Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Începem şedinţa dedicată prezentării de declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Cristian Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă!

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Cooperativa USL Vălenii de Munte loveşte din nou".

La începutul săptămânii trecute a fost mare agitaţie în administraţia locală din Vălenii de Munte. A avut loc şedinţa de consiliu local, a cărei ordine de zi a cuprins mai multe proiecte de hotărâri, unele deosebit de importante, precum Proiectul de Hotărâre privind conferirea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Vălenii de Munte, post-mortem, poetului Miron Radu Paraschivescu. Altele, precum Proiectul de Hotărâre pentru modificarea şi completarea anexei la Hotărârea nr. 46 din 31 iulie 2009 privind constatarea că unele terenuri concesionate aparţin domeniului public sau privat al oraşului Vălenii de Munte, având un singur scop, acela de a satisface încă o dată ambiţiile grupului de interese din fruntea Primăriei oraşului Vălenii de Munte.

Astfel, în cuprinsul proiectului de hotărâre amintit, care ulterior a devenit hotărâre prin aprobarea sa de către Consiliul local, a fost trecut, în afară de persoanele a căror situaţie juridică trebuia clarificată de administraţia locală, şi fiul consilierului local şi preşedintelui PNL Vălenii de Munte, Ilie Mihai, cel care deţine un teren concesionat de la primăria din localitate, în suprafaţă de 382 de metri pătraţi, iar prin proiectul de hotărâre menţionat suprafaţa deţinută de acesta creşte brusc la 643,7 metri pătraţi.

Iniţiatorul proiectului de hotărâre este Mircea Niţu, primarul oraşului Vălenii de Munte şi preşedintele PSD Vălenii de Munte, adică coleg de alianţă şi de grup de interese cu Ilie Mihai, tatăl beneficiarului proiectului de hotărâre.

Nu doresc să intru în detalii în legătură cu modul defectuos în care au fost redactate actele premergătoare adoptării hotărârii de consiliu, şi anume: expunerea de motive, raportul compartimentului de specialitate din cadrul primăriei sau raportul comisiei de specialitate a Consiliului local, în care nici măcar nu se aminteşte de situaţia prezentată anterior, dar nu pot să nu remarc faptul că aceşti oameni chiar sunt consecvenţi în ceea ce priveşte apărarea şi protejarea propriilor interese.

În astfel de situaţii, după cum se vede, reuşesc să obţină majoritatea necesară să-şi treacă proiectele propuse.

În schimb, când vine vorba de iniţiative benefice pentru locuitorii oraşului Vălenii de Munte, cum a fost cea legată de propunerea de reducere a impozitului pe clădiri de la 2,5 la 2%, iniţiativă avută de grupul de consilieri PDL din Consiliul local, nu a existat aceeaşi determinare şi voinţă politică din partea celor de la USL pentru a susţine o astfel de iniţiativă.

Împotriva acestei iniţiative a fost, în afară de Grupul PSD, care votează la comanda primarului, tocmai cel care a urmărit, prin proiectul de hotărâre de care vorbeam, să-şi mai ajute fiul cu încă aproape jumătate din suprafaţa concesionată de primărie, şi anume preşedintele PNL Vălenii de Munte, Ilie Mihai.

Iar din dorinţa de a deruta consilierii locali, suprafaţa de teren respectivă a fost trecută alături de alte suprafeţe de teren ale unor persoane care, aşa cum aminteam la început, chiar aveau nevoie de o clarificare din partea autorităţii locale. Ceea ce nu înţeleg domnii Ilie Mihai şi Niţu Mircea este faptul că nu mai derutează pe nimeni, prin comportamentul lor, pentru că toată lumea ştie că ceea ce contează pentru dânşii este să-şi obţină cât mai multe avantaje de pe urma primăriei, şi nicidecum să sprijine dezvoltarea oraşului şi să apere interesele cetăţenilor. Pentru că, dacă ar fi aşa, atunci pe ordinea de zi ar fi fost trecute proiecte precum extinderea canalizării oraşului sau sancţionarea SC Hidro Prahova, pentru nerespectarea angajamentelor contractuale, în relaţie cu administraţia locală.

Dar, dincolo de abordarea politică a acestei probleme, care poate fi privită cu o anumită rezervă din partea anumitor persoane, există, evident, aspecte de încălcare a legii.

În primul rând, nu înţeleg de ce trebuia dată o hotărâre de consiliu local prin care să se constate că unele terenuri concesionate aparţin domeniului public sau privat al localităţii. Din moment ce aceste terenuri au fost concesionate de către primărie către terţe persoane, nu se înţelege că acele terenuri aparţineau domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale?

Totodată, nu pot să înţeleg cum poate fi mărită o suprafaţă de teren concesionată de la 382 de metri pătraţi la 643,7 metri pătraţi doar printr-o simplă schimbare în anexa cu aceste terenuri, în condiţiile în care există o procedură clar stabilită de lege, la care se face referire atât în expunerea de motive, cât şi în raportul compartimentului de specialitate, şi anume Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Interesant este şi faptul că în raportul comisiei de specialitate se precizează faptul că pentru diferenţa de teren de 261,7 metri pătraţi s-a încheiat un act adiţional în anul 2002, contractul de concesiune datând din 1998, iar încercarea de reglare a acestei situaţii s-a făcut în 2011. Nu vi se pare că este ceva putred la mijloc?! Nu era normal ca pentru orice bun care se concesionează să se respecte procedura prevăzută de lege? Sau legea este numai pentru cetăţeanul de rând, nu şi pentru mai-marii USL din Vălenii de Munte?!

Plecând de la aceste considerente, solicit prefectului judeţului Prahova să urmărească cu atenţie această hotărâre de consiliu, care, din punctul meu de vedere, are serioase vicii atât de formă, cât şi de fond, şi totodată cred că se impune o verificare mai atentă a modului în care s-au pus în valoare până acum bunurile ce aparţin domeniului public sau privat al localităţii Vălenii de Munte de către administraţia locală.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Distinse doamne şi distinşi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Vă adresăm rugămintea de a audia astăzi, rostit de la înalta tribună a Parlamentului României, următorul apel adresat premierului Emil Boc, de preluare a Aeroportului Iaşi ca punct de lucru al Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti S.A., sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, printr-o hotărâre de Guvern.

Excelenţă, târgul Iaşilor, principalul centru urban din nord-estul României, a fost, pe rând, Capitala Moldovei - 1564-1859, a Principatelor Unite - 1859-1862 şi Capitala României între anii 1916 şi 1918.

Astăzi Iaşii, cu o populaţie de circa 320.000 de locuitori, este al doilea oraş al României şi principalul centru cultural, economic al Moldovei, respectiv al regiunii de dezvoltare nord-est, cea mai populată, dar şi cea mai săracă regiune.

La Iaşi se află prima universitate a Principatelor Unite, înfiinţată în 1860, acompaniată de Universitatea Politehnică, Medicină, Agronomie, Conservator şi patru universităţi private.

Recunoscut drept capitala culturală a României, Iaşiul se bucură de prezenţa a numeroase obiective culturale: două teatre, o filarmonică, 14 muzee, două catedrale şi alte numeroase obiective turistice cu rezonanţă culturală deosebită.

Toate acestea fac ca Iaşiul să găzduiască numeroase acţiuni tehnico-economice, precum conferinţe naţionale şi internaţionale pe varii domenii, în ştiinţe tehnice, medicină, matematică, chimie, ştiinţe sociale etc.

Participanţii, peste 160.000 în anul 2010, oameni de afaceri, oameni de ştiinţă, turişti români sau străini, inclusiv membri ai Guvernului, au ajuns în Iaşi prin aşa-zisul Aeroport Internaţional Iaşi, aflat în prezent sub autoritatea Consiliului judeţean, urmare Hotărârii de Guvern nr. 398/1997.

Acest aeroport este printre cele mai vechi de ţară, cu primele zboruri din anul 1905, cu statut comercial din 1926, odată cu inaugurarea cursei Bucureşti - Galaţi - Iaşi şi Chişinău.

Dotat cu o pistă de beton realizată din anul 1969, cu o lungime de numai 1.800 de metri, cu o aerogară ce procesează numai 150 de pasageri pe oră, în raport cu Aeroportul Timişoara, cu o pistă de 3.500 de metri şi care procesează prin aerogară 1.300 de pasageri pe oră, respectiv faţă de Cluj, cu pistă de 2.100 de metri, cu extindere la 3.500 de metri, demarată din 2010, şi cu o aerogară care procesează 800 de pasageri pe oră.

Aşa-zisul Aeroport Internaţional Iaşi, după aceste date, este un aeroport primitiv, demn de lumea a treia, şi nu de o ţară membră a Uniunii Europene.

Caracterizarea implicită o face, de altfel, relatarea ministrului Daniel Funeriu, sosit cu avionul la Iaşi în 30 septembrie 2011: "Am simţit o zdruncinătură, dar nu am ştiut ce s-a întâmplat. Abia acum aflu că a fost vorba de un porc mistreţ, lovit cu roata avionului la aterizare". Numai doi metri au lipsit, Excelenţă, ca mistreţul să lovească roata din faţă şi să asistăm la o adevărată catastrofă. Aceasta, după ce numai cu câţiva ani în urmă jandarmii fugăreau trei cai pe pista de aterizare. Iată, Excelenţă, cum se prezintă în sinteză un aeroport, unul din cele mai vechi din ţară, neglijat de guvernarea comunistă, dar şi de cea postdecembristă.

Excelenţă, deoarece documentele arată clar că aducerea la standardele europene a aeroporturilor din Bucureşti, Cluj, Timişoara s-a făcut în principal cu investiţii guvernamentale, considerăm că este normal şi echitabil, faţă de fostele provincii româneşti, ca şi Guvernul să includă în bugetul pe 2012 finanţarea dezvoltării şi modernizării Aeroportului Internaţional Iaşi, pentru realizarea pistei de 3.000 de metri şi a aerogării, care să aibă o capacitate de 400 de persoane pe oră.

Pentru aceasta, considerăm necesară luarea de urgenţă a următoarelor două măsuri:

1. Aprobarea unei hotărâri de guvern, ca Aeroportul Iaşi să revină sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în cadrul Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti, conform art.3 alin.(2) din Statutul companiei. Ca punct de lucru, asemenea Aeroportului Otopeni şi, respectiv, Băneasa - art.2 alin.(1) din Hotărârea de Guvern nr. 1.208/2009.

2. Includerea în bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a finanţării proiectului dezvoltării şi modernizării Aeroportului Iaşi, pentru execuţia în principal a pistei flexibile de 3.000 de metri lungime şi a terminalului de pasageri cu o capacitate de 400 de pasageri pe oră, având ca argument art.8 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2002, care prevede: "crearea de noi bunuri proprietate publică, dezvoltarea şi modernizarea celor existente, în scopul extinderii şi modernizării activităţii companiei se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor".

Iată, domnule prim-ministru Emil Boc, calea şi modalitatea practică prin care Guvernul poate face din actualul Aeroport Internaţional Iaşi, populat cu iepuri, vulpi, maidanezi şi porci mistreţi, cu pasageri îngroziţi din halta de la Iaşi pe post de aerogară, supraaglomerată, cu fisuri în tavan, un aeroport modern, european, asemenea celor din Bucureşti, Timişoara şi Cluj, care, trebuie spus încă o dată, s-a modernizat şi pe banii bugetului de stat, şi nu numai pe banii consiliilor judeţene, aşa cum se tot insistă la Iaşi.

Îndrăzniţi, Excelenţă, în aplicarea celor două propuneri de mai sus, prezentate ca o finalizare a promisiunii dumneavoastră de la Iaşi: "Dacă politicienii ieşeni nu găsesc o soluţie viabilă pentru aeroport, iar investitorii nu pot ajunge la Iaşi, vom lua la Bucureşti problema aeroportului".

Luaţi-l, excelenţă, căci în inimile moldovenilor răsună încă vorbele marelui istoric A.D. Xenopol: "Să nu se uite un lucru: dacă unirea s-a făcut, ea s-a datorat în exclusivitate Moldovei, şi anume centrului ei, Iaşiul, care sângerează şi astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului".

Merită, Excelenţă, această măreaţă jertfă cel puţin un aeroport demn de capitala culturală a României, fostă capitală a Moldovei, fostă capitală a Ţării Româneşti.

În consecinţă, credem că lăsată la mâna politicienilor locali realizarea Aeroportului Internaţional Iaşi se va realiza, după toate aparenţele, la sfintele Paşti.

Aşa să lucreze, şi să vă ajute, şi să vă călăuzească Dumnezeu, domnule prim-ministru, să faceţi din Aeroportul Iaşi o modalitate de a scoate Moldova din izolare şi sărăcie.

Cu încredere şi speranţă, profesor universitar doctor inginer Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie, stimaţi colegi.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL-PC, domnul deputat Mircea Irimescu.

Domnul Mircea Irimescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Dacă declaraţia anterioară a arătat amărăciuni ieşene, îndrăznesc să vă supun şi eu atenţiei o declaraţie cu amărăciuni bucovinene.

Stimaţi colegi,

De vreo doi ani, mai ales în preajma sărbătorilor, principalele mijloace media audio-vizuale cheamă turiştii în Bucovina, asemuind-o locurilor încântătoare de pe pământ. Încă puţin şi naivii ar putea crede că au localizat chiar raiul.

Benefică, poate, promovării unei industrii locale în acest domeniu, acţiunea dăunează prin deformarea modului de percepţie a problemelor provinciei istorice în discuţie. Persoanele mai puţin informate înţeleg că Bucovina înseamnă judeţul Suceava (ba unii îi includ şi pe botoşăneni) şi că aici sunt mănăstirile pictate ale domnitorilor moldoveni.

În realitate, Bucovina este una dintre cele mai complexe drame româneşti, care se petrece sub ochii noştri. Ea aparţine României doar printr-o suprafaţă ce reprezintă 2/3 din judeţul Suceava, restul, mai mult decât partea noastră, inclusiv capitala din oraşul Cernăuţi, aparţine Ucrainei, care a moştenit efectele rapturilor sovietice din 1940 şi 1944. Oricât de informat ar fi, nimeni nu poate înţelege spiritul Bucovinei dacă nu a călătorit în nordul înstrăinat şi nu a vizitat Cernăuţiul, al treilea oraş (după Bucureşti şi Chişinău) din România întregită.

Sporul de civilizaţie faţă de restul judeţelor Moldovei al acestei regiuni este evident. Cauza nu se datorează numai efectului benefic al apartenenţei timp de un veac şi jumătate la spaţiul geopolitic al Europei Centrale. Zonă a capitalelor Moldovei din secolele de glorie ale statalităţii sale, aici au funcţionat şcoli, s-au tipărit cărţi şi s-au ridicat monumentele aflate astăzi în lista patrimoniului mondial întocmită de UNESCO. Cine nu crede, ar fi bine să se întoarcă la scrierile lui Dimitrie Cantemir, pentru a se convinge.

În anul 1997, când s-a semnat Tratatul cu Ucraina, conducerea de atunci a ţării a făcut o intensă propagandă faptului că, deşi obligată să facă "sacrificii istorice", România va avea de câştigat de pe urma acordului de bună vecinătate cu fosta Republică Sovietică. Se susţinea că actul parafat va aduce minorităţilor din cele două ţări (ucraineană din România, respectiv română din Ucraina), drepturi la nivelul standardelor europene. Mai mult, Universitatea din Cernăuţi va deveni multiculturală, cu grupe de studiu în limba română (ceva de genul Universităţii din Cluj).

Cât de naive au fost autorităţile române se vede cu ochiul liber. Populaţia românească din Ucraina s-a simţit abandonată, iar odată semnat tratatul (şi prelungit automat pe încă 10 ani, în 2007), Ucraina pur şi simplu a suspendat discuţiile cu partea română privitoare la minorităţi. Nu s-a reuşit nici măcar semnarea unei banale convenţii de echivalare reciprocă a diplomelor, ceea ce transformă în şomeri pe toţi tinerii nord-bucovineni cu studii superioare efectuate în România. În plus, sistemul de selecţie a absolvenţilor de liceu din regiunea Cernăuţi pentru obţinerea de burse la universităţi româneşti a fost blocat de partea ucraineană şi, practic, nu mai putem ajuta pe această cale comunitatea românească din nordul Bucovinei.

Începând de prin anii şaizeci ai secolului trecut, la Universitatea de Stat din Cernăuţi s-a înfiinţat o catedră de limba română şi "limbi clasice" (ultima parte numai formal). Prin această catedră s-au putut pregăti cadrele necesare funcţionării şcolilor româneşti din regiune. În 2011, situaţia acestei catedre a devenit următoarea: au aprobate doar 5 locuri de studenţi în anul I, învăţământul la distanţă s-a desfiinţat, iar examenul de admitere nu se mai ţine în limba română, ci în limba ucraineană şi la istoria Ucrainei. Asta fără ca, apelându-se la tratatul încheiat, vreo oficialitate a statului român să aibă măcar cea mai neînsemnată intervenţie. Pericolul dispariţiei comunităţii româneşti din nordul Bucovinei este mai mare ca oricând.

Şi, ca disperarea românilor să fie şi mai mare, cineva din Ministerul de Externe al României a decis că este potrivit a li se servi şi o doză consistentă de umilinţă. Condiţiile României de acordare a vizei de intrare în ţară pentru cetăţenii ucraineni sunt mai dure decât cele impuse de Ungaria, Slovacia şi Polonia, şi ele ţări ale UE. Drept consecinţă, a apărut un nou motiv de amărăciune pentru conaţionalii noştri, puşi în inferioritate chiar de patria lor istorică.

Rămas fără personal din cauza reducerilor bugetare şi obligat să aplice, pe lângă regulamentul european de acordare a vizelor - aşa cum procedează ţările amintite mai sus -, şi un regulament românesc, Consulatul General al României la Cernăuţi, în loc să fie un sprijin pentru românii de acolo, a devenit un loc de înjosire naţională. Guvernul este interesat doar de locurile din afara graniţelor de unde vin voturi, astfel că ghinionul de a nu putea avea dublă cetăţenie loveşte cumplit în comunitatea românească din nordul Bucovinei.

Iată câteva motive pentru care realităţile bucovinene diferă substanţial faţă de imaginile propagate prin reclamele Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Şi mai sunt şi altele, la fel de grave.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Béres Ştefan Vasile.

Domnul Béres Ştefan Vasile:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Blocarea posturilor la bugetari, economie sau colaps funcţional?"

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În situaţia economică actuală este lesne de înţeles care este motivaţia Guvernului când s-a hotărât blocarea posturilor la instituţii bugetare. După analiza profundă a numărului de angajaţi în sistemul bugetar ne-am putut da seama că aparatul bugetar în România încă nu a ajuns la un număr optim, suficient şi funcţional, cu sustenabilitate pentru economie. Datorită acestui fapt s-a hotărât în continuare menţinerea blocajelor la posturile eliberate pe diverse motive: pensionări, transferuri etc.

La prima vedere nu este nimic inexplicabil. Problemele mari apar... pentru care încerc să ridic în momentul de faţă cazul posturilor unice, de exemplu la şcoli, în cazul aparatului didactic auxiliar.

Un singur exemplu doresc să vă prezint, din circumscripţia mea, cazul liceului teoretic cu predare în limba minorităţilor, Liceul "Leőwey Klara", unde din cauza blocajului existent la posturi, la ora actuală, microbuzul şcolar este tras pe dreapta, iar cantina, atât de bine concepută şi funcţională, unde mănâncă sau, mai bine zis, ar mânca elevii şi cadrele didactice este pe cale să se închidă din cauza lipsei de personal calificat, adică a lipsei bucătarului. Motivul este ieşirea la pensie a bucătarului, respectiv plecarea conducătorului auto spre un post mai bine plătit.

Întrebarea mea este dacă suntem în stare să facem diferenţa între a bloca pentru a face economie, dar sistemul funcţionează şi aşa, şi între situaţii când cu astfel de măsuri blocăm funcţionarea întregului sistem, din cauza situaţiei de posturi unice, fără de care un sector rămâne total descoperit. Acesta este cazul de la Sighet, unde unitatea şcolară, de altfel foarte bine gândită, funcţională de ani de zile este la ora actuală bulversată.

Este foarte greu de explicat părinţilor, în primul rând, de ce microbuzul care aducea elevii din localităţile limitrofe nu mai vine şi tot aşa faptul că elevii la prânz primeau o masă caldă, spre uşurarea problemelor majore tot ale părinţilor, ţinând cont că în unitatea de învăţământ funcţionează şi o grădiniţă, iar acum cantina rămâne închisă.

Problema este generală, aspectul sus-menţionat a fost exemplul cel mai elocvent şi la îndemână, dar tot aşa aş putea da exemplu din sistemul sanitar al Ministerului de Interne, unde numărul medicilor necesari este insuficient, pentru o funcţionare cât de cât normală ar trebui să se mai angajeze un număr de personal egal cu cel existent în sistem la ora actuală.

Atrag atenţia celor responsabili pentru implementarea obiectivelor de guvernare şi menţinerea economiei în limitele în care este capabilă să funcţioneze şi să producă, să analizeze, dacă este nevoie, fiecare caz în parte, pentru a nu genera greşeli care pot bloca funcţionalitatea sistemului respectiv. Lipsa medicilor din structura Ministerului de Interne generează, tot aşa, probleme imense pentru menţinerea sănătăţii cadrelor, iar lipsa unei banale bucătărese de la o şcoală oarecare, face ca realizările atât de bune, utile şi generatoare de satisfacţii să dispară mult mai repede decât timpul şi munca cu care au fost realizate, cu insistenţe majore, să fi produs efectul scontat. Trebuie să avem grijă să nu risipim realizările în această perioadă de criză profundă economică, când este mult mai greu să produci lucruri cu efecte benefice recunoscute de populaţie şi totodată utile.

Adversarii politici speculează foarte repede momentele şi situaţiile critice, fără să se fi gândit măcar un moment că ei nici măcar alea nu le-au creat (exemplul autostrăzilor).

Vă mulţumesc pentru atenţie, vă las cu gândul că suntem în stare să remediem mici scăpări, care de altfel sunt importante, cu efecte imediate şi totodată inerente la cei ce muncesc.

Au fost unii care erau în stare să greşească şi nemuncind, iar acum vor să apară în postură de salvatori!

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Limba turcă, actualitate şi perspectivă".

Limba maternă reprezintă, fără îndoială, o dimensiune esenţială a existenţei unei naţiuni. Este un adevăr cunoscut, spus de foarte multe ori. Limba maternă oferă posibilitatea de a te raporta, din perspectivă identitară, la istorie, asigurându-ţi însă şi necesara continuitate.

Iată de ce, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a promovat, începând chiar cu anul înfiinţării, limba turcă ca materie de predare în unităţile şcolare de stat, tocmai pentru a relua o tradiţie întreruptă, din păcate, brusc, de regimul comunist. Am mai vorbit, şi cu alte ocazii, despre diversitatea procesului de învăţământ, evidenţiind faptul că noi, reprezentanţii comunităţii tătare, ne-am asumat o dublă responsabilitate, dacă ţinem cont şi de preocupările noastre legate de impunerea limbii tătare, la nivel opţional, în cât mai multe şcoli din judeţele Constanţa şi Tulcea.

În egală măsură, religia islamică, dincolo de consistenţa aspectului spiritual, a însemnat, înseamnă şi va însemna un reper, dorindu-se accentuarea învăţământului de specialitate.

Vineri, 30 septembrie a.c., s-a desfăşurat, în cadrul Şcolii nr.11 "Constantin Angelescu" din municipiul Constanţa, o utilă consfătuire a cadrelor didactice care predau limba turcă şi religia islamică.

Au fost dezbătute probleme de actualitate, fără a fi neglijată perspectiva, cu tot ceea ce presupune actul educaţional. Retipărirea manualelor, perfecţionarea continuă a cadrelor didactice, un sprijin coordonat din partea instituţiilor decizionale au constituit, în principal, tematica abordată.

Aşadar, există din zona UDTTMR un interes sporit în ceea ce priveşte dezvoltarea procesului de învăţământ în limba maternă.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar progresist nu este nimeni.

Din partea Grupului deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar nu este nimeni.

De la PDL dacă mai doreşte cineva să intervină? Vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţi români care trăiesc în afara ţării şi vor să adopte copii din ţară, ca şi numeroşi cetăţeni americani - cunoscând cazuri concrete în acest sens - vor schimbarea legii adopţiilor din România.

Se ştie că baroneasa Emma Nicholson, în calitate de raportor al Uniunii Europene, în faza de aderare a României la Uniunea Europeană a impus Guvernului român în mod abuziv blocarea adopţiilor internaţionale prin Moratoriul din octombrie 2001, menţinut ulterior de Moratoriul din februarie 2004, dar şi de Legea adopţiei nr.273 din iunie 2004, care a blocat definitiv adopţiile internaţionale în ţara noastră.

Din păcate, deşi traficul de copii români nu a fost niciodată dovedit, impactul blocării adopţiilor internaţionale a fost uriaş, cauzând multe tragedii umane. Astfel, numărul copiilor abandonaţi în România a crescut de la 40.000 în 2004 la 80.000 în prezent. Pentru fiecare copil abandonat, statul român plăteşte anual suma de 10.000 de euro. În sistem se află circa 44.000 de copii adoptabili, din care 21.000 în asistenţă maternală, iar 23.000 în centrele de plasament, după cum a menţionat recent Bogdan Panait, şeful Oficiului Român pentru Adopţii.

Puţini ştiu că în urma sesiunii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, desfăşurată în zilele de 17-19 ianuarie 2011, România a fost ţinta unor atacuri dure, fiind aspru criticată pentru blocarea adopţiilor internaţionale în ultimii zece ani.

Ca răspuns, şeful Oficiului Român pentru Adopţii a trimis în Parlament un proiect de lege de modificare a Legii adopţiilor. Potrivit acestui proiect de lege, românii din străinătate vor putea să adopte copii din România, iar dacă rudele de până la gradul IV ale copiilor din România vor dori să-i adopte în ţările unde îşi au domiciliul, vor putea. Acest proiect de lege a fost avizat favorabil şi de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale - al cărei membru sunt. Personal consider că este bine-venită această iniţiativă legislativă din partea Guvernului.

Vreau să precizez - pentru acei colegi care nu cunosc - că de mai mulţi ani, ambasada noastră din Washington DC a menţinut şi menţine legături apropiate cu familiile de cetăţeni americani care au adoptat copii din România. În prezent, în Statele Unite, există chiar o asociaţie a acestor familii care au adoptat copii din România. În fiecare an, în primul weekend din decembrie, Ambasada Română de la Washington DC organizează o serbare pentru ei, iar în fiecare an asociaţia invită ambasada şi alte personalităţi româneşti la o tabără de vară pe care o organizează.

Mă bucur pentru faptul că autorităţile române sunt pe cale să rezolve favorabil doleanţa acestora care vine în sprijinul copiilor rămaşi fără părinţi. Sperăm că noul proiect de lege, eventual într-o formă îmbunătăţită, să diminueze considerabil numărul copiilor instituţionalizaţi, pentru care nu s-au identificat familii adoptive până în prezent şi să ofere copiilor cu nevoi speciale, unica şansă de a avea o familie proprie.

Închei această declaraţie politică, cu gândul la miile de copii din România care au ajuns să fie orfani şi care ar putea să aibă nu numai o familie, dar şi o viaţă mai bună.

Va mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Spital, extremă urgenţă!"

Nu mai este mult şi Spitalul de Oncologie de la Iaşi va fi inaugurat oficial. Este un proiect extrem de important nu doar pentru Iaşi şi Moldova, ci şi pentru întreaga ţară, iar la derularea lui au contribuit aproape toţi parlamentarii ieşeni din ultimii ani. Cel puţin până astăzi.

Dintr-o dată, destinaţia acestui spital în care s-au investit zeci de milioane de euro, dar şi speranţele a sute de mii de oameni, a devenit neclară. Cine i-a pus gând rău?

Un mare scandal este pe cale să izbucnească în filiala locală a PDL Iaşi. Unii parlamentari ai puterii au intuit pericolul deturnării proiectului Spitalului de Oncologie şi au luat deja poziţie. E perfect adevărat, o poziţie nu tocmai fermă, parcă pentru a nu supăra totuşi pe nimeni. Dar şi pentru a face imediat pasul înapoi, dacă directivele de partid o cer.

Dar despre ce e vorba?

Pe scurt, "transferul" (remarcaţi ghilimelele) unui parlamentar - nu-i dau numele, persoană importantă - de la opoziţie spre putere s-a făcut în urma unui troc. Respectivul candidat, creditat cu un scor mai bun decât oricare dintre potenţialii candidaţi ai PDL Iaşi la Primărie, a acceptat să candideze la alegerile locale din partea actualei puteri. Cu o condiţie: ca Spitalul de Oncologie să nu mai fie de Oncologie, ci Spital de Urgenţă.

Toate sondajele arată că oricum acest candidat nu are nicio şansă în faţa actualului primar al Iaşiului, dar recompensa nu este pentru victorie ci pentru intrarea în lupta electorală. Din păcate, agenda politico-profesională a unui candidat, dar şi interesele electorale ale puterii sunt pe cale să distrugă un proiect extraordinar pentru România. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât numărul bolnavilor de cancer din întreaga ţară este în continuă creştere.

Ca noi toţi, şi eu ştiu că în cartelul partidelor de la putere, totul se negociază. Dar se negociază chiar şi viaţa oamenilor?

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

De la PNL-PC, dacă mai doreşte cineva? UDMR? Nu mai este nimeni. Minorităţi? Progresişti? Grupul parlamentar fără apartenenţă? De la PDL, dacă doreşte cineva să intervină? De la PSD, din nou. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Persoanele vârstnice: între ignoranţă şi umilire!"

Cu toţii am cunoscut sau cunoaştem o persoană vârstnică în familie sau în societate. Oricare dintre ele ne este dragă, ne umple un gol în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne-a îngrijit şi dojenit, ne-a dăruit din înţelepciunea sa. Cât ne este de greu, dar, cu durere în suflet, trebuie să recunoaştem că din ce în ce mai mulţi părinţi şi bunici din jurul nostru, ajunşi la vârsta bătrâneţii, consideră bătrâneţea ca o povară şi nu o etapă firească din viaţa lor.

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi". Traducerea în viaţă a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabile să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizaţiei mondiale. Din aceste principii adoptate de Adunarea Generală a ONU din decembrie 1991 în favoarea persoanelor vârstnice aş aminti doar câteva: Principiul participării, Principiul independenţei, Principiul integrării, şi cel mai important pe care îl consider, Principiul demnităţii, unicul care izvorăşte din lumina lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

Măsurile aberante ale Guvernului luate împotriva pensionarilor şi a vârstnicilor au dus, inevitabil, la agravarea situaţiei materiale a bătrânilor, care şi aşa, din cauza veniturilor mici, aveau un trai chinuit de povara plăţilor.

Cu toate acestea, mai există, din fericire, localităţi în care autorităţile locale, în frunte cu primari inimoşi se străduiesc şi reuşesc să mai îndulcească viaţa de zi cu zi a bătrânilor. Aceştia, în pofida crizei şi a faptului că nu găsesc susţinerea guvernanţilor în rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor în vârstă, au implementat programe de ajutorare şi de susţinere materială a acestora. Primăria Lugoj, de exemplu, prin Direcţia de Asistenţă Socială şi sub coordonarea directă a Primarului Francisc Boldea, oferă servicii pentru persoanele vârstnice prin îngrijirea locuinţei şi a gospodăriei, prin menaj acasă la pensionari, prepararea hranei sau îngrijirea permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice, în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente şi locuinţe sociale, cantină socială şi multe asemenea.

Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să ne prilejuiască reflecţii. Pentru că, în graba către viitor, ne scapă din vedere dezideratele, cerinţele, nevoile celor ajunşi la această vârstă şi nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul şi o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoaşterea trecutului, nici proiectarea viitorului fără explicarea prezentului. Tot astfel generaţiile viitoare îşi găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi.

Acum, mai mult ca oricând, ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu respect şi recunoştinţă către aceste persoane care au contribuit la construcţia României moderne şi să tragem un semnal de alarmă actualilor guvernanţi care conduc România vremelnic, şi îi ignoră şi îi umilesc permanent! Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Dacă nu mai sunt intervenţii din partea domnilor deputaţi, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Valeriu Alecu:

"Atragerea investitorilor străini - prioritatea Guvernului"

Guvernul României are ca prioritate atragerea şi menţinerea investitorilor străini pentru a reuşi să gestioneze cât mai eficient decalajele economice în această perioadă grea pentru întreaga Uniune Europeană, mizând pe investiţii străine în infrastructură, energie şi sănătate.

Investiţiile străine nu fac altceva decât să creeze noi locuri de muncă, dar şi o creştere economică de care România are atâta nevoie, iar eforturile ţării noastre de a atrage un volum substanţial de investiţii străine vor depinde în mare măsură de eficacitatea strategiei de promovare investiţională, prin completarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic, printr-o mai bună informare în legătură cu mediul de afaceri, prin documentarea de profil pentru stimularea cadrului investiţional, dar şi prin folosirea cu succes a tuturor fondurilor europene.

România are potenţial uriaş să atragă investiţii străine directe datorită poziţionării geografice, a costului redus al forţei de muncă, a dimensiunii pieţei interne, accesului României pe pieţele de export, cadrul juridic şi accesibilităţii resurselor naturale.

Criteriul deficitului bugetar este urmărit atent, nu numai de FMI şi instituţiile financiare internaţionale, ci şi de investitorii străini, iar în acest sens România trebuie să facă eforturi pentru a-şi îmbunătăţii imaginea, dar şi climatul stabil şi propice dezvoltării activităţii economice. Principala modalitate prin care ţara noastră poate să aibă creştere economică o reprezintă investiţiile străine directe, ţinându-se totuşi cont nu numai de cantitatea investiţiilor străine, ci şi de calitatea lor.

Decizia pe care a luat-o la sfârşitul săptămânii compania Nokia nu are nicio legătură cu politicile economice ale României, ci cu dificultăţile pe care compania le întâmpină pe pieţele internaţionale.

Indiferent dacă aceste investiţii prezintă şi riscuri, beneficiile pe care ele le aduc rămân extrem de importante.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Moment istoric în legislaţia românească"

"Vreme trece, vreme vine..." spunea poetul naţional într-una dintre cele mai frumoase poezii din creaţia sa. Şi eu m-aş ralia concepţiei poetului şi aş spune că prea multă vreme a trecut de când Codul civil al României producea efecte asupra cetăţenilor săi. A trecut mai bine de un secol şi jumătate de la reforma lui Cuza, iar de la întâi octombrie ne putem bucura de un Cod civil cu totul nou.

Schimbările socioeconomice, nu numai din ultimii douăzeci de ani, ci din ultimul secol şi jumătate au impus reanalizarea şi crearea unui cod adaptat zilelor noastre.

Nu vreau să spun nicidecum că vechiul cod, de inspiraţie franceză, austriacă şi italiană ar fi fost un set de reguli greşite, ci a reprezentat un cod al timpurilor sale.

Ştim cu toţii că de la adoptarea sa în 1865 şi până la Revoluţia română, nori negri s-au abătut asupra ţării noastre, iar Codul civil a fost modificat succesiv, pentru a legitima regimuri politice vremelnice.

Chiar şi după decembrie 1989 Codul civil românesc a trebuit să reinstaureze dreptul de proprietate privată, relaţiile civile libere, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Mă bucur că poate singura dată când opoziţia s-a dovedit responsabilă a fost cu privire la adoptarea noului cod. Societatea românească reclama adoptarea şi implementarea acestuia. S-a făcut un pas uriaş, urmând să vină din urmă şi noile coduri: penal şi de procedură penală.

Justiţia şi românii au nevoie de o legislaţie modernă, capabilă să recâştige încrederea românilor în actul de dreptate.

Domnul Marin Almăjanu:

"Ce faceţi cu banii românilor, domnule Boc?"

În timp ce mult lăudata non-stop creştere economică performează din ce în ce mai imperceptibil, sub conducerea guvernamentală a domnului Boc şi a partidului său-stat, iar pentru anul viitor previziunile sunt cu mult mai sumbre faţă de estimările iniţiale ale FMI, noi şi dureroase măsuri de austeritate sunt pregătite pentru a fi aruncate tot în spatele românilor!

Decizia FMI de a reduce estimarea de creştere economică pentru 2012 la jumătate se traduce, pentru simplul cetăţean, printr-o nouă austeritate. O reducere a creşterii PIB de la 4 la 2%, cum a anunţat şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, se transpune într-o micşorare a veniturilor publice cu minimum 0,6% din PIB.

Lipsa crasă de performanţă managerială a guvernelor PD-iste lasă urme adânci în economia României, dar mai ales în buzunarul fiecărui cetăţean!

Cine ar putea să plătească pagubele proastelor şi haoticelor decizii de austeritate pe care domnii Băsescu şi Boc au ales să le legifereze ca pe un invocat colac de salvare a ţării în vremuri tulburi de criză? Bineînţeles, cetăţeanul, cel plătitor conştiincios de taxe şi impozite, căruia stimabilii guvernanţi PD-işti au ajuns să-i taxeze şi respiraţia, trebuie să suporte, din nou, cu stoicism şi noile tăieri de venituri avute în vedere! "Discutăm despre un aparat bugetar excedentar din care ar trebui să mai disponibilizăm pentru a reduce cheltuielile bugetare. Vorbeam de pensii, la care trebuie găsită o soluţie pentru a impozita pensiile...", afirma recent, fără nicio jenă, un senator al PD.

Iar pe motivul că românul este prea costisitor pentru statul portocaliu, Guvernul Boc a bătut recordul la împrumutat bani de peste tot! Astfel, datoria publică a crescut - potrivit metodologiei de calcul ESA utilizată de Comisia Europeană - până 30,3% din PIB, după ce în 2008 se situa la doar 13%!

Şi asta numiţi dumneavoastră, domnilor PD-işti performanţă guvernamentală?! La viteza de creştere a datoriei, România a bătut toate ţările Europei! La sfârşitul lunii iulie, potrivit metodologiei cash, datoria se cifra la aproape 40% din PIB.

Ce tot faceţi, domnilor guvernanţi, cu banii pe care îi împrumutaţi cu viteza luminii, îndatorând România pentru prea multe generaţii?

Vorbiţi de dimineaţa până seara de creştere economică, şi aceasta nu se mai întrevede nicăieri! Susţineţi permanent că faceţi reformă, şi mai toate domeniile publice sunt acut subfinanţate şi intrate într-un blocaj fără precedent!

Le spuneţi românilor că faceţi prea multă pomană cu ei, considerându-i un popor de asistaţi social, şi, în acelaşi timp, risipiţi, fără număr, banii publici pe tot felul de contracte şi proiecte care îngroaşă doar puşculiţa de partid, dar care nu contribuie în niciun fel la redarea unui trai decent cetăţenilor truditori ai acestei ţări!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Prioritatea Executivului pentru 2012: susţinerea investiţiilor"

Având în vedere faptul că perspectivele economice internaţionale se înrăutăţesc pe zi ce trece, România trebuie să îşi sporească şi să-şi utilizeze la maximum toate resursele de care dispune. Clasa politică are datoria de a aplica în continuare cu responsabilitate şi consecvenţă măsurile adoptate până în prezent ca răspuns la criza financiară şi de a maximiza eforturile în direcţia luării, pe viitor, a unor decizii bine gândite şi cu efect pozitiv demonstrabil asupra economiei şi, implicit, asupra populaţiei.

O mare atenţie trebuie acordată produsului intern brut - unul dintre principalii indicatori care măsoară activitatea şi creşterea economică a unei ţări, reflectând puterea de cumpărare şi valoarea de piaţă a bunurilor şi serviciilor produse la nivel naţional la un anumit moment. În acest an, PIB-ul României a fost afectat negativ de evoluţia exportului net, ca urmare a majorării volumului importurilor de bunuri şi servicii raportat la volumul exporturilor. La fel, scăderea volumului de activitate în domeniul construcţiilor şi al altor tipuri de servicii a descurajat investitorii interesaţi de aceste sectoare, cu aceleaşi consecinţe negative asupra PIB.

De aceea, consider că o prioritate pentru anul 2012 trebuie să o reprezinte investiţiile în aceste sectoare care au contribuit la scăderea PIB şi, implicit, a economiei. Dacă în ultimii doi ani Guvernul, sub presiunea finanţării externe a deficitului bugetar, a promovat măsuri macroeconomice de austeritate care au vizat restrângerea cheltuielilor guvernamentale, dar care s-au răsfrânt negativ, pe termen scurt, asupra buzunarelor tuturor, tocmai datorită acestor reforme, Guvernul este, în prezent, în măsură să aloce mai mulţi bani pentru investiţii. Aceasta nu exclude, însă, necesitatea de a acţiona în continuare pentru atragerea de noi investiţii străine şi susţinerea investiţiilor autohtone. Reprezentanţii Guvernului trebuie să aibă în vedere mai departe dezvoltarea proiectelor de parteneriat public-privat, susţinerea investiţiilor publice, adoptarea de măsuri suplimentare pentru reducerea birocraţiei, acordarea de garanţii de stat în diverse forme pentru sprijinirea şi derularea afacerilor ş.a.m.d.

În orice economie, investiţiile fac legătura dintre prezent şi viitor şi dintre generaţii. Acumularea de capital fix, construirea de locuinţe, şcoli, grădiniţe, fabrici, uzine, centre comerciale etc. asigură premisele ridicării standardului de viaţă al populaţiei, prin crearea de locuri de muncă, ridicarea gradului de pregătire profesională şi de cultură, deschiderea de oportunităţi către cei tineri.

Acestea sunt motivele în virtutea cărora susţin punctul de vedere al premierului Emil Boc, care a declarat că obiectivul Guvernului pentru 2012 este ca România să rămână în continuare ţara din UE cu cel mai mare procent din PIB alocat investiţiilor.

România are, în prezent, nevoie de aceste investiţii ca de o gură de aer proaspăt. Însă, pentru început, trebuie să stabilim priorităţile programelor de investiţii, indiferent de domeniu, şi să cădem de acord asupra unor abordări coerente şi convingătoare în raport cu investitorii externi. Aceste necesităţi ar putea fi mai uşor manageriate dacă ar exista un aport mai mare al fondurilor europene, mai ales în agricultură. De aceea, sper ca noul Minister care se va ocupa de Fondurile Europene să fie integrat cabinetului Guvernului cât mai uşor, să se adapteze rapid condiţiilor existente şi să treacă la treabă.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Promovarea turismului medical - o nouă formă de atragere a turiştilor"

De la servicii stomatologice mai ieftine în estul Europei, la implanturi capilare în Turcia, operaţii pe cord în India sau chirurgie estetică în Tunisia, turismul medical este într-o continuă expansiune la nivel global. Medicina se globalizează.

Paradoxal sau nu, în timp ce medicii români pleacă peste hotare în căutarea unor salarii mai bune, cetăţenii străini sau românii stabiliţi peste hotare sunt tot mai interesaţi să se trateze în clinicile din România. Semnarea, la 14 iulie anul acesta, a protocolului pentru promovarea şi dezvoltarea turismului medical trebuie văzută ca o oportunitate de care ţara noastră trebuie să profite deoarece turismul medical este cel mai dinamic sector de călătorii la nivel global, cu o rată de creştere estimată la 30% anual.

Turismul medical este o modalitate foarte bună de a efectua tratamente sau analize complete şi profesioniste în clinici din afara ţării, vizitând în acelaşi timp atracţiile turistice ale zonei respective. În acest context, Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi al turismului, Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, fostul ministru al sănătăţii, Cseke Attila, împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Medicilor din România au pus bazele cooperării pe termen lung în ceea ce priveşte călătoriile medicale, având ca scop crearea unui produs turistic românesc competitiv, în vederea asigurării transfrontaliere a serviciilor medicale. Semnarea acestui protocol în 2011 este mai mult decât binevenită, deoarece ţara noastră trebuie să se pregătească temeinic pentru intrarea în vigoare a Directivei europene privind drepturile pacienţilor la asistenţă transfrontalieră, începând cu 2013, astfel încât să intre pe piaţă cu o ofertă de servicii medicale de calitate, competitive şi la preţuri avantajoase.

Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple, iar pentru a conta cu adevărat pe această piaţă este nevoie de o intervenţie serioasă a Guvernului şi de eforturi susţinute, care implică în primul rând infrastructură medicală.

Cu toate acestea, avem în vedere faptul că potenţialul balnear al României reprezintă, potrivit unor studii europene, o pătrime din potenţialul european. Astfel, o problemă supusă discuţiei în cadrul acestui protocol a fost evaluarea resurselor terapeutice din 10 localităţi propuse de către Ministerul Sănătăţii, care trebuie declarate printr-un act normativ staţiuni balneoclimatice. Este vorba despre Băile Olăneşti, Covasna, Băile Felix, Sovata, Techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata şi Ocna Sibiului. Totodată, trebuie să readucem pe linia de plutire şi să exploatăm la maxim celebrul Institut de geriatrie şi gerontologie Ana Aslan, care aducea în trecut zeci de mii de turişti pe an.

Piaţa serviciilor de recuperare şi reabilitare este o nişă care ne este favorabilă, iar potrivit datelor furnizate de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT), în 2010 au venit în România circa 60.000 de turişti în interes medical. De aceea, este important să avem în vedere potenţialul de creştere pe plan naţional al acestei nişe şi să luăm exemplul unor ţări mai sărace decât România, precum India sau Thailanda, care au reuşit să îmbine cu succes serviciile medicale cu turismul.

Globalizarea şi comunicarea de masă au ajutat multe ţări să devină competitive în sistemul medical al lumii. Liberalizarea serviciilor medicale reprezintă o şansă pentru România. De aceea, consider că este de datoria Guvernului să susţină acest sector al turismului medical şi să îl exploateze de o manieră inteligentă şi eficientă. Este important ca atunci când vine vorba de turism medical şi servicii medicale transfrontaliere România să fie o opţiune fermă şi o destinaţie cu notorietate pentru cetăţeni din toate colţurile lumii.

Am convingerea că, prin serviciile medicale pe care le oferim şi staţiunile balneare de care dispunem, dar şi cu o intervenţie serioasă şi direcţionată a Guvernului, avem posibilitatea să ne afirmăm pe plan internaţional, deoarece ţara noastră oferă varietate în ceea ce priveşte staţiunile de recuperare, chirurgia estetică, soluţiile antiîmbătrânire şi serviciile stomatologice.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Noul Cod civil - echilibru şi previzibilitate"

Începutul anului judiciar a coincis, în toamna aceasta, cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie. Acesta este unul dintre cele patru coduri noi, care fac parte din pachetul de reforme structurale ale statului - pachet complex, ce vizează reforma sistemului judiciar, reforma pensiilor, a sistemului de salarizare, a aparatului bugetar, reforma Codului muncii, a sănătăţii şi a asistenţei sociale - pilonul întâi al Guvernului în lupta împotriva crizei economice şi a efectelor acesteia.

Despre acest nou Cod civil sunt multe de spus. Este un cod care îi vizează pe cei ce lucrează în sfera aparatului judiciar - judecători, procurori, avocaţi, notari etc. - dar, la fel de important, îi vizează pe toţi cetăţenii, în egală măsură. În esenţă, noul Cod aduce modificări importante în privinţa unor domenii ce vizează respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei şi abordează instituţii tradiţionale din dreptul civil românesc - instituţia căsătoriei, instituţia divorţului, instituţia moştenirii etc. - după reguli moderne, adaptate contextului social actual din România dar, în acelaşi timp, ţinând cont de cele mai bune practici europene şi transatlantice.

Sunt, de asemenea, foarte multe prevederi care reglementează mediul de afaceri. Noile contracte care se recunosc şi sunt incluse în Codul civil, activităţi care nu erau formalizate până în prezent, cum este administrarea bunurilor altuia, sunt acum reglementate cu titlu general. Sunt introduse reglementări speciale în privinţa unor instrumente precum scrisoarea de garanţie bancară (ca instrument autonom de garantare) sau chiar o instituţie absolut nouă în spaţiul juridic românesc, cum este fiducia.

Noul Cod civil priveşte spre viitor, însă realitatea socială pe care acesta o va modela nu este substanţial diferită de realitatea socială deja existentă la data adoptării lui. Nu este o rupere abruptă de trecut, ci îşi are rădăcinile în el, în experienţa socială şi transformările ultimilor 150 de ani, în lecţiile învăţate pe parcursul crizei economice actuale şi în practica altor state. De exemplul, cetăţeanul beneficiază de un grad sporit de protecţie în relaţiile cu instituţiile bancare: acestea sunt obligate, conform noului Cod, să trimită clienţilor extrase sau rapoarte de cont gratuit cel puţin o dată pe lună, există posibilitatea renegocierii contractului atunci când executarea lui devine extrem de grea pentru una dintre părţi, cum ar fi o situaţie generată de criza economică.

La o privire de ansamblu, intrarea în vigoare a noului Cod civil va avea un efect pozitiv asupra mediului de afaceri şi a circuitului economic în general, prin înlăturarea unor controverse şi soluţionarea unor întrebări relevante şi prin modul de distribuire a responsabilităţilor între participanţi - echilibrat şi conform unor reguli intuitive.În plan social, sfera de interes a noului Cod acoperă atât de multe domenii ale interacţiunii sociale (din afara raporturilor de putere), încât putem spune, pe bună dreptate, că el este un Cod al cetăţenilor, "cel mai important act juridic pentru fiecare român".

Codul civil a intrat în vigoare la data asumată de Guvern, şi doresc să-l felicit pe ministrul justiţiei, în primul rând pentru această reuşită. În ciuda opiniei răspândite în mass-media şi în rândurile opoziţiei, acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte, ci el a fost pregătit şi muncit îndelung, cu simţ de răspundere. Rezultatul a fost un Cod civil nou, care este expresia unei evoluţii din toate punctele de vedere - juridic, social, economic.

Fiind, aşa cum am spus mai devreme, un cod al tuturor cetăţenilor, pentru ca acesta să îşi îndeplinească rolul şi să poată fi de folos fiecăruia dintre noi trebuie lucrat în continuare la informarea şi familiarizarea oamenilor cu noile prevederi.

Rămâne deschisă, pentru anul viitor, provocarea celorlalte trei coduri juridice: Codul de procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală, ale căror acte normative de punere în aplicare se află încă la Parlament, iar studiile de impact sunt în desfăşurare. Este de datoria noastră să acordăm toată atenţia cuvenită acestor proiecte de lege. Ele sunt necesare, pe de o parte, pentru continuarea procesului de reformă. Pe de altă parte, Comisia Europeană urmăreşte cu foarte mare interes procesul de implementare a codurilor, iar intrarea în vigoare, în continuare, a celorlalte trei coduri ar constitui un semnal extrem de apreciat cu privire la voinţa politică de a reforma justiţia în România.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"România rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră problema investiţiilor străine, în contextul deciziei Nokia de a închide fabrica de producţie din România şi de a o muta în regiuni cu unităţi de producţie de mare volum din Asia.

Unii ar putea spune că avem de-a face cu efecte ale crizei economice începută acum trei ani în occident, eu consider că, dincolo de acestea, avem de-a face cu efectele economiei de piaţă, în care logica este maximizarea profitului şi minimizarea costurilor. Cu toate acestea, nu trebuie să găsim scuze şi nici să minimizăm efectele închiderii fabricii Nokia de la Jucu şi concedierii colective a 2.200 de persoane. Ne confruntăm cu un moment de cumpănă, fiind prima concediere masivă în sistemul privat din România de la debutul crizei. Cu siguranţă, cauzele care au condus la decizia luată de reprezentanţii companiei finlandeze sunt multiple, iar aceste motivaţii sunt oportune în măsura în care au rolul de a pune decizia pe seama unui program intern de eficientizare a costurilor, şi nicidecum pe seama unei eventuale instabilităţi de ţară la nivel economic.

România a intrat într-o zonă în care nu beneficiază, încă, de prea multă experienţă, fac referire la experienţa investiţiilor externe şi a liberalizării pieţei, dar trebuie să se maturizeze înainte de vreme, pentru a face faţă unor provocări de tipul Nokia. În condiţiile în care bugetele companiilor multinaţionale sunt constrânse de criză, e limpede că managerii acestora, inclusiv managerii finlandezi, preferă o relocare a producţiei şi o reducere a costurilor. De aceea, şi riscul de delocalizare a altor investiţii multinaţionale din România trebuie privit cu toată răspunderea şi seriozitatea cuvenită.

Există câţiva miniştri care au reacţionat neîntârziat în cazul Nokia. Salut pe această cale reacţia doamnei ministru Sulfina Barbu, care a demarat procedurile pentru accesarea FEAG (Fondul European de Ajustare la Globalizare). De aceste fonduri a beneficiat şi Germania în 2008. Mai exact, aceasta a reuşit să atragă de la UE 5,5 milioane de euro pentru reinserţia pe piaţa muncii a 1.300 de angajaţi. De asemenea, domnul ministru Valerian Vreme a solicitat urgentarea implementării unei scheme de ajutor de stat pentru sectorul IT&C, care să încurajeze potenţialii investitori să demareze afaceri în România şi să îi determine pe cei deja prezenţi să rămână. Avem deja semne încurajatoare în această direcţie. Este vorba de intenţia exprimată de IBM de a construi un parc tehnologic la Târgu-Mureş, proiect care este de aşteptat că va genera circa 3.000 de noi locuri de muncă.

Totodată, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu legate de interesul pentru investiţii în România a doi giganţi americani din domeniul energetic demonstrează faptul că ţara noastră rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini. În acest sens, ExxonMobil, cea mai mare companie din lume, are un plan de investiţii de 10 miliarde de euro pentru exploatarea petrolului din Marea Neagră, în timp ce Chevron a câştigat deja trei licenţe de explorare şi caută gaz în sudul Dobrogei. În plus, IBM, Oracle sau Dell intenţionează să deschidă centre de calcul.

E important să conştientizăm faptul că, cu decizii de delocalizare s-au confruntat şi alte state europene, dar, şi mai important, trebuie să găsim soluţii care să compenseze în următorii ani efectele şi impactul asupra PIB a pierderii fabricii Nokia din judeţul Cluj. Astfel, revigorarea îşi poate avea sursa în construcţii şi agricultură, sectoare a căror evoluţie depinde, însă, de susţinerea proiectelor de infrastructură şi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene.

În ultimă instanţă, lucrul pe care trebuie să-l reţinem este faptul că investitorii vin şi pleacă, urmărind întotdeauna profitabilitatea şi rentabilitatea afacerii. Ceea ce Guvernul trebuie să facă este să întâmpine nevoile marilor investitori de o manieră rentabilă pentru ţară şi pentru cetăţenii români şi să ofere un cadru economic stabil, prin măsuri de macroeconomie ferme, astfel încât tot mai multe afaceri străine să-şi stabilească reperele de dezvoltare în România.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reducerea TVA pentru alimentele din turism"

La mijlocul lunii august, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a propus în Guvern, spre a fi analizat, un proiect de scădere a taxei pe valoarea adăugată pentru alimentaţia din turism, o scădere de până la 9%, ca o măsură care ar putea fi luată în vederea stimulării acestui sector.

Cererea de scădere a TVA pentru produsele alimentare din turism a venit din partea ANAT, care solicită reducerea cotei de TVA la toate serviciile turistice şi alinierea la cota unică de 9%, aplicabilă actualmente serviciilor de cazare şi micului dejun. Această reducere ar urma să fie aplicată în cazul agenţilor economici cu activitate în turism, autorizaţi sau licenţiaţi de MDRT, exclusiv asupra activităţilor de turism, pe perioada licenţei.

Reducerea cotei TVA pentru alimentaţia din turism ar duce la o creştere a industriei cu 10-15%, potrivit declaraţiilor făcute în luna august de Lucia Morariu, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, Regiunea Nord-Vest. Aceasta a precizat că în lunile următoare industria va avea un ritm de creştere mai mare de 15%, datorită activităţilor turistice. Drept urmare, reducerea TVA ar contribui enorm la reducerea evaziunii fiscale în domeniu şi ar contribui, de asemenea, la scăderea preţurilor la pachetele all inclusive şi a preţurilor din restaurante, cu efecte benefice asupra creşterii numărului de turişti. Totodată, reducerea TVA la alimentaţia din turism ar încuraja investitorii privaţi să îşi construiască pensiuni, să dezvolte afaceri în domeniul turismului, fapt ce ar determina inclusiv crearea de noi locuri de muncă.

Reducerea cotei TVA de la 24 la 9% pentru alimentaţia din turism este o măsură îndrăzneaţă, fiind contrară politicilor promovate şi impuse României de către Fondul Monetar Internaţional şi măsurilor întreprinse de Guvernul României de mai bine de 2 ani. Guvernul s-a angajat să efectueze analize riguroase privind impactul bugetar pe care l-ar avea această măsură, iar dacă aceste analize vor arăta că impactul asupra bugetului de stat nu va fi negativ, nu există niciun motiv pentru ca această măsură să nu fie aplicată.

Exemplul Franţei merită, de asemenea, luat în considerare în ceea ce priveşte aplicarea diferenţiată a cotei TVA. În Franţa se aplică mai multe cote de TVA: 19,6% pentru toate activităţile impozabile cărora nu le-au fost stabilite cote speciale, 5,5% pentru anumite produse alimentare, bunuri necesare în agricultură şi produse culturale, precum şi o cotă specială de 2,1% pentru anumite medicamente, reprezentaţii teatrale şi publicaţii de presă. Autorităţile franceze au adoptat la 1 iulie 2009 o măsură similară cu cea propusă de curând de MDRT, şi anume reducerea TVA pentru alimentaţia publică, pentru a creşte consumul şi a crea noi locuri de muncă, însă mult mai riscantă având în vedere momentul la care a fost introdusă, moment la care multe state din UE abia intraseră în recensiune. Spre deosebire de cazul francez, reducerea cotei TVA pentru alimentaţia din turism propusă de MDRT vine într-un moment prielnic, deoarece ţara a ieşit din recensiune, măsurile mai drastice au fost luate când a fost nevoie, iar acum a sosit timpul să luăm acele măsuri de revigorare pe care ni le permitem. La un an de zile de la reducerea TVA-ului în Franţa, secretarul de stat pentru comerţ, Hervé Novelli, a declarat că reducerea cotei TVA a avut un impact pozitiv asupra înfiinţării de locuri de muncă (în zona restaurantelor şi cafenelelor au fost înfiinţate 5.300 de locuri de muncă), dar, cel mai important, măsura a contribuit la scoaterea la lumină şi combaterea muncii la negru.

Având în vedere cele expuse mai sus, mă alătur opiniei Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism şi a MDRT şi susţin că turismul românesc are nevoie de sprijin din partea autorităţilor statului şi de măsuri cu impact imediat asupra activităţii în domeniu. Această măsură ar ajuta turismul să devină o ramură importantă a economiei naţionale şi să contribuie mult mai mult, pe măsura potenţialului său, la relansarea economică a României.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Intrarea României în spaţiul Schengen, o chestiune de timp şi mobilizare"

Aş dori să punctez câteva lucruri legate de amânarea luării unei decizii privind aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen, fapt care reprezintă un moment de cumpănă, nu doar pentru cele două ţări candidate, ci şi pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

Pentru unii, amânarea aderării este considerată un eşec. Personal, tind să am o opinie moderată în această privinţă. Eşecul pentru mine ar fi însemnat o respingere irevocabilă a intrării României în zona de liberă circulaţie, însă nu se pune problema de aşa ceva. Da, avem de înfruntat o piedică importantă, pusă de Olanda şi Finlanda, în ceea ce priveşte calendarul aderării, dar nu este vorba de o ameninţare în ceea ce priveşte realizarea obiectivului în sine. Mai mult, toate statele, chiar şi cele două ţări care s-au opus, au recunoscut că România îndeplineşte toate criteriile tehnice de aderare. Prin urmare, există recunoaşterea realizărilor noastre din ultima perioadă. O dovadă incontestabilă este dată de faptul că Franţa şi Germania au fost de acord cu o soluţie de compromis, cea a aderării în trepte, prin deschiderea pe rând a frontierelor aeriene şi maritime în acest an şi ale celor terestre anul viitor.

Prin respingerea categorică a oricărei variante alternative pentru România, atitudinea Olandei tinde mai degrabă spre una subiectivă, influenţată în mare parte de contextul politic intern, conturat de un partid olandez extremist de dreapta. De altfel, reacţiile imediate ale oamenilor de afaceri olandezi din România, care au cerut Olandei să îşi schimbe poziţia, au demonstrat că votul Ţărilor de Jos este unul bazat pe criterii arbitrare, şi nu unul justificat, obiectiv.

Totodată, trebuie să remarcăm solidaritatea preşedinţiei poloneze a Consiliului UE, care a avut toată deschiderea găsirii unei soluţii alternative pentru România şi Bulgaria, şi declaraţiile Preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, care consideră regretabilă amânarea intrării României în Schengen "Cu atât mai mult cu cât ea este o consecinţă a politicilor extremiste care încep să capete tot mai multă greutate în Uniunea Europeană". În plus, remarc şi reacţia promptă a Preşedintelui Grupului PPE, Joseph Daul, care a denunţat atitudinea populistă a guvernelor olandez şi finlandez şi a solicitat intervenţia Comisiei. Toate aceste poziţii oficiale reprezintă un semn de încurajare, dar şi o garanţie că aderarea României la spaţiul Schengen are o susţinere solidă la nivel european.

Dragi colegi, ne-am câştigat susţinerea în plan european, acum trebuie să o păstrăm şi să o fructificăm. Acest lucru înseamnă că oficialii români nu trebuie să se "culce pe-o ureche", ci trebuie să intensifice discuţiile şi negocierile cu şefii diplomaţilor de la Haga şi Helsinki, de aşa natură încât să se ajungă la un compromis până la viitoarea reuniune a Consiliului de Justiţie şi Afaceri Interne.

În plus, dincolo de întrunirea condiţiilor tehnice de aderare la spaţiul Schengen, trebuie să corectăm definitiv câteva aspecte încă vulnerabile. Vorbim aici de problemele ridicate în ultimul Raport privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, cum ar fi: judecarea dosarelor politicienilor amânate de 2 ani de zile şi sancţionarea de către CSM a judecătorilor şi procurorilor responsabili de expirarea termenelor de prescripţieîn cazuri grave de corupţie şi a acelora care nu au respectat termenele de depunere a declaraţiilor de avere şi interese. Odată corectate toate aceste vulnerabilităţi, nicio ţară nu va mai putea invoca motive de lipsă de credibilitate a României pentru intrarea în spaţiul de liberă circulaţie, iar găsirea vreunui alt pretext pentru neacceptarea ţării noastre, din motive ce ţin de sentimente populiste, şi nu de mecanisme ale construcţiei europene, va fi imposibilă.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Problemele cu care se confruntă muzeele din România"

Începând cu anul 1992, România s-a alăturat ţărilor care organizează Ziua Europeană a Patrimoniului. Anul acesta, pe 17 septembrie românii au sărbătorit a XIX-a aniversare a acestui eveniment cultural, tema ediţiei fiind "Moştenirea culturală din lemn". În această zi, numeroase muzee din ţară au avut uşile deschise, oferind localnicilor şi turiştilor posibilitatea de a cunoaşte străvechea artă a sculpturii în lemn, prin exponate reprezentând de la diferite unelte şi tehnici de ornamentare, până la forme şi motive decorative.

Cu acest prilej, doresc să subliniez, stimaţi colegi, că un studiu recent al Uniunii Europene, prezentat pe data de 19 septembrie 2011 de Ministerul Culturii, ne arată că reţeaua de muzee din România este bine dezvoltată (3,1 muzee la 100.000 de locuitori) şi are o extindere comparabilă cu a altor ţări europene, recunoscute pentru cotele ridicate ale atracţiei turistice în muzee (Spania - 2,9; Portugalia - 2,8; Polonia 1,7). Cu toate acestea, afluxul de vizitatori în muzeele din România este destul de redus (484 vizitatori la 1000 de locuitori), în comparaţie cu infrastructura muzeală şi cu interesul ridicat declarat - studiile de consum cultural indică vizitarea muzeelor printre primele trei activităţi culturale ale românilor.

O altă statistică recomandată de Ministerul Culturii, a celor mai vizitate muzee ale lumii, aşează Muzeul Luvru (Musée du Louvre, Paris) pe primul loc, cu un total de 8.500.000 de vizitatori anual. Cel mai vizitat muzeu din România, Muzeul Satului, a adunat anul trecut 284.600 de vizitatori, fapt ce nu i-a permis să intre în clasamentul celor mai vizitate 140 de muzee ale lumii.

Trebuie să recunoaştem că, la un patrimoniu muzeal cum este cel al României, este inacceptabil să nu existe o reglementare exactă a măsurilor care să acopere nevoile operatorilor muzeali din toată ţara, să contribuie la dezvoltarea vieţii acestora şi la structurarea unor politici culturale eficiente în domeniu. În prezent, reţeaua de muzee din România, deşi este una bine dezvoltată, nu beneficiază de un număr de vizitatori pe măsură. În plus, există un număr considerabil de muzee în întreaga ţară neglijate, nerenovate şi nevalorificate pe măsura importanţei lor culturale.

Scopul acestei declaraţii este de a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă muzeele din ţară şi de a aduce pe agenda publică această problemă faţă de care trebuie să luăm atitudine. România are nevoie de politici publice în domeniul patrimoniului cultural, care să aibă rezultate în sensul sporirii gradului de cunoaştere, dar şi a gradului de protecţie a patrimoniului. De asemenea, este necesară o nouă gamă de strategii, proiecte şi programe culturale şi educaţionale privind valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural muzeal, servicii de asistenţă în implementarea proiectelor în care sunt implicate muzeele, înfiinţarea şi administrarea unor centre de creativitate pentru studiul patrimoniului etc.

În prezent, managerii muzeelor dau vina pe lipsa de bani şi pe faptul că autorităţile nu reacţionează la iniţiativele culturale ale artiştilor şi ale societăţii civile. De aceea, consider că nu este acceptabilă o asemenea situaţie. Deşi, pe fondul unei instabilităţi economice care ne urmăreşte de ceva timp, avem multe priorităţi, în detrimentul acestui sector, totuşi, este necesară o soluţie şi pentru perfecţionarea reţelei muzeale, este necesar să intervenim cu măsuri specifice, pentru a aduce îmbunătăţiri considerabile în ceea ce priveşte reţeaua de muzee din România.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua Internaţională a Persoanelor în Vârstă"

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi".

Şi pensionarii şi persoanele vârstnice au contribuit la ceea ce reprezintă România astăzi, o Românie modernă, democratică, cu un potenţial care a fost invidiat mult timp de ţări din Europa. Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, şi-au făcut datoria faţă de ţară, faţă de generaţia actuală, nu trebuie să uităm eforturile şi sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca cei de astăzi să se bucure de prezent şi să construiască viitorul.

Cred că suntem datori să omagiem persoanele vârstnice, ca o dovadă şi o asigurare că Domniile lor sunt persoane importante pentru noi şi pentru societatea românească în general, pentru că de cele mai multe ori această categorie de oameni cărora le datorăm prezentul nostru, se simte exclusă social. Este absolut necesar să existe preocupare pentru a găsi, cât mai grabnic, soluţii pentru îmbunătăţirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă şi, desigur, al pensionarilor.

Exista percepţia greşită ca odată ieşite la pensie, persoanele vârstnice devin asistaţi social. Dimpotrivă, odată cu ieşirea la pensie statul, societatea le este datoare cu respect şi preţuire pentru toţi anii în care au muncit, pentru efortul depus şi pentru dăruire.

Ieşirea la pensie este un eveniment deosebit de important în viaţa fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, este un moment dificil, care adesea este însoţit de un neplăcut sentiment al inutilităţii pentru societate.

Consider că o dată ajunse la pensionare, persoanele vârstnice devin o categorie destul de vulnerabilă, iar grija societăţii şi în special a celor ce conduc destinele acestei ţări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluţiilor de protecţie a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Aceasta este în primul rând o datorie morală, datorie pe care o reiterez astăzi, aici, cu permisiunea dumneavoastră, în numelor tuturor colegilor parlamentari.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Din faptele bune ale guvernelor Boc..."

Timp de trei ani nu am auzit altceva din gura guvernanţilor PD-işti sau din cea a preşedintelui Băsescu decât permanentul invocat cuvânt reformă, utilizat ca justificare-acoperitoare a oricărei aberaţii guvernamentale întreprinse de către dumnealor!

Despre reformă am auzit şi când au fost daţi afară sute de mii de bugetari sau atunci când au fost închise zeci de spitale - sistemul de sănătate intrând în colaps, după numeroase alte decizii proaste luate în domeniu -, dar şi în educaţie, atunci când elucubraţiile legislative marca inedită - Funeriu, au avut drept consecinţă lăsarea a 100.000 de elevi fără diplomă de bacalaureat! Şi tot despre reformă a fost vorba şi în cazul modificării Codului muncii, făcută cu mare tam-tam PD-ist!

Dar eu vin să vă întreb, domnilor cei mai mari falimentari ai României, deghizaţi fraudulos în haine de mari reformişti, unde sunteţi acum, când 2.000 de angajaţi ai fabricii Nokia de la Cluj vor rămâne pe drumuri, fără niciun fel de compensări sau fără vreo posibilitate de a protesta pentru a-şi susţine drepturile, şi acest lucru se întâmplă, evident, din cauza modificărilor operate de dumneavoastră în Codul muncii?!

"Când Nokia a plecat de la nemţi, a dat salarii compensatorii câţiva ani de zile. La noi nu va da nimic şi toată sarcina va cădea în grija statului", susţine, pe bună dreptate, preşedintele Cartel Afla, domnul Bogdan Hossu!

Aţi dat astfel apă la moară investitorilor grăbiţi, care caută, peste noapte, noi oportunităţi de reducere a costurilor lor, nemaipăsându-le în vreun fel de ce tragedii produc în privinţa miilor de angajaţi rămaşi dintr-o dată fără surse de venit! Închiderea fabricii Nokia era de aşteptat, pentru că legislaţia românească, aşa cum aţi vrut-o dumneavoastră, domnule Boc, derogă de responsabilitate întreprinderile, acestea neavând nicio răspundere dacă închid activitatea, mutând grija la stat, prin şomaj!

Prin măsurile întreprinse de dumneavoastră, domnule Boc şi domnilor curajoşi PD-işti, luate fără discernământ, în vremuri grele de criză, aţi reuşit performanţa de a alunga toţi investitorii şi de a destabiliza întreaga economie!

Scamatoriile dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc, de pe vremea când eraţi şi ministru interimar al muncii, referitoare la apariţia ca ciupercile după ploaie a sute de mii de contracte de muncă, peste noapte - "În patru luni de zile am adus aproape un milion de noi contracte de muncă" - sunt, în date statistice, veritabile minciuni sfruntate! În realitate, acelea erau doar contracte temporare sau, mai bine zis, ziliere, de până într-o lună, care nu au generat locuri de muncă palpabile, nici măcar pe termen mediu!

Piaţa muncii nu s-a dezvoltat absolut deloc ca urmare a triumfului dumneavoastră legislativ din domeniu muncii şi nici nu aţi reuşit să subţiaţi vreun moment rândurile şomerilor! Ba, din contră, aberaţiile dumneavoastră decizionale din domeniul contractelor de muncă permit acum întreprinzătorilor - cum este şi cazul celor de la Nokia - să lase în stradă mii de şomeri, fără sa fie întrebaţi de către salariaţi, sindicate sau de către stat, ce se va întâmpla ulterior cu angajaţii, puşi intempestiv pe liber! Deci, descurcaţi-vă bine cu şomerii, domnilor PD-işti!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Congresul PPE la Bucureşti - ultima căciulire a PDL în faţa celor care sancţionează România"

Peste fix un an de zile, la Bucureşti va fi organizat congresul statutar al Partidului Popular European, unde reprezentanţii acestei formaţiuni îşi vor alege noii lideri. Aparent, această decizie a PPE de a veni la Bucureşti pentru a ţine cel mai important eveniment al său ar putea părea o victorie a PDL. În acest fel, în an electoral pentru România, politicienii portocalii au ocazia să arate cât de susţinuţi, apreciaţi şi doriţi sunt ei de către fraţii lor europeni. Numai că acest calcul prezintă unele deficienţe.

Spre exemplu, este interesant de urmărit de unde va găsi PDL resursele necesare pentru a plăti organizarea acestui eveniment, în cadrul căruia sute de invitaţi de rang înalt vor trebui cazaţi, transportaţi, hrăniţi şi păziţi. Toate acestea prezintă costuri imense, fără a mai lua în calcul organizarea propriu-zisă a Congresului, care va însemna închirieri de săli de conferinţă şi toată logistica auxiliară. Poate că domnul Cocoş se va oferi să sponsorizeze multe dintre aceste costuri, însă atenţia mea se îndreaptă către doamna Udrea şi alţi oficiali PDL care vor trebui să se abţină din orice fel de canalizare a banului public către acest eveniment.

Mai mult, deficienţa majoră a acestui calcul poate deriva din istoricul pe care "fraţii" PPE-işti îl au în susţinerea României. Pentru că, pentru a fi bine înţeles, vreau să subliniez că interesul meu este ca PPE să susţină în primul rând România şi interesele sale. Grupul Partidului Popular European (PPE) este cel mai numeros grup politic din PE, cu 265 de membri, (36,1% din 736), dar cu toate acestea nu a reuşit să susţină interesele României, precum aderarea la spaţiul Schengen, atunci când a fost nevoie de influenţarea statelor membre ale Uniunii Europene.

Ca parlamentar român consider că susţinerea activităţii PDL în anul electoral, care va veni de către Popularii Europeni, este un lucru secundar, în condiţiile în care această familie europeană ar contribui, alături de socialiştii şi liberalii europeni, la susţinerea intereselor României în spaţiul Uniunii Europene. Acolo ar trebui să se vadă cu adevărat că partidul care guvernează România face parte dintr-una dintre cele mai importante formaţiuni politice europene.

Domnul Călin Potor:

"Stop producţiei şi comercializării vinurilor cu origine dubioasă şi de calitate îndoielnică"

Am tras public un semnal de alarmă cu privire la perpetuarea comercializării pe piaţa românească a unor vinuri îndoielnice ca origine, în detrimentul producţiilor autohtone tradiţionale. Adevăratele mărci de vinuri, recunoscute şi medaliate la festivalurile viticole internaţionale, fac cu greu faţă concurenţei cu soiurile de tip "Babanu", incerte atât din punct de vedere al originii, al calităţii, cât şi al producţiei, dar foarte accesibile la preţ.

Am primit reclamaţii de la adevăraţi producători de vinuri din judeţul Alba, din zone precum Jidvei, Bucerdea, Crăciunel, Ţelna sau Aiud, care mi-au sesizat că fac cu greu faţă concurenţei cu vinurile foarte ieftine de pe piaţă. Aceşti producători de vin cu tradiţie din vremea dacilor şi romanilor sunt îngrijoraţi pentru viitorul vinurilor lor şi susţin, pe bună dreptate, că statul român nu face nimic pentru a-i proteja. Este o situaţie scăpată de sub control de autorităţi, care ar trebui să ia urgent măsuri, atât pentru protejarea producătorilor de vinuri româneşti de calitate, cât şi pentru diminuarea evaziunii fiscale din acest sector.

În consecinţă, am înaintat o interpelare parlamentară ministrului agriculturii, prin care am cerut lămurirea acestor cazuri de concurenţă neloială din industria vinului. Am solicitat public o anchetă a Corpului de control al Ministerului Agriculturii şi al DSVSA pe tema producerii şi distribuirii vinurilor extrem de ieftine şi cu provenienţă dubioasă, deoarece este cât se poate de clar că un litru de vin de calitate medie nu are cum să coste doi-trei lei în magazine, aşa cum se întâmplă în prezent. Din păcate, astfel de preţuri fără concurenţă îi determină pe adevăraţii producători de vin din România să ajungă în situaţii delicate, iar statul român are datoria de a proteja şi calitatea, în ciuda crizei actuale. În tot acest timp, cei care produc vinuri în vană se îmbogăţesc peste noapte fără ca statul să intervină, fapt anormal într-o economie de piaţă bazată pe corectitudine.

Domnul Călin Potor:

"Guvernul îngroapă definitiv sănătatea românească"

Înlocuirea ministrului sănătăţii cu un alt reprezentant al UDMR nu a adus nimic bun în aşa-zisa reformă anunţată de Executiv. Mai nou, acest guvern incapabil doreşte să limiteze asistenţa medicală şi să impună asigurări suplimentare, fapt ce reprezintă o nouă batjocură la adresa oamenilor care contribuie corect la bugetul asigurărilor de sănătate.

Actuala putere se dovedeşte incapabilă să ofere populaţiei acele servicii sociale pentru care românii plătesc taxe şi impozite. Acest guvern jalnic este incapabil să găsească alte soluţii de deblocare a sistemului sanitar decât să închidă spitalele, să instituie coplata şi să taie asistenţa medicală.

Liberalii sunt de părere că puterea actuală continuă să lovească în sistemul medical, subminând în acest fel sănătatea populaţiei. Prin astfel de măsuri, guvernul băsescu-boc, evident ambii cu "b" mic, nu face altceva decât să blocheze accesul la sănătate pentru milioane de români, ceea ce reprezintă un atentat la democraţie şi la drepturile cetăţenilor la servicii medicale normale.

Condamn, de asemenea, şi adoptarea de către Executiv a unor noi măsuri care afectează sistemul sanitar şi pacienţii, în total dispreţ faţă de opinia publică şi prin ocolirea oricărei dezbateri, atât la nivel parlamentar, cât şi al societăţii civile. Adoptarea unei taxe de tip clawback printr-o ordonanţă de urgenţă, fără a realiza în prealabil o analiză de impact care să prezinte clar implicaţiile pe care această taxă le poate avea şi fără o dezbatere în Parlamentul României, este o decizie pripită, contrară nevoii de a asigura sustenabilitatea sistemului de sănătate românesc pe termen lung. Majoritatea ţărilor europene care au recurs la o astfel de taxă, printre care şi Olanda, Belgia sau Ungaria, au optat pentru un procentaj fix însoţit, în unele cazuri, de un anumit plafon, pentru a nu supune producătorii unei presiuni disproporţionate. Formula de calcul introdusă de Guvern se bazează pe nişte variabile necunoscute producătorilor, ceea ce îi privează pe aceştia de orice fel de previzibilitate, împiedicându-i să-şi planifice activităţile comerciale în mod eficient. Un astfel de sistem este disproporţionat şi inechitabil pentru producătorii de medicamente, descurajând activitatea acestora pe piaţa românească. Măsura Guvernului va afecta mediul de afaceri în sectorul farmaceutic şi ar putea avea ca efect imediat retragerea unor medicamente de pe piaţă.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Reacţii absurde contra unei reforme dorite!"

În această săptămână a început anul universitar în România. Ca membru al comisiei de specialitate din Camera Deputaţilor, am observat cu plăcută surprindere faptul că din acest an de graţie 2011, sistemul educaţional din România a început să dea semne de însănătoşire. Vorbesc aici, în primul rând, de punerea în practică a noului sistem de clasificare a universităţilor din România, indiferent de sursa de finanţare, buget sau privat.

Nu voi insista asupra beneficiilor acestui sistem, deoarece marea majoritate a rectorilor din ţară i-au apreciat public eficienţa. Efectele pozitive însă, se vor vedea în calitatea actului educaţional din învăţământul superior. Clasificarea nu este statică, ea determină schimbări de calificative ale universităţilor de la an la an. Ceea ce înseamnă că universităţile de top se vor strădui să menţină clasificarea superioară şi, implicit, finanţarea corespunzătoare, iar universităţile clasate mai jos se vor bate pentru a accede la o treaptă mai înaltă. Ba chiar mai mult, universităţile mici vor lua astfel în considerare şi varianta fuzionării, pentru a alcătui o structură universitară mai complexă şi, implicit, mai competitivă. Toate acestea vor fi în avantajul direct al studenţilor, care vor avea acces la un învăţământ superior atât ca şi titulatură, dar şi în ceea ce priveşte calitatea.

Referitor la studenţi, Codul studentului aduce o normalizare a relaţiilor între aceştia şi corpul profesoral universitar. Studenţii nu vor mai putea fi sancţionaţi în niciun fel pentru că îşi exprima critici competente şi argumentate la adresa profesorilor, actului didactic sau a universităţii.

Un pas fundamental în asigurarea calităţii învăţământului a fost impunerea unei discipline absolut necesare în asigurarea corectitudinii examenului de bacalaureat. Orice persoană de bun-simţ din aceasta ţară nu a putut să afirme că în acest an, absolvenţii de liceu nu au avut parte de un examen de maturitate corect. Singurele critici din partea opoziţiei au fost că examenul a fost prea corect!?!

Din păcate, începerea anului universitar a adus din partea opoziţiei un cadou urât mirositor la adresa lumii academice civilizate. Un fost ministru al educaţiei, un rector al unei mari universităţi din ţară, un cadru didactic universitar, doamna Ecaterina Andronescu a lansat un proiect aberant, acela de a avea studenţi fără diplomă de bacalaureat. Nu o pot acuza pe doamna Andronescu de ignoranţă, fiindcă nu este astfel; nu o pot acuza nici de delăsare, pentru că are capacitate de muncă intelectuală; o pot acuza doar de rea-voinţă şi de micime, fiindcă a căzut victimă unor interese mărunte ale unor universităţi-fabrici-de-diplome, instituţii care s-au văzut lăsate fără finanţarea venită de la absolvenţi mediocri de bacalaureat.

Regret şi îmi este ruşine că doamna Andronescu, cunoscută a fi îngropat două reforme ale educaţiei în mandatele dumneaei, a putut trânti uşa în faţă unui mediu academic care este însetat de reformă. Sper sincer că astfel de personaje, cu astfel de iniţiative reacţionare să îşi găsească singure ieşirea din scena publică şi politică!

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

"Dreptatea şi adevărul s-au dus, au rămas minciuna şi hoţia"

În perioada anilor 2003 - 2004, Gheorghe Flutur era un fel de arhanghel al dreptăţii şi adevărului, un luptător împotriva corupţiei şi a statului ticăloşit, care, alături de Traian Băsescu, pregătea ţepe în piaţa Victoriei. Bineînţeles, a fost şi victoria în alegeri, după care, însă, Gheorghe Flutur s-a transformat exact în modelul de politician pe care îl blama înainte, ba chiar mai rău şi mai doritor de putere. Şi-a dat arama pe faţă şi s-a putut observa de fapt ceea ce a ascuns cu atâta pricepere. O faţă schimonosită de ură, de răzbunare, cu un zâmbet acru care trădează minciuna ridicata la rang de virtute în statul portocaliu, PDL-ist.

Flutur a reuşit să păcălească pe mulţi, s-a vândut drept un om blajin, sfătos, aplecat către cele sfinte, iubitor de popor. Nimic mai fals, şi evoluţia sa politică demonstrează acest lucru. Gripa aviară a gestionat-o cu mândrie proletară, înfruptarea din banul public a devenit o practică curentă, intimidarea şi şantajul au fost transformate în exemple de bună practică. A venit momentul hoţiei, atunci când, în afară de voturi, influenţă şi bani pentru partid, Flutur a început să fure şi primari, de la opoziţie, bineînţeles.

Acum, mai nou, minciuna pare să fie ultima soluţie pe care o utilizează Gheorghe Flutur. Minte cu atâta nonşalanţă şi spune fără să clipească din ochi că Victor Ponta ar fi înjurat de Sfânta Maria, pe 15 august, la Mănăstirea Putna. Nimic mai fals şi nimic mai perfid. Am stat în acea zi alături de Victor Ponta şi de sutele de români care veneau să ne salute sau să facă fotografii alături de noi. La câţiva metri distanţă, Flutur şi echipa lui de PDL-işti erau ignoraţi în totalitate. Acel moment l-a făcut pe Flutur să cedeze nervos şi acuzaţia sa la adresa lui Ponta a fost un lucru firesc, al unui om cu un asemenea profil psihologic.

Drept pentru care, zic că dacă Flutur probează că Victor Ponta a înjurat la Putna, eu unul îmi dau demisia din Parlament. Dacă nu, şi Flutur nu poate proba, atunci el va trebui să răspundă pentru minciuna grosolană pe care o vehiculează de atunci şi până acum.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Asigurarea traiului decent - interes naţional vs. populism deşănţat"

Constituţia României prevede obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Această noţiune abstractă, traiul decent, se traduce, în realitate, în condiţii de viaţă civilizate, un venit minim garantat, asistenţă socială acolo unde este nevoie, asistenţă sanitară şi garantarea dreptului la pensie pentru cei vârstnici. Toate acestea nu sunt facultative şi nu reprezintă un moft. Dar despre ele se vorbeşte de cele mai multe ori în termeni macroeconomici sau, populist, în promisiuni electorale.

Observaţia de mai sus îmi aparţine doar parţial. Observaţia a venit din partea pensionarilor din Colegiul 2 Arad, cu care am avut ocazia să discut şi la audienţe, şi la acţiunile desfăşurate în Colegiu, şi recent, de ziua lor, a persoanelor vârstnice, sărbătorită internaţional la 1 octombrie.

Nivelul de trai a fost tema principală a discuţiilor purtate de pensionari între pensionari şi cu autorităţile locale sau parlamentare pe care le-au întâlnit cu această ocazie. Nivelul de trai a rămas principala preocupare şi pentru cei vârstnici! Responsabilitatea pentru această nemulţumire generală mi-o asum în calitate de parlamentar şi în calitate de cetăţean. Sunt conştientă că permanent va fi loc de mai bine şi am speranţa că îmi împărtăşiţi sentimentul că deseori, ca parlamentari, ne aflăm între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, avem dorinţa sinceră de a le oferi cât mai mult seniorilor noştri, de la pensii mai mari, la un sistem de protecţie socială mai amplu. Pe de altă parte, acele date macroeconomice despre care vorbeam anterior, acţionează ca un duş rece, ori de câte ori avem tentaţia de a promite mai mult decât ne ţine plapuma.

Fără să mă lansez în acuzaţii politice, îmi doresc să avem maturitatea de a învăţa din greşelile trecutului, fie el şi recent. Ceea ce au promis guvernanţii în anul electoral 2008 pentru persoanele vulnerabile, printre care şi pensionarii, a fost radical şi demagogic. Spun acest lucru cu responsabilitate. Românii în general şi pensionarii români cu precădere, speră şi sunt optimişti, dar sunt în aceeaşi măsură sceptici faţă de promisiunile venite din partea actorilor politici. Este o stare de fapt pe care suntem datori să o reparăm, recâştigând încrederea acestor oameni, pierdută în anul 2008 - nu pentru voturi, ci pentru că aşa este corect.

Cum? Acţionând cu responsabilitate şi chibzuinţă. Oricât de plăcut ar fi mirajul acordării unor subvenţii acum, pe termen scurt, pensionarii vor înţelege că pentru plata acestor beneficii statul se îndatorează, iar copiii lor vor fi buni de plată în următorii ani. Aşa cum îi cunosc eu pe seniorii noştri, nu vor accepta niciodată ca tinerii de acum să se sacrifice gratuit.

Ceea ce are nevoie România - primeşte din partea guvernării actuale. Condiţii de trai decente şi măsuri de dezvoltare luate cu chibzuinţă. Iar românii au înţeles, poate mai bine decât unii dintre politicienii lor, că vremea demagogiei a expirat, fiind nevoie acum de realism. Curios nu este faptul că pensionarii români ştiu ce înseamnă criza economică pentru Grecia şi ce ar fi putut însemna pentru România, în lipsa măsurilor grele de austeritate asumate de Guvernul Boc în 2010. Nu este curios pentru că vârstnicii români sunt, dincolo de toate, foarte-foarte înţelepţi.

Pentru această înţelepciune a lor şi pentru sfaturile pe care ni le dau uneori involuntar, vă îndemn să ne mobilizăm şi mai departe. Pentru a susţine acele măsuri de protecţie socială obligatorii prin Constituţie pentru asigurarea unui trai decent şi pentru a proteja economia României de turbulenţele externe. Doar astfel vom putea permite, în viitorul apropiat, majorări sustenabile ale pensiilor. Până atunci, statul oferă asistenţa şi protecţia socială pe care şi le permite, îndeplinind, chiar dacă modest, acea "decenţă" obligatorie pentru nivelul de trai al românilor.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Populism ieftin pe seama unor tinere destine"

Nu cred că ar exista în această ţară vreun cetăţean care să se fi bucurat de promovabilitatea extrem de redusă de la ultima sesiune a bacalaureatului.

Chiar dacă vocile au fost iniţial aspre, au criticat lipsa de indulgenţă a examinatorilor şi relativa dificultate a subiectelor, după câteva luni de reflecţie majoritatea românilor conştientizează că nu se poate absolvi o şcoală doar în virtutea faptului că ai frecventat-o mai mult sau mai puţin.

De asemenea, toţi elevii conştientizează că şi dacă ar fi promovat în masă, ca în anii trecuţi, posibila lor inserţie pe piaţa muncii ar fi fost la fel de sinuoasă, din pricina lipsei competenţelor şi cunoştinţelor necesare încadrării într-un loc de muncă.

Aşadar, efectele pe piaţa muncii nu sunt nicidecum aşa cum ar dori să ne relateze o parte a presei. Sunt, ce-i drept, efecte asupra moralului acestor adolescenţi care au crezut că examenele se trec şi fără să înveţi sau, dacă poţi să furi, copiind.

Stăm şi dăm din umeri în faţa multor fapte reprobabile, însă puţini am remarcat că furtul se deprindea în şcoală şi cu ajutorul ei.

Pe acest fond trist, cei care ne tot spun că ei sunt alternativa la guvernarea ţării au mai găsit un prilej de demagogie şi de pătare a imaginii şcolii.

Astfel, nu cu mult timp în urmă, urmaşii lui Ion Iliescu, grupaţi acum în Uniunea Socialistă, au depus o propunere legislativă prin care absolvenţii care nu au promovat examenul de bacalaureat să devină studenţi cu jumătate de normă la universităţile de stat.

100.000! Asta este miza! 100.000 de tineri care ar putea fi iluzionaţi cu astfel de propuneri! Apoi, dacă gândim politic, Uniunea Socialistă nu mai împarte sacoşe electorale, ci promisiuni de studenţie unor tineri care au câştigat dreptul de vot şi ar putea fi extrem de utili în viitoarele alegeri.

Încă nu pot să cred că, în aceste vremuri tulburi, tinerii au devenit o miză electorală atât de importantă!

Apoi, aş întreba pe prim-iniţiatorul acestei aberaţii, care din nefericire a fost şi în două rânduri ministru al educaţiei, cum ar explica unui student premiat, care şi-a câştigat dreptul de a studia prin muncă, că este coleg de bancă cu un elev care nu a promovat bacul şi că au acelaşi statut.

Aş mai întreba-o pe doamna ex-ministru ce autoritate vor avea dascălii din liceele româneşti în faţa propriilor elevi, dacă aceştia vor şti că oricum vor face o facultate, pentru că Uniunea Socialistă lucrează pentru ei.

Nu putem admite ca astfel de atrocităţi să maltrateze viitorul tuturor copiilor din România, mai ales pentru faptul că "bunele intenţii" ale Uniunii Socialiste nu ascund decât mize electorale mizere.

Şcoala şi dascălii ei trebuie să fie reaşezaţi pe locul cuvenit, iar prima lecţie pe care trebuie să o înveţe tinerii trebuie să fie aceea de a câştiga totul prin muncă şi de a se feri de promisiunile demagogice ale politicienilor. Deşi bulversată de valori, societatea românească mai primeşte o lovitură de la cei care spun că îi vor "binele".

Domnul Cornel Ghiţă:

"Cazul Nokia - concedierile masive din mediul privat - un motiv de accesare a Fondului European de Ajustare la Globalizare"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră astăzi se referă la modul în care se pot accesa fondurile europene FEAG.

În România, prin Hotărâre de Guvern nr.1086/03.11.2010 s-a stabilit cadrul instituţional şi procedural de coordonare şi de gestionare a asistenţei financiare comunitare acordată României prin Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG).

Accesabilitatea acestui fond dă României posibilitatea de a lua măsuri active, în contextul în care foarte multe societăţi cu capital de stat sau mixt sunt în prag de faliment, urmând să facă disponibilizări masive, lucru care se aplică acum în cazul Nokia.

Cunoaştem deja că Guvernul, prin ANOFM se implică deja în ceea ce se întâmplă la Cluj, şi mă refer la concedierile masive de personal de la fabrica Nokia.

FEAG finanţează măsuri active privind piaţa muncii, pentru sprijinirea lucrătorilor afectaţi de concedierile cauzate de procesul de globalizare, asistenţă pentru căutarea unui loc de muncă, orientare profesională, formare şi reconversie profesională, asistenţă în domeniul reorientării profesionale şi măsuri speciale, cu durată limitată, cum ar fi alocaţii pentru căutarea unui loc de muncă, alocaţii de mobilitate sau alocaţii acordate persoanelor care participă la activităţi de învăţare de-a lungul vieţii şi de formare profesională. Aceste criterii de eligibilitate sunt urmărite de ANOFM pentru a vedea dacă situaţia dată le îndeplineşte şi astfel să putem accesa rapid acest fond.

Sper ca în acest caz să putem ajuta personalul concediat şi să putem accesa Fondul European de Ajustare la Globalizare, iar procedurile trebuie să devină familiare şi cu aplicabilitate rapidă şi în alte cazuri care implică concentrări masive de angajaţi. Consider că acest mecanism european trebuie să devină o prioritate pentru Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar în derularea sa, să fie implicaţi în mod activ europarlamentari români care pot avea un rol hotărâtor în accelerarea demersurilor în acest caz.

Domnul Cristian Buican:

"Plecarea Nokia de la Jucu"

Chiar dacă actuala putere încearcă cu disperare să îl acopere cu diferite alte subiecte lacrimogene, evenimentul principal al ultimei săptămâni rămâne anunţul Nokia de închidere a fabricii de la Jucu, judeţul Cluj. Pe lângă vestea proastă dată economiei judeţului natal al premierului, pe lângă lipsa de reacţie a autorităţilor judeţene şi centrale, drama celor aproximativ 2.000 de angajaţi reprezintă subiectul cel mai important pentru cetăţenii României, indiferent de dorinţa mediatică a puterii portocalii.

Închiderea fabricii de telefoane Nokia de la Jucu reprezintă cireaşa de pe tort a incompetenţei actualului guvern, iar orice încercare a autorităţilor judeţene sau centrale de a se scuza este sortită ridicolului. Pentru a avea o imagine cât mai clară a acestui ridicol, vă rog să urmăriţi declaraţiile actualului premier de la inaugurarea acestei fabrici şi cele de zilele trecute, când, neputincios în faţa propriei incompetenţe, premierul Boc încerca să minimizeze acest nou eşec al guvernării sale.

Chiar dacă opţiunile şi pârghiile guvernamentale nu au permis oprirea retragerii Nokia din economia românească, comportamentul slugarnic şi lipsa de reacţie a actualilor guvernanţi ne demonstrează, dacă mai era nevoie, adevărata faţă a incompetenţei portocalii. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că atunci când Nokia a hotărât să îşi mute o parte din activităţile economice din Germania în România, riposta şi condiţiile puse de statul german au fost pe măsura pierderilor suferite de către economie şi de către angajaţii disponibilizaţi. Într-o situaţie asemănătoare ne aflăm şi noi astăzi, însă statul român condus de Emil Boc nu numai că nu face nimic în această privinţă, dar anunţă arogant şi tupeist că vor veni alţi investitori în locul celor care tocmai şi-au anunţat plecarea, deşi numai noi, liberalii, ştim prin ce sacrificii au fost aduşi.

Condiţiile în care cei 2.200 de angajaţi ai Nokia de la Jucu vor fi daţi afară, cele două salarii compensatorii pe care aceştia le vor primi şi lipsa de perspective a acestor oameni reprezintă adevărata tragedie a acestui anunţ. Nu este posibil ca de la anunţul făcut de Nokia şi până în prezent executivul să nu anunţe un plan de acţiuni concrete pentru a ajuta aceştia oameni care vor rămâne fără loc de muncă. Nu este posibil ca în cadrul Ministerului Muncii să nu se realizeze o strategie pentru reconversia profesională a acestora, o linie de asistenţă pentru ca aceşti oameni care lucrau la Jucu să reintre rapid în câmpul muncii. Îngrijorător este şi ritmul de depreciere a raportului dintre salariaţii din România şi numărul de pensionari, însă văd că în ultima perioadă nu mai interesează pe niciun decident din actualul executiv această situaţie alarmantă.

Cu siguranţă, dacă autostrada Transilvania s-ar fi apropiat de finalizare, dacă autorităţile judeţene din Cluj şi-ar fi îndeplinit obligaţiile la care s-au angajat faţă de Nokia, iar cota unică era undeva în jurul a 10%, anunţul Nokia de a părăsi România nu ar fi existat, însă faptele rămân, iar incompetenţa guvernamentală de a proteja locurile de muncă ale românilor este cu atât mai mare cu cât acest eveniment se petrece în judeţul natal al primului-ministru. În faţa unor astfel de fapte, nu ne rămâne decât să sperăm că acest simulacru de premier pe care îl are România este un tragic experiment ce se va încheia cel mai târziu în anul 2012.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Nu voi permite ca bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile să fie instituită prin lege"

Opinia publică din România trebuie să ştie că actuala putere PD-UNPR-UDMR continuă să ia decizii antinaţionale sub pretextul îndeplinirii angajamentelor internaţionale. Este şi cazul grabei pe care o impune ministrul muncii, doamna Sulfina Barbu, care a afirmat că trebuie să adoptăm, cât mai repede, Legea asistenţei sociale, ca să ne respectăm cuvântul dat în faţa instituţiilor internaţionale. Domnia Sa a precizat că orice tergiversare din partea opoziţiei este o acţiune îndreptată împotriva ţării. Greşit, doamnă ministru!

În primul rând, este de datoria puterii să-şi adune votanţii şi să-şi treacă proiectele de lege, parte a programului de guvernare. Dacă deja aveţi dificultăţi în acest sens, atunci, stimaţi colegi de la putere, ar fi cazul să vă recunoaşteţi neputinţa şi să ne întoarcem la popor, aşa cum vă tot doreaţi în urmă cu câţiva ani.

În al doilea rând, ar trebui să vă ţineţi promisiunile faţă de cetăţenii români, acele promisiuni din campania electorală, când aţi vorbit despre o viaţă mai bună, despre salarii dublate, despre protecţie socială sporită, despre drepturi extinse pentru persoanele vulnerabile. Că tocmai pe cei mai loviţi de soartă i-aţi sacrificat primii, în numele unei economii la buget prost înţelese, ştie toată lumea! Aţi tăiat cele mai importante ajutoare sociale, aţi scăzut salariile asistenţilor maternali, aţi închis spitale şi şcoli, aţi redus drepturile băneşti ale persoanelor cu handicap, aţi umilit bătrânii, cărora acum le rezervaţi surpriza neplăcută a impozitării pensiilor. Desigur, este important să ne ţinem angajamentele internaţionale, dar nu doar de dragul de a face poză frumoasă în faţa partenerilor din Uniunea Europeană, aşa cum, din păcate, obişnuiţi.

În ceea ce priveşte proiectul Legii asistenţei sociale, este clar că forma pe care a-ţi prezentat-o în faţa Parlamentului continuă bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile - bătrâni, copii, persoane cu handicap.

Fără niciun dubiu, legea propusă de Guvernul Boc are drept scop reducerea drastică a cuantumului cheltuielilor privind ajutoarele sociale şi a bugetelor serviciilor sociale. În plus, nu se creează cadrul necesar pentru soluţii alternative care să vină în sprijinul asistatului social.

De asemenea, după cum s-a mai afirmat, prin condiţionarea alocării beneficiilor sociale de mărimea veniturilor se produce anularea principiilor nediscriminării la locul de muncă şi anularea egalităţii de şanse. Inutil să spun că astfel se încalcă prevederi internaţionale la care România este parte. Este încă o dovadă a dublului limbaj practicat de Guvernul Boc.

Mergând pe aceeaşi linie, dacă proiectul de lege va fi adoptat în forma propusă de Guvern, atunci persoanele cu dizabilităţi vor avea şanse minime de reinserţie profesională. Alocaţiile compensatorii şi indemnizaţiile ar trebui să se acorde doar pentru dizabilitate, şi nu trebuie condiţionate de alte elemente din viaţa personală a celui în cauză, cum ar fi nivelul de venituri, locul de muncă, situaţia socială. Gradul handicapului ar trebui să fie singurul indicator care trebuie să fie luat în seamă la stabilirea nivelului indemnizaţiei. Alte considerente sunt artificiale şi discriminatorii. Concret, dacă o persoană cu handicap îşi găseşte un loc de muncă în conformitate cu capacităţile sale intelectuale sau fizice, acea persoană va suporta reducerea sau pierderea indemnizaţiei la care avea dreptul.

Apoi, faptul că totalitatea beneficiilor se stabileşte în funcţie de indicatorul social de referinţă, acest lucru va determina ca un număr foarte mic de persoane să se califice pentru acordarea acestor drepturi, iar valoarea cumulată a prestaţiilor să fie în fapt foarte mică. În plus, cine oare va avea obligaţia de a susţine şi întreţine familia care rămâne ea însăşi fără mijloace de supravieţuire?

Sunt convinsă că veţi spune, aşa cum aţi făcut-o la fiecare tăiere drastică a drepturilor persoanelor vulnerabile şi nu numai a lor, că nu sunt bani, că trecem printr-o perioadă de criză, că trebuie să luaţi măsuri de austeritate. Vedem zilnic, în presă, în felul în care vă comportaţi, în gesturile pe care le faceţi, că banii există, dar nu pentru românii de rând, nu pentru cei vulnerabili, ci pentru clica coaliţiei de la guvernare.

O altă prevedere aberantă este cea potrivit căreia se transferă o mare parte din responsabilitate în domeniul asistenţei sociale la nivel local. Acest fapt va determina un blocaj al serviciilor de asistenţă socială locale, care şi aşa sunt subreprezentate numeric şi nu au specialişti pregătiţi să preia aceste sarcini. Cine va avea grijă atunci de cei aflaţi în suferinţă, cei care necesită asistenţă de specialitate? Membrii familiei, care astfel vor fi siliţi să renunţe la slujbe, vecinii? Bugetul local, şi aşa sărăcit de proasta administrare, nu va mai putea face faţă cererilor beneficiarilor. Nici organizaţiile neguvernamentale nu mai au resurse pentru a asigura asistenţa specializată pentru persoanele cu handicap sau pentru cele vulnerabile.

Şi pentru ca umilinţa să fie dusă la extrem, instituiţi proceduri birocratice excesive pentru ca persoanele aflate în dificultate să facă dovada îndeplinirii criteriilor pentru acordarea drepturilor. Încă o dată, statul nu face nimic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetăţenilor, din contră, prin legi strâmbe perpetuează umilinţa.

Aţi făcut apel, doamna ministru Sulfina Barbu, la responsabilitatea parlamentarilor. Da, suntem oameni politici responsabili, de aceea mă opun cu toată tăria prevederilor discriminatorii şi inumane ale proiectului pe care-l propuneţi. Responsabilitatea mea este faţă de cetăţenii care m-au votat, faţă de cei care aşteaptă de la noi legi drepte şi, mai ales, respect.

Camera Deputaţilor va fi, în acest caz, forul decizional de adoptare a Proiectului Legii asistenţei sociale. Îi asigur pe toţi cei vizaţi de prevederile acestui text că nu voi permite, în limitele constituţionale ce-mi sunt conferite prin lege, ca bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile să fie instituită prin lege.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Printre construcţiile socialiste mai mult sau mai puţin contestate, sistemul de irigaţii a fost un proiect cu adevărat bun. Înainte de 1989, România avea o reţea de irigaţii întinsă pe o suprafaţă de 3,2 milioane de hectare. Astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la Revoluţie, nu mai există aproape nimic. Irigaţiile au dispărut. Sistemul acela făcut pe timpul comunismului s-a mistuit după 1990. S-a furat tot, de la pompele care trăgeau apa din Dunăre sau din râurile interioare, până la dalele din beton care căptuşeau canalele de irigaţii. Din dale, oamenii şi-au făcut alei prin curte, iar din ţevi, un soi de boltă în jurul caselor. Problema e că nu i-a oprit nimeni, dar nici n-a venit cineva, de-a lungul acestor ani, să refacă lucrările. Lipsa banilor a fost tot timpul o scuză bună.

Aşa am ajuns ca, în 2011, să udăm doar 300.000 de hectare. Pe hârtie, căci faptic sunt doar 100.000. Alte surse indică o suprafaţă de aproximativ 560.000 de hectare, dar tot puţin înseamnă, căci la ora actuală România are un deficit de 2,6 milioane hectare neudate.

Conform unor estimări, sunt necesare în jur de 14 miliarde de euro pentru a pune la punct un sistem de irigaţii la nivelul celui din 1989, întrucât refacerea sistemului de pe un hectar de teren costă în jur de 7.000 de euro. Alte date statistice oferă dimensiunea exactă: România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane hectare, din care 9,4 milioane hectare de teren arabil. Din această suprafaţă arabilă, până în 1989 era irigat un procent de 34%, iar astăzi, luând în considerare cele mai optimiste date, avem o suprafaţă irigată de abia 6%!

Lucrurile stau foarte prost. Refacerea sistemului, dar şi întreţinerea lui costă miliarde bune de euro şi zeci de ani. Bani şi timp pe care agricultura autohtonă nu şi-i permite. Problema este cu atât mai gravă cu cât zonele care au cea mai mare nevoie de irigaţii sunt cele care reprezintă principalele regiuni agricole ale ţării. Astfel, creşterea suprafeţelor de teren agricol irigate este în prezent o măsură urgentă care trebuie aplicată, mai ales în condiţiile în care anumite zone ale ţării se vor confrunta tot mai pregnant cu fenomenul de secetă.

Clima se schimbă, de ani şi ani. Ce bun ar fi fost acum sistemul acela de irigaţii! Dar vorbele sunt de prisos. Problema e ce va fi de acum încolo. Nimeni nu ştie. De la fermierii cu care am vorbit am auzit un singur lucru: fără irigaţii nu va mai exista agricultură în România. O ţară care are 9,4 milioane de teren arabil! Ar putea să hrănească 100 de milioane de oameni.

"Grânarul Europei", aşa era numită România în perioada interbelică, iar acum suntem "handicapaţii Europei", după cum spun unii, furioşi. Ţăranii aşteaptă de la Guvern o strategie pentru refacerea sistemului de irigaţii. Dar de la guvernanţi curg, în ultima vreme, doar promisiuni, care mai de care mai strălucitoare.

Domnul Dan Bordeianu:

"Liberalii au adus investitorii, iar acum PDL-ul îi goneşte"

În ultimii trei ani, România nu a mai avut niciun investitor străin important, iar cei care se află deja aici au început să plece. La Cluj, de exemplu, investitori importanţi precum Bechtel, IBM şi URSUS au decis să încheie afacerile începute aici pe vremea administraţiilor anterioare celei PD.

Nu a existat niciun fel de deschidere a autorităţilor române de a discuta cu aceşti investitori, iar în urma nepăsării PD zeci de mii de oameni au ajuns şomeri. În continuare, asistăm la aceeaşi atitudine iresponsabilă şi pasivă din partea guvernului.

Anul trecut, Nokia a fost una dintre firmele cu cele mai mare cifre de export din România. Plecarea unui investitor atât de important din România transmite un semnal îngrijorător celorlalţi investitori străini, care se află deja aici, dar mai ales celor care ar dori să vină în România.

Deşi Emil Boc ştie acest lucru, Guvernul nu a luat nicio măsură, nu a venit cu nicio soluţie care să preîntâmpine sau limiteze efectele unor decizii similare.

Plecarea Nokia va avea şi efecte sociale majore. Vor fi afectaţi nu doar cei peste 2.000 de oameni care îşi pierd locurile de muncă şi familiile lor, ci şi întreaga zonă, prin dispariţia veniturilor substanţiale care se încasau la bugetul local. Pe lângă numărul mare de disponibilizaţi de la fabrica din Jucu, sunt zeci de firme locale care colaborau cu Nokia (firme de pază, de transport etc.), care acum vor genera alţi şomeri.

La începutul anului 2011, actuala guvernare ne promitea relansarea economică, speranţele fiind legate de industrie, mai exact prin relocarea unor industrii din China către România. Iată că acum ţara noastră a devenit punctul de plecare a delocărilor acestor industrii. Tendinţa este ca firmele să fie înscrise în Bulgaria, iar firmele străine care au făcut investiţii în România să plece.

Prin contractul cu finlandezii de la Nokia, statul român, în speţă Consiliul Judeţean Cluj, s-a obligat să facă o pistă pentru aeroportul din Cluj şi un terminal cargo la acelaşi aeroport, astfel încât investitorul de la Jucu să-şi reducă cheltuielile legate de transportul de marfă (făcute până în momentul deciziei de închidere a fabricii pe ruta Cluj-Budapesta). Mai mult, s-a promis realizarea unei şosele rapide între Jucu şi Cluj. Niciunul dintre proiectele convenite cu guvernarea liberală din acea perioadă nu a fost realizat de actuala administraţie a Clujului, condusă de PDL-istul Alin Păunel Tişe, finul premierului Boc.

Deschiderea fabricii Nokia de la Jucu, în februarie 2008, a fost un succes al guvernării liberale, atât pe plan local (preşedintele CJ Cluj din acea vreme era liberalul Marius Nicoară), cât şi naţional. În acel moment se prognoza că venirea finlandezilor de la Nokia în România va atrage după sine crearea a 15.000 de noi locuri de muncă.

Reamintim faptul că mutarea fabricii Nokia la Jucu a stârnit ample proteste în Bochum, Germania, acolo unde finlandezii au decis să investească iniţial. Decizia celor de la Nokia a demonstrat clar gradul mare de credibilitate pe care România îl avea în exterior în timpul guvernării PNL.

Lipsa unor strategii pentru atragerea investitorilor străini din timpul Guvernării PDL continuă să îşi arate efectele, decizia celor de la Nokia de a pune lacătul pe fabrica de la Jucu fiind încă o palmă dată actualei puteri de către investitorii străini.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Derapajele de la democraţie, literă de lege pentru actuala majoritate parlamentară"

Am auzit - şi sunt convins că nu sunt singurul - multe voci care compară actualul Parlament, în special Camera Deputaţilor, cu Marea Adunare Naţională, aşa-zisul parlament din perioada regimului comunist. În perioada respectivă, se ştie, deputaţii partidul-stat, PCR, în cele două (scurte) sesiuni anuale votau, pe bandă rulantă, legile care veneau de la Cabinetul 1. La fel se întâmplă şi în această legislatură, chiar dacă, proiectele legislative gândite la actualul Cabinet 1 ajung la senatori şi deputaţi via Palatul Victoria. Există însă o diferenţă între ceea ce se chema Marea Adunare Naţională şi Camera Deputaţilor de astăzi. Atunci, deputaţii PCR mimau - cel puţin de ochii lumii - respectarea legislaţiei în vigoare, evident o legislaţie de dictat, specifică unui stat totalitar. Acum, în anul de graţie 2011 (dar situaţia este valabilă şi pentru anul 2010), la 21 de ani de la instaurarea unui regim democratic, în Parlamentul României şi în special în Camera Deputaţilor, reprezentanţii puterii abdică frecvent de la principiile democraţiei şi, ce este mai grav, nu mai respectă nici măcar legile în vigoare.

Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor două săptămâni, legat de procedurile de numire a unor membri ai Curţii de Conturi şi ai CSA, întrece orice închipuire şi nu credeam că deputaţii puterii pot ajunge până a nu le mai păsa de prevederile unor legi aflate în vigoare, doar pentru a-şi atinge interesul, şi anume pentru a pune mâna pe toate posturile vacante în cele două instituţii mai sus amintite.

În două şedinţe de plen comun s-au ignorat atât prevederile legislative care arată că membri Curţii de Conturi şi membri CSA sunt propuşi de comisiile reunite pentru buget-finanţe, cât şi Regulamentul de desfăşurare a şedinţelor comisiilor comune. S-a ajuns până la trimiterea în plen a unor rapoarte adoptate neregulamentar, s-a ajuns - în numele plenului suveran - să se voteze dacă şedinţele comisiilor reunite pentru buget-finanţe au avut sau nu o desfăşurare legală. Este ca şi cum am fi în faţa unui furt şi prin vot, plenul "suveran" decide dacă a fost sau nu furt. Practic, prin tot ce s-a întâmplat în legătură cu numirile pentru CSA şi Curtea de Conturi, reprezentanţii puterii au dat dovada că se află deasupra legii. Or, acest lucru este interzis expres de Constituţie.

Evenimentele din ultimele două săptămâni încununează numeroasele derapaje ale reprezentanţilor puterii de la principiile democraţiei, derapaje înregistrate în ultimii doi ani.

Pentru a acorda funcţii unor deputaţi care şi-au părăsit partidele pentru care au candidat, s-a schimbat Regulamentul Camerei de 7 ori în nici un an de zile. S-a ajuns - în premieră în istoria postdecembristă a parlamentarismului românesc - ca să fie legalizat un partid care nu a participat în alegeri, s-a ajuns la deturnarea opţiunilor unei părţi a electoratului.

Obligatoriul cvorum de şedinţă a devenit facultativ atunci când sunt interesele puterii în joc, iar atunci când un deputat al majorităţii recunoaşte în direct la un post de televiziune că nu a fost în plen, iar altul recunoaşte că nu a fost în ţară, dar numele lor apar pe listingul de vot, scrutinele respective sunt considerate ca fiind valabile.

Despre modul în care s-au adoptat unele legi - şi amintesc doar de celebrul vot de la Legea pensiilor din 15 septembrie 2010, când în plen erau maxim 100 de deputaţi, dar s-au numărat 174 - nici nu mai are rost să amintesc. Parlamentul României din anii 2010 şi 2011 mai deţine şi patentul procedurii unicat - nu am auzit ca aşa ceva să se întâmple, cel puţin la nivelul parlamentelor statelor din Uniunea Europeană - a neprezentării sau a nevotării de către reprezentanţii puterii a moţiunilor de cenzură înaintate împotriva guvernului.

Toate aceste derapaje de la democraţie, nu lovesc decât parţial opoziţia. Aceste derapaje lovesc în primul rând în cetăţean, şi reprezintă o crasă bătaie de joc, o desconsiderare totală a cetăţeanului care a votat sau nu.

Şi, în acest caz, să nu se mai mire cineva că Parlamentul se află în coada tuturor sondajelor la capitolul încredere, că politicienii sunt văzuţi cum sunt văzuţi şi sunt consideraţi ca fiind la baza tuturor relelor din această ţară. Prestaţia din ultimii doi ani a reprezentanţilor puterii, în frunte cu PDL, a adâncit şi mai mult prăpastia, şi aşa existentă, dintre Parlament şi cetăţean.

Parlamentul din legislatura 1992-1996 a fost numit "Parlamentul ruşinii". Din păcate, cei de atunci, care au provocat această denumire, erau mici copii pe lângă majoritarii din ziua de azi.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Un gând de recunoştinţă pentru dascăli"

La data de 5 octombrie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Profesorilor - zi în care oamenii de pretutindeni mulţumesc celor cărora le-au marcat destinul, zi în care ne reamintim cu drag de cei care ne-au învăţat şi ne-au schimbat viaţa.

Astăzi, la ceas de sărbătoare, noi toţi trebuie să mulţumim acestor oameni minunaţi pentru răbdarea cu care ne-au călăuzit paşii, nouă şi copiilor noştri, dar cred ca ziua lor este în fiecare zi, atunci când păşesc în clase, când învaţă elevii şi reuşesc să schimbe destine şi mentalităţi.

Adevăraţii dascăli nu îşi aleg această profesie doar pentru a avea un loc de muncă. Ei sunt înzestraţi cu har şi au menirea de a dărui celor pe care îi educă. Meseria lor nu este deloc uşoară, pentru că ei nu fac altceva decât să formeze oameni adevăraţi. Nicio profesie din lume nu cere atâta competenţă, dăruire, echilibru, umanism şi pricepere cum cere cea de educator, ei sunt şi vor rămâne un model pentru noi, chiar dacă de multe ori uităm acest lucru.

Formarea cadrelor didactice este condiţia-cheie a şcolii contemporane, centrul oricărui program de reformă în sistemul de învăţământ, dar şi premisa esenţială a calităţii în educaţie, aşa că trebuie să investim mai mult în acest domeniu şi în aceşti oameni minunaţi.

Nu trebuie să uităm faptul că suntem ceea ce suntem astăzi datorită lor. Cei care ne-au învăţat atât tainele cărţii, cât şi pe cele ale vieţii trebuie să îşi recâştige prestigiul în societatea românească, chiar dacă unii sunt mai indulgenţi, iar alţii mai aspri, chiar dacă unii sunt mai calmi ori alţii mai impulsivi.

Nu trebuie să ne fie frică să spunem că prestigiul dascălilor în societatea românească va veni odată cu respectarea condiţiilor legale în materie de finanţare a educaţiei, lucru ce va deveni posibil dacă eforturile noastre pentru reluarea creşterii vor continua să fie susţinute.

Mulţumesc dascălilor mei, mulţumesc tuturor dascălilor din România!

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Ameliorarea capitalului uman prin educaţie"

Educaţia trebuie să reprezinte o prioritate naţională nu numai la nivel declarativ, ci şi practic. În acest sens este necesară o concepţie cât mai clară despre rolul educaţiei în societatea românească, dar şi despre rolul absolventului pe piaţa forţei de muncă, la fiecare palier al sistemului.

Este adevărat că, în actualul context economic şi social, este nevoie de performanţe superioare în toate domeniile de activitate, cu precădere în sistemul educaţional, atât prin ridicarea calităţii învăţământului universitar, cât şi prin asigurarea unei echităţi cât mai reale în educaţie, prin egalitatea şanselor de acces şi eliminarea tuturor formelor de discriminare.

Grav este faptul că astăzi, în România, universităţile acţionează numai pentru ele însele, preocupate doar de propria lor supravieţuire, iar studenţii sunt importanţi doar din punct de vedere cantitativ şi drept resursă financiară.

Chiar dacă, în ansamblu, imaginea învăţământului universitar este pozitivă, trebuie ca standardele universităţilor din România să fie schimbate, atât prin ameliorarea calităţii învăţământului, cât şi prin oferta acestora, care, nu în ultimul rând, trebuie să fie diversificată şi aliniată la nevoile studenţilor şi la nevoile pieţei de muncă.

Ceea ce mă simt datoare să afirm este că noi, cu toţii, trebuie să ne schimbăm percepţia asupra învăţării. În trecutul nu foarte îndepărtat se considera că simpla absolvire a unui liceu sau a unei facultăţi presupune şi încheierea ciclului de pregătire individuală.

Realităţile la care suntem expuşi cu toţii astăzi ne arată că procesul de educaţie şi mai ales cel de învăţare este un proces continuu, care presupune un efort susţinut pe parcursul întregii vieţi. Pentru acest lucru, consider că instituţiile de învăţământ trebuie reflecteze către viitor şi să fie pregătite să ofere populaţiei active servicii de învăţare, pentru a face faţă tuturor schimbărilor tehnologice şi capriciilor pieţei libere.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Ecaterina Andronescu - fost ministru - sinistru, actual senator - terminator"

Ministrul Ecaterina Andronescu - prin gafele repetate făcute atunci când, nefericit, a deţinut de două ori portofoliul de ministru al educaţiei, a rămas în memoria colectivă în postura de "Abramburica", care a produs mari perturbaţii sistemului ce gestionează cea mai importantă resursă umană a României.

A făcut eforturi uriaşe concepând fel de fel de iniţiative legislative cu scopul de a deturna litera şi spiritul Legii educaţiei naţionale, care nu convine intereselor Ecaterinei Andronescu şi găştilor USL-iste din educaţie.

Toate aceste iniţiative eşuate sunt expresia unei atitudini de neacceptat pentru un fost ministru, ele neavând nimic comun cu nevoia de reformare a învăţământului românesc, care urmăreşte interesul superior al elevilor şi studenţilor.

Mai nou, senatorul terminator Ecaterina Andronescu a dorit să intre în Cartea recordurilor candidând cu succes la poziţia de "Cel mai populist şi iresponsabil senator", la capitolul - îngroparea învăţământului românesc.

Deci, cunoscută fiind tocmai pentru ideile şi acţiunile sale abramburite, prin iniţiativa care dă posibilitatea accesului în învăţământul universitar fără promovarea examenului de bacalaureat, Ecaterina Andronescu îi invită pe elevii României la absenteism, nepregătire şi nemotivare.

Mai mult decât atât, le induce generaţiilor actuale şi viitoare idei conform cărora învăţătura, disciplina, competiţia, atitudinea pozitivă faţă de activitatea şcolară nu contează, elevii din preuniversitar fiind instigaţi la lipsă de interes pentru studiu şi performanţă. În viziunea doamnei senator - terminator, universităţile devin tarabe deschise din care poate consuma, fără nicio condiţionare, oricine, orice.

Există în România elevi, studenţi, părinţi şi profesori din sistemul preuniversitar vizibil deranjaţi de ultima născocire cu marca Andronescu.

Există în România şi tineri care au respect pentru studiu, competiţie şi performanţă, iar această iniţiativă i-a jignit total, ca să nu mai vorbim de atingerea gravă adusă demnităţii învăţământului românesc.

Singura cu care concurează la capitolul "Distrugere" este cea de tristă amintire, dar trebuie să recunosc că iniţiativa ducerii bacalaureatului în derizoriu nici fosta doctor honoris causa nu a avut-o, spre fericirea învăţământului românesc antirevoluţie.

Iertată cu prea multă uşurinţă pentru greşelile făcute ca ministru, gestul doamnei senator - terminator este o palmă dată elevilor conştiincioşi şi ambiţioşi, părinţilor care îi susţin, îi încurajează şi cred în ei, demnităţii profesorilor din sistemul preuniversitar şi universitar care cred în munca şi misiunea lor, demnităţii poporului român, faţă de care o invit să îşi ceară public scuze pentru umilinţa pricinuită.

Ruşine, doamnă ex-ministru, rector, senator-terminator al învăţământului din România!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drumul tulburelului între spitale"

Un pacient de 86 de ani din Vânători a ajuns cu ambulanţa la urgenţe după ce s-a intoxicat cu gaze de la fermentaţia vinului. Pacientul a intrat în beci şi şi-a pierdut cunoştinţa, fiind găsit de către familie, care a chemat salvarea. Pacientul a necesitat urgent măsuri de resuscitare respiratorie, antidotism, oxigenoterapie, dar, necesitând şi evaluare cardiologică,va fi plimbat între spitale. Linia de gardă de medicină internă de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" a fost desfiinţată în urma comasării şi există riscul ca pacienţii să fie plimbaţi ore în şir pentru a găsi soluţia salvatoare. Deschiderea noului Spital de Urgenţe "Sfântul Ioan" va însemna certitudinea ca pacienţii a căror viaţă depinde de câteva secunde vor avea permanent un singur loc în care să se trateze.

Întrucât începe sezonul culesului viei, iar în anii trecuţi am înregistrat peste 30 de cazuri de intoxicaţii inhalatorii cu gaze de fermentaţie, vă reamintim câteva lucruri simple: nu intraţi în încăperi în care fierbe vinul fără a asigura o ventilaţie corespunzătoare, anunţaţi pe cineva că veţi intra într-o astfel de încăpere. Sunt mai susceptibili de a se intoxica cei cu probleme respiratorii, cardiace, neurologice. Nu intraţi în încăperea în care există deja o victimă, pentru că este posibil să vă intoxicaţi şi dumneavoastră.

Sunaţi la 112 în orice astfel de situaţie, pacientul va beneficia de ventilaţia corespunzătoare, iar în cazul comei, de menţinerea în poziţie laterală de siguranţă.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Cât timp vă mai jucaţi cu sănătatea românilor, domnilor guvernanţi?"

Guvernele Boc şi-au dovedit incapacitatea crasă de a gestiona, cu rezultate pozitive, sistemele publice din România. Vreme de trei ani, de când s-au instalat la guvernare echipele domnului Boc promiţătoare de fapte, în loc de a face lucrurile să meargă în vreun domeniu, au reuşit, cu brio, să pună totul pe butuci, ba, chiar mai mult, să dea timpul înapoi cu 20 de ani în ceea ce priveşte buna funcţionare a domeniilor respective, şi mă refer aici la sănătate, educaţie, administraţie, sistem public de pensii sau salarii.

În tot acest timp, în loc să vină cu soluţii viabile de modernizare şi eficientizare a acestor domenii, dumnealor nu au găsit altceva de făcut decât să se lamenteze non-stop că nu au bani pentru pensii, salarii, spitale, medicamente, medici, profesori, poliţişti etc.

Dacă tot ceea ce aţi întreprins până acum a fost cu bună-credinţă şi cu maximă pricepere guvernamentală, de ce nu mai merge nimic în ţara asta, domnilor PD-işti?

Aţi închis spitalele, motivând că avem prea multe pe metrul pătrat, dar prin această incalificabilă decizie aţi lăsat sute de mii de oameni fără asistenţă medicală acordată în timp util! Aţi alungat medicii şi asistentele din România şi aţi lăsat puţinele spitale rămase deschise într-un blocaj fără precedent, din punctul de vedere al lipsei acute de personal!

Aţi instituit coplata şi aţi tăiat asistenţa medicală, îngrădind, la minimum posibil, accesul populaţiei la serviciile publice de sănătate. Credeţi, domnilor guvernanţi ai PD, că milioanele de români pe care i-aţi sărăcit cumplit, cu bună ştiinţă, au bani cu sacul, ca dumneavoastră, permiţându-şi să plătească taxe de lux pe la spitalele private?!

Celor mai conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite din ţara asta, salariaţii şi pensionarii, bolnavi în mare parte, din cauza sărăciei şi a noianului de griji împovărătoare în care au fost aruncaţi de dumneavoastră, le refuzaţi astăzi şi unica posibilitate de a-şi îngriji sănătatea, cea prin sistemul public.

Acum veniţi, domnilor portocalii, cu o altă găselniţă: împovărarea industriei farmaceutice, prin implementarea taxei clawback, neluând niciun moment în calcul că aţi putea trimite şi această ramură a industriei în faliment, aşa cum aţi făcut şi cu IMM-urile sau cu întreaga economie românească.

N-aţi auzit, domnilor, că, în vremuri de criză, pentru umplerea vistieriei, este cu mult mai normală şi cu potenţial de succes stimularea mediului de afaceri, şi nu subminarea lui? Când o să înţelegeţi că tot ceea ce aţi decis are efecte devastatoare pentru economie şi, mai ales, pentru nivelul de trai sau, mai de grabă, de supravieţuire, al poporului român?!

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice"

De curând, mai precis pe data de 1 octombrie, s-a serbat Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Din păcate, se întâmplă frecvent ca statul, societatea, şi chiar familia să trateze cu lipsă de recunoştinţă şi respect pe aceşti bătrâni, ba să îi mai şi arunce în mizerie şi uitare, ca pe nişte piese uzate, la groapa de gunoi.

De multe ori, pe un pat zdrenţuit de spital îşi trăieşte ultimele suferinţe un om care, în tinereţe, a fost stâlpul casei şi un vârf al societăţii, a ridicat familia la rang de onoare şi şi-a servit ţara cu dedicare şi pasiune, prin munca sa.

În jungla socială, bătrâneţea este veriga slabă, neputinţă, boală, tânguire, durere, inutilitate. Trist este că, pentru a nu mai fi o povară, de multe ori bătrânii aleg ei înşişi să trăiască această ultimă parte a vieţii singuri, izolaţi de copii şi nepoţi, de parcă ar fi loviţi de o molimă contagioasă.

Bătrâneţea poate fi şi frumoasă, atunci când familia le este alături, îi integrează, îi înţelege, îi ajută să trăiască demni, să se simtă împliniţi şi să-şi găsească menirea. Porunca lui Dumnezeu spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie" (Ies. 20, 12). Aşadar, respectul şi purtarea de grijă pentru bătrâni se află printre elementele care ne definesc nu numai moral, ci şi spiritual, în calitate de creştini.

O vorbă strămoşească spune "Cine nu are un bătrân, să-şi cumpere!". Prin urmare, vechea înţelepciune a omenirii ne trimite să preluăm din experienţa de viaţă a celor vârstnici, pentru a depăşi cu mai multă uşurinţă asperităţile vieţii şi pentru a evolua pe calea aleasă.

Fiecare om, indiferent de vârstă, are destinul şi rolul său pe pământ. Un bătrân ne poate da sfaturi preţioase, dacă avem încredere şi răbdare să-l ascultăm. În arborele genealogic al unei familii, cei în etate sunt rădăcinile din care urmaşii îşi trag seva vieţii, forţa şi înţelepciunea, care se transmit ca o moştenire intergeneraţională. Bătrâni sunt şi cei care au luptat în războaiele pentru eliberarea neamului, pentru unire şi pentru o viaţă mai bună a urmaşilor lor, adică noi. Lor le datorăm ceea ce suntem astăzi, dragostei, poveţelor, sacrificiilor şi muncii lor neobosite pentru împlinirea noastră ca oameni.

Propunerea PDL de impozitare inclusiv a pensiilor mici este exact semnalul politic de dispreţ şi nepăsare pentru beneficiarii pensionari săraci, şi aşa loviţi de greutăţi, care abia îşi mai pot duce traiul de pe o zi pe alta. Altfel, cei de la guvernare îşi mai amintesc de ei doar în preajma alegerilor, când le aruncă un kil de făină şi un litru de ulei - plata votului atât de necesar pentru a-şi întregi numărul.

Oglinda unei societăţi stă în copiii şi bătrânii săi, în oportunităţile care se oferă generaţiei tinere şi în grija acordată celor vârstnici. Iar bătrânii din România zilelor noastre stau umiliţi la cozi interminabile pentru ajutoare în alimente, caută în gunoaie hrană alterată sau cerşesc banii de pâine la colţ de stradă. Aceste imagini sunt edificatoare pentru starea societăţii noastre, în raport cu altele, care sunt normale, sănătoase, bine organizate.

Ca fii şi nepoţi ai acestor oameni, ca beneficiari ai luptei lor pentru o viaţă mai bună, să le dăm respectul cuvenit, elaborând şi votând o legislaţie corectă şi eficientă, care îi priveşte pe cetăţenii pensionari şi pe beneficiarii serviciilor de asigurări sociale din România.

Astăzi sunt ei şi mâine vom fi noi, de preferat modele şi mentori preţuiţi de noile generaţii.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Boc se încăpăţânează să vândă atunci când nimeni nu e dispus să cumpere"

Începând cu anul 2009, România a împrumutat 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială (BM) şi Comisia Europeană (CE), bani care au fost folosiţi în principal pentru consum şi plasamente financiare în alte ţări. Aceste împrumuturi vin în contextul în care România avea acces la peste 30 de miliarde de euro, fonduri nerambursabile, de la Uniunea Europeană (UE), pentru finanţarea sau cofinanţarea unor proiecte, plecând de la infrastructură şi până la calificarea resurselor umane. Numai că aceste fonduri gratuite au fost utilizate doar în proporţie de 3%, fiind de departe pe ultima poziţie din UE. Ca urmare a acestei situaţii, există pericolul ca în bugetul Uniunii Europene pe perioada 2014-2020 România să nu mai aibă alocate aceleaşi fonduri, lucru normal văzând (in)capacitatea noastră de a le absorbi.

Pe lângă împrumuturile de la FMI şi Banca Mondială, Ministerul Finanţelor se împrumută periodic de pe pieţele bancare, pentru acoperirea găurilor bugetare, sumele ajungând neoficial la peste 11 miliarde de euro, totul la dobânzi foarte mari, ţinând cont de contextul financiar mondial.

Toate aceste acţiuni dovedesc incompetenţa regimului Băsescu-Boc de a gestiona treburile publice în interesul vieţii economice şi sociale a României.

Aflaţi în faţa acestei situaţii, guvernanţii decid ca, pe lângă nenorocirile provocate până acum, să accelereze privatizarea ultimelor societăţi din sfera utilităţilor publice, pentru a face rost de banii necesari satisfacerii clientelei politice şi pentru a cumpăra voturi, în scopul rămânerii la guvernare şi după 2012.

La vremea respectivă, Boc şi Băsescu au criticat în mod constant vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al S.C. "Petrom" - S.A., însă, cu toate acestea, în loc să menţină pachetul minoritar de acţiuni, au decis să îl vândă şi pe acesta, rezultatele acestei încercări ştiindu-le cu toţii.

Este evident că a pune problema vânzărilor de acţiuni în contextul în care bursele se prăbuşesc şi investitorii serioşi nu sunt interesaţi în a le cumpăra, înseamnă orientarea acestor societăţi spre clientela PDL-istă.

Orice guvern responsabil, înainte de luarea unor decizii privind privatizarea societăţilor din sfera serviciilor publice, ar trebui să facă un studiu de impact asupra efectelor privatizării unităţilor care au fost deja vândute.

Pentru a avea o imagine mai de ansamblu, să vedem situaţia unora dintre societăţile aflate pe lista Memorandumului încheiat cu FMI.

După ce la S.C. "Hidroelectrica" - S.A. a fost privatizat profitul, prin încheierea contractelor cu "băieţii deştepţi", beneficiari de energie ieftină până în 2018, acum se doreşte majorarea capitalului social prin vânzarea unui pachet de acţiuni de 10%.

Chiar dacă prima tentativă de a vinde cele 9,8% din acţiunile "Petrom" a fost un eşec total, Guvernul se încăpăţânează, perseverând în ideea de a vinde cu orice preţ aceste acţiuni, în contextul în care S.C. "Petrom" - S.A. a beneficiat recent de o prelungire cu încă 5 ani a contractului de concesiune privind explorarea petrolului în Marea Neagră.

Societăţile de distribuţie şi furnizare a energiei electrice ale S.C. "Electrica" - S.A. nu scapă nici ele de privatizare, în condiţiile în care, până în prezent, nu s-a demonstrat că, prin privatizarea celorlalte societăţi de distribuţie şi furnizare, statul şi clienţii de energie electrică au avut de câştigat.

S.C. "Oltchim" - S.A. intră şi ea pe lista societăţilor ce urmează a fi privatizate, fără a se lua în calcul faptul că factura la energie electrică emisă de S.C. "Electrica" - S.A. are o restanţă de peste 150 milioane de euro. Dacă această factură va fi "ştearsă" ca urmare a privatizării S.C. "Oltchim" - S.A., există pericolul ca acest lucru să provoace falimentul furnizorului de energie.

S.C. "Romgaz" şi S.C. "Transgaz" - S.A., societăţi strategice, mai ales în condiţiile în care gazul rusesc creează mari probleme României şi celorlalte ţări dependente de importurile din Rusia, sunt vândute, în loc să fie păstrate în proprietatea statului, pentru a garanta astfel un acces la gaze naturale la preţuri rezonabile pentru toate categoriile de consumatori. Este greu de înţeles de ce statul se încăpăţânează să vândă societăţi profitabile, acestea fiind mult mai de folos României pentru a putea plăti datoriile contractate faţă de instituţiile financiare internaţionale prin contribuţii periodice.

Probabil că până la privatizarea efectivă a acestor societăţi actualul regim va continua şi mai agresiv acţiunile de jefuire şi de falimentare a lor, pentru a obţine resursele necesare clientelei PDL-iste şi pentru ca viitorii cumpărători să cumpere aceste societăţi la un preţ foarte mic, şi, eventual, aceştia să vină din zona "portocalie".

Aflaţi în faţa acestei situaţii, nu ne rămâne decât să iniţiem şi să susţinem orice acţiune care să demaşte jaful din interiorul acestor societăţi şi care să blocheze procesele de privatizare, cu convingerea că, odată venită la putere Uniunea Social Liberală, se va renegocia acordul cu FMI, pentru ca românii şi economia românească să se bucure de servicii publice de calitate, oferite de către societăţi cu capital majoritar de stat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul realităţii paralele"

"Eterna şi fascinanta" guvernare PDL-istă nu conteneşte să-i surprindă neplăcut pe români ori de câte ori are ocazia. Zilele trecute, parlamentarii puterii lansau ideea impozitării tuturor pensiilor, considerând-o una dintre marile realizări ale reformării statului văzut de cuplul, de acum de tristă amintire Băsescu-Boc.

Astfel după ce prin măsurile total iresponsabile de până acum reprezentanţii puterii au adus pensionarii la sapă de lemn, vor să le dea şi lovitura de graţie impozitând pensiile, dând astfel dovadă de un cinism ieşit din comun.

Nimeni şi nimic nu scapă de furia portocalie care, precum un animal de pradă, distruge tot ce întâlneşte în cale. Distruge chiar şi speranţa românilor, care în proporţie de peste 80% le-ar recomanda tinerilor să plece din ţară şi să încerce să ducă o viaţă decentă, deoarece în România, în urma unei guvernări dezastruoase şi antiumane a cuplului Băsescu-Boc, orice urmă de speranţă a fost zdrobită, călcată în picioare fără milă, încât cetăţenii acestei ţări, umiliţi de guvernanţi, consideră România o ţară fără speranţă.

Toată această nemulţumire a majorităţii copleşitoare a românilor rămâne fără ecou în rândul guvernanţilor care - în timp ce românii sunt interesaţi de nivelul lor de trai, de sistemul de pensii, de salarii, de sistemul de sănătate, de învăţământ, de locuri de muncă - se preocupă de alegeri, de reorganizare, într-un cuvânt, de cum să rămână la putere pentru a-şi permanentiza bunăstarea obţinută prin sărăcirea românilor.

Nu mai contează că de ceva vreme ei nu mai guvernează pentru români, ci pentru un grup restrâns de acoliţi care îşi construiesc bunăstarea punând biruri fără măsură populaţiei şi în special cetăţenilor cu venituri mici. Contează doar interesul de grup al camarilei portocalii, care falsifică realitatea fără nicio jenă, spunându-le românilor că trăiesc bine, deşi realitatea de zi cu zi îi contrazice flagrant.

În aceste condiţii, se poate afirma cu certitudine că Guvernul Boc este un guvern al realităţii paralele.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Hoţia - un mod de viaţă pentru PDL"

Nerespectarea legii şi regulamentelor, voturile ilegale, furtul, minciuna, înşelăciunea au devenit noţiuni prin care putem defini cu mare uşurinţă PDL şi Guvernul Băsescu - Udrea - Boc.

Aceşti incompetenţi au ajuns la putere prin fraudarea alegerilor şi, tot aşa, prin fraudă, conduc ţara din momentul în care s-au cocoţat în scaunele confortabile ale celor două palate şi ale instituţiilor statului.

Nu au fost de ajuns minciunile din campaniile electorale în care promiteau să inaugureze 1.000 de kilometri de autostradă, le promiteau profesorilor salarii mărite cu 50%, pensionarilor le dădeau pensii minime de 400 euro, iar bugetarilor salarii minime de 800 euro, ne promiteau bunăstare şi reformarea statului. Nu au reuşit să păcălească un număr suficient de cetăţeni şi au recurs la ce ştiau ei mai bine pentru a câştiga: au furat voturi.

Tot prin furt, gaşca PDL, în frunte cu Roberta Anastase, îşi doreşte să transforme Parlamentul României într-o anexă a Guvernului şi a partidului, un mijloc prin care să îşi numească marionetele în fruntea instituţiilor, pe care să le poată conduce după bunul-plac.

Primul pas pe acest drum a fost făcut de Roberta Anastase, încă preşedintele Camerei Deputaţilor, în momentul în care a condus şedinţa în care Legea pensiilor a fost votată prin furt şi înşelăciune. Nu au contat sesizările de abuz în serviciu, de fals şi uz de fals făcute de partidele din opoziţie. Cine să îi judece, dacă cei care ar trebui să o facă sunt acoliţii lor?

Din momentul în care a fost creat acest precedent al fraudării votului în Parlament, s-a deschis drumul altor furăciuni, atât în şedinţele comisiilor de specialitate, cât şi în şedinţele de plen.

Astfel, pentru că nu le mai ajunge cât au şi pentru că sunt hotărâţi să facă orice ca să controleze totul în ţara asta, s-au hotărât să îşi numească "soldăţeii" şi la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la Curtea de Conturi şi Avocatul Poporului. Au reuşit, tot prin furt, să transforme şi aceste instituţii în instituţii controlate de PDL.

A fost deranjat vreun parlamentar al puterii de faptul că rapoartele de validare a membrilor au fost întocmite ilegal, neexistând cvorum de şedinţă în comisiile de specialitate? Bineînţeles că nu! Cum să fie deranjaţi, când ei urmăreau să reducă la tăcere opoziţia, cu orice preţ, ca să îşi poată face aranjamentele fără să îi perturbe nimeni! S-au întâlnit ei între ei, au ticluit bine rapoartele şi au venit cu propunerile în plenul Parlamentului. Au supus la vot şi au şi votat, tot ei între ei, un document ilegal, întocmit fără respectarea legii şi regulamentului.

Cum se poate numi ce au făcut aceşti deputaţi vopsiţi în portocaliu în acest caz? Abuz de putere şi uz de fals. Cei care vor fi trimişi să reprezinte interesele puterii PDL-iste în aceste instituţii trebuie să fie conştienţi de faptul că au ajuns acolo prin furt. Faptul că au acceptat numirea poate spune multe ...!

Această ultimă acţiune a PDL este fără precedent, este încă o palmă dată democraţiei de această gaşcă de incompetenţi corupţi, pentru care legile ţării se aplică selectiv, doar când îi avantajează pe ei.

Nu trebuie să ne mire faptul că hoţii fură. Ei asta fac, aceasta este activitatea lor de bază. Pentru această adunătură portocalie hoţia este un mod de viaţă, o stare de normalitate pe care ne obligă să o acceptăm şi noi fără să crâcnim. Sunt deranjaţi când li se spune în faţă că mint, fură şi că nu respectă legea. Se bat cu pumnul în piept şi invocă litera Constituţiei doar când vor să îi acuze pe cei care îi incomodează. Probabil că visul lor este să bage pumnul în gură tuturor celor care au curajul să îi demaşte, să reducă la tăcere orice voce care îndrăzneşte să cânte pe altă tonalitate decât cea impusă de la Cotroceni.

Folosindu-se de cinism şi tupeu nemăsurat, vor să ne intimideze, să ne facă incapabili de a ne asuma riscul de a-i demasca şi de a spune lucrurilor pe nume, ştiind că dispun, după bunul-plac, de instituţiile care ar trebui să vegheze la respectarea legilor ţării.

Prefer să îmi asum acest risc, decât să ajung să accept hoţia ca un mod de viaţă!

Domnul Filip Georgescu:

Românii trec printre cei mai săraci, printre cei mai oropsiţi şi cei mai nefericiţi oameni de pe Pământ. Milioane de oameni din această ţară bogată nu mai au ce pune pe masă, nu se mai ajung de la o lună la alta cu veniturile derizorii pe care le realizează din muncă, cea mai mare parte a populaţiei trăieşte sub spectrul apăsător al grijii zilei de mâine. Foarte mulţi români nu mai au speranţe, ci doar spaime.

Din ce în ce mai mulţi concetăţeni de-ai noştri pribegesc prin alte ţări pentru a-şi câştiga existenţa, şi chiar dacă le este greu printre străini, destui dintre ei refuză să se mai reîntoarcă în vatra natală, unde nu-i aşteaptă decât şomajul, neajunsurile, lipsa tot mai acută a asistenţei medicale, şcolarizare tot mai costisitoare şi ineficientă, o fiscalitate excesivă şi nedreptăţi la tot pasul.

În multe judeţe, un loc de muncă este asaltat de 80 - 100 de disponibilizaţi, iar cel care are şansa să-l obţină este nevoit să accepte un salariu de 8 - 10 ori mai mic decât în ţările comunitare din Occident.

Pe de altă parte, în România există o mare discrepanţă între veniturile realizate de diferite categorii de oameni. Vom aminti doar un caz care este extrem de ilustrativ. În 2010, un număr de 47 de persoane fizice au realizat, din transferul titlurilor de valoare, din avocatură şi alte servicii oferite unor societăţi, venituri însumând 38 de milioane de euro, adică tot atât cât ar fi obţinut din salariile lor peste 11.300 de cadre didactice.

Din cauza nivelului extrem de redus al salariului pe care-l primeşte, un român trebuie să muncească astăzi în ţară 20 de minute pentru a-şi asigura un kilogram de cartofi, o oră şi douăzeci de minute pentru un kilogram de carne de pui, o oră şi patruzeci de minute pentru un kilogram de brânză, cinci ore şi patruzeci de minute pentru plata energiei electrice, iar pentru a-şi achita întreţinerea trebuie să muncească peste 29 de ore (nu ştim cât va trebui să muncească pentru întreţinerea de la iarnă, în condiţiile în care statul nu mai acceptă subvenţii pentru încălzire).

Tot în acest context, şase regiuni din România, înglobând 29 de judeţe, figurează în rândul celor mai sărace 20 de regiuni ale Uniunii Europene. Două treimi dintre români spun că s-au descurcat greu cu banii în primul semestru al acestui an, afirmând că sunt mai săraci decât în 2010. Aşa cum arată un recent sondaj, peste 80% dintre români sunt afectaţi de criza economică, flagel care va mai dura doi-trei ani, întrucât ţara noastră va înregistra în acest an o creştere economică de 1,5%, mult mai mică în comparaţie cu celelalte ţări membre ale UE din Europa de Est.

În mai toate privinţele suntem codaşii Europei. În ultimele 12 luni, România a înregistrat cel mai ridicat indice de creştere a preţurilor (7,6%), în timp ce în Suedia a fost de 1,6%, iar în Olanda şi Cehia de 1,9%. Suntem campionii Europei în ce priveşte rata ridicată a inflaţiei, repetenţii continentului la capitolul accesării fondurilor comunitare (doar 7%). Deţinem, de asemenea, trista întâietate la capitolul mortalitate generală şi am intrat în Cartea recordurilor cu promovabilitatea la bacalaureat (circa 45%).

Şi în următorii 5 ani România se va situa printre cele mai sărace ţări din Europa, produsul intern brut pe un locuitor urmând să ajungă la 16.300 de dolari în 2016, cu 60% sub media europeană. Suntem cei mai săraci, dar nu suntem singurii loviţi de o asemenea năpastă. Aproape 46 de milioane de americani (15% din populaţia SUA) au fost atinşi de sărăcie, fiind nevoiţi ca în primul semestru al acestui an să trăiască din bonuri de masă acordate de stat, în cadrul măsurilor de protecţie socială. Asemenea bonuri au fost acordate în funcţie de rezervele şi mărimea familiei. Astfel, o familie cu 4 persoane a primit bonuri în valoare de 2.380 de dolari. Şi la noi se acordă ajutoare băneşti în baza Legii privind venitul mediu garantat: o persoană primeşte lunar 30 de dolari, din care statul reţine contravaloare primei de asigurare a locuinţei. De la 120 de dolari oferiţi unei familii în dificultate din România, la 2.380 de dolari aferenţi unei familii de americani, este o diferenţă ca de la Bucureşti la Washington.

Milioane de români se întreabă înmărmuriţi dacă se mai poate trăi în această ţară, în condiţiile în care speranţele au dispărut, iar soluţiile de revigorare nu sunt decât iluzii deşarte, precum aceea propusă de ministrul Valerian Vreme, care de curând afirma că pentru a ne redresa ar trebui să avem mai puţini bătrâni. Doamne, ce vremuri cumplite am ajuns să trăim!

Domnul Florin Ţurcanu:

"Nu face puterea ce face opoziţia!"

După cum bine ştiţi, reprezint în Parlamentul României un partid aflat în opoziţie şi, mai mult de atât, am rămas singurul parlamentar liberal din judeţul Botoşani, pentru că ceilalţi doi au înţeles că adevărata politică se face la putere, şi nu în opoziţie! S-au înşelat în acest sens, pentru că politica la nivel înalt i-a împiedicat să coboare la nivelul omului simplu, trecând de multe ori peste interesul acestuia, dar urmărind să-şi satisfacă propriile interese îmbinate foarte strâns cu interesele clicii pe care o reprezintă.

Dacă puterea taie în carne vie lăsând mii de oameni fără speranţă şi apelând la orice artificiu pentru a destabiliza ţara, la Botoşani opoziţia încearcă să readucă speranţa în sufletele oamenilor simpli, oameni care nu vor decât ca cei pe care i-au votat să le arate un minimum de respect.

În acest sens, în zilele de 1-2 octombrie 2011 la Botoşani a avut loc "Târgul Agro-Zoo - Ediţia a II-a", târg care urmăreşte să readucă în atenţia tuturor faptul că judeţul Botoşani este unul preponderent agrar şi că locuitorii acestuia locuiesc în mare majoritate în mediul rural, pe care de altfel îl şi reprezint în Parlament.

Aflat la ediţia a II-a, târgul a atras foarte mulţi vizitatori, în pofida faptului că puterea portocalie a organizat exact în aceeaşi perioadă un târg în centrul municipiului Botoşani. Chiar dacă concurenţa a fost mare, târgul organizat la Popăuţi a reprezentat un real succes pentru întreaga opoziţie botoşăneană, pentru că, de această dată, printre organizatori s-au numărat şi colegii de la PSD, care prin faptul că suntem în aceeaşi alianţă urmăresc dezvoltarea mediului rural, conştientizând, ca şi noi, de altfel, că nu poţi dezvolta o societate bazându-te doar pe importul de produse agrozooindustriale.

La târg au fost prezenţi şi cei doi copreşedinţi ai USL, domnii Crin Antonescu şi Victor Ponta, care au fost primiţi cu entuziasm de toţi cei prezenţi, pentru că aceştia sunt priviţi, de către omul simplu secătuit de puteri de către actuala guvernare, ca salvatorii naţiunii române.

Mâinile muncite şi feţele arse de soare ale celor prezenţi, precum şi ochii plini de lacrimi de bucurie, pentru că totuşi cineva se gândeşte la ei, mă determină să cred că la Botoşani opoziţia poate realiza mult mai mult decât o clică politică epuizată şi erodată de furtişaguri şi minciuni.

Cred că noi, cei din opoziţie, uniţi, vom putea schimba viitorul acestor români rămaşi în această perioadă fără speranţă.

Domnul Stelian Fuia:

"USL-ul are idei trăsnite"

Proiectul de lege depus la Camera Deputaţilor de social-democraţi, prin care cei care nu au promovat bacalaureatul anul acesta să urmeze cursurile universităţilor, printr-un an pregătitor, an finanţat parţial de stat, nu este altceva decât un proiect populist şi iresponsabil, care va debusola şi mai mult tinerii absolvenţi.

Această idee este scandaloasă şi nu are legătură decât cu propriile interese electorale. Proiectul este utilizat în scop politic, iar admiterea la facultate, după ideile USL-ului, nu mai are valoare, încurajând tinerii să nu mai înveţe, iar rolul liceelor să nu mai aibă drept scop dorinţa tinerilor să devină studenţi.

Nu putem avea un învăţământ superior de calitate cu astfel de propuneri. Anul acesta, prin examenul de la bacalaureat, a arătat începutul reformei în educaţie, prin performanţă şi corectitudine, dar şi prin stoparea fraudei.

Este adevărat că rezultatele la bac au fost catastrofale şi au scăzut cu aproape o sută de mii numărul posibililor studenţi în acest an universitar, dar nu aceasta este soluţia.

Nu putem fi de acord cu această iniţiativă, care este o jignire adusă inteligenţei umane, care pune în pericol întregul învăţământ superior din România, care este până la urmă o ruşine faţă de absolvenţii de liceu care au muncit şi nu pot deveni colegi pe băncile universităţile cu cei care sunt "prinşi" în acest proiect aberant.

USL-ul mai demonstrează încă o dată respectul pe care îl poartă pentru performanţă, pentru şcoală şi dascălii ei. Să prinzi nişte tineri care au picat examenul de bacalaureat într-un joc politic nu este numai imoral, dar compromite şi dezvoltarea sănătoasă a învăţământului pe viitor!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Bacteria E.coli... şi starea drumurilor"

Am citit, recent, că grupuri independente de cercetători din SUA, Ecuador şi Irlanda au efectuat, timp de cinci ani, un studiu amplu asupra mai multor infecţii.

Concluziile la care au ajuns, pe care le-au publicat, luna trecută, în "Journal of the Royal Society", sunt uimitoare.

Nu numai utilizarea frecventă a antibioticelor a generat rezistenţa la tratament a anumitor bacterii, ci şi construirea şoselelor, pentru că acestea au facilitat atât circulaţia dintre localităţi, cât şi răspândirea celor mai rezistente forme de germeni.

De pildă, cercetătorii au constatat că bacteria E.coli, rezistentă la antibiotice, era mult mai răspândită în localităţile traversate de drumuri asfaltate decât în cele mai greu accesibile din punct de vedere rutier. Iată de ce consider că, din această perspectivă, Guvernul României ar trebui felicitat!

Vă daţi seama ce nenorociri s-ar fi întâmplat dacă pe criza asta din sistemul sanitar Guvernul ar fi făcut şi prostia de a construi autostrăzi şi de a asfalta drumurile?

De unde spitale? De unde medici? De unde medicamente să ne luptăm cu epidemiile?

Felicit executivul pentru lipsa de eficienţă a miniştrilor transporturilor, prin care ne-a distrus concediile, afacerile şi maşinile, dar, se pare, multora dintre noi ne-a salvat... viaţa!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"România rămâne fără profesori"

Bătaia de joc constantă la care sunt supuse cadrele didactice de către guvernele PD-iste de aproape trei ani îi determină pe cei mai mulţi dintre profesori să renunţe la aberantul sistem de învăţământ din România, transformat astfel, cu mare pricepere, de către echipa Băsescu-Boc.

Şi preşedintele Băsescu, dar şi supuşii săi portocalii le-au promis profesorilor, în 2008, salarii cu 50% mai mari, au şi legiferat o lege în sensul acesta, ca apoi, după ce s-au văzut cu sacii în căruţa electorală, să nu le mai respecte acestora nici măcar drepturile câştigate prin instanţe.

Noua lege a educaţiei naţionale, publicată în Monitorul Oficial la începutul acestui an, stabileşte că pentru finanţarea educaţiei naţionale trebuie alocat anual, din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. În acelaşi timp, pentru activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie alocat anual de la bugetul de stat minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Cum a ales Guvernul Boc să-şi respecte propriile legi, susţinute şi apoi implementate pe post de reformă curajoasă şi inedită? Evident, doar încălcându-le în mod flagrant!

Nici nu a intrat bine în vigoare Legea educaţiei, că domnul Boc s-a şi răzgândit peste noapte în ceea ce priveşte respectarea prevederilor acesteia şi a decis, recent, să amâne până în 2014 alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, contribuind, astfel, la subfinanţarea cronică a învăţământului, ce va avea ca efect direct degradarea continuă a sistemului şi umilirea profundă a profesorilor.

S-a dovedit, cu fapte, în ultimii trei ani, că echipa tuturor posibilităţilor benefice partidului-stat, cea a domnilor Băsescu-Boc, are numeroase alte priorităţi, extrem de costisitoare, dar educaţia şi sănătatea românilor nu se numără printre ele. Guvernele PD-iste cheltuiesc bani cu nemiluita pe orice altceva - bazine de înot nedate în folosinţă, parcuri la sate sau stadioane comunale în pantă -, dar nu alocă mai nimic pentru binele poporului român.

Având în vederea situaţia drastică în care a fost aruncată educaţia din România, peste 40% din personalul didactic cu vârste până în 35 de ani, pe bună dreptate, vrea să părăsească sistemul de învăţământ în următorii cinci ani, arată un studiu al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI).

Potrivit studiului, profesorii cu vârste până în 35 de ani vor să plece din învăţământ din cauza salariilor mici, care nu le asigură nici măcar traiul decent.

Totodată, studiul FSLI mai arată şi că 29% dintre profesorii din sistemul preuniversitar susţin că nu au încredere şi siguranţă în ceea ce priveşte viitorul lor profesional.

Ce altceva ar mai avea profesorii de făcut într-o ţară în care doamna Udrea decide dacă educaţia este sau nu o prioritate pentru România sau că banii necesari finanţării sistemului de învăţământ îi sunt Domniei Sale de trebuinţă, pentru tot felul de proiecte SF de risipit banii publici?!

Domnul Adrian George Scutaru:

"Drama României se numeşte Guvernul Boc"

România s-a confruntat şi încă se confruntă cu o criză economică care a făcut ravagii în toate sectoarele de activitate.

Incapacitatea Guvernului de a elabora un program eficient anticriză a condus la o nemulţumire în rândul populaţiei, nemulţumire care a crescut de la o zi la alta din cauza măsurilor antisociale pe care Guvernul României le-a luat.

Aceste aşa-zise măsuri anticriză adoptate de Guvern au fost lipsite de orice realitate economică şi, în loc să observăm o ameliorare a situaţiei economice sau o ameliorare din orice punct de vedere, ne îndreptăm cu paşi grăbiţi spre un dezastru iminent.

Poporul român este minţit si manipulat zilnic de către actuala putere, iar incompetenţa Executivului este plătită aspru de către pensionari, de către bugetari şi de către toţi românii care sunt neputincioşi în faţa celor care conduc în prezent ţara şi care, în loc să lupte pentru binele ţării, luptă mai mult pentru o cauză personală.

Singurele lucruri aduse de Guvernul Boc românilor au fost minciuna, corupţia, incompetenţa, umilinţa în plan extern, pentru că, mulţumită PDL, România este privită în prezent ca o ţară de mâna a doua în Uniunea Europeană.

Toate declaraţiile optimiste ale premierului Boc sunt infirmate de realitate. Investitori importanţi, precum Nokia, se retrag din România, cu un efect devastator asupra şomajului şi a credibilităţii ţării. Estimările privind creşterea economică pentru 2012 sunt reevaluate de guvernanţi şi continuă prigoana bugetarilor, care se manifestă prin concedieri masive. Acceptarea României în spaţiul Schengen devine un vis îndepărtat, ţara noastră fiind pusă la zid din cauza incompetenţei Guvernului Boc.

Consider că actuala stare de fapt nu poate fi modificată decât printr-o nouă guvernare, cu adevărat dedicată binelui cetăţenilor. USL are capacitatea de a schimba traseul pe care România merge în prezent, are un program economic realist şi resursa umană necesară.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cea mai notabilă performanţă PD-istă: alungarea investitorilor!"

Orice eşec al Guvernelor Boc a fost tratat cu paliativul "datului din umeri", pe motivul cel mai la îndemână: suntem în criză! Când alţii le atrăgeau atenţia domnilor de la PD, prin campanii, că România nu-şi mai permite să risipească banii publici fără discernământ şi că este nevoie de un plan veritabil anticriză (cazul salariilor profesorilor în campania din 2008 sau cheltuielile excesive pentru campania prezidenţială din 2009, fără a fi luată nicio măsură anticriză), dumnealor erau orbi, surzi şi muţi, ocupându-se cu orice altceva, dar nu cu implementarea unor soluţii de atenuare a şocului scăderii drastice a economiei.

Abia prin 2010, când guvernanţii domnului Boc au fost descoperiţi de către instituţiile financiare internaţionale şi de către Comisia Europeană că-şi ascund gunoiul celor mai catastrofale rezultate în plan economic, financiar sau social, sub preşul postelectoral al Palatului Victoria, s-au gândit să reducă cheltuielile publice, dar nu şi închizând robinetul cheltuielilor inutile şi al furăciunilor de tot felul, prin distribuirea de contracte fără număr pe bani publici, care de care mai abracadabrante, ci tăind veniturile celor care trăiesc dintr-un salariu sau o pensie şi mărind fulminant taxele şi impozitele.

În tot acest timp, ţările vecine României, Polonia, Bulgaria, Ungaria, au luat la timp măsuri de reducere a cheltuielilor şi de stimulare a economiilor lor, fără să apeleze la împrumuturi externe masive, ca România, de la FMI şi Banca Mondială.

De exemplu, guvernul polonez a luat măsuri speciale pentru absorbţia fondurilor europene. Guvernele domnului Boc au găsit de cuviinţă să se ocupe de acest lucru abia acum, cu puţin înainte de plecarea de la guvernare, când România a fost gratulată cu premiul celei mai "vrednice" codaşe din Europa. Măsurile guvernamentale poloneze au dus la angajarea în contracte de investiţii a peste 100 de miliarde de euro, 68 de la UE, restul cofinanţare naţională. Guvernele PD-site au reuşit minunata performanţă de a ţine departe de graniţele României fondurile europene şi de a investi banii românilor în beneficii PD-iste: parcuri, stadioane, bazine şi săli de sport, în satele şi comunele patriei! Succesul polonez se traduce şi prin 600 de kilometri de autostradă, gări, căi ferate, dar şi investiţii masive în educaţie, IT, sănătate. Guvernele Boc sunt pline de "succesuri" falimentare în ceea ce priveşte educaţia, sănătatea, administraţia, infrastructura sau atragerea investiţiilor străine.

Este din ce în ce mai vizibilă diferenţa de capabilitate dintre guvernele liberale, conduse de premierul Tăriceanu, şi cele PD-iste, haotizate de cinica echipă Băsescu-Boc!

În timp ce guvernele Tăriceanu au atras şi menţinut investiţii străine masive, de zeci de miliarde de euro, sperietoarele Băsescu-Boc au fost capabile să alunge cei mai mari investitori prin vecini!

Din 2008 şi până în prezent, majoritatea marilor investitori au părăsit jungla legislativă şi fiscală inventată de guvernele PD-iste, îndreptându-şi investiţiile spre ţările vecine, caracterizate prin medii fiscale prietenoase, atractive şi predictibile.

Cel mai recent caz este cel al Nokia, care s-a decis intempestiv să închidă fabrica de la Cluj, până la sfârşitul anului 2011, deşi aceasta era cea mai profitabilă dintre toate cele deţinute de compania finlandeză, trimiţând în şomaj peste 2.000 de angajaţi, fără niciun fel de compensări! Credeţi că n-aveţi nicio vină, domnilor Boc şi Băsescu? Nu ştiţi sau vă faceţi că nu înţelegeţi că motivele deciziei conducerii Nokia de a pleca de la Cluj sunt legate, în primul rând, de faptul că autorităţile locale nu şi-au respectat promisiunile făcute la semnarea contractului. Este vorba de construirea Autostrăzii Transilvania, de crearea unei centuri rutiere care să lege Jucu de Autostrada Transilvania, de lungirea şi lăţirea pistei de aterizare şi de construirea unui terminal cargo, care le-ar fi facilitat mult drumul exporturilor.

Domnilor PD-işti, văd că vă întrebaţi cu toţii de ce vă părăseşte norocul, dar nu vă justificaţi niciodată minciuna nesfârşită, indolenţa incomensurabilă sau nepriceperea evidentă în tot ceea ce întreprindeţi!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Pensionarii, categorie ignorată de guvernanţii români!"

Organizaţia Naţiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generaţiile vârstnice, pentru contribuţia lor la dezvoltarea societăţii. Unul din aceste documente este Rezoluţia numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice.

Această decizie nu a fost o acţiune singulară, dintre acestea am putea aminti de Planul internaţional de acţiune pentru probleme legate de îmbătrânire de la Viena, adoptat în 1982 de Summit-ul mondial şi aprobat ulterior de Adunarea Generală a ONU.

În timp ce în ţările civilizate această zi este un motiv de bucurie, de sărbătoare, la noi guvernanţii au uitat de datoria morală pe care o au faţă de persoanele vârstnice, au uitat că sunt datori să le ofere condiţii mai bune de viaţă, măcar pentru simplul fapt că cei în vârstă şi-au făcut la vremea lor datoria faţă de ţară şi faţă de generaţia actuală. Nimic nu poate fi mai înfiorător pentru statul român decât realitatea zilelor în care trăim. Odată cu micşorarea pensiilor, a ajutoarelor sociale, pensionarii îşi duc zilele care le-au mai rămas în sărăcie, boli, foame. Aceşti bătrâni erau socotiţi cândva nădejdea ţării.

Pensionarul român nu aşteaptă doar o masă oferită în scop electoral din mila celor de la putere sau un pachet cu diferite alimente, ci doreşte să fie respectat, să i se asigure asistenţă medicală de calitate, un trai decent şi respect, şi nu "coşul de solidaritate", care nu va rezolva nimic pe termen lung, ci doar va deveni o altă pomană electorală.

"Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!", spune o vorbă din popor. Pentru acest guvern, bătrânii au devenit o povară de care trebuie să scape cât mai repede: au scumpit medicamentele, au desfiinţat spitalele!

Principala responsabilitate a Guvernului actual ar trebui să fie aceea de a asigura, pentru persoanele vârstnice, un minim de decenţă, astfel încât să nu mai fie priviţi doar ca simplă masă de manevră electorală. Aceştia ar trebui să fie văzuţi ca persoane care au muncit o viaţă întreagă şi care au dreptul de a fi respectaţi.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Lecţiile plecării Nokia de la Jucu: Trebuie să oferim condiţii mai bune investitorilor străini şi avem nevoie de un plan ambiţios de dezvoltare a infrastructurii"

Anunţul Nokia că va închide fabrica de la Jucu reprezintă un dublu semnal economic: pe de o parte, că România trebuie să se concentreze mai mult pe crearea condiţiilor ca investitorii străini serioşi să vină în ţară şi să rămână aici; pe de altă parte, situaţia economică internaţională are tendinţe de a se înrăutăţi, cu posibile efecte şi asupra noastră.

Este evident că, în condiţiile în care economia abia începuse să crească, plecarea uneia dintre multinaţionalele din top cinci din România reprezintă o lovitură însemnată. Ea este însă rezultatul unui cumul de factori, cel mai important fiind, poate, faptul că Nokia a pierdut întâietatea la nivel mondial în faţa Apple şi Samsung. Singura soluţie pentru ca fabrica de la Jucu să fie salvată ar fi fost retehnologizarea masivă a acesteia, ceea ce, în condiţiile actuale, ar fi adus pierderi suplimentare concernului finlandez. Pentru ei este mult mai simplu să construiască o nouă fabrică în Asia, costurile pe termen mediu şi lung fiind considerabil mai mici.

Plecarea Nokia lasă însă în urma ei un minus de aproape 1% din produsul intern brut. Efectele nu se vor simţi anul acesta, ci în 2012. Eu cred însă că acestea vor fi simţitor mai mici, tocmai datorită investiţiilor masive în infrastructura parcului industrial de la Jucu. Deja există o mulţime de firme interesate să preia locaţia Nokia. Minusul este dat de faptul că va trece, probabil, o perioadă până când investitorul sau investitorii vor şi începe să producă acolo.

În contextul celor întâmplate săptămâna trecută, cred că Executivul şi majoritatea guvernamentală trebuie să creeze un cadru legislativ fiscal care să ne ajute pe această piaţă extrem de competitivă a atragerii de investitori străini. În condiţiile în care ţări extrem de importante din vestul Europei se confruntă cu o criză a datoriilor suverane, investitorii se reorientează către est, condiţia fiind însă să găsească aici o legislaţie ofertantă. Cota unică de 16% şi noul Cod al muncii reprezintă plusuri majore pentru România. Pe de altă parte, cred că impozitarea muncii şi TVA-ul de 24% sunt argumente care ne trag înapoi. În contextul anului 2012, măcar în ceea ce priveşte contribuţiile asigurărilor sociale, ar trebui ca noi, cei de la putere, să ne luăm angajamentul că vom găsi o soluţie ca acestea să fie micşorate. Asta ar aduce, după sine, un număr mai mare de locuri de muncă, dar şi venituri mai mari pentru angajaţii actuali.

Totuşi, Zona euro reprezintă principala piaţă pentru produsele româneşti de export. În condiţiile crizei care macină vestul Europei şi ale încetinirii economiilor de acolo, piaţa se restrânge foarte mult. Deja se poate observa o calare a exporturilor româneşti în al treilea trimestru al anului 2011, situaţie care probabil se va prelungi până la găsirea unei soluţii clare privind datoriile statelor din Zona euro. De aceea, statul este obligat să suplinească în mare măsură sectorul privat.

Cred că următorii doi ani ar trebui să fie marcaţi de investiţii în infrastructură fără precedent în istoria postdecembristă a României. Anul acesta am alocat peste 17% din bugetul de stat dezvoltării infrastructurii. Pentru 2012, ca să obţinem o creştere economică de cel puţin 2,5%, cred că trebuie să trecem de pragul celor 20%. Şi, de asemenea, să avem un mult mai curat proces de absorbţie a fondurilor comunitare. Propunerea de săptămâna trecută privind realocarea fondurilor de la programele sectoriale către programele operaţionale care au fost accesate poate aduce, după sine, acea creştere a absorbţiei fondurilor europene pe care ne-o dorim cu toţii.

În concluzie, cred că toamna aceasta trebuie să punem bazele unei strategii pe termen mediu de evitare a recesiunii. Pentru asta, trebuie să umblăm la toate butoanele la care avem acces: de la micşorarea fiscalităţii şi crearea de condiţii pentru investitorii străini, la creşterea bugetului alocat pentru infrastructură şi o mai bună absorbţie a fondurilor europene. Din acest punct de vedere, poate că 2012 şi 2013 nu vor fi anii cei mai buni pentru viaţa socială a României, dar ar putea măcar să însemne evitarea de către ţara noastră a valului al doilea al crizei economice.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Nu cred că investitorii stau la coadă la Palatul Victoria"

Plecarea Companiei Nokia de la Cluj reprezintă un fapt regretabil. Nu voi comenta motivele plecării. Un alt aspect mi se pare extrem de grav. Autorităţile - şi la nivel local, dar şi la nivel central - au cunoscut intenţiile companiei finlandeze încă din luna februarie a acestui an. Cel puţin aşa rezultă din declaraţii publice, iar faptul că premierul Emil Boc nu recunoaşte acest lucru nu mă miră în ceea ce priveşte comportamentul Domniei Sale. Gravitatea constă în faptul că, deşi ştiau ce urma să se întâmple, autorităţile nu au avertizat pe cei care lucrau acolo. Şi nu este vorba de câteva zeci de oameni - deşi autorităţile trebuie să se îngrijească de orice cetăţean plătitor de impozite -, ci de aproape 3.000. Aceşti oameni trebuiau anunţaţi din timp, pentru a le da posibilitatea de a-şi pregăti planuri de viitor, pentru a le da posibilitatea de a amortiza cât de cât şocul. Pentru că este un şoc să afli peste noapte că îţi pierzi serviciul şi rămâi... în aer. Faptul că angajaţii nu au fost anunţaţi din timp - nu compania trebuie acuzată că a procedat astfel, pentru că nu ea este cea care trebuie să se ocupe de soarta cetăţeanului implicat - vine să demonstreze dezinteresul total al actualilor guvernanţi faţă de cetăţean. Da, cetăţeanul nu contează decât atunci când trebuie să voteze.

Tot cu ocazia acestui nedorit eveniment, opinia publică a aflat că mari investitori, mai multe companii de prestigiu internaţional stau la coadă pentru a investi în România. Cel puţin aşa afirmă oficialii de la Palatul Victoria, în frunte cu premierul Emil Boc. Stau şi mă întreb cât de reală este această situaţie? De ce nu s-a făcut acest anunţ mai din timp? Dacă nu plecau cei de la Nokia, se mai făcea acest anunţ? Sau s-a făcut special pentru a diminua din deficitul de imagine pe care l-a înregistrat puterea cu această ocazie?!

Personal nu cred - aş dori însă să mă înşel - că în anticamera Guvernului stau companii de prestigiu, nu cred că se negociază cu investitori potenţi, aşa cum susţine premierul Emil Boc şi colegii săi. Cred că totul este doar propagandă electorală! O propagandă cu care premierul Emil Boc, colegii săi şi şeful lor suprem ne-au obişnuit deja.

Îmi permit să pun două întrebări, evident, retorice: ce explicaţii vor da actualii guvernanţi peste şase luni - termenul anunţat pentru preluarea de către un prim investitor a locului rămas liber la Jucu-Cluj - dacă se infirmă tot ce au declarat în legătură cu investitorii cu care "se negociază"?; ce explicaţii vor da actualii guvernanţi dacă în perioada următoare vor mai pleca o serie de companii străine, ţinând cont că ministrul de externe, Teodor Baconschi, şi alţi miniştri au declarat public că nu există semnale privind evenimente similare celor de la Jucu-Cluj?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Sărăcia induce disperare, iar disperarea iscă revolte"

Cel mai recent sondaj de opinie dat publicităţii relevă faptul că aproape 60% dintre români cred că o duc mai rău decât înainte de 1989. În acelaşi timp, peste 80% dintre români consideră că situaţia economică a ţării este proastă sau foarte proastă.

Cetăţenii acestei ţări sunt îngrijoraţi de lipsa banilor şi a locurilor de muncă, de starea precară de sănătate sau de pensia mult prea mică. Românii nu sunt deloc optimişti nici când vine vorba despre viitorul copiilor, iar prăpastia dintre cei bogaţi şi cei sărăci, precum şi nivelul corupţiei au darul să-i sperie. Oamenii de rând ai acestei ţări nu sunt deloc preocupaţi de reorganizarea administrativă sau de comasarea alegerilor, problemele lor ţin doar de felul în care trăiesc la 21 de ani de la căderea comunismului.

Rupţi de realitate şi de oamenii care le-au dat votul, preşedintele Traian Băsescu şi slugile sale din PD au ca principală ocupaţie ţinutul de scaune cu orice preţ şi prin orice mijloace. Ei se folosesc de orice microfon pus în faţă încercând să ne convingă că în România începe să curgă lapte şi miere şi că toţi cei care susţin contrariul sunt membri ai unuia din partidele de opoziţie Emil Boc şi Elena Udrea clamează zilnic faptul că PD face reformă şi că toate măsurile pe care le-a luat sunt spre binele nostru. Lipsa unui program economic coerent de ieşire din criză şi tăierile de salarii, pensii, indemnizaţii de şomaj sau ale celor pentru mămici, dar şi creşterea TVA, toate acestea sunt prezentate ca măsuri provindenţiale.

Este foarte adevărat că liderii partidelor aflate la putere nu au de unde să ştie câte sacrificii au făcut cu adevărat românii de rând în ultimii trei ani. Nici doamna Udrea şi nici domnul Lăzăroiu nu au fost puşi în situaţia de a face calcule peste calcule, de a decide care sunt lucrurile la care renunţă. Iar perspectivele nu sunt deloc mai bune, al doilea val de criză fiind anunţat de tot mai multe voci.

Ce vor mai tăia românii de pe lista de cumpărături şi la ce produse vor face economie e greu de spus, în condiţiile în care peste 80% dintre ei spun că situaţia economică este proastă, iar ei sunt săraci. Iar iarna bate la uşă, preţurile cresc, subvenţiile dispar şi puterea de cumpărare a majorităţii cetăţenilor acestei ţări tinde spre zero...

Singura soluţie pentru români şi pentru România este alungarea actualei puteri şi formarea unui guvern care să aplice măsurile economice propuse de USL pentru ieşirea ţării din criză. În caz contrar, vom ajunge în situaţia în care numărul săracilor care regretă regimul comunist va atinge 80% din populaţie, iar de aici până la revolte şi acţiuni de stradă de amploare nu va fi decât un pas. Sărăcia induce disperare, domnule Boc, iar disperarea scoate oamenii în stradă!

Domnul Ioan Balan:

"Investiţiile străine sunt volatile prin definiţie"

Nu pot să nu recunosc că în urmă cu câţiva ani, atunci când gigantul finlandez Nokia părăsea intempestiv Germania pentru a veni la Jucu, îmi puneam întrebarea amară: oare la noi cât vor sta? Recunosc că nici eu, personal, nu mă aşteptam ca decizia de delocare a companiei să survină atât de timpuriu.

Am asistat şi eu la cea mai mare parte a analizelor pe care specialişti mai mult sau mai puţin pricepuţi le-au făcut pe seama acestui eveniment. Spun cu un mare regret că majoritatea concluziilor nu au fost ceea ce mă aşteptam, fiind găsiţi vinovaţi de la Guvernul României şi până la ultimul angajat al companiei.

Investiţiile străine sunt, prin definiţia lor, volatile, fiind sortite să se mute cu cea mai mare viteză în locul în care acestea produc cel mai important lucru pentru investitor: profitul!

Nokia nu a plecat de la Bochum de plictiseală şi nu va pleca nici de la Jucu pentru că nu ar plăcea vreun membru al Cabinetului Boc.

Ca să ne facem o imagine mai clară ar trebui să analizăm evoluţia acestei companii, ascensiunea şi decăderea numărului 1 mondial în materie de aparate mobile de comunicaţii.

Din punctul meu de vedere, Nokia pleacă de la Jucu pentru că a pierdut pariul pe piaţa internaţională, materializat într-o pierdere constantă de competitivitate.

Strategia Nokia a fost şi se pare că rămâne strategie a costurilor mici, care să genereze preţuri mici.

Strategia câştigătoare însă în ultimul timp nu mai este bazată numai pe preţurile mici, ci şi pe înglobarea de cât mai multă tehnologie inovativă în noile produse.

Ceea ce este de nedorit este atitudinea Uniunii Socialiste, care s-a transformat în ultimul timp într-o adevărată "mama omida" a dezastrului economic al României.

Da, am să le răspund: vor mai pleca şi alte companii! Dar vor veni şi altele! Vor pleca acele companii care nu sunt capabile să se schimbe şi să devină competitive. Vor veni acele companii care gândesc afaceri pe termen lung în România.

Noi suntem cu toţii obligaţi să acţionăm în limitele largi ale libertăţii de circulaţie a capitalurilor şi să încercăm să menţinem un echilibru între intrările şi ieşirile de capital. Investiţiile sunt şi vor fi răul necesar care ne va ajuta să impregnăm economiei naţionale dezvoltarea pe care ne-o dorim cu toţii.

Domnul Ioan Oltean:

"Educaţia - resursa modernizării societăţii"

Trăim într-o lume globalizată, într-o lume care se transformă cu repeziciune într-un spaţiu social comun. Globalizarea presupune interdependenţă. Această interdependenţă îşi poate găsi rădăcinile în extinderea şi adâncirea legăturilor dintre state, dintre diferitele sfere ale societăţii, cu scopul de a asigura bunăstare cetăţenilor printr-un progres al societăţii, progres care nu se poate realiza decât într-o stare de securitate şi siguranţă naţională.

Dacă factorul militar reprezenta un element esenţial pentru apărarea şi securitatea unui stat, globalizarea aduce în prim-plan importanţa factorilor economic, tehnologic, cultural, politic, informaţional în ceea ce reprezintă securitatea naţională şi bunăstarea unei naţiuni. Aşadar, educaţia reprezintă un important pilon în asigurarea stării de siguranţă a indivizilor. Şi acest lucru deoarece educaţia presupune un set complex de măsuri menite a forma spiritul, cu scopul unei dezvoltări armonioase a fiinţei umane. Educaţia reprezintă un element important în ceea ce priveşte progresul unei societăţi şi, alături de familie, de instituţiile culturale, de mijloacele de comunicare în masă şi de instituţii de învăţământ, ocupă un loc important.

Punerea în valoare şi dezvoltarea potenţialului cultural, ştiinţific şi uman de care dispune România constituie o resursă esenţială a modernizării societăţii. Măsurile instituite la examenul de bacalaureat de anul acesta au fost foarte importante pentru a prezenta o radiografie a învăţământului românesc şi, din păcate, rata scăzută de promovabilitate ne-a arătat nivelul scăzut al calităţii actului educaţional. Cu toate acestea, în loc să milităm pentru o societate a valorilor, a unei educaţii pentru muncă în sensul performanţei şi, implicit, pentru progresul societăţii, există politicieni pentru care performanţa se află pe plan secund.

Săptămâna trecută, fostul ministru al educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu, şi-a propus "să culeagă" roadele muncii sale şi a propus o iniţiativă legislativă care permite elevilor care au picat examenul de bacalaureat să se înscrie la universitate şi să urmeze un an pregătitor. Această iniţiativă nu ar face altceva decât să urmeze traiectoria politicii uniunii socialiste, care, prin măsuri populiste şi în dezacord cu interesul naţional, să promoveze neprofesionalismul şi nemunca. În plus, pentru toate acestea ar trebui să plătim noi toţi, adică statul. Nu este greu de înţeles de ce rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat a fost atât de scăzută acum, când s-a organizat pe principiul corectitudinii. Este ceea ce doamna ministru a promovat ani în şir: incompetenţă şi incorectitudine.

Avem nevoie de o societate clădită pe valoare, nu pe nonvaloare, o societate care rezistă şi care creează performanţă într-o societate globală, într-o lume competitivă, unde nu reuşeşti dacă nu eşti cel mai bun.

Domnul Ioan Oltean:

"Anul 2011 - Anul European al Voluntariatului"

"Voluntariatul este activitatea de interes public, desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială; activitatea de interes public este activitatea desfăşurată în domenii precum: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea." (conform definiţiei Legii voluntariatului nr.195 din 20 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial, nr.206 din 24 aprilie 2001).

Anul 2011 a fost proclamat "Anul European al Voluntariatului", aducând astfel în prim-plan social activitatea de voluntariat, punând în practică valorile europene ale solidarităţii, toleranţei şi diversităţii, oferind beneficii atât persoanelor care se implică voluntar, cât şi comunităţilor în care acestea trăiesc. În acest sens, anul 2011 este dedicat celor 100 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene implicaţi în activităţi de voluntariat, aproximativ 4 milioane dintre ei fiind români, potrivit Barometrului european din mai 2010.

Revoluţia decembristă reprezintă un moment esenţial în geneza şi istoria conceptului de voluntariat. Astfel, în România, începând cu anul 1990, putem observa o tendinţă timidă a organizaţiilor nonguvernamentale care încep să implice voluntari în diferite activităţi, precum şi o anumită frecvenţă a organizaţiilor internaţionale care iniţiază, din ce în ce mai des, operaţiuni de plasare a voluntarilor străini în România.

În contextul unei Românii secătuite de comunism, atitudinea românilor în raport cu noţiunea de voluntariat nu este deloc surprinzătoare, aceasta fiind una absolut confuză, conducând la asemănări puternice între conceptul de voluntariat şi muncă patriotică. Ideea de a desfăşura activităţi neplătite aminteşte românilor de obligativitatea îndeplinirii diverselor acţiuni de muncă patriotică practicată în timpul regimului comunist.

Prin urmare, noţiunea de voluntariat nu a fost întâmpinată nici cu entuziasm, şi nici măcar cu o minimă curiozitate în perceperea rezultatului acţiunii "de a face bine" fără a aştepta nimic în schimb, aceasta fiind, mai degrabă, privită ca o risipă de energie, de pierdere inutilă a timpului.

Cu timpul însă conceptul de voluntariat a prins un contur mai proeminent, astfel că şi activităţile de voluntariat au devenit mai vizibile şi mai atractive pentru societate. Astfel, se observă o tendinţă puternică a tinerilor de a se implica în activităţi de voluntariat, aceştia lăsându-se conduşi de dorinţa de a-şi ajuta semenii.

În timp ce altruismul, respectiv preocuparea pentru cei din jur şi pentru diferite subiecte cu impact social este cea mai evidentă şi mai autentică motivaţie pentru adevăraţii voluntari, pentru mulţi dintre tineri este deosebit de motivant faptul că activitatea de voluntariat în sine este la modă, este în trend, drept urmare, aceştia câştigă notorietate în rândul colegilor, prietenilor, cunoştinţelor. De asemenea, la fel de motivantă pentru tineri este şi posibilitatea dobândirii de noi abilităţi utile în identificarea unui loc de muncă sau oportunitatea de a explora diferite opţiuni de carieră.

Oricare dintre noi ar trebui să fie mânat de dorinţa şi bucuria de a ajuta. Voluntariatul se naşte în suflet, în inima fiecăruia, şi nu în cadrul dispoziţiilor unui statut de ONG sau în strategii şi discuţii.

De foarte multe ori voluntarii sunt primiţi cu cinism şi indiferenţă, ca urmare a "voluntariatului obligatoriu" practicat în timpul comunismului. Cu toate acestea, numărul persoanelor care se angrenează în astfel de activităţi se află în plină creştere. Conform sondajelor, numărul tinerilor din România interesaţi în a se implica în activităţi de voluntariat a crescut la 29% în 2010, comparativ cu anul 2004, când doar 13% dintre aceştia optau să îşi dedice din timpul liber acestei activităţi.

Voluntariatul este o componentă deosebit de importantă a societăţii civile, sfidând generalul unei lumi pragmatice, egocentriste. Acesta ajută la dezvoltarea personală, la lărgirea cunoştinţelor legate de comunicare, organizare, planificare, negociere, gestiunea proiectelor şi atitudinea faţă de oameni.

De asemenea, acţiunile de voluntariat ne ajută să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să ne descoperim latura sensibilă, să uzăm de un set de valori pe baza căruia să clădim un concept durabil, pe care inclusiv copiii copiilor noştri să-l cunoască, să-l îndrăgească şi să-l practice.

Domnul Ion Dumitru:

"Piaţa fructelor româneşti, în pericol!"

În România în cei mai buni ani (1985-1986) s-au produs aproape 2.000 mii tone de fructe de pomi şi arbuşti fructiferi, echivalentul a circa 90 kg/cap locuitor, faţă de 60-90 kg/cap locuitor consum mediu recomandat de nutriţionişti.

În ultimii ani s-au produs până la 1.500-1.600 mii tone de fructe sau circa 70 kg/locuitor. Menţionez însă că producţia de fructe variază în limite foarte largi, din cauza factorilor climatici, în special.

Pe plan mondial producţia de fructe este în evoluţie pozitivă. Partea slabă a pomiculturii româneşti este reprezentată prin fărâmiţare şi absenţa organizării de masă a micilor producători, încă mult timp majoritari. Această stare de lucruri este mai gravă decât chiar randamentul scăzut la unitatea de suprafaţă. Formarea unor partizi mari de fructe, uniforme (soi, dimensiuni, stare de sănătate), condiţie obligatorie pentru accesul competitiv pe piaţă, sunt tot atâtea direcţii în care trebuie acţionat urgent şi cu fermitate.

În România, fructele se comercializează cu preponderenţă în stare proaspătă, acestea fiind perisabile. Producătorii, şi ei în număr mare oferind partizi mici, fără capacitate de stocare şi condiţionare, sunt la mâna intermediarilor care le oferă preţuri derizorii, pentru a le oferi apoi consumatorului la preţuri de două-trei ori mai mari.

Responsabilă pentru această situaţie este lipsa totală de interes a factorilor de decizie pentru încurajarea sistemului cooperatist de valorificare a produselor horticole autohtone.

Permisivitatea totală, uneori neortodoxă, pentru importuri de fructe în plin sezon estival, în numele pieţei unice, îmbogăţeşte în continuare un număr restrâns de afacerişti, concurând neloial milioanele de mici producători care îşi expun produsele de cea mai bună calitate în lungul miilor de kilometri de drumuri naţionale.

Pieţele, mari sau mai mici, după ce au fost în marea lor majoritate modernizate, au fost concesionate pentru administrare şi exploatare unor persoane sau altor categorii de operatori economici care nu au nimic în comun cu agricultura. Spaţiile de etalare a produselor sunt, la rândul lor, subînchiriate unor intermediari, şi ei străini de agricultură, a căror singură funcţie autoatribuită este aceea de a dubla sau tripla preţul produselor în propriul folos şi în detrimentul atât al producătorului primar, cât şi al consumatorului final.

Doamna Manuela Mitrea:

"Toamna se numără scumpirile!"

Vechiul proverb românesc, "Toamna se numără bobocii", a fost transformat de Guvernul Boc în "Toamna se numără scumpirile".

De câţiva ani încoace, în pragul zilei în care se calculează accizele, cursul euro în raport cu leul creşte spectaculos. Istoria se repetă şi în acest an, când calcularea accizei pentru perioada octombrie 2011 - octombrie 2012 se face în funcţie de cursul valutar al euro din 3 octombrie 2011. Cum în ultima perioadă cursul valutar a crescut, el va aduce preţuri mai mari la carburanţi, energie electrică etc. pentru perioada amintită şi, ca urmare, statul va strânge mai mulţi bani pe spatele românilor, în mod incorect.

Pe lângă creşterea valorii accizelor, ne aşteaptă noi scumpiri la medicamente, mezeluri şi la gaze. Astfel, din octombrie, medicamentele ar putea fi mai scumpe cu până la 10%, deoarece firmele de medicamente vor fi obligate să plătească la stat o nouă taxă, ce se va răsfrânge, ca de fiecare dată, asupra consumatorilor. Potrivit Ministerului Sănătăţii, sumele încasate din această nouă contribuţie vor fi folosite pentru asigurarea medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate.

Este posibil să crească şi preţul mezelurilor, care s-au mai scumpit în ultimele două luni cu aproximativ 15% din cauza importurilor de membrane alimentare, al căror preţ a crescut chiar şi cu 100% de anul trecut şi până în prezent.

O altă majorare de preţ aplicată de la 1 octombrie este cea a gazelor pentru consumatorii industriali, aceasta după prima majorare aplicată în luna iulie. Astfel, consumatorii industriali vor plăti de la 1 octombrie mai mult cu 8% pentru fiecare metru cub de gaze consumat. Deşi populaţia nu este afectată în mod direct, noua majorare se va reflecta în preţurile finale ale produselor din diverse categorii.

Ca urmare a acestor veşti, mă întreb cât vor mai putea răbda cei peste 5 milioane de români care trăiesc sub pragul sărăciei?

Cât vor mai rezista bătrânii care trăiesc cu pensii derizorii şi care vor fi nevoiţi să strângă şi mai mult cureaua, mai ales la iarnă, când tarifele la căldură se vor dubla?

Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care mă întreabă cu ce au greşit pentru a fi pedepsiţi în acest mod? Pensionarii vin plângând la cabinetul meu parlamentar şi îmi spun că din pensia pe care o primesc nu-şi mai pot cumpăra medicamentele necesare şi nu-şi mai pot permite să cumpere o pâine pentru a o pune pe masă.

Mă simt neputincioasă pentru că nu pot face nimic pentru ei şi nu ştiu ce să le răspund.

Mă întreb cum se simte Emil Boc şi Guvernul lui care are pârghiile pentru a lua măsuri menite să vină în sprijinul oamenilor, care ar trebui să guverneze pentru prosperitatea ţării şi a românilor, dar nu o face, ci dimpotrivă.

După măsurile pe care le ia şi după cum guvernează, nu cred că Emil Boc se simte sau simte.

Domnul Marian Ghiveciu:

"România ultimilor patru ani"

În România ultimilor 4 ani, ca nicăieri în lume, unii români de la putere au acţionat împotriva românilor. Dihonia instalată stăpâneşte în acest moment naţiunea. Ideea de solidaritate pare complet compromisă, deruta, panica, crima, nesiguranţa au pus în acest moment stăpânire pe naţiunea română. Boala, foamea şi moartea sunt cei mai temuţi factori de stres ai românilor ajunşi în procent de 50% la sărăcie lucie.

Situaţia sinistră a ţării nu pare să deranjeze nici Guvernul, nici Preşedinţia şi nici partidele politice care susţin Guvernul.

Germenii dezvoltării capitalului sunt aproape invizibili. S-au dezvoltat bine lăstarii corupţiei, ai caracatiţei puterii, care secătuiesc definitiv ţara.

Comparând România cu ţările vecine, inclusiv Bulgaria, constatăm, cu foarte multă durere, o realitate crudă. Guvernul actual s-a împrumutat masiv de la FMI şi nu a reuşit să stopeze, să limiteze măcar dimensiunea crizei, ci, dimpotrivă, a amplificat-o până la proporţii inimaginabile.

Cauzele sunt numeroase şi nu fac obiectul acestei declaraţii. Un lucru îl ştim sigur, că Guvernul României nu a avut în ultimii 4 ani şi nu are o componentă educată în spiritul unor decizii constructive, creatoare.

De fapt, în ultimii 4 ani nu s-a elaborat niciun program coerent de dezvoltare, nu s-a stabilit nicio prioritate şi nu s-au alocat neuroni şi resurse pentru stimularea investiţiilor şi mărirea numărului locurilor de muncă pentru români.

Lucrurile par incredibile, dar ele sunt destul de reale şi nu deosebesc cu nimic comportamentul actualei puteri de cel din ţările africane.

Problemele critice ale ţării au astăzi stringentă necesitate de soluţii reale, dar acestea nu pot veni de la actuala putere, ele fiind până în acest moment neaplicabile.

Dictatura algoritmului existent la putere s-a dovedit canceroasă; trebuie înlocuiţi cu cei care ar putea ajuta ţara nu cu vorbe, ci cu proiecte şi soluţii concrete.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Laudatio pentru intrarea în vigoare a noului Cod civil român"

La 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil Român, republicat în Monitorul Oficial nr.505 din 15 iulie 2011, în temeiul legii de punere în aplicare, Legea nr.71/2011.

După nenumărate propuneri, modificări, convulsii polemice reiterate în doctrina juridică şi în practica judiciară, spaţiul juridic românesc va recepta pe deplin un nou Cod civil adaptat realităţii sociale contemporane, ştiind că lumea dreptului este fundamental o lume a semnificaţiilor - valori înscrise în norme juridice, în raporturi şi fapte juridice.

Intrarea în vigoare a noului Cod civil, reprezintă un eveniment deosebit de important pentru reconfigurarea culturii juridice în spaţiul juridic românesc, o reevaluare a raporturilor juridice între cetăţeni, dar mai ales provocări substanţiale pentru practicienii dreptului, chemaţi să interpreteze şi să aplice legea, garantând protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest context istoric fundamental nu se poate să nu constatăm relevanţa irecuzabilă a avertismentului proclamat de juristul francez René David: "dreptul nu ar putea fi înţeles fără cunoaşterea societăţii pe care o guvernează şi nici dacă se ignoră felul de a se purta, de a gândi, de a simţi al membrilor acestei societăţi."

Se cuvine a fi subliniat faptul că prevederile noului Cod civil sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile Constituţiei României şi ale convenţiilor şi pactelor internaţionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte semnatară, promovând garantarea şi protejarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, asigurând securitatea raporturilor juridice, dar mai ales reiterând valori fundamentale într-un stat de drept: principiul demnităţii umane, libertatea, garantarea proprietăţii, protejarea instituţiei familiei, în sensul autentic al termenului de familie.

Astfel, este deosebit de important faptul că art.72 alin. 1) din noul Cod civil prevede expres faptul că: "Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale", iar art.258 din noul Cod civil, precizează expres la alin.(4) faptul că "în sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie", căsătoria fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii (conform art. 259 alin.(1) din noul Cod civil).

Astfel, protejarea adevăratelor valori într-o societate democratică este asigurată printr-o reglementare care prevede în mod explicit realităţi juridice concrete, care nu pot fi supuse interpretării extensive, cu rea-credinţă.

Din această perspectivă, noua reglementare a Codului civil oferă prevalenţă principiului constituţional al demnităţii umane, ca valoare supremă, care pledează pentru relevanţa normelor morale în raport cu normele juridice, accentuând coeziunea inerentă a moralei cu dreptul, în procesul de legiferare.

Prof. H.L.A. Hart, în lucrarea sa magistrală "The Concept of Law" subliniază în mod revelator faptul că: "atât normele juridice, cât şi cele morale sunt concepute ca fiind obligatorii şi independente de acordul celor pe care îi obligă; şi unele, şi altele sunt susţinute de o presiune socială; conformarea, atât cu normele juridice, cât şi cu cele morale nu este un merit, ci constituie o contribuţie minimă şi firească la viaţa socială."

Intrarea în vigoare a noului Cod civil reprezintă doar o etapă din această reconfigurare a culturii juridice româneşti, de aceea, ca for legislativ al ţării, trebuie să veghem în mod activ şi efectiv asupra aplicării unitare a prevederilor înscrise în noua reglementare, instituţiile statului direct implicate în înfăptuirea actului de justiţie trebuie să respecte rigorile imparţialităţii şi bunei-credinţe în aplicarea legii, iar justiţiabilii trebuie să conştientizeze faptul că "nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii."

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Sesiunea anuală a adunării parlamentare a NATO - un dialog necesar pentru securitatea internaţională"

Parlamentul României va găzdui, în perioada 7-10 octombrie, a 57-a Sesiune anuală a Adunării parlamentare a NATO (AP NATO).

Adunarea parlamentară a NATO reprezintă un important forum pentru dialogul parlamentar internaţional cu privire la probleme de securitate, politice, sociale şi economice.

Ca membră NATO, România trebuie să reitereze importanţa normativă şi efectivitatea concretă a art.5 din Tratatul de la Washington, care are ca principal obiectiv apărarea comună. Astfel, ameninţările la adresa NATO şi UE sunt în mod logic şi ameninţările implicite la adresa României, şi trebuie să se afirme, şi cu ocazia Sesiunii Anuale a Adunării parlamentare a NATO, preeminenţa principiului angajamentului colectiv faţă de securitatea tuturor statelor membre, dar şi importanţa adaptării continue a infrastructurii militare şi a planurilor de răspuns tactic la necesităţile defensive ale României, ca aliat strategic NATO în Balcani.

Dacă profesorul James Goldgeier de la Universitatea George Washington avea dreptate când spunea că: "NATO trebuie să-i ţină pe terorişti afară, proliferarea sub control şi pe piraţi la distanţă", statul român trebuie să reafirme necesitatea irecuzabilă a proiectării unui mediu viabil de securitate, în proximitatea imediată a teritoriului naţional, în Balcani şi în Europa de Est, dar mai ales instituirea unei regiuni extinse de securitate şi prosperitate democratică în Marea Neagră, Caucaz şi Asia Centrală, dincolo de suprapunerea "sferelor de influenţă".

Doamnelor şi domnilor deputaţi, România, ca stat membru NATO, prin acceptarea scutului antirachetă, recunoaşte necesitatea sistemică de constituire a unui sistem funcţional de identificare a crizelor, de evaluare şi de răspuns prompt care să reducă în mod determinant, posibilitatea materializării ameninţărilor militare.

Medierea rivalităţilor interne, integrarea şi configurarea unor relaţii de cooperare în interiorul Alianţei pentru a institui o nouă comunitate de securitate, concilierea tensiunilor dintre imperativul misiunilor sale expediţionare şi imperativul consolidării capacităţii de defensivă teritorială a noilor state membre vor conduce la corectarea deficitului de solidaritate din interiorul Alianţei.

De aceea, demersurile statului român, bazate pe apartenenţa activă şi efectivă la Organizaţia Nord-Atlantică, vizează cu prioritate crearea unui mediu de securitate regională stabil, ancorat în legile şi rigorile sistemice ale democraţiilor, nu în haosul "zonelor de conflict îngheţat" ocupate de organizaţiile teroriste din Transnistria, Caucaz şi Asia Centrală.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Înfiinţarea Centrului Consular de Crize - o garanţie pentru protecţia cetăţenilor români în afara graniţelor României"

În data de 26 septembrie 2011, a fost inaugurat oficial Centrul Consular de Crize, structură specializată care va asigura activitatea de gestionare şi soluţionare a cererilor de asistenţă consulară în situaţii de forţă majoră, de crize survenite în afara frontierelor de stat ale României şi în care sunt implicaţi cetăţeni români.

În cadrul actual al instabilităţii geopolitice în diverse zone conflictuale de pe glob, înfiinţarea Centrului Consular de Crize şi a Punctului de informare reprezintă o garanţie irecuzabilă a protecţiei drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor români din afara graniţelor României.

Centrul Consular de Crize beneficiază de echipamentele şi utilităţile unui Punct de informare modern şi de un centru de comandă la standarde europene. Iniţiativa se înscrie în cadrul demersurilor de promovare a unei diplomaţii în slujba cetăţeanului.

Personalul Centrului este format, în principal, pe bază de voluntariat, din diplomaţi şi personal MAE, şi are în componenţă patru structuri: Unitatea de Coordonare - Centru de Comandă, Unitatea de Secretariat - structură deja existentă cu activitate permanentă pentru coordonare la nivel naţional şi european, Unitatea de Alerte - activată numai în situaţii de criză şi Unitatea de Reacţie Rapidă - pentru sprijin şi asistenţă consulară în afara frontierelor, constituită în deplină concordanţă cu tipul de pericol care a generat situaţia de criză, şi, acolo unde situaţia o impune, pot fi utilizate şi mecanismele de acţiune ale celorlalte state UE.

Diplomaţia românească trebuie să-şi dovedească în mod constant eficacitatea prin lupta necontenită pentru drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor state, astfel încât să fie augmentată capacitatea Ministerului Afacerilor Externe de a gestiona în mod adecvat şi cu celeritate crizele consulare.

Domnul Marius-Sorin Göndör:

"Încotro îndreptăm şcoala românească?!"

Zilele trecute am rămas năucit de propunerea legislativă iniţiată de către doamna profesor universitar, rector, senator şi fost ministru al educaţiei. Am enumerat toate aceste poziţii ocupate de Ecaterina Andronescu de-a lungul carierei sale şi mă întreb, cu toată seriozitatea, cum a reuşit să jongleze în învăţământ şi în politică pe parcursul acestor ani, deoarece acest proiect de lege pare să fie făcut de un golan care nu a ţinut în mână niciodată o carte, cu atât mai mult să o citească.

În fiecare zi ne este dat să vizionăm la televizor câte un membru marcant al USL, care face analize asupra măsurilor Guvernului şi ne explică tuturor cât de bine ne va fi când aceştia vor prelua conducerea ţării. Nu ştiu ce ne mai aşteaptă pe viitor din partea opoziţiei, în special a PSD, dar, deocamdată, proiectul legislativ de modificare a Legii educaţiei naţionale, iniţiat de Andronescu şi semnat de întregul grup al senatorilor PSD, reprezintă, din punctul meu de vedere, apogeul mediocrităţii opoziţiei socialiste. Iar dacă mai au ascunse prin sertare astfel de idei revoluţionare, eu îi rog să le împărtăşească tuturor din timp, pentru ca alegătorii să decidă dacă doresc să trăiască într-o societate ghidată de astfel de măsuri sau legi.

Nu pot să înţeleg ce încearcă doamna senator să obţină prin acest demers, deşi întreaga activitate profesională mi-am desfăşurat-o fie la catedră, fie la ISJ Arad. Probabil că doreşte să fixeze în mintea tinerilor ideea că nu mai e nevoie de educaţie. De ce nu încurajează şi absenteismul şcolar, prin eliminarea rubricii de absenţe din catalog, sau poate chiar să permită deschiderea unor baruri sau magazine de vise chiar în incinta şcolilor. La ce bun să mai mergi zi de zi la ore, să îţi faci temele sau chiar mai rău, să faci pregătire suplimentară pentru vreo olimpiadă? Toate acestea nu prea mai sunt de folos în accepţiunea acestor oameni, care ar dori să deschidă graniţele spre mediul universitar fără a mai avea acel punct de control numit bacalaureat. Totuşi, vorbim aici despre minţi crude ale unor tineri care abia în perioada şcolii învaţă ce este aceea responsabilitatea. Cum să avem pretenţia de la ei să se pregătească temeinic pentru un examen final, dacă ei ştiu că nu contează deloc dacă îl promovează sau nu. Oricare ar fi rezultatul de la sfârşitul liceului, toţi elevii vor putea fi admişi la o facultate, poate la două.

O astfel de gândire nu este deloc sănătoasă, pentru că societatea noastră are într-adevăr nevoie de specialişti, şi nu de persoane cu diplome de licenţă, care nu sunt susţinute de cunoştinţele necesare, dar care nu mai acceptă un post "sub pregătirea lor profesională". În încheiere, un singur lucru aş dori să o mai întreb pe doamna Andronescu, dacă şi-ar dori să aibă în anul I, la curs, un student care nu şi-a luat bacul la chimie?

Domnul Marius Rogin:

"Israelul şi instabilitatea Orientului Mijlociu"

În ajunul Anului Nou evreiesc, celebrat în Israel şi în lume la 28 şi 29 septembrie, pacea în Orientul Mijlociu continuă să pară o utopie. Supus presiunilor la Naţiunile Unite, unde palestinienii încearcă să-şi obţină statutul independent economisind anevoioasele negocieri cu Ierusalimul, Israelul se vede într-o poziţie destul de inconfortabilă. Mai izolat decât oricând în regiunea în care e situat, statul evreu se vede obligat să facă faţă mai multor ameninţări concomitente.

Bună parte din Uniunea Europeană a trecut cu arme şi bagaje în tabăra palestiniană. Unele guverne, precum cel al Franţei sau Luxemburgului, consideră că principalul obstacol în calea soluţiei celor două state, şi deci a unei păci negociate în Orientul Mijlociu, ar fi politica de colonizare israeliană. Această poziţie scurtcircuitează deopotrivă o lungă istorie de oferte de soluţionare a litigiului, respinse toate, rând pe rând, de către palestinieni, ca şi motivele reale ale refuzurilor arabe de atunci. În fond, palestinienilor li s-a propus în repetate rânduri rezolvarea conflictului prin crearea statului palestinian dincolo de liniile de demarcaţie din 1967.

Au făcut-o liderii american şi israelian, Bill Clinton şi Ehud Barak, în 2000. O propunere similară li s-a avansat palestinienilor, după moartea fostului şef al OEP, Yasser Arafat, de către israelieni, în 2008, când premierul guvernului de la Ierusalim era Ehud Olmert.

Aparent, palestinienii au respins aceste oferte, care includeau şi un control parţial asupra unor părţi ale Ierusalimului, sperând că vor obţine concesii şi mai ample. Dar Israelul nu poate accepta dreptul reîntoarcerii milioanelor de refugiaţi palestinieni altundeva decât pe teritoriul viitorului stat palestinian, dacă nu vrea să se autodesfiinţeze. Repatrierea în ţinuturile evreieşti ale urmaşilor arabilor refugiaţi în 1948, în urma unui război declanşat de statele arabe, ar însemna dezechilibrarea balanţei demografice în asemenea măsură încât statul evreu ar dispărea.

Evident, perpetuarea politicii israeliene de construcţie de aşezări pe malul apusean al Iordanului nu contribuie la aplanarea tensiunilor. Dar principala cauză a perpetuării litigiului nu este activitatea evreilor într-o zonă sau alta, cât incapacitatea părţii adverse de a se obişnui cu gândul prezenţei perene, în regiune, a unei populaţii de altă obârşie, etnie şi religie decât a arabilor musulmani. Conservatorismul israelian se va menţine la cote fără precedent, din moment ce Turcia islamistă s-a transformat din prieten în duşman, iar revoluţiile arabe, în special cea egipteană, ameninţă să destabilizeze definitiv întreaga regiune.

Domnul Mihai Lupu:

"Moare şi industria din România"

În ultimii trei ani România a supravieţuit aproape la limita crizei, cu ajutorul împrumuturilor externe, dar, mai ales cu cel al creşterii industriei şi a exporturilor! Infimele curbe de creştere economică înregistrate anul trecut şi anul acesta au fost impulsionate nu de strategiile guvernamentale ale domnului Boc, ci de industria românească, care a reuşit performanţa de a se menţine în top pe pieţele europene de desfacere! Exporturile masive ale giganţilor Dacia sau Nokia, de miliarde de euro, au susţinut consistent PIB-ul României.

Din păcate, Guvernele Boc nu şi-au demonstrat abilităţile manageriale şi nu s-au gândit niciun moment să găsească alternative, apelând la măsuri de atragere a investiţiilor sau de intensificare a atragerii fondurilor europene, pentru a putea contracara, la un moment dat, slăbirea altor ramuri! Stimularea economiei româneşti sau, mai bine zis, repornirea acesteia cu motoarele turate, printr-o relaxare fiscală atractivă, ar fi însemnat acum o reală gură de oxigen pentru ţara noastră!

Ca de obicei, alţii au trecut cu viteză pe lângă noi, iar măsurile întreprinse în timp util de toţi vecinii României au influenţat negativ îndreptarea capitalurilor străine către piaţa românească, ba, chiar mai mult, acestea au determinat chiar relocarea în masă a celor existente!

Este şi cazul Nokia de la Cluj care, deşi şi-a amortizat repede investiţia, iar fabrica este destul de profitabilă, conducerea companiei a ales să părăsească curând România, îndreptându-se spre zone mai atractive din punctul de vedere al facilităţilor! Închiderea fabricii Nokia de la Jucu nu-i impresionează, însă, nici pe premierul Boc, nici pe preşedintele Băsescu, deşi acest eşec va tăia cu peste 5% exporturile României şi va transmite un semnal negativ potenţialilor investitori străini!

"Este primul mare deces de rezonanţă din lumea exportatorilor", a declarat domnul Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR). Dumnealui a menţionat că totuşi nu este singurul, întrucât până acum au plecat din România 9.456 de companii, însă este unul care va avea un impact destul de mare asupra economiei româneşti. "Nokia plătea 200 milioane de euro anual către fondul de salarii, asigurări sociale, taxe, impozite etc."!

În al treisprezecelea ceas, după ce impasibilitatea a fost caracteristica de bază a Guvernelor Boc, premierul în funcţie şi-a amintit, totuşi, că România are nevoie nu numai de împrumuturi nelimitate, ci şi de banii investitorilor externi!

Dar, până în prezent, nu s-a gândit nimeni din Guvernele Boc că acest lucru a devenit mai dificil, în aceste vremuri tulburi de criză şi că marii investitori nu mai decid să-şi aducă banii într-o ţară, doar pentru că guvernează domnul Boc! Dacă această ţară nu le oferă facilităţi importante şi garanţii solide, că legislaţia fiscală nu se va schimba peste noapte, importanţii întreprinzători se reorientează rapid, îndreptându-se spre ofertanţi mai inteligenţi!

Domnul Mihai Surpăţeanu:

După toate desfăşurările şi confruntările dintre partide având ca subiect acuzaţii reciproce de fraudare a alegerilor şi la cele recent încheiate, dedicate alegerii preşedintelui ţării, au atins cote greu de imaginat, nu este dificil să constatăm că această problemă nu a apărut de ieri sau de azi, ba din contră, dacă ne aducem bine aminte, s-au evidenţiat chiar de la primele noastre alegeri libere din 1990.

Din păcate, aceste acuzaţii, în mare parte, fac referire la numeroasele cazuri de pervertire şi deturnare a voinţei alegătorului ce nu-şi poate exercita dreptul la vot, eliberat de orice "obligaţie morală", faţă de unul sau altul din competitori.

Această eventuală, dar posibilă, relaţie incorectă între alegător şi candidat este favorizată de o deficienţă majoră a Legii electorale.

Conform acestei legi, în campania electorală se permite distribuirea către eventualii alegători de materiale având ca scop promovarea unui partid sau candidat. Bineînţeles că în decursul timpului, constatându-se efectul electoral "pozitiv" al acestor materiale, s-a ajuns la o diversificare şi mai ales "valorizare progresivă" a lor, ce treptat a atins deja paroxismul, constituindu-se într-o veritabilă mită.

În plus, posibilitatea contactului între militanţii partidelor şi alegători, sub pretextul distribuirii materialelor electorale, permite cumpărarea efectivă a voturilor, invocată atât de frecvent la ultimele alegeri, când, pe lângă materialul promoţional (pixuri, calendare, şepci, tricouri etc.) se mai "scapă aşa din greşeală" şi ceva mult mai "consistent".

Prin urmare consider că este necesară o modificare a Legii electorale, în sensul interzicerii oferirii oricăror materiale de promovare, indiferent de semnificaţie sau valoare.

Astfel, se împiedică speculaţiile şi acuzaţiile de cumpărare a voturilor. De asemenea, ar trebui reglementat strict numărul de bennere şi afişe stradale pe unitate de suprafaţă, permis pentru fiecare candidat, evitându-se astfel acea avalanşe de "pavoazări", de multe ori inestetice, agasante şi chiar neproductive, raportându-ne la electorat.

Campania electorală ar trebui să se desfăşoare prin închirierea periodică de spaţii unde să fie invitaţi alegătorii şi unde candidatul să-şi facă cunoscute intenţiile şi planurile benefice comunităţii respective.

Prin aceste modificări, cred că nu numai cea mai mare parte din acuzaţiile de deturnare a voinţei alegătorului invocate atât de frecvent ar fi demontate, dar real cred că alegerile ar fi mai corecte şi nu în ultimul rând ar respecta demnitatea nu numai a electoratului, dar şi a candidaţilor.

În final, cred că aceste reglementări ar aduce în faţa electoratului mulţi candidaţi de valoare, ce în condiţiile actuale sunt serios descurajaţi de incapacitatea de a susţine material o campanie şi nu în ultimul rând cred că ar îndepărta şi speculaţiile, ce nu sunt chiar departe de adevăr, despre o adevărată "industrie de campanie" foarte profitabilă, aciuată pe lângă unul sau altul din partide şi deseori bănuită a fi implicată în finanţările ilegale ale campaniilor.

Domnul Miron Ignat:

"Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului şi Tradiţiilor Minorităţilor Naţionale"

În perioada 2 - 4 septembrie 2011, în judeţul Constanţa s-a desfăşurat "Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului şi Tradiţiilor Minorităţilor Naţionale".

Festivalul se află la cea de-a X-a ediţie şi a reunit 21 de ansambluri ale ruşilor lipoveni, ansamblul "Karadeniz" al filialei Constanţa a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, ansamblul "Slavyanskiy zabor" din zona Moscovei (Federaţia Rusă), regiunea Kolomna şi ansamblul "Istoki" din Ulan-Ude, Republica autonomă rusă Buriatia.

Spectacolul a fost precedat de o paradă a portului popular pe artera principală a oraşului Constanţa şi prin faţa Consulatului General al Federaţiei Ruse, care i-a luat prin surprindere pe constănţeni, oferindu-le un spectacol inedit de muzică şi culoare, o trecere în revistă a specificului tradiţional - folcloric.

În următoarea zi, ansamblurile participante s-au deplasat în localităţile Ghindăreşti, judeţul Constanţa şi Sarichioi, judeţul Tulcea, unde au evoluat pe scenele din cadrul comunităţilor locale.

Festivalul a cuprins un program diversificat, mai multe stiluri de interpretare, îmbrăcăminte specifică care au atras interesul publicului, curtea sediilor Comunităţii Ruşilor Lipoveni din Sarichioi şi Ghindăreşti dovedindu-se neîncăpătoare.

Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului şi Tradiţiilor Minorităţilor Naţionale şi-a propus să dezvolte, să transmită şi să popularizeze în rândul populaţiei majoritare, dar şi a fiecărui grup etnic în parte, valorile specifice fiecărei minorităţi. S-a dovedit încă o dată că Dobrogea este poate cea mai interesantă şi bogată regiune a României, prin multitudinea patrimoniului său interetnic. Valorile specifice ale tuturor comunităţilor care locuiesc şi interacţionează de secole în bună vecinătate reprezintă, cu siguranţă, cea mai de preţ bogăţie a acestei regiuni.

Felicit toate ansamblurile participante şi coordonatorii acestora pentru spectacolul oferit şi le urez succes în misiunea de conservare şi de transmitere a tradiţiilor care fac parte şi din patrimoniul cultural al României.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Monica Macovei - «Cerberul» luptei anticorupţie"

"Reformatoarea" justiţiei româneşti, cum îmi permit să o numesc pe Monica Macovei, continuă în spiritul pur declarativ, pe care îl îmbrăţişează toţi liderii Partidului Democrat Liberal, să promoveze măsuri anticorupţie doar pe hârtie.

Fostul ministru al justiţiei, cea care a reprezentat în 2004 - 2007 dreptatea şi egalitatea în faţa legii şi a înfăptuit reforma în justiţie se arată încă preocupată de fortificarea statului de drept în România, guvernată de PDL. Succesul său în fotoliul de ministru a fost unul notabil, având în vedere că părinţii domniei sale au dobândit o casă naţionalizată în perioada de glorie a reformei sistemului. Moştenitoarea de drept a imobilului, Ana Maria Petrini, care a câştigat în două rânduri la Tribunalul Bucureşti, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, a pierdut "definitiv şi irevocabil" la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a recursului formulat de părinţii Monicăi Macovei. Cele două sentinţe au precedat temporal funcţiei de ministru şi deci şi reformei din justiţie, de aici poate şi interpretarea diferită a legilor în vigoare.

În prezent, doamna Macovei este vicepreşedintele Partidului Democrat Liberal, partid în interiorul căruia corupţia este numele de botez al tuturor liderilor săi. Cu toate acestea, îndrăzneala Monicăi Macovei nu are limite. Chiar dacă pentru omul de rând duminica este prilej de relaxare, se pare că pentru doamna Macovei stârpirea corupţiei a fost un motiv de frământări, astfel că, la sfârşit de săptămână, geniul creator al domniei sale a găsit soluţia perfectă pentru curăţarea Parlamentului României de elementele negative care îi strică imaginea.

Propunerea doamnei Macovei, ca imunitatea parlamentară să se ridice în 48 de ore de la momentul depunerii cererii de către procuror, ar fi putut părea una onestă şi de bun simţ dacă ar fi survenit în timpul scandalului Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Ioan Botiş, Gheorghe Falcă, Dan Păsat sau Sorin Pandele.

Înainte de a veni cu o astfel de idee, care nu face decât să lase soarta unor oameni în voia calculelor şi intereselor de partid, fără a se mai face o analiză pertinentă în comisiile de specialitate, doamna Macovei, ca lider marcant al PDL, ar putea să fie mai atentă la ce fel de oameni apar zilnic în structurile de partid ale PDL, pentru ca mai apoi să fie promovaţi pe posturi cheie la nivel naţional.

Lupta pe care PDL o duce împotriva corupţiei este doar temă de campanie electorală şi de dezbatere publică, iar dacă nu este ipocrizie din partea Monicăi Macovei preocuparea pentru eliminarea corupţiei, atunci ea ar trebui mai întâi să pună la punct o strategie internă pentru îndepărtarea celor care ridică la rang de artă corupţia şi înavuţirea din banii publici.

Domnul Nicolae Păun:

Declaraţia mea politică se doreşte a fi un semnal de alarmă la adresa autorităţilor române - Poliţie, Jandarmerie, precum şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor implicate în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii şi a crimei organizate, pentru a decela şi curma orice evoluţii ale fenomenului infracţional care ar conduce la violenţe interetnice şi în transformarea minorităţii romilor - pe care o reprezint în Parlamentul României - în "ţapul ispăşitor" al traversării crizei economice.

Organizaţiile romilor din toată Europa avertizează că xenofobia a luat amploare pe timp de criză, chiar în state cu veche tradiţie democratică - precum Franţa şi Italia - din cauza problemelor sociale şi economice, iar romii au devenit, iarăşi, ţinte predilecte - aşa cum au fost pe tot parcursul istoriei, de când au venit în Europa! Potrivit grupului European Roma Rights Centre, atacurile armate sau cu bombe incendiare - ale căror victime au fost romii în Ungaria, Slovacia şi Cehia - s-au soldat cu zeci de morţi în ultimii trei ani.

Sunt de notorietate incidentele interetnice din Bulgaria vecină, de săptămânile trecute, determinate de întârzierea aplicării legii în domeniul infracţionalităţii, criminalităţii şi evaziunii fiscale împotriva mafiei locale din oraşul Katuniţa. Faptul că liderul grupării de crimă organizată din localitatea respectivă este rom este o întâmplare, întrucât - după cum au subliniat şi numeroase personalităţi de pe scena politică europeană - în ultimii ani - infracţionalitatea nu are rasă sau etnie!

Aceste evenimente au evidenţiat realitatea crudă din Bulgaria, aducându-i pe politicienii europeni - care vorbesc multe şi fac puţine - cu picioarele pe pământ. S-a evidenţiat încă o dată lipsa unei soluţii europene pentru romi, în genul unui "Plan Marshall", în scopul asigurării unor condiţii minime de trai decent, pentru singurul popor fără ţară din Europa secolului XXI!!!

Ceea ce a condus la cele 4 zile de ciocniri de stradă între tinerii bulgari extremişti - afectaţi cel mai grav de şomaj şi sărăcie şi, prin urmare, înclinaţi către rasism şi xenofobie - a fost "lipsa justiţiei şi inactivitatea instituţiilor". Adevărata cauză a incidentelor etnice a fost, după cum spunea şi Ivailo Kalfin, europarlamentar bulgar, faptul că "poliţia şi cei care ar trebui să aplice legea nu fac nimic, oamenii sunt complet fără apărare şi încearcă să-şi rezolve problemele prin legea mafiotă".

Foarte îngrijorător este faptul că acesta nu este un caz izolat, ci tinde să devină o tendinţă la nivel european! În ultimii ani, poliţia slovacă a reuşit cu greu să calmeze tensiunile naţionaliste care au escaladat în estul ţării. Circa 200 de membri ai partidului de extremă dreaptă Frăţia Slovacă au mărşăluit, în 2009, protestând faţă de ceea ce ei numeau "teroarea ţigănească". Romii s-au confruntat cu probleme şi în Ungaria, când, în localitatea Kisleta, au fost împuşcate o mamă şi fiica sa - victimele unor atacuri cu conotaţie etnică. Au existat atunci şase crime cu un mod de operare identic, vizaţi fiind romii de la marginea satelor mici din estul Ungariei. Atacatorii aprindeau casele, iar apoi îi împuşcau pe romii care ieşeau afară. Cehia a fost, de asemenea, scena unor conflicte interetnice repetate între populaţia locală şi romi.

Fac apel pe această cale la toate autorităţile statului - cu atribuţii în păstrarea ordinii publice - să tragă, în timp util, toate învăţămintele din ceea ce constituie "lecţia bulgară". Acolo, poliţia şi jandarmeria au intrat în stare de urgenţă atunci când era deja prea târziu, în loc să prevină evenimentele violente printr-o luptă eficientă împotriva crimei organizate.

Dacă în ceea ce priveşte aplicarea principiilor multiculturalităţii şi a toleranţei religioase, România constituie în multe privinţe un model pentru această zonă a Balcanilor, în domeniul protecţiei drepturilor minorităţilor şi, în special a romilor - categoria de populaţie care a fost şi continuă să rămână cea mai numeroasă dintre minorităţile de pe teritoriul României, după cum vor demonstra, cred, şi rezultatele apropiatului recensământ - mai sunt încă multe de făcut sau mai bine zis... aproape totul!

Or, cu excepţia aplicării unor discriminări pozitive pentru romi, în domeniul educaţiei, după 1990 şi a încercării palide de a rezolva problemele romilor la nivel instituţional prin Agenţia Naţională a Romilor, majoritatea bunelor intenţii ale tuturor guvernelor post-decembriste au rămas - când a fost vorba alocării de fonduri - la stadiul de bune intenţii cu care, potrivit celebrului moralist englez, Samuel Butler, "este pavat şi iadul!"...

Închei cu speranţa că progresele înregistrate de Europa în domeniul respectării drepturilor omului în ultimele decenii şi ale protecţiei minorităţilor, atât în interiorul Uniunii Europene, cât şi în celelalte state europene, nu vor fi abandonate de autorităţile acestor state în favoarea unor atitudini populiste şi xenofobe, care să redeştepte demonii adormiţi ai istoriei - ce au condus la pogromuri împotriva evreilor şi ţiganilor, ca un preambul nefericit al izbucnirii şi extinderii celui de-al Doilea Război Mondial.

Domnul Octavian Bot:

"România ca o pradă"

Perspectiva pierderii alegerilor viitoare îi aduce pe Traian Băsescu şi PDL în pragul disperării. Singurul gând al lui Traian Băsescu şi al partidului său este cum ar putea limita eşecul electoral. Pentru acest obiectiv nu precupeţesc nicio clipă.

Traian Băsescu pare a fi un izvor nesecat de idei. Preşedintele-jucător, prin marioneta sa, PDL, a lansat ideea votului prin corespondenţă, mizând pe şmecheriile ce s-ar putea face la ambasadele României, precum cele de la alegerile prezidenţiale, în urma cărora Traian Băsescu a devenit preşedinte.

A urmat ideea comasării alegerilor, practică nerecomandată de Uniunea Europeană. O asemenea măsură ar însemna un regres democratic, transformând alegătorii într-o masă de "cetăţeni turmentaţi", care nu ar mai şti cu cine votează, cu primarul, cu parlamentarul sau nu mai ştiu cu cine.

Preşedintele-jucător, mare amator de cacealmale, propune acum, evident prin intermediul aceluiaşi partid, PDL, reorganizarea administrativ teritorială a ţării. În viziunea lor, România trebuie împărţită astfel încât să servească intereselor electorale ale PDL.

Partidul de guvernământ încearcă să grupeze judeţele şi comunele în jurul PDL, în speranţa maximizării şanselor la viitoarele alegeri.

Se observă de departe că pentru Traian Băsescu şi PDL nu contează nimic, nici soarta românilor, nici interesul naţional. Contează numai alegerile de anul viitor. Pentru ei, parafrazând titlul romanului lui Marin Preda, România este ca o pradă!

Domnul Olosz Gergely:

"Responsabilitate, solidaritate şi unitate pentru depăşirea crizei economice"

Asistăm cu îngrijorare la un nou val al crizei economice, care se face deja simţit în unele state europene. Nu se mai vorbeşte despre o criză a băncilor, ci despre o criză a unor ţări întregi. De această dată, impactul social este mult mai intens, pentru că acest nou val vine pe fundalul unor nemulţumiri colective acumulate în ultimii ani. Avertismentul dat de analiştii economici, potrivit căruia criza datoriilor din Europa va provoca anul viitor o adevărată prăbuşire economică şi financiară, însoţită de tulburări sociale semnificative, trebuie să dea de gândit liderilor politici din întreaga Europă.

De ce trebuie să vorbim despre o criză socială? Pentru că în economiile cele mai afectate de criza economico-financiară rata şomajului înregistrează valorile maxime din regiune: Spania - 21%, Grecia - 15%, Irlanda - 14,2%, Portugalia - 12,2%. Rata şomajului în rândul tinerilor din aceste state se situează la valori critice: Spania - 45,7%, Grecia - 38,5%, ceea ce se reflectă nefavorabil asupra potenţialului acestor economii. Cu alte cuvinte, Zona Euro cunoaşte şi o profundă criză socială, care s-ar putea intensifica în perioada următoare şi ar putea determina convulsii sociale, aşa cum am văzut că s-a întâmplat în Grecia.

Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât un stat cu o experienţă considerabilă ca şi membru al Uniunii doreşte să nu mai fie membru UE. Peste aproximativ două luni şi jumătate Marea Britanie va decide dacă mai vrea, sau nu, să facă parte din Uniunea Europeană. În mod firesc, Uniunea Europeană ar trebui să răspundă nevoii unor ţări de a părăsi "corabia europeană". Nu-i putem lăsa să plece nici pe cei neajutoraţi, dar nici pe cei care se tem că vor intra curând în incapacitate de plata.

Dilema britanicilor, noua criză a datoriilor din Grecia, evoluţiile economice ale unor ţări precum Portugalia, Irlanda, Italia sau Spania au zdruncinat din temelii încrederea în economia europeană. Ideea de bază a formării Uniunii Europene, ideea unităţii şi a solidarităţii a fost grav afectată, în ciuda eforturilor unor ţări mai puternice şi mai bogate care au încercat şi încearcă din răsputeri evitarea falimentelor.

În acest context plin de convulsii şi dileme, statele membre sunt nevoite să depăşească ideea Europei cu mai multe viteze şi să pledeze pentru o Uniune a partenerilor egali. Pentru că, în fond, pe toţi ne animă aceleaşi idealuri europene, chiar dacă, structural, nu suntem la fel.

În acest context plin de convulsii economice şi sociale, România, alături de alte state europene, trebuie să dovedească faptul că îşi merită locul în marea familie europeană. Nu prin declaraţii pompoase, ci prin responsabilitate şi solidaritate. Da. Situaţia socio-economică impune solidaritate şi responsabilitate!

În aceste noi condiţii, care nu sunt deloc cele mai fericite, România nu îşi mai poate permite să trăiască din deficite bugetare, adică să-şi achite facturile din împrumuturi luate din străinătate, pentru că şi costul acestora este în creştere. Trebuie să înţelegem că traiul pe datorie este din ce în ce mai periculos. România va avea anul viitor o datorie publică de 235 de miliarde de lei, adică 56 de miliarde de euro. Este vorba aici de împrumuturile Guvernului, firmelor, ministerelor sau ale primăriilor. Suma creşte de la un an la altul, pentru că la fiecare scadenţă facem noi împrumuturi, ca să le achităm pe cele vechi. Dobânzile cresc de la o zi la alta. În acest context, soluţia pare destul de simplă: ca să fim cât mai feriţi de noul val al crizei, România trebuie să renunţe la traiul pe datorie. Iar în bugetul pe 2012 ar trebui să cheltuim doar cât producem.

Este adevărat că toate marile economii caută soluţii pentru a-şi reduce deficitele bugetare şi datoria publică. În acest caz, soluţiile sunt austere şi se referă la disponibilizări sau taxe mai mari. Dar, o spun foarte răspicat şi aş vrea să mă audă şi colegii de la putere şi colegii de la opoziţie: nu putem rezista acestei ameninţări dacă vom continua să fim demagogi, să nu colaborăm, să fim iresponsabili! Trebuie să ne întindem cât avem plapuma, să renunţăm la populismele de orice fel, să continuăm reformele structurale, reforma statului. Trebuie să avem strategii pe termen lung şi să avem soluţii economice viabile. Colaborarea, solidaritatea, unitatea nu se referă doar la relaţionarea cu alte state ale Uniunii Europene, ele trebuie să se refere şi la politica internă. Iar soluţiile pe care le oferim oamenilor trebuie să fie constructive.

Domnul Petru Călian:

"România, în contextul Nokia"

Plecarea Nokia din România dă peste cap proiecţiile legate de creşterea economică de anul viitor. Statul se vede nevoit să vină cu soluţii pentru a creşte competitivitatea şi atracţia României în ochii investitorilor străini, într-un mediu economic în care toate ţările se bat pentru a atrage o investiţie cât de mică. Aceasta este decizia investitorului Nokia, care îşi restructurează toate afacerile, din Europa şi America, şi se concentrează pe Asia. Practic, românii trăiesc acum ce au trăit nemţii în 2008, când au ieşit în stradă, pentru că fabrica lor se mutase la noi. Oamenii au aflat astăzi că mai au de lucru până în decembrie, după care se pune lacăt pe poartă.

Înainte de ei au mai plecat şi alţii: Nestlé şi-a mutat în 2008 producţia de îngheţată în Bulgaria, Coca Cola a închis la Iaşi şi s-a mutat în Moldova, Kraft Food a relocat producţia de îngheţată tot la bulgari etc. Toate reprezintă pierderi importante atât pentru populaţia locală, cât şi pentru economia românească.

Guvernul acţionează în ţară şi este în directă legătură cu CE pentru tot ceea ce înseamnă sprijinul pe care UE îl oferă statelor membre pentru persoanele concediate, iar dacă îndeplinim criteriile de eligibilitate putem accesa sume importante privind amortizarea concedierilor prin Fondul European pentru Ajustare la Globalizare. Situaţia de la Nokia este primul caz de concedieri masive din mediul privat care se încadrează în criteriile europene pentru programul de ajutorare al Uniunii Europene, în valoare de 500 de milioane de euro, prin care pot fi finanţate măsuri pentru lucrătorii disponibilizaţi, pentru ca aceştia să se reintegreze pe piaţa muncii sau să îşi dezvolte noi competenţe.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, referindu-se la situaţia de la Jucu, că este vorba despre un fenomen la care România trebuie să se aştepte, avertizând că închiderile potenţiale nu se pot referi numai la fabrica din această localitate, ci şi la alte industrii. El a spus că există şi riscul pierderii actualilor potenţial investitori, chiar dacă, în momentul de faţă Guvernul nu a primit vreo informare privind intenţia unei alte companii, după Nokia, de a părăsi România sau de a închide o platformă de producţie din ţară.

Suntem influenţaţi şi de valul european, plecarea Nokia este consecinţa acestor evoluţii din Europa şi din lume. Pentru a fi afectată cât de puţin posibil creşterea economică, trebuie ca ţara noastră să atragă noi investiţii şi să continue reformele mari structurale începute.

Susţin orice iniţiativă a Guvernului de a sprijini personalul concediat al Nokia şi cred în capacitatea României de a atrage în continuare investitori şi de a se redresa după plecarea unora dintre ei.

Domnul Radu Eugen Coclici:

"Diversiunea Puterii cu Mişcarea Populară nu-i va face pe români să uite că trăiesc prost"

Principalul partid aflat la guvernare, PDL, împreună cu preşedintele său de facto, Traian Băsescu, încearcă din răsputeri să abată atenţia de la adevăratele probleme cu care se confruntă românii. Actuala Putere nu face altceva decât să se preteze la acţiunile populiste, PDL şi Băsescu dorind doar deturnarea atenţiei oamenilor de la traiul de mizerie pe care-l duc. Lansarea Mişcării Populare este prima diversiune a actualei Puteri, prin care PDL încearcă să se rebrenduiască, luându-şi o altă «înfăţişare», nouă, pură, imaculată, care să nu mai semene cu activitatea ostilă dusă de acest partid şi Guvernul său împotriva populaţiei României. Mişcarea Populară vine să creeze o diversiune în ideea că românii vor uita peste noapte că PDL este prăbuşit în sondaje, că Guvernul este depăşit, iar reprezentanţii lui nu se mai bucură de încrederea românilor. Cu alte cuvinte, partidul de la putere continuă să-i creadă proşti pe români. Din nefericire pentru coaliţia de guvernământ, partidele componente ale USL vor ignora această formă de intoxicare a opiniei publice, prin propagarea programelor alternativă de guvernare ale Opoziţiei.

Este de la sine înţeles că cei de la Putere nici nu sunt în stare să păstreze o oarecare discreţie referitor la Mişcarea Populară, din moment ce au înregistrat-o pe numele fiicei preşedintelui. Încă o dată PDL se umple de ridicol, iar românii vor taxa cum se cuvine morbida dominaţie din ultimii ani la viitoarele alegeri, fie ele comasate sau nu.

Domnul Radu Eugen Coclici:

"P.A., senatorul melcilor!"

Îl credeam pe senatorul Alexandru Pereş un om corect. Atât cât mai pot fi corecţi PDL-iştii, care şi-au bătut joc de România în ultimii doi ani, inclusiv de oamenii din judeţul Alba. Cu regret o spun, m-am înşelat, iertată-mi fie ignoranţa în materie de A.P. sau P.A., tot una...

Oare pe cine apără senatorul melcilor P.A.? (cineva îl numea "senatorul peştilor", numai că peştii au niscaiva icre, nu cred că i s-ar fi potrivit asemănarea...). Pe cine apără cel vremelnic cocoţat în funcţia de vicepreşedinte al Senatului, nu ştim pe baza căror merite atât de deosebite (între timp a pierdut înalta demnitate...)? Uite că tot dânsul ne-a răspuns la această întrebare, formulată cu siguranţă şi de alegătorii care l-au trimis de cinci ori consecutiv în Parlamentul României.

Ei bine, stimaţi conjudeţeni, senatorul melcilor apără incompetenţii! Este cât se poate de clar. Toată România a văzut cu ochiul liber că ministrul Funeriu nu a luat nota de trecere pentru funcţia ocupată. Senatorul melcilor nu a văzut şi a sărit să-i ia apărarea! Foarte bine a făcut, numai că stimabilul a uitat bunele maniere din politică, dacă ele au existat cândva pentru PDL-iştii tăietori de salarii şi pensii, campioni în disponibilizări, aşi în reorganizări...

În toată avalanşa sa spumegoasă şi neacademică, senatorul melcilor recunoaşte: "Este foarte adevărat că salariile profesorilor au scăzut". Fantastic! Extraordinar! Istoric! Doamnelor şi domnilor, senatorul recunoaşte! Recunoaşte că el şi partidul lui au dispreţuit profesorii, că el şi PDL-iştii lui i-au adus la disperare şi în greva foamei pe dascăli, că el şi haita lui de hiene disperate după ciolan au distrus tot ce era bun în învăţământul românesc. Prin extrapolare, senatorul melcilor recunoaşte că rezultatele dezastruoase de la ultimul bacalaureat s-au înregistrat şi din cauza tăierii salariilor profesorilor. Quod erat demonstrandum... Pentru asta, o bilă albă stimabile domn P.A. ...

Referitor la faptul că senatorul melcilor sare să apere o doamnă, distinsa secretar de stat, sufleor al ministrului agramat, foarte bine că a făcut-o şi pe asta, e elegant, dar să fie cu băgare de seamă! Cred că doamna în cauză se putea apăra şi singură, eu nici măcar nu i-am pomenit numele, dar dacă un "avocat reputat" de talia lui P.A. îi sare în ajutor, atunci sigur o reduce la tăcere...

Senatorul melcilor crede că Opoziţia este responsabilă pentru "vina" de a cere normalitate în România. Fals, monşer senator al melcilor! Sunteţi exponentul celei mai negre perioade pe care o traversează România în ultimii 21 de ani, din care 15 ani i-aţi petrecut pe băncile Parlamentului. Ce le spuneţi locuitorilor judeţului Alba despre activitatea dvs. de parlamentar de 15 ani încoace, neîntrerupt? Ce aţi făcut dumneavoastră, domnule senator al melcilor, pentru judeţul Alba şi oamenii lui? De ce Alba deţine nefericitul titlu de judeţ campion al şomajului pe ţară? De ce oamenii din judeţul pe care îl reprezentaţi cu onor în Senat au salarii jenant de mici şi trăiesc de pe o zi pe alta? Dacă aveţi puterea să recunoaşteţi şi curajul să mai spuneţi locuitorilor din Alba încă vreun adevăr, două, precum cel cu tăierea salariilor profesorilor, poate mai primiţi o bilă albă...

Cât despre procentele de accedere în Parlament, acestea se vor vedea foarte bine anul viitor, când senatorul melcilor va spune cu siguranţă P.A. îndelungatelor şi tristelor sale mandate din cinci legislaturi parlamentare...

Domnul Radu Eugen Coclici:

"Reorganizarea Poliţiei de tip Igaş va spori nejustificat puterea primarilor"

Am înaintat o interpelare parlamentară ministrului administraţiei şi internelor, Constantin Traian Igaş, referitoare la reorganizarea compartimentelor de ordine publică şi circulaţie rutieră ale Poliţiei Române. În document mi-am exprimat temerea că trecerea celor două structuri din subordinea Poliţiei Naţionale în cea a Poliţiei Locale va avea un efect nefast, atât pentru buna funcţionare a sistemului, cât şi, pe de altă parte, pentru siguranţa cetăţenilor.

CSAT a aprobat concepţia de reconfigurare a sistemului de ordine publică prin transferul de personal şi responsabilităţi în coordonarea administraţiei locale, context în care Guvernul va adopta legislaţia necesară pentru transferul de responsabilităţi în domeniile ordinii publice şi circulaţiei rutiere de la Poliţia Naţională către Poliţia Locală, pentru a creşte astfel eficienţa acţiunilor de pe teren. Personal, am rezerve că se va întâmpla aşa ceva, având în vedere semnalele primite în ultimele zile de la poliţiştii din judeţul Alba. Tocmai de aceea l-am întrebat pe Igaş, la modul concret, ce presupune acest transfer de autoritate şi responsabilitate, câţi poliţişti vor pleca din sistem în urma acestuia, precum şi care sunt paşii legislativi în vederea finalizării acestui demers?

Consider că transferul Poliţiei Rutiere şi a celei de Ordine Publică la Poliţia Locală ar putea fi făcut în scopul creşterii nejustificate a puterii primarilor. Nu cred că ne poate garanta cineva că transferul de responsabilitate amintit nu va deveni un instrument de presiune şi şantaj la îndemâna edililor, mai ales prin prisma campaniilor electorale viitoare. Mai mult, această intenţie votată deja în CSAT nu a fost supusă dezbaterii publice, iar Guvernul nu a amintit în ce mod o va transforma în lege. Poliţiştii de la cele două structuri sunt speriaţi atât de lipsa de informaţie, cât şi de faptul că nu ştiu ce se va întâmpla cu ei după ce vor ajunge la mâna primarilor, în Poliţia Locală. Dacă acest executiv este transparent, aşa cum se laudă zilnic, trebuie să înştiinţeze lucrătorii din cele două structuri, nu să adopte această lege pe sub preş, fără ca nimeni să ştie ce prevede.

Domnul Relu Fenechiu:

"Reorganizarea administrativ-teritorială nu se realizează peste noapte"

Am aflat atât prin intermediul presei, dar şi de la surse participante că în cadrul întâlnirii dintre liderii PDL s-a schiţat deja planul reîmpărţirii administrativ-teritoriale a României. Nu comentez fondul planului, ci doar procedura. Reîmpărţirea administrativ-teritorială a unei ţări nu se compară cu modificarea structurii unui guvern, a unui minister sau a unei instituţii, fie ea una şi importantă, pentru a fi decisă de către un singur partid, fie el şi cel principal, din coaliţia aflată la guvernare. Iar dacă acel partid reprezintă la ora actuală doar 15-18% din opţiunile de vot ale electoratului, iar la capitolul încredere procentele sunt şi mai mici, este nu doar imoral, ci şi inadmisibil ca acesta să fie cel care decide reorganizarea administrativ-teritorială.

O reîmpărţire administrativ-teritorială a României vizează nu doar modificări la nivelul instituţiilor, ci vizează schimbări care urmează să afecteze toţi cetăţenii României. Or, acest lucru nu are voie să fie decis de o mână de oameni întruniţi într-o simplă şedinţă de partid. Nu mai suntem în anii regimului comunist, când totul se decidea la comanda unui singur om şi se aproba de un grup restrâns de 10-12 persoane, câţi erau în Biroul politic al PCR.

Din păcate, actuala guvernare şi PDL, în special, nu ţin cont de faptul că reorganizarea administrativ-teritorială vizează toţi cetăţenii României şi se comportă exact ca şi liderii PCR.

Pentru a elabora un plan de reorganizare administrativ-teritorială nu este suficientă nici măcar consultarea tuturor partidelor parlamentare - evident, PDL nu are nicio intenţie de a se consulta cu cele două partide din opoziţie, PNL şi PSD -, ci este nevoie în primul rând să existe o amplă dezbatere la nivel naţional. Dar nu o dezbatere pe două-trei site-uri pe internet şi organizarea a două simpozioane la care să participe câţiva reprezentanţi ai societăţii civile, şi aceia aleşi pe sprânceană în funcţie de gradul se simpatie faţă de PDL.

Nu în ultimul rând, Legea nr.3/2000 (Legea referendumului) este clară: art.13 alin.(3) prevede: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie". Practic, fiind vorba de modificarea limitelor teritoriale ale judeţelor, este necesară consultarea cetăţenilor prin referendumuri locale în fiecare judeţ. Sunt convins că liderii PDL nici nu vor să audă de această consultare şi vor face tot posibilul pentru ca să o evite, deşi, repet, chiar dacă nu ar exista această prevedere legală, populaţia tot ar trebui consultată sub o formă sau alta.

Îmi este teamă că actualii guvernanţi vor încerca să modifice acest articol din Legea referendumului pentru a nu se împiedica de consultările populare. Pentru că, nu-i aşa, ei spun că guvernează pentru popor, susţin că sunt în slujba poporului, dar atunci când interesul de partid o cere, poporul este ocolit chiar dacă legal el trebuie ascultat.

Nu ştiu cum vor justifica actualii guvernanţi o eventuală modificare a Legii referendumului. Ea a fost o lege bună pentru guvernul care a elaborat-o - CDR+PD+UDMR -, a fost o lege bună pentru Guvernul PSD, pentru cabinetul Tăriceanu I (din care a făcut parte şi PD şi UDMR), pentru cabinetul Tăriceanu II (din care a făcut parte şi UDMR) şi pentru guvernele Boc I şi II, până acum. Să vii acum, la 14 ani după elaborarea ei, şi să spui că nu mai este bună - la capitolul care reglementează consultarea în plan local, de fapt adevărata consultare a populaţiei, pentru că vizează efectiv problemele de viaţă ale cetăţenilor -, ar însemna un abuz foarte grav.

Nu în ultimul rând, a modifica cu un an înainte de alegeri organizarea administrativ-teritorială a ţării, presupune modificări radicale şi în legislaţia electorală, ceea ce nu se întâmplă în statele Uniunii Europene. Iar documentele Comisiei de la Veneţia sunt clare în acest sens: "Ar fi necesar a se evita nu atât modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (cel puţin un an) înainte de alegeri".

Ţinând cont de toate aceste aspecte, solicit actualilor guvernanţi să nu forţeze legile în vigoare şi să demareze o amplă dezbatere privind reorganizarea administrativ-teritorială, care ar putea să se realizeze în perioada 2013-2014. O astfel de reorganizare nu se face peste noapte. Nici măcar comuniştii nu au făcut-o.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Conflictul interetnic din Bulgaria - o atenţionare pentru justiţia română"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a semnala potenţialul pericol pe care îl reprezintă perpetuarea şi diversificarea activităţilor unor reţele generatoare de infracţionalitate, exemplul recent din sudul Dunării fiind de natură să îngrijoreze.

Plovdiv, localitate care se laudă cu toleranţa sa tradiţională şi cu diversitatea etnică şi religioasă a populaţiei încă din Evul Mediu, a devenit centrul unor ciocniri interetnice între bulgari şi ţigani, la sfârşitul săptămânii trecute, după uciderea în apropiere de satul Katuniţa a unui tânăr bulgar în vârstă de 19 ani de către persoane din anturajul lui Kiril Raşkov, autoproclamat rege sau ţar al ţiganilor.

Tatăl victimei şi martorii bulgari susţin că tânărul nu a fost ucis din culpă, ci la comanda lui Kiril Raşkov, de către şoferul care a fugit de la faţa locului, însă pentru doar 24 de ore, fiind ulterior reţinut.

Kiril Raşkov a fost şi el reţinut (se pare că intenţiona să fugă din ţară), însă unele acţiuni ale justiţiei bulgare derulate pe fondul cererii de eliberare pe motive de sănătate şi zvonurile care dădeau ca sigură eliberarea au reaprins protestele. La Katuniţa au şi ajuns suporteri ai două echipe de fotbal din Plovdiv care au incendiat patru din casele familiei Raşkov.

Pentru a detensiona situaţia, lideri ai comunităţii ţigăneşti au anunţat faptul că se dezic de acţiunile lui Kiril Raşkov, acesta fiind doar "un ţigan de rând, un căldărar venit din România şi pripăşit la Plodviv". Există chiar zvonul că ar fi fost condamnat la moarte de un stabor (instanţă neoficială a comunităţii) care a judecat faptele sale.

Situaţia la Katuniţa s-a mai liniştit ulterior, însă acţiunile de protest s-au mutat în oraşele mari. Aici, protestatarii s-au luptat cu forţele de ordine chiar în faţa sediului Parlamentului bulgar, nemulţumirea acestora fiind legată de "protecţia asigurată de politicieni clanurilor mafiote". Poliţiştii şi jandarmii au reuşit să respingă masele de oameni, însă acţiunea a continuat, fiind deturnată către moscheea Banya Bashi pe care au încercat să o vandalizeze. Mici conflicte au început să apară peste tot în ţară. Cele mai serioase la Plovdiv.

Peste 3.000 de oameni au aruncat cu pietre, sticle incendiare şi chiar cu semne de circulaţie în forţele de ordine. Poliţiştii au făcut sute de arestări, în special în rândul tinerilor. De cealaltă partea a baricadei, ţiganii se pregătesc să reacţioneze. În cartierele lor au format deja grupuri distincte şi s-au înarmat cu săbii şi arme de foc. Aceştia ameninţă că vor tăia capul oricui va îndrăzni să-i atace.

Astfel arată pe scurt filmul a 10 zile în care au transformat Bulgaria într-o ţară asupra căreia sunt îndreptate privirile întregii planete. Concluzia: o justiţie cu "scăpări" poate duce la haos social.

Din păcate, revăzând filmul evenimentelor, nu pot să nu remarc asemănări izbitoare cu desele conflicte între "clanurile" din oraşele româneşti şi să nu mă îngrijorez la faptul că, deşi la noi a lipsit deocamdată scânteia care să aprindă vâlvătaia, este posibil ca aceasta să apară oricând.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"«Armele» PDL: ameninţări, şantaj şi abuzuri de neimaginat"

Într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene, este absolut inadmisibil modul în care guvernanţii fac presiuni asupra membrilor şi simpatizanţilor PSD, forţându-i să se înregimenteze în PDL. Ameninţări, şantaj şi abuzuri de neimaginat - acestea sunt "armele" găştii conduse de Băsescu, Boc şi Udrea.

Disperaţi că vor pierde puterea la alegerile viitoare, PDL-iştii au depăşit orice limită a tupeului politic şi fac presiuni uriaşe asupra primarilor social-democraţi, asupra oamenilor de afaceri care nu cotizează la partidul domnului Boc, asupra oricărui cetăţean care nu vrea să lucreze pentru camarila PDL. Profesorii, funcţionarii, pădurarii, poştaşii, cu toţii sunt ameninţaţi că-şi vor pierde locul de muncă dacă nu ascultă ordinele şi nu se înscriu în acest partid care conduce vremelnic ţara, şi care i-a dus pe români în pragul sărăciei şi al disperării. Iar ameninţările sunt puse în practică.

Vă prezint un caz concret, un model de şantaj în care se regăsesc milioane de români. Pentru Aurel Truşcă, un inginer care lucrează de 27 de ani în agricultura românească, calvarul a început în primăvara acestui an, când i s-a propus să semneze adeziunea la PDL şi să candideze la funcţia de primar al localităţii Cujmir din Mehedinţi, la alegerile din 2012.

Absolvent al Facultăţii de Horticultură din Craiova, Aurel Truşcă a lucrat în cadrul mai multor instituţii de profil, iar după ani buni de experienţă în domeniu a fost numit prin concurs director al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Mehedinţi, în anul 1999. Din 2009 a lucrat la Camera Agricolă Judeţeană Mehedinţi, unde a condus Compartimentul de elaborare, implementare şi evaluare proiecte, fiind singurul specialist din instituţie acreditat pentru elaborarea proiectelor SAPARD şi FEADR. După ce a refuzat propunerea PDL, presiunile s-au amplificat. A fost chemat la Consiliul Judeţean Mehedinţi, instituţie căreia i se subordonează Camera Agricolă, unde unul dintre vicepreşedinţii instituţiei i-a făcut propunerea de a se înscrie în PDL. Fac aceste precizări pentru că este important să vedem cu ce se ocupă cei care conduc o instituţie importantă precum Consiliul Judeţean.

Pentru că a refuzat din nou oferta PDL-iştilor, domnul Truşcă a primit o decizie prin care a fost trimis în delegaţie la Primăria Baia de Aramă, la 146 de kilometri de domiciliu. Această "delegaţie" se traduce printr-un fel de "domiciliu forţat" sau deportare în scopul "reeducării", cum se practica în anii ’50. Ulterior, a fost convocat, împreună cu directorul instituţiei, la conducerea PDL Mehedinţi şi întrebat dacă s-a răzgândit. Văzând că nu-l conving cu vorba bună, PDL-iştii au trecut deja la ameninţări. A doua zi a primit o altă decizie, fiind trimis în delegaţie în nordul judeţului Mehedinţi, în cea mai îndepărtată localitate, unde nu se practică decât o agricultură de subzistenţă. În acest timp erau sesiuni de depunere de proiecte pe măsurile 112 şi 141, iar inginerul Truşcă ar fi putut să ajute mulţi fermieri, aşa cum a făcut-o ani de zile, însă PDL-iştilor nu le pasă de fermieri, de proiecte sau de fonduri europene.

Au urmat alte ameninţări şi încă o decizie de delegare fără rezultatul scontat. Când Aurel Truşcă le-a spus PDL-iştilor că nu cedează pentru că are coloană vertebrală, a primit decizia cu preaviz de 30 de zile prin care era informat că se desfiinţează compartimentul unde lucrează şi se modifică organigrama instituţiei prin hotărâre a Consiliului Judeţean. Aceasta este metoda prin care sunt daţi afară din instituţiile publice toţi "adversarii politici", toţi angajaţii care nu se supun ordinelor politice şi nu acceptă bătaia de joc din partea actualilor guvernanţi.

S-au născocit şi tot felul de condiţii aberante, fără a se ţine cont de competenţele profesionale şi de prevederile legale, astfel încât domnul Truşcă să nu poată ocupa un post nici la centrele locale de consultanţă agricolă. A urmat încă o decizie prin care a fost eliberat din funcţie de la Camera Agricolă, iar acum omul îşi caută dreptatea prin instanţă şi a fost avertizat că urmează să fie dată afară şi soţia sa, care lucrează la un centru de consultanţă agricolă în judeţ.

Pare un scenariu de film de groază, dar aceasta este drama a mii şi mii de români, victime ale PDL. Sunt oameni care trăiesc un coşmar greu de descris în cuvinte, din cauza metodelor staliniste la care recurge puterea de dreapta în România. Sunt familii care se gândesc că mâine nu vor avea ce pune copiilor pe masă dacă nu cedează presiunilor, dacă nu semnează adeziuni la PDL, dacă nu votează cu PDL, dacă nu acceptă compromisuri umilitoare. Este incredibil că astfel de lucruri se întâmplă astăzi în România! PDL-iştii încalcă legile şi îşi bat joc de cetăţenii acestei ţări. Locul specialiştilor este luat de clientela politică, de membri de partid obedienţi, de lipitori de afişe, de nepoţi şi fini ai PDL-iştilor.

Vă pot da exemple nenumărate de abuzuri care îi fac pe oameni să se întrebe dacă în România mai este democraţie, dacă România mai este un stat de drept. Îi sfătuiesc pe actualii guvernanţi să-şi vadă de poveştile lor cu Albă ca Zăpada şi să lase oamenii în pace. Sunt mulţi români integri care nu se vând pe promisiuni deşarte şi nu se lasă şantajaţi. Vom întocmi şi vom face publică lista abuzurilor PDL asupra cetăţenilor, iar aceste abuzuri nu vor rămâne nepedepsite.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Sub Guvernul Boc, părinţii îşi sfătuiesc copiii să plece din ţară"

Un sondaj de opinie pe teme sociale, dat publicităţii în aceste zile, scoate în evidenţă nivelul scăzut al calităţii vieţii cetăţenilor sub actuala guvernare. Am selectat doar trei dintre rezultatele acestei cercetări:

- Mai mult de jumătate dintre români (58%) cred că situaţia economică actuală a ţării este mai proastă sau mult mai proastă decât cea existentă înainte de 1989.

- Situaţia economică a ţării este percepută ca fiind proastă sau foarte proastă în acest moment de către 81% dintre respondenţi, în timp ce doar 15% consideră că aceasta este bună sau foarte bună.

- 73% dintre români l-ar sfătui pe un tânăr, care are şanse să îşi găsească un loc de muncă în străinătate, să plece, în timp ce doar 25% l-ar sfătui să rămână în România.

Dacă primele două rezultate nu sunt surprinzătoare - în nenumărate rânduri, PNL a protestat şi nu a fost de acord cu măsurile ineficiente şi antieconomice promovate de Guvernul Boc, şi a atras atenţia asupra consecinţelor -, în schimb, al treilea este de-a dreptul alarmant.

Dacă 73% dintre cei chestionaţi în cadrul unui sondaj de opinie susţin un anumit lucru, înseamnă că la nivelul întregii populaţii cel puţin 60% au respectivul punct de vedere. Nici nu vreau să mă gândesc câţi dintre cei 60% sunt părinţi de tineri care se află la primii paşi în viaţă. Iar când un părinte îşi sfătuieşte copilul să plece în lumea largă, situaţia este de-a dreptul dramatică.

Toate aceste rezultate ale sondajului amintit sunt o adevărată oglindă a calităţii actualei guvernări. Să ne aducem aminte, în anii 2007 şi 2008 preşedintele Traian Băsescu lansa conceptual "proastei guvernări", cu dese referiri la cabinetul Tăriceanu II, deşi nu au existat în anii respectivi astfel de răspunsuri la sondajele de opinie realizate, iar măsurile economice de atunci ale guvernării au fost corecte. Surprinzător, din 2009 şi până acum, acelaşi Traian Băsescu nu mai face apel la respectivul concept, mai mult, consideră Guvernul Boc II ca fiind cel mai bun din perioada postdecembristă, deşi realitatea îl contrazice flagrant. Este adevărat, conceptul "proastei guvernări" nu a reprezentat decât o armă propagandistică a preşedintelui în lupta sa împotriva PNL şi a guvernului liberal.

Mai este de menţionat că sondajul la care m-am referit s-a efectuat înainte de "episodul" anunţului făcut de compania Nokia, acela de a părăsi România, anunţ care efectiv a şocat. Cu siguranţă procentele ar fi fost şi mai catastrofale.

Nu este acesta singurul sondaj de opinie care demonstrează că românii sunt total nemulţumiţi de situaţia în care a adus România actuala guvernare. Nu reprezintă o noutate faptul că medici, profesori, ingineri, dar şi meseriaşi pleacă din ţară, în căutare de condiţii mai bune de muncă, de salarizare şi de exprimare. Până acum acest fenomen nu a fost unul de amploare, dar există riscul ca să devină. Şi totul din cauza incompetenţei actualilor guvernanţi. Este trist că România a ajuns într-o astfel de situaţie, este trist că ne apropiem cu paşi repezi de situaţii similare din lumea a III-a. Cum nu crede în miracole, sunt convins că Guvernul Boc nu va găsi vreo soluţie pentru a-i determina pe români să-şi sfătuiască copiii să părăsească ţara. Şi nu va găsi, pentru că nici nu are vreo intenţie şi pricepere în acest sens.

Domnul Zanfir Iorguş:

"Se impune o schimbare - regionalizarea"

Aş dori să aduc astăzi în discuţie un subiect care, în opinia mea, se bucură de puţină atenţie din partea opiniei publice, poate din cauza aglomerării agendei mass-media sau poate din considerente politice. Oricare ar fi cazul, vreau să vă supun atenţiei mult controversata reformă administrativă prin regionalizare.

Adesea, în momentul în care se pune problema unei schimbări, aceasta este privită de către populaţie cu o oarecare teamă şi cu o doză de scepticism, de aceea oamenii trebuie să înţeleagă exact ce presupune o anumită schimbare şi în ce sens va putea aceasta să conducă spre o dezvoltare durabilă. Consider că vorbim despre un subiect care a trecut puţin cam prea repede pe planul doi al agendei publice.

Deşi putem considera dezirabilă desfiinţarea Consiliilor Judeţene pentru că nu de puţine ori acestea s-au dovedit a fi inactive şi ineficiente, o astfel de modificare necesită pe lângă o largă majoritate politică în susţinere, o modificare a Constituţiei. Totuşi această modificare nu va face subiectul discuţiei noastre de astăzi.

Constituţia României prevede faptul că structura administrativă a ţării se bazează pe comune, oraşe, municipii şi judeţe, fără a se specifica un număr exact de judeţe. Regionalizarea presupune o simplă reducere a numărului de unităţi administrative judeţene. Un proiect ambiţios, dar deosebit de necesar. În cele ce urmează vă aduc câteva argumente care sunt menite să sprijine acest demers reformator.

Consiliile Judeţene au rol de regulator la nivel bugetar şi strategic, la nivelul localităţilor din judeţ. După cum bine ştim, de foarte multe ori, guvernele au fost cele care au preluat acest rol. Departe de mine dorinţa de a generaliza, dar trebuie să admitem faptul că mulţi dintre noi cunosc şi se confruntă cu situaţii în care echilibrarea de la nivelul consiliilor judeţene se face pe criterii mai puţin raţionale şi mai mult politice. Vă pot da un exemplu concludent în acest sens şi sunt sigur că există multe astfel de situaţii. Echipa de handbal "HCM Constanţa" este finanţată de Consiliul Judeţean Constanţa. Dacă oraşul Constanţa avea nevoie de o echipă de handbal, oare nu este normal ca această echipă să fie finanţată de către Primăria municipiului Constanţa, şi nu de Consiliul Judeţean Constanţa.

Avantajele imediate ale unei restructurări administrative la nivel naţional sunt bineînţeles de factură economică. Este lesne de înţeles cum restrângerea numărului de consilii judeţene, de la 41 la 8 sau 12, reduce drastic spezele statului prin comasarea direcţiilor judeţene sau serviciilor de la nivel judeţean. Fondurile rezultate din reorganizare se pot investi în îmbunătăţirea serviciilor publice de la nivel local, astfel respectăm principii pe care de mult timp le enunţăm fără a face ceva în sensul acesta, cum ar fi: descentralizarea, dezvoltarea pe regiuni sau îmbunătăţirea administraţiei publice locale şi apropierea acesteia de cetăţean.

Aş îndrăzni să spun că regionalizarea nu este decât un prim pas în reformarea administrativă a României. Dacă dorim, putem avansa discuţia şi la nivelul localităţilor. Din 1990 şi până astăzi s-au înfiinţat peste 235 de localităţi prin lege. Aşadar, ajungem la un număr de 3.183 de localităţi, fiecare cu propriile administraţii.

Vreau să îndrept, pentru câteva clipe, atenţia dumneavoastră asupra Greciei. Nu spun că sunt multe domeniile în care statul elen trebuie luat ca exemplu, dar reforma în administraţie este cu siguranţă demnă de luat în calcul. Câteva cifre care să pună punctul pe i: Grecia a redus numărul entităţilor locale cu 4.000 de la 6.000, al municipalităţilor de la 1.034 la 325, a redus de asemenea cu 50% numărul de contracte pe perioadă determinată pentru personalul bugetar.

Desigur, este vorba despre măsuri luate într-un moment de oarecare disperare economică, grad de îndatorare de peste 140% şi deficit de peste 10%, iată că cifrele sunt impresionante. Chiar credeţi că este necesar să ajungem într-o situaţie similară pentru a avea curajul de a lua astfel de măsuri? Eu cred că un moment de stabilitate economică oricât de efemer şi de creştere economică oricât de sensibilă sunt propice pentru a demara o reformă de substanţă în administraţia publică locală. Mai ales în contextul conturării unei noi recesiuni, cred că ar fi un avantaj considerabil faţă de statele care iau astfel de măsuri în mod reactiv.

Ne putem orienta spre restrângerea mai multor localităţi în jurul oraşelor sau municipiilor centrale pentru dezvoltarea economică echitabilă a zonei şi rezolvarea problemelor de infrastructură. Exemplul Medgidiei şi a comunelor din vecinătate, cum ar fi: Castelu sau Cuza Vodă. Este grăitor - cele două comune, deţinând fiecare o populaţie mai mică de 5.000 de locuitori, ar putea fi administrate de către Primăria Municipiului Medgidia, cu o infrastructură adecvată (licee, spital, judecătorie, tribunal etc.).

Un alt exemplu bun în vederea susţinerii ideii prezentate astăzi îl constituie Legea Capitalei ce presupune menţinerea în continuare a celor 6 sectoare, dar comasarea structurii de conducere a sectoarelor în Primăria Capitalei.

Aş dori să închei amintind faptul că multe dintre ţările membre UE au adoptat deja această reformă, din păcate pentru unele prea târziu. Prin urmare, consider că este foarte important să lăsăm temerile la o parte şi să luăm măsurile corecte la timpul şi momentul potrivit.

Domnul Ion Călin:

"Suntem curajoşi"

În ultimele zile am aflat de la membrii marcanţi ai PDL ce caracterizează acest partid de guvernământ. Astfel, după ce au luat măsuri anticriză, au redus şi tăiat salarii şi pensii, au reformat sistemul de sănătate prin închiderea spitalelor, sistemul de învăţământ prin închiderea şcolilor, guvernanţii au ajuns la concluzia că acest partid "va rămâne în istoria României ca partidul cel mai curajos". Curajos pentru că a avut curajul de a demara, de a aprofunda şi de a pune în aplicare o reformă atât de profundă în toate domeniile de activitate, curaj care îi face pe PDL-işti să creadă că anul viitor vor câştiga alegerile şi vor guverna în continuare.

Cum să nu aibă curaj când după toate măsurile luate împotriva cetăţenilor vor să continue chiar dacă nu au obţinut niciun rezultat. Astfel, sub pretextul înţelegerii cu FMI, Guvernul doreşte să renunţe să mai acopere anumite servicii neesenţiale din domeniul sănătăţii. Deci nu este suficient că s-au închis spitale, că în cele care au rămas nu mai sunt medici, nu mai sunt asistente, ca să nu mai vorbim de medicamente, că în altele nu mai este nici apă caldă, că se aproprie iarna şi poate nu vor avea nici căldură, că mulţi români nu îşi permit niciun consult la medic, ce să mai amintim de analize sau alte investigaţii, guvernul se gândeşte să mai taie din puţinul alocat sănătăţii ca să rămână şi mai puţini bani. Probabil nu mai sunt bani pentru numeroasele firme căpuşe care se găsesc în sistemul sanitar.

Ca să dovedească cât sunt de curajoşi, cei din PDL se gândesc să continue politica de austeritate cu reduceri de venituri şi valuri de concedieri, prin impozitarea tuturor pensiilor şi reducerea TVA. Care este motivul? O creştere economică de 3,5% în 2012 şi repornirea consumului care a scăzut în urma creşterii TVA. Cum aţi realizat acest lucru, domnilor? Când noi, cei din opoziţie, v-am spus să nu luaţi această măsură, dumneavoastră susţineaţi că aşa doreşte FMI şi că alte soluţii nu există. Acum când preţurile au scăpat de sub control şi a scăzut consumul realizaţi ce greşeală aţi făcut. Mândria v-a făcut să nu ascultaţi şi alte păreri. Ceea ce este şi mai rău este faptul că doriţi să continuaţi să faceţi cum vă taie capul şi nu acceptaţi şi alte păreri. Şi dacă nu acceptaţi alte păreri atunci daţi vina pe altcineva. Adică pe opoziţie care este populistă şi care este o "construcţie şubredă, incapabilă să guverneze ţara."

Dar cei care promiteau în campaniile electorale numai lapte şi miere, ajungând astfel la guvernare, şi care odată ajunşi au uitat aceste promisiuni, oare cum se numesc? Dar cei care promiteau revenirea la salariile de dinainte, la o dată, iar acum nu îşi mai aduc aminte de ea, cum se numesc? Dar ce-i care scriu pe blog că "epoca politicienilor populişti a început să apună" iar apoi distribuie mici atenţii electorale alegătorilor din colegiu, cum se numesc? Mincinoşi, falşi sau ipocriţi, aşa îi numesc românii, dumneavoastră cei de la putere îi numiţi oameni realişti. Oameni realişti pentru că dacă nu ar fi adoptat măsurile de austeritate în 2010, România s-ar fi confruntat cu o criză economică, evitându-se astfel colapsul economic. Liderii opoziţiei sunt populişti, dar în mod sigur nu-l întrec pe Emil Boc cel din opoziţie, care promitea atunci "că în 2012 salariul mediu va fi de 900 de euro, pensia de 350 de euro, creşterea economica în medie de 7% din PIB în fiecare an".

Pentru că Emil Boc cel de la guvernare a uitat azi de toate promisiunile făcute în opoziţie. Emil Boc a fost, este şi poate va fi doar liderul unei grupări total nepopulare, care domneşte peste o ţară pasivă cu instituţii publice în derivă, fără nicio autoritate şi ai cărei cetăţeni sunt sărăciţi şi umiliţi.

Sub pretextul crizei economice, cei din guvern au sacrificat profesorii, medicii, poliţiştii, tinerii, pensionarii, persoanele cu handicap, adică majoritatea populaţiei, mai puţin pe cei din PDL care se pare că prosperă.

Cum aţi salvat oare ţara, stimaţi domni, dacă sistemul sanitar este subfinanţat, educaţia este lovită cu putere de incompetenţa celor care o conduc, economia nu este susţinută cu nimic, salariile bugetarilor rămân tăiate, iar agricultura nu este sprijinită? Poate aţi salvat ţara, dar nu pe locuitorii ei. România nu poate fi salvată atât timp cât nivelul de trai al populaţiei este nepermis de mic, sărăcia devenind starea normală a acesteia.

Dacă curajul este noul logo al partidului dumneavoastră, atunci aplicaţi-l nu numai în domeniul reducerilor şi reformelor statului, puneţi-l în aplicare şi în timpul campaniilor electorale. Daţi dovadă de curaj şi numai daţi nici mici, nici bere, nici sacoşe cu alimente şi nici altceva, mergeţi cu mâinile goale şi vorbiţi cu alegători despre criza economică şi reformarea statului. Atunci chiar dovediţi că aveţi curaj. Amintiţi-vă de următorul citat şi puneţi-l în practică: "Partidul solicită Guvernului să renunţe la această politică a mitei electorale pe care o practică sfidând ţara şi cetăţenii ei. De asemenea, solicită Guvernului să acorde mai multă atenţie priorităţilor cetăţeanului, şi nu priorităţilor sale politice şi celor ale clientelei sale". Emil Boc din 23 septembrie 2003

Domnul Ion Stan:

"Bate ceasul al 11-lea pentru ciuma portocalie din Consiliul judeţean Dâmboviţa. Opriţi sifonarea banilor publici spre clientela PDL şi puşculiţa de partid portocalie!"

În ultimele 30 de zile, ori de câte ori am avut ocazia, am tras un semnal de alarmă autorităţilor judeţene în legătură cu "sifonarea" banului public de la nivelul judeţului Dâmboviţa spre clientela politică a PDL sau puşculiţa portocalie care va susţine mita electorală generalizată pentru cumpărarea alegerilor comasate de anul viitor.

Apelul meu către preşedintele consiliului judeţean a rămas fără ecou, iar situaţiile înaintate privind sărăcia lucie din bugetele locale şi necesarul de resurse financiare ale primăriilor conduse de primarii PSD sau starea dezastruoasă a unor drumuri judeţene sau comunale care străbat localităţile conduse de consiliile locale PSD nu l-au impresionat pe stăpânul judeţului, Florin Popescu, care îşi continuă dictatura bunului plac în administrarea banului public.

Credem că s-a depăşit limita bunului simţ care trebuie să existe şi în politică. Pentru Florin Popescu şi camarila portocalie din Consiliul judeţean bate ceasul al 11-lea. De astăzi începem seria protestelor publice faţă de abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de camarila portocalie din Consiliul judeţean.

Protestez astăzi în numele miilor de cetăţeni care şi-au rupt maşinile pe drumurile judeţene impracticabile din localităţile Potlogi, Ciocăneşti-Crevedia, Bucşani, Finta, Cobia, Gura Ocniţei, Moreni, Dragomireşti, Măneşti, în timp ce banii aruncaţi pe poteca de munte Cuibul Dorului-Vârful Dichiu stau să se prăbuşească în prăpastie.

Protestez astăzi în numele copiilor şi părinţilor din şcolile care nu sunt finalizate: şcoala Româneşti din comuna Potlogi, şcoala şi grădiniţa din satul Fântânele, comuna Cojasca, grădiniţa din Gura Şuţii, şcoala Cazaci din comuna Nucet, Liceul Voineşti, grădiniţa Mogoşani, Liceul nr. 2 din Moreni - sala de sport nefinalizată etc.

Protestez astăzi în numele firmelor din Dâmboviţa şi a lucrătorilor şomeri care nu mai au loc de firmele FIBEC şi CAST care sunt favorizate de PDL în câştigarea licitaţiilor pentru lucrările publice.

Protestez astăzi în numele cetăţenilor judeţului Dâmboviţa cărora li se bagă mâna în buzunar de către consiliul judeţean pentru a încasa o taxă aberantă de habitat care aduce bani frumoşi la puşculiţa centrală portocalie de la Bucureşti.

Protestez astăzi în numele cetăţenilor judeţului Dâmboviţa faţă de pasivitatea şi lipsa de reacţie a autorităţilor statului care protejează ilegalităţile ciumei portocalii din Consiliul judeţean şi care sunt paralizate în activitatea lor de privirea aspră a lui Zeus care le poate zbura scaunele de sub fund.

Seria protestelor ar putea continua şi faţă de alte situaţii care sunt evidente şi care fac ca viaţa să fie tot mai grea de la o zi la alta pentru cât mai mulţi cetăţeni din judeţul Dâmboviţa.

Dar pentru a trece de la vorbe la fapte vă informăm că astăzi, în semn de protest, consilierii judeţeni ai PSD nu vor participa la şedinţa Consiliului judeţean.

Nu dorim să fim părtaşi la operaţiunea "Bani pentru partid", demarată prin împrumuturile de peste 265 miliarde lei pe care doreşte să le facă Consiliul judeţean, fără să cunoaştem gradul de îndatorare la care s-a ajuns, unde vor fi folosiţi banii şi care vor fi beneficiile de care se vor bucura dâmboviţenii.

Ne gândim ca în perioada următoare să demarăm şi alte acţiuni de protest, cum ar fi:

- să-i aducem sub balconul Consiliului judeţean pe locuitorii din cele 42 localităţi care nu primesc finanţare de la Florin Popescu - preşedintele Consiliului judeţean pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă localităţile până nu se înscriu la PDL;

- să blocăm drumurile judeţene care ne-au rupt maşinile;

- să-i scoatem în stradă pe părinţii elevilor care învaţă în localuri insalubre şi în 3 schimburi, pentru că fondurile sunt dirijate în mod aiuristic spre puşculiţa PDL şi spre clientela PDL din judeţ care fură de stinge;

- să facem o petiţie la nivel judeţean şi naţional în legătură cu nepăsarea instituţiilor fundamentale ale statului de drept, care nu sunt interesate de corupţia de la nivel judeţean, situaţiile de incompatibilitate sau conflictele de interese în care se află unii înalţi funcţionari publici, protejarea unor infractori la ordin politic de către poliţie şi alte instituţii care predau dosarele judeţului la Bucureşti pentru a fi înmormântate;

- să răspundem la şantajul practicat de preşedintele Consiliului judeţean Florin Popescu (care oferă sume de bani primarilor şi viceprimarilor PSD) prin instituţia autodenunţului şi să-1 lecuim de aceste năravuri.

Domnul Ion Stan:

"Prefectul de Dâmboviţa - Iancu Caracota - agent electoral al PDL şi vânzător de piei de cloşcă"

De câteva săptămâni, prefectul judeţului Dâmboviţa, Iancu Caracota, obligă primarii din localităţile judeţului Dâmboviţa să strângă cetăţenii din fiecare localitate pentru ca Domnia Sa, împreună cu şefii serviciilor deconcentrate de la nivel judeţean, să le povestească timp de 2-3 ore cât de "benefică" este politica PDL, a Guvernului Băsescu-Boc care a "salvat" ţara din criză cu eforturi deosebite, jertfindu-se pe altarul intereselor naţionale ale poporului român.

Am crezut iniţial că este vorba de un act de sinceritate, de justificare a gafelor, abuzurilor şi ilegalităţilor săvârşite de PDL în cei 8 ani de când conduce dezastruos România sau un act de informare în legătură cu măsurile de austeritate care sunt pregătite de Guvernul Boc-Băsescu şi FMI pentru anul 2012, astfel încât populaţia să suporte mai uşor frigul de la iarnă, scumpirile de anul viitor, abuzurile şi fanteziile Elenei Udrea.

Din păcate, prefectul de Dâmboviţa nu suflă o vorbă despre anularea ajutoarelor sociale de tot felul, despre efectele privatizării din sănătate, despre consecinţele desfiinţării posturilor de poliţie, lăsând cetăţenii la dispoziţia bandelor de infractori care îi tâlhăresc la drumul mare, despre modificarea Codului fiscal şi apariţia unor taxe noi şi impozite care fac viaţa tot mai aspră de la o zi la alta; nu le motivează ţăranilor de ce nu mai au voie să producă în gospodăria proprie vinul şi ţuica necesare autoconsumului, fiind ameninţaţi cu puşcăria.

Nu suflă nicio vorbă domnul prefect despre multe alte lucruri din judeţ care vizează corupţia din Consiliul judeţean şi nepăsarea instituţiilor statului faţă de abuzurile, ilegalităţile şi infracţiunile de tot felul de care nu este străin domnul prefect al judeţului. Poate ştie primul-ministru Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu de ce prefectul judeţului a încălcat legea restituind aşa-zişilor moştenitori ai Elenei Văcărescu 850 ha de pădure, când prin testamentul existent aceştia aveau dreptul numai la 60 ha?! Dacă nu, îi poate spune SRI-ul.

Trebuie să spunem că prin acţiunile desfăşurate în teritoriu, prefectul judeţului Dâmboviţa a devenit agent electoral al PDL nu pentru că moare de dragul politicii distructive a acestui partid, ci pentru a se asigura că afacerile sale vor fi protejate în continuare de guvernarea portocalie şi el va rămâne în funcţie până la calendele greceşti.

Dacă ar fi fost doar agent electoral al PDL, poate că am înţeles disperarea care 1-a cuprins văzând că priveghează un muribund aflat în comă, aşa cum arată PDL astăzi, dar când am aflat că domnul prefect obligă primarii să pună la dispoziţie spaţii comerciale pentru "economate", ne-am întrebat dacă nu cumva prefectul a devenit vânzător de iluzii sau de piei de cloşcă.

Sigur că domnul prefect ştie ce face şi pentru ce sunt bune magazinele "economat", că doar în 2012 avem alegeri "comasate" şi PDL trebuie să manipuleze electoratul cu un pachet de alimente livrat legal celor săraci şi muritori de foame care trebuie să voteze ciuma portocalie vopsită mai nou în verde sau albastru şi cu denumire nouă de "Mişcarea populară" în culorile noi ale papagalului, care, plătit fiind, trebuie să ia în cioc zodiacul pregătit de PDL românilor şi României pentru perioada 2012 - 2016.

Firesc ne punem întrebarea dacă s-a modificat legea de funcţionare şi organizare a instituţiei prefectului şi dacă nu cumva ar trebui să-i taie cineva elanul domnului prefect destituindu-1 din funcţia pe care o deţine de prea multă vreme, asistând cu nepăsare la abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de " puternicii" zilei.

Alo, domnule prim-ministru, sunteţi pe recepţie?!

Domnul Eugen Bejinariu:

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Exprimări politice la standarde PDL" spre a atrage atenţia formaţiunilor politice şi societăţii civile că ne întoarcem la vremuri devenite istorie.

Ani în şir ne-am exprimat, nu numai politic, în "limba de lemn" promovată şi impusă de regimul comunist şi din care nu lipseau exprimări precum: societatea socialistă multilateral dezvoltată; conducerea superioară de partid şi de stat; cultura şi educaţia socialistă; în spiritul patriotismului socialist; iubitul nostru conducător etc. Regretăm că liderii PDL, aflaţi acum la guvernare, şi-au uniformizat şi standardizat comunicarea politică, construind un fel de nouă limbă de lemn. Această situaţie nu e deloc confortabilă, dar este preferată de PDL pentru gradul ei mai mare de acoperire a răspunsurilor politice şi de angajare şi a formaţiunilor politice din opoziţie.

Din mulţimea exprimărilor standard ne oprim doar la trei forme dintre cele mai frecvente.

În guvernarea PDL-UDMR-UNPR sunt mari neîmpliniri economice şi sociale; s-au produs şi se produc tot felul de greşeli; măsuri subordonate interesului de partid sau personal; au loc adevărate rătăciri localizate în timp şi spaţiu. Dar indiferent cine se adresează - un om de presă, un deputat sau senator din opoziţie sau un cetăţean de rând cerând explicaţii pentru o astfel de guvernare politică, liderii PDL răspund uniform: Este rezultatul celor 20 de ani de democraţie din România.

Ori de câte ori se vorbeşte despre tăierile cu 25% din salariile bugetarilor, reducerea alocaţiilor sociale, impozitarea pensiilor sau despre disponibilizarea salariaţilor, liderii PDL răspund uniform şi standard, şi anume că aceste măsuri au fost bune şi corecte pentru starea de criză. Nu mai acceptă că ar fi fost posibile şi alte măsuri pe care social-democraţii le-au propus şi argumentat, dar guvernarea nu are decât o singură sursă de decizii, cele ale actualului Guvern. Acum domnul preşedinte Traian Băsescu ne spune că vom avea o nouă recesiune şi mai severă, dar nu ne spune ce va face Guvernul Emil Boc!

PDL s-a afişat public cu simboluri precum culoarea portocalie, sigla PDL cu un trandafir şi cântecul "Verde înrourat" - un fel de imn al acestui partid. Cetăţenii tot mai sărăciţi economic şi obosiţi de exprimările standard şi de nepriceperea guvernării, i-au determinat pe liderii PDL să-şi schimbe astfel de simboluri: la alegerile parlamentare parţiale pungile cu mita electorală, în toate reprizele, au avut culoarea verde; în judeţul Neamţ, în campania electorală, nu a venit niciun lider PDL din Guvern sau conducerea centrală spre a evita huiduiala ca atitudine publică a cetăţenilor sărăciţi; la manifestările solemne, Imnul României ori a fost evitat ori a fost modificat.

În asemenea situaţii, când realităţile sunt atât de evidente şi nu se mai pot ocoli, liderii puterii portocalii răspund uniform - toată clasa politică din România e la fel. Este o modalitate nedemnă de a transfera şi vina şi răspunderea pe toată clasa politică din România, când deciziile greşite ori promovate din interes de partid sau personal ale liderilor PDL au sediul în Guvernul Emil Boc.

Cerem liderilor PDL şi celor din coaliţia de la guvernare să respecte adevărul, să utilizeze "limba noastră cea română", să promoveze interesele cetăţenilor în toate demersurile şi acţiunile de guvernare şi să se elibereze de standarde, stereotipii şi noua limbă de lemn.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Mincinosu' roade osu'?"

Se profilează un nou scandal, în care, pe lângă conducerea postului Realitatea TV, se pare că sunt implicate numele lui Emil Boc şi cel al Elenei Udrea. Şi cu toţii am văzut cum la Antena 1, când se dezbătea acest subiect, a intervenit purtătoarea de cuvânt a Guvernului, doamna Ioana Muntean, care a dorit să producă o dezminţire categorică a vreunei asocieri a numelui lui Boc cu tema discutată, dar o ţară-ntreagă a observat că s-a codit zdravăn şi a evitat să facă orice dezminţire când a fost vorba despre ministresa Udrea! După cum s-a văzut, problema s-a împărţit în două...

Pe de-o parte, actuala putere neagă orice implicare directă a sa în matrapazlâcuri. Normal, am putea zice, întrucât nu-şi pune nimeni de bunăvoie cătuşe la mâini. Dar ce ne facem că de atâtea ori am prins cu minciuna puterea ex-portocalie, viitoare verde, încât, dispărând credibilitatea sa, se pune întrebarea de ce ar trebui să o credem când dezminte, fie şi parţial, fie şi prin vocea purtătoarei de cuvânt, nişte gheşefturi care apar la suprafaţă în ciuda precauţiilor luate de către făptaşi? Sau de ce am mai crede-o vreodată, când anunţă ori promite ceva? De ce am crede că numele lui Boc nu ar putea fi aliat cu niscaiva scandaluri care, iată, încep să-şi arate urâtele lor feţe?

Pe de altă parte, codindu-se purtătoarea de cuvânt a Guvernului (atenţie, a guvernului, nu a primului-ministru) să-i ţină partea şi Elenei Udrea, ba rămâne lumea că impresia că în actualul executiv nu ştie stânga ce face dreapta, ba că e atât de notorie implicarea doamnei Udrea în afaceri necurate, încât până şi purtătoarea de cuvânt se teme să nege vreun scandal, ca să nu-i mai dispară şi bruma de credibilitate de care se mai bucură - căci restul membrilor guvernului şi-au pierdut-o demult: ori prin minciunile personale cu care au fost prinşi, de-a lungul timpului, ori prin solidarizarea tacită a acestora cu mincinoşii patentaţi din fruntea ministerelor - toţi ştim că cine se-aseamănă, se-adună...

După cum se poate vedea, actuala coaliţie de guvernământ a împământenit faptul că mincinoşii rod ciolanul puterii, lucru anormal în orice societate şi modernă, şi europeană! Dacă ne aducem aminte, nu cu multă vreme în urmă, pentru o minciună s-a dat foc Parlamentului maghiar! Pentru o minciunică au demisionat personalităţi ilustre şi de o calitate net superioară mincinoşilor puterii de pe Dâmboviţa! Pe când se va încetăţeni şi la noi faptul că un secretar de stat, un ministru, un premier, un preşedinte mincinos nu mai au ce căuta în conducerea destinelor maselor largi de oameni? De ce şi după care lege contribuabilii trebuie să fie obligaţi să susţină financiar nişte mincinoşi, cu secretară şi şofer, cu maşină la scară, care, pe deasupra, depun toate diligenţele ca să le fie rău românilor de rând şi-i mint în faţă ba că aşa trăiesc mai bine, ba că fac o reformă la care nu se vede nicio finalitate pozitivă, ba orice alte minciuni care să salveze aparenţele unui guvern din care competenţa a fost izgonită total?

Oricine a fost învăţat de mic că minciuna are picioare scurte. Atunci, de ce să rămână mincinosu' ca să roadă... avantajele puterii, atâta vreme cât aceasta nu este exercitată înspre mai binele cetăţeanului de rând? Plus că se spune în popor că cine minte, şi fură! Oricum: remanierea guvernamentală se face, după cum se observă, ministru cu ministru, iar pe Anca Boagiu a scăpat-o prima gura că iar se pune de-o remaniere, evenimentele ulterioare confirmând ce se grăbeau unii să nege... În asemenea caz, nu-i mai bine pentru omul de rând să plece actualul guvern cu totul? Că pe bucăţi, dacă îi aduni, doar câţiva dacă mai sunt cei dintru începuturi! Cum prima dată scoţi în faţă ce ai mai bun, nu înseamnă că toţi cei care vin după ei sunt "second hand", adică de calitate mai slabă? Şi dacă tot nu mai este acelaşi guvern care a primit învestitura, de ce să nu fie schimbat cu cel al opoziţiei? Ar fi mai cinstit faţă de toată lumea, iar cetăţeanul de rând ar răsufla şi el uşurat, în cele din urmă...

Domnul Vasile Popeangă:

"Cocorii pleacă. Investitorii le ţin trena..."

A venit toamna. Au plecat cocorii, iar împreună cu ei pleacă spre alte zări şi investitori importanţi din România!

Dacă investitorii români (mai mici, e-adevărat) au fost masacraţi ca muştele, cu sutele de mii, după ce că nu se-nghesuie nimeni, decât la nivel de laudă, să aducă alţi investitori, iată că puterea actuală creează condiţiile favorabile ca şi investitorii străini să îşi ia tălpăşiţa! A plecat şi Nokia! După Coca-Cola. După Nestle. După Kraft. După Lactalis. După Levi's. După H&M. După GEOX. După multe alte companii. Iar CSAT-ul, în loc să adune toate minţile luminate şi să găsească soluţii ca să menţină investitorii străini, întrucât este vorba despre securitatea economică a ţării, a avut ca prioritate absolută... aprobarea ca Agenţia Naţională de Cadastru să treacă la doamna Udrea!

Încă nu se doreşte a se pricepe că, astăzi, războaiele nu se mai duc cu tunul şi cu tancul, ci pe plan economic? Dacă nu se văd răni deschise, ochi scurşi pe obraz şi explozii care să te umple de schije, fum şi ţărână, CSAT-ul nu crede că e război! Vine al doilea val de criză peste România, tot în plin an electoral, iar băsiştii, tot ca şi la prima criză, sunt iarăşi prinşi cu pantalonii în vine! Iarăşi lipsesc măsurile de prevenţie! Românii au 24 de miliarde de euro în bănci. De ce actuala putere nu reuşeşte să mobilizeze aceste sume şi preferă să se împrumute cu nişte dobânzi de-ţi taie răsuflarea? Nu preocupă pe nimeni acest răspuns!

Trist este şi faptul că noul cod al muncii permite să plece un investitor lăsând pe drumuri mii de salariaţi, ca şi cum ar ieşi din pădure! Măreţul cod al muncii, ultralăudat şi de foarte dreapta, iată că nu reuşeşte să susţină nişte salariaţi! Nokia, plecând din Bochum, a ieşit cam jumulită! Din România pleacă fluierând voioasă, degrevată de orice obligaţii sociale, iar românii rămân fluierând a pagubă! Nu numai că 2.200 de români au rămas fără locuri de muncă, dar statul acesta băsist, în iscusinţa sa, cică de dreaptă portocalie, va trebui, pe de-o parte, să nu mai încaseze o grămadă de taxe şi impozite ba de la Nokia, ba de la salariaţii săi, ci să şi plătească ajutoare de şomaj! Deci, pierdere pe cel puţin trei părţi.

Culmea-i că inclusiv extralăudatul succes al cotei unice de 16% este o minciună, întrucât cota este cea mai mare din întreaga zonă balcanică, media fiind cam de 10%, 6 procente în plus motivând mai mult decât suficient destule companii s-o ia la fugă din România către Bulgaria, Macedonia ori Croaţia, de exemplu! Rău este că inclusiv companii 100% româneşti părăsesc ţara din cauza condiţiilor ucigătoare de impozitare, ori din cauza impredictibilităţii fiscale, modificarea frecventă şi din rău în mai rău a unui cod fiscal extrem de ostil investitorilor devenind un sport guvernamental mai mult decât păgubos!

Măsurile economice eficiente întârzie. Măcar teoretic, ieşisem din recesiune. În ultimii trei ani, din cauza lipsei de măsuri economice, am pierdut companii care, însumat, însemnau venituri de 4 miliarde de euro, adică de minimum 4% din PIB! Domnule Boc, taman ce-a plecat al doilea mare exportator din România, Nokia, din Clujul tău, acum poţi să te lauzi cu programul Rabla! Dar repede, până nu pleacă şi Renault, primul exportator! Ai lăsat de izbelişte mii de muncitori prin noul cod al muncii, domnule Boc, acum hai, laudă-ţi programele de reconversie socială! Ai reuşit să faci cel mai scump gaz metan importat de la ruşi!

Cum să mai stea companiile străine, când li se măresc subit, prin politici guvernamentale dezastruoase, taxele, impozitele, costurile cu materiile prime, materialele şi forţa de muncă? Şi, de exemplu, costul forţei de muncă nu creşte băgând mai mulţi bani în buzunarul salariatului, ci în cel al bugetului de stat, adică al doamnei Udrea! Costul materiilor prime nu creşte neapărat umflând buzunarul producătorilor, ci taxele şi accizele ce alimentează sacul bugetului, în care stau înfipte adânc căpuşele clientelei de partid!

Marile companii au nevoie de infrastructură. Trebuie să-şi care materiile prime şi produsele finite. Pe unde, căci în ţara regilor asfaltului, drumurile sunt "asfaltate" direct cu gropi? Marile companii au nevoie de energie cât mai ieftină. De unde, că nu mai au loc de "băieţii deştepţi"? Apropo: s-a observat, sper, că Băsescu nu mai zice nimic despre "băieţii deştepţi din energie", semn că au fost... reevaluaţi şi spoiţi cu portocaliu - pardon, cu verde... ca de Paris...! Marile companii sunt vestite prin eficienţă. Prin ce interfaţă să se conecteze eficienţa acestora la ineficienta sufocantă, ucigătoare a unui guvern în care competenţele nu se manifestă nici măcar la jocul de table?

Anual se face un top "Doing Business", de către Banca Mondială. Doresc să vă aduc la cunoştinţă că România este în urma Kirghistanului, Tadgikistanului, Ruandei, Zambiei sau Botswanei, de exemplu. Domnilor guvernanţi, conform jurământului pe care l-aţi depus la învestitură, tot aşa să vă dea Dumnezeu să vă situaţi în alegeri tot în poziţia de la "Doing Business"!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Egalitatea de şanse în România"

România de astăzi este ţara europeană în care sunt încă prezente cele mai multe inechităţi şi discrepanţe între şansele pe care cetăţenii le au în dezvoltarea lor în societate. Urmare a evoluţiilor socio-economice din ultimii 20 de ani, s-a reuşit contraperformanţa deloc de dorit de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de şanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare între aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte şi instabilitate...

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraş şi sat în ceea ce priveşte educaţia, asistenţa medicală, accesul la utilităţi. Se poate vorbi despre diferenţe între femei şi bărbaţi sau despre accesul la binefacerile modernităţii pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populaţie. Se poate vorbi despre şansa sau, mai corect, neşansa persoanei cu dizabilităţi sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluţii pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradiţional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acţiunea administraţiei publice şi a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România organizaţiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării şi excluziunii de orice fel. În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit faţă de rapoartele oficiale şi în prea mică măsură într-o direcţie pozitivă. Este şi cazul concret al zonei politico-administrative ce oferă asistenţă persoanelor cu dizabilităţi. În relaţie cu acestea, statul continuă să-şi limiteze intervenţia la asistenţă financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează parcă în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relaţia directă a acestor cetăţeni cu instituţiile administrative este inhibată inclusiv de inexistenţa sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. De asemenea, deşi legislaţia a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situaţiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate şi iniţiativă în facilitarea dialogului între cei aflaţi în dificultate şi potenţialii angajatori, iar deschiderea doar clamată de sistemul administrativ şi de cel educaţional este multiplicată de prejudecăţi de mult absente din mentalul lumii civilizate.

Cetăţenii la care mă refer pot întoarce societăţii, la rândul lor, un vast potenţial creativ, având capacitatea de a se exprima şi ca producători de bunuri şi servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-şi permite să ignore astfel de oportunităţi.

Lumea europeană în care ne-am integrat a înţeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesaţi să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunităţii, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societăţii româneşti în fapte, nu doar în vorbe.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sănătatea românilor"

Dacă vom considera sistemul sanitar un corp uman, atunci cadrele medicale sunt anticorpii care ne apără de tot ceea ce ar putea să ne îmbolnăvească. Astăzi mă aflu în faţa dumneavoastră pentru a vă aminti că fără anticorpi un organism moare, iar noi suntem pe cale să pierdem majoritatea paznicilor sănătăţii...

Sistemul sanitar din România suferă de mai mulţi ani de un deficit grav de medici în discipline de maximă importanţă, dar şi de maximă cerere în străinătate, precum anestezie, terapie intensivă, medicină de urgenţă ş.a., în loc să acoperim acest deficit prin politici coerente de stimulare a medicilor, să rămână şi să îşi continue cariera în spitalele noastre, am reuşit să accelerăm declinul.

Numai în ultimii 2 ani, peste 4.000 de cadre medicale au părăsit ţara, iar circa 50% dintre cei care activează în spitale intenţionează să o părăsească în următoarea perioadă dacă vor avea posibilitatea. Cum întreg corpul medical cuprinde aproximativ 41.000 de medici, putem afirma cu uşurinţă că situaţia este una gravă.

Şcolarizarea unui medicinist costă statul român circa 7.000 de lei pe an, iar pentru un rezident se plătesc aproximativ 15 mii de lei. În cazul în care medicul părăseşte România, această investiţie nu se regăseşte în serviciul medical prestat către populaţie fiind, în cele din urmă, un cadou făcut ţării în care medicul emigrează sau se stabileşte.

Dar exodul medicilor nu este numai o chestiune financiară. Cei mai mulţi dintre doctorii care au plecat lucrau în localităţi mai mici unde practicau medicina secolului trecut, cu materiale medicale mereu insuficiente cantitativ şi calitativ. Totodată, numărul tot mai mic de medici creează probleme tot mai mari pentru cei rămaşi pe baricade. Sunt unităţi de primire urgenţe care au un singur medic, sunt spitale care au doar doi ginecologi, care îşi împart 30 de gărzi pe lună. Cat de predispuşi la eroare pot fi ei în aceste condiţii? şi cât dintr-o eventuală, dacă nu chiar iminentă, greşeală le poate fi imputat?

Populaţia României este una cu o sănătate precară, rata mortalităţi a crescut îngrijorător în ultimii ani, iar bolile care ne afectează sunt tot mai agresive. Dacă adăugăm la această situaţie lipsa personalului medical, România riscă un colaps sanitar.

În aceste condiţii, vă propun să găsim soluţii de restricţionare a migraţiei specialiştilor şi cadrelor medicale medii, precum şi schimbarea statutului medicului în România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Planul diabolic al PDL"

Deşi aparent nu există nicio legătură, eforturile conjugate ale PDL converg către acelaşi plan diabolic. Astfel, alături de propunerile "otrăvite" de reorganizare administrativ-teritorială, de modificare a Constituţiei sau de alte "reforme" ale PDL, sacrificarea celor aproximativ 210.000 de elevi care au susţinut examenul de bacalaureat, se înscrie în aceeaşi linie a politicii falimentare a Guvernului.

Cauzele eşecului trebuiesc căutate în cu totul altă parte, nicidecum în curricula ministerului care s-a aplicat şi anul trecut şi nici măcar în instalarea camerelor de supraveghere. În zadar se încearcă a se acredita ideea conform căreia elevii nu au promovat pentru că nu au putut copia. Promovabilitatea nu are legătură cu camerele de supraveghere. Deşi nu au fost instalate camere de supraveghere, promovabilitatea a fost cea mai mică din ţară.

Analizele pur obiective pot duce la un singur răspuns. Prin calibrarea subiectelor la un nivel mult prea dificil s-a forţat sacrificarea acestei promoţii. Un argument în plus îl poate constitui şi faptul că, din cei peste 600 de elevi premiaţi la concursurile olimpice internaţionale, 95 au obţinut note între 6 şi 6,99, 218 candidaţi au avut note între 7,00 şi 7,99 şi 7 candidaţi nu au obţinut o notă care să le permită promovarea.

Planul PDL va continua cu un examen extrem de facil anul viitor, cu promovabilitate ce probabil se va situa în jurul valorilor de 80 sau 90%, arătând, din nou fals, efectele "reformei" marca Funeriu. S-a forţat aşadar sacrificarea elevilor din această promoţie, discreţionar, pentru a da posibilitatea ca la anul, în an electoral, să se poată explica succesul prin reformarea sistemului.

Mai mult decât atât, creşterea salariilor profesorilor care probabil va avea loc anul viitor, va avea scopul de a da tuturor senzaţia că în sfârşit lucrurile merg în direcţia bună, în realitate fiind doar o acţiune prin care se va încerca inducerea în eroare a cadrelor didactice şi a elevilor.

Nu pot înţelege însă de ce a fost nevoie de sacrificarea acestei promoţii, a celor 55,53% dintre cei 210.000 de elevi care nu au avut o şansă reală de a promova, plus probabil un număr de cel puţin două ori mai mare de părinţi şi bunici, pentru ca PDL să fraudeze alegerile de anul viitor. Până la urmă nu mai este vorba de ministrul Funeriu care nici măcar nu are studiile echivalate în România, fapt ce ne face să ne întrebăm dacă Domnia Sa a susţinut măcar bacalaureatul, ci, în realitate, întrebarea este cât de departe se poate merge cu falsul pentru a da ocazia bandelor portocalii să nu se despartă de putere.

La fel de ciudat este că noua lege a educaţiei acordă subvenţii învăţământului privat, fapt complet anormal. Universităţile private vor scoate aşadar pe bandă rulantă absolvenţi mai abitir ca până acum, probabil absolvenţi pe care PDL îi va folosi pe post de specialişti pe viitor.

Acestea sunt motivele reale pentru haosul creat în aceste zile şi totul face parte dintr-un plan diabolic, minuţios pus la punct. În acelaşi timp acestea sunt o parte dintre motivele pentru care românii înţeleg şi trebuie să înţeleagă ca aşa-zisa reformă este în fapt fals şi uz de fals, că totul nu este decât praf în ochi şi încercarea de a învrăjbi românii, pe elevi, pe părinţi, pe bugetari, militari sau pensionari. Tot atâtea motive pentru care se impune şi demisia imediată a primului-ministru şi a ministrului educaţiei, urmată de ocuparea posturilor pe criterii de competenţă, pentru a mai putea salva, în ceasul al 12-lea, ceea ce se mai poate salva.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Umilirea poporului român"

Dispreţ, batjocură şi umilire. Aceasta este atitudinea Guvernului PDL faţă de români, faţă de cei în slujba cărora ar trebui să lucreze, faţă de cei pe care ar trebui să îi respecte şi cărora ar trebui să le asigure siguranţa necesară unui nivel de trai decent.

Cu fiecare zi cu care PDL este la "butoane" devine din ce în ce mai evident că acest lucru nu se întâmplă! Într-o dovadă de nepăsare şi ignoranţă maximă, PDL a decis umilirea poporului român. După o serie de politici de destabilizare economică, de încurajare a sărăciei şi de condamnare la un trai fără perspectivă, Boc atentează şi la siguranţa cetăţenilor. Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care instabilitatea socială este ridicată, când gradul de violenţă al oamenilor s-a amplificat din cauza măsurilor de austeritate şi implicit a sărăciei.

După o amplă campanie de denigrare a ceea ce reprezintă poliţistul român şi atribuţiile sale, după ce atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor, prin senatorii şi deputaţii Alianţei Social Liberale, au respins proiectul de lege ce prevedea disponibilizările din MAI, Guvernul a avizat începerea procedurile de disponibilizare a angajaţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi amânarea procedurilor de încadrare în unităţile MAI a tinerilor absolvenţi ai şcolilor de poliţie.

Toate aceste măsuri sunt justificate de PDL prin "adâncirea" efectelor crizei economice, deşi aceiaşi lideri marcanţi au afirmat de nenumărate ori că România a ieşit din recesiune şi că ţara noastră "trece pe creştere economică în acest an", conform afirmaţiilor premierului Boc de la începutul lunii mai.

Declaraţiile în contradictoriu ale membrilor aceluiaşi Guvern sunt o practică constantă a Executivului Boc. Explicaţiile puerile şi fără o fundamentare logică marchează epoca "de glorie" a PDL-ului. Acest fapt dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, de incoerenţa care a pus stăpânire pe activitatea Guvernului PDL şi de superficialitatea măsurilor luate în baza cărora Boc şi Băsescu au înţeles să conducă România.

Domnul Cornel Itu:

"Lecţia Nokia pentru români"

Ceea ce s-a întâmplat cu Nokia lângă Cluj ar trebui să ne deschidă ochii. Să învăţăm. Să învăţăm după ce încheiem discuţiile pe marginea locurilor de muncă pierdute, pe seama vinovăţiei Guvernului Boc pentru plecarea finlandezilor, care este de netăgăduit, dar şi cele focalizate asupra contextului internaţional.

Este o realitate că investiţiile străine au tot scăzut: 2007 - 9 miliarde euro; 2008 - 9,5 miliarde euro; 2009 - 3,5 miliarde euro; 2010 - 2,6 miliarde euro şi în 2011(situaţie preliminară) - 1,8 miliarde euro. Este o realitate că pleacă multinaţionalele. Că Moody's a dublat indicele de risc de intrare în incapacitate de plată a statului. Dar, la fel, este tot o realitate că politicienii de la putere nu vin cu măsuri eficiente pentru contracararea fenomenului.

De ce pleacă aceste firme? Din cauza taxelor prea mari. De ce să stea în această ţară, dacă găsesc condiţii mai prielnice în alte părţi? Ei privesc România doar din perspectiva profitului propriu, ca pe-un loc oarecare de pe harta lumii.

Criza economică mondială şi episodul cu Nokia ne dau o lecţie. Dacă nu-i desluşim înţelesul, viitorul este sumbru. Ce e de făcut? Două lucruri - scăderea tuturor impozitelor în ceea ce priveşte firmele şi forţa de muncă, până la a le avea cele mai mici din regiune, inclusiv a TVA-ului, şi încurajarea dezvoltării firmelor româneşti. Până n-o să avem o clasă mijlocie autohtonă puternică, n-o să fie o stabilitate veritabilă în ţară.

Faceţi un exerciţiu de imaginaţie - dacă Nokia avea acţionari români, îşi luau aşa calabalâcul să plece? Vremea vorbelor a trecut. Lipsa de acţiune este iresponsabilitate.

Domnul Gheorghe Ana:

"De ce pleacă investitorii?"

Concedierea celor 2.200 angajaţi de la Nokia din parcul industrial de la Jucu, judeţul Cluj, a creat noi emoţii în mediile politice, dar şi economice din România.

Este un semnal că mediul economic din România nu mai este atractiv pentru companiile transnaţionale. Totuşi gestul firmei Nokia de a părăsi România trebuie analizat în profunzime pentru a găsi motivele care au generat acest lucru după numai 3 ani de funcţionare şi mutarea companiei în altă ţară.

Motivaţia se află, din păcate, în ograda guvernanţilor noştri care nu ştiu să gestioneze criza economică în care ne aflăm. Orice investitor care vine în România doreşte să obţină un profit care să-i asigure continuitate şi capacitatea de a se dezvolta pe termen lung.

În România este aproape imposibil să obţină un profit pentru că:

- consumul intern este foarte scăzut datorită gradului ridicat de sărăcie a populaţiei;

- deşi salariile sunt relativ scăzute, taxele la stat sunt foarte ridicate;

- corupţia şi birocraţia se află la cote alarmante.

Deplasarea companiilor transnaţionale în alte ţări ar trebui să constituie un subiect de analiză în guvern privind investitorii nu numai străini, dar şi autohtoni.

În condiţii de criză este nevoie de stimularea consumului care nu se poate realiza decât prin crearea de locuri de muncă.

Astăzi, pentru un angajat cu un venit minim pe economie de 670 lei o firmă plăteşte la stat 52,38 %, adică 351.80 lei. În aceste condiţii neatractive firma nu se va dezvolta niciodată, plus valoarea creată fiind minimă în cel mai bun caz sau zero, conducându-o la faliment de cele mai multe ori.

Nicăieri în ţările UE politica fiscală nu se ridică la cotele din România. Este nevoie de o regândire a taxelor şi impozitelor pentru a încuraja întreprinzătorii, de asemenea funcţionarea parteneriatului public-privat ce va asigura întreprinzătorilor garanţie privind stabilitatea locurilor de muncă.

Dacă privim cu seriozitate problemele investitorilor, o să constatăm o totală lipsă de preocupare a guvernului şi atunci nu trebuie să ne mirăm sau să ne întrebăm de ce pleacă investitorii din România. Sigur domnul Emil Boc şi guvernul pe care îl conduce conştientizează de ce pleacă investitorii din România, numai că le lipseşte capacitatea profesională şi intelectuală de a îndrepta lucrurile în economia ţării.

Domnul Neculai Răţoi:

"Dezastrul economic românesc ia amploare sub actuala conducere portocalie!"

"Închiderile potenţiale nu se pot referi numai la Jucu, eu aş privi şi la alte industrii, nu este o noutate. Eu am cerut guvernului să vizeze creare de locuri de muncă în deciziile pe care le ia. Dacă nu avem curajul să ne asumăm decizii importante, o să îi pierdem şi pe alţii"... Am citat nu din vreo declaraţie a unui reprezentant al FMI ori al opoziţiei, ci din ce a declarat însuşi preşedintele, înainte de plecarea la Varşovia.

Ca orice observator imparţial, Traian Băsescu susţine că a avertizat cu privire la riscul plecării mai multor companii multinaţionale din România. Partea proastă e că Traian Băsescu nu este un oarecare, un observator, ci el este însuşi preşedintele României! La un moment dat, când îi convenea, se lăuda că sub mandatul său au crescut pensiile, salariile şi prosperitatea curgea pe şanţuri. De ce nu se mai laudă şi acum că în mandatul său au plecat aproape toţi investitorii străini mai importanţi, care asigurau procente semnificative din PIB-ul ţării? Sigur, o să se dea vina, ca de obicei, pe criză. Dar până şi copiii din scutece ştiu că nu este aşa! Este doar incompetenţa guvernului pe care l-a ţinut şi îl ţine în continuare sub aripa sa ocrotitoare şi pentru a cărui înscăunare şi menţinere la putere a fost în stare să calce până şi peste cadavrele românilor. Români care au murit de foame ori s-au sinucis din cauza datoriilor cărora, cu contribuţia largă a guvernului, nu le-au mai putut face faţă din cauza scăderilor dramatice ale veniturilor. Ori au murit în chinuri teribile, fără medicamente sau morfină, fără cea mai elementară asistenţă medicală - dacă ne amintim şi de închiderea a 70 de spitale. Pentru ca acest guvern să rămână la putere, în vederea fraudării viitoarelor alegeri, care îi vor permite perpetuarea la guvernare fără nicio ruşine sau remuşcare, dacă va fi nevoie, făcându-se frate şi cu FMI-ul, căci cu UDMR-ul e frate mai de multă vreme, Traian Băsescu şi clica sa sunt în stare să rupă până şi bucăţi din teritoriul ţării, sub masca unei aşa-zise reforme atât de distructive pentru acest neam.

Cum parcă nu era suficient că economia intră iarăşi în recesiune prin plecarea investitorilor semnificativi, iar seceta aceasta va aduce iarăşi românul de rând în sapă de lemn, dezastrul economic se completează cu cel din turism. Şi aici, Elena Udrea şi Guvernul Boc trebuie să-şi asume responsabilitatea, adică să plece, nu doar să enunţe responsabilitatea, fără să dea vina pe opoziţie pentru insuccesul guvernării lor, aşa cum au obiceiul de a proceda în ultimii ani. Încercarea aberantă a PDL de a da vina pe opoziţie pentru insuccesul guvernării Băsescu-Boc nu are acoperire, pentru că de câţiva ani cei care se află la guvernare sunt chiar reprezentanţii PDL!

Vina pentru eşecul din turism, ca şi din toate celelalte domenii aparţine în exclusivitate actualei puteri. Se va spune de către puterea portocaliu-verzuie că nu există eşec în turism. Dar asta nu o poate spune decât cine nu vrea sau cine nu este capabil ca să ia act de realitate: România a înregistrat în 2010 cea mai mare scădere din UE a numărului de înnoptări în unităţi turistice, iar anul în curs nu pare să fi adus o îmbunătăţire la acest capitol; ultimii 2 ani au adus scăderea numărului de turişti în România cu 28%; turiştii străini scad de la an la an, Elena Udrea lăudându-se cu un amărât de charter din Germania pe litoralul românesc; nu există o strategie coerentă pentru dezvoltarea litoralului, iar staţiunile montane au fost pur şi simplu abandonate de către guvern. PDL nu a fost în stare să vină cu un program de sprijinire a industriei turistice din România, iar consecinţele se văd pretutindeni, fie că este vorba de munte, mare sau alte zone turistice ale ţării.

Orice zi, orice oră care trece cu actuala putere portocaliu-verzuie la cârma României ne aduce tot mai aproape de postura unei ţări scăpate ca dintr-o conflagraţie mondială. Nici bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial România nu ajunsese în asemenea dezastru economic precum cel actual, iar puterea de cumpărare a salariului din 1945, după ani buni de conflict militar, era mai mare decât a celui de astăzi, după 7 ani de preşedinţie băsistă şi 3 ani de guvernare portocalie.

Aşa încât, pentru a nu ajunge şi noi în situaţia de faliment de ţară, trebuie să nu precupeţim niciun efort pentru plecarea de la cârmă a acestei mezalianţe toxice, a unei monstruoase coaliţii aflate în pragul unui genocid, pentru ca poporul român să mai aibă măcar o şansă de supravieţuire după criza ce urmează să ne lovească.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Situaţia dezastruoasă a sistemului de învăţământ superior din România"

Începerea anului universitar ar trebui să fie pentru toată lumea, studenţi, părinţi şi profesori un motiv de reală bucurie. Din păcate, aşa-zisa "reformă" din educaţie nu face decât să distrugă sistemul superior de învăţământ. Acest domeniu prioritar care asigură dezvoltarea unei societăţi este subfinanţat şi batjocorit de actuala guvernare. Trebuie precizat că este prima dată când legea educaţiei nu este susţinută de cei pe care îi vizează: studenţi, elevi, profesori şi părinţi.

Aşa cum ne-a obişnuit. Guvernul Boc ia măsuri nechibzuite fără să facă studii şi să se gândească la rezultate. Ministrul educaţiei a luat măsuri în necunoştinţă de cauză, nefiind un produs al şcolii româneşti. De asemenea, faptul că fiica sa nu studiază în România ne dovedeşte respectul pe care ministrul îl are pentru sistemul pe care îl conduce. În acest an, viitorul unei tinere generaţii a fost distrus, aproximativ 100.000 de tineri nu au luat bacalaureatul. Aceşti tineri au intrat cu stângul în viaţa profesională. Nu au calificarea necesară pentru a fi angajaţi, iar piaţa muncii este blocată. Cei care nu au luat bacalaureatul în acest an vor îngroşa numărul şomerilor din România.

Profesorii reprezintă un pilon al societăţii noastre şi ar trebuie respectaţi şi preţuiţi pentru că prin intermediul acestora societatea se va dezvolta beneficiind de forţă de muncă calificată. Guvernul Boc a găsit de cuviinţă să batjocorească permanent profesorii. Nu a trecut mult timp de când preşedintele acestei ţări ne-a spus că "şcoala românească naşte tâmpiţi".

O urmare a măsurilor luate de Guvernul Boc este faptul că tinerii îşi pierd speranţa şi nu mai au încredere în instituţiile de învăţământ. Este deosebit de important ca studenţii să conştientizeze utilitatea facultăţii şi să o perceapă ca fiind o garanţie a accesului pe piaţa forţei de muncă. Guvernul Boc trebuie dea semnale pozitive tinerilor absolvenţi şi să deblocheze cât mai urgent posturile în sistemul de stat pentru aceştia.

Un studiu al ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) publicat odată cu începerea acestui an universitar, subliniază gravele probleme sociale cu care se confruntă studenţii din România. Acest studiu atrage atenţia asupra faptului că, în 2010, România a avut un procent de 18,1% tineri cu vârsta între 30-34 ani care au studii universitare, ocupând în acest moment unul dintre ultimele locuri la acest capitol împreună cu Macedonia şi Turcia. De asemenea, acest studiu atrage atenţia că deşi comparativ cu anii 1990 numărul studenţilor a crescut, investiţia financiară a statului nu a crescut proporţional.

Acest guvern al portocaliilor distruge tot ce atinge: educaţie, sănătate, piaţa muncii, infrastructură!

Domnul Ioan Munteanu:

"Banii europeni"

Plăţile făcute de către autorităţile române pentru proiectele finanţate din fonduri europene cunosc mari fluctuaţii de la o lună la alta, dovedind astfel incapacitatea administraţiei de a rezolva în mod convenabil această problemă de interes naţional.

Concret, de la începutul anului, s-a înregistrat o absorbţie de doar un miliard de euro, adică o treime din obiectivul anual, iar în lunile iulie şi august nu au intrat decât 80 de milioane de euro pe lună în conturile beneficiarilor de proiecte europene. Interesant este faptul că în aceste două luni nu a apărut niciun ban în contul Ministerului Transporturilor, acolo unde există un sistem propriu de finanţare.

În general, autorităţile explică declinul absorbţiei de fonduri prin faptul că funcţionarii responsabili de gestionarea acestor sume nu au suficiente deprinderi şi experienţă pentru a procesa cererile de rambursare, cât şi faptul că sunt ocupaţi cu reverificarea contractelor cu probleme.

O explicaţie pentru evoluţia slabă a plăţilor este oferită de către directorul din cadrul Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), Ştefan Ciobanu care consideră că " plăţi s-au făcut, dar se văd cu întârziere în statisticile noastre (...) pentru că în cadrul unor proiecte aprobate de către Comisia Europeană nu s-a semnat încă decizia de finanţare. În momentul în care se semnează, autoritatea de management va recupera banii, pentru că, deocamdată, s-au făcut plăţi pe proiecte care nu au fost încă aprobate" (Ziarul financiar, 13 septembrie 2011).

O trecere în revistă a valorii plăţilor totale din economia românească prin proiectele finanţate din fonduri europene arată că doar un miliard de euro reprezintă contribuţia Comisiei Europene, restul de 1,8 miliarde de euro fiind plătiţi de la bugetul de stat. Altfel spus, doar 5% dintre cei 19 miliarde de euro destinaţi României ca fonduri structurale au fost rambursaţi până în prezent de Bruxelles în contul cheltuielilor pentru programele cu bani europeni. La jumătatea anului 2011, Comisia Europeană a blocat fonduri nerambursabile în valoare de 800 mil. euro pentru proiecte din Programul Operaţional Regional (POR), în urma unor misiuni de audit care au constatat nereguli pe achiziţiile publice în cazul a 43 de proiecte (din 124 verificate) finanţate de către UE.

"Facem toate eforturile pentru a ne atinge obiectivul privind absorbţia celor 3 miliarde de euro pentru acest an - a declarat directorul ACIS, Ştefan Ciobanu. Anul acesta nu există niciun risc să pierdem banii, însă pentru anul viitor ţintele de absorbţie vor fi mai mari. 2013 va fi cel mai dificil an."

Această perspectivă deloc încurajatoare a determinat Guvernul Boc să recurgă la varianta înfiinţării unui nou minister care să rezolve incapacitatea administraţiei de a atrage fonduri europene nerambursabile de peste 19 miliarde de euro. Ministerul Fondurilor Europene, creat special pentru un apropiat al puterii, fostul comisar european, Leonard Orban, va reuşi oare să surmonteze actuala stare de lucruri? Dacă în aproape cinci ani de la lansarea programelor finanţate din fonduri UE, România nu a reuşit să atragă decât 2,8 miliarde de euro (inclusiv prefinanţări de la bugetul de stat) din cele 20 puse la dispoziţie de către UE, se vor vedea progresele anunţate cu surle şi fanfară de către purtătorii de mesaje-şoc ale premierului?

Un lucru este sigur: dacă se va continua în acest ritm lent de absorbţie a fondurilor, consecinţa va fi resimţită în tăierea fondurilor în exerciţiul financiar multianual 2014-2020. Există un precedent încurajator: Bulgaria a creat în 2010 un minister al fondurilor europene care a reuşit performanţa de a creşte într-un singur an de cinci ori plăţile către beneficiari. Este cazul ca măcar acum să încercăm să intrăm în posesia drepturilor ce ni se cuvin, urmând exemplul de succes al celor aflaţi într-o situaţie asemănătoare cu cea prin care trecem noi.

Domnul Constantin Chirilă:

"Dezvoltarea rurală, încotro?"

Importanţa mediului rural în România şi dificultăţile economice cu care ţara se confruntă impun dezvoltarea unei agriculturi competitive şi integrate mediului său natural, economic şi social.

Statutul de membri ai Uniunii Europeane aduce cu sine şi obligaţia de a ne înscrie în linia impusă de strategia europeană de dezvoltare rurală. Aceeaşi integrare ne-a făcut să înţelegem că doar împreună putem face mai mult, că dorinţa ţării noastre de a se alinia standardelor europene necesită schimbări profunde ale societăţii, la toate nivelurile. Prin bogăţia şi diversitatea sa, mediul rural poate şi trebuie să reprezinte temelia viitoarei Românii.

Forma definitivă a noţiunii de spaţiu rural o întâlnim în Recomandarea nr.1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spaţiului rural, în următoarea definiţie: "expresia (noţiunea) de spaţiu rural are în vedere o zonă interioară, inclusiv satele şi micile oraşe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

a) agricultură, silvicultură, acvacultură şi pescuit;

b) activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);

c) amenajările de zone neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezervaţii naturale);

d) alte folosinţe (cu excepţia celor de locuit)".

Noua concepţie despre rural spune că spaţiul rural în Europa constituie un spaţiu peisager, preţios, rezultat al unei lungi istorii şi a cărui salvare este o vie preocupare pentru societate.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor ocupaţii şi calificări necesare în procesul de diversificare a activităţilor - care să pună bazele unei dezvoltări rurale multifuncţionale, precum şi asupra celor mai eficiente căi de integrare în Uniunea Europeană devine tot mai acută. În acest sector s-a aplicat cea mai complexă "terapie de şoc", începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lăsată în seama mecanismului pieţei.

Aproape toate măsurile de politică agricolă au conturat actuala stare de criză: liberalizarea preţurilor produselor agricole, condiţionată de limitarea acestora la produsele de bază în consumul populaţiei; liberalizarea preţurilor inputurilor agricole care, în condiţiile monopolului statului în amontele agriculturii, a condus la creşterea diferenţelor de preţ şi la reducerea şi instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subvenţiilor la producătorii agricoli înainte de crearea instituţiilor şi a legislaţiei de organizare şi funcţionare a pieţei agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrăşăminte chimice, a seminţelor de calitate şi restrângerea cererii de credite pentru investiţii din cauza ratei înalte a dobânzilor; trecerea la sistemul de subvenţionare directă a tuturor producătorilor agricoli, mai corect spus, a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizează resursele bugetare la milioane de posesori ai titlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protecţie socială şi nu cu scop economic etc.

Cu toţii suntem de acord că viitorul îl reprezintă tinerii. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, s-au pierdut din vedere lucruri esenţiale, mai ales în ceea ce priveşte învăţământul tehnic agricol. Avem nevoie, pe lângă forţa de muncă, şi de specialişti în domeniu, de aceea promovarea şi implementarea programelor interne şi internaţionale pentru modernizarea şcolilor agricole româneşti trebuie să redevină o prioritate.

Tinerii fermieri trebuie sprijiniţi nu doar prin programele de instalare, ci şi prin crearea şi dezvoltarea de asociaţii profesionale pe produse agricole, interconectate atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

În ultimii 20 de ani politicile agricole adoptate au fost fie ineficiente, fie falimentare în integralitatea lor, începând cu reforma agrară sau cum s-a denumit, incorect, Legea fondului funciar. Nu au fost promovate politicile simple şi eficiente, de susţinere masivă a agriculturii, marea majoritate a guvernelor preferând să acţioneze fie după ureche, fie electoral.

Politica agricolă a României nu poate fi politica niciunui partid, viziunea şi strategia asupra componentelor ce definesc spaţiul rural trebuie să aibă în vedere doar dezvoltarea lor.

Oamenilor li s-a retrocedat pământul complet dezorganizat, fără active de producţie şi, ceea ce este mai grav, fără fonduri de investiţii. Mai mult decât atât, în domeniul pregătirii adevăraţilor agricultori profesionişti, nu s-a întreprins nimic, realitate ale cărei consecinţe se văd.

Axarea exclusivă asupra producţiei nu a făcut decât să scadă cererile de creditare; sprijinul trebuie să vină atât pe partea de finanţare şi asigurare a resurselor, cât şi în ceea ce priveşte accesul facil la informaţii.

Problema este că până la acest moment au fost absorbite doar 30% din fondurile disponibile în cei 4 ani de la demararea programului PNDR (Măsurile 121, 123, 322, 312, 313, 112, 221). Mai avem la dispoziţie doi ani pentru a ne mobiliza, a ne corecta deficienţele pentru a putea să compensăm deficitul de finanţare pentru dezvoltarea rurală.

Acest deziderat poate deveni un obiectiv realizabil şi prin înfiinţarea Camerelor Agricole, entităţi ce trebuie să devină liantul între beneficiari (fermieri), finanţatori, legislativ şi executiv.

Dezvoltarea spaţiului rural se sprijină pe mai mulţi piloni interconectaţi între ei: infrastructură, educaţie, cultură, componenta socială. Demararea investiţiilor în infrastructură prin măsurile finanţate de UE (PNDI, POR) reprezintă paşi esenţiali în susţinerea obiectivului propus de dezvoltare rurală durabilă. Rolul nostru este de a ne asigura că aceste măsuri vor avea continuitate.

Spaţiul rural îşi poate îndeplini funcţiile de aprovizionare, de destindere şi de echilibru, din ce în ce mai cerute în societate, doar dacă el va rămâne un spaţiu de viaţă atrăgător şi dotat cu o bună infrastructură, o agricultură şi o silvicultură viabilă, condiţii locale favorabile activităţilor economice neagricole, un mediu intact şi cu un peisaj îngrijit.

Domnul Titi Holban:

"Din criza economică nu se iese cu populism, ci cu investiţii şi locuri de muncă"

Decizia Nokia de a se retrage de pe piaţa românească, prin închiderea fabricii de la Jucu, judeţul Cluj, şi disponibilizarea a peste 2.000 de angajaţi, readuce în atenţia şi dezbaterea publică subiectul privind importanţa locurilor de muncă şi a investiţiilor în România, mai ales în contextul crizei economico-financiare. Din păcate, din această ecuaţie, investiţii - locuri de muncă - criză economică, lipseşte cel mai însemnat factor, Guvernul, partea care ar trebui să stimuleze mediul de afaceri prin politici fiscale flexibile, care să încurajeze IMM-urile să producă şi să păstreze forţa de muncă şi numărul de angajaţi.

Chiar acum un an de zile, pe 1 octombrie 2010, premierul Emil Boc făcea următoarea declaraţie: "Din criza economică nu se iese cu populism, ci cu investiţii şi locuri de muncă". Am apreciat atunci sinceritatea primului-ministru, adăugând că este vorba chiar de un principiu economic şi o regulă de aur, obligatoriu de aplicat în perioade de crize de către guvernanţi. Din păcate, nici până astăzi nu a fost aplicat acest principiu, România este în continuare în criză economică, iar Guvernul PDL nu reuşeşte să stopeze declinul economiei româneşti, aflate în recesiune. Poate doar la nivel declarativ am reuşit "performanţa" de a ieşi din criză, mulţumită spectacolului de imagine pus în scenă de actualul Guvern şi reprezentanţii săi, singurii care văd, în aceste vremuri tulburi, atât în România, cât şi în Europa, luminiţa de la capătul tunelului.

La distanţă de un an de zile de la faimoasa declaraţie a premierului, Nokia se retrage din România. Concluzia este una simplă: prea mult populism din partea Guvernului, zero programe de stimulare economică pentru a genera sau păstra locurile de muncă. Avertismentul adresat atunci premierului, la 1 octombrie 2011, prin care ceream mai multe fapte decât vorbe, mai mult pragmatism decât euforie, mai multe măsuri de sprijin al mediului de afaceri decât stagnare, nu a fost luat în seamă. Consecinţa, poate nu întâmplătoare: aşa cum precizam, un mare jucător pe piaţa economică românească ne părăseşte, 2000 de români îşi vor părăsi curând joburile, dar criza economică nu ne părăseşte, la "adăpostul" unui Guvern PDL, incompetent şi incapabil să înţeleagă mecanismele economice.

Guvernul Boc devine pe zi ce trece, dintr-un factor de atenuare a crizei, (cum ar fi fost normal), un factor agravant. Sper ca exemplul celor de la Nokia să nu fie preluat şi de către alţi investitori, dar sper ca ceea ce s-a întâmplat la Jucu să dea de gândit, în perspectivă, actualului Guvern pentru a acţiona, măcar o dată, în favoarea mediului de afaceri. Dacă nu, să demisioneze şi să plece, urmând exemplul celor de la Nokia.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Nokia şi alţi investitori pleacă. Guvernul Boc de ce rămâne?"

Plecarea companiei Nokia din România, a şaptea mare companie din România în clasamentul cifrelor de afaceri pentru anul 2010 cu o valoare de 6,76 miliarde lei, a încins spiritele săptămâna trecută. Luat prin surprindere de decizia conducerii companiei finlandeze, Guvernul a mimat o şedinţă de urgenţă la finalul căreia, doamna Vass, consilier al primului-ministru, se certa cu jurnaliştii cerându-le să nu politizeze subiectul şi să primească ca atare vestea ce derivă dintr-un calcul rece, managerial al celor de la Nokia.

Ne-am fi aşteptat cu toţii ca această veste să ne fie transmisă de însuşi premierul Boc, care, pe vremea când era primar al Clujului, se mândrea nevoie mare cu această investiţie, imaginându-şi deja cum vor răsări în parcul industrial de la Jucu, fabrici şi uzine "şi nu vedea dezvoltându-se numai fabrici, ci şi propria carieră" după cum titra ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în mai 2009. Atunci era primar, acum e premier.

Despre cariera politică a domnului Boc nu merită să comentez, însă despre trendul investiţiilor în România ultimilor ani, da. Investitorii nu s-au înghesuit în parcul industrial de la Jucu, de când domnul Boc e premier, cum de altfel nu s-au înghesuit niciunde în ţară. Din contră, au fost puşi pe fugă de politica fiscală dezastruoasă promovată de actualul Guvern - costuri mai mari cu forţa de muncă prin creşterea CAS-ului, creşterea TVA-ului etc.

Cum să nu politizăm subiectul când deciziile privind politicile fiscale în orice ţară sunt luate de către Guvern? Acolo unde există Guvern responsabil, pentru că la noi Guvernul Boc are alte preocupări, care toate coincid cu ale domnului preşedinte Băsescu - regionalizare, comasarea alegerilor, modificarea Constituţiei, tăierea subvenţiilor la căldură, votul prin corespondenţă etc.

De 2 ani încoace prăbuşirea investiţiilor străine în România nu mai îngrijorează pe nimeni din acest Guvern. Poate doar la nivel declarativ, când ni se spune că vor pleca şi alţii. "E un fenomen la care trebuie să ne aşteptăm", ne-a liniştit preşedintele Traian Băsescu. Aşa cum ne resemnăm în faţa unui dezastru natural, care e tot un fenomen, tot aşa ar trebui să procedăm şi în situaţia de faţă. Este revoltător cum actualii guvernanţi îşi ascund incompetenţa în spatele crizei globale şi abandonează economia acestei ţări pentru interese mărunte şi meschine, totul pentru a se menţine la putere şi după 2012.

Fenomenul însă este unul curios. Ne resemnăm în faţa plecării Nokia şi a altora care vor urma, iar pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu face lobby puternic pentru proiectul de la Roşia Montană, invocând birocraţia excesivă care blochează investiţia şi punând presiune pe autorităţi să avizeze favorabil proiectul. Ipocrizie, interese financiare, populism? Cum se poate caracteriza această duplicitate a puterii actuale?

În discursul său, Traian Băsescu prezintă lucrurile de parcă Boc este premier de o zi, iar situaţia de fapt se datorează altora. Caracterul oamenilor se deconspiră mai ales în astfel de cazuri, când e mai facil să găseşti alţi vinovaţi decât propria persoană. Rezolvarea unei crize începe cu o analiză obiectivă a cauzelor, şi nu cu o eschivă prin care responsabilitatea este aruncată spre o altă zonă neimplicată decizional. O criză de imagine întotdeauna are în spate o criză managerială, iar o criză managerială se poate soluţiona cu schimbarea întregii echipe şi mai ales cu adoptarea unei alte viziuni.

În concluzie, eşecul acestei investiţii strategice, cum o cataloga însuşi preşedintele Băsescu, atrage după sine schimbarea principalilor actori implicaţi în atragerea şi menţinerea investiţiilor mari străine. În cazul de faţă, dar şi pentru cazurile viitoare profeţite de locuitorul de la Cotroceni, Boc şi întreaga echipă din Palatul Victoria trebuie să îşi dea demisia.

Domnul Victor Paul Dobre:

"Organizarea alegerilor din anul 2012"

Nici nu termini de analizat un subiect şi puterea actuală îţi mai oferă încă unul. Astfel, sub aparenţa bunei-credinţe, mimând că ar vrea să economisească o parte din sumele importante de bani ce se cheltuiesc cu alegerile locale, parlamentare sau prezidenţiale sau ori de câte ori liderul României doreşte organizarea vreunui referendum, partidul de guvernământ, în frunte cu şeful său actual, ne mai serveşte un subiect. Şi nu am ales întâmplător acest cuvânt, "serveşte", căci da, aceştia suntem noi, invitaţi ai PD-ului să consumăm orice şi să trăim ceea ce ni se oferă, fără a ni se da posibilitatea de a contribui sau interveni. Subiectul servit este cel al organizării alegerilor la începutul lunii iunie a anului următor.

Dacă într-o familie, poţi sau nu accepta să fii servit, apreciezi asta ori nu, în funcţie de caz, în situaţia statului român, ceea ce se întâmplă de ceva vreme încoace se poate califica ca o încălcare gravă a principiilor democratice spre care, anevoios, tindem de mulţi ani încoace. Evit să spun că poate fi vorba de dictatură, pentru că substantivul "dictatură" nu mai are niciun înţeles şi nu mai atrage atenţia nimănui în ultima vreme, tocmai pentru că, din păcate, am fost puşi prea des în situaţia de a-l folosi.

Aleg prin acest mesaj să atrag atenţia colegilor deputaţi, indiferent de partidul din care fac parte, asupra pericolului în care ne aflăm, respectiv asupra consecinţelor nefaste ale actelor unilaterale şi irevocabile emanate dinspre putere.

În contextul declaraţiilor, unele dintre ele contradictorii, care se vehiculează în ultima vreme, privind o posibilă decalare a alegerilor în scopul desfăşurării simultane a alegerilor locale cu cele parlamentare, perioada cea mai frecvent menţionată pentru organizarea alegerilor de anul viitor pare a fi începutul lunii iunie.

Dacă acest lucru este real, asta înseamnă că cel mai târziu începând cu 15 aprilie trebuie organizate birourile electorale, fapt ce se poate realiza numai în baza hotărârii de Guvern de organizare a alegerilor care nu poate apărea deci mai târziu de începutul lunii martie. Prin urmare, această hotărâre de Guvern va trebui să se afle pe masa Guvernului cel mai târziu în luna februarie.

Or, în prezent, la doar 3-4 luni distanţă de acest moment, nimeni sau cel puţin nimeni din rândurile opoziţiei ori ale electoratului nu cunoaşte cu precizie nici modalitatea de organizare a alegerilor, nici data la care acestea vor avea loc, nici dacă alegerile locale şi cele parlamentare se vor desfăşura simultan sau nu, ceea ce nu este corect nici faţă de opoziţie, dar nici faţă de electorat, cu atât mai puţin este corect pentru democraţie, care înseamnă, printre altele, pluripartitism, alegeri libere şi şanse egale în faţa electoratului.

Este inacceptabil să nu dai posibilitatea partidelor politice să-şi organizeze campaniile electorale, este inacceptabil să nu îi ai în vedere pe toţi concurenţii, chiar ştiut fiind faptul că sunt mai bine pregătiţi decât tine care organizezi jocul, iar dacă ar fi un simplu joc care să nu vizeze soarta poporului român, nu ne-ar interesa şi am spune pas, dar, din păcate pentru dumneavoastră, stimaţi organizatori, acest joc ne priveşte pe toţi, pe toţi de aici şi pe toţi de acasă şi vă spun încă o dată: o să câştigăm alegerile de anul viitor, indiferent de modalitatea ori perioada în care le veţi organiza.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Interzicerea cianurilor în minerit"

În ultima perioadă, după ce s-a hotărât să se reia procesul de extracţie a aurului de la Roşia Montană prin folosirea cianurilor, am primit sute de email-uri de la diverse persoane din România şi din străinătate, prin care îşi exprimau dezacordul faţă de utilizarea acestei substanţe în minerit. Fapt pentru care am să prezint o scurtă pledoarie în vederea interzicerii utilizării cianurii.

Cu toţii trăim într-un mediu care îşi pune amprenta asupra vieţii noastre, iar prin distrugerea bogăţiilor naturale şi exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană şi pentru mediu, chiar în cantităţi mici putând fi fatală pentru oameni şi faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural.

Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 şi 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, Dakota de Sud, şi Carolina de Sud, precum şi în ţări ca România, Guyana, Canada, Kirghistan şi Papua Noua Guinee), cauzând moartea unor cantităţi enorme de peşte, distrugerea unor întregi ecosisteme şi contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum şi Argentina.

În România s-a folosit în trecut cianura de către trei companii miniere: Transgold (Baia Mare), Minvest Deva (Baia de Arieş) şi Remin (E.M. Baia Borşa, U.P. Săsar); cum toate aceste companii s-au închis, interzicerea cianurii în minerit nu ar avea consecinţe negative sociale şi economice pentru statul român.

Având în vedere necesitatea protecţiei mediului, a vieţilor omeneşti, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul şi trebuie să ne opunem oricăror iniţiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acţionăm pentru a fi convinşi că am făcut ceea ce este necesar, firesc şi moral. Este mai uşor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roşia Montană ţin de trecut, nu ţin de viitor.

În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele ţări în care va fi păstrată natura aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu acolo unde se distruge peisajul şi se fură de la natură şi ultima parte de autenticitate.

După pauză

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 169. Sunt absenţi 161, din care 22 participă la alte acţiuni parlamentare.

Domnul deputat Neacşu, pentru o comunicare.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vă doresc şi ne dorim o şedinţă bună, astăzi.

V-aş ruga frumos să-mi îngăduiţi să vă propun ca proiectul legislativ situat pe poziţia 67 - este vorba de Pl-x 775/2010, prin votul colegilor, al plenului, să treacă pe poziţia 7.

Este o propunere a colegilor noştri de la Grupul Partidului Social Democrat şi problematica tratată în acest proiect normativ este una importantă şi credem că de actualitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă referiţi la Propunerea legislativă privind prefectul şi instituţia prefectului şi propunerea este să treacă în locul celei care nu are raport încă - Legea turismului.

Aveţi dreptate. Se poate să o mutăm pe poziţia 8? După Poliţia de frontieră, că este o urgenţă, în regulă.

Atunci, vă rog să introduceţi cartelele de vot, pentru a supune la vot această propunere de modificare a ordinii de zi.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

70 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri. Propunerea a fost aprobată.

La primul punct de pe ordinea de zi de astăzi, avem Proiectul de Hotărâre... nu, întâi la poziţia 3, solicitarea iniţiatorilor de retragere a Propunerii legislative privind comunicaţiile electronice, propunere care se află înscrisă la punctul 4 pe ordinea de zi.

Dacă sunt observaţii în legătură cu acest lucru? Dacă nu, vă rog să vă exprimaţi tot prin vot. Este o pură formulă procedurală de retragere a propunerii legislative. Acest lucru se poate face regulamentar înainte de începerea dezbaterii acestui proiect.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

În condiţiile acestea, punctul 4 dispare din ordinea de zi.

Aveam Proiectul de Hotărâre cu anexa Camerei, cu componenţa nominală a comisiilor permanente ale Camerei. Dacă dumneavoastră aţi discutat? Domnul Duşa? Nu aţi discutat? Deci, o amânăm.

Avem Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 17 februarie 2011.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Următorul proiect este Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului privind conservarea biodiversităţii şi a cadrului natural al Mării Negre, semnat la Sofia la 14 iunie 2002, la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992.

Este lege ordinară. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Punctul 7 nu are raport.

Şi intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.

Este procedură simplă.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Atunci, punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ioan Dascălu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de frontieră şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României stabileşte momente diferite privind intrarea în vigoare a unor prevederi ale sale, astfel că, la această dată, anumite dispoziţii care privesc Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 nu sunt în vigoare, urmând a produce efecte la data aderării României la spaţiul Schengen.

Prin urmare, având în vedere prevederile art.62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care stabilesc faptul că dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează de la data intrării lor în vigoare în actul de bază, rezultă că dispoziţiile modificatoare prevăzute de Legea nr.265/2010, care nu sunt în vigoare, nu sunt, la această dată, parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.104/2001.

Din acest motiv, se impune ca proiectul de faţă să intervină şi asupra Legii nr.265/2010, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art.58 din Legea nr.24/2000, republicată, modificarea unor reglementări nu poate interveni decât după intrarea în vigoare a actului normativ, pe durata existenţei acestuia.

Proiectul de act normativ vizează: 1. modificarea Legii nr.265/2010, pentru a se asigura continuitatea unor dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 şi după data eliminării controalelor la frontierele interne, stabilită prin decizia Consiliului Uniunii Europene; 2. înfiinţarea Gărzii de coastă în zona litoralului Mării Negre, a Dunării maritime şi a Deltei Dunării; 3. organizarea, la nivelul judeţelor Brăila şi Ialomiţa, a unor sectoare ale Poliţiei de frontieră, ce vor fi subordonate Gărzii de coastă, Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de frontieră Galaţi şi Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de frontieră Călăraşi; 4. crearea cadrului legal pentru încheierea tratatelor prin Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi a documentelor de cooperare internaţională cu autorităţi similare din alte state, în domeniile specifice de activitate ale Poliţiei de frontieră Română, cu respectarea legislaţiei interne şi a normelor de drept internaţional relevante; 5. completarea reglementărilor care privesc folosirea mijloacelor aflate în dotarea poliţiştilor de frontieră, precum şi efectuarea uzului de armă; 6. definirea sintagmei "cursă externă" şi reglementarea efectuării controlului pentru trecerea frontierei de stat a navelor care intră sau ies în şi din porturile româneşti, în şi din curse externe; 7. instituirea dreptului şefului punctului de trecere a frontierei de a solicita şefilor celorlalte autorităţi din punctul de trecere a frontierei, verbal, pentru operativitate, cu confirmarea scrisă în cel mai scurt timp, efectuarea unui alt control mai amănunţit.

Prin raportul întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională cu privire la acest proiect de act normativ, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente admise, iar amendamentele în discuţie au ca obiect următoarele: modificarea structurii organizatorice a Poliţiei de frontieră Române prin înfiinţarea inspectoratelor teritoriale pentru frontiera cu fiecare stat vecin şi crearea la nivelul fiecărui judeţ aflat la frontiera de stat a României a unui serviciu teritorial încadrat cu un minim de personal specializat în locul inspectoratelor judeţene ale Poliţiei de frontieră existente, care să poată interveni în mod operativ şi eficient pe raza sectoarelor Poliţiei de frontieră aflate în subordine, în vederea încadrării în cheltuielile bugetare de personal aferente anului 2011; desfiinţarea, la momentul aderării României în spaţiul Schengen, a inspectoratelor teritoriale de la nivelul frontierelor interne, urmând ca noile structuri care se vor denumi "servicii teritoriale ale Poliţiei de frontieră" să fie subordonate Inspectoratului General al Poliţiei de frontieră.

În vederea eliminării prevederilor ce contravin Regulamentului Consiliului Europei nr.2007/2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, şi anume Agenţia FRONTEX, respectiv cele care stabilesc faptul că în zona de competenţă, la frontiera internă, poliţiştii de frontieră participă în cadrul operaţiunilor şi proiectelor comune organizate de către Agenţia FRONTEX, s-a procedat la excluderea acestora din cadrul actului normativ. Menţionăm faptul că mandatul Agenţiei FRONTEX permite gestionarea cooperării operative numai la frontierele externe.

Cu privire la raportul supus analizei, precizăm faptul că amendamentele admise reprezintă rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în cadrul comisiei de fond, la care au participat şi reprezentanţii Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

În context, menţionăm faptul că, urmare analizării documentului în discuţie, nu a rezultat necesitatea formulării de propuneri sau observaţii.

În considerarea celor anterior menţionate, vă rugăm să adoptaţi Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, în forma propusă de comisia de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată în fond cu proiectul prezentat.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a avizat favorabil.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Obiectul modificărilor îl reprezintă problemele prezentate de domnul secretar de stat.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, trei voturi împotrivă, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, cu amendamentele admise prevăzute în anexă la prezentul raport.

La lucrările comisiei, din totalul de 23 de membri, au participat 22 de deputaţi.

La dezbaterea proiectului au participat şi reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, chestorul Buda Ioan, inspectorul general al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră, Ivănescu Bogdan, adjunct al inspectorului general, şi comisarul şef Tiron Gheorghe, şeful Serviciului juridic din IGPF.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule deputat Scutaru.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dacă am asculta - fără a mai şti şi alte lucruri - intervenţia domnului secretar de stat, am spune că acest proiect de lege este un proiect benefic pentru poliţia de frontieră.

Aţi observat tonul foarte optimist al domnului secretar de stat. Domnia Sa discută deja de o situaţie de parcă România ar fi deja membră a spaţiului Schengen, ceea ce nu este adevărat.

Pentru informarea dumneavoastră - spunea domnul secretar de stat - aceste amendamente au fost rezultatul dezbaterilor din comisie. Este fals. Aceste amendamente aparţin în exclusivitate Ministerului de Interne, au fost asumate rapid de către un grup politic, Partidul Democrat Liberal, iar această lege, stimaţi colegi - vă rog să fiţi conştienţi de ceea ce dezbatem şi, mai ales, de ceea ce urmează să votăm la votul final - este un proiect de lege prin care se continuă concedierile din cadrul Ministerului de Interne.

Aş vrea să îl întreb pe domnul secretar de stat şi vă rog, doamnă preşedinte, să ne daţi posibilitatea să afirme conducerea Ministerului de Interne şi în faţa plenului ceea ce domnul inspector general, Ioan Buda, ne preciza foarte clar în faţa Comisiei pentru apărare acum două săptămâni: "Prin acest proiect de lege 1.057 de poliţişti de frontieră vor fi concediaţi." Poate vă gândiţi că este vorba despre acei poliţişti de frontieră care sunt sub anchetă în prezent, pentru presupuse fapte de corupţie. Nu, cei 270 de poliţişti de frontieră rămân pe statul de funcţii al Ministerului de Interne. Este vorba de 1.057 de angajaţi ai Poliţiei de Frontieră, aşa cum se spune foarte clar în motivarea iniţială care a existat la comisie: "Prin înfiinţarea inspectoratelor şi serviciilor teritoriale ale Poliţiei de Frontieră se va realiza reducerea numărului de posturi. Reducerea va fi de aproximativ 1.057 de posturi: 188 de ofiţeri, 819 agenţi şi 50 personal contractual, dintre care 80 funcţii de conducere, iar economia bugetară va fi de aproximativ 8,24 milioane de euro anual."

Deci, vă rog, domnule secretar de stat, ca atunci când, în virtutea legii privind responsabilitatea ministerială, veniţi în faţa plenului şi spuneţi că această reorganizare, pe care aţi mai făcut-o în toamna anului 2010, şi acum, dintr-o dată, mai reorganizăm Poliţia de Frontieră, înseamnă, de fapt, concedierea a peste 1.000 de oameni. Aţi concediat poliţişti, acum concediem şi poliţişti de frontieră şi aş vrea să vă întreb ce garanţie aveţi dumneavoastră că această nouă reorganizare nu va fi un pretext pentru statele care au refuzat aderarea României la Schengen pentru a intra într-o nouă procedură de verificare, atât timp cât argumentele pentru refuzul României au fost şi problemele de la Poliţia de Frontieră, şi faptul că graniţele României, pe lângă corupţie, pe lângă alte elemente, nu ar fi atât de sigure.

În momentul în care concediaţi 1.100 de poliţişti de frontieră, graniţele vor fi mai sigure?

Ne-aţi spus, în faţa comisiei, domnule şef al Poliţiei de Frontieră, că nu veţi avea asemenea probleme. Ce garanţii putem să avem de la dumneavoastră, chiar dacă reprezentaţi un post tehnocrat, nu politic, atâta timp cât acest Guvern, săptămână de săptămână, ne spune că românii o vor duce mai bine, dar, de fapt, observăm că ne pleacă investitorii şi când toate prognozele guvernamentale sunt infirmate de realitate.

Vreau să vă spun că Grupul Partidului Naţional Liberal nu poate susţine o asemenea lege.

Vom vota împotrivă atunci când va ajunge la votul final şi solicit în numele Grupului liberal, pentru deplina informare şi corecta informare a plenului, ca Ministerul de Interne, demnul secretar de stat, să vină şi să ne spună că este vorba - aşa cum a precizat în comisie - şi de o reducere de personal. Cred că puteţi să faceţi acest lucru, domnule secretar de stat, contând pe onestitatea şi corectitudinea dumneavoastră.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

La finalul intervenţiilor din cadrul dezbaterilor generale o să-l rog pe domnul secretar să facă precizările necesare.

Până atunci, domnul deputat Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Faţă de cele spuse de colegul meu din Grupul liberal, aş vrea şi eu să rog reprezentantul Guvernului să se aplece câteva secunde asupra unei propoziţii care se află aici, în expunerea de motive, şi anume la pagina 6, acolo unde se vorbeşte de impactul socio-economic al proiectului de act normativ, la 3.1¹ avem: "Impactul asupra mediului concurenţial şi domeniul ajutoarelor de stat" - Guvernul scrie că nu este cazul, iar la 3.3, în ceea ce priveşte impactul social, din nou ni se spune că nu este cazul.

În ipoteza în care cifra de 1.057 de oameni care-şi pot pierde locul de muncă este reală, pe care puteţi s-o confirmaţi sau s-o infirmaţi astăzi în plenul Parlamentului României, deci în această ipoteză, sunteţi amabil, vă rog, să comentaţi, cum nu este cazul unui impact social în condiţiile în care 1.057 de oameni şi familiile lor îşi pot vedea afectată viaţa profesională şi proiectul de carieră.

Eu cred că viteza cu care amendamentele au fost asumate şi felul în care... drumul pe care l-a parcurs acest proiect de lege, poate n-ar fi rău să ne mai aplecăm asupra ei şi să încercăm să vedem exact cum stau lucrurile, ca atunci când vom vota s-o facem în deplină cunoştinţă de cauză şi având în posesie absolut toate informaţiile care să ne permită s-o votăm aşa cum trebuie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc pentru intervenţie.

Domnul deputat Calimente, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Faptul că România nu a intrat în Schengen este un fapt deja consumat şi am avut noroc cu Preşedinţia poloneză, care a scos de pe ordinea de zi problema României, pentru că altfel am fi primit din nou o uşă în nas, aşa cum am mai primit şi altă dată. Iar cu asemenea măsuri de a produce legi şi cu felul în care producem aceste legi, vă asigur că va trebui să stăm mult la uşa Schengenului şi nu vom reuşi să intrăm. Pentru că vreau să vă spun că, dincolo de ceea ce au subliniat colegii mei, că, de fapt, legea nu face altceva decât să mascheze faptul că vor fi concediaţi 1.057 de poliţişti de frontieră, mai şi spune, la motivare, că: "La momentul aderării, inspectoratele teritoriale de la nivelul frontierelor interne vor fi desfiinţate, iar serviciile poliţiei de frontieră îşi vor schimba subordonarea către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în acest fel răspunzând nevoilor Poliţiei de Frontieră Române."

Deci acum dăm 1.057 de oameni afară pentru că, la momentul aderării la Schengen, va trebui să mai dăm alţii afară.

Tot ca motivaţie, la art.1 punctul 2 - şi asta se întâmpla înainte de discuţia care trebuia să aibă loc la Bruxelles - în motivare se spune următorul lucru: "Pentru a eficientiza şi flexibiliza şi pentru a gestiona problematica diversă de la nivelul sectoarelor Poliţiei de Frontieră, se impune crearea, la nivelul fiecărui judeţ aflat la frontiera de stat a României, a unui serviciu încadrat cu un minim de personal specializat."

Păi, dumneavoastră vă imaginaţi că cei din Europa sau că noi suntem singuri în Europa şi că ei nu citesc actele pe care le pregătim pentru a intra în Schengen, când România produce nu numai în ţara noastră, ci deja produce probleme în ţările Uniunii Europene, când avem aceste probleme în Franţa, în Germania, în Olanda, în Italia, noi motivăm un proiect de lege spunând că va trebui să avem un minim de personal la frontierele noastre.

Ca să nu vă mai spun că ultima schimbare a acestui proiect de lege a avut loc în 2010 şi atunci, în 2010, s-a motivat că, pentru a intra în Schengen, trecem de la direcţii teritoriale, care erau pe mai multe judeţe, la direcţiile judeţene. Acum ni se spune că, pentru a intra în Schengen, trebuie să trecem de la direcţiile judeţe la inspectorate teritoriale.

Această incoerenţă şi această dezorganizare, că eu nu pot s-o numesc organizare, a Poliţiei de Frontieră ne va ţine la uşa spaţiului Schengen mulţi ani de acum în colo.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, dacă aveţi precizări? Domnul secretar de stat.

Domnul Ioan Dascălu:

Legat de prima întrebare, aş dori să fac următorul comentariu.

În ceea ce priveşte înfiinţarea Gărzii de Coastă, această reorganizare a Poliţiei de Frontieră, prin constituirea acestei structuri noi, numită Garda de Coastă, nu vom efectua alte disponibilizări de personal.

Deci Garda de Coastă va îngloba personalul Poliţiei de Frontieră existent la nivelul celor patru judeţe, care urmează să facă parte din... sau inspectorate judeţene ale Poliţiei de Frontieră, care urmează să facă parte din Garda de Coastă. Mă refer la Constanţa, Tulcea, Brăila şi Ialomiţa.

Pentru reorganizarea în ceea ce priveşte inspectoratele teritoriale ale Poliţiei de Frontieră, estimăm că circa 700 de oameni din structurile de suport ale Poliţiei de Frontieră îşi vor pierde calitatea de angajaţi ai Poliţiei de Frontieră. Însă specific faptul că este vorba de poliţişti de frontieră sau angajaţi ai Poliţiei de Frontieră care fac parte din structuri suport. Pentru că, la un inspectorat teritorial al Poliţiei de Frontieră urmează ca din două, trei, patru - depinde de frontiera despre care discutăm -, două, trei, patru inspectorate judeţene ale Poliţiei de Frontieră să fie înglobate într-un singur inspectorat teritorial al Poliţiei de Frontieră, asta implicând automat să avem o singură structură de resurse umane, o singură structură de logistică, de financiar, de juridic, iar structurile actuale să fie redimensionate corespunzător.

Bineînţeles, se vor elimina din funcţiile de comandă, pentru că pe structura actuală a inspectoratelor judeţene ale Poliţiei de Frontieră vor rămâne servicii judeţene ale Poliţiei de Frontieră.

Pentru a doua întrebare, legată de motivaţia pentru care facem această reorganizare, trebuie să aduc următoarele precizări: există unele recomandări ale Comisiei de evaluare la frontiera terestră care vizau, în primul rând, eliminarea celulelor intermediare între structurile teritoriale, şi anume aceste inspectorate judeţene ale Poliţiei de frontieră, şi sectorul Poliţiei de Frontieră. Bineînţeles că prin această reorganizare se produce, practic, un lucru foarte important, şi anume întărirea celulei de bază a Poliţiei de Frontieră, care este sectorul Poliţiei de Frontieră.

Vizavi de remarca legată de impactul social, sigur, este într-adevăr un anumit impact social în ceea ce priveşte cei aproximativ 700 de angajaţi ai Poliţiei de Frontieră, nu putem nega acest lucru.

Iar legat de ultima întrebare, vizând reorganizarea din anul 2010, vreau să vă spun că aceasta a vizat doar extinderea de competenţe a Poliţiei de Frontieră în ceea ce priveşte competenţa aceste instituţii pe linie de migraţie. Şi anume, prin acea reorganizare, i s-a acordat Poliţiei de Frontieră competenţa, pe linie de migraţie, pe întreg teritoriul naţional. Aceasta a fost, practic, singura modificare în structura Poliţiei de Frontieră şi a competenţelor, bineînţeles.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Scutaru, vă rog.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Domnule secretar de stat,

Dumneavoastră vorbiţi de 700 de persoane. Chiar că nu ştiu ce să mai credem, fiindcă domnul Buda, acum două săptămâni - şi-l aveţi în stânga dumneavoastră -, ne-a vorbit de 1.057 de persoane.

Vă aduceţi aminte, domnule Buda? De 1.057 de persoane.

Acum, vreau să vă întreb: în două săptămâni, de la 1.057 de concediaţi... viitori aţi ajuns la 700? Dovediţi clemenţă sau dovediţi faptul că nu cunoaşteţi ce se întâmplă în instituţia dumneavoastră?

În aceste condiţii, vă rog, doamnă preşedinte, să supuneţi plenului propunerea Grupului liberal de retrimitere la comisie.

Este inadmisibil ca două persoane din această instituţie să vehiculeze cifre diferite, şi nu vorbim aici de anvelope sau şuruburi, vorbim despre destinele unor oameni care lucrează în această instituţie.

Iar întrebarea la care n-a mai răspuns domnul secretar de stat: de ce am făcut toamna trecută o reorganizare şi după nouă-zece luni de zile ajungem la o altă concluzie?!

Tot timpul reorganizăm aceste instituţii, iar în spatele unor cuvinte frumoase privind eficientizare, reorganizare se ascunde, de fapt, adevărul, care se numeşte concedieri în masă, pe care domnul ministru Igaş le promovează de când a venit ca ministru, aruncând în haos această instituţie.

Stau şi mă întreb: concediind încă 1.057 de oameni din Poliţia de Frontieră, cum această instituţie va lupta împotriva - printre altele - şi a "branconajului", ca să citez dintr-un clasic al guvernării Boc?!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Angel Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vreau să-i mulţumesc domnului secretar de stat pentru precizările pe care le-a făcut ca urmare a intervenţiilor noastre, dar eu îl rugasem de la această tribună să comenteze dacă o eventuală concediere a 1.057 de oameni sau 700 - nu ştiu ordinul de mărime la care dumneavoastră vă referiţi - are sau nu un impact social. Dacă Domnia Sa va spune că nu are impact social este O.K., îşi asumă această afirmaţie; dacă da, îl rog să comenteze care ar fi acesta, pentru că avem de-a face cu 1.057 sau 700 de familii, 1.057 sau 700 de locuinţe pe care aceştia trebuie să şi le caute sau să şi le schimbe. Este vorba de copii care merg la şcoală şi care s-ar putea să trebuiască să se mute. Acest lucru, în opinia ministerului, nu reprezintă un impact social?

Vă rog, doamnă preşedinte, să îi solicitaţi domnului secretar de stat să facă precizările pe care i le-am cerut de la această tribună.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar de stat, mai consideraţi necesare clarificări? Vă rog. Şi după aceea domnul Călian.

Domnul Ioan Dascălu:

Domnule deputat, vă mulţumesc pentru întrebare.

Eu cred că am fost foarte clar. Sigur că este o scăpare acolo, în textul ăsta, să se menţioneze faptul că nu va fi un impact social. Eu am spus, sigur, pierderea calităţii de angajat pentru cei 700 de oameni sigur că va avea un impact social în ceea ce-i priveşte în primul rând pe cei 700 de oameni. Deci, fără doar şi poate, n-aş putea eu să vin cu alte comentarii la acest microfon.

Sigur, legat de neconcordanţa între cifra de 1.057 de poliţişti de frontieră care se estimase iniţial că îşi vor pierde calitatea de angajaţi şi ceea ce am spus eu acum, pot să precizez faptul că, în acest moment, statele de organizare nu sunt definitivate în proporţie de 100%, noi discutăm la nivel de principiu. În primul rând, dacă se aprobă această reorganizare a Poliţiei de Frontieră, sigur că cifrele vor fi aproximativ în jur de 700 de oameni, aşa cum am spus eu.

Cifrele sunt într-o continuă - dacă vreţi dumneavoastră - dinamică, de la o zi la alta. Însă, va fi, în mod cert, undeva în jurul acestei cifre pe care eu am menţionat-o, şi nu 1.057, ci 700 de oameni.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Calimente, ca să încheiem subiectul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Deci am să vă citesc din acest tabel cu amendamente, cuprinzând amendamentele propuse de MAI la forma adoptată de Senat la proiectul de lege.

Deci, cifrele şi datele care sunt în aceste amendamente vin de la MAI. Da? Aici spune clar: Începând cu 2011, la Capitolul bugetar 61.01 - Ordine publică, siguranţă naţională, vorbim de aproximativ 1.057 de posturi: 188 de ofiţeri, 819 agenţi, 50 de personal contractual, 80 de funcţii de conducere. Şi ni se spune şi efectul de economisire care se produce la buget.

Deci este propunerea ministerului, cu cifre venite de la minister.

Rezultă, din ceea ce ne spune domnul secretar de stat, că, dacă mergem aşa, pe analize - şi eu pot să cred acest lucru, nu vor fi 700, poate vor fi 2000. Pentru că de ce să nu fie în sus, de ce să fie în jos.

Şi eu înţeleg, pentru că este tot de către minister la Capitolul Amendamente, cu litere groase, subliniat, că la momentul aderării vom avea şi alte disponibilizări, din moment ce se vor desfiinţa serviciile Poliţiei de Frontieră şi-şi vor schimba subordinea pe graniţele... nu vor mai fi graniţe externe ale României, nemaipunând la socoteală că vor rămâne pe cap şi cu cei 300 de corupţi, ăia prinşi şi pentru care s-au cheltuit sume enorme cu elicopterele. Vă aduceţi aminte toate acele operaţiuni care, la un moment dat, au pus chiar în pericol bugetul ministerului, că nu mai aveau bani, da?, şi toţi acei oameni rămân în minister, pentru că pornind de la prezumţia de nevinovăţie, cazurile lor nu au fost judecate şi ei rămân în continuare angajaţi.

Vă spun că este o reformă pe care nu o înţeleg şi n-am s-o înţeleg niciodată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Neacşu şi după aceea domnul Călian.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am observat că este un proiect normativ care a suscitat extrem de mult interes şi mă bucur să văd o dezbatere reală şi adevărată sub această cupolă.

S-au pus întrebări obiective, pertinente. Trebuie să apreciez că şi răspunsurile au fost sincere şi la obiect. Cu o singură menţiune: una dintre întrebări, dacă am reţinut eu, se referea la faptul că... în ce măsură această reorganizare şi, evident, cu disponibilizările de rigoare, va avea darul să oblige organismele internaţionale să reintroducă verificarea în vederea realizării îndeplinirii criteriilor pentru aderarea la Schengen.

La acest capitol, domnul secretar de stat nu a răspuns sau a evitat cu diplomaţie răspunsul, în măsura în care chiar sunt convins că trebuie să-l cunoască. Ar fi unul dintre puncte.

Al doilea este acela potrivit căruia în raportul acestui proiect normativ sunt înregistrate peste 30 şi ceva de amendamente, le-am parcurs, parte dintre ele sunt obiective şi potrivite pentru a obţine o lege cât mai aproape de ceea ce ne-am dori fiecare să legiferăm în acest Parlament, dar, coroborate toate discuţiile de aici, întrebările şi răspunsurile primite, setul de amendamente, care, cel puţin în momentul acesta măcar două inadvertenţe între amendamentele de la lege le-am descoperit, susţinem şi noi reîntoarcerea la comisie a acestui proiect normativ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles.

Înainte de a supune la vot această propunere, este domnul Săniuţă şi după aceea domnul Călian.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am să vă rog respectuos să-mi permiteţi să-mi spun şi eu punct de vedere.

Într-adevăr, suntem în faţa unui proiect de lege venit pe varianta guvernamentală.

În varianta sa iniţială, stimaţi colegi, acest proiect a fost avizat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în data de 11 mai şi de Guvern, ulterior, trecând în varianta respectivă şi de Senat.

Cu ocazia dezbaterii în Comisia pentru apărare, au apărut o serie de amendamente care modifică, în opinia mea, esenţial acest proiect.

Pe de o parte, sigur, este dreptul autorităţilor de a găsi soluţii foarte bune de îmbunătăţire a structurii organizatorice a Poliţiei de Frontieră, asta în contextul celor întâmplate în această primăvară, şi am văzut cu toţii cât de eficiente au fost elicopterele, în măsura în care, pentru a doua oară în acest an, obiectivul de accedere în spaţiul Schengen a fost ratat.

Or, din acest punct de vedere, sigur, autorităţile şi în special profesioniştii acestui domeniu trebuiau să vină cu propuneri de îmbunătăţire.

De ce au venit aceste propuneri la 11 luni de când o lege a trecut prin Parlamentul României şi de ce n-am găsit aceste soluţii atunci, sigur, probabil că domnul secretar de stat a încercat să dea un răspuns cel puţin aproape de realitate.

Din punctul meu de vedere, stimaţi colegi, nu cred în acest moment că modificarea de esenţă a structurii organizatorice a Poliţiei de Frontieră - şi mă refer la desfiinţarea a 21 de inspectorate judeţene - nu cred în acest moment că acest lucru se poate face doar pe baza amendamentelor sau a unei serii de amendamente depuse de un grup parlamentar, fără a avea, şi subliniez, fără a avea punctul de vedere al Guvernului, fără a avea din nou avizul CSAT-ului, pentru că dacă ne ducem la Constituţie: "Organismul responsabil pentru întreaga activitate de ordine publică, siguranţă naţională şi - evident - apărare este CSAT-ul."

Or, din acest punct de vedere, stimaţi colegi, personal nu neg, repet, dreptul autorităţilor şi al profesioniştilor din acest minister de a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii, dar nu cred, pe de altă parte, că astfel de propuneri trebuie să treacă pe baza unor amendamente care, poate, pe de o parte, n-au cuprins toată problematica şi ne vom trezi peste încă şase luni sau şapte luni cu o nouă dorinţă de modificare a acestei legi. Asta în condiţiile în care, iată, problematica Schengen se dovedeşte a fi una destul de spinoasă pentru noi.

Sigur că o reevaluare pe Schengen s-ar face doar în condiţiile în care atribuţiile de bază ale acestei structuri s-ar modifica, dar părerea mea este să nu dăm pretext unor neprieteni ai României de a se lega de acest lucru.

Or, aceste lucruri, coroborate cu modificările de esenţă din structura Poliţiei Române, care se întâmplă în această perioadă, mă duc la gândul că este nevoie de un pic mai multă aplecare către problematica aceasta a ordinii publice.

Poliţia de Frontieră Română reuşeşte, în acest moment, să-şi îndeplinească atribuţiile, beneficiind şi de unul dintre cele mai moderne sisteme de supraveghere la Marea Neagră, SCOMAR, proiect din 2004.

Sigur, am să vă rog să-mi daţi voie, cu o doză de maliţiozitate, să spun şi că aceeaşi Poliţie de Frontieră, din cauza deciziilor politice, se vede în situaţia de a avea întârziat proiectul cel mai performant din estul Europei, de securizare a frontierelor, dar, sigur, astea sunt detalii tehnice.

Pe fond, eu cred că acest proiect poate fi pus în practică în condiţiile în care Guvernul şi CSAT-ul îşi vor fi spus un punct de vedere tehnic.

Vă foarte mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Cred că ceea ce ne-a spus domnul deputat Săniuţă întăreşte argumentele, modalitatea, de fapt, de argumentaţie pe care şi domnul deputat Scutaru a avut-o atunci când a solicitat retrimiterea la comisie a proiectului de lege.

Ceea ce ne-a spus domnul Săniuţă este un lucru important.

Ceea ce a spus domnul Scutaru, acelaşi lucru, şi anume că avem un proiect de lege care se legiferează normal în Parlament, dar care trebuie să întrunească un număr de avize.

Forma care a rezultat în urma amendamentelor Grupului PDL este o formă complet modificată şi neavizată de CSAT.

Cred că normal, în acest moment, este să retrimitem raportul la comisie, să se reia procedura de avizare prevăzută de lege şi după aceea să se reintre în procesul legislativ.

În consecinţă, nu fac decât să reiterez necesitatea retrimiterii la comisie a acestui proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot şi aş vrea să vă exprimaţi prin vot cu privire la propunerea făcută de Grupurile parlamentare PSD şi PNL pentru ca acest proiect să meargă înapoi la comisie.

Vă rog, votul este deschis. Vă rog să votaţi.

53 de voturi pentru, 60 împotrivă şi nicio abţinere.

Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlul legii, "Lege privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La poziţia 2, sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

De la poziţia 3 la poziţia 5. Sunt observaţii? Nu. La 5 sunt observaţii, vă rog. La 3 şi 4 nu sunt observaţii. Adoptate.

Poziţia 5.

Domnul Marian Neacşu:

Am amintit în cuvântul meu anterior faptul că o serie de amendamente care au fost propuse sunt utile, sunt pertinente. Unul dintre cele este cel pe care vi-l supun atenţiei în continuare.

În proiectul iniţial, propus de Guvern, evident că se încerca o politizare excesivă, inclusiv a acestei instituţii, şi evident că asemenea practici nu sunt străine actualei guvernări.

Punctul 9 şi punctul 10, cele care se refereau la numirile în funcţii ca şef al gărzii de coastă şi ca şefi a inspectoratelor teritoriale, conform propunerii guvernamentale urmau să se facă şi cu avizul consultativ al prefecţilor din judeţele respective. Comisia a analizat cu mai multă aplecare problema asta, a perceput capcana în care urma să fim introduşi fiecare dintre noi, iar forma care a rezultat în urma amendării acestei formulări nefericite măcar, în condiţiile legii, este una pe care o considerăm acceptabilă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Într-adevăr, dacă aceste proiect de lege a avut o dezbatere serioasă în plenul Camerei Deputaţilor, cu atât mai mult dezbaterea a fost extrem de serioasă în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi au fost câteva ore bune în care de comun acord, şi putere şi opoziţie, şi Guvern şi aşa... fiecare la un moment dat a renunţat la o idee, a venit cu alta, de aşa natură încât proiectul de lege să fie cât mai bun.

Vizavi de observaţia făcută că punctul de vedere al Guvernului la 9 şi 10 a fost în sensul de politizare, aş vrea, cu respectul cuvenit, să fac corectura de rigoare, e vorba despre un amendament făcut la Senat. Senatul este cel care a introdus avizul prefecţilor judeţelor Tulcea şi Constanţa şi avizul prefecţilor, în general, pentru numirea şefilor de la Poliţia de Frontieră.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a considerat, aşa cum a precizat şi domnul vicepreşedinte Neacşu, că într-adevăr, nu au ce căuta astfel de avize într-o lege care vizează siguranţa frontierelor de stat ale României, aceste probleme nu sunt probleme de natură politică, ci sunt probleme de interes naţional, indiferent cine conduce, şi e motivul pentru care s-a lăsat libertate deplină Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, în mod deosebit, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră pentru ca, în condiţiile legii, să numească şi să răspundă în acelaşi timp de numirile pe care le fac.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste observaţii.

Dacă nu mai sunt alte observaţii, atunci trecem la punctul 6. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

De la punctul 7 la punctul 12, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 15 la punctul 20, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 21. Nu sunt observaţii. Adoptată.

Poziţia 22. Nu sunt observaţii. Adoptată.

De la punctul 22 la punctul 30. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 31. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 32. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 33. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 34 şi punctul 35, de asemenea, nu sunt observaţii. Adoptate.

Urmează votul final pentru acest proiect de lege.

Acum trecem la următoarea Propunere legislativă pentru modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, domnule Angel Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte, pentru că-mi daţi posibilitatea să prezint colegilor un proiect de lege, pe care noi l-am considerat util. El se bazează pe faptul că, potrivit dispoziţiilor art.115 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, actele administrative adoptate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi dispoziţiile primarului, se comunică prefectului judeţului în vederea exercitării controlului de legalitate, în condiţiile legii care-i reglementează activitatea.

Totodată, având în vedere concretizarea acestei verificări a prefectului în avize de legalitate, dar şi dispoziţiile constituţionale şi ale Legii contenciosului administrativ care menţionează că prefectul poate ataca actul administrativ considerat nelegal în termen de 6 luni de la data comunicării, actul administrativ atacat fiind suspendat de drept, propunem modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004, datorită faptului că toate actele administrative, cu excepţia hotărârilor normative care se fac publice la 5 zile după comunicarea către prefect, îşi produc efectele de la comunicare, drept urmare, posibilitatea, şi aici subliniez, posibilitatea prefectului de a ataca actul administrativ în contencios la 2, 3 sau 4, 6 luni de la data comunicării şi suspendarea de drept a actului administrativ după ce acesta şi-a produs efectele juridice poate perturba funcţionarea administraţiei publice din teritoriu, cu efecte care se pot răsfrânge negativ asupra comunităţii locale. Noi am propus ca modificarea să aibă în vedere un termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Vreau să mulţumesc colegilor din comisiile pe unde acest proiect de lege a beneficiat de atenţie, pentru faptul că au înţeles şi au împărtăşit cu toţii, presupun şi ca urmare a discuţiilor pe care le-au avut în teritoriu cu primari care le-au spus că acest termen de 6 luni era foarte mare.

Totodată, de la ceea ce propusesem noi, datorită activităţii împreună cu colegii din comisiile de specialitate am picat pe acest termen de 30 de zile, pe care noi îl considerăm adecvat şi potrivit scopului iniţiative noastre, şi vreau încă o dată să le mulţumesc celor care au propus un raport favorabil şi sper că voi obţine şi vom obţine votul dumneavoastră, atunci când se va pune problema votului final.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Punctul de vedere al Guvernului?

Domnul Ioan Dascălu:

Potrivit Raportului nr.26/1768 din 26.04.2011, întocmit de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor asupra Propunerii legislative pentru modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, membrii comisiei de specialitate au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative în discuţie, cu amendamentele admise în raportul de referinţă.

Punctul de vedere exprimat de către Guvern cu privire la acest proiect de act normativ este unul negativ. Prin amendamentele în discuţie se propune ca prefectul să verifice legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau primarului, în termen de 45 de zile de la comunicarea actului administrativ şi să poată ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actul administrativ considerat nelegal, în termen de 45 de zile de la comunicarea acestuia, cu obligaţia de a solicita motivat autorităţii emitente, cu cel puţin 15 zile înaintea introducerii acţiunii, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, revocării lui.

De asemenea, amendamentele de referinţă vizează şi modificarea art.3 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să se facă trimitere la prevederile art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.

Precizăm că dispoziţiile care ar urma să fie modificate prin propunerea legislativă fac parte dintr-un articol prin care se stabilesc principalele atribuţii ale prefectului, context în care apreciem că nu este cazul completării art.19 alin.(1) lit.e), din Legea nr.340/2004 cu norme specifice contenciosului administrativ.

Totodată, considerăm că prefectul, care în calitate de reprezentant al Guvernului trebuie să exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative ale tuturor autorităţilor administraţiei publice locale dintr-un judeţ sau municipiul Bucureşti, poate, potrivit legislaţiei în vigoare, să introducă acţiunea în contencios administrativ în termenul general de 6 luni, dar şi mai înainte, dacă are capacitatea necesară de verificare a legalităţii actelor administrative.

În context, precizăm că prefectul exercită atribuţia de control a legalităţii actelor administrative în discuţie în baza tutelei administrative, care presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autorităţi a administraţiei statului asupra autorităţilor administraţiei publice locale alese, ce funcţionează în virtutea principiului autonomiei locale. Aceasta fiind Decizia Curţii Constituţionale nr.137/1994.

Având în vedere conţinutul amendamentelor, Direcţia generală juridică propune ca Ministerul Administraţiei şi Internelor să susţină respingerea Propunerii legislative pentru modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, pe baza argumentelor prezentate la punctul 2 din punctul de vedere al Guvernului nr.2208 din 20 august 2010 şi aspectelor menţionate în cuprinsul prezentei note.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei?

Domnul Ion Călin:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în procedură obişnuită cu Propunerea legislativă pentru modificarea art.119 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.

Conform dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) punctul 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, iar propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul obligării prefectului ca în cazul în care va ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actul administrativ considerat nelegal, să solicite autorităţii emitente, motivat, cu cel puţin 10 zile înaintea introducerii acţiunii, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării lui.

În urma examinării acestei propuneri legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea Propunerii legislative pentru modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Domnul preşedinte Dobre, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, după aceea domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul parlamentar al PNL-ului sprijină acest proiect de lege şi permiteţi-mi să fac câteva aprecieri, pentru că legea care se modifică, am fost iniţiatorul ei. Cred şi eu că pentru buna funcţionare a administraţiei reducerea termenului total de la 6 luni la două luni, pentru ca prefectul să-şi... prefectura să-şi exercite dreptul de control de legalitate este absolut corectă şi cred că permite şi o bună funcţionare a administraţiei.

De altfel, au fost o serie întreagă de evoluţii în ceea ce înseamnă funcţia prefecturală, multe atribuţii nu mai sunt, pentru că o serie întreagă de responsabilităţi au trecut la nivelul consiliilor judeţene sau locale. Prefectura rămâne, în principal, autoritatea de control şi pentru asta trebuie organizată.

Din păcate, rămâne încă termenul acela din Constituţie, pentru că nu este corect ca prefectul când atacă să suspende o hotărâre, atunci noi, liberalii am încercat să scoatem din Constituţie prevederea, n-am reuşit, probabil că acest lucru îl vom reuşi la o altă modificare. Dar propunerea făcută este o propunere absolut corectă, apreciez şi votul dat de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, cu majoritate. Cred că Guvernul a fost excesiv de rigid în reacţia lui, de aceea vă propun să examinăm şi să aprobăm acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, am ascultat punctele de vedere ale colegilor şi apreciez iniţiativa pe care o au, dar sigur sunt câteva elemente care trebuie avute în vedere în discuţia noastră.

În primul rând, stimaţi colegi, vorbim de un drept al prefectului pe care cred eu că nu trebuie să-l îngrădim noi atât de mult cum se doreşte acum, atâta timp cât Constituţia nu prevede un anumit termen şi lasă la dispoziţia legiuitorului organic să decidă acest termen. Sigur, nu trebuie să ajungem în situaţia în care să dăm 30 de zile sau 45 de zile, mai bine dăm 5 zile şi am scăpat şi de controlul de legalitate, nu se mai exercită pentru că timpul fizic este foarte scurt, în acest caz. Eu cred că termenul prevăzut în Legea contenciosului administrativ trebuie menţinut, el merge până la un an de zile, dacă citim cu atenţie textul acestei legi, pentru că trebuie lăsată o anumită perioadă de timp în care să se analizeze fiecare act administrativ în parte de către instituţia prefectului. Nu uitaţi că, totuşi, şi personalul din această instituţie este extrem de redus şi dacă nu faci o analiză serioasă, atunci sigur că nu poţi să iei decizia în cunoştinţă de cauză.

Revin şi spun că nu este doar o posibilitate a prefectului de a ataca, ci este un drept constituţional al prefectului, pentru care trebuie în continuare să ne batem.

În acelaşi timp, ideea de a modifica o lege specială, şi aici mă refer la Legea nr.340 privind instituţia prefectului, şi să aducem, să modificăm termene în această lege, mi se pare un lucru care nu corespunde unei proceduri legislative corespunzătoare.

Ideea de modificare a termenelor trebuia inclusă în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Dacă vrem să modificăm proceduri, atunci trebuie să mergem la sediul materiei, în ceea ce priveşte procedurile de care vorbim. Deci, sediul materiei pentru procedurile administrative prin care se stabilesc termenele de atac la instanţa de contencios administrativ este Legea nr.554 şi către această lege trebuia să vă adresaţi cu modificările dumneavoastră. Nu să mergem la Legea prefectului, care este o lege specială şi care, aşa cum s-a spus, articolul pe care doriţi să-l modificaţi se referă la atribuţiile prefectului, şi nicidecum la aspecte de natură procedurală. Deci, din prezentarea dumneavoastră rezultă că, chiar dacă ideea, să spunem, ar fi bună, totuşi modificările nu-şi găsesc locul în zona în care ar trebui, şi anume în zona care vizează sediul materiei.

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu va susţine o astfel de iniţiativă, pentru că, v-am spus, reglementarea nu vizează sau modificările nu vizează ceea ce urmărim cu toţii, şi anume îmbunătăţirea actului administrativ în general în România.

Şi vă mai dau un singur exemplu şi închei, în legătură cu controlul de legalitate exercitat de prefect. Avem un caz concret, la nivelul judeţului Prahova, unde s-a constatat de către prefect, după o perioadă mai lungă de timp, şi anume de doi ani de zile, că un act de la nivelul consiliului judeţean a fost, mă rog, a fost adoptat prin încălcarea procedurii stabilite de lege; şi anume, prin faptul că un consilier judeţean a votat un proiect de hotărâre prin care se despăgubeau proprii copii. Sigur, termenul procedural a trecut, prefectul a atacat la instanţa de contencios administrativ actul respectiv, dar, bineînţeles, instanţa n-a mai putut să se pronunţe pe fond, pentru că deja termenul legal era depăşit.

Toată lumea ştie că există un conflict de interese în această situaţie şi legea a fost încălcată, dar cu toate acestea instanţa, sigur, urmărind textul de lege, a spus că acţiunea prefectului este tardivă, pentru că s-a depăşit termenul de atac la instanţa de contencios.

Deci, e un exemplu, sunt multe alte exemple de acest gen şi, încă o dată, susţin ideea, plecând şi de la acest exemplu, că nu trebuie să reducem acest termen de acţiune a prefectului la instanţa de contencios.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Drama în ceea ce spuneaţi dumneavoastră, domnule deputat, e că acel consilier e şi preşedinte de consiliu judeţean şi că acel proiect este făcut şi pe fonduri europene.

Domnule Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la această tribună şi în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi cei care nu vorbesc din auzite au analizat foarte bine acest proiect de lege şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că de mult există o dezbatere continuă, mai ales la nivelul administraţiei locale, legată de raportul dintre prefect şi administraţia locală. De multe ori, ştiu, atribuţiile prefectului, venind în contradicţie cu principiile autonomiei administraţiei locale.

Aşa cum ştim şi din Constituţie şi din Legea nr.340, principalele atribuţii ale prefectului sunt controlul legalităţii actelor şi coordonarea, în măsura în care mai coordonează, a serviciilor publice deconcentrate. Dar, de data aceasta vorbim de controlul de legalitate care este, de altfel, principala atribuţie a prefectului şi nu numai la noi, mai ales în Statele Uniunii Europene, prefectul are numai această atribuţie, de a asigura controlul legalităţii actelor şi înfăptuirea, respectarea legalităţii, în general, în teritoriu.

Îmi pare rău cu eu am un coleg aici pe care-l stimez şi care a ţinut o pledoarie despre acest proiect de lege, s-a contrazis singur, în final, că nu trebuie să existe un termen în care prefectul să se pronunţe asupra legalităţii actelor administraţiei locale. Şi v-aţi contrazis, domnule coleg, prin faptul că ne aminteaţi că la dumneavoastră, la Prahova s-a făcut controlul de legalitate după doi ani.

Păi, ce să facă un primar, să aştepte doi ani de zile sau când, ştiu eu, binevoieşte prefectul să-i dea aviz de legalitate ca să adopte o hotărâre? Sunt hotărâri de consilii locale care au, ştiu eu, termen de punere în aplicare 30 de zile, 20 de zile, unele se referă la, ştiu eu, la rectificarea bugetului, care trebuie să se facă imediat, şi primarul să nu-şi poată face rectificarea bugetului, chiar dacă este legal făcută, până când s-o trezi 6 luni de zile prefectul să-i comunice dacă e legală hotărârea sau nu e legală.

Aşa că termenul acela de reintroducere a existat în Legea nr.340, şi procedura prealabilă, acea scrisoare trimisă de prefect către consiliului local sau către primar, prin care se sesizează, domnule, ai greşit, te rog să revii la proiectul acela... la hotărârea adoptată şi s-o pui în termen legal. Şi, de regulă, în 80 la sută din cazuri aşa se întâmplă, la sesizarea prefectului privind, ştiu eu, nelegalitatea unei hotărâri, consiliul local se întruneşte şi revine asupra hotărârii.

În cazuri deosebite, sigur, dacă nu revine, rămâne soluţia instanţei de contencios administrativ.

De aceea, eu cred că şi dumneavoastră şi colegii noştri de la PD care chiar au avut tangenţă şi au fost implicaţi în această activitate, susţin acest proiect de lege. Până la urmă, dacă nu adoptăm aceste măsuri îi încurcăm şi pe cei de la administraţia locală şi, oarecum, şi pe prefect, îi "diminuăm" din prerogativele şi din puterea pe care o are. Dacă rămâne la latitudinea că în termenul de 6 luni poate ataca, sigur nu este ilegal, se făcea trimitere şi Legea contenciosului administrativ. Dar, pentru a avea totuşi o eficienţă în administraţia locală este bine ca aceste termene să existe şi, de aceea, grupul nostru susţine acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimaţi colegi, înseamnă că nu m-am făcut înţeles.

Domnule deputat Duşa, eu am spus-o foarte clar. Acest termen trebuie să fie cât mai lung, da? Asta am spus şi de aceea am dat şi acel exemplu cu situaţia de la Prahova. Înseamnă că nu m-aţi înţeles. Poate dacă vă explic încă o dată o să înţelegeţi, dar nu cred că mai e cazul.

Deci, revin şi spun, termenul care există în legislaţia actuală, din punctul nostru de vedere trebuie menţinut, pentru că în acest fel există o perioadă mai lungă de timp în care actele administrative pot fi analizate temeinic şi dacă... se constată că anumite acte administrative încalcă legea, atunci prefectul poate să meargă la instanţa de contencios administrativ şi să-l atace, şi actul administrativ respectiv se suspendă de drept.

Mai vreau să fac doar o singură apreciere. S-a tot vorbit aici de autonomie locală. Aşa este, domnule Duşa, cu toţii susţinem dezvoltarea şi întărirea autonomiei locale şi consolidarea rolului fiecărei autorităţi de la nivelul administraţiei locale. Dar nu uitaţi un lucru.

Vorbim de un stat unitar şi vorbim de lege. Indiferent că sunt autorităţi locale sau naţionale, toate aceste autorităţi ale statului trebuie să respecte legea. Deci, atâta timp cât prin acte administrative se încalcă legea, automat trebuie să intervină prefectul, ca reprezentant al Guvernului şi care asigură legalitatea, şi să atace acele acte administrative la instanţa de contencios.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem obişnuiţi cu modul cameleonic în care Partidul Democrat guvernează această ţară. Atunci când au interes ca prefectul să poată controla administraţia locală, trebuie să întărim atribuţiile prefectului. Atunci când ne adresăm cetăţenilor şi trebuie să le culegem voturile, vorbim de descentralizare şi de subsidiaritate. Sigur că acest limbaj dublu aduce beneficii.

Dragi colegi, mai ales cei de la Partidul Democrat,

Vreau să vă spun că instituţia prefectului a fost introdusă în România după modelul francez. Cel care l-a pus în practică prima dată a fost Napoleon I, împăratul francezilor, care şi-a dorit un stat puternic, unit şi centralizat. Asta şi-a dorit şi România vechiului Regat, asta şi-a dorit şi România Mare, atunci când teritorii noi fuseseră încorporate şi avea nevoie de un stat puternic care să unifice.

V-am urmărit discursul politic şi aţi spus tot timpul că ceea ce doriţi este descentralizarea şi este subsidiaritatea. Păi cele două elemente se bat cap în cap. Pentru că într-o viitoare legislaţie, dacă dorim acest lucru, va trebui să renunţăm la instituţia prefectului şi să înfiinţăm preşedintele judeţului. Sau dacă vrem să rămânem cu un stat centralizat puternic, atunci menţinem instituţia prefectului.

Sigur că putem da termen la calendele greceşti. Cazul care s-a întâmplat la Prahova era simplu de rezolvat, prefectul a greşit, nu a fost atent, trebuia să-şi dea demisia. Pentru că a lăsa la dispoziţie termene fără să le cuantificăm, actele care nu sunt atacate în timp pot produce efecte. Şi atunci, ce se întâmplă? Sigur, din punctul dumneavoastră de vedere, un timp cât mai lung dă posibilitatea prefectului dumneavoastră într-un judeţ unde preşedintele judeţului are altă culoare, să-l şicaneze tot timpul. Şi, de fapt, asta vă interesează.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sau îl cauţionează. În cazul nostru, prefectul era PSD la momentul respectiv. De-aia nici nu a atacat. Şi mai era şi în...

Domnul Petru Călian. Imediat, domnule Dobre.

Domnul Petru Călian:

Stimaţi colegi,

Sigur, s-au purtat discuţii serioase pe marginea diminuării acelei perioade de şase luni în care prefectul trebuie să se pronunţe, ceea ce din punctul meu de vedere, spun că ar fi corect şi căutăm să fim mult mai operativi. Însă, pe de altă parte, ne-am îndepărtat purtând această discuţie de problema principală, spun eu, a acestui act normativ.

Concret, nu cred că prefectul trebuie să fie obligat prin lege ca înainte de a ataca un act administrativ în contencios, să notifice autoritatea care a emis acel act asupra intenţiei prefectului, astfel încât autoritatea locală respectivă să poată să îndrepte încălcarea legii sau chiar să anuleze actul administrativ respectiv. Sau, dacă vreţi, cu alte cuvinte, nu facem altceva decât să obligăm prefectul să acopere prin lege anumite ilegalităţi care se comit la nivelul autorităţilor locale. Ceea ce nu este în regulă.

Aşadar, cred că trebuie să discutăm mai mult şi pe această parte care, practic, este esenţială. Şi modificarea legii cred eu că vizează acest aspect extrem de important.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Domnul deputat Olar, doamna deputat după aceea şi încheiem aici dezbaterile generale.

Domnul Corneliu Olar:

Stimaţi colegi,

Trebuie să vină şi un primar la microfon. haideţi să nu facem pe prefect prim-secretar, haideţi să nu ne fie frică de hotărârile de consiliu, pentru că, ştim cu toţii, este un serviciu juridic şi în cadrul primăriei şi contrasemnează hotărârile luate de consiliu, acel secretar sau jurist. Şi aşa că este bine ce s-a spus aici şi de domnul Duşa, însă să nu prelungim... ca să nu... putem să funcţionăm după anumite hotărâri de consiliu luate de consiliul local.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Jipa. Şi după aceea... da, ultima intervenţie.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă spun că am auzit ce s-a spus aici, v-am urmărit pledoariile în acest sens. Şi eu sunt pentru, sunt în asentimentul domnului Duşa, şi vă spun şi de ce: pentru faptul că în instanţă, gândiţi-vă că se dau termene şi de câte un an. Deci, dacă aveţi un act administrativ pe care vreţi să-l atacaţi şi să ajungeţi la ceea ce doriţi dumneavoastră, la o hotărâre care să vă avantajeze, nu ajungeţi decât peste câţiva ani, după ce parcurgeţi toate căile şi căile de atac.

Deci, în această situaţie, v-aş ruga să ţineţi cont de argumentele prezentate şi de colegii mei şi de cele prezentate de mine.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Dobre. Şi după aceea, domnul Angel Tîlvăr, ultima intervenţie.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Sigur că da, văzând aceste modificări, vreau să supun atenţiei onoratului plen următoarea chestiune: unu, reducând la 30 de zile durata în care prefectul are ocazia să verifice legalitatea şi să atace în instanţă, iar de drept acea hotărâre a consiliului local sau consiliului judeţean este suspendată ca efecte juridice, sau la 45, n-are aşa mare importanţă dacă e 30 sau 45, practic, ajungem să egalizăm dreptul cetăţeanului, dreptul în contencios subiectiv cu dreptul prefectului, dreptul în contenciosul obiectiv.

al doilea efect: pentru ca direcţia juridică din prefectură, ca să se acopere, s-ar putea ca la cel mai mic indiciu de nelegalitate, să le atace pe toate. Pentru că stă sub presiunea timpului. De regulă, într-o direcţie juridică, există vreo 4-5 jurişti la o prefectură. Un judeţ are cam aproximativ 90-95 de UAT-uri, unităţi administrativ-teritoriale. În medie, fiecare unitate administrativ-teritorială ia 10-15 hotărâri pe lună, şi atunci s-ar putea să avem deja un control al legalităţii cantitativ şi nu calitativ.

trei, a aduce la acelaşi termen sau aproximativ acelaşi termen, nu se mai poate îndeplini procedura prealabilă, cea în care prefectul notifică şi au loc discuţii între prefect şi primar sau consiliul local, termen în care se mai pot regla nişte lucruri. Dacă sunt 30 sau 45 de zile, nu mai pot avea loc aceste consultări în care UAT-ul, respectiv oraşul sau comuna, sau consiliul judeţean, să refacă actul administrativ.

Putem, eventual, discuta despre altceva. În cazul hotărârilor cu implicaţie economică, cum ar fi bugetul. Da! Acolo putem defalca ce poate ataca prefectul pe legalitate, pe contenciosul obiectiv.

şi un ultim lucru ce trebuie subliniat este următorul lucru: la aceste, să le spunem, consultări prealabile atacării în instanţă, pe astea trebuie, cred eu, modificată legea. Pentru că ajungem unde a spus doamna judecător: în instanţă, termenele sunt de un an. Deci, în momentul în care am ajuns în instanţă, oricum totul a murit şi se ajunge tot la revizuirea hotărârii consiliului local sau hotărârii consiliului judeţean.

Deci, aici, în sensul ăsta, cred că trebuie mare atenţie, să rămână contenciosul subiectiv şi contenciosul obiectiv, unde ne manifestăm pe tărâmul legii prefectului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Angel Tîlvăr, vă rog.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Şi daţi-mi voie în finalul dezbaterilor generale, în primul rând, să apreciez intervenţia tuturor colegilor. Faptul că acest proiect a suscitat interes şi preocupare din partea dumneavoastră înseamnă că într-adevăr în această zonă de interes pentru legiuitori era nevoie de intervenţie. Şi sunt sigur că majoritatea celor care au fost atenţi la discuţii şi care s-au uitat pe proiect şi majoritatea celor care intră în contact nemijlocit cu primarii din propriile circumscripţii ştiu că într-adevăr primarii şi consiliile locale se plâng de faptul că durează foarte mult până când prefectul se pronunţă, dat fiind faptul că o parte din hotărârile pe care consiliile locale le emit, deja produc efecte, motiv pentru care ideea noastră de a modifica acest termen cred că este bine-venită.

Totodată, s-a spus de la acest microfon că prin această lege există posibilitatea să se încalce dreptul constituţional al prefectului de a exercita control. Vreau să spun că acest lucru este fals, nu este în nici un caz, şi nu a fost în intenţia noastră de a face aşa ceva, singurul lucru pe care l-am intenţionat a fost să modificăm termenul în care se poate produce controlul prefectului, nu să-i negăm acestuia dreptul constituţional de a exercita controlul.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intrăm în dezbaterile pe marginea amendamentelor.

Titlul legii: "Lege pentru modificarea art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului şi pentru modificarea art.3 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004".

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La poziţia 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poziţia 3. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Poziţia 4. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Poziţia 5. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Şi atunci urmează votul final pentru acest proiect de lege.

Înainte de a încheia, vreau să-i dau cuvântul domnului deputat Culiţă Tărâţă. Are un anunţ cu caracter personal şi important de făcut.

Vă rog.

Domnul Vasile Popeangă (din bancă):

Cere ploaie.

Domnul Culiţă Tărâţă:

O să cer şi ploaie, că în funcţie de asta ne merge bine la toată lumea.

Eu o să fac o declaraţie în nume personal, ţinând cont de o emisiune care a avut loc aseară la "Antena 3" şi vreau să fac câteva precizări.

În cadrul companiilor pe care le coordonez lucrează peste 3.600 de salariaţi, vizavi de cei 2.000 de la Nokia care au plecat. Facem comparaţia. Oameni pentru care plătesc la zi taxe la stat şi care prin intermediul acestui loc de muncă au posibilitatea să ducă un trai decent şi să-şi întreţină familiile. Pentru toate activităţile pe care le desfăşor şi le coordonez, plătesc taxe statului român şi am demonstrat de la începutul carierei, cu toate verificările făcute, că adevărul este unul şi nu-s două adevăruri.

Având în vedere aceste aspecte dar şi prezentarea unor informaţii false şi profund calomnioase în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" de la Antena 3, am decis să acţionez în instanţă postul de televiziune amintit pentru restabilirea adevărului şi pentru sancţionarea celor ce propagă minciuna şi calomnia sub formă de materiale jurnalistice.

Din acest moment, mă pun la dispoziţia organelor de anchetă, fără să fie necesară solicitarea aprobării Camerei, sau mai ştiu eu ce, iar în momentul când s-ar confirma aşa ceva, cel ce vă vorbeşte îşi depune demisia din Parlamentul României.

Nu este pentru prima dată când postul de televiziune menţionat prezintă informaţii false în ceea ce mă priveşte, înlocuind deontologia profesională şi bunul simţ cu atacuri la persoană şi denigrări. În cadrul emisiunii în care s-au făcut referiri la persoana mea, ele au fost gândite să-mi aducă grave prejudicii de imagine. De aceea este cu atât mai important ca justiţia să se pronunţe, să pună capăt acestor abuzuri.

Vreau să vă menţionez că pentru mine este o onoare să produc pâine şi faptul că ai bunul simţ s-o dai şi celor din jurul tău este o onoare şi mai mare. Şi în faţa propriei conştiinţe şi a lui Dumnezeu, eu sunt mulţumit de ceea ce fac şi faptul că în aceste condiţii duc o barcă cu peste 3600 de salariaţi, cu necazurile şi greutăţile care sunt astăzi, dar să te plângi e rău, să te lauzi este şi mai rău. De aceea, fiecare îşi duce crucea lui.

Şi vreau să-i atenţionez pe cei de la Antena 3 că, din câte ştiu, n-a început campania electorală şi niciodată n-am dat un pas înapoi, chiar cu orice risc, şi de-a lungul timpului, am dovedit că sunt un temerar în ceea ce fac şi nu mi-este ruşine de ceea ce produc în Insula Mare a Brăilei, că au spus că avem barje, că avem nu ştiu ce. În viaţa mea n-am avut o barjă. Dar, probabil, c-o să-mi iau de aici încolo.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc pentru această precizare.

Biroul permanent al Camerei se reuneşte acum.

Prin decizia liderilor de grup, votul final se amână pentru săptămâna viitoare.

Vă doresc o săptămână bună şi se continuă programul cu comisiile permanente.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.