|
Domnul Traian Băsescu - Preşedintele României: Domnule preşedinte al Parlamentului României, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor, România are trei mari axe de politică externă: - Apartenenţa la Uniunea Europeană este una şi, esenţială; - Apartenenţa la NATO este a doua şi, la fel de importantă; - Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, parteneriat pentru secolul al XXI-lea, a treia mare axă de politică externă. Dacă parteneriatul cu Statele Unite ale Americii, cel mai complex parteneriat strategic pe care-l are România, vizează interese economice, transfer de tehnologii, investiţii, cooperare militară şi de informaţii, apartenenţa la NATO înseamnă securitate, iar apartenenţa la Uniunea Europeană nu este altceva decât viaţa noastră de fiecare zi şi şansa prosperităţii noastre pentru viitor. Despre apartenenţa noastră la Uniunea Europeană vreau să vă vorbesc astăzi. Aş vrea să vă fac o prezentare de la nivelul experienţei pe care am acumulat-o şi să vă prezint punctul meu de vedere legat de drumul pe care l-am parcurs şi ce mai avem de făcut pentru a accelera procesul de integrare în Uniunea Europeană. În primul rând, care ne sunt principalele obiective pentru aprofundarea procesului de integrare? Primul este legat de a avea un stat modern, eficient, un stat de drept. Al doilea, şi nu mai puţin important, este legat de adoptarea monedei euro. Al treilea, la fel de important ca primele două, dar cu o semnificaţie politică deosebită, este legat de accesul în spaţiul Schengen. Legat de statul modern, eficient şi statul de drept. România a făcut, în ultimii ani, progrese considerabile prin adoptarea unor legi şi măsuri extrem de importante, dintre care enumăr: Legea micii reforme în justiţie, cele patru noi Coduri ale justiţiei, liberalizarea pieţei forţei de muncă, Legea educaţiei, Legea dialogului social, Legea pensiilor şi Legea salarizării. De asemenea, flexibilizarea statului s-a manifestat prin reducerea cu peste 200 000 de angajaţi în sectorul public. Acestea sunt făcute, şi implementarea lor este esenţială, dar nu este încă suficientă. Pentru a finaliza procesul de modernizare a statului, avem încă nevoie de câţiva paşi legislativi, şi anume: o lege a sănătăţii care să permită introducerea asigurărilor private de sănătate ca soluţie de creştere a veniturilor destinate sănătăţii, reorganizarea administrativă a teritoriului naţional, o nouă lege electorală, revizuirea Constituţiei. Acestea sunt, cred eu, elemente legislative care vor face din România un stat de drept consolidat, care poate asigura cetăţenilor săi o justiţie eficientă, un sistem de educaţie performant, un sistem de pensii bazat pe contribuţia fiecăruia, de-a lungul vieţii active, un sistem de salarizare echitabil şi, nu în ultimul rând, un stat funcţional, având costuri de funcţionare rezonabile. Trebuie să vă spun că baza credibilităţii ţării nu este legată de ce face diplomaţia, ci este legată de ceea ce facem noi aici, acasă. Diplomaţia poate doar să pună în valoare ceea ce realizăm. În ziua de azi, nicio diplomaţie nu poate inventa lucruri care nu s-au făcut. Trebuie să vă spun că România s-a bucurat de cea mai mare credibilitate în Uniunea Europeană în perioada în care a adoptat legile pe care vi le-am prezentat, pentru că toţi partenerii noştri europeni au apreciat voinţa politică de modernizare a ţării, simultan cu efortul uriaş suportat de români pentru a depăşi criza economică gravă din 2009, 2010. Restabilirea rapidă a echilibrelor macroeconomice şi reluarea creşterii economice în anul 2011 au fost realităţi ale noastre, care ne-au adus respect şi credibilitate. Pentru acest lucru, eu le mulţumesc românilor care au suportat măsurile grele de austeritate, în paralel cu introducerea legislaţiei de modernizare a ţării. Un al doilea obiectiv care ne poate apropia de o integrare mai rapidă în Uniunea Europeană este adoptarea monedei euro. Din acest punct de vedere, trebuie spus că, în baza Tratatului de aderare, România funcţionează cu derogare de la adoptarea monedei euro şi adoptarea monedei euro nu este facultativă, este o obligaţie asumată de România. În acest moment, ţinta oficială a adoptării monedei euro este anul 2015. În opinia mea, termenul a devenit nerealist şi va trebui ajustat după o analiză temeinică la nivel de Guvern, Parlament, Bancă Naţională. Problema asupra căreia aş dori să exprim un punct de vedere este unde suntem şi ce avem de făcut. Din punct de vedere al îndeplinirii principalelor criterii de la Maastricht, avem următoarele realităţi. România este stabilizată din punct de vedere macroeconomic, are posibilitatea să-şi finanţeze deficitul bugetar de pe piaţa liberă, iar dobânzile devin tot mai mici. Ultima emisiune de bonduri româneşti s-a făcut la dobânzi de 4,5% pe an la împrumuturi pe termen mediu. Deficitul bugetului de stat, conform criteriilor de la Maastricht, trebuie să fie sub 3%. Acest obiectiv a fost deja atins. Deficitul pentru anul 2012 a fost de 2,8%, iar perspectiva acestui an este, de asemenea, sub 3%. Fluctuaţia cursului de schimb trebuie să fie menţinută între plus-minus 15%. Este un alt obiectiv îndeplinit. Dobânzile la credite pe termen lung trebuie să nu depăşească, conform calculelor medii, 3,7%. În momentul de faţă, România s-a împrumutat cu 4,5% pe termen lung şi perspectiva este de scădere a dobânzilor la împrumuturile statului român. În sfârşit, ultimul criteriu care trebuie să fie îndeplinit este legat de inflaţie, care, conform calculelor de inflaţie medie în Uniunea Europeană, ar trebui să fie 2,8%. Cred că nici din acest punct de vedere România nu este foarte departe de criteriile de la Maastricht. Aş spune că un efort conjugat al Guvernului şi al Băncii Naţionale ar putea să facă ultimele două criterii, pe care nu le îndeplinim încă, uşor de atins. Mai mult, privind la obligaţia de a adera la moneda euro, România s-a angajat consecvent în toate acordurile care erau destinate în fază iniţială numai zonei euro. Astfel, România este parte a Pactului Euro Plus, este parte a noii uniuni bancare şi a ratificat Tratatul fiscal încă de anul trecut. A fost în politica noastră să fim parte a tuturor acordurilor şi tratatelor destinate zonei euro, pentru a evita o eventuală decuplare a ţării de la zona euro. Şi totuşi, chiar dacă am îndeplinit, chiar dacă am îndeplini toate criteriile de la Maastricht, chiar dacă suntem parte a tuturor acordurilor destinate zonei euro, succesul în interiorul zonei euro nu poate fi garantat. Am văzut ţări - şi asta v-o spun din experienţă - care au intrat acum trei ani, acum doi ani în zona euro, având toate criteriile de la Maastricht îndeplinite. După un an, aceste ţări au intrat în recesiune şi, ulterior, în criză. Principalul motiv - lipsa de performanţă a economiilor lor, lipsa de competitivitate. În ceea ce ne priveşte, apreciez că, înainte de a intra în zona euro, avem obligaţia să aducem companiile de stat la un nivel de competitivitate acceptabil. De aceea, îndeplinirea cu bună-credinţă, cu seriozitate a obligaţiilor asumate în Acordul cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este esenţială. Introducerea managementului privat, privatizarea companiilor de stat nerentabile sunt esenţiale înainte de intrarea în zona euro. Dacă nu vom înţelege că rentabilizarea companiilor de stat este cheia succesului în zona euro, atunci ne pregătim de pe acum pentru un eşec. De altfel, din acest punct de vedere, Guvernul s-a angajat într-un proces amplu de modernizare a companiilor de stat. În aceste condiţii, apelul meu către dumneavoastră, către Guvern este depolitizarea managementului, privatizarea companiilor, creşterea productivităţii, înainte de a intra în zona euro. Asta nu înseamnă că putem întârzia prea mult. Există o tendinţă de creare a Europei cu două viteze, tendinţă accelerată chiar de criza economică şi de criza politică din multe state, care sunt bântuite de astfel de crize în momentul de faţă. Este esenţial să adoptăm moneda euro în următorii trei-patru ani. Altfel, riscăm ca următoarea revizuire a tratatelor Uniunii să ne găsească insuficient integraţi şi riscăm să rămânem aşa. Sunt destule voci în politica europeană care vorbesc despre crearea a două Europe: o Europă a zonei euro şi o Europă a zonei noneuro. Astăzi, apelul meu la dumneavoastră este ca, alături de modernizarea statului, să ne facem un obiectiv din creşterea performanţei economiei româneşti, din atingerea criteriilor de la Maastricht, pentru a putea intra pregătiţi în zona euro, pentru a evita orice perspectivă de a contribui la crearea Europei cu două viteze. În sfârşit, cel de-al treilea element, care înseamnă accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, este legat de accesul în spaţiul Schengen. România şi-a asumat, prin Tratatul de aderare, îndeplinirea condiţiilor de aderare la spaţiul Schengen. După cum vă este cunoscut, România îndeplineşte toate criteriile tehnice pentru a intra în acest spaţiu. Cu siguranţă, prin intrarea în Schengen, se obţin avantaje în simplificarea condiţiilor de circulaţie pentru cetăţeni, mijloace de transport, mărfuri. Dar cel mai important lucru nu este în primul rând economic, ci politic. Din punct de vedere politic, intrarea în spaţiul Schengen înseamnă că România este o ţară credibilă, în care celelalte state au încredere că va fi un străjer corect al frontierelor Uniunii Europene. De asemenea, pentru noi, semnificaţia politică este deosebită, pentru că înseamnă mutarea frontierei reale a Uniunii Europene pe Prut, şi nu la frontiera noastră de vest. O altă semnificaţie politică extrem de importantă este aceea că intrarea în spaţiul Schengen înseamnă un pas mare în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Ce ne împiedică accesul în spaţiul Schengen? O ştim toţi şi aş vrea s-o spun aici, în faţa Parlamentului. Unele state leagă accesul în spaţiul Schengen de lupta anticorupţie şi existenţa unui stat de drept robust, sigur în funcţionarea sa democratică. Indiferent că noi suntem sau nu de acord cu această abordare, trebuie să acceptăm că ea există şi să acţionăm în consecinţă. Vreau să precizez că, spre deosebire de alte perioade, acum avem un mare avantaj şi este pentru prima dată când îl avem. Statele care leagă accesul României în Schengen de raportul de monitorizare pe justiţie s-au pronunţat clar pe acest subiect. Al doilea avantaj este acela că avem o dată precisă, cel mai târziu decembrie 2013, când Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne se va pronunţa în privinţa Bulgariei şi României. Dincolo de a menţine standardul tehnic deja atins, dincolo de menţinerea bunei funcţionări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Parchetului General, a ANI, a DNA, a CSM, avem de făcut câteva lucruri care ţin de decizii politice ale Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei. Ştiu că unele din deciziile ce urmează a vă fi propuse nu reprezintă neapărat un ideal din punct de vedere a ceea ce puteţi accepta. Ele reprezintă însă un set de valori pe care statele Uniunii Europene le respectă şi va trebui să le respectăm şi noi. În acelaşi timp, vă propun să facem din intrarea în Schengen un obiectiv de interes naţional, pe care să ni-l asumăm împreună: Guvern, Parlament, Preşedinte. Iată care ar fi planul de acţiune pentru a avea succes în Consiliul JAI din decembrie: I. Desemnarea conducerii Parchetului General şi a DNA în cel mai scurt timp. II. Îndepărtarea din Guvern a miniştrilor cu dosare penale în instanţă. Eu nu acuz pe nimeni, vreau să fiu foarte clar, şi orice om are dreptul la prezumţia de nevinovăţie. Dar pentru unele state este greu de înţeles de ce nu reuşim să punem în afara Executivului un cetăţean care are probleme cu justiţia şi să-l aducem înapoi imediat ce o instanţă se pronunţă în favoarea lui. III. De asemenea, un statut al parlamentarilor care să-i aşeze pe parlamentari pe picior de egalitate în faţa legii, pe picior de egalitate cu orice cetăţean este o altă cerinţă a partenerilor noştri europeni, unde statul de drept şi egalitatea de şanse în faţa justiţiei sunt sfinte. IV. În sfârşit, implementarea, conform angajamentelor, a Codului penal şi a Codului de procedură penală, speranţa că intrarea în vigoare a acestor două coduri nu va fi amânată. V. Şi, nu în ultimul rând, un angajament, chiar al Parlamentului, din câte ştiu, acela de a avea un Cod de conduită a parlamentarilor. Am convingerea că aceste elemente vor fi de natură a asigura eliminarea reticenţelor unor state membre şi ne vor netezi şansele unei decizii pozitive de intrare în spaţiul Schengen înainte de sfârşitul anului. Propunerea ca intrarea în Schengen până la sfârşitul anului să devină un obiectiv al nostru - al dumneavoastră, al Guvernului şi al Preşedintelui - o întăresc şi vă asigur de dorinţa mea fără rezerve de a avea un parteneriat care să ne ducă la succes. Avem nevoie şi putem să mutăm frontiera Uniunii Europene pe Prut. Este, cred, o datorie a noastră faţă de români. Aş spune că cele trei elemente pot fi elementele care, dincolo de ceea ce ne desparte - şi repet cele trei elemente: stat modern şi stat de drept, acces în zona euro şi acces în spaţiul Schengen -, sunt elemente în care nu putem avea contradicţii, chiar dacă avem păreri diferite unii despre ceilalţi, chiar dacă avem doctrine diferite. Cele trei elemente sunt elemente de interes pentru fiecare român şi nu cred că aici încape opţiunea doctrina politică, ci doar interesul naţional. Este, cred eu, în acelaşi timp, şi o confirmare, o confirmare că România are un singur drum, drumul spre Vest. România nu poate deveni ambiguă prin performanţele de la ea de acasă în ceea ce priveşte direcţia de urmat. Aş mai face menţiunea că orice întârziere în accelerarea proceselor de integrare poate nu-mi face rău mie, domnului prim-ministru sau dumneavoastră, dar face rău românilor. Spaţiul de prosperitate nu este într-o Românie în afara zonei euro şi în afara spaţiului Schengen şi cu un stat nemodernizat, ci spaţiul de prosperitate este aici. Şi, mai devreme sau mai târziu, prin aplicarea acestor trei principale direcţii de integrare, cu certitudine, românii vor ajunge la prosperitate. Aş vrea să fac o precizare, pentru că pare că unii dintre oamenii politici cred că am ezitări. Vreau să ştiţi că, alături de Guvernul din 2009, 2010, îmi asum, fără rezerve, măsurile pe care le-am adoptat, eu sprijinindu-i politic pentru asta, şi exprim regretul că acele măsuri i-au afectat atât de greu pe români. Dar, fără acele măsuri, România nu ar fi trecut rapid peste criza economică grea în care se afla. Măsurile au dus la o reechilibrare rapidă din punct de vedere macroeconomic şi, deşi aplicate începând cu mai 2010, ele au permis ca în 2011 România să aibă o creştere economică de 2,2%. Vreau să ştiţi că, în mod conştient, şi eu, şi Guvernul de atunci ne-am asumat costul politic. Ştiam că orice măsură la jumătate, fie că am fi mărit taxele, fie că am fi mărit contribuţiile, nu ne ducea decât la o întârziere a redresării ţării. Vă rămâne dumneavoastră, celor care astăzi aveţi încrederea poporului - aveţi o majoritate de peste 70% în Parlament -, să faceţi aceşti ultimi paşi pentru ca pe cele trei direcţii - stat de drept, euro, Schengen - România să reuşească să se integreze. Eu am convingerea, în acelaşi timp, că şi declaraţiile au rostul lor. Vreau să vă spun un lucru care nu este de bun augur şi plec de la o realitate. Am mai avut partide mici, care, prin declaraţiile liderilor lor, păreau a fi antioccidentale, anti-NATO, anti-Uniunea Europeană. Când astfel de declaraţii vin de la nivelul liderilor unor partide mari, ele sunt de natură a slăbi energia şi voinţa poporului de a se vedea integrat în Uniunea Europeană. De aceea, apelul meu la dumneavoastră, liderii acestei ţări - orice deputat, orice senator este un lider politic -, apelul meu la dumneavoastră este la responsabilitate în declaraţii, pentru că nu aveţi în spate un partid de 3%, aveţi 60 - 70% din voturile populaţiei. Un discurs antieuropean, antioccidental nu face decât să ne întoarcă înapoi. România are nevoie ca poporul ei să creadă în drumul spre vest, pentru că, sincer, nici nu avem alt drum. Cine are alternativă la acest drum? De aceea, rugămintea mea este - responsabilitate, nu numai pentru că orice declaraţie este analizată de partenerii noştri europeni şi nu aş vrea ca România să fie etichetată, foarte curând, ca fiind o ţară eurosceptică. Responsabilitatea declaraţiilor este esenţială şi pentru cei care v-au votat, dar şi pentru partenerii noştri europeni. Şi, o ultimă menţiune înainte, de a-mi încheia discursul. Vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să mă adresez Parlamentului României. Repet, în cele trei probleme pe care le-am enunţat astăzi, în mine puteţi avea oricând un partener de nădejde. Vă mulţumesc mult. (Aplauze)
|
Video - Flash & IOS
