Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicrepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Eugen Nicolicea, secretari ai Camerei Deputaţilor .

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 18 septembrie 2013. S-au înscris foarte mulţi colegi pentru a face declaraţii politice. În acest sens, vă reamintesc că durata maximă a intervenţiei este de trei minute, vă rog să vă încadraţi în limita de timp.

Am să încep cu reprezentanţii opoziţiei şi am să-i dau cuvântul domnului Mircea Lubanovici. Se pregăteşte domnul Sorin Constantin Stragea.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Aş vrea doar pentru stenogramă să anunţ că în dimineaţa aceasta voi mai depune o declaraţie politică pe care am intitulat-o "Să ne aplecăm atenţia spre unităţile de învăţământ din străinătate!" şi doresc să încep declaraţia mea politică.

"Începutul anului şcolar" este unul dintre principalele subiecte care se discută în acest moment în România şi care, din nefericire, este mult prea puţin dezbătut în context internaţional. Nu am să continui, stimaţi colegi, prin a vă prezenta date generale despre învăţământul din ţară sau prin a vă oferi sugestii, ci voi face un apel către dumneavoastră să ţineţi cont şi de învăţământul românesc din afara graniţelor ţării, deficitar din foarte multe puncte de vedere. Iar aici mă refer în special la comunităţile de români din diaspora care ne-au solicitat în repetate rânduri sprijinul pentru o mai bună organizare a sistemului de învăţământ românesc.

Lipsa manualelor şi în special a abecedarelor pentru copiii care doresc să înveţe limba părinţilor lor, ca mai târziu să poată să studieze în România, este problema numărul 1 cu care se confruntă românii din afara graniţelor României.

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor, dar şi ca simplu membru al acesteia, am încercat întotdeauna să valorific limba română şi credinţa în Dumnezeu, ca simboluri de unitate a fraţilor noştri din întreaga lume. Astfel, în legislatura trecută am avut câteva intervenţii pe tema aceasta şi am susţinut dezvoltarea unui număr mai mare de unităţi de învăţământ românesc în afara graniţelor, dar şi un program de studiu adecvat.

Aici nu fac referire doar la cei aproape 30.000 de tineri români care aleg să studieze în străinătate şi din care doar 15% se întorc în ţară, ci la familiile de români care îşi cresc copiii în străinătate. Aceştia din urmă, din dorinţa de a-i obişnui cu tradiţiile româneşti şi dintr-o încredere justificată pe care o au în sistemul de învăţământ românesc, doresc să-şi înscrie copiii într-o instituţie de învăţământ românească. Însă de cele mai multe ori această dorinţă rămâne doar un plan nerealizabil, din cauza numărului mult prea mic de astfel de instituţii în afara graniţelor, dar şi a dotărilor insuficiente sau a programului greu de urmat.

Stimaţi colegi, limba şi cultura română sunt puţinele puncte comune pe care cei care trăiesc în afara graniţelor le au cu România. Datoria noastră faţă de milioanele de români care au ales să locuiască în afara graniţelor României este să le oferim tuturor celor care trăiesc afară mijloacele dorite pentru a menţine vie legătura cu ţara noastră. Trebuie să luăm în calcul dezvoltarea unităţilor de învăţământ româneşti din afara ţării şi dotarea acestora cu manuale şcolare în limba română şi, împreună cu acestea, reintegrarea românilor de pretutindeni în strategia de dezvoltare a României.

Am încredere că veţi lua în calcul acest subiect şi că vor exista iniţiative legislative în acest sens! Nu uitaţi, stimaţi colegi, că "Românii din diaspora sunt un potenţial imens pentru România".

Vă mulţumesc, sunt deputatul PDL Mircea Lubanovici.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Constantin Stragea. Se pregăteşte domnul deputat Kereskényi Gábor.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează " Educaţia, o prioritate pentru noi şi pentru întreaga societate!"

Luni, 16 septembrie, a debutat un nou an şcolar şi am avut deosebita plăcere să particip la mai multe ceremonii de deschidere a unor şcoli din municipiul Lugoj.

Am simţit nevoia să fiu mai aproape de dascălii care, în condiţii vitrege, îşi fac cu prisosinţă datoria faţă de copii şi societate! Ei sunt cei care, cu multă dăruire, ne educă copiii, cei care, în pofida problemelor pe care le are sistemul educaţional, încearcă să nu le bage în seamă şi să asigure o educaţie aleasă elevilor lor.

Am simţit nevoia să fiu mai aproape de copiii noştri, de cei care trebuie să asigure viitorul acestui colţ de lume, cei de care trebuie să ne îngrijim cu toţii, părinţi şi dascăli deopotrivă. Este de datoria noastră, dragi colegi, să facem în aşa fel încât să asigurăm toate condiţiile ca toţi copiii din această ţară să primească o educaţie aleasă şi demnă.

Incoerenţa actului de guvernare în domeniul educaţiei nu mai este un secret pentru nimeni! Au suferit din cauza acesteia elevi, părinţi şi dascăli deopotrivă. Efectele dezastruoase ale politicii educaţionale din guvernarea PDL-istă s-au văzut inclusiv în acest an la bacalaureat. Trebuie să ne asigurăm că va creşte calitatea actului educaţional, că dascălii îşi vor recăpăta demnitatea şi îşi vor găsi locul pe care îl merită în societate.

Sper din suflet, ca cei mai mulţi dintre părinţi să fi reuşit să asigure copiilor lor cele de trebuinţă pentru şcoală, ca aceştia să poată să înveţe cu drag, să meargă la şcoală cu drag şi să se bucure de cunoaştere.

Trecând cu vederea lista, parcă interminabilă, a problemelor din educaţie, totuşi este o zi festivă! Să ne amintim, deci, de anii devenirii noastre, de dascălii care ne-au marcat existenţa şi ne-au format ca oameni.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kereskényi Gábor. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Kereskényi Gábor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Primarii, consideraţi o gaşcă de infractori de către ANI".

Punereala zid a 80% din primarii din ţară, asupra cărora atârnă pericolul incompatibilităţi, pentru că reprezintă interesele comunităţii în structurile societăţilor şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară care asigură servicii publice importante, nu este în folosul nimănui.

În cursul săptămânii trecute şi în judeţul Satu Mare 44 de primari din cei 64 au primit înştiinţările că sunt anchetaţi de Agenţia Naţională de Integritate. Menţionez că aceşti primari sunt reprezentanţii unităţilor administrative în Adunarea Generală a S.C. "Apaserv" Satu Mare S.A, operatorul de apă şi canalizare din judeţ.

Având în vedere că nu este vorba de intrarea aleşilor în structurile firmelor private, ci de acele societăţi care sunt deţinute sută la sută de unităţi administrative care prestează servicii publice importante, considerăm că sunt servite doar interesele personale ale unora care vor să-şi treacă în palmares victorii doar de palmares împotriva unor aleşi locali. Cine va mai candida pentru primăria unei comune, dacă în schimbul unei indemnizaţii de sub 2.000 de lei sunt declaraţi incompatibili pentru că apară interesul public?

S-a ajuns în situaţia în care aleşii locali fug de responsabilitate - şi nu numai ei -, refuză să mai semneze actele cu greutate, de teama unor instituţii care au declanşat o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Aşa nu facem decât să alungăm specialiştii din administraţia publică locală. Vom ajunge în situaţia în care vor candida la primării doar oportuniştii şi fripturiştii.

Aleşii locali, potrivit normelor europene, au obligaţia să reprezinte comunitatea locală în toate instituţiile şi structurile, dacă acest lucru este în interesul comunităţii, iar potrivit Tratatului de la Nisa, Directiva europeană primează în faţa Legii nr. 161/2003, care defineşte incompatibilităţile. Ba, mai mult, legea este interpretată într-un singur sens şi obtuz, aleşii locali fiind privaţi de a lua deciziile cele mai potrivite pentru comunitate.

Pe de altă parte, este forte grav că prin aceste practici ale ANI este afectată şi imaginea României, aleşii locali fiind prezentaţi în presa naţională şi internaţională ca fiind corupţi.

Situaţia primarilor care ar putea fi în incompatibilitate trebuie tratată cu soluţii instituţionale şi constructive, prin implicarea Parlamentului, Ministerului Justiţiei şi Agenţiei Naţionale de Integritate. Riscăm să lăsăm neadministrată întreaga ţară. Pe de altă parte, nu putem trata primarii ca pe o imensă gaşcă de infractori.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Kereskényi Gábor, deputat de Satu Mare.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş. Rog să se pregătească doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Un nou început, aceleaşi probleme".

Începutul de an şcolar provoacă multe emoţii atât copiilor şi părinţilor, cât şi profesorilor. Pentru unii provoacă fiorii necunoscutului şi bucuria începutului, un nou început menit să-i facă mari, ca mama şi ca tata, pentru alţii semnifică o continuare şi bucuria revederii cu colegii şi profesorii, iar pentru cei mai mari, din clasele finale, înseamnă începutul sfârşitului unei etape din viaţa lor, ce va fi marcată de "temutul" examen de bacalaureat.

Indiferent de sentimentele, emoţiile şi semnificaţia acestei zile, 16 septembrie a fost o zi de sărbătoare. Toate oraşele erau în forfotă, iar o mulţime de elevi, mai mici sau mai mari, mergeau spre şcoală cu ghiozdanul în spate şi flori în mână.

Stimaţi colegi,

Acest nou început trebuie să ne facă să conştientizăm importanţa pe care o au copiii în viaţa noastră, responsabilitatea pe care o avem pentru a le oferi o educaţie menită a le asigura condiţiile necesare pentru a-i pregăti pentru viaţa de adult.

Trebuie să ne concentrăm eforturile în scopul de a asigura o finanţare corectă şi îndestulătoare, cu mijloace şi tehnici moderne şi atractive pentru predare, în toate formele de învăţământ: teoretic, tehnologic şi vocaţional.

Trebuie să facem eforturi în a asigura mijloacele financiare pentru a deconta sau pentru a asigura transportul elevilor din mediul rural la şcoală, pentru a aplica prevederile Legii educaţiei naţionale, fără a le mai proroga la nesfârşit, aici referindu-mă în special la articolele 9 şi 356, cu privire la finanţarea de bază atât în învăţământul general obligatoriu de stat, cât şi în cel particular şi confesional acreditat, respectiv acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 de euro, fiecărui copil cetăţean român, la naşterea acestuia, sumă acordată în scop educaţional, în beneficiul titularului, din bugetul de stat.

Doar asigurând o finanţare corectăşi modernizând şi adaptând sistemul de învăţământ, indiferent de tipul acestuia, la realităţile actuale, elaborând un sistem de evaluare cu standarde precise, vom avea o generaţie pregătită să dezvolte România. Doar aşa putem preîntâmpina abandonul şcolar, doar aşa putem ajuta copiii să-şi găsească locul potrivit în sistemul de învăţământ, astfel încât promovabilitatea la examenul de bacalaureat să nu mai fie de doar 57,69%, cum a fost în anul 2013.

Sper ca noul sistem de evaluare din doi în doi ani să fie benefic, să ajute elevii şi părinţii să evalueze corect posibilităţile fiecărui copil cu privire la calea ce o va urma, dar consider că această evaluare periodică trebuie să fie însoţită de o consiliere profesională şi vocaţională reală, cu alocarea de resurse umane şi financiare suficiente pentru a se realiza în adevăratul sens.

Îmi doresc ca acest nou început de an şcolar să ne determine să dorim mai mult pentru copiii noştri, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a preveni greşelile anilor trecuţi şi să dezvoltăm o strategie de lungă durată şi un cadru instituţional care să răspundă necesităţilor şi aptitudinilor tuturor elevilor, în care aceştia să se descopere şi să-şi făurească un viitor prin forţe proprii.

Florica Cherecheş, deputat PNL.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

O invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Angel Tîlvăr.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi voi vorbi despre ceea ce, în opinia mea ar trebui să fie cea mai importantă resursă a acestei ţări. Discuţiile de zilele acestea despre bogăţiile României m-au făcut să constat că uităm care este cea mai importantă resursă a acestei ţări. Ea nu este la Roşia Montană şi nici la vreo altă exploatare minieră. Sigur, aceste bogăţii sunt importante, dar cred că adevărata bogăţie a României o găsim în şcolile şi în căminele noastre. Copiii şi tinerii noştri sunt cea mai importantă bogăţie a acestei ţări.

Şi eu, dar sunt convinsă că şi mulţi dintre dumneavoastră, am participat la ceremoniile de deschidere a anului şcolar. Este foarte bine că suntem alături de copii în aceste momente, dar cred că trebuie să folosim acest prilej pentru a ne gândi serios la viitorul lor. Trebuie să fim conştienţi de momentul delicat în care se află generaţiile de tineri.

Aşa cum arată situaţia acum, copiii de la serbările de început de an şcolar au, din păcate, şanse mari să ajungă tineri fără un loc de muncă, absolvenţi ai unor facultăţi de la care n-au obţinut prea multe informaţii utile, în afară de o diplomă pe care nu o ia nimeni în seamă, dar şi cât se poate de neîncrezători într-un sistem care nu valorizează suficient meritocraţia şi munca. Toate acestea s-ar întâmpla în cazul în care ei vor rămâne în ţară. Să nu uităm că existăşi posibilitatea ca tinerii şcoliţi ai României să părăsească ţara într-un număr şi mai mare pentru a-şi construi viitorul în altă parte.

Se vorbeşte des despre generaţia actuală de tineri, atât de lovită de şomaj, ca despre o generaţie pierdută. Printre argumentele folosite se invocă faptul că aceştia devin şomeri pe termen lung şi vor pierde lupta cu generaţiile de tineri absolvenţi care vin din urmă, mai bine pregătite şi mai bine adaptate pieţei muncii. Implicaţiile acestui fenomen sunt multiple şi grave.

De exemplu, tinerii care nu au slujbe îşi întemeiază mai greu o familie, ceea ce va face ca fenomenul îmbătrânirii populaţiei, care deja afectează grav ţara noastră, să se accentueze şi mai tare. Am arătat încă din luna iunie a acestui an, într-o intervenţie la reuniunea COSAC, faptul că trebuie să spargem cercul vicios în care este prins un tânăr: primul loc de muncă, prima casă, primul copil.

Fiecare euro cheltuit pentru educaţie, pentru crearea de locuri de muncă nu trebuie privit ca o cheltuială, ci ca o investiţie din partea statului în propriul său viitor. Eu însămi am avut şansa să urmez cursurile unor instituţii de educaţie prestigioase, chiar dacă veneam dintr-un sat din Prahova, deci ştiu cât de importantă este educaţia pentru viitorul tinerilor.

La fel, ştiu foarte bine cât de important este să ai dreptul la o şcoală bună, indiferent că ea se află în mediul rural sau urban. Orice tânăr care nu se integrează pe piaţa muncii înseamnă o lovitură pentru viitorul României, pentru bugetul asigurărilor sociale şi pentru populaţia ţării noastre.

În România, şcoala nu produce "tâmpiţi", aşa cum i-a plăcut lui Traian Băsescu să spună, dar cu siguranţă produce tineri nemulţumiţi de sistemul de învăţământ şi de faptul că educaţia, absolvirea unui liceu sau a unei facultăţi, nu le mai garantează şansa la un loc de muncă. De multe ori, tinerii noştri află că nici măcar buna pregătire, dublată de experienţa profesională, nu-i mai ajută să-şi găsească şi să-şi păstreze slujbe pe măsura pregătirii lor profesionale sau să-şi construiască o carieră pe măsura dorinţelor şi aspiraţiilor pe care fiecare dintre noi le-am avut la început de drum profesional. Trebuie să înţelegem că meritocraţia trebuie să stea la baza societăţii noastre. Trebuie să înţelegem că munca şi educaţia trebuie încurajate şi sprijinite dacă vrem ca tinerii noştri să creadă în viitorul lor. Sau dacă vrem ca ei să aibă un viitor aici, acasă.

Pentru a fi siguri că tinerii au abilităţile necesare pentru locurile de muncă ce vor fi create, trebuie asigurată o educaţie de calitate a acestora, începând cu nivelul primar şi ajungând până la cel superior. Şcoala românească trebuie să formeze, nu numai să informeze! Evoluţia societăţii din ultimii ani ne-a arătat că numărul locurilor de muncă ce necesită tot mai multe abilităţi a crescut semnificativ. De aceea, pentru a face faţă pe o piaţă a muncii foarte competitivă şi în continuă dezvoltare, educaţia trebuie să fie o prioritate pentru orice stat.

La nivelul Uniunii Europene, pânăîn prezent a devenit evident faptul că perioada de criză economică i-a afectat în special pe tineri. Şomajul a crescut vertiginos în rândul acestora în numai câţiva ani. Potrivit datelor Eurostat, 5,6 milioane de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 24 ani nu au un loc de muncă. Ţările cele mai afectate sunt Spania şi Grecia, acolo unde peste 50% dintre tineri nu au o slujbă.

23,8%. Aceasta este cifra şomajului în rândul tinerilor români cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Ministrul muncii Mariana Câmpeanu a arătat recent că cifra ar putea ajunge destul de uşor la 25%, pragul de alarmă la şomajul grupei de vârstă a tinerilor.

Faptul căîn acest moment România are o cifră a şomajului la tineri mai mică decât alte ţări europene sau decât media Uniunii Europene nu este de natură să ne liniştească în nici un fel, ba dimpotrivă. Previziunile de creştere a numărului de tineri şomeri trebuie să ne mobilizeze pe toţi cei responsabili să găsim soluţii pentru rezolvarea acestor probleme.

Problema şomajului în rândul tinerilor a fost una dintre priorităţile colegilor din familia social-democrată.

Socialiştii europeni au lansat încă de anul trecut campania"Garanţia pentru Tineret", prin care se doreşte găsirea de soluţii pentru a combate acest tip de şomaj. Iniţiativa Partidului Socialiştilor Europeni, familie din care face parte şi PSD, reprezintă instrumentul necesar pentru a construi un viitor pentru tinerii europeni, inclusiv pentru cei români.

"Garanţia pentru Tineret" asigură ca fiecărei persoane din Europa săîi fie oferit un loc de muncă, continuarea studiilor la locul de muncă, după ieşirea din sistemul de învăţământ sau intrarea pe piaţa muncii. Dezvoltarea societăţii este bazată pe investiţiile pe care le facem în tineri, de aceea avem nevoie de proiecte prin care economia noastră să susţină crearea de noi locuri de muncă pentru tineri.

Un rol esenţial în găsirea de către tineri a unui loc de muncă după ce termină studiile îl au politicile guvernamentale din domeniul muncii, dar şi serviciile de ocupare a forţei de muncă. Atragerea de investitori care să asigure un necesar de locuri de muncă este unul dintre obiectivele importante ale statelor din ziua de astăzi. În acest fel, tinerii care ies din sistemul de învăţământ pot fi integraţi în cadrul unor companii care să le pună la dispoziţie posibilitatea de a pune în aplicare ceea ce au studiat.

Şomajul, în special în rândul tinerilor, este o gravă problemă şi în Colegiul nr. 5 Vaslui, pe care îl reprezint în Parlament.

Guvernul României, de la preluarea mandatului, din mai 2012, a pus pe primul plan atragerea de investitori care să vină în ţara noastrăşi care să producă noi locuri de muncă. Îmi exprim speranţa că guvernul USL, prin politici sale, va reuşi săîmpiedice creşterea şomajului în rândul acestei generaţii de tineri. Avem nevoie de ei pentru viitorul acestei ţări şi pentru reformele pe care dorim să le implementăm.

Un eşec ne-ar pune în situaţia de a pune şomajul tinerilor pe lista problemelor grave ale acestei ţări. Nu aş vrea să fim generaţia de politicieni care nu a făcut totul pentru tinerii acestei ţări. Nu trebuie să fim generaţia de politicieni care nu a făcut ce era necesar pentru ca aceastăţară să aibă un viitor prin tinerii ei!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui. Şi pentru stenogramă o să depun şi o variantă mai lungă a declaraţiei politice de astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Angel Tîlvăr. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, şi mă bucur că astăzi mulţi colegi de-ai mei au găsit de cuviinţă să se aplece asupra situaţiei din învăţământ.

"Speranţe pentru noul an şcolar sau când omul potrivit este la locul potrivit!"

Luni, 16 septembrie a.c. a fost ziua în care a debutat un nou an şcolar.

O zi extrem de importantă, în special pentru copiii care au trecut, în premieră, pragul unei unităţi de învăţământ, dar şi pentru părinţii acestora care, pe lângă bucuria legitimă de a-şi vedea copiii elevi, resimt o firească şi legitimă îngrijorare faţă de modul în care aceştia se vor adapta noului lor statut. La fel de importantă este această zi şi pentru această adevărată armie naţională a corpului didactic, formată din dascăli mai vechi sau mai noi, toţi dedicaţi, însă, unui aceluiaşi scop: educarea şi instruirea generaţiilor succesive de elevi, înarmarea lor cu suficiente cunoştinţe teoretice care să-i ajute, ulterior, în alegerea rutei profesionale.

Însă prima zi de şcoală reprezintă, în fiecare an, o adevărată piatră de încercare pentru noi, cei direct implicaţi în administrarea sistemului de învăţământ, fie că suntem membri ai comisiilor de specialitate ale Parlamentului României, fie că ne desfăşurăm activitatea în cadrul ministerului de resort. Modul în care se desfăşoară activitatea şcolară în decursul unui an sau al unui ciclu şcolar depinde în mod nemijlocit de priceperea noastră de a gestiona sistemul. Pentru că este evident faptul că un proces educaţional de calitate este strict legat atât de calitatea cadrului legislativ care-l guvernează, cât, mai ales, de priceperea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei Naţionale în a-l utiliza eficient.

Cum anul şcolar abia demarat m-a surprins în tripla postură de părinte, de cadru didactic şi de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, este firesc să mă simt mai preocupat decât oricând de condiţiile în care acesta urmează să se desfăşoare. Pornind de la această premisă, am adresat domnului ministru Remus Pricopie invitaţia de a prezenta în faţa comisiei pe care o reprezint modul în care ministerul pe care îl conduce a pregătit şcoala românească pentru ca aceasta să-şi îndeplinească şi de această dată menirea.

Discuţiile de la comisie, extrem de utile pentru toţi membrii acesteia, au acoperit o paletă de probleme extrem de largă, de la costurile transportului elevilor, până la salarizarea cadrelor didactice.

Spre exemplu, faţă de anul 2012, procentajul unităţilor de învăţământ care posedă aviz sanitar a crescut cu 3,30%, (de la 71,06% la 73,25%).

De altfel, este de-a dreptul salutară preocuparea Ministerului Educaţiei Naţionale de a avea la începutul noului an şcolar preuniversitar cât mai multe instituţii de învăţământ complet funcţionale, având în vedere numărul mare de cursanţi înscrişi la clasa pregătitoare (174.229, faţă de numai 130.695 înscrişi în anul şcolar 2012 - 2013). De asemenea, constatăm că anul acesta a crescut şi procentul absolvenţilor de clasa a VIII-a care s-au înscris pentru cursurile clasei a IX-a (92,99 %, faţă de 85,89% în anul şcolar 2012 - 2013), ceea ce indică o uşoară dar sugestivă diminuare a ratei abandonului şcolar timpuriu. În sfârşit, este îmbucurător, de asemenea, numărul mare al elevilor înscrişi în clasa I (140.790), aceştia fiind în număr mai mare, chiar, decât cei care au absolvit clasa pregătitoare în acest an.

Sigur că nu toate lucrurile se prezintăîn culoarea roz, şi ministrul Remus Pricopie nici nu a încercat să le prezinte astfel. Sunt încă multe neajunsuri de eliminat, printre acestea numărându-se şi cele legate de lipsa avizului sanitar pentru multe dintre şcolile şi grădiniţele din sistemul naţional de învăţământ. Dar asta ţine, în principal, de insuficienţa resurselor materiale. Cu atât mai salutară este decizia actualului titular al portofoliului de a stopa vechiul obicei de a tot deschide noi obiective de investiţii, înainte ca cele vechi să fie finalizate şi aduse la standarde funcţionale. Căci tocmai atunci când nu ai resurse materiale suficiente se face remarcată priceperea unui bun gospodar în a le eficientiza pe cele avute la dispoziţie.

În încheiere, domnule preşedinte, aş vrea să spun tuturor că mi-aş dori ca şcoala românească să manifeste, pe viitor, toleranţă zero atât faţă de consumul de substanţe psiho-active, cât şi faţă de orice formă de violenţă manifestată în şcoală sau chiar în afara perimetrului acesteia. Dacă vrem să ne respectăm aşa cum se cuvine statutul de membru al Uniunii Europene şi să ne revendicăm locul în rândul statelor civilizate ale continentului şi ale lumii, nu putem să avem nici cea mai mică îngăduinţă faţă de astfel de manifestări. Elevii de astăzi fiind cetăţenii de mâine, este de datoria noastră să le oferim un ajutor încă de pe acum să evolueze, încet dar sigur, spre statutul de cetăţeni responsabili, împiedicându-i, în acelaşi timp, să eşueze în comportamente reprobabile şi antisociale. Fiindcă nu trebuie să uităm vreo clipă faptul că eşecul copiilor şi elevilor noştri reprezintă, în primul rând, eşecul nostru ca părinţi şi ca dascăli.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Declaraţia mea politică se numeşte "Reforma în sănătate, parte a regionalizării".

În România, regionalizarea are două obiective majore: reducerea decalajelor dintre zonele dezvoltate şi cele mai sărace şi asigurarea unor servicii publice de calitate pentru fiecare român. Astfel, Uniunea Social-Liberală, prin acest proces de regionalizare care va stabili numărul de regiuni în urma unor analize serioase, în urma dezbaterilor publice ce au avut loc şi în urma analizei specialiştilor în domeniu, doreşte să pună bazele unei descentralizări eficiente, care să determine creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, asigurarea unei dezvoltări socio-economice echilibrate şi reducerea birocraţiei.

În acest sens, primii paşi în cadrul procesului de regionalizare au fost conturaţi prin: regionalizarea serviciilor judeţene de ambulanţă şi regionalizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Regionalizarea serviciilor judeţene de ambulanţă oferă în primul rând un mare avantaj pentru cei ce vor apela la serviciile de urgenţă. Astfel, la solicitarea indicativului 112 în situaţii de urgenţă, cea mai apropiată unitate de ambulanţă va trimite echipajul corespunzător cazului. Vor fi avantajate localităţile situate la limita judeţelor. Timpul de reacţie va fi mult mai scurt.

Uneori viaţa depinde de promptitudinea cu care se răspunde la cerere. Mai mult, regionalizarea va aduce uniformizarea modului de activitate pe raza a şase judeţe, bugetele vor fi mai echilibrate, se vor putea depune proiecte pentru obţinerea de fonduri europene mult mai uşor.

Se va micşora numărul de funcţii de conducere la serviciile de ambulanţă, făcându-se astfel economii la buget.

Celelalte componente ale reformei sistemului de sănătate, modul de remunerare al medicilor şi al personalului medical, statutul spitalelor, Legea malpraxisului, lista medicamentelor compensate şi pachetul de bază sunt în dezbatere publică şi vor fi completate sau amendate la finalul acestei acţiuni.

Consider că la pachetul de legi privind reforma în sănătate trebuie adăugată încă o lege, care să permită lărgirea bazei de colectare, astfel încât fiecare cetăţean să contribuie la acest sistem.

Dacă resursele financiare rămân aceleaşi şi le mutăm de la un capitol la altul, nu vom reuşi. Fiecare doreşte să fie bine tratat atunci când este bolnav, ca atare, fiecare trebuie să contribuie la acest sistem.

Reducerea cheltuielilor din spitale este posibilă numai dacă medicii de familie vor asigura asistenţă medicală în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, prin servicii de gardă în centrele de permanenţă.

Transferarea unor atribuţii către administraţiile locale este o altă componentă a reformei în sănătate. Toate acestea sunt necesare întrucât nici populaţia, nici personalul medical, nici autorităţile nu sunt mulţumite de modul cum arată astăzi activitatea din acest sistem.

România are nevoie de descentralizare şi regionalizare pentru transparenţă, pentru responsabilitate, eficienţă, guvernare multinivel şi competitivitate.

România are nevoie cu adevărat ca procesul decizional să se realizeze de jos în sus.

România are nevoie de o schimbare administrativă, pentru a face faţă cu succes viitoarelor politici de dezvoltare în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu. Se pregăteşte domnul deputat Molnar Zsolt.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Susţin iniţiativa premierului Victor Ponta pentru o dezbatere parlamentară privind Roşia Montană"

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Mă prezint astăzi în faţa dumneavoastră pentru a saluta, în calitate de deputat al zonei Munţilor Apuseni, curajul premierului Victor Ponta de a veni la Roşia Montană pentru discuta cu minerii din zonă şi pentru a convinge cei 33 de mineri blocaţi în galerii să îşi înceteze protestele, pentru a reveni alături de familiile lor.

Iniţiativa premierului este o dovadă de responsabilitate, de implicare directă în rezolvarea problemelor cetăţenilor şi mai ales un semn de respect pentru oamenii din Alba şi pentru cei care vor să muncească onest în această ţară.

Mă bucur, în acest sens, că premierul României a ascultat vocea minerilor din Roşia Montană şi apelurile pe care le-am adresat în calitate de deputat PSD de Apuseni, pentru a demara o amplă dezbatere parlamentară privind soarta mineritului din această zonă.

Vreau să vă spun că şi eu am coborât în mai multe rânduri în mină pentru a discuta cu cei 33 de mineri intraţi în greva foamei, iar problemele lor sunt reale şi ele nu pot fi rezolvate decât prin crearea de locuri de muncă. Proiectul minier de la Roşia Montană poate fi o soluţie, dar, doar printr-o dezbatere transparentă şi obiectivă poate fi găsită soluţia corectă atât pentru mineri, cât şi pentru cei care susţin în mod corect protecţia zonelor naturale din Apuseni.

Mai mult, trebuie să le comunic cetăţenilor din Apuseni că intervenţia primului-ministru Victor Ponta la Roşia Montană pentru salvarea celor 33 de mineri intraţi în greva foamei demonstrează, încă o dată, faptul că Guvernul condus de preşedintele PSD acordă o importanţă deosebită judeţului Alba şi cetăţenilor din judeţul nostru.

După investiţia de la Sebeş sau rezolvarea finanţării de la Cupru Min, premierul a intervenit direct în rezolvarea problemei minerilor blocaţi în galerii pentru a arăta încă o dată că Executivul şi guvernanţii de la Bucureşti sunt preocupaţi de soarta şi viaţa cetăţenilor din judeţul Alba, confirmând angajamentele asumate în urmă cu aproape un an, cu ocazia alegerilor parlamentare.

Am spus şi am repetat în mai multe rânduri faptul că PSD acordă o importanţă deosebită judeţului Alba. Am arătat că Bucureştiul va asculta vocea cetăţenilor din judeţ şi, în special, a celor din Munţii Apuseni.

În tot acest timp, liderii locali ai PDL, care conduc, din păcate, soarta judeţului Alba, petreceau la Ţebea cu Traian Băsescu. Este timpul pentru politicieni care îşi asumă responsabilitatea şi se implică direct în rezolvarea problemelor şi în acest sens voi continua să mă lupt pentru apărarea intereselor judeţului Alba.

Reiterez, cu această ocazie, două dintre punctele importante menţionate de mine în scrisoarea deschisă adresată în urmă cu o săptămână şi mai exact crearea unei comisii speciale pentru proiect - aşa cum s-a şi întâmplat - şi vizitarea Roşiei Montane de către toţi decidenţii implicaţi în luarea deciziei privind investiţia de la Roşia Montană.

În final, vreau să urez, în mod special, un început de an şcolar cât mai bun copiilor minerilor din Roşia Montană aduşi înapoi acasă de premierul Victor Ponta, promiţându-le că vom face tot ce ne stă în putinţă ca părinţii lor să aibă un viitor mai sigur şi să rămână în continuare alături de ei.

Ioan Dîrzu, deputat PSD, Colegiul Apuseni, Teiuş.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Molnar Zsolt, se pregăteşte domnul deputat Cătălin Drăguşanu.

Domnul Molnar Zsolt:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Luni, 16 septembrie, peste 3 milioane de copii, alături de părinţi şi profesori, au trecut pragul grădiniţelor şi şcolilor pentru a participa la festivităţile legate de începerea unui nou an şcolar.

Ieri, clopoţelul a sunat pentru a douăzeci şi patra oară după 1989.

Fie că am fost prezenţi în calitate de părinţi, rude sau am urmărit relatările legate de acest eveniment doar la ştiri, am trăit şi noi puţin emoţia şi bucuria copiilor din sălile de clasă. A fost o zi fericită şi plină de speranţe pentru ei, deoarece părinţii lor au făcut eforturi uriaşe pentru a le asigura cele necesare începerii noului an şcolar.

Dar, dincolo de emoţia elevilor, am trăit şi multe dintre imaginile pe care ne-am obişnuit să le vedem an de an. Copii care sunt nevoiţi să înveţe în clădiri cu risc seismic, nezugrăvite, cu bucăţi de tencuială căzute, cu grupuri sanitare insalubre, 25% dintre unităţile de învăţământ neavând avizele sanitare necesare, multe sunt fără apă potabilă sau reţea de canalizare. Şi nu putem să nu ne amintim de experienţele negative trăite în această vară şi la începutul de toamnă, un procent foarte scăzut de promovabilitate a examenului de bacalaureat, cu scandaluri de corupţie, cu mulţi profesori cu note foarte mici la examenele de titularizare sau definitivat.

Iată, aşadar, care este imaginea de ansamblu a începutului de an şcolar 2013-2014: copii cu vise şi idealuri, dar buimăciţi de lipsa de continuitate a structurii şi a conţinutului ciclului şcolar; părinţi debusolaţi de reformele şi experimentele fiecărui nou ministru la fiecare început de nou an şcolar şi dascăli cu salarii foarte mici, nemotivaţi, care simt că şi-au pierdut statusul social, recunoaşterea şi respectul de care s-au bucurat cândva.

În programul de guvernare pentru perioada 2013-2016 se stipulează creşterea resurselor financiare alocate educaţiei, inclusiv prin atragerea unor surse de finanţare private, o măsură mult dorită şi bine-venită, dar care, din păcate, se lasă aşteptată.

Să nu se mire, aşadar, că nu vor mai avea credibilitate în faţa părinţilor, bunicilor, a dascălilor şi, nu în ultimul rând, în faţa elevilor, cei care, pe de o parte, afirmă că investiţia în educaţie este una dintre cele mai sigure şi mai profitabile investiţii ale unei ţări pe termen lung, iar pe de altă parte amână, în mod repetat, aplicarea prevederii legale de alocare a 6% din PIB educaţiei, iar tot ei sunt cei care cheltuiesc sume importante din banii publici pe lucruri foarte frumoase ochiului şi aducătoare de puncte electorale, dar care nu figurează nici pe departe pe primele poziţii ale agendei cetăţeanului.

Luni, clopoţelul a sunat pentru douăzeci şi patra oară după 1989. Au trecut peste două decenii în care am consemnat foarte multe neajunsuri, dar şi câteva lucruri bine făcute, dacă ar fi să mă refer, de exemplu, la Legea educaţiei în vigoare.

Singurul lucru constant a fost şi a rămas însă subfinanţarea sistemului educaţional. Nu este suficient să avem un cadru legal adecvat, ar fi bine să îl şi respectăm.

Suntem în al douăzeci şi patrulea ceas şi ar trebui să încercăm să mişcăm lucrurile în direcţia dorită şi să nu o facem pentru voturi, să nu o facem pentru publicitate electorală şi nici pentru capital de imagine, ci pur şi simplu pentru generaţiile care vor veni.

Vă mulţumesc.

Zsolt Molnar, deputat UDMR, Timiş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu, se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se referă unul dintre principalii piloni ai societăţii româneşti - educaţia.

Mai exact, vreau să vă reamintesc şi totodată să trag un semnal de alarmă asupra faptului că abandonul şcolar în România este în continuă creştere. Efectele sociale pe termen mediu şi lung, cauzate de acest fenomen social negativ, sunt un real semnal de alarmă.

Dacă înainte de 1989, rata abandonului şcolar era infimă, începând cu anul 1990 s-a observat o tendinţă ascendentă de părăsire timpurie a şcolii, rata abandonului şcolar ajungând la 17,4%, un procent considerabil în comparaţie cu media de 12,8%, existentă la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, mii de copii, care ar trebui să urmeze învăţământul obligatoriu de zece clase, nu ştiu să scrie, să citească sau să se exprime coerent, renunţând la ore din diverse motive, ce ţin, în principal, de următorii factori: dificultăţi materiale şi, implicit, necesitatea de integrare timpurie pe piaţa muncii; implicarea copiilor din mediul rural în muncile agricole; dezorganizarea familiei şi lipsa unui sprijin din partea acesteia în vederea continuării procesului de educaţie; copierea modelului educaţional oferit de familie - copiii celor care au abandonat şcoala sunt fie constrânşi să ia aceeaşi decizie, fie abandonează, la rândul lor, din proprie iniţiativă şcoala.

Aşadar, vorbim despre o generaţie cu un viitor sumbru.

Abandonul şcolar atrage ca într-un efect de domino o multitudine de probleme sociale: adâncirea diferenţei dintre clasele sociale; limitarea creşterii economice, a competitivităţii şi accentuarea decalajului economic între regiunile de dezvoltare ale României; influenţarea ratei criminalităţii şi a şomajului; creşterea unei imagini distorsionate a ceea ce reprezintă educaţia şi beneficiile acesteia.

Pentru a le oferi o şansă acestor copii, trebuie, stimaţi colegi, să conlucrăm şi să gândim împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale programe eficiente, ale căror obiective principale să vizeze reducerea numărului de absenţe nemotivate, precum şi recuperarea programei şcolare pierdute.

Aceste programe, despre care tot vorbim, trebuie să elimine treptat factorii care determină abandonul şcolar şi să ofere o a doua şansă tinerilor care au luat această decizie greşită.

Pentru acest lucru, consider că avem nevoie de o alocare mai mare de fonduri de la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, dar şi de un nou sistem de control al modului în care sunt cheltuite aceste fonduri.

Vă mulţumesc.

Cătălin Drăguşanu, deputat de Neamţ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, se pregăteşte domnul deputat Ninel Peia.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică - despre societăţile cu capital de stat.

Ştim că fără bani nu poate să existe un învăţământ bine organizat şi eficient, nu există cultură, nu există sănătate.

De fapt, nu se poate face nimic pentru dezvoltarea unui stat.

De asemenea, ştim că această reformă economică ar trebui să pornească de la noi.

Din păcate, nu dăm un ton bun în acest sens, pentru că trebuie să ne uităm la societăţile care sunt coordonate de stat şi care, în mare majoritate, sigur peste 90%, merg în pierdere.

Ne întrebăm de ce merg în pierdere. Pentru că există dezinteres, pentru că sunt numiţi oameni acolo care servesc alte interese, pentru că se angajează oameni care nu au calitatea necesară şi pentru că nimeni nu se interesează de nimic.

Cred că este primul motiv pentru care trebuie să începem o reformă, primul motiv sau primul semnal pe care trebuie să-l dăm.

Aceste societăţi pe care le coordonăm, într-un fel, politic, trebuie să nu mai fie lăsate să meargă în această pierdere. Din când în când să ne întâlnim în diferite comisii, să tăiem din datoriile pe care le au, să le mai dăm o şansă, să le mai dăm o şansă...

Din ce se acoperă toate aceste pierderi? Din societăţile eficiente, din banii strânşi de la cei care lucrează, creează plus profit, cei care încearcă să ducă, de fapt, greul acestei ţări.

Este rolul nostru, stă în puterea noastră şi cred că putem să demonstrăm că lucrurile nu mai trebuie să meargă aşa.

Deputat Guran, Colegiul Prahova.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ninel Peia, se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţie politică intitulată: "Românii de peste hotare, ambasadori fără simbrie, care zi de zi le arată străinilor cum se trăieşte româneşte".

Nu ştiu care este opinia dumneavoastră, dar eu, unul, m-am săturat până peste cap de clişeul perpetuat de mass-media noastră, dar şi de cea din majoritatea ţărilor Uniunii Europene şi nu numai.

Mă refer, cu siguranţă, la imaginea românului plecat fie la muncă, fie emigrant, care dacă nu e hoţ, e leneş sau pune la cale o reţea de vânzare de carne vie.

Spun, domnilor, că acest clişeu mie mi-a ajuns. Sigur că avem infractori, dar oare italienii nu au? Spaniolii or fi toţi cinstiţi? Dar irlandezii, albanezii, ruşii, francezii, nemţii sau austriecii? Evident, pădure fără uscături nu există, dar românii pare că au luat leapşa, atât de rău încât şi până şi romii care vin de la Est de Nistru se declară a fi tot români. Dar acesta este un fapt deja ştiut în Parlament, din câte am aflat.

Domnilor, eu vă spun că a venit ceasul să ne apreciem la justa valoare conaţionalii care au ales să trăiască, temporar sau nu, peste graniţele ţării-mamă. Întâi şi întâi pentru că şi noi, politicienii din oricare partid, purtăm o vină pentru românii care au ales să îşi caute norocul în pribegie. Poate pentru că nu suntem capabili să punem pe roţi o economie înfloritoare, poate pentru că luptăm prea moale cu nepotismul, dar mai ales pentru că am uitat, poate, ce înseamnă cu adevărat datoria noastră faţă de ţară şi ai noştri.

Dar ar mai fi un aspect căruia cred că i-a sunat ceasul. Vin şi vă spun: haideţi să spulberăm odată pentru totdeauna sintagma "ruşinea de a fi român". Haideţi să îngropăm acest blestem autoimpus dintr-o pudoare păguboasă, total neproductivă şi perpetuată delicios de cei care nu iubesc România.

Românii plecaţi sunt ai noştri. Ei, zi de zi, fără a primi parale de la stat, îşi învaţă noii prieteni sau vecini ce au adus ca bagaj tradiţional de acasă cu mititei, sarmale şi mămăliguţă, şi telemea. Lor nu le este ruşine cu acestea, aşa cum nu le este grecilor cu sirtaki, gyros sau spartul veselei la fiece chef. Sau ungurilor cu gulaşul şi paprikaua lor.

Ei, românii noştri de dincolo de graniţe, ne reprezintă şi pe noi. Cu bune, cu rele. Ei sunt tentaculele noastre în lume.

Haideţi să le evidenţiem acest rol, aşa cum o fac toate celelalte neamuri de pe faţa Pământului.

Noi, românii, poate nu suntem mai buni ca alţii, dar cu siguranţă nici mai răi nu suntem.

Românii de rând din Germania, Italia, Spania, Creta, Scoţia, Irlanda sau Olanda sunt mici avanposturi ale culturii noastre, ale spiritului românesc, ale felului în care stăm în faţa lumii.

Ei nu sunt trădători, fugari sau laşi, ei sunt cei mai buni aliaţi ai României în lume!

Deputat PSD, Ninel Peia, secretar al Comisiei pentru românii de pretutindeni.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, dragi colegi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Reglementări noi pe drumuri vechi".

Se dezbate furtunos în această perioadă modificarea Codului rutier, care va introduce înăsprirea pedepselor pentru cei care îi încalcă prevederile. Numai că e de speriat ce propuneri s-au făcut! Sute de puncte penalizare, mii de euro amendă, ani de zile permisul suspendat, un cincinal de şomaj, doi ani de divorţ... Ca şofer profesionist, dacă ţi se suspendă patru ani permisul, aia-nseamnă tot atâţia ani fără de muncă şi chiar posibilitatea de a fi părăsit de nevastă! Ce mai urmează?

Nu ştiu de ce, dar legislaţia românească parcă este la concurs cu toate relele europene şi mondiale. Întotdeauna se culeg din legislaţia altor ţări tocmai cele mai restrictive şi mai usturătoare pedepse. Dacă în vreo ţară, fie ea şi din centrul Africii, pentru trecerea pe culoarea roşie a semaforului s-ar introduce ca pedeapsă pentru şofer baterea de cuie-n cap, nu există nicio garanţie că în următoarele trei luni măsura n-ar fi propusă de cineva şi în România!

Poate fi şi creşterea pedepselor o variantă ca să disciplinezi participanţii la trafic, însă ca o ultimă soluţie. Plus că n-ar fi rău ca şi pedepsele să fie şi mai graduale, precum cele din Codul penal. Dacă ai depăşit viteza legală cu o viteză cuprinsă între 10 şi 20 km/h, câteva puncte de penalizare şi amendă. Dacă viteza a fost mai mare cu 20-30 km/h, să se mărească numărul de puncte de penalizare, să crească amenda şi să se introducă şi suspendarea permisului. Dacă viteza a fost depăşită cu peste 50 km/h, toate pedepsele să crească proporţional şi, poate, n-ar fi rău dacă s-ar introduce şi sancţiunea detenţiei pentru o lună, cu executare obligatorie. Dacă păţeşti asta şi eşti mare şef la ANI, s-ar putea să te mai gândeşti când te urci la volan... Gradualizarea pedepsei duce la înţelegerea greşelii şi, în funcţie de tupeul şoferului, sunt mari şanse ca ea să nu se mai repete.

Dar monitorizarea traficului, educaţia rutieră prin conduita preventivă inoculată conducătorului auto prin şcolarizări periodice (3-5 ani, de exemplu) pot fi mult mai eficiente decât spargerea capului şoferului. Până şi pe un căluţ mai degrabă îl înveţi ce şi cum trebuie să facă dacă-i oferi un pic de zahăr, decât dacă-1 baţi o oră.

Din alt punct de vedere, nu este recomandabilă creşterea atât de drastică a amenzilor întrucât poate da multe gânduri chiar şi poliţiştilor. Când pentru o trecere pe roşu - atât de discutabilă chiar şi în condiţii normale şi fără pedepse serioase - se vor putea da amenzi de sute de milioane, vă daţi seama că dacă vreun poliţist va cere o şpăguţă de 10 milioane, ca să uite incidentul, şoferul sare cu banii în secunda doi. Cum poţi cere amenzi care pot depăşi substanţial chiar valoarea maşinii? A, da, dacă încălcarea legii duce la pagube, atunci pedepsele pot fi chiar suplimentate chiar cu până la 1/3, ca agravantă. Însă doar pentru că un poliţist are chef să-i ia amănţicii sale scumpe şi dragi un inel nou şi vrea să-şi găsească fraierul pe care să-1 poată tapa de nişte bani, legea nu trebuie să îi ofere acestuia astfel de posibilităţi. Sunt prea multe cazurile în care poliţiştii, procurorii, judecătorii văd în omul de rând victima perfectă pentru lăcomia lor, nu trebuie să li se ofere şanse-n plus!

Alt aspect. În România, ne-am obişnuit prea mult şi prea mulţi să facem legi, însă să nu creăm şi posibilităţile ca ele să fie aplicate. Dăm unui necăjit care e plătit cu salariul minim pe economie, dar a avut bafta să câştige o maşină, doar că şi-a cumpărat o anume marcă de "ciungă", trei saci de bani amendă şi cinci vieţi suspendare a "abecedarului", dar nu ne uităm că, dacă respectăm legea, de la Bucureşti la Baia Mare facem o săptămână pe actualele drumuri. N-am face noi autostrăzi nici dacă ne-ar tăia cineva şi-ar pune sare! Mai bine am dat bani - că doar erau de la buget, nu din buzunarele lui Dobre sau Berceanu, ei fiind ocupaţi doar cu sporirea averii - ca să stea degeaba ditamai compania americană, decât să facă şi ea ce s-a angajat: o autostradă de la un capăt la altul, să nu mai înotăm prin gropile de noroi ale patriei. În ţara asta încă se mai circulă pe drumuri făcute de romani, cu două milenii în urmă, iar câteva străzi mai departe însuşi primarul dă în gropi... Dar, nu-i aşa, hai să-i amendăm cu salariul pe şapte ani şi darea foc a permisului de conducere pe cei ce trec pe banda opusă, încercând să ocolească tranşeele de la Mărăşeşti teleportate pe banda lor şi la care edilii se uită cu deplină nepăsare de câteva mandate bune, pretextând ca orice edili superpricepuţi şi extraordinar de competenţi, doar pentru faptul că au trecut, de exemplu, de la PP-DD la un partid aflat la putere, că, bine-nţeles, nu sunt bani... Ei ar face multe, da' nu sunt bani şi habar n-au să facă rost de ei, dar în schimb au bune intenţii pe rupte! Ce contează că au o grijă deosebită să li se scurgă banii cetăţenilor printre degete pe toate prostiile?! Totul e să avem regi ai asfaltului, dar să nu cumva să avem asfalt pe drumuri şi reglementări noi pe drumuri vechi.

Vă mulţumesc.

Vasile Popeangă, deputat Colegiul nr.5, Gorj.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici, se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică este intitulată "Îşi mai aminteşte USL de promisiunile electorale pentru sistemul sanitar?"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 18 septembrie, încep pichetările în faţa Ministerului Sănătăţii, care vor dura până pe 27 septembrie.

La această acţiune vor participa reprezentanţi ai organizaţiilor membre ale Coaliţiei profesioniştilor din sistemul de sănătate din toate judeţele.

Ca şi cadru medical, dar şi ca parlamentar, mărturisesc că nu mi-aş fi dorit să se ajungă aici, însă Guvernul USL a împins sistemul sanitar spre o zonă periferică, iar lucrurile nu pot rămâne aşa la nesfârşit.

Revendicările celor din sistem constau, în fapt, în promisiuni neonorate de către Guvernul USL. Sistemul sanitar nu mai poate fi guvernat de haosul instaurat de ministrul Nicolăescu prin declaraţii contradictorii, minciuni şi promisiuni neonorate.

Vă reamintesc că Guvernul USL a promis în campania electorală creşterea salariilor medicilor, deschiderea a opt spitale regionale de urgenţă şi multe altele. După aproape un an şi jumătate, toate acestea nu au depăşit stadiul de promisiune electorală.

Revendicările specialiştilor din sistemul de sănătate sunt legitime şi pertinente şi urmăresc, finalmente, creşterea prestigiului şi apărarea demnităţii acestei profesii extrem de importante în orice societate.

Stimaţi colegi,

În centrul activităţii medicale stă sănătatea şi viaţa persoanei, valori sociale fundamentale într-un stat, pe care niciun Guvern nu are dreptul să le desconsidere. Sănătatea trebuie să fie prima dintre priorităţile Guvernului.

În continuare, voi enumera revendicările Coaliţiei profesioniştilor din sistemul de sănătate. Acestea sunt:

- Alocarea a minimum 6% din PIB.;

- Apărarea demnităţii şi renunţarea la denigrarea profesioniştilor de către autorităţi;

- O legislaţie care să garanteze independenţa profesională a celor care lucrează în sistemul public şi privat;

- O lege a salarizării specifică sistemului de sănătate;

- Dublarea salariilor medicilor rezidenţi;

- Organizarea unităţilor medicale cu paturi în sistem public pentru asigurarea unor servicii prompte şi de calitate pentru pacienţi;

- Consultarea reală a Coaliţiei profesioniştilor din sănătate cu privire la orice măsură ce poate afecta funcţionarea sistemului de sănătate.

Acestor revendicări generale li se adaugă şi revendicări specifice fiecărei organizaţii membre a Coaliţiei.

Aşa cum spuneam, a venit momentul ca Ministerul Sănătăţii să le ia în seamă şi să găsească urgent soluţiile adecvate. Guvernul USL trebuie să demonstreze românilor că îi pasă de sănătatea lor, prin fapte şi măsuri concrete, nu prin minciuni şi promisiuni.

În încheiere, permiteţi-mi să vă mărturisesc că susţin revendicările cerute de Coaliţia profesioniştilor şi, ca om al sistemului, sunt alături de întreg corpul medical din România.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Iaşi, Camelia-Margareta Bogdănici.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, se pregăteşte domnul deputat George Scarlat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Dacă sănătate nu e, nimic nu e!"

Şi poate unii dintre dumneavoastră au aflat, dacă nu, vă spun eu astăzi, alături de cei din sistemul medical, că ne-am săturat.

Ne-am săturat de subfinanţare, de corupţie, de condiţiile deficitare din sistemul medical, de faptul că, indiferent de guvernare, sănătatea a rămas Cenuşăreasa României.

Ne-am săturat şi ne cerem astăzi drepturile.

Iar pentru că sunteţi parlamentari, astăzi, pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, sunt două proiecte de lege ce prevăd dublarea salariilor rezidenţilor şi plata gărzilor acestora.

Vă dau astăzi patru argumente pentru acest lucru.

O dată: rezidenţii câştigă 5 lei pe oră. De zece ori mai puţin decât colegii lor din Uniunea Europeană, iar între trei şi şapte ani de umilinţe, părăsesc această ţară.

În al doilea rând, suntem ţara cu cei mai puţini medici la mia de locuitori - doar doi.

Dar, în acelaşi timp, suntem cel mai mare exportator european de medici.

Pe de altă parte, la punctul trei, lipsa unor strategii în ceea ce priveşte migraţia medicilor ne costă vieţi şi bani.

O sută de localităţi din România, cel puţin o sută de localităţi din România nu au văzut măcar cum arată un medic, d-apăi să pună problema că pot fi trataţi de cineva.

Vă daţi seama că se moare plimbat între spitale, aşteptând în dispensare în care nu există medic, iar eroarea şi malpraxisul pot surveni oricând.

Iar al patrulea argument, poate-l înţelegeţi măcar pe acesta, este de ordin economic.

Dublarea salariilor rezidenţilor ne-ar costa vreo 40 de milioane de euro. Plecarea celor 8 mii de medici din România ne-a costat până acum, deja, 64 de milioane de euro.

Pe scurt, cele două proiecte legislative prevăd armonizarea legislaţiei cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, iar dublarea salariilor rezidenţilor se poate face prin remunerarea sub formă de bursă de studii pe durata rezidenţiatului.

Practic, aceşti medici vor fi obligaţi, la finalul rezidenţiatului, ca tineri specialişti, să asigure timp de cinci ani specialităţile deficitare din România. Şi aici vorbesc de ceea ce cred eu: de medicina de urgenţă, de radiologie, de terapie intensivă, de specialităţi pe care România nu le mai poate acoperi.

Să nu uitaţi că, din 1990 şi până astăzi, au plecat din România 15 mii de medici, că am ajuns la un nivel critic de 39 de mii de medici în acest moment în România.

Vă cer astăzi să adoptaţi politici de sănătate şi să nu faceţi politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat George Scarlat, se pregăteşte domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Domnul George Scarlat:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi este, de fapt, un apel către firmele de asigurare privind efectele inundaţiilor din judeţul Galaţi.

În calitatea mea de deputat în Parlamentul României, ales şi reprezentant al locuitorilor din judeţul Galaţi, fac un apel, pe această cale, către toate firmele de asigurări să întocmească dosarele de daune şi să plătească cu prioritate şi în regim de urgenţă despăgubirile către cetăţenii afectaţi de inundaţiile care au distrus mai multe locuinţe în aproximativ 39 de localităţi din judeţul Galaţi.

Ştiu că au fost mobilizaţi un număr de aproximativ 60 de ingineri ai inspectoratelor de stat în construcţii din mai multe judeţe ale ţării, pentru a evalua pagubele produse de inundaţii, alături de reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi alţi factori ai autorităţilor administraţiei publice locale.

Doresc să reamintesc faptul că o parte dintre primării au făcut adrese către firmele de asigurări pentru a aduce la cunoştinţă, dacă mai era cazul, evenimentele care au avut loc şi, deşi avem cadru legal, asiguratorii ar trebui să vină în sprijinul cetăţenilor asiguraţi pentru a urgenta întocmirea dosarelor de daune şi să plătească neîntârziat. Cetăţenii afectaţi nu pot aştepta sosirea iernii!

După o evaluare preliminară, discutăm despre un număr de 2318 case, dintre care echipele mixte de evaluare au inspectat aproximativ 1200, 81 dintre acestea fiind distruse, iar 485 în curs de prăbuşire, parte dintre acestea fiind asigurate.

Dacă locuinţele majorităţii oamenilor afectaţi erau din chirpici, consider că cuantumul despăgubirilor nu este atât de mare. Din acest motiv, solicit public ca oamenii să primească la timp despăgubirile de care au nevoie în cea mai grea perioadă din viaţa lor. Nu trebuie să neglijăm faptul că acolo au avut loc tragedii şi pierderi de vieţi omeneşti, iar peste 560 de locuinţe sunt distruse în procent de 90-100%.

Fac acest apel către societăţile de asigurare, întrucât este cunoscut faptul că atunci când doresc încheierea unei noi poliţe de asigurare întind un "covor roşu" în faţa clienţilor, iar când, conform contractelor de asigurare, sunt obligaţi să despăgubească, găsesc tot felul de tertipuri pentru a lungi termenele de plată.

Mulţumesc pe această cale pentru solidaritatea de care au dat dovadă locuitorii din comunele neafectate din judeţul Galaţi, cât şi oamenilor de bună-credinţă din restul ţării pentru ajutoarele trimise sinistraţilor, dar aştept ca procedurile de constatare, de avizare şi de despăgubire să fie aplicate de urgenţă, iar echipele de inspectori ale firmelor de asigurare să se deplaseze în zonele afectate pentru evaluarea şi plata pagubelor.

Menţionez, de asemenea, că m-am informat că Polul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) va rezolva şi au promis că vor rezolva în regim de urgenţă dosarele de daună ale tuturor proprietarilor din zonele afectate care deţin o poliţă de asigurare obligatorie a locuinţelor afectate.

Declar pe această cale că voi urmări atent ca promisele termene de plată să fie respectate, astfel încât, omeneşte vorbind, aceşti oameni deja năpăstuiţi să nu fie nevoiţi să îşi petreacă iarna în condiţii ce nu ne fac cinste ca stat membru european.

Vă mulţumesc în numele oamenilor afectaţi.

George Scarlat, deputat PNL Galaţi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună ziua, tuturor!

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "România, o ţară vânată de ludomanie".

De parcă nu eram confruntaţi cu o mulţime de probleme sociale, un alt vânător se pregăteşte să dea o lovitură decisivă societăţii româneşti, deja îmbolnăvită după 23 de ani de democraţie, şi anume ludomania sau dependenţa patologică de jocuri de noroc.

Ludomania este o boală psihică cu urmări grave. Cei ce practică astfel de "hobby" ajung în situaţii limită, de la pierderea familiei, a locuinţei sau la sinucidere.

Supervizorul Asociaţiei pentru Prevenirea şi Tratarea Adicţiei, Cristian Noaghi, susţine că în urma studiilor efectuate, aproximativ 150.000 de persoane din România care participă la slot, pariuri sportive sau bingo sunt dependenţi de aceste jocuri de noroc. Mai mult, într-un studiu al Asociaţiei Române pentru Studiul Jocurilor de noroc a rezultat că, în România, procentul tinerilor faţă de jocurile de noroc este cel mai mare din Europa.

Astfel, 3,48% din românii cu vârstele cuprinse între 11 şi 18 ani dezvoltă dependenţă, iar 23% dintre aceştia sunt predispuşi la dependenţă.

Dintre tinerii care sunt dependenţi patologic de sloturi, 66 % consumă alcool, 14% au apelat la droguri ilegale, iar 16,66% fumează, toate acestea, consumul de alcool, ţigări şi droguri fiind consecinţă a practicării jocurilor de noroc. Ca să facem o comparaţie, în Germania, doar 0,55% din tineri dezvoltă adicţii de acest gen.

Ceea ce este îngrijorător este faptul că cel puţin 50% dintre tineri practică ocazional jocurile de noroc, conform aceluiaşi studiu, însă graniţa dintre ocazional şi practica regulată a acestora este foarte sensibilă.

Marea Britanie a înăsprit legislaţia naţionalăîn ceea ce priveşte jocurile de noroc, după ce a constatat într-un raport al Asociaţiei Medicale Britanice că 25% din copiii cu vârste cuprinse între 12 şi 15 ani practică jocul la "aparatele cu fisă", iar 5% manifestă dependenţă faţă de acest gen de jocuri de noroc.

Deşi dependenţa de jocuri de noroc este la fel de gravă ca orice altă dependenţă, nu există prevederi legale care să protejeze "victimele ludomaniei"; mai mult, jocurile sunt acceptate şi tolerate din punct de vedere social.

Fostul manager al Spitalului Universitar de Psihiatrie Iaşi, domnul Cătălin Scripcaru, spunea că "Jocurile de noroc sunt un factor de dependenţă alături de alcool şi de droguri; 20% din cei care intră într-o sală de jocuri devin dependenţi."

Mai mult, în contrapartidă cu acest flagel periculos, numărul persoanelor care apelează la ajutor de specialitate este foarte scăzut, probabil din cauza ruşinii. Astfel, conform declaraţiei doctorului Nicolae Vlad, medic şef în cadrul secţiei de Psihiatrie a Spitalului de psihiatrie din Botoşani "în 2012 au fost trataţi doar un număr de aproximativ 50 de dependenţi de jocuri de noroc. Pacienţii nu doresc să recunoască că se confruntă cu o asemenea problemă. Nu trebuie să uităm că omul sănătos este doar un bolnav care se ignoră."

Psihologii ridică nenumărate semne de alarmă cu privire la agresivitatea cu care ludomania câştigă din ce în ce mai mult teren. Consecinţele sunt groaznice: "Dependentul încearcă să facă rost de bani în felurite moduri. Fiind atât de prins de dependenţa lui, adesea îi ignoră pe cei din jur, neglijează alte activităţi, nimic altceva nu-l atrage sau nu-i face plăcere. Poate ajunge uşor la izolare şi la o preocupare continuă pentru joc şi pentru a face rost de sumele necesare. Comportamentul dependentului de jocuri duce în mod inerent la pierderi... Dependentul resimte dorinţa de a repara mereu pierderea anterioară.

Jocul pare să aducă satisfacţia pe care nici o altă activitate nu o poate aduce... jocul devine singura lor lume, în afara ei nu mai există nimic" - declarau psihologii Claudiu Gagiu şi Anca Munteanu, încercând să realizeze un raport al dependentului de jocuri de noroc.

De asemenea, nu pot să uit cazul tragic al tânărului Dragoş din Iaşi care a mărturisit că viciul care i-a distrus toată viaţa este dependenţa de păcănele: "Nu mai pot, m-au distrus aparatele, am pierdut mai mult decât vă puteţi imagina, am pierdut totul la păcănele, mi-am făcut de râs părinţii", ţipa deznădăjduit tânărul, tăvălindu-se prin noroi şi ameninţând că se sinucide.

În cazul său s-a intervenit la timp, însă sunt tineri care şi-au curmat viaţa, deoarece singura soluţie găsită pentru a scăpa de ghearele puternice ale ludomaniei a fost sinuciderea.

Nu pot să uit tragedia din satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, Bacău, unde un tânăr de 21 de ani a fost găsit spânjurat de clanţa uşii de la dormitor cu un şiret de la gheată. În biletul de adio putea fi citit: "Mamă, trăiam de azi pe mâine. Nu mai aveam pentru ce trăi,... mi-au mâncat aparatele tot."

Dragi colegi, trag un semnal de alarmă. Legislaţia din România este mult prea permisivăîn domeniul jocurilor de noroc, de tip slot, în special. Aparatele de tip "slot machine" sunt aproape la orice colţ de stradă, în toată ţara, în vecinătatea şcolilor, a terenurilor de joacă pentru copii, a campusurilor universitare, iar de cele mai multe ori chiar şi minorii au acces la ele.

OUG nr. 77/2009 şi HG nr. 870/2009 trebuie urgent amendate pentru protejarea populaţiei tinere, cea mai predispusă la această afecţiune cronică, dependenţa.

Vă mai precizez că ţara vecină Ungaria, confruntată cu aceeaşi problemă ca şi România, a interzis jocurile de tip "slot machine" în afara cazinourilor, pentru că politicienii deacolo au considerat că jocurile de acest gen sunt "o ameninţare pentru securitatea naţională prin reducerea substanţială a veniturilor populaţiei".

Executivul de la Budapesta a găsit o soluţie pentru a acoperi gaura bugetară care ar putea fi generată dinautorizarea jocurilor de tip "slot machine" doar în cazinouri, anume taxarea jocurilor de noroc în format on-line.

Dragi colegi, o societate sănătoasă duce la un stat puternic, clădit pe o fundaţie puternică. Fundaţia acestui stat o reprezintă familia, aşa cum ştim cu toţii.

Ludomania ca afecţiune duce la destrămarea familiei, iar noi avem obligaţia protejării acesteia.

Singura soluţie la acest atac înverşunat al ludomaniei o reprezintă înăsprirea legislaţiei în domeniul jocurilor de noroc. Pe această cale îmi iau angajamentul depunerii unui proiect de lege pentru modificarea OUG nr. 77/ 2009 pentru că am înţeles că trebuie să fiu responsabil faţă de cei care m-au trimis în Parlamentul României.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Sorin Iacoban, deputat PSD de Iaşi, Colegiul nr.10 Tătăraşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Cosmin Necula:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Lupta pentru normalitate politică".

În aceste zile, Parlamentul României şi USL-ul au obligaţia să demonstreze că ultimii 9 ani de regim politic vor fi daţi uitării şi România nu va mai fi scena unor interminabile răfuieli electorale. Este obligaţia noastră, a celor care am fost aleşi de către cetăţeni să-i reprezentăm, să ducem la capăt proiectul în care aceştia au crezut. USL-ul trebuie şi poate să reprezinte garantul unei stabilităţi ce se va concretiza în creştere economică, locuri de muncă şi transparenţă decizională. Dincolo de aceste deziderate, vom avea responsabilitatea unor schimbări, şi poate cea mai importantă dintre ele, a modalităţii de a face politică, schimbarea modalităţii de a reprezenta România si cetăţenii săi. Poporul, prin reprezentanţii săi, trebuie să-şi stabilească propriul destin şi fiecare decizie trebuie girată de către aceştia prin intermediul aleşilor săi. Momentele în care parlamentarii se prezintă în faţa românilor şi explică şi ascultă, acesta reprezintă, de fapt, gestul de normalitate pentru care trebuie să luptăm.

Din păcate, cetăţenii au văzut în ultimii 9 ani că ţara poate fi sfâşiată de deciziile unui singur om, care prin pionii săi duce în derizoriu Parlamentul, Guvernul şi orice instituţie reprezentativă a acestei ţări.

Gestul unuia dintre pioni l-am văzut în momentul în care premierul României se adresa aleşilor cetăţenilor şi prezenta, în premieră pentru această ţară, într-un gest de transparenţă decizională şi de normalitate politică, elementele acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Acel pion a intrat pe furiş şi a început să scandeze pe un ton de scelerat lecţia pe care o învăţase conştiincios de la mentorul său.

Aceasta este adevărata faţă a lui Traian Băsescu, acel om care după ce a fost principalul susţinător al proiectului Roşia Montană, şi-a trimis susţinătorii capabili de un fanatism desprins din altă etapă istorică, să urle descreierat, ducând la extreme demagogia.

Dragi pioni ai preşedintelui, idolul dumneavoastră a fost cel mai înfocat susţinător al acestui proiect. Cum puteţi veni în faţa ţării să clamaţi anularea acestuia, acuzându-i pe cei care-l supun dezbaterii publice?

Domnule Traian Băsescu, am rugămintea să vă ţineţi în frâu lupii deghizaţi în protectori ai idealurilor naţiunii şi să recunoaşteţi că sunteţi unul dintre cei care vă doriţi încrâncenare şi vrajbă, pentru că doar atunci aveţi mediul ideal în care să vă proferaţi tendinţele totalitare indicând Parlamentului de ce, cum şi ce să nu voteze sau ce da.

Doresc să vă precizez că am convingerea că 500 de parlamentari, indiferent cât îi denigraţi dumneavoastră, vor avea mult mai mult discernământ şi mai multă luciditate decât un singur om, respectiv dumneavoastră.

Vă readuc aminte, deşi ştiu ca nu puteţi accepta, că nu aveţi nici calitatea şi nici putinţa de a mai dicta ce este just şi ce nu pentru acest popor şi vă spun acest lucru indiferent de câţi pioni veţi mai trimite pentru a huidui Parlamentul şi pe primul-ministru al acestei ţări.

De asemenea, vă pun în vedere că nu dumneavoastră decideţi ce este constituţional şi ce nu şi ar fi bine să ne oprim la aceste aspecte, pentru că nu ne fac cinste, domnule preşedinte. Să ştiţi că cetăţenii acestei ţări nu uită că sunteţi pe finalul unui mandat în care doar schimbarea făcută de popor a făcut ca această ţară să nu ajungă în dezastru datorită pionilor dumneavoastră, indiferent că aceştia sunt foşti şefi de UTC sau activişti plătiţi din bani publici să profereze injurii şi comportamente dezaxate.

Ştiu că sunteţi în stare să beţi la aceeaşi masă cu cei împotriva cărora, acum câteva luni, aţi început un patricid, dar vă pun în vedere că vă aflaţi la doar câţiva kilometri de suferinţele unor mineri pe care, timp de mulţi ani, i-aţi amăgitşi minţitcu susţinerea proiectului Roşia Montană.

Politica dumneavoastră externă timp de 9 ani ne-a plasat în afara tuturor proiectelor economice transeuropene, poate că ar trebui să ne explicaţi şi de ce şi cum s-a întâmplat acest lucru. Dar sunt convins că veţi găsi o justificare şi veţi găsi vinovaţi şi aceia vor fi oricare alţii în afară de dumneavoastră.

Dar vă cred, domnule Traian Băsescu, şi pe dumneavoastră şi partidul care încearcă să vă reintre în graţii, că nu înţelegeţi că acest gest de normalitate, acela ca Parlamentul să fie cel care analizează Proiectul Roşia Montană, nu-l puteţi înţelege. Veţi continua să găsiţi justificări, alături de pionii şi de partidul care este gata să se sacrifice pentru dumneavoastră, justificări prin care să prezentaţi de ce interferaţi cu activitatea altor instituţii, de ce daţi indicaţii preţioase şi verdicte acestei ţări.

Dar vă repet, atât dumneavoastră, cât şi susţinătorilor şi pionilor dumneavoastră, că aceasta este modalitatea democratică, aşa se exercită o democraţie şi este clar că va trebui să ne luptăm cu dumneavoastră şi cu sistemul creat timp de 9 ani de zile, pentru ca această stare să devină o stare de normalitate politică.

Vă mulţumesc. Cosmin Necula, deputat de Bacău.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Mircea-Titus Dobre.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ministrul Daniel Constantin şi 2,5 miliarde de euro".

Reprezentanţii asociaţiilor agricultorilor susţin că Daniel Constantin face jocurimurdare în favoarea marilor comercianţi de cereale.

Membrii Ligii Asociaţiilor Agricole din România (LAPAR) susţin că 2013 este un an dezastruos, deoarece preţurile oferite de marii comercianţi au intrat la apă din cauza ministrului Daniel Constantin. Acesta a tot ieşit la rampă încă din primăvară, anunţând recolte bogate, chiar dacă meteorologii avertizau că urmează perioade de secetă.

Apoi, a vorbit despre producţii istorice la grâu, dar şi despre rezultate mai slabe la producţia de grâu pentru pâine. Domnul ministru Constantin a afirmat că avem producţie istorică la grâu, dar foarte puţin grâu de panificaţie, declaraţie care a prăbuşit piaţa cerealelor. Drept urmare, produsul intern brut al României este prejudiciat cu suma de 2,5 miliarde de euro, bani care ar fi fost câştigaţi de economie dacă producţia agricolă ar fi putut fi valorificată la preţuri bune.

Preţul oferit de marii comercianţi a scăzut cu 40-50% numai din august şi pânăîn prezent.De exemplu, în iunie, fermierii români au primit 227 de euro pe tona de grâu şi 208 euro pe tona de porumb. În august, imediat după recoltare şi declaraţiile făcute de ministru, preţul la grâu a coborât la 133 de euro/tonă, iar la porumb, traderii impun un preţ de circa 119 euro pe tonă. Spre comparaţie, aceiaşi mari comercianţi oferă fermierilor din Europa, cum sunt cei din Franţa, Italia sau Germania, între 180-200 de euro pe tona de grâu şi 170 de euro pe tona de porumb.

Consiliul Concurenţei investighează în prezent posibile înţelegeri între marii comercianţi de cereale cu privire la oferirea de preţuri mici agricultorilor români. Ei au ajuns în această poziţie dominantă deoarece, cumpărând ieftin şi vânzând scump, au reuşit să adune bani pentru a-şi construi spaţii imense de depozitare.

În schimb, fermierii trebuie să îşi vândă producţia imediat după recoltare, deoarece nu au silozuri. Aşa se face că, într-un an despre care ministrul Daniel Constantin spunea că a marcat producţii istorice, fermierii îşi pot acoperi din vânzarea recoltei doar 70% din sumele necesare pentru însămânţarea grâului, în această toamnă sau a porumbului, în primăvară. Mulţi dintre ei au girat cu casele şi pământul creditele luate de la bănci pentru a-şi cumpăra tractoare şi s-ar putea să nu mai aibă cu ce să achite ratele.

Comparativ, în Germania, un fermier poate încasa subvenţii de 450 de euro, iar motorina folosită în agricultură e scutită de taxe, în vreme ce în România agricultorii nu speră să primească mai mult de 130 de euro subvenţii în 2013. Ar trebui ca statul român să protejeze fermierii, apelând la mecanismele europene de intervenţie pe piaţă, care permit folosirea de fonduri comunitare pentru achiziţia de către stat a recoltelor şi depozitarea acestora, atunci când preţurile sunt foarte mici şi fermierii riscă falimentul.

Având în vedere situaţia în care se află agricultura românească, se impune cu necesitate numirea în funcţiile de conducere ale instituţiilor ce gestionează agricultura românească a specialiştilor cu experienţă în acest domeniu.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Mircea-Titus Dobre. Se pregăteşte domnul deputat Lucian Şova.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică este intitulată "Solidaritatea Parlamentului European cu România în problema vizelor de călătorie în Statele Unite ale Americii şi Canada.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Salut cu deosebit entuziasm decizia Parlamentului European, luată în 12 septembrie a.c., de a modifica Regulamentul 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie, al cărei principal rezultat poate fi accelerarea paşilor pentru uşurarea călătoriei românilor în Statele Unite şi Canada.

Decizia Parlamentului European oferă României posibilitatea să ceară activarea "clauzei de reciprocitate" în raport cu Statele Unite şi Canada, astfel încât să nu mai fie nevoie de vize pentru călătoriile în America de Nord, în condiţiile în care Guvernul român a ridicat unilateral obligativitatea vizelor pentru SUA şi Canada încă din anul 2002.

Hotărârea luată de forul cu maximă legitimitate democratică în Uniunea Europeană, Parlamentul European, are profunde semnificaţii politice. Deşi unii eurosceptici s-au grăbit să cânte prohodul Uniunii Europene, sub asaltul naţionalismului, iată că Parlamentul European oferă o extraordinară dovadă de solidaritate cu cetăţenii europeni, spunând, practic, că orice stat, oricât de important ar fi el, nu este îndreptăţit să aplice politici discriminatorii faţă de cele 28 state membre ale Uniunii. Sper ca această dovadă de solidaritate să fie urmată de alte decizii din partea instituţiilor comunitare prin care Uniunea Europeană să fie întărită, să devină mai puternică, mai coerentă, mai unită. Nu este doar speranţa mea ca om politic, ci este dorinţa unei generaţii, care a văzut în aderarea României la Uniunea Europeană şansa de a trăi într-un lume mai bună şi mai sigură.

Mă adresez şi membrilor Congresului Statelor Unite ale Americii. Eu sunt un filo-american convins, un cunoscător al realizărilor extraordinare ale naţiunii americane. Includerea României în programul Visa Waiver, prin care cetăţenii români ar putea călători pentru 90 de zile fără viză, ar trebui realizată nu doar pentru că suntem de un deceniu parteneri în NATO, pentru că soldaţii români au luptat sau au murit alături de patrioţii americani din Afganistan sau Irak, ci pentru ca lumea transatlantică să devină cu adevărat unită. Trebuie să trecem dincolo de spaime, de teama că românii ar "invada" America. Nu este cazul, deoarece românii doresc să trăiască în Europa, dar cetăţenii noştri visează să poată călători fără oprelişti în America de Nord. Suntem europeni, dar vrem să cunoaştem America!

Sper ca dialogul politic şi diplomatic viitor dintre Statele Unite ale Americii şi România să aducă, în curând, veştile bune pe care cetăţenii români le aşteaptă şi le merită.

Felicitări parlamentarilor europeni, am încredere în voi, membri ai Congresului Statelor Unite!

Mircea Dobre, deputat PSD Constanţa, Colegiul nr.7

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Lucian Şova. Se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.

Domnul Lucian Şova:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele de astăzi este legat tot de începutul anului şcolar, şi anume, "Transportul elevilor cu microbuze şcolare - cel mai riscant transport din România".

Şi acest început de an şcolar ne găseşte în situaţia de a invoca divinitatea pentru ca evenimente tragice să nu se mai abată asupra copiilor noştri şi microbuzele şcolare să ne aducă copiii cu bine acasă.

Din păcate, din cauza unei neglijenţe condamnabile a Ministerului Transporturilor, am ajuns în momentul în care transportul elevilor cu microbuzele şcolare să fie considerat, pe bună dreptate, cel mai riscant mijloc de transport din România.

Toate eforturile Guvernului de a asigura elevilor din mediul rural mijloace de transport sunt umbrite de incapacitatea factorilor decizionali din Ministerul Transporturilor de a centraliza şi evalua situaţia şoferilor care sunt puşi să conducă aceste mijloace de transport.

De asemenea, toate eforturile autorităţilor de a limita şi preveni accidentele rutiere în care sunt implicate microbuzele sunt duse în derizoriu de neimplicarea celor ce au în sarcină să cerceteze starea şoferilor ce conduc microbuzele şcolare.

Într-o ţară în care resursele statului şi populaţiei sunt limitate, transportul şcolar reprezintă unul din factorii ce asigură copiilor din zonele rurale şansa de a merge la şcoală.

Dar foarte puţini dintre noi ştim că, în ultimii aproape 10 ani, neglijenţa cruntă a celor obligaţi să efectueze toate aceste verificări cu privire la şoferii de pe microbuzele şcolare, ne pune în situaţia în care doar sperăm, neavând certitudinea că aceşti copii se vor întoarce cu bine le casele lor.

Fie că vorbim de accidentul rutier din comuna ieşeană Horpaz, în care şi-a pierdut viaţa o persoană şi alte şapte au fost rănite (22.11.2012), fie că vorbim de patru elevi grav răniţi în Galaţi ( 2010), fie de alte accidente în Dâmboviţa (2011), sau la Căldăruşani, Buzău (2013), toate aceste evenimente nefericite au o singură constantă: vinovăţia şoferilor de microbuze şcolare, dar aceştia nu sunt singurii vinovaţi.

În ultimii aproape 10 ani, responsabilii Ministerului Transporturilor nu au considerat necesar să cerceteze şi să evalueze persoanele ce conduc microbuzele şcolare. Acest fapt plasează neglijenţa persoanelorce au obligaţia de a face aceste verificări într-o sferă în care doar instanţa de judecată poate să le găsească o eventuală circumstanţă.

Dincolo de verificările de rutină ale Poliţiei Rutiere, este obligatorie implicarea specialiştilor din Ministerul Transporturilor în efectuarea acestei activităţi de transport.

Este momentul ca aceste lucruri să se schimbe şi de aceea este obligatoriu să nu avem o atitudine pasivă, fiind în continuare martorii unor evenimente tragice, ce ar fi putut fi prevenite, dacă şi responsabilii din Ministerul Transporturilor ar fi intervenit în momentele oportune.

Vă mulţumesc. Deputat Lucian Şova, Bacău.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Benga.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinşi parlamentari,

Obiectul declaraţiei mele de astăzi este "Ziua Internaţională a Democraţiei".

În 2007, ONU a decis ca pe data de 15 septembrie să fie celebrată Ziua Internaţională a Democraţiei şi a invitat toate statele membre şi organizaţiile partenere să celebreze această zi în fiecare an.

Consider că cele mai importante aspecte ale democraţiei care trebuie avute în vedere sunt: respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, precum şi separaţia puterilor în stat, iar în Constituţie se află înscrise principiile de bază ale organizării statului democratic.

Democraţia nu este un fenomen static, căile şi mijloacele prin care este realizată trebuie renegociate şi redefinite constant. Problemele create sau accelerate de globalizare, precum schimbarea climei şi sărăcia, ar putea impune o paradigmă de guvernare diferită, precum şi un model diferit de implicare civică.

Ţinând cont de ceea ce spunea filosoful Jean Jacques Rousseau, şi anume că oamenii s-au născut liberi, apreciez că cea mai importantă responsabilitate a cetăţenilor într-o democraţie este să-şi folosească în cel mai potrivit mod libertatea şi să respecte drepturile celorlalţi.

Dacă viaţa fiecăruia dintre noi este legată de viaţa comunităţii în care trăim, a fi liber înseamnă a participa la conducerea treburilor acesteia. Cu alte cuvinte, libertate înseamnă şi participarea la viaţa comunităţii, implicarea în leadershipul comunitar.

Dar participarea mai depinde şi de dorinţa de implicare socială şi interpersonală plină de succes, democraţia nu este numai o formă de guvernare, ci şi un mod de viaţă, ideea vieţii proprii a comunităţii.

Responsabilitatea individuală, socială şi coresponsabilitatea socială se pot naşte doar în comunităţi şi doar într-o cultură care să le favorizeze apariţia şi dezvoltarea.

Criza economicăşi cea socială pot oferi oportunităţi dezvoltării economiei sociale, dar este nevoie de un demers participativ, numit şi ascendent sau de tip "de jos în sus", care să pornească de la percepţia nevoilor şi transformarea lor în iniţiative ale cetăţeanului. În această direcţie, democraţia participativă ar putea fi o precondiţie a succesului promovării şi dezvoltării economiei sociale, cel puţin în ţara noastră.

Tinerii care înţeleg ceea ce li se întâmplă lor ca indivizi şi comunităţii mai largi din care ei fac parte şi care îşi verifică permanent ipotezele şi reflecţiile au bune şanse să fie cetăţeni responsabili faţă de ceea ce se întâmplă în jur. În opinia mea, interesul pentru mersul lucrurilor şi reflecţia activă sunt premisele viitoarei participări civice într-un stat democratic.

Au nevoie tinerii de o asemenea educaţie civică? Fără îndoială, răspunsul este afirmativ. Aproape că nu mai e nevoie de argumente. Dilemele cu care se confruntă societatea şi, odată cu ea, tinerii, sunt numeroase.

Aşadar, dincolo de lozinci, de discipline şcolare, de "tema pentru acasă" şi de "ceea ce trebuie învăţat pentru a doua zi", tinerii trebuie să înţeleagă de ce valorile sunt elementele reglatoare ale fiinţei pe parcursul întregii existenţe. Lumea de astăzi are prea multe exemple despre unde anume pot duce cunoştinţele şi competenţele nedublate de atitudini, crezuri şi valori ferme.

Stimaţi colegi din Parlament şidin Guvern,e nevoie ca în discursul public să promovăm şi valorile de ordin spiritual şi moral, care să inspire tinerii să se implice în activitatea civică şi, ulterior, în cea politică. Promovarea oamenilor politici care se manifestă cu decenţă şi care urmează principii şi valori morale ar creşte încrederea tinerilor în politică. Pentru a inspira tinerii, dezbaterea politică trebuie să capete şi o dimensiune spirituală şi să promovăm şi anumite valori democratice, care să-i inspire pe tineri. Avem nevoie, în politică, de modele de decenţă şi de modestie, dar şi de o conduită morală care să impună respect.

Vă mulţumesc. Tamara Ciofu, deputat Botoşani.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Benga. Se pregăteşte ultimul vorbitor, doamna deputat Cristina Nichita.

Domnul Ioan Benga:

Domnule preşedinte, declaraţia mea politică se numeşte "Dar până când, domnule Tökés?"

Stimaţi colegi,

O să încep cu un citat din Mihail Sadoveanu: "Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic".

În ultimii ani, relaţia României cu Ungaria a fostîntr-un adevărat dezechilibru din punct de vedere al respectării drepturilor minorităţilor. România este un exemplu pentru ţările din Europa Centrală şi de Est în privinţa drepturilor acordate minorităţilor. Însă, legislaţia şi practicile din statul vecin nu garantează respectarea drepturilor minorităţii române în aceeaşi măsură în care statul român garantează respectarea drepturilor minorităţii maghiare.

Voi face referire în intervenţia mea, punctual, la recentele declaraţii, adevărate provocări, ale domnului László Tökés, vicepreşedinte al Parlamentului European, ales prin voturile europarlamentarilor PDL.

Este inadmisibil ca un deţinător al Ordinului Naţional "Steaua României în grad de Cavaler" să conteste public, printr-o serie de aprecieri şi acţiuni, caracterul de stat naţional, unitar şi indivizibil al României. Atitudinea europarlamentarului român László Tőkés şi dorinţa de instituire a unui protectorat maghiar asupra Transilvaniei nu sunt demne de standardele morale de conduită pe care le presupune o distincţie istorică precum "Steaua României".

Într-o altă ordine de idei, eu şi colegii mei din Partidul Social Democrat sprijinim iniţiativa colegei Corina Creţu de a cere retragerea Ordinului Naţional "Steaua României" acordată domnului László Tőkés, pentru fapte contrare art. 1 din Constituţia României, prin serii întregi de acţiuni şi declaraţii antinaţionale, László Tőkés - acest maestru al separatismului, după cum bine îl recomanda regretatul poet Adrian Păunescu.

Tőkés nu reprezintă astăzi decât o voce radicală care cere în permanenţă sfârtecarea României. Tőkés László solicită în toate ocaziile rejucarea meciului România - Ungaria, altul decât cel tranşat acum câteva zile de naţionala lui Piţurcă. Numai că, deocamdată, arbitrul îi răspunde că nu există temei legal. Să nu uităm că Tőkés a cerut purificări etnice, provocări care ne vin din partea acestui cetăţean care reprezintă România în Europa, spre ruşinea noastră.

Îmi permit să spun că nu s-a văzut un slujitor al bisericii atât de dedicat răului împotriva românilor...

Dar până când, domnule Tőkés?

Ioan Benga, deputat de Reşiţa.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon ultimul vorbitor din cadrul şedinţei de astăzi, doamna deputat Cristina Nichita.

Doamna Cristina Nichita:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Şcoala românească".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Mă adresez astăzi de la această înaltă tribună cu convingerea că mulţi dintre dumneavoastră păstraţi încă în suflete emoţia extrem de specială a începutului de an şcolar şi de aceea vreau să încep prin a ura succes tuturor celor care, într-un fel sau altul, prin ei înşişi sau prin cei dragi, s-au întors de luni la şcoală.

Pentru mine, acest început de an şcolar a fost primul din postura de deputat, ceea ce a adăugat simţurilor mele unele noi, dintr-o categorie aparte. Au fost, desigur, cuibărite undeva adânc în suflet emoţiile şcolarului care am fost; am încercat desigur şi emoţiile părintelui care sunt; cu totul special însă s-a dovedit sentimentul că de data aceasta pot face mai mult pentru învăţământul românesc şi, totodată, sunt cu mult mai responsabilă faţă de cum eram anul trecut.

Mi-am petrecut prima parte a zilei de 16 septembrie la inaugurarea anului şcolar într-unul din cartierele muncitoreşti ce constituie centrul de greutate al colegiului meu electoral. S-a vorbit acolo despre speranţă şi despre datorie, despre bucuria revederii cu colegii, despre examene şi despre planuri de viitor. Copiii, cei mai mulţi dintre ei scrobiţi, dar purtând hainele de anul trecut, strângeau în mâini câte o floare simbolică, menită să întregească o superbă tradiţie românească a începutului de an şcolar. În ochii copiilor se citea o bucurie senină, umbrită însă pe alocuri de gânduri nerostite, de dureri pe care le pot doar bănui din spusele părinţilor lor, pe care îi întâlnesc în audienţe.

A urmat o altă festivitate. De data aceasta, am ajuns în curtea unuia dintre cele mai importante licee din ţară, prin prisma rezultatelor la bacalaureat, la admiterea la facultate şi la olimpiadele internaţionale. Acolo am văzut altfel de copii, unii cu haine ce ar fi putut fi purtate oriunde în Europa într-o ocazie similară, veseli şi purtând cumva în ochi soarele Mediteranei în care s-au scăldat astă-vară. Ei vorbeau despre burse în străinătate, despre ambiţia de a fi primul, despre tradiţia academică, izbucneau brusc în fraze rostite în englezeşte sau în germană. Erau aceiaşi copii ca şi mai înainte. Şi totuşi erau alţii.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Începutul de an şcolar este momentul în care, chiar dacă putem fi acuzaţi că ne repetăm sau că ne emoţionăm inutil, trebuie s-o spunem răspicat: şcoala românească mai are încă multă cale de parcurs până a asigura egalitatea de şanse între copiii noştri. Dacă între cele două festivităţi de deschidere ale unor şcoli aflate în centrul Iaşiului era o diferenţă atât de mare, nici nu vreau să mă gândesc cum creşte această prăpastie dacă vom compara şcolile de la oraş cu cele de la sat.

De prea multe ori condiţia necesară şi suficientă a excelenţei şcolare este nivelul ridicat al veniturilor părinţilor. De prea multe ori viitorul şi orizontul speranţelor copiilor din România depinde de cât de înlesniţi sunt părinţii lor.

Ca mamă, ca social-democrat, simt că rolul meu în Parlament este şi acela de a atrage atenţia asupra faptului că viitorul va aparţine naţiunilor capabile să valorifice la maximum capitalul lor de inteligenţă şi de creativitate, naţiunilor care îţi vor pune toţi copiii în valoare. Avem nevoie de o şcoală puternică pentru ca românii să fie puternici şi nu ne putem permite să oferim educaţie de calitate doar celor mai norocoşi dintre copiii noştri.

Începutul de an şcolar este momentul în care trebuie să ne gândim şi la un altfel de egalitate de şanse: acela dintre copiii cu dizabilităţi şi cei care se bucură de viaţă nefiind marcaţi de un asemenea ghinion. Insist asupra principiului că toţi copiii României au dreptul la educaţie şi nu la învăţătură, că vom da măsura caracterului nostru civilizat şi european abia atunci când şi copiii cu dizabilităţi se vor putea bucura de începutul şcolii, dimpreună cu ceilalţi copii ai noştri.

Dragi colegi,

În unele ţări din Uniunea Europeană se vorbeşte mult despre separaţia totală între religie şi şcoală. În acest domeniu, istoria poporului român ne obligă să alegem o cale de mijloc, calea noastră. În alte ţări ale Uniunii Europene se vorbeşte mult despre eliminarea prejudecăţilor rasiale sau etnice din şcoli. Şi în acest domeniu avem calea noastră, una din care ar putea învăţa o mulţime din statele cu pretenţii democratice.

Eu însă vă propun astăzi să alegem o cale românească printr-o segregare definitivă: haideţi să ne propunem să facem în aşa fel încât starea materială a părinţilor şi dizabilităţile să rămână în afara educaţiei româneşti, să nu mai conteze deloc, aşa încât şcoala românească să ofere şanse egale tuturor. Avem şansa unică de a reconstrui mândria de a fi român.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cristina Nichita, deputat PSD de Iaşi, Colegiul uninominal nr. 9.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, am să dau citire listei cu parlamentarii din Camera Deputaţilor care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat au depus declaraţii în scris domnii deputaţi Alin Petrache, Georgian Pop, Florin Buicu, Virgil Delureanu, Khraibani Camelia, Drăghici Mircea, Marian Ghiveciu, Covaci Dorel şi Mitrea Manuela.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Sorin Teju, Graţiela Gavrilescu, Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dan Bordeianu, Titi Holban, Theodor Nicolescu, Dorinel Ursărescu, Adrian Oros şi Ioan Tămâian, Raluca Surdu, Raluca Ispir, Thuma Hubert, Daniel Iane, Vasile Berci şi Ştirbu Gigel.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: domnul Ion Diniţă, domnul Constantin Avram şi Andrei-Claudiu Tănăsescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Cornel Mircea Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Andreea Paul, Florin Secară, Ioan Balan, Raluca Turcan, Gheorghe Ionescu, Florin Gheorghe şi Dan-Cristian Popescu.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD, domnul Dumitru Niculescu, Marioara Nistor, Ioana Dumitru, Miron Smarandache, Ion Melinte, Maria Grecea, Mihai Deaconu.

Şi din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul Remus Cernea şi domnul Aurelian Mihai. Cu acestea închei şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Munteanu:

"Invitaţie la drum spre nordul Moldovei"

Se ştie prea bine că ţinutul Moldovei de Nord-Est este unul dintre cele mai căutate de către turiştii doritori să viziteze mănăstirile aflate în patrimoniul UNESCO, casele memoriale ale lui Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, George Enescu sau să se bucure de frumuseţea muntelui Ceahlău.

De bună seamă, o vacanţă petrecută în Moldova rămâne o amintire plăcută pentru tot restul vieţii. Cu o singură condiţie: să nu cumva să vrei să mergi cu trenul spre aceste destinaţii!

Deoarece călătoresc destul de mult cu acest mijloc de transport pe direcţia Piatra Neamţ-Bucureşti şi retur, mă văd obligat să-mi exprim nemulţumirea faţă de condiţiile foarte proaste care există în trenurile care deservesc această zonă. De fiecare dată când sunt obligat să merg în frig şi în mizerie, am sentimentul că Moldova este tratată de către cei de la Ministerul Transporturilor nu doar ca regiunea cea mai săracă a ţării, dar şi ca locul în care toţi oamenii sunt proşti şi că asta e ceea ce li se cuvine în materie de mers cu trenul. Mi-e ruşine să spun că trăim într-o ţară civilizată, membră a Uniunii Europene, de vreme ce realitatea reflectă o altă stare de lucruri.

Nu înţeleg deloc modul în care ministerul a făcut reclasificarea circulaţiei pe calea ferată, deoarece trenurile intercity au fost anulate şi înlocuite cu cele interregio, începând cu luna decembrie 2011. În loc să crească gradul de confort al călătoriilor, mergi cu aceleaşi trenuri neîncălzite, foarte murdare şi care au o viteză de deplasare redusă. Dacă înainte de 1989 un tren rapid făcea de la Piatra Neamţ la Bucureşti aproximativ 4 ore şi 25 de minute, astăzi un tren intercity parcurge aceeaşi distanţă în cinci ore şi jumătate, uneori chiar şi în 6. Nu mă interesează prea mult că preţul unei călătorii Piatra Neamţ-Bucureşti este cu 10 lei mai mic, aş prefera să fi rămas cel de dinainte, dar să fiu tratat cu respect şi să beneficiez de condiţii civilizate de drum. Accept ideea că nu sunt bani pentru investiţii în infrastructura CFR, dar să fie curat şi cald în compartiment mi se pare condiţia obligatorie a unei călătorii.

Oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului consideră că această regiune a fost totalmente neglijată de către factorii responsabili şi în special de către echipa condusă de Anca Boagiu, care a scos trenurile cât de cât curate şi încălzite, introducând altele care par a fi din alte vremuri (de tipul "bou-vagon"). Şi le e greu să înţeleagă de ce există acest tratament diferit, fără pic de respect faţă de călătorii din Moldova, în comparaţie cu cei din alte zone ale ţării?

Sugerez celor din Ministerul Transporturilor să se deplaseze cu oricare din trenurile de pe ruta aceasta, mai ales atunci când va veni frigul, şi să văd atunci ce vor spune despre o astfel de călătorie (mai ales că au ca termen de comparaţie voiajele din ţările civilizate; m-ar interesa să-mi spună şi dacă se observă vreo diferenţă între grupurile sanitare din trenurile lor şi ale noastre!?).

Pentru turistul doritor să petreacă o vacanţă frumoasă în Moldova, am un singur sfat: călătoriţi cu orice alt mijloc de transport, nicidecum cu trenul! Mai bine faceţi autostopul şi mergeţi pe jos cât mai mult cu putinţă!

Domnul Ioan Munteanu:

"Viaţa este mai importantă decât aurul!"

Aceste ultime săptămâni stau sub semnul unor aprige controverse legate de proiectul de lege al Guvernului României care prevede darea în exploatare a zăcămintelor de metale rare şi preţioase de la Roşia Montană unei firme canadiano-române, în schimbul unor locuri de muncă pentru locuitorii din zonă. Deşi asistăm la schimburi de opinii pro şi contra de o agresivitate verbală rar întâlnită, nu am văzut o dezbatere adevărată care să ne convingă într-un fel sau altul. De aceea, îmi doresc ca argumentele comisiei formate din specialişti români şi străini să ne determine să votăm în deplină cunoştinţă de cauză.

Prin încheierea acestei "afaceri", statul român ar primi 6% redevenţe pentru aur şi argint, în timp ce într-o ţară ca Africa de Sud redevenţele pentru metale preţioase sunt de minimum 20%. Statul român ar urma să suporte cheltuielile de întreţinere a sistemelor de captare, de monitorizare a emisiilor de acid cianhidric, de pompare şi tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar însemna cam 12 milioane de euro anual!

Se preconizează a fi procesate cu cianuri aproximativ 200 de milioane de tone de minereu, estimându-se a se extrage aproximativ 1,5 grame de aur la tona de minereu (după alţii, doar 0,8 grame/tonă) şi 11,7 grame de argint pe tonă (conform datelor preluate din mass-media). Ceea ce nu se spune e faptul că nu atât aurul şi argintul îi interesează neapărat pe canadieni, cât mai ales metalele rare care însoţesc respectivele zăcăminte (galiu, arseniu, vanadiu, titan, crom, nichel, cobalt, germaniu etc.). În contextul epuizării resurselor de energie şi al nevoii de dezvoltare a energiilor regenerabile, aceste zăcăminte apar mult mai interesante pentru canadieni decât metalele preţioase care fac obiectul acordului. Există chiar o prevedere în contractul de concesiune secretizat care precizează că orice metal recuperat în plus intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul! Se pare, însă, că recuperarea acestor metale rare presupune tehnologii diferite faţă de cele utilizate în cazul aurului şi argintului, prin urmare multe dintre ele se risipesc în lacul cu reziduuri. Mai trebuie spus că exploatarea pe bază de cianuri nu înseamnă relansarea mineritului, căci vechea meserie de miner practic nu mai există. Firma străină va veni cu personal şi cu utilaje proprii, va aplica tehnologii diferite de vechile practici miniere, iar românii angajaţi de către companie vor fi simpli executanţi ai ordinelor.

La Roşia Montană ar urma să se utilizeze peste 1.560.000 de tone substanţe periculoase, dintre care 84.000 de tone de cianuri. Dacă Germania, Cehia, Turcia, Argentina, Honduras au interzis mineritul cu cianuri, de ce guvernanţii români acceptă această tehnologie cu impact devastator asupra mediului înconjurător?

Zona are un potenţial turistic, istoric şi cultural care poate conduce la crearea de locuri de muncă şi la creştere economică fără a fi nevoie de acest atentat la mediul înconjurător. Căci, prin punerea în aplicare a proiectului, patru munţi vor fi făcuţi fărâme (într-o primă etapă), în locul lor apărând un hău uriaş în care vor fi deversate peste 214 milioane de tone de cianură. Cantitatea enormă de cianuri folosite zilnic în proiectul minier va produce o distrugere oribilă a mediului înconjurător. Pe marginea unui lac de cianuri nu se va mai putea face nici agricultură, nici turism, iar patrimoniul natural, arheologic şi arhitectural, principalele atracţii turistice de aici, vor fi distruse definitiv şi ireversibil.

Există, de asemenea, pericolul otrăvirii râurilor din regiune, ceea ce ar conduce, în mod automat, la infestarea Dunării şi la apariţia unei stări de tensiune la nivel internaţional pe probleme de mediu.

Trăiesc cu sentimentul că acest proiect atât de controversat, de costisitor şi de agresiv (în ciuda tonului optimist din reclamele de publicitate) va avea un impact major asupra oamenilor, mediului, dar şi asupra convieţuirii în spaţiul european şi al relaţiilor externe ale României.

Dezbaterile din mass-media continuă, apar tot mai multe opinii specializate. Vom vedea ce vom afla în zilele următoare. Textul declaraţiei rămâne cel deja redactat pe baza datelor din ziua de 14.09.2013, este un punct de vedere la acest moment, multe dintre afirmaţii putând fi infirmate ulterior.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Un răspuns moderat la criza siriană"

Scena politică internaţională a fost marcată în ultimele săptămâni de criza siriană. Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi un conflict militar între forţele opoziţiei şi serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, bilanţul violenţelor fiind, potrivit estimărilor ONU, de peste 100.000 de morţi şi 2 milioane de refugiaţi. Conflictul a degenerat, după presupusul atac chimic asupra populaţiei civile din 21 august, într-o adevărat criză umanitară ale cărei consecinţe vor fi simţite pentru multe generaţii în viitor, atât în Siria, cât şi în restul lumii.

Comunitatea internaţională plăteşte acum preţul pentru că nu a intervenit la timp în războiul civil din Siria şi pentru că a permis conflictului să escaladeze. Încercările repetate de a atinge consensul în plan politico-diplomatic, urmând diferite forme de consultări bi sau multilaterale ori forumuri de decizie de genul Consiliului de Securitate sau Summitul G20 ori declaraţiile belicoase ale marilor jucători nu au adus soluţia dorită care să limiteze atrocităţile asupra populaţiei şi să evite o intervenţie militară în forţă care nu ar fi bazată pe un mandat ONU.

Repetatele reuniuni ale Consiliului de Securitate s-au lovit de opoziţia constantă a Rusiei şi Chinei în adoptarea unei decizii asupra situaţiei din Siria. Summitul G20 nu a dus la o apropiere a poziţiilor. NATO, prin vocea secretaruluisău general, domnul Anders Fogh Rasmussen, susţine o intervenţie militară de scurtă durată, cu obiective precise, însă nu se va implica cu forţe şi mijloace în acest demers, oferind doar pârghiile de consultare politică din interiorul Alianţei.

La rândul său, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, doamna Catherine Ashton, a susţinut, într-o reuniune recentă, necesitatea abordării crizei siriene în cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite, UE trebuind să-şi unească eforturile pentru a găsi o soluţie pe termen lung, dar şi pentru a preveni, pe viitor, repetarea unor asemenea incidente cu arme de distrugere în masă. Uniunea Europeană este interesată de asigurarea păcii şi stabilităţii în zona Orientului Mijlociu şi este dispusă să se implice prin acordarea de asistenţă în dezamorsarea conflictului sirian şi în etapa de tranziţie spre o societate democratică.

Şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a apreciat în cadrul discursului său privind starea Uniunii, că utilizarea armelor chimice în Siria trebuie condamnată şi aceasta impune un răspuns puternic."Există deja un consens larg privind planul european de a spune că atacul chimic este inacceptabil",a notat Domnia Sa, chiar dacă "europenii vor să primească garanţii" privind responsabilitatea regimului al-Assad şi chiar dacă"mulţi aşteaptă raportul misiunii inspectorilor ONU",raport care va fi făcut public cel mai probabil la jumătatea acestei luni.

Şi marile puteri au avut de la început o poziţie tranşantă în ceea ce priveşte criza siriană. Dacă Statele Unite s-au declarat gata să intervină printr-un atac aerian limitat, contra-partenerul său rus a solicitat constant dovezi ale folosirii armelor chimice asupra populaţiei civile. Partenerii europeni şi-au nuanţat poziţiile în funcţie de evoluţiile la nivel internaţional dar şi cele la nivel naţional, fiind deja bine cunoscută schimbarea de poziţie a Marii Britanii după votul negativ din Parlamentul britanic.

Ultima săptămână a marcat o aplanare a tensiunii internaţionale, după ce Rusia a propus o soluţie paşnică care se pare că este agreată şi de către Siria. Planul privind plasarea sub control internaţional a armelor chimice din Siria, transmis de Rusia Statelor Unite, cuprinde patru etape, prima fiind aderarea Damascului la Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), urmată de dezvăluirea localizării arsenalului chimic şi locul de fabricare a acestor arme. Ulterior, inspectorii OIAC vor fi autorizaţi să pătrundă pe teritoriul Siriei pentru a le examina şi se va lua o decizie asupra modului în care armamentul să fie distrus. Primirea favorabilă de către Washington a acestei iniţiative pare să îndepărteze perspectiva atacurilor împotriva regimului sirian, chiar dacă liderul de la Casa Albă a declarat că le-a ordonat forţelor americane să îşi păstreze poziţiile actuale, pentru a menţine presiunea asupra preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi că SUA este pregătită să acţioneze dacă mijloacele diplomatice eşuează.

România are interese în Siria de natură economică, dar în special bazate pe "schimburile" de populaţie începute înainte de revoluţie şi continuate cu multă intensitate în anii 90. Dar nu în ultimul rând are un parteneriat strategic cu Statele Unite care o obligă la exprimarea unei poziţii. Prin vocea preşedintelui, ţara noastră a condamnat vehement atacul cu arme chimice asupra populaţiei civile şi s-a alăturat declaraţiei semnate de 11 state reunite în cadrul Summitului G20. Poziţii similare au fost exprimate şi de către ministrul afacerilor externe, Titus Corlăţean sau de ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, în cadrul reuniunilor informale ale miniştrilor din Uniunea Europeană. Prin intermediul reprezentanţilor săi la aceste reuniuni, România a afirmat că se va afla în prima linie a unei decizii politice privind găsirea unei soluţii asupra problemei siriene.

Cu toate acestea, ceea ce ar trebui să ne preocupe în calitate de parlamentari este lipsa unei poziţii dezbătute şi asumate la nivel naţional. Preşedintele Traian Băsescu a afirmat că nu consideră necesară convocarea unei şedinţe a CSAT şi adoptarea unei decizii la nivelul executivului, cu toate că, ţin să-i amintesc Domniei Sale, că preşedintele francez François Hollande - dacă tot invocăm Franţa ca model al unui regim semiprezidenţial după care a fost construită şi separaţia puterilor în stat în România - a convocat până în prezent trei consilii de apărare în format restrâns consacrate problemei siriene.

Mai mult decât atât, Parlamentul României, în calitatea sa de for reprezentativ suprem, nu a pus în discuţie şi nu a adoptat nicio declaraţie în problema siriană. Şi aici trebuie să ne uităm în ograda altor state cu democraţii consolidate şi în care primează, nu doar la nivel declarativ, puterea de decizie a legislativului. După ce Parlamentul de la Londra a spus "nu" unei intervenţii militare în Siria iar preşedintele american Barack Obama a solicitat Congresului un vot de procedură asupra unei rezoluţii care autorizează recurgerea la forţă, trebuie să ne punem întrebarea firească dacă o dezbatere transparentă şi responsabilă şi adoptarea unei declaraţii a Parlamentului României pe acest subiect nu ar fi necesare.

În lipsa unei astfel deabordări consolidate, au existat totuşi luări de poziţii din partea aleşilor noştri. Astfel, săptămâna trecută, în cadru Grupului Socialiştilor Europeni, dar şi în plenul Parlamentul European, în prezenţa Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, s-au analizat ultimele evoluţii în criza siriană. Astfel, europarlamentarii români au constatat că evoluţiile în plan politic pot contribui la evitarea unei intervenţii armate, iar UE are obligaţia să insiste asupra asumării efective de către regimul sirian a obligaţiei de renunţare la arsenalul chimic, ceea ce înseamnă implementarea urgentă a unui dispozitiv de inspecţie şi transferarea armelor chimice în locaţii aflate sub controlul ONU.

Într-un alt format extrem de important la care Parlamentul României a fost reprezentat la cel mai înalt nivel, şi mă refer aici la Conferinţa interparlamentară privind Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC), care s-a desfăşurat la Vilnius, a fost de asemenea abordată problema siriană. Cu acest prilej, delegaţia română a afirmat că este nevoie de un răspuns ferm din partea comunităţii internaţionale faţă de Siria, fiind inadmisibilă folosirea gazelor chimice împotriva propriilor cetăţeni şi, totodată, de o soluţie politică pentru încetarea războiului civil. Statele UE aşteaptă raportul experţilor ONU, care analizează în Siria circumstanţele producerii atacului cu gaze chimice asupra civililor şi speră în adoptarea unei poziţii comune din partea Consiliului de Securitate al ONU.

Toate aceste abordărivizavi de dosarul sirian demonstrează preocuparea legislativului în acest sens, însă în manifestări sporadice, fără a exista până în prezent o luare de poziţie oficială.

Domnul Adrian Gurzău:

"Ne îndreptăm spre colaps economic"

Ce avem noi după 15 luni de aşa-zisă guvernare USL? O creştere nesimţită de taxe şi impozite, corelată cu nerealizarea de venituri bugetare estimate.

Dacă studiem cifrele puse la dispoziţie de către Consiliul Fiscal, nu cele raportate din pix de către consilierii telepremierului Victor Ponta, practic suntem în pragul unui colaps economic: execuţia veniturilor bugetare în primele 6 luni ale acestui an ne arată o nerealizare semnificativă, de peste 6,5 miliarde lei faţă de programul aferent primului semestru.

"Cele mai mari nerealizări de venituri faţă de program au fost înregistrate în cazul sumelor primite de la UE (-3.347 milioane lei), impozitului pe profit (-827 milioane lei), accizelor (-713 milioane lei), TVA (-485 milioane lei) şi veniturilor nefiscale (-467 milioane lei). Pe partea de venituri fiscale, cea mai slabă performanţă s-a înregistrat la impozitul pe profit, încasările la acest capitol scăzând cu 5,5% faţă de semestrul I 2012, fiind cu 827 milioane lei mai mici decât programul semestrial."

Oare de ce scadîncasările din impozitul pe profit? Deoarece există o legătură cauzală directă între acest impozit şi gradul de sănătate al economiei. Cam care ar fi profitul obţinut de firme, în viziunea marilor economişti ai USL, când acestea sunt sufocate de taxe şi impozite, de un mediu de afaceri nepredictibil fiscal şi de extrem de multă corupţie printre funcţionarii statului care aplică cererea de şpagă şi mită ca şi condiţii de supravieţuire economică?

"A doua cea mai slabă performanţă pe partea de venituri fiscale s-a înregistrat în cazul accizelor, încasările fiind cu 713 milioane lei mai mici decât programul semestrial, mult sub creşterea de 10,4% proiectată în bugetul iniţial pentru 2013, în condiţiile în care în 2013 au fost majorate accizele la bere, ţigarete şi motorină şi cursul de schimb valutar luat în calcul la plata accizelor a fost cu 5,2% mai mare faţă de anul 2012, sugerând astfel o scădere a consumului de produse accizabile şi/sau o creştere a evaziunii fiscale."

Se măresc accizele degeaba, atâta vreme cât, în complicitate cu inspectorii Fiscului, se vând la negru ţigări şi băuturi alcoolice. Cum se combate evaziunea fiscală de către numiţii politic în funcţii ai USL, ne-au arătat, zilele trecute, procurorii DNA care l-au săltat, în urma unui flagrant, pe Claudiu Ristea, şeful Finanţelor Publice Ilfov.

"În cazul încasărilor din TVA, execuţia de la 6 luni arată o nerealizare de 485 milioane lei a programului. Evoluţia încasărilor la TVA a fost influenţată negativ de scăderea consumului finalal gospodăriilor populaţiei în prima parte a anului (-0,3% în termeni reali în primul trimestru 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior) şi de scăderea importurilor extra-UE (-16,0% în ianuarie - iunie 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012)."

Când firmele nu mai fac profit, când scade consumul gospodăriilor - că din milionul de locuri noi de muncă promis în campania electorală s-au ales câteva zeci de mii de români cu decizie de şomaj, când înfloreşte piaţa neagră nefiscalizată cu complicitatea funcţionarilor desemnaţi politic şi puşi să aducă bani pentru partid, atunci economia este în colaps. Economia unei ţări nu se ţine prin firme de partid care primesc contracte cu dedicaţie şi nici cu presiuni asupra organelor de drept care trebuie să verifice incompatibilităţile aleşilor locali. Şi nici prin introducerea de taxe şi impozite absolut groteşti precum taxele scandaloase puse pe ţăranii care deţin mai mult de 2 hectare de pământ şi 3 capete de vită.

Cum este posibil să te lăcomeşti să-i taxezi pe pensionarii agricoli care-şi duc existenţa de la o zi la alta - şi cât de disperat este acest guvern? Asta după ce a pus CAS şi fermierului căruia are de gând să-i ia până şi subvenţia pe cap de vită, că aşa doreşte pupilul lui Dan Voiculescu, devalizatorul economiei naţionale.

Domnul Adrian Gurzău:

"Cer desecretizarea documentelor RMGC"

Văd căîn ziarul Adevărul au apărut documentele legate de constituirea societăţii Roşia Montană. Foarte interesant este faptul că lipseşte contractul încheiat în data de 4.09.1995 între Gabriel Resources şi Regia Autonomă a Cuprului Deva. Din câte ştiu, era pe vremea Guvernului Văcăroiu. Ministru al comerţului era ţeparul specializat în tunuri date economiei naţionale Dan Ioan Popescu, iar ministru al industriilor era Dumitru Popescu, care a fost şi deputat de Gorj în legislatura 1996 - 2000.

Cine mai este azi deputat de Gorj în legislatura 2012- 2016? Exact, Victor-Viorel Ponta, deputatul care se opune premierului cu acelaşi nume, cel care se comportă ca şi un agent de influenţă al RMGC, acordând "despăgubiri" fără număr. Cică 4 miliarde de euro vom plăti. Dar va negocia Dan Şova cu mama sa vitregă la sânge până va obţine o reducere la 2 miliarde de euro, s-o poată trâmbiţa ca pe o victorie dedublatul domn Victor-Viorel Ponta.

Revenind la documentul dispărut, acesta ar fi dat RMGC doar dreptul de a procesa iazurile şi haldele de steril deja existente, nu pentru a deschide exploatări noi. Alea au fost adăugate, în mod abuziv, mai târziu. Este treaba procurorilor să afle cine, ce, pentru ce şi mai ales pentru cât.

"Afacerea Roşia Montană a început cu o minciună

Pe 5 septembrie 1995, Regia Autonomă a Cuprului Deva, firmă deţinută de statul român şi denumită în prezent Minvest SA, a anunţat în ziarul Adevărul că este în căutarea unui partener străin pentru a exploata sterilele cu conţinut de metale preţioase din iazurile de decantare de la Roşia Montană. Firma statului dădea chiar un termen de 30 de zile pentru ca firmele interesate să depună ofertele la sediul regiei."http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/

Şi pentru a ajuta eficient organele competente ale statului, pun o întrebare: cum să fie anunţat în data de 5 septembrie 1995 că Regia Cuprului Deva caută partener, când licitaţia a fost adjudecată în data de 4.09.1995 şi, mai mult, înţelegerea dintre Regia Cuprului Deva şi Gabriel Resources a fost încheiată tot în aceeaşi zi? (se poate studia acest aspect aici:http://www.scribd.com/doc/167265301/Contract-de-Societate-1997 la pagina 2). De asemenea eu citesc că licitaţia a avut ca obiect evaluarea şi procesarea iazurilor şi a minereurilor aurifere. Deci, de unde se antepronunţă într-un eventual litigiu economic juristul cu teza de doctorat plagiată Victor-Viorel Ponta că vom fi buni de plată? Domnia sa nu este de fapt apărătorul intereselor României, ci ale mamei vitrege a lui Dan Şova?

Mie îmi pare că la vremea respectivă nua fost nici o licitaţie pe bune - oricum, nu-i trăgea nimeni pe cei de sub oblăduirea lui Ion Iliescu la răspundere, ţara era sufocată de PDSR, strămoşul recent al PSD.

"Iată însă că în proiectul contractului de societate care a dus la înfiinţarea firmeimixte (n.a.- Euro Gold Resources care în prezent se numeşte Roşia Montană Gold Corporation) ce încearcă acum să exploateze aurul de la Roşia este menţionat că firma Gabriel Resources, partenerul străin de la Roşia, a câştigat licitaţia având ca obiect procesarea iazurilor aurifere pe data de 4 septembrie 1995, adică cu o zi înainte să fie făcut anunţul din Adevărul."

La data încheierii contractului, adică 4.09.1995, perimetrele Roşia Montană şi Complexul Bucium, inclusiv iazurile şi haldele de steril, deşiau fost in administrarea doar a Regiei Cuprului Deva, au făcut obiectul licitaţiei de facto. Îi rog pe procurori să citească în contract ce se înţelege prin "definirea termenului de perimetre".

Acest contract din 4.09.1995 mai are doua acte adiţionale: primul încheiat în 17.10.1996, tot pe vremea lui Văcăroiu, iar celălalt în 1.07.1997 când premier era Radu Vasile. Aceste acte adiţionale văd că nu sunt publice.

Se pare că prin actele adiţionale din ’96 şi ’97 s-a extins cadrul exploatării şi la zăcăminte,nu doar la iazuri şi halde. Iar aşa-zisa "licitaţie" din 04.09.1995 e clar c-a fost un furt al avuţiei naţionale făcut pe faţă.

Reamintesc faptul că"perimetrele", "deşi au fost în administrarea doar a Regiei, au făcut obiectul licitaţiei de facto". Asta demonstrează că este ceva putred cu "licitaţia". Că nu poţi da, la finalul unei licitaţii, "bonus" faţă de ceea ce se oferea conform anunţului public care a apărut cu o zi mai târziu...

Motiv pentru care cer public desecretizarea şi publicarea actelor originale încheiate de către reprezentanţii statului român cu firma Gabriel Resources în datele de 4 septembrie 1995, 17 octombrie 1996 şi 1 aprilie 1997. Să aibă şi procurorii ce studia.

Domnul Dorel Covaci:

"Demnitatea umană din perspectiva funcţiei publice"

În democraţiile avansate, apărarea şi respectarea drepturilor, libertăţilor şi, în mod special, a demnităţii umane sunt îndatoriri fundamentale ale oamenilor, ale societăţii, ale statului.

Preocuparea pentru recunoaşterea, protecţia şi garantarea demnităţii umaneexistă de mult timp. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului conţine, în acest sens, următoarele: "Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume" şi "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitateşi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte, unele faţă de altele, în spiritul fraternităţii." În Convenţia Americană pentru Drepturile Omului (1969) se precizează: "Fiecare are dreptul să i se respecte onoareaşi să i se recunoască demnitatea." Aşadar, putem constata importanţa acordată dreptului persoanei la protecţia prin lege a demnităţii. Onoarea, reputaţia, demnitatea, dreptul la propria imagine sunt atribute ale fiinţei omeneşti, dar şi condiţii indispensabile unei corecte convieţuiri sociale, ce necesită protecţie juridică.

Demnitateaindividuală este determinată de gradul de autoritate morală recunoscut de colectivitate, iar demnitatea publică de gradul de autoritate instituită de lege pentru înalte funcţii sau demnităţi publice, în vederea reflectării, ca atare, în mentalul colectiv. Demnitatea mai poate fi percepută ca o rezultantă a onoarei, reputaţiei, cinstei etc. unei persoane.

Tot ce este sau poate fi determinant în eficienţa funcţiei publice, a serviciului public, a poziţiei de demnitate publică trebuie transparentizat. În astfel de situaţii primează interesul general, faţă de interesul particular al protecţiei demnităţii, onoarei, reputaţiei şi dreptului la propria imagine.

Dacăimaginea favorabilă a unei persoane se creează artificial, fără a fi însă fundamentată pe date şi fapte reale, atunci, cel mai probabil, rezultatele nu sunt de durată, iar efortul este în zadar, pe termen lung. De multe ori însă, în mod intenţionat, se deformează imaginea reală a ceva sau cuiva, cu scopul de a compromite, de a distruge. Pentru a reacţiona împotriva acestor acţiuni negative, care aduc atingere reputaţiei, onoarei, demnităţii şi, în general, dreptului la propria imagine, legiuitorul a incriminat, în cadrul infracţiunilor de insultă şi calomnie, o serie de acte şi fapte, prin care s-ar leza aceste atribute.

Manipularea în comunicare a atins cote îngrijorătoare, cu toate consecinţele şi prejudiciile ce decurg de aici, în domeniul voturilor electorale, al compromiterii şi demonizării adversarilor politici sau de altă natură, al dezbinării sociale etc. Tendinţa de dezincriminare a insultei şi calomniei a permis proliferarea acţiunilor de dezinformare, decredibilizare, manipulare, şantaj, cu repercusiuni asupra politicului (desfăşurării pe principii nedemocratice a campaniilor electorale), economiei (concurenţei loiale) etc.

În ceea ce priveşte mass-media, deşi acesteia i se cere, în mod expres, comunicarea de informaţii şi idei asupra unor teme de interes general, totuşi nu trebuie să se depăşească anumite bariere, care ţin de reputaţia şi respectarea drepturilor indivizilor-subiecţi de presă.

Codul penal al României (1968-2006), în capitolul IV, intitulat "Infracţiuni contra demnităţii" incrimina două infracţiuni (insulta şi calomnia), săvârşite de orice persoană fizică, inclusiv jurnalişti. Codul penal intrat în vigoare în 2008, în capitolul VIII, intitulat "Delicte contra demnităţii", ar fi incriminat doar infracţiunea de calomnie. Între timp însă, dispoziţiile Codului din 1968-2006 privind infracţiunile de insultă şi calomnie au fost abrogate, prin art. 56 din Legea 278/2006 de modificare a Codului penal. Începând cu publicarea în M.O., în iunie 2013, a Deciziei 206 a Curţii Constituţionale din 29 aprilie, se revine la situaţia dinainte de 2006 şi se reinstituie incriminarea penală a acestor fapte, temporar însă, doar până la intrarea în vigoare a noului Cod penal din 2011, începând cu 1 februarie 2014.

Din păcate, limbajul licenţios este tot mai prezent în spaţiul public. Insultele şi calomniile sunt la ordinea zilei, iar autorii provin din medii diverse: de la oameni simpli, la politicieni sau jurnalişti. Proliferarea acestor practici tinde să atenteze grav la demnitatea, onoarea, imaginea, reputaţia unor persoane lipsite de ocrotire juridică adecvată. Deşi Constituţia garantează dreptul la imagine şi intimitate, legislaţia nu le va mai reglementa specific. Dacă în prezent se poate acţiona în penal, în civil ori prin acţiuni alăturate, penal şi civil, pentru insultă şi calomnie, solicitându-se despăgubiri morale, din 2014 va rămâne la îndemână doar calea civilă. Este bine, este rău - discutabil?!

În absenţa incriminării legislative penale, sperăm ca, pe viitor, să se utilizeze în mod eficient toate celelalte instrumentele disponibile pentru restrângerea acestui fenomen îngrijorător! Acum, când manipularea atinge cote maxime (problema câinilor fără stăpân, Roşia Montană etc.), în virtutea democraţiei şi a libertăţii de exprimare, dacă nu se face corelarea cu disciplina şi responsabilitatea, nu poate fi vorba de respectarea demnităţii umane.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru educaţia pentru sănătate: bolile venerice"

Bolile cu transmisie sexuală sunt în creştere la Vaslui.Doar în primul semestru al acestui an dermatovenerologii au tratat 62 de pacienţi, din care 21 cazuri de sifilis şi 41 de cazuri de gonoree. Şi mai gravă este apariţia a două noi cazuri de HIV/SIDA, după un an în care nu fusese niciun pacient nou depistat cu această patologie.

Dar cel mai grav este faptul că acesta este doar vârful icebergului şi mulţi bolnavi nici măcar nu se prezintă la medic din necunoaştere, teamă sau faptul că sunt doar purtători sănătoşi fără manifestări clinice ce vor transmite mai departe boala.

Sunt zone în care povestea metodelor de prevenţie a bolilor cu transmisie sexuală nu a fost auzită nici de tineri şi nici de cei care ar trebui să-i instruiască pe aceşti tineri, aşa că vom plăti în continuare un preţ prea mare pentru lipsa de educaţie în acest domeniu.

Avem o lege în Parlament care ar putea schimba această situaţie. Deşi sala e goală şi astăzi, eu tot mai sper să mă audă cineva...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bârladul a spus nu gazelor de şist"

Dreptate până la capăt?! Evident, cu multe semne de întrebări şi câte semne de exclamare doriţi Domniile Voastre, domnule Ponta şi domnule Antonescu.

Am iniţiat două proiecte de lege ce stau de un an în sertarele Parlamentului. Ele se referă la interzicerea mineritului cu cianuri şi a fracturării hidraulice în gazele de şist. Aşa cum aţi promis în moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu. Aşa cumaţi promis în campania electorală. Nu am văzut până acum vreo promisiune respectată. Nu am văzut vreun parlamentar USL printre miile de oameni de la Bârlad. Vă cer să respectaţi aceste promisiuni, pentru că mii de bârlădeni au fost în stradă pentru a cere interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist.

Multiplele controverse legate de beneficiile şi riscurile legate de valorificarea gazelor de şist, absenţa unor studii de impact, precum şi dorinţa cetăţenilor au dus la acest proiect de act normativ, ce îşi propune reglementarea situaţiei juridiceîn acest domeniu pe baza directivelor europene.

Proiectul legislativ prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amendă de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Cerem dreptate până la capăt şi respectarea a ceea ce ne-aţi promis, atât în ceea ce priveşte Roşia Montană, cât şi gazele de şist. Dacă nu reuşiţi să faceţi acest lucru, puteţi să luaţi în considerare şi demisia.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum a ajuns să coste un maidanez mai mult decât un porc..."

Dacă Iaşiul ar avea acea "concentraţie" de câini comunitari raportat la populaţie, numărul acestora nu ar trebui să depăşească 13000. În aceste condiţii, îi mai putem crede pe şefii din administraţie care afirmă ca Iaşiul are de patru ori mai puţin câini maidanezi raportat la 1000 de locuitori sau este mai credibil că aceştia ori nu cunosc problema, ori încearcă să o ascundă.

De ce ar face asta? Simplu. Pentru bani. Pentru că la Iaşi un maidanez a ajuns să coste mai mult decât un porc. Primăria cheltuie în fiecare an aproape 1,2 milioane de lei din banii noştri pentru "prinderea şi tratamentul" câinilor fără stăpân, ceea ce înseamnă cam 150 de lei de maidanez, devenit în viu mai scump decât un porc de aceeaşi greutate.

Declaraţiile optimiste că mai avem pe undeva la 3000 de câini vagabonzi sunt contrazise chiar de activitatea febrilă de ecarisaj, pentru că doar într-un singur an hingherii au prins 7.775 câini fără stăpân, iar costurile acestei activităţi au ajuns şi la peste 100.000 lei pe lună. În plus, din 2009, primăria a cheltuit 4 milioane de lei pentru amenajarea a 1.100 de locuri de cazare, deşi nici astăzi padocul de 3000 de locuri de la Tomeşti nu este finalizat.

Problema câinilor vagabonzi este doar una din marile hibe ale administraţiei locale, ce înghite precum o gaură neagră sume colosale pentru prinderea, îngrijirea şi sterilizarea maidanezilor, fără ca efectele acestei activităţi să fie resimţite de către ieşeni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Maidenezi politici"

În fiecare zi cinci ieşeni riscă să-şi piardă viaţa în urma muşcăturilor de câine. 2000 de ieşeni au fost muşcaţi de câini în 2012, ceea ce înseamnă că într-un singur an numărul victimelor s-a triplat.

Administraţia locală susţine sus şi tare că numărul câinilor comunitari a scăzut dramatic, şi asta în condiţiile în care nimeni nu poate spune exact câţi câini sunt liberi pe străzi, iar numărul focarelor de rabie s-a dublat, în doar trei ani ajungând la 36.

Statisticile spitalelor arată o altă realitate, spitalele cheltuie tot mai multe resurse pentru a trata aceşti pacienţi, pentru că doar în primele opt luni din 2013 au ajuns să fie trataţi 1.658 de pacienţi din care 114 copii, iar 1.230 dintre aceştia au avut nevoie de vaccinare antirabică.

Maidanezii politici muşcă mai ceva decât câinii comunitari din banii noştri, iar un loc într-un padoc a ajuns să coste chiar mai mult decât o garsonieră. Este evident că e mai uşor să ucizi şi să distrugi pentru a ascunde sub preş faptul că nu ai avut rezultate notabile în această problemă, în ciuda vrafului de promisiuni din ultimele mandate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Politicieni în locul tichetelor de masă"

Colegilor mei de la Spitalul Elena Beldiman li s-au dat politicieni în locul tichetelor de masă.De mai bine de două luni, cei 850 de angajaţi ai spitalului sunt plimbaţi de la Ana la Caiafa, pentru a obţine bonurile de masă.

Am solicitat astăzi ministrului sănătăţii rezolvarea de urgenţă a acestei probleme, precum şi luarea măsurilor legale faţă de cei care nu şi-au făcut datoria în acest caz.

Remarc doar că sunt întotdeauna bani pentru plata unor servicii externalizate către clientela politică, dar niciodată pentru cei care muncesc cu adevărat la capul pacienţilor. Aşa că în locul mult promisului computer tomograf, angajaţii au "primit" un nou manager competent politic şi "multe" tichete de masă.

Mi-am oferit sprijinul şi am adresat solicitări repetate de a face gărzi în spitalul din Bârlad cu menţiunea expresă că banii vor fi donaţi Centrului de plasament "Elena Farago", dar aceste cereri mi-au fost refuzate... pentru că până şi ei sunt siguri că aş mai fi văzut şi alte lucruri ce trebuie corectate în acest spital.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să nu ucizi"

Maidanezii politici muşcă din banii noştri mai ceva decât câinii comunitari. S-a ajuns ca un loc într-un padoc să coste mai mult decât o garsonieră, iar sumele alocate rezervate problemei câinilor comunitari depăşesc cu mult alocaţia pentru copii.

Sumele vor fi cheltuite cu acelaşi sârg de primarii puterii, dar este evident că e mai uşor să ucizi şi să distrugi pentru a ascunde sub preş faptul că nu ai avut rezultate notabile în această problemă, în ciuda vrafului de promisiuni din ultimele mandate.

Este remarcabilă, totodată, metamorfoza parlamentarilor puterii ce, în urmă cu un an, plângeau cu lacrimi de crocodil şi apărau viaţa căţeilor. Acum, când nu mai au nevoie de voturile noastre, preferă să ascundă prin Parlament cheltuielile ineficiente făcute de primarii puterii pentru rezolvarea acestor probleme. Cine ştie ce gânduri ucigaşe mai au şi cu noi, atunci când vorbesc de mineritul cu cianuri sau de gazele de şist?

Problema câinilor vagabonzi este doar una din marile hibe ale administraţiei locale, ce înghite precum o gaură neagră sume colosale pentru prinderea, îngrijirea şi sterilizarea maidanezilor, fără însă ca efectele acestei activităţi să fie resimţite de către noi toţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Science fiction guvernamental"

Denumirea pompoasă de plan naţional de investiţii acoperă promisiunile USL-iste de a atrage în intervalul 1 august - 31 decembrie 10 miliarde de euro şi de a crea 50.000 de locuri de muncă. Analiştii economici spun că pentru a crea 50.000 de locuri de muncă ar trebui să avem o rată de creştere economică de peste 4%, adică cel puţin dublu faţă de cât este acum.

Niciun om sănătos la cap nu poate să creadă o astfel de aberaţie economică, mai ales atunci când are sub ochi, în fiecare zi, cum se desfiinţează cu prea mare uşurinţă locurile de muncă de la Poştă, Oltchim, CFR sau finanţe.

În aceste condiţii, nici declaraţiile ministeriale, precum că s-au înfiinţat 100.000 de locuri de muncă, nu sunt prea uşor de crezut. Nici măcar cele zece ministere noi cu tot alaiul de angajaţi, nici măcar suita de consilieri personali, şoferi şi secretare, plătiţi din greu pe banii noştri prin diverse autorităţi şi instituţii aflate în subordinea guvernului, nici măcar puterea obeză din Parlament, cu peste 100 de noi demnitari orbi, surzi şi muţi la nevoile poporului, nu ajung la 100.000, decât poate în privinţa cheltuielilor generoase.

Poate asistăm la un caz unic în economia mondială, în care prin concedieri masive se creează noi locuri de muncă sau poate se aplică cunoscuta metoda copy/paste, ce va multiplica vreun loc rătăcit de muncă până la milionul mult promis.

Ca cetăţean al acestei ţări, remarc că nu există nimic concret în declaraţiile guvernanţilor şi că planul naţional de investiţii transformă România doar într-un furnizor de materii prime şi agricole. Guvernul TV este intr-un permanent promo, dar nu ne spune care sunt priorităţile acestei ţări şi pe ce cheltuie banii şi încrederea noastră.

Buna dimineaţa, domnule Ponta...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate - malnutriţia"

În Vaslui au fost depistaţi 200 de copii distrofici şi acesta este doar "faţa cunoscută" a problemei. Doar în ultimul an au fost diagnosticate 60 de cazuri noi, copii cu vârste de până în trei ani, ce provin din mediul rural în 2/3 din cazuri, iar jumătate din numărul total de cazuri au vârste de sub un an.

Problema malnutriţiei este mult subevaluată, în mare parte din cauză că oamenii identifică frecvent o nutriţie de proastă calitate doar prin lipsa hranei, şi nu prin calitatea alimentelor administrate copilului. Problema majoră este riscul de instalare a subdezvoltării, ca consecinţă a subnutriţiei în primele 1.000 de zile din viaţa copilului, având în vedere şi perioada de sarcină, iar copiii subdezvoltaţi învaţă mai prost la şcoală şi tind să trăiască în sărăcie, având la rândul lor copii care rămân subdezvoltaţi, ceea ce sporeşte sărăcia şi creşte decalajul dintre bogaţi şi săraci.

Aceşti copii prezintă un deficit fizic (greutate/înălţime) şi psihic, care adesea ar putea fi evitat prin educaţia pentru sănătate care presupune cunoaşterea şi corectarea cauzelor.

Pe lângă scăderea în greutate, aceşti copii asociază adesea diverse forme de anemie de tip nutriţional (carenţa de fier) sau megaloblastică (carenţa de acid folic) şi rahitism carenţial, precum şi carenţe vitaminice şi susceptibilitate la infecţii. Ele au îmbrăcat frecvent formadistrofiilor de făinos, din cauza excesului şi precocităţii alimentaţiei cu cereale, griş, mucilagiu de orez, biscuiţi cu lapte/ceai, pâine cu lapte/ceai etc., în detrimentul altor nutrienţi, cu aspectul de copil slab, dar cu edeme hipoproteice, astenic, adinamic, iar în formele severe anorexic saudistrofia laptelui de vacă, din cauza alimentaţiei exclusiv cu lapte de vacă nediluat, nezaharat, la care diversificarea se face fie precoce şi duce la tulburări digestive, cu malabsorbţie consecutivă, fie tardivă, cu aspect de copil grăsuţ (paratrofic) cu tegumentele palide, transpiraţii abundente şi o susceptibilitate crescută la infecţii.

Aceşti copii sunt condamnaţipentru că mamele nu ştiu mai nimic despre modul şi durata alăptării la sân sau despre diversificarea dietei şi utilizarea suplimentelor cu vitamine, fier sau acid folic, mai ales că, în peste90% din cazuri, dietele sunt cauza determinantă în apariţia acestei boli, la care se adaugă factorii favorizanţi socio-economici şi educaţionali (igiena necorespunzătoare, locuinţe insalubre, supraaglomerate, neaeriste, venituri mici, familii dezorganizate, carenţe afective).

Putem constata diete cu deficienţecantitative,precum: diluţii necorespunzătoareale formulelor de lapte praf;diete de tranziţieprelungite după boli diareice acute;nu se întrerupe alăptarea în timpul bolii diareice; formulele de lapte praf pot fi înlocuite cu formule speciale, fără lactoză, şi astfel se poate continua alimentaţia lactată;diversificare tardivă- după vârsta de 8-10 luni; o alimentaţie exclusiv lactată după vârsta de 6 luni duce la diverse carenţe alimentare care pot determina stagnare sau chiar scădere în greutate, întrucât laptele nu mai poate asigura singur necesarul de care are nevoie copilul. Saucalitative:dieta hipoproteică- frecvent prin folosirea în exces a făinoaselor (cereale), aşa-numita distrofie edematoasă prin exces de făinoase; folosirealaptelui degresat/semidegresatpe durată lungă poate duce lacarenţe de grăsimice se vor reflecta şi încarenţe de vitamine,în specialA, D, E, K,vitamine liposolubile pentru absorbţia cărora sunt necesare grăsimile; carenţe de glucide (zaharuri)- apare mai rar, atunci când se foloseşte lapte de vacă în locul formulelor de lapte praf, iar acesta este insuficient zaharat (distrofia laptelui de vacă); erori în diversificarea alimentaţiei: absenţa proteinelor de origine animală (carne, ou, peşte) cu o alimentaţie bogată în făinoase şi dulciuri;regimul vegetarian nu este unul potrivit unui organism în creştere,chiar dacă sunt oferite proteine din surse vegetale.

Soluţia constă în introducerea educaţiei pentru sănătate în instituţiile de învăţământ, pentru ca oamenii să ştie ce trebuie făcut pentru alimentarea corectă şi fără riscuri a copiilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL şi PDL fură prin rotaţie"

Actualii guvernanţi ne arată zilnic că nu au nicio treabă cu guvernarea şi că se cred în continuare în opoziţie.Pentru că nu ştiu ce să facă şi cum să o scoată la capăt şi pentru că nu au curajul să ia vreo decizie, cei care ne "conduc" încearcă tot felul de mişculaţii şi tertipuri ca să scape de problemele guvernării.

Actualii guvernanţi au deja cel mai bogat portofoliu de ordonanţe din istoria guvernărilor şi în loc să-şi dea demisia, din cauza promisiunilor neonorate, continuă să bată apa în piuă şi să se agaţe de o pălărie care le este mult prea mare şi până şi alegatorii acestei alianţe sunt nemulţumiţi când văd că cei pe care i-au votat copiază pe bandă rulantă măsurile Guvernului Boc.

Actualii guvernanţi ne arată însă în fiecare zi că sloganul "Dreptate până la capăt" înseamnă de fapt alegerea de miniştri care sunt tot mai prezenţi la DNA. Cerem dreptate până la capăt şi respectarea a ceea ce ne-au promis, atât în ceea ce priveşte Roşia Montană, cât şi gazele de şist.

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua Mondială a Turismului"

Începând din 1980, în fiecare an, la 27 septembrie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Turismului. Această dată a fost stabilită pentru a marca aniversarea adoptării, în anul 1970, a statutului Organizaţiei Mondiale a Turismului, instituţie a ONU destinată promovării unui turism responsabil, durabil şi accesibil tuturor.

Principalul obiectiv al acestei sărbători este de a sublinia importanţa sectorului turistic pentru dezvoltarea economică a statelor şi de a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra impactului pe care acest sector îl are din punct de social, cultural şi chiar politic.

Astfel, în numeroase regiuni ale globului, turismul ajunge să reprezinte principalul motor de dezvoltare economică, cu influenţe majore asupra gradului de ocupare a forţei de muncă, a deschiderii spre colaborarea internaţională, a cunoaşterii şi dezvoltării culturale.

Evoluţiile din domeniul transporturilor şi crearea posibilităţilor de acces în zone din ce în ce mai îndepărtate au contribuit la o ascensiune rapidă a turismului. În acelaşi timp, concomitent cu progresul ştiinţei, omenirea a devenit tot mai conştientă de complexitatea, fragilitatea şi valoarea inestimabilă a planetei noastre.

Probabil că această creştere a gradului de conştientizare a fost determinată în alegerea temei de anul acesta a sărbătorii: "Turismul şi apa - protejarea viitorului nostru comun".

Prin tema propusă se doreşte, totodată, evidenţierea provocărilor specifice acestui domeniu, precum şi acţiunile iniţiate deja de state şi autorităţi pentru a contribui la un viitor mai durabil.

Apa este probabil cea mai valoroasă resursă a planetei, însă accesul la aceasta şi calitatea ei sunt din ce în ce mai periclitate. Organizaţia Mondială a Turismului doreşte astfel să atragă atenţia asupra nevoii de a identifica şi aplica soluţii de reciclare şi epurare a apelor, pentru a asigura un viitor mai sănătos generaţiilor prezente, dar mai ales celor viitoare.

România este o ţară cu un potenţial turistic impresionant; avem zone şi obiective turistice cu caracter de unicat în Europa şi chiar în lume; să ne gândim numai la Delta Dunării - ca să ne menţinem în cadrul temei de anul acesta a Zilei Mondiale a Turismului; dar să nu uităm nici Peştera Urşilor, Gheţarul de la Scărişoara şi multe, multe altele.

Avem zeci şi sute de monumente istorice şi monumente de artă care trebuie să reprezinte, în acelaşi timp, obiective istorice. Să menţionăm doar Mausoleul de la Mărăşeşti, Monumentul eroilor de la Oarba de Mureş sau Monumentul de la Adamclisi, ori Coloana Infinitului de la Târgu Jiu şi aşa mai departe.

Dacă ar fi să mă raportez la municipiul Iaşi - pe care îl reprezint în Parlament -şi la zona Moldovei, nu pot să nu amintesc splendoarea arhitecturală a Palatului Culturii din Iaşi, sau mănăstirile din nordul Moldovei.

Toate acestea trebuie cunoscute, în primul rând, de români, iar existenţa lor trebuie adusă la cunoştinţa tuturor. Românii cu dare de mână au ajuns să cunoască mai bine obiective turistice din străinătate decât cele din ţară. Această situaţie se datorează, probabil, unei tradiţii insuficient consolidate în domeniul turismului naţional, precum şi lipsei de experienţă a celor chemaţi să facă promovarea turismului în România.

Cred că a venit vremea ca potenţialul turistic să fie mai bine pus în valoare. Ne trebuie oameni specializaţi în turism, care ştiu să prezinte şi să punăîn valoare obiectivele turistice de care dispunem. Ne trebuie, de asemenea, căi de comunicaţie şi amenajări specifice pentru turism; pentru că turismul nu se poate dezvolta fără drumuri asfaltate şi fără minimele amenajări.

Avem nevoie de un sistem eficient şi performant de informare şi documentare în domeniul turistic; pentru căîn zadar avem obiective turistice dacă existenţa lor nu ajunge la cunoştinţa publicului.

Dar, înainte de toate, ne trebuie o strategie naţională pentru dezvoltarea turismului, a cărei elaborare şi aprobare a fost prevăzută de către Guvern încă din luna mai 2012.

Avem structuri guvernamentale specializate: un departament în cadrul Ministerului Economiei care are în competenţă dezvoltarea turismului. Avem, totodată, o Autoritate Naţională pentru Turism, a cărei obiectiv este tocmai implementarea strategiei naţionale de dezvoltare turistică.

Strategia naţională de dezvoltare a turismului trebuie să stabilească obiective generale şi specifice la nivelul celor recunoscute şi susţinute la nivelul Uniunii Europene. În acelaşi timp, cred că trebuie să punem accent pe ceea ce ne poate fi specific: ecoturismul şi turismul rural şi, de ce nu, turismul cultural şi ecleziastic.

Avem posibilitatea finanţării obiectivelor acestei strategii din fonduri structurale, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013 - Axa prioritară 5 -Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului.

Îmi exprim convingerea că Ziua Mondială a Turismului va constitui un bun prilej pentru ca autorităţile cu competenţe în acest domeniu să-şi ia în serios rolul, pentru dezvoltarea unui turism responsabil şi respectuos cu mediul.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"USL a creat, într-un an de guvernare, mai bine de 100.000 de locuri de muncă"

În ultima perioadă, i-am auzit foarte des pe reprezentanţii Opoziţiei, dar şi pe preşedintele României vorbind despre o creştere alarmantă a şomajului şi inducând astfel în eroare opinia publică privind realităţile socio-economice. Adevărul este însă semnificativ diferit de propaganda televizată - Guvernul Victor Ponta a reuşit să genereze într-un an mai mult de 100.000 de locuri de muncă.

Astfel, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, la sfârşitul lui aprilie 2012, cu câteva zile înainte de demiterea Cabinetului Mihai-Răzvan Ungureanu, în România erau 4.277.000 de angajaţi. După puţin peste un an, la sfârşitul lunii iunie 2013, INS arată că existau 4.382.000 de angajaţi. Asta înseamnă un plus de 105.000 de angajaţi într-un an de guvernare USL. Vorbim de un potenţial de aproape 400.000 pe perioada a patru ani şi asta fără a lua în calcul eventualele măsuri de stimulare suplimentară.

Dacă ne gândim la faptul că, anul trecut, Cabinetul Ponta a funcţionat în baza unui buget de stat defectuos, pus la cale de PDL în perspectiva unui an electoral important pentru ei, avem imaginea mult mai clară a reuşitei Uniunii Social-Liberale. Asta mai ales după vara politică extrem de încinsă din 2012.

Ca o confirmare a faptului că reuşita guvernării este extrem de importantă, vreau să readuc tuturor aminte că, de un an de zile, efectivul angajaţilor în administraţiile centrale şi locale, dar şi în companiile de stat a scăzut cu aproximativ 15.000. Vorbim, deci, de un plus de peste 120.000 de angajaţi în economia reală.

Sectoarele economice care au performat cel mai bine au fost: agricultura (+ 7.000), industria prelucrătoare (+ 12.000), hotelurile şi restaurantele (+ 10.000) şi serviciile (+ 34.000). Avem, deci, o creştere naturală, sănătoasă şi sustenabilă a efectivului de angajaţi din economia românească.

În ceea ce priveşte şomajul, fac precizare că, din toate cele 27 de state europene, România are a şaptea cea mai mică rată a neocupării forţei de muncă. În sistemul BIM, şomajul - care ia în calcul persoanele între 15 şi 64 de ani - se află la un nivel de7,5%. Mai bun este doar în Germania (5,4%), Austria, Luxemburg, Malta, Danemarca şi Olanda. Prin comparaţie, în Grecia, şomajul este de 27,9%, în Spania, de 26,3%, iar în Cipru de 17%. De asemenea, cele două ţări vecine cu noi care sunt membre ale UE stau semnificativ mai rău: Ungaria (10,4%) şi Bulgaria (12,7%). Deci, este o aberaţie să vorbeşti despre creşterea şomajului şi degradarea situaţiei pe piaţa din România.

Este adevărat însă că Guvernul USL trebuie să aibă drept principală responsabilitate creşterea numărului de locuri de muncă. Ţinta noastră trebuie să fie cea asumată în campania electorală: mai mult de un milion de locuri de muncă în acest interval de timp. Dintr-o asemenea perspectivă, subliniez necesitatea unei analize serioase referitoare la posibilitatea reducerii contribuţiilor la asigurările sociale ale angajatorilor. Este varianta care ar putea genera un plus de cel puţin 100.000 de locuri de muncă anual faţă de ceea obţinem acum. Într-o asemenea situaţie, vom fi foarte aproape de atingerea obiectivului asumat.

Dacăîn 2016, la finalul guvernării USL, vom avea 5,2 milioane de angajaţi la 4,4 milioane de pensionari, putem vorbi cu succes despre o reechilibrare macroeconomică realăşi existenţa unei perspective de creştere economică durabilă şi semnificativă, într-un cuantum de peste 3% anual.

Doamna Aurelia Cristea:

"Adaptarea educaţiei la dezvoltarea tehnologiei şi a mijloacelor de comunicare în masă"

Ieri a început un nou an şcolar pentru sute de mii de copii din România. Sigur că străduinţa este ca, în fiecare an, ei să poată săînveţe în clădiri dotate igienic corespunzător, să aibă materiale didactice, să beneficieze, în esenţă, de toată infrastructura pe care o poate oferi statul pentru a reuşi cât mai bine în viitor.

Însă reuşita lor nu depinde doar de aceste utilităţi, ci şi de adaptarea curriculelor la realitatea cotidiană, la schimbările generate de tehnologii, la dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de comunicare în masă.

De la vârste din ce în ce mai fragede, copiii noştri sunt asaltaţi, din toate direcţiile, de informaţii transmise spre ei. Fie că e vorba de internet, televizor, telefon mobil, ecrane publicitare sau site-uri de socializare, toate acestea sunt surse ale unor mesaje şi informaţii care, fie că dorim sau nu, ajung în mintea lor. Şi ei trebuie să aibă deprinderi în a le selecta, trebuie săştie cum să recunoască informaţiile corecte de cele false, trebuie să poatăînţelege diferenţa dintre o prezentare publicitară şi o relatare jurnalistică despre un produs, de exemplu.

Din experienţa altor state care au implementat deja măsuri în sensul celor spuse de mine, se observă că adaptarea cunoaşte mai multe direcţii strategice: una dintre ele ar fi crearea de competenţe de comunicare, de selecţie şi prelucrare a informaţiilor, mai ales ale celor aflate în zone pe care le vom putea controla din ce în ce mai greu. Elevii trebuie să devină activi în a descoperi ei înşişi informaţia relevantă, vor avea nevoie în viitor săştie să exprime propriile cunoştinţe în forme variate (text, video, foto). Mai departe, trecând de primele cicluri de şcoală, educaţia trebuie să înglobeze şi să susţină valorificarea talentului şi a resurselor umane pe care România le obţine în urma acestor adaptări.

De-a lungul ultimilor ani, tot mai mulţi specialişti din întreaga lume au pledat în lucrări ştiinţifice apreciate şi citate pentru regândirea sistemului de educaţie, în întregime, în sprijinul creării de noi specializări, asimilate dezvoltării tehnologiei. În paralel, reformele au fost dublate de crearea unor clustere industriale care să poată absorbi forţa de muncă.

Şi să nu uităm, era digitală solicită şi noi competenţe în a preda. Nu doar elevii sau studenţii, ci şi profesorii trebuie să fie integraţi în acest proces de durată.

Consider că e necesar să începem să ne gândim la implementarea unor politici publice gândite sub forma unui masterplan, a unei strategii de durată, pentru a integra dezvoltarea tehnologică în procesul de învăţare continuă. Altfel, le răpim copiilor noştri una din competenţele cele mai importante pentru viitor.

Domnul Ioan Benga:

"Colegiul naţional Mircea Eliade din Reşiţa, un vis devenit realitate"

"Singurul bine este cunoaşterea. Singurul rău este ignoranţa.", rostea Socrate acum mai multe milenii. Iar de la părinţii mei am căpătat aceste calităţi, de a răspunde nevoilor celor din jur şi de a nu-i ignora.

La Reşiţa, în oraşul de pe Bârzava în care am slujit ca dascăl vreme de mai bine de trei decenii, se impunea de mai multă vreme înfiinţarea unei şcoli cu renume în conştiinţa învăţământului cărăşean şi bănăţean. O şcoală care să poată accesa proiecte europene şi care să fie recunoscută în anunţatul program de regionalizare din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Şi chiar dacă evidenţele demonstrau această necesitate, doar un proiect serios şi bine argumentat ar fi putut face ca acest lucru să fie realizabil. Lucru pe care l-am înţeles şi de la care nu am făcut rabat. Proiectul, aşa cum o recunosc toţi cei implicaţi, a însemnat muncă în echipă pe parcursul mai multor luni, dezbatere, redactare, ore, zile şi chiar nopţi nedormite pentru a pune la punct documentaţia necesară.

Ca iniţiator şi principal susţinător al acestui deziderat educativ, m-am bucurat să am alături o echipă formată din mai mulţi colegi entuziaşti şi dăruiţi ţelului nostru, cu care am conceput, am scris, am coordonat, şi în cele din urmă, am reuşit să dăm finalitate unui proiect ce părea la începutul lui un vis aproape imposibil: înfiinţarea Colegiului naţional Mircea Eliade din Reşiţa.

La data de 20 august,ministrul educaţiei, domnul Remus Pricopie, a eliberat ordinul prin care Liceului Mircea Eliade din Reşiţa i se acorda titlul de colegiu naţional.

Proaspătul colegiu naţional care şi-a deschis porţile pentru prima dată la început de an şcolar 2013 - 2014, înglobează 12 grupe de grădiniţă, trei clase pregătitoare, 18 clase pentru învăţământul primar, 16 pentru cel gimnazial şi 16 clase de liceu. Tot în cadrul colegiului vor funcţiona şi trei clase pentru învăţământul postliceal. Şi am speranţa că nu ne vom opri aici.

În viitor, în apropierea colegiului naţional, sperăm să putem ridica o sală de sport şi un campus şcolar. Toate aceste realizări făcute cu ajutorul comunităţii locale şi a Guvernului României trebuie să dezvolte în elevii noştri dragostea faţă de şcoala în care învaţă şi mândria de a fi tineri într-o ţară care se doreşte, pe zi ce trece, să devină tot mai europeană.

Domnul Ioan Benga:

"Roşia Montană - un vis urât?... sau... poate un vis frumos?"

Vreau să ne oprim asupra unui proiect viu disputat, Roşia Montană, despre care specialiştii privind studiul impactului de mediu nu şi-au spus ultimul cuvânt. Prin diverse slogane gen "Vrem natură, nu cianură" sau "Avem cu toţii o rană/Roşia Montană", "Aurul pleacă/Natura rămâne" - s-a încercat şi chiar s-a reuşit intoxicarea unei părţi importante a societăţii româneşti, iar cum istoria a demonstrat că românii se lasă uşor impresionaţi şi sensibilizaţi - vă aduceţi aminte episodul "Dragă Stolo", s-au poziţionat de partea nonsalvării Roşiei Montane, fără a fi însă discutată aprofundat cu argumente tehnice problema poluării de la Roşia Montană.

Ceea ce cred este că ar trebui să dăm drumul la exploatarea de la Roşia Montană cât mai curând. N-am să vă spun că mie personal nu mi se pare o mare modificare în relief şi un pericol de poluare. Multă lume vede imaginile din cariera Roşia Poieni, cu biserica aflată în lacul de steril roşiatic, total atipic naturii şi care transmite ideea de poluare, de moarte, de putreziciune... Asta este însă o imagine pentru omul prost informat care se uită la televizor. Sunt zeci de mii de astfel de oameni care văd lacul roşu şi îşi spun:Doamne, ce poluare! Ce nemernicie, ce ticăloşie a fost făcută acolo, nu se poate să se repete aşa ceva la Roşia Montană!

La Roşia Poieni este steril rezultat în urma procesării minereului de cupru. Ce culoare are minereul de cupru? Da, roşu. Nu este cianură, nu este poluare, este doar rest de minereu rămas la suprafaţă în urma exploatării. Copacii sunt verzi pe margine, plantele acvatice cresc, iar peştii au început să se înmulţească. Într-un lac poluat şi mort, aşa cum se vehiculează, ar fi posibil aşa ceva? Nicidecum.

Sterilul cu cianuri rezultat în urma unei eventuale exploatări va fi neutralizat, tot prin procedee chimice, ca să rezulte apă curată. Gropile carierelor vor fi, pe rând, umplute cu materialul extras din aceleaşi cariere. Adică se face o groapă, se face a doua, prima se umple cu ce scot din a doua şi tot aşa. Conform contractului, se vor face împăduriri ulterioare. Prin urmare, menţionez că nu e "dracul" chiar aşa de negru.

De ce ar fi cea mai mare greşeală să îi trimitem la plimbare pe cei de la Roşia Montană Gold Corporation cu coada între picioare?

Dacă, într-un scenariu, se va ajunge la obligativitatea României de a plăti către RMGC, haideţi să nu spunem 4 miliarde... ci doar 2 miliarde de dolari, ţara noastră s-ar putea să intre într-o situaţie financiară critică.Nicio reducere de pensie/salariu de 99% nu ne va ajuta, nicio concediere în masă a bugetarilor, nicio triplare de impozit pe maşină sau casă nu ne va salva. Iar aceasta în condiţiile în care reprezentanţii FMI ne-au impus să nu mai intram în datorii, ci, dimpotrivă, să reducem cheltuielile.

În ceea ce priveşte credibilitatea României de a atrage investiţii străine... cu alte cuvinte, azi semnezi, mâine te retragi... nu prea merge. Din nefericire, deja ne-am pus de mai multe ori eticheta de ţară neserioasă cu politică instabilă şi coruptă.

Domnilor colegi din coaliţia USL, vă cer cu respect să gândim cu mintea, dar şi cu sufletul în rezolvarea unui proiect de mare viitor pentru o Românie curată, cu români mândri că trăiesc şi muncesc pentru bunăstarea şi sănătatea lor şi a copiilor lor.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Accesul inegal la educaţie"

Educaţia este unul dintre drepturile omului care trebuie respectat chiar şi în situaţii de pericol şi sărăcie.În acest mandat mi-am propus să îmi concentrez atenţia pe identificarea problemelor comunităţilor sărace din România şi să găsesc soluţii viabile pentru rezolvarea acestora.

Un prim pas al acestui demers este înaintarea unei propuneri legislative privind adoptarea de măsuri specifice în vederea dezvoltării comunităţilor sărace. Această iniţiativă vizează crearea unui mecanism interinstituţional pentru coordonarea procesului de reglementare unitară a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate comunităţilor sărace.

Una dintre principalele probleme care mi-a fost semnalată din rândul acestor comunităţi sărace este accesul inegal al tinerilor la serviciile de educaţie publică şi rata crescută a abandonului şcolar. Acest subiect a constituit şi tema unei întrebări adresate ministrului educaţiei naţionale în prima sesiune parlamentară a acestui mandat. Răspunsul primit de la minister mi-a dovedit faptul că Guvernul USL are în plan aplicarea unui set de soluţii pentru a remedia problema abandonului şcolar. Actuala putere este preocupată să asigure accesul şi participarea la educaţie a principalelor grupuri educaţionale vulnerabile: populaţia din mediul rural şi zonele defavorizate, populaţia de etnie romă, copiii cu nevoi speciale de educaţie.

Pentru a găsi în continuare soluţii eficiente care să lupte împotriva abandonului şcolar trebuie să ne concentrăm atenţia pe motivele pentru care accesul copiilor din comunităţi sărace la sistemul de învăţământ este limitat. Lipsa resurselor financiare ale părinţilor reprezintă principalul motiv care determină renunţarea la studii. Dincolo de acest aspect, persoanele din comunităţi sărace au precizat că lipsa actelor de identitate are o importanţă majoră în ceea ce priveşte accesul copiilor la studii. Consider că autorităţile ar trebui să acorde o mare atenţie actelor de identitate şi să se preocupe ca acestea să existe şi să fie uşor de dobândit.

Trebuie să depunem toate eforturile necesare pentru a asigura un acces egal al tuturor tinerilor la educaţie, deoarece aceasta reprezintă un mod de extindere a oportunităţilor pentru grupurile dezavantajate, iar învăţământul superior este o sursă de intrare în profesie şi pe piaţa locurilor de muncă cu venituri superioare.

Consider că s-ar putea face progrese mari în ceea ce priveşte educaţia în rândul populaţiei din comunităţile sărace dacă s-ar pune accent pe educaţia timpurie. Educaţia timpurie are un rol deosebit de important în dezvoltarea cognitivă, emoţională şi socială adecvată a copilului. Creşele, grădiniţele facilitează achiziţionarea de abilităţi şi competenţe care, la rândul lor, permit o integrare armonioasă în ciclul primar. De asemenea, educaţia timpurie de calitate se traduce în stimă de sine, gestionare corectă a emoţiilor, înţelegere şi asumare a identităţii colective şi cultivare a talentelor şi competenţelor native. Frecventarea unor forme de educaţie timpurie reduce riscul abandonului şcolar datorat inabilităţii de adaptare la cerinţele şcolii.

Mai mult, sunt de părere că educaţia interculturală ar trebui să fie promovată. Cadrele didactice trebuie să fie instruite în spiritul diversităţii şi multiculturalităţii, iar manualele şi programele şcolare să abordeze încă din învăţământul primar problemele cu care se confruntă minorităţile.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"Ce se întâmplă la Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti?"

Ca om de dreapta, cu puternice valori liberale, am susţinut şi susţin cu fermitate managementulprivat al companiilor de stat. Însă, în spatele acestei încercări de eficientizare şi rentabilizare a companiilor de stat se pot consolida diverse reţele şi găşti deloc străine de factorul politic.

La Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti (CNAB), care administrează aeroporturile Otopeni şi Băneasa, guvernarea USL a numit în luna mai un director general în persoana domnului Liviu Radu, despre care se pot spune şi specula multe, numai că ar fi potrivit pentru această funcţie nu.

De altfel, deşi au trecut 4 luni, actualul "manager privat" al CNAB nu a făcut încă public planul de management al companiei. Să fie secret de stat? Sau poate că are scuza că a fost perioadă de vacanţe?

Acum câteva zile, după ce a revenit de prin vacanţe, domnul Liviu Radu a trecut la modificarea, la ceas de seară, a organigramei conducerii CNAB. Cum? În stilul românesc. Punând în funcţii de conducere diverşi prieteni de casă.

Toate acestea se întâmplă în contextul în care la CNAB se pare că se pregăteşte, cu ajutorul unei hotărâri de guvern datăîn vară (HG 585 din 30 iulie 2013), un posibil "gheşeft" cadou pentru o firmă apropiată: Societatea "Romairport" SRL va putea să obţină fără licitaţie un contract de aproximativ 56 de milioane de euro pentru repararea unei piste de aeroport de 3,5 kilometri. Ce să mai aşteptăm? Să se facă cazinouri prin aeroport?

Având în vedere această situaţie, am înaintat în cursul zilei de ieri o întrebare către domnul prim-ministru Victor Ponta şi o interpelare către domnul secretar destat de la Ministerul Transporturilor, domnul Nicuşor Marian Buică.

Pe premier l-am întrebat cu privire la neclarităţile terminologice din hotărârea de guvern, pentru a preveni interpretarea acesteia în sensul atribuirii unui contract de multe milioane de euro fără licitaţie.

Domnului Nicuşor Buică, în calitate de secretar de stat direct responsabil cu acest subiect, i-am solicitat să obţină şi să pună la dispoziţia publicului interesat şi presei planul de management al Companiei, dar şi obţinerea motivaţiilor scrise pentru modificarea organigramei conducerii CNAB.

Aştept cu interes răspunsurile Domniilor Lor.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Pacea - deziderat major al omenirii"

Preambulul declaraţiei de întemeiere aUNESCO afirmăcă "războaiele izvorăsc din spiritul oamenilor şi tot în spiritul lor trebuie puse temeliile păcii". Pacea este un deziderat major al omenirii, care nu trebuie înţeles doar ca absenţa războiului. Baruch Spinoza definea pacea ca o virtute, o dispoziţie a omului spre bunăvoinţă, încredere şi dreptate.

Pe 21 septembrie sărbătorim Ziua Internaţională a Păcii, zi dedicată păcii mondiale, eliminării războaielor şi cooperării între oameni, care are menirea de a promova pacea în lume şi în fiecare ţară, de a pune capăt violenţei din familii, şcoli şi comunităţi umane. Această zi se adresează fiecărui cetăţean al planetei, din toate sectoarele de activitate, autorităţilor de stat, instituţiilor internaţionale, organizaţiilor regionale sau organizaţiilor nonguvernamentale.

La sediul ONU din New York, ziua este inaugurată prin sunarea Clopotului Păcii, un dar al poporului japonez către ONU, turnat din metalul obţinut din monedele diferitelor ţări, donate de copii de pe toate continentele, ca "un memento al costului uman în război".

Ziua Internaţională a Păcii a fost stabilită pentru prima dată în 1981 de către Adunarea Generală a ONU. De atunci şi până astăzi milioane de oameni sărbătoresc această zi, în toate colţurile lumii. Evenimentele desfăşurate variază de la adunări publice, conferinţe, concerte, întâlniri ale conducătorilor de stat şi adoptarea de rezoluţii, la trimiterea de ajutoare medicale în zonele de conflict şi furnizarea de alimente.

Pacea este o aspiraţie a popoarelor, un imperativ fundamental al epocii noastre şi o finalitate prioritară a educaţiei de astăzi şi de mâine. Educaţia pentru pace constituie cea mai sigură modalitate de eliminare a agresivităţii, violenţei, terorismului şi a conflictelor dintre societăţi, reprezentând un factor capabil de a contribui la crearea unei societăţi democratice.Educaţia pentru pace este un proces de obţinere a valorilor, cunoştinţelor şi dezvoltarea de atitudini, deprinderi şi comportamente de a trăi în armonie cu sine, cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător.

Există numeroase declaraţii ale Naţiunilor Unite cu privire la importanţa educaţiei pentru pace. Ban Ki Moon, Secretarul General al ONU, a dedicat Ziua Internaţională a Păcii din anul 2013 educaţiei pentru pace, într-un efort de a reorienta priorităţile naţionale şi de finanţare a educaţiei pentru o cultură a păcii.

Programele de educaţie pentru pace trebuie să fie centrate pe rezolvarea conflictelor, concentrându-se asupra simptomelor social-comportamentale ale conflictului, pe instruirea indivizilor de a rezolva disputele interpersonale prin tehnici de negociere şi mediere. Cadrele didactice trebuie să abordeze teme educaţionale privind comunicarea prin aptitudini, ascultarea, identificarea nevoilor, separarea faptelor de emoţii, gestionarea atitudinilor impulsive şi învăţarea principiilor competiţiei corecte.

Participanţii la aceste programe sunt încurajaţi lapromovarea dialogului constructiv, la cultivarea receptivităţii şi a flexibilităţii, a respectului faţă de valori şi aspiraţii, fiind învăţaţi săîşi asume responsabilitatea pentru acţiunile individuale şi să gândească împreună soluţii şi compromisuri.

Educaţia pentru pace constituie cea mai sigură modalitate de eliminare a agresivităţii, a violenţei, a terorismului şi a conflictelor dintre comunităţi. Ea reprezintă un factor capabil de a contribui la crearea unei societăţi democratice. Pacea constituie, de fapt, cea mai de preţ capodoperă a raţiunii umane.

Pacea este o aspiraţie a tuturor popoarelor, un imperativ fundamental al epocii noastre şi o finalitate prioritară a educaţiei de astăzi şi de mâine. Este esenţial să nu fim doar consumatori de pace, ci şi producători. Adevăratul spirit al păcii se manifestă doar atunci când pacea este, în egală măsură, preţuită şi oferită.

Afirmându-ne încrederea în capacitatea educaţiei pentru pace în general, pentru pregătirea şi formarea generaţiilor următoare în spiritul cooperării, al participării şi al democraţiei, ne expunem de fapt încrederea în succesul acţiunilor de apărare a păcii şi în viitorul umanităţii.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul trebuie să retragă proiectul aberant de modificare a Codului rutier"

La începutul lunii august a acestui an au intrat în vigoare noi modificări ale Codului rutier prin care se reglementează suplimentar obligaţiile bicicliştilor şi mopediştilor în trafic şi prin careproba teoretică la examenul auto devine valabilă un an de la promovare, fără a fi nevoie să fie susţinută din nou în acest interval.

Toate bune şi frumoase, numai că la câteva zile după aceste modificări, Ministerul Afacerilor Interne a produs stupoare anunţând noi propuneri de schimbare a Codului rutier, schimbări care ar urma să facă obiectul unei ordonanţe de urgenţă. Dincolo de vădita obsesie a legiferării permanente şi, de multe ori, inutile, proiectul în cauză ilustrează perfect distanţa care există între gândirea unor funcţionari din birourile guvernamentale şi agenda reală a populaţiei. Să dăm câteva exemple în acest sens.

În primul rând proiectul de lege introduce noi pedepse, care pot ajunge până la suspendarea carnetului pentru 4 ani şi amenzi maxime de 16.000 de lei (aproximativ 3.600 deeuro). În al doilea rând,şoferiicare comit infracţiuni rutiere, dar sunt scoşi de sub urmărire penală sau scapă doar cu pedepse administrative, îşi pierd carnetele pe perioade care pot ajunge chiar la 5 ani. În al treilea rând, şoferii care nu fac dovada că şi-au plătit amenzile primite de la Poliţia Rutieră, în termen de 30 de zile de la data comunicării procesului-verbal, se aleg direct cu suspendarea permisului de conducere, se propune în proiectul de lege al MAI.

Deasemenea, este modificată limita de viteză la care şoferii rămân fără carnet de conducere. Astfel, aceasta scade faţă de cea actuală, care este de peste 50 km/h: la depăşirea cu 31-40 de kilometri la oră a limitei de viteză, carnetul este suspendat pentru o lună de zile, iar pentru depăşirea cu 41-50 km/h, carnetul este suspendat două luni. În esenţă, cele mai importante modificări privesc nivelul sancţiunilor maxime pentru diferite abateri, amenzile ajungând până la 16 000 de lei şi până la reţinerea carnetului pentru 5 ani de zile.

Nimeni nu spune că România nu are nevoie constantă de înăsprirea regulilor în trafic, având în vedere statisticile care ne aşează pe locuri fruntaşe în Europa la numărul accidentele soldate cu victime. Nimeni nu spune că şoferii nu trebuie şi mai mult responsabilizaţi, aşa încât să diminuăm numărul de teribilişti care produc accidente grave pe şoselele ţării.

Numai că scopul oricăror modificări legislative ar trebui să fie asigurarea unei juste măsuri şi a unui raport echilibrat. Nu putem să fim atât de rupţi de realitatea cotidiană încât să venim cu cele mai mari amenzi din Europa într-o ţară unde salariile medii nu depăşesc 400 euro lunar. Nu putem avea pretenţia să cerem doar de la şoferi mai multă responsabilitate, în timp ce Guvernul nu pare a fi interesat să construiască drumuri mai bune şi mai sigure.

În concluzie, cred că avem datoria ca parlamentari responsabili să reprezentăm primordial voinţa cetăţenilor, şi nu voinţa unor birocraţi rupţi de realitate. Avem nevoie de pedepse mai drastice pentru abaterile din trafic, dar aceste pedepse nu pot deveni ridicole şi disproporţionate. Nu în ultimul rând, avem nevoie ca modificări atât de importante şi care afectează milioane de români să treacă prin filtrul unei consultări publice adecvate, şi nu să fie ordonate de sus printr-un act normativ aşa zis de urgenţă.

De aceea, am speranţa că MAI va retrage acest proiect, pentru că el trebuie serios îmbunătăţit înainte de a fi promovat într-o şedinţă de Guvern.

Doamna Claudia Boghicevici:

"De Ziua Internaţională a Democraţiei, Guvernul USL trebuie să se uite în oglindă să vadă în ce direcţie greşită duce ţara"

În această vară, am marcat un an de zile de la evenimentele politice care au zguduit scena internă, generând reverberaţii în toată comunitatea democratică internaţională. Este vorba fireşte de tertipurile şi deciziile la limita Constituţiei prin care majoritatea USL a reuşit suspendarea preşedintelui României, dar şi demolarea a numeroase instituţii ale statului de drept.

Derapajele majorităţii USL de la normele statului de drept au fost atât de grave, încât România a ajuns din nou subiect pe agenda Consiliului Europei, ca o reeditare a imaginii ţării noastre din anii 90 ai mineriadelor. În raportul din decembrie 2012 pe tema evenimentelor din România, raport făcut public de Comisia de la Veneţia, ţara noastră apare într-o lumină negativă, gradul de democratizare fiind pus serios la îndoială. Alegerile din decembrie 2012 au calmat doar temporar şi aparent situaţia, pentru că o supermajoritate parlamentară de 70% nu poate oferi garanţiile consolidării democratice atât de necesare.

Efectele s-au observat, de altfel, imediat: adoptarea unor legi ca cea specială pentru Roşia Montană, în dispreţul normelor democratice, schimbări abuzive de legi doar pentru a avantaja puterea, aşa cum este noua lege a referendumului, blocarea luni de zile a introducerii unor prevederi în acord cu deciziile CCR, aşa cum sunt cele din noul statut al parlamentarilor, încercarea permanentă a majorităţii USL de a se substitui unor instituţii ale statului de drept, aşa cum sunt ANI sau parchetele şi, nu în cele din urmă, refuzul obsesiv de a respecta voinţa electoratului exprimată în referendumul validat din 2009 privind Parlamentul unicameral şi numărul maxim de 300 parlamentari. Iată doar câteva derapaje ale actualei puteri de la un cadru democratic dezirabil pentru un stat membru al Uniunii Europene.

Poate văîntrebaţi de ce am ţinut să fac acest scurt recurs la memorie. Nu că nu am avea motive zilnice să inventariem erorile majore ale unei puteri tot mai opace şi tot mai îndepărtate de agenda cetăţeanului. O putere ai căror principali actori politici se bălăcăresc zilnic uitând că altele sunt motivele pentru care au fost masiv votaţi în 2012.

Motivul pentru care am ţinut să vă amintesc aceste derapaje de la normele statului de drept în ultimele 16 luni este marcarea unei zile importante în calendarul internaţional. Data de 15 septembrie a fost stabilită încă din 2007 de către Adunarea Generală a ONU pentru marcarea Zilei Internaţionale a Democraţiei. O zi în care toate instituţiile importante ale unui stat de drept ar trebui să se uite în oglindă, să analizeze la ce nivel a ajuns democratizarea în ţara noastră.

Parlamentul, poate mai mult ca alte instituţii, ar trebui să facă acest lucru. Actualul Guvern, din păcate, nu dă impresia că ar fi capabil de un asemenea gest, dacă este să ne uităm numai la modul în care a călcat în picioare prevederi legale sau la modul în care a ignorat voinţa propriilor votanţi în cazul Roşia Montană. Rămâne prin urmare ca noi, ca parlamentari, ca reprezentanţi direcţi ai voinţei electoratului, ca actori de bază ai relaţiei democratice între alegători şi aleşi, să tragem de mânecă Guvernul atunci când pune democraţia în pericol.

Ce se întâmplă acum în viaţa politică românească ne demonstrează cu vârf şi îndesat că nici măcar o supermajoritate parlamentară de 70% nu este scutită de o relaţie ostilă cu electoratul, atunci când nu îi mai sprijină propria agendă. Ce se întâmplă acum în România ne arată şi că tranziţia de la democraţia electorală de la începutul anilor 90 la o dezirabilă democraţie consolidată nu este ireversibilă. Este deci nevoie în permanenţă să ne asigurăm că România nu deraiază de la drumul corect, drumul european spre democraţie.

Vă invit în final să vă faceţi şi dumneavoastră propria analiză şi să decidem dacă la 16 luni de la preluarea guvernării, USL poate serba onorabil Ziua Internaţională a Democraţiei.

Doamna Claudia Boghicevici:

"USL începe anulşcolar cu stângul"

La deschiderea anului şcolar, suntem plini de speranţe şi de aşteptări, unele mai noi, altele mai vechi, dar cu siguranţă optimişti şi încrezători în ziua de mâine. Cu toate acestea, este timpul să ne mai ascundem după deget şi să ignorăm problemele din învăţământul românesc, fie ele de ordin administrativ, de management sau de lipsă a finanţărilor care să îi motiveze pe dascălişi care să contribuie la creşterea performanţelorşi rezultatelor înregistrate de elevi.

Ca de fiecare dată, privim retrospectiv rezultatele anului precedentşi întâmpinăm noul an cu noi ambiţiişi obiective. În acest început de anşcolar, însă, situaţia e dramatică în multe judeţe aleţării. Zeci deşcoli nu au avize sanitare de funcţionare, iar Ministerul Educaţiei nu a alocat bani pentru igienizarea lor. Neregulile semnalate de către reprezentanţii inspectoratelor şcolare vizează în cele mai multe cazuri lipsa apei curente, existenţa grupurilor sanitare tip latrină, numărul prea mic de cabine (WC-uri) raportat la numărul de elevi sau chiar lipsaţâşnitorilor în curteaşcolii.

Cele mai multe probleme în ceea ce priveşte infrastructuraşcolară se regăsesc mai ales în mediul rural, iar Guvernul USL continuă să nu facă nimic concret pentru revitalizarea învăţământului din aceste zone, în multe localităţi fiind susţinut doar cu eforturile dascălilorşi al părinţilor. Mai mult, accesul copiilorşi profesorilor din mediul rural laşcoală a fost îngreunat chiar prin decizia aceluiaşi Guvern USL prin neplata abonamentelor restante ale elevilor şi profesorilor navetiştişi plafonarea sumelor cuvenite pentru aceste abonamente, în condiţiile în care România înregistrează una dintre cele mai mari rate de părăsire timpurie aşcolii din Europa - 17.5%.

Copiii noştri au nevoie de un sistem educaţional specific, de investiţii în sistemul de învăţământ şi de activităţi centrate pe elevi cu scopul creşterii interacţiunilor şi al amplificării relaţiilor interumane. Ele stau la baza societăţii noastre, iar societatea de mâine depinde în mare măsură de modul în care sunt gestionate aceste aspecte. Concluziile anului precedent trebuie să servească drept învăţături, iar greşelile comise de dumneavoastră, domnilor guvernanţi, prin decizii neinspirateşi proasta gestiune a resurselor, nu trebuie repetate. Din păcate, ultimul anşcolar a fost caracterizat de haosşi fraudă, plecând de la clasa pregătitoare, la examenele de bacşi de definitivat, până la licitaţia legată de cheltuirea a 150 de milioane de euro, bani europeni pentru manuale şi pregătirea cadrelor didactice. În plus, Guvernul domnului Ponta nu reuşeşte să găsească soluţii pentru prevenirea violenţei înşcoli, pentru programele de alimentaţie sau after school, fapt care conduce, inevitabil, la aceeaşi problemă: creşterea abandonuluişcolar!

Educaţia începe de la naştereşi continuă pe tot parcursul vieţii, în mijlocul familiei, al prietenilor, pe stradă sau la televizor. În tot acest context de formare, însă, educaţia într-un mediu instituţionalizat cum esteşcoala are principalul rol în formarea elevilor, în modelarea personalităţii acestoraşi în impregnarea unor valori care să-i ghideze pe parcursul întregii lor existenţe. Prin educaţie se dezvoltă spiritul critic, dar în acelaşi timp se dobândeşte şi respectul faţă de celălalt şi faţă de părerile sale. Educaţia copiilor trebuie să fie prioritară pentru dezvoltarea ţării.

Este important ca sistemul educaţional să se bucure de recunoaştere şi în afara graniţelor, dar, mai presus de orice, este necesar ca el să fie unul productiv, iar fondurile alocate în această direcţie să-şi oglindească performanţele în tinerii profesionişti de mâine.

Prin reformarea sistemului, odată cu introducerea noii legi a educaţiei, în 2011, Guvernul PDL a încercat să readucă profesionalismulşi calitatea pe băncile şcolilor, printr-o viziune modernă, prin satisfacerea nevoilor cadrelor profesorale şi deschiderea faţă de cerinţele existente pe piaţa forţei de muncă, dar şi prin susţinerea unui parteneriat elevi-profesori-părinţi.

Astăzi, însă, multe din proiectele complementare au fost abandonate ori s-au transformat în saci fără fund din punct de vedere al risipei banului public. Astăzi, o radiografie a sistemului de învăţământşi a acţiunilor USL prezintă tăierea banilor pentru reabilitarea şi continuarea lucrărilor de construcţii a şcolilor, menţinerea alocaţiilor elevilor la nivelul anului 2009, locuri insuficiente în clase, deficit de cadre didactice şi personal auxiliar în multe instituţii de învăţământ.

Educaţia este cel mai mare eşec al celui mai slab guvern de după 1989. USL a desfigurat învăţământul românesc prin politizare excesivăşi prin tăierea banilor de la bugetul educaţiei şi cercetării.

Cei care se fac răspunzători de situaţia actuală trebuie să se dea la o parte, să-şi asume vinaşi să ofereşansa educaţiei româneşti la dezvoltare. O dată în plus, rezultatele din învăţământ ale Cabinetului Ponta plasează România la coada Europei. E timpul să spunem stop!

Avem nevoie de un sistem educaţional care să favorizeze progresulşi dezvoltarea economică, care să corespundă cerinţelor pieţei muncii, să influenţeze pozitiv capacitatea de adaptare a individuluişi să stimuleze creativitateaşi inovaţia.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Birocraţia sufocă România"

Pile, ştampile, cozi, funcţionari ineficienţi şi hârtii inutile. Aceasta este imaginea ghişeului de instituţie publică, aceasta este imaginea Guvernului Ponta. O imagine memorabilă ce va însoţi acest guvern până la apropiata debarcare.

Să nu uităm!

1. Cabinetul Guvernului Ponta s-a mărit la 28 de miniştri, faţă de 18 în guvernarea PDL.

2. Bătălia pe funcţii hrăneşte birocraţia de cel mai înalt rang: unele ministere au fost împărţite chiar în trei şi au apărut miniştri delegaţi cu atribuţii incerte.

Cum îţi aşterni, aşa parazitezi, doar că Raportul Competitivităţii Globale 2013-2014 este necruţător. În condiţiile în care ne-a împovărat cu taxe şi impozite, Guvernul Ponta n-a făcut nimic în sensul flexibilităţii instituţiilor sale.

România pe podiumul ruşinii şi disperării pe vremea lui Ponta!

Birocraţia ne sufocă!

• 3 dintre primele5 cele mai arzătoare probleme cu care se confruntă actorii privaţi în desfăşurarea afacerilorsunt legate de birocraţie: reglementările în privinţa impozitării, accesul la finanţare şi birocraţia guvernamentală ineficientă.
• România - locul 17 în UEşi locul 134 în lume, ca povară a reglementărilor guvernamentale.
• Locul 115 în lume la eficienţa cadrului legislativ în rezolvarea conflictelor.
• România este aşasea cea mai puţin transparentă ţară din UE în elaborarea politicilor publice. În lume se poziţionează pe locul 115 din 148.
• Greutatea de a face afaceri ne poziţionează pe locul 24 în UE şi pe poziţia a 72-a în lume în anul 2013.
• Dificultatea de a deschide o afacere ne plasează pe locul 16 în UE-27şi pe locul 68 în lume.
• Ne aflăm pe ultimul loc înUE la plata taxelor şi pe poziţia a 136-a în lume.
• Ne aflăm pe locul 18 în UE la înregistrarea proprietăţii şi pe a 72-a poziţie în lume.
• Sunt necesare 15 proceduri pentru obţinerea unei permis de construcţie a unui depozit, de pildă, dublu decât în cazul unui antreprenor suedez, căruia îi sunt necesare 7 proceduri. Întregul proces durează 9,6 luni.
• Sunt necesare 7 proceduri care durează 7,4 luni pentru ca un antreprenor să se conecteze la reţeaua de curent electric.

În epoca competitivităţii, companiile pierd din viteză completând zilnic documente pentru plata taxelor şi a impozitelor. Este incredibil că în continuare instituţiile statului solicită companiilor sau cetăţenilor documente sau informaţii pe care tot o instituţie a statului trebuie să le ofere.

Birocraţia aceasta hrăneşte mafia. Birocraţia aceasta îngroapă în hârtii România sănătoasă.

În ţara în care avem specialişti IT renumiţi, ghişeul unic, baza de date a persoanelor fizice şi juridice cu toate datele esenţiale, plata online a taxelor sunt doar minciuni electorale.

Îi propun Guvernului Ponta să pună impozit pe propria birocraţie. Ar strânge o groază de bani din propria neputinţă instituţională.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Evaziunea fiscală a crescut sub USL şi depăşeşte bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii"

PDL solicită premierului Victor Ponta să aplice soluţii reale pentru problemele României. PDL le-a prezentat în nenumărate rânduri şi le repetă şi acum: reducerea cotei unice la 12%, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, în paralel cu creşterea salariului minim la 1.000 de lei, scutirea de la impozit a profitului reinvestit, continuarea efortului de reducere a taxelor şi tarifelor parafiscale din timpul guvernării PDL, reducerea birocraţiei. Prin aplicarea acestor soluţii s-ar reduce evaziunea fiscală şi s-ar crea noi locuri de muncă.

Consiliul Fiscal confirmă că evaziunea fiscală a înflorit în anul 2012, sub guvernarea USL. Evaziunea a crescut cu 5,6% în ultimul an, de la 76,8 mld. lei, cât era în anul 2011, la 81,1 mld. lei (14% din PIB) în anul 2012, conform raportului anual al Consiliului Fiscal.

Investiţiile scad puternic, şomajul creşte, taxele ne invadează, evaziunea înfloreşte, afacerile private sunt blocate, iar companiile de stat pierd masiv sub povara politizării. Sunt realităţile pe care USL refuză să le recunoască.

În anul 2011, sub guvernarea PDL, evaziunea s-a redus cu 3,5% faţă de anul 2010. Cea mai mare parte a evaziunii fiscale din anul 2012 a provenit din TVA (60,3% din total), urmată de CAS (23,4% din total) şi de impozitul pe venit (7,3% din total).

Evaziunea fiscală la CAS este determinatăîn principal de munca la negru. Avem circa 1,45 mil. salariaţi "la negru"în anul 2012, conform Consiliului Fiscal. Asta înseamnă că aproximativ 23% din totalul salariaţilor din economie lucreazăîn economia subterană, iar statul nu colectează nimic din munca lor.

Când ne gândim că sănătăţii i-a fost alocat doar 6,2% din PIB, iar educaţiei doar 4,6% din PIB din bugetul anului 2013, ne dăm seama câţi bani pierdem din evaziunea fiscală. Dacă am reuşi să o reducem cu câteva procente, pe care să le alocăm apoi sănătăţii şi educaţiei, lucrurile s-ar îmbunătăţi considerabil în România.

Avem nevoie cât mai urgent de o reformă profundă a administrării taxelor şi impozitelor în România ţintită în direcţia reducerii, simplificării lor şi creşterii gradului de colectare a taxelor. Este evident că nu mărirea sau introducerea de noi taxe şi impozite sunt soluţiile pentru România.

USL nu face altceva decât să mute evaziunea fiscală dinspre o piaţă spre alta (cazul pâinii şi alcoolului) şi să crească în continuare evaziunea. USL a creat un cerc vicios în goana sa după bani şi banii la buget sunt tot mai puţini, iar mafia înfloreşte.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"România şomajului şi a sărăciei - strategia economică a USL"

Dovada: numărul de şomeri a ajuns la cote alarmante: 739.000 de persoane în luna iulie 2013, cu 38.000 de şomeri mai mult decât în aceeaşi lună a anului trecut. De la începutul anului avem cu 43.500 mai mulţi şomeri.

Şomerii USL din toate zonele României

Disponibilizările sub guvernarea USL nu scutesc niciun domeniu sau zonă a ţării:

1. În luna iunie au fost disponibilizaţi 900 de angajaţi ai Oltchim. Alţi 715 salariaţi ai Oltchim şi 960 de angajaţi ai UCM Reşiţa au intrat în şomaj tehnic în luna iunie, respectiv în luna iulie.
2. Aproape 750 de salariaţi au fost disponibilizaţi de la Mechel în mai multe etape pe parcursul acestui an. La Combinatul siderurgic Mechel Câmpia Turzii a fost anunţată intenţia de concediere colectivă a 134 de angajaţi de la sfârşitul lunii septembrie.
3. La Hidroelectrica au fost disponibilizaţi 151 salariaţi în februarie, 304 de angajaţi în mai şi alţi 150 în luna iunie. Până la sfârşitul acestui an, 650 de angajaţi vor părăsi Hidroelectrica.
4. La Combinatul Chimic Amurco Bacău au fost trimişi în şomaj 430 salariaţi în luna iulie, mai mult de jumătate din cei 747 de salariaţi, în cadrul unui program de disponibilizări colective.
5. La începutul lunii septembrie au fost disponibilizaţi 3.650 salariaţi la Poşta Română.

Viitorul românului - şi el în şomaj!

Lista concedierilor lui Ponta până la sfârşitul anului este fără speranţă: 2.000 angajaţi vor fi disponibilizaţi la CFR Infrastructură şi CFR Călători, 100 de angajaţi la CET Bacău, 2.800 de angajaţi din administraţie şi alţi 1.500 de angajaţi de la ANAF, Autoritatea Vămilor şi Garda Financiară. Restructurarea de la CFR Marfă presupune un plan de concediere a 1.172 muncitori şi a 224 de salariaţi, parte a personalului de specialitate şi administrativ.

USL, incapabil de soluţii!

1. Mediul privat, îngreunat de taxe şi de imprevizibilitatea schimbărilor legislative cu care USL ne-a obişnuit deja, nu poate să absoarbă cu niciun chip şomerii din fabrica USL.
2. Locurile de muncă promise nu apar, iar investitorii străini care ar mai putea deschide o activitate productivă fug de România, din motive clare: lipsa de reforme şi imprevizibilitatea mediului de afaceri de când este la conducere Guvernul USL.

USL are o singură strategie economică: trimiterea României în şomaj. USL aduce sărăcie în România.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Comisia parlamentară pentru Roşia Montană are două obsesii: şansele nule ale lui Antonescu de a ajunge preşedinte şi marele haos din USL"

România este un stat slăbit de bătăliile politice. Ponta şi Antonescu au dus iresponsabilitatea acestor bătălii în fruntea ţării.

Opozanţii Ponta şi Antonescu au spus nu proiectului Roşia Montană. La guvernare, USL a spus da.

România lui Ponta a depăşit de mult România lui Caragiale. Premierul Ponta spune da, deputatul Ponta spune nu. Totuşi, Ponta cu miniştrii săi de la PSD şi PNL au trimis un proiect de lege în Parlament. E neconstituţional.

Toate instituţiile publice au fost implicate de Ponta şi Antonescu în baletul lor politic. Avizele lor suspendate sunt condiţionate de votul politic.

Pontaşi Antonescu dau înapoi. Spun iarăşi nu proiectului, sub presiunea străzii. Primul motivând reacţia soţiei. Apoi opoziţia oarbă, neargumentată, la preşedintele ţării. Nu trece mult şi se răzgândeşte din nou. Antonescu, preşedinte al Senatului, ar fi putut refuza un contract care nu intră în atribuţiile Parlamentului şi să-l retrimită la locul lui, în Guvern. S-a mulţumit cu jocul politic al declaraţiilor, nedublat de fapte.

Nici Ponta, nici Antonescu nu lasă specialiştii meniţi să ofere răspunsurile necesare, legale, pentru a încheia un contract al statului român cu un actor privat, cu responsabilitate şi fără jonglerii politice. Nu oferă nicio soluţie pentru oameni.

USL îngroapă acum problema Roşiei Montane într-o comisie parlamentară. În fapt, comisia aceasta are două obsesii pe ordinea de zi:

1. Şansele nule ale lui Antonescu de a ajunge preşedinte.
2. Marele haos din USL.

PDL nu ia parte la această mascaradă a comisiei parlamentare şi cerem Guvernului să-şi asume responsabilitatea guvernării şi a deciziilor.

Politica bâlbâielii e de neînţeles pentru oameni. Nicio discuţie cu adevărat reală. Nimeni nu ascultă cu adevărat argumentele celuilalt. Specialiştii nu se aud. Hărmălaie. Laşităţi politice. Nicio soluţie pentru locuitorii Roşiei Montane. Nicio soluţie. Şi, cu toate astea, avem un stat slăbit tot mai tare de o luptă politică surdă la problemele oamenilor.

Mă întreb: când se maturizează USL? Când nu vor mai face balet politic de joasă calitate cu vieţile românilor?

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Şova conduce «Ministerul proiectelor şi investiţiilor eşuate»"

Dovada:

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine nu are niciun proiect, este lipsit de viziune, iar maxima creativitate este dată de publicarea pozelor ministrului Şova pe site.

Şova e făcut knockout de bulgari, maltezi şi irlandezi la internaţionalizarea companiilor. În Uniunea Europeană, România are al doilea cel mai mic nivel al stocurilor de investiţii străine directe în afara graniţelor, de 1,4 miliarde de dolari în anul 2012; mai rău ca noi stă doar Letonia, cu 1,1 miliarde de dolari. Bulgaria, o ţară cu o treime din populaţia României, are un volum de investiţii străine directe în afara graniţelor de 1,8 miliarde de dolari. Malta înregistrează un stoc de investiţii străine directe în afara graniţelor de 1,5 miliarde de dolari.

Adevărul despre USL.

A promova firmele româneşti în străinătate? A atrage investiţii directe în România? Întrebări fără ecou la USL. USL nu ştie să creeze imboldul pentru dezvoltarea unor poveşti româneşti de succes în străinătate. Mută instituţiile dintr-un loc în altul şi le dedică persoanelor. Preferă promovarea de "comitete şi comiţii" a căror putere fragmentată este mult prea mică pentru a aduce o schimbare în mediul de afaceri românesc.Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, adus sub autoritatea domnului ministru Şova la începutul anului, este invizibil. Cât despre suport pentru companiile romaneşti - nici vorbă! Pe site găseşti doar pozele domnului ministru Şova. USL nu au fost în stare nici măcar să păstreze şi să actualizeze broşura promovată de PDL "Romania - Your Business Partner".

Modelul irlandez.

Irlanda se impune atât în atragerea investiţiilor străine directe, cât şi în ceea ce priveşte promovarea firmelor irlandeze pe plan internaţional. Irlanda se află pe locul 9 în UE ca nivel al stocurilor de investiţii străine directe în afara graniţelor în anul 2012, de 358 miliarde de dolari.

Irlanda are, din anul 1994, o agenţie guvernamentală special dedicată promovării industriei interne, numită Enterprise Ireland. Printre atribuţii, Enterprise Ireland are inclusiv sarcina de a sprijini companiile irlandeze care doresc să se internaţionalizeze. "Întreprinderea" Irlanda nu e pe butuci, asemenea companiilor româneşti. Stocurile de investiţii străine directe în afara graniţelor irlandeze au crescut de 1,3 ori în perioada 1985-1994. Din 1994 până în anul 2012 au crescut de 22 de ori.

Succesul reuşitei?Fiecare companie care doreşte să beneficieze de finanţare are un consilier dedicat în cadrul Enterprise Ireland. Agenţia are programe special dedicate pentru finanţarea companiilor irlandeze care au în plan internaţionalizarea. Programul Internaţional de Vânzare (International Selling Programme), dezvoltat în parteneriat cu Institutul de Tehnologie din Dublin şi experţi şi practicieni de talie mondială, conectează companiile irlandeze la mediul internaţional de afaceri şi la experienţa academică irlandeză.

Eşecul românesc.

În România, nici nu promovăm firmele româneşti în străinătate, dar nici nu atragem investiţii noi. Investiţiile străine directe au scăzut cu aproape 29% în primele şapte luni din acest an, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut.

Reuşita Enterprise Ireland este şi reuşita companiilor irlandeze pe pieţele străine.Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine din România este o sinecură prin care se plimbă proiecte cu dedicaţie mafiei USL.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Un an şcolar cu mai mult sport pentru elevi"

După cu ştim cu toţii, în urmă cu două zile, la16 septembrie, a început şcoala pentru circa 3,2 milioane de elevi.

Noul an şcolar vine cu câteva modificări menite săîmbunătăţeascăcadrul de desfăşurare a activităţilor specifice. Astfel, este salutară preocuparea Ministerului Educaţiei pentru sporirea siguranţei în şcoli, sens în care au fost transmise recomandări către toate unităţile de învăţământ. Un pas suplimentar a fost realizat de Inspectoratul General al Municipiului Bucureşti, prin emiterea unui îndrumar pentru Regulamentul de ordine interioară, document ce conţine prevederi în sensul sporirii disciplinei şi realizării unei atmosfere propice educaţiei în şcoli.

De asemenea,ministerul a anunţat că se vor avea în vedere controale asupra scutirilor pentru orele de sport, situaţie ce devenise neverosimilă, în condiţiile în care aproape unul din doi elevi ai ciclului primar beneficia de un astfel de act.

Interzicerea comercializării anumitor alimente dăunătoare celor mici în spaţiul şcolilor, menţinerea şi diversificarea programului "Săptămâna altfel", restructurarea anului şcolar, sunt tot atâtea premise pentru ca tânăra generaţie să crească într-un mod mai curat, mai sănătos. Cele patru ore pe săptămână de educaţie fizică şi mişcare, introduse la clasele 0-IV din acest an, reprezintă, poate, cel mai important câştig în acest sens.

Desigur, sunt în continuare probleme. Unităţi de învăţământ care încep activitatea fără aviz sanitar,spaţii de învăţământ improvizate, terenuri sportive improprii, materiale didactice degradate sau inexistente ş.a.m.d. Este datoria autorităţilor locale ca aceste probleme, mai pregnante în mediul rural, să fie diminuate.

Nu vreau să închei fără a adresa un mesaj de încurajare a dascălilor şi copiilor din judeţul Galaţi, loc unde şcoala nu a putut începe peste tot din cauza evenimentelor meteorologice de săptămâna trecută. Sper ca problemele cu care se confruntă cei de acolo să se sfârşească cât mai repede cu putinţă.

La final, ţin să urez tuturor copiilor un an nou şcolar cât mai uşor, plin de realizări şi bucurii alături de ceidragi. Fie ca acest an şcolar să vă aducă rezultate satisfăcătoare pentru munca depusă în timpul acestuia.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

În ultima perioadă, şi Guvernul, şi noi suntem puşi în faţa luării unor decizii extrem de complicate: să validăm sau nu Proiectul Roşia Montană? Să admitem sau nu eutanasierea câinilor fără stăpân?

Fie că, prin votul nostru, am răspuns da sau nu acestor întrebări, am simţit o strângere de inimă şi ne vom gândi, mult timp de aici înainte, dacă a fost bine aşa cum am procedat, dacă nu ar trebui să facem şi altceva, cât se poate de repede, pentru oamenii din Roşia şi pentru câinii fără adăpost din România...

Dar, iată, de peste 20 de ani, avem şi o restanţă faţă de unii dintre cei mai valoroşi predecesori de-ai noştri: preoţi cu har, intelectuali, ţărani cu demnitate, femei eroine, cei mai mulţi dintre ei deja dispăruţi, oameni care au fost umiliţi, chinuiţi, batjocoriţi în timpul regimului comunist de "angajaţi ai statului" din securitate, miliţie, penitenciare...

Este deja de notorietate cazul torţionarului Drăghici, ajuns, în sfârşit, după o campanie de presă fără precedent, în atenţia autorităţilor pentru atrocităţile pe care le-a comis.

Ca liberală, nu pot decâtsă le rămân recunoscătoare jurnaliştilor pentru insistenţa şi eforturile lor excepţionale, prin care au reuşit ceea ce mediul politic, timp de două decenii, nu a făcut-o decât la modul declarativ: condamnarea comunismului!

Apreciez şi susţin iniţiativa Guvernului de a analiza, prin intermediul Ministerului Muncii şi al Ministerului Justiţiei, cu celeritate, obiectivitate şi atenţie pensiile "speciale" ale tuturordrăghicilorşi de a îndrepta banii nemeritaţi de ei, ca o minimă reparaţie morală, spre cei care le-au fost victime!

Domnul Sorin Teju:

"Avem datoria morală de a soluţiona democratic cazul Roşia Montană"

După cum bine ştiţi, în cele două decenii ce au trecut de la începerea procesului de democratizare, multe decizii au fost luate pripit, în necunoştinţă de cauză, sau poate chiar din indiferenţă. Îmi doresc ca, atât eu, cât şi colegii mei să fi învăţat din greşelile trecutului şi să încercăm, pe cât se poate, să evităm adoptarea unor legi ce vin în contradicţie cu dorinţa publică. Îmi doresc să reamintesc tuturor că unicul motiv pentru care ne aflăm astăzi aici, dezbătând subiecte delicate, este reprezentarea deplină a electoratului nostru. În consecinţă, nu mă declar momentan nici pentru, nici împotriva demarării proiectului de la Roşia Montană. În schimb, mă declar în favoarea înfiinţării unei comisii de specialitate şi în favoarea unor dezbateri deschise şi oneste, în care fiecare parte contribuitoare să aibă ocazia de a-şi apăra cauza.

Menţionând faptul că echipa de cercetare a faimoasei reviste The Economist ne-a clasat în anul 2012 ca fiind membri ai unui regim democratic fraudulos, îmi doresc ca măcar acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, să demonstrăm maturitate şi voinţă în a ne însuşi valorile democratice. Sunt la curent cu impactul pe care demararea proiectului Roşia Montană îl poate avea atât la nivel de mediu, cât şi la nivel economic, motiv pentru care luarea unei decizii ad-hoc ar contraveni principiilor mele personale.

Nu îmi doresc să se repete incidentul din 2000, de la Baia Mare, la fel cum nu îmi doresc să abandonez numeroase familii aflate în pragul sărăciei. Chiar dacăînţeleg şi empatizez cu situaţiile ce par a fi disperate, îmi doresc cu ardoare o soluţionare diplomatică. Sunt conştient că o decizie, indiferent care ar fi aceasta, nu poate mulţumi pe toată lumea, dar nu pot decât să sper că prin intermediul acestei comisii de specialitate se poate ajunge la un comun acord.

Nu în ultimul rând, aş dori să aduc în discuţie numeroasele proteste ce au împânzit ţara în ultima perioadă şi să reamintesc atât colegilor, cât şi cetăţenilor că populaţia română şi-a făcut datoria. Ne-a adus la cunoştinţă o problemă care pentru mulţi este flagrantă. Îmi doresc să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor şi să dovedim că putem lua o decizie imparţială, una care ne va face mândri de faptul că trăim într-un stat care-şi îngrijeşte atât cetăţenii, cât şi generaţiile ce vor urma să vină, stat ce a fost acuzat pe nedrept de a fi nedemocratic.

Domnul Ioan Balan:

"Un guvern de 70% a falimentat ţara 100%"

Nu este prima dată, nici în această legislatură şi nici în mandatele mele de parlamentar, când am criticat măsurile guvernului, fie că acesta a fost susţinut de PDL sau de USL. Datoria mea politică a fost şi rămâne aceea de a reprezenta cu cinste cetăţenii Sucevei, de a le apăra interesele şi de a-i proteja eventualele abuzuri venite din partea instituţiilor publice. Dacă în perioada 2008-2012 am avut poziţii ferme, chiar în legătură cu activitatea guvernului pe care l-am susţinut, atunci reacţiile mele au fost legate în cea mai mare parte de anumite întârzieri în implementarea unor măsuri absolut necesare pentru modernizarea României.

În schimb, din mai 2012 şi până în prezent sau mai bine spus de când USL a început guvernarea, criticile nu au fost legate de viteza reformelor, ci împotriva tuturor acţiunilor care concură la distrugerea economiei României. Am avertizat constant asupra creşterilor de fiscalitate care au îngropat mii de firme sau le-au menţinut în insolvenţă şi care au prăbuşit fără echivoc consumul neguvernamental.

Am avertizat, atât clasa politică, cât şi opinia publică, că toate procesele de privatizare administrate de USL se vor transforma în eşecuri sigure, care se vor concretiza în mii de şomeri şi companii tăiate şi vândute la fier vechi.

Am demonstrat tuturorcă USL va distruge încet şi sigur tot ceea ce au realizat fermierii români prin propriile forţe, antrenând situaţii de neconcurenţă pe piaţa cerealelor şi a legumelor şi fructelor şi sufocându-i pe toţi cei care au investit în agricultură cu impozitul agricol.

Astăzi, nu pot să nu remarc faptul că, după modelul brevetat de Adrian Năstase în perioada2000-2004, USL se străduieşte prin orice mijloace să concesioneze resursele minerale ale ţării, în condiţii dezavantajoase pentru români şi pentru ţară. Probabil că Victor Ponta este invidios pe Adrian Năstase pentru contraperformanţa demonstrată în cazul Petrom şi doreşte să-şi depăşească maestrul, falimentând tot ce a mai rămas viabil în economia românească.

Vă mărturisesc sincer că orice proiect economic anunţat cu trâmbiţele de Guvernul USL îmi stârneşte puternice emoţii şi de cele mai multe ori mă încearcă suspiciunea unor interese obscure ale clientelei politice.

USL a demonstrat că, în pofida unei susţineri parlamentare de 70%, care îl face invidios şi pe Ion Iliescu, nu ştie să guverneze şi dacă întreprinde ceva o face împotriva românilor şi a interesului naţional. USL a demonstrat că 100% dintre deciziile luate au fost greşite şi 100% dintre acţiunile întreprinse au adus grave prejudicii economiei naţionale.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Roşia Montană salvează primarii incompatibili"

Trebuie să recunoaştem că,după adoptarea legii care reglementează într-un mod mult mai clar soluţiile privind situaţia câinilor fără stăpân, scandalul iscat de Victor Ponta pe marginea proiectului de lege privind Roşia Montană a invadat atât mass-media, cât şi majoritatea cercurilor de dezbatere din opinia publică românească.

Astfel, pe fundalul acestui zgomotasurzitor, întreţinut cu toată forţa de Victor Ponta şi Crin Antonescu, USL şi-a trimis sutele de slujbaşi din Parlament ca să rezolve de urgenţă situaţia sutelor de primari dovediţi sau în curs de a fi dovediţi de vădită incompatibilitate, prin conflict de interese, în exercitarea funcţiilor publice.

Românii trebuie să ştie căVictor Ponta este un mare laş!

A fugit de responsabilitate în cazul Proiectului Roşia Montană,aşa cum a fugit de responsabilitate şi în problema câinilor fără stăpân, dedublându-se în două persoane complet diferite. Victor Ponta este dimineaţa premier şi mai pe seară simplu deputat, având opinii şi atitudini radical diferite, în funcţie de cât de tare îl fluieră românii. Îi este frică de români, deşi se laudă cu susţinerea a 70% dintre aceştia.

Victor Ponta este, de asemenea, un mare laş, deoarece a fugit mâncând pământul din faţa propriilor primari USL pe care Agenţia Naţională de Integritate i-a declarat incompatibili şi care sunt pe cale să îşi piardă mandatul, pentru că au ştiut că se află într-o situaţie de incompatibilitate şi au continuat să menţină conflictul de interese în care se afla.

Victor Ponta nu a avut minimul curaj ca să le transmită primarilor USL că dacă au încălcat legea trebuie să suporte consecinţele acesteia, ci a continuat să se comporte ca în primele sale săptămâni de mandat, căutându-l pe "Grăjdanul disponibil" din Parlament, care să îi spele rufele murdare. Victor Ponta nu a căutat prea mult, pentru că "Grăjdenii" s-au oferit singuri să-i salveze pe primari, înregistrând o propunere legislativă în acest sens.

Astfel, şase deputaţi PSD au profitat de încleştarea oamenilor în cazul Roşia Montanăşi au trecut cu viteză prin Senatul României o propunere legislativă care "legalizează incompatibilitatea" primarilor, în cazul participării lor la serviciile comunitare de utilităţi publice.

Dacă oamenii vor striga mâine în Piaţa Universităţii "Jos Ponta!", "Jos pentru că îi aperi pe primarii incompatibili şi corupţi!" este deja previzibil ce va răspunde el: "În calitate de prim-ministru nu susţin această lege, dar ca deputat voi vota pentru!".

Domnule Ponta, domnilor iniţiatori ai proiectului de "albire" a primarilor pătaţide "incompatibilitate", vă dau o veste proastă: planul dumneavoastră murdar, de dărâmare a tuturor reformelor realizate în domeniul integrităţii şi luptei anticorupţie, nu va merge! Citiţi Constituţia! "Legea dispune numai pentru viitor,cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile!"

Aşadar, Victor Ponta, nu-i mai minţi pe primari că-i rezolvi pe uşa din spate şică îi scapi de starea de incompatibilitate!

Nu te mai lupta să readuci România în acelaşi stadiu de dezvoltare şi degeneralizare a corupţiei ca pe vremea mentorului tău, Adrian Năstase! Lasă instituţiile să lucreze şi legile să se aplice!

Victor Ponta, te rog să nu îndepărtezi definitiv şansa românilor de a adera la spaţiul Schengen, pentru că, fărăîndoială, această tentativă bolşevică de a plasa primarii deasupra legii o vei citi în primul raport MCV!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Sistemul educaţional românesc, exportatorul tinerilor eminenţi"

Un nou an şcolar a debutat în aceste zile, dar auspiciile au rămas aceleaşi. Ca în fiecare an, o parte însemnată a unităţilor de învăţământ autohtone se confruntă, ca un soi de repetare fără de învăţătură, cu problemele din anul precedent: şcoli neautorizate din punctul de vedere al sănătăţii publice, respectiv şcoli în care copiii şi dascălii practică educaţia pe propria răspundere, supunându-se unor riscuri de neimaginat într-o ţară europeană din mileniul III.Din cele aproape 21.000 de unităţi de învăţământ de la nivelul ţării, un sfert nu au primit avizul sanitar de funcţionare. În plus, la catedre vor preda de patru ori mai mulţi profesori suplinitori decât titulari.

Motivaţiagenerală şi arhicunoscută pentru această situaţie este, la fel, aceeaşi în fiecare septembrie: lipsa fondurilor. Este adevărat, în opinia mea, că traversăm de ani buni o criză economico-bugetară care afectează proporţional toate domeniile de activitate, mai ales statul administrator al învăţământului. La fel de adevărat este şi faptul că am asistat la destule bâlbâieli în ceea ce înseamnă gestionarea învăţământului românesc după 1989, fiecare ministru încercând să-şi pună amprenta personală asupra legilor de funcţionare a sistemului. Cei mai mulţi dintre ei au şi reuşit, însă efectele modificărilor repetate ale metodologiilor din domeniu au condus, volens-nolens, la bulversarea elevilor şi a cadrelor didactice. Să nu uităm că doar în ultimul an la conducerea ministerului de resort s-au perindat nu mai puţin decât patru miniştri, ceea ce ar putea constitui un alt motiv de inconstanţă managerială...

La modul realist, educaţia naţională a creat nesfârşite polemici, fondurile niciodată nu au fost suficiente, soluţiile s-au schimbat de la un ministru la altul, iar lipsa de perspectivă şi neputinţa concretizării teoriei în locuri de muncă au făcut finalmente, din sistemul educaţional românesc, o rampă de lansare pentru exodul tinerilor spre alte zări. Cu toate că, cel puţin aparent, suportul teoretic adoptat de şcolile româneşti poate eclipsa ţările europene, la modul concret educaţia din România se cam rezumă la sintagma "multă teorie, puţină practică". Astfel se explică pregătirea excelentă a tinerilor noştri din punct de vedere informaţional, în antiteză cu nesiguranţa şi incapacitatea acestora de a se integra pe piaţa forţei de muncă. În ciuda eforturilor Ministerului Educaţiei de a corela suportul teoretic cu spaţiul practic, respectiv cel al ocupării locurilor de muncă, tot mai mulţi tineri părăsesc băncile liceelor pentru a se integra în... aria şomajului, numărul celor ce reuşesc să se angajeze în domeniile studiate fiind infim şi irelevant.

O altă lacună a educaţiei naţionaleo reprezintă lipsa motivaţiilor pe perioada şcolarizării. În schimbul unui portofoliu de note excepţionale, elevii şi studenţii români primesc burse mult prea mici pentru eforturile lor, adevăratul suport financiar rămânând, ca întotdeauna, pe umerii şi buzunarele părinţilor.

În condiţiile oferite de sistemul educaţional şi raportându-se la şansele de a obţine un loc satisfăcător pe piaţa muncii, tinerii noştri au ajuns la neplăcuta soluţie de a adopta treptat ideea exodului, la a căuta încă de pe băncile şcolii cele mai bune variante pentru a se integra într-un învăţământ european poate mai puţin pretenţios, dar care le conferă ulterior, în proporţii covârşitoare, şansa unui loc de muncă. De prisos să amintesc că vorbim nu numai de un loc de muncă adevărat, adică bine plătit, dar şi aducător de siguranţă pentru ziua de mâine.

Nu în ultimul rând, deficienţele sistemului de învăţământ autohton sunt rezultantele nivelului extrem de scăzut al salarizării. Toţi pretindem rezultate excepţionale din partea elevilor,dar nu ne gândim că un profesor cu zece milioane lunar nu poate face faţă exigenţelor mereu înnoitoare din sistem. În opinia mea, statul ar trebui să iniţieze un sistem de premiere pentru cadrele didactice care pregătesc laureaţii internaţionali ai diverselor olimpiade. E greu să pretinzi performanţă fără răsplată, numai în România se poate aşa ceva! Cred că profesorii cu olimpici în panoplie ar trebui recompensaţi suplimentar pentru munca depusă în pregătirea copiilor merituoşi, deoarece rezultatele acestora aduc faimă României în toată lumea. În caz contrar, să nu ne mai mirăm că şcolile de prestigiu din străinătate ne iau copiii eminenţi încă din primele clase, iar în aceste cazuri e greu de presupus că viitorul nostru, tânăra generaţie, va mai reveni să ajute România să apuce pe calea normală, dreaptă, a democraţiei europene.

Din nefericire, statul român continuă să fie deficitar în identificarea unor soluţii concrete pentru rezolvarea acestor situaţii delicate. Situaţia exodului tinerilor este mai alarmantă decât cea prezentată oficial, iar viitorul nu sună bine! Toţi politicienii şi toate guvernele din ultimii 23 de ani au susţinut sus şi tare că "tinerii sunt viitorul ţării"! Ce ne facem dacă ne pleacă în masă acest "viitor"? Ce se va întâmpla atunci cu România?...

Domnul Călin Potor:

"De ce voi vota pentru Proiectul Roşia Montană?"

Voi vota în Parlament pentru realizarea proiectului Roşia Montană nu din patriotism local, nu din fandoseală, nu din dorinţa de a "ieşi în faţă" opunându-mă deciziei Partidului Naţional Liberal. Am petrecut în ultima perioadă multe ore alături de cei roşieni, fie că sunt sau nu mineri, şi am ajuns lângă cei blocaţi în subteran înainte de a veni premierul să-i convingă să iasă. Dincolo de faptul că situaţia s-a inflamat în ultimele zile, vreau să explic succint oamenilor de ce aş vrea să se realizeze investiţia.

Am promis că voi duce mesajul minerilor din Roşia Montană în Parlamentul României prin intermediul unei căşti de miner, pe care cei 33 de ortaci din subteran şi-au pus semnăturile sâmbătă, promiţându-mi şi mie, cu acest prilej, că nu vor mai intra în greva foamei. Am coborât în adânc în mină la ortaci cu un optimism moderat, cu sinceritate. Ei ştiau de la început că sunt alături de ei, este un lucru declarat. Călin Potor va vota în Parlamentul României pentru proiect, pentru ei, pentru viitorul lor, pentru casele lor. Şi ei au dreptul să-şi ducă copiii la şcoală, şi ei au dreptul să trăiască ca oamenii într-o ţară care se doreşte europeană. Le-am făcut o promisiune, aceea că voi fi mandatarul lor în Parlamentul României, şi o voi respecta până la capăt.

În opinia mea, este greu de analizat subiectul Roşia Montană din faţa televizoarelor, a Facebook-ului sau de pe străzile Capitalei. Nu cunosc "ce-i mână-n luptă" pe protestatarii din Bucureşti, dar este clar că ei nu au nici o tangenţă cu viaţa oamenilor din Roşia Montană. Ar trebui să se ducă toţi românii în Apuseni, să stea acolo vreo câteva zile, să vadă cum se trăieşte, cum se supravieţuieşte, de fapt, şi abia apoi să protesteze şi să-şi exprime împotrivirea.

Tocmai din cauza faptului că aş fi subiectiv, nu am dorit să fac parte din Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România, votată marţi în plenul comun al Parlamentului. Sper însă ca parlamentarii care compun această comisie specială să se deplaseze cât mai repede la Roşia Montană, eventual să ţină şedinţele acolo, pentru a afla toate informaţiile necesare întocmirii unui raport adevărat, bazat pe fapte reale, pe situaţia oamenilor şi pe nevoia acestora de a fi salvaţi de la un sfârşit dramatic.

Investiţia mai este necesară, nu în ultimul rând, pentru a salva zona Munţilor Apuseni de la dispariţie, deoarece, în lipsa altor alternative viabile, în câţiva ani se va alege praful de aceasta, prin depopularea masivă ce va urma. Indiferent de decizia politică a PNL, m-am angajat în faţa oamenilor să le susţin dorinţa de a avea minerit în zonă, şi cred că principala opinie care trebuie să primeze în demersurile parlamentare este poziţia celor care trăiesc şi muncesc în Roşia Montană.

Doamna Marioara Nistor:

"Să declarăm doliu naţional pentru victimele inundaţiilor din Galaţi!"

Inundaţiile au cutremurat o parte însemnată din câtevajudeţe ale Moldovei de sud, smulgând sate întregi, cu rădăcini cu tot, adică cu oameni... Imaginile cu ultima serie a catastrofelor naturale din România de zilele trecute au făcut înconjurul lumii, ajungând pe toate posturile de televiziune internaţionale. Tornada a măturat tot în cale, cantităţile de precipitaţii căzute în doar două ore fiind echivalente cu ploile dintr-un interval de două luni! Ca de obicei, când vin stihiile naturii, în urma lor nu mai rămâne nimic, decât vieţi secţionate de durere şi pagube pe care niciun fel de ajutoare nu le pot reconstitui. Aşa s-a întâmplat şi acum în judeţele afectate, fără somaţie, de ploile diluviene. Şi tot ca de obicei, solidaritatea umană încearcă după potop să aline suferinţele unor oameni bătuţi de soartă, rămaşi fără agoniseala de-o viaţă şi, mai grav, rămaşi fără copii, fără părinţi şi fără bunici.

Din datele furnizate de Prefectura Galaţi rezultă că în urma inundaţiilor au murit nouă persoane: două femei de 82 şi 74 de ani şi un bărbat de 65 de ani din localitatea Cuca, alţi doi bărbaţi de 40 şi 78 de ani şi o femeie de 81 de ani din localitatea Costache Negri, un bărbat de 65 de ani din localitatea Griviţa, precum şi o bătrână de 83 de ani şi o fetiţă de opt ani din Cudalbi. Fetiţa de opt ani, Nicoleta Bianca Pâslaru, care fusese dată dispărută, a fost smulsă de ape din braţele tatălui ei, în curtea casei, cadavrul ei fiind găsit ulterior de către pompieri, la o distanţă de aproximativ 500 de metri de casă, în curtea unui localnic.

Nicoleta a fost condusă pe ultimul drum la sfârşitul săptămânii trecute, în loc să fi început luni şcoala, alături de colegii ei. Ca şi Ionuţ, băieţelul omorât de câinii din Bucureşti, fetiţa din Cudalbi nu este altceva decât o altă victimă a ignoranţei celor care s-au perindat la conducerea ţării după 1989. Câinii vagabonzi ne surprind şi ne atacă deoarece s-au sălbăticit de foame pe străzi, iar inundaţiile-fulger, de asemenea, ne uimesc, deoarece apar pe neaşteptate şi nu pot fi prezise nici de mama meteorologilor!

Pe lângă cei nouă oameni morţi, bilanţul provizoriu al sinistrului arată că au fost afectate 39 de localităţi, 6.091 de persoane au fost evacuate şi 1.735 de locuinţe au fost inundate.Potopul-instant surprinde periodic autorităţile noastre, de la Guvern până la primari, în asemenea mod încât pagubele cresc an de an, iar lucrările de îndiguire a pâraielor ucigaşe continuă să se lase aşteptate, bineînţeles din cauza lipsei fondurilor.

Miercuri, 26 iunie a.c., a fost zi de doliunaţional în România, în semn de respect faţă de victimele accidentului care a avut loc de Rusalii în Muntenegru, soldat cu decesul a 18 români. La vremea respectivă, am considerat că iniţiativa a fost una forţată, dincolo de amploarea dezastrului guvernanţii încercând să mai atenueze din lipsa de reacţie iniţială în abordarea urmărilor accidentului rutier.

Toată compasiunea mea pentru familiile victimelor tragicului eveniment rutier din iunie, însă, cu tot respectul, aş vrea să propun Guvernului să decreteze doliu naţional şi pentru cei nouă morţi din Galaţi. Cu atât mai mult cu cât aceste victime chiar au fost nevinovate, au murit cuminţi în casele lor, cu sărăcia şi cu nevoile lor, în speranţa unei bătrâneţi mai bune şi, în cazul fetiţei, cu o viaţă plină de vise înainte. Spuneam că declararea zilei de 26 iunie zi de doliu naţional a fost uşor dramatizată deoarece, până atunci, doar în alte cinci cazuri s-a luat această decizie radicală: în 18 aprilie 2010, când au fost comemorate victimele accidentului aviatic de la Smolensk, în care şi-au pierdut viaţa 96 de persoane, printre care şi preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, în 3 august 2007, când au avut loc funeraliile Patriarhului Teoctist, care a condus Biserica Ortodoxă Română timp de 21 de ani, în 2005 - la înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea, în martie 2004 - în memoria cetăţenilor români, care au căzut victime ale atentatelor teroriste din Spania, precum şi în septembrie 2001 - după atacurile teroriste din Statele Unite.

În consecinţă, recomand din inimă Guvernului României, într-un fel direct răspunzător dedrama celor morţi în Galaţi, să declare o zi de doliu naţional pentru aceşti "vinovaţi" fără vină. Poate aşa li se va mai spăla din păcatele ignoranţei şi nepăsării pe care le-au demonstrat pentru soarta românilor din ultimii ani!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Şcoala - garanţia unui viitor mai bun pentru copiii României"

Începerea unui nou an de şcoală ar trebui să fie mereu un prilej de bucurie, deopotrivă pentru copii, părinţi şi cadre didactice. Dar ştim că viaţa de zi cu zi a oamenilor nu este uşoară şi că prima zi de şcoală este o cumpănă financiară pentru multe familii din România. În ciuda situaţiei economice complicate, Guvernul României se străduieşte în continuare să dea o mână de ajutor părinţilor aflaţi în dificultate.

Ca urmare, şi în această toamnă, mii de elevi din clasele I - VIII vor primi în continuare gustarea zilnică din cadrul Programului "Cornul, laptele şi mărul", care este în acelaşi timp în concordanţă cu "Programul european de încurajare a consumului de fructe în şcoli" .

Tot ca o formă de ajutor, şcolarii din clasa I au primit, de asemenea, un ghiozdan şi un set de rechizite, în cadrul Programului "Primul ghiozdan".

Cunoaştem situaţia complicată cu care se confruntă cadrele didactice, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere financiar, şi înţelegem cât de greu este să pui în continuare tot sufletul în formarea noilor generaţii. Dar avem convingerea că, o dată cu stabilizarea economică a ţării, o parte din resursele bugetare vor fi folosite pentru a redresa şi acest domeniu important al vieţii sociale şi pentru a demonstra că munca profesorilor este respectatăşi apreciată la fel de mult în continuare.

Nu în ultimul rând, constatăm căreforma aceasta continuă, cu prea multe schimbări de la un an de învăţământ la altul, nu pare să fi adus rezultatele aşteptate. Credem că este necesară o Lege a educaţiei naţionale care să aducă mult dorita stabilitate în învăţământul de toate gradele.

Ca profesor, am avut privilegiul şi bucuria săîmi umplu în fiecare toamnă inima de energia voioasăşi strălucitoare a copiilor care se regăsesc cu profesorii şi colegii lor de bancăîn sala de clasă. Copiii sunt viitorul nostru, al României. Către ei ar trebui să ne îndreptăm toată atenţia şi toată grija.

Să le urăm elevilor să obţinăîn noul an şcolar numai note mari, iar cadrelor didactice să se bucure de respectul pe care îl merită din plin omul de la catedră şi să reconfirme valoarea învăţământului românesc.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Cine critică Guvernul?"

Desprinşi din altă realitate decât cea în care trăim şi trăiesc milioane de români, câteva personaje cu memorie scurtăşi selectivă depăşesc zilnic recordurile de ridicol fredonând aiurea sentinţe la adresa membrilor Guvernului Ponta. Abundă refrenul (dorit ironic) cu "cel mai cinstit guvern"şi suntem sufocaţi cu păreri despre un ministru sau altul venite din gura unor personaje sinistre, altminteri lideri de opinie ai unei triste opoziţii.

Cine sunt recitatorii aleşi pe sprânceană? Cei a căror guvernare iresponsabilaşi aservita total clientelei de partid a ipotecat prezentul şi viitorul României. Domnii Blaga, Boc, Funeriu, Lăzăroiu şi doamna Udrea, ca să-i numesc rapid pe cei mai agitaţi. Vieţuind în alt spaţiu decât cel al decenţei, numele de mai sus oferă zilnic lecţii "preţioase" despre capacitate managerială, eficienţă guvernamentală, pricepere în gestionarea banilor publici şi, în general, tot tacâmul de competenţe la care au rămas repetenţi în trecutul recent. E mostră de tupeu incorigibil sau, pur şi simplu, ridicol grotesc asumat ca atare? Cum să-l asculte cineva la modul serios pe domnul Boc atunci când critică performanţa guvernamentală? Cum să plece urechea cineva la spusele unui Funeriu, mai arogant decât atunci când era la putere? Cum să nu te revolţi când o auzi pe Elena Udrea predicând absorbţia fondurilor europene, tocmai ea, cea care a părăsit Ministerul Dezvoltării pârjolind toate programele în domeniu?! Despre Sebastian Lăzăroiu mă abţin să vorbesc fără cunoştinţe temeinice despre basme şi poveşti nemuritoare.

Revenind la ideea de bază, cum să ofere credibilitate unui mesaj dinspre Opoziţie tocmai aceia care au umilit şi batjocorit milioane de români, tăindu-le salarii şi pensii, jignindu-le copiii, părinţii şi bunicii şi tratându-i pe toţi cu o aroganţă de neuitat? Astfel de personaje aruncăîn derizoriu ideea de Opoziţie, ceea ce, în virtutea unei democraţii normale, e profund nesănătos. Guvernul are nevoie de voci critice, are nevoie să i se arate, mai ales cu credibilitate când greşeşte şi unde greşeşte.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Produsele româneşti"

Este toamnăşi mă aşteptam ca zilele acestea să văd pieţele pline de produse agricole. Nu este deloc aşa, produse sunt puţine şi de proastă calitate. În schimb, la supermarket găsim produse agricole arătoase, importate de pe tot mapamondul.

Oare românul nu mai este în stare să-şi producă singur vinete, ardei, roşii, mere, pere, struguri sau toate legumele şi fructele pe care le-am cunoscut în copilăria noastră? De ce am ajuns să dăm copiilor produse care amintesc numai prin formă, o formă şi ea artificială, de ceea ce am primit noi de la părinţi?

Cum este posibil, oare, să nu găsim produse tradiţionale româneşti în galantarele marilor magazine? Nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roşii din Italia, mere din Polonia, castraveţi din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic.

În condiţiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul şi motorul economiei, bani frumoşi ies din ţară în loc să ajungă la ţăranul roman şi, prin taxe şi impozite, la statul român.

Oare ne permitem să îmbogăţim legumicultorii de aiurea şi să-i lăsăm pe ai noştri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsători la stingerea unor meserii tradiţionale şi la dispariţia unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu!

De aceea, consider că este momentul în care trebuie să facem ceva. România are pământ foarte bun, tradiţie şi experienţă.

Poate lipseşte doar puţin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit şi să producă. Întrebaţi orice agricultor ce are nevoie şi o săvedeţi cât de puţin pretenţios este. Puţină atenţie şi un program coerent în agricultură pot aduce revirimentul unui domeniu pe care ne încăpăţânăm să-l ignorăm.

De partea cealaltă, noi, consumatorii, putem contribui prin solicitarea de produse româneşti acolo unde ne facem piaţa. Cereţi şi îndemnaţi şi pe ceilalţi să consume doar produse româneşti. Sunt mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanţă şi ne ajută să nu pierdem ceea ce a mai rămas din agricultura românească.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezvoltarea producţiei de energie"

România deţine resurse de gaze şi petrol şi are un potenţial ridicat în energia eoliană, ceea ce ar putea transforma ţara într-un jucător important pe piaţa de profil din Europa, însă necesitatea reformelor la scarălargă şi investiţiile sunt factori importanţi pentru a dezvolta această industrie.

Desigur, alinierea preţurilor trebuie făcută treptat şi trebuie identificaţi şi sprijiniţi consumatorii vulnerabili. Totodată, Comisia Europeană ne-a solicitat reorganizare legislativă, pentru a ne alinia normelor UE în privinţa preţurilor la energie. Există o piaţă largă şi putem profita de ea pentru a ne pune în concordanţă cu normele UE şi în acelaşi timp pentru a exploata resursele pe care le deţinem.

Constant se dezvoltă noi metode de producere a energiei. Montarea de panouri solare, arderea deşeurilor într-un cadru controlat, pentru a obţine energie, sunt doar câteva dintre soluţiile alternative. Acestea sunt vitale pentru ţări cu resurse reduse, dar şi un mod benefic de a reduce poluarea.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este necesară şi se poate baza pe resurse inepuizabile, cum ar fi apa sau soarele. Educarea populaţiei, precum şi implementarea de programe de genul "Casa Verde" ne poate duce în direcţia dorită. Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Inundaţiile din judeţul Galaţi"

În zonele inundate din judeţul Galaţi, Guvernul şi administraţia locală lucrează la o evaluare exactă a cauzelor care au agravat consecinţele fenomenelor naturale dramatice şi acolo unde se vor constata responsabilităţi se vor aplica cele mai severe sancţiuni legale.

Exploatările forestiere ilegale şi construcţiile ilegale care au amplificat tragedia vor fi analizate caz cu caz, iar legislaţia va fi modificată pentru a evita, în măsura posibilităţilor, asemenea tragedii pe viitor.

Priorităţile Guvernului în acest moment sunt: viaţa şi sănătatea sinistraţilor, asigurarea unor condiţii de trai decente în condiţii de calamitate, refacerea infrastructurii şi sprijin pentru reconstruirea caselor. Ministerul Apărării Naţionale a mobilizat militari pentru efortul de salvare a vieţii şi bunurilor cetăţenilor din localităţile inundate. În continuare, aceştia vor participa la refacerea infrastructurii localităţilor, precum şi la decolmatarea şi curăţarea albiilor râurilor şi zonelor locuite care au fost afectate.

Ministerul Administraţiei şi Internelor, Jandarmeria, inspectoratele judeţene de poliţie şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă din judeţe au acţionat cu prioritate pentru salvarea vieţii oamenilor şi se implicăîn continuare în toate acţiunile care au loc în localităţi.

În continuare, Guvernul acţionează cu toate resursele tehnice pe care le are la dispoziţie pentru evacuarea apei, executarea lucrărilor de reparaţii la staţiile de pompare în vederea punerii lor în funcţiune, repunerea în funcţiune a instalaţiilor de telefonie fixă, furnizarea de gaze naturale şi punerea în funcţiune a reţelei electrice afectate.

Populaţia este aprovizionată cu apă potabilă şi alimente în toate localităţile afectate. Este în curs o campanie de vaccinare a persoanelor şi, de asemenea, trebuie dezinfectate fântânile.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Roşia Montană - un loc la marginea prăpastiei"

Un amplu proiect minier, cel mai mare din Europa, am putea spune, la ora actuală, generează de aproape două săptămâni mari mişcări de stradă, proteste împotriva proiectului Roşia Montană. În toată România, cât şi în afara ţării, majoritatea celor care protestează o fac din bună credinţă, pe baza informaţiilor şi bine intenţionaţi.

Dar, o iniţiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur şi argint din Munţii Apuseni, iniţiat de compania Roşia Montană Gold Corporation (în continuare RMGC), trebuie analizată totuşi, cu obiectivitate, de specialişti competenţi şi dezinteresaţi, prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii.

Concluziile unei asemenea analize, prevăzute în teoria şi practica managementului pentru orice activitate, trebuie cunoscute de autorităţile cărora le revine responsabilitatea de a aproba şi supraveghea realizarea proiectului, pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.

Să nu uităm că avem un principal argument în favoarea acestui proiect, acela că punerea sa în aplicare ar crea locuri de muncă într-o zonă defavorizată şi că ar îmbunătăţi nivelul de viaţă al populaţiei, prin calificare în noi meserii etc.

Acceptând ideea că orice investiţie majoră în zonă este benefică şi necesară, trebuie analizate riscurile implicate şi trebuie cântărit, fără idei preconcepute dacă aceste beneficii sunt justificate de consecinţele şi efectele colaterale negative previzibile.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Solidaritatea românilor în faţa dezastrelor"

Din nou fenomenele meteorologice extreme, precum cantităţi mari de precipitaţii într-un timp foarte scurt, fac ravagii în România. Suntem cu toţii de acord că în ultimele zile judeţul Galaţi a înfruntat furia apelor, iar potrivit unui bilanţ provizoriu al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Galaţi, peste 1.800 de gospodării au fost distruse şi 3.600 de persoane evacuate, 9 persoane pierzându-şi viaţa.

Prezenţa premierului Victor Ponta şi a membrilor guvernului, alături de autorităţile locale, în mijlocul sinistraţilor, sprijinul prompt acordat tuturor celor afectaţi dovedeşte încă o dată că avem un guvern care acţionează capabil, în interesul românilor şi al României, ori de câte ori va fi nevoie.

Domnul Ion Călin:

"La început de an şcolar şi de drum"

În fiecare an, în jurul datei de 15 septembrie, începe un nou an şcolar, eveniment unic, anual în viaţa noastră, a tuturora.

Azi, în aceste vremuri de criză mondială, care nu este numai una exclusiv financiar-economică, ci, în egală măsură, morală, sufletească şi intelectuală se încearcă, precum la începutul fiecărui an şcolar, ca fiecare din cei implicaţi în procesul de învăţământ să îşi găsească menirea: menirea de elev, menirea de părinte, menirea de dascăl sau menirea comunităţii.

Iar noi ceilalţi încercăm să ne redescoperim şi să credem în valorile morale ale învăţământului românesc, în rosturile învăţăturii pe care, de la Spiru Haret încoace, le tot invocăm în spiritul unei tradiţii sănătoase, dar pe care vremurile ce au urmat au îmbolnăvit-o aproape iremediabil.

E singura credinţă ce poate aprinde minima speranţă...

Începutul anului şcolar reprezintă o bucurie şi o provocare pentru fiecare dintre cei care fac parte din el, dar şi pentru cei care urmăresc din afară acest eveniment. Este clar că sistemul nostru de educaţie are probleme serioase, este evident că şcoala noastră are nevoie de schimbări profunde, mai ales că viitorul elevilor noştri şi viitorul naţiunii noastre depind de capacitatea de a descoperi cauzele, de a propune soluţii şi de a implementa schimbări. Ştim cu toţii că societatea de mâine va arăta aşa cum arată şcolile noastre astăzi. În faţa acestei responsabilităţi uriaşe, îndemnul pentru fiecare dascăl este să nu renunţe la a investi în vieţile elevilor cunoaştere, valori şi idealuri înalte, să nu se lase influenţaţi de vremuri, ci să se ridice deasupra lor, să fie biruitori şi demni, modele vrednice de urmat pentru discipolii lor.

În faţa aceleiaşi responsabilităţi, părinţii trebuie să se implice activ în educaţia copiilor, să fie prezenţi în viaţa şcolii, alături de profesori, iar elevii noştri trebuie să accepte provocarea competiţiei, a muncii, a disciplinei şi a studiului cu seriozitate, să nu uite că nimeni nu a reuşit vreodată fără şcoală.

Elevii ar trebui săînţeleagă că sunt cei în care ne investim astăzi cu dăruire şi speranţă pentru un mâine pe care îl dorim altfel, mai frumos, mai curat, cu şcoli mai bune şi mai atractive.

Nouă, ca demnitari, ne revine sarcina ca reforma pe care o propunem să vizeze cu adevărat calitatea, nu cantitatea, performanţa, nu simularea ei, ca şcoala românească să nu mai fie pentru copiii noştri doar un furnizor de diplome, ci un furnizor de programe de formare în pas cu vremurile, adaptate competiţiei internaţionale. Ori asta se face cu profesori bine pregătiţi şi atent selecţionaţi, cu sisteme de predare compatibile şcolii europene, cu sisteme de notare corecte, standardizate.

Însă, oricât de bună ar fi o lege, nimic nu poate să înlocuiască ceea ce face fiecare dascăl în clasa în care intră, clădeşte acolo în sala de clasă succesul şcolii, în asta stă performanţa şcolii. În sala de clasă se trăieşte performanţa, în sala de clasă se reuşeşte creşterea copiilor drepţi, deştepţi, buni, oameni performanţi în viaţă.

Generaţii întregi au crescut cu vechea vorbă românească: "Ai carte, ai parte". Iar cadrele didactice trebuie să înţeleagă că educaţia corectă şi de calitate este miza României pe termen lung.

O lume mai bună, mai prosperă, mai prietenoasă, poate fi construită doar de oameni instruiţi. Şcoala nu trebuie privită ca o clădire lipsită de suflet, ea formează caractere şi defineşte personalităţi. Cu toţii ştim cât de importantă este educaţia pentru progresul societăţii, atât pentru generaţia prezentă, dar mai ales pentru cele viitoare. Pentru ca acest viitor să fie aşa cum ni-l dorim cu toţii trebuie să-i pregătim din timp, cu luciditate şi responsabilitate.

Copiii noştri vor evolua într-o societate diferită de cea în care ne-am format noi. Ei vor trebui să facă faţă unor noi provocări, unor noi deschideri. De aceea, este important ca ei să fie pregătiţi pentru această nouă societate pe care o configurează procesele de globalizare, avansul tehnologiilor, răspândirea accelerată a informaţiei.

Doamna Camelia Khraibani:

"Sub auspicii mai bune - început de an şcolar 2013-2014"

Săptămâna aceasta am participat, aşa cum cred că aţi făcut şi dumneavoastră, la deschiderea anului şcolar la mai multe şcoli şi licee din colegiul pe care îl reprezint. Opinia pe care mi-am făcut-o cu această ocazie este că avem un început de an şcolar mai bine pregătit şi mai promiţător decât până acum. Înainte de deschidere ne-am întâlnit cu autorităţile responsabile de bunul mers al învăţământului şi pot să afirm că avem un ministru al educaţiei tânăr, competent şi harnic. Cunoaşte bine punctele forte şi pe cele slabe ale domeniului şi se implicăîn a reforma şi a rezolva problemele sale.

Din punctul de vedere al politicii generale privind învăţământul, două mi se par a fi ţintele de urmărit.

Una este cuprinderea tuturor copiilor şi a tinerilor de vârstă şcolară în sistem. După 1989 fenomenul analfabetismului şi al abandonului şcolar a început să crească îngrijorător. Domnul ministru al educaţiei ne-a spus că România prezintă indicatori care nu ne fac cinste, mai ales în cuprinderea copiilor în grădiniţe şi în privinţa abandonului la trecerea dintr-un ciclu şcolar la altul. Dar am înţeles că acest an s-a lucrat pe această problemă şi că sunt create condiţiile ca lucrurile să evolueze într-un sens pozitiv.

Cea de-a doua ţintă este îmbunătăţirea calităţii activităţii şcolare, a învăţării. Înainte de a dezvolta această idee, putem accepta într-o evaluare cost cheltuieli/calitate că, cheltuielile noastre cu învăţământul sunt modeste, atât cele din bugetul de stat, cât şi cele din bugetele familiilor, şi trebuie să recunoaştem că, totuşi, la un cost mic avem o calitate a învăţământului acceptabilă. În acelaşi timp, nu ne putem mulţumi cu atât în materie de educaţie.

La întâlnirile şi din dezbaterile prilejuite de deschiderea acestui an şcolar am receptat cu satisfacţie determinarea pe care au arătat-o toţi actorii principali ai sistemului - profesori, elevi, părinţi, autorităţi locale, inspectorate, minister - în a acţiona coordonat şi cu seriozitate pentru a ridica nivelul calităţii învăţării. Sunt premise optimiste, dar cu fundament real, dacă ne referim la faptul că s-a realizat o mai bună acoperire a normelor cu personal didactic calificat sau care a promovat un examen exigent de acces la o catedră, s-au realizat manuale noi sau îmbunătăţite atât pe hârtie, cât şi manuale digitale, s-a modernizat curricula la o serie de clase, se va acorda o atenţie prioritară evaluărilor din timpul anului, se lucrează mai atent la conştientizarea elevilor şi a părinţilor privind necesitatea de a învăţa sistematic şi de a participa activ la activitatea şcolară tot timpul anului.

În legătură cu acest obiectiv de ordin calitativ, eu aş subliniaproblema transparenţei privind calitatea şi cunoaşterea realităţii în mod onest din toate instituţiile de învăţământ. Am în vedere aici faptul că în timpul anului, la clasă, elevii promovează anii de studii, primesc note mari, trec evaluările interne, dar la evaluările independente, speciale şi la examenele naţionale constatăm că notele pe care le-au primit de la profesorii lor nu au acoperire în materia învăţată. Atitudinea aceasta de a ne minţi elevii, părinţii, inspectorii, autorităţile administrative, ministerul, Uniunea Europeană, trebuie abandonată; cu cât mai urgent cu atât mai bine. Din discuţiile cu profesorii am reţinut că există încă o goană după note mari la unii elevi şi părinţi, fără a fi dublată de tot atâta sârguinţă de a cunoaşte materiile de învăţat la un nivel superior.

În concluzie, văzând şi partea bună a lucrurilor şi pe cea necorespunzătoare, la acest început de an şcolar eu am trăit un sentiment de încredere în capacitatea celor implicaţi în activitatea de învăţământ, în mod deosebit a profesorilor şi a elevilor de a aduce la şcoală pe toţi copiii şi tinerii noştri şi de a le asigura un progres spre o calitate mai bună a învăţământului.

Doamna Violeta Tudorie:

"Noul an şcolar - continuitate şi schimbare"

Sentimentul cu care am rămas după participarea la deschiderea acestui nou an şcolar este acela de încredere că reforma în bine a acestui domeniu şi-a găsit deja un echilibru între, pe de o parte, continuarea a ceea ce s-a realizat în anii trecuţi şi, pe de altă parte, corecţia, îmbunătăţirea şi schimbarea acelor aspecte care, la confruntarea cu practica pedagogică şi socială, s-au dovedit neviabile.

Din discuţiile pe care le-am purtat în prealabil cu domnul ministru Remus Pricopie şi în cursul zilei de luni cu elevi, cadre didactice şi părinţi - participanţi la prima zi a noului an şcolar - am reţinut o serie de schimbări având ca ţintă obţinerea unei calităţi mai bune a învăţământului românesc.

Anul şcolar s-a prelungit până la 20 iunie, având astfel 36 de săptămâni de activitate şcolară, împărţit în două semestre egale de câte 18 săptămâni. Continuă Programul "Şcoala altfel": "Să ştii mai multe, să fii mai bun!" care va fi organizat în săptămâna 7-11 aprilie 2014, când elevii vor participa la activităţi extracuriculare şi extraşcolare.

Alte schimbări, dintre care cele mai importante mi s-au părut a fi:

• -creşterea ponderii mediei la evaluarea naţională la 75%, faţă de 50% cât a fost până acum şi reducerea la 25% a ponderii notelor din ciclul gimnazial pentru admiterea la liceu;
• -pregătirea bacalaureatului din prima zi de şcoală;
• -introducerea simulării bacalaureatului la clasa a XI-a;
• -evaluarea periodică la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a.

Decizia de a schimba formula de calculare a mediei de admitere la liceu a fost luată după ce în 25 de judeţe, respectiv în 59,52% din totalul unităţilor de învăţământ, s-au constatat diferenţe între 2 şi 2,5 puncte între mediile mari din gimnaziu şi cele mici obţinute de elevi la Evaluarea Naţională, în alte şase judeţe diferenţele fiind mult mai mari. Această situaţie a determinat ministerul să introducă schimbarea precizată mai sus şi, totodată, să ia hotărârea ca toate unităţile de învăţământ unde diferenţele de notare au fost mari sau unde numărul de elevi cu medii de promovare a fost scăzut vor fi monitorizate constant.

Ni s-a mai adus la cunoştinţă că din acest an şcolar vor fi introduse controale care vor urmări prezenţa la şcoală, ce se întâmplăîn clasăşi modul în care decurge evaluarea. Primele controlate, chiar din septembrie-octombrie, vor fi şcolile unde au fost variaţii foarte mari între evaluările la clasă şi rezultatele de la Evaluarea Naţională.

S-a constatat ca repartizarea în liceu fără examen, numai pe baza mediei de admitere, aduce de patru ani în clasa a IX-a mulţi elevi cu medii de repetenţie, pe care unii profesori încearcă să-i ridice, prin mari eforturi, la note de 5, dar pentru care, înmajoritate, finalul este un bacalaureat ratat. La fel, în clasa a VIII-a, notele primite fără acoperire în materie învăţată în timpul gimnaziului şi-au spus cuvântul la evaluarea naţională, când cei cu medii de 6 sau chiar 7 în clasele V-VIII au luat, la primul test important din viaţa lor, note de 1, 2 sau 3 şi le-au coborât media de admitere în liceu sub nivelul celei de repetenţie, adică sub 5. Ulterior, în liceu, majoritatea miilor de elevi admişi cu medii de repetent nu au putut recupera lipsa de pregătire. Şi elevii care s-au ridicat cu greu la note de 5 şi au promovat cu greu an de an au ajuns, la sfârşitul clasei a XII-a, în faţa unei misiuni imposibile: bacalaureatul, pe care nu l-au putut lua chiar şi cu subiecte diferenţiate.

La acest punct amauzit şi opinia că problema aceasta ar putea fi rezolvată prin reintroducerea examenului de admitere în liceu, înlocuindu-se astfel repartizarea computerizată. Deocamdată, Ministerul Educaţiei nu a schimbat nimic aici. Pentru acest an şcolar va continua repartizarea la liceu ca şi în anii trecuţi, tot aşa cum examenul de bacalaureat din 2014 va fi susţinut la aceleaşi probe ca cele din acest an.

Apreciez faptul că ministerul a identificat punctele slabe din sistem şi că a luat măsuri care să asigure o schimbare calitativă.

Învăţământul preuniversitar din ţara noastră are multe zone de excelenţă, are capacitatea de a performa la nivel european şi mondial, are grădiniţe, şcoli şi licee dotate cu tot ce este necesar pentru a realiza o pregătire bunăşi foarte bună a elevilor, dar are şi zone în care calitatea învăţării şi dotarea unităţilor de învăţământ lasă de dorit.

Colegiul meu este în Sectorul 2 din Bucureşti şi sunt foarte bucuroasă că majoritatea grădiniţelor, şcolilor şi liceelor sale sunt de elită, atât ca nivel de pregătire a elevilor, ca încadrare cu personal didactic calificat şi dedicat misiunii, cât şi din punctul de vedere al dotării materiale. Dacă vom reuşi şi o salarizare mai bună, cred că s-ar întruni toate premisele ca învăţământul românesc să devină domeniul care să ne dea cele mai mari satisfacţii în viitor.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"TVR (re)intrăîn Republica Moldova pe uşa din dos, românii şi moldovenii pierd. Cine câştigă?"

Un comunicatde presă emis de Ministerul Afacerilor Externe pe data de 12 septembrie 2013 anunţă semnarea de către preşedintele-director general al Televiziunii Române şi de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova pentru CEDO a Acordului de soluţionare amiabilă a cererii nr. 36398/08 - Societatea Română de Televiziune (SRTv) împotriva Republicii Moldova, de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Mai precis, procesul aflat pe rolul CEDO reprezintă urmarea plângerii introduse de către Societatea Română de Televiziune ca urmare a retragerii abuzive în 2007 de către autorităţile Republicii Moldova a licenţei de utilizare a unei frecvenţe naţionale.

Astfel, prin acest proaspăt Acord, semnat odată cu aprobarea lui de către CEDO, TVR "va putea reveni imediat în Republica Moldova pe cablu şi pe transmisie digitală experimentală - în funcţiune deja în zona Chişinăului -, precum şi pe transmisie digitală naţională atunci când aceasta va fi implementată în statul vecin, în 2015".

Mă număr, după cum bine ştiţi, printre acei oameni politici din România care au militat şi militează în continuare pentru relaţii cât mai apropiate şi constructive, la toate nivelurile şi în toate domeniile, între statul român şi cel moldovean. Nu putem contesta rolul şi importanţa prezenţei televiziunii noastre publice în spaţiul media moldovean, iar ceea ce s-a întâmplat în 2007 sper să nu se mai întâmple niciodată.

Deşi sunt perfect de acord că o atitudine neprietenească faţă de statul vecin nu era una de abordat în ceea ce priveşte cauza TVR-ului, nu pot să nu mă întreb în ce s-a transformat aceasta? Şi, de fapt, care este miza (re)intrării TVR în Moldova? A cui este, de fapt, această miză?

Într-o interpelare pe care am adresat-o ministrului afacerilor externe, domnul Titus Corlăţean, cât şi preşedintelui - director general şi membrilor Consiliului de Administraţie ai TVR, am întrebat dacă domniile lor consideră suficiente "măsurile reparatorii" prevăzute în Acordul semnat. Eu, unul, nu le consider nici pe departe aşa şi nu mă refer aici doar la garanţiile oferite televiziunii noastre, ci şi la modul în care autorităţile noastre au înţeles reintrarea acesteia în statul vecin. O reintrare, din foarte multe puncte de vedere, formală şi ca exerciţiu de imagine, ca să nu zic de interes, fără ca cineva să se gândească la aspectele specifice Moldovei şi la posibilitatea reală a cetăţenilor săi de a urmări programele TVR-ului.

Vă invit şi pe dumneavoastră să studiaţi această problemă care priveşte Acordulde soluţionare amiabilă a cererii nr. 36398/08 - Societatea Română de Televiziune (SRTv) împotriva Republicii Moldova, de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi să opinaţi dacă acesta reprezintă cea mai bună soluţie şi, mai ales, dacă autorităţile noastre şi conducerea TVR au făcut tot ce s-a putut pentru ca televiziunea publică românească să deservească la modul real nevoile celor din Republica Moldova. Eu consider că nu. Cunoscând condiţiile din această ţară, discutând în permanenţă cu cetăţenii de acolo, pot afirma că s-a omis cu desăvârşire tocmai dorinţa lor!

Moldova nu este o ţară care să beneficieze pe întreg teritoriul ei de serviciile de cablu. Ea nu reprezintă doarChişinăul şi zonele sale limitrofe, iar cetăţenii din alte zone, în special cele rurale, deşi au aşteptat şi aşteaptă emisia TVR, se află în imposibilitate tehnică şi materială.

Ca să nu mai vorbim de proiecţiile în viitor, oricât de apropiat ar părea acesta. Ce ar trebui să facă aceia care nu pot viziona programele TVR şi care aşteaptă de şase ani revenirea lor? Să se consoleze cu gândul transmisiei digitale naţionale ce va fi implementată în Moldova în 2015 sau, pur şi simplu, să tipărească Acordul semnat pe care să îl privească la nesfârşit?

Oricum ar fi, dezavantajul este vădital lor şi este trist că toată această revenire a TVR în Republica Moldova este, din foarte multe puncte de vedere, lovită de nulitate şi pare doar un act formal, populist, în care exact cei cărora li se adresează - moldovenii - sunt desconsideraţi. Ca să nu mai vorbim, în aceste condiţii, cam care este respectul şi grija acordate TVR-ului. Şi ne mai mirăm că s-a confruntat şi se mai confruntă cu grave probleme financiare şi, de aici, cu cele derivate, de statut şi imagine?

Nu înţeleg de ce s-a renunţat la procesul de la CEDO, atât timp cât nu s-a obţinut sau nici măcar nu s-a gândit cineva să se obţină şi posibilitatea de transmisie şi retransmisie prin eter, indiferent de tipul de semnal. Mă întreb cine a luat în calcul drepturile cetăţenilor moldoveni care nu deţin cablu sau dacă îi pasă cuiva ce se întâmplă cu aceştia? Ce altceva în afara avantajelor reale pentru cetăţenis-a urmărit prin această renunţare transformată în Acord?

Întrebări pe care le-am adresat şi celor responsabili şi al căror răspuns îl aştept nu numai eu, dar şi cetăţenii moldoveni. Toţi cei aceia care au auzit surlele şi trâmbiţele revenirii TVR-ului, dar care se rezumă doar la asta, vizionarea fiind cam.... imposibilă, iar mult lăudatul eveniment nul.

Este normal. Atât timp câtAcordul nu reprezintă o muncă şi un efort reale pentru susţinerea şi întărirea relaţiei România- Republica Moldova şi unii se prefac că muncesc, că sunt interesaţi şi implicaţi, ce ar trebui să facă cetăţenii? Să se prefacă şi ei, evident!, că au posibilitatea să urmărească programele TVR, această Fată Morgana a mediei.

Domnul Radu Babuş:

"Abandonul şcolar"

Anul acesta şcoala începe pe 16 septembrie şi se termină pe 20 iunie.Câţi copii vor abandona şcoala?

Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala drept principala instituţie prin care societatea îşi perpetuează existenţa. O educaţie reală, adevărată se fundamentează în familie, apoi se continuă în grădiniţă şi şcoală.

Numărul copiilor care abandonează şcoala este în creştere de la an la an. Fenomenul se înregistrează, mai ales, în comunităţile de rromi şi la sate, unde copiii sunt folosiţi ca surse de venit sau văzuţi ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie.

Abandonul şcolar creează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domenii de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a venitului personal de-a lungul întregii vieţi.

De la an la an abandonul şcolar creşte simţitor, iar la acest fenomen se ajunge din cauza mirajului occidentului, ce atrage tinerii spre un câştig mai substanţial decât cel pe care ar putea să îl câştige în ţară, dacă ar rămâne să îşi continue studiile până la cel mai ridicat nivel.

Fiecare abandon are o istorie personalăşi socială. De cele mai multe ori principalul motiv este sărăcia. Datorită situaţieimateriale precare, copiii care trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece părinţii nu pot asigura copiilor cărţi, caiete, ghiozdane, îmbrăcăminte, hrană. Mulţi copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale abuzurilor, precum: exploatarea fizică prin punerea la munci, bătăi, trimiterea la cerşit sau furat. Totodată, dezinteresul părinţilor sau nivelul educaţional scăzut al acestora reprezintă un motiv de abandon.

Pentru a încuraja terminarea studiilor, Ministerul Educaţiei Naţionale a alocat sume substanţiale, prin anumite programe, pentru renovarea şcolilor, schimbarea mobilierului, dotarea laboratoarelor, înfiinţarea unor cabinete dotate cu calculatoare la care să aibă acces toţi elevii, construirea de săli de sport.

S-au maiimplementat şi programe care asigură, încă de la învăţământul preşcolar până la cel primar inclusiv, un strict necesar ce îl constituie pachetul pentru timpul petrecut la şcoală.

Pe lângă aceste proiecte au maifost implementate şi altele: burse pentru rezultatele deosebite; punerea la dispoziţie a unui mijloc de transport, ca distanţa dintre şcoală şi locuinţă să nu mai fie un impediment; s-au oferit gratuit manuale şi rechizite.

Aşadar, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional sau universitar trebuie urmărit cum evoluează, cum se menţine în sistemul educativ, făcându-l cât mai eficient, prin intervenţii atât din partea părinţilor şi educatorilor, cât şi a comunităţii din care provine, pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar.

Educaţia este necesară pentru toţi.Depinde de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Domnul Mihai Weber:

"Un om educat - un stâlp al societăţii"

"Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate să înveţi", Nicolae Iorga.

Ieri, 16 septembrie, 3,2 milioane de elevi au început noul an şcolar. Alături de tineri a fost şi premierul Victor Ponta, prezent la Colegiul Naţional Tudor Vladimirescu din municipiul Târgu Jiu.

Noul an şcolar nu vine cu mâinile goale, el aduce modificări ce sunt anunţate deja de Ministerul Educaţiei.

Şcoala românească a început să se modernizeze. Avem programe noi pentru clasele pregătitoare şi clasele I-IV, în prezent lucrându-se şi la programele claselor V-VIII, urmând ca în ultimă fază să se finalizeze şi cele pentru clasele IX-XII.

Guvernul îşi îndreaptă atenţia spre două domenii de maximă importanţă: sănătate şi educaţie.

Anul acesta s-a dorit ca elevii să fie primiţi în condiţii optime în băncile lor, şcolile fiind renovate, aceste renovări fiind realizate în primul rând cu ajutorul Guvernului care a suplimentat bugetul educaţiei, alocând suma de 40 de milioane de lei.

Pentru Guvernul Ponta, o prioritate este şi siguranţa în şcoli. Fiecare părinte trebuie să privească şcoala ca fiind un mediu sigur pentru copilul său.

Pe viitor vom continua să acordăm o atenţie sporită educaţiei, fiind un domeniu extrem de important pentru societatea românească.

Vom asigura condiţiile necesare pentru a crea un act de educaţie de calitate, pentru că numai în acest mod tinerii vor avea un viitor în viaţă, ocupând un loc bun pe piaţa muncii.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Scăderea TVA la pâine"

La 1 septembrie a intrat în vigoare OG nr. 16/2013, care introduce una dintre cele mai dezbătute măsuri din domeniul TVA, respectivreducerea acestei taxe la 9% la pâineşi la alte sortimente de produse de panificaţie, cum ar fi baghete, împletituri, dar şi la diverse sortimente de făină pentru pâine; altfel spus, pe tot lanţul producţiei de pâine.

Am urmărit cu mare atenţie criticile formulate în spaţiul public (şi nu au fost puţine) cu mult înainte ca această măsură să prindă viaţăşi pot spune că discuţiile au vizat pe de o parte, în mod firesc, efectele macroeconomice. Mai exact, o dată cu aplicarea ei, vor scădea veniturile la buget. Pe de altă parte, s-a discutat capacitatea aplicării sale, susţinându-se cu înverşunare şi chiar nejustificat faptul că, deşi în principiu este o propunere bună, totuşi realitatea românească o va respinge. Astfel, scopul aplicării acestei măsuri, şi anume creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, prin scăderea preţului la pâine, nu va putea fi atins, pentru că producătorii şi comercianţii de pâine nu vor scădea preţurile, ci pur şi simplu vor încasa diferenţa rezultată din scăderea TVA în cont propriu. În plus, unii critici au mers cu previziunile negative şi mai departe, susţinând că, dacă în primă fază marii comercianţi vor micşora preţurile, în timp, aceştiavor recurge la ridicarea lor la nivelul anterior sau chiar mai sus, nemaiavând competiţie în micii vânzători, care vor dispărea de pe piaţă. Nu vreau să insist pe declaraţii de tipul "TVA redus la pâine este o favoare nu pentru micii, ci pentru marii producători şi comercianţi". Nu despre a face sau a nu face o favoare producătorilor şi comercianţilor, fie ei mici sau mari, este vorba.

Este vorba de o măsură de combatere a evaziunii fiscale,care în acest domeniu ajunge la 70%, iar principalii beneficiari vor fi consumatorii, deoarece oamenii vor găsi în magazine o pâine mai ieftină cu aproximativ 15%. Aşa cum s-a constatat, aceste efecte ale aplicării unei taxe pe valoarea adăugată în cuantum mai redus au fost deja înregistrate, în primă fază, în hipermarketuri şi în magazinele care funcţionează pe lângă brutării.

Am văzut rezultatele verificărilor făcute de Garda Financiară în mai multe judeţe, la începutul lunii septembrie, imediat după momentul aplicării măsurii fiscale în cauză. Concluziile sunt clare: marea majoritate a celor care comercializează pâine, şi mă refer atât la cei de la capătul lanţului de distribuţie, adică comercianţii, cât şi la cei din zonele intermediare, adică producătorii, au scăzut preţurile la pâine. La comercianţi s-au identificat scăderi ale preţului la 82% din sortimentele de pâine verificate, în timp ce producătorii au aplicat preţuri mai mici cu 71% din aceleaşi sortimente.

Per ansamblu, pot spune că mediul de afaceri va avea de câştigat, mai ales că această măsură, alături de menţinerea taxării inverse la cereale, a fost cerută de mai multă vreme de cei din industria de morărit şi panificaţie. Şi să nu uităm că în acest sector lucrează mai mult de jumătate din angajaţii din toată industria alimentară.

De altfel, până la intrarea în vigoare a acestei măsuri, România se afla printre puţinele state europene care nu aplica cote diferenţiate de TVA pentru alimentele de bază.

Dincolo de beneficiile sociale ale acestei măsuri, putem previziona şi o stimulare a consumului produselor de panificaţie. Pe de altă parte, suntem conştienţi că pentru acombate concurenţa fiscală neloială şi a creşte gradul de colectare a veniturilor la buget, se impune a recurge la o activitate susţinută de control, corelată cumăsuri fiscale curajoase. Aş dori să mai adaug că eventualul impact negativ asupra bugetului de stat produs de aplicarea TVA-ului în procent de 9% la pâine va fi compensat de o creştere la accizele pe alcool şi la bunuri de lux.

Scăderea la 9% a taxei pe valoarea adăugată la pâine şi produse de panificaţie, aşteptată atât de producători, cât şi de consumatori, se va dovedi în timp a fi o măsură bună, care va produce efecte pozitive.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Comemorarea victimelor atacurilor din 11 septembrie 2001 din SUA"

Data de 11 septembrie este încărcată de o simbolistica speciala, întrucât pe 11 septembrie 2001 au avut loc atacurile teroriste împotriva Statelor Unite ale Americii, soldate cu prăbuşirea turnurilor de la Word Trade Center şi cu un bilanţ de aproximativ 3000 de morţi. Acestora li se adaugă milioane de oameni a căror sănătate fizică şi psihică a fost afectată după atacuri.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 le-au schimbat nu numai americanilor modul de a vedea şi înţelege lumea, ci ne-au schimbat şi nouă, tuturor, perspectiva asupra istoriei individuale, a istoriei naţionale, ca şi a cursului de dezvoltare al omenirii. Nu numai că ne-au obligat să luăm act de această nouă realitate a lumii, ameninţarea teroristă, dar ne-au făcut pe toţi să înţelegem că au dispărut în bună parte modelele clasice şi inteligibile de conflict, făcând loc unor scenarii cumplite care au făcut ca diplomaţia să devină superfluă, iar strategia, virtuală.

Se împlinesc 12 ani de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001. Aşadar, vreau să aducem astăzi un omagiu victimelor nevinovate ale acelei zile. Moartea celor care au sfârşit atunci în mod dramatic, printre care s-au aflat şi români, ne obligă să ne dedicăm cu forţe noi luptei pentru pace şi justiţie în lume.

Atacurile teroriste care au avut loc peste tot în lume în ultimii ani au devenit mai organizate, cu o arie mai mare de acţiune, mai frecvente şi realmente letale. Impactul lor asupra societăţii este atât de sever încât a devenit imperativ să putem prevedea şi stopa loviturile teroriste.

Lumea s-a schimbat profund după 11 septembrie 2001. Cel mai grav lucru ar fi să ne resemnăm, să acceptăm să trăim cu teama atacurilor teroriste, să ne obişnuim cu ideea că teroriştii pot alege oricând ţintele şi mijloacele de distrugere, că violenţa poate fi un mijloc pentru atingerea unor obiective de ordin politic, economic şi social. Consider că trebuie să se facă toate eforturile cu putinţă pentru a se recupera sentimentul de siguranţă al populaţiei, mai ales în segmentele vulnerabile: copii, vârstnici, infirmi.

Tragedia atentatelor de la 11 septembrie 2001 trebuie să determine şi România să lupte alături de SUA împotriva terorismului. Dacă ne unim cu adevărat eforturile, nu vom permite ca asemenea lovituri să mai aibă loc şi nu vom mai fi afectaţi de asemenea pierderi de vieţi omeneşti. Trebuie să ne afirmăm mai puternic valorile în care credem, să facem mai convingător şi mai atractiv modelul democraţiei, să convingem oamenii că democraţia este starea naturală a oricărui sistem politic şi economic.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Creşterea rolului pe care îl îndeplinesc interpelările şi întrebările ca modalitate de realizare a controlului parlamentar asupra Guvernului"

Vreau să atrag atenţia asupra faptului că, în sistemul constituţional românesc, interpelările şi întrebările sunt lipsite de efecte juridice şi nu se finalizează prin acordarea unui vot. Dezbaterile pe marginea interpelării sunt oprite de intervenţia preşedintelui de şedinţă. Eventual, potrivit art.112 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Camera Parlamentului este îndreptăţită să hotărască printr-o moţiune simplă cu privire la obiectul unei interpelări, potrivit procedurii parlamentare comune aplicabile moţiunilor simple, iar Guvernul este obligat prin regulament să ţină cont de opinia exprimată de Cameră în cuprinsul unei moţiuni simple aprobate.

Referitor la intervalul de timp de două săptămâni (care în practică se prelungeşte la o lună sau chiar o perioadă mai îndelungată) scurs între depunerea unei interpelări şi primirea răspunsului, apreciez că este suficient de lung pentru ca subiectul adus în discuţie să-şi piardă actualitatea din punct de vedere politic, social sau economic şi să nu mai prezinte interes, cu atât mai mult cu cât acest termen poate fi prelungit prin decizia Camerei legiuitoare, pentru motive temeinice. Cu alte cuvinte, persoana interpelată este nevoită să explice întârzierea în acordarea răspunsului în faţa Camerei respective şi să solicite un nou termen (de maximum două săptămâni, în cazul Camerei Deputaţilor şi de cel mult trei săptămâni, în cazul Senatului). Pentru că nu sunt stipulate alte limite de timp, subînţelegem că pentru o interpelare în Camera Deputaţilor se poate acorda un nou termen de mai multe ori. În schimb, art.163 alin. (4) din Regulamentul Senatului dispune că această Cameră poate acorda un singur termen suplimentar.

Într-o privire comparativă se remarcă, de exemplu, că în art.115 din Constituţia Poloniei este reglementată obligaţia primului-ministru şi a celorlalţi membri ai Guvernului de a răspunde interpelărilor în 21 de zile.

În Germania, interpelările se înscriu pe ordinea de zi a şedinţei Bundestagului în termen de 15 zile de la data publicării lor, ceea ce înseamnă că nu este prevăzută o dată fixă, ci un termen maxim, în vederea evitării eventualelor abuzuri.

În opinia mea, şi în Parlamentul din România această etapă procedurală ar trebui să implice, pe de o parte, prezentarea interpelării şi, pe de altă parte, acordarea răspunsului la interpelare, dar şi prezentarea punctelor de vedere ale grupurilor politice, respectiv ale altor parlamentari. În acest fel, interpelările pot să genereze o scurtă dezbatere asupra problemelor ridicate, iar miniştrii nu au dreptul de a se opune discutării unei interpelări, la fel cum nu pot refuza acordarea răspunsului.

Cu toate acestea, din interpretarea sistematică a prevederilor regulamentare din România rezultă că dezbaterea interpelării implică numai intervenţia persoanei care interpelează şi a celei interpelate, fără a putea interveni alţi deputaţi ori senatori, după caz, sau grupurile parlamentare, altele decât cel care a adresat interpelarea.

În această situaţie, constat că se limitează considerabil raţiunea de a fi a acestui instrument parlamentar.

Atunci când parlamentarul consideră răspunsul inadecvat sau dacă nu este mulţumit de răspunsul primit, poate interveni cu puncte de vedere suplimentare şi poate comenta răspunsul.

Dacă în trecut Legea constituţională franceză prevedea că miniştrii sunt ascultaţi ori de câte ori solicită şi, în practica parlamentară s-a remarcat că uneori interveneau în finalul dezbaterilor prilejuite de interpelare sau imediat după ce autorul o dezvolta, în zilele noastre sunt prevăzute perioade-limită pentru intervenţiile pe marginea interpelării. Există şi excepţii, precum Croaţia, în care luările de cuvânt pe marginea interpelării nu sunt limitate a priori.

Potrivit regulamentelor parlamentare din România, dezvoltarea interpelării are loc în maximum trei minute, înainte de a primi cuvântul oficialul interpelat, în vederea prezentării răspunsului, care are la dispoziţie cinci minute. Pentru intervenţiile ulterioare la Senat este reglementată aceeaşi durată, în timp ce la Camera Deputaţilor acestea sunt limitate la două minute.

În Bundestag, discursurile iniţiale ale interpelatorului nu pot depăşi zece minute, iar răspunsurile persoanei interpelate, cinci minute. De asemenea, fiecare grup parlamentar are la dispoziţie cinci minute pentru a-şi exprima punctul de vedere. Odată dezbaterile închise, nu se mai poate reveni asupra discuţiei.

În situaţia neacordării răspunsului la interpelare, constat că se încalcă prevederile constituţionale ale art.111 alin. (1) şi cele regulamentare care stabilesc un termen-limită pentru a se acorda răspunsul. Prin aceasta, apreciez că se aduce atingere înseşi puterii de control pe care legea fundamentală o acordă parlamentarilor, în virtutea mandatului lor reprezentativ.

După cum se constată, procedura parlamentară aplicabilă interpelărilor a fost puternic raţionalizată prin limitarea luărilor de cuvânt, a duratei de timp alocată pentru acordarea replicilor, precum şi prin limitarea altor parlamentari de a-şi exprima punctul de vedere. De exemplu, pentru a se preveni un număr semnificativ de interpelări, care ar putea conduce la blocarea activităţii Parlamentului şi Guvernului prin perioadele de timp prea mari alocate unor astfel de discuţii, s-au prevăzut limitări ale exercitării dreptului la interpelare precum: în România, Camera Deputaţilor, şi în Germania, un grup parlamentar, pot prezenta cel mult o interpelare în cadrul fiecărei şedinţe plenare dedicate acestui scop; în Finlanda şi Germania este prevăzut un număr minim de parlamentari care trebuie să susţină interpelarea; în Suedia, pentru preîntâmpinarea dezbaterilor parlamentare care au loc cu prilejul unei interpelări, Guvernul transmite în prealabil Parlamentului un răspuns scris; în Croaţia se prevede că în urma respingerii unei interpelări, o altă interpelare cu acelaşi obiect poate fi iniţiată după împlinirea a trei luni de la respingerea celei dintâi; în Franţa, Constituţia din 1958 nu mai reglementează instituţia interpelărilor, dar sunt prevăzute în art. 156 din Regulamentul Adunării Naţionale, potrivit căruia deputatul care doreşte să interpeleze Guvernul ataşează cererii sale o moţiune de cenzură, în condiţiile regulamentare.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare în perioada următoare modificarea regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, astfel încât: interpelările să se finalizeze prin acordarea unui vot, să se micşoreze intervalul de timp între depunerea unei interpelări şi primirea răspunsului, să fie introduse sancţiuni pentru nerespectarea termenelor stabilite pentru trimiterea răspunsurilor şi clarificărilor, să se introducă prezentarea punctelor de vedere ale grupurilor politice, respectiv ale altor parlamentari cu privire la interpelările depuse, pentru a se genera scurte dezbateri asupra problemelor ridicate şi să nu mai existe numai monologuri, cum se întâmplă în prezent în cazul declaraţiilor politice, al interpelărilor şi al întrebărilor adresate autorităţilor centrale.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Politici publice pentru tineri"

Aş dori să vă supun atenţiei problema incluziunii sociale a tinerilor, care reprezintă un subiect de dezbatere şi o dimensiune prioritară a strategiilor europene de politici publice, ceea ce arată că este obligatoriu să devină o temă principală şi pentru agenda Parlamentului şi Guvernului din România.

Aşadar, în prezent, în ţara noastră se constată o nevoie acută a formulării de politici publice centrate pe tineri, în special în ceea ce priveşte incluziunea pe piaţa muncii din perspectiva ocupării de la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României.

Dacă pornim de la analiza programelor naţionale şi regionale în ceea ce priveşte problematica incluziunii sociale a tinerilor, este obligatoriu să fie implementată o structură de coordonare a palierelor naţional şi regional/local în dezvoltarea politicilor de ocupare.

Unul dintre conceptele vehiculate de majoritatea strategiilor europene legate de ocuparea forţei de muncă este flexisecuritatea. Flexisecuritatea reprezintă o strategie integrată prin care se urmăreşte atât dezvoltarea flexibilităţii, cât şi a securităţii pe piaţa muncii. Prin flexisecuritate se urmăreşte reconcilierea nevoii angajatorilor de a avea acces la o forţă de muncă flexibilă cu nevoia angajaţilor de securitate şi de a nu rămâne o perioadă lungă de timp în şomaj. Rezultatele implementării principiilor flexisecurităţii pe piaţa forţei de muncă vizează atât un spaţiu competitiv pentru recrutarea celor mai calificate persoane de către potenţialii angajatori, cât şi construirea unui sistem de protecţie consolidată pentru angajaţi, în vederea contracarării efectelor negative ale şomajului şi ale pierderii locului de muncă. Aşadar, flexisecuritatea reprezintă principiul conform căruia se constituie un balans între nevoile angajatorilor şi aşteptările angajaţilor pe piaţa forţei de muncă.

Ocuparea tinerilor este un segment de politică publică deosebit de relevant pentru dezvoltarea durabilă a societăţii. Guvernarea pe mai multe nivele, de la nivelul european către cel naţional, regional şi local, este o abordare optimă doar în condiţiile în care politicile şi măsurile active sunt coordonate pe orizontală şi verticală. Atât timp cât deciziile de la orice nivel îşi găsesc raţiunea în nevoi identificate la nivel local, ele devin legitime. Abordarea ocupării de jos în sus, coordonată cu un cadru naţional clar, cu principii şi direcţii de la nivel european poate aduce beneficii însemnate comunităţilor din România.

Vă rog, aşadar, să luăm în considerare pentru perioada următoare adoptarea unor măsuri specifice de stimulare a pieţei muncii pentru tineri prin: îmbunătăţirea măsurilor de stimulare a angajatorilor pentru ocuparea tinerilor, promovarea şi încurajarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor pentru crearea de noi locuri de muncă; creşterea mobilităţii tinerilor pe piaţa muncii la nivel naţional şi european; facilitarea procesului care trebuie parcurs pentru obţinerea unui prim loc de muncă.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Apel la solidaritate: haideţi să donăm salariile noastre sinistraţilor, domnilor parlamentari şi miniştri!"

Ocupaţi până peste cap cu scandalul interminabil din USL, oamenii politici şi mass-media au uitat deja, parcă prea repede, drama oamenilor măturaţi deape din judeţele Galaţi şi Tulcea, de săptămâna trecută. În bunul lui stil teleguvernamental, premierul s-a ţinut ocupat în ultimele zile cu subiectul Roşia Montană şi cu conflictul cu deja fostul său prieten Crin Antonescu, abătând astfel atenţia opiniei publice de la sinistraţii care au rămas fără acoperişuri deasupra capului.

Eu încă mă gândesc cu groază la tot ce au pătimit locuitorii din comunele afectate de ploile diavoleşti şi viiturile din judeţul Galaţi. Probabil supărat pe nepăsarea conducătorilor şi pe bătaia de joc a guvernanţilor la adresa românilor, Dumnezeu ne-a arătat din nou că suntem trecători pe acest pământ. Dumnezeu ne-a reamintit că trebuie să fim mai buni, mai uniţi şi că nu trebuie să ne duşmănim tot timpul, aşa cum parcă o facem zilnic în ultima vreme...

Catastrofa din Galaţi ne-a demonstrat însă că oameni nevinovaţi mor din cauza nepăsării autorităţilor şi a lucrurilor prost făcute. Nouă oameni nu mai sunt pe acest pământ fără a avea nici cea mai mică vină. Pur şi simplu stăteau în casele lor, când torentele i-au luat pe sus şi i-au aruncat în lumea cea fără de întoarcere. Între aceştia, un suflet nevinovat, o fetiţă de doar opt ani, Nicoleta, nu a mai putut să înceapă luni şcoala care-i era atât de dragă...

Sunt convinsă că tragedia din satele gălăţene putea fi evitată dacă responsabilii de soarta oamenilor de acolo ar fi făcut lucrările de îndiguiri la timp, dacă am fi avut gata hărţile de risc mult promise şi de actualii guvernanţi, şi de foştii, dacă meteorologii ar fi prezis sinistrul din cer... Dacă, dacă, dacă... Din nefericire, nicio infinitate de "dacă" nu mai poate să-i aducă înapoi nici pe Nicoleta, nici pe ceilalţi gălăţeni decedaţi, nici pe Ionuţ, copilul sfâşiat de câinii bucureşteni.

Ce am primit în schimbul acestor suflete curmate din partea guvernanţilor? Lamentări, lacrimi prefăcute, vizite la faţa locului ale mai-marilor ţării, promisiuni, amăgiri, vorbe. Şi apoi, dă-i şi luptă în continuare cu Roşia Montană, cu Crin, cu Băsescu, şi cu toată lumea!

Nu vreau să pozez într-un fals bun samaritean. Îmi doresc însă să intrăm în normalitate şi să ne comportăm ca atare. Şi pentru că noi suntem, orice s-ar spune, mai bugetari decât alţi bugetari, propun oficial ca toate persoanele aleseşi numite politic din această ţară, respectivparlamentarii, miniştrii, secretarii de stat, primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, şefi de instituţii şi autorităţi publice etc., să facă un gest de omenie şi să doneze salariul pe luna septembrie sinistraţilor, pentru a-i ajuta pe oamenii loviţi de furia apelor să-şi reconstruiască vieţile şi casele. Modalitatea ar fi simplă, respectiv statul să reţină pur şi simplu indemnizaţia pe luna în curs tuturor celor amintiţi, fără discriminare.

De câţiva ani încoace, românii aud,repetate în mod obsesiv, unele cuvinte, expresii şi propoziţii deja intrate în vocabularul uzual zilnic: sacrificii,criză, lipsa locurilor de muncă, lipsa fondurilor pentru sănătate, învăţământ, cultură, creşterea şomajului, restructurare, sărăcie, foame, nevoi etc. La polul opus, se vorbeşte despre politicieni ori bugetari cu averi considerabile, vacanţe de lux, maşini de sute de mii de euro, nepăsare, indolenţă, evaziune, trafic de influenţă, abuz în serviciu etc. Eu una îmi doresc ca măcar o singură dată clasa politică să fie alături de oameni, de popor, măcar în momentele cruciale, acum, când populaţia are nevoie de noi, nu doar odată la patru ani, când politicienii merg din cătun în cătun şi profită electoral şi în scop propriu de situaţia economică din ce în ce mai precară a oamenilor, cumpărându-le efectiv voturile.

Ar fi un gest de solidaritate, de normalitate, de exemplu că ne pasă, pentru că tot spun sinistraţii că politicienii nu fac şi nu au făcut nimic pentru ei...Poate reuşim astfel să facem un pas spre a schimba imaginea deplorabilă a oamenilor despre noi, despre clasa politică.

Domnul Ion Diniţă:

"Apel la responsabilitate în cazul Roşia Montană"

GrupulParlamentar conservator din Camera Deputaţilor a lansat un apel public către senatorii şi deputaţii Parlamentului României, indiferent de partidul politic din care fac parte, pentru efectuarea unei vizite de documentare la Roşia Montană. Consider că ar fi extrem de benefic pentru dezbaterile viitoare din Parlament ca membrii Legislativului să se deplaseze în Munţii Apuseni. Partidul Conservator a dat deja un exemplu, un grup de şapte deputaţi conservatori fiind primii care au ajuns în urmă cu câteva zile la faţa locului, PC fiind astfel primul partid parlamentar care s-a documentat asupra delicatului subiect direct de la sursă.

Este vorba de un drum de câtevaore, poate vom pierde o zi, însă esenţial pentru conştiinţele parlamentarilor, indiferent de partidul din care fac parte. În opinia mea, trebuie să acumulăm cât mai multe informaţii şi detalii legate de proiectul investiţional din Apuseni, deoarece, după cum se ştie, parlamentarii nu sunt specialişti în minerit.

Nu în ultimul rând, este necesar să ne facem o idee concretă legată de abordarea proiectului de lege trimis de Guvern în Parlament, astfel încât să putem vota în cunoştinţă de cauză. Nu cred că se poate pune problema de teamă la nivelul parlamentarilor, sunt oameni obişnuiţi cu dialogul, cu medierea şi cu mulţimile. Este de datoria noastră să ne implicăm într-o rezolvare a problemei în folosul românilor.

În acest context, exemplul de duminică al premierului Victor Ponta, care a coborât în mină şi i-a convins pe cei 33 de ortaci să înceteze protestul din subteran, este unul dătător de speranţe.De asemenea, un alt pas spre soluţionarea disensiunilor din prezent a fost făcut marţi de plenul comun al Parlamentului, care a aprobat, cu 312 voturi pentru, cinci voturi împotrivă şi 15 abţineri, componenţa nominală a Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România.

Consider că oamenii ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament cu bună-credinţăşi votul lor ne obligă cel puţin să abordăm evenimente cruciale pentru viitorul ţării printr-o cunoaştere prealabilă a subiectului. Soarta investiţiei de la Roşia Montană priveşte pe fiecare român, fiind vorba de bogăţiile inestimabile ale munţilor pe care le-am moştenit de mii de ani. Cred că fiecare parlamentar poate să urmeze iniţiativa PC şi să meargă la Roşia Montană, pentru a cunoaşte exact ce spun oamenii, ce spune investitorul, ce opinii au ONG-urile, în aşa fel încât la momentul votului din Parlament să îşi exprime poziţia în mod cât de cât avizat. De altfel, Partidul Conservator va veni cu soluţii concrete şi cu argumente solide, nu de ordin electoral, pentru a rezolva această problemă spinoasă.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Unde sunt institutele de cercetare ale Ministerului Economiei în domeniul metalurgic atunci când avem nevoie de ele?!"

Se pare că ne-am obişnuit la nivel de ţară săîndepărtăm sistematic toate valorile pe care le avem. Pornim de la întreaga noastră capacitate de producţie - industrială, agricolă, economică, extractivă, turistică şi continuăm cu tinerii noştri studenţi eminenţi, numai pentru a termina chiar cu resursele noastre de sol şi subsol. Toate aceste valori ne scapă printre degete şi tot ceea ce suntem noi în stare să facem este să privim impasibili la distrugerea efectivă a unui viitor sigur pentru copiii noştri.

Pentru că interesul social al momentului se învârte în jurul controversatului subiect al extracţiei de minereu de aur de la Roşia Montană, vreau săîncerc să tratez problema dintr-un punct de vedere care a scăpat atenţiei publice de când acest subiect a revenit în topul agendei noastre naţionale.

Suntem captivi necunoaşterii când vorbim de Roşia Montană. Acum, datorită faptului că, prin viziunea democratică a primului-ministru Victor Ponta, noi, membrii Parlamentului, avem iluzia puterii de a decide, sunt de părere că trebuie să aprofundăm cât putem de mult informaţiile pe care le avem pe acest subiect. Dacă ne întrebăm de ce aceste informaţii lipsesc pentru mulţi dintre noi, eu sunt aici să vă dau un răspuns pe care cel puţin eu îl consider corect.

V-aţi gândit la faptul că avem nevoie de specialişti în domeniul metalelor neferoase, în domeniul metalelor rare şi în domeniul metalurgiei când discutăm despre soluţiile pe care noi, ca stat, le putem implementa la Roşia Montană? Eu m-am gândit la această posibilitate şi când am cercetat subiectul mi-am dat seama cu o oarecare urmă de uimire că Ministerul Economiei ţine ascunse două institute naţionale de cercetare şi dezvoltare care ar putea să aducă mult mai multă lumină asupra detaliilor tehnice şi economice legate de Roşia Montană decât pot liderii politici ai alianţei de guvernământ de ieri şi de astăzi.

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare (IMNR) funcţionează ca o entitate economică sub oblăduirea normativă a Ministerului Economiei. De asemenea, Institutul de Cercetări Metalurgice din Bucureşti împărtăşeşte aceeaşi soartă. Ambele institute, de prestigiu cândva, sunt subfinanţate cronic, lăsate fără un obiect de activitate suficient de dezvoltat şi în practică sunt lăsate să putrezească de către un management falimentar. Nu mă refer la managementul efectiv al acestor două instituţii. Eu nu sunt inginer metalurgist, dar sunt pregătită ca economist şi urmărind finanţarea în continuă scădere pe care Ministerul Economiei a alocat-o, an de an, pentru aceste două instituţii mi-am dat seama uşor că statul român nu are niciun obiectiv clar legat de dezvoltarea cercetării şi inovării în domeniul metalelor şi a prelucrărilor acestora. Când vorbim de metale neferoase vorbim şi de metale preţioase şi când vorbim de metale preţioase constatăm din an în paşte că România are 4 cele mai bogate zăcăminte din Europa.

Proiectul de exploatare a zăcământului de la Roşia Montană a zăcut în sertarele de la Ministerul Economiei aproximativ 14 ani şi în tot acest timp ICEM şi IMNR nu au fost utilizate pentru studii, analize şi cercetare, toate atât de necesare pentru o exploatare aşa cum majoritatea cetăţenilor români şi-o doresc în zonă.

Bugetul IMNR este de aproximativ 6 milioane de lei. Faţă de bugetul Ministerului Economiei, de peste un miliard de lei, procentul alocat cercetării şi inovării este infim, cu aproximaţie 0,6% şi să nu uităm nici faptul că IMNR are o capacitate de autofinanţare considerabilă. Pe lângă falimentarea progresivă a institutelor de cercetare, statul român a hotărât să externalizeze total proiectul de la Roşia Montană către nou-înfiinţatul Minister al Marilor Proiecte.

Tehnologia ne-ar putea fi astăzi la îndemână dacă cei care au avut pe mâini responsabilitatea de a conduce eficient acest stat nu şi-ar fi bătut joc, ani de-a rândul, de cetăţenii care i-au legitimat să conducă. Proiectul de la Roşia Montană naşte pasiuni mari în societate, sunt tabere bine conturate pro şi contra proiectului. Cu siguranţă ceea ce ştie fiecare dintre aceste tabere este limitat la un punct de vedere sau altul. Şi această modalitate de abordare, îndrăznesc să spun, este copiată şi de către noi, clasa politică.

Aşa cum am mai spus şi mai devreme, valorile noastre ni se strecoară printre degete şi nu trebuie să ne mire faptul că, dacă nu suntem în stare să dezvoltăm şi să construim pe bazele pe care încă le avem, vin alţii de pe alte continente şi ne învaţă că ceea ce ştiu ei este bine pentru noi. Eu nu pot să îmi asum acest risc. Nu pot să ştiu, fără urmă de îndoială, dacă proiectul este bun din punct de vedere tehnic, economic sau chiar moral, pentru simplul fapt că singurele date pe care le-am auzit sunt prezentate părtinitor, cu un anume scop şi, tind să spun, foarte superficial. Este uşor să spui că vrei să protejezi mediul, dar este greu să spui cum. Iată, uitându-mă peste domeniile de activitate şi cercetare ale IMNR am găsit un domeniu foarte interesant denumitecotehnologie şi protecţia mediului.Aşadar, avem un institut naţional pregătit să desfăşoare analize pertinente şi tehnice pentru găsirea de soluţii alternative la exploatarea de la Roşia Montană, şi Ministerul Economiei alege să ţină ascunsă această valoare, ba chiar mai mult, să subfinanţeze atât de mult institutul încât acesta să nu ajungă niciodată la un rezultat care ar putea să aducă beneficii reale economiei şi mediului din România.

Nu îmi pot da seama de ce nu reacţionăm şi de ce nu mergem în întâmpinarea problemelor care se ivesc la orizont. Îmi este greu să raţionez de ce alegem de fiecare dată să reacţionăm şi nu acţionăm înainte, cu viziune şi determinare. Poate la aceste întrebări îmi va răspunde ministrul economiei în interpelările pe care intenţionez să le înaintez acestuia în cel mai scurt timp.

Cert este că proiectul de la Roşia Montană rămâne o necunoscută pentru cei mai mulţi dintre noi şi, înconsecinţă, în ceea ce priveşte informaţiile de care vorbea deunăzi primul-ministru, putem fi siguri că le primim trunchiat, superficial şi, îndrăznesc să spun, cu alt scop decât informarea în vederea luării unei decizii corecte pentru poporul român. Cu cât mai repede poporul va realiza că nimic din ceea ce se petrece la nivel guvernamental nu are în centrul preocupării binele public, cu atât mai bine. Eu am vrut să dau un nou exemplu care să susţină afirmaţia de mai devreme şi cred că am reuşit.

Domnul Mihai Deaconu:

"Bucurie şi tristeţe la începutul noului an şcolar"

Am participat pe 16 septembrie 2013 cu mare emoţie la deschiderea noului an şcolar în câteva din şcolile dincolegiul în care am primit mandatul de deputat. Spun că am fost marcat de emoţie mai ales pentru faptul că este primul an, după o perioadă de 33 de ani, când am participat într-o altă postură decât cea de cadru didactic.

Din actuala poziţie, am putut prividintr-un alt unghi ceea ce se întâmplă cu adevărat în sistemul de învăţământ românesc. La prima vedere am constatat că există un oarecare grad de implicare din partea autorităţilor locale pentru a asigura începerea noului an şcolar în condiţii acceptabile. S-au finalizat unele proiecte care au avut drept scop igienizarea, reamenajarea, redecorarea spaţiilor. S-a mai construit câte o magazie, s-a turnat o alee, s-a pus gresie într-o toaletă, s-a dat cu lavabilă pe o clădire etc.

Până la urmă, acestea suntlucruri de bun-simţ care trebuie făcute de orice gospodar, chiar dacă ai sau nu susţinere din partea guvernului, chiar dacă ai sau nu arierate, chiar dacă ai sau nu buget propriu.

Pe fondul acestor eforturi, sub auspiciul crizei economice, se vede clar că învăţământul românesc nu beneficiază nici pe departe de o politică coerentă în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructura şcolară, care sunt făcute într-un mod neunitar şi ineficient în contextul unei politizări exagerate, prin numirea managerilor de şcoli strict pe criterii politice.

În frenezia deschiderii noului an şcolar, susţinută de sutele de glasuri de copii care aşteptau cu bucurie intrarea în clasa, am observat totuşi o oarecare tristeţe pe feţele cadrelor didactice care, după o vacanţăîn care au trebuit să îşi drămuiască cu grijă banii pe concediu pentru a-şi putea acoperi facturile, taxele şi impozitele, cheltuielile neprevăzute, au făcut mari eforturi să îşi cumpere măcar o pereche de pantofi şi un mic accesoriu pe care să îl ataşeze la costumul de anul trecut, ca să nu fie în discordanţă totală cu propriii elevi şi cu părinţii acestora. Este dureros să vezi cum aceşti oameni, care şi-au ales să îşi dedice întreaga carieră unui domeniu prioritar ca învăţământul, sunt sortiţi să trăiască cu grija zilei de mâine.

La rectificarea bugetară din vară s-au tăiat sume importante din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi s-au alocat MAI, SRI, SIE, în loc să se atribuie sume suplimentare din fondul de rezervă la dispoziţia primului-ministru sau din alte surse. Atât timp cât nu se doreşte să se renunţe la sintagma "merge şi aşa" şi nu se va ajunge la un consens în ce priveşte alocarea a 6% din PIB-ul României pentru educaţie, nu ne putem aştepta la o creştere calitativă în învăţământul românesc.

Doamna Raluca Surdu:

"Învăţământul performant necesită condiţii europene de studiu"

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este necesitatea urgentă de renovare a unor şcoli din judeţul Călăraşi, situate în aria Colegiului Uninominal nr. 5 Călăraşi.

Având în vedere că anul şcolar a început deja, vreau să vă adresez câteva cuvinte. Simt nevoia unei atitudini puternice faţă de câteva şcoli din colegiul pe care îl reprezint. Pe lângă nevoia de stabilitate, predictibilitate în sistemului educaţional românesc, acţiuni responsabile, stimularea creativităţii elevului, combaterea şi eradicarea violenţei în şcoli sau diminuarea abandonului şcolar, trebuie să asigurăm condiţiile optime desfăşurării activităţii şcolare la un nivel european.

Vreau să vă prezint o situaţie a şcolilor ce trebuie renovate foarte curând:

• Şcoala Gimnazială nr. 2 Stancea şi Şcoala Gimnazială nr. 1 din Spanţov necesită amenajarea unor laboratoare de informatică şi a unor grupuri sanitare în interiorul şcolii, momentan acestea aflându-se în curtea şcolii. Grădiniţa nr. 1 din Spanţov şi Grădiniţa nr. 3 din Stancea necesită şi ele construirea de grupuri sanitare în interiorul clădirilor, acestea fiind momentan situate în curtea grădiniţelor şi nu respectă niciun standard de igienă.
• Grădiniţa nr. 3 din Cetatea Veche necesită o dotare tehnică minimă în vederea desfăşurării unei activităţi optime şi orientare către învăţarea copiilor. Este nevoie de achiziţionarea unor calculatoare, a unui videoproiector, a unei imprimante multifuncţionale.
• Şcoala şi grădiniţa din comuna Crivăţ au nevoie de amenajarea unor grupuri sanitare în interiorul clădirilor, de dotarea cu mobilier nou, având în vedere că cel existent este foarte vechi şi nu corespunde cu un mediu optim de învăţare pentru copii, şi de reabilitarea termică a clădirilor. În acelaşi timp este nevoie de amenajarea sălii de sport, construită, dar care nu dispune de nicio dotare sau de vreun material sportiv, astfel încât nu se poate desfăşura niciun fel de activitate sportivă.
• Şcoala gimnazială nr. 1 Valea Roşie din Comuna Mitreni. Această şcoală este formată din două corpuri de clădire, foarte vechi amândouă, cu toaletă aflată în curtea şcolii, fiind la comun pentru ambele cicluri de elevi, primar şi gimnazial. În aceste condiţii improprii performanţei şcolare îşi desfăşoară activitatea 256 de elevi. Nu există o sală de sport, ci doar un teren de pământ, impracticabil pe ploaie sau zăpadă.
• Grădiniţa nr. 2 din Comuna Mitreni îşi desfăşoară activitatea în clădirea foarte veche a fostului cămin cultural. Interiorul clădirii a fost reamenajat şi poate fi considerat optim pentru activităţile şcolare, însă exteriorul clădirii este într-o stare foarte avansată de deteriorare. Există o încercare, stadiu incipient, pentru construirea unei săli de sport, însă lipsa fondurilor determină stagnarea lucrărilor deja de câţiva ani.
• Grădiniţa nr. 3 Clăteşti din Comuna Mitreni îşi desfăşoară activitatea într-o singură sală de clasă, toaletele sunt în curte, fără fosă septică, acoperişul este puternic afectat, astfel încât plouă în unele clase, iar încălzirea se face prin sobe cu lemne.
• Grădiniţa din comuna Căscioarele funcţionează într-o clădire construită în 1920 şi şcoala gimnazială din aceeaşi comună, construită în 1975, sunt într-o stare extrem de avansată de degradare. Lipseşte mobilierul în foarte multe săli de clasă, nu există cabinetele de specialitate (istorie, chimie, biologie), igrasia, mucegaiul acoperă pereţii, grupurile sanitare sunt inexistente, iar improvizaţiile realizate sunt contrare normelor de igienă elementară şi, nu în ultimul rând, lipseşte o sală de sport care să le permită elevilor desfăşurarea orelor de educaţie fizică. Există un stadiu de aproximativ 30% al unor lucrări de reabilitare, însă în 2009 au fost sistate finanţările pentru continuarea lucrărilor. Aici învaţă 147 de elevi.
• În comuna Radovanu, Şcoala Gimnazială "Dimitrie Ion Ghica" necesită o reabilitare a clădirii, atât la interior, cât şi în exterior, o reabilitare a instalaţiei electrice, achiziţionarea unei centrale electrice şi achiziţia de mobilier şcolar. Grădiniţa din comuna Radovanu are nevoie, într-un timp cât mai scurt, de achiziţionarea de mobilier pentru grădiniţă.
• Şcoala Gimnazială Nr. 3 din comuna Chirnogi are nevoie de achiziţionarea şi montarea unei centrale termice pe gaz, reabilitarea acoperişului la două dintre cele 3 corpuri de clădire.

Toate aceste şcoli şi grădiniţe necesită urgent alocarea de fonduri care să le permită fie continuarea lucrărilor de reabilitare, fie demararea acestor lucrări, deoarece condiţiile existente sunt improprii desfăşurării activităţilor instructiv - şcolare.

Ştim că nişte clădiri consolidate, frumos amenajate, moderne, dotate cu toate cele necesare sunt condiţiile minime care pot crea premisele performanţelor şcolare. Consider că trebuie să găsim resursele bugetare pentru aceste şcoli şi grădiniţe din colegiul meu sau al dumneavoastră, pentru că ştim bine că este o problemă foarte mare şi foarte mulţi dintre dumneavoastră vă confruntaţi cu această problemă. Suntem obligaţi să rezolvăm problema renovării acestor şcoli şi grădiniţe.

Militez ca şcoala să ofere aceleaşi condiţii pentru toţi elevii, indiferent de localitate, fie că aceasta se aflăîn zona rurală sau în zona urbană. Deşi este adevărat că banii nu rezolvă toate problemele învăţământului în situaţia prezentată de mine, şi anume renovarea unor şcoli din raza Colegiului Uninominal 5 Călăraşi, alocarea de bani de la Guvern este singura soluţie. Faptul că grupurile sanitare se află în curtea şcolilor mai sus menţionate este un fapt care ne situează mult sub condiţiile civilizate, mult sub standardele europene şi un fapt care pune într-un mare pericol pe copiii care merg la aceste şcoli.

Gândiţi-vă doar la pericolul la care se expune un copil din clasa 0 care este nevoit să meargă la o toaletă aflatăîn curtea şcolii. Din păcate, cazul celor trei copii din judeţul Dâmboviţa care au căzut în fosa septică a şcolii, iar o fetiţă a murit, obligă Guvernul să ia măsuri imediate în cazul şcolilor şi grădiniţelor mai sus menţionate. Nu vreau să mai aud de încă o astfel de tragedie, o astfel de întâmplare ne poate eticheta drept o ţară din lumea a treia.

Vreau să văd o atitudine determinată, foarte puternicăşi imediată a Guvernului şi a Ministerului Educaţiei în vederea rezolvării problemelor şcolilor cu grave deficienţe de infrastructură. Orice reformă educaţională trebuie aibă în vedere, în primul rând, remedierea imediată şi asigurarea unor condiţii optime, civilizate, europene de studiu pentru elevi. După asigurarea acestor condiţii putem vorbi de performanţă şcolară, de combaterea sau atenuarea tuturor celorlalte probleme ale sistemului educaţional românesc.

Investind în şcoli şi elevi, investim în viitorul României!

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Viitorii absolvenţi de la medicină veterinară- în pericol de a nu li se recunoaşte diplomele"

Mă simt obligat să semnalez o situaţie deosebit de gravă care se înregistrează la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, acolo unde un număr însemnat de studenţi, viitori absolvenţi în anul 2014, sunt în pericol de a nu li se recunoaşte calitatea de medic veterinar de către Colegiul Medicilor Veterinari.

Situaţia la care mă refer a fost generată de un control care a avut loc în perioada 5-7 februarie 2013 la Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca de către Corpul de Control al Ministerului Educaţiei Naţionale, pe o tematică care a vizat Programul de studii Medicină Veterinară - documentele aferente activităţii didactice, planurile de învăţământ, activitatea structurilor de conducere şi respectarea legislaţiei cu privire la elaborarea şi modificarea planurilor de învăţământ etc.

Controlul a fost efectuat la iniţiativa directorului general de atunci, actualmente consilier al ministrului, fost decan al Facultăţii de Medicină Veterinară şi candidat perdant la funcţia de rector al USAMV Cluj-Napoca, Ioan Ştefan Groza.

Din păcate, Comisia Corpului de Control, prin Raportul nr.568/DGJC din 2 august 2013, şi-a depăşit atribuţiile legale şi a trasat sarcini precise Facultăţii de Medicină Veterinară în ceea ce priveşte planul de învăţământ pentru anul universitar 2013-2014, solicitând expres revenirea la planul de învăţământ din 2011-2012.Prin această solicitare s-a încălcat grav autonomia universitară, deci Constituţia.

Ceea ce este extrem de graveste faptul că această solicitare a Comisiei Corpului de Control, şi anume revenirea la Planul de învăţământ 2011-2012 este contrară atât Directivei Europene 36/2005, cât şi Hotărârii Guvernului nr. 1477/2003 care stabilesc criteriile minime obligatorii pentru obţinerea titlului de medic veterinar.

Toate acestea au avut dreptconsecinţă HotărâreaSenatului Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca din data de 12 septembrie 2013de a aprobapentru Facultatea de Medicină Veterinarăplanul de învăţământ 2013-2014 readus la forma din anul universitar 2011-2012.

În acest moments-a creat o situaţie de criză între Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară,pe de o parte, şi Facultatea de Medicină Veterinară, de cealaltă parte.

Practic, Senatul Universităţii a votat un document carenu există,iar consecinţa fatală a acestei situaţii o reprezintă pericolul la care sunt supuşi viitorii absolvenţi ai Facultăţii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca,actualii studenţi ai anului VI, şi anume acela de a nu li se recunoaşte diploma profesiei pentru care s-au pregătit timp de şase ani.Practic, se anulează viitorul a sute de studenţi, cu repercusiuni deosebit de grave atât în plan social, juridic, dar şi ca imagine a învăţământului superior.

Inclusiv Colegiul Medicilor Veterinari a atras atenţia asupra riscurilor în ceea ce priveşte nerecunoaşterea diplomelor.

Există în mediul corpului profesoral al Facultăţii de Medicină Veterinară sentimentul că reprezentanţi de la vârful Ministerului Educaţiei Naţionale fac presiuni asupra Senatului Universităţii de a aproba ceva cea depăşit graniţa legalităţii.

Nu vreau să mă lansez în acuzaţii gratuite, dar este în joc viitorul studenţilor de la această facultate şi se atentează la imaginea şi credibilitatea Facultăţii de Medicină Veterinară şi a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj. Cineva trebuie să răspundă, chiar şi politic, motiv pentru care se impune demiterea membrilor Comisiei Corpului de Control şi a consilierului Ioan Ştefan Groza care, prin presiunile repetate şi prin solicitarea făcută, a generat starea de criză şi a pus în pericol viitorul absolvenţilor de la Facultatea de Medicină Veterinară.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"RMGC a corupt oficiali români. Cine îi scoate la lumină?"

În cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, întrebat dacă are la cunoştinţă faptul că Compania Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat politicieni, premierul Victor Ponta a răspuns:"Probabil că da. Nu am date concrete în acest sens, dar probabil că da".

Acest "probabil că da" este de fapt un da mai mult decât clar.Şi are dreptate. Tot în cadrul respectivului interviu, moderatorul TVR a prezentat o informaţie mai mult decât interesantă, şi anume că Roşia Montană Gold Corporationnu răspunde faţă de acţionari dacă angajaţii sunt implicaţi în scandaluri legate de coruperea unor oficiali. Aici premierul Ponta a menţionat că, dacă vor fi dovedite astfel de situaţii,societatea care intenţionează să exploateze la Roşia Montană va răspunde în faţa legilor României.

Cele de mai sus trebuie privite cu o atenţie deosebită. În primul rând, nu credeam că în secolul al XXI-lea şi într-o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, voi (vom - pentru că toţi cei care au urmărit interviul sunt acum în posesia informaţiei) auzi aşa ceva, adică o mare companie îşi declină orice răspundere dacă angajaţii ei corup oficiali ai statului. O astfel de poziţie este specifică companiilor care în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea exploatau resurse naturale în colonii. Respectivelor companii le era pe atunci permis orice. Inclusiv, sau mai ales coruperea unor oficiali locali. După cum se vede, cei de la Roşia Montană Gold Corporation tratează România ca pe o colonie şi pe români, probabil, ca pe nişte sclavi de pe o plantaţie.

Premierul Victor Pontaare dreptatecând spune că RMGC va răspunde în faţa legilor României dacă se va dovedi că a corupt oficiali sau politicieni.

Numai că nu este de ajuns ca primul-ministru să aibă dreptate. Pentru că dovezile nu curg din cer.Dovezile trebuie căutate. Dacă nu vor fi depistaţi politicienii şi alţi oficiali care au fost cumpăraţi de către cei de la RMGC, atunci toate declaraţii de bună intenţie rămân simple forme fără fond.

Ştiu, mi se poate replica: "este dificil de dovedit" dacă nu există plângeri, flagrante etc. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Este imposibil ca unele servicii care interceptează tot ce mişcă în această ţară să nu posede dovezi privind cumpărarea unor politicieni. Din anumite raţiuni însă respectivele dovezi sunt ţinute în conservare.

Dar nu este nevoie doar de aportul serviciilor secrete. Sunt personaje, inclusiv politicieni, care au devenit, şi nu de azi, de ieri, nu simpli susţinători ai exploatării de la Roşia Montană, ci adepţi fanatici şi chiar propagandişti ai proiectului. Şi cu siguranţă nu este vorba de ceva voluntar. O revizionare a talk-show-urilor tv, o privire aruncată prin arhivele media, pot scoate la iveală multe nume de politicieni sau alţi oficiali care se dau de ceasul morţii pentru ca RMGC să reuşească să-şi ducă misiunea până la capăt.Şi aceştia ar trebui să fie luaţi la întrebări, pentru ca spusele premierului la TVR să nu rămână vorbe goale. Voi, de fapt vom vedea, în dezbaterile din Parlament, cine vine cu argumente pertinente şi fundamentate economic întru susţinerea proiectului Roşia Montană şi cine va susţine proiectul, fără argumente şi de pe poziţii intransingent talibane. Aceştia din urmă şi cei care vor vota cu două mâini pentru proiectul Roşia Montană sunt şi ei din categoria celor care sunt suspecţi că nu sunt curaţi.

În 2010, în media dinRomânia a apărut următoarea ştire: "Compania Daimler este implicată într-un proces în Statele Unite, fiind acuzată, odată cu trei subsidiare, ca a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali guvernamentali din 22 de ţări, printre care şi România". Era vorba, la noi, de achiziţionarea de către primarul Adriean Videanu a 500 de autobuze Mercedes. Iată deci că "se poate". Se poate - dar în alte ţări - depista că au fost corupţi oficiali de către o companie. Dacă pentru 500 de autobuze s-au oferit "atenţii consistente",sigurpentru afacerea Roşia Montană potul a fost/este mult, mult mai mare.

Suporterii din zona politicului a proiectului Roşia Montană susţin că,în cazul în care proiectul eşuează, va fi tragedie, se vor pierde 2.600 locuri de muncă.

Atrag atenţia că s-au închis unităţi economice unde s-au pierdut mult mai multe mii de locuri de muncă şi cei care acum pledează pentru Roşia Montană nu au considerat ca fiind tragedii şi celelalte mari şi mult mai multe locuri de muncă. Oare de ce consideră că doar la Roşia Montană va fi tragedie?

Domnul Ioan Tămâian:

"O gestionare corectăşi eficientă a câinilor comunitari - alternativa la eutanasiere"

Povestea copilului de 4 ani muşcat de câini în Bucureşti a făcut înconjurul tuturor televiziunilor şi a creat un nou motiv de dispute atât pe plan social, cât şi politic. Problema câinilor comunitari a fost dezbătută ani întregi în ţara noastră, existând şi cadrul legal de rezolvare a acesteia, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobată prin Legea nr. 227/2002. Conform precederilor actului normativ amintit, Consiliile Locale au obligaţia de a înfiinţa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

Personal nu sunt de acord cu eutanasierea tuturor câinilor fără stăpân, considerând aceasta o faptă plină de cruzime faţă de respectivele animale, care, în multe dintre cazuri, au fost abandonate pe stradă de către stăpânii lor din nenumărate motive, unele dintre ele de ordin financiar. De altfel, Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor interzice total aplicarea de rele tratamente animalelor, precum şi obligativitatea stăpânilor acestora de a le oferi îngrijire şi adăpost.

Este necesar să ne îndreptăm privirea spre ţările Uniunii Europene, care nu adoptă măsuri de eutanasiere. Rezolvarea optimă a problemei câinilor comunitari fără stăpân o reprezintă amenajarea de adăposturi în fiecare localitate din ţară, sub îndrumarea şi controlul consiliului local respectiv, conform legislaţiei, din fondurile alocate cu această destinaţie, şi care nu sunt deloc neglijabile, pe terenuri alocate din fondurile de rezervă ale consiliilor locale şi judeţene. Din aceste adăposturi, persoanele care vor dori să adopte unul sau mai mulţi câini vor putea face acest lucru, cu condiţia existenţei unei baze de date cu aceştia, actualizată periodic.

Astfel, edilii, prin serviciile din subordine, ar trebui să procedeze la un recensământ special al câinilor din fiecare localitate, animale cărora să le fie introduse cipuri având înregistrate numele, adresa şi numărul de telefon al deţinătorului, precum şi datele câinelui. În acest fel, proprietarul va putea fi anunţat atunci când este găsit animalul de către serviciile de ecarisaj. Totodată, prin hotărâri la nivelul localităţii, vor trebui luate măsuri pentru a obliga proprietarii de câini să îşi întreţină animalele, fără a fi nevoiţi să plătească un impozit pentru deţinerea lor, dar cu un efect coercitiv de aplicare a unor amenzi în cazul în care îşi abandonează animalul pe străzi şi, de asemenea, urmare a neconformării la somarea scrisă de a-l ridica din adăpostul local, în urma pierderii acestuia.

O metodă de a-i face pe stăpânii câinilor mai responsabili este de a steriliza câinii fără pedigree, aflaţi în gospodării. În acest fel, va putea fi evitată abandonarea puilor pe domeniul public, şi implicit, apariţia pe străzile oraşelor a unor alte generaţii de câini. De asemenea, atât proprietarii câinilor de rasă, cât şi cei ai câinilor comunitari ar trebui să fie obligaţi la deţinerea unui carnet de sănătate pentru fiecare câine deţinut, păstrând astfel o evidenţă a stării de sănătate a acestuia. Pentru implementarea tuturor aspectelor prezentate, autorităţile locale vor trebui să înfiinţeze un serviciu de poliţie a animalelor, menit a verifica corectitudinea informaţiilor, condiţiile de deţinere a animalelor de către proprietari şi modul de respectare a hotărârilor consiliului local de către deţinătorii de animale.

Multe dintre vocile care au fost auzite în aceste zile în mass-media au făcut referire la lipsa fondurilor destinate hranei câinilor aflaţi în adăposturi. O colaborare sub formă de protocoale, încheiate între consiliile locale şi marii retaileri sau micii comercianţi şi producători locali, în funcţie de specificul zonei, ar putea rezolva şi acest aspect. Zilnic, pe piaţă expiră o cantitate uriaşă de alimente, care, în proporţie de 90-95%, ajunge să fie distrusă prin incinerare, chiar dacă acestea nu prezintă niciun fel de alterare. Voi propune în acest sens, constituirea prin cadru legal, la nivelul fiecărui judeţ, a unei comisii de specialişti care, în urma protocoalelor cu locurile de incinerare, să preia o parte din aceste alimente pentru a le putea da o nouă utilizare.

În acest fel, va fi posibilă amenajarea la nivelul fiecărui judeţ aunui centru de achiziţionare şi procesare a alimentelor care mai pot fi consumate de către câini, unde, pe baza unor reţete standard, care să cuprindă o procesare comună atât a proteinelor, cât şi a fibrelor şi cerealelor, vor putea fi produse boabe destinate hrănirii câinilor aflaţi în adăposturi.

Astfel, problema câinilor fără stăpân ar putea fi rezolvată, iar eutanasierea ar trebui să fie aplicată numai în cazuri extreme, la animale suferinde de boli incurabile şi la cele deosebit de agresive.

Nu trebuie uitat însă că, un aspect benefic al prezenţei patrupedelor canine în mijlocul nostru este acela de apărare atât teritorială, cât şi a stăpânilor, marea parte a câinilor fiind înclinaţi spre a lega o prietenie cu omul decât de a-l muşca.

Domnul Vasile Berci:

"Roşia Montană. Ce-i de făcut?"

Societatea şi viaţa politică internă sunt marcate, în ultimul timp, de subiectul incendiar Roşia Montană. Prin extensie este vorba de modul în care România, ţară bogată în resurse, va reuşi să beneficieze cât mai mult posibil din valoarea resurselor pe care le posedă.

Istoria modernă a lumii constituie argumentulperemptoriu al faptului că, de regulă, resursele naturale nu au adus dezvoltare şi prosperitate în ţările care le deţineau, iar subdezvoltarea şi sărăcia s-au menţinut până în zilele noastre în statele foste colonii.

Sistemul colonial a dispărut, dar în esenţă circulaţia mondială a materiilor prime a rămas în paradigma de la statele subdezvoltate spre marile puteri economice ale lumii.

Economistul Joseph Stiglitz, în lucrarea"Mecanismele globalizării", demonstrează că:

a) marile companii miniere, petroliereşi de gaze naturale acaparează, prin metode neortodoxe, profituri uriaşe, în timp ce statele care le deţin obţin cu mult mai puţin decât ar trebui.
b) cedarea resurselor nu aduce în regiunea respectivă dezvoltare şi avantaje sociale, iar Guvernul dispune de bani mai puţini pentru infrastructură, şcoli, spitale etc.
c) singurul avantaj legat de minerit constă în puţinele locuri de muncă create pe timp mediu, dar daunele ecologice pot duce la dispariţia unor locuri de muncă existente în alte sectoare din zonă.

d) riscul real al unor costuri bugetare imense suportate de Guvern pentru ecologizarea zonei după epuizarea zăcământului.

Aceasta este opinia lui J. Stiglitz, bazată pe studierea a sute de exploatări din întreaga lume.

Cred că putem fi de acord că relansarea economică a ţării nu poate fi concepută fără a lua în calcul singurul lucru cert pe care îl mai deţinem - resursele naturale.

Vizavi de Roşia Montană existăîntrebări şi incertitudini tulburătoare ca:

• Faptul că nu se procedează la desecretizarea contractului dintre statul român şi RMGC blochează din start orice şansă pentru o analiză raţională, cu orizont predictibil, cu privire la beneficiile economice şi financiare ale statului român.
• Nu este corect ca partea română să nu deţină informaţii de mare acurateţe privind rezultatul lucrărilor de exploatare. Care sunt cantităţile de aur şi argint corect estimate? Există în minereu metale rare? Dar mercur? Dacă există, nu ar fi normal ca RMGC să facă investiţii conexe, care să utilizeze metale rare? Existenţa mercurului nu agravează problema ecologizării zonei?
• Cu privire la iazul de decantare se ridică, de asemenea, întrebări şi îndoieli. Impermeabilizarea celor 360 de ha este asigurată de stratul de argilă existent în aria viitorului iaz? Procedează RMGC la asigurarea iazului şi la constituirea unui fond de garanţie pentru o situaţie de catastrofă ecologică? Se regăsesc în contract clauze lipsite de orice umbră de ambiguitate privind ecologizarea zonei după terminarea lucrărilor de exploatare?
• Arealul geografic Roşia Montană unde se află zăcământul ar suporta prin exploatare pierderi dramatice pentru turism, îndeosebi galeriile de mină din perioada romană, care ar trebui să facă parte din patrimoniul UNESCO.
• Faptul că la bursa zvonurilor se spune că la Toronto au fost investite în acţiuni RMGC sume exorbitante de către unii concetăţeni influenţi ar putea explica procedura, cel puţin ciudată, de a trimite la Parlament un proiect de lege cu reglementări neconstituţionale, care nu respectă Legea minelor din 2003, regimul exproprierii în interes public, fără aviz de mediu şi cu un aviz al ministrului justiţiei, care, logic, obligă Guvernul să renunţe la trimiterea proiectului de lege în Parlament, fac dezirabil zvonul unor interese financiare uriaşe.

Se constituie ca argument pe această linie şibâlbele "antologice" ale primului-ministru şi ale miniştrilor Şova, Rovana Plumb şi Daniel Barbu.

Practic, cred că după privatizări dezastruoase, după contracte generatoare de imense pierderi financiare pentru statul român, gen Bechtel, în problema Roşia Montană sunt necesare transparenţă, competenţă şi dialog responsabil şi profesionist, bazat pe analiză, diagnoză şi prognoză. Şi, mai presus de toate, expertiză pe măsură şi bună credinţă.

Categoric Guvernul şi clasa politică nu pot face abstracţie de punctul de vedere al Academiei României, de opinia unor somităţi în materie şi, în mod deosebit, de reacţia societăţii civile prin manifestaţii impresionante.

În aceste condiţii, raţional şi logic, Guvernul trebuie să retragă acest proiect de lege de la Parlament, fie şi numai pentru faptul că şansa de a trece, pe bună dreptate, de Curtea Constituţională tinde spre zero şi că lucrurile s-ar detensiona în societate şi în viaţa politică.

Întrebarea care se impuneeste ce punem în loc, ce-i de făcut? Cred că în primul rând este necesară o o schimbare radicală de viziune pornind de la elaborarea unei strategii de dezvoltare economică a ţării pe termen lung, viabilă şi coerentă, având ca reper fundamental valorificarea în interesul naţiunii a resurselor naturale.

Strategia trebuie realizată pe bază de dialog şi dezbatere publică, cu implicarea partidelor parlamentare, aflate la putere sau în opoziţie, a mediului academic şi al celui de afaceri, a societăţii civile etc. În final, strategia trebuie asumată prin consens naţional şi să fie respectată ca reper în actul de guvernare, indiferent cine se va afla la putere într-un moment sau altul. Vom ieşi probabil în acest mod şi de sub "blestemul" meşterului Manole.

În problema Roşia Montană este strict necesară o schimbare de optică radicală a Guvernului printr-o decizie de asumare a soluţiei de exploatare a zăcământului de către statul român prin angajarea unui credit şi unveritabil management privat.

Argumentul că statul nu se mai poate îndatora nu este fezabil, având în vedere că ne-am îndatorat cu 20 de miliarde de euro şi ne-am ales cu praful de pe tobă.

Am două speranţe. Prima, că Guvernul nu va repeta istoria Roşia Montană în privinţa gazelor de şist, iar a doua, că gafa premierului Ponta cu privire la despăgubirile datorate de statul român către RMGC nu vor produce efecte într-un eventual proces.

Am trăit în anul 2000, ca deputat, catastrofa de la Baia Mare, catastrofă economică şi ecologică. Un posibil precedent, la scară redusă, a Roşiei Montane în varianta RMGC.

Statul român nu a beneficiat de niciun dolar sau gram de aur, dar s-a pricopsit cu un iaz cu cianuri şi cu o catastrofă ecologică, în timp ce tonele de aur au luat drumul străinătăţii.

Cât priveşte un eventual vot pe proiectul de lege Roşia Montană, care sper să fie nominal, voi vota, în deplină cunoştinţă de cauză, categoric împotrivă.

Domnul Constantin Avram:

"Roşia Montană şi câinii fără stăpân - subiecte tratate excesiv politic; românii rămân cu problemele lor sociale şi economice"

De câteva săptămâni, suntem, vrem sau nu vrem, martorii unei supermediatizări a două subiecte care au bulversat serios societatea românească: exploatarea resurselor minerale din Roşia Montană şi problema câinilor fără stăpân.

Este adevărat că aceste subiecte succed, întâmplător sau nu, circului naţional conturat în subiectul celor două coroanede "regi ai ţiganilor"pentru care s-au alocat spaţii media generoase de aproape toate trusturile de presă, dar nu putem trece cu vederea încercările insistente de abatere a opiniei publice de la problemele stringente care preocupă populaţia românească. Acestea, la o primă vedere, sunt de natură socială sau economică. Cred că în spatele acestor subiecte tip "Roşia Montană" sau "câinii fără stăpân" stau încercările de a ecrana, a trimite în spaţiul public secundar alte subiecte ce ţin, în opinia mea, de activitatea unor foşti miniştri în Guvernul Boc, activitate luată la puricat de Direcţia Naţională Anticorupţie sau DIICOT, care au catalogat, în prima etapă, aceste activităţi ministeriale drept "subminare a economiei naţionale" sau "fraudarea bugetului Ministerului Dezvoltării cu zeci sau sute de milioane de euro",acuzaţii grele asupra foştilor miniştri Elena Udrea şi Adrian Videanu, care până una-alta trebuie să se bucure de prezumţia de nevinovăţie. Acestor două ultime subiecte le-au fost alocate spaţii mediatice atât cât să nu se spună că au fost trecute sub tăcere. Ştirile conturate pe aceste subiecteau fost efectiv sufocatede ştirile despre Roşia Montană sau despre câinii fără stăpân.

DespreRoşia Montană s-a discutat excesiv, iar emisiunile pro Roşia Montană au fost frenetic susţinute de o campanie de publicitate care a costat zeci de milioane de euro, împotriva unui curent naţional puternic, ce se opune deschiderii exploatării zăcămintelor de la Roşia Montană.

Eu cred căîn spatele acestui subiect sunt oameni care îşi cunosc foarte bine interesele economice proprii, care nu au nicio tangenţă cu interesul naţional, de păstrare a suveranităţii economice a statului român asupra resurselor minerale ale ţării. Chiar prim-ministrul României, Victor Ponta, nu este hotărât cum să abordeze acest proiect. A promovat ordonanţa de urgenţă a Guvernului, dar a declarat că nu va vota în Parlament proiectul de lege pe această temă:"Eu nu am să votez acest proiect de lege, în această formă, deoarece simt că, reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation ne spun ademenitor «daţi-ne nouă voie să exploatăm resursele voastre, pentru ca voi, românii, să aveţi şansa nobilă de a munci pentru noi».Bună afacere...pentru cei de la Roşia Montană Gold Corporation! Pentru noi, românii, totuşi rămâne ceva: praful de pe tobă!

Cât priveşte serialul problemei câinilor fără stăpân, am convingerea ca textul de lege recent aprobat este unul bun întrucât împacă şi iubitorii de câini dar şi interesele comunităţilor locale şi, până la urmă, asigură cetăţenilor din România liniştea şi siguranţa deplasării libere pe stradă spre serviciu, spre şcoală, la cumpărături şi, de ce nu, la plimbare. Cei care mai fac încă scandal pe tema câinilor fără stăpânpot fi suspectaţi de interese materiale personale,pentru că mă întreb de ce se uită foarte uşor de masacrarea porcilor mistreţi la Balc, Judeţul Bihor, de faptul că românii sacrifică animale de Crăciun sau de Paşti. Cum adică, porcul mistreţ, porcul domestic, mielul, păsările de curte sau vitele nu sunt şi ele animale?!Şi ele sunt iubite....dar sacrificate.De ce câinii ar fi trataţi altfel în situaţia când fac victime nevinovate?

În tot acest timp, Traian Băsescu, Preşedintele Republicii, construieşte partide sau alianţe politice, evident împotriva prevederilor constituţionale!

Domnul Constantin Avram:

"A patra putere în stat sau vulnerabilitate la adresa securităţiinaţionale?"

Odată cu libertăţile obţinute după Revoluţia din 1989, libertatea cuvântului, libertatea de mişcare, libertatea de asociere, libertatea religioasă etc.,libertatea de exprimarea căpătat diferite forme şi s-a manifestat în cei aproape 24 de ani în mod deosebit prinlibertatea de exprimare prin presă.De pildă, avem acum la îndemână mijloace de informare în masă diverse şi avem zeci (sau sute) de ziare de acoperire naţională sau locală, avem zeci de posturi de radio, naţionale sau regionale, avem zeci de posturi de televiziune centrale sau regionale. Acestea îşi îndeplinesc rolul de selecţie şi transmitere a informaţiilor, a ştirilor conturate în jurul unor evenimente sociale, economice sau politice. Acest rol al mijloacelor de informare a fost întărit ca urmare a apariţiei Legii nr. 544/2001 a accesului liber la informaţiile de interes public, în care s-au definit care sunt acestea şi în ce condiţii se pot obţine de la instituţiile statului sau instituţiile publice locale sau centrale.

Treptat însă presa, în ansamblul ei, atât cea scrisă, cea audio sau video, a început să se îndepărteze de aşa-zisa independenţă şi să fie percepută de marele public ca fiind în situaţia de partizanat economic sau politic, pentru că niciun act normativ nu poate şi nici nu trebuie să impună organelor depresă politica editorială.Nici nu ar fi de dorit aşa ceva,dar supramediatizarea sau mediatizarea excesivă a unor subiecte, a unor evenimente, în dauna altora de interes public, ar putea şubrezi încrederea în organele de presă. De exemplu, subiectele legate de familia Cioabă, de situaţia câinilor fără stăpân, a subiectului Roşia Montană, care dincolo de nevoia de a păstra câteva sute de locuri de muncă pentru populaţia din zonă, dincolo de interesul publicului faţă de evenimentul regretabil al pierderii vieţii unui copil nevinovat sau dincolo de nevoia socială a românilor de a se delecta (amuza) cu "regii şi împăraţii ţiganilor", nu a subliniat decât marile interese corporatistesusţinute de contracte grase de publicitate, nu a reuşit decât modificarea unei legi (a câinilor fără stăpân) cu mult cântec în jurul unor interese. Cu alte cuvinte, se poate spune că românul de rând primeşte mult "circ" şi prea puţine speranţe de a obţine "pâine" pentru familia lui.

În unele ziare se observă clar că echipa editorială construieşte subiectele în funcţie deinteresele politice ale patronilor, loveşte nejustificat în cei care se opun anumitor personaje politice din administraţia locală sau centrală. Jurnaliştii (aşa-zişi) lovesc, denigrează adversarii politici sau concurenţii economici,la comandă, numai de dragul obţinerii unei note mari în faţa şefului din spate (cel politic, evident) sau nu ştiu ce presupuse avantaje de nimic. Din păcate, sunt foarte multe astfel de cazuri, mai ales în presa locală, unde aceştimercenari"îşi îndeplinesc misiunea de dezinformare, denigrare fără a fi răspunzători de nimic şi în faţa nimănui. Astfel de cazuri nu pun în niciun fel umărul la definiţia de catalogare a presei ca "a patra putere a statului". Dimpotrivă, decredibilizează această definiţie generoasă a rolului pe care trebuie să-l aibăpresa: adică decâine de pază al democraţiei, nu de maidanez al dezinformării sau informării interesate a publicului.

Poate şi din aceste motive, preşedintele Băsescu a catalogat presa ca fiind "o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale". Este un precedent periculoscare poate genera efecte incalculabile pe termen lung la adresa fragilei noastre democraţii. Poate de aceea românii nu mai sunt interesaţi de viaţa politică şi nu se mai prezintă la vot decât în procente îngrijorătoare.

Poate pe acest subiect jurnaliştii oneşti, neînregimentaţi politic sau Clubul Român de Presă mai pot face încă ceva.

Şi poatepentru că 95% din ştirile pe televiziuni, în special, au conotaţie negativă (mediatizarea, cu precădere, a accidentelor rutiere, a crimelor, a anchetelor procurorilor, a arestărilor, a urmăririlor penale, a violurilor, a spargerilor de bănci şi case de schimb) etc., adică promovează răul.

Pentru că aproape niciun organ de presă nu pomeneşte de un investitor care a făcut 5 locuri de muncă.

Dureros şi regretabil, nu?

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Avantajul de a face parte din Uniunea Europeană"

Pe această cale, doresc să îmi arăt susţinerea faţă de poziţia adoptată de Parlamentul European pe marginea proiectului de amendare aRegulamentului nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie, ce a avut loc în sesiunea plenară a legislativului european pe data de 12 septembrie 2013.

Rezoluţia adoptată de către Parlamentul European invocă principiul reciprocităţii şi vizează SUA şi Canada, state care menţin obligativitatea vizelor pentru anumite state membre UE, în condiţiile în care cetăţenii americani şi canadieni pot călători liber în toate statele membre ale Uniunii Europene.

La momentul actual, printre statele cărora SUA continuă să le impună vize de intrare se numără şi România, alături de Bulgaria, Cipru şi Polonia, în timp ce Canada menţine aceeaşi măsură pentru România, Bulgaria şi Republica Cehă. Aşa cum am specificat la data de 18 iunie 2013, în declaraţia politică intitulată"România trebuie privită ca un partener egal de dialog de către aliaţii internaţionali", consider că ţara noastră s-a dovedit a fi un aliat credibil al Statelor Unite, cât şi al Uniunii Europene şi are dreptul să ceară în schimb să fie tratată cu aceeaşi încredere şi responsabilitate.

Ţinând cont de faptul că România a ridicat, unilateral, obligativitatea vizelor pentru SUA şi Canada la 11 iulie 2002, respectiv la 1 ianuarie 2002, consider că românii trebuie să aibă acelaşi statut, acela de a circula liber, fără constrângeri birocratice, în cele două state partenere.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Mamele minore, copii care au copii"

Începe un nou an şcolar şi odată cu aceasta revin în atenţie problemele legate de educaţie, de situaţia tinerei generaţii şi de viitorul ţării noastre.

În declaraţia de faţă vreau să mă opresc asupra unui alt fenomen îngrijorător în societatea românească, şi anume maternitatea la tinerele femei aflate încă la vârste foarte fragede. Deşi nu sunt pe deplin concludente, datele statistice oferă informaţii relevante. Astfel, toate informaţiile pe care le avem şi la care am făcut referire şi în declaraţiile mele precedente, legate de violenţa în şcoli, dezastrul din sistemul sanitar sau abandonul şcolar, conduc la concluzii alarmante.

În România, numărul total al fetelor care devin mame de la vârste fragede este de aproximativ 30.000 pe an. Poate părea puţin faţă de ce se întâmplă peste ocean, în procente însă, cifra de la noi e, de fapt, mai mare decât cea din SUA: 43‰, cea mai ridicată pondere din toată Uniunea Europeană. În Europa, alegerea de a deveni mamă se face tot mai târziu. Cifrele Eurostat (Institutul de Statistică al Uniunii Europene) arată că vârsta medie a femeilor care au dat pentru prima dată naştere unui copil, anul trecut, era în jurul a 30 de ani. La noi, sunt multe mame de 13, 14, 15 ani, fete care, deşi nu sunt maturizate în adevăratul sens al cuvântului, biologic pot să aibă copii.

De vină ar fi, spun experţii în educaţie, absenţa orelor de educaţie sexuală din orarul obligatoriu al elevilor. Programa autohtonă prevede o aşa-numită arie curriculară ce vizează "sănătatea reproducerii şi valorile familiei". În baza acesteia, elevii primesc unele elemente de anatomie la nivelul gimnaziului, iar în liceu, sarcina unor discuţii pe teme delicate e lăsată fie în seama profesorului de biologie, fie pentru orele de dirigenţie, dacă dirigintele e mai curajos. În statele situate în vestul continentului, educaţia sexuală porneşte, de asemenea, mult mai devreme decât la noi. Marea Britanie şi Portugalia sunt statele cu programele cele mai dezinhibate din UE, cu primele noţiuni predate încă de la 5 ani, în timp ce în Franţa, Germania şi Belgia, startul e dat din clasele primare. În 2011, potrivit Eurostat, Germania a înregistrat 16.606 naşteri la fete de 15-19 ani, Franţa - 20.607, iar Marea Britanie - 34.726, fiecare dintre cele trei ţări având populaţii de câteva ori mai mari decât cea a României. În ţara noastră în 2012 s-au înregistrat 8500 de naşteri în rândul adolescentelor care nu au ajuns încă la majorat.

Medicii sunt de părere că fenomenul este în creştere şi este probabil legat de evoluţia societăţii în general, consecinţa tuturor problemelor noastre sociale. Aceştia susţin că pericolul la care sunt supuse adolescentele însărcinate e dublu. Tinerele pot fi traumatizate din cauza sarcinii şi a schimbărilor hormonale prin care trec şi îşi riscă viaţa, pentru că sarcinile precoce prezintă deseori complicaţii. De cele mai multe ori, un episod dramatic în viaţa unui om, mai ales a unui copil, lasă urmări pentru tot restul vieţii, aşa cum este şi o sarcină la o vârstă prea mică, care poate să apară chiar urmare a unui eventual abuz sexual. În acelaşi timp, medicii subliniază importanţa educării tinerilor cu privire la riscurile începerii premature a vieţii sexuale, precum şi legat de metodele de contracepţie pe care le pot folosi. Educaţia precară în ceea ce priveşte problemele sexuale şi prevenirea sarcinilor, lipsa informării, dar şi proasta comunicare dintre părinţi şi copii nu fac altceva decât să crească numărul mamelor minore, dar şi al avorturilor. Şi în plus, ca fenomen general în Europa, copiii rezultaţi din astfel de sarcini de cele mai multe ori sunt nedoriţi şi/sau abandonaţi, îngroşând astfel rândurile celorpeste 40.000 de copii abandonaţidinRomânia.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Scrisoare deschisă către ministrul educaţiei naţionale: "Elevii ar trebui să studieze istoria religiilor, etică şi cultură civică, nu să fie îndoctrinaţi religios în şcolile publice"

Stimate domnule ministru Remus Pricopie,

Vă scriu cu privire la o temă despre care s-a discutat mult în ultimii 23 de ani, dar deciziile politice care să privilegieze interesul superior al copilului au întârziat să fie luate. Teama de a aborda cu raţionalitate teme considerate de unii controversate, lipsa generală de curaj a multora dintre decidenţi de a afirma principii cu care în sinea lor sunt de acord, lipsa de viziune politică şi de strategie educaţională, influenţa semnificativă a Bisericii Ortodoxe Române asupra instituţiilor publice, toate acestea şi multe altele au împiedicat analizarea raţională asupra temei şi luarea unor decizii pe măsură.

Scopul educaţiei naţionale este acela de a oferi elevilor accesul la cunoaştere şi dezvoltarea unui aparat critic de analiză proprie pentru fiecare dintre ei. Educaţia nu trebuie să inculce a viziune anume asupra lumii, o ideologie politică sau o dogmă religioasă. Generozitatea unui sistem educaţional performant este tocmai aceea de a oferi elevilor şansa de a cunoaşte şi examina diferite opinii, abordări, viziuni. Elevii trebuie ajutaţi să ajungă să fie în măsură să decidă singuri pentru ei înşişi. A-i canaliza pe culoarul strâmt al unei singure viziuni despre lume, viaţă şi morală înseamnă a le manipula conştiinţa pentru a-i pune în slujba unei credinţe/doctrine/ideologii, a trăda interesul superior al copilului şi a rata sensul profund şi autentic al educaţiei, care este una pluralistă, nu una unilaterală.

Este regretabil şi nedemn pentru sistemul educaţional al unei ţări în secolul alXXI-lea să vedem că, la orele de religie, se insistă pe prezentarea excesivă a dogmaticii unui cult, că, adesea, li se inculcă elevilor o morală bazată pe ameninţarea cu pedepse fizice, că alte culte recunoscute din România, în afară de cel ortodox, sunt prezentate în manualele de religie într-un mod denigrator şi de natură să cultive intoleranţa faţă de alte religii, că unii profesori îi sperie pe elevii din clasele primare făcând apel la ameninţarea diavolului, că se pune accent pe ritualism şi pe prezentarea unui creaţionism biblic literal, cel cu lumea creată în şase zile, cu verdeaţa creată în ziua a treia şi cu soarele, luna şi stelele create în ziua a patra sau cu femeia creată din coasta lui Adam. Creaţionismul este prezentat elevilor încă din clasa I la orele de religie, în timp ce evoluţionismul este studiat la orele de ştiinţe abia în clasa a VIII-a...

Decizia necesară pe care o susţin, alături de numeroase alte voci publice, este aceea ca elevii să înveţe la ora de religie o materie predată într-un mod neutru despre marile religii ale lumii, despre influenţele lor culturale, despre implicaţiile lor istorice şi politice, despre rolul lor în viaţa comunităţilor.

De altfel,Recomandarea nr. 1720 (2005)aAdunării Parlamentare a Consiliului Europeiprevede următoarele:

Adunarea recomandă, de asemenea, Comitetului de Miniştri să încurajeze guvernele statelor membre să asigure studierea religiilor la nivelul învăţământului primar şi secundar, pe baza următoarelor criterii:

• scopul acestei educaţii să fie acela de a le permite elevilor să descopere religiile practicate în ţările lor şi în cele învecinate, de a-i face să înţeleagă că fiecare are acelaşi drept de a crede că religia lui reprezintă "adevărata credinţă" şi că alţi oameni nu sunt altfel de fiinţe umane din cauza faptului că au o altă religie sau nu au niciuna;
• să includă, cu totală imparţialitate, istoria principalelor religii, precum şi opţiunea de a nu avea nicio religie;
• să le ofere elevilor cunoştinţe care să le permită să fie în siguranţă faţă de susţinătorii unei practici religioase fanatice;
• să nu treacă dincolo de graniţa dintre cultură şi practicare a unei religii, chiar şi în situaţia unei ţări în care există o religie de stat. Scopul nu este acela de a inocula o credinţă anume, ci acela de a îi face pe copii să înţeleagă de ce religiile sunt surse de credinţă pentru milioane de oameni;
• profesorii de religie trebuie să fie anume pregătiţi. Ar trebui să fie profesori în domeniul cultural sau literar.Ar putea fi totuşi acceptaţi ca profesori şi specialiştii într-o altă disciplină.

Actualmente, conform legii, orele de religie predate în mod confesional nu sunt obligatorii în România, ci facultative, conform unei decizii a Curţii Constituţionale din 1995. Însă puţini sunt cei care cunosc acest lucru. Întrucât persistă însă o serie de confuzii cu privire la orele de religie, vă rog, domnule ministru, să trimiteţi, în cursul primei săptămâni a noului an şcolar, o circulară tuturor unităţilor de învăţământ prin care acestea să îi informeze corect pe părinţi şi pe elevi asupra faptului că:

1.Pentru elevii care nu au împlinit 16 ani fiecare părinte poate alege ca fiul sau fiica sa să urmeze sau nu orele de religie. În cazul în care părintele alege să fie urmate orele de religie, poate fi ales oricare dintre cele 18 culte recunoscute în România;
2. Elevii care au împlinit 16 ani, conform legii, îşi pot alege singuri confesiunea, aşadar decizia în privinţa participării sau nu la orele de religie le aparţine în totalitate;
3. Aceia care doresc să nu urmeze orele de religie este suficient să prezinte o informare în acest sens, urmând ca şcoala să ia act de decizia respectivă. Şcoala nu este în măsură să respingă o astfel de decizie, întrucât ar încălca dreptul constituţional la libertatea de conştiinţă.

Domnule ministru, modul în care a fost predată religia în România, în ultimii 23 de ani, a fost unul cu totul deficitar şi în dezacord cu principiile şi valorile unei educaţii pluraliste, la standarde europene. A fost astfel afectată formarea culturală şi intelectuală a elevilor din ţara noastră şi accentuată scăderea performanţelor acestora. Din motivele prezentate mai sus, voi iniţia o propunere legislativă de modificare a Legii învăţământului pentru ca orele de religie să se transforme din ore de îndoctrinare religioasă în ore de prezentare în mod neutru a unei istorii a religiilor.

De asemenea, voi propune ca elevii din România să studieze, în mod obligatoriu, eticăşi cultură civică. Este important pentru viaţa şi cariera lor ca tinerii să aibăşansa în şcoală de a-şi forma un aparat critic propriu de judecată morală şi, în acelaşi timp, şi de a fi ajutaţi să devină cetăţeni, adică să cunoască reperele principale ale democraţiei, ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale funcţionării statului de drept şi pluralismului politic, ale activităţilor desfăşurate de către societatea civilă ş.a.m.d.

Desigur că o astfel de discuţie cere o analiză amplăşi argumente şi date extinse. Mizez însă pe disponibilitatea dumneavoastră de dialog şi consultare asupraacestor teme. Va fi important să existe o dezbatere cu societatea civilă, cu cultele religioase, cu asociaţiile de părinţi, elevi şi profesori, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de documentele europene în domeniu şi studiile făcute la noi în ţară sau pe plan internaţional.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Internaţională a Democraţiei"

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a stabilit, în anul 2007, ca data de 15septembrie să fie consacrată ca Zi Internaţională a Democraţiei, fiind sărbătorită pentru prima dată un an mai târziu.

Simbolic, data de 15 septembrie coincide cu adoptarea de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, a Declaraţiei universale privind democraţia. Declaraţia afirmă principiile democraţiei, elementele şi modalităţile de exercitare a unei guvernări democratice, precum şi dimensiunea internaţională a democraţiei.

În rezoluţia care consacră Ziua Internaţională a Democraţiei, Adunarea Generală a ONU afirmă faptul că "deşi democraţiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democraţiei". Totodată, "democraţia nu aparţine unei anumite ţări sau zone", fiind o valoare universală, bazată pe voinţa liber exprimată a popoarelor de a-şi determina propriile sisteme politice, economice, sociale şi culturale şi pe participarea lor deplină la toate aspectele vieţii.

Organizaţia Naţiunilor Unite a invitat atât statele membre, cât şi guvernele regionale să sărbătoreascăZiua Internaţională a Democraţiei în fiecare an, în scopul de a încuraja participarea comunităţii internaţionale, a guvernelor şi parlamentelor, a societăţii civile şi cetăţenilor, la construirea şi consolidarea societăţilor democratice.

Tema propusă de ONU şi de Uniunea Interparlamentară pentru ediţia 2013 a Zilei Internaţionale a Democraţiei este "Să facem auzite vocile tuturor, în sprijinul democraţiei".Tema reaminteşte rolul esenţial pe care cetăţenii îl au în îmbunătăţirea democraţiei, amintind, în acelaşi timp, că opiniile lor trebuie să se regăsească în dezbaterile politice şi în toate deciziile din sferele vieţii economice şi sociale.

România duce o politică de promovare şi consolidare a democraţiei în lume, în scopul întăririi stabilităţii şi securităţii internaţionale, dar şi al dezvoltării economice şi întăririi cooperării între state.

Ziua Internaţională a Democraţiei sărbătoreşte democraţia şi aminteşte importanţa promovării şi protejării acestei valori universale.

Doamna Raluca Turcan:

"Condamn intenţia Guvernului de a sista virarea banilor pentru finalizarea sau reparaţia şcolilor"

Guvernul Ponta nu va mai finanţa construcţia şi reparaţiile şcolilor. Aceste cheltuieli vor trebui susţinute exclusiv din banii de la bugetele locale. Astfel a înţeles să răspundă actuala guvernare problemelor din educaţie. Consecinţa: mii de copii vor fi condamnaţi la abandon şcolar.

Dacă impunem autorităţilor locale să finanţeze de la bugetul local construcţiile şi reparaţiile de şcoli, putem fi siguri 100% de faptul că, în următorii ani, nu se va construi sau reface nicio şcoală. Spun acest lucru deoarece statisticile arată că în acest moment sunt mii de localităţi care consumă mai mulţi bani decât pot aduce la bugetul local.

În toată ţara există mii de şcoli care sunt în construcţie sau în reparaţii şi riscă să rămână în acest stadiu din cauza lipsei de interes a Guvernului Ponta.

De fapt, Guvernul USL a blocat banii pentru reabilitarea şcolilor din majoritatea judeţelor de acum un an. Sunt foarte multe şantiere începute şi abandonate. Existăînsăşi lucrări finalizate, dar care nu sunt încă plătite. În tot acest timp, elevii învaţă în spaţii improprii.

În judeţul Buzău, Guvernul Ponta (1şi 2) nu a mai achitat niciun leu din datoriile către firmele care au efectuat lucrări înşcoli. În prezent, sunt circa 180 deşcoli cu lucrări de reabilitare în diferite stadii de realizare. Sumele datorate se ridică la peste 2.300.000 lei, la care se adaugă majorări pentru întârziere la plată. Există mai bine de 25 de hotărâri judecătoreşti definitive pentru executarea silită a şcolilorşi multe altele pe rol. Primăriile nu au avut posibilitatea să preia achitarea unor sume, ele însele având mari probleme financiare.

În judeţul Bacău există 52 de unităţi de învăţământ în care nu s-au finalizat investiţiile.

La nivelul judeţului Cluj se aflăîn impas 60 şcoli şi 18 grădiniţe.Sunt şi o serie de lucrări care au fost începute fără a avea o strategie. De exemplu, în Vad, Cutca şi Sânmărtin nu mai sunt copii, dar au fost începute lucrări.

În judeţul Bistriţa-Năsăud sunt cuprinse în planul de investiţii al ministerului un număr de 47 unităţi cu termen de finalizare în 2012, 2013 şi 2014. Din păcate, în anul 2012 şi 2013 au fost alocaţizero leipentru finalizarea lor.

În judeţul Iaşi există 170 de şcoli care aşteaptă finanţare pentru finalizarea investiţiilor.

În judeţul Suceava, în anul 2013, nu au fost alocate fonduri pentruniciunul dintre şantierele şcolaredin judeţ. Există lucrări executate şi neplătite până la 31 decembrie 2012, în valoare de 12.926.000 lei, iar suma necesară finalizării obiectivelor este de 163.527.000 lei.

În municipiul Suceava, cele 7,8 milioane de lei alocate de Guvern pentru reparaţiile şi investiţiile la unităţile de învăţământ întârzie, pentru că 60% din sumă este prinsă în bugetul aferent ultimului trimestru al anului.Primăria a făcut deja cheltuieli pentru reparaţiile şcolilor. Cheltuielile la utilităţi au fost plătite din bugetul local, deşi o parte din fonduri trebuiau să vină de la Ministerul Educaţiei.

În unele situaţii, neachitarea datoriilor către constructori împiedică darea în folosinţă a obiectivelor realizate şi utilizarea acestora. Din cauza nefinalizării lucrărilor de reabilitare unele şcoli au fost închise, elevii fiind obligaţi să se deplaseze în alte localităţi sau să înveţe în spaţii improvizate.

De exemplu, în judeţul Sibiu, în satul Rusciori, sunt 54 de copii care vor începe şcoala luni, înghesuiţi într-o clădire insalubră, deoarece noua şcoală nu a primit banii necesari pentru a putea fi terminată.

Dacă Inspectoratul Judeţean Sibiu nu va lua măsuri care să fie în interesul sibienilor, ar trebui să-şi prezinte demisia înaintea începerii anului şcolar. Acelaşi comportament ar trebui să-l aibă toate inspectoratele şcolare care nu au reuşit să pună priorităţile şi nevoile din judeţele lor pe masa Guvernului Ponta.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Educaţia - prioritate naţională a guvernării USL?"

Pe data de 16 septembrie 2013a avut loc deschiderea anului şcolar 2013-2014, iar municipalitatea timişoreană nu şi-a finalizat încă temele de vacanţă.

Operaţiunea de mutare a Colegiului Tehnic de Vest în clădirea fostei Şcoli generale nr. 9 încă nu este încheiată. Pentru că această problemă încă nu s-a rezolvat, nici Liceul de Arte Plastice nu s-a putut încă instala în fostul sediul al colegiului tehnic.

La Liceul "C. D. Loga" se efectueazăîncă lucrări la acoperişşi în alte zone în care desprinderea de bucăţi de tencuială sau de alte materiale ar putea pune în pericol securitatea elevilor şi profesorilor. Sunt doar lucrări limitate la strictul necesar, pentru că unitatea de învăţământ va face în viitorul apropiat obiectul unei reabilitări complete, în cadrul unui proiect care beneficiază de sprijin financiar.

La Liceul "Nikolaus Lenau", constructorul care a contractat lucrările de reabilitare a rămas corigent - ca să ne exprimăm în termeni didactici - astfel încât nici măcar lucrările la interior nu au fost încheiate şi nu au fost încă montate toate geamurile.

Primăria Timişoarei şi-a luat gândul că întreaga lucrare va fi încheiată în acest an, când doar incinta are şanse de a fi finalizată, urmând ca la faţadă să se lucreze şi în 2014. Liceul de limbă germană va porni în noul an şcolar şi cu altă problemă spinoasă: cea a programului de dimineaţă, în care nu pot intra toate clasele. O mare parte dintre elevi - probleme sunt în special la clasele a şasea şi a şaptea - vor fi nevoiţi să meargă la cursuri după-amiaza.

Nicolae Robuafirmă că în acest an bugetul alocat lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la unităţile şcolare a fost mai consistent ca niciodată, fiind vorba despre şapte milioane de lei: "Nu putem rezolva dintr-o dată tot ceea ce nu s-a făcut timp de zeci de ani la unităţile de învăţământ. Chiar dacă am fi fost în situaţia fericită de a avea toţi banii necesari, tot n-am fi avut timpul fizic necesar pentru a aduce toate unităţile la un standard modern", susţine primarul Nicolae Robu.

Primarul USL, Nicolae Robu, promite însă că în cursul anului şcolar se vor amenaja spaţiile necesare pentru ca toţi elevii unităţii de învăţământ să fie scutiţi de obositorul program de după-amiază. Soluţia pe care acesta a găsit-o este amenajarea de clase într-un spaţiu care aparţine Regiei Autonome de Transport Timişoara.

Clădirea nu poate fifolosită doar de către profesori, pentru că dimensiunea încăperilor nu e potrivită pentru a putea găzdui clasele.Se propune amenajarea lor într-o hală care la ora actuală are zidăria într-o stare proastă. Este vorba, practic, despre imobilul în care a funcţionat o staţie ITP, pe vremea când locaţia aparţinea asociaţei Automobil Clubul Român. Acolo vor fi amenajate 12 săli de clasă, pe două niveluri (parter plus etaj), după cum promite edilul-şef.

Vrând-nevrând, într-o serie de unităţi şcolare, elevii şi dascălii trebuie să se mulţumească, cel puţin pentru prima parte a anului şcolar, cu condiţii precare. Conform declaraţiilor municipalităţii, de anul viitor şcolile timişorene vor dispune de mai multe spaţii pentru desfăşurarea cursurilor. În momentul de faţă, din cauza lipsei spaţiului, în unele şcoli din oraş cursurile sunt organizate în două schimburi.

În concluzie, atitudinea Guvernului USL faţă de educaţie, reprezintă o prioritate naţională doar la nivel declarativ. Practic, pentru Guvernul Ponta, educaţia rămâne Cenuşăreasa bugetului şi în anul şcolar 2013-2014, în condiţiile în care, în urma rectificării bugetare, Guvernul condus de Victor Ponta a diminuat bugetul acestui minister cu 25 de milioane de euro.

Domnul Florin Gheorghe:

"O lege pentru primarii ineficienţi"

Chiar dacă-mi este greu să vorbesc despre Ionuţ,copilul devorat de câinii fără stăpân din Parcul Tei din Bucureşti, nu pot să nu le aduc aminte această tragedie tuturor celor responsabili de care a depins viaţa micuţului şi, cu toate acestea, nu au întreprins nimic. Primari şi directori de servicii publice din toată ţara s-au tot jelit în zilele de după tragedie că "legea nu îi lasă" să rezolve o problemă care a stat şi stă numai şi numai în competenţa lor.

Nu vă ascund că demagogia unor edili ineficienţi m-a făcut curios cât de rea putea fi legea de nu-i lăsa pe primari să rezolve o problemă care afectează viaţa locuitorilor din întreaga ţară, dar şi a bietelor animale. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că legea nu interzicea un management eficient al gestiunii câinilor maidanezi şi că cine a vrut să aibă un oraş curat şi civilizat, în care câinii fără stăpân să nu se mai reproducă în spaţiul public şi să nu mai pericliteze viaţa oamenilor, a rezolvat problema.

Din nefericire, primarii gospodari, indiferent de culoarea lor politică, sunt prea puţini încă în România. Cea mai mare parte a edililor a preferat fie să ignore problema şi să caute vinovatul în interpretarea eronată a unei legi, fie să menţină voit această stare de lucruri, din pricina unor interese ascunse. Poate că legea a interzis eutanasierea, însă legea nu a interzis niciodată strângerea câinilor fără stăpân de pe domeniul public şi crearea unui program eficient de gestiune a câinilor maidanezi.

Chiar dacă mulţi au uitat, Partidul Democrat Liberal a ascultat vocile primarilor din toată ţara şi, în anul 2011, a adoptat o lege care urma să răspundă cerinţelor acestora şi să nu mai dea prilej de scuze pentru nimeni.

La acel moment, proaspăta alianţă USL, furibundă după creşterea în sondaje, îşi exersa demersurile demagogice şi votaîn bloc împotriva legii. Chiar dacă legea a fost până la urmă adoptată, USL a făcut tot posibilul să împiedice implementarea acesteia: a încheiat acorduri ferme cu diverse ONG-uri că nu vor eutanasia maidanezi şi îi vor returna cât mai curând pe străzi, a atacat-o la Curtea Constituţională ca să-i împiedice implementarea, iar când reexaminarea legii a demarat în Parlament, au ascuns-o repede la sertar, de teama de a nu pierde vreun vot de la aşa-zişii iubitori de animale.

Când spun că USL voteazăşi guvernează numai cu ochii la sondaje nu spun vorbe goale! Acţiunile din săptămâna trecută sunt dovada cea mai grăitoare. USL a dezgropat rapid legea şi tot USL se bătea cu pumnii în piept că ei ascultă vocea românilor.

"Curat murdar", stimaţi colegi de la USL!

E trist că doar tragedia unuia dintre mulţii copii muşcaţi zilnic de câini v-au trezit din amorţeală. Nu există nicio scuză pentru niciunul dintre dumneavoastră, parlamentar sau primar al USL.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Nu mai peticiţi învăţământul românesc!"

Dacă ar fi să facem o comparaţie între şcoala de ieri şi cea de azi, diferenţa ar fi ca de la cer la pământ, chiar dacă cei de ieri, adevăraţi deschizători de drumuri, nu au avut condiţiile de azi şi... nici sindicat. Nu mai vorbim de salarii, de manuale, de copiii săraci, de condiţiile vitrege pentru elevi, dar şi de lipsurile cu care se confruntau dascălii. Însă nimic nu-i oprea să-şi facă datoria şi mai ales să se mândrească cu copiii luminaţi de carte şi educaţi de ei, plecaţi în lume.

În ziua de azi multe îţi este dat să vezi şi să auzi. Reformă în educaţie? De 15 ani tot auzim de ea...Hai să vedem unde suntem azi cu "reforma" în educaţie!

Subfinanţarea creşte de la an la an. Credeţi că se poate face ceva trainic cu 5% din PIB?! La inspectoratele şcolare judeţene se dau încă adevărate bătălii pentru ciolan, ca să reziste în funcţii, să nu le ia alţii locul, care nici aceia nu stau cu mâinile în sân, făcând potecă pe la diferite partide, gudurându-se pe la uşile la care trebuie sau lipind afişe noaptea, sub clar de lună, ca şi directorii de şcoli care nu-şi mai pun nădejdea în cunoştinţele lor (în pregătirea profesională) şi în inspectorat, ci în partid, care promovează, din păcate, incompetenţa.

Prea puţin se mai gândesc la copiii noştri, iar preocupările unora din învăţământ şi mai ales carenţele sau chiar scandalurile cu iz de telenovelă au fost prezentate pe îndelete de mass-media locală şi nu numai.

Vi se mai pare surprinzător că România este codaşa Uniunii Europene şi la acest capitol? Conform celui mai nou raport al UE, 53,5% dintre tinerii care au absolvit ciclul gimnazial au probleme la citire, ţara noastră înregistrând cele mai slabe performanţe, după Bulgaria şi alte state mai puţin dezvoltate.

După anul 1989 capete luminate cu carnet de partid de la conducerea Ministerului Învăţământului au tot reformat educaţia până au transformat-o în ceea ce se vede azi cu ochiul liber. An de an, puterea şi opoziţia au conlucrat la zăpăcirea elevilor şi a profesorilor, scoţând pe bandă rulantă absolvenţi mediocri sau de-a dreptul analfabeţi, şi asta în numele unei reforme iluzorii.

Şi pentru a ilustra apoteotic cele spuse, iată câteva perle din examenul de bac de anul acesta:

"Lui Gigi Becali timpul îi zboară încet căi la bulău."

"Ion Sclavici a scris Budulea Taichi şi nu vreau să intru în detalii că nu ştiu subiectul. Miaţi făcut o surpriză cu subiectu ăsta".

"Ieu cred că Harapalb îi o comedie că cine mai crede că ursu din pădure are salăţi când să ştie că urşii coboară să mănânce la tomberoane şi să se joace cu turiştii."

"Toţi proştii din România sunt cetăţeni turmentaţi, dar nu toţi cetăţenii turmentaţi sunt proşti."

Nu-i aşa că te-apucă râsu-plânsu, cum zicea "poeta" Nichita Stănescu, aşa cum se exprima despre numele marelui scriitor o absolventă de şcoală românească.

Exemplele, ca şi carenţele sistemului sunt multe, profunde, grave şi, din păcate, acutizându-se în "reformă", par iremediabile. Nu mai peticiţi învăţământul românesc!

Şcoala nu înseamnă doar atât. Gândiţi-vă numai la melodia "Ani de liceu". E cineva care să nu simtă acea emoţie ascultând-o? Şcoala trebuie să devină aceea parte din viaţa noastră de care fiecare trebuie să se bucure în felul lui şi căreia îi vom simţi lipsa la un moment dat, când va fi trecută la capitolul amintiri.

Doamna Manuela Mitrea:

"A sunat clopoţelul noului an şcolar"

Anul acesta, România a obţinut şapte medalii la Olimpiada Internaţională de Astronomie, şase medalii la Olimpiada Internaţională de Matematică, cinci medalii la Olimpiada Internaţională de Fizică şi patru medalii la Olimpiada Internaţională de Chimie.

Rezultate din efortul deosebit al unor copii extraordinari şi din truda părinţilor şi profesorilor, aceste succese ne determină să avem încredere în sistemul românesc de învăţământ, cu toate minusurile lui.

Începutul acestei săptămâni reprezintă pentru mulţi copii primul lor pas spre viaţă, spre educaţie, spre formarea lor ca oameni. Micii elevi de astăzi păşesc în şcolile româneşti cu speranţa că vor deveni doctori, ingineri, profesori, iar noi avem încredere că vor continua rezultatele bune ale colegilor lor mai mari.

Ca de fiecare dată, noul an şcolar începe cu probleme, existând şcoli nepregătite ce ar trebui să-şi primească elevii. Sute de unităţi de învăţământ nu au primit avizul de funcţionare din cauza condiţiilor deplorabile în care se află. Judeţul Constanţa se numără şi el printre judeţele în care mai multe şcoli nu au primit autorizaţie de funcţionare. Conform datelor statistice, 42 de şcoli din judeţul Constanţa nu au primit aviz de funcţionare de laDirecţia de Sănătate Publică, 62 sunt în curs de avizare, iar 393 pot începe cursurile fără niciun fel de probleme.

Cu toate acestea, elevii şi profesorii noştri reuşesc să depăşească neajunsurile materiale şi să obţină rezultate excepţionale la învăţământ, făcându-ne mândri de performanţele lor.

Ştim cu toţii că cea mai importantă resursă a unei ţări este capitalul uman. Ţara noastră trebuie să investească în pregătirea românilor pentru a avea un viitor mai bun, iar noi, clasa politică, trebuie să găsim sursele pentru finanţarea corespunzătoare nevoilor învăţământului.

Le doresc elevilor bun venit în noul an şcolar şi mult succes!

Domnul Ion Melinte:

"Măria Sa Pământul"

Hrana cea de toate zilele pe care ne-am obişnuit să o cumpărăm de la "Păţitul SRL" sau, mai recent, de lasupermarketuri ajunge acolo după ce mai întâi plante de diferite feluri, de la grâu la porumb, sfeclă, soia, floarea-soarelui, furaje etc. au avut rădăcinile adânc înfipte în pământ. Foarte puţini sunt aceia care cunosc întreg procesul de transformare a sevei pământului în aromata pâine care ne satură şi ne alungă permanenta foame umană.

Pământul ne dă rar, dar ne şi cere. El nu poate suporta la infinit exploatarea umană nemiloasă, acesta se degradează şi moare ca orice fiinţă vie. Moartea lui este însă mult mai tragică şi mai păguboasă decât moartea oricărei fiinţe umane, a oricăruia dintre noi, căci pământul, despământenit, se transformă în deşert, făcând să dispară nu numai un grup sau o masă de oameni, ci civilizaţii întregi. Pământul nu poate răbda prea multă vreme oamenii inconştienţi. El se cere iubit şi respectat, altminteri răzbunarea lui este teribilă. Dar cine îl iubeşte mai mult decât acela care-l munceşte, acela care de dimineaţă până seara îl udă cu sudoarea lui, îl încrucişează cu soarele şi apa pentru a obţine gustoasa pâine!?

Stăpânul pământului nostru a fost întotdeauna ţăranul român. Numai el ştie să iubească pământul, iar pământul numai pe el îl ascultăşi numai lui i se dăruieşte. Până nu demult pământul ţării a aparţinut "întregului popor", adică nimănui. Milioane de hectare de pământ s-au îmbolnăvit sau au murit.

Măria Sa Pământul cere iubirea noastră, a tuturor, fie că suntem ţărani, savanţi, politicieni sau guvernanţi. Fără această iubire pământul nostru moare şi odată cu el vom pieri şi noi.

Pământului dacă îi dainu te minte.

În încheiere,declar că nu mă sperie vânzarea după 1 ianuarie a pământului străinilor, ci mă sperie evoluţia sănătăţii pământului.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Liceele agricole, în pericol!"

În România, în ultimii 20 de ani, numărul liceelor agricole s-a redus de la 238 la 56 în anul 2010.

În ultimii 3 ani agricultura a revenit la un loc de cinste în economia românească, fiind una dintre ramurile rămase neafectate de criza mondială. În ciuda faptului că agricultura dă semne de revigorare, liceele agricole s-au împuţinat vizibil, iar marii producători din agricultură trag semnalul de alarmă şi acuză lipsa personalului calificat. Aceştia se tem pentru viitor din cauza lipsei personalului calificat: tractorişti, tehnicieni şi ingineri.

Îmbătrânirea populaţiei din agricultură şi lipsa de interes a tinerilor pentru agricultură cred că sunt unele dintre cele mai grave probleme ale agriculturii.

În absenţa unor strategii de stimulare a tinerilor pentru a practica agricultura ne pândeşte riscul ca, în câţiva ani, să nu mai aibă cine lucra pământul, fenomen ce va determina vânzarea pământului către străini.

Referitor la învăţământul agricol, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a declarat: "Valorificarea potenţialului agricol din România, pe termen mediu şi lung, nu se poate face fără curaj în reformarea sistemului de învăţământ agricol."

Măîntreb cine se va ancora în modernizarea învăţământului liceal agricol, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sau Ministerul Educaţiei Naţionale?

Agricultura românească are nevoie de mecanizatori agricoli cu o formare profesională diferită de cea de acum 20-30 de ani. Astfel, liceele agricole existente trebuie reformate în sensul adaptării nevoilor din practica agricolă.

Una dintre erorile care s-au perindat în ultimii 20 de ani la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Educaţiei Naţionale se referă la pregătirea profesională pentru lucrătorii din agricultură, care a fost decimată.

În concluzie, continuarea închiderii liceelor agricole echivalează cu ştergerea agriculturii de pe harta României.

Domnul Petru Movilă:

"După şapte ani, amin! Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi"

Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi împlineşte aproape şapte ani de promisiuni neonorate şi nu se întrezăreşte nicio măsură care să arate că situaţia se va schimba.

În cadrul ultimei vizite pe care domnul Ministru Eugen Nicolăescu a făcut-o la Iaşi, acesta a explicat că SRU Iaşi este şi va rămâne o prioritate. Însă, cu toată calitatea sa de proiect prioritar, spitalul regional nu are nici măcar documentaţia necesară finalizată, dat fiind faptul că studiul de fezabilitate trebuie actualizat din cauza schimbării locaţiei şi, implicit, emisă o nouă hotărâre de guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici.

Ministrul Nicolăescu tratează cu dispreţ peste 4 milioane de locuitori, respectiv întreaga populaţie a regiunii de Nord-Est a României. 4 milioane de suflete, de pacienţi aşteaptă ca ministrul să se ţină de cuvânt încă din 2008, iar spitalul regional să devină realitate.

În schimb, pacienţii nu primesc decât vorbe goale şi au ocazia să participe la dezbateri şi evenimente organizate de Ministerul Sănătăţii, unde nu se discută decât subiecte generice şi unde temele de interes local nu sunt puse în discuţie, pentru că nu sunt trecute de la început în agenda ministrului. Iaşiul este unul dintre martorii credibili ai incapacităţii ministrului de a-şi face ordine în propria-i curte şi de a spune clar ce proiecte sunt viabile şi care nu.

O situaţie clară nu ar mai da speranţe pacienţilor şi angajaţilor din sistemul medical care, de cele mai multe ori sunt zăpăciţi şi dezorientaţi de declaraţiile ministrului, care nu-şi menţine aceeaşi poziţie oficială mai mult de 30 de zile.

Nicolăescu a promis spital regional de urgenţe la Iaşi încă din primul său mandat de ministru al sănătăţii. Institutul Cantacuzino, filiala ieşeană, este închis din 2010, toţi angajaţii fiind în şomaj tehnic. Spitalul de Psihiatrie Socola rămâne fără bani de salarii, iar situaţia sa este încă neclară. Spitalul Sfântul Spiridon încă aşteaptă fonduri pentru finalizarea lucrărilor necesare în urma comasării cu Spitalul de Urgenţă "Sfântul Ioan".

Niciuna dintre aceste probleme stringente ale sistemului medical ieşean nu şi-au primit rezolvare, deşi ministrul a ales să vină în teritoriu. Lui Eugen Nicolăescu doar îi place să se audă vorbind, să arunce idei noi, negândite, fără cap şi fără coadă, dar cu repercusiuni care aruncă-n haos toată sănătatea românească.

Nu a existat, din ’89 până în prezent, ministru mai incapabil şi mai iresponsabil decât Nicolăescu. Modul absolut haotic în care face declaraţii este imaginea perfectă a filozofiei manageriale cu care conduce Ministerul Sănătăţii. Pentru proiectele Iaşiului, atât timp cât acesta va rămâne ministru, nu se vede nicio soluţie clară pentru viitorul apropiat.

Este timpul pentru o remaniere, iar domnului Nicolăescu trebuie să fie primul pe lista celor care trebuie să plece din Guvern dacă vreţi ca sistemul medical din România să-şi revină.

Domnul Petru Movilă:

"Poliţia Animalelor - o necesitate naţională, nu un moft!"

Prezentă deaproape 20 de ani, situaţia animalelor fără stăpân s-a înrăutăţit considerabil, ajungând de cele mai multe în atenţia societăţii civile din cauza unor incidente care într-o ţară din Uniunea Europeană nu îşi au locul. Deşi putem observa cu toţii, cu ochiul liber, faptul că animalele fără stăpân s-au înmulţit necontrolat, administraţiile publice din România, în marea lor majoritate, au continuat aplicarea aceloraşi metode dovedite de nenumărate ori ineficiente.

Cu toate acestea, consider că,în contextul emoţional actual, abordarea radicală, de eutanasiere a tuturor animalelor fără stăpân nu îşi are rostul.

În condiţiile în care această problemă trebuie rezolvată în cel mai scurt timp posibil, în cursul săptămânii trecute am înaintat către Guvernul României, în atenţia domnului prim-ministru Victor Ponta, o adresă prin care am solicitat emiterea unei ordonanţe de urgenţă prin care să fie înfiinţată Poliţia Animalelor.

Consider că o astfel de instituţie, care să aibă ca principal scop reglementarea acestei probleme semnificative a României prin reducerea numărului animalelor fără stăpân, prin implementarea unor programe gratuite de sterilizare a acestora, precum şi pentru prevenirea săvârşirii unor fapte de cruzime faţă de animale sau a relelor tratamente aplicate acestora, este soluţia corectă la acest moment.

Din punctul meu de vedere, Poliţia Animalelor trebuie să fie independentă de autorităţile locale. Una dintre atribuţiile importante ale acestei noi structuri ar trebui săfie controlul asupra modului în care primăriile îşi respectă atribuţiile legale în acest domeniu, dat fiind faptul că o bună parte din responsabilitatea situaţiei actuale se află în curtea acestora.

Prin intermediul acestei structuri, consider că se poate stăpâni numărul animalelor fără stăpân, se pot lua măsurile necesare pentru scoaterea de pe stradă a animalele agresive şi se pot aplica sancţiuni contravenţionale împotriva persoanelor care săvârşesc fapte de cruzime sau rele tratamente faţă de animale.

Nu este pentru prima dată când, în calitate de deputat în Parlamentul României, caut soluţii pentru rezolvarea acestei situaţii. Încă din 2009 am solicitat înfiinţarea Poliţiei Animalelor şi am oferit soluţii alternative pentru reducerea numărului de animale fără stăpân.

Sper că acest demers va primi un răspuns pozitiv din partea Guvernului USL, pentru că este momentul ca România să se alinieze standardelor Uniunii Europene în ceea ce priveşte reglementările privind gestionarea câinilor comunitari.

Domnul Ion Bălan:

"Viaţa la ţară, şansăşi alternativă"

Anul 2013 a fost, prin excelenţă, anul agriculturii în România, judecând după efectele pe care le-a avut în economie recolta obţinută la multe culturi, în majoritatea zonelor ţării, lucru reflectat în analizele Institutului de Statistică şi care a depăşit aşteptările specialiştilor. Ceea ce nu poate decât să-i încurajeze pe cei interesaţi de acest domeniu.

Declaraţia mea politică nu se referă, însă, exclusiv la agricultură, ci la tot ceea ce înseamnă dezvoltarea unei afaceri în mediul rural. Şi aici vorbesc despre o multitudine de posibilităţi, de implicare, de voinţă şi de dorinţa de a valorifica un potenţial uriaş.

Guvernul acordă 70.000 de euro tinerilor care deschid o afacere la ţară, iar acest lucru reprezintă, pentru mulţi, alternativa de care aveau nevoie pentru depăşirea unei perioade de criză care a afectat familiile din România. Şi este nevoie, aşa cum a intuit şi Guvernul, de acest impuls financiar, de acest gen de stimulare care să-i readucă în mediul rural pe cei care l-au abandonat, în căutarea unor locuri de muncă la oraş.

Satele, comunele noastre au nevoie urgentă de aceste afaceri, de aceşti întreprinzători care săfolosească resursa naturală, să cultive pământul, să crească animalele şi să producă acele alimente bio şi eco, atât de căutate în zilele noastre. De aceea, susţin proiectul guvernului şi, mai mult decât atât, chiar suplimentarea acestor fonduri care constituie mană cerească pentru regiuni întregi depopulate în urma plecării masive către mediul urban, fenomen generalizat în ultimii ani.

Judeţul Tulcea şi localităţile pe care le reprezint în Parlament au chiar un avantaj în plus faţă de alte zone, punând la dispoziţia viitorilor antreprenori şi componenta piscicolă, o altă sursă de venituri consistente pentru cei care aleg să-şi dezvolte afacerea în acest sector.

Suntem datori, aşadar, noi, cei votaţi să fim aici, în Parlamentul României, să popularizăm iniţiativele de acest fel, care să aducă plusvaloare de ambele părţi: statului şi, mai ales, cetăţeanului. Fac apel, aşadar, la dumneavoastră, să duceţi mai departe, în colegiile în care aţi fost votaţi, aceste prevederi care pot salva bugetele tinerilor români şi îi pot ajuta să îşi întemeieze familii într-un mediu sănătos, lipsit de poluare, zgomot şi agitaţia specifică aglomerărilor urbane.

Domnul Nuţu Fonta:

"Aurul, dolarii şi cianura"

Mult-controversatul proiect investiţional de la Roşia Montană a împărţit nu numai România în două, ci şi Uniunea Social-Liberală care guvernează ţara. În opinia mea, trebuie să avem în vedere mai multe aspecte până la ora votului din Parlament. Nu se pune problema de a fi pro sau contra doar pentru că aşa simţim sau aşa ne-ar dicta cineva. Întrebarea de bază este aceea dacă România va beneficia într-adevăr de dolari sau euro într-o proporţie rezonabilă, care să justifice concesionarea acelor perimetre de la Roşia Montană cu un conţinut de alte metale rare, mult mai scumpe decât aurul şi argintul, aflate în discuţie. De asemenea, trebuie urmărită ipostaza în care investitorul ar fi de acord să renunţe la folosirea procedurii de extragere a minereurilor prin metoda cianuraţiei, deoarece se cunoaşte faptul că am avut experienţe neplăcute şi în zona Maramureşului cu astfel de exploatări, şi nu cred că avem nevoie de probleme suplimentare. Sunt de părere că întregul eşafodaj al proiectului trebuie disecat pe toate părţile, şi analizat în deplină cunoştinţă de cauză de către specialişti în minerit, în paralel cu demersurile Comisiei speciale constituite la nivelul Parlamentului, compusă din nespecialişti.

Personal, voi fi de acord cu proiectul Roşia Montană dacă voi putea fi convins că statul român va beneficia cu adevărat de aurul şi celelalte bogăţii uriaşe din pământul Apusenilor. De asemenea, sunt pentru crearea locurilor de muncă necesare moţilor din Apuseni, o zonă minieră, ca şi Maramureşul, care are nevoie stringentă de investiţii pentru supravieţuirea oamenilor. Voi fi de acord cu investiţia doar în măsura în care se va renunţa la cianuri! Un nou dezastru ecologic, precum cel petrecut nu cu mulţi ani în urmă la Baia Mare, cred că ne va decredibiliza definitiv în ochii românilor, precum şi în cei ai europenilor, ultrasensibili când vine vorba de respectarea mediului înconjurător. De altfel, într-o paranteză fără paranteze fie spus, scandalul Roşia Montană maschează într-un fel situaţia delicată de la EMIN Baia Mare, unde se pare că nu se întâmplă lucruri tocmai ortodoxe. Se încearcă astfel abaterea atenţiei de la interesele economice uriaşe ţesute în jurul EMIN, însă despre acest subiect nimeni nu mai scoate o vorbuliţă...

Cred că Guvernul României are datoria de a negocia mult mai dur şi în folosul românilor redevenţa pe care o va obţine în urma realizării investiţiei de la Roşia Montană. O soluţie ar fi, până la urmă, renunţarea statului la coparticiparea la proiect. Mai bine plătim acum o anumită sumă pentru a despăgubi investitorul, decât să ne zgâriem mai târziu pe ochi deoarece am negociat prost în numele tuturor românilor un tezaur inestimabil moştenit de secole.

De asemenea, consider că românii ar trebui consultaţi într-un mod sau altul în legătură cu viitorul investiţiei. Cred că derularea proiectului Roşia Montană trebuie scoasă de sub subordonarea politică şi că prevederile acestuia trebuie cunoscute de populaţia României, cu atât mai mult de către oamenii din zonă. Nu ar fi indicat să luăm acum decizii care să ne atragă mai târziu dispreţul copiilor şi nepoţilor noştri. Recomand ca soarta proiectului Roşia Montană să fie soluţionată din perspectiva a ceea ce ar fi mai bine pentru România, pentru locuitorii ei şi pentru viitorul ţării, deoarece Parlamentul şi Guvernul nu îşi permit să adopte decizii care să fie contrare interesului naţional şi generaţiilor viitoare.

Domnul Mihai Lupu:

"Un nou an şcolar, un nou imboldpentru ca educaţia să devină prioritatea tuturor!"

Le doresc tuturor elevilor şi profesorilor din judeţul Constanţa, dar şi celorlalţi, din celelalte judeţe ale ţării şi din Bucureşti, un nou an şcolar mai bun decât precedentul, cu mult mai multe realizări pentru elevi, dar şi cu mult mai multe probleme desistem rezolvate pentru profesori!

În acelaşi timp, în calitate de parlamentar, aş vrea să rog autorităţile centrale de resort să vină cu toată aplecarea în sprijinul autorităţilor locale, care din lipsa resurselor financiare - sunt foarte bine cunoscute problemele financiare acute cu care se confruntă cele mai multe autorităţi locale - nu au reuşit nici de această dată, până la începutul de an şcolar, să repare şi să doteze toate unităţile şcolare cu toate cele necesare pentru a putea obţine în primul rând autorizaţiile sanitare de funcţionare, dar şi pentru a-i putea primi pe elevii şi profesorii din localităţile pe care le conduc în cele mai decente şi moderne condiţii.

Cred că în ultimii ani, sistemul de învăţământ românesc a avut foarte mult de suferit de pe urma bâlbâielilor politice transpuse în elucubraţii legislative, iar acest lucru trebuie să înceteze!

Toate acestea au avut repercusiuni nefaste, grave, asupra rezultatelor generaţiilor din ultimii ani, atât la bacalaureat, cât şi la admiterea în licee. Cu precădere aici trebuie luate decizii ferme, corecte şi, mai ales, coerente pe termen lung, pentru ca rezultatele preponderent negative, fraudele şi scandalurile să nu mai afecteze şi alte generaţii!

Ca liberal, cred că este foarte oportunca începând de la sfârşitul acestui an şcolar să se revină la admiterea în liceu prin examene naţionale! De asemenea, cred că bacalaureatul nu trebuie să mai aibă subiecte de olimpiadă în cadrul examenelor, deoarece acesta reprezintă doar un examen de testare a unor cunoştinţe generale, acumulate pe parcursul unui ciclu liceal, şi nu un test de performanţă de nivel olimpic!

Educaţia reprezintă pentru fiecare dintre noi un bunindividual, de importanţă majoră pentru viitorul personal al oricărui român, dar, în acelaşi timp, aceasta reprezintă pentru toţi românii şi un bun naţional, o investiţie sigură a noastră, a tuturor, în noi înşine, în generaţiile noastre de azi şi de mâine, pentru a putea concura oricând, cu mândrie, pe oricepiaţă a lumii,cu fruntea sus, în privinţa competitivităţii naţionale!

Iar acestaeste, într-adevăr, cel mai bun şi cel mai elocvent motiv pentru a avea, cât mai mulţi dintre noi, cei care putem face ca lucrurile din sistemul de educaţie să funcţioneze, un aport în acest sens. Fie că suntem politicieni, autorităţi locale sau centrale, ori parte a societăţii civile etc., fiecare dintre noi dacă vrem într-adevăr putem contribui pentru a schimba în bine lucrurile pe termen lung, pentru a putea obţine astfel şi un impact rapid asupra creşterii performanţei sistemului românesc de învăţământ.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Reforma în sănătate - prioritară pentru politicile liberale"

La şedinţade grup din această săptămână a parlamentarilor PNL din Camera Deputaţilor a participat şi colegul nostru Eugen Nicolăescu, ministrul liberal al sănătăţii, pentru a ne prezenta pachetul legislativ care vizează, în perioada următoare, reforma sănătăţii.

Pentru prima dată după ani de zile în care reforma doar s-a trâmbiţat verbal pe la tv, pentru rating şi voturi, noi, liberalii, venim cu propuneri concrete şi soluţii. Reformaguvernelor PDL a constat în închiderea a zeci de spitale, printre care mai multe din judeţul Braşov, cum sunt cele din Victoria şi Săcele, dar şi cel din Codlea, aflat în colegiul pe care îl reprezint în Parlament. Acest fapt reprobabil s-a soldat cu numeroase proteste stradale şi chiar cu o mare tragedie, un pacient murind pe scările spitalului închis!

Prin demersurile ministrului său, PNL are curajul acum, în această guvernare USL, să-şi asume o reformare profundă a sistemului sanitar.

Tot pentru prima dată, reforma sănătăţii se va face de această dată pe baza unui acord cât mai larg, prin consultarea cu toţi partenerii din sistem, precum şi cu autorităţile şi toţi cei implicaţi în gestionarea sistemului sanitar.

Principalele direcţii ale reformei în sănătate, pe care le susţinem, se referă lamăsuri de echilibrare a componentelor sistemului sanitar,cu impact asupra creşterii volumului şi calităţii serviciilor acordate în sectorul medicinii de familie şi de ambulatoriu. De asemenea, acest echilibru preconizat se va realiza şi printr-o mai bună gestionare a banilor risipiţi în spitale pe cheltuieli nejustificate, dar şi prin creşterea finanţării pentru sistemul prespitalicesc şi printr-un accent mai consistent pus pe prevenţie, pe medicină comunitară şi pe îngrijirile la domiciliu.

De asemenea, acest pachet legislativ din domeniul reformei sănătăţii, pe care-l propunem spre dezbatere şi adoptare, are în vedere şi măsuri privind salarizarea personalului medical, privind statutul spitalelor publice şi răspunderea civilă a personalului medical (malpraxis), dar şi privind perfecţionarea domeniului referitor la rezidenţiat.

Considerăm că deciziile în acest sens nu mai pot fi amânate la nesfârşit şi, de aceea, pentru PNL, anul 2013 reprezintă anul reformei în sănătate. În acest moment, Ministerul Sănătăţii şi-a asumat şi a pus în dezbatere publică mai multe proiecte care fac parte din pachetul de măsuri legislative de reformă: reorganizarea şi restructurarea sistemului sanitar, creşterea veniturilor medicilor, statutul spitalelor, malpraxisul, precum şi setul de principii şi elemente componente ale pachetului de bază de servicii sanitare.

Toate măsurile propuse şi politicile adoptate deministrul liberal al sănătăţii au la bază obiectivele asumate prin Programul de guvernare al USL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"O reformare radicală a sistemului de învăţământ este imperativăîntr-un stat membru al UE"

Partidul Naţional Liberal consideră că este nevoie de o abordare diferită a sistemului educaţional românesc, odată cu începerea unui nou an şcolar, ţinând cont de rezultatele dezastruoase de la bacalaureat sau de cazurile de mită sesizate în rândul cadrelor didactice.

Efectivul tot mai redus de promovaţi, care devine din ce în ce mai îngrijorător în fiecare an, coroborat cu discrepanţele uriaşe dintre judeţe şi localităţi scad calitatea învăţământului din România şi transformăşcoala româneascăîntr-o sursă sigură de corupţie.

PNL militează pentru un sistem optimizat axat pe reevaluarea învăţământului şi a componentelor sale din punctul de vedere al performanţelor educaţionale.

Politica educaţională propusă de noi porneşte de la situaţia actuală caracterizată de lipsa unei consistenţe în acest domeniu şi mizează pe promovarea unei abordări distincte, îndreptate spre salvgardarea demnităţii şi valorii cadrelor didactice, pe nevoia unei dotări cu material didactic în şcoli şi licee, de nivelul celui existent în UE, şi pe un învăţământ centrat pe elev şi student. În acest sens, este nevoie de o reformare curriculară corespunzătoare cerinţelor de pe piaţa actuală a muncii şi de programe de individualizare a rutelor de pregătire a elevilor şi studenţilor din România, aliniate standardelor europene.

Considerăm că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are datoria de a reorganiza fundamental pregătirea dascălilor şi de a garanta autonomia acestora printr-o aplicare a recunoaşterii salariale direcţionată spre o formare continuă. Un plafon salarial corespunzător reprezintă un pas înainte în lupta împotriva corupţiei în şcoli, a cazurilor de fraudă sau de mită ce, din nefericire, caracterizează examenul de bacalaureat în ultimii ani. Conform statisticilor oficiale, la nivel naţional, doar 20,36% dintre candidaţii care au susţinut examenul de bacalaureat 2013, sesiunea de toamnă, au obţinut o medie de promovare înainte de contestaţii. Cifra atestă incapacitatea sistemului actual de a face faţă cerinţelor din ce în ce mai ridicate impuse României de normele UE.

Partidul Naţional Liberal propune un învăţământ orientat spre formare profesionalăşi spre calificarea tinerilor, elevii şi studenţii reprezentând un pilon al dezvoltării naţionale, şi nu simple anexe ale unei birocraţii stufoase şi centralizate. Demersul nostru ţinteşte către rezolvarea problemelor cruciale cu care se confruntăînvăţământul românesc şi aduce în discuţie racordarea la tehnologii, pedagogii şi metode educaţionale noi, depolitizarea totală a învăţământului şi mecanisme avansate de feedback educaţional.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Clarificări privind dezbaterea Proiectului de Lege referitor la exploatarea de la Roşia Montană"

Deşi unul vechi de mai bine de 15 ani, subiectul Roşia Montană a fost brusc resuscitat în ultimele zile, încingând spiritele politice şi mediatice neaşteptat de mult, chiar fulminant am putea spune, pentru acest început de toamnă, devenind peste noapte unadevăratvulcan de prime-time<, lăsând astfel, deliberat sau întâmplător, în obscuritate, multe alte teme importante, pe care ar fi trebuit să se pună acum accentul!

Cred căîn societatea româneascămai erau foarte multe probleme de rezolvat până la Roşia Montană - şi mă gândesc aici, în primul rând la cele din sistemul de educaţie, deoarece a început acum un nou an şcolar şi probleme din sistem sunt foarte multe şi deosebit de grele, dar mai ales tergiversate îndelung, sau la cele din sănătate, în care blocajele şi deficienţele s-au ţinut lanţ în ultimii ani, făcându-se rabat prea des de la dreptul la sănătate şi la viaţă al românilor, deveniţi la un moment dat şi pacienţi, sau, de ce nu, la cele financiare, pentru că luna viitoare vom avea de dezbătut un nou buget naţional...

Dar să revenim la subiectul zilei, Roşia Montană! Cred că este foarte important ca toţi cei interesaţi să cunoască realitatea în ceea ce priveşte poziţia şi demersurile PNL pe această temă.

În primul rând, trebuie precizat foarte clar faptul că noi, liberalii, nu am solicitat niciodată în Parlament procedura de urgenţă pentru acest proiect de lege trimis de către Guvern! Ba mai mult decât atât, chiar de la începutul acestei sesiuni parlamentare, Grupul parlamentar al PNL a susţinut constituirea unei comisii parlamentare speciale şi a avut reacţii prompte şi rapide pentru consolidarea dezbaterilor în această privinţă, trimiţând în data de 3 septembrie a.c., două solicitări, una Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi una Comisiei pentru industrii şi servicii, în vederea organizării în perioada imediat următoare a unei deplasări a tuturor parlamentarilor membri în cele două comisii permanente la Roşia Montană.

Am considerat că toateaceste demersuri sunt necesare şi ele trebuie să fie puse în aplicare de la începutul acestei sesiuni parlamentare, odată cu aflarea faptului că proiectul respectiv va fi trimis de către Guvern Parlamentului spre dezbatere. Avem convingerea că o astfel de dezbatere parlamentară nu poate fi iniţiată oricum, ci având mai întâi o bază solidă, o documentare temeinică, serioasă şi aplicată, printr-o deplasare a parlamentarilor din comisiile de specialitate la faţa locului, aflând astfel, în mod direct, opinia tuturor celor implicaţi.

Noi, liberalii, am anunţat de la început că suntem pentru dezbaterea acestui proiectde lege, deşi cursul lui firesc nu trebuia să aibă nicio legătură cu Parlamentul, dar nu suntem şi pentru aprobarea lui în condiţiile date, deoarece acesta este plin de inadvertenţe tehnice, juridice şi legislative pe care trebuie să le rezolve instituţiile publice abilitate!

Comisia de specialitate care va fi constituită în Parlament zilele viitoare va trebui să clarifice toate problemele semnalate şi să răspundă în mod concret întrebărilor nelămurite încă, legate de redevenţele care pot fi realmente convenite, astfel încât România să iasă în avantaj, despre consecinţele pe termen mediu şi lung asupra mediului, dar şi despre garanţiile pe care trebuie să le ceară statul român, în mod ferm, firmei respective! Cu alte cuvinte, întrebarea cheie referitoare la aprobarea acestui proiect de lege trebuie să aibă un singur răspuns elocvent: cât are statul român şi cât au toţi românii de câştigat din începerea acestei exploatări sau cât avem de pierdut!

Este dreptul şi libertatea fiecărei formaţiuni politice să se pronunţe în Parlament într-un fel sau altul asupra unui proiect de lege şi nu există nicio legăturăîntre opţiunea liberalilor de a vota împotrivaacestui proiect de lege referitor la Roşia Montană şi posibilele despăgubiri pe care le-ar putea avea vreodată statul român de plată.Singura responsabilitate pe care o are Partidul Naţional Liberal este cea faţă de cetăţenii ţării şi de electoratul pe care îl reprezintă, precum şi faţă de programul său de guvernare!

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Succes elevilor şi profesorilor în acest nou an şcolar!"

A început un nou an şcolar cu multe emoţii, cu foarte multe schimbări anunţate în sistem, dar şi cu foarte multe speranţe de mai bine pentru sute de mii de elevi, părinţi şi profesori! Le doresc mult succes tuturor celor implicaţi în sistemul de învăţământ românesc! În acelaşi timp, sper să reuşim să corectăm cât mai repede şi cu efecte pozitive, pe termen lung, problemele majore ale acestui sistem vital pentru orice naţiune, cel educaţional!

Sunt şi eu, în primul rând părinte, dar şi profesor şi cunosc, în mod direct, foarte bine, din păcate, toate problemele sistemului de educaţie românesc, toate deficienţele cu care se confruntă elevii şi profesorii, în special cei din mediul rural!

Şi aici aş da un exemplu elocvent, care se repetă în fiecare an în judeţul Suceava şi care nu a fost până în prezent soluţionat nici de către autorităţile locale, nici de către cele centrale! Astfel, elevii şi profesorii din judeţul pe care-l reprezint în Parlament încep acest an şcolarîn 536 unităţi de învăţământ din mediul rural neautorizate sanitar, majoritatea fiind grădiniţe! Adică în judeţul nostru, din 641 de unităţi de învăţământ din mediul rural, doar 105 sunt autorizate sanitar la acest început de an şcolar din 2013!

În acest sens, fac un apel insistent la autorităţile centrale de a veni în ajutor autorităţilor locale sucevene, cu toate măsurile posibile - financiare, logistice etc. - pentru a putea micşora, cât mai rapid, acest număr, nepermis de mare, al unităţilor de învăţământ cu deficienţe majore de funcţionare!

Un alt aspectimportant la care aş vrea să mă opresc este cel privitor la admiterea în liceu. Printre schimbările survenite în acest nou an şcolar, Ministerul de resorta anunţat recent şi creşterea ponderii mediei la evaluarea naţională la 75 la sută.

Din punctul meu de vedere şi al colegilor mei liberali, această modificare nu este nici suficientă, nici în măsură să crească suficient de bine promovabilitatea elevilor! Luând în calcul bălbâielile şi greşelile cu care se confruntă sistemul de educaţie de prea mulţi ani, dar mai ales opinia părinţilor mai multor generaţii de elevi care s-au confruntat în mod direct cu o mulţime de hibe privitoare la procedurile de trecere în învăţământul liceal, mereu modificate pe ici, pe colo, dar fără a avea şi efectul scontat, noi credem că singura soluţie viabilă rămâne revenirea la examenele de admitere în liceu! Cu alte cuvinte, de acum înainte, admiterea în liceu trebuie făcută doar prin organizarea acelor examene pe care le-am dat şi noi, generaţiile trecute, fără a mai fi luate în calcul mediile anilor de studiu gimnazial - ştim cu toţii foarte bine că acestea sunt prea subiective.

Pentrucorectarea acestor deficienţe semnalate mai sus, dar şi a celorlalte, referitoare la organizarea bacalaureatului şi la creşterea substanţială a gradului de promovabilitate în acest sens, la modernizarea integrală a sistemului de educaţie, prin creşterea resurselor financiare alocate, dar şi la asigurarea unui sistem de salarizare motivant pentru toţi profesorii, voi milita şi eu, acţionând constant, în calitatea mea de parlamentar, vicepreşedinte alComisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnul Dan Bordeianu:

"Proiectul Roşia Montană este de competenţa Guvernului"

Proiectul exploatării aurifere de la Roşia Montană din judeţul Alba se încadrează în aşa-numita categorie a proiectelor de "interes naţional" prin anvergura investiţiei - peste 2,5 miliarde de dolari, prin locurile de muncă care se pot crea, prin valorificarea forţei de muncă disponibile din zonă, prin profitul pe care îl aduce prin participaţiunea statului de 25% şi o redevenţă negociată recent la 6%, similară cu cea din Finlanda sau Suedia.

Aşa cum a subliniat şi preşedintele PNL Crin Antonescu într-o declaraţie de presă, acest proiect trebuie fundamentat pe baza unor analize serioase efectuate de experţi ai companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), în colaborare cu experţi guvernamentali din cadrul ministerelor şi agenţiilor guvernamentale şi în urma unor consultări extinse cu toţi factorii interesaţi: reprezentanţi ai societăţii civile, ai protestatarilor de la Universitate şi ai ONG-urilor care sunt interesate de protecţia mediul înconjurător, reprezentanţi ai autorităţilor locale din zona în care se vor efectua operaţiunile de exploatare a minereurilor aurifere şi, nu în ultimul rând, minerii care doresc să muncească pentru a-şi întreţine familiile.

Cusiguranţă, unii care vor asculta sau vor citi această declaraţie politică se vor întreba ce legătura are activitatea parlamentară a unui deputat care reprezintă un colegiu uninominal dintr-o zonă rurală a judeţului Vaslui cu ceea ce se întâmplă acum la Roşia Montană din judeţul Alba? Legătura există, se numeşte Chevron sau exploatarea gazelor de şist şi nu este una închipuită. În timp ce mii de oamenii protestau în capitală şi în vreo douăzeci de mari oraşe din ţară, şi la Bârlad şi Vaslui oamenii au ieşit în stradă şi au protestat în semn de solidaritate cu cei care contestă proiectul Roşia Montană.

În judeţul Vaslui, proiectulprivind exploatarea gazelor de şist este abia la început. De fapt, nici bine nu a demarat Chevronul operaţiunile de explorare a zăcămintelor de şisturi bituminoase care conţin gazele de şist, că oamenii s-au şi organizat în fel de fel de asociaţii pentru a protesta. Autorităţile locale nu sunt prea convinse de beneficiile pe care proiectul companiei Chevron le-ar putea genera pentru mediul economic local. Nici în ceea ce priveşte siguranţa mediul înconjurător nu suntem prea convinşi, în condiţiile în care tehnologia fracturării hidraulice presupune injectarea unor cantităţi enorme de apă, combinată cu tot felul de substanţe chimice, la presiuni extrem de mari.

Ca parlamentar liberal şi ca reprezentant al judeţului Vaslui, consider că astfel de proiecte de interes naţional strategic trebuie asumate mai întâi de Guvern, avizate şi aprobate în urma unor verificări şi asigurări date de experţi guvernamentali de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi de la ministerele competente. Apoi, putem şi noi parlamentarii, specialişti sau nespecialişti, să ne pronunţăm în privinţa plusvalorii generate de astfel de proiecte pentru economia naţională, pentru bunăstarea şi siguranţa românilor.

Domnul Georgian Pop:

"Roşia Montană - argumente pentru România"

Pentru prima datăîn 15 ani de la semnarea contractului de exploatare la Roşia Montanăactualul prim-ministru al Guvernului îl scoate din sertar şi-l supune atenţiei Parlamentului şi, prin acesta, atenţiei tuturor românilor. Niciun alt prim-ministru sau Guvern al României nu au avut curajul până acum să-şi asume toate implicaţiile de mediu şi de ordin economic, nici să înfrunte părerile atât de împărţite şi totodată atât de vehement susţinute ale oamenilor - vedeţi în fiecare zi proteste în Piaţa Universităţii din Bucureşti, la fel cum la Roşia Montană minerii şi familiile acestora susţin proiectul şi au recurs la forme extreme de protest (coborârea în mină) pentru a-şi face ascultată părerea. Pe acest fond, dialogul şi expertiza reprezintă principalele instrumente de abordare ale acestui subiect.

De 15 ani, proiectul Roşia Montană aşteaptă un răspuns de la Guvernul României. Acum este pe cale să fie formulat unul. Actualul Guvern a gândit un nou proiect, a renegociat contractul, astfel încât acesta să fie aliniat la standardele europene şi internaţionale de mediu, precum şi la cerinţele economice ale României. Potrivit declaraţiilor oficiale, cuantumul garanţiilor de mediu a crescut de la 76 milioane de dolari la 146 de milioane de dolari.

Proiectul de lege trimisde Guvern la Parlament a fost îmbunătăţit şi conţine beneficii mai mari pentru statul român decât prevedea contractual iniţial. De exemplu, redevenţa a fost renegociată de la 2% la 6% din valoarea producţiei miniere, un nivel comparabil cu cel din Finlanda şi Suedia. S-a instituit posibilitatea plăţii redevenţei în natură. Participaţia statului a crescut de la 19% la 25% din acţiuni, în două etape, pe toată durata licenţei de exploatare. De asemenea, în urma negocierilor Guvernului, garanţiile de mediu prevăzute acum sunt de patru ori mai mari pentru orice accident de mediu.

Din datele prezentate de Guvern, se estimează căproiectul Roşia Montană va genera pentru statul român venituri de aproximativ 2,3 miliarde de dolari şi un efect direct în economia României de aproximativ 2,9 miliarde de dolari, totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România fiind estimat la peste 5,2 miliarde de dolari.Proiectul Roşia Montană generează 2.300 de locuri de muncă în perioada de construcţie, care va dura 6 ani, şi 900 de locuri de muncă permanente în perioada post-construcţie.

15 ani de amânare şi tergiversare a acestui proiect au condus la situaţia în care, în prezent, indiferent dacă exploatarea se va realiza sau nu, statul român este bun de plată. Din păcate, consecinţele financiare sunt împovărătoare pentru statul român. Datele oficiale arată că investiţiile concrete de mediu, infrastructură şi de organizare a exploatării, făcute de companie între 1997 şi 2012, se ridică la suma de aproximativ 550 milioane de euro. La acestea se adaugă 1,5 miliarde de dolari, respectiv profitul estimat pe baza extragerii a 241 tone de aur.

Consider că discutarea cu profesionalism în Parlamentul României, în cadrul unei comisii speciale pe această temă, este o decizie bună. Trebuie puse pe masa discuţiilor toate datele, şi pro şi contra, dar foarte bine argumentate. Haideţi să analizăm beneficiile şi pierderile. Politicienii, economiştii, experţii în domeniu, toată lumea trebuie să participe la discuţiile din Parlament cu responsabilitatea propriilor argumente, în cunoştinţă de cauză şi să votăm cea mai bună soluţie. Nu mai putem amâna la nesfârşit un răspuns, nu mai putem spune oamenilor ba că se face, ba că nu se face exploatarea.

Domnul Iuliu Nosa:

"Avem nevoie de un sistem de învăţământ predictibil"

Ştim cu toţii că în ultimii 23 de ani învăţământul a fost ramura cea mai reformată a sistemului de stat. De 23 de ani încercăm să reglăm educaţia copiilor noştri, viitorul acestei ţări, educaţia fiind una dintre cele mai importante misiuni pe care le avem pe acest pământ. Prin numeroasele încercări de a reforma un sistem şubrezit, prin desele încercări de a aplica în acest sistem rezultatul cercetărilor psihologice contemporane nu s-a reuşit decât bulversarea unor generaţii de elevi.

În cadrul curriculumului modern, înţeles ca o totalitate aactivităţilor educative - formale, nonformale, informale, incluzând noi forme de organizare - interdisciplinaritatea, instruirea diferenţiată, responsabilităţile profesorului s-au extins, tinzând spre nelimitat. Acesta se confruntă permanent cu aglomerarea sarcinilor, dar şi cu obligaţia de a susţine demersuri şi atitudini în opoziţie. Teoretic, dar şi practic, pornind de la premisa că educaţia se sprijină pe patru piloni importanţi: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu alţii şi a învăţa să fii, profesorul trebuie să fie partener, examinator, informator, distribuitor de şanse, model şi specialist.

Deja este prea mult! Sunt şi profesorii oameni. Plătiţi prost de cele mai multe ori, se străduiesc şi foarte mulţi reuşesc să transmită generaţiilor viitoare cunoştinţe, valori şi să fie pentru aceştia adevărate modele demn de urmat.

De cealaltă parte sunt elevii şi părinţii lor, pentru care a devenit prea multsă suporte schimbările perpetue din sistemul de învăţământ. Pentru un părinte este absolut derutantă lipsa de predictibilitate din sistem. Părintele nu poate avea o imagine clară a şcolii româneşti, pentru a putea programa conştient viitorul copiului său. La fel de derutaţi sunt şi elevii, începând de la cei mai mici, care au făcut primii paşi în clasa pregătitoare, continuând cu cei de clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a cărora, din acest an li s-au promis evaluări naţionale, şi terminând cu elevii de clasa a VIII-a şi a XII -cea, care au avut parte de surprize şi de modificări ale structurii examenelor în fiecare an.

Sunt imperios necesare intervenţiile Guvernului în acest sistem, dar nu pentru a mai face modificări majore, ci pentru a oferi predictibilitate atât pentru profesori, cât şi pentru elevi şi părinţi.

În încheiere, urez, acum, la debut de an nou şcolar, din tot sufletul, copiilor, părinţilor şi dascălilor de pretutindeni un an plin de succese şi împliniri, un an mai bun din toate punctele de vedere, să fie sănătoşi şi să ne facă cinste!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Nevoia de consecvenţă, onestitate şi inteligenţă anticipativă în politică"

În ultima vreme, noi, politicienii, am fost chemaţi să gestionăm două teme de interes naţional care, mutându-se în stradă, produc o radicalizare a opiniilor pro şi contra. Societatea se găseşte împărţită între grupul proexploatare Roşia Montană şi cel contra exploatare Roşia Montană. Ca şi când n-ar fi fost destul, moartea tragică a lui Ionuţ Anghel, un băieţel sfâşiat de câini fără stăpân lăsaţi liberi pe străzile Bucureştiului a presat Legislativul să ia o atitudine asumată politic public de către fiecare membru în parte, în timp ce în stradă se confruntă, din fericire paşnic, iubitorii de câini şi iubitorii de ordine. În acest context, am tras nişte concluzii pe care doresc să le împărtăşesc public, în speranţa că vor fi de o oarecare utilitate.

Din punctul meu de vedere, subsumat punctului de vedere liberal, este de necontestat faptul că, noi, liberalii, am dat o dovadă de consecvenţă electorală. USL s-a declarat împotriva proiectului Roşia Montană înainte de a ajunge la putere. Trebuie să învăţăm cu toţii, noi, cei din clasa politică, dar şi electoratul, că promisiunile de campanie nu trebuie să rămână vorbe în vânt. Atunci nici absenteismul la vot nu ar mai fi atât de mare şi nici reţinerea unor oameni oneşti de a face pasul spre politică n-ar mai exista, spre beneficiul tuturor. Noi, liberalii, nu am exclus exploatarea aurului în sine, dar nu susţinem acest proiect legislativ. El este o colecţie de facilităţi acordate de statul român companiei RMGC, printr-o înşiruire de excepţii de la legislaţia europeană şi românească şi nu compensează, în niciun caz pericolele pe care exploatarea aurului cu această tehnologie le prezintă pentru întreaga zonă.

Pe de altă parte, lejeritatea cu care oameni importanţi în stat aruncă acuzaţii grave la adresa adversarilor politici, fără a considera normal să furnizeze dovezi, este de natură să dinamiteze încrederea pe care populaţia o are în întreaga clasă politică. Aparenţa care s-a creat în legătură cu proiectul Roşia Montană este aceea că politicienii aflaţi la putere au tentaţia de a demara acest proiect din interese oculte, personale sau de grup restrâns, care nu au nimic de a face cu interesul naţional. Iată premisa ratării unui proiect economic care, îndată ce va fi aşezat pe baze certe de satisfacere a intereselor României, în prezent şi în perspectivă, ar putea contribui la îmbunătăţirea vieţii românilor! Remarc cu satisfacţie faptul că preşedintele Crin Antonescu nu s-a "aruncat" în astfel de polemici descalificante şi hazardate care, iată, se pot întoarce împotrivă, ca în cazul schimbului de replici Ponta-Băsescu.

Cazul Roşia Montană ar trebui studiat în cursurile de politologie în viitor, ca o lecţie despre costurile la care sunt supuşi politicienii ca persoane şi ca partide, dar, din păcate, şi naţiunile pe care le conduc, atunci când actul politic este lipsit de onestitate, consecvenţă şi inteligenţă anticipativă.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Finalizarea procesului de regionalizare a României este un obiectiv important asumat de USL în cadrul programului de guvernare şi, totodată, o provocare majoră a actualului Guvern condus de Victor Ponta. Chiar dacă dezbaterea pe acest subiect nu este la fel de "fierbinte" precum cea referitoare la Roşia Montană, discuţiile din cadrul comisiei interministeriale privind regionalizarea au creionat câteva variante de lucru, asupra cărora doresc să fac referire de la tribuna Parlamentului.

În primul rând, la nivel de principiu cred cu tărie că regionalizarea trebuie să fie un proiect de interes naţional, care să adune în jurul său clasa politică, societatea civilă şi cetăţenii. De asemenea, regionalizarea trebuie implementată concomitent cu descentralizarea deciziilor pe plan local, pentru a le aduce mai aproape de oameni şi pentru a le oferi acestora servicii de calitate.

Acest proiect trebuie gândit ca o pârghie administrativă care să contribuie la dezvoltarea României, a comunităţilor locale şi regionale. Implicarea regiunilor în procesul de absorbţie a fondurilor europene în exerciţiul bugetar european 2014-2020 este o prioritate, în condiţiile în care aceste fonduri vor reprezenta resursa principală de dezvoltare a ţării noastre.

Nu în ultimul rând, regionalizarea trebuie să identifice şi să punăîn practică formule echilibrate de dezvoltare pe plan local, care săţină cont de realităţile economice şi sociale, de oportunităţi şi dificultăţi, de potenţialul pe care un judeţ sau altul îl poate aduce fiecărei regiuni.

În ceea ce priveşte Regiunea Sud Muntenia, cele două judeţe puternic dezvoltate din sudul ţării, Argeş şi Prahova, trebuie să devină poli de dezvoltare pentru două regiuni distincte. Separarea judeţului pe care îl reprezint în Parlament de judeţul Prahova va permite regiunii să acceseze fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii turistice în zona muntoasă, devenind un punct de atracţie pentru turiştii din zonele învecinate.

Această regiune ar dispune de condiţii naturale deosebite, care ar putea fi valorificate printr-o productivitate agricolă competitivăşi eficientă. Mai mult, veniturile mai mari generate de activităţile industriale creează premisele constituirii resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi regională.

Un alt argument este legat de investiţiile străinedirecte din industria construcţiilor de maşini din judeţul Argeş, care pot avea un efect multiplicator asupra economiilor judeţelor învecinate. Judeţul Argeş se situează la intersecţia unor coridoare de transport rutier foarte importante, iar odată cu realizarea tronsoanelor de autostradă Piteşti - Craiova şi Piteşti - Sibiu, municipiul Piteşti ar putea deveni un nod rutier însemnat pe harta ţării, ceea ce ar spori oportunităţile de afaceri pentru întreaga regiune.

Toate acestea sunt argumente pe care le voi susţine în dezbaterea parlamentară în favoarea necesităţii creării în sudul ţării a unei regiuni având ca pol de dezvoltare judeţul Argeş, decizie care trebuie asumată în baza unor criterii clare şi transparente.

Domnul Titi Holban:

"Reducerea CAS - esenţială pentru relansarea economiei româneşti!"

Dezbaterea publică care are loc în prezent în societatea românească este polarizată în jurul proiectului Roşia Montană, cu argumente pro şi contra de ambele părţi, şi ea va continua cu siguranţă în cadrul Comisiei speciale de la Parlament.

Este o dezbatere care dincolo de părerile pro şi contra exploatare se reduce în esenţăla resurse, la valorificarea lor, la investiţii capabile să creeze locuri de muncă, însă la fel de importante în cadrul acestei dezbateri sunt costurile pe care le implică acest proiect, mai ales cele de mediu, cu implicaţii pentru generaţiile viitoare.

Astfel de dezbateri "încinse" au avut loc şi în trecutul îndepărtat sau apropiat din istoria postdecembristă a României, în jurul unor proiecte care au implicat privatizări, locuri de muncă, costuri, beneficii pentru oameni. Unele dintre ele au reprezentat un succes pe termen mediu şi lung, la altele, investiţiile au fost doar pe hârtie, locurile de muncă s-a lăsat mult aşteptate, afectând dezvoltarea comunităţilor locale.

Pe de altă parte, dezbaterea privind Roşia Montană trebuie încadrată într-un context mai larg de discuţie, care ar trebui să aibă ca finalitate identificarea măsurilor privindrelansarea economiei româneşti. În acest sens, fără a minimiza "discuţia zilei", vreau să evidenţiez de aici, de la tribuna Parlamentului, anunţul viceprim-ministrului Daniel Chiţoiu, ministrul finanţelor publice, privind reducerea CAS cu 3 puncte procentuale, una dintre pârghiile esenţiale pentru relansarea economiei româneşti.

Esteo măsură asumată în programul de guvernare al USL, este o decizie aşteptată de mediul de afaceri şi fac un apel la ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, pentru a face toate calculele care să permită includerea acestor măsuri în buget pentru anul 2014, cu aplicare de la 1 ianuarie.

Doamna Maria Grecea:

Luni, 16 septembrie 2013, am asistat cu toţii la deschiderea unui nou an şcolar, eveniment care ar trebui sa fie un prilej de sărbătoare pentru elevi si părinţi.

Cu toate acestea, sistemul educaţional din România se confruntă în continuare cu o serie de probleme devenite deja "tradiţionale": subfinanţarea sistemului, baza materiala precară a unităţilor de învăţământ, pregătirea deficitară a cadrelor didactice şi instabilitatea sistemelor de examinare naţională, indiferent de forma acestora.

Educaţia este cea mai importantă resursăpentru societate, care influenţează calitatea vieţii şi dezvoltarea comunităţilor în mod direct. Educaţia este esenţială pentru implementarea dezvoltării durabile, fiind totodată un factor care generează echilibru social.

Caracterul public al educaţiei favorizează nivelarea oricăror diferenţe existente în performanţele profesionale şi materiale. De aceea, schimbarea adaptivă a sistemului constituieun exerciţiu deevoluţie colectivăla scara întregii societăţi, fundamentat pe valori ca: încredere, echitate, competenţă, performanţă.

In prezent, România încă se confruntă cu o rată îngrijorătoare a abandonului şcolar, fenomen datorat sărăciei şi subfinanţării. Accesul la educaţie este un drept fundamental, garantat prin Constituţia României, iar statul este dator să sprijine familiile aflate în dificultate pentru a-şi înscrie copiii la şcoală.

Remunerarea nesatisfăcătoare a cadrelor didactice, stabilită birocratic, în ciuda tuturor contraargumentelor, determină imposibilitatea implicării unor resurse umane înalt calificate în procesul didactic. Rezultatele sunt vizibile chiar pe termen scurt, în acest sens fiind suficient să amintim doar organizarea deplorabilă a examenului de bacalaureat din luna iunie 2013.

Siguranţaîn interiorul instituţiilor de învăţământ constituie, de asemenea, un domeniu care ar trebui să preocupe legiuitorul. Numeroasele incidente constituie un semnal de alarmă şi evidenţiază necesitatea identificării unor măsuri legislative aplicabile şi eficiente, care să garanteze certitudinea că spaţiul şcolii este unul sigur.

Nuîn ultimul rând, se impune să ne îndreptăm atenţia asupra investiţiilor necesar a fi realizate in baza materială a unităţilor de învăţământ, în special a celor situate în mediul rural.

Participarea la deschiderea anului şcolar şi la alte festivităţi nu reprezintă un atribut al interesului clasei politice pentru învăţământ. Implicarea este, însă, esenţiala, indiferent de forma în care se realizează.

Este momentul să ne îndreptam atenţia asupra proiectării unui sistem educaţional cu adevărat performant. În condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, se impune o reformă profundă a educaţiei, pe toate palierele sale. Se impune, de asemenea, conceperea unor norme de aplicare a legii care să asigure implementarea corespunzătoare. Iar în cele din urmă, implementarea depinde de eficienţa autorităţilor locale.

Consider că investiţia în educaţie este profitabilă. Obiectivul strategical reformei sistemului educaţional estegenerarea, la nivel naţional, a unei resurse umane înalt calificare, capabile să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare.

Domnul Ion Eparu:

"Să nu ne împiedicăm iar în paşii mari ai schimbării"

Sunt două subiecte cu o importanţă de necontestat, care în ultima săptămână au acaparat atenţia factorilor de decizie şi a opiniei publice. Vorbesc, desigur, despre tragedia petrecută în Bucureşti, despre copilul în vârstă de numai patru ani, a cărui moarte a înfiorat pe fiecare dintre noi. Din nefericire, sentimentul nu a fost de durată, constat, pentru că s-a transformat repede în sursă de puncte de rating şi inspiraţie electorală extracampanie, nu şi în izvor de soluţii. Aceeaşi soartă pare să o aibă şi proiectul Roşia Montană, îngropat în dezbateri bazate mai mult sau mai puţin pe informaţii obiective, corecte şi concrete. Dacă două asemenea subiecte au reuşit, în ciuda impactului asupra unei naţii întregi, să fie astfel transformate în pretexte pentru afişarea unor interese pe care nu doresc să le clasific, deocamdată, de ce să mă mai întreb cum multe altele, pe tapet de ani de zile, sunt sufocate în spatele unor dezbateri şi măsuri fără acoperire. De aceea aş vrea să subliniez astăzi două aspecte pe care eu le consider deosebit de importante.

Începutul anului şcolar stă sub semnul unor schimbări importante, care vizează întregul sistem de învăţământ şi multe dintre ele, în mod evident, sunt bazate pe continua degradare a calităţii educaţiei, măsurată, an de an, în rezultate slabe ale elevilor, la sfârşitul unui ciclu de învăţământ. Este o discuţie aproape nesfârşită care a culminat, iar, cu un set de modificări care au, din start, o bilă neagră: continuă un lung şir de reforme care au tot marcat învăţământul românesc, fără a-l readuce pe linia de plutire. Sunt de acord că este nevoie de o schimbare, dar în aceeaşi măsură sunt convins că aceasta nu poate fi impusă de pe o zi pe alta. Pentru că aşa cum acest sistem nu a fost dat peste cap într-o vară sau într-un an, ci în câteva decenii, am fi nepermis de naivi să ne închipuim că educaţia românească poate reveni în parametri normali bătând din palme. Am spus-o şi o voi repeta de câte ori este nevoie: viteza acestor modificări trebuie bine cumpănită, după ce, atâta vreme, sistemul nostru de învăţământ a fost pur şi simplu bulversat.

Din punctul meu de vedere, în acest moment prioritară ar trebui să fie creşterea calităţii în sistemul de învăţământ. Or, măsurile de care aud sunt necesare, nu contest, dar aplicate, cred eu, cam cum ai pune carul înaintea boilor. Vorbim, din această toamnă, despre evaluări naţionale din doi în doi ani, la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a. Mă întreb: vor putea acestea să regleze lucrurile din mers? Au avantajul lor, desigur. în primul rând, la examenele finale nu vom mai avea de-a face cu elevi care nu au văzut în viaţa lor coala albă cu colţ negru şi nici nu au antrenamentul testărilor, marcat de emoţii şi lucrul în oarecare condiţii de stres, cert amplificat pentru cei care se confruntă cu o premieră. Pe de altă parte, vom măsura mersul lucrurilor mai devreme de clasa a VIII-a, sau mai degrabă finalul liceului, unde ajung, după un filtru aparent, fără excepţie, absolvenţii de gimnaziu. Şi, da, am avea un avans pentru a lua măsuri. Dar nu cumva, nesusţinute în eforturile zilnice de la clasă, aceste testări se vor transforma, pur şi simplu, într-o metodă prin care sistemul îşi va acoperi neputinţa? Este teama pe care nu ezit să o exprim, pornind de la un principiu simplu. Oricât de multe extemporale vom da, ele nu vor reprezenta decât evaluarea eforturilor de zi cu zi. Iar dacă nu facem educaţia, în esenţă, una de calitate, cât de mult ne consolează faptul că am găsit o metodă să certificăm asta din doi în ani? Pentru că aşa ajungem în aceeaşi situaţie în care bacalaureatul, forma de selecţie supremă din învăţământul preuniversitar, scoate pe tuşă câte jumătate de promoţie odată.

Şi aşa ajung la al doilea subiect pe care îl abordez, acela al admiterii la facultăţi, o etapă despre care ar fi multe de spus în contextul unei reforme a învăţământului. Pe de altă parte, este un proces care, constat cu bucurie, începe să se regleze din mers, fără vreo intervenţie din partea factorilor de decizie. Constat, mai nou, că nu moda şi nici aspiraţiile de adolescent ale candidaţilor dictează, până la urmă, opţiunea acestora. Am remarcat cu deosebită satisfacţie şi mândrie că această generaţie, condamnată pentru eşecurile pe care ar trebui să ni le asumăm noi, înaintea elevilor, a reuşit să arate că este, totuşi, una înţeleaptă când vine vorba despre drumul pe care îl alege. O spun ţinând cont de această orientare a tinerilor către zonele tehnice.

Ştiaţi că, în acest an, la admiterea la Facultatea de foraj de la UPG Ploieşti a fost înregistrată o concurenţă de şase pe loc, performanţă rămasă de neatins încă de dinainte de Revoluţie? în acelaşi timp, specializările de la Ştiinţe Economice sau Litere şi Ştiinţe au rămas cu zeci de locuri neocupate, pentru că s-au transformat, prin influenţa cerinţelor de pe piaţa muncii, în opţiunea de rezervă pe care o aleg tot mai puţini. Din ce în ce mai mulţi candidaţi depun dosarul de înscriere după o informare serioasă şi în cunoştinţă de cauză. Ştiu şi ei că absolvenţii de la specializările tehnice au şanse mari să se angajeze încă din timpul facultăţii sau imediat după licenţă, în domenii în care locurile de muncă bine plătite se găsesc uşor. Şi nu vorbesc despre celebrele oferte venite de la mii de kilometri de casă, ci despre cele de pe piaţa românească a muncii, unde numai necesarul de ingineri se ridică, anual, la câteva zeci de mii de oameni, în timp ce facultăţile noastre nu scot decât aproximativ 10.000 într-o promoţie. Deja, aici nici nu se mai poate vorbi despre calitatea absolvenţilor. Cantitatea este, în primul rând, prea mică, iar interesul viitorilor studenţi pentru acest domeniu nu este suficient să echilibreze balanţa. Aşa că urmează ca acum, noi să răspundem cu aceeaşi înţelepciune în reglarea ofertei în funcţie de cererea de pe piaţa muncii, reflectată clar, iată, în opţiunile tinerilor.

De fapt, cred că trebuie să răspundem cu aceeaşi înţelepciune în multe alte privinţe care ţin de învăţământul românesc. Şi prioritar mi se pare, în acest sens, să ţinem cont de modificările pe care Legea educaţiei, în forma actuală, le va aduce bacalaureatului, începând cu 2016. Marea problemă o constituie probele transdisciplinare, planificate într-un moment în care nu existau manuale care să le susţină. Iar situaţia a rămas neschimbată până în ziua de astăzi, şi fără implicarea noastră va produce nu reformă, ci un dezastru care va destabiliza aproape iremediabil un sistem şi aşa dezechilibrat.

Pentru că, oare, nu de noi depinde să trasăm coordonatele sănătoase ale educaţiei pe care o dăm generaţiilor următoare? În fapt, dacă stau să mă gândesc, le suntem datori sutelor de mii de copii şi tineri care, de sub povara eşecului nostru de până acum, reuşesc, iată, să dea această lecţie unei ţări întregi.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Deschiderea anului şcolar vine cu schimbări benefice!"

Clopoţelul a anunţat începerea noului an şcolar. Anul acesta va fi unul în care sunt implementate schimbările aduse recent de noul ministru şi cele care trebuie să intre în vigoare prin Legea educaţiei nr.1/2011. Cea mai importantă modificare din punctul meu de vedere este cea referitoare la modul în care se va calcula media de admitere la liceu. Astfel, media celor patru ani de gimnaziu va conta la admiterea în liceu în proporţie de 25%, şi nu de 50%, ca până acum. Decizia a fost luată după ce s-a constatat că există diferenţe notabile între mediile mai mari obţinute de elevi în şcoală pe parcursul gimnaziului şi mediile mai mici, de la evaluarea naţională. Din punctul meu de vedere este o readucere la normalitate, spre binele elevilor, pentru că se pare că existau mulţi dintre ei supraevaluaţi, care intrau în primul an de liceu cu medii mari iar pe parcursul semestrului nu reuşeau să facă faţă exigenţelor profesorilor. O altă noutate pentru noul an şcolar este extinderea evaluărilor din clasele a doua, a patra şi a şasea, în toate şcolile din ţară.

Sistemul educaţional mobilizează resurse materiale şi umane considerabile şi prin aceasta, resurse financiare. Aceste resurse sunt oferite în majoritatea cazurilor instituţiilor de învăţământ de către autorităţile publice. Creşterea populaţiei, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare, şi ridicarea nivelului de civilizaţie, lărgesc accesul la educaţia de bază şi accentuează nevoile financiare ale sistemelor de educaţie. Este mult mai uşor să te pui în poziţia celui căruia i se aplică decât în pielea celui care decide. Într-un sistem subfinanţat, cum este cel al educaţiei, este mai mult decât necesar să îi scoatem în faţă şi pe cei care obţin performanţa şcolară. Avem olimpici la multe discipline şi primul gând este să îi ţinem în ţară, să le oferim mai departe condiţii mai bune şi să sperăm că într-o zi îşi vor pune cunoştinţele în slujba ţării. Să îi provocăm să perfecţioneze sistemul.

Este necesară o strategie în legătură cu aceşti copii, să le construim viitorul în ţară. Pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie să creştem bugetul educaţiei, să oferim locuri de muncă tinerilor după ce termină studiile sau să creăm facilităţi fiscale pentru firmele care angajează tineri fără experienţă. Pe această cale menţionez şi felicit guvernul pentru Legea nr.250/2013 care va intra în vigoare la data de 22 octombrie a.c., prin care s-a făcut un pas înainte referitor la ceea ce spuneam mai sus. Am mai spus şi mă repet: investind în tineri investim în viitor.

Generaţiile acestea vor fi cele care ne vor susţine asigurările sociale şi de aceea trebuie să avem grijă de viitorul lor.

Le urez tuturor elevilor un an şcolar plin de succese şi profesorilor le promit că întotdeauna voi avea ca prioritate cele două mari sisteme româneşti: cel sanitar şi cel educaţional.

Domnul Vasile Mocanu:

"O situaţie îngrijorătoare: abandonul şcolar"

În România secolului XXI, abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi cei cu dizabilităţi. Aşa arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România. Câteva cifre...

Am ajuns pe locul 4 din Europa la abandon şcolar şi pe locul 2 la analfabetism. Rata abandonului şcolar a fost anul trecut de 17,4%, în timp ce media la nivelul UE a fost de 12,8%. Cea mai mare rată a abandonului şcolar este în învăţământul profesional: 19,8%. Mulţi copii care abandonează şcoala provin din mediul rural şi sunt în perioada gimnaziului.

Raportul UNICEF arată că aproape un sfert din copiii preşcolari nu merg la grădiniţă iar 8% dintre copiii de vârstă şcolară şi 5% din cei cu vârsta de gimnaziu nu merg la şcoală. Peste 65.000 de elevi cu vârsta cuprinsă între 7 şi 10 ani nu merg la şcoală.

Sărăcia are un impact major asupra copiilor de vârsta învăţământului primar şi gimnazial şi se aşteaptă ca efectele crizei economice prelungite să crească rata neşcolarizării şi cea a abandonului şcolar în rândul copiilor care provin dintr-un mediu socio-economic defavorizat.

În cazul elevilor romi, atât în ciclul primar, cât şi în cel gimnazial, aceştia au abandonat şcoala din mai multe motive: aspectele financiare, părinţii absenţi sau atitudinea negativă a familiei fată de educaţie, influenţa prietenilor sau a fraţilor mai mari, diferite dizabilităţi sau probleme medicale şi căsătoriile timpurii - potrivit unui studiu al Romani Criss. Copiii aceştia ajung, cel mai adesea, să lucreze în afara gospodăriei, însă nu există date pentru a compara situaţia copilului de etnie romă cu a celorlalţi, fiindcă ultimul studiu referitor la exploatarea copilului prin muncă a fost realizat în urmă cu aproape 10 ani, dar nu sunt semne că situaţia e mai bună.

Raportul explorează şi cauzele abandonului prematur, concentrându-se pe trecerea de la gimnaziu la liceu în oraşele mici sau la periferia oraşelor mari. Aceste cauze sunt plasate în general la trei nivele diferite: cel al elevului şi al familiei sale, al comunităţii de provenienţă şi al şcolii.

Printre factorii care favorizează abandonul şcolar la nivelul elevului şi al familiei se află:

1. Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de fraţii mai mici).
2. Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi excepţii. Există însă destul de frecvent elevi aflaţi în situaţii de abandon care îşi doresc să îşi completeze educaţia "măcar până la 10 clase", ca să aibă o calificare, astfel încât să nu ajungă ca părinţii, simpli zilieri, fără mari şanse de reuşită în viaţă.
3. Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. În familiile unde există fraţi mai mari ce au renunţat timpuriu la educaţie, fraţii mai mici tind să reproducă acest model.
4. Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul, violenţa în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
5. Implicarea în activităţi aflate la limita legii. Prostituţia, apartenenţa la găşti de cartier, integrarea în reţele de cerşetorie conduc aproape mereu la renunţarea la educaţie, fiind prezente ca factori demotivatori mai ales la trecerea către clasa a IX-a şi în perioada imediat următoare debutului ciclului secundar superior.

Iată doar câteva argumente ce fac să crească grija pentru schimbul nostru de mâine, pentru copiii noştri, pentru cei care ar trebui ca, într-un viitor deloc îndepărtat, să ne plătească pensiile. Când cei mai bine pregătiţi români pleacă să-şi facă o viaţă mai bună peste hotare (oare de ce?), nu ne poate fi indiferent dacă acei care mai rămân în România sunt analfabeţi, ceea ce va scoate o lungă serie de muncitori necalificaţi - adică şi prost plătiţi, şi cei mai mulţi fără serviciu. Am fost o ţară în care au venit investitorii străini pentru că aveam o forţă de muncă ieftină, dar pregătită. Acum, vor fugi şi cei care mai sunt, dacă vor avea la dispoziţie doar o forţă de muncă necalificată. Cum ne aşternem, aşa vom dormi. Din păcate, prea puţini ne mai gândim la asta.

Domnul Neculai Răţoi:

"La Ţebea, Băsescu şi-a găsit respectul naţiei"

Obişnuit în ultima vreme să fie întâmpinat de aplaudacii portocalii ba pe Muntele Găina, ba prin alte iarmaroace în care oamenii normali se uitau la el ca la urs ori îşi făceau, la mişto, poze cu el mai dihai decât cu maimuţa pe plajă, guvernatorul de la Cotroceni a prins curaj şi s-a avântat până-n ţinuturile moţilor, la serbarea închinată lui Avram Iancu. Neinspirată mişcare! Moţii, oameni dârji şi dintr-o bucată, patrioţi până la ultima suflare, nu suportă fariseismele şi iezuitismele politicienilor de mucava, ori comportamentele duplicitare - după interesul propriu sau după cum bate vântul. Şi atunci, când au văzut că lipsa bunului-simţ îl poate împinge pe un om până la a întina cu prezenţa şi hăhăiturile sale amintirea lui Avrămuţ, când au văzut că un neica-nimeni precum Csibi Barna 1-a spânzurat, simbolic, pe Crăişorul Munţilor, iar cel care ar fi trebuit să reacţioneze primul la o astfel de ofensă adusă românilor şi istoriei lor a făcut pe niznaiul, însă tot el 1-a decorat, cică în numele românilor, pe un Tökés, care nu ştie cum să mai facă să dărâme această ţară, atunci moţii au prins curaj şi l-au huiduit copios, arătându-i astfel respectul de care se mai bucură Traian Băsescu în rândul oamenilor de rând. Ca să fie tacâmul complet, un moţ chiar 1-a apelat cu expresia "maidanez de Cotroceni", ca acesta să simtă şi mai abitir dispreţul oamenilor Ţării de Piatră. E curios cum românii referindu-se la Băsescu folosesc expresii gen "javră ordinară" ori "maidanez de Cotroceni", ştiindu-se că, totuşi, câinele este cel mai bun prieten al omului...

Probabil că anticipau reînnodarea lanţului de iubire dintre ocupantul de la Cotroceni şi PDL-işti. Deşi le-a făcut cu mâna, pa-pa, de la perdeluţă, când i-au refuzat-o de Udrea în fruntea partidului, zicându-le că gata, prietenia dintre el şi PDL fuse şi se duse, la Ţebea marinarul eşuat pe dealurile Cotrocenilor s-a reîmprietenit, prin intermediul palincii, cu "buldogul" Blaga, "căţelul" Igaş şi ceilalţi fruntaşi portocalii, care lăsau impresia că mai au un pic şi dau din coadă de bucurie pentru că-i bagă în seamă primul hăhăitor al ţării...

Ciudat a fost însă că s-a mai găsit încă un român suficient de imprudent încât să-şi lase copilul luat în braţe de către Băsescu! Pentru că nu exista nicio dovadă că ăla micu' nu o să-i zică şi el ceva urât, nu o să-1 înjure, şi se trezeşte subit cu un dos de palmă peste ochi, că doar n-ar fi primul care să păţească asta! Oricum, moţii au rămas foarte fermi pe poziţie, cerându-i demisia, lucru care pe guvernatorul de la Cotroceni l-a lăsat nemuritor şi rece, aşa cum este de aşteptat de la cineva care n-are nici în clin, nici în mânecă, cu poporul pe care-1 batjocoreşte de nouă ani, făcându-se că-1 conduce. Vai de condus!...

Batjocura a fost întărită încă o dată când, întrebat fiind despre legea referitoare la Roşia Montană, acesta le-a transmis sarcini prin televizor domnului Zegrean şi-a sa ceată, cum că nu este legal să stabileşti o firmă care face o exploatare prin lege. Va fi respinsă cu siguranţă de Curtea Constituţională. De când stabileşte Traian Băsescu ce este legal sau constituţional ori nu ţara asta? Unde are, aşa ceva, în fişa postului? Aşadar, nu este nicio surpriză că dorita baie de mulţime s-a transformat într-o ploaie de huiduieli şi apelative amintind de diverse patrupede domestice, cu situaţie de curând legiferată.

Ar fi fost de dorit ca Traian Băsescu să fi stat acasă. Românii au momente în care nu prea acceptă să fie deranjaţi de oricine, doar c-aşa are el chef, să facă baie de mulţime. Dacă un Traian Băsescu n-are nimic sfânt în el, românii au! Au istoria, au vatra strămoşească, au eroii care s-au jertfit pentru neamul românesc, au familia, au ţara. Cuvinte care nu-i spun mare lucru guvernatorului din Dealul Cotrocenilor, deci nu se justifică bântuiala sa pe locurile sfinte ale neamului. Dar, ce poţi cere unuia care s-a fotografiat rânjind în mijlocul a 50 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române după canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna? Păcat! A întinat una dintre cele mai dragi sărbători ale românilor doar de dragul de a-l mai vedea lumea, poate-poate mai fraiereşte vreun năuc să se uite-n gura lui...

Domnul Mircea Lubanovici:

"Cum îi ajutăm pe români să se integreze pe piaţa muncii?"

Problema deschiderii pieţei muncii europene către România şi Bulgaria este un subiect care m-a interesat permanent. Astfel, de la 1 ianuarie 2014 restricţiile privind accesul românilor şi bulgarilor vor fi înlăturate, piaţa muncii fiind complet liberalizată - în baza Actului de aderare a României şi Bulgariei din 2007 măsurile limitative sunt permise doar până la sfârşitul acestui an, ele fiind înlăturate apoi fără condiţii suplimentare.

Nu pot să nu remarc însă două aspecte deosebit de îngrijorătoare privitoare la acest fapt: în primul rând, reafirmarea suspiciunilor şi a neîncrederii la adresa românilor de către unele state europene şi, în al doilea rând, posibila pierdere a specialiştilor, prin plecarea lor din ţară. Cu reală îngrijorare am primit protestele liderului extremist Geert Wilders şi afirmaţiile dispreţuitoare la adresa noastră ca popor. Înţeleg că a fost un act populist, iar faptul că alţi oameni politici olandezi s-au dezis de spusele sale confirmă această idee.

Pe de altă parte, expunerea tendinţelor extremiste în cadrul unui stat cu care se presupune că împărţim aceleaşi valori europene şi contribuim împreună la proiectul european sunt alarmante. În condiţiile actuale de criză, cu o rată a şomajului în creştere în toate ţările europene, reticenţa, panica şi protecţionismul nu ne vor ajuta să ne dezvoltăm, ci trebuie să colaborăm pentru a progresa. Dintr-un punct de vedere optimist, criza economică globală poate deveni un pretext unic pentru întărirea Uniunii Europene!

În al doilea rând, acţiunile noastre pe plan intern trebuie să vizeze sporirea atractivităţii pieţei muncii pentru specialiştii în care noi, ca stat, am investit. Consider că există posibilităţi de susţinere a profesioniştilor noştri pe plan naţional, iar datoria noastră faţă de cetăţenii români este de a-i integra pe piaţa muncii din România. Fac un apel aşadar la responsabilitate şi raţiune! Trebuie să lăsăm vorbele goale deoparte şi să acţionăm în mod real pentru România şi români!

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Proiectul minier de la Roşia Montană - dezbatere importantă a Parlamentului României"

PSD nu se poate pronunţa asupra Proiectului Roşia Montană în lipsa unei dezbateri serioase pe această temă, Acesta a fost şi obiectivul Guvernului atunci când a decis trimiterea proiectului de lege în Parlament, iniţierea unor dezbateri serioase, în care să fie prezentate toate punctele de vedere, iar la final, fiecare parlamentar să ia o decizie după cum consideră că este mai bine pentru electoratul pe care îl reprezintă. Antepronunţarea este o dovadă de demagogie şi superficialitate. În cadrul Partidului Social Democrat nu au fost date indicaţii de vot cu privire la Roşia Montană, aşa cum vedem că se întâmplă în alte cazuri, ci s-a dorit ca decizia să fie luată conform conştiinţei fiecărui parlamentar şi pe baza informării temeinice cu privire la Proiectul de la Roşia Montană.

O astfel de dezbatere ar fi garantat transparenţa cu care ar fi fost luată decizia, Legal, se poate ca proiectul să demareze şi doar prin aprobarea Guvernului. Dar, fiind o investiţie importantă, care se referă la resurse şi la efecte pe termen mediu şi lung, e nevoie de o decizie politică a Parlamentului; şi alte investiţii importante au avut lege specială - Petrom este unul dintre exemple.

Pledez pentru o discuţie democratică asupra acestui subiect în Parlamentul României, la care să aibă acces mass-media şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Este nevoie de o discuţie lucidă, bazată atât pe considerente economice, cât şi de mediu, în care să se ţină seama de datele oferite de specialişti, dar şi de opiniile legitime ale tuturor cetăţenilor români care doresc să se exprime pe acest subiect.

În fond, Parlamentul este singurul for democratic care poate garanta o examinare riguroasă, explicită şi reprezentativă pentru toată societatea românească.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"România, cu Guvernul Ponta, ajută Moldova mat mult decât oricând"

USL se ţine de cuvânt. Premierul Victor Ponta s-a aflat într-o vizită în Republica Moldova, cu ocazia inaugurării lucrărilor la gazoductul Iaşi-Ungheni. Guvernul român nu trebuie să se limiteze la a da sfaturi sau indicaţii Republicii Moldova, ci trebuie să lucreze împreună cu executivul de la Chişinău. Prin realizarea gazoductului Iaşi-Ungheni, România sprijină direct Republica Moldova să devină mai independentă energetic. Inaugurarea lucrărilor de construcţie a avut loc tocmai de Ziua Independenţei Republicii Moldova.

Spre deosebire de alte guverne şi de Traian Băsescu, care au făcut declaraţii care mai de care mai grandioase faţă de Republica Moldova, USL preferă să acţioneze în mod concret. Realizarea acestui gazoduct va reduce independenţa Republicii Moldova de importul de gaze si îi va ajuta pe vecinii noştri de peste Prut mal mult decât orice declaraţie, oricât de optimistă.

Un sprijin în plus - Guvernul român vrea să construiască un SMURD în Republica Moldova, cu acţiune pe ambele maluri ale Prutului.

Un alt subiect este cel al burselor pentru studenţii moldoveni. În acest moment statul român oferă studenţilor din Republica Moldova 5.000 de burse de studiu.

De asemenea, va fi rezolvat litigiul legat de transmisiunea TVR, iar televiziunea naţională îşi va relua emisia în Republica Moldova,

Acestea sunt doar câteva direcţii prin care Guvernul Ponta şi USL manifestă sprijinul ferm, total şi necondiţionat al României pentru ca Republica Moldova să îşi desăvârşească destinul european.

Domnul Aurelian Mihai:

Odată cu terminarea vacanţei de vară a început lupta politică într-o Românie care seamănă tot mai puţin a stat european, a stat suveran, a stat cu perspective pentru propriii cetăţeni. Într-o Românie a secolului XXI problemele cetăţenilor nu par a fi cele legate de un loc de muncă sigur, plătit omeneşte, problemele principale par a fi câinii, fie ei comunitari sau nu, modul în care scăpăm cât mai repede de resursele ţării sau interesele electorale ale politicienilor, toate acestea în detrimentul unui popor ai cărui cetăţeni continuă să emigreze, de rău, de teama zilei de mâine, de foame, de orice, numai pentru a scăpa de tot ceea ce parcă nimeni nu observă e exista.

În timp ce câţiva tineri inimoşi protestează pe bună dreptate în oraşele importante ale ţării, în marile oraşe ale Europei, în timp ce alţi români protestează tot pe bună dreptate în subteran pentru dreptul de a munci, tot pe bună dreptate, autorităţile şi cei care au puterea să decidă în această ţară vremelnic, par să nu găsească soluţii. Fuga pentru a reţine un investitor mult prea slab şi prea puţin interesant pentru economia ţării este mai importantă decât orice, inclusiv mai importantă decât plecarea pentru totdeauna poate a tinerilor şi chiar a celor care au trecut de mult de prima tinereţe.

Drama naţiunii române continuă, cei care deţin puterea nu vor să împartă nimic cu poporul, cu cei care susţin de ani de zile neîntrerupt pe linia de plutire statul român, inclusiv balanţa de plăţi externe, cum a amintit un alt personaj politic al momentului, nici el în niciun caz etern. Pare că nimeni nu vede sau nu este interesat de românii care mor în accidente de muncă, asasinaţi, chinuiţi, departe de casă, de familiile şi ţara lor. Pare că niciun politician din barca puterii un vede cazul recent din Almendralejo - Extremadura - Spania, unde românii au fost huiduiţi, huliţi, alungaţi, pentru că, evident, propriul Guvern, propriul Parlament nu este interesat de propriul investitor, pentru că, nu este aşa, stimabili colegi, cine este cel mai corect, mai sigur, mai dezinteresat material şi mai patriot decât investitorul român plecat departe de casă pentru a munci, care îşi trimite toată agoniseala înapoi, la el în ţară? Sa fie companiile al căror obiect de activitate este mineritul? Să fie alţi investitori temporari şi speculativi investitorii care au făcut cel mai bine României?

Reflectaţi! Investitorul adevărat este propriul cetăţean! Cetăţeanul pe care l-aţi ignorat şi datorită căruia sunteţi aici, în plenul Camerei Deputaţilor, astăzi, când, la aceeaşi oră, milioane de români caută disperaţi un loc de muncă în matricea economico-socială pe care dumneavoastră aţi creat-o. Da, acei cetăţeni caută un loc de muncă pentru a cumpăra acea pâine scumpă pe care tot vă lăudaţi că aţi ieftinit-o. Ce soluţie veţi mai găsi pentru un moment similar anului 1907? Veţi mai reduce încă o dată TVA-ul?

Domnul Daniel Tudorache:

"Roşia Montană"

Proiectul minier de la Roşia Montană în mod sigur va suferi modificări, astfel încât din Parlament să iasă o lege care va evita derapajele constituţionale.

Economia României este strâns legată de modul în care vor evolua lucrurile în ceea ce priveşte implementarea proiectului minier propus de Roşia Montană Gold Corporation.

Dacă proiectul minier de la Roşia Montană nu se face, statul român are o mare problemă de mediu, pentru că trebuie să scoată de unde, de neunde - un miliard de euro ca să facă toate lucrările de mediu pe ceea ce a lucrat în trecui exploatarea.

De asemenea, mai cred că trebuie făcută o consultare largă, cetăţenească, la nivel local, în care cetăţenii să îşi exprime punctul de vedere, eventual prin forma unui referendum, şi în care să spună da, suntem de acord, sau nu, pentru că trebuie să recunoaştem, este un proiect care a stârnit controverse. Este foarte adevărat că cei care sunt împotriva proiectului sunt de multe ori mai vocali decât cei care sunt favorabili proiectului. Cred că într-o democraţie aşa este corect, trebuie să consultăm cetăţenii, mai ales când este vorba de o problemă îndeobşte controversată.

Domnul Cornel Itu:

"E vremea să ne luăm România înapoi"

Ţara trece prin momente tensionate, ca şi lumea, de altfel. Modelele economice cunoscute parcă tind să dea rateuri, realitate demonstrată de criza economică generalizată, al cărei capăt nu se întrevede cu claritate.

La nivel global, numai cine nu vrea nu observă că, în spatele lozincilor despre globalizare şi altele de acelaşi soi, statele importante încearcă să-şi protejeze resursele naturale, vitale într-un viitor incert. E de studiat de partea cui să înclini balanţa, în direcţia corporaţiilor, care asigură cum asigură locuri de muncă, ori în a statului, un stat ce ar trebui să se responsabilizeze de urgenţă şi să creeze şi el locuri de muncă, îndeosebi în domeniul exploatării şi prelucrării resurselor naturale. Ori să găsim echilibrul judicios, în aşa fel încât să nu fim trataţi ca un stat bananier. S-a dovedit că piaţa liberă singură în acest sector induce nesiguranţă economică şi imposibilitatea unor politici coerente, predictibile, pliate pe interesul naţional, cât şi frustrare în rândul opiniei publice.

Ca politician, consider că avem în faţă o provocare serioasă, de care depinde viitorul României. Nu e vorba de naţionalism, de liberalism, de socialism, ci de bun-simţ, de interesele cui le punem în prim-plan.

Puţină lume ştie că la sfârşitul anului acesta o să se decidă şi soarta petrolului românesc, care a fost concesionat către OMV pe 10 ani, nu vândut, iar concesiunea e pe expirate. Ce e de făcut? Negociem mărirea redevenţelor pentru petrol şi gaze după situaţia actuală, cu un aport şi pentru oamenii din perimetrele afectate? Sau înfiinţăm o companie în care statul să fie acţionar majoritar? Privatizarea de dragul privatizării nu e o soluţie. Acestea sunt întrebări care e cazul să dea de gândit serios şi în regim de urgenţă pentru fiecare actant politic responsabil. Ca şi încă una, sub care vreau să-mi aşez declaraţia - "Nu e vremea să ne luăm România înapoi?"

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Miracolul s-a produs!"

Minerii de la galeria Cătălina-Monuleşti, blocaţi încă de miercuri în subteran şi care au luptat cu disperare pentru locurile lor de muncă au ieşit la suprafaţă, ducându-se la soţiile şi copiii lor. Majoritatea dintre ei sunt singurii susţinători de familie. De ei - de fapt de salariile lor amărâte, depinde bunăstarea a încă 3, 4, 5 sau uneori chiar mai multor suflete, astfel că este de înţeles îndârjirea minerilor care şi-au pus viaţa în pericol pentru începerea lucrărilor de minerit la Roşia Montană. Iată însă că, dacă au găsit înţelegere la un om, iar ei l-au înţeles, la rândul lor, şi au ieşit ca să fie alături de copii la începerea anului şcolar, miracolul s-a produs! Acel om, care nu s-a sfiit să coboare în mină şi să încerce să-i convingă pe mineri să renunţe la gestul lor disperat, s-a nimerit să fie premierul Victor Ponta. L-ar fi văzut cineva, de exemplu, pe Băsescu plimbându-şi preţiosul fizic prin galeriile minei, să vadă cu ochii lui cum îşi câştigă ortacii pâinea cea de toate zilele? Dacă el nu e în stare de aşa ceva, măcar să arunce cu mizerii în cei care o fac... Însă ar fi fost instructiv pentru guvernator să facă o baie de mulţime în fundul minei. Dar, după huiduielile copioase luate la Ţebea, mici şanse ca să dea brusc curajul peste ocupantul de la Cotroceni - doar el este specializat în coterii, intrigi şi fitile, nu în dragoste de semeni!

De guraliv nu-l întrece nimeni pe Băsescu: cu guriţa lui a îmbogăţit cu sute de milioane de dolari firma Gabriel Resources, însă aceeaşi guriţă n-a zis nimic nici de vreo solidarizare cu minerii şi cauza lor, şi nici n-a mărit vreun salariu de miner cu măcar 5 bani! Da, este adevărat, a pus problema locurilor de muncă în zonă, dar a privit nu din prisma minerilor, ci din prisma patronului! Dovada? Nu l-a interesat tehnologia folosită: cu multe cianuri! Oare de ce? Pentru că există chiar şi invenţii româneşti, depuse la OSIM, ce propun tehnologii de extragere a aurului fără cianuri. După cum sunt şi metode de concentrare şi flotaţie care folosesc o cantitate mult mai mică de cianură. Încă nu se ştie de ce nu se încearcă studierea acestora pentru rezolvarea problemei mediului, mai ales că oraşul Abrud e la vreo 4 kilometri de lacul de decantare şi, în caz de accident, consecinţele pot fi dezastruoase.

Dar probabil că cianurarea, întrucât poate fi folosită şi pentru extragerea altor metale rare şi foarte utile în industriile viitorului, metale care însoţesc aurul în minereu, este mai rentabilă pentru Gold Corporation: tot scoţi metalele rare din pământ, de ce să le laşi românilor, în lacul de decantare, când alţii ar fi în stare să ucidă pentru a pune mâna pe ele?

Jack Goldstein, un băimărean de 78 de ani, inginer chimist, cercetător, conferenţiar şi profesor în domeniul chimiei a inventat şi brevetat, împreună cu un grup de colegi, o procedură de extragere a aurului fără cianuri. A predat mai bine de un deceniu la Universitatea de Nord Baia Mare, la Facultatea de Mine şi este specializat în metale rare. Multe dintre tehnologiile pe care le-a pus la punct - deţine mai bine de 50 de brevete de invenţie - le-a testat sau pus în practică la Phoenix în Baia Mare sau la Copşa Mică. Procedeul ca atare, de dizolvare, respectiv înlocuire a cianurii cu tiosulfat de sodiu, poate fi aplicat şi la Roşia Montană, dar nu numai. Faţă de procedeul clasic (şi cel mai ieftin!) de extragere a aurului din piritele arseno-aurifere ce utilizează cianuri şi care poate fi aplicat numai la minereuri sau subproduse cu conţinut de aur nativ sau sub formă elementară, metoda românească se poate aplica atât minereurilor native, cât şi celor sub formă de compuşi chimici de aur şi argint-sulfuri, arseno-sulfuri, pirite, cenuşi, zguri. Avantajele multiple ale acestei metode: procedeul asigură reutilizarea reactivilor, nu produce ape reziduale sau gaze reziduale toxice, are un randament de extracţie mai bun decât procedeele folosite până acum. De asemenea, un lucru foarte important este că nu necesită iazuri de stocare, materialul folosit după extracţia aurului şi argintului, respectiv deşeul, poate fi depus la locul de extracţie, nefiind generator de poluanţi, adică e inert pentru natura înconjurătoare.

Din punct de vedere economic, dacă un ciclu clasic de reacţie cu cianuri durează 24 de ore, cel cu tiosulfat de sodiu ia doar patru ore! Metoda separă aurul şi argintul de puritate 99,99%, este absolut inofensivă, o astfel de uzină neavând impact de mediu, iar randamentul de extragere a metalelor preţioase, în funcţie de conţinutul în aur sau argint al piritelor, poate ajunge până la 90%, în timp ce la procedeul clasic randamentul este cu cinci procente mai mic. Ce nu este rentabil aici, când ţi se scurtează timpul de 6 ori şi îţi creşte şi randamentul cu măcar 5 procente?

În anul 2008, cercetătorul şi echipa sa au avut discuţii cu cei de la Roşia Montană, cu foştii proprietari. Au fost interesaţi, dar au lungit prea mult negocierile. Între timp, Roşia Montană Gold Corporation şi-a schimbat proprietarul, actualul a fost întrebat de unul dintre directorii din minister dacă ştie despre ce este vorba şi a spus că nu cunoaşte... Oare de ce au spus asta? OK, nu vor tehnologie românească, se poate înţelege. Dar mai există, de exemplu, procedeul Haber Gold, descoperit chiar de ai lor, de americani, şi care nu foloseşte cianuri. Practic, nu mai trebuie să aşteptăm să treacă timp pentru descoperiri, ele există deja, doar că trebuie cumpărate de compania care exploatează. Cianura este procedeul cel mai ieftin, atâta tot! Dar nu e singurul. Poate că ar fi trebuit ca Ministerul Mediului sau guvernul să ceară prin contract ca RMGC să extragă aurul prin alte proceduri, prietenoase, şi nu se mai împărţea România în două. Neobligată de cineva, compania nu va folosi bani în plus pentru asta, dar dacă statul român ar fi pus condiţia, Gold Corporation putea cumpăra procedeul Haber Gold sau altceva. Aşadar: dacă se poate şi bine, cine vrea mai rău şi de ce?

Domnul Scarlat Iriza:

"Educaţia, o necesitate universală"

Educaţia este percepută în prezent ca o funcţie vitală a societăţii contemporane deoarece prin educaţie societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă să transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitate în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor imprevizibil. Considerată un factor-cheie în dezvoltarea societăţii - ea asigură forţa de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, ea favorizează progresul, stimulând curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia. Educaţia constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispunem pentru a modela viitorul, sau măcar pentru a ne orienta către un viitor dezirabil. Soluţia tuturor problemelor grave şi cronice cu care se confruntă societatea contemporană este căutată în educaţie şi şcoală.

Analizele comparative ale sistemelor educaţionale actuale evidenţiază convergenţa existentă între gradul de dezvoltare socială, economică şi culturală al unei societăţi şi viabilitatea sistemului de învăţământ pe care aceasta îl promovează. Acest fapt impune necesitatea unei cât mai bune reflectări la nivelul fenomenului educaţional, a schimbărilor survenite sau anticipate în sfera socio-economică şi întreprinderea unor cercetări riguroase cu privire la posibilităţile de optimizare a sistemelor educaţionale contemporane.

Avându-se în vedere importanţa educaţiei, mai ales într-un stat ca România, care ar putea acoperi multe carenţe prin adoptarea unui sistem de învăţământ performant, suntem obligaţi să transformăm acest domeniu în unul prioritar. Renunţând la falsa ipocrizie, trebuie spus că suntem ţara în care se construiesc mai multe biserici decât şcoli. A nu se înţelege că invoc o problemă de credinţă, chiar dimpotrivă, însă consider că ar trebui să ne gândim în primul rând la cei peste 750 de copii, numai din judeţul Gorj, care vor fi nevoiţi să înveţe şi în acest an în unităţi şcolare fără aviz sanitar, în condiţii insalubre.

Avem nevoie de un sistem care să pună educaţia pe primul loc, să nu blocheze accesul la cunoaştere şi autodezvoltare al elevilor şi care să le ofere toate informaţiile şi condiţiile de care au nevoie pentru a creşte corect, deoarece viitorul ţării depinde doar de ei.

Domnul Neviser Zaharcu:

Debutul fiecărui an universitar reprezintă un moment de bucurie, dar şi un prilej de reflecţie cu privire la ceea ce înseamnă educaţia în viaţa unei naţiuni şi pentru fiecare om în parte. Pentru o ţară nu există o investiţie pe termen lung mai bună decât aceea în educaţie şi în diversificarea abilităţilor profesionale ale noilor generaţii şi, din această perspectivă, cred că România are un corp profesoral bine pregătit, capabil de a pregăti tinerii şi de a le induce impulsul de a-şi construi propriul viitor. Curajul de a alege şi tăria de a-şi urma cu consecvenţă destinul profesional le revine însă tinerilor, cărora, dacă ar fi să le dau un sfat, le-aş spune nu că diplomele sunt sau nu valoroase, ci că profesia nu te trădează niciodată.

La debutul anului universitar aş dori să aduc un omagiu şi şcolii româneşti de medicină şi generaţiilor de profesori, cercetători şi studenţi care au servit ştiinţa medicală românească şi au contribuit la progresul ţării noastre, cu rezultate apreciate de mediile academice europene şi internaţionale. Medicina a fost şi continuă să rămână în topul celor mai căutate facultăţi din România, nu numai de către români, dar şi de mii de străini proveniţi din Uniunea Europeană şi din afara acesteia, care s-au orientat spre marile centre universitare, odată cu recunoaşterea diplomelor româneşti la nivelul întregii UE.

Dar cum orice lucru bun ascunde în sine şi ceva de sens contrar, trebuia să existe şi un revers mai puţin fericit. Şcoala românească de medicină produce buni specialişti, însă sistemul nostru de sănătate suferă de pe urma migraţiei medicilor români. Din 2007 au plecat din ţară peste 14.000 de medici, în pregătirea cărora statul român a investit peste 3.5 miliarde euro. În plus, aproape 23.000 de medici, farmacişti şi stomatologi au primit certificate de confirmare a diplomelor, ceea ce însemnă că oricând o parte a acestora poate opta pentru angajarea într-o altă ţară din Uniunea Europeană, chiar dacă cel mai adesea pe un post inferior pregătirii. Acest lucru nu reprezintă nicidecum o noutate, cât un lucru la care trebuie să reflectăm în permanenţă, pentru că Sănătatea este o prioritate nu numai a guvernului - sau a guvernelor în general - cât o prioritate a societăţii şi a cetăţenilor.

Cu certitudine că, indiferent de ce reguli şi priorităţi vom stabili noi pe termen scurt, deciziile eronate ale guvernelor precedente sunt greu, dacă nu imposibil de remediat - şi trebuie spus că vârful plecărilor a fost în 2010, când 7400 de medici au plecat din ţară după măsurile nefericite luate de guvernul aflat atunci în funcţie. Ştiu că finanţarea este la un nivel de precaritate, cu toate că guvernul USL a făcut eforturi susţinute în a asigura resurse în limita a ceea ce se poate face în acest moment, însă cred că, prin modul în care vor fi gestionate politicile bugetare, vom reuşi să implementăm acele măsuri care, chiar dacă nu vor contrabalansa în totalitate plecarea absolvenţilor de medicină, vor reuşi măcar să atenueze fenomenul, asigurându-le acestora un viitor mai bun în propria lor ţară. Astfel încât, Ubi bene, ibi patria să devină Ubi Patria, ibi bene.

În încheiere, aş vrea să le transmit celor care încep la 1 octombrie anul universitar că avem nevoie de elite româneşti peste tot în lume, însă avem nevoie de ele şi la noi acasă - aici, unde sunt lucruri pe care uneori le mai uităm, dar care nu îşi vor pierde niciodată înţelesul lor profund.

Domnul Daniel Iane:

Numărul românilor care au migrat pentru muncă a crescut exploziv după aderarea României la Uniunea Europeană, estimările efectuate la nivel european arătând că un număr de aproximativ 2,1 milioane de români lucrează în alte state membre ale UE, conform proiectului Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2013 - 2020. Principalele state de destinaţie ale românilor plecaţi pentru muncă în UE sunt Italia - 890.000 persoane, Spania - 825.000 persoane şi Germania -110.000 persoane.

În aceste condiţii, este evident că România are nevoie de acţiuni concrete menite sa-i protejeze pe aceştia.

În acest sens, Ministerul Muncii a încheiat deja protocoale cu ţări precum Cipru sau Italia, Marea Britanie, Belgia sau Olanda, unde lucrează un număr foarte mare de români, protocoale menite să-i protejeze şi să-i angajeze pe aceştia în aceleaşi condiţii cu persoane din astfel de ţări.

Demersul urmează să fie extins, iar Guvernul doreşte să înceapă discuţii cu toţi miniştrii, din toate ţările Uniunii Europene, protocoale de colaborare instituţională prin care instituţii specializate precum Inspecţia Muncii, Agenţia de Plăţi şi Casa Naţională de Pensii pot să construiască legături directe, să facă schimb de informaţii şi să acţioneze rapid, cu instituţia omoloagă din ţara respectivă, atunci când apare un caz. În acest mod, acesta ar putea fi rezolvat rapid.

Consider că demersurile ministrului muncii sunt binevenite dar ele ar trebui însoţite şi de un cadru legislativ care sa dea posibilitatea angajatorilor să vină în ţara noastră şi să creeze locuri de munca, pentru a reduce în ţară cât mai mulţi dintre românii plecaţi să câştige bani peste hotare.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Iată că ceea ce nu a reuşit să facă guvernarea PDL-istă în atâţia ani de mandat, încearcă să construiască, aşa cum şi-a asumat, guvernarea USL. Ne referim la crearea de noi locuri de muncă şi creşterea economică sustenabilă ca alternativă la austeritate, abordare pe care trebuie să o avem daca dorim să facem ceva pentru România.

Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), numărul de salariaţi din economie a ajuns la finele lunii iunie a acestui an la 4,38 milioane de persoane, după ce companiile au făcut peste 70.000 de noi angajări de la începutul acestui an. De la începutul anului, cele mai multe locuri de muncă noi au fost create în sectorul construcţiilor (11.300), în agricultură (9.500) şi în industrie (9.100).

Este un pas, dar economia mai are de recuperat peste 300.000 de locuri de muncă pierdute în anii de criză, pentru a ajunge la nivelul numărului de angajaţi de la începutul anului 2008.

Totuşi, statisticile INS vin în întâmpinarea temerilor domnului Traian Băsescu, cel care zilele trecute trăgea un semnal de alarmă cu privire la locurile de muncă. Datele INS vin să confirme că politicile guvernării USL sunt cele juste, sunt corect calibrate şi asigură premisele economice care se vor reflecta în creşterea nivelului de trai.

Mai avem de reparat foarte mult din ceea ce, între anii 2008-2011, sub guvernarea Boc, economia României a pierdut - nu mai puţin de 740.000 de locuri de muncă. Disponibilizările, restructurările şi tăierile de pensii şi salarii au avut consecinţe nefaste asupra populaţiei în ansamblu.

Sunt convins că sub guvernarea USL vom asista la o schimbare de strategie - crearea de locuri de muncă şi creştere economică sustenabilă, astfel încât să înlăturăm din dramele sociale născute în urma guvernării PDL-iste.

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Eugen Nicolicea, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 291, sunt absenţi 186, din care 16 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul legal, vă reamintesc, este de 204 deputaţi.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen pentru ziua de astăzi - 18 septembrie 2013, programul de lucru pentru perioada 16-21 septembrie 2013, lista rapoartelor depuse în perioada 9-17 septembrie 2013 de comisiile permanente sesizate în fond, informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente, sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

O să începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi. Înainte, în schimb, de a intra în ordinea de zi o să dau cuvântul doamnei deputat Cherecheş Florica pentru a vă informa asupra unor aspecte.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Vin astăzi aici, în faţa dumneavoastră, ca reprezentant al Grupului ecumenic de rugăciune din care fac parte, să vă invit la un eveniment special care va avea loc în incinta Parlamentului săptămâna viitoare.

În data de 25-26 septembrie, respectiv, miercuri şi joi, va avea loc Micul dejun cu rugăciune, care este un eveniment aflat la a 8-a ediţie, prima ediţie fiind în 1994, când a fost iniţiat de Ioan Alexandru şi Petru Dugulescu, acest eveniment fiind încadrat în seria activităţilor de diplomaţie parlamentară.

Grupul nostru de rugăciune s-a implicat în organizarea Micului dejun cu rugăciune şi vreau să vă spun că acesta este patronat de domnul preşedinte Valeriu Zgonea. Avem deja înregistraţi peste 200 de participanţi, din care aproximativ 50-60 sunt străini şi vreau să vă spun că scopul acestui eveniment nu este să luăm micul dejun împreună. De fapt, scopul este de a facilita întâlnirea altor parlamentari, altor lideri politici religioşi, personalităţi din diferite domenii, oameni de afaceri din România şi din străinătate.

Evenimentul va începe miercuri seara la ora 18,00 prin înregistrarea participanţilor, la 19,00 începând un cocktail oferit de domnul preşedinte Valeriu Zgonea. A doua zi dimineaţă la ora 8,00 este micul dejun cu rugăciune, urmat de o conferinţă internaţională pe demnitate umană. Demnitatea umană este o temă de mare actualitate atât pentru naţiunea română, cât şi pentru alţii în străinătate şi avem câteva sub teme mari. Şi anume, promovarea demnităţii umane, protejarea vieţii, integrarea persoanelor cu dizabilităţi, integrarea minorităţilor.

Aş vrea să vă invit să participaţi nu doar la Micul dejun cu rugăciune şi sper din toată inima să vă alăturaţi nouă, să fim cât mai mulţi reprezentanţi ai Parlamentului României, dar şi la întâlnirile noastre care au loc în fiecare marţi de la 9,00 la 10,00 la etajul III, în sala Comisiei pentru învăţământ.

Pentru informaţii suplimentare legate de activitatea Micului dejun sau de Grupul ecumenic de rugăciune, vă rog să mă contactaţi sau să-l contactaţi pe domnul preşedinte al Grupului de rugăciune, domnul deputat Angel Tîlvăr sau pe domnul preşedinte executiv, domnul Petru Andea.

Vă mulţumesc şi sper din toată inima să fim cât mai mulţi acolo.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Vă invit şi eu la Prayer Breakfast să fiţi prezenţi.

Are cuvântul domnul deputat Melinte.

Domnul Ion Melinte:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Începând cu data de astăzi îmi dau demisia din Grupul parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu şi voi activa în Grupul Partidului Social Democrat, Circumscripţia electorală nr.4, Colegiul nr. 5 Bacău.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Trecem mai departe. Avem o informare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială referitoare la Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.202/2012 privind plafoanele naţionale de protecţie socială.

Are cuvântul doamna deputat Violeta Tudorie. Vă rog.

Doamna Violeta Tudorie:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prin prezenta, Comisia pentru muncă şi protecţie socială aduce la cunoştinţă plenului Camerei Deputaţilor că Biroul permanent a trimis comisiei, în vederea îndeplinirii procedurii de informare a Camerei Deputaţilor, Recomandarea OIM nr.202/2012 privind plafoanele naţionale de protecţie socială.

Precizăm că în conformitate cu prevederile art.19 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, guvernele statelor membre ale OIM au obligaţia de a supune autorităţilor naţionale competente, în termen de un an de la închiderea sesiunii, normele internaţionale ale muncii adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii. Drept urmare, informăm plenul Camerei Deputaţilor că acest document se găseşte la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, unde poate fi consultat de cei interesaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu, doamna Tudorie.

Domnul Tinel, pe chestiuni de procedură.

Vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Chestiunea procedurală este legată de prevederile art.33 lit b), care spune că preşedintele Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii şi la lit.b): "conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de doi secretari, şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor prezentului regulament".

Eu vreau să vă spun că v-aţi făcut un obicei sau o regulă de a începe şedinţele cu 45, o oră mai târziu decât programul aprobat de Biroul permanent şi de a le termina mai devreme cu 20 de minute, o jumătate de oră, fără să aveţi aprobarea plenului. Şi din acest punct de vedere, cred că fie îi sfidaţi pe cei care vin la ora 10,00 în plen şi aşteaptă începerea şedinţelor lucrărilor, fie ne consideraţi altfel, domnule preşedinte, pentru că altfel îmi e greu să înţeleg de ce acest program pe care dumneavoastră însuşi îl aprobaţi, nu-l puneţi în practică şi nu-l respectaţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel, vă mulţumim pentru vigilenţa de care daţi dovadă. Eu vreau să vă informez plin de respect că eu personal am primit pe ambasadorul Ucrainei şi de asta am întârziat puţin, domnul Zgonea fiind şi el angrenat în nişte chestiuni de politică externă.

Vă rog, domnule Marian.

Domnul Marian Neacşu:

În maximum un minut, un foarte scurt răspuns, domnule preşedinte.

În primul rând, am să-i răspund colegului meu că şedinţa a început ceva mai târziu pentru că, evident, pe o anumită perioadă n-am avut cvorumul pentru începerea şedinţei şi chiar dacă recunosc lucrul ăsta, cred că ar trebui să se uite în spatele Domniei Sale să vadă că are prezenţi doar 16 deputaţi în sală.

Asta ar fi prima observaţie.

A doua, evident că apreciez spiritul anticipativ. Domnia Sa a remarcat aici că această şedinţă, care a început acum 10 minute, se va termina cu 20 de minute mai devreme. Ei, eu mă tem că nu ştiu când se va termina, eu cred că se va termina exact atunci când trebuie să se termine.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Tinel, haideţi, aveţi un minut. Nu trageţi de timp că vrem să terminăm mai repede.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, eu sunt ferm convins că vreţi să terminaţi la timp şi... că a şi început la timp.

Însă eu vă reamintesc şedinţa de săptămâna trecută, de acum două săptămâni, în plen când preşedintele de atunci, de la Domnia Sa putere, a încheiat şedinţa plenului cu 25 de minute mai devreme, că aşa eram noi pe timpul Marii Adunări Naţionale.

Iar acum am rugămintea ca toţi ceilalţi colegi ai noştri care vin aici şi exprimă un punct de vedere, invocând dreptul la procedură sau orice altceva, să arate şi articolul din Regulament în baza căruia fac această intervenţie, pentru că, altfel, dacă vii şi impuţi opoziţiei că nu asigură plenul, nu asigură cvorumul, păi, atunci puterea de 70 la sută de ce mai e necesară? De ce mai staţi 70 la sută în Parlamentul României dacă nu puteţi asigura...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel, vă rog să reveniţi la subiect.

Domnul Tinel Gheorghe:

...cvorumul de şedinţă?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Deci, trecem la punctul 3 al ordinii de zi şi avem Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi Rompetrol Grup, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013. Este lege ordinară.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, această lege este dezbătută în procedură de urgenţă.

Trecem la dezbaterea legii şi dau cuvântul iniţiatorului.

Vă rog.

Domnul Gabriel Dumitraşcu (directorul general în cadrul Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca iniţiatori ne menţinem punctul de vedere. În plus faţă de cele cunoscute de la dezbaterea anterioară pe acest proiect de lege, trebuie să menţionăm faptul că memorandumul de înţelegere încheiat între statul român prin OPSPI şi Grupul Rompetrol Group MV, semnat la Bucureşti în 15 februarie, rezolvă situaţia litigioasă iscată prin punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nr. 118/2003 şi a Legii nr.89/2005.

Deci, se impunea adoptarea unui act normativ de aceeaşi putere.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Tudose, preşedintele Comisiei economice.

Vă rog, domnule deputat. Vă rog să vorbiţi în microfon.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă prezint raportul înlocuitor asupra cererii de reexaminare a Legii privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi Rompetrol Group MV, semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.75 şi 76 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi transmisă spre promulgare Preşedintelui României la data de 30 mai.

În conformitate cu dispoziţiile art.77 alin.(2) din Constituţia României, republicată, Preşedintele României a retransmis legea spre aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi Rompetrol Group MV, semnat la Bucureşti la 15 februarie, în vederea reexaminării pentru următoarele considerente. Din considerente, în cadrul comisiei, s-a reliefat faptul că cererea de reexaminare nu are la bază conţinutul în sine al Memorandumului, ci principiul separării puterilor şi echilibrului puterilor în stat.

În şedinţa Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, la data de 17 septembrie 2013, au fost prezenţi 26 de deputaţi din totalul de 28 de membri, iar la lucrările comisiei au participat, în calitate de invitaţi din partea Ministerului Economiei, domnul Mihai Adrian Albulescu, secretar de stat, şi domnul Gabriel Dumitraşcu, director general.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să menţină raportul iniţial şi să înainteze plenului Camerei Deputaţilor raportul înlocuitor prin care să respingă cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României şi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea legii pentru argumentele formulate în raportul iniţial.

În raport cu conţinutul şi obiectul său, legea supusă reexaminării face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor vrea cineva să ia cuvântul?

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Ne aflăm iarăşi într-un punct de inflexiune a atribuţiunilor Parlamentului faţă de atribuţiunile Guvernului.

Încercarea Guvernului Ponta, ca un continuator al practicilor Guvernului Năstase, de a-şi dovedi incompetenţa sau lipsa de responsabilitate sau teama unei răspunderi ulterioare şi de a trece un act administrativ în competenţa Guvernului de a aproba acest memorandum la nivelul Parlamentului, nu face altceva decât ne pune pe noi în situaţia de a asigura o acoperire pentru deciziile Guvernului, pe de o parte, iar pe de altă parte, ne întrebăm de ce am făcut cadou 400 de milioane de dolari acestui Rompetrol, acestui nou acţionar care a devenit acţionar în urma vânzării de către... ştiţi foarte bine, un mare om de afaceri din România, cu probleme... De ce am făcut 400 de milioane de dolari cadou şi am găsit soluţia să impozităm tot felul de iahturi, tot felul de lucruri de lux sau alte asemenea decizii pentru a acoperi găurile din buget?

Încă o dată vreau să subliniez, Guvernul, ăsta este rolul lui de administrare şi de a decide şi de a hotărî, aşa şi în cazul Roşiei Montană, aşa şi în cazul Rompetrol.

Şi am să mai fac o remarcă. Există acolo o prevedere că se face un fond de investiţii. Care este garanţia că se constituie acest fond, că partenerii vor depune suma necesară... dacă am fi să fim corecţi unii cu alţii, ar fi trebuit să se spună: nedepunerea în nu ştiu cât termen, duce automat la garanţia pe anumit pachet de acţiuni. N-am făcut acest lucru, am făcut un joc de imagine, am făcut, până la urmă, o modalitate de a acoperi până la urmă o decizie şi mai ales, cel mai grav lucru că eram în faza de judecată, Guvernul şi-a retras acţiunea, dovedind încă o dată că e mult mai simplu să te acoperi cu o hotărâre şi cu o lege decât să răspunzi, până la urmă, prin actul administrativ pe care-l faci.

Avem deja, ştim foarte bine ce se întâmplă, vedeţi şi dumneavoastră tot felul de cercetări penale, în situaţia asta nu mai are cine să cerceteze şi pe cine să cerceteze, fiindcă Parlamentul, cel puţin prin Constituţia actuală, este derogat de orice răspundere, dar legile trebuie să fie legi, nu trebuie să fie aprobări prin lege ale unor acte administrative.

Aşa cum am spus şi înainte, grupul nostru nu va fi de acord, preşedintele a fost corect, a trimis la reexaminare pentru a respinge acest proiect de lege şi sigur, acel protocol, acel memorandum care a trecut prin Guvern să rămână în responsabilitatea Guvernului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc, domnule Toader.

Dacă mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aş vrea şi eu să fac câteva precizări, câteva legate de textul problematicii, câteva legate de lucrurile prezentate aici de antevorbitorul meu.

În primul rând, este necesară o reparaţie istorică, preşedintele a trimis la reexaminare pe probleme formale. Nu s-a legat nici de faptul că n-ar fi fost recuperaţi cei 400 de milioane, nu s-a legat nici de faptul că ar fi o iniţiativă greşită să construim împreună cu investitorul străin un fond de investiţii care să investească în proiecte energetice, ci a fost o problemă pur formală legată de competenţa sau lipsa de competenţă a Camerei referitoare la acest memorandum.

În altă ordine de idei, mi se pare retorică întrebarea de ce nu recuperăm 400 de milioane, în condiţiile în care problema PetroMidia şi apoi Rompetrol subzistă din 1997, iar din 1997 şi până în anul de graţie 2013, partidul din care face parte antevorbitorul meu s-a aflat la guvernare cam 70 la sută din această perioadă. Poate că întrebările ar fi trebuit să fi fost puse cu predilecţie în acea perioadă.

Dar, tot retoric, n-am cum să nu mă întreb o fi oare bine să vindem 26 la sută din acţiuni şi să încasăm în mod cert 200 de milioane, în condiţiile în care de 15 ani nu încasăm 400? Eu cred că da. O fi oare bine să construim un fond de un miliard de euro din care să facem investiţii în energie, în condiţiile în care statul român are o participaţie de doar 20 la sută şi acea minimă participaţie, într-o primă fază, este vărsată tot de către investitor? Zic da, a doua oară.

Dacă la toate aceste probleme nu venim să ne opunem decât din dorinţa de a face opoziţie formală, cred că asta este o chestiune asupra căreia ar trebui să mai gândim.

Având în vedere toate aceste considerente, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi cred că şi celelalte grupuri parlamentare care alcătuiesc USL-ul, aceasta fiind una dintre priorităţile noastre legislative, pe care am susţinut-o în Guvern, vor fi de acord să susţinem prin vot şi de această dată acest memorandum, acest proiect legislativ, care, evident, conform procedurii, fiind în procedură de reexaminare, după aprobarea în Cameră, va deveni lege în 10 zile, pentru că acesta este termenul maximal pe care preşedintele îl mai are la dispoziţie.

Vă mulţumesc şi vă invit pe toţi să reflectaţi asupra lucrurilor pe care le-am prezentat aici, iar la şedinţa de vot final să acţionaţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Neacşu.

Domnule Toader, vă invit să reflectaţi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deşi nu mi-a spus în mod explicit numele domnul Neacşu, a spus "antevorbitor", n-a fost altul, aşa că am dreptul la replică.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă simţiţi vizat, am înţeles, v-am dat dreptul la replică.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

E-n regulă, mulţumesc domnule preşedinte. Voiam să vă spun că problema cu 97, uitaţi-vă că în Parlamentul din 2000-2004, legislatură, şi vă aduceţi aminte, domnule preşedinte, când a fost aprobată toată ordonanţa şi până la urmă trecerea, vânzarea, garanţia de acţiuni şi stabilirea în 2010 a termenului de plată, tot dumneavoastră eraţi la putere, mă refer la actuala majoritate, de fapt PSD-ul era în marea majoritate atunci şi a hotărât acest mod de plată a acestor acţiuni.

Faptul că Guvernul Boc, începând din 2010, când era termenul scadent, a purtat tot felul de negocieri şi nu a ajuns la o situaţie acceptabilă, să plătească suma respectivă investitorul, ne-am dus în instanţă. Instanţa trebuia să decidă. Faptul că ne-am retras din instanţă şi faptul că s-a negociat o sumă mult mai mică, mergând pe un presupus fond de investiţii... n-am văzut nicăieri să existe, şi repet încă o dată, în afară de declaraţie, scrie în memorandum cum se face fondul de investiţii, data când apare acest fond, cum se constituie, când este perioada de timp când se fac depunerile, ce destinaţie are şi, de asemenea, ce măsuri restrictive avem în situaţia când partenerul Guvernului nu-şi respectă această obligaţie. Chiar şi cei 20% pe care le dăm noi sunt un fel de balon de săpun, o să fie frumos, o să fie bine, a trecut de acum destul timp şi n-am văzut nicăieri aşa ceva.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim, domnule Toader. Mulţumim mult.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Alexandri Nicolae:

Nicolae Alexandri, deputat din partea Grupului PNL.

Eu am văzut aici că colegii noştri din PDL, că ei sunt cei mai agresivi pe această chestiune, vin să ne spună că nu e bine ceea ce facem. Noi astăzi, la preşedintele ţării... a zis că va veghea cu atenţie la toate aceste proiecte de importanţă naţională. Nu văd de ce Parlamentul nu ar trebui să vegheze şi el cu atenţie şi să se implice, de ce ar avea dreptul numai preşedintele să o facă? Eu zic că această lege, aşa cum noi am făcut-o, rezolvă o problemă de fond, o problemă aflată în litigiu de foarte mult timp, deci rolul nostru este pe probleme de importanţă naţională, să venim şi să ne punem şi noi amprenta, nu să-l lăsăm numai pe preşedinte să facă acest lucru, şi am şi făcut-o şi, totodată, cred că creşte prin acest proiect de lege importanţa statului român, a României, prin participaţiile în această societate privată nou-creată. Dacă ea va funcţiona corect sau nu, depinde şi de noi, ulterior, şi de Guvern şi bineînţeles şi de partea cazacă.

Grupul parlamentar PNL, deci, susţine acest proiect de lege în forma în care a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc din suflet.

Dacă mai doreşte cineva? Vă rog.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Rodin Traicu:

Sunt deputat Traicu Rodin, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Pentru ştiinţa dumneavoastră, dar în principal a celor care au contestat acest proiect de lege, vă dau doar câteva cifre din interior, având în vedere faptul că am cunoştinţă în mod direct despre ceea ce s-a întâmplat pe această platformă industrială.

Deci, în ultimii ani s-au investit 124 de milioane de dolari în ecologizare, este vorba de instalaţii noi pentru arderea sulfului, o instalaţie nouă de hidrofinare blândă, o reparaţie pe care am făcut-o eu, de 42 de milioane. Acest fapt arată că acest investitor vrea să rămână şi a dezvoltat capacitatea la 5 milioane de tone.

Consider că acţiunea Guvernului a fost întemeiată, de asemenea vă spun că există o comisie de investiţii care va utiliza acest fond în termocentrala care există alături de Petromidia şi această comisie are în plan o cogenerare de înaltă eficienţă.

Cu aceste date foarte succinte eu vreau să susţin şi să vă spun tuturor că faptul că s-a investit atât până acum este o garanţie a acţiunii guvernamentale care s-a materializat în această lege.

Votaţi cu încredere, că este un lucru bun pentru economia românească şi pentru investitorii străini.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel, ştiu ce vreţi să spuneţi. Domnul Traicu este la primul mandat şi nu ştia că nu poate să ia cuvântul, dar de aceea i-am şi dat. Dacă nu vă referiţi la treaba aceasta, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Nu voiam să invoc prevederile art. 101 din Regulament...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bănuiam că aceasta vreţi să invocaţi, de aceasta v-am luat-o înainte...

Domnul Tinel Gheorghe:

Dumneavoastră aţi creat precedentul, eu nu fac altceva decât să solicit, în numele Grupului parlamentar al PDL, o a doua intervenţie, aţi permis Grupului PSD ...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

O aveţi! Şi cu aceasta terminăm cu precedentele...

Domnul Tinel Gheorghe:

Vreau să vă reamintesc că cererea de reexaminare a preşedintelui are un final foarte interesant şi pe fond. Spune preşedintele că în urma adoptării de către Parlament a proiectului de lege amintit puterea legislativă a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţia României, sens în care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin nişte decizii. Nu este formală, domnule lider de la PSD, este chiar de fond cererea preşedintelui, dar formală este activitatea dumneavoastră şi atitudinea dumneavoastră, ca şi a Guvernului. Adică este şi lamentabil, aş putea spune, iar fondul, dacă-l trataţi atât de superficial şi spuneţi, "domnule, noi suntem legislativ, avem 70% când ne convine şi putem să trimitem la coşul de gunoi orice solicitare a oricărei autorităţi din această ţară", cred că aveţi argumente, dar, dacă nu ne aplecăm asupra fondului, nu cred că rezolvăm problema. Problema pe care o invocaţi când eraţi în opoziţie şi spuneaţi: "domnule, să dăm autorităţii legislative fondul, atitudinea de care trebuie să se bucure" şi dintr-o dată veniţi şi vă substituiţi într-o putere executivă pe care n-ar trebui să o acceptaţi, să ştiţi... Despre asta discutăm. Faptul că nu trebuia să faceţi cadou 400 de milioane, că liberalii, e şi normal, îşi apără oamenii politici, îşi apără mentorii, doar nu o să vină un liberal să spună că nu este de acord cu ştergerea a 400 de milioane de la unul dintre cei care i-au făcut mari. Deci, din punctul acesta de vedere nu cred, dar, gândiţi-vă şi la politicile...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog nu ne mai certaţi atât, treceţi la subiect! Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare? Nu. Amendamente nefiind, proiectul de lege trece la votul final.

Vă mulţumesc.

La punctul 4 nu avem raport, trecem mai departe.

La punctul 5, termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit.... Ba nu, nu avem raport nici aici.

Mai departe, la punctul 6 avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2013 pentru modificarea art.13 alin.(1² ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Are cuvântul domnul secretar de stat.

Vă rog.

Domnul Florin Aurel Moţiu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această ordonanţă de urgenţă a venit ca urmare a solicitărilor din partea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin aceasta s-a urmărit degrevarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de o serie de cauze pentru care s-a apreciat că prezintă doar un efect limitat, raportat la infracţiunile care sunt în competenţa acestei structuri. Direcţia Naţională Anticorupţie este în acest moment supraîncărcată cu un număr mare de cauze şi pentru a se putea concentra pe ceea ce face obiectul de activitate al acesteia a propus această modificare legislativă. De altfel, ea este cuprinsă şi în noul Cod de procedură, Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală aplicabil de la 1 februarie 2014. Menţionez şi faptul că, pentru cauzele deja înregistrate la Direcţia Naţională Anticorupţie, ele vor continua să fie instrumentate de această structură.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, domnule Bogdan Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, voi citi raportul asupra proiectului de ordonanţă privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2013 pentru modificarea art. 13 alin. 1², prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (8) pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor, privind acest proiect, este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare restrângerea competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, astfel încât, pentru viitor, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art.175, 177 şi art. 178 - 181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, dacă a fost cauzată o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro, această direcţie să nu mai fie competentă în efectuarea urmăririi penale.

Faţă de cele menţionate mai sus, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2013 pentru modificarea art.13 alin.(12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în forma prezentată de Guvern.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor...?

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur că la prima vedere putem să spunem... degrevăm activitatea DNA-ului, este foarte multă activitate şi sunt multe dosare şi nu le finalizează, dar dacă luăm pe fond, ştiţi foarte bine că am trecut prin Parlament un Cod penal, un Cod de procedură penală şi prin legea de aplicare am modificat foarte multe prevederi din acel cod.

Dacă, într-adevăr, ne interesa la vremea respectivă să degrevăm activitatea DNA-ului, atunci era corect. Dar atât timp cât codul a trecut, este practic finalizat şi prin legea de aplicare fac modificări de structură, s-au făcut şi la Codul penal, şi la Codul de procedură, ne întrebăm dacă este justă decizia Guvernului. Şi, sigur, justeţea deciziei Guvernului, vreau să ştiu şi chiar să-l întreb pe reprezentantul Guvernului, dacă Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut, a stabilit, până la urmă a solicitat o astfel de modificare, având în vedere gradul mare de încărcare. Poate e numai o decizie care are cu totul alt caracter, să nu treacă pe la DNA multe infracţiuni din zona vamală şi să treacă în zona de cercetare a Parchetului General sau a Parchetelor de pe lângă înaltele curţi sau tribunale. Aceasta este întrebarea. Vreau să ştiu ce poziţie a avut DNA-ul sau dacă este pur şi simplu o decizie a Guvernului, fără să întrebe atât DNA-ul, până la urmă şi CSM-ul mai departe.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul Partidului Naţional Liberal susţine adoptarea Proiectului de Lege de aprobare a Ordonanţei în forma în care a sosit de la Guvern. Există două motive pentru care susţinem această soluţie.

În primul rând, trebuie să compatibilizăm competenţa DNA cu noile norme de procedură penală, pe care tot noi, acest Parlament, le-am adoptat.

În al doilea rând, trebuie să permitem DNA să se concentreze pe soluţionarea cauzelor cu mare grad de pericol social.

Şi ca să îl ajut pe colegul de la Ministerul Justiţiei să nu mai vină aici, o să-i spun colegului de la PDL că Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi DNA şi-au exprimat susţinerea pentru această iniţiativă.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Trebuie să recunosc din start că mă alătur şi eu efortului colegului meu de la Partidul Naţional Liberal de a-l lămuri pe domnul Mircea Toader. Înainte de toate, mă bucur că iau cuvântul şi alţi colegi din sală, să nu pară că este o şedinţă interactivă a liderilor de grup.

Referitor la întrebările Domniei Sale, statisticile spun următorul lucru: în anul 2012, pe rolul DNA au fost înregistrate 7.406 solicitări, în condiţiile în care ei sunt acolo 130 de procurori şi, după cum bine ştiţi, au şi atribuţii pe întreaga sferă de urmărire penală. Deci, aceasta înseamnă undeva, în medie, între 80 şi 100 de dosare per procuror.

Mai mult decât atât, o informaţie şi mai utilă decât aceasta este faptul că tot în 2012 un procent de 39% dintre soluţiile pronunţate a fost reprezentat de declinarea cauzelor de la DNA către parchetele generale. Deci aceasta înseamnă că aproape două treimi din cauzele cu care au fost sesizate nu făceau obiectul cercetărilor la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Mai mult decât atât, obiectivul este foarte clar. Statul român şi-a asumat, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi o serie de experţi au venit şi au verificat aceste lucruri, faptul că DNA-ul a funcţionat şi va trebui să funcţioneze în continuare în baza legii pe care el a fost stabilit să uziteze, respectiv legea de bază este Legea nr. 78/2000 privind descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Dacă o bună parte - şi aţi văzut, din ceea ce v-am prezentat ceva mai devreme - aproape 60% din cauze au rămas în cercetarea DNA, iar 40% din ele s-au întors la alte parchete, pentru că s-au declinat competenţele, acele cauze au avut într-o măsură mai mică sau deloc de-a face cu cazuri de corupţie, degrevarea acestei importante instituţii a statului de drept în România, de lucrurile cu care nu este normal să fie sesizată şi pentru care nu trebuie să facă cercetări, mie mi se pare cât se poate de logică.

Şi, dacă îmi permiteţi, în final am să vă dau un singur exemplu, pe care fiecare dintre dumneavoastră şi cei care vă aflaţi în sală şi cei de dincolo de această sală îl cunoaşteţi foarte bine, poate că nu era cea mai potrivită această instituţie să se ocupe de cercetarea faptelor incriminate, în opinia mea, în mod incorect, referitor la participarea la vot la referendumul din iulie anul trecut.

Nu cred că era în competenţa procurorilor DNA să meargă să scoată din biserici oamenii, să-i pună să jure pe Biblie dacă au fost sau dacă n-au fost la vot. Nu cred că era în competenţa DNA să facă cercetări pe zona aceasta, pentru că nu face obiectul cu care ea este în mod normal sesizată. Nu este o faptă de mare corupţie! Nu vreau - şi prin această modificare la legea de funcţionare a DNA-ului se realizează acest lucru -, nu vreau să mai văd procurori care să vină şi să comită astfel de cercetări faţă de cetăţenii României.

Dacă dumneavoastră apreciaţi că lucrul acesta se impune în continuare, vă sfătuiesc să votaţi în consecinţă.

Noi, cei de la Partidul Social Democrat, vom vota în spiritul acestei propuneri legislative.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Toader.

Vă învederez faptul că domnul secretar de stat Moţiu, când a început alocuţiunea Domniei Sale...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, nu, vreau să fac...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Daţi-mi voie să termin!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vreau să fac o singură...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

...a început prin a spune că la solicitarea DNA-ului se face această modificare.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am înţeles. Dar vreau să dau o replică colegului meu, domnul Neacşu, referitor la cauza cu votul, cu referendumul... Vreau să vă spun că în Legea DNA-ului este o prevedere expresă, la care toţi până la urmă suntem răspunzători, ca lideri politici. Poţi să fii şi lider de organizaţie locală. Acela este articolul care ne incriminează pentru orice faptă, indiferent că are un caracter de corupţie sau mai puţin de corupţie, de influenţare a procesului respectiv. Acela este, nu are nicio legătură cu modificările care se fac acum. Pe acest articol a fost condamnat şi Adrian Năstase.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este Legea nr. 78/2000.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul, din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 7 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului.

Din partea iniţiatorului, aveţi cuvântul, doamna Irina.

Doamna Irina Alexe (secretar general adjunct, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege pe care astăzi îl supunem dezbaterii şi aprobării dumneavoastră, propunem aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Ordonanţa de urgenţă a avut ca obiectiv general instituirea unor măsuri de sprijin pentru poliţiştii care au fost încadraţi într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acestora în timpul sau în legătură cu serviciul, cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi pentru familia acestora, în cazul poliţiştilor decedaţi.

Măsurile vizează două aspecte: menţinerea în activitate a poliţiştilor răniţi, respectiv sprijin pentru familia poliţistului decedat.

În ceea ce priveşte primul obiectiv, menţinerea în activitate, întrucât cadrul legal existent până la momentul apariţiei ordonanţei de urgenţă nu oferea posibilitatea de recunoaştere a meritelor şi de valorificare a pregătirii şi experienţei poliţiştilor, prin menţinerea în activitate a celor încadraţi într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acestora, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, s-a impus introducerea în statut, în Legea nr. 360/2002, a unei norme juridice în acest sens.

Astfel, prin completarea corespunzătoare a statutului, s-a creat posibilitatea ca poliţistul încadrat într-un grad de invaliditate să poată să fie menţinut în activitate sau încadrat în funcţie de poliţist în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, la cererea acestuia.

Pentru a evita riscul ca afecţiunea dobândită să se agraveze, respectiv pentru a evalua în concret în ce măsură există capacitatea de muncă necesară exercitării unei funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, s-a prevăzut ca decizia din punct de vedere medical să aparţină unei comisii de expertiză medicală şi de evaluare a capacităţii de muncă, iar din perspectiva costurilor, vreau să menţionez că această măsură nu generează cheltuieli suplimentare bugetului de stat, întrucât pentru salariul primit poliţistul va presta o muncă corespunzătoare.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea palier, cel de sprijin pentru familia poliţistului, ordonanţa de urgenţă a avut în vedere instituirea posibilităţii de angajare în funcţii de poliţist sau personal contractual, în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, a copiilor aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau încadrat într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi a soţului sau soţiei acestuia. Angajarea se face cu respectarea cerinţelor legale pentru postul respectiv şi ştim cu toţii că sunt cerinţe legale pentru dobândirea calităţii de poliţist, cerinţe de studii etc.

Pentru clarificarea aspectelor administrative, prin ordin al ministrului afacerilor interne, urmează să se stabilească condiţiile şi procedura de punere în aplicare a acestui drept.

Din perspectiva costurilor, nici această măsură nu generează cheltuieli suplimentare, întrucât pentru salariul primit membrii de familie angajaţi vor presta o muncă corespunzătoare.

Eu vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma prezentată, mulţumesc pentru dezbaterile din comisie, cred că este un proiect foarte important şi vă mulţumesc pentru susţinere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Iordache, preşedintele Comisiei pentru muncă, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna secretar de stat.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii propun plenului Camerei Deputaţilor, cu majoritate de voturi, adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal bineînţeles că sprijină acest proiect de lege, dar în acelaşi timp vreau să menţionez că în cadrul Ministerului Internelor există patru arme majore: poliţia, poliţia de frontieră, ai căror salariaţi sunt poliţiştii, funcţionari publici cu statut special, care fac obiectul acestei ordonanţe, şi în acelaşi timp Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, cei care în mod comun sunt numiţi pompierii şi jandarmeria, care au statut de cadre militare.

Este necesar ca în perioada următoare Guvernul şi noi să promovăm un act normativ similar, care să corecteze Statutul cadrelor militare astfel încât de aceste drepturi să beneficieze tot personalul Ministerului Afacerilor Interne, şi aceste două arme, care sunt atât de prezente la evenimente, din păcate atât de neplăcute, cum au fost şi săptămâna trecută în judeţul Galaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Irina Alexe:

Mulţumesc domnului deputat pentru intervenţie. Într-adevăr, avem în lucru şi un proiect de act normativ care să reglementeze această situaţie şi să modifice Legea nr. 80 privind Statutul cadrelor militare, similar cu modificările aduse prin ordonanţa supusă astăzi dezbaterii dumneavoastră.

Într-o formă mai puţin permisivă, există dispoziţii în art. 25 din Legea nr. 80 şi cum existau, de fapt, şi în art. 37 din Statutul poliţistului, dar vom modifica actul normativ pentru a reglementa similar modificărilor aduse pentru poliţişti.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 8 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent.

Din partea iniţiatorului, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Manuel Marian Donescu (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Manuel Donescu, secretar de stat în Ministerul Economiei.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţei deţinute de ANAF la REMIN SA Baia Mare, autoritatea va deveni creditor majoritar. Prin această procedură nu se produc modificări la cuantumul creanţelor şi nici nu se modifică tabelul final al acestora.

Astfel, se va putea susţine o poziţie unitară a statului în cadrul adunării creditorilor şi vor putea fi luate decizii benefice pentru reluarea activităţii societăţii, ţinând cont de faptul că în locul procedurii de valorificare prin vânzarea activelor, specifică atribuţiilor ANAF, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului poate monitoriza reintrarea societăţii în circuitul industriei mineritului şi parcurgerea etapelor până la funcţionarea la parametri optimi.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, pe baza procedurilor specifice, poate contribui la atragerea unor investitori interesaţi să dezvolte segmentul de activitate al societăţii.

În consecinţă, propun aprobarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu?

Din partea comisiei. Vă rog.

Domnul Alexandri Nicolae:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nicolae Alexandri sunt, vicepreşedintele Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, transmis cu adresa PL-x 234 din 25 iunie 2013, înregistrată sub nr.21/196 din 25 iunie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă în şedinţa din 17 iunie 2013.

Consiliul Legislativ, prin avizul nr.361 din 30 aprilie 2013, a avizat favorabil proiectul de ordonanţă, cu observaţii şi propuneri.

Consiliul Concurenţei, prin avizul nr. 3370 din 30 aprilie, consideră că transferul în sine al creanţei între cele două instituţii nu reprezintă ajutor de stat, după intrarea în vigoare a actului normativ analizat, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului subrogându-se în drepturi şi obligaţii ANAF în ceea ce priveşte creanţa respectivă.

Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus, în şedinţa din 10 septembrie 2013.

La dezbaterea acestei iniţiative legislative, din totalul de 27 de membri ai Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare au fost prezenţi 27 de deputaţi.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate cu prilejul dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule deputat Alexandri pentru acurateţea raportului.

Are cuvântul domnul Bode. Vă rog.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sincer, în momentul în care am citit scrisoarea de intenţie, nu mi-a venit să cred că vă propuneţi să lichidaţi aproape toate societăţile; aşa şi scrie acolo. Aproape toate societăţile care au mai rămas în portofoliul Ministerului Economiei, vedem că luaţi şi administrarea REMIN de la Ministerul Economiei, sunteţi pe drumul cel bun.

Constat, fără surprindere, vă mărturisesc, faptul că tot ceea ce erau rău la guvernarea PDL este extraordinar de bun la guvernarea USL. Şi mai constat un lucru: că în ultima perioadă vă place, domnilor de la USL, vă place extraordinar de mult aurul.

Ce se află în spatele acestei Ordonanţe de urgenţă privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţei REMIN administrate de ANAF, poate că aflăm cu toţii, la această dezbatere, dacă reprezentantul Guvernului ne răspunde la câteva întrebări.

1. Dacă dumneavoastră ştiţi, dacă nu, sunt convins că Guvernul ne poate informa, au fost înstrăinate peste 506 mii de tone de pirită auriferă în schimbul a 52 de milioane de dolari către o companie mare, companie expert în prelucrarea aurului, din Elveţia. Dacă domnul reprezentant al Guvernului, domnul ministru secretar de stat ne poate spune ceva despre această înstrăinare a peste 500 de mii de pirită auriferă?

2. Având în vedere disputa şi recenta constituire a Comisiei speciale de soluţionare a proiectului Roşia Montană, dacă domnul ministru secretar de stat ne poate spune ceva despre vânzarea, fără licitaţie, subliniez, a unor perimetre deţinute de REMIN către Compania Roşia Montană Gold Corporation, în zona Roşia Montană.

3. Este, oarecum, AVAS-ul mai puternic decât întregul Guvern, care nu a rezolvat această problemă, decât Ministerul Economiei?

Vreau să vă spun faptul că - şi cu asta închei - Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu a respins aceste artificii, consultându-se cu toate instituţiile statului român responsabile, până la urmă, cu buna funcţionare a acestuia.

Dacă dumneavoastră nu aţi ţinut cont de ceea ce spun instituţiile statului, nu este târziu. Noi suntem aici să vă avertizăm să nu greşiţi şi, de aceea, vă propunem să retrimitem la comisie acest proiect de lege, pentru a analiza şi a răspunde la toate aceste întrebări care, firesc, se pun vizavi de REMIN Baia Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ceea ce a spus colegul nostru mai devreme nu are nicio legătură cu obiectul acestui proiect de lege.

Deci, aici este vorba despre preluarea creanţelor de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în aşa fel, această instituţie, care a demonstrat în ultimul an, prin preluarea altor două companii de stat, ca să facă o revitalizare a acestor companii pe care dânşii ştim foarte bine unde le-au dus. Şi preluarea creanţei nu va aduce modificări la cuantumul creanţelor deţinute de stat, nu se modifică nici tabelul final al acestora, statul rămânând pe aceleaşi poziţii stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.

Prin această procedură, statul intenţionează să monitorizeze printr-o singură instituţie maximizarea recuperării creanţelor sale şi, în acelaşi timp, să creeze premisele pentru rămânerea companiei în circuitul economic.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului poate contribui la atragerea unor investitori interesaţi să dezvolte segmentul de activitate al societăţii REMIN, în timp ce ANAF urmărea numai valorificarea activelor şi recuperarea creanţei, ceea ce demonstrează că procedura propusă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului va avea rezultate benefice asupra activităţii economice, dar şi un impact social deosebit.

De aceea, Grupul PSD susţine proiectul de lege în forma sosită de la Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Virgil Guran:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deputat Guran Virgil, Grupul PNL.

Când văd cât de corecţi sunt colegii noştri de la PDL, mă întreb ce căutăm noi la guvernare şi de ce nu vin să preia, să conducă mai departe, să ne ducă spre înalte culmi ale civilizaţiei, aşa cum ne-au dus până acum?

Dacă suntem atenţi să vedem ce prezintă acest proiect, vedem că, de fapt, se încearcă, poate pentru ultima dată, salvarea acestei întreprinderi de la Baia Mare, care dă locuri de muncă şi care poate să devină profitabilă, pentru că totuşi se ocupă de aur. În acest sens, doar această autoritate poate să intervină, devenind creditor majoritar, doar această autoritate poate să intervină în management şi poate să aducă înspre bine această societate care merge prost. Şi nu merge prost de acum, de când suntem noi la guvernare; merge prost şi de când erau ceilalţi, care ne critică, la guvernare.

Pentru acest lucru, mai ales pentru faptul că nu este un ajutor de stat, Partidul Naţional Liberal susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnul deputat Tătaru.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa Guvernului este un pozitivă, menită de a asigura o coordonare unitară a acestui proces de reorganizare judiciară în care Societatea REMIN se află de mai bine de 3 ani.

Problema nu este dacă Guvernul a gândit bine această chestiune, repet, este o iniţiativă pozitivă. Problema se pune ce face în momentul de faţă Ministerul Economiei, pentru că Ministerul Economiei este proprietarul şi reprezentantul statului, al acestei companii naţionale; AAAS-ul este creditor majoritar.

Repet, problema se pune ce fac autorităţile statului - cele implicate, proprietarul şi, pe de altă parte, creditorul majoritar - faţă de planul de reorganizare deja depus la REMIN încă de mai bine de un an de zile, care prevede, într-adevăr, revitalizarea activităţii, repornirea mineritului prin atragerea unui investitor privat.

Spun acest lucru, pentru că, din păcate, recent, AAAS-ul a avut o serie de iniţiative care au dus la blocarea desfăşurării normale a activităţii, care au împins Societatea REMIN într-un impas financiar. Şi, dacă AAAS-ul continuă într-o asemenea manieră de lucru, cred că toate eforturile făcute până acum se vor duce pe apa sâmbetei şi acea preconizată redeschidere a mineritului, prin atragerea unui investitor privat, va deveni o speranţă deşartă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu. Dacă mai sunt...?

Vă rog, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Încalc, iarăşi, regula cu două intervenţii din acelaşi grup parlamentar.

Ce vreau să vă spun este că, aşa este, se confirmă, vă place aurul. Dar nu vă place aurul pentru că, vezi Doamne, sau USL-ului, întregului USL. Că, vezi Doamne, la Ministerul Economiei Naţionale nu e un PSD-ist. Nu, că dacă era un PSD-ist acolo, se găseau soluţii. E un liberal, şi e Varujan Vosganian. Fiind Varujan acolo, ia să-l despuiem noi de tot ceea ce înseamnă competenţe şi mijloace. Şi, atunci, aţi preluat la Autoritatea asta pentru Administrarea Activelor Statului. Şi o duceţi acolo, sub diverse, ştiu eu, idei, programe. Că spune aici, în Nota de fundamentare - şi îi citesc colegului meu de la PSD: "Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului poate monitoriza reintrarea societăţii în circuitul industriei mineritului şi parcurgerea etapelor până la funcţionarea la parametrii optimi "preia tot programul de restructurare, tot ce e acolo. Acesta este fondul, nu e altul, nu că vă doare că nu merge societatea. Nu, că, dacă era, vă spun eu, cu un PSD-ist la Ministerul Economiei, o lăsaţi acolo. Nu e, şi aur... şi Ponta iubeşte aurul mai mult decât pe sine însuşi.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Da. Drept la replică. Vă rog.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Stimate coleg,

Dacă luăm ca exemplu ceea ce a făcut Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului cu două companii - Fortus şi Aversa -, o să vedeţi că rezultatele au fost pe măsură. De aceea, s-a hotărât ca această Companie REMIN să revină Autorităţii, să se ocupe de această problemă, pentru că este singura capabilă să revitalizeze compania respectivă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog, domnule Tinel. Vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Păi, pe logica asta, stimate coleg, nu e mai comod să desfiinţaţi Ministerul Economiei şi să preluaţi conducerea de la Autoritatea Administrării Activelor Statului şi să o duceţi la Ministerul Economiei, cap-coadă? Decât să vă jucaţi aşa, cu ping-pongul ăsta legislativ?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

O să primiţi răspunsul în scris de la minister. O să primiţi în scris răspunsul de la minister, domnule Bode.

Îmi daţi voie să continui şedinţa şi să supun votului propunerea dumneavoastră?

Domnul secretar de stat insistă să vă dea răspunsul acum. Sunt de acord. Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Manuel Marian Donescu:

Un răspuns foarte pe scurt, pentru că noi am dezbătut pe larg, la comisii, acest subiect foarte important pentru societate.

În ceea ce priveşte prima întrebare: este vorba de o licitaţie care s-a organizat în 21 martie 2013, în care a fost adjudecat acel stoc de pirită auriferă cu conţinut ridicat de arsen tip Şuior. Unic ofertant a fost acea companie din Elveţia. Toate aceste detalii dumneavoastră le aveţi în Nota de fundamentare.

Doar foarte pe scurt, pentru a nu vă reţine. Susţinem acest proiect, din perspectiva revitalizării economice. Colegii dumneavoastră au subliniat acest lucru. Este unica posibilitate de a menţine nişte locuri de muncă într-o zonă dificilă, de a rezolva anumite probleme economice, sociale şi să nu uităm, de asemenea, aspectele legate de mediu.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

O să trecem la vot. O să supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Bode, de la PNL, PDL, pardon, cine ştie ce înseamnă în viitor, retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Da, cu 78 de voturi împotrivă, 30 de voturi pentru şi şase abţineri, proiectul de lege a rămas pe ordinea de zi.

Trecem mai departe.

La punctul 9, avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2013 pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Din partea Guvernului, vă rog.

Domnul Alin Sorin Mitrică (secretar de stat, Ministerul Fondurilor Europene):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de modificare a unui act normativ vizează stabilirea unui mecanism prin intermediul căruia autorităţile de management au posibilitatea să redistribuie sumele rezultate din economii, la nivel de program, şi nu la nivel de axă.

În acest sens, considerăm că este foarte important demersul nostru, deoarece, în cadrul... (Rumoare.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deci, este punctul 10, am inversat eu. Da, vă rog.

Domnul Alin Sorin Mitrică:

Am înţeles că este punctul 9.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, da, da. Este greşeala mea, domnule Ialomiţianu. Vorbim despre punctul 10.

Domnul Alin Sorin Mitrică:

Da. Este această modificare pe care o urmărim; vizează, de asemenea, o reparare a unei deficienţe existente în sistemul nostru, şi anume, în momentul în care un beneficiar transmite o cerere de rambursare către autorităţile de management, există posibilitatea sau, în cele mai multe cazuri, aceste cereri de rambursări sunt onorate, depăşind termenele.

Ca atare, noi propunem, prin modificarea prezentă, ca penalităţile, dobânzile şi alte tipuri de accesorii rezultate din această întârziere, pe care trebuie să le suporte beneficiarul în raport cu bugetul de stat, să fie suportate de către buget, fiind greşeli sistemice.

În acest sens, cei care până la data intrării în vigoare a ordonanţei au onorat plata acestor penalităţi, vor depune o cerere de anulare a lor, iar cei care nu au onorat această cerere, vor depune o cerere de amânare, urmând ca, după restituirea banilor, ca urmare a onorării cererii de rambursare, să fie anulare respectivele datorii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Revin. Precizez faptul că domnul secretar de stat s-a referit la punctul 9. Deci, revin şi eu la punctul 9. (Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale (PL-x 263/2013).

Îl rog pe domnul Dragomir, şeful Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, de asemenea, să facă referire la proiectul de ordonanţă de la punctul 9 al ordinii de zi.

Vă rog, domnule Dragomir.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, trimis cu adresa PL-x 263 din 2 septembrie 2013.

Senatul, în calitate de Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 2 iunie 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil; de asemenea, aviz favorabil şi din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Din totalul de 32 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au fost prezenţi la dezbateri 29 de deputaţi.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Dacă, din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog. Domnul Ialomiţianu, întâi.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/2013, care reglementează unele măsuri fiscale, noi considerăm că actualul Guvern - Guvernul Ponta - anticipează o lipsă de performanţă privind atragerea de fonduri europene.

Recunoaşte Guvernul Ponta că mulţi contribuabili care derulează proiecte finanţate din fonduri nerambursabile nu vor primi banii. Şi, atunci, la ce s-a gândit Guvernul Ponta? Ca să nu-i băgăm în faliment, să le anulăm majorările de întârziere şi penalităţile, dacă dovedesc că din banii respectivi îşi plătesc impozite şi taxe.

Nu mă gândeam că Guvernul Ponta va veni cu măsuri să îmbunătăţească absorbţia fondurilor, nu să anticipeze că absorbţia fondurilor va fi foarte slabă.

Multe firme, dacă nu primesc banii din fondurile europene, vor intra în faliment şi nu vor rezolva problema prin anularea acestor majorări şi penalităţi. E vorba de Ordonanţa nr.50, unde este vorba de eşalonarea la plată, amânarea la plată, domnule fost ministru, este amânarea la plată şi anularea majorărilor şi a întârzierilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Erland Cocei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Modificările aduse prin acest act normativ încurajează conformarea voluntară în ceea ce priveşte plata obligaţiilor fiscale.

Sistemul actual stimulează plata acestor obligaţii, până la împlinirea termenului de 90 de zile de la scadenţă. După depăşirea acestui termen, contribuabilii nu mai sunt motivaţi să plătească taxele şi impozitele, deoarece dobânda, penalitatea de întârziere este practic aceeaşi, şi anume 15%.

Prin sistemul propus, se diferenţiază penalitatea de întârziere în funcţie de numărul de zile scurse de la scadenţă.

Grupul PNL din Camera Deputaţilor susţine modificările aduse prin acest act normativ, deoarece se creează astfel un impact pozitiv asupra conformării voluntare, precum şi o creştere a volumului încasărilor la bugetul consolidat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu. Domnul Neacşu. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Aş vrea să remarc, în primul rând, că, atunci când Guvernul sau guvernele, nu ştiu care dintre ele, Boc, mai veneau cu o măsură care, într-un fel sau altul, sau înăuntrul ei se găseau nişte aspecte care reglementau în favoarea mediului antreprenorial, eram îndeobşte favorabili în Parlament. Am constatat că colegii noştri de la PDL sunt apriori împotriva oricărui lucru, chiar dacă el vine să contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri. Iar acest proiect legislativ despre care discutăm acum, cred că are principala menire să reglementeze ceva ce era nereglementat, sau ce era reglementat insuficient, sau reglementat necorespunzător, în favoarea mediului antreprenorial.

Şi sunt mai multe aspecte la care trebuie să ne referim aici.

În primul rând, este reglementată în alt mod şi sub o altă filozofie situaţia penalităţilor de întârziere.

Până acum, discutam de marje de 0-30 de zile, 30-60, până la 90 de zile, după care nivelul de 15% era constant. Acum, avem o altă filozofie de calcul al penalităţilor de întârziere.

Un alt argument în favoarea legii şi o altă noţiune reglementată aici este aceea a bunurilor care pot fi date în plată. Şi iarăşi este un lucru avantajos pentru agenţii economici, pe de o parte; pe de altă parte, respectiva normă este pusă de acord cu prevederile noului Cod de procedură civilă şi ale noului Cod civil.

Referitor la eşalonările la plată, că acesta era obiectul de bază al ordonanţei, aşa cum bine a precizat şi colegul nostru, domnul Ialomiţianu, încă un lucru favorabil agenţilor economici este următorul: până acum, un agent economic care avea o eşalonare la plată şi înăuntrul eşalonării la plată avea de a face cu un nou control de fond, care găsea de plată alte obligaţii fiscale, acesta era obligat, într-un termen foarte scurt, să se conformeze, prin plata obligaţiilor respective, altfel, pierdea eşalonarea. Inclusiv acest termen care, până acum, era de 30, respectiv până la 90 de zile, s-a dus, prin această ordonanţă, la 180 de zile. Este încă unul dintre domeniile de reglementare şi, cu voia dumneavoastră, ultimul a fost. Singurul atins până în momentul acesta este cel care se referă la compensarea de penalităţi în favoarea statului, cu obligaţii pe care statul le are faţă de agenţii economici pentru proiectele europene aflate în derulare.

Cred că toate lucrurile astea sunt - aşa cum am spus de la bun început - benefice pentru mediul de afaceri, sunt bine-venite, sunt încă o mână întinsă, pe care Guvernul s-a gândit să o întindă către agenţii economici şi cred eu că, în final, votul final şi colegul nostru, domnul Ialomiţianu, poate şi colegul meu Tinel şi ceilalţi colegi de la Partidul Democrat Liberal vor vota o iniţiativă pozitivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eşalonarea la plată a fost introdusă în 2011, în martie, de Guvernul Boc - şi eram ministru de finanţe, iar penalităţile erau anulate.

Deci dumneavoastră aţi venit cu o îmbunătăţire. Deci nu aţi introdus dumneavoastră eşalonările la plată pentru mediul de afaceri. Sigur, este o măsură bună, pentru că sunt firme viabile, care pot fi salvate prin această procedură.

Eu m-am gândit la cei care atrag fonduri europene că, prin anularea acestor majorări nu se rezolvă problema, pentru că au nevoie de bani pentru a face investiţii.

Noi, PDL-ul, votăm acest act normativ.

V-am atras atenţia că nu aţi soluţionat problema atragerii fondurilor europene prin anularea majorărilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Radu Babuş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

E bine că, într-un final, am ajuns la un punct comun.

Voiam să completez prin a vă spune că măsura de eşalonare la plată s-a dovedit eficientă din punct de vedere al colectării, în sensul că de aceasta au beneficiat aproximativ 7 mii de contribuabili şi au fost încasate obligaţii fiscale de aproximativ 870 de milioane de lei.

În acelaşi timp, schimbarea sistemului de penalităţi de întârziere reprezintă o măsură favorabilă mediului de afaceri, povara fiscală fiind redusă în contextul în care nivelul penalităţilor propuse prin prezentul act normativ, şi anume 0,02%/zi de întârziere, este inferior pe termen scurt. Şi anume procentul de 15% prevăzut în actuala legislaţie este atins - atenţie - abia după doi ani de zile.

În acelaşi timp, prin încasarea cu ritmicitate a obligaţiilor fiscale sub forma ratelor de eşalonare la plată, pe de o parte, iar, pe de cealaltă parte, menţinerea în activitate a agenţilor economici şi, implicit, păstrarea locurilor de muncă se realizează şi va susţine realizarea bugetului general consolidat.

Având în vedere aceste considerente expuse de către toţi colegii antevorbitori, cred că este o măsură care trebuie adoptată cât mai repede şi este o măsură care vizează interesul general public.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Mircovici, vă rog.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi permiteţi o problemă pe procedură.

Fiind vorba de proiectele de lege care sunt pe procedură de urgenţă, vă rog respectuos să nu mai daţi cuvântul decât unui reprezentant de la fiecare grup parlamentar, pentru că aşa prevede Regulamentul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, îmi cer scuze faţă de colegii mai mulţi, care vor fiecare să accentueze, să-şi ia măsura să-şi stabilească şi să dea celui care va fi desemnat de grup să vorbească la procedură de urgenţă, să prezinte problemele pe care le are personal.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Am rugămintea la liderii de grup să ia măsuri în acest sens.

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva din partea vreunui grup parlamentar? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege de la punctul 9 al ordinii de zi trece la votul final.

Înainte de a trece la punctul 10, dau cuvântul domnului Radu Popa, cu rugămintea să nu plece din sală după ce ia cuvântul.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fac un anunţ pe procedură. Bănuiesc că n-o să vă surprindă şi ştiu că dumneavoastră o să vă bucuraţi mult. De astăzi activez în Grupul Partidului Social Democrat.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim şi noi.

Trecem acum la proiectul de lege de la punctul 10 şi, repet, privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2013 pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Din partea iniţiatorului? Vă rog, domnul secretar de stat.

Domnul Alin Sorin Mitrică:

Mulţumesc.

Modificarea vizează posibilitatea autorităţilor de management de a realoca la nivel de program, şi nu de axă, sumele rezultate din economii, economii, evident, rezultate la rândul lor din procedurile de achiziţii, din rezilierea anumitor contracte ale unor beneficiari care nu au dat dovadă de bună practică şi de aceea considerăm şi, mergând în spiritul creşterii absorbţiei pe care am triplat-o în ultimele şase luni, vă propunem să ne sprijiniţi şi să votaţi acest act normativ care permite finanţarea unor proiecte aflate în prezent la nivel de listă de aşteptare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul preşedinte Dragomir, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2013 pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, trimis cu adresă PL-x 265/2 septembrie 2013.

Conform prevederilor art.75 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de urgenţă, ordonanţa de urgenţă, cu observaţii şi propuneri.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 25 iunie 2013.

Prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul Convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr.362/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea optimizării fluxurilor financiare din cadrul programelor operaţionale finanţate din instrumente structurale şi asigurarea capacităţii de absorbţie a acestor fonduri.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2013 pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul Convergenţă, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Tinel, din partea Grupului PDL.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidul Democrat Liberal solicită reîntoarcerea la comisie pentru o săptămână a acestui proiect.

Şi de ce solicit acest lucru. E vorba de alin.(4), propus în ordonanţă, după alin.(2) se introduc două noi alineate, (3) şi (4), care spun că: "Beneficiarii proiectelor finanţate din Fondul European de Dezvoltare Regională sau Fondul Social European sau Fondul de Coeziune, care au încheiat contracte de finanţare cu ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management, potrivit prevederilor prezentului articol, şi care nu finalizează proiectul în perioada de eligibilitate a cheltuielilor, vor suporta din bugetul propriu sumele necesare finalizării proiectelor după aceasta."

Noi credem că nu putem să acceptăm acest lucru. Cred că ar trebui să ne întoarcem şi să spunem, pentru că, eu ştiu, eligibilitatea cred că se suportă şi de la buget, şi dacă Guvernul vine şi spune, "Domne, nu vrem sau nu avem, sau nu sunteţi de aceeaşi culoare politică cu noi, nu vă dăm bani", eu cred că lucrurile astea ar trebui să le mai rediscutăm, să ştiţi. Deci, din punctul ăsta de vedere, nu cred că puteţi să daţi drumul la un act normativ în forma asta. Nu este vina beneficiarului, de multe ori, că nu poate să-şi suporte cheltuielile de eligibilitate, să ştiţi. Nu este. Nu e numai din vina lui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Tinel de retrimitere la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 33 de voturi pentru, 89 de voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege rămâne pe ordinea de zi.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare...

Domnul Ovidiu Ganţ, vă rog, din partea Grupului pentru minorităţi.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea acestui proiect, dar totuşi trebuie să observăm anumite aspecte.

În primul rând ne trezim cam târziu, pentru că în discuţia cu comisia puteam să ne dăm seama, să anticipăm că vom fi puşi în situaţia asta şi chiar dacă am reuşit să negociem extinderea sau aplicarea principiului, transformarea principiului N+2 în N+3, n-are rost să ne culcăm pe o ureche şi să fim încântaţi de lucrul ăsta, pentru că, până la urmă, nu cadrul legislativ e principala frână în absorbţia de fonduri europene, ci aplicarea programelor şi modul cum se gestionează acestea de către unităţile de management.

Există multe, foarte multe reclamaţii referitoare la modul în care îşi fac datoria funcţionarii de acolo.

Vorbea domnul secretar de stat în intervenţia precedentă despre greşeli sistemice.

Domnule secretar de stat,

Cu tot dragul, greşeli sistemice nu apar nici de la divinitate şi nici nu se creează de la sine. Ele sunt rezultatul unei proaste gestionări de către oameni a sistemului. Şi dacă aceste greşeli sistemice există şi nu sunt legate de legislativ multe dintre ele, ci de modul în care, la nivel administrativ şi de executiv, se gestionează problemele, atunci e cazul să le îndepărtăm, nu doar să le constatăm.

Deci nu-i posibil ca din cauza modificărilor de structuri în cadrul unei unităţi de management şi a unui minister să se spună aplicanţilor că "Aţi depăşit termenul din cauză că noi ne-am schimbat structura", cum s-a întâmplat recent, şi e un caz de notorietate, în multe situaţii de acest gen.

Deci, revenind, vom susţine şi vom vota acest proiect, însă mă întreb sincer cât timp mai aveţi la dispoziţie pentru redirecţionarea acestor fonduri, astfel încât redirecţionarea respectivă să şi producă efecte. Deci odată ce vom vota şi va deveni lege, puneţi-o repede în aplicare şi convingeţi-vă subordonaţii să-şi facă datoria.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat, din partea Grupului PNL.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă numesc Doboş Anton, deputat PNL.

În procesul de implementare a programelor operaţionale, s-a identificat o serie de probleme cu impact asupra absorbţiei instrumentelor structurale, precum reflectarea nerealistă a nivelului de supracontractare în nivelul axelor prioritare.

Pentru a permite contractarea proiectelor din cadrul programelor operaţionale, este necesară aplicarea unui procent de depăşire a alocării la nivel de program operaţional.

Ca atare, au fost elaborate în regim de urgenţă reglementări privind unele măsuri pentru evitarea dezangajării automate de către Comisia Europeană a sumelor contractate şi pentru creşterea gradului de absorbţie a instrumentelor structurale, alocate României în perioada 2007-2013.

În acest sens, a fost elaborată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.52/2013, care modifică cadrul legislativ pentru a îmbunătăţi absorbţia fondurilor europene prin contractarea suplimentară de proiecte finanţate în cadrul programelor operaţionale, urmând ca supracontractarea să se realizeze de autorităţile de management, motiv pentru care Grupul deputaţilor PNL susţine acest proiect.

Aş vrea să-i reamintesc colegului de la PDL că, în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, toţi parlamentarii PDL au votat acest proiect.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Nu.

Domnul Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc.

Înainte de orice, ţin să remarc aprecierile corecte, obiective ale colegului nostru, domnul deputat Ganţ de la minorităţi, corecte din punct de vedere al metodologiei macroeconomice în ceea ce priveşte politica fondurilor de coeziune.

Ceea ce nu cred că a fost suficient remarcat aici, şi asta reprezintă, de fapt, esenţa, chintesenţa acestui proiect legislativ, este faptul că urmează să transferăm acel fenomen al supracontractării de la nivelul axelor prioritare la nivelul Programului Operaţional Regional. Aceasta este modificarea în esenţă.

De ce este nevoie de lucrul acesta, în mare măsură a fost atins aici, o dată pentru că există economii, pentru că sunt contractate la un anumit nivel lucrările şi în contractul de achiziţie s-au obţinut condiţii mai bune, faptul că se realizează economii, faptul că se realizează corecţii. Şi, din nefericire, îmi pare foarte rău că se realizează corecţii, pentru că, iarăşi, ăsta este unul dintre lucrurile care duc la efecte negative în ceea ce priveşte aplicarea de fonduri europene... sau aplicarea la fonduri europene.

În ultimă instanţă, mai este vorba şi de acea corecţie lineară de 10% pentru proiectele încheiate înainte de 2011.

Toate lucrurile acestea fac ca la nivelul fiecărei axe prioritare să existe subcontractare, iar, dacă vreţi, ca exemplu, şi am văzut undeva în expunerea de motive guvernamentale pe axele 1, 3, 4 şi 5 din Programul Operaţional Regional, bunăoară, cu toate eforturile nivelul de contractare maximal va fi de cel mult 83%.

În condiţiile în care ştim foarte bine că avem un grad de absorbţie a fondurilor europene relativ scăzut sau scăzut chiar, orice măsură care să fie benefică pentru plimbarea sumelor între axe pentru a putea fi cheltuiţi banii acolo unde există interes şi unde proiectele respective sunt benefice mi se pare, în mod evident, bine-venită.

Aşa cum am spus, şi este şi ideea de final, nu vine cu modificări extraordinare acest proiect legislativ. Nu face decât să dea acord posibilitatea autorităţii de management să realizeze supracontractarea în limitele economiilor de care am amintit ceva mai devreme de la axa prioritară către fondul operaţional.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 11, termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La punctul 12, avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Rawalpindi la 14 februarie 2013.

Dacă din partea iniţiatorului este... Vă rog, doamnă secretar de stat.

Doamna Otilia Sava (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Rawalpindi la 14 februarie 2013.

Având în vedere faptul că Pakistanul joacă un rol-cheie în stabilizarea zonei din care face parte, România acordă o atenţie deosebită ca stat NATO relaţiilor bilaterale cu Armata pakistaneză.

În acest sens, în cursul anilor 2010 şi 2011, au avut loc negocieri preliminare, prin corespondenţă, textul fiind finalizat la nivel de experţi în luna ianuarie a anului 2012.

Prin Hotărârea nr.77 din 28 septembrie 2012, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat negocierea şi a dispus semnarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan.

Semnarea a avut loc, cum vă spuneam, la Rawalpindi, în 14 februarie 2013.

Având în vedere că prezentul acord nu conţine prevederi contrare legislaţiei româneşti şi, de asemenea, nu încalcă angajamentele la care România aderă la relaţiile internaţionale, vă solicităm respectuos să acordaţi votul dumneavoastră prezentului proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Mocioalcă, din partea Comisiei pentru apărare, vă rog.

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu acest proiect de lege, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Rawalpindi la 14 februarie 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar în 3 septembrie 2013 membrii comisiei au votat în unanimitate această iniţiativă legislativă.

Sper că măcar la acest punct să n-avem dezbateri, să mai recuperăm timp.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva? Nu doreşte nimeni.

Vă mulţumesc.

Nefiind amendamente, proiectul de lege merge la votul final.

La punctul 13 avem: Proiectul de Lege privind aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a Convenţiei pentru crearea Organizaţiei internaţionale pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei electrotehnice "INTERELECTRO" în relaţie cu România.

Dacă din partea iniţiatorului? Vă rog, domnul secretar de stat.

Domnul Manuel Marian Donescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul are ca obiect de reglementare aprobarea încetării valabilităţii prin denunţare a Convenţiei privind crearea Organizaţiei Internaţionale pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică din domeniul industriei electrotehnice INTERELECTRO, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr.125/1974, din următoarele considerente: Convenţia a fost semnată în 1973, în condiţiile existenţei economiilor centralizate ale statelor membre. Respectarea obligaţiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi necesitatea eliminării clauzelor de incompatibilitate cu acquis-ul comunitar din domeniul liberei circulaţii a mărfurilor.

În consecinţă, propunem adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Cătăniciu, din partea Comisiei juridice, vă rog.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a Convenţiei privind crearea Organizaţiei internaţionale pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei electrotehnice - INTERELECTRO, în relaţie cu România.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Proiectul de act normativ are ca obiect de reglementare aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a Convenţiei privind crearea Organizaţiei internaţionale pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei electrotehnice - INTERELECTRO.

Temeiul juridic al denunţării unilaterale se află în art.14 din Convenţie, care permite părţilor să se retragă din organizaţie printr-o notificare transmisă depozitarului până la finele lunii februarie a fiecărui an, notificarea producând efecte juridice începând cu 1 ianuarie anului următor notificării.

Proiectul de lege a fost elaborat în temeiul art.34 din Legea nr.590/2003 privind tratatele, care stipulează că ieşirea din vigoare a tratatelor urmează procedura prevăzută pentru intrarea în vigoare a acestora, şi anume elaborarea unui act normativ cu aceeaşi forţă juridică precum cel prin care s-a exprimat consimţământul cu privire la tratatele respective.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

În urma dezbaterilor în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege în forma iniţiatorului.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie spus că, în perioada 1974-1989, activitatea organizaţiei INTERELECTRO s-a desfăşurat în condiţiile economiilor centralizate din cadrul statelor membre ale acestei organizaţii.

Începând însă cu anul 1990, organizaţia a încercat să se adapteze noilor condiţii politice, economice şi sociale, punându-se problema revizuirii documentelor constitutive ale acestei organizaţii, în conformitate cu cerinţele economiei de piaţă.

Începând cu anul 2002, România nu a mai participat la reuniunile Consiliului INTERELECTRO la nivel guvernamental.

Prin memorandumul nr.203950 din decembrie 2002, s-a aprobat, de către Guvernul României, retragerea României din Organizaţia INTERELECTRO la nivel guvernamental.

Totodată, prin alt memorandum, aprobat de către Guvernul României, s-a stabilit cu privire la acordurile cu incidenţă în sfera cooperării economice necesitatea eliminării clauzelor incompatibile cu acquis-ul comunitar.

Convenţia INTERELECTRO include prevederi care contravin acquis-ul comunitar din domeniul liberei circulaţie a mărfurilor.

Având în vedere necesitatea respectării obligaţiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene, considerăm că este necesară elaborarea unui act normativ prin care să se aprobe îndeplinirea formalităţilor pentru ieşirea din vigoare prin denunţarea Convenţiei INTERELECTRO.

Totodată, întrucât până în prezent actele constitutive ale Organizaţiei INTERELECTRO nu au fost revizuite, se impune denunţarea Convenţiei INTERELECTRO.

Având în vedere faptul că ratificarea Convenţiei INTERELECTRO s-a realizat prin Decret al Consiliului de Stat, încetarea valabilităţii acesteia în relaţiile cu România urmează a fi făcută prin această lege în Parlamentul României.

Temeiul juridic al ieşirii din vigoare a Convenţiei este art.14 din Convenţia INTERELECTRO, care permite părţilor să înceteze valabilitatea printr-o notificare transmisă depozitarului la finele lunii februarie a fiecărui an, încetarea valabilităţii producându-şi efecte începând cu ianuarie anul următor.

În ceea ce priveşte consecinţele politice şi economice ale încetării valabilităţii Convenţiei INTERELECTRO, nu vor exista distorsiuni în relaţiile bilaterale, având în vedere faptul că România nu mai este de facto membru al organizaţiei, deoarece începând cu anul 2002 nu a mai participat la reuniunea consiliilor acestei organizaţii.

Prin urmare, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 14, termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La punctul 15 avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la data de 26 iunie 2012.

Din partea iniţiatorului, vă rog să vă prezentaţi.

Domnul Călin-Bogdan Găurean (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bogdan Găurean, secretar de stat în Ministerul Transporturilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Relaţiile dintre România şi Republica Moldova în domeniul reglementat au fost guvernate de Acordul privind serviciile aeriene dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău în iunie 1993 şi amendat ulterior în ianuarie 2003.

La data de 26.06.2012 la Bruxelles a fost semnat Acordul privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre şi Republica Moldova, care acord global va înlocui acordurile bilaterale existente, încheiate între statele membre şi Republica Moldova.

Pe scurt, o să menţionez cele mai importante lucruri reglementate de acest acord: deschiderea progresivă a pieţei în ceea ce priveşte accesul la rute şi la capacităţi, transportatorii europeni având posibilitatea de a opera liber dinspre orice punct situat în Uniunea Europeană înspre orice punct situat în Republica Moldova, promovarea cooperării în materie de reglementare şi armonizarea reglementărilor aplicate în Republica Moldova cu legislaţia UE în domeniul aviaţiei, promovarea unor servicii aeriene bazate pe concurenţă între transportatorii aerieni, cu minime intervenţii şi reglementări din partea autorităţilor naţionale, nediscriminarea şi condiţii echitabile de concurenţă pentru agenţii economici.

Pe cale de consecinţă, vă solicităm aprobarea proiectului de lege în forma în care a fost promovat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Martin Eduard, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Da, punctul 15, da, domnule Martin.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Raportul este asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la data de 26 iunie 2012.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond a proiectului de lege. Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului privind spaţiul aerian dintre Uniunea Europeană şi statele membre, pe de o parte, Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles în 26 iunie 2012.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege şi documentele conexe.

La lucrările şedinţei au fost prezenţi 31 de deputaţi din totalul de 32 de membri ai comisiei.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei adoptarea proiectului de lege. Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Proiectul de lege trece la votul final, nefiind amendamente.

La punctul 16, avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian între Canada şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre.

Foarte succint, domnule Găurean, vă rog frumos. Foarte succint, după care urmează domnul Martin Eduard.

Domnul Călin-Bogdan Găurean:

Acordul supus ratificării este un acord global care înlocuieşte toate acordurile bilaterale existente între statele membre ale Uniunii Europene şi Canada. Acordul elimină în trei etape toate restricţiile existente cu privire la drepturile transportatorilor aerieni, europeni şi canadieni, de a opera în puncte situate în Uniunea Europeană şi Canada.

Acordul răspunde cerinţelor de natură juridică ale Uniunii Europene, aduce avantaje economice imediate substanţiale pasagerilor şi expeditorilor pe rute transatlantice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Eduard Martin, vă rog.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond a proiectului de lege. Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Proiectul de lege are ca obiect ca de reglementare ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Canada şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, semnat la 17 decembrie 2009.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege şi documentele conexe şi au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Nu sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare, nu sunt amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La următorul punct, 17, avem Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi respectiv 21 iunie 2011 la Luxemburg.

Domnule Găurean, succint, vă rog.

Domnul Călin-Bogdan Găurean:

În anul 2007 la Bruxelles şi la Washington s-a semnat Acordul privind transportul aerian între Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, Statele Unite ale Americii, pe de altă parte. Acest acord a fost ratificat de România prin Legea nr.30/2008.

Acordul supus ratificării astăzi, practic, extinde prevederile Acordului din 2007 ratificat deja, faţă de două state care au aderat ulterior, Islanda şi Regatul Norvegiei.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc.

Domnule Martin, vă rog.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond a proiectului de lege. Proiectul de lege a fost avizat de Consiliul Legislativ. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea acordului prezentat mai devreme de domnul secretar de stat.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 31 de deputaţi din totalul de 32.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc.

Luări de poziţie nu avem. Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La poziţia 18 pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege pentru aderarea României la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale.

Din partea iniţiatorului? Da. E la Senat.

Are cuvântul preşedintele Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, domnul Dragomir.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru aderarea României la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale trimis adresa PL-x 254 din 2 septembrie 2013.

Conform prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri.

Actul normativ supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aderarea României la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale.

Din totalul de 32 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au fost prezenţi la dezbateri 29 deputaţi.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru aderarea României la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale, în forma prezentată de Guvern.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, dat fiind faptul că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a aprobat ca proiectele de lege care sunt pentru respingere să le discutăm într-o sesiune specială, constat că am epuizat ordinea de zi astăzi şi... la punctele 4 şi 5 nu avem rapoartele şi, în acest context, supun votului dumneavoastră întreruperea programului de lucru la ora 12,30 şi votul final la ora 13.

Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru?

Cu 121 de voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere, programul de lucru s-a schimbat.

Întrerupem lucrările noastre aici şi vă repet, la ora 13, luaţi măsuri, vot final.

Mulţumesc.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Facem o verificare, da? Fiecare grup parlamentar să fie pregătit pentru verificare. Să înceapă votul. Vă rog frumos să vă ridicaţi extrasul cu prezenţa.

Grupurile parlamentare, UDMR-ul, bineînţeles, e de acord, e pentru, sunt prezenţi.

PDL-ul, OK, da?

Domnul Pambuccian a spus că nimic nu este nelalocul lui astăzi în Grupul minorităţilor naţionale.

PSD, da?

Liberalii, OK.

Domnule Ciucă, domnule deputat? Nu-l văd pe liderul Grupul parlamentar al PP-DD. Doamna Mincă, e OK, da?

Bun, să începem atunci ordinea de zi pentru votul final.

1. Legea privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group N.V. semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013, reexaminată la cererea Preşedintelui României.

Legea este ordinară.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea legii.

Să înceapă votul.

203 voturi pentru, şase abţineri, 75 de voturi împotrivă.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare restante asupra Companiei Naţionale a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN - SA Baia Mare, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent.

Legea este ordinară.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

222 de voturi pentru, şapte abţineri şi 61 de voturi împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.

Să aşteptăm să vină şi domnul Tudose să voteze. Din spate, şi din spate şi până în faţă e un drum lung.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

272 de voturi pentru, patru abţineri, 20 de voturi împotrivă.

4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2013 pentru modificarea şi completarea art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

242 de voturi pentru, 17 abţineri, 37 de voturi împotrivă.

5. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul apărării, semnat la Rawalpindi la 14 februarie 2013.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

298 de voturi pentru, o abţinere, niciun vot împotrivă.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a Convenţiei pentru crearea Organizaţiei Internaţionale pentru colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei electrotehnice "INTERELECTRO" în relaţie cu România.

Legea este ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi vă propune adoptarea textului de lege.

Să înceapă votul.

299 de voturi pentru, o singură abţinere, niciun vot împotrivă.

7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind spaţiul aerian comun între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la data de 26 iunie 2012.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a început să facă migraţie, migraţia în sală.

Să înceapă votul, vă rog frumos.

Domnule Nistor, să verificaţi ce vorbesc prietenii între ei, să nu facă vreo... da, vă rog frumos. Vă mulţumesc.

295 de voturi pentru, un singur vot împotrivă, nicio abţinere.

8. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi respectiv 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a doua parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi respectiv 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo.

Legea este ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea sa, să înceapă votul.

Acelaşi scor, 299 de voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

9. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Canada şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, semnat la Bruxelles la 17 decembrie 2009.

Legea este ordinară. Aceeaşi Comisie pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

301 voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

10. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale.

Legea este ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.