Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Declar deschisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Astăzi vom începe cu parlamentarii puterii.

Din câte văd, este prezent domnul deputat al Grupului parlamentar PNL, domnul Grigore Crăciunescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am numit declaraţia mea politică de astăzi: "Congresul PNL, o reuşită a liberalilor, o reuşită a românilor".

Recentul Congres al Partidului Naţional Liberal a arătat celor care se mai îndoiau de unitatea partidului, celor care făceau speculaţii legate de existenţa unor tabere ireconciliante în partid, că - vorba lui Mark Twain, când a citit în presă ştirea despre moartea sa - "lucrurile au fost un pic exagerate". Nimic nu s-a dovedit a fi adevărat din toate acestea. Dimpotrivă, astăzi partidul este mai puternic şi mai unit în jurul echipei propuse de preşedintele Antonescu. Are programe bine structurate, cu obiective clare, ştie ce are de făcut pe termen scurt, mediu şi lung. Acest lucru a fost posibil pentru că toate cele trei obiective stabilite la congresul anterior, din 2010, au fost atinse în cea mai mare parte.

La alegerile parlamentare din toamna anului trecut am realizat un scor de 28,5%, cel mai mare din istoria PNL. Am devenit în mod evident un partid puternic, al doilea de pe eşichierul politic românesc. Am acces la guvernare în parteneriat cu PSD-ul, în formulă de paritate guvernamentală. N-a fost uşor. Aşa cum s-a spus la congres, pentru a avea aceste rezultate a fost nevoie de o bună strategie, de multă muncă şi sudoare din partea tuturor liberalilor, de la simpli membri până la lideri.

Desigur, ca în orice formaţiune clădită pe principii eminamente democratice, au existat şi voci - e drept, răzleţe - care au propus o altă abordare a statutului, în ce priveşte modul de alegere a echipei de conducere şi a modului de desemnare a candidatului la viitoarele alegeri prezidenţiale. E un aspect care arată că în PNL oamenii îşi pot expune puncte de vedere diferite de curentul majoritar, puncte de vedere pe care colegii de partid le respectă. O dovedeşte faptul că luările lor de cuvânt în plen au fost ascultate cu atenţie şi aplaudate la scenă deschisă.

Acum, când avem o echipă nouă, validată de congres, tot efortul trebuie depus pentru a duce la capăt ceea ce am promis în campania electorală: relansare şi creştere economică, locuri de muncă, salarii mai bune, pensii mai mari, reducerea fiscalităţii, infrastructură modernă, drumuri comunale şi judeţene asfaltate, apă, canalizare în mediu rural.

Din acest punct de vedere, Congresul PNL e important pentru toţi românii, indiferent de simpatiile lor politice. Dispunem de două treimi din voturile din Parlament. Prin alianţa USL împreună cu PSD avem multă putere. Putem promulga orice lege. Avem voturi suficiente pentru a modifica Constituţia, pentru a face regionalizarea, pentru a schimba legea electorală şi multe alte lucruri necesare pentru binele românilor. Mai avem nevoie doar de înţelepciunea de a face profesionist aceste legi, pentru binele naţiei, pe termen lung, pentru a înscrie România pe un drum nou, care să conducă la creştere economică, la bunăstare, la o viaţă mai bună şi mai frumoasă.

Sunt convins că vom avea această înţelepciune, dar şi voinţa politică de a realiza ceea ce s-a promis în campania electorală, convingere întărită de declaraţiile făcute la Congresul PNL de către cei doi lideri politici, Crin Antonescu şi Victor Ponta. Şi mai cred că prietenia acestora, reiterată şi la acest congres, este sinceră şi constructivă şi va avea un rol hotărâtor în atingerea ţelurilor propuse.

Orice naţiune are, la un moment dat, nevoie de lideri politici cu carismă şi viziune, care să schimbe în bine soarta unui popor. Crin Antonescu şi Victor Ponta sunt astfel de lideri. Ţine numai de ei, de maturitatea lor şi de voinţa lor politică, în condiţiile în care au la îndemână pârghiile pentru a face binele pe care ţara îl merită.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt pe domnul deputat din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, Florin Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Regionalizarea, câteva principii"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu uimire şi dezamăgire, am remarcat că Uniunea Social Liberală, prin vocea ministrului Dragnea, pregăteşte un proiect de regionalizare a României, care, din punct de vedere principial şi logic, conduce la câteva paradoxuri şi efecte pe termen lung.

Domnule ministru,

Ar trebui să ştiţi că orice fiinţă umană şi, în speţă, cetăţean are o apartenenţă, iar această apartenenţă este definită printr-un nume al regiunii din care provine. Plecând de la denumirea continentelor, a ţărilor şi, implicit, a regiunilor, ca să nu mai vorbim de oraşe sau localităţi, atât eu, cât şi cetăţenii României, chiar şi dumneavoastră, suntem în primul rând cetăţeni români, apoi olteni, moldoveni, dobrogeni, ardeleni etc.

Explicaţi-ne, vă rugăm frumos, cine şi cum a ajuns la concluzia că noi, românii, putem fi împărţiţi după puncte cardinale sau combinaţii ale acestora. Cum se va numi locuitorul regiunii Sud-Vest sau Nord-Est, de exemplu? Cumva sud-vestean sau nord-estean? Sună şi este cel puţin stupid!

Înţelegem raţiunile economico-financiare care stau la baza ideii de regionalizare, dar cel puţin eu consider că ar trebui să judecăm această problemă după câteva principii:

1. Principiul geografic - Regiunile s-au format de-a lungul istoriei în virtutea unei limite date de bariere naturale, cum ar fi: linia crestelor munţilor, mari râuri şi fluvii sau zone puternic împădurite.

2. Principiul cultural - Locuitorii unei astfel de regiuni au o subcultură proprie, plus obiceiuri în ceea ce priveşte cel puţin două evenimente fundamentale din existenţa omului, adică naşterea şi moartea.

3. Principiul demografic - Reglementările Uniunii Europene fac referire la populaţia minimă şi maximă.

4. Principiul economic - Din punct de vedere economic şi al produsului intern brut, nu este obligatoriu ca aceste regiuni să fie egale între ele. Se va înţelege de aici că anumite regiuni vor fi ajutate mai mult din banii comunitari decât altele, pentru eliminarea decalajelor existente. Aceasta este filozofia banilor comunitari atât în macro, cât şi în micro.

Aplicarea acestor cel puţin patru principii vă va conduce la concluzia că regiunile României nu vor putea fi decât următoarele: Dobrogea, Moldova, Bucovina, Maramureş, Crişana, Ardeal, Banat, Oltenia, Muntenia şi Bucureşti.

Astfel, zece regiuni pot fi echilibrate din punct de vedere geografic şi demografic fără a se ţine cont de vechea delimitare judeţeană dată de Ceauşescu în 1968.

Având în vedere că aproape toate unităţile administrativ-teritoriale au încheiat procese-verbale de delimitare cu vecinii, vizate de oficiile judeţene de cadastru, devine o procedură simplă adăugarea unor unităţi apartenenţe la un vechi judeţ, la o regiune nou-creată.

Domnule ministru,

Regionalizarea nu se face doar pentru bani, regionalizarea trebuie făcută pentru o lungă perioadă de timp, fiindcă nu ne jucăm nici cu făcutul legilor, nici cu schimbarea Constituţiei. Avem nevoie ca oamenii să se mândrească cu apartenenţa lor şi să participe cu entuziasm la dezvoltarea propriei regiuni.

Încercaţi să depăşiţi ambiţiile şi orgoliile atât ale dumneavoastră, cât şi ale baronilor locali USL şi gândiţi-vă că veţi intra în istorie ca arhitectul unui progres administrativ al României, aşezat pe baze normale, juste şi dătătoare de speranţă.

Nu picaţi în capcana momentului!

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Gabriela Podaşcă, grupul parlamentar al PSD.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"2% pentru copiii cu autism"

În momentul de faţă se află în dezbatere Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate. Dincolo de contribuţia pe care intenţionez să o am la acest cadru legislativ în calitate de vicepreşedintă a Comisiei pentru egalitate de şanse din Camera Deputaţilor, vreau să vă propun tuturor să facem ceva în calitate de oameni: să redirecţionăm 2% din impozitul pe venit către asociaţiile nonguvernamentale care luptă pentru a oferi un viitor mai bun persoanelor cu TSA. Aceste ONG-uri le oferă copiilor şansa de integrare în societate şi sunt alături de familiile acestora încă de la diagnosticare, oferind o serie de servicii specializate, dintre care menţionez: cursuri pentru părinţii care vor să înţeleagă cum îşi pot ajuta copiii cu TSA, cursuri de formare pentru învăţători şi educatori, cursuri de suport etc.

În România, ca în alte ţări, nu există o evidenţă clară a persoanelor cu TSA. Cu toate acestea, conform datelor oficiale oferite de Congresul european de neuropsihiatrie de la Barcelona, 1 din 166 de copii suferă de autism. Chiar şi fără a lua în calcul persoanele care nu au fost încă depistate, această afecţiune se dovedeşte a fi mai des întâlnită decât cancerul.

Cifrele sunt puţin spus îngrijorătoare: în România, 1 din 100 de copii are o tulburare din spectrul autismului. Deşi autismul este prezent de la naştere, semnele sale pot fi dificil de identificat şi de diagnosticat. Doar cu ajutorul tratamentului precoce şi intensiv, aceştia îşi pot îmbunătăţi capacitatea de a relaţiona şi de a comunica. Doar astfel pot ajunge nişte adulţi independenţi, capabili să se îngrijească singuri. După diagnosticare, următorul pas este tratamentul. Terapia comportamentală este vitală pentru persoanele cu TSA, fiind, de altfel, singura terapie validată ştiinţific pentru recuperarea copiilor cu autism. Costurile acesteia pot ajunge însă până la mii de euro pe lună pentru o singură persoană. Toate aceste costuri sunt, de cele mai multe ori, imposibil de suportat de către părinţi.

De ani de zile, asociaţiile nonguvernamentale precum Help Autism, Învingem Autismul şi Romanian Angel Appeal au făcut eforturi supraomeneşti pentru a ajuta copiii cu autism şi familiile acestora. De la campanii de informare a publicului larg, la programe de diagnostic precoce şi de intervenţie timpurie, workshopuri pentru părinţi, centre gratuite de diagnostic precoce, evaluare psihologică şi intervenţie terapeutică şi până la diverse acţiuni de informare şi conştientizare, aceste ONG-uri au realizat mai mult decât poate au realizat autorităţile rămâne până în prezent. Haideţi să fim alături de ei, să le arătăm pe această cale că eforturile lor sunt apreciate! În primul rând, să fim alături de copiii cu autism, să îi ajutăm acum, când putem să le schimbăm soarta.

Aceşti 2% pot face diferenţa dintre un adult independent şi unul asistat social. În 2012, cele peste 10.000 de persoane care au redirecţionat 2% din impozitul pe venit au ajutat 52 de copii să urmeze programul de recuperare oferit de Help Autism în 2013. Sumele redirecţionate din impozitul către stat pot ajuta un copil să fie diagnosticat corect, să urmeze orele minime de terapie, îl pot ajuta să ne privească în ochi şi să zâmbească.

Mulţumesc frumos.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, domnul deputat Cristian Sefer.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-George Sefer:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Turismul cultural are nevoie de susţinere"

România are un patrimoniu cultural-istoric şi etno-folcloric de mare valoare şi atractivitate turistică. Avem peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes naţional şi internaţional, multe dintre acestea constituind valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO. Mă refer aici la bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetăţile dacice şi, nu în ultimul rând, la cetatea Sighişoara.

Deşi potenţialul turistic al acestor obiective este unul imens, realitatea cifrelor dovedeşte o slabă exploatare a acestui patrimoniu. Motivele sunt multiple, putând fi legate de lipsa infrastructurii de acces la siturile arheologice, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici, monumente istorice şi mănăstiri sau lipsa spaţiilor de campare pentru turismul de pelerinaj.

Dar cea mai resimţită problemă este lipsa unei susţineri coordonate din partea autorităţilor locale şi naţionale. Obiectivele turistice culturale au nevoie de promovare internaţională; patronatul din turismul cultural are nevoie de susţinere şi facilităţi, inclusiv fiscale; autorităţile locale au nevoie de sprijin guvernamental pentru reabilitarea infrastructurii.

Ca deputat ales într-un colegiu care se bucură de existenţa unui obiectiv cu o valoare istorică, arhitectonică şi culturală recunoscută pe plan naţional şi internaţional, consider că am datoria să identific şi să promovez soluţii legislative şi administrative pentru stimularea şi revitalizarea turismului cultural.

Avem obligaţia, ca împreună, putere şi opoziţie, să creăm cadrul legislativ adecvat susţinerii turismului cultural cel puţin la nivelul celorlalte state ale Comunităţii Europene. Trebuie să înţelegem că un turism cultural stimulat şi susţinut poate şi trebuie să devină motor de atragere a turiştilor străini şi, implicit, o importantă sursă de capital pentru bugetul local şi naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat. Vă felicit şi vă susţin în demersul dumneavoastră, ca fost ministru al turismului. Turismul cultural, într-adevăr, este un domeniu extraordinar de important în România.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, doamnă Camelia Bogdănici.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică se numeşte: "Mărirea salariilor medicilor rezidenţi - o mare urgenţă"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Aduc în atenţia dumneavoastră un subiect care a figurat de multe ori pe agenda politicienilor, fiind superficial şi îndelung dezbătut, dar care nici până acum nu şi-a găsit rezolvarea. Atrag atenţia actualilor guvernanţi că mărirea salariilor rezidenţilor nu mai poate fi amânată la nesfârşit. Este vorba de motivarea resursei umane din unul dintre cele mai importante sectoare de activitate - medicina.

De o lungă perioadă asistăm la un adevărat exod al medicilor rezidenţi. Nu pot fi învinovăţiţi pentru că pleacă în căutarea unui trai mai bun decât cel pe care îl oferă în acest moment România. Cu banii câştigaţi aici nu îşi pot cumpăra nici măcar un tratat de medicină, dar să îşi mai asigure şi condiţiile minime pentru traiul lunar: chirie, cărţi, participare la congrese medicale, mâncare etc., acestea, în cazul în care nu au şi o familie de întreţinut.

Să nu uităm de investiţia colosală a statului român în pregătirea medicilor rezidenţi, estimările fiind de 3,5 miliarde de euro. Numai în anul 2012 au părăsit România 1.605 medici pentru a profesa în străinătate. De fapt, pregătim rezidenţi pentru export. Preocupările mele, ca medic, cadru didactic universitar, dar şi ca parlamentar, s-au concentrat în permanenţă pe motivarea tinerilor din sistemul sanitar. Pentru a opri exodul rezidenţilor este nevoie urgent de o schimbare a salarizării acestora, în definitiv, de a-i determina că merită să-şi exercite profesia în ţara în care s-au născut şi au studiat.

Din păcate, cei care deţin astăzi puterea şi-au uitat promisiunile făcute în campania electorală, motivul fiind lipsa fondurilor. Dacă s-ar aproba ca toţi rezidenţii să fie introduşi în linia I de gardă (linie plătită, lucru deja solicitat de mine ministrului sănătăţii), s-ar găsi fonduri pentru rotunjirea veniturilor acestora.

Salut demersurile sistematice făcute de Colegiul Medicilor din România pentru îmbunătăţirea condiţiei medicilor rezidenţi şi îmi exprim speranţa ca vocea tuturor celor care doresc buna funcţionare a sistemului sanitar să fie curând auzită de factorii decizionali.

Declaraţia mea politică trebuie să fie o urgenţă pentru Ministerul Sănătăţii, în condiţiile în care toate preţurile au crescut simţitor şi insuportabil pentru medicii rezidenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Înainte de a da cuvântul unui alt coleg parlamentar, daţi-mi voie să vă semnalez că la Secretariatul tehnic au fost depuse şi următoarele declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Mircea Drăghici, Adrian Petrache, Ana Birchall, Florin Tătaru care, din câte văd, este şi în sală, o să susţină, probabil, şi în plen declaraţia politică. Ionuţ Săvoiu, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Intotero Natalia-Elena, Neculai Răţoi, Ciprian Nica, Dorel Covaci, Ion Eparu, Iriza Scarlat, Mihai Weber, Ovidiu-Cristian Iane, Ioan Munteanu, Zisu Stanciu, Marian Ghiveciu, Itu Cornel, Vasile Mocanu, Bărbulescu Daniel, Roman Ioan, Găină Mihăiţă, Tudorie Violeta. Asta, din partea Grupului parlamentar PSD.

Din partea Grupului parlamentar PNL au depus în scris următorii: Octavian Bot, Ştefan Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Carmen Hărău, Titi Holban, Dan Bordeianu, Daniel Iane, Gigel Ştirbu, Virgil Guran, George Scutaru, Ursărescu Dorinel, Cosmanciuc Mugurel.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator au depus, în scris, următorii deputaţi, declaraţii politice: Bogdan-Liviu Ciucă, Ion Diniţă, Daniel Constantin, Georgică Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au depus în scris, declaraţii politice, următorii deputaţi: Cornel Sănmărtinean, Claudia Boghicevici, Alin Popoviciu, Florin Gheorghe, Ioan Oltean, Ioan Balan, Sanda-Maria Ardeleanu, Daniel Geantă, Vasile Iliuţă, Lubanovici Mircea.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD domnii deputaţi: Ion Melinte, Puşcaş Iacob.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Florin Tătaru.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică pe care o voi prezenta se intitulează: "Regionalizarea,încotro?".

Regionalizarea este un subiect sensibil, dar care trebuie abordat şi dezbătut intens. Salut iniţiativa Guvernului de a aborda într-o manieră organizată şi prealabilă problema regionalizării. Nu sunt de acord cu aruncarea subiectelor pe masă şi discutarea lor expeditivă sau, aşa cum au făcut guvernele anterioare, care şi-au asumat răspunderea în Parlament după o dezbatere sumară. Este timpul să gândim strategic şi să anticipăm soluţii pentru a îmbunătăţi nivelul de viaţă al tuturor cetăţenilor.

Regionalizarea a fost privită întotdeauna în vestul Europei ca o soluţie democratică la probleme etnice sau de conciliere a diferenţelor culturale în marea lor în diversitate. Pot spune că în România, nu există asemenea mari diferenţe ca între landurile germane, ţările spaniole, ducatele italiene sau cantoanele elveţiene. Între provinciile istorice ale noastre diferenţele sunt mai mici, noi fiind mult mai mult omogeni decât alţii. Deci nu există o motivaţie pentru regionalizare din această perspectivă.

În ţara noastră subiectul regionalizării a fost propus pentru zonele unde există minorităţi, precum cea maghiară, pentru a elimina tensiunile ce au fost şi mai pot fi. E modalitatea cea mai elegantă de a trece dincolo de naţionalismul brutal al secolelor trecute şi sigur că iniţiativa a aparţinut maghiarilor, singura minoritate care a cerut acest lucru. Consider că cetăţenii români nu sunt încă pregătiţi, la nivelul culturii lor politice, să accepte aşa uşor conceptul de regionalizare, şi asta pentru mai multe motive: formarea statului naţional a avut loc destul de târziu, ceea ce a însemnat o aşteptare uriaşă transformată în obiectiv major, naţionalismul epocii comuniste a cimentat ideea de unitate necesară, dar şi ca o formă de apărare împotriva adversarilor externi şi, nu în ultimul rând, o incapacitate a guvernelor şi administraţiilor de după 1990 de a asigura securitatea pe termen mediu şi lung.

Trebuie ştiut că regionalizarea poate fi de mai multe feluri: regionalizare administrativă, regionalizare prin intermediul colectivităţilor locale, descentralizare regională, regionalizare politică sau autonomie regională. Pentru toate modelele dezvoltate de administraţiile occidentale există motivaţii solide, justificate de tradiţia politică şi culturală a fiecărui stat. Trebuie să ştim foarte clar de ce facem această regionalizare. Pentru că o vrea Occidentul? Pentru că o doreşte o anumită etnie, pentru că ne va aduce dezvoltare şi pentru a evolua politic? Pentru controlul mai facil al populaţiilor şi pentru o împărţire a sferelor de influenţă a marilor puteri mai uşor? O populaţie cu o cultură politică mediocră este subiectul unei manipulări tragice şi facile, aceasta devenind sclav al dorinţelor unor politicieni sau unor puteri de a decide destine fără acordul populaţiilor conduse. Oare nu s-a întâmplat în mod curent aşa până acum?

Din punctul meu de vedere, dacă este nevoie de un model administrativ regional, trebuie să o facem în etape şi, pe parcurs, dacă este fezabil, să accentuăm acest proces, ca formă de dezvoltare economică şi de aprofundare democratică. Sunt de acord cu faptul că o regionalizare bine realizată şi pregătită din timp poate fi începutul unei modernizări pentru anumite regiuni şi expansiune economică pentru altele. Însă consider că regionalizarea, fără o informare corectă, fără o decizie cu susţinere politică şi populară puternică, fără o pregătire în prealabil, printr-o simulare a funcţionării instituţiilor, va genera o perioadă haos. Există o formă de regionalizare în sensul autorităţilor regionale pe diferite programe cu finanţare europeană şi regiunile de dezvoltare există într-un anumit grad, dar cu puţine rezultate. Este adevărat că aceste instituţii regionale nu au avut o autonomie care să le dea sensul luării deciziilor responsabile şi au depins întotdeauna de centru, dar operarea lor ne-a dat o măsură de eficienţă a unei instituţii nou-create.

Trebuie luat în calcul faptul că, dacă nu se ajunge la un consens politic, modalitatea de adoptare a reformei administrative trebuie făcută prin referendum, iar această formă de agregare instituţională să vină oarecum în mod natural. Regionalizarea trebuie să fie organică, dar şi strategică. Chiar dacă, organic, cetăţenii din câteva judeţe hotărăsc că doresc să opereze împreună pentru rezolvare, o situaţie geopolitică sau geostrategică aparte poate fi un risc de securitate, poate fi un pericol pentru propria identitate culturală, motiv pentru care un criteriu strategic trebuie impus, iar obiectivul trebuie să fie foarte puternic statuat şi respectat.

La Consiliul Europei există Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale, care au expertiză în a ajuta România să ia cea mai bună decizie, dacă tot facem acest pas. Comisia Europeană ar trebui să ajute România în ce priveşte unele costuri privind pregătirea, iar Guvernul să prevadă nişte fonduri pentru informare, consultare şi construcţie instituţională.

Pentru Maramureş, judeţul pe care îl reprezint, regionalizarea trebuie să respecte priorităţile de dezvoltare obiective ale noastre şi să prevină tendinţa unui centru administrativ de a monopoliza investiţiile sau deturna sensul obiectiv al dezvoltării. Noi, maramureşenii, considerăm că avem un brand cultural puternic care reprezintă o resursă capitală şi care trebuie să opereze în beneficiul nostru, în măsura în care ajută şi alte judeţe, şi centrul administrativ. Pentru mine este clar că în lupta pentru competitivitate şi performanţă trebuie să dăm un corp administrativ care să gestioneze aspectele regionale profesionist şi care să fie motorul acestei dezvoltări. Nu trebuie, aşa cum s-a mai întâmplat în toată administraţia, ca profesioniştii să fie alungaţi de politicieni, dar nici să întărim o clientelă administrativă favorabilă anumitor politicieni sau partide. Dacă tot facem o reformă administrativă, aceasta trebuie să fie pe criterii de performanţă, altfel o facem degeaba sau în beneficiul unei minorităţi.

În ceea ce priveşte viziunea de implementare a reformei administrative, aceasta trebuie să se realizeze în etape transparente şi necesare.

Astfel, un document-cadru pentru deschiderea dezbaterii trebuie pus la dispoziţia publicului de către specialişti din instituţii, profesori universitari şi academicieni, experţi independenţi din ţară şi străinătate. Înainte de a porni pe acest drum, avem nevoie şi de studii referitoare la atitudinea populaţiei, dar şi la efectele unei asemenea regionalizări. S-ar putea ca studiile să scoată în evidenţă o imposibilitate a unor regiuni de a-şi proiecta dezvoltarea proprie, chiar dacă decizia va sta în mâinile lor. Nu există o uniformitate a profesionalismului în administraţie, mai ales că aceasta a depins doar - şi subliniez -, doar de eficienţa managerilor diferitelor instituţii şi de dorinţele subiective ale politicienilor. Trebuie să recunoaştem că nu există o clasă administrativă standard, iar nivelul plecării din sistem al celor buni este foarte mare.

O etapă următoare publicării documentului-cadru de dezbatere publică, trebuie organizate consultări publice şi o campanie de informare. Civilizat, în România secolului al XXI-lea, nu mai vrem să auzim impuneri grosiere ale unei legislaţii imperfecte. Consultarea dă măsura gradului de democraţie şi, dacă este să aprofundăm democraţia prin aducerea deciziei politice cât mai aproape de cetăţean, să nu o facem prin forţă. Chiar dacă suntem conştienţi de nivelul culturii civice a majorităţii populaţiei, cetăţenii nu trebuie trataţi cu dispreţ, ci cu respect şi dorinţă de progres.

O altă etapă, poate necesară, care va cimenta legături prolifice, va fi consultarea prin referendum. Dacă în anumite regiuni nu vor fi de acord cetăţenii cu formulele propuse, un vot popular va tranşa şi întări decizia politică, o va face mai eficientă. Aşa ceva nu trebuie exclus, ci, din contră, trebuie promovat.

O altă etapă, poate finală, înainte de executarea reformei şi de operarea în formă regională a administraţiilor, este cea a simulării instituţiilor. În Occident, simularea funcţionării instituţiilor poate scoate în evidenţă erorile de concepţie şi permite o rafinare a practicilor şi a legilor. Având experienţa administraţiei româneşti de până acum, să nu ne îndoim că vom avea multe întârzieri şi practici ineficiente dacă dăm drumul să funcţioneze instituţii noi şi să aşteptăm să le corectăm pe parcurs. Experienţa în ceea ce priveşte introducerea unei instituţii noi în România, precum Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, poate fi valoroasă pentru implementarea unei alte instituţii. Eu spun să învăţăm din greşelile trecutului, din experienţa anterioară, şi nu să reparăm pe parcurs, pentru că este stupid şi costisitor.

Sunt convins că Guvernul va accepta o metodologie clară şi transparentă a acestui proces, pentru că nu o facem pentru alţii, o facem pentru noi, viitorul nostru şi al urmaşilor noştri.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pe domnul deputat Vasile Gudu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul. Veniţi vă rog frumos să vă spuneţi numele. Sunteţi foarte mulţi înscrişi la cuvânt şi nu vă cunosc, încă. Îmi pare rău, dacă-mi spuneţi numele, sigur, nicio problemă.

Domnul Vasile Gudu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică am intitulat-o: "Politica agricolă a Guvernului USL".

Dezvoltarea agriculturii nu este nici pentru Guvernul USL o prioritate. În Programul de guvernare prezentat de Victor Ponta în Parlament la 21 decembrie 2012, la Capitolul destinat agriculturii sunt înscrise obiective generale, enunţate, de altfel, de USL în campania electorală de la sfârşitul anului 2012, fără termene precise de realizare şi fără fundamentare financiară realistă.

Iată câteva dintre aceste obiective: "readucerea agriculturii pe locul dat de potenţialul şi tradiţia ei; asocierea în agricultură va atinge nivelul necesar promovării unei agriculturi performante, bazate pe cererea pieţei europene şi internaţionale; dezvoltarea zootehniei şi creşterea ponderii acesteia în totalul producţiei agricole este prioritară; creşterea rolului jucat de agricultori, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a influenţa decisiv politicile agricole; creşterea suprafeţelor irigate, prin măsuri de stimulare a utilizării eficiente a apei şi prin facilitarea accesului agricultorilor la un preţ rezonabil al energiei electrice".

Am citat doar câteva din obiectivele Programului de guvernare al USL, ele sunt însă mai multe şi formulate în acelaşi limbaj. Trebuie să recunoaştem că sună ca la carte. Mai greu sunt însă de pus în practică, atâta vreme cât problemele din agricultura românească sunt în mare parte o acumulare a dezinteresului Guvernului Ponta pentru acest sector de o importanţă vitală pentru economie şi pentru cei care locuiesc în mediul rural, dar nu numai.

Acelaşi dezinteres pentru agricultură, Guvernul Ponta l-a manifestat şi săptămâna trecută, prin neadoptarea în plenul Camerei Deputaţilor a unor propuneri legislative ce privesc sectorul agricol, propuneri de care agricultorii României au nevoie urgentă.

Este evident că la elaborarea programului de guvernare Guvernul Ponta a dovedit un optimism nerealist în ceea ce priveşte suma pe care România ar fi urmat să o obţină din bugetul Uniunii Europene pentru exerciţiul bugetar 2014-2020. După cum ştim, din cele aproape 40 de miliarde de euro obţinute de România din bugetul european, 17,5 miliarde au fost alocate pentru Politica Agricolă Comună, în creştere cu 27% faţă de exerciţiul bugetar 2007-2013.

Dar această creştere a fondurilor europene pentru agricultură (ca de altfel şi creşterea fondurilor structurale) nu constituie o garanţie că agricultura românească va deveni mai competitivă pe piaţa europeană în următorii ani. Mai întâi, actualul guvern va trebui să pună la punct un întreg mecanism prin care rata de absorbţie a fondurilor europene să fie mult mai mare ca până acum. Pentru aceasta e nevoie de eliminarea birocraţiei, de renunţarea la clientelism, de angajarea de personal cu înaltă calificare pentru elaborarea programelor. Vor fi toate acestea aplicate de Guvernul Ponta? După cum a funcţionat până acum clientelismul în nenumăratele numiri şi măsuri ale Guvernului USL, mă îndoiesc de o evoluţie bună a lucrurilor. Sunt prea multe guri de hrănit şi prea multe note de plată către susţinători în marea familie a USL.

Până una-alta, Guvernul Ponta a schimbat modalitatea de impozitare pentru agricultorii persoane fizice, altfel spus pentru aproximativ 670.000 de ţărani, de la o taxă pe venitul declarat, cum era până acum, la impozit pe suprafaţa de teren şi pe numărul de animale. Premisa guvernanţilor este aceea că ţăranii primesc anual subvenţii şi e imposibil ca aceştia să nu producă profit, chiar dacă au doar un hectar de teren şi două vaci.

Teoretic, lucrurile stau în felul acesta. În realitate însă, se ştie că majoritatea satelor româneşti sunt în mare parte locuite de bătrâni, care fac o agricultură de subzistenţă. Mulţi tineri s-au stabilit la oraş sau lucrează în Spania, Italia ori în alte ţări europene care încă mai primesc muncitori români.

Pe de altă parte, de câţiva ani, aproximativ un milion de hectare de teren arabil rămân nelucrate. Dacă proprietarilor le-ar aduce profit, oare le-ar mai lăsa să fie năpădite de buruieni? Sigur că aici răspunsul nu poate fi unul singur, sunt situaţii diferite de la caz la caz, însă nu poţi să impozitezi un bătrân care are două hectare de teren la câţiva kilometri de casă, mergând haiduceşte pe ideea că bătrânul produce obligatoriu profit.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

O invit la cuvânt pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Partidului Social Democrat.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la vizita preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jean-Claude Mignon.

Zilele acestea avem onoarea de a fi vizitaţi de către una dintre personalităţile marcante ale Europei, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Jean-Claude Mignon. Vizita domnului Mignon este una cu atât mai specială, deoarece este prima întâlnire a domniei sale cu actuala formulă a Parlamentului României.

Acest eveniment diplomatic vine într-un context foarte bun pentru relaţiile externe ale României. Vizita domnului Mignon urmează unei succesiuni de întâlniri bilaterale pe care premierul României, Victor Ponta, le-a desfăşurat în mai multe state ale Uniunii Europene, arătând astfel deschiderea României către o politică externă activă.

Preşedintele Jean-Claude Mignon este cunoscut ca un prieten al României şi al românilor, o persoană care s-a interesat constant de situaţia ţării noastre. Aş vrea să menţionez un asemenea moment important, reprezentat de rezoluţia prin care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, condusă de domnul Mignon, a cerut Rusiei să continue negocierile pentru returnarea Tezaurului României.

Vizita domnului preşedinte Mignon este o dovadă a deschiderii externe pe care România a arătat-o în ultimele luni de guvernare USL. După o perioada de izolare pe plan european, în care lideri europeni notabili evitau ţara noastră în deplasările întreprinse, în mai puţin de şase luni s-au realizat întâlniri bilaterale ale României cu state însemnate din Europa - şi aş vrea aici să menţionez în special Italia, Franţa; şi astăzi premierul României se deplasează în Danemarca.

Domnul Jean-Claude Mignon a demonstrat de-a lungul timpului o disponibilitate către dialog şi o atitudine echilibrată faţă de politica din România. Personal şi cu toţi colegii mei şi colegele mele suntem onoraţi că domnia sa a ales să întreprindă această vizită în ţara noastră, una pe care o consider marcantă atât pentru relaţiile statului român cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cât şi pentru imaginea României în plan european.

Mă simt personal onorată de întâlnirea avută ieri cu domnul Mignon, în calitate de membru al Comisiei pentru afaceri europene.

România a susţinut şi va susţine acţiunile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în încercarea de a democratiza spaţiul est european, în principal prin experienţa pe care statul român a căpătat-o ca urmare a tranziţiei de la un regim totalitar până la aderarea la Uniunea Europeană.

Prin urmare, în România, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei are un partener de bază în Europa de Est, un promotor al principiilor democratice.

De altfel, în cadrul discuţiilor avute cu domnul Mignon, am subliniat faptul că, în problema transnistreană, România consideră că orice măsură care va fi luată trebuie să ţină cont de suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, plecând de la frontierele recunoscute internaţional. De asemenea, am adăugat faptul că România urmăreşte cu interes şi preocupare problema asigurării dreptului la educaţie şi în general situaţia drepturilor omului în regiunea transnistreană. O atenţie particulară consider că trebuie acordată normalizării activităţii şcolilor cu predare în grafică latină din regiunea amintită.

În final, aş vrea să subliniez şi însemnătatea pe care România o acordă unei viitoare cooperări strânse cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cooperare care sperăm să fie una benefică pentru ambele părţi.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamna deputat. Vă felicit pentru declaraţia politică.

Pentru a rezolva o nedreptate neintenţionată, îl invit pe domnul deputat Florin Mihail Secară la microfon, cu scuzele de rigoare.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Bună ziua!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte "USL şi restricţiile în calea libertăţii de circulaţie a românilor".

Domnule preşedinte,

Integrarea economică europeană se bazează, printre altele, şi pe libertatea de circulaţie a forţei de muncă în spaţiul Uniunii Europene, libertate esenţială în realizarea Uniunii Economice şi Monetare. Nu pot să nu remarc faptul că după ce iritarea vestului, legată de pericolul iminent reprezentat de aşa-zisul "instalator polonez" a trecut, astăzi, mai degrabă ca urmare a exagerărilor din presa tabloidă, s-a ajuns la temerea că muncitorii români vor coloniza Marea Britanie, Olanda, Belgia sau Franţa. Presa britanică avertiza chiar asupra pericolului că peste 30 de milioane de români şi bulgari vor ameninţa locurile de muncă din Marea Britanie, ignorând voit faptul că toată populaţia celor două ţări nu se ridică la această cifră.

Astfel, în ciuda unei percepţii total greşite asupra României şi Bulgariei, Guvernul care a preluat puterea acum 10 luni nu a avut niciun fel de reacţie şi nici nu a formulat un răspuns adecvat limitărilor care sunt impuse lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană.

Lipsa de acţiune în sfera europeană nu este legată numai de atitudinea antieuropeană a unei mari părţi a coaliţiei de guvernare USL, ci şi de slabele performanţe ale acesteia în actul de guvernare. Apoi, cât de credibil ar putea să fie Guvernul USL în relaţia sa cu Uniunea Europeană, mai ales în privinţa ridicării restricţiilor de pe piaţa muncii, atâta vreme cât vara trecută, acelaşi prim-ministru le nega românilor din diaspora drepturile electorale sau le era împiedicată exercitarea acestora. Cât de credibil ar putea fi Victor Ponta în faţa partenerilor europeni, atâta vreme cât omologii săi doar bănuiţi de plagiat şi-au depus mandatul, iar pe de altă parte domnia sa continuă să tolereze în guvern miniştri care au grave probleme cu justiţia.

Doamnelor şi domnilor,

Relaţia cu partenerii europeni nu va suferi ameliorări semnificative, atâta vreme cât Guvernul USL va îmbrăţişa valori antieuropene şi va fi mai preocupat de sintagma "Jos Băsescu" decât de problemele reale ale românilor, indiferent unde s-ar afla aceştia, în interiorul sau exteriorul frontierelor statului român.

Restricţiile pentru lucrătorii români nu vor dispărea nicidecum de la sine, atâta vreme cât şomajul la nivelul zonei euro este de peste 11%, iar în state precum Spania a trecut de 25%. Barierele în calea lucrătorilor români se pot ridica numai prin negocieri diplomatice şi guvernamentale credibile, prin măsuri eficiente de înlăturare a migraţiei ilegale, prin măsuri reale de creare a locurilor de muncă bine plătite la nivel naţional. Ori USL a demonstrat în ultimele 10 luni că nu ştie să facă nimic din toate acestea, ci dimpotrivă, consideră românii din afara frontierelor ca o povară şi un domeniu de intervenţie guvernamentală în care nu trebuie acţionat.

Dragi colegi,

USL nu a înţeles încă faptul că suntem membri ai Uniunii Europene de mai bine de cinci ani, modul în care trebuie să ne comportăm ca parteneri şi cum pot fi maximizate beneficiile reale pentru români şi România. Calea europeană a avut de suferit şi în perioada lui Adrian Năstase şi are în continuare de suferit şi sub guvernare discipolului acestuia, Victor Ponta.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat pentru cuvântul dumneavoastră.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Virgil Guran, reprezentantul marelui judeţ Prahova.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este mare şi prin faptul că am avut un preşedinte de Cameră de acolo din judeţ, nu-l mai avem...

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la societăţile comerciale constituite de consiliile locale sau de către consiliile judeţene.

Există Legea administraţiei publice nr. 215/2001, care, la art. 15, spune: "Consiliile locale şi consiliile judeţene pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la constituirea de societăţi comerciale sau la înfiinţarea unor servicii de interes public local ori judeţean".

Din păcate, de multe ori acest text de lege a fost folosit de către consiliile locale şi eventual consiliile judeţene, doar pentru organizarea unor pieţe agroalimentare, unde de multe ori erau angajaţi foarte mulţi oameni, supradimensionat, oameni care de regulă erau în relaţii politice sau apolitice cu cei care conduceau comunităţile locale şi nu exista o eficienţă. Acest lucru ducea de multe ori la dezordine, la creşterea preţurilor produselor agroalimentare.

Am auzit mulţi primari spunând că ei nu pot să se implice în crearea de locuri de muncă, că ei au doar rolul de a împărţi banii şi a investi banii comunităţii sau, cei care sunt şi conduc consiliile judeţene, banii consiliilor judeţene, pentru anumite reparaţii, pentru anumite investiţii.

Nu este adevărat şi cred că trebuie să ne schimbăm concepţia. Şi consiliile locale şi consiliile judeţene au posibilitatea de a crea locuri de muncă direct şi o să dau doar două scurte exemple. Se povesteşte mult în România despre parcuri industriale. Sincer, în Prahova, acest proiect a avut succes. Există până în prezent patru parcuri industriale care sunt profitabile, care aduc bani la bugetul judeţean. Ce înseamnă acest lucru? Comunitatea locală, prin Consiliul local sau Consiliul judeţean pune la dispoziţie terenul pe care-l amenajează, canalizare, curent, apă, drum, îl parcelează şi îl pune la dispoziţia unor societăţi comerciale care vin să investească în zonă.

De ce vin acele societăţi comerciale să investească în zonă? Pentru că primesc ceva gratuit, adică acel teren sau, dacă nu gratuit, cel puţin plătibil în foarte mulţi ani şi la sume mici. Faptul că au la dispoziţie infrastructura necesară îi atrage. Aceste parcuri industriale au reuşit în diverse ţări şi cred că dacă ne aplecăm mai mult asupra acestui concept putem să rezolvăm o parte din problemele locale referitoare la locuri de muncă, referitoare la dezvoltare economică.

Al doilea exemplu: avem încă destule localităţi în România care nu au apă curentă.

Consiliul local, Consiliul judeţean se pot implica în realizarea unor societăţi care să funcţioneze pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei, pot să creeze această societate care este profitabilă, care poate să trăiască din încasările respective şi să rezolve şi această necesitate care lipseşte de multe ori, apa.

În felul acesta se pot crea locuri de muncă, se poate crea profit pentru bugetul local sau judeţean, în felul acesta bugetul este cheltuit mult mai eficient şi lasă loc de a colecta alte taxe şi alte sume care să permită dezvoltarea localităţilor.

Cred că în momentul în care putem să devenim pragmatici în actul de administrare, şi nu doar nişte ordonatori de credite care cheltuiesc banii mai mult sau mai puţin bine, cred că în acel moment putem să trecem la o nouă etapă de dezvoltare, la un sistem capitalist, care să ne aducă la nivelul de trai pe care-l visăm de foarte mult timp.

Guran Virgil, Colegiul nr.2, Prahova. Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai este nimeni din partea opoziţiei, invit la cuvânt, din acelaşi mare judeţ, din partea Partidului Naţional Liberal, pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea vine în sprijinul persoanelor care suferă de tulburări din spectrul autist.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

În România, la fiecare 7 ore şi jumătate se naşte un copil ce suferă de tulburări din spectrul autist. Astăzi, cred eu, mai mult decât înainte, aceste persoane diagnosticate cu autism pot fi ajutate. O combinaţie între intervenţia timpurie, educaţia specială, sprijinul familiei şi, în unele cazuri, medicaţie ajută la creşterea numărului de copii cu autism care trăiesc o viaţă normală. Cu toate acestea, terapiile necesare acestor copii sunt extrem de costisitoare.

Analizând Proiectul de Ordin comun privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 151/2010 elaborat de Ministerul Sănătăţii, cu consultarea reprezentanţilor CNAS, ai Ministerului Educaţiei Naţionale şi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, am constatat că nu toate serviciile de sănătate acordate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate sunt asigurate din Fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate. Mai mult decât atât, Proiectul de Ordin ce a fost înaintat CNAS încă din aprilie 2011, nu a fost semnat nici până în momentul de faţă, deşi există şi o recomandare a Avocatului Poporului în acest sens, şi anume Recomandarea nr. 18/26.04.2012.

Normele de aplicare a Legii nr. 151/2010 ar trebui să asigure cadrul necesar respectării drepturilor persoanelor cu tulburări din spectrul autist din România, drepturi stabilite şi prin Carta drepturilor persoanelor cu autism, adoptată de Parlamentul European la data de 9 mai 1996. Consider că sintagma "acces liber la serviciile integrate de sănătate, educaţie şi sociale", prevăzută la art. 4 alin. (2) din lege trebuie transpusă în norme de aplicare explicite cu privire la decontarea tuturor serviciilor şi intervenţiilor ce duc la recuperarea persoanelor cu tulburări din spectrul autist, inclusiv consilierea familiei sau aparţinătorilor. Un lucru foarte important, conform statisticilor, 4 din 5 cupluri care au un copil diagnosticat cu tulburări din spectrul autist sau cu tulburări mintale asociate, divorţează după aflarea diagnosticului. Din acest motiv şi pentru a ajuta părinţii să înţeleagă necesităţile copilului lor şi modul în care viaţa acestuia şi a lor se schimbă odată cu pronunţarea diagnosticului, consilierea psihologică a părinţilor este nu doar bine-venită, ci absolut necesară.

Trebuie să luăm atitudine faţă de această problemă reală şi tulburătoare a societăţii româneşti şi să facem toate demersurile necesare ca normele de aplicare a legii să fie adoptate în timp cât mai scurt, pentru a evita ca această lege să stea în sertare!

Vă mulţumesc frumos.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL, Prahova, Colegiul nr.11.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vroiam să întreb dacă mai există doamne sau domni deputaţi care doresc să susţină declaraţia politică?

Dacă nu, înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, vreau să vă supun atenţiei lista parlamentarilor care au depus în scris declaraţii politice la secretariatul tehnic.

Astfel, din partea Grupului parlamentar al PSD: Mircea Drăghici, Adrian Petrache, Gheorghe Ciobanu, Mitrea Manuela, Aurelia Cristea, Ionuţ Săvoiu, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Intotero Natalia, Neculai Răţoi, Ciprian Nica, Dorel Covaci, Ion Eparu, Iriza Scarlat, Mihai Weber, Ovidiu Iane, Ioan Munteanu, Zisu Stanciu, Marian Ghiveciu, Itu Cornel, Vasile Mocanu, Bărbulescu Daniel, Roman Ioan, Găină Mihăiţă şi Tudorie Violeta.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus declaraţie politică următorii domni deputaţi: Octavian Bot, Ştefan Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Carmen Hărău, Titi Holban, Dan Bordeianu, Călin Potor, Elena Uioreanu, Daniel Iane, Gigel Ştirbu, George Scutaru, Ursărescu Dorinel, Cozmanciuc Mugurel.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Bogdan Liviu Ciucă, Ion Diniţă, Daniel Constantin, Georgică Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Cornel Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Romeo Rădulescu, Petru Movilă, Alin Popoviciu, Florin Gherghe, Ioan Oltean, Ioan Balan, Sanda-Maria Ardeleanu, Daniel Geantă, Vasile Iliuţă, Eugen Tomac, Raluca Turcan, Lubanovici Mircea.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Liliana Mincă, Cristian Sefer, Ioana Dumitru, Ion Melinte, Puşcaş Iacob, Nistor Marioara.

Şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Acestea fiind zise... Da, dacă doriţi, chiar ne face plăcere. Doamna deputat Liliana Mincă, aveţi cuvântul, ca de obicei, vă rog.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scandalul internaţional al cărnii de cal etichetată ca fiind de vită a readus în atenţia opiniei publice afacerile familiei Ţurcanu. "Florea Carn" SRL din localitatea Dracşani, comuna Suliţa, judeţul Botoşani, aparţine familiei Ţurcanu. Atât Florin Ţurcanu, cât şi fratele său Mihai Ţurcanu, susţin că nu au niciun amestec în firma respectivă şi că singurul acţionar şi proprietar este tatăl lor, Florea Ţurcanu. "Florea Carn" SRL a fost înfiinţată la 1 februarie 2011, iar inaugurarea abatorului de la Dracşani s-a făcut cu tam-tam, ca pe vremea împuşcatului de la Scorniceşti. Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu a invitat toate oficialităţile mai mult sau mai puţin liberale ale judeţului, iar primarii au răspuns prezent, ca la convocările de odinioară ale PCR.

La doi ani de la înfiinţarea firmei, lovitura sabiei lui Damocles părea să fie inevitabilă pentru abatorul familiei. Cum era aproape previzibil, reprezentanţii Direcţiei Sanitar Veterinare Botoşani s-au autosesizat de la România TV şi au decis că e musai să facă un control la abatorul familiei şefului lor de la Bucureşti. Tatăl oficialităţilor de la Bucureşti şi Botoşani a ieşit basma curată, călcată şi apretată. Nici nu se putea altfel. Problema încă nesesizată de nimeni rămâne însă în vigoare şi după trecerea nebuloasei scandalului cărnii de cal. Scandalul a dat naştere altor enigme care, probabil, la fel de rapid, vor fi soluţionate în creuzetele instituţiilor controlate de membrii familiei Ţurcanu. Ecuaţia este de gradul unu: tatăl, Florea Ţurcanu, are abatorul de la Suliţa. Un fecior, Florin Ţurcanu, este preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, iar celălalt fecior, Mihai Ţurcanu, este preşedinte cu rang de secretar de stat al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare, în capitală.

Iar dacă aţi crezut că ecuaţia este simplă, nu e aşa. Şeful Autorităţii Sanitar Veterinare are soţia, Ana Ţurcanu, angajată la Direcţia Sanitar Veterinară Botoşani. În atare situaţie, dacă ar sacrifica şi livra catâri pe post de viţei la abatorul din Dracşani, care credeţi că ar fi rezultatul oricărui control? Conflictul de interese este evident, în condiţiile în care tatăl este controlat de către instituţiile în care lucrează sau sunt conduse de către noră şi fiu. Iată de ce preşedintele Autorităţii Sanitar Veterinare va fi umbrit continuu de vălul conflictului de interese. Demisia de onoare este singurul act ce îi poate face cinste, consolidându-i imaginea de corectitudine şi intransigenţă, la care ţine foarte mult. Dacă demisia de onoare nu este o soluţie agreată de către domnul preşedinte Mihai Ţurcanu, solicităm public demiterea acestuia de către ministrul agriculturii.

La fel de interesantă este şi declaraţia de avere a preşedintelui Autorităţii Sanitar Veterinare, Mihai Ţurcanu. Acesta susţinea anul trecut, la capitolul terenuri deţinute în proprietate că, împreună cu soţia sa, are doar două hectare de teren. Acelaşi secretar de stat a declarat că nu a obţinut venituri din alte activităţi agricole şi, de asemenea, nu a declarat nici implicarea în vreo fermă sau afacere de familie. Cu toate acestea, subvenţia încasată de Mihai Ţurcanu a fost, nici mai mult nici mai puţin, de 6560 ron. Pentru două hectare de teren! Aproape jumătate din solda pe care o avea în 2011, când lucra şi Domnia Sa la Direcţia Sanitar Veterinară Botoşani.

Afacerile cu animale, terenuri şi subvenţii nu sunt o noutate pentru familia Ţurcanu. În 2006, Florin Ţurcanu era proprietarul abatorului din Dracşani, calitate în care a constituit pe atunci obiectul unui control al Prefecturii Botoşani. Ţurcanu era suspectat atunci de încasare necuvenită de subvenţii. Acţionarii "Carne Com" SA Dracşani, începând cu 2005, erau Florin Ţurcanu şef de cabinet (pe atunci), Cornel Lupaşcu, Florin Julei, Aurel Fediuc, încă un liberal şi firma Prodmarc Grup SA Botoşani. Despre Fediuc se ştie că mai are un abator pe la Lebăda. Toţi cei şase acţionari ai abatorului de la Dracşani deţineau acţiuni în mod egal. Din datele oferite de către Direcţia Agricolă în 2006, am înţeles că abatorul nu a primit subvenţii de la stat. Dar am aflat că o sumă nu tocmai de neglijat, de multe sute de milioane de lei, cu titlu de subvenţie, a primit Ţurcanu, ca şi crescător individual de porcine.

La fel de interesantă poate fi şi evoluţia ulterioară a lui Florin Ţurcanu, ca fermier.

Dar dincolo de aceste aspecte ce ţin de istoria familiei Ţurcanu, rămâne în picioare enigma moralităţii, obiectivităţii şi corectitudinii rubedeniilor presărate strategic, de la Suliţa până în Capitală. Bulevardul succesului fermierului Ţurcanu este mai clar conturat decât Autostrada Soarelui.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Delureanu Virgil.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Delureanu:

Declaraţia mea politică se intitulează: "Înlăturarea greşelilor făcute de Guvernul Boc privind metodele de îmbunătăţire a accesării fondurilor europene":

Sunt necesare găsirea unor soluţii pentru ca proiectele declarate eligibile pe Măsura 322 să fie trecute la finanţare fie prin redistribuire de la alte măsuri sau reluarea acestora la alte programe; finanţarea proiectelor începute, aprobate atât prin Hotărârea Guvernului nr.577/1997, cât şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.7/2006, şi Fondul de mediu; suportarea de către stat a contribuţiilor autorităţilor publice locale la realizarea unor investiţii din programele naţionale sau fonduri europene; luarea unor măsuri legislative pentru ca proiectele din programul naţional de modernizare a zece mii de kilometri să devină realizabile; stabilirea ghidului solicitantului, simplificarea cererii de finanţare.

Având în vedere că principiul aplicat la obţinerea finanţării este: primul venit, primul servit, propunem să se renunţe la grilele de evaluare şi introducerea unor criterii minime ce trebuie să fie îndeplinite pentru a aproba la finanţare proiectul. Autoritatea de management a proiectelor să întocmească o listă cu firmele de consultanţă ce au întocmit documentaţiile neconforme, ce pot crea prejudicii autorităţilor contractante.

De asemenea, este necesară finalizarea tuturor obiectivelor de investiţii începute şi acordarea până la finele anului 2013 a tuturor sumelor restante pentru lucrările executate şi neplătite până la această dată, inclusiv a sumelor pentru cofinanţare, şi realizarea în continuare a tuturor obiectivelor de investiţii în construcţii şi a celor ce se află în perioada de pregătire a licitaţiilor pentru realizarea proiectului tehnic şi construcţia obiectivelor.

Pentru 2013 şi cu siguranţă începând cu 2014-2016, fondurile acordate României de Uniunea Europeană să fie alocate şi către toate proiectele de infrastructură eligibile la nivelul fiecărui centru regional de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, inclusiv a celor care din 2008 şi până în prezent au fost declarate neeligibile de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti, ştiindu-se că acestea s-au făcut politic. Această propunere, în condiţiile în care este acceptată, presupune reactualizarea studiului de fezabilitate şi obţinerea avizelor prevăzute de lege.

Pentru toate obiectivele de investiţii ce se vor accesa cu finanţare europeană să se simplifice metodologia şi condiţionările din ghidul programelor şi măsurilor, fiind suficiente îndeplinirea condiţiilor de necesitate, oportunitate, asigurarea mentenanţei şi executarea acestora pe proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi chiar în asociere între acestea şi consiliul judeţean, prin acordul acestora de executare a obiectivelor de investiţii şi pe proprietatea publică ce le aparţine.

Asigurarea finanţării integrale pentru funcţionarea localităţilor mici, inclusiv a unor sume necesare întocmirii proiectelor cu finanţare europeană.

Deputat PSD, Colegiul nr.4, Balş, Virgil Delureanu.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

S-a mai depus în scris la secretariat din partea Grupului parlamentar al PP-DD, declaraţia domnului deputat Alin Bucur.

Dacă în sală nu mai sunt deputaţi care doresc să susţină declaraţii politice, încheiem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, urmând ca la ora 10,00 să înceapă plenul Camerei Deputaţilor, cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

O zi bună vă doresc!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

Rog organele statului să se sesizeze cu privire la modul absolut ilegal prin care Guvernul Ponta s-a descotorosit rapid de Combinatele Mechel şi şi-au bătut joc de români!

În calitate de parlamentar PDL Cluj, îmi exprim dezamăgirea faţă de modul în care Guvernul Ponta înţelege să guverneze România, căpuşând bugetul de stat prin zecile de companii care au pierderi uriaşe sau obţin profituri mult diminuate, totul din cauza controlului politic al USL. În loc ca cei de la USL să se preocupe să instituie management privat al companiilor de stat din domeniul transporturilor sau energiei, astfel, încât pe de-o parte să se respecte acordul cu FMI, iar pe de altă parte să se asigure un management care să asigure profitul acestor companii, guvernanţii noştri se preocupă doar de a vota imunităţi parlamentare şi bugete direcţionate către baronii lor locali.

Pentru USL, minciuna este deja o obişnuinţă, iar lipsa soluţiilor pentru relansarea economiei este la ordinea zilei. Guvernul condus de Victor Ponta este singurul vinovat pentru amăgirea cetăţenilor României, pentru închiderea combinatelor din România şi pentru lipsa de soluţii în ceea ce priveşte salvarea locurilor de muncă. Deşi se numesc socialişti, şi prima lor preocupare ar trebui să fie cetăţeanul şi asigurarea unui trai decent şi locuri de muncă, USL, în general, şi PSD, în special, au uitat menirea politicilor lor, precum şi promisiunile îndelung vociferate în campania electorală, iar în loc să industrializeze ţara, aceştia nu fac altceva decât să o dezindustrializeze şi să îşi bată joc într-un mod grosolan de cetăţeni.

În momentul în care 5 fabrici importante din România, cum sunt fabricile Mechel, se vând pe 50 de euro, e un semnal foarte puternic că această afacere dubioasă a fost făcută doar de dragul de a lichida aceste companii, neexistând în niciun moment o transparenţă în acest proces de vânzare. De aceste lucruri s-au ocupat personal cei doi miniştri incompetenţi - Daniel Chiţoiu, groparul Oltchim şi Varujan Vosganian, ministrul fără nicio soluţie, sub stricta supraveghere a şefului lor pe scară ierarhică, în persoana domnului premier Victor Ponta, care trebuie să-şi prezinte urgent demisiile din Guvern pentru acest eşec major produs în economia românească.

Compania rusească Mechel a anunţat pe 19 februarie că renunţă la toate activele sale metalurgice din România (5 fabrici - Brăila, Buzău, Târgovişte, Oţelu Roşu, Câmpia Turzii), acţiunile activelor sale româneşti urmând să fie preluate de firma Invest Nikarom din Bucureşti. Suma tranzacţiei este de 230 de lei - 52 de euro. Victor Ponta a declarat pe 20 februarie la Cluj: "Este o investiţie privată; am verificat dacă s-au respectat toate condiţiile la momentul privatizării, şi s-au respectat. Iar criza în care se află compania, şi afectează multe alte ţări, este o realitate pe care nu am putut să o combatem". De asemenea, el a mai adăugat că va acorda "orice sprijin" pentru un nou investitor "care poate salva aceste uzine", dar că nu poate interveni în niciun fel în procesul de vânzare.

Îl rog pe Victor Ponta să le răspundă românilor doar la 3 întrebări:

Dacă el, în calitate de premier, nu poate interveni în procesul de vânzare, de ce se mai intitulează premier şi nu pilot de raliu?

Nu este el, premierul Victor Ponta, cel care trebuie să apere interesele economiei româneşti şi ale muncitorilor care au rămas pe drumuri?

A identificat până în acest moment soluţii cu care să vină în faţa oamenilor disponibilizaţi de la aceste companii care trăiesc de pe o zi pe alta şi care nu mai au bani de pâine?

Este inadmisibil ca un guvern de stânga să nu facă nimic pentru salvarea unor locuri de muncă. Asta înseamnă că tot discursul despre "PSD care ţine cu oamenii săraci" nu a fost altceva decât o altă minciună sfruntată. Victor Ponta şi USL le-au promis românilor locuri de muncă doar în campanie. Acum, după campanie, le promite şi le oferă doar şomaj. Guvernul Ponta e un guvern slab şi dezinteresat, iar Victor Ponta e un premier care nu ştie să se bată pentru muncitorii români. Românii care muncesc şi care produc nu se pot baza pe acest guvern.

Tocmai de aceea, în calitate de parlamentar al PDL Cluj, judeţ în care compania Mechel şi-a desfăşurat activitatea, ofer din salariul meu 52 de euro, pentru a răscumpăra aceste companii, gest pe care românii îl aşteptau de la Guvernul Ponta. Nu trebuie să rămânem nepăsători la acţiunile de fraudă ale statului şi la aceste încercări disperate de evaziune fiscală. Organele statului trebuie să se sesizeze în acest caz şi să tragă la răspundere adevăraţii vinovaţi de aceste crime împotriva economiei româneşti, iar Guvernul Ponta trebuie disponibilizat de români pentru incompetenţa de care a dat dovadă în tot acest timp.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Succese ale sportului românesc"

În urmă cu o săptămână omagiam de la această tribună efortul organizatorilor şi sportivitatea participanţilor la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE). Astăzi vreau să felicit plasarea sportivilor români pe un onorabil loc 8 între cele 45 de delegaţii participante.

Medaliile noastre au fost cucerite de Emil Imre, la short-track, în probele de 500 m (argint), respectiv 1.000 m (aur) şi Dorottya Buzaş (argint) la biatlon în proba de 6 km sprint. Două locuri 5 au fost obţinute de Cătălin Dimitrescu, la patinaj artistic, şi de echipa de sărituri cu schiurile la trambulina HS 100 (K90). Un loc 6 i-a revenit echipei României la hochei pe gheaţă. Trei locuri 8 au fost obţinute de săritorii cu schiurile, Iulian Pîtea, Dana Haralambie, şi de ştafeta mixtă a României la biatlon. Un loc 9 i-a revenit echipei României la schi fond, în proba de ştafetă mixtă pe 20 km, iar un loc 10 a fost cucerit de Tamas Antal, la patinaj viteză, în proba de 1.500 m.

Sunt tineri de care sunt convins că vom mai auzi, tineri de ale căror eforturi şi performanţe suntem şi vom fi mândri.

Avantajele desfăşurării acestei competiţii în bazele sportive din judeţul Braşov sunt multiple, însă cel mai important este acela că am dovedit că putem fi în lumea bună a sportului, că avem potenţial pentru performanţă în sporturile de iarnă. Infrastructura creată şi apetitul în creştere al tinerilor pentru sporturile de iarnă sunt premise care ne îndreptăţesc să visăm la mai mult, poate, peste doi ani, în Austria şi Liechtenstein.

Totodată, FOTE a arătat că atunci când există reguli clare şi o bună organizare se pot realiza lucruri de care să ne putem mândri. Sportul românesc are nevoie de direcţii precise, de orientări strategice care să ducă la expansiunea bazelor de selecţie prin dezvoltarea sportului de masă pentru copii şi tineri. Sunt necesare strategii interdisciplinare şi integratoare la nivel naţional pentru ca tinerii noştri creativi, isteţi şi capabili să ajungă sportivi de performanţă şi să-şi reprezinte ţara cu cinste în competiţii de orice nivel.

În încheiere, vreau să transmit felicitări organizatorilor, în special domnului Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, pentru consecvenţa cu care reuşeşte să promoveze olimpismul şi România.

Domnul Angel Tîlvăr:

"21 februarie - Ziua Internaţională a Limbii Materne"

Istoria Zilei Internaţionale a Limbii Materne este una de dată recentă şi îşi are originea în decizia UNESCO din anul 1999 care a stabilit ca anual, la data de 21 februarie, să se celebreze la nivel internaţional dreptul diferitelor grupuri etnice, în special al celor minoritare, de a-şi folosi limba maternă.

Decizia UNESCO a fost inspirată de Ziua Mişcării pentru Limbă, zi dedicată de statul Bangladesh comemorării tragicelor evenimente din ziua de 21 februarie a anului 1952.

În acea zi, studenţii de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul Pakistanului, pe atunci Bangladeshul fiind doar o provincie a acestui stat. Cum legile pakistaneze recunoşteau existenţa unei singure limbi, limba urdu, s-a ajuns rapid la violenţe între manifestanţi şi forţele de represiune, acestea din urmă făcând uz de focuri de armă, soldate cu uciderea unui important număr de studenţi.

Aşadar, începând din 21 februarie 2000, statele membre UNESCO şi-au propus să contribuie, prin protejarea dreptului de folosire a limbii materne, la protecţia, revigorarea şi promovarea bogatei diversităţi culturale care caracterizează lumea contemporană.

Iniţiativa UNESCO este, neîndoielnic, una lăudabilă, deoarece limba maternă a fiecărui grup etnic aparţine moştenirii culturale a întregii umanităţi, mărturia unor culturi şi civilizaţii de multe ori milenare. Limbile vorbite de fiecare etnie în parte reprezintă mărturia vie a evoluţiei noastre ca specie inteligentă, de altfel singura specie inteligentă din Universul cunoscut.

Din nefericire, potrivit statisticilor, mai mult de jumătate din numărul total al limbilor vorbite la scară planetară se află în pragul dispariţiei, iar omenirea nu-şi poate permite să asiste impasibilă la acest fenomen, deoarece pierirea oricărei limbi afectează, uneori iremediabil, înţelegerea trecutului nostru comun şi, pe cale de consecinţă, prefigurarea corectă a viitorului.

Este greu de calculat cât de mult ar fi evoluat artele, spre exemplu, dacă în lume ar fi existat astăzi mult mai mulţi vorbitori ai limbii latine, ca limbă vie, viguroasă şi în continuă evoluţie, şi nu doar puţinii iniţiaţi în vorbirea unei limbi moarte. Sigur, există traduceri ale operelor lui Petrarca, ale lui Virgilius sau ale lui Publius Ovidius Nasso, dar cât de fidele sunt, oare, aceste traduceri. Dar, este greu de crezut că o traducere dintr-o limbă care nu mai este folosită uzual poate interpreta fidel un mesaj transmis peste milenii, deoarece traducătorul, spre deosebire de autor, nu posedă deprinderea de a gândi în limba respectivă.

Şi limba latină reprezintă totuşi un caz fericit, în contextul discutat, deoarece, fiind limba celui mai important stat al lumii antice, Imperiul Roman, a lăsat moştenire o mare bogăţie de documente scrise şi continuă să fie folosită încă în cadrul unei importante instituţii, Biserica Catolică. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat, din nefericire, cu multe alte limbi care, nebeneficiind de atributul universalităţii caracteristic limbii latine, au dispărut în totalitate.

Extincţia unei limbi are loc, aşadar, nu doar în cazul în care are loc dispariţia bruscă şi totală a vorbitorilor săi, acestea sunt cazuri mai degrabă izolate, cel mai celebru dintre ele fiind cel al civilizaţiei Maya. Dispariţiile cele mai frecvente ale limbilor vorbite la un moment dat se produc, în special, atunci când vorbitorii acestora sunt împiedicaţi să mai gândească în limba respectivă, acesta fiind cazul tipic al asimilării etnice. Aşadar, odată cu dispariţia unei limbi, dispare o întreagă etnie şi prin aceasta, o întreagă cultură şi civilizaţie.

Din fericire, cel puţin în ultimii ani, organismele internaţionale, dar şi fiecare stat în parte au devenit, se pare, mult mai conştiente de pericolul pe care aceste fenomene nefaste îl reprezintă pentru moştenirea culturală comună, iar celebrarea anuală a Zilei Internaţionale a Limbii Materne reprezintă doar unul dintre multele exemple în acest sens.

Nu doar comunitatea internaţională, ci şi fiecare popor, naţiune sau grup etnic au dreptul şi, în egală măsură, obligaţia de a-şi proteja atât propria limbă, cât şi limbile celorlalte etnii cu care interacţionează. A apăra limba maternă, a ta sau a vecinului tău, nu este doar o chestiune de supravieţuire etnică, ci reprezintă şi o contribuţie definitorie la conservarea şi la dezvoltarea patrimoniului universal comun.

Statul român, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi profund fidel principiului unităţii în diversitate, respectă drepturile grupurilor etnice de pe teritoriul său de a-şi conserva şi a-şi promova propriile tradiţii culturale şi propria limbă, propria identitate etnică. Din acest punct de vedere, România poate fi considerată un adevărat model la nivel internaţional. Totuşi, poate că ar trebui intensificate eforturile întreprinse în favoarea etnicilor români, cetăţeni ai altor state, pentru a putea, la rândul lor, să îşi conserve propria lor identitate culturală, evitând pericolul de a fi asimilaţi etnic.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Repatrierea rămăşiţelor celebrului sculptor Constantin Brâncuşi"

Am avut onoarea de a participa, cu foarte puţine zile în urmă, la celebrarea celor 137 de ani de când, într-un micuţ sătuc din Gorj, vedea lumina zilei unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Brâncuşi.

Printre numeroasele valori pe care România le-a oferit umanităţii de-a lungul veacurilor se numără şi celebrul sculptor român, al cărui imens talent, manifestat în special prin marea sa capacitate de abstractizare a subiectelor reprezentate, a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea sculpturii moderne.

Chiar dacă cea mai mare parte a impresionantei sale cariere artistice s-a desfăşurat la Paris, asemenea celei a dramaturgului Eugen Ionescu, spre exemplu, genialul sculptor, plecat din Hobiţa Gorjului, nu şi-a uitat şi nu şi-a renegat niciodată rădăcinile sale adânc înfipte în pământul ţării sale. O elocventă dovadă în acest sens o constituie decizia sa de a lăsa moştenire statutului român atelierul său din Paris.

Din nefericire, autorităţile comuniste, care guvernau România anului 1957, au respins cu brutalitate şi, deopotrivă, cu inconştienţă nobilul, dar pe care sculptorul îl făcea ţării. Cauza refuzului categoric de a lua în proprietate atelierul unuia dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai sculpturii moderne a fost că, în ochii politrucilor vremii, Brâncuşi era întruchiparea artei decadente, "neangajante", care nu servea nici unuia dintre obiectivele majore ale epocii: colectivizarea agriculturii, industrializarea socialistă a ţării prin confiscarea capacităţilor de producţie de la proprietarii de drept ai acestora şi, mai ales, crearea unei culturi de tip nou, revoluţionar, prin importarea proletcultismului sovietic.

Astfel, atelierul Brâncuşi a intrat în patrimoniul cultural francez bucurându-se, anual, de atenţia a mii de vizitatori de pe întreg mapamondul.

Cazul Constantin Brâncuşi nu este singular. Şi un alt artist celebru, violonistul Niccolo Paganini s-a "bucurat" de o asemenea "înaltă apreciere" din partea statului italian, încât rămăşiţele i-au putut fi înhumate în pământul propriei sale ţări abia în anul 1853, la 13 ani după trecerea sa în nefiinţă. Motivul autorităţilor italiene de a-i refuza acestuia dreptul de a-şi găsi repausul veşnic în pământul ţării sale era acela că arta sa interpretativă era prea desăvârşită şi, deci, Paganini era suspectat de a fi încheiat un pact cu diavolul.

Nu este de mirare faptul că, în aceste condiţii, trupul marelui sculptor român se odihneşte la Paris, în Cimitirul Montparnasse.

De aceea, atât ca deputat, dar, în primul rând, ca cetăţean român, îmi exprim bucuria imensă şi susţinerea faţă de demersurile domnului Victor Ponta, prim-ministru al Guvernului României, de a iniţia demersuri energice şi fără precedent în scopul de a obţine dreptul de a aduce, în sfârşit, rămăşiţele pământeşti ale celebrului sculptor în România. Acest gest reprezintă un prim pas spre deprinderea respectului faţă de ţară, faţă de valorile pe care aceasta ni le-a oferit cu dărnicie de-a lungul timpurilor. Or, din acest punct de vedere, demersurile actualului Guvern de a face orice efort necesar pentru a-l reda, deplin, pe Constantin Brâncuşi ţării şi poporului său, pot reprezenta piatra unghiulară de care avem nevoie, de atâta amar de vreme, pentru a înţelege, în sfârşit, cât de norocoşi am fost să putem oferi omenirii şi patrimoniului universal asemenea nestemate şi cât de păgubitor este să-i tratăm cu indiferenţă tocmai pe cei mai valoroşi ambasadori de care poate beneficia un popor.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Reorganizarea administrativă a României - o necesitate"

Este clar pentru toţi actorii implicaţi în sectorul politico-administrativ românesc că procesul de regionalizare şi descentralizare reprezintă una din mizele importante ale anului 2013, în vederea unei dezvoltări coerente şi a unei absorbţii eficiente de fonduri europene.

Sunt sigur că toţi parlamentarii români, indiferent de culoarea politică, vor oferi tot sprijinul şi expertiza necesare ca acest proiect să fie finalizat şi implementat cât mai curând şi să putem folosi rezultatele pentru programarea bugetară europeană 2014-2020. Dorinţa noastră este să finalizăm în timp util ceea ce ne-am asumat prin programul de guvernare, astfel, încât la începutul anului viitor, regiunile să fie constituite şi funcţionale.

Condamn ferm încercările politicianiste ale unei părţi a opoziţiei, care, în lipsă de idei şi soluţii alternative la actuala coaliţie guvernamentală, încearcă să manipuleze opinia publică prin aruncarea în dezbaterea mediatică a unor teme false de discuţie.

Procesul regionalizării nu desfiinţează unităţi administrative-teritoriale, ba, mai mult, vor rămâne şi toate autorităţile locale din prezent, respectiv primari, consilieri locali şi judeţeni. Probabil că va exista un prefect regional, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, şi vor apărea în plus nivelul consiliului regional şi al preşedintelui de regiune, dar asta se va stabili în urma dezbaterilor pe care le vom organiza cu experţii în domeniu, reunite într-un consiliu consultativ.

Marota desfiinţării judeţelor nu există, iar cetăţeanul simplu nu are decât de câştigat în urma acestui proces. Instituţiile sunt aduse mai aproape de cetăţean şi vor fi conduse de un management public flexibil, care va potenţa resursele locale şi regionale. Autonomia financiară e o necesitate la nivel de regiune, fiind singura care poate duce la dezvoltarea infrastructurii regionale, să asigure coeziunea economică şi socială, să elimine disparităţile economice şi să evite izolaţionismul etnic.

Am încredere că desenarea noii structuri administrative a României va intra în discuţie în guvern, în iulie, va fi transpusă în Constituţie şi supusă implicit referendumului în octombrie, urmând ca, maximum o lună mai târziu, noii preşedinţi de regiuni şi consilierii regionali să fie desemnaţi.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

"Regionalizarea României - sub oblăduirea unui teleormănean"

Dezbaterile pe subiectul regionalizării sunt vechi şi recurente. Se pare că a fost nevoie de un politician din Teleorman ca acest subiect să se apropie de o variantă reală şi fezabilă. Consider că regionalizarea României trebuie tratată cu maximă seriozitate, fără pasiuni teritoriale sau etnice, cu legea în mână şi, foarte important, trebuie să fie un proces supervizat de specialişti în administraţia publică locală. Ambiţiile politice nu îşi au locul în această discuţie. În acest sens salut prezenţa în fruntea acestui demers a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman. Am încredere că domnul vicepremier, Liviu Dragnea, va lua în considerare şi sugestiile noastre ca parlamentari ai opoziţiei în elaborarea acestui mare progres în organizarea teritorială a României.

Funcţionăm pe o lege de organizare teritorială din 1968 şi a venit momentul să progresăm şi să lansăm o dezbatere coerentă pe această temă. Legea nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România a fost modificată de peste 200 de ori, dar niciodată modificată cu simţ de răspundere pentru cetăţeni şi niciodată în substanţa acesteia. Modificările au vizat aproape în exclusivitatea înfiinţarea de comune şi oraşe, aceste comune şi oraşe sunt, în cea mai mare măsură nesustenabile din punct de vedere financiar. Aşa am înţeles noi că se face o reformă administrativ-teritorială, cu scopul evident de a înfiinţa şi mai multe primării, şi mai multe posturi, şi mai multe cheltuieli inutile.

În acest sens, îmi permit să vă prezint câteva solicitări înainte ca acest proiect să intre în dezbaterea camerelor Parlamentului. În primul rând, vă rog să nu acceptaţi regionalizarea României pe criterii etnice, vă rog să nu permitem deturnarea unui subiect atât de important cum este reorganizarea administrativ - teritorială în acea zonă gri a discuţiilor interminabile legate de autonomie. Autonomia regională trebuie să fie, în opinia mea, aceeaşi pentru Teleorman, aceeaşi pentru Harghita şi aceeaşi pentru Maramureş. Vă reamintesc că politicile publice de integrare a minorităţilor în România sunt studii de caz pentru Uniunea Europeană, aşa că orice discuţie pe această temă nu îşi are locul.

În cel de-al doilea rând, vă rog, stimaţi colegi şi domnule vicepremier, stabiliţi cetăţeanul ca principal criteriu în dezvoltarea viitoarelor regiuni. Poate sună puţin cam vag, tocmai de aceea voi elabora. Pe parcursul reformelor administrative din România criteriul de bază a fost solidificarea unui sistem de administraţie publică neperformant. Suntem încă departe de cetăţeni şi de nevoile acestora. Suntem încă discreţionari în împărţirea resurselor către autorităţile publice locale, fie că vorbim de nivel judeţean, municipal sau comunal, avem discrepanţe mari între cele mai bogate şi cele mai sărace judeţe.

Vă vorbeşte unul dintre reprezentanţii celei mai sărace judeţe din România, şi ştiu foarte bine cât de greu le este teleormănenilor să îşi ducă traiul de zi cu zi faţă de cetăţenii altor judeţe. Această practică trebuie să înceteze, ca reprezentanţi ai poporului, haideţi să punem cetăţeanul în centrul preocupărilor noastre.

Stimaţi colegi, vă rog, în cel de-al treilea rând, să aveţi în vedere simplificarea administraţiei publice din România prin eliminarea judeţelor ca formă de organizare administrativ - teritorială. Proiectul iniţiat de Guvern nu este public asumat. Totuşi, există o formă a legii regionalizării pe care am avut ocazia să o studiez. Dacă această formă se apropie de realitate, atunci, vorbim efectiv despre o pătură administrativă nouă care va avea două efecte imediate:

Confuzia generală a populaţiei care nu va ştii cui să se adreseze pentru o problemă, reprezentantului judeţului sau reprezentantului regiunii. - Creşterea exponenţială a cheltuielilor publice pentru înfiinţarea unui nou aparat naţional administrativ şi creşterea cheltuielilor cu procesul electiv regional.

Altfel spus, ne îndepărtăm de cetăţeni, dar în acelaşi timp îi supunem la o cheltuială mai mare prin majorarea taxelor pentru întreţinerea unui sistem administrativ nou, care nu va face altceva decât să dubleze atribuţiile judeţelor de astăzi.

Vă prezint două soluţii în acest sens. În primul rând, se pot elimina judeţele şi implicit consiliile judeţele, atribuţiile acestora fiind preluate de către administraţia regională. Astfel, sistemul administrativ devine mai suplu, mai eficient şi mult mai aproape de cetăţean. Şi în cel de-al doilea rând, deschiderea unor filiale locale ale regiunilor cu un aparat de lucru minim, dar specializat astfel încât cetăţenii să aibă acces facil la resursele oferite de către consiliul regional.

În cele din urmă, vreau să vă rog, stimaţi colegi, să luaţi în considerare, cu această ocazie, comasarea autorităţilor publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor astfel încât să ajungem ca în termen de 10 ani să nu mai existe nicio unitate administrativ-teritorială care să nu se susţină din punct de vedere financiar. Dezvoltarea comunelor şi oraşelor mici în jurul unităţilor administrativ-teritoriale mai dezvoltate este o soluţie a viitorului şi singura posibilitate pe care noi o avem să reducem pe cât posibil diferenţele încă uriaşe între nivelurile de trai din România.

Trebuie să avem în vedere o strategie prin care să echilibrăm dezvoltarea regională a României. Trebuie ca, începând cu acest moment important al reformelor administrative, electorale şi constituţionale, să începem să implementăm un plan pe termen foarte lung prin care şi alte centre regionale să ajungă la nivelul de performanţă al Bucureştiului.

Vă rog să nu ratăm această ocazie. Eu vă respect, stimaţi colegi USL, poziţia de putere în care cetăţenii acestei ţări v-au plasat, dar vă cer şi responsabilitatea care vine odată cu acest nivel de putere. Am încredere că un teleormănean, aflat momentan în poziţia de responsabilitate pe care funcţia de vicepremier o cere, va putea duce la bun sfârşit regionalizarea şi m-aş considera cu adevărat norocos dacă va ţine cont de sugestiile mele, ca deputat de Alexandria şi ca reprezentant al opoziţiei în acest Parlament.

Domnul Călin Potor:

"Klaus Iohannis, un câştig cert pentru USL în Transilvania" Partidul Naţional Liberal a trecut într-o nouă eră a dezvoltării sale, odată cu intrarea în partid la Congresul de săptămâna trecută a reputatului primar al municipiului Sibiu, Klaus Iohannis, nou prim-vicepreşedinte. Ceea ce probabil a uimit mulţi analişti politici, cooptarea lui Iohannis în PNL, este, fără doar şi poate, o lovitură de maestru a preşedintelui Crin Antonescu. Partidul Naţional Liberal a câştigat un om cu o mare probitate morală şi profesională, a câştigat un primar deja celebru nu numai în ţară, ci şi dincolo de hotarele sale şi, nu în ultimul rând, PNL şi USL s-au întărit exemplar nu numai la nivel central, ci punctual, la nivelul Transilvaniei, unde lupta cu adversarii politici este mai dură decât în alte zone. Este un câştig şi pentru Regiunea Centru, din care face parte şi Alba, deoarece având un model de succes în faţă, liberalii, dar şi ceilalţi componenţi ai USL, vor fi motivaţi să muncească mai mult şi mai spornic pentru atingerea obiectivelor în viitoarele bătălii electorale.

Proiectul politic al noii echipe de conducere a PNL are în vedere susţinerea lui Victor Ponta ca premier al USL, modificarea Constituţiei, câştigarea alegerilor prezidenţiale şi parlamentare. Partidul Naţional Liberal a reafirmat că va face parte până la capăt din Guvernul Victor Ponta şi îl va susţine pe primul-ministru cel puţin până la capătul acestui ciclu electoral, respectiv în 2016. În baza valorilor şi angajamentelor din programul de guvernare, PNL îşi va face datoria la nivel guvernamental faţă de România. De asemenea, prin Rezoluţia de modificare a Constituţiei, adoptată de Congresul de la sfârşitul săptămânii trecute, PNL îşi doreşte un Parlament bicameral, cu cel mult 300 de membri în Camera Deputaţilor, iar Senatul să fie Cameră de reprezentare a regiunilor.

Recentul Congres a mai relevat faptul că PNL este unit şi solidar, având obiective importante pentru viitor, dincolo de realitatea conform căreia este acum cel mai important partid de dreapta din România. Consider că poziţionarea extrem de favorabilă din prezent a PNL va conduce anul viitor la rezultate excelente la alegerile europarlamentare, precum şi la câştigarea preşedinţiei României de către candidatul nostru, al USL, Crin Antonescu.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Justiţia este doar pentru justiţiabili"

Independenţa justiţiei este un deziderat declarat al clasei politice româneşti, de ani de zile, este un deziderat al oricărei democraţii şi nu este un deziderat, doar aşa, cu care să se împopoţoneze unii sau alţii, independenţa justiţiei este cea care dă încredere justiţiabilului că va avea parte de un proces cinstit şi de o sentinţă corectă.

În ultimul an, un anumit personaj a vorbit mereu despre independenţa justiţiei, dar s-a raportat la acest subiect strict din punct de vedere politic, uitând complet că rolul justiţiei nu este să aducă puncte politice, ci să facă dreptate oamenilor care apelează la sistemul judiciar. Pentru personajul în cauză justiţia înseamnă un anumit magistrat în fruntea Parchetului General şi un altul în fruntea CSM. Doar interese strict politicianiste! Poate că dacă personajul în cauză ar fi vorbit şi despre lipsa de încredere pe care mulţi dintre justiţiabili o au faţă de instituţiile din justiţie, atunci ar fi devenit puţin mai credibil.

Nu a făcut şi nu va face acest lucru pentru că personajului nu-i pasă dacă oamenii nu-şi găsesc dreptatea la tribunal, aşa cum nu i-a păsat de oameni când a hotărât să taie pensiile şi salariile. Este interesat doar cine va conduce Parchetul General, DNA şi CSM, şi ameninţă, prin epistole, că dacă cei pe care îi vrea el nu vor fi numiţi mai repede, primul-ministru se va face vinovat de neintrarea României în Schengen. O minciună şi o tentativă ieftină de manipulare, în condiţiile în care România trebuia să adere deja la Schengen în urmă cu doi ani de zile, în timpul ilustrei guvernări Boc (PDL).

Ceea ce este revoltător la acest nou serial epistolar este faptul că personajul pune, din nou, înaintea intereselor ţării, propriile sale interese, cu riscul de a face rău României. El este singurul care leagă aderarea României la Schengen de raportul MCV, chiar dacă nicio instituţie europeană nu face acest lucru.

Revoltător este şi faptul că, România se bucură de sprijinul majorităţii statelor UE pentru aderarea la Schengen, printre care şi Franţa, în timp ce toţi cei care se opun aderării noastre fac parte din PPE.

Poate că acest tip de revoltă i-a determinat pe judecătorii din cadrul Asociaţiei Magistraţilor din România să organizeze marţi o grevă judecătorească, în semn de protest faţă de Consiliul Suprem al Magistraturii care refuză, de o lună de zile, să-i revoce din funcţii pe judecătorii Alina Ghica şi Cristi Dănileţ.

Şi poate că tipul acesta de atitudine al magistraţilor va reuşi să-i dea de înţeles personajului că independenţa justiţiei nu se clamează, ci se respectă şi că în lumea magistraţilor există suficient de multe persoane capabile să asigure şefia Parchetului General şi a DNA pentru o mai bună funcţionare a acestor instituţii cu scopul de a creşte credibilitatea în rândul justiţiabililor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ce facem cu pensiile militarilor? Rezolvă ministerul sesizările primite sau declanşează un nou experiment social?"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă semnala iresponsabilitatea şi degringolada actualei guvernări în ceea ce priveşte situaţia pensionarilor.

Astfel, ca urmare a poziţiei şubrede în USL a ministrului muncii, interesele pensionarilor sunt sacrificate pe altarul războiului dintre PSD şi PNL. Lipsa de autoritate a actualului ministru al muncii pe acest subiect a produs panică şi confuzie în rândul pensionarilor. La Ministerul Muncii se operează şi după 9 luni de guvernare USL cu scuza "grelei moşteniri". USL tratează pensionarii ca o carne de tun, sunt buni în campania electorală, după care uită de problemele lor. Declaraţiile premierului Ponta privind menţinerea actualei legi a sistemului unic de pensii arată că toată retorica USL din perioada sa de opoziţie şi de campanie electorală a fost doar o propagandă ieftină. Cu responsabilitatea guvernării ca o sabie a lui Damocles deasupra capului, USL recunoaşte că această lege nu poate fi modificată pentru că ar strica nişte echilibre cu greu obţinute de ţara noastră.

România în acest moment nu îşi permite un nou experiment social. Acesta ar produce numai haos şi dezordine în sistem. Dacă există cazuri punctuale, acestea trebuie să fie rezolvate conform reglementărilor legale în vigoare. Vorbesc aici de acele cazuri în care există hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pe care niciun ministru nu le poate ignora, dar de la o excepţie să generalizăm mi se pare aberant. Aceste recalculări au fost făcute de o casă sectorială, nu de casa naţională de pensii, casă ce lucrează în sistem de atâţia ani şi care a calculat pensiile acestei categorii încă de la începutul înfiinţării ei.

A reclama modificarea Legii pensiilor pentru că au existat cazuri punctuale în care unele pensii s-au recalculat greşit este ca şi cum nu ai vedea pădurea din cauza copacilor. Nu demolezi o întreagă clădire doar pentru că pe un etaj ai observat nişte crăpături, repari doar acel etaj, dar laşi clădirea în picioare.

Dar revenirea la principiul pensiilor speciale, în care unii sunt mai egali ca alţii doar pentru că ar beneficia de un statut special, este o eroare care ar costa România pe termen lung. Mai mult, o astfel de decizie ar contribui la distrugerea ţesutului social şi aşa afectat de grelele decizii din anii cei mai grei ai crizei economice, unele categorii sociale ar fi îndreptate ostentativ împotriva altora. În lipsa unor prevederi constituţionale specifice, cum a fost cazul personalului de la Curtea de Conturi, singurul principiu prin care se poate face dreptate pentru cei mai mulţi este principiul contributivităţii.

Asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu urgentarea proiectului privind pensiile ocupaţionale. Mi-aş dori ca actualul guvern să facă din această lege o prioritate, pentru că pe termen mediu şi lung ar câştiga unele categorii de bugetari, fără a se pune presiune pe bugetul asigurărilor sociale.

Demararea unui nou proces generalizat de recalculare a pensiilor ar fi un experiment social pe care România nu şi-l mai permite, un proces care ar genera numai haos şi dezordine în sistem.

Domnul Dan Bordeianu:

"Consecinţe ale explorării şi/sau exploatării gazelor de şist în judeţul Vaslui"

De mai bine de un an de zile, opinia publică din judeţul nostru este frământată de controversele generate de explorarea gazelor de şist din zona Bârladului şi de perspectiva exploatării efective a acestor resurse naturale. În lipsa unor informaţii corecte, coerente şi conforme cu realitatea, deja s-a produs o poziţionare a presei scrise locale, a unor organizaţii ale societăţii civile şi a politicienilor, independent de orientările doctrinare şi partizane.

În momentul de faţă, avem şi comunităţi locale care, prin reprezentanţii lor, s-au pronunţat pro sau contra exploatării gazelor de şist în judeţul Vaslui. Pe de o parte, consiliile locale din comunele Iana, Tutova şi Pochidia s-au poziţionat "contra" şi au luat hotărârea de a interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul lor. Astfel, prin hotărârile adoptate în plenul consiliilor locale, "se interzice eliberarea de avize, certificate de urbanism şi autorizaţii de construire în vederea amplasării de construcţii, sonde de extracţie pe teritoriul comunei". De asemenea, prin aceleaşi hotărâri se interzice vânzarea, darea în administrare, concesionarea sau închirierea terenurilor proprietate publică a comunelor în scopul explorării şi/sau exploatării gazelor de şist. Pe de altă parte, hotărârile luate de către autorităţile locale din cele trei comunităţi vin la scurt timp după ce Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru explorarea gazelor de şist în trei perimetre din judeţul Vaslui, respectiv Păltiniş (comuna Băceşti), Popeni (comuna Găgeşti) şi Siliştea (comuna Pungeşti).

La începutul acestei luni, reprezentanţii companiei Chevron, în colaborare cu conducerea Consiliului Judeţean Vaslui, au organizat la Centrul de Afaceri Vaslui o dezbatere cu uşile închise pe marginea strategiei companiei de a explora şi exploata gazele de şist în perimetrul concesionat EV-2 în zona Bârlad, în suprafaţă de aproximativ 6350 km pătraţi. Mass-media locală nu a putut participa la această dezbatere, fapt care s-a reflectat negativ în percepţia publică. Pe fondul unor proteste antiguvernamentale organizate de Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlădene (GSCB) pe tema exploatării gazelor de şist în zonă, o parte a mass-media solicită parlamentarilor luarea unor poziţii publice referitoare la acest subiect controversat.

Ca membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, încerc să abordez problematica explorării şi/sau exploatării gazelor de şist din perspectiva impactului asupra securităţii naţionale. În primul rând, ar trebui să răspundem la întrebarea dacă există gaze de şist în România, exploatabile comercial? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, compania Chevron, cu acordul autorităţilor române (Guvern, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale), a demarat deja procedurile de explorare a potenţialelor depozite de gaze de şist. Această procedură presupune: 1) cercetarea geologică şi fizică a perimetrelor concesionate şi 2) evaluarea şi testarea informaţiilor culese în etapa de cercetare. Abia după finalizarea acestor etape, care durează aproximativ 4-5 ani, ne putem pune întrebarea dacă suntem sau nu de acord cu exploatarea zăcămintelor de gaze de şist, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

În ceea ce mă priveşte, exploatarea gazelor de şist reprezintă o oportunitate pentru independenţa (securitatea) noastră energetică. Apoi, mai înseamnă o oportunitate de creare de noi locuri de muncă pentru firmele subcontractoare ale Chevron, achiziţii de echipamente şi tehnologii performante, servicii de operare şi mentenanţă echipamente, plus toată infrastructura care decurge de aici. Însă procesul de exploatare a zăcămintelor de gaze de şist trebuie făcut astfel încât să nu fie prejudiciată securitatea mediului: contaminarea pânzei freatice, producerea de seisme, degradarea terenurilor post-exploatare etc. În concluzie, exploatarea gazelor de şist trebuie analizată de toţi factorii interesaţi (Guvern, autorităţi judeţene şi locale, companii etc.) din perspectiva dilemei de securitate: securitate energetică/economică versus securitatea/protecţia mediului înconjurător.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Guvernul Ponta mai mult a luat decât a dat!"

Cu sunete şi trâmbiţe, în luna decembrie a anului trecut Guvernul Ponta ne-a propus "o guvernare care să redea românilor speranţa, demnitatea şi mândria de a trăi în ţara lor", dar în schimb ce au primit: taxe şi impozite mărite, creşterea preţurilor la gaze, energie electrică, accize mărite la motorină şi, implicit, creşterea preţurilor la alimente ş.a.m.d.

Oare acestea sunt politicile de stimulare a creşterii economice? Stimaţi membri ai Guvernului, prin restructurare şi restrângerea arieratelor, prin lipsa investiţiilor, prin introducerea impozitului de 3% pe venit la IMM-uri doriţi ca românii să aibă o viaţă mai bună ?

Creşterea pensiilor cu 4%, precum şi reîntregirea salariilor bugetarilor nu vor acoperi inflaţia, pentru că ştim foarte bine că puterea de cumpărare va scădea, taxele pe care le introduceţi aproape săptămânal nu le va face viaţa mai uşoară, ci dimpotrivă. Şi parcă nu era destul, mai introduceţi şi coplata în sănătate, mai măriţi şi taxele locale, mai introduceţi şi timbrul de mediu.

Dar ceea ce este cel mai grav este intenţia Guvernului Ponta de a reinstitui pensiile de lux lovind în continuare în cei mulţi, adică 600.000 de pensionari care au pensia minimă de numai 350 lei, cărora această mărire de 4% le-a adus în portofel doar 14 lei. Dreptate vreţi să faceţi? Este oare echitabil?

Românii trebuie să ştie şi să conştientizeze că anul 2013 va fi un an greu, un an al scumpirilor şi al umilinţei, pentru că acest guvern a dat cu o mână şi a luat cu nouă.

Domnul Daniel Iane:

După fiecare tură de alegeri, în principal cele pentru formarea unei noi majorităţi parlamentare, partidele câştigătoare au tendinţa de a uita de procesul de construcţie internă. Partidul Naţional Liberal, prin congresul ce a avut loc la finalul săptămânii trecute, nu numai că a demonstrat că nu îşi ignoră demersul intern, dar a ales să se întărească prin aducerea în interiorul său a unor oameni de certă valoare.

Intrarea primarului Iohannis în PNL dă semnalul clar al faptului că liberalii sunt decişi să îşi respecte standardele impuse de parcursul istoric, dar şi de realităţile prezentului. Probitatea morală a lui Klaus Iohannis şi puterea de a construi - fapt imposibil de contestat de către cineva - aduce un plus de valoare României şi, implicit, PNL, ca partid aflat la guvernare.

Faptul că PNL a câştigat - alături de partenerii din USL - ultimele bătălii electorale este doar începutul luptei noastre. Ceea ce urmează în perioada următoare are o încărcătură mult mai mare şi de o importanţă covârşitoare pentru România. Este un mandat pe care noi, liberalii, ni-l asumăm în scopul rezolvării marilor probleme cu care se confruntă românii. Din punct de vedere personal şi politic consider că demersul meu în Parlament trebuie să fie fundamentat pe identificarea celor mai potrivite soluţii pentru valorificarea celei mai importante resurse pe care o are România: oamenii săi. Tocmai de aceea generarea de locuri de muncă prin dezvoltarea de afaceri solide, precum şi încurajarea spiritului de liberă iniţiativă pentru deschiderea de mici afaceri trebuie să fie sensul în care să se mişte politica ţării în perioada următoare.

Mai mult decât atât, dacă în prezent marea majoritate a iniţiativelor private sunt centrate pe dezvoltarea de servicii, cred că acum este momentul pentru încurajarea celor care au curajul să investească în producţie. Şi aici mă refer în egală măsură la cei care dezvoltă mari linii de producţie, capabile să genereze locuri de muncă pentru sute şi mii de oameni, cât şi la cei care doresc să îşi valorifice abilităţile şi proprietatea deţinută pentru dezvoltarea unor afaceri de familie.

În felul acesta tot mai mulţi români vor fi cei care îşi conduc propriul destin şi care, în mod implicit, vor contribui la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ziua păcălelilor USL"

Ieşenii vor zbura de pe Aeroportul Internaţional direct la Londra, Torino şi Bologna. Tarom anunţă că a inclus deja aceste rute în programul de primăvară şi că acestea urmează a fi inaugurate cel mai probabil de la 1 aprilie.

Mă întreb dacă domnul Fenechiu ştie de acest fapt sau e vorba de o nouă păcăleală marca USL?

Cei 17 parlamentari USL ne-au promis în campania electorală, cu mâna pe trandafiri şi pe săgeată, că aeroportul Iaşi va fi realizat. Nici nu au aşteptat ziua păcălelilor pentru a ne arăta că proiectul unui aeroport internaţional la Iaşi e lăsat în aer...

Poate vor face măcar un proiect de lege care să declare 9 decembrie o nouă zi a păcălelilor... USL.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"E momentul unei strategii privind rezidenţii"

Este nevoie de o strategie şi acte normative pentru a-i ajuta pe medicii rezidenţi.

Conform acestui proiect de act normativ rezidenţii pot fi incluşi în linia de gardă, în afara programului normal de lucru, pe răspunderea medicului titular de gardă şi doar dublându-l pe acest medic. Rezidenţii vor fi salarizaţi pentru această activitate, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, de către unitatea sanitară unde efectuează garda.

Proiectul este în concordanţă cu art. 41.(3) din Constituţia României şi corectează discriminările existente în acest moment în Legea nr.12/2008. Adoptarea acestui act normativ va duce la salarizarea oricărui medic rezident pentru activităţile prestate peste programul de lucru.

Salariile mici, neplata gărzilor, blocarea posturilor şi condiţiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puţini faţă de 1990. Medicii rezidenţi câştigă doar cinci lei (1,38 euro) pe oră, de zece ori mai puţin decât un coleg din occident şi după 3-7 ani de umilinţe aleg o altă ţară în care pot avea un trai decent.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fumatul dăunează grav sănătăţii"

Voi depune un proiect legislativ a cărui obiectiv este prevenirea şi combaterea fumatului în rândul tinerilor, precum şi adaptarea legislaţiei româneşti adoptate încă din 2002 la modificările semnificative survenite pe piaţa produselor din tutun şi în legislaţia europeană. Afirm că acest proiect legislativ mută accentul de pe măsurile coercitive aplicate consumatorilor pe informarea şi educaţia corectă a acestora, întrucât oferă consumatorilor informaţiile necesare atât pentru aprecierea riscurilor, cât şi pentru renunţare la consum. Totodată, actul normativ impune norme stricte producătorilor şi comercianţilor de produse din tutun.

Statisticile arată că fumatul debutează în 70% din cazuri înainte de 18 ani şi se asociază unui risc major de dependenţă şi unei mortalităţi de 50%. Fumatul ucide anual 700.000 de persoane în Europa, iar milioane de cetăţeni ai UE suferă de boli asociate cu fumatul - cancer, boli cardiovasculare şi respiratorii. 50% din fumători mor prematur, în medie cu 14 ani mai devreme, iar fumătorii petrec mai mulţi ani de viaţă caracterizaţi de o stare nesatisfăcătoare a sănătăţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că, în prezent, consumul de tutun ucide aproape şase milioane de persoane în fiecare an, ce ar putea creşte la opt milioane până în 2030, în cazul în care nu se iau măsuri pentru a inversa această tendinţă îngrijorătoare.

Acest act normativ previne şi combate efectele fumatului prin introducerea de noi norme în fabricarea, prezentarea şi comercializarea produselor din tutun, având rolul de a scădea atractivitatea acestora şi a informa exact asupra riscurilor asupra sănătăţii, precum şi a variantelor pentru renunţarea la fumat.

Propunerea prevede modificări şi completări ale Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun şi este în conformitate cu modificările din legislaţia europeană, cu propunerea de revizuire şi îmbunătăţire a directivei 2001/37/CE privind produsele din tutun adoptată de Comisia Europeană în 19 decembrie 2012, precum şi solicitărilor formulate de Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri.

Necesitatea modificărilor legislative este legată atât de evoluţia pieţei produselor din tutun, cât şi de evoluţia legislaţiei internaţionale în contextul în care Directiva 37/CE e valabilă din 2001.

Pe de o parte, pe piaţa produselor din tutun au apărut noi strategii de marketing ce implică utilizarea unor ambalaje sau arome, precum şi noi produse cum sunt ţigaretele electronice, dar şi noi informaţii ştiinţifice ce cresc eficacitatea avertismentelor privind riscurile consumului produselor din tutun.

Pe de altă parte unele din dispoziţiile Directivei 37/CE au devenit caduce odată cu intrarea în vigoare în 2005 a Convenţiei-Cadru pentru controlul tutunului (CCCT) a OMS, ratificată de toate statele membre UE, iar altele sunt în divergenţă cu legislaţia privind fabricarea, prezentarea şi comercializarea produselor din tutun aplicată în diverse ţări europene.

Concret, se modifică etichetarea şi ambalarea pachetelor de

ţigarete şi tutun de rulat urmărind patru direcţii:

a) Avertismente de sănătate şi alte mesaje: avertismente de sănătate combinate (imagine şi text sunt obligatorii pe 75% din feţele anterioare şi posterioare ale pachetelor de ţigarete şi tutun de rulat). Cantităţile de GNMC (gudron, nicotină, monoxid de carbon) sunt înlocuite cu mesaje de informare pe partea laterală a pachetului conform cărora fumul de tutun conţine peste 70 de substanţe care cauzează cancer. Informaţiile privind serviciile de renunţare sunt afişate pe ambalaj ca parte a avertismentului de sănătate.

b) Elementele promoţionale sunt interzise, fiind considerate înşelătoare. Produsele din tutun nu pot avea elemente promoţionale precum "natural", "organic" sau trimiteri la arome şi culori înşelătoare. Ţigaretele subţiri (slim) (<7,5 mm diametru) sunt considerate înşelătoare.

c) Forma şi dimensiunea pachetului: tutunul de rulat nu poate fi vândut în pungi mai mici de 40 g. Pachetele de ţigarete trebuie să respecte înălţimea, lăţimea şi adâncimea minime pentru a asigura vizibilitatea totală a avertismentelor de sănătate.

d) Ambalajele generice: se pot introduce în cazuri justificate ambalaje standardizate, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu tratatul şi să fie notificate în temeiul Directivei 98/34.

e) Produse din plante pentru fumat trebuie să poarte avertismente pentru sănătate.

Propunerea a fost adoptată în urma unei consultări ample a părţilor interesate, inclusiv a unei consultări publice care a generat 85.000 de răspunsuri. În timpul pregătirii a fost efectuată o evaluare detaliată a impactului, care a examinat efectele economice, sociale şi de sănătate ale mai multor opţiuni de politici avute în vedere. Mai multe studii externe au fost comandate şi în timpul procesului de evaluare realizat de Comisia Europeană.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Memento bugetar"

Reamintind discursul premierului privind starea naţiunii, putem concluziona că este saturat de mesaje politice în care sunt clamate noţiunile de transparenţă şi responsabilitate, Domnia Sa retrăgându-se în spatele funcţiei de simplu administrator al banului public.

Făcând analiză pe textul Domniei Sale constatăm că:

1. Promisiunile electorale privind creşterea nivelului de trai prin suspendarea austerităţii nu vor fi respectate:

a. Salariile bugetarilorvor fi îngheţate la nivelul actual, deşi salariul minim promis de USL este de 1200 de lei.

b. Reîntregirea acestora este strict nominală (inflaţia şi devalorizarea leului, precum şi tăierea tichetelor de masă, de vacanţă şi a celor cadou scăzând puterea de cumpărare mult sub cea din 2008).

c. Legea pensiilor impune Guvernului USL indexarea pensiilor cu 5,7%. Domnul Ponta a anunţat că va indexa pensiile cu rata inflaţiei, pe care o prognozează la 4%, deşi ea este mult mai mare, la care trebuie adăugată diferenţa de creştere reală a salariului mediu brut, care duce la creşterea punctului de pensie.

d. Creşterea preţurilor la curent electric (10%), la gaze naturale (10%), accize la combustibili (5%), taxe şi impozite locale (16%), reintroducerea sub altă formă a taxei auto.

e. Deşi s-a promis combaterea subfinanţării sistemului sanitar, guvernul va aloca doar 6,2 miliarde de euro, din care 1 miliard de euro se va duce în plata arieratelor. Asta înseamnă că fiecărui român îi revin aproximativ 300 de euro, de 10 ori mai puţin decât media europeană. Secretarul de stat Arafat declara că ne situăm la nivelul Europei anilor ’60 şi că media europeană din PIB alocată sănătăţii este de 8,9%, de peste două ori mai mare faţă de România. Chiar şi Albania alocă un procent mai mare decât noi. Nu se precizează şi probabil că nu se pune problema redeschiderii celor 182 de spitale închise sau construirii de spitale noi.

f. În ceea ce priveşte bugetul pentru educaţie, Guvernul se plasează cu totul în afara legii, alocând doar 3,14% din PIB, aproximativ jumătate din normele legale. În aceste condiţii nu se poate pune problema unui învăţământ competitiv şi a unui personal plătit cu salarii motivaţionale.

2. Este necesară continuarea acordului cu FMI, care a fost considerat criminal pe vremea când se află în opoziţie. Printre altele, aceasta va menţine blocarea posturilor din sănătate şi educaţie, domenii în care deficitul de personal se soldează cu efecte dezastruoase.

3. Inexistenţa măsurilor de stimulare economică.

a. USL promitea în campanie:

I. reducerea fiscalităţii;

II. TVA revine la 19%;

III. TVA pentru produsele agricole ajunge la 9%;

IV.impozitul pe venit devine regresiv, cu 16% cota maximă de impozitare;

V. CAS urma să fie redus, iar firmele care angajează tineri urmau să primească deduceri fiscale consistente;

VI. un milion de locuri de muncă.

b. În discursul promo de buget al premierul nu se identifica nicio măsură din cele de mai sus.

4.Diminuarea investiţiilor. Guvernul nu îşi propune decât continuarea investiţiilor începute, şi aceasta în contextul în care este dominat de un optimism nefundamentat privind atragerea a 2,5 miliarde euro din fonduri europene. Se ştie că anul trecut cabinetul său nu a fost nici pe departe un campion în acest domeniu.Se preconizează stabilirea priorităţilor investiţiilor în funcţie de criterii politice şi puterea baronilor locali.

Constatăm că Guvernul nu are nicio soluţie pentru promisiunile din campanie şi că în 2013 în cel mai bun caz vom supravieţui, dar nu avem motive să sperăm într-o creştere.

În viziunea noastră trebuie dezvoltate într-un plan de ţară proiecte capabile să ducă pe termen mediu şi lung la o creştere economică reală şi sustenabilă:

1. Recâştigarea rolului de motor al economiei al agriculturii;

2.Independenţa energetică, în special pe baza surselor regenerabile şi nepoluante;

3.Dezvoltarea infrastructurii;

4.Stimularea industriilor de înaltă performanţă;

5.Politici demografice pentru o naţiune puternică, sănătoasă şi educată:

a. Alocarea pentru sănătate a 8% din PIB;

b. Alocarea pentru educaţie a 6% din PIB;

c. Stimularea natalităţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul ne poluează, Guvernul ne taxează"

Timbrul de mediu reprezintă un ambalaj frumos pentru o nouă taxă auto. Guvernul ne obligă să plătim mai mult pentru a fi poluaţi mai mult.Aceiaşi oameni care ne promiteau înainte de alegeri eliminarea oricărei taxe auto ne golesc astăzi buzunarele printr-o taxă abuzivă şi discriminatorie şi uită să investească în drumuri sau să ofere facilităţi pentru cei care îşi doresc o maşină mai puţin poluantă.

Practic, această taxă are doar consecinţe negative:

1. În loc să stimuleze înnoirea parcului auto, se încurajează achiziţionarea de maşini vechi şi poluante noneuro sau euro 1 şi 2 la care timbrul de mediu este mai mic decât taxa de primă înmatriculare. La un parc auto de 5,4 milioane de maşini, în mare parte îmbătrânit, având înmatriculate 932.000 de unităţi mai vechi de 20 de ani, 1,3 milioane de unităţi vechi de 6-10 ani şi doar 640.000 de unităţi de maximum doi ani vechime consecinţele sunt previzibile: România riscă să devină debuşeul şi cimitirul maşinilor vechi din întreaga UE şi doar în 2012 s-a înregistrat o creştere de circa 85% a înmatriculărilor de autoturisme vechi.

2. Impactul negativ asupra economiei se datorează încurajării achiziţionării de maşini vechi având drept consecinţe reducerea producţiei şi comercializării de maşini noi cu răsunet global asupra locurilor de muncă şi a economiei. Doar în primele şapte luni din 2012 vânzările de maşini noi au scăzut cu 18,5%, ajungând la 50.003 de unităţi.

3. Este discriminatorie pentru că:

a) funcţionează ca o protecţie socială pentru cei bogaţi care dau zeci de mii de euro pentru maşini puternice care, prin consumul mare, sunt nocive pentru mediu, pentru că aceştia vor plăti mai puţin chiar decât cei care achiziţionează o maşina de oraş de mic litraj;

b) taxează diferit vehiculele comerciale;

c) taxează suplimentar pe cei care au dat în judecată statul pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare plătită înainte de 2007 pentru maşinile euro 3 şi 4;

4. Încalcă normele europene, fiind doar o taxă abuzivă ce nu respectă principiul "poluatorul plăteşte", iar atacarea în instanţă a unei taxe similare (cea de primă înmatriculare) a dus doar la:

a) restituirea acesteia în proporţie de 99% din cazuri;

b) neajunsuri generate, la nivelul personalului de execuţie din instituţiile statului, de depunerea cererii de restituire a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti prin decizii definitive şi irevocabile, şi la nivelul personalului de conducere, constând în generarea de costuri suplimentare uriaşe privind necesitatea înfiinţării de birouri speciale şi angajării de personal pentru primirea şi soluţionarea acestor cereri, precum şi obligativitatea plăţii de dobânzi fiscale la banii ce sunt restituiţi către persoane şi, în unele cazuri, de daune colaterale moratorii sau cheltuieli de judecată stabilite prin instanţă.

Nu în ultimul rând, s-a ajuns la imposibilitatea respectării termenelor legale de 45 de zile privind prin restituirea sumelor de bani, ceea ce contravine tuturor normelor de drept român sau comunitar. Acest lucru a ridicat semne de întrebare privind justiţia din România, datorate necorelarii normelor legale de timp cu punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ipohondrii politici sau imunitatea bolii"

Nu mai e o noutate în România ca un demnitarsă nu suporte regimul de detenţie din cauza bolilor apărute peste noapte sau să poată fi tratat doar peste mări şi ţări,ca ordonatorii de credite anchetaţi pentru fraudă să ajungă la urgenţe chiar în ziua în care trebuie să se prezinte în faţa DNA-ului, ca cei pasibili de anchetă sau cei care trebuie schimbaţi din funcţii să intre subit în concediu medical.

Multiplelecontroverse legate de posibila obstrucţionare a justiţiei în toate aceste cazuri în care sunt implicaţiadesea cei care ne conduc justifică pe deplin un astfel de proiect legislativ.

Cazierul medical va cuprinde totalitatea datelormedicale care atestă starea de sănătate a celoraflaţi în astfel de funcţii prin alegeri, concurs sau numire în condiţiile respectării confidenţialităţii şi secretizării.

Cazierul medical va fi actualizat ori de câte ori survin modificări în starea de sănătate, obiectivate prin documente medicale.

Cazierul medical va putea fi accesat doar la cererea instanţelor.

El va fi utilizat pentru clarificarea evoluţiei situaţiei medicale, prevenind obstrucţionarea justiţiei.

Conform acestui proiect legislativ, depunerea unui cazier medical care nu corespunde adevărului constituie infracţiune de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.

Nerespectarea termenelor de depunere a cazierului medical constituie contravenţie sancţionată cu amendă de la 50 lei la 2.000 şi duce la sesizarea din oficiu a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Obligativitatea cazierului profesional e un prim pas spre limitarea "imunităţii" parlamentare la declaraţiile politice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Doctor sau dottore ?"

Recentele controverse legate de pregătirea celor care ne conduc justifică pe deplin un astfel de proiect legislativ. Mi se pare firesc ca atunci când te hotărăşti să candidezi pe o funcţie de demnitate publică să-ţi pui dosarul profesional cu tot ce înseamnă diplomă. Nu este condiţionat dreptul de a fi ales de pregătirea profesională, dar mi se pare firesc mie, ca alegător, să ştiu şi eu ce pregătire şi competenţe au cei care vor să ne guverneze, aşa cum ştiu de unde îţi procuri banii sau ce interese ai.

Ne-am săturat ca cei care ne conduc să-şi ascundă nivelul de competenţă în spatele funcţiilor colorate de partid. Ne-am săturat să nu ştim dacă miniştrii au sau nu au bacalaureatul, dacă au sau nu doctorate, precum şi de examene pe posturi ce presupun un anumit nivel de pregătire la care concursul se ţine joi, iar postul e ocupat de marţea precedentă, sau de chelnerii ajunşi şefi de regii.

Introducerea cazierului profesional clarifică situaţia nivelului de pregătire şi a parcursului profesional ce recomandă o anumită persoană pentru ocuparea unei funcţii, arătând competenţele şi realizările până în acel moment.

În plus, menţionarea publică a cazierului profesional în momentul ocupării unei funcţii va preveni salturile profesionale sau ştiinţifice pe care unii dintre cei cu funcţii înalte le obţin pe parcursul exercitării mandatelor.

Obligativitatea cazierului profesional e un prim pas spre depolitizare, dând o şansă celor competenţi în faţa obedienţilor susţinuţi politic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Afară cu penalii din Guvern!"

Politica la vârf implică responsabilitate şi credibilitate. Asta doar în teorie. În practică, "familia" politică asigură fuga de justiţie şi refugiul în Parlament sau în Guvern a peste douăzeci de politicieni penali.

În loc de puşcărie, aceştia îşi "execută" pedeapsa într-un fotoliu confortabil, fiind "condamnaţi" să continue dezvoltarea propriilor afaceri.

Ne-am săturat de astfel de situaţii! De aceea am depus un proiect de act normativ care dă afară politicienii penali din Parlamentul şi Guvernul României.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Un obiectiv important pentru Guvernul USL: autostrada Comarnic-Braşov"

Faptul că autostrada Comarnic-Braşov este unul dintre cele mai importante obiective pe care Guvernul USL le-a marcat ca fiind absolut necesare de realizat cât mai curând posibil este confirmat de recentele declaraţii ale premierului Ponta, care a recomandat miniştrilor din cabinetul său, dar şi instituţiilor abilitate să găsească cele mai rapide soluţii pentru deblocarea licitaţiei.

Finalizarea autostrăzii Comarnic-Braşov este unul dintre proiectele pe care Guvernul USL le-a avut în vedere încă din programul de guvernare.

Dezvoltarea temeinică a infrastructurii este un deziderat care n-ar trebui să lipsească din nicio listă de priorităţi a unui guvern responsabil. Din păcate, acest lucru nu a fost transpus din vorbe în fapte şi de către foştii guvernanţi, cei atât de lăudaţi şi premiaţi, la scenă deschisă, de către preşedintele Băsescu.

Îmi amintesc cum, în campania electorală din 2008, domnii Stolojan şi Berceanu le promiteau românilor sute de mii de km de autostrăzi, dar din momentul intrării lor la guvernare au uitat subit ceea ce au promis, iar România s-a ales numai cu blocaje şi pagube în acest sens.

Autostrada Comarnic-Braşov a rămas doar la stadiul de proiect şi din cauza fostului ministru al transporturilor, domnul Radu Berceanu, care a refuzat în 2009 să aprobe demararea procedurilor de licitaţie şi semnarea contractului, neluând niciun moment în considerare faptul că acest proiect, dus la timp până la finalizare, ar fi fost nu numai o gură de oxigen pentru turismul din judeţele Prahova şi Braşov, dar şi un motiv în plus - unul temeinic chiar -, pentru a putea spori substanţial atractivitatea acestor judeţe pentru potenţialii mari investitori.

Încă de la începutul acestui an, actualul premier, domnul Victor Ponta, a cerut insistent găsirea unei soluţii, eventual în instanţă, pentru reluarea licitaţiei autostrăzii Comarnic-Braşov, considerând, pe bună-dreptate, că aceasta a fost iar suspendată "pentru Sfântul Aşteaptă" de către Consiliul de Soluţionare a Contestaţiilor.

Guvernul USL nu-şi bazează guvernarea pe promisiuni deşarte, ci chiar încearcă din răsputeri să mişte aceste proiecte atât de vitale pentru dezvoltarea ţării şi doreşte ca, până la sfârşitul lunii februarie, să fie reluate procedurile pentru autostrada Comarnic-Braşov şi să se anunţe precalificarea.

Domnul Dorel Covaci:

"Emilia Comişel - o viaţă dedicată cântecului popular românesc"

Pe data de 28 februarie se împlinesc 100 de ani de la naşterea doamnei folclorului românesc, Emilia Comişel, profesor universitar doctor, etnomuzicolog de talie internaţională, folclorist, membru al Uniunii Compozitorilor din România.

S-a născut la Ploieşti şi a început studiile muzicale pentru vioară la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, cunoscutul institutor, profesor de muzică şi dirijor de cor, Gheorghe Comişel.

Încă din timpul studiilor universitare, la recomandarea profesorului, compozitorului şi cercetătorului ştiinţific Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei româneşti, Emilia Comişel s-a dedicat studierii, cercetării şi valorificării creaţiilor muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar şi din teritoriile locuite de românii din afara graniţelor (Canada, Grecia, Italia, Albania, Franţa, Iugoslavia, Bulgaria).

Studentă energică, pasionată, disciplinată, mânată de aspiraţii înalte, a făcut primele studii de teren în Fundu Moldovei în 1928, în Drăguş, Transilvania, în 1929, şi în Runcu, Gorj, în 1930. Încă din tinereţe a rămas definitiv ataşată de plaiurile vestice. A publicat nenumărate studii şi cărţi despre folclorul din ţinutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei şi, nu în ultimul rând, zona Făgetului - Timiş, un ţinut de suflet pentru Domnia Sa.

Iubitoare a plaiului, portului şi tradiţiilor, a cules peste 9.000 de melodii, mărturii peremptorii ale geniului ţăranului român. Mică de statură, veselă şi plină de energie, călătorea neobosită prin cele mai îndepărtate şi uitate colţuri ale ţării, cu trenul, şareta, căruţa sau pe picioare, pe arşiţă sau prin ger, pentru a mai afla vreo comoară ce sta gata să fie scoasă la lumină. Pe vreme aspră, ştia că are cele mai mari şanse să găsească ţăranul la casa lui, cu timp şi dispoziţie de cântat şi povestit, de legănat lacrimi şi doruri. Aceasta era marea ei fericire: să descifreze tainele şi expresivitatea artistică a sufletului românesc.

Strălucit discipol al marelui Constantin Brăiloiu, Emilia Comişel a izbutit să publice întreaga sa operă în 8 volume. În paralel cu activitatea ştiinţifică, a fost şi un eminent cadru didactic, iniţial la Liceul Pedagogic din Ploieşti, apoi a predat cursuri de folclor la Universitatea de Muzică Bucureşti.

I s-au decernat, de-a lungul carierei, ordine şi medalii ale statului român, premii ale Academiei Române şi distincţii internaţionale: ca membru al Societăţii Internaţionale de Folclor din Londra, Paris, Basel (Elveţia), trei premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi, în 2008, Marele Premiu al acestei prestigioase uniuni de creaţie. A fost numită cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti şi Făget - Timiş.

Suflet mare şi bun, a sprijinit debutul a numeroşi interpreţi de muzică populară cu talent şi le-a ghidat paşii către atingerea gloriei profesionale. Nume cu sonoritate în folclorul de prim rang îi datorează poate netezirea drumului în viaţă, o încurajare la momentul oportun, repertoriul, costumele sau alte alegeri inspirate în carieră. În acest scop, al ajutorării şi propulsării tinerelor talente, al diseminării gustului pentru folclor în rândul noii generaţii, s-a ocupat şi de organizarea unor festivaluri şi evenimente folclorice şi de lansarea tinerilor cântăreţi populari.

O femeie cu o bogăţie sufletească imensă, pe care am avut norocul şi onoarea de a o cunoaşte, a trăit extrem de modest şi cumpătat. A suferit drama marilor oameni ai culturii româneşti, peste care contemporaneitatea aşează praful uitării, încă din timpul vieţii, odată ce bătrâneţea neiertătoare îi izolează de tot ceea ce reprezintă carieră, profesiune, viaţă activă.

După o viaţă neobosită, a cărei constantă a fost o mare iubire faţă de oameni şi faţă de muzica tradiţională românească, a trecut în lumea cea veşnică, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o şi au preţuit-o.

Avem printre noi oameni mari, care slujesc cu demnitate şi credinţă neamul românesc, care ne îmbogăţesc cu inestimabile valori cămara sufletului, dar nu ştim să îi apreciem în timpul vieţii. După trecerea lor în nefiinţă conştientizăm păcatul, dar trăim în continuare cu el. Peste toţi şi toate se va aşeza cenuşa timpului, în cele din urmă, dar e un sacrilegiu să nu le arătăm preţuirea şi respectul cuvenit marilor nume ale culturii româneşti, atâta timp cât încă mai avem şansa de a-i avea printre noi.

Cu veşnică recunoştinţă, ne rugăm pentru ei, pentru odihna şi pacea sufletului lor!

Domnul Mihăiţă Găină:

"Absorbţia fondurilor europene"

În cei 6 ani care s-au scurs din exerciţiul bugetar şeptenal al Uniunii Europene, niciunul dintre guvernele României, care au avut la dispoziţie bani europeni, nu a reuşit să valorifice cât de cât această resursă financiară deosebit de preţioasă. S-a spus, uneori superficial şi cu răutate, altă dată pe bună dreptate că, deşi sunt fonduri nerambursabile, aceşti bani nu prezintă interes pentru că din ei nu se poate fura. Cauzele, fie obiective, fie subiective, sunt însă mult mai diverse şi mai serioase.

Fiind la începutul unui nou ciclu de guvernare nu este lipsit de importanţă să fixăm mai bine situaţia în care ne găsim la ora actuală în acest domeniu, ceea ce ne va permite să punem într-o lumină corectă atât eşecurile de până acum, cât şi eventualele reuşite din acest an şi din cei următori.

Iată în câteva cuvinte cum stă situaţia.

România plăteşte anual 1,3-1,5 miliarde de euro sau aproximativ 1% din PIB-ul său la bugetul Uniunii, suma plătită până acum însumând puţin peste 8 miliarde de euro; cu alte cuvinte, între 2007 şi 2013, România va contribui cu maximum 10 miliarde de euro, şi ar putea primi în schimb peste 30 de miliarde. Per total, între 2007 şi 2012, am contribuit cu 8,36 miliarde şi am primit 11,33 miliarde, de unde rezultă o diferenţă de 3 miliarde euro. În acest fel se poate argumenta că ţara noastră este o beneficiară netă de fonduri europene, spre deosebire de marii contribuitori care primesc mai puţin decât contribuţia lor la bugetul Uniunii. În şeptenalul 2007-2013, UE ne-a pus la dispoziţie circa 33 miliarde de euro, respectiv 5,5 miliarde pe an, aici fiind cuprinse fondurile structurale, în valoare de aproape 20 de miliarde, şi cele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Cum am afirmat mai sus, marea problemă şi blamul asupra guvernelor de până acum se reţin în gradul extrem de redus de absorbţie, abia o treime dintr-un total de 33 de miliarde de euro. Efectele pozitive ale acestora - cei mai ieftini bani - nu se simt în viaţa românilor, deoarece diferenţa anuală dintre cât dăm şi cât primim este foarte redusă. De exemplu, anul trecut, în 2012, am primit doar un plus de 313 milioane de euro. Aici este vorba de sumele brute, pentru că la o analiză mai aprofundată se poate să descoperim că românii sunt nevoiţi să facă cheltuieli suplimentare pentru accesarea banilor europeni şi care nu sunt luate în considerare la decontare, ceea ce ar face şi mai inconsistentă diferenţa dintre cât am luat şi cât am dat, ca să nu mai vorbim de proasta plasare a unor investiţii.

Din acest punct de vedere, autorităţile româneşti cu răspunderi în domeniu sunt codaşele Uniunii Europene, chiar şi în comparaţie cu vecinii noştri bulgari. Astfel, cu referire strict la fondurile structurale (fără agricultură şi dezvoltare rurală), România a înregistrat, la sfârşitul anului trecut, un grad efectiv de absorbţie de 11,5% (2,3 miliarde din 20 de miliarde), iar Bulgaria mai mult decât dublu, cu un grad de absorbţie de 26,7%. În 2012, în timp ce România sporit gradul de absorbţie cu 5,9 puncte procentuale, Bulgaria a reuşit o creştere de 8,5 puncte procentuale.

Cu toate aceste neîmpliniri de până acum, fondurile europene constituie o resursă extraordinar de importantă pentru noi, căreia trebuie să-i acordăm un tratament de excepţie. Acesta este motivul pentru care consider că absorbţia fondurilor europene constituie provocarea numărul unu şi proba cea mai elocventă a capacităţii actualului guvern.

În aceste condiţii, mi se par absolut fireşti ţintele mobilizatoare, dar posibil de atins cu un efort deosebit, pe care actualul Guvern şi le-a fixat prin bugetul de stat şi prin măsurile luate pentru asigurarea realizării obiectivelor de a urca absorbţia fondurilor europene la 50% în acest an şi la 80% până în 2015.

Am toată încrederea că Guvernul Ponta şi Ministerul Fondurilor Europene, prin domnul ministru Eugen Teodorovici, care am constatat că a dispus deja o serie de măsuri în sistemul intern şi demersuri la autorităţile UE, vor găsi în continuare resursele umane, manageriale şi politice suplimentare pentru a debloca cât mai repede desfăşurarea tuturor programelor finanţate cu bani europeni, blocate din vina foştilor guvernanţi, şi de a pune în funcţiune noul dispozitiv uman şi administrativ prin care banii din fondurile europene, care au rămas de cheltuit din bugetul anterior şi cei care vor veni prin bugetul 2014-2020, să poată contribui din plin la dezvoltarea României şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii concetăţenilor noştri.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"PNL, prin acţiunile sale diplomatice, susţine intensificarea eforturilor Guvernului USL de aderare a României la spaţiul Schengen"

În contextul intensificării eforturilor de aderare a României la spaţiul Schengen, preşedintele liberal al Senatului, domnulCrin Antonescu, i-a făcut o invitaţie oficială preşedintelui Senatului Olandei, domnul Fred de Graaf, care a efectuat, astfel, săptămâna trecută, între 21 şi 23 februarie, o vizită oficială la Bucureşti.

În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Olanda am participat şi eu la întâlnirea oficială care a avut loc vineri dimineaţă, între domnul Fred de Graaf şi domnulCrin Antonescu.

Având în vedere faptul că în luna decembrie Consiliul European a făcut o solicitare adresată Consiliului JAI ca la reuniunea din 7 martie să analizeze luarea unei decizii privind intrarea României şi Bulgariei în Schengen, consider că atât Guvernul României, cât şi parlamentarii USL trebuie să depună toate eforturile diplomatice necesare pentru ca ţara noastră să poată primi în curând un răspuns favorabil în acest sens.

De aceea, cred că răspunsul pozitiv al preşedintelui Senatului Olandei, domnul Fred de Graaf, la invitaţia preşedintele Senatului, domnulCrin Antonescu, poate fi încadrat, în acelaşi timp, şi în categoria unui important demers de consolidare a relaţiilor bilaterale dintre România şi Olanda, din partea celor doi oficiali, ţinând cont şi de importanţa şi potenţialul relaţiilor economice dintre cele două ţări - Olanda fiind primul investitor străin din economia României.

În acest context, consider că aprecierile publice ale celor doi preşedinţi - cel al Senatului Olandei şi cel al Senatului României - clarifică unele aspecte, puse anterior sub semnul întrebării.

Astfel, preşedintele Senatului Olandei, domnul Fred de Graaf, a declarat, vineri, după întrevederea pe care am avut-o împreună cu preşedintele Crin Antonescu, următoarele: "I-am spus şi colegului meu că uneori o relaţie bună între parlamente înseamnă şi punerea de presiune pe guverne pentru a obţine rezultatele pe care ni le dorim şi unii, şi ceilalţi".

De asemenea, domnul Fred de Graaf a subliniat că dincolo de citirea unor "voluminoase rapoarte scrise", în relaţia dintre cele două ţări este importantă şi întâlnirea oficialilor şi discutarea onestă a punctelor comune şi diferite de vedere: "Cred că este foarte important să experimentăm şi astfel relaţiile între ţări şi parlamentele din UE, pentru că toţi citim rapoarte scrise foarte mari, dar cel mai bun mod de a cunoaşte prietenii este să îi întâlneşti, să vorbeşti cu ei şi să fii foarte onest cu privire la tot ce ne uneşte, dar ne şi desparte".

Precizez faptul că domnul preşedinte Crin Antonescu i-a răspuns omologului olandez că atât Guvernului României, cât şi majoritatea parlamentară de la Bucureşti au "determinarea şi voinţa politică" pentru ca România să răspundă "tuturor exigenţelor" privind subiectul aderării la spaţiul Schengen.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Congresul PNL, succes al unei conduceri liberale puternice, credibile şi performante"

Alături de peste 1.500 de delegaţi din întreaga ţară, am participat, la sfârşitul săptămânii trecute, împreună cu mai mulţi membri ai filialei PNL Constanţa, la Congresul Partidului Naţional Liberal, organizat în Bucureşti, la Palatul Parlamentului.

Evenimentul a reprezentat un moment de bilanţ, firesc după desfăşurarea alegerilor locale şi parlamentare de anul trecut, pe de o parte, dar şi de reafirmare a unor noi obiective şi direcţii de acţiune în noul context politic, pe de altă parte. Prin rezultatele pe care le-a obţinut atât la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare, catalogate drept cele mai bune din istoria sa postdecembristă, Partidul Naţional Liberal s-a consacrat definitiv ca cel mai mare partid de dreapta de pe scena politică.

Drept urmare, Congresul PNL din 22-23 februarie a.c. a avut ca principală miză modificarea statutului, astfel încât structurile de conducere să corespundă transformării partidului într-unul mare, puternic. Astfel, noua echipă aleasă de delegaţii prezenţi la Congres este, într-adevăr, cea mai credibilă, mai performantă şi mai puternică posibil.

În ciuda celor care pe la anumite posturi de televiziune sau în anumite ziare se lamentau aducând fel de fel de critici conducerii liberale, dar şi a unor dispute care vizau deturnarea Congresului, putem spune că PNL a ieşit, după evenimentul din 22-23 februarie, întărit şi mult mai puternic.

Reconfirmat la şefia partidului cu peste 90% din voturile celor prezenţi la Congres, Crin Antonescu a spulberat contestaţiile din interior. Parcă anticipând rezultatul, niciunul dintre criticii săi nu l-a mai atacat direct, preferând ca, în ciuda provocărilor, să abordeze subiecte legate de modificarea Constituţiei ori promovarea tinerilor pe scena politică autohtonă.

Partidul Naţional Liberal este astăzi cel mai mare partid de dreapta din România şi reafirmă ca obiectiv strategic pe termen lung reconstrucţia dreptei autentice, bazată pe valori, şi nu derivată din conjuncturi şi contrazisă de acţiunea politică. În intervalul scurs de la precedentul congres, PNL şi-a depăşit irevocabil nu numai condiţia de partid mic, exprimată într-o marjă procentuală restrânsă, ci şi tipul de atitudine şi mentalitate care îl ţinea blocat la un nivel de reprezentare incongruent cu forţa şi angajamentului său.

Pe de altă parte, nu pot să închei fără să amintesc faptul că acest congres reprezintă şi un câştig important pentru filiala Constanţa a Partidului Naţional Liberal, aceasta având, pentru prima oară în istoria sa, doi reprezentanţi în conducerea centrală a partidului.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Aderarea la Schengen nu va putea fi posibilă decât printr-un efort politic colectiv"

România îndeplineşte toate condiţiile tehnice de aderare la spaţiul Schengen. Acest lucru este acceptat şi consemnat ca atare de mai multe ţări şi lideri europeni încă din urmă cu doi ani. Din această perspectivă, întârzierea acceptării noastre în Schengen reprezintă o dovadă a faptului că nu există o coeziune foarte bună la nivel decizional în cadrul Uniunii Europene. Faptul că ni se impune respectarea unor criterii tehnice, dar judecata nu se face pe baza acestora, arată cel puţin un dublu limbaj extrem de periculos, care creează precedente.

Intrarea României în spaţiul de liberă circulaţie european a devenit, deci, o problemă majoră de politică externă, căreia guvernele trecute nu au reuşit să-i găsească o rezolvare. Atât timp cât există principiul vetoului pe acest subiect, va exista şi posibilitatea unei politizări în exces - am văzut în urmă cu doi ani scandalul creat cu Olanda, care s-a folosit de acest drept tocmai pentru a se rezolva o problemă politică internă. Acelaşi lucru s-a mai întâmplat pe parcurs - se devoalează, deci, o slăbiciune conceptuală a felului în care a fost gândit procesul de aderare. Condiţionarea sa de unanimitate pare cel puţin greşită, având în vedere că există multe ţări europene şi sunt toate şansele ca măcar în câteva dintre acestea să aibă loc alegeri şi să existe, implicit, tensiuni politice.

Ideea recent lansată de corelare a aderării la Schengen de îndreptarea unor critici din raportul MCV este extrem de periculoasă. Acceptarea faptului că, deşi îndeplinim criteriile tehnice, ar trebui să facem nişte eforturi suplimentare, care nu au fost cerute altor ţări la intrarea în spaţiul de liberă circulaţie, ar putea crea imaginea că România este o ţară europeană de rang secund. Din acest punct de vedere, Preşedintele Traian Băsescu greşeşte grav prin poziţionarea sa publică. Nu e normal să acceptăm să ni se pună condiţii suplimentare, când cele iniţiale au fost deja îndeplinite. Dacă vom face asta, pe viitor lucrurile s-ar putea înrăutăţi în raport cu cerinţele UE.

Singura rezolvare posibilă a acestui impas ţine de găsirea unui consens politic între toate forţele din România. Asta înseamnă comunicare şi acţiuni concrete la unison, de la trimiterea unei scrisori comune de angajament a factorilor decizionali interni (preşedinte, premier şi şefii Camerei Deputaţilor şi Senatului), până la lobby activ prin intermediul familiilor politice europene. Cred că dincolo de disputele interne, mai importantă este evoluţia României - nu putem să ne punem beţe-n roate şi să politizăm acest subiect. PSD a vorbit deja cu socialişti europeni, PNL, cu reprezentanţii ALDE, rămâne doar ca PDL să aibă discuţii cu PPE şi să-i convingă pe aceştia că procesul a fost suficient întârziat.

Al doilea element important ţine de discuţiile cu statele europene cele mai importante. Premierul Ponta a făcut săptămâna trecută o vizită la Paris în acest sens şi a primit asigurări că Franţa va susţine ţara noastră. Aşteptăm ca şi preşedintele să repete gestul lui Victor Ponta şi să abordeze această problemă spinoasă în relaţia cu Germania, ştiut fiind faptul că Traian Băsescu şi Angela Merkel provin din aceeaşi familie politică europeană. Dacă şi acest lucru se va întâmpla, atunci România va intra, cu siguranţă, în curând în Schengen. Depinde, deci, şi de preşedinte să înţeleagă că efortul trebuie să fie comun, pentru binele României şi al românilor.

Domnul Ioan Balan:

"Bacalaureatul 2013 şi nepăsarea Guvernului USL "

Nu este pentru prima dată când atrag atenţia, atât în plenul Parlamentului României, cât şi în conferinţele de presă susţinute de mine, asupra slabelor performanţe pe care le-au avut şi le au absolvenţii de liceu din România la aşa-numita probă a vieţii - bacalaureatul. Având în vedere faptul că nimic nu s-a schimbat în ultimul an de zile, mă simt dator să trag din nou un puternic semnal de alarmă asupra viitorului unei noi generaţii, care finalizează studiile liceale în acest an.

În primul rând, trebuie să spun că luna aceasta Guvernul USL a tratat cu cea mai mare nepăsare rezultatele dezastruoase ale simulărilor naţionale de bacalaureat, probă ce se va desfăşura în această vară. Rezultatele au fost dezastruoase la nivel naţional, deoarece la această probă nu au promovat peste 76% dintre viitorii absolvenţi. Nici la nivelul judeţului Suceava rezultatele nu au fost îmbucurătoare, doar 1 din 4 viitori absolvenţi reuşind să obţină nota minimă de promovare. Potrivit celor mai mulţi dintre profesorii angrenaţi în simularea naţională, gradul de dificultate al subiectelor a fost mai redus decât în anii precedenţi, însă cu toate acestea performanţele elevilor au rămas îngrijorătoare.

Cu toate că situaţia se prezintă în asemenea condiţii, Guvernul USL tace şi nu are niciun fel de răspuns sau soluţie, nu are nici interesul şi nici dorinţa de a schimba situaţia, iar timpul până la probele bacalaureatului propriu-zis se scurge cu viteză.

Poate că Domniile Lor au în vedere ca bacalaureatul să nu mai fie o probă obligatorie, ci una opţională! Nu aşa propunea acum 2 ani doamna Andronescu?! Poate că nici nu mai trebuie să se meargă la şcoală, căci fabricile de diplome aşteaptă de la actualul guvern să fie revigorate!

Vreme de peste doi ani de zile USL a criticat şi împroşcat cu noroi noua Lege a educaţiei naţionale, care a demarat un real proces de reformă în sistemul educaţional din România. La doar câteva zile după ce au preluat puterea, în luna mai a anului trecut, USL a început să masacreze punct cu punct orice reformă demarată în sistem. Începând cu relaxarea criteriilor de obţinere a titlurilor didactice în învăţământul superior şi până la ping-pongul stupid şi fără argumente cu funcţionarea clasei pregătitoare, USL a instalat cu consecvenţă haos în sistemul de educaţie din România.

Nu în ultimul rând, am datoria morală de a aminti câte promisiuni mincinoase a formulat USL în campania electorală şi care nu numai că nu au fost respectate, ci, dimpotrivă, chiar contrazise de acţiunea guvernamentală. Din sistemul educaţional singura persoană care a avut ceva de câştigat este "învăţătoarea protestatară", promovată mediatic cu îndârjire, care astăzi ocupă un fotoliu de senator şi care acum tace la restauraţia USL din educaţie.

Învăţământul preuniversitar se află într-un moment de răscruce, iar dacă în cel mai scurt timp nu se iau măsuri corecte, implicaţiile nu vor fi numai asupra ratei de promovabilitate la bacalaureatul din 2013, ci şi asupra calităţii din sistemul universitar, asupra pieţei muncii şi a performanţelor economiei naţionale.

Domnul Ioan Munteanu:

"Agricultura poate asigura bani pentru pensii?"

Cu siguranţă! Cele 10 procente din PIB, necesare plăţii pensiilor, ajutorului de şomaj şi indemnizaţiilor sociale se pot realiza din contribuţia suplimentară a celor care muncesc pământul şi cresc animale.

Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, decidenţii politici trebuie să înţeleagă că investiţiile în agricultură sunt cele mai rentabile. Dacă vor pricepe că într-un timp foarte scurt un euro investit atrage după sine cel puţin încă un euro, atunci soluţia este ca şi pusă în practică. Condiţia? Doar prin decizia corectă, şi nu prin simpla declaraţie politică.

Până în prezent, anul agricol 2012-2013 este unul bun, care ne dă garanţia că agricultura poate fi un contribuabil important la creşterea PIB-ului României. Dacă e clar că Dumnezeu ţine cu ţăranii, rămâne de văzut în ce măsură aceştia vor fi ajutaţi şi de către guvernanţi.

Sunt ani buni de zile de când vorbesc despre criza alimentară fără a reuşi să-i sensibilizez pe cei vizaţi. Am propus şi propun din nou ca această temă a siguranţei alimentare să fie tratată cu prioritate în CSAT, cu atât mai mult cu cât subiectul crizei apei potabile şi al alimentelor constituie centrul dezbaterilor în mai toate guvernele din întreaga lume. Aş vrea ca astfel de discuţii să conducă la măsuri concrete, care să stopeze foametea ce ne ameninţă.

Domnul Ioan Munteanu:

"Modificarea Constituţiei României"

În şedinţa de plen, Senat - Camera Deputaţilor, din data de 14 februarie 2013 s-a hotărât desemnarea Comisiei parlamentare care urmează să se ocupe de revizuirea Constituţiei României, comisie din care fac parte 23 de membri.

Termenul pe care îl are comisia pentru redactarea noului text al Constituţiei este începutul lunii iunie a.c., în aşa fel încât la sfârşitul lunii să fie dezbătut şi aprobat în Parlament. Dacă lucrurile vor decurge normal, în luna octombrie 2013 va fi organizat referendumul naţional în vederea adoptării noii Constituţii a României.

În ultimii 10 ani, foarte multe dintre prevederile acesteia au fost clarificate prin decizii ale Curţii Constituţionale. Dar cum membrii Curţii Constituţionale fuseseră desemnaţi în urma propunerilor şi a votului politic, deciziile acesteia au stat adesea sub semnul întrebării.

În calitatea mea de deputat consider că se impune, în mod obligatoriu, clarificarea unora dintre prevederile din actualul text al Constituţiei care au creat mari probleme funcţionării statului român:

- suspendarea preşedintelui şi separarea atribuţiilor între preşedinţie şi celelalte puteri ale statului;

- reducerea numărului de parlamentari, proporţional cu numărul de locuitori ai României (care a scăzut în ultimii ani, conform recensământului din 2011);

- reorganizarea administrativ-teritorială a ţării (regionalizarea);

- depolitizarea Curţii Constituţionale şi desemnarea judecătorilor acesteia de către ÎCCJ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi de către CSM (Consiliul Superior al Magistraturii);

- desemnarea membrilor CSM şi precizarea atribuţiilor acestora;

- desemnarea procurorului general al României şi al procurorului-şef al DNA de către CSM;

- validarea unui referendum de către 30% dintre cei înscrişi în listele electorale permanente;

- desemnarea premierului de către partidul/alianţa electorală care a obţinut cel mai mare număr de mandate în Parlament.

La sfârşitul anului 2013, România trebuie să aibă o nouă Constituţie care să ducă la înlăturarea neajunsurilor constatate, la asigurarea stabilităţii funcţionării statului şi la alinierea ţării noastre la nivelul statelor avansate din Europa.

Domnul Ioan Oltean:

"Importanţa politicii de vecinătate cu ţările parteneriatului estic"

În decembrie 2008, Uniunea Europeană propunea crearea parteneriatului estic - o dimensiune specifică de est a politicii europene de vecinătate, fiind lansat în 2009, la Praga, cu scopul măreţ de a pune în aplicare o politică de integrare politică şi economică între Uniunea Europeană şi statele de la răsărit. Importanţa apropierii unor ţări precum Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan, Georgia şi Armenia de structurile Uniunii Europene este crucială în vederea asigurării unui climat de stabilitate, siguranţă şi bunăstare a cetăţenilor ţărilor membre ale UE, precum şi a celor din ţărilor susţinătoare ale parteneriatului estic, precum şi o îmbunătăţire a securităţii energetice.

Importanţa pe care ţara noastră o acordă apropierii acestor ţări de modelul european de integrare, în mod special a Republicii Moldova, se regăseşte în demersurile diplomatice iniţiate sau susţinute de către oficialii români şi nu numai. Să nu uităm că încă din aprilie 2010, parteneriatul strategic dintre România şi Republica Moldova se fundamentează pe Declaraţia comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a acesteia. Exceptând importanţa dimensiunii politice sau economice, promovarea securităţii, stabilităţii şi a bunei guvernări este, de asemenea, un element destul de important pentru graniţa de est a Uniunii Europene. Astfel, respectând principiul suveranităţii şi integrităţii republicii Moldova, soluţionarea, pe cale paşnică, a conflictului transnistrean rămâne una dintre priorităţile politicii de vecinătate, cu scopul de a promova prosperitate, stabilitate şi securitate în zonă. O mai bună convergenţă legislativă şi normativă cu Uniunea Europeană poate conduce la accelerarea investiţiilor şi, în timp, la creştere economică şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor, în condiţiile în care Uniunea Europeană trebuie să asigure integritatea şi funcţionarea concretă a pieţei sale interne.

Astfel, Consiliul Uniunii Europene a apreciat progresele realizate de Republica Moldova în ceea ce priveşte Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA), ceea ce presupune liberalizarea graduală a comerţului cu bunuri şi servicii, reducerea taxelor vamale, a barierelor tehnice şi netarifare, abolirea restricţiilor cantitative şi armonizarea legislaţiei Republicii Moldova la cea a Uniunii Europene. Spre deosebire de regimul comercial actual, care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, Acordul de liber schimb va fi un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari şi o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. În privinţa Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu UE, acest deziderat este important nu doar pentru că ar oferi posibilitate cetăţenilor Republicii Moldova să călătorească fără vize, dar şi datorită faptului că planul presupune o serie de reforme în domeniul justiţiei, afacerilor interne şi drepturilor omului.

Consiliul şi-a manifestat încrederea ca până în noiembrie 2013, la viitorul summit al parteneriatului estic, care va avea loc la Vilnius, negocierile dintre Republica Moldova şi UE privind Acordul de asociere şi DCFTA să fie finalizate datorită progreselor înregistrate de Republica Moldova. Importanţa pe care liderii Uniunii Europene o acordă Republicii Moldova a fost reiterată şi la discuţiile care au avut loc la Chişinău între miniştrii afacerilor externe ai Poloniei, Suediei, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi premierul Vlad Filat.

Importanţa geostrategică a poziţionării ţării noastre (avem graniţă cu trei dintre ţările partenere parteneriatului estic, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, prin Marea Neagră) ne obligă să privim cu mare interes evenimentele de la graniţa răsăriteană a ţării, respectiv a Uniunii Europene. Astfel, atât parteneriatul estic, cât şi sinergia Mării Negre reprezintă puncte comune pe agenda externă pe care ţara noastră le are cu celelalte ţări riverane la Marea Neagră sau cu ţările care au strânsă legătură cu regiunea, printre care şi Republica Moldova.

Ţara noastră trebuie să continue a fi un partener de încredere în vederea susţinerii Republicii Moldova în demersurile sale de aderare la structurile europene, precum şi a ţărilor partenere pentru parteneriatul estic, ţara noastră putând beneficia de marile proiecte care vizează infrastructura, securitatea energetică, educaţia, precum şi acţiuni comune de prevenire a conflictelor.

Prin urmare, este necesar să beneficiem de toate oportunităţile pe care ni le deschide politica de vecinătate europeană, iar pentru ţările vecine, ţara noastră trebuie să reprezinte un exemplu în ceea ce priveşte respectarea şi promovarea principiilor dreptului internaţional şi a valorilor fundamentale, printre care democraţia şi statul de drept, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau economia de piaţă, cu dezvoltarea durabilă. Este necesar să beneficiem de toate oportunităţile în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii cetăţenilor noştri prin continuarea proceselor de reforme democratice. Astfel, România trebuie să coreleze toate programele şi fondurile politicilor interne cu cele ale politicii de vecinătate.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Autoritatea de Supraveghere Financiară, încă o bună ocazie ratată"

Sunt câteva subiecte care au intrat în atenţia publică din România cu eticheta FMI. Unul dintre acestea este subiectul noii Autorităţi de Supraveghere Financiară.

În anul 2009, jumătate din clasa politică, evident aflată în opoziţie, a criticat, din răsputeri, semnarea unui acord de împrumut cu FMI, a deplâns prăpastia economică în care se avânta România, a compătimit, poate pe bună dreptate, îndatorarea generaţiilor viitoare către instituţiile financiare internaţionale.

Nu reproşez această practică, este normal să tragi un mare semnal de alarmă când sistemul din care faci parte are posibilitatea să se autoredreseze economic. Realitatea totuşi ne-a demonstrat, fără milă, că aşteptările noastre faţă de capacităţile economice ale României au fost mult prea mari.

După cum poate ştiţi, FMI nu a absentat din viaţa economico-financiară a României ultimilor 20 de ani, am semnat 8 acorduri de împrumut din 1991 şi până în 2009 şi ne-am angajat, de fiecare dată, să respectăm condiţiile propuse de delegaţiile FMI. De fiecare dată, pe principiul nimic nu este gratuit în această lume, România a avut o călăuză permanentă în reformarea economică care ar fi trebuit să reducă simţitor clivajele între lumea postdecembristă şi eficienţa capitalismului occidental. Aşa-numita perioadă de tranziţie pare însă interminabilă. Progresele pe care România le-a făcut în modernizarea instituţiilor publice sunt, din păcate, timide. Teama publică de FMI pe care orice forţă politică din opoziţie a încercat să capitalizeze s-a format pe parcursul anilor ’90, când patru împrumuturi succesive în valoare de peste două miliarde jumătate de drepturi speciale de tragere (moneda virtuală FMI) au dispărut fără urmă în încercările de reformă structurală la care ne-am angajat.

Vă întreb unde sunt rezultatele acestor bani? Ne-am fi aşteptat să avem astăzi instituţii publice performante, în folosul cetăţeanului, servicii publice la standarde europene şi o piaţă financiară controlată în beneficiul ultim al spaţiului economic românesc şi european.

Deşi poate pe hârtie există progrese mari înregistrate pe aceste planuri, încă înregistrăm deficienţe grave în gestionarea banilor publici. Deşi trebuie să promovăm persoane calificate în managementul autorităţilor de reglementare a pieţelor de capital, aceste funcţii sunt numite în continuare politic, fără a ţine cont de pregătirea sau competenţa persoanelor care le ocupă, ci eminamente de simpatiile politice pe care aceştia le nutresc.

Am considerat necesară o introducere în istoria acordurilor noastre cu Fondul pentru a elimina posibilitatea emiterii unor opinii ipocrite din partea colegilor care reprezintă partidele parlamentare care au deţinut într-o formulă sau alta puterea în ultimii 23 de ani. Responsabilitatea pentru implementarea acordurilor de împrumut pe care le-am amintit vă aparţine tuturor în egală măsură. O altă responsabilitate care vă aparţine în întregime este modalitatea în care se va forma noua instituţie de supraveghere a pieţelor financiare din România.

În primul rând, vreau să calific această măsură ca salutară. Cred că unificarea CSSPP, CSA şi CNVM este o măsură pozitivă în ansamblu. Se înscrie în raporturile pe care le avem cu instituţiile financiare internaţionale şi ar fi putut fi o ocazie bună de a face o tranziţie către profesionalizarea celor care au şansa să ocupe funcţii în consiliul de administraţie al Autorităţii de Supraveghere Financiară. Eu cel puţin consider această ocazie ratată şi voi încerca să vă explic pe scurt de ce. În primul rând, ASF-ul este, conform legislaţiei, o instituţie publică autonomă, independentă cu personalitate juridică, sub control parlamentar. Controlul parlamentar, cel puţin cum îl interpretez eu, se referă exclusiv la relaţia între această instituţie şi cei pe care noi îi reprezentăm în Parlament. Articolul 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.93/2012 precizează foarte clar: ASF nu va solicita şi nici nu va accepta instrucţiuni de orice natură de la nicio instituţie în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege.

Atribuţiile Parlamentului în numirea membrilor consiliului de administraţie al ASF ar trebui să urmeze câteva principii foarte clare: competenţa, experienţa şi profesionalismul. O privire mai atentă asupra ordonanţei de înfiinţare a ASF care ieri v-a fost supusă atenţiei relevă, din nefericire, faptul că niciunul din cele trei principii nu are o importanţă în procesul de numire a membrilor CA. Experienţa de 10 ani în domeniu a fost eliminată ca condiţie necesară pentru selecţia candidaţilor. Studiile de specialitate economică au fost înlocuite cu studii universitare de lungă durată, o exprimare vagă, care lasă mult loc de interpretare. Iată cum am ratat ocazia de a depolitiza Consiliul de Administraţie al singurei autorităţi publice care reglementează piaţa financiară. Aceşti membri, cu o vastă responsabilitate faţă de pieţele pe care le reglementează, răspund în continuare în faţa intereselor de partid. Dacă pare de necrezut, vă rog să verificaţi cine ocupă încă aceste funcţii în CSA, CSSPP şi CNVM la ora actuală. Astfel înţelegem noi asigurarea autonomiei şi independenţei acestor instituţii. Eu am încredere în colegii mei din comisiile de buget şi comisiile de politică economică din Parlament că vor da dovadă de profesionalism în audierea candidaţilor la Consiliul de Administraţie al ASF. Dar, din păcate, nu este de ajuns. Când numirile sunt făcute pe criterii politice, această nouă instituţie, care ar fi putut însemna un nou început pentru stabilirea unor standarde de urmat în gestionarea managementului instituţiilor publice, rămâne o simplă formă fără fond, ca multe altele din sistemul nostru public.

Îmi pare sincer rău că nu am găsit înţelepciunea necesară să respectăm într-adevăr recomandările FMI şi să interiorizăm cu adevărat substanţa acestor recomandări. Într-un stil caracteristic am reuşit să tratăm cu aceeaşi superficialitate şi acest subiect de maximă importanţă.

Domnul Ion Diniţă:

"Salvaţi sediile muzeelor României!"

Asociaţiile profesionale din domeniul cultural atrag atenţia asupra pericolului pierderilor sediilor muzeelor autohtone din peste 25 de judeţe ale României, între care şi Braşovul. Fenomenul a căpătat deja conotaţii naţionale, fiind vorba despre un număr de 60 de imobile care au fost sau sunt în curs de retrocedare. Consecinţele acestor acţiuni de retrocedare a muzeelor din România, majoritatea din patrimoniul cultural naţional, sunt dezastruoase pentru cultura naţională. Între efectele negative ale acestei stări de fapt menţionez degradarea patrimoniului cultural naţional mobil deţinut de aceste muzee, fie că rămân în chirie temporară, fie sunt obligate să ocupe o altă locaţie, în cazul în care există această posibilitate. Un alt risc este cel privind scoaterea din circuitul educaţional şi turistic, având în vedere că muzeele retrocedate se află în centrele localităţilor şi bine cunoscute populaţiei, iar mutarea lor le-ar duce pe "linie moartă". Nu în ultimul rând, am asista la un proces ireversibil de degradare a monumentelor istorice, deoarece există posibilitatea ca spaţiile eliberate de muzeele care funcţionează în monumente istorice de categoria A şi B să devină restaurante sau spaţii comerciale, iar colecţiile muzeale se distrug şi dispar cu timpul.

În această situaţie, fără îndoială gravă, consider că autorităţile centrale şi locale trebuie să ia urgent măsuri pentru protecţia şi salvarea instituţiilor muzeale, în contextul în care Guvernul trebuie să rezolve cât mai grabnic fenomenul retrocedărilor şi despăgubirilor, până în aprilie 2013, la cererea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

O soluţie avansată de asociaţiile profesionale din domeniul cultural şi muzeal este amendarea Legii nr. 247/2005 şi a Legii nr. 10/2001, prin introducerea unui moratoriu cu reglementări speciale în vederea protejării acestor instituţii care tezaurizează patrimoniul cultural al României.

Strict raportat la judeţul Braşov, există patru unităţi muzeale cu spaţii retrocedate sau în curs de retrocedare: Muzeul Naţional Bran (Castelul Bran) - retrocedat, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul de Etnografie Braşov şi Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului. Pierderea acestora ar fi o gravă impietate faţă de cei care au muncit din răsputeri pentru constituirea acestor colecţii inestimabile.

Având în vedere gravitatea consecinţelor retrocedărilor acestor instituţii culturale de prim rang ale României, amintite mai sus, fac un apel public ministrului culturii, Daniel Barbu, dar şi ministrului administraţiei şi dezvoltării regionale, Liviu Dragnea, să analizeze cu celeritate această problemă şi să ia măsurile necesare în vederea împiedicării dispariţiei patrimoniului cultural naţional.

Domnul Ion Diniţă:

"Stabilitatea şi democraţia din România, apreciate de preşedintele APCE"

Vizita în România a preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jean-Claude Mignon, constituie un semnal consistent de încredere şi curaj pentru Guvernul României. Alocuţiunea sa din plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României a avut loc în contextul aniversării a 20 de ani de la aderarea României la Consiliul Europei şi a subliniat sprijinul constant acordat de acesta ţării noastre. Aflat pentru a 15-a oară în România, Jean-Claude Mignon a reiterat disponibilitatea APCE de a colabora cu parlamentarii români în elaborarea amendamentelor la Statutul senatorilor şi deputaţilor. De asemenea, preşedintele APCE a spus că pieţele şi democraţia reprezintă chestiuni fundamentale care sunt afectate de criza financiară, soluţia, în opinia sa, fiind o rezolvare mai întâi la nivel european şi după aceea la nivel mondial.

În concret, Mignon a recunoscut faptul că criza financiară nu se datorează în principal guvernelor, în cazul nostru Guvernului USL, iar pieţele economice şi democraţia au fost afectate la nivel global de această criză. Totodată, preşedintele ANPC a sugerat că în viitor crizele financiare pot fi amortizate prin implementarea unui nou model de gândire politică, ce presupune gestionarea mai performantă din partea statelor. Nu în ultimul rând, preşedintele APCE a dat speranţe Guvernului de la Bucureşti şi în problema aderării României la Schengen, apreciind că este în favoarea unei măsuri pozitive. Per total, Jean-Claude Mignon a apreciat coabitarea politică actuală, susţinând că, după criza din vară, România a demonstrat că este o democraţie matură, afirmaţiile înaltului oficial european transformându-se într-o bilă albă pentru Guvernul USL şi proiectele sale viitoare.

Domnul Ion Melinte:

"Când vor deveni irigaţiile o prioritate reală?"

Analiza problemelor rolului, locului şi stării irigaţiilor în agricultura României constituie în acest moment unul din cele mai delicate şi responsabile demersuri pe care trebuie să le aibă în vedere Guvernul Ponta II.

Deşi România dispune de condiţii naturale bune pentru practicarea unei agriculturi performante, sunt necesare eforturi financiare şi materiale substanţiale pentru a da "viaţă" sistemului de irigaţii al ţării.

Amenajările pentru irigaţii pe care statul român le-a făcut înainte de 1990 se dovedesc, astăzi, în cea mai mare parte foarte greu, dacă nu imposibil de întreţinut şi exploatat.

În ultimii 22 de ani, acest vast domeniu patrimonial al agriculturii a fost supus arbitrariului, deciziilor absurde şi dezastrului.

Între anii 1991-1998 nu s-a făcut nimic, în schimb s-a distrus ceea ce s-a realizat, fiind cea mai neagră perioadă pentru sectorul de irigaţii de când acesta există. S-ar putea spune că nici o ţară şi nici un popor din lume nu s-a răzbunat cu atâta înverşunare şi iresponsabilitate asupra propriilor realizări, distrugându-le.

Practic, chiar în condiţii de secetă, activitatea de irigaţii a fost aproape suspendată, fără a înceta distrugerea masivă a lucrărilor executate.

Una din concluziile care trebuie să se desprindă pentru întreaga perioadă de după revoluţie (şi nu numai) este aceea că potenţialul de producţie creat prin irigaţii a fost valorificat într-un mod cu totul nesatisfăcător. Dovada acestor stări de lucruri o constituie, în primul rând, rezultatele deosebit de modeste în domeniul nivelului randamentelor medii la ha la principalele culturi în zona de concentrare maximă a irigaţiilor.

Având în vedere schimbările climatice la nivel mondial, irigaţiile în România trebuie să reprezinte o problemă de interes naţional strategic, fiind baza obţinerii de producţii agricole cu randamente ridicate.

Ea este o problemă care reclamă un sprijin financiar masiv, făcut cu conştiinţa clară că efortul făcut se va repercuta înzecit, prin sporuri de recoltă, în măsură să asigure securitatea alimentară a naţiunii.

Domnul Iulian Vladu:

"Minciuna şi compromisul, politica de stat a USL!"

De câteva săptămâni, românii sunt ameţiţi cu tot felul de declaraţii contradictorii, pe tema pensiilor. Ba se recalculează, ba nu se recalculează! Pe de o parte, liderii USL au un angajament semnat şi parafat cu col.(r) Mircea Dogaru şi asociaţia lui, dar pe de altă parte nu au curajul să-l explice public, pentru că ar scandaliza întreaga societate.

În acest joc al laşităţii, USL a încercat să implice Avocatul Poporului, care s-a prezentat în faţa Comisiei pentru muncă a Camerei Deputaţilor cu un raport, propunând chiar modificarea legislaţiei în domeniul pensiilor.

Din cauza tensiunilor evidente dintre PNL şi PSD, doamna ministru al muncii, Mariana Câmpeanu, nu a fost în stare să explice niciun punct de vedere oficial al Guvernului legat de propunerile Avocatului Poporului, lăsând cetăţenii în ceaţă, după ce declarase că pensiile se vor recalcula.

Nici cadrele militare nu mai înţeleg nimic din haosul creat de USL! Se vor recalcula sau nu pensiile?

Acest joc demonstrează, încă o dată, că USL una spune şi alta face şi că nu are curajul să explice public ce politică are în domeniul pensiilor. Asta, pentru că orice compromis duce la alt compromis, iar actuala putere este prinsă într-un vârtej al minciunilor, din care nu poate să mai iasă!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Daţi locuri de muncă românilor!"

Aproape trei sferturi din persoanele care se prezintă în audienţă la biroul meu parlamentar se plâng că nu au loc de muncă. La prima vedere, poate fi un aspect banal, într-o Românie post-decembristă încă departe de democraţie şi de aşteptările oamenilor. Cred însă că lipsa locurilor de muncă, transpusă în realitate în lipsa speranţei, a perspectivei şi a şansei unei vieţi decente, denotă un fenomen social grav, încă nerezolvat de guvernele care au condus România.

Ultimele date statistice, seci şi reci, arată că numărul de şomeri a crescut în 38 de judeţe ale ţării, bineînţeles şi în Giurgiu. În realitate, numărul şomerilor nu este cel oficial, din evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. ANOFM împarte cei peste 500.000 de şomeri ai României în două categorii: indemnizaţi şi neindemnizaţi. Cei mai mulţi sunt în intervalul de vârstă cuprins între 40 şi 50 de ani, iar după împlinirea vârstei de 50 de ani posibilităţile de angajare a unui român scad dramatic, dacă nu sunt chiar nule! Astfel de oameni vin, la fiecare sfârşit de săptămână, la biroul meu parlamentar din Giurgiu şi îşi plâng soarta. Sunt oameni încă în putere, oameni bine pregătiţi profesional, sătui însă de câte uşi li s-au închis.

Cred că Guvernul actual are o datorie morală imensă faţă de aceşti oameni fără loc de muncă, ei devenind cerşetori sau, mai rău, ajungând să îşi pună capăt zilelor din disperare. Guvernul USL trebuie să spună oamenilor adevărul, după ce au câştigat alegerile cu promisiuni care mai de care mai înălţătoare, una dintre acestea fiind asigurarea de noi locuri de muncă. Din păcate, primele măsuri adoptate de actualul Executiv, referitoare la impozitarea microîntreprinderilor, determină creşterea numărului şomerilor, nu diminuarea lui. O bună parte din micile afaceri care au mai scăpat de guvernarea PDL-istă, nu mai pot acum să supravieţuiască, iar şomerii se înmulţesc văzând cu ochii.

Consider că guvernanţii trebuie să prezinte o situaţie naţională reală a tuturor persoanelor apte de muncă care în prezent nu lucrează. Sunt convinsă că cifra reală a acestor persoane depăşeşte cu mult situaţia statistică oficială a şomerilor înregistraţi şi ar releva adevărata dramă a românilor care nu au loc de muncă.

Domnul Mihai Lupu:

"Reducerea substanţială a evaziunii fiscale - o provocare majoră, dar şi un deziderat asumat temeinic de către Guvernul USL"

Încă de la preluarea guvernării de către USL în mai 2012, una dintre cele mai importante bătălii pe care ne-am asumat-o este reprezentată de cea împotriva evaziunii fiscale.

În acest sens, Guvernul USL doreşte găsirea celor mai bune şi rapide soluţii care să contribuie, în cel mai scurt timp, la eficientizarea sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor şi, implicit, la reducerea semnificativă a evaziunii fiscale.

Având în vedere faptul că, din păcate, România se află în coada listei ţărilor europene în ceea ce priveşte ponderea colectării taxelor şi impozitelor în PIB, dar şi faptul că guvernele Boc-Băsescu nu au luat niciun fel de măsuri pertinente, care să conducă la rezultate vizibile în acest domeniu, Guvernul USL face acum paşi importanţi pentru a putea schimba aceste lucruri!

Guvernul USL are în momentul de faţă în lucru un proiect amplu, prin care va fi iniţiată o reorganizare, dar şi o regândire importantă a structurilor fiscale, precum şi a sistemului de colectare a veniturilor bugetare.

Astfel, în perioada imediat următoare va fi înfiinţată o nouă structură de control, care va funcţiona în subordinea ANAF şi care va avea rolul de a combate şi reduce semnificativ evaziunea fiscală în România. Această structură nouă va iniţia acţiuni de control o dată la trei ani pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi o dată la cinci ani pentru marii contribuabili.

Acest organism nou creat, care se regăseşte şi în programul de guvernare al USL, va avea ca atribuţii şi verificarea acelor operatori economici asupra cărora există suspiciuni de evaziune şi fraudă fiscală.

Această instituţie se va numi, cel mai probabil, Direcţia Naţională Antifraudă Fiscală şi Vamală şi va prelua atribuţii de la Garda Financiară, Direcţia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor şi de la Unitatea de Investigaţii Fiscale din cadrul ANAF. Precizăm faptul că o astfel de instituţie există şi în majoritatea statelor Uniunii Europene.

Un deziderat asumat temeinic de către Guvernul USL, dar şi un obiectiv pe care unii l-ar putea eticheta drept ambiţios, este modificarea din temelii a sistemului de colectare din România, printr-o combatere eficientă şi riguroasă a evaziunii fiscale!

Ca urmare, această nouă instituţie va avea menirea de a reduce la jumătate evaziunea fiscală din România, încă din primul an de activitate, putând contribui astfel cu 3-4 procente, ca pondere în PIB, venituri colectate în plus la bugetul general consolidat.

Prin aceste măsuri, luate încă din primele luni de guvernare, Guvernul USL dovedeşte că îşi asumă nu numai laurii unor alegeri câştigate cu brio, ci şi temele dificile, care odată transpuse pe făgaşul normal, vor avea rolul de a reda economiei sustenabilitatea şi eficienţa necesară!

Domnul Marian Ghiveciu:

«Cercetarea agricolă din România trebuie aşezată pe un nou "făgaş"»

În ţările dezvoltate, cercetarea şi ştiinţa rămân pe primul loc. Cercetarea şi ştiinţa acţionează precis şi fără limite, şi numai în favoarea progresului şi dezvoltării. Acestea sunt sectoarele unde ar trebui să pătrundă cel mai puţin curentele retrograde.

Cercetarea şi ştiinţa (sau invers), au ridicat întotdeauna economiile distruse ale multor state. Ne-ar putea salva şi pe noi. Fără intervenţia ştiinţei şi cercetării, haosul din agricultură va continua să ia amploare şi va fi foarte greu, dacă nu imposibil de oprit.

Dar, forurile de decizie sunt datoare (chiar obligate), mai întâi, să intervină să elimine haosul din cercetarea agricolă românească. Trebuie să elimine diletantismul şi incompetenţa managerială a celor care conduc instituţiile şi unităţile de cercetare românească, care produc pagube, cu toate că dispun de suprafeţe de mii de hectare teren agricol, în proprietate sau în administrare.

Chiar dacă s-au redus fondurile pentru cercetare în condiţiile de criză financiară, înzestrarea cu suprafeţe de terenuri agricole a unităţilor de cercetare depăşeşte strictul pentru desfăşurarea efectivă a cercetărilor cu caracter fundamental şi aplicativ şi ar trebui să fie "unităţi model", în care rezultatele economice să fie performante, aşa cum se întâmplă la operatorii economici privaţi care lucrează pe principiile economiei de piaţă.

În cercetarea agricolă românească este necesară o intervenţie înţeleaptă, o intervenţie din partea forurilor diriguitoare ale cercetării şi o intervenţie profesională a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, o aliniere la spiritul reformator impus de noua structură de proprietate. Nu este admisă, însă, o reformă de dragul reformei.

Nu este posibil ca, în epoca economiei de piaţă, cercetarea românească să se despartă de gândirea ştiinţifică, de cea economică şi de realitatea practică.

Încheind aceste câteva consideraţii, nu pot decât să-mi exprim total dezacordul cum este tratat în continuare patrimoniul cercetării agricole de către actualii manageri ai cercetării agricole, utilizatori şi deţinători de mii de hectare de terenuri agricole

Doamna Marioara Nistor:

"Laminorul Brăila, între salvare şi fier vechi!"

Din păcate, de ceea ce toată Brăila se temea, nu am scăpat, Grupul rus Mechel anunţând transferarea acţiunilor tuturor activelor sale româneşti (Ductil Steel Buzău, Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgovişte, Mechel East Europe Metallurgical Division SRL şi Laminorul Brăila) către compania Invest Nikarom SRL din Bucureşti, contra unei valori simbolice şi jenante-230 lei! Oficial, firma din Rusia a motivat acţiunea de renunţare la industria metalurgică românească prin ostilitatea actuală a conjuncturii internaţionale de piaţă şi alte vorbe uzitate în business.

Problema celor aproape 400 de angajaţi de la Laminorul Brăila nu va fi uşor de soluţionat. Rămâne de văzut cu ce rezultate se va solda întâlnirea pe care o vor avea în aceste zile liderii sindicali cu reprezentantul Mechel în România, dar, aşa cum am mai spus, este o afacere privată, fiind greu de presupus că ruşii vor întoarce decizia iniţială.

Până când sindicatul uzinei brăilene va solicita în instanţă anularea tranzacţiei de 70 de dolari prin care Mechel a vândut cele patru unităţi metalurgice unui SRL din Bucureşti, rămâne ca AVAS şi Ministerul Economiei să decidă ce se va întâmpla cu cei aproape 400 de angajaţi actuali ai Laminorului Brăila, în situaţia în care aceştia vor rămâne pe drumuri. Conform ultimelor date oficiale, rata şomajului în judeţul Brăila a continuat să crească în ianuarie 2013 faţă de lunile anterioare şi se menţine peste media pe ţară. Astfel, în evidenţa AJOFM Brăila erau înregistraţi 9.002 şomeri la 31 ianuarie, în creştere cu 898 persoane faţă de aceeaşi dată a anului anterior. Rata şomajului este de 6,89%, cu 1,07% mai mare decât cea înregistrată la nivel naţional (5,82%). Ar fi dramatic ca salariaţii de la Laminorul să îngroaşe numărul şomerilor brăileni, mai ales că mulţi dintre aceştia sunt întreţinătorii unici ai familiilor lor.

Consider că noul patronat al uzinei brăilene trebuie să ţină seama atât de situaţia salariaţilor, cât şi de tradiţia acestei unităţi reprezentative pentru industria metalurgică românească. Cu atât mai mult, cu cât noul proprietar al fostelor combinate siderurgice din România a anunţat că va reporni în luna martie producţia la unităţile din Târgovişte şi Buzău şi ar putea revinde unităţile din Brăila şi Câmpia Turzii.

În calitate de parlamentar de Brăila, fac un apel public la societatea care a preluat Laminorul Brăila să întreprindă demersurile necesare pentru salvarea uzinei de la faliment şi, mai ales, a locurilor de muncă ale oamenilor. De asemenea, consider că autorităţile abilitate trebuie să verifice contractul de privatizare al societăţii, pentru a se urmări legalitatea acestuia. Voi cere public acest lucru ministrului economiei, respectiv să stabilească dacă o privatizare aşa-zis de succes trebuie să se încheie cu o uzină ajunsă la fier vechi şi cu 400 de familii pe drumuri.

Domnul Mihai Weber:

"Necesitatea perfecţionării legislaţiei privind regimul armelor şi muniţiilor"

Societatea din ce în ce mai violentă în care trăim a determinat creşterea numărului de persoane care deţin permis de port-armă şi implicit a numărului infracţiunilor comise cu aplicarea armelor de foc. Numărul sporit de arme aflat în posesia cetăţenilor face necesară recurgerea la reglementarea şi instituirea unui regim riguros al circulaţiei armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă, în acest scop, impunându-se prevederea unui şir de restricţii şi interdicţii. Este alarmantă tendinţa utilizării armelor contrar destinaţiei lor speciale, fapt care nu este clar determinat prin reglementările prevăzute expres în lege.

Uşurinţa cu care aproape orice cetăţean poate obţine un permis de port-armă, fie letală sau neletală, ar trebui să ne dea de gândit şi să ne determine să conştientizăm pericolul, la care noi toţi suntem expuşi în fiecare zi din cauza acestui fapt. Nu trebuie să fii specialist pentru a-ţi da seama că şi un glonţ de cauciuc, tras de la o distanţă apropiată, poate crea leziuni grave, uneori chiar incompatibile cu viaţa. S-a ajuns în situaţia de a se face uz de arme şi într-o ceartă banală pentru un loc de parcare, iar acest lucru, din punctul meu de vedere este de netolerat.

În plus, este necesară stoparea superficialităţii cu care sunt acordate permisele, şi aici mă refer în primul rând la avizele psihologice. Cine dă un astfel de aviz trebuie să răspundă în faţa legii în cazul în care sunt descoperite nereguli în ceea ce priveşte modul de acordare. În acest sens, aş vrea să readuc în atenţia dumneavoastră nefericitul eveniment petrecut în anul 2012 la coaforul din zona Dorobanţi, unde două persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte şase au fost rănite. În urma anchetei s-a ajuns la concluzia că inculpatul nu avea dreptul să deţină permis de port-armă, întrucât suferea de afecţiuni psihiatrice.

Un alt pericol major pentru societate îl constituie armele de foc aflate în posesie ilegală. Statistica denotă faptul că majoritatea infracţiunilor săvârşite cu folosirea sau aplicarea armelor de foc, ori incidentelor cu implicarea acestora, sunt comise cu arme păstrate ilegal. În ultima perioadă, tot mai multe arme sunt introduse fraudulos în ţară, iar pentru acestea deţinătorii lor nu trebuie să răspundă în faţa nimănui, nici pentru deţinerea lor şi nici pentru modul în care le folosesc.

În final, aş dori să evidenţiez încă o dată necesitatea perfecţionării legislaţiei privind regimul armelor şi muniţiilor pentru societatea civilă, dar şi a unei mai bune conlucrări între instituţiile statului, în vederea reducerii numărului infracţiunilor săvârşite prin utilizarea armelor de foc.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Dezastrul privatizărilor USL alungă investitorii"

Ne vindem ţara! În loc să atragem investitori străini pentru a dezvolta economia, ne vindem ţara şi o numim frumos: "privatizare"... Unor infractori, la preţ mic, cu ajutorul unei justiţii ghidată în continuare de putere.

Situaţia de la Oltchim ne aduce prejudicii atât la nivel economic şi politic, cât şi în termeni de imagine a României pe plan internaţional. Iar asta fără a depune prea mult efort.

Guvernul Ponta a aplicat reţeta sa politică "de succes" la spaţiul economic, alegând să schimbe regulile cu puţin timp înainte de începerea jocului. Iar efectele nefaste ale acestei prime încercări de "privatizare spre binele românilor" se resimt şi în prezent. De la eşecul privatizării Oltchim şi până astăzi, datoriile unităţii au crescut cu 100 de milioane de euro. Concluzia? Combinatele nu vor putea fi niciodată privatizate cu succes, atât timp cât actualii guvernanţi refuză să îşi recunoască greşelile trecute şi să construiască o soluţie credibilă, benefică pentru toate părţile implicate.

Pe principiul că tot ce vine de la PDL este greşit, aţi renunţat, stimaţi membri ai puterii, şi la conversia în acţiuni a creanţelor statului la Oltchim - soluţia pe care noi am considerat-o optimă în contextul dat. Aţi inventat în schimb privatizarea pe persoană fizică şi aţi adus, astfel, noi valenţe conceptului de naţionalism. Mai exact un naţionalism ce refuză accesul investitorilor credibili în ţară şi promovează circul marca Dan Diaconescu.

Dar cred că mai trist este faptul că pe lângă şansa ratată a unei privatizări de succes, Oltchimul este acum asociat cu proasta guvernare şi proasta gestiune a crizelor pe care un stat competent ar trebui să le rezolve. O etichetă care vă este asociată şi în prezent, de altfel, mai ales în afara graniţelor.

Cum putem visa că investitorii străini vor alege România, în condiţiile în care guvernanţii noştri nu sunt capabili să ofere un cadru atractiv? SUA au declarat deschis că sunt în căutarea pieţelor potrivite pentru investiţii, mai ales după criticile aduse Franţei, dar chiar şi aşa guvernanţii noştri nu pot vedea mai departe de interesele personale sau de lupta pentru funcţii. Din păcate, această imagine de superficialitate pe care o promovaţi cu fiecare încercare de "privatizare" (deoarece am convingerea că şi CFR Marfă va avea aceeaşi soartă) este asociată întregii naţiuni, iar atractivitatea ţării noastre scade simţitor pentru investitorii străini.

Mă văd nevoit să afirm faptul că singura perspectivă pentru Oltchim şi Arpechim sub guvernarea USL este, din păcate, falimentul. Aţi promis în campanie "reindustrializarea României", stimaţi guvernanţi, iar astăzi, după câştigarea alegerilor, promovaţi dezindustrializarea României. De ce? Doar pentru a conduce Oltchim şi Arpechim spre închidere şi lichidare, lucruri din care vor profita diverse societăţi specializate în lichidare şi insolvenţă apropiate de USL?

Românii sunt cei care suferă direct de pe urma deciziilor unui guvern incompetent. Se simte în interiorul ţării, dar şi în rândul diasporei. De aceea, vă cer în numele românilor pe care îi reprezint, să vă respectaţi promisiunile pe care le-aţi promovat cu atât de mult entuziasm în campanie: planuri serioase de redresare economică, creşterea atractivităţii companiilor în faţa potenţialilor investitori şi privatizări transparente şi avantajoase pentru statul român şi pentru angajaţi.

Până acum nu aţi făcut nimic din ce aţi promis. Cât mai trebuie să aşteptăm?

Domnul Mircea Lubanovici:

"Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim"

Într-adevăr avem o limbă frumoasă, melodioasă, care se identifică întocmai cu valorile naţionale. Limba română este principalul exponent al identităţii noastre, al unităţii românilor de pretutindeni. Însă mai mult decât atât, ea are puterea de a elimina complet diferenţele de timp şi spaţiu dintre noi.

Mă umple de bucurie decizia de a sărbători în data de 31 august "Ziua Limbii Române" şi faptul că dincolo de luptele pentru funcţii, Guvernul ţine seamă de promovarea identităţii româneşti. Deoarece, vă mărturisesc deschis că indiferent unde ar alege să locuiască şi care ar fi motivele care l-ar determina pe un român să plece din această ţară, el nu va renunţa la limba maternă şi nu se va dezice de obiceiurile transmise din generaţie în generaţie de oamenii care iubesc pământul românesc. Va căuta întotdeauna un alt român cu care să poarte o conversaţie, va vorbi în limba română cu copiii săi şi va încerca să păstreze vii valorile naţionale. Căci indiferent unde va fi, românul va rămâne român.

Este adevărat că odată cu globalizarea avem tendinţa de a uniformiza totul, de la obiceiuri şi preferinţe, la un limbaj universal. Însă acest pericol care ameninţă viitoarele generaţii a devenit o prioritate pentru noi, iar prin activităţile culturale şi sociale pe care le susţinem vom reuşi să păstrăm vie "floarea sufletului etnic al românimii" - după cum numea Mihai Eminescu limba română.

Am spus-o şi o repet. Sunt mândru să fiu român, iar astăzi sunt mândru că programul "Proud to be Romanian" pe care l-am înfiinţat în 2011 este susţinut şi la nivel legislativ. Acesta este darul meu şi al colegilor mei pentru românii care se implică activ în promovarea valorilor naţionale!

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internaţională a limbii materne"

"Ziua internaţională a limbii materne" a fost sărbătorită pe 21 februarie în întreaga lume, eveniment care promovează recunoaşterea şi folosirea limbilor materne în lume, în special a limbilor grupurilor minoritare.

La originea acestui eveniment a fost "Ziua Mişcării pentru Limbă", iniţiată în Bangladesh în anul 1952, în amintirea studenţilor care au militat pentru recunoaşterea limbii bengali în Pakistan.

Conform statisticilor UNESCO, în prezent se află în pericol de dispariţie jumătate din cele 6.000 de limbi care se vorbesc în lume, ca urmare a exodurilor forţate, a războaielor, a mijloacelor de comunicare şi a altor cauze. Noile mijloace de informare şi comunicare au capacitatea de a impune unele limbi dominante, cum ar fi, de exemplu, limba engleză. Potrivit statisticilor, din anul 1950 şi până în prezent au dispărut 250 de limbi, fiind în pericol de dispariţie alte 572 de limbi.

Şi în acest an, în Sala de Consiliu a Primăriei Sectorului 4 a avut loc spectacolul cultural-artistic "Unitate prin diversitate", prilejuit de celebrarea în plan internaţional a "Zilei internaţionale a Limbii Materne". Reprezentanţii minorităţilor naţionale din România au susţinut recitaluri, au vorbit despre istoria, obiceiurile şi tradiţiile specifice fiecărei etnii, dar şi despre greutăţile cu care se confruntă.

Ca deputat al etniei ruşilor lipoveni din România, este o onoare să văd că la numeroasele conferinţe internaţionale la care particip în întreaga lume, nu s-a întâmplat măcar o singură dată, să nu întâlnesc acolo undeva, într-un colţ al lumii, o persoană care să nu vorbească limba rusă.

De aceea, aş vrea să atrag atenţia asupra importanţei de a ne păstra, vorbi, cultiva şi promova limba noastră maternă.

Doamna Manuela Mitrea:

"Violenţa în şcoli trebuie să înceteze"

Pentru majoritatea oamenilor, şcoala este locul unde copiii învaţă cunoştinţe noi şi cum să se comporte în societate, sunt pe mâini bune şi în siguranţă. Cum s-a ajuns ca, tocmai în şcoală să vedem scene de violenţă fie din partea profesorilor asupra elevilor, fie din partea unor elevi asupra colegilor lor? Probabil, răspunsul este mai greu de dat şi trebuie să-l căutăm în noi şi în societatea pe care am construit-o în ultimii douăzeci şi trei de ani.

Indiferent de cauze, rezultatul este că mulţi dintre copiii noştri sunt terorizaţi exact în locul unde ar trebui să se simtă ca acasă, şi spun asta deoarece am întâlnit părinţi disperaţi, cu lacrimi în ochi, care mi-au spus că nu-şi mai simt copiii în siguranţă când îi trimit la şcoală. De exemplu, în urmă cu o săptămână, am aflat despre cazul unui elev din clasa a X-a de la Colegiul Tehnic "Tomis" din Constanţa, care a fost arestat după ce a cerut taxă de protecţie colegilor, iar cazul elevului de la Târgovişte m-a îngrozit.

Dacă ne uităm şi pe raportul Ministerului Educaţiei putem vedea că, anul trecut, au fost semnalate nu mai puţin de 15.358 de cazuri de violenţă fizică şi verbală în şcoli. Însă, numărul lor este mult mai mare, având în vedere că nu sunt toate raportate la inspectoratele şcolare. Cele mai multe astfel de plângeri s-au înregistrat în Bucureşti şi judeţele Iaşi, Timiş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Vaslui, Bihor şi Constanţa. Dintre acestea, peste 6.000 de incidente au vizat violenţe minore, însă 143 au fost cazuri grave. În peste 3.000 de situaţii, elevii s-au trezit fără anumite bunuri, iar în peste 1.600 de cazuri aceştia au fost victime ale şantajului sau ale ameninţării.

În ultimele săptămâni, federaţiile din învăţământ au cerut insistent Ministerului Educaţiei reînfiinţarea şcolilor de corecţie sau de reeducare. Nu cred că aceasta este într-adevăr soluţia, însă cred că trebuie să ne implicăm, să luăm măsuri urgent, pentru a oferi linişte atât copiilor cât şi părinţilor care îşi trimit copiii la şcoală pentru a învăţa.

În aceste condiţii, apreciez ca util şi extrem de important proiectul demarat de Liceul Tehnologic "C.A. Rosetti" din Constanţa, "Cu civism şi responsabilitate din şcoală către societate", proiect realizat în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi alte 16 unităţi de învăţământ din judeţ. Am înţeles că acest proiect a fost demarat tocmai din cauza amplorii pe care a cunoscut-o fenomenul violenţei în societatea românească. Scopul proiectului este sensibilizarea opiniei publice şi dezvoltarea unei atitudini civice responsabile, pentru a preveni şi combate fenomenul violenţei din spaţiul social.

Am convingerea că astfel de iniţiative sunt mult mai utile şi pot avea rezultate mai bune, decât măsurile coercitive sau punitive.

Pentru că nu vrem să mai existe cazuri de violenţă în şcoli, pentru că nu vrem să mai auzim de tragedii petrecute în şcoli, noi trebuie să devenim exemplul de urmat, primii ce dăm dovadă de toleranţă şi respect, pentru că ştim că violenţa n-a fost, nu este şi nu poate fi o soluţie pentru rezolvarea conflictelor.

Domnul Octavian Bot:

În pofida dorinţelor unora, Congresul PNL a demonstrat că partidul nu s-a împărţit în două tabere.

Crin Antonescu a câştigat detaşat!

În condiţiile în care PDL, un pseudopartid de dreapta, este măcinat de lupte interne, cu acuzaţii care amintesc de originea acestui partid - FSN, PNL nu poate avea concurent în zona dreptei.

Intrarea în PNL a primarului Sibiului, Klaus Iohannis, a aprins imaginaţia multora. Unii au văzut o ameninţare la adresa PSD. O prostie! PNL a semnat un protocol cu PSD pentru formarea alianţei USL, ceea ce înseamnă că PNL trebuie să rămână încremenit în proiect.

Chiar dacă face parte din USL, PNL, la fel ca PSD, are ca obiectiv dezvoltarea partidului. Este ceva firesc. Un alt "scenariu" vede în venirea lui Klaus Iohannis o posibilă înlocuire a lui Crin Antonescu la alegerile prezidenţiale. Este mai mult decât o glumă proastă. Nu-l văd pe Crin Antonescu plângând cu lacrimi de crocodil pe umerii lui Iohannis, aşa cum a făcut Băsescu cu Stolojan.

În concluzie, aş spune că în legătură cu Congresul PNL s-a făcut mult zgomot pentru nimic.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Aderarea României la spaţiul Schengen este şi responsabilitatea noastră, a parlamentarilor români"

Anii ’80 ai secolului trecut au fost marcaţi de conceptul libertăţii de mişcare.

În 1984, la frontiera "Goldene Brenn", cancelarul Helmut Kohl şi preşedintele François Mitterand luau decizia eliminării controalelor la graniţa Germaniei cu Franţa. Era primul pas către o comunitate europeană caracterizată de graniţe libere.

În 1985, în dreptul localităţii de frontieră Schengen din Luxemburg, Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos încheiau prima fază a unui acord, urmat, în 1990, de Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, care trecea în istorie controalele la frontierele interne ale statelor semnatare ale Acordului, stabilindu-se, totodată, reguli privitoare la vize, procesul de migraţie, de azil, de cooperare poliţienească, judiciară şi vamală.

Odată cu Protocolul ataşat Tratatului de la Amsterdam din 1997, intrat în vigoare în 1999, acquis-ul Schengen este încorporat în cadrul legislaţiei şi instituţiilor Uniunii Europene, debutând, în acest fel, o nouă etapă în dezvoltarea Uniunii şi a principiilor sale.

Pe data de 7 martie a.c., urmează analizarea, în cadrul reuniunii Consiliului JAI, a deciziei privitoare la aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen!

Este un pas extrem de important pentru statul român şi pentru cetăţenii săi şi un semn al legitimităţii României în spaţiul european, ca stat care respectă principiile şi valorile promovate de către Uniune.

Săptămâna trecută, preşedintele Senatului Olandei, domnul Fred de Graaf, a avut o întrevedere cu preşedintele Senatului României, domnul Crin Antonescu.

Se ştie faptul că Olanda a blocat, în ultimul an, deciziile Consiliului JAI asupra intrării României în Schengen. În acest sens, respectiva vizită, cât şi mesajul adresat de către preşedintele Fred de Graaf au o deosebită însemnătate nu numai pentru relaţiile, de orice gen, ale ţării noastre cu Olanda, cât şi asupra posibilităţii de aderare la spaţiul Schengen.

"I-am spus şi colegului meu că, uneori, o relaţie bună între parlamente înseamnă şi punerea de presiune pe guverne pentru a obţine rezultatele pe care ni le dorim şi unii şi ceilalţi. (...) Cred că este foarte important să experimentăm şi astfel relaţiile între ţări şi parlamentele din UE, pentru că toţi citim rapoarte scrise foarte mari, dar cel mai bun mod de a cunoaşte prietenii este să îi întâlneşti, să vorbeşti cu ei şi să fii foarte onest cu privire la tot ce ne uneşte, dar ne şi desparte", a declarat preşedintele Senatului olandez.

Consider că este absolut necesar să venim cu toţii, parlamentarii români, în întâmpinarea acestei declaraţii.

De la preluarea mandatului meu de deputat, am subliniat de nenumărate ori importanţa implicării noastre cât mai vizibile şi mai puternice şi pe plan extern, printr-o activitate cât mai susţinută, atât cu grupurile parlamentare din parlamentele statelor europene, cât şi cu europarlamentarii noştri din Legislativul european.

Pe această cale, vă adresez dumneavoastră, stimaţi colegi, invitaţia de a ajunge la un consens asupra aspectelor esenţiale ce privesc România nu numai în cadrul Uniunii Europene, cât şi pe plan mondial.

Avem nevoie să fim recunoscuţi drept un stat stabil, care să poată să confere încredere partenerilor săi internaţionali şi care să îşi rezolve definitiv problema deficitului de imagine din cauza căruia, deseori, cetăţenii noştri cad victimă în alte ţări, şi de acest lucru suntem şi noi, reprezentanţii forului legislativ român, pe deplin responsabili.

Vă invit, pe această cale, stimaţi colegi, să ne unim eforturile în rezolvarea problemei aderării la spaţiul Schengen a României şi, indiferent de grupul parlamentar din care facem parte sau comisia în care activăm, să creăm un Grup de iniţiativă parlamentară pentru refacerea şi promovarea imaginii României în lume.

Vă mulţumesc şi ataşez acestei declaraţii politice scrisoarea deschisă pe care am adresat-o săptămâna trecută europarlamentarilor români cu privire la imaginea şi statutul cetăţenilor români în Marea Britanie, scrisoare la care vă invit sa vă alăturaţi.

"Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor europarlamentari,

În această săptămână, Marea Britanie, prin ministrul muncii, a anunţat că este hotărâtă să înăsprească termenii de abordare a ajutoarelor pentru imigranţi.

Conform declaraţiilor oficialului britanic, Ian Duncan Smith, şi olandezii şi scandinavii ar susţine restricţiile şi măsurile de înăsprire pentru cei care ar imigra în aceste ţări doar pentru a beneficia de ajutoarele sociale oferite.

Doamnelor şi domnilor europarlamentari români, în condiţiile în care, aşa cum bine ştiţi, imaginea ţării noastre, cât şi statutul cetăţenilor români în alte state sunt esenţiale, presa britanică a lansat o campanie tot mai susţinută împotriva românilor, iar statul britanic pregăteşte legi din ce în ce mai dure, din cauza supoziţiei că vor trebui să facă faţă unui asalt de imigranţi români după data de 1 ianuarie 2014, vă îndemn să luaţi atitudine în privinţa celor mai-sus semnalate şi să sancţionaţi aceste măsuri în Parlamentul European, pentru a îmbunătăţi imaginea României şi statutul cetăţenilor români prezenţi în Marea Britanie."

Domnul Petru Movilă:

"Reorganizarea administrativ-teritorială a României, între necesitate şi fantezia politică a USL"

Asistăm la o realitate neobişnuită pentru perioada postdecembristă. USL, beneficiind de un capital electoral cum n-a mai avut nicio alianţă politică ajunsă la guvernare după decembrie 1989, vrea să-şi implementeze proiectele fără a avea nicio bătaie de cap. Un astfel de proiect, extrem de important de altfel, este regionalizarea României.

Ani de zile am auzit marii lideri de astăzi ai USL cum au blamat regionalizarea şi cum au spus că această schimbare nu este nimic altceva decât un moft politic, girat de Traian Băsescu sau de Emil Boc, un proiect scris cu dedicaţie pentru membrii de partid.

Unul dintre susţinătorii actuali ai proiectului de regionalizare în varianta Dragnea este chiar ministrul Relu Fenechiu, cel care în 2011, atunci când Emil Boc a readus în prim-plan regionalizarea, spunea sus şi tare că Traian Băsescu şi PDL sunt disperaţi să facă regionalizarea, că au plecat de la 8 judeţe şi au ajuns să facă 18.

Astăzi, stimaţi colegi, observăm că USL, folosindu-se de majoritatea de 70%, face regionalizare în interesul membrilor de partid PSD şi PNL, cu zeci de capitale, fiecare gajată deja unui USL-list.

Ce să mai înţelegem din noua hartă a României, decât faptul că USL-iştii care lucrează la proiectul regionalizării s-au inspirat de la chinezi şi au decis că e momentul ca şi aici, la noi, în România, fiecare oraş să fie buricul pământului, fără a se mai şti cine şi ce atribuţii are şi, mai ales, cine răspunde pentru viitoarele gafe?

Minciuna şi demagogia USL, împănate de procentul majorităţii, le permite acestora să schimbe principiile şi regulile de la o zi la alta. Regulile blamate în urmă cu doi ani de zile, acum nu numai că sunt potrivite pentru actualul proiect, dar sunt şi supradimensionate.

Ce ne va aduce o regionalizare cu zeci de capitale? Cum va fi împărţită în mod corect România fără să fie o desconsiderare pentru istorie, pentru cultură şi cu oraşe promovate de faţadă, pentru a împăca mai mulţi membri ai USL care au bătut din picior şi au cerut să fie voievozi?

Experienţele Uniunii Europene au demonstrat că delegarea puterii de decizie la un nivel intermediar poate da şansa valorificării reale a unui potenţial latent de dezvoltare, întrucât conducerea unei regiuni este suficient de aproape pentru a orienta strategiile şi resursele către nevoile reale, specifice, şi, în acelaşi timp, destul de puternică pentru a crea cadrul unor decizii corelate teritorial, cu o mai largă viziune şi perspectivă în viitor. Însă, la acest moment, nimeni din USL nu garantează faptul că proiectul nu va fi făcut doar pentru a mai împărţi nişte funcţii sau pentru a mai crea nişte posturi în administraţie. Cu toţii ştim faptul că USL a promis locuri de muncă, însă nu ne aşteptam ca toate să fie în sistemul birocratic, iar numărul de secretari de stat, de miniştri, de viitori baroni regionali să întreacă orice aşteptare.

Din păcate, cred că regionalizarea va fi un pericol de pierdere a puterii certe actuale, mai ales în condiţiile în care USL nu are curajul să stabilească un singur oraş capitală regională, un oraş care să fie centrul administrativ. Vă întreb pe dumneavoastră, stimaţi colegi, ce fel de regiune e cea care are sediul administrativ într-un oraş, Direcţia de Finanţe în altul, Direcţia de Mediu în altul şi tot aşa? La fel cum ar arăta administraţia centrală cu Ministerul de Finanţe la Iaşi, cu Ministerul de Justiţie la Timişoara, Transporturile la Braşov, şi tot aşa.

Stimaţi colegi din USL, asumaţi-vă o capitală de regiune cu tot ceea ce implică acest proces şi asumaţi-vă şi faptul că unii membri USL vor fi nemulţumiţi. Din dorinţa de a împăca toate orgoliile politice, veţi obţine un sistem nefuncţional şi o Românie dezbinată, iar regionalizarea va fi un eşec, pentru că va introduce un conflict suplimentar între administraţiile judeţene şi regionale.

Doamna Raluca Turcan:

«USL continuă operaţiunea "privilegii până la capăt" - Andrei Marga, şeful ICR, a devenit ministru»

Majoritatea USL a crescut salariile şi privilegiile conducerii ICR, prin ridicarea rangului lui Andrei Marga de la secretar de stat la ministru şi a adjuncţilor săi de la subsecretar de stat la secretar de stat.

Asediul USL asupra Institutului Cultural Român a început odată cu ordonanţa Guvernului nr. 27 din 2012, care a trecut ICR din subordinea Preşedintelui României în cea a Senatului, pentru a putea să i-l pună pe tavă lui Andrei Marga.

Prin voinţa senatorilor USL, care au modificat infama ordonanţă a Guvernului Ponta 1, ICR este condus acum de un ministru, doi secretari de stat şi un Consiliu de Conducere de 23 de membri, în loc de 21, ca până acum. Drept rezultat, Andrei Marga şi cei doi adjuncţi ai săi vor primi salarii şi privilegii mai mari, iar cheltuielile administrative pentru susţinerea conducerii ICR cresc şi ele.

Este vorba despre acelaşi ICR care şi-a întrerupt o parte din activitatea reprezentanţei la Paris din lipsă de fonduri, care a tăiat cheltuielile pentru participarea la Târgul de carte din Suedia, la programe culturale din New York, Olanda sau Belgia.

Sub conducerea unui politician asumat de USL, Andrei Marga, şi a unei guvernări Ponta axată exclusiv pe interesele clientelei politice, ICR riscă să se transforme din cel mai performant ambasador al României în străinătate într-o maşinărie de mulţumit oamenii politici, şi nicidecum de cultură din fruntea sa.

Iar chibzuinţa în cheltuirea banilor publici, invocată populist de premierul Ponta, se aplică oriunde, dar nu aparatului clientelar al USL.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Turismul, soluţie reală pentru dezvoltarea judeţului Vâlcea"

Cu o valoare totală de 140 milioane lei în vara anului 2011 a demarat, în judeţul Vâlcea, un proiect de mare amploare care a presupus amenajarea unui nou domeniu schiabil, Vidra-Transalpina. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a asigurat finanţarea proiectului, în timp ce beneficiarul, Consiliul Local Voineasa, a gestionat atribuirea şi urmărirea contractelor aferente implementării proiectului. Ministerul a avut în vedere renaşterea unei staţiuni abandonată după 1989, cu un potenţial turistic extrem de important. De asemenea, o altă motivaţie care a stat la baza includerii proiectului în programul de dezvoltare a infrastructurii de turism, a fost faptul că poate să contribuie la relansarea economică a întregii regiuni. Prin această investiţie s-a construit, de la zero, un domeniu schiabil integrat, a cărui exploatare aduce deja beneficii comunităţii locale şi judeţului Vâlcea. Proiectul a presupus realizarea a 4 pârtii de schi cu o lungime totală de 9 km, prevăzute cu sistem de înzăpezire şi instalaţii de transport pe cablu care totalizează peste 5 km, cu telescaun, teleschi şi o telegondolă de 3 km, cu staţie intermediară. Tot în cadrul proiectului au fost prevăzute spaţii adiacente pentru servicii, o parcare cu minim 350 locuri şi un refugiu salvamont la cota 1975 m.

Staţiunea este amplasată într-o zonă cu condiţii meteorologice propice practicării sporturilor de iarnă, cu zăpadă din octombrie până în aprilie, iar peisajele specific montane sunt impresionante prin frumuseţea lor. Un alt avantaj a fost că accesul era deja existent, respectiv pe DN 7A, drum naţional ce face legătura între DN1 şi Transalpina. În aceste condiţii, a fost posibil ca la sfârşitul anului 2012 să fie inaugurat noul domeniu schiabil, Vidra-Transalpina, la doar 100 de km de Râmnicu Vâlcea. Această zonă poate deveni una atractivă din punct de vedere turistic. Problema cea mai mare este însă a locurilor de cazare, singurele opţiuni fiind la Obârşia Lotrului şi Voineasa. La Vidra, deşi există nişte spaţii de cazare, acestea nu sunt utilizabile, din cauza degradării în care au intrat de atâţia ani în care situaţia juridică a acestora este neclară.

În acest context, actualii guvernanţi ar trebui să facă o prioritate din clarificarea regimului juridic al acestei zone, care să permită investiţiile în zonă. Judeţul Vâlcea are în general un potenţial turistic neexploatat încă la adevărata valoare, totuşi, această investiţie a dus la creşterea numărului de turişti. Menţionez că odată cu darea în folosinţă oficială a instalaţiilor de transport pe cablu din Vidra-Transalpina Ski Resort, în 22 decembrie 2012, vârful de trafic înregistrat a fost de 10.000 oameni pe zi pentru perioada când accesul a fost gratuit şi respectiv de 2.000 oameni pe zi, începând cu 18 ianuarie 2013, când s-a introdus Skipass-ul cu plată.

De asemenea, vă reamintesc faptul că Grupul parlamentar al PDL a identificat şi susţinut printre amendamentele sale la bugetul pentru anul 2013 necesitatea finalizării investiţiilor de înnoire a infrastructurii turistice vâlcene, condiţie obligatorie pentru ca Vidra-Transalpina Ski Resort să poată fi promovată ca destinaţie de schi europeană şi a putea concura astfel cu staţiuni similare din Bulgaria şi Austria. Această zonă din judeţul Vâlcea este una de o frumuseţe rară, o noua zonă schiabilă care oferă posibilitatea dezvoltării economice a judeţului Vâlcea.

Având în vedere toate aceste aspecte, consider că adoptarea măsurilor care să stimuleze investiţiile pentru zona Vidra-Transalpina, în infrastructura de cazare, precum şi alocarea unui buget pentru finalizarea proiectului ar trebui să fie priorităţi ale Guvernului Ponta.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Suceava merită un parc industrial!"

Unul dintre proiectele mele de suflet, pe care l-am prezentat electorilor mei în campanie şi pe care, bineînţeles, îl voi susţine în continuare cu toate forţele, este cel legat de necesitatea construirii unui parc industrial în judeţul Suceava.

Consider că Suceava merită mai mult decât promisiuni din partea politicienilor care au reprezentat-o până în prezent, dar şi că toţi sucevenii, chiar şi cei plecaţi din ţară în căutarea unui loc de muncă, au cu adevărat nevoie de o şansă reală, şi anume aceea de a-şi putea câştiga pâinea chiar la ei acasă!

Sunt convins de faptul că revitalizarea industriei sucevene ar contribui în mod substanţial la reducerea şomajului, prin crearea a numeroase locuri de muncă stabile şi decent plătite, iar acest lucru nu ar fi unul nesemnificativ, în condiţiile în care, în ultimii 8 ani, peste 45.000 de suceveni au părăsit România!

Acest număr dezolant de mare de suceveni care au părăsit ţara, nu de bună voie, ci pentru a-şi căuta de lucru în alte ţări, din cauza lipsei acute de oferte pe plan local, ar avea un motiv întemeiat de a se reîntoarce în propriul lor judeţ!

Sunt câţiva paşi esenţiali de parcurs pentru a putea construi acest parc industrial, care sunt convins că ar avea un impact major asupra dezvoltării economice a judeţului Suceava: în primul rând, trebuie identificate şi accesate sursele de finanţare, apoi este nevoie de elaborarea unei strategii investiţionale de populare a parcului industrial. De asemenea, cred că este nevoie şi de o strategie fiscală, dar şi de crearea unei infrastructuri adecvate în zona respectivă.

Cred că acest proiect poate deveni realitate dacă atât noi, parlamentarii de Suceava, cât şi autorităţile locale, respectiv centrale - ministerele de resort -, vom conlucra în mod eficient pe această temă şi ne vom apleca cu toată seriozitatea asupra demersurilor necesare, pentru a-l putea demara şi implementa cu succes.

În acest sens, zilele trecute le-am solicitat în scris, ministrului dezvoltării, domnului Liviu Dragnea, dar şi ministrului economiei, domnului Varujan Vosganian, să menţioneze care este opinia ministerelor pe care dumnealor le conduc cu privire la oportunitatea demarării acestui proiect chiar din acest an şi ce măsuri au în vedere pentru acordarea unui sprijin oficial în vederea construirii unui parc industrial în judeţul Suceava.

Pentru ca acest important deziderat - vital, din punctul meu de vedere, pentru o dezvoltare sustenabilă a judeţului, dar şi din punctul de vedere al sucevenilor -, să poată prinde viaţă, este nevoie de multă determinare şi de foarte multă perseverenţă pentru a-l putea concretiza într-un proiect viabil, iar apoi finaliza şi implementa. Cred, cu toată convingerea, că toate acestea nu pot reprezenta eforturi prea mari, dacă celor pe care-i reprezint în Parlamentul României le va fi mai bine în anii următori!

Domnul Vasile Iliuţă:

"Finanţări pentru infrastructură"

Înainte chiar de a prelua puterea guvernamentală ştiam că USL este un inamic redutabil a ceea ce înseamnă investiţii publice şi mai ales investiţii publice în infrastructură. Însă ostilitatea domniilor lor faţă de dezvoltarea şi modernizarea României a întrecut chiar şi aşteptările mele. Un prim pas a fost făcut în vara anului trecut, atunci când au fost "tăiate" investiţii publice în infrastructură de peste 1,2 miliarde lei numai pe ultimele 4 luni ale anului.

Vă spun sincer că am analizat cu minuţiozitate proiectul bugetului de stat pe anul 2013 şi nu mare mi-a fost mirarea când am găsit sume alocate mult mai mici decât în perioada de maxim avânt a crizei economice. Astfel, şantierele deschise în anii 2010, 2011, aşteaptă în continuare finanţări care nu mai vin. Străzi şi trotuare, drumuri judeţe şi naţionale, autostrăzi şi căi ferate sunt în conservare, iar întârzierile cresc costurile totale de execuţie.

Mai mult, mediul de afaceri aşteaptă nerăbdător, de la guvernul care se bătea cu pumnii în piept, sprijin direct şi indirect pentru a depăşi momentele grele ale încetinirii economice.

Răspunsul USL este unul singur! Taxe mai mari!

Răspunsul pe care societatea românească şi mediul economic îl aşteaptă este legat de relaxarea fiscală pentru cei care muncesc şi produc, sprijin şi protecţie socială doar pentru cei aflaţi în situaţia de risc social, investiţii publice necesare pentru agricultură şi economia rurală, pentru sectorul energetic, pentru transportul de mărfuri şi servicii conexe.

Răspunsul pe care USL îl furnizează în schimb în cele peste 10 luni de guvernare a luat forma demagogiei dusă la extrem. Românii au fost şi continuă să fie minţiţi, iar societatea românească resimte acest lucru din plin.

Doamna Violeta Tudorie:

"Uniunea Europeană şi problema şomajului în rândul tinerilor"

Prin prezenta declaraţie doresc să mă alătur domnului Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, şi să salut iniţiativa sa de a pleda ca, la aprobarea bugetului Uniunii Europene, să fie alocate "mai multe miliarde de euro" pentru o nouă iniţiativă de reducere a şomajului în rândul tinerilor din statele Uniunii.

Prin prezenta declaraţie doresc să mă alătur înaltului oficial european şi să salut iniţiativa sa, nu numai de a pleda pentru o cauză deopotrivă nobilă, oportună şi urgentă, dar şi de a întreprinde acţiuni prin care să se reducă şomajul tinerilor, în prezent foarte ridicat, în multe state ale Uniunii.

Sunt sigură că sunteţi de acord cu mine asupra faptului că tinerii în căutarea unui loc de muncă din România, dar şi din toate statele membre ale UE merită şi trebuie să se bucure de cât mai multe astfel de iniţiative care să le mărească şansele de a găsi un loc de muncă pe măsura competenţelor acumulate şi a aspiraţiilor lor de afirmare profesională.

Preşedintele Consiliului European a afirmat marţi, 5 februarie anul curent, că la reuniunea Consiliului din zilele de 7-8 februarie, dedicată negocierilor pe bugetul şeptenal al UE (2014-20210), va propune alocarea mai multor miliarde de euro pentru acţiuni de combatere a şomajului în rândul tinerilor. În legătură cu iniţiativa sa, iată ce afirma Van Rampuy într-un comunicat transmis în 6 februarie către toate cele 27 de guverne naţionale şi către ceilalţi oficiali ai Uniunii:

"Negocierile pe buget sunt întotdeauna dificile, de durată şi pot părea dure din afară şi uneori chiar şi din interior. În aceste negocieri am devenit prea absorbiţi de micile detalii încât se pierde imaginea de ansamblu (...) Pentru mine, imaginea de ansamblu este aceasta: în primul rând bugetul trebuie să ne ajute să rezolvăm cele mai urgente probleme. Şomajul în rândul tinerilor este acum cea mai mare provocare în Europa. De aceea, joi, voi propune o nouă iniţiativă privind locuri de muncă pentru tineri, în valoare de mai multe miliarde de euro".

Ca deputat al unui partid social-democrat sunt întru totul de acord că problema şomajului în rândul tinerilor trebuie să fie o prioritate guvernamentală şi legislativă şi îi mulţumesc preşedintelui Consiliului European că ne-a pus în faţă cu atâta convingere această problemă socială. Aceasta cu atât mai mult cu cât el a adăugat că aceşti bani vor fi îndreptaţi spre regiunile cele mai afectate de şomaj în rândul tinerilor. Evident că Spania, Grecia şi Portugalia vor fi avute în vedere dacă ţinem cont că în ianuarie 2013 peste 6 milioane de spanioli erau în căutarea unui loc de muncă, iar şomajul în rândul tinerilor în Grecia şi Spania trece de 25%, unele date vorbesc chiar de peste 50%, cu referire la tinerii care au absolvit studiile în ultimii trei ani.

După cum ştim, de problemele cu fonduri pentru resursele umane nu a fost şi nu este ocolită nici ţara noastră. În bugetul pentru anii 2007-2013, România a avut la dispoziţie bani europeni din Fondul Social şi pentru programele operaţionale din domeniul resurselor umane, mult discutatele şi blocatele POSDRU, dar, fie nu le-am accesat decât în mică măsură, fie le-am risipit pe acţiuni fără efecte pozitive pe piaţa ocupării forţei de muncă. De aceea, consider că în acest domeniu trebuie realizate mai multe analize, dezbateri şi elaborate programe care să conducă efectiv la ocuparea tinerilor. Într-adevăr, are dreptate domnul Herman Van Rompuy, sunt necesare multe miliarde de euro alocate pentru crearea de noi locuri de muncă. Mai ales dacă avem în vedere deviza partidelor de stânga - locuri de muncă mai multe şi mai bune - şi ştiind că pentru crearea unui loc de muncă sunt necesare investiţii de circa 10-15.000 de euro. "Bugetul european trebuie folosit pentru acest tip de problematici sociale. Ar fi o dovadă de solidaritate", a punctat recent şi domnul Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, referindu-se la cei 25 de milioane de tineri din UE fără un loc de muncă.

La nivel global, datele statistice vorbesc de circa 75 de milioane de tineri fără un loc de muncă. În privinţa şomajului, la noi în ţară, ultimele date arătau că numărul şomerilor a crescut în decembrie 2012, astfel că aproape 500.000 de persoane apte şi în căutare de lucru pe piaţa muncii de la noi nu aveau sau nu găseau un loc de muncă.

Totodată, preşedinte Consiliului European, domnul Herman Van Rampuy, a arătat, cu ocazia negocierilor privind bugetul uniunii europene aferent perioadei 2014-2020, că trebuie prioritizate cheltuielile pentru cercetare, inovare şi educaţie, care reprezintă motorul creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă. În cuvintele oficialului european ideea este că "trebuie să maximizăm potenţialul de creştere economică şi creare de locuri de muncă din toate instrumentele noastre, de la Coeziune până la Agricultură. Avem nevoie de mai multă valoare adăugată pentru banii alocaţi", a arătat Van Rompuy.

Bugetul Uniunii Europene se distribuie în multe domenii prioritate, precum şi către fiecare din cele 27 de state membre, (din exerciţiul bugetar care începe cu 2014 vor fi 28, cu Croaţia), aşa că nu este uşor de găsit un echilibru la care să adere toţi participanţii îndreptăţiţi la o felie din caşcaval. În acest context, trebuie să fim de acord cu preşedintele Consiliului European, care a subliniat că bugetul UE este un compromis şi pentru a se ajunge la acesta toţi liderii europeni trebuie să fie pregătiţi să cedeze şi să facă alegeri în acest sens. "După ce vom avea un acord la Consiliul European, trebuie să obţinem o înţelegere finală şi cu Parlamentul European. Şi aici trebuie să fim cu toţii pregătiţi să facem compromisuri. Pentru că aşa funcţionează Europa", a punctat Van Rompuy în comunicatul precizat mai sus. Deocamdată la nivelul Consiliului s-a ajuns la un compromis, rămâne incertă atitudinea şi decizia Parlamentului European. Eu sunt optimist în privinţa aprobării unui buget care să aducă un aport mai substanţial pentru ţara noastră.

Personal constat o atitudine mai pertinentă la situaţia actuală şi la soluţiile de creştere propuse de domnul Rompuy, pentru că ne reamintim pledoariile sale anterioare pentru austeritate, nu mai departe de precedentul Consiliu European, din noiembrie, dedicat negocierilor pe cadrul financiar multianual 2014-2020, când Van Rompuy a solicitat o tăiere drastică a bugetului Uniunii şi a obţinut o reducere de 75 de miliarde euro faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene. Pană la urmă s-a ajuns ca bugetul total să fie de 973 de miliarde de euro, echivalentul a 1,01% din PIB-ul european şi de douăzeci ori mai mare ca veniturile din bugetul de stat al României pentru anul 2013.

Chiar şi preşedintele României, Traian Băsescu se aliniase la opinia proausteritate când declara, la finalul acelei reuniuni, că s-a stabilit că vor trebui obţinute la următorul Consiliu alte soluţii de compromis, pentru o reducere de încă 30 de miliarde de euro faţă de această cifră.

În această problemă înclin să dau dreptate premierului Victor Ponta, care a precizat că în discuţiile privind bugetul UE, obiectivul României e să piardă cât mai puţin din suma convenită iniţial, de 48-46 de miliarde euro, şi că misiunea reprezentantului României la Consiliul European era obţinerea unei sume cât mai consistente pentru proiectele de coeziune şi de dezvoltare prezente în Programul de guvernare al USL. Deocamdată ni s-au repartizat doar 39,5 miliarde de euro şi rămâne să vedem cum vom ieşi din dezbaterile din Parlamentul European.

Domnul Zisu Stanciu:

«Perdelele forestiere de protecţie între "nu" şi "da"»

În ciuda informaţiilor numeroase despre impactul nostru asupra mediului, omenirea continuă să "ucidă" păduri întregi, să polueze, să secătuiască biodiversitatea, să sece râuri şi să schimbe tiparele climei. În aceste condiţii, cataclismele de tot felul lovesc tot mai mult oamenii şi natura, având în vedere că aceşti factori sunt interdependenţi.

Iată, însă, că natura nu pedepseşte, ci se răzbună.

Ceea ce a rămas în faza de proiect, adică "nu", în ultimii opt ani ai guvernării PDL, a fost înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie prin care să se reconstituie sau să se majoreze procentul de împădurire în anumite zone sau teritorii deficitare în păduri, constituind în prezent dar şi în perspectivă unul din importantele mijloace de reconstrucţie ecologică în România, şi nu numai.

Distrugerea vegetaţiei forestiere şi a perdelelor forestiere, în perioada comunistă, pentru luarea în culturi a noi terenuri agricole, în detrimentul pădurilor, a condus la dispariţia abuzivă a numeroase trupuri şi tipuri de pădure, întinse suprafeţe agricole rămânând complet lipsite de vegetaţie, cu profunde mutaţii în spectrul climatic, acestea transformându-se în terenuri semiaride, acide şi chiar cu un început de deşertificare.

La noi, judeţele din sud şi sud-est dar nu numai - Brăila, Buzău, Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi, Teleorman, Olt şi Dolj deţin suprafeţe forestiere de 4-8% din suprafaţa totală, faţă de un optim pentru aceste teritorii - câmpie - de 20-25%.

Secetele tot mai puternice şi tot mai frecvente din ultimii zece ani, care au calamitat şi au diminuat drastic producţiile, trebuiau să impună necesitatea elaborării unor programe pentru combaterea secetei, în care o pondere deosebită trebuia să o aibă crearea perdelelor forestiere de protecţie, îndeosebi în zonele deteriorate din punct de vedere ecologic.

Sunt estimări potrivit cărora la ora actuală este necesar să se acopere cu perdele forestiere de protecţie o suprafaţă de aproximativ 7,5 milioane de hectare.

În concluzie, trebuie să reamintesc realizările zero ale guvernanţilor PDL în procesul de înfiinţare a perdelelor de protecţie.

De aceea, Guvernul USL trebuie să înceapă acţiunea de înfiinţare a perdelelor de protecţie, rămânând astfel în istorie ca salvator al mediului climatic şi al agriculturii din zonele supuse deşertificării, adică "da".

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Lanţul slăbiciunilor în sistemul subvenţiilor europene"

Programul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) nu a avut probleme accidentale, rezolvate odată cu reluarea plăţilor, ci ample defecţiuni structurale, care pretind o abordare radicală.

Situaţia de la Ministerul Muncii s-a clarificat. Nu ministrul Maria Câmpeanu era cercetată de DNA, aşa cum susţinuse un post de televiziune, ci un director de cabinet al ministrului, care ar fi luat mită ca să favorizeze un candidat la un concurs de angajare.

Dar subiectul este mult mai interesant aşa, căci dezvăluie o slăbiciune structurală a instituţiilor care se ocupă cu absorbţia fondurilor europene. Directorul de cabinet, Iuliana Coruţ, împreună cu Paula Mănuceanu, consilier la cabinetul ministrului, sunt acuzate că au oferit subiectele de examen unui anumit candidat pentru un post de consilier în cadrul serviciului care evaluează programele POSDRU, finanţate cu bani europeni.

POSDRU este deja un acronim problematic din cauza suspiciunilor de fraudă. În urma unor misiuni de evaluare desfăşurate în 2012, Comisia Europeană a sistat plăţile pentru POSDRU, din cauza unor nereguli sesizate în desfăşurarea programului din anul anterior. Cu câteva zile în urmă, UE a reluat plăţile, ca urmare a unor măsuri luate de Guvern, dar situaţia generală rămâne în continuare problematică, căci ţine de anumite deficienţe structurale.

Pe scurt, POSDRU se ocupă cu organizarea unor cursuri de calificare pentru şomeri şi alte persoane care caută să înveţe o nouă profesie. Fostul ministru Leonard Orban a semnalat el însuşi în multe rânduri că evaluarea proiectelor este "subiectivă", ducând la includerea în programul de finanţare a unor proiecte nevalide. Dacă cei care evaluează programele sunt slab pregătiţi, pentru că au fost angajaţi prin examene fraudate, atunci nu doar că nu au capacitatea obiectivă de a-şi îndeplini misiunea, dar, în plus, sunt înclinaţi să reproducă sistemul prin care au fost ei înşişi angajaţi. Se creează o complicitate între cei care evaluează şi verifică şi beneficiarii programelor. Nu este de mirare că, în aceste împrejurări, s-a constatat că unele proiecte nu meritau să fie selectate, că odată selectate, managerii de proiect au făcut cheltuieli exorbitante sau că au achiziţionat pur şi simplu lucruri care nu erau justificate de proiect.

Există însă un angrenaj mai amplu care încurajează fraudarea fondurilor europene. Statul continuă să acorde ajutor de şomaj celor care participă la cursuri de calificare, aşa încât orice cursuri, fie că au, fie că nu au nicio relevanţă pe piaţa muncii, fie că interesează, fie că nu interesează pe nimeni, îşi găsesc uşor o clientelă foarte largă. O persoană căreia nu îi convine oferta care i s-a făcut pe piaţa muncii, poate opta pentru un curs oarecare, ca să obţină pe mai departe banii de şomaj. Acest lucru explică de ce proiectele POSDRU care nu au o legătură reală cu piaţa muncii şi care nu beneficiază nici de instructori bine pregătiţi pot crea iluzia utilităţii lor.

Aceste proiecte, din start neviabile, care răspund altor nevoi decât cele declarate, sunt fireşte tentate să "profite" şi să ofere salarii foarte mari pentru instructori, selectaţi ei înşişi din rândul familiei sau prietenilor apropiaţi, să facă achiziţii scumpe sau deconturi astronomice. Singurul efect cert pe piaţa muncii al programelor POSDRU este că strică piaţa salariilor, propunând sume greu de imaginat în sectorul privat.

POSDRU nu are probleme accidentale, care vor fi fost rezolvate odată cu reluarea plăţilor. POSDRU are grave probleme structurale, care pretind o abordare radicală.

Cazul recent de la Ministerul Muncii pune doar în lumină una dintre verigile slabe şi care se găseşte chiar în aparatul de evaluare şi selectare a proiectelor.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Modificarea legislaţiei electorale"

Salut propunerea Uniunii Social Liberale privind modificarea legislaţiei electorale, atât în ceea ce priveşte limitarea numărului de parlamentari la 300 de deputaţi şi 100 de senatori, cât şi diferenţierea clară a atribuţiilor celor două Camere.

În opinia mea, dacă cele două Camere sunt alese în acelaşi moment, pentru aceeaşi durată şi de aceeaşi manieră, ceea ce comportă acelaşi tip de sufragiu, acelaşi mod de scrutin şi acelaşi corp electoral, exprimă acelaşi interes, au aceeaşi compoziţie şi, în consecinţă, divizarea Parlamentului în două Camere este inutilă. Astfel, propunerea USL vizează tocmai o schimbare de acest fel, astfel încât modul de alegere al senatorilor şi deputaţilor să fie diferit, iar atribuţiile celor două Camere să fie separate.

USL propune ca cei 300 de deputaţi să fie aleşi în baza unui vot proporţional, având atribuţii ce ţin de buget şi de legile principale, iar cei 100 de senatori să fie aleşi uninominal, pe baza reprezentării judeţelor şi a regiunilor şi să aibă ca atribuţii dezvoltarea regională, politica externă şi cea de apărare.

Există mai multe motive pentru care susţin un Parlament bicameral, în favoarea unuia unicameral. În primul rând, un legislativ bicameral împiedică formarea unei tiranii a majorităţii şi aduce ponderare în activitatea legislativă, temperând avântul primei Camere. Totuşi, pentru a ne bucura de avantajele unui sistem bicameral care să ne apare de abuzurile de putere, este obligatoriu ca cele două Camere ale Parlamentului să fie diferite, exact cum propune USL.

O a doua Cameră care să reflecte şi exprime vocea primei Camere este considerată o absurditate imensă. Un avantaj al Parlamentului bicameral este că asigură o calitate sporită a actului legislativ. Mai mult, trebuie să precizez că în România există o lungă tradiţie a bicameralismului. În Constituţia din 1866 este precizat faptul că puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn şi Reprezentanţa Naţională. Aceasta se împărţea în două adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor. De asemenea, în Constituţia din 1923 este menţinută structura bicamerală a legislativului.

O schimbare în ceea ce priveşte structura legislativă din România este cu siguranţă necesară. Este important să existe o schimbare în ceea ce priveşte structura şi funcţiile celor două Camere, modul de recrutare al membrilor sau durata mandatului. Mai mult, aşa cum există şi în alte state europene, Senatul ar putea reprezenta anumite colectivităţi sau regiuni.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Absorbţia fondurilor europene"

Pentru România, fondurile europene reprezintă un factor de bază pentru modernizarea în economie şi realizarea reformelor structurale propuse. În programul de guvernare al USL pentru perioada 2013 - 2016, absorbţia banilor de la UE reprezintă o componentă strategică fundamentală. Guvernul Victor Ponta şi-a propus un obiectiv ambiţios - până în anul 2015, rata de absorbţie să fie în intervalul 50 - 80% din fondurile europene. Pentru acest deziderat, autorităţile vor trebui să continue să ia o serie de măsuri, atât în plan legislativ, cât şi instituţional.

Executivul USL a demonstrat deja că îşi face treaba în ceea ce priveşte proiectele europene, rata de absorbţie crescând considerabil în ultima perioadă. Săptămâna trecută, având în vedere măsurile implementate de Guvernul condus de Victor Ponta, România a primit de la Uniunea Europeană 141,5 milioane de euro, ca urmare a deblocării Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Astfel, rata de absorbţie în acest program a crescut de la 7,73% la sfârşitul lui decembrie 2012, la aproape 12% în prezent. Reluarea acestor plăţi de către Comisia Europeană va facilita plata la zi a facturilor către toţi beneficiarii de fonduri europene. Mai mult, această veste arată faptul că USL are capacitatea şi resursele necesare pentru a debloca situaţia creată anterior de PDL în jurul absorbţiei fondurilor europene.

De asemenea, Ministrul Mediului şi al Schimbărilor Climatice a anunţat că valoarea ratei de absorbţie a fondurilor europene s-a triplat în şapte luni, ridicându-se de la 4,37% la o rată de 12,88%.

Toate aceste iniţiative şi rezultate întăresc promisiunile făcute de USL în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene în România. Deblocarea acestor programe suspendate anul trecut de către Comisia Europeană ca urmare a deficienţelor identificate în perioada guvernării PDL demonstrează încă o dată că actuala putere este un partener serios pentru autorităţile europene.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

«Argumente pro "Suceava - capitală de regiune"»

Deşi un proiect concret de reorganizare administrativ-teritorială a României nu a fost încă înaintat spre dezbatere, opinia publică s-a "aprins" şi vocile românilor preocupaţi de viitorul lor se fac auzite pe diferite canale. Sub presiunea acestora, ministrul Liviu Dragnea a dat startul procesului de "regionalizare şi descentralizare", de fapt a reorganizării administrativ-teritoriale a României. În mod firesc, acest proces trebuie implementat dincolo de orice interese politice şi/sau financiare, exclusiv în interesul naţional şi pentru cetăţean.

Săptămâna trecută, am fost întrebată de câţiva colegi universitari dacă Suceava are vreo şansă în "competiţia capitalelor".

Din punctul lor de vedere, răspunsul ar trebui să fie pozitiv deoarece "o capitală de regiune trebuie să fie accesibilă cetăţeanului", ea "trebuie să asigure contactul uşor cu restul lumii, deci să aibă aeroport", "să dispună de specialişti şi de un centru puternic de formare a acestora, gen universitate" şi, nu în ultimul rând, "să fie parte a unei zone cu puternice tradiţii, cu un anumit specific".

Documentele Parlamentului European definesc regiunea de dezvoltare ca fiind "un teritoriu ce formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune, dorind să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată, dar şi să se dezvolte, cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic". Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS) delimitează diviziunile teritoriale ale ţărilor membre pe trei niveluri:

- NUTS I - entităţi teritoriale cu dimensiunea cea mai mare, părţi distincte, constituite de regulă de-a lungul istoriei, de genul unor provincii, cu o populaţie cuprinsă între 3 milioane şi 7 milioane de locuitori;

- NUTS II - entităţi teritoriale naţionale cu o populaţie cuprinsă între 800 de mii şi 3 milioane de locuitori, constituite special pentru a fi implementată politica de dezvoltare regională;

- NUTS III - entităţi administrativ-teritoriale de tipul districtelor, departamentelor, prefecturilor sau judeţelor, cu o populaţie cuprinsă între 150 de mii şi 800 de mii de locuitori.

Pornind de la aceste documente oficiale ale Uniunii Europene, considerăm că există un set de argumente care susţin voinţa sucevenilor de a avea o regiune cu capitala la Suceava. Printre acestea ar fi:

1. Asigurarea funcţionalităţii unei regiuni care are ca principal scop atragerea directă de fonduri europene, printr-un număr recomandat de locuitori. O regiune cu 3.600.000 de locuitori, aşa cum ar fi Regiunea de Nord-Est cu capitala la Iaşi depăşeşte numărul de locuitori prevăzut standardele UE. O posibilă regiune formată din judeţele Botoşani, Neamţ şi Suceava, cu o populaţie de 1.466.000 locuitori, s-ar încadra în categoria acelor entităţi teritoriale naţionale cu o populaţie cuprinsă între 800 de mii şi 3 milioane de locuitori, constituite special pentru a fi implementată politica de dezvoltare regională.

2. Proiectele de reorganizare administrativ-teritorială avansate de diverşi lideri USL presupun păstrarea judeţelor şi crearea unor structuri regionale. Aceasta înseamnă supraetajarea cu un al patrulea strat administrativ, cel regional, peste cele trei deja existente - central, judeţean, local. Considerăm că această variantă conduce la complicarea traseului birocratic al oricărui demers instituţional, în vreme ce regionalizarea presupune fluidizarea circulaţiei documentelor, eficientizarea colaborării interinstituţionale şi a comunicării cetăţean-instituţie, precum şi creşterea autonomiei locale.

3. Aeroportul "Ştefan cel Mare", situat la câţiva kilometri de municipiul Suceava, face ca judeţul să se situeze pe o cale de acces internaţională. Aceasta este una din condiţiile minimale pe care Suceava o îndeplineşte pentru a deveni capitală de regiune.

4. Centru universitar de prestigiu, Universitatea "Ştefan cel Mare" instruieşte peste 13.000 de studenţi, având un campus universitar cu o capacitate de peste 1000 locuri, aflat într-o continuă dezvoltare. Istoria acestei instituţii de învăţământ superior ne-a demonstrat că atâta vreme cât Institutul de Învăţământ Superior de la Suceava s-a aflat sub autoritatea Iaşiului, el nu s-a putut dezvolta din niciun punct de vedere, deşi avea toate resursele. Ulterior, după 1990, dobândind statutul de universitate, instituţia academică suceveană a avut o dinamică de dezvoltare impresionantă. Dorim ca Suceava să-şi păstreze universitatea şi să se dezvolte ca centru universitar strategic pentru zonă.

5. În România, între anii 1997 - 1998, unităţile administrativ - teritoriale organizate la nivel judeţean s-au asociat în mod voluntar, conturându-se opt regiuni de dezvoltare şi tot atâtea agenţii de dezvoltare regională. Suceava face parte din Regiunea de dezvoltare Nord - Est, alături de Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ şi Vaslui, singura regiune cu peste 3 milioane de locuitori. Acest model s-a dovedit neproductiv deoarece Regiunea de Nord-Est a rămas cea mai săracă zonă, cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor şi pe locul 3 în UE, în acelaşi clasament, după alte două regiuni din Bulgaria. Acest lucru demonstrează că un asemenea mod de organizare nu funcţionează în beneficiul unei creşteri economice care să ridice nivelul de trai al cetăţenilor din zona de Nord-Est a României. Exprimăm nevoia clară de a redimensiona regiunile de pe teritoriul României, astfel încât ele să pună în funcţiune absorbţia de fonduri europene şi atragerea de investiţii.

6. Din punct de vedere istoric, municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării. Începând cu domnia lui Petru I Muşat (1375-1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Între 1775-1918, Suceava a fost un oraş din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiţiei şi Lodomeriei şi Ducatul Bucovinei), ceea ce îi conferă backgroundul necesar pentru a deveni o capitală de regiune cu prestanţă în istoria României. Oraşul - cu excepţia cartierului Burdujeni - se află în regiunea istorică Bucovina, fiind localitate de frontieră austro-ungară şi al doilea centru urban al Bucovinei ca mărime şi importanţă, după capitala Cernăuţi.

Consider că modelul pe care România ar trebui să îl urmeze în acest proiect ambiţios şi necesar este cel al majorităţii statelor Uniunii Europene care au numărul de unităţi administrativ-teritoriale egal cu numărul de regiuni NUTS II: Austria (7), Portugalia (7), Olanda (12), Grecia (13), Polonia (16), Spania (19), Franţa (26), Marea Britanie (37).

Închei prin a vă spune că săptămâna trecută am semnat, după senatorul Gheorghe Flutur, Declaraţia privind reprezentarea intereselor judeţului Suceava în procesulde reorganizare administrativ-teritorială (Suceava-capitală de regiune), iniţiată la Suceava pe 6 februarie 2013 de către parlamentarii PDL. În varianta unei Românii cu 8 regiuni, o Moldovă cu 3.600.000 de locuitori ar fi improprie pentru scopul cel mai important vizat de orice regiune europeană: accesarea de fonduri europene.

Prin urmare, este loc de o regiune cu capitala la Suceava!

Domnul Georgică Dumitru:

"Regionalizarea administrativ - teritorială, o temă ce trebuie abordată cu multă responsabilitate şi profesionalism"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce în atenţie un subiect vital pentru România - regionalizarea. Şi când spun vital nu am nici cea mai mică îndoială asupra rezonanţelor termenului. Am să aduc argumente pentru a nu considera că este încă unul din discursurile populiste cu care un coleg de-al dumneavoastră are pretenţia să vă atragă atenţia.

Intenţia mea este de a reuşi să captez, în jurul acestui subiect, o doză considerabilă din energiile care se risipesc zilnic cu atâta înverşunare asupra unor teme efemere şi importante mai mult din perspectiva titlurilor din cotidiene.

Regionalizarea va fi o "schimbare de metabolism" a societăţii, pe care istoria cu siguranţă o va consemna.

A fost aprobat deja Memorandumul privind adoptarea măsurilor necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România.

Au fost pornite, deci, motoarele celui mai mare mecanism de după Revoluţie, care va afecta profund România.

Regionalizarea este unul din cele mai importante teste ale profesionalismului, pe care trebuie să le trecem cu brio pentru ca ţara asta să fie administrată eficient, în acord cu principiile de bază pe care acest concept le proclamă: o apropiere mai mare a deciziilor de colectivitate şi de structurile locale, înzestrarea acestor niveluri de putere cu organe de decizie democratice, care să beneficieze de o largă autonomie în exercitarea competenţelor.

Nu în ultimul rând, pentru a sta la masa elaborării şi aplicării politicilor în cadrul organismelor regionale europene, cum este Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene, trebuie să construim un cadru administrativ care să se situeze nu numai dimensional, ci şi funcţional la nivelul cerinţelor comunitare de astăzi.

Mesajul meu către dumneavoastră este să fim laborioşi în creionarea viitoarelor regiuni administrativ-teritoriale, aplicând o gândire pe termen lung, şi nu politica împărţirii României în domenii de influenţă. Nu trebuie să neglijăm percepţia de la nivelul cetăţeanului, care nu se mai aşteaptă la acţiuni în beneficiul lui, ci doar în beneficiul "baronilor locali", etichetă nelipsită din vorbirea curentă.

Vă spun acest lucru pentru că, la nivelul discursului cotidian, oamenii pentru care noi decidem sunt profund îngrijoraţi de schimbările pe care le va aduce în vieţile lor regionalizarea. Trebuie să le explicăm foarte bine consecinţele acestui proces şi mai ales beneficiile lui.

De aceea, vă aduc în atenţie că regionalizarea administrativ-teritorială trebuie să devină în cel mai scurt timp un subiect de dezbatere publică autentică, netrebuind să lipsească de pe site-ul niciunui consiliu judeţean sau instituţie a prefectului din ţară. Ştiu că în documentele întocmite deja, privind cadrul organizatoric, a fost prevăzută deja dezbaterea publică. Ştim, însă, cu toţii că dezbaterile publice sunt de multe ori organizate pentru a fi bifate. De data aceasta, rezultatele dezbaterilor publice trebuie să se reflecte în deciziile finale.

Altfel, regionalizarea va fi pentru actuala putere o temă ce va conduce la erodarea propriei imagini, la pierderea încrederii din partea oamenilor şi va fi catalogată ca încă o măsură luată cu uşurinţă de guvernanţi şi decontată de popor.

Aşadar, să evităm, dragi colegi, "mersul pe sârmă", şi să păşim pe tărâm ferm, ieşind în faţa opiniei publice cu explicaţii corecte şi complete în privinţa regionalizării.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Traian Băsescu a uitat de principiul constituţional al separării puterilor în stat?"

Preşedintele României, Traian Băsescu, a remis pe 23 februarie a.c. o scrisoare deschisă - dar pe un ton imperativ - primului-ministru şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului prin care solicită, printre altele, "îndepărtarea imediată din Guvern a miniştrilor care au dosare penale pe rolul instanţelor, precum şi asigurarea că niciun ministru declarat incompatibil de ANI nu va fi menţinut în Guvern".

Prin această solicitare, Traian Băsescu dovedeşte, încă odată, că nu recunoaşte principiul constituţional al separării puterilor în stat. Preşedintele nu are nici un drept să solicite aşa ceva unui prim-ministru.

Mai mult, Traian Băsescu, prin această solicitare imperativă, nesocoteşte legislaţia României. Nici dacă, prin absurd, ar avea dreptul să dea anumite indicaţii unui premier, pe speţa în cauză, Traian Băsescu în niciun caz. Legea răspunderii ministeriale este foarte clară în acest sens şi prevede şi unica situaţie în care poate interveni preşedintele: "Membrul Guvernului condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă va fi demis din funcţie de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru" - alin.(3) art.24 din Legea nr.115/1999 privind răspunderea ministerială. Acelaşi articol prevede clar că "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoanele prevăzute la art. 6 sunt considerate nevinovate". Şi, atenţie, sub incidenţa acestei legi intră miniştrii care comit fapte penale în exerciţiul funcţiei.

Tot preşedintele Traian Băsescu mai solicită în respectiva scrisoare, de această dată adresată preşedinţilor celor două Camere şi majorităţii USL, rediscutarea în Parlament a Statutului deputaţilor şi senatorilor. Din nou sunt obligat să constat că şi în acest caz suntem în faţa încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.

În legătură cu această a doua solicitare, cred că Traian Băsescu încă mai crede că Parlamentul mai este condus de Roberta Anastase. Numai în perioada de tristă amintire a prezidenţiatului Domniei Sale, atunci când rezultatul unui vot sau modul în care a ieşit o lege nu convenea PDL, se încerca reluarea votului.

Tot Traian Băsescu mai cere încetarea/suspendarea mandatelor parlamentarilor care fac obiectul unor hotărâri negative în materie de incompatibilitate sau al unor condamnări pentru acte de corupţie. Şi aici, preşedintele trebuie să înţeleagă că nu are niciun drept să facă o astfel de solicitare. Încetarea sau suspendarea mandatului unui parlamentar este expres prevăzută prin acte normative şi nu se face prin solicitări ale preşedintelui ţării. Prin această solicitare, Traian Băsescu îndeamnă la încălcarea legii, pentru că prin hotărâri ale unui organism administrativ - ANI, în speţa în cauză - nu poate înceta mandatul unui parlamentar şi acesta nu poate fi suspendat.

Traian Băsescu uită, de asemenea, că în Constituţie se menţionează clar că votul imperativ este nul de drept şi încearcă să dea şi indicaţii cum să voteze parlamentarii solicitările organelor de urmărire penală, concret, să voteze în baza unei notificări simple a acestora. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu cere parlamentarilor să voteze în orb, adică în necunoştinţă de cauză. Pentru că nici în acest caz preşedintele nu are vreun drept să se pronunţe, nici nu îi voi solicita să consulte procedurile din alte state ale UE - în foarte multe dintre ele procedurile sunt mai restrictive decât în România.

Consider însă că Traian Băsescu trebuie să înceteze cu astfel de cereri. Traian Băsescu îşi depăşeşte mult atribuţiile. Şi sunt convins că Traian Băsescu acţionează cum acţionează pentru că a intrat deja în campanie electorală în numele PDL. Nici această atribuţie nu se regăseşte în fişa postului său.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Este de salutat poziţia preşedintelui APCE faţă de problema aderării României la spaţiul Schengen"

În calitate de deputat în Parlamentul României, nu pot decât să salut faptul că Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Jean-Claude Mignon, şi-a exprimat clar susţinerea faţă de aderarea României la spaţiul Schengen. Şi este de salutat şi faptul că domnia sa vede şi concret un punct de plecare în ceea ce denumea problema Schengen: "pentru un prim pas ar trebui ca spaţiul Schengen să se aplice în aeroporturi". De asemenea, apreciez că preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a lăsat să se înţeleagă că nu agreează faptul că "alte ţări sunt oarecum reticente faţă de această măsură".

Din acest punct de vedere, al problemei Schengen, nu pot să constat decât că vizita la Bucureşti a înaltului oficial european a fost de bun augur şi că România are un aliat în persoana domnului Claude Mignon.

Îmi exprim, de asemenea, satisfacţia că poziţia preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în chestiunea aderării la spaţiul Schengen a mai clarificat şi o altă problemă. Domnul Claude Mignon nu a făcut nicio clipă vreo legătură între Raportul MCV şi aderarea la spaţiul Schengen, aşa cum încearcă cu obstinaţie să ne convingă preşedintele României, Traian Băsescu, şi susţinătorii săi, precum şi detractorii României aflaţi din Parlamentul European, mă refer la eurodeputaţii PDL.

Nu în ultimul rând este de salutat şi disponibilitatea preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de a oferi sprijin consultativ în ceea ce priveşte viitorul proiect de revizuire a Constituţiei.

Sunt sigur că după această vizită în România, după contactele cu oficialii din România, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Claude Mignon, s-a convins în ceea ce priveşte realităţile de pe scena politică din România şi că va dezavua pe viitor orice încercare de denigrare a imaginii şi activităţii clasei politice şi a Parlamentului din România, aşa cum s-a întâmplat vara trecută, când preşedintele Curţii Constituţionale a remis mai multor oficiali europeni, printre care şi domniei sale, o plângere pe cât de neadevărată, pe atât de calomnioasă.

Sper ca vizita la Bucureşti, la invitaţia preşedinţilor celor două Camere, a preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, să constituie un prim pas spre o nouă atitudine faţă de România, faţă de Guvernul României, faţă de Parlamentul României a conducătorilor instituţiilor europene.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Traian Băsescu solicită politicului să se amestece în actul de justiţie"

Preşedintele României, Traian Băsescu, a remis pe 23 februarie a.c. o scrisoare deschisă - dar pe un ton imperativ (care se vrea un "apel energic") - primului-ministru şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului prin care solicită, printre altele, "Desemnarea candidaţilor pentru ocuparea poziţiilor de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie".

Prin această solicitare, Traian Băsescu încalcă principiul constituţional al separării puterilor în stat. Mai mult, nici primul-ministru şi nici preşedinţii celor două Camere nu au vreo atribuţie în desemnarea respectivilor candidaţi. Nu se poate face nici măcar o legătură forţată între calitatea preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, şi cea de preşedinte al partidului care a propus premierului ministrul justiţiei, pentru simplul motiv că PNL a propus o persoană independentă în funcţia de ministru al justiţiei.

Ţine doar de apanajul ministrului justiţiei desemnarea candidaţilor pentru funcţiile de conducere ale celor două instituţii.

Ţinând cont de aceste considerente, solicitarea lui Traian Băsescu reprezintă, cu subiect şi predicat, un îndemn la ingerinţa politicului în actul de justiţie, pentru că face apel la trei oameni politici să intervină pe lângă ministrul justiţiei. Or, aşa ceva este de neacceptat.

Mai mult, în scrisoare Traian Băsescu leagă solicitarea sa, alături de alte trei solicitări pe care de asemenea nu avea niciun drept să le facă, de "aderarea României la Spaţiul Schengen", deşi oficialii CE au declarat clar că nu există vreo legătură între raportul MCV şi aderare.

În scrisoarea remisă premierului şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului există o formulare total inacceptabilă: "Vă adresez un apel energic de a mobiliza Guvernul pentru obţinerea unor rezultate concrete în ceea ce priveşte restabilirea respectului faţă de statut de drept şi independenţa sistemului judiciar". Ce se poate înţelege din această formulare? Nimic altceva decât reluarea acuzaţiilor aberante din campania pentru referendumul din 29 iulie 2012. Când, cum şi cine nu a respectat statul de drept? Când, cum şi cine nu a respectat independenţa sistemului judiciar? La aceste întrebări trebuie să răspundă concret Traian Băsescu. Din punctul meu de vedere, dar nu numai al meu, dacă a fost cineva care nu a respectat instituţii ale statului de drept, acesta a fost chiar Traian Băsescu şi cei care l-au susţinut. Anul trecut, Parlamentul a fost pur şi simplu bombardat cu acuzaţii mincinoase, inclusiv cu aberanta teză a loviturii de stat. Anul trecut, Parlamentul României a fost discreditat în faţa organismelor europene de Traian Băsescu şi susţinătorii săi. Din câte ştiu, Parlamentul reprezintă o instituţie a statului de drept. Dar Traian Băsescu încă se consideră în campanie electorală. Ceea ce nu este deloc exclus.

Domnul Horia Cristian:

"Revizuirea Constituţiei - tema primordială a PNL"

Cel mai important obiectiv strategic al PNL pe care partidul şi l-a asumat în campania electorală, este să se achite de obligaţiile pe care şi le-a asumat în faţa cetăţenilor români care au votat PNL şi USL. Astfel, promisiunile din campanie referitoare la revizuirea Constituţiei deja devin realitate prin constituirea Forumului constituţional, săptămâna trecută, şi a înfiinţării Comisiei parlamentare speciale pentru revizuirea Constituţiei. Prin aceste demersuri, Partidul Naţional Liberal îşi doreşte o Constituţie democratică, care să reflecte principiul democratic şi occidental că statul este în slujba cetăţeanului şi nu cetăţeanul în slujba statului.

PNL consideră că România are nevoie de o nouă Constituţie în 2013, care să răspundă aşteptărilor democratice ale tuturor românilor şi care are la bază trei principii clare: întărirea rolului Parlamentului, delimitarea clară a atribuţiilor preşedintelui ţării, reforma administrativă şi descentralizarea.

Atribuţiile şi rolul prezidenţial, raporturile preşedinte - Guvern, preşedinte -Parlament trebuie clar reglementate şi clarificate în noua formă a Constituţiei. Preşedintele României nu este angajat într-o competiţie pentru putere cu primul-ministru sau cu Parlamentul. Întărirea rolului Parlamentului trebuie consemnată şi în raport cu Executivul, prin propunerea PNL ca guvernul să-şi angajeze răspunderea o singură dată într-o sesiune parlamentară.

Considerentele de mai sus, precum şi sugestiile de revizuire a Constituţiei aşa cum le văd cetăţenii, grupaţi în asociaţii profesionale, sindicale sau organizaţii nonguvernamental vor fi dezbătute în cadrul Forumului constituţional. Acesta are rolul de a sublinia faptul că zona politicului, reprezentată prin guvern, partide, parlament, colaborează cu reprezentanţii societăţii civile, ţine cont de sugestiile electoratului în operaţiunea de modificare a legii fundamentale.

Avem toate motivele să credem că USL a ales o cale pur democratică de a rezolva problema revizuirii Constituţiei şi că prin viitoarea lege fundamentală cetăţeanul român să se simtă mai puternic, iar drepturile să-i fie protejate de instituţiile statului.

Domnul Titi Holban:

Una dintre ştirile larg mediatizate de către toate posturile centrale de televiziune la sfârşitul lunii ianuarie a.c. a avut în prim-plan imagini şocante cu copii instituţionalizaţi, cu vârste cuprinse între doi şi 12 ani, legaţi de paturi cu feşe în secţia de pediatrie a Spitalului Judeţean Buzău.

Fiind vorba despre un caz extrem de grav, care a îngrozit opinia publică din întreaga ţară, conducerea Consiliului Judeţean Buzău s-a sesizat imediat şi a dispus o anchetă pentru a verifica legalitatea acestei măsuri, pentru a afla cine a dispus asemenea tratamente şi de când au fost puse în aplicare, precum şi pentru a propune măsurile care se impun în cazul identificării celor vinovaţi.

În mai puţin de o lună, Comisia de anchetă desemnată de Consiliul Judeţean în acest sens şi-a făcut treaba cu următoarele concluzii: sancţionarea conducerii secţiei de pediatrie a unităţii medicale, mai exact destituirea din funcţiile de conducere a medicului şef de secţie, a asistentei şefe din secţia de pediatrie, precum şi reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni pentru una dintre asistentele medicale şi infirmiera de salon.

Chiar dacă au fost considerate dure în interiorul breslei medicale, spre exemplu, de către directorul medical al Spitalului Judeţean Buzău care şi-a înaintat demisia în semn de protest sau de către reprezentanţii SANITAS Buzău, măsurile propuse de Consiliul Judeţean sunt juste, pentru că atunci când este vorba despre viaţa copiilor noştri, de tratamente care pot lăsa traume psihice, nu este loc de tocmeală. Nu de puţine ori, în astfel de cazuri cu copii care au suferit în spitalele din România, a fost loc de înţelegere, de măsuri indulgente, a fost loc de zicala "corb la corb nu-şi scoate ochii".

Iată că, la Buzău, conducerea Consiliului Judeţean nu a fost de acord cu acest proverb şi a procedat într-un mod profesionist.

Am convingerea că acest exemplu poate fi urmat şi de alte autorităţi, atunci când este vorba despre soarta pacienţilor şi mai ales a copiilor, care ajung în spitale, nu pentru a căpăta alte traume, ci pentru a-şi trata problemele medicale, prin grija şi asistenţa personalului de specialitate.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Scăderea natalităţii a devenit în ultimii ani o mare problemă a societăţii româneşti. Cauze economice, sociale, culturale, la care se adaugă indeciziile şi uneori nepăsarea autorităţilor, plasarea acestui subiect pe ordinea de zi a priorităţilor la coadă şi chiar abandonarea lui în favoarea altora, au dat amploare negativă acestui fenomen, cu efecte nefaste pentru viitor.

Şi dacă tot vorbim de viitor, prima consecinţă majoră este scăderea numărului de elevi, de la an la an, într-un ritm îngrijorător. Din acest punct de vedere, judeţul Hunedoara este într-o situaţie dramatică, pe care nu o pot ignora în calitate de deputat ales într-un colegiu al acestui judeţ.

Potrivit filialei locale a Coaliţiei 52, o organizaţie care reuneşte pe plan naţional şi local asociaţii profesionale, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai sindicatelor, cu scopul de a promova teme de interes în dezbaterea publică, numărul elevilor din judeţul Hunedoara va scădea cu 42% până în anul 2025. Imaginea de azi a comunităţii hunedorene oferă răspunsul la întrebarea cine-i de vină şi indică cauzele, dacă ne întrebăm cum s-a ajuns aici.

Fosta industrie puternic dezvoltată înainte de 1989 în judeţul nostru nu mai există, iar locurile de muncă sunt la mare căutare. Mediul privat şi-a făcut loc cu greu pentru a absorbi forţa de muncă, oamenii de afaceri cu potenţial nu au primit suficient sprijin în acest sens, iar cei care au reuşit să creeze noi slujbe au făcut-o pe propriile picioare, înfruntând birocraţia şi controalele unui stat destul de ostil.

Potenţialul turistic nu a fost întreţinut şi valorificat, iar perspectivele tinerilor hunedoreni, de a se angaja, de a se afirma, de a-şi întemeia o familie şi de nu a lua drumurile Occidentului, sunt îngustate şi reduse, aşa cum se întâmplă şi în alte zone ale României anului 2013. De aici - scăderea natalităţii, de aici - scăderea numărului de elevi, de aici - abandon şcolar şi multe altele.

Mai mult decât atât, pe fondul reformelor fără fond şi al deciziilor defectuoase ale foştilor guvernanţi privind sistemul de învăţământ, doar 17,76 % dintre absolvenţii de liceu hunedoreni care s-au înscris la testele recente de simulare a bacalaureatului au reuşit să obţină medii de trecere la examen, iar în nouă dintre licee gradul de promovabilitate a fost egal cu zero. Ca atare, problemele noastre locale, ale tinerilor noştri, nu mai suferă amânare.

Am urmărit un interes implicarea reprezentanţilor filialei judeţene a Coaliţiei 52 şi cred, ca şi ei, că a venit vremea să punem capăt situaţiei descrise, a venit timpul să o înscriem între priorităţile noastre, ale celor de pe plan local, reprezentanţi ai executivului, ai legislativului, în colaborare şi dialog cu aleşii locali, cu organizaţiile neguvernamentale, cu mediul de afaceri.

În acest context, sunt dispusă să particip la un efort comun pe plan local şi, totodată, intenţionez să implic şi să aduc la aceeaşi masă de discuţii reprezentanţi ai administraţiei centrale, pentru ca împreună să identificăm o strategie de dezvoltare a judeţului nostru, cu politici care au în centrul lor în primul rând ideea de familie: copii, părinţi, locuri de muncă, spaţii de joacă, condiţii decente în grădiniţe şi şcoli, centre de recreere şi grijă pentru cei vârstnici.

Domnul Ion Eparu:

"Fiecare zi care trece fără să ne preocupăm de modificarea Legii educaţiei este o pierdere"

Constat cu dezamăgire, în primul rând în calitate de profesor universitar şi apoi de parlamentar, că actuala Lege a educaţiei prezintă importante deficienţe, peste care nu vom putea trece decât printr-o viziune unitară, corectă şi echilibrată şi nu în ultimul rând, prin voinţa politică necesară pentru a aduce schimbări consistente asupra sistemului de învăţământ românesc.

Consider că există multe prevederi în această lege care ar trebui modificate de urgenţă. Nu propun să bulversăm copiii, părinţii şi profesorii într-o măsură mai mare decât s-a întâmplat deja, dar cred că se impune o formulă care să aducă un plus de calitate. Din experienţele anilor trecuţi, observăm o promovabilitate din ce în ce mai scăzută la examenele importante, şi mă refer aici la evaluarea naţională şi bacalaureat. Un exemplu concret îl reprezintă rezultatele recente dezastruoase ale simulărilor la nivel naţional.

Adoptarea unor măsuri eficiente, în concordantă cu tehnologia avansată, dar şi cu cerinţele economice actuale, nu reprezintă un act facil, ci necesită timp şi o evaluare atentă a nevoilor celor implicaţi.

Sistemul educaţiei naţionale este înscris, în momentul de faţă, pe traiectoria unui cerc vicios extrem de neproductivă. Imediat după anii ‘90, deşi, în ansamblul său, societatea a acceptat axioma că sistemul de educaţie este o prioritate naţională, în marea lor majoritate, guvernele, ca de altfel şi legislativul, au lăsat la periferia preocupărilor acest domeniu al vieţii sociale. S-au propus, s-au introdus şi au produs efecte măsuri care, însă, nu au reuşit să rezolve nici pe departe problemele de fond ale sistemului de educaţie. De fiecare dată, măsurile gândite au vizat doar o parte a actorilor sistemului (fie doar elevii şi studenţii, fie dotările, fie cadrele didactice), astfel încât niciodată măsurile nu au tratat sistemul unitar.

Grav este că, de-a lungul timpului, atât în Parlament, cât şi în funcţii guvernamentale, mergând până la funcţia de prim-ministru, au fost oameni din sistemul de învăţământ, dascăli. Dezinteresul societăţii faţă de meseria de dascăl a mers până acolo încât aceştia, dascălii, merg cu pantofii găuriţi în talpă, nu din neglijenţă, ca unii dintre înalţii funcţionari europeni care dictează asupra viitorului nostru, ci pur şi simplu pentru că acesta este nivelul lor de viaţă.

Provocarea principală în aceste condiţii o reprezintă corelarea interesului cadrelor didactice cu a ţintelor pe care le urmăreşte sistemul în ceea ce priveşte beneficiarii.

Sistemul de învăţământ românesc s-a bazat în ultimii ani pe acumularea masivă de informaţii, şi nu pe formarea profesională a tinerilor. Asistăm la crearea unor generaţii de tineri dezorientaţi, nepregătiţi din cauza excesului de informaţii şi lipsei de organizare a metodelor de asimilare. Ceea ce vedem acum sunt rezultatele, nu cauzele. Avem nevoie să instruim tinerii în aşa manieră încât aceştia să îşi găsească uşor loc în societate şi pe piaţa muncii din România. Din nefericire, sistemul de învăţământ actual nu oferă tinerilor posibilitatea integrării acum şi aici, fenomen care a dus la o migrare masivă a tinerilor competenţi în afara graniţelor ţării.

A venit timpul ca această tripletă, beneficiarii-baza materială-cadrele didactice, să fie privită ca un tot unitar a cărui evoluţie să se desfăşoare simultan.

De aceea, consider că orice zi pe care o pierdem dezbătând diverse alte teme şi nu ne propunem să modificăm Legea nr. 1/2011 ce reglementează în momentul de faţă activitatea din domeniul educaţiei, este o pierdere pentru elevi, pentru profesori, pentru viitorul acestei ţări.

Domnul Scarlat Iriza:

"România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"

Aş dori să încep această declaraţie politică prin citarea articolului numărul unu din Constituţia României: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Tema intervenţiei mele de astăzi este reprezentată de arborarea steagului secuiesc pe Parlamentul Ungariei. În calitate de deputat în Parlamentul României, dezaprob atitudinile xenofobe, din oricare parte ar veni ele, nedorind escaladarea conflictului care deja mocneşte între ţara noastră şi Ungaria, însă nici nu consider că un astfel de eveniment ar trebui trecut cu vederea de către autorităţile române.

De-a lungul timpului, numeroase izvoare istorice, printre care şi Gesta Hungarorum, au demonstrat faptul că Transilvania a fost şi va fi întotdeauna pământ românesc, lucru statuat prin tratate internaţionale la care Ungaria este semnatară. Am făcut această precizare pentru a clarifica încă de la început apartenenţa acestui teritoriu la România.

Revenind la tema declaraţiei, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Nemeth Zsolt, afirma la începutul lunii februarie că maghiarii din Transilvania sunt supuşi unei agresiuni simbolice şi, prin urmare, maghiarii din Ungaria trebuie să răspundă arborând steagul Ţinutului secuiesc. Ulterior, ambasadorul Ungariei în România, Oszkar Fuzes, declara că nu există un "război al steagurilor" între cele două ţări, precizând că articolul unu din Constituţia României, la care făceam referire la început, ar trebui schimbat în sensul înlocuirii termenului de "stat naţional" cu "stat multinaţional".

O astfel de atitudine reprezintă o ingerinţă gravă şi nepermisă în treburile interne ale ţării noastre, sfidând valorile europene şi alimentând totodată o stare conflictuală cu consecinţe care ar putea altera grav relaţiile dintre cele două ţări.

În acest context, arborarea steagului secuiesc pe clădirea Parlamentului Ungariei, ca "simbol al solidarităţii naţionale", dar şi declaraţiile complet nefondate ale oficialilor maghiari aduc un afront statului român, acest lucru neputând fi tolerat. Consider că Parlamentul României trebuie să adopte o poziţie fermă de dezaprobare a acestor acţiuni, iar instituţiile statului trebuie să uzeze până la epuizare căile diplomatice, în scopul soluţionării şi detensionării pe cale amiabilă a unui diferend deschis pe o temă anacronică în Europa de azi.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Lazăre, vino afară!"

Motto: [...] Iisus a strigat cu voce tare: "Lazăre, vino afară!" Mortul a ieşit, cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu o maramă. Iisus le-a spus lor: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă".

Câtă asemănare între Sfânta Scriptură şi întreprinderile care se realizează acum în ultimul partid portocaliu din România!

PDL este pe ultima sută de metri pentru alegerea unui nou conducător agreat de Cotroceni, care să încerce să resusciteze cadavrul politic al partidului portocalizat, precum a făcut Iisus cu Lazăr. Riscantă întreprindere pentru orice politician veritabil, întrucât oricine ştie cât de contaminant poate fi un contact cu un "corp virusat" şi ce efecte dezastruoase are acest lucru pentru viitor. Alegerile şi referendumul de anul trecut au dovedit din plin validitatea afirmaţiei anterioare!

Gestul oricui - fie Vasile Blaga, Elena Udrea, Monica Macovei ori alt băsist de frunte de a accepta să devină liderul partidului închinător la marinarul eşuat pe dealul Cotrocenilor poate fi interpretat în cel puţin două moduri: ori este o chestiune de ambiţie personală - probabil i-o plăcea să îl strige lumea "şefu'" prin partid -, ori este o tentativă de sinucidere politică şi nu ştie omu' cum să facă. Sincer, mi se pare un gest eroic. Însă este un gest demn de o cauză mai bună, întrucât a resuscita un cadavru care, chiar atunci când era viu, mult rău a făcut la viaţa sa, nu cred că este o soluţie de îmbrăţişat de către electoratul care încă îşi mai numără cucuiele şi vânătăile din luptele cu cel devenit de-acum mortul viu de sub scara fără trepte. Iar un partid fără adeziune la electorat nu este viabil. Şi sunt din ce în ce mai puţini dornici să fie minţiţi frumos sau speriaţi cu parchetele...

Un alt aspect. Chiar dacă, să zicem, Blaga, ori Udrea, ori Monica Macovei va reuşi să facă din PDL partidul ideal, idolul electoratului român, atâta vreme cât la nivel central puterea va rămâne în mâna lui Băsescu, să avem iertare - va fi în situaţia celui împărat la el acasă, dar niciodată măcar văcarul satului la noi acasă... Deoarece cu o floare nu se face primăvară, iar formaţiunea politică închinătoare la poza lui Băsescu hăhăind printre pahare la Cireşica, ori a aceluiaşi marinar eşuat lovind copiii nu se va schimba într-atât să mai câştige vreodată încrederea poporului ca să revină la guvernare, fie şi prin alianţă - aşa cum promite, total nefundamentat, doar de dragul voturilor Elena Udrea. Numai UDMR-ul, dintre toate formaţiunile politice din România, ce nu fuge din calea PDL, pentru că încă îl mai vede ca pe o vacă de muls (în realitate, un cal răpciugos ajuns vacă prin inginerie... financiară), măcar atât timp cât mai stă Băsescu la Cotroceni, şi mai poate trage nişte avantaje. Nici PP-DD-ul nu moare de dragul PDL, deşi au multe legături de sânge, iar lumea îl vede un soi de PD mai... "bâlbâit"...

Cum ar putea Blaga, ori Udrea, să scoată din mintea românilor oportunismul plin de tupeu al celor care au trecut, de-a lungul vremii, pe la cârma PDL şi care s-a "scurs" mult timp şi în teritoriu? Cum s-ar putea şterge din mintea românilor tabla pe care Ionel Manţog scria planul de a o scoate pe EBA mare parlamentar european, de nu mai conteneşte acum, drept mulţumire, "doamna Sida", cu denigrarea ţării şi a neamului românesc? Cum va şterge cineva, indiferent cine ar fi el, toate amintirile negative ale unei puteri portocalii suportate cu multă greutate de noi (aproape) toţi? Toate jignirile, toate manifestările de tupeu extrem, toate hoţiile la nivel înalt? Toate presiunile, toate şantajele, toate afronturile aduse omului de rând, toate ameninţările cu hăitaşii interni din procuratură şi DNA, ori cu Barroso, Reding şi Van Rompuy? Titanic efort, din fericire însă lipsit de şansa succesului...

M-ar bucura să văd şi în România un prim partid reformat - că doar "reformă" e cuvântul favorit, nu?, iar deocamdată este doar deformat - din temelii, şi să devină un partid modern, european, demn de secolul XXI. Însă îmi aduc aminte de o replică deloc măgulitoare, dar întemeiată pe multă experienţă personală a cuiva venit din străinătate, care a fost zdrobit de sistem: "România! Ce ţară frumoasă! Păcat că-i locuită...". Prin similitudine, se poate zice şi despre PDL: "Ce partid grozav! Păcat că are membri...".

Căci, ca să închei tot pe acelaşi ton religios ca şi începutul, "pieirea ta prin tine, Israile"... Cine are urechi de auzit, s-audă!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Solidaritate pentru sănătate"

Aş dori să supun atenţiei dumneavoastră o problemă de importanţă naţională. O problemă pentru care nu cred că există vreunul dintre noi ce nu şi-a luat măcar un angajament în faţa celor pe care îi reprezentăm astăzi, aici, în legislativul României. M-aş referi la problema sănătăţii.

Este un obiectiv pe care, cu tot respectul, dar aş dori să vă aduc la cunoştinţă că nu doar ministrul de resort trebuie să îl îndeplinească, şi că putem să îi oferim şi noi întregul nostru sprijin atât sub această cupolă a Parlamentului, cât mai ales în teritoriu. Pentru că încă nu s-a inventat nici ministrul, nici secretarul de stat care să pătrundă prin locurile pe unde putem intra noi, dacă dorim să facem ceva pentru comunitatea noastră de-acasă. Eu, ca femeie, poate că sunt mai sensibilă la durerile omului de rând, însă e greu să îmi închipui că v-ar lăsa rece faptul că, în caz de Doamne fereşte! - calamitate ori accident, care să vi se întâmple personal, ori familiilor dumneavoastră, ori prietenilor apropiaţi, ori altor persoane dragi, momentele care separă viaţa de moarte sunt insuficiente ca să mai ajungeţi la Viena, ori la Elias sau la Universitar, în timp util. Nu cred că v-ar fi indiferent dacă aveţi sau nu, odată ajunşi la cel mai apropiat spital, şansa să supravieţuiţi şi să vă vindecaţi complet. După cum nu cred că există cineva dintre noi care consideră că este invulnerabil, că lui nu i se poate întâmpla nimic, atâta vreme cât s-a dovedit că o apendicită acută sau o toxiinfecţie alimentară se poate întâmpla absolut oricui şi, în funcţie de toxină, mai ai sau nu timp să ajungi la un spital cu o dotare mai acătării şi cu personal mai calificat decât media...

Ce vreau să spun, de fapt? Că ar trebui să dăm o mână de ajutor sistemului medical românesc. Ştim cu toţii că bugetul pe care l-am votat este absolut insuficient. În schimb, putem să facem altceva ca să ajutăm la bunul mers al activităţii spitalelor. În primul rând, aş dori să vă reamintesc că s-au închis vreo 70 de spitale şi s-au redeschis doar câteva din acestea. Stă în puterea noastră să intervenim şi, dacă tot s-a desfiinţat un spital din zona noastră şi nu mai există nicio posibilitate să fie redeschis, măcar să intervenim să relocăm inventarul din respectivul spital. Orice poate fi repus în funcţiune, fie că este vorba despre paturi de spital, scaune cu rotile, etuve, truse chirurgicale ori gastroscoape, colonoscoape, cistoscoape şi orice altceva care, rămas nefolosit, aglomerează alte spitale, din alte zone, mai depărtate de domiciliul bolnavilor. Ce este mai util: să repunem în funcţiune un colonoscop care zace într-un colţ de spital închis, ori să trimitem grămezi de bolnavi la Cluj, Târgu Mureş, Timişoara sau Bucureşti, suplimentând activitatea acestor spitale universitare pentru un fleac pe care-l putea rezolva, până cu un an în urmă, şi un spital dintr-un orăşel mai amărât? Pentru că, dacă nu punem umărul şi noi să urnim aceste lucruri, cu mentalitatea actuală vom ajunge, exagerez puţin, dar numai pentru a fi mai bine înţeleasă, să trimitem la Elias pe cineva din Oradea ca să i se facă o penicilină!

Şi mai e un aspect: aparatură şi instrumentar noi-nouţe, de zeci dacă nu chiar de sute de milioane de euro, ruginesc uitate prin tot soiul de magazii, în loc să fie folosite pentru redarea sănătăţii oamenilor. Aşa ceva nu mai poate fi numit neglijenţă, deja este o crimă... Sunt aparate care au nevoie doar de o cameră unde să fie amplasate, însă nu se găsesc bani pentru câteva mii de cărămizi şi o sută de saci de ciment. Nu spun că pentru a realiza respectiva încăpere trebuie să dăm bani din buzunarul nostru, dar putem să gândim şi să dăm o lege, aşa cum există în toate ţările civilizate, prin care să încurajăm donaţiile, sponsorizările din partea unor firme, asociaţii şi alt fel de organizaţii, româneşti ori străine. Putem să asigurăm deductibilităţi serioase sau să reducem cu procente importante datoriile unor firme care au restanţe uriaşe la bugetul asigurărilor de sănătate, dacă acestea participă, de exemplu, la dotarea unităţilor spitaliceşti cu aparatură ori instrumentar medical, cu training, cu medicamente sau cu orice altceva care să poată ajuta buna funcţionare a unităţilor din zona în care se află respectiva întreprindere. Când ai de ales între a nu mai recupera vreodată sume uriaşe sau a mai recupera, totuşi, câte ceva şi a folosi în mod eficient sumele respective, ce ar fi de preferat? Dacă sunt unităţi economice de stat, decât să le ştergem datoriile, mai bine să le oferim facilităţi de pe urma cărora pot beneficia şi oamenii din zonă.

Stă în puterea noastră să ne implicăm în a da o mână de ajutor ministrului Nicolăescu să centralizeze obiectele de inventar care stau nefolosite chiar în unităţile medicale active. Există, din păcate, aparatură care stă degeaba doar din cauză că a plecat o asistentă la pensie sau în străinătate, pentru un salariu mai decent. Cred că aproape toate judeţele întâmpină această neplăcere. Odată făcută o situaţie exactă, se pot lua măsurile necesare pentru remedierea acestor probleme, ori pe plan local, ori la nivel central. Zic că trebuie să ne implicăm şi noi, întrucât mulţi dintre directorii de spitale ori de direcţii sanitare sunt instalaţi recent şi au nevoie de o încurajare, să simtă că le suntem aproape, că se pot baza pe ajutorul nostru, până capătă şi ei o anumită experienţă.

Şi un ultim aspect, deloc mai puţin important, să sprijinim promovarea în funcţiile de răspundere a oamenilor ce au într-adevăr o pregătire profesională şi o vechime şi experienţă suficient de mari care să le permită să conducă unităţile sanitare, nu să fie frâne în activitatea lor. Să nu mai acceptăm ca un doctor bun să devină un manager slab, căci câştigul va fi nul, dar pierderea va fi sigur dublă. Un medic excelent nu e obligatoriu şi un manager de excepţie, indiferent că acest lucru convine sau nu cuiva. Simpla apartenenţă la un anume partid nu mai este suficientă, iar demagogia se contabilizează, în aceste situaţii, în numărul de morţi şi de cazuri de malpraxis.

Altă situaţie. Cine ar vrea să fie operat de un lipitor de afişe proaspăt absolvent pe motiv de portofel gras şi băgat în sala de operaţie de naşu-său, secretarul de stat? Dar să-i facă acelaşi un set de analize înainte de o operaţie pe cord? Mai degrabă găsim, în comunitate, înţelegere cu un soi de rentă viageră pentru finu' Vasilică ori nepoata Maricica, mai bine le facem un cabinet particular decât să moară oameni din cauza incompetenţei promovate în funcţii de decizie de importanţă deosebită. Sănătatea e o chestiune de competenţă şi responsabilitate, nu de ambiţie ori de glorie personală sau de partid - din păcate, avem fiecare dintre noi atâtea cazuri recente în memorie! Căci, poate că azi moare nea Gheorghe, mâine însă ajunge oricare dintre noi pe mâna unui astfel de ambiţios, iar atunci va fi prea târziu să îmi mai daţi dreptate - tot ce voi mai putea face va fi să vin cu o floare la tristul mormânt...

Cu orice preţ, trebuie să începem să gândim cât mai iute un set de legi, iar acest lucru nu este exclusiv apanajul Comisiei de sănătate, oricare dintre noi poate avea o iniţiativă legislativă care să ducă, atât cât se poate de repede, la îmbunătăţirea sensibilă a activităţii medicale în ţară şi să găsim soluţii să oprim hemoragia de cadre medicale către ţări ce acordă o atenţie mai mare acestui domeniu atât de important. Vă asigur că zeci de mii de pacienţi cu drept de vot vă vor fi recunoscători...

Domnul Vasile Popeangă:

"Foaie verde şi-o cinzeacă / Cine face calu' - vacă?"

La prima vedere, răspunsul la întrebarea din titlu ar putea da vina pe dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii. Însă, din păcate, la nivelul de dezvoltare a tehnicilor de manipulare genetică din România de azi, vina nu aparţine ingineriei genetice, ci manipulărilor şi ingineriilor financiare... Dacă însă poate fi vorba aici şi de o fericire, putem să avem bucuria că, măcar cu domeniul acesta, am intrat în spaţiul Schengen! Suntem la una cu Franţa, Olanda, Germania, Elveţia, Cehia şi alte ţări care recurg şi ele la aceste tehnici capitaliste de transformare nu a apei în vin, precum făcea Iisus la Cana Galileeii ori, ceva mai aproape de Dâmboviţa - Ştefănescu-Bachus, ci de metamorfozare a calului în vacă. Nu ştim însă dacă să ne bucurăm sau ba, dar Franţa, ţara celebrului magician Houdin, s-a înfrăţit dându-şi mâna cu România, ţara celebrei alba-neagra, în scandalul european al nu mai puţin celebrei lasagna cu carne de mihoho. Cum sângele latin apă nu se face, poate ne trezim că mai vin şi alte ţări la o friptură de cabalină. Dar să nu facem acum din ţânţar - armăsar, să nu ne trezim că-l taie şi vinde vreun apropiat de-al PDL pe post de vacă Kobe unor cunoscuţi...

Acum, nu ar fi mare lucru că în loc de vacă poţi găsi un cal pitulat mai ales prin amestecurile de tocătură. Calul este un animal cu o carne foarte curată şi sănătoasă, da' nici să sărim calu' nu merge: pe de-o parte, e o diferenţă de preţ între carnea de cal şi cea de vită, iar pe de altă parte, e mai mult decât obligatoriu ca omul să ştie ce mănâncă şi pe ce dă banii. Să ne-nchipuim însă că am vinde carne de porc pe post de carne de oaie în ţările musulmane. Ar mai mira pe cineva declanşarea instantanee a jihadului? De-abia atunci am găsi cât de utilă e staţionarea americanilor la Deveselu...

De aceea, ar fi bine ca şi în România omul să ştie exact ce mănâncă, întrucât, chiar dacă nu poate face, teoretic, rău, carnea de cal poate avea şi restricţii, după cum ştim cu toţii că există multă lume care nu suportă fizic carnea de oaie, indiferent în ce combinaţii, fie şi doar în pasta de mici. În plus, mai există şi varianta ca la abatorizare să fie aduşi cai cu probleme serioase de sănătate şi, prin lăcomia unora, să ne trezim pe piaţă cu carne care să îmbolnăvească oamenii. Din păcate, de curând chiar, prin Constanţa s-au apucat unii să-şi taie până şi măgarii şi să-i vândă pe post de carne de vită. Şi uite-aşa ajunge nu doar calul, ci şi măgaru' - vacă, de te duci cu gândul la pastrama-trufanda a lui Caragiale...

E rău că nobilele animale, prietene multimilenare ale omului, ajung să fie ucise de dragul unui câştig printr-o escrocherie de doi bani. Românii au introdus în folclorul lor de multă vreme maiestuosul patruped, găsind multe proverbe, zicători şi aforisme de la Anton Pann până în zilele noastre, în vorbe de duh gen "stă ca şaua pe vacă". Asta însă nu scuză "alchimia" neguţătorească prin care se fraudează şi statul, şi consumatorul, ca să nu mai pomenim şi de faptul că apelativul "vacă" este sfânt doar prin India, în România până şi un catâr fiind tare supărat dacă este etichetat astfel, chiar şi după tăiere...

În final, revenind într-un registru serios, după scandalul european al calului devenit vită prin lasagna, ne-am trezit cu propriul scandal în acest sens şi pe meleagurile noastre, parcă făcut special ca să dăm apă la moară detractorilor noştri. Cu ochii minţii putem vedea deja cum PDL va acuza România la Comisia Europeană de experimente genetice ilegale şi de camuflaj ilegal al unui dobitoc, că umblăm cu calu' vopsit - pardon, reetichetat, deci jos USL, trăiască Băsescu - rex, Udrea - preşedinte, hai Rapidu' şi alte asemenea subiecte favorite. Am intrat până şi în gura celor de la Top Gear, care au luat în râs maşinile româneşti de 90 de vaci-putere, deşi, în cazul lor, am putea spune chiar că asta e o promovare mai bună decât frunza doamnei Udrea.

O coincidenţă curioasă: în scandalul intern al metamorfozării calului în vacă, ministrul Daniel Constantin apela la ANSVSA, iar cineva din familia preşedintelui ANSVSA este el însuşi nu producător de cai-putere, ci producător de carne de cal. Cum oare ar putea o televiziune olandeză, de exemplu, să interpreteze acest lucru şi care ar putea fi ecourile în cercurile interesate ale PPE-ului? Să dea Dumnezeu să nu aflăm niciodată...

Domnul Neculai Răţoi:

"Ecouri internaţionale la abuzurile DNA"

O plăcută surpriză a avut loc duminica trecută când baroneasa Emma Nicholson a venit din proprie iniţiativă să-l viziteze pe Adrian Năstase la Jilava. Fostul raportor al Uniunii Europene pentru România între 2000 şi 2004, o adevărată "doamnă de fier" a acelor vremuri, a discutat cu fostul premier român despre situaţia sa şi modul în care s-a ajuns aici. Căci ceea ce i se-ntâmplă lui Adrian Năstase i-a adus acestuia nu doar simpatia poporului român, ci, după cum se vede, au început să-şi arate simpatia pe faţă, inclusiv oameni cu greutate de peste hotare.

Este un lucru absolut firesc ca unele cercuri europene şi democratice să se intereseze de situaţia lui Adrian Năstase, care a fost una dintre marile personalităţi europene în perioada postrevoluţionară. Este o personalitate atât pe planul relaţiilor externe pe care le-a realizat în favoarea României, cât şi prin ţinuta sa de universitar specialist în dreptul internaţional. Evident, nu se putea ca desfăşurarea procesului unei astfel de personalităţi, maniera în care acesta este deţinut în continuare în executarea unei pedepse de mult expirată impresionează oficialităţile europene care l-au cunoscut şi l-au apreciat. Iar baroneasa, nefiind procuror DNA, şi-a permis chiar să aprecieze la adevărata valoare scrierile ultimului deţinut politic din România, plecând după o oră, însoţită de nişte cărţi scrise de acesta în detenţie.

Reamintim că, deşi printre atâţia judecători cu naşu-n suflet s-a găsit şi unul care-şi respectă meseria, hotărând aplicarea corectă a legii, nu după interpretarea băsistă, deci şi eliberarea lui Adrian Năstase, considerând că acesta şi-a ispăşit pedeapsa, trebuia să se găsească cineva care să o mai încalce încă o dată. Căci tărăgănarea intenţionată a recursului nu poate spune cineva că slujeşte dreptăţii şi cu atât mai puţin justiţiei. Din păcate, cu actualii procurori şi destui dintre judecători, justiţia se îndepărtează tot mai mult de noţiunea de dreptate, mergând tot mai mult pe o cale greşită a interpretării legii, pe abuzuri, pe un soi neînţeles de vendetă a procurorilor contra celor pe care îi "procesează".

S-a ajuns până acolo încât procurorii DNA care se luptă cu cazul lui Adrian Năstase, dovediţi anterior ca fiind superexperţi în anatomie patologică şi probleme cardio-logice la momentul tentativei de sinucidere, acum au devenit subit superexperţi şi în critica literară de specialitate juridică. Ce va mai urma? Ca în cauzele economice să spună procurorii dacă este sau nu prejudiciu şi cât este acesta? Căci precedentul există: dosarul Flota, unde s-a concluzionat de către "apărătorii statului" - procurorii - că dacă au dispărut vasele comerciale ale statului, a fost foarte bine pentru statul român!

Asta ne aminteşte cum era pe vremea când PDL înjumătăţea veniturile bugetarilor şi zicea că e bine, că, per ansamblu, în compensare, se dublează taxele şi impozitele! După cum pe aceiaşi "apărători ai statului" îi interesa o executare cu forţa a lui Adrian Năstase, nu o recuperare a unui nedovedit prejudiciu, căci ei doreau circ, umilirea lui Năstase în faţa camerelor de luat vederi, voiau să-l ştie pe duşmanul lui Băsescu la pământ, linşat juridic, călcat în picioare. Ce probă mai bună de demonstrare a relei-voinţe? Din păcate, procurorii DNA uită că, măcar teoretic, sunt în slujba poporului, şi nu a abuzului. Nici poporul şi nici dreptatea nu sunt bine slujite de astfel de procurori, prin astfel de metode care au călcat de mult timp limita teritorială a abuzului şi a implicării partizane.

Un simulacru de proces politic, cu aproape 1000 de martori ce n-au mărturisit nimic, care, în urma expertizei, a dovedit că n-a prejudiciat pe nimeni cu nimic, s-a terminat cu băgarea lui Năstase la închisoare şi menţinerea lui acolo chiar şi fără vreo singură dovadă serioasă, doar împotriva legii şi logicii. Dar ce mai contează legea şi logica atâta vreme cât e Zeus-Băsescu patron peste justiţia românească? Cred că nicicând "oarba" nu s-a simţit mai siluită ca în ultimii ani, de când şi-a pus marinelu' "sectanţii" în posturile-cheie din justiţie. Rămâne singura speranţă în revoluţia magistraţilor, întrucât justiţia nu poate fi curăţată decât din interior.

Însă ne rămâne şi nouă, parlamentarilor, datoria ca, dacă tot se schimbă Constituţia, să avem grijă să-i readucem cu picioarele pe pământ pe toţi acei ce se cred dumnezei, schimbând legislaţia, altfel în loc de blocuri o să construim lagăre, că închisorile nu mai sunt de mult suficiente...

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Plata retroactivă a impozitului pe arendă, o problemă mult mai gravă decât în aparenţă"

Vă aduc în atenţie o problemă pe care au ridicat-o fermierii din colegiul pe care-l reprezint. Subiectul acestei declaraţii politice a făcut obiectul unei interpelări pe care i-am adresat-o domnului vicepremier, domnul ministru de finanţe Daniel Chiţoiu.

Este vorba despre OUG nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acte normative ce reglementează plata arendei şi a impozitării acesteia. Dacă în ansamblu prevederile legii sunt bune, fiind normală o impozitare a arendei, aplicarea acestor prevederi şi asupra anilor anteriori, având deci caracter retroactiv, loveşte grav în arendaşii de bună-credinţă. Practic cei care au contracte de arendă înregistrate şi care au lucrat cu bună-credinţă sunt acum în situaţia de a plăti sume ce le pot afecta serios stabilitatea financiară, în vreme ce acei "fermieri" care au încercat acapararea unor suprafeţe de teren eludând legea nu au acum niciun fel de obligaţii.

Mesajul celor pe care-i reprezint şi a căror idee o susţin este ca actele normative specificate să nu aibă caracter retroactiv, ci să fie aplicate de la data promulgării, deoarece în acest fel le vom permite şi fermierilor să se dezvolte, iar bugetul de stat ar avea de câştigat în perspectivă.

Domnul Cornel Itu:

"Revistele literare, în pericol"

Publicaţiile cu tradiţie, în care au debutat scriitori importanţi şi s-au publicat cele mai valoroase scrieri ale acestora, sunt în situaţia de a fi desfiinţate din cauza lipsei de fonduri. Mă refer la revistele clujene ale Uniunii Scriitorilor din România: "Steaua" şi "Apostrof", la "Convorbiri Literare" de la Iaşi, "Ramuri" din Craiova sau "Viaţa Românească" din Bucureşti.

Situaţia financiară nesigură a revistelor de cultură nu este nouă, ea a devenit şi devine acută cu fiecare zi care trece. Fiecare publicaţie s-a descurcat de-a lungul timpului prin eforturi proprii, cu sprijin de la stat şi cu sponsorizări. Din păcate, acum toate aceste posibilităţi s-au epuizat, inclusiv vechile surse, precum închirierea Cazinoului şi astfel închiderea revistelor apare ca un eveniment bun de consumat în presă.

În realitate, problema este mult mai gravă şi este momentul în care ne dăm seama că numai o populaţie normal educată se va îndepărta de tabloid şi de manea, ne dăm seama de rolul şi importanţa revistelor de cultură într-o societate normală.

Urmare a acestei situaţii, scriitorii români s-au adresat primului-ministru într-o scrisoare deschisă, solicitând sprijin guvernamental pentru ca publicaţiile să poată exista în continuare.

Personal consider că există soluţii şi printr-o strategie bine pusă la punct şi gândită de către Ministerul Culturii împreună cu Uniunea Scriitorilor, cu alte personalităţi şi instituţii culturale şi cu sprijin din partea Guvernului, revistele culturale pot fi salvate.

Potrivit afirmaţiei doamnei Marta Petreu, redactor-şef al revistei clujene "Apostrof'": "o ţară trebuie să-şi finanţeze cultura, dar să nu influenţeze facerea ei" şi mai ales este inadmisibil să se întrerupă apariţia revistelor culturale, având în vedere că o astfel de situaţie s-a petrecut numai în perioadele celor două războaie mondiale.

Domnul Cornel Itu:

"Festivalul Olimpic al Tineretului European - România 2013"

Declaraţia politică de astăzi având ca obiect Festivalul Olimpic al Tineretului European îmi umple sufletul de bucurie. Este pentru prima dată când România a avut onoarea de a găzdui o olimpiadă internaţională.

Festivalurile Europene Olimpice pentru Tineret, fie ele de vară sau de iarnă, sunt evenimente de excepţie, organizate vara şi iarna în două cicluri, pentru tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani.

La începutul anilor 1990, Jacques Rogge, actualul preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional, a devenit autorul şi fondatorul merituos al Jocurilor Olimpice pentru Tineret. Olimpiada "mică" a Sporturilor de vară a avut premiera la Bruxelles, în anul 1991, cea a sporturilor de iarnă a urmat doi ani mai târziu, în Aosta - sub vechiul nume: EYOD (Zilele olimpice europene ale tinerilor).

Potrivit convingerilor Domniei Sale, "Acest festival oferă tinerilor sportivi europeni cu motivaţie mare o oportunitate fantastică de a-şi lua avânt în carieră".

Pentru acest eveniment important, România a făcut eforturi pentru crearea bazei materiale la nivelul cerinţelor internaţionale, bucurându-se totodată de cofinanţare din partea Uniunii Europene.

Baza materială creată va trece ulterior în posesia Primăriei Braşov şi va fi la dispoziţia tineretului şi iubitorilor sporturilor de iarnă din ţara noastră, şi nu numai.

Pentru noi, românii, organizarea şi găzduirea acestui mare eveniment sportiv nu este puţin lucru, având în vedere larga participare a celor aproximativ 1.450 de sportivi şi oficiali din peste 45 de ţări. După cum nu este puţin lucru să se intoneze Balada lui Ciprian Porumbescu ca imn al Olimpiadei, expresie a mândriei de-a fi român şi de-a putea dărui oaspeţilor nu numai ospitalitate românească, ci şi un strop din cultura neamului nostru.

Potrivit declaraţiilor preşedintelui Comitetului Olimpic European, Patrick Hickey, şi a Preşedintelui COSR, Octavian Morariu, competiţia s-a desfăşurat în condiţii ireproşabile, atât sportivii, antrenorii, cât şi experţii prezenţi fiind mulţumiţi de infrastructură, de atmosfera plină de sportivitate, astfel încât putem spune că festivalul a fost o reuşită.

Îmi exprim speranţa că buna pregătire a evenimentului, grija pentru desfăşurarea lui exemplară, a adus o contribuţie importantă la afirmarea noastră nu numai în plan sportiv, ci şi ca un popor parte a concertului popoarelor europene.

Se cuvine să adresez felicitări organizatorilor şi mulţumiri sportivilor participanţi.

Domnul Vasile Mocanu:

"Să salvăm istoria Iaşiului!"

Una dintre cele mai reprezentative case ale Iaşiului vechi este vandalizată sistematic de câteva săptămâni. Deşi aflată pe lista monumentelor istorice, clădirea Moruzi din Copou a ajuns la dispoziţia hoţilor. A cui e vina?

Culmea este că reprezentanţii Direcţiei de Cultură din Iaşi sunt târâţi prin sălile de judecată, chiar de către proprietarii casei, care vor declasarea clădirii din lista monumentelor istorice, precum şi anularea actelor administrative care au stat la baza includerii în lista respectivă. Procesul a fost înregistrat în decembrie 2012 la Curtea de Apel Bucureşti şi imediat după aceea hoarde de huligani au început să distrugă monumentul.

Ceva miroase urât în această poveste şi de data aceasta nu administraţia locală este vinovată de neimplicare, dimpotrivă, oficialii din Iaşi fac eforturi disperate pentru a salva monumentul, dar se pare că este deja prea târziu pentru această parte de istorie a Iaşiului. Deşi legea spune clar că şi proprietarii pot fi traşi la răspundere, inclusiv în cazul demolării unui monument istoric, rareori am auzit de sancţiuni în astfel de cazuri.

Casa Moruzi este monument istoric din 1992, iar urmaşii vechilor proprietari au redobândit-o în 2007. Familia Moruzi, una dintre cele mai importante ale României, a fost formată din domnitori, oameni politici, medici şi militari.

Eu cred că a venit vremea să-i sancţionăm drastic pe cei care distrug istoria, mult prea des chiar propria lor istorie.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Unde au dispărut soluţiile din campania electorală?"

Nici nu am început bine perioada, desigur, anevoioasă a guvernării ţării, chiar dacă abia după ce trec aproximativ şase luni ne putem face o imagine mai completă despre calitatea relaţiei dintre guvernanţi şi guvernaţi, că sunt deja semnale la nivelul declaraţiilor - de exemplu, prim-ministrul Victor Ponta, şeful Executivului - că puterea nu are soluţii (în contextul dezbaterilor politice despre buget) şi ne pretinde nouă, legislativului, în general, dar eu mă refer în special la cei care suntem în opoziţie, de fapt aceia neluaţi în calcul când s-a format Guvernul, adică noi să-i oferim soluţiile, cum se zice, "pe tavă".

De fapt, ca să zic aşa, culmea sfidării faţă de noi (a celor încă aflaţi pe banca opoziţiei parlamentare, pregătiţi însă pentru guvernare în viitorul apropiat) s-a produs când nu ni s-a acceptat niciun amendament din cele peste zece mii, în situaţia în care bugetul a trecut, l-aţi votat fără emoţii, cei din majoritate, demonstrând inflexibilitate politică în a dialoga cu noi, minoritarii.

Atitudinea aceasta de inflexibilitate în actul de guvernare, nedemocratică şi autoritară, mă face să fiu rezervat în ce priveşte faptul că populaţia României ar avea în faţă un program politic autentic al reprezentanţilor puterii, că se întrevede o rezolvare serioasă a problemelor naţionale, că majorările salariale şi de pensii ar însemna o îmbunătăţire a vieţii cotidiene a românilor - toate pe fondul unei mascate campanii electorale pentru viitoarele alegeri prezidenţiale şi europarlamentare. Că iniţiativele de până acum au eficienţă în formă, dar nu pe fond, dublate fiind de interese politice mai de toată lumea înţelese, reiese atât din Legea pensiilor, prin care le daţi oamenilor cu o mână, dar le luaţi cu alta (ce folos că la o pensie de 400 de lei majorarea este de 16 lei şi îi urmează 10 lei coplata în unităţile spitaliceşti), cât şi din faptul că judeţul Sibiu ocupă aproape ultimul loc la împărţirea banilor din bugetul de stat, în vreme ce Teleormanul domnului Dragnea are alocat de trei ori mai mult.

În concluzie, înţelegând impasul puterii de a găsi soluţii pentru ca românii să aibă cu adevărat o existenţă decentă, vă rog cu respect să vă aduceţi aminte şi să împliniţi promisiunile făcute în campania electorală, ca oamenii să aibă un loc de muncă, dar şi la prioritatea următoarelor soluţii necesare:

-intensificarea în ritm de urgenţă naţională a accesării fondurilor europene pentru dezvoltarea economică, nu pentru mofturi ca: patinoare, piste de biciclete şi telegondole;

-oprirea "robinetului" cheltuielilor aiurea din banul public;

- sancţionarea fermă în justiţie a evaziunii fiscale şi a economiei subterane;

- eliminarea şpăgilor din orice fel de contracte etc.

Şi dacă vedem că soluţii totuşi există, dar în schimb nu există responsabilitate şi curaj în guvernare, atunci suferinţa nu este a dumneavoastră, a majoritarilor, care se pare că nu vedeţi nicio incompatibilitate între pretenţia de a conduce o ţară şi a nu avea soluţii necesare pentru acest demers, ci este a poporului, în ansamblul lui, ai cărui conducători se prefac a nu înţelege nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul.

Doamna Maria Dragomir:

Conform Ordonanţei de Guvern nr. 8 din 23.01.2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, fermierii care deţin peste un anumit număr de animale, diferenţiat, de la caz la caz, şi peste o anumită suprafaţă de teren cultivată (de pildă, în cazul cerealelor, este vorba de peste 2 ha), vor trebui să plătească impozit la stat în funcţie de o normă de venit, stabilită de Ministerul Finanţelor pentru fiecare categorie în parte.

Ca specialist în agricultură doresc să aduc câteva argumente care arată că reglementările prevăzute pot fi îmbunătăţite înainte ca acestea să devină lege prin votul Parlamentului.

De pildă, prin ordonanţa mai sus menţionată, se poate ajunge la o dublă şi chiar la o triplă impozitare. Astfel, fermierul care creşte un număr mai mare de bovine pentru carne şi produse din carne, să zicem că are 10-20, poate avea nevoie de o suprafaţă de peste 2 ha pe care să o cultive pentru a asigura hrana animalelor sale. El nu obţine profit de pe urma culturilor respective, însă i se calculează impozit raportat la norma de venit aferentă acelor culturi. Aşadar, el va fi impozitat o dată pentru că are peste două bovine, dar i se va percepe impozit şi pentru că are un teren cultivat mai mare de 2 ha. În plus, probabil că apare şi o a treia impozitare, pentru că dacă îşi procesează produsele, va mai plăti şi impozit pe produsul finit.

Totodată, doresc să trag un semnal de alarmă asupra altor efecte perverse ale acestui act normativ. Astfel, impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători care se vor teme că nu-şi vor putea acoperi costurile către marile exploataţii controlate de străini şi la preţuri tot mai mici.

Stabilirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistenţă, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obţine un venit constant de pe suprafeţe mai mici de 10-20 de hectare. Susţin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ţine cont de realităţile economice şi că agricultorii români, în special micii producători, care deja primesc subvenţii de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puternic afectaţi de acest impozit şi vor fi nevoiţi să vândă pur si simplu terenurile pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce. Fermierii mici, cei neorganizaţi, vor fi nevoiţi să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agriculturilor se vor vinde şi mai multe terenuri la preţuri mult mai mici decât până acum.

Se pare însă că guvernanţii nu par deloc interesaţi de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor. Aceştia motivează că statul nu poate să intervină, că e vorba de piaţă, dar, spun eu, statul trebuie să intervină legislativ.

Pe de altă parte, cred că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmiţare şi mai mare a exploataţiilor, pentru că agricultorii vor fi tentaţi să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiaşi familii, pentru a nu depăşi pragul de impozitare de două hectare.

Mai mult, modalitatea în care a fost stabilită norma de venit anual este nerealistă şi neprofesionistă. Nu ştiu dacă la norma de venit anual se va ţine cont de grupele de productivitate. Nu se poate calcula o medie pe regiuni. Apoi, un tip de sol este foarte bun, altul slab, deci nu se poate calcula o productivitate medie. Pe de alta parte, poţi să ai un an foarte bun, cu o recoltă bună, iar anul următor să fie unul prost de nu îţi mai scoţi nici cheltuielile.

Provin din judeţul Călăraşi, iubesc pământul, iubesc roadele lui şi îi susţin pe oamenii acestui judeţ care trăiesc mai ales din agricultură. Ordonanţa de Guvern nr. 8, dacă nu va fi modificată în Parlament, va duce la moartea micilor producători rurali, va duce la dispariţia agriculturii de subzistenţă.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"PDL a tratat cu indiferenţă un proiect care ar fi însemnat plasarea judeţului Dâmboviţa în topul priorităţilor de investiţii"

În urmă cu puţine zile, am abordat, în cadrul unei conferinţe de presă, subiectul Reţelei transeuropene de transport (TEN-T) şi implicaţiile ce decurg din extinderea acestei reţele pe teritoriul României. Pentru o corectă şi fundamentată informare a opiniei publice insist pe sublinierea unor aspecte care ţin de absenţa judeţului Dâmboviţa, a municipiului Târgovişte de pe harta rutelor europene.

În primăvara anului 2012, în contextul revizuirii liniilor directoare TEN-T, România şi-a extins reţeaua cu 4 noi trasee. Totul se întâmpla în mandatul Guvernului PDL, al premierului Mihai-Răzvan Ungureanu, titularul Ministerului Transporturilor fiind Alexandru Nazare (PDL). În contextul de atunci, a rămas cunoscut scandalul creat de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tise (PDL), care i-a cerut demisia colegului Nazare pentru că "şi-a permis" să lase Clujul în afara TEN-T.

Cel puţin o astfel de reacţie mi-ar fi plăcut să aud din partea celor care la momentul respectiv conduceau politic şi administrativ judeţul Dâmboviţa. Din păcate, a lipsit orice gest de indignare, protest sau nemulţumire (fie ea şi la nivel declarativ) faţă de neincluderea judeţului, a municipiului Târgovişte ca punct esenţial în reţeaua de transport european. Să fim prezenţi pe această hartă ar fi însemnat alocarea cu prioritate a fondurilor destinate investiţiilor pe zona de drumuri naţionale.

I-am auzit în sute de ocazii pe liderii PDL, aflaţi atunci la conducerea administraţiei dâmboviţene, lăudându-se zgomotos că au ştiut să atragă de partea judeţului sprijin guvernamental. Numai că, vedem acum, inteligenţa administrativă depăşeşte planul îngust al pompării fondurilor pe o perioadă scurtă de timp.

Din nefericire, constatarea onestă la care suntem obligaţi astăzi este aceea că PDL a tratat cu indiferenţă un proiect pe termen lung, care ar fi însemnat plasarea judeţului în topul priorităţilor de investiţii. Conştientă sau nu, dintr-un interes meschin sau pur şi simplu din crasă incompetenţă, abordarea nu poate fi bănuită decât de iresponsabilitate majoră.

Suntem obligaţi să încercăm astăzi să schimbăm această realitate, pentru elementarul argument că indiferenţa cu care PDL a tratat lucrurile nu poate constitui un model de reală dezvoltare pentru viitor.

Domnul Adrian-George Scutaru:

"Guvernul USL a făcut primul gest concret pentru armată"

La ultima şedinţă a CSAT, din data de 5 februarie a.c, s-a adoptat Planul multianual de restabilire a capacităţii de luptă a Armatei României.

De-a lungul anilor, CSAT a avizat diverse planuri de înzestrare a armatei, însă singurul element concret a fost reducerea constantă a sumelor alocate MApN. An de an, capacitatea armatei de a-şi îndeplini misiunile a scăzut, fapt ce se vede în fondurile alocate pentru mentenanţă, pentru orele de zbor ale piloţilor sau pentru dotare. Toate aceste adevăruri crude le regăsim în bugetele MApN din ultimii ani. Este o diferenţă enormă între resurse şi declaraţii, între fondurile alocate şi obligaţiile asumate. Deşi trecem printr-o situaţie economică şi financiară delicată, cred cu tărie că securitatea naţională joacă un rol foarte important în societatea în care trăim, având în vedere riscurile şi provocările de securitate la care România şi NATO trebuie să facă faţă.

La nivelul Guvernului s-a adoptat Programul multianual de redare a capacităţii de luptă a armatei, document ce prevede alocări suplimentare anuale de 0,3% din PIB de la bugetul de stat şi din fondurile proprii realizate de MApN, astfel încât fondurile acestui minister să se apropie în patru ani de pragul de 2% din PIB. Totodată, în acest an se va începe programul de înzestrare cu avioane multirol, după încheierea negocierilor cu Portugalia, program vital pentru aviaţia militară română şi, implicit, pentru protejarea spaţiului aerian.

Este un gest concret pe care actualul Guvern USL îl face faţă de armată şi sper ca în 2016 să vedem şi rezultatele concrete ale determinării manifestate de fostul ministru Corneliu Dobriţoiu şi de actualul ministru Mircea Duşa. În acest fel, putem demonstra noi, clasa politică, că dincolo de retorică, armata contează cu adevărat, că respectul faţă de militari, faţă de sacrificiul lor înseamnă şi alocarea unor resurse care să le facă activitatea mai sigură.

După pauză

(După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Avem o prezenţă zdrobitoare în această dimineaţă în sală.

Bună dimineaţa!

O să rog liderii grupurilor politice parlamentare să-şi invite colegii în sală.

231 prezenţi, 181 absenţi, din care 20 sunt la alte acţiuni parlamentare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul de 412 parlamentari şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 231 de deputaţi, 181 sunt absenţi, 20 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul este îndeplinit.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen din zilele de luni şi marţi. Ieri am avut o şedinţă mai complicată şi n-am mai ţinut-o pe cea de luni. Deci, numai marţi 26 februarie; programul de lucru pentru perioada 25 februarie-2 martie, inclusiv lista cu mărţişoare pe care trebuie să le daţi doamnelor de 1 martie, lista rapoartelor depuse în perioada 18-25 februarie de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

Pe procedură, domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aţi făcut apel la liderii de grup să aducă parlamentarii în sală. N-am să fac nimic în sensul ăsta, pentru că este răspunderea personală a fiecărui deputat în ceea ce priveşte conduita sa. Este inadmisibil, domnule preşedinte, că niciodată nu suntem în stare să începem o şedinţă conform programului anunţat.

Dacă este nevoie, putem iniţia o modificare de regulament astfel încât şedinţa să înceapă în prezenţa dumneavoastră, a secretarilor şi a doi parlamentari, unul de la putere şi unul de la opoziţie, dar să înceapă la ora 10,00, aşa cum este anunţat. Este inacceptabil, şi dacă avem pretenţia de la alte instituţii din ţara asta să funcţioneze cum trebuie, este normal să dăm un exemplu în acest sens. Vă rog mult de tot, domnule preşedinte, iniţiaţi paşii necesari să începem aşa cum scrie în program.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, sunt de acord cu dumneavoastră. N-aş vrea să comentez de la acest microfon, ştiţi foarte bine prevederile regulamentului contestate la Curtea Constituţională. Suntem singurul Parlament în care n-avem nevoie de cvorum în comisiile permanente, dar avem nevoie de cvorum în plen. În celelalte parlamente e pe dos, ai de nevoie de cvorum în comisia permanentă şi e obligativitate, în toate parlamentele cetăţeanul poate să urmărească live activitatea din comisie, la noi nu se poate că nu sunt bani, şi dacă sunt bani, se revoltă parlamentarii că nu vor să pună cartela, cum a fost în ultimii patru ani. Ştiţi! Am investit în şase comisii şi colegii s-au revoltat şi au spus "Nu, domnule, nu facem noi cu cartela la comisia permanentă, facem la plen, cu cvorum". În celelalte parlamente, la ora 10... eu de aceea am şi aşteptat, să strângă cvorumul de şedinţă, aşa cum e scris în Regulamentul Camerei. Îmi pare foarte rău că deşi sunt de acord cu dumneavoastră, n-am ce să fac decât să mă supun acestei decizii.

Domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac câteva consideraţii cu caracter procedural. Înainte de toate, nu suntem în continuarea şedinţei pentru că ieri n-a fost decât şedinţă de plen reunit, deci este prima şedinţă a Camerei din această săptămână. O să trebuiască să supunem la vot şi ordinea de zi şi programul Camerei, şi dat fiind faptul că probabil veţi supune la vot ordinea de zi a Camerei, aş vrea să vă propun două modificări pe care le-am convenit cu ceilalţi lideri ai grupurilor parlamentare. Aş vrea ca proiectul legislativ aflat pe poziţia 7 şi care poartă numărul 52/2013, se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012, să fie introdus pe poziţia 4 în ordinea de zi. Şi, de asemenea, proiectul legislativ 854/2010, aflat pe poziţia 26 pe ordinea de zi, care se referă la modificarea Ordonanţei nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, să fie trecut pe poziţia 5, şi la momentul la care vom intra în dezbaterile şi în ordinea de zi vom discuta ce facem cu ele.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră.

Aş vrea să vă reamintesc că şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi a început cu declaraţiile politice. Pe regulament.

Pe procedură, domnul deputat Máté András-Levente.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Aveţi să-i reproşaţi ceva domnului Neacşu?

Domnul Máté András-Levente:

E o neînţelegere, domnule preşedinte, între distinsul meu coleg şi mine. Am înţeles că poziţia 7 doreşte să fie retrimisă în comisie după adoptarea...

Domnul Marian Neacşu (din bancă):

Le readucem mai înainte pe ordinea de zi.

Domnul Máté András-Levente:

OK! Atunci revin atunci când discutăm...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

OUG nr.96.

OUG nr.96 se retrimite la comisie, da? A! Le aducem mai în faţă pe ordinea de zi. Bun.

Intrăm pe proiectul ordinii de zi, aşa cum a fost el aprobat de către comitetul liderilor pentru astăzi.

Pe procedură?

Domnul Tinel Gheorghe, pe procedură.

Daţi-mi voie să aprob şi eu ordinea de zi şi programul de lucru.

Deci, la ordinea de zi se face schimbarea: 7 către 4; punctul 26 către punctul 5. Da?

O să vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

Cu 152 voturi pentru, nicio abţinere, un vot împotrivă, noua ordine de zi a fost aprobată.

Programul de lucru, după cum ştiţi, este aprobat de către lideri şi supus Biroului permanent, până la ora 13, plen. Dacă avem un proiect de lege care e important, îl prelungim până la... aproape de 13,30. La 13,30, votul final. O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi informeze colegii cu această chestiune.

Deci, pe locul 4 al ordinii de zi avem punctul 7.

Mergem mai departe.

Domnule deputat Tinel Gheorghe, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Victor Paul Dobre (din bancă):

Supuneţi la vot şi programul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Programul a fost aprobat prin Biroul permanent, la propunerea liderilor grupurilor. Nu se mai supune la vot.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Subsemnaţii, deputaţi ai Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, menţionaţi în anexa la prezenta moţiune, în temeiul art.112 din Constituţia României şi ale art.160-166 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă înaintez spre dezbatere şi adoptare prezenta moţiune simplă intitulată "Guvernul Ponta - fabrică de şomeri".

Domnule preşedinte, vă înaintez textul moţiunii şi lista de semnături, urmând ca procedural şi regulamentar, să stabilim data de dezbatere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Mulţumesc mult.

Am înţeles, moţiune simplă.

La punctul 2, Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Articol unic.

Domnul Mircea Duşa, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în locul domnului deputat Sorin Grindeanu. Domnul Sorin Grindeanu demisionează din calitatea de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Domnul Eduard Raul Hellvig, Grupul parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru politică externă la Comisia pentru afaceri europene, iar domnul Petre Roman, de la Grupul parlamentar al PNL, de la Comisia de afaceri europene la Comisia pentru politică externă, în calitate de membru.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Pe procedură, domnul deputat Petre Roman. La microfon.

Domnul Petre Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu credeam că lucrurile au fost lămurite. Eu mi-am exprimat dorinţa şi a rămas că voi continua să funcţionez ca membru în Comisia pentru afaceri europene.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îmi pare rău, nu este decizia mea, este adresa făcută de către liderul grupurilor parlamentare supusă Biroului permanent.

Domnul Petre Roman:

Totuşi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Totuşi, să fac eu regulamentul.

Domnul Petre Roman:

Oricum...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cum să fac eu regulamentul?

Bun. Merge la votul final. Hotărârea a fost...

Obiecţii, comentarii?

Domnul Victor Paul Dobre, aţi găsit o soluţie pentru regulament?

Domnul Victor Paul Dobre:

Rămâne şi în Comisia pentru afaceri europene şi la Comisia pentru politică externă, pentru că e posibil să fie în două comisii.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicelider, posibilitatea e posibilitatea posibilităţilor. Dar din punct de vedere al liderilor grupurilor parlamentare şi al procedurilor parlamentare, liderii grupurilor trebuie să vadă dacă mai aveţi şi coeficientul. Coeficientul e stabilit în alegerile de pe 9 decembrie.

Domnul Victor Paul Dobre:

Menţinem propunerea şi o să facem şi corecţia cealaltă ulterior.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bineînţeles. Am încredere în dumneavoastră.

Vă mulţumesc foarte mult.

Merge la votul final proiectul de hotărâre.

La punctul 3 nu avem primit raportul, aşa încât mergem mai departe.

La puntul 4. Este poziţia 7, cu OUG nr.96.

Domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi le mulţumesc şi colegilor mei, lideri de grup, pentru îngăduinţa de a discuta cu preferinţă acest proiect legislativ.

Având în vedere că ne aflăm în faţa unei ordonanţe de urgenţă care reglementează activitatea Guvernului pe care-l susţine o bună majoritate de aici, am să vă propun reîntoarcerea la comisie a acestui proiect legislativ, întrucât faţă de ultimul raport mai sunt câteva lucruri care trebuie puse la punct.

De asemenea, am să vă rog, domnule preşedinte, să propuneţi plenului propunerea mea ca în paralel cu lucrările de plen să se desfăşoare şi lucrările Comisiei pentru administraţie publică, comisia de fond, pentru întocmirea unui raport suplimentar, iar acest raport suplimentar să fie întocmit în cursul acestei dimineţi, evident, şi să fie supus votului final la votul final de la ora 13,30.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mi-aţi dat cam multe ordine.

Îmi pare rău, că pe prima pot s-o susţin, pe cea de-a doua nu am cum, că nu depinde de mine, ci de voinţa membrilor comisiei.

Domnul deputat Máté, liderul Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Sunt de acord cu retrimiterea la comisie şi am rugămintea la distinsul preşedinte al Comisiei pentru administraţie să nu ţină comisie de zi de vineri, când e activitate în teritoriu stabilită prin Biroul permanent, şi să facă un raport suplimentar de adoptare fără convocarea Comisiei pentru administraţie, pentru că nu e regulamentar şi nu e corect faţă de colegi.

Deci, dacă vă uitaţi apare raport suplimentar de adoptare pe raportul trimis în plen, cu semnătura preşedintelui, şi data de vot în comisie pe acest raport suplimentar de adoptare, 22.02, care a fost zi de vineri. O dată, raport suplimentar se face doar atunci când este retrimis din plen şi doar atunci când Biroul permanent a stabilit activitate în comisie, şi nu activitate în teritoriu. Sper că este o greşeală care nu se va repeta, pentru că altfel încălcăm regulamentul şi sunt şi alte consecinţe dacă în 22 se ţine comisie fără să fie colegii invitaţi să dezbată.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu ceea ce a spus domnul deputat, ca să nu mai comentez altceva. Şi o să rog stafful tehnic de la Comisia pentru administraţie să le explice colegilor care sunt procedurile parlamentare. Documentele trebuie făcute aşa cum trebuie. Dacă nu pot, să se consulte cu directorul general pe legislaţie şi numai trebuie să apară astfel de documente, chiar dacă sunt erori materiale, în plenul Camerei Deputaţilor.

Supun votului propunerea domnului deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD, pentru retrimitere la comisie şi comisia să lucreze în paralel cu plenul, să ne aducă raportul până la ora 12, dacă poate.

Să înceapă votul.

Cu 171 voturi pentru, 2 abţineri şi 3 voturi împotrivă, s-a retrimis la comisie. Comisiile lucrează în paralel cu plenul pentru a face, aşa cum a spus domnul Máté, raport suplimentar.

Mergem la următorul punct.

Poziţia 26 din ceea ce aveţi dumneavoastră. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Domnule deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vă propun şi pentru acest proiect legislativ aceeaşi procedură, motivat de faptul că suntem în posesia unei scrisori a Comisiei Europene semnată de prietena României, doamna Viviane Reding, potrivit căreia dacă nu definim, în timpul pe care l-au stabilit, câţiva termeni care ţin de discriminare, urmează să înceapă împotriva României procedura de infringement.

Din aceste motive, am să vă propun, domnule preşedinte, retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ. Este vorba de întocmirea unui raport comun al Comisiei pentru drepturile omului şi, respectiv, al Comisiei juridice.

Am să vă rog iarăşi să aveţi îngăduinţa să supuneţi plenului ca aceste două comisii să lucreze în paralel cu plenul în această dimineaţă, să întocmească raportul şi în măsura în care va fi întocmit acest raport, să intre la votul final de astăzi de la ora 13,30.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Iar îmi daţi sarcini care nu intră în competenţa mea.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte, da. Mă prevalez şi eu de ultima frază pe care dumneavoastră, ieri, la Biroul permanent, aţi rostit-o.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles. Ce înseamnă dacă nu eşti atent. Ce nu spui, nu se pune; ce spui, se pune. Am înţeles.

Supun votului dumneavoastră cererea de retrimitere la comisie şi refacerea unui raport suplimentar.

Să înceapă votul, vă rog.

Cu 172 de voturi pentru, o abţinere şi 3 voturi împotrivă, este retrimis la comisie. Comisiile lucrează în paralel pentru a face raportul.

Mergem la următorul proiect: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României.

Este lege ordinară. Raport fără amendamente.

Iniţiatorul.

Vă rog frumos să vă spuneţi numele şi prenumele.

Domnul Valentin Olimpiu Şoneriu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Valentin Şoneriu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.

Proiectul de act normativ transpune integral prevederile Directivei nr.128 din 2009 a Parlamentului European şi a Consiliului European de stabilirea unui cadru de acţiune comunitar în vederea utilizării durabile a pesticidelor. Adoptarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului are în vedere stabilirea cadrului instituţional pentru realizarea utilizării durabile a pesticidelor, reducerea dependenţei de utilizare a pesticidelor, precum şi reducerea riscurilor şi efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător.

Proiectul de ordonanţă stabileşte în principal liniile directoare de elaborare a planului naţional de acţiune pentru reducerea riscurilor privind pesticidele. De asemenea, va avea un impact pozitiv asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, prin reducerea riscurilor şi efectelor utilizării pesticidelor.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei raportoare, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României din perspectiva armonizării legislaţiei naţionale la normele europene în domeniul fitosanitar, în raport de noile răspunderi ce ne revin ca stat membru al Uniunii Europene.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea în forma prezentată de Senat a proiectului de lege.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Pentru dezbateri generale, timp de dezbateri, două minute; pentru dezbateri pe articole, cinci minute.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare sunt luări de cuvânt.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine actul normativ. Este un act normativ bun, transpune în practică... şi s-a spus de aici, de la această tribună, o directiva, 128/2009 a Comisiei Europene, şi până la urmă reglementarea modului cum se vor folosi pesticidele în teritoriu va trebui să fie corelată poate şi cu transpunerea în practică a Legii privind protecţia solului şi aşteptăm de la Ministerul Agriculturii să vină şi cu această iniţiativă. Dacă venim numai cu transpunerea pentru pesticide, modul de folosire, şi nu venim şi transpunem şi modul cum trebuie să protejăm solul, cu o lege specială, aşa cum noi, în comisie, am avut o lege specială şi pe care Guvernul a respins-o, cred că facem treaba numai pe jumătate.

Dar actul normativ pe care astăzi îl dezbatem este un act normativ bun. Însă, aşteptăm şi continuarea.

Mulţumim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte luări de cuvânt? Nu mai sunt. Mulţumesc.

Potrivit art.106 din Regulamentul nostru, al Camerei Deputaţilor, nefiind amendamente, urmează la votul final. Este lege ordinară. Ştiţi procedura.

Trecem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Raportul conţine amendamente respinse. Caracterul este organic. E procedură de urgenţă.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva.

Aveţi cuvântul.

Domnul Florin Aurel Moţiu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege vizează aprobarea unei ordonanţe de urgenţă, respectiv, Ordonanţa nr.5/2013. După cum ştim, activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate face obiectul evaluării Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. În raportul comisiei din 18 iulie 2012 s-a menţionat importanţa susţinerii instituţionale a Agenţiei Naţionale de Integritate, inclusiv prin aspecte de salarizare.

Având în vedere acest lucru, proiectul de ordonanţă de urgenţă propune exclusiv modificarea cadrului legal privind salarizarea funcţiilor de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, prin asimilarea salariilor acestora cu salariilor inspectorilor de concurenţă şi funcţiilor de conducere din cadrul Consiliului Concurenţei, astfel încât salarizarea să fie la un nivel corespunzător rolului, atribuţiilor şi statutului Agenţiei Naţionale de Integritate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea comisiilor raportoare...Comisia juridică sau Comisia pentru muncă.

Domnul vicepreşedinte al unicei Comisii juridice a Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Suntem sesizaţi cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2013 prin care se modifică şi se completează Legea nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, prin care se stabilesc salariile de bază pentru funcţiile de conducere.

Din numărul total de 27 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, au participat la şedinţă 22 de deputaţi, iar din totalul de 29 de membri ai Comisiei pentru muncă şi protecţie socială au participat 28 de deputaţi.

În urma dezbaterilor şi opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, în forma prezentată de către iniţiator.

În raport de obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu ştiu ce se întâmplă cu bărbaţii când vine 1 Martie, cum se apropie 1 Martie, cum încep să aibă un comportament... aşa, mai plăcut.

Din partea grupurilor politice parlamentare dacă cineva doreşte să ia cuvântul?

Din partea UDMR, vă rog, aveţi cuvântul. Sper că nu vorbiţi în numele domnului Ráduly.

Domnul Kerekes Károly:

Poftiţi?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu vorbiţi în numele fostului deputat Ráduly Robert?

Domnul Kerekes Károly:

A fost coleg şi prieten.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Fostului meu coleg şi prieten.

Domnul Kerekes Károly:

Da, fostul prieten şi coleg al dumneavoastră.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog să-i transmiteţi astăzi la mulţi ani din partea mea!

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi-mi să apreciez foarte mult prezenţa la lucrări a reprezentantului Ministerului Justiţiei ca iniţiator, faţă de situaţia în care ne-am aflat la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, pentru că, din cauza lipsei temporare a reprezentantului Ministerului Justiţiei, am început dezbaterile în prezenţa beneficiarului legii, adică a Agenţiei Naţionale de Integritate, lucru nemaiîntâmplat, nemaiîntâlnit în Parlamentul României. Deci beneficiarul susţine legea.

Şi acum să trecem la dezbaterile generale.

Din expunerea de motive reiese că, citez: "Din anul 2011 până în prezent, au părăsit sistemul un număr de 16 inspectori de integritate, în principal datorită nivelului scăzut al salarizării, raportat la responsabilităţile şi volumul de activitate".

Vă spun, sincer că nu ştiu dacă acesta este motivul real al părăsirii sistemului în cazul personalului ANI, dar ştiu cu certitudine un lucru, şi îl ştiu din comunicatele Colegiului Medicilor, că în ultimii 5 ani România a pierdut 10.000 de medici, care au părăsit sistemul sanitar datorită nivelului scăzut al salarizării, tot raportat la responsabilităţile şi la volumul de lucru, de muncă, de activitate, dacă vreţi.

Vă rog să reţineţi că în cazul activităţii medicilor este totuşi vorba de vieţi omeneşti, şi nu de dosare. Iar dacă vorbim de responsabilităţi, în cazul medicilor există responsabilitatea juridică pentru malpraxis, dar în cazul personalului ANI nu există nicio responsabilitate pentru multele rapoarte greşite, neîntemeiate şi neconfirmate de către instanţele de contencios administrativ.

Eu aş propune, dacă-mi permiteţi, să reglementăm mai întâi responsabilitatea personalului ANI, şi după aceea să ne ocupăm de majorarea salariilor pentru acest personal.

Pe de altă parte, dacă-mi permiteţi, citez pe şeful Guvernului, care a afirmat în 29 ianuarie, la România TV, că, în afară de indexarea cu 4% a pensiilor, nu vor mai exista alte creşteri de pensii sau de salarii în sistemul public.

Cu alte cuvinte, să înţelegem cu toţii, cerem populaţiei să înţeleagă această grea situaţie provocată de criza economică financiară, îi cerem sacrificii, o impozităm mereu, nu indexăm pensiile în măsura în care a prevăzut legea, nu majorăm salariile personalului din sistemul public, făcând o singură excepţie, în cazul personalului ANI.

Atunci, în mod firesc, se pune întrebarea: cum e cu teoria, acea teorie că în mod firesc poverile crizei trebuie să fie suportate de toate categoriile socioprofesionale?! Deci, vreau să spun că în aceste condiţii, deocamdată, nu este justificată majorarea, creşterea salarială a personalului ANI.

Pentru aceste considerente, Grupul parlamentar al UDMR nu susţine acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Pe procedură, domnul deputat Máté András-Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsul meu coleg a spus că nu a fost prezent în comisie şi a venit mai târziu domnul secretar de stat. Eu vreau să-l întreb şi să spună la acest microfon care este nivelul de salarizare, în lei, pentru că se raportează la salarizarea celor de la Consiliul Concurenţei. Vreau să ştiu suma exactă care este?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce să... Întrebăm Ministerul Justiţiei. Vreţi să vă răspundă astăzi sau luni, la întrebări-interpelări?

Domnul Varujan Pambuccian:

Acum.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Acum, dacă a zis domnul Pambuccian în numele dumneavoastră, de la Grupul parlamentar al minorităţilor.

Suma?

Domnul Florin Aurel Moţiu:

Vreau să precizez că Ministerul Justiţiei a promovat această iniţiativă legislativă pentru că Agenţia Naţională de Integritate nu are drept de iniţiativă legislativă, iar în privinţa întrebării o să vă răspund. Dumnealor sunt în patru categorii împărţiţi: inspectorul debutant - salariul brut actual era 1.924 lei, potrivit proiectului salariul brut este 3.902 lei; la inspectorul asistent era 2.976 lei şi este acum 6.825 lei (Aplauze. Vociferări. ); la inspectorul principal era 4.375 şi este 7.555 lei; şi la inspectorul superior era 5.601 lei şi este 8.285 lei în prezent.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Câteodată, în viaţă, este mai bine să fii debutant, decât deputat.

Domnul Máté András-Levente.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Mulţumesc pentru informaţiile comunicate. Cred că medicii şi profesorii ar merita mai mult decât au acum. Şi pentru a reglementa această situaţie, că, oricum, onor Guvernul a adoptat această ordonanţă şi este în vigoare, solicit retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Este prima Cameră sesizată. Nu vă agitaţi, domnule deputat.

Retrimiterea la comisie.

Ar fi mai ruşinos pentru noi ca pe 6 martie s-o adoptăm tacit.

Dar eu supun la vot ceea ce m-aţi rugat dumneavoastră. Clientul nostru, stăpânul nostru! Liderii sunt şefii, gata!

Supun votului propunerea domnului Máté András-Levente.

Să înceapă votul.

98 de voturi împotrivă, 7 abţineri, 62 pentru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Aşa este democraţia, majoritatea decide, şi recunosc, într-adevăr, rămâne în plen şi rămâne la vot final, dar am să propun şi am să vin cu o iniţiativă legislativă, şi sper că acest lucru va fi susţinut de majoritate, ca şi medicii şi profesorii să aibă cel puţin măcar trei sferturi din acest salariu pe care-l au aceşti inspectori, pentru că ei, într-adevăr, merită.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă din partea dumneavoastră există o anumită constanţă în punctul de vedere, şi trebuie s-o respect, în ultimii ani, din 2007, trebuie să recunosc, de când a fost această structură inventată şi a apărut în statul român, mă miră atitudinea altor colegi, oscilantă precum curentul... alternativ.

Da, mergem mai departe.

Trecem la dezbaterea pe articole, da? Nu avem decât amendamente respinse.

La art.29 punctul 1, se introduce un nou articol, art.29¹, cu următorul cuprins... Toate alineatele au câte un amendament, propus de doamna deputat Mihaela Stoica. Dacă le susţine? Nu, mulţumesc.

La punctul 2, după art.29¹ se introduce un nou articol, art.29², al domnului deputat Máté András-Levente. Dacă domnul deputat îl susţine? Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Probabil, o să sune foarte bizar ce am să susţin, dar poate că am şi eu nişte informaţii care sunt întemeiate sau poate le-am primit eronat. În legea de funcţionare se spune clar că preşedintele Agenţiei şi secretarul general, respectiv conducerea Agenţiei, trebuie să primească o adeverinţă că nu a fost colaborator al Securităţii şi că nu colaborează cu alte servicii de informaţii.

Domnule preşedinte, nu există niciun text de lege unde se spune că inspectorul poate sau nu să fie şi colaborator sau chiar angajat al unui serviciu de informaţii. Şi, la salariile pe care le au, cred că ajunge un salariu dintr-un singur loc, şi nu ar trebui să fie şi din alte locuri, fapt pentru care eu solicit introducerea art.29²: "Se interzice angajarea în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate a persoanelor care au calitatea de angajat sau colaborator al vreunui serviciu de informaţii".

Şi aveţi perfectă dreptate, domnule preşedinte, din 2007, de când s-a înfiinţat, spun că este neconstituţională toată Agenţia. până acum de două ori mi-a dat dreptate Curtea Constituţională. Probabil a treia oară onor Curtea n-a îndrăznit.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Supun votului amendamentul domnului deputat.

Să înceapă votul.

77 voturi pentru, 9 abţineri, 80 împotrivă.

Amendamentul a fost respins.

Explicaţia votului, domnule deputat, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum aţi şi comentat, Grupul nostru parlamentar a fost consecvent când a votat pentru ca persoanele care activează în cadrul unor astfel de instituţii să nu poată intra şi în această instituţie, instituind, de fapt, o incompatibilitate legală.

Deci noi am fost consecvenţi.

Poate mulţi colegi de-ai noştri, din PSD, au fost la fel de consecvenţi.

Mă miră însă inconsecvenţa Partidului Naţional Liberal, care a votat ca aceste persoane, care activează în altfel de organisme, să poată fi angajate şi la ANI.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Nemaifiind alte chestiuni despre acest proiect, iniţiativa legislativă rămâne la votul final.

Este lege organică şi se votează cu votul majorităţii deputaţilor care compun Camera.

6. Trecem la următorul proiect, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Din partea iniţiatorului? Aveţi cuvântul. Numele şi prenumele şi funcţia pe care o deţineţi.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

Bună dimineaţa.

Legat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, este o ordonanţă care a vizat cumularea în aceeaşi entitate a celor trei organisme de supraveghere, şi anume: Comisia Naţională de Valori Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Prin această ordonanţă s-a stabilit conducerea acestui nou organism, care avea în vedere existenţa unui consiliu format din 15 membri, din care unul deţinea funcţia de preşedinte şi trei vicepreşedinţi. Ca un aspect important care trebuie avut în vedere este faptul că, până la 15 martie 2013, trebuie să fie semnate protocoale de predare-primire şi să preia toate activităţile desfăşurate în prezent de către cele trei comisii existente în acest moment.

Dacă sunt...?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea grupurilor, a comisiilor permanente, domnul preşedinte Mihai Tudose, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, cu raportul comun.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă prezint raportul comun al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Proiectul de lege mai sus menţionat a primit avize pozitive de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de la Consiliul Economic şi Social, precum şi de la Consiliul Legislativ.

A fost luat în discuţie de cele două comisii şi se propune plenului raportul de adoptare, cu majoritate de voturi, cu amendamentele admise prezentate în Anexa nr.1, şi amendamente respinse prezentate în Anexa nr.2.

În conformitate cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Timpii de dezbatere: 2 minute pentru dezbateri generale şi 5 minute pentru dezbaterea pe articole. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Excepţional! Ca să-l plagiez pe domnul Mitrea. O luare de cuvânt zdrobitoare.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc domnului preşedinte Tudose pentru expunerea punctului de vedere al comisiei de specialitate.

Stimaţi colegi,

Acest proiect legislativ vine să armonizeze, într-un fel sau altul, situaţia din România cu situaţia din cea mai mare parte a statelor Uniunii Europene.

Ca efect al crizei economice începute la finele deceniului trecut şi adâncite în primii ani ai acestui deceniu, ca efect şi al recomandărilor din Raportul larosiΦre, Comisia Europeanπ a decis sπ structureze această activitate pe trei paliere: pe primul dintre ele s-a înfiinţat Comitetul European pentru Riscuri Sistemice; al doilea palier a fost Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari, care cuprind inclusiv instituţiile de supraveghere financiară naţională; iar al treilea palier a vizat transformarea vechilor comitete de nivel trei în comisii de profil pe domeniul bancar, al asigurărilor şi, respectiv, al valorilor mobiliare.

Din analiza comparativă referitoare la situaţia din statele membre sunt 15 state membre care au autoritate unică de supraveghere şi 6 state care au autoritate sectorială, aşa cum a fost şi cazul României până la acest proiect legislativ, în care sectorul de asigurări, sectorul de valori mobiliare şi sectorul financiar, sectorul de pensii private erau distincte.

Acest proiect legislativ pe care vi-l propunem face posibilă reunirea într-o singură autoritate de supraveghere financiară a tuturor autorităţilor care reglementau cele trei domenii amintite. Faţă de textul ordonanţei de bază, prin eficienţa activităţii celor două comisii raportoare pe fond, conţinutul textului a fost serios şi suficient de bine îmbunătăţit. Într-un fel sau altul, este, în opinia noastră, a celor din Grupul parlamentar Social Democrat, necesară armonizarea structurii de supraveghere financiară în România, aşa cum sunt în state precum... şi am să vă dau doar câteva exemple: Polonia, Marea Britanie, Danemarca, Estonia, Germania, Ungaria, Letonia, Malta, Austria, Finlanda, Suedia, care au autorităţi de supraveghere unice.

Date fiind toate aceste lucruri pe care le-am prezentat, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota pentru aprobarea acestei ordonanţe care conduce la înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu ştiu dacă... domnule preşedinte, aţi propus timpii pentru amendamente? 2... 5, pentru amendamente...

O să vă cer permisiunea, înainte de a vă da cuvântul, să supun la vot această chestiune. Îmi cer eu scuze!

Propunerea domnului Tudose. Să înceapă votul.

162 voturi pentru, cu două abţineri şi 7 voturi împotrivă.

Propunerea a fost acceptată.

Doamna deputat Andreea Paul, aveţi cuvântul la dezbateri.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal respinge acest proiect de lege din cel puţin trei consideraţii. în primul rând, să ţinem cont de faptul că Fondul Monetar Internaţional, realitatea economică şi experienţa de profil au reclamat o autoritate profesionistă şi independentă de factorul politic. Or, noi ce facem prin acest proiect de lege? Nimic altceva decât să politizaţi numirile şi să le concentraţi dumneavoastră, puterea majoritară, în mâinile dumneavoastră.

Din păcate, nu sunt stipulate niciun fel de criterii profesionale pentru desemnarea celor 17 membri din Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, din care 5 executivi şi 12 neexecutivi.

Într-un articol specific se menţionează doar anii de experienţă, dar, nu uitaţi, la propunerea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci se fac aceste nominalizări. Cu alte cuvinte, concentraţi în mâna puterii desemnarea acestor persoane.

Este, aşadar, un pas înapoi, care nu face altceva decât să rezolve problemele Alianţei USL, nicidecum pe cele ale pieţei financiare.

A doua consideraţiune: este un proiect ce cumulează atribuţiile a trei autorităţi distincte, fără a face niciun fel de restructurare sau de modernizare a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Al treilea argument: de ce nu intră băncile în această Autoritate de Supraveghere Financiară? Pentru că se ştie că băncile sunt instituţii ale pieţei financiare, supravegheate de autorităţile de profil, alături de societăţile de asigurări, de fondurile de pensii, de fondurile de investiţii ş.a.m.d., în ţări precum Anglia, Germania, Suedia, Finlanda, Franţa, Belgia, Olanda, Austria. dacă vreţi, vin şi mai aproape, Polonia, Cehia, Estonia.

Închei, spunându-vă că Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu votează pentru acest proiect de lege, şi să ne întrebăm împreună cu toţii: când vom înceta să creăm instituţii pentru persoane? Când?!

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

(Râsete.)

Nu pot să răspund de aici, că aş spune mai multe.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Cred că domnul deputat Tudose m-a molipsit şi pe mine, că mă pufneşte râsul acum.

Domnul Erland Cocei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să spun de la început că Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru acest Proiect de Lege pentru înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Suntem de acord cu crearea acestei instituţii, care să înglobeze supravegherea celor trei pieţe: piaţa de capital, piaţa asigurărilor şi piaţa pensiilor private.

Nu sunt de acord cu ceea ce a spus doamna Paul, că nu există pentru membri - cei 17 membri -, nu există criterii. Criteriile sunt prevăzute foarte clar în amendamentele făcute la comisie, iar aceştia trebuie să aibă experienţă în domeniile care fac obiectul acestei legi sau în domeniul bancar.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă sunt alte intervenţii din partea grupurilor politice parlamentare?

Doamna Maria-Andreea Paul (din sală):

Doresc drept la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, vă rog din suflet să citiţi Regulamentul. Vă dau cuvântul de câte ori vreţi dumneavoastră.

Sunt dezbateri generale, fiecare coleg din partea fiecărui grup parlamentar poate să ia cuvântul şi să spună ceea ce crede de cuviinţă.

Dacă aveţi ceva... dacă vi s-a pronunţat numele, la sfârşit vă dau dreptul la replică, aşa cum scrie în Regulament. Nu vă supăraţi pe mine, chiar aveţi un coleg care ştie foarte bine Regulamentul şi de la dumneavoastră chiar mă aştept să-l citiţi.

Din partea Partidului Poporului, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel-George Comşa:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Dacă tot ne-am electrizat foarte mult la auzirea grilei de salarizare a celor de la ANI, aş vrea din partea iniţiatorului sau poate a comisiei să ni se ofere şi o grilă de salarizare sau indemnizaţie de şedinţă pe care le au aceşti viitori membri ai Autorităţii.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, îmi cer scuze că vă spun, sunt autorităţi, nu este competenţa noastră să le stabilim salarizarea. Vă rog frumos să citiţi legislaţia românească. Şi nici nu avem acest drept.

Dacă vreţi să faceţi o întrebare către Autoritate, luni seara sunt întrebările şi interpelările.

Vă mulţumesc foarte mult.

Înainte de a intra la dezbaterea pe articole admise şi respinse, doamna Andreea Paul vrea să aibă un drept la replică.

Conform Regulamentului, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc mult.

Sunt uluită să aflu că în Parlamentul României nu se face diferenţa între criterii profesionale, adică criterii de performanţă profesională, şi experienţă.

Cu alte cuvinte, există colegi în Parlamentul României cu experienţă foarte lungă, dar care nu au performat. Criteriile profesionale nu există stipulate în acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu opinia dumneavoastră. Nu văd niciun amendament respins pe această propunere.

Domnule deputat Paul Dobre, aveţi cuvântul.

Pe procedură, da?

Domnul Victor Paul Dobre:

Da. Nu, îi dau o replică doamnei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, nu, nu, vă rog frumos, pe procedură.

Domnul Victor Paul Dobre:

Pe procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă aveţi procedură, vă rog frumos, nu începem replică la replică.

Domnul Victor Paul Dobre:

Da, dar doresc totuşi să le reamintesc numirile de la Curtea de Conturi. Să fim consecvenţi sau inconsecvenţi cu toţii, dacă nu putem altfel.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat nu era în Parlamentul României pe vremea aceea.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare s-au închis dezbaterile, trecem la amendamente.

Amendamentele sunt admise. Conform Regulamentului, pe acestea le supunem la vot.

Rog colegii care au amendamente respinse să fie atenţi la momentul respectiv, să nu mai văd un vicelider sau un lider de grup parlamentar că vine pe procedură şi-mi aduce aminte că colegul n-a fost atent. O să rog frumos.

Intrăm pe amendamente admise.

În calupul 1-5, dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu.

Mergem mai departe. În calupul 6-10 de la art.2 care se modifică, până la Capitolul II "Obiective, atribuţii şi prerogative", număr de criteriu 10.

Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc.

De la 11 până la 15 inclusiv, adică la modificarea art.9.

Obiecţii, comentarii? Aveţi un amendament? Care este amendamentul, domnule deputat? Comentarii, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Legat de un amendament al comisiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mi se pare că, într-adevăr, comisia a încercat cât de cât să reglementeze - este, de fapt, singurul element în care a intervenit comisia - să reglementeze exact problema ridicată de doamna Vass, Paul Vass.

Dar, apare aici o sintagmă în legătură cu care aş vrea să întreb, şi îl văd pe domnul andea aici, care în mod sigur, a fost membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi la vremea când actuala lege a învăţământului în vigoare a fost adoptată, dacă putem să mai interpretăm această sintagmă "învăţământ superior de lungă durată".

Adică noi, pe vremea respectivă, când, într-adevăr, am absolvit un învăţământ superior de lungă durată, acest lucru era aplicabil, dar ce se întâmplă cu studenţii care au intrat pe un alt sistem şi au terminat masteratul. Pentru ei nu mai există această sintagmă de "învăţământ superior de lungă durată". Cum va fi interpretată această dispoziţie a legii?

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Este un comentariu, domnule deputat. Nu trebuie să luaţi cuvântul. E o întrebare. Comentariu pe care-l face domnul deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Şi, în mod evident, supunerea la vot a acestui amendament, care, din punctul meu de vedere, este fără susţinere legală.

Îl văd şi pe domnul preşedinte aici - mă scuzaţi că nu v-am observat din start - preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, dar eu cred că această problemă va putea ridica în aplicarea legii nişte semne de întrebare şi n-ar trebui să adoptăm o frază, care, din punct de vedere a Legii învăţământului, este inaplicabilă. Şi atunci, mai bine renunţăm la ea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Aveţi o obiecţie, aveţi un comentariu...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci am dreptul să solicit, la acest amendament...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu aveţi dreptul, că n-aveţi niciun alt regulament pe chestia asta.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Ba da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Unde? Ia să-l văd şi eu. Cum se supune o obiecţie sau un comentariu la vot? Daţi-mi articolul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Prin interpretarea articolului care spune că dacă nu se ridică obiecţii, se consideră a fi adoptat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Per a contrario, dacă se ridică obiecţii, înseamnă că trebuie să supuneţi votului acel amendament.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, domnule deputat.

Din punct de vedere juridic, Regulamentul spune când eu trebuie să supun la vot. Dumneavoastră aveţi obiecţii, comentarii. Comentariile şi obiecţiile pe care le aveţi sunt ca şi la dezbaterile generale, nu se supun la vot. Să fie foarte clar, nu trebuie să inventăm pe Regulament în acest moment, pentru că atunci am încălcat celălalt regulament, care spune că respingerea sau amendamentele respinse sau anularea unui articol trebuie supusă la vot cu prioritate. Neavând, introducem o idee nouă în interpretarea Regulamentului.

Nu vă supăraţi pe mine. Cu tot respectul.

Acum, daţi-mi voie, tot un comentariu constituţional, să vă spun că există, din partea dumneavoastră, instrumentul modificării la cea de a doua Cameră sesizată, Camera decizională, cum avem şi instrumentul contestaţiei la Curtea Constituţională pentru neconstituţionalitatea unui articol, instrumente pe care le-am avut înainte, ex ante de a veni cu acest proiect în faţa dumneavoastră, a plenului, au fost avizele comisiilor şi punctul de vedere al colegilor care au scris în raportul comisiilor comune.

Mergem mai departe.

Am avut un comentariu la punctul 15, modificarea art.9 lit.a) se introduce o nouπ literπ a╣). Nu avem niciun amendament care sπ cearπ eliminarea lui sau respingerea lui, niciun amendament respins.

Mergem mai departe. Adoptat.

Dacă între 16 şi 20, în art.14, există amendamente respinse? Dacă le susţine cineva? Nu. Mulţumesc. Adoptat.

Între punctul 21 şi 25, adică între art.15 şi art.18, dacă există obiecţii, comentarii? Nu sunt amendamente respinse în această zonă. Adoptat.

26-30, până la art.22. Dacă mai sunt obiecţii, comentarii? Dacă nu, adoptat.

31 până la 35, art.27. Nu avem amendamente respinse. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Adoptat.

De la 36 până la 38 inclusiv. Dacă avem obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Proiectul de lege merge la votul final cu amendamentele admise.

8. Următorul, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2012 privind trecerea unor imobile în proprietatea publică a statului.

Dacă din partea iniţiatorului există? Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Dan Manolescu:

Bună ziua, din nou!

Dan Manolescu, Ministerul Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2012 care reglementează trecerea fără plată în proprietatea publică a statului şi în administrarea Comisiei naţionale CNVM a unor imobile proprietate a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, la amendamentul numărul 4 v-aş supune atenţiei un aspect. S-a introdus, la final, sintagma "şi în folosinţa gratuită a acesteia". Practic, textul acum sună: "Imobilele prevăzute la alin.(1) sunt date în administrarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi în folosinţa gratuită a acesteia."

Având în vedere că cele două noţiuni sunt diferite, vă rugăm, dacă se poate, să retransmiteţi la comisie acest amendament, pentru a-l clarifica, întrucât cele două noţiuni nu pot funcţiona în acelaşi timp, să fie şi în administrare şi în folosinţă gratuită, pentru că ele sunt diferite.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

În legătură cu problema ridicată de reprezentantul Guvernului, în numele Grupurilor parlamentare PNL şi PSD, vă supunem aprobării cererea de a retrimite la comisie pentru a se clarifica această chestiune, pentru un termen de maximum două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, nu vă supăraţi, domnule deputat, noi facem ASF-ul? Şi săptămâna viitoare ASF-ul trece de Senatul României şi sediul unde o să fie? Îi aducem la noi, la Parlament?

Domnul Victor Paul Dobre:

O săptămână, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Supun votului propunerea dumneavoastră, termen o săptămână. Imediat vă dau. Am pus şi eu o întrebare retorică, ştiţi, sunt la vârsta la care am început să pun întrebări retorice.

Supun votului propunerea domnului deputat Victor Paul Dobre.

161 pentru, două abţineri şi şase voturi împotrivă.

Termen o săptămână. Cel târziu marţea viitoare pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Trecem la următorul proiect... Nu mai..., gata, am înţeles.

9. Propunerea legislativă privind autorizarea interceptării comunicaţiilor în activităţile de realizare a securităţii naţionale.

Caracter organic.

Procedură de urgenţă.

Dacă din partea iniţiatorilor, luări de cuvânt? Nu.

Din partea comisiei raportoare, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul deputat Emacu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Emacu:

Stimate domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Este vorba despre o iniţiativă legislativă ceva mai veche, astfel că plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 5 aprilie 2006, în temeiul dispoziţiei art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport, aşa încât membrii comisiei au reluat dezbaterea asupra acestei iniţiative legislative în şedinţa din data de 18 februarie 2013 şi în timpul dezbaterilor s-a concluzionat că acest proiect trebuie să fie rezultatul unei colaborări mai complexe între toate instituţiile interesate şi implicate în aplicarea legii, pentru ca aceasta să nu devină un obstacol în calea înfăptuirii justiţiei, ci un instrument eficient, cu prevederi bine fundamentate şi clare, a căror aplicare şi interpretare să fie în concordanţă cu noi realităţi juridice, în mod deosebit cu prevederile noului Cod de procedură penală.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 19 februarie 2013, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor menţinerea raportului iniţial de respingere a propunerii legislative privind autorizarea interceptării comunicaţiilor în activităţi de realizare a securităţii naţionale.

Un element în plus, iniţiatorul însuşi nu mai susţine acest proiect.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupurile parlamentare la dezbateri generale, dacă sunt luări de cuvânt? Mulţumesc.

Vă reamintesc că, prin raportul comisiei sesizate în fond, se propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Art.104 alin.(1) şi (2) spun foarte clar ce trebuie să facem: "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot." Dar noi avem o şedinţă specială de vot final. O vom duce la votul final această iniţiativă legislativă. Are caracter organic.

10. Mergem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural.

Din partea iniţiatorului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Ghiocel Matache (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezentul proiect de act normativ se are în vedere modificarea componenţei comisiei privind determinarea oportunităţii, eligibilităţii şi aprobării proiectelor, aceasta fiind compusă din specialişti din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice: ministrul în calitate de preşedinte şi un secretar de stat în calitate de vicepreşedinte.

De asemenea, monitorizarea şi coordonarea derulării programului se va face de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar repartizarea sumelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerului.

Prin preluarea integrală a programului, acesta se poate finanţa, coordona şi monitoriza raportat la priorităţile de dezvoltare regională ale României şi, de asemenea, se asigură o mai bună gestionare a fondurilor de la bugetul de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea comisiei raportoare, domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat.

Camera este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea ordonanţei, în sensul modificării componenţei comisiei privind determinarea oportunităţii, eligibilităţii şi aprobării proiectelor şi pentru o mai bună gestionare a fondurilor de la bugetul de stat.

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare, luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă numesc deputatul Urcan Florin, Mureş.

Aşa cum ştim cu toţii, obiectivul OG 7 a fost creşterea nivelului de trai în zonele rurale şi în localităţile aparţinătoare oraşelor mici. Nivel de trai, care - zic eu - mi se pare ceva normal în 2013 să avem apă, canal, drumuri, care sunt lucruri normale pentru românii anului 2013 şi Europa anului 2013.

De aceea, noi nu ne opunem inclusiv trecerii, discutam în comisie, trecerea de la SGG a OG 7 la Ministerul Dezvoltării, chiar dacă avem o precizare. Înainte de trecere, probabil sau această trecere trebuia să se facă înainte de aprobarea bugetului, pentru a avea nişte sume clare cu care acest OG 7 trece în cadrul Ministerului Dezvoltării.

Dar suntem în stadiul în care solicităm un raport clar asupra situaţiei în care se află cele peste 1500 de proiecte şi stadiul lor. Solicităm un raport clar al comisiei nou înfiinţate asupra sumelor alocate, asupra metodelor de prioritizare a alocărilor. Şi aici vreau să fac o paranteză, ştiind că, din 2006 până în 2011, avem o situaţie în care 65% din sume pe OG7 mergeau către primăriile şi autorităţile locale care aparţineau PSD şi PNL.

Domnul Dragnea ştie foarte bine modalitatea în care se împărţeau acei bani şi sperăm să fie în continuare - ca un bun cunoscător al sistemului - să fie în continuare corect.

Ştiţi bine că există un raport Efor, care arată că în anul 2007-2008 a fost o pondere maximă a clientelismului politic, lucru de care sperăm ca noua comisie înfiinţată să ţină cont şi să fie corectă, ştiind că în 2007-2008 PNL era la guvernare.

Tocmai de aceea, noi, ca şi Grup parlamentar al PDL, vom susţine înfiinţarea acestei comisii, dar, cu acel dar, să se respecte procentajele care au fost pe perioada 2006 până în ziua de astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea celorlalte grupuri politice parlamentare? Nu sunt luări de cuvânt. Am înţeles.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi-a prezentat punctul de vedere.

Conform art.106 nu sunt amendamente nici admise, nici respinse. O ducem la votul final. Este lege ordinară.

11. Mergem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege privind majorarea capitalului deţinut de România la Banca Europeană de Investiţii.

Raport fără amendamente.

Procedură de urgenţă.

Caracter ordinar.

Din partea Guvernului, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Manolescu:

Proiectul de lege de la punctul 11 vizează majorarea capitalului deţinut de România la Banca Europeană de Investiţii.

În conformitate cu decizia Consiliului European din data de 28-29 iunie 2012 s-a propus creşterea capitalului subscris şi vărsat la Banca Europeană de Investiţii cu 10 miliarde de euro, în scopul de a consolida cerinţele de capital ale acesteia, precum şi de a creşte capacitatea sa totală de creditare.

Cota României, conform participaţiei, este de 52 359 000 de euro, care va fi plătită într-o singură tranşă până la data de 31 martie 2013.

Avantajele participării României la această creştere de capital constau în demonstrarea unei atitudini constructive în ceea ce priveşte modul de aplicare a propunerilor Consiliului European şi menţinerea ratingului de triplu A pentru Banca Europeană de Investiţii, ceea ce va conduce la costuri de finanţare mai mici pentru această bancă şi, indirect, posibilitatea României ca pentru împrumuturile accesate de la această bancă să plătească o dobândă mai mică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul deputat Viorel Ştefan. Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată în procedură de urgenţă, a adoptat un raport de admitere fără amendamente.

Mai fac precizarea că, în conformitate cu art. 75 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi art. 92 alin. (9) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupurile politice parlamentare, intervenţii? Nu sunt intervenţii.

Să înţeleg că aveţi intervenţii sau? Am înţeles. E o chestiune de circumscripţie electorală. Nu mă mai bag atunci.

Potrivit art.106, nefiind amendamente, merge direct la votul final.

Este o lege ordinară.

12. Trecem mai departe, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2012 pentru acordarea unui nou termen persoanelor prevăzute la art. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Din partea iniţiatorului?

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Dan Manolescu:

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2012 vizează acordarea unui nou termen agenţilor economici de pe piaţa medicamentelor, termen care a expirat deja. Prelungirea viza termenul de 29 octombrie 2012.

Prin urmare, este doar o procedură de aprobare a unui termen care deja şi-a produs efectele.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Viorel Ştefan.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată, de asemenea, în procedură de urgenţă, a adoptat un raport de admitere fără amendamente, deci vă propune spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Mai fac precizarea că, în raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare, domnul deputat Ialomiţianu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că ordonanţa de urgenţă şi-a produs efectele, dar cred că suntem interesaţi să vedem câţi contribuabili au beneficiat de această facilitate, care a fost suma care a fost anulată şi cât s-a încasat prin aplicarea acestei facilităţi.

Cred că suntem într-o perioadă când resursele bugetare sunt foarte importante şi aş dori acest răspuns de la reprezentantul Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Aş vrea să fac aceeaşi precizare pe care am făcut-o distinşilor mei colegi - şi dumneavoastră aţi fost ministru.

Ca deputat, întrebările şi interpelările sunt lunea, nu le putem substitui aici.

Dacă vreţi să... aţi avut amendamente, aţi avut avizele comisiei...

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte,

Cu permisiunea dumneavoastră, Legea finanţelor publice...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru, domnule deputat Ialomiţianu, eu trebuie să vă dau cuvântul. Aşa este regulamentul. Vă dau cuvântul de o sută de ori, să ştiţi că nu mă supăr, dar trebuie să-mi cereţi mie cuvântul.

Aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Nu scrie în Regulament aşa ceva.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte,

Pentru orice lege care are ca efect reducerea resurselor bugetare, el trebuie să fie prezentat în motivul acestei legi, adică să se spună care a fost impactul, pentru că Legea finanţelor publice asta spune. Şi cred că lucrul acesta este foarte important.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Conform Regulamentului, instrumentul pe care un coleg deputat îl are este un amendament făcut în comisia de fond privind respingerea proiectului de lege. Nu există astfel de amendamente, nu e niciun amendament, nici admis, nici respins.

Nu am această competenţă, să pot să vă... am permis colegilor mei, dar dacă generăm această stare, o să se facă sesiunea de întrebări şi interpelări în timpul plenului, în dezbaterea proiectelor.

Domnul deputat Marian Neacşu, pe procedură.

Chiar vreau să vă dau cuvântul, dar, îmi pare rău.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Pentru a răspunde unor întrebări deja nepuse cumva din sală, am să fac următoarea menţiune - pe procedură, evident.

Am în faţă raportul Comisiei pentru buget-finanţe şi bănci adoptat în unanimitate. Deci au fost prezenţi 31 de membri ai Comisiei pentru buget-finanţe la dezbateri. Au votat în unanimitate, deci toţi cei 31 de membri şi nu întâlnesc aici niciun fel de observaţie din partea domnului deputat Ialomiţianu referitor la întrebările pe care le-a formulat aici.

Mi se părea normal ca acele întrebări să fi fost formulate în cadrul dezbaterilor din comisie şi nu în plen.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Tinel Gheorghe, pe procedură, vă rog frumos.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Haideţi să lămurim chestiunea asta procedurală, că, până la urmă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Daţi-mi voie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Textul din regulament, eu ştiu, prevăzut de art.100, dezbateri generale. Nimeni din această sală, conform acestui regulament, nu poate interzice la dezbateri generale unui parlamentar să pună şi întrebări sau să facă şi observaţii.

Deci este dreptul oricăruia dintre noi, atâta timp cât regulamentul nu prevede altceva, să punem întrebări Executivului sau iniţiatorului, că altfel degeaba facem dezbateri generale.

Dacă vreţi să ascultaţi aici numai punctul de vedere al Grupului parlamentar al PDL, dacă susţine sau nu susţine, nu sunt dezbateri generale. Atunci va trebui să modificăm regulamentul şi să prevedem clar ce avem voie să facem sau să spunem şi ce nu avem voie să spunem la dezbateri generale.

Dumneavoastră ne luaţi un drept regulamentar. Este o întrebare pertinentă adresată Guvernului, să ştiţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Eu sunt de acord cu ideea dumneavoastră. Aţi avut atâţia ani de zile preşedinţia Comisiei pentru regulament. Spuneţi-mi articolul din regulament în care sesiunea de întrebări şi interpelări merge în plen. Vă rog frumos şi eu mă supun legii.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Deci încă o dată. Dumneavoastră îmi sugeraţi mie că la capitolul ăsta de dezbateri generale eu am voie - eu ştiu - să spun numai anumite lucruri şi să nu întreb Executivul sau iniţiatorul actului normativ anumite aspecte de care eu sunt interesat, ceea ce nu este regulamentar. Daţi-mi voie.

Dacă-mi arătaţi articolul din regulament în care spune că la dezbateri generale trebuie să faceţi atât şi atât, eu mă retrag şi spun da, domne, aşa este.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat,

Pe vremea când eu şi cu dumneavoastră nu eram în Parlamentul României, când noi doi nu eram în Parlamentul României, sesiunile de întrebări şi interpelări erau în plen şi se dezbătea fiecare articol. Domnul deputat Oltean, de faţă, vicepreşedinte, era pe acea vreme. S-a iniţiat această chestiune, sesiunea de întrebări şi interpelări.

puteţi să mă ţineţi la microfon cât vreţi. Aţi venit pe regulament, n-aţi spus niciun articol pe care eu îl încalc, v-am atras atenţia că scrie în capitolul respectiv ce trebuie să discutăm aici şi că eu personal sunt de acord cu domnul deputat Ialomiţianu.

Dar, argumentul, instrumentul nostru ca parlamentar este amendamentul, respingerea proiectului de lege, votatul cu unanimitate în comisie. eu nu pot să încalc regulamentul, vă rog frumos, cu tot respectul pentru dumneavoastră şi pentru distinsul dumneavoastră coleg.

Sesiunea de întrebări şi interpelări este luni seara. Nu pot eu să substitui plenului această sesiune, nici nu pot să le interferez. Dacă avem un amendament la regulament aprobat şi spunem: întrebările parlamentarilor sunt prioritare pentru Guvern în timpul dezbaterii amendamentelor la proiectele de legi în timpul sesiunilor parlamentare, n-am o problemă. Dar, în acest moment, nu am articolul de regulament. Vă repet în fiecare sesiune.

Şi vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.

Îmi pare rău că nu am cum... dacă vreţi să comentaţi ceva, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Haideţi să nu confundăm sesiunea de întrebări şi interpelări, care este foarte bine reglementată, cu ceea ce trebuie să fac eu la dezbateri generale.

Dacă din... sau în urma dezbaterilor generale, rezultă o întrebare, dumneavoastră puteţi să-mi luaţi acest drept? Puteţi să cereţi Executivului să nu răspundă? Scrie undeva în Regulament că Executivul poate să nu răspundă, dacă eu... în urma dezbaterilor generale, rezultă o astfel de întrebare?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult. Aveţi dreptul la iniţiativă parlamentară.

Domnule deputat Ialomiţianu, pe procedură.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte,

Toţi colegii trebuie să dea un vot. Eu cred că votul trebuie făcut... dat în cunoştinţă de cauză.

Era o întrebare pentru a mă decide cum votez.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Să înţeleg că până acum aţi votat în unanimitate, la comisia de specialitate, în necunoştinţă de cauză?

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vreau să vă spun că la acel...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, eu nu pot să fac cu dumneavoastră, la vârsta dumneavoastră... nu pot să vă învăţ eu Regulamentul. Îmi pare rău, v-am dat cuvântul...

Dacă mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor politice parlamentare?

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege nu are nici amendamente admise, nici respinse. Merge la votul final. Este lege ordinară.

Domnul vicepreşedinte Ioan Oltean, pe procedură.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Oltean:

avem multe, stimaţi colegi.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea e pe fondul discuţiilor şi al dialogului purtat cu distinsul meu coleg, pentru că aş vrea să clarificăm câteva lucruri legate de dezbaterile generale. Dezbaterile generale presupun intervenţia unui grup parlamentar şi explicarea poziţiei grupului respectiv faţă de un act normativ care intră în dezbaterea pe articole, a raportului comisiei sesizate în fond.

În această perioadă, dacă grupul sau parlamentarul care reprezintă grupul respectiv are o anumită neclaritate care vizează actul normativ ce intră în dezbaterea pe fond a Camerei Deputaţilor nu este interzis şi nu este niciun articol în Regulament care să intervină şi să-ţi interzică să pui această întrebare, dacă din partea Guvernului este un reprezentant sau chiar din partea comisiei, preşedintele comisiei, dacă n-ai avut posibilitatea să-şi clarifici acest lucru în timpul dezbaterilor generale.

Sesiunea de întrebări şi interpelări se referă la altceva. Este o altă chestiune, domnule preşedinte, şi nu putem s-o amestecăm. Aici avem în vedere o întrebare punctuală care vizează actul normativ ce intră în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor. Orice deputat, orice grup parlamentar, atunci când intră în dezbatere, este în măsură să cunoască toate realităţile care vizează actul normativ.

De aceea, aici îmi pare rău că nu sunt în consens cu dumneavoastră, dar cred că nu se poate interzice parlamentarului să pună această întrebare care vizează, domnule preşedinte, repet, strict actul normativ ce intră în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicepreşedinte, în afară de retorica dumneavoastră, care este foarte bună, e în contradicţie cu ceea ce a spus distinsul dumneavoastră coleg de partid. Pentru că eu mă ghidez după Regulament, pe care şi dumneavoastră îl ştiţi mai bine decât mine, iar de la art.93 până la art.114, unde noi avem clarificată această chestiune, spune foarte clar ce trebuie să facem noi. Cu tot respectul, am ridicat-o şi noi când eram în opoziţie şi, pe fond, dacă vreţi, dumneavoastră aveţi dreptate.

Din păcate, pentru mine, acesta este regulamentul pe care eu tot spun că trebuie adus, din 2005, acolo unde trebuie. Sunt de acord cu dumneavoastră că sunt anumite obiecţii, pe care parlamentarii, în special din opoziţie, le au ca instrument aici şi care pe principiul că reprezentantul Guvernului este obligat să răspundă, se poate face şi în plen. Din păcate, nu avem un amendament, care să fie acceptat şi care să facă trimitere. Şi, atunci am separa obiecţiile pe care colegii mei deputaţi, indiferent de grup politic, le-ar avea în cadrul dezbaterilor generale, la care ministerul ar fi obligat să răspundă, de întrebările şi interpelările, întrebările pe care, cu pertinenţă, le pot pune. Sunt de acord cu dumneavoastră, nu pot să vă contrazic.

Din păcate, în ultimii 7 - să zic - ani, 2005-2013, nicio modificare, poate că e timpul şi pentru noi să facem o modificare de substanţă la acest proiect.

26. Merg mai departe la proiectul de Lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Vă reamintesc că acest proiect a revenit de la comisie cu un raport suplimentar, aşa cum am stabilit, este introdus pe ordinea de zi la punctul 5.

Din partea iniţiatorului dacă se doreşte luare de cuvânt?

Vă rog frumos, domnule ministru, aveţi cuvântul. PL-x 854, cel care era cu discriminarea, care e pe infringement, pe care l-am trimis la comisie. A revenit cu raportul.

Domnul Florin Aurel Moţiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba despre o propunere legislativă pe care noi o susţinem. Comisia Europeană a notificat România că ar urma să înceapă o procedură de infringement, dacă nu se transpune în mod corect Directiva care priveşte egalitatea de tratament, respectiv Directiva nr.43 din 2000, şi pentru aceasta sunt necesare doar 3 modificări care au fost discutate şi agreate de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Este vorba despre schimbarea sarcinii probei, respectiv în Directivă se prevede că sarcina probei revine pârâtului, după ce reclamantul demonstrează existenţa unor fapte care fac să se prezume că există această discriminare, iar pârâtul va trebui să dovedească că nu există discriminare.

În actuala transpunere a Directivei, care trebuie modificată, această sarcină revine reclamantului şi propunem schimbarea.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond?

Domnule Varga, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Varga:

Raport comun pentru proiectul de Lege asupra modificării Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate, spre dezbatere în fond, prin adresa PL-x 854 din 13 decembrie 2010 cu proiectul de Lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului... 25834 din 17 decembrie 2010.

La întocmirea prezentului raport comun, cele două comisii au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi - PL-x 37/34/2011 şi punctul de vedere al Guvernului.

Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 25 februarie 2013, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, având în vedere reexaminarea şi depunerea unui raport.

În conformitate cu prevederile art. 61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii celor două comisii au reluat examinarea proiectului de lege sus-menţionat, în şedinţa comună.

La dezbaterea iniţiativei legislative, din totalul de 8 membri ai Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au fost prezenţi 7 deputaţi. Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi - 15 din 27.

În urma reexaminării proiectului de lege şi a punctelor de vedere exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, în unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dacă la dezbaterile generale, distinşii mei colegi...

Domnule deputat Andronache, aveţi cuvântul din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal consideră modificările aduse acestei reglementări, prin amendamentele discutate în comisie, ca fiind pertinente şi de aceea vom susţine această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt? Văd că şi domnul deputat e bine dispus. V-a molipsit domnul Tudose, v-a molipsit pe toţi, am înţeles.

Mergem la amendamentele respinse. o să-i rog pe distinşii mei colegi să fie atenţi.

Punctul 1, obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Punctul 2. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Punctul 3. modificările la art.20. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Punctul 4, modificări la art.24. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Punctul 5, modificări la art.27 alin.4. Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat. Mulţumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat cu amendamentele propuse de către comisie. Iniţiativa legislativă merge la votul final. Tot lege ordinară.

13. Mergem la următorul proiect, privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47 din 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Raportul conţine amendamente, procedura este de urgenţă. Caracterul legii este organic.

Din partea iniţiatorului.

Domnule ministru, cred că azi e ziua dumneavoastră. Am înţeles. Aveţi cuvântul.

Domnul Dan Manolescu:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscale nr. 47/2012 vizează modificarea mai multor prevederi legale din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale, societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

De asemenea, conţine modificări cu privire la anumite prevederi din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, Legea minelor nr.85/2003 şi Legea petrolului, precum şi Codul de procedură fiscală.

Ministerul Finanţelor Publice nu are observaţii şi propuneri asupra amendamentelor cuprinse în anexa raportului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul vicepreşedinte Viorel Ştefan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia noastră sesizată pentru a aviza în fond prezentul proiect de lege, în procedură de urgenţă, a adoptat cu majoritate de voturi un raport de admitere, cu câteva amendamente pe care le regăsiţi în anexa la raport.

Amendamentele formulate de comisie, adoptate de comisie cu majoritate de voturi, vizează în principal întărirea disciplinei financiare la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale şi vizează măsuri de facilitare a demersului de a se împrumuta autorităţile administraţiei publice locale, în sensul că în calculul gradului de îndatorare să nu intre... sau gradul de îndatorare să nu fie afectat şi prin creditele care se iau pentru refinanţare sau împrumuturile care se contractează pentru a asigura cofinanţarea pe fonduri europene.

Mai fac precizarea că prezentul proiect de lege se încadrează în categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicepreşedinte, timpii, pe art.120, timpul?

Domnul Viorel Ştefan:

Pentru dezbateri generale 5 minute, la amendamente două minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult.

Supun votului această propunere. Să înceapă votul.

Intrăm la dezbaterea pe articole. Din partea grupurilor politice parlamentare.

Da, domnule deputat, numai o secundă. Domnule deputat, aveţi răbdare o secundă să întreb şi la alte grupuri politice parlamentare. Nu, v-am văzut, sunt de acord.

Grupurile politice parlamentare, dezbateri generale, cine vrea să ia cuvântul?

Domnul deputat Ialomiţianu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte, am intervenit că v-aţi grăbit. N-o să mai pun întrebări, o să spun câteva lucruri despre acest act normativ. O să-l dea Ministerul de Finanţe.

La prima vedere e un act normativ bun. Sigur că el are şi un alt scop, să reducă arieratele la nivel local. Dar dacă-l analizăm mai atent, şi v-aş ruga şi pe dumneavoastră să-l analizaţi, sunt multe lucruri care duc la atingerea autonomiei la nivel local, pentru că toate proiectele de investiţii de la nivel local trebuie să fie avizate de către direcţiile de finanţe de la nivel teritorial.

Mai mult decât atât, se interzice ca multe lucrări să se mai execute pe credit furnizor şi, având în vedere o caracteristică a Guvernului Ponta, şi anume tăierea banilor de investiţii, putem să spunem că şi la nivel local investiţiile vor fi blocate.

Mai mult decât atât, pentru lucrările care se execută de către antreprenori, fără a avea asigurare finanţare, dar sunt mulţi antreprenori care doresc să lucreze în avans, primarii răspund penal. Cred că dumneavoastră şi eu... noi toţi am venit aici să ducem bani spre autorităţi locale, şi nu acte normative prin care să sancţionăm penal pe primari, indiferent că sunt de la putere sau din opoziţie.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu poate să voteze un asemenea act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Alte grupuri politice parlamentare? Nu?

Intrăm la dezbaterea pe articole, vă rog frumos să urmăriţi amendamentele admise.

Nr.crt.1. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Nr. crt.2. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Între 3 şi 5?

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Pentru a nu avea discuţii pe interpretarea Regulamentului, permiteţi-mi ca, înainte să fac obiecţia mea, să citesc art.110 alin.4 din Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaţilor: "Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, obiecţii şi observaţii se consideră adoptate." Corect. "Textele articolelor la care s-au formulat amendamente," deci ne aflăm în situaţia poziţiei 5, fiind un amendament, deci "...la care s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiecţii şi observaţii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi."

Eu doresc să fac o obiecţie la acest amendament, adoptat de comisie.

Vă rog să observaţi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La care, la punctul 3?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

La punctul 5.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La punctul 5, la art.2 alin.(1), da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mai exact la alin.(3) din acest noian de alineate cu care s-a completat în comisie şi vă rog să ascultaţi, să citesc ce spune acest alineat. "Se interzice ordonatorilor de credite..."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, până acum aţi avut dreptate. acum aveţi o problemă că este cea de-a şasea modificare, nu cea de-a cincea. Eu am întrebat dacă la 3, 4 şi 5 aveţi obiecţii.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mă scuzaţi, da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi perfectă dreptate, dar este 6. art.I, după pct.1 se introduce un nou punct, punctul 1¹.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, atunci la 6, dacă are altcineva o...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Daţi-mi voie, rămâneţi aici şi daţi-mi voie să întreb colegii, dacă la 3, 4 şi 5 sunt obiecţii şi comentarii. Dacă nu sunt, adoptate.

La punctul 6, domnul deputat are la alin.(3) al art.4¹ o obiecţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, deci, alin.(3) zice astfel: "Se interzice ordonatorilor de credite recepţionarea de servicii, lucrări şi produse peste valoarea maximă calculată şi notificată, conform alin.(1)".

Deci, dacă într-o comună s-a introdus apa şi canalizarea, e terminată lucrarea, dar este peste suma datorată, primarul nu poate prelua. Conform acestui alineat, o lăsăm aşa, de izbelişte, să se distrugă, pentru că ştim că, dacă aceste sisteme nu funcţionează, se distrug înainte de a intra în vigoare. Oare este o bună gospodărire a banului public a nu se prelua o lucrare terminată, necesară comunităţii respective şi, ca atare, aceasta se va deteriora, până când vom ajunge noi acolo să avem, în bugetul respectiv, suma necesară pentru plata acesteia? Noi credem că nu este aceasta o soluţie de bun gospodar.

Ca atare, eu pun în discuţie acest întreg art. 4¹ şi solicit un vot pe acest articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, Viorel Ştefan.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, colegul nostru a dat o citire a acestui amendament dintr-un anume unghi de vedere.

În realitate însă acest text nu face decât să protejeze ordonatorii de credite. Pentru că, domnule coleg, orice angajare de lucrări fără sursă bugetară se pedepseşte penal şi acest lucru nu scrie în această ordonanţă. Scrie în legislaţia românească. Or, dumneavoastră vreţi să facem posibil să angajăm lucrări fără să avem sursă bugetară, mai mult decât atât, să le recepţionăm fără să avem sursă bugetară. Mai mult decât atât, să primim facturi, pe care le înregistrăm, fără să avem sursă bugetară şi fără să ne punem întrebarea de unde plătim aceste facturi, şi fără să ne gândim că aceste facturi devin arieratele cu care a luptat guvernarea anterioară ani de zile şi n-a făcut nimic, şi n-a făcut nimic în materie de arierate, pentru că n-a înţeles exact ce nu vreţi dumneavoastră să înţelegeţi, arierate cu care luptă şi actualul Guvern, care este hotărât însă să rezolve problema chiar. Deci, vă rugăm să înţelegeţi că nu înseamnă o bună gospodărire a resurselor publice să angajăm cheltuieli pe resurse publice fără sursă bugetară aprobată. Nu se poate imagina aşa ceva într-o ţară normală, într-o economie normală, într-o guvernare normală.

A, că în România există această situaţie, că în România ne-am bătut joc de prevederile legale, că în România n-a intrat nimeni în puşcărie, deşi există text de lege care ar fi făcut posibil să intre în puşcărie primarii care au angajat lucrări fără sursă bugetară, asta-i altă discuţie. Deci trebuie curmată...

Deci textul de la... introdus la comisie, la art.4¹, este un text care să-i protejeze pe ordonatorii de credite, să-i protejeze pe primari, pentru că atunci când dumneavoastră vă veţi duce la un primar la dumneavoastră şi-i veţi spune: "lasă, nene, să lucreze ăla, că eu sunt parlamentar şi o să-ţi aduc eu bani", nu faceţi decât să-l trimiteţi spre puşcărie pe acest primar. El va scoate acest text de lege şi va spune: "nu vă supăraţi, domnule deputat, nu mă trimiteţi la puşcărie. Eu nu pot să accept un astfel de târg, angajare lucrări pe promisiuni de finanţări viitoare." Nu e legal aşa ceva, vă rog să înţelegeţi.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Daţi-mi voie, domnule deputat, păi, cum scrie, când se dă dreptul la replică, dumneavoastră ştiţi foarte bine Regulamentul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Daţi-mi voie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, când se dă dreptul la replică şi cui se dă?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mie, pentru că a zis că eu n-am înţeles ceva, poate...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

De ce? Vi s-a pronunţat numele?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

S-a referit clar la mine...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mă certaţi tot timpul că nu ştiu regulamentul. Daţi-mi... cum trebuie să fac, când se dă dreptul la replică, domnule deputat?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

S-a referit exact la mine...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Când se dă dreptul la replică? Sunt de acord să vi-l dau, dar când se dă dreptul la replică.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

El s-a referit la mine, indiferent dacă mi-a pronunţat numele sau nu, vreţi să aduc iarăşi Regulamentul, să fac...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Iară... nu se face la sfârşit, domnule deputat? În afară de nervozitatea pe care o... nu cred că e bine s-o aveţi cu mine, domnule, nici nu-i frumos, colegi fiind, şi atitudinea asta pe care o aveţi faţă de mine.

Nu-mi daţi voie să supun la vot ce aţi propus şi după aceea să vă dau dreptul la replică?

Nu e bine aşa sau vreţi să fiţi nervos? Dacă vreţi să arătaţi această chestiune cu mine, nu e nicio problemă. Îmi face plăcere să fiţi nervos cu mine, nu mă supăr.

Daţi-mi voie să vă supun la vot propunerea pe care domnul deputat a avut-o înainte de intervenţia comisiei, aceea... obiecţia pe care la art.3, la amendamentul 6, admis la alin.(3) al art.4¹. Să înceapă votul.

Domnule deputat, de fiecare dată inventăm regulamentul cum vrem noi, da? spuneţi aşa, "textele articolului la care s-au formulat amendamente sau obiecţii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi". Dumneavoastră aţi avut obiecţii că acest amendament nu este bun şi cereţi eliminarea lui. Asta aţi cerut, şi la celelalte.

Nu, nu, şi atunci nu vreţi chestia asta şi noi am supus la vot eliminarea amendamentului. Aţi cerut două voturi, unul pentru alin.3 art.4¹ şi unul, după aceea, pe integralitate. Dacă facem, aşa nu e bine, dacă nu facem aşa, vreţi să mergeţi pe varianta cealaltă. Eu nu cad în capcana dumneavoastră.

Dumneavoastră spuneţi aşa, că eu am supus la vot amendamentul admis. Nu. Pentru că el a cerut eliminarea lui. Păi, nu vreţi, vedeţi cum e? Interpretaţi articolul numai cum vreţi, din regulament.

Am supus la vot propunerea dumneavoastră de eliminare a alin.3 şi după aceea supun la vot integralitatea lui. Asta aţi vrut.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Nu am avut niciun amendament.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu aţi avut, dar de ce aţi intervenit atunci, că aţi avut o obiecţie că nu este legal, da, şi cereţi chestia asta şi aţi omis în comisie eliminarea lui.

Vă rog frumos.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Puteţi să verificaţi la stenograma şedinţei că eu am solicitat un vot pe acest articol, acest alineat, exact, referindu-mă şi citind textul din alin. (4). Textele articolelor care s-au formulat, la care s-au formulat amendamente, deci suntem în această situaţie, s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiecţii, am avut o obiecţie la acest amendament, şi observaţii, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Deci se supune votului amendamentul respectiv şi eu asta am solicitat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da, domnule deputat. Domnule deputat...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Eu asta am solicitat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aveţi perfectă dreptate.

Fraza a venit în trei elemente.

Prima - aţi spus că acest articol este nelegal. Vicepreşedintele comisiei - când spui că e nelegal, cereţi eliminarea lui - v-a explicat despre ce e vorba. L-am supus la vot, eliminarea lui, aşa cum vreţi dumneavoastră să interpretaţi, că aţi mai venit de 3 ori. Şi sunt de acord cu dumneavoastră, mergem şi pe varianta asta, dacă vreţi. A căzut.

Acum supun ce aţi spus dumneavoastră, amendamentul admis, şi după aceea art.4¹ în integralitatea sa. Pentru că mi-aţi cerut. Nu vrem nici aşa să interpretăm. Când nu vrem, spunem că propunem asta, când vrem, spunem că n-am propus, dar se subînţelege.

Pe procedură, domnul deputat Andronache. Acesta este rezultatul ambiguităţii fiecărui text.

Domnul Gabriel Andronache:

Domnule preşedinte,

Nu e nicio ambiguitate aici şi vă ştiu un om care doreşte să respecte Regulamentul.

În Regulament scrie foarte clar că în plen nu se pot face amendamente. Ceea ce aţi spus dumneavoastră, că domnul Márton Árpád ar fi propus eliminarea, reprezintă un amendament, amendament de eliminare. Un astfel de amendament nu se regăseşte în raport. Prin urmare, dumneavoastră trebuia să supuneţi plenului spre vot acel amendament admis. Aceasta este procedura simplă şi clară, prevăzută de regulament.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi lipsit un pic din sală.

Domnul Gabriel Andronache:

Nu am lipsit. V-am urmărit foarte atent. Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Atunci, vă rog frumos să le spuneţi că acest... textul 2 al alin.(4) din 110 intră în contradicţie cu ceea ce spuneţi dumneavoastră, pentru că aceasta este ambiguitatea regulamentului nostru. Şi, atunci acum eu vă supun la vot alin.(3), amendamentul, aşa cum a venit.

Vă rog frumos să luaţi textul discuţiei de astăzi şi stenograma şi s-o transpuneţi la discuţia de la buget, când... atunci spuneaţi acelaşi lucru, dar sub altă formă. Eu nu am nicio problemă cu dumneavoastră.

Supun votului alin.(3), amendamentul admis, aşa cum este... da, da, aveţi răbdare, că vă dau şi procedură. Să înceapă votul.

Alin.(3) al art.4¹, în varianta comisiei, 146 de voturi pentru, 8 abţineri, 41 împotrivă.

Dacă la art.4¹ mai sunt obiecţii, comentarii? Deci nu mai sunt.

Daţi-mi voie să susţin şi ce a zis domnul Árpád, după care mergem pe procedura dumneavoastră.

Art.4¹, în plenitudinea sa, adică amendamentul 6, admis. Să înceapă votul.

Să înceapă votul.

151 voturi pentru, 2 abţineri, 44 de voturi împotrivă.

Pe procedură, domnul deputat Máté András.

(Domnul deputat Tinel Gheorghe doreşte să intervină)

Nu era, că n-a ridicat mâna. Vă rog frumos, domnule deputat. N-aţi ridicat mâna, cu tot respectul vă dau cuvântul.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

În calitate de lider al grupului, solicit o pauză de consultare în vederea verificării stenogramei, ce s-a solicitat de colegul meu, domnul Márton Árpad, şi ce aţi supus dumneavoastră la vot.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, ştiţi foarte bine care este discuţia. Dumneavoastră vreţi să-mi spuneţi mie acum că ceea ce spuneţi întotdeauna...

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte, regulamentul zice că am dreptul să cer pauză. Mulţumesc...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dacă e vorba de o obiecţie sau un comentariu, cereţi eliminarea şi deodată spuneţi că articolul este altul, da? Eu vă dau o pauză de consultări de cinci minute. Rog liderii grupurilor parlamentare să se apropie.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am stabilit câteva chestiuni cu distinşii şi onorabilii mei colegi din grupurile parlamentare. Sper ca ceea ce am discutat acum, ştiindu-i că sunt serioşi, să fie şi pe viitor.

Pe procedură, domnul deputat Tinel Gheorghe.

Aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Am să încerc să lămuresc şi problema art.149 alin.(2), chestiunile astea legate de procedură şi de drept la replică, pentru că am văzut că sunt foarte multe discuţii. Noi am discutat problema obiecţiilor şi a observaţiilor la amendamente şi le-am lămurit, dar vă citesc textul de regulament: "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Unde scrie?

Domnul Tinel Gheorghe:

E vorba de art.149 alin.(2). Imediat înseamnă că...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

149?

Domnul Tinel Gheorghe:

149 alin.(2).

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cred că aveţi un regulament vechi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu, nu, e cel pe care lucrăm...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Este abrogat de dumneavoastră.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu, nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ba da. Uite ce scrie la art.49.

Domnul Tinel Gheorghe:

149.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Art.149. Bucureşti, 2012.

Ultima republicare.

"Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul în Cameră vorbesc de la tribuna acesteia sau din alt loc unde este instalat un microfon".

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, eu citesc pentru dreptul la replică. Dumneavoastră citiţi procedura când ia cuvântul. Este altceva.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

149 asta reglementează.

Domnul Tinel Gheorghe:

Eu v-am citit procedura de cerere a dreptului la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

149. Ăsta este art.149. Aveţi alt regulament.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, eu citesc procedura. Dacă dumneavoastră aveţi alt text de regulament...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu. Dumneavoastră aveţi. Eu, împreună cu secretariatul general, cu aprobarea liderilor grupurilor parlamentare...

Domnul Tinel Gheorghe:

Haideţi s-o rezolvăm şi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Conform regulamentului, am fost obligaţi să-l republicăm şi să-l băgăm în căsuţa fiecărui deputat atunci când a depus jurământul, în mapă. Eu pe cel pe care-l am îl au toţi parlamentarii, cei 411, în afară de mine. Cel pe care-l aveţi dumneavoastră şi care şi noi speram să fie aşa pe vremuri, nu este cel de actualitate.

Domnul Tinel Gheorghe:

Textul este abrogat, domnule preşedinte?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Cionca poate să vă răspundă.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu este textul abrogat, vă spun eu. Procedura asta este. Când ceri drept la replică imediat...imediat înseamnă că nu poţi să invoci nici vot, nici procedură de vot, absolut nimic. Îi dai dreptul la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, am înţeles.

Deci, vorbiţi de art.151 care era 149 pe vremuri.

(Consultări.)

Ceea ce este foarte interesant este că tot ceea ce a fost cutumă în fostul mandat nu se mai respectă acum şi mergem pe textul de regulament. Eu sunt de acord cu dumneavoastră să mergem pe textul de regulament.

Vă reamintesc că eu, de la tribuna... ca preşedinte de şedinţă, dacă merg pe textul de regulament, sunt multe chestiuni pe care opoziţia nu le are ca instrumente. Sunt de acord cu dumneavoastră să merg pe el.

Dar ştiţi care este instrumentul pe care-l am: dacă nu specificaţi articolul de procedură, eu vă dau dreptul la cuvânt, dacă vi se pronunţă numele. Câştigaţi aici foarte mult şi aveţi dreptate, vă respect, după care se pierde în alte părţi foarte mult.

Pe procedură, domnul deputat...

Vă rog frumos, domnule deputat, să-l citiţi. Sunt convins că asta vreţi să faceţi. Să citiţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Asta doresc, domnule preşedinte.

151 alin. (4). Deci, am arătat exact articolul şi alineatul din regulament, care grăieşte astfel: "Un deputat poate cere dreptul la replică în situaţia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut afirmaţii incorecte..."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, citiţi alin. (1), citiţi de la început.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

"...sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu vreţi să citiţi şi alin. (1) ca să fie oamenii, colegii mei, scuzaţi-mă, să fie toţi ochi şi urechi?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da. "În afara dezbaterilor legislative sau politice care se desfăşoară în Cameră, conform ordinii de zi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci, în afara dezbaterilor legislative sau politice. Şi cum se interpretează prima frază? "În afara dezbaterilor legislative..."

Domnul Márton Árpád-Francisc:

"...un deputat poate solicita să i se dea cuvântul pentru probleme de procedură..."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, sunteţi vechi şi sunt extrem de deranjat că un deputat vechi nu înţelege prima frază şi când e la guvernare, îl susţine într-o anumită formă care se transformă în cutumă şi este alin. (1) când e în opoziţie, şi-aduce aminte că este "imediat".... "...în afara dezbaterilor legislative..."

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da. Pentru că în dezbaterea pe articole am dreptul să intervin doar pe textul articolului sau amendamentului. Asta este procedura generală. Dincolo de acestea, pot să intervin pe procedură, drept la replică, care excede această dezbatere parlamentară pentru că este de procedură şi drept la replică.

Asta este interpretarea corectă a alineatului...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pe care vreţi dumneavoastră s-o daţi. Nu este cea corectă.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Bine, domnule preşedinte. Vă mulţumesc.

Oricum anunţ de pe acum că am o intervenţie la punctul 16, respectiv 17.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, pentru clarificare şi pentru distinşii şi onorabilii colegi care sunt noi în Parlamentul României.

Facem o distincţie foarte clară între un comportament cum scrie la art.151 - ofensator sau afirmaţii incorecte la adresa unui parlamentar care sunt legate de viaţa lui privată şi alta este comentariul în care se pronunţă numele şi care este folosit ca instrument politic parlamentar de către deputatul respectiv pentru a se stabili o luare de cuvânt ca un drept la replică.

Cutuma parlamentară spune că în timpul unei dezbateri legislative dacă nu a fost ofensat colegul şi onorabilul nostru deputat sau nu a fost jignit în integralitatea sa ca persoană, dreptul la replică se dă la sfârşitul dezbaterii legislative. Şi întotdeauna am folosit această procedură. Acum inventăm, pentru că suntem în opoziţie. Nu e nicio problemă. Eu sunt de acord cu dumneavoastră.

Atunci o să-mi daţi mie voie să coroborez cu art.149 şi atunci când sunt chestiuni ofensatoare la adresa deputatului, cum scrie în regulament, sau afirmaţii incorecte cu privire la persoana Domniei Sale, atunci să dau cuvântul ca drept la replică. Şi atunci pierdem pronunţia numelui ca argument şi inovăm. Eu sunt de acord cu onorabilii mei colegi.

Deci, ideea colegilor din opoziţie este că dacă se pronunţă numele, nu se mai dă dreptul la replică decât dacă afirmaţia este ofensatoare la persoana respectivă sau incorectă. Mergem şi pe această variantă, eu nu sunt împotriva ei.

La amendamentul 7 al comisiei, dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Amendamentul 8. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. aprobat.

Amendamentul 9. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 10. obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 11. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Art.33. Nu sunt obiecţii. Aprobat.

Amendamentul 12, tot de la art.33 alin. (5). Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 13, art.33 alin. (6) lit.b). Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 14, art.49 alin. (13). Se introduc zece noi alineate. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 15, art.51. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 16. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Art.I, pct.11. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

La amendamentul 17 are o obiecţie domnul deputat Márton Árpád.

Aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

De la acest microfon s-a enunţat cum că eu n-aş fi înţeles ceva care eu consider că este o afirmaţie incorectă, ofensatoare.

Acest 4¹ se referă inclusiv la 577, respectiv la 7, de fapt, Guvernul, prin lansarea proiectului respectiv câştigat de autoritatea locală, s-a angajat şi totuşi o lucrare terminată n-o poate prelua. Am dat exact lucrările despre care vorbesc. Deci, aducţiune de apă, canalizare. Şi aici ştim cu toţii că sunt cele mai mari probleme. Nu numai că aţi interzis preluarea...deci, să lăsaţi în paragină o lucrare executată şi terminată, în loc să se folosească în folosul comunităţii, dar propuneţi la acest punct... propunerea comisiei, amendamentul 17, introducerea unei litere p) care grăieşte că ar fi o infracţiune nerespectarea prevederilor art.4¹ alin.(1) şi (3). Deci, exact acel alin.(3) despre care am vorbit.

Iar la alin. (2) propuneţi ca în această literă p) să fie pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani. Stimaţi deputaţi ai majorităţii, întrebaţi-vă primarii dacă sunt bucuroşi cu această perspectivă de închisoare de la 1 la 3 ani. Nici măcar alternativa amenzii.

Vă mulţumesc.

Deci, solicit supunerea la vot a acestui amendament, aşa cum v-aţi înţeles cu liderii, n-o să comentez, numai să explicaţi exact despre ce votăm.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci, dumneavoastră prin obiecţii şi comentarii, ceea ce ne-am înţeles cu toţi liderii, pentru că nu este textul reglementat în regulament, mergem pe eliminare.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da. Accept această variantă. Atunci, supuneţi votului eliminarea. Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul vicepreşedinte Viorel Ştefan.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu mă simt dator să-mi cer scuze la domnul deputat dacă s-a simţit ofensat în legătură cu afirmaţia mea că nu a înţeles.

Domnule deputat, reformulez: îmi cer scuze, nu am explicat suficient de clar. Şi v-aş ruga, domnule preşedinte, să-mi permiteţi să explic suficient de clar despre ce este vorba. Pentru că această dezbatere am avut-o la Comisia de buget şi a durat cred că două ore. A rămas ca mărturie înregistrarea pe care o găsiţi la site-ul Camerei şi din care veţi desprinde concluziile dezbaterii de la comisie.

Acest text nu este aplicabil investiţiilor finanţate prin programele naţionale. Acest text este aplicabil exclusiv pentru investiţiile angajate din resursele proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale. E adevărat că dacă ar fi aplicabil şi la programele naţionale, domnul deputat ar avea 100% dreptate, ar fi incorect. Pentru că ordonatorul de credite angajează o investiţie având în spate un acord de finanţare cu un minister sau altul. Şi dacă acel minister nu-şi respectă obligaţiile din acord, ar fi incorect să-l penalizăm, să-l băgăm în puşcărie, sau indiferent ce formă de penalizare pe primarul care a angajat lucrări în temeiul unui acord.

Nu. Nu este aplicabil acest text în această situaţie. Este aplicabil în situaţia în care primarul, fără să aibă surse acoperitoare votate prin bugetul propriu de consiliul local, angajează lucrări. Este aplicabil atunci când primarul are sursa aprobată şi nu notifică în 30 de zile executantului. Asta spune legea. Îl obligă din momentul în care are bugetul aprobat, în maximum 30 de zile, să-i notifice executantului, constructorului, câţi bani are pentru exerciţiul financiar respectiv.

La alin. (2) se spune că după această notificare se aşează la masă cu executantul şi pun de acord un grafic de lucrări, eşalonează lucrările în interiorul exerciţiului bugetar. Şi abia la alin. (3) se spune că dacă deşi i-a notificat, deşi a avut o eşalonare pusă de acord, executantul a depăşit volumul de lucrări din eşalonare, ordonatorul de credite are dreptul să nu-i semneze recepţia. Şi vine sancţiunea, că nu se poate o prevedere legală fără sancţiune. Dacă el face în cârdăşie cu constructorul, deşi s-au încălcat prevederile alin. (1), (2) şi (3) ale art.4¹, îi semnează recepţia şi angajează resurse publice care devin arierate în această formulă, atunci intervine pedeapsa cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Însă, eu nu cred că un ordonator de credite ar putea să dispreţuiască atât de mult legea încât să nu respecte ce s-a scris la alin. (1), (2) şi (3). Să notifice, să facă grafic de eşalonare, să nu recepţioneze dacă s-au făcut lucrări care nu sunt prinse în grafic. Adică, eu cred că oricare dintre noi dacă ne imaginăm că acest lucru se poate întâmpla şi în privat, ne facem o investiţie acasă, tot aşa vom proceda, cum descrie legea aici.

De ce să gândim altfel atunci când vorbim de banul public? Nu vi se pare incorect? Nu vi se pare că acolo intervine indiferenţa faţă de banul public? Şi atunci acest lucru trebuie pedepsit.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului...

(Domnul deputat Mircea-Nicu Toader doreşte să intervină)

Pe ce intervenţie? Intervenţie la intervenţie?

Domnule deputat, care este articolul pe care-l specificaţi? Vă rog frumos să ne spuneţi articolul şi eu deschid şi vă dau cuvântul.

Asta este decizia liderilor pe care a luat-o acum zece minute.

Pe procedură, dacă nu-mi daţi articolul, să ştiţi că vă opresc cuvântul. Îmi pare rău că trebuie să vă spun acest lucru. Este decizia liderilor grupurilor politice.

Pe procedură, articolul pe care-l specificaţi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, domnule preşedinte, vroiam să vă spun că... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu există nu. Daţi-mi articolul şi vă dau cuvântul. E decizia liderilor grupurilor parlamentare. Domnul Tinel Gheorghe a fost acolo.

Vă rog frumos, pe text. Este cererea Grupului parlamentar al UDMR pe obiecţii pentru eliminarea amendamentului 17.

Vă rog frumos să-mi spuneţi articolul la care vă veţi referi şi vă dau cuvântul. Aşa au stabilit liderii grupurilor parlamentare, să veniţi cu articolul în mână.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Îmi daţi voie. Pe procedură, domnule preşedinte, am vrut să vă spun un singur lucru: să aveţi un comportament decent.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu am un comportament decent.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu aveţi deloc un comportament decent... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să vă comportaţi cum trebuie la adresa mea ca preşedinte de şedinţă şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. Nu sunteţi în măsură să-mi stabiliţi mie comportamentul, nici eu dumneavoastră. Aceasta este o atitudine care e sancţionată potrivit regulamentului.

Vă rog frumos să specificaţi articolul din regulament, pe procedură, pe care luaţi cuvântul şi eu vă dau cuvântul imediat, aşa cum au cerut colegii. Articolul din regulament.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, dacă ceea ce v-am spus eu vă deranjează, vreau să vă spun că acest comportament pe care trebuie să-l aveţi ca preşedinte de şedinţă, trebuie să fie nu numai în conformitate cu regulamentul, ci eventual chiar cu bunul-simţ pe care întotdeauna când eraţi în opoziţie îl clamaţi către noi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog să nu faceţi afirmaţii cu caracter ofensator la adresa mea. Dacă vreţi s-o faceţi, faceţi la adresa altcuiva. Vă rog frumos.

După ce că veniţi foarte rar pe la Parlament, mai aveţi şi această atitudine la adresa colegilor. Vă rog frumos.

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

În numele Grupului parlamentar al PSD, solicit o pauză de cinci minute de consultări cu liderii de grup.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi o pauză de consultări. Cinci minute.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să rog liderii grupurilor parlamentare să finalizeze. A venit şi proiectul de lege pentru modificarea Ordonanţei nr.96, pe care am stabilit cu prioritate că-l introducem pe ordinea de zi.

Vreau să aud concluzia colegilor, liderilor grupurilor parlamentare.

Liderul Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor.

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

În urma consultărilor dintre liderii grupurilor parlamentare, am să vă solicit să supuneţi la vot retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ ca să putem să ne punem de acord cu toate aspectele ridicate de colegii noştri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Termen? Domnule deputat, termen?

Domnul Marian Neacşu:

Două săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Rog colegii deputaţi să ia loc în bănci pentru a supune la vot această propunere.

Suntem la punctul 17, amendamente admise. Liderii grupurilor politice parlamentare cer retrimiterea la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

171 de voturi pentru, nici o abţinere, două voturi împotrivă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

7. Vă informez că a venit Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

Raportul conţine amendamente admise. Procedură de urgenţă. Caracter organic.

Vă reamintesc că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a acceptat programul până la ora 13, cu prelungire, dacă acest proiect intră în dezbatere. Vom merge până la finalizarea acestui proiect, după care mergem la votul final.

Conform art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, îl dezbatem în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul. Secretariatul General al Guvernului.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Andreea Ioana Lambru (secretar general adjunct al Guvernului:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem adoptarea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să vă reglaţi microfoanele.

Doamna Andreea Ioana Lambru:

Susţinem adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, împreună cu amendamentele din raportul suplimentar.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru administraţie publică, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu adresa nr. PL-x 52 din 26 februarie 2013 în vederea unei noi examinări şi depunerea unui nou raport cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi modificarea unor acte normative în scopul asigurării funcţionării imediate a Guvernului în noua sa structură, astfel cum a fost aprobată prin Hotărârea Parlamentului pentru acordarea încrederii Guvernului.

În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu majoritate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, cu amendamente admise prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor politice parlamentare, la dezbateri generale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

UDMR-ul n-a contestat în nici un mandat şi nu contestăm nici acum dreptul unui guvern, unui executiv de a-şi organiza, dacă vreţi, bucătăria proprie, de a-şi organiza ministerele, departamentele şi tot ceea ce ţine de aceste ministere.

Drept urmare, în principiu, cu această Ordonanţă de urgenţă nr. 96 nu am avea foarte mult de comentat în formula în care a ieşit din Guvern în 22 decembrie 2012.

Problema este că săptămâna trecută Executivul ne-a propus un lung şir de amendamente în 23 de puncte, astăzi alte amendamente adăugate, prin care se schimbă coordonarea şi subordonarea anumitor autorităţi, agenţii şi departamente.

Vă spun sincer că noi, la învestirea Guvernului am spus acest lucru, ne-am bucurat că în programul de guvernare a existat un capitol separat pentru minorităţile naţionale. Ne-am bucurat de faptul că acest Guvern şi-a asumat necesitatea susţinerii Legii privind statutul minorităţilor naţionale şi înfiinţarea instituţiilor prevăzute acolo.

În acest statut se prevede şi înfiinţarea Autorităţii pentru Relaţii Interetnice, sigur, în subordinea primului-ministru, care are o logică foarte clară, şi anume, aceea că Guvernul ... şi orice guvern are o responsabilitate în ce priveşte relaţionarea cu problema minorităţilor naţionale.

Suntem deschişi în continuare pe această problemă, de a colabora cu actualul guvern sau cu orice alt guvern.

Amendamentele, în schimb, care au venit pe această temă, schimbă total sensul, direcţia, astfel încât Departamentul pentru relaţii interetnice este redenumit Autoritate pentru Relaţii Interetnice şi trece din coordonarea şi subordonarea Secretariatului General al Guvernului la Camera Deputaţilor.

Agenţia Naţională pentru Romi trece din subordinea Secretariatului General al Guvernului şi va fi finanţată şi coordonată de către Senatul României.

Mă întreb şi ne întrebăm: cum va putea un guvern să dezvolte o politică raţională, reală în privinţa minorităţilor naţionale. Nu mai demult săptămâna trecută, primul-ministru a fost în Franţa şi a declarat că există soluţii pentru rezolvarea problemelor minorităţii rome. Prin trecerea agenţiei la Senat, cred că posibilitatea Guvernului de a interveni pe această chestiune se limitează şi se reduce foarte mult.

Ceea ce astăzi, în problema minorităţilor naţionale, poate părea o soluţie pe termen scurt, şi anume, aceea de a trece la Camera Deputaţilor sau la Senat Agenţia pentru Romi, s-ar putea să fie o strategie greşită pe termen mediu şi lung. Din acest punct de vedere, al amendamentelor care au fost propuse de către Guvern şi însuşite de către Comisia pentru administraţie, Uniunea Democrată Maghiară din România nu va putea susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnule deputat, liderul grupului parlamentar are cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vin să întăresc cele spuse de colegul meu de la UDMR. Există, într-adevăr, în Legea-cadru pentru minorităţile naţionale şi o construcţie instituţională substanţială, dar care nu seamănă cu ce vedem aici.

În plus, printr-o lege de organizare a Guvernului, vă întreb, poţi crea instituţii sub control parlamentar? Eu cred că nu.

De aceea, vă propun ca acest amendament să nu-l adoptăm, să lăsăm lucrurile să meargă în logica lor firească, noi avem Proiectul de Lege pentru statutul minorităţilor naţionale în Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, urmează să ne mai înţelegem acolo în comisie asupra câtorva detalii, după care vi-l vom prezenta în Cameră, Camera fiind Cameră decizională.

Deci, rugămintea şi din partea grupului nostru parlamentar este ca acest amendament, care este acolo, să nu fie adoptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă alte grupuri politice parlamentare... Din partea PDL, da? Domnule deputat Tinel Gheorghe, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, noi data trecută şi în comisie am atras atenţia că iniţiativa Guvernului la acest proiect de act normativ va naşte vii discuţii şi văd că şi minorităţile şi UDMR-ul..., nici puterea nu se simte foarte confortabil... PDL-ul nu susţine, însă, în forma respectivă, iar eu v-aş propune să-l reîntoarcem la comisie încă două săptămâni, să avem dezbateri, pentru că într-adevăr şi Autoritatea pentru Romi şi pentru Relaţii Interetnice, mie mi se pare nejustificat să le iei de la Guvern, acolo unde poţi face politici guvernamentale, şi să le duci la Senat. Care este raţiunea? Pe de o parte.

Pe de altă parte, le transformăm în autorităţi publice cu personalitate juridică. Părerea mea este că şi aici vor trebui dezbateri şi discuţii... Noi am aprobat un buget cu o anumită consistenţă, acum venim şi cred că va trebui suplimentat bugetul numai pentru funcţionare, lăsând la o parte celelalte aspecte legate de politici.

V-aş propune să supuneţi la vot reîntoarcerea la comisii două săptămâni, în aşa fel încât actul normativ să poată fi dezbătut ca lumea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, eu văd termenul constituţional 19 martie.

Propunerea Grupului PDL, dezbateri generale, un singur coleg de la fiecare grup politic parlamentar.

Pe procedură? Vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte, pentru că înţeleg că acestea sunt lucruri făcute pe picior, în ultima clipă, cele legate de minorităţi, fără să fi fost consultaţi, vă solicit o pauză de consultări de 15 minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cinci minute pauză de consultări. Liderii grupurilor politice parlamentare să se apropie.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma discuţiilor constructive, de altfel, ca toate din ziua de astăzi, pe care le-am avut cu liderii grupurilor parlamentare, am să vă propun retrimiterea la comisie cu termen de o săptămână a acestui proiect legislativ, pentru a pune de acord toate lucrurile care au fost stabilite de către colegii noştri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele de vot. Retrimitere la comisie o săptămână.

Domnule Árpád, pe această chestiune? Lăsaţi-l pe domnul Árpád, dacă vrea să ia cuvântul. Ne face plăcere să-l ascultăm pe domnul Árpád. Ne mai jigneşte, ne mai... ţipă la noi... Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Nu vă jignesc, nu o să găsiţi jigniri din partea mea la adresa dumneavoastră.

Dacă tot se întoarce, în această săptămână aveţi timpul să încercaţi să rezolvaţi şi neconcordanţa de la amendamentele propuse la art. 1, adică separarea prefectului de instituţia prefectului. Deci, toate aspectele.

Domnul Marian Neacşu (din sală):

Analizăm toate aspectele.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Amendamentele se pun din nou de către colegi, avem colegi din toate grupurile politice parlamentare în comisia raportoare...

Să înceapă votul. Retrimiterea la comisie, o săptămână.

201 voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă.

Doamnelor şi domnilor colegi, conform celor stabilite, se retrimite la comisie Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96; termen o săptămână.

Este ora 13,15. La ora 13,30 avem votul final, aşa încât ne vedem la ora 13,30 cu votul final aici. O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală, să le reamintească că la ora 13,30 este votul final.

Vă mulţumesc, ne vedem la ora 13,30.