Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Bine aţi venit pe o vreme cât se poate de plăcută de lucru în interior!

Declar deschisă şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice.

O să începem cu opoziţia astăzi şi o să o rog pe distinsa noastră colegă de la Partidul Democrat Liberal, pe doamna Camelia Bogdănici, să poftească pentru a-şi prezenta declaraţia politică şi îl rog pe domnul Ion Răducanu de la PSD, puterea, să se pregătească.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa. Eu am venit cu căldura de la Iaşi şi cu un ton pozitiv.

Declaraţia politică se numeşte "Felicitări Universităţii de Medicină şi Farmacie «Gr.T.Popa» Iaşi!".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri, 30 septembrie 2013, am participat la inaugurarea noului an universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi. A fost onorant pentru mine şi, în acelaşi timp, extrem de emoţionant să retrăiesc bucuria primei zile de facultate, alături de studenţii care acum păşesc spre o nouă etapă educaţională din viaţa lor, care le va marca viaţa.

Sunt absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, ulterior devenind cadru didactic al universităţii. Noua mea calitate, aceea de deputat, m-a responsabilizat şi mai mult faţă de studenţii mei. Realizez că trebuie să lupt pentru viitorul acestor tineri care au ales o meserie dificilă, dar şi extrem de frumoasă. Suntem datori să luptăm pentru ca, la sfârşitul celor şase ani de studiu, aşteptările şi speranţele acestor tineri să coincidă cu o realitate demnă de a-şi profesa meseria de medic aici, în ţara lor. Sistemul medical din România are nevoie de medici tineri, bine pregătiţi, dar pentru ca aceştia să rămână în ţară, trebuie ca statul român să le asigure condiţii demne de un stat european pentru a-şi practica meseria.

Creşterea salariilor medicilor rezidenţi reprezintă o măsură care nu mai suportă amânare. Am spus cu tărie, din campania mea electorală, că tinerii medici trebuie motivaţi. Altminteri, aceştia vor opta în continuare pentru străinătate. În această situaţie, statul român înregistrează o dublă pierdere. Pe de o parte, sistemul medical rămâne descoperit în ceea ce priveşte resursa umană, iar statul român pierde investiţia financiară făcută în şcolarizarea acestor tineri.

Îmi exprim speranţa că domnul Nicolăescu, ministru al sănătăţii, prezent la deschiderea anului universitar la UMF Iaşi, va întreprinde urgent măsurile promise, şi cu acest prilej, pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar.

Felicit conducerea UMF Iaşi pentru grandioasa deschidere a anului universitar şi pentru emoţiile deosebite transmise tuturor generaţiilor prezente.

Închei prin a le ura tuturor studenţilor Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, atât studenţilor români, cât şi studenţilor din cele 84 ţări care ieri şi-au arborat steagul, mult succes în noul an de studiu, speranţă şi determinare în a profesa medicina cu pasiune. Felicit studenţii din anul I pentru că au ales o facultate atât de dificilă, dar şi frumoasă şi îi asigur că, dacă o vor practica cu seriozitate şi dedicare, vor avea parte de nenumărate şi nebănuite satisfacţii.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim foarte mult şi pentru căldura din capitala Moldovei noastre.

Îl rog pe domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului PSD, să se prezinte la microfon şi pe doamna Florica Cherecheş, din partea Grupului PNL, să se pregătească pentru a fi următoarea prezentatoare a declaraţiei politice.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Invazia rablelor".

Platon spunea: "Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii".

În Programul de guvernare al USL pentru 2013 - 2016, intitulat "România puternică", se regăsesc măsuri şi acţiuni extrem de importante, cum ar fi:

- stimularea sectorului privat, al IMM-urilor - motorul economiei

sau

- relaxarea fiscală în toate domeniile, inclusiv pentru persoanele fizice.

Încă din primăvara anului 2013, Ministerul Mediului şi schimbărilor climatice s-a pus pe treabă şi a promovat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 o nouă taxă, denumită "Timbrul de mediu", în consens cu directivele europene, în realitate însă o inepţie, o invenţie aberantă a birocraţilor acestui minister care în ultimii ani s-au jucat cu taxarea maşinilor românilor.

Motivele erau următoarele:

1. poluatorul plăteşte o taxă pentru emisiile generate de maşină. Se pune întrebarea: când merge sau când stă?;
2. taxa de mediu se stabileşte în funcţie de emisia de CO₂, luată în calcul în întregime, şi nu în proporţie de 30% ca înainte;
3. înnoirea parcului auto naţional sprijinită şi de programul "Rabla";
4. încasarea, în 2013, a unei sume totale de peste 700 milioane lei (155 milioane euro), cu care să se plătească cele 400 milioane lei, sumă de restituit cetăţenilor pentru aplicarea ilegală a unui alt experiment de taxă impusă în timpul guvernării Boc.

Ce s-a obţinut în primele 6 luni:

1. Blocarea pieţelor auto second-hand şi maşini noi din cauza aberantelor taxe de mediu pentru autoturismele euro 3, 4 şi 5, înmatriculate în perioada 2003- 2007, ai căror proprietari sunt pedepsiţi să-şi păstreze maşinile până la moarte.

   În 2012 - parcul auto naţional avea 4.485.148 autoturisme, din care 1.398.441 cu o vechime între 6-10 ani. Tranzacţiile cu maşini second-hand, deja înmatriculate în România, au scăzut la jumătate.

2. Invadarea pieţei cu toate tipurile de rable din ţările europene. La jumătatea acestui an, din 184.000 autoturisme înmatriculate în România 80% (147.200) sunt second-hand, iar din acestea peste 50% (73.600) sunt mai vechi de 10 ani, deci rable care reduc la zero şi sub zero rezultatele programului "Rabla", prin care s-au scos din uz în acest an 20.000 de autovehicule vechi;
3. Scăderea numărului de maşini noi vândute, lucru ce a dus la insolvabilitatea multor dealeri auto, care au închis şi au pus oamenii pe drumuri. Din cele 20% maşini noi înmatriculate în 2013, numai 6% sunt din producţia autohtonă (Dacia şi Ford). Aşa s-a ajuns ca Dacia să nu mai vândă în România nici 5% din producţia fabricii de la Mioveni.
4. După 6 luni de zile Guvernul estimează încasări de numai 350 milioane lei, adică jumătate din timbrul de mediu.

Analiştii economici şi asociaţiile dealerilor auto caracterizează această situaţie ca fiind o catastrofă pe care numai diletanţii iresponsabili din Ministerul Mediului o puteau provoca. Lipsa de profesionalism şi-a arătat încă o dată adevărata faţă.

"Profesionalismul înseamnă să ştii cum să faci, când să faci şi să o faci"- Frank Tyger.

De ce oare această ordonanţă de urgenţă nu a intrat încă în dezbaterea Parlamentului - ar putea fi o întrebare pentru cei responsabili.

Poate că Parlamentul ar fi reuşit să analizeze cu răspundere şi să desfiinţeze această taxă nedorită şi neavenită şi să o înlocuiască.

Soluţia propusă de experţii în drept, în industria auto şi în finanţe este instituirea unui impozit auto inclus în preţul carburanţilor, în aşa fel încât cel care circulă cu maşina, deci care poluează efectiv, plăteşte în echivalent cu timpul în care poluează. O simplă taxă de 30 de bani în preţul combustibilului ar permite încasarea unor sume care să mărească de 10 ori bugetul programului "Rabla", să dubleze prima de casare şi să stimuleze vânzarea unui număr de cinci ori mai mare de maşini noi, spre salvarea IMM-urilor şi a locurilor de muncă. În aceste condiţii, nu ştiu cine va mai cumpăra rable din Germania!

Dacă am greşit, trebuie să recunoaştem şi să nu perseverăm în greşeală, să corectăm până nu e prea târziu.

Cicero spunea: "Un om poate greşi, dar numai cel fără minte stăruie în greşeală!".

Vă mulţumesc.

Ion Răducanu, deputat UNPR, Colegiul 4 Timişoara.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg. Să nu stăruim în greşeală, concluzie firească şi absolut corectă.

O rog acum pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, şi pe domnul deputat Dan Cristian Popescu, din partea Grupului PDL, să se pregătească.

Stimată colegă, microfonul vă aparţine.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cine n-are bătrâni să-şi cumpere".

Astăzi, 1 octombrie, avem prilejul de a ne arăta încă o dată admiraţia şi preţuirea pentru "bătrânii noştri", cu ocazia celebrării "Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice". Dar această zi nu trebuie să fie singurul moment din an în care să ne aducem aminte de părinţii, bunicii şi străbunicii noştri.

Noi nu trebuie să-i uităm niciun moment, nu trebuie să-i considerăm o povară, ci un izvor nesecat de înţelepciune şi povaţă, un sprijin în dezvoltarea noastră şi a copiilor noştri.

De multe ori sunt uimită de determinarea şi voluntariatul bătrânilor, de participarea lor activă în activitatea unor organizaţii nonguvernamentale şi îmi doresc să sprijinim şi să cooptăm cât mai mulţi vârstnici în activităţi de voluntariat, deoarece vârsta pensionării nu este finalul, ci doar un nou început pentru a valorifica experienţa acumulată în atâţia ani.

Dar pentru a asigura participarea activă a persoanelor vârstnice în societate avem şi noi obligaţii: de a le asigura un trai decent, îngrijire medicală adecvată şi în concordanţă cu nevoile specifice vârstei, de a le oferi şansa de a participa pe deplin la viaţa societăţii, de a le crea condiţiile pentru a duce o viaţă autonomă, prin adaptarea locuinţelor, a mijloacelor de transport, a infrastructurii şi a aplicaţiilor IT şi de a le facilita accesul la activităţi de voluntariat.

Mă bucur că Parlamentul României, din care fac parte, a început să arate respectul cuvenit bătrânilor noştri, îndreptând nedreptatea făcută pensionarilor militari, reîntregindu-le pensiile care au fost reduse la recalcularea din 2010.

Aceste măsuri trebuie să continue şi pentru restul pensionarilor, deoarece doar aşa putem să ne arătăm cu adevărat respectul faţă de aceşti oameni care ne-au dăruit totul, atât pentru dezvoltarea noastră, cât şi a societăţii româneşti.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Îl rog pe domnul deputat Dan Cristian Popescu, din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, să se prezinte şi să se pregătească domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Se pare că în ţara asta trebuie să aibă loc un dezastru pentru a începe să ne punem întrebări şi pentru a corecta sau completa legislaţia în vigoare. Nu credeţi că ar trebui să depăşim această stare de fapt?

Bucureştiul şi o bună parte din România au fost puternic afectate de cutremure de pământ. Dezastre precum cel din 1940 şi 1977 au provocat suferinţe ce nu au fost uitate după generaţii întregi. Şi trăim într-o zonă cu activitate seismică, iar acest dat al naturii nu poate fi schimbat nici prin "politica struţului", nici prin jocuri de interese politicianiste.

Sute de clădiri din Bucureşti şi din marile oraşe, deşi nu au fost consolidate, deşi de cele mai multe ori sunt ruine tencuite şi văruite, găzduiesc instituţii şi spaţii unde se desfăşoară diverse activităţi publice.

Cinematografe, teatre, restaurante, magazine, farmacii şi instituţii publice constituie adevărate capcane mortale în eventualitatea unui cutremur de pământ.

Ce să mai vorbim de tencuiala care se prăbuşeşte, o simplă plimbare prin zonele vechi ale Bucureştiului şi ale oraşelor României fiind realmente periculoasă.

Cu toate acestea, ne prefacem că nu vedem problema,se dau aprobări pentru activităţi publice în astfel de clădiri, se fac calcule meschine cu preţul securităţii vieţii angajaţilor şi clienţilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Problema aceasta nu poate fi rezolvată decât cu fermitate.

Avem nevoie de o lege clară, fermă, cu sancţiuni serioase, care să interzică orice formă de activitate publică în clădirile ce nu sunt reabilitate şi consolidate. De asemenea, este necesară sancţionarea fermă a proprietarilor de imobile ce nu vor începe procesul de reabilitare a faţadelor publice ale clădirilor.

În acelaşi timp trebuie să găsim soluţia legală pentru a împiedica utilizarea "bulinei roşii" de risc seismic doar ca instrument de manevre pe piaţa imobiliară. Luptând împotriva iresponsabilităţii administraţiilor locale şi intereselor meschine ale diverşilor afacerişti şi samsari imobiliari, luptăm de fapt pentru a preveni dezastre.

Iniţiez un proiect legislativ în acest sens şi solicit susţinerea dumneavoastră. Este o problemă gravă, ce poate fi uşor rezolvată printr-o lege corectă, clară, ce poate fi repede aplicată.

Vă mulţumesc.

Dan Cristian Popescu, deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 42 din Bucureşti.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Mai aproape de dascăli"

Dacă există un lucru care urcă sau coboară un individ, aceea este educaţia lui. Şcolile unde copiii învaţă şi se pregătesc pentru viaţă sunt datoare să le ofere mediul potrivit în care să poată obţine o educaţie corespunzătoare.

Din cauza problemelor sociale o mulţime de elevi abandonează şcoala în fiecare zi, iar acest lucru are în principal două tipuri de impact - în primul rând, performanţa elevului are de suferit şi, în al doilea rând, aşteptările profesorilor nu rămân aceleaşi pentru toată lumea. De aceea, trebuie ridicate anumite aspecte politice în domeniul educaţiei, pentru a rezolva, în principal, problemele sociale care apar în şcoli.

Incoerenţa actului de guvernare în domeniul educaţiei nu mai este un secret pentru nimeni. Au suferit din cauza acesteia elevi, părinţi şi dascăli deopotrivă. Efectele dezastruoase ale politicii educaţionale s-au văzut la examenele de bacalaureat din ultimii ani.

În sistemul nostru şcolar, învăţământul primar, gimnazial şi liceal totalizează 12 ani. În cazul urmării unei facultăţi, un om ajunge să petreacă în jur de 17 ani prin unităţi de învăţământ. Este vorba despre aproximativ un sfert din speranţa medie de viaţă, poate cel mai frumos sfert, în care activitatea principală este învăţatul, adică pregătirea pentru viaţă. Este enorm, iar faptul că în urma acestei perioade "rămânem cu ceva", avem o cultură generală îndoielnică, nervii mai tociţi şi în cel mai bun caz capacitatea de a îndeplini nişte sarcini de serviciu, nu ar trebui să ne mulţumească nici pe departe. În acest sfert de viaţă se pot face mult mai multe, se pot învăţa mai multe lucruri, cu mai puţin efort şi păstrând mai mult timp pentru activităţi recreative. Toate acestea, dacă s-ar ţine cont de eficienţă, dacă sistemul ar fi gândit mai bine, dacă guvernanţii - şi aici mă refer la toţi guvernanţii, la modul general -, cei care îl gândesc şi îl operează, ar fi mai deschişi, mai puţin egoişti şi încrezuţi, dacă ar avea o conştiinţă mai solidă şi un minim de respect pentru copilăria şi tinereţea a milioane de oameni.

În 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a marca semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătoreşte în data de 5 octombrie în peste 200 de ţări, inclusiv în România.

În aceste zile am simţit nevoia de a fi mai aproape de dascălii care, în condiţii vitrege, îşi fac cu prisosinţă datoria faţă de copii şi societate. Ei sunt cei care, cu multă dăruire, ne educă copiii şi asigură o educaţie aleasă elevilor lor.

Trebuie să îi asigurăm pe educatorii, dascălii şi tot personalul din învăţământ de respectul nostru şi faptul că ne preocupă în mod deosebit soarta copiilor noştri şi a lor.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Lugoj, judeţul Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule doctor Tudor Ciuhodaru, vă rog să poftiţi la microfon şi îl rog pe domnul deputat Ionel Arsene, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să se pregătească.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "O nouă finanţare pentru sistemul de sănătate".

Sunt şi astăzi vocea pacienţilor şi a colegilor mei în Parlamentul României. Voi propune un act normativ prin care să se aloce 6% din PIB pentru sănătate.

În aceste condiţii, scopul acestui act normativ este dublu. Pe de o parte, asigurarea pacienţilor pentru îngrijiri corespunzătoare medicale şi un acces echitabil la îngrijirile de sănătate, iar pentru personalul medical vorbim de locuri de muncă, de condiţii de muncă şi o motivaţie salarială, pentru a-şi exercita profesia în România.

Argumentele sunt multiple. Vorbim despre cel mai mic de procent din PIB alocat de România între ţările europene pentru sănătate. Vorbim de o medie europeană de 8,9% din PIB alocate sănătăţii, în timp ce România este la mai puţin de jumătate.

Vorbim de cei doar 300 de euro alocaţi pentru sănătatea fiecărui român, în condiţiile în care are nevoie de acces medical, vorbim despre faptul că până şi secretarul de stat Arafat, aflat în echipa guvernamentală, spune că finanţarea sistemului din România este undeva la nivelul anilor 1960. Vorbim despre un procent din PIB şi o sumă alocată sănătăţii chiar mai mică decât Albania. Vorbesc, mai mult decât atât, de procent din PIB alocat sănătăţii, în contextul în care vorbim despre PIB-ul României, şi nu al Angliei, al Franţei, al Austriei sau al altor ţări europene care chiar în criză merg la alocări de 10% din PIB pentru sănătate. Şi dacă vom face acest lucru, poate nu vom mai vedea coplată, nu vom mai vedea institute de renume închise, poate nu vor mai fi disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu medicamente citostatice, poate nu se va mai tăia asistenţa stomatologică gratuită a copiilor şi poate nu vor fi acele mari probleme cu care ne confruntăm zilnic.

Proiectul de lege există la grupul nostru parlamentar şi pentru că sănătatea nu are culoare politică vă invit pe toţi să susţineţi acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit acum pe domnul deputat Ionel Arsene să-şi prezinte declaraţia politică şi pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului PNL, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ionel Arsene:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt deputatul Ionel Arsene, Colegiul nr. 7 Neamţ.

Declaraţia mea politică se numeşte "Între angajat şi pensionar".

Ţara noastră a rămas doar cu puţin peste 4 milioane de salariaţi - constatarea aparţine statisticienilor - adică la nivelul la care se situa în anul 1960, asta în condiţiile în care avem aproape 10 milioane de oameni apţi de muncă, care au vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani. Situaţia este cu atât mai dramatică, cu cât salariaţii actuali sunt singurii care plătesc taxe la stat, adică doar ei susţin veniturile a peste 5 milioane de pensionari.

Potrivit Ziarului financiar, în ultimii 10 ani, scăderea numărului de salariaţi a fost dramatică: dacă în 1990 aveam aproximativ 8 milioane de salariaţi, acum sunt doar vreo 4 milioane. Paradoxal, însă, în ultima jumătate de an datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că în România sunt din ce în ce mai puţini şomeri. Şi atunci întrebarea: de ce nu muncesc românii? Lucrează, spun specialiştii în resurse umane, dar nu legal! Economistul Liviu Voinea, acum ministru, spunea: "Numărul salariaţilor cu contracte de muncă scade pentru că fie din ce în ce mai mulţi români preferă să lucreze la negru, fie au finalizat perioada în care primeau ajutorul de şomaj şi sunt fără loc de muncă, deci, practic, nu mai sunt în nicio evidenţă a vreunei instituţii". Tot el susţinea că, dintre românii care apar în statistici ca neavând un loc de muncă, aproximativ două milioane sunt plecaţi să lucreze peste hotare. Întrebarea este dacă va face cu adevărat lumină în această problemă - munca la negru - noul Cod al muncii. Unele semnale bune există, dar mai e, încă, mult până... departe!

Cum se poate rezolva, măcar parţial, problema, dincolo de părerea ministerială pe care tocmai am redat-o ?

În primul rând, se ştie că sistemul de pensii depinde de mersul economiei. Una este să ne concentrăm pe factorul extensiv al problematicii îmbătrânirii populaţiei şi situaţiei iminente privind sistemul de pensii, şi alta pe factorul intensiv. Dimensiunea extensivă, care priveşte exclusiv numărul de pensionari raportat la numărul angajaţilor activi, aparţine celor care ştiu doar să numere. Această dimensiune este dată de cantitate, însă cea intensivă vizează partea de calitate. Acesta este punctul în care trebuie să ne concentrăm în anii următori: cum să creştem veniturile, în aşa fel încât transferurile către sistemul de pensii să fie din ce în ce mai mari. Trebuie gândit un sistem care să funcţioneze, având în vedere populaţia mai puţin numeroasă din ţara noastră. Vorbim de o chestiune de gândire şi viziune. Este necesar ca primul nostru obiectiv să fie atragerea investiţiilor directe şi indirecte în România. Doar aşa vor creşte veniturile într-un ritm accelerat, iar fondurile de pensii private şi de stat se vor îmbunătăţi substanţial.

În al doilea rând, evoluţia demografică pe termen lung şi a parametrilor financiari ai sistemului de pensii din România impune măsuri structurale de îmbunătăţire a sustenabilităţii financiare a sistemului. Aceste măsuri trebuie dirijate către sporirea veniturilor sistemului de pensii, dar şi spre reducerea cheltuielilor acestuia, în paralel cu diversificarea finanţării sistemului prin capitalizare şi administrare privată. Măsurile ce ar trebui propuse se axează pe patru politici publice care se referă la următoarele obiective: noi reglementări în domeniul pensiilor anticipate şi al pensiilor de invaliditate; instituirea unui sistem contributiv al pensiilor pentru agricultori; prelungirea vieţii active a persoanelor care împlinesc vârsta de pensionare; întărirea mecanismelor de reducere a pierderilor cauzate de erori, fraudă şi corupţie în sistemele de pensii.

Şi sunt sigur că măsurile amintite îşi găsesc rezolvarea şi în judeţul Neamţ, unde, în luna iulie 2013, erau 78.777 de angajaţi şi 115.869 de pensionari.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ionel Arsene, deputat PSD Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Molnar Zsolt, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Aveţi cuvântul, distinse coleg.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică: "Despre ordonanţe de urgenţă".

Ne-am obişnuit întotdeauna când suntem în opoziţie să-i criticăm pe cei de la putere că emit ordonanţe de urgenţă că, de fapt, ţara este condusă prin acest sistem, că Parlamentul este o anexă a Guvernului şi că Parlamentul nu are importanţa pe care trebuie să o aibă.

Din păcate, când ajungem la putere începem să ajungem la concluzia că sunt bune ordonanţele de urgenţă, suntem de acord cu ele şi continuăm acest sistem care eu cred că este păgubos.

Din punctul meu de vedere, nu sunt de acord cu acest sistem, în care ţara este condusă prin gândirea unor oameni, nici măcar a miniştrilor neapărat, ci a unor oameni care sunt de 23 de ani poate în ministere, elaborează aceste ordonanţe, sunt directori, sunt şefi de departamente, sunt de multe ori rupţi de realitatea economică a ţării, iar aceste ordonanţe nu fac bine.

Este adevărat că în momentul de faţă Parlamentul cere să se oprească acest sistem şi, dacă sunt într-adevăr acele idei bune, acele concepţii bune ale Guvernului, să vină sub formă de lege, să treacă sub formă de urgenţă, şi acest lucru cred că poate să ducă la ceva bun. Sunt convins că majoritatea parlamentarilor sunt de bună-credinţă şi, în momentul în care o lege sprijină cu adevărat dezvoltarea societăţii, această lege va trece.

Aceste ordonanţe de urgenţă, dacă ar fi fost foarte bune, până la urmă s-ar fi ajuns la un nivel de trai corespunzător, la ceea ce de fapt aşteaptă lumea de la noi.

Consider că trebuie să ne spunem cuvântul, consider că şi atunci când suntem la putere trebuie să criticăm ceea ce nu este bun şi trebuie să rectificăm ceea ce nu este bun.

Dacă în continuare vom acoperi acest sistem, lucrurile nu vor merge spre bine şi responsabili suntem toţi, nu numai cei care emit aceste ordonanţe de urgenţă.

Mulţumesc.

Deputat de Câmpina, Guran Virgil.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Virgil Guran.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Molnar Zsolt, din partea Grupului UDMR, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Molnar Zsolt:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Organizaţia Naţiunilor Unite stabilea în anul 1991 ca ziua de 1 octombrie să fie dedicată persoanelor în vârstă. În România, Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1998. Iată, au trecut de atunci 15 ani, perioadă în care an de an, organizaţii nonguvernamentale, diferite asociaţii ale persoanelor în vârstă, autorităţi locale etc. sărbătoresc într-un fel sau altul această zi. Dar oare poate fi un prilej de sărbătoare această zi în România anului 2013? Eu spun că da, poate şi trebuie să fie, dar întrebarea este ce facem în zilele următoare, mâine, poimâine şi în restul săptămânii?

Ne este cunoscut şi ne este drag proverbul: "Cine n-are bătrâni să-şi cumpere".

Toţi indicatorii demografici şi toate statisticile ne arată că noi avem "bătrânii noştri". Ultimul recensământ arată că în România există peste 3 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, iar până undeva în 2050 este estimat că jumătate din populaţia ţării noastre va fi alcătuită din persoane vârstnice.

Şi poate este puţin ciudat ca tocmai un reprezentant al generaţiei tinere să vorbească despre această gravă situaţie, dar fac acest lucru deoarece sunt convins că una dintre marile probleme ale situaţiei în cauză constă, pe de o parte, într-o oarecare lipsă de încredere a vârstnicilor în generaţia tânără şi, pe de altă parte, în faptul că nouă, celor tineri, anii comunismului, dar şi anii grelei tranziţii ne-au lăsat o moştenire pe care nu prea ştim cum să o gestionăm. Noi, tinerii, nu suntem responsabili pentru relele lăsate în urmă de sistemele politice ale trecutului, dar avem responsabilitatea să ne creăm nouă un viitor, o bătrâneţe mai uşoară. Însă acest lucru trebuie să îl începem acum printr-o atenţie sporită faţă de vârstnici printr-o eficientizare a sistemului de protecţie socială şi printr-o aliniere la bunele practici dezvoltate în ţări unde bătrânii îşi trăiesc în linişte şi bunăstare zilele.

Sunt convins că în această zi, dar nu numai, trebuie să promovăm solidaritatea între generaţii. La fel cum ziua de 1 Iunie, Ziua Copilului, este poate mai săracă fără bunici, la fel şi ziua de azi este mai săracă dacă nu se implică şi tinerii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat de Timiş, Zsolt Molnar, UDMR.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Şi rog să se pregătească domnul deputat Vasile Gliga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Scăderea ratei de promovabilitate a examenului de maturitate"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aduc în discuţie un fenomen cu care ne confruntăm an de an, acela al ratei promovabilităţii la examenul de bacalaureat.

Educaţia reprezintă unul din pilonii centrali ai unei societăţi, unul care se răsfrânge asupra economiei, dar si bunăstării cetăţenilor. Educaţia trebuie să reprezinte întotdeauna un obiectiv naţional deoarece aceasta conduce la prosperitatea şi creşterea României ca şi stat. Nivelul scăzut de pregătire al tinerilor conduce la o rată ridicată a şomajului. Un studiu arată că, in mediul rural, trei sferturi dintre şomeri sunt analfabeţi: 15% dintre aceştia nu au fost înscrişi niciodată într-o unitate de învăţământ, 20% au absolvit clasele primare, în timp ce 40% au putut absolvi doar şcoala generală.

În ultimii ani am asistat neputincioşi la degradarea sistemului educaţional, la rate foarte mici de promovabilitate a examenului de bacalaureat, la diferite intervenţii din partea Guvernului pentru a combate acest fenomen, unele cu rezultate, altele care dimpotrivă, au adâncit această criză.

Dacă în anul şcolar 2007-2008 numărul elevilor de liceu care promovau examenul de maturitate era de aproximativ 200.000 de persoane, în prezent, numărul de absolvenţi de bacalaureat s-a înjumătăţit: doar 97.000 reuşind să obţină o notă de trecere. În ultimii trei ani s-au înregistrat cele mai mici rate de promovabilitate de după 1990, anul 2012 reprezentând o catastrofă pentru 54 de licee din România, unde niciun elev nu a putut promova examenul de maturitate.

Întrebarea mea este următoarea: "Care sunt adevăratele rădăcini ale acestei probleme spinoase?"

Specialiştii consideră că scăderea dramatică a absolvenţilor de bacalaureat derivă, în principal, din următoarele considerente:

1. În primul rând, acest fenomen reprezintă o consecinţă a modificărilor repetate aduse structurii examenelor.

În ultimii 20 de ani au fost aduse numeroase modificări Legii educaţiei naţionale. Fiecare demnitar ce a preluat portofoliul Ministerului Educaţiei a "reformat" sistemul de învăţământ şi a adus îmbunătăţiri procesului de pregătire a elevilor.

2. În al doilea rând, această situaţie dezastruoasă este rezultatul actualului sistem educaţional bolnav şi învechit.

Principala metodă de învăţare a elevilor este memorarea. Acest proces nu încurajează obţinerea de performante şi, ca urmare, elevii nu îşi dezvoltă capacităţile şi abilităţile de a face corelaţii între cunoştinţele asimilate. Acest fapt explică şi dezvoltarea insuficientă a vocabularului şi a gândirii logice.

3. Nu în ultimul rând, criteriile permisive de admitere la liceu influenţează rata de promovare a bacalaureatului.

Pentru a susţine acest lucru, aş vrea să vă reamintesc că anul trecut, aproximativ 58.000 de copii cu medii sub 5 au fost admişi la liceu. Acest număr reprezintă 34% dintre elevii care urmează învăţământul liceal. Toţi aceşti tineri fără noţiuni minime necesare au devenit liceeni, având încă de la început şanse mici de a promova examenul de maturitate.

Mai mult, din punctul meu de vedere, şi slaba pregătire a cadrelor didactice reprezintă o cauză esenţială care determină o rată scăzută de promovabilitate a BAC-ului. Această neperformanţă a profesorilor este strâns legată de o altă problemă acută a societăţii noastre, şi anume - sistemul nemotivant de salarizare al acestora.

Stimaţi colegi,

Pentru a evita problemele la bacalaureat trebuie să luăm o serie de măsuri care să vizeze în mod direct beneficiarii sistemului educaţional şi, totodată, să ducă la eradicarea cauzelor acestui fenomen. Aşadar, sunt necesare următoarele direcţii de acţiune: o evaluare frecventă şi reală a elevilor, accent pe formarea competenţelor şi abilităţilor de înţelegere şi lectură a elevilor, formarea profesională a cadrelor didactice.

Va mulţumesc. Cătălin Drăguşanu, deputat PC, Circumscripţia electorală nr.29 Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Domnul Vasile Gliga, deputat PSD, este următorul vorbitor, şi se pregăteşte doamna Ana Birchall, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Stimate coleg, aveţi microfonul.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Declaraţia mea se intitulează "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, moment de cinstire a părinţilor şi bunicilor noştri".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 1 octombrie, sărbătorim cu toţii Ziua Mondială a Persoanelor Vârstnice.

Este un moment în care trebuie să ne amintim cu toţii de unde am plecat, să ne îndreptăm gândurile spre cei care ne-au dat viaţă şi care s-au sacrificat necondiţionat pentru noi.

Părinţii, bunicii noştri sunt ancorele de care avem nevoie în fiecare zi, sunt cei care ne-au format, care ne-au învăţat primii paşi, care ne-au ghidat mereu printr-un zâmbet sau o vorbă bună.

Este un moment în care trebuie să ne reamintim că, după o viaţă de muncă, bătrânii noştri merită toată atenţia noastră. Acum este rândul nostru să le întoarcem sprijinul şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a le face viaţa mai frumoasă.

Pentru mine şi familia mea este o onoare deosebită să-i găzduim astăzi pe vârstnicii din municipiul Reghin, să le oferim un moment deosebit, să le dovedim cât de importanţi sunt pentru noi toţi.

Îi felicit şi pe cei care aniversează 50 de ani de căsătorie, care vor fi premiaţi la Reghin, dar şi pe toţi românii care sărbătoresc acest eveniment, oameni care au dovedit că buna înţelegere şi sprijinul moral sunt fundamentul unei vieţi împlinite.

Stimate persoane vârstnice,

Mă înclin cu respect în faţa voastră şi vă urez ca fiecare zi din anii ce vor urma să vă fie senină şi să nu uitaţi că veţi găsi mereu un sprijin în noi, cei mai tineri.

La mulţi ani!

Deputat Vasile Gliga, Colegiul uninominal nr.8 Mureş.

Domnul Ioan Oltean:

Da. La mulţi ani, tuturor celor care sunt astăzi omagiaţi de către mulţi deputaţi.

Invit acum la microfon pe distinsa noastră colegă Ana Birchall şi-l rog pe domnul deputat Ioan Stan, din partea aceluiaşi grup parlamentar, Partidul Social Democrat, să se pregătească.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia pe care o voi susţine astăzi voi vorbi despre ceea ce, din punctul meu de vedere, este esenţial pentru continuarea dezvoltării economice a ţării noastre, un bun parcurs în calitatea de ţară membră a Uniunii Europene, dar şi ceea ce este necesar pentru ca România să devină un actor regional foarte important în sud-estul şi centrul Europei.

În primul rând, aş vrea să subliniez ceea ce am mai arătat şi în alte ocazii, şi anume că stabilitatea politică şi economică este o condiţie necesară, atât pentru a atrage investitorii străini, cât şi pentru încurajarea şi dezvoltarea capitalului românesc. Interesul pe care continuă să îl manifeste marile companii pentru România arată că acestea au încredere în ţara noastră, arătându-le propriilor cetăţeni o altă imagine a României, mult mai aproape de realitate decât imaginea creată, din nefericire, inclusiv de unii politicieni şi europarlamentari PDL.

Diplomaţia, inclusiv diplomaţia economică, sunt esenţiale în conturarea strategiei de politică externă a unui stat. La fel de importantă pentru România este ieşirea din izolarea externă a ultimilor ani de guvernare portocalie şi deschiderea relaţiilor externe, inclusiv a relaţiilor economice, atât cu partenerii tradiţionali, dar şi spre alte pieţe, cum ar fi: India, China, Asia în general.

Ţara noastră trebuie să aibă o imagine cât mai bună în rândul celorlalte state ale Uniunii Europene, dar şi în alte state importante ale lumii. Acest fapt este primul pas în atragerea investitorilor străini în România. Statul român nu poate atrage investiţii având o imagine negativă, de ţară izolată în plan extern.

Din păcate, tot mai mulţi români s-au obişnuit ca ţara noastră să aibă o imagine negativă în plan extern, pierzându-şi astfel încrederea în identitatea şi demnitatea naţională. Trebuie să reuşim să schimbăm această stare de fapt prin acţiunile şi faptele noastre, dar şi prin reprezentarea României în afara ţării cu ajutorul diplomaţiei.

Politica externă a guvernului Ponta trebuie susţinută şi continuată. Recentele vizite efectuate în state importante precum Turcia, Finlanda şi Lituania arată că România este pe drumul cel bun în ieşirea de sub izolarea externă în care a fost aruncată în ultimii de ani de preşedintele în exerciţiu şi guvernarea PDL.

Nu în ultimul rând, România are nevoie de relaţii externe cât mai bune pentru a obţine susţinerea celorlalte ţări ale Uniunii Europene pentru aderarea noastră la spaţiul Schengen. Ştiu că evoluţiile recente în această problemă, mă refer aici la o posibilă schimbarea de poziţiei a Franţei în acest sens, ar putea să-i facă pe unii să creadă că întărirea relaţiilor externe este inutilă, însă doar diplomaţia este cea care ne va integra până la urmă în Schengen. Avem ca dovadă în acest sens susţinerea pe care au exprimat-o în ultima perioadă Finlanda sau Malta.

Reprezentanţii PDL, fostul partid de la guvernare, ar trebui să încerce să se abţină de la orice declaraţii pe tema aderării României la Schengen, pentru că au devenit ridicoli săptămâna trecută. Acest obiectiv a fost ratat tocmai din cauza ultimelor două guverne ale României, conduse de Mihai-Răzvan Ungureanu şi Emil Boc. Dacă cei doi n-ar fi fost atât de ocupaţi, unul cu achiziţia de produse cosmetice, iar altul să fie servil faţă de Traian Băsescu, poate România ar mai fi avut o şansă să ajungă în spaţiul Schengen. Anul 2011 este cel în care Guvernul Boc a ratat obiectivul Schengen. Nu l-am auzit nici pe primarul Clujului, dar nici pe colegii săi să le ceară scuze românilor pentru acest eşec. Şi eu cred că cetăţenii acestei ţări merită aceste scuze din partea celor care i-au condus şi care n-au fost în stare să facă munca pentru care au fost plătiţi.

Ştim cu toţii că România a fost şi este folosită de politicieni din ţări ale Uniunii Europene ca temă electorală, în speranţa că le va aduce creşteri importante de procente. Amintesc aici alegerile din Olanda şi Germania, dar vedem foarte bine acelaşi exemplu şi în cazul Franţei. În această situaţie, declaraţiile unui fost premier al ţării noastre privind integrarea noastră în spaţiul Schengen sunt ipocrite şi arată doar că experienţa diplomatică şi calitatea de fost şef al Executivului sunt inutile în faţa meschinăriei celui ajuns om politic, în goana după procentele care i-ar putea relansa aşa-zisa carieră politică.

Nu în ultimul rând, ţara noastră a obţinut în ultimul an o triplare a ratei de absorbţie a fondurilor europene, de la 7 la 22%. Reamintesc faptul că pentru economia României fondurile pe care ni le pune la dispoziţie Uniunea Europeană reprezintă o oportunitate foarte importantă. Este un fapt pozitiv pentru actualul Guvern acela că la Comisia pentru dezvoltare regională a Parlamentului European s-a votat în favoarea propunerii Comisiei Europene de extindere cu un an a termenului pentru dezangajarea fondurilor europene alocate României. Urmează votul în plenul Parlamentului European, dar avizul pozitiv al Comisiei pentru dezvoltare regională ne va aduce, cel mai probabil, extinderea cu un an pentru cheltuirea banilor europeni.

Însă aş dori să reamintesc următorul lucru: România a avut mai multe programe operaţionale regionale blocate din cauză că ele au fost prost gestionate de miniştrii PDL. Din 2012 până în prezent, actualul Guvern a prezentat în mai multe rânduri exemple de corupţie şi proastă utilizare a fondurilor europene, care au dus în cele din urmă la suspendarea programelor operaţionale. Acest lucru a reprezentat paşi mari înapoi pentru economia României şi o obligaţie pentru USL de a se concentra pe repararea gafelor făcute de guvernarea anterioară. Ca şi cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, nici în această situaţie opoziţia reprezentată de PDL nu arată măcar un minim respect pentru cei care i-au votat. În loc să se concentreze pe realizarea unei opoziţii constructive, ei fac declaraţii critice la adresa USL, dovadă clară de imaturitate politică şi rea-voinţă.

Şi, din nou, nu i-am văzut pe foştii guvernanţi mergând în judeţele care aveau atât de multă nevoie de banii europeni, să explice oamenilor că ei sunt responsabili pentru răpirea şansei la un trai mai bun. Şi spun asta în calitate de reprezentant al unui judeţ care are mare nevoie de fondurile UE. Este vorba despre Vaslui, judeţ cu o situaţie economică dificilă, cu oameni care îşi găsesc greu locuri de muncă, copii pe care de multe ori părinţii nu au bani să-i trimită la şcoală sau pensionari cărora de-abia le-ajung banii pentru traiul zilnic.

Există semnale pozitive pentru investitorii străini care pot veni în România. Astfel, indicele de încredere macroeconomic este la maximul ultimelor 16 luni. Acest indice, care cuantifică aşteptările analiştilor financiari privind evoluţia economiei pe un an, a atins în august cel mai ridicat nivel înregistrat din mai 2012 (47,8) în urma îmbunătăţirii condiţiilor curente din mediul de business. Vedem, deci, care trebuie să fie în continuare polii de creştere economică a României şi direcţia în care trebuie să meargă ţara noastră pentru a deveni un actor regional important şi un partener de încredere în cadrul Uniunii Europene.

România trebuie să continue pe linia redeschiderii în plan extern şi trebuie să folosească în continuare diplomaţia pentru a-şi crea o imagine favorabilă în faţa investitorilor străini. Aşa putem obţine locurile de muncă de care au nevoie cetăţenii noştri, banii de care are nevoie ţara noastră pentru a se dezvolta şi în cele din urmă nivelul de trai pe care îl merită cei pe care îi reprezentăm aici în Parlament şi în faţa cărora suntem datori să facem tot ceea ce am promis că vom face pentru binele lor.

La final, aş vrea să-i invit pe unii reprezentanţi ai opoziţiei la mai multă decenţă în declaraţiile publice. Nu neapărat faţă de actuala guvernare, ci faţă de cei care i-au votat, pentru care arată o mare lipsă de respect, având impresia că toate faptele lor, care au ţinut România pe loc, în cel mai bun caz, sau au dat-o pur şi simplu înapoi în anumite domenii, au fost deja şterse cu buretele. Românii nu uită atât de repede pe cât cred colegii de la PDL. Ar fi bine ca ei să se trezească la realitate şi să-şi dea seama că e timpul să muncească.

Trebuie ca ţara noastră să-şi continue drumul început în 2012. Avem nevoie de banii europeni pentru a sprijini capitalul autohton şi investitorii români. Dar avem nevoie şi să schimbăm imaginea României în plan extern, pentru ca investitorii străini să vină la noi în ţară şi să ajute la dezvoltarea economiei. Şi nu în ultimul rând, trebuie ca România să ajungă în spaţiul Schengen pentru a arăta că este un membru de încredere al UE. Acestea sunt poate cele mai importante obiective ale ţării noastre şi trebuie să depunem cu toţii eforturi pentru îndeplinirea lor. Nu pentru imaginea politicienilor noştri, ci pentru binele celor pe care îi reprezentăm aici, în Parlamentul României.

Vă mulţumesc. Ana Birchall, Colegiul nr.5 Vaslui

Şi, pentru stenogramă, o să depun o declaraţie mai extinsă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Emil Niţă, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am încercat în ultima săptămână să înţeleg, din toate punctele de vedere, de ce sunt atât de agresive atacurile asupra a tot ce mişcă.

Intenţia mea a fost determinată mai ales de dimensiunile pe care la un moment dat păreau că le vor dezvolta protestele de stradă, indiferent împotriva cui erau ţintite. Am constatat că acest gen de manifestare democratică a dreptului la opinie a avut două direcţii principale pe care nu le poate asocia nimeni, considerându-le importanţa, fără a cădea în ridicol. Vorbesc despre manifestările pro şi contra Roşia Montană, dar şi despre cele legate de soarta maidanezilor.

Îngăduiţi-mi, vă rog, câteva vorbe despre patimile dezlănţuite de hotărârea de constituţionalitate asupra Legii câinilor fără stăpân, prezentate de toate mijloacele media în moduri care mai de care mai artistice.

Sigur că a pleca la luptă pentru animalele orfane, cerând demisii ale demnitarilor, culpabilizând fără drept de apel pe toţi cei ce nu au aceeaşi părere asupra subiectului, tulburând liniştea de care au nevoie la vârsta lor persoane ca Brigitte Bardot, dar mai ales călcând în marşuri demonstrative inimaginabila durere a unor părinţi ce şi-au pierdut copilul, şi să vezi că legea declarată constituţională hotărăşte că n-ai dreptate, poate fi foarte frustrant. Lacrimi şi leşinuri mediatizate pot fi din acest punct de vedere de înţeles.

Eu, ca tot omul, mă uit la televizor şi mă întreb cu mâhnire de ce n-a ieşit nimeni în stradă când se tăiau pădurile Sucevei, lăsând pământul rănit pradă ploilor şi vântului, pornit, fără pavăza codrilor, la vale pe urma arginţilor, peste amarul celor măcar la fel de îndreptăţiţi la viaţă ca şi câinii maidanezi!

Iar despre kilometrii de peliculă şi de bandă sonoră, despre nenumăratele pagini scrise, despre orele de dezbateri inflamate de subiectul Roşia Montană, ce să mai zic? Chiar mă crucesc de unde avem atâţia superspecialişti în mineritul aurifer. Până la urmă, bravo nouă că-i avem, nu-i aşa? Dar tot mă gândesc, ca unul ce mă recunosc nu prea "al casei" în domeniul cu pricina, dacă n-ar fi fost spre adevăratul folos al tuturor să purcedem la dezbateri şi eventual proteste după ce ascultam toate părţile şi mai ales opinia specialiştilor. Până atunci durerea văduvirii Sucevei de comoara sa cea verde mă încearcă din nou la vederea atâtor ecologişti dispuşi să nu precupeţească nimic în slujba idealurilor care-i animă. Nici chiar dreptul la viaţă al unora dintre semenii lor!

Şi după atâtea gânduri pricinuite de efectul sindromului protestelor venite din stradă ori de aiurea, să ştiţi că am priceput despre ce este vorba de fapt. Anume despre faptul că nimic din ce face Guvernul nu trebuie să fie acceptat ca bun, iar din ce face Victor Ponta, nici atât!

Continuă politica de relansare a relaţiilor internaţionale ale României cu Turcia, Finlanda, Lituania. Peste tot premierul român este primit şi recunoscut ca reprezentant şi militant pentru interesele României. Face vorbire premierul despre folosirea cianurilor în unele exploatări miniere din Finlanda şi apreciază ecologizarea asigurată de finlandezi demnă de a fi model. Se găseşte un europarlamentar finlandez verde care zice că asta este minciună. Susţine Guvernul USL viitorul european al Republicii Moldova, se găseşte un alt europarlamentar, la fel de autorizat, să-i scrie comisarului european din domeniu că nici pomeneală de gazoduct Iaşi-Ungheni, numai minciuni spune Victor Ponta! Ce să mai zic, doamnelor europarlamentare? Spre noi şi mari "succesuri", nu-i aşa?

S-a reuşit deblocarea programelor europene suspendare pentru neregulile comise în timpul guvernărilor PDL, s-a triplat rata de absorbţie de la 7 la 22% şi avem şanse foarte mari de a beneficia de extinderea cu un an a termenului pentru dezangajarea fondurilor europene conform regulii N+3.Sunt şi pe aceste subiecte sumedenie de protestatari, abonaţi la nesfârşite dezbateri televizate din care Guvernul şi premierul ies numai buni de lipsă, ba chiar vicepremierul este acuzat că a renunţat, în scris, la banii cu pricina.

S-a dorit o dezbatere temeinică a proiectului Roşia Montană pentru ca decizia ce va fi luată să fie cea potrivită. Disperaţi că nu vor putea culpabiliza Guvernul pentru asumarea răspunderii şi că va exista o concluzie profesionistă în finalul activităţii Comisiei parlamentare special înfiinţate, cei care neagă totul protestează în continuare. Guvernul, premierul sunt vânduţi canadienilor care sunt vânduţi şi ei cuiva, care nu e cine trebuie. Ce să mai aşteptăm recomandările Comisiei parlamentare? Noi protestăm! Pentru contra!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Vă reamintesc tuturor că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Emil Niţă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea Grupului parlamentar fără apartenenţă politică.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Niţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Mândrie de român".

România ultimilor nouă ani nu ne-a prea dat motive de satisfacţie nouă, celor care ne-am născut, trăim şi simţim româneşte.

În aceşti ani, o alegere nefericită a românilor a condus la instalarea unei stări de nesiguranţă şi sărăcie marcată de nesfârşite scandaluri publice menite să pună în poziţii adverse toate categoriile sociale şi profesionale din această frumoasă şi bogată ţară.

Mult timp am fost dezamăgit de felul în care tot ceea ce a însemnat forţă economică a României a fost pus realmente la pământ, adică s-a demolat efectiv. Am privit cum oameni cu multă experienţă, dar şi cu mult bun-simţ au fost călcaţi în picioare de o hoardă de infractori cu puţină şcoală, dar cu tupeu maxim, care au devenit peste noapte miliardarii noştri, cumpărând cu bani oameni şi poziţii administrative.

Am auzit cum se propagă în spaţiul public că şcoala românească scoate tâmpiţi, că suntem o ţară neguvernabilă, că tot ceea ce facem, şi nu este în folosul acestor impostori, este greşit şi fără sorţi de reuşită. Cum putem arăta că nu este aşa?

Poate că este bine să spunem mai mult şi mai apăsat că România nu este a lor, adică a lui Băsescu, Udrea, Videanu, Berceanu, Blaga şi toată hoarda lor. Poate este bine să spunem că România este locul unde au trăit valori imense ale acestei lumi, amintind aici, fără pretenţia de a-i enumera pe toţi, pe Ana Aslan, Ion Agîrbiceanu, Grigore Antipa, Henri Coandă, Victor Babeş, Mircea Eliade, George Emil Palade, Anghel Saligny, Şerban Ţiţeica, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Emil Cioran, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Corneliu Baba, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu şi mulţi alţii. De foarte puţin timp, în această galerie a marilor români care te fac să fii mândru că aparţii acestui popor, s-a alăturat Sorin Ducaru care face parte în mod oficial din conducerea politică a Alianţei Nord - Atlantice. Fost ambasador al României la NATO, a devenit, prin preluarea acestei funcţii, asistentul Secretarului General, Anders Fogh Rasmussen, pentru riscuri de securitate emergente. El conduce astfel această divizie a NATO care are ca scop apărarea cibernetică şi lupta împotriva terorismului, devenind primul român cu o importantă funcţie politică în Alianţa Nord - Atlantică.

Sunt mândru de această mare realizare a lui Sorin Ducaru care vine, poate, în cel mai potrivit moment pentru România.

Cred că este cazul să ne gândim cât de apreciate sunt valorile româneşti în afara ţării şi cât de greu se pot ele manifesta în interior.

Este obligaţia noastră, ca parlamentari, să facem posibilă revenirea elitelor romaneşti în toate domeniile de activitate din această ţară.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat; scurt şi la obiect, domnule deputat Emil Niţă.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, ca să citesc exact, şi îl rog să se pregătească domnul deputat Dorel Căprar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

"Inundaţiile nu aşteaptă!"

Stimaţi domni,

Stimate doamne colege,

Nu mai este nici o îndoială că asistăm, peste tot în lume, şi bineînţeles şi în România, la schimbări dramatice de regim climatic. Astfel, la noi în ţară au avut loc doar în ultimii ani fie secete prelungite fie, mai ales, inundaţii masive care s-au soldat din nefericire şi cu victime omeneşti.

Ce este de făcut pentru a veni în ajutor oamenilor tot mai afectaţi de modificările climatice, mai ales în sprijinul celor loviţi de revărsarea apelor ?

În primul rând, este nevoie de o supraveghere mai atentă a tuturor bazinelor hidrografice. Tocmai de aceea, voi aduce din nou în discuţie barajul de la Lunca Paşcani, judeţul Iaşi. După cum se ştie, lucrările au început în anul 1985, pe vremea regimului comunist, adică acum aproape 30 de ani, şi au consumat până azi mai mult de 100 de milioane de euro! Scopul complexului hidroenergetic era atât producerea de curent electric ieftin, cât şi protejarea locuitorilor din zonă de desele inundaţii provocate de râul Siret.

Din păcate, în acest moment nu se mai întâmplă nimic la Lunca Paşcani, deşi Hidroelectrica a ieşit din insolvenţă, iar Guvernul a promis de mai multe ori bani pentru continuarea lucrărilor. Mai menţionez că proiectul iniţial prevedea ca Hidroelectrica să construiască atât barajul, cât şi centrala electrică. Ulterior, în ecuaţie au intrat şi Apele Române, care şi-au arătat disponibilitatea de a participa la lucrări. Suma necesară finalizării proiectului ar fi, potrivit ministrului delegat pentru energie, Constantin Niţă, de circa 125 de milioane de euro, adică o sumă considerabilă!

În aceste condiţii în care devine tot mai evident că Guvernului îi va fi imposibil să aloce fie şi o tranşă rezonabilă din această sumă, propun următoarea variantă de lucru. Trebuie sa ne întrebam în ce măsură există posibilitatea legală ca proiectul să treacă în cea mai mare parte a sa, adică îndeosebi în ceea ce priveşte lucrările de regularizare şi de îndiguire, în subordinea Ministerului Mediului. În acest mod, apare posibilitatea fericită de a accesa fonduri europene destinate mediului, atât de necesare pentru deblocarea proiectului.

Consider că nu mai avem voie să tergiversăm lucrările de la Lunca Paşcani! Nici vremurile, dar nici vremea nu ne mai aşteaptă!

Vă mulţumesc.

Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr.12, Circumscripţia electorală nr.24 Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dorel Căprar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi.

Declaraţie politică: "România, foarte aproape de prelungirea cu un an a exerciţiului financiar european".

Fără îndoială, politica dusă de Guvernul Ponta face din România un partener serios şi de nădejde în plan internaţional.

Prin decizii de guvernare corecte, aplicate în mod transparent, apar şi roadele politicilor din relaţia cu Uniunea Europeană, poate cea mai importantă după guvernarea propriu-zisă.

România a început să-şi manifeste veleităţile europene, aşa cum poate nu a făcut-o niciodată în trecut. Şi, pentru că a dat dovadă de perseverenţă şi succes în accesarea fondurilor europene, eliminarea contractelor frauduloase din perioada guvernelor democrat-liberale care au sărăcit România, suntem la mai puţin de un pas de a beneficia de încă un an în care să putem accesa fondurile europene aferente exerciţiului financiar 2007-2013.

Comisia pe dezvoltare regională a Parlamentului European a votat, cu majoritate covârşitoare, în favoarea propunerii Comisiei Europene de extindere cu un an a termenelor pentru dezangajarea fondurilor europene alocate României şi Slovaciei, regula N+3, decisiv va fi votul final în plenul Parlamentului European, iar opinia Comisiei REGI va cântări greu.

Sunt convins că votul va fi favorabil României. Guvernul Ponta a acordat o atenţie specială accesării fondurilor europene.

Într-un timp de guvernare scurtă, dacă punem în balanţă multitudinea de probleme pe care le-a avut ţara noastră în momentul venirii la Palatul Victoria a premierului Ponta, a reuşit deblocarea programelor europene de finanţare şi reluarea plăţilor pentru domenii importante, cum ar fi: transporturile şi resursele umane.

Toate aceste programe au fost blocate pentru diferite nereguli, în principal pentru corupţie, constatate toate în timpul guvernării PDL.

Sunt convins că aceste eforturi sunt apreciate, şi România va primi această oportunitate de a utiliza fondurile europene pe care le are la dispoziţie, chiar dacă unii parlamentari europeni ai Partidului Democrat liberal votează, de cele mai multe ori, împotriva intereselor României, proiectând, astfel, o imagine foarte proastă ţării şi românilor care i-au trimis în Parlamentul European.

România a reuşit să tripleze rata absorbţiei, ajungându-se în prezent la 23,4%. Mai mult, s-a primit, până în prezent, de la Comisia Europeană suma de 6 miliarde de euro, care reprezintă 31,44% din alocarea Uniunii Europene 2007-2014 din această sumă.

Plăţile intermediare rambursate însumează 3,93 miliarde de euro din alocarea 2007-2013.

Până în prezent, s-au depus 41.214 proiecte pe toate programele, a căror valoare este de aproximativ 70 de miliarde de euro.

Au fost aprobate 12.796 de proiecte, cu o valoare de circa 32 de miliarde de euro.

S-au semnat 9.995 de contracte, cu o valoare de circa 22,3 miliarde de euro.

Prin aprobarea regulii N+3 se evită dezangajarea a aproximativ 2,5 miliarde de euro, aspect pe care, cu siguranţă, vechea guvernare nu-l avea în vedere, deoarece Guvernului PDL îi era mult mai uşor să manevreze banii de la bugetul de stat, decât banii europeni.

Cauzele unei rate de absorbţie eşec a guvernării PDL au fost simple - incompetenţa şi orientarea spre fraudarea banilor de la bugetul de stat, în contextul în care banii europeni erau şi sunt mult mai atent monitorizaţi.

De aceea este foarte important ca noi, românii, pentru viitorul copiilor noştri, pentru o viaţă mai bună şi o creştere a nivelului de trai, ca şi la alegerile pentru Parlamentul European, să trimitem în inima Europei oameni corecţi, serioşi, cu viziuni asupra politicilor şi intereselor României, oameni care să pună umărul la ceea ce întreprinde Guvernul Ponta, interesele ţării fiind, aşa cum arată deja premierul României, suverane intereselor de partid.

În concluzie, stimaţi colegi, indiferent de orientarea politică, cred că obiectivul primordial este unul comun în relaţia cu Uniunea Europeană: corectitudinea şi efortul pentru accesarea unui procent cât mai mari de fonduri europene.

Cu toţii, cred că ne dorim o Românie modernă, europeană, capabilă să stea cu capul sus în rândul statelor Europei.

Dorel Căprar, deputat PSD, Arad.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Petre Daea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Anton Doboş:

Mulţumesc.

Declaraţia politică "Noul Cod rutier, o necesitate"

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la Legea noului Cod rutier, un subiect care a provocat în ultimele săptămâni interes atât din partea opiniei publice, cât şi a Guvernului.

Această nouă formă prezintă o variantă modificată şi îmbunătăţită, iar acest lucru trebuia făcut de mulţi ani, dar întotdeauna o astfel de iniţiativă a fost tergiversată, iar fostele guvernări s-au ferit să-şi ia responsabilitatea unor măsuri tranşante. Proiectul de lege propus de Guvernul USL vine în întâmpinarea nevoii unei siguranţe pe străzi, iar scopul nu e acordarea de amenzi usturătoare, ci descurajarea încălcării regulilor.

La nivelul anului 2012 au existat peste 26000 de accidente rutiere în care au existat victime, 805 dintre aceste accidente soldându-se cu decese. E greu să arăţi cu degetul către vinovaţi când se întâmplă astfel de tragedii, dar, din nefericire, majoritatea cauzelor producerii accidentelor rutiere sunt, în primul rând, din cauza conducătorilor auto.

Vorbim de fapte şi consecinţe reale, iar subiectul unui nou Cod rutier trebuie să fie o prioritate, pentru că vine să răspundă unei realităţi, o realitate gri, pentru că trăim în una dintre ţările cu cea mai mare infracţionalitate rutieră, situaţia devenind din ce în ce mai complicată şi gravă pe măsură ce trece timpul.

Tot realitatea ne arată că problemele legate de motivele accidentelor nu sunt unele noi. Viteza excesivă, oboseala, consumul de alcool, neatenţia, neacordarea priorităţii în trafic, coroborate cu necunoaşterea reglementărilor în domeniul circulaţiei pe drumurile publice sunt principale cauze ale situaţiei regretabile din trafic.

Acest lucru nu ar trebui să ne dea doar de gândit, ci şi de făcut. Nu putem amâna adoptarea acestei legi şi nu putem trata acest subiect cu superficialitate. Fiecare zi care trece înseamnă un număr mai mare de oameni care rămân cu infirmităţi sau traume pe viaţă din cauza unor şoferi teribilişti, neatenţi sau care s-au împrietenit prea mult cu Bachus.

În final, totul se rezumă la o alegere simplă: să adoptăm un Cod rutier care să reducă numărul nenorocirilor care se petrec pe şosele sau să ne complacem în situaţia curentă. Decizia ne aparţine.

Deputat Anton Doboş, Circumscripţia nr.12, Iaşi, Grup PNL.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg, domnul deputat Petre Daea, din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Fuga după bani şi risipa de resurse".

Lumea astăzi şi, mai abitir, mâine se confruntă şi se va confrunta din ce în ce mai mult cu puţinătatea resurselor convenţionale al căror impact se măsoară în fel şi chip, dar care afectează inevitabil existenţa umană, indiferent de zonă sau punct cardinal.

Organizaţia Naţiunilor Unite, prin structura de specialitate FAO, a măsurat şi prezentat opiniei publice, ca un semnal de alarmă pentru toţi, statistica conform căreia, la fiecare şase secunde, moare un copil la nivel planetar. Într-un calcul sumar, într-o recreaţie şcolară mor 100 de copii din cauza lipsei de hrană.

Pornind de la această cifră, imaginaţia umană poate brăzda tabloul sumbru al acestei statistici cu fel de fel de conexiuni, care să proiecteze cât mai fidel, dar cu siguranţă incomplet, dimensiunea nenorocirii, colorându-se, astfel, curcubeul Apocalipsei, care are şi început, dar şi sfârşit, pe această bucată de pământ, în dimensiunea universală.

M-am prins de această imagine apocaliptică cu neputinţa de a înţelege şi, de multe ori, de a acţiona în marşul existenţei, al deciziei şi al acţiunii umane. Brodăm zilnic cu decizia juridică tabloul preocupărilor pentru viaţa de zi cu zi, zăbovind cu interes şi pasiune pentru forma de exprimare, pentru conţinutul cât mai clar al actelor normative care construiesc portativul cotidianului şi opera viitorului, dar, din nefericire, abordăm sumar, în treacăt sau uneori deloc această mare provocare - lipsa de hrană.

Sincer, îmi este foarte greu să înţeleg de ce nu păstrăm la vedere moneda de ieri, de astăzi şi de mâine - hrana - pentru noi şi alţii, pentru cei care nu mai sunt, cei care se pulverizează în secundele statistice ale malnutriţiei. Momentul straniu în care ne aflăm noi, şi nu numai noi, de a căuta bani, de a risipi resurse, fie ele şi fizice, îmi îngăduie în secundele trăirii şi minutele exprimării, să aduc cuvântul păstrător de bine, acela de a nu risipi ce ai, pentru a nu căuta ce-ţi lipseşte.

Nouă ne lipsesc banii, doar atât, pentru că avem de toate; inteligenţă, resurse, pe care, din nefericire, nu le folosim sau le risipim. Îmi aduc aminte de cusutul buzunarelor pe care mama le urmărea pentru a nu pierde creiţarii ce-mi umpleau sufletul de bucurie când îi primeam în zilele de sărbătoare, or, acum, când monezile au devenit limbile ceasului care arată timpul pierdut, dacă nu le ai, nu ştii ora plecării şi sosirii mijlocului de transport al închipuirii noaste.

Vedem cu ochii, măsurăm cu bunul-simţ ce ne caracterizează cât şi ce este în jurul nostru: câmpii, dealuri, munţi, ape, toate la un loc şi într-un loc - România. Dar, de multe ori, cu ce folos sau pentru ce, când anual pierdem sute de milioane de tone de sol; calculele specialiştilor spun că, ce pierdem într-un an punem la loc într-o sută de ani, dacă lucrurile merg bine. Din nefericire, nu.

Pentru ce avem ape care ne brăzdează ţara, înconjurând-o în bună parte, ca şi cum ochiul naturii a ţintit numai aici, dacă din această vitală resursă folosim pentru hrană prin irigaţii doar 0,004%?

Resursa de gene a României reprezintă una dintre cele mai importante zestre pe care o are o naţiune, dată de natură şi de rodul mâinilor muncite şi al frunţilor brăzdate ale acelora care au căutat pasiunea în intimitatea celulară.

Uneori lipsa de respect pentru trecut este compensată, din nefericire, de fineţea obrazului gros pentru viitor.

Solul, apa şi fondul genetic de care România dispune sunt şi vor fi monezi grele, cu valoare peste timp, care nu se vor devaloriza, doar dacă le degradăm.

Voinţa politică a structurii majoritare de a crea un cod al apei şi solului este de salutat, la care trebuie să ataşăm tot spiritul susţinerii şi al contribuţiei concrete, legitimând astfel şansa pe care o avem de a construi pentru viitor.

Să ne dorim succes în demersul nostru de reglementare.

Vă mulţumesc.

Deputat Petre Daea.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat,

Mulţumesc şi eu pentru declaraţia prezentată. Să aveţi o zi frumoasă!

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Eugen Uricec, deputat de Suceava al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vreau să aduc în atenţia dumneavoastră un aspect care a devenit deranjant pentru majoritatea parlamentarilor, anume felul superior şi sfidător în care miniştrii înţeleg uneori să trateze Parlamentul în ansamblul său şi pe fiecare din membrii acestuia în parte.

Îmi exprim totala nemulţumire faţă de modul în care miniştrii actualului Cabinet răspund întrebărilor şi interpelărilor noastre.

Din discuţiile cu mai mulţi colegi înţeleg că nu sunt un caz singular şi că aceasta este o practică generalizată.

Primim răspunsuri evazive şi pline de aroganţă, în care problemele semnalate sunt minimalizate, iar dacă parlamentarii puterii nu au curajul să spună asta deschis, poate de teama unor repercusiuni pe linie de partid, eu o pot face inclusiv în numele lor.

Cei care au de dat socoteală în faţa Parlamentului sunt miniştrii, şi nu invers. Ei trebuie să fie conştienţi că ocupă un portofoliu datorită voturilor primite în Parlament.

Domnii miniştri afişează un comportament superior, însă se plasează într-o mare eroare, uitând că cei mai mulţi dintre ei de aici au plecat.

Eu nu pot decât să vă dau două astfel de exemple de comportament superficial, şi anume: răspunsul primit din partea ministrului apărării, domnul Mircea Duşa, la întrebarea înregistrată cu nr.1701/2 septembrie şi răspunsul primit din partea ministrului mediului şi a schimbărilor climatice, Rovana Plumb, la interpelarea înregistrată cu nr.18B/2 februarie a.c.

Sunt doar două mostre din ce întreb eu şi ce-mi răspunde el.

Poate că nu ar fi atât de grav dacă problemele la care am făcut referire nu ar fi unele de interes public. Până la urmă, aşa sunt trataţi cetăţenii în numele cărora noi vorbim.

Vă rog să verificaţi şi să observaţi că atunci când am interpelat un ministru sau am făcut o declaraţie în Parlament, am făcut-o pe un subiect de interes cât se poate de concret, cum ştiu că şi dumneavoastră faceţi. Nu solicită nimeni de la această tribună rezolvarea unor probleme de ordin personal.

Întrebările, interpelările şi declaraţiile politice sunt instrumente de lucru ale parlamentarilor în raport cu ministerele, iar miniştrii nu ar trebui să le ducă în derizoriu.

Dacă am ajuns să minimizăm aceste proceduri, poate mai bine renunţăm total la ele şi cedăm puterea deplină Guvernului.

În numele colegilor parlamentari, îmi permit să le solicit miniştrilor să trateze cu mai mult respect relaţia instituţională pe care o avem sau pe care ar trebui s-o avem.

Pe această cale, fac apel inclusiv la domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta, care ar putea să le impună membrilor Cabinetului său să trateze cu mai multă seriozitate modul în care sunt formulate răspunsurile faţă de întrebările şi interpelările parlamentarilor.

Cine alege aroganţa, tupeul, şmecheria şi minciuna ca mod de exprimare politică face o mare greşeală şi îi sfidează, în fapt, pe cei care le dau votul, pe cetăţenii care aşteaptă în zadar, din păcate, mult mai mult de la politicieni, în primul rând respect.

Deputat Forţa Civică, Cristian Roman.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Să sperăm că declaraţia dumneavoastră va fi auzită în Palatul Victoria, vom beneficia de mai multă atenţie din partea membrilor Guvernului în ceea ce priveşte solicitările de a răspunde corect la întrebările şi interpelările noastre.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Eugen Uricec, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Eşecul european de integrare a minorităţilor etnice".

Nu pot să nu constat şi să nu reacţionez la neputinţa şi la nepăsarea majorităţii guvernelor din spaţiul Uniunii Europene în a concepe şi implementa politici sociale eficiente, care să aibă un unic rezultat integrarea minorităţilor etnice şi care sunt rezultatul migraţiei din ultimii douăzeci de ani. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns faptul că aceste grupuri de imigranţi sunt marginalizaţi şi trataţi discriminatoriu, ei devin subiectul principal de campanie electorală în majoritatea scrutinelor locale sau naţionale.

Încercările disperate ale unor guverne europene de a repatria cetăţenii europeni de etnie rromă nu numai că încalcă una dintre libertăţile fundamentale ale Uniunii Europene, dar reflectă şi dezinteresul acestora în a găsi soluţii reale şi eficiente pentru integrarea socială a acestora.

Nu spun că România este exemplul cel mai bun de bune practici în domeniul integrării populaţiei rrome. Spun, în schimb, că România ar putea deveni un astfel de model. Măsurile implementate în domeniul educaţiei, sănătăţii şi al protecţiei sociale sunt bune şi îşi arată deja beneficiile. Tot mai mulţi cetăţeni români de etnie rromă reuşesc să absolve cursuri universitare, accesul la serviciile de sănătate este neîngrădit, iar protecţia socială nu îi ocoleşte şi nu-i discriminează.

Cu toate acestea, mai sunt însă multe de făcut. De exemplu, în România există încă un număr important de cetăţeni români de etnie rromă care nu posedă acte de identitate sau au acte de identitate expirate şi, corespunzător, statul român nu poate furniza acestora niciun fel de sprijin social. Mai apoi, progresele de integrare socială prin intermediul pieţei muncii sunt extrem de modeste. De cele mai multe ori, locurile de muncă disponibile populaţiei rrome sunt sinonime cu sărăcia şi promiscuitatea.

Cred că România, guvernată acum de Uniunea Social-Democrată, apropiată de toţi românii, indiferent de etnia lor, poate să demonstreze guvernelor europene că o politică de integrare a populaţiei rrome ţine doar de voinţa politică şi de preocuparea reală pentru binele tuturor cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi o rog pe doamna deputat Tamara Ciofu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Declaraţia mea politică se numeşte "Actuala majoritate are drept scop buna guvernare".

Uniunea Social-Liberală a fost trimisă la guvernare direct de către cetăţeni, pentru a-şi îndeplini obiectivele stabilite în programul de guvernare. Majoritatea de 70% rezultată direct din voturile românilor nu poate fi înlocuită cu o majoritate de conjunctură fără să reprezinte o trădare a electoratului. De aceea, liderii politici şi analiştii, care lansează public teorii despre cum ar putea funcţiona aritmetica parlamentară dacă se rupe USL-ul, introduc teme nelegitime. Niciun politician responsabil de la vârful Uniunii Social Liberale şi la nivelul vârfului partidelor care compun uniunea nu are cum să dorească intrarea într-un nou circuit al instabilităţii politice.

În acest moment, Guvernul este stabil şi majoritatea asigură susţinere coerentă şi unitară. Faptul că pe un proiect, Roşia Montană, liberalii au o poziţie foarte clară, iar PSD-ul nu a exprimat un punct de vedere comun, nu este un semn de instabilitate guvernamentală, nici de criză a majorităţii, proiectul nefiind un element din programul de guvernare.

Responsabilitatea Partidului Naţional Liberal este guvernarea. Disputele politice şi discuţiile colaterale, aşa cum este şi subiectul candidatului la preşedinţie, sunt chestiuni colaterale, care nu fac decât să introducă în spaţiul public teme false, care ne îndepărtează de la ceea ce este esenţial - buna guvernare pentru cetăţeni.

Stabilitatea guvernamentală nu doar se afirmă. Ea este evidentă din datele din ultima perioadă, care demonstrează că acţiunea şi strategia executivului, solidară, se concretizează în faptul că România începe o fază pozitivă a ciclului economic şi reintră pe creştere.

Potrivit ultimelor date prezentate la finalul săptămânii trecute de Eurostat, încrederea mediului de afaceri şi a populaţiei în economia României a afişat, în septembrie, cea mai puternică creştere din ultimele luni. Estimările de creştere economică de 2,5%, revizuite pozitiv de analiştii de la The Economist fac dovada că România se află pe un tren economic pozitiv. Numărul de companii active din România a trecut, la finalul lunii august, de 714000 de firme, în creştere cu 2,7% faţă de 2012, ceea ce a determinat ca angajatorii să încheie cu 10% mai multe contracte de muncă prin comparaţie cu perioada similară. Datorită stabilităţii şi predictibilităţii sectorului economic asigurat de măsurile introduse de către Guvernul USL, România a avut cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţie din Uniunea Europeană, având o ascensiune de 8,6%.

În ceea ce priveşte agricultura, România se clasează, pentru prima dată în ultimii ani, pe primul loc la producţia de floarea-soarelui şi înregistrează o producţie record la grâu şi secară, totalizând anul acesta 7,3 milioane de tone, fiind cea mai mare din ultimii opt ani.

Producţia industrială a cunoscut o creştere în primele şapte luni din 2013 cu 7,9%, iar exporturile cu 7,7%. Ţara noastră înregistrează ce mai mare creştere a producţiei auto din Europa.

Dovedim, prin starea reală a economiei româneşti, care începe să fie readusă pe creştere, că Partidul Naţional Liberal, ca o componentă a Uniunii Social-Liberale, este cu adevărat preocupat de buna guvernare.

Cele relatate arată că gândirea strategică şi competenţa fac diferenţa faţă de lipsa de soluţii a guvernelor anterioare.

Vă mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe distinsa noastră colegă, doamna deputat Tamara Ciofu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Sturzu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei mele de astăzi este "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice".

Stimaţi colegi,

Distinşi parlamentari,

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit, în cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 octombrie să fie sărbătorită drept "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice".

Consider că datoria noastră, ca oameni politici, este aceea de a asigura creşterea calităţii vieţii pentru persoanele în vârstă şi respectarea drepturilor lor, pentru a putea trăi în demnitate.

Sistemul de protecţie socială oferă servicii adaptate persoanelor vârstnice, ca urmare a analizei nevoilor acestora, respectând drepturile pe care le au, stabilite prin reglementările legale. În toate ţările lumii este prezent fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, cauzele fiind diverse, cele mai importante fiind creşterea speranţei de viaţă ca urmare a progreselor în medicină şi accentuarea declinului fertilităţii populaţiei.

Menţinerea unui stil de viaţă activ este o condiţie a unei bătrâneţi reuşite. Susţinerea şi antrenarea continuă a competenţelor mentale, a capacităţilor intelectuale şi a păstrării autonomiei de mişcare şi control conduc la conservarea şi creşterea stimei de sine în societate şi permit trăirea unei bătrâneţi normale.

Este important să se identifice diferite modalităţi de a produce schimbări la nivelul comportamentelor şi al practicilor instituţionale şi profesionale depăşite de realităţi. Discriminarea vârstnicilor pe piaţa muncii reprezintă tratamentul diferenţial aplicat persoanelor în vârstă care se referă la excluderea, restricţia, anularea sau diminuarea drepturilor şi libertăţilor acestora la desfăşurarea activităţilor de lucru. Discriminarea vârstnicilor pe piaţa muncii are loc în mai multe tipuri de activităţi: în recrutarea şi selecţia personalului, în promovare, în educaţie şi formare, în oferirea plăţii şi a altor beneficii în urma activităţii realizate, ca inutilitate şi ca retragere din câmpul muncii.

Din cauza lipsurilor materiale (alimente, hrană, medicamente) până la cele afective, bătrânii ajung să îşi piardă cu fiecare zi respectul de sine, energia spirituală şi, în cele din urmă, să se simtă total inutili.

În prezent, capitalul de înţelepciune, experienţă de viaţă şi de spiritualitate pe care ar putea să le ofere bătrânii societăţii prin simpla lor abordare se transformă într-un bagaj inutil şi nevalorificat, într-o societate în care valorile tradiţionale tind să se piardă sau să fie înlocuite cu altele superficiale.

Pentru România, discriminarea persoanelor în vârstă, în general, şi discriminarea lor pe piaţa muncii, în special, reprezintă o problemă de stringentă actualitate. Problema discriminării persoanelor în vârstă în România este de actualitate, dat fiind procesul de îmbătrânire a populaţiei, proces înregistrat în diferite ritmuri şi cu amplitudini variate în întreaga lume şi care are tendinţa să continue.

Aşa cum se ştie, îmbătrânirea populaţiei rezultă din combinarea declinului fertilităţii şi creşterea speranţei de viaţă în diferitele zone ale lumii. Câteva date statistice sunt de natură să ne convingă. În multe ţări, la jumătatea acestui secol, numărul persoanelor de peste 65 de ani se va dubla, iar al celor de peste 80 de ani va creşte de cinci ori. Faţă de anul 2000, mediana vârstei populaţiei lumii va creşte de la 26,6 ani la 32,9 ani în 2050 şi la 45,6 ani în 2100. Când se ia în consideraţie speranţa de viaţă, mediana vârstei populaţiei lumii faţă de anul 2000 creşte de la 26,6 ani la 31,1 ani în 2050 şi la 32,9 ani în 2100.

Previziunile indică faptul că persoanele de peste 60 de ani vor fi în 2010 în număr de un miliard.

În România, îmbătrânirea populaţiei se produce prin vârful piramidei vârstelor, generând ceea ce demograful Vasile Gheţău a numit o "criză demografică latentă".

Şi la noi în ţară, ca şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene, apare următorul paradox: societatea nu mai preţuieşte cunoştinţele acumulate de vârstnici, dar, în viitorul nu prea îndepărtat, categoria socială a vârstnicilor va influenţa tot mai puternic societatea, datorită ponderii crescute a acestei categorii sociale şi a prezenţei ridicate la vot a vârstnicilor, a persoanelor de 60 de ani şi peste.

Aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, vă propun să promovăm un cadru legislativ favorabil pentru întoarcerea şi reintegrarea persoanelor vârstnice în câmpul muncii şi folosirea experienţei activităţii acestora ca o soluţie la importul de forţă de muncă din alte ţări.

Vă mulţumesc.

Deputat Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

O să-i rog pe următorii vorbitori să încerce să-şi sintetizeze intervenţiile. Mai avem câţiva şi aş vrea să-i cuprindem pe toţi.

Domnul deputat Mihai Sturzu. Tinereţea la microfon. Şi-l rog pe domnul deputat Florin Pâslaru, acelaşi grup parlamentar...

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Mulţumesc foarte mult.

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor,

Dragi colegi parlamentari,

O lege foarte importantă pentru societatea românească a trecut de Parlament acum câteva zile, dar a fost contestată la Curtea Constituţională. Evident, este vorba despre Legea referitoare la câinii comunitari.

Aş vrea să detaliem aspecte importante ale acestei legi, astfel încât să fie limpede pentru fiecare parlamentar şi, mai mult, pentru fiecare cetăţean al României faptul că această lege este una justă şi folositoare fiecărei comunităţi în parte.

Această lege prevede faptul că autorităţile locale pot duce la îndeplinire o nevoie socială clar ilustrată şi de sondajele de opinie din ultima perioadă, şi anume asigurarea unui climat sănătos şi sigur pentru cetăţenii aflaţi pe străzile marilor oraşe prin strângerea în adăposturi a câinilor fără stăpân.

În faza următoare a acestui demers, fiecare cetăţean iubitor de animale poate adopta gratuit un câine fără stăpân aflat în aceste adăposturi, un câine sterilizat, deparazitat şi sănătos.

Personal, observând numărul foarte mare al iubitorilor de animale, care s-au manifestat public în ultima perioadă, sunt ferm convins că toţi câinii aflaţi acum pe stradă fără stăpân îşi vor găsi o casă mulţumită acestei legi.

Eutanasierea acestor câini poate ieşi din discuţie dacă iubitorii de câini îşi susţin până la capăt declaraţiile publice şi îşi duc la bun final demersul public.

Menţionez că există prevăzută în lege inclusiv posibilitatea adopţiei la distanţă.

În concluzie, putem spune, pe bună dreptate, că această lege este legea adopţiei, şi nu a eutanasierii.

Personal, am aşteptări la fel de mari atât de la autorităţile locale, cât şi de la iubitorii de câini, pentru ca, în cel mai scurt timp, străzile şi parcurile să fie locuri sigure pentru cetăţeni.

Mihai Sturzu, deputat, Colegiul nr.24 Bucureşti.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Mai am 30 de secunde. Mai am una.

Domnul Ioan Oltean:

Te-aş ruga să o depui în scris. O ai pe calculator, acolo. Atunci scurt, Mihai.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

E la fel de scurtă.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

În această perioadă, suntem cu toţii martorii unei dezbateri foarte importante asupra subiectului Roşia Montană. Această dezbatere penetrează toate mediile societăţii româneşti. Este un subiect de interes atât pentru factorii de decizie politici, cât şi pentru fiecare cetăţean al României.

Asistăm la expunerea a două puncte de vedere diametral opuse. Primul este strigat în Piaţa Universităţii, şi anume: mediul este mai important decât locurile de muncă. Al doilea este cel susţinut de cetăţenii Roşiei Montane: locurile de muncă generate de proiectul minier sunt vitale pentru comunitate.

În esenţă, ambele puncte de vedere sunt corecte. Este însă rolul nostru ca politicieni, ca oameni de stat, să asigurăm o dezbatere corectă asupra acestui subiect, o dezbatere în care fiecare punct de vedere să fie ascultat, argumentat şi bine cântărit.

Observ cu tristeţe, însă, că pe măsură ce trece timpul, cele două puncte de vedere enumerate mai sus tind să se radicalizeze şi pare din ce în ce mai greu să găsim un numitor comun al lor.

Salut iniţiativa constituirii Comisiei speciale pentru Roşia Montană, deoarece astfel, în cel mai înalt for al democraţiei româneşti, Parlamentul României, avem şansa de a dezbate subiectul cu toate implicaţiile sale. Democraţia înseamnă dezbatere, deschidere către dialog şi argumente.

Îi invit să-şi spună cuvântul în cadrul acestei comisii pe toţi cei care au un cuvânt de spus, militanţi pentru mediu, mineri, experţi în geologie, economişti, istorici, oameni politici.

În acelaşi timp, am aşteptări mari de la această Comisie: la finalul lucrărilor sale trebuie ca fiecare parlamentar să aibă informaţiile corecte şi complete, pentru a fi în situaţia de a lua o decizie corectă şi benefică pentru ţară, pentru România, pentru locuitorii săi, o decizie care să aducă la un numitor comun, să împace diversele puncte de vedere pe acest subiect din societatea românească.

În final, reafirm susţinerea mea totală pentru dezbatere şi dialog. Rolul nostru de parlamentari este acela de a uni naţiunea română pentru interesul ţării, chiar dacă sunt momente în care alte interese tind să o dezbine.

Mulţumesc foarte mult, Mihai Sturzu, deputat PSD.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Dacă o să vină toţi cei invitaţi la comisia specială, n-o să-i fie uşor, dar, mă rog, o să vină.

La mulţi ani pentru mâine, Mihai! Dai un pahar de şampanie.

Îl invit acum la telefon - Doamne, iartă-mă! - la microfon pe domnul deputat Florin Pâslaru şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Constantin Adăscăliţei. O să vă rog să fiţi scurt, ca să intre toată lumea.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul acestei declaraţii este "Redresarea învăţământului universitar românesc".

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Potrivit unei analize a Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, în 17 din cele 23 de universităţi din ţară, taxele de studiu au crescut. Au existat discuţii în acest sens datorită acestui lucru la nivelul structurilor de conducere în ultimul an universitar.

Studiul ANOSR arată că în 57% dintre universităţile analizate a crescut şi regia de cămin. Trebuie precizat că subvenţia cămine-cantine nu a mai crescut din 2007, neadaptându-se astfel la rata inflaţiei. Împreună cu taxele de studii şi celelalte costuri legate de facultate, au devenit insuportabile pentru o mare parte a familiilor din România şi sunt cauza principală a abandonului şcolar.

Alături de tot sistemul educaţional, nici educaţia universitară nu trebuie neglijată, iar o atenţie mai sporită asupra finanţării educaţiei se resimte direct în buzunarele studenţilor.

Eforturile statului în investiţiile din educaţie sunt necesare, evitând astfel scăderea calităţii învăţământului, o reflectare asupra întregii societăţi, de altfel, repercusiunile fiind atât pe termen scurt, legate de costuri, dar şi de calitatea şi relevanţa studiilor pentru actualii studenţi, cât şi pe termen lung, legate de creşterea economică, echitate şi chiar sănătate publică şi participare la procesele democratice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Adăscăliţei, din partea aceluiaşi grup parlamentar şi pe domnul deputat Cosmin Necula îl rog să se pregătească pentru a urma.

Te rog, domnule coleg, ai cuvântul.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Începând din anul 2001, prin înalta rezoluţie a ONU, data de 1 octombrie a fost dedicată celebrării persoanelor vârstnice de pe întreg mapamondul.

La nivel mondial, o persoană din zece are peste 60 de ani, iar tendinţa este de mărire accelerată a acestui eşantion, în defavoarea, bineînţeles, a celorlalte categorii de vârstă. Se estimează că în 2050, la nivel mondial, una din cinci persoane va avea peste 60 ani, confruntând omenirea cu provocări de protecţie socială specifice, prin care, bineînţeles, trebuie să se asigure calitatea vieţii acestor persoane.

În ţara noastră Institutul Naţional de Statistică raporta în 2012 5,48 milioane de pensionari, din care 4 milioane pensionate pentru limită de vârstă, cu o pensie medie de 773 lei/lună. Numărul de pensionari români este în scădere de la an la an (cu 100 000 persoane faţă de 2011, sau cu 188 000 faţă de 2010), iar drama României este valul de persoane vârstnice inactive şi amintesc aici de cei circa 2 milioane de persoane în următorii 5 ani care vor ajunge la vârsta pensionarii, dar nu vor beneficia de niciun fel de prestaţii sociale.

Pe termen lung se prefigurează o accentuare a acestei probleme în cazul persoanelor care după 1989 nu au mai avut loc de muncă sau au lucrat "la negru", neplătind contribuţii la fondul CASS şi, prin urmare, nu vor avea dreptul la pensie de stat.

Trebuie conturată din timp o strategie prin care România să gestioneze această situaţie, pentru că, altfel, ne vom confrunta cu adevărate crize sociale şi umanitare.

Astăzi îi celebrăm pe cei vârstnici de lângă noi, pe care îi respectăm şi îi preţuim. Şi chiar dacă oamenii sunt valoroşi, indiferent de vârstă, vă amintesc cunoscutul proverb românesc "cine n-are bătrâni să-şi cumpere!" Dacă ei au pus deja umărul la făurirea naţiunii, aşa cum este astăzi şi ne-au împărtăşit din experienţa lor, consider că noi, cei în putere, suntem datori să îi răsplătim cum se cuvine.

Semnalul de alarmă tras de acest mesaj al meu este, până la urmă, de natură demografică, iar o cauză majoră a acestui viitor întunecat este sporul de natalitate negativ care se arată în România ultimilor ani. Fără măsuri urgente, România va deveni o ţară cu populaţie puţină şi îmbătrânită. Guvernele crizei care au sărăcit pe români au descurajat femeia din România să mai facă copii, atentând în mod direct la viitorul acestei naţiuni. Din acest motiv, guvernul României va trebui să sprijine constant tinerele mame şi tânăra familie. Specialiştii arată ca abia la raportul de 2,1 copii/femeie putem vorbi de un echilibru al sporului natural, însă de dorit ar fi chiar şi depăşirea acestui raport.

Închei această declaraţie cu următoarea concluzie: să îi iubim pe bătrânii care încă sunt lângă noi pentru că vom ajunge oricum în locul lor, iar dacă vrem un viitor mai bun, trebuie să creăm de pe-acum condiţii pentru generaţiile care vor urma.

Vă mulţumesc. Deputat Constantin Adăscăliţei, PSD - Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul deputat Iacoban Sorin.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Discriminări dincolo de cetăţenia europeană".

Nu putem asista pasivi la momentele în care unul dintre liderii democraţiei europene promovează discriminarea şi ridică la nivel de politică de stat segregaţia rasială.

Este trist când unul dintre partenerii tradiţionali ai României proferează injurii la adresa egalităţii sociale şi permite liderilor săi temporari să îngăduie un comportament discriminatoriu faţă de oameni.

Nu ai voie să vii în faţa lumii să spui despre o minoritate că are "vocaţia de a fi trimisă înapoi în ţara de origine". Este inadmisibil să fii reprezentantul unei ţări care de sute de ani trăieşte şi apreciază egalitatea şi să consideri ca singură soluţie în cazul unei minorităţi expulzarea.

Declaraţiile dumneavoastră, domnilor care temporar reprezentaţi una din cele mai prestigioase ţări ale lumii, vă trimit într-o negură istorică pe care noi aici, în această ţară o repudiem.

Ţin să vă reamintesc că discutaţi de cetăţeni europeni, ţin să vă reamintesc că sunteţi semnatari ai Cartei Europene a Drepturilor Omului şi nu este justificat nici un comportament discriminatoriu la adresa unor oameni. Dacă raţiunile electorale au întunecat agenda discursului dumneavoastră, doresc să vă aduc aminte că nu este just şi nu este în conformitate cu legislaţia europeană să consideraţi ca sursă de infracţionalitate o minoritate, indiferent că este romă, română bulgară şi mai mult decât atât, să aveţi ca singură soluţie, respectiv expulzarea unor cetăţeni.

Putem înţelege că poate muncitorii români şi bulgari vor aduce şomaj în rândurile francezilor, putem accepta respingerea din cercurile politice pe criterii discriminatorii, ce sunt dincolo de reglementările legislative, dar nu putem accepta, noi, cetăţenii români, felul în care vă exprimaţi cu privire la o minoritate, cu privire la nişte cetăţeni europeni.

Sunteţi cel mai puţin european personaj pe care l-am întâlnit în această comunitate europeană, domnule Manuel Valls, şi sper ca opiniile dumneavoastră să nu reprezinte poziţia Franţei cu privire la o minoritate.

Ţin să vă reamintesc că acceptaţi fără probleme medici români care pot fi şi rromi, kinetoterapeuţi români care pot fi şi rromi, fizicieni români care pot fi rromi şi singura lor calitate este că sunt cetăţeni europeni şi sunt bine pregătiţi de acest stat din care facem parte.

Îmi doresc să faceţi parte şi dumneavoastră, domnule Manuel Valls, dintr-o mică comunitate şi poate atunci veţi înţelege prin ce trec aceştia în momentul în care reprezentanţii unei ţări îi consideră sursă de infracţionalitate care trebuie expulzată.

Vă spun aceste lucruri, domnule Manuel Valls, în calitate de reprezentant al statului român, în calitate de reprezentant a 60 000 de cetăţeni, dintre care unii sunt rromi şi pe care niciodată nu am să-i desconsider şi am să-i consider egalii mei, fraţii mei şi am să încerc să mă bucur alături de ei de libertatea conferită de Uniunea Europeană care are ca fondator şi Franţa.

Nici până în acest moment nu aţi retras declaraţiile ce desconsideră o minoritate, nici până în momentul de faţă nu aţi găsit o justificare elegantă pentru respingerea României din grupul Shengen şi cred că, indiferent de atitudinea dumneavoastră, Franţa are datoria de onoare de a respecta tradiţia europeană şi de a se disocia de dumneavoastră şi a le spune tuturor că orice minoritate are dreptul de a trăi liber şi neîngrădit în spaţiul european, indiferent că paşapoartele lor poartă însemnele statului român sau bulgar.

Oare câţi soldaţi români trebuie să mai moară pe fronturi străine, oare câţi medici români trebuie să mai exportăm, oare câţi români trebuie să construiască blocuri pentru ca Europa să ne considere pe toţi egali şi să nu accepte declaraţii care, pentru procente electorale care discriminează oameni şi provoacă suferinţe, aduc aminte de momente istorice crunte.

Vă mulţumesc mult. Cosmin Necula, deputat de Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Sorin Iacoban, pe care îl rog să fie, să se încadreze în limita regulamentară.

Te rog, Sorine, ai cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegere.

Declaraţia mea de astăzi se cheamă: "Halatul de medic dispare, prioritate are halatul de contabil".

Dragi colegi,

Era imposibil să trec cu vederea unul din ultimele câştiguri ale reformei în sănătate, şi anume închiderea Institutului "Cantacuzino" - Filiala Iaşi.

Suntem o ţară în care guvernarea Băsescu-Boc ne-a obişnuit cu oprirea activităţii unor instituţii medicale strategice, cu ,,închiderile’’ salvatoare văzute de unii şi alţii ca fiind o soluţie pentru vistieria ciuruită de către guvernările portocalii.

Sănătatea nu a fost niciodată un domeniu privilegiat, fiind măcinată mai mult de probleme birocratice generate de cei care s-au succedat la conducerea ministerului, ce-i adevărat, în ,,costume Armani", dar care probabil nu au pus mâna niciodată pe un halat de medic. Ei... şi asta nu ar fi fost o problemă, dacă totuşi în fruntea ministerului nu s-ar fi instaurat dictatura cifrelor.

Am tot asistat la încercări repetate de a opri producţia Institutului "Cantacuzino" din Iaşi, la încercări repetate de a submina activitatea Institutului de Boli Cardiovasculare de la Târgu Mureş şi la încercări, de data aceasta, concretizate de a închide unităţi spitaliceşti, de a reduce numărul de paturi din unităţile medicale, tot venind cu explicaţii că populaţia României nu este atât de bolnavă pe cât se pretinde.

Rezultatele acestei politici cu iz de genocid sunt următoarele: locul I în lume la mortalitate infantilă, locul I în Europa la bolnavi cu virusul hepatic B şi C, locul I în Europa la bolnavi de tuberculoză, locul I în Europa la incidenţa bolilor cardiovasculare şi evident ultimul loc în Europa la prevenirea gripei.

După cum vedeţi, domnule ministru Nicolăescu, consecinţele acestei politici duşmănoase împotriva sănătăţii sunt îngrijorătoare şi aduc atingere siguranţei naţionale. În zilele acestea se pare că aţi mai ţintit un duşman. Institutul "Cantacuzino" - Filiala Iaşi, singurul producător din ţară a imunomodulatorului Polidin, care, printre altele, este chiar şi unic în Europa prin tulpinile folosite în producţie, prin modul de prelucrare şi modul de temporizare a acestuia.

Ştiaţi, domnule ministru, că peste un 1.000.000 de persoane sunt salvate anual datorită dozelor de vaccin tetanic adsorbit care sunt produse de Institutul "Cantacuzino" - Filiala Iaşi? Ştiaţi că aceste produse medicale plus imunomodulatorul Orostim folosesc reţete unice în Europa, bineînţeles, patentate pe Institutul "Cantacuzino" Bucureşti, dar care sunt creaţia exclusivă a echipei de cercetători de la Iaşi?

Mai cunoaşteţi faptul, domnule ministru, că aceste produse au, comparativ cu cele similare din Uniunea Europeană, cele mai puţine reacţii adverse înregistrate la pacienţi? Aţi avut curiozitatea vreodată să citiţi o listă de preţuri de livrare a Institutului de la Iaşi cu privire la produsele unice în Europa despre care v-am vorbit? Dacă timpul dumneavoastră preţios nu v-a permis să vă uitaţi pe o estimare de costuri de producţie, avem amabilitatea să vă informăm noi cu privire la unele preţuri de livrare ca să înţelegeţi şi dumneavoastră, ce-i drept, în ceasul al 12-lea, de ce nu este nevoie să importăm vaccinuri la un preţ de 10 ori mai mare.

Domnule ministru, o fiolă de vaccin tetanic adsorbit care poate salva o viaţă de om, are un preţ de livrare de 3,96 de lei, dumneavoastră îl importaţi la 43 de lei; o fiolă de Bronhodin nediluat 2,8 lei, o fiolă Bronhodin diluat 1/100 este de 2,4 lei şi aşa mai departe.

De asemenea, opinii avizate din domeniu au declarat că: ,,este adevărat că Institutul de la Iaşi are un personal super calificat...’’. În această situaţie, în care s-a recunoscut public competenţa personalului de la Iaşi, vă puteţi lipsi de munca acestor cercetători, muncă concretizată prin naşterea unor produse unice în Europa?

Aveţi idee, pentru că vă pricepeţi la cifre, cam cât a cheltuit statul român pentru pregătirea acestor specialişti, pentru specializarea şi respecializarea lor, pentru formarea iniţială şi formarea continuă a acestora?

Dumneavoastră spuneţi că Agenţia Naţională a Medicamentului nu mai acceptă tehnologiile Institutului de la Iaşi care, în realitate, nu sunt atât de incompatibile cu noile standarde, atâta vreme cât în 2011 au fost produse la Iaşi peste un 1.300.000 de doze de vaccin tetanic adsorbit.

Nu negăm faptul că ariile de producţie ar trebui retehnologizate, conform ultimelor standarde, însă retehnologizarea nu înseamnă închiderea unităţii, domnule ministru.

Vă puteţi permite în situaţia dezastruoasă în care ne-au adus guvernările băsiste în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei, să pierdem nişte oameni pe care dumneavoastră i-aţi analizat a fi supercalificaţi? Dumneavoastră chiar nu doriţi să oprim exodul specialiştilor români în străinătate?

Considerăm că prin închiderea Institutului "Cantacuzino"-Filiala Iaşi se aduce o gravă atingere siguranţei naţionale. Ştiţi foarte bine că pentru retehnologizarea celor două arii de producţie, una pentru imunomodulatori şi cealaltă pentru vaccin tetanic este nevoie doar de infima sumă de 10.000.000 de euro?

Domnule Nicolăescu, aveţi bărbăţia şi nu vă mai ascundeţi în spatele paravanului dumneavoastră preferat, Agenţia Naţională a Medicamentului. Cu siguranţă că aveţi în proprietate un automobil căruia îi faceţi revizia în fiecare an pentru a putea funcţiona conform standardului din fabricaţie. Exact acelaşi lucru puteţi să-l faceţi şi cu Institutul "Cantacuzino" - Filiala Iaşi, nu oprirea activităţii, ci retehnologizarea liniei de producţie.

Şi dacă, totuşi, anumite interese vă împing spre soluţia cea mai neinspirată, adică închiderea institutului, aţi putea să ne precizaţi cam când ar putea reveni pe piaţă vaccinurile produse până acum la Filiala Iaşi a Institutului "Cantacuzino"?

Vă întrebăm pentru că avem dovada că nici dumneavoastră nu ştiţi exact acest lucru, deşi nu este un subiect oarecare, ci un subiect de importanţă naţională şi afirmăm aceasta, deoarece am analizat două dintre declaraţiile pe care le-aţi făcut în legătură cu acest subiect.

Dragi colegi,

Este mai mult decât evident că lipsa de strategie în domeniul sănătăţii a guvernelor anterioare băsiste a îmbolnăvit populaţia României. Unităţi medicale de elită cu personal supercalificat au fost desfiinţate pentru motive legate nu de actul medical, în sine, ci de probleme financiare. Însă, ceea ce contează, în speţă, este faptul că o investiţie de 10.000.000 de euro ar rezolva problema Filialei Iaşi a Institutului "Cantacuzino".

Aici nu este vorba de alocare de fonduri pentru terenuri sportive în pantă, pentru săli de sport în cătune de munte, pentru patinoare la preţ de patru ori mai mare decât în ţara vecină, pentru parcuri în mediul rural, în apropierea balastierelor sau în zone inundabile, pentru staţii de epurare în localităţi unde nu există canalizare şi alte asemenea cu care am fost obişnuiţi în ultimii ani de trista guvernare portocalie.

Aici este vorba despre sănătatea poporului român, despre ani de cercetări care au condus la obţinerea unor produse medicale unice în Europa şi de foarte mult bun simţ. Filiala Iaşi a Institutului "Cantacuzino" trebuie să continue să salveze vieţi, aşa cum o face de peste 50 de ani, fapt pentru care, dragi colegi, vă cer sprijinul.

Vă mulţumesc. Sorin Iacoban, deputat de Iaşi, Colegiul 10.

Vă mulţumesc încă o dată, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim şi noi.

Iată, stimaţi colegi, o declaraţie din partea unui reprezentant al puterii foarte bine documentată.

Sper ca domnul ministru să primească această declaraţie şi să ia act de informaţiile transmise, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Aici se încheie lista celor care şi-au exprimat dorinţa de a se pronunţa de la microfonul Camerei prin declaraţie politică.

Avem însă şi o listă lungă de colegi care n-au înfruntat vremea şi au preferat să depună în scris declaraţiile politice. Daţi-mi voie să-i nominalizez pe aceştia.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Popeangă Vasile, Nistor Laurenţiu, Mocanu Vasile, Răţoi Neculai, Enache Marian, Călin Ion, Nica Ciprian, Dumitrache Ileana, Niţă Emil, Dolineaschi Andrei, Ştefănescu Cătălina, Weber Mihai, Covaci Dorel, Iane Ovidiu, Ciofu Tamara, Cosma Vlad, Vulpescu Ionuţ, Pâslaru Florin, Chiriţă Dumitru, Mocioalcă Ion, Ghiveciu Marian, Melinte Ion, Tudorache Dan, Iriza Scarlat, Intotero Natalia, Munteanu Ioan, Marian Neacşu, Zaharcu Neviser, Tiuch Cătălin, Dobre Titus Mircea, Tîlvăr Angel, Traicu Rodin, Cristea Aurelia, Diaconu Bogdan, Manuela Mitrea, Alin Petrache, Nicolae Vasilescu şi Florin Buicu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal următorii deputaţi: Sorin Teju, Anton Doboş, care a şi citit, de altfel, Carmen Hărău, Daniel Iane, Dan Bordeianu, Titi Holban, Erland Cocei, Alexe Florin, Cupşa Ioan, Raluca Ispir, Raluca Surdu, Thuma Hubert, Ştefan Băişanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Radu Zlati şi Cristian Buican.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Mircea Lubanovici, Balan Ioan, Geantă Daniel, Turcan Raluca, Ardeleanu Sanda, Popoviciu Alin, Sămărtinean Cornel, Gudu Vasile, Secară Florin, Mircea Man, Gheorghe Florin, Laza Liviu, George Ionescu, Claudia Boghicevici, Iulian Vladu, Andreea Paul, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Diniţă Ion, Constantin Avram, Andrei Tănăsescu şi Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, domnii deputaţi: Miron Smarandache şi Liliana Mincă.

Iar din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup parlamentar, deputaţii: Clement Negruţ şi Ioan Dumitru.

Stimaţi colegi,

Avem o zi extrem de prielnică, 21 de deputaţi ai puterii au prezentat astăzi declaraţia de la microfonul Camerei, în timp ce opoziţia a avut doar 6 deputaţi la microfonul Camerei.

În ce priveşte depunerile în scris, puterea a fost astăzi iar la înălţime, 62 de declaraţii politice ale puterii s-au depus la secretariat, iar opoziţia 22.

Înainte de a închide şedinţa, daţi-mi voie să-i urez distinsului nostru coleg şi secretar al Camerei, Mircovici, "La mulţi ani," astăzi când e ziua domniei sale. Să-i dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi mulţi, mulţi, mulţi ani! (Aplauze)

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să închid şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice, să le mulţumesc celor care au înfruntat vremea pentru a fi prezenţi aici de la prima oră, să vă doresc tuturor o zi frumoasă în continuare. Ne revedem în câteva minute pentru şedinţa consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Să auzim numai şi numai de bine, Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

Conform datelor Ministerului de Finanţe, deficitul bugetar a urcat după primele opt luni din an la 1,27% din PIB, respectiv 8 mld. lei, după ce în perioada mai-iulie a oscilat în jurul a 1% din PIB. Toate acestea în condiţiile în care evoluţia veniturilor nu a ţinut pasul cu avansul cheltuielilor. În luna iulie am avut buget excedentar, dar în luna august s-a înregistrat un declin de 1,7% faţă de aceeaşi lună din 2012. Asta în timp ce cheltuielile au urcat cu 10% faţă de aceeaşi perioadă de timp. S-a produs mai puţin cu 1,7%, dar s-a cheltuit mai mult cu 10%. Cu scăderi considerabile la încasările din taxele şi impozitele exagerat de diversificate şi de mărite, creşte riscul ratării ţintei anuale de deficit. Asta înseamnă că vom asista din nou la tăieri de investiţii - doar la aceasta şi la inventat noi biruri se pricepe foarte bine teleguvernarea -, cu impact nefavorabil asupra creşterii economice. Reamintesc faptul că ţinta de deficit bugetar pentru acest an este de 2,1% din PIB.

Avertizez asupra faptului că, la un deficit de aproape 1,3% după 8 luni, teleguvernarea va tăia din programele de dezvoltare, din investiţii şi va încerca să colecteze taxe şi impozite din buzunarele românilor, din orice poziţie, ca să zic aşa, exact cum trăgeau teroriştii lui Ion Iliescu în populaţia civilă în decembrie 1989. Deja văd că vor să transforme chiar şi noul Cod rutier în instrument de colectare la buget. Pentru a-şi satisface "sponsorii", guvernarea Uniunii Social-Liberale va "mima" că dă ajutoare sociale, va mima grija faţă de populaţie prin soluţii total aiurea, precum acea scădere la TVA-ul pentru pâine, dublată de creşterea şi diversificarea taxelor şi impozitelor. Dar cum nici aceste artificii disperate nu dau roadele scontate - doar o economie sănătoasă se face luând măsuri sănătoase -, prevăd că vin vremuri grele inclusiv pentru sponsorii USL, care vor începe să se mănânce între ei. Acesta va fi adevăratul motiv al divorţului dintre PNL şi PSD.

Cum să aducă cei din grupul infracţional, organizat impropriu, numit majoritate parlamentară, venituri suplimentare la buget culegând ceea ce au semănat, adică praful de pe tobă? Dacă ei îşi închipuie că mărind taxele şi inventând altele noi încasează mai mult, greşesc. Mai ales că adevărata şi împovărătoarea evaziune fiscală este la "sponsorii" lor, nu la cetăţeanul de rând.

Taxele mărite şi impozitele diversificate nu au reuşit niciodată să aducă mai mulţi bani la buget. Tot ceea ce au reuşit, peste tot în lume, a fost să sugrume activitatea economică şi să pună pe fugă investitorii. Este o lecţie pe care stânga nu vrea să o înveţe, o lecţie de care afaceriştii de cumetrie din PSD şi PNL, partide eminamente clientelare, nu au auzit niciodată.

Domnul Adrian Gurzău:

Realitatea dură, cea de zi cu zi, este că "patru din 10 români trăiesc la limita strictului necesar". Jurnaliştii de la "Adevărul" demonstrează faptul că românii îşi acoperă cu greu cheltuielile prin ceea ce mai binevoieşte statul lui Victor-Viorel Ponta să le mai lase din venituri. Colegii lor de la "Capital" sunt mai duri în exprimare: "peste 80% din populaţia României trăieşte de pe o zi pe alta". Acum Ponta sper că este fericit.

Cert este faptul că salariile nu mai ajung pentru acoperirea cheltuielilor. Asta pentru cei care mai au un salariu, deoarece milionul de locuri de muncă promis de către Uniunea Social-Liberală în campania electorală, s-a soldat cu o creştere semnificativă de români puşi pe drumuri prin privatizări ratate (CFR Marfă, Otchim, Poşta Română, Mechel), insolvenţe dubioase (Hidroelectrica), renunţarea la investiţii ş.a.m.d. Toată teleguvernarea lui Victor-Viorel Ponta se reduce în a pritoci noaptea, pe furiş, noi taxe şi impozite. În fond, România este din nou în coada clasamentului competitivităţii economiilor din statele membre ale Uniunii Europene. Legislaţia care se modifică des, birocraţia, corupţia generalizată şi infrastructura deficitară afectează performanţele companiilor din România, susţine Comisia Europeană în ultimul său raport privind competitivitatea.
(Sursa: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/industrial-competitiveness/monitoring-member-states/index_en.htm)

Aşa am ajuns în situaţia ca 80% dintre români să afirme că nu reuşesc să-şi acopere permanent cheltuielile lunare din salariu şi mai puţin de jumătate dintre ei spun că reuşesc să-şi încadreze consumul în salariu. Cu alte cuvinte românii muncesc doar ca să întreţină companiile de gaz, apă, electricitate şi salubritate din România.

Un studiu realizat de Compania Novel Research arată că mai mult de 7% dintre români afirmă că nu reuşesc niciodată să se încadreze în veniturile lunare din salarii, 15% obţin rar această performanţă, iar numai 34% au luni în care le ajung banii din salariu, dar şi multe luni în care nu sunt suficiente aceste venituri. Aproape 30% dintre români cheltuiesc rar mai mult decât câştigul lunar din salarii, iar aproape 15% susţin că se încadrează întotdeauna în veniturile lunare. Studiul mai relevă că 7 din 10 români resimt datoriile ca pe un disconfort psihic, dar peste două treimi dintre cei chestionaţi spun că gradul personal de îndatorare nu reprezintă un motiv de îngrijorare, aceştia fiind convinşi că vor găsi cea mai bună soluţie pentru a-şi reechilibra bugetul.

Pentru majoritatea covârşitoare a gospodăriilor din România, veniturile lunare sunt suficiente pentru un trai mediocru, în cel mai bun caz. Aproape 14% dintre români nu-şi acoperă nici măcar cheltuielile de supravieţuire, în timp ce alţii reuşesc ca dintr-un salariu lunar să-şi achite doar cheltuielile strict necesare. Numărul familiilor care trăiesc la limita sărăciei a crescut cu trei puncte faţă de 2011, în timp ce procentul din populaţie care reuşeşte să-şi cumpere toate cele necesare fără sacrificii a scăzut la jumătate, până la doar 2,7% - relevă un studiu comandat de Compania Provident, specializată în credite de consum cu valoare mică.

Acoperirea cheltuielilor de subzistenţă este imposibilă pentru 13,8% din români şi constituie o mare dificultate pentru alţi 29%, iar încadrarea în banii de salariu este un sport extrem pentru jumătate din populaţie. Viaţa în România este prea scumpă, sau veniturile românilor sunt prea mici? Răspunsul este afirmativ la ambele variante pentru mai mult de 42% din români, reiese dintr-un studiu care analizează nivelul de trai şi comportamentul financiar al populaţiei, realizat la iniţiativa Provident Financial de către Compania de cercetare Novel Research.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Nevoia programării strategice a sportului românesc"

Educaţia fizică şi sportul sunt factori de consolidare a rezistenţei fiecărui individ faţă de problemele vieţii moderne, reprezentând în acelaşi timp un stimul pentru activităţile din timpul liber. Creşterea populaţiei care practică sportul poate aduce beneficii sociale generale, prin diminuarea cheltuielilor cu serviciile medicale şi creşterea productivităţii generale.

În anul 2003, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un document intitulat: "Health and development through physical and sport", în care se menţionează faptul că fiecare dolar investit în activitatea fizică determină o economisire de 3,2 dolari în sistemul medical. Acelaşi document susţine faptul că practicarea unei activităţi sportive timp de 30 minute la adulţi şi 60 de minute la copii, reduce semnificativ riscurile de accidentare, riscurile de apariţie a bolilor cardiovasculare, a accidentelor cerebrale, obezităţii şi chiar a unor forme de cancer. Având în vedere aceste realităţi, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate prin crearea unor linii clare pentru parcursul acestui domeniu de activitate.

De-a lungul timpului, în România au fost formulate o serie de măsuri cu privire la promovarea activităţii sportive, dar multe dintre acestea nu au fost implementate, rămânând doar la nivel de intenţie.

În ceea ce priveşte dezvoltarea strategică a sportului, în acest moment nu există o strategie unitară la nivel naţional, iar din acest motiv mă adresez tuturor factorilor decidenţi la nivel guvernamental, precum şi federaţiilor sportive, în vederea stabilirii unor obiective clare, realizabile pentru sportul de performanţă, sportul de masă şi sportul de tineret. Consider că afirmarea programatică a liniilor de acţiune nu este suficientă, fiind necesare cadrul normativ şi resurse pentru îmbunătăţirea situaţiei sportului românesc.

Este imperios necesară existenţa unei strategii care să ofere detalii specifice cu privire la parcursul sportului atât pentru următorul ciclu olimpic, cât şi pentru următoarele evenimente sportive.

În această situaţie, fac apel către toate autorităţile care au puterea să contribuie la trasarea unor linii clare, concrete, realizabile pentru parcursul sportului românesc, să-şi unească resursele şi cunoştinţele în sensul elaborării unei strategii pentru domeniul sportului şi să asigure condiţiile necesare pentru implementarea acesteia.

Obţinerea de performanţe sportive care să aibă ca rezultat atragerea unui număr tot mai mare de persoane către practicarea sportului va aduce cu siguranţă avantaje în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei, dar şi în ceea ce priveşte economia şi societatea, în general.

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

"Judeţul Timiş, condus de Primăria Caransebeş"

Locomotiva de la Jimbolia este o locomotivă de patrimoniu, care a fost adusă în anul 2011 la Jimbolia, fiind un obiect de mare valoare culturală. Este de producţie germană şi a fost construită în 1943. A fost folosită în cel de-al Doilea Război Mondial. Locomotiva a fost mutată în ziua de 21 septembrie 2013 din Jimbolia în Caransebeş, fără ştirea primarului primei localităţi, în care se afla de aproape trei ani. În urma acestui demers, Primăria Jimbolia a făcut solicitări la Ministerul Transporturilor pentru a cere explicaţii în legătură cu mutatul locomotivei, după ce în urmă cu două săptămâni a primit vestea acestei iniţiativei. Niciun răspuns nu a venit, însă, în scris.

Edilul acuză Primăria Caransebeş de abuz şi promite plângere penală împotriva Regionalei CFR Timişoara. De cealaltă parte, cei acuzaţi spun că transportul a fost făcut perfect legal, potrivit deciziei Ministerului Transporturilor, şi pot demonstrat asta cu acte.

Bătrâna locomotivă a fost efectiv furată, pentru că nu a existat o aprobare de la Compania CFR, proprietara trenului, nici de la Direcţia de Monumente, având în vedere că trenul este clasat ca monument istoric.Totul s-a decis la nivel politic. A existat o semnătură a ministrului secretar de stat din Ministerul Transporturilor, Cristian Ghibu, care a făcut pe plac primarului liberal de la Caransebeş, Marcel Vela.

Printr-un simplu act, o apostilă, nici măcar o decizie a Consiliului de Administraţie de la CFR Infrastructură, această locomotivă a fost luată cu japca şi mutată în altă parte. De ce? Pentru că un primar din Caransebeş a considerat el că stă mai bine la el acolo. Marcel Vela, primarul Caransebeşului, spune că măsura a fost perfect legală, iar motivul transportului a fost recondiţionarea locomotivei ce va face parte dintr-un muzeu al căilor ferate."A fost ideea Asociaţiei Ceferiştilor Bănăţeni, care a solicitat primăriei susţinerea pentru a-şi amenaja un spaţiu expoziţional pe care îl susţinem. Nu este vorba de niciun abuz, de niciun furt, nu a luat-o Primăria Caransebeş în patrimoniul domeniului public al municipiului Caransebeş, ci este în continuare în proprietatea Căilor Ferate Române".

Primarul Marcel Vela susţine că deţine dovezi care să arate că demersul mutării locomotivei din Jimbolia a fost legal, iar obiectivul principal este restaurarea acestui obiect de patrimoniu.

Reamintesc domnului primar Vela că locomotiva cu abur de la Muzeul CFR din Jimbolia are o valoare de patrimoniu inestimabilă şi că după mai multe demersuri pe la Ministerul Transporturilor şi Ministerul Culturii s-a reuşit, pe timpul guvernării PDL, în 2011, relocarea până în anul 2016 a acestei locomotive de la Deva, la Jimbolia. Mai mult, conform declaraţiilor primarului Darius Postelnicu, Primăria Jimbolia a investit, din 2011 şi până acum, sume mari de bani pentru recondiţionarea locomotivei. Ciudat mi se pare şi faptul că pentru mutarea acestei locomotive şi-a dat avizul un secretar de stat şi atât. Nu şi-a dat avizul Ministerul Culturii şi nu există un proces-verbal de predare-primire a acestei locomotive.

Sunt indignat de faptul că autorităţile locale ale judeţului Timiş, primarul Nicolae Robu, Titu Bojin, preşedintele PSD Timiş, prefectul Eugen Dogariu şi mai mulţi parlamentari USL, nu au avut curajul să intervină împotriva solicitării domnului primar Marcel Vela. Nu ştiam că judeţul nostru poate fi condus din Caraş-Severin. Tocmai de aceea le sugerez autorităţilor publice locale din Timiş, primarului Nicolae Robu, şefului Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, şi prefectului Eugen Dogariu, să îşi caute alte locuri de muncă, conform competenţei lor profesionale, asta pentru că mutarea locomotivei este o dovadă a incompetenţei lor, ca de exemplu: primarul Nicolae Robu la Facebook, şi aşa este pasionat de site, prefectul Dogariu consilier al premierului Victor Ponta, iar pentru Titu Bojin e mai greu de găsit un loc de muncă, căci oricum nu ştie să facă nimic.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Forfetarul Grapini, călăul firmelor cu profituri mici"

În 2009 s-a introdus pentru prima dată impozitul forfetar. Momentele excepţionale cereau măsuri excepţionale. Doamna Grapini, vicepreşedintele PC, considera forfetarul drept "perna pusă pe faţa IMM-urilor". Astăzi, ministrul Grapini susţine cu tărie reintroducerea impozitului forfetar pentru hoteluri, pensiuni, restaurante, spălătorii sau service-uri auto. Nu degeaba Guvernul Ponta este Guvernul de impozite şi impostură. Incompetent, Guvernul Ponta sugrumă mediul de afaceri, iar economia bate pasul pe loc.

Soluţia PDL:

PDL nu susţine introducerea unui nou impozit şi propune relaxare fiscală pentru relansarea economiei româneşti şi crearea de locuri de muncă. Firmele nu trebuie să fie împovărate cu taxe suplimentare, ci încurajate cu facilităţi fiscale. PDL susţine cu tărie dezvoltarea clasei de mijloc şi a IMM-urilor, introducerea opţională a impozitului pentru microîntreprinderi de 1,5% şi tot opţional TVA-ul la încasare, reducerea cotei unice la 12%, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, creşterea salariului minim la 1.000 de lei şi scutirea de la impozit a profitului reinvestit.

Cine va trebui să plătească noul impozit forfetar? Toţi contribuabilii care vor îndeplini cumulativ următoarele condiţii:

• sunt persoane juridice române care desfăşoară activităţi principale în domeniile serviciilor de cazare şi alimentaţie publică: hoteluri, pensiuni, restaurante, baruri, cafenele (coduri CAEN: 5510, 5520, 5530, 5590, 5610, 5621, 5629 şi 5630) şi în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (cod CAEN: 4520);
• au realizat o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate;
• ponderea veniturilor obţinute în anul precedent din desfăşurarea activităţilor cu codurile CAEN vizate în total venituri este de peste 70%;
• au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;
• nu se află în dizolvare.

Cum se va calcula impozitul forfetar?

Impozitul forfetar anual va fi calculat pe baza unor formule stabilite distinct pentru fiecare domeniu vizat în parte. De exemplu, la restaurante se va ţine cont în calculul impozitului forfetar anual de valoarea impozitului standard, de localizare, de suprafaţa utilă a unităţii, de un coeficient de sezonalitate şi de un coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic, în timp ce la hoteluri se va ţine cont de valoarea impozitului standard (calculată în funcţie de zonă şi de clasificarea hotelului) şi de numărul de locuri de cazare.

Care sunt marile probleme create de impozitul forfetar?

În primul rând, şi cel mai important, impozitul forfetar îi dezavantajează pe întreprinzătorii mici şi îi favorizează pe cei mari. Să luăm un exemplu concret. Conform formulei de calcul a noului impozit forfetar, un vânzător ambulant de îngheţată cu o suprafaţă sub 30 mp (adică i se aplică cea mai mică variabilă de suprafaţă) şi localizat în cea mai proastă zonă a Bucureştiului, zona D, va avea de plătit la finalul anului un impozit forfetar de aproximativ 2.000 euro, iar cel mai luxos restaurant cu o suprafaţă de peste 300 mp (adică i se aplică cea mai mare variabilă de suprafaţă) şi localizat în cea mai bună zonă a Bucureştiului, zona A, va avea de plătit aproximativ 5.000 euro impozit pe an. Cu alte cuvinte, unităţile mici din domeniul alimentaţiei publice, care fac un profit nesemnificativ, vor plăti un impozit anual la aproape jumătate din impozitul plătit de cele mai rentabile restaurante de lux din centrul capitalei.

În al doilea rând, există o mulţime de probleme privind criteriile de calcul. De exemplu, ce rost are introducerea criteriului de zonă în cazul unei firme de catering, care poate livra mâncare oriunde în oraş? Sau, cum se poate aplica în cazul hotelurilor un impozit forfetar, în funcţie de numărul de locuri de cazare, fără să se ţină cont de gradul de ocupare sau de sezonalitate?

În al treilea rând, acest nou impozit va fi foarte complicat de calculat şi colectat, ceea ce va presupune costuri suplimentare pentru firme, pentru ţinerea corectă a contabilităţii. Mă refer aici, în special, la firmele care au mai multe domenii de activitate pe aceeaşi societate, unele supuse impozitului forfetar şi altele nu.

Care vor fi efectele introducerii impozitului forfetar?

Impozitul forfetar pe care Guvernul intenţionează să îl introducă din 2014 are ca scop limitarea evaziunii fiscale şi majorarea încasărilor la bugetul de stat. Aceasta doar în teorie, pentru că în practică, noul impozit, va avea mai degrabă efecte negative. Multe firme mici vor ieşi de pe piaţă, iar cele care vor rămâne vor fi nevoite să crească preţurile.

Primul efect negativ produs de acest nou impozit va fi pierderea locurilor de muncă. Acest lucru se va întâmpla deoarece multe întreprinderi mici şi mijlocii ce activează în domeniile vizate nu vor putea să ţină pasul cu acest impozit şi vor dispărea de pe piaţă, înmulţind astfel numărul şomerilor. Deci creşterea veniturilor bugetare cu 11,3 mil. lei din impozitul forfetar estimată de Guvern pentru anul 2014 ar putea fi mult mai mică sau chiar s-ar putea transforma în scădere din cauza pierderii locurilor de muncă.

Al doilea efect negativ va fi creşterea preţurilor. Întreprinderile mici şi mijlocii ce activează în domeniile vizate, care vor rămâne pe piaţă, vor fi nevoite să introducă impozitul în preţurile lor de vânzare.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Durerea nu trece dacă taci. La adăpostul pentru femeile agresate fizic din Satu Mare sunt doar trei locuri."

Durerea loviturii. Durerea umilinţei. Durerea iubirii şi încrederii care au fost. Te loveşte omul de lângă tine ca un străin. Ce te mai ţine alături de el? Ce-l ţine pe el alături de tine? După prima palmă, după durere, ce mai urmează? Un lung şir de lovituri şi dureri.

Statistica e rece şi ea. Ca o palmă. Nu ne dă nicio speranţă. Încă primează mentalitatea că bătaia e ruptă din rai şi că femeia trebuie să fie supusă bărbatului până la moarte. Violenţa domestică este "cea mai democratică infracţiune". Nu există un anumit tip de familie în care se întâmplă acest lucru. Nu există un anumit tip de femeie căreia i se întâmplă. O femeie din 10 este afectată de violenţa domestică în fiecare an, neţinând cont de vârstă, statutul civil, etnie, religie sau trecutul socio-economic. Practic, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde, adică aproape 1,2 milioane de românce cunosc violenţa domestică.

Numărul este îngrijorător, însă trebuie să ţinem cont că nu reflectă întreaga realitate, pentru că ne referim doar la cazurile care sunt raportate. Şi mai dureros este că sub 1% din femeile agresate intră în statisticile oficiale, pentru că nu depun plângere împotriva agresorului.

Fenomenul poate căpăta proporţii colosale fără a avea un număr exact al femeilor care sunt victimele violenţei domestice şi pentru faptul că multe dintre ele aleg să tacă.

Avem de purtat o luptă grea, avem de schimbat mentalităţi.

8,5% dintre români cred că violenţa domestică este întâlnită doar în familiile sărace, iar 15,3% că este întâlnită doar la oamenii needucaţi, conform unei analize ISOP. Româncele tac şi rabdă, dar fenomenul este de amploare.

Violenţa împotriva femeilor este influenţată de factorii socio-culturali şi educaţionali.

Mai grav este că mai mult de jumătate din români (aproape 60%) tolerează comportamentele violente din familie şi chiar le consideră justificate. De aceea am ajuns ca în perioada 2004-2011 să vedem înregistrate 82.000 de cazuri de violenţă excesivă şi 800 de decese.

În judeţul Satu Mare, abia în luna martie a acestui an, a fost deschis primul adăpost pentru femeile maltratate şi copiii lor. Locurile au fost ocupate imediat, chiar din luna aprilie. E vorba de 3 locuri. Atât, nimic mai mult!

Situaţia la nivel european şi mondial:

• O femeie din 4 este victimă a violenţei domestice la un moment dat în viaţă. Între 6% şi 10% din populaţia feminină a Europei este afectată de violenţa domestică în decursul unui an, conform Eurobarometrului din anul 2010;
• Peste 35% din femeile din întreaga lume suferă violenţe fizice sau sexuale de-a lungul vieţii, de obicei din partea partenerilor bărbaţi, conform Raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din anul 2013, pe un eşantion de 81 de ţări;
• La nivel mondial, o femeie din 3 este agresată de partenerul său;
• 38% dintre crimele asupra femeilor sunt comise de partenerii lor.
• În Europa, peste 27% dintre femei suferă violenţe sexuale sau fizice. În Africa, procentul este de peste 45%. Chiar şi în ţările bogate, violenţa împotriva femeilor este semnificativă, cu peste 23 de procente.
• 42% dintre femeile supuse actelor de violenţă sunt rănite şi ajung în atenţia sistemului de sănătate. Ele ajung de cele mai multe ori la spitale, şi aceasta este prima ocazie în care violenţa domestică poate fi detectată.
• Femeile cu un nivel mai ridicat de educaţie sunt mai puţin predispuse la violenţă, în aceeaşi situaţie aflându-se şi femeile care muncesc.

55% dintre femeile care au fost abuzate fizic de către parteneri nu au contactat niciodată poliţia, autorităţile, adăposturile sau centrele de consiliere pentru a cere ajutor, conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, desfăşurat pe un eşantion de 24.000 de femei din 10 ţări.

Toleranţa la adresa acestui tip de atacuri trebuie să fie oprită!

Agresorul utilizează diferite tactici pentru a obţine puterea: copiii pe post de pioni; constrângere şi ameninţări; negare şi cenzură; abuzul economic; abuzul emoţional; intimidare; izolare.

E important să ştim că avem lângă noi instrumentele de care ne putem folosi. Pe 8 martie 2012 a fost promulgată legea împotriva violenţei în familie, un proiect al PDL.

Avem pentru prima dată o lege care defineşte clar formele de manifestare a violenţei în familie. Femeile se pot proteja în faţa ameninţărilor de orice fel, se pot feri de controlul banilor, de izolarea de prieteni şi familie sau de orice altă formă de agresiune. Este introdusă în lege instituţia ordinului de protecţie. Agresorul poate fi evacuat temporar din locuinţă sau îi este interzis orice contact cu victima. Prima măsură la îndemâna victimei este solicitarea către instanţă a unui ordin de protecţie, care poate fi obţinut în aceeaşi zi. Ordinul este valabil 6 luni şi îl poate scoate pe agresor din casă cu forţa. Este stabilit cadrul instituţional şi atribuţiile ce revin instituţiilor de la nivel central şi local în domeniul violenţei în familie. La nivel central, legea prevede elaborarea unei strategii naţionale pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. La începutul lunii septembrie 2013 România a adoptat Memorandumul privind semnarea Convenţiei de la Istambul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice:

• Femeile sunt protejate împotriva tuturor formelor de violenţă.
• Este un pas înainte pentru a elimina toate formele de discriminare împotriva femeilor şi de a promova egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin împuternicirea femeilor.
• Este promovată cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi violenţa domestică.

  E important să ştim că cineva ne înţelege:

• De la începutul anului până în prezent la asociaţia ANAIS (asociaţie umanitară care protejează victimele violenţei) au apelat peste 70 de femei.
• În martie 2013, la doar 4 luni de la inaugurarea Centrului de asistenţă pentru mamă şi copil din Bucureşti, numărul cazurilor de violenţă domestică raportate au crescut.
• În Bucureşti au fost depuse 140 cereri de obţinere a ordinului de protecţie la instanţele judecătoreşti. Dintre acestea, au fost admise 46 de ordine de protecţie (33% din totalul solicitărilor), 38% au fost respinse.

Violenţa împotriva femeii este una dintre cele mai întâlnite încălcări ale drepturilor omului. Ai dreptul să nu fi agresată aşa cum ai dreptul să respiri. Durerea nu trece dacă taci.

Nu e normal să fii împinsă, lovită, ameninţată sau insultată, umilită, învinovăţită, izolată de prieteni şi de familie, lipsită de accesul la bani sau împiedicată să iei decizii importante. Şi mai ales, nu e normal ca aceste lucruri să se întâmple în familie.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Trântorii USL cheltuie în fiecare zi cu 7,2 milioane euro mai mult decât încasează"

Modul în care guvernanţii cheltuie banul public este un semnal de alarmă al ineficienţei USL în gestionarea problemelor românilor.

Birocraţiei USL îi merge bine. Trântorii USL cheltuie în fiecare zi cu 7,2 mil. euro mai mult decât încasează. Dacă USL i-ar fi cheltuit pentru autostrăzi am fi avut în primele 9 luni ale anului 2013 un plus de peste 300 km de autostradă, ştiut fiind că standardele de cost ale unui km. se ridică la 6 milioane de euro. Avem creştere economică, dar drumuri, şcoli, spitale mai bune nu avem. În schimb avem taxe noi şi impozite majorate. Trântorii USL muncesc din greu la fabrica de taxe şi impozite pentru a-şi susţine mafia, incompetenţa şi campionii în lipit afişe electorale, recompensaţi şi cuibăriţi în instituţiile statului.

Modul în care USL cheltuie banul public, adică execuţia bugetară, este un permanent semnal de alarmă al ineficienţei USL în gestionarea problemelor românilor, a treburilor statului. Deficitul bugetar a crescut, iar cheltuielile cu investiţiile, sumele primite de la UE şi veniturile bugetare obţinute din impozitul pe profit au scăzut în primele opt luni ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

1. Deficitul bugetar a crescut cu 11,4% în primele opt luni. Asta înseamnă că veniturile bugetare nu ţin pasul cu creşterea cheltuielilor publice. Veniturile bugetare totale au fost de 131 mld. lei, iar cheltuielile de 139 mld. lei. Aşadar, Guvernul USL a creat în primele 8 luni de guvernare un deficit de 8 mld. lei. Luna cu trântorii USL şi miliardul de lei datorie în plus. La un calcul simplu asta înseamnă cam 215 milioane euro pe lună. Înseamnă că în fiecare zi de guvernare USL, românii trebuie să mai plătească câte o datorie de 7,2 mil euro pe care Ponta o cheltuie pentru a-şi alimenta incompetenţa şi mafia din împrumuturi.
2. Cheltuielile cu investiţiile au scăzut cu 13%. Cheltuielile cu personalul bugetar au crescut cu 15%. Un buget care pune accent pe cheltuielile aparatului birocratic în detrimentul investiţiilor nu duce la creştere economică sustenabilă pe termen lung, nu duce la crearea locurilor de muncă, ci la sufocarea afacerilor, la sărăcirea românilor.
3. Şansa noastră, banii europeni, greu de furat, nu plac USL-ului. Sumele primite de la UE în buzunarul public au scăzut cu aproape 4%. Dezastruos! Suntem pe ultimul loc în Europa. USL anunţase "triumfător" că se bazează pe o creştere considerabilă a acestor venituri bugetare în anul 2013 pentru a putea face faţă cheltuielilor şi a putea menţine sub control deficitul bugetar. Trântorii USL s-au lăudat că aduc investiţii străine de 10 mld. euro, dar au venit cu sub un mld. euro, cu o treime mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.
4. Afacerile sufocate de birocraţie şi de taxe nu mai pot susţine statul stângist USL-izat, nu mai pot crea locuri de muncă. Veniturile bugetare obţinute din impozitul pe profit s-au diminuat cu aproape 1% în primele opt luni ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Economia privată gâfâie, creşterea economică e doar în buzunarele mafiei USL.
5. 5. Evaziunea fiscală căpuşează România cu 14% din PIB, mai mult decât bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii pentru acest an. Anul trecut evaziunea a crescut sub USL cu 4 mld. lei. Aceşti bani s-au dus tot în buzunarele mafiei USL. Dacă USL ar fi avut intenţia reală de a câştiga bătălia cu evaziunea ar fi putut obţine câte un mld. euro pe an în plus la buget fără eforturi majore, dar alege calea FMI.

FMI a aprobat acum un nou împrumut de două mld. euro statului român pentru următorii doi ani. În loc să folosim aceste resurse pentru drumuri, pentru dezvoltare, pentru crearea de locuri de muncă sau pentru oxigenarea economiei prin relaxare fiscală, USL îşi acoperă găurile negre şi incapacitatea de a produce bani mai mulţi. Nu avem şcoli sau spitale mai bune, nici salarii sau pensii mai mari, avem cu 40 de mii mai mulţi şomeri şi zeci de mii de firme în insolvenţă. USL e boală lungă, moarte sigură. Investiţiile scad puternic, şomajul creşte, taxele ne inundă odată cu incompetenţa actualului Guvern, evaziunea înfloreşte, afacerile private sunt blocate, iar companiile de stat pierd masiv sub povara politizării. Sunt realităţile pe care USL refuză să le recunoască.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Lipsită de soluţii şi de rezultate, doamna ministru Grapini îşi cere sincer demisia"

Doamna ministru Grapini îşi autodenunţă incapacitatea de a face treabă în fruntea ţării. Declară că nu poate şi că nu are influenţă în Guvern pentru a debloca mediul de afaceri. Demisia cred că i-ar aduce mai multă trecere la Guvern.

Mai mult, ministrul încheie declaraţia din cadrul dezbaterii publice dedicate IMM-urilor apoteotic: "operăm cu oameni". Îi reamintesc rostul unui manager public: lucrează pentru oameni.

Dacă nu înţelegi sistemul public şi nu îl cunoşti, nu îl poţi conduce.Nu-ţi poţi justifica mereu eşecul propriu punându-l pe spatele celorlalţi, pe spatele echipei tale, fie că e subordonată sau de guvernare. Or, doamna Grapini doar asta ştie să facă. Dacă nu reuşeşti să-ţi conduci echipa şi să o ajuţi să performeze, pleacă.

Vestea proasta e că incompetenţa şi-a arătat deja efectele. Ministrul Grapini nu a avut răspuns la niciuna din problemele reale cu care se confruntă mediul de afaceri. Singurele "realizări" ale doamnei ministru şi ale USL în domeniu sunt:

1. Tentativa de furt a ajutoarelor de minimis destinate întreprinderilor mici şi mijlocii;
2. Intenţia de a introduce impozitul forfetar care loveşte în micile afaceri cu profituri scăzute;
3. Jalnica promovare a României la International French Travel, unul dintre cele mai importante evenimente de profil turistic din Europa, cu doar 10 oameni, 5 afişe şi câteva pliante. Avem o Românie sublimă şi investiţii inteligente care lipsesc cu desăvârşire.Cred că pentru afacerea proprie s-ar fi străduit ceva mai mult decât pentru România ca naţiune.

Mediul de afaceri românesc nu se poate dezvolta sub povara birocraţiei stagniste a USL.

Birocraţie:3 dintre primele 5 cele mai arzătoare probleme cu care se confruntă actorii privaţisunt legate de birocraţie: reglementările în privinţa impozitării, accesul la finanţare şi birocraţia guvernamentală ineficientă.Ne aflăm pe ultimul loc în UE la plata taxelor.

Ineficienţă:România se află pe locul 17 în UE la povara reglementărilor guvernamentale.Munca este mult prea împovărată fiscal în România faţă de restul Europei. Dificultăţilede a face afaceri ne poziţionează pe locul 24 în UE. Stăm ceva mai bine la demaraj. Uşurinţade a deschide o afacere ne plasează pe locul 16 în UE.

Netransparenţa publică:România este a şasea cea mai puţin transparentă ţară din UE în elaborarea politicilor publice. PDL a prezentat în nenumărate rânduri soluţii reale pentru problemele mediului de afaceri. PDL le repetă şi acum:

1. Stoparea abuzurilor statului. PDL a iniţiat crearea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului (ANPI) ca proiect de lege în Parlamentul României.
2. Relaxarea fiscală într-un pachet de măsuri aflat ca proiect de lege în Parlament pentru relansarea economică şi crearea de noi locuri de muncă. Susţinem reducerea cotei unice la 12%, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale în paralel cu creşterea salariului minim la 1.000 de lei. Continuarea efortului de reducere a taxelor şi tarifelor parafiscale din timpul guvernării PDL este o obligaţie ratată de USL. PDL a reuşit să înjumătăţească numărul de taxe şi tarife în timpul guvernării sale, în plină criză economică.
3. Plata taxelor mai prietenoasă. Reducerea timpului cu plata taxelor la cel mult 3 zile pe an, faţă de 14 zile în prezent,este obligatorie şi ar arăta mai mult respect faţă de cei care susţin statul român.
4. Transparentizarea deciziilor publice şi a modului de alocare a banilor publici. PDL susţine reducerea birocraţiei, creşterea libertăţii economice şi a transparenţei în România. Mai multă libertate economică şi transparenţă înseamnă mai puţină corupţie.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Adoptarea de măsuri pentru stimularea de investiţii sociale în vederea promovării, creşterii şi coeziunii"

Strategia "Europa 2020" pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii stabileşte obiective care urmăresc să scoată cel puţin 20 de milioane de persoane din sărăcie şi excluziune socială şi să crească rata de ocupare a forţei de muncă la 75% pentru populaţia în vârstă de 20-64 de ani.

Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale şi agenda pentru noi competenţe şi locuri de muncă sprijină eforturile de a atinge aceste obiective.

În ceea ce priveşte România, sistemele de protecţie socială au contribuit la îmbunătăţirea rezultatelor sociale, însă se confruntă cu consecinţele schimbărilor demografice şi ale crizei financiare şi economice.

Aşadar, ca urmare a presiunii rezultate asupra bugetului public şi a riscului de deficit structural pe piaţa forţei de muncă în viitor, este necesar să avem în vedere modernizarea politicilor sociale pentru a optimiza eficacitatea şi eficienţa acestora, precum şi modul de finanţare. Este esenţial să se asigure utilizarea optimă a resurselor existente şi să evităm posibilele efecte adverse de durată ale crizei. Realizarea în continuare a unei creşteri economice şi a unei competitivităţi necesită investiţii în capitalul uman, care pune bazele pentru productivitate şi inovare.

Spre exemplu, îngrijirea copiilor are un rol de protecţie, însă prezintă în acelaşi timp o dimensiune semnificativă de investiţii dacă este bine concepută, în sensul că permite îmbunătăţirea competenţelor şi a incluziunii individuale. Suedia are una dintre cele mai ridicate rate de ocupare a forţei de muncă de către femei din Europa datorită politicilor de angajare care favorizează familia, a concediilor îndelungate pentru creşterea copiilor, precum şi a investiţiilor în furnizarea universală a serviciilor de îngrijire a copiilor.

De aceea trebuie să avem în vedere sisteme de protecţie socială bine concepute, astfel încât să existe o întrepătrundere între dimensiune puternică de investiţii sociale cu celelalte două funcţii, protecţia şi stabilizarea, care sporesc eficacitatea şi eficienţa politicilor sociale, asigurând în acelaşi timp un sprijin continuu pentru o societate mai echitabilă şi mai favorabilă incluziunii. Astfel, în modernizarea politicilor sociale trebuie acordat un rol mai important măsurilor de activare. Acestea permit persoanelor să participe în mod activ la societate şi la economie, la nivelul maxim al posibilităţilor lor. În ceea ce priveşte schemele de sprijin, acestea trebuie să furnizeze o strategie de ieşire, astfel încât, în principiu, să aibă un caracter temporar. Sprijinul ar trebui să fie mai bine direcţionat către cei care au nevoie de el, la momentele necesare. Serviciile şi prestaţiile sociale individualizate şi integrate (spre exemplu: furnizate prin ghişee unice) pot spori eficacitatea politicilor sociale. Simplificarea procedurilor poate ajuta persoanele aflate la nevoie să obţină acces la prestaţii sociale şi servicii mai uşor, evitând totodată suprapunerea schemelor şi a costurilor.

Începând din 2013, pentru prima dată, atât în România, cât şi în celelalte ţări din Uniunea Europeană, dimensiunea populaţiei în vârstă de muncă va scădea, în timp ce ponderea persoanelor mai în vârsta va creşte rapid. În prezent, există patru persoane în vârsta de muncă pentru o persoană de peste 65 de ani şi se preconizează că acest raport se va înjumătăţi până în 2040. Îmbătrânirea populaţiei, creşterea rapoartelor de dependenţă şi scăderea populaţiei productive ameninţă accesibilitatea şi viabilitatea bugetelor publice pentru politicile sociale. Criza economică a condus la o creştere a şomajului, o diminuare a veniturilor fiscale şi o sporire a numărului de persoane care au nevoie de prestaţii sociale, ameninţând în continuare viabilitatea sistemelor noastre de protecţie socială.

În perioada următoare atât Guvernul, cât şi Parlamentul trebuie să acorde o mai mare importanţă investiţiilor sociale. Acest lucru înseamnă punerea unui accent mai mare pe politici şi îmbunătăţiri legislative pentru îngrijirea copiilor, educaţia, formarea, măsuri active în domeniul pieţei forţei de muncă, sprijinul pentru locuinţe şi serviciile de sănătate. În acelaşi timp, este nevoie de accentuarea eforturilor care să conducă la îmbunătăţirea viabilităţii sistemelor de sănătate. Structurile de finanţare ar trebui să fie îmbunătăţite, prin colectarea eficientă a veniturilor şi prin sporirea măsurii în care structura fiscală favorizează creşterea şi evitarea unui impact negativ asupra cererii de forţă de muncă.

Consider că prin simplificarea sistemelor de prestaţii sociale, precum şi prin gestionarea acestora din punctul de vedere al utilizatorilor şi al furnizorilor se pot reduce atât sarcinile administrative, cât şi frauda, şi să se sporească ratele de utilizare. Acest lucru ar putea fi realizat prin înfiinţarea de ghişee unice şi evitarea unui număr mare de diferite tipuri de prestaţii sociale posibile pentru una şi aceeaşi situaţie. Prin îmbunătăţirea direcţionării politicilor sociale se poate garanta că persoanele care au cea mai mare nevoie de ajutor primesc un sprijin adecvat, reducând în acelaşi timp presiunea asupra finanţelor publice.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Proiectul Roşia Montană - între dispute şi controverse"

De-a lungul timpului au fost aduse de nenumărate ori în centrul dezbaterii publice atât avantajele, cât şi dezavantajele Proiectului Roşia Montană. În prezent, acesta continuă să fie un generator de dispute şi controverse, adesea făcându-se referire la utilitatea sa publică.

Nimeni nu contestă importanţa economică ce derivă din exploatările resurselor naturale ale României, de la asigurarea unei anumite independenţe economice şi până la crearea de noi locuri de muncă, însă primordială este, în opinia mea, protejarea populaţiei şi respectarea dreptului fundamental la un mediu sănătos.

Susţin investiţiile în România, însă nu cu orice preţ. În condiţiile în care nu există garanţii că acest proiect de exploatare minieră nu va avea consecinţe nefaste asupra mediului, sunt nevoit să-l resping. Sunt conştient de faptul că trebuie adoptată o politică care să implice dezvoltarea României, să stimuleze investiţiile, ca unică soluţie pentru scoaterea ţării din impas şi crearea de noi locuri de muncă, însă românii au nevoie de soluţii economice pe termen lung şi mediu, de locuri de muncă stabile, şi nu de locuri de muncă sezoniere sau pe perioade determinate.

Pentru a lua o decizie în acest sens, este necesară o dezbatere publică onestă, o analiză obiectivă, menită să pună în balanţă beneficiile şi costurile unei astfel de exploatări miniere, cu scopul de a justifica posibilele efecte colaterale negative, dar şi riscurile implicate în proiect. Consider că orice politică de dezvoltare trebuie să aibă în vedere obiective pe termen lung, cu scopul de a promova o dezvoltare moderată, care să echilibreze nevoile sociale şi umane cu exigenţele păstrării unui mediu înconjurător de calitate.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Un nou start pentru învăţământul superior"

În ziua în care debutează un nou an universitar mă simt dator ca, în calitate de parlamentar român şi de preşedinte al Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, să-mi orientez gândurile şi urările mele de bine către toţi studenţii şi cadrele didactice angrenaţi la acest nivel al învăţământului naţional.

Despre importanţa pe care învăţământul superior o are în orice societate nu are, cred, rost să discutăm prea multe. Se ştie prea bine că universitatea reprezintă creuzetul în care are loc procesul de formare şi de perfecţionare a elitelor unei naţiuni, locul în care sunt pregătiţi viitorii specialişti de vârf ai oricărui domeniu al activităţii economico-sociale, de nivelul de pregătire al acestora depinzând, în cel mai înalt grad, însăşi dezvoltarea societăţii noastre.

Învăţământul superior din ţara noastră a fost, în opinia mea, întotdeauna unul foarte performant, foarte competitiv, mărturie stând în acest sens numărul mare de personalităţi care au avut, de-a lungul timpului, o influenţă deosebit de importantă nu doar în dezvoltarea ţării noastre, dar au marcat, uneori decisiv, diverse domenii ale ştiinţei şi culturii universale, incontestabilele lor merite fiind unanim recunoscute în marile comunităţi academice de pe glob.

Ce-i drept, începând cu anul 1990 învăţământul nostru superior a cunoscut o serie de frământări şi de transformări, fenomene normale, de altfel, pentru o societate aflată într-o schimbare profundă. Au apărut, astfel, noi profiluri şi noi forme de studiu, adaptate noilor realităţi economice şi sociale caracteristice României de astăzi. Este remarcabilă, spre exemplu, dezvoltarea impresionantă pe care a cunoscut-o, în numai două decenii, învăţământul privat, completare necesară şi armonioasă a celui gestionat de stat. Şi chiar dacă mai sunt destule de făcut până la consolidarea definitivă a acestui sector, personal, apreciez că învăţământul privat se îndreaptă într-o direcţie perfect dezirabilă în raport cu nevoile societăţii, fiind capabil să producă, la rându-i, specialiştii de care avem nevoie.

Evident, nu totul este de un roz predominant în ceea ce priveşte învăţământul nostru academic. Încă mai avem de întreprins destule în cadrul acestui sector pentru a ne păstra competitivitatea de până acum şi pentru a putea spera că, într-un viitor cert, vom avea şi noi o universitate în topul 500 mondial. Trebuie să sperăm, spre exemplu, că vom reuşi să corelăm mult mai bine ceea ce facem în universităţi cu ceea ce cere piaţa muncii, eu nefiind deloc unul dintre marii entuziaşti ai cantităţii (fiind preocupat, mai degrabă, de calitatea absolvenţilor decât de numărul acestora).

De asemenea, este de sperat ca, odată şi odată, să reuşim să depăşim constrângerile economice actuale şi să putem oferi întregului nostru sistem de învăţământ un buget anual mult mai generos, pe măsura aşteptărilor pe care le avem faţă de acesta. Până atunci, însă, consider că trebuie să gestionăm cât mai aproape de optim resursele de care dispunem în prezent şi să urăm acum, în pragul unui nou start, succes deplin celor implicaţi, direct sau indirect, în gestionarea destinelor învăţământului nostru superior.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Tinerii proveniţi din casele de copii"

Integrarea tinerilor proveniţi din casele de copii în societate şi în viaţa activă, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungerea la creştere durabilă a oricărei societăţi. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului necesită o intervenţie imediată, constituind o prioritate pentru noi.

Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel naţional, printr-o Strategie Naţională, care include Planul de Măsuri de Incluziune Socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecţie acordată copiilor instituţionalizaţi. Tinerii proveniţi din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncaţi în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt şi cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare şi masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituţiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflaţi în instituţii de ocrotire. Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituţională, mulţi dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Adesea, ei nu ştiu să practice o meserie şi, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaţioneze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viaţă socială normală, independentă, pentru că nu au învăţat toate acestea în instituţiile în care şi-au petrecut copilăria.

Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuinţe, a unui loc de muncă, a construirii unei relaţii sociale şi interpersonale, diferite, prin natura lor, de experienţa anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru aceşti tineri aparţine autorităţilor locale. Implicarea comunităţilor locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacităţii de prevenire a abandonului, prin dezvoltarea la nivel comunitar de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială; dezvoltarea unei reţele comunitare de centre de zi; organizarea, în cooperare cu unităţile sanitare, a unui sistem de monitorizare, asistenţă şi sprijin a femeii gravide; transferul spre segmentul comunitar de protecţie socială a activităţii de consiliere şi sprijin pentru părinţi; organizarea de centre maternale în toate localităţile urbane precum şi în comunele cu cazuri sociale mai frecvente. De asemenea, propunem îmbunătăţirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea reţelei de asistenţi maternali profesionişti, în funcţie de frecvenţa cazurilor sociale/comunitate; organizarea în toate comunităţile cu copii în dificultate a caselor de tip familial; asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte; acţiuni permanente de informare şi formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului şcolar prin susţinerea familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc de abandon şcolar; organizarea, în parteneriat cu unităţile Ministerului Educaţiei, de cursuri de alfabetizare.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Din nou la şcoală..."

Mereu "repetabila povară" a ciclicităţii unor întâmplări ale vieţii noastre face să se estompeze de multe ori semnificaţia lor sau, poate, rămânând în sfera banalului, noi le acordăm o pretinsă semnificaţie pentru a putea marca trecerea timpului şi experienţa acumulată.

Pentru mine, parcă dintotdeauna şi pentru totdeauna, în septembrie începe şcoala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuţi, este pur şi simplu sentimentul unui început ce exprimă noutăţi, acum doar bănuite, şi mai ales dorinţa de a le afla. Şi tot în septembrie, într-un ciclu constituţional, de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituţii atât de diferite să-şi suprapună măcar momentul de reluare a activităţii. Ambele sunt destinate să formeze şi să proiecteze pentru viitor o naţiune, prin educaţie sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei naţiuni

Şi, atunci, să nu uităm că dascălii noştri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum, pentru că datorită lor au căpătat în viaţă un sens şi o perspectivă. Am învăţat principii şi legi, am tocit teoreme şi declinări latine. A venit momentul să înţelegem de ce am învăţat toate acestea. Toate s-au ordonat şi mai ales s-au sintetizat în modul în care gândim şi acţionăm în viaţă.

De aici şi neliniştea mea la acest început de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învăţat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înţeles nimic sau dacă am înţeles, am înţeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens. Principiile şi legile ştiinţelor exacte şi ale ştiinţelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile şi, în orice caz, definitorii în timp. Noi am acumulat numai finalitatea unei imense şi laborioase activităţi de secole a umanităţii.

Este timpul să gândim ca şi legilor fundamentale ale vieţii sociale să le dăm aceeaşi valoare. Unele dintre ele există, exemplul Codului civil napoleonian, în vigoare şi astăzi după peste 100 ani, având rădăcini viguroase în dreptul roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte din legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiţia şi scopul legilor. E păcat că am început să uităm să aplicăm principii simple care din principii ale ştiinţelor devin principii de viaţă.

E septembrie şi începe şcoala, dar şi o nouă sesiune parlamentară, ultima din această legislatură, o legislatură în care individual ne-am pregătit, fiecare în felul său, pentru examenul din această toamnă şi unii dintre noi pentru un nou ciclu parlamentar.

Domnul Călin Potor:

"La mulţi ani şi respect persoanelor vârstnice!"

Toate statele membre ONU marchează în fiecare an, în data de 1 octombrie, Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Sărbătoarea vârstnicilor a fost instituită în decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza Rezoluţiei nr. 45/106, care a solicitat guvernelor statelor membre ONU să elaboreze programe prioritare în scopul sprijinirii persoanelor în vârstă.

Pe fondul procesului mondial acut de îmbătrânire a populaţiei, manifestată pregnant şi în România, Guvernul USL a dat dovadă de receptivitate faţă de problemele pensionarilor şi vârstnicilor, imediat după instalarea primului executiv condus de Victor Ponta. O primă corecţie s-a efectuat în ceea ce priveşte reţinerea abuzivă a banilor pensionarilor din contribuţiile asigurărilor sociale de sănătate, măsură discreţionară luată de preşedintele Băsescu şi Guvernul PDL-ist. În mod discriminatoriu şi dictatorial, fosta guvernare, condusă de Boc şi MRU, a reţinut contribuţiile de 5,5% din cuantumul de 740 de lei al pensiilor din sistemul public. Deşi instituţiile statului ştiau că o asemenea reţinere a CASS este ilegală, acestea au continuat să-şi însuşească fraudulos sumele de la vârstnici până la preluarea puterii de către USL. Inclusiv Curtea Constituţională a confirmat că decizia de reţinere a CASS a fost neconstituţională, iar zeci de mii de pensionari au fost nevoiţi să îşi caute dreptatea la casele de pensii şi în tribunale. În tot acest timp, preşedintele Băsescu şi Guvernul PDL nu şi-au recunoscut şi nu şi-au asumat explicit vinovăţia faţă de cei cărora le-au redus ilegal pensiile.

Aceşti vârstnici ajunşi în pragul disperării şi la limita supravieţuirii din cauza condiţiilor socio-economice, create prin proasta gestionare a intereselor lor de către cei care-i reprezintă şi de indolenţa guvernelor pedeliste, au fost recompensaţi de către Guvernul USL. Conform promisiunii "Vom face dreptate", USL a returnat banii luaţi de Băsescu şi Boc pensionarilor nevinovaţi, după care i-a scăpat şi de iminenta tăiere a pensiilor destul de reduse pe care le au.

Consider că menţinerea acestei categorii a populaţiei în pragul sărăciei afectează credibilitatea şi respectul pe care statul român îl are faţă de cetăţenii săi. În ciuda crizei actuale, Guvernul trebuie să identifice noi formule care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze şi la întreţinere.

Verbul a pensiona este sinonim cu verbele a recunoaşte şi a respecta. Trebuie să recunoaştem astfel dreptul sfânt lăsat de Dumnezeu pensionarilor de a-şi petrece restul zilelor, după o muncă susţinută, cum e mai bine, cum le permite societatea, care ar trebui să dea dovadă de mare respect faţă de acest stadiu al vieţii umane.

Tuturor vârstnicilor din Alba Iulia şi din România, un respectuos la mulţi ani şi pensie îndelungată!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

România parcurge o perioadă nu foarte fericită din punct de vedere economic. Criza financiară din ultimii ani a răvăşit finanţele ţării şi tot surplusul acumulat în perioada de creştere din 2006-2007. Acelaşi fenomen a stopat şi a redus nivelul investiţiilor publice directe din ţara noastră, afectând totodată nivelul de trai al cetăţenilor.

Pe acest fundal, reacţia normală a statului - de a combate dezechilibrele, de a încuraja mediul de afaceri pentru păstrarea locurilor de muncă, de a reaşeza cheltuielile exagerate şi de a prioritiza veniturile şi investiţiile publice - nu a găsit partenerul dorit şi eficient în guvernarea PDL. Din contră, răspunsul acestei guvernări s-a tradus doar prin măsuri de ajustare bugetară pe seama populaţiei, care au însemnat tăiere de salarii, de pensii, de indemnizaţii şi alte ajutoare, sau prin instituire de impozite noi şi mărire de taxe, precum impozitul minim obligatoriu, şi creşterea TVA de la 19% la 24%, care au afectat atât consumul, cât şi afacerile micilor întreprinzători.

Cât despre obiectivele de investiţii publice, fosta guvernare a promovat în ritm deşănţat proiectele de săli de sport, de bazine de înot, de terenuri de fotbal şi parcuri, cu beneficii pentru clientela politică şi fără efecte multiplicatoare în economie şi la bugetul de stat.

Prioritizarea investiţiilor a devenit o vorbă în vânt, în timp ce discursurile foştilor guvernanţi şi chiar ale preşedintelui republicii au subliniat ani la rând, la fiecare prezentare de buget în Parlament, nevoia bugetării multianuale bazate pe programele de investiţii ale României pe termen mediu şi lung.

În campania electorală din anul 2012, USL a prezentat o altă abordare anticriză şi a promis că va stopa toate proiectele şi programele derulate din bani publici care nu-şi dovedesc eficienţa pentru economia românească. De asemenea, ne-am asumat realizarea unui tabloul exact la investiţiilor aflate în curs de derulare la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, care să permită ierarhizarea şi continuarea lor doar în baza unor criterii transparente şi de eficienţă economică, şi nu în baza intereselor clientelare, aşa cum s-a întâmplat în perioada 2009-2011.

În acest context, semnalez apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care aduce ca noutate crearea portofoliului de investiţii publice la nivel local şi prioritizarea lor în baza unor principii corecte, eficiente şi transparente. Este un exemplu de consecvenţă de care actuala majoritate dă dovadă în actul de guvernare, este un angajament care va permite cu adevărat ca bugetul de stat pe anul viitor să se dezbată pornind de la priorităţile investiţionale multianuale, de la nivel local şi central.

Aşa cum am semnalat de curând de la această tribună, într-o altă declaraţie privind nevoia de consecvenţă şi onestitate în politică, clasa politică are de recuperat în acest sens, în relaţia cu cetăţenii, iar USL - depozitarul a peste 70% dintre voturile acestora - trebuie să demonstreze că poate reduce decalajul dintre promisiuni şi fapte şi că poate guverna în interesul românilor şi al României.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Susţinem parcursul european al Republicii Moldova"

Zilele trecute a avut loc vizita oficială în România a preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, domnul Igor Corman. Ca membru al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor, consider că această vizită a reprezentat un moment special, care a contribuit, cu siguranţă, la consolidarea cooperării dintre Parlamentele noastre şi, mai mult, aduce în prim-plan rolul şi importanţa diplomaţiei parlamentare în aprofundarea relaţiilor existente între cele două ţări. Este cunoscut că relaţia dintre România şi Republica Moldova cunoaşte astăzi un nivel fără precedent, un maxim de excelenţă, că avem un dialog politic extrem de dens şi activ, că abordăm cu deschidere şi realism teme de importanţă majoră şi cu implicaţii care se propagă dincolo de imediata vecinătate sau cadrul regional.

Pentru România, Republica Moldova a reprezentat o prioritate constantă. România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea sa, iar Ambasada României a fost prima reprezentanţă diplomatică deschisă de un stat la Chişinău. După mai bine de 20 de ani de la acest moment, putem spune că relaţia dintre ţările noaste este una matură şi solidă, ridicată la nivel de Parteneriat Strategic, ce ne oferă şansa de a valorifica împreună un patrimoniu istoric comun.

Şi pe agenda de politică externă românească a actualului Guvern, relaţiile bilaterale româno-moldovene ocupă un loc aparte, unul dintre obiective constând în "continuarea procesului de consolidare durabilă a relaţiei bilaterale cu Republica Moldova, pe baza Parteneriatului Strategic European Bilateral, cu valorizarea caracterului special al originii, limbii, culturii, istoriei comune, concomitent cu susţinerea activă a stabilizării şi reformării democratice profunde, precum şi a aspiraţiilor europene ale acesteia". De aceea, putem spune că pentru noi, relaţiile cu Moldova se definesc, pe de o parte, prin afirmarea caracterului special al acestor legături, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiţii - realităţi ce nu pot fi omise sau negate -, iar pe de altă parte prin susţinerea obiectivului strategic al integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Cu toată convingerea şi fără niciun fel de reţinere, doresc să reafirm că sprijinim perspectiva europeană a Moldovei, acesta fiind destinul său firesc. Este un angajament ferm, total şi necondiţionat al întregii clase politice româneşti, luat în această direcţie. Ceea ce doresc să subliniez este că dimensiunea europeană a cooperării româno-moldovene nu se opreşte la câteva declaraţii frumoase, România implicându-se în mod activ atât prin acţiune diplomatică, cât şi prin asistenţă tehnică. Per ansamblu, ceea ce facem în plan bilateral are rolul de a pregăti instituţiile de la Chişinău pentru îndeplinirea angajamentelor luate faţă de Uniunea Europeană şi, într-un cadru mai extins, pentru racordarea deplină a Republicii Moldova la agenda europeană. Ne dorim ca summitul de la Vilnius, din toamna acestui an, să aducă veşti bune privind obţinerea unei perspective clare pentru semnarea Acordului de Asociere, inclusiv a componentei de liber-schimb, avansarea în procesul de liberalizare a vizelor, iar anul 2014 să fie unul hotărâtor pentru ancorarea definitivă a Republicii Moldova pe calea europeană.

Susţinerea parcursului european al Moldovei rămâne o componentă de bază a dialogului nostru bilateral, iar dezvoltarea continuă a relaţiilor cu Republica Moldova este un subiect asupra căruia există un consens covârşitor, fără echivoc şi de durată, la nivelul întregii clase politice şi al societăţii româneşti.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Promovarea îmbătrânirii sănătoase şi demne cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice"

La nivel internaţional, astăzi se sărbătoreşte Ziua Persoanelor Vârstnice, ocazie cu care aş dori să vă supun atenţiei problema dezvoltării politicilor publice pentru această categorie socială.

De asemenea, 1 octombrie trebuie să fie o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, pe care îi sărbătorim la această dată, ci pentru noi toţi, cei care ar trebui să le arătăm respect şi preţuire pentru eforturile şi reuşitele de care au dat dovadă de-a lungul timpului.

În acest sens, consider că toţi oamenii politici trebuie să ne implicăm şi să luăm măsuri pentru a favoriza îmbătrânirea activă şi pentru a spori solidaritatea dintre generaţii.

Abordarea discriminării de vârstă pe piaţa muncii este esenţială pentru realizarea îmbătrânirii active în cadrul ocupării forţei de muncă. Concomitent cu solicitarea şi încurajarea prelungirii activităţii lucrătorilor mai în vârstă, este esenţial să existe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă pentru aceştia.

Discriminarea bazată pe vârstă limitează în mod nedrept gama oportunităţilor disponibile lucrătorilor mai în vârstă. Comisia Europeană a adoptat o propunere pentru o directivă de interzicere a discriminării pe motiv de vârstă (printre alte motive) în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, protecţia socială şi educaţia. Această directivă ar finaliza cadrul legislativ al UE referitor la egalitatea de tratament pe motiv de vârstă. Actul este încă în curs de negociere în Consiliul European.

Cheia o reprezintă sprijinirea îmbătrânirii active în toate aspectele vieţii, de la activităţile profesionale, comunitare şi familiale până la capacitatea de a îmbătrâni în mod sănătos şi independent. Aceasta va reprezenta baza solidarităţii dintre generaţii în anii viitori. Ea presupune că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne păstrăm controlul asupra propriei vieţi, fără a depinde de generaţiile mai tinere.

Îmbătrânirea activă începe la locul de muncă. O treime dintre europeni au afirmat recent, într-un sondaj Eurobarometru, că ar dori să îşi continue activitatea după atingerea vârstei de pensionare, nu neapărat cu normă întreagă. Nu mulţi români au însă această posibilitate în prezent.

În acelaşi timp, îmbătrânirea activă presupune să ne schimbăm modul în care înţelegem vârsta înaintată, să mutăm mai departe delimitarea dintre "tânăr" şi "bătrân" odată cu creşterea speranţei de viaţă, precum şi să apreciem mai mult sprijinul şi experienţa pe care ni le pot oferi, şi chiar ni le pun la dispoziţie, persoanele mai în vârstă în toate domeniile vieţii. De asemenea, îmbătrânirea activă înseamnă să sprijinim mai mult persoanele mai în vârstă, care au nevoie de acest lucru, astfel încât problemele de sănătate să nu conducă la excludere şi la dependenţă de ceilalţi, iar viaţa să fie una demnă.

În ciuda prezenţei unor sisteme de protecţie socială, criza financiară a lovit cel mai rău grupurile cele mai vulnerabile, accentuând astfel inegalitatea socială. În pofida nevoii de consolidare a finanţelor publice, în special pe fundalul unei societăţi îmbătrânite, beneficiile redresării trebuie distribuite cât mai larg posibil.

Asigurarea accesului universal la îngrijire de calitate pentru toate persoanele va necesita noi eforturi de menţinere a unui sector al sănătăţii eficient. Va fi necesară sporirea eficacităţii, a durabilităţii şi a capacităţii de adaptare a asistenţei medicale şi a asistenţei de lungă durată, în contextul austerităţii şi al îmbătrânirii, inclusiv prin servicii de asistenţă medicală şi socială inovatoare şi coordonate, precum metode integrate de tratare a bolilor cronice. Investiţiile în promovarea sănătăţii şi în prevenirea bolilor (inclusiv a problemelor de sănătate mentală) pot aduce beneficii semnificative atât din punct de vedere social, cât şi economic.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi, din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare îmbunătăţirea condiţiilor privind protecţia socială a vârstnicilor.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Vestea morţii celor doi militari români care au fost răniţi în Afganistan duminică, în explozia unui dispozitiv improvizat, pe timpul executării unei misiuni de patrulare, a întristat din nou România.

Anul trecut, ţara noastră a împlinit zece ani de când a primit oficial invitaţia de a deveni membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi tot anul trecut a fost făcut anunţul de retragere a trupelor române din Afganistan.

La acel moment am salutat această decizie, gândindu-mă la pierderile de vieţi omeneşti pe care ţara noastră le-a suferit până în prezent. Vă mărturisesc că vestea m-a bucurat, pentru că atunci nu m-am gândit decât la faptul că astfel de veşti ca cele pe care le-am primit astăzi nu se vor mai auzi.

Dar iată că cele două decese anunţate astăzi au ridicat numărul militarilor români decedaţi în teatrele de operaţii la 25, iar alţi 122 au fost răniţi. Conform datelor oferite de Ministerul Apărării, în Afganistan mai sunt 1.029 de militari români, majoritatea în provincia Zabul.

Odată cu decizia retragerii trupelor din Afganistan, numărul militarilor care îndeplinesc misiuni va scădea treptat. Astfel, până la începutul anul 2014 vor mai fi aproximativ 1.000 de oameni în Afganistan, majoritatea ofiţeri de instrucţie.

Prin participarea cu efective în teatrele de operaţii în vederea menţinerii păcii, stabilizării în regiunile de conflict şi prin angajamentul luat de a se alătura luptei împotriva terorismului, România îşi îndeplineşte astfel statutul de membră NATO.

Însă este trist că doi tineri, unul de 28 de ani şi unul de 34 de ani, au pierit atât de repede. Cuvintele, în astfel de situaţii, sunt de prisos, însă întreaga noastră compasiune şi consideraţie se îndreptă către familiile celor doi soldaţi, greu încercate de această pierdere. Sincere condoleanţe!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Ziua internaţională a persoanelor de vârsta a treia"

În februarie 1991, ONU stabilea ca ziua de 1 octombrie să fie dedicată persoanelor în vârstă, iar câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU adoptă prin Rezoluţia 46/91 cu titlul "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi".

1 octombrie trebuie să fie o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, pe care îi sărbătorim la această dată, ci pentru noi toţi, cei care ar trebui să le arătăm respect şi preţuire pentru eforturile şi reuşitele de care au dat dovadă de-a lungul timpului.

Astăzi mă găsesc în situaţia de a reflecta şi asupra propriei mele vârste şi a propriului meu viitor, întrucât şi eu păşesc uşor, uşor către vârsta a treia. Însă din poziţia mea de parlamentar consider că am responsabilitatea să încerc să asigur, atât cât îmi permite această funcţie, un anumit grad de predictibilitate celor care au muncit o viaţă întreagă pentru binele nostru, pentru ceea ce este România astăzi.

Am adus în discuţie predictibilitatea viitorului pentru că, din discuţiile avute cu persoanele de vârsta a treia, indiferent de situaţie, vârstnicii aveau o singură preocupare: nesiguranţa zilei de mâine. Gândul că mâine pensia nu le va putea asigura hrana, medicamentele, traiul decent este principala problemă care le macină zilele pensionarilor.

În acest context, consider că responsabilitatea noastră vizavi de pensionarii noştri este să încercăm să le diminuăm tocmai această incertitudine. Cred că Guvernul, oricare ar fi el, are datoria să asigure o viaţă decentă, fără chinuri, acestor oameni, care înseamnă tot ceea ce a fost România în anii '80, '90.

Dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi a participa în activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei sunt doar câteva dintre drepturile persoanelor de vârsta a treia pe care noi trebuie să ne asigurăm că le sunt îndeplinite.

Acestea sunt condiţiile de bază care trebuie respectate şi împământenite în conştiinţa tuturor în condiţiile în care este estimat că până în 2050 jumătate din populaţia României va fi compusă din persoane vârstnice.

Întrucât consider că cine nu are un bătrâni ar trebui să-şi cumpere, astăzi promit solemn că voi face o obişnuinţă din a milita ori de câte ori voi avea ocazia pentru schimbarea atitudinii şi percepţiei faţă de persoanele vârstnice şi vă îndemn ca, împreună, să punem umărul la crearea unei punţi de solidaritate între generaţii.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Singura soluţie a USL pentru criza şomajului este angajarea clientelei de partid"

Avem săptămâna aceasta pe ordinea de zi la Parlament o nouă propunere a Executivului care dovedeşte ipocrizia şi incompetenţa caracteristice acestei guvernări, cu efecte dezastruoase pentru economia României. Ordonanţa de urgenţă nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice, din subordinea, sub autoritatea sau coordonarea Guvernului ori a ministerelor va avea drept efect reducerea a 2735 de posturi din administraţia centrală şi angajarea altor 1.101 persoane în administraţia locală. Mai mult, se înlocuieşte principiul instituit în guvernarea Boc: "la 7 oameni plecaţi, 1 om angajat" şi prin care am reuşit să reducem totuşi la un nivel normal numărul bugetarilor, cu "un post vacantat, un om angajat". Ordonanţa propusă vine în schimb cu mari reduceri de personal prin eliminarea posturilor vacante din administraţia centrală, însă, atenţie, cu excepţia instituţiilor nou-create, acolo unde au avut grijă să îşi angajeze clientela de partid.

Regula introdusă de Guvernul Boc prin care angajările erau permise doar o persoană la 7 plecate şi-a văzut cel mai bine efectul în septembrie 2012, când numărul bugetarilor a scăzut la un minimum istoric de 1.187.070 angajaţi. A fost însă un câştig pe termen scurt, pentru că prin tertipul creării de noi instituţii şi acordării de derogări în perioada septembrie 2012-iunie 2013 au fost angajate 2.325 în aparatul bugetar, 856 în administraţia locală şi 1.469 la nivel central, acolo unde avem ministere noi, mai mulţi miniştri şi secretari de stat, mai mulţi consilieri.

Dacă pentru administraţia locală trebuie să avem în vedere necesitatea unei flexibilizări astfel încât aceasta să îşi poată îndeplini obligaţia, pentru administraţia centrală trebuie să avem în vedere că riscăm să ajungem iarăşi la un aparat obez pentru care fiecare dintre cetăţenii României scoate bani din buzunar.

În loc să se preocupe pentru a identifica resursele bugetare astfel încât să fie reluate investiţiile, guvernarea USL preferă abordarea păguboasă prin care cresc cheltuielile cu personalul şi cu bunurile şi serviciile. Astfel, pentru semestrul I al acestui an, raportul Consiliului Fiscal arată o depăşire cu 136 de milioane de lei a programului pentru cheltuielile de personal, în contextul în care bugetul iniţial pe 2013 avea în vedere finanţarea unui număr maxim de posturi în sectorul bugetar de 1.187.000, iar media lunară a numărului de posturi ocupate în sectorul bugetar în primele 6 luni a fost mai mare cu 2.197 posturi (1.189.197 total posturi ocupate). În acelaşi timp, cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 6,8% în semestrul I 2013 faţă de semestrul I 2012. În schimb, cheltuielile pentru investiţii au scăzut cu -11,1% faţă de semestrul I 2012, cu 4 miliarde de lei, mai puţin chiar şi faţă de estimările iniţiale. Scăderea investiţiilor înseamnă nu doar proiecte pentru modernizarea României blocate, ci şi locuri de muncă mai puţine. Ne îndreptăm cu paşi repezi spre o criză a şomajului în România, iar singura soluţie pe care o aplică Guvernarea USL este umflarea aparatului bugetar cu clientela de partid.

Domnul Constantin Avram:

"Unitatea USL - condiţie de stabilitate politică, guvernamentală, economică şi socială"

Ultimele declaraţii publice mai aspre, mai încinse ale unor lideri ai principalelor partide de guvernământ, adică PSD şi PNL, au fost de natură a bulversa total societatea românească, deja năucită, nedumerită privitor la subiectele - mediatizate excesiv - Roşia Montană şi câinii fără stăpân. Dar au şi creat spaţiul public de atac politic al opoziţiei, cum că alianţa dintre PSD şi PNL are zilele numărate, cum că PSD şi-ar pregăti, pe ascuns, un prezidenţiabil, cum că PSD intenţionează formarea unei majorităţi parlamentare cu PP-DD şi UDMR. Noi, conservatorii, am afirmat în repetate rânduri, prin comunicatorii noştri, că în astfel de situaţii este nevoie de echilibru, de calm şi cumpătare, dovedindu-ne, încă o dată, dacă mai era cazul, un adevărat liant al acestei alianţe politice, constituite la propunerea preşedintelui fondator, profesorul Dan Voiculescu.

De asemenea, ne-am exprimat public asupra problemelor şi temelor ce preocupă societatea românească în ultima perioadă, adică tema exploatării resurselor minerale de aur, argint sau wolfram de la Roşia Montană şi tema câinilor fără stăpân concretizată într-un act normativ, promulgat, de altfel, de Preşedintele României.

În acest context politic, noi am făcut toate demersurile necesare de a reaminti partenerilor noştri de alianţă obligaţiile pe care, de comun acord, ni le-am asumat prin Programul de guvernare trecut prin votul Parlamentului. Într-o guvernare prin alianţă pot să apară abordări diferite ale principalelor partide de guvernământ, pe diferite teme şi preocupări publice, dar nu trebuie nicio clipă uitat faptul că avem responsabilitatea comună a guvernării pentru patru ani, pe un vot popular de 62%, ce a constituit o majoritate parlamentară de 70%, guvernare ce presupune rezolvarea, cât mai repede cu putinţă, a problemelor ţării, nu de satisfacere a unor false orgolii politice. Măsurile guvernamentale ce se impun pentru mediul economic şi social nu trebuie neapărat grevate de abordări doctrinare, inerente de altfel în orice alianţă de guvernare, de abordări orgolioase ale unui lider sau altul.

Măsurile guvernamentale trebuie să vizeze creşterea economică reală, intensificarea eforturilor investiţionale, predictibilitatea mediului de afaceri, grija faţă de categoriile sociale defavorizate, diminuarea evaziunii fiscale prin relaxare fiscală, dacă este posibil, într-un cuvânt, trebuie să vizeze binele cetăţenilor României. Pentru că aşa ceva am promis milioanelor de cetăţeni care ne-au acordat încrederea maximă într-o guvernare în interesul lor, pentru corectarea a tot ce a fost rău conceput în guvernarea trecută.

Facem apel şi pe această cale la calm, la raţiune, la dialog, la abordarea prioritară a problemelor reale cu care se confruntă ţara - dinamică economică, stabilitate fiscală, crearea de locuri de muncă, măsuri de îngrijire a sănătăţii cetăţenilor, de protecţie a celor care au muncit o viaţă pentru statul român, a pensionarilor -, nu la adâncirea prăpastiei dintre vorbă şi faptă, prin declaraţii sforăitoare, beligerante, care nu vizează interesul public.

Am ferma convingere că reprezentanţii principalelor partide de guvernământ vor trece peste diferenţele de opinii în abordarea problemelor cu care se confruntă românii, vor renunţa la poziţiile publice generate de orgolii personale şi îşi vor îndrepta atenţia spre guvernarea eficientă a ţării prin armonizarea măsurilor guvernamentale în folosul oamenilor, în întărirea siguranţei sociale a lor, în creşterea nivelului de trai.

Oricum, un singur lucru este foarte clar. Pe fondul acestor mici neînţelegeri în interiorul USL-ului, coroborate cu dificultăţile inerente actului de guvernare pe fondul crizei economice şi financiare, preşedintele Traian Băsescu savurează victoria Angelei Merkel în alegeri şi pune câte o nouă cărămidă în fiecare zi la noua construcţie politică, botezată Mişcarea Populară. Poate doreşte, după expirarea mandatului prezidenţial, să rămână în cărţile politicii româneşti la vârf. Evident, încă o dată - mă întreb a câta oară...? -, încălcând Constituţia.

Dar cui îi mai pasă de acţiunile neconstituţionale ale preşedintelui? Se pare că nimănui!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Ziua Internaţională a Curăţeniei"

Pe data de 23 septembrie s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Curăţeniei. Această zi se doreşte a fi o conştientizare şi o reamintire a faptului că protejarea mediului înconjurător trebuie să reprezinte un stil de viaţă, nu doar un eveniment în sine.

Sărbătoarea are scopul de a inspira şi a îndemna comunităţile să cureţe, să îmbunătăţească şi să protejeze mediul, prin realizarea de acţiuni care pot varia de la igienizarea unor zone, plantarea de arbori şi arbuşti, la proiecte referitoare la conservarea apei şi a energiei. Ziua Internaţională a Curăţeniei încearcă anual să ne amintească fiecăruia dintre noi că un mediu curat este un mediu sănătos.

În urma mai multor solicitări primite la cabinetul meu parlamentar din partea timişorenilor care locuiesc în colegiul pe care îl reprezint, am organizat o astfel de acţiune în ziua de 21 septembrie 2013. Prin această acţiune mi-am propus să atrag atenţia locuitorilor din Calea Lipovei asupra protecţiei mediului înconjurător, având în vedere că zona respectivă era foarte murdară. Am încercat să conştientizez locuitorii din zona respectivă că e foarte important să păstreze curăţenia oraşului şi, în acelaşi timp, să încerc să trag un semnal de alarmă autorităţilor publice locale asupra faptului că protejarea mediului înconjurător şi a habitatului unde locuim este un obiectiv de interes public major şi constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei locale. Voi mai organiza astfel de campanii până când vom reuşi să sensibilizăm opinia publică vizavi de curăţenia din jurul nostru.

În ultima perioadă de timp acutizarea problemelor ecologice ne pune în gardă pe toţi. Noţiuni precum efectul de seră, diminuarea stratului de ozon, deşertificarea, topirea gheţarilor, poluarea oceanelor, dispariţia unor specii de plante şi animale sunt lucruri despre care se vorbeşte tot mai frecvent. S-a constatat că mai bine de 80% din maladii şi un sfert din decesele din lumea a treia se datorează alimentelor şi apei contaminate, dar şi deşeurilor.

Se impun măsuri concrete pentru gospodărirea corectă a tuturor tipurilor de deşeuri: menajere, industriale, periculoase şi radioactive. Deşeurile propriu-zise constituie una din problemele dificile ale lumii moderne, ele intervin şi în consideraţiile noastre privind peisajul. Nu de puţine ori, gunoaiele ajung în albiile râurilor sau în apropierea lor, poluând puternic apa şi împrejurimile acestora. Din acest motiv unele albii sunt pline de pungi de plastic, cutii de conserve şi alte deşeuri metalice.

A avea un mediu sănătos depinde în primul rând de noi. Este timpul să conştientizăm că fiecare cetăţean al planetei are o contribuţie vitală în menţinerea unui mediu curat. Instituţiile specializate în domeniul calităţii mediului emit către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale recomandări de curăţarea umedă sistematică a străzilor şi modificarea regimului de lucru al întreprinderilor. Pe această cale ar trebui demarate şi intensificate de către autorităţile publice centrale şi locale acţiuni concrete de ecologizare a localităţii pe care o administrează, eliminarea deşeurilor de orice fel depozitate necontrolat la intrările în localităţi sau în alte zone mai puţin salubre, tăierea vegetaţiei ierboase pe aliniamentele stradale, curăţarea rigolelor stradale şi a malurilor cursurilor de apă. Acestea ar fi câteva din măsurile necesar a fi luate pentru a creşte gradul de informare şi conştientizare a publicului privind importanţa acestui eveniment ecologic cu caracter internaţional.

Mediul este prezent în toate momentele vieţii noastre, este tot ceea ce ne înconjoară, natural şi artificial, şi depinde de noi de a ni-l face mai favorabil. Efortul de a menţine şi a îngriji mediul devine din ce în ce mai mare într-o lume în care civilizaţia încearcă să-şi deterioreze propriul habitat.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Fiecare are rolul său"

Acum 23 de ani, prin Rezoluţia Naţiunilor Unite nr. 45/106/1990, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca fiind Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 46/91, Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi.

În genere vârstnicii au nevoie de sprijin material şi emoţional din partea celor din jur, pentru că, în marea lor majoritate, bătrânii cu greu se întreţin singuri. Datorită sănătăţii precare şi statutului de persoană dependentă, aceştia şi-au câştigat meritul de a fi îngrijiţi la bătrâneţe pentru o viaţă dedicată muncii în slujba societăţii. Avem datoria de a ne raporta la problemele lor cu înţelegere şi receptivitate. Din păcate, conotaţiile pe care le-a căpătat cuvântul vârstnic sau pensionar în ultimii ani nu mă mulţumesc deloc. S-a ajuns să fie sinonim cu "milog", "povară", "problemă". Pensia pe care o primesc ei este dreptul lor câştigat prin munca pe care au prestat-o un număr mare de ani, în niciun caz o pomană de la bugetul de stat. În ultimii ani li s-a dat, li s-a luat, li s-a compensat şi decompensat, de au prins şi teama să meargă la doctor. Ar trebui ca acest termen să denumească o categorie de persoane care s-a retras din câmpul muncii, o categorie de care este nevoie pentru că de la unii chiar avem ce învăţa.

Le doresc din toată inima celor care se sărbătoresc astăzi să fie optimişti şi să ştie că este nevoie de ei şi de înţelepciunea lor! Totodată, astăzi este şi prima zi de începere a facultăţilor şi de aceea gândurile mele se îndreaptă şi către aceştia. Pentru unii este începutul unei noi perioade de evoluţie. Pentru alţii este încă un pas în desăvârşirea profesională. Tuturor, studenţi şi cadre didactice, le urez succes şi spor şi să fructifice fiecare clipă din aceşti ani minunaţi.

Domnul Costel Şoptică:

"Ajutor pentru crescătorii de bovine"

Data de 1 ianuarie 2014 aduce mari schimbări în politica agricolă a României, cu posibile efecte majore asupra bunăstării ţăranilor. De aceea, Guvernul USL trebuie să găsească cele mai bune soluţii la provocările pe care politica agricolă comună le aduce.

Când ţara noastră a aderat la Uniunea Europeană, s-a angajat să respecte legile valabile pentru toate statele membre. Pentru agricultorii români, aderarea la UE a venit cu bani, dar şi cu obligaţii. Pentru crescătorii de animale, de bovine, marea responsabilitate a fost cea referitoare la igiena laptelui. Din 2004, când au fost încheiate negocierile de aderare, se ştia că producătorii de lapte trebuie să se alinieze la normele de igienă până la sfârşitul anului 2009. Investiţiile în echipamente care să permită respectarea acestor condiţii s-au dovedit prea mari pentru ţăranii români, care deţin majoritatea covârşitoare a vacilor de lapte. De-a lungul timpului, s-au obţinut trei derogări de la termenul la care agricultorii trebuie să se conformeze normelor de igienă. Ultima expiră la finele lui 2013.

În consecinţă, cei care nu respectă normele europene de igienă nu vor mai putea vinde laptele pe piaţă, ceea ce va avea impact asupra veniturilor agricultorilor. Multe familii de ţărani au ca sursă de venit tocmai banii proveniţi din vânzarea laptelui, iar lipsa investiţiilor în echipamente de igienă - instalaţii de muls şi tancuri de răcire - îi scot de pe piaţă.

De aceea, Guvernul USL trebuie să găsească cele mai bune soluţii, astfel încât legile comunitare să fie respectate, iar industria naţională de profil să nu fie afectată, pentru că nu mai are voie să folosească lapte neconform. Pe de altă parte, şi ţăranii trebuie protejaţi, pentru că li se elimină o sursă de venit - banii din vânzarea laptelui.

În Botoşani, judeţul pe care îl reprezint, creşterea bovinelor este o activitate agricolă de bază. Ultimele statistici, de la 30 aprilie 2013, arată că în România sunt 2.208.217 bovine. Judeţul Botoşani se află pe locul doi, după Suceava, în ceea ce priveşte numărul de animale deţinute, cu 107.691 de bovine. Iar în fermele familiale, nu în firme sau alte forme asociative, există 106.306 animale.

Deciziile cu privire la respectarea legislaţiei comunitare privind calitatea laptelui trebuie să ţină seama de posibilităţile crescătorilor de a se conforma. Din punctul meu de vedere, crescătorii ar trebui departajaţi în funcţie de numărul de animale pe care le deţin. Cei care pot produce pentru piaţă, cu mai multe vaci, de exemplu mai mult de 10 animale, ar trebui ajutaţi să facă investiţiile în echipamentele de igienă, iar cei cu mai puţine animale să fie ajutaţi de către stat, astfel încât să le fie compensate pierderile din interdicţia de a vinde lapte în surplus pe piaţă.

De altfel, tot mai mulţi responsabili din domeniul agriculturii au început să avanseze ideea de a departaja sistemul de sprijin în funcţie de capacitatea fermelor de a produce pentru piaţă sau pentru autoconsum. Noile Politici Agricole Comune, aplicabile din 2014, lasă o mare libertate de mişcare statelor membre să-şi împartă banii pentru susţinerea agriculturii aşa cum consideră că este mai bine.

Luând în considerare aceste aspecte, la întocmirea bugetului anului 2014 voi milita pentru susţinerea fermelor cu mai multe vaci, ca să se poată dota cu echipamentele necesare asigurării igienei laptelui, iar micii proprietari de animale să beneficieze de sprijinul statului pentru pierderile suferite din interdicţia de vinde laptele neconform pe piaţă.

Domnul Cristian Buican:

"Bugetul de stat pe anul 2014"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru că sunt de părere că tema toamnei ar trebui să fie Legea bugetului de stat pe anul următor. Afirm acest lucru cu toată convingerea, deoarece prin intermediul Legii bugetului de stat nu stabilim doar priorităţile anului 2014, ci trebuie să dăm semnale puternice în legătură cu direcţiile strategice pe care dorim să le urmăm. Chiar dacă unii consideră că ideologiile nu sunt de actualitate sau că Legea bugetului de stat reprezintă doar un document contabil, eu mă declar un susţinător înverşunat al adoptării unei astfel de legi care să se bazeze pe dezbatere reală pe bază de ideologie, pe compromisul dintre realităţile economice şi promisiunile electorale, precum şi pe necesitatea asigurării unui climat economic care să permită dezvoltare şi prosperitate.

Un alt aspect esenţial pe care doresc să îl subliniez se referă la responsabilitatea pe care noi, întregul Parlament, o avem în aprobarea Legii bugetului de stat. Ştiu că opinia publică a perceput dezbaterile asupra acestei legi ca fiind o cursă a deputaţilor şi senatorilor în a depune zeci, sute, uneori chiar mii de amendamente, prin care se solicitau alocări bugetare pentru toate necesităţile localităţilor componente ale colegiului electoral pe care îl reprezintă în legislativ. Ştiu, de asemenea, că aproape niciodată acestea nu au fost aprobate. Tocmai de aceea consider că trebuie să oprim această practică şi să ne axăm pe o dezbatere reală, bazată pe ideologie şi proiecte, şi programe naţionale care să beneficieze de continuitate dincolo de un ministru, un guvern sau o majoritate.

Revenind asupra Legii bugetului de stat pe anul 2014, consider că avem obligaţia ca prin alocările bugetare pentru la anul să dăm un semnal de încurajare firmelor private, fie că vorbim aici de reducerea CAS sau de alocări bugetare însemnate pentru investiţii guvernamentale.

Uniunea Social-Liberală a venit la putere pe un val de speranţă uriaş. O parte din promisiunile electorale au fost îndeplinite, şi mă refer aici în principal la reîntregirea salariilor şi indexarea pensiilor, însă aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a asigura prosperitate şi dezvoltare durabilă. Ca reprezentant al liberalismului mi-am dorit, încă de anul trecut, adoptarea unor măsuri de relansare economică, de slăbire a poverii fiscale. Am înţeles atunci raţiunea amânării acestui tip de măsuri, însă, pentru anul 2014 trebuie să avem în vedere acest tip de soluţii.

Am văzut că la nivelul declaraţiilor publice există un curent favorabil unei eventuale reduceri a CAS-ului. Vreau să fac apel pe această cale la dumneavoastră, indiferent de partidul politic din care faceţi parte, să susţineţi această idee. O eventuală reducere a CAS-ului, cu 3 sau 5 puncte procentuale, este benefică atât tuturor angajatorilor din România, cât şi potenţialilor investitori. Reducerea CAS-ului reprezintă un semnal pozitiv dat pieţei muncii din România şi exact de asta avem nevoie.

Mai mult decât atât, sunt de părere că nu doar prin măsuri de reducere a taxelor vom asigura un climat economic propice dezvoltării şi prosperităţii, ci şi prin propriul exemplu guvernamental. O măsură de reducere a taxării muncii, în paralel cu alocări îndrăzneţe către sectorul investiţiilor guvernamentale ar genera un impact pozitiv mediului privat şi ar oferi un exemplu de urmat firmelor, mai ales în contextul reticienţei economice postcriză. Sper ca şi această măsură de prioritizare a investiţiilor şi de finalizare accelerată a acestora să fie adoptată în Legea bugetului de stat pe anul 2014 şi, astfel, să putem oferi mediului economic atât o înlesnire a costurilor cu munca, cât şi un imbold şi exemplu în vederea unui comportament investiţional mai accelerat.

Sper ca această declaraţie politică să aibă menirea unei invitaţii deschise la dezbatere publică şi rolul de catalizator al ideilor despre forma Legii bugetului de stat pe anul 2014, reamintindu-vă că Parlamentul României va vota şi, implicit, va avea responsabilitatea acestei legi.

Doamna Cristina Ancuţa Pocora:

"1 Octombrie - Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. O naţiune fără vârstnici înseamnă o naţiune fără repere, fără trecut şi fără viitor!"

În februarie 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite consacra ziua de 1 octombrie ca Zi Internaţională a Persoanelor în Vârstă, iar câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU adopta rezoluţia 46/91 cu titlul "Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câştigaţi". Aceste principii consacră dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi de a participa la activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei.

În anul 2002, la Madrid, Adunarea Generală a ONU a adoptat Planul internaţional de acţiune privind îmbătrânirea, care stabileşte obiectivele prioritare şi angajamentele statelor membre cu privire la politicile destinate populaţiei vârstnice, în principal cele din domeniul protecţiei sociale, ocupării, sănătăţii şi participării persoanelor de vârsta a treia la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii. Anul trecut a fost proclamat ca An european al îmbătrânirii active şi solidarităţii între generaţii.

Avem datoria de a crea condiţiile favorabile îmbătrânirii active şi asigurării unui mod de viaţă autonom, prin asigurarea pensiilor, menţinerea lucrătorilor vârstnici pe piaţa muncii, acordarea unor servicii medicale, de îngrijire şi asistenţă socială echitabile şi de calitate, încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii, sprijinirea implicării în activităţi de voluntariat, adaptarea locuinţelor la nevoile persoanelor vârstnice, crearea unui mediu de viaţă prietenos, facilitarea accesului la utilizarea tehnologiilor informatice.

Pe lângă responsabilităţile pe această zonă pe care le împart Ministerul Muncii Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi autorităţile locale, consider că trebuie susţinută şi dezvoltată activitatea ONG-urilor pentru furnizarea de servicii sociale.

Conştient de rolul important jucat de persoanele vârstnice în societatea românească şi consecvent promisiunilor făcute în campania electorală, Partidul Naţional Liberal, ca partid de guvernare, urmăreşte respectarea angajamentelor luate în faţa acestui segment social.

În acest sens, trebuie să amintesc câteva dintre măsurile luate în sprijinul pensionarilor de către Ministerul Muncii în mandatul ministrului Mariana Câmpeanu:

- Majorarea pensiilor prin aplicarea noii valori a punctului de pensie

În anul 2013, valoarea punctului de pensie a fost majorată cu 4 puncte procentuale faţă de valoarea anterioară. Astfel, valoarea a crescut de la 732,8 lei la 762,1 lei. De această măsură au beneficiat de la începutul anului aproximativ 5,5 milioane de persoane.

- Majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după 1 aprilie 2001

Măsura, de care beneficiază aproximativ 31.700 de persoane, se aplică începând din ianuarie 2013, pe baza Legii 263/2010.

-Restituirea sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate

Pentru sumele reţinute în perioada ianuarie - martie 2011, restituirea s-a realizat în intervalul iunie-august 2012, iar pentru sumele reţinute în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012, restituirea se face în intervalul septembrie 2012 - septembrie 2013. Fondurile au fost restituite în baza O.U.G. nr. 17/2012.

-Acordarea tichetelor de călătorie pentru pensionari

Este o decizie adoptată la începutul anului, care permite ca pensionarii, veteranii şi văduvele de război să poată utiliza în continuare, până la 1 ianuarie 2015, acelaşi tip de documente de călătorie, respectiv taloanele speciale tipărite de Casa Naţională de Pensii.

- Revenirea pensiilor militare la cuantumul din decembrie 2010

Un obiectiv specific important care va fi pus în practică de la 1 octombrie este şi acela al revenirii pensiilor militare la cuantumul din decembrie 2010. Acesta se realizează printr-o lege pe care am iniţiat-o şi promovat-o în Parlament, alături de colegii liberali şi social-democraţi. Astăzi, pentru această categorie de pensionari care a servit drapelul ţării se face dreptate şi, de la 1 octombrie, legea va impune acordarea sumelor necesare pentru ca aceste pensii să revină la vechiul cuantum. Se protejează astfel dreptul fundamental la pensie al persoanelor afectate de procesul de recalculare şi revizuire din 2010.

Totodată, este important să ne îndreptăm atenţia şi spre o altă problemă stringentă şi de actualitate a persoanelor vârstnice - reducerea vârstei standard de pensionare a persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare anului 2001 - şi să adoptăm o serie de măsuri menite să corecteze aceste aspecte cu caracter discriminatoriu.

Este obligaţia noastră, ca guvernanţi, dar şi ca societate, în ansamblu, să găsim mai multe soluţii concrete pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale persoanelor vârstnice, prin prelungirea perioadei de viaţă activă.

1 octombrie este o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, ci pentru noi toţi, cei care ar trebui să le arătăm respect şi preţuire.

Vă urez, cu această ocazie, multă sănătate, o viaţă mai bună şi să reuşim împreună să asigurăm coeziunea socială şi construcţia unei societăţi pentru toate vârstele!

Domnul Dan Bordeianu:

"Admiterea României în spaţiul Schengen nu trebuie condiţionată de problema romilor"

Conform unui sondaj de opinie comandat de publicaţia franceză "Le Figaro", realizat pe un eşantion de 13000 de francezi şi dat recent publicităţii, aproximativ 90% dintre cei intervievaţi au declarat că se opun intrării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Cei mai mulţi francezi sunt nemulţumiţi de romii proveniţi din cele două state, pe care îi acuză că profită de dreptul la liberă circulaţie pentru a veni la cerşit.

Faptul că romii reprezintă o problemă pentru multe ţări membre ale UE (Franţa, Germania, Marea Britanie) este o realitate de netăgăduit, confirmată şi de percepţia publică reflectată în mass-media occidentală şi naţională, în sondajele de opinie sau pe platformele de comunicare online. Însă integrarea socială şi economică a populaţiei rome nu este numai o problemă a României, chiar dacă cei mai mulţi dintre romi provin din ţara noastră, ci este o problemă europeană, care necesită un răspuns european, formulat de la nivelul organismelor europene: Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Parlamentul European.

Dificultăţile integrării sociale, educaţionale şi profesionale a romilor nu se pot rezolva cu declaraţii politice de genul "v-am alocat fonduri UE, faceţi programe pentru a ne scăpa de romi, altfel îi trimitem dincolo de frontierele noastre" sau "dacă nu rezolvaţi problema romilor nu vă primim în Schengen". Cu toată simpatia şi înţelegerea pe care o avem faţă de Franţa, ţară de care suntem legaţi nu numai istoric şi cultural, ci şi economic şi politic, nu suntem de acord cu modul în care unii politicieni francezi transformă problema romilor în temă de campanie electorală, speculând faptul că majoritatea covârşitoare a francezilor îi doreşte repatriaţi în ţările de origine. Romii, fie că provin din România, fie că provin din Bulgaria, sunt cetăţeni europeni, care au drepturi şi obligaţii ca orice cetăţean dintr-o ţară membră UE. Libera circulaţie în spaţiul ţărilor membre UE se aplică şi romilor - cetăţeni europeni, indiferent de ţara de unde provin sau unde sunt rezidenţi la un moment dat.

Ca parlamentar, membru în Comisia de apărare, ordine şi siguranţă publică, resping în mod categoric orice condiţionare politică suplimentară aplicată procesului de aderare a României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen. Ţara noastră a îndeplinit încă din 2011 criteriile tehnice prevăzute în acquis-ul Schengen, iar compania franco-germană EADS a beneficiat din plin de fondurile europene alocate României pentru securizarea tehnică a frontierei de răsărit. Fie că România întră în Schengen, fie că rămâne în afara spaţiului Schengen, romii nu pot fi împiedicaţi să circule liber în zona UE. În loc să speculeze populist-electoral problema romilor din ţările de origine, politicienii europeni trebuie să găsească soluţii concrete, fezabile, durabile pentru integrarea socială a acestei etnii. Evident, soluţiile trebuie să vină şi de la autorităţile române, în colaborare cu autorităţile altor state membre Schengen/UE şi cu instituţiile europene.

Domnul Florin Daniel Geantă:

"Sorin Oprescu a pierdut contractul cu cetăţenii"

Tot mai mulţi bucureşteni îi cer demisia domnului Oprescu, dezamăgiţi profund de proasta gestionare a câinilor fără stăpân, de lipsa pistelor pentru biciclete pe carosabil, de mizeria din oraş, de lipsa locurilor de parcare, de traficul înfiorător, care ne ucide puţin câte puţin, zi de zi, pe drumul către serviciu.

În Bucureşti, sunt încă locuite construcţii cu grad de rezistenţă scăzut, care nu au mai beneficiat de consolidări de peste 3 decenii. Nu aţi făcut nimic nici în acest sens.

Da, stimate domnule primar, ar trebui să vă daţi demisia din funcţia de primar, alegătorii o cer, ei nu mai vor promisiuni, ci explicaţii clare referitoare la gestionarea bugetului alocat pentru câinii comunitari, asta după tragicul accident cu copilul sfâşiat de maidanezi. Trebuie să recunoaştem că nu suntem singura ţară care are probleme cu maidanezii, există şi alte ţări europene care se confruntă cu astfel de probleme, dar care au găsit soluţii pentru a scăpa oraşele de câinii comunitari. Dumneavoastră, domnule primar, ce aţi păzit 5 ani?

Şi lista nemulţumirilor continuă, nu mai puteţi să îi amăgiţi cu minciuni, societatea civilă s-a trezit după aproape 23 de ani, mii de oameni ies în stradă, în Capitală şi în marile oraşe, tineretul se pare că ia iniţiativă şi este hotărât să nu mai asiste pasiv la ceea ce se întâmplă în capitală, dar şi în întreaga ţară.

V-aţi gândit doar la imaginea dumneavoastră şi de fiecare dată aţi pus pe locul doi interesele locuitorilor Capitalei, dar de data aceasta imaginea vă este destul de şifonată şi aţi pierdut contractul cu aceştia. Avem nevoie de un primar cu iniţiativă, un bun gospodar, avem nevoie de o capitală modernă europeană, de un oraş mai curat, mai sigur şi construit pentru cetăţenii lui.

Domnul Daniel Iane:

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este referitoare la importanţa industriei IT din România.

Industria IT trebuie să devină cu adevărat o prioritate pentru România. Acest segment poate contribui semnificativ la dezvoltarea economică a României, la creşterea productivităţii şi maximizarea eficienţei muncii sau la modernizarea mai multor paliere din societatea noastră.

În industria IT din România regăsim acelaşi fenomen ca cel din sănătate sau din educaţie, şi anume exodul creierelor. Cei mai buni IT-işti ai noştri preferă să plece pentru o viaţă mai bună, pentru un câştig salarial conform cu pregătirea lor. În România există ingineri şi programatori foarte valoroşi. Acest segment IT poate fi caracterizat drept un mix între creativitate şi inteligenţă, profesionalism şi o structură care poate elabora oricând proiecte sigure şi sustenabile pe termen lung.

În momentul de faţă industria IT este cea mai importantă furnizoare de locuri de muncă. Totodată, industria IT este şi un motor puternic pentru relansarea economică a României. Exporturile României în materie de produse şi servicii IT sunt şi ele foarte semnificative şi au contribuit la creşterea exporturilor româneşti care sunt estimate cu 7,7% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

O apropiere dintre Guvern şi reprezentanţii industriei IT din România este extrem de necesară în perioada următoare. O strânsă colaborare între aceştia va conduce şi la îndeplinirea mai multor obiective majore asumate de România pe plan internaţional, şi de PNL, alături de colegii de alianţă, în faţa electoratului. Numai în acest fel vom putea implementa cu succes Strategia Agenda Digitală pentru România la nivelul administraţiei publice şi Strategia Naţională de Securitate Cibernetică. De asemenea, astfel vom putea ajuta la respectarea legilor care reglementează conflictul de interese, vom putea combate clientelismul, vom putea asigura firmelor din industria IT accesul la achiziţiile publice destinate firmelor de profil şi vom putea utiliza eficient banii publici în ceea ce priveşte achiziţiile publice de servicii IT, dar şi maximizarea raportului calitate-preţ.

Industria IT poate şi trebuie să ajute statul român. Interconectarea bazelor de date pentru tot ce înseamnă sector public, autorităţi locale sau centrale care să conducă la simplificarea procedurilor şi eliminarea birocraţiei din procesul de interacţiune a contribuabililor cu statul este un obiectiv ce trebuie realizat.

IT-ul poate fi cu adevărat o industrie care să contribuie la creşterea PIB-ului, la creşterea numărului locurilor de muncă, la îmbunătăţirea semnificativă a relaţiei dintre cetăţean şi stat, prin digitalizarea serviciilor sau la atragerea investiţii străine masive.

Domnul Dorel Covaci:

"Sănătate şi un trai decent pentru persoanele de vârsta a treia"

1 octombrie este data la care se celebrează Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, stabilită prin rezoluţia Naţiunilor Unite nr. 45/106 din 14 decembrie 1990. Cu acest prilej, aş dori să aduc în prim-plan problemele cu care se confruntă această categorie de vârstă şi să prezint câteva soluţii pentru rezolvarea lor. Fiecare om, indiferent de gen, rasă, vârstă, statut social, are dreptul la un standard decent de viaţă, la asigurarea necesităţilor de bază.

În ceea ce priveşte problema sărăciei, potrivit datelor Eurostat, riscul de sărăcie pentru bătrâni a scăzut semnificativ, de la 39,4%, în 2008, la 25,4% în 2011. Riscul este comparabil cu cel înregistrat la nivel de UE (23,2%, în 2011). Se mai constată că tendinţele demografice vor agrava situaţia, în contextul în care se estimează că rata de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice (adică numărul de vârstnici susţinuţi de 1000 de adulţi) va creşte până la 25,68% în 2020, faţă de 21,37% în 2010, un plus de presiune semnificativ pe sistemul de sănătate, securitate socială şi piaţa muncii.

Vârstnicii singuri (aprox. 4,2% din populaţia ţării) reprezintă un grup vulnerabil, mai ales din perspectiva accesului la servicii medicale şi de îngrijire. Riscul de sărăcie al acestora este uşor mai ridicat faţă de cel la nivelul populaţiei totale (25,4% faţă de 22,2%), în condiţiile în care a scăzut semnificativ după 2007 (44%), odată cu introducerea pensiei sociale şi creşterea generalizată a pensiilor. Pentru acest grup social, trebuie să urmărim dezvoltarea serviciilor de tip rezidenţial (spitale, cămine, centre de zi), a serviciilor medicale şi a celor sociale la domiciliu, pentru cei nedeplasabili.

O altă problemă pe care aş dori să o semnalez este aceea a vârstnicilor - victime ale violenţei în familie. Starea de sănătate, neputinţa, vârsta, ruşinea, frica, lipsa de speranţă, respectul redus de sine, izolarea socială, dependenţa de abuzatori, neîncrederea în sistemul legal, accesul limitat la resurse îi determină pe mulţi dintre aceştia să sufere în tăcere abuzuri de neimaginat, fără a se adresa autorităţilor. Deseori sunt induşi în eroare, manipulaţi de rude, cunoştinţe sau chiar de persoane străine, deposedaţi de venituri sau de propriile locuinţe şi aruncaţi pe drumuri sau obligaţi să cerşească.

În ceea ce priveşte problema pensionarilor, la sfârşitul lui martie 2013 erau 5,25 milioane, în scădere cu 92.550 persoane faţă de perioada corespunzătoare a anului 2012. Din acest total, 88,98% erau pensionari de asigurări sociale de stat şi 11,02% pensionari agricultori. Comparativ, salariaţii totalizau 4,360 milioane, în aceeaşi perioadă a lui 2013, rezultând un raport în scădere de 1,21 pensionari la un salariat, faţă de 1,23, la sfârşitul anului trecut. În aceeaşi perioadă, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat, 29,52% aveau pensii sub 650 lei, în condiţiile în care pensia medie era de 812 lei. În această perioadă, pensia medie a crescut cu 4,37%, adică cu 34 lei, comparativ cu perioada similară a anului trecut, şi reprezintă 50,22% din câştigul salarial mediu net şi 36,39% din mediul brut, conform datelor Casei Naţionale de Pensii Publice.

Categorii aparte defavorizate sunt persoanele care provin din fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori, aproximativ 580 de mii, care au o pensie medie de numai 328 lei.

La sfârşitul lui martie 2013, se aflau în plată şi 868 de beneficiari de ajutor social tip pensie, în cuantum de 200 lei. Tot în trimestrul I al anului au fost acordate drepturi invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, în valoare medie de 133 lei/persoană.

Stimaţi colegi, în ceea ne priveşte pe noi, parlamentarii, trebuie:

• să elaborăm şi să votăm o legislaţie corectă şi eficientă privind protecţia persoanelor vârstnice, care să asigure un cadru juridic eficient, în acţiunile de îmbunătăţire a calităţii vieţii acestei categorii de populaţie;
• să avem în vedere propunerea unor politici şi măsuri privind combaterea riscului de excluziune socială a acestora;
• să gândim protecţia socială a persoanelor vârstnice, abordând integrat starea socială, materială, medicală;
• să căutăm îmbunătăţirea reglementărilor privind gratuitatea şi compensarea medicamentelor şi analizelor medicale pentru pensionari;
• să colaborăm eficient cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi ai diverselor instituţii care au ca obiect de activitate sau derulează programe privind protecţia socială a persoanelor vârstnice, în vederea organizării unor activităţi complementare privind asistenţa şi îngrijirea la domiciliu a persoanelor singure dependente, ca alternativă a instituţionalizării;
• să realizăm eliminarea inechităţilor în ceea ce priveşte pensiile persoanelor încadrate în grupele I şi II de muncă pentru condiţii speciale;
• să reglementăm prevenirea oricăror forme de abuzuri şi neglijare a persoanelor vârstnice şi să susţinem crearea de centre sociale specializate, destinate victimelor abuzurilor;
• să susţinem stimularea, prin diverse metode, a participării vârstnicilor la viaţa socială: centre de consiliere, locuri de muncă pentru aceştia, activităţi de voluntariat, campanii de informare, implicarea în luarea deciziilor care îi privesc etc.
• să susţinem asigurarea unui venit minim decent, care să acopere cheltuielile stabilite în coşul de consum minim al pensionarilor;
• să avem în vedere reglementarea unui sistem naţional de servicii socio-medicale pentru persoanele vârstnice dependente şi să stabilim standarde de calitate pentru acestea; să susţinem acordarea de facilităţi familiilor care au în grijă astfel de persoane;
• să gândim îmbunătăţirea sistemului naţional de îngrijire a sănătăţii vârstnicilor şi facilitarea accesului la aceste servicii;
• să avem în vedere respectarea drepturilor persoanelor vârstnice şi a egalităţii de şanse, prin asistenţă socială.

În nume personal, în numele generaţiilor mai tinere, transmit un mesaj de felicitare cetăţenilor de vârsta a treia, de profund respect şi gratitudine pentru dragostea, poveţele, sacrificiile şi munca lor neobosită, spre împlinirea noastră ca oameni. Respectul şi purtarea de grijă pentru bătrâni se află printre elementele, care ne definesc, nu numai moral, ci şi spiritual, în calitate de creştini.

O vorbă de demult spune ,,Cine nu are un bătrân să-şi cumpere!". Prin urmare, vechea înţelepciune a omenirii ne trimite să preluăm din experienţa de viaţă a celor vârstnici, pentru a depăşi cu mai multă uşurinţă asperităţile vieţii şi pentru a ne desăvârşi evoluţia.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Condiţiile precare de muncă: un pericol pentru viaţa şi sănătatea salariaţilor"

În ultimii ani, situaţia condiţiilor de muncă a înregistrat o degradare accelerată, care a avut drept consecinţă punerea în pericol a vieţii şi sănătăţii salariaţilor.

Aparent, legislaţia în domeniul sănătăţii şi securităţii la locul de muncă este una modernă, la standarde europene, care ar fi trebuit să determine angajatorul să asigure salariaţilor condiţii normale de lucru.

În realitate, o parte a angajatorilor profită de faptul că autorităţile implicate în verificarea condiţiilor de muncă nu urmăresc aplicarea legislaţiei, iar aceştia exploatează forţa de muncă până la epuizare, fără a le întocmi contracte şi uneori fără să-i plătească pentru activitatea prestată.

În acelaşi timp, există angajatori la care condiţiile sunt precare şi salariaţii sunt implicaţi în accidente, cu pierdere de vieţi omeneşti sau cu incapacitate temporară sau totală de muncă.

O contribuţie importantă la acest rezultat o au şi modificările aduse legislaţiei muncii în timpul regimului Băsescu-Boc, care au redus rolul sindicatelor în relaţia cu angajatorii, pentru instaurarea unor condiţii normale de lucru.

Având în vedere aceste situaţii alarmante, solicit autorităţilor responsabile ale statului să se implice imediat şi să sancţioneze foarte dur acei angajatori care nu respectă legislaţia în domeniul sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.

Totodată, solicit Guvernului României să promoveze de urgenţă un dialog cu sindicatele şi patronatele, pentru a aduce modificările necesare legislaţiei muncii, astfel încât să se repună în echilibru interesele salariaţilor cu cele ale celor care deţin sau exploatează capital în România.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Despre vârstnicii României - cu respect şi grijă"

Nivelul de maturitate al unei naţiuni se regăseşte şi în atitudinile de grijă şi respect pe care îl acordă seniorilor ei. Şi cred că, din acest punct de vedere, mai avem atât de multe lucruri de făcut.

Suntem conştienţi că nivelul aşteptărilor este în continuare foarte ridicat. Şi oamenii doresc să simtă o îmbunătăţire efectivă a vieţii lor.

Anul acesta una dintre primele măsuri luate de Guvern a fost să mărească pensiile cu 4%, iar perspectiva şi dorinţa noastră ca partid social-democrat este să reuşim să indexăm şi în continuare pensiile cu rata inflaţiei, astfel ca veniturile să se păstreze în valoarea lor reală.

O altă măsură luată cu scopul de a mai uşura viaţa tuturor, dar şi a persoanelor în vârstă, a fost reducerea TVA la pâine la 9% începând cu 1 septembrie. Dacă rezultatele acestei decizii vor fi sustenabile economic, Guvernul optează să extindă măsura şi la alte alimente de bază.

S-a revenit, de asemenea, asupra deciziei, neconstituţionale de altfel, de a obliga pensionarii să plătească şi contribuţii de asigurări de sănătate, iar banii au fost returnaţi.

În 2013, Guvernul a alocat suma de 3,5 miliarde de lei pentru plata arieratelor la medicamente, pentru ca sistemul medicamentelor compensate să nu se blocheze şi sute de mii de bolnavi să fie afectaţi.

Am punctat doar câteva dintre măsurile luate de Guvern în favoarea oamenilor, şi mai ales în ajutorul celor mai vulnerabili dintre ei - pensionarii.

Unul dintre cele mai complicate lucruri pentru un tânăr este să îşi închipuie că va îmbătrâni vreodată. Ne aruncăm zi după zi în mijlocul grijilor cotidiene şi într-o zi observăm trecerea timpului în ridurile din obraz, în oboseala din ochi şi din braţe. Trăim sentimentul că devenim din ce în ce mai slabi în confruntarea faţă în faţă cu viaţa.

Suntem datori să nu uităm că România de azi există datorită eforturilor şi muncii celor dinaintea noastră, iar cea mai convingătoare dovadă de maturitate a unei comunităţi este respectul şi grija pe care tinerii le acordă vârstnicilor, preocuparea permanenţă ca pensionarii să aibă parte de ajutor permanent şi susţinere pentru un trai mai bun.

Avem dorinţa fermă de a reda vârstnicilor României locul de onoare pe care îl merită în societate şi le dorim ca, împreună cu noi, să se poată bucura de fiecare clipă de viaţă.

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei"

Începând din anul 1993, în întreaga lume, la 17 octombrie se sărbătoreşte Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit această zi - prin Rezoluţia nr.47/196 - în scopul de a conştientiza factorii de decizie din întreaga lume asupra necesităţii eliminării sărăciei şi mizeriei din toate ţările, lupta împotriva acestui fenomen fiind pentru Naţiunile Unite o temă centrală a dezvoltării.

În cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în special în cadrul lucrărilor Consiliului Drepturilor Omului cu privire sărăcia extremă, fenomenul este definit prin lipsa de securitate în unul sau mai multe domenii, în special lipsa locului de muncă, care permite persoanelor şi familiilor să-şi asume obligaţiile profesionale, familiale şi sociale şi să se bucure de drepturile lor fundamentale.

Insecuritatea care rezultă din această situaţie determină o sărăcie gravă atunci când afectează mai multe domenii ale existenţei, când devine persistentă, dacă compromite şansele de a-şi asuma responsabilităţile familiale şi sociale şi de a-şi recâştiga aceste drepturi într-un viitor previzibil.

Sărăcia extremă propagă violenţa şi discriminarea, care neagă drepturile fundamentale ale femeilor şi copiilor. Sărăcia distruge viaţa şi moralul oamenilor; ea ucide mai mulţi adolescenţi şi adulţi decât oricare război. În fiecare zi, persoanele care trăiesc în sărăcie extremă trebuie să facă faţă lipsei alimentelor, locuinţei, accesului la serviciile esenţiale.

Eradicarea sărăciei a reprezentat subiectul a douareuniuniinternaţionale sub egida ONU, la nivel înalt, privind dezvoltarea socială, organizate în 1995 şi 2000. Cu toate acestea, situaţia în care se află mulţi dintre semenii noştii este dificilă şi inacceptabilă pentru mileniul 3, ceea ce impune luarea de măsuri în consecinţă.

La nivelul Uniunii Europene, România se regăseşte în clasamentul statelor cu cel mai mare risc al sărăciei. Potrivit unor date statistice publicate în această primăvară, România este prezentă cu şase regiuni de dezvoltare (din cele 8) - adică aproape toată ţara - în clasamentul celor mai sărace 20 de zone din UE.

Calculând după puterea de cumpărare, regiunea Nord-Est, care cuprinde judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Vaslui şi judeţul Iaşi, pe care eu îl reprezint în Parlament, este a doua cea mai săracă din cadrul Uniunii Europene; aici puterea de cumpărare este de numai 29% din media Uniunii Europene.

Spre comparaţie, cea mai săracă zonă din Polonia este pe locul al nouălea, cu 39% din puterea de cumpărare medie din Uniunea Europeană.

Una dintre cauzele majore ale sărăciei este lipsa locurilor de muncă. De aceea, cred că instituţiile statului cărora le revin atribuţii în acest domeniu, în special Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ar trebui să acorde mai multă atenţie angajamentelor asumate prin programul de guvernare referitoare la ocuparea forţei de muncă, în special a tinerilor cu vârste între 15 şi 25 de ani şi persoanele cu vârsta între 50 şi 64 de ani.

Din altă perspectivă, este necesară corelarea programelor educaţionale cu piaţa muncii, astfel ca tinerii, odată cu finalizarea studiilor, să-şi poată găsi locuri de muncă potrivite domeniilor lor de formare. O astfel de abordare presupune o mai mare implicare a Ministerului Educaţiei Naţionale, care ar trebui să coreleze mai bine lista specializărilor universitare cu nevoia reală de forţă de muncă înalt specializată de pe piaţa muncii, astfel ca, la rândul lor, viitoarele generaţii - în a căror formare statul investeşte enorm - să poată contribui la dezvoltarea şi progresul naţiunii.

Sper că Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei va reprezenta un bun prilej pentru instituţiile statului să-şi reevalueze strategiile pe care le promovează, astfel ca România să iasă de sub semnul sărăciei.

Numai în aceste condiţii, cred, România va putea sărbători cu adevărat această zi!

Domnul Erland Cocei:

Demersul preşedintelui Traian Băsescu de a sesiza la Curtea Constituţională Legea referendumului este demagogic, fără legătură cu realitatea, având ca scop doar compromiterea proiectelor USL privind revizuirea Constituţiei şi regionalizarea României. Este o încercare de a sabota două procese fundamentale pentru eficientizarea funcţionării statului român, însă la fel de grav este că, prin atitudinea sa, preşedintele comite un abuz, sesizând o lege asupra căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat deja.

Argumentele folosite de Traian Băsescu sunt similare cu cele din sesizarea parlamentarilor din opoziţie, care a fost depusă pe 4 iunie, şi pe care CCR a respins-o pe 26 iunie. Ca atare, nu poţi sesiza o lege ca fiind neconstituţională, după ce Curtea a respins o astfel de solicitare depusă de alţi iniţiatori.

Eforturile legislative ale USL de modificare a Constituţiei şi de regionalizare sunt demersuri serioase, asumate prin programul de guvernare, validate de alegători în urma scrutinului din decembrie 2012, şi nu jocuri de imagine şi propagandistice, caracteristice fostei guvernări PDL. Ne-am asumat revizuirea Constituţiei şi demersul de regionalizare din motive consistente şi esenţiale pentru viaţa politică şi socială din România, motiv pentru care nu vom abandona aceste proiecte, chiar dacă preşedintele Băsescu transformă în circ subiecte atât de importante pentru România.

Revizuirea Constituţiei şi regionalizarea sunt proiecte care, în mod normal într-o societate democratică, ar trebui să întrunească un larg consens din partea clasei politice, pe fondul unei dezbateri ideologice în care să primeze soluţiile cele mai bune, şi nu motive de sabotaj şi de compromitere, aşa cum înţelege preşedintele să participe (şi) la această dezbatere.

Din păcate, Traian Băsescu nu a învăţat din lecţiile trecutului, iar modul în care înţelege să "joace" pe scena politică pe finalul mandatului este nedemn şi discreditează instituţia prezidenţială.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Partidul Naţional Liberal are drept unică prioritate guvernarea României, pentru a răspunde aşteptărilor oamenilor, aşa cum s-a declarat şi după cum s-a demonstrat în repetate rânduri. PNL a ajuns să contribuie major la actul de guvernare, alături de PSD şi PC, datorită încrederii acordate de către populaţia României. Rezultatele echipei guvernamentale devin evidente prin prisma datelor care demonstrează că România este, în acest moment, un stat european al cărui trend economic este în plină creştere. Astfel, măsurile luate de Guvernul USL se dovedesc a fi cele corecte.

Conform datelor făcute publice de Eurostat la sfârşitul lunii septembrie, încrederea mediului de afaceri şi a populaţiei în economia României a afişat cea mai puternică creştere din ultimele 7 luni, datorită îmbunătăţirii încrederii în sectorul serviciilor, industrie şi în zona consumatorilor.

Mai mult, estimările specialiştilor din domeniul financiar şi economic, care semnalează o creştere economică de 2,5% pentru acest an, fac dovada că România se află pe calea cea bună din acest punct de vedere.

Datorită stabilităţii şi predictibilităţii sectorului economic asigurat de măsurile introduse de către Guvernul USL, totalul de companii active din România a trecut pentru prima dată, la finalul lunii august, de 714.000 de firme,în creştere cu 2,7% faţă de 2012. Numărul mai mare de firme duce la o revenire a pieţei muncii, angajatorii încheind cu 10% mai multe contracte de muncă prin comparaţie cu perioada similară din 2012. Economia României devine tot mai competitivă. Măsurile adoptate de guvernarea USL şi strategiile ministerelor coordonate de PNL îşi dovedesc eficienţă - în primele 7 luni ale anului 2013, industria a crescut cu 7,9%, iar exporturile cu 7,7%.

Prin starea reală a economiei româneşti, dovedită cu datele pozitive din care v-am prezentat acum doar o mică parte, demonstrăm că PNL este cu adevărat preocupat de buna guvernare. Gândirea strategică şi competenţa fac diferenţa faţă de lipsa de soluţii a guvernărilor anterioare. Drept urmare, trebuie să ne concentrăm în continuare eforturile în direcţia bună.

Domnul Florin Gheorghe:

"Despre fundaţiile iubitoare de câini comunitari"

Încă din anul 2007, de când problema câinilor fără stăpân a ajuns pe agenda parlamentară, m-am pronunţat ferm şi fără echivoc în sensul că înmulţirea acestora în spaţiul public şi creşterea insecurităţii cetăţenilor este o problemă exclusivă a autorităţilor şi vina nu poate şi nu trebuie aruncată asupra câinilor. Cine vrea să se convingă poate consulta declaraţiile mele din trecut referitoare la modul în care dezaprobam aşa-zisa spălare pe mâini şi fugă a primarilor din faţa acestei probleme comunitare şi externalizarea acesteia către asociaţii şi fundaţii autodeclarate mari iubitoare de canine.

În anul 2011 problema a reajuns în opinia publică ca o problemă extrem de gravă pentru siguranţa şi securitatea publică. Străzile din întreaga ţară s-au aglomerat de membri şi simpatizanţi ai ONG-urilor de profil, de teama că "puţul cu bani publici" ar putea seca dacă problema câinilor comunitari ar fi rezolvată.

Au reacţionat autorităţile publice la ineficienţa ONG-urilor în problema maidanezilor? Nu! Chiar dacă acest lucru a însemnat pomparea milioanelor de euro anual către aceste fundaţii de "inutilitate publică". De exemplu, la nivelul municipiului Bucureşti, primarul cu pretenţii de prezidenţiabil a continuat să semneze ordine de plată de 4 milioane de euro, în ultimii doi ani, către ONG-urile care în loc să strângă şi să îngrijească maidanezii îi azvârleau în stradă. Domnule Oprescu, lacrima dumneavoastră scremută, ca şi falsele compasiuni ale altor primari nu pot acoperi mizeriile făcute în cârdăşie cu ONG-urile de casă ale primăriei.

Mai mult, este uşor de anticipat faptul că ONG-urile nu se vor lăsa şi vor încerca să joace aşa-zisa carte europeană, reuşind încă o dată să denigreze România la nivel internaţional.

Înţeleg că miza acestor ONG-uri impostoare o reprezintă transferurile de milioane de euro şi vor face orice ca să nu piardă atâţia bani fără să facă nimic.

Mai înţeleg, însă, că este de datoria parchetelor, judecătoriilor şi altor instituţii abilitate să analizeze activitatea reală şi modul în care a fost cheltuit fiecare bănuţ public de către acestea. De asemenea, instituţiile trebuie să analizeze şi conflictele de interese care au marcat concesiunea acestor servicii publice, de multe ori ele derulându-se între rude de gradul I.

Cineva trebuie să răspundă atât pentru cheltuirea inutilă a banilor publici, precum şi pentru faptul că societatea românească a ajuns să fie divizată de o problemă care nu ar fi trebuit să existe. Reiterez faptul că, în problema câinilor fără stăpân, nu câinii sunt vinovaţi, ci oamenii: în primul rând primarii, prin înţelegerile lor ilegale cu ONG-urile şi firmele "prietene".

Domnul Florin Gheorghe:

"Ali Baba în sol major - concert pentru economie şi pian"

Ştiţi cine conduce destinele economiei României? Câţi dintre noi ştiu cine are în fişa postului de ministru să se ocupe de bunul mers al economiei? Cum de nu ştiţi?

Domnul ministru care se ocupă de soarta economiei naţionale este cel mai priceput poet al Guvernului României. Este cel care spune poezii şi poveşti de adormit copiii despre cât de bine îi merge astăzi mediului de afaceri. Este ministrul care s-a remarcat cu nimic util economiei româneşti în ultimul an de zile.

Nu-l ştiţi pe domnul Varujan? Cum de nu ştiţi? Este pianistul! Este prim-solistul care interpretează de ani buni şi fără încetare aceeaşi partitură: "Ali Baba şi cei 40 de hoţi, în sol major". Este ministrul care nu se satură şi nu-i este ruşine că o ţară întreagă îi spune că a adus cele mai mari prejudicii economiei României şi, cu toate acestea, vrea să ne convingă că, undeva, în mintea sa se ascunde şi o preocupare pentru guvernarea în folosul românilor.

Este ministrul al cărui singur merit este acela că a lăsat în urma sa şi alţi mari artişti, precum D.J. Remus Vulpescu, care, în faţa unei ţări întregi, după modelul brevetat de profesorul său, batjocorea soarta combinatului Oltchim.

Obrazul gros pe care domnul Vosganian l-a demonstrat în multiplele guvernări din care a făcut parte mă îndreptăţeşte să cred că nu-i vorba doar de rea-voinţă, ci şi de vădită incompetenţă. A înfundat economia în guvernarea liberală şi cred că nu se lasă să o vadă la pământ şi sub oblăduirea lui Victor Ponta. Este ministrul care sfidează în cel mai grosolan mod instituţiile statului şi care consideră că legea românească nu i se aplică şi lui.

Domnul ministru nu înţelege în ce realităţi economice ne aflăm astăzi şi, drept consecinţă, nu are niciun fel de soluţii la probleme economiei româneşti. De un an de zile scrie în versuri o pseudostrategie de industrializare a ţării, care nici rimă şi nici ritm nu are şi pe care doar Domnia Sa o înţelege.

Mai mult, în loc să exerseze la pian "Deşteaptă-te române!", preferă să cânte aceeaşi partitură despre "Ali Baba şi hoţii" la care Domnia Sa se pricepe cel mai bine.

Aşa că, dacă nu ştiaţi cine conduce Ministerul Economiei, acum aţi aflat de la mine, căci din activitatea acestuia sigur nu aţi fi aflat, poate doar atunci când parchetele vor începe să-i descifreze compoziţiile. Vă mulţumesc şi vă rog să faceţi linişte, ca nu cumva să deranjaţi artistul aflat în plin proces de creaţie.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Zmeura de aur pentru Victor Ponta"

Cunoaştem cu toţii că premiile "Zmeura de aur" reprezintă un eveniment opus premiilor "Oscar" desfăşurate în industria cinematografică americană, tocmai pentru a arăta publicului scenariile, regizorii şi actorii de slabă şi foarte slabă calitate.

Mulţi s-ar întreba de ce îi acord lui Victor Ponta premiul "Zmeura de aur"? Păi cu ce este diferit Victor Ponta de actorii slabi de la Hollywood? Îl înconjoară zilnic zeci de camere de luat vederi? Îl înconjoară! Este difuzat la televiziuni 24 de ore pe zi? Este! Are mai mulţi scenarişti şi regizori care-i trasează cu precizie toate mişcările şi îi pun în gură cele mai sfruntate minciuni? Are! Are decoruri? Are! Este Victor Ponta un actor ratat? Este!

Atunci, merită cu prisosinţă un loc pe podium la aceste premii, pentru că de un an şi jumătate, zi de zi, ne furnizează seriale de proastă calitate, din cea mai lungă, tragică şi de prost gust telenovelă pe care o trăiesc românii în ultimii douăzeci de ani. Şi, aşa cum orice premiu, inclusiv acesta, trebuie bazat pe câteva argumente, trebuie să vă aduc aminte numai câteva episoade, în care regia şi decorurile au fost de proastă calitate.

Episodul 512 - a 512-a zi de guvernare - "Gazoductul de la Ungheni". Scenaristul a fost tare priceput, încât a păcălit pentru moment chiar şi pe oficialii Comisiei Europene, însă când filmările s-au încheiat şi recuzita formată din 3 muncitori, 4 ţevi ruginite şi un buldozer defect au fost înapoiate chiriaşului, în urma lui Victor Ponta au mai rămas doar dârele limuzinelor de la Guvern.

Episodul 521 - a 521-a zi de guvernare - "Triplu rol în Roşia Montană". Acesta este de departe cel mai greu rol pe care l-a jucat Victor Ponta în cariera sa de actor. Astfel, regizorul l-a pus şi în rolul prim-ministrului Pro Roşia Montană, care iniţiază proiectul de lege neconstituţional; al doilea rol, Ponta deputatul Contra Roşia Montană; al treilea şi cel mai greu rol, Ponta agentul RMGC în lume. Trebuie să remarc că, cu toate că s-a mai încurcat în minciuni şi roluri, le-a interpretat simultan pe toate cele 3 roluri.

Episodul 540 - a 540-a zi de guvernare - "Greva minerilor de la Roşia Montană şi Ponta salvatorul". Regizorul acestui episod a uitat să-i spună actorului Ponta că exploatările de la Roşia Montană nu sunt exploatări de adâncime, ci de suprafaţă şi că, băgându-l în galeria unde va juca rolul salvatorului, e posibil să se întâlnească şi cu turişti, căci galeria unde s-au făcut filmările era una turistică. Aş mai avea ceva obiecţii şi pe partea de recuzită, deoarece casca de miner îl cam strângea pe actorul principal.

Sunt convins că dacă Victor Ponta va continua cu acest talent actoricesc, cu siguranţa va fi premiat şi în alte ocazii pentru cel mai bun rol principal în telenovela "Eu când vreau să mint, mint!" sau serialul SF "Eu mint de îngheaţă apele", numai că românii ar trebui scutiţi să mai înghită toate minciunile Domniei Sale.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul acord cu FMI, o garanţie a stabilităţii economiei româneşti"

Faptul că boardul FMI a aprobat un nou acord de tip preventiv cu România, în valoare de 2 miliarde de euro, care ar urma să fie dublat de alte 2 miliarde de la Comisia Europeană, reprezintă un foarte mare plus pentru ţara noastră. Este deopotrivă ancora de care avea nevoie economia românească, în condiţiile în care Zona euro se află în continuare într-o perioadă de incertitudine, dar şi o garanţie suplimentară a drumului corect pe care ar urma să mergem în următorii doi ani.

Acest nou acord cu FMI vine ca ultimă parte a ciclului început în 2009 care a dus la macrostabilizarea economiei româneşti şi la revenirea într-o zonă de creştere sustenabilă, chiar dacă încă destul de slabă şi resimţită foarte slab la nivel social. Faptul că România vine după două acorduri încheiate cu succes, apreciate la nivelul CE şi al Fondului, oferă garanţii majore posibililor investitori străini. Spre deosebire de alte ţări care au mers în logica politicianismului şi populismului - aşa cum se întâmplă, pentru a oferi exemplu, cu Ungaria -, România reuşeşte să genereze credibilitate, predictibilitate şi transparenţă. Şi o face într-un moment în care există foarte multe lichidităţi pe pieţele financiare, dar nu există foarte multe oportunităţi de investiţii. Putem deci traduce noua înţelegere ca fiind atuul de care aveam nevoie.

Vreau să atrag atenţia asupra faptului că noul acord precautionary este cel care oferă cea mai mare libertate decizională Guvernului român. Este pentru prima dată când nu există condiţionalităţi, ci ţinte care trebuie atinse. Fac această precizare pentru a demonta întreaga propagandă referitoare la faptul că scrisoarea de intenţie ar fi presupus majorarea de taxe şi impozite, care ar fi fost ascunse românilor. Este foarte departe de adevăr, cu atât mai mult cu cât strategia Cabinetului Ponta este aceea de reducere a presiunii fiscale, iar ţinta asumată pentru 2014 este reducerea CAS-ului, ceea ar aduce mai degrabă un deficit bugetar decât eventuale câştiguri din extinderea bazei de impozitare.

Principala provocare a României acum este să genereze o creştere economică sănătoasă şi sustenabilă, care să fie resimţită şi de populaţie. Cred că, mai ales faţă de primul acord cu FMI, viziunea forului monetar de la Washington s-a schimbat semnificativ: se trece de la austeritate la o stimulare moderată a economiei. Avem nevoie de rate de creştere economică de peste 3% anual pentru ca acestea să fie resimţite de omul de rând. Atrag atenţia că abia la sfârşitul lui 2014 vom fi revenit la nivelul de dinainte de declanşarea crizei economice. Practic, abia la sfârşitul anului viitor vom reuşi să recuperăm tot ce am pierdut în perioada guvernării lui Emil Boc.

Pentru a progresa cu adevărat, trebuie să avem şi curaj politic: să ducem la bun sfârşit reformele de care România are nevoie, atât cele administrative, cât mai ales cele economice.

Pe al doilea palier, mă refer la o politică fiscal-bugetară mai puţin generatoare de presiune pe contribuabilii cinstiţi şi mult mai dură în raport cu evazionişti. Nu este normal ca, într-o perioadă de relansare a economiei naţionale, aşa cum a fost 2011 - 2013, noi să asistăm la creşterea evaziunii. Avem o problemă reală, care trebuie rezolvată instituţional. Am mare încredere că Guvernul Victor Ponta va reuşi să găsească o soluţie cu adevărat eficientă. Cu atât mai mult cu cât track record-ul de până acum este puternic pozitiv.

Trecând peste aspectele de ordin politic, folosesc această declaraţie ca un semnal public către băncile care activează pe teritoriul României: economia nu se dezvoltă pentru că nu se creditează suficient. Cred că acordul precautionary aprobat săptămâna trecută reprezintă o garanţie suplimentară şi pentru ecosistemul bancar. De aceea, cred că bancherii trebuie să dea drumul la credite şi împrumuturi mai ales pentru firme, pe de o parte, pentru că sunt datori faţă de una dintre ţările unde au făcut profiturile cele mai consistente, pe de altă parte, pentru că este singura cale şi pentru ei de a reveni pe plus. De altfel, aşa cum s-a şi văzut din 2009 şi până acum, banii care au fost retraşi de băncile-mamă din România au fost pierduţi mult mai uşor decât dacă ar fi rămas aici.

În final, îmi exprim speranţa că semnalul transmis de noul acord precautionary cu FMI nu va fi bruiat de o criză politică internă sau de încercarea unora de a trata subiectul exploatării miniere de la Roşia Montană ca o cale de a îndepărta investitorii străini. Trebuie să înţelegem că atât timp cât avem o strategie clară, o majoritate care să o pună în aplicare, suficientă voinţă politică, transparenţă decizională şi predictibilitate, lucrurile vor merge în direcţia bună, iar acordul FMI este ştampila că sunt îndeplinite toate aceste elemente. Nu avem nevoie de cele 4 miliarde de euro ale FMI şi Comisiei Europene, dar avem nevoie de "parafa de calitate". Am primit-o, trebuie doar să o promovăm mai mult.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Pentru a promova valorile liberale avem datoria de a ne cinsti martirii"

Şcoala politică "Gheorghe I. Brătianu" are loc în fiecare an la Sighetu Marmaţiei şi este unul dintre cele mai aşteptate evenimente organizate de Tineretul Naţional Liberal, prin intermediul filialei de la Sighetu Marmaţiei. Şcoala de la Sighet reprezintă momentul nostru de rememorare a tuturor martirilor care şi-au dat viaţa pentru o Românie eliberată de ororile comunismului.

În acest context, membrii Partidului Naţional Liberal, filiala Constanţa, salută demersul comemorativ al tinerilor liberali şi se solidarizează cu aceştia în lupta pentru apărarea valorilor democratice în faţa oricăror forme de opresiune a libertăţilor omului.

Suntem de părere că închisoarea de la Sighet, alături de Fenomenul Piteşti şi lagărele de la Gherla, Târgu Ocna sau Canal reprezintă exemple incontestabile ale terorii şi opresiunii fizice şi psihice, locuri de eliminare a tuturor elitelor intelectuale, politice şi religioase ce au marcat interbelicul. Cimitirul Săracilor de lângă Sighetu Marmaţiei devine rezultatul la care se poate ajunge prin exercitarea unei terori permanente, a unui îndelungat proces de dezumanizare ce a vizat în special valorile culturale autohtone şi libera voinţă a acestora.

Format din Muzeul de la Sighet şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cu sediul înBucureşti, precum şi organizator al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a memoriei şi a salvgardării imaginii celor care au suferit în numele valorilor democratice în care au crezut. Martirii de la Sighet, alături de toate victimele "Holocaustului Roşu", trebuie să reprezinte pentru tineri exemple de conduită şi totodată voci ale conştiinţei democratice în care orice fel de opresiune trebuie să fie stăvilită.

În programul Şcolii Politice, organizate în mod tradiţional de către TNL, au fost incluse două momente foarte emoţionante atât pentru gazdele evenimentului, cât şi pentru oaspeţi: vizitarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi depunerea de coroane la Troiţa martirilor din cadrul Cimitirului Săracilor de lângă Sighetu Marmaţiei, parte a Memorialului. Poate că, odată cu aceste iniţiative din partea tinerilor liberali, revolta anticomunistă s-a transformat în vigilenţa cu care încercăm să ne protejăm libertatea şi valorile democratice.

La ediţia din acest an, participarea preşedintelui PNL, Crin Antonescu, a reprezentat reuşita încheierii unui dialog între cele două generaţii ante şi postdecembriste, cu ajutorul căruia s-a conştientizat importanţa luptei faţă de orice formă de opresiune. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a terorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective şi un îndemn la păstrarea răspunderii civice în România.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"1 Octombrie - Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice"

În aceste zile de profunde trăiri emoţionale şi lungi dezbateri controversate pe marginea eutanasierii câinilor vagabonzi, protejarea mediului la Roşia Montană, condamnarea torţionarilor regimului comunist, acordarea tichetelor de masă, rezolvarea problemelor salariale din sistemul sanitar, educaţional şi/sau cultural, uităm de oamenii de lângă noi, acei oameni ai nimănui, copiii şi bătrânii instituţionalizaţi. Din cele mai vechi timpuri, naţiile şi-au omagiat şi respectat înaintaşii, iar înţelepciunea bătrânilor este apreciată de majoritatea popoarelor, dar noi, oare, mai acordăm timpul necesar şi pentru rezolvarea situaţiei acelor bătrâni care, la un moment dat, au reprezentat prezentul acestei ţări şi au construit viitorul ?

Organizaţia Naţiunilor Unite a dorit să sublinieze prin mai multe documente contribuţia generaţiei vârstnice la dezvoltarea societăţii, astfel, prin Rezoluţia nr. 45/106 din 14 decembrie 1990, ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. De atunci, în ţările membre ONU, la 1 octombrie au loc manifestări variate cu scopul de a pune în valoare persoanele vârstnice, precum şi pentru a aduce, măcar şi pentru o zi, problemele vârstnicilor în prim-planul preocupărilor autorităţilor şi al opiniei publice. Noi ştim despre o astfel de zi, dar oare ne aducem aminte suficient de bătrânii noştri şi de problemele lor reale?

Poate această problemă ţine de morală, de umanitarism, poate are un caracter social sau poate calitatea unor conducători ar trebui analizată şi după modul în care aceştia se raportează, deopotrivă, la generaţiile tinere şi cele vârstnice, în fapt la viitorul şi trecutul ţării. Un popor care nu-şi respectă trecutul nu-şi respectă istoria şi identitatea şi nu poate pretinde nici de la alţii acest lucru. În alte ţări vârstnicii sunt numiţi "seniori", noi le spunem "bătrâni", iar, în ultimii ani, aceştia au devenit o povară. Din ce în ce mai marginalizaţi, mai trişti, mai cenuşii, bătrânii şi pensionarii au fost ţinta unor măsuri alambicate, doar o masă de manevră în scopuri electorale.

Nu de puţine ori, am întâlnit pensionari cu lacrimi în ochi, disperaţi pentru că nu se mai puteau întreţine, pentru că nu-şi mai puteau permite medicamentele atât de necesare, oameni care nu ştiau cui şi unde să se mai plângă, care nu voiau să ceară nimic, doar să fie ascultaţi, înţeleşi, respectaţi şi mai ales să nu fie uitaţi.

În toate acţiunile, dezbaterile şi prevederile noastre nu trebuie să uităm că avem datoria morală să ne respectăm trecutul, să avem grijă de "seniori" şi să ne asigurăm viitorul prin grija faţă de "juniori". Am încredere că actualul guvern va avea în vedere să acorde măcar tot atât de multă atenţie pensionarilor, persoanelor vârstnice şi copiilor, cu precădere celor singuri, abandonaţi şi instituţionalizaţi/lăsaţi în grija statului, cât se acordă protecţiei animalelor şi mediului.

Noi toţi suntem responsabili pentru modul în care sunt trataţi părinţii şi bunicii noştri şi sper ca problemele vârstnicilor să se afle printre priorităţile guvernului nostru. Astăzi, cel puţin, de Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, să ne aplecăm în faţa lor şi să le urăm viaţă lungă şi sănătate!

Domnul Ioan Balan:

"O sugestie pentru USL: puneţi taxă şi pe hornuri!"

De mai bine de un an şi jumătate, de când USL a preluat efectiv guvernarea, o ţară întreagă asistă cu stupoare la singurele idei pe care le are Victor Ponta când vine vorba de guvernare şi de creşterea standardului de viaţă al românilor:

Nicio lună fără un impozit nou!

Nicio lună fără o taxă nouă!

Nicio şedinţă de guvern fără o majorare de taxe şi impozite!

Victor Ponta şi guvernul său ineficient au reuşit contraperformanţa de a introduce nu mai puţin de 33 de taxe, impozite sau alte măsuri fiscale, care sunt pe cale să ucidă şi ultima iniţiativă privată de a munci cinstit în România. Mai grav este că cei care se autoproclamă liberali şi de centru-dreapta în Guvernul USL sunt şi cei mai fervenţi promotori ai creşterilor de fiscalitate.

Când am ironizat Guvernul sugerându-i să pună taxe şi pe fumul care iese pe hornuri, să ştiţi că nu am fost prea departe de măsurile pe care le ia Victor Ponta în aceste luni. Aici fac referire expresă la noile măsuri adoptate de USL, care extind baza de impozitare, prin introducerea contribuţiilor sociale de sănătate şi asupra veniturilor din activităţi agricole, silvice, piscicole sau pe veniturile din arendarea terenurilor.

Ideile trăsnite ale miniştrilor USL nu se opresc aici. Am auzit, zilele trecute, că ministrul sistemului bolnav al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, le mai pregăteşte o surpriză românilor: taxa de sănătate încorporată în poliţa de asigurare auto RCA. Ştie Eugen Nicolăescu că aproximativ 1 milion de autovehicule din cele înmatriculate în România nu au mai încheiat o poliţă RCA în anul 2013 din pricina creşterii preţurilor acestora? Vrea cumva Nicolăescu să ducă această cifră la 2 sau 3 milioane de autovehicule?

Numai cine nu vrea să vadă nu vede faptul că USL la guvernare este la fel de nociv economiei şi românilor precum cianurile din exploatările auro-argentifere. În anul 2011, graţie reducerii numărului de taxe şi impozite de la peste 400 la aproape jumătate, economia a înregistrat o creştere economică de 2,5%.

Taxele şi impozitele pe care USL le visează seara şi le aplică a doua zi dimineaţa au făcut din economia României, al cărei potenţial de creştere se situează la 4%-4,5%, să se târască neconvingător cu o creştere târâtoare de 1,5%-1,7%.

Taxele lui Ponta şi impozitele lui Chiţoiu au creat nu locuri de muncă, ci au îngroşat numărul şomerilor cu încă aproape 100.000 de oameni.

Fantasmele fiscale ale Guvernului USL şi impotenţa implementării unor măsuri care să aducă o creştere economică reală au speriat orice investitor străin doritor de a deschide afaceri în România. România lui Ponta este astăzi mai puţin atractivă pentru investitori decât state din Africa sub-sahariană.

Domnul Ioan Cupşa:

"Solul, resursa esenţială pentru poporul român, o resursă abuzată şi neglijată"

Este de necontestat faptul că cea mai importantă resursă a unei naţiuni sunt oamenii săi, este resursa umană, coroana piramidei resurselor.

Într-un palier imediat în această piramidă (a resurselor) se află solul şi resursele de apă.

Da, este adevărat, solul îşi dispută cu resursele de apă rolul de cea mai importantă resursă naturală şi este mult mai important decât celelalte resurse minerale (fie petrol, gaze, sare, aur, cupru...)

Solul este o resursă indispensabilă vieţii, cu valoare economică incomensurabilă, iar solul din România excelează ca valoare economică, fertilitatea solului nostru fiind peste media mondială, iar suprafeţele pretabile agriculturii fiind absolut remarcabile.

Funcţia economică a solului este de a ne asigura securitatea, siguranţa alimentară şi, în prezent, de a asigura producerea de energie regenerabilă. În complexitatea sa, solul se manifestă în mod benefic, pentru noi şi prin funcţia sa ecologică de a conserva apa şi de a fixa carbonul.

Doresc să pomenesc şi dimensiunea etică a solului, privitoare la respectarea dreptului la supravieţuire a generaţiilor viitoare, dimensiune etica relevată de către Alvin Tofler: "Pământul nu l-am moştenit de la părinţi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri".

Dezvoltarea noastră, şi nu una oricare, ci singura posibilă - dezvoltarea durabilă, este definită de utilizarea preponderentă a resurselor naturale reînnoibile. Or, o astfel de resursă este în mod categoric solul ţării noastre.

Avem peste 9 milioane de hectare teren arabil din cele 14,7 milioane de hectare pretabile agriculturii. Avem, de asemenea, peste 6 milioane de teren forestier. Avem soluri cu o fertilitate mult peste media mondială, o fertilitate care scade însă de la an la an din cauza unor factori complecşi (factori naturali, dar în mod special factori antropici, constând in inactivitatea sau activitatea noastră vătămătoare).

Solul îţi dă măsura importanţei sale economice prin culturile agricole care se recoltează de pe acesta, însă fiecare recoltă sărăceşte solul de micro şi macroelemente. Sistemul de exploatare intensivă se caracterizează printr-un consum mare de nutrienţi aflaţi în sol. Ca o consecinţă, devine obligatorie intervenţia specializată, utilizarea raţională a îngrăşămintelor chimice, minerale, organice.

Solul, această bogăţie naturală a noastră, este afectat de influenţa unor factori naturali (secetă: cca 7 milioane de ha, exces de apă cca3,7 milioane ha), este afectat de eroziunea care pare că devine cronică şi care se datorează nu numai factorilor naturali, ci şi urmărilor activităţii omeneşti (poluare chimică, depozitare de deşeuri, activităţi industriale, lucrări agricole neconforme, scoatere din circuit agricol pentru proiecte edilitare).

De vreme ce solul este o resursă fundamentală, iar această resursă este afectată în mod esenţial, este nevoie să luăm măsuri de stopare a fenomenul de diminuare a fertilităţii, şi de refacere a acesteia.

Acum, când trăim o dezbatere publică (în cadru instituţional, cât şi în agora) cu privire la resursele naturale şi exploatarea lor, o dezbatere esenţială care a născut pasiuni puternice, mă simt dator să fac această declaraţie politică.

Vreau să aduc în atenţia opiniei publice, pe de o parte, importanţa deosebită, fundamentală pentru poporul român a resursei naturale numită sol şi, pe de altă parte, precaritatea mijloacelor şi a acţiunilor care se întreprind pentru a conserva şi a exploata just, în mod durabil şi în interesul nostru, aceasta resursă.

Fac apel la clasa politică să conştientizeze nevoia urgentă de a ne proteja această resursă, de a proteja solul, de a conserva şi a reface fertilitatea solului şi a crea premisele exploatării sale durabile în interesul nostru naţional.

Fac apel la toţi decidenţii sociali să ia măsurile necesare în vederea monitorizării, cercetării, a intervenţiei active, la nivel legislativ şi instituţional, pentru a proteja şi, în egală măsură, pentru a pune în valoare această minunată resursă care este: solul.

În final, cu mult respect şi achiesând întru totul, citez din studiul domnului academician Cristian Hera, "Solul - temelia dezvoltării durabile a agriculturii şi economiei naţionale". Acesta sublinia "misiunea imperativă ce revine atât ştiinţei, cât şi factorilor de decizie, de fapt întregii societăţi pentru conservarea solului, pentru prevenirea degradării sale, misiune care precede orice interes politic, economic sau de altă natură, întrucât solul este fundamentul perpetuării existenţei noastre".

Închei această declaraţie politică citându-l tot pe domnul academician Cristian Hera cu următoarea afirmaţie: "românii ar trebui să-şi păstreze pământurile!"

Domnul Ioan Munteanu:

"Urgent!"

În ultimii 15 ani s-au produs repetate inundaţii pe raza judeţului Neamţ, la confluenţa râurilor Moldova şi Siret. Doar un exemplu: în iunie 2008 viitura produsă pe Siret a înregistrat un debit record de 2200 mc/s, înregistrându-se 309 locuinţe distruse şi 3200 de persoane evacuate.

Între anii 2008-2011 au fost efectuate lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, mai exact: un dig cu o lungime de 8327 metri, consolidări de maluri pe 2979 metri şi reprofilare dig pe o lungime de 3016 metri între localităţile Roman şi Răchiteni. Au fost finalizate lucrările de apărare împotriva inundaţiilor pentru localităţile Rotunda, Buruieneşti, Tămăşeni şi Roman.

Din păcate însă intervenţia asupra naturii a schimbat situaţia în defavoarea oamenilor din Gâdinţi. Inundaţiile de altădată provocau daune minore locuitorilor din municipiul Roman şi din alte cinci comune situate pe malurile Siretului. Începând din 2011 însă debitul vijelios al râului şi-a creat drum doar înspre comuna Gâdinţi, care riscă în orice clipă să fie ştearsă de pe faţa pământului. Nu mai sunt ameninţate doar câteva case de pe mal, aşa cum se întâmpla pe vremuri, ci întreaga comunitate.

În anii 2008 şi 2010 puhoaiele au produs distrugeri şi necazuri locuitorilor comunei Gâdinţi: 80 de case afectate, din care 21 distruse, 74 de fântâni colmatate, 2 km linie electrică, 11,3 km de drum judeţean şi 0,7 km de drum naţional distruse, 122 ha de culturi compromise, valoarea totală a pagubelor produse fiind de 4.216.000 lei.

La această dată sunt de executat 3030 metri dig pe malul stâng şi 2343 metri de supraînălţare dig pe malul drept al Siretului, în dreptul comunei Gâdinţi. Necesitatea finalizării digului se impune în regim de maximă urgenţă, deoarece o nouă viitură ar conduce spre Gâdinţi un şuvoi extraordinar de mare, cel care altădată acoperea suprafaţa celorlalte localităţi din zonă, care ar duce la pagube inestimabile.

Ce s-a făcut până acum din investiţia aprobată în 2012? Doar 140 de metri din totalul de 3030, respectiv lucrări de 80 000 lei din cei 6.173.778 lei. Foarte puţin, descurajant de puţin!

Această declaraţie politică se doreşte a fi vocea locuitorilor din Gâdinţi care cer sprijin pentru a fi protejaţi de furia apelor. Trebuie acţionat foarte repede, acum, când încă nu e prea târziu! Răspunzător de un eventual dezastru în această zonă ar fi unul singur: Ministerul Mediului.

Domnul Ioan Oltean:

"Guvernul Ponta şi a sa reformă a cârpelii"

Pe principiul "nu aduce anul cât şi ce aduce ceasul", iată că ceasurile rele din şedinţa de Guvern de marţi, 24 septembrie, au adus pe masa rotundă a executivului avizarea primei proceduri de rectificare bugetară din acest an, cu surpriza unui deficit bugetar majorat de la 2,1% din PIB la 2,3% din PIB, pe care domnul prim-ministru Victor Ponta înţelege să-l trateze trecător, cu un mult prea îndrăgit şi des practicat procedeu în cadrul Uniunii Social-Liberale, şi anume procedeul cârpelii.

Potrivit definiţiei Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de cârpeală înseamnă "reparaţie sumară sau prost executată; cârpitură; cârpire trecătoare".În acest sens, domnul prim-ministru îşi asumă responsabilitatea de a ne explica cum stă treaba cu aşa-numita rectificare bugetară, avizată marţi de guvern: "Rectificarea înseamnă aşa: că luăm bani de la unii şi dăm la alţii. Deci nu înseamnă că avem nişte bani cu care nu avem ce face, ci înseamnă că luăm de unde nu sunt absolut necesari şi îi ducem unde arde. Nu există vreun rezervor secret de bani al Guvernului. Luăm de la unii şi dăm la alţii. (...) Cineva pierde ca să câştige altcineva."

Prin înţelepciunea acestei decizii traducem că stimabilul domn prim-ministru înţelege să taie total bugetele de cheltuieli alocate Ministerului Educaţiei Naţionale, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerului Transporturilor, precum şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În plin proces de cântărire a avantajelor şi de măsurare a greutăţii penibilului care s-ar putea năpusti din nou nu numai asupra calităţii sale de prim-ministru, dar şi asupra propriei calităţi umane, ca urmare a unei alte decizii neinspirate, dar "necesare", domnul prim-ministru, lovit de o altă deficienţă gravă de raţionament, hotărăşte, aşadar, o nejustificată cadorisire (cu fondurile "şterpelite" de la instituţiile amintite mai sus), a unor instituţii precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Ministerul Public, Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. De asemenea, domnul prim-ministru înţelege să aloce şi alte fonduri suplimentare în favoarea unor instituţii precum Senatul, Agenţia Naţională de Integritate, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Consiliul Superior al Magistraturii.

Constat că, în mod îngrijorător şi absolut dezarmant, procedura rectificării bugetare înseamnă, în accepţiunea domnului prim-ministru Victor Ponta, a lua dintr-o parte, acolo unde "banii nu sunt absolut necesari" şi a-i duce "unde arde." În aceste condiţii, domnule prim-ministru, nu cumva dumneavoastră comiteţi o altă eroare din şirul infinit al erorilor de raţionament?

Cum puteţi statua astfel de inepţii când dumneavoastră ştiţi foarte bine sau, dacă nu ştiţi, vă reamintesc eu, că există şcoli care se prăbuşesc pe copiii din clase, că aceşti copii vor îngheţa de frig în această iarnă, pentru că un mare procent din aceste instituţii de învăţământ nu beneficiază de furnizarea cu agent termic curent, nu beneficiază de apă potabilă curentă, să nu mai vorbim de căldură.

Cum puteţi considera că în accepţiunea generică de buget ar putea exista noţiunea de "bani care nu sunt absolut necesari" sau "bani cu care nu avem ce face", când ştim cu toţii că de ani buni ne luptăm cu lipsuri majore în sănătate, educaţie, agricultură, transporturi, infrastructură şi aşa mai departe.

Cum puteţi justifica, domnule prim-ministru, nevoile care "ard" ale instituţiilor pe care le-aţi cadorisit cu fonduri pe care aţi ales să le tăiaţi de la nişte bieţi copii, şi nu numai?

Potrivit aceleiaşi declaraţii, domnul prim-ministru afirmă "Cineva pierde ca să câştige altcineva". Constatăm cu stupoare că rectificarea bugetară, în accepţiunea stimabilului premier, nu este decât un front de luptă, şi funcţionează realmente pe principiul scapă cine poate, câştigă cine are cu ce sau cu cine.

Iată că educaţia este cea care pierde din nou, educaţia, cea veşnic perdantă, Ministerul Muncii pierde din nou, Ministerul Transporturilor pierde din nou. Să uităm deci de reforma mereu aşteptată, dar etern "uitată" a învăţământului, de starea deplorabilă în care se află şcolile din mediul rural, precum şi de starea dezolantă în care se află şcolile din mediul urban, de lipsa manualelor, de lipsa profesorilor, de gradul zero de implicare în ceea ce priveşte stimularea activităţii profesorilor în şcoli, în temeiul unor pachete salariale mai atractive sau oferirii unor beneficii minime, de lipsa unor programe şi proiecte coerente şi, nu în ultimul rând, de lipsa voinţei politice, şi chiar refuzul de a menţine bugetul educaţiei, măcar la nivelul procentului iniţial alocat.

Afirmaţia domnului prim-ministru potrivit căreia: "Ce le spun tuturor este că banii pe care îi avem, mult mai mulţi vin din fonduri europene" nu face decât să ne ridice un mare semn de întrebare: de ce oare informaţiile privind execuţia bugetară pe primele 7 luni ale anului furnizate de Ministerul Finanţelor Publice arată că, în 2013, au fost absorbite 3,879 miliarde de lei, adică 875 de milioane de euro, mai precis, în scădere cu 0,6% (aproape 6 milioane de euro) faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Da, domnule prim-ministru Victor Ponta, v-aţi trezit în sfârşit la realitate, şi da, surpriza pentru dumneavoastră este că aţi descoperit recent că nu sunt bani, deşi, să nu uităm că, în perioada guvernării Boc, susţineaţi sus şi tare că există resurse suficiente, pe care premierul de atunci refuza cu vehemenţă să le aloce. Aşa-numitele fonduri care "nu sunt absolut necesare" nu au existat niciodată, domnule prim-ministru. Acest concept este o pură ficţiune. Ceea ce este cu adevărat hotărâtor în astfel de cazuri este, de fapt, curajul de a percepe realitatea aşa cum ea se prezintă, fără deformări şi ocolişuri, atunci când datele problemei nu vă convin, dar şi aptitudinea dumneavoastră şi a guvernului pe care îl conduceţi de a manageria situaţii care "ard" cu adevărat.

Ceea ce este cu adevărat determinant în astfel de cazuri este ambiţia de a depăşi tipare, situaţii şi obstacole prin transparenţă, onestitate, competenţă, curaj, profesionalism, responsabilitate, creativitate. Or, domnule prim-ministru, dumneavoastră şi guvernul pe care îl conduceţi nu încetaţi a ne confirma decât "aptitudini" şi "abilităţi" care nu sunt de natură a revigora economia ţării, ci, din nefericire, mai rău, acestea vin a împovăra o economie şi-aşa mult prea vulnerabilă, care nu vă este "datoare", domnule prim-ministru, să reziste şi să facă faţă şocurilor experimentale pe care dumneavoastră şi guvernul pe care îl conduceţi i le aplicaţi necontenit.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Despre începutul noului an universitar, o descriere realistă"

În primul rând vreau să le urez cu această ocazie tuturor studenţilor şi tuturor cadrelor didactice universitare un an nou de studii plin de succes! Vă doresc să atingeţi cel mai înalt nivel de performanţă, să daţi dovadă de multă tenacitate şi să aveţi puterea de muncă de care aveţi nevoie pentru a fi mândri de rezultatele dumneavoastră. De asemenea, vreau să felicit personalul din universităţile noastre pentru dedicaţia de care dau dovadă faţă de studenţi şi faţă de tot ceea ce înseamnă procesul de învăţare universitară.

Din păcate, nu pot să continui această declaraţie politică în aceeaşi notă de optimism pentru că-şi acest lucru este bine cunoscut - începutul anului universitar ne întâmpină cu veşti mai puţin bune. Chiar dacă ştim că nivelul de trai în România este stagnant, acest lucru nu opreşte universităţile să-şi crească taxele de şcolarizare şi nici căminele studenţeşti să-şi crească tarifele de cazare. Ştim faptul că sistemul nostru universitar nu este la cel mai înalt nivel de performanţă şi dacă mai avem nevoie de dovezi putem să aducem aminte de faptul că singurele patru universităţi din România care s-au calificat în top 800 universităţi din lume tocmai au scăzut în clasament cu 100 de locuri. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara se îndreaptă spre exitul clasamentului QS World University Rankings pentru 2013. Toate centrele noastre universitare au scăzut de pe locul 601 mondial pe care îl ocupau în 2012 pe locul 701 astăzi. Am tot auzit promisiunile că cercetarea în România va ocupa un loc prioritar în preocupările administraţiei centrale a statului, dar, din păcate, rezultatele sunt inexistente, ba chiar reuşim printr-o subfinanţare cronică să ajungem la contraperformanţa de a scădea foarte mult în rankingurile internaţionale.

Faptul că performanţa nu se poate atinge fără o susţinere financiară consistentă este unul foarte bine cunoscut de către toată lumea şi responsabilitatea pentru această stare a sistemului aparţine gestionării administrative ineficace care se perpetuează în ultimii 23 de ani. Ceea ce este dezamăgitor este faptul că nu avem perspective pentru remontarea acestui sistem şi suntem nevoiţi să renunţăm la studenţii noştri eminenţi, care o apucă pe calea Occidentului pentru că noi nu mai avem ce să le oferim aici.

Dacă performanţa nu ne interesează, atunci am putea măcar să păstrăm un nivel decent al taxelor de şcolarizare pentru studenţii noştri. Am înţeles că acest început de an universitar ne întâmpină cu scumpiri în foarte multe universităţi din ţară. ANOSR a publicat un studiu efectuat pe un număr de 23 de universităţi de la noi şi ceea ce a descoperit este total dezamăgitor. Se pare că 57% din universităţile analizate au crescut preţurile regiei lunare din cămine, preţurile pot ajunge şi la 500 de lei pe lună, aproape de o chirie într-o garsonieră în anumite zone ale ţării. De asemenea, educaţie superioară devine încet un lux pentru cei mai puţin norocoşi şi înstăriţi dintre români. Acelaşi studiu ne relevă faptul că 74% din universităţi şi-au crescut taxele de şcolarizare. Taxele anuale de studiu au crescut şi cu până la 900 de lei, majoritatea facultăţilor costă în medie cu 500 de lei mai mult.

Trebuie să fim atenţi, pentru că aceste majorări de preţuri nu se petrec într-o sferă economică favorabilă sau într-un climat de relaxare fiscală şi scădere a preţurilor. Nicidecum, aceste scumpiri vin peste un alt val de scumpiri în serie, pornind de la energie şi alimente, coşul zilnic este din ce în ce mai scump, accizele cresc şi taxele ating venituri care nu credeam acum câţiva ani că pot fi atinse de CAS, cum ar fi veniturile din chirii. Peste toate aceste derapaje economice se adaugă şi inflaţia, una dintre cele mai mari din UE, situându-se la 3,4%. Numai Estonia ne depăşeşte la acest capitol.

Este nedrept să supunem familiile cu venituri scăzute din România la imposibilitatea de a-şi trimite copiii la facultate, după care să ne plângem că şomajul în rândul tinerilor este prea mare.

Totuşi, vreau să închei această intervenţie într-o notă mai pozitivă pentru că ne aflăm în faţa unui nou început de an universitar. Le doresc încă o dată studenţilor mult succes şi le urez să fie cât mai pregătiţi atunci când ies pe poarta facultăţii, pentru a avea posibilitatea să fie respectaţi, bine plătiţi şi capabili să facă faţă tuturor provocărilor care le ies în faţă.

Domnul Ion Bălan:

"Copiii României şi asumarea responsabilităţilor"

Legislaţia privitoare la drepturile şi şansele copiilor la dezvoltare normală, chiar şi în condiţiile în care părinţii le pleacă în străinătate, a fost modificată recent, în beneficiul acestora. Părinţii trebuie să anunţe autorităţile şi să desemneze persoana care se va ocupa de aceştia. Pe lângă responsabilizarea suplimentară a celor care vor avea grijă de copii, intervine aici şi avantajul că autorităţile pot ţine o evidenţă a acestor cazuri şi le pot monitoriza.

Despre acest aspect vreau să vă vorbesc, despre implicarea societăţii în general şi despre interesul autorităţilor, în special, faţă de viitorul copiilor care cresc fără părinţi şi care sunt tot mai mulţi în ultimii ani. Activitatea de monitorizare trebuie să fie riguroasă, pentru a preîntâmpina cazuri de abandon şcolar, depresii juvenile, dezvoltarea comportamentului violent sau retragerea copilului din societate, pe fondul abandonului părintesc.

Iar pentru ca acest proces să devină complet, consider că este necesară extinderea programului "Şcoală după şcoală", dar şi consolidarea reţelei de consilieri şcolari, un program care a fost neglijat, în ciuda nevoii crescânde de atenţie şi consiliere a tinerilor din ziua de astăzi.

M-am lovit adesea de argumentul: copiii sunt responsabilitatea părinţilor lor. Însă discutăm la ora actuală de o problemă naţională, fiind peste 100.000 de cazuri de copii crescuţi cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Sunt, aşadar, responsabilitatea noastră, a tuturor celor care putem decide în favoarea lor, şi pentru acest motiv încurajez autorităţile locale să dea importanţă maximă anchetelor în aceste familii, monitorizării şi consilierii acestora, dar şi asistenţei pentru cei care îi cresc aici, în ţară, şi îi formează pentru viitor.

Şi, având în vedere că vorbim despre o întreagă generaţie, atenţia noastră trebuie să sporească şi să continuăm parcursul bun pe care l-am construit prin îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu.

Domnul Ion Călin:

"Cine n-are bătrâni să-şi cumpere!"

Începând cu anul 1990, data de 1 octombrie a fost desemnată Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, zi în care întreaga lume îşi sărbătoreşte bătrânii.

Cu această ocazie, ne reamintim cât de valoroşi sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii, ne putem aminti de cunoscutul proverb "Cine n-are bătrâni să-şi cumpere!".

Astăzi există mai mulţi vârstnici în lume decât au fost vreodată. O persoană din zece are peste 60 de ani, iar generaţiile în vârstă se măresc mai rapid decât alte grupe de vârstă din cadrul populaţiei. Se estimează că în 2050 o persoană din cinci va avea peste 60 de ani.

"Trăim mai mult şi suntem mai sănătoşi decât am fost vreodată, ceea ce este una dintre realizările majore ale umanităţii", consideră Thoraya Ahmed Obaid, însă demografii nu se feresc să atragă atenţia asupra îmbătrânirii populaţiei globului.

O populaţie care îmbătrâneşte din ce în ce mai mult, cu fiecare an. Tocmai de aceea, societăţile trebuie să asigure creşterea calităţii vieţii pentru persoanele în vârstă şi respectarea drepturilor lor, pentru a putea trăi în demnitate. Acest lucru este cu atât mai important în timpul crizei financiare, când sunt necesare sisteme de securitate socială puternice care să furnizeze servicii, să asigure un standard adecvat de viaţă şi care să promoveze solidaritatea între generaţii.

Acest proces de îmbătrânire a populaţiei reprezintă în primul rând o provocare la nivel economic, pentru că, odată cu trecerea timpului, vor fi din ce în ce mai puţini tineri înscrişi pe piaţa de muncă şi care să poată să susţină, prin veniturile lor, populaţia bătrână deja ieşită la pensie.

Potrivit unui studiu realizat în anul 2006 şi România se confruntă cu o problemă demografică. Populaţia României a scăzut cu un milion de persoane din anul 1992, iar până în anul 2020 specialiştii se aşteaptă ca numărul populaţiei să scadă cu 2 milioane de locuitori. De asemenea, rata natalităţii a scăzut şi, în acelaşi timp, numărul persoanelor tinere, de la un procent de 22,7% în 1992 la un procent de 15,9% în anul 2005. Pe de altă parte însă numărul persoanelor bătrâne de peste 65 de ani a crescut de la 11%, rata înregistrată după Revoluţie, la 14%.

Chiar Uniunea Europeană se confruntă cu acelaşi gen de probleme demografice. Natalitatea este mult sub nivelul de 2,1 copii/femeie, care ar putea asigura echilibrul sporului natural.

Azi, la această celebrare a zilei internaţionale dedicate persoanelor vârstnice, putem reflecta cu sinceritate dacă dreptul persoanelor vârstnice la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi a participa în activităţi sociale după pensionare, precum si accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei sunt respectate.

În România există peste 3 milioane de persoane cu vârsta peste 65 de ani, iar până în 2050 este estimat că jumătate din populaţia României va fi compusă din persoane vârstnice.

Situaţia vârstnicilor din România nu poate să ne satisfacă pe deplin, aceştia sunt una dintre categoriile sociale defavorizate, marginalizată, cu acces limitat la serviciile medicale de calitate sau la activităţi sociale şi de grup.

1 octombrie trebuie să fie o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, pe care îi sărbătorim la această dată, ci pentru noi toţi, cei care ar trebui să le arătăm respect şi preţuire pentru eforturile şi reuşitele de care au dat dovadă de-a lungului timpului.

Domnul Ion Diniţă:

"Tichetele de vacanţă, o şansă pentru revitalizarea turismului românesc"

Uniunea Social-Liberală va continua să îndrepte abuzurile comise împotriva românilor de către fostele guverne, una dintre măsurile care este luată în discuţie în prezent fiind reintroducerea tichetelor de vacanţă. Aceste beneficii au fost introduse în 2009, prin ordonanţa de urgenţă care permitea angajatorului să nu plătească impozit la stat pentru biletele de vacanţă acordate salariaţilor. Din 2010 însă, tichetele nu au mai fost acordate bugetarilor, iar angajatorii privaţi au fost taxaţi de stat cu un impozit de 29% dacă plăteau pentru vacanţa angajaţilor.

Este evident că, aidoma tuturor sectoarelor de activitate, turismul este un domeniu care a stagnat în ultima perioadă din cauza crizei economice. La solicitarea Partidului Conservator, mai exact a ministrului delegat pentru IMM-uri şi turism Maria Grapini, Guvernul Victor Ponta a dat zilele trecute "undă verde" pentru modificarea interdicţiei impuse de fostul Executiv, în sensul reintroducerii acestor tichete de vacanţă, principala lor utilitate fiind indiscutabil creşterea turismului intern şi diminuarea evaziunii fiscale. În mod expres, noua prevedere care va intra în vigoare vizează folosirea tichetelor de vacanţă exclusiv pentru turismul intern, iar firmele private vor putea astfel să acordate aceste bonificaţii. De asemenea, Executivul intenţionează acordarea tichetelor de vacanţă în paralel cu neimpozitarea lor, iar specialiştii în domeniu au estimat că introducerea acestei măsuri ar avea un efect extrem de benefic pentru creşterea turismului intern cu până la 20 de procente.

Actul normativ prevede că nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate sub formă de tichete de vacanţă este contravaloarea a şase salarii de bază minime brute pe ţară şi sunt suportate integral de angajator. Totodată, angajatorii vor fi eligibili de a acorda tichete doar dacă în anul fiscal anterior au obţinut profit sau venit, după caz, fapt care exclude din start anumite afaceri oneroase care s-ar putea face cu aceste bonusuri financiare. Ordonanţa mai stipulează că instituţiile publice şi instituţiile publice locale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale la care statul este acţionar, societăţile şi companiile naţionale pot acorda angajaţilor tichete de vacanţă de la data intrării în vigoare a actului normativ "pentru recuperarea şi întreţinerea capacităţii de muncă a personalului salarial angajat prin încheierea unui contract individual de muncă".

Măsura deblocării acestor tichete de vacanţă este salutară şi binevenită şi în ideea colectării unor venituri suplimentare la bugetul statului. Consider că angajatorii vor fi interesaţi să acorde astfel de venituri deoarece ar avea garanţia transparenţei totale a utilizării tichetelor de vacanţă, folosite nominal şi decontate în sistemul fiscalizat. În acest fel, turismul autohton ar primi o doză importantă de oxigen în anii viitori, iar investitorii ar privi cu mai mult optimism şi încredere potenţialul imens al României.

Domnul Ion Melinte:

"Atac concertat al traderilor de cereale"

Pe fondul situaţiei dificile din economie, condiţiile meteorologice din 2013 au determinat o creştere substanţială a producţiei agricole. În aceste condiţii, declaraţiile iresponsabile ale unor oficiali ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au avut un efect dezastruos asupra pieţei cerealelor. Astfel, au fost declarate producţii, de către oficiali, la nivel naţional, extrem de mari, faţă de suprafeţele declarate de agricultori la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

La cultura grâului, la o suprafaţă puţin mai mare de 1,5 milioane de ha cultivate, s-a declarat o producţie medie de aproape 5 to/ha.

În această situaţie, lucrurile au scăpat de sub control şi preţurile de pe piaţa românească a cerealelor au scăzut dramatic, fiind foarte departe de preţurile din pieţele europene.

Deşi acest fenomen a fost semnalat la timp ministerului de resort, acesta fiind un lucru neobişnuit pentru o piaţă normală, au fost lăsate comercianţilor şi depozitarilor toate pârghiile de manevră pentru manipularea preţurilor, ajungându-se ca la unele produse acestea să înregistreze căderi de 30%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Sesizarea Consiliului Concurenţei de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu ajută cu nimic pe producătorii agricoli, aceasta fiind tardivă şi de durată, lăsând timp suficient traderilor pentru acoperirea înţelegerilor.

Aceşti traderi au cumpărat produsele agricole româneşti la preţuri cu 30% mai mici decât cele europene, apoi au exportat sute de mii de tone de grâu românesc către ţările arabe la preţul pieţei, adică preţul de achiziţie din România + 30%.

Atâta vreme cât marea majoritate a agricultorilor au fost nevoiţi să-şi vândă producţia agricolă din câmp, neexistând depozite ale agricultorilor, ci monopol privat al depozitarilor, piaţa cerealelor va fi haotică şi o piedică în calea dezvoltării agriculturii.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are datoria, în acest moment, să utilizeze toate formele naţionale şi europene de susţinere a pieţei naţionale, la nivelul burselor europene. România, ca membră a Uniunii Europene, nu trebuie să fie la dispoziţia pieţelor răsăritene.

Situaţia menţionată în această declaraţie politică poate să aibă următoarele consecinţe:

• agricultorii nu vor fi în măsură să execute lucrările aferente sezonului 2013-2014 din cauza lipsei fondurilor;
• în iarna şi primăvara anului 2014, România va importa cantităţi însemnate de cereale;
• PIB-ul României este diminuat cu 2 miliarde de euro, reprezentând "discountul" de 30% menţionat anterior;
• bugetul de stat este văduvit de profiturile traderilor care sunt marcate în afara României.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Vindecarea României trebuie începută cu rănile mici"

Guvernarea USL a promis, se ştie, dacă nu vindecarea, cel puţin tratarea tuturor rănilor lăsate pe trupul României de o guvernare, în multe privinţe, iresponsabilă.

Numai că rănile sunt multe, şi, din păcate, doctorii competenţi, numiţi manageri ai sistemelor social-economice, precum şi cele trebuincioase vindecării, respectiv injecţiile cu capital, lipsesc de pe piaţa noastră sărăcită de valori.

S-a început, după cum bine se ştie, cu repararea rănilor lăsate în trupul naţiunii de tăierile salariale, apoi cu tratamentul aplicat pe delicata rană a pensiilor militarilor.

Acestea însă sunt probleme macrosistemice ce se încearcă a fi rezolvate cu un pacient adus în pragul nevrozei, convulsiv şi care nu mai tolerează medicaţia politicianistă. Oamenii vor decizii clare, corecte, drepte, s-au săturat de comisii, comitete şi grupuri de "lucru". Vor lucru efectiv. Un lucru făcut în interesul lor, spre binele lor, pe care să-l simtă şi să-l transmită celor apropiaţi, copiilor şi părinţilor lor. Pentru că de aceea plătesc răbdători, încă, cel mai mare TVA din Europa, taxe pentru sănătate, impozite pe venit, pe dividende, pe dobânda micilor economii bancare, pe venitul adus de casa părinţilor, închiriată.

Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, în fiecare dimineaţă, în drum spre serviciu, de ce trebuie să suporte infernalele cozi în trafic generate de îngustarea până la echilibristică a şoselelor, şi, de vreo 3 ani încoace, de insulele bordurate din mijlocul unor artere ce pur şi simplu distrug ceea ce în mod firesc ar trebui să fie o circulaţie normală, fluentă. Rod al unor minţi bolnave, aceste răni - ronduri frământate de noroiul pe care se parchează la întâmplare -, nu pot fi extirpate, iar ţesutul firesc al străzii cauterizat la loc, cu asfalt, desenate benzi de rulare separate pentru evitarea îngrămădirii pe o singură bandă şi, eventual, necesarele piste pentru biciclişti.

Dacă doriţi să vedeţi concret la ce mă refer, mergeţi pe strada Tudor Arghezi, în centrul Capitalei, dinspre mica benzinărie spre Piaţa Rosetti, sau chiar în faţa Direcţiei de relaţii publice a Inspectoratului General al Poliţiei Române.

O să vedeţi cât rău a putut produce executarea ordinului unui primar ce trebuia să îşi vândă munţii de borduri cu orice preţ, inclusiv acela de a-şi bate joc de traficul Capitalei - şi aşa mult prea neîncăpătoare, şi de nervii unor locuitori aduşi la exasperare.

De ce săpăturile în asfalt şi, în genere, lucrările de reparaţii încep toamna, odată cu sezonul ploios, iar asfaltările odată cu prima ninsoare?

Cât putem tolera ca prostia să se lăfăie la vedere, pe străzi, fără ca nimeni să ia atitudine? Dacă toate studiile o arată, şi nici nu ar mai fi nevoie de studii, pentru că se vede cu ochiul liber că principala problemă a Capitalei este traficul, trafic ce generează poluare, accidente şi nervi, noi de ce permitem instalarea de borduri în mijlocul bulevardelor?

Există, fără îndoială şi lucruri bune, ce nu rămân neobservate: florile care împodobesc multe artere centrale, grija pentru noi locuri de parcare, prezenţa constantă a agenţilor ce ajută fluidizarea.

Dar primarii susţinuţi politic de USL, ca şi o nouă conducere a Administraţiei Străzilor, ar trebui să se ocupe urgent de vindecarea acestor mici răni, eliminarea bordurilor din mijlocul unor artere şi aşa foarte aglomerate, şi de tratarea urgentă a acestei nevroze generată bucureştenilor de traficul infernal.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Un brand de ţară ignorat: Festivalul «George Enescu»"

Zilele trecute, s-a încheiat la Bucureşti Festivalul "George Enescu". Manifestarea a devenit, după aprecierea multor specialişti, unul dintre cele mai mari şi mai prestigioase festivaluri muzicale din întreaga lume. Atât prin calitatea artiştilor invitaţi, cât şi prin amploarea repertoriului abordat şi prin inteligenţa cu care, ediţie de ediţie, sunt reprezentate toate formele muzicale clasice, Festivalul "George Enescu" se dovedeşte demn de amintirea muzicianului de geniu al cărui nume îl poartă şi de renumele României, cel de ţară a muzicii.

Într-o ţară în care opinia publică încă nu s-a hotărât dacă este în favoarea copiilor ucişi de câini sau a câinilor ucişi de administraţia publică, Festivalul "George Enescu" înfăţişează o valoare preţioasă: normalitatea. Normalitatea unei ţări capabilă să găzduiască, timp de o lună, o bună parte din elita muzicii mondiale, ca şi mii şi mii de melomani de pe toate continentele.

Fac aceste precizări în contextul în care vorbim cu toţii, de ani de zile, despre "brandul de ţară", pentru care o guvernare neinspirată şi lipsită de dimensiune culturală a propus (dacă nu chiar a impus) o emblemă ridicolă: o frunzuliţă care nu spune nimănui nimic despre ce este România.

Vă propun să reflectăm la transformarea Festivalului "George Enescu" în brand de ţară. Sunt conştient că o manifestare de elită nu va impulsiona turismul de mase, dar nu acesta este sensul brandului de ţară. Milioanele de turişti nu vin nu pentru că nu înţeleg muzica simfonică, ci pentru că România este încă deficitară la capitole ca infrastructură şi servicii şi încă nu este competitivă la capitolul costuri. Totul, pe fondul unei lipse de strategie care trădează de fapt o lipsă de identitate.

Festivalul "George Enescu", muzica, în general cultura, pot aduce această identitate care apoi să genereze strategia care acum ne lipseşte. O asemenea manifestare poate antrena manifestări conexe, pe durata celor doi ani dintre ediţii, şi se poate extinde în toată ţara, aducând turişti de calitate şi repoziţionând România pe harta destinaţiilor europene.

Să nu uităm, deci, că adevărata Românie s-a născut la Tescani, nu la Pleşcoi. Şi, dacă nu vom reuşi să impunem Festivalul "George Enescu" ca "locomotivă" a turismului românesc şi ca element de identificare a României în concertul politic mondial, măcar să îi garantăm permanenţa, îngrijindu-ne ca el să se desfăşoare în continuare, indiferent de contextul economic în care ne aflăm.

Domnul Iulian Vladu:

"Podul peste râul Argeş din judeţul Dâmboviţa şi panglicile domnului Ponta!"

Podul peste râul Argeş din localitatea Ioneşti este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante obiective de infrastructură ale judeţului Dâmboviţa. Nu numai că face legătura între sudul judeţului şi Autostrada Bucureşti - Piteşti, dar are şi o deosebită relevanţă în desfăşurarea, în bune condiţii, a activităţilor economice din partea de sud a României.

În anul 2004, în urma unei viituri puternice, podul a cedat. În aşteptarea unor măsuri guvernamentale rapide, autorităţile au construit un pod provizoriu, cu termen de valabilitate de 2 ani, care permitea tranzitul peste râul Argeş în condiţii restrictive, dar care provoacă, cu fiecare zi care trece, pierderi economice uriaşe şi care, în zilele noastre, constituie un risc major pentru siguranţa şi viaţa celor care-l tranzitează.

În anul 2011, Guvernul Boc a alocat fondurile necesare pentru construcţia unui nou pod peste râul Argeş, în judeţul Dâmboviţa. Primul termen de finalizare era octombrie 2012 şi el ar fi fost cu siguranţă respectat dacă actuala putere USL nu ar fi introdus în forţă politica tăierii investiţiilor peste tot în ţară.

După ce au modificat de trei ori termenele de finalizare a investiţiei şi după ce alocările bugetare s-au tot împotmolit, constructorul a reuşit să finalizeze, în procent de 90%, lucrarea mult aşteptată, iar banda de rulare (podul) este realizată 100%. Cu toate acestea, cei care ar trebui să beneficieze de ea continuă să se chinuiască şi să piardă bani, din cauza variantei de ocolire de câţiva zeci de kilometri!

Explicaţia este una năucitoare. Domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta nu reuşeşte - între emisiunile de la televizor şi replicile date colegului de coaliţie - să-şi facă timp pentru a tăia panglica inaugurală, iar supuşii săi pe linie de partid nu îndrăznesc să dea drumul circulaţiei. Un alt raţionament, la fel de hilar, este că distinsul premier şi-ar fi dorit două tăieri de panglici în aceeaşi zi. Cea de-a doua, care are legătură tot cu un proiect demarat de Guvernul Boc, este inaugurarea unei noi linii de producţie la ARCTIC Găeşti, temă mult exploatată în campania electorală, dar dificil de transpus în realitate, în condiţiile unei crize economice la care Executivul Ponta nu găseşte soluţii!

Domnul Victor-Viorel Ponta nu poate pierde ocazia de a fi filmat şi fotografiat în timp ce se împăunează cu realizările guvernului trecut, iar dâmboviţenii şi agenţii economici din sudul României îşi pot pune, deocamdată, pofta-n cui, pentru că nimic nu e mai important decât rânjetul victorios la televizor, pe munca altora, într-o Românie care începe să se dărâme bucată cu bucată!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Cine salvează sănătatea din moarte clinică?"

Situaţia în care a ajuns sistemul autohton de sănătate este una dezastruoasă, în ciuda faptului că şi Guvernul actual, ca şi precedentele, au anunţat public sănătatea ca fiind prioritate naţională. După cum se observă, nici actualul Executiv nu este în stare să reducă deficitul masiv de personal şi nu are o strategie viabilă pentru resuscitarea acestuia. Din păcate pentru oamenii care au crezut în minciunile electorale ale USL, Guvernul Ponta a reuşit în scurt timp să distrugă tot ce a mai rămas bun în această ţară şi tot ce a scăpat jafului social al guvernelor PDL-iste. Dintre toate promisiunile reparatorii ale actualei conduceri a ţării, dovedite a fi vorbe fără sens, cred că sănătatea este poate cel mai vitregit domeniu. Mult lăudata descentralizare s-a dovedit a fi un bluf, un eşec al tuturor celor responsabili, de la ministerul de resort la autorităţile locale care au preluat unităţile medico-sanitare. Mai mult, aşa-zisa deblocare a posturilor din sănătate, pe care a clamat-o acest guvern incapabil, nu s-a realizat nici măcar în proporţie de 25 la sută. Situaţia sănătăţii rămâne în continuare tragică, iar plecările masive din sistem au condus la suprasolicitarea celor rămaşi, şi implicit la greşeli inerente care pot costa vieţile oamenilor nevinovaţi.

În tot acest scenariu sumbru, ministrul Nicolăescu e parcă singurul nevinovat de "moartea clinică" în care se zbate sănătatea românească. Dacă ar fi să ne luăm după răspunsurile oferite de domnul ministru la subiecte care macină o parte semnificativă a populaţiei din Giurgiu, şi implicit din ţară, totul este roz în sistem! După Nicolăescu, sănătatea este fără cusur: rezerve de sânge sunt din belşug, românii au parte de un sistem avansat de asistenţă medicală, cei care au suferit pierderi omeneşti din cauza sistemului sunt recompensaţi, ş.a.m.d.. Nu cred că există în Guvern un ministru mai plin de sine decât Nicolăescu, care nu ar recunoaşte nici un fel de deficienţă, nici o greşeală, nici un dezechilibru... În tot acest timp, la uşa stimabilului se fac greve şi pichetări, rezidenţii plătiţi cu 800 de lei lunar îşi duc zilele într-o sărăcie lucie, medicii şi asistentele stau la coadă pentru a obţine noi contracte în străinătate, iar serviciile sunt externalizate către firmele clientelei de partid şi de stat... Ca să nu mai spun că primesc aproape zilnic sesizări de la oameni internaţi în spitale, care se plâng că nu sunt trataţi corespunzător, iar principala cauză o constituie lipsa fondurilor.

Consider că Guvernul este obligat să salveze ceea ce mai poate fi salvat din sănătate. Treaba lui în ce fel, cu ce costuri, prin ce metode. Lipsa cronicizată a personalului medico-sanitar are drept efect desfăşurarea în regim de avarie a activităţii din sănătatea românească. Practic, această "prioritate naţională" este în moarte clinică. O mai salvează cineva?...

Doamna Liliana Mincă:

"Turismul românesc este asemeni guvernării USL: înainte este vopsit gardul, iar în spate este leopardul"

Comparaţia turismului şi guvernării USL cu această mai veche zicală nu este deloc forţată şi nici aleasă de dragul unei declaraţii politice cu rezonanţă. Din păcate, după 23 de ani de fanfaronadă politică, aceasta este realitatea cu privire la turismul românesc. De altfel, guvernanţii nu se dezmint nici în alte domenii ale economiei României. Consider că este necesar să reamintesc acestora că atât în campaniile electorale, cât şi în aşa zisul Program de guvernare pentru perioada 2014 - 2020 s-au lăudat cu implementarea de politici strategice privind sporirea competitivităţii economice şi refacerea încrederii investitorilor şi a antreprenorilor în mediul de afaceri românesc.

După un an de guvernare totalitară USL, turismul, ca aproape întregul mediu de afaceri românesc, încă aşteaptă, în anticamera puterii, să i se acorde atenţia cuvenită. Vopseaua de pe gardul puterii a început să cadă, iar românii şi, ceea ce este foarte grav, turiştii străini au început să vadă leopardul de dincolo de ostreţele poleite ale gardului USL. Încă nu avem strategii turistice naţionale viabile, iar îmbunătăţirile aduse în plan legislativ se fac în ritmul drezinei de acum un secol şi jumătate. Facilităţile fiscale şi elaborarea de soluţii sectoriale în domeniul turistic se fac cu iuţeala cochetei dar matusalemicei mocăniţe de la Vişeul de Sus. Aclamatul sistem de turism local, pe zone omogene din punct de vedere natural şi antropic, pentru valorificarea integrată a resurselor locale culturale, agricole şi meşteşugăreşti, a rămas şi va fi conservat, probabil, în stadiul de promisiune. Actualii guvernanţi defilează adeseori cu pancarta redefinirii rolului turistic, şi nu numai al satului românesc. Oare chiar trebuie să amintim zilnic celor ce conduc destinele ţării că satul românesc se află în moarte clinică? Chiar trebuie să reamintim guvernanţilor că satele devin tot mai pustii datorită ingenioaselor lor programe de guvernare?

Încercând să mai salvaţi din aparenţe, veţi spune, domnilor guvernanţi, că, în ciuda recesiunii economice, s-au înmulţit unităţile de cazare din România, mai mult decât în perioada boom-ului imobiliar 2006-2008. Capacităţile de cazare din România au, însă, rate de utilizare foarte mici. România nu mai reprezintă o destinaţie atractivă pentru turiştii europeni. Dacă vorbim despre destinaţiile preferate de europeni pentru petrecerea vacanţelor, România nu există pe lista lor. Aceasta nu este părerea unui deputat din opoziţie. Constatarea se regăseşte într-un eurobarometru publicat de Comisia Europeană. Nu mai putem ascunde că turiştii europeni nu se înghesuie să exploreze grădina carpatică. Iar românii, prin buzunarele cărora bate vântul roşu al austerităţii USL, sunt campioni la stat acasă în vacanţe. Nici 0,5 % din europeni nu aleg România ca destinaţie turistică. Stabilitatea economică, guvernarea corporativă, legislaţia, funcţionarea transparentă şi eficientă a instituţiilor, lipsa corupţiei, sunt factori care influenţează negativ dezvoltarea turismului şi economiei româneşti şi ar trebui, domnilor guvernanţi, să se regăsească pe agenda dumneavoastră zilnică, nu doar declarativ.

Judecând şi prin această prismă, devine tot mai îndreptăţită întrebarea românilor din orice regiune a ţării: "totuşi, când veţi începe să guvernaţi?".

Domnul Mihai Lupu:

"Reducerea substanţială a TVA la pâine - o măsură a USL care îşi dovedeşte deja efectele pozitive"

Reducerea TVA la pâine de la 24 la 9% reprezintă una dintre cele mai curajoase măsuri luate de către un guvern după anul 2008, când criza economică mondială a dat primele semne de instalare.

PNL a susţinut acest tip de măsură deoarece consideră că reducerea fiscalităţii reprezintă singura soluţie cu impact major atât asupra consumului - deci este benefică pentru fiecare cetăţean -, cât şi asupra economiei în ansamblu şi a resurselor bugetare ale statului.

De ce susţinem acest lucru? Simplu! Deoarece noi, liberalii, am susţinut dintotdeauna că pentru a avea o economie puternică trebuie să avem curajul să ne asumăm măsuri de impact real, viabile, care să încurajeze pe termen lung producţia, investiţiile şi consumul. De aceea, în 2005, noi, liberalii, am introdus cota unică de impozitare, cea de 16%, care şi-a dovedit ulterior efectele pozitive asupra economiei, asupra accelerării atragerii marilor investiţii, dar şi asupra creşterii nivelului de trai, cu efecte majore asupra consumului.

Acum, prin reducerea TVA la pâine PNL a susţinut faptul că vom avea rezultate şi în ceea ce priveşte consumul, prin reducerea imediată a preţurilor pe întreg lanţul de producţie al pâinii, dar şi printr-o diminuare considerabilă a evaziunii fiscale pe acest segment.

Aceasta este în primul rând o măsură destinată producătorilor din domeniul panificaţiei, pentru că taxa pe valoarea adăugată este plătită de aceştia, şi cu efecte pozitive asupra buzunarelor cetăţenilor.

Primele rezultate ale acestei măsuri constau în faptul că marea majoritate a producătorilor şi comercianţilor au decis să scadă preţul pâinii chiar de la 1 septembrie, concomitent cu aplicarea deciziei Guvernului USL de reducere a TVA, reducerile de preţuri fiind cuprinse între 15% si 25%. Astfel, reducerea TVA la pâine a avut ca efect scăderea preţurilor în cazul a 71% dintre producători şi a 82% din comercianţi.

Considerăm că acesta este un semnal bun, care arată că piaţa funcţionează, dar reuşita totală a acestui proiect depinde şi de asociaţiile de producători.

De asemenea, credem că efectele pozitive asupra evaziunii fiscale din domeniul panificaţiei nu vor întârzia să apară.

În acest sens, efectul scăderii TVA la pâine va face obiectul unei analize la nivel guvernamental după 6-9 luni de la introducerea măsurii. PNL susţine că, după efectuarea acestei analize, se va putea lua în considerare şi extinderea reducerii TVA la alte categorii de produse agricole cu impact asupra coşului de consum al populaţiei.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a inimii"

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în lume, de aceea, începând cu anul 2000, la iniţiativa Federaţiei Mondiale a Inimii şi sub patronajul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a UNESCO, an de an, în ultima duminică a lunii septembrie este marcată Ziua Mondială a Inimii.

Conform statisticilor, anual la nivel mondial aproximativ 17,3 milioane de vieţi sunt curmate de bolile cardiovasculare, iar estimările indică pentru anul 2030 o creştere până la aproximativ 23 milioane.

Potrivit ultimului raport al Societăţii Europene de Cardiologie, anual 60% dintre decesele înregistrate în România au fost cauzate de boli cardiovasculare, ţara noastră aflându-se pe locul 3 (trei) la nivel european, după Bulgaria şi Ucraina. La polul opus se află Danemarca, Franţa şi Israelul, unde mai puţin de 30% dintre decese au cauze cardiovasculare.

Educaţia precară în domeniul sănătăţii şi lipsa atenţiei românilor la stilul de viaţă, duc la diagnosticarea multor concetăţeni cu boli cardiovasculare, chiar dacă specialiştii atrag atenţia permanent asupra anumitor factori precum stresul, alimentaţia bogată în colesterol şi grăsimi, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, cafea şi tutun, ca factori ce afectează performanţa sistemului circulator şi care duc la boli cardiovasculare.

Cel mai dureros şi cel mai grav este faptul că din ce în ce mai mulţi copii suferă de boli de inimă. În România, peste 1.000 de copiibolnavi de inimăau nevoie de intervenţie chirurgicală anual. Din păcate, singurele secţii de cardiologie pediatrică cu internare nou-născuţi şi sugari care să se adreseze acestei patologii există doar la Târgu Mureş şi, de curând, a fost deschisă şi clinica de chirurgie cardiovasculară a spitalului Marie Curie din Bucureşti, însă abia după câţiva ani de specializare se va putea opera aici.

România trebuie să aibă o strategie pe termen lung care să preîntâmpine bolile cardiovasculare şi să reducă mortalitatea cauzată de acestea, pentru că oamenii pot duce o viaţă fără "dureri de inimă"!

Domnul Marian Enache:

Declaraţia politică se referă la situaţia persoanelor cu dizabilităţi din localităţile aflate pe Valea Muntelui, care constituie Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ.

Potrivit Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi art.50 din Constituţia României, persoanele cu handicap ar trebui să se bucure de protecţie specială, statul fiind obligat să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, pentru ca persoanele cu handicap să participe efectiv la viaţa comunităţii.

Legislaţia generală în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap reglementează atât sistemul educaţional şi încadrarea în muncă, precum şi drepturile familiei persoanelor cu dizabilităţi şi dreptul la viaţa privată. De asemenea, prin lege sunt reglementate pregătirea şi perfecţionarea persoanelor handicapate, consilierea acestora, securitatea lor financiară, participarea efectivă la deciziile care îi privesc direct şi sunt garantate drepturile persoanelor cu dizabilităţi la sănătate şi asistenţă medicală.

Cu toate acestea, am constatat că în Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu o serie de obstacole în ceea ce priveşte egalitatea de şanse, securitatea economică şi integrarea socială. Consider necesară regândirea acţiunilor concrete întreprinse în acest domeniu, îndeosebi pe cele legate de costurile asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în condiţiile alocării unor fonduri insuficiente de către autorităţile bugetare.

Un număr important de persoane cu dizabilităţi de pe Valea Muntelui nu au acces la educaţie, principala cauză fiind lipsa specialiştilor şi disfuncţionalităţile serviciilor sociale.

Îndeosebi copiii cu dizabilităţi şi familiile din care aceştia provin necesită o atenţie specială. Or, am constatat că există copii cu nevoi speciale care învaţă după manuale vechi, neadaptate unui proces de învăţământ pentru această categorie specială.

În actualul sistem de asistenţă, familia este considerată partener al autorităţii locale şi reprezentanţilor autorităţilor naţionale, dar familiile sărace se autoexclud, practic, din acest parteneriat. Rata dizabilităţii este asociată cu rata malnutriţiei, rata şomajului şi mobilitatea ocupaţională scăzută. Dizabilitatea induce sărăcie, datorită şanselor reduse pe care o persoană cu handicap le are de a se integra în viaţa economică şi socială a comunităţii, precum şi absenţei infrastructurii speciale de care persoanele cu dizabilităţi au nevoie pentru a desfăşura o viaţă normală. Foarte multe persoane cu handicap aflate în perioada de viaţă activă nu au un loc de muncă stabil. Patronii sunt reţinuţi în a angaja persoane cu handicap, datorită percepţiei greşite că acestea nu pot obţine rezultate normale în activitatea lor.

În timpul audienţelor pe care le-am ţinut în colegiu am constatat că multe persoane nu sunt încadrate corespunzător în gradele de handicap, nu primesc drepturilor cuvenite, autorităţile administraţiei publice locale nu pot asigura angajarea asistenţilor personali pentru persoanele cu handicap grav, datorită lipsei de fonduri etc.

Consider că dispoziţiile legii care prevăd posibilitatea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap de a primi subvenţii de la bugetul de stat numai după epuizarea veniturilor proprii, creează o serie de blocaje financiare acestor organizaţii.

Considerăm că este necesar ca reglementările internaţionale în domeniu (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 de septembrie 1948 şi ratificată de România prin Decretul nr.342/1981, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie, republicată, ratificată prin Legea nr.30/1994, Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, republicată, ratificată prin Legea nr.18/1990 şi Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului) să fie aplicate în mod corespunzător de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Riscuri şi vulnerabilităţi în planul securităţii alimentare"

Deşi previziunile organizaţiilor internaţionale sunt destul de divergente, se prognozează totuşi, că la nivelul anului 2050 vom fi circa 9 miliarde de locuitori. Previziunile Institutului Naţional din Franţa (INED), relevă că, în 2025, populaţia globală se va înmulţi cu încă 1 miliard de locuitori, iar Organizaţia Naţiunilor Unite prognozează că în anul 2100 populaţia lumii va atinge 10 miliarde.

Trendul va determina creşterea numărului persoanelor care suferă de foame, iar încălzirea globală va încetini măsurile de remediere a acestei situaţii.

Pentru a asigura hrana populaţiei existente şi a celei prognozate, este necesar să crească substanţial resursele alimentare, punându-se accent pe valoarea materialului biologic utilizat în agricultură, cu potenţial de producţie ridicat, chiar specializat pe trebuinţele omului modern, dar cu condiţia respectării regulilor agrotehnice şi de mediu.

A hrăni omenirea reprezintă o problemă foarte spinoasă şi de mare responsabilitate, întrucât creşterea demografică are loc în sudul planetei. Hrănirea acestei populaţii ridică probleme deosebite, pentru că această creştere demografică se plasează în regiuni unde deja domneşte foametea cronică şi unde schimbările climatice în rău sunt mai pronunţate.

Problemele de mediu se vor acutiza pe parcursul secolelor.

Desigur, este greu de asigurat hrana pentru o asemenea populaţie prognozată, mai ales în condiţiile reducerii producţiei agricole din cauza încălzirii globale. Suntem acum atât de aproape de prăpastie, încât s-ar putea oricând să survină un colaps alimentar, din cauza stocurilor scăzute de cereale şi volatilităţii climatice în creştere.

Încălzirea globală generează criza alimentară. Se ştie că ridicarea temperaturii medii cu un grad Celsius peste temperatura optimă a anotimpului reduce producţia de cereale cu 10%.

În timp ce temperaturile cresc, cantităţile de apă se micşorează, deoarece fermierii folosesc apa pentru irigat. Se ştie, de asemenea, că agricultura consumă 70% din apa utilizabilă a lumii, în unele părţi chiar 90-95%.

În timp ce pământul (solul) şi apa dispar, temperatura pământului creşte şi criza alimentară în lume se adânceşte. Ca urmare, apare o geopolitică periculoasă a insuficienţei hranei.

O soluţie eficientă pentru rezolvarea provocărilor relatate o constituie extinderea suprafeţelor ocupate cu vegetaţie forestieră.

Cercetările au pus în evidenţă următorul scenariu: dacă s-ar extinde suprafaţa pădurilor la nivel global cu circa 600-800 milioane hectare, cu un ritm anual de circa 600-800 mii ha timp de 10 ani, atunci ar fi posibil să fie stocată întreaga cantitate de carbon de la toate sursele. Se ştie, de asemenea, că rezervele de teren disponibile pentru împăduriri la nivel global se ridică la peste 1 miliard de hectare.

Extrem de îngrijorător este faptul că în prezent, în loc să crească suprafaţa ocupată cu păduri, aceasta scade continuu într-un ritm alarmant (în deceniul 2000-2010 au dispărut 8 milioane de ha).

Criza alimentară mai poate fi amplificată şi de concurenţa biocarburanţilor, care diminuează oferta de produse alimentare. În aceste condiţii, creşterea preţurilor va fi unul din factorii care potenţează insecuritatea la nivel alimentar.

La nivel global, regional, continental şi chiar local trebuie luate măsuri ca hrana să fie accesibilă, prin prisma puterii de cumpărare, deoarece insecuritatea alimentară îi vizează pe cei săraci, care nu au mijloace necesare pentru procurarea hranei.

În concluzie, hrănirea unei populaţii mondiale în continuă creştere este o provocare globală majoră, care prin efort comun poate fi rezolvată.

Domnul Marian Neacşu:

"Învăţământul din România, pe drumul cel bun"

Un profesor, laureat al Premiului Nobel, spunea că, întocmai ca şi inteligenţa, simţul moral se dezvoltă prin educaţie, prin disciplină şi voinţă, iar scopul suprem al educaţiei trebuie să fie dezvoltarea morală a individului, care face din acesta o cărămidă solidă a edificiului social.

Amintind acestea, doresc să subliniez că educaţia este unul din domeniile căruia Guvernul actual îi acordă o deosebită importanţă. Lunea trecută, pe 23 septembrie, a avut loc la Universitatea Aalto din Helsinki, Finlanda, o importantă conferinţă bilaterală, intitulată "Finland - Country of Learning", la care au participat domnul prim-ministru Victor Ponta, domnul Mihnea Costoiu - ministrul delegat pentru învăţământul superior. Din ţară au luat parte - prin legătura digitală a videoconferinţei - domnul Remus Pricopie, ministrul educaţiei, precum şi rectori, inspectori şcolari şi directori din Ministerul Educaţiei Naţionale. Este un eveniment special pentru România, care doreşte să preia cele mai bune idei din succesul experienţei finlandeze în planul educaţiei, care este recunoscută pe plan mondial.

Consider că în acest moment, în domeniul educaţiei, ne aflăm pe traiectoria bună. S-au alocat fonduri pentru repararea şcolilor, pentru drepturi salariale. S-au luat măsuri de reorganizare a învăţământului, iar legislaţia din domeniu este în plin proces de perfecţionare, spre deosebire de guvernarea anterioară, când s-au adoptat măsuri brutale şi fără prea multă analiză sau pregătiri prealabile de legislaţie secundară (mă refer la Legea educaţiei, promovată prin asumarea răspunderii de către Guvernul Boc).

S-au înregistrat rezultate mult mai bune în acest an la examenele şcolare, cum ar fi examenul de capacitate (evaluarea naţională). Faţă de rezultatele dezastruoase de anul trecut, 2012, când 33,9% dintre absolvenţii de clasa a VIII-a au obţinut medii sub 5, am văzut că acum, în 2013, în nici un judeţ nu s-a consemnat un procent mai mic de 60% al notelor peste 5.

Măsurile adoptate de actualul ministru al educaţiei scontează pe creşterea performanţei manageriale în educaţie, pe eliminarea factorului politic şi vizează creşterea eficienţei şi disciplinei în acest sector. Se vor aloca în continuare fonduri bugetare importante pentru învăţământ şi am speranţa că vor creşte şi salariile în acest domeniu, cât mai curând. Am primit recent petiţia din partea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), prin care ni se propun măsuri în favoarea învăţământului, al căror conţinut este pozitiv şi demn de remarcat. Îi asigur pe distinşii membri ai sindicatelor din educaţie că politicile adoptate de Guvernul României vor conduce educaţia românească pe drumul cel bun, iar dovezile există: zilele acestea se desfăşoară concursul de ocupare a posturilor din învăţământul preuniversitar, la care s-au înscris, din informaţiile publicate de Ministerul Educaţiei, 32.374 de candidaţi, pentru ocuparea unui număr de 6.000 de posturi didactice vacante.

Concurenţa ridicată pentru a lucra în şcoală ne arată faptul că există multe speranţe şi multă dorinţă de muncă din partea viitorilor profesori, în ciuda condiţiilor materiale din şcoli, care nu sunt încă la standardele finlandeze sau occidentale, dar care au dat destule personalităţi remarcabile.

Doamna Marioara Nistor:

"Nesfârşita umilire a salariaţilor «Laminorul» Brăila de către Guvernul atotstăpânitor!"

Vrem cu toţii să credem şi să sperăm că trăim într-un stat de drept, guvernat de legi aplicabile pentru toţi cetăţenii României, cu aceeaşi măsură de judecată, indiferent de sex, etnie, cultură sau partizanate politice! De la a vrea şi a spera, până la conjugarea normală a verbului "a putea" este însă o cale mult prea lungă în prezent, atât pentru mine, cât şi pentru milioane de români batjocoriţi şi minţiţi de actuala guvernare care conduce o ţară secătuită de puteri, cu oameni deprimaţi, sărăci, trişti şi lipsiţi de o perspectivă care să le dea încredere în ei şi în viitor. Trăim vremuri grele, pline de ilegalităţi, birocraţie şi corupţie, într-o ţară în care nimeni nu răspunde în niciun fel pentru faptele sale. În acest context sumbru, întrebarea mea şi a celor 360 de foşti salariaţi ai societăţii "Laminorul" Brăila este una legitimă şi disperată în acelaşi timp: de ce atâta umilinţă îndurată fără vreun temei, pentru un drept consfinţit clar printr-o lege a statului român?

Dacă ar fi să stăm mai strâmb şi să judecăm drept, poate că uimirea noastră nu ar fi una foarte mare, de fapt, poate nu este un "capăt de ţară". Evident că un număr "infim" de 360 de oameni nu reprezintă nimic pentru actualul guvern, cum nici cei 7 milioane de votanţi ai USL nu mai contează pentru cei cocoţaţi pe o majoritate parlamentară incredibilă, care le permite orice, oricând, cu oricine. Nici măcar votanţii USL nu mai ştiu acum ce să creadă, nu mai sunt convinşi că racolarea lor electorală de anul trecut a fost bună la ceva pentru viitorul lor şi al societăţii. Au însemnat cei 7 milioane de români ceva pentru USL, pentru Ponta, Antonescu şi ceilalţi? Nu, nu, nu, de o mie de ori NU! Nu îmi place să rostesc vorbe mari, dar nu pot fi indiferentă la neadevăruri, la ilegalităţi, la prosteala pe faţă a oamenilor, cărora nu le mai garantează nimeni niciun drept în ţara noastră!

Astăzi se află în această situaţie disperată cei 360 de laminorişti brăileni, mâine poate vor fi în aceeaşi situaţie limită alţi muncitori, alţi români, alţi părinţi care nu vor mai avea bani pentru a-şi hrăni copiii, să nu mai vorbim de a-i duce la şcoală. Aş vrea ca "onor" Guvernul să le spună laminoriştilor din Brăila cu ce anume au greşit ei atât de colosal încât au fost condamnaţi să trăiască în nesiguranţă, de fapt să agonizeze de pe o zi pe alta?... Să ne spună "onor" Guvernul de ce statul a ajuns să se transforme într-un aspirator necugetat de obligaţii financiare, un sac fără fund al poverilor fiscale, într-o "gaură neagră" a banilor intraţi în buget? Dacă ne batem joc de tot ce a mai rămas funcţional în această ţară, cum Dumnezeu să mai avem pretenţii de corectitudine şi devotament din partea angajaţilor faţă de statul dictatorial? Câtă ipocrizie mai trebuie să suportăm din cauza acestui guvern care s-a întors cu spatele către români?...

Am cerut oficial Guvernului să respecte prevederile Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, pentru a debloca banii cuveniţi laminoriştilor. Am depus o interpelare doamnei ministru a muncii Mariana Câmpeanu, întrebând-o când vor beneficia cei 360 de laminorişti brăileni de sumele restante, prin deblocarea Fondului de Garantare şi când consideră Guvernul României că un drept garantat nu are echivoc? De-a lungul acestui an, am mai avut intervenţii către reprezentanţii Guvernului pentru rezolvarea problemelor muncitorilor de la "Laminorul" Brăila, dar răspunsurile au fost evazive, iar situaţia nu s-a rezolvat, ba din contră... Din păcate, reprezentanţii statului, care trebuie să finalizeze acest litigiu de muncă, tratează problema cu o nonşalanţă şi o indiferenţă demne de (com)bătut în piaţa publică...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"USL trebuie să găsească cele mai bune şi rapide soluţii în privinţa incompatibilităţilor primarilor"

Cred că noi, toţi membrii USL, avem datoria să detensionăm cât mai rapid conflictul cu ANI în care se află acum o parte dintre aleşii locali, dar mai ales să găsim într-adevăr cele mai bune şi rapide soluţii în privinţa problemelor de incompatibilitate ale acestora, prin cele mai pertinente clarificări legislative în acest sens.

De ce susţinem acest lucru? Deoarece considerăm, în primul rând, faptul că acest conflict este unul artificial, având în vedere că acesta este semnalat între public şi public, când în mod normal reglementările în materie de integritate ar trebui să vizeze derapajele instituţionale ce privesc conflictul între public şi privat. Ceea ce este justificat să constituie o stare de incompatibilitate este situaţia în care interesele private ale unei persoane care exercită o funcţie de autoritate publică şi interesele publice nu sunt în concordanţă. Mare parte din situaţiile prezente de incompatibilitate semnalate în cazul aleşilor locali privesc împrejurări în care primarul, ca reprezentant al comunei, face parte, de exemplu, din consiliul de administraţie al societăţii de apă şi canal.

PNL doreşte să aducă subiectul în atenţia forului de conducere al USL, deoarece un număr important de aleşi locali sunt afectaţi de această situaţie şi trebuie găsite cele mai bune soluţii pentru ca presiunea din această zonă să fie eliminată cât mai curând.

Ne dorim ca aleşii locali să lucreze în interesul oamenilor pe care îi reprezintă, şi nu să rămână captivi în tot felul de situaţii incerte, generatoare de scandaluri politice nejustificate în realitate!

Considerăm că este necesară urgentarea unor clarificări legislative în privinţa acestui conflict, deoarece acesta a luat o amploare mult prea mare din punct de vedere mediatic, având un impact negativ nemeritat, afectând astfel imaginea de ansamblu a tuturor autorităţilor locale, ca şi când toţi primarii şi alţi aleşi locali din România ar putea avea probleme de această natură!

Nu este firesc ca de dimineaţă până seara, timp de câteva luni, asupra administraţiei locale din România să tot planeze suspiciunea de eludare voită a legilor în vigoare privind incompatibilităţile publice, din cauza unor excese de interpretare ale unor funcţionari care utilizează două măsuri pentru aceeaşi speţă!

Domnul Mihai Weber:

"Roşia Montană - între trecut şi viitor"

Încă de la început, proiectul de lege Roşia Montană a stârnit discuţii şi dispute. Fiecare tabără îşi are propriile argumente, pro şi contra, privind impactul economic al exploatării aurului, fiecare argument fiind sprijinit pe studii sau pe anumite declaraţii ale unor personalităţi publice.

Acest proiect poate fi privit ca fiind benefic pentru România. Se urmăreşte ca efectele bune ale proiectului să se răsfrângă cât mai mult asupra comunităţilor locale de care aparţin.

Compania Roşia Montană Gold Corporation vrea ca numărul variat de locuri de muncă din cele create să fie ocupate chiar de oamenii din zona de impact a proiectului şi zonele învecinate, iar apoi la nivel judeţean.

De altfel, acest proiect minier vine în sprijinul investitorilor locali, dar şi a celor străini, încurajarea investiţiilor fiind un proces care duce la dezvoltarea României pe plan economic.

Cum am spus şi mai sus, părerile diferă de la om la om. Există şi păreri contra cu privire la întregul proces de extracţie a aurului, proces ce ar putea determina poluarea mediului înconjurător, drept pentru care statul a luat măsuri, impunând o garanţie de mediu dublă, de la 76 milioane de dolari la 146 milioane de dolari, precum şi o garanţie suplimentară de 25 de milioane de dolari pentru situaţii de accident ecologic.

Este necesară o privire atentă asupra substanţelor periculoase folosite în procesul de extracţie a aurului şi a deşeurilor rezultate în urma acestui proces, numărul acestora trebuie redus, pentru a avea un risc cât mai mic posibil.

Făcând o analiză a celor întâmplate, se ridică o întrebare: De ce alte state, precum Finlanda sau Suedia, cu condiţii drastice de protecţie a mediului, pot dezvolta asemenea proiecte şi România nu?

Parlamentul va trebui să ia o decizie raţională în baza unui raport serios, tehnic şi profesionist. Votul nu va trebui să fie unul emoţional, ci unul bazat pe date, concluzii de specialitate şi fapte.

În ciuda criticilor făcute, Comisia parlamentară specială care face analiza proiectului Roşia Montană îşi îndeplineşte cu succes îndatoririle. Se lucrează la întocmirea unui raport, au fost audiate persoane care pot oferi informaţii relevante pentru acest proiect, au fost făcute vizite în teren, opiniile, atât pro, cât şi contra, fiind respectate.

Guvernul Ponta a susţinut întotdeauna şi va susţine că acest proiect va demara numai în condiţiile în care standardele cele mai înalte de mediu vor fi respectate.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Liberalizarea pieţei muncii"

De la data de 1 ianuarie 2007, România îşi schimbă statutul de observator activ al Uniunii Europene, la cel de stat membru cu drepturi depline. În Tratatul de Aderare semnat de către România şi Bulgaria, se prevede ca statele membre să aibă permisiunea de a impune anumite restricţii cetăţenilor români şi bulgari, pe o perioadă de până la şapte ani, ceea ce face ca la data de 1 ianuarie 2014, aceste restricţii să ia sfârşit. Abia de la această dată putem spune că cetăţenii români şi bulgari vor fi trataţi în mod egal cu restul cetăţenilor aparţinând statelor membre ale Uniunii.

Consider nefondate, şi părerea mea este întărită de afirmaţiile ministrului german al muncii, temerile conform cărora migraţia cetăţenilor români va cauza creşterea ratei de infracţionalitate şi va avea un impact negativ asupra pieţei muncii.

Legislaţia română în domeniul muncii nu prevede ca, în cazul în care un cetăţean român desfăşoară activităţi de muncă legale într-un stat membru al UE, statul respectiv să plătească un anumit impozit României pentru munca cetăţenilor români. Cuantumul acestor taxe revine, în totalitate, statului pe teritoriul căruia aceste activităţi sunt desfăşurate, aşadar, se produce, de fapt, o creştere economică atât în favoarea statului străin, cât şi în favoarea românilor lucrători.

Încurajez ca în cadrul întâlnirilor în vederea întăririi dialogului bilateral al României cu alte state membre ale Uniunii Europene, diplomaţii români să atragă atenţia şi să explice cu argumente logice impactul pozitiv pe care deschiderea frontierelor îl poate avea asupra economiei Uniunii.

Pe plan intern, Executivul a pregătit de timpuriu proiecte în vederea estompării fenomenului de "Brain drain", ce poate surveni începând cu luna ianuarie, pentru a le oferi cetăţenilor români alternative de îmbunătăţire a calităţii vieţii şi oportunităţi de carieră, prin programe precum "Femeia manager", "Ferma de familie", recunoaşterea practicii şi a voluntariatului ca experienţă profesională, internship în cadrul Guvernului, iar lista nu se încheie aici, deoarece, în guvernarea USL locurile de muncă şi oportunităţile de afacere sunt o prioritate.

Domnul Mircea Lubanovici:

Doresc, cu ocazia vizitei domnului Igor Corman, preşedintele Parlamentului Moldovei, să transmit un mesaj energic de susţinere a Republicii Moldova în eforturile sale de aderare la Uniunea Europeană. Faptul că Moldova este atât de aproape de semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană reprezintă pentru noi, Partidul Democrat Liberal, un succes major.

Consider cu tărie că, din întreaga scenă politică, noi am fost singurii actori politici care am acţionat mereu în interesul european al fraţilor de peste Prut. Susţinerea noastră pentru modernizarea statului român şi democratizarea societăţii româneşti a fost dublată de convingerea că succesul nostru în Uniunea Europeană nu poate fi complet fără prezenţa cetăţenilor moldoveni în proiectul european.

Astfel, în perioada în care am fost la guvernare ne-am exprimat interesul pentru realizarea unui dialog real cu reprezentanţii politici ai Republicii Moldova, fapt evidenţiat în consolidarea comunicării politice şi aprofundarea relaţiilor bilaterale. Concret, putem exemplifica cu succes Acordurile semnate de guvernele din cele două ţări, prin care colaborarea noastră s-a dezvoltat fructuos. Am susţinut mereu investiţiile româneşti în Moldova, am stimulat mişcările şi manifestările democratice în Moldova, am încurajat promovarea şi răspândirea culturii româneşti şi europene în ţara vecină!

Partidul Democrat Liberal a susţinut întotdeauna, în mod necondiţionat, procesul de democratizare al Moldovei, precum şi eforturile ei de aderare la UE. Legăturile istorice dintre ţările noastre sunt o motivaţie în plus pentru parlamentarii democrat-liberali în susţinerea eforturilor Republicii Moldova de aderare la marea familie europeană.

Desfiinţarea frontierelor dintre România şi Republica Moldova va deschide orizonturi noi de cooperare economică atât între ţările noastre, precum şi între ţările din Comunitatea Europeană. Să nu uităm că includerea Moldovei în proiectul european reprezintă şi o reparaţie istorică binemeritată, pe care cetăţenii moldoveni o aşteaptă de multă vreme.

Ne bucură că demersurile de colaborare iniţiate de noi în realizarea parcursului european al Moldovei se vor materializa în viitorul apropiat. Invităm aşadar la continuarea dialogului între Moldova şi România şi vă asigurăm că aveţi în Partidul Democrat Liberal un partener de nădejde în realizarea visului european!

Domnul Mircea Lubanovici:

Asistăm cu toţii la reapariţia declaraţiilor ferme împotriva României la nivel european. Fie că este vorba despre spaţiul Schengen, fie că se referă la ridicarea restricţiilor de pe piaţa muncii din 2014 sau la problematica romilor, mesajul este acelaşi: unul răspicat de sancţionare a modului în care funcţionează instituţiile statului român.

Din punctul meu de vedere, consider că această atitudine s-a dezvoltat ca urmare a lipsei de transparenţă şi de viziune a actualei guvernări, a modului lipsit de eficienţă în care Uniunea Social-Liberală înţelege să guverneze: în studiourile de televiziune, dând declaraţii contradictorii, în funcţie de grupul de oameni ce trebuie convins. Nu de puţine ori premierul Ponta a făcut afirmaţii care se exclud reciproc - iar cazul Roşia Montană este celebru în acest sens! Nu de puţine ori partenerii din coaliţia de guvernare au dat de înţeles că nu comunică şi nu aplică o strategie comună în încercarea lor de a conduce România!

Toate aceste incongruenţe nu au fost trecute cu vederea la nivel european, iar penalizările de acum, stimaţi guvernanţi, nu sunt adresate României, ci vă vizează pe dumneavoastră şi modul anemic în care alegeţi să ne conduceţi. Faptul că nu beneficiaţi de credibilitate s-a tradus în lipsa de încredere europeană în instituţiile statului român; aţi reuşit, prin imaginea negativă de care vă bucuraţi, să viciaţi progresele pe care le-am înregistrat!

Vă consider responsabili pentru situaţia în care se găseşte România pe plan internaţional şi vă solicit în mod categoric să începeţi să guvernaţi! Sunt proiecte de anvergură pe care România trebuie să le implementeze, există fonduri pe care trebuie să le accesăm, standarde pe care să le îndeplinim. Este momentul să luaţi în considerare viitorul ţării, nu doar meschinele interese politice de moment!

Domnul Mircea Man:

"Eşecurile Guvernului Ponta"

Pe vremea când era în opoziţie, domnul prim-ministru Victor Ponta promitea că atunci când va da jos regimul "falimentar" al lui Emil Boc, românii vor trăi mai bine. De asemenea, promitea românilor că îşi vor "regăsi siguranţa", că va înfiinţa 1 milion de locuri de muncă şi că firmele vor primi ajutor de la stat pentru a relansa economia. Ce s-a întâmplat însă de la alegeri?

Permiteţi-mi să vă prezint un bilanţ al eşecurilor guvernului Ponta.

Suntem ţara cu cele mai multe impozite din lume. Deşi domnul Ponta l-a criticat continuu pe domnul Boc pentru majorarea TVA, domnia sa a decis să menţină taxa.

De altfel, domnul Ponta a ales să reinstituie şi impozitul forfetar, cel acuzat că a dus la închiderea a peste 100.000 de firme pe vremea Guvernului Boc.

S-au mărit accizele la tutun, alcool, au crescut impozitele locale iar de la 1 ianuarie pregăteşte un nou set de taxe şi impozite pe proprietăţi. De exemplu, contribuţiile de sănătate pentru chirii!!

Victor Ponta ne-a spus, de când a venit la Palatul Cotroceni, că ţinta lui principală este creşterea competitivităţii economiei - relansarea industriei pe baze sănătoase pentru ca România să nu mai treacă prin curbe de sacrificiu, ca pe vremea lui Boc.Ce a făcut, în fapt, premierul? Mai nimic, dovadă că, din punct de vedere al competitivităţii economice, ultimele rapoarte pe 2012 arată că România a scăzut în clasamentul mondial, de pe locul 67 pe 77 din 142 de ţări.

Mediul de afaceri nu şi-a recăpătat atractivitatea în noua guvernare, fapt dovedit de nivelul investiţiilor străine directe. Evoluţia negativă începută în vremea fostului guvern a continuat şi chiar s-a accelerat. În primele cinci luni din acest an, de exemplu, au scăzut cu 37% faţă de perioada similară din anul trecut, până la 414 milioane de euro.

Nici la capitolul privatizări nu stăm mai bine. Guvernul Ponta nu a reuşit să facă mai nimic, ci a acumulat eşecuri - Cuprumin, Oltchim, iar CFR Marfă nu stă prea bine. Daca Gruia Stoica nu va plăti cei 200 milioane de euro pe acţiuni, licitaţia va fi anulată. Nu mai zic de Roşia Montană.

Ar mai fi câteva eşecuri remarcabile de menţionat. Unul dintre ele este şomajul. A crescut galopant pe vremea PDL-ului. USL-ul n-a reuşit să stopeze evoluţia, ci dimpotrivă. De la 593.000 de şomeri în ianuarie 2008 (5,9%), s-a ajuns la 739.000 de şomeri în iulie 2013 (7,5%) Iar viitorul sună rău. CFR Marfă, CFR Călători, Poşta Română şi alte firme de stat au lansat un nou val de disponibilizări. Unde sunt cele 1 milion de locuri de muncă promise?

Un altul este legat de aderarea la spaţiul Schengen. Autorităţile române nu pot blama la infinit terţe părţi, fără să-şi facă propriile teme în privinţa aderării la Schengen.

Strigător la cer este şi faptul că românii pierd finanţări de mii şi sute de mii de euro de la Uniunea Europeană, iar alte fonduri sunt blocate din cauză că autorităţile responsabile de managementul fondurilor structurale au angajaţi insuficienţi sau lipsiţi de experienţă. De-a lungul timpului, numărul angajaţilor din acest domeniu a scăzut progresiv, iar posturile vacante sunt blocate. De altfel, nu există proceduri clare pentru recuperarea TVA-ului, iar procedurile de acordare sunt îngreunate de birocraţie.

Deci, unde este schimbarea promisă? În timp ce guvernanţii vor continua să caute vinovaţi la Palatul Cotroceni, în serviciile secrete sau în birourile FMI-ului, economia este în comă. Reducerea TVA la pâine a fost ca o frecţie la un picior de lemn. E nevoie de măsuri îndrăzneţe, de reducerea CAS-urilor, de investiţiile statului în economie. E nevoie de măsuri economice, nu de vorbe goale, de discursuri susţinute în direct la televizor.

Domnul Mircea Man:

"Medicina şcolară trebuie menţinută!"

În ultima perioadă, domnul ministru Eugen Nicolăescu a afirmat că desfiinţează cabinetele medicale din instituţiile de învăţământ, apoi s-a răzgândit, şi susţine acum că modul în care vor funcţiona aceste cabinete va fi analizat în perioada următoare, în vederea dezvoltării acestui tip de medicină. Dar ne-am obişnuit deja cu inconsecvenţa actualei guvernări, aşa că, în cazul în care domnul ministru se răzgândeşte din nou, vreau să îi atrag atenţia că în momentul de faţă nu toate unităţile beneficiază de cabinete şcolare, în mediul rural întreaga activitate fiind preluată de dispensare, iar în oraş, un medic se ocupă de trei sau chiar patru licee. Chiar dacă responsabilitatea pe care trebuie să o aibă medicul şi competenţele acestuia sunt încă neclare, desfiinţarea medicinei şcolare nici nu ar trebui luată în calcul. În cazul în care nu ştiaţi, personalul medical din cabinetele medicale ale unităţilor de învăţământ desfăşoară activităţi specifice atât în prevenţie, cât şi în curativ, asigurând decongestionarea sistemului medical de urgenţe, iar activităţile desfăşurate în cabinetele medicale şcolare nu se suprapun celor ale medicilor de familie.

În loc să vă fi gândit să desfiinţaţi cabinetele din şcoli şi să scăpaţi de cei aproximativ 1.500 de medici care au grijă de câteva milioane de copii, mai bine vă gândeaţi la soluţii pentru lipsurile din sistemul de sănătate, la faptul că violenţa este în creştere în şcoli, prin urmare şi numărul de elevi care au nevoie de asistenţă medicală este în creştere, la faptul că din nefericire tot mai mulţi elevi consumă droguri şi de asemenea au nevoie de îngrijiri medicale, la faptul că elevii trebuie vaccinaţi sau la faptul că este sezonul epidemiilor şi al virozelor. Sunt o mână de oameni care desfăşoară un volum de muncă extraordinar de mare şi supraveghează starea de sănătate a generaţiilor viitoare.

Medicina şcolară este indispensabilă, mai ales că aceşti doctori sunt mult mai accesibili decât medicii de familie, la care este nevoie de programare şi care de cele mai multe ori sunt extrem de aglomeraţi. Nu mai zic de cazul în care dacă s-ar fi desfiinţat, la orice caz medical din şcoală ar fi fost nevoie de ambulanţă şi cred că ştiţi şi dumneavoastră câte probleme sunt şi la acest capitol - fie nu sunt medici pe ambulanţe, fie nu sunt ambulanţe sau dotări, iar când sunt, cu greu îşi croiesc drum prin traficul dificil.

Aş vrea să aud mai des că se înfiinţează un spital, o policlinică sau măcar un dispensar, că se modernizează sau se dotează măcar o secţie a unui spital, că se fac angajări în sistemul medical, dar nu!, auzim mereu de restructurări, concedieri, închideri de spitale, auzim şi vedem că oamenii mor aşteptând medicamente, pansamente sau anestezic, medicii ridică din umeri neputincioşi în faţa lipsurilor din spitale sau aleg să plece peste graniţă. Iar exemplele negative pot continua.

Aşadar, domnule ministru, aştept cu mult interes momentul când dumneavoastră ne veţi spune cum aţi contribuit la îmbunătăţirea sistemului medical şi la remedierea a măcar câtorva dintre numeroasele probleme cu care se confruntă în prezent.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Să nu încurajăm abandonul şcolar!"

Suntem campioni europeni absoluţi la capitolul abandon şi analfabetism în rândul tinerei generaţii şi, din nefericire, nu avem nici o şansă să părăsim acest loc. Abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani în România şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi pe cei cu dizabilităţi, potrivit unui raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România.

Ultima găselniţă găsită de mai-marii învăţământului românesc, nu ştiu prin ce mijloace, este cea a limitării decontării abonamentelor de transport pentru elevii navetişti care doresc să continue să frecventeze şcolile tot mai inaccesibile din punctul de vedere al costurilor suportate de părinţi. Astfel, prin OG nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, decontarea abonamentelor de transport pentru elevii care fac naveta pentru a merge la şcoală va fi realizată de către unităţile de învăţământ, în limita unei anumite sume, astfel: nu mai mult de26 lei/abonament/lunăpentru distanţa de 3 km; pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 de km, suma de 26 de lei/abonament/lunăse suplimentează cu 2 leipentru fiecare kilometru, dar nu mai mult decât valoarea abonamentului lunar.

Motivaţia măsurii de limitare a decontării abonamentelor elevilor navetişti a fost aceea că operatorii de transport practicau tarife nejustificat de mari, iar prin decizia respectivă s-ar preveni excesele financiare. În opinia mea, nu copiii şi părinţii sunt îndrituiţi să rezolve abuzurile comise de unele firme de transport, ci statul trebuia să ia măsuri de reglementare a tarifelor de transport, nu să emită decizii care să afecteze elevii.

Decontarea abonamentelor de transport pentru elevii navetişti nu era limitată până acum la un cuantum fix. Această măsură, justificată doar de "foamea" bugetară a Executivului, dezavantajează net tocmai categoriile cele mai defavorizate ale elevilor, respectiv pe cei care trăiesc în zone rurale greu accesibile şi provin din rândul familiilor cu potenţial extrem de redus financiar, care au nevoie să primească bani pentru a continua şcoala, nu să li se ia mai mulţi decât până acum! Cu atât mai mult cu cât acelaşi raport mai aminteşte şi realitatea potrivit căreia 70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, respectiv de mediul familial sau de sărăcie... În numele elevilor şi părinţilor din colegiul pe care îl reprezint în Parlament, consider că limitarea decontării abonamentelor de transport la o treime din costul total al abonamentului constituie o decizie injustă a responsabililor educaţiei naţionale, iar efectul ei se va transpune într-o iminentă creştere a ratei abandonului şcolar.

Se vorbeşte toată ziua despre faptul că educaţia şi sănătatea sunt priorităţile naţionale ale României, în această perioadă de criză parcă nesfârşită. Educaţia este considerată ca fiind o prioritate naţională, gestionarea sa însă lasă mult de dorit. Consider că învăţământul preuniversitar are nevoie de o finanţare adecvată nu numai pentru a diminua fenomenul abandonului şcolar, dar şi pentru alte îmbunătăţiri solicitate de elevi şi profesori: revizuirea programei şcolare, dotarea adecvată a unităţilor de învăţământ, integrarea şi formarea tinerilor pentru piaţa muncii, acordarea de burse şi alocaţii şcolare, proiecte de consiliere şi orientare în carieră, pregătirea resurselor umane, etc.

O soluţie de luat în seamă pentru deblocarea situaţiei dificile a învăţământului românesc şi corectarea acestor decizii nepotrivite luate de autorităţi, precum cea a limitării decontării abonamentelor elevilor navetişti, este respectarea unei legi în vigoare de câţiva ani, respectiv alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. O altă soluţie ar fi identificarea unor politici publice alternative, care să ducă la creşterea finanţării educaţiei, nu la împovărarea elevilor şi părinţilor, în condiţiile în care alocaţia unui copil rămâne blocată la 42 de lei... Nu în ultimul rând, salariile cadrelor didactice trebuie majorate, deoarece nu poţi pretinde performanţă fără o răsplată cuvenită, conformă cu pretenţiile europene ale educaţiei naţionale.

România are nevoie imperioasă de o nouă strategie de combatere a abandonului şcolar, cu atât mai mult cu cât este o condiţie impusă de Uniunea Europeană. Sunt sigur însă că nu cu astfel de constrângeri vom reuşi să îndreptăm carenţele învăţământului românesc.

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Puterea de a face dreptate!"

Începând de astăzi vor intra în vigoare dispoziţiile art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii se referă la posibilitatea reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor de a chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive, pentru ca instanţa să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Datorită situaţiei critice în care a fost adusă ţara noastră după ce ne-au îndatorat pe mai multe generaţii, compromiţând viitorul copiilor, al nepoţilor şi strănepoţilor noştri, după ce în ţara noastră s-au luat cele mai dure măsuri din Europa împotriva poporului român, care a fost transformat în cel mai sărac şi cel mai umilit popor, în sfârşit, se poate spune că încep şi băncile, spre exemplu, să înveţe să aibă un pic de respect faţă de cei care de fapt le cresc veniturile. Pe când urmează să fie eliminate şi alte comisioane, cum ar fi de exemplu comisionul de retragere de 0,5%? Noi depunem banii la bancă, urmând ca ulterior să plătim să-i scoatem după ce banca s-a folosit de ei. Pe această cale doresc să salut iniţiativa guvernului care face dreptate şi îi acordă şi consumatorului drepturile care i se revin!

Totodată, astăzi este şi Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice şi doresc să le transmit multă sănătate şi să aibă încredere că fiind la guvernare facem tot posibilul să le facem viaţa mai frumoasă.

De asemenea, tuturor studenţilor care încep astăzi un an nou universitar le urez succes şi le doresc ca munca să le fie încununată de împliniri!

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Limba română - o comoară pe care am «înfundat-o» atât de bine încât n-o mai găsim!"

Limba este, pentru orice popor şi stat, unul dintre cele mai importante elemente ale identităţii naţionale. Aceeaşi identitate naţională căzută în desuetudine şi tratată în ultima vreme drept orice altceva decât ceea ce reprezintă ea cu adevărat.

Ne mândrim cu limba română, dar, ca şi în alte foarte multe cazuri, această mândrie rămâne la nivel teoretic, ingredient al demagogiei sau al unei griji formale, pierdut în pestriţele exprimări ce abundă de cuvinte străine sau în schilodiri, căci, pentru prea puţini, din păcate, mai este important să îţi cunoşti şi să îţi vorbeşti corect limba. Iar atunci când respectul sau interesul pentru limba poporului din care te-ai născut şi din care faci parte piere, atunci, odată cu el, pieri şi tu. Poţi fi totul şi nimic, dar nu mai poţi afirma vreodată că ai vreo vreo origine sau vreo rădăcină undeva.

Geografia natală a unui individ include şi limba sa nativă, indiferent că limba oficială îi este sinonimă sau nu.

Cu cea mai mare sinceritate, stimaţi colegi, nu mai pot spune că limba noastră nativă precumpăneşte şi, deşi Constituţia noastră a stabilit ca limbă oficială limba română, în acest moment, mulţi, prea mulţi dintre noi suntem primii care încalcă legea noastră fundamentală, transformându-ne limba într-un amalgam sinistru, supus unui trend aberant.

Zilele trecute citeam despre demersurile Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române (CNMNR) din Serbia, cel mai important forum al comunităţii româneşti din această ţară, care s-a implicat în soluţionarea dificultăţilor pe care le întâmpină elevii români din această ţară în unităţile şcolare din Voivodina, Timoc, Morava şi sudul Dunării.

Potrivit CNMNR, pentru aceşti copii, există riscul ca limba română să nu mai fie predată în şcolile elementare şi generale, motiv pentru care se lucrează la posibilitatea combinării claselor şi respecializarea cadrelor didactice, căutându-se cele mai potrivite soluţii de prevenire a desfiinţării unor clase româneşti din şcolile româneşti.

Anul acesta, timp de două luni, în 16 şcoli din Serbia de nord-est s-a implementat un proiect-pilot de studiere a limbii române, proiect în care s-a reuşit includerea a 250 de copii din cei aproximativ 1.600, un număr mare de părinţi solicitând integrarea copiilor lor în aceste clase.

În perioada 1-15 septembrie, în regiunile istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Dezvoltării Tehnologiei din Serbia a iniţiat o anchetă care a avut drept scop identificarea elevilor de origine română care doresc să înveţe limba maternă în noul an şcolar, pentru a se putea înfiinţa clase de predare în limba română, în legătură cu acest lucru, reprezentantul CNMNR declarând că ,,Acolo sunt mari greutăţi în ceea ce priveşte desfăşurarea cursurilor în limba română. În primul rând, ne luptăm cu multe prejudecăţi, unele venite din partea părinţilor, altele - din partea autorităţilor care susţin fără temei curentul vlah. Facem tot ce putem pentru a reuşi măcar în câteva şcoli din Timoc să introducem învăţarea limbii române’’.

Gesturi care, lăsând deoparte greutăţile întâmpinate sau, mai ales, luându-le în considerare, sunt mai mult decât lăudabile şi spun, dincolo de orice, cât de puţine facem noi, ca reprezentanţi ai românilor de pretutindeni, pentru protejarea, cultivarea şi supravieţuirea limbii române.

Nu întâmplător limba pe care o moştenim odată cu naşterea noastră se numeşte maternă, doamnelor şi domnilor. Sunt conştient că avem foarte multe responsabilităţi şi proiecte care, la un moment sau altul, par mai importante. Dar, dacă limba noastră nu este importantă, atunci nu ştiu ce mai este, stimaţi colegi! Este esenţial ca, pentru copiii de origine română din alte ţări să existe posibilitatea să studieze limba maternă, începând din propria familie şi terminând cu şcoala, iar noi nu pot spune că participăm îndeajuns la aceste eforturi. La fel de necesar este pentru copiii români din România să-şi însuşească corect limba, să o cultive şi să o iubească sincer, conştient, fără paradă sau fără ruşine, căci dacă îţi este ruşine de limba ta, este ca şi cum ţi-ar fi ruşine de tine însuţi/însăţi.

Felicit Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia şi anunţ pe această cale că voi face tot ce voi putea ca parlamentar al României să îi susţin activitatea, aşa cum susţin pentru orice român, fie el de aici sau oriunde în lume, posibilitatea de a-ţi cunoaşte, respecta şi utiliza liber limba maternă. Vă invit să faceţi la fel.

De nenumărate ori şi în nenumărate ocazii cităm o poezie arhicunoscută care spune că "Limba noastră-i o comoară, În adâncuri înfundată". Da, aş adăuga eu cu cel mai mare respect şi cea mai mare tristeţe, o comoară pe care am "înfundat-o" noi înşine atât de bine, încât n-o mai găsim!

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Roşia Montana, un precedent periculos pentru România"

Subiectul Roşia Montană suscită dezbateri aprinse de mai bine de 13 ani. Am auzit păreri pro şi contra, mai bine sau mai puţin argumentate. Am văzut politicieni care s-au folosit de acest subiect pentru a câştiga voturi şi, mai grav decât atât, oameni de stat de la cel mai înalt nivel acuzându-se reciproc de faptul că au fost cumpăraţi de către compania investitoare, în schimbul susţinerii. Ce nu am văzut însă, este ca autorităţile decidente în această situaţie să îşi asume vreo decizie fermă, să tranşeze subiectul care tărăgănează de atâţia ani.

Subiectul creează, în opinia mea, două precedente periculoase pentru societatea românească.

În primul rând, vorbim de adoptarea unei legi speciale pentru interesul unei companii private, şi nu cel general, aşa cum prevede Constituţia. O spune chiar şi ministrul justiţiei, o observaţie a domnului Cazanciuc ignorată de primul-ministru Victor Ponta, pentru că, nu-i aşa, există şi un domn deputat Victor Ponta care să-i repare greşelile în Parlament şi care poate să-i împace conştiinţa unui premier duplicitar, care în campania electorală declara că va respinge Proiectul Roşia Montană. Facem şi o Comisie parlamentară care să dezbată, de ochii lumii în opinia mea, pentru că nu poate fi altfel, având în vedere că, aşa cum o recunoaşte şi premierul, este un Acord negociat cu cei de la RMGC. Şi vă întreb, stimaţi colegi deputaţi: Cum vom putea să modificăm un Acord negociat şi bătut în cuie de autorităţile iniţiatoare ale proiectului de lege?

În al doilea rând, vorbim de demararea unui proiect cu un impact devastator pentru mediu şi implicit pentru economia românească. Tehnologia folosită în procesul de extracţie a aurului este cea prin cianurare în cariere de exploatare la suprafaţă. Studiile şi exemplele unor activităţi miniere din alte ţări au arătat că există riscuri ridicate privind: poluarea pânzei freatice, datorită scurgerilor de ape acide, ruperea barajului iazului de decantare, alunecări de teren, având în vedere că structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă. Se pare că nu am învăţat nimic din dezastrul din 2000 de la Baia Mare, incident de pe urma căruia mii de oameni din regiune, dar şi statul, plătesc şi azi.

Un alt exemplu relevant este cel din Canada. Statul canadian cheltuie peste 1,5 miliarde dolari în fiecare an ca să oprească expansiunea arsenicului şi a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zonă, singura soluţie găsită de "decontaminare" fiind tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de km pătraţi. Trebuie să subliniez că din proiectul de lege înaintat Parlamentului aflăm că garanţia de răspundere de mediu pe care RMGC trebuie s-o depună este de doar 25 de milioane de USD. Este statul, stimaţi colegi, pregătit să plătească de pe urma unor dezastre?

Problemele pe care le ridică Proiectul Roşia Montană sunt multe, prea multe pentru a le aminti în această scurtă declaraţie politică. Nu sunt împotriva unui proiect în Roşia Montană, pentru că este evidentă necesitatea dezvoltării zonei şi creării de locuri de muncă, dar sunt împotriva unui proiect care a ridicat semne de întrebare încă de la început, când Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a luat controversatele decizii de a acorda, în primă fază, în 1999, o licenţă de explorare pentru zăcământ auro-argentifer societăţii mixte Roşia Montană Gold Corporation, fără un concurs public, iar într-o a doua fază, în 2000, să-i transfere licenţa de exploatare deţinută de stat prin compania Minvest, deşi compania RMGC nu are în activitate exploatarea, ci doar explorarea. În opinia mea, cele mai corecte decizii pe care nişte autorităţi ale statului responsabile ar fi trebuit să le ia erau demararea unei anchete privind modul de acordare a licenţei de exploatare şi motivul real pentru care Consiliul local din Roşia Montană a oprit investiţiile în zonă şi organizarea unui concurs public de oferte, care să vizeze în principal găsirea unor alternative la procedeul de extracţie prin cianurare.

Ar trebui ca fiecare dintre dumneavoastră, înainte să vă exprimaţi prin vot, să răspundeţi la o singură întrebare: cât câştigă România, calculat pe termen scurt, şi cât va pierde pe termen lung?

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Învăţământul, un sistem care funcţionează pe avarii"

După examenele naţionale de capacitate şi bacalaureat, învăluite în scandaluri şi care le-au compromis mai mult sau mai puţin, începutul noului an şcolar aduce în atenţie şi alte probleme în sistemul educaţional. Probleme cu care de altfel ne confruntăm în fiecare an şi pentru care niciodată nu se găsesc soluţii.

Fiecare ministru care a deţinut portofoliul la educaţie a vorbit de reformă şi de o educaţie modernă, uitând că aceste deziderate nu pot fi atinse fără o finanţare pe măsură a sistemului de învăţământ.

Ne dorim să fim competitivi în Europa, realitatea ne arată însă un sistem educaţional bolnav. Ducem lipsă de profesori, iar aceia care au ales să rămână în sistem sunt umiliţi cu salarii mizere, dar trăim cu speranţa să avem cadre bine pregătite.

25% dintre şcoli nu au primit avize sanitare, mulţi dintre elevi fiind nevoiţi să se întoarcă în clădiri nereabilitate şi nereparate, care nu respectă normele de igienă şi de siguranţă, fără apă potabilă sau reţea de canalizare. Dar autorităţile ne vorbesc, ori de câte ori au ocazia, despre creşterea siguranţei în şcoli. Clasele nu sunt echipate corespunzător, în special cele din şcolile tehnice. Pregătirea elevilor se face după o programă şcolară neadaptată realităţii şi după o metodologie veche de mai bine de 20 ani, cu un program încărcat, multă teorie şi puţină practică. Dar vorbim despre formarea de profesionişti, pregătiţi să intre într-un câmp al muncii în continuă schimbare şi modernizare.

Deşi dreptul la învăţământ este unul garantat prin Constituţie, actualul sistem educaţional este unul inechitabil. Un exemplu edificator este nedecontarea costului abonamentelor de transport de aproape un an de zile. Şi mă întreb, retoric, bineînţeles, în cel fel este garantat accesul la educaţie pentru acei copii care nu îşi permit să facă naveta? Cum este asigurată egalitatea de şanse?

Din păcate, acestea sunt doar câteva probleme, dintre multe altele, cu care se confruntă sistemul de învăţământ astăzi. Actuala politică educaţională nu va face decât să condamne la mediocritate următoarele generaţii, care nu pot avea acces la un învăţământ performant, în aceste condiţii.

În încheiere, aş dori să reamintesc că la începutul anului 2013, cu ocazia dezbaterii în Parlament, unul dintre amendamentele pe care le-am adus la Legea bugetului de stat şi care a fost respins, a vizat alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. O prevedere enunţată de altfel şi în Legea educaţiei naţionale, dar care, pentru al doilea an consecutiv, nu este respectată. Suma alocată în acest an reprezintă nici mai mult nici mai puţin de 3,21%, aproape jumătate faţă de cea prevăzută în lege.

Articolul 2 alineatul (7) din Legea educaţiei naţionale spune aşa: "În România învăţământul constituie prioritate naţională." Aşadar, stimaţi guvernanţi, când veţi începe să respectaţi prevederile legii?

Domnul Radu Zlati:

"Şi adevărul ne va elibera"

Nu putem să ne facem până la capăt datoria de aleşi ai poporului dacă nu acţionăm în lumina adevărului. Una dintre lozincile electorale care au dus la victoria USL în cadrul alegerilor parlamentare din decembrie 2012 a fost "Dreptate până la capăt". În lumina acestor două adevăruri (adevăruri pentru mine şi sper că pentru milioane de concetăţeni) mă adresez dumneavoastră şi prin dumneavoastră colegilor din Comisia specială pentru Roşia Montană cu următoarea solicitare.

Vă solicit, domnilor colegi din Comisia pentru Roşia Montană, să întreprindeţi toate demersurile necesare pentru a putea prezenta public răspunsuri la următoarele întrebări:

1. Care a fost destinaţia fondurilor de promovare ale proiectului RMGC în zona societăţii civile (în special ONG-uri şi trusturi media, dar şi alte segmente ale societăţii civile).
2. Dacă s-a constatat (şi cum s-a manifestat în mod concret) direcţionarea unor fonduri din partea RMGC (sau afiliatele acesteia) către zona politică: oameni politici, partide sau ONG-uri afiliate unor partide.
3. Dacă s-a constatat (şi cum s-a manifestat în mod concret) direcţionarea unor fonduri din partea RMGC (sau afiliatele acesteia) către zona guvernamentală: ministere, agenţii sau autorităţi naţionale.
4. În ce măsură persoane care au influenţat deciziile oficiale (membri ai guvernelor din perioada 1999-2013, rude apropiate ale acestora, conducători ai unor instituţii care au luat parte în procesele de decizie privitoare la Roşia Montană) au luat parte şi la speculaţiile bursiere privitoare la RMGC sau afiliate/asociate ale RMGC.

Domnilor parlamentari membri ai Comisiei speciale pentru Roşia Montană, oferind public răspunsuri pertinente la întrebările de mai sus, răspunsuri care să constea în răspunsuri negative la punctele 2-4 ale chestionării mele, sper din toată inima că va fi înlăturată prezumpţia de corupţie instituţională care apasă asupra clasei politice româneşti în cazul proiectului RMGC de exploatare a minereului aurifer din perimetrul Roşiei Montane.

Dacă însă, punctual, răspunsurile vor fi pozitive, atunci măcar vom mai face un pas înspre limpezirea apelor în politica românească. Şi poate că adevărul ne va elibera.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Guvernul condus de Uniunea Social-Liberală îşi continuă menirea pentru care a fost creat în urmă cu un an şi jumătate, şi anume dezvoltarea României. Ca parte a acestei construcţii politice majore, Partidului Naţional Liberal are ca scop găsirea de soluţii pozitive la aşteptările şi speranţele românilor, prin participarea directă şi continuă la actul de guvernare.

De la începutul asumării acestei misiuni, responsabilitatea PNL a fost şi rămâne guvernarea. Alături de colegii noştri din Executiv, menirea noastră, ca parlamentari, este să legiferăm şi să impunem politici guvernamentale. Să nu uităm un fapt extrem de important, care ar trebui să ne asigure un avantaj considerabil atunci când discutăm despre direcţiile de acţiune pe termen mediu şi lung: avem o majoritate fără precedent în istoria României în Parlament, legitimată direct prin votul oamenilor. Am avut susţinerea cu o majoritate de 70% a populaţiei, iar această susţinere şi încredere nu trebuie să fie înşelate. Nevoia menţinerii acestei majorităţi de 70% este direct proporţională cu necesitatea ca USL să-şi continue îndeplinirea angajamentelor electorale.

Partidul Naţional Liberal a fost angajat la guvernare, împreună cu PSD, de cetăţenii români. În acest moment, Guvernul este stabil şi majoritatea asigură susţinere coerentă şi unitară. Faptul că pe anumite proiecte liberalii au o poziţie foarte clară, în timp ce colegii de coaliţie nu şi-au exprimat un punct de vedere comun nu este un semn de instabilitate guvernamentală, nici de criză a majorităţii, proiectul nefiind un element component al programului de guvernare.

Stabilitatea guvernamentală nu este doar o poveste, o declaraţie golită de sens. Stabilitatea guvernamentală este dată de cifrele economiei din ultima perioadă, care demonstrează că acţiunea şi strategia Executivului, solidară, se concretizează în faptul că România începe o fază pozitivă a ciclului economic şi reintră pe creştere.

Doamna Raluca Surdu:

Declaraţia politică de astăzi se referă la creşterea numărului de locuri de muncă şi a competitivităţii economiei româneşti.

Redresarea economiei a fost principalul obiectiv al PNL şi al USL, după perioada neagră prin care a trecut sub guvernarea PDL.

În prezent, economia României a devenit competitivă. În primele 7 luni ale anului 2013 România a înregistrat o creştere a industriei de 7,9% şi o creştere a exporturilor de 7,7%. Limita de deficit bugetar este mai mică de 3% respectând normele europene cu privire la deficitul bugetar.

Am scăzut semnificativ arieratele şi am adus la zi rambursările de TVA. Cu toate acestea, am păstrat cota unică de impozitare şi am redus TVA-ul la produsele de panificaţie.

Astăzi, avem cu 80.000 mai multe locuri de muncă faţă de perioada similară a anului trecut. România are astăzi o economie atractivă pentru investitorii străini. Guvernul USL a demonstrat că poate şi trebuie să continue pe acelaşi drum.

Rezultatele din economie arată că ne-am îndeplinit promisiunile făcute. Am reuşit să le arătăm românilor, dar şi instituţiilor financiare internaţionale că avem capacitatea să relansăm economia României şi să contribuim şi la relansarea economică a Europei.

Ne-am luat angajamentul că vom relansa economia şi că vom produce locuri de muncă. Reintrăm în ciclul de creştere economică care, în sfârşit, este una autentică, mai precis cu 1,7% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului.

Situaţia reală a economiei actuale, care a înregistrat al treilea nivel de creştere din toate cele 28 de ţări din UE, demonstrează că avem un Guvern responsabil în faţa românilor.

Avem creştere economică şi un trend pozitiv. Măsurile economice ale USL ne diferenţiază de guvernul anterior, condus de Boc şi girat de preşedintele Băsescu, a cărui caracteristică principală era incompetenţa.

Trebuie şi vom continua proiectele de readucere a prosperităţii pentru români!

Doamna Raluca Turcan:

"Cer retragerea Proiectului Roşia Montană din Parlament"

Dacă se realizează Proiectul Roşia Montană în forma propusă de Victor Ponta USL-ul va dezbina societatea românească şi va crea haos în toată ţara.

Proiectul este neconstituţional pe fond şi aruncarea lui în Parlament are scopul de a acoperi angajamentele, formale şi informale, ale "Ponta şi Asociaţii".

Singura soluţie pentru a nu dezbina ţara, pentru a nu crea precedente periculoase în funcţionarea instituţională, pentru democraţie, este retragerea proiectului.

Responsabilitatea, atât în privinţa gestionarii proiectului, cât şi a reconcilierii societăţii, aparţine Guvernului Ponta 100%.

PDL nu poate susţine acest proiect sau oricare alt proiect care încalcă Constituţia şi alte legi ale ţării. Un proiect privind exploatarea resurselor trebuie să răspundă fără echivoc următoarelor cerinţe:

1. să nu distrugă mediul;
2. să nu pună în pericol viaţa oamenilor;
3. să fie protejat patrimoniul;
4. exploatările să fie în interes naţional.

Legea Ponta are următoarele probleme:

1. Derogări de la şapte legi în vigoare, iar derogări de la lege înseamnă restrângeri de drepturi cetăţeneşti;
2. Încalcă 17 articole din Constituţie, restrânge atribuţiile statului, în privinţa exproprierilor - exproprierile se fac de către autorităţile publice sau locale, nu de o persoană juridică de drept privat.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Responsabilitatea Guvernului şi a Parlamentului României în privinţa proiectului minier pe bază de cianuri de la Roşia Montană. Punctul de vedere al Guvernului faţă de legea anti-cianuri"

Aşa cum am afirmat în luările mele de poziţie din ultimele săptămâni, consider că Guvernul României are principala responsabilitate pentru situaţia tensionată la care s-a ajuns în privinţa Roşiei Montane. Ca un prim pas pentru calmarea lucrurilor ar trebui ca guvernul să retragă acest proiect, dar să îşi şi ia angajamentele publice necesare că nu va căuta alte căi de forţare a implementării unor exploatări miniere pe bază de cianuri la Roşia Montană sau în alte locuri. De remarcat incapacitatea guvernului de a intra în dialog cu cei care se opun proiectului minier de la Roşia Montană după, deja, o lună de la demararea protestelor...

Oricum, într-un astfel de mod nu se poate guverna. Există o responsabilitate guvernamentală de care membrii cabinetului nu se pot deroba. Ei sunt cei care au generat aceste tensiuni şi falii în societate, ei ar trebui să îşi asume răspunderea şi să le atenueze prin retragerea proiectului. Dacă nu o fac, înseamnă că nu au nici curaj politic, nici responsabilitate faţă de mersul lucrurilor în ţară riscând, prin absenţa luării unor decizii necesare, să contribuie la escaladarea situaţiei, şi nu dovedesc nici onestitate faţă de lecţia pe care societatea civilă, mobilizată exemplar, le-a aplicat-o arătându-le că nu le va fi acceptat nicicum abuzul privind Roşia Montană.

Un alt mod de îndepărtare a pericolului iminent care planează asupra Roşiei Montane ar fi ca parlamentul să respingă propunerea legislativă a guvernului. Parlamentul este obligat să respingă un astfel de proiect, din cauza nenumăratelor lui vicii, inclusiv a prevederilor cu caracter neconstituţional. După părerea mea, nu este nevoie de o Comisie specială pentru analizarea acestui proiect care este evident îndreptat împotriva valorilor constitutive ale statului de drept. Parlamentul poate respinge proiectul în regim de urgenţă foarte uşor... Comisia sau plenul parlamentului nu au cum să caute o eventuală aşa-zisă "îmbunătăţire a proiectului". Acesta nu este perfectibil, ci va trebui respins, cu 100% din voturile parlamentarilor. Cine ar vota în favoarea lui, ar vota pentru anularea statului de drept, a drepturilor garantate de Constituţie şi pentru cedarea de suveranitate a statului român către Compania RMGC în zona Roşia Montană. Or, ce parlamentar ar putea fi atât de iresponsabil? Eu sper, că în legislativul de la Bucureşti nu se va putea găsi nici măcar o astfel de persoană...

Dar, pe fondul problemei, rezolvarea constă în interzicerea mineritului pe bază de cianuri. Acest lucru este prevăzut de propunerea legislativă pe care am depus-o, alături de alţi 39 de deputaţi şi senatori de la toate grupurile parlamentare, pentru modificarea Legii minelor nr.85 din 23 martie 2003, privind interzicerea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri. Până miercuri, 2 octombrie 2013, această propunere legislativă va trebui să primească un aviz din partea Guvernului României.

"Necesitatea unei comisii de anchetă privind Roşia Montană"

De asemenea, fiind prezent miercuri, 25 septembrie, la Roşia Montană, am reafirmat necesitatea de a înfiinţa ocomisie de anchetă a Parlamentului care să verifice şi să analizeze toate documentele semnate de autorităţi, din 1995 până azi, cu privire la acest proiect de exploatare minieră.

Am cerut public Companiei RMGC desecretizarea listei tuturor reprezentanţilor autorităţilor publice care, într-un fel sau altul, au fost cointeresaţi pentru a sprijini acest proiect. Este vorba de participarea la conferinţe sponsorizate de către RMGC şi de diverse alte forme de cointeresare, chiar materială, a unor reprezentanţi ai autorităţilor publice din România. Avem nevoie şi de această listă.

Pentru a iniţia Comisia de anchetă va fi nevoie de semnăturile a minimum 50 de parlamentari. Mă voi implica în realizarea procedurilor necesare pentru constituirea acestei Comisii de anchetă.

Coliziunile dintre o societate civilă tot mai puternică şi mai maturizată, care apără valorile democratice şi statul de drept, pe de o parte, şi un guvern incapabil să îşi asume deschis responsabilităţile şi greşelile, pe de alta, se produc tot mai des. Dar rezultatul nu poate fi decât slăbirea accentuată a celor care au crezut că, de la înălţimea unei hipermajorităţi de 70% în parlament le va fi uşor să impună, arbitrar, orice fel de decizii abuzive...

Conflictul din ultima lună a demonstrat că societatea românească are resursele pentru a genera anticorpii necesari pentru a învinge cea mai mare forţă politică din ultimii 23 ani. USL este acum mai aproape decât oricând de colaps, iar guvernul alianţei mai decredibilizat decât niciodată. Preşedintele Băsescu, deşi, în mod cinic, vrea să lase impresia că se poziţionează altfel decât în ultimii ani, nu cred că mai păcăleşte pe cineva, este tot un susţinător al cianurilor. Indiferent ce arată sondajele comandate de partide şi indiferent ce strategii de comunicare şi de decredibilizare a protestatarilor încearcă acum liderii USL să folosească, Roşia Montană reprezintă un punct de cotitură care va duce accelerat la ruinarea imaginii tuturor politicienilor care au susţinut sau susţin încă proiectul minier pe bază de cianuri...

Doamna Rodica Nassar:

"Luna Septembrie - luna internaţională Alzheimer"

Luna septembrie a fost declarată "Luna Internaţională Alzheimer" în anul 2011 de către Alzheimer Disease International, care reuneşte 78 de organizaţii naţionale, între care, încă din 1994 şi Societatea Română Alzheimer.

Preocupaţi şi chiar copleşiţi de tumultul şi intensitatea evenimentelor politice, economice şi sociale din ţara noastră, eforturile care au marcat însemnătatea acesteia s-au constituit, în principal, în acţiuni şi manifestări ale societăţii civile.

Luând în considerare stadiul de pregătire, în raport cu cerinţele de aliniere la recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi ale Uniunii Europene, trebuie să remarcăm că la momentul actual, deşi organizaţiile profesionale, sprijinite de autorităţi şi societatea civilă au iniţiat o serie de dezbateri privind demersurile ce ar trebui parcurse pentru a recupera decalajele faţă de alte ţări şi pentru a progresa în alinierea la cerinţele şi standardele solicitate la nivel european şi internaţional, eforturile nu s-au concretizat în documente oficiale care să răspundă obiectivelor, aşa cum acestea au fost recomandate a fi implementate la nivel naţional.

Apreciem că la nivelul factorilor politici, parlamentari şi guvernamentali, pe termen scurt şi mediu, eforturile trebuie canalizate, în mod necondiţionat spre recuperarea întârzierilor în acest domeniu. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în anul 2019, România va deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii, ştiut fiind că în ultimii ani, problematica legată de demenţă s-a regăsit pe agenda acestora.

Este obligatoriu să menţionăm că analizele şi previziunile specialiştilor în domeniul demografiei, realizate pe baza datelor statistice, inclusiv a recensământului populaţiei efectuat în anul 2011, relevă că, în următoarele decenii, prevalenţa bolilor degenerative va prezenta o creştere exponenţială la toate grupele de vârstă, ceea ce trebuie receptat ca un puternic semnal de alarmă pentru starea de sănătate a întregii populaţii.

În sensul celor menţionate, considerăm că acţiunile care se impun trebuie să vizeze:

• Elaborarea unei Strategii şi a unui Plan Naţional pentru demenţă, similar cu cele existente în celelalte ţări europene, pornind de la: a) evaluarea resurselor umane (numărul persoanelor calificate şi tipul pregătirii) şi a celor materiale (instituţii vechi şi noi, de stat şi private, de tip spitalicesc sau ambulator) care pot fi folosite în derularea proiectelor şi asigurării asistenţei bolnavilor; b) elaborarea de standarde de calitate pentru toate tipurile de servicii specializate din domeniul demenţei;
• Stabilirea de măsuri care să asigure asistenţa medicală decentă şi asistenţa socială pentru pacientul cu demenţă, programe de informare şi educaţie pentru familie, campanii de destigmatizare;
• Realizarea Registrului Naţional de Demenţă;
• Realizarea Registrului de cazuri sociale (persoane bolnave fără familie).

În calitate de preşedinte al Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor, apreciind activitatea europarlamentarilor români în demersurile întreprinse la nivelul instituţiilor europene, apreciez că structurile parlamentare au, pe de o parte, datoria de a se manifesta ca un promotor şi catalizator al eforturilor societăţii româneşti la nivel parlamentar, guvernamental şi al societăţii civile pentru a se alinia cerinţelor legislative, instituţionale, financiare şi de orice altă natură care să ducă la îmbunătăţirea situaţiei bolnavilor. Pe de altă parte, cade în sarcina noastră consolidarea funcţiei de reprezentare şi apărare a acestei categorii de populaţie care nu trebuie nici uitată, nici ignorată, ci, dimpotrivă, ocrotită, inclusă social şi respectată.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Starea învăţământului - un atentat la siguranţa naţională"

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este inspirat dintr-o formulare pe care am regăsit-o în textul Apelului pentru salvarea învăţământului românesc care mi-a fost înaintat de către reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ săptămâna trecută.

Mi-am luat din nou angajamentul să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru ca vocea profesorilor României să fie auzită, iar cerinţele noastre, pe care le-am susţinut în diverse contexte, atât în Parlament, cât şi cu prilejul numeroaselor demersuri către membrii Guvernului României, să fie luate serios în considerare.

Doar în acest mandat de deputat în Parlamentul României am prezentat şapte declaraţii politice la tribuna Camerei Deputaţilor şi am adresat cinci interpelări şi întrebări membrilor Guvernului. Am semnalat, din interiorul sistemului, gravele derapaje de la principiile LEN nr. 1/2011 (o lege în vigoare care este coerentă şi completă), politizarea fără precedent a învăţământului, tăierea finanţării şi blocarea investiţiilor din educaţie, aspecte pe care le regăsesc şi în textul Apelului primit săptămâna trecută la cabinetul meu parlamentar. Deşi poate, în mintea unora, intervenţiile mele repetate în care sancţionam politizarea, fenomen care distruge zilnic sistemul, puţin câte puţin, devalorizându-l, păreau simplă gargară politică, astăzi ele sunt certificate de cei 173.000 de profesori afiliaţi Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ care fac un apel la conştiinţa noastră.

Nu vorbim nici de privatizări, nici de Roşia Montană, subiecte importante care ţin agenda parlamentară de luni bune, ci de un sistem care alături de cel de sănătate, ne vizează pe noi toţi, ne influenţează viaţa în mod decisiv şi care va influenţa traiectoria în viaţă a copiilor şi nepoţilor noştri. Nu putem invoca la tot pasul că suntem europeni, că învăţăm să trăim după principii europene într-o ţară membră a Uniunii Europene când România se află pe ultimul loc în UE la alocările pentru educaţie. Rezultatele la examenele naţionale, fie ele de bacalaureat sau de titularizare, ne arată că nu ne mai permitem să nu respectăm o lege a educaţiei care prevedea alocarea anuală din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale a minimum 6% din PIB-ul anului respectiv pentru educaţie. Legea bugetului de stat a acordat în 2012 doar 2,5 % din PIB educaţiei, în timp ce media în ţările UE este de două ori mai mare (5,2%).

Doar printr-o finanţare corectă şi constantă, prin renunţarea la sistematicele măsuri de contrareformă, prin depăşirea nivelului în care directorii de şcoală primesc funcţia cadou pentru activitatea politică, vom obţine performanţă, vom avea rezultate în cercetare, vom reduce abandonul şcolar, vom limita analfabetismul şi vom contribui la creşterea numărului celor care, după ce urmează o şcoală, se vor şi integra pe piaţa muncii.

Vă prezint, câteva din strigătele de durere lansate către noi de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ prin textul Apelului pentru salvarea învăţământului românesc:

1. Învăţământul românesc a fost constant subfinanţat de toate guvernările. Efectele insuficientei alocări de fonduri pentru educaţie sunt tot mai vizibile şi adâncesc decalajul nu numai faţă de şcolile ţărilor dezvoltate, dar şi faţă de cel al ţărilor recent admise în Uniunea Europeană, ţări care alocă pentru învăţământ procente din PIB mult mai mari decât România.
2. Salarizarea este nemotivantă, chiar jignitoare pentru personalul din învăţământ - categorie socio-profesională în care marea majoritate a salariaţilor au studii superioare. În România, salariul mediu orar din sistemul de educaţie este de 13 lei brut (2,92 euro) şi 9,3 net (2,09 euro). Un profesor debutant câştigă 7,08 lei/oră brut (1,59 euro), iar un profesor cu gradul I şi o vechime de 25 de ani câştigă 14 lei/oră brut (3,14 euro) şi 9,73 lei net (2,18 euro). Cu alte cuvinte, un profesor în România câştigă într-o lună cam tot atât cât câştigă un profesor din Luxemburg în patru ore sau cât unul din Polonia în 14 ore!
3. Învăţământul preuniversitar este excesiv politizat, având în vedere faptul că, în majoritatea cazurilor, singurul criteriu pentru ocuparea funcţiilor de directori este apartenenţa la unul dintre partidele politice aflate la guvernare. Din anul 2008 nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea funcţiilor de directori, cei mai mulţi fiind numiţi prin detaşare în interesul învăţământului. Este momentul să înceteze acest "provizorat" permanent la conducerea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care nu serveşte interesului sistemului şi să se procedeze la organizarea concursurilor de ocupare a funcţiilor de directori şi directori adjuncţi din unităţile de învăţământ.
4. Programele şcolare şi sistemul de evaluare a elevilor nu mai sunt în consonanţă cu realităţile de pe piaţa muncii din România. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ consideră că trebuie regândite programele şcolare dar şi sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile.
5. Legea educaţiei naţionale conţine prevederi care afectează direct elevii, cum ar fi structura ciclurilor de învăţământ, cât şi dispoziţii ce provoacă blocaje în luarea anumitor decizii de către organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, generate de componenţa consiliului de administraţie. Această lege conţine şi numeroase dispoziţii discriminatorii.

După cum vedeţi, aspectele reliefate de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ reiterează faptul că educaţia este cel mai mare eşec al României de după 1989.

Fac astăzi, la rândul meu, un nou apel către dumneavoastră pentru a lăsa deoparte orgoliile, discursul politicianist, interesele strict personale şi a ne investi în şcoala copiilor şi a nepoţilor noştri. Dacă fiecare dintre noi se va întoarce în colegiul pe care îl reprezintă cu un prim demers ca urmare a luării la cunoştinţă a conţinutului acestui Apel, dacă vom strânge strigătele de durere ale educatorilor transformându-le în proiecte legislative şi dacă le vom dezbate corect, dacă vom purta discuţii aplicate cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei, am încredere că se vor găsi soluţii în cadrul Guvernului României pentru a rezolva măcar o mică parte a problemelor cu care se confruntă învăţământul românesc.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Plurilingvism sau hegemonia unei singure limbi?"

Pe 26 septembrie, începând cu anul 2001, sărbătorim Ziua Europeană a Limbilor, un prilej bun pentru a ne gândi, cel puţin un minut,la soarta limbilor noastre. Dacă vă întrebaţi care e legătura între limbi şi Parlamentul României, spaţiu în care ne aflăm astăzi, vă precizez ca această legătură s-a stabilit în mod firesc prin faptul că atât limbile cât şi Parlamentul se identifică prin forţa cu care reprezintă şi apără democraţia, fiind veritabile simboluri ale libertăţii de exprimare.

Am resimţit nevoia de a reflecta la situaţia limbilor şi cu ocazia Zilei Europene a Limbilor în preajma căreia a avut loc la Cernăuţi Colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului "Eugeniu Coşeriu", ediţia a XII-a. În spaţiul bucovinean, încărcat de spiritualitate şi istorie, problema folosirii limbii române, una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, a căpătat o altă însemnătate, iar tot ceea ce am văzut la Cernăuţi cu prilejul acestei manifestări ştiinţifice, mi-a confirmat eforturile mari pentru a menţine vie limba şi cultura română.

Redusă ca număr de cadre didactice în activitate, după ce dintre noi a plecat marele român Gheorghe Jernovei, Catedra de Filologie Clasică şi Română din cadrul Universităţii "Yurii Fedkovici" din Cernăuţi, a reunit pentru acest colocviu peste 100 de cadre didactice, cercetători, personalităţi în domeniul ştiinţelor limbajului, din cadrul unor universităţi şi institute de cercetare din România, Ucraina, Republica Moldova, Franţa, Rusia, Togo, Ungaria, Polonia.

Tema colocviului a fost Lingvistică integrală - Multilingvism - Discurs literar, iar printre invitaţi s-au numărat academicianul Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, director al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", doamna Anne-Marie Houdbine, de la Paris, fondatoarea teoriei imaginarului lingvistic.

În intervenţia mea, am evocat mari personalităţi din domeniul lingvisticii, oameni care au slujit limba română şi care au vorbit peste tot în lume despre spaţiul românesc, despre cultură şi tradiţie europeană, despre viitorul lingvisticii în această parte a lumii: Mihail Iordache, Constantin Ciopraga, Eugeniu Coşeriu, Dumitru Irimia, Grigore Bostan, Silviu Berejan, Vasile Dospinescu, Gheorghe Jernovei.

Colocviul internaţional de ştiinţe ale limbajului "Eugeniu Coşeriu" nu este doar un eveniment ştiinţific de înaltă ţinută academică, ci şi o dovadă vie a faptului că parteneriatul dintre Suceava, Cernăuţi şi Chişinău funcţionează având la bază folosirea limbii române în toate cele trei spaţii.

Prezentă la eveniment, doamna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, a afirmat că prin participarea şi sprijinul acordat în organizarea colocviului, şi-a propus continuarea manifestărilor dedicate celebrării Zilei Limbii Române, care au debutat pe 31 august şi care continuă pe tot parcursul lunii septembrie. Aceasta a subliniat astfel importanţa faptului că limba română are o zi oficială care dă posibilitatea românilor din toată lumea să reflecteze asupra limbii lor, participând la diverse manifestări.

Deşi s-au înregistrat progrese în sensul promovării diversităţii limbilor, există însă marele pericol al uniformizării lingvistice, prin utilizarea unei singure limbi,care riscă să se transforme în limba vernaculară, limba engleză. După cum afirmam şi în ale intervenţii, limba constituie accesul privilegiat la orice cultură. În aceste timpuri în care viziunea dominantă a mondializării tinde spre monopolul unei singure limbi de comunicare instrumentalizată, este necesar să afirmăm superioritatea unui plurilingvism bazat pe limbile cu tradiţie culturală.

În spaţiul românesc, limba română este "regina", suntem datori, de când ne naştem şi până la moarte, să o cultivăm, să o afirmăm. Limba engleză, încetul cu încetul, îşi va pierde statutul de limbă străină, ea devenind "limba universală", în sensul restrângerii valorilor ei la cea tehnică, instrumentală, de larg uz pentru cât mai mulţi oameni.

În cadrul reuniuniiComisiei de educaţie, comunicare şi afaceri culturale din cadrul Adunării Parlamentare a Francofonieide la Bruxelles (martie 2012), s-a ajuns la concluzia că nu există o competiţie între limbile folosite în cadrul instituţional în Europa şi în lume, deoarece limba universală rămânetraducerea. Totuşi, trebuie să ne luăm propriile măsuri, să avem în vedere că discursul plurilingvismului a devenit un dublu discurs atâta timp cât convenţiile cu privire la folosirea limbilor Europeinu se respectă, lucru semnalat de mine membrilor Guvernului României în repetate rânduri, în vederea corectării, lucru pe care respectuos vă îndemn să îl faceţi şi dumneavoastră.

Cu ocazia Zilei Europene a Limbilor, de la tribuna Parlamentului României, trag un puternic semnal de alarmă faţă de pericolul dictaturii unei singure limbi şi mă adresez cetăţenilor României,rugându-i să uite pentru o clipă limba engleză, iar mai departe, să aibă grijă de limba noastră!

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Anii au prioritate!"

Un bun prilej de a uita de răfuielile politice care caracterizează, din păcate, viaţa politică din România, este Ziua Internaţională a Pensionarilor.

Începând cu anul 1990, în scopul de a omagia persoanele vârstnice care au avut un rol important în dezvoltarea societăţii, Organizaţia Naţiunilor Unite a considerat că a dedica o zi din calendarul civil persoanelor de vârsta a treia este ca o reparaţie pentru eforturile acestora de a contribui la promovarea unor principii sănătoase care să ofere populaţiei tinere bazele pentru a dezvolta şi a ţine cât mai unită celula de bază a unei societăţi, adică familia.

În secolele trecute, omul în vârstă era foarte apropiat, foarte respectat, aproape divinizat. A îmbătrâni era un lucru foarte prestigios, deoarece un om în vârstă reprezenta de fapt un depozit preţios de pilde, de învăţături, care erau transmise nepoţilor şi strănepoţilor pentru a le destăinui acestora secretele trecutului. Nimeni nu poate nega faptul că bunicii noştri reprezintă totuşi un adevărat depozit de înţelepciune pentru restul membrilor familiei. Ideal pentru orice societate care doreşte să fie sănătoasă este ca acest depozit să fie folosit.

"Orice bătrân care moare este ca o bibliotecă care arde"- spune un proverb, dorind să ridice vârsta a treia la prestigiul meritat, lucru pe care societăţile moderne şi orânduirea noastră civilizată uită sau ignoră să o facă.

Cândva, fiii îi onorau pe cei bătrâni. Locul din capul mesei era rezervat bunicului. Atunci bătrâneţea constituia echivalentul unui doctorat în experienţă de viaţă şi înţelepciune. În societatea contemporană, însă, figura bunicului şi-a pierdut charisma. De obicei, persoana de vârsta a treia este considerată incapabilă să educe potrivit principiilor pedagogiei moderne, sau inadaptată social, fără dorinţa şi fără capacitatea de a înţelege noile principii după care se guvernează societăţile sau inadaptată prin lipsa de reflecţie pentru noile schimbări sociale, trâmbiţate pe la toate posturile TV ,,de distinşii băsişti" ca şi cum ar reprezenta, în mod indubitabil, un câştig pentru societăţile aflate în curs de dezvoltare.

Astfel că, în lumea noastră, a părea bătrân nu mai este deloc un compliment. De cele mai multe ori ne uităm la ei imparţial şi insensibil ca la o greutate care ne doboară şi care nu ne permite să ne dezvoltăm şi să progresăm. Din experienţa guvernărilor trecute, portocalii, constatăm că persoanele de vârsta a treia şi-au pierdut rolul patriarhal, pe care în mod firesc îl câştigaseră, devenind doar simpli asistaţi social, o piatră de moară în jurul gâtului populaţiei tinere, o corvoadă pentru societate, văzându-se în ele un mijloc eficient de a sufoca dorinţa de afirmare a noilor generaţii, fie vorba între noi, mai puţin prietene cu educaţia şi bunul simţ.

Şi tot aşa am asistat la demonizarea premeditată a părinţilor noştri, demonizare bine gândită de nişte indivizi portocalii, care s-au plimbat ca melcii pe autostrada bunului simţ, dar care, în mod paradoxal, s-au erijat în continuatori ai tradiţiilor pe care cu jertfă părinţii şi bunicii noştri le-au păstrat. În realitate, însă, respectul datorat acestor persoane nu a valorat nici măcar cât o ceapă degerată. Ce au mai reuşit băsiştii să facă? Oooo..., au scos din manualele şcolare şi povestioara lui Barbu Delavrancea ,,Bunicul", aşa, ca o pedeapsă binemeritată pentru vârsta a treia, ce mai... se cereau pe piaţă noile produse ale democraţiei.

Învăţaţi să vă preţuiţi bătrânii atât timp cât îi mai aveţi printre voi, sunt cuvintele care ne arată ce loc important ar trebui să ocupe această categorie de ,,tineri cu părul alb" în cadrul societăţii.

Comportamentul faţă de persoanele în vârstă este un indiciu al gradului de umanitate al familiei şi al societăţii. Educaţia ar trebui să reprezinte indicatorul care să ne încline atenţia şi spre această categorie de vârstă. Politicienii au datoria morală să pună umărul la treabă tocmai pentru oferirea unui trai mai bun persoanelor în vârstă, care au ţinut de-a lungul timpului societatea şi poporul unite şi suverane. Nu pot să uit nesimţirea cu care unii colegi de ai noştri din guvernările anterioare portocalii propovăduiau şi promovau ca medicament pentru această societate bolnavă de ipocrizie şi laşitate ieşirea pe cale naturală din sistem.

Domnilor colegi din guvernările băsiste, aţi uitat de acest ,,produs remarcabil" al tinerii democraţii româneşti? Nu vă mai aduceţi aminte, cum pentru toate problemele cotidiene: locuri de muncă pentru tineri, locuinţe pentru tineri şi salarii la bugetari, soluţia găsită era ieşirea pe cale naturală din sistem? Evident că vă mai aduceţi aminte şi de pensionarii îmbrânciţi de jandarmerie, în preajma Palatului Cotroceni, sau de pensionarii abuzaţi de aceleaşi organe protectoare ale statului în Piaţa Universităţii sau de multe alte asemenea abuzuri, pe care cu siguranţă le ţineţi minte, însă doar speraţi că vor fi uitate de noi toţi în ignoranţa noastră.

Ţin să vă precizez că niciodată, noi, Partidul Social Democrat, nu vom permite şi nu vom fi de acord cu atitudinea de acest tip faţă de persoanele în vârstă. Împreună cu autorităţile locale am reuşit să conving comunitatea ieşeană că mângâierea adusă persoanelor de vârsta a treia poate constitui o virtute care să ne mai spele păcatele pe care le facem, fiecare om în parte.

În această ordine de idei, vă precizez că la Iaşi autorităţile locale susţin un proiect dedicat persoanelor în vârstă, înfiinţând până în acest moment cinci cluburi ale pensionarilor, sub forma unor locuri special amenajate pentru recreerea acestora, considerând că aceasta este o dovadă de responsabilitate faţă de nişte oameni care au contribuit în cel mai fericit mod la ceea ce suntem noi acum şi mă refer aici la familiile noastre, la pregătirea noastră, la educaţia noastră şi la solidaritatea socială a populaţiei şi la mobilizarea comunităţii pentru a putea face faţă schimbărilor majore care au trecut în ultimele sute de ani peste acest popor, parcă prea vitregit de soartă.

Nu pot decât să-mi exprim profunda apreciere faţă de persoanele de vârsta a treia şi nu pot decât să-mi doresc să fiu capabil să găsesc soluţii pentru a oferi acestor oameni mângâierea aceea sufletească de care cu siguranţă au nevoie.

Domnilor colegi deputaţi, nu trebuie să-i uităm niciodată pe bătrânii noştri!

Domnul Sorin Teju:

"Relaţiile dintre România şi Republica Moldova trebuie privite cu interes de către Parlamentul şi Guvernul român"

De obicei, ideea de naţionalism este interpretată greşit atât de către conducerea ţării, cât şi de către populaţie, în general. Chiar dacă naţionalismul poate fi într-adevăr o armă în manipularea politică, poate fi şi o sursă de mobilizare şi creare a unei unităţi sociale, prin promovarea unor norme bine intenţionate. De aceea, consider că în ceea ce priveşte relaţia dintre România şi Republica Moldova au existat multe neînţelegeri la adresa ideii de naţionalism. În consecinţă, consider că trebuie revizuite atât limbajul, cât şi atitudinea referitoare la românii de peste Prut. Mergând pe premisa că sângele apă nu se face, voi enumera pe scurt câteva dintre încercările recente de a crea strânse legături între cele două state.

Conform Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare, România s-a angajat să urmărească, printre altele, buna guvernare, respectarea democraţiei şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova. Acesta este doar unul dintre palierele colaborării dintre România şi Republica Moldova, cele două state fiind implicate şi în implementarea Programului Operaţional Comun de Cooperare în Bazinul Mării Negre 2007-2013, sau a Programului de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei 2007-2013. În ciuda tuturor încercărilor de a crea strânse legături atât economice cât şi sociale cu românii de peste Prut, starea de fapt în câteva domenii importante atât pentru România cât şi pentru Republica Moldova nu este întotdeauna cea dezirabilă.

Unul dintre aspectele care mi-au fost aduse la cunoştinţă este situaţia graniţelor dintre cele două state. În primul rând, doresc să accentuez importanţa acestei delimitări teritoriale, care, într-un context european, reprezintă un punct strategic de acces în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, consider că cetăţenii români care doresc să viziteze sau să migreze dintr-un stat în altul sunt supuşi unor controale ineficiente şi de lungă durată. Pentru a nu fi înţeles greşit, nu doresc o trecere liberă sau una mai puţin riguroasă, ci una eficientă, care să respecte atât normele şi standardele europene, cât şi principiile morale şi demnitatea personală a românilor, indiferent de domiciliul acestora.

Aşadar, pot să afirm că mă regăsesc printre susţinătorii unei strânse colaborări cu Republica Moldova, ţară apropiată de spiritualitatea românească datorită originii comune. Nu sunt promotorul unor atitudini radicale, ci sunt român. Nu doresc o înglobare forţată, la fel cum nu doresc o sancţionare şi detaşare de poporul de peste Prut, atunci când acţiunile autorităţilor de la Chişinău intră în coliziune cu principiile statului român. Mă declar un adept al devizei "Unitate în diversitate", al omeniei şi al fraternizării. Drept urmare, promovez crearea unor relaţii strânse între România şi Republica Moldova, bazate pe respect, sustenabilitate şi eficienţă.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"PNL şi USL nu renunţă la cele mai importante proiecte ale lor: modificarea Constituţiei şi regionalizarea"

Se tot trâmbiţează pe la orele de maximă audienţă sau prin rubricile de prevestiri ale viitorului - vopsit oricum în negru şi fără şanse de nuanţări mai optimiste, zic talentaţii prevestitori -, cum că USL şi-a abandonat cam repede cele mai mari şi mai importante deziderate ale sale: modificarea de facto a Constituţiei, precum şi regionalizarea.

De unde şi cum au tras dumnealor această falsă şi deloc argumentată concluzie nu cred că are rost să mai dezbatem! Bursa invenţiilor aberante va rămâne întotdeauna o sursă inepuizabilă de subiecte de prime-time!

În primul rând, reamintim faptul că toate aceste insinuări sunt contrazise flagrant de realitate! Atât noi, cei din PNL, cât şi întreg USL-ul am făcut, până în prezent, toate demersurile posibile pentru a fi la zi cu aceste două mari proiecte, aşa cum am promis electoratului. Comisia constituită în Parlament pentru modificarea Constituţiei a finalizat raportul respectiv exact la termenul convenit, iar în privinţa regionalizării, ştim foarte bine faptul că USL a organizat dezbateri ample, în toată ţara, pe acest subiect deloc simplu şi uşor de implementat.

Firul lucrurilor nu a fost în niciun caz întrerupt de noi, reprezentanţii PNL sau PSD, ci ştim foarte bine că domnul Băsescu - celebrul reformator fără reforme palpabile în propriul palmares -, a stopat de fapt acest proces, utilizându-şi toate pârghiile din dotare.

Cum, când s-au întâmplat aceste fapte? Să ne reamintim: o dată prin decizia controversată a Curţii Constituţionale - unde preşedintele are o majoritate cunoscută - în privinţa modificării pragului la referendum. Şi anume: CCR a decis în vara aceasta că este constituţional ca pragul acestuia să fie redus de la 50 la 30%, dar că un referendum organizat în baza noilor reglementări se va putea face numai după un an de la intrarea în vigoare a noii legi, iar a doua oară, prin prisma faptului că tot dumnealui a găsit de cuviinţă să mai trimită încă o dată aceeaşi lege a referendumului la CCR, după ce Curtea a dat deja o decizie în acest sens.

Noi am acceptat o situaţie de compromis, atunci când au fost luate deciziile privind desemnarea şefilor de parchete prin târg politic, pentru a nu înrăutăţi situaţia rapoartelor pe MCV. Dar cele două proiecte - Constituţia şi regionalizarea - nu sunt subiect de negociere şi nu vor face, în niciun caz, obiectul unor renunţări.

Solicităm tuturor instituţiilor responsabile, adică Preşedintelui şi Curţii Constituţionale, să privească cu responsabilitate şi celeritate răspunsul lor faţă de acest subiect. Într-un moment în care efortul bugetar pentru România trebuie calculat cu grijă, organizarea simultană a prezidenţialelor cu referendumul pentru Constituţie trebuie să fie o variantă serioasă de lucru.

Este lipsit de vreun fel de explicaţie logică faptul că Traian Băsescu a atacat la CCR proiectul de lege care modifică Legea referendumului. CCR ar trebui să respingă o astfel de sesizare ca nefondată, fără să stea pe gânduri, fiindcă argumentele folosite de Traian Băsescu sunt similare cu cele pe care deja le-a respins în iunie.

Cu alte cuvinte, domnul Băsescu şi relicvele sale politice - PDL, precum şi alte noi formaţiuni ale sale de buzunar, rămase necunoscute încă publicului -, s-au lăudat non-stop că sunt sau vor fi marii reformatori ai României! Dar, în realitate, dumnealor nu se ocupă decât de târguri politice, de critici sterile şi de acuzaţii nefondate aruncate împotriva USL!

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Absorbţia fondurilor europene reprezintă un obiectiv esenţial asumat de USL în programul de guvernare şi totodată principala provocare a României pentru perioada 2014-2020.

După câţiva ani de criză economică care a afectat serios încasările la bugetul de stat şi nivelul investiţiilor străine directe, fondurile europene devin principala pârghie financiară de dezvoltare a ţării. Sunt bani puşi la dispoziţie de către Uniunea Europeană, singura noastră preocupare fiind îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie.

Acesta a fost obiectivul USL în primul an de guvernare 2012-2013, când am reuşit să creştem procentul de absorbţie de la 6-7% din perioada guvernării PDL la 23%, deblocând în acelaşi timp fondurile POSDRU de pe componenta transporturi. Mai mult, urmare a seriozităţii Guvernului USL şi a progreselor înregistrate în acest domeniu, Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European a votat marţi în favoarea propunerii Comisiei Europene de aplicare a regulii N+3 pentru România şi Slovacia. Astfel, România va mai avea la dispoziţie încă un an pentru a cheltui fondurile europene alocate pentru anii 2011 şi 2012.

Prin aplicarea regulii N+3 România va putea cheltui fondurile europene alocate pentru anul 2011 până la data de 31 decembrie 2014, pe cele alocate pentru anul 2012 până la data de 31 decembrie 2015, iar termenul final pentru cheltuirea fondurilor europene alocate în actuala perioadă de programare rămâne neschimbat - 31 decembrie 2015.

Decizia europeană oferă o gură de oxigen importantă pentru Guvern care şi-a propus prin programul de guvernare să crească gradul de absorbţie la 50% la finalul mandatului de guvernare (2016), dar mai ales în perspectiva viitorului exerciţiu bugetar 2014-2020, când România va avea acces la fonduri europene în valoare de 39 miliarde euro.

Pentru a dovedi că am învăţat din lecţiile trecutului în materie de absorbţie europeană, dar şi din greşelile altora, fac un apel la conducerea Ministerului Fondurilor Europene să pregătească profesionist Acordul de parteneriat, care trebuie transmis la Bruxelles, care să permită României atragerea majoră a fondurilor europene din structura bugetară 2014-2020 şi care să ofere şansa de relansare şi de dezvoltare economică.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Europa are o reală problemă în momentul de faţă, din punct de vedere demografic, din cauza şomajului record în rândul tinerilor, combinat cu îmbătrânirea populaţiei.

Şi în România, tinerii fac parte din una dintre categoriile sociale cele mai afectate de criza economică şi de şomaj.

Ultimele date arată că rata şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani, din mediul urban, a ajuns la un nivel record de 32,5%.

Conform unor sondaje recente, o treime din tinerii sub 25 de ani din oraşele României îşi caută în prezent un loc de muncă. Surprinzător este însă faptul că în mediul rural rata şomajului este mult mai mică, de 17%.

În aceste condiţii USL, prin Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) şi-a propus să implementeze Strategia naţională pentru tineret, care se află deja în dezbatere publică, strategie prin care să reducă şomajul în rândul tinerilor cu vârste între 15-24 de ani de la 22,7% la mai puţin de 20%, pentru perioada 2014-2020.

Acest lucru va fi posibil prin creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene dedicate acestui domeniu, al tineretului.

Consider că trebuie să ne dedicăm mai mult tinerilor, să identificăm problemele cu care se confruntă aceştia şi să realizăm pe baza acestei strategii un plan naţional de acţiune pentru tineret, precum şi planuri sectoriale.

Salut propunerea Guvernului, în condiţiile în care tinerii trebuie să beneficieze de sprijinul tuturor ministerelor implicate în problemele de tineret. Ei reprezintă viitorul României, deci investiţia în această resursă ar trebui să fie considerabilă!

Domnul Titi Holban:

Unul dintre subiectele de interes de pe agenda publică, cu impact major pentru multe dintre comunităţile locale, vizează situaţia incompatibilităţilor aleşilor locali. Potrivit Asociaţiei comunelor din ţară, aproximativ 1.200 de primari se află în situaţie de incompatibilitate, din cauza prezenţei în conducerea societăţilor comerciale aflate în subordinea primăriilor, 658 dintre ei fiind declaraţi incompatibili de ANI din cauza prezenţei în societăţile de apă şi canal.

Ca atare, subiectul merită şi trebuie dezbătut pentru a afla de ce s-a ajuns aici şi care sunt soluţiile pentru a debloca această situaţie, care poate influenţa negativ şi chiar bloca activitatea primăriilor în cauză, existând riscul să se organizeze alegeri parţiale în jumătate dintre localităţile ţării.

Numărul tot mai mare de aleşi locali declaraţi incompatibili de ANI demonstrează faptul că ceva nu funcţionează aşa cum ar trebui în acest sistem complex. Este motivul pentru care PNL doreşte să discute deschis toate variantele legale posibile tocmai pentru a răspunde solicitărilor din cadrul rapoartelor pe MCV, care încurajează îmbunătăţirea procedurilor şi practicilor judiciare şi revizuirea cadrului legal al ANI, în sensul unei funcţionări coerente.

Considerăm că aleşii locali trebuie să lucreze în interesul oamenilor pe care îi reprezintă şi nu să rămână captivi în starea neclară de incompatibilitate descrisă de actuala legislaţie. Situaţiile din legea ANI şi din celelalte legi privind incompatibilităţile trebuie reglementate, întrucât riscă să genereze atât blocarea administraţiilor locale, cât şi dispute juridice, din cauza interpretărilor divergente ale instanţelor.

Pe de altă parte, conflictul care este semnalat de ANI este între public şi public, când, în mod normal, reglementările în materie de integritate ar trebui să vizeze derapaje instituţionale ce privesc conflictul între public şi privat. Ceea ce e justificat să constituie stare de incompatibilitate e situaţia în care interesele private ale unei persoane care exercită o funcţie de autoritate publică şi interesele publice nu sunt în concordanţă. Mare parte din situaţiile prezente de incompatibilitate privesc împrejurări în care primarul, ca reprezentant al comunei, face parte de exemplu din consiliul de administraţie al societăţii de apă şi canal.

Până acum nu există nicio decizie irevocabilă, iar soluţiile instanţelor sunt contradictorii.

Cazul primarul municipiului Sibiu, Klaus Johannis, declarat incompatibil de ANI pe motiv că este membru în AGA a CS Apă Canal, care a câştigat în instanţă la Alba Iulia, acolo unde Curtea de Apel i-a admis contestaţia şi a dispus anularea raportului ANI, demonstrează încă o dată că este nevoie de o dezbatere şi de o reglementare care să clarifice atât situaţia juridică a edililor, a incompatibilităţilor, cât mai ales să ofere pentru viitor un cadrul legislativ transparent, fără loc de interpretări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou argument pentru legea educaţiei pentru sănătate"

Sunt tot mai multe cazuri de paciente ce ajung în stare gravă la spital în urma curelor de slăbire. Cel mai adesea gravitatea clinică e redusă (stări lipotimice, hipoglicemii, spasmofilii), dar sunt şi situaţii în care aceste paciente nu au putut fi salvate.

Lipsa educaţiei pentru sănătate în ceea ce priveşte comportamentul alimentar vă poate aduce cu uşurinţă la spital.

Cel mai grav caz ajuns la urgenţe a fost al unei paciente de 19 ani ce slăbise peste 30 de kilograme după ce îşi administrase o supradoză de medicamente pentru scăderea în greutate. Pacienta prezenta greţuri, vărsături, dureri abdominale, vertij, dispnee şi tahicardie şi a necesitat imediat măsuri de depurare a toxicului prin lavaj gastric, antidotism, terapie de suport. Pacienta a rămas internată la Toxicologie, iar prognosticul a fost rezervat datorită stării clinice, dezechilibrelor precum şi dozelor şi tipului de medicamente ingerate.

Ca recomandări generale vă reamintim ca orice cură de slăbire să fie însoţită de o evaluare clinică şi biologică, iar regimul alimentar să fie elaborat de un nutriţionist. Eventualele medicamente asociate regimului igienodietetic trebuie să fie prescrise de un medic, întrucât curele de slăbire haotice se pot finaliza tragic, iar alte soluţii chirurgicale pot fi luate în considerare după o informare corespunzătoare.

Atunci când vă hotărâţi să scăpaţi de greutatea suplimentară e bine să ţineţi cont de: vârstă, activitate fizică, status fiziologic şi afecţiuni preexistente consultând eventual şi un specialist în nutriţie.

Recomandăm un regim: echilibrat nutriţional, ce va include proteine, glucide şi lipide, precum şi vitamine (în principal din fructe şi legume proaspete); adaptat caloric la necesităţile organismului - efort fizic intens, care să ţină cont de afecţiunile asociate metabolice (diabet) sau neuropsihice (nevroze sau depresii); cu respectarea orarului de masă pentru evitarea hipoglicemiilor; eventual făcut de un nutriţionist care să ţină cont de medicaţia asociată (!!! atenţie la contraceptivele orale).

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"70% toxic"

Am ajuns să o trăim şi pe asta. Premierul unei majorităţi parlamentare de 70% ne informează că "de câte ori vrei să faci ceva bun şi important în România, cei care îţi bagă beţe în roate se mişcă mai repede" şi se plânge că nu are sprijin politic în ceea ce priveşte salarizarea bugetarilor.

Toxicitatea unei alianţe parlamentare de 70% se vede în lipsa de bărbăţie în respectarea promisiunilor din campanie, de la spital regional de urgenţă până la aeroport sau de la Roşia Montană până la gaze de şist.

Premierul taie cu cinism orice speranţă de mai bine a celor din sistemul bugetar, a medicilor, profesorilor şi poliţiştilor de mila cărora plângeau prin campania electorală şi recunoaşte cu seninătate că actuala majoritate suferă de impotenţă.

Se pare că fleşcăiala celor aflaţi încă la putere nu răspunde la tratamentul cu pastile albastre date la cabinetul medical, iar ca soluţie paleativă se vede din ce în ce mai clar cum fiecare va încerca să-şi schimbe partenerul de coabitare.

După mai bine de un de guvernare în care nu au făcut nimic din ce au promis, eu le recomand fără niciun regret demisia.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cianură pe paine"

După sărăcie pe pâine urmează cianură pe pâine. Gogoşile electorale s-au dezumflat şi cei care ne spuneau ieri că mineritul cu cianuri şi gaze de sist sunt rele şi-au schimbat poziţia la 180 de grade. Considerentele sunt ştiute doar de ei şi se pasează răspunderea guvernamentală în curtea oricărui... şi asta doar pentru a nu pierde voturi.

Guvernul ne dă cianură pe pâine şi încearcă să ne convingă că e bună pentru sănătatea economică. Între timp, economia acestei ţări a ajuns pe centură şi e folosită de politicieni fără scrupule doar pentru interesul celor care îi folosesc ca pe marionete, dar care nu uită să le sponsorizeze campanile electorale.

Mă întreb doar de unde se găsesc în aceste zile sute de milioane de euro pentru achiziţionarea de avioane la mâna a doua?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Infringement pe incompentenţă"

De la 1 ianuarie 2007 până în prezent au fost declanşate la nivel european nu mai puţin de 422 de acţiuni împotriva României.

Comisia Europeană a clasat 377 dintre acestea dar 44 mai sunt în curs, iar două au ajuns deja în faza contencioasă.

Să nu credeţi că au ceva cu noi în mod special. Comisia Europeană ne solicită doar datele despre implementarea directivei europene privind emisiile industriale ce reglementează activitatea industrială în scopul prevenţiei, reducerii şi chiar eliminării poluării datorate activităţilor din industrie.

Chiar au justificarea faptului că noile reglementări ar fi trebuit să fie introduse în legislaţia statelor membre până la 7 ianuarie 2013, dar cel mai harnic guvern din istorie nu a reuşit să-şi pună salopetă şi cască şi să ia în mâini târnăcopul pentru a rezolva această problemă.

Preocupaţi doar cu mineritul reprezentanţii puterii nici nu au luat în seamă notificarea din 21 martie 2013 şi, drept urmare, Comisia Europeană a lansat astăzi procedura de infringement.

Datorită incompenţei oficialităţilor România va fi trimisă în mai puţin de două luni în faţa Curţii Europene de Justiţie unde riscă să fie sancţionată financiar...

Cred că acest episod e simptomatic pentru cei care nu ştiu şi nu pot să guverneze sau cred că politica lui ,,merge şi aşa" poate ţine drept scuză şi în faţa partenerilor europeni.

Când aceşti politicieni nu sunt în stare să respecte obligaţiile internaţionale aproape că nici nu ne mai miră cum nu fac nimic din ceea ce au promis, în ciuda unei majorităţi parlamentare toxice.

Pentru că România e sancţionată şi pierde bani datorită celor care ne conduc, mi se pare normal ca tot aceşti politicieni să plece şi să plătească din propriul buzunar pierderile făcute acestei ţări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lipsa educaţiei privind sănătatea reproducerii şi pudibonderia nu au rămas fără consecinţe"

1. Incidenţa comportamentelor sexuale de risc - precoce, neprotejate, cu parteneri multipli e în creştere. Mai bine de jumătate (56,3%) din femeile sub 20 ani şi majoritatea (80,5%) dintre tinerii de aceeaşi vârstă şi-au început viaţa sexuală, iar peste o treime (34%) dintre femei şi majoritatea bărbaţilor (86%) declară relaţii sexuale cu parteneri multipli mergând, în cazul bărbaţilor, la mai mult de patru partenere (62%) sau chiar mai mult de zece (27%).

2. Riscul bolilor cu transmisie sexuală este necunoscut sau subestimat şi s-a ajuns ca 75% dintre femei şi 69% dintre bărbaţi să considere foarte scăzut sau chiar inexistent riscul de infecţie. Şi mai grav este faptul că adolescenţii consideră BTS foarte uşor curabile şi de gravitatea unei viroze.

3. În aceste condiţii, nu este o surpriză faptul că România este în primele 10 locuri din Europa la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală şi asta în condiţiile în care informaţiile privind dimensiunea reală a problemei sunt subevaluate, întrucât depind de modalităţile de supraveghere epidemiologică, modul de raportare şi, implicit, de finanţare.

În cifre asta înseamnă:

1. Un milion de români suferă de o infecţie cu transmitere sexuală.
2. Doi din 10 tineri cred că lipsa oricărui simptom vizibil e echivalentă cu lipsa bolii.

4. Nu sunt deloc rare cazurile în care femeile nici măcar nu ştiu că sunt însărcinate sau nu stiu că trebuie să se prezinte la medic pentru a fi luate în evidenţă pentru monitorizarea sarcinii. Îngrijirea nou-născuţilor rămâne o necunoscută, iar decesele legate de alimentaţia necorespunzătoare, igiena deficitară sau intoxicaţii (precum cea cu nitriţi) sunt frecvente în familiile defavorizate.

5. În plus, România este ţara cu cele mai multe adolescente însărcinate, 10% dintre mame având sub 20 de ani în 2010, de 10 ori mai multe decât în Elveţia. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt, există riscul major ca nou-născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială.

6. Cei peste 40.000 de copii abandonaţi în România la care se adaugă alţi 300.000 lăsaţi în grija rudelor sunt dovada amplorii acestui fenomen.

7. În România, o sarcină nedorită este întreruptă la fiecare cinci minute. Şi sunt peste 100.000 de avorturi în fiecare an.

În loc să ne preocupe politicile naţionale privind sănătatea reproducerii şi să alocăm fonduri pentru profilaxia sarcinilor nedorite, am ajuns în situaţia în care cheltuim peste cinci milioane de euro pentru avorturi, adică de zece ori mai mult decât suma alocată prevenţiei.

OMS indică principalele direcţii de acţiune: educaţie şi promovarea unui comportament sexual care să asigure sănătatea reproducerii, integrarea activităţilor de control în asistenţa medicală primară, educarea populaţiei pentru a apela la servicii medicale, precum şi intervenţii specifice la nivelul populaţiilor cu risc crescut.

În aceste condiţii, legea educaţiei pentru sănătate este o urgenţă grad zero, indiferent de majoritatea parlamentară sau coloratura politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În privinţa cianurilor, Moş Crăciun e mai credibil decât Păcală"

Satu Hassi, europarlamentar finlandez din partea Partidului Liga Verde, susţine că declaraţiile premierului român prezintă o imagine cosmetizată a folosirii cianurilor în minele de aur din Finlanda. ,,Am fost informată că premierul român Victor Ponta a prezentat o imagine foarte roz a folosirii cianurilor în minele din Finlanda. Declaraţiile sale par să se bazeze pe o dezinformare totală".

Totodată europarlamentarul ne avertizează că ,,pentru români, ar putea să fie relevant să ştie că minele finlandeze nu sunt amplasate în zone dens populate. De exemplu, în Kittila sunt mai mulţi kilometri pătraţi decât oameni, densitatea populaţiei din Kittila fiind de 0,78 persoane pe kilometrul pătrat" şi că cianurile sunt folosite doar în câteva din cele 52 de exploatări miniere. Chiar şi aşa, în ciuda afirmaţiilor companiei canadiene care operează mina din Kittila, precum că nu există niciun risc pentru mediu, în apa deversată de mină s-au înregistrat niveluri de cianură care depăşesc limita legală.

Reacţia vine după ce premierul ne-a tot spus că ,,avem multe de învăţat din Finlanda, care are importante resurse de exploatat, ei nu au închis minele. Ei au 52 de mine funcţionale şi fac această operaţiune la cele mai înalte standarde de mediu, folosind cianură, dar respectând cele mai înalte standarde. Le-am cerut sprijin tehnic"

După zecile de promisiuni neonorate din campanie şi schimbarea la 180 de grade a poziţiei privind gazele de şist şi a mineritului cu cianuri, ne întrebăm doar pe cine mai putem să credem?

Răspunsul e simplu. Atunci când vorbim de cianuri şi gaze de şist, Moş Crăciun e mai credibil decât Păcală...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Sănătăţii a pus lacătul pe Institutul «Cantacuzino» din Iaşi"

Din 18 octombrie angajaţii vor intra în şomaj şi, la ora actuală, 23 din cei 34 de angajaţi au primit preavize. Institutul din Iaşi producea o serie de vaccinuri care nu sunt fabricate nicăieri în altă parte în România, printre care şi cel antitetanos, vaccin antitetanic ce va fi importat la preţul de 43 de lei, faţă de 2 lei cât costă actual. România va rămâne fără imunomodulatori care nu au echivalent în străinătate şi care sunt brandul institutului şi al fililalei, precum Polidin, Orostim, IBC 10, Bronhodin, Aerodin.

Este o situaţie extrem de gravă întrucât I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" asigură securitatea epidemiologică a României şi independenţa faţă de producătorii externi:

• produce vaccinurile din programul naţional de imunizări şi pe cele din rezerva antiepidemică; România îşi poate proteja astfel populaţia atât în condiţii uzuale, cât şi în situaţia unor calamităţi, epidemii, pandemii;
• este singurul producător de vaccin BCG din Europa;
• este unul din cei 7 producători europeni şi 11 producători internaţionali de vaccin antigripal;
• dispune de laboratoare de referinţă capabile să realizeze un diagnostic precoce, rapid în caz de alertă epidemiologică.

Prin aceste elemente I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" asigură independenţa faţă de resursele externe în prevenirea şi combaterea unor situaţii de criză ce pot apărea cu uşurinţă în contextul geopolitic actual. Costurile de producţie reduse oferă României preţuri de achiziţie mult mai mici pentru multiple produse biologice strategice şi, implicit, cheltuieli bugetare reduse.

Sunt voci care susţin că există o acţiune sistematică, coerentă ce vizeză desfiinţarea I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" pentru ca România să devină doar o piaţă de desfacere pentru medicamentele produse în alte ţări. Practic, producţia de vaccinuri va fi eliminată, iar activitatea de cercetare va rămâne fără suport financiar.

Reiese clar că I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" nu poate fi considerat un simplu producător, ci o instituţie cu valoare strategică pentru România şi de aceea propunem printr-un proiect legislativ aigurarea functionalităţii acestuia prin trecerea din subordinea Ministerului Sănătăţii în coordonarea CSAT şi cerem ministerului să aloce de urgenţă sumele necesare pentru reluarea producţiei şi cercetării.

Pentru că a devenit aproape o modă comparaţia cu alte ţări europene, le sugerez guvernanţilor să urmeze exemplul Franţei în salvarea Institutului Pasteur.

Până una-alta, văd că în această toamnă vom folosi tot vaccinuri antigripale de import, vaccinul antitetanic iar nu va mai fi de găsit prin cabinetele medicale, iar vaccinarea BCG a nou-născuţilor va continua să aibă multe sincope spre disperarea pacienţilor din Romania.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O primă victorie a opoziţiei"

Propunerea Grupului parlamentar PP-DD privind proiectul de lege privind înfiinţarea ordinului kinetoterapeuţilor a fost votat de reprezentanţii puterii. PP-DD a solicitat reglementarea acestei profesii în România, în conformitate cu cerinţele celor care lucrează în domeniu. Argumentele PP-DD au fost clare şi pentru reprezentanţii puterii şi ţin de modul de formare, de sumele cheltuite în sistemul de învăţământ şi de diferenţele de denumire şi salarizare în această meserie.

Ca urmare, propunerea a primit 71 de voturi pentru de la cei 90 de deputaţi prezenţi. Voturile pentru au venit de la 35 de deputaţi PSD, 18 PNL şi 5 de la PC.

Noi vrem ca politica să ofere soluţii şi nu doar discuţii între politicieni şi sperăm ca şi celelalte propuneri legislative privind dublarea salariilor rezidenţilor şi anularea taxei auto, aflate pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, să fie votate de reprezentanţii puterii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Parlamentul zmeurelor de aur"

Ne mândrim cu nume de renume în literatură, teatru, pictură şi sculptură. Ne mândrim atunci când cinematografia românească câştigă lauri la festivalurile de film din străinătate.

În tot acest timp TVR cultural se desfiinţează, la bacalaureat se copiază şi politicienii îşi schimbă poziţiile. De la gaze de şist şi Roşia Montană până la transformarea "poziţiei copilului" în "poziţia ruşinii".

Ne putem întreba doar cât mai durează ca ,,Zmeura de aur" să fie acordată celor care ar trebui să facă legi bune pentru supravieţuirea culturii româneşti?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Catastrofă ?! Pentru cine...

Reprezentaţtii guvernamentali afirmă că respingerea proiectului Roşia Montană ar fi o catastrofă, fiind un mesaj negativ pentru investitorii străini. Nu ştim însă dacă această declaraţie e făcută din poziţia de prim-ministru sau de deputat...

Ne putem însă întreba cu candoare de electorat minţit: pentru cine e o catastrofă? Pentru investitorii care vor să facă afaceri cu lumea a treia şi ne consideră doar o colonie ce funcţionează după principiul ,,noi le luăm aurul şi le dăm în schimb nişte oglinjoare şi alcool?" Pentru astfel de investitori e foarte, foarte bine că se dă un semnal negativ! Restul investitorilor, care nu se bazează doar pe exploatarea sălbatică a resurselor, sunt bine-veniţi în România.

Glorioasa guvernare recunoaşte indirect că a dus ţara în faliment şi că, după ce ne vor termina prin ,,privatizări" şi datul la fier vechi a companiilor româneşti, ne vom vinde pe bucăţele şi resursele.

Nu vrea să recunoască însă că s-a ales praful şi de investiţii şi de absorbţia de fonduri europene, precum şi de milionul de locuri de muncă.

Domnul Vasile Gudu:

"Povara fiscală pe muncă în România"

Ministerul de Finanţe a emis anul trecut o ordonantă prin care aducea modificări la Codul Fiscal.

Una din aceste modificări a vizat veniturile obţinute de cei care îşi arendează terenurile agricole. Veniturile obţinute din arendarea unui teren agricol se impozitează cu 16%. Ministerul de Finanţe i-a transformat pe fermierii-arendaşi în agenţi fiscali, obligându-i pe ei să reţină la sursă impozitul pe arenda pe care urmează să o primească proprietarii de teren.

Atunci când se face plata în produse, Ministerul de Finanţe consideră că este vorba de o vânzare de mărfuri. Nu este o vânzare, deci nu ar trebui emisă factura, la care să plăteşti TVA. Ca agricultor, nu încasezi niciodată valoarea TVA şi nu ai cum să deduci acea taxă. Practic, se plăteste necuvenit un impozit suplimentar de 24%. Mai mare decât impozitul pe profit, care e 16%.

Apar şi alte probleme la plata în produse, pentru că este greu să stabileşti valoarea acestora. Ar trebui stabilit un preţ agreat în fiecare an pentru produsele supuse impozitării. Nu este problema fermierilor dacă statul vrea să introducă taxe şi impozite suplimentare pentru proprietarii de terenuri.

În data de 20 septembrie 2013, Guvernul USL a publicat în Monitorul Oficial al României nr.593 Ordonanţa nr.88 care cuprinde modificările la Codul Fiscal. Actul normativ adoptat conţine două structuri normative diferite, respectiv: modificarea Codului fiscal privind introducerea contribuţiei individuale la asigurările de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (închiriere, arendare), precum şi implementarea sistemului naţional de raportare, verificare, monitorizare şi control a situaţiilor financiare şi a bugetelor aparţinând instituţiilor publice.

În cazul în care se realizează venituri din arendă, iar impozitul se reţine prin stopaj la sursă, baza de calcul o reprezintă venitul contractat minus o cheltuială forfetară de 25%, similar impozitului pe venit. Baza lunară de calcul nu poate să fie mai mică decât un salariu minim brut şi nu poate să depăşească valoarea a de 5 ori câştigul mediu brut pe ţară. În acest caz, contribuţia la sănătate se reţine de către plătitorul arendei, pe fiecare contract de arendare. Acesta are obligaţia să o achite la buget până pe data de 25 a lunii următoare.

Primul ministru Victor Ponta a ocolit intenţionat, în discursul susţinut în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României, măsurile negative asumate în Scrisoarea de intenţie adresată FMI în septembrie 2013. Enumăr câteva detalii care arată erori fundamentale de calcul privind viitoarea redresare economică prin extinderea numărului plătitorilor de CAS, extindere pe baze incerte: de la 1 ianuarie 2014, CAS asupra veniturilor obţinute de persoanele fizice din chirii (orice statistică sau estimare nu poate scoate la lumină zona neagră a acestei afaceri) şi CAS pentru venituri din agricultură, activităţi independente, proprietate intelectuală sau PFA. Conform declaraţiilor primului-ministru, ambele măsuri au fost introduse în scopul reducerii evaziunii fiscale. Realitatea este cu totul alta: jug pus pe activităţi de subzistenţă, în majoritatea cazurilor. Biruri cu rezultat nesigur.

Munca este mult prea împovărată fiscal în România faţă de restul Europei. Angajatorii români suportă o povară fiscală pe muncă de 44,4% din costul total cu forţa de muncă. Astfel, România are în prezent: a şaptea cea mai mare povară fiscală pe muncă din UE, al cincilea cel mai mare TVA din UE, a şasea cea mai mică rată de impozitare a profiturilor companiilor din UE, a treia cea mai mică rată de impozitare a veniturilor persoanelor fizice din UE.

Se impun măsuri urgente de relansare economică şi crearea de locuri de muncă prin relaxare fiscală: readucerea CAS la angajator cu cinci puncte procentuale, reducerea cotei unice la 12%, creşterea salariului minim la 1000 lei şi scutirea de la impozit a profitului reinvestit. Toate aceste măsuri sunt cuprinse în programul de guvernare al PDL.

Taxarea este cea mai perversă formă de tăiere a pensiilor şi salariilor românilor. Guvernul USL este un guvern căpuşă care se hrăneşte din buzunarul românilor, prin noi impozite şi taxe, pentru că nu este capabil să vină cu soluţii de relansare economică, după o perioadă dificilă de macrostabilizare. Nimeni nu a scăpat netaxat: de la agricultori până la cei care întreţin membrii de familie fără locuri de muncă.

Până în prezent, sub guvernarea USL, au fost introduse sau majorate nu mai puţin de 28 de impozite şi taxe. Oare mai urmează şi altele?

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Importanţa realizării regionalizării pentru dezvoltarea comunităţilor locale din România"

Consider că este datoria noastră de a explica celor care ne-au ales care sunt motivele pentru care regionalizarea este oportună şi de a explica fiecare în colegiul său care sunt beneficiile directe ale regionalizării pentru cetăţean.

În primul rând, vreau să subliniez că va acea loc o reducere a decalajelor. Dacă vom continua în actualul model administrativ, vom transforma România într-o ţară populată de prinţi şi cerşetori. Cei din zonele bogate vor deveni mai bogaţi, iar cei din zonele sărace vor deveni mai săraci. Unii vor deveni prinţi, iar ceilalţi vor deveni cerşetori. Consider că România trebuie să devină o ţară cu oameni decenţi, care să trăiască în condiţii decente, indiferent dacă locuiesc la sat sau la oraş.

Un aspect important pe care îl rezolvă regionalizarea constă în reducerea birocraţiei. Astfel, cetăţeanul nu mai trebuie să fie curierul funcţionarilor. În momentul de faţă, cetăţeanul este un fel de curier al funcţionarilor din sistemul administrativ. El merge cu actele la un ghişeu unde se pune o ştampilă, după aceea le duce la alt ghişeu unde se pune altă ştampilă şi tot aşa până obţine toate avizele necesare. Cetăţeanul este un fel de curier care transportă propriul său dosar de la un ghişeu la altul, de la o instituţie la alta. De aceea, sistemul trebuie pus în slujba cetăţeanului, iar acest lucru se va face prin regionalizare.

Apreciez că prin realizarea regionalizării se va realiza o depolitizare a fondurilor. În acest sens, alocarea fondurilor se va face pe criterii de dezvoltare, nu după nevoi electorale. Cât timp deciziile vor fi la Bucureşti, ele vor fi scrise cu pixul de culoarea politică a partidelor aflate la guvernare. Cetăţenii nu mai trebuie să fie amendaţi că au votat un primar de altă culoare politică decât guvernul de la Bucureşti. Principala funcţie a regiunilor va fi de a stabili strategii de dezvoltare regională, care vor sta la baza alocării fondurilor în acea regiune. Aşadar fondurile vor fi alocate pe criterii de dezvoltare, nu după nevoile electorale, în urma regionalizării.

Lucrurile se vor îmbunătăţi şi în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor. Până acum, banii europeni pentru România au venit printr-un singur robinet aflat în sediul Guvernului. Oricât de performant poate fi un ministru, el nu poate deschide robinetul fondurilor europene mai mult decât îi permite sistemul administrativ din România. Problema principală este sistemul administrativ, nu neapărat capacitatea unui ministru sau altul. După regionalizare, banii europeni vor veni prin mai multe robinete instalate în sediile consiliilor regionale.

Odată cu regionalizarea va avea loc şi articularea sistemului administrativ. În prezent, România are un motor administrativ fără curea de transmisie. Putem privi România la fel cum privim un tablou: Guvernul vede imaginea de ansamblu, dar e prea departe şi nu vede detaliile; consiliile judeţene văd detaliile şi nevoile locale, dar sunt prea aproape şi nu înţeleg imaginea de ansamblu. Regiunea e plasată la distanţa optimă, care ne permite să vedem atât detaliile locale, cât şi imaginea marilor proiecte de dezvoltare. Peste tot în Europa regiunile se comportă ca nişte curele de transmisie care pun în mişcare maşina administrativă. La noi, aceste curele de transmisie lipsesc, motorul se învârte, cheltuim bani, dar maşina dezvoltării stă pe loc.

Pentru asigurarea stabilităţii administraţiei publice din România, este obligatoriu ca regionalizarea şi descentralizarea să meargă împreună.

Consider că trebuie să explicăm fiecărui cetăţean din colegiile electorale în care am fost aleşi parlamentari importanţa pe care o are regionaliarea în dezvoltarea fiecărei comunităţi locale.

În acelaşi timp, este util ca oamenii să cunoască toate aspectele legate de regionalizare, în special faptul că actualele judeţe vor fi menţinute ca unităţi administrativ-teritoriale, în aceeaşi formă în care sunt în prezent. Judeţele au o lungă tradiţie istorică şi reprezintă un reper de identitate pentru comunităţile locale. De asemenea, ele au o funcţie administrativă importantă, care va fi necesară şi după constituirea regiunilor. În plus, toate statele europene care au forme administrative de nivel regional, au prevăzut şi subdiviziuni de tipul judeţelor din România, ceea ce demonstrează că acestea au o funcţie administrativă importantă care trebuie menţinută şi în ţara noastră.

După realizarea reformei de regionalizare-descentralizare, România va fi organizată administrativ în regiuni, judeţe, oraşe şi comune.

Voi încheia prin a face apel la dumneavoastră să organizaţi dezbateri pe plan local cu cetăţenii privind importanţa realizării regionalizării în România în perioada imediat următoare.

Domnul Mihai-Bogdan Diaconu:

"Statele UE nu au prieteni, au numai interese!

Atitudinea mai multor state ale Uniunii Europene faţă de aderarea României la spaţiul Schengen constituie o dovadă în plus că acestea nu au prieteni, au doar interese. Iar dacă interesul o cere, fie el electoral sau economic, România poate să rămână mult şi bine pe margine.

Dacă lucrurile stau aşa, şi România trebuie să-şi revizuiască comportamentul şi să-şi joace mai mult interesul propriu în Europa, pentru că, în mod evident, individualismul primează.

Pentru cei care au crezut că clubul select al Uniunii Europene este democratic şi prietenos, iată proba de foc: cum intră o ţară europeană în campanie electorală, cum îşi revizuieşte atitudinea faţă de România, faţă de aderarea noastră la spaţiul Schengen sau faţă de orice avantaj care este în discuţie pentru ţara noastră. Nu spun că ar trebui să ne mirăm de acest lucru, statele nu au prieteni, au interese. Dar ar fi timpul ca şi noi să fim un stat care are doar interese, nu şi prietenii sau speranţe false.

Nouă tuturor ne-ar fi plăcut ca UE să fie un grup de state prietene, care se ajută între ele, nu un spaţiu al competiţiei în care ţările nu ratează niciun moment să îi calce pe ceilalţi în picioare, atunci când au nevoie. Dar a devenit evident că politica noastră externă trebuie să fie mai fermă în relaţia cu statele interesate doar de binele lor, adică a sosit momentul ca România să fie la rândul ei interesată doar de binele propriei naţiuni.

E timpul să ne întoarcem la un naţionalism inteligent şi modern, prin care să ne apărăm drepturile în faţa celorlalţi, în care să ne punem problema mereu ce dăm şi ce primim în schimb, în care să ne protejăm interesele, resursele, capitalul, dar şi tradiţiile şi identitatea. Un alt pas important ar fi să căutăm alternative economice în afara UE, pentru a arăta că nu suntem la mâna nimănui şi pentru a putea răspunde cu aceeaşi monedă, atunci când României i se întoarce spatele. Dacă e pe bază de concurenţă şi competiţie, atunci să practicăm şi regulile acestora şi să căutăm relaţii pentru România care să convină şi interesului naţional românesc, nu doar intereselor ţărilor care ne sunt "prietene", când au ele nevoie, dar ne uită când avem noi nevoie de sprijin, de fapt, nici măcar de acest lucru, ci doar de a primi ceea ce ni se cuvine.

România trebuie să se centreze pe sine şi să joace pentru sine, să-şi cunoască interesele şi să şi le apere renunţând la idealurile care le convin altora ca să ne ţină captivi. Dacă fiecare ţară îşi ia libertatea de a-şi juca atuurile, atunci la fel să fie şi pentru România. Respectul altora nu se câştigă stând cu capul plecat şi prefăcându-ne că nu vedem cum suntem păcăliţi de fiecare dată când e vorba de interesul nostru.

România trebuie să se trezească din iluzia romantică a iluminismului european, a prieteniei dintre popoare şi a ideologiei comunitare în care toţi suntem egali, dar, în fapt, se dovedeşte că unii sunt cu mult mai egali decât alţii. E timpul să învăţăm să ne apărăm drepturile şi să le impunem, pentru că nimeni nu ne va da niciodată nimic decât dacă va fi obligat şi pus la respect.

Domnul Vasile Mocanu:

"Savantul Ion Cantacuzino a murit definitiv!"

Când moare cineva, cei care nu l-au cunoscut prea bine pe decedat întreabă adesea dacă a murit viu sau a murit mort. Căci, dacă a lăsat în urmă moştenitori - fie ei copii, nepoţi, ori ucenici sau alte feluri de urmaşi - atunci a murit viu: munca şi memoria sa vor fi duse mai departe, spre mai binele societăţii şi al colectivităţii în care acesta a trăit.

Renumitul Ion Cantacuzino, decedat în 14 ianuarie 1934, a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală. A desfăşurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric şi vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei şi febrei tifoide, etiologia şi patologia scarlatinei.

Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită "Metoda Cantacuzino", metodă folosită şi astăzi în ţările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua ţară din lume, după Franţa, care a introdus, în 1926, vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guerin"), având germeni cu virulenţă atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuţilor împotriva tuberculozei.

Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Naţiunilor, al societăţilor de Biologie, de Patologie Exotică şi al Academiei de Ştiinţe din Paris. Numeroase universităţi i-au acordat titlul de Doctor honoris causa: Lyon, Bruxelles, Montpellier, Atena şi Bordeaux. Un om de o mare valoare, care a lăsat în urma sa o operă ştiinţifică de care orice ţară, fie ea înalt dezvoltată economic ori din junglele amazoniene sau africane, ar fi mândră. Numai în România de azi numele Ion Cantacuzino nu mai înseamnă nimic...

Că un nume, chiar ilustru, nu trezeşte rezonanţe în minţile contabiliceşti ale ministerelor implicate ori Agenţiei Medicamentului, ori ale celor care au interese personale în a importa medicamente pe bani grei (adică pe comisioane mult mai grase!), nu e o problemă. Însă când prin falimentarea Institutului "Ion Cantacuzino" este lezată întreaga naţiune, asta nu poate rămâne aşa! Dacă institutul bucureştean a fost scos din circuit, spre bucuria speculanţilor de medicamente şi terenuri, iată că a venit rândul şi filialei ieşene a acestuia.

Cu alte cuvinte, România nu mai produce nici serul antitetanic, nici polidinul atât de cunoscut, trebuind să importăm aceste medicamente cu tulpini nespecifice populaţiei ţării noastre, care, după cum s-a văzut şi în cazul altor vaccinuri importate pe motiv că nu le mai producem în ţară, pot avea consecinţe dezastruoase asupra celor cărora le-au fost inoculate. Mai mult decât atât: imunomodulatori produşi la Iaşi, precum Polidin, Orostim, IBC 10, Bronhodin, Aerodin, anatoxina tetanică şi vaccinul polimicrobian, n-au echivalent în alte centre de profil din lume şi vor dispărea pur şi simplu de pe piaţă! Cui foloseşte asta, că României şi românilor sigur nu?

S-a pus problema că n-au fost fonduri pentru retehnologizare. Păi, la câţi bani au intrat în bugetul de stat ca urmare a activităţii acestui institut, de ce nu s-au repartizat o parte şi celui care i-a produs? De ce nu s-a reuşit să se facă proiecte pe fonduri europene, dacă era aşa de mare deranjul financiar intern? Doar dacă se reuşea să se achiziţioneze centralizat, la preţ minimal, aţa şi mănuşile chirurgicale, şi tot se găsea suma necesară ca să se retehnologizeze o linie de producţie! Dacă vom plăti de 20-30-40 de ori mai mult pe produsele ce vor fi achiziţionate din import, vom avea mai mulţi bani?

Dacă analizăm un pic, efortul financiar necesar ca să funcţioneze în continuare institutul este mai mic decât efortul financiar care va fi făcut, în următorii 2-3 ani, pentru importul medicamentelor ce nu vor mai fi produse în România! În plus, mai există şi obligativitatea prioritizării alocării de fonduri pe direcţiile strategice ale sănătăţii românilor!

Dacă nu este o prioritate naţională sănătatea cetăţenilor care plătesc taxele şi impozitele în această ţară, să ni se spună asta cu subiect şi predicat! Medicii ne sunt fugăriţi din ţară, spitalele ne sunt închise, medicamentele ne sunt interzise - prin inexistenţa lor pe piaţă ori prin preţul prohibitiv! Sau ar mai fi o explicaţie logică: cine ia şpaga groasă de la importatorii de medicamente de s-a lăsat să moară industria românească de profil? Aceste lucruri ar trebui cercetate urgent şi cu maximă seriozitate, dacă "parchetarii" închinători către Cotroceni ar fi capabili să se autosesizeze, în colaborare cu cei care ar trebui să mai lase trasul cu urechea la ce discutăm cu copiii noştri la telefon şi să treacă şi la chestiuni ce ţin cu adevărat de interesul şi siguranţa naţională...

Până mai ieri, savantul Ion Cantacuzino murise viu. Acum, a murit definitiv, cu institutul său cu tot, căci ce moare în România, nu mai învie vreodată, nici de ar fi însuşi Fiul lui Dumnezeu, căci nu mai este lăsat, trepăduşii administrativi fiind mai răi decât Irod, Ana, Caiafa şi Pilat din Pont la un loc! Pe marele savant nu l-au ucis nici fasciştii, nici comuniştii - numele său le-a supravieţuit acestora; l-au ucis indiferenţa democraţiei româneşti "originale", "incapabile" de a-şi identifica şi manageria singură propriile interese naţionale, şi lăcomia diriguitorilor domeniului sanitar. Cineva ar trebui să răspundă pentru asta...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Un nou abuz al justiţiei: cazul «Telepatia»"

Nu erau destule cazurile în care mulţi dintre opozanţii serioşi ai lui Băsescu au fost scoşi din funcţii - miniştri, parlamentari etc. - de către procurori: fie că erau de la Parchetul General, fie de la DNA, fie de la alte iniţiale, că ne-am umplut de servicii şi procuraturi şi poliţii "specializate" mai dihai decât maidanezii de purici. Şi toate pe banii amărâtului de rând. Şi toate înghesuindu-se să facă sluj cu faţa spre Cotroceni.

Nu era destul că astfel de trepăduşi au distrus destine şi cariere numai ca să-1 facă pe Băsescu să hăhăie fericit între două sticle de whisky (doar sunt din banii de protocol, de la bugetul ţării, ca şi la "premierul-unguent"), să-l facă să se simtă stăpânul, dictatorul atotputernic al astei naţii, căci şeful statului şi-aşa se-nchipuie şi singur de când s-a căţărat pe fotoliul prezidenţial. Nu era destul că, în tupeul lor fără margini, atât cei de la parchet, care au instrumentat dosarele lui Adrian Năstase, cât şi judecătorii care l-au condamnat, au recunoscut, negru pe alb, că n-au dovezi ca să-1 condamne, da' las' aşa, că trebuie să fie dat un exemplu, de parcă justiţia ar fi trecut la Ministerul Educaţiei...

Am ajuns să vedem un opozant important al lui Băsescu condamnat la 5 ani de detenţie cu executare, pe motiv de... telepatie! Adică n-a fost audiat niciodată, nu a dat nicio declaraţie la parchet, ceilalţi audiaţi au recunoscut ba că nu-l cunosc, ba că nu l-au văzut vreodată pe Dan Voiculescu. Probe - nu. Martori - nu. Înregistrări semnificative - nu. Bine, în schimb, că meseriaşii 1-au înregistrat când vorbea cu nepotul său, în vârstă de şapte ani, înregistrare care, legal, ar fi trebuit să fie ştearsă, întrucât i-au fost încălcate inclusiv drepturile copilului minor. Au ajuns, bieţii procurori, să-i râdă curcile, când trec prin sate... Ei, şi ce le-a trecut meseriaşilor procurori prin cap? Să-1 acuze de Dan Voiculescu de infracţiuni făcute prin telepatie!!! Acum, să fi fost în locul judecătorului, aş fi cerut şi fotografii la dosar, cu undele telepatice ale fostului senator strângându-i de gât pe cei care i-au facilitat presupusele matrapazlâcuri. Dar, cum şi judecătorul probabil că era racordat la acelaşi neuron portocaliu, n-a avut probleme cu acceptarea a astfel de probe... Suntem curioşi: CSM-ul validează chestia cu telepatia? Cine urmează şi cu ce alte probe SF?

S-a deschis astfel, oficial, vânătoarea de vrăjitoare, ca în întunecatul Ev Mediu! De unde ştim că, la următorul dosar făcut unui opozant al lui Băsescu, acesta nu va fi acuzat de vreo omucidere, iar ca dovadă or să vină cu poze de cocoş negru tăiat, la miezul nopţii, pe malul bălţii? Ne vom trezi că va fi acuzat respectivul opozant că are inelul Arabelei şi pelerina lui Rumburak, cu care i-a şutit cuburile de gheaţă lui Băsescu, lăsându-1 sărac, iar onor judecătorul - foarte probabil ex-procuror, că e o modă acum de speriat, tipic româneşte! - să-1 bage pe nefericit la închisoare vreo 472 de ani, spre fericirea hăhăitoare a guvernatorului de la Cotroceni! Ce o să-i împiedice, de acum, pe bieţii procurori şi judecători, ca în rezolvarea cazurilor să vină cu mărturii semnate de Icsuleasca, regina magiei albe din Cocostârcii de Munte, ori să pună la dosar poze cum i se-nşiră cărţile de tarot Coanei Zambila, vrăjitoarea-şefă a unei alei din Ferentari, solicitată să creeze nişte dovezi? Sau poze de la zaţul din ceaşca de cafea. Şi gata, la zdup cu opozantu'...!

Aşteptăm cu deosebit de mare interes opiniile ministrului justiţiei, CSM-ului, şefilor de parchete, referitor la introducerea în cazuistică a acestor genuri de "dovezi", care vor putea fi folosite de-acum încolo drept precedente periculoase! Pentru că, de la cazurile Năstase şi Voiculescu (acestea fiind nu unicele, ci doar cele mai mediatizate!), putem spune că aşa-zisa justiţie românească a intrat în zodia SF-ului, deschizând poarta execuţiilor publice ca în Evul Mediu. Pe când revenirea la interogatoriul sub tortură? Nici măcar comuniştii n-au avut curajul să acuze fără dovezi serioase: le-au fabricat, dar au avut dovezi. În regimul Băsescu, aşa-zisa justiţie română nu se mai oboseşte nici măcar cu asta: nu contează că nu sunt dovezi, trebuie dat un exemplu, deci - la pârnaie cu opozantu'! Sau... ăăă... n-avem dovezi, da' ştim noi că s-a lucrat telepatic...

Doamnelor şi domnilor, cât va mai merge aşa? Nu cumva a venit vremea să schimbăm această stare de lucruri? Altfel, oamenii vor începe să regrete că ne-au oferit 70% din sufragiile lor, mai ales că le-am promis că vom face legi prin care să oprim această sarabandă a abuzurilor şi să restaurăm normalitatea...

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Victimele violenţei domestice au nevoie de noi"

Rezoluţia Parlamentului European spune că: "Respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale".

Potrivit legii, se numeşte "violenţă în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Violenţa în familie, deşi este cea mai prezentă formă de violenţă, este cea mai puţin văzută. Şi asta pentru că victima ascunde actele de violenţă, din cauza că se teme ca agresorul să nu devină şi mai violent sau de ruşine pentru cele întâmplate.

Violenţa domestică este o realitate socială dură care atinge cote alarmante.

În România, în spatele uşilor închise, o familie din trei se confruntă cu situaţii de violenţă domestică, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deşi violenţa domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituţionale pentru sprijinirea victimelor directe - femei şi copii, şi foarte puţine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenţă şi suport.

Sondajele ne arată că 56% dintre victime provin din mediul urban şi 44% din mediul rural, iar 25% sunt de gen masculin şi 75% de sex feminin. Sondajele, statisticile sunt din ce în ce mai irelevante, pentru ca multe din aceste acte de violenţă se manifestă într-un cadru intim şi nu sunt raportate către spitale, poliţie sau autorităţile competente.

Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.

Dacă până mai ieri, când vedeai un copil că este lipsit de un ochi, o ureche etc., îţi spuneai că aşa s-a născut sau că a suferit un accident, astăzi, primul gând care trebuie să-ţi vină în minte în astfel de situaţii e să te întrebi dacă nu cumva a fost bătut de părinţi.

Violenţa domestică se răspândeşte cu repeziciune. Întâlneşti din ce în ce mai multe femei care stau în afara casei pentru a se feri de bătaie, copii care mai degrabă caută să se ascundă decât să-şi îmbrăţişeze părinţii atunci când îi văd şi auzi din ce în ce mai des de persoane care au murit din cauza abuzului.

Este cunoscut faptul că efectele violenţei domestice au efecte pe termen lung şi, dacă nu este combătută cu măsuri eficiente, un cadru legal corespunzător, va avea un impact iremediabil asupra membrilor familiei, cât şi a societăţii, în general.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Redresarea învăţământului universitar"

Potrivit unei analize a Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, în 17 din 23 de universităţi din ţară taxele de studiu au crescut sau au existat discuţii în acest sens la nivelul structurilor de conducere în ultimul an universitar.

Studiul ANOSR arată că în 57% dintre universităţile analizate a crescut şi regia de cămin. Trebuie precizat că subvenţia cămine-cantine nu a mai crescut din 2007, neadaptându-se astfel la rata inflaţiei. Împreună cu taxele de studii, şi celelalte costuri legate de facultate au devenit insuportabile pentru o mare parte a familiilor din România şi sunt cauza principală a abandonului şcolar - în universităţi doar jumătate din studenţi terminând facultatea începută.

Alături de tot sistemul educaţional, nici educaţia universitară nu trebuie neglijată, iar o atenţie mai sporită asupra finanţării educaţiei care se resimte direct în buzunarele studenţilor este necesară.

Eforturile statului în investiţiile din educaţie sunt necesare, evitând astfel scăderea calităţii învăţământului, o reflectare asupra întregii societăţi, de altfel; repercusiunile fiind atât pe termen scurt - legate de costuri, dar şi de calitatea şi relevanţa studiilor pentru actualii studenţi - cât şi pe termen lung, legate de creşterea economică, echitate şi chiar sănătate publică şi participare la procesele democratice.

Domnul Daniel Tudorache:

Declaraţie politică cu privire la afirmaţia lui Traian Băsescu: "PSD va avea propriul candidat la preşedinţie"

Partidul Social Democrat are lideri care pot decide privind candidatul la preşedinţie. Partidul are oameni bine pregătiţi, serioşi, responsabili.

Deocamdată, noi avem o hotărâre luată într-un congres şi ea nu poate fi schimbată decât într-un forum similar, adică într-un congres al partidului. Noi putem discuta decizii pe care partidul le-a luat prin structurile pe care le are şi în conformitate cu statutul.

Momentan trebuie să avem în vedere ceea ce aşteaptă oamenii de la noi, pentru că dacă ne uităm numai la interesele strict politice ale unui partid sau ale altuia, cred că nu facem decât să îndepărtam electoratul de noi. Cel mai important e să ne uităm la ce putem face împreună pentru cei care aşteaptă lucrurile pe care le-am promis.

Domnul Neculai Răţoi:

"Încă o lovitură dată mâinilor băgate adânc în buzunarul românilor"

De astăzi au intrat în vigoare prevederile legale din decizia Guvernului de a nu mai amâna posibilitatea denunţării clauzelor abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare. Astfel, putem spune că o decizie politică repune pe făgaşul corect nişte lucruri care se abătuseră grav de la normalitate.

În ţara noastră, băncile au ajuns să facă nişte lucruri ce niciodată nu ar fi putut fi gândite în ţările lor de origine. Modificările la Legea nr. 193/2000, care vor face posibilă eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele preformulate, intră în vigoare de la 1 octombrie, chiar dacă Ministerul Justiţiei propusese amânarea până în februarie 2014. Proiectul de ordonanţă de urgenţă, iniţiat de Ministerul Justiţiei, a fost discutat de guvern, dar nu a fost aprobat, premierul Victor Ponta având tăria să decidă: "Nu, nu mai amânăm deloc!". Iată încă un exemplu prin care se arată înţelepciunea poporului român, care a preferat să-1 aibă-n fruntea executivului pe Victor Ponta, în loc de un umil Emil Boc ori pe un nepăsător Mihai-Răzvan Ungureanu.

Iar acum, acelaşi popor poate privi cu satisfacţie cum cei care îi bagă mâna-n buzunar încep să primească lovitură după lovitură. Astfel, după cei care făceau evaziune în domeniul panificaţiei şi, prin coborârea TVA la 9%, au început să-şi scoată mâna din buzunarul consumatorului, iată că acum vine rândul băncilor. Miza proceselor colective rezidă în faptul că băncile vor fi obligate, odată cu introducerea în noul Cod civil a acestui tip de procese, să modifice în toate contractele de creditare clauzele care ar fi considerate abuzive de instanţe printr-un astfel de litigiu. Potrivit Codului civil, aceste procese vor fi judecate ca primă instanţă de către Tribunal, iar sentinţa definitivă va fi pronunţată de Curţile de Apel. Băncile, lovite-n interesele lor ilegitime, au încercat să mute decizia la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar apoi Ministerul Justiţiei a vehiculat varianta în care aceste procese ar urma să fie judecate la Tribunalul Comercial Bucureşti, care urmează să fie înfiinţat.

La începutul acestui an, Guvernul a decis, prin ordonanţă de urgenţă, că articolul din Codul de procedură civilă, care oferă posibilitatea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) sau asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să denunţe în instanţă clauzele abuzive şi să le elimine din toate contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, să fie amânat până la 1 iulie 2013. Amânarea a intervenit la solicitarea Fondului Monetar Internaţional (bine-nţeles!), care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar, însă a tăcut mâlc că susţine abuzurile bancare. Dar cine este FMI? O altă bancă, aşa că nu e de mirare că-şi ţin spatele unele altora...

În iunie, BNR a trimis guvernului studiul de impact din care rezultă că băncile ar putea avea pierderi de 4,8 miliarde lei (peste un miliard de euro) din introducerea proceselor colective privind clauzele abuzive practicate în contractele de creditare din relaţia cu populaţia. BNR (o altă bancă, dar care ar trebui să susţină românul de rând, nu băncile străine!) s-a opus acestei legi şi a făcut lobby pe lângă guvern şi FMI pentru a nu valida acte normative care ar aduce pierderi în sistemul bancar (deh, e mai bine pierderi doar în buzunarul cetăţeanului...), motivând că ar putea fi pusă în pericol stabilitatea financiară.

O simulare realizată de bănci pornind de la cele mai severe sentinţe pronunţate de instanţe relevă că riscă pierderi de până la 10 miliarde de lei, de trei ori mai mult decât a calculat banca centrală. Un alt calcul, care extinde analiza la posibile plăţi retroactive, indică pierderi din dobânzi şi comisioane de circa 24 de miliarde de lei. Am prezentat aceste cifre ca să putem avea o imagine mai exactă a furtului.

Căci ce altceva decât un furt este când impui clauze abuzive, care nu au o altă motivaţie decât exportul ilegal de capital românesc? Deci, dacă e să ne luăm doar după evaluarea BNR, dimensiunea jafului băncilor în detrimentul românului de rând ajunge la cel puţin un miliard de euro! Dacă ar fi rămas în buzunarele românilor, acest miliard de euro s-ar fi regăsit măcar în consum, dacă nu în altceva. Abuzând, băncile străine au sifonat acest miliard în ţările lor de origine! Statul român ar fi putut încasa peste 240 de milioane de euro ca TVA, plus alte şi alte sume de bani ce s-ar fi făcut venit la buget. Până acum, aceşti bani se duceau în seifurile băncilor, de unde plecau în ţările de baştină, luând drumul după banii ce li s-au dat după ce România s-a împrumutat 20 de miliarde de euro, fără să aibă nevoie de aşa ceva. .. De acum încolo, băncile ori revin la bunele practici atât de uzitate în ţările de unde provin, dându-se jos din spinarea românilor, ori au ocazia să îşi numere pagubele.

Din păcate, istoria a dovedit că aceia care s-au pus de-a curmezişul în faţa jafurilor practicate de bănci, au parte de ofensive mediatice infernale, care nu rareori duc la îndepărtarea acestora din zona deciziei executive. Făcând un mare bine ţării, s-ar putea ca premierul Ponta să devină o "ţintă" predilectă a băncilor străine, care nu iartă şi nu uită când le sunt lezate interesele, mai ales cele ilegitime. Căci şi pe Ceauşescu tot băncile străine l-au dat jos, nu extremistul Laszlo "Steaua României" Tőkés...

Domnul Vasile Popeangă:

"PDL îşi ascunde miniştrii în umbră şi bine face..."

Mai zilele trecute, Cătălin Predoiu, cel care s-a pitulat câţiva ani de zile pe la Ministerul Justiţiei, a ieşit la iveală ca să ne anunţe, cu surle şi trâmbiţe, că s-a creat un aşa-zis "Guvern din umbră". Încă din luna mai, surla Vasile Blaga ne ameninţa că partidul va nominaliza, la începutul toamnei (deh, gestaţie grea...), un "Guvern din umbră", susţinând că acesta nu va fi desemnat din biroul său, de către unul, doi, trei colegi, ci că "membrii respectivului guvern alternativ vor fi desemnaţi în conformitate cu eforturile pe care le-au depus colegii noştri şi le depun în continuare în fiecare zonă". La final, s-a dovedit că membrii "cabinetului umbros" s-au autopropus, fiecare cum a avut chef... Ca nu care cumva să uităm, trâmbiţa Lăzăroiu ne amintea, cu vaiet de cucuvea de Cotroceni, că "actuala guvernare va avea mari probleme din toamnă, inclusiv cu proprii parlamentari".

În cele din urmă, a ieşit un soi de chestie răsuflată, denumită (neapărat pompos, propagandistic!) de către acelaşi (Cătălin Predoiu, "un mix de tinereţe şi competenţă consacrată". Şi a fâlfâit o listă în capul căreia se lăfăia el însuşi ca prim-ministru, bine-nţeles văzându-se el singur, în "modestia-i proverbială, un demn urmaş al lui Kogălniceanu ori Iorga, de exemplu, de parcă ar putea avea vreo tangenţă, vreodată, cu cerinţele postului de premier. Dar, laudă-mă gură, c-o să-ţi dau friptură.

Urma celebrul tânăr Alin Tise la Interne, ştiindu-se probabil controversele acestuia şi afacerile care, dacă ar fi puricate mai serios de către nişte procurori cu chef de muncă, ar fi mari şanse să-1 posteze exact dincolo de gratiile Internelor. La umbra Sănătăţii a fost plantat "consacratul" Dragoş Şerban, un neafiliat politic oficial, asistent universitar la UMF "Carol Davila", care a absolvit un curs de management la Harvard şi un MBA în Franţa. Nu ştiu de ce, dar mintea ne trimite automat la un alt specializat peste hotare al PDL-ului, care avea inclusiv problema cu diploma de bacalaureat, dar care-a mişunat, o perioadă, ca ministru, pe la Educaţie - Daniel Funeriu, o altă competenţă recunoscută, căreia trebuia să-i sufle de la spate cineva ce are de zis. Iar acest Dragoş Şerban trebuie să-1 taloneze îndeaproape şi să-1 critice pe "inaptocratul" (Cătălin Predoiu dixit!) Arafat, părintele SMURD-ului din România...

La ministerul din umbră al Muncii a ajuns Claudia Boghicevici. Nu ştim dacă face parte din categoria tineret-speranţe sau competenţă consacrată. Cât a avut tangenţă cu administraţia centrală, atât de mare îi era notorietatea, încât, dacă ar fi vrut cineva să o salute, nu reuşea să-şi aducă aminte cum se numeşte... O consacrată "la greu" este însă la ministerul pitulat al Transporturilor - Anca Boagiu, fiind cunoscută încă de pe vremea în care însuşi Băsescu zicea ceva despre chiloţeii cei albi ai dânsei, cu care se juca-n praf. Ce-nseamnă să ai pile de mic, domnule, ajungi ministru pe furiş... La ministerul umbros al Agriculturii a fost propus un alt nume celebru: Gheorghe Ştefan. Nu, proprietarul numelui nu răspunde şi la apelativul "Pinalti", e doar o coincidenţă de nume. Este doar un foarte fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, unde a lucrat pe programul operaţional pentru pescuit. El şi cu ursul din fabulă... Este preşedintele organizaţiei oamenilor de afaceri PDL Giurgiu, se pare că deţine câteva lacuri în aceeaşi zonă, are în concesiune lacul de la Mihăileşti şi este preşedintele Patronatului de Pescuit din România. Deci, dacă-i scoatem bătu' din baltă, vedem uşor cât ne putem baza pe expertiza sa în creşterea grâului furajer şi a caprelor, ori în capacităţi de stocare, irigaţii şi fabrici de conserve de fructe de pădure. Dacă mai face şi o agenţie naţională "pescarii pricepuţi", poate îl dăm şi la export pe ins, la cât e de priceput...

O tânără, dar consacrată persoană o găsim şi la Ministerul Educaţiei din umbră - Raluca Turcan. Din păcate, cunoscut este şi marele tupeu al Domniei Sale, aparent unica sa calitate de manager, pe undeva, lucru de un mare folos în Educaţie în ziua de azi... La umbra portocalie a Ministerului Tineretului şi Sportului dăm peste domnul Alin Popoviciu. Un alt tânăr peste care notorietatea a dat cu buldozerul, dar nu a ieşit nimic din această ciocnire, căci de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere... Blonda doamnă Andreea Paul şi-ar dori să se joace pe la umbra Ministerului Economiei şi Finanţelor. Noi zicem că mai bine nu. Nu merită nici economia, nici finanţele un astfel de afront...

O altă tânără speranţă a lui Predoiu se iţeşte şi la Ministerul Justiţiei din umbră - Monica Macovei. Ar putea fi o opţiune: măcar aşa, în umbră, poate reuşeşte şi Domnia Sa să afle, în cele din urmă, ce-i aia justiţie, că mâine-poimâine iese la pensie şi încă nu a reuşit să facă dovada că ar fi înţeles sensurile acestui cuvânt. Unii chiar se-ntreabă dacă nu cumva chiar dânsa o fi mama telepatiei ca probă irefutabilă prin instanţele româneşti...

După Blaga, acest "guvern alternativ" va avea sarcini precise de a monitoriza exact activitatea Guvernului USL. E superb când învaţă oul pe găină: e tot ce au înţeles PDL-iştii de când sunt ei în politică! Şi se mai miră că i-au fugărit oamenii de la guvernare, şi aproape că i-au scos din Parlament... Când vor învăţa şi băsiştii că doar tinereţea nu ţine loc de competenţă? Apropo de competenţă: în locul lor, mi-aş actualiza site-ul partidului, căci aia-i prima lor carte de vizită. Altfel, zece diplome la Sorbona nu fac cât un an de muncă într-un minister din România! Teoria franceză e una, realităţile româneşti sunt alta, dar de unde să ştie băsiştii care-s problemele adevărate ale românilor, că doar nu i-a preocupat niciodată aşa ceva... însuşi Mozart arăta că este un geniu al muzicii încă de la vârsta de patru ani. Însă niciun om cu scaun la cap nu l-ar fi numit ministru al Culturii doar pentru asta! Dacă băsiştii vor încă o dată să le vadă lumea incompetentele, sunt invitaţii noştri! Căci aşa scrie şi la Biblie: "Pieirea ta prin tine, Israile"...

Domnul Scarlat Iriza:

"Educaţia, o necesitate universală"

Educaţia este percepută în prezent ca o funcţie vitală a societăţii contemporane, deoarece, prin educaţie, societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea aşteaptă să transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitate în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor imprevizibil. Considerată un factor-cheie în dezvoltarea societăţii, ea asigură forţa de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, ea favorizează progresul, stimulând curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia. Educaţia constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispunem pentru a modela viitorul sau măcar pentru a ne orienta către un viitor dezirabil. Soluţia tuturor problemelor grave şi cronice cu care se confruntă societatea contemporană este căutată în educaţie şi şcoală.

Analizele comparative ale sistemelor educaţionale actuale evidenţiază convergenţa existentă între gradul de dezvoltare socială, economică şi culturală al unei societăţi şi viabilitatea sistemului de învăţământ pe care aceasta îl promovează. Acest fapt impune necesitatea unei cât mai bune reflectări la nivelul fenomenului educaţional a schimbărilor survenite sau anticipate în sfera socio-economică şi întreprinderea unor cercetări riguroase cu privire la posibilităţile de optimizare a sistemelor educaţionale contemporane.

Avându-se în vedere importanţa educaţiei, mai ales într-un stat ca România, care ar putea acoperi multe carenţe prin adoptarea unui sistem de învăţământ performant, suntem obligaţi să transformăm acest domeniu în unul prioritar. Renunţând la falsa ipocrizie, trebuie spus că suntem ţara în care se construiesc mai multe biserici decât şcoli. A nu se înţelege că invoc o problemă de credinţă, chiar dimpotrivă, însă consider că ar trebui să ne gândim în primul rând la cei peste 750 de copii, numai din judeţul Gorj, care vor fi nevoiţi să înveţe şi în acest an în unităţi şcolare fără aviz sanitar, în condiţii insalubre.

Avem nevoie de un sistem care să pună educaţia pe primul loc, să nu blocheze accesul la cunoaştere şi autodezvoltare al elevilor şi care să le ofere toate informaţiile şi condiţiile de care au nevoie pentru a creşte corect, deoarece viitorul ţării depinde doar de ei.

Domnul Neviser Zaharcu:

"Politica românească are nevoie de decentă"

Zilele trecute, Parlamentul României, în plenul reunit al Camerelor sale, a luat cunoştinţă de raportul primului-ministru al României cu privire la situaţia actuală a ţării, stadiul negocierii şi implicaţiile, pentru economia şi societatea românească, semnării unui nou acord între Guvernul României şi partenerii noştri externi: Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

În aceeaşi zi, ca urmare a solicitărilor societăţii civile şi în temeiul funcţiei constituţionale de reprezentare a interesului general, la nivelul Parlamentului, s-a constituit o comisie specială comună dedicată exploatării miniere din perimetrul Roşia Montană.

Din păcate, însă, urmare a gestului voluntar al unui membru al Parlamentului - preocupat se vede mai mult de camerele tv decât de lucrările forului legislativ - parlamentarii şi mass-media au fost martorii unei clovnerii politice, susţinute de un tânăr politician pe care trecutul său politic îl recomandă la fel de puţin ca şi textele sale cu tentă legionaroidă. Cu atât mai trist cu cât respectivul personaj a fost unul dintre directorii IICMER - fără a fi scris însă, până la momentul în care i s-a oferit funcţia respectivă, niciun text de specialitate privind analiza comunismului sau a regimului totalitar. Deşi fix pentru acest lucru se presupune că a încasat un salariu de la IICMER, cât timp a ocupat funcţia menţionată - o funcţie primită ramburs cred că tot pentru astfel de "servicii politice" precum cel furnizat în Parlament.

Acest domn - cu certe calităţi oratorice şi cu erudiţie - nu vine de nicăieri în politică, are părinţi ideologici de la care a învăţat burlescul politic şi vodevilul de mahala, pliindu-şi caracterul pe un model comportamental cu care, din păcate, societatea noastră a fost saturată în ultimii ani. Şi dacă încrederea în partidele politice şi în Parlament a scăzut constant în ultimii ani, acest fapt nu este fără legătură cu astfel de gesturi de prime-time ale unor personaje care au confundat politica cu circul şi Parlamentul cu toaleta vilei în care legau usturoiul în funie.

Desigur, în cele din urmă şi saltimbancii politici, ca şi părinţii lor ideologici, dispar la periferia electorală a politicii, rămânând însă gustul amar al unor gesturi vulgare, pe cât de inutile, pe atât de efemere.

Domnul Rodin Traicu:

"Fără discriminări în aplicarea măsurilor de protecţie socială"

Economia României este în continuare în tranziţie. Ca urmare a managementului defectuos şi a "tunurilor" date în perioada guvernării PDL-iste, foarte mulţi agenţi economici din domeniul energiei, resurselor minerale, domeniul transporturilor, care au fost devalizaţi şi astfel împinşi spre faliment, trebuie să se reorganizeze, inclusiv să facă disponibilizări de personal.

Astfel, actualul Guvern se vede silit să ia măsurile necesare pentru salvarea acestor agenţi economici, măsuri care uneori prevăd concedieri colective.

Pentru protecţia socială a personalului afectat, Guvernul a iniţiat şi aprobat Ordonanţa nr.29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 550, din 30 august 2013.

Preocupate de situaţia actuală a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, Sindicatele Liber Independente "Prometeu" şi RAAN Drobeta, din cadrul acestei regii, care fac parte din colegiul pe care îl reprezint, mi-au adus la cunoştinţă următoarele:

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare nu este inclusă în lista operatorilor economici "reclasificaţi", anexă, conform art. 10 din ordonanţa mai sus menţionată, pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 36/2013.

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) este cel mai mare operator economic din judeţul Mehedinţi, având un număr de aproximativ 3000 de salariaţi.

În ordonanţa mai sus menţionată sunt incluşi operatori economici reclasificaţi din administraţia publică, din domeniul energetic, domeniul mineritului, domenii diverse precum: Compania Naţională a Huilei (CNH), Societatea Naţională a Cărbunelui, Termoelectrica, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), Radionav Constanţa, Metrorex, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, Aeroportul "Mihail Kogălniceanu" Constanţa, CFR Călători, CFR SA, Intervenţii Feroviare, CFR Ferry-Boat, Termoelectrica, Terom, Nicolina, Sanevit, Petromin, Romarm, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Orăştie, Uzina Automecanică Moreni, Construcţii Aeronautice Ghimbav, Avioane Craiova, Şantierul Naval Mangalia, Electrificare CFR, Societatea Feroviară de Turism, Administraţia Canalelor Navigabile, Plafar.

Neincluderea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, unitate de interes strategic naţional, care contribuie la realizarea programului energetic al României, este inechitabilă, neconstituţională şi discriminatorie, cu atât mai mult cu cât unitatea mai sus menţionată se află în insolvenţă, şi va intra într-un program de reorganizare, restructurare, disponibilizări.

În forma aprobată se încalcă:

- Art. 16 alin. (1) din Constituţia României, care prevede: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege"; art. 5 din Codul muncii, respectiv principiul egalităţii de tratament fata de toţi salariaţii şi angajatorii; art. 1 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi Directivele Consiliului UE privind egalitatea de tratament şi de şanse.

Prin urmare, solicit completarea listei Institutului Naţional de Statistică prin includerea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, pentru ca eventualele măsuri de reducere de personal să fie acompaniate de măsuri de protecţie socială corespunzătoare, până la obţinerea unui nou loc de muncă, corespunzător calificărilor deosebite pe care le au angajaţii acestei regii.

Domnul George Ionescu:

"Ziua scafandrului român"

Astăzi se împlinesc 37 de ani de la înfiinţarea, la 1 octombrie 1976, a Centrului de Scafandri din Constanţa, prima unitate de scafandri din România.

Centrul a luat fiinţă prin desfiinţarea Grupului 279 Scafandri (UM 02145) din garnizoana Mangalia. Centrul de Scafandri se află în subordinea Ministerului Apărării Naţionale şi funcţionează ca unitate militară bugetară şi ca organ unic de brevetare a scafandrilor, de autorizare şi inspectare a activităţilor subacvatice cu scafandri.

Conform prevederilor H.G. nr. 350 din 1993, "activitatea de pregătire, antrenare, perfecţionare a pregătirii şi de brevetare a scafandrilor, în vederea îndeplinirii misiunilor de apărare a ţării şi pentru alte nevoi se realizează de Ministerul Apărării Naţionale, prin Centrul de Scafandri cu sediul în garnizoana Constanţa."

Pe parcursul desfăşurării activităţii, scafandrii români şi-au demonstrat profesionalismul prin participarea şi executarea unor misiuni îndrăzneţe, multe dintre ele în premieră naţională: investigarea platoului continental submarin, intervenţii în zone calamitate, executarea unor lucrări de instalare a platformelor de foraj marin, montarea conductelor submarine, verificarea şi curăţarea unor baraje de acumulare, asistenţă de specialitate pe timpul construirii reactorului nr. 1 de la Cernavodă.

Din anul 1998, Centrul de Scafandri participă la lucrările Agenţiei de Standardizare NATO, iar în 2005 devine membru cu drepturi depline în cadrul comisiei UDWG (Underwater Diving Working Group), grup de lucru care se ocupă cu standardizarea operaţională, tehnică şi procedurală în domeniul scufundărilor.

Participarea cu succes la misiunile internaţionale desfăşurate în colaborare cu omologi din flotele statelor membre NATO au confirmat profesionalismul scafandrilor români, capabili să execute toată gama de misiuni specifice forţelor navale.

Ziua scafandrului român sărbătoreşte şi recunoaşte seriozitatea, experienţa, eforturile şi dăruirea de care dau dovadă scafandrii români, dar îi şi omagiază pe cei care şi-au sacrificat viaţa în timpul misiunilor efectuate.

Cu ocazia acestei zile, ţin să salut curajul şi profesionalismul confirmat de aceşti eroi, cu fiecare misiune îndeplinită.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Codul rutier şi amenzile"

Am participat la şedinţa Camerei Deputaţilor din data 24 septembrie 2013, Declaraţii politice, şi am rămas surprins de declaraţiile politice făcute de deputaţii USL, care se refereau la modificările Codului rutier şi la cuantumul amenzilor.

Puterea actuală doreşte să mărească amenzile pentru a mări veniturile la buget, dar nu se gândeşte la veniturile populaţiei comparative cu amenzile şi ar trebui să se gândească foarte serios actuala putere la modernizarea căilor rutiere, care se află sub orice critică, impracticabile circulaţiei rutiere, şi aici aş da un exemplu: DN 76 Oradea-Deva, unde, dacă vrei, nu poţi să depăşeşti viteza legală admisă din cauza carosabilului impracticabil.

În concluzie, eu zic că mai întâi trebuie să modernizăm căile rutiere şi abia după aceea să mărim amenzile.

Sunt foarte multe accidente rutiere în România, cu asta sunt de acord, dar foarte multe dintre aceste accidente se datorează stării drumului, carosabilului impracticabil.

În judeţul Bihor toate proiectele de investiţii au fost blocate de către guvernarea USL, şi aici aş aminti DN 76 Oradea-Deva, modernizare începută în 2011, sub guvernarea PDL, şi blocată în 2012 de USL.

Deputaţii USL mai bine ar face eforturi pentru deblocarea proiectelor de investiţii şi infrastructură, nu să mărească amenzile de circulaţie.

Domnul Clement Negruţ:

"Roşia Montană nu este jucăria lui Ponta"

Îi cer lui Victor Ponta să demisioneze din funcţia de premier pe care o deţine acum. Acest om a dat şi dă dovadă de totală iresponsabilitate atât în acţiunile pe care le întreprinde, cât şi în declaraţii. Celebrul plagiator a devenit în ultimele luni cel mai mincinos politician, deoarece declaraţiile premierului Ponta se contrazic total cu cele ale parlamentarului Ponta.

Acest om iresponsabil îşi bate joc cu nesimţire şi de locuitorii din munţii Apuseni, şi de toţi ceilalţi români, indiferent de opinia lor faţă de proiectul minier mult discutat din Roşia Montană. Ce înseamnă acest ping-pong cu un proiect de lege ce are legătură cu un obiectiv de însemnătate naţională, domnule premier? Acesta este modul prin care gestionaţi dumneavoastră o asemenea temă? În Guvern îl susţineţi cu forţă, iar în Parlament daţi cu el de pământ!

Premierul ţării dovedeşte un "interes enorm" faţă de acest subiect atât de important încât nu a catadicsit niciodată să calce prin localitatea aceasta. Mai mult decât atât, acest premier iresponsabil spune că "respingerea proiectului de la Roşia va avea drept consecinţă negativă ştergerea judeţului Alba de pe harta economică", dar tot el, ca parlamentar, votează împotriva proiectului.

Domnule Ponta, nu pier ardelenii când vor plagiatorii! Judeţul Alba nu ţi-a făcut jocurile, dar asta nu înseamnă că va dispărea când vrei tu. Istoria acestor locuri e mai veche decât cariera ta de politician şi cu certitudine va dăinui mai mult decât tine. Acestea sunt motivele care mă determină să cer imperios demisia lui Victor Ponta.

Sunt în măsură să fac aceste afirmaţii, de ce? Pentru că în mod constant am dovedit că sunt preocupat de acest subiect şi totodată am experienţă în acest domeniu, deci ştiu despre ce vorbesc.

Ca deputat de Alba susţin orice activitate de exploatare a resurselor minerale sau naturale, fie că este întreprinsă de companii de stat, fie că este întreprinsă de companii private, cu cinci condiţii:

1. respectarea standardelor de mediu;
2. beneficii pentru toţi cetăţenii României (locuri de muncă, bani, energie ieftină etc.);
3. prezervarea patrimoniului naţional şi local;
4. transparenţă deplină a contractelor şi condiţiilor de exploatare pentru buna informare a publicului;
5. beneficiile financiare obţinute de statul român să meargă în investiţii, nu în consum.

Consider că, în acest moment, proiectul Roşia Montană, aşa cum a fost promovat de Guvernul Ponta, din informaţiile disponibile, nu respectă aceste 5 condiţii.

Am cerut încă din 2009 desecretizarea licenţelor de concesiune minieră şi în special a contractului încheiat de stat cu compania canadiană Gabriel Resources. Totodată, am solicitat şi renegocierea acestui contract de concesiune în vederea creşterii participaţiei statului la 25%.

Nu în ultimul rând, am solicitat direcţionarea redevenţelor rezultate în urma exploatării miniere, către bugetul autorităţilor locale şi ale judeţului, prin două amendamente la Legea minelor nr. 85/2008.

În calitatea mea de deputat de Alba şi de locuitor al judeţului susţin ferm demararea de investiţii în zonă, crearea de locuri de muncă pentru locuitorii zonei şi conservarea patrimoniului local şi naţional.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Vin în faţa dumneavoastră pentru a face un apel, acum, în pragul prezentării în Parlamentul României a bugetului de stat pentru anul următor, vis-a-vis de situaţia infrastructurii, în special a drumurilor din zonele pe care le reprezint şi pentru care nu s-a făcut niciun demers pentru repararea asfaltului deteriorat, gropile s-au înmulţit, făcând aproape imposibilă circulaţia pietonilor şi a maşinilor.

Mă refer mai exact la drumuri precum cele din:

• satul Făgetu, comuna Plopiş, judeţul Sălaj;
• satul Şerani, comuna Borod, judeţul Bihor;
• satul Luncşoara, Codrişor, Groşi comuna Auşeu, judeţul Bihor;
• satul Termezeu, comuna Lugaşu de Jos, judeţul Bihor;
• satul Varasau, comuna Brusturi, judeţul Bihor;
• satul Butin, comuna Gătaia, judeţul Timiş;
• satul Gârnic, comuna Gârnic, judeţul Caraş Severin.

Cum s-a ajuns aici? Greu de găsit un singur vinovat. Se vorbeşte despre lucrările de reparaţii făcute de mântuială, fapt ce a permis o degradare acută inclusiv a segmentelor de drum reabilitate în ultimii ani.

De exemplu, judeţul Bihor se află de mult timp între judeţele cu cele mai proaste drumuri din ţară, drumurile prezentându-se într-o situaţie deplorabilă şi fiind pline de gropi.

În aceste condiţii, doresc să trag un semnal de alarmă pe această cale, faţă de necesitatea alocării de urgenţă a fondurilor necesare reabilitării acestor drumuri, nedemne de o ţară europeană şi de judeţe atât de importante din România.

Voi face toate demersurile parlamentare necesare şi voi depune amendamente la Legea bugetului de stat pentru anul 2014, astfel încât, sper, alături de dumneavoastră, să rezolvăm problema infrastructurii rutiere din aceste zone.

Sper, de asemenea, să văd o atitudine determinată, foarte puternică şi imediată a Guvernului, astfel încât să reuşim să le reabilitam rapid.

După pauză

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul de 407 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 208, sunt absenţi 199, din care 33 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit, avem nevoie de 204 deputaţi.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi. Am ajuns la punctul 13. în general, astăzi avem doar respingeri, ca să ştiţi.

La punctul 13 avem proiectul de Lege privind construcţia şi modernizarea clădirilor destinate unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară.

Dau cuvântul doamnei Bucura.

Vă rog.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

În şedinţa plenului Camerei Deputaţilor de marţi, 5 martie 2013, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, s-a hotărât retrimiterea proiectului de Lege privind construcţia şi modernizarea clădirilor destinate unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit raportul comun din data de 4.10.2012, prin care s-a propus respingerea proiectului de lege.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu majoritate de voturi, 8 voturi împotrivă şi o abţinere, menţinerea raportului de respingere a proiectului de Lege privind construcţia şi modernizarea clădirilor destinate unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară din următoarele considerente: nu sunt prevăzute sursele de finanţare, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, autorităţile administraţiei publice nu pot participa cu bunuri din domeniul public la iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte de parteneriat public privat; nu se stabileşte cine finanţează procentul de 40 la sută, în situaţia în care există investitori privaţi.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sărut mâna, mulţumesc.

Dacă aveţi luări de poziţie? Nu sunt...

Domnule Tinel, vă rog, chiar îmi cer scuze că nu m-am repliat... Sunteţi foarte sobru astăzi, văd.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă accept scuzele, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc. Chiar mă gândeam, zic... îmi făceam o problemă, zic...

Domnul Tinel Gheorghe:

Da, chiar mă gândeam că ieri aţi fost exact aşa cum îi stă bine unui preşedinte de şedinţă şi...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu m-a ţinut decât o zi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Da, azi e marţi, cred că ieri era după duminică, imediat...

Ce vroiam să vă spun?

Stimaţi colegi, implementarea criteriilor de la Barcelona cred că e o obligaţie pentru noi. Nu-i un moft. Faptul că venim aşa şi pe bandă rulantă respingem legea, că nu se încadrează, că nu respectă, că nu finanţăm... că nu ştiu ce argumente găsim... foarte lejere pentru a respinge, nu cred că stau în picioare aceste argumente.

Am avut între 2006-2010, bun, a trecut de 2010, dar criteriile de la Barcelona trebuie implementate şi, până la urmă, fondul contează. Şi fondul este creşterea numărului locurilor de muncă şi a gradului de ocupare pentru tinerii părinţi.

Mie îmi e greu să cred că în comisiile de specialitate n-am găsit soluţii pentru a face o lege bună. Iniţiativa este semnată de 133 de parlamentari. Aproape 80 la sută din membrii fostului Parlament. şi din toate partidele politice. nu cred că nu puteam găsi soluţii să impunem, să implementăm criteriile de la Barcelona. Ce punem în loc? Vine Guvernul cu o strategie? Vine cu altceva? Că nu am auzit, n-am auzit să... ca aici să venim şi să spunem, da, domnule, are Guvernul alte strategii.

De obicei, când respingem, unele dintre argumente sunt: Guvernul lucrează la o nouă strategie, Guvernul vine cu un alt proiect, e în dezbaterea comisiilor un alt proiect de lege care înlocuieşte propunerea pe care o dezbatem... acum nu auzim nimic decât că nu putem, nu avem cum să facem, nu avem resurse...

Păi, niciodată, să ştiţi că dacă nu ne gândim şi nu ne punem mintea la contribuţie, niciodată n-o să găsim soluţii.

Eu v-aş ruga, domnule preşedinte, să supuneţi la vot şi s-o mai retrimitem o dată la comisie. Şi să găsim soluţii să impunem criteriile de la Barcelona.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog, domnul Mircovici şi se pregăteşte doamna Bucura, urmează domnul Zlati.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Din respect faţă de domnul Tinel Gheorghe şi faţă de adevăr, aş vrea să fac o mică corectură. Vechiul Parlament avea 471 de membri, 334 de deputaţi şi 147 de senatori, ceea ce înseamnă aproximativ 26 la sută dacă ar fi 130 de semnatari, şi nu 80 la sută. Atât.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Bucura, vă rog.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

Bineînţeles, în Parlamentul României, putem cere la nesfârşit retrimiterea unui act normativ, în Parlamentul României, bineînţeles, rolul fiecăruia dintre noi este să venim la tribuna Parlamentului şi să facem dezbatere pe fiecare act normativ. Însă, această dezbatere trebuie circumscrisă adevărului şi, în acelaşi timp, aplicării legislaţiei pe care noi aici pretindem că o creăm. A făcut trimitere unul dintre antevorbitori la nesusţinerea de către Guvernul Ponta a acestui act normativ.

Eu am admirat unul dintre iniţiatorii acestui act normativ care, în momentul în care a venit în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, a încercat cu multă elocinţă să susţină acest proiect de lege, însă, a venit cu un argument, din păcate, mai degrabă nesusţinut de votul grupului parlamentar sau de guvernele anterioare, fiindcă nici Guvernul Boc nu a susţinut acest act normativ. Fiindcă, în momentul în care fiecare dintre noi este iniţiatorul unui act normativ trebuie să se raporteze la necesitatea şi, în acelaşi timp, la posibilitatea de a aplica acel act normativ. Iar argumentele pentru care şi în domeniul educaţiei şi în domeniul administraţiei publice locale, trebuie să privim administraţia şi educaţia ca pe un sistem integrat în care, într-adevăr, avem nevoie de strategie, dar avem nevoie de soluţii, nu în care încercăm să cârpim pe bucăţi şi în care venim cu un act normativ, fără a da soluţiile pentru aplicarea acestuia. Din păcate, este contrazis de practică.

Prin urmare, domnule preşedinte, vă rog să-mi permiteţi, ca şi parlamentar PSD, să nu susţin retrimiterea pe circuitul parlamentar a acestui act normativ, fiindcă Parlamentul nu poate deveni o instituţie în care actele normative se plimbă de la o comisie la alta, de la plen la comisii şi aşa mai departe, mai ales atunci când nu oferă soluţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc mult.

Domnule Tinel, vă rog. Drept la replică sau ce doriţi?

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze, aşa este, nu sunt 80 la sută dintre membrii fostului Parlament, Camerei Deputaţilor, dar rar mi-a fost dat să văd o iniţiativă parlamentară cu aşa mare sprijin în tot spectrul politic de la dreapta la stânga. Şi citesc colegei mele de la PSD numele celor care au semnat, care erau parlamentari şi care acum sunt primari, preşedinţi de consilii judeţene sau actuali miniştri PSD: Cindrea Ioan, fost parlamentar - preşedinte de consiliu judeţean, Dumitrescu Cristian Sorin - fost deputat, senator, vicepreşedintele Senatului, Duşa Mircea - fost parlamentar, actual ministru, Mitrea Manuela - senator, actual deputat, Neacşu Marian - liderul grupului parlamentar, Duvăz Bogdan Nicolae - parlamentar, fost şi actual, Popeangă Vasile - membru, fost şi actual parlamentar. Or, PSD-ul, nu putem venim, să ne jucăm cu trimitere şi retrimitere, dar Parlamentul României trebuie să găsească soluţii, stimată colegă. E cel mai simplu să ştiţi, să respingi, dar soluţii trebuie găsite.

Eu, în această idee, am solicitat retrimiterea la comisie, pentru că poate o iniţiativă legislativă nu este perfectă, dar rolul nostru este s-o îmbunătăţim, s-o facem perfectibilă, să poată fi aplicată.

Îmi e greu să cred că în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic nu aţi găsit soluţii, în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, îmi e foarte greu să cred. Altfel, nicio iniţiativă legislativă, dacă plecăm de la premisa că fie nu e finanţată, fie nu ştiu ce încalcă, ce argumente se aduc pentru respingere, niciuna nu trece de plenul Parlamentului. Absolut niciuna.

Găsim motive şi pentru o virgulă, şi pentru tot. Nu de fond, de formă s-o respingem.

Eu de-aia am cerut retrimiterea la comisie pentru că trebuie implementată, să ştiţi. Şi putem găsi soluţii împreună, aşa cum am găsit că toţi cei care au semnat sunt din tot spectrul politic.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Zlati, vă rog.

Domnul Radu Zlati:

Domnilor colegi,

Îl asigur pe domnul coleg din partea PDL că în cadrul Comisiei de învăţământ şi educaţie am avut toată bunăvoinţa, am făcut o subcomisie specială care timp de două săptămâni a stat pe fiecare paragraf al propunerii de lege. din păcate, legea este proastă de la început până la sfârşit. Noi, comisiile, lucrăm cumva cu materialul clientului. Într-o propunere de lege în care, de la art.1 până la articolul final, niciun articol nu stă în picioare, unele contrazic fie legislaţia, fie de-a dreptul bunul-simţ, noi nu am avut ce să facem. Am adăstat pe textul propunerii doar pentru că scopul părea şi poate că şi este nobil şi pentru că era un foarte mare număr de colegi. Dar dincolo de această bunăvoinţă, noi nu am avut ce face. Aşteptăm cu cel mai mare interes, fie din partea opoziţiei, fie din partea puterii, o altă iniţiativă legislativă care să respecte şi legislaţia, şi posibilităţile financiare din acest moment, pentru că nu facem legi pe care nu le putem aplica.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu excepţia legilor divine, orice lege este perfectibilă. Şi orice lege este făcută de parlamentari pentru a corecta o anumită problemă, pentru a rezolva o anumită problemă. Eu sunt convins că filosofia acestei legi este bună. Şi mă întreb de ce aceiaşi oameni care au semnat acest proiect legislativ atunci când erau în opoziţie astăzi nu vă mai susţin.

De aceea, cred că soluţia este retrimiterea la comisie şi să încercăm să armonizăm cu toate grupurile parlamentare, indiferent de culoarea politică, un astfel de proiect de act normativ, pentru că problema există şi trebuie rezolvată. Noi vom vota pentru trimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Nu.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 19 voturi pentru, nouă abţineri şi 73 de voturi împotrivă, proiectul de lege rămâne pe ordinea de zi.

Nefiind amendamente, proiectul de lege merge la votul final.

Stimaţi colegi,

La punctul 14 avem Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane.

Din partea Comisiei de agricultură, domnul Mocanu Vasile.

Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ nr.158 din 18 martie 2013.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată integral de la bugetul de stat, care are ca scop aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul dezvoltării protecţiei zonelor montane din România, zone marcate de specificitate, fragile ecologic şi defavorizate economico-social din cauze naturale care necesită o gestiune specifică.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 3 iunie 2013.

La dezbaterea propunerii legislative a participat ca invitat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Valentin Olimpiu Şoneriu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

La lucrările comisiei din data de 18 iunie 2013 au fost prezenţi 33 de deputaţi din totalul de 34 de membri ai comisiei.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea propunerii legislative din următorul motiv: propunerea legislativă conduce la un paralelism din reglementare întrucât diferenţa dintre Legea nr.26/2012 şi prezenta propunere legislativă apare numai în ceea ce priveşte sediul agenţiei.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare? Nu doreşte nimeni.

Nu sunt amendamente.

Proiectul de lege merge la votul final.

La poziţia 15 avem Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.13/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.63/2010 pentru modificarea Legii nr.273/2006 privind Finanţele publice locale.

Din partea Comisiei pentru administraţie, are cuvântul doamna deputat Raluca Surdu.

Doamna Raluca Surdu:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate cu dezbaterea pe fond a Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.13/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.63/2010 pentru modificarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Prezenta propunere legislativă a fost respinsă de Senat.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de membrii comisiilor, s-a decis, cu majoritate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre aprobare un raport de respingere a propunerii legislative.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, prezenta iniţiativă legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 16 avem Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(6) al art.160 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe, vă rog, domnule deputat.

Domnul Erland Cocei:

Mulţumesc.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(6) al art.160 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Conform prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea art.160 alin.(6) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul prelungirii până la 31 mai 2015, inclusiv, a termenului pentru aplicarea taxării inverse pentru anumite categorii de cereale şi plante tehnice, acesta fiind în prezent 31 mai 2013.

În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, deoarece prezenta propunere a rămas fără obiect, prevederile sale fiind preluate în Ordonanţa Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale aprobate prin Legea nr.168/2013.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva...

Domnule Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, această iniţiativă nu mai are obiect pentru că Parlamentul a fost de acord cu prelungirea taxării inverse.

Vreau să vă reamintesc că această măsură cerută de mediul de afaceri a fost introdusă de Guvernul Boc în 2011, este o măsură bună, pentru că are ca efect reducerea evaziunii în domeniul cerealelor şi plantelor tehnice.

Într-adevăr, e un merit al USL-ului, şi trebuie să-l recunoaştem, că a preluat unele măsuri ale Guvernului Boc considerându-le foarte bune.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 17 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Are cuvântul doamna Rodica Nassar, preşedintele Comisiei de sănătate.

Vă rog.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În temeiul dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă, iar la întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul negativ al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul negativ al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(3) al art.12 din Ordonanţa Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr.179/2008, în sensul ca şi medicii rezidenţi să fie incluşi în linia de gardă şi să fie salarizaţi pentru această activitate.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au hotărât cu unanimitate de voturi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, întrucât propunerea legislativă a rămas fără obiect, deoarece Ordonanţa Guvernului nr.12/2008 a cărei completare se propune a fost abrogată prin dispoziţiile art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

În raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de act normativ reglementează modul de efectuare şi salarizarea gărzilor de către medicii rezidenţi. Acest proiect legislativ prevede ca gărzile efectuate de medicii rezidenţi să fie plătite. Poate nu ştiaţi, dar marea parte din activitatea spitalelor se face cu medicii rezidenţi, iar la ora actuală există anul I şi o parte din anul II în care aceste gărzi nu sunt plătite. Orice muncă ar trebui să fie plătită în România, iar în contextul în care rezidenţii au şi aşa salarii de mizerie, mi se pare firesc ca toată activitatea lor medicală, fără de care multe din lucrurile ce se întâmplă în spitalele universitare nu ar putea să fie realizate, să fie remunerată.

Proiectul este în concordanţă cu art.41 alin.(3) din Constituţia României şi corectează, practic, discriminările existente în acest moment în lege.

Adoptarea acestui act normativ va duce la salarizarea oricărui medic rezident pentru orice activitate prestată peste programul de lucru.

Recunosc, domnule preşedinte, este şi o eroare materială privind ordinul la care se referă această lege. De aceea, vă solicit, dacă aveţi bunăvoinţa ca acest spirit al legii de mărirea salariilor rezidenţilor să fie respectat, să retrimitem această lege la comisie pentru corectarea acestei erori materiale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Asistăm în continuare la un gest din categoria aflatul în treabă în Parlament.

Domnule deputat, chiar dacă sunteţi iniţiator şi în cadrul comisiei am discutat că proiectul acesta a rămas fără obiect, vreau să le prezint colegilor noştri faptul că ordonanţa care aţi solicitat să fie modificată a fost abrogată, iar prevederile legate de plata rezidenţilor au fost prevăzute într-o ordonanţă ulterioară.

Aşa că vă propun să nu votăm această propunere a domnului deputat.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Poate nu am fost suficient de clar sau poate cineva nu vrea să înţeleagă. Proiectul de lege prevede plata orelor suplimentare ale rezidenţilor, ceea ce nu este inclus în ordinul pe care-l menţionaţi dumneavoastră. Şi am precizat că există o eroare materială strecurată în această lege, tocmai pentru ca dacă vrem s-o corectăm şi vrem într-adevăr să plătim gărzile rezidenţilor, putem face acest lucru cu uşurinţă, cu un termen de două săptămâni la Comisia pentru sănătate. De aceea, v-am cerut reîntoarcerea legii la comisie.

Aflatul în treabă atunci când vorbim despre rezidenţi mi se pare înjositor din partea unui parlamentar când se declară acest lucru, şi poate vreţi să-i vedeţi în stradă cum stau în faţa Ministerului Sănătăţii pentru că nu au salarii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aflatul în treabă nu este legat de activitatea rezidenţilor, ci de activitatea colegului nostru. Pentru că vă citez: "Medicii rezidenţi care efectuează gărzi în afara programului normal de lucru sunt salarizaţi pentru această activitate de către unitatea sanitară unde efectuează garda, cu respectarea prevederilor legale."

Dacă venim la această tribună doar să facem declaraţii politice, îmi pare rău, domnule deputat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ciuhodaru, drept la replică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte,

Voi veni ori de câte ori este nevoie la această tribună pentru a susţine drepturile rezidenţilor şi de a-l face pe colegul meu să înţeleagă exact esenţa acestui act normativ. Dacă nu vreţi să le daţi aceşti bani şi nu vreţi să-i ţineţi în România, spuneţi-o direct, dar să ştiţi că altceva le-aţi promis în campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog, doamnă deputat. Din partea Dreptei.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună ziua, dragi colegi.

Să ştiţi că suntem cu toţii la treabă aici şi cu bună intenţie. Intenţia domnului deputat Ciuhodaru este lăudabilă, pentru că în acest moment rezidenţii au un salariu extrem de mic. Chiar ieri a fost deschiderea anului universitar la Universitatea de medicină şi farmacie Iaşi, unde a fost domnul ministru Nicolăescu. Dumnealui a spus că promite să alinieze salariile medicilor la Uniunea Europeană. Eu aştept să văd şi acest lucru. Este într-adevăr un lucru că legea este abrogată şi cu acest lucru sunt de acord, dar trebuie să ţinem cont şi să nu refuzăm absolut orice pentru că în acest moment trebuie să rezolvăm această problemă şi, mai ales, a gărzilor.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva.

Vă rog, domnule Crăiniceanu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problema rezidenţilor este o problemă foarte, foarte serioasă şi foarte importantă. Nu de azi, nu de ieri, rezidenţii sunt plătiţi foarte, foarte prost, ca să spun aşa, să folosesc un cuvânt... Deci, veniturile lor sunt foarte, foarte mici. Problema este cunoscută la Ministerul sănătăţii. Am avut discuţii cu domnul ministru Eugen Nicolăescu pe acest subiect. Sigur, coaliţia pentru sănătate cere o mărire a salariilor de sută la sută. Nu ştiu dacă acest lucru se poate, dar în pachetul de legi privind reforma sănătăţii este prevăzut acest punct.

Cu siguranţă, vom mări salariile rezidenţilor. Muncesc foarte mult, stau peste cele opt ore, stau zile şi nopţi întregi în spital, trebuie acest lucru pus la punct, dar sunt pentru a respinge trimiterea la comisie, pentru că pe acest subiect, sau pe acest proiect de lege deja am stabilit că nu îl vom vota.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva?

Dacă nu, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Ciuhodaru de retrimitere la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 20 de voturi pentru, cinci abţineri şi 78 de voturi împotrivă, proiectul de lege rămâne pe ordinea de zi.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 18 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Are cuvântul doamna Rodica Nassar.

Doamna Rodica Nassar:

În temeiul dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă, iar la întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul negativ al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul negativ al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, avizul negativ al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr.179/2008, în sensul ca medicii rezidenţi, beneficiari ai unei burse de studii, să fie obligaţi să lucreze într-o unitate sanitară publică cel puţin cinci ani din momentul obţinerii titlului de specialist.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, întrucât propunerea legislativă a rămas fără obiect, deoarece Ordonanţa Guvernului nr.12/2008 a cărei completare se propune a fost abrogată prin dispoziţiile art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

În raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Dacă-mi permiteţi să vorbesc şi în numele grupului parlamentar pe care îl reprezint.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog.

Doamna Rodica Nassar:

Este vorba despre aceeaşi speţă ca şi la punctul trecut. Este vorba despre modificarea unui act normativ care nu mai există. Prin urmare, dacă domnul deputat Ciuhodaru se va gândi să solicite retrimiterea la comisie, vom avea aceleaşi discuţii ca şi în cazul modificării solicitate înainte. Nu poţi să modifici. Chiar dacă suntem de acord cu ideea, colegul nostru este rugat să facă o altă iniţiativă legislativă şi să aducă modificări pe texte deja aprobate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ciuhodaru. Vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Lipsa unor politici privind migraţia şi salarizarea medicilor ne costă vieţi şi bani. Vă dau patru argumente pentru votarea acestui act normativ.

Un rezident câştigă în România 5 lei pe oră, adică de zece ori mai puţin decât un coleg occidental, şi nu este de mirare că după 5, 7 ani de umilinţă părăseşte această ţară.

În al doilea rând, România are cel mai mic număr de medici la mia de locuitori, dacă mai sunt 2 la mie este mult. În aceste condiţii, suntem cel mai mare exportator de medici.

Dacă vorbim despre faptul că pierdem vieţi, vă pot spune că există cel puţin 100 de localităţi în România care nu au văzut nici măcar cum arată un medic, de-apoi să fie tratate de un medic, că pacienţii continuă să se plimbe între unităţile sanitare şi atunci când au nevoie de ajutorul medical nu-l găsesc.

Dar dacă vorbim despre finanţare, plecarea medicilor din România ne-a costat până acum 64 de milioane de euro. Iar dacă s-ar introduce un astfel de act normativ pentru sporirea salarizării rezidenţilor, ar fi nevoie doar de 40 de milioane.

Concret, proiectul de act normativ prevede ca la intrarea în rezidenţiat aceşti tineri medici să aibă două opţiuni: un rezidenţiat, cum ne-am obişnuit până acum, urmat de lipsa locurilor de muncă şi plecarea în străinătate, plătit prost cu 5 lei pe oră, în care rezidentul nu poate să-şi facă o familie, să-şi cumpere o carte, să-şi ducă existenţa normal în România.

A doua opţiune este cea de salarizare sub forma unei burse, în care, practic, salariile se dublează şi este condiţionată această opţiune de a continua să profesezi 5 ani în România în unităţile sanitare publice.

Gândiţi-vă că avem un deficit de medici de urgenţă important. Gândiţi-vă că nu sunt anestezişti, radiologi, chirurgi în această ţară.

Eu cred că proiectul de act normativ, în ciuda acestei erori materiale care poate - şi vă voi cere retrimiterea la comisie -, care poate fi corectată cu uşurinţă, ar trebui să intre în atenţia dumneavoastră. Pentru că vorbim despre politici publice în sănătate şi de faptul că rezidenţii au un trai pe care nimeni nu şi l-ar putea imagina în altă ţară.

Vă mulţumesc.

Propun retrimiterea la comisie, două săptămâni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Movilă, vă rog.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă, acest proiect de lege comportă două aspecte: primul aspect, din punctul de vedere al tehnicii legislative, este clarificat prin faptul că legea care urmează să fie modificată nu mai există. Din acest punct de vedere, demersul colegului nostru, bine intenţionat, nu are destinatar.

Ca o soluţie conciliantă cred că retrimiterea la comisie, o săptămână, timp în care Consiliul Legislativ, toţi cei care cred că-l pot convinge pe colegul nostru să se clarifice din punct de vedere al tehnicii legislative, nu cred că este o problemă, pentru că noi, membrii comisiei, vom reveni cu acelaşi punct de vedere, pentru că nu putem amenda, nu putem completa un act normativ care nu mai există.

În ceea ce priveşte problema rezidenţilor din România, este într-adevăr o problemă care, sigur, nu s-a rezolvat, este o problemă la care cel puţin reprezentanţii Ministerului Sănătăţii fac promisiuni în fiecare lună că problema medicilor rezidenţi se va rezolva.

După promisiuni şi dialog la masă în Ministerul Sănătăţii, acum medicii rezidenţi sunt în stradă şi, sigur, ministrul sănătăţii afirmă că problema se poate rezolva din nou prin dialog, după ce aproape un an de zile nu a înţeles nimic din ceea ce înseamnă sistemul de sănătate din România.

Colegii parlamentari - şi nu doar Tudor Ciuhodaru, şi eu, şi alţi colegi parlamentari - au iniţiative legislative în această problemă, tocmai pentru că doresc să se implice, să rezolve problema medicilor rezidenţi, într-un parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, care, din păcate, parteneriat nu există. Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor salvează, ajută multe din erorile Ministerului Sănătăţii, pentru că ne dorim să avem un sistem de sănătate performant şi echilibrat, care să satisfacă deopotrivă şi pacienţi, şi medici, şi pe noi, decidenţi în acest sistem.

Ca o concluzie, dacă şi celelalte grupuri parlamentare, dintr-un act de bunăvoinţă, pentru a-l ajuta pe colegul nostru să se clarifice privind tehnica legislativă, să retrimitem la comisie şi să revenim în termen de o săptămână. Dacă nu, sigur, votul va arăta ce se întâmplă cu acest proiect de lege. Dar, indiferent de ceea ce vom vota astăzi, problema rezidenţilor rămâne şi trebuie rezolvată cât mai urgent.

Grupul parlamentar PDL va vota retrimiterea la comisie pentru o săptămână.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Iane, vă rog.

Domnul Daniel Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Pe procedură. Am contorizat de când a început această dezbatere, care oricum nu va duce la nimic, pentru că mortul de la groapă nu putem să-l mai aducem înapoi şi au trecut cam 12 minute; 12 minute din timpul nostru, în care puteam să dezbatem alte legi care sunt bune sau... pentru că aici muncim pentru cei care ne-au ales.

Eu înţeleg că trebuie să avem în ţara aceasta medici bine plătiţi, rezidenţi care să fie bine plătiţi, ca să se întoarcă de unde au plecat şi aşa mai departe şi vrem să avem cadre medicale bune, însă această dezbatere sterilă eu zic că nu este cazul să o facem, pentru că ea nu duce la nimic şi pentru că unii vor să vină la microfon să se bage în seamă, cred că ar fi cazul ca dumneavoastră, dacă consideraţi, atunci când avem legi care nu mai au obiect, pentru că au fost abrogate, şi nu avem practic ce să votăm, să nu mai acceptaţi să mai facem dezbateri pe aceste legi.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Îi mulţumesc domnului deputat că a acordat 30 de minute din timpul domniei sale atât de preţios pentru a asculta problemele rezidenţilor. Poate dacă ar fi fost 488 de parlamentari care l-ar fi ascultat de fiecare dată, nu am fi ajuns astăzi unde suntem.

Pentru cei care nu s-au clarificat încă, esenţa acestei legi este foarte bună: rezolvarea problemei salarizării rezidenţilor.

Dacă din punct de vedere al tehnicii legislative lucrurile pot fi corectate, vă reamintesc ceea ce v-am zis şi mai devreme: doar legile divine sunt perfecte, restul sunt perfectibile şi trebuie făcute pentru oameni.

Deci, domnule deputat, aţi fost trimis în Camera Deputaţilor să dezbateţi problemele oamenilor, dar dacă credeţi că la o majoritate toxică acest lucru nu trebuie să se mai facă, mă îndoiesc că aceasta este soluţia pe care trebuie să o adopte Parlamentul României.

Aşa că îi mulţumesc domnului Movilă de la Grupul parlamentar PDL că îmi susţine retrimiterea la comisie şi sunt convins că se vor găsi acele norme de tehnică legislativă care să pună în acord această lege cu ceea ce trebuie făcut pentru rezidenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Vă rog să nu veniţi la acest microfon şi să ne spuneţi să nu dezbatem ceva, că asta este moartea democraţiei. Orice majoritate are aceste apucături. Din păcate. ori de câte ori au fost astfel de expuneri, după cum ştiţi, şi când făceam parte dintr-o astfel de majoritate, am intervenit, pentru că nu sunt de acord şi s-ar putea ca dumneavoastră să aveţi dreptate. Dar vă pun o întrebare: care sunt acele mari proiecte de lege pe care ar trebui să le dezbatem, că eu nu le-am găsit?! Nu le-am găsit! Avem doar respingeri din ani mulţi, că acest onorat Guvern nu prea vine cu astfel de legi importante pe care să le dezbatem în Parlament. Nu prea vin multe! Poate ordonanţe de urgenţă, altfel de ordonanţe pe care ulterior încercăm să le dezbatem, dar nu prea avem, din păcate, astfel de legi importante în Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva?

Dacă nu, supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 18 voturi pentru, patru abţineri şi 88 împotrivă proiectul de lege rămâne pe ordinea de zi.

Nefiind alte amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 19 avem propunerea legislativă privind acordarea pentru familiile cu venituri reduse a diferenţelor de tarif la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare furnizate de S.C. ApaServ S.A. Valea Jiului.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe. Vă rog, domnule deputat.

Domnul erland Cocei:

Mulţumesc.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă privind acordarea pentru familiile cu venituri reduse a diferenţelor de tarif la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare furnizate de S.C. ApaServ S.A. Valea Jiului.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională în acest caz.

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare acordarea de la bugetul de stat a diferenţelor de tarif la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare furnizate de S.C. ApaServ SA Valea Jiului pentru familiile cu venituri reduse şi care au domiciliul pe raza teritorială a municipiului Petroşani, Lupeni, Vulcan şi a localităţilor Aninoasa, Petrila şi Uricani.

În urma examinării propunerii legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, din următoarele considerente: - se creează premisele unei situaţii discriminatorii în raport cu celelalte persoane, care, din punct de vedere material, se află în aceeaşi situaţie cu cea a destinatarilor prezentei iniţiative legislative, însă domiciliază în alte localităţi din alte zone ale ţării; - nu se regăsesc dispoziţii concrete prin care să se explice modalitatea în care ar urma să fie suportate, din bugetul de stat, sumele reprezentând diferenţele de tarif la serviciile de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, propuse a fi acordate prin intermediul primăriilor familiilor cu venituri reduse, ce au domiciliul în raza teritorială a localităţii prevăzute de această iniţiativă legislativă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La poziţia 20 avem propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr.877/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Din partea Comisiei pentru muncă? Vă rog, domnule Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Raport asupra propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii-cadru nr.284/2010.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată, prin adresa Pl-x 219/2013 din 17 iunie 2013, cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr.877/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Anexei nr.1, Cap.II, lit.C, pct. VI, lit.b) din Legea-cadru nr.284/2010, în sensul ca pentru funcţia de şef serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă să se prevadă atât studii medii, cât şi studii superioare, precum şi diferenţierea nivelului salariului de bază pe două grade, respectiv gradul I şi gradul II. De asemenea, se propune şi majorarea claselor şi coeficienţilor de ierarhizare pentru aceste funcţii.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 4 iulie 2013 au participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, doamna Georgeta Bratu - secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi domnul Fănel Mitea - director la Ministerul Finanţelor Publice.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 25 deputaţi din totalul de 27 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 10 iunie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative, din următoarele considerente:

- nu sunt precizate sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţiile art.138 alin.(5) din Constituţie, precum şi cele ale art.15 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, respectiv ale art.7 alin.(1) din Legea responsabilităţii fiscal bugetare nr.69/2010;

- prin textul propus, pentru gradul I şi pentru gradul II sunt prevăzute atât studii medii, cât şi studii superioare, încălcându-se astfel dispoziţiile art.13 alin.(2) din Legea nr.284/2010, potrivit cărora, în cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade în cadrul studiilor superioare şi pe trepte profesionale în cadrul studiilor medii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, doamna Boghicevici.

Doamna Claudia Boghicevici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Reglementarea salarizării în sistemul public a rămas în continuare o preocupare şi o provocare pentru noi, pentru a pune România pe baze stabile.

Este evident că o lege nu poate mulţumi pe toată lumea, dar prevederile sale instituie un sistem echitabil de salarizare pentru toţi bugetarii. Eu sper că Guvernul USL îşi va ţine promisiunea faţă de angajamentele luate cu Fondul Monetar Internaţional, prin scrisoarea de intenţie, unde se spune că vom încerca să implementăm Legea salarizării unitare, în limita anvelopei bugetare existente.

Bază legală există, guvernanţii trebuie doar să asigure resursele financiare pentru punerea în aplicare a legii unitare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Nu. Nefiind amendamente proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 21 avem Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Domnule Adrian Solomon, am rugămintea să luaţi cuvântul din partea Comisiei pentru muncă. Citiţi tot materialul, sigur că da!

Domnul Adrian Solomon:

Domnule Toader, aţi fost lider de grup atâţia ani, nu ştiţi cine semnează un raport al comisiei?

Raport asupra propunerii legislative pentru completarea Legii nr.76/2002.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată, prin adresa Pl-x 133/2013 din...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dacă se poate, puţin mai rar, domnule Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

...7 mai 2013, cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a propunerii legislative mai sus menţionate.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, prin reintroducerea prevederile referitoare la subvenţiile acordate angajatorilor în vederea ocupării temporare a forţei de muncă din rândul şomerilor, prevederi care au fost abrogate prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative, întrucât această propunere de completare, ce reglementează măsuri de subvenţionare a cheltuielilor cu forţa de muncă efectuate în cadrul unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor pentru dezvoltarea comunităţii locale, a fost deja adoptată de comisie ca amendament la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 din Constituţia României.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 21 mai 2013 a participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, doamna Georgeta Bratu, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 27 deputaţi din totalul de 28 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 23 aprilie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 22 avem Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Domnule Adrian Solomon, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader (din sală):

Oboseşte!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este neobosit, staţi liniştit!

Domnul Adrian Solomon:

Raport asupra Propunerii legislative pentru completarea Legii nr.76/2002.

Comisia a fost sesizată cu adresa PL-x 134/2013 din 7 mai 2013.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea dispoziţiilor art.17 alin.(1) lit.c) şi ale art.38 alin.(1) lit.c) din Legea nr.76/2002, în sensul de a institui dreptul consilierilor locali şi judeţeni de a cumula indemnizaţia de şomaj cu venituri mai mici decât acesta, şi anume cu indemnizaţia de şedinţă acordată în baza art.34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, pentru participarea la şedinţele ordinare ale consiliului şi ale comisiilor de specialitate.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative, din următoarele considerente:

- calitatea de şomer indemnizabil este incompatibilă cu cea de persoană asigurată obligatoriu, conform art.19 lit.c) din Legea nr.76/2002, care exercită o funcţie electivă potrivit Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali;

- aleşilor locali care sunt în activitate nu le sunt aplicabile dispoziţiile art.34 alin.(1) lit.b) din Legea nr.76/2002, în sensul că beneficiază de indemnizaţie de şomaj doar persoanele care nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;

- indemnizaţia de şomaj este o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului, ca urmare a pierderii locului de muncă, pe când aleşii locali în exercitarea mandatului, se află în serviciul colectivităţii locale şi sunt responsabili în faţa acesteia.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 21 mai 2013 a fost prezentă doamna Georgeta Bratu, secretar de stat în Ministerul Muncii.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 27 deputaţi din totalul de 28 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 23 aprilie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Nefiind alte luări de cuvânt şi nici amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 23 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială.

Domnule Solomon, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Puteţi veni să propuneţi să sărim peste prezentarea raportului, ca să fie o propunere regulamentară.

Raport asupra propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.28/2009.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu Pl-x147/2013, cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a propunerii legislative citate mai sus.

Comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic şi Social, avizul negativ al Comisiei juridice, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială, în sensul:

- prelungirii perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj cu 4 luni, pentru persoanele ale căror raporturi de muncă încetează până la data de 30 iunie 2015;

- prelungirea scutirii de la plata contribuţiilor de asigurări sociale a salariaţilor care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, precum şi a angajatorilor pentru salariaţii respectivi, până la data de 31 decembrie 2015;

- neimpozitarea indemnizaţiilor de care beneficiază salariaţii, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în fiecare an.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 27 deputaţi, din totalul de 28 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 14 mai 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei respingerea iniţiativei legislative din următoarele considerente:

- măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă nr.28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială au avut un caracter temporar, respectiv până la data de 31 decembrie 2009;

- prelungirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj cu 4 luni, pentru persoanele ale căror raporturi de muncă încetează până la data de 30 iunie 2015, ar duce la sprijinirea măsurilor pasive ce ar afecta în mod negativ gradul de activizare a şomerilor în ceea ce priveşte decizia căutării şi ocupării unui loc de muncă;

- prelungirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj cu 4 luni până la data de 31 iunie 2015, pentru persoanele care vor fi îndreptăţite să primească acest drept, concomitent cu aplicarea facilităţii referitoare la "şomajul tehnic" ar conduce la mărirea presiunii asupra bugetului asigurărilor pentru şomaj, făcând previzibilă apariţia unor dificultăţi majore în ceea ce priveşte asigurarea resurselor de finanţare.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.36/2013 au fost stabilite măsurile de protecţie socială, aplicabile în perioada 2013-2018, de care vor beneficia persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza unui plan de disponibilizare, din cadrul unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, institute naţionale de cercetare-dezvoltare, precum şi din cadrul societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, în baza planurilor de disponibilizare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt? Nu sunt. Amendamente nefiind, proiectul de lege trece la votul final.

La poziţia 24 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea forţei de muncă.

Domnule Adrian Solomon, vă rog să luaţi cuvântul. Doamna Boghicevici, ca iniţiator, iertaţi-mă.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră ca iniţiator al acestui proiect şi am prezentat o viziune integrată, pentru că România are nevoie de un sistem al asigurărilor de şomaj şi pentru ocuparea forţei de muncă mult mai flexibil şi adaptat cerinţelor economiei.

Din păcate, Guvernul USL a preferat să blocheze acest proiect, prin majoritatea din Parlament, la fel ca multe iniţiative pe care eu le-am depus, să plagieze ce i-a convenit din propriul meu proiect, să respingă pe bandă rulantă o parte din ele, cu motivaţia că se găsesc în alte propuneri ale Executivului.

Sistemul nostru de asigurări pentru şomaj are nevoie de mai multe măsuri de stimulare a angajării tinerilor, dar şi a celor aflaţi în pragul pensionării, pentru că aşa cum ştim cu toţii, avem mari probleme legate de ratele de ocupare pentru aceste două categorii de cetăţeni.

Este grav că acest proiect a fost respins, riscăm să rămânem cu persoane care o dată ce şi-au pierdut locul de muncă, să nu se mai regăsească în alt sistem şi să nu reuşească să-şi găsească un nou loc de muncă.

Prin intervenţia mea în plen astăzi am ţinut să subliniez faptul că celelalte două iniţiative ale colegilor mei prezentate astăzi vin cu soluţii punctuale, iar proiectul depus de mine a avut o viziune integrată a tuturor modificărilor necesare sistemului la ora actuală.

Îmi susţin proiectul în continuare şi spun că România are nevoie, la ora actuală, de măsurile propuse de mine prin acest proiect.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Adrian Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Întrucât obiectul de reglementare al iniţiativei legislative a fost prezentat de iniţiator, voi prezenta doar motivele care au stat la baza respingerii de către Comisia pentru muncă şi la baza propunerii de respingere înaintate către plen.

O parte dintre reglementările propuse prin iniţiativa legislativă se regăsesc în proiectul de lege iniţiat de Guvernul României, dezbătut şi adoptat de comisie cu amendamente.

Din examinarea conţinutului expunerii de motive rezultă că nu sunt îndeplinite exigenţele impuse instrumentelor de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative, potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Astfel, prin examinarea expunerii de motive reiese că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc elemente concrete de motivare a soluţiilor legislative preconizate, nerezultând aşadar care sunt eficienţele practice cărora aceste soluţii legislative urmăresc să le răspundă, în raport cu eventualele insuficienţe ale reglementărilor în vigoare, cu incidenţă în domeniu.

Nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de prevederile art. 138 alin. (5) din Constituţia României, referitoare la indicarea surselor financiare necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse prin soluţiile legislative preconizate.

Astfel, având în vedere că modificările intervenite asupra bugetului asigurărilor pentru şomaj au impact asupra bugetului general consolidat, este necesar, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea responsabilităţii fiscale, nr.69/2010, să se elaboreze fişa financiară, potrivit prevederilor art.15 din Legea nr.500/2002, însoţită de declaraţia conform căreia majorarea de cheltuială este compatibilă cu obiectivele şi priorităţile strategice specificate în strategia fiscal-bugetară, cu Legea bugetară anuală şi cu plafoanele de cheltuieli prezentate în strategia fiscal-bugetară.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul, din partea grupurilor parlamentare?

Doamna Boghicevici. În altă calitate vorbiţi acum, am înţeles; în numele grupului, da. Sunt de acord.

Doamna Claudia Boghicevici:

Stimaţi colegi,

Aspectele prezentate de colegul meu Solomon nu stau în picioare, pentru că o parte din propunerile mele au fost preluate în acest proiect de lege. Proiectul a fost blocat la Senat şi neindicarea surselor de finanţare, aşa cum se spune aici, nu cred că este sustenabilă.

Faptul că în 8 luni de zile, gradul de colectare la bugetul de stat a fost unul foarte redus, nu poate fi o justificare pentru nealocarea unor sume necesare pentru acest proiect de lege.

Şi aş vrea să vă prezint doar câteva dintre propunerile care au fost deja preluate: alocarea unei alocaţii profesionale pe durata participării la un program de formare profesională, acordarea de servicii gratuite de evaluare a competenţelor dobândite, relaxarea condiţiilor de eligibilitate pentru indemnizaţia de şomaj a lucrătorilor cu contracte de muncă temporară sau cu timp parţial.

Deci, câteva dintre propunerile mele au fost preluate. Nu înţeleg de ce proiectul nu a fost preluat în forma propusă de mine, ci în cea a Executivului, dacă tot are aceleaşi propuneri.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Grupul nostru parlamentar va vota împotriva respingerii acestui proiect de act normativ.

Considerăm că oferă o viziune integrată şi soluţii reale pentru rezolvarea acestor probleme.

Dar, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, pot să mă întreb doar astăzi de ce, atunci când iniţiativele vin de la opoziţie ele sunt rele, dar sunt rele când este vorba să le respingi. Dar sunt preluate în actele guvernamentale.

Unde mai este acel drept al parlamentarilor de a face legi, de a veni cu propuneri legislative? Iar dacă legea a stat blocată în Senat este cu atât mai grav, pentru că Guvernul a preferat să respingă o soluţie legislativă venită din partea unui parlamentar şi să spunem altfel copy/paste în iniţiativa aceasta, dacă anumite articole au fost preluate, indică faptul că această iniţiativă legislativă era bună şi nu văd de ce nu ar fi bună şi în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu. Dacă mai doreşte cineva? Nu mai doreşte nimeni.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

Înainte de a închide şedinţa, o să dau cuvântul colegului nostru Iacoban.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

După domnul Iacoban. Vă rog.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ziua de astăzi, 1 octombrie 2013, are o dublă semnificaţie.

Astăzi sărbătorim, pentru a 23-a oară după 1990, Ziua Internaţională a persoanelor vârstnice.

Trebuie să le spunem La mulţi ani! tuturor celor care ne-au educat, care ne-au învăţat, care ne-au croit drumul în viaţă şi celor care au construit România zilelor de azi; România trecută, România zilelor de astăzi.

În acelaşi timp, astăzi începe un nou an universitar, anul universitar 2013-2014.

Să le urăm succes şi multe realizări studenţilor, atât celor din anul anul I şi celor care-şi continuă studiile, cât şi dascălilor lor, să le urăm toate cele bune şi să dea Dumnezeu, ştim că sunt multe lipsuri în învăţământ, dar, încet, încet, efectele pozitive încep să se vadă.

Vă mulţumesc şi vă urez toate cele bune.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Chestiune de procedură, domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Eu am programul. Programul e până la 12,30.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vreau să vă informez, domnule Toader, că nu aţi fost atent. La şedinţa de birou permanent, noi am aprobat ora 12,00.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

La 12,30.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este o greşeală, o eroare materială în programul tipărit.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Eroare materială.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dar, dumneavoastră, care aţi participat la şedinţa de birou permanent, trebuia să ţineţi minte, măcar până astăzi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, eu am participat, dar am văzut ce au primit colegii mei.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, am înţeles treaba asta.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, vă rog să rectificaţi şi niciun fel de problemă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, am rectificat. Vă mulţumesc.

Înainte de a închide ordinea de zi, doamnelor şi domnilor, vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a fost depusă la secretarul general, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2013 pentru completarea art.53 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, PL-x 168/2013, adoptată în procedură de urgenţă de ambele Camere ale Parlamentului.

Termenul de sesizare pentru lege este de două zile.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a închis.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,00.