Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Deschidem şedinţa de astăzi, consacrată declaraţiilor politice.

Vom începe astăzi cu opoziţia şi am să dau cuvântul domnului deputat Seres Dénes din partea Grupului UDMR şi îl rog să se pregătească pe domnul Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Vă reamintesc, numai puţin... vă reamintesc că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute.

Domnul Seres Dénes:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În general, sălăjenii sunt oameni paşnici, cu respect unii faţă de alţii, unde limba pe care o vorbesc poate uneori nu contează, ci un principiu care se cheamă "omenie" prevalează şi unde comunitatea maghiară reprezintă 25% din numărul total al locuitorilor.

Am învăţat să ne respectăm reciproc, inclusiv sentimentele naţionale, ceea ce a făcut posibil să participăm unii la sărbătorile celuilalt şi invers, fără prejudecăţi.

Acest mod de convieţuire s-a format de-a lungul timpului. Cu toate acestea, în mod surprinzător, în dimineaţa zilei de 28 februarie 2013 am găsit afişat, la sediul organizaţiei noastre, un text ameninţător la adresa comunităţii maghiare din Sălaj.

În ameninţarea provocatoare ni se aduce la cunoştinţă: "Dacă nu vă opriţi cu autonomia, veţi fi expulzaţi! Acesta e primul avertisment! Poate vor mai fi... De voi depinde!"

UDMR Sălaj respinge cu fermitate şi condamnă asemenea manifestări şi a făcut denunţ penal împotriva autorului necunoscut la autorităţile competente.

Manifestările naţionaliste, crescânde în ultima perioadă, îşi pun amprenta pe viaţa de zi cu zi a comunităţii maghiare şi otrăvesc atmosfera dintre români şi maghiari.

Boicotarea convieţuirii paşnice a majorităţii şi minorităţilor naţionale, crearea unor conflicte artificiale, fie şi legate de anumite simboluri, au scopul de a distrage atenţia opiniei publice de la realităţile cotidiene.

UDMR va folosi toate mijloacele legale în scopul respingerii unor asemenea manifestări, care nu au nimic comun cu statul de drept şi democraţia constituţională.

Nu vom renunţa, vom acţiona hotărât pentru protecţia comunităţii noastre, a drepturilor minoritare pentru afirmarea identităţii etnice cu toate componentele şi pentru dreptul la liberă exprimare.

Este dreptul nostru de a ne exprima opţiunea pentru o viitoare reorganizare administrativ-teritorială, despre o formă sau alta de reorganizare statală, prin care ne vedem realizate aspiraţiile nu în detrimentul majorităţii, ci în folosul tuturor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mocanu şi îl rog să se pregătească pe domnul Dumitru-Verginel Gireadă, de la Grupul parlamentar al PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Cine inspectează Poşta Română?"

Starea economică deosebit de gravă a Poştei Române, o adevărată instituţie simbol a ţării noastre, este altă moştenire dezastruoasă a fostei guvernări. Dar cei care aproape au distrus această instituţie în ultimii opt ani vor să profite în continuare de ea.

Pe zi ce trece, ies la iveală cazuri asupra cărora planează foarte multe suspiciuni. Cele mai multe dintre acestea au coloratură politică şi demonstrează modul clientelar şi păgubos în care au fost împărţite instituţiile deconcentrate în vremea guvernării Partidul Democrat Liberal.

O astfel de situaţie se petrece şi în cadrul Poştei Iaşi. Odată cu desfiinţarea regionalei, postul de director a fost, la rândul său, desfiinţat, însă ocupantul lui s-a procopsit cu un alt loc călduţ. Este vorba despre un fost şi actual consilier judeţean din partea Partidului Democrat Liberal. În acest moment, fostul director este încă salariat al companiei pe un post de inspector, lucru confirmat chiar şi de către reprezentanţii CNPR.

Ca inspector, fostul director va trebui să vegheze la securitatea oficiilor poştale şi a ghişeelor şi să ţină legătura cu organele de poliţie în ceea ce priveşte planul de pază a unităţilor poştale. În ceea ce priveşte salariul, fostul director a declarat presei locale că va primi "cât primeşte un inspector obişnuit", dar că preferă să ţină valoarea micului salariu sub tăcere, ca să nu fie compătimit.

Din păcate, şi alţi directori falimentari de deconcentrate din vremea Partidului Democrat Liberal au recurs la aceleaşi şiretlicuri, după îndepărtarea partidului care i-a susţinut de la putere. Profitând de stranii încrengături politice, ei se adapă în continuare de la rezervorul de bani publici. Dacă acesta este modul în care sunt traşi la răspundere cei care au distrus economia românească, în ultimii ani, atunci mă tem de ce este mai grav pentru ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea Grupului PNL, şi se pregăteşte domnul Liviu Laza, din partea Grupului Partidul Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aş dori să vă amintesc faptul că, în ultimii ani, sume uriaşe au fost investite de industria producătoare de lactate pentru a ne convinge că laptele şi derivatele sale sunt sănătoase, ba chiar sunt vitale pentru funcţionarea optimă a organismului uman. Studiile de specialitate ne arată faptul că laptele rămâne cea mai bună sursă de calciu, promovându-l ca veritabil superaliment, un aliment minune pentru sănătate şi longevitate. Şi aşa şi este!

Să ne amintim, încă o dată, dacă mai este cazul, faptul că laptele de vacă susţine creşterea şi dezvoltarea scheletului osos şi a musculaturii, având de patru ori mai multe proteine şi de peste şase ori mai multe minerale decât laptele uman.

Se estimează chiar că organismul nostru reuşeşte să asimileze până la 20% din concentraţia de calciu a laptelui de vacă. De asemenea, are un conţinut mare de potasiu, fosfor şi vitamine, cum este vitamina D sau vitamina A.

Am făcut această introducere, dacă mai era nevoie, ca să ne fie extrem de clar ce punem la stâlpul infamiei, în cazul în care ne lăsăm realmente antrenaţi în acest scandal al laptelui toxic, care a apărut în mass-media în ultimul timp, creat artificial prin lansarea de declaraţii ale ministrului agriculturii. Anunţul a produs deja panică printre consumatorii români, dacă avem în vedere că laptele rămâne unul dintre alimentele care detoxifică organismul. Precedentul a fost deja creat în Serbia, unde scandalul laptelui toxic, acest veritabil milk gate, a făcut ca, pe străzile din Serbia, să curgă lapte şi fiere. Acolo, nemulţumiţi de măsurile adoptate de autorităţi în scandalul laptelui toxic, fermierii au ieşit în stradă, unde au deversat mii de litri de lapte în faţa clădirilor oficiale.

Şi, de fapt, cum ne propunem să acţionăm? Să repetăm episodul scandalului laptelui toxic din Serbia, de pe urma căruia ungurii şi bulgarii au profitat cu vârf şi îndesat? Adică, în condiţiile în care procesatorii de lapte din Serbia nici nu au mai vrut să audă de laptele din producţia locală, după ce s-a descoperit un nivel de aflatoxină peste limitele admise, aprovizionarea s-a mutat în Ungaria şi Bulgaria, iar fermierii locali au rămas să se confrunte singuri cu pierderile materiale şi imaginea ştirbită de anunţurile alarmiste, care au băgat panica printre consumatori. Iar pierderile au fost, în acest caz, de-a dreptul uriaşe. În doar câteva săptămâni de la izbucnirea scandalului, comenzile provenite de la procesatori au scăzut cu 50%, iar consumul general de lapte a scăzut cu 90%.

Asta ne dorim să se întâmple şi în România, cu crescătorii noştri de animale, la fermele noastre care sunt în al cincilea an consecutiv de criză economică?

Fermierii români tratează deja acest scandal al "laptelui toxic" drept un subiect "fabricat", o dată, de către importatorii de lapte, şi, în al doilea rând, de către companiile de lactate străine, care vor să îi scoată de pe piaţă. Un scandal întreţinut însă de politicieni, care se lasă, din păcate, corupţi de lobby-ul acestora, politicieni pe care crescătorii de animale îi acuză acum de dezinformare.

În cazul aflatoxinei, la care se face trimitere în acest scandal al laptelui toxic, a ajuns între timp şi în România.

Se pare că vinovat de contaminarea laptelui ar fi nutreţul folosit la hrana vitelor. Aflatoxina este produsă de ciupercile Aspergillus, care pot coloniza cerealele folosite ca nutreţ în perioada recoltării sau depozitării, iar seceta favorizează apariţia acesteia. Şi ştim foarte bine că ţările europene s-au confruntat în 2012 cu una dintre cele mai severe secete din ultima jumătate de secol. Facem un apel la decenţă, fără a se mai folosi anunţuri alarmiste, care să creeze panică printre procesatori şi consumatori, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul scandalului cărnii de cal, care s-a demonstrat că nu provenea din România. În ultimul timp, ţara noastră a devenit o ţintă a scandalurilor mediatice care fac rău exportatorilor şi exporturilor produselor româneşti. Astfel încât, după precedentul înregistrat în Serbia, ar fi bine să nu se aducă în pragul falimentului şi una din puţinele industrii româneşti care supravieţuieşte încă.

Dumitru-Verginel Gireadă, deputat PNL.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe colegul nostru Liviu Laza, domnul deputat Liviu Laza, şi se pregăteşte domnul deputat Alexandru Stănescu, de la PSD.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de azi am denumit-o: "Nepăsarea Guvernului Ponta faţă de drumurile naţionale şi cetăţeni."

Reprezint colegiul nr.4 din judeţul Bihor, care este traversat de la nord la sud de drumul naţional 76 Oradea-Deva, fiind şi singura cale de acces a populaţiei din acest colegiu spre oraşul reşedinţă de judeţ Oradea.

În luna aprilie a anului 2011, s-au demarat lucrările de modernizare a acestui drum naţional, iar în luna august 2012 au fost oprite din lipsa fondurilor. În bugetul anului 2013, Guvernul Ponta nu a alocat fonduri pentru continuarea lucrărilor de modernizare, iar amendamentele depuse la buget de subsemnatul au fost respinse de către parlamentarii USL.

Deoarece drumul naţional 76 este prins pentru lucrări de modernizare, nu i-au fost alocate nici fonduri pentru reparaţii curente, astfel că platforma drumului este plină de gropi şi adevărate şanţuri, şoferii fiind obligaţi să facă slalom printre ele. Modernizarea drumului este realizată pe maximum 10% din lungime, multe porţiuni fiind decopertate şi abandonate.

Starea drumului naţional 76 este jalnică, drumul este aproape impracticabil, zilnic au loc accidente rutiere grave. Ca exemplu, în data de 25 februarie 2013, au avut loc două accidente mortale în comuna Răbăgani şi în comuna Drăgeşti.

Vreau să amintesc domnului prim-ministru Victor Ponta, dar şi domnului Dan Şova, ministrul aşa-ziselor, mari proiecte, că pentru locuitorii Ţării Beiuşului nu există un proiect mai mare decât reabilitarea acestui drum naţional, care este principala lor legătura cu municipiul reşedinţă de judeţ.

Nealocarea fondurilor pentru plata facturilor emise în cursul anului 2012, în valoare de 12.409.000 lei, şi pentru continuarea lucrărilor de modernizare poate duce la degradarea lucrărilor deja executate, la costuri suplimentare de 3 milioane de euro anual pentru întreţinerea şi conservarea lucrărilor, disconfort în trafic şi probleme cu siguranţa circulaţiei.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invităm la microfon pe domnul deputat Alexandru Stănescu, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Viorel Blejuţ, din partea Grupului PP-DD.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Alexandru Stănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul: "Agricultura nu are culoare politică."

Eu vin alături de dumneavoastră direct din agricultură, pe care o servesc conştiincios încă de la terminarea facultăţii, din anul 1986. De atunci şi până acum, în cei 27 de ani, am traversat sisteme de organizare de la agricultura pretins cooperativizată şi până la agricultura de subzistenţă.

Nu sunt un adversar al cooperativelor agricole realizate eficient şi pe principii ecologice, agrobiologice şi nici un opozant al formelor de asociere a fermierilor întreprinzători.

Sunt adeptul pieţei libere de produse agricole şi servicii şi de aceea fac tot ce este posibil ca guvernul actual, pe care îl susţin din tot sufletul, să ia măsuri adecvate prin care să scurteze perioada de tranziţie la agricultura performantă, bazată pe principiile eficienţei economice şi ale bunăstării producătorilor şi consumatorilor, pentru că, aşa cum spunea marele agrobiolog francez Claude Aubert, încă din 1940, "Deocamdată, sănătatea noastră depinde mai mult de agricultură decât de medicină".

Pentru a atinge aceste deziderate, trebuie îndreptate multe greşeli ale guvernărilor postdecembriste, şi nu numai. Trebuie refăcute parţial sau total sistemele de irigaţii, căile de acces şi lucrările de artă din perimetrele agricole, dar mai ales trebuie organizate forme de colectare de la producătorii agricoli a produselor, depozitarea şi livrarea spre comercializare şi/sau preindustrializare. Putem spune, fără să greşim, că agricultura României nu are putere şi opoziţie, are multă muncă şi inevitabile adversităţi climatice, dar şi greşeli organizatorice pe care le dorim să le evităm.

Iată pentru ce eu privesc cu mare încredere spre viitor, cu toată pasiunea pe care eu o am pentru agricultură, dar vreau să punctez importanţa deosebită pe care o are agricultura în economia românească şi fac apel la toţi colegii mei să susţină toate proiectele legislative în favoarea modernizării şi dezvoltării agriculturii româneşti.

Vă mulţumesc.

Deputat Alexandru Stănescu, PSD.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu pentru declaraţia depusă.

Îl invit la microfon pe domnul Viorel Blăjuţ, din partea Grupului PP-DD, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Podaşcă Gabriela, din partea Grupului PSD.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru mulţi, primul articol din Constituţia României a devenit doar o propoziţie fără însemnătate. Pentru mine, ca ales în Parlamentul ţării, "România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.".

În ultima perioadă, statalitatea ţării este pusă la încercare, iar lipsa de reacţie a clasei politice mă îngrijorează. Pe instituţii publice, alte steaguri decât cel naţional sau cel al Uniunii Europene sunt arborate fără jenă, iar lipsa de reacţie a autorităţilor competente este strigătoare la cer. Prin Constituţie, drapelul României este tricolorul, iar unii indivizi, dirijaţi de forţe obscure, încearcă să ne impună, în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, un alt drapel. Articolul 55, alineatul 1 din Constituţie spune clar: "Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România". Ce a făcut premierul României sau prefectul din judeţul Harghita, când primarul din Miercurea Ciuc a arborat aşa-zisul steag al Ţinutului Secuiesc? Ce este acest ţinut secuiesc şi ce grup cere autonomia acestui teritoriu? Tot în Constituţie se specifică că "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor ei, fără deosebire de rasă, de naţionalitate sau de origine etnică". De ce se negociază acest lucru? Premierul Ponta a declarat că pot fi arborate pe primării însemnele oraşului şi, prin urmare, nu vede o problemă în faptul că pe instituţiile publice din România şi în cele trei judeţe sunt arborate aceste steaguri ale Ţinutului Secuiesc.

Oare nu sunt periculoase aceste declaraţii oficiale ale unui înalt demnitar al statului, care se bucură de toate privilegiile oferite de acest statut?

"Nimeni nu este mai presus de lege." Şi, din acest motiv, chem în Parlamentul României pe premierul ţării să dea socoteală pentru lipsa de reacţie şi pentru declaraţiile sale iresponsabile. "Fidelitatea faţă de ţară este sacră." - art. 54, alin. 1 din Constituţie, iar "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" - art. 1, alin. 5. Aceste două articole din Constituţie sunt suficiente, ca argumente, pentru ca premierul să dea socoteală pentru acest lucru.

Trebuie rapid lămurit ce rol au organizaţiile politice ale minorităţilor maghiare în escaladarea acestor acte de subminare a statalităţii, fiindcă Constituţia prevede clar că "niciun grup şi nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu." Atunci, să li se interzică acestor organizaţii dreptul de a-şi desemna candidaţi în alegeri electorale, un exerciţiu al suveranităţii garantat prin constituţie, dacă acestea, de fapt, operează împotriva principiilor de bază ale legii fundamentale.

La început de mandat, am jurat cu mâna pe Biblie şi pe Constituţia României, rostind cu toată credinţa următoarea frază, de care nu mă dezic până la moarte: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României."

Prin urmare, vă anunţ că voi lua atitudine, ca parlamentar, ca cetăţean şi ca român să fac tot ce-mi stă în putere pentru a dejuca acest plan al unui grup care are ca interes dezbinarea României.

Ca parlamentar, ştiu că "Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor ei." - art.4, alin.1 din Constituţie - şi prin urmare voi acţiona în acest spirit.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Numai puţin, doamnă deputat.

Vreau să vă amintesc celor care cunosc mai puţin regulamentul, că înscrierile pentru declaraţii politice se fac la grupul parlamentar. Deci se fac la grupul parlamentar, care le comunică Secretariatului Camerei Deputaţilor şi care îmi pune la dispoziţie lista înaintată de către fiecare grup parlamentar, care constituie pentru mine temeiul pentru a vă da cuvântul.

Pe lângă aceasta, acolo unde sunt situaţii în care, din motive obiective, nu s-au putut depune, nu s-au depus listele, nu e niciun fel de problemă pentru înscrierea la cuvânt în dimineaţa aceasta, dar prioritate are lista pe care o am de la Secretariatul tehnic al Camerei Deputaţilor.

O s-o rog pe doamna deputat Podaşcă Gabriela, din partea Grupului PSD, să-şi prezinte declaraţia şi pe domnul deputat Florin Secară, din partea Grupului PDL să se pregătească.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă adresez dumneavoastră astăzi nu în calitate de deputat, vicepreşedintă a Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor, ci în calitate de cetăţean european.

Îmi doresc să trăiesc într-o Românie care face tot posibilul să îşi protejeze cetăţenii, să le apere drepturile.

Îmi doresc să învăţăm din greşelile trecutului şi să le oferim femeilor respectul cuvenit. Tocmai am sărbătorit Ziua Femeii şi Ziua Mamei, astfel încât consider că este momentul oportun să tragem un semnal de alarmă în privinţa fenomenului violenţei domestice.

În mai 2011, la Istanbul, cu ocazia reuniunii ministeriale a Consiliului Europei, a fost deschisă spre semnare Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei în familie. Deşi se împlinesc aproape doi ani de când această convenţie se află în discuţie, până în prezent a fost semnată de 18 state membre ale Consiliului Europei şi ratificată doar de către Turcia.

Pentru a intra în vigoare, Convenţia trebuie ratificată de zece state, dintre care opt state membre ale Consiliului Europei.

România nu a semnat încă această Convenţie, fiind necesar ca documentul să parcurgă întâi paşii procedurali, prevăzuţi de legislaţia internă. Până la elaborarea memorandumului de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, vreau să fac un apel pe această cale către toţi colegii mei, indiferent de culoarea politică, să readucă pe agenda discuţiilor acest subiect, astfel încât să mobilizăm actorii politici implicaţi şi să reuşim urgentarea demersurilor necesare pentru semnarea acestei Convenţii.

Doresc să salut, pe această cale, campania de conştientizare şi sensibilizare a opiniei publice privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie încheiată de Ministerul Muncii la începutul acestui an. Campania cu mesajul "Violenţa în familie nu trebuie să te lase rece" a atras atenţia asupra gravităţii acestui fenomen şi a subliniat efectele violenţei domestice atât asupra victimelor, cât şi asupra întregii societăţi. Cu atât mai mult, acesta este momentul ideal să ne mobilizăm, în calitate de parlamentari, astfel încât această campanie, precum şi nenumăratele proiecte ale societăţii civile să aibă o continuitate efectivă în semnarea şi ratificarea acestei Convenţii.

Violenţa în familie este o realitate cu care societatea contemporană continuă să se confrunte, în ciuda numeroaselor dezbateri şi campanii de informare. Desigur, când vorbim despre violenţă în familie, nu ne referim doar la protecţia integrităţii personale a victimelor. Este important să privim şi dimensiunea de gen a acestui fenomen, respectiv dificultăţile pe care le întâmpină femeile supuse acestor violenţe în participarea la viaţa socială şi profesională. În România, violenţa în familie continuă să fie percepută ca ceva uzual, iar comportamentele agresive sunt tolerate în multe cazuri din simplă obişnuinţă. Nu este de mirare că majoritatea victimelor nu ajung să depună reclamaţii. Frica, lipsa de informare, numărul redus de adăposturi, toate acestea constituie doar o mică parte din motivele pentru care agresorii scapă nepedepsiţi.

La nivel naţional, peste 1 milion de femei sunt, anual, victime ale violenţei. Dintre acestea, mai puţin de 1% depun plângeri oficiale. Statisticile oficiale ale Ministerului Muncii relevă, pentru perioada 2004-2011, aproximativ 82.000 de cazuri raportate de violenţă domestică şi 800 de decese asociate. Mai mult, statisticile Poliţiei Române indicau, pentru anul 2010, peste 12.000 de cazuri de violenţă domestică, cu 26% mai mult decât în anul precedent. Acestea sunt doar cazurile raportate şi înregistrate la nivelul autorităţilor locale. În realitate, doar o mică parte dintre victimele violenţei domestice au curajul să se adreseze autorităţilor competente. majoritatea îşi continuă viaţa în aceste condiţii, rămânând victimele violenţei sistematice.

Sunt conştientă că nu putem schimba peste noapte mentalitatea, dar la fel de bine ştiu că am ajuns aici, în Parlament, pentru a reprezenta toţi românii, iar toate victimele violenţei domestice au nevoie ca această Convenţie să fie ratificată cât mai curând. Mi-aş dori ca pe 25 noiembrie 2013 să sărbătorim Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor prin semnarea acestei Convenţii.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Secară, din partea Grupului PDL, şi se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine. trei minute.

Domnul Florin Mihail Secară:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Unde ne integrează USL?"

Am crezut că atitudinea antieuropeană a USL, puternic manifestată în vara anului trecut, va trece odată cu referendumul privind suspendarea din funcţie a preşedintelui României.

Nu a fost aşa, pentru că USL a făcut din îndepărtarea de Uniunea Europeană o adevărată politică de stat. Or, dacă USL afirmă clar şi răspicat, prin vocea actualului ministru al afacerilor externe, că "nu ne mai interesează integrarea în spaţiul Schengen" şi "putem trăi şi fără spaţiul Schengen" vă întreb, stimaţi colegi, unde vrea să ne integreze USL, dacă nu în Uniunea Europeană?

Ştim cu toţii că, de mai bine de doi ani de zile, România era pregătită din punct de vedere tehnic să adere la spaţiul Schengen, graţie investiţiilor de peste 1 miliard de euro efectuate în securizarea frontierelor şi în infrastructura specifică. Mai ştim că, la începutul anului 2012, exista unanimitate la nivelul statelor membre în privinţa aderării ţării noastre, în două etape, în cursul anului 2012, şi nu în 2013. Chiar şi cei mai intransigenţi membri - Germania, Finlanda sau Olanda - considerau că România este pregătită pentru a realiza acest pas, singura condiţie impusă fiind aceea a continuării reformelor în sistemul judiciar şi sprijinirea instituţiilor angrenate în lupta împotriva corupţiei.

Or, în acest context extrem de favorabil, USL a picat un guvern şi a preluat guvernarea. Ce a urmat ştiu deja toţi cetăţenii României: asediul asupra principalelor instituţii ale statului de drept, subordonarea unor instituţii autonome, împiedicarea actului de justiţie în cazul unor miniştri şi parlamentari şi permanente atacuri la cancelariile europene - privite ca inamicul extern al României, şi nu ca parteneri care ne sprijină constant.

Stimaţi colegi,

Cum îşi poate cineva imagina că Raportul Comisiei elaborat în cadrul Mecanismului de Verificare şi Cooperare, cel de care depindea aderarea la Schengen, ar fi trecut cu vederea faptul că incompatibilii din Guvernul Ponta 1 au strigat şi continuă să susţină desfiinţarea instituţiilor care veghează la integritatea în exercitarea funcţiilor publice? Întrebaţi-l pe domnul Dan Mihalache dacă şi-a reevaluat poziţia sau cârdul de miniştri demişi pe considerente de integritate.

Cum ar putea crede cineva că la nivelul Uniunii Europene nu se cunoaşte faptul că în actualul Guvern Ponta s-au ascuns miniştri care au dosare penale pe rolul instanţelor, care au adus prejudicii bugetului public sau european şi cărora Victor Ponta le este tributar.

Poate Victor Ponta să le spună: "Relu Fenechiu, dă-ţi demisia, ca să le fie românilor bine!"? Nu poate.

Are Victor Ponta curajul să spună: "Liviu Dragnea, dă-ţi demisia din funcţia de viceprim-ministru, că oricum românii s-au prins că i-ai minţit şi că ai fugit de la Consiliul Judeţean de teama justiţiei!"? Nu poate.

Cu toate acestea, Victor Ponta ar trebui să aibă curajul să dea afară miniştrii penali, pentru că le-a promis românilor "cel mai cinstit guvern" şi le oferă în schimb "cel mai penal guvern".

În acelaşi timp, Ponta are datoria să nu deraieze România de pe calea sa europeană, către depouri ruginite, mai răsăritene, aşa cum partenerii săi de guvernare îşi doresc.

Vă mulţumesc.

Florin Secară, deputat de Vrancea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului PNL, şi îl rog să se pregătească pe domnul Ninel Peia, din partea Grupului PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Cel puţin unu din cinci absolvenţi de studii superioare îngroaşă rândurile şomerilor imediat după terminarea facultăţii, iar dintre cei care-şi găsesc un loc de muncă, doar unu din trei reuşeşte să se angajeze în domeniul în care a absolvit. Statisticile ne arată că peste 65% dintre absolvenţii cu diplomă de licenţă ajung să fie angajaţi în primii ani pe posturi cu mult sub nivelul pregătirii lor sau care nu necesită absolvirea studiilor superioare.

Accesul lor la locurile de muncă disponibile, care s-au redus îngrijorător din 2008 încoace, pe fondul climatului economic nefavorabil, este barat, din start, de lipsa experienţei în domeniu, cerută de orice angajator.

Fie că este vorba de locuri de muncă în mediul privat sau în sistemul public, absolvenţii se lovesc de aceeaşi condiţie eliminatorie: experienţă în muncă. O mare parte dintre ei au activat, însă, ca voluntari, ani la rând, în organizaţii nonguvernamentale, dar experienţa lor nu poate fi cuantificată din punct de vedere legal.

Cred că o soluţie pentru acest impas ar fi recunoaşterea ca experienţă profesională relevantă numai la angajare însă activităţii de voluntariat, cu condiţia ca voluntarul să fi activat în acelaşi domeniu cu specialitatea deţinută.

O amendare în acest sens, a Legii voluntariatului nr.195/2001 ar fi nu numai utilă, ci şi bine-venită.

Ar crea, în primul rând, cadrul legal pentru angajarea celor cu experienţă serioasă de voluntariat, certificată cu acte eliberate de asociaţii şi ONG-uri, atent verificate de instituţii ale statului. Apoi, nu în ultimul rând, i-ar stimula pe studenţi sau elevi să-şi perfecţioneze experienţa profesională în cadrul unor astfel de organizaţii.

Recunoaşterea experienţei de voluntariat ca activitate profesională la angajare este o soluţie cerută de multă vreme de ONG-urile din România. Alte demersuri de modificare a Legii nr.195/2001 în sensul menţionat au eşuat anii trecuţi pentru că iniţiatorii au încercat să echivaleze activitatea de voluntariat cu vechimea în muncă. Echivalarea ar fi creat, din start, mai multe probleme: ar fi permis trecerea în clase superioare de salarizare, graţie vechimii în activităţi de voluntariat, şi ar fi generat inechităţi prin recunoaşterea la pensionare a unor perioade pentru care nu existau stagii de cotizare.

E momentul să găsim acum o formulă justă de modificare a Legii voluntariatului, atât în sensul recunoaşterii experienţei relevante la angajare, cât şi a standardelor minime de calitate pentru activitatea de voluntariat. Noua formulă ar trebui elaborată însă numai după consultarea largă a asociaţiilor şi ONG-urilor de anvergură naţională.

Cu stimă, deputat PNL Nechita-Stelian Dolha.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, cu aceleaşi sentimente şi de la tribuna Camerei.

Îl invit la microfon pe domnul Peia Ninel, din partea Grupului parlamentar Partidului Social Democrat şi-l rog să se pregătească pe domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar PP-DD.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţie politică: "Constituţia dreptăţii, asta să cerem!"

De 23 de ani, politicieni sau oameni simpli, noi, românii mestecăm zilnic cuvântul democraţie încercând să ne autoconvingem că aceasta face parte deja din mediul înconjurător. Nimic mai fals, faptul că auzim acest cuvânt mai des decât este nevoie nu ne garantează nimic, nu ne luminează şi nu ne linişteşte, tocmai pentru că în democraţie ar trebui să ne fie bine, or, nouă, aici, nu ne este bine deloc. Şi nici nu prea ne dă nimeni să pipăim ceva care ar putea să ne garanteze democraţia, acea democraţie care o să ne facă să ne simţim bine. Să ne simţim bine în pielea noastră, în Europa, în lume.

Pentru că singura garanţie întru democraţie cunoscută contemporanilor noştri este Constituţia. Or, asta care ne girează diverse drepturi nu este Constituţia dreptăţii. Am ajuns la adevăratul subiect al acestei declaraţii politice: Constituţia.

Ne aflăm într-un moment în care presiunea pentru revizuirea Constituţiei creşte pe zi ce trece. Drept vorbind, acest lucru este evident necesar. Ceea ce se mai vede tot cu ochiul liber este şi faptul că suntem pe cale, iarăşi, să cedăm în faţa intereselor unui om, poate a unui grup, fără să abordăm principala grijă a unui politician de bună- credinţă: nevoile ţării.

Ce-ar fi ca măcar o dată în aceşti ultimi 23 de ani să facem pe dos, să ignorăm cerinţele de moment, în aşa fel încât măcar de data aceasta să aibă de câştigat România şi nu o persoană, zece sau o mie.

În acest sens vă propun o chestiune care, înainte de toate, mi se pare de bun-simţ. Dacă tot e musai să revizuim Constituţia, ce-ar fi să lovim doi iepuri dintr-o dată? Ce aţi zice dacă am reveni la punctul în care istoria ţării a fost întreruptă de pe calea ei firească de şenilele tancurilor bolşevice? Bref, ce aţi zice să adoptăm Constituţia din 1923? Aşa am repara o mare nedreptate istorică, am repune monarhia în drepturi şi am avea o Constituţie care ar reprezenta adevărata garanţie a democraţiei.

Astfel, am avea nu numai un trecut cândva prosper, ci şi şansa unui viitor, poate nu roz, dar măcar demn. Unii dintre colegi ar întreba: de ce Constituţia din 1923? De ce monarhie?

Recunosc, nu sunt istoric, aşa că mă voi folosi de experienţa şi înţelepciunea altcuiva. Argumentele ce vor urma sunt extrase dintr-un pertinent articol al istoricului Alexandru Muraru.

Iată ce ar avea România de câştigat:

- Un şef al statului imparţial, fie şi numai prin faptul că interesele unei domnii se înscriu poate pe zeci de ani şi nicidecum pe durata unei guvernări sau a alteia.

- Astfel, şeful statului nu ar mai distribui puterea în funcţie de interesele formaţiunii/coaliţiei din care provine. Acest lucru ar credibiliza enorm întreg sistemul politic şi ar responsabiliza electoratul. Care electorat îl simţim cu toţii cum se îndepărtează zilnic de politicieni.

- Niciun monarh modern nu-şi va compromite domnia făcând alegeri împotriva normelor constituţionale sau a votului popular. Aceasta înseamnă şi o distribuţie pe orizontală a puterii în cazul oricărei crize. Un exemplu: în cazul decesului regelui şi inexistenţei unui moştenitor, Parlamentul va fi pus în postura de a decide cine este succesorul la tron. Păi se poate mai democratic decât atât?

- În cadrul unei monarhii, mecanismul politic de învestire a Executivului nu face obiectul unei dispute, ci a unui consens. Ceea ce visăm din 1989 încoace...

- De vreme ce votul ar fi obligatoriu, aşa cum specifica legea fundamentală din 1923, ar creşte responsabilitatea şi interesul cetăţenilor faţă de reprezentanţii lor.

- Dacă în ceea ce priveşte Camera Deputaţilor, modificările nu ar fi substanţiale, odată cu reactivarea legii fundamentale din 1923, Senatul ar fi astăzi o adevărată cameră reprezentativă. Ea ar fi compusă din "senatori aleşi" şi "senatori de drept", recâştigându-şi astfel pe deplin statutul de "cameră superioară".

- Sistemul judecătoresc - ale cărui hotărâri s-ar pronunţa în virtutea legii şi s-ar executa "în numele regelui" ar beneficia de aportul curţilor cu juri în deliberarea asupra cauzelor.

Culmea, trebuie spus cu voce tare că legea fundamentală din 1923 ar putea fi revizuită mult mai uşor decât cea din 2003. în Constituţia din 1923 se specifică: "poate fi revizuită total sau în parte din iniţiativa Regelui sau a oricăreia din Adunările legiuitoare".

Sper ca aceste câteva argumente, împletite cu situaţia Europei de azi, cu criza de identitate ce ne bântuie ţara, cu eforturile vizibile ale Casei Regale pentru îmbunătăţirea imaginii românilor în lume vor fi de natură ca această declaraţie politică să nu fie făcută în van.

Şi nu în ultimul rând, am face un mare bine tuturor românilor, nu intereselor personale.

Deputat PSD, Ninel Peia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trebuie să recunosc că e interesantă declaraţia dumneavoastră. Sper că aud şi cei care sunt interesaţi să candideze la preşedinţia României în 2014.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea Grupului PP-DD şi o rog pe doamna deputat Ana Birchall să se pregătească.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Amnezia puterii naşte monştri"

Domnule preşedinte, mă întreb în continuare ce caută reprezentanţii puterii la declaraţiile politice. Sunt aleşi uninominal în Parlamentul României şi au promis un program de guvernare.

La Iaşi, cel mai numeros grup parlamentar din istoria parlamentară a României a promis aeroport, şosea de centură şi autostrada Iaşi-Târgu Mureş. La Bârlad, oamenii au promis interzicerea gazelor de şist. Constatăm că după ce s-a uscat cerneala pe ştampila de vot, la mai puţin de un an de guvernare, lucrurile acestea au fost făcute uitării.

Astăzi vom înregistra o nouă premieră în Parlamentul României. Puterea va vota împotriva propriului program guvernamental.

La votul final, pe ordinea de zi, sunt legile care prevăd reducerea TVA-ului la 19 la sută, eliminarea coplăţii şi abrogarea taxei auto. Promisiunile sunt făcute doar pentru a fi uitate.

Aşa că, domnule preşedinte, în calitate de vicelider al Grupului parlamentar PP-DD, constat că la Bârlad până şi mitingurile împotriva gazelor de şist sunt interzise. Şi de aceea vom propune în tezele constituţionale ca aceste mitinguri să se poată desfăşura oricând, doar cu informarea prealabilă a autorităţilor.

Partidul unic încearcă să ne reducă la tăcere. Nu vom permite acest lucru în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule doctor, să fiţi tot timpul pregătit cu stetoscopul la dumneavoastră.

Invit pe distinsa noastră colegă Ana Birchall să-şi susţină declaraţia politică şi o rog în acelaşi timp pe doamna deputat Camelia Bogdănici să se pregătească din partea Grupului PDL.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se referă la situaţia existentăîn cadrul combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea şi la măsurile pe care Guvernul USL le-a luat pentru a menţine combinatul funcţional.

În primul rând aş dori să precizez că, aşa cum s-a putut observa, situaţia combinatului Oltchim s-a aflat pe agenda Guvernului Ponta încă de la preluarea mandatului în luna mai 2012. În momentul preluării mandatului, Oltchim avea o datorie de aproximativ 700 de milioane de euro, iar oamenii nu îşi primiseră salariile de aproximativ trei luni de zile.

Pe parcursul ultimelor zece luni, Guvernul a făcut eforturi considerabile pentru ca funcţionarea combinatului să aibă loc măcar la un nivel minim. Însă, problema combinatului de la Râmnicu Vâlcea este una care nu poate fi rezolvată doar de Guvern, fiind nevoie ca acţiunile executivului să fie susţinute de către un investitor strategic.

Atragerea investitorilor strategici este o provocare pentru Guvern, cel mai important aspect fiind acela ca Oltchim să redevină un obiectiv economic atractiv.

Starea în care se află combinatul de la Râmnicu Vâlcea este dovada clară a modului în care PDL a gestionat contractele mai mult decât generoase ale băieţilor deştepţi. Se poate observa cu foarte mare uşurinţă că de oricine doreşte s-o observe pentru a se putea rezolva problemele existente la Oltchim a trebuit să se apeleze la procedura insolvenţei. O procedură necesară, chiar dacă a stârnit controverse. La acest moment, procedura instituită la Oltchim are tocmai menirea de a elimina contractele dezavantajoase şi de a transforma combinatul într-o societate profitabilă. În acest sens, au fost inventariate de către Guvern toate ipotecile pe care Oltchim le are şi au fost descoperite cele ce pot fi renegociate.

Dacă este să ne uităm la modul în care Oltchim a ajuns în această situaţie, este nevoie să atragem atenţia asupra măsurilor pe care fostele guvernele PDL le-au luat. Cel mai elocvent exemplu de management defectuos este înregistrat în timpul guvernării PDL când nu s-a observat nicio acţiune menită să vinăîn sprijinul angajaţilor de la Oltchim. De asemenea, nu s-a întreprins nicio acţiune prin care să fie relansată activitatea combinatului, iar despre găsirea unui investitor strategic nici nu s-a pus problema.

Guvernele PDL nu au dat de înţeles că ar fi interesate să meargă mai departe cu privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea, amânând acest proces, dar nici cu înlocuirea conducerii catastrofale a domnului Roibu. USL a arătat încă din primele momente ale guvernării voinţă politicăîn privinţa proiectului de însănătoşire a Oltchim.

Colegii de la PDL încearcă acum să arunce vina asupra USL şi să nu recunoască faptul că Oltchim a ajuns la stadiul de astăzi din cauza deciziilor luate în timpul guvernării Domniilor lor.

Demararea procesului de privatizare era o obligaţie asumată de România prin acordul cu finanţatorii internaţionali. Acest proces a fost amânat de PDL, astfel încât ultima revizuire a acordului cu FMI din vara lui 2012 ajunsese să depindă de demararea privatizării. A trebuit să derulăm această procedură pentru a nu face rău României în relaţia sa cu creditorii internaţionali.

Este adevărat că problemele Oltchim au început după 2007, dar s-au accentuat începând din 2009. Ele au venit pe fondul lipsei de voinţă politică a guvernelor PDL de a începe acţiunile necesare salvării Oltchim. PDL a amânat până când a plecat de la guvernare acest proces, chiar dacă PDL e cel care s-a angajat să realizeze această privatizare şi a decis asupra procedurii de privatizare - de unde şi problemele care au apărut anul trecut. Consultantul extern ales de PDL a lăsat ca procedura licitaţiei să fie deschisă, ceea ce i-a permis lui Dan Diaconescu să participe la acest proces şi să deturneze privatizarea.

USL a fost acuzatăşi de faptul că nu ar fi acceptat conversia datoriilor la AVAS în acţiuni. Haideţi să restabilim adevărul istoric!

Nu s-a făcut această conversie pentru că Guvernul nu deţinea decât 54% din Oltchim, avea control în AGA de doar 2/3, iar PCC, care avea acţiuni la Oltchim, împreună cu Nachbar Services, a anunţat că voteazăîmpotrivă, prevalându-se de existenţa unui acord cu CE şi FMI care spunea că această conversie se poate face doar după finalizarea privatizării. În absenţa unui control total la Oltchim şi a opoziţiei PCC, nu s-a putut realiza conversia. Acesta este adevărul!

Depunerea de către PDL a unei moţiuni cu privire la Oltchim a reprezentat încă o dovadă a lipsei de respect faţă de angajaţii combinatului, faţă de suferinţele lor şi faţă de familiile acestora.

Oare cum pot cei de la PDL să pozeze acum în salvatori ai Oltchim, când personaje precum Videanu, Boureanu şi Roibu au încercat să ascundă urmele ultimilor ani în care au condus compania spre faliment, în care au încheiat contracte păguboase?

Guvernul Ponta şi-a arătat disponibilitatea de a găsi o soluţie cu privire la Oltchim. În încercarea de a descoperi adevăraţii vinovaţi pentru dezastrul de la această companie, USL a înaintat către DNA şi Parchetul General plângeri referitoare la jaful care a avut loc în ultimii ani. Încă aşteptăm ca cele două instituţii să răspundă acestor sesizări, deoarece este nevoie să ştim cine se face vinovat de starea actuală a unuia dintre cele mai mari combinate din România.

În ceea ce priveşte situaţia angajaţilor, le înţelegem protestele şi nemulţumirile, deoarece dacă ar fi vorba de viaţa noastră, de familiile noastre am acţiona probabil asemănător. Ceea ce oamenii trebuie să înţeleagă este faptul că neregulile care au fost înregistrate la Oltchim fac ca întregul proces de restructurare, de decăpuşare, să fie unul extrem de complicat. În încercarea de a salva combinatul, este nevoie şi de sprijinul angajaţilor.

Cei de la PDL continuă cu demagogia şi minciunile care i-au caracterizat de-a lungul guvernării, chiar şi după ce oamenii i-au sancţionat dur la alegerile din decembrie.

Ministrul Economiei a declarat, săptămână trecută, căîn luna martie vom afla cauzele care au dus la situaţia actuală de la Oltchim în cadrul raportului pe care administratorii judiciari îl vor prezenta, iar în luna aprilie va fi prezentat adunării creditorilor planul de redresare ce are în vedere salvarea combinatului.

USL caută soluţiile necesare pentru ca Oltchim să fie readus la nivelul renumelui său în plan european, iar situaţia oamenilor să fie rezolvată. Chiar dacă guvernările anterioare au adus Oltchim într-o situaţie critică, suntem optimişti că, în cele din urmă, vom găsi soluţia cea mai bună pentru combinatul de la Râmnicu Vâlcea.

Vă mulţumesc, Ana Birchall, Colegiul 5 Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de maximum 3 minute. Vă rog să vă înscrieţi în acest termen, pentru a da posibilitatea cât mai multor colegi să-şi poată susţine declaraţia politică.

O rog acum pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al PDL să-şi susţină declaraţia şi pe domnul Dobre Mircea, din partea Grupului parlamentar al PSD să se pregătească.

Doamnă colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Înainte de a începe declaraţia, voi depune şi o declaraţie privind săptămâna mondială de luptă împotriva glaucomului. Este această săptămână 10-16 martie, săptămână pe care eu, ca şi oftalmolog şi medic, o marchez atât în Iaşi, cât şi în România.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Şomajul în rândul tinerilor - o problemă ce aşteaptă soluţii concrete din partea Guvernului Ponta."

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Statisticile privind şomajul în rândul tinerilor din România au atins cote alarmante, după cum afirma la finalul anului 2012 directorul Direcţiei Ocupare, Afaceri Sociale şi Incluziune din cadrul Comisiei Europene. Domnia sa a declarat în luna septembrie 2012 că România are o rată a şomajului "inacceptabil de mare" în rândul tinerilor şi, dacă nu se vor lua măsuri, va fi dificil de trecut peste impactul globalizării. Cifra tinerilor români fără un loc de muncă este îngrijorătoare, rata şomajului în rândul tinerilor fiind de 25%, peste media europeană de 22,5%.

Această situaţie dramatică poate fi observată cu ochiul liber. Cu toţii cunoaştem cel puţin un tânăr care îşi caută un loc pe piaţa muncii din România. A găsi astăzi un loc de muncă în sistemul public a devenit un test de nedepăşit pentru mulţi tineri din România. Sunt zeci de mii, poate chiar sute de mii de absolvenţi de studii superioare care nu au reuşit să îşi găsească un loc de muncă în domeniul facultăţii absolvite. Reiese dezechilibrul major dintre resursa umană pregătită de universităţi şi nevoile actuale ale pieţei muncii din România. Este cert că cifra de şcolarizare pe specialităţi a universităţilor nu corespunde nevoilor reale de pe piaţa muncii. În acest fel, statul pierde foarte mult prin investiţia pe care o face pregătind specialişti de care piaţa muncii nu are nevoie în acest moment sau, din varii motive, îi rejectează.

Deşi deficitul de personal medical este mare în majoritatea spitalelor din România, paradoxal, avem absolvenţi de medicină care nu au loc de muncă. În această situaţie se regăsesc mulţi dintre tinerii medici care au terminat rezidenţiatul şi sunt gata să practice medicina pentru care s-au pregătit ani întregi. Şi centrul universitar Iaşi se confruntă cu acest paradox. Deşi spitalele ieşene au nevoie de personal medical, încă sunt absolvenţi de medicină care nu au un loc de muncă. Aceştia sunt în mare parte proaspăt specialişti în medicină de familie, chirurgie toracică, chirurgie generală etc. În această situaţie, tinerii medici sunt nevoiţi să se adapteze, fie să se îndrepte către alte specializări, fie să schimbe judeţul, uneori chiar ţara.

O altă situaţie paradoxală este aceea când un absolvent de studii superioare nu îşi găseşte locul în sectorul public, deşi este nevoie de specialişti în domeniul respectiv, dar posturile sunt ocupate de persoane care nu au nicio legătură cu acel domeniu. Un exemplu în acest sens îl reprezintă absolvenţii de asistenţă socială. Foarte just, este un domeniu nou în România, insuficient promovat, dar şi foarte prost gestionat. De ce am mai creat specializarea universitară de asistenţă socială, dacă nici măcar jumătate dintre absolvenţi nu au reuşit să se încadreze în câmpul muncii?

Problemele cu care societatea actuală se confruntă ne-au demonstrat că este nevoie de aceşti specialişti, dar modalitatea defectuoasă în care este gestionat în acest moment sistemul naţional de asistenţă socială, nu le permite acestor tineri să-şi practice meseria. În aceste condiţii, cei mai mulţi absolvenţi ai acestei specializări sunt şomeri, ori optează pentru un loc de muncă care nu are legătură cu studiile absolvite sau, în cel mai bun caz, lucrează într-un ONG de profil. Însă sectorul nonguvernamental din acest domeniu este incapabil să absoarbă toţi absolvenţii.

De asemenea, sunt foarte mulţi absolvenţi de psihologie, sociologie, antropologie şi multe alte specialităţi care s-au reorientat din punct de vedere profesional. Din nou, statul investeşte, iar absolvenţii îi mulţumesc prin îngroşarea rândurilor de tineri şomeri şi aceasta deoarece finalitatea absolvirii unei facultăţii nu se mai produce. Scopul acestei investiţii este atins abia în momentul în care absolventul s-a încadrat pe piaţa muncii, ceea ce în România pare să fi devenit un accident pentru anumite domenii.

Stimaţi colegi,

Este trist să vedem cum companiile private străine valorizează tinerii absolvenţi din România mai mult decât o face statul român, dator faţă de cetăţenii lui să găsească soluţii viabile pentru încadrarea acestora în câmpul muncii. Spre exemplu, în ultima perioadă, mai multe companii de renume internaţional precum Microsoft, Endava, Ness Tehnologies şi Amazon şi-au deschis puncte de lucru la Iaşi, tocmai pentru a beneficia de specialiştii pe care îi furnizează universităţile de profil.

Închei prin a le transmite actualilor guvernanţi că trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate în actul guvernării, atunci când este vorba de viitorul acestei ţări, iar tinerii reprezintă viitorul României.

Nu desconsideraţi tinerii, pentru că majoritatea reprezintă o resursă valoroasă care aşteaptă respect de la statul român, de la ţara în care s-au născut! Mai mult, investiţia statului român în educaţia unui tânăr absolvent de studii superioare este mult prea mare pentru a-l abandona după absolvirea facultăţii.

Demonstraţi că vă pasă de electoratul care v-a acordat încrederea nu demult şi onoraţi-vă promisiunea din campania electorală potrivit căreia veţi crea locuri de muncă!

Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat Camelia Bogdănici.

Pofteşte la microfon domnul deputat Dobre Mircea, din partea Grupului parlamentar al PSD şi se pregăteşte domnul Antal István din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Amânarea intrării României în spaţiul Schengen la recentul Consiliu al Justiţiei şi Afacerilor Interne al Uniunii Europene (7 martie a.c.) ne arată, din păcate, ascensiunea populismului şi naţionalismului în Europa.

S-a spus de atâtea ori, iar Comisia Europeană a confirmat acest lucru, că România îndeplineşte condiţiile tehnice pentru aderarea la spaţiul Schengen. Acum se invocă noi şi noi motive pentru a bloca apartenenţa deplină a naţiunii române la comunitatea cetăţenilor europeni.

În mod evident, legătura dintre aderarea la spaţiul Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare, realizată de unii factori politici din ţară şi de adversarii externi ai apartenenţei României la spaţiul Schengen este abuzivă şi, pe cale de consecinţă, nedreaptă.

MCV-ul a devenit, dintr-un instrument tehnic pentru reforma justiţiei un alibi politic pentru marginalizarea politică a României şi Bulgariei. Ştiţi, de exemplu, că Croaţiei, ce va intra în Uniunea Europeană la 1 iulie, nu i se va impune un Mecanism de Cooperare şi Verificare?

Opoziţia unor state europene la intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen ne demonstrează renaşterea naţionalismului şi populismului în Europa. Adevăratul motiv al blocării aderării României la spaţiul Schengen se află nu la graniţele noastre, ci în situaţia politică din unele state din Europa Nordică. În ţări precum Finlanda, Germania sau Olanda, teama faţă de străini este folosită ca instrument al bătăliilor politice. Politicieni populişti, din diverse partide, utilizează spaimele şi frica pentru atingerea obiectivelor lor electorale. "Românii", "bulgarii" sau "esticii" în general sunt folosiţi, precum vrăjitoarele în Evul Mediu, pe post de sperietoare şi obiect al urii colective.

Consecinţa cea mai gravă a amânării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen nu sunt pierderile economice sau filtrele suplimentare de securitate prin care trebuie să trecem pe aeroporturile europene, ci îndepărtarea Europei de la valorile pluralismului cultural, ale deschiderii, toleranţei şi solidarităţii. Abandonarea visului european al unei Europe a Cetăţenilor este semnalul politic cel mai grav pe care trebuie să-l vedem în această tergiversare incorectă a deciziei privind apartenenţa României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.

Nu este prima dată când Europa caută să-şi rezolve crizele economice şi de identitate prin naţionalism şi populism. De fiecare dată însă, consecinţele au fost dezastruoase.

Noi, ca principal for de dezbatere democratică în România, avem datoria să analizăm situaţia politică din Europa, iar mesajul meu de astăzi sper să fie continuat printr-o conferinţă organizată de Parlament, în care să evaluăm pericolele ce ameninţă visul Europei Unite. Soluţiile pentru Europa nu trebuie căutate în izolare şi autarhie, în frică şi spaime, ci în solidaritate, respect şi unitate.

Vă mulţumesc. Deputat Dobre Mircea-Titus, Constanţa.

Domnul Ioan Oltean:

Da, a fost Dobre Mircea. Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Antal István din partea Grupului parlamentar al UDMR şi se pregăteşte domnul Florin Gheorghe din partea Grupului parlamentar al PDL. Este? Unde e Florin Gheorghe? A, păi, Florin, de ce mă induci în eroare? Ai grijă, te rog.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul István Antal:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea are titlul: "Europa ne respectă, unii din ţară ne ignoră".

În cursul zilei de ieri, după manifestaţia de la Târgu Mureş din 10 martie, pe larg comentată duminică seara de mass-media şi luni în presa scrisă, căutam un articol despre un eveniment deosebit care a avut loc în circumscripţia mea, comuna Satu Mare de lângă Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita, dar nu am găsit nicio referire despre această sărbătoare decentă.

Doresc să vă informez de la tribuna parlamentului că România, în 2012, la capitolul "păstrarea valorilor culturale", a avut un succes deosebit cu ocazia decernării premiilor de către asociaţia Europa Nostra, două premii speciale au revenit ţării noastre, unul pentru mănăstirea Golia din Iaşi la categoria "Păstrarea monumentelor", celălalt la categoria "Realizări deosebite" pentru doamna Kovács Piroska, profesoară în vârstă 80 de ani din comuna Satu Mare.

Vă citez din prospectul editat în 3 limbi şi dedicat acestei doamne distinse, prospect prezentat la Lisabona la 1 iunie 2012:

"Ca profesoară într-o comunitate mică, ea şi-a dedicat peste 40 de ani din viaţă inventarierii şi conservării artefactelor trecutului, ca simboluri ale moştenirii vii ale comunităţii din Ţinutul Secuiesc din care face parte. Datorită angajamentului ei personal, talentului pedagogic, aptitudinii sale profesionale, puterii de convingere şi entuziasmului contagios, ea a creat pentru mai multe generaţii o atitudine şi un comportament diferit faţă de istoria locală şi conservarea moştenirii culturale.

Ea este un exemplu extraordinar pentru acei oameni modeşti, dedicaţi în toată Europa care, fără prea multe resurse, a reuşit să crească gradul de conştientizare cu privire la importanţa conservării trecutului în beneficiul viitorului."

Menţionez că asociaţia Europa Nostra este o asociaţie-umbrelă care reuneşte peste 400 de organizaţii membre şi 1500 de persoane fizice din toată Europa şi care din 1962 şi-a propus păstrarea şi conservarea valorilor tradiţionale europene, acordând din 1978 anual premii pentru diferite realizări din acest domeniu, iar din 2002 acestea au devenit premii oficiale ale Uniunii Europene.

Cu ocazia decernării premiului şi în comuna doamnei Kovács, Satu Mare, domnul Piet Jaspaert, membru în Consiliul director al asociaţiei Europa Nostra, a menţionat printre altele: "în zilele noastre faptul că în urma muncii de o viaţă a doamnei profesoare foarte mulţi oameni au descoperit şi vor descoperi în continuare valoarea deosebită a porţilor cioplite din lemn, vestitele porţi secuieşti, a rămas şi va rămâne o adevărată comoară care a fost recunoscută de juriul din care am făcut cu plăcere parte ca fiind parte a comorii europene realizate de către o comunitate care trăieşte în România în Ţinutul Secuiesc. Şi este o onoare pentru mine ca în aceste câteva zile petrecute ca oaspete al comunităţii din care face parte doamna am avut ocazia să apreciez valorile deosebit de importante ale acestei comunităţi."

Închei prin gândurile distinsei doamne formulate în prospectul menţionat: "Despre ce ne vorbesc porţile secuieşti din zilele noastre? Despre ambiţia de a fermeca lumea, despre dorinţa de a crea case stabile, de lungă durată. Cine păşeşte dincolo de aceste porţi, nu lasă în urmă o gospodărie de tăgăduit, un trecut ignorat de atât de popularul nihil, ci dorinţa de a se întoarce, binecuvântare pentru cel care intră!

Poarta secuiască sculptată este întruparea materială a unei anumite mentalităţi populare. Este credinţă religioasă? Este convingerea că comunitatea secuilor, în existenţa sa continuă, este dedicată păstrării acestor multe secole vechi de tradiţii valoroase. Suntem cine am fost şi vom fi ceea ce suntem acum. Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

Personal regret faptul că reprezentanţii Ministerului Culturii, invitaţi la ceremonie, nu ne-au onorat cu prezenţa. Păcat, au pierdut o ocazie de a veni la noi acasă, de a ne cunoaşte mai îndeaproape şi de a ne înţelege dezideratele. Eventual, de a ne acorda un sprijin pentru recunoaşterea - şi nu contestarea! - în sfârşit, ale doleanţelor noastre legitime privind respectarea tradiţiilor şi simbolurilor specifice ale comunităţii, afirmarea identităţii naţionale care reprezintă valori universale şi europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, trei minute este durata unei intervenţii şi vă rog să vă înscrieţi în această durată.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL, nu? N-am greşit. Că veneai din altă parte. Ai grijă, Florine!

(Domnul deputat Florin Gheorghe se aşezase într-una din băncile aparţinând Grupului parlamentar al PSD.)

O rog să se pregătească pe doamna Marioara Nistor, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se referă la traseism.

Declaraţia politică pe care doresc să o fac astăzi se referă, din punct de vedere principial, la fostul meu coleg, domnul Stănişoară, al cărui gest recent de a demisiona din PDL şi a intra în Uniunea Social-Liberală, via PNL, ridică o problemă ce a mai fost dezbătută în spaţiul public: anume traseismul politic.

Din punctul meu de vedere, gestul domnului Stănişoară, în esenţă, are două componente:

1.Prima este cea reclamată de dânsul, şi anume faptul că nu se regăseşte în proiectele politice ale PDL, iar singurul partid în care se face politică de dreapta este PNL.

Obiecţii: nu l-a împiedicat nimeni pe domnul Stănişoară să participe, din punct de vedere intelectual, la conceperea şi impunerea acestor proiecte politice convenabile dânsului. Doar era ditamai prim-vicepreşedintele partidului şi pe deasupra liderul Grupului parlamentar al PDL la Camera Deputaţilor.

Despre PNL, singurul partid de dreapta... nimic mai fals! Ce politică de dreapta ar putea să facă liberalii, atâta vreme cât decizia nu este la ei, iar în interiorul vehiculului USL ei nu sunt decât o remorcă.

2.O a doua componentă a interpretării trădării domnului Stănişoară este de fapt o întrebare: cui aparţin voturile obţinute de ARD prin candidatura dânsului la ultimele alegeri parlamentare?

Răspunsul este unul singur: Partidului Democrat Liberal. Dacă fostul meu coleg obţinea un scor fabulos de 60%-70% în colegiul în care a candidat, atunci vorbeam despre o valoare politică personală. Nu este cazul, deoarece dânsul a intrat în Parlament prin redistribuire, iar din acest moment voinţa electoratului (cei care l-au votat) a fost furată şi tranzacţionată meschin în folos personal.

Înţelegem cu toţii că mandatul de deputat este unul reprezentativ, dar să nu uităm faptul că în Parlament se exprimă voinţa tuturor cetăţenilor, şi nu a unei persoane anume. Nu putem să nu remarcăm faptul că domnul Stănişoară chiar a avut în raniţă bastonul de mareşal; de la un umil şi obscur politician de provincie, în scurt timp a ajuns ministru al apărării naţionale, arzând astfel etapele normale de creştere politică.

Nu reproşăm nimic din punct de vedere profesional, însă din punct de vedere moral îi reproşăm totul, deoarece, ca orice general laş, a fugit printre primii când lupta era mai grea.

Se ştie că în orice armată există întotdeauna cel puţin zece ofiţeri capabili să înlocuiască cu succes fugarul trădător.

Eu sunt un tânăr politician şi mă întreb cu uimire care este exemplul de leadership pe care îl dă acum domnul Stănişoară. Ar fi trebuit să privim cu toţii la dânsul cu admiraţia şi respectul pe care îl generează un mare comandant. În schimb ce avem? Avem un personaj preocupat numai de binele propriu, în detrimentul victoriei comune.

Suntem exact ca în Shakespeare: "În palat e trădare, în oraş e răzmeriţă, şi s-a rupt legătura între comandant şi oştean".

Vă mulţumesc.

Deputat de Constanţa, Florin Gheorghe.

Domnul Ioan Oltean:

Florine, nu numai că m-ai liniştit, dar mi-ai luat şi obiectul declaraţiei mele politice.

Mulţumesc foarte mult.

E mai tânăr, mă bucur că mi-a luat-o înainte.

O invit pe doamna deputat Marioara Nistor, din partea Grupului PP-DD, să-şi susţină declaraţia, şi-l rog să se pregătească pe domnul Adrian Petrache, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Corlăţean, demisia de onoare!".

După cum toată lumea se aştepta, Consiliul JAI de la sfârşitul săptămânii trecute a adus o nouă înfrângere României, şi, implicit, Guvernului Victor Ponta. Amânarea deciziei privind aderarea României şi Bulgariei la Schengen nu mai constituia nici o noutate pentru nimeni din conducerea ţării. Statele care s-au opus, convenind amânarea deciziei privind aderarea României şi Bulgariei "până la o dată ulterioară nedefinită", mai exact Germania, Olanda şi Finlanda, condiţionează intrarea noastră în Schengen tocmai de realizarea unor progrese substanţiale în privinţa raportului MCV, respectiv tocmai la capitolul la care stăm destul de prost, conform ultimului raport.

"Liniştirea" României din punctul de vedere al Schengen şi MCV, cel puţin până în decembrie, ar putea însă să fie în "avantajul" Guvernului USL. Lipsiţi de bătăile de cap presupuse de demersurile aderării cât mai rapide a României la spaţiul Schengen, guvernanţii s-ar putea apuca, în sfârşit, de guvernare! Până însă va începe cel puţin să se prefacă, în "luarea" ochilor electoratului, că munceşte, românii trebuie să ştie că actualul Guvern este vinovat de tratamentul oferit ţării noastre de mai-marii Europei. Declaraţiile ostile şi lipsite de conţinut diplomatic ale ministrului afacerilor externe referitoare la aderarea României la Schengen, de acum câteva zile, au cântărit cu siguranţă mult în luarea deciziei de amânare. Consider, contrar celor afirmate de ministrul Titus Corlăţean, că România nu trebuie să renunţe la spaţiul Schengen, mai ales că am cheltuit din banii europeni şi din bani publici peste 1,3 miliarde de euro pentru a ne securiza frontierele, şi îndeplinim condiţiile tehnice de aderare. Cred că România trebuie să îşi aleagă oamenii potriviţi în locurile potrivite, iar din câte se poate vedea cu ochiul liber, Corlăţean ocupă un scaun mult prea mare pentru el...

Din păcate pentru ţărişoara noastră lovită din toate părţile, şi din exterior, dar şi din exterior, amânarea unei decizii de aderare la Schengen ar putea avea şi alte efecte nefaste. Unul dintre acestea, deloc de neglijat, ar fi un potenţial tratament diferenţiat al unor state europene privind liberalizarea pieţei muncii pentru români. Am putea asista astfel, la finele acestui an, la o altă veste proastă, respectiv că termenul avansat pentru "unda verde" dată pe piaţa forţei de muncă din Europa muncitorilor români să fie amânat. De ce? Pentru că România are MCV în vigoare şi este în afara Schengen, deci avem probleme care nu ne pot garanta că europenii se vor ţine de cuvânt în cazul acordării drepturilor de muncă pentru români, un exemplu elocvent fiind recentul scandal din Marea Britanie...

În aceste condiţii, moţiunea simplă iniţiată de PP-DD şi PDL este perfect justificată şi normală. Într-o ţară civilizată, un ministru de externe care suferă un asemenea eşec european nu ar aştepta un vot de blam din partea Parlamentului, el ar pleca singur acasă şi ar lăsa pe altcineva mai bun... Dar, cum trăim în România, aşa ceva nu se va întâmpla niciodată...

Deputat PP-DD de Brăila, Marioara Nistor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnul deputat Adrian Petrache, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Se pregăteşte domnul Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să aduc astăzi în atenţia dumneavoastră situaţia deloc plăcută în care ne putem afla peste câţiva ani, în privinţa participării sportivilor români la competiţiile internaţionale.

Deşi în urmă cu două săptămâni mă arătam optimist vorbind despre rezultatele sportivilor români la Festivalul Olimpic al Tineretului European, astăzi vreau să trag un semnal de alarmă cu privire la situaţia generală a sportului românesc.

Politicile publice din ultimii 23 de ani nu au avut în atenţie o serie de relaţii directe între nivelul practicării sportului de către un popor şi nivelul de trai sau nivelul de sănătate la vârsta adultă. Astfel, observăm că devenim o populaţie din ce în ce mai predispusă obezităţii şi îmbolnăvirilor, cu costuri importante pentru sistemul de sănătate şi pentru noi toţi, în general.

Lipsa politicilor privind sănătatea publică prin promovarea activităţilor sportive s-a manifestat prin reducerea numărului de ore de sport la clasele primare, prin desfiinţarea competiţiilor inter-şcoli sau regionale şi, în esenţă, prin lipsirea educaţiei de una dintre componentele fundamentale - educaţia fizică.

Sănătatea noastră ca popor ne situează pe locuri deloc onorante în raport cu alte popoare europene, iar cheltuielile privind sănătatea cresc exponenţial de la an la an.

În aceste condiţii, au apărut şi o serie de alte efecte negative, restrângerea bazei de selecţie a sportivilor de performanţă fiind doar cea mai vizibilă. Nu este exclus ca, în câţiva ani, să vedem steagul României în festivităţile de premiere ale competiţiilor sportive doar în imagini de arhivă.

Creşterea numărului de ore de sport, singură, nu poate repara ceea ce am pierdut în ultimii ani, ci este nevoie de implicarea profesorilor pentru a reda copiilor plăcerea mişcării, dragostea pentru sport. Reluarea competiţiilor sportive inter-şcoli, promovarea sporturilor de masă şi refacerea şcolii de antrenori sunt doar primii paşi pe care trebuie să îi facem.

Nu putem fi un popor competitiv dacă nu insuflăm copiilor noştri, încă din clasele primare, spiritul competitiv, spiritul de echipă şi dorinţa de performanţă. Sportul ne poate ajuta în acest sens, iar dacă vrem să nu pierdem încă 20 de ani trebuie să începem aceste lucruri de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul Constantin Alin-Bucur, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la clasa medie.

Dar înainte vreau să dau un răspuns colegului de la PP-DD care se întreba ce căutăm noi, cei de la USL, la declaraţii politice, sau poate chiar în Parlament.

Cred că o să îi spun doar atât: că încercăm, şi repet, încercăm să reparăm ceea ce s-a greşit nu numai în ultimii patru ani, ci şi în ultimii 23 de ani, şi încercăm să nu lăsăm să vină unii care poate nu vor reuşi niciodată să facă nici măcar cât facem noi.

Cred că ar trebui să ne unim puţin efortul, mintea, inteligenţa, tot ce avem, să încercăm să scoatem ţara din situaţia în care se află, pentru că oamenii aşteaptă de la noi rezultate, şi nu poveşti, aşa cum se întâmplă de obicei.

Foarte pe scurt, ce însemnă clasa medie şi o să mă refer în mod special la întreprinderile mici şi mijlocii, pentru că ele reprezintă o mare parte din clasa medie într-o ţară normală, şi încep prin a spune că toate guvernele, toţi politicienii, de regulă în campanie vorbesc despre întreprinderi mici şi mijlocii, despre rolul lor, despre ce trebuie să facem, cum să-i ajutăm, dar aceste lucruri se uită şi, din păcate, acest lucru nu devine un motor al societăţii noastre.

În ţară la noi avem aproximativ 70 de întreprinderi mici şi mijlocii la mia de locuitori. Într-o ţară normală se ajunge cam la 150 de astfel de întreprinderi. Trebuie să înţelegem că, de fapt, consumul, care reprezintă o latură foarte importantă a economiei, acest consum este dat de către clasa medie. Atâta timp cât în România doar 10% din populaţie, aproape 10% reprezintă clasa medie, n-o să avem niciodată un consum, n-o să avem niciodată o dezvoltare economică, n-o să avem pentru ce să producem. Într-o ţară normală, clasa medie reprezintă peste 70% din populaţie. Degeaba avem în România zece mii de oameni care pot să consume şi, din păcate, aceştia nu prea consumă în ţară, că având bani pleacă şi se îmbracă la Paris, îşi fac concediile în alte ţări, iar acest consum despre care vorbeam rămâne doar o poveste continuă pentru România.

Cred că trebuie să reflectăm mai mult la ce înseamnă clasa medie, cred că trebuie să ne fixăm nişte obiective foarte clare, foarte precise şi pragmatice şi foarte important este să reuşim să le şi materializăm, să nu rămână la stadiul de proiect, să nu rămână doar pe hârtie.

Cred că acesta este rolul nostru - şi al puterii şi al opoziţiei - şi poate vom înţelege cu toţii că a trecut şi al 12-lea ceas pentru România.

Mulţumesc.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu pentru declaraţia făcută.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Alin Bucur, din partea Grupului parlamentar al PP-DD. Şi o rog să se pregătească pe distinsa noastră colegă, Cristina Pocora.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este sugestiv şi atotcuprinzător, se numeşte "Reducerea TVA la alimentele de bază, bună pentru opoziţie, devastatoare pentru putere".

Vreau să mă feresc de locuri comune şi stereotipuri politice şi cu atât mai mult de teme populiste în declaraţiile mele. Poate că sunt nepotrivit pentru funcţia pe care o ocup atâta timp cât spun adevărul, dar nu pot să mă abţin în a blama şi a condamna conduita unor colegi pentru care consecvenţa şi cuvântul nu cântăresc nici cât o declaraţie politică.

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă privind modificarea părţii introductive a alin.(2ą) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, probabil mulţi dintre dumneavoastră îşi aduc aminte, acum 3 ani era vârful de lance al opoziţiei parlamentare. Poate milioane de oameni au privit cu multă speranţă momentul în care acest proiect a fost votat în cvasiunanimitate chiar în această încăpere. Din greşeală sau nu, iniţiativa legislativă care venea să îndrepte o mare nedreptate pentru cei de rând a ajuns pe masa preşedintelui României pentru promulgare, moment în care preşedintele a retrimis-o pentru reexaminare Parlamentului, invocând motivul echilibrului bugetar şi criza economico-financiară pentru a refuza reducerea preţurilor la alimente de bază celor care au atât de multă nevoie de o astfel de măsură.

Nu eram membru al Parlamentului atunci şi nu pot spune că ştiu ce ar trebui să facă un parlamentar responsabil când se confruntă cu decizia grea de a alege între a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor sau a asigura un echilibru financiar pe termen mediu României. Nu vă invidiez, stimaţi colegi, pentru decizia pe care a trebuit să o luaţi în data de 19 octombrie 2010. Atunci, cei mai mulţi dintre dumneavoastră s-au pronunţat cu un vot de adoptare asupra proiectului iniţiat de reprezentanţii PSD şi PNL prin care se propunea micşorarea TVA-ului la alimente de bază la o cotă de 9%.

Au trecut aproape trei ani de atunci şi ne aflăm aproape de sfârşitul primului an de guvernare USL. În 11 luni de guvernare Uniunea Social-Liberală a amânat, a respins, a tergiversat orice proiect care prevede reducerea TVA-ului la alimente de bază. De asemenea, găsim proiecte amânate sau respinse de USL fără dezbatere, fără dileme, cu o majoritate covârşitoare şi amnezică care evident uită că îşi respinge propriile proiecte.

Este deosebit de trist că puterea şi opoziţia în România sunt doar nişte roluri de jucat şi pentru popor nici măcar nu contează cine joacă aceste roluri pentru că deznodământul este mereu acelaşi. Cum putem să ajungem să ne respingem propriile proiecte? Actualul prim-ministru al României este nevoit să semneze puncte de vedere negative la propriile propuneri legislative. Acelaşi lucru se poate spune despre domnul Duşa, ministrul apărării naţionale, sau despre domnul Chiţoiu, ministrul finanţelor publice.

În schimb, o parte a opoziţiei de astăzi şi-a găsit brusc direcţia proactivă şi votează cu mult entuziasm proiectele pe care acum un an le respingea pe bandă rulantă. Nu există consecvenţă, limbajul dublu este la ordinea zilei şi sincer vă spun nu ştiu cum cineva poate avea încredere într-un politician care se poartă în această manieră.

Reducerea TVA-ului la alimente de bază a fost o promisiune făcută de USL înainte, în timpul, dar din păcate nu şi după campania electorală. Stimaţi colegi,

Reducerea TVA la alimente, o măsură economică care poate aduce beneficii majore familiilor cu venituri mici şi medii din România, va rămâne etern o temă a opoziţiei politice, o temă de care puterea politică şi Guvernul fug şi se ascund.

Nu vă mai ascundeţi stimaţi colegi! Veniţi la această tribună şi spuneţi, în aşa fel încât să vă audă toţi cei care v-au votat în decembrie, de ce nu vreţi să reduceţi preţurile la pâine, la ouă, la lapte şi la carne şi de ce nu vreţi să fiţi de acord cu reducerea TVA la 9% pentru energia termică la consumatorii casnici?

Fiţi responsabili şi spuneţi de ce aceste idei erau bune acum un an, şi astăzi au devenit brusc proaste şi inaplicabile. Eu sunt foarte interesat de explicaţiile dumneavoastră şi vă rog să mă credeţi că nu mie îmi sunteţi datori cu aceste explicaţii. Sunteţi datori cetăţenilor mulţi care au pus ştampila pe numele şi pe sigla partidelor dumneavoastră crezând, cu naivitate probabil, că promisiunile dumneavoastră la fel ca şi dorinţele lor se vor îndeplini cu acel vot. Sunt sigur că cei mulţi aşteaptă şi patru ani trec repede.

Vă mulţumesc.

Deputat Alin Bucur - Teleorman.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat Bucur, vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe distinsa noastră colegă Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Andrei Sava, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a da citire declaraţiei mele politice, aş vrea să-i transmit, chiar dacă nu mai este prezent, colegului de la PDL că aici nu este grupul de terapie pentru frustrările celor din PDL, el este în Modrogan, iar declaraţiile politice se ţin pe teme de interes naţional. Nu ştiam ca domnul Stănişoară şi trecerea lui la PNL să fie o temă de interes naţional.

În continuare, declaraţia politică: "Este nevoie de mai mult pentru o protecţie reală a victimelor violenţei domestice."

Violenţa asupra femeilor este o realitate dramatică şi regretabilă pentru multe femei din România. Indiferent de forma de manifestare, esenţială este garantarea unui cadru legislativ şi instituţional coerent pentru a răspunde acestui flagel, pentru a găsi cele mai bune modalităţi de evidenţiere a fenomenului şi de reacţie la o problemă care nu este doar a victimelor, ci care se răsfrânge asupra funcţionării şi sănătăţii familiale şi a societăţii în ansamblu.

Anul trecut, pe 8 martie, a fost promulgată legea pe care am promovat-o, Legea nr. 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, după patru ani de dezbatere în Comisia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi.

Mecanismul începe să se pună, încet-încet, în mişcare şi putem întrezări speranţe pentru victimele violenţei domestice, prin implementarea legii. Voi prezenta în continuare o serie de date care reflectă gradul şi viciile de aplicare ale acestei legi, rezultate în urma analizei făcute de societatea civilă.

Conform studiului la nivel naţional cu privire la implementarea ordinului de protecţie, realizat în luna ianuarie de o serie de ONG-uri (A.LE.G, ANAIS, FILIA, GRADO, Asociaţia FRONT şi Asociaţia Transcena), peste 1000 de cereri de emitere a unui ordin de protecţie au fost înregistrate în perioada 12 mai 2012 - 28 ianuarie 2013, la nivel naţional. În 406 dintre dosare, solicitările au fost admise integral sau parţial

Cele mai multe cereri admise sunt în Bucureşti, Bacău şi Prahova, 3 din cele 4 unităţi administrative cu cea mai mare prevalenţă de cereri înregistrate.

Din nefericire, însă, faptul că numărul de dosare nesoluţionate este destul de mare arată că nu se respectă principiul celerităţii judecării acestor cauze. În ceea ce priveşte durata pentru soluţionarea unei cereri, media este de 33,3 zile, din care 9,7 zile se scurg de la înregistrarea cererii şi până la primul termen. Cel mai scurt termen mediu de soluţionare este de 14 zile în judeţul Arad, judeţ în care nici o cerere nu a fost admisă din cele 7 înregistrate. Cea mai lungă durată medie o găsim în judeţul Vâlcea şi este de nu mai puţin de 71 de zile.

S-a constatat că cele mai multe ordine de protecţie au durata de 6 luni. Din păcate, însă, foarte puţine astfel de ordine prevăd obligarea agresorului la consiliere psihologică sau la o formă de program structurat care să aibă ca scop schimbarea comportamentului acestuia. Conform studiului amintit, în doar câteva cazuri s-a dispus obligarea agresorului de a merge la dezintoxicare, predominând măsuri referitoare la păstrarea distanţei dintre victimă şi agresor. În mod paradoxal, în unele cazuri, agresorul nici nu a fost obligat să părăsească domiciliul, eficienţa ordinului de protecţie fiind practic anulată.

În ceea ce priveşte prevalenţa de gen, s-a constatat ca cererile depuse de femei alcătuiesc un procent de 94%. 1000 de cereri pentru emiterea ordinului de protecţie în 9 luni de zile nu reprezintă o cifră care să sugereze un nivel extrem de ridicat de manifestare a fenomenului violenţei domestice, însă, trebuie să avem în vedere faptul că instanţele sunt localizate în municipii, că demersul de prevenire şi oferta de servicii sunt mai mult decât inegal distribuite la nivelul ţării şi că aceste condiţii nu favorizează victimele violenţei în familie să apeleze la justiţie. Legea prevede că instanţa poate hotărî dacă executarea se va face cu somaţie sau fără impunerea vreunui termen. "A te decide pentru un proces lung sau pentru unul scurt în cazul ordinului de protecţie înseamnă a alege între riscul de vătămare corporală şi chiar moartea victimei şi libertatea de mişcare şi dreptul la proprietate al agresorului", iar durata mare de judecare a cererilor de emitere a ordinelor de protecţie arată că balanţa înclină spre protejarea libertăţii de mişcare şi a dreptului de proprietate al agresorului. Aşadar, nerespectarea principiului celerităţii prevăzut de lege constituie un element de risc pentru revictimizare.

Totodată, în studiul amintit, se precizează că nu se ştie exact în ce mod structurile Poliţiei Române pun în executare ordinele de protecţie comunicate de către instanţele de judecată, dar şi că, în majoritatea cazurilor, judecătorii nu respectă intimitatea victimelor, ceea ce înseamnă că 77% din cazuri sunt judecate în afara camerei de consiliu, adică cu un public care află toate problemele femeii agresate.

Concluziile studiului impun anumiţi paşi în direcţia combaterii violenţei în familie: monitorizarea şi centralizarea, în rapoartele periodice, a cazurilor de violenţă în familie reclamate, stadiul şi acţiunile întreprinse privind executarea ordinelor de protecţie de către IGPR; să se asigure respectarea principiului celerităţii, stipulat în lege; să se garanteze obligarea agresorului de a participa la şedinţe de consiliere; să se respecte demnitatea şi intimitatea victimelor în timpul judecării cazurilor, aşa cum legea prevede şi să se garanteze în absolut toate cazurile obligativitatea părăsirii domiciliului de către agresor; să se pună bazele unei informări corecte şi complete a populaţiei, prin secţiile de poliţie rurală şi prin cabinetele medicilor de familie, părţi ale unor instituţii cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei domestice.

Vă mulţumesc.

Pocora Cristina-Ancuţa, deputat, Colegiul nr.1 Feteşti-Ţăndărei.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

O declaraţie reuşită. Sper că şi şedinţa foto să fie la fel de reuşită.

Îl invit acum la microfon pe distinsul nostru coleg Andrei Sava care este ultimul vorbitor din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lecţia germană pe care o poate preda Guvernul Ponta dacă beneficiază de sprijinul necondiţionat al USL".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

A devenit un obicei pe scena politică românească de a recurge la comparaţii, unele mai puţin relevante, altele de-a dreptul forţate, cu situaţii din state mai vechi ale Uniunii Europene. Germania este văzută în special ca un model economic de urmat, deşi fundamentele economice nu au fost dintotdeauna din cele mai bune nici în cazul acestei ţări. Bunăoară, în 2003, Germania era descrisă în orice analiză economică serioasă ca pacientul Europei, ţară care nu se acomodase cu noile realităţi economice, generate de creşterea uriaşă a costurilor cu protecţia socială. Cu toate acestea, la momentul izbucnirii crizei economice în întreaga Europă, adică cinci ani mai târziu, Germania s-a dovedit a fi ţara cea mai bine echipată pentru noile provocări, singura ţară capabilă să asigure leadeshipul european într-un asemenea timp de furtună. Mă veţi întreba, pe bună dreptate, ce legătură are acest scurt recurs în istoria recentă a Germaniei, cu situaţia pe care o traversăm azi în România.

Stimaţi colegi,

Dincolo de interconexiunile economice inerente oricărei construcţii de nivelul Uniunii Europene, legăturile dintre situaţia Germaniei din 2003 şi cea a României din 2013 sunt mult mai adânci. Şi pentru că l-am auzit zilele trecute pe preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, lăudând performanţele doamnei cancelar Angela Merkel, aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră numele care este socotit îndeobşte ca autorul fericitului parcurs al Germaniei din ultimii ani.

Este vorba de fostul cancelar german social-democrat Gerhard Schroeder, omul care a avut curajul şi viziunea, în 2003, de a lansa un program de reforme, care au stabilizat şi pus Germania pe actualul drum de creştere.

Menţionarea domnului Schroeder în această declaraţie politică are şi o semnificaţie simbolică, pentru că celebrul său program "Agenda 2010" a fost lansat în Bundestag exact cu 10 ani în urmă.

În cele ce urmează vă voi explica de ce cred eu că lecţia germană a domnului Schroeder trebuie privită ca sursă de inspiraţie pentru actualul guvern, mai abitir decât lozincile aruncate de acoliţii preşedintelui Băsescu privind închipuite standarde democratice care nu ar fi respectate.

Stimaţi colegi,

Chiar dacă Germania era "pacientul Europei" în urmă cu 10 ani, situaţia sa economică nu poate fi replicată României actuale. Programul curajos de reforme reunite sub egida "Agendei 2010" a însemnat reducerea drastică a beneficiilor sociale, flexibilizarea pieţei muncii, reducerea cheltuielilor sistemului sanitar, dar şi a impozitelor pe venit pentru cele mai sărace pături ale societăţii. Germania era atunci blocată într-un sistem economic care nu mai genera creşteri ale producţiei industriale şi ale exporturilor, în timp ce presiunile pe sistemul de securitate socială deveneau din ce în ce mai mari.

România nu este în aceeaşi situaţie în 2013. România se află, în schimb, în acelaşi tip de blocaj ilustrat de rate mici de creştere economică, mult sub potenţialul real, de rate mici de colectare a veniturilor la bugetul de stat, de o impozitare a consumului împovărătoare sau de reducerea nivelului investiţiilor străine direct în raport cu perioada 2004-2007.

Fostele guvernări PDL nu au făcut nimic altceva decât să acutizeze aceste neajunsuri prin sugrumarea mediului privat, prin creşterea substanţială a ratei sărăciei, prin îndatorarea fără precedent a României şi prin menţinerea sau căpuşarea unor găuri negre din economie. După 3 ani şi jumătate de guvernare PDL singurele beneficii sunt aduse de realizarea scriptică a unor echilibre macro-economice, în timp ce toate motoarele de creştere economică au fost şi mai mult gripate.

În aceste condiţii dificile, misiunea noului guvern USL condus de premierul Ponta nu poate fi uşoară. Cu toate acestea, auspiciile sunt mai favorabile ca în ultimii ani de criză, ca urmare a credibilităţii acestui guvern, atât în rândul populaţiei, dar şi al pieţelor internaţionale.

România este acum într-un moment similar Germaniei de acum 10 ani în privinţa drumului de parcurs. Pentru aceasta avem însă nevoie de solidaritate maximă în interiorul USL. Avem nevoie de curaj şi avem nevoie de seriozitate. Pentru că România trebuie să facă paşi importanţi pentru consolidare fiscală şi disciplină bugetară, chiar de anul acesta.

Nu trebuie să repetăm greşelile guvernului Boc, din 2009, care a sacrificat interesele României pe termen mediu şi lung, amânând reformele pentru a nu fi afectat preşedintele Băsescu, aflat în campanie electorală în acel an. În acelaşi timp, nu putem aduce România pe traiectoria sa firească, cu rate anuale de creştere economică de 4-5%, fără a închide găurile negre din economie, fără a creşte substanţial capacitatea ANAF-ului pentru o mai bună colectare a veniturilor, fără a diminua drastic nivelul evaziunii fiscale.

Toate aceste măsuri trebuie acomodate cu măsuri de stimulare a economiei reale, şi în principal a IMM-urilor, singurul motor de creştere real pe termen scurt şi mediu, singurul mediu care poate absorbi din forţa de muncă excedentară în anumite domenii de activitate.

Nu în ultimul rând, nivelul arieratelor din administraţia locală sau din sistemul sanitar ne arată că România are nevoie de o guvernare puternică, capabilă să ia deciziile necesare pentru ruperea acestui cerc vicios. O guvernare care se bucură şi de sprijinul populaţiei, o guvernare care nu este târâtă de implicaţiile unui calendar electoral foarte apropiat. Această guvernare nu poate fi decât cea a USL.

Stimaţi colegi parlamentari,

La 10 ani de la lansarea "Agendei 2010" prin care Gerhard Schroeder a intrat în istorie şi prin care actualul cancelar Merkel a reuşit să conducă Germania şi Europa prin furtună, avem oportunitatea să ne inspirăm din adevărata lecţie germană de economie.

Convingerea mea fermă este că actualul premier Victor Ponta este înzestrat cu tot ceea ce îi trebuie pentru a prelua acest model de curaj. Aşa cum a demonstrat şi până acum la conducerea guvernului, premierul Ponta are voinţa şi determinarea pentru a face ordine în sistemul de finanţe publice, chiar dacă aceasta presupune şi reforme mai puţin plăcute. Important este ca aceste reforme să treacă testul timpului, aşa cum fost cazul reformelor lui Schroeder. Important este ca în acest demers premierul Ponta să beneficieze de sprijinul unor parteneri loiali şi devotaţi scopului de a pune economia României pe roate.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

Te rog să te apropii de sfârşit, pentru că ai depăşit cu mult timpul.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Am înţeles.

Domnul Ioan Oltean:

Te rog.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

2013 poate fi anul relansării economiei româneşti, anul în care să punem economia noastră pe un ireversibil drum de creştere la rate anuale de 5%. Sper să ne ridicăm cu toţii la înălţimea acestor aşteptări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Astăzi, la şedinţa consacrată declaraţiilor politice, 22 de colegi au ţinut să-şi prezinte declaraţia de la microfonul Camerei, iar alţi 53 le-au depus la Secretariatul tehnic al Camerei. Am să-i amintesc pe aceştia, pentru a se regăsi în stenograma şedinţei.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi au depus declaraţiile în scris: Marian Neacşu, Vasile Gliga, Dorel Covaci, Bărbulescu Daniel, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Natalia Intotero, Laurenţiu Nistor, Manuela Mitrea, Camelia Khraibani, Ovidiu-Cristian Iane, Cristina Dumitrache, Ioan Stan, Octavian Petric, Mihai Weber, Ciprian Nica, Vlad Cosma, Radu Costin Vasilică, Adrian Mocanu şi Marian Ghiveciu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Daniel Iane, Mugur Cozmanciuc, Ştefan Băişanu, Horia Cristian, Gigel Ştirbu, Costel Şoptică, Paul Dumbrăvanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Titi Holban, Sorin Teju, Dan Bordeianu şi Dorinel Ursărescu.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Vasile Iliuţă, Mircea Lubanovici, Claudia Boghicevici, Sanda Ardeleanu, Ioan Bălan, Mircea Man, Ştefan Stoica, Petru Movilă, Vasile Gudu, Ioan Oltean şi Mircia Muntean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Ion Diniţă, Claudiu Tănăsescu, Cornelia Negruţ şi Liviu-Bogdan Ciucă.

Şi din partea Grupului parlamentar al PP-DD, deputaţii Liliana Ciobanu, Grecea Maria şi Ion Melinte.

Cu acestea declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

După o scurtă pauză, se va relua şedinţa pentru dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc tuturor o zi frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Mircea Lubanovici:

"Cer transparenţă în revizuirea Constituţiei"

Sunt dator faţă de românii care mi-au acordat un vot de încredere, anul trecut şi în anii anteriori, să vă spun că nici eu şi nici colegii mei nu vom susţine modificarea Constituţiei într-o direcţie ce vizează strict interesele guvernanţilor, şi nu ale românilor.

În Statele Unite ale Americii, Constituţia este carte de temelie pentru cetăţeni. De mici învaţă valorile principale care le oferă unitate şi posibilitatea de a se dezvolta ca indivizi şi naţiune. În schimb, în România pare că fiecare încercare de modificare a Constituţiei este creată pentru a dezbina statul, pentru a duce la desfiinţarea statului de drept şi la satisfacerea intereselor personale ale celor care deţin puterea.

De ce spun asta? Deoarece unitatea se traduce inclusiv prin respectarea dorinţei poporului, iar dorinţa poporului, exprimată la referendumul din 2009, este un Parlament unicameral cu 300 de aleşi, pe care nicio majoritate parlamentară, fie ea de 70% sau de 99%, nu o poate întrece.

Da, PDL este de acord cu revizuirea Constituţiei, însă consider că le suntem datori românilor ca înaintea stabilirii modificărilor să aibă loc o dezbatere transparentă şi să ne asigurăm că nu este încălcat unul dintre articolele fundamentale, şi anume cel care garantează exprimarea suveranităţii poporului prin referendum.

Ceea ce vă cer deschis, în faţa românilor, stimaţi guvernanţi, este ca revizuirea Constituţiei să se facă în interesul României şi al românilor, pentru mulţi ani de acum înainte. Nu voi fi niciodată de acord cu o Constituţie croită pentru cei care se vizează la putere în viitorul apropiat şi, cu atât mai puţin, una care nu permite curăţirea justiţiei şi aplicarea legislaţiei europene, care ne oferă un statut de membru egal cu celelalte state din Uniunea Europeană.

Aşa cum am mai spus, am o datorie faţă de românii pe care îi reprezint şi, spre deosebire de alţii, intenţionez să o onorez. Românii trebuie ascultaţi, nu ignoraţi, iar dumneavoastră, stimaţi membri ai puterii, ne demonstraţi contrariul.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Opriţi apocalipsa Schengen!"

Dacă săptămâna trecută preconizam efectele incompetenţei guvernanţilor în a gestiona situaţii delicate, precum aderarea României în spaţiul Schengen, acum aroganţa lor este pedepsită în termeni oficiali, prin decizia consiliului JAI de amânare a aderării. Până unde vreţi să se ajungă, până la ignorarea completă a României în afara graniţelor sau, şi mai rău, până la stigmatizarea definitivă a românilor care trăiesc în străinătate?

Nu caut să aduc acuze, dar este limpede că eşecul integrării în Schengen trebuie asumat exclusiv de USL. Abuzurile şi atacul la instituţiile fundamentale ale democraţiei au condus la picarea testului european. Chiar dacă premierul Victor Ponta împreună cu ai săi colegi din alianţă, ale căror interese trebuie respectate cu orice preţ, au tot insistat că MCV-ul nu are nicio legătură cu Schengen, iată că s-a dovedit contrariul. De data aceasta, cu mai puţină indulgenţă, prin refuzul ferm al unor state extrem de importante, precum Finlanda, Olanda şi Germania, de a accepta aderarea României la Schengen.

Iar noi - şi acum mă refer la românii de pretutindeni, afectaţi de degradarea imaginii ţării - cu ce am rămas de pe urma acestui scenariu prost? Cu reputaţia de mincinoşi, corupţi şi incompetenţă în a acţiona pe plan extern. Degeaba a încercat premierul Ponta să distorsioneze adevărul spunând că Germania nu vrea România în Schengen din cauza şomajului şi a populaţiei rrome.

Cu dezamăgire vă spun că până la vârsta aceasta guvernanţii noştri ar fi trebuit să ştie că adevărul iese întotdeauna la iveală. Cum ar putea avea încredere statele membre Schengen că România păzeşte bine graniţa de est a Uniunii Europene când avem doi miniştri anchetaţi penal în Guvern, din care unul chiar trimis în judecată? Sau când parlamentarii puterii sunt incompatibili, când se fac presiuni pe principalele instituţii ale sistemului judiciar românesc şi când folosim un limbaj puternic antieuropean?

Ştiţi ce înseamnă renunţarea la Schengen, pe lângă dezavantajele financiare considerabile şi reducerea timpului de tranzit? Renunţarea la deplina integrare europeană, iar fără Schengen şi aderarea la moneda euro nu putem vorbi de integrare completă în UE. Să nu uităm că toate aceste beneficii vin în completarea construcţiei proiectului european. dacă voi, stimaţi guvernanţi, respingeţi în mod oficial aderarea la Schengen, atunci refuzaţi de fapt întregii naţiuni posibilitatea asumării unei identităţi europene comune, unul dintre fundamentele de bază ale Uniunii, ne negaţi valorile europene şi calitatea noastră de cetăţeni europeni.

Să ştiţi că românii din diaspora care îmi scriu mereu, nu cer lucruri imposibile, nu cer să primească nimic fără muncă şi nici drepturi nejustificate, cer respect, respect din partea statului pentru ei ca indivizi şi cetăţeni, iar pentru a-l obţine, au nevoie de o guvernare pentru viitorul lor. De aceea, în calitate de reprezentant al lor şi de român, vă cer să lucraţi pentru interesele europene ale României, nu pentru cele personale!

Domnul Adrian Gurzău:

"Soarta muncitorilor de la Mechel trebuie să fie mai presus de interesele acestui guvern indolent!"

Ceea ce se întâmplă zilele acestea la Combinatul metalurgic Mechel din municipiul Câmpia Turzii, mă determină să cred că într-adevăr singurul scop al Guvernului USL este acela de a-şi recompensa baronii locali pentru munca depusă în campania electorală. Toate promisiunile din campaniile electorale se dovedesc a fi acum minciuni şi pură demagogie. Din decembrie, din momentul în care această majoritate mamut, USL, a preluat guvernarea, România a devenit un stat de drept numai la modul declarativ, imaginea la nivel european a fost desfiinţată, rata şomajului a crescut vertiginos, investiţiile zero, în timp ce liderii USL se laudă cu realizările scriptice.

Pe lângă protestele de la Combinatul Mechel, ceea ce este mai dureros este cinismul actualului Guvern, care determină incapacitatea de a găsi soluţii reale la nevoile oamenilor, determină recurgerea la gesturi radicale din partea cetăţenilor. Cazul de suicid din Câmpia Turzii ar trebui să le ridice anumite semne de întrebare guvernanţilor. Din păcate, preocuparea lor de a-şi găsi prezidenţiabili, de a modifica legea fundamentală, astfel încât să le asigure bunăstarea lor, sunt chestiuni mult mai importante decât vieţile oamenilor. Actualul Guvern ignoră pur şi simplu problemele cu care se confruntă cetăţenii acestei ţări, fiind ocupaţi cu mersul în emisiuni televizate, de unde le spun românilor cât de bine le merge. Însă, în timp ce liderii USL se laudă pe la televizor, industria românească a fost adusă în pragul colapsului, iar cei care au de suferit sunt doar românii.

Consider absolut iresponsabilă această atitudine a guvernanţilor, de aceea voi solicita derularea unor anchete stricte în cazul Combinatului Mechel, Câmpia Turzii, şi prin punerea de sechestru pe utilajele în perioada anchetei, iar cei responsabili de dezastrul produs să suporte consecinţele, indiferent de natura lor, contravenţionale, penale sau civile.

În calitate de parlamentar de Cluj, vă aduc la cunoştinţă că Mechel a fost vândut în bătaie de joc, pe doar 230 lei, deşi deţinea active în valoare de miliarde de euro, unei firme de apartament, ai cărei acţionari, în lipsă de bani pentru salarii şi activitate în domeniu, au profitat de această oportunitate. Acesta este modul guvernanţilor de a-i trata pe români. Cu indiferenţă, dispreţ şi ignoranţă. Însă am convingerea că instituţiile abilitate ale statului se vor autosesiza şi vor demara în cel mai scurt timp anchete care să lămurească măsurile luate. Fără intervenţia organelor abilitate ale statului, Mechel va fi vândut la fier vechi. Aşa au înţeles să reacţioneze la protestele angajaţilor disponibilizaţi: să taie în bucăţi Laminorul 3, iar din vânzarea celor 4.000 tone de fier să fie plătite salariile compensatorii. În schimb, ruşii le cer foştilor angajaţi să renunţe la proteste. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu restul utilajelor funcţionale ale industriei metalurgice româneşti, falimentată şi vândută în bătaie de joc de către acţionarii ruşi.

În egală măsură, îmi exprim sprijinul şi sunt alături în demersul reprezentanţilor sindicatului Mechel din Câmpia Turzii, care au depus o plângere penală la DNA, Bucureşti, împotriva grupului rus Mechel, încă din data de 8 octombrie 2012. Îi asigur, pe această cale, că voi urmări îndeaproape această problemă şi chiar mă voi implica direct în vederea urgentării soluţionării plângerii depuse.

Soarta românilor trebuie să fie mai presus de interesele acestui guvern indolent!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Amendamentele la Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 riscă să se transforme într-o uriaşă avalanşă peste şcoala românească"

Ultimele date Eurostat prezintă următoarea situaţie a educaţiei din România, în contextul UE:

1. România se situează pe ultimul loc în UE la alocările pentru educaţie, nu doar din punctul de vedere al procentajului din PIB (4,24 % faţă de 5,41% media la nivel de UE), ci şi ca importanţă acordată de stat la toate nivelurile de educaţie (primar, gimnazial, liceal, superior);
2. finanţarea învăţământului primar este precară atât în termeni absoluţi, cât şi faţă de celelalte forme de învăţământ;
3. dacă ţări precum Italia, Bulgaria, Danemarca sau Suedia dau o atenţie deosebită componentei culturale, acordând alocări importante învăţământului superior, România se particularizează prin lipsa unei strategii de dezvoltare a resurselor umane;
4. rezultatele sunt aleatoare şi datorate mai degrabă calităţilor naturale decât unei politici implementate de stat;
5. avem doar 25% din ponderea europeană a cheltuielilor pentru cercetare, aflându-ne la un sfert din media europeană de PIB/locuitor, suma cheltuită pentru cercetare raportată la numărul de locuitori fiind doar de o şaisprezecime;
6. procentul de 3% din PIB alocat cercetării, aşa cum stabileşte Agenda Lisabona, este o ţintă imposibil de atins, în schimb doar în 2011 am avut o pierdere de 8% în rândul cercetătorilor;
7. în topul mondial al articolelor ştiinţifice (IJR Internaţional), România ocupă un onorabil loc 35, cu 11.106 articole (faţă de SUA, aflată pe primul loc, cu 502.804 articole), însă raportul producţie/preluare şi transpunere la nivelul comunităţii a rezultatelor cercetării ne aduce pe locul 117 în acelaşi top.

În aceste condiţii, politica de învăţământ a actualului Guvern este una de rea-credinţă. În loc să urmărească stabilitatea sistemului şi reformarea lui în baza celei mai complete şi coerente legi de care sistemul nostru de învăţământ a beneficiat după 1990, Legea nr.1/2011, apreciată de Europa şi acceptată, în ţara noastră, de toţi factorii sociali implicaţi, o lege a celor mai moderne şi înalte standarde calitative care, pe termen mediu, ar fi schimbat substanţial nivelul pregătirii absolvenţilor, guvernanţii vin cu o avalanşă de amendamente propuse talmeş-balmeş, într-o dezordine şi improvizaţie năucitoare:

1. USL a făcut un pas greşit pentru sistemul de educaţie din România, mutilând Legea educaţiei naţionale doar pentru a sluji interesele de partid;
2. USL a votat pentru încurajarea fraudei şi a plagiatului în învăţământ. Universităţile au pierdut dreptul de anulare pe cale administrativă a diplomelor obţinute prin fraudă; acest lucru se va putea face doar în instanţă, lucrurile putându-se întinde pe ani de zile;
3. USL a decis că politica şi conducerea universităţilor sunt compatibile, sfidând practica europeană şi schimbările pozitive din trecutul recent al României. Politizarea distruge credibilitatea sistemului de învăţământ;
4. USL a decis că educaţia continuă nu e necesară pentru educatori şi învăţători, refuzând astfel indirect creşterea calităţii predării în învăţământul preşcolar şi primar;
5. USL a distrus ideea obligativităţii învăţământului de 10 clase. Coerenţa sistemului actual (clasă pregătitoare - patru clase de învăţământ primar - 4 clase de gimnaziu - clasa a IX-a alăturată gimnaziului) garanta învăţământul de 10 ani. Revenirea clasei a IX-a la liceu e o măsură antireformistă care trebuie anulată;
6. Anularea examenului transdisciplinar la finalul clasei a VIII-a încurajează mediocritatea şi semnalează dezinteresul USL pentru învăţarea transdisciplinară. USL îşi doreşte probabil tineri care memorează mai mult şi înţeleg mai puţin.

Urmărind doar interesele unor grupuri restrânse şi formulând măsuri de un populism remarcat şi sancţionat atât de profesori, cât şi de părinţi şi elevi, actuala conducere a MEN, incapabilă de a rezista presiunilor politice, comite un grav atentat la siguranţa şcolii româneşti.

Prin Ordonanţa nr.92/2012, se propun măsuri a căror justificare ambiguă sună cam aşa: "se revine la organizarea tradiţională a liceului/învăţământului general obligatoriu"; "pentru adecvarea ... la specificul sistemului de învăţământ...".

Mă întreb şi mă revolt, ca om de şcoală responsabil, cum pot aceste motivaţii superficiale să intre în logica legii în vigoare, o lege reformatoare, curajoasă, aliniată dezideratelor europene în domeniu şi ale cărei principii sunt în plin proces de implementare.

închei declaraţia mea politică de astăzi cu speranţa că raţiunea va învinge până la urmă şi politicul va părăsi scena învăţământului românesc pentru a lăsa loc calităţii, debirocratizării, democratizării acestuia.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Am votat modificările aduse de Guvernul USL Legii educaţiei"

Săptămâna trecută am aprobat în cadrul Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, comisie din care fac şi eu parte, cea mai mare parte a amendamentelor propuse de către Guvernul USL şi susţinute de către noi, toţi parlamentarii partidelor componente ale uniunii. Printre amendamentele adoptate de Comisia pentru învăţământ sunt şi cele care se referă la menţinerea clasei a IX-a la liceu, precum şi la repunerea în drepturi a educatorilor fără licenţă.

Astfel, după ce am întocmit şi aprobat în cadrul comisiei de specialitate raportul Ordonanţei de urgenţă nr.92/2012, care modifică Legea educaţiei naţionale propusă de fostul ministru, celebrul domn Funeriu, am adoptat ordonanţa în cadrul şedinţei de plen, la votul final, în prima Cameră sesizată, Camera Deputaţilor, în data de 5 martie 2013.

Modificările propuse şi adoptate de către noi, parlamentarii, şi guvernanţii USL la Legea educaţiei naţionale vin în contextul în care actuala Lege a educaţiei prevedea ca, în anul 2016, clasa a IX-a să treacă de la liceu la gimnaziu, iar la evaluarea naţională (examenul de capacitate) să se introducă o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe.

Noi credem că bulversarea elevilor, dar şi supunerea lor anuală la tot felul de experimente, cauzate de modificările dese ale structurii învăţământului gimnazial şi al celui preuniversitar, trebuie să înceteze, deoarece este deosebit de important pentru elevi ca, încă de la intrarea lor într-un ciclu şcolar, să ştie exact ce-i aşteaptă pentru următorii ani. Mai mult decât atât, problema spaţiului ar fi pus încă o dată în dificultate conducerile şcolilor, după ce s-au confruntat din plin, în toamnă, cu acest lucru, odată cu introducerea clasei zero. Din acest considerent, am decis acum că este necesară rămânerea clasei a IX-a la liceu.

O altă modificare pe care am propus-o este cea cu privire la materia transdisciplinară prevăzută pentru examenul de capacitate, care nu va mai fi introdusă de acum încolo în cadrul acestui examen. În schimb, elevii vor fi evaluaţi, la nivelul clasei a VIII-a, la încă două materii: o limbă străină şi informatica, aceasta din urmă fiind o materie opţională în momentul de faţă.

De asemenea, am mai lămurit, odată cu modificările adoptate, situaţia educatorilor şi a învăţătorilor. În acest sens, posturile de educator şi învăţător, care nu mai figurau în învăţământul obligatoriu, urmează să fie reintroduse pentru a putea rezolva astfel problema celor 16.000 de cadre didactice cu vechime în domeniu, dar care nu aveau studii superioare pentru că terminaseră liceul pedagogic şi intraseră direct în sistem.

Prin această decizie a noastră, a celor din USL, se rezolvă în acest mod problema celor 16.000 de oameni angajaţi în sistem care, din cauza faptului că nu aveau diplome universitare, riscau să fie lăsaţi pe drumuri doar pentru că fostul guvern al PDL dorea ca România să aibă cât mai mulţi şomeri. Noi credem că este preferabil ca aceştia să fie lăsaţi să-şi ducă până la capăt cariera, iar această regulă să li se aplice doar celor care intră în sistem de acum încolo.

Cred că avem datoria permanentă de a simplifica, dar şi de a moderniza şi perfecta sistemul de educaţie din România. A aduce educaţia românească la cele mai înalte standarde reprezintă un deziderat care trebuie să ne preocupe pe toţi, indiferent dacă suntem sau nu politicieni, deoarece investiţia consistentă în educaţie nu are alt efect mai important decât cel al unei garanţii reale pentru viitorul copiilor noştri.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Daniel Funeriu le cere elevilor să-şi tragă la răspundere părinţii care au votat cu USL"

Daniel Funeriu, fost ministru al educaţiei, este în prezent consilier prezidenţial. În această calitate, el are misiunea de a-l informa şi consilia pe preşedinte în probleme ce ţin de educaţie. Aşa cum un preşedinte de ţară trebuie să fie preşedintele tuturor cetăţenilor respectivei ţări, aşa şi consilierii prezidenţiali trebuie să-şi consilieze şeful în folosul tuturor cetăţenilor.

Ştim, din păcate, că în România, Traian Băsescu nu este însă preşedintele tuturor românilor, ci doar preşedintele suporterilor săi din PDL, mai nou se pare că nici în integralitate a acestora. La fel se comportă şi cei aflaţi în slujba preşedintelui.

Şi Daniel Funeriu nu face excepţie. Trec peste atacurile săptămânale lansate la adresa fostului ministru PSD-ist al educaţiei şi la adresa actualului ministru, tot membru PSD. Le-aş putea pune pe seama unui orgoliu şi a unei vanităţi personale, dar domnul Funeriu, deşi prin slujba pe care o deţine ar trebuie să fie în serviciul poporului, continuă să facă politică ca un activist de partid, deşi, formal, un consilier prezidenţial nu trebuie să aibă nicio legătură cu vreun partid politic. Nu este corect, dar accept şi acest aspect, dacă în activitatea sa partizană domnul Funeriu şi-ar limita aprecierile doar la respectivul partid politic, dar domnul Funeriu îşi joacă rolul până la capăt şi atacă, complet gratuit, partidele adversare celui pe care îl simpatizează. Şi în acest caz nu pot să trec peste un aspect extrem de grav, acela de a transmite elevilor că părinţii lor au o vină. Care este vina? Faptul că au votat USL.

Cum de s-a ajuns la o astfel de aberaţie din partea unui om care se laudă cu faptul că a studiat la universităţi renumite din străinătate? Simplu. Fără să aştepte o decizie finală şi clară la o problemă aflată în dezbatere, fără să cunoască intenţiile Ministerului Educaţiei, Daniel Funeriu acuză USL de "eliminarea examenelor transdisciplinare şi, implicit, a unei învăţări transdisciplinare". Cum a ajuns la această concluzie domnul Funeriu, este dificil de apreciat. Dar ceea ce susţine este aberant şi chiar jenant. "Se va crea o «programă paralelă», copiii vor învăţa doar la materiile din care se dă examen». Ei vor deveni mici «roboţei de rezolvat probleme», fără legătură cu realitatea". Şi urmează "cireaşa de pe tort". "Când elevii se vor întreba «de ce trebuie să învăţ nişte lucruri care nu-mi servesc la nimic?» aveţi de-acum un răspuns simplu, pentru că familia noastră a votat cu USL. După o astfel de declaraţie, într-o societate normală, urmează fie o demisie, fie o demitere, numai că noi nu suntem într-o societate normală.

Tot domnul Funeriu acuză USL de faptul că prin modificarea Legii educaţiei nu mai trece de la liceu la gimnaziu clasa a IX-a. De fapt, USL a început să repare, pe cât este posibil, stricăciunile aduse sistemului de învăţământ de controversata - expresia nu-mi aparţine, nu aparţine nici partidului din care fac parte şi nici USL - lege a educaţiei care poartă numele de "Legea Funeriu".

Daniel Funeriu nu vrea să conceapă în ruptul capului că a greşit inserând în legea sa trecerea clasei a IX-a la gimnaziu. Şi vine cu exemplul Poloniei care a luat această măsură în 1999 şi care a dat rezultate. Din păcate pentru domnia sa, Daniel Funeriu nu vrea să conceapă faptul că nu toate ţările sunt la fel, nu poate să conceapă că există o serie de tradiţii în învăţământul românesc şi, în ultimă instanţă, că trecerea la gimnaziu a clasei a IX-a ar fi creat numeroase probleme organizatorice, care nu ar fi putut fi rezolvate.

Dar Daniel Funeriu, la fel ca şi cel în slujba căruia este, se crede deţinătorul adevărului absolut. Nu contează că două mari sindicate din învăţământ s-au opus trecerii la gimnaziu (trecerea clasei a IX-a la gimnaziu ar fi bulversat sistemul de învăţământ. Nu avem infrastructura necesară. Au fost foarte multe probleme atunci când s-a introdus clasa pregătitoare. Ce s-ar fi întâmplat cu încă o clasă introdusă în învăţământul obligatoriu? - lider al FSLI), nu contează că o asociaţie de părinţi, dar şi individual foarte mulţi părinţi şi-au exprimat nemulţumirea faţă de ceea ce era să se întâmple dacă USL nu repara "Legea Funeriu", actualul consilier prezidenţial continuă pe toate canalele de comunicare să atace USL pe această temă.

Chiar dacă USL a obţinut un scor categoric la parlamentarele din decembrie 2012, îmi vine greu să cred că toţi sindicaliştii, şi chiar toţi părinţii care s-au opus "inovaţiei" domnului Funeriu, ar fi votat USL. Şi este o veche zicală românească pe care, fiind sub cupola parlamentului, am să o adaptez, "când doi oameni îţi spun că nu ai dreptate, te retragi la culcare".

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Adevărul despre România şi aderarea la spaţiul Schengen"

Trebuie să spunem adevărul despre aderarea României la spaţiul Schengen - România şi-a îndeplinit toate obligaţiile din tratat.

Premierul Victor Ponta, împreună cu ministrul de externe, Titus Corlăţean, şi cel de interne, Radu Stroe, s-au întâlnit cu preşedintele Băsescu pentru a stabli mandatul României la Consiliul JAI. Nu am cerut un vot în Consiliul JAI, tocmai pentru a nu forţa Germania să-şi folosească dreptul de veto. S-a făcut totuşi o informare asupra faptului că România îndeplineşte toate criteriile tehnice impuse şi din acest motiv trebuie acceptată în spaţiul Schengen.

Poziţia Franţei este o poziţie de sprijin pentru găsirea unei soluţii pentru România şi este inacceptabil că îi atacăm pe cei care sunt alături de noi. Vom încerca o decizie politică într-un moment favorabil, însă când se va întâmpla acest lucru, nu putem spune. Nu putem da un termen, deoarece acest lucru nu ţine de Guvernul României, ci de ceea ce se întamplă în statele membre Schengen.

Atâta timp cât până şi oficialii germani recunosc că această decizie este influenţată de campania electorală care are loc în Germania, nu putem face nimic. Este vorba despre o decizie politică, iar până când aceasta va fi luată, trebuie să rămânem demni şi să ne concentrăm asupra realizării altor obiective cel puţin la fel de importante. Unul dintre acestea este mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi efortul bugetar necesar acoperirii găurilor produse de neregulile semnalate între 2009-2011.

Nu Germania ar fi de vină că se amână aderarea, ci administraţia Băsescu. Primul termen la care România trebuia să adere la Schengen era martie 2011, atunci când Băsescu şi guvernul PDL aveau toate pârghiile necesare să facă posibilă îndeplinirea acestui obiectiv.

În cei 9 ani în care domnul Băsescu s-a ocupat de relaţiile României în Europa, a ratat absolut toate ţintele: avem MCV în continuare, nu am intrat în Schengen, nu suntem nici măcar aproape de euro - eşec pe linie pentru domnul preşedinte Băsescu.

În schimb, Victor Ponta şi USL au făcut eforturi susţinute pentru a repara tot răul pe care guvernările PDL l-au creat, prin întrevederi cu oficialităţi ale statelor europene, cărora le-au prezentat situaţia actuală şi reală a României. Tocmai de aceea, includerea pe această listă a ţărilor neprietene a unor state, precum Franţa, Danemarca sau Austria reprezintă o crasă dezinformare a opiniei publice. Aceste state şi-au afirmat deja public susţinerea faţă de aderarea României la Schengen.

Prin ieşirile sale, Traian Băsescu nu vrea să îşi recunoască eşecul în ceea ce priveşte Schengen şi dă naştere la asemenea discuţii pentru a distrage atenţia publică de la adevăratul vinovat al eşecului aderării. Traian Băsescu a ratat în timpul mandatelor sale toate obiectivele pe care le-a avut în materie de politică europeană, de la raportul MCV pe care România încă îl are, până la ratarea intrării în Schengen.

În Consiliul JAI s-a hotărât ca discuţia privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen să fie reluată la sfârşitul acestui an, în vederea stabilirii căilor de urmat pe baza abordării în două etape.

Deşi atât instituţiile europene, Comisia Europeană, au spus foarte clar faptul că MCV nu are nicio legătură cu Schengen, există state care în continuare consideră că între cele două există o legătură, state care se opun aderării noastre. Nu putem avea pretenţii de la aceste state, atâta timp cât însuşi preşedintele Băsescu, în ultima vreme, a legat raportul MCV de Schengen.

USL doreşte aderarea la Schengen, rămâne un obiectiv important pentru România, însă ne vom canaliza energiile şi înspre alte zone de interes major, cum ar fi absorbţia fondurilor europene.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Săptămâna mondială de luptă împotriva glaucomului"

În săptămâna 10-16 martie 2013, în întreaga lume, este marcată lupta împotriva glaucomului. La nivel mondial, anul acesta se urmăreşte promovarea grupurilor de sprijin pentru pacienţii cu glaucom, cu scopul de a aduce la cunoştinţă importanţa detectării precoce şi a tratamentului pe tot parcursul vieţii pentru pacienţii deja infectaţi. Iniţiativa organizării Săptămânii Mondiale a Glaucomului datează din anul 2008 şi aparţine Asociaţiei Mondiale a Glaucomului şi Asociaţiei Mondiale a Pacienţilor cu Glaucom, reprezentând un real succes în ultimii cinci ani.

Glaucomul este un grup de boli oftalmologice care atacă nervul optic, calea care duce informaţiile vizuale de la ochi la creier. Dacă această afecţiune este netratată, degradează progresiv vederea şi duce la orbire. Nu există niciun simptom vizibil, persoana cu glaucom nu ştie, în 90% din cazuri, că orbeşte treptat.

Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, glaucomul este a doua cauză mondială a orbirii. Mai mult de 4,5 milioane de oameni sunt orbi din cauza glaucomului la nivel mondial, acest număr urmând să crească la peste 11 milioane până în anul 2020. Tratamentele medicamentoase şi operaţia pot opri sau încetini pierderea vederii determinate de glaucom, dar niciodată nu redau vederea iniţială. De aceea, detectarea cât mai devreme este esenţială pentru limitarea deprecierii vederii şi prevenirea evoluţiei către handicap sever sau orbire.

Având în vedere statisticile îngrijorătoare, consider mai mult decât necesară iniţierea unui program naţional de prevenţie derulat sub egida Ministerului Sănătăţii prin care să se introducă obligativitatea consultului oftalmologic în scopul unei identificări reale a gradului în care populaţia este afectată de glaucom. De asemenea, informarea cetăţenilor cu privire la riscurile pe care le presupune glaucomul este deficitară.

Personal, am marcat Săptămâna mondială a luptei împotriva glaucomului la Iaşi, prin participarea la emisiuni tematice televizate, articole informative publicate în cotidiene locale, precum şi prin organizarea unui screening oftalmologic pentru depistarea glaucomului, la Valea Lupului, pe 15 martie 2013, continuând astfel campania "Deschideţi ochii", campanie demarată de mine încă din perioada electorală.

Sunt convinsă că votul de încredere al ieşenilor nu poate fi şi nu se doreşte "răscumpărat" în acest fel. Îmi doresc să demonstrez însă o atitudine pe care vă mărturisesc că aş dori să o adopte şi ceilalţi colegi care au primit votul ieşenilor, indiferent de culoarea sau convingerile politice.

Revenind la tema declaraţiei politice, de la atenţia cu care ne tratăm lucrurile personale, până la asigurări împotriva furtului sau dezastrelor, toate fac parte din viaţa noastră de zi cu zi. Ne protejăm de furt în fiecare zi, însă există un hoţ care nu fură ceva ce putem cumpăra sau răscumpăra mai târziu, ne fură însăşi vederea. Este unul din cei mai alunecoşi, tăcut şi invizibil, atacă imediat şi progresiv, acest hoţ trebuie arestat înainte de a reuşi să facă rău.

În încheiere, propun Ministerului Sănătăţii includerea screeningului în vederea depistării precoce a glaucomului în rândul programelor naţionale.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Trebuie făcute eforturi pentru plata arieratelor. Administraţiile locale trebuie să fie mai flexibile".

Situaţia economică în care se află România este, în mare parte, şi rezultatul unor blocaje financiare importante generate chiar de stat. Atât administraţia centrală, cât mai ales administraţiile locale au datorii semnificative către mediul de afaceri privat. Aceste arierate sunt de ordinul miliardelor de euro şi afectează puternic capacitatea privaţilor de a-şi desfăşura activitatea. Ca firmă de construcţii, nu poţi aştepta ani de zile ca un drum construit sau o şcoală reabilitată să fie achitate. În condiţiile în care există în continuare un blocaj semnificativ pe piaţa creditelor bancare, aceste întârzieri de plată din partea statului au băgat şi pot băga în continuare o mulţime de firme în faliment. Nu poţi aştepta doi ani să se plătească un bun sau un serviciu livrat statului.

Probleme există atât la nivel central, cât şi la nivel local. Alocările suplimentare de fonduri pentru plata arieratelor în sănătate rezolvă doar parţial problema. Există şi alte zone unde administraţia centrală trebuie să plătească bunuri şi servicii de care a beneficiat în timpul guvernării PDL, care a lăsat Guvernului Ponta aceste datorii.

Problema cea mai mare este însă la nivelul administraţiilor locale, care au arierate de 1,18 miliarde de lei, mai ales la nivel de localităţi mai mici, care reuşesc să-şi acopere cu dificultate cheltuielile curente, salarii şi utilităţi, ce să mai vorbim de unele investiţii în infrastructură. Ca reprezentant al comunităţii şi deputat care are o relaţie foarte bună cu primarii din colegiul pe care îl reprezint, înţeleg problemele cu care se confruntă aceştia. Înţeleg faptul că banii nu le ajung pentru tot ceea ce ar dori să facă pentru oamenii care i-au ales. Înţeleg că, într-un moment, poate părea mai importantă introducerea de apă şi canalizare decât plata furnizorului de bunuri de papetărie, spre exemplu. Pe de altă parte, şi aceste cheltuieli trebuie plătite. Dacă firmele care au de încasat sume mari de la stat nu reuşesc să-şi primească banii, vor da faliment. Asta înseamnă o problemă mai mare: locuri de muncă mai puţine, taxe şi impozite mai mici încasate chiar de administraţiile locale, iar de datorii tot nu scapă, într-un final tot vor trebui să le plătească.

Fie şi numai din această perspectivă, susţin demersurile întreprinse de miniştrii Liviu Voinea şi Daniel Chiţoiu pe ideea plăţii arieratelor. Dacă vrem să avem creştere economică în 2013, atunci trebuie să mizăm pe mediul de afaceri privat. În această privinţă, statul, dacă nu poate să-i ajute, ar face bine să nu-i încurce. plata datoriilor este ceva firesc şi trebuie făcută mai devreme sau mai târziu. Deci, indiferent cât de problematică ar putea fi această plată a arieratelor pentru administraţiile locale, datoriile trebuie stinse.

Aş vrea să le aduc aminte reprezentanţilor administraţiilor locale că există şi un al doilea motiv important pentru care arieratele trebuie plătite: este poate cea mai importantă cerinţă a Fondului Monetar Internaţional. Dacă nu o îndeplinim, cu siguranţă, la şedinţa board-ului FMI din iunie nu va intra evaluarea acordului stand-by cu România, ceea ce ar putea fi un semnal foarte prost pentru ţara noastră. De unde acum ne împrumutăm la costuri extrem de scăzute - puţin peste 3% -, există şanse ca, fără să fim într-o relaţie de colaborare cu FMI, dobânzile aplicate ţării noastre să fie mult mai mari. Pierderea ar putea fi, deci, foarte consistentă şi nu cred că ne-o putem permite în acest moment. Ţara este stabilă din punct de vedere macroeconomic, dar situaţia economiei europene nu este foarte bună şi ne putem aştepta la un al doilea val al crizei.

Concluzia este, deci, foarte simplă: ordonanţa referitoare la plata arieratelor, propusă de miniştrii Chiţoiu şi Voinea, are un fundament economic substanţial şi aplicarea ei este absolut necesară. Ne place sau nu ne place, statul trebuie să înceapă să acţioneze responsabil şi să-şi plătească datoriile. Pe de altă parte, cred că Guvernul poate juca, la rândul său, un rol important în ajutorarea administraţiilor locale aflate în dificultate. Dacă lucrurile vor merge bine, cu siguranţă alocările către primării în vară, la rectificarea bugetară, vor fi mai mari şi se vor putea astfel acoperi mai uşor aceste arierate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Minciunile USL au picioare scurte"

Eliminarea coplăţii din sistemul sanitar, reducerea TVA-ului la 19% şi eliminarea taxei auto sunt promisiuni din campania electorală a USL.

Paradoxal, în Camera Deputaţilor toţi deputaţii USL au susţinut respingerea proiectelor mele legislative ce prevedeau chiar aceste lucruri.

Cei care au votat USL aşteaptă răspunsul la două întrebări: cât de mult afectează memoria puterea absolută şi dacă există cumva probleme de comunicare între parlamentarii majorităţii şi guvern?

Un lucru este cert: în mai puţin de o săptămână şi aceste trei promisiuni de campanie vor rămâne doar vorbe goale.

Întrucât punctul de vedere al guvernului privind aceste trei iniţiative legislative nu e menţionat, cer astăzi public guvernului Ponta precizarea poziţiei privind aceste proiecte de acte normative.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Haos pe piaţa forţei de muncă"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a citi o declaraţie politică cu privire la posturile vacante pe care Ministerul Muncii spune că le are, deşi premierul Ponta ameninţă cu austeritatea sistemului bugetar prin diminuarea cheltuielilor de personal cu 15%.

În timp ce ministerele, precum cel al muncii, pun în dezbatere proiecte prin care posturile vacantate ar urma să fie ocupate prin concurs, în timp ce parlamentarii puterii promovează proiecte care contravin acordului cu FMI, Guvernul USL se pregăteşte pentru tăierea cheltuielilor de personal cu 15%.

Ce facem cu acest haos? Ce să mai înţeleagă omul de rând? când au ales această guvernare au sperat la locuri de muncă, la pensii mai mari şi la salarii întregite. Acum, angajaţii bugetari, cu salariul reîntregit, se trezesc în stradă.

Singura explicaţie plauzibilă pentru tot acest haos managerial este că USL se pregăteşte să politizeze masiv administraţia publică, disponibilizând persoanele care nu au culoarea lor politică şi angajând în schimb politruci. Deja această situaţie a avut loc în mai multe inspectorate teritoriale de muncă, semn că USL va face din politizarea administraţiei singura măsură de stimulare a ocupării forţei de muncă în acest an. Cu alte cuvinte, singurele angajări se vor face sub acest guvern doar pentru cei cu carnet de partid PSD, PNL sau PC, în timp ce zeci de mii de români îşi vor pierde locurile de muncă.

Având în vedere aceste contradicţii flagrante, îi cer ministrului muncii să clarifice în mod particular situaţia posturilor vacante din sistem, având în vedere proiectul de lege privind ocuparea posturilor vacante şi anunţul premierului legat de tăierea cheltuielilor de personal cu 15%.

Guvernul USL produce haos pe piaţa forţei de muncă prin politici contradictorii şi care periclitează acordul cu instituţiile financiare internaţionale. Aceste politici aberante contravin acordului cu FMI, pentru că încalcă nivelul agreat al anvelopei bugetare şi pun presiuni suplimentare pe bugetul de stat. Fără acest acord cu FMI, România riscă să intre în derapaj economic, dar USL pare a asuma acest risc în numele României doar pentru a-şi satisface propria clientelă politică. Nu în ultimul rând, guvernul USL este într-o situaţie disperată, pentru că factura arieratelor din administraţia locală a crescut exploziv, de la 832 milioane lei, în decembrie 2012, la 1,18 miliarde lei în ianuarie 2013, deşi ne-am angajat în faţa FMI să reducem cu 85% aceste arierate la sfârşitul lui martie. Pentru a acoperi găurile baronilor locali USL care controlează acum peste 90% din judeţe, guvernul va disponibiliza şi va tăia salariile unor funcţionari care nu au nicio vină.

Domnul Dorel Covaci:

"Celebrarea zborului lui Traian Vuia la Montesson"

Am onoarea să readuc în faţa dumneavoastră numele marelui inventator român, Traian Vuia, cu prilejul celebrării a 107 ani de la efectuarea primului zbor mecanic.

Înfăptuirea zborului mecanic cu un aparat mai greu decât aerul constituia, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, o adevărată fascinaţie. Cel dintâi care s-a ridicat de la sol, numai prin forţa motorului său, realizând întâiul zbor mecanic din teoria tehnicii mondiale, a fost, în 1906, un bănăţean: Traian Vuia.

"Nu este o exagerare vorbind de aviaţiune la noi. Dar... nu trebuie să uităm niciodată, şi simt o mare mulţumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile sale mijloace (de bord) de la pământ a fost un român: Traian Vuia. De la primul zbor al lui Traian Vuia, în 1906, au trecut ani, şi de atunci aviaţiunea a făcut progrese" spunea Aurel Vlaicu, considerând primul zbor al omului (zborul românului Traian Vuia), la 18 martie 1906, un record istoric absolut.

Traian Vuia s-a născut în 1872, în localitatea Surducul-Mic, astăzi comuna Traian Vuia, din colegiul pe care îl reprezint. Încă din anii copilăriei, T. Vuia a fost fascinat de ideea de zbor. Şi-a improvizat un atelier, unde au prins contur tot felul de "jucării" destinate zborului.

Între 1884-1892, Traian Vuia s-a aflat la Lugoj, unde a urmat studiile liceale. În această perioadă a construit mai multe modele de aparate de zbor (machete), de tipul zmeelor. Cunoscător al limbilor maghiară şi germană, Vuia devine un adevărat minitehnic, construind mecanisme pe care şcoala nu le are în dotare, chiar şi o locomotivă de tren în miniatură, pusă în mişcare de forţa aburului. Într-o cuvântare ţinută la Academia Română, în anul 1954, Petru Groza face afirmaţia că: "...auzeam vorbindu-se în familie că exista un licean la Lugoj, (...), care vrea să zboare şi care mereu construia modele de avioane."

La Paris, pe 17 august 1903, i se eliberează brevetul pentru invenţia sa, "Aeroplanul automobile". Vuia a început construcţia "Aeroplanului automobile" în toamna anului 1903, după unii istorici, la începutul anului 1904, după alţii. Avionul realizat de el era primul din lume care, datorită roţilor pneumatice, urma să obţină o viteză orizontală, rulând pe sol, viteză care să permită executarea de către pilot a desprinderii acestuia de pământ, realizarea zborului şi aterizării. Acest eveniment s-a petrecut la 18 martie 1906, pe câmpul de zbor de la Montesson. Zborul este descris pe larg în revista "L'Aerophile": "...Aparatul se ridicase la circa 1 metru înălţime şi a parcurs cam 12 m în aer". Toate calculele inventatorului român se dovediseră corecte. Toate îndoielile erau înlăturate. Toţi scepticii aveau să amuţească. Un cunoscut istoric al aviaţiei avea să scrie peste decenii: "Traian Vuia a făcut ca bătrâna Europă să se deştepte. El este primul în timp." (René Chambe).

Soluţia savantului român a schimbat cursul evoluţiei aeronauticii mondiale, fiind adoptată de către ceilalţi pionieri ai aviaţiei, aflaţi în Franţa în acea perioadă, martori oculari ai experimentelor şi zborurilor sale. Traian Vuia a jucat un rol crucial în reorientarea creaţiei tehnice aeronautice către soluţii elaborate ştiinţific, care au dus la efectuarea primelor zboruri din lume cu aparate mai grele decât aerul, propulsate cu mijloace proprii de bord.

Înainte de zbor a fost visul zborului. Pe parcursul întregii existenţe a omenirii, el a căutat să se materializeze, dar nu a putut prinde viaţă decât în basme şi mituri populare. Dar a venit o zi când "toate zilele scurse s-au adunat ca într-un golf în această zi de spaţii imense", după cum însuşi marele inventator a conchis.

Mulţumim celor care nu l-au uitat şi, în memoria numelui său, să avem în vedere sprijinul pentru obiectivele investiţionale de interes pentru localitatea Traian Vuia, cea care l-a dat lumii pe reputatul om de ştiinţă.

Să sprijinim orice iniţiativă, publică sau privată, care contribuie la promovarea şi dezvoltarea domeniului ştiinţei şi tehnicii, a lărgirii cunoaşterii. Să aducem omagiu marelui inventator român, să ne mândrim cu acest compatriot de geniu!

Cu prilejul împlinirii a 107 ani de la efectuarea, de către Traian Vuia, a primului zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, va avea loc prima ediţie a Simpozionului Traian Vuia - pionier al aviaţiei mondiale. Manifestarea ştiinţifică este organizată de către Muzeul Banatului Timişoara, în colaborare cu Primăria Municipiului Lugoj, Primăria Comunei Traian Vuia şi Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii - filiala Timişoara, sub egida Consiliului Judeţean Timiş.

Domnul Dan Bordeianu:

"Intenţiile PDL de a depune o moţiune pe subiectul Schengen

- o mostră de ipocrizie politică"

Printre preocupările legate de alegerile interne, animate de intervenţia preşedintelui-jucător Traian Băsescu în competiţia politică internă, liderii PDL au găsit răgazul de a se ocupa de dosarul admiterii României în spaţiul Schengen, exprimându-şi intenţia de a depune o nouă moţiune simplă la Camera Deputaţilor. Prin această moţiune s-ar dori găsirea unui "vinovat de serviciu" pentru amânarea aderării ţării noastre la spaţiul Schengen, anticipată de declaraţia ministrului de interne german. PDL consideră că "singurul obstacol în aderarea României la Schengen este, în acest moment, Guvernul USL" din cauză că, vezi Doamne, avem probleme cu rapoartele MCV pe justiţie.

Din punctul meu de vedere, intenţiile PDL de a depune o moţiune pe tema "Schengen" reprezintă o mostră de ipocrizie politică. Cei care, acum, se află în opoziţie, au uitat declaraţiile belicoase pe care le făceau cu ceva timp în urmă la adresa Olandei, care condiţiona aderarea României la zona Schengen de reforma în domeniul justiţiei. Să ne reamintim poziţia fostului ministru de externe Baconschi, care ameninţa, prin 2011, că România poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE şi poate denunţa unilateral MCV-ul, dacă acesta va fi utilizat în tergiversarea admiterii României în Schengen. "Noi (PDL) am făcut progrese în reforma sistemului judiciar. Dacă ele nu sunt încurajate mai departe, într-o logică de cooperare, există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare, rămânând să informăm Comisia cu privire la progresele noastre în domeniul reformei justiţiei", declara ritos Theodor Baconschi.

În acelaşi context "diplomatic", iată ce declara preşedintele-jucător, Traian Băsescu, la începutul lui 2012: "Am remarcat abuzul Olandei. Îmi pare rău, nu Albiţa e poarta de intrare a ţigărilor, alcoolului şi a drogurilor în Europa. Şi nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia, nu România a legalizat consumul de droguri". Apoi, acelaşi preşedinte-jucător a instigat autorităţile vamale şi fiscale româneşti să declanşeze ceea ce presa europeană a numit eufemistic "blocada românească a lalelelor", referindu-se la controalele abuzive asupra TIR-urilor care importau flori şi seminţe din Olanda.

Prin urmare, cei care mai ieri se aflau la putere şi se răţoiau la Europa, acum ne dau nouă, Guvernului USL, lecţii despre cum să ne purtăm cu partenerii europeni. Curată ipocrizie, ar fi spus conu’ Iancu!

România a îndeplinit toate criteriile de aderare la spaţiul Schengen, conform acquis-ului în domeniu. Acest fapt a fost recunoscut de către toate statele membre şi stipulat în Concluziile adoptate de Consiliul JAI din 9 iunie 2011. România reafirmă poziţia sa de principiu că procesul de aderare la spaţiul Schengen nu depinde de alte criterii decât cele stipulate cu claritate în acquis. Totodată, la Consiliul European din 1-2 martie 2012, România a acceptat îndeplinirea unor măsuri suplimentare în domeniu, menite să consolideze încrederea partenerilor europeni în capacitatea sa de a-şi asuma statutul de membru Schengen. Aceste măsuri au fost implementate de România în totalitate, în termenii agreaţi, fapt recunoscut de Consiliul European din decembrie 2012.

Aderarea României la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv prioritar pe agenda de politică externă a guvernării USL, însă nu trebuie să supralicităm acest obiectiv politic în condiţiile în care partenerii noştri europeni impun condiţionalităţi suplimentare, care nu sunt stipulate în Tratatul de aderare a Bulgariei şi României la UE. Concentrarea Guvernului pe probleme de politică internă (investiţii, locuri de muncă, creştere economică) este mult mai importantă pentru români decât disputele politicianiste pe tema aderării la spaţiul Schengen.

Domnul Daniel Iane:

Majoritatea USL din Parlamentul României şi-a asumat, odată cu câştigarea alegerilor, una dintre cele mai importante misiuni de lucru: modificarea Constituţiei, astfel încât aceasta să fie în acord cu realităţile pe care le traversează cetăţenii şi statul român.

Rescrierea legii fundamentale începe printr-o amplă dezbatere publică, în care sunt implicaţi nu doar actorii politici, ci şi opinia publică, societatea civilă şi specialiştii consacraţi în domeniu.

Acest demers trebuie să pornească de la câteva lecţii extrem de importante pe care noi, toţi, le-am învăţat în ultimii patru ani.

În primul rând, nu trebuie să uităm că, în tot acest răstimp, România a trecut printr-o stare de conflict major în care puteri importante ale statului - executivă, legislativă sau judecătorească - s-au aflat în situaţii contradictorii. Reforma statului, atât de mult clamată de către Preşedinte Băsescu, trebuie să treacă de la declaraţiile de intenţie la acţiuni concrete. Astfel, este imperios necesar să se elimine situaţiile conflictuale între puterile statului, pentru că, altfel, veşnicul perdant este cetăţeanul român.

În egală măsură nu trebuie să uităm că prin acest demers trebuie să ne asumăm lucruri cu adevărat importante care preocupă societatea românească. Este nevoie să introducem un cadru care să ofere predictibilitate pe marile domenii de interes - social, economic sau electoral -, cu legi care nu schimbă peste noapte regulile jocului. Definirea clară a responsabilităţilor şi a atribuţiilor ce revin pentru fiecare formulă instituţională şi actor de decizie publică ar trebui să fie un punct obligatoriu în cuprinsul noii Constituţii.

De asemenea, este nevoie să întărim responsabilitatea aleşilor faţă de cei care i-au ales. În momentul de faţă un parlamentar care este ales pe listele unui partid îşi termină mandatul trecând, uneori, prin întreg spectrul politic, astfel încât cetăţeanul nu numai că nu se mai simte reprezentat, dar se poate trezi în situaţia în care votul său a fost deturnat chiar către cei pe care îi consideră adversari politici.

Toate acestea sunt doar câteva dintre marile principii de la care ar trebui să pornească procesul de revizuire a Constituţiei. Dezbaterile pe temea legii fundamentale ar trebui să fie purtate în interesul strict al cetăţeanului şi statului român, lăsând în urmă conflictele şi interesele politice secundare.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"România nu este o ţară de mâna a doua"

Prin prezenta declaraţie politică, doresc sa trag un semnal de alarmă cu privire la statutul de ţară de mâna a doua, statut ce îi este atribuit tot mai des ţării mele, în actualul context politic european.

Politica externă a României intră direct în atribuţiile constituţionale ale preşedintelui ţării, domnul Traian Băsescu. Cu toate acestea, preşedintele nu a avut un rol activ şi nu s-a implicat suficient de mult în procesul de aderare a României la spaţiul Schengen, acesta preferând mai degrabă să stea pe margine, să critice şi să pună eventualul eşec al aderării în spatele actualei puteri şi, în mod explicit, asupra guvernului Ponta. În acest context, principalul adversar al aderării României la spaţiul Schengen pare a fi însuşi preşedintele Traian Băsescu. Atitudinea acestuia nu este demnă de demnitatea pe care o are, Traian Băsescu nu mai pare a fi preşedintele-jucător, cum îi plăcea să se autodenumească în trecut, ci, mai degrabă, un simplu jucător de rezervă, ce încă speră că va mai fi vreodată introdus în joc.

Totodată, îmi exprim susţinerea vizavi de atitudinea corectă, reflectată în declaraţia ministrului de externe, Titus Corlăţean, cu referire la procesul de aderare al României la spaţiul Schengen. Astfel, la rândul meu, subliniez faptul că România trebuie să-şi păstreze deschiderea faţă de aderarea la spaţiul Schengen, însă, în condiţiile unei eventuale amânări, trebuie să dăm dovadă de fermitate în negociere şi să respingem orice tentativă de amânare a deciziei.

Poporul român s-a săturat de politica de discriminare practicată de tot mai multe ţări europene şi are nevoie de suport din partea factorilor decidenţi în stat, pentru a le proteja interesele, integritatea şi, nu în ultimul rând, demnitatea. De-a lungul timpului, România s-a dovedit a fi un partener credibil şi loial pe plan internaţional.

Sub egida NATO, România s-a implicat activ în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, unde 21 de militari români şi-au pierdut viaţa, iar alţi 71 au fost răniţi, în primii 10 ani de la aderare. Deşi România şi-a asumat responsabilitatea ce derivă din rolul de actor de bază în lupta împotriva terorismului, românii nu se bucură de aceleaşi privilegii ca alţi cetăţeni ai Uniunii Europene: în prezent, românii au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul SUA. Din această problematică derivă întrebarea: a meritat sacrificiul şi contribuţia militarilor români, a celor care şi-au părăsit ţara şi familiile pentru a lupta pe câmpul de luptă?

Un alt exemplu care atestă faptul că România nu se bucură de un tratament egal cu cel al altor state membre ale Uniunii Europene este dat de gradul de acces al românilor pe piaţa forţei de muncă. Deşi, în teorie, Uniunea Europeană este un spaţiu liber, în care forţa de muncă poate să circule liberă, acest lucru nu se aplică şi României. Mai multe state membre UE au restricţionat accesul pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari, invocând, cel mai adesea, argumente ridicole, criza economică şi protejarea astfel a pieţei forţei de muncă din fiecare stat membru, fiind doar două dintre acestea.

Îmi exprim, de asemenea, dezacordul puternic faţă de ideea existenţei unei legaturi între raportul MCV şi aderarea României la spaţiul Schengen. Nu se poate pune în discuţie o condiţionare a aderării în Schengen prin prisma raportului MCV, aceasta fiind doar o modalitate practicată chiar de unele state europene pentru a tergiversa procesul de aderare. Din păcate, această motivaţie este folosită şi de liderii opoziţiei, care pun mascarea incompetenţei guvernării PDL mai presus de interesele cetăţenilor români.

În acest context, românii au nevoie să-şi recapete încrederea în ei înşişi şi să se reconsidere un popor de primă mână. Şi acest lucru nu se poate face decât prin impunerea în faţa partenerilor europeni, care trebuie să-şi reanalizeze poziţia faţă de România şi să respecte condiţiile şi principiile europene în aceeaşi manieră în care noi am făcut-o. Vrem să fim consideraţi o naţiune europeană puternică, un partener egal, uniţi fiind de aceleaşi valori şi tradiţii europene.

Domnul Mircea Man:

"Sub guvernarea USL - o Românie în derivă"

Lupta împotriva lui Traian Băsescu şi ura multor români "hrănită" la pieptul USL-ului au contribuit la o victorie covârşitoare a USL-ului la alegerile parlamentare de anul trecut, alegeri câştigate de aceştia fără prea mare efort, ci doar prin minciuni şi promisiuni fără acoperire. Care este totuşi contribuţia şi rezultatul muncii acestei majorităţi, cum a îmbunătăţit viaţa românilor de zi cu zi? Răspunsul îl resimt românii la piaţă, la circa financiară, în scoli, în spitale, pe drumuri şi în instituţiile publice. O viaţă mai grea? o viaţă mai săracă.

Majoritatea statelor europene au făcut eforturi pentru relansarea economică şi au reuşit, însă România stagnează, atât pe plan economic, cât şi social.

Stimaţi guvernanţi USL, nu v-aţi ţinut deloc promisiunile din campania electorală! Grija dumneavoastră primordială a fost împărţirea ministerelor, pe care le-aţi secţionat pentru a-i mulţumi pe toţi, a secretarilor de stat şi a şefilor de agenţii continuând cu lupta pe deconcentrate şi planuri mari, foarte mari pentru revizuirea Constituţiei şi marea regionalizare, care nu prea ştim ce va aduce nou românilor.

Unde sunt miile de locuri de muncă promise? Oare ce aţi realizat? O criză economică care nu a făcut altceva decât să gonească investitorii, nefăcând nimic, dragi colegi de la putere, pentru a stimula apetitul acestora pentru România.

Cunoaştem teoria care arată că, între promisiuni şi acţiunea guvernamentală există o mare diferenţă, dar dumneavoastră continuaţi să daţi vina pe "greaua moştenire" neonorând nimic din ceea ce aţi promis. Vă angajaţi în gura mare că relansaţi economia şi că o să menţineţi deficitul bugetar în limitele stabilite de Uniunea Europeană. Obiectivele sunt mari, însă deja nimeni nu mai crede că puteţi realiza ceva bun pentru români.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Munca la negru, de neoprit!"

Guvernul USL doreşte cu ardoare să reducă munca "la negru" şi să întărească disciplina fiscală, dar de la declaraţii şi până la fapte este cale foarte lungă, şi mă întreb: oare ce primim zi de zi? Promisiuni şi minciuni care nu dau rezultate favorabile pe termen lung. Statisticile ne arată că, la sfârşitul anului 2012, rata de ocupare a populaţiei apte de muncă (cu vârstă între 20-64 de ani) era de doar 65%, totalul populaţiei active fiind de 10.145.000 persoane, iar aproximativ 1,9 milioane de români continuă să muncească fără forme legale.

Perspectivele anului 2013 nu sunt deloc optimiste. Situaţia economică a României este în scădere, iar acest lucru se pare că nu dă guvernanţilor niciun fel de coşmaruri. Rata şomajului are tendinţa de creştere, cei care doresc să muncească probabil că vor mai avea de aşteptat din păcate, iar specialiştii în recrutare, care analizează piaţa muncii, spun că 2013 nu este diferit de anul trecut.

Munca "la negru" continuă să domine economia românească, chiar dacă legea sancţionează aspru acest flagel. Deja amenzile usturătoare nu îi mai sperie pe angajatorii care continuă să încalce legea, iar sărăcia îi determină pe angajaţi să accepte orice formă de angajare, chiar şi pentru un loc de muncă prost plătit.

Din păcate, responsabilitatea dezvoltării acestui flagel al muncii la negru o au atât autorităţile, cât şi angajatorii şi angajaţii care fac înţelegeri tacite, munca la negru reprezentând până la urmă un furt, un prejudiciu pentru finanţele publice. Deşi responsabilitatea este împărţită, vina aparţine exclusiv guvernanţilor care nu dezvoltă mecanisme eficiente de combatere a muncii la negru, fie că vorbim despre înăsprirea controalelor, sau despre adoptarea unor măsuri fiscale de natură să încurajeze scoaterea la suprafaţă a economiei subterane.

Unde sunt, domnilor guvernanţi, campaniile atât de necesare în această perioadă de informare şi de schimbare a atitudinii faţă de munca cinstită? Care sunt modalităţile şi acţiunile demarate de USL pentru combaterea muncii la negru?

Şi în judeţul Călăraşi acest fenomen este îngrijorător şi dă bătaie de cap autorităţilor, iar inspectorii ITM continuă să dubleze verificările şi controalele la agenţii economici, pentru conştientizarea riscurilor şi sancţiunilor dure ale legii, la care se expun zi de zi.

Cum veţi reuşi, domnilor guvernanţi de la USL, să combateţi munca "la negru", să creaţi locuri de muncă aşa cum aţi promis, în condiţiile în care prin toate măsurile promovate până acum aţi ignorat şi desconsiderat investiţiile? Ce măsuri, ce politici şi ce programe aveţi de gând să implementaţi pentru a stimula creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă neocupate din economia românească? Guvernaţi şi dumneavoastră, domnilor de la USL? Incapacitatea guvernului USL de a trece peste toate dificultăţile crizei economice, dezastrul economic provocat doar de ambiţia din vara anului trecut pentru suspendarea preşedintelui nu au condus decât la creşterea neîncrederii în statul de drept din România, la creşterea sărăciei românilor, dar şi la exodul multor investitori străini din ţara noastră.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Viitorul irigaţiilor se află în mâinile noastre"

Sistemele de irigaţii, ca şi celelalte lucrări de îmbunătăţiri funciare, trebuie reabilitate şi trebuie să reintre în acţiune, dar numai acolo unde se justifică economic şi vine în avantajul, în primul rând, al fermierului.

Deţinem milioane de hectare de soluri bogate, cu culturi diversificate, dar ce rost au toate acestea dacă nu ştim şi nu vrem să le udăm corespunzător în perioadele toride din vară, din lipsa unor strategii în domeniu. În loc să irigăm cca 1 milion de ha, România irigă în anii cei mai buni 240.000 ha.

De ce a fost devastat sistemul de irigaţii? Câţi bani s-au investit până acum în acest sistem fără succes ? Sunt întrebări pe care nu şi le-a pus nicio guvernare de la începerea dezastrului în domeniu.

Alte popoare fac din deşert un adevărat paradis, iar noi nu putem să îngrijim pământul pe care îl avem de la bunicii noştri pentru a ne susţine economia, şi nu pentru a ne împrumuta de la FMI, Uniunea Europeană şi Banca Mondială.

Se cunoaşte că au fost înfiinţate peste 450 de organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI-uri) şi federaţii de organizaţii ale utilizatorilor de apă, care au preluat peste 1,2 milioane de ha, şi că a crescut interesul acestora pentru punerea în valoare a amenajărilor de irigaţii preluate.

De asemenea, se cunoaşte şi faptul că amenajările de irigaţii au fost preluate într-un stadiu fizic care necesita lucrări de reabilitare, atât a staţiilor de pompare, cât şi a amenajărilor interioare formate din canale deschise şi conducte îngropate sub presiune.

Având în vedere că activitatea de irigaţii constituie o prioritate pentru agricultura românească, Guvernul actual trebuie să susţină sectorul cu următoarele măsuri:

1. Încadrarea livrării apei de irigaţii către federaţii şi organizaţii în activităţi economice (TVA deductibil);

2. Alocarea de sume din partea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice pentru menţinerea, în perioada secetei, a apei în canalele de irigaţii, pentru menţinerea biodiversităţii;

3. Predarea infrastructurii interioare de irigaţii, care este în proprietate publică a statului, organizaţiilor, pentru a beneficia de accesarea Măsurii 125 a1.

Viitorul irigaţiilor se află în mâinile noastre şi noi putem să contribuim la schimbarea acestuia investind în soluţii pentru irigarea solului românesc.

Domnul Ioan Bălan:

"Integrarea în Schengen - un eşec previzibil al USL"

Nu ştiu cine ar mai fi avut vreo speranţă ca partenerii noştri europeni să se arate îngăduitori, în cadrul Consiliului JAI din 7 martie, faţă de un guvern şi o ţară care au zguduit din rădăcini valorile democraţiei europene în anul 2012. Nici măcar statele din care prim-ministrul şi preşedintele Senatului s-au întors glorioşi, din ultimele vizite oficiale, nu s-au lăsat păcălite de lupul îmbrăcat în piele de oaie. Mai mult, după nefericita experienţă a României, condusă de Guvernul USL, oficialii europeni doresc să înăsprească atât criteriile de aderare la Uniunea Europeană, cât şi integrarea în anumite politici sectoriale, cum este şi Schengen.

Ceea ce putem afirma cu certitudine este că Uniunea Social Liberală a compromis drumul integrării României în spaţiul Schengen, un drum pe care Uniunea Social Liberală nu trebuia decât să se abţină la a ameninţa statul de drept şi instituţiile fundamentale ale statului.

Uniunea Social Liberală a compromis investiţii uriaşe, de peste un miliard de euro, făcute în plină criză economică, din banii românilor şi fonduri europene, pentru securizarea frontierelor şi modernizarea sistemelor informatice de securitate.

Uniunea Social Liberală a compromis peste doi ani de eforturi diplomatice şi dialoguri bilaterale cu partenerii europeni, care, la începutul anului 2012, în unanimitate, acceptau aderarea noastră în acest spaţiu de libertate, chiar şi în două etape succesive, în decursul anului 2012.

Însă, chiar şi în ceasul al doisprezecelea, Uniunea Social Liberală nu conteneşte să atace Uniunea Europeană, să bată cu pumnul în masă şi să promoveze o politică profund antieuropeană.

În faţa unui eşec de asemenea proporţii, un guvern responsabil ar fi trebuit să caute soluţii şi să acţioneze în interesul tuturor românilor. În schimb, Uniunea Social Liberală bate din nou cu pumnul în masă şi afirmă că "aşa cum am trăit până acum, putem trăi şi în continuare fără Schengen!". Este aceeaşi politică cu care au început guvernarea şi în care afirmau răspicat "Cine e Bruxelles-ul ăsta, care ne spune nouă ce să facem?!".

Aşa înţelege Guvernul USL apartenenţa noastră la Uniunea Europeană, ignorând total beneficiile pe care le-ar aduce integrarea în Schengen pentru economia României, pentru transportul de mărfuri, pentru securitatea internă a fiecărui cetăţean.

Votul de încredere covârşitor al românilor pentru USL de anul trecut se transformă azi în mulţumirea guvernului prin: falimente şi disponibilizări, creşteri de preţuri şi taxe, îndepărtarea noastră de Uniunea Europeană, masacrarea Legii educaţiei naţionale, presiunile constante asupra justiţiei... şi lista promisiunilor electorale călcate în picioare poate continua.

Domnul Ioan Axente:

"15 martie 2013 - «Acum! Justiţie pentru consumatori»"

La data de 15 martie 1962, J.F.Kennedy, preşedintele SUA, rostea către Congres un mesaj legat de drepturile consumatorilor, susţinând existenţa a patru drepturi fundamentale ale acestora:

1. dreptul la securitate;
2. dreptul la informare;
3. dreptul de a fi ascultat;
4. dreptul de a alege produse şi servicii.

   Momentul 15 martie 1962 a fost considerat un moment istoric, al naşterii mişcării consumatoriste mondiale. Mai târziu Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori a declarat ziua de 15 martie - Ziua mondială a drepturilor consumatorilor.

   Cele patru drepturi fundamentale ale consumatorilor au fost extinse de Organizaţia Internaţională a Consumatorilor la opt drepturi, la cele patru adăugându-se:

5. dreptul la despăgubire;
6. dreptul la un mediu înconjurător sănătos;
7. dreptul la asigurarea necesităţilor şi nevoilor vitale;
8. dreptul la educare.

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost prima dată marcată în 1983 şi a devenit de atunci o ocazie importantă pentru mobilizarea cetăţenilor.

Realizând importanţa recunoaşterii şi garantării drepturilor consumatorilor, ONU a adoptat, în anul 1985, prin Rezoluţia nr.39/248/1985: "Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor".

În conformitate cu acest document internaţional, fiecare guvern trebuie să stabilească priorităţile lui proprii pentru protecţia consumatorilor, potrivit condiţiilor economice şi sociale ale ţărilor şi cu nevoile populaţiei, fără însă a uita de costurile şi beneficiile măsurilor propuse.

ONU consideră că principiile directoare privind protecţia consumatorului au următoarele obiective:

1. să ajute ţările la realizarea şi menţinerea unei protecţii corespunzătoare a consumatorului;
2. să faciliteze producerea şi distribuirea de produse corespunzătoare nevoilor şi cererilor consumatorilor;
3. să încurajeze niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi distribuţia produselor şi serviciilor către consumatori;
4. să ajute la ţinerea sub control a practicilor abuzive;
5. să promoveze cooperarea internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;
6. să asigure dezvoltarea pieţei produselor şi serviciilor, care să asigure consumatorilor acces la o gamă variată de produse şi servicii.

Pornind de la aceste realităţi şi necesităţi, impuse de legile şi mecanismele economiei de piaţă, România a adoptat, în august 1992, legea de bază în domeniul protecţiei consumatorilor - Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, act normativ considerat piatra de temelie a acestui domeniu, care consacră şi drepturile de bază. Problematica drepturilor de bază ale consumatorilor este reglementată în România prin Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În România sunt recunoscute următoarele drepturi de bază ale consumatorilor:

1. dreptul la protecţia vieţii, sănătăţii, securităţii;
2. dreptul la protecţia intereselor economice;
3. dreptul la informare;
4. dreptul la educare;
5. dreptul de acces neîngrădit la pieţele de produse şi servicii;
6. dreptul la despăgubire;
7. dreptul la reprezentare.

Deşi nu este reglementat expres în O.G. nr. 21/1992 ca drept principal al consumatorilor, considerăm că, în România, este recunoscut ca drept de bază, prin art.35 din Constituţia României, şi dreptul la un mediu înconjurător sănătos.

În fiecare an, Consumers International, ca organizaţie internaţională a asociaţiilor de consumatori, este preocupată ca "15 Martie - Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor" să aibă ca dezbatere o temă globală unică, de actualitate pentru consumatori.

În acest an, interesul deosebit al consumatorilor este legat de justiţie, de gradul de acoperire a pieţei prin legislaţia adoptată în domeniul protecţiei consumatorilor, de problemele cu care consumatorii se pot confrunta, cât şi de accesul la justiţie al acestora. Astfel, tema propusă de Consumers International pentru marcarea evenimentului este: "Acum! Justiţie pentru consumatori".

Doamna Maria Grecea:

"Rolul femeii în politică"

În actualul context social, femeia a reuşit să obţină un alt statut în societate. Femeia contemporană este confruntată cu alte aspecte decât cele specifice vechii mentalităţi, şi anume problematica rolurilor sale multiple: de mamă, de soţie, de femeie de carieră şi, nu în ultimul rând, de lider în societate.

Ziua de 8 martie a constituit un moment extraordinar pentru a scoate în evidenţă importanţa femeilor în societate, precum şi în dezvoltarea ei.

Responsabilităţile femeii în societatea modernă sunt complexe, iar femeia modernă trebuie să realizeze un echilibru permanent între îndatoririle de mamă, de soţie şi cu dorinţa de a fi împlinită profesional, de a fi implicată activ în viaţa publică, în administraţie sau în viaţa politică.

Consider că este momentul în care arătăm societăţii că femeia reprezintă un factor de decizie în tot ceea ce înseamnă viaţa comunităţii.

PP-DD sprijină implicarea femeilor în viaţa politică, după cum se ştie, preşedintele PP-DD este o doamnă - Simona Man - iar grupul parlamentar are un procent de 18% femei. De reţinut este faptul că în mandatul 2008-2012, Parlamentul României avea un procent de 9% femei, iar în acest mandat avem 11% (asta datorită componenţei Grupului parlamentar PP-DD), în condiţiile în care Parlamentele altor ţări din Europa au un procent cuprins între 19-27%.

De asemenea, sunt interesată să organizez o serie de dezbateri în care să fie tratate teme care vizează în mod direct femeia: egalitatea de şanse şi gen, sancţionarea oricăror forme de discriminare a femeii, femeia-lider, femeia în familia modernă.

Ca deputat, consider că modernizarea cadrului legislativ din domeniu trebuie să reprezinte o prioritate pentru întreaga clasă politică, mai ales în contextul orientării spre o societate cu adevărat europeană.

Ca prim demers, am în vedere modificarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, pentru a spori eficienţa şi aplicabilitatea acesteia în contextul actual şi alinierea acestui instrument juridic cu prevederi similare din legislaţia altor state europene.

Mai mult, doresc să supun atenţiei şi posibilitatea de a reglementa juridic o reprezentare mai eficientă a femeii în viaţa politică, prin instituirea unei norme minimale de reprezentare în structurile administrative şi decizionale.

Domnul Ion Diniţă:

"Rezolvarea problemei retrocedărilor, un demers îndelung aşteptat de români"

Intenţia Guvernului USL de a-şi asuma răspunderea în faţa Parlamentului pe marginea proiectului de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate este lăudabilă şi necesară. Vorbim despre o problemă rămasă nerezolvată de toate guvernele care au condus România după 1989, iar legislaţia adoptată în acest sens nu a condus decât la acumularea a milioane de euro datorii, care vor trebui decontate de către statul român. Cu toate că USL are o majoritate covârşitoare în Legislativ, angajarea răspunderii Guvernului poate constitui un moment de solidaritate interpartinică, având în vedere partea de vină pe care o au toate partidele care au legiferat aspecte privitoare la despăgubiri. De altfel, fac un apel public către formaţiunile politice parlamentare să înţeleagă acest demers la adevărata sa dimensiune şi să fie de acord cu Executivul, pentru a readuce normalitatea din prisma retrocedărilor. Scopul Guvernului este ca, într-o perioadă de timp dictată de potenţialul bugetar, să mulţumească victimele României postdecembriste, iar păgubiţii să intre în posesia bunurilor avute prin retrocedare în natură sau, după caz, să-şi primească sumele compensatorii pentru averile lor pierdute.

Proiectul de lege prevede că foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură să primească puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le pot preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 10% pe an din suma punctelor. De asemenea, vor fi menţinute principiile pentru"restituire în natură, reeşalonare, impozitarea celor care au drepturi litigioase". Potrivit documentului, foştii proprietari de imobile naţionalizate ale căror dosare au fost deja soluţionate de stat vor primi despăgubiri în numerar în termen de trei ani, începând cu ianuarie 2014, în tranşe anuale egale.

Problema restituirilor trebuie odată şi odată finalizată, din cel puţin două motive principale. În primul rând, România nu îşi poate permite la nesfârşit să nu soluţioneze aceste litigii, deoarece fiecare zi este importantă pentru foarte mulţi dintre păgubiţi, mă refer la cei în vârstă, care şi-au pierdut speranţa de a mai intra în posesia bunurilor confiscate. În al doilea rând, suntem şi sub presiunea termenului de 12 aprilie 2013 dat de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), care obligă statul român să ia măsuri pentru remedierea problemei retrocedărilor.Consider că Parlamentul trebuie să dea dovadă de maturitate politică şi raţiune în abordarea acestui subiect, fără îndoială delicat, cu atât mai mult cu cât în discuţie se află munca şi viaţa a mii de români.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Blocajul restituirii proprietăţilor trebuie eliminat odată pentru totdeauna"

Guvernul USL consideră că problema blocajului restituirii proprietăţilor din România nu mai poate fi tergiversată la nesfârşit, ţinând cont şi de faptul că există deja la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nenumărate procese pe rol în această privinţă.

Problema regimului juridic de restituire a proprietăţilor există în România de peste 20 de ani şi, de aceea, noi, atât parlamentarii, cât şi Guvernul USL, considerăm că trebuie să punem capăt acestui cerc vicios creat şi întreţinut nepermis de mult de către fostele guverne ale PDL.

Credem că se impune în acest moment regândirea legii restituirii proprietăţilor, în condiţiile în care birocraţia uriaşă existentă în prezent, dar şi numărul ridicat de procese la CEDO fac absolut necesară atât modernizarea, cât şi clarificarea acestei legi, dându-i astfel posibilitatea de a-şi transpune într-adevăr efectele juridice.

Nepăsarea aşa-zişilor foşti guvernanţi de dreapta, care timp de patru ani nu au făcut nici cel mai mărunt gest pentru a repune pe făgaşul normal acest subiect, a adus statul român în situaţia în care acesta îşi administrează ineficient şi cu mare dificultate fondul imobiliar, fiind practic pus în imposibilitatea de a colecta la bugetul local veniturile cu titlu de chirie.

În actuala formă a legii, acţiunile în evacuare se finalizează prin hotărâre irevocabilă, în cel mai fericit caz, după 2-3 ani, însă pretenţiile financiare rezultate din ocuparea abuzivă sunt imposibil de recuperat, pe motivul că persoana fizică sau juridică abuzivă se află în incapacitate de plată.

În acest fel, bugetul local este prejudiciat pe parcursul acestor ani de încasarea unor venituri bugetare cu titlu de despăgubiri.

Din acest motiv, Guvernul USL îşi propune, prin noua lege, să soluţioneze aceste probleme şi să reglementeze în mod clar modul şi perioada de acordare a despăgubirilor.

Mă întreb, ce-i mai califică oare ca fiind de dreaptape domnul Boc, pe domnul Ungureanu sau pe domnul Băsescu dacă, atât timp cât au avut guverne, au tratat dreptul de proprietate cu cea mai mare indiferenţă şi nu au luat nicio măsură care să clarifice problemele din domeniul restituirii proprietăţilor?

Ba, mai mult decât atât, dumnealor ştiau foarte bine faptul că, încă din octombrie 2010, CEDO pronunţase prima hotărâre pilot împotriva României, care suspenda practic cauzele asemănătoare de pe rolul CEDO şi obliga astfel statul român ca în termen de 18 luni să ia măsuri pentru remedierea problemei retrocedărilor, dar nu au mişcat niciun deget în acest sens.

Sau... pardon! Să nu cumva să uităm că a existat, totuşi, o sclipire pe firmamentul guvernărilor PDL: ideea magnifică a marelui reformator al dreptei româneşti, domnul MRU, care propunea plafonarea la 15% a despăgubirilor pentru casele naţionalizate! Cam la atât se rezumă unicul program de dreapta al stângacilor portocalii, în privinţa garantării proprietăţii: la impunerea unor măsuri exclusiv comuniste...

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Traian Băsescu va relua în Parlament temele sale propagandistice"

Preşedintele Traian Băsescu a solicitat - şi, instituţional, conducerea parlamentului a acceptat - să se adreseze senatorilor şi deputaţilor. Nu trebuie să fii analist politic pentru a ghici conţinutul discursului preşedintelui.

Cu siguranţă, Traian Băsescu va dramatiza problema Schengen şi va arunca din nou vina pentru menţinerea în guvern a unor miniştri pe care domnia sa îi consideră corupţi (nu este pentru prima dată când Traian Băsescu se substituie instanţelor de judecată), pe superimunitatea parlamentară (existentă doar în imaginaţia domniei sale şi în media care îl susţine) şi, în ultimă instanţă, pe ceea ce a inventat şi a transmis Bruxelles-ului propaganda portocalie, adică lovitura de stat din 2012. Totodată, Traian Băsescu va reaminti senatorilor şi deputaţilor că este singurul din ţară care se pricepe la probleme internaţionale şi că este singurul care ştie ce trebuie făcut.

Va fi reluată şi tema întârzierii numirii procurorilor - şefi, întârziere care i se datorează exclusiv -, va pune pe tapet imixtiunea politicului - cu aluzie directă sau indirectă la USL în "lovitura de la CSM" -, o altă temă inventată în laboratoarele de intoxicare şi manipulare.

În sfârşit, Traian Băsescu va cere senatorilor şi deputaţilor să pornească revizuirea Constituţiei de la rezultatele referendumului din 22 noiembrie 2009.

Acestei probleme merită să-i acordăm o atenţie ridicată. Toată lumea ştie că referendumul din 22 noiembrie 2009 a fost organizat în scop propagandistic de Traian Băsescu pentru a-şi maximiza şansele de a intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale.

De asemenea, toată lumea ştie că întrebările de pe buletinul de vot au fost puse incorect, şi una dintre ele chiar neconstituţional: Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România? era din start o întrebare direcţionată în care se regăsea şi răspunsul. Şi, evident, electoratul a răspuns masiv "da". Ce s-ar întâmpla dacă era pusă următoarea întrebare: "Sunteţi de acord cu eliminarea tuturor taxelor şi impozitelor?" Sau o întrebare de genul: "Vreţi să fie desfiinţat Parlamentul?" Am fi avut evident la ambele întrebări acelaşi răspuns masiv "da".

Întrebarea referitoare la Parlamentul unicameral a fost însă şi una neconstituţională, pentru simplul motiv că a fost pusă într-un referendum consultativ o întrebare/o temă care ţine de revizuirea Constituţiei şi care ulterior adoptării de Parlament a proiectului de revizuire se supune aprobării prin referendum cu rezultat obligatoriu. Aşa cum la un referendum consultativ nu poate fi pusă o întrebare de genul: "Sunteţi de acord ca preşedintele ţării să-şi dea demisia?" (pentru că este o întrebare/temă de resortul unui referendum cu rezultat obligatoriu de demitere al preşedintelui) sau o întrebare de genul: "Sunteţi de acord ca mandatul preşedintelui să fie de 6 ani?" (pentru că este o întrebare/temă de resortul unui referendum cu rezultat obligatoriu de revizuire a Constituţiei), nici cea referitoare la bicameralism, repet, temă de revizuire a Constituţiei, nu putea fi pusă la un referendum consultativ. Din păcate, după mai bine de 3 ani de zile, Traian Băsescu nu doreşte să recunoască faptul că referendumul din 2009 a fost unul propagandistic şi unul incorect. De asemenea, Traian Băsescu ignoră faptul că rezultatul unui referendum consultativ nu este obligatoriu şi că aceste probleme se reglementează prin lege, şi nu prin revizuirea Constituţiei.

Totuşi, Traian Băsescu va insista şi mizează poate şi pe faptul că, printr-un abuz de drept, câţiva judecători ai Curţii Constituţionale au încercat să sugereze în dispozitivul prin care au respins Legea uninominalului într-un singur tur de scrutin că rezultatul ar fi obligatoriu, deşi au recunoscut că în Constituţie nu există o prevedere în acest sens.

Nu în ultimă instanţă, Traian Băsescu mai ignoră un aspect extrem de important: pentru viitorul exerciţiu bugetar european, este necesară şi o Cameră parlamentară a regiunilor. Dar, aşa cum a dovedit în ultimul timp, pentru Traian Băsescu interesul naţional nu contează, ci doar interesul său personal.

Doamna Camelia Khraibani:

"Afirmarea femeii în viaţa publică: între carieră şi păstrarea feminităţii"

Prezenta declaraţie politică vine in aceste prime zile ale lunii martie când celebrăm atât mărţişorul, cât şi ziua dedicată femeilor. De multe ori în dezbaterile publice şi în viaţa socială s-a ridicat întrebarea dacă femeile pot îmbina preocuparea şi interesul pentru o carieră profesională sau politică şi cerinţa de bază de a fi mamă şi de a-şi păstra caracterul feminin. Evident că nu sunt uşor de îndeplinit aceste multiple roluri publice şi materne, dar dilema a fost rezolvată de mult timp, aşa că femeile din toată lumea şi cele din ţara noastră au demonstrat cu prisosinţă că se poate să ai şi o carieră profesională sau politică strălucită, şi o familie fericită.

Cred că o dovadă în acest sens sunt şi cele 60 de femei, colege parlamentar, 13 senatoare şi 47 de deputate, dacă am reuşit să le număr exact, pe care le salut cu drag şi le urez mult succes pe ambele planuri. Când vorbim de 60 de femei parlamentar, la o primă apreciere par destul de multe, dar să nu uităm că, în această legislatură, Parlamentul României cuprinde un număr mai mare de parlamentari, din care totuşi femeile nu reprezintă decât 10%. Însă de data aceasta aş vrea să văd partea plină a paharului şi să apreciez că este un semnal bun. O parte din femeile parlamentar conduc structuri parlamentare, cum sunt cele de preşedinţi de comisii de specialitate, sau ocupă funcţii de conducere în grupurile parlamentare din care fac parte. Regret totuşi că în Birourile Permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, printre preşedinţii, vicepreşedinţii, chestorii şi secretarii acestor foruri de conducere nu a fost cuprinsă nicio doamnă senator sau deputat, ca membru de drept. Sperăm ca în sesiunile următoare să îmbunătăţim structura pe acest criteriu, astfel ca mai multe doamne să fie promovate în conducerea Parlamentului.

Un semnal la fel de pozitiv avem şi dinspre Guvern, în care din 17 miniştri şi 9 miniştri delegaţi 6 sunt doamne ministru. Aici procentul este de aproape 25%. E drept, niciuna nu este viceprim-ministru. În compensaţie, la ministere un număr mare de femei ocupă funcţii de secretar de stat şi de preşedinţi de agenţii guvernamentale.

Si in partidele noastre există o presiune politică în ceea ce priveşte promovarea femeilor în poziţii de conducere, deoarece se doreşte o egalitate cât mai mare de şanse între sexe. Lucrul acesta este adevărat în toată lumea, deci şi pentru ţara noastră şi chiar pentru partidele în care activăm. Ne bucură succesul femeilor care activează în partidele noastre şi le doresc la mai mare celor care ţintesc vârful conducerii partidelor lor în această primăvară.

În opinia mea, nu genul persoanei contează, ci educaţia acesteia, modul în care ea socializează, se comportă în societate. Cercetările în domeniu despre care vorbim au arătat că există diferenţe de personalitate care le fac pe femei să reacţioneze mai repede, mai eficient şi să facă un transfer de informaţii mai rapid decât bărbaţii. În timp ce femeile, potrivit ultimelor cercetări, folosesc la fel de bine ambele emisfere cerebrale, reţineţi că sunt medic, bărbaţii o folosesc în cea mai mare parte a timpului pe cea stângă. Lucrul acesta este în favoarea genului feminin, dar, după cum spuneam şi mai sus, deşi aceste lucruri sunt determinate încă de la naştere, contează modul în care suntem instruiţi şi în care ne dezvoltăm abilităţile.

Una dintre calităţile de bază ale unui lider sau bun manager este comunicarea, lucrul pe care femeile îl posedă. Se descurcă mult mai bine în relaţiile cu oamenii şi comunică mult mai bine decât o fac bărbaţii. În timp ce bărbaţii se axează doar pe obţinerea rezultatelor, femeile acordă foarte multă atenţie şi detaliilor, relaţiilor, acest lucru neexcluzând dorinţa de a obţine rezultate cât mai bune.

Problema pe care femeile o întâmpină în a câştiga o poziţie de conducere este faptul că sunt considerate sexul slab, că pun prea mult accent pe emoţii, şi nu pe performanţe. Este adevărat şi faptul că femeile şi-au câştigat drepturile egale cu bărbaţii (drepturi politice şi civile: de a vota, la educaţie etc.) nu cu foarte mult timp în urmă. Probabil şi din această cauză prezenţa femeilor pe scenele politice şi de conducere social-economică este mai redusă. Însă aceste lucruri nu trebuie să pună în umbră nici capacităţile intelectuale ale femeilor şi nici abilităţile acestora de a conduce.

Nu doresc să discut problema aceasta în contradictoriu, susţin, în concluzie, faptul că în cariera politică sau profesională nu contează hotărâtor genul persoanei. Educaţia acesteia este mult mai importantă. Dar nu putem eluda realitatea că fetele, după cum se ştie, constituie majoritatea populaţiei care învaţă la nivel universitar. Mai susţin că prezenţa femeilor în politică depinde nu doar de bunăvoinţa bărbaţilor (chiar nu ar trebui să depindă de aceasta), ci, mai ales, de spiritul lor de luptă şi de afirmare.

Prin urmare, vă adresez: curaj, doamnelor!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"PNL, partidul dreptei româneşti"

Printre obiectivele strategice stabilite de Congresul Partidului Naţional Liberal pentru perioada viitoare se numără, printre altele, consolidarea identităţii şi forţei PNL ca partid al dreptei româneşti. Aşa cum este şi firesc, Partidul Naţional Liberal este astăzi cel mai mare partid de dreapta din România şi reafirmă ca obiectiv strategic pe termen lung reconstrucţia dreptei autentice bazată pe valori, şi nu derivată din conjuncturi şi contrazisă de acţiunea politică.

Partidul Naţional Liberal este, aşa cum am mai spus în repetate rânduri, singurul partid istoric care a supravieţuit comunismului în toată Europa de Est. De asemenea, PNL este un partid care nu şi-a schimbat niciodată numele şi esenţa doctrinei. Partidul Naţional Liberal este singurul partid care a avut şi păstrează o deviză: "Prin noi înşine". Mai mult, în toată istoria postdecembristă, PNL nu s-a abătut niciodată de la drumul său şi nu şi-a abandonat niciodată identitatea. Indiferent de formulele politice şi de alianţele pe care le-a ales într-un context sau altul, ataşamentul faţă de valorile liberale a fost întotdeauna nealterat şi neîndoielnic.

În schimb, în aceşti ultimi ani, membri ai Partidului Democrat (Liberal) au pretins, împinşi mai mult de "locomotiva" Traian Băsescu, că reprezintă dreapta şi s-au revendicat declarativ la aceasta. Ce legătură au însă cu dreapta distrugerea mediului de afaceri şi sufocarea economiei de către clientela politică? Ce legătură au cu dreapta salariile tăiate şi umilirea oamenilor acestei ţări? Dar falimentarea educaţiei şi dispreţul pentru valori? În mod evident, niciuna. Este oare de dreapta cineva care neagă votul popular ca instrument suprem în democraţie? Evident nu. Dreapta este incompatibilă cu acest tip de atitudine, aşa cum dreapta nu înseamnă nici lipsa de preocupare pentru problemele profunde ale societăţii, la toate nivelurile sale.

Să nu uităm însă că imediat după 1989, primii politicieni români care au avut curajul să se declare "de dreapta" (chiar din titulatura partidului) au fost Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu, cei care au format, zece ani mai târziu, Uniunea Forţelor de Dreapta. UFD fiinţează până în 2003, când este absorbită de PNL. Au optat pentru PNL pentru că, în mod evident, era singurul partid de dreapta din Parlament în acel moment. De fapt, Partidul Naţional Liberal continuă şi astăzi să fie singurul partid autentic de dreapta din România. Iar argumentul puternic pentru acest deziderat este faptul că un partid cu adevărat de dreapta este doar acela unde lucrurile au evoluat în mod natural, fără salturi bezmetice la ordinul şi dorinţa cuiva!

De aceea, nu pot să închei fără să-mi exprim convingerea că dorinţa noastră, a liberalilor, de a avea o singură forţă de dreapta pe scena politică românească, adică exact ce şi-a dorit Traian Băsescu într-un mod mult mai brutal, are toate şansele să se îndeplinească pe parcursul acestui an.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Teatrul, un lux în ziua de azi?"

Mă-ntreb, deloc la voia întâmplării, dacă pe plaiul românesc teatrul a ajuns deja la stadiul de produs de lux în zilele noastre? Din păcate, realitatea ultimilor ani mă-mpinge să cred acest fapt! Deşi acest calificativ pare literalmente necruţător, el este cât se poate de îndreptăţit, atâta vreme cât din ce în ce mai mulţi cetăţeni pierd zilnic şansa normală de a merge la teatru, din cauza unor aşa-zişi întreprinzători culturali!

Acest fenomen nefast a luat o amploare fără precedent în special în provincie, unde orice spectacol de gen din Bucureşti ajunge numai prin intermediari aculturali care impun preţuri imense la bilete, în scopul exclusiv venal al obţinerii unui profit excesiv!

Astfel de nedreptăţi, aş putea spune chiar boicotări ale evenimentelor culturale, se întâmplă totuşi, deoarece nu se mai organizează turnee ale instituţiilor publice de profil, care ar fi putut avea un preţ propriu la bilete, mai rezonabil şi mai accesibil pentru cât mai mulţi potenţiali spectatori.

Din acest motiv, noua modalitate de promovare a teatrului, aceea prin intermediari ad-hoc, are şi un rezultat pe măsură: împiedică, la propriu, foarte multe categorii sociale, cum ar fi: şomeri, salariaţi, pensionari, elevi şi studenţi, majoritatea având resurse pecuniare destul de reduse, să aibă acces la asemenea manifestări culturale.

Cele constatate reliefează în mod inevitabil încă o întrebare justificată: cum se mai înfăptuieşte în ziua de azi funcţia educaţional-formativă a teatrului autohton?

Dacă nimeni nu se mai implică, dacă instituţiile responsabile, de profil, nu iau atitudine, dacă nu există niciun fel de preocupare pentru actul cultural şi, implicit, pentru promovarea acestuia, oare cum vom mai reuşi vreodată să deturnăm tineretul din sferele gri în care se afundă un procent mult prea mare?

Cu alte cuvinte, nu ar fi mai nimerită promovarea şi, bineînţeles, încurajarea tinerilor spre consum cultural, ca alternativă la frecventarea excesivă a barurilor, a consumului din ce în ce mai îngrijorător de droguri şi a manifestărilor aproape permanente de violenţă, dacă impresarii şi organizatorii de spectacole privaţi n-ar mai cere, în mod nejustificat, atâţia bani pe bilete pentru produse scenice pe care le preiau întru totul de la teatrele de stat din Capitală, fără a avea vreo contribuţie personală de profil? Doar lucrurile sunt cât se poate de clare în această privinţă: afişele sunt ale teatrelor de stat, actorii lor joacă aceleaşi lucruri ca la sediu, dar terţii, sub diverse modalităţi organizatorice subtile, încasează bani cu nemiluita de la spectatori, din care singura cheltuială este plata modică a echipei de actori şi a eventualului personal tehnic însoţitor! Cel puţin la Piteşti cam aşa se petrec lucrurile şi cred că nu numai aici...

Oare ar trebui să înţelegem şi să ne resemnăm cu noua, dar trista realitate culturală românească? Adică cu aceea că, mai nou, la actul de cultură pot accede de-acum numai cei cu buzunarele doldora? Cele semnalate, dar şi toată această nepăsare a celor care ar putea schimba ceva în bine - adică a instituţiilor de resort - faţă de ceea ce se întâmplă, mi se par inadmisibile şi tocmai de aceea trag acest legitim semnal de alarmă!

Consider că avem datoria să ne aplecăm şi asupra unei astfel de situaţii, după opinia mea mai mult decât îngrijorătoare, imorală şi, poate, chiar ilegală pe alocuri!

Sunt liberal şi aşa voi rămâne, deci nu am nimic, sub nicio formă, cu iniţiativa privată! Dar cu folosirea banului public în profitul nemuncit al unor păcălitori de buzunare am o problemă, mai ales atunci când foarte multe categorii sociale sunt private de cele mai mici forme de bucurie! Sper ca factorii de resort să analizeze cele menţionate şi să vină, într-un timp scurt, cu propuneri utile, inclusiv de ordin juridic, pentru soluţionarea adecvată a situaţiei prezentate. Sunt lucruri pe care n-avem voie să le neglijăm, dacă tot le putem corecta, deoarece generaţiile viitoare ne-ar putea condamna cu asprime...

Domnul Marian Ghiveciu:

"Cercetarea agricolă românească trebuie restructurată"

Cercetarea agricolă românească nu se poate izola de cercetarea europeană. Politica Agricolă Comună acordă o deosebită atenţie cercetării-dezvoltării-inovării în agricultură, acest lucru rezultând şi din atenţia de care se bucură în PAC 2014-2020.

Având în vedere modul cum s-au derulat acţiunile în cercetarea agricolă românească este evident că aceasta va accede foarte greu la finanţarea europeană. Aparent, cercetarea este subfinanţată, însă opinia mea este că în realitate structura organizatorică şi managementul nu corespund realităţilor din agricultură şi nici intereselor statului român.

Structura organizatorică a cercetării-dezvoltării în agricultură se întemeiază pe două legi specifice, la care se adaugă legislaţia subsecventă, "presărată" cu multe acte normative comuniste.

Cele două legi specifice care guvernează modul de organizare şi funcţionare a sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare agricolă sunt:

1. Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" (ASAS) şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare.

Forma de organizare şi structura unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură nu corespund etapei actuale, iar principala cauză o constituie legislaţia actuală, care prin prevederile sale a creat o structură hipercentralizată, cu unităţi distribuite în toată ţara şi care funcţionează sub conducerea şi coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

Realitatea demonstrează că organizarea actuală blochează iniţiativele, condiţionează accesul la finanţare şi încalcă principiul egalităţii de şanse a operatorilor din cercetarea agricolă pe o piaţă concurenţială.

Mai mult, deşi beneficiază de o bază materială considerabilă, de resurse financiare de la bugetul de stat şi resurse umane dedicate, cercetarea agricolă este aproape în colaps din cauza managementului defectuos şi a intereselor de grup.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Va spune astăzi Traian Băsescu adevărul despre JAI?"

"Eu mă aştept ca preşedintele Băsescu să spună adevărul marţi, despre ce a fost la JAI, să nu îi lase pe oamenii lui din România să arunce cu noroi în cei care vor să ne ajute, Spania, Italia, Austria, Grecia, Slovacia ş.a." Această declaraţie a fost făcută duminică seara de premierul Ponta şi vine să demonteze ultima grozăvenie spusă de Traian Băsescu cu doar câteva zile înainte de şedinţa Consiliului JAI, şi anume declaraţia iresponsabilă: "Germania nu este singura care ar fi votat împotriva României, ştiu cel puţin 7 state care ar fi votat".

În primul rând, din nou trebuie să remarc faptul că acel "ştiu" pronunţat de Traian Băsescu reprezintă o nouă sugerare a faptului că este unica persoană din România care ştie totul, care ştie ce trebuie făcut, care este indispensabilă. Şi această autocaracterizare a fost vizibilă şi în urma unei alte afirmaţii: "Cei care vor reprezenta România la consiliul JAI sunt dezarmaţi. Mi-aş dori ca cei de la guvernare să se bată pentru ţară cum am făcut eu". Din câte se cunoaşte, o singură altă persoană, în istoria recentă a României, s-a mai considerat indispensabilă şi singura purtătoare a adevărului absolut, şi această persoană nu a sfârşit-o deloc bine.

Că nu a fost aşa cum a ştiut Traian Băsescu s-a demonstrat. practic, doar o ţară, Germania, era împotrivă, iar altele două, Olanda şi Finlanda - poziţia acestor ţări nu reprezintă totuşi o surpriză - pronunţându-se pentru discuţii în luna decembrie.

Că Traian Băsescu declară că ştie totul, dar lucrurile nu stau deloc aşa, o demonstrează şi comentariul pe care l-a făcut în urma unui interviu dat recent de ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich. "Ministrul german este un suporter al României, daroricine ar fi citit raportul MCV ar fi făcut un pas înapoi.Din punctul de vedere al ministrului german de interne, România şi Bulgaria au o singură problemă: corupţia".

Da, oficialul german a făcut referire la corupţie, dar la un anumit tip de corupţie. Hans-Peter Friedrich a afirmat cu subiect şi predicat că rapoartele de ţară au recomandat o creştere a luptei împotriva corupţiei şi a arătat concret şi ce problemă legată de corupţie deranjează - darea de mită pentru obţinerea de vize pentru a ajunge în Germania fără controale suplimentare. Dacă domnul Traian Băsescu nu a înţeles despre ce este vorba, este foarte uşor de "tradus": este vorba de practici incorecte ale unor funcţionari români (şi bulgari) de nivel inferior, care înlesnesc trecerea frauduloasă a frontierelor spre Occident în general şi în Germania în special a unor persoane din state non-UE. Şi aici este vorba, în ceea ce ne priveşte, de acordarea ilegală de cetăţenii unor persoane din Republica Moldova - să ne amintim, presa a descoperit la alegerile din 2008 şi 2009, pe listele electorale din sectorul 3, câte 4 sau 500 de basarabeni cu domiciliul la aceeaşi adresă, de regulă un clasic apartament cu două camere (şi au fost mii de astfel de persoane), basarabeni care la puţine ore după obţinerea (prin fraudă) a actelor româneşti s-au îmbarcat, cei mai mulţi în avioane cu destinaţia Germania - şi de eventuale mituiri ale celor de la frontieră, tot de persoane din state non-UE sau poate şi de români cu interdicţie judiciară în anumite state UE.

Deci nu este nicio legătură între problema Schengen şi Raportul MCV, aşa cum de luni bune Traian Băsescu încearcă, propagandistic (adică cu intenţia de a lovi în USL,) să convingă opinia publică.

Dar asta este soarta României, să îl aibă pe Traian Băsescu la Palatul Cotroceni. Un Traian Băsescu care pentru a nu ştiu câta oară a ţinut (şi sunt convins că o va face şi astăzi, în Parlament) lecţii de învăţământ politic pe teme europene şi şi-a asumat în mod nepermis condiţia de unic purtător de cuvânt al interesului naţional. Să nu uităm că cel care vorbeşte încă de la Palatul Cotroceni este un preşedinte care nu mai reprezintă pe nimeni şi pentru demiterea căruia au votat 7,4 milioane de români, cu 2 milioane mai mulţi decât i-au acordat sufragiile pentru al doilea mandat. Şi este regretabil faptul că un înalt reprezentant al statului, care ocupă formal funcţia de preşedinte, vorbeşte împotriva propriei ţări.

Traian Băsescu a continuat şi va continua să susţină că nu vom intra în Schengen din cauza miniştrilor pe care el, şi nu justiţia, îi consideră corupţi, şi din cauza unei superimunităţi parlamentare pe care doar el şi propaganda portocalie o văd. În schimb, nu l-am auzit niciodată pe Traian Băsescu, după 15 septembrie 2010, când a avut loc cel mai clar flagrant din România, - şi care a putut fi văzut, şi mai poate fi încă văzut pe internet, în transmisia televiziunii "live" a televiziunii cu circuit intern a Camerei Deputaţilor - să spună măcar un cuvânt negativ despre modul în care domnişoara Roberta Anastase a numărat voturile la Legea pensiilor. Un fals în documente publice, tot act de corupţie se cheamă.

Dintr-un comunicat de presă dat publicităţii luni seara pe site-ul MAE reiese că "Consiliul de Afaceri Generale al UE a adoptat, cu unanimitate, Concluziile pe marginea Raportului privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), publicat de Comisia Europeană la 30 ianuarie 2013. Concluziile reflectă progresele realizate de România în privinţa recomandărilor Comisiei şi a obiectivelor de referinţă MCV. Astfel, Consiliul apreciază paşii întreprinşi de Guvernul României pentru a răspunde recomandărilor Comisiei Europene din iulie 2012 şi salută angajamentul Guvernului de a asigura respectarea statului de drept şi independenţa justiţiei, precum şi măsurile aplicate în acest sens". Cred că orice alt comentariu este de prisos.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"2013 este anul în care ne pregătim pentru viitoarea Politică Agricolă Comună!"

Pentru că este începutul anului agricol mi-am propus ca declaraţia mea politică de astăzi să trateze acest subiect deosebit de important şi doresc să salut astfel decizia Guvernului care a aprobat, în şedinţa de miercuri, 6 martie a.c., Hotărârea privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absorbţie a fondurilor alocate pentru agricultură, aferente schemelor de plăţi directe şi pentru măsuri de piaţă în agricultură. Achitarea la timp a obligaţiilor faţă de agricultori va duce mereu la o excelentă colaborare. Cu toţii trebuie să punem umărul şi să ridicăm ţara la un nivel la care să ne putem mândri.

Mediafax susţinea zilele trecute faptul că interesul românilor pentru fonduri nerambursabile pentru investiţii în agricultură, înregistrat până în acest moment, reprezintă 175%. Făcând o analiză a solicitărilor de fonduri europene s-a concluzionat că apetitul românilor pentru investiţii în agricultură şi dezvoltare rurală este din ce în ce mai mare, cererea a depăşit cu mult alocările pe măsuri. Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare, creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunităţii, care, după cum ştim, reprezintă un set de reguli şi mecanisme care reglementează producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o atenţie crescândă dezvoltării rurale.

Reforma politicii agricole comune priveşte mai multe chestiuni: distribuirea bugetului pentru agricultură în mod egal între noile şi vechile state membre, reducerea birocraţiei, controale mai simple, o distribuţie mai corectă a plăţilor directe, stimularea fermierilor pentru a adopta metode ecologice, promovarea muncii în agricultură către tineri, garantarea unui preţ corect pentru fermieri şi poziţia UE pe piaţa concurenţei la nivel global.

Piaţa Agricolă Comună ar trebui să se axeze pe produse sustenabile, de calitate, obţinute la scară mică şi mijlocie, dedicate exclusiv consumului uman şi animal. Provocarea viitorului nu va fi obţinerea cantităţilor mari de produse agricole, ci generarea de hrană în mod eficient şi sustenabil, prin producţie agricolă de calitate, la scară mică şi mijlocie, deoarece acest tip de producţie agricolă este puternic legată de pământ şi cu impact scăzut asupra mediului. Producţia agricolă la scară mică şi mijlocie foloseşte intensiv forţa de muncă, creează locuri de muncă, este sustenabilă (în ceea ce priveşte economia de energie), ajută la susţinerea economiei locale (inclusiv în zonele marginale) şi elimină presiunea demografică pe zonele urbane.

Produsele locale şi tradiţionale (varietăţi de plante, rase de animale, alimente procesate) sunt cele mai potrivite acelor condiţii climatice şi de sol, cu maxim potenţial în ariile unde, mulţumită muncii omului, s-au aclimatizat de-a lungul secolelor. Iată de ce sunt mai rezistente şi au nevoie de mai puţină intervenţie din exterior. Ele sunt, astfel, sustenabile atât din punct de vedere al mediului, cât şi economic. În final, ele joacă un rol important în protejarea biodiversităţii şi promovarea culturii produselor alimentare locale şi a tradiţiilor comunităţii. Economia pieţei globale îşi dezvăluie toate limitele în ceea ce priveşte risipirea şi daunele aduse mediului înconjurător. Un sistem de achiziţii de alimente locale, distribuire şi consum, ar putea diminua impactul ecologic, prin reducerea distanţelor parcurse de alimente şi asigurarea produselor proaspete, de sezon şi locale pentru consumatori.

Guvernul şi-a propus o reformă substanţială şi oportună, cu obiective convergente, bine direcţionate spre nevoile diversificate ale fermierilor.

Este necesar să se promoveze agricultura în armonie cu ecosistemele, îmbinând inovaţia şi cunoştinţele tradiţionale, pentru a obţine produse alimentare într-un mod sustenabil. Numai astfel vom reuşi să redăm agriculturii importanţa cuvenită şi meritată de zona geografică în care este aşezată ţara noastră.

Domnul Vasile Gudu:

"Agricultura - această Cenuşăreasă a economiei româneşti"

Deşi ca organizare economică agricultura României s-a transformat radical după prăbuşirea comunismului, performanţele tehnice ale producţiei nu sunt esenţial diferite de cele ale perioadei de până în 1989, iar apariţia şi persistenţa unui sector extins al exploataţiilor de subzistenţă şi semisubzistenţă fac posibilă întrebarea despre ieşirea agriculturii româneşti din lumea a treia, mai ales dacă luăm în calcul şi calitatea vieţii celor ocupaţi în agricultură.

Un studiu comparativ global cu privire la rolul agriculturii arată că această ramură contribuie la dezvoltarea economică a ţărilor în mai multe feluri: ca o activitate economică, ca o sursă de existenţă, dar şi ca furnizor de servicii de mediu. Contribuţia agriculturii la dezvoltare diferă de la o ţară la alta, în funcţie de felul în care agricultura reprezintă o sursă de creştere şi un instrument de reducere a sărăciei. O clasificare a ţărilor după ponderea agriculturii în creşterea agregată - pe de o parte - şi ponderea sărăciei din zonele rurale în totalul sărăciei - pe de altă parte - conduce la identificarea a trei categorii de ţări:

1. ţările bazate pe agricultură, în care aceasta reprezintă principala sursă de creştere, cu o contribuţie medie de 32%, datorată în principal ponderii mari a agriculturii în PIB, însă şi cu 70% dintre săraci în zonele rurale (din cei 417 milioane de locuitori rurali ai acestei categorii, cei mai mulţi se află în ţările subsahariene);
2. ţările în transformare, în care agricultura nu mai reprezintă sursa principală de creştere, contribuind în medie cu 7% la creşterea PIB, dar unde sărăcia este preponderentă (82%) în zonele rurale (România face parte din acest grup de ţări, alături de China, India, Indonezia, Maroc, în care se reunesc 2,2 miliarde de locuitori rurali);
3. ţările urbanizate, în care agricultura contribuie cu numai 5% la creşterea economică, iar sărăcia este majoritar urbană, deşi 45% din săraci locuiesc în zonele rurale (aici sunt incluse cele mai multe ţări din America Latină, Europa şi Asia Centrală, totalizând 255 milioane de locuitori rurali).

Situaţia curentă a României arată că agricultura nu a contribuit esenţial la creşterea economică din ultimul deceniu, fluctuaţiile producţiei agricole datorate condiţiilor climatice pierzându-şi totuşi din importanţă o dată cu schimbarea profilului economiei româneşti, în care contribuţia agriculturii la PIB (valoarea adăugată brută a agriculturii, raportată la totalul valorii adăugate brute) s-a înjumătăţit, scăzând de la circa 14%, în prima parte a deceniului 2000, la circa 7% în a doua parte a deceniului. După declanşarea crizei economice, agricultura a avut un anumit efect de stabilizare a economiei, mai ales prin contribuţia adusă în 2010 şi decisiv în 2011, pe fondul unor producţii agricole bune.

Dacă agricultura nu poate reprezenta sursa principală a creşterii decât în ţările bazate pe agricultură, ea poate contribui la reducerea sărăciei şi la îmbunătăţirea mediului în toate cele trei tipuri de ţări. Pentru aceasta, este nevoie de creşterea accesului gospodăriilor la activele specifice agriculturii (esenţiale fiind în viziunea Băncii Mondiale pământul, apa, educaţia şi sănătatea) şi de creşterea competitivităţii micilor fermieri, prin utilizarea unor instrumente cum ar fi: reformarea politicilor de preţuri pentru a stimula activitatea agricolă, îmbunătăţirea funcţionării pieţelor produselor agricole şi a inputurilor, facilitarea accesului la serviciile financiare, creşterea performanţelor organizaţiilor de producători, promovarea inovaţiilor tehnologice. Toate acestea trebuie însoţite şi de facilitarea unei migraţii de succes a forţei de muncă în afara sectorului agricol.

Pregătirea aderării la Uniunea Europeană a implicat luarea unor măsuri specifice ţărilor dezvoltate, presupunând stabilizarea alocării fondurilor de la bugetul naţional pe un model compatibil cu Politica Agricolă Comună, chiar dacă nivelul plăţilor a avut o variabilitate mai mare decât era de aşteptat (parţial explicabilă electoral, parţial datorată condiţiilor climatice).

Aşteptările privind evoluţia agriculturii europene la orizontul anilor 2020 au la bază, dincolo de ipotezele referitoare la comerţul internaţional (în principal eliminarea barierelor comerciale globale în cadrul OMC şi creşterea cererii de produse agricole în ţările emergente), o tendinţă care poate pune agricultura României într-o anumită dificultate: consolidarea unei pieţe unice europene a produselor agricole cu valoare adăugată ridicată, ca urmare a standardelor stricte de siguranţă a alimentelor, calitatea alimentelor, durabilitate ecologică şi bunăstarea animalelor. Această tendinţă este rezultatul unei agriculturi intensive în cunoştinţe şi capital. Anumite studii chiar au arătat că agricultura UE va profita de pe urma liberalizării comerţului internaţional, datorită unui avantaj comparativ faţă de alte părţi ale lumii, nu numai din cauza climei şi fertilităţii solului, sau pentru că are o piaţă internă mare şi bogată, dar şi pentru că deţine un stoc de cunoştinţe, construit în timp, drept răspuns la cererea de produse agricole de înaltă calitate la un preţ relativ scăzut.

Succesul unei asemenea strategii depinde şi de puterea de cumpărare a consumatorilor români, altfel spus, de dezvoltarea generală a economiei şi de creşterea veniturilor celor ocupaţi în ramurile neagricole.

Domnul Horia Cristian:

"Ce a făcut ambasadorul României în Finlanda?"

Am aflat din declaraţii recente ale premierului Victor Ponta că în afară de Germania şi Olanda şi o a treia ţară, Finlanda, a avut obiecţii în ceea ce priveşte aderarea României în spaţiul Schengen. (Evident, este o oarecare distanţă între cele "şapte state" date ca sigure de Traian Băsescu că vor avea obiecţii şi cele trei care s-au pronunţat). Apariţia, sau mai precis reapariţia Finlandei în rândul celor care nu agreează prezenţa României în spaţiul Schengen reprezintă o surpriză. Şi nu crede că doar pentru mine.

Plecând de la poziţia Finlandei este imperios necesar să aflăm concret ce prestaţie a avut, are acolo ambasadorul României, Cătălin Avramescu. A încercat respectivul ambasador să explice oficialilor guvernamentali din Finlanda care sunt realităţile din România? Sau, din contră, a dezinformat, aşa cum din păcate au făcut şi europarlamentarii PDL la Bruxelles, precum şi unele instituţii sau ONG-uri în 2012. După cum se ştie, înainte de a pleca la post, Cătălin Avramescu a fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu, cel care se laudă pe toate canalale de comunicare că este persoana cea mai îndriduită să conducă România în drumul spre Schengen.

Deşi în media din ţară mai apar interviuri sau declaraţii ale unor ambasadori români aflaţi la post în străinătate, nu am văzut în ultimul an nicio frază spusă de Cătălin Avramescu.

De aici, îmi este teamă că trebuie să trag unele concluzii negative. Şi îmi este teamă, până la proba contrarie - acest lucru îl va lămuri probabil ministrul de externe, Titus Corlăţean - că ambasadorul României în Finlanda nu a informat Guvernul, MAE sau direct pe ministrul de externe despre posibilele poziţii faţă de România ale Finlandei. Iar dacă am dreptate, acest aspect este extrem de grav şi se impun corecţiile necesare în ceea ce priveşte ambasadorul României în Finlanda.

Şi pentru că tot m-am referit la un ambasador, nu pot să nu constat că un ambasador acreditat în România, mă refer la excelenţa sa Andreas von Mettenheim, ambasadorul Germaniei, a făcut o declaraţie care nu mai este de actualitate. Toate mijloacele tehnice care vizează securitatea frontierelor pot exista, dar atunci când cineva care stă într-un birou sau chiar la frontieră permite intrarea cuiva în spaţiul UE contra unei sume de bani, degeaba ai condiţii tehnice, a afirmat ambasadorul Andreas von Mettenheim.

În primul rând, trebuie precizat că ambasadorul Germaniei s-a referit la persoane din state non-UE care trec spre Occident în mod ilegal. Oare domnul Andreas von Mettenheim a uitat de masivele telereţineri din aproape toate punctele de frontieră din 2011? Era imposibil ca un astfel de spectacol mediatic să nu fi ajuns la cunoştinţa domniei sale! Una din cauzele reţinerilor de atunci vizau inclusiv permiterea contra-cost a trecerii frontierelor de către persoane care nu aveau acest drept. Oare domnul ambasador a fost informat că în 2012 au intrat în cercetarea procurorilor persoane din administraţia locală care au acordat ilegal cetăţenia română unor locuitori din Republica Moldova?

Sunt convins că ambasadorul Germaniei era totuşi la curent cu măsurile luate de procurori acum doi ani şi anul trecut în cazurile reclamate acum de domnia sa. Şi atunci, îmi pun întrebarea: de ce a mai repus pe tapet această chestiune, dacă ea a fost rezolvată. Sau, dacă nu a fost rezolvată, de ce nu a venit cu fapte concrete?

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Avem oameni, nu handicapaţi" (II)

Susţinerea scrisorii deschise prin care se cere retragerea de la consultare a documentului numit "Identificarea nevoilor de dezvoltare pentru perioada 2014 - 2020"

Săptămâna trecută vă anunţam iniţierea unei campanii destinate persoanelor cu handicap din România. Handicapaţii, aşa cum îi numeşte cu atâta uşurinţă majoritatea.

Campania "Avem oameni, nu handicapaţi" are drept temă acordarea de şanse egale, ÎN TOT!, pentru persoanele cu handicap din România, obiectivele sale fiind: împărtăşirea valorii fundamentale a respectării, fără discriminare, a drepturilor omului pentru toate persoanele cu handicap din România şi acordarea de şanse egale, crearea cadrului legislativ adecvat şi complet pentru integrarea totală în societate a persoanelor cu handicap din România, promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor cu handicap din România, promovarea pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap din România, educarea, informarea corectă a cetăţenilor români şi schimbarea mentalităţii cu privire la persoanele cu handicap din România.

În acest sens, vreau ca, prin intermediul acestei declaraţii politice, să anunţ în mod public susţinerea mea faţă de demersul iniţiat de către Institutul pentru Politici Publice (IPP), Fundaţia "Alături de Voi" România (ADV), Centrul de Asistenţă pentru Organizaţiile Neguvernamentale (CENTRAS), Fundaţia Alpha Transilvană şi Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR) care au adresat o scrisoare deschisă ministrului fondurilor europene, domnul Eugen Orlando Teodorovici, prin care cer retragerea de la consultare a documentului numit "Identificarea nevoilor de dezvoltare pentru perioada 2014 - 2020" şi propunerea unei analize care "să conţină viziunea Guvernului României cu privire la priorităţile de finanţare în următorul ciclu financiar şi implicit viziunea de dezvoltare a investiţiilor din România în perioada 2014 - 2020", aşa cum se arătă pe site-ul Institutului pentru Politici Publice.

Lansez, astfel, public, o invitaţie semnatarilor respectivei scrisori deschise de a se alătura campaniei pe care am iniţiat-o, din dorinţa comună de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap din România şi integrarea lor la toate nivelurile societăţii noastre.

Vă redau, mai jos, textul scrisorii deschise, aşa cum este ea prezentată pe site-ul Institutului pentru Politici Publice.

"Stimate domnule ministru,

Ne adresăm dumneavoastră în contextul finalizării, cel puţin la nivel formal, a primei etape a procesului de consultare la nivelul Comitetelor Consultative Tematice de la ministere cu privire la stabilirea priorităţilor strategice naţionale în legătură cu viitorul exerciţiu financiar 2014 - 2020 şi preluarea, de către Ministerul Afacerilor Europene, a misiunii de finalizare a documentului strategic în domeniu (varianta care circulă public în acest moment fiind cea denumită Identificarea nevoilor de dezvoltare pentru perioada 2014 - 2020).

În baza experienţei, implicit a studiilor aprofundate realizate în ultimii 10 ani, vă solicităm respectuos, domnule ministru, să aveţi în vedere următoarele observaţii care concretizează obiectivele pe care statul român apreciem că ar trebui să şi le asume mai ferm, în ce priveşte una dintre cele mai mari provocări ale acestui secol, anume: promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, respectiv promovarea ocupării şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă. Observaţiile noastre se concentrează asupra unuia dintre grupurile vulnerabile cele mai discriminate în România - persoanele adulte cu dizabilităţi.

Avem această aşteptare privind asumarea, de către Guvernul României, a unor obiective cu adevărat orientate către creşterea calităţii vieţii persoanelor aparţinând unor grupuri vulnerabile nu numai din perspectiva oportunităţilor generate de fondurile structurale, dar mai ales datorită angajamentelor asumate de către ţara noastră încă din 2010, prin ratificarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

Pe acest fond, considerăm că în cadrul unui document care are drept scop acela de a sintetiza direcţiile prioritare de acţiune/obiectivele tematice în baza cărora se vor orienta finanţările în perioada 2014 - 2020 ar fi trebuit să existe cel puţin o serie de propuneri concrete care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor tematice anunţate, precum cele menţionate mai jos:

Pentru creşterea posibilităţilor de angajare a persoanelor cu dizabilităţi

Finanţarea serviciilor de tip angajare asistată prestate de către furnizori autorizaţi de servicii de ocupare publici sau privaţi (în conformitate cu HG nr. 277/2002, în baza unor standarde clare de performanţă).

Acordarea dreptului participării la programe de formare profesională a adulţilor şi persoanelor care nu au absolvit un ciclu şcolar complet (situaţie extrem de frecvent întâlnită în rândul persoanelor cu dizabilităţi).

Stabilirea unor indicatori minimali cantitativi şi calitativi privind angajarea/plasarea pe piaţa liberă a muncii a persoanelor cu dizabilităţi în proiectele de incluziune socială - în special în proiectele din domeniul economiei sociale.

Finanţarea de proiecte privind accesibilizarea şi adaptarea mediului de lucru pentru persoanele cu dizabilităţi diverse (fizice, mentale, senzoriale).

Finanţarea multi-fond a proiectelor care au ca obiectiv integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi şi/sau creşterea plafoanelor de cheltuieli de tip FEDER pentru a permite achiziţia de echipamente, tehnologii asistive etc. pentru accesibilizarea locurilor de muncă.

În prezent, deşi legea prevede faptul că angajatorii cu peste 50 de angajaţi au obligaţia de a integra pe piaţa muncii minim 4% persoane cu dizabilităţi, nici măcar instituţiile publice nu respectă această prevedere. în medie, ministerele au sub 1% persoane cu dizabilităţi angajate, în timp ce în administraţia locală media ponderii angajaţilor persoane cu dizabilităţi este de 2%. Alternativele oferite - acelea de a plăti în cuantumul salariilor aferente persoanelor cu dizabilităţi o sumă către bugetul de stat sau de a cumpăra produse/servicii de la unităţi protejate autorizate - nu sunt de natură să încurajeze în mod real incluziunea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Mai mult, în anumite situaţii, legislaţia incidentă în domeniu nu respectă dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilităţi (ex: acest drept le este interzis persoanelor cu dizabilităţi puse sub tutelă).

Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi

Finanţarea infrastructurii sociale a serviciilor dezvoltate în comunitate, concomitent cu sistarea finanţării obiectivelor de menţinere/reabilitare/extindere a instituţiilor rezidenţiale din fonduri structurale.

Tragem din nou un semnal de alarmă autorităţilor statului român că finanţarea - care atinge în acest moment un nivel de peste 25 milioane de euro - a modernizării şi chiar extinderii centrelor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi din mai multe locuri din ţară, în care (în pofida investiţiilor în infrastructură) viaţa beneficiarilor nu s-a îmbunătăţit cu nimic, va duce, mai devreme sau mai târziu, la sancţionarea ţării noastre de către forurile europene. Asemenea investiţii în infrastructură de tip centru rezidenţial de mare capacitate sunt considerate de alte state membre ilegale, în contextul ratificării de către UE a Convenţiei pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi. Din diverse motive, autorităţile statului român refuză să accepte că investiţia financiară în aceste instituţii rezidenţiale, cu beneficiari care ajung şi la 300, înseamnă privarea unor cetăţeni români cu anumite dizabilităţi de dreptul la o viaţă normală şi de o serie de alte drepturi fundamentale, încălcând Convenţia, care este parte din legislaţia naţională.

Sunt state membre ale UE, cum ar fi Slovacia, care au modificat, cu argumente corespunzătoare în negocierile de la Comisie, chiar conţinutul Programelor Operaţionale în cadrul actualului exerciţiu financiar pentru a se alinia la prevederile Convenţiei în ceea ce priveşte crearea de servicii în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi, dând posibilitatea imediată unor investiţii de aproximativ 180 de milioane de euro în închiderea centrelor rezidenţiale şi dezvoltarea de servicii în comunitate. România refuză să accepte această problemă iar sistemul public este refractar la deschiderea contractării serviciilor de către operatori privaţi. Propunem, pe această cale, utilizarea fondurilor pentru infrastructură socială disponibile în viitorul exerciţiu financiar pentru dezvoltarea serviciilor în comunitate - respectiv locuinţe protejate - şi sprijinirea procesului de dezinstituţionalizare, precum şi servicii de sprijin şi servicii de recuperare.

În fine, atragem atenţia că acest obiectiv este explicit şi în Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind dispoziţiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională (care vorbeşte foarte clar despre tranziţie de la serviciile instituţionale la serviciile prestate de colectivităţile locale!) respectiv obiectivului referitor la investiţiile pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006.

Pentru creşterea accesibilităţii la servicii şi la mediul fizic pentru persoanele cu dizabilităţi

Criteriul accesibilităţii mediului fizic, respectiv a celui comunicaţional trebuie să devină unul eliminatoriu pentru toate proiectele finanţate din fonduri structurale, nu doar pentru cele care au drept obiectiv explicit incluziunea socială.

Vă semnalăm că în prezent, nivelul de accesibilitate a serviciilor/mediului fizic pentru persoanele cu dizabilităţi a atins un nivel critic - sub 50% din municipiile reşedinţă de judeţ din România au infrastructură rutieră accesibilizată pentru persoane cu diferite dizabilităţi, accesul la servicii de informare/comunicaţii pentru persoanele cu dizabilităţi este cvasi-inexistent (ex: nu există în instituţiile publice/instanţe servicii/materiale disponibile în limbaj Braille, limbaj uşor de înţeles, interpreţi pentru persoanele cu deficienţe de auz şi vorbire etc.).

Apreciem că documentul invocat anterior, în forma sa prezentă, nu este de natură să acomodeze aceste propuneri, prin urmare vă solicităm, domnule ministru, să retrageţi din consultare acest document şi să repuneţi în discuţie o versiune care să cuprindă alternative viabile inclusiv în ceea ce priveşte incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

Vă mulţumim anticipat, asigurându-vă totodată de întreaga disponibilitate a organizaţiilor semnatare de a contribui cu sugestii şi propuneri concrete în acest sens, astfel încât oportunitatea oferită de fondurile structurale în România să fie canalizată în primul rând înspre creşterea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi pe care sperăm ca şi Domnia voastră să o vizaţi.

Cu deosebit respect,

Elena Iorga, Director de programe, Institutul pentru Politici Publice

Angela Achiţei, Preşedinte executiv, Fundaţia "Alături de Voi"

Andreia Moraru, Director executiv, Fundaţia Alpha Transilvană

Francisc Simon, Preşedinte, Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România

Nicoleta Predescu, Manager general, Asociaţia Pro ACT Suport

Elisabeta Moldovan, Co-preşedinte, Ceva de Spus

Raluca Popescu, Co-preşedinte, Ceva de Spus

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Mesaj de Ziua Europeană a Victimelor Terorismului"

Terorismul a devenit una din problemele cele mai mari cu care se confruntă întreaga lume, ca manifestare a lipsei de toleranţă, a violenţei extreme şi a desconsiderării faţă de fiinţa umană, indiferent de religia, etnia, cetăţenia sau apartenenţa sa la un stat.

Cu ocazia marcării pe data de 11 martie a Zilei Europene a Victimelor Terorismului, o zi simbol al violentelor atacuri teroriste şi pierderi de vieţi omeneşti din ultimul deceniu, vă invit pe toţi la o cât mai serioasă angajare în lupta pentru combaterea terorismului, de orice fel ar fi acesta, şi, de asemenea, la toleranţă şi respect faţă de viaţă şi valorile fundamentale ale fiinţei umane.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Schengen, o nouă înfrângere pentru Guvernul Ponta"

Lăsarea României pe dinafara Schengen până la o dată nedefinită, adică posibil până la... calendele greceşti, arată din nou românilor incapacitatea managerială a celor care ne-au condus în ultimii ani. Şi cu deosebire a Guvernului actual, a liderilor USL pentru care Schengen nu este o prioritate, aşa cum s-a exprimat răspicat preşedintele PNL, Crin Antonescu, după ce însuşi ministrul de externe spunea că nu trebuie neapărat să aderăm.

Ultima aberaţie pe acest subiect delicat, care vrem - nu vrem ne aduce prejudicii de imagine suplimentare în Europa, a venit din partea vicepreşedintelui actor al PNL. "Dacă ne-au primit nepregătiţi în Uniunea Europeană, să aibă curajul să ne spună, dar putem spune şi noi «vă luaţi Carrefour şi toate astea» (...) le spunem «aveţi nevoie de noi în Schengen, ne sunaţi»..." - astfel sună declaraţia patetică a lui Mircea Diaconu. Şi atunci, ce să mai creadă europenii despre noi? Vor crede ce aud, respectiv faptul că, după ce ne-au dat sume colosale de bani pentru securizarea frontierelor, acum ar trebui să-şi ia investiţiile în spinare şi să părăsească România...

Declaraţia lui Diaconu, făcută în numele USL, este extrem de păguboasă şi periculoasă pentru România, în contextul regresului ponderii investiţiilor străine pe meleagurile dâmboviţene. Ne aflăm într-un moment în care suntem la minimul investiţiilor străine din ultimii zece ani. Deciziile luate de ţările europene determină fiecare investitor străin să cumpănească cu mare atenţie posibilitatea de a investi la noi. Atunci să nu ne mai mirăm că ne vor ocoli, nu vor mai crea locuri de muncă şi vor merge în altă parte, poate la vecinii bulgari, mult mai volatili în privinţa facilităţilor oferite mediului de afaceri.

Moţiunea simplă depusă de Partidul Poporului-Dan Diaconescu este justă şi fundamentată pe realitate. Guvernul USL a adus daune de imagine considerabile României, prin abordarea primitivă şi vulnerabilă a chestiunii Schengen, mai ales prin afirmaţiile ministrului de externe, Corlăţean. La recentele poziţii se adaugă şi acţiunile USL din vara anului trecut, forţate şi nejustificate, care au dus România într-o criză de imagine externă fără precedent.

Grav este şi faptul că la Consiliul JAI de săptămâna trecută nici măcar nu s-a stabilit data luării unei decizii finale, ceea ce ne aşează practic într-o nebuloasă nedemnă pentru un stat european. Moţiunea simplă "Politica antieuropeană sau cum poate trăi USL fără Schengen" cere primului-ministru şi tuturor parlamentarilor USL să întreprindă de urgenţă două măsuri reparatorii, pentru a ne putea relua ca ţară şi naţiune drumul nostru european: demisia imediată a ministrului Titus Corlăţean şi iniţierea unui acord semnat de toţi parlamentarii, care să consfinţească şi să întărească opţiunea noastră europeană. Este evident că fără voinţă şi solidaritate politică România nu va intra grabnic în spaţiul Schengen, fapt ce va aduce în continuare prejudicii financiare şi de imagine incomensurabile pentru statul român şi întreprinzătorii corecţi ai acestei ţări.

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul USL are ca prioritate şi corectarea problemelor din sistemul de sănătate"

În ultimii patru ani, sistemul de sănătate din România a ajuns într-o situaţie extrem de critică, atât din cauza politicilor de subfinanţare acută practicate de fostele guverne ale PDL, cât şi din cauza faptului că foştii guvernanţi au tratat cu o cinică nepăsare toate disfuncţionalităţile ivite în sistem.

Din aceste motive, s-a putut constata în această perioadă a ultimilor ani cum s-au blocat din ce în ce mai mult importante programe de sănătate - unele chiar vitale -, deoarece modul defectuos de efectuare a achiziţiilor nu a fost corectat absolut deloc în tot acest timp! De asemenea, o altă problemă de semnalat este cea referitoare la haosul financiar fără precedent în care au intrat majoritatea marilor spitale, acestea confruntându-se frecvent cu lipsuri pe toate planurile, de la cele mai banale, până la cele de primă urgenţă, necesare efectuării operaţiilor.

În acest context, aş putea spune tragic pentru pacienţii care au avut de suferit nu numai din cauza problemelor de sănătate, dar şi din cauza proastei gestionări manageriale şi legislative a sistemului de sănătate, cred că trebuia de urgenţă modificat modul de efectuare a achiziţiilor practicat până în prezent. Astfel, decizia de a schimba procedura achiziţiilor din sănătate va aduce economii semnificative, dar şi soluţii pertinente pentru blocajele apărute în cadrul celor mai multe programe de sănătate. Achiziţiile centralizate în sănătate asigură, în primul rând, o scădere semnificativă a preţurilor. Achiziţiile centralizate vor putea aduce economii şi de 600% la unele medicamente cumpărate.

Trebuie menţionat faptul că Guvernul USL, în speţă ministrul liberal de resort, a constatat foarte multe deficienţe în procedura achiziţiilor practicată până acum! De exemplu, între o unitate sanitară şi alta s-au găsit diferenţe semnificative la preţul plătit pentru anumite materiale similare, uneori diferenţa fiind de patru-cinci ori. Astfel, dacă în unele spitale mănuşile chirurgicale au fost achiziţionate cu 0,14 lei, în altele preţurile de achiziţie au ajuns şi la 7,7 lei. Mai trebuie subliniat şi faptul că volumele mici de achiziţii înseamnă interes mic al furnizorilor pentru a participa la licitaţii, iar fragmentarea achiziţiilor face ca furnizorii să deţină puterea. Trecerea la un nou sistem, centralizat, va maximiza puterea cumpărătorului, concomitent cu îmbunătăţirea semnificativă a transparenţei si posibilitatea supravegherii unui număr mai mic de contracte.

Un alt beneficiu al sistemului centralizat de achiziţie este asigurarea necesarului de medicamente. Faptul că fiecare spital îşi organiza propriile licitaţii a dus la o discontinuitate în livrarea medicamentelor. Multe dintre aceste spitale au rămas fără medicamente pe o durată mai lungă de timp fiindcă licitaţiile lor au fost realizate tardiv şi de multe ori contestate, în mod justificat sau nu.

Prin organizarea de proceduri de achiziţie la nivel naţional se urmăreşte şi asigurarea continuităţii în achiziţionarea produselor şi serviciilor, calitatea uniformă a produselor şi serviciilor.

De asemenea, cred că un argument important în susţinerea achiziţiilor centralizate este controlul consumului. Prin noua metodă, se va putea observa consumul pe fiecare tip de material, pe fiecare medicament care se află în achiziţii centralizate. Acest lucru va duce la sesizarea imediată a consumurilor exagerate şi la monitorizarea unităţilor sanitare cu consumuri nejustificate.

Trebuie specificat şi faptul că licitaţiile naţionale au loc doar atunci când finanţarea provine din fondurile Ministerului Sănătăţii şi FNUASS. Astfel, dacă spitalele obţin fonduri direct de la autorităţile publice locale, pot organiza licitaţiile ele însele.

Acest sistem de centralizare a achiziţiilor publice, mai ales pentru materiale sanitare, medicamente şi echipamente este o practică în ţări precum Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Italia, Croaţia ori SUA.

Ministerul Sănătăţii intenţionează să organizeze licitaţii centralizate pentru medicamentele necesare tratamentului TBC, HIV/SIDA şi în unităţile de primiri urgenţe şi ATI. De asemenea, se vor face achiziţii pentru materialele sanitare tot din sectorul de urgenţă.

Cred că toate aceste grave probleme cu care s-au confruntat atât pacienţii, cât şi tot personalul medical, nu mai pot fi tergiversate la nesfârşit, ci trebuie rezolvate cât mai rapid, pentru a putea reveni la bunul mers al sistemului de sănătate românesc, dar şi pentru a le putea asigura românilor un act medical de calitate, comparabil cu cel din celelalte state europene!

Domnul Ion Melinte:

"Aveţi grijă de pâinea cetăţenilor"

Îmi fac datoria să atrag atenţia, ori de câte ori este nevoie, asupra faptului că agricultura nu este o simplă ramură a economiei naţionale.

Până nu este prea târziu noi toţi, şi în primul rând puterea, trebuie să recunoaştem că securitatea alimentară este prioritară.

Insecuritatea alimentară reprezintă o "materie primă" extrem de explozivă, care duce la haos, violenţă şi destabilizare. Nimic nu poate destabiliza mai repede o ţară şi sistemele ei ca înfometarea societăţii.

Pornind de la aceste aspecte foarte importante şi unanim recunoscute, agricultura va trebui să fie prioritatea numărul 1 în politica ţării, a puterii.

Oamenii ogoarelor merită să fie priviţi ca făuritorii celei mai pretenţioase mărfi - "hrana", chiar dacă ei stau liniştiţi în durerea lor şi nu blochează şoselele ţării cu tractoare şi combine.

Este necesar să se creeze climatul legislativ favorabil pentru finanţarea proceselor agricole la producătorul agricol prin toate căile posibile.

Corectarea tuturor abuzurilor efectuate în lumea satelor stă, de asemenea, la baza relansării agriculturii.

Chiar dacă se lucrează pământul cu resurse limitate, din cauza sărăciei rurale, se pot face minuni, dacă, şi numai dacă, legile bunului plac vor fi înlocuite cu "legi sănătoase" care să purifice ogoarele de omizile nesătule ale corupţiei.

S-a dovedit în 2011 că singurul "investitor" în aproape toată agricultura românească, singurul "reformator" şi singurul care se mai gândeşte la necazurile şi disperarea agricultorilor rămâne Marele şi Bunul Dumnezeu, care ne-a dat apa pentru culturi.

Domnul Mihai Weber:

"Rata şomajului în continuă scădere"

Revigorarea economiei româneşti este din ce în ce mai vizibilă, şi asta la mai puţin de un an de la venirea la guvernare a Uniunii Social-Liberale. Executivul Ponta a reuşit în doar câteva luni să readucă România pe drumul cel bun, demonstrând că este capabil să asigure o guvernare solidă, în folosul cetăţenilor, şi nu al clientelei politice, în ciuda faptului că până în luna decembrie a anului trecut a fost nevoit să funcţioneze cu un buget realizat extrem de prost de către guvernarea PDL.

Conform Institutului Naţional de Statistică, rata şomajului la nivel naţional este în continuă scădere, înregistrând la sfârşitul lunii ianuarie 2013 o valoare de doar 6,6%. Astfel, efectivulsalariaţilor din România a crescut în decembrie 2012 cu 140.000, faţă de aceeaşi lună a anului 2011. Aceste date sunt cu atât mai încurajatoare cu cât în zona euro, rata şomajului a atins un nou prag istoric de 11,8%.

Totodată, aş dori să amintesc şi de un alt raport al INS, făcut public în luna ianuarie, conform căruia produsul intern brut în 2012 a fost, în termeni reali, cu 0.2% mai mare decât în anul anterior. Mai mult decât atât, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional, Erik de Vrijer, a declarat, la finalul vizitei de evaluare în România că deficitul bugetar al ţării a scăzut, iar pentru 2013 este aşteptată o creştere economică de 1,5%. Acesta a explicat că 1,5% nu este o creştere economică suficientă, însă ea se justifică după o criză economică, subliniind că România a reuşit să atingă cea mai importantă ţintă stabilită cu FMI, respectiv scăderea "deficitului pe baza angajamentelor", şi că acum ţara noastră este pe un teren aproape sigur.

Evoluţia este evidentă, nelăsând loc la niciun fel de interpretare decât, poate, pentru reprezentanţii PDL, care continuă să dezinformeze şi să manipuleze cetăţenii prin toate mijloacele de care dispun, pentru propriul interes politic. Pentru a se putea face o comparaţie corectă între guvernările USL şi PDL, aş dori să menţionez doar că la sfârşitul lunii aprilie 2012, înainte de instalarea Guvernului Ponta, rata şomajului atingea valoarea alarmantă de 7,2%.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"România a devenit un gater uriaş"

la începutul secolului 19, România era 80% acoperită de pădure, iar acum mai avem aproximativ 30% păduri şi suntem sub media statelor din Uniunea Europeană.

Principalele cauze ale tăierilor ilegale de arbori în România sunt: existenţa a 500 mii ha de pădure neadministrate, unde nu există pază a pădurilor, inexistenţa unor date clare asupra a cât se taie în România, pregătirea incompletă în anumite cazuri a personalului silvic, lipsa de cooperare între domeniul silvic şi alte instituţii, existenţa mai multor forme de valorificare a lemnului, fără un sistem de monitorizare bine structurat, şi mai ales indiferenţa factorului politic.

Potrivit unor studii referitoare la fondul funciar, în România există suprafeţe întinse cu terenuri degradate, cele mai multe fiind situate în zonele de deal şi de munte, unde nu există campanii de împăduriri. În aceste condiţii, nu trebuie să mire pe nimeni apariţia fenomenelor extreme, precum alunecările de teren tot mai dese, temperaturile toride vara, inundaţiile, în care mor în fiecare an oameni, dispariţia unor specii de plante şi animale, deteriorarea calităţii solului sau deşertificarea.

Harghita, Bacău, Neamţ, Suceava, Alba, Argeş, Maramureş, Bistriţa sunt judeţele în care mii de hectare au fost rase de pe faţa pământului. Ne tăiem pădurile pentru lemnul care aduce bani peste noapte. În zonele sărace ale ţării, lemnul este folosit ca monedă de schimb pentru ziua de mâine, oamenii săraci riscându-şi libertatea în schimbul câtorva milioane de lei şi făcând puşcărie.

De cealaltă parte a baricadei se găsesc bogaţii pădurilor, cei pentru care lemnul nu mai este o simplă monedă, ci miza unor afaceri cu adevărat înfloritoare.

Industria din spatele tăierilor abuzive este foarte bine structurată. De la documentele false care asigură un transport de lemn ilegal şi până la prelucrarea acestuia prin instalaţii de debitat neînregistrate, totul funcţionează foarte "bine". O altă problemă o reprezintă defrişarea zonelor protejate de lege şi a rezervaţiilor naţionale.

Din păcate, de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic fără ştirea autorităţilor: primărie, poliţie, inspectori silvici.

Apelul meu este clar! Trebuie să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea protecţiei pădurilor şi gestionarea durabilă a acestora, ca reacţie la procesul actual de degradare şi de reducere a biodiversităţii lor.

Am putea "înverzi" România prin acţiuni simple, dar care au un efect benefic asupra mediului. Nu este greu să creăm adevărate culoare verzi. Acestea pot fi de-a lungul oricărui drum naţional sau cale ferată.

Dar, mai presus de toate, este foarte important să găsim mecanismul de control intern care să înlăture jaful din acest domeniu! Cred cu tărie că pe lângă acesta, trebuie realizat un sistem armonizat şi cuprinzător de monitorizare a pădurilor la nivelul României, care să includă raportări continue şi obligatorii privind împădurirea, reîmpădurirea şi valorificarea pădurii în interesul naţional.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Arătatul cu degetul ca sport european"

De când a ajuns curentul portocaliu la cârma Europei, atmosfera bătrânului continent a devenit din ce în ce mai toxică, întrucât această "doctrină" s-a răspândit în fiecare ţară. Bineînţeles, nici România nu putea să stea neatinsă de "portocalită", deoarece şi pe meleagurile noastre se mai pot găsi oameni care să se încadreze în şabloanele "omului nou" al PPE, "reformistul" care să lase praful şi pulberea în urma sa. Să ne amintim cum, peste noapte, membrii Partidului Democrat s-au culcat de stânga şi s-au trezit de dreapta, ca mari liberali, atât de mari şi de liberali de şi-au pus chiar şi un "L" în coada acronimului partidului, autoproclamându-se singurii "dreptaci" din România! Dar, ca orice impostor care se respectă, a trebuit să păstreze o anumită imagine, şi-atunci şi-a făcut o infuzie de "dreptaci" furaţi de la Partidul Naţional Liberal, categoria "nemulţumiţi", ce sperau ca, prin trecerea la PD, să li se dea funcţiile şi avantajele multvisate şi pe care nu le mai (re)găseau în PNL. Astfel, oameni de care dreapta românească nu ştia cum să mai scape în mod onorabil, au contribuit la salubrizarea PNL, prin plecarea voluntară în rândul oportuniştilor de culoarea portocalei.

Plecat pe cai mari, pe armăsarii demagogiei, PPE-ul şi varianta sa din păcate românească - PDL-ul - au făcut din lozincile şi promisiunile mincinoase, ca şi din discursurile bombastice, nu sculele lor de lucru, ci armele pe care le-au întors împotriva poporului român, drept mulţumire că i-au adus la guvernare, dându-le portocaliilor o putere care i-a luat prin surprindere: nici ei nu s-au aşteptat să se trezească în braţe cu sacul bugetului ţării. Sau, după cum recunoştea un distins ins rătăcit printre pedelişti, a căzut pleaşca peste ei de le-a rupt capul!

Iniţial, văzându-se cu sacul de bănet în braţe, s-au comportat ca nişte găinari: conform principiului "muşcă şi fugi", că se prinde păgubaşu’ şi-ţi rupe cârca! Văzând însă că poporul român e mioritic şi visează la nunţi cosmice cu coana Europa, s-au apucat pedeleii să jefuiască organizat, cu metodă, ducând mafia pe noi culmi de rafinament, de vin italienii să se şcolească în România. Apoi, ca să fie siguri că prind rădăcini tari pe poziţii, au extins cârdăşia în Europa, cu Barroso, cu Reding, cu Merkel, cu Orban, făcându-se cozile de topor cu care să poată fi măcelărit poporul român...

Văzând europenii aliaţi PDL-ului că România a devenit sat fără câini, căci căţeii se gudurau la picioarele lor pentru un oscior amărât, au tăbărât pe biata ţară virusată cu portocalită, sugându-i vlaga pe toate canalele posibile. Iar ca să fie treaba completă, şi-au mai şi bătut joc de popor, ba trântindu-i pe cap un guvernator, ba arătându-l cu degetul ca vinovat de toate păcatele lumii şi mai ales cele de prin UE...

Acum, fie vorba-ntre noi, pe undeva au şi ei dreptate, dar sunt farisei! Pentru că, pe de-o parte, laudă CSM-ul, procuratura, ANI, DNA şi celelalte organe şi organisme virusate cu "portocalită", iar pe de altă parte ne acuză că avem mari probleme cu justiţia şi corupţia! Păi, sigur că avem! Când ai un guvernator (autonumit "preşedinte" sau, mult mai des, "şefu’ statului", de parcă România ar avea şi aşa ceva în Constituţie!), care siluieşte legea fundamentală şi celelalte legi ale ţării în moduri în care nici cei mai perverşi sadici nu şi le-au imaginat; când la vârful DNA se perindă doar oameni cu acuzaţii de grave ilegalităţi la activ, care, într-o societate normală, i-ar scoate chiar din branşă; când în CSM se fac aranjamente prin SMS, se stabilesc majorităţi pe furiş ori se aplică nu voia judecătorilor, ci lăpuşneanul "dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau" - cum să nu te arate lumea cu degetul? După cum tot corect zic cei din UE când ne acuză că România nu e stat de drept şi pentru că a devenit abuzivă Curtea Constituţională, şi pentru că la Înalta Curte se fac "lucrături" înalte pe lângă lege, dar în favoarea cui trebuie, ori că preşedintele e capul unei reţele de tip mafiot, care a ieşit la vedere începând cu momentul trimiterii sale la garaj... Uite-aşa, pe de-o parte, UE ne arată cu degetul, iar pe de altă parte se face că nu vede ce este evident până şi pentru un orb...

De când au ajuns cei din PPE la conducerea Europei, este vizibilă şi o virusare a organismelor europene. Ca să nu mai zicem şi faptul că au dispărut multe dintre principiile care au dus la crearea Uniunii Europene, printre altele principiul solidarităţii. Tot ce a fost atins de "portocalită" a devenit imun la logică, rigoare, cooperare ori umanism. Cum altfel se explică faptul că a devenit un sport european arătatul cu degetul, acompaniat de o mimată îngrijorare, în fond, o indiferenţă totală pentru orice nu intră în zona de interes egoist portocaliu? De ce, de exemplu, în campania electorală europeană care se apropie, PPE nu doreşte ca să prezinte în faţa ochilor electoratului său reuşitele din România, preferând să îl "protejeze", încălcând grosier drepturile românilor?

Pentru toate neregulile din Europa ieri s-a dat vina pe ţigani, astăzi se arată toţi românii cu degetul, pe aceeaşi logică probabil că mâine vor urma din nou evreii, răspoimâine negrii şi putem să spunem că ne-am întors iarăşi în timp, în neagra istorie a lui 1929.

Slaba pregătire a celor care conduc astăzi destinele Europei duce la noi şi noi discriminări, în ciuda viselor şi speranţelor celor care au construit actuala Uniune, ori a celor care au aderat la acest spaţiu ce s-a dorit a fi un ideal de prosperitate şi progres pe vechiul continent.

Sigur, părinţii Uniunii nu s-au gândit că Europa secolului al XXI-lea se va întoarce la noi forme de segregaţie, că organismele europene vor ajunge să acuze, nu să coopereze pentru rezolvarea unor probleme ce deja nu mai ţin doar de ţările în care acestea se manifestă, ci sunt ale întregii Europe, ori că noua Europă va asista la recrudescenţa neofascismului, a dezbinării. Şi atunci, de ce preferă reprezentanţii Germaniei, de exemplu, ori ai Olandei, să strâmbe din nas cu dezgust, în loc să spună: hei, voi aveţi o problemă, ce putem face ca să vă ajutăm, noi, cei dezvoltaţi, cei cu democraţii avansate, cei cu tehnologii superioare, cei care vă cerem sacrificii?

A respinge aderarea României la spaţiul Schengen, deşi s-a spus răspicat că îndeplinim criteriile tehnice, arată implicit că Europa preferă să-şi coafeze eşecurile prin acţiuni politice, recunoscându-şi astfel, indirect, neputinţa, decât să îşi bifeze realizarea încă unui obiectiv.

Iată de ce, la următoarele alegeri, PPE-ul va avea soarta PDL-ului, iar europarlamentarii portocalii care să provină din România mai mult ca sigur că vor deveni amintire. Pentru că, aşa cum zicea Abraham Lincoln: "Pe unii îi poţi prosti întotdeauna, câteodată îi poţi prosti pe toţi, dar nu poţi să prosteşti tot timpul pe toată lumea!".

Tot ce pot spune, însă, este că nu voi regreta nici dispariţia PPE de la cârma Europei Unite şi nici lacrimi nu voi vărsa când nu voi mai vedea pedelişti în parlamentul european. românii au o frumoasă vorbă: cum îţi aşterni, aşa dormi, iar PDL s-a culcat în patul lui Procust...

Domnul Marian Neacşu:

"Preşedintele Traian Băsescu o întoarce ca la Ploieşti"

Am auzit cu toţii opiniile domnului preşedinte Traian Băsescu referitoare la problema acceptării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen.

Dezbaterea redeschisă recent privind aderarea ţării noastre la Schengen a oferit ocazia domnului preşedinte să reintre în manej, sub lumina reflectoarelor, pentru a executa unul din numerele de contorsionism politic, cu care a obişnuit deja publicul. Ne amintim cum domnia sa a reacţionat virulent împotriva Germaniei şi Olandei, în anul 2011, iar apoi în 2012, şi cum a contestat legarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare - MCV, de aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.

În urmă cu doar un an de zile, domnia sa sărea în apărarea Guvernului, spunând că acesta şi-a făcut datoria, şi ataca "perfida" Olandă care - spunea dumnealui vehement şi ipocrit - după ce că a legalizat prostituţia, mai comite un mare abuz, punând beţe în roate României la cooptarea în Schengen.

Astăzi, în 2013, domnul preşedinte are opinii total diferite - în interviurile acordate presei străine susţine că este de vină guvernul român pentru noua amânare a aderării la Schengen. Punctul său de vedere este acum diametral opus - apreciază că este justificată invocarea M.C.V. de către Olanda, Germania şi Finlanda, pentru a amâna aderarea românilor şi bulgarilor la spaţiul Schengen.

Evident că acum, dacă actualul Guvern nu este al tău, dai vina pe el.

Pentru ca incoerenţa discursului prezidenţial să fie deplină, domnul preşedinte emitea în urmă cu două săptămâni, pe 22 februarie, un comunicat prin care reamintea "faptul că România şi-a îndeplinit toate angajamentele tehnice legate de securizarea frontierelor şi că decizia privitoare la integrarea în spaţiul Schengen nu trebuie să fie legată de considerente politice sau de evaluările din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV)".

De fapt, precauţiile existente în Europa în privinţa aderării României şi Bulgariei se leagă, în primul rând, de campaniile electorale interne din ţările care s-au exprimat împotrivă, miniştrii acestora dorind să câştige un pic de capital politic în faţa electoratului lor. Ca urmare, ambasadorii acestora sunt obligaţi să dezmintă graţios că decizia Consiliului JAI ar avea legătură cu campania electorală internă din - să spunem - Germania.

În al doilea rând, temerile Germaniei şi ale altor ţări vizează perspectiva conectării Greciei - care face parte din Schengen şi are o permeabilitate crescută a frontierelor maritime - la Occident, printr-un coridor terestru bulgaro-româno-ungar, în cazul acceptării României şi Bulgariei, ceea ce ar elimina controalele la graniţele terestre şi ar creşte fluxurile de imigranţi din afara UE, intraţi în Schengen prin bătrâna Eladă.

Una peste alta, este clar că domnul preşedinte Băsescu nu dezminte vechile obiceiuri PDL, criticarea şi blamarea propriei ţări în străinătate, folosind neadevăruri, doar pentru a servi propriilor interese politice de pe plan intern. Un obicei urât, ca şi schimbările de poziţie la 180 de grade, răzgândirile sau reevaluările practicate de domnia sa, pentru care a devenit aproape un personaj de folclor - nu se va mai zice "ai întors-o ca la Ploieşti", ci... "te-ai răzgândit ca Băsescu".

Doamna Cornelia Negruţ:

"Aderarea României la Schengen, o decizie eminamente politică"

După cum era de aşteptat, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne al Uniunii Europene a amânat din nou decizia privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Reamintesc faptul că procesul de aderare era prevăzut iniţial pentru a avea loc în luna martie a anului 2011! De mai bine de doi ani încoace însă, decizia a fost amânată, echipele de negociatori ai preşedintelui Băsescu consfinţind un eşec de proporţii din acest punct de vedere. Abia instalat în funcţie, Guvernul USL este arătat eronat cu degetul pentru această nereuşită internaţională, atât de către şeful statului, cât şi de firava Opoziţie actuală. Aceşti oameni care au dus românii în pragul disperării uită că din martie 2011 până acum au trecut doi ani în care integrarea României în Schengen nu a avut loc, să fie clar, din cauza fostelor guverne PDL.

Sunt onorată să salut poziţia ministrului de externe român la recentul Consiliu JAI. Titus Corlăţean şi-a spus răspicat punctul de vedere referitor la necesitatea începerii efective a procesului de aderare în formula acceptată, într-o formulă de compromis, a aderării în doi paşi, cu frontierele maritime şi aeriene, într-o primă fază, şi apoi cu frontierele terestre. De altfel, chiar vorbitorii din reuniunea de la Bruxelles, reprezentanţii majorităţii ţărilor membre UE, au subliniat necesitatea luării unei decizii pe această problemă, în condiţiile în care România respectă în totalitate acquis-ul Schengen.

În opinia mea, dezbaterile publice din România pe tema aderării ţării noastre la Schengen au fost intenţionat induse pe o pistă falsă. În loc să vedem ce mai avem de făcut - deşi toată lumea recunoaşte că din punct de vedere tehnic îndeplinim criteriile cerute -, politicienii s-au lansat în acuzaţii reciproce, doar-doar vom stabili cine este mai vinovat. O atitudine păguboasă, specific românească, unde ne luptăm degeaba cu "capra vecinului", în loc să ne catalizăm energiile înspre îndeplinirea condiţiilor reclamate recent de partea germană. Nici nu are rost să căutăm vinovaţi din moment ce, în iunie 2011, însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat că aderarea României în Schengen este doar o chestiune de obstacole politice. Întreaga psihoză polemică declanşată între forţele politice de la Bucureşti pe acest subiect a fost inutilă şi neavenită, polemicile nu au ajutat la nimic...

Consider că nu putem să ne împotmolim la acest moment, cu siguranţă nu foarte plăcut pentru România. Sunt de părere că am stat destul în genunchi în faţa hotărârilor care decideau soarta românilor, de la Înalta Poartă încoace. Îndeplinim condiţiile, ne-am făcut treaba, acum nu avem de făcut decât să aşteptăm decizia decidenţilor politici de la Bruxelles. Sunt convinsă că aderarea României la Schengen se va produce, pentru că, în calitate de reprezentant în Parlament a unei zone cu oameni care au reuşit în străinătate prin muncă onestă, ştiu că avem potenţialul moral şi spiritual de a fi la nivelul oricărei ţări din Uniunea Europeană.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Apartenenţa la o etnie nu este motiv de discriminare pozitivă"

Mitingul organizat duminică, 10 martie, la Târgu Mureş de Consiliul Naţional Secuiesc, cu sprijinul Partidului Popular Maghiar din România (PPMT) şi al Partidului Civic Maghiar (PCM), având drept scop declarat autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, a încins din nou spiritele în rândul populaţiei.

Este adevărat că România este o ţară liberă, democratică, în care astfel de manifestaţii sunt permise, însă trebuie să precizăm încă o dată că articolul 1 din Constituţia României stipulează faptul că "România este un stat naţional, suveran, unitar şi indivizibil."

Autonomia Ţinutului Secuiesc a fost şi va fi un subiect delicat pentru noi toţi, însă în relaţia dintre România şi Ungaria nu exista loc pentru extremism.

Cei prezenţi la mitingul de la Târgu Mureş au protestat împotriva unei regionalizări care, în opinia lor, "lezează interesul şi existenţa poporului secuiesc" şi au militat pentru ca "autorităţile române să înceteze de îndată lupta împotriva simbolurilor secuieşti, hărţuirea maghiarilor şi secuilor împotriva instituţiilor statului de drept, pentru că hărţuiesc şi intimidează cetăţenii români de naţionalitate maghiară, pentru libertate şi egalitate deplină şi reală pentru toţi locuitorii Ţinutului Secuiesc".

toate aceste solicitări revendicate la manifestările de duminică sunt pure invenţii sau doar modalităţi de manipulare a opiniei publice, cu privire la tratamente necorespunzătoare pentru cetăţenii maghiari din România.

Nici vorbă de aşa ceva. Dovadă stă şi prezenţa premierului Victor Ponta de sâmbătă, 9 martie, la Congresul partidului socialist maghiar, MSZP, la Budapesta. Este pentru prima dată când un premier român merge la un eveniment politic în Ungaria şi se bucură de aprecierea liderilor maghiari.

Nu ne putem lăsa influenţaţi şi manipulaţi de unii lideri politici maghiari extremişti, care din dorinţa de a-şi rezolva disputele sau orgoliile personale se hazardează în declaraţii defăimătoare la adresa celor două popoare.

Astfel de manifestări nu fac decât să aducă un prejudiciu de imagine celor două popoare şi să dezavantajeze procesul de regionalizare şi de revizuire a Constituţiei României, într-o perioadă în care este evidentă nevoia de solidaritate şi respect între cele două popoare, ca singura cale pentru progres.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Revizuirea Constituţiei, un act clarificator"

Revizuirea Constituţiei care se pregăteşte a se face în acest an reprezintă un act clarificator şi reparator pentru ceea ce se încearcă a fi confuz în acest moment în mintea băsismului. Având în vedere că se insistă pe rezultatele unui referendum îndelung contestat, cel din noiembrie 2009, un referendum făcut de către Băsescu doar cu motivaţia reală a confuzării electoratului pentru câştigarea unor alegeri, făcut pe picior, fără a fi consultat poporul în vreun fel, anterior votului, viitoarea Constituţie, fiind supusă de asemenea unui referendum, va clarifica dacă poporul va dori sau nu introducerea rezultatului fostului referendum în legea fundamentală.

Să ne amintim că, pe de-o parte, dacă era aşa de hotărât cum declară acum, întrucât avea pârghiile necesare, Băsescu putea lua toate măsurile ca să se aplice rezultatul referendumului din 2009, iar pe de altă parte, să ne amintim că, la un moment dat, cel care insistă acum atât pe acel vot popular a fost la un pas de a renunţa definitiv la el, dacă premierul Ponta, în primul guvern, i-ar fi satisfăcut nişte doleanţe.

Deci, prin referendumul pentru validarea viitoarei constituţii, vom lămuri astfel dacă poporul va arăta că a fost înşelat în noiembrie 2009, dar şi-a dat seama de eroare şi a revenit, sau dacă doreşte aplicarea rezultatelor înşelătorului scrutin - votarea (sau nevotarea) Constituţiei va arăta voinţa poporului, lămurind odată pentru totdeauna până şi pe Băsescu asupra acestui punct de vedere, care o ţine ca gaia-maţu’, într-un bruiaj total antinaţional.

Lui Băsescu îi convine însă actuala constituţie, care l-a ajutat să devină un zeu în carne şi oase, şi doreşte să îşi perpetueze avantajele "divine" ale funcţiei. Din discursul său de joi, am văzut şi un set de propuneri, unele raţionale, fezabile, altele făcute după principiul că şi iadul e pavat cu bune intenţii, fiind adevărate bombe cu efect întârziat. Este însă penibil ca să vezi cum vorbeşte despre voinţa poporului român suveran pe unul care nu dă două parale pe acest popor, lucru atât de bine reliefat la ultimul referendum, când 90% din popor i-a zis să se ducă acasă, iar el a devenit din preşedinte - guvernator al UE, SUA şi Curţii Constituţionale!

Iarăşi un lucru aiuritor pe care l-a zis Băsescu în discursul său: "majoritatea nu este deasupra legii". Interesant cum uită subit guvernatorul că, într-o democraţie, majoritatea face legea, după cum tot majoritatea o modifică, dacă legea nu mai corespunde scopului pentru care a fost creată!

Băsescu a mai făcut o mare greşeală în vizita la Academia Română: a plecat imediat ce a terminat ce avea de zis, uitând că acest înalt for este unul de dezbatere, nu de diktat! Băsescu însă a dat edictul şi-a plecat! Dar astfel a arătat şi ce a înţeles Băsescu din democraţie, deşi vorbeşte cică în numele ei. Prin analogie, la fel face şi cu legea: vorbeşte despre ea, însă o tratează ca pe democraţie - doar cum îi convine, răstălmăcind-o în funcţie de interesul propriu! După cum s-a văzut, Băsescu preferă menţinerea bicefalismului asupra guvernului, încercând ca să îşi menţină şi întărească deciziile asupra guvernului, cerând să fie implicat în situaţiile de remaniere. Da’ de implicarea guvernului în remanierea staffului de la Cotroceni, de ce nu zice nimic? Că şi pe-acolo ar putea fi curăţate nişte lucruri - a ne aminti doar scandalurile din Institutul Cultural Român, diriguit la acele momente penibile de către Horia Roman Patapievici, asupra cărora singurul care putea să le pedepsească sau să le oploşească a fost Băsescu, dar acesta a preferat punerea capacului pe oală, în ciuda reprezentării catastrofale a naţiei române făcută de ICR...

N-am auzit însă nimic despre o propunere de profesionalizare a Curţii Constituţionale, lăsând-o tot un organism politico-juridic, care să stea în continuare la îndemâna cui e mai şmecher şi care face mai bine pe surdul...

Sunt pozitive propunerile de neparticipare a preşedintelui la CSM (singurul, de altfel, care şi-a făcut un prost obicei din a-şi permanentiza conducerea şedinţelor CSM fiind Băsescu, chiar dacă nu are obligativitatea în acest sens, legea zicând doar că poate să, nu că trebuie să...), votul public al CSM şi răspunderea magistraţilor, a dat însă şi o grămadă de bomboane otrăvite. Cel mai rău este că actuala constituţie, nu foarte proastă, a fost siluită grav de către Băsescu, acesta fiind, în primul rând, motivul pentru care trebuie modificată, pentru repunerea sa pe făgaşul normal.

Domnul Ioan Oltean:

"Politica USL, între politica preocupării şi politica dezinformării"

Săptămâna trecută atrăgeam atenţia asupra importanţei retoricii discursurilor liderilor politici de la guvernare asupra politicii şi gradului de încredere de care aceştia se bucură în rândul partenerilor noştri europeni. Observ, însă, că nu trece zi de la Dumnezeu fără ca discursurile conducătorilor noştri să nu continue a se încadra în linia demagogiei şi incompetenţei demonstrând, în cel mai ruşinos mod, lipsa de diplomaţie şi tact în actul guvernării. Astfel, săptămâna aceasta am asistat neputincioşi la "parada vorbelor" guvernanţilor noştri, de la condiţionarea domnului ministru de externe privind posibilitatea respectării statului de drept în România, până la declaraţiile fostului incompatibil ministru al culturii, Mircea Diaconu "luaţi-vă Carrefour-ul şi toate astea şi plecaţi", politica USL fiind bine definită de logica domnului primar Vanghelie "vă rog să fiţi toţi complicaţi, dar să fim eficienţi, că, dacă suntem complicaţi şi nu suntem eficienţi, degeaba suntem complicaţi. Şi în aceste circumstanţe tot o să spun nişte gânduri ale mele, care mă preocupă şi mă preocupă şi mă preocupă şi mă tot preocupă, pentru că mă preocupă".

Astfel, dacă domnul Vanghelie este preocupat de politica preocupării, domnul Corlăţean este preocupat de condiţionarea respectării statului de drept din România, iar domnul prim-ministru recunoaşte că acest demers al celor patru ţări ale Uniunii Europene, privind instituirea unui mecanism de respectare a statului de drept, vine ca urmare a nerespectării statului de drept, în cazul unor ţări nou intrate în Uniunea Europeană. Să se refere oare şi la cazul ţării noastre?

Domnul prim-ministru ne demonstrează zi de zi că prezenţa zilnică la emisiuni televizate are şi minusuri. Astfel, de la opinii de genul "sunt cel puţin 2-3 oameni care nu fac nimic în ministere sau agenţii", domnul Ponta oferă, dincolo de graniţele ţării noastre, şi certitudinea că dacă un oficial vizitează ţara noastră, nu vor fi proteste de stradă. Astfel, domnul Ponta ne asigură că are totul sub control. Important este ca ţara noastră să nu fie vizitată de către personaje ne-agreate de către politicienii USL, pentru că atunci ne demonstrează dumnealui că pot exista manifestaţii de stradă, chiar dacă întâmplarea a făcut să depindem de votul acelor "personaje" nedorite de către liderii USL în ţara noastră. Ceea ce ne sugerează domnul prim-ministru este fie prea mare siguranţă pe politica de "înăbuşire" a oricăror proteste de stradă, deşi însuşi dumnealui afirmă că aşa se întâmplă în democraţie, fie că de multe ori, nenumăratele apariţii în media pot afecta logicii acţiunilor sale. De asemenea, consider că "datul cu părerea" vizavi de numărul funcţionarilor care-şi fac sau nu datoria nu trebuie să se regăsească în discursul unui om care are în mână frâiele ţării, fără ca acesta să beneficieze de un raport de evaluare, pe baza căruia să facă analiza şi apoi să procedeze la luarea măsurilor care se cuvin.

În fapt, ceea ce ne oferă zi de zi guvernarea USL este nesiguranţă, lipsa locurilor de muncă, lipsa investitorilor, şi trebuie să recunoaştem că nu este totul pe minus în această ţară. Aşadar, guvernarea USL înregistrează şi plusuri: creşterea preţurilor la utilităţi, la alimente, creşterea numărului persoanelor care beneficiază de şomaj, creşterea numărului investitorilor care-şi retrag investiţiile din ţara noastră. Aceasta deşi, dacă ascultăm discursurile zilnice ale primului-ministru, începem să credem că între ţara în care trăiesc guvernanţii USL şi ţara cetăţenilor de rând există o discrepanţă uriaşă. Dacă în urmă cu câteva săptămâni, în urma unei vizite oficiale în Franţa, primul-ministru ne asigură că demersul său a întărit legătura dintre ţara noastră şi Franţa, din care urma să curgă numai lapte şi miere în ceea ce priveşte viitoarele investiţii străine franceze în ţara noastră, la Consiliul JAI, Franţa şi-a arătat scepticismul în ceea ce priveşte încrederea în instituţiile ţării noastre.

Aşadar, domnule prim-ministru, ţara pe care o reprezentaţi este oare aceeaşi cu cea în care trăim noi, restul cetăţenilor, şi în care nu regăsim nimic din politica succesului guvernării populiste USL? În fapt, atât promisiunile dumneavoastră electorale, cât şi pretenţiile de competenţă a guvernării USL, au fost spulberate de realitatea gri pe care o oferiţi zi de zi: mărirea taxelor şi impozitelor, disponibilizări, zeci de proteste în stradă ale muncitorilor disponibilizaţi, salariaţi care nu-şi primesc salariile şi cărora li se oferă zi de zi, de către televiziunile dumneavoastră de suflet, imaginea unei ţări în care curge doar lapte şi miere şi în care adevăraţii vinovaţi sunt tot cei care au guvernat cu luni în urmă.

Aşadar, domnilor guvernanţi USL, guvernaţi, guvernaţi, guvernaţi, dar nu în acord cu interesele personale, ci în acord cu interesul naţional!

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Declaraţie politică vizând sistemul de tip homeschooling pentru copiii români din diaspora

În ultimele luni, în baza unor sesizări primite de la cetăţeni români rezidenţi în state precum Egipt, Siria sau Tunisia, am elaborat un prim draft al unui proiect legislativ care vizează posibilitatea şcolarizării la domiciliu a copiilor români (din ciclul primar şi gimnazial) din diaspora, în cadrul sistemului românesc de învăţământ. Vă voi oferi ca exemplu un mesaj primit recent de la un cetăţean român rezident în Sharm El Sheikh:

"Pe mine mă interesează sistemul de homeschooling pentru băiatul meu. Există în toată Uniunea Europeană, numai în România nu. Noi în Egipt suntem interesaţi, pentru că sistemul de învăţământ aici are anumite lipsuri şi am dori pentru copiii noştri această posibilitate. Părinţii pot susţine financiar, nu ştiu de ce este aşa de greu de implementat şi în România."

Trebuie să plecăm de la premisa că un număr semnificativ de copii români din diaspora pot fi, în anumite momente, afectaţi obiectiv în actul de educaţie de probleme politice, sociale, identitate sau personale. Putem vorbi, ilustrativ, de tensiunile socio-politice din state precum Egipt, care afectează ciclul educativ normal. Putem invoca chiar situaţia mult mai gravă din Siria, unde tensiunile civile au fost înlocuite de un război dur.

La astfel de argumente se adaugă cele vizând integrarea într-o nouă societate (copilul nu cunoaşte încă limba ţării gazdă) sau păstrarea identităţii (părinţii doresc pentru copilul lor o educaţie în limba română).

Cred că avem nevoie, pentru a veni în ajutorul unor cazuri similare celor invocate mai sus, de un cadru legislativ suplu, uşor de implementat, care să permită copiilor români din diaspora şcolarizarea la domiciliu, în cadrul sistemului educaţional românesc.

Nu trebuie să uităm, în acest sens, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, care menţionează că părinţii au dreptul de a alege metodele de educaţie de care pot beneficia copiii lor. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că acest tip de educaţie este considerat funcţional în ţări precum Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg, copiii înregistrând rezultate notabile.

În acest sens, pentru România, cred eu, se impun patru paliere de construcţie legislativă:

- Stabilirea unui sistem de calificare şi verificare a tutorilor acreditaţi să predea cursuri la domiciliu (inclusiv părinţii putând deveni tutori);

- Înfiinţarea în cadrul Ministerului Educaţiei a unui centru pentru acreditarea tutorilor şi verificarea elevilor din diaspora;

- Stabilirea unui sistem şi unui program de testare on-line a elevilor din diaspora, care să verifice şi să confirme evoluţia notată de tutori;

- Implicarea ambasadelor în organizarea acestor examene on-line.

Până la lansarea propunerii legislative în spaţiul public, invit comunităţile româneşti din diaspora - cât şi cetăţenii din România - să îşi exprime viziunea privind principiile enunţate, aducând corecţii şi îmbunătăţiri acolo unde este cazul.

Domnul Petru Movilă:

"Să fi capitulat oare Ministerul Educaţiei în faţa «fabricilor de diplome»?"

Potrivit unor declaraţii făcute de doamna senator PSD Ecaterina Andronescu, încă din perioada în care era ministru al educaţiei, şi reiterate de curând în sfera publică, Ministerul Educaţiei Naţionale intenţionează eliminarea antetului ministerului de pe diplomele de licenţă.

Cu alte cuvinte, prin această măsură, Ministerul Educaţiei Naţionale liberalizează emiterea frauduloasă a diplomelor de licenţă, pentru că nu de puţine ori, mai multe universităţi particulare ne-au demonstrat cât sunt de "pricepute" în a "fabrica", nu valori, ci diplome false, fără ca ministerul să intervină vreodată ferm în rezolvarea acestei situaţii. Un exemplu demn de menţionat aici este scandalul iscat în jurul Universităţii Spiru Haret, gestionat destul de defectuos de către Ministerul Educaţiei, condus în acea perioadă de doamna senator Ecaterina Andronescu. De curând, au fost descoperite mai multe diplome false eliberate de universităţi publice, ba una dintre ele, chiar de un înalt prestigiu academic.

Stimate domnule ministru, luarea unei asemenea decizii înseamnă că Ministerul Educaţiei a capitulat în faţa universităţilor "fantomă"!

Antetul şi toate celelalte însemne ale Ministerului Educaţiei, care figurează actualmente pe diploma de licenţă, reprezintă garanţia legalităţii acelui act de studii şi îi conferă veridicitatea necesară pentru a fi recunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate.

Ministerul Educaţiei trebuie să reprezinte un filtru riguros în ceea ce priveşte actele de studii emise de universităţile din România şi nu o simplă instituţie care se deresponsabilizează de atribuţiile care îi revin. Totuşi, universităţile nu sunt entităţi care îşi desfăşoară activitatea sub cerul liber. Poate în viitor, împreună cu doamna senator Andronescu, vă gândiţi să transferaţi toate universităţile la Ministerul Agriculturii, sau poate chiar să le desfiinţaţi, iar peste un timp să realizaţi că totuşi România are nevoie de o reţea de universităţi. Doar vi s-a mai întâmplat, în cazul şcolilor de arte şi meserii.

Posibil să ne scape argumentul solid care stă la baza acestor măsuri. Atunci, vă rugăm respectuos să devoalaţi raţiunea din spatele seriei de măsuri abracadabrante, cum sunt: bacalaureatul profesional, obligarea tuturor învăţătorilor şi educatorilor să absolve studii superioare, iar acum, scoaterea antetului MEN de pe toate diplomele de licenţă. Toate par să graviteze cu folos în jurul universităţilor "fantomă".

Domnule ministru, daţi dovadă de mai multă responsabilitate decât predecesorii dumneavoastră, atunci când este vorba de gestionarea unor probleme atât de sensibile, cum este cea a acestor universităţi "fantomă". Nu putem ascunde la infinit gunoiul sub preş. Prin asemenea măsuri încurajaţi practicile negative, uneori chiar ilegale, din universităţi, în special din cadrul celor particulare, iar efectele produse de o astfel de decizie ar putea da naştere unor situaţii ireparabile.

Este regretabil să vedem cum oameni din interiorul sistemului universitar gândesc şi acţionează în defavoarea calităţii educaţiei din România şi declară cu nonşalanţă că firescul de ieri a devenit nefiresc de astăzi încolo!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o problemă ce mi-a fost semnalată în cadrul audienţelor ţinute la biroul parlamentar din Ploieşti. Este vorba despre indemnizaţia acordată persoanelor cu handicap, conform art. 58 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Conform acestui articol, orice persoană cu handicap beneficiază la cerere sau din oficiu de indemnizaţie lunară în cuantum de maxim 260 lei. Exceptând faptul că această sumă este puţin spus insuficientă pentru asigurarea unui trai decent, în ultimii ani nu a fost indexată anual, conform art. 58 alin. (13), cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului.

Mai mult decât atât, în lege nu există nici o diferenţiere între persoanele cu handicap dobândit şi persoanele cu handicap din naştere, indemnizaţia fiind acordată în acelaşi cuantum pentru ambele cazuri. Consider că o astfel de diferenţiere este necesară, legea trebuind să facă o distincţie clară între persoanele cu handicap dobândit şi cele cu handicap din naştere. Trebuie să ţinem cont şi de necesităţile persoanelor cu handicap din naştere şi ale celor cu handicap dobândit înainte de vârsta de 16 ani, vârsta la care se pot angaja din punct de vedere legal, întrucât în cazul acestor două categorii de persoane, indemnizaţia acordată în baza Legii nr.448/2006 constituie unica sursă de venit lunar, comparativ cu categoria persoanelor cu handicap dobândit după vârsta de 16 ani, ce pot beneficia şi de alte venituri, spre exemplu pensie de invaliditate.

trebuie să ţinem cont de aceste aspecte, să nu uităm că o persoană cu handicap grav din naştere sau o persoană cu handicap grav dobândit înainte de vârsta de 16 ani nu va putea munci niciodată, aceste persoane fiind condamnate să trăiască toată viaţa doar din indemnizaţia de handicap, fără nici o posibilitate de a-şi spori veniturile. să ţinem cont că din cele aproape 700.000 de persoane cu handicap din România, 10% sunt persoane cu vârsta de până în 16 ani.

Având în vedere cele relatate, consider că trebuie să luăm atitudine, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a crea un cadru legal din care această situaţie nedorită să dispară, în spiritul respectului şi consideraţiei faţă de persoanele cu handicap.

Domnul Octavian Petric:

"Ziua europeană a victimelor terorismului"

Uniunea Europeană marchează la 11 martie Ziua europeană a victimelor terorismului. În dimineaţa zilei de joi, 11 martie2004, zece rucsacuri încărcate cuTNTauexplodatîn patrutrenuriîn Madrid(Spania), în timp ce intrau şi ieşeau pasageri din patru staţii diferite. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 şi 7:42 dimineaţa în staţiile madrilene Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) şi Santa Eugenia (1 bombă) şi o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). Forţele de securitate au găsit şi alte trenuri încărcate cu explozibil, ce aveau să fie detonate la ajungerea ambulanţelor.

Terorismul continuă să fie o ameninţare reală în Uniunea Europeană, după nouă ani de la atentate, când 192 de victime şi-au pierdut, în mod tragic, viaţa. Printre victime, din nefericire, s-au numărat şi 16 români: Anca Valeria Bodea, Livia Bogdan, Ştefan Budai, Tibor Budi, Nicoleta Diac, Gabriela Georgeta Dima, Geneva Petrică, Alois Martinaş, Ştefan Modol, Mariana Negru, Elena Pleş, Ionuţ Popa, Emilian Popescu, Paula Sfeatcu, Alexandru Suciu şi Csaba Olimpiu Zsigovski. Această crudă realitate a dus România pe un dureros loc secund, după numărul de victime căzute pradă teroriştilor la Madrid.

Terorismul a devenit una din problemele cele mai mari cu care se confruntă întreaga lume, ca manifestare a lipsei de toleranţă, a violenţei extreme şi a desconsiderării faţă de fiinţa umană, indiferent de religia, etnia, cetăţenia sau apartenenţa sa la un stat. Această ameninţare continuă să existe atât sub formă de organizaţii, cât şi sub formă de indivizi izolaţi. În acest sens, putem cita cazuri precum atentatele din Londra, teribilele atacuri din Norvegia şi Franţa, descoperirea atrocităţilor comise de un grup de extremă dreaptă în Germania sau recentul atentat din Bulgaria. Toate actele de terorism sunt criminale şi de nejustificat. Iată de ce Uniunea Europeană trebuie să menţină printre priorităţile sale determinarea de a învinge terorismul, precum şi angajamentul de a promova o politică de solidaritate internaţională.

Aducem un omagiu tuturor celor care au fost victime directe ale suferinţei provocate de terorism în Europa şi în întreaga lume şi ne manifestăm solidaritatea cu familiile acestora şi cu toţi acei care au suferit de pe urma terorismului.

Domnul Vasile Popeangă:

"Să punem Externele la muncă!"

În Uniunea Europeană se întrevede o revenire a recesiunii. Deocamdată, România, chiar dacă va avea parte, conform previziunilor, de o creştere mică, va fi, totuşi, o creştere. Comparativ cu multe state europene, care vor avea alegeri interne, noi ne-am terminat pârjolul electoral, putând acum să ne ocupăm de creşterea economiei. Cum suntem însă, în bună măsură, prizonierii relaţiilor comerciale cu Uniunea Europeană, dacă lor nu le va fi bine, acest lucru se va răsfrânge şi asupra economiei româneşti, deci, implicit, asupra traiului de zi cu zi al omului de rând. În plus: multe familii sunt dependente de banii trimişi de membrii lor care muncesc în Uniunea Europeană, deci se poate presupune că inclusiv aceste familii vor fi afectate. O posibilă soluţie o reprezintă ceva ce noi am uitat de multă vreme...

Din păcate, luându-ne după unele ţări, care îşi trimit ambasadori nu din rândul bunilor profesionişti ai relaţiilor externe, ci dintre cei care s-au străduit en gros la campaniile electorale ale preşedintelui sau apropiaţi ai acestuia, am ajuns în situaţia de a avea în ambasadele noastre de peste hotare o grămadă de oameni care au avut de ales între a-şi petrece concediul pe Coasta de Azur sau a fi ambasador, consul ori ataşat prin zone la fel de pitoreşti, unde să poată beneficia măcar patru ani de o "binemeritată" relaxare, cu familie cu tot.

Consecinţa? Foarte mulţi cetăţeni români, care au făcut apel la serviciile ambasadelor şi consulatelor româneşti, s-au plâns de serviciile execrabile ale salariaţilor şi de birocraţia fantastică practicată de aceştia. Nu rareori este mai ieftin şi mai rapid să vii în ţară, să-ţi rezolvi problema şi să te întorci decât să apelezi la "serviciile" ambasadelor ori consulatelor noastre. şi atunci, dacă pentru câteva hârtii banale îţi trebuie decenii şi vapoare de răbdare, ce să mai ceri de la ambasadori, consuli ori ataşaţi? Păi... poate să-şi facă bine treaba pentru care au fost trimişi acolo?

De exemplu, s-ar putea începe cu terminarea vacanţei cu burta la soare şi trecerea la treabă... Pe vremea lui Ceauşescu, nu exista ambasadă ori consulat care să nu aibă un ataşat comercial, care se ocupa, printre altele, şi cu schimburile comerciale dintre România şi ţara în care erau acreditaţi. Ce ne împiedică pe noi să înţesăm ambasadele şi consulatele cu astfel de funcţionari, dar nişte profesionişti, nu sinecurişti? Putem să le fixăm nişte obiective comerciale, ca să nu le zicem "planuri de contractări", pe care trebuie să le urmărească şi să le îndeplinească, astfel încât, pe de-o parte, să dezvoltăm comerţul exterior dând un impuls exporturilor, iar pe de altă parte, să ne rupem dependenţa, ajunsă la un nivel absurd, de Uniunea Europeană!

Pe Terra există şi alte zone decât cea din Europa. Să ne amintim ce influenţă aveam în Orientul Mijlociu. După 1989, am fost scoşi din zona petrolieră a Asiei ca nişte amatori, chiar de sora noastră mai mare, de gintă latină!

Pentru că vârful de lance Băsescu a avut alte interese, am pierdut flota comercială ce aproviziona cu minereu şi cocs combinatele siderurgice, care scoteau oţeluri de o calitate comparabilă cu cele mai bune din lume, şi care au avut un aport important în exporturile ce au scos ţara noastră din datoriile externe.

De-a lungul vremii, dintre toţi europenii, am fost printre favoriţii Chinei, mulţi dintre înalţii lor funcţionari publici şi politicieni (chiar premieri!) ştiind limba română, ca urmare a faptului că şi-au făcut studiile în ţara noastră. Însă noi ne-am retras masiv din relaţiile cu China, aşa cum am făcut cu ţările din spaţiul fostei Uniuni Sovietice, lăsând loc altora care nici măcar bogdaproste n-au zis!

Multe ţări din Africa aşteaptă reluarea schimburilor comerciale cu ţara noastră şi nici America Latină nu ne respinge relaţiile comerciale, ba dimpotrivă. Ţările din grupul BRICS sunt ignorate de comerţul exterior românesc, ca şi ţările celor patru tigri asiatici. De ce?

Consider că a venit momentul să dăm un nou impuls relaţiilor cu aceste ţări, că a venit momentul să trecem la o ofensivă diplomatică agresivă pe tărâmul comerţului exterior: pe de-o parte, asta ne poate asigura nişte importuri la preţuri substanţial mai convenabile decât cele din Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, am putea obţine preţuri mult mai atractive decât cele de pe o piaţă atât de aglomerată cum este cea vestică. Poate aşa renaştem şi flota comercială, în ciuda lui Băsescu...

Nu în ultimul rând, trebuie să reluăm negocierile pentru importurile de petrol şi gaze din Rusia. Trebuie să ajungem cu preţurile la nişte niveluri rezonabile, pentru că, din cauza guvernărilor portocalii, am ajuns să facem o "hemoragie" de capital în Rusia, plătind petrolul şi gazul la cele mai ridicate preţuri din Uniunea Europeană, iar acest lucru trebuie să înceteze: nu suntem în postura de a face pe nababii şi nici pe sponsorii, atâta vreme cât ţări mult mai puternice din punct de vedere economico-financiar nu o fac! Stă în puterea noastră să punem bazele reluării bunelor relaţii dintre România şi spaţiul ex-sovietic.

Iată că, dacă facem abstracţie de dorinţele lui Băsescu, putem să transformăm Externele dintr-un dormitor de lux pe banii contribuabilului român într-un vârf de lance al economiei româneşti. Am putut realiza acest lucru, o putem face din nou. Rămâne doar să arătăm că vrem şi un popor întreg ne va fi recunoscător!

Domnul Călin Potor:

"băsescu, lasă-ne să reinstaurăm democraţia în România!"

Nu voi fi prezent la discursul lui traian băsescu, cu litere mici evident, de astăzi din plenul reunit al Parlamentului, din mai multe motive.

Pentru mine şi ceilalţi colegi din Partidul Naţional Liberal, actualul şef al statului nu mai are niciun fel de legitimitate ca preşedinte, după ce peste 7,4 milioane de români s-au pronunţat categoric pentru plecarea sa acasă. Este evident că România, sub preşedinţia lui traian băsescu, a cunoscut cea mai gravă erodare a statului de drept şi a mecanismelor democratice. Acţiunile politice, fie ele prezidenţiale, guvernamentale sau parlamentare, s-au concentrat ani de zile în sarcina acestui om. El a condus guvernele de până acum un an, el a inventat majorităţi false, el a subjugat până la distrugere puterea judecătorească.

În acest context, un nou demers de suspendare a lui traian băsescu nu este o chestiune de orgoliu politic, de rea-voinţă din partea majorităţii legitime şi legitimate electoral a USL, nici un calcul de oportunitate, de şanse sau număr de voturi. Este o datorie pe care USL o are de a nu tolera la infinit repetatele încălcări ale Constituţiei şi de a face toate eforturile pentru restabilirea ordinii fireşti într-un stat de drept. Avem convingerea că prin acest demers suntem în asentimentul şi avem susţinerea unei majorităţi covârşitoare a românilor, care, de altfel, s-au pronunţat în acest sens în 29 iulie 2012, dar votul a fost deturnat de reprezentanţii "de seamă" ai Curţii Constituţionale.

În accepţiunea mea personală, dar şi a USL, la modul general, în politică nu poţi să acţionezi, nu poţi să spui şi să faci decât ce este garantat imediat de un număr de voturi. Într-un regim democratic trebuie respectat principiul reprezentativităţii, al pluralismului şi mai ales este necesar să ne împotrivim intenţiilor de distrugere a statului de drept. Sunt limite peste care nu se poate trece pur şi simplu, sunt fapte care nu au voie să rămână nesancţionate.

Din aceste motive, şi multe altele, nu mă interesează ce va spune astăzi băsescu în Parlament! Este cazul să ne scutească cu poveştile de adormit... Schengen şi să ne lase să ne ocupăm de adevărata instaurare a democraţiei în România!

Domnul Radu Costin Vasilică:

Obiectul declaraţiei mele politice de astăzi îl constituie situaţia învăţământului românesc la începutul anului 2013.

La sfârşitul mandatului trecut, fostul Guvern a emis o ordonanţă de urgenţă, nr.92/2012, prin care erau corectate anumite prevederi absurde sau inaplicabile din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. În plus, în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, în acord cu noul ministru al educaţiei naţionale, s-au operat modificări suplimentare, menite să preîntâmpine alte bulversări ale sistemului de învăţământ, cum ar fi revenirea clasei a noua în structura ciclului liceal sau eliminarea evaluărilor transdisciplinare, ce erau prevăzute a fi aplicate încă de la sfârşitul clasei a şasea.

Există însă anumite aspecte care sper să fie îndreptate în Senatul României, în calitatea sa de cameră decizională, pe acest proiect de lege pentru aprobarea OUG nr.92/2012, sau prin modificări legislative ulterioare, concepute în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale. Mă refer, de pildă, la nevoia creşterii semnificative a ponderii notelor obţinute la probele de admitere, stabilite de către unităţile de învăţământ liceal sau profesional, menţionate la articolul 76, alineatul (2) litera b) precum şi la susţinerea reintroducerii concursurilor de admitere în universităţi, cu scopul diminuării presiunii exercitate de către beneficiarii sistemului educaţional asupra cadrelor didactice, în sensul acordării unor note superioare nivelului de pregătire al elevilor.

De asemenea, la nivelul învăţământului universitar este necesară corectarea anumitor inadvertenţe preluate de la guvernele PDL, cum ar fi discriminarea la care sunt supuşi deţinătorii titlului ştiinţific de doctor obţinut după anul 2010, cărora sporul salarial aferent nu le-a fost inclus în salariul de bază, aşa cum s-a întâmplat cu cei care au obţinut doctoratul anterior intrării în vigoare a OUG nr.1/2010.

Totodată, am receptat reacţii negative din partea cadrelor didactice tinere din universităţi, referitoare la abrogarea alineatului (1) al articolului 215 din Legea nr.1/2011, prin care s-a restaurat posibilitatea persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare să ocupe funcţii de conducere în universităţile de stat, particulare sau confesionale, fapt ce ar putea limita accesul cadrelor tinere la aceste funcţii, după ce în anul 2012 a avut loc un amplu proces de înnoire şi întinerire a echipelor de conducere ale facultăţilor şi universităţilor din România, dinamizându-se astfel activitatea celor mai multe dintre ele.

O reacţie preponderent negativă a creat şi abrogarea alineatului (1) al articolului 288 din Legea nr.1/2011, care limita numărul de ore suplimentare ce pot fi susţinute de un cadru didactic titular la nivelul unei norme didactice minime. Prin eliminarea din prevederile legale a acestui plafon, este foarte posibilă reeditarea unor excese care au avut loc în anii trecuţi, atunci când anumite cadre didactice universitare, în principal din rândul celor cu funcţii de conducere la nivelul facultăţilor sau al universităţilor, au deţinut un număr nejustificat de mare de norme didactice, aflându-se practic în imposibilitatea fizică de a le efectua (fără a mai aminti aici despre calitatea acelor prestaţii realizate în regim "non-stop"), pentru care încasau însă venituri salariale impresionante. Prin posibila revenire a acelor practici se vor diminua posturile disponibile şi se vor ridica astfel noi bariere în calea pătrunderii în sistemul educaţional a tinerilor ce vor să urmeze o carieră didactică universitară, acest fapt având efecte profund negative pentru viitor.

Îmi doresc ca eforturile viitoare ale Guvernului şi ale majorităţii parlamentare să fie îndreptate în primul rând către beneficiarii direcţi ai sistemului educaţional, preşcolarii, elevii şi studenţii, cărora să le oferim un cadru juridico-instituţional cât mai predictibil în acest domeniu şi o adaptare dinamică a curriculumului şi a programelor de învăţământ la cerinţele pieţei muncii, pentru a putea creşte rata de absorbţie a tinerilor absolvenţi.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

Domnul Neculai Răţoi:

"Patria este acolo unde e bine"

Încă un "greu" al politicii româneşti contemporane a trecut "de partea poporului", confirmând încă o dată vechiul dicton al bătrânului Cicero aplicat trădătorilor: "ubi bene, ibi patria", sau, mai pe limba noastră, "patria este acolo unde e bine". După Sorin Frunzăverde, un alt "vârf" pedelist din Mehedinţi a ajuns în tabăra USL: Mihai Stănişoară...

Stat mai mult în apropierea lui Băsescu, ulterior devenit ministru al oştirii sub presiunea marinarului eşuat pe dealul bucureştean unde se găseşte preşedinţia României, Mihai Stănişoară aderă cu mult entuziasm la PDL şi îşi vede liniştit de treburile sale, evitând să facă multă lumină în jurul său, până în trecutul decembrie, când alegerile trântesc masiv portocaliii de la putere, făcându-i să se ţină de şale până-n ziua de azi.

Sătul rapid de o opoziţie venită buluc (dar adânc binemeritată!) asupra PDL, şi-a amintit că prietenul şi conjudeţeanul său, Frunzăverde, a tulit-o la USL cu oarecare vreme în urmă şi a ajuns omul la concluzia că e un bun exemplu, demn de urmat.

Cum stă bine voinicului, fapta n-a întârziat mult şi ne trezim cu Mihai Stănişoară pe micile ecrane cot la cot cu Crin Antonescu, anunţând că a rupt lanţul de iubire cu PDL, că, de fapt, PNL e singurul partid original de dreapta de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice şi că el, ca reprezentant al dreptei, nu mai poate coabita cu portocaliii ca-n vremurile lor bune, aşa că s-a retras cu torţe în cuibuşorul penelist de la putere...

Crin Antonescu a tăiat viţelul cel gras, căftănindu-l pe nou-venit cu dregătoria de vicepreşedinte. Transfugul politic, cu ochii subit eliberaţi de vălul portocaliu ce-l ţinuse prizonier în PDL, constată şi el că Vasile Blaga este uzat, obosit, că Monica Macovei spune şi lucruri trăsnite în PE şi că moţiunea acesteia este aproape inexistentă... Înduioşătoare rămâne însă opinia lui Stănişoară despre coniţa Udrea: "pare mai proaspătă, mai determinată, mai vie". E bine: dacă tot e vie, poate face şi struguri, ca un adevărat Kill Bill... După cum zic americanii, vechile obiceiuri mor greu.

Ce interesant e să vezi cum unii politicieni se leapădă de satana opoziţiei trecând în scârbă la munca în favoarea raiului puterii! Aşteptăm de-o eternitate şi ceva - după cum ar zice Adrian Păunescu - modificarea legislaţiei, astfel încât să devină imposibilă migraţia politică, dar care să mai prevadă şi că, dacă tot te-ai mutat de la dogoarea soarelui opoziţiei la umbra răcoroasă a puterii, să nu ai dreptul de a ocupa vreo funcţie mai devreme de trei ani de la mutare! Pentru că toată lumea se vaită de migraţia politică, dar aceeaşi toată lume o practică: de la dreapta la mai puţin dreapta, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga-mprejur, nu contează de unde-unde, contează doar să fie de la întristare la-mbucurare - cu cât e fericirea mai mare, cu atât tranziţia să fie mai iute!

Drăguţ este şi că deputatul Stănişoară chiar are preocupări în ce priveşte statutul parlamentarilor, având depus la cameră un proiect de modificare, în care se pune o cărămidă la soclul de zeiţă al ANI, ca să dea bine în ochii lui Băsescu. Să vedem dacă şi-l va mai susţine acum... Nu are însă preocupări antimigraţioniste, cu toată dorinţa electoratului, dar, de ce ar ţine un băsist la opinia alegătorilor? Ce e mai rău e că o să fie obligat de noua postură să îşi reprime dragostea de "naşul din suflet", iar asta se poate să nască frustrări ce vor fi refulate în vreo activitate de zâzanie din sânul PNL. Mai rar s-au văzut "migraţionişti" care să vină hotărâţi pe treabă, să pună umărul la propăşirea formaţiunii politice care i-a adoptat, pentru că transfugii politici din păcate sunt fără spirit de echipă. Ei doar mimează spiritul de echipă, înţelegându-l doar ca fiind un mijloc prin care să îi pună pe cei din jur să lucreze la interesul personal, după principiul "grămada cere vârf", dacă tot s-au autopropulsat în vârful piramidei...

Aş fi vrut să văd un Mihai Stănişoară primit cu drag în PNL ca urmare a marilor sale fapte de arme de pe vremea când era ministru al oştirii române, care să-i fi atras respectul militarilor. Trec cu vederea şi adresările publice către USL şi liberali, şi este, până la urmă, treaba PNL pe cine-şi bagă-n casă, singura rugăminte ar fi doar ca aceste recrutări să nu afecteze USL-ul prin această migrare continuă de la vârful PDL...

Domnul Costel Şoptică:

Având în vedere faptul că reprezint un colegiu preponderent rural în Parlamentul României, cu populaţie angrenată în domeniul agriculturii, al creşterii animalelor şi al industriei alimentare, consider că trebuie să iau poziţie referitor la ceea ce se întâmplă în presă în ultimele zile. Am constatat că, în ultima perioadă, se duce o campanie în mass-media din ce în ce mai agresivă, cu tentă negativă la adresa industriei agroalimentare.

Atrag atenţia că acest lucru dăunează mult economiei româneşti, lovind în producătorul agricol, în industria alimentară, dar şi la nivelul consumatorului din România. Acest tip de campanii pot avea efecte devastatoare pe termen mediu: industria noastră va fi la pământ şi pe fondul neîncrederii consumatorilor, vom ajunge să mâncăm preferenţial produse din ţări terţe.

România, prin activitatea desfăşurată de către ANSVSA, a reuşit să iasă din zona suspecţilor privind trasabilitatea alimentelor (a se vedea scandalul cărnii de cal, etichetată ca fiind carne de vită), ceea ce nu poate decât să ne bucure şi felicit echipa ANSVSA cu această ocazie. Este un exemplu despre cum ar trebui ca o instituţie a statului să protejeze interesul naţional, dar şi despre funcţionarea corectă a unui sistem bine pus la punct într-un timp foarte scurt, menit să protejeze consumatorul român, dar şi e cel european!

Cu toate acestea, s-a declanşat un scandal naţional şi acest lucru se datorează unor declaraţii lipsite de profesionalism din partea MADR referitor la laptele de vacă infestat cu aflatoxină. "Au început controalele în România. Pe măsură ce facem aceste controale, descoperim noi şi noi lucruri. Sunt câteva situaţii de alertă, ultima vizează zona de lapte. S-a identificat lapte care este importat din Ungaria care conţine aflatoxina. S-a identificat şi un procesator din România cu lapte cu aflatoxina", a spus ministrul Daniel Constantin.

După multitudinea de articole, emisiuni, reportaje anchetă difuzate în ultimele 2-3 săptămâni, consecinţa este una dureroasă: producătorul român este afectat direct, descurajat, iar consumatorul este bulversat şi panicat, în consecinţă avem premisele unui faliment în linie producător-industrie-consumator. Cine doreşte acest lucru? De ce? Vă rog să vă opriţi!

Consider imperios necesară o atenţie deosebită din partea MADR privind modul de abordare a problemelor din rândul fermierilor, activitatea şi susţinerea de care au nevoie, protejarea lor în aşa fel încât să nu aibă de suferit. Vă rog acordaţi-le suportul de care au nevoie!

În ceea ce priveşte siguranţa alimentelor, sănătatea animală, să rămână în responsabilitatea ANSVSA, instituţie care, cu profesionalism, a înlăturat suspiciunile privind aşa-zisa fraudare prin falsificare de etichete de către operatorii din industria cărnii din ţara noastră.

Din ce în ce mai mult apar pe posturile de televiziune persoane dornice de imagine şi care, în necunoştinţă de cauză, creează isterie în rândul populaţiei cu ştiri care, din punctul meu de vedere, nu sunt bine explicate, persoanele respective nefiind de specialitate, de multe ori ducând în eroare consumatorii.

Este nevoie de siguranţă, de stabilitate şi de susţinerea fermierului din România, şi aşa necompetitiv în raport cu cel european, din cauze obiective. Fermierii au demonstrat că ştiu să facă agricultură performantă dacă sunt susţinuţi, protejaţi şi au în fruntea lor persoane capabile de a modifica politicile agricole în direcţiile cerute de piaţa naţională, dar şi cea internaţională.

Îl rog pe domnul ministru Daniel Constantin să acorde mai mult timp politicilor agricole, strategiilor de interes pentru fermierii români, pentru realizarea unei pieţe sigure, în aşa fel încât fermierul român să prospere de la an la an!

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"USL a promis locuri de muncă şi oferă doar taxe mai mari!"

Mai bine de doi ani de zile, Uniunea Social Liberală a trâmbiţat pe la televiziunile de partid şi a vândut zeci şi zeci de iluzii românilor, promiţând că atunci când vor veni ei la putere, "lapte şi miere va curge în ţara românească". Mai mult, acuzau PDL că în plină criză economică nu reuşeşte ca prin politicile guvernamentale să creeze şi mai multe locuri de muncă şi să estompeze şomajul.

Astăzi, românii încep să facă diferenţa între o guvernare responsabilă, cum a fost cea a PDL, şi una bazată pe minciuni şi ineficienţă, cum este cea a USL. În perioada 2010-2011, şomajul din România a fost cel mai mic din tot spaţiul Uniunii Europene, iar politicile implementate de PDL au fost atât de "rele", încât astăzi ele sunt copiate, apreciate şi implementate şi de alte state din Uniunea Europeană.

USL se află deja de peste 10 luni la guvernare şi singurele lucruri notabile pe care le-a înfăptuit sunt: gravele atentate la statul de drept din România, tentativele de subordonare a justiţiei, îndepărtarea României de majoritatea partenerilor din Uniunea Europeană, blocarea utilizării fondurilor europene nerambursabile şi mai ales mii de oameni disperaţi din pricina pierderii locurilor de muncă şi a neplăţii salariilor.

Oltchim, Arpechim, Mechel, CFR Marfă, Hidroelectrica, Metrorex, sunt numai câteva dintre "marile succese" ale Uniunii Social Liberale, în care Guvernul nu numai că a batjocorit activele acestor societăţi comerciale, ci şi soarta tuturor salariaţilor. Uniunea Social Liberală a îngenuncheat economia şi dovada stă în cifrele de creştere economică înregistrate de când au venit la putere.

În plus, mii de oameni nu şi-au primit drepturile salariale de luni bune. Singurul lucru pe care îl primesc de la USL este decizia de disponibilizare colectivă. Mii de votanţi ai USL nu-şi pot plăti astăzi ratele contractate la băncii. Mii de oameni cinstiţi nu-şi pot îngriji familiile şi copiii din cauza "celui mai cinstit guvern al României!"

Gestul salariatului de la Mechel Câmpia Turzii, care şi-a pus capăt zilelor din disperare, nu este decât o altă dovadă de cinism a actualului guvern, care a disponibilizat şi disponibilizează angajaţi, fără să se îngrijească şi de soarta acestora. Mai mult, continuă să mintă românii cu plata unor plăţi compensatorii inexistente.

Uniunea Social Liberală, care bocea până acum un an pe umerii angajaţilor din România, creează zilnic sute de şomeri şi prin masacrarea investiţiilor publice. Mii de şomeri proveniţi din sistarea investiţiilor la magistralele de metrou din Bucureşti, mii de şomeri care părăsesc şantierele Companiei Naţionale de Autostrăzi, mii de şomeri proveniţi din singurul lucru pe care Uniunea Social Liberală ştie să-l facă - creşterea taxelor.

Singurele locuri de muncă pe care Uniunea Social Liberală a fost capabilă să le creeze sunt cele pentru clientela politică în cel mai stufos, cinic, ineficient şi antieuropean guvern al României.

Domnul Sorin Teju:

"Trebuie să privim indexarea pensiilor ca pe o reuşită a actualului Guvern şi să sperăm la o viitoare îmbunătăţire a situaţiei"

În anul 2012, în România, se înregistrau aproximativ 5,5 milioane de pensionari. Acesta este numărul de cetăţeni nedreptăţiţi de către guvernul trecut şi privaţi de dreptul de a avea veniturile indexate pentru 2 ani consecutivi.

Legea nr. 263/2010 le garanta pensionarilor o indexare anuală a pensiilor egală cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut. Cu toate acestea, indexarea pensiilor a fost îngheţată în anul 2011 şi reluată abia acum, în 2013, de către actuala putere, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2013. Aşadar, mă declar mulţumit de hotărârea luată şi mă simt mândru că fac parte dintr-un grup de oameni politici corecţi şi responsabili. Apreciez şi susţin eforturile neîncetate ale actualei puteri de a remedia nedreptăţile din trecut şi consider că acest prim pas făcut prin majorarea pensiilor cu 4% este doar începutul unor serii de măsuri ce vor aduce nivelul de trai din România cât mai aproape de cel din Uniunea Europeană.

Mai mult decât atât, sunt încrezător în politicile pe care Guvernul le va adopta pe viitor referitoare la situaţia pensionarilor români. Având în vedere faptul că un număr considerabil de cetăţeni pensionaţi nu-şi pot asigura un trai decent, sunt convins că actuala putere va lua măsuri progresive de ameliorare a situaţiei. Una dintre ideile cu care aş fi de acord să votez ar fi indexarea regresivă a pensiilor. Acest lucru s-ar fructifica prin stabilirea de eşantioane în funcţie de venituri şi indexarea lor corespunzătoare. De exemplu, primul eşantion reprezentat de pensiile cele mai mici va fi indexat cu un procent mai mare decât următorul eşantion. În acest fel, puterea de cumpărare a celor mai dezavantajate clase ale societăţii va creşte, contribuind la dezvoltarea capitalismului românesc.

În consecinţă, eforturile actualei puteri de a găsi soluţii echitabile pentru pensionarii români trebuie apreciate şi încurajate. Prioritizarea aplicării Legii nr. 263/2010 denotă interesul real pe care Guvernul îl are în remedierea celor mai grave probleme ale societăţii. De aceea, consider că indexarea regresivă a pensiilor poate reprezenta un următor pas important în dezvoltarea unei societăţi bazate pe corectitudine, egalitate de şanse şi transparenţă.

Domnul Iulian Vladu:

Declaraţie politică cu tema: "Inacţiunea Guvernului Ponta"

Încetul cu încetul, ceea ce reprezenta priorităţi ale guvernului României trece la alte capitole, putând fi menţionate poate ca succesele eşecului. Şi nu din cauza altor state "care au pierdut ocazia să tacă", potrivit spuselor domnului ministru de interne, Radu Stroe, ci din cauza inacţiunii guvernului României.

Indiferent că vorbim despre politica internă sau externă promovată de către Uniunea Social Liberală, vorbim despre eşec. Întâmplarea însă face ca "promotorii" acestor eşecuri să fie întotdeauna alţii şi eventual cei care au guvernat cu luni în urmă, după spusele liderilor USL. Dar, din păcate pentru noi toţi, fie că vorbim despre Schengen, fie că vorbim despre taxe şi impozite mai mari, fie că vorbim despre creşterea preţurilor, despre disponibilizări, despre lipsa investiţiilor, despre mitinguri organizate zi de zi, despre creşterea facturilor la utilităţi, toate sunt invers proporţionale cu entuziasmul deşănţat al cetăţenilor de a vota pentru o Uniune Social Liberală care promitea cetăţenilor că vor trăi într-o ţară unde va curge lapte şi miere.

Astfel, guvernul român a trebuit să ţină piept votului acordat împotriva aderării ţării noastre la spaţiul Schengen de către ţări care continuă să aducă în discuţie raportul MCV din ianuarie: "Olanda salută progresul făcut de România aşa cum a fost analizat în raportul MCV, însă păstrează unele îngrijorări referitoare la susţinerea şi ireversibilitatea reformelor, precum şi la faptul că o serie de recomandări şi condiţionalităţi nu au fost încă implementate". Totodată, guvernul domnului prim-ministru Ponta nu a fost susţinut nici măcar de către liderii altor guverne care fac parte din aceeaşi familie politică europeană.

Chiar zilele trecute, ambasadorul Germaniei făcea precizări cu privire la importanţa ca guvernul român să înţeleagă necesitatea de a respecta cerinţele invocate în raportul MCV şi la "puntea" culturală pe care liderii noştri politici, în fapt, societatea în asamblul ei, trebuie să o realizeze cu ajutorul valorilor democratice cu alte ţări europene. "Nu cerem României să devină un paradis, pentru că nici Germania sau alte ţări europene nu sunt". Însă reacţia guvernului României cu privire la cazuri de incompatibilitate, chiar şi numai simple acuzaţii de corupţie la adresa anumitor oficialităţi sau politicieni români, este în continuare aspru criticată de către liderii europeni. "Nu e vorba de faptul că unii politicieni au fost deja condamnaţi definitiv. Simpla existenţă a unor asemenea acuzaţii, în Germania, duce la depunerea mandatului şi la retragerea din funcţie. E o diferenţă de cultură politică. Această punte trebuie construită", a afirmat von Mettenheim, explicând de ce Germania se opune aderării României la spaţiul Schengen. Ce să mai vorbim despre un plagiator aflat în fruntea unui guvern al unei ţări membre a Uniunii Europene!

Aşadar, dacă oficialii politicii româneşti declară răspicat că aderarea la Schengen nu depinde de raportul MCV, se parte că celelalte state analizează politica românească şi prin prisma acestor rapoarte ale Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu. Deşi în raportul din ianuarie se preciza despre imparţialitatea şi eficacitatea anchetelor din timpul guvernării Boc, domnii guvernanţi USL ne oferă zi de zi lecţii nu numai de impotenţă politică, dar şi de ignoranţă în ceea ce priveşte interesul naţional. Astfel, domnii Goe ai politicii oferă în continuare funcţii în partide unor "personalităţi", chiar şi deţinuţi, oferind astfel modele tinerilor care-şi doresc poate să se implice în politica schimbării, vorba domnului Vanghelie.

În fapt, ceea ce ne oferă zi de zi guvernarea USL este un circ al declaraţiilor în dezacord cu interesul naţional, ca să nu mai vorbim despre inacţiunea guvernului cu privire la toate "promisiunile" din campania electorală.

Domnul Titi Holban:

După îndeplinirea promisiunilor privind creşterea salariilor şi indexarea pensiilor în 2013 prin includerea lor în buget, după înfiinţarea Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei, un alt obiectiv asumat în opoziţie, după înfiinţarea comitetului interministerial care se va ocupa de problema regionalizării, USL atacă o altă problemă spinoasă a societăţii româneşti, nerezolvată de fosta guvernare PDL: restituirea proprietăţilor.

Tema proprietăţii a fost şi rămâne una dintre cele mai importante teme abordate de PNL atât în discursul public, cât mai ales în practica politică, fiind totodată un element fundamental al ideologiei liberale. Aş aminti în acest sens acţiunea liberală de strângere de semnături din partea cetăţenilor din anul 1999 pentru garantarea proprietăţii, demers care s-a finalizat în cadrul revizuirii din anul 2003, când această teză a fost consfinţită în textul constituţional.

De asemenea, menţionez contribuţia PNL la elaborarea Legii nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, precum şi eforturile legislative din perioada 2005-2008, când au fost create instituţii precum Fondul Proprietatea, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, esenţiale pentru justa despăgubire a foştilor proprietari.

Din păcate, incapacitatea foştilor guvernanţi de la PDL din ultimii ani a pus frână acestui proces, iar pentru finalizarea lui, un angajament asumat şi în faţa partenerilor internaţionali de la FMI, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, Guvernul Ponta este hotărât să-şi angajeze politic răspunderea pe un proiect de lege care va pune capăt incertitudinilor privind restituirea proprietăţilor. Să nu uităm că fostul Cabinet Ungureanu a venit anul trecut cu un proiect care cerea plafonarea restituirii la 15% din valoarea imobilelor şi eşalonarea sumelor, însă nicăieri nu se mai vorbea despre restituirea în natură.

Ca atare, legea proprietăţii susţinută de USL se fundamentează pe două principii esenţiale: restituirea în natură, integral, şi asigurarea echităţii, inclusiv prin descurajarea speculei cu drepturile litigioase.

Noua lege va descuraja specula şi cumpărarea de drepturi litigioase, va încuraja echitatea şi va încerca să menţină justul echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. Un alt principiu al legii este cel al transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii. În situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, compensarea prin puncte este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă.

În concluzie, angajarea răspunderii de către Guvern pe legea restituirii proprietăţilor reprezintă un obiectiv esenţial al PNL, în concordanţă cu programul şi rezoluţiile adoptate la ultimul Congres, în sensul garantării şi respectării dreptului de proprietate în România.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Clasa pregătitoare, sperietoare pentru părinţi?"

Prin noua Lege a educaţiei, statul se va implica activ în dezvoltarea sănătoasă şi echilibrată a copiilor din toate mediile sociale. Se ştie că România are în prezent cea mai bătrână populaţie şcolară la debutul învăţământului obligatoriu din Europa, mulţi părinţi optând pentru a nu trimite copilul la grădiniţă.

Există o serie de reţineri şi temeri în rândul societăţii noastre asupra implementării noului sistem educaţional, însă acestea sunt nefondate atât timp cât o parte din copiii cu vârsta de 6 ani sunt deja integraţi în forma de învăţământ tip grădiniţă.

Conform reglementărilor în vigoare, înscrierea copiilor în clasele pregătitoare se va face în funcţie de decizia părinţilor. În acelaşi timp, la momentul înscrierii copiilor, părinţiilor le va fi oferit un ghid cu tot ceea ce trebuie să ştie aceştia pentru viitoarea şcolarizare a copilului. De asemenea, legislaţia nu prevede teste suplimentare la înscrierea în clasa pregătitoare sau la înscrierea în clasa I, iar faptul că un psiholog va evalua copiii ajută concomitent şi la depistarea unor eventuale probleme pe care aceştia le-ar putea avea şi de care părinţii nu au cunoştinţă.

Referitor la dilema potrivit căreia şcolile nu sunt pregătite pentru acest pas, fac precizarea că numărul sălilor de curs este cu mult mai mare în comparaţie cu numărul elevilor. Majoritatea şcolilor existente în ţară au fost construite în perioada comunistă, când natalitatea era mai ridicată decât în zilele noastre. Totodată, prin acest nou sistem se oferă o şansă şi cadrelor didactice mai tinere, cu o pregătire adecvată, care, la ora actuală, se confruntă cu probleme serioase în identificarea unor locuri de muncă corespunzătoare pregătirii profesionale.

Multe din exemplele oferite de mass-media, în general, nu prezintă obiectiv şi în mod nepărtinitor eforturile şi rezultatele pozitive ale unităţilor şcolare care au reuşit atât implementarea cu succes a noilor reglementări, cât şi adaptarea spaţiului la noile cerinţe.

Trebuie să luăm în considerare şi alte aspecte, precum situaţia copiilor din mediul rural sau care provin din familii cu venituri reduse, cărora li s-a refuzat şansa la educare şi care acum au ocazia de a beneficia de o societate care îi protejează prin legile sale. Prima consecinţă a acestor măsuri este că mii de copii vor accede, sub o formă sau alta, la un sistem educaţional competitiv, regăsindu-se printre cei care merg fie la clasa pregătitoare în 2013, fie la grădiniţă.

Consider că nu trebuie să ne punem problema dacă suntem pregătiţi, ci să creăm condiţiile pentru aplicarea unui sistem educaţional modern, adaptat secolului XXI, desfăşurat de generaţii întregi în ţările cele mai civilizate ale lumii.

Din punctul meu de vedere, educaţia este pasul primordial spre o dezvoltare sănătoasă a societăţii prin integrarea şi educarea fiecărui individ. Susţin orice dialog public şi consider necesar ca părinţii să fie informaţi despre implementarea noului sistem educaţional, iar cercul profesor-elev-părinte să relaţioneze cât mai strâns. De-a lungul mandatului meu de deputat am intenţia de a susţine reformarea sistemului educaţional românesc pentru diminuarea consecinţelor unei proaste gestionări a resursei umane care reprezintă garanţia viitorului poporului român.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Declaraţia mea politică este construită în jurul controversatului subiect al regionalizării. Nu trebuie să ne ferim de tema aceasta ca de un subiect monden sau populist. Consider că trebuie să ne concentrăm activitatea politică de anul acesta în jurul modificărilor pe care le vom aduce Constituţiei, deci, şi proiectului nostru social-liberal de regionalizare. Nu trebuie să plictisim cu aceste abordări, trebuie să îi convingem pe toţi cei care ne-au votat, dar şi pe cei care nu ne-au votat, de beneficiile acestui proiect.

În consecinţă, fac apel de la bun început la toate structurile locale, judeţene şi centrale să se aşeze la masa discuţiilor şi să găsească împreună cele mai bune soluţii pentru dezvoltarea fiecărui judeţ în cadrul viitoarelor regiuni. Noi, la Prahova, am demarat de anul trecut dezbateri publice pe tema regionalizării şi le vom continua, sperăm, în curând, cu proiectul original pe masă.

Trebuie să participăm cu toţii la pregătirea proiectului, conştienţi că în aceste luni, noi, practic, hotărâm soarta judeţelor pentru cel puţin 50 de ani de acum înainte. Deci nu trebuie să compromitem acest moment.

Se tot polemizează pe tema capitalei de regiune, USL doreşte ca în fiecare judeţ să existe sediul unei direcţii regionale, ideea de bază este să nu avem centralizare regională. Trebuie să spunem de fiecare dată faptul că nu se desfiinţează judeţele; consiliile judeţene vor primi competenţe şi atribuţii în plus, în special care ţin de dezvoltare şi de furnizare de servicii publice către cetăţeni.

Puneţi-vă la masa dezbaterilor şi abordaţi toate subiectele fierbinţi ale acestui proiect. Trebuie să ne însuşim modificările legislative şi să ştim ceea ce ni se potriveşte în funcţie de specificul fiecărui judeţ. Condiţiile pe care o reşedinţă de judeţ trebuie să le îndeplinească pentru a deveni capitală de regiune sunt numeroase, greu de îndeplinit la prima vedere: funcţionarea unui centru universitar recunoscut internaţional; un centru sportiv polivalent atestat internaţional; sistem de urgenţă SMURD; spital regional; centru de colectare/sortare a produselor agricole; aeroport certificat internaţional. Despre toate acestea trebuie discutat, tranşat, găsite soluţii pentru a nu ne trezi că avem capitale doar pe influenţe politice.

Aşadar, ar fi potrivit să facem mai puţine declaraţii pe subiect şi să construim mai mult la baza acestuia. Să ne aşezăm la masă şi să găsim soluţii tehnice, posibilităţi legale, ce avem fiecare de făcut la nivel de Parlament, la nivel de consiliu judeţean, la nivel de primărie, la nivel de factori politici şi administrativi, să facem front comun.

Citiţi proiectul şi spuneţi-le oamenilor la ce să se aştepte. Nu este cel mai important să fii capitală de regiune. Rolul proiectului regionalizării este acela al dezvoltării ţării noastre din punct de vedere economic şi social, şi, dacă vreţi, fără populism, este vorba şi de apropierea de oameni, de contribuabili, prin facilitarea accesului la serviciile publice. Nu în ultimul rând, aş vrea să-l felicit pe vicepremierul României, domnul Liviu Dragnea, pentru eforturile pe care le face pe această temă, personal îl consider deschizătorul unui drum istoric pentru ţara noastră.

Domnul Ioan Stan:

Luările de poziţie, numeroase în ultima perioadă, în legătură cu problema reorganizării teritoriale a României, arată că problema în cauză este de natură să trezească interes în mai toate segmentele sociale şi mai ales în rândul celor care speră să transforme un subiect de mare importanţă pentru viitorul nostru european în sursă de capital politic. Nu este nici pe departe intenţia mea.

Spre deosebire de alţi parlamentari suceveni, care nu obosesc în a exploata subiectul exact cum am afirmat anterior, eu mă adresez dumneavoastră cu câteva observaţii pe care chiar le cred de bun-simţ.

l. Avem un Guvern care pregăteşte regionalizarea în respect faţă de interesele poporului român.

2. La nivelul Ministerului Dezvoltării va lucra Consiliul consultativ pentru regionalizare a cărui sarcină principală este de a oferi expertiza de specialitate în domenii ca: sociologie, istorie, demografie, economie, finanţe publice, expertiză care va sluji conturării profilului viitoarelor regiuni.

3. Vor fi largi consultaţii cu societatea civilă şi reprezentanţii partidelor politice, membri ai comisiilor de specialitate din Parlament.

4. Înainte de a regionaliza România va trebui să modificăm Constituţia, demers de importanţă capitală pentru viitorul României.

Aş putea continua lista observaţiilor, dar sunt convins că deja mi-aţi înţeles demersul. Ideea este că se vorbeşte mult prea mult înainte de a avea o bază de discuţii oferită de analize pertinente şi elaborată de specialişti în domeniu.

Nu mă pot împiedica în a observa că, deşi unii colegi din opoziţie sunt foarte vocali pe acest subiect, iar cei suceveni exploatează cu mare poftă sus-numita problemă, coordonatorul cotrocenean al respectivilor parlamentari etichetează tema în cauză într-o manieră peiorativă. Adică, în încercarea de a minimaliza şi ridiculiza eforturile guvernanţilor de rezolvare responsabilă şi legitimă a proiectului, domnul cu pricina declară că regionalizarea este "boală grea" despre care deocamdată se spun "poveşti".

Ca om politic pot înţelege că actuala guvernare stă în gât domnului coordonator, dar, chiar să-şi pună în derizoriu proprii combatanţi numai de dragul de a se manifesta de-a curmezişul la efortul guvernamental, parcă e prea mult. Dar, ce să zic, nebănuite şi încâlcite sunt aleile parcului din Cotroceni!

Cât despre mine, doamnelor şi domnilor colegi, când vom avea cu adevărat bază de discuţii pentru acest proiect, fiţi siguri că n-o să spun niciodată altceva decât - da, regiune Nord-Est, cu capitala la Suceava, în respectul istoriei neamului şi pentru repararea nedreptăţilor care au făcut să fim cea mai săracă viitoare regiune. Pentru că eu, doamnelor şi domnilor parlamentari, ca sucevean mă aflu şi mă voi afla, de la marele voievod Ştefan am moştenit obârşia care capitală la Suceava a avut şi are şi în ziua de azi.

Domnul Mircia Muntean:

"Traseismul politic sau răul devenit bun pentru PNL"

Vă amintiţi cu siguranţă cum, anul trecut, liderul PNL, domnul Crin Antonescu, critica traseismul politic din toţi rărunchii. "Traseişti", "trădători" ori "oportunişti" - acestea erau doar câteva dintre adjectivele pe care domnul Crin Antonescu le folosea atunci când vorbea despre politicienii plecaţi din propriul partid.

Timpul a trecut, USL a câştigat alegerile, iar la PNL situaţia s-a schimbat la 360 de grade: porţile partidului au fost larg deschise pentru toţi "traseiştii", "trădătorii" şi "oportuniştii" din politica românească. Staţi liniştiţi, acum migraţia politică nu mai este criticată! Ba, mai mult, însuşi liderul PNL o vede ca un act de curaj, o dovadă de sinceritate politică şi chiar un efort făcut pentru binele poporului care a votat cu stânga, deşi PNL încă se mai dă drept un partid de dreapta, dar asta este cu totul altă poveste...

Revenind la migraţia despre care liberalii şi-au schimbat radical părerea, este clar că această schimbare de viziune are la bază strict interese personale, politice şi clientelare, la care, bineînţeles, se adaugă teama de justiţie a unora dintre cei care, odată ajunşi în opoziţie, nu mai pot lupta pentru dreptate, pentru că au de luptat cu dreptatea, având în spate dosare grele. Lupta lor e pentru interesul personal, iar visul cel mai de preţ a fost clar exprimat de el capo di tutti capi al USL-ului, Dan Voiculescu: "nu avem toată puterea până nu luăm şi justiţia".

Primul trădător transformat în erou de către PNL a fost, aşa cum bine ştiţi cu toţii, domnul Sorin Frunzăverde. A fost un transfer spectaculos, şocant chiar pentru clasa politică românească, pentru că era unul dintre fondatorii actualului Partid Democrat Liberal şi pentru că era şeful consiliului judeţean care a primit cele mai multe fonduri din partea Guvernului Boc. Şi totuşi, asta nu l-a împiedicat să trădeze şi să devină, peste noapte, dintr-un membru de vază al partidului, unul dintre cei mai mari contestatari ai săi. Un om care parcă a şters cu buretele cele două decenii în care a fost, pentru cei pe care astăzi îi blamează cu atâta năduf, coleg, aliat şi, de ce nu?, chiar şi prieten. Iar exemplele ar putea continua.

Cel mai proaspăt, în acest sens, este cazul domnului Mihai Stănişoară, un om care a fost atât de "curajos", cu ghilimelele de rigoare, încât nici măcar nu a avut curajul să le spună colegilor despre intenţiile sale de a trece de partea puterii. Aceiaşi colegi care au avut atât de multă încredere în dumnealui, încât l-au ales să îi reprezinte în calitatea de lider de grup, însă domnul Stănişoară n-a mai ţinut cont de principii, de prietenii, de bun-simţ, a preferat fuga ruşinoasă, mişelească, în locul curajului de a-şi asuma propriile decizii şi fapte, iar colegii au aflat de la televizor că au trecut la statutul de foşti colegi.

Domnul Stănişoară n-a suportat gândul că nu este la putere, n-a suportat ideea de a fi în opoziţie, este modelul clar de parlamentar care poate fi politician doar atunci când e la putere, când câştigă ceva, când interesele sale personale îşi găsesc o rezolvare în punga larg deschisă acum a Guvernului.

Ce mai puteţi spune, domnilor de la USL? Vă mai miraţi că încrederea poporului în politicieni este la cea mai joasă cotă din toate timpurile? Mai aveţi pretenţia ca oamenii să mai iasă la vot de bunăvoie şi cu speranţa de a schimba ceva în bine, când clasa politică le oferă astfel de exemple? Când parlamentarii schimbă partidele în funcţie de interesele personale, nicidecum pentru binele cetăţenilor care le-au acordat votul? Când, dintr-odată, omul politic în care au învestit încredere susţine sus şi tare că negrul e alb? Când duşmanul devine brusc cel mai bun prieten şi viceversa? E trist şi sunt dezamăgit. Am crezut că poate noi, cei proaspăt intraţi în Parlament, putem să schimbăm mersul lucrurilor. Am crezut că noi, cei care am venit aici exclusiv pentru a-i reprezenta pe cei de acasă, vom face diferenţa. Suntem prea puţini însă.

Într-o ţară în care clasa politică aruncă la coşul de gunoi până şi un referendum prin care poporul ne cere să fim mai puţini parlamentari, şansele sunt mici. Atâta timp cât lideri importanţi ai partidelor politice devin de bunăvoie, în schimbul pungii cu 30 de arginţi, mişei, laşi, trădători, atâta timp cât vocile care se fac auzite în politica românească îşi schimbă părerile şi opţiunile de la o zi la alta, lucrurile nu se vor schimba. Politicienii din vârf îşi vor vedea în continuare de interesele lor personale, iar cetăţenii, cetăţenii care aşteaptă să le fie mai bine, vor deveni şi mai confuzi, şi mai dezamăgiţi.

Domnul Aurelian Mihai:

Pentru problema legată de aderarea la spaţiul Schengen, punctul de vedere al PP-DD este unul foarte clar şi favorabil continuării procesului aderării.

Privitor la beneficiile în cazul comunităţilor de români de pretutindeni, situaţia este şi mai clară, necesară şi pozitivă dacă ţara noastră îşi va vedea eforturile concretizate în statutul de ţară parteneră în spaţiul Schengen, însă nu pot demonstra sau anticipa temporal momentul aderării, înţelegând că acest moment este mai degrabă legat de votul politic european, cât şi de îmbunătăţirea climatului social, economic şi politic românesc.

Ceea ce cu siguranţă interesează este ca românii să se bucure de acest statut alături de celelalte naţiuni europene, iar liderii politici de la Bucureşti să ocolească acest subiect atât de delicat ca instrument sau mijloc de dispută politică între formaţiunile din care fac parte.

Subiectul Schengen, în opinia mea, ca român care provine din diaspora, dar şi în calitate de reprezentant al celor ca mine în Parlamentul României, este de o extremă importanţă, iar pentru românii de pretutindeni chiar merită să ocolim orice fel de dispută politică, câştigând timp şi încredere din partea Uniunii Europene, lucrând intens la atingerea acestui obiectiv, indiferent dacă modul de lucru este unul pragmatic, neţinând cont de natura ideologică a oricărei teorii politice, aparţinând vreunui partid politic.

Trebuie punctat foarte bine că oportunitatea aderării la spaţiul Schengen va mai rezolva o problemă importantă, dispariţia unui obicei împământenit deja pentru călătorii români care traversează frontiera de vest, şi anume "atenţia" pe care mulţi călători sunt îndemnaţi să o aibă în vedere pentru trecerea frontierei, pentru a nu mai întârzia în trecerea frontierei, timp care s-ar pierde cu acele controale în bagajele fiecăruia, lucru pe care încă statul român nu a demonstrat că este capabil să-l rezolve, lucru foarte grav pentru o ţară care se află în Uniunea Europeană.

Diaspora trebuie să reprezinte ţelul suprem al executivului şi legislativului de la Bucureşti, în virtutea efectelor pozitive pe care le produce ca prim-ambasador al naţiunii şi statului român.

Când sunt întrebat, în străinătate, ce sunt, răspunsul meu este unul natural, simplu: român.

După pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Liderii grupurilor parlamentare, cine nu a plecat la conclav, la Vatican, poate să vină în sală, da, să începem şi noi şedinţa astăzi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dragi colegi,

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 412 parlamentari, au semnat prezenţa 236, absenţi fiind 176, din care doar 21 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, dau cuvântul domnului deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vă rog să fiţi de acord ca proiectul legislativ nr.389, care a rămas în discuţie ieri după-amiază, să fie reîntors la Comisia pentru industrii şi servicii, pentru o oră; comisia să acceptaţi să lucreze în paralel cu plenul în această oră şi să emită un raport suplimentar. Avem acordul liderilor de grup pentru acest lucru şi am discutat şi cu conducerea comisiei.

Vă mulţumesc.

Era în poziţia 21 la un moment dat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ordonanţa nr.19, acum, mai nou, este pe poziţia 30. Era pe poziţia 21.

Cartelele, vă rugăm frumos, să nu mai începem şi un alt ...

Să înceapă votul. Mulţumesc.

88 voturi pentru, zero împotrivă şi două abţineri.

Mergem mai departe.

Ne-a venit raportul la punctul 4, Proiectul de Lege privind ...

Termen: o oră. Comisia lucrează în paralel şi ne aduce raportul suplimentar.

4. Proiectul de Lege privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume rezultând din contractele încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante.

Iniţiatorul? Guvernul, onorabilul Guvern.

Aveţi cuvântul.

Domnul Florin Aurel Moţiu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege transpune în dreptul românesc Directiva privind combaterea întârzierii la plată în tranzacţiile comerciale, care are termen de transpunere 16 martie 2013. O parte din această directivă este deja implementată în dreptul românesc, în noul Cod civil, în Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 şi în noul Cod de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei de plată.

În prezentul proiect de lege sunt incluse doar dispoziţiile de completare a reglementării actualmente în vigoare, astfel încât directiva să fie integral transpusă.

Domeniul de aplicare al acestei directive vizează contractele încheiate între profesionişti, precum şi cele încheiate între profesionişti şi autorităţile publice; se instituie un regim mai sever de executare a obligaţiilor autorităţilor publice rezultate din contractele încheiate cu profesioniştii; se stabilesc termene maxime de plată în raporturile dintre profesionişti, şi dintre profesionişti şi autorităţile publice; se reglementează o dobândă legală penalizatoare mai mare faţă de cea actuală, care este rata de referinţă a Băncii Naţionale plus patru puncte procentuale şi conform proiectului va fi plus opt puncte procentuale; se reglementează, conform Directivei, instituţia daunelor-interese suplimentare minimale de 40 de euro/zi de întârziere; sunt prevăzute clauzele abuzive şi criteriile de determinare a acestor clauze.

În consecinţă, vă solicităm adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da, mulţumesc.

Comisia?

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos.

În unanimitate de voturi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea cu amendamente a proiectului de lege.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, mergem mai departe.

Propunerile pentru amendamente admise şi respinse, aţi uitat, domnule deputat, timpii. Câte minute? Timpii - the timpii.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Scuzaţi-mă!

Un minut, având în vedere că toate amendamentele privesc chestiuni de exprimare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Să înceapă votul. Mulţumesc.

112 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

Mulţumesc foarte mult.

Intrăm pe amendamente admise.

De la primul până la al 5-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la al 6-lea amendament până la al 10-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la al 11-lea amendament până la al 15-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la al 16-lea amendament până la al 20-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la al 21-lea amendament până la al 25-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la al 26-lea amendament până la al 30-lea amendament. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la amendamentul 31 la amendamentul 36. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Proiectul de lege merge la votul final.

Este lege ordinară.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

28. Ne întoarcem acum unde am rămas ieri, la poziţia nr.28: Reexaminare, la cererea preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Din partea iniţiatorului? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Din partea comisiei?

Domnule deputat Itu, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Itu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate, membrii Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare au hotărât, cu majoritate de voturi, să înainteze plenului Camerei Deputaţilor raportul înlocuitor, prin care să admită cererea de reexaminare formulată de preşedintele României, şi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, pentru motivele arătate în cererea de reexaminare.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale se doreşte a fi intervenţii din partea grupurilor politice parlamentare?

Dacă nu, conform art.106 din Regulamentul Camerei, merge la votul final.

Domnule deputat Ciolacu, să ştiţi că nu s-a inventat strapontina la Parlament. Luaţi loc, vă rog frumos. Vă mulţumesc foarte mult şi bună dimineaţa.

La proiectul de lege de la poziţia nr.29 nu a venit reprezentantul Guvernului. O să-l amânăm un pic.

Sunteţi aici? Gata!

29. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Iniţiatorul.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ordonanţa Guvernului nr. 16/2012 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală vizează modificarea unor articole din Codul de procedură fiscală referitoare la: extinderea posibilităţii emiterii, prin intermediul unui centru de imprimare masivă, pe lângă actele administrative, şi a actelor de executare şi a actelor procedurale emise de organele fiscale; modificarea şi completarea art.83, care reglementează data depunerii de creanţe fiscale, în situaţia în care contribuabilul depune declaraţia, însă aceasta nu a fost validată, ca urmare a unor erori de completare a declaraţiei; modificări care vizează corelarea cu prevederile din noul Cod civil, în ceea ce priveşte dispoziţiile privind efectuarea plăţii de către o altă persoană decât debitorul; completarea art.115, care vizează reglementarea unei excepţii de la ordinea de stingere, în cazul amenzilor de orice fel, precum şi în cazul obligaţiilor fiscale.

Ca atare, susţinem proiectul de lege cu amendamentele propuse în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Am văzut raportul, este pozitiv.

O să-l rog pe domnul deputat Viorel Ştefan, vicepreşedintele comisiei, să susţină punctul de vedere al comisiei.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cu adresa PL-x 386 din 01 octombrie 2012, Biroul permanent, în conformitate cu art.95 din Regulamentul Camerei, a sesizat pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 24 septembrie 2012, în calitate de primă Cameră sesizată.

Proiectul, potrivit art.75 din Constituţie, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterea proiectului de lege în cadrul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, a participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, domnul Ghizdeanu Ion, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză.

Raportul comisiei a fost votat cu unanimitatea de voturi a membrilor prezenţi la dezbateri.

În urma dezbaterilor din şedinţa din 19 februarie 2013, comisia propune, spre dezbatere şi aprobare, plenului Camerei Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu amendamentele admise prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dezbateri generale, intervenţii? Nu sunt intervenţii.

Intrăm pe amendamentele admise.

Dacă de la punctul 1 la punctul 5 amendamente admise, sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Mulţumesc. Aprobate.

De la punctul 6 la punctul 10 dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Mulţumesc. Admise.

Punctul 11 - sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final.

Este lege ordinară.

Se votează cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

30. Următorul proiect, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii.

Iniţiatorul?

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Manuel Donescu (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că sunt pentru prima dată în faţa dumneavoastră, vă rog să-mi permiteţi să mă prezint: sunt Manuel Donescu, secretar de stat în Ministerul Economiei.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, în scopul armonizării prevederilor referitoare la marca naţională de acreditare cu cele stabilite în standardul armonizat aplicabil obligatoriu organismului naţional de acreditare.

Propunem plenului aprobarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor politice parlamentare?

Comisia?

Comisia, prima dată. Eu am greşit, îmi cer scuze!

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi avizare în fond, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 9 noiembrie 2011.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege.

Consiliul Legislativ, cu avizul nr.926/25 august 2011, a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, în scopul armonizării prevederilor referitoare la marca naţională de acreditare cu cele stabilite în standardul armonizat, aplicabil obligatoriu organismului naţional de acreditare.

Totodată, prin introducerea unui nou alineat la art.8, autoritatea cu funcţie de reglementare se asigură că cerinţele de acreditare aplicabile organismelor de evaluare a conformităţii sunt eficiente, fără a fi excesive.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 28 martie 2012 şi au hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege, fiind înaintat plenului Camerei Deputaţilor raportul de adoptare.

În şedinţa din 8 mai 2012, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea proiectului de lege la comisia sesizată în fond pentru o nouă examinare.

Reexaminarea proiectului de lege a avut loc în şedinţa comisiei în data de 9 octombrie 2012, şi membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, în forma adoptată de Senat.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 23 de deputaţi din totalul de 28 membri ai comisiei.

În conformitate cu prevederile art.75 alin. (3) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Propun pentru dezbatere 3 minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

3 minute, da? Bun.

la dezbateri generale, luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propun retrimiterea la comisie a acestui proiect, deoarece prin aprobarea ordonanţei Guvernului în această formă se încalcă acordul MLA (Multilateral Agreement), semnat de toate organismele de acreditare din Uniunea Europeană.

Deci, propun reanalizarea lui în comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, sunteţi viceliderul grupului parlamentar?

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, şi atunci cum puteţi să retrimiteţi la comisie?! Nu puteţi să ... Numai liderul grupului politic parlamentar sau viceliderul, un vicelider.

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă (din sală):

Ne asumăm propunerea colegului nostru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ştiţi, de regulă, noi, lucrurile astea le discutăm în Comitetul liderilor şi încercăm să ajungem la o concluzie unitară.

V-aş ruga frumos o pauză de 3 minute, ca să putem să ne punem de acord.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Liderii grupurilor politice parlamentare, la prezidiu, vă rog frumos.

Haideţi, domnule Máté, haideţi, haideţi că a început conclavul. Veniţi, apropiaţi-vă! Am fost şi eu ca dumneavoastră. Am şi eu avantaje şi dezavantaje. Coboară jos luceafăr blând, nu?!

(Consultări.)

Concluzia distinşilor mei colegi din grupurile politice parlamentare, şefii grupurilor, şefii noştri, retrimiterea la comisie, termen: o săptămână.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

138 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

Se retrimite la comisie.

Termen: o săptămână.

31. Următorul proiect, Proiectul de Lege privind acordarea de stimulente pentru culturile de plante energetice.

Raportul conţine amendamente admise.

Are caracter ordinar.

Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea comisiei?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema proiectului de lege este înfiinţarea culturilor de plante energetice. Şi deoarece forma de sprijin din proiect este de natura ajutorului de stat, vă rugăm să retrimiteţi la comisie, termen: două săptămâni.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Poate să ceară şi comisia.

Retrimitere la comisie.

Termen: o săptămână.

Să înceapă votul.

144 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

retrimis la comisie.

32. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Raportul conţine amendamente.

Are caracter ordinar.

Din partea iniţiatorului?

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Discutând cu Departamentul Legislativ şi la propunerea ministrului sănătăţii, având în vedere faptul că, în urma aprobării Ordonanţei nr.96, sunt o serie de competenţe partajate, care nu sunt foarte lămurite în momentul acesta, referitor la această temă, între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Tineretului şi Sportului, vă propunem retrimiterea la comisie şi a acestui proiect legislativ.

Este un proiect important pentru noi şi ţinem să-l scoatem cât de repede posibil, motiv pentru care v-aş propune un termen de numai o săptămână.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Termen o săptămână, retrimitere la comisie. Să înceapă votul.

Cu 160 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, o săptămână la comisie.

33. Următorul, Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Raportul conţine amendamente. Caracter ordinar.

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este un proiect de lege care a suscitat extrem de mult interes. Din nefericire, o bună parte din amendamentele sau din propunerile de modificare pe care asociaţiile profesionale, autorităţile locale le-au propus, nu şi-au făcut loc în raportul pe care noi îl avem în faţă în momentul acesta. Numai eu, ca lider de grup, am primit în ultima lună de zile materiale care însumează aproape jumătate din volumul acela care se află la mine pe masă în momentul acesta, motiv pentru care v-aş ruga frumos să reîntoarcem la comisie şi acest proiect şi să-i dăm un termen ceva mai larg, pentru a putea să fie analizate toate modificările pe care cei pe care i-am numit ceva mai devreme doresc să le facă în proiect.

V-aş ruga să întoarcem la comisie proiectul legislativ, cu termen de o lună de zile.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, fiind şi lider de grup, eu am să vă rog şi altceva... Sunt de acord... Noi facem un fel de navetă între comisie şi plen de aproape doi ani de zile. Niciun guvern nu este în stare să ia o decizie în această zonă delicată. În fiecare săptămână o asociaţie dintr-o anumită localitate, mai vine cu un set de amendamente, fie direct, fie propuse... Sunt câţiva colegi care au văzut că au câştigat mai mult... Toate grupurile politice trebuie să ia o decizie şi în 30 de zile să avem această Lege a taximetriei. Sunt prea multe interese în joc, nu putem să le satisfacem pe toate, dar obligaţia noastră este dăm o lege până la urmă. Şi cred că este obligaţia dumneavoastră şi a colegilor din Uniunea Social-Liberală ca în 30 de zile, cum ne-aţi propus, să vină cu această lege. Dacă nu, iar o să facem naveta şi o să avem cea mai lungă reexaminare la reexaminare, la reexaminare din istoria României.

Aşa încât eu vă propun, dragi colegi, să finalizăm o dată această lege. Ne întâlnim cu asociaţiile, cu toată lumea, nu avem o problemă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Termen o lună, retrimitere la comisie. 30 de zile.

Să înceapă votul.

După dumneavoastră bănuiesc că este cea mai veche lege.

Mulţumesc.

155 pentru, 14 împotrivă şi o singură abţinere. Retrimitere la comisie. Termen 30 de zile.

34. Următorul, Proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul privat al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în domeniul privat al comunei Fundulea şi în administrarea Consiliului Local al Comunei Fundulea, judeţul Călăraşi.

Caracter organic. Are amendamente.

Din partea iniţiatorului nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Comisia? De ce o mai retrimitem şi pe aceasta la comisie?

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deoarece tema proiectului de lege este vânzarea terenului de sub clădirile cumpărate în Fundulea, judeţul Călăraşi, tema fiind mult mai laborioasă şi vrem să o trimitem la comisie pentru a da un caracter general proiectului de lege.

Mulţumesc.

Termen, două săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimitere la comisie, termen două săptămâni.

Să înceapă votul.

157 voturi pentru, 2 abţineri şi 9 voturi împotrivă.

35. Mergem mai departe. Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez şi înfiinţarea Ordinului Geodezilor din România.

Iniţiatorul? Nu e nimeni.

Din partea comisiei? Domnul deputat Ciucă, preşedintele Comisiei juridice.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Comisia solicită, am avut o discuţie şi cu liderii grupurilor parlamentare, retrimiterea la comisie pentru un termen scurt de o săptămână, pentru a pune în concordanţă unele prevederi legislative.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul? Termen o săptămână, punctul de vedere al Guvernului cu privire la acest proiect de lege. Dacă nu, îl repun pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul, termen o săptămână retrimitere la comisie.

Cu 158 voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă se retrimite la comisie pentru a primi punctul de vedere al Guvernului; termen o săptămână.

36. Următorul proiect de lege, de fapt sunt un proiect de lege şi trei propuneri legislative care se resping pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 - Codul silvic.

Domnul deputat Dobre, liderul grupului parlamentar PNL... viceliderul, scuzaţi... Să nu mă certe domnul Ruşanu!

Domnul Victor Paul Dobre:

Absolut!

Domnule preşedinte,

Şi în cazul acestui proiect de lege, împreună şi cu colegul Neacşu, liderul Grupului PSD, vă solicităm retrimiterea la comisie pentru o discuţie suplimentară, legat de modificarea Codului silvic. Termen două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Retrimiterea la comisie, termen două săptămâni. Să înceapă votul.

Mulţumesc.

Cu 157 voturi pentru, 4 abţineri, un vot împotrivă a fost retrimisă la comisie, termen o săptămână.

37. Următorul, Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Laolaltă cu retrimiterea la comisie a celor patru proiecte legislative care se refereau la Codul silvic, evident că trebuie să retrimitem la comisie şi acest proiect legislativ care se referă la sancţiunile privind abaterile de la Codul silvic. Aceasta cu atât mai mult cu cât Ministerul Mediului şi Ministerul Pădurilor nu au încă exprimate puncte de vedere referitoare la aceste sancţiuni privind contravenţiile silvice, motiv pentru care v-aş ruga frumos, tot pentru două săptămâni să retrimiteţi la comisie şi acest proiect legislativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Să înceapă votul. Termen două săptămâni.

153 pentru, zero abţineri, un singur vot împotrivă, retrimis la comisie, termen două săptămâni.

38. Următorul, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea şi controlul unităţilor sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordinea acestuia. Raport fără amendamente, caracter ordinar.

Pe procedură?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Solicităm pentru o lună de zile retrimiterea la comisie, întrucât această ordonanţă trebuie amendată.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cine să o amendeze?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Noi. Să aducem amendamente şi timp de o lună de zile cred că avem suficient timp.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Deci, în numele comisiei, o retrimiteţi la comisie. Termen o lună de zile, să o amendăm.

Pe procedură... Eu deja nu mai înţeleg nimic, dar nu e dreptul meu...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O singură întrebare: noi mai trecem şi discutăm vreo lege astăzi sau le trimitem pe toate la comisie? Măcar trebuia să le discutăm înainte, trec acestea 25 din 20 la comisie şi nu mai ne întorceam tot timpul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun.

PL-x 669/2011 retrimis la comisie. Termen două săptămâni. Să înceapă votul.

Cu 139 pentru, o abţinere şi 19 voturi împotrivă retrimis la comisie.

39. Următorul, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2011...

Liderii grupurilor parlamentare, pauză trei minute. Vă rog frumos să veniţi la mine.

Bun. Ne-am înţeles, că nu ne-am înţeles, că o să ne înţelegem. Q.e.d., nu?

39. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2011. Am înţeles, comisia doreşte retrimiterea, ca să scurtăm timpul, că aşa, mai bine vorbesc eu, mă înjuraţi dumneavoastră, toată lumea e fericită. Se retrimite la comisie, termen o lună de zile... două săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

Cu 140 voturi pentru, o abţinere şi 14 voturi împotrivă a fost retrimis la comisie, termen două săptămâni.

40. Următorul proiect de lege este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2012 pentru modificarea art.II alin.(2) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative (PL-x 383/2012). Un raport cu amendamente.

Din partea Guvernului? Iniţiatorul? Domnule ministru Podgorean, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Podgorean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem raportul comisiei, de respingere a ordonanţei. Prevederile ordonanţei au fost deja preluate într-o lege adoptată de Parlament.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu. Comisia raportoare, domnul vicepreşedinte Viorel Ştefan.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu adresa PL-x 383/2012 Biroul permanent a sesizat pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu prezentul proiectul de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a analizat actul normativ în şedinţa din data de 24 septembrie 2012 şi a transmis plenului Camerei Deputaţilor raportul cu nr. 22/288 din 24 octombrie 2012.

În şedinţa din data de 11 februarie 2013, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisie a prezentului proiect de lege, în vederea reexaminării şi depunerii unui raport suplimentar.

În şedinţa din 19 februarie comisia a reexaminat proiectul de lege şi a votat cu unanimitate prezentul raport suplimentar, prin care vă propunem respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 11/2012, întrucât amendamentul Senatului, care a făcut obiectul sau motivul pentru retrimitere, pentru reexaminare, a fost preluat în Ordonanţa de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, motiv pentru care prezentul act normativ a rămas fără obiect de reglementare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dezbateri generale. Luări de cuvânt? Nu. Mergem direct la amendamentele admise.

Supun votului amendamentele admise.

Dacă sunt obiecţii, comentarii, la primul amendament? Nu. Acceptat.

Obiecţii, comentarii la cel de-al doilea amendament? Nu. Acceptat.

Merge la votul final.

Dragi colegi, vă reamintesc că raportul propune adoptarea Proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 11. Are caracter ordinar.

41. Următorul proiect, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2012 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană.

Fără amendamente, caracter ordinar.

Iniţiatorul? Aveţi cuvântul.

Domnul Matei Constantin (subsecretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor ce rezultă pentru un stat membru al Uniunii Europene din art. 5, 6, 7 şi 8 a Regulamentului Comisiei Europene nr. 1794, cu modificările şi completările ulterioare, actul normativ propus prevede ca Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian-ROMATSA să coordoneze procesul de elaborare a bazelor de cost care se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciile de navigaţie aeriană prestate în zona de responsabilitate a României.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Comisia?

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru avizare şi dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2012 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană.

Camera decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaţilor.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 25 septembrie 2012.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au avizat favorabil acest proiect de lege.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2012 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană, în forma adoptată de Senat.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Timp de dezbatere trei minute.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Intervenţii la dezbateri generale?

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mihaela Stoica:

Domnule preşedinte,

Am rugămintea să solicitaţi reprezentanţilor Guvernului să se prezinte în momentul în care vin la microfon, să ştim şi noi cu cine stăm de vorbă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu le spun. Dacă repet în fiecare zi, vă daţi seama că e o chestie delicată.

O să-i rog frumos pe membrii Guvernului să se prezinte când vin la microfon.

Mulţumesc.

Dezbateri generale, alte intervenţii? Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, conform art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor merge la votul final. Are caracter ordinar.

42. Următorul, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.566/2004, Legea cooperaţiei agricole. Caracter ordinar.

Iniţiatorul? Este propunere legislativă. Nu vrea să ia cuvântul.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.566/2004, Legea cooperaţiei agricole.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul creării posibilităţii persoanelor fizice autorizate, înfiinţate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, de a face parte din cooperativele agricole.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 19 februarie 2013.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

S-a strecurat şi o eroare materială. La amendamente admise, poziţia 3, alin. (3), în loc de "persoane juridice autorizate" trebuie înlocuit cu "persoane fizice autorizate".

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Erori materiale, da?

Domnul Marin Anton:

Eroare materială.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Au fost notate.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare se doreşte a se lua cuvântul la dezbateri generale? Nu.

Atunci, intrăm direct pe amendamente admise.

Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu.

Al doilea amendament admis? Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

La al treilea amendament, domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

De aceea am intervenit doar la punctul 3, pentru că în mod evident primele două puncte din raport, "amendamente admise" se referă doar la titlul şi articolul unic.

Dar la amendamentele acceptate se introduce acea sintagmă care aici tocmai a fost enunţată, a "persoanelor fizice autorizate". Până acum, această asociaţie s-a înfiinţat prin asocierea persoanelor fizice.

Între timp, s-a înfiinţat această posibilitate ca cineva să fie o persoană fizică autorizată, care din punct de vedere fiscal este asimilată celorlalte societăţi comerciale, deci plătitori de diferite taxe şi impozite către stat.

În momentul în care am o astfel de asociaţie între persoane fizice şi persoane fizice autorizate într-o singură entitate, persoană fizică autorizată care la rândul ei este obligată să plătească impozit pe venit, pe tot ce are, aşa cum prevede legea fiscală, şi am o asociaţie în care ea este împreună cu persoane fizice pentru o activitate agricolă unde şi ea şi-a pus acolo pământul, animalul şi alte imobile necesare, cine şi cum plăteşte şi de câte ori se plătesc aceste impozite şi taxe, că nu rezultă din această lege?

Până când era vorba doar despre persoană fizică, totul era clar. Aţi introdus persoana fizică autorizată, pentru mine, cel puţin, problema a devenit neclară.

Dacă puteţi, cei care aţi venit cu acest amendament, să veniţi aici, mai ales după ce s-a introdus şi acest impozit, este adevărat, şi pentru persoane fizice, pe terenul agricol, cum se va plăti taxa, cine va plăti această taxă pe proprietăţile introduse pentru activitate comună în această asociaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Obiecţia dumneavoastră, conform celor stabilite de grupurile politice parlamentare, înseamnă respingerea, cu condiţia prealabilă să nu existe unanimitate în comisii. Dar nu mai discutăm. Şi iar începem: nu este adevărat, ba e adevărat. Data trecută v-a spus domnul Varujan Pambuccian. Nu l-aţi recunoscut.

Deci, se propune obiecţia... discutăm degeaba. Nu vreau să mă cert cu doi prieteni buni, dar...

Obiecţia înseamnă respingerea amendamentului propus de comisie. Deci, primul lucru, mergem pe respingerea amendamentului, ceea ce înseamnă înţelegerea liderilor grupurilor, obiecţia sau comentariul la al treilea amendament admis, la art.4 alin.(2) şi (3), Grupul parlamentar al UDMR cere eliminarea lui, are obiecţii sau comentarii.

Supun votului propunerea Grupului parlamentar al UDMR. Să înceapă votul.

Sunt 60 de voturi pentru, 12 abţineri, 87 de voturi împotrivă. Nu a trecut.

Supun votului amendamentul comisiei. Să înceapă votul.

111 pentru, 24 de abţineri, 28 de voturi împotrivă.

La punctul 4 dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

La 5, obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final.

Are caracter ordinar.

43. Următorul proiect de lege - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.9/1996 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a instituţiilor publice de cultură, finanţate din veniturile extrabugetare şi alocaţiile de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sistemului de salarizare a personalului din aceste instituţii, precum şi îmbunătăţirea salarizării personalului din instituţiile şi activităţile cu profil cultural.

Raportul nu are amendamente. Are caracter ordinar.

Iniţiatorul? Guvernul?

Doamnă secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Sanda Marin Cajal (subsecretar de stat, Ministerul Culturii):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa Guvernului nr.26/2012 este o necesitate în ideea actualizării prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.9 din 1996.

După anul 1996, legislaţia în domeniu a adus modificări sistemului de finanţare şi organizare a instituţiilor publice de cultură.

De asemenea, este necesară modificarea titlului ordonanţei, care nu mai reflectă realitatea, referindu-se şi la sistemul de salarizare, în condiţiile în care acest domeniu face obiectul de reglementare al altor acte normative.

Prin abrogarea expresă a unor articole, avută în vedere prin prezentul act normativ, se vor elimina confuziile existente.

Vă invităm să aprobaţi proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Comisiei de buget, finanţe, domnul Viorel Ştefan. Am uitat. Vă rog frumos, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată pentru avizarea pe fond a prezentului proiect de lege, a adoptat un raport de admitere, cu majoritate de voturi, propunându-vă spre dezbatere şi adoptarea proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Mai fac precizarea că legea face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este sesizată în calitate de Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu doreşte nimeni. Conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor...

Domnule deputat, m-am uitat la dumneavoastră special şi nu aţi ridicat mâna. După care v-aţi adus aminte şi aţi ridicat mâna. Nu am nicio problemă. Aveţi cuvântul, vă rog frumos. Vă dau şi înregistrarea Camerei, să vedeţi că m-am uitat direct spre dumneavoastră ştiind că o să luaţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu vreau să intervin mult pe text, doar să constat un lucru referitor la activitatea Comisiei de cultură. Dacă citiţi cu atenţie acest raport, dincolo de faptul că sesizarea s-a făcut doar la Comisia buget, finanţe, deşi se salarizează activitatea din cultură, dar din raport reiese că nici nu există măcar un punct de vedere al Comisiei de cultură.

Din păcate, s-ar putea să mai avem astfel de proiecte de lege, din moment ce Comisia de cultură, deocamdată, nu a dezbătut niciun proiect nou-introdus în Camera Deputaţilor pentru avize la comisia noastră.

Eu cred că este o iresponsabilitate să luăm decizii doar în Comisia buget, finanţe, despre salarizarea activităţii din cultură, fără ca cei care activează în Comisia de cultură să-şi fi spus cuvântul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aveţi cuvântul, dar aveţi liderul grupului parlamentar care poate să ceară, în numele comisiei sau comisia care poate cere aviz, conform regulamentului.

Deci nu văd a cui este iresponsabilitatea. Avem această posibilitate şi sunt o grămadă de colegi care au cerut-o şi ştiţi că Biroul permanent aprobă acest lucru. Aveţi dreptate perfectă, sută la sută.

Dacă mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor politice parlamentare?

Dacă nu, conform art.106 din Regulamentul Camerei, merge la votul final. Are caracter ordinar.

44. Următorul proiect de lege - pentru modificarea şi completarea Legii nr.299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Dacă din partea iniţiatorilor...?

Domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Pe procedură? Da.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte, legat de acest proiect legislativ, el a avut un parcurs mai lung, a fost retrimis de plenul Camerei, în data de 19, Comisiei pentru drepturile omului şi Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor.

În urma dezbaterilor dintre cele două comisii, s-a propus plenului raportul, numai că, în opinia noastră, aceste intervenţii legislative adoptate de cele două comisii sunt neconstituţionale, deoarece încalcă principiul bicameralismului, statuat de art.61 din Constituţia României.

Având în vedere aceste elemente, v-aş ruga frumos să fiţi de acord să se retransmită la comisie acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Termen?

Domnul Marian Neacşu:

Două săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Două săptămâni. Dragi colegi, pregătiţi-vă cartelele, să înceapă votul.

Vă mulţumesc. 162 de voturi pentru, două abţineri, niciun vot împotrivă. Retrimis la comisie două săptămâni.

Am înţeles că raportul Ordonanţei nr.19 a fost finalizat. Aştept de la staff-ul tehnic să mi-l transmită.

Mergem mai departe.

45. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24 din 2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

Dacă din partea iniţiatorului sunt luări de cuvânt? Nu.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Viorel Ştefan. Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, trimis cu adresa PL-x 673 din 28 noiembrie 2011, înregistrat la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu nr.22/546 din 29 noiembrie 2011.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 21 noiembrie 2011.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă, cu anumite observaţii şi propuneri, conform avizului nr.931 din 29 august 2011.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege, aviz transmis cu adresa nr.31/1138 din 29 noiembrie 2011.

Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil proiectul de lege, aviz transmis cu adresa nr.23/410 din 21 decembrie 2011.

Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil proiectul de lege prin actul nr.3369 din 1 septembrie 2011.

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare organizarea activităţii de evaluare a bunurilor, modalitatea de organizare şi funcţionare a profesiei de evaluator autorizat, precum şi înfiinţarea unui organism care să supravegheze activitatea evaluatorilor.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei, republicat, membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au examinat propunerea legislativă pentru prima dată în şedinţa din 20 decembrie 2011 şi comisia a transmis plenului Camerei raportul cu nr.22/546 din 22 decembrie 2011.

Ulterior, membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au dezbătut şi analizat propunerea legislativă retrimisă, de nenumărate ori, spre reexaminare, comisiei. Deci, au examinat, pe parcursul mai multor şedinţe, respectiv 21 februarie 2012, 17 aprilie 2012, 3 iulie 2012, 1 august 2012, în urma cărora au fost întocmite şi transmise plenului Camerelor următoarele rapoarte suplimentare: 22/546 din 23 februarie 2012, 22/381 din 18 aprilie 2012, 22/381 din 3 iulie 2012, 22/381 din 12 septembrie 2012.

Ultima dată, proiectul de lege a fost retrimis de către plen Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci în data de 25 septembrie 2012, pentru reformularea amendamentului de la art.20 alin.(2) lit.c) şi a fost examinat de către membrii Comisiei pentru buget în şedinţa din 5 martie 2013.

În urma examinării şi a opiniilor exprimate, membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, cu amendamentele prezentate în anexă.

Din numărul total de 31 de membri ai comisiei, au participat la dezbateri 30 de deputaţi.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă la dezbateri generale cineva doreşte să ia cuvântul? Nu sunt din partea grupurilor politice.

Iniţiativa are amendamente admise.

Intrăm pe amendamentele admise.

Dacă de la primul până la al cincilea amendament admis există obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 6 la 8. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Merge la votul final. Este lege ordinară.

3. Intrăm pe proiectul de lege, raportul înlocuitor al Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.42 privind transportul maritim pe căile navigabile interioare, retrimis la comisie.

Raportul a venit. Din partea comisiei, vă rog frumos să prezentaţi raportul suplimentar.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare.

Membrii comisiei au examinat proiectul de lege supus dezbaterii, iar în urma dezbaterii au hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2012, cu amendamente admise, şi avem şi o serie de amendamente respinse, care se regăsesc în anexă la raport.

Prin natura reglementărilor sale, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale, luări de cuvânt? Nu sunt.

Începem pe amendamente admise.

De la poziţia 1 la poziţia 3, obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Nu avem decât trei amendamente admise.

Atunci, proiectul de lege are caracter ordinar, merge la votul final, se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

Vă mulţumesc.

46. Mergem la următorul proiect de lege - Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(3) din art.56 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia sesizată pe fond, Comisia de administraţie.

Aveţi cuvântul, Excelenţă, domnule deputat.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu un amendament admis, astfel cum este redat în anexă la prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 2 octombrie 2012.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă la dezbateri generale grupurile parlamentare doresc să ia cuvântul? Nu.

Mergem la amendamentele admise.

Dacă la amendamentul nr.1 sunt obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

2? Obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Amendamentul nr.3, obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

Proiectul de lege merge la votul final.

Este o lege ordinară.

47. Următorul proiect de lege - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96 din 2012 - PL-x 413, raport fără amendamente; caracter ordinar.

Din partea iniţiatorului? Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Ghiocel Matache (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezentul act normativ se propune modificarea Ordonanţei nr.96/2002, astfel încât să se asigure armonizarea acesteia cu prevederile Legii educaţiei naţionale, potrivit cărora învăţământul primar cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV.

Astfel, prezentul proiect de act normativ instituie cadrul legal necesar pentru cuprinderea în bugetul de stat a fondurilor necesare aplicării programului privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie şi pentru elevii din clasa pregătitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, luări de cuvânt din partea grupurilor politice?

Aţi cucerit minoritatea cehă şi slovacă? Am înţeles.

Nu sunt luări de cuvânt.

Conform art.106 din Regulamentul Camerei, nefiind amendamente admise sau respinse, merge la votul final.

Are caracter ordinar.

48. Următorul proiect de lege - pentru declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste.

Raport fără amendamente; caracter ordinar.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu vreau să fiu înţeles greşit de locuitorii comunei Şepreuş. Din nefericire, proiectul acesta legislativ nu are, deocamdată, punct de vedere din partea Guvernului.

V-aş ruga frumos să-l retrimiteţi la comisie, pentru două săptămâni, pentru a primi punct de vedere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Retrimitere la comisie, două săptămâni.

Să înceapă votul.

151 de voturi pentru, o abţinere, 12 voturi împotrivă.

Retrimis la comisie două săptămâni.

La poziţia 49 şi poziţia 50 nu avem raport.

Am ajuns la respinse.

O să rog liderii grupurilor parlamentare să mai luăm o pauză de consultări de un minut, ca să ştim ce facem.

Dragi colegi, pauză până la ora 12,00, votul final.

Ne vedem la ora 12,00.

Vă urez o zi frumoasă, decizia înţeleaptă a Comitetului liderilor.

După pauză.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Liderii grupurilor politice parlamentare, vă rog frumos să luaţi loc în bănci.

Vă rog frumos să vă chemaţi colegii.

V-au venit hârtiile, da? Mai stăm cinci minute.

Începem verificarea pentru prezenţă?

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a face verificarea votului. Şi colegii din PSD de la Braşov sunt rugaţi să ia loc în bănci.

Facem o verificare a prezenţei.

Să înceapă votul.

Mai repetăm o dată, da? Luaţi loc în bănci, vă rog frumos, să facem verificarea prezenţei, da?

Să înceapă votul.

Liderii grupurilor politice parlamentare să-şi ridice copia de pe prezenţă.

Avem 46 de pagini de vot final.

Liderii grupurilor parlamentare, vă rog frumos, să ne mai vedem trei minute, să ne consultăm pe lista de vot final. Domnul Máté, Grupul PDL, domnul Ganţ.

Începem cu poziţia 31 - Respingeri. Continuăm, de fapt, de unde am fost săptămâna trecută.

31. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.279/2010 privind aprobarea OUG nr.58/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Să înceapă votul.

212 pentru, două abţineri, 55 de voturi împotrivă.

A fost aprobată propunerea comisiei.

32. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.126/1994, cu modificările şi completările ulterioare pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

240 pentru, două abţineri, 31 de voturi împotrivă.

33. Propunerea legislativă privind organizarea activităţii fiscale a marilor contribuabili.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

241 pentru, trei abţineri, 29 de voturi împotrivă.

34. Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 296¹⁸ al Legii nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

212 pentru, trei abţineri, 57 de voturi împotrivă.

35. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Guvern nr.30/2011, care modifică şi completează Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

209 voturi pentru, zero abţineri, 68 de voturi împotrivă.

36. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

206 voturi pentru, o abţinere, 70 de voturi împotrivă.

37. Proiectul de Lege pentru completarea art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

202 voturi pentru, o abţinere, 73 de voturi împotrivă.

38. Proiectul de Lege pentru modificarea art.287 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

204 voturi pentru, zero abţineri, 74 de voturi împotrivă.

39. Proiectul de Lege pentru completarea art.38 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

205 voturi pentru, 75 de voturi împotrivă, nicio abţinere.

40. Proiectul de Lege privind acordarea de pachete alimentare pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private.

Lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea.

Să înceapă votul.

205 voturi pentru, 14 abţineri, 61 de voturi împotrivă.

41. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.211/2011 privind regimul deşeurilor.

Lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea propunerii.

Să înceapă votul.

230 voturi pentru, 6 abţineri, 45 de voturi împotrivă.

42. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea.

Să înceapă votul.

246 voturi pentru, două abţineri, 34 de voturi împotrivă.

43. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

255 voturi pentru, o abţinere, 31 de voturi împotrivă.

44. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

253 voturi pentru, două abţineri, 33 de voturi împotrivă.

45. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

258 voturi pentru, o abţinere, 30 de voturi împotrivă.

46. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

230 voturi pentru, patru abţineri, 56 de voturi împotrivă.

47. Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei Naţionale a Multipleţilor.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

239 voturi pentru, două abţineri, 55 de voturi împotrivă.

48. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

236 voturi pentru, o abţinere, 57 de voturi împotrivă.

49. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

235 voturi pentru, două abţineri, 58 de voturi împotrivă.

50. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea.

Să înceapă votul.

224 voturi pentru, 14 abţineri, 60 de voturi împotrivă.

51. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea.

Să înceapă votul.

237 voturi pentru, trei abţineri, 58 de voturi împotrivă.

52. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea.

Să înceapă votul.

221 voturi pentru, 39 abţineri, 37 de voturi împotrivă.

53. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea.

Să înceapă votul.

241 voturi pentru, 3 abţineri, 60 de voturi împotrivă.

54. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea.

Să înceapă votul.

231 voturi pentru, 15 abţineri, 59 de voturi împotrivă.

55. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

227 voturi pentru, patru abţineri, 73 de voturi împotrivă.

56. Propunerea legislativă privind abrogarea Legii nr.220/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei legislative.

Să înceapă votul.

238 voturi pentru, patru abţineri, 60 de voturi împotrivă.

57. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei legislative.

Să înceapă votul.

269 voturi pentru, cinci abţineri, 33 de voturi împotrivă.

58. Propunerea legislativă privind standardele de cost în domeniul diagnosticului clinic de laborator.

Comisia pentru sănătate şi familie propune respingerea iniţiativei legislative.

Să înceapă votul.

241 voturi pentru, trei abţineri, 58 de voturi împotrivă.

59. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propun respingerea.

Să înceapă votul.

267 de voturi pentru, şase abţineri, 28 de voturi împotrivă.

60. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun respingerea.

Să înceapă votul.

236 de voturi pentru, patru abţineri, 65 de voturi împotrivă.

61. Proiectul de Lege pentru accesul gratuit în muzee al preşcolarilor şi şcolarilor din învăţământul primar.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

214 de voturi pentru, 21 abţineri, 70 de voturi împotrivă.

62. Proiectul de Lege pentru completarea art.54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

273 de voturi pentru, două abţineri, 32 de voturi împotrivă.

63. Propunerea legislativă privind reglementarea accesului autovehiculelor pe aeroporturi în zona de deservire a terminalelor de plecări.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

277 de voturi pentru, zero abţineri, 27 de voturi împotrivă.

64. Propunerea legislativă pentru completarea art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea.

Să înceapă votul.

273 de voturi pentru, două abţineri, 33 de voturi împotrivă.

64. Propunerea legislativă pentru completarea art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea.

Să înceapă votul.

Voci din sală:

Nu funcţionează. S-a blocat!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

S-a stricat aparatul.

M-au blocat, pentru că votam de două ori! Îmi cer scuze, e vina mea.

65. Propunerea legislativă pentru modificarea art.12 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Comisia pentru industrii şi servicii propune respingerea.

Să înceapă votul.

227 de voturi pentru, două abţineri, 29 de voturi împotrivă.

66. Propunerea legislativă privind abrogarea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Să înceapă votul.

289 de voturi pentru, două abţineri, 14 voturi împotrivă.

67. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Să înceapă votul.

276 de voturi pentru, şapte abţineri, 19 voturi împotrivă.

68. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

277 de voturi pentru, şase abţineri, 25 de voturi împotrivă.

69. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea alin.(1) al art.14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195 privind circulaţia pe drumurile.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

284 de voturi pentru, trei abţineri, 25 de voturi împotrivă.

70. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(3) al art.1 din Legea nr.4/1953 - Codul familiei.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun respingerea.

Să înceapă votul.

278 de voturi pentru, o abţinere, 29 de voturi împotrivă.

71. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(3) al art.17 din Legea farmaciei nr.266/2008.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea.

Să înceapă votul.

241 de voturi pentru, 30 de abţineri, 35 de voturi împotrivă.

72. Proiectul de Lege privind administrarea fondului de sănătate de către patronate şi sindicate.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea.

Să înceapă votul.

279 de voturi pentru, cinci abţineri, 30 de voturi împotrivă.

73. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea OUG nr.86/2006 privind organizarea profesiei de practician în insolvenţă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea

Să înceapă votul.

280 de voturi pentru, trei abţineri, 27 de voturi împotrivă.

74. Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al articolului 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea

Să înceapă votul.

283 de voturi pentru, patru abţineri, 24 de voturi împotrivă.

75. Proiectul de Lege privind modificarea modului de calcul al impozitului pe autovehicule.

Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea.

Să înceapă votul.

278 de voturi pentru, patru abţineri, 32 de voturi împotrivă.

76. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea.

Să înceapă votul.

280 de voturi pentru, două abţineri, 29 de voturi împotrivă.

77. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

274 de voturi pentru, trei abţineri, 30 de voturi împotrivă.

78. Proiectul de Lege privind statutul profesional al medicului expert al asigurărilor sociale.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

281 voturi pentru, două abţineri, 28 de voturi împotrivă.

79. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.40 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

270 voturi pentru, cinci abţineri, 36 de voturi împotrivă.

80. Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 alin.(1) din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea.

Să înceapă votul.

272 de voturi pentru, şase abţineri, 31 împotrivă.

81. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.107 din 6 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

281 de voturi pentru, cinci abţineri, 26 de voturi împotrivă.

82. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.46/2008 - Codul silvic.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun respingerea.

Să înceapă votul.

292 de voturi pentru, patru abţineri, 19 voturi împotrivă.

83. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu completările şi modificările ulterioare.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

277 voturi pentru, cinci abţineri, 34 voturi împotrivă.

84. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.46/2008 - Codul silvic.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

288 voturi pentru, două abţineri, 29 de voturi împotrivă.

85. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

285 de voturi pentru, două abţineri, 32 de voturi împotrivă.

86. Propunerea legislativă pentru completarea art.22 din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

286 voturi pentru, două abţineri, 29 de voturi împotrivă.

87. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

283 voturi pentru, trei abţineri, 23 de voturi împotrivă.

88. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

279 de voturi pentru, cinci abţineri, 34 de voturi împotrivă.

89. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea legii nr.284/2010 Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

283 de voturi pentru, două abţineri, 34 de voturi împotrivă.

90. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul Muncii.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

285 voturi pentru, o abţinere, 30 de voturi împotrivă.

91. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

277 voturi pentru, trei abţineri, 36 voturi împotrivă.

92. Propunerea legislativă privind completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

284 de voturi pentru, două abţineri, 30 de voturi împotrivă.

93. Proiectul de Lege pentru completarea Anexei nr. IV din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

281 de voturi pentru, trei abţineri, 31 de voturi împotrivă.

94. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

282 de voturi pentru, o abţinere, 32 de voturi împotrivă.

95. Proiectul de Lege pentru modificarea Decretului-lege nr.118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

272 de voturi pentru, patru abţineri, 36 de voturi împotrivă.

96. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

273 de voturi pentru, cinci abţineri, 34 de voturi împotrivă.

97. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.226/2006 privind încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.