Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Vom începe prezentarea declaraţiilor astăzi cu opoziţia şi o să-l rog pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să deschidă sesiunea de prezentare a declaraţiilor politice şi pe domnul deputat Ioan Stan din partea Grupului parlamentar al PSD să se pregătească pentru a fi următorul la microfon.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru onoarea ce-mi faceţi de a deschide sesiunea noastră de declaraţii politice din dimineaţa aceasta.

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi deputaţi,

Săptămâna trecută, alături de reprezentanţii societăţii civile româneşti, am adresat un semnal de alarmă cu privire la actele grave de intimidare a justiţiei, realizate de premierul Victor Ponta şi Guvernul pe care acesta îl conduce.

Iată că temerile noastre s-au confirmat, având în vedere semnalele primite de la nivel european, aflăm astfel că raportul MCV, considerat crucial pentru admiterea noastră în spaţiul Schengen, va fi amânat pentru începutul anului viitor.

Amânarea este cauzată tocmai de recentele imixtiuni în justiţie, urmărindu-se monitorizarea efectelor acestora.

Suntem, aşadar, în situaţia în care credibilitatea României este pusă din nou sub semnul întrebării, tocmai din cauza iresponsabilităţii Guvernului şi a modului original prin care înţelege independenţa justiţiei.

Ministrul de externe, domnul Corlăţean, afirmă că Marea Britanie ne susţine în aderarea la Schengen întrucât am îndeplinit criteriile tehnice de aderare, dar uită că, în limbajul diplomatic, aceste afirmaţii nu au greutate. Raportul MCV este crucial pentru aderarea noastră la Schengen.

La fel cum democraţia nu se rezumă la un sistem de instituţii, ci are nevoie de o cultură democratică, o cultură care să permită ca instituţiile statului să fie independente şi funcţionale, aşa şi admiterea României la Schengen nu este condiţionată doar de îndeplinirea unor obiective tehnice, ci trebuie s-o dovedească faptul că dispune de o justiţie independentă, capabilă să rezistă la presiuni politice şi să combată corupţia.

Din păcate, Guvernul Ponta a picat la acest test european, iar românii trebuie să suporte consecinţele.

Stimaţi colegi,

Amânarea raportului MCV şi bulinele roşii pe justiţie nu ne aduc doar întârzierea aderării la spaţiul Schengen, ci ne afectează în primul rând economic.

Dacă suntem percepuţi ca o ţară coruptă, în care justiţia nu funcţionează, fiind condusă de politic, atunci România va fi considerată un climat instabil, în care investiţiile nu dau randament.

Pe lângă faptul că vom fi ocoliţi de investitori, vom obţine şi credite externe la costuri mult mai mari. Spun asta tocmai pentru a justifica riscul major la care expuneţi ţara noastră.

Să mai adaug că, în acest mod, nu vom putea avea niciodată un statut european, precum cel al Poloniei, spre exemplu. Semnalele, în acest sens, au apărut deja şi nu numai din plan european.

La scandalul revocărilor se adaugă şi recentul vot parlamentar împotriva ridicării imunităţii domnului ministru Vosganian, ca şi cum încălcările brutale ale justiţiei de către Guvern nu ar fi fost suficiente, parlamentarii USL ne arată încă o dată cum statutul de drept rămâne doar un clişeu în discursuri, şi nu o practică reală, din nefericire. V-aţi asigurat, astfel, că mesajul domnului Voiculescu "Nu avem toată puterea până nu luăm şi justiţia" este bine înţeles şi aplicat.

În acest context, monitorizarea europeană nu poate fi decât benefică şi singura capabilă să funcţioneze în mod real şi să atenţioneze derapajele democratice.

Cel mai grav lucru este că toate aceste pierderi vor fi suportate de cetăţenii României.

Vă mulţumesc.

Sunt deputatul Mircea Lubanovici, PDL - Colegiul nr.3 Diaspora.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc foarte mult pentru declaraţia prezentată.

Îl rog acum pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD, să o prezinte şi pe domnul Virgil Delureanu, din partea aceluiaşi grup parlamentar, să se pregătească pentru a fi următorul la microfonul Camerei.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă spun şi eu bună dimineaţa dumneavoastră şi colegilor noştri şi o zi cât mai bună.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Pe cine nemulţumeşte Codul insolvenţei."

Ca piesă de rezistenţă în strategia de luptă împotriva rău-platnicilor, Codul insolvenţei a trezit nenumărate patimi, exprimate de nemulţumiţi în cele mai varii formule. Dacă n-am trăi în această lume şi n-am vedea ori n-am auzi cele mai ciudate istorisiri despre metodele născocite de cei în cauză pentru a nu-şi respecta obligaţiile faţă de bugetul statului, am putea crede că acest act normativ este o adevărată pacoste pe capul angajatorilor. Numai că realitatea înconjurătoare ne contrazice frecvent. Ştim că nu se plătesc contribuţiile prevăzute de lege la sănătate şi la pensii. Ştim că doar atunci când se întocmesc dosare de pensionare se fac aceste plăţi către buget şi se fac doar pentru persoana ce urmează a se pensiona. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu taxele pentru sănătate la o eventuală spitalizare.

Un alt aspect este cel relevat de faptul că deşi se spune că legea se aplică tuturor în aceeaşi măsură, adevărul este că multe firme cu situaţie financiară bună declanşau intenţionat procedura de insolvenţă tocmai pentru a nu plăti ceea ce datorau statului, în timp ce există şi buni contribuabili ce sunt concuraţi astfel neloial. S-a ajuns chiar ca, atunci când ANAF-ul controlează o firmă, aceasta să ameninţe cu intrarea în insolvenţă. Există firme care chiar se consideră deasupra legii şi în care însuşi managementul propriu este construit pe decizia de a nu se plăti statului ceea ce legea prevede. Aşa s-a făcut că insolvenţa, ca procedură legală, s-a transformat din instrument de echilibru între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor într-un mod de evitare a plăţii datoriilor acumulate, de ocolire a plăţii creanţelor curente. Aceste lucruri s-au putut petrece şi din cauza lacunelor de legislaţie specifică, pe care codul vine să le înlăture. Şi pentru a consolida cele prezentate cu cifre, trebuie să spunem că gradul de recuperare a sumelor datorate bugetului consolidat nu a depăşit, în ultimii doi ani, 6% tocmai pentru că procentul celor care în perioada de observaţie sau de reorganizare îşi achitau datoriile curente a fost foarte mic. Cu alte cuvinte, firme care nu au plătit ani de zile ceea ce datorau statului şi-au declanşat cu bună ştiinţă procedura de insolvenţă, continuând să nu plătească nici măcar creanţele curente în această perioadă. Întâlnim în această postură firme din diverse domenii de activitate şi spuneam că cei care vorbesc în numele lor au acuzat iniţiatorii noului cod de cele mai abjecte intenţii, nesfiindu-se a-i învinovăţi de complot asupra libertăţilor democratice, ca de exemplu presupusa intenţie de a îngrădi în acest mod libertatea de exprimare prin mijloace media.

Ştim cu toţii că firmele care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu sunt organizate pe aceleaşi principii şi trebuie să respecte aceleaşi legi ca oricare alte firme. O exprimare mai directă ar fi că sunt afaceri ca oricare altele, existând într-un mediu de afaceri legiferat şi deci obligatoriu pentru toţi cei care îl animă. Ca să nu mai vorbim despre faptul că acuzaţia de îngrădire a libertăţilor mass-media vine din partea celui care cerea poporului nici mai mult nici mai puţin decât să boicoteze emisiunile unui anume post de televiziune care, ce-i drept, nu se îngrămădise a se ploconi la ivirea sa. Cum să nu-l nemulţumească un instrument legislativ care să permită Guvernului colectarea de sume posibil a fi folosite în binele românilor, dovedind şi pe această cale că-şi respectă angajamentele?!

Personal cred cu toată convingerea că legea este una pentru toţi, în fiecare ceas, în toată ţara, indiferent de simpatiile de moment, inclusiv în ceea ce priveşte insolvenţa. Şi mai cred că nu avem dreptul să uităm că evaziunea fiscală a atins cota de 14% din PIB, valoare care înseamnă toate cheltuielile bugetului de stat pe primele 5 luni ale anului 2013.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Virgil Delureanu, din partea Grupului parlamentar al PSD, să îşi prezinte declaraţia politică şi pe domnul deputat Romeo Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Delureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează: "O şansă pentru persoanele sărace care nu se încadrează în categoriile de acordare de ajutor social în temeiul Legii nr.416/2001"

Aproape trei sferturi dintre săraci se află în mediul rural, iar riscul sărăciei este mult mai ridicat în cadrul acestui mediu de rezidenţă, însă în urban sărăcia este mai accentuată.

Ca deputat ales pe Colegiul 4 - Olt, vreau să vă transmit mesajul unor oameni care sunt nemulţumiţi de faptul că, deşi se află într-o stare de sărăcie cruntă, nu beneficiază de niciun ajutor social, acordat în temeiul Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare.

Din discuţiile avute cu mai multe persoane nevoiaşe, precum şi cu mulţi primari, am desprins următoarele nemulţumiri pe care le-am raportat la Legea nr.415/2001 şi la Hotărârea nr.50/2011 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat:

• să nu se ia în consideraţie ca venituri contravaloarea de piaţă a păsărilor şi a animalelor mici, având în vedere ca acestea sunt întreţinute cu produsele agricole de pe terenurile ale căror venituri au fost luate în consideraţie;
• să se elimine condiţionarea deţinerii în proprietate/folosinţă a suprafeţei de teren intravilan mai mare de 2000 mp în zona rurală şi 1000 mp în zona urbană, pentru acordarea ajutorului social;
• să se ia în considerare veniturile obţinute de pe suprafeţele de teren agricol extravilan şi terenurile agricole intravilane, şi nu existenţa suprafeţelor ca atare;
• veniturile pe terenurile agricole, pe care primăriile le iau în considerare, trebuie să fie media contravalorii produselor pe care le primesc în cadrul arendei, reprezentând venitul net pe hectar; aceste venituri să fie stabilite de către consiliul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale;
• să nu se ia în considerare, în cadrul veniturilor, sumele acordate de către APIA, acestea fiind cheltuieli în procesul de producţie.

Ţin să subliniez faptul că este foarte important să aducem îmbunătăţiri legii, pentru că se regăsesc oameni în situaţii disperate, fără niciun ajutor, din cauza faptului că nu se încadrează în nicio categorie care să le permită să beneficieze de ajutorul social acordat în temeiul Legii nr.416/2001, din considerentele prezentate.

Solicit pe această cale sprijinul dumneavoastră în vederea realizării demersului meu de a contribui la perfectarea Legii nr.416/2001 şi a normelor metodologice de aplicare a venitului minim garantat.

Deputat Colegiul nr.4 Balş - Olt, Delureanu Virgil.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Romeo Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aurelian Mihai, din partea grupului de parlamentari fără o apartenenţă la un grup parlamentar.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Romeo Rădulescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Salvaţi judeţul Vâlcea!"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La începutul sesiunii noastre parlamentare din această toamnă, am depus în Camera Deputaţilor o interpelare adresată domnului Ponta, în care îi prezentam degringolada economică ce macină în acest an judeţul Vâlcea. Atrăgeam acolo atenţia că platforma chimică Arpechim - Oltchim este îndreptată încet, dar sigur, spre falimentare de cei doi administratori judiciari, respectiv domnii Piperea şi Bălan. De asemenea, am semnalat că pârtia Transalpina Ski Resort, parte a domeniului schiabil Voineasa, realizată în proporţie de 92%, se află în conservare din vară datorită lipsei de finanţare. Am constatat şi de această dată că societatea civilă a reacţionat prompt, organizându-se în grupul de iniţiativă "Noi vrem să schiem în România - Domeniul Schiabil Voineasa trebuie dezvoltat!". Sindicaliştii de la Oltchim şi acest grup de iniţiativă cetăţenească au cerut, în repetate rânduri, ca Executivul actual să vină la faţa locului, pentru a identifica împreună soluţiile constructive de redresare a situaţiei.

I-am solicitat în mod expres prim-ministrului să stabilească o dată la care se poate deplasa pentru o analiză de lucru la Râmnicu-Vâlcea. Din păcate, nu am primit până acum un răspuns, vâlcenii aşteptându-l în continuare să dea curs invitaţiei făcute. Doar doamna ministru Grapini a transmis un document oficial, în care-şi justifică neputinţa ministerială prin lipsa de resurse în alocarea bugetară curentă. Pentru finalizarea investiţiilor aflate în derularea Autorităţii Naţionale pentru Turism, fondurile ar fi trebuit asigurate de colegii dânsei de guvernare, aflaţi la conducerea Ministerului Finanţelor Publice. Însă, spre regretul nostru, aceştia nu par a înţelege dezideratele dezvoltării durabile şi promovării turismului în România.

Domnule prim-ministru,

Lipsa dumneavoastră de comunicare ne face să revenim în demersul nostru, pentru a mai trage un semnal de alarmă şi a vă pune la dispoziţie câteva date statistice elocvente despre situaţia economică nefavorabilă a judeţului Vâlcea în 2013:

• Vâlcea este pe primele locuri la nivel naţional în ceea ce priveşte şomajul şi pe ultimul la capitolul număr de gospodării racordate la canalizare. Astfel, rata şomajului este de 7,5%, în condiţiile în care mulţi oameni sunt plecaţi în străinătate fără a se mai înregistra la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În ceea ce priveşte numărul gospodăriilor racordate la canalizare, situaţia este la fel de alarmantă: doar 52,1% din populaţie beneficiază de acest serviciu. Ambii indicatori surprind gradul de subdezvoltare al infrastructurii necesare atingerii standardelor de viaţă decentă şi starea economiei locale, care colapsează în lipsa unei viziuni coerente de relansare. Tragedia este că o mare parte dintre şomeri sunt tineri sau foarte tineri, abia ieşiţi de pe băncile liceelor sau şcolilor postliceale. Inutil să vă mai spun care sunt şansele reale de angajare ale acestora pe plan local, într-un mediu de afaceri care nu mai ofertează aproape nimic.
• În aceste condiţii, nu e de mirare că în Vâlcea întârzierile la plata împrumuturilor către bănci s-au triplat în ultimul an, ajungând la peste 190 milioane de euro. Ne situăm pe primul loc şi în acest top nedorit, restanţele reprezentând aproape o treime din totalul împrumuturilor acordate.
• Nici pensionarii vâlceni nu o duc mai bine. Pentru că fac faţă din ce în ce mai greu cheltuielilor zilnice, aceştia apelează în număr mare la Casa de Ajutor Reciproc (CAR). Odată cu instalarea toamnei, 1.200 de persoane au stat la coadă pentru a lua sume modice: cei de la ţară s-au împrumutat pentru a-şi cumpăra lemne de foc, iar cei din mediul urban au avut nevoie de bani pentru plata facturilor la utilităţi şi pentru a-şi procura medicamente.
• Câteva date statistice din raportul la finalul semestrului I sunt edificatoare: indicele producţiei industriale, în luna mai 2013, comparativ cu luna corespunzătoare din anul anterior, calculat ca serie brută, a scăzut cu 26,1%, iar indicele valoric al cifrei de afaceri totale a unităţilor industriale, la nivelul judeţului Vâlcea, a fost mai mic cu 23,2%. Exporturile singure s-au diminuat cu peste 39%.
• Potrivit statisticilor furnizate de Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, chiar dacă în primele şapte luni au fost înregistrate 1.255 de înmatriculări, în aceeaşi perioadă, de pe piaţă au dispărut peste 1.700 persoane juridice. Unele dintre acestea şi-au suspendat activitatea, altele au fost dizolvate sau radiate, iar restul au intrat în insolvenţă. Pe de altă parte, din cei 1.255 de comercianţi înmatriculaţi în perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2013, numai 400 sunt societăţi cu răspundere limitată şi o singură societate este pe acţiuni. Restul sunt întreprinderi individuale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi familiale. Dinamica societăţilor intrate sub incidenţa Legii nr.85/2006 - Legea insolvenţei este de 69,10%, iar acest lucru ne spune cam totul.

Iată însă că, la situaţia disperată înregistrată în economia judeţului nostru, Guvernul condus de dumneavoastră răspunde cu anunţarea unei măsuri ce va îngropa definitiv şansele de redresare pe termen mediu. O adevărată joacă de-a autostrada se întâmplă cu proiectul tronsonului Sibiu - Piteşti, care completează A1 sau ceea ce popular numim Coridorul IV. În cazul A1, pe porţiunea Sibiu - Piteşti este vorba de 116 km de autostradă montană, prin zone cu teren instabil, costul de construcţie fiind estimat la 3,2 miliarde euro, dintre care 85% sunt suportate de Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că România va cheltui doar 480 milioane de euro, în vreme ce mare parte din suma alocată de Uniunea Europeană va rămâne tot în ţară, prin sumele plătite subcontractorilor şi angajaţilor ce vor fi angrenaţi în proiect ori prin impozite care se vor întoarce la stat. De altfel, aplicând regula de aur a investiţiilor publice, respectiv 4:1, la 4 euro investiţi în infrastructură, 1 euro se întoarce la stat, rezultă că simpla construcţie a acestei autostrăzi ar aduce statului român un beneficiu de 320 milioane de euro.

Din păcate, toate aceste argumente sunt ignorate de miniştrii dumneavoastră, care au lansat o teorie eronată, respectiv aceea că "în locul autostrăzii Sibiu - Piteşti, care este scumpă şi ne consumă alocarea bugetară din partea Uniunii Europene în exerciţiul 2014-2020, cu aceiaşi bani putem construi mai multe alte autostrăzi, cu cost per kilometru mai mic." Mă refer la propunerea pentru autostrada Sibiu - Braşov, ce conţine erori fundamentale de abordare, semnalate de altfel şi în presa de specialitate.

Prima este aceea că din finanţarea Uniunii Europene în exerciţiul bugetar 2014 - 2020 nu se poate construi altceva decât tronsonul din A1 Sibiu - Piteşti sau cel din A6 Lugoj - Drobeta Turnu Severin - Calafat (fără Craiova). Legislaţia Uniunii Europene este fără echivoc, motivele fiind foarte bine întemeiate de interesele globale de transport la nivel continental. De aici rezultă şi prima diferenţă majoră între A1 Sibiu - Piteşti finanţată de UE şi autostrada Sibiu - Braşov nefinanţabilă de către aceasta: Sibiu - Piteşti ne aduce încă de la construcţie un beneficiu de 320 milioane euro, în vreme ce Sibiu - Braşov încă nu se cunoaşte cât va costa net, căci nu s-a finalizat studiul de fezabilitate.

Cea de a doua eroare fundamentală este ignorarea cifrelor de trafic în perspectivă. Fie că vorbim de autostrada Sibiu - Piteşti sau că vorbim de autostrada Sibiu - Braşov, niciuna nu se inaugurează mai devreme de perioada 2018 - 2020. Deci trebuie să le analizăm din perspectiva traficului din 2020 - 2025, atunci când este de sperat că majoritatea autostrăzilor româneşti vor intra în utilizarea cotidiană. Cifrele de trafic previzionate de Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN), organismul oficial din subordinea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) responsabil cu analiza şi previzionarea traficului, arată clar că o eventuală autostradă Sibiu - Braşov, construită înaintea autostrăzii Sibiu - Piteşti, va genera încă din 2020 un trafic care va depăşi capacitatea viitoarei A3 Comarnic - Braşov. De asemenea, traficul va fi de trei ori mai mare decât capacitatea DN1 dintre Ploieşti şi Comarnic. Iar dacă se va continua pe ideea joncţiunii între Autostrada Moldova şi A3 la sud de Ploieşti, din 2020 în Bucureşti vor intra prin bulevardele Colentina şi Barbu Văcărescu peste 100.000 de autovehicule pe zi. Adică tot traficul cumulat de astăzi din cartierele Militari, Băneasa şi Colentina. Vorbim astfel de valori de trafic pentru care poarta respectivă de intrare în Capitală nu este şi nu poate fi pregătită vreodată, oricâte autostrăzi suspendate va mai promite domnul primar Oprescu bucureştenilor.

Cum să interpreteze atunci vâlcenii declaraţia ministrului "marilor proiecte", Şova, ce susţine senin că: "ceea ce finanţează UE nu coincide cu interesul naţional al României"? Pe lângă faptul că Uniunea Europeană finanţează exact planul decis cu participarea suverană a României, declaraţia este chiar jignitoare pentru toţi locuitorii de pe Valea Oltului, care văd în porţiunea de autostradă Sibiu - Piteşti soluţia de viitor pentru dezvoltarea economică a propriilor aşezări.

Mai mult, domnul Şova dovedeşte că se află într-o totală defazare cu realităţile curente de planificare ale Comunităţii Europene. Începând din 1996 statele din Europa de Vest au decis să implice Uniunea Europeană în proiectul coridoarelor de transport. Astfel, s-au integrat părţi din cele zece coridoare paneuropene, convenite în Creta la Conferinţa Paneuropeană din 1994, în propriul mecanism de planificare, finanţare şi dezvoltare a reţelei de transport, respectiv în TEN-T (Trans European Networks - Transport).

Reţeaua TEN-T este organizată pe trei nivele, în ordine crescătoare a importanţei şi a procentului de finanţare cu care Uniunea Europeană participă la respectivele proiecte: normal, principal şi proiecte prioritare.

Pe teritoriul României, fostul Coridor IV rutier este astăzi înlocuit de Proiectul Prioritar 7, tradus în ruta principală de autostradă Nădlac - Lugoj - Drobeta Turnu Severin - Calafat şi de ramura Lugoj - Deva - Sibiu - Piteşti - Bucureşti - Port Constanţa. De asemenea, fostul Coridor IV feroviar este înlocuit de Proiectul Prioritar 22. În schimb nu există niciun proiect prioritar pe traseul fostului Coridor IX, rutier sau feroviar.

Cu alte cuvinte, singurele autostrăzi din România pe care Uniunea Europeană le finanţează cu 85% sunt A1 Nădlac - Bucureşti - cu tronsonul Sibiu - Piteşti şi A6 Lugoj - Calafat, rută directă, fără ocol la Craiova, respectiv A0 Centura Bucureşti Nord. Atât şi doar atât beneficiază de alocarea programului POS-T, axa de autostrăzi, în exerciţiul bugetar 2014-2020.

Aşadar, din perspectiva finanţării europene a rutelor de transport, alternativa alocării bugetare 2014-2020 se discută doar între Sibiu-Piteşti şi Lugoj-Calafat, iar locuitorii din Vâlcea vă cer respectuos, domnule prim-ministru, să vă aplecaţi mai serios asupra soluţiilor reale ce le pot îmbunătăţi viaţa, fără să mai pierdeţi timpul cu himere aducătoare de rating doar la televiziuni.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL, Circumscripţia electorală nr.40 Râmnicu Vâlcea, Rădulescu Romeo.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Adevăraţii ambasadori ai României"

Câteva zile în urmă, Clubul Auto al circuitului de Formula 1 de la Monza premia un român, şofer de TIR în Italia, ca urmare a blocării traficului pe o autostradă din Bergamo, pentru a salva mai multe persoane care se aflau pe carosabil după ce autoturismul cu care circulau a intrat în coliziune cu parapetul de pe marginea drumului.

Aflând că persoana care ne interesează se numeşte Ion Purice, român care locuieşte de şase ani în Italia, căsătorit şi tată al unui băieţel de şase ani, mai aflăm ca domnul Purice, la fel ca milioane de compatrioţi, este o persoană simplă, curajoasă, suficient de curajoasă pentru a începe o altă viaţă în altă ţară decât cea în care s-a născut. Şi iată că un om atât de modest, de curajos, muncitor devine erou prin simplul şi măreţul gest de a salva o viaţă de om, a unui alt copil, probabil nu ghidat numai de sentimentul de protecţie, în calitate de părinte, la rândul Domniei Sale, ci şi ghidat de simţul responsabilităţii, pe care noi trebuie să-l avem în permanenţă.

Aşadar, avem un erou, încă un erou, şi asta este bine, fără ca ţara noastră să fi făcut prea mult, cu atât mai puţin o clasă politică parcă ruptă de situaţia reală în care trăiesc propriii cetăţeni, aşa cum de multe ori am spus referindu-mă la cetăţenii români care trăiesc departe de casă.

În România, presa, televiziunea au informat opinia publică asupra acestui mare gest, imens, aş spune, al unuia ca noi, care a ales să îşi încerce şansele în altă ţară. Urât pentru o Românie care nu este parcă capabilă să îşi păstreze valorile, pentru că - nu este aşa - valori avem, dar facem tot posibilul să ne îndepărtam de ele. Valoarea nu este adusă numai de resursa umană bine pregătită, foarte instruită, excelent educată, de intelectuali, este des întâlnită în toate mediile sociale, în toate categoriile profesionale. Pentru mine, acest ambasador, este mai important decât un Premiu Nobel, pentru mine, ca cetăţean care a trăit mulţi ani departe de casă, de ţara sa natală, acest compatriot a adus cu un simplu gest, urmat de o atitudine demnă de un adevărat român şi om, a adus poate ceea ce, în acea zi, s-a adus cât munca întregii misiuni diplomatice pe parcursul unui an.

Poate aşa, mulţi dintre cei care încă umilesc cetăţenii români, deranjaţi de prezenţa lor în comunităţile în care trăiesc departe de casă, liniştiţi, cuminţi, muncitori, vor primi un răspuns pe care nu îl aşteptau: românii sunt cinstiţi, românii sunt oamenii pe care, de asemenea, vă puteţi baza. Ajutăm pentru că suntem un popor sărac, corect, umilit, care înţelege că atunci când trebuie să ajutăm nu stăm pe gânduri.

Probabil că mulţi oameni însemnaţi în statul român se vor întreba şi vor căuta semnul de egalitate între domnul Purice şi un oarecare domn Tökés, unul cavaler al bunului-simt, celălalt un cavaler palid al unui ordin pe care cu siguranţă mulţi cetăţeni îl reconsideră. Dacă ar fi fost după inimile noastre, ale românilor din diaspora, să alegem în acest moment cine ar merita onorabila distincţie a invocatului Ordin "Steaua României", cu siguranţă aţi ghici pe cine am alege.

Vă mulţumesc.

Deputat Aurelian Mihai, Europa de Vest.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc, durata unei intervenţii este de maximum trei minute. V-aş ruga să vă înscrieţi în această durată pentru a crea posibilitatea tuturor celor care, în dimineaţa aceasta, s-au prezentat în sală să poată să-şi prezinte de la microfonul Camerei declaraţia politică.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

"Proiecte de succes ale Guvernului USL"

Pierderile cauzate de neîncasarea TVA au crescut în numeroase ţări ale Uniunii Europene, ajungând în total la 193 miliarde de euro, respectiv 1,5% din PIB-ul european, relevă un studiu realizat la comanda Comisiei Europene. Fraude, neplăţi cauzate de criză, optimizare fiscală, deficienţe în sistemul de încasare, erori statistice: mai multe obiective s-ar fi aflat, în Franţa, dar şi în restul Europei, la originea unei astfel de "găuri" în veniturile publice. Suma este considerabilă în aceste momente de penurie bugetară, taxa pe valoarea adăugată fiind unul din principalele venituri fiscale şi un subiect extrem de sensibil pentru statele europene. Ca proporţie, România, Grecia sau Letonia ar fi cele mai afectate de acest fenomen, însă şi cele mai mari patru ţări din Uniune - Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia - reprezintă împreună mai mult de jumătate din sumele neîncasate din TVA.

În opinia Comisiei Europene, trebuie să existe o formă de încurajare a statelor membre, care să lupte împotriva fraudei, prin simplificarea fiscalităţii în ceea ce priveşte consumul.

Astfel, scăderea preţului la pâine şi reducerea evaziunii fiscale în acest domeniu sunt două obiective extrem de importante pentru Guvernul actual al României.

Trebuie privit ca un proiect de succes, care poate fi extins şi la alte produse alimentare şi ca un mesaj extrem de pozitiv: dacă se va reuşi cu această strategie, cum e TVA-ul, va exista şi o scădere a preţurilor, iar, ulterior, şi o scădere a evaziunii fiscale, înseamnă că una din strategiile importante ale Guvernului dă roade şi trebuie să existe în continuare în acest sens.

România, o ţară membră a Uniunii Europene, trăieşte alături de alte ţări membre momente dificile din punct de vedere financiar.

Cred că este momentul ca, după atâţia ani de disensiuni politice, atunci când este vorba de interesul naţional, să avem o voce unică, să aducem la cunoştinţa opiniei publice internaţionale şi a factorilor de decizie europeni realizările României din ultimii ani, precum şi faptul că, la nivel instituţional, există voinţă politică, precum şi realizări care ne îndreptăţesc să fim parteneri egali cu celelalte ţări membre.

Florin Pâslaru, Galaţi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. V-aţi înscris în rugămintea mea. Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal.

Domnule deputat, domnule doctor, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Cutia Pandorei a fost deschisă la Vaslui"

Ieri, de Sfânta Parascheva, cuţitul a fost înfipt adânc în inima Moldovei.

Odată cu prima apariţie a sondei de explorare a gazelor de şist, Moldova intră, practic, alături de Vaslui, în zodia cutremurelor, secetei şi cancerului.

În dispreţ total faţă de români, cei care mai ieri spuneau că se vor opune frenetic gazelor de şist şi jurau acest lucru cu mâna pe Biblie, s-au răzgândit peste noapte şi au devenit susţinătorii Chevron-ului.

Poate că nu au aflat sau nu vor să afle că, pe 9 octombrie, Parlamentul European a recunoscut riscurile privind explorarea gazelor de şist şi va completa Directiva Europeană, alături de votul parlamentarilor USL, cu menţiunea de a se introduce obligativitatea unor studii de impact în explorarea gazelor de şist.

În timp ce companiile străine obţin tot ce vor, în pofida voinţei vasluienilor, legea mea privind interzicerea fracturării gazelor de şist stă mai bine de o lună pe ordinea de zi a Senatului.

Cerem astăzi primului-ministru să oprească explorarea de la Vaslui şi să facă studiile de impact necesare pentru dorinţa vasluienilor.

Mai mult decât atât, pentru că ne-am lămurit cu ceea ce se întâmplă în Vaslui, le cerem parlamentarilor din Iaşi şi din Bacău, care sunt în apropierea zonei, mai ales în perspectiva regionalizării, să ne susţină în acest demers legislativ.

Mai mult decât atât, răbdarea noastră nu are multe limite şi de aceea ne rezervăm dreptul de a protesta în continuare şi atunci când prima sondă va fi înfiptă în pământ, la Vaslui, să iniţiem o campanie de strângeri de semnături pentru un referendum în vederea demiterii celor care fac acest lucru.

Vă reamintesc că dumneavoastră aveţi gazul, noi avem chibritul!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule doctor. Aveţi grijă unde şi ce aprindeţi cu chibritul.

O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul Anton Doboş din partea Grupului parlamentar al PNL.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Ziua internaţională a nevăzătorilor - Ziua bastonului alb".

Astăzi, 15 octombrie 2013, va fi sărbătorită Ziua internaţională a nevăzătorilor, denumită şi "Ziua bastonului alb". Această sărbătoare a fost instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia. Ulterior, acest eveniment a căpătat valenţe internaţionale, fiind sărbătorit pe întregul mapamond.

Bastonul alb, simbol al independenţei, a fost inventat în anul 1930 de un membru al Clubului "Lions" din Peoria, statul american Illinois. Un an mai târziu, bastonul alb a ajuns în Franţa, fiind distribuit tuturor persoanelor nevăzătoare din această ţară.

Ca medic oftalmolog, cunosc problemele şi dificultăţile de integrare socială a pacienţilor nevăzători. În prezent, există noi modalităţi de abordare diagnostică şi terapeutică pentru pacienţii cu low vision şi nevăzători, insuficient utilizate în România. Rezolvarea acestor dificultăţi pentru pacienţii nevăzători reprezintă una din priorităţile mele ca deputat.

Salut toate manifestările care vor fi organizate în toată ţara cu ocazia "Zilei bastonului alb" de asociaţiile nevăzătorilor şi, în mod deosebit, activităţile organizate de Liceul Special Moldova din Târgu Frumos, judeţul Iaşi.

Aceste manifestări vizează discuţii despre semnificaţia acestei zile, despre orientarea dificilă a nevăzătorilor, dar şi despre posibile soluţii de rezolvare a unor aspecte legate de deplasarea în oraş a persoanelor nevăzătoare. Din păcate, mai multe demersuri pe care autorităţile locale ieşene trebuie să le întreprindă pentru îmbunătăţirea condiţiei acestei categorii de persoane nu sunt rezolvate. Autorităţile publice din întreaga ţară trebuie să acorde o mai mare atenţie problemelor cu care se confruntă persoanele nevăzătoare. De pildă, lipsa semafoarelor sonore, a spaţiilor publice neadaptate la nevoile nevăzătorilor, trotuarele inaccesibile, lipsa unui sistem privind transportul public prin care să fie anunţat în staţii numărul autobuzelor reprezintă cele mai importante probleme întâmpinate de persoanele nevăzătoare, în marea majoritate a localităţilor din România.

Guvernul trebuie să se implice activ în elaborarea de politici sociale care să urmărească depăşirea de către nevăzători a limitelor impuse de această dizabilitate. Este nevoie de o altă abordare a acestor persoane de către societatea românească, dar şi de către guvernanţi. Trebuie să se găsească soluţii noi la aceste probleme sau să se importe practici de succes patentate de alte state europene. De exemplu, folosirea câinilor ghizi pentru nevăzători, care să aibă permisiunea să însoţească persoanele cu deficienţe vizuale în spaţiile publice (mijloace de transport în comun, şcoli etc.). Aceasta reprezintă o metodă adoptată printr-un act normativ de către Parlamentul European la iniţiativa unei românce, iniţiativă care poartă denumirea de Legea Petra, care ajută nevăzătorii în depăşirea dificultăţilor de orientare.

În încheiere, permiteţi-mi să îmi exprim întreaga susţinere în rezolvarea dificultăţilor persoanelor nevăzătoare, iar, ca deputat, voi încerca să soluţionez problemele legislative pe care le întâmpină pacienţii nevăzători.

Deputat PDL de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte doamna Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Anton Doboş:

Mulţumesc.

Declaraţia se intitulează "Blocurile cu risc seismic, o bombă cu ceas".

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre o situaţie gravă cu care ne confruntăm la Iaşi, o situaţie pentru care trebuie să găsim o rezolvare, deoarece este, de fapt, o problemă de interes naţional, de care depinde viaţa unui număr mare de oameni.

În municipiul Iaşi au fost clasate 336 de clădiri cu risc seismic, dintre care aproximativ 60 s-ar prăbuşi în cazul unui cutremur major, cu consecinţe devastatoare asupra vieţii a mii de ieşeni. Cifrele sunt alarmante, motiv pentru care am semnalat necesitatea găsirii unei soluţii pentru consolidarea acestui tip de clădiri încă din toamna anului 2012 şi intenţionez să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a o aduce pe lista de priorităţi a acestui Guvern.

În momentul de faţă, finanţarea execuţiei lucrărilor de consolidare a locuinţelor proprietate privată cade în responsabilitatea exclusivă a persoanelor fizice, în cele mai multe cazuri, acestea nedispunând de sumele considerabile pe care le presupune un asemenea demers.

Dragi colegi, este momentul să ne asumăm un rol mult mai activ. Dacă pentru reabilitarea termică şi creşterea eficienţei energetice au fost găsite soluţii, consider că e de datoria noastră să facem un efort pentru a le găsi şi pentru această problemă. Ea nu suportă amânare, starea clădirilor vechi nefiind bună, acestea fiind construite după principii gravitaţionale, mai apoi apărând ingineria seismică. În aceste condiţii, un dezastru este posibil oricând, nu doar la Iaşi, ci în toată ţara.

Un ajutor de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, un parteneriat cu municipalitatea, o formă de împrumut, o divizare a costurilor, acestea sunt câteva dintre posibilele soluţii care ar trebui supuse unei analize riguroase pentru a rezolva cât mai eficient această situaţie stringentă.

În mod evident, nu ne mai putem permite tergiversarea sau implementarea precară a priorităţilor în acest domeniu. Personal, o să depun toate eforturile pentru ca, cel puţin la Iaşi, să găsim o formă legală de sprijinire a proprietarilor care locuiesc în clădiri cu risc seismic. Pentru mine este un proiect politic important şi îmi doresc să am sprijinul dumneavoastră în acest demers.

Deputat Anton Doboş, Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

O invit la microfon pe doamna Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar PSD şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Sorin Mihail Secară, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi voi vorbi despre situaţia românilor stabiliţi peste hotare, în ţări ale Uniunii Europene sau plecaţi la muncă pentru diferite perioade în aceste state.

Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea se numără printre valorile pe care este fundamentată Uniunea Europeană, aşa cum sunt ele enunţate chiar în primele pagini ale Tratatului de la Lisabona. Din păcate, mulţi dintre cetăţenii români plecaţi peste hotare sunt în situaţia de a nu mai crede în aceste lucruri. Jocurile politice meschine cărora le-au căzut victime îi fac să nu mai aibă încredere în UE, iar încrederea în ceea ce mai poate face România pentru protejarea drepturilor lor se diminuează alarmant.

Ne-am obişnuit deja ca problema cetăţenilor noştri să fie ridicată de fiecare dată când în ţările în care se află aceştia au loc diverse campanii electorale. Euroscepticismul dobândeşte tot mai mulţi adepţi. Cu aceste ocazii, brusc, românii se transformă. Nu mai sunt oamenii muncitori de până atunci, ci oi negre, numai bune de exploatat politic pentru capital electoral şi voturi. Dreptul lor la libera circulaţie pe piaţa muncii din UE devine un pericol pentru cetăţenii ţărilor în care ar putea ajunge. Apoi campaniile trec, românii noştri devin buni din nou şi mai aflăm ce pericol au reprezentat ei sau vor reprezenta aceşti români la următoarele scrutine electorale.

S-a întâmplat în Olanda, Italia şi în Marea Britanie. Apoi Germania, iar acum în Franţa. Cetăţenii români, indiferent de etnie sau ocupaţie, ajung să fie demonizaţi, pe rând, în multe dintre ţările U.E. Realitatea este, însă, puţin diferită. La începutul lunii iunie a acestui an, ministrul german de interne îi avertiza pe muncitorii români şi bulgari care ar fi muncit ilegal că trebuie să se întoarcă în ţările lor. Dar cât de ilegal muncesc românii în Germania şi cine e de vină pentru asta am aflat când presa germană a prezentat situaţia a sute de români exploataţi ilegal, în condiţii de sclavie, plătiţi mizerabil şi obligaţi să trăiască în condiţii inumane de angajatorii lor din Germania.

În Marea Britanie, presa şi unii politicieni i-au speriat pe britanici cu pericolul că românii le vor lua locurile de muncă după ridicarea restricţiilor de circulaţie de pe piaţa muncii, o obligaţie legală din partea Marii Britanii. Ulterior, statisticile oficiale au arătat că pericolul a fost mult exagerat. Iar la întâlnirea dintre ministrul de Externe, domnul Titus Corlăţean şi omologul său britanic, domnul William Hague s-a aflat că, de fapt, marea majoritate a românilor din Marea Britanie are o contribuţie pozitivă la dezvoltarea acestei ţări. Ca să nu mai amintesc despre studenţii români care sunt la studii în Regatul Unit şi contribuie pozitiv la bugetul Marii Britanii!

În Franţa se foloseşte problema cetăţenilor români de etnie romă ca temă în campania electorală. Dar, de fapt, problema este aplicarea legii. Toţi cetăţenii care încalcă legea trebuie să suporte rigorile acesteia. Indiferent că sunt francezi, români, români de etnie romă sau că au orice altă cetăţenie. Aplicarea legii este de datoria autorităţilor unui stat. Este nedreaptă discriminarea tuturor cetăţenilor români aflaţi în Franţa, pe timpul campaniei electorale sau în afara ei. Până la urmă infracţionalitate nu înseamnă naţionalitate!

Concetăţenii noştri, cea mai mare parte a lor, nu sunt un pericol pentru comunităţile ţărilor în care se află, pe termen lung, mediu sau scurt. Sunt cinstiţi, respectă legea, muncesc pentru un salariu decent, sunt plusvaloare pentru ţările în care trăiesc şi şi-au câştigat respectul pe care îl merită.

Din păcate, ei au devenit victima tradiţională a jocurilor politice din unele ţări ale Uniunii Europene. Avem datoria de a-i apăra pe cetăţenii români de aceste, campanii discriminatoare, care, până la urmă, sunt ruşinoase, la care sunt, din păcate, supuşi de politicienii străini. Cetăţenii români, indiferent de etnie, au acelaşi statut şi aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean al Uniunii Europene.

Există o explicaţie pentru acţiunile politicienilor din ţările amintite anterior. Trebuie să ţinem cont de contextul crizei economice din ultimii ani, al creşterii ratei şomajului şi al neîncrederii oamenilor în instituţiile statului. Populaţia statelor europene, fiind în situaţia intrării în şomaj şi a pierderii venitului, se simte ameninţată de străinii care reprezintă o forţă de muncă mult mai ieftină.

Neliniştea din cadrul societăţilor a forţat guvernele să ia măsuri în aşa fel încât nemulţumirea populară să nu escaladeze în proteste, iar populaţia să se simtă protejată în faţa acestei ameninţări. Însă, aceste măsuri, în marea lor majoritate, nu fac altceva decât să creeze discriminare faţă de alţi cetăţeni europeni. Din păcate, realitatea a arătat că măsurile de austeritate nu au dus la mult trâmbiţata creştere economică!

De asemenea, aşa cum am arătat şi în alte ocazii, este foarte important ca ţara noastră să-şi rezolve problemele de imagine externă şi din interior. Mai mult, este binecunoscut faptul că la construirea unei imagini negative a ţării noastre în plan extern au contribuit şi politicieni pe care românii i-au trimis să-i reprezinte şi să apere interesul naţional.

Mă refer aici în principal la intoxicările şi denigrările transmise de unii europarlamentari PDL instituţiilor europene sau cancelariilor occidentale. Din acest punct de vedere, ei se aseamănă foarte mult cu acei politicieni din ţările Uniunii Europene care i-au folosit pe concetăţenii noştri ca temă de campanie electorală.

Consider că promovarea României şi a interesului naţional reprezintă un proiect politic mult prea important ca să fie victimă a jocurilor mărunte de partid. Este nedrept faţă de cei pe care îi reprezentăm aici, în Parlamentul României, să nu avem capacitatea de a depăşi luptele politice când vorbim de apărarea românilor plecaţi sau stabiliţi peste hotare.

Am crezut şi voi continua să cred că România poate şi trebuie să fie un jucător important în Uniunea Europeană cu un rol esenţial în Europa Centrală şi de Sud Est. Iar acest lucru trebuie să se vadă şi în felul în care ţara noastră apără interesele cetăţenilor săi, indiferent unde se află aceştia. Trebuie să ne obişnuim să nu ne denigrăm unii pe alţii în afara ţării, pentru că, de fapt, pe termen mediu şi lung nu câştigă nimeni. Ba dimpotrivă. Pierde România şi sunt afectaţi cetăţenii noştri. Interesul naţional trebuie să fie unul singur, scos din disputele politice.

Trebuie să reuşim să oferim un mesaj unitar în plan extern. Iar acesta trebuie să fie că nu suntem o naţie de infractori. Cei care au comis fărădelegi să răspundă şi să fie pedepsiţi conform legii, oriunde s-ar afla. Vina şi răspunderea sunt, până la urmă, individuale.

Nu mai trebuie să lăsăm ca politicienii străini să se folosească de români pentru a-şi promova politicile extremiste sau pentru a obţine voturi!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui şi pentru stenogramă o să depun o declaraţie puţin mai extinsă. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimată şi dragă colegă.

Invit la microfon acum pe distinsul nostru coleg Florin Mihail Secară, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi îl rog pe domnul deputat Viorel Băluţ, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă să se pregătească şi să o lase pe doamna Birchall, să nu o inoportuneze acum.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Declaraţie politică: "Guvernul ne ia de proşti!"

Domnule preşedinte,

Sub norul de fum mediatic şi de demagogie dusă la extrem, Victor Ponta ascunde zi de zi incapacitatea sa în a guverna ţara pentru şi în folosul românilor.

Cifrele vorbesc de la sine, fără a mai lăsa loc interpretărilor că eu sau alţi colegi din opoziţie ne legăm de Guvern doar de dragul de a o face. Şomajul, indiferent ce metodologie de numărare am folosi, a depăşit valoarea pe care o avea în plină criză economică. Creşterea produsului intern brut lăsată de Guvernul Boc la 2,5% în anul 2011 a fost îngenunchiată de USL la un modest 1%-1,5%. La evaziune fiscală am întrecut şi unele ţări africane, impactul asupra bugetului de stat fiind de peste 7,5 miliarde de lei. Investiţiile în infrastructură sunt la mai puţin de jumătate decât în perioada guvernării PDL, iar, cu toate acestea, Şova şi Ponta au neobrăzarea să iasă la tăiat panglici pentru investiţii finalizate superficial, pentru care nu au niciun merit. Dacă am adăuga, la toate acestea, şi batjocura dusă la extrem asupra activelor unor companii cum ar fi Oltchim sau CFR Marfă, nu putem să afirmăm decât că "guvernul ne ia de proşti!".

Lipsiţi de soluţii la problemele economiei reale, mai marile căpetenii ale USL s-au încolonat disciplinate, una câte una, la sărutat moaştele binefăcătoare ale Sfintei Parascheva, crezând că doar mătăniile îi va mai ajuta să ascundă noroiul sub covor.

Stimaţi colegi,

Românii trebuie să ştie că, dacă la nivelul guvernării, USL a brevetat reţeta cea mai rapidă şi mai sigură pentru a falimenta economia şi a subjuga mediul privat, la nivelul deciziilor în interes personal şi de grup se pricep de minune. Când spun asta mă refer la cadourile pe care Victor Ponta le face cu deosebită consecvenţă aliaţilor săi.

Astfel, cadoul de nuntă oferit baronilor locali a luat forma intimidărilor la adresa DNA şi ANI. "Atenţie procurori! Eu sunt jupânul! Eu, Ponta!" le-a spus în direct Ponta procurorilor curajoşi de la DNA, cu gândul de a-i mai linişti pe Dragnea, Oprişan, Constantinescu de la Constanţa sau Nicolescu de la Argeş, care nu mai pot dormi noaptea liniştiţi că nu mai pot fura ca odinioară.

Şi cum se apropie sărbătorile de iarnă, Victor Ponta vrea să fie şi Moş Crăciun pentru baronii locali. Ce cadou vrea să le lase Ponta sub brad? Descentralizarea! Da! Această împărţeală necinstită şi total netransparentă a ţării le va da lui Dragnea, Oprişan, Constantinescu, Nicolescu şi celorlalţi jupâni locali potenţă locală absolută. De parcă nu ar fi de ajuns că tot ce mişcă prin judeţe stă la mâna nemiloasă a acestora, de Crăciun vor primi şi cadrul legal de care se mai împiedicau.

Victor Ponta, guvernatorul ordonanţelor de urgenţă, îşi dă pe zi ce trece măsura potenţei sale şi ne demonstrează că nu el, copilotul, guvernează, ci baronii locali, aceşti tarabostes care se mai împiedică doar de o justiţie ce se încăpăţânează să rămână în zona independenţei.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Vrancea, Florin Secară.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Stimatul nostru coleg Viorel Blăjuţ, aveţi cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Guran, din partea Grupului parlamentar PNL.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Nu mai descurajaţi munca, domnilor guvernanţi!"

Cabinetul Victor Ponta a început pregătirea alegerilor de anul viitor. Şi anume, apelând la metodele pe cât de cunoscute, pe atât de păguboase pentru ţară, din ultimii 23 de ani: măsurile populiste! Am aflat astfel că, în pofida unei economii care nu mai "duduie" ca altădată, în anul 2014, vor creşte salariile, pensiile şi ajutoarele sociale, toate cel puţin cu un procent egal cu rata inflaţiei.

În acelaşi timp, deşi recunoaşte sincer că nu există deloc resursele necesare, ministrul muncii, Mariana Câmpeanu, promite şi o eventuală majorare a alocaţiilor pentru copii!

Ca să fie mulţumită toată lumea, măcar pentru un an, anul electoral.

Din păcate, din nou, guvernanţii pun căruţa înaintea boilor. Cum, în ultimul an, nu am auzit ca productivitatea din România să fi crescut spectaculos şi nici ca măcar o părticică din cele un milion de locuri de muncă promise de USL să fi devenit realitate, ne întrebăm cu îngrijorare de unde vor veni banii pentru îndeplinirea acestor promisiuni din anul electoral.

Faptul că mediul privat este sufocat de taxe şi impozite ne dă, cu siguranţă, indiciul cel mai important. Iar aspectul că, aşa cum a descoperit uluită şi doamna Câmpeanu, românii au început să prefere şomajul în locul unui loc de muncă, ne arată şi unde vor duce măsurile USL: la descurajarea muncii!

În aceste condiţii, ne întrebăm cât de rău va face economiei naţionale acest nou val de măsuri populiste. Despre cine vor fi cei care le vor plăti în viitorul apropiat, nu avem nici cea mai mică îndoială: românii! Mai ales cei care au votat cu atâta mărinimie USL!

Vă mulţumesc, deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr. 12, Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar PNL şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre măsuri de dezvoltare economică".

Aud de mulţi ani şi chiar şi acum spunându-se că în mandatele trecute treaba a mers bine.

Mă întreb: când a mers treaba bine în România, din moment ce sărăcia este aceeaşi, ne batem puternic pentru ultimul loc cu Bulgaria pentru dezvoltarea economică, pentru stadiul dezvoltării economice.

În momentul de faţă, a preluat sau conduce deja USL-ul activitatea guvernamentală, activitatea parlamentară.

Anumite măsuri eu consider, din interior vorbind, pentru că sunt deputat USL, anumite măsuri erau absolut necesare. Acele măsuri de a limita pierderile, de a limita anumite angajări supranumerice, de a da o anumită direcţie întreprinderilor de stat, chiar încercarea de privatizare.

Toate bune până acum, dar eu cred că a venit momentul în care trebuie să ne gândim la dezvoltarea economică. A venit momentul în care trebuie să venim cu măsuri pentru redresare, pentru sprijinirea cu adevărat a întreprinderilor şi nu doar din vorbe, aşa cum auzeam când eram tânăr: "tineretul este cel mai important pentru ţara noastră, trebuie să investim în el", după care am început să aud imediat: "întreprinderile mici şi mijlocii sunt foarte importante în România, trebuie să ne ocupăm de ele", dar a rămas un laitmotiv şi, din păcate, până în momentul de faţă realizările sunt sub aşteptări.

Ca membru al Parlamentului, ca membru al USL-ului, îmi fac datoria să atrag atenţia colegilor mei din Guvern că aceste măsuri trebuie să fie concrete şi dacă ne ocupăm numai de creşterea unor taxe (exemplu, vine impozitul forfetar acum pentru întreprinderile mici şi mijlocii din anumite domenii sau cod rutier sau aşa mai departe), deci creşterea unor taxe sau amenzi şi nu ne gândim cum vom creşte, de fapt, economia reală, cum vom creşte produsul intern brut al României, cred că va veni momentul în care România nu se va mai putea descurca şi sper să nu avem ocazia să avem situaţia Greciei sau a altor ţări din Uniunea Europeană care au mari probleme.

Este momentul să luăm aceste măsuri, atât Guvernul, cât şi noi, Parlamentul, şi să venim cu legi clare, concrete, şi nu numai cu anumite ordonanţe de urgenţă sporadice.

Mulţumesc, deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Stimatul nostru coleg Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar PSD, îl invit la microfon. Se pregăteşte domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ioan Dîrzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Dezvoltarea zonei Munţilor Apuseni şi Teiuşului începe cu refacerea drumurilor naţionale 74, 75 şi E 81".

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Mesajul meu de astăzi se referă la nevoia unui proiect concret de dezvoltare a zonei Munţilor Apuseni şi Teiuşului. Această parte a României, cunoscută de mulţi dintre dumneavoastră prin proiectul minier de la Roşia Montană, este de fapt un izvor de bogăţie, atât prin potenţialul natural, cât şi prin cel al resurselor umane locale.

Din păcate, zona a fost ignorată în cei aproape 9 ani în care PDL a controlat România şi a fost aruncată într-o sărăcie profundă, susţinută şi promovată de către liderii locali ai PDL, respectiv Mircea Hava şi Ion Dumitrel. Aceşti doi reprezentanţi ai lui Băsescu şi găştii sale din judeţul Alba au preferat ca potenţialul zonei să fie blocat, pentru a putea controla mai uşor oamenii şi resursele oferite.

Astfel, nu de puţine ori presa s-a referit la reţelele mafiote care au prosperat în zonă, sub ochii închişi ai autorităţilor judeţene, care au preferat să negocieze cu aceştia voturile oamenilor din Munţii Apuseni şi din zona Teiuşului. Consecinţa a fost tăierea abuzivă a pădurilor oamenilor din zonă, scandaluri cu bătrâni păcăliţi sau ameninţări adresate celor care îşi doreau altceva.

O parte din aceste lucruri au ajuns şi la mine, iar pe unele le-am şi trăit în timpul campaniei electorale. Cu toate acestea, USL, şi în special premierul Victor Ponta, le-a dat speranţă acestor oameni că îi putem într-adevăr ajuta să trăiască măcar puţin mai bine şi mai decent. Eu, în calitate de preşedinte al PSD Alba, am decis să mă lupt cu mafia PDL-istă din zonă, tocmai pentru a le arăta că se poate, iar lupta nu a fost uşoară. Am făcut asta pentru că susţin o politică bazată pe rezultate concrete, nu vorbe aruncate.

În consecinţă, dragi colegi, domnilor miniştri, vă solicit ajutorul pentru a dezvolta zona Munţilor Apuseni. Această zonă, dincolo de interesul atras de problema exploatării miniere din Roşia Montană, reprezintă mult mai mult. Aproape 70.000 de persoane trăiesc în zonă şi fiecare merită o şansă la dezvoltare şi succes personal şi profesional.

Primul pas în acest sens este să dezvoltăm drumurile din zonă. Astfel, reabilitarea DN 74, DN 75 şi E81 este o prioritate care nu mai poate aştepta. Doar aşa zona poate să se dezvolte turistic, iar industria şi produsele din zonă pot ajunge pe pieţele din întreaga Românie.

Vă solicit astfel, dragi colegi de la PSD, PNL sau PC, să susţinem împreună salvarea economiei din Munţii Apuseni şi zona Teiuşului prin renovarea drumurilor din zonă. Pentru acest lucru este nevoie însă de mai multă seriozitate, mai multă muncă şi să ne lăudăm mai puţin în presă cu intenţii şi promisiuni.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Ioan Dîrzu, Colegiul nr. 5, Apuseni, Teiuş.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregăteşte domnul deputat Constantin Adăscăliţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Declaraţie politică: "Ce se mai întâmplă la televiziunea română?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Televiziunea publică este categoric cea mai avantajată instituţie mass-media din România. Primeşte bani de la buget, primeşte bani dintr-un abonament obligatoriu pe care trebuie să îl plătească cetăţeanul (practic, un alt impozit impus de către stat), primeşte bani şi din publicitate. Aceasta, pe lângă faptul că încă din 1990 a moştenit toată infrastructura şi monopolul televiziunii din comunism.

Cu toate acestea, Televiziunea română are datorii uriaşe, pe care le rostogoleşte cu ajutorul generos al statului şi a pierdut decisiv cam toate bătăliile pe rating.

S-au încercat mai multe reforme ale televiziunii publice, în speranţa că aceasta va deveni rentabilă şi nu doar o altă gaură neagră bugetofagă. În ultima "reformă" (cu ghilimelele de rigoare), a fost desfiinţat canalul TVR Cultural, poate singurul post de televiziune care îşi merita cu adevărat finanţarea de la stat.

S-a promis, desigur, că celelalte canale de televiziune se vor..."culturaliza". Nu ştiu ce înţelege domnul Claudiu Elvis Săftoiu prin "cultură", dar putem fără nicio exagerare să constatăm că s-a îndepărtat de orice formă a acestui concept.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nici ştirile mai recente nu sunt încurajatoare. Deşi este, cum nimerit îl consideră o respectabilă jurnalistă, "un Oltchim al mass-mediei româneşti", televiziunea publică nu opreşte cheltuielile inutile.

Aflu cu uimire că parcul auto al televiziunii se va bucura de investiţii de 6,5 milioane de euro! Aflu cu revoltă că deşi nu au fost în stare să aibă un corespondent al TVR la Washington, domnul Elvis Săftoiu vrea să investească pentru înfiinţarea a trei-patru subredacţii în Las Vegas, Portland, Sacramento şi Phoenix!

Aflu cu stupefacţie că se încearcă modificarea Legii audiovizualului nr. 54/2002, în sensul în care proprietăţile de stat aflate în folosinţa TVR ar trebui să treacă în proprietatea televiziunii publice! O bună manevră pentru un viitor tun imobiliar!

Aflu cu indignare că actuala conducere a TVR încearcă să obţină creşterea abonamentului radio-tv!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Chiar să fie imposibilă reforma TVR? Eu cred că nu. Toată problema s-ar putea rezolva simplu prin câteva măsuri de bun-simţ. Televiziunea publică finanţată de la buget şi abonamentul radio-tv (dacă va mai fi socotit necesar) să se rezume la două posturi tv: un post de ştiri obiectiv, care să se profileze ca model de calitate şi de responsabilitate jurnalistică şi un post de televiziune exclusiv cultural, dedicat promovării culturii de calitate şi valorilor autentice şi să nu se permită publicitate comercială pentru aceste două posturi tv, garantându-se astfel toate premisele obiectivităţii. Da, statul trebuie să protejeze cultura, dar nu să finanţeze subcultura şi divertismentul de slabă calitate.

De asemenea, este necesară reducerea cheltuielilor inutile. Să aliniem salariile şi plata colaborărilor la nivelul pieţei şi să nu permitem ca, pe bani publici, să se facă concurenţă neloială televiziunilor private (care chiar şi aşa au un rating mai bun decât televiziunea publică).

Ca membru al Comisiei de cultură, arte şi mijloace de informare în masă, promit să mă implic foarte serios în această problemă.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, ales în sectorul 2, Bucureşti.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Adăscăliţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi o rog să se pregătească pe doamna Neviser Zaharcu, care stă cuminte acolo, departe de noi, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Stimate coleg, ai cuvântul şi o rog pe doamna să se pregătească. Te rog.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este ocazionată de Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 15 octombrie, întreg mapamondul sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeilor din Mediul Rural. Ne bucurăm că acum câţiva ani de zile Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia nr. 62/1236, a decretat ca această zi să fie dedicată tuturor femeilor care locuiesc la sate şi în zone rurale defavorizate.

În ţara noastră trebuie, cu atât mai mult, recunoscut meritul femeii din mediul rural care, bineînţeles, ştim cu toţii, constituie un simbol al genezei acestei naţiuni, dar şi un reper matern pentru aproape fiecare dintre noi.

Potrivit statisticilor oficiale, în România avem peste 5 milioane de femei care locuiesc la sat. Multe dintre acestea nu au avut şi nu au un loc de muncă, iar peste 20% sunt persoane în vârstă, cu probleme specifice. Trebuie menţionat că se estimează un număr de aproximativ 2 milioane de femei care au reşedinţa de muncă în ţări ale Uniunii Europene, din care peste jumătate provin din satele şi comunele României.

Multe sunt, de altfel, dragi colegi, problemele cu care se confruntă această categorie şi poate că "celebrarea" lor trebuie să ne ducă la identificarea unor soluţii concrete, pentru a echilibra diferenţele atât de vizibile pe plan social şi demografic între sate şi oraşe. În acelaşi plan, România trebuie să aplice principiul egalităţii de şanse care este o valoare fundamentală a Uniunii Europene şi să lupte pentru eradicarea discriminării de gen care ţine pe loc de multe ori progresul social al ţării noastre.

Românca din mediul rural a făurit această naţiune şi a îndurat cu stoicism toate cataclismele istorice, călăuzindu-se de cele mai multe ori de valorile moştenite de la părinţi şi de credinţa în Dumnezeu. În confruntarea cu nedreptăţile femeia româncă şi-a păstrat demnitatea şi a rămas un liant al spiritualităţii şi identităţii româneşti.

Pe lângă discrepanţele economice şi profesionale, femeia din mediul rural nu are acces la educaţie, din păcate, aşa cum ar trebui să fie, şi nici la tratamente medicale adecvate. Şi vă vorbesc aici din propria experienţă: în anul 2012 am iniţiat un Proiect medical în Colegiul 3 Iaşi pe care îl reprezint, Caravana "Sănătate şi speranţă", prin care peste 1.000 de femei au beneficiat, printre altele, de consultaţii medicale diverse. De prisos să adaug că majoritatea pacientelor, de toate vârstele, au declarat că nu merg destul de des la medic, iar la stomatolog, cu atât mai puţin, în timp ce un număr semnificativ ajung în faţa unui doctor o dată la câţiva ani.

De asemenea, este îngrijorător modul în care operează protecţia socială în cazul femeilor din mediul rural şi voi ilustra pe viitor exemple din zonele rurale pe care le reprezint în Parlament.

Nu în cele din urmă, în mediul rural românesc se confirmă un actual flagel al violenţei domestice, pe fondul sărăciei şi al consumului de alcool, iar de cele mai multe ori femeile sunt victime ale acestor abuzuri.

Dragi colegi,

Astăzi femeile din mediul rural au nevoie de politicieni care să acţioneze responsabil în aceste probleme. Misiunea noastră nu este uşoară, începând de la legislaţie şi terminând cu infrastructura rurală, dar este cu siguranţă una dintre cele mai nobile provocări politice contemporane. Cred că doar aşa le celebrăm cu adevărat pe femeile din mediul rural şi le demonstrăm preţuirea şi devotamentul nostru.

Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Adăscăliţei.

O invit pe distinsa noastră colegă Neviser Zaharcu, doamna deputat, să-şi prezinte declaraţia politică. Şi-l rog pe colegul nostru Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Neviser Zaharcu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De ceva vreme, nu multă, în peisajul politicii noastre activează un partid care alimentează presa românească cu felurite comunicate încărcate de un naţionalism ieftin şi de tabloidizări ale subiectelor politice importante, în speranţa captării publicului cu drept de vot. Astfel, zilele trecute, imediat după declaraţiile preşedintelui pe teme politice, una dintre cutiuţele de rezonanţă ale acestuia, a reluat pe un registru ceva mai acut, o serie de acuze la adresa premierului şi a Guvernului USL.

Ni s-a comunicat ritos că vizita premierului Victor Ponta în Azerbaidjan a fost inutilă pentru că a fost refuzat în proiectul Nabucco. Proiectul Nabucco nu era proiectul exclusiv al României, era un proiect sprijinit de UE şi gândit în forma unui consorţiu format din Austria, Ungaria, Bulgaria şi România, gestionat tehnic de austriecii de la OMV. De altfel, Gerhard Roiss, şeful executiv al OMV, a şi comunicat la vremea respectivă raţiunea pentru care proiectul rival a fost preferat - şi anume preţul mai ridicat al gazului natural în Italia şi Grecia.

Compania azeră SOCAR tocmai cumpărase majoritatea acţiunilor la distribuitorul grec DESFA. O problemă de profit şi de geopolitică. Ce-ar fi trebuit să facă premierul? Să ceară compensaţii la UE, cum recomanda şeful statului? Asta după ce comisarul pe energie Oettinger şi alte oficialităţi înalte din UE au lăudat finalizarea proiectului TAP.

Dacă nu e naivitate, atunci cu siguranţă că viziunea şefului statului în probleme de acest gen este limitată, iar a vectorilor săi de mesaje este încă şi mai opacă. Oscilaţiile Franţei pe tema Schengen sunt puse tot în seama Guvernului român. Reamintesc că în iulie, premierul francez Jean-Marc Ayrault a spus ceva, după care ministrul de interne Manuel Valls a comunicat că decizia este cu totul alta, adoptând o retorică de tip UMP. Uitând că dintre cei 17 mii de romi care sunt în Franţa nu toţi sunt din România şi Bulgaria, ci şi din Ungaria, Serbia, Republica Cehă, Slovacia sau Kosovo.

La toate discuţiile pe această temă, una care este europeană, şi Guvernul USL şi premierul şi-au exprimat întreaga disponibilitate de a căuta cele mai bune soluţii, împreună cu Franţa, însă poziţia Guvernului francez a fost cu totul alta. Desigur că decizia ne-a lăsat un gust amar, mai ales că la Paris este un Guvern socialist şi nu puţini dintre colegii socialişti ai domnului Valls l-au criticat cât se poate de dur pentru că a adoptat mai curând o conduită de tip Nicolas Sarkozy, probabil este indusă şi de estimările sondajelor de opinie interne în vedere alegerilor europarlamentare din 2014.

Subiectul nu este închis. Sunt convinsă că cele două guverne vor face în continuare eforturi pentru a depăşi impasul, însă şi aici nu văd care este vina Guvernului român, care a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru o poziţie favorabilă a Franţei.

Privitor la vizita oficială a premierului Victor Ponta în Germania, ce a cuprins şi un dineu de lucru cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, aflăm că totul s-a desfăşurat "în câteva minute", întinzându-se încă o dată elasticul sleit al criticii nefondate şi al manipulare grosolane prin minimizare.

Şi aş putea să mai enumăr un întreg şir de astfel de artificii emise de cei care, cum spunea cineva, "îşi poartă creierul ca pe o cocoaşă". Însă ar fi ca în Hamlet: când, întrebat de Polonus ce citeşte, prinţul Danemarcei răspunde: "Vorbe, vorbe, vorbe." În politică însă, în afară de vorbe este nevoie şi de discernământ.

Neviser Zaharcu, deputat Colegiul nr.1 Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Stimată colegă, vă mulţumim şi noi.

Invit la microfon pe domnul deputat Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, stimate coleg.

Domnul Florin Gheorghe:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată "Lăsaţi sindicatele să vină la mine!";

Stimaţi colegi,

Retrăiesc şi acum, cu un gust amar, campania mincinoasă pe care USL a derulat-o încă de la constituirea ei ca alianţă, pe toată perioada opoziţiei distructive. Sindicate, patronate, ONG-uri şi orice altă formă de asociere care mişca în România au fost mânjite cu promisiuni şi minciuni pe care şi acum îmi este greu să înţeleg cum de au fost crezute cu atâta uşurinţă de alegători.

Redescopeream cu stupoare zilele trecute atât promisiunile făcute în faţa marelui om de arme, Dogaru, prin care USL se obliga să desfiinţeze DNA şi ANI, convenţiile făcute cu ONG-urile de casă, prin care USL se angaja să nu se lege de privilegiile bugetare ale pseudoiubitorilor de animale, precum şi protocoalele încheiate cu reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor, care-şi lingeau rănile şi cicatricele adânci lăsate de criza economică.

Nu spun că promisiunile făcute oamenilor de afaceri şi sindicaliştilor au fost doar mincinoase, ci acţiunea la guvernare a USL a fost chiar împotriva tuturor angajamentelor asumate în faţa IMM-urilor şi milioanelor de angajaţi.

Mediului de afaceri i-a promis marea cu sarea şi investiţii publice record, care să sporească cererea agregată şi, implicit, creşterea economică. Ştim cu toţii ce au primit întreprinzătorii privaţi din România în ultimul an şi jumătate: 34 de taxe şi impozite noi, investiţii publice reduse la jumătate, controale fiscale dirijate politic şi un nou cod al insolvenţei, care să asasineze încet şi sigur tot ce mişcă sau a mai scăpat viu în urma crizei economice.

Am în faţă acum textul protocolului din 28 februarie 2011, încheiat între liderii "imaculaţi" ai USL şi liderii celor mai reprezentative confederaţii sindicale.

Nu poţi să nu rămâi uimit numărând cele 1 milion de noi locuri de muncă promise şi cât de mare a fost demagogia USL, atunci când vâna cu disperare voturile pline de speranţe ale românilor. Nu poţi să nu te cruceşti când USL promitea că va susţine în Parlament orice iniţiativă legislativă venită din partea sindicatelor, în scopul flexibilizării pieţei muncii şi al creşterii gradului de ocupare.

Astăzi, când cele 1 milion de locuri de muncă sunt de fapt cei peste 250 de mii de şomeri noi, când sindicatele, primite odinioară cu pişcoturi şi şampanie la sediu USL, sunt ţinute pe la uşile miniştrilor şi apostrofate cu sintagma "N-avem!", când funcţiile şi rolul parlamentar ale unei majorităţi de 70% sunt luate cu japca de Victor Ponta la Guvern, ca să legifereze totul prin ordonanţe de urgenţă, cred că românii pot însuşi lecţia unei mai bune reflecţii asupra programelor de guvernare mincinoase care nu vor fi niciodată puse în aplicare.

USL s-a născut din minciună, a ajuns la guvernare prin minciună şi continuă să intoxice zilnic ţara cu minciuni elaborate în departamente de comunicare plătite din bani publici.

Deputat PDL de Constanţa, Florin Gheorghe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumim şi noi.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească domnul deputat Zsolt Molnar, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Un martor ales la discursul Majestăţii Sale, Regele Mihai I."

Acum aproape doi ani în urmă, am avut privilegiul şi onoarea de a mă putea număra printre acei martori aleşi de Divinitate pentru a putea asista în această sală la un crâmpei de istorie a României, discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I, un moment în care românii şi-au apropiat istoria şi valorile naţionale, şi am simţit alături de colegii mei măreţia acestui moment, ca un sentiment de împăcare cu istoria zbuciumată a acestei naţiuni.

Am asistat împreună cu mulţi dintre dumneavoastră, şi vreau să-i felicit pe colegii mei care au fost prezenţi, la un act de o solemnitate şi o ţinută impecabilă, aşa cum nu mi-a fost dat să trăiesc în mandatul meu, şi vreau să vă împărtăşesc sentimentul de mândrie ca parlamentar ales în Camera Deputaţilor, pentru organizarea acelui eveniment.

Nu se întâmplă des în viaţă să ai ocazia să participi la un moment istoric, şi toţi cei care l-au ratat pot sa-l invidieze. Nu înţeleg de ce unele persoane care ar fi putut fi prezente la acel eveniment au ales să îşi găsească tocmai în acea minunată zi să facă altceva. Doar frica sau ruşinea sunt sentimentele care te pot determina să nu participi la un astfel de eveniment unic!

Consider că discursul Majestăţii Sale Regele Mihai I a fost unul plin de învăţăminte pentru întreaga clasă politică, unul normal, firesc şi binevenit pentru noi toţi! Am ascultat un exemplu de discurs demn, fără patimi, dar de o profunzime remarcabilă, iar bunul-simţ a caracterizat acel discurs de la început până la sfârşit. Acel discurs ne-a reamintit datoria pe care o avem ca aleşi ai poporului în acest Parlament, de a susţine interesele fundamentale ale statului, tradiţiile şi continuitatea acestuia, şi de a întări rolul instituţiilor statului, aceasta fiind asigurarea de care cu toţii avem nevoie în consolidarea fragilei noastre democraţii pe care o trăim.

Nu putem decât să mulţumim Majestăţii Sale Regele Mihai I pentru lecţia pe care ne-a putut-o oferi, lecţie din care cu toţii am avut multe de învăţat.

Cu siguranţă această zi va rămâne în cartea de istorie a românilor, iar noi, cei care am putut fi martorii aleşi să asistăm la acest moment al istoriei, trebuie să împărtăşim tuturor sentimentele pe care le-am putut trăi cu aceea ocazie!

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj, judeţul Timiş.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat Stragea, vă mulţumim şi noi.

Îl invit pe distinsul nostru coleg, tânărul Zsolt Molnar, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Molnar Zsolt:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Dialogul interetnic serveşte interesele tuturor".

Circula într-o vreme o vorbă sau mai degrabă o glumă care spunea că "cel mai bun vecin al României este Marea Neagră." Mi-am amintit de această zicală în momentul în care am citit rezultatele ultimului sondaj "Barometrul de opinie publică - Adevărul despre România". Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.050 de persoane şi este reprezentativ pentru populaţia României. Sondajul la care mă refer a abordat tema simpatiei cetăţenilor României faţă de alte ţări.

În topul nivelului de simpatie s-au clasat în ordine descrescătoare Marea Britanie, Germania, Franţa, urmate apoi de Spania, Italia, mai apoi de SUA şi ceva mai încolo de China. Interesant este totuşi faptul că ţările vecine României sau apropiate de România, cu excepţia Republicii Moldova, s-au situat în a doua jumătate a clasamentului: Serbia, Bulgaria, Turcia, Ucraina, Rusia şi Ungaria beneficiind de simpatii pe undeva pe la 50%.

Unii ar fi tentaţi să spună că este vorba de trecutul istoric tumultuos, cu mai multe momente nevralgice, cu răni nevindecate de sute şi sute de ani. Dar ar merita să ne amintim şi de momentele din istoria recentă, cea comună în perioada totalitarismului comunist. Să ne amintim de momentele în care fugeam cu toţii cu televizorul alb-negru în spate pe dealuri ca să prindem câte o transmisie de la vecini a unui meci de fotbal din campionatul mondial sau a unui serial sau a unor desene animate şi putem continua cu ţigările BT, cu blugii din Ungaria sau cu pungile de vegeta de la sârbi. Consider că a sosit momentul să încercăm un exerciţiu care ne-ar apropia puţin de vecini, să dezvoltăm o comunicare mai intensă între majoritate şi minorităţile naţionale din România ale ţărilor vecine.

Este nevoie de crearea unor noi punţi de legătură între majoritate şi comunităţile naţionale din România. Avem nevoie de noi şi noi forme de dialog interetnic pentru ca generaţiile viitoare să poată crea cu succes un destin european al României. Vecinii, indiferent cât de verde este iarba la ei, sunt cei care pot ridica împreună, prin cooperare transfrontalieră, destinul întregii regiuni, fiindcă este foarte dificil să-şi croieşti un viitor european modern şi prosper înconjurat de vecini pe care nu-i prea simpatizezi, dar cu care, vrând-nevrând, va trebui să convieţuieşti şi să conlucrezi.

Şi, revenind la Marea Neagră: în ultimii ani, tot mai mulţi ne plângem de litoralul nostru, de curăţenia plajelor, de preţurile ridicate, de serviciile de slabă calitate, de lipsa unei infrastructuri adecvate şi fugim cu toţii pe plajele bulgăreşti, greceşti sau turceşti. Aşa că, iată, nici Marea Neagră nu mai este ce a fost, deci trebuie să încercăm un efort comun şi să regândim relaţia noastră cu vecinii, inclusiv cu Marea Neagră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat UDMR de Timiş, Zsolt Molnar.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Distinsul nostru coleg Ion Bălan este invitat pentru a-şi prezenta declaraţia politică. Şi se pregăteşte domnul coleg Sorin Iacoban, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Câştigul agriculturii şi pierderea agricultorilor".

Anul acesta, în ciuda producţiei mai mari la hectar şi a condiţiilor climatice care au favorizat culturile agricole, veniturile agricultorilor vor fi mai mici. Paradoxul este explicat de preţurile foarte mici la produsele agricole.

În cifre, potrivit unei situaţii furnizate de Organizaţia Europeană a Producătorilor Agricoli, preţurile au scăzut în 2013 cu aproximativ 50% faţă de anul trecut, iar producţia a crescut cu aproximativ 13%.

Pierderile preconizate pentru fermierii români sunt justificate, în plus, de lipsa unei burse a cerealelor, un proiect aşteptat, care ar regla piaţa cerealelor şi ar fi un instrument de analiză care va furniza date importante despre potenţialul românesc în domeniu. O altă cauză a lipsei de profit este şi faptul că Legea certificatelor de depozit nu a fost extinsă şi pentru 2013 şi nici nu există spaţiile de depozitare necesare. Certificatele de depozit pentru cereale şi seminţe oleaginoase se tranzacţionează între deţinătorii acestora şi cumpărători, fiind şi garanţii reale în cazul solicitării unor credite.

Iată, deci, că în lipsa acestor instrumente care i-ar fi de un real ajutor, producătorul român este dependent de trendul înregistrat pe pieţele de desfacere, neavând posibilitatea de valorificare suplimentară a producţiei sale.

Este şi motivul pentru care susţin reforma în agricultură şi adoptarea modelelor din alte ţări, care au evoluat în zona strategiilor de valorificare a producţiei agricole, dând fermierilor posibilitatea să aleagă varianta de valorificarea cea mai profitabilă. O reglementare a modului de valorificare pe filiera de produs agricol ar reduce foarte mult pierderile fermierilor, cât şi ale agriculturii în general.

În aşteptarea schimbărilor de substanţă în agricultura românească, apreciez măsura eficientă şi oportună pe care o ia guvernul pentru limitarea pagubelor materiale ale fermierilor, respectiv acordarea în avans a subvenţiilor aferente anului 2013.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, Circumscripţia electorală nr.38 Tulcea, Colegiul uninominal nr.4.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Şi dacă mai este timp, se pregăteşte domnul deputat Ioan Oltean.

Vă rog.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Am să fac în aşa fel încât să fiu penultimul, şi nu ultimul.

Cu îngăduinţa dumneavoastră am să fac o declaraţie politică, şi anume, "Ursul carpatin şi-a schimbat meniul: siropul de glucoză".

În sfârşit, suntem pe locul întâi în Europa!!! Nu este o glumă, într-adevăr suntem lideri în Uniunea Europeană la importul de sirop de glucoză, iar responsabilă de acest lucru este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură care a plătit pentru 750 de tone de miere ambalată în recipiente de plastic de 0,250 kg un preţ de aproximativ 2,2 milioane euro la care se mai adaugă 32.339,74 euro cheltuieli de transport pe teritoriul României, produs cumpărat în cadrul Programului European de ajutorare cu alimente a persoanelor fără venituri sau cu venituri foarte mici.

După ce nu cu puţin timp în urmă aceeaşi agenţie a cumpărat ulei de 16 milioane de euro de la ARGUS şi mălai şi zahăr de 15 milioane de euro de la ROMPAN şi ATIFCO, achiziţii care au dus la arestarea Directorului General adjunct al APIA, Aurel Pană, pentru luare de mită inclusă în preţ, APIA s-a gândit să îndulcească traiul nevoiaşilor din România cu sirop de glucoză importat din Bulgaria, la un preţ de 13,2 lei/kg, deşi un kg de miere polifloră autentică, achiziţionat din România, cu toate taxele incluse ar ajunge la un preţ de sub 11 lei/ kg.

Am avut curiozitatea să mă uit pe preţul pe care îl plăteşte APICOLA Iaşi pentru produsul "miere polifloră" producătorilor şi am văzut că pentru anul 2013 preţul variază undeva între 8,5 şi 9 lei/kg. Şi uite aşa este firesc să ne întrebăm de ce APIA a preferat să achiziţioneze sirop de glucoză la 13,2 lei kilogramul, în detrimentul unui produs autentic românesc, cu o valoare de achiziţie mult mai mică, de aproximativ 9 lei kilogramul.

Analizând puţin situaţia am văzut că firma care a câştigat licitaţia, ATIFCO FINE FOOD, este un client fidel al APIA furnizând an de an bulion, mazăre, zahăr în valoare de milioane de euro, deşi societatea are ca domeniu de activitate fabricarea produselor de morărit. Când ştii că România beneficiază de circa 60,7 milioane de euro fonduri comunitare pentru furnizarea produselor esenţiale persoanelor defavorizate, cu siguranţă că încerci "să te reprofilezi".

Problema, dragi colegi, nu este la societatea ATIFCO, ci la APIA care, trecând peste raţiunile economice ale problemei, prin activitatea sa neglijentă ar fi putut să cauzeze o problemă de sănătate publică în România. Conform analizelor "lotului de miere" bulgăresc, concentraţia HMF este de 5 ori mai mare decât cea normală şi ţinând cont că HMF-ul este un component care se formează atunci când fructoza se degradează, deci un component cancerigen, ne putem da seama de nenorocirea care era să se abată asupra bieţilor oameni care au sperat că ajutorul de la Uniunea Europeană o să le mai îndulcească cât de cât traiul de zi cu zi.

Domnule ministru Daniel Constantin, în analiza de laborator al aceluiaşi sirop de glucoză scrie că produsul nu prezintă activitate enzimatică, adică nu a trecut prin guşa albinei. Atunci, despre ce miere de albine, produs autentic, este vorba? Mai mult, se pare că compoziţia produsului era doar un amestec de glucoză, zahăr, tocătură de scaieţi, praf de porumb şi gelatină. Nu în ultimul rând, pe ambalajul respectivei cutii, firma bulgărească OBERON-XLTD a trecut următoarele valori: proteine 0 g, lipide 0 g, glucide 78 g. Nu putem înghite minciuna cum că preţul de achiziţie pentru "tunul" din 8 august este cel mai mic oferit de către participanţi atâta timp cât am arătat că pe piaţa internă, un produs similar, dar autentic, este cu 4 lei mai ieftin.

Probleme apar şi la licitaţia de desemnare a câştigătorului contractului. Nu este normal ca singurele criterii care duc la stabilirea câştigătorului să fie oferta de prezentare şi preţul, fără să se impună analize minime de conformitate a produsului! Chiar dacă procedura de înscriere este una uşoară, putându-se înscrie, pe internet, orice producător şi comerciant din Uniunea Europeană, este de neconceput ca în caietul de sarcini să nu existe condiţii de autenticitate a produsului, condiţii de valoare nutriţională a produsului sau condiţii de conformitate a produsului.

Cum este posibil să achiziţionăm un produs cancerigen din Bulgaria, când ţara noastră a ajuns în anul 2011, cu cele 1,2 milioane de familii de albine, pe locul 4 în Europa şi cu cele peste 20.000 de tone de miere produse, tot pe acelaşi loc 4, fiind întrecută doar de Germania, Franţa şi Ungaria. Mai mult, alături de Spania, Germania, Franţa şi Ungaria suntem în top 5 în Europa la produse apicole şi top 3 în Europa la produsul miere de salcâm.

Cum este posibil, domnule ministru Daniel Constantin, să importăm sirop de glucoză din Bulgaria ţinând cont că producţia noastră de miere merge aproximativ 55-60% la export şi că aproximativ jumătate din mierea de albine produsă este miere polifloră, adică tocmai produsul vizat de APIA? Nu v-aţi pus întrebări cu privire la preţul de 13,2 lei/kg propus de exportatorul bulgar, ştiind că Plamen Ivanov, preşedintele Uniunii Apicultorilor din Bulgaria, a declarat recent că preţul unui kilogram de miere organică, în Bulgaria, este de 11- 12 euro/kg, un preţ dublu faţă de "mierea obişnuită", ducând la concluzia că preţul pentru această miere de tipul celei achiziţionate este undeva la 6 euro/kg adică aproximativ 25 lei/kg?

Ceea ce este trist, domnule ministru, este faptul că prin neglijenţa şi incapacitatea managerială de care dau dovadă unii angajaţi ai statului, riscăm să îmbolnăvim populaţia de cancer în urma consumului unui produs care, autentic fiind, ar trebui să prevină această boală şi să constituie un tratament adjuvant în tratarea unor boli foarte periculoase, ca bolile autoimune şi anemiile.

Nu este posibil ca în cazul achiziţiei de miere de albine importatorul să nu fie obligat să facă teste, ci doar să verifice consistenţa, mirosul şi aspectul. De asemenea, este incredibilă declaraţia domnului Cătălin Şaia, reprezentantul firmei distribuitoare: "Nu am cerut indicii de falsificare. În caietul de sarcini nu ni s-au cerut".

Dragi colegi,

Pe mesele românilor se află în acest moment 6 tone de sirop industrial, prin grija APIA, sirop autointitulat miere de albine polifloră. Nici nu este de mirare faptul că suntem pe ultimele locuri în Europa la consumul de miere de albine, aproximativ 450 g/an/locuitor, faţă de Germania - 2,2 kg/an/locuitor, Olanda şi Belgia - 1,5 kg/an/locuitor, şi Norvegia - 2,5 kg/an/locuitor (Norvegia este o ţară care nu creşte albine).

Ministerul Agriculturii, în loc să facă lobby pentru produsul autentic românesc, preferă să îmbogăţească conturile unor firme obscure din străinătate. Astfel, conform Uniunii Apicultorilor din România mierea ungurească de aceeaşi calitate primeşte cel puţin 10 cenţi în plus faţă de mierea românească, tocmai pentru că statul maghiar a dezvoltat o strategie reuşită de marketing comercial pentru a întări încrederea consumatorului european în produsul propriu

Dragi colegi,

Aţi priceput probabil cum înţelege APIA să aibă grijă de sănătatea românilor. După scandalul celor 16 milioane de euro pentru achiziţia de ulei de la ARGUS, după scandalul siropului de glucoză vândut ca miere autentică polifloră, APIA ţine neapărat să continue mascarada achiziţiei de produse alimentare pentru persoanele defavorizate din România, din zecile de milioane de euro oferite în acest scop de către Comisia Europeană. Noua ţintă, borcanele cu zacuscă achiziţionate deja. Citind eticheta ingredientelor unui astfel de borcan de 400 g de zacuscă vom putea observa o concentraţie de produse care ar putea să dea peste cap orice cântar! Astfel, sunt trecute ca ingrediente următoarele: 60% vinete, 40% ardei gras sau gogoşari, 10% ceapă, 4,2% ulei, 4,7% suc de roşii, 1% sare, condimente 0,036%, un total de ingrediente de 120%, procent asemănător procentelor obţinute de PDL la secţiile de votare din străinătate la scrutinul prezidenţial din anul 2009.

Consider că, raportat la gravitatea situaţiei este totuşi necesară înfiinţarea unei Comisii de anchetă cu privire la licitaţiile organizate de APIA în ceea ce priveşte produsele alimentare esenţiale. Este inadmisibil ca prin incompetenţa şi lipsa de responsabilitate a unor funcţionari ai statului să punem în pericol sănătatea a mii de români. Tocmai din această cauză consider că o comisie de anchetă este oportună, iar cei vinovaţi de aceste comicării pe banii europeni să fie traşi la răspundere în mod negreşit.

Domnule ministru, într-adevăr, reprezint formaţiunea politică care a dat primul-ministru Guvernului din care faceţi şi dumneavoastră parte, dar am stabilit, ca şi partener de guvernare, că vom fi foarte atenţi în ceea ce priveşte cheltuirea banului public. Mai mult, consider că ar trebui evitate greşelile de acest gen, greşeli pe care le condamnam atunci când împreuna eram în opoziţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Deputat Sorin Iacoban, Colegiul nr.10 Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Ai consumat şi timpul meu. Dar, fiindcă tot nu vreau să te las să fii ultimul, fiindcă tot nu vreau să te las ultimul, daţi-mi voie să fiu eu ultimul, prezentându-mi propria mea declaraţie politică.

Vă mulţumesc.

(Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică pe care o prezint în faţa dumneavoastră astăzi se intitulează "Codul insolvenţei, prăpădul economiei şi falimentul României".

Recent, cu ocazia unei alte declaraţii politice, aminteam despre Guvernul Ponta, acest guvern al ne-urgenţelor, şi implicit despre aprecierile acestuia, complet haotice şi aiuristice, privind oportunitatea, necesitatea, prilejul favorabil şi consecinţele adoptării unei ordonanţe de urgenţă.

Renumit pentru situaţiile clasice de "beţie cu apă rece" şi minciună patologică, Guvernul Ponta loveşte în plin, din nou, economia României, prin simpla măsură (ar spune acesta), de adoptare a Ordonanţei de urgenţă nr. 91 din 2 octombrie 2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Cu toate că, iniţial, premierul făcuse o promisiune solemnă către Fondul Monetar Internaţional prin care îşi asuma angajamentul de a aduce până la sfârşitul lunii octombrie, în faţa Parlamentului, proiectul nou al Codului insolvenţei, în aşa fel încât toate părţile implicate să fie consultate înainte de adoptarea acestuia în Parlament, domnul prim-ministru, după consultări serioase cu echipe de experţi în domeniul legislativ, economic şi financiar, atât din partea Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Băncii Naţionale a României, Asociaţiei Române a Băncilor, Asociaţiei Societăţilor Financiare, precum şi cu practicieni în insolvenţă şi judecători sindici, pune pe masa Guvernului un Cod al insolvenţei pe care, deloc surprinzător, îl şi aprobă. Nu îl aprobă însă aşa cum a promis, ca proiect de lege susceptibil de a intra în vigoare abia după dezbaterea în Parlamentul României, şi implicit cu votul acestuia, ci îl aprobă în stilul Uniunii Social-Liberale, mişeleşte, prin ordonanţă de urgenţă. Caracterul urgent, şi de această dată, a fost justificat de celeritatea adoptării unui Cod al insolvenţei care pur şi simplu va mutila economia României, lăsând-o în foarte scurt timp fără suflu, fără nici o şansă sau speranţă de revigorare.

Iată cum, stimaţi colegi, Guvernul Ponta se află în situaţia absolut iresponsabilă şi jenantă a unei noi abateri, şi anume încălcarea unei alte promisiuni făcute în cuprinsul acordului cu Fondul Monetar Internaţional, în care iniţial şi-a asumat responsabilitatea de a trimite amendamentele propuse pentru Codul insolvenţei la Parlament, tocmai în ideea de a fi analizate şi dezbătute. Guvernul Ponta, maestru desăvârşit al operaţiunilor "tace şi face", precum şi "una zice, alta face", nu numai că a încălcat flagrant o promisiune oficială, adoptând astfel Codul insolvenţei prin ordonanţă de urgenţă, ci a şi modificat puncte esenţiale ale documentului fără a mai solicita puncte de vedere avizate în acest sens.

Conform opiniei specialiştilor în insolvenţă, amendamentele aduse procedurii insolvenţei prin dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă afectează în mod radical toţi participanţii la procedură, indiferent de faptul că aceştia sunt societăţi debitoare, practicieni în insolvenţă sau creditori.

Efectul firesc, direct, de redresare şi revigorare a economiei, pe care orice proiect de insolvenţă îmbunătăţit ar trebui să-l genereze, este nemilos transpus de Guvernul Ponta în dispoziţiile unei triste ordonanţe de urgenţă care distruge practic orice posibilitate de revenire şi redresare a oricărei societăţi intrate în insolvenţă. În speţă, dispoziţiile privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă îngreunează în mod vizibil desfăşurarea procesului de reorganizarea a companiilor, favorizând falimentul acestora.

Contrar curentului european care stimulează şi încurajează crearea unui cadru legislativ cu efect direct de redresare, Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013 constituie un real regres faţă de precedenta Lege a insolvenţei, procedura de reorganizare în sine fiind aproape imposibil de accesat. Aceasta afectează întreprinderile mijlocii şi mari susceptibile de reorganizare, generând imposibilitatea redresării acestora într-un interval de timp foarte scurt, în speţă un an de zile, conducând la efecte devastatoare prefigurate, însă surprinzător acceptate, chiar premeditate: îngroparea companiilor intrate în insolvenţă prin falimentul lor confirmat, desfiinţarea locurilor de muncă, creşterea deficitului bugetar, întrucât nu se vor mai încasa taxe şi impozite, iar Guvernul va fi nevoit să se împrumute din nou la Fondul Monetar Internaţional.

În mod cert, Codul insolvenţei susţine şi încurajează economia doar la nivelul declarativ, întrucât la o simplă analiză a textului de lege putem constata că, de fapt, proiectul îşi subminează propriile principii privind planurile de redresare.

Consider, pe această cale, că măsurile prevăzute de noul Cod al insolvenţei sunt de natură a destabiliza şi confuza mediul de afaceri într-o proporţie cu adevărat îngrijorătoare, generând situaţii grave de faliment, ceea ce, în mod cert, va afecta şi mai dur economia naţională.

Unde sunt, domnule prim-ministru Victor Ponta, promisiunile făcut şi angajamentele luate în timpul campaniei electorale care garantau acele facilităţi fiscale desprinse parcă din poveşti sau acele credite cu dobânzi mici, destinate persoanelor juridice.

De ce, domnule prim-ministru Victor Ponta, continuaţi să elaboraţi proiecte de lege pe genunchi, la ceas de noapte, pe care preferaţi să le adoptaţi prin ordonanţe de urgenţă chiar şi atunci când, în realitate, acestea nu-şi justifică caracterul urgent.

De ce, stimate domnule prim-ministru, continuaţi să guvernaţi după ureche, neluând în calcul faptul că, poate, la un moment dat, Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană sau Banca Mondială vor spune stop minciunilor patologice, lipsei competenţei, lipsei profesionalismului, respectului şi bunului-simţ.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Am încheiat, în felul acesta şi în modul acesta ciclul celor înscrişi pentru a-şi prezenta declaraţiile politice de la microfonul Camerei.

Avem însă şi foarte mulţi colegi care au ales calea depunerii propriilor declaraţii politice la Secretariatul Camerei Deputaţilor şi vă rog să-mi îngăduiţi a da citire listei acestora.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat deputaţii: Sorin Grindeanu, Georgian Pop, Florin Buicu, Alin Petrache, Manuela Mitrea, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Iuliu Nosa, Ioan Balan, Itu Cornel, Andrei Dolineaschi, Violeta Tudorie, Ion Călin, Ioan Munteanu, Sergiu Vizitiu, Vlad Cosma, Tamara Ciofu, Cătălina Ştefănescu, Daniel Bărbulescu, Marian Enache, Ovidiu Iane, Mircea Drăghici, Florin Iordache, Cătălin Tiuch, Ionuţ Vulpescu, Ion Mocioalcă, Nica Ciprian, Ion Melinte, Iriza Scarlat, Dorel Covaci, Dan Tudorache, Camelia Khraibani, Nichita Cristina, Aurelia Cristea, Mircea Dobre şi cam atât, pentru că Iacoban Sorin a prezentat-o de la microfonul Camerei.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal domnii deputaţi: Raluca Surdu, Viorel Palaşcă, Daniel Iane, Thuma Hubert, Titi Holban, Erland Cocei, Theodor Nicolescu, Graţiela Gavrilescu, Mihai Lupu, Gheorghe Dragomir, Ştefan Băişanu, Florin Alexe, Raluca Ispir, Gigel Ştirbu, Ionuţ Stroe, Costel Şoptică şi Mugur Cozmanciuc le-au prezentat în scris.

Tot în scris au depus declaraţiile politice domnii deputaţi din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Cezar Preda, Raluca Turcan, Daniel Geantă, Florin Popescu, Mircea Man, Ioan Balan, Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Cornel Sămărtinean, Liviu Laza-Matiuţa.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu a depus în scris declaraţia politică doamna deputat Ioana Dumitru.

Din partea grupului de parlamentari neafiliaţi, neaparţinători unui grup parlamentar domnul deputat Iacob Puşcaş.

Iar din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnii deputaţi: Bogdan Ciucă, Ovidiu Raeţchi, Constantin Avram, Claudiu Tănăsescu, Ioan Moldovan, Cătălin Drăguşanu şi Ion Diniţă, de asemenea, au depus în scris.

Statistic, astăzi 22 de deputaţi au prezentat declaraţii de la microfonul Camerei, 12 reprezintă puterea, 11 opoziţia - oarecum echilibrată astăzi prezenţa deputaţilor la microfonul Camerei. Iar în scris au depus declaraţii politice 61 de deputaţi din partea puterii şi 12 din partea opoziţiei.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice astăzi, 15 octombrie, anul de graţie 2013.

Ne revedem în aproximativ 10-15 minute în şedinţa... scuzaţi-mă, de la ora 11,00, şedinţă consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Până atunci, să auzim numai de bine.

Doamne ajută tuturor!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

Haideţi să încercăm să destructurăm afacerea numită "privatizarea CFR Marfă". Să dăm o pistă organelor abilitate ale statului care, sper, vor face cu adevărat lumină în această mult prea obscură afacere.

Săptămâna trecută, miercuri, Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat pentru AGERPRES, că în contractul de privatizare a CFR Marfă nu există niciun termen concret privind plata întregii sume de bani şi finalizarea tranzacţiei, ci doar precizarea că acest lucru trebuie să se întâmple după avizul Consiliului Concurenţei.

"Conform contractului de privatizare a CFR Marfă pe care l-am semnat, eu trebuie să plătesc banii după avizul Consiliului Concurenţei. Nu există niciun alt termen concret în contractul de privatizare în ceea ce priveşte finalizarea tranzacţiei. Nu ştiu de ce a apărut termenul de 60 de zile în hotărârea de Guvern. Vânzătorul (Ministerul Transporturilor) ar fi trebuit să coreleze hotărârea de Guvern cu contractul de privatizare", a precizat Stoica.

Gruia Stoica nu a uitat să precizeze că va acţiona statul român în judecată în cazul în care Ministerul Transporturilor va anunţa că procesul de privatizare a eşuat. Normal, buzunarul nostru, al celor care mai muncim în România, suportă întreaga incompetenţă a teleguvernării Ponta.

"Mă voi consulta cu avocaţii şi ne vom îndrepta (în instanţă) să ne recuperăm pierderile. Ce vină am eu că vânzătorul nu a corelat hotărârea de Guvern cu contractul de privatizare?"

Păi, este momentul să ne amintim cam ce afirma cu privire la această HG, însuşi el, telepremierul Victor-Viorel Ponta: "Executivul nu indică însă un termen limită pentru semnarea contractului de vânzare a acţiunilor. (...) Transferul dreptului de proprietatea asupra acţiunilor majoritare la CFR Marfă este condiţionat totodată de "emiterea de către Consiliul Concurenţei a unei adrese sau decizii" în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei "şi/sau emiterea unui asemenea document de către alte autorităţi de concurenţă competente". (Sursa informaţiei: Mediafax)

De asemenea: "În Hotărârea de Guvern (HG) pentru aprobarea condiţiilor de privatizare a CFR Marfă prin vânzarea a 51% din acţiuni către GFR, publicată pe 14 august în Monitorul Oficial, se menţionează că finalizarea vânzării trebuie să se realizeze în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii, adică până pe 14 octombrie (luni). Plus faptul că în aceeaşi HG se precizează faptul că "transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării se realizează la data îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: emiterea de către Consiliul Concurenţei a unei adrese sau decizii. Până acum Consiliul nu şi-a dat avizul, tranzacţia fiind în evaluare".

Deci, mânăria este evidentă: pe de o parte, în HG se precizează: "maxim 60 de zile". Pe de altă parte, în HG se specifică: să existe întâi avizul Concurenţei. Or, conform legii, avizul Consiliului Concurenţei poate veni şi peste câteva luni, iar Gruia Stoica a întârziat enorm emiterea unei notificări către acest forum. Când a semnat contractul pe 2 septembrie el declara: "Finalizarea se va face după aprobarea Consiliului Concurenţei, motiv pentru care atunci vom face o conferinţă. Banii îi vom plăti după ce vom primi avizul de la Consiliul Concurenţei. Avem termen 10 zile să trimitem notificare. Nu s-a făcut nicio modificare în contract". Cu toate acestea, Stoica a notificat Consiliul Concurenţei abia acum 11 zile, adică pe 2 octombrie.

"GFR a depus legal notificarea. A transmis şi o serie de completări, respectiv anexele (la contractul de privatizare, care lipseau din dosarul depus săptămâna trecută). Mai are o serie de precizări de transmis, în special referitoare la definirea pieţelor", a afirmat Chiriţoiu, pentru AGERPRES. Declaraţiile şefului autorităţii naţionale de concurenţă vin după ce, săptămâna trecută, GFR a depus o serie de acte la Consiliul Concurenţei, însă notificarea nu era completă, întrucât lipseau anexele la contractul de privatizare".

Acum Gruia Stoica îşi joacă rolul de victimă: cum că în contractul de privatizare nu scrie data limită la care el trebuie să plătească, sau că trebuie să o facă numai după ce se dă un aviz de la Consiliul Concurenţei. Aşa să fie, numai că el însuşi a recunoscut că trebuia să notifice Consiliul Concurenţei în 10 zile. Deşi era o obligaţie contractuală, nu a făcut-o - deci nu are ce pretenţii legale să emită pe această linie de atac.

Rămâne totuşi de răspuns la întrebarea: de ce cei care au redactat contractul (Ghibu, omul lui Fenechiu) nu au corelat contractul de privatizare cu hotărârea de Guvern şi cu cele 60 de zile atât de invocate acum? Mai mult: Victor-Viorel Ponta, care ştia (sau trebuia să ştie, că se dă procuror şi cunoscător al legilor României) că avizul Concurenţei poate necesita şi 6 luni, de ce a trecut în act această condiţionare, plus termenul maxim de 60 de zile pentru finalizarea privatizării?

Din punctul meu de vedere este clar: s-a încercat o mânăreală colectivă. Acum nu iese schema după cum a fost perfectată şi încearcă participanţii să-şi salveze individual pielea şi banii. Dar cum nu sunt organ abilitat al statului, cer acestora să ne facă lumină în speţă.

Domnul Adrian Gurzău:

În multe dintre spitalele din ţară, cea mai mare parte a banilor pe care îi primesc de la bugetul de stat sau de la cel local se cheltuieşte pentru achitarea datoriilor către furnizori. Iar aceste datorii au numitorul comun de a fi "povara" anilor precedenţi.

V-am mai arătat cum şi în interesul cui se căpuşează banul public, precum şi faptul că acest lucru se întâmplă cu binecuvântarea baronilor locali. Domeniile cel mai des căpuşate sunt, în ordinea dimensiunilor hoţiei: sănătatea - cu 50-60% din achiziţiile publice, energia şi domeniul transporturilor şi al infrastructurii.

Iar ca toată mizeria să rămână departe de judecata opiniei publice şi mai ales a organelor abilitate să ancheteze astfel de cazuri, legitimele întrebări: cum s-au făcut aceste datorii, care sunt furnizorii şi cât de transparent s-au făcut aceste achiziţii, vor rămâne fără răspuns. Raed Arafat este autorul Ordinului nr. 964 al Ministerului Sănătăţii prin care date extrem de importante privind achiziţiile şi cheltuielile acestui minister, făcute din banii publici, devin "exceptate de la comunicare" exact pentru cetăţenii din banii cărora se fac aceste cheltuieli. Adică nu mai pot fi făcute publice, nu mai pot ajunge în atenţia presei, deci nici a cetăţenilor care plătesc taxe, impozite, asigurări sociale, de sănătate şi alte invenţii prin care teleguvernarea Victor-Viorel Ponta îngraşă conturile clienţilor politici.

Conform ordinului 964 semnat "pentru" ministrul sănătăţii de către secretarul de stat Raed Arafat, devin "exceptate de la comunicare" informaţiile din "anexa 3". Aceasta exceptează de la comunicare publică: felul în care se cheltuie banii publici din sănătate (punctul 1), relaţiile cu instituţii publice (punctul 6), modul în care interacţionează ministerul cu sindicatele şi asociaţiile profesionale (7) sau cu furnizorii de echipamente şi medicamente pe care-i plătim cu toţii (punctul 8).

Foarte interesant este şi faptul că Ministerul Sănătăţii nu va mai comunica ce litigii are şi nici ce consilieri juridici reprezintă instituţia. Deci, dacă sunt avocaţi privaţi gen mama vitregă a lui Şova, nu vom afla nici cu cât sunt plătiţi aceştia (punctul 10 din anexa 3). Secrete devin şi statele de funcţii şi statele de plată (punctul 14). Ordinul nr. 964, semnat de către secretarul de stat Raed Arafat "pentru" ministrul Sănătăţii pe 6 august (adică acum 2 luni) a fost publicat în "Monitorul Oficial" pe 7 octombrie.

Pe furiş, aşa cum obişnuieşte să facă grupul infracţional organizat, impropriu numit guvern şi majoritate parlamentară, are de furat câte ceva de la români.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Privatizarea Oltchim - doar un circ de ochii FMI"

Ministrul interimar al economiei, Daniel Chiţoiu, este artizanul circului privatizării Oltchim de anul trecut. Chiar colegul său de partid, demisionarul de dezonoare Varujan Vosganian l-a deconspirat când a spus joi că "era limpede, la momentul privatizării din 2012, că Oltchim nu va fi privatizat la oferta nimănui de pe această planetă", iar privatizarea a fost, de fapt, doar "bifarea unei solicitări a FMI".

Ce să înţelegem? Cât a cheltuit statul român din banii românilor pentru această mascaradă? A fost sau nu subminat interesul economiei şi al românilor? Dan Diaconescu este solicitarea FMI? Privatizare de dragul zgomotului? Guvern luat de val, ne conduce spre prăpastie? Un amestec din toate marca USL. Unde nu-i cap, este doar minciună. Familiilor cu şomeri nu le serveşte la nimic minciuna. Ei au nevoie de soluţii, de locuri de muncă. Cine să le ofere?

Declaraţiile demisionarului Vosganian demonstrează că Guvernul Ponta şi ministrul Chiţoiu, cel care conducea economia în Guvernul USL 1, s-au jucat în mod conştient şi deliberat cu soarta a peste 2.000 de români, angajaţi la Oltchim.

Privatizarea Oltchim este chintesenţa guvernării USL - totul se face de ochii lumii. Fie de ochii FMI, fie de ochii românilor. Guvernarea USL se bazează exclusiv pe aparenţă şi minciună, iar campionii sunt răsplătiţi cu funcţii înalte în stat. Într-o Românie normală, Daniel Chiţoiu nu mai avea ce să caute în Guvern, pentru că el este ministru pentru a conduce economia, nu pentru a face regie la televizor.

Proiectul Ponta - Roşia Montană, privatizarea CFR Marfă se adaugă şirului de sfidări la adresa românilor şi lipsei de soluţii a USL pentru România.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Independenţa justiţiei"

Realitatea ultimilor zile, cea în care cetăţenii protestează în ţară cerând independenţa justiţiei, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru clasa politică. Acestea demonstrează faptul că există şi la nivelul populaţiei o percepţie conform căreia justiţia nu reprezintă "arta binelui şi a echităţii" (Jus est ars boni et aequi), principiul fundamental al dreptului roman, ce stă la baza sistemului judiciar.

Diminuarea încrederii cetăţeanului în justiţie reprezintă un grav prejudiciu adus statului de drept. Justiţia nu trebuie să se transforme într-un instrument utilizat de politicieni în preajma campaniilor electorale sau în timpul acestora, ci trebuie să reflecte echidistanţă, echilibru şi decizii juste.

Pentru ca România să devină o ţară cu adevărat integrată în Uniunea Europeană, justiţia are nevoie de libertate, nu de presiuni şi de comenzi politice. Justiţia trebuie să reprezinte unul dintre pilonii de rezistenţă ai statului de drept şi nu un mijloc de a atinge anumite ţinte politice prin metode situate în afara sferei legalităţii sau a moralităţii. Sunt bine-cunoscute deficienţele cu care se confruntă sistemul judiciar, însă redarea demnităţii acestuia trebuie să constituie un proiect pentru fiecare politician, indiferent de orientarea sa politică.

Reforma juridică ar trebui să înceapă cu un lucru esenţial: absenţa politicului în actul de justiţie. Un sistem de justiţie independent şi eficient ar trebui să fie ferit de atacuri politice directe sau indirecte. Atâta timp cât factorii de decizie politică îşi manifestă public opiniile referitoare la cum ar trebui justiţia să soluţioneze anumite dosare sau, prin intermediul presei, apreciază pozitiv/blamează modul în care altele au fost soluţionate, justiţia românească nu va fi una compatibilă cu cea din ţările membre ale Uniunii Europene. Aceste derapaje pun în pericol independenţa justiţiei şi aduc un grav prejudiciu principiului separaţiei puterilor în stat.

Prin urmare, pledez pentru o separare reală a puterilor în stat, ca premisă necesară unei reformări reale a acestuia.

Doamna Aurelia Cristea:

"Ratificarea Convenţiei asupra prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice"

Un eurobarometru recent a arătat că 78% dintre europeni recunosc că violenţa domestică este o problemă din ce în ce mai acută a spaţiului în care trăiesc. Cu toate acestea, doar 14% din cetăţenii Uniunii cunosc mijloacele legale pe care le au la dispoziţie pentru a acţiona împotriva acestui fenomen. Şi în România, cazuistica referitoare la violenţa domestică arată că avem de-a face cu o problemă adânc înrădăcinată în mentalitatea noastră şi care are nevoie de o rezolvare prin implementarea unor politici publice adecvate pe termen lung.

În acest scop, Organizaţia Femeilor Social-Democrate (OFSD) Cluj a iniţiat săptămânile trecute la Cluj Conferinţa regională privind ratificarea Convenţiei asupra prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, semnată în 2011 la Istanbul. În finalul Conferinţei, la care au participat actori publici implicaţi în sectorul universitar şi nonguvernamental, dar şi membre ale partidelor politice, a fost adoptată Rezoluţia cu privire la adoptarea Convenţiei asupra prevenirii şi combaterii violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Prin Rezoluţie, OFSD Cluj se obligă ca, împreună cu femeile social-democrate şi femeile aparţinând altor orientări politice, dar care înţeleg pericolul pe care îl reprezintă violenţa de gen şi violenţa domestică, să întreprindă toate acţiunile legale şi politice care stau în puterea unei organizaţii de această natură pentru a accelera procesul de semnare şi de ratificare de către România a Convenţiei de la Istanbul.

În acest context, stimaţi colegi, vin în faţa dumneavoastră cu rugămintea de a vă alătura eforturilor noastre şi de a susţine prin toate mijloacele de care dispuneţi armonizarea legislaţiei din România cu cea europeană, prin sprijinirea ratificării Convenţiei de la Istanbul, care creează instrumente de lucru universale în lupta împotriva violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeilor.

Ştim că există deja o hotărâre de Guvern (HG 1156/2012), care stabileşte o Strategie naţională pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie, însă Convenţia din 2011 de la Istanbul pune bazele unui cadru mai larg de combatere şi de eradicare a violenţei împotriva femeii, iar România trebuie să se alăture demersului european pentru protejarea şi asistarea femeilor care se află în această situaţie.

Pentru că victimele unei agresiuni nu sunt doar femeile, ci, mai departe, şi copiii acestora, fenomenul atacând însuşi celula de bază a societăţii noastre, adică familia. Un copil care creşte cu o astfel de experienţă în familie va fi un om marcat pe viaţă. O societate care nu intervine şi nu creează un mediu care să sancţioneze şi să modereze astfel de manifestări se supune greşelii şi, în timp, va fi condamnată la creşterea violenţei şi la perpetuarea mentalităţilor discriminatorii.

Domnul Călin Potor:

"Veşti bune pentru români!"

După cum am spus în campaniile electorale de anul trecut, USL îşi va respecta promisiunile făcute populaţiei României în sensul creşterii nivelului de trai. Astfel, după cum au anunţat guvernanţii, la începutul anului viitor, pensiile vor fi indexate cu rata inflaţiei, fiind foarte posibilă majorarea salariilor şi pentru unele categorii de bugetari. Deja Executivul lucrează la indexarea cu 3,85% a pensiilor, cu toate că rata inflaţiei pentru acest an este previzionată la doar 2-3%. Astfel, vârstnicii României, probabil cea mai defavorizată categorie a populaţiei de criza din ultimii ani, vor avea mai mulţi bani pentru alimente, medicamente şi strictul necesar. De asemenea, ieftinirea pâinii odată cu scăderea TVA a dus la o serie de economii pentru persoanele în vârstă, pentru care, după cum bine se ştie, fiecare leuţ contează. La măsurile amintite aş mai adăuga că actualul Executiv a înapoiat pensionarilor banii tăiaţi nejustificat de către PDL sub oblăduirea lui băsescu, cu "b" mic, evident, fapt ce a constituit un gest de dreptate socială.

Partidul Naţional Liberal militează în continuare şi pentru reducerea CAS cu 3%, iar cu sprijinul partenerilor din PSD sperăm să obţinem acordul FMI pentru acest deziderat. Odată cu conceperea proiectului legii bugetului de stat pentru 2014, Guvernul trebuie să aleagă cea mai nimerită oportunitate dintre reducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi creşterea bazei salariale nesupuse impozitării, respectiv neimpozitarea salariului minim, cele două variante fiind în prezent în analiză.

Sunt sigur că românii au mai observat că anul acesta salariul minim brut pe ţară a fost majorat în două tranşe, cu câte 50 de lei: din 1 februarie, salariul minim brut pe economie a fost majorat de la 700 la 750 de lei, iar din 1 iulie a urcat la 800 de lei. De asemenea, în această iarnă se vor acorda ajutoare pentru încălzire pentru prima dată şi pentru persoanele care folosesc în acest scop energia electrică, nu numai pentru cei care utilizează energie termică şi gaze naturale, ca şi până acum, fapt ce presupune un efort bugetar suplimentar.

Sigur că sunt câţiva paşi mici făcuţi pentru îmbunătăţirea situaţiei pensionarilor şi a celorlalţi români, precum şi în scopul menţinerea puterii lor de cumpărare, dar este clar că nu poţi să repari într-un an ceea ce s-a stricat în cei patru anteriori guvernării USL. Sperăm ca proiecţia bugetară pentru anul viitor să permită adoptarea şi a altor măsuri care să permită atât dezvoltarea economică, cât şi crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, să conducă la creşterea nivelului de trai al românilor.

Doamna Camelia Khraibani:

"Importanţa politică a consolidării sănătăţii pentru toţi"

Prima bogăţie a unei ţări este sănătatea populaţiei acesteia.

Sănătatea şi educaţia rămân două domenii extrem de importante, ce trebuie susţinute prin acţiuni şi politici eficiente, atât în statele membre, cât şi la nivel mondial. Sănătatea fiind o condiţie necesară pentru prosperitate.

Comisia Europeană, Parlamentul european împreună cu Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate analizează modalităţile prin care noile sisteme de sănătate răspund actualelor provocări, precum migraţia populaţiei, deplasarea pacienţilor şi a cadrelor medicale între statele membre, creşterea aşteptărilor oamenilor la furnizarea unor servicii medicale de calitate, evoluţiile demografice, inclusiv îmbătrânirea populaţiei etc.

Principalul obiectiv al unui sistem de sănătate calitativ este îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei în mod echitabil.

Strategia europeană în materie şi servicii de sănătate punctează modul în care legislaţia Uniunii Europene se aplică serviciilor medicale şi promovează cooperarea între statele membre, domeniu în care coordonarea acţiunilor este importantă.

Statele membre şi părţile interesate trebuie să conlucreze pentru obţinerea unor rezultate concrete, adaptate noilor tehnologii privind modul de promovare a sănătăţii. Preocupările privind sănătatea trebuie să fie integrate în toate politicile europene în acţiuni pentru reducerea inegalităţilor în domeniul sănătăţii şi în accesul la serviciile acestuia.

Conferinţa de la Gastein (Austria), din luna octombrie a acestui an, şi cea de la Bruxelles, din martie anul viitor, au ca laitmotiv, strategii pentru sprijinirea statelor membre în eforturile lor de a combate orice formă de discriminare şi inegalitate, de îmbunătăţire a accesului populaţiei la asistenţă medicală şi preventivă de calitate.

Forumul Gastein a luat amploare sub forma unui eveniment anual de bază, fiind cea mai importantă conferinţă de politici de sănătate din Europa, reunind în fiecare an, de peste 15 ani, politicieni, factori importanţi de decizie: experţi în politică şi administraţie, economie şi industrie, societate civilă, ştiinţă şi cercetare, din statele membre ale Uniunii Europene. În mod inevitabil, dezbaterile de aici ajung şi se implementează în instituţiile reprezentate - parlamente şi guverne naţionale, dar şi la Parlamentul European şi Comisia Europeană.

Deviza acestor întâlniri se bazează pe principiul conform căruia "sistemele de sănătate sunt destinate tuturor"; toţi cetăţenii trebuie să aibă acces la servicii medicale de calitate, indiferent de statutul social, educaţie sau ţara de reşedinţă, de vârstă, rasă, sex sau orientare sexuală. Pentru a obţine această egalitate este nevoie să se acţioneze asupra factorilor sociali şi economici, determinanţi în sănătate, dintr-o perspectivă intrasectorială, menţinând angajamentul politic.

Uniunea Europeană promovează şi protejează drepturile fundamentale ale omului, conform Tratatului de la Lisabona şi Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, documente care interzic orice formă de discriminare pe criterii de sex, vârstă, handicap, religie, rasă, etnie sau orientare sexuală, precum şi susţinerea statelor membre pentru transpunerea celor mai noi cercetări în politici de sănătate în funcţie de nevoile fiecărui stat.

Impactul pe care criza financiară îl are asupra sistemelor sanitare din Europa, resursele bugetare din ce în ce mai puţine şi constrângerile economice asupra sistemului medical pot fi printre provocările perioadei următoare. În acest sens, se impune implementarea şi extinderea sistemelor de monitorizare şi supraveghere în materie de sănătate publică.

De aceea, şi în România, politica de sănătate trebuie să aplice investiţii inteligente în asigurările de sănătate, pentru a reduce inegalităţile şi excluziunea socială, să prioritizeze facilitarea accesului categoriilor vulnerabile de populaţie la îngrijiri medicale de calitate.

De asemenea, România, prin Ministerul Sănătăţii Publice, finanţat de Banca Mondială şi Banca Europeană de Investiţii, a elaborat o strategie ţintă pentru un program de stat focalizat pe îmbunătăţirea accesului populaţiei la serviciile de sănătate de bază, în zonele slab deservite, stabilindu-se metodologia în funcţie de caracteristicile zonelor defavorizate, de cele ale populaţiei din aceste zone, intervenţiile propuse pentru îmbunătăţirea accesului, precum şi criteriile de selectare a localităţilor cu acces redus la servicii medicale de bază promovând schimbul de bune practici cu celelalte state europene.

Strategia în domeniul sănătăţii, bazată pe valori comune, răspunde provocărilor cu care se confruntă sănătatea, atât la nivel mondial cât şi la nivelul statelor comunitare, consolidând cooperarea şi coordonarea la nivelul Uniunii Europene.

Nu putem vorbi de coeziune socială la nivel european decât în condiţiile în care combatem discriminarea şi inegalitatea.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Subiectul Roşia Montană este departe de a fi încheiat. Subiectul Roşia Montană continuă în dezbaterea publică şi pe site-urile de socializare, polarizate irevocabil în două tabere, pro şi contra, aşa cum continuă protestele la Universitate ale celor care se declară împotrivă şi care au intrat în cea de-a şaptea săptămână de protest.

În acelaşi timp, tema este dezbătură şi în Parlament, în cadrul Comisiei speciale create pentru a discuta Proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană. Parlamentul va decide şi vom afla în cele din urmă dacă firma Roşia Montană Gold Corporation va începe exploatarea aurului în acest perimetru şi dacă garanţiile de mediu sunt respectate, iar zona nu va avea de suferit.

Acest subiect nu este singular pe harta economică şi minieră a României. Un proiect asemănător se dezvoltă şi în judeţul Hunedoara, în zona perimetrului aurifer de la Certej, acolo unde firma Eldorado Gold Corporation a demarat prin intermediul societăţii Goldfields Deva cercetările pentru găsirea unor resurse de aur.

Singurul obstacol pe care această firmă canadiană îl mai are de trecut pentru exploatarea auriferă din judeţul Hunedoara îl reprezintă decizia instanţei, pentru că avizul acordat de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara a fost contestat în 2012 la Tribunalul Bucureşti. Trei asociaţii de protecţie a mediului au protestat faţă de acest aviz, iar Ministerul Mediului s-a sesizat şi a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului să ceară în instanţă anularea avizului acordat proiectului de la Certej. Mai mult, directorul Agenţiei Regionale de la Timişoara a fost demis pe motiv că nu a informat Autoritatea Naţională de Mediu privind emiterea acordului.

Mai mult, lucrurile nu s-au oprit aici, în aşteptarea deciziei magistraţilor. Acţionarii canadieni au anunţat că vor începe lucrările de exploatare la perimetrele aurifere de la Brad, Deva şi Muncel, după ce la începutul anului Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat prin ordin trei licenţe în acest sens firmei Goldfields Deva.

Ca şi în cazul discursului de susţinere a exploatării de la Roşia Montană, cei care susţin proiectul de la Certej invocă beneficiile importante aduse economiei româneşti, prin crearea de locuri de muncă. În ambele cazuri, discursul autorităţilor competente pentru evaluarea şi reţinerea unor garanţii asiguratorii pentru mediu nu există.

În mod aparent paradoxal, opinia publică nu contestă exploatarea. Nu ne face cinste, nouă, politicienilor, această constatare, dar trebuie observat faptul că diferenţa de anvergură între cele două proiecte justifică acordul tacit al opiniei publice în legătură cu exploatarea de la Certej.

Adevăratul paradox este constituit de atitudinea diferită a autorităţilor de mediu: foarte permisivă cu Roşia Montană Gold Corporation şi foarte drastică cu Goldfields Deva.

Fac un apel la Ministerul Mediului să explice nuanţat poziţia, în caz contrar concluzia care se desprinde este că în stradă se găsesc acum, printre protestatari, persoane mai informate, eventual mai bine intenţionate în legătură cu interesele României.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Distrugerea fondului forestier"

Până în prezent, aproximativ 80% din pădurile lumii au fost distruse. Astăzi, doar 29% din teritoriile României sunt acoperite cu păduri: un procent redus în comparaţie cu media de 40% existentă la nivelul Uniunii Europene.

Dacă în anul 1800, suprafaţa împădurită era de 8.500.000 ha - adică aproximativ 36% din teritoriu - această suprafaţă s-a redus continuu, în prezent totalul fondului forestier fiind de 6.515.173 ha.

Ne confruntăm cu o "tragedie" comună la nivel mondial: dispariţia perdelelor forestiere. Amploarea fenomenului tăierilor ilegale din ultimii 20 de ani ar trebui să fie o preocupare pentru întreaga noastră societate. Este îngrijorător că în fiecare oră dispar trei hectare de pădure. Tăierile ilegale în perioada 1990-2011 au avut un volum de peste 80 milioane mc, valoarea acestor tăieri depăşind cifra de cinci miliarde euro. Cel mai recent studiu Greenpeace arată că 50% din suprafeţele despădurite în perioada 2000-2011 se aflau în arii protejate. Conservarea naturii pare să nu fi fost un subiect semnificativ de adus pe agenda publică.

În schimb, procesul de reîmpădurire nu are loc cu celeritate. În perioada menţionată, s-au efectuat lucrări de regenerare pe o suprafaţă infimă ce nu depăşeşte 125.000 de hectare. Numeroase tăieri ilegale de material lemnos se realizează pe fondul neglijenţei sau abuzurilor personalului silvic. Acest lucru contribuie la crearea unei imagini nefavorabile cu privire la administrarea pădurilor din România.

Aş vrea, stimaţi colegi, să vă fac cunoscută situaţia perdelelor forestiere din judeţul Neamţ. În anul 1990 existau în proprietatea publică 253.869 ha de păduri, însă în prezent, fondul forestier aproape că s-a înjumătăţit ajungând la 165.329 ha. Acest lucru a fost cu putinţă din pricina retrocedărilor care s-au făcut cu încălcarea legislaţiei şi care au accelerat procesul de distrugere. De pildă, numai către familia princiară Sturdza au fost retrocedate 26.000 ha de păduri situate pe aria comunelor Ceahlău, Fărcaşa, Hangu şi Poiana Teiului.

Trebuie să reţinem că pădurile nu sunt importante numai din punct de vedere economic. Rolul principal al perdelelor forestiere constă în menţinerea caracteristicilor climei. Defrişarea pădurilor este principala cauză ce conduce la schimbări climatice. Tăierile masive de arbori au efecte devastatoare asupra comunităţii locale, producând inundaţii şi alunecări de teren.

Principalele cauze ce determină o rată semnificativă a tăierilor ilegale sunt legate de situaţia financiară a făptuitorilor: nivelul scăzut al veniturilor şi dorinţa de obţinere imediată de câştiguri.

Recent, au existat discuţii pe tema modificării Codului Silvic pentru a stopa fenomenul tăierilor ilegale de fond forestier. Dacă în prezent, vinovaţii sunt sancţionaţi doar cu amendă, după adoptarea propunerii legislative, acestora li se va putea aplica pedeapsa cu închisoarea.

Însă amenzile şi pedeapsa cu privarea de libertate nu rezolvă efectele nefaste ale defrişărilor masive de arbori. Trebuie să punem la punct o strategie eficientă de reîmpădurire pentru a reduce riscul de calamităţi naturale.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Cum ne influenţează copiii şi tinerii violenţa de la televizor"

Să ne imaginam o zi din viaţa noastră fără internet, telefon sau televizor... destul de greu, dar acceptabil. În schimb, o săptămână fără accesul la informaţie pare de neconceput. În peste 90% din case există cel puţin un televizor, iar România se află pe primul loc în topul statelor europene la consumul de programe televizate, cu o medie de 5 ore şi 30 de minute pe zi. Nu aş fi făcut această declaraţie politică dacă emisiunile tv ar fi reprezentat în măsură covârşitoare divertisment de bună calitate, cultură, acces la informaţii sau ar fi promovat valori civice.

Din păcate, la televizor este multă violenţă, prea multă, aş îndrăzni să spun. Dar aşa se face audienţa, pentru că ceea ce e spectaculos, senzaţional, atrage privitorii de toate vârstele şi, implicit, se vinde bine. Palierele orare impuse de CNA pentru interzicerea difuzării emisiunilor care prezintă violenţă fizică, psihică sau de limbaj în mod repetat nu sunt întotdeauna eficiente. Programele de ştiri din prime-time prezintă adeseori cazuri care ne îngrozesc: crime, bătăi între şcolari, răpiri de copii urmate de omoruri, persoane în ipostaze degradante etc. Aceasta este televiziunea comercială, departe de a educa, fie chiar şi sub formă de entertainment.

Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu încerc să modific grilele de programe ale canalelor tv, dar vreau să atrag atenţia asupra modului în care ceea ce este prezentat la televizor influenţează în mod negativ copii şi tineri. Poate că pentru unii, promovarea de către televiziuni a unor comportamente care vin în discordanţă cu valorile clasice învăţate în familie sau la şcoală pare un semn de emancipare, de libertate, de rupere de un trecut blamat sau şi mai simplu, de definire prin raportare la o societate care pune accentul pe satisfacerea unor nevoi consumeriste. Eu consider că tinerii nu trebuie să îşi ia modelele de viaţă de la televizor, dar oare ei pot înţelege acest lucru? Pot ei să perceapă corect diferenţa dintre ficţiune şi viaţa reală, mai ales că sunt promovate cu precădere personajele care fac spectacol, care au succes imediat fără prea mari eforturi?

Televiziunea face divertisment, iar şcoala şi familia trebuie să educe. Într-o societate în care, dintre toate mijloacele media, televizorul are cea mai mare influenţă în viaţa copiilor şi a tinerilor, nu putem face abstracţie de acest lucru. Problema apare când, în goana după senzaţional, divertismentul aduce în prim plan antivalori. Nu cred că, în general, prezentarea lor este neapărat intenţionată, deoarece vizibilitatea a ceea ce este negativ se traduce mai mult din motive de creştere a audienţei, deci din dorinţa de a avea profit. Din păcate, atitudini mediatice precum agresivitatea, vulgaritatea, lipsa de scrupule sau vedetismul sunt foarte uşor însuşite de tânăra generaţie.

Violenţa de la televizor devine violenţa din societate. Nu zic că nu trăim într-o societate violentă, dar ca părinţi şi factori de decizie, nu ne putem complace în acest cerc vicios. Diverse studii au arătat o accentuare a comportamentului agresiv al copiilor ca urmare a expunerii la violenţa venită pe calea undelor. Emisiunile televizate, inclusiv cele pentru copii şi tineri, au un exces nepermis de violenţă şi, după cum s-a constatat, au un grad foarte mare de influenţă asupra lor, aceştia discernând mai greu între ficţiune şi realitate. Expunerea frecventă la scene violente induce treptat o insensibilitate la violenţă, ceea ce favorizează creşterea agresivităţii şi dependenţa faţă de astfel de programe. În plus, un copil care petrece mult timp în faţa televizorului, va fi sedentar, va avea probleme de concentrare, de memorie, de relaţionare în colectivităţi, îşi va crea propriul univers cu personaje din lumea virtuală, îşi va pierde interesul pentru lectură şi va avea un randament scăzut la şcoală. Toate aceste efecte negative trebuie limitate. Televizorul nu trebuie să le fie nici bonă, nici cel mai bun prieten.

Departe de a trece în revistă toate efectele negative şi îngrijorătoare ale violenţei promovate de canalele tv asupra copiilor şi tinerilor, aş vrea să mai amintesc de campania lansată de CNA şi de societatea civilă "Interesul publicului mai presus de gustul publicului", care vizează o schimbare în abordarea de către radiodifuzori a programelor şi, implicit, o schimbare a percepţiei publicului cu privire la ofertele pe care aceştia i le pun la dispoziţie.

Cu toţii ştim că tânăra generaţie este vulnerabilă şi uşor de influenţat. Atât timp cât o mare parte dintre valorile şi normele sociale sunt preluate de la televizor, consider că este mai uşor şi mult mai util pentru noi, ca formatori responsabili, să prevenim acum decât să căutăm soluţii pentru a trata mai târziu.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Introducerea de reglementări pentru integrarea şi menţinerea absolvenţilor de studii universitare subvenţionate de stat în România"

Aş dori să vă supun atenţiei problema exportului de inteligenţă din România, în special a absolvenţilor care urmează studiile universitare subvenţionate de stat.

Astfel, consider că asemănător altor state din Uniunea Europeană, şi Parlamentul din România trebuie să ia în considerare adoptarea unor modificări legislative în baza cărora cei care urmează cursuri universitare subvenţionate de stat să aibă obligaţia să lucreze o anumită perioadă în România după absolvirea studiilor de licenţă.

În acest sens, consider că poate fi adoptată o măsură legislativă prin care cei care urmează cursuri universitare subvenţionate de stat să lucreze în România, după absolvire, o perioadă egală cu durata studiilor, într-un anumit interval de timp, nu neapărat în momentul finalizării facultăţii.

În acest sens, se poate reglementa un model de contract pe care studenţii care urmează cursuri universitare subvenţionate de stat vor trebui să-l semneze, în momentul înscrierii, precum şi o declaraţie prin care arată că acceptă aceste condiţii şi că în cazul în care nu le îndeplinesc, vor trebui să returneze statului fondurile cheltuite pentru pregătirea lor.

În acelaşi timp, consider că pot fi propuse şi excepţii privind obligativitatea de a lucra pe teritoriul României o anumită perioadă după absolvire, în cazul celor care au anumite probleme sociale, al celor care nu pot îndeplini condiţiile din motive de sănătate şi al celor care renunţă la cursurile subvenţionate de stat după două semestre.

Această propunere nu are în vedere limitarea accesului pe piaţa muncii a absolvenţilor la un anumit angajator, din contră, permite angajarea atât în mediul privat, cât şi la stat. De asemenea, pentru a nu avea un caracter restrictiv care să provoace probleme tinerilor în dezvoltarea carierei, perioada în care aceştia trebuie să activeze pe piaţa muncii din România nu se limitează la perioada imediat următoare finalizării studiilor şi poate fi aleasă de fiecare absolvent într-un interval de timp, de exemplu în 10 ani de la momentul în care au terminat facultatea.

Consider că împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să identificăm cele mai bune soluţii pentru perfecţionarea continuă a mecanismelor existente de inserţie pe piaţa muncii, pe parcursul studiilor şi după absolvire, prin stimularea contractelor dintre instituţii şi agenţii economici şi prin crearea sistemelor informaţionale a bazelor de date vizând oferta pieţei muncii.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare pentru perioada următoare modificarea cadrului legislativ în vederea creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă în ţara noastră şi a dezvoltării facilităţilor pentru angajarea tinerilor, astfel încât aceştia să nu mai fie nevoiţi să emigreze.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Un mesaj pentru ministrul Teodorovici"

Nu cred ca aţi înţeles de ce v-am invitat săptămâna trecută în Parlament. E vorba de batjocura la adresa Comisiei Europene, pentru că aţi transmis două drafturi jenante pentru o ţară europeană şi, exact când v-am adus aminte, aţi încropit un al treilea draft, la fel de neprofesionist.

Vă aduc aminte că nu a trecut nici un an de zile de când vă jeleaţi că România nu a obţinut decât 40 de miliarde de euro pentru următorul exerciţiu bugetar 2014-2020.

La cum vă comportaţi, nu o să reuşim să luăm nici 4 milioane. Să ştiţi că nu le pasă experţilor de la Comisia Europeană ce poze aţi mai postat pe facebook sau de câte ori ieşiţi la televizor să minţiţi ce performanţi sunteţi şi cum înfloreşte economia românească.

Despre performanţele voastre, cifrele vorbesc. Domnule Orlando, chiar dacă vreme de 13 ani v-aţi plimbat şi prin mai multe partide şi prin mai multe instituţii responsabile cu gestiunea fondurilor europene, sper că până la urmă aţi înţeles că fondurile europene sunt pentru interesul public al României şi nu pentru uzul dumneavoastră personal.

Nu ştiu prin ce minune aţi ajuns ministru, pentru că performanţele dumneavoastră anterioare nu v-ar fi recomandat nici măcar pentru o poziţie de execuţie în cadrul ministerului pe care îl conduceţi.

Ştiu însă sigur că din cauza dumneavoastră România a bătut pasul pe loc în absorbţia fondurilor disponibile curente şi a ratat cu cel puţin un an utilizarea fondurilor nerambursabile pentru următorul exerciţiu bugetar.

Nu mie şi nu PDL trebuie să ne explicaţi de ce aţi dormit un an de zile şi nu aţi elaborat o strategie demnă de un guvern european. Aş vrea să văd dacă aveţi curajul să mergeţi în faţa românilor şi să le explicaţi că nu aţi avut timp de emisiunile televizate pentru a încropi o strategie cât de cât decentă.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Incluziunea tinerilor pe piaţa muncii"

Problematica incluziunii sociale a tinerilor a fost prezentă pe agendele politice dintotdeauna, dar a cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă.

Strategia Europeană pentru Tineret defineşte două mari clase de obiective: pe de o parte, asigurarea accesului tinerilor la educaţie şi pe piaţa muncii, iar pe de altă parte, participare civică, incluziune socială şi solidaritate. Participarea redusă a tinerilor şi a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii este văzută ca una din principalele provocări pe termen scurt şi mediu şi de Strategia Naţională privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială.

Problemele identificate la nivel de incluziune socială a tinerilor se referă la o insuficientă dezvoltare şi valorificare a parteneriatelor dintre şcoală, angajatori şi comunităţile locale în fundamentarea planului de învăţământ, în activităţile educaţionale şi în dezvoltarea de programe de tranziţie de la şcoală la locul de muncă. De asemenea, s-a constatat o absenţă a studiilor sistematice de prospectare şi prognozare a pieţei muncii, precum şi o insuficientă dezvoltare a sistemelor de monitorizare a inserţiei absolvenţilor.

Consider că rolul nostru ca parlamentari este acela de a modifica legislaţia actuală pentru a crea un cadru stabil în ceea ce priveşte integrarea tinerilor pe piaţa muncii. Astfel, este important, pe de o parte, să reducem rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, iar, pe de altă parte, să impulsionăm agenda de modernizare a învăţământului superior la nivelul programelor şcolare, al administrării şi al finanţării, inclusiv prin evaluarea comparativă a performanţei universităţilor şi a rezultatelor educaţionale în context global. Apreciez că aceste lucruri se pot face prin folosirea metodelor de stimulare a spiritului antreprenorial prin programe de mobilitate pentru tinerii profesionişti şi prin promovarea recunoaşterii învăţării nonformale şi informale.

Astfel, este oportună stabilirea unui cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor, care să faciliteze intrarea tinerilor pe piaţa muncii prin intermediul uceniciilor, al stagiilor şi al altor experienţe de muncă, al cărui obiectiv este de a spori şansele acestora de ocupare a unui loc de muncă prin favorizarea mobilităţii.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Statisticile realizate în ultima perioadă arată faptul că Romania este pe drumul cel bun, iar rezultatele muncii întreprinse de Guvernul Ponta nu întârzie să apară.

S-a ieftinit pâinea, ca urmare a reducerii TVA, iar în perioada următoarea se aşteaptă efecte pozitive şi în ceea ce priveşte evaziunea din acest sector. Nu este de neglijat nici faptul că au fost reîntregite salariile bugetarilor, a crescut salariul minim la 800 de lei, a fost majorat punctul de pensie cu 4 procente, salariile şi pensiile vor fi din nou indexate cu rata inflaţiei în 2014. Iată dovada că promisiunile pot fi respectate.

Măsurile luate în ceea ce priveşte economia românească au permis creşterea numărului de firme. Numărul total de companii active din România a trecut pentru prima dată la finalul lunii august de 714.000, în creştere cu 2,7% faţă de 2012, iar la sfârşitul lunii iulie erau înregistrate 5,68 milioane de contracte de muncă active (mai multe cu 27.000 faţă de iulie 2012).

Un alt capitol care va reîntregi tabloul politico-economic în perioada următoare este cel al succeselor obţinute pe linia absorbţiei fondurilor europene. Deblocarea şi obţinerea unui an în plus pentru absorbţia acestora va aduce un plus de cca 2,2 mld. euro pentru firmele din Romania şi, implicit, creşterea economică.

În acest context trebuie să menţionăm şi faptul că în ceea ce priveşte datoria externă pe termen mediu şi lung, aceasta a însumat 77,577 miliarde euro la 31 august 2013 (79,8 la sută din total datorie externă), în scădere cu 1,5 la sută faţă de 31 decembrie 2012.

Acestea sunt, stimaţi colegi, doar câteva dintre rezultatele unei guvernări corecte.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Doamna Câmpeanu nu este credibilă când promite creşteri de pensii după ce i-a minţit pe români la începutul acestui an"

Doresc să vă aduc astăzi în atenţie un nou exemplu de încercare de manipulare a opiniei publice din partea unui reprezentant al Guvernului actual. Este vorba de doamna ministru Câmpeanu, care recidivează în declaraţii deopotrivă triumfaliste şi demagogice, promiţând de această dată că anul viitor vor fi majorate pensiile. Vă voi explica în continuare de ce cred că doamna ministru Câmpeanu şi-a pierdut credibilitatea după ce i-a minţit pe români şi la începutul acestui an, când Guvernul USL a tăiat din indexarea pensiilor prevăzută de Legea 263/2010.

După 16 luni de la preluarea puterii, principalele coordonate ale guvernării USL rămân promisiunile neîndeplinite, scandalurile politice, clientelismul şi nepăsarea faţă de nevoile românilor. USL şi-a dat arama pe faţă şi a arătat unei ţări întregi că, de fapt, pensionarii şi bugetarii au fost doar o temă de campanie în 2012. Sub guvernarea USL, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu numai 4,4% de la 778 de lei în luna aprilie 2012 la 812 de lei în martie 2013. În acelaşi timp, preţurile au crescut mult mai mult, iar nivelul de trai şi puterea de cumpărare a pensionarilor s-au înrăutăţit.

Pe lângă aceasta, creşterea pensiilor nu numai că a fost o minciună sfruntată marca USL, dar este şi o încălcare flagrantă a legii. Conform Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, începând cu 1 ianuarie, pensiile trebuiau majorate cu două valori: 100% din rata inflaţiei - ceea ce reprezintă o majorare de 3,33%; 50% din creşterea reală a salariului mediu brut pe anul 2012 - un plus de 1,63%. În urma unui calcul simplu, indexarea pensiilor în anul 2013 ar fi trebuit să fie de 4,96% şi nu de 4,4%.

Mai mult decât atât, la începutul acestui an, guvernul s-a grăbit să modifice şi modul de calcul al indexării valorii punctului de pensie. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2013, în formula de calcul USL a înlocuit indicatorul rata inflaţiei cu rata medie anuală a inflaţiei, lucru categoric în defavoarea pensionarilor. Primul indicator exprimă cu cât au crescut preţurile după 12 luni, în timp ce rata medie anuală a inflaţiei măsoară creşterea medie a preţurilor dintr-un an faţă de media preţurilor din anul precedent.

USL a dorit în acest mod să fie "acoperit" de lege, în cazul în care va trebui să dea socoteală celor 6 milioane de pensionari afectaţi de această măsură. Iată de ce doamna Mariana Câmpeanu nu mai este credibilă când promite creşteri ale pensiilor. Doamna Câmpeanu i-a minţit o dată pe pensionari şi îi va minţi şi de acum încolo.

Domnul Constantin Avram:

"Limitarea mandatelor aleşilor, un pas mare pentru însănătoşirea politicii româneşti"

Pledoaria mea de astăzi atinge un capitol sensibil în contextul politic actual, cel al mandatelor politicienilor aleşi prin vot liber şi democratic în România. Este un subiect delicat, pretabil la a declanşa o dezbatere publică serioasă, ce ar avea drept scop principal însănătoşirea clasei politice româneşti, în genere. În opinia mea, mandatele parlamentarilor, precum şi ale primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene trebuie limitate la maximum trei mandate consecutive. Este o propunere pe care doresc ca în perioada următoare să o înaintez public inclusiv Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative de revizuire a Constituţiei României. Cu permisiunea Domniilor Voastre, în cele de urmează voi explica iniţiativa de faţă.

Acest demers ar putea fi catalogat ca fiind anticonstituţional, dar este arhicunoscut faptul că încrederea populaţiei României în puterea legislativă, mai exact în Parlament, cunoaşte an de an o descreştere îngrijorătoare. Această realitate, asumată până la urmă de către toţi decidenţii politici, indiferent de formaţiunile politice de provenienţă, trebuie să genereze identificarea unor noi variante de abordare a legilor electorale. Adoptarea unei variante mai flexibile pentru alegerea senatorilor, deputaţilor, primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene ar avea un dublu rol binefăcător. Un prim avantaj ar fi acela că modificarea legilor electorale, respectiv cele ale alegerilor parlamentare şi locale, ar avea ca efect redarea simpatiei şi creşterea încrederii românilor în Parlament şi în celelalte instituţii beneficiare de aleşi politici ai comunităţilor. Un al doilea motiv al pledoariei mele pro limitarea numărului de mandate ar fi, fără doar şi poate, îmbunătăţirea calitativă a eşichierului politic autohton, întinerirea clasei politice şi, implicit, modernizarea instituţiilor a căror activitate este guvernată politic. După cum s-a observat, ultima modificare a alegerilor parlamentare, care a consfinţit trecerea la votul uninominal, s-a concretizat în acest mandat în majorarea nejustificată a numărului de parlamentari, fapt care a dus la creşterea cheltuielilor statului, dar şi la accentuarea neîncrederii românilor în Parlament, adică în puterea legislativă.

Nu în ultimul rând, există şi un argument extrem de pragmatic şi corect politic pentru care susţin limitarea mandatelor parlamentarilor şi ale celorlalţi aleşi la maximum trei consecutive exercitate. Este vorba de conştiinţa lucrului bine făcut! Consider că un parlamentar, primar sau preşedinte de consiliu judeţean are suficient timp în 12 ani să arate de ce este în stare din punct de vedere politic, managerial şi administrativ. Aceşti 12 ani sunt chiar mulţi pentru un om politic care vrea să facă lucruri bune pentru comunitatea sa, indiferent în ce funcţie a fost ales! Adoptând o astfel de modificare, vom elimina din start "instituţia politicienilor aleşi pe viaţă", fie că este vorba de primari, preşedinţi ai CJ sau parlamentari, care ar putea fi votaţi la nesfârşit, o dată la patru ani, chiar dacă de cele mai multe ori nu au făcut mai nimic pentru oameni.

Cu tot respectul, există parlamentari care au vechime din 1990, dar în 23 de ani nu au făcut nicio propunere legislativă, niciun amendament, într-un cuvânt încă nu au învăţat să fie parlamentari! La acest capitol ar fi de amintit inclusiv actualul preşedinte al ţării, care într-un mandat şi jumătate de deputat, nu a avut nicio realizare notabilă... Acelaşi lucru se poate spune şi despre mulţi primari din România, precum şi preşedinţi de consilii judeţene, care, beneficiind de conjuncturi favorabile sau de susţinere politică şi financiară de moment, bifează mandatele succesive în ciuda unor nerealizări vizibile.

În accepţiunea mea, nu putem să tolerăm la nesfârşit o stare de fapt dăunătoare bunului mers al societăţii, care include şi factorul politic. Modernizarea României trebuie făcută cu responsabilitate şi în toate domeniile, inclusiv în mult hulita clasă politică. Elocvent în acest sens este un recent sondaj de opinie, care plasează pompierii, armata, biserica şi NATO în topul încrederii românilor, în timp ce instituţiile politice ocupă ultimele locuri, Guvernul şi Preşedinţia aflându-se la egalitate cu o cotă de încredere de 26 la sută, în timp ce Parlamentul, cu 18 la sută, şi partidele politice, cu 13 la sută, sunt pe ultimele locuri. Dacă nu vom modifica cu celeritate legile electorale, procentul, oricum poate prea mare faţă de adevărata adversitate a populaţiei vis-a-vis de clasa politică, va continua să scadă vertiginos, iar efectele vor fi catastrofale, cel puţin în ceea ce priveşte prezenţa la viitoarele alegeri.

Limitarea mandatelor senatorilor şi deputaţilor poate fi legiferată prin modificarea Constituţiei României, după modelul preşedintelui României. Astfel, legea fundamentală prevede la Capitolul II, Preşedintele României, art. 81, alineatul (4), că "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive." Pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene este nevoie tot de modificarea Constituţiei, în sensul limitării mandatelor, mai ales că s-a creat deja o disfuncţionalitate prin ultima modificare a legii alegerilor locale, prin introducerea prevederii ca primarii să fie aleşi din primul tur de scrutin.

Consider că România are nevoie de o altă faţă a abordării politice, inclusiv de creşterea rolului autorităţilor alese şi îmbunătăţirea climatului democratic de dezbatere. Propunerea mea vine tocmai în această idee, pentru că, după cum bine spunea preşedintele american Roosevelt, "Faceţi ceva şi, dacă nu merge, încercaţi altceva"!

Domnul Constantin Avram:

Codul insolvenţei trebuie să fie colacul de salvare şi redresare a firmelor, nu prima treaptă spre faliment!

Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, promovată de Guvernul României şi care ar trebui să redefinească condiţiile în care o companie se poate salva de la faliment şi să redevină un contributor constant la bugetul de stat, a reuşit numai să stârnească foarte multe controverse pe tema insolvenţei şi să recontureze problemele mult mai grave ce privesc economia românească sau ceea ce a mai rămas din ea!

De la început doresc să arăt că în Europa, la momentul de faţă (din câte informaţii am reuşit să adun), nu există un cod al insolvenţei! Intenţia bună a Guvernului de a stopa cât de cât declararea intrării în insolvenţă a unei firme rău-platnice prin micşorarea termenului procedurii de la 3 ani la un 1 an de la adoptarea unui plan de reorganizare s-a transformat sau se poate transforma într-o adevărată ghilotină pentru firmele care au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă, ca urmare a prezenţei în circuitul economic a unor "ţepari", care nu au plătit către solicitant contravaloarea facturilor pentru materialele comandate sau serviciile prestate. Ce vină are o firmă care are plătite toate datoriile la stat, sau la furnizori, că într-un anume moment o alta "o ţepuieşte" neplătind datoriile care conduc cealaltă firmă către insolvenţă sau faliment? La aceste firme nu se gândeşte nimeni, câtă vreme această lege nu este gândită şi făcută pentru toţi operatorii economici din piaţă!!

Opinez că firmele de consultanţă pe insolvenţă care au conceput acest cod, lucrând efectiv cu băncile (bănci care numesc direct sau indirect administratori în diverse proceduri de insolvenţă), au propus măsuri care, în ultimă instanţă, avantajează net şi clar instituţiile bancare în raport cu debitorii care au cerut deschiderea proceduri de insolvenţă! Este drept ca o lege trebuie să aibă caracter de universalitate dacă ţinem cont de noul context economico-social mondial, dar nu putem să trecem cu vederea realităţile economice în care trăim, iar acestea sunt în mod evident controlate de sistemul bancar şi de aceea legiuitorul trebuie să ţină cont de realitate, iar norma juridică să nu rămână doar cu un caracter ideal şi ruptă complet de contextual social.

Codul insolvenţei, aşa cum a fost propus în ordonanţă, insinuează interese ce nu au legătură cu contextul naţional şi este clar că a fost influenţat de reprezentanţii din Asociaţia Română a Băncilor şi la propunerea Băncii Mondiale, întrucât prevederile codului propus are rolul de a maximiza profitul băncilor în detrimentul celorlalţi creditori şi, culmea! în detrimentul statului român! Evident mă refer aici la perioada derulării procedurii de insolvenţă şi pentru motivaţie arăt că prin actul normativ propus, DOBÂNDA - care este o creanţă nescadentă - devine o creanţă curentă, astfel încât niciun contract încheiat cu debitorul nu poate fi denunţat pentru clauza de insolvenţă, cu excepţia contractelor încheiate cu banca. Cu alte cuvinte, niciun creditor nu poate executa bunurile debitorului aflat în procedură de insolvenţă cu excepţia băncilor...!!

Iată că, la prima lectură a actului normativ, planul de reorganizare nu ar funcţiona decât cu bunăvoinţa băncilor, care şi-ar putea propune să mai stoarcă dintr-o societate comercială "muribundă" o cât de mică dobândă...de parcă cele patru niveluri de garantare impuse de bănci (ipotecă, fidejusiune, FNGCIMM sau analizarea în nume propriu) nu ar fi îndeajuns!! Se naşte aici riscul ca acestui dezechilibru, acestei lipse de simetrie juridică, să i se răspundă cu alt dezechilibru major. Şi toate la un loc ar conduce inevitabil la îngenunchierea economiei României, sau ce a mai rămas din ea, că oricum în mare parte nu ne aparţine!

Problema neacceptată de sistemul bancar, de altfel, cea mai simplă, este ordinea de prioritate în care debitorul trebuie să facă plăţile. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine ca, creanţa bugetară să aibă prioritate la plată, chiar în condiţiile când bunul debitorului este garantat la bancă (când bunul garantat este valorificat)?!

Şi dacă suntem mai atenţi, am constata că banca ar fi astfel obligată în mod real să sprijine debitorul să funcţioneze în continuare, din dorinţa de recuperare a creanţelor, dar şi pentru că timpul de reorganizare în Marea Britanie sau SUA este nelimitat, iar în Republica Franceză reorganizarea unei societăţi comerciale poate dura şi zece ani.

Propunerea unui an pentru perioada de reorganizare nu face altceva decât să anuleze toate şansele de reorganizare ale agentului economic, câtă vreme banca calculează dobânzi în timpul derulării procedurii sau îi poate executa conturile. Această portiţă de acţiune a băncilor poate produce profit numai băncilor şi firmelor de leasing. Şi dacă instituţiile bancare îşi păstrează priorităţile consacrate de garanţii, acest fapt nu poate fi considerat un privilegiu în detrimentul celorlalţi creditori? Eu cred că da, dar amintesc că, în acest context, Parlamentul României nu trebuie să facă legi care să pună în situaţii favorabile pe unii şi să distrugă afacerile consumatorilor de credite bancare! Garanţiile absolute ale băncilor le face intangibile şi ar consfinţi un drept de veto indirect asupra planurilor de reorganizare ale agenţilor economici aflaţi în dificultate.

Din aceste motive cred că problema capătă un interes naţional, iar OUG 91/2013 a încercat numai să contrabalanseze dezechilibrele dintre bănci şi debitori, dar nu reuşeşte decât să pună în poziţii favorabile băncile, iar statul român să mai piardă un contributor...sau foarte, foarte mulţi în final.

Actuala lege a insolvenţei, aşa cum este ea, ar putea rezolva problema Guvernului, respectiv, de încasare a creanţelor bugetare, prin stabilirea unor alte priorităţi, adică recuperarea creanţelor înaintea creditorilor garantaţi, chiar prin valorificarea bunurilor garantate. Acest lucru ar fi foarte, foarte simplu prin modificarea şi completarea Legii nr. L85/2006, la momentul potrivit.

Dar mă întreb dacă se doreşte acest lucru! Dacă vrem....sigur da! Dacă nu, ....vom mai număra câteva sute de mii de firme închise!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Protecţie socială, da. Protecţia consumatorului, da. Protecţia întreprinzătorilor, nu."

Protecţie socială, da. Protecţia întreprinzătorilor, de ce nu? Antreprenorilor, celor care ţin în spate întreaga economie românească, de ce statul nu le asigură protecţie? Cui se pot plânge aceştia în cazul în care se confruntă cu abuzuri ale instituţiilor de control ale statului?

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, împreună cu Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, au avizat negativ cu unanimitate de voturi un proiect de lege depus de către de Grupul parlamentar al PDL referitor la protecţia întreprinzătorului din România. Oare de ce majoritatea USL-istă din cele două comisii de specialitate au avizat negativ unui proiect de lege care ar fi putut ameliora cadrul normativ naţional şi ar monitoriza mediul de afaceri din România? Răspunsul e simplu : din motive politice, fiind o iniţiativă legislativă depusă de un grup parlamentar din opoziţie, sacrificăm mediul de afaceri din România.

Proiectul de lege depus de grupul PDL semnalează problemele şi abuzurile asupra mediului de afaceri şi propune înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului (ANPI).

Ideea înfiinţării acestei autorităţi apare ca urmare a nenumăratelor sesizări din partea angajatorilor privaţi din România, profund afectaţi de modul în care statul îi tratează - li se încalcă frecvent drepturi şi libertăţi economice, se confruntă cu întârzieri majore în plata prestaţiilor sau lucrărilor efectuate pentru stat, cu penalităţi în plata arieratelor, cu abuzuri ale instituţiilor de control ale statului, cu neonorarea angajamentelor contractuale sau chiar cu nerespectarea legii.

Întreprinzătorii privaţi au creat trei milioane de locuri de muncă în România. Ei sunt cei care au reuşit, în ultimii ani, să menţină constant numărul de locuri de muncă, să plătească la termen impozitele şi taxele datorate statului, să producă, să exporte şi să crească economia românească. Economia se bazează pe întreprinzătorii privaţi, iar ei trebuie să fie protejaţi de abuzuri.

Întreprinzătorul din România nu a beneficiat niciodată de niciun fel de protecţie împotriva abuzurilor statului. Carta contribuabilului, elaborată de ANAF, nu oferă nicio şansă întreprinzătorului de a se apăra împotriva abuzurilor. Iniţiativa legislativă prevedea expres drepturile şi libertăţile întreprinzătorului român, obligaţiile acestuia şi modalităţile prin care poate fi protejat de abuzuri şi stabilea un cod de conduită clar al statului în raport cu întreprinzătorii privaţi.

Dacă statul nu face plăţile în termenii stabiliţi de contract şi nu decontează TVA în termenul legal, va trebui să plătească penalităţi de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere. De asemenea, statul nu va putea aplica penalităţi unui întreprinzător privat faţă de care este dator şi care nu şi-a achitat taxele şi impozitele. Statul va avea obligaţia de a onora la timp cererile de rambursare pe proiectele europene cu finanţare nerambursabilă şi să plătească despăgubiri întreprinzătorului privat în caz contrar.

O altă obligaţie a statului va fi înştiinţarea întreprinzătorului asupra controalelor fiscale sau ale altor autorităţi publice. În plus, statul nu va putea conduce controale abuzive prin autorităţile de control fiscale, sanitare, inspectorate de muncă sau de altă natură. ANPI avea ca principală misiune sancţionarea acelor instituţii care încalcă drepturile întreprinzătorului. Aceasta se dorea a fi o autoritate publică autonomă, sub control parlamentar, autofinanţată din amenzile aplicate.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Întreprinzătorului decide prin vot sancţiuni îndreptate împotriva celor care au produs prejudicii pentru întreprinzători, modul de recuperare a prejudiciilor şi răspunderea în solidar a funcţionarului şi instituţiei care au produs prejudiciul. Amenzile ar rămâne în bugetul ANPI, şi vor asigura funcţionarea instituţiei. Întreprinzătorii ai căror drepturi au fost încălcate se vor putea adresa ANPI, în scris sau pe baza unui formular online, dacă în termen de 30 de zile aceştia nu vor obţine un răspuns favorabil de la instituţiile competente.

Scopul proiectului de lege era în primul rând de a oferi tuturor întreprinzătorilor din România siguranţa respectării drepturilor lor legitime patrimoniale sau nepatrimoniale.

Prin avizarea pozitivă a acestui proiect de lege, percepţia asupra mediului de afaceri din România ar fi avut de câştigat foarte mult, mai ales din perspectiva potenţialilor investitori străini, care încă reclamă nereguli şi abuzuri practicate de instituţiile publice din România. Din păcate pentru mediul de afaceri din România, maşinăria de vot a USL a funcţionat şi decis altceva.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Respectarea calendarului pentru adoptarea bugetului României pentru anul 2014 şi întărirea rolului Parlamentului"

Mă adresez dumneavoastră, dar şi Guvernului României în mod egal, dorind să subliniez importanţa respectării calendarului de adoptare a bugetului de stat pentru anul viitor. Am în vedere, în mod special, asigurarea timpului necesar analizei şi dezbaterii proiectului de buget de către Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

Premierul a declarat în urmă cu câteva zile că proiectul de buget va fi prezentat în Guvern până pe 15 octombrie, urmând ca pe 1 noiembrie să fie pe masa Parlamentului, termenul final de adoptare fiind 1 decembrie. Respectarea acestui calendar este necesară, aşa cum ni s-a spus şi cum, de altfel, suntem pe deplin conştienţi, pentru ca instituţiile să-şi poată începe proiectele chiar din luna ianuarie a anului viitor.

În acest moment, pe masa Guvernului mai sunt o serie de proiecte deosebit de importante pentru România, precum este cel referitor la regionalizare, codul rutier, decizii privind TVA-ul sau contribuţiile la asigurări etc. Astfel de proiecte complexe şi, de altfel, extrem de necesare au un impact bugetar semnificativ. Definirea lor şi definirea bugetului anual sunt în strânsă corelaţie. Din păcate, timpul necesar articulării lor poate lucra, dacă îmi permiteţi această exprimare, în defavoarea respectării calendarului de adoptare a bugetului României pentru 2014. Îmi exprim speranţa că, în cele din urmă, legislativul României va avea timpul necesar pentru dezbaterea şi amendarea proiectului de buget.

Istoria adoptării bugetului anual în România ultimelor decenii a fost una care a defavorizat puterea legislativă şi instituţia parlamentară, în raport cu executivul. Deşi respectarea calendarelor de adoptare a cunoscut o ameliorare de-a lungul timpului, consider că mai sunt necesare eforturi - atât din partea noastră, a parlamentarilor, şi a instituţiei, în ansamblul ei, cât şi din partea Guvernului - pentru a transforma adoptarea bugetului într-o dezbatere de înaltă calitate. Îmi doresc să îi conferim Parlamentului locul cuvenit în definirea politicilor publice naţionale şi în articularea strategiilor de dezvoltare a ţării noastre. Fundamentarea acestor politici şi strategii se poate face doar cu implicarea reală a Parlamentului României, care poartă legitimitatea oferită de funcţia sa reprezentativă.

Îmi exprim speranţa că începând cu această legislatură vom putea da un exemplu bun privind întărirea rolului Parlamentului în procesul de adoptare a bugetului naţional.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: dezvoltarea mediului de afaceri.

Guvernul USL a reuşit continuarea ajustării fiscale, fără a tăia din veniturile populaţiei, găsind concomitent soluţii de relansare a economiei. Ministerul Finanţelor Publice analizează posibilitatea de a introduce în noul Cod fiscal, aflat în plin proces de rescriere, prevederi favorabile companiilor de tip holding. Printre aceste măsuri se numără scutirea de la impozitul pe veniturile obţinute din câştigul de capital şi din lichidarea unora dintre firmele pe care le controlează.

Iniţiativa Ministerului de Finanţe este bine-venită în contextul în care nu există o legislaţie care să permită organizarea companiilor în structuri de tip holding în România, iar veniturile obţinute din câştigul de capital sunt taxate cu impozitul pe profit.

Ministerul Finanţelor Publice colaborează îndeaproape cu mediul de afaceri în procesul de rescriere a noului Codului fiscal, la elaborarea acestuia funcţionând grupuri de lucru în cadrul cărora oamenii de afaceri au propus o serie de măsuri pe care le consideră utile.

Rescrierea Codului fiscal este o acţiune de durată, care vizează corelarea tuturor modificărilor fiscale făcute în ultimii zece ani. Obiectivul principal este acela de a avea un instrument mai clar, structurat, care să cuprindă pe larg toate explicaţiile necesare.

În prezent, Ministerul Finanţelor analizează impactul pe care noul Cod fiscal îl va avea la nivelul bugetului.

Guvernul pregăteşte un program de garantare a creditelor pentru IMM-uri, ca o formă de încurajare şi stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Acest ajutor permite micilor întreprinzători să se dezvolte, în condiţiile în care IMM-urile obţin foarte greu credite bancare fără garanţii imobiliare.

Programul constă în acordarea unei linii de credit întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru capital de lucru, garantată de către stat în proporţie de maxim 50% din valoarea finanţării, exceptând dobânzile, comisioanele şi spezele bancare.

Programul se va întinde pe o perioadă de 36 de luni şi va avea o limită a plafonului de garantare de 2 miliarde lei. Valoarea maximă a unui credit garantat va fi de 5 milioane lei pentru un IMM, pe o perioadă de maxim 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire pe maxim 12 luni.

Nu vor fi eligibile pentru acordarea de garanţii în cadrul programului IMM-urile din sectoarele: intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi de jocuri de noroc şi pariuri, producţie sau comercializare de armament, muniţii, explozibili, tutun, alcool, substanţe aflate sub control naţional, plante, substanţe şi preparate stupefiante şi psihotrope, activităţi de închiriere şi leasing, activităţi de investigare şi protecţie.

În opinia mea, mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători şi forţă de muncă, pentru angajator şi angajaţi.

Consider că România are nevoie de schimbarea fundamentală a filozofiei fiscale. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanţi şi aşteaptă de la stat un semnal pozitiv.

Domnul Costel Şoptică:

"Cercetarea, soluţia pentru crescătorii de ovine"

România trebuie să se pregătească pentru aplicarea noilor Politici Agricole Comune, pentru că ele condiţionează accesul la sistemele de subvenţionare ale Uniunii Europene. Noile măsuri impuse pentru perioada 2014-2020 vor duce la adevărate reforme în mai multe sectoare importante ale agriculturii. De aceea, guvernarea USL este extrem de preocupată să creeze condiţiile pentru ca toţi posibilii beneficiari de fonduri comunitare să le poată accesa.

Pentru a răspunde noilor cerinţe ale PAC, în zootehnie este nevoie să se producă o adevărată revoluţie. Marea schimbare, care va avea un impact covârşitor asupra acestui domeniu, vizează subvenţionarea animalelor de carne, abandonând criteriul de sprijin pentru animalele de lapte. De aceea, efectivul de bovine şi ovine va trebui să treacă printr-o schimbare majoră, pentru a putea răspunde acestor cerinţe.

În prezent, Guvernul USL subvenţionează din bugetul de stat bovinele şi ovinele, în prim plan fiind producţia de lapte. Acest sistem a avut rezultate notabile, în special în ceea ce priveşte creşterea oilor. În ultimii trei ani, numărul ovinelor şi caprinelor a crescut de la 11 milioane de capete la peste 17 milioane. Numai că efectivul de oi din România este destinat producţiei de lapte, iar noile Politici Agricole Comune susţin animalele pentru carne. Cum baza genetică este alta, crescătorii români se văd nevoiţi să-şi schimbe turmele, lucru deloc uşor.

De aceea, Comisia de agricultură din Camera Deputaţilor a iniţiat consultări cu sectorul de creştere a ovinelor şi caprinelor, pentru a identifica cele mai bune măsuri care să ducă la alinierea la noile norme în domeniu. În urma acestor discuţii, s-a constatat că cea mai mare problemă o reprezintă accesul la materialul genetic.

Crescătorii de animale ar putea importa material genetic din alte ţări cu tradiţie în creşterea ovinelor de carne, dar nu ar da rezultatele aşteptate, pentru că acele rase de animale sunt create să corespundă condiţiilor de mediu din ţările de provenienţă.

România trece şi acum printr-o experienţă similară în ceea ce priveşte reconversia plantaţiilor de viţă de vie. Butaşii importaţi, chiar dacă sunt cotaţi ca fiind de foarte bună calitate, au o rată mare de eşec în România, pentru că ei sunt creaţi să corespundă altor criterii de mediu.

Pentru a preîntâmpina astfel de probleme, s-a ajuns la concluzia că cercetarea românească este cea care poate contribui decisiv la succesul schimbărilor preconizate. De aceea, guvernarea USL, la toate nivelurile sale, va acţiona pentru a sprijini activitatea de cercetare, care, în prezent, este semnificativ afectată de o subfinanţare cronică.

Bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020 prevede mari oportunităţi pentru sectorul de cercetare, care deţine un rol extrem de important în cadrul noilor Politici Agricole Comune.

USL se va concentra pe crearea condiţiilor pentru accesarea fondurilor comunitare destinate cercetării, pentru că rezultatele au efect direct în bunăstarea agricultorilor.

Cercetarea agricolă din România şi crescătorii de animale trebuie să ştie că au un partener şi un sprijin puternic din partea USL.

Doamna Cristina Nichita:

"Insolvenţa - un aspect al economiei de piaţă"

În ultima vreme, se vorbeşte extrem de mult despre fenomenul insolvenţei televiziunilor şi, din păcate, ca orice subiect care are legătură cu presa, acesta are tendinţa de a se extinde în zone particulare, care nu au legătură cu fondul economiei reale. Se vorbeşte în ultima vreme mult prea mult despre insolvenţa unui anumit post de televiziune şi, din păcate, încercând să-şi susţină punctul de vedere, unii dintre colegii noştri apelează la argumente care nu au legătură cu realitatea.

Nu pot fi de acord cu ideea că 90% din cei aflaţi în insolvenţă doresc să scape de creditori, fiindcă şi-au devalizat propriile firme, aşa cum este ea vehiculată chiar la vârful politicii româneşti. Dacă ar fi să o fac, ar însemna să neg întreaga componentă economică a mesajului meu electoral şi, într-o mare măsură, toată experienţa de două decenii de antreprenoriat.

USL a venit la putere criticând politica iresponsabilă a Guvernului Boc, un cabinet duşmănos cu românii, care a tăiat salariile, strangulând astfel brutal consumul, a făcut, cu scopuri electorale, înţelegeri subterane cu marile bănci europene şi a acceptat jugularea creditului, a mărit TVA şi a dus blocarea conturilor la rang de politică de stat. În acest peisaj economic vitreg, în care se manifestă încă şocul intrării pe piaţa unică europeană, în care preţurile energiei şi ale materiei prime urcă zi de zi, nu trebuie să fii hoţ ca să intri în insolvenţă.

Să ne aducem aminte de execuţiile economice pe care lacheii zeloşi ai regimului Băsescu-Boc le puneau în practică împotriva oamenilor de afaceri care refuzau să cotizeze la PDL. Să ne aducem aminte de valul de controale abuzive aruncat de prefecţii lui Boc împotriva celor care refuzau să se vopsească în portocaliu. Să ne aducem aminte cum afaceri în România făceau doar câţiva asfaltatori, cu aprobare directă de la interpusul blond al Cotrocenilor! Acestea au fost realităţile şi în insolvenţă au intrat şi firme care au încercat să facă afaceri cu onestitate şi cu respectarea legii.

Insolvenţa este un aspect al economiei de piaţă, la fel ca şi falimentul. Nu putem avea capitalism fără insolvenţă şi fără faliment. Şi nu putem presupune că toţi cei ce înregistrează un eşec în afaceri sunt de rea-credinţă. Fac, deci, un apel către toţi cei care se exprimă public în aceste zile cu privire la legea insolvenţei să-şi amintească de contextul economic al ultimilor ani şi să aibă un minimum de încredere în clasa antreprenorială română, cu bunele şi cu relele ei.

Doamna Cristina Nichita:

"Nu alcoolului la volan"

La fel ca şi cei mai mulţi dintre dumneavoastră, sunt şofer pe drumurile publice din România. Spre deosebire însă de mulţi dintre dumneavoastră, am parcurs la volanul maşinii zeci, poate sute de mii de kilometri şi pe şoselele Europei. Membrii familiei mele sunt la rândul lor şoferi, iar aceia care nu au ajuns încă să-şi ia permisul de conducere sunt pietoni şi traversează străzi. La rândul lor, cetăţenii colegiului în care am fost aleasă deputat intră zilnic în contact cu realitatea de pe şoselele României, una destul de dură, dacă avem în vedere evenimentele petrecute în ultima vreme, care au îmbrăcat haina unui tragism extrem, de curând, chiar în judeţul de unde vin, Iaşi.

Mă adresez astăzi dumneavoastră nu pentru vreun chiţibuş legat de un punct de penalizare sau cu intenţia de a perora populist lozinci întru scăderea amenzilor. Mă abţin să fac astăzi, în faţa dumneavoastră, chiar şi acele propuneri pe care experienţa mea de şofer şi realitatea pe care o trăiesc zi cu zi m-ar îndreptăţi poate să le fac. Mă adresez Domniilor Voastre cu o chestiune de principiu.

De unde începe excesul? Al câtelea pahar de vin e acela care poate schimba viaţa a doi sau mai mulţi oameni, fie că e vorba de şoferi, fie că ne referim la potenţialele victime ale unui accident.

Un cunoscut mi-a adus recent aminte că dezbaterea în jurul excesului e la fel de veche ca şi omenirea însăşi. Oameni cu mult mai aplecaţi decât noi asupra acestei problematici, cu mult mai pregătiţi şi cu mult mai multă experienţă de viaţă nu au reuşit să dea un răspuns. Încercând însă să mă documentez asupra acestui subiect, am dat peste o maximă a Sfântului Augustin, un important episcop creştin al secolului IV. El spunea aşa: "Cumpătarea este infinit mai grea decât abstinenţa".

Cred că trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a spune propriului electorat că poporul nostru nu are deocamdată cultura gastronomică a vinului şi a berii într-o asemenea măsură încât să acceptăm o alcoolemie minimă legală. Ştiu, poate că sună nu tocmai măgulitor, dar aceasta este convingerea mea şi în virtutea ei mă adresez dumneavoastră cu rugămintea de a nu permite în niciun fel alcoolul la volan.

Ştiu că există ţări unde un pahar de vin sau unul de bere sunt permise înainte de a porni să conduci maşina. Dar mai ştiu, din proprie experienţă, că multe dintre aceste ţări au făcut această concesie la presiunile unor puternice bresle din turism sau din alimentaţia publică. Nu cred că România este în situaţia în care să se gândească la pierderi semnificative la buget dacă în baruri şi restaurante şoferii nu vor putea să comande un pahar de vin.

Vă este cu siguranţă cunoscut faptul că în România, la fel ca în marea majoritate a statelor civilizate, accidentele petrecute din culpa şoferilor nu sunt pedepsite cu închisoare cu executare, chiar dacă se soldează cu victime. Acest lucru provoacă adesea controverse acerbe şi adânceşte durerea celor care şi-au pierdut o mamă, un fiu, un iubit. De ce să mai adăugăm o variabilă acestei discuţii care e şi aşa extrem de complicată? De ce să acceptăm alcoolul la volan? Sunt oare oraşele noastre atât de întinse încât să nu putem aştepta să bem un pahar de vin acasă sau să ne întoarcem din club pe bancheta din spate a unui taxi? Nu cred!

Vă invit, deci, pe toţi să faceţi exerciţiul simplu de a rememora accidentele rutiere cu victime din cercul dumneavoastră de cunoscuţi. Sunt convinsă că după aceea nu veţi accepta alcoolul la volan!

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Guvernul USL îşi face datoria"

La venirea USL la guvernare, în mai 2012, rata de absorbţie a fondurilor europene era situată în jurul a 7%. În momentul de faţă, România a ajuns la aproape 24% grad de absorbţie a fondurilor europene. În primele opt luni ale anului 2013, rata de absorbţie a avansat cu 75%, în timp ce în Polonia, de exemplu, a crescut cu 25%.

Până acum, doar în 2013, au intrat în România 2 miliarde de euro, bani europeni, spre deosebire de perioada 2007-2012, când au fost utilizate doar 1,4 miliarde.

Noul Acord de parteneriat cu UE va defini modul în care vor fi investite sumele atrase din fondurile europene pentru dezvoltare în 2014-2020. Acordul a fost supus consultării publice în data de 1 octombrie, urmând să fie transmis informal Comisiei Europene.

Documentul prevede restructurarea întregului sistem de absorbţie a fondurilor UE, prin simplificare, pentru a avea un sistem eficient în viitoarea perioadă de programare. Doar 3 ministere vor avea funcţii de autorităţi de management: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, respectiv Ministerul Agriculturii. Se sporeşte astfel coerenţa între sistemele de gestiune şi control.

În perioada 2014-2020, investiţiile din fonduri europene trebuie să răspundă la cinci mari provocări: 1) competitivitatea; 2) oamenii şi societatea; 3) infrastructura; 4) resursele; 5) administraţia şi guvernarea.

Ultimul an reprezintă dovada că putem relansa absorbţia şi că putem direcţiona fonduri europene spre proiectele importante.

În prezent, rata de absorbţie este triplă faţă de cea înregistrată la începutul lunii mai 2012, când am preluat guvernarea. România a încasat doar în acest an peste 2 miliarde de euro de la Comisia Europeană, sumă aproape egală cu cea încasată în întreaga perioadă 2007-2012. Doar în luna iulie România a încasat o sumă de peste 730 milioane de euro, de două ori mai mult decât în întregul an 2010.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Mafia din pieţele bucureştene"

Dintotdeauna ţăranul român a făcut parte din categoria socială cea mai afectată de comunism, iar astăzi, în aşa-zisul capitalism, acesta are cea mai mică pensie, sau deloc, munceşte pământul fără să câştige.

De ce acest ţăran cinstit, care nu fură şi care a ajuns la capătul răbdării nu poate avea o viaţă decentă? Pentru că la noi din muncă cinstită este greu să răzbeşti sau măcar să ai un minim de existenţă.

Pe piaţa legumelor şi fructelor din pieţele bucureştene se află, la ordinea zilei, minciuna, evaziunea fiscală, manipularea, iar scopul este acelaşi mereu: creşterea artificială a preţurilor la aceste produse şi îmbogăţirea speculantului intermediar cu "carnet de producător", speculant care face legea în pieţe.

Domnule ministru Daniel Constantin, aţi promis reducerea TVA pentru producătorii agricoli, o măsură care nu îi încălzeşte deloc pe aceştia, atâta timp cât autorităţile nu stârpesc mafiile din pieţe, evaziunea fiscală este clară, iar mafia cotizează pentru a se proteja, şmecherii câştigă, iar ţăranul pierde, pierde şi iar pierde.

Milioane de ţărani trăiesc doar din munca câmpului, iar aceşti speculanţi fac averi în detrimentul acestora, dar şi în detrimentul statului român, ţăranii continuă să îşi vândă marfa la colţul străzilor sau în faţa curţilor pentru că legea o fac şmecherii, care nu au avut şi nici nu au vreo legătură cu agricultura.

Nu trebuie uitat faptul că circa 75% din legumele şi fructele care vin în ţară la negru sau cu facturi false fac ca proprietarii de reţele en-gros să păcălească statul cu 3-4 miliarde euro pe an, iar legumele şi fructele noastre se strică pe câmpuri.

Da, acesta este adevărul crunt, pieţele bucureştene sunt pline de intermediari, de care nu mai au loc cei care trudesc pământul, intermediari cu acte false procurate direct de la primării.

Care sunt măsurile luate de ministerul dumneavoastră, stimate domnule ministru, pentru a ajuta ţăranul simplu, de la colţ de stradă? Care este soluţia pentru a termina, o dată pentru totdeauna cu specula, cu intermediarii care câştigă fără efort din munca ţăranului român? De ce autorităţile refuză să vadă realitatea cu ochii deschişi? Cum eliminaţi definitiv această speculă şi ce ajutor le daţi oamenilor să se asocieze sau să îşi facă centre de colectare şi ambalare.

Domnul Daniel Iane:

"Măsuri de protecţie socială adoptate de Guvernul USL pentru iarna 2013-2014"

Vreau astăzi să vă prezint foarte succint noile reglementări luate de Guvernul USL cu privire la protecţie socială pentru sezonul rece 2013-2014.

USL şi-a asumat în faţa electoratului un program de guvernare care cuprinde şi multe aspecte de îmbunătăţire a sistemului de protecţie socială. Vreau să vă readuc aminte, dumneavoastră, celor din opoziţie, că multe din angajamentele USL sunt acum transpuse în realitate şi produc efecte pozitive pentru economie, pentru sistemul de sănătate şi implicit pentru toţi românii.

Am reparat tot ceea ce a fost distrus în perioada 2009-2012. Este timpul pentru o politică a faptelor dusă în mod corect şi dedicată creării prosperităţii pentru români, pentru economia României şi pentru sectorul privat, pe care, în calitate de liberal, îl văd ca fiind principalul motor de dezvoltare.

Miniştrii Guvernului Ponta iau toate deciziile necesare pentru stabilirea unor măsuri corecte de sprijin pentru cei defavorizaţi, iar acest lucru trebuie văzut drept un răspuns meritat şi respectuos la încrederea pe care românii ne-au oferit-o.

Problemele legate de protecţia socială sunt o preocupare principală şi continuă pentru PNL şi colegii din alianţă. De aceea am considerat absolut obligatorii şi urgente măsurile de reparaţie a tuturor nedreptăţilor marca PDL şi Traian Băsescu. De aceea reintregirea salariilor pentru bugetari, creşterea salariului minim pe economie la 800 de lei, creşterea punctului de pensie de la 732,8 la 762,1 şi a pensiilor, implicit, prin indexarea acestora cu 4% sau reintroducerea ajutorului pentru însoţitorii persoanelor cu handicap sunt elementele unei aşa-numite "politica faptelor corecte pentru oameni".

Alături de aceste realizări ale guvernului USL, vreau să vă supun atenţiei măsurile de protecţie socială luate de Guvern pentru sezonul rece 2013-2014. Noile reglementări pentru acest domeniu prevăd introducerea ajutoarelor pentru încălzirea cu energie electrică, am crescut cuantumul total al acestor ajutoare pentru a asigura un suport suplimentar pentru familiile sărace şi am mărit alocările pentru cei care folosesc încălzirea pe gaze.

Am introdus şi două noi prevederi menite să asigure acces la astfel de ajutoare doar pentru cei care chiar au nevoie de acestea. Cei care vor să păcălească statul şi să pericliteze situaţia celor care cu adevărat au nevoie de aceste ajutoare trebuie identificaţi. A fost introdusă o reglementare prin care primăriile sau instituţiile/autorităţile competente în acest domeniu solicită celui care depune o astfel de cerere documente justificative privind componenţa familiei, veniturile realizate şi situaţia juridică a locuinţei. În cazul în care aceste documente justificative nu sunt lămuritoare, a fost introdusă posibilitatea unor anchete sociale ca mijloc de verificare a îndeplinirii condiţiilor de acordare a ajutoarelor.

Aceste două noi reglementări le consider o necesitate şi salut această măsură.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Crearea unui cadru legislativ favorabil pentru creşterea nivelului investiţiilor străine directe în România"

Stimaţi colegi, distinşi parlamentari, vreau să atrag atenţia asupra faptului că modificarea cadrului legislativ pentru creşterea nivelului investiţiilor străine directe reprezintă soluţia pentru o creştere economică durabilă în România.

Investiţiile străine directe aduc o contribuţie esenţială la creşterea economică, deoarece acestea creează locuri de muncă, optimizează alocarea resurselor, permit transferul de tehnologie şi stimulează comerţul.

Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători, inclusiv pentru investitorii străini.

Astfel, consider că numai crearea unui cadru favorabil mediului economic prin promovarea unor condiţii prielnice pentru atragerea investitorilor străini, cum ar fi: un tratament corect, echitabil şi nediscriminatoriu; protecţie faţă de exproprierile ilegale; recursul direct la arbitrajul internaţional, precum şi transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal va conduce la creşterea nivelului investiţiilor străine în ţara noastră.

Întrucât, în ultimele decenii, între ţările lumii s-a încins o concurenţă acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru atragerea de investiţii străine în economie, experienţa mondială arată că ameliorarea climatului investiţional reprezintă condiţia principală de atragere a investitorilor străini.

Investiţiile străine reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei ţări şi a funcţionării acesteia pe principiile economiei de piaţă. Acestea au o importanţă mare pentru consolidarea economiei ţărilor în tranziţie şi integrarea acestei categorii de ţări în economia mondială.

Cu ajutorul investitorilor străini are loc procesul de modernizare a economiilor naţionale, în special ale celor în tranziţie, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creştere economică.

De aceea, apreciez că măsurile de stimulare a investiţiilor către sectoarele inovative împreună cu măsurile de relaxare fiscală vor constitui argumente forte în perioada următoare, atât în ceea ce priveşte capacitatea României de a atrage investiţii străine directe, dar şi în puterea de convingere a investitorilor străini de a dezvolta o afacere profitabilă în România decât în ţara lor de rezidenţă. Experienţa unor ţări aflate în tranziţie, cum este cazul Poloniei, Cehiei sau Ungariei, demonstrează că investiţiile străine directe au contribuit la modernizarea radicală a economiilor acestora prin folosirea noilor tehnologii, prin folosirea celor mai moderne metode de gestionare a afacerilor, pentru reducerea handicapului enorm de competitivitate care separă economiile noilor state membre ale Uniunii Europene de cele ale ţărilor dezvoltate.

Tranziţia ţărilor foste socialiste din centrul şi estul Europei către economii de piaţă mai mult sau mai puţin funcţionale s-a produs pe fondul expansiunii în regiune a investiţiilor străine directe. Activitatea întreprinderilor investiţie străină directă, în ansamblul ei, are un impact pozitiv şi asupra balanţei comerciale a României, contribuţia la exporturi fiind de 73,0%, în timp ce la importuri a fost de 62,6% în ultimul an.

Astfel, crearea climatului investiţional favorabil care să fie mai atractiv pentru investitorii străini, a fost şi va rămâne una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României.

Anvergura procesului de investiţie va fi dictată de modul în care investitorii vor crea şi vor implementa noi tehnologii. Soluţiile tehnologice patentate, produsele brevetate, noi branduri, toate acestea vor constitui forţa intrinsecă a noilor investiţii străine din România care vor conduce la crearea de noi locuri de muncă.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL este ferm împotriva oricăror manifestări fasciste, rasiste, xenofobe şi legionare"

Săptămâna trecută, cu o zi înainte de Ziua Comemorării Holocaustului, Preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, împreună cu alţi parlamentari PNL au depus în Parlamentul României o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Prin proiectul iniţiat de PNL se propune interzicerea şi a faptelor, şi nu doar a organizaţiilor, simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi includerea între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise şi a celor cu caracter legionar.

Astfel, iniţiativa legislativă propune ca definiţia dată "Holocaustului pe teritoriul României" să includă "persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944".

De asemenea, colegii mei, iniţiatorii liberali, propun şi reformularea unui articol din actualul act normativ, astfel încât să intre sub incidenţa legii atât fapta persoanei de a promova în public cultul persoanelor vinovate de crime de război sau crime contra umanităţii, cât şi fapta de a promova în public idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe.

PNL va solicita dezbaterea în procedură de urgenţă a acestui proiect, deoarece dorim să dăm un semnal clar şi răspicat tuturor concetăţenilor noştri, precum şi opiniei publice internaţionale, că România nu uită, nu neagă şi nu tolerează vreo manifestare care să pună sub semnul întrebării tragedia oamenilor deportaţi, ucişi, schingiuiţi, înfometaţi, doar pentru că erau de o altă etnie sau de o altă religie.

Timp de 24 de ani România a încercat, cu mai mult sau mai puţin succes, să-şi reîntregească trecutul - recompunându-l ca pe un puzzle complicat de asamblat -, dar scoţând astfel la lumină o cu totul altă imagine, şi anume, pe cea reală a trecutului său.

Prin etalarea unor adevăruri istorice, nespuse multă vreme sau, poate, chiar neştiute de foarte mulţi români, mare parte dintre acestea intrând, de altfel, în categoria celor mai mari dureri ale poporului român, România a dovedit că este într-adevăr capabilă să-şi recunoască greşelile şi să-şi asume adevărata sa istorie, cu bune şi cu rele.

Prin acest demers al PNL, de promovare a unei astfel de iniţiative legislative, consider că ne facem datoria atât faţă de generaţiile trecute, sancţionând mult mai drastic orice tip de manifestări cu caracter fascist, rasist, xenofob sau legionar, dar şi faţă de cele prezente şi viitoare, preîntâmpinând astfel orice potenţial pericol care ar putea interveni în societatea românească.

Domnul Erland Cocei:

Una dintre marile aşteptări ale mediului de afaceri este legată de adoptarea unor decizii privind fie reducerea CAS cu câteva puncte procentuale, fie reducerea TVA, după un prim pas făcut în acest sens prin reducerea TVA la pâine.

Aceasta este şi concluzia întâlnirii Forumului Investitorilor Autohtoni de săptămâna trecută, care a reunit mari investitori autohtoni din diferite ramuri ale economiei româneşti.

Până acum, politicile economice ale Guvernului au avut în vedere continuarea ajustării fiscale, fără a tăia din veniturile populaţiei, destul de afectate de măsurile iresponsabile ale guvernării Băsescu - Boc din perioada 2009-2011, găsind totodată soluţii de relansare a economiei.

În 2013, potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional, România va avea o creştere economică de peste 2%, peste angajamentul asumat prin bugetul de stat pe acest an. Au fost deblocate fondurile europene şi am obţinut de la Uniunea Europeană posibilitatea de a absorbi până în 2015 fondurile alocate în exerciţiul bugetar 2007-2013, ceea ce înseamnă 2 mld de euro în plus pentru firmele româneşti.

România are cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din Uniunea Europeană. De asemenea, am atins un nivel record de exporturi, avem un deficit de 2 ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011 şi am câştigat credibilitate externă, împrumutându-ne la niveluri minime. În 2013, România a înregistrat cea mai mare creştere a producţiei auto din Europa şi a atins locul 2 la nivel european privind creşterea producţiei industriale. Toţi aceştia sunt indicatori care arată că lucrurile merg într-o direcţie bună.

În ceea ce priveşte măsurile pentru viitor, PNL a anunţat deja că doreşte reducerea CAS cu 3 puncte procentuale, cu aplicare de la 1 ianuarie 2014. Mai mult, Ministerul Finanţelor Publice a anunţat că va rescrie Codul fiscal, măsură fără precedent în legislaţia economico-financiară a României şi cerută insistent de mediul de afaceri, în cadrul căruia doreşte să introducă prevederi favorabile companiilor de holding.

Iniţiativa Ministerului de Finanţe este bine-venită, în contextul în care nu există o legislaţie care să permită organizarea companiilor în structuri de tip holding în România, iar veniturile obţinute din câştigul de capital sunt taxate cu impozitul pe profit.

Pe de altă parte, rescrierea Codului fiscal este o acţiune de durată, care vizează corelarea tuturor modificărilor fiscale făcute în ultimii zece ani. Obiectivul principal este acela de a avea un instrument mai clar structurat, care să cuprindă pe larg toate explicaţiile necesare.

Aceste demersuri demonstrează preocuparea Ministerului de Finanţe de a veni în întâmpinarea mediului de afaceri, de a realiza o legislaţie stabilă şi predictibilă care să permită atragerea de investitori în România, de a crea cadrul necesar relansării activităţii IMM-urilor, măsuri care pot genera păstrarea şi crearea de locuri de muncă, precum şi dezvoltarea economiei româneşti.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Administraţia coboară lângă cetăţean"

De peste 23 de ani, guvernele care s-au succedat în România au căutat nedumirite cauzele slabelor performanţe în modernizarea statului român, în creşterea gradului de satisfacţie a cetăţeanului în raport cu activitatea autorităţilor locale şi ineficienţa vădită a serviciilor şi instituţiilor publice.

Mai mult, după integrarea României în Uniunea Europeană, lipsa descentralizării reale a administraţiei publice a avut un impact semnificativ asupra ratei modeste de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, cu repercusiuni asupra infrastructurii şi modernizării locale.

Acum, sub guvernarea USL, procesul descentralizării reale, prin fapte şi nu prin vorbe, a prins contur şi formă. Proiectul, care în scurt timp va fi înaintat Guvernului spre adoptare, are şi trebuie să aibă beneficii nete asupra serviciilor de sănătate, asupra administrării elementelor cheie din infrastructura turistică, de transport şi comunicaţii sau gospodărirea apelor. Beneficiile se vor măsura, de asemenea, în domeniul protecţie mediului, al administrării activităţilor sportive şi taberelor şcolare, precum şi în domeniul creşterii eficienţei activităţilor agricole.

Proiectul este unul extrem de curajos şi, aşa cum implică orice măsură de reformă reală, poate reprezenta ţinta criticilor, unele fundamentate, altele doar de dragul criticării, precum şi a rezistenţei administrative provenite din partea celor care au tras şi încă mai trag beneficii dintr-o administraţie publică bolnavă, săracă şi profund ineficientă.

Ţine de înţelepciunea noastră să trasăm riguros şi corect nivelul competenţelor şi relaţiile instituţionale ce se vor crea, cum, când şi cine va administra patrimoniul deţinut în prezent de ministere, precum şi responsabilităţile concrete ale administraţiilor locale. Proiectul trebuie să nu lase loc întrebărilor, interpretărilor subiective sau să creeze în rândul populaţiei sentimentul de neîncredere în ceea ce facem. Populaţiei trebuie să i se explice că noi, deşi avem guvernarea, renunţăm la atribuţiile ministerelor în favoarea administraţiilor locale. Românilor trebuie să li se spună că e un proces pentru beneficiul lor şi nu al oamenilor politici.

Majoritatea parlamentară care susţine astăzi Guvernul României are şansa istorică de a da administraţiei publice locale instrumentele şi finanţarea necesară pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor cetăţenilor. Este unul dintre momentele în care majoritatea USL trebuie să demonstreze curaj şi să arate românilor că respectă programul de guvernare şi guvernează în interesul românilor.

Este momentul în care USL va mai pune o cărămidă la temelia modernizării statului român şi care va pune România într-o logică de guvernare locală, aşa cum cele mai performante state membre ale UE au în prezent.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Încă de la începutul activităţii sale, Guvernul USL a anunţat o serie de măsuri care să ajute la creşterea nivelului de trai al populaţiei. Unele dintre aceste măsuri dau deja rezultate, şi fac aici referire inclusiv la recenta reducere de TVA la pâine. Preţul acesteia a scăzut cu 11,5%, în timp ce cel al ingredientului principal, făina, a scăzut cu 7,4%. Pe acest fond, rata anuală a inflaţiei a coborât la 1,88%, apropiindu-se de minimul istoric de 1,8% din primăvara anului trecut, după ce preţurile de consum au scăzut în septembrie cu 0,6%, în principal ca urmare a măsurii luate de guvernul Uniunii Social-Liberale. Conform analizelor specialiştilor, scăderea inflaţiei încurajează relaxarea în continuare a politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie.

Dacă efectul de reducere a TVA la pâine se va dovedi în continuare un succes, TVA-ul ar putea fi redus şi la alte categorii de produse de bază. Cum se va traduce acest succes? Prin salvarea locurilor de muncă, oferirea unui mediu concurenţial corect, salvarea societăţilor comerciale care activează în domeniile ţintă, creşterea încasărilor la bugetul de stat şi, bineînţeles, ieftinirea produselor.

Sigur că, în acelaşi timp cu adoptarea unor astfel de măsuri de anvergură, trebuie luată în calcul şi evaziunea. Prin acţiuni simultane de reducere a fiscalităţii şi întărirea controlului putem să combatem acest flagel financiar extins şi să avem efectele ieftinirii produselor la raft. Un alt punct extrem de important în reducerea evaziunii este conştientizarea permanentă a cetăţenilor, care pot contribui la combatere prin a evita să cumpere pâine din magazinele unde nu se eliberează bon fiscal. Din păcate, în astfel de locuri, administratorii încalcă legea şi fură şi statul, eschivându-se de la plata taxelor.

Stimaţi colegi, reducerea TVA la pâine a fost un angajament asumat de USL încă din campanie, iar introducerea acestei măsuri demonstrează încă o dată că ne respectăm promisiunile.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Ziua bastonului alb!"

Astăzi întreaga omenire sărbătoreşte Ziua internaţională a nevăzătorilor, denumită şi Ziua bastonului alb. Această zi specială a fost pentru prima oară instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia.

Într-un raport alcătuit de Uniunea Europeană a Nevăzătorilor, s-a dovedit că România este una dintre cele mai neprietenoase ţări din Uniunea Europeană din punct de vedere al oferirii de facilităţi şi şanse nevăzătorilor. Într-un buletin statistic din anul 2012 al Direcţiei Protecţia persoanelor cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei sociale şi Persoanelor Vârstnice, se arăta că în ţara noastră existau 110.000 persoane cu handicap vizual. Dintre acestea, în vârstă de muncă erau aproximativ 32.600 de persoane (18-60 de ani), dintre care angajate figurau numai 2.860. Prin urmare, doar 8,7% dintre adulţii cu handicap vizual în vârstă de muncă din România au un loc de muncă. Însă asta nu îi împiedică pe copiii cu deficienţe de vedere să viseze că vor deveni avocaţi, profesori, medici sau artişti celebri.

Din păcate, numai oamenii fără deficienţe îi consideră neajutoraţi. Persoanele nevăzătoare sunt încrezătoare în forţele lor şi sunt foarte puternice. Am auzit însă şi de cazuri în care familiile preferă să îşi ţină copiii nevăzători acasă decât să le ofere o şansă de a se integra în societate şi de a urma cursurile uneia dintre cele 7 şcoli create special pentru persoanele cu deficienţe de vedere. Sute de copii sunt condamnaţi, astfel, la o viaţă fără niciun viitor pentru că nu ştiu nici măcar să citească. Totul pentru că provin din familii nevoiaşe pentru care indemnizaţia de handicap de câteva sute de lei este mai importantă decât soarta copiilor care au avut ghinionul de a se naşte orbi sau cu probleme grave de vedere.

Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, dar în urmă cu mai bine de 20 de ani, existau ateliere speciale în fabrici, atunci când existau fabrici, exista un suport moral pentru ca aceşti oameni să se poată simţi utili societăţii. Existau şcoli de arte şi meserii unde erau învăţaţi să practice mai uşor o meserie care se putea plia pe deficienţa lor. Câţi dintre noi nu am atins recent cu degetele o anume sticlă de lapte şi am simţit pe capac puncte, însă nu ne-am gândit niciodată că respectivele puncte înseamnă o inscripţie în Braille pentru ca nevăzătorii să poată identifica un produs prin simpla atingere a ambalajului, fără a mai avea nevoie de ajutorul unui însoţitor.

Astfel de lucruri care nouă ni se par mărunte, pentru semenii noştri cu deficienţe înseamnă un pas înainte. Să încercăm fiecare măcar să ne gândim la ei o clipă şi să nu îi mai vedem neajutoraţi şi, de ce nu, să încercăm să găsim în legislaţie şi în buget sume pentru a le veni în ajutor şi a le uşura drumul în viaţă.

Poate că, de multe ori, noi suntem mai orbi decât nevăzătorii şi mai surzi decât surzii la doleanţele celor care chiar au nevoie de ajutor. De multe ori m-am simţit neputincios din poziţia pe care o deţin, însă, ca individ, întotdeauna am făcut cât am putut şi voi fi întotdeauna alături de cei care au nevoie de mine. Aşadar, le adresez un gând bun semenilor mei cu deficienţe de vedere şi fie ca Ziua bastonului alb să le aducă fiecărora o cât de mică bucurie!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Problemele protecţiei consumatorului"

În ultimele decenii, problemele protecţiei consumatorilor se află în centrul atenţiei teoriei şi practicii economice şi juridice din întreaga lume. Asemenea probleme, tot mai complexe prin conţinut şi mai ales prin soluţiile reclamate, fac ca teoria protecţiei consumatorilor să fie tot mai mult studiată la nivelul diverselor comunităţi internaţionale şi mondiale, guvernamentale şi neguvernamentale, colaborat cu stabilirea măsurilor necesare pentru crearea cadrului necesar şi adecvat, legislativ şi instituţional, asigurării unei protecţii reale a consumatorilor.

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii.

În prezent, consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe măsura dezvoltării societăţii.

Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor.

Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra cărora este necesar să se concentreze fiecare ţară, prin organismele sale guvernamentale şi neguvernamentale, ca politică de protecţie a consumatorilor, vizează următoarele obiective:

• promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;
• facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor consumatorilor;
• promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii către consumatori;
• stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară;
• asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte;
• crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
• asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor;
• încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea gamei sortimentale, la preţuri avantajoase pentru consumatori.

Fără existenţa consumatorului şi a consumului este de neconceput funcţionarea societăţii de consum ce caracterizează lumea contemporană.

Înţelegând această realitate, legiuitorul european şi cel naţional au adoptat şi au perfecţionat în timp o legislaţie cu un pronunţat caracter protectiv în favoarea consumatorilor.

Întrucât creditul stimulează consumul, o atenţie deosebită s-a acordat în acest sens, în plan legislativ, protecţiei consumatorilor raportat la contractele de credit bancar. Totuşi, în pofida existenţei acestei legislaţii declarat protectivă, realitatea este caracterizată de conservarea sau favorizarea abuzului de putere economică. Pentru schimbarea acestei situaţii este necesară, în mod evident, cunoaşterea acestei legislaţii cu caracter protectiv atât de către consumatori, cât mai ales de către cei care le acordă consultanţă şi asistenţă juridică.

Se prezumă că organele administrative sau judiciare, ce au competenţă în a restabili drepturile consumatorilor ce au fost încălcate, cunosc legislaţia în materie, însă datorită caracterului vast al acestei legislaţii, se impune specializarea şi perfecţionarea continuă a acestora.

Legislaţia nu poate schimba realitatea decât în măsura în care este pusă în aplicare. Interesul solicitării punerii în aplicare a legislaţiei aparţine consumatorilor. De aceea, atunci când le sunt nesocotite drepturile, iar disputa nu se poate soluţiona amiabil sau prin intermediul serviciilor de mediere, consumatorii sunt chemaţi să recurgă la sesizarea ANPC în vederea exercitării atribuţiilor sale şi în final să apeleze la calea judiciară.

Domnul Florin Gheorghe:

"Marea împărţeală"

Cunoaştem cu toţii că la nivel economic şi social, din cauza incompetenţei vădite în guvernare, USL nu a reuşit să împartă cetăţenilor români decât sărăcia. Este sărăcia pe care guvernarea USL a adus-o în România şi pe care, prin măsurile pe care le ia zi de zi, nu face decât să o adâncească.

Dacă la nivel economic şi social, USL nu este capabil să producă prosperitate pentru cetăţeni, USL se pricepe, în schimb, să împartă ţara, asemeni feudelor medievale, între baronii locali, sub masca descentralizării administraţiei publice.

Servicii de sănătate şi educaţie extraşcolară, plaje turistice şi gospodărirea apelor, servicii de ocupare a forţei de muncă şi tabere şcolare, administrarea centrelor sportive şi de agrement, administrarea patrimoniului cultural şi protecţia mediului, administrarea porturilor fluviale şi, de ce nu, administrarea Portului Constanţa sunt câteva dintre "cadourile" pe care Victor Ponta şi Liviu Dragnea vor să le aşeze sub bradul de Crăciun preşedinţilor de consilii judeţene, recunoscuţi mai degrabă sub denumirea de baroni locali.

Acum patru zile, ministrul transporturilor, Ramona Mănescu, se pronunţa împotriva trecerii Portului Constanţa în administrarea municipalităţii, catalogând acest transfer ca fiind o pălărie mult prea mare pentru municipiul Constanţa, din cauza importanţei strategice şi a interesului naţional.

Păi, nu ziceau cu toţii, în cor, în frunte cu Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, că s-au pus de acord şi că portul trece la administraţia locală?! Poate că doamna ministru a lipsit la discuţiile şi înţelegerile dumneavoastră sau este un alt episod de curată demagogie la care asistăm.

Deşi doamna ministru vrea să pozeze în salvatorul Portului Constanţa, ştim cu toţii că acest obiectiv de interes naţional este vânat atât de Consiliul Judeţean Constanţa, cât şi de Administraţia Locală a municipiului Constanţa.

Poate că transferul, în cele din urmă, nu se va face, poate că ministrul va păstra pe hârtie portul la Ministerul Transporturilor. Am, însă, convingerea că pretenţiile baronilor locali ai USL vor învinge până la urmă, căci interesele lor economice prevalează asupra interesului naţional.

Episodul Portului Constanţa este unul dintre exemplele cele mai clare ale faptului că marea descentralizare nu este altceva decât "marea împărţeală" a unei ţări şi populaţii sărace.

Domnul Florin Iordache:

"Necesitatea modificării Legii nr. 263/2010 privind grupele de muncă"

Prin Legea nr. 263/2010 a fost reglementată şi modalitatea de reducere a vârstei de pensionare a celor care au desfăşurat activitatea în condiţii speciale şi deosebite. Aceasta a fost prevăzută pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001. Legea exclude anumite categorii care au desfăşurat activitatea în condiţii speciale, dar domeniile în care au activat nu sunt prevăzute în mod expres în textul legii.

Consider că se impune modificarea Legii nr.263/2010, în sensul eliminării discriminărilor legate de domeniile în care şi-au desfăşurat activitatea anumite categorii de personal.

Este discriminare între persoanele care au desfăşurat activitatea în grupele I şi a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001, care constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, şi prevederile Legii nr.263/2010.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

"Guvernul USL se pricepe să taie: taie din veniturile românilor şi, mai nou, taie panglici! «Studiu de caz» - Podul de la Ioneşti"

La un an şi jumătate de când peste România s-a abătut dezastrul USL, ţara se confruntă cu probleme din ce în ce mai grave: rata şomajului este într-o continuă creştere, puterea de cumpărare a românilor scade, investiţiile sunt din ce în ce mai puţine, micii întreprinzători şi agricultorii sunt sufocaţi de biruri, iar acest Executiv ne demonstrează, pe zi ce trece, neputinţa de a remedia vreuna dintre aceste probleme.

Mai mult, dorind să mascheze această incompetenţă, ce defineşte azi Guvernul USL, miniştrii şi reprezentanţii autorităţilor locale s-au specializat în tăiatul panglicilor. Să nu ne gândim că s-au apucat să taie panglicile proiectelor demarate de ei. Nu! Astăzi vedem cum miniştrii sunt prezenţi la inaugurarea fiecărui pod, poduleţ, pistă de alergat, lift de spital sau oricare alt fragment de proiect.

Câtă vreme erau în opoziţie, proiectele pe care acum le inaugurează cu mare fast erau vehement criticate de coaliţia PSD-PNL-PC.

Un exemplu de acest tip este recenta "inaugurare" a podului de peste Râul Argeş, de la Ioneşti, jud. Dâmboviţa, a domnului ministru Dan Şova. Penibilul situaţiilor în care a reuşit "ministrul marilor proiecte" să intre în ultima perioadă nu a făcut notă discordantă nici în acest caz. Astfel, domnul ministru Şova a inaugurat, pe data de 10 octombrie 2013, un obiectiv ce a mai avut parte de o inaugurare la 1 octombrie 2013, fără tăiat de panglici de data aceasta. Mai mult, "evenimentul" a avut drept rezultat blocarea circulaţiei timp de o oră şi formarea unei coloane kilometrice de maşini ce aşteptau să tranziteze podul.

Culmea neruşinării nu a fost, însă, inaugurarea de două ori a unui obiectiv doar pentru ca un ministru să îşi poată trece în palmares încă o panglică tăiată, ci că la această inaugurare nu au fost invitaţi oamenii care au muncit, efectiv, pentru ca acest pod să se transforme dintr-un proiect pus pe hârtie, într-un proiect materializat. Printre aceştia se numără deputatul PDL de Găeşti, domnul Iulian Vladu, şi multe alte persoane care, într-un fel sau altul, au contribuit la realizarea acestui obiectiv.

Această atitudine este specifică actualei conduceri a Consiliului Judeţean Dâmboviţa, care, în ton cu politica dusă la nivel central, doreşte să îşi aroge proiectele predecesorilor, proiecte criticate câtă vreme se aflau în opoziţie.

Referitor la podul de la Ioneşti, trebuie menţionat că acesta trebuia dat în folosinţă încă din octombrie 2012. Pentru acest lucru, Guvernul, condus de Emil Boc, a alocat suma de 10.800.000 lei, bani care, cu ocazia rectificării bugetare din august 2012, au fost tăiaţi de către actualul Guvern, fapt ce a întârziat cu un an darea lui în folosinţă.

Fac un apel la întreaga clasă politică aflată la putere, să abordeze problemele cetăţenilor cu seriozitate, să nu mai minimalizeze eforturile guvernelor anterioare concretizate în obiective de importanţă locală şi să renunţe la manifestări şi atitudini ridicole, bine regizate, dar care nu mai păcălesc pe nimeni.

Domnul Georgian Pop:

"Comemorarea Zilei Holocaustului în România"

Un eveniment care a marcat istoria lumii şi în particular şi a ţării noastre, caracterizat prin pierderea vieţilor a milioane de evrei, în urma măsurilor de represiune, trebuie comemorat în fiecare an, pentru că tinerii de azi trebuie să cunoască ororile pe care le-au creat regimurile totalitare şi să aleagă calea democraţiei şi a respectării drepturilor omului şi libertăţilor individuale.

Ţara noastră şi-a asumat tragedia Holocaustului. Ziua de comemorare a victimelor Holocaustului a fost instituită în data de 9 octombrie, urmare a prezentării în Parlament a Raportului Comisiei Internaţionale de Studiere a Holocaustului din România "Elie Wiesel". A fost înfiinţat Institutul Naţional de Studiere a Holocaustului "Elie Wiesel", sub patronajul Ministerului Culturii şi a fost construit Memorialul Holocaustului la Bucureşti. Avem legislaţie împotriva rasismului şi antisemitismului. În şcolile din România a fost introdus studiul Holocaustului.

Ca deputat, consider că avem o datorie morală atât faţă de victimele Holocaustului, cât şi faţă de generaţiile următoare, de aceea trebuie să promovăm şi să acţionăm pe baza principiilor democraţiei şi statului de drept, a egalităţii de şansă, a nediscriminării, egalităţii în faţa legii şi a apărării demnităţii umane.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Datorită Guvernului USL, avem cea mai mică inflaţie de după revoluţie"

La mai puţin de un an şi jumătate de la învestirea în funcţie a Guvernului Ponta şi la mai puţin de un an de la victoria categorică a USL în alegerile parlamentare, încep să apară semnele care dovedesc că românii nu s-au înşelat. Începe să se vadă drumul categoric pozitiv pe care merge România în acest moment. Argumentul pe care vreau să vi-l supun atenţiei, în acest sens, este cel al faptului că avem cea mai mică inflaţie anuală de după 1989. Institutul Naţional de Statistică a confirmat că din septembrie 2012 până în septembrie 2013 preţurile au crescut doar cu 1,88%.

Vorbim de un nivel al inflaţiei aproape insesizabil din punct de vedere social, care confirmă stabilitatea economiei româneşti, dar şi avansul real al puterii de cumpărare a românilor. Dacă ne gândim la faptul că salariile bugetarilor au fost majorate cu 15% în ianuarie 2013, iar pensiile au fost indexate cu 4%, avem de-a face cu o îmbunătăţire, după mult timp - din 2007-2008 -, a calităţii vieţii oamenilor. În realitate, veniturile au crescut într-un cuantum mult mai mare decât preţurile, ceea ce arată faptul că, într-adevăr, USL s-a gândit nu la cifre, ci la mai binele românilor.

Realitatea este însă şi mai pozitivă decât este ea prezentată în cifrele seci, de fapt preţul produselor alimentare chiar a scăzut în ultimul an cu 1,72%. Românii plătesc mai puţin pe alimente decât o făceau în septembrie 2012. Fără îndoială, acest calcul este şi rezultatul scăderii masive a preţului la pâine, 11,5% în septembrie 2013, faţă de august 2013, ca urmare a reducerii TVA de la 24% la 9%.

Faptul că Guvernul a reuşit să ia o măsură fiscală şi aceasta să producă efecte imediate în economie, arată potenţialul uriaş pe care îl are reducerea impozitării deopotrivă în încurajarea consumului, dar şi în limitarea evaziunii fiscale. Este logica pentru acest moment social şi economic. De aceea, mă bucură şi dezbaterea privitoare la reducerea taxei pe valoarea adăugată şi în cazul produselor din carne, deşi cred că ar trebui să fim chiar mai curajoşi de atât şi să aducem TVA-ul la 9% pentru toate produsele alimentare. Dacă oamenii vor mânca mai ieftin, vor mânca şi mai sănătos, şi mai mult. Dacă operatorii economici vor vinde mai mult şi cu o taxare mai mică, atunci nu vor mai apela la evaziune şi veniturile bugetare vor creşte.

Elementul cel mai pozitiv nu este atât faptul că inflaţia este mică, ci coroborarea acestei stări de fapt cu o uşoară creştere a consumului. De obicei, în perioade de scădere a consumului avem de-a face cu un mecanism deflaţionist, or acum încasările bugetare pe primele opt luni ale anului arată o uşoară revenire a consumului privat, ceea ce înseamnă că nivelul scăzut al inflaţiei, înregistrat după primele 9 luni ale anului, reprezintă un progres real, nefiind un rezultat contextual.

Trebuie să recunoaştem faptul că reuşita aceasta deosebită se datorează în mare măsură şi unui an agricol 2013 foarte bun. Practic, unele dintre legumele şi fructele des consumate de români se află la preţuri semnificativ mai mici faţă de anul trecut, ceea ce sigur uşurează foarte mult viaţa celor cu venituri foarte mici, în principal pensionari sau şomeri. Este, cred, anul în care agricultura românească a făcut un salt semnificativ înainte şi arată faptul că poate deveni un motor economic pentru următorii zece ani.

Nu aş vrea să închei această declaraţie politică fără să felicit şi Banca Naţională a României care a reuşit să ţină cursul leu-euro foarte stabil, acesta nemaiproducând şocuri în economie aşa cum s-a întâmplat în vara lui 2012. E o confirmare suplimentară a stabilităţii economiei naţionale şi a faptului că, într-o mare de incertitudine reprezentată încă de situaţia din Zona euro, România este bine ancorată, iar meritele aparţin deopotrivă Guvernului şi unei majorităţi parlamentare care a funcţionat aproape ireproşabil până în acest moment.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Accesarea fondurilor europene este o prioritate pentru guvernarea USL"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, consideră o reuşită faptul că toate programele sectoriale sunt actualmente deblocate şi se primesc cereri de rambursare la Comisia Europeană. Precizăm că în decursul acestui an suma încasată de ţara noastră prin finanţări europene este echivalentă cu cea rambursată de Comisia Europeană în întreaga perioadă 2007-2012. Considerăm că toate aceste date demonstrează eficienţa măsurilor implementate de Guvernul Uniunii Social-Liberale, cât şi respectarea tuturor măsurilor promise de către Partidul Naţional Liberal în perioada campaniei.

Încă de la preluarea mandatului, Guvernul USL a avut ca principal obiectiv mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi deblocarea programelor stopate din cauza abuzurilor constatate în anii anteriori. Noi suntem de părere că acest lucru reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea creşterii economice sustenabile şi limitarea datoriei externe, mărită considerabil de către guvernările anterioare.

Din cauza modului eronat în care au fost derulate programele sectoriale în perioada Guvernului Boc, Comisia Europeană a anunţat, la 25 octombrie 2012, presuspendarea a trei programe importante: POSCCE, POR şi POS Transport. Astfel, atunci când am preluat guvernarea, obiectivul nostru principal a fost acela de a remedia toate deficienţele identificate şi de a repara ce s-a greşit anterior.

Suntem mulţumiţi de faptul că în România au ajuns peste două miliarde de euro de la Comisia Europeană, în acest an, valoarea totală a rambursărilor ridicându-se actualmente la un nivel aproape dublu faţă de sfârşitul anului trecut. Astfel, suma încasată în 2013 este aproape egală cu cea returnată de comisie în întreaga perioadă 2007-2012, fapt care arată eficienţa măsurilor implementate de Guvernul USL.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Dintre multele rele existente în viaţa de zi cu zi, politizarea învăţământului reprezintă unul chiar periculos. Şi acest lucru este pe cale să se întâmple la Liceul "Petre Pandrea" din Balş, judeţul Olt.

Concret este vorba de numirea unei doamne, director al acestei prestigioase unităţi de învăţământ din judeţ. Printr-o astfel de numire, Liceul "Petre Pandrea" intră sub tutelă politică, şi nu pentru că respectiva doamna este şi consilier local, şi în foarte scurt timp ar putea redeveni preşedinte al organizaţiei PDL Balş - moment în care trebuie să aleagă între funcţie şi mandatul de consilier, - ci, în special, pentru teroarea politică pe care a semănat-o în perioada în care a fost şefă a Inspectoratului Şcolar Judeţean.

Stau şi mă întreb cum poate conduce un liceu care se bucură de un mare prestigiu, o persoană care de fapt a fost un duşman al învăţământului în judeţul Olt, o persoană care a schimbat conduceri de unităţi de învăţământ după bunul-plac în perioada în care a fost şefă a Inspectoratului judeţean, persoană din cauza căreia chiar Liceul "Petre Pandrea" a avut de suferit.

Cum poate conduce o unitate şcolară o persoană care nu iubeşte elevii şi care s-a opus acordării de ajutoare pentru copiii proveniţi din familii cu situaţii financiare modeste sau dificile? Este celebru ordinul dat de fosta doamna inspector cu ocazia deschiderii anului şcolar 2011/2012, când a cerut directorilor de şcoli să interzică politicienilor participanţi la festivităţi să "împartă ghiozdănele, rechizite şi aşa mai departe". Când dădea acest ordin inuman, dânsa avea o leafă de 3.940 lei pe lună, ocupând locul 6 în topul celor mai bine plătiţi profesori din ţară. Un astfel de om care refuză nu o mică bucurie, ci unele necesităţi elementare pentru un elev cu posibilităţi materiale reduse, se poate afla în fruntea unei unităţi de învăţământ?

Şi nu în ultimă instanţă, numirea doamnei drept director este nocivă, şi din alt unghi de vedere, pentru că a fost o adeptă fidelă a ideilor prin care Daniel Funeriu a pus umărul la nenorocirea învăţământului românesc, a fost şi este un critic acerb, un duşman chiar, al politicilor USL, al programului USL de guvernare, din domeniul educaţiei, şi nu de mult timp a declarat public despre actualul ministru: "Domnul Pricopie este o marionetă în mâna celor care au distrus sistemul de învăţământ".

Şi în acest caz, mă întreb cum este posibil să acceadă astfel de oameni în funcţiile de directori de şcoli. Cum pot ei conduce o unitate de învăţământ din moment ce nu recunosc politicile în domeniu şi nu acceptă reforma adevărată în domeniu?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

În urma apariţiei în presă a unor semnale îngrijorătoare în legătură cu probabilitatea distribuirii de miere falsificată, în cadrul PEAD 2013, şi a discuţiilor avute pe această temă cu apicultori şi procesatori din colegiul meu, doresc să vă informez că i-am cerut sprijin, oficial, domnului ministru Daniel Constantin atât pentru elucidarea situaţiei existente, cât şi pentru identificarea căilor prin care nu doar anul viitor, ci de aici încolo, niciodată, apicultorilor români şi consumatorilor români să nu li se mai întâmple aşa ceva.

Acordarea de ajutoare alimentare din partea Uniunii Europene nu este un act de caritate ce poate fi convertit în sursă de îmbogăţire a unor şefi vremelnici ori a unor negustori puşi pe căpătuială, aşa cum, relativ recent, s-a întâmplat cu achiziţia uleiului alimentar, incident asupra căruia consider că nu s-a făcut lumină suficient de dur, de repede şi de, public, astfel încât, astăzi, să nu mai fim în situaţia repetării istoriei.

Au fost câteva ştiri despre "uleiul care întârzie să mai vină", despre doi-trei funcţionari corupţi şi chichiţe avocăţeşti... Oamenii - vă amintesc, reprezentând segmentul cel mai vulnerabil al populaţiei - s-au ales cu mai puţine provizii, au întrebat pe la primării, o săptămână, două... nouă, dacă şi când îşi vor mai primi acest ajutor şi... gata, în memoria colectivă s-a pus punct subiectului.

Aşa se face că acum situaţia a "evoluat": de la ţeapă financiară, la falsificarea de produs prin adăugarea de substanţe susceptibile de a fi periculoase tocmai în miere, alimentul pe care beneficiarii - mulţi dintre ei bătrâni şi bolnavi - îl aşteptau ca pe o sursă de sănătate.

Să sperăm că analizele, care sunt în curs de finalizare, nu vor confirma această ipoteză, şi că, astfel, cei care deja au apucat să consume mierea, nu vor avea prea mult de suferit.

Contez pe buna-credinţă şi pe fermitatea domnului ministru, a cărei activitate de până acum merită evidenţiată, şi pe sprijinul adevăraţilor specialişti din APIA, atât pentru identificarea vinovaţilor, cât şi pentru stabilirea unei strategii de acţiune în conformitate cu Programul Naţional Apicol 2011- 2013.

Trebuie să încurajăm şi să protejăm, în condiţii concurenţiale corecte, apicultura românească, apicultorii şi procesatorii şi, mai presus de orice, trebuie să ne preocupe viaţa şi sănătatea românilor!

Domnul Ioan Balan:

"A doua zi când venim la guvernare..."

Vă mai aduceţi aminte sintagma "a doua zi când venim la guvernare o să facem, o să dregem..." pe care Uniunea Social-Liberală a cântat-o la unison mai bine de doi ani până să ajungă la putere? Nu le-a cerut nimeni ca începând din prima zi de guvernare să onoreze tot şirul de minciuni pe care l-au promis. Românii au avut răbdare şi le-au acordat un răgaz de timp rezonabil în care, cu o majoritate parlamentară de 70%, USL putea face foarte multe pentru ei şi pentru modernizarea statului român. Cu toate acestea, nu au trecut nici două zile, nici două luni, ci aproape doi ani de când au preluat guvernarea şi niciuna dintre promisiunile mincinoase nu a găsit transpunere în practică.

"USL: a doua zi când venim la guvernare o să reducem CAS-ul". O măsură pe care o pregătise Guvernul PDL şi pe care în prezent o sprijină prin depunerea unei iniţiative legislative în acest sens. USL a înţeles să-şi onoreze promisiunea relaxării fiscale introducând peste 34 de taxe şi măsuri fiscale suplimentare care au anihilat orice iniţiativă privată din România.

"USL: a doua zi când venim la guvernare o să impozităm marile averi". Numai un copil ar fi crezut că Victor Ponta ar fi onorat această promisiune. Păi, social-democraţii de caviar ai domnului Ponta ar fi fost primii dezavantajaţi de o astfel de măsură fiscală. Ceea ce nu vrea să ştie Guvernul USL este că nu dimensiunea averilor este problema economiei şi societăţii româneşti, ci modul în care aceste averi au fost şi sunt dobândite.

"USL: a doua zi când venim la guvernare o să depolitizăm administraţia!". I-aţi crezut? Pentru că au făcut exact pe invers. Au politizat toate funcţiile publice, ajungând, spre ruşinea lor, până la femeia de serviciu din instituţie.

"USL: a doua zi când venim la guvernare o să stopăm risipa bugetară". O altă glumă proastă. Au măcelărit constant alocările bugetare pentru investiţii şi au dat drumul banilor publici, într-un mod netransparent, către baronii locali şi clientela de partid. Aşa că ar fi de prisos ca cineva să se mai întrebe de ce, pe fondul unei modeste creşteri economice, încasările bugetare scad, iar şomajul se amplifică lună de lună.

Trebuie să recunosc că ceea ce nu am identificat între promisiunile USL, din campania electorală, este problema justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei. Niciun cuvânt nu au spus şi nu au scris în programul de guvernare despre independenţa justiţiei. Niciun cuvânt nu a fost pronunţat în legătură cu reforma şi continuarea luptei anticorupţiei.

Singurul lucru sincer la USL este faptul că nu au promis în opoziţie că nu vor face presiuni la adresa magistraţilor. Nu au promis în opoziţie că vor continua lupta anticorupţie, ci, dimpotrivă, i-au promis lui Dogaru că se vor ţine de cuvânt şi vor desfiinţa ANI şi DNA. Să sperăm că nu este singura promisiune pe care şi-o vor ţine.

Domnul Ioan Munteanu:

"Muntele îşi are legile sale"

Chiar dacă activitatea oamenilor a provocat multe daune mediului natural, România rămâne, în continuare, o ţară atrăgătoare datorită armoniei care există între diferitele sale forme de relief. Puţini dintre noi s-au gândit, însă, că aproximativ o treime din teritoriul ţării este reprezentat de zona montană, ceea ce înseamnă cca. 74.000 km˛, din care peste 4 milioane de hectare de păduri şi cam 2.300.000 de hectare pajişti naturale: păşuni şi fâneţe. Aceste suprafeţe se află pe teritoriul a 657 unităţi administrative din care fac parte nu mai puţin de 3.560 sate de munte. Populaţia totală este de 3.270.000 locuitori, dintre care mai bine de 2 milioane de persoane formează familii de agricultori montani.

Zonele acestea sunt totalmente diferite de zonele de câmpie şi colinare atât din punct de vedere al traiului, al mentalităţii, al tradiţiilor şi obiceiurilor, al felului de-a fi, al fertilităţii solului, al regimului de climă şi al precipitaţiilor, al izolării şi distanţelor dintre zonele locuite, dar mai ales din punctul de vedere al tehnologiei lucrărilor de exploatare a solului.

Una dintre gravele greşeli din perioada postdecembristă a reprezentat-o desfiinţarea Comisiei Zonei Montane şi apoi, în 2010, a Agenţiei Naţionale a Zonei Montane, instituţii specializate în monitorizarea activităţii specifice din respectivele regiuni.

Dispariţia acestor forumuri a generat în foarte scurt timp o serie de consecinţe grave şi neplăcute: dezorganizarea sistemului; apariţia derutei şi a haosului; părăsirea localităţilor montane de către tineri; scăderea interesului pentru creşterea animalelor; scăderea efectivelor de bovine cu aproape 50% şi a ovinelor cu peste o treime; diminuarea până la derizoriu a preţurilor materiilor prime (lapte, carne lână) din cauza unor intermediari nesătui; accentuarea stării de sărăcie a locuitorilor; reducerea numărului bacilor; îmbătrânirea tot mai accentuată a populaţiei şi chiar dispariţia unor întregi cătune; sălbăticirea florei furajere; deficienţe în protejarea pajiştilor montane şi în conservarea biodiversităţii mediului natural.

Situaţia pare a fi scăpată de sub control la această vreme. Fără reintroducerea instituţiilor specializate, instituţii abuziv şi inutil desfiinţate, fenomenul de abandon al locurilor, al ocupaţiilor specifice al tradiţiilor şi al civilizaţiei muntelui va deveni unul ireversibil.

În Legea pentru restructurarea MADR, depusă la Parlament în 2013, este stipulată clar reînfiinţarea Agenţiei Zonei Montane şi a Centrului de Formare şi Inovaţii pentru Dezvoltare în Carpaţi. Propunerea iniţială a MADR a fost ca sediul Agenţiei Zonei Montane şi a CEFIDEC să fie fixat, aşa cum ar fi normal, la Vatra Dornei, acolo unde ministerul deţine o amplă bază materială proprie - clădiri funcţionale, echipate complet cu mobilier şi cu 40 PC-uri, laboratoare, bibliotecă, săli de cursuri şi seminarii, dar şi un număr de 14 experţi, specializaţi în ţară şi în UE - pentru specificul zonelor de munte. Dar Senatul a modificat textul de lege şi a stabilit ca sediul să fie la Alba Iulia, fără niciun argument.

Părerea mea este că sediul acestor instituţii trebuie să rămână la Vatra Dornei. Voi face tot ceea ce depinde de mine, atât în cadrul Comisiei pentru Agricultură, cât şi în plenul Camerei Deputaţilor, pentru revenirea la situaţia de dinainte, adică la normalitate

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Fiscalitatea din România frânează dezvoltarea economiei, proliferează evaziunea şi distruge sectorul IMM-urilor. Soluţiile există în modelele fiscale occidentale."

Legea de căpătâi a fiscalităţii din România, numărul 571 din 2013, a fost modificată, numai în acest an, de 4 ori prin ordonanţe de urgenţă, ordonanţe simple şi legile de abilitare ale acestor acte normative. Guvernarea anterioară a operat modificări pe Codul fiscal de nu mai puţin de 35 de ori în decurs de 4 ani. În acest cadru fiscal este condamnată să existe economia privată din România.

Dominat de incertitudine, cadrul nostru fiscal este din ce în ce mai neatractiv pentru investitorii care, de altfel, sunt obişnuiţi cu stabilitate în derularea afacerilor pe care le au pe plan internaţional.

În acest cadru, micii întreprinzători sunt obligaţi practic de stat să recurgă la metode nebănuite pentru a-şi prelungi existenţa în sistem, şi chiar şi aşa un număr important de IMM-uri îşi încetează activitatea în fiecare an. Contribuţiile pe care aceştia le datorează cresc şi fiecare angajat devine o povară fiscală. Deşi aceste lucruri sunt cunoscute, nu se întreprinde nicio măsură pentru a readuce în sistemul fiscal entităţile economice care trăiesc la negru. Cu toate că statisticile sunt cel puţin îngrijorătoare, Guvernul, în loc să relanseze sectorul IMM-urilor, prin facilităţi fiscale şi stimularea reducerii economiei negre, introduce din nou impozitul forfetar care va scoate din sistem mii de întreprinzători mici şi mijlocii.

Costurile cu munca reprezintă principala cheltuială pentru persoanele juridice din România. Taxele pe care firmele le plătesc pentru fiecare angajat, admiţând faptul că angajaţii primesc banii declaraţi la stat, şi nu minimul pe economie, aproape că reprezintă dublul venitului net al angajatului. Mai mult decât atât, angajatorii sunt obligaţi să plătească aceste taxe, lună de lună. De altfel, după cum ştim, fiecare dintre noi este obligat să vireze la bugetul de stat, lunar, contravaloarea taxelor. Segmentul de timp în care cu toţii suntem obligaţi să plătim dările la stat este prea mic. Eu fac o pledoarie în această declaraţie politică pentru modernizarea sistemului nostru fiscal şi cred cu obstinaţie că această modernizare nu se poate realiza decât ţinând cont de probitatea plătitorilor de taxe şi nu se poate realiza decât prin acordarea unei măsuri de încredere din partea statului către plătitori.

Cred că direcţia în care politicile guvernamentale s-au îndreptat, şi observ că persistă să se îndrepte, este fundamental greşită. Guvernul, pentru a asigura finanţarea cheltuielilor publice, indiferent că vorbim de cele sociale sau de investiţii, s-a îndreptat împotriva celor care produc în România, s-a îndreptat împotriva celor care consumă în România şi a crescut consecvent povara fiscală, care ştim bine că apasă deopotrivă pe umerii angajaţilor şi angajatorilor. Anumite guverne nu s-au oprit aici şi au lărgit baza de impozitare cu aproximativ 5 milioane de pensionari. Acum realizăm, puţin prea târziu, că această mişcare a fost una perdantă atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere financiar, dar aceasta este o altă discuţie. Niciodată, cel puţin în istoria recentă a României, politicile publice în materie de fiscalitate nu s-au bazat pe principiile care au demonstrat că funcţionează în sistemele occidentale. Încrederea, predictibilitatea, relaxarea fiscală şi simplificarea birocraţiei nu au făcut niciodată parte din vocabularul tehnic al celor care au responsabilitatea de a construi un sistem fiscal coerent şi cinstit pentru români.

Soluţiile există şi fiecare dintre noi, atunci când are oportunitatea să studieze sistemele fiscale occidentale, observă că acolo se poate. În acelaşi timp, autorităţile noastre rămân ignorante la anumite măsuri care s-au demonstrat că funcţionează.

Pledoaria pe care o fac prin această declaraţie este pentru un sistem fiscal predictibil şi relaxat care, într-un ciclu guvernamental de 4 ani, poate schimba total abordarea pe care românii o au faţă de plata taxelor. Predictibilitatea se poate atinge numai prin semnarea unui pact politic care să consfinţească obligativitatea tuturor partidelor de a respecta un set de principii în elaborarea politicilor publice fiscale, indiferent de cine se află la un moment dat la guvernare. Avem tehnocraţi care sunt capabili să conceapă un sistem care să se întindă pe o perioadă de timp mai mare de patru ani, dar atunci când Codul fiscal este demontat de o guvernare şi remontat cu totul altfel de alta, orice strategie fiscală devine caducă.

Cred că România a ajuns la nivelul de maturitate necesar pentru instituirea unui sistem fiscal modern, în care angajatorul este degrevat total de povara plăţii contribuţiilor sociale pentru angajaţi. Cred, de asemenea, că angajaţii au capacitatea de a-şi plăti singuri contribuţiile pentru stat, indiferent de cuantumul acestora, atât timp cât birocraţia din sistem se reduce. Sunt convinsă că instituirea obligativităţii plăţii taxelor pe venit, cel puţin în sistem bianual, va creşte considerabil, atât rata de colectare, cât şi baza de impozitare prin intrarea în legalitate a unui număr mare de contribuabili care pentru economie nu există. Cu alte cuvinte, o măsură pentru care pledez în faţa dumneavoastră este încurajarea contribuabilului român de a fi cinstit.

A trecut prea mult timp în care am considerat cu toţii că românii ar face orice să se sustragă de la plata taxelor, şi politicile implementate sunt concepute exact în această manieră. Eu propun o măsură inversă faţă de ceea ce s-a considerat normal până acum. Sistemul pe care eu îl consider eficient este bazat pe încrederea pe care statul o are faţă de cetăţenii săi, că aceştia sunt capabili ca de două ori pe an să plătească toate contribuţiile pe care le au de plătit la stat, de la taxe pe venit şi până la contribuţii sociale. Românii nu ar trebui să fie obligaţi să plătească lună de lună taxele, fie că vorbim de persoane juridice, fie că vorbim de persoane fizice.

În sisteme fiscale ordonate şi predictibile, cum ar fi cel olandez sau cel din SUA, contribuabilii plătesc taxele la sfârşitul anului. State mult mai greu de gestionat decât România se descurcă să plătească lună de lună cheltuielile, deşi venitul la bugetul de stat este alimentat o singură dată pe an din taxe şi impozite. Angajatorii nu sunt obligaţi să plătească taxele pentru angajaţi, aceştia din urmă pot opta pentru obţinerea unui venit care să înglobeze cuantumul taxelor pe care trebuie să le plătească anual şi la sfârşit de an se prezintă la administraţia financiară şi plătesc ceea ce datorează statului.

În România ne-am îndreptat cu furie împotriva angajatorilor, cel puţin când vine vorba de impozitul forfetar sau codul insolvenţei, când direcţia în care ar trebui să mergem este total opusă, nu încurajăm absolut deloc consumul. Când contribuabilul este relaxat de faptul că trebuie să plătească taxele de două ori pe an, la sfârşitul anului fiscal şi la sfârşitul sau începutul anului calendaristic, atunci consumul creşte şi inevitabil veniturile la bugetul de stat cresc. În momentul în care iminenţa plăţii taxelor bate la uşă la finalul fiecărei luni, în condiţiile în care ştim bine că 30 de zile este o măsură orientativă pentru plata celor mai multe facturi, contribuabilii se gândesc la numeroase metode pentru a reduce costurile, fie că vorbim de costuri cu munca, fie că vorbim de taxe, care reprezintă poate cele mai mari cheltuieli recurente ale contribuabililor.

Astăzi perpetuăm un sistem în care angajaţii nu sunt responsabili şi nu ştiu exact ceea ce se întâmplă cu banii lor, în afara celor pe care îi primesc cum spunem noi "în mână". De fiecare dată când auzim că occidentalii sunt preocupaţi de maniera în care statul cheltuieşte banii contribuabililor, trebuie să realizăm că această legătură afectivă între cetăţean şi utilizarea eficientă a taxelor pe care le plătesc derivă din faptul că aceştia ştiu exact unde se duc banii pe care îi dau statului atunci când îşi calculează venitul anual şi îşi calculează taxele. Contribuabilul român este ţinut în ceaţă când vine vorba de locul unde banii săi sunt utilizaţi, pentru că bugetul nostru, după cum bine ştim, se constituie în venituri din toate taxele, iar cheltuielile sunt calculate ulterior. Taxele noastre nu au o destinaţie fixă, ci sunt utilizaţi după bunul-plac al guvernanţilor care finanţează şi bugetul de pensii şi bugetul de asigurări sociale de stat şi alte bugete, indiferent de sursa de venit.

O relaxare fiscală, prin reducerea simţitoare a taxelor şi prin degrevarea angajatorilor, în special a celor mici, de povara taxelor pe muncă, ar fi un cumul de măsuri şoc care ar genera o creştere economică simţitoare pe bazele unui sistem corect. Trebuie să dăm contribuabilului român timpul necesar pentru a obţine veniturile necesare pentru a plăti taxele la stat şi sunt convinsă că după o perioadă de acomodare, în care în mod cert statul ar trebui să se împrumute pentru plata cheltuielilor recurente, sistemul s-ar stabiliza pe baze mult mai solide. Cred că trebuie să dăm oamenilor şansa de a fi cinstiţi şi sunt sigură că cei mai mulţi dintre aceştia vor profita de această şansă. Cred, de asemenea, că sectorul IMM-urilor este sufocat sistematic, de zeci de ani, şi prin urmare cred că singura soluţie pentru construirea unei clase de mijloc puternice este relaxarea fiscală.

Sunt sigură că această propunere necesită o măsură de curaj din partea decidenţilor, dar şi din partea opoziţiei care nu a existat niciodată în sistemul nostru public, şi sunt convinsă că o astfel de măsură ar atrage după sine schimbări majore în felul de a gândi fiscalitatea din România, şi rezistenţa la schimbare, ştim cu toţii că este mare. Îmi exprim, totuşi, convingerea că avem şansa să vedem lucrurile altfel prin responsabilizarea contribuabililor, prin transparentizarea cheltuielilor publice şi prin instituirea predictibilităţii sistemului fiscal, iar timpul pe care îl avem la dispoziţie pentru a profita de această şansă este din ce în ce mai scurt. Nu trebuie să ratăm această oportunitate oricât de greu ni s-ar părea că este să producem schimbarea în bine.

Domnul Ion Călin:

"Sărăcia -o problemă majoră a lumii"

Din iniţiativa organizaţiei nonguvernamentale "Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii - Lumea a Patra", cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a hotărât, prin rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea "Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei" pe data de 17 octombrie.

În anul 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei-un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii".

Ziua Mondială de Eradicare a Sărăciei are un ecou internaţional. Sărăcia omoară anual peste 5 milioane de copii în lume şi este un pericol pentru sănătatea a milioane de români, un om din 7 trăieşte în prezent în sărăcie. Banca Mondială estimează că aproximativ 1,3 miliarde de oameni din întreaga lume trăiesc în sărăcie (cu puţin peste 1 dolar pe zi), iar cele mai recente date furnizate de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură, parte a Naţiunilor Unite (FAO), arată că, din totalul populaţiei globale, de 7 miliarde de oameni, aproximativ 925 de milioane suferă din cauza foametei, cei mai afectaţi fiind copiii.

Într-o lume în care sărăcia lucie prinde rădăcini tot mai adânci, recesiunea economică în plină expansiune contribuie la previziuni sumbre pentru viitor.

În acest context, ziua de 17 octombrie, declarată Ziua mondială pentru eradicarea sărăciei, este un prilej pentru toate organizaţiile implicate în acţiuni umanitare să tragă un semnal de alarmă în privinţa numărului foarte mare de oameni care se confruntă cu situaţii de sărăcie.

Manifestările organizate în fiecare an în întreaga lume pe data de 17 octombrie doresc să atragă atenţia asupra situaţiei de sărăcie extremă în care se află în jur de 600 de milioane de copii, adică mai mult de 30% dintre copiii ce trăiesc în ţările în curs de dezvoltare. Iar dintre aceştia, 30.000 de copii mor zilnic din lipsa hranei necesare.

România se afla pe primul loc în Europa din prisma nivelului scăzut de trai, cu 46% de locuitori săraci, depăşind anul trecut Bulgaria, unde puţin peste 40% din populaţie trăieşte în condiţii de subzistenţă.

Milioane de români suferă din cauza condiţiilor de viaţă precare, iar austeritatea ultimei guvernări a amplificat puternic fenomenul sărăciei în România. Toate măsurile reparatorii şi toate strategiile de dezvoltare economică trebuie să pornească de la această realitate.

Nivelul sărăciei în România a urcat în ultimii ani cu 5%, pe fondul micşorării numărului total al populaţiei şi al scăderii nivelului de trai. Datele ultimului recensământ arată că, în 2012, circa 8,9 milioane de români trăiesc cu puţin peste 117 euro pe lună. Comparativ cu celelalte ţări europene, doar Letonia şi Lituania mai înregistrează un nivel al sărăciei crescut, de peste 34%.

România a apărut constant, în ultimii ani, în rândul statelor membre UE cu cele mai mari procente de populaţie aflată în sărăcie sau în risc de sărăcie şi excluziune socială.

În ciuda progreselor economice din ultimii ani, România rămâne ţara cu cele mai înalte niveluri de sărăcie din Uniunea Europeană, peste 30% din populaţia ţării trăind cu mai puţin de 5 dolari pe zi. De aceea, este necesar să se instituie sisteme de asigurări sociale pentru cei mai săraci şi să se investească în învăţământ şi sănătate pentru cei care sunt cei mai nevoiaşi. Este nevoie de un şir întreg de iniţiative, printre care primordială este încurajarea investitorilor străini ce pot crea locuri de muncă. Asta se transpune în producţie, consum, export, reducerea inflaţiei prin acoperirea monedei în bunuri manufacturate.

Pare destul de greu, dar nu imposibil.

Domnul Ion Diniţă:

"Să ajutăm persoanele cu dizabilităţi psihosenzoriale să se integreze în societate!"

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi un apel public la adresa statului, de a acorda o mai mare atenţie şi preocupare persoanelor cu dizabilităţi psihosenzoriale, în speţă surdo-muţii. Aceşti oameni, aflaţi într-un număr poate prea neînsemnat din punctul de vedere al receptivităţii şi implicării electorale, ar trebui să constituie o prioritate pentru Guvernul României. Nu de puţine ori, reprezentanţii acestei minorităţi a persoanelor cu dizabilităţi s-au plâns, pe bună dreptate, că ar fi discriminaţi faţă de alte categorii de oameni cu probleme din ţară. Consider că nu putem minimaliza categoria românilor surdo-muţi, deoarece numărul acestora depăşea, la un ultim inventar, 23.000 de persoane.

Un exemplu de probleme întâmpinate de aceşti oameni este imposibilitatea persoanele surdo-mute de a accesa serviciul de urgenţă 112, cu excepţia extrem de rarelor ocazii în care aceştia deţin un videotelefon în sistem 3G. Este evident că nu toate persoanele cu dizabilităţi de acest tip îşi pot permite achiziţionarea unui videotelefon, iar statul român trebuie să identifice urgent soluţii de finanţare, eventual prin accesarea de fonduri europene, printr-o axă specială destinată acestor oameni nedreptăţiţi. Astfel, persoanele cu dizabilităţi, în special auditive, sunt în real pericol atunci când au nevoie de ajutor imediat, respectiv probleme medicale, sociale, sau, Doamne-fereşte, un cutremur. Mă refer la afecţiuni sau boli care reclamă chemarea unui serviciu de ambulanţă, iar ulterior internarea în spital, precum şi de alte nevoi sociale, cum ar fi întocmirea unei procuri notariale, un contract de vânzare-cumpărare sau diferite alte acte administrative etc.

Din informaţiile existente se pare că statul român nu are nici un angajat ca interpret în limbajul mimico-gestual, care să îi ajute pe aceşti oameni cu nevoi speciale, nici la nivel central, nici la nivelul primăriilor. De altfel, relaţia funcţionar - persoane cu dizabilităţi este destul de defectuoasă în prezent în România, iar autorităţile continuă să trateze cu o oarecare indiferenţă aceste persoane cu probleme reale. O soluţie de luat în calcul este demararea unor proiecte cu finanţare europeană, sau chiar din bugetul de stat, dedicate persoanelor cu deficienţe de auz şi de vorbire. O altă soluţie ar fi menţinerea prevederilor iniţiale ale OUG nr. 17/2012, care stabilea acordarea de către Compania Naţională "Loteria Româna" S.A. a sumei de 0,4% din profitul net pentru acordarea unor tichete valorice pentru achiziţionarea publicaţiilor unor anumite categorii ale populaţiei, între care şi surdo-muţilor.

Pe lângă lipsa acestor interpreţi, persoanele surdo-mute se confruntă şi cu insuficienţa indemnizaţiei lunare de handicap, care nu a mai fost actualizată de patru ani. Oamenii sunt nemulţumiţi de numărul mare al persoanelor care primesc ajutoare sociale, fiind încadrate în gradul de handicap, în timp ce ei beneficiază de foarte puţine drepturi, cu toate că au un handicap real. De asemenea, în lipsa alocării sumelor de bani necesare, nu pot fi tipărite cărţi şi manuale în sistemul Braille sau nu pot fi produse cărţile audio pentru nevăzători.

Am făcut un apel public ministrului muncii să rezolve cât mai urgent doleanţele acestor oameni. Cred că trebuie să devenim un stat european şi din acest punct de vedere, respectiv al respectului pentru persoanele cu diverse dizabilităţi, chiar şi dintre cele mai rare. De fapt, vom da dovadă de respect tocmai prin oferirea acelor drepturi pe care le au toţi cetăţenii europeni aflaţi în astfel de situaţii nedorite. Persoanele cu dizabilităţi psihosenzoriale au nevoie de intervenţia Guvernului, până nu va fi prea târziu...

Domnul Ion Melinte:

"Politica Agricolă Comună va duce în final la modernizarea agriculturii în România"

După cel de-al Doilea Război Mondial, politicile agricole în Comunitatea Europeană au avut ca scop securitatea alimentară şi stabilizarea pieţelor agroalimentare.

În acest scop s-au urmărit:

• creşterea productivităţi agricole;
• asigurarea unui standard echitabil la nivelul de trai al agricultorilor;
• asigurarea hranei;
• stabilizarea pieţelor agroalimentare;
• asigurarea consumatorilor cu cantităţi sigure de produse în intervale de timp rezonabile.

Bugetul alocat an de an pentru agricultură a fost distribuit pe următoarele sectoare precum:

• cereale;
• creşterea ovinelor;
• creşterea bovinelor;
• producţia de lapte.

Prin Politica Agricolă Comună (PAC) se mai finanţează şi măsuri de dezvoltare rurală care nu sunt legate de producţia de alimente.

PAC a suferit o serie de reforme în timp, cu scopul de a face faţă condiţiilor create de schimbările de ansamblu din Uniunea Europeană şi pe plan mondial (OMC).

Reforma PAC din anul 2002 a avut următoarele meniri:

• a fost necesară pentru a face faţă extinderii Uniunii Europene şi pentru a se reduce cheltuielile;
• a marcat o schimbare radicală: a rupt legătura între producţie şi sprijinul financiar;
• asigurarea fermierilor individuali;
• flexibilitatea luării deciziilor;
• furnizarea de scheme de sprijin.

PAC:

• a fost elementul conducător în politica din Uniunea Europeană;
• s-a corelat în ultimul timp cu:
  • directive de mediu;
  • directive de comerţ.

Cele mai importante directive au fost:

Reglementarea Consiliului Europei nr.2029/2001 cu privire la agricultura organică;

Reglementarea Consiliului Europei nr.1804/1999, care stabileşte reguli de producţie, etichetare şi control al produselor animale, cu referire la:

• prevenirea îmbolnăvirilor;
• tratamentele veterinare;
• gestionarea fermelor de animale:

Reglementarea Consiliului Europei nr.834/2007/CE cu privire la agricultura organică şi etichetarea produselor organice.

Legislaţia în domeniul agriculturii organice a avut şi are ca obiective protejarea consumatorilor şi prevenirea concurenţei neloiale.

Aceasta prevede:

• cum trebuie să producă agricultorii;
• ce substanţe pot fi folosite;
• ce ingrediente pot fi utilizate;
• modul de utilizare al unor ingrediente din agricultură convenţionale numai în cazul în care sunt necesare pentru producerea unor bunuri ce nu pot fi realizate pe cale organică.

În final, ce a realizat PAC:

• un sector agricol bine dezvoltat în special în Europa Occidentală;
• modernizarea sistemului agricol european (nu la nivelul celui american);
• sprijin pentru modernizarea agriculturii din fostele state comuniste, prin programe de preaderare şi postaderare.

Politica Agricolă Comună - asigură pentru fermieri:

preţ minim garantat (în România nu este funcţionabil);

subvenţii pentru export, pentru a spori competitivitatea;

elemente protecţioniste pentru produsele Uniunii Europene date de:

• Subvenţiile agricole europene care creează controverse legate de:
  • conceptul de comerţ şi concurenţă loială;
  • ponderea PAC în bugetul Uniunii Europene - 40%;
  • supraproducţia din unele sectoare agroalimentare.
• Sistemul de politici comune în domeniul pescuitului, cu un ansamblu de reguli aplicat prin COTE, date pentru:
  • protejarea împotriva pescuitului excesiv (totuşi codul devine din ce în ce mai rar în Marea Nordului);
  • garanţii privind preţuri minime şi subvenţii în domeniul pescuitului.

Reglementările dure din domeniul pescuitului reprezintă cauza principală pentru care Norvegia şi Islanda nu vor intra în Uniunea Europeană.

Garantat, Politica Agricolă Comună va produce modernizarea agriculturii în România.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Şi totuşi... se mişcă!"

Galileo Galilei, celebrul fizician şi astronom renascentist, rostea această frază "E pur si muove", acum 400 de ani, obligat fiind de către inchiziţie să-şi retragă afirmaţiile potrivit cărora Pământul se învârte în jurul Soarelui.

Expresia a fost preluată în vorbirea modernă, indicând de regulă faptul că, deşi cineva neagă o situaţie anume, totuşi această negare nu împiedică existenţa acelei situaţii.

Tot despre pământ este vorba şi de data aceasta, şi tot despre faptul că se... mişcă, mai exact se cutremură. De câteva săptămâni, în judeţele Galaţi şi Vrancea, cetăţenii sunt îngrijoraţi cu privire atât la locuinţe, cât şi la viaţa acestora.

Uşor nedumeriţi de această activitate seismică neobişnuită, specialiştii încearcă să ne liniştească. În Bucureşti, primăria a reuşit consolidarea a doar 31 de clădiri, din cele mai bine de 300 care ar necesita acest lucru, situaţie generată şi din cauza unei legislaţii care nu permite demararea unor acţiuni care să oblige asociaţiile de proprietari să-şi dea acordul pentru începerea lucrărilor de reabilitare. Primăria Generală a vorbit, pentru prima oară, despre posibilitatea acţionării în instanţă a proprietarilor care obstrucţionează procesul de consolidare, de scutirea de impozite şi taxe pentru aceştia, ajutându-i, astfel, să-şi plătească partea, precum şi de alte măsuri venite să rezolve această mare problemă.

De asemenea, un pas înainte este şi hotărârea luată cu privire la interzicerea închirierii clădirilor care au fost expertizate tehnic şi, în urma acestei operaţiuni, au fost încadrate într-un grad de risc seismic ridicat.

Guvernul, administraţiile centrale şi locale fac eforturi pentru a gestiona corect şi principial această situaţie, şi nu numai. Mă refer aici şi la Proiectul Roşia Montană, şi la gazele de şist, precum şi la alte asemenea proiecte strategice "uitate", care necesită responsabilitate, profesionalism şi asumarea deciziei. Asumarea deciziei pe astfel de proiecte presupune curaj şi determinare, atribute esenţiale în revigorarea economiei româneşti şi, implicit, a nivelului de trai.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Rezultat pozitiv al conlucrării delegaţiilor României şi Republicii Moldova la sesiunea APCE"

La începutul acestei luni, mai precis între 30 septembrie - 4 octombrie, la Strasbourg, pe perioada desfăşurării sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, delegaţia Parlamentului României, pe care am onoarea să o conduc, a înregistrat un succes care merită menţionat.

Este vorba de rezultatul obţinut în acţiunea de sprijinire a Republicii Moldova, care a făcut un nou pas înainte pe drumul spre integrarea în Uniunea Europeană. Şi acest pas înainte s-a datorat unei eficiente colaborări între delegaţiile parlamentare ale celor două ţări.

Concret, în urma demersurilor pe care împreună le-am efectuat, s-a adoptat un amendament care evocă explicit perspectiva încheierii monitorizării, în condiţiile îndeplinirii recomandărilor cuprinse în proiectul de rezoluţie. Această formulare poate fi interpretată ca stabilind o foaie de parcurs către etapa de postmonitorizare la APCE şi confirmă statutul Republicii Moldova de "performeră a reformelor" faţă de celelalte state ale Parteneriatului Estic (PaE), în perspectiva summitului de la Vilnius.

S-a adoptat acest amendament, deşi iniţial Raportul de Monitorizare al Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei avea într-o bună măsură un ton critic. Niciun alt raport de monitorizare recent al APCE nu a inclus o asemenea prevedere.

Foarte buna colaborare şi mobilizare a celor două delegaţii - a României şi Republicii Moldova - pentru susţinerea necesară îmbunătăţirii textului raportului şi recomandării este reflectată de cele 15 amendamente depuse împreună de ambele părţi, de intervenţiile în plen şi inclusiv de mandatarea mea de a prezenta în plen punctul de vedere al Grupului Liberalilor şi Democraţilor Europeni (ALDE), referitor la raport.

Chiar dacă cele două delegaţii nu au reuşit să obţină sprijinul necesar încheierii imediate a procedurii de monitorizare, rezultatul obţinut este unul pozitiv, fiind practic o recunoaştere evidentă a progreselor realizate de Republica Moldova pe calea reformelor.

Comportamentul parlamentarilor români la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în problema prezentată mai sus, demonstrează că angajarea României în sprijinirea Republicii Moldova în parcursul integrării în Uniunea Europeană nu constituie un aspect declarativ, ci unul practic.

Sprijinirea Republicii Moldova pentru a deveni membră a Uniunii Europene nu se face prin declaraţii televizate sau prin degustări de vinuri urmate de reproşuri şi certuri - aşa cum s-a întâmplat într-un regim recent, de care nu vreau să-mi aduc aminte, relaţia cu Republica Moldova nu trebuie să se limiteze doar la colectarea de voturi ale celor care au cetăţenie română dincolo de Prut. Sprijinirea Republicii Moldova trebuie să se bazeze pe acţiuni concrete. Adică aşa cum au procedat parlamentarii români la Strasbourg. Şi cum vor proceda şi în viitor.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Patrimoniul arhitectural al Capitalei continuă să sângereze"

Am aflat, ca de obicei, în ultimul moment, despre lucrările de demolare ale încă unui imobil cu valoare istorică şi arhitecturală din Capitală, demolare făcută cu acte în regulă, pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

Este vorba de un imobil de pe strada Christian Tell, din Piaţa Amzei, care a aparţinut marii familii aristocratice a Ghiculeştilor şi în care, un timp, a poposit însuşi Monseniorul Vladimir Ghika, recent beatificat de Vatican. Cu alte cuvinte, în anul beatificării, noi, românii, în loc să instalăm o placă memorială pe imobilul legat de viaţa sa pământească, dărâmăm tot şi ridicăm în loc încă o monstruozitate de beton şi sticlă, din cele care au desfigurat deja obrazul Bucureştilor.

Altfel s-a întâmplat, nu de mult, pe strada Dionisie Lupu, unde casa marelui lingvist, editor şi protector al artelor, Alexandru Rosetti, a fost făcută una cu pământul, pentru ca în locul ei să apară o clădire de o remarcabilă urâţenie, fără nici o legătură cu atmosfera de stradă de secol XIX a sitului.

Nu fac parte dintre cei care cred că tot ce este vechi are valoare şi tot ce e nou, nu. Însă Bucureştii au fost supuşi, de-a lungul secolului trecut, unui val de dezastre naturale (cutremure, inundaţii) sau produse de mâna omului (bombardamente, demolări), care i-au afectat în mare măsură înfăţişarea caracteristică, de veche capitală şi de oraş european. A continua, astăzi, opera de distrugere a ţesutului lui urban, împânzind zonele rezidenţiale cu clădiri de birouri (în condiţiile în care, oricum, există o supraofertă la acest capitol) înseamnă a periclita însăşi identitatea arhitectonică a unei capitale care se pretinde din nou europeană.

Pentru că ultimele decizii de demolare s-au luat pe tăcute, departe de ochii opiniei publice, cred că trebuie să luăm urgent măsuri. Primăriile ar trebui să fie obligate, înainte de a lua orice decizie, să pună în dezbatere publică orice cerere de demolare de edificii cu valoare istorică sau arhitectonică. De asemenea, ar trebui înăsprite pedepsele pentru cei care lasă în mod deliberat în paragină imobile de patrimoniu, spre a putea obţine ulterior hotărâri judecătoreşti de demolare a edificiilor. În toate ţările civilizate, asemenea cazuri se pedepsesc cu confiscarea imobilului respectiv. În fine, cred că Parchetul ar putea fi mai activ în combaterea infracţionalităţii în mediul imobiliar.

Donul Iuliu Nosa:

"Cetăţeni europeni de rangul I, II, III sau doar cetăţeni europeni?"

Presa franceză a dedicat ample comentarii controversei legate de intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen începând cu data de 1 ianuarie 2014. Concluziile generale au arătat că deocamdată este multă confuzie, generată de declaraţiile politicienilor francezi conform cărora condiţiile nu sunt încă îndeplinite. Ministrul francez de externe, Laurent Fabius, este cel care a reiterat recent acest lucru. Dar Franţa nu este singura ţară care se arată reticentă faţă de intrarea României în spaţiul Schengen, Germania se opune de asemenea, iar Olanda se alătură acestor poziţii.

Schengen înseamnă pur şi simplu înlăturarea frontierelor interne, precum şi delegarea supravegherii graniţelor acestui spaţiu ţărilor situate la periferia lui. Franţa crede că Bulgaria şi România sunt incapabile să vegheze asupra frontierelor, iar pentru eliminarea acestui blocaj, în 2011, Franţa şi Germania au propus o aderare în doi timpi: în prima etapă cu frontierele aeriene, iar în cea de a doua cu cele terestre şi maritime. Dar acest compromis nu a fost adoptat. Olanda s-a opus atunci, iar acum intrarea acestor două ţări în spaţiul Schengen s-a îndepărtat tot mai mult.

De fapt, ceea ce generează temeri în Franţa, dar şi în Germania şi Olanda, este libera circulaţie a rromilor în Europa. Or, aceasta este deja permisă, încă din 2007. Rromii vin în marea lor majoritate din România şi Bulgaria, dar sunt cetăţeni europeni şi au toate drepturile de a se instala unde doresc, cu condiţia să prezinte dovezi că se pot întreţine timp de 3 luni sau că au de lucru, condiţii impuse tuturor. Prin urmare, din acest punct de vedere, intrarea sau menţinerea României în afara spaţiului Schengen nu schimbă nimic.

În acest moment constatăm neputinţa şi nepăsarea majorităţii guvernelor din spaţiul Uniunii Europene în a concepe şi implementa politici sociale eficiente, care să aibă ca unic rezultat integrarea minorităţilor etnice şi care sunt rezultatul migraţiei din ultimii douăzeci de ani. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, grupurile de imigranţi sunt marginalizate şi tratate discriminatoriu, devenind subiectul principal de campanie electorală în majoritatea scrutinelor locale sau naţionale. Încercările disperate ale unor guverne europene de a repatria cetăţenii europeni de etnie rromă nu numai că încalcă una dintre libertăţile fundamentale ale Uniunii Europene, dar reflectă şi dezinteresul acestora în a găsi soluţii reale şi eficiente pentru integrarea socială a rromilor.

Cred că, în momentul de faţă, am putea deveni un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte integrarea rromilor pentru toate ţările care se opun intrării României în spaţiul Schengen. Măsurile implementate în domeniul educaţiei, sănătăţii şi al protecţiei sociale sunt bune şi îşi arată deja beneficiile. Tot mai mulţi cetăţeni români de etnie rromă reuşesc să absolve cursuri universitare, accesul la serviciile de sănătate este neîngrădit, iar protecţia socială nu îi ocoleşte şi nu-i discriminează.

Cred că România poate să demonstreze guvernelor europene că o politică de integrare a populaţiei rrome ţine doar de voinţa politică şi de preocuparea reală pentru binele tuturor cetăţenilor. Şi rromii sunt cetăţeni europeni, iar integrarea lor este responsabilitatea tuturor guvernelor din Uniunea Europeană. Altfel, putem trage concluzia că in Uniunea Europeană cetăţenii au mai multe ranguri, unii având mai multe drepturi decât alţii, dar toţi având aceleaşi obligaţii stricte de cetăţeni europeni.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Să oprim masacrarea copiilor noştri!"

"Tânăr arestat după ce a violat şi ucis o fetiţă de 10 ani" - astfel sună, sec şi dureros, ultima ştire de acest gen din România anului 2013. O simplă şi sumară trecere în revistă a mass-media din ultima lună abundă însă în asemenea gen de informaţii macabre din toată ţara: "Adolescent de 16 ani reţinut după ce ar fi omorât în bătaie o bătrână, în locuinţa acesteia", "Femeie găsită moartă în casă; principal suspect, fiul său, care conduce o firmă de construcţii!", "Bărbat care şi-a înjunghiat soţia de 17 ani în gara din Vatra Dornei", "Adolescentă de 16 ani, reţinută după ce şi-a ucis iubitul", sunt doar câteva exemple ale grozăviilor petrecute doar în ultimele zile în ţara noastră. La acestea am mai putea adăuga cazul de anul trecut al ucigaşului studentei japoneze, condamnat recent definitiv la închisoare pe viaţă, şi câte şi mai câte.

Ultimul caz, cel din Satu Mare, cu tânărul de 23 de ani arestat preventiv pentru 29 de zile pentru violarea şi uciderea unei fetiţe de 10 ani, este cutremurător şi, în acelaşi timp, de un sadism greu de imaginat. "În data de 6 octombrie a convins minora D.V.P., în vârstă de 10 ani, să-l însoţească până la coliba improvizată, loc în care a întreţinut, prin constrângere, raport sexual cu aceasta, după care a strangulat-o, sperând ca în acest mod violul să nu fie descoperit, după care a aruncat cadavrul. În perioada 6-10 octombrie a participat zilnic la acţiuni de căutare a minorei, pentru a nu trezi suspiciuni organelor de poliţie şi aparţinătorilor victimei", se arată în rechizitoriul întocmit.

În acelaşi registru, aş remarca faptul că individul pe nume Nicolae Vlad, ucigaşul studentei japoneze, a fost condamnat definitiv la închisoare pe viaţă de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce a comis nu mai puţin decât trei crime, şapte violuri şi câteva zeci de alte infracţiuni! Acest criminal a procedat întocmai ca şi cel din Satu Mare: a tras-o cu forţa pe victimă în pădurea care mărgineşte drumul public, unde, prin exercitarea de violenţe, a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, după care a ucis-o prin comprimare toracică şi prin strangulare (comprimare cervicală), acoperind cadavrul cu frunze uscate, pentru a îngreuna descoperirea acestuia.

Nu pot să mă pun în situaţia părinţilor acelei copile maltratate, violate şi în final ucise de o bestie cu chip de om, culmea, iubitul surorii fetiţei. Vreau însă să subliniez că asemenea evenimente nedorite cunosc o recrudescenţă îngrijorătoare pentru evoluţia societăţii româneşti. Ar fi de dorit ca autorităţile abilitate ale statului să ia măsuri pentru stoparea acestui fenomen, al copiilor, dar şi al bătrânilor, violaţi şi ucişi fără nici un motiv. Oricum societatea românească este într-o descreştere morală fără precedent, generată probabil de lipsa educaţiei, de insuficienţele materiale ale părinţilor, de absenteismul şcolar şi analfabetism, şi, nu în ultimul rând, de absenţa unor modele pozitive.

Am mai spus-o de nenumărate ori de la această tribună de opinie parlamentară că românii şi-au pierdut licărul de speranţă de a trăi într-o lume mai bună. Şi-au pierdut bruma de încredere în ei, în viitorul lor, şi, mai grav, în viitorul copiilor. Măcinaţi de grijile permanente pentru a le asigura un codru de pâine zilnic, familiile sărace şi cele din mediul rural nu mai reuşesc să se ocupe de educaţia copiilor, nu au resurse să-i ţină în şcoală, nu le pot oferi şansa unei vieţi cât de cât apropiate de normalitatea unei societăţi democratice şi civilizate. Crescând în condiţii paupere, aceşti copii devin la maturitate criminali, violatori, hoţi, tâlhari. Într-un cuvânt, infractori.

Cine este vinovat? Noi, cu toţii. De la părinţi, la cadrele didactice (şi ele lovite de sindromul nemilos al crizei şi lipsurilor de tot felul) şi în final la politicieni. Principala responsabilitate de a redresa această situaţie care ne plasează la coada Europei o avem noi, oamenii politici, prin folosirea judicioasă a pârghiilor legislative avute.

Consider că este imperios necesară modificarea legislaţiei penale, deoarece multe dintre aceste animale cu faţă umană, autorii unor crime odioase precum câinii care l-au ucis pe bietul Ionuţ, scapă în mod paradoxal după puţini ani de detenţie, sau chiar sunt eliberaţi pe caz de boală, iar apoi revin în societate la fel de avizi de sânge proaspăt.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei"

Data de 17 octombrie este una dintre cele mai bune ocazii pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa numărului foarte mare de oameni care se confruntă cu lipsuri ce le afectează viaţa de zi cu zi, fiind data ce marchează "Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei".

1,4 miliarde de oameni, adică unul din cinci oameni din întreaga lume, trăiesc în sărăcie, cu puţin peste 1 USD pe zi, conform estimărilor Băncii Mondiale. Datele Organizaţiei Mondiale pentru Alimente şi Agricultură indică faptul că 925 de milioane de oameni suferă din cauza foametei, cei mai afectaţi fiind copiii. Anual, 5 milioane de copii din întreaga lume decedează din cauza sărăciei.

Această tristă realitate m-a determinat să reiau tema pe care am abordat-o şi în legislatura precedentă, privind marcarea Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei, dar şi faptul că în anul 2012, România ocupa primul loc în Europa la riscul de sărăcie.

8.9 milioane de români trăiesc la pragul sărăciei, nivelul acesteia urcând în ultimii ani de la 41% la 46%, ceea ce reprezintă dublul faţa de media europeană.

Am ajuns în această situaţie şi pentru că România a alocat pentru protecţie socială cea mai mică pondere din PIB dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Ne găsim la jumătate din media zonei euro în ceea ce priveşte ponderea în PIB a cheltuielilor de protecţie socială, la o cincime din media zonei euro în ce priveşte valoarea acestor cheltuieli pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare, şi la 60% din media zonei euro în ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor cu pensiile în PIB.

Uniunea Europeană, din care facem parte, şi-a propus prin Strategia Europa 2020 o nouă ţintă în combaterea sărăciei şi excluziunii sociale - reducerea cu 25% a numărului de cetăţeni europeni care trăiesc sub pragul naţional de sărăcie şi scoaterea a 20 de milioane de persoane din sărăcie.

Românii aşteaptă de la noi nu scuze, ci soluţii concrete, pentru că sărăcia este cel mai mare pericol pentru o ţară!

Domnul Marian Enache:

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Am văzut un primar fericit".

În câteva rânduri, am prezentat situaţia economică dificilă cu care se confruntă locuitorii de pe Valea Muntelui, în special datorită lipsei locurilor de muncă.

În această declaraţie politică trebuie să salutăm iniţiativa Guvernului Ponta de a deschide exploatarea de uraniu din perimetrul Tulgheş-Grinţieş, o investiţie prin care se vor crea circa 550 de locuri de muncă.

În condiţiile în care comuna Grinţieş are numai 2.500 locuitori, exploatarea de uraniu va asigura locuri de muncă şi pentru locuitorii zonelor limitrofe, mineritul redevenind pe Valea Muntelui o activitate de bază, alături de exploatarea lemnului şi creşterea animalelor. Totodată, minerii, precum şi mulţi tineri din comuna Grinţieş şi comunele învecinate, plecaţi la muncă în străinătate, vor reveni acasă, reîntregindu-şi familiile.

Primarul comunei Grinţieş, Vasile Alexandroaia, mi-a declarat fericit: "Extrem de important pentru oameni este că vor avea unde munci, iar pentru bugetul local este gura de oxigen pe care o aşteptăm de atâta vreme, pentru că vom încasa impozitele."

Ca orice investiţie majoră, mina de uraniu din Grinţieş va antrena pe orizontală şi crearea altor locuri de muncă. Compania Naţională a Uraniului (singurul furnizor din România de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu, care constituie materia primă pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar funcţionării centralei nucleare de la Cernavodă) urmează să construiască la Feldioara, în judeţul Braşov, o nouă uzină, cu două unităţi de producţie: una de preparare a minereurilor uranifere, alta de rafinare a concentratelor tehnice de uraniu extras din mina de uraniu din Grinţieş.

Zăcământul uranifer Primatar I, Primatar II, Bradu, Prisecani şi Zona III din localitatea Grinţieş este considerat cel mai bogat din ţară. El va asigura uzinei de la Feldioara între 80.000 de tone şi 120.000 de tone de minereu de uraniu.

Prin Hotărârea de Guvern aprobată săptămâna trecută, a fost alocată o valoare totală a investiţiei de 407 milioane de lei, din care 322 de milioane de lei vor reprezenta lucrările de construcţii-montaj. Finanţarea va fi asigurată din surse proprii ale Companiei Naţionale a Uraniului şi de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei - Departamentul pentru Energie.

Guvernul a decis deschiderea noii exploatări şi datorită faptului că previziunile referitoare la construcţia de centrale nucleare arată că cererea de uraniu va creşte în România de patru ori în următorii zece ani, până la 247 de milioane de uncii de uraniu în 2020, echivalentul a 112.000 de tone metrice. Ponderea combustibilului nuclear în costul energiei produse de o centrală nucleară este de circa 16%, din care uraniul propriu-zis reprezintă 5-6%.

Proiectul de redeschidere a minei a fost salutat de majoritatea primarilor comunelor din Valea Muntelui deşi, la fel ca în cazul Roşiei Montane, au existat voci care au ridicat problema poluării zonei cu uraniu provenit de la haldele de steril. În legătură cu aceste opinii, primarul comunei Grinţieş a fost categoric: "Sunt doar poveşti. Veniţi şi vedeţi oamenii de peste 80 de ani care au lucrat în mină, sunt viguroşi şi acum". Nu se susţin nici argumentele că redeschiderea minei de la Grinţieş va alunga persoanelor dispuse să investească în dezvoltarea turismului.

Comunitatea din Grinţieş începe să fie optimistă, pentru că într-un viitor nu foarte îndepărtat nivelul de trai va creşte, în urma redeschiderii minei de uraniu.

Doamna Marioara Nistor:

"România, împinsă de Guvernul Ponta tot mai aproape de faliment!"

Avem din nou confirmarea oficială a ceea ce ştiam deja cu toţii şi fiecare român a simţit pe propria-i piele de multă vreme, doar puterea încerca să ascundă prin propagandă mincinoasă: economia românească este la pământ! Înţelegem astfel că sacrificiul românilor din ultimii patru ani a fost zadarnic. Dacă România este într-o situaţie extrem de delicată şi nu a putut evita declinul, nu a reuşit să iasă din impasul economic, atunci ne întrebăm pe bună dreptate la ce au folosit tăierile brutale de salarii şi pensii? Practic, politica de austeritate şi de împrumuturi a acestui guvern, "demn" continuator al celor precedente, a fost inutilă, nefondată, o opţiune total eronată, ale cărei costuri le plăteşte acum populaţia întreit.

Până nu demult, Traian Băsescu ne explica ce bine a procedat Guvernul Boc atunci când a luat măsuri de austeritate, cât de bine stă România în raport cu alte state europene cărora le-ar putea da lecţii, cum ne-am salvat noi tăind salarii şi dând afară bugetarii. Acum aflăm de la premierul Ponta că, în realitate, aceste măsuri n-au dus nicăieri, ci doar au nenorocit şi sărăcit milioane de români...

Băsescu a terminat cu o parte din vinovaţii crizei: pensionarii, bugetarii, "statul gras", dar Ponta a trecut acum la găsirea altora, precum Oltchim, CFR Marfă, Uniunea Europeană, pieţele financiare mondiale, băncile şi Roşia Montană... Când tu spui în programul de guvernare şi în toate declaraţiile că vei privatiza şi vei restructura întreprinderi şi nu faci aceste lucruri, cineva te penalizează şi plăteşti. Când spui că vrei să aduci investitori în energie şi de doi ani baţi pasul pe loc, cineva notează şi te ia de urechi! Când spui, la construcţia bugetului, că mergi pe o creştere economică de 2%, şi în final economia cade, atunci toţi te privesc cu rezervă când mai vii cu noi indicatori macroeconomici. Când spui că vrei să faci parteneriate public-private pentru anumite lucrări de infrastructură sau proiecte majore şi nu începi niciun proiect, atunci niciun investitor nu te va lua în serios.

De fapt şi de drept, liderii politici aflaţi acum la putere în România au o mare problemă de credibilitate. Toţi străinii notează acest lucru şi pun riscul pe România mai mare pentru că n-au cu cine să vorbească şi în cine să aibă încredere. Vizitele externe ale premierului, prin ţări mai degrabă bananiere, au fost doar excursii inutile, iar demult anunţată vizită în America se lasă încă aşteptată...

Cine va răspunde totuşi pentru toate aceste greşeli? Nimeni. Vor răspunde cu siguranţă la alegerile de anul viitor. Românii sunt obligaţi să treacă din nou peste toate minciunile, vor accepta încă odată să mai strângă cureaua, iar pentru clientela politică a USL se vor găsi din nou bani. Unica soluţie este să ne rugăm ca România să nu intre în faliment până la momentul alegerilor şi al schimbării prin vot popular a actualei puteri.

În acest context, monitorizarea europeană nu poate fi decât benefică şi singura capabilă să vă sancţioneze în mod real derapajele democratice!

Cel mai grav lucru este că toate aceste pierderi vor fi suportate de cetăţenii României.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Cum asiguraţi credibilitatea României pe plan extern?"

La fel ca şi stimabilul ministru al afacerilor interne, mă declar şi eu surprins de dovezile de incompetenţă şi superficialitate cu care unii membri ai Guvernului tratează probleme reale ale României pe plan european. Este inacceptabil ca un ministru, indiferent de culoarea politică, să arate că nu stăpâneşte problematica portofoliului pe care îl deţine! Este inacceptabil ca un omolog al domnului Radu Stroe, şi anume ministrul britanic de interne, Theresa May, să aducă pe plan european argumentele necesare combaterii falselor idei privind rata crescută a infracţionalităţii în rândul imigranţilor români!

Din punctul meu de vedere, răspunsurile oficiale la apariţia declaraţiilor ferme împotriva României au fost făcute doar de formă, fără a oferi motivaţiile care să ne asigure credibilitate şi care să arate tabloul complet al imigranţilor români. Sunt convins că avem suficiente dovezi de cetăţeni străini plecaţi în străinătate, modele de profesionalism şi responsabilitate, care au o contribuţie reală la societatea şi economia în care au ales să trăiască. În loc să îi sprijiniţi pe aceşti oameni, preferaţi să îi ignoraţi, şi să răspundeţi cu superficialitate la atacurile directe asupra lor! Ţine de domeniul absurdului ca ministrul român să reacţioneze din inerţie la acuze grave, în timp ce omologul său britanic să susţină puternic România!

Readresez un apel la responsabilizare membrilor Guvernului, care trebuie să demonstreze prin acţiunile lor interesul pentru bunăstarea cetăţenilor români şi pentru imaginea României la nivel mondial! Credibilitatea ţării noastre nu se construieşte din senin, ci are nevoie de argumente ferme şi autentice!

Imigranţii români au dovedit aceasta în nenumărate rânduri, iar acum e rândul dumneavoastră, stimaţi guvernanţi! Veţi reuşi să vă ridicaţi la înălţimea lor?

Domnul Mihai Lupu:

"PNL susţine măsurile economice de stimulare a investiţiilor IMM-urilor"

Partidul Naţional Liberal a intrat la guvernare alături de partenerii din USL, atât pentru a îndrepta greşelile inadmisibile ale fostelor guverne PDL şi pentru a repara toate acele nedreptăţi pe care guvernanţii domnului Băsescu le-au aruncat pe umerii românilor, cât şi pentru a-şi promova politicile liberale, care au rolul de a repune economia românească pe un curs stabil, predictibil şi eficient.

În anii 2012 şi 2013 Guvernul USL a luat, imediat după intrarea sa la guvernare, toate măsurile necesare pentru a stabiliza economia românească şi pentru a o repune pe trendul ei ascendent, cel avut până în 2008.

Faptul că acest gen de decizii cu impact major asupra întregii economii nu au fost îndelung tergiversate, aşa cum s-a întâmplat în celelalte guvernări, ci au fost imediat puse pe agenda Guvernului USL şi apoi implementate, se reflectă acum în rezultate concrete, şi anume: anul acesta, spre deosebire de alte ţări europene, România va avea o creştere economică de peste 2%. Mai mult decât atât, în această perioadă, în comparaţie cu anii 2009-2011, numărul firmelor înfiinţate este cu mult mai mare decât al celor închise.

De asemenea, noi am luat în pas alert foarte multe măsuri pentru a putea debloca toate acele programe cu fonduri europene, pe care Comisia Europeană le-a amendat sau suspendat în urma neregulilor flagrante constatate în perioada guvernelor PDL, obţinând totodată un an în plus pentru absorbţia acestora. Acest an în plus nu reprezintă doar o simplă prelungire pentru noi, ci are o relevanţă semnificativă, deoarece firmele din România vor avea la dispoziţie mai multe fonduri, în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro.

Alte rezultate remarcabile le avem în domeniul construcţiilor, prin cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din UE, dar şi în cel al exporturilor, unde am atins un nivel record pentru România ultimilor ani - avem cea mai mare creştere a producţiei auto din Europa, atingând locul 2 în UE la creşterea producţiei industriale.

Putem spune de asemenea că, în prezent, România are un deficit de 2 ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011, câştigând o credibilitate externă deosebită, care ne dă posibilitatea unor împrumuturi la niveluri minime.

Toate acestea ne întăresc convingerea că trebuie să continuăm cu măsuri de relaxare fiscală care să aibă rolul de a atrage cât mai multe investiţii şi cu programe care să impulsioneze în mod proactiv mediul de afaceri.

Din aceste considerente, Guvernul USL pregăteşte un program de garantare a creditelor pentru IMM-uri, ca o formă de încurajare şi stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Acest ajutor va permite micilor întreprinzători să se dezvolte, în condiţiile în care IMM-urile obţin foarte greu credite bancare fără garanţii imobiliare. Programul constă în acordarea unei linii de credit întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru capital de lucru, garantată de către stat în proporţie de maxim 50% din valoarea finanţării, exceptând dobânzile, comisioanele şi spezele bancare.

Acest program se va întinde pe o perioadă de 36 de luni şi va avea o limită a plafonului de garantare de 2 miliarde de lei. Valoarea maximă a unui credit garantat va fi de 5 milioane de lei pentru un IMM, pe o perioadă de maxim 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire pe maxim 12 luni.

Cred că aceştia sunt nişte paşi importanţi pe care reuşim să-i facem pentru a îmbunătăţi în mod real indicatorii economiei noastre şi pentru a susţine mediul de afaceri, dar mai sunt încă foarte multe lucruri de făcut în acest sens. De aceea, PNL susţine că România are nevoie în continuare de luarea unor măsuri ferme care să descurajeze evaziunea, de măsuri curajoase care să dea un avantaj de competitivitate şi atractivitate economiei româneşti şi care să aibă, în acelaşi timp, şi un impact direct asupra stimulării investiţiilor mediului de afaceri.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Deblocarea integrală a fondurilor europene"

Ca membră a Uniunii Europene, România beneficiază de ajutor financiar printr-o serie de programe operaţionale, în scopul dezvoltării acelor sectoare necesare pentru diminuarea diferenţelor dintre statele membre şi pentru evoluţia ţării în direcţia unui stat competitiv şi performant, ce poate contribui la transformarea Uniunii într-o forţă mondială.

Din păcate, cei ce aveau datoria de a alcătui strategia necesară pentru îmbunătăţirea instituţională şi a sectoarelor relevante, precum transporturi, competitivitate, dezvoltarea resurselor umane, mediu şi regional, au eşuat în realizarea aceste obiective, iar acţiunile lor au atras după ele sistarea fondurilor europene alocate acestor programe.

Mă refer aici, pentru a nu lăsa loc de interpretare, la Guvernele Boc şi Ungureanu, care prin modalitatea de gestionare a fondurilor europene au produs suspiciuni la nivelul Comisiei Europene, fapt ce a condus la aplicarea unor corecţii financiare pentru sumele decontate în perioada 2007-2011.

Odată cu preluarea portofoliilor miniştrilor Guvernului USL, ţinta prioritară a devenit elaborarea bunelor practici în vederea reluării absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune.

Reuşitele nu au întârziat să apară, astfel încât, începând cu luna noiembrie 2012, Ministerul Mediului a înregistrat un succes de necontestat prin deblocarea Programului Operaţional Sectorial de Mediu. Următoarele programe deblocate au fost Programul Operaţional Regional, POS Dezvoltarea Resurselor Umane, iar cele mai recente succese vizează reluarea plăţilor către POS Transporturi şi Creşterea Competitivităţii Economice.

Aş dori în cele ce urmează să analizez, cu ajutorul indicatorilor matematici, reuşitele Executivului USL.

Gradul de finanţare cu fonduri europene a programului POS Mediu avea un indicator de absorbţie de 4,2% în luna noiembrie, iar sub tutela actualului ministru a înregistrat o creştere de până la 17%; Programul Operaţional Regional a crescut de la 15% în luna ianuarie a acestui an până la 40% în prezent, POSDRU a fost preluat cu o alocare de fonduri de 5,5%, ajungând în această lună la o rată de 24,6% absorbţie, POSTransporturi a fost sistat la o rată de alocare ce indica 6,8%, preconizându-se o rată de 30% absorbţie până la finele anului, iar pentru POSCreşterea Competitivităţii se estimează plăţi în valoare de 500 milioane de euro, dar aici trebuie să avem în vedere faptul că POSCCE a fost reluat în data de 9 octombrie 2013.

Prin intermediul accesării integrale a acestor programe de finanţare, România va putea genera locurile de muncă promise, stabilitatea internă pe plan economic, creşterea investiţiilor străine şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind rezultatele economice ale guvernării USL

Dincolo de vorbele fără fundament ale celor care critică actuala guvernare, rezultatele economice dovedesc că România se află pe drumul cel bun. Chiar dacă întotdeauna este loc de mai bine, de un an şi jumătate, de când a preluat conducerea ţării, USL a dovedit că poate îmbunătăţi condiţiile de trai ale românilor, reîntregind salariile bugetarilor, crescând salariul minim la 800 de lei, ieftinind pâinea, majorând punctul de pensie, oferind sprijin celor vulnerabili pentru plata încălzirii şi a curentului electric.

Guvernul condus de Victor Ponta a demonstrat că în România, dacă îţi doreşti cu adevărat, poţi avea rezultate în economie fără să tai veniturile populaţiei. Îmi amintesc că în 2010, guvernarea de la acea vreme susţinea că reforma şi creşterea economică se fac tăind salariile şi pensiile celor nevoiaşi. În primele 7 luni din 2013 avem un deficit bugetar de aproape 2 ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011 şi de peste 3 ori mai mic decât în 2010.

Acum, la finalul anului 2013, rezultatele economice ne demonstrează că am putut oferi românilor măsuri active pentru protecţia socială şi în acelaşi timp am adus banii în ţară, deblocând fondurile europene, obţinând un an în plus pentru absorbţia acestora şi atrăgând investitori. Economia a permis creşterea numărului de firme, astfel încât la finalul lunii august s-a depăşit pentru prima dată cifra de 714.000.

Nu pot să nu remarc, fiind argeşean, că rezultatele economice din ţară se datorează şi industriei auto. În acest moment, ţara noastră are cea mai mare creştere a producţiei auto din Europa. Producţia de autoturisme de pe piaţa locală a crescut cu 45% în primele şase luni ale acestui an şi am avut cel mai accelerat ritm de creştere din Europa şi al treilea cel mai rapid din lume. În România s-au produs în primul semestru aproximativ 225.000 de autoturisme, dintre care 181.300 de către Dacia, în creştere cu 17% faţă de perioada similară a anului trecut, şi aproape 43.500 de către Ford România la Craiova.

O premieră a fost înregistrată şi în agricultura românească. Ţara noastră ocupă primul loc în Uniunea Europeană la producţia de floarea-soarelui. Mai mult, ne aflăm pe primele locuri la alte categorii, precum porumb sau roşii. Producţia de grâu şi secară din acest an totalizează 7,3 milioane de tone, fiind cea mai mare din ultimii opt ani şi a doua din ultimii 43 de ani.

Guvernul USL demonstrează că se poate şi că va continua să acţioneze pentru a conduce România pe drumul dezvoltării durabile şi al creşterii economice!

Domnul Mircea Man:

"Fabrica de şomeri - singura performanţă a Guvernului USL"

Creşterea accelerată a ratei şomajului continuă să producă grave consecinţe în activitatea economică şi socială a ţării noastre, ţară care se află sub media europeană în ceea ce priveşte gradul de ocupare şi luptă, sub guvernarea USL, să atingă cea mai înaltă rată a şomajului. Mai mult, şomajul înregistrat în rândul tinerilor nu preocupă pe nimeni din Guvernul Ponta. Tot mai mulţi absolvenţi de liceu care nu au promovat examenul de bacalaureat au solicitat deja ajutor de şomaj, deoarece piaţa este incapabilă să le ofere un loc de muncă.

Singurul răspuns pe care sunt în stare să-l ofere miniştrii USL este "N-avem" sau "Nu putem". Nu investiţii, deci implicit nu locuri de muncă. Nu soluţii pentru a echilibra realitatea pieţei muncii cu performanţele şi oferta şcolii româneşti.

Trebuie să înţelegeţi că investiţiile, în general, sunt asociate cu crearea de noi locuri de muncă. De peste un an de zile vă sugerăm să faceţi eforturi bugetare ca să creşteţi salariul minim brut aflat în plată, în condiţiile în care diferenţa dintre salariul minim şi ajutorul de şomaj este mică, lipsind de stimul tinerii care doresc să îşi caute un loc de muncă.

Pentru acest guvern, piaţa forţei de muncă ar trebuie să fie subiectul principal, un subiect de actualitate, căruia acesta nu îi dă atenţie deosebită.

1 milion de locuri de muncă! Asta promiteaţi!

Din nefericire, nu aţi demonstrat că sunteţi un guvern care înţelege că o societate sănătoasă este cea care îşi formează permanent resursa umană şi că dezvoltarea economică a României este un obiectiv fundamental strâns legat de aceste resurse umane.

În judeţul Maramureş sunt mii de maramureşeni care trăiesc la limita sărăciei, iar conform statisticii Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă Maramureş, luna trecută se înregistra un număr de 7.735 de şomeri, iar numărul acestora creşte pe zi ce trece, fie că este vorba de absolvenţi de liceu, absolvenţi de facultăţi.

Speranţele maramureşenilor îndreptate către un guvern susţinut de o majoritate de 70% au fost spulberate zi de zi de contraperformanţele pe care le-a demonstrat fiecare ministru în parte.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Explicaţia unei decizii"

Moto: "Mulţumesc lui Dumnezeu că întotdeauna mi-a oferit o a doua şansă, spre a face lucrurile mai bine decât prima dată" - Winston Churchill

Am sentimentul datoriei împlinite din punctul de vedere al activităţii mele în acest mandat de deputat. Sunt convins că de la începutul activităţii mele în Parlamentul României nu i-am dezamăgit pe locuitorii din Colegiul uninominal nr. 7 Bacău. Am încercat, şi consider că am reuşit, să reprezint cu cinste oamenii din Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Berzunţi, Măgireşti şi Poduri, în ciuda unei perioade extrem de dificile pe care am traversat-o din punct de vedere personal. Activitatea mea în Camera Deputaţilor, precum şi întâlnirile cu sute de oameni din colegiu, stau mărturie în acest sens.

Poate şi din cauza implicării mele, poate şi din cauza valorii echipei de oameni competenţi care-mi este alături, am fost solicitat să fac parte din cel mai important partid al României. Nu am nici un resentiment privitor la trecutul meu politic! Nu privesc înapoi cu mânie! Chiar vreau sincer să le mulţumesc pe această cale foştilor mei colegi, foştilor camarazi dintr-o luptă politică inegală, cu puţine şanse de izbândă. Nu mă înscriu în nicio categorie de politicieni, cum nedocumentat aş putea fi catalogat, alta decât a celor care doresc să facă lucruri bune pentru oameni. Mi-am asumat întotdeauna ceea ce am făcut în viaţă, bune şi rele, îmi asum şi această decizie, convins fiind că va fi în folosul cetăţenilor colegiului pe care îl reprezint în Parlament.

În consecinţă, nu am nimic a-mi reproşa pentru alegerea făcută, ba din contră! M-am alăturat unei echipe profesioniste, câştigătoare, care a dorit să-mi aduc contribuţia la viitoarele decizii, menite să îmbunătăţească viaţa românilor şi să le facă dreptate. Ceea ce este evident, iar cei care mă cunosc ştiu bine, este realitatea că sunt şi voi rămâne alături de oameni! Pentru că, aşa cum bine spunea Abraham Lincoln, "Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul"...

Domnul Nuţu Fonta:

"Guvernarea sfintelor moaşte!"

Descartes spunea că "Bunul-simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals". Nimic mai adevărat! Şi nimic mai fals, în pelerinajele politicianiste din aceste zile de la Iaşi, la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Am asistat până ieri inclusiv la un adevărat periplu al decidenţilor politici la sfintele moaşte, bineînţeles, fără a sta la coadă, că doar ei nu sunt oameni de rând, pentru a suporta vicisitudinile unui marş al aşteptării de peste 10-15 ore! Ei nu sunt oameni, sunt mult mai presus! Ei conduc România în stil de mari nababi, nu au cum să îndure frigul, foamea, oboseala, ca toată lumea...

Politicienii din toate partidele au format un sobor ad-hoc şi s-au dus la Iaşi ca la Mecca, să pupe moaştele într-o zi de sărbătoare, fără să-i mai intereseze dacă ţara este guvernată, dacă CFR Marfă se vinde sau nu, dacă micii fermieri îşi pot plăti noile impozite, dacă şomerii vor mai avea din ce să trăiască după ce li se termină perioada legală, dacă copiii au manualele şcolare gratuite, dacă oamenii nu mai mor în timpul inundaţiilor, dacă proiectul Roşia Montană continuă sau nu, dacă problemele de la Remin Baia Mare persistă (oamenii de aici dorindu-şi cu ardoare reînceperea mineritului în zonă), dacă moartea lui Ionuţ a avut vreun efect, dacă, dacă, dacă... Ba chiar Senatul şi-a luat o zi liberă în plus, special pentru ziua de ieri, pentru a serba cum se cuvine, adică fără lucru, sărbătoarea...

Această paradă jenantă a politicienilor prezenţi ieri la Iaşi, în ciuda realităţii conform căreia sfintele moaşte ale Sfintei Parascheva se află în capitala Moldovei în toate cele 365 de zile ale anului, reprezintă un nou afront adus românilor de cei creditaţi cu peste 70 la sută la alegerile de anul trecut. Dramatic este faptul că majoritatea parlamentară pe care s-a cocoţat actuala guvernare nu se regăseşte în nicio măsură luată într-un an şi jumătate pentru creşterea nivelului de trai al românilor. Secătuiţi până la limita disperării de anterioarele guverne PDL-iste, românii sunt acum într-o ipostază mult mai dificilă decât cea din momentul în care USL s-a grăbit să preia puterea.

Cea mai mare durere a populaţiei este însă lipsa speranţei, "omorâte" la propriu de deciziile iresponsabile ale guvernanţilor. Astfel se explică numărul record de români care au stat în aceste zile la cozile kilometrice de la Iaşi pentru a se ruga sfintelor moaşte să le dea sănătate să poată supravieţui în această perioadă de criză infinită. Şi s-au mai rugat săracii români şi pentru a avea demnitate, respect, un viitor decent pentru copiii lor şi speranţă în mai bine. Precum bine spunea Winston Churchill, "Chiar dacă ai credinţă sau nu, este un lucru diavolesc să îi iei omului speranţa"... Asta fac, din păcate, actualii guvernanţi!

Din păcate, Cuvioasa şi-a luat şi tributul omenesc, o femeie murind pe drum, înainte să ajungă să se roage în faţa sfintelor moaşte. Aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla însă cu "soborul" de politicieni, care, ajutaţi de aghiotanţi şi girofaruri, nu au stat nici un minut la cozile milosteniei de la Iaşi, intrând la raclă aşa cum îi mint şi pe români, în faţă... Vestea bună este aceea că de astăzi lucrurile vor reintra în "normalitatea" cotidiană. Guvernanţii şi politicienii se vor întoarce la locurile lor de muncă şi vor păcăli iarăşi electoratul că muncesc pentru binele lor! Jalnică prestaţie!

Dicţionarele nu reuşesc de multe ori să traducă adevăratele sensuri ale unor cuvinte. Este şi cazul bunului-simţ! Închei parafrazându-l pe Robert Ingersoll, care spunea că: "Este de o mie de ori mai bine să ai bun-simţ fără educaţie, decât să ai educaţie fără bun-simţ!"...

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Pe locuri, fiţi gata... Startul, peste un an!"

Nici nu se încheiaseră bine alegerile parlamentare de anul trecut, că începuseră scenariile pentru alegerile prezidenţiale. Iar ele au crescut gradual, ajungându-se în această vară la o atmosferă de precampanie. Odată cu toamna şi revenirea din vacanţă, nu cred că este vreo zi în care să nu se speculeze vreun posibil candidat pentru preşedinţia României, să nu se facă analize şi paraanalize legate de candidatul sau ‚necandidatul’ celor două mari partide politice româneşti sau să nu mai apară vreun anunţ de candidatură. Pare că am făcut o călătorie în timp şi că ne aflăm deja în 2014, iar alegerile bat la uşă.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, ştiu din proprie experienţă ce înseamnă a te pregăti pentru o campanie prezidenţială, dar a transforma viata politică şi publică într-o campanie continuă, mi se pare deplasat şi complet contraindicat pentru orice aspirant la funcţia de preşedinte al unui stat, căruia i se cer soluţii şi teme reale, nu frumos ambalate şi prinse cu fundiţă de campanie. De orice culoare ar fi această fundiţă.

Şi, tot indiferent de culoare, am da cu toţii dovadă de mai multă maturitate politică şi de respect dacă alegerile interne le-am organiza fără să le transformăm într-un prilej de creştere a vizibilităţii pe considerente de marketing.

Şi mai bine ar fi dacă unii dintre noi, aspiranţi declaraţi la fotoliul prezidenţial, nu s-ar arăta brusc atât de interesaţi de diaspora, mai precis, de un stat vecin care, datorită sau din cauza capitalului său electoral, mereu a fost folosit pe post de fiu rătăcitor, iubit odată la patru ani şi uitat în rest. Altfel, nu îmi explic de ce, în perioadele postelectorale, aproape toţi oamenii politici îl uită, iar când vine vorba de revizuirea Constituţiei nimeni nu îi acordă rolul şi importanţa pe care i le acordă vremelnic în campanii.

Ce să mai spun de ţară, doamnelor şi domnilor? Din letargie, ca să nu zic... altceva, se trezesc rând pe rând mulţi salvatori care, timp de un an de zile, vor avea grijă să ne intoxice cu grija lor, cu proiecte peste proiecte şi cu declaraţii mai mult sau mai puţin belicoase. Căci, nu-i aşa, stimaţi colegi, orice candidatură presupune la noi atac, şi mai puţin bun-simţ sau iniţiative constructive.

Am intrat, aşadar, la un an înainte de alegerile prezidenţiale, în linie dreaptă şi pare că, pentru unii, nimic altceva nu mai este important. Prea mult, doamnelor şi domnilor. Mult prea exagerat şi, cu toată atenţia pe care o acordăm cu toţii funcţiei de preşedinte al României, nu cred că singura preocupare a unor politicieni ar trebui să fie zâmbetul larg, turneele în scop electoral sau transformarea într-o vedetă care nu are nici pe departe ceva în comun cu ceea ce înseamnă a fi preşedintele unei ţări. Poate unii, într-un târziu, vor înţelege acest lucru şi se va găsi dulcea cale de mijloc, între politicianul ultrapopular, ultraamabil şi suspicios de empativ, şi cel ultrarezervat, ultraşcolit şi imun la slăbiciunile umane. Amândouă tipurile la fel de false, de prost jucate şi cu acelaşi rezultat pe care, în final, va scrie dezastru.

Până atunci... suntem statul aflat veşnic în campanie, căci, pentru o parte a clasei politice româneşti, a-ţi face vara sanie şi iarna car este aplicat ad litteram. Din păcate pentru ei, nu şi bine. Acelor candidaţi grăbiţi şi deosebit de zeloşi mă tem însă că le va amorţi spatele tot stând, de pe acum, în poziţia de start, iar la momentul în care va fi dat oficial semnalul, s-ar putea să nu se mai poată mişca.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Ziua Naţională a Holocaustului, comemorată anual la data de 9 octombrie, este momentul care marchează începutul deportării, în 1942, de către autorităţile antonesciene a peste 250.000 de evrei în Transnistria.

Holocaustul este - în ciuda unor încercări stângace, neinspirate sau, după caz, inepte, de a-l nega din raţiuni "patriotice" - un moment grav din istoria naţională. El a avut loc, este un fapt documentat, o realitate efectivă - şi încercarea de a muta discuţia din istoriografia pură în zona edulcorărilor morale nu schimbă realitatea şi nu ne face cumva mai buni sau mai drepţi. Fiecare răspunde pentru faptele sale: inclusiv Antonescu, inclusiv România. Avem, ca români, datoria şi responsabilitatea de a ne reaminti periodic trecutul şi de a ni-l asuma în forma sa integrală, necosmetizată, chiar dacă - sau tocmai pentru că - el are şi momente neonorante. Discriminările la care comunitatea evreiască a fost supusă în câteva momente istorice grave şi speciale nu pot fi uitate sau iertate doar pentru că, în general -într-o realitate chiar seculară - relaţia românilor cu poporul evreu a fost una excepţională.

În baza mandatului meu de parlamentar ales inclusiv de cetăţenii israelieni proveniţi din România încerc, pe de o parte, să le apar interesele prezente, iar pe de altă parte să potenţez relaţiile istorice, culturale şi spirituale dintre cele două ţări. Şi trebuie spus astăzi, în Ziua Naţională a Holocaustului, că avem multe de făcut pentru a recupera şi cinsti memoria evreilor pieriţi în dezlănţuirea fascistă din secolul XX.

Trebuie să promovăm moştenirea comunităţii evreieşti din România - monumente, sinagogi, cimitire - cât şi contribuţia istorică a evreilor români la edificarea statului Israel şi la apariţia şi clarificarea mişcării sioniste.

Putem cu toţii - Guvern, Parlament, autorităţi locale - să facem mai mult, de pildă, pentru cimitirele evreieşti din România, la care comunitatea din Israel este atât de sensibilă. În România există 826 de cimitire evreieşti. Dintre acestea multe sunt în paragină sau suferă de diverse forme de vandalism. Unele cimitire evreieşti au devenit gropi de gunoi şi de leşuri de animale, în perimetrul altora pasc animale, o parte dintre ele se folosesc ca teren agricol pentru cultivarea de legume, iar de la altă parte gardurile şi pietrele funerare au fost furate şi folosite la construcţia caselor. Şi toate acestea în condiţiile în care majoritatea cimitirelor sunt monumente istorice, având o vechime de 150 - 200 de ani.

În plus, cred că trebuie să vorbim mai des despre momente importante, precum înfiinţarea comunităţii Rosh Pinna - un mic precursor al statului Israel - în 21 iulie 1882 de către evreii din Moineşti. Mă gândesc şi la importanţa Congresului Sionist de la Focşani, ce a avut loc în zilele de 30-31 decembrie 1881, atunci când sub conducerea lui Samuel Pinelesdin Galaţi s-a discutat în premieră despre colonizare şi s-a intonat, pentru prima dată, imnul "Hatikva".

Ar fi cea mai fecundă reculegere pe care o putem oferi în amintirea Holocaustului: să scoatem din uitare ori ignoranţă aceste valori şi urme ale trecerii, în amintirea celor peste 250.000 de evrei deportaţi aici în timpul celui de-al doilea război mondial.

Domnul Petru Movilă:

"Planul Nicolăescu de distrugere a transplantului din România"

Ne întrebam ce obiectiv de pe lista lui Nicolăescu urmează a fi distrus în procesul de demolare a sistemului sanitar românesc. A venit rândul transplantului. Aşadar, Eugen Nicolăescu şi-a ales o nouă ţintă, aceea de a îngropa activitatea de transplant din România. Într-un mod vădit premeditat, ministrul sănătăţii pune cruce unei activităţi medicale care aduce renume şi prestigiu medicinei româneşti.

În urmă cu o săptămână, Nicolăescu a declarat că, datorită deficienţelor, Agenţia Naţională de Transplant (ANT) va fi reorganizată. Declaraţiile sale sunt stupefiante, în condiţiile în care transplantul este unul dintre puţinele domenii unde România înregistrează succese pe toate planurile.

În conformitate cu declaraţiile ministrului putem înţelege că cine munceşte şi înregistrează rezultate favorabile pe toate planurile, nu este altceva decât un incompetent. Declaraţiile sale, făcute fie cu rea voinţă, fie din pură dezinformare, pot fi desfiinţate cu uşurinţă:

"Agenţia Naţională de Transplant, din punctul meu de vedere, funcţionează ca o instituţie birocratică. Nu este o instituţie care să prognozeze, care să ajute la elaborarea programelor, care să monitorizeze şi să ţină registrul de transplant aşa cum ar fi normal în orice ţară civilizată. Drept pentru care, având aşa de multe deficienţe, trebuie reorganizată", a explicat ministrul sănătăţii în cursul zilei de ieri.

"Agenţia Naţională de Transplant funcţionează ca o instituţie birocratică" - Agenţia funcţionează la fel cum funcţionează oricare altă agenţie din Europa, în condiţiile în care ANT promovează activităţile de donare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule umane, conform directivelor şi recomandărilor Uniunii Europene.

"Nu este o instituţie care să prognozeze..." - prognozele făcute de reprezentanţii ANT, în cursul anului trecut, în luna octombrie, sunt conforme cu realitatea. Agenţia a prognozat, cu aproximaţie, creşterea pe care o va înregistra transplantul în România;

"... care să ajute la elaborarea programelor..." - ANT este singura instituţie care îşi face programul, pe care mai apoi MS şi-l însuşeşte până la ultima virgulă. Acest lucru s-a întâmplat în mod constant în ultimii şase ani; "... care să monitorizeze şi să ţină Registrul de transplant aşa cum ar fi normal în orice ţară civilizată" - Registrul de transplant este funcţional încă din anul 2009. În orice moment se poate prezenta o evidenţă clară, indiferent de ceea ce se cere, aşa cum se întâmplă în orice altă ţară din Europa care are în implementare un astfel de program de transplant. Registrul de transplant este funcţional încă din 2009, înfiinţat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.499/2009.

Cu toate aceste deficienţe enumerate de Nicolăescu, ANT este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de cazuri de transplant.

Ceea ce uită Eugen Nicolăescu este faptul că Ministerul Sănătăţii nu a alocat decât un sfert din banii care erau prognozaţi pentru funcţionarea ANT. Chiar şi în aceste condiţii, agenţia a înregistrat performanţele actuale.

Reorganizarea, aşa cum o doreşte Nicolăescu, este egală cu desfiinţarea ANT. România va deveni prima ţară din Europa care-şi va desfiinţa autoritatea competentă, doar pentru că Nicolăescu nu are control total asupra acesteia.

Transformarea ANT într-un compartiment obscur din cadrul MS este egal cu moartea activităţii de transplant, fapt care este strigător la cer şi care arată, încă o dată, că locul lui Nicolăescu este acasă şi nu în Ministerul Sănătăţii. Dacă premierul Ponta n-ar fi atât de ocupat cu activitatea justiţiei, poate ar observa că ceea ce face Nicolăescu poate fi uşor catalogat drept atentat la siguranţa naţională şi că face de râs România în întreaga Europă în ceea ce priveşte domeniul medical. O şedinţă în CSAT şi un transplant de creier nu ar strica pacientului Nicolăescu.

Domnul Petru Movilă:

"În Guvernul Ponta, fiecare ministru face ce vrea"

După ce am constatat că fiecare ministru al Cabinetului Ponta are autostrada lui, ca în cazul lui Dan Şova şi al fostului ministru al transporturilor, Relu Fenechiu, la începutul acestei săptămâni, pus în faţa faptului împlinit, Nicolăescu a ridicat din umeri în faţa medicilor aflaţi în grevă japoneză şi a replicat, senin, că fiecare face ce vrea.

Cum este posibil ca un om pus în fruntea unui minister pentru a-l administra într-un mod corect şi pentru binele milioanelor de pacienţi ai acestei ţări, responsabil pentru situaţia şi viitorul miilor de medici, să declare cu nonşalanţă că fiecare poate să facă ce doreşte? Cum ar fi ca unui pacient aflat pe masa de operaţie, medicul să-i spună că poate să facă ce vrea şi că în loc să-l opereze, îşi ia un scurt concediu? Sau cum ar fi ca atunci când pachetul de servicii medicale de bază va intra în vigoare, medicii să spună că fac ce vor şi că nu respectă actele normative impuse de Nicolăescu?

Singurul care se pare că într-adevăr face doar ce vrea este nimeni altul decât Eugen Nicolăescu care, probabil, indică medicilor ceea ce ştie şi face în mod repetat de când a preluat, din nou, portofoliul de ministru al sănătăţii.

Liberalul a făcut doar ce a vrut şi a aruncat sistemul de sănătate în haos. Dacă într-o zi a vrut să desfiinţeze CJAS-urile, a anunţat că asta va face. Dacă în altă zi a considerat că la spitalele private ajung prea mulţi bani, a anunţat că va tăia finanţarea acestora. Şi exemple pot fi multe.

Din păcate, Nicolăescu face ce vrea, dar nu prea ştie exact ce anume doreşte să schimbe şi, mai rău, o face pe banii şi pe sănătatea pacienţilor din România. Nu a fost ministru mai schimbător şi mai haotic în decizii decât Eugen Nicolăescu.

În campania electorală, acelaşi liberal trâmbiţa că sănătatea este prost administrată şi că, deşi sunt bani, sunt furaţi de către cei care se aflau la putere. Însă, de când a devenit ministru, întregul sistem medical a intrat în colaps tocmai din cauza lipsei banilor şi a proastei lor administrări.

Mai mult, din cauza declaraţiilor sale iresponsabile şi contradictorii, atât medicii cât şi pacienţii sunt, la acest moment, bulversaţi. Nimeni nu mai are siguranţa faptului că ceea ce a anunţat astăzi ministrul, mâine mai este valabil.

Îmi exprim profunda dezamăgire în legătură cu maniera zeflemistă cu care ministrul Nicolăescu tratează un domeniu de importanţă naţională şi consider că altceva în afară de faptul că a învrăjbit lumea medicală şi pacienţii, perpetuând o continuă stare de incertitudine, nu a fost în stare să facă.

Faptul că astăzi medicii îşi cer drepturile în stradă sau în spitale, cu banderole la mână, este un semn al faptului că Ministerul Sănătăţii nu a mai fost niciodată atât de prost organizat şi consider că Nicolăescu trebuie să plece acasă.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Întreprinderile mici şi mijlocii au reprezentat întotdeauna unul dintre motoarele principale ale economiei româneşti, prin aportul major pe care l-au adus la susţinerea şi creşterea acesteia. Drept urmare, în ultimul an şi jumătate, acest sector a fost în permanenţă în atenţia Guvernului social-liberal. În momentul de faţă, ministerele de resort pregătesc un program de garantare a creditelor pentru IMM-uri, ca o formă de încurajare şi stimulare a acestora. Măsura despre care vă vorbesc este menită să permită micilor întreprinzători să se dezvolte în economia de piaţă, în condiţiile în care se obţin foarte greu credite bancare fără garanţii imobiliare.

Programul propus de Guvernul USL constă în acordarea unei linii de credit întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru capital de lucru, garantată de către stat în proporţie de maxim 50% din valoarea finanţării, exceptând dobânzile, comisioanele şi spezele bancare.

Programul se va întinde pe o perioadă de 36 de luni şi va avea o limită a plafonului de garantare de 2 miliarde lei. Valoarea maximă a unui credit garantat va fi de 5 milioane lei pentru un IMM, pe o perioadă de maxim 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire pe maxim 12 luni.

Nu vor fi eligibile pentru acordarea de garanţii în cadrul programului IMM-urile din sectoarele: intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi de jocuri de noroc şi pariuri, producţie sau comercializare de armament, muniţii, explozibili, tutun, alcool, substanţe aflate sub control naţional, plante, substanţe şi preparate stupefiante şi psihotrope, activităţi de închiriere şi leasing, activităţi de investigare şi protecţie.

Măsura este una benefică şi care s-a dovedit a fi absolut necesară în urma consultării reprezentanţilor întreprinderilor mici şi mijlocii din România. Nu rămâne decât să aşteptăm implementarea ei şi să îi urmărim rezultatele.

Doamna Raluca Surdu:

În urmă cu câteva săptămâni v-am supus atenţiei argumentele mele despre nevoia de a crea condiţii de studiu europene pentru un învăţământ românesc cu adevărat performant.

Astăzi vreau să supun atenţiei dumneavoastră situaţia şcolară actuală a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate la muncă, o problemă gravă şi care necesită urgent rezolvare. Aceşti copii sunt vulnerabili, iar acest lucru trebuie să înceteze.

Îmi doresc, alături de toţi colegii mei liberali, aşa cum am mai declarat, ca şcoala să ofere aceleaşi condiţii pentru toţi elevii, indiferent de situaţia familială sau indiferent de localitatea unde studiază, fie că aceasta se află în zona rurală sau în zona urbană. În acelaşi timp, trebuie să identificăm rapid elementele necesare pentru a le transpune într-un proiect de lege destinat reglementării situaţiei copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate. Consider că educaţia şcolară este cu atât mai importantă pentru copiii aflaţi în această situaţie.

La nivel european există acte normative sau rezoluţii ale Parlamentului European care reglementează situaţia copiilor proveniţi din familii de emigranţi. O Rezoluţie a Parlamentului European din 12 martie 2009 atrage atenţia asupra acestei probleme stringente şi solicită Comisiei Europene şi statelor membre să adopte măsuri concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale şi educaţionale şi pentru o mai bună informare asupra drepturilor şi oportunităţilor pe care le au aceşti copii şi părinţii lor.

Statisticile oficiale publicate de Ministerul Muncii ne indică, la nivelul lunii martie 2013, un număr de 82.073 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Numărul familiilor aflate în această situaţie este de aproape 59.000, dintre care 16.300 sunt familii cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Studiile pe această temă ne prezintă câteva efecte negative asupra acestor copii, manifestate la nivel emoţional, educaţional şi social - deseori apare fenomenul de excluziune socială. Performanţa şcolară este şi ea afectată, pentru că de cele mai multe ori aceşti copii manifestă un comportament antisocial, iar lipsa controlului parental conduce la consumul de substanţe interzise. Această descriere este, din păcate, o realitate deseori întâlnită în România şi o sursă principală a abandonului şcolar.

Legea nr.272/2004 care reglementează protecţia şi drepturile copilului trebuie completată cu un capitol dedicat exclusiv copiilor rămaşi singuri. Strategia Naţională pentru Apărarea Drepturilor Copiilor 2008-2013 subliniază vulnerabilitatea acestor copii. Unul dintre obiectivele operaţionale ale acestei strategii îl reprezintă "conştientizarea populaţiei, precum şi a autorităţilor privind importanţa menţinerii relaţiilor dintre copiii şi părinţii plecaţi la muncă".

În şcolile din România lipsesc instrumentele fundamentale care să îi ajute pe copiii rămaşi singuri. Lipsa colaborărilor dintre centrele de asistenţă socială şi psihologul şcolar, lipsa unor servicii socio-educaţionale de tip after school sunt lipsurile majore actuale. Serviciile socio-educaţionale, prin care să fie menţinut interesul copiilor pentru învăţare, o consiliere adecvată pentru o adaptare optimă la situaţia cu care se confruntă sunt o necesitate şi trebuie să devină realitate în cel mai scurt timp. Educaţia şcolară clasică trebuie alternată cu educaţie nonformală, prin care să valorificăm potenţialul fiecărui elev, mai ales al celor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, să îi ajutăm la formarea abilităţilor de viaţă, responsabilizarea civică a elevilor şi nu în ultimul rând combaterea excluziunii sociale şi a abandonului şcolar din partea celor care provin din familii de emigranţi. Totul trebuie corelat cu acţiuni ferme ale instituţiilor publice şi ale sectorului nonguvernamental de profil, prin monitorizarea şi asistenţa permanentă şi consilierea specială pentru aceşti copii.

Orice reformă educaţională trebuie să ţină cont de această situaţie.

Acest scurt rezumat al situaţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, care ne prezintă un cadru legislativ incomplet pentru acest segment trebuie să ne mobilizeze, atât pe noi cât şi pe miniştrii de resort. În colaborare cu domniile lor trebuie să găsim soluţiile adecvate pentru această problemă gravă.

Vreau să mai adaug o singură menţiune: PNL, alături de partenerii de guvernare, a reuşit să repornească economia şi să creeze un număr de aproximativ 80.000 de locuri noi de muncă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, aşa cum am prezentat într-o altă declaraţie politică. Acest fapt trebuie să fie o încurajare pentru părinţi să rămână pentru a munci în România şi în acelaşi timp să fie alături de familiile lor.

Doamna Raluca Turcan:

"Educaţia, fără strategie, fără performanţă, fără soluţii!"

La Râmnicu Vâlcea, ministrul educaţiei, Remus Pricopie, a recunoscut eşecul USL în gestionarea situaţiei din învăţământul românesc. Ministrul a enumerat cele mai grave probleme, după cum urmează:

1. abandonul şcolar ne plasează pe locul patru de la coada clasamentului european (16%);
2. doar 2% din populaţia României este implicată în formarea profesională continuă, până la vârsta de 60 de ani;
3. numărul persoanelor cu studii superioare în rândul tinerilor (30 - 35 de ani) este de doar 21%;
4. circa 35.000 de elevi de clasa a VIII-a nu au reuşit să obţină notă de trecere la examenul de evaluare naţională;
5. în România sunt 1.400 de şantiere(grădiniţe, şcoli şi campusuri şcolare) pentru care nu s-au mai alocat fonduri în vederea continuării investiţiilor.

Poate fi un semn de realism să recunoşti neajunsurile sistemului de educaţie românesc, însă pentru un ministru în funcţie, nu este suficient. Mai ales în condiţiile în care ai deja un an şi jumătate de guvernare USL, iar prin Strategia Europa 2020, România s-a angajat să atingă nişte ţinte clare: reducerea ratei de părăsire timpurie la 11,3%, extinderea formării continue până la 10% şi creşterea numărului tinerilor absolvenţi de studii superioare/ciclul terţiar la 26,7%.

Măsurile concrete luate de minister pentru atingerea acestor ţinte lipsesc cu desăvârşire. Ministrul Educaţiei nu este nici în campanie electorală, nici în opoziţie. În loc de critică, părinţii, elevii şi profesorii aşteaptă decizii:

• aplicarea Legii educaţiei naţionale în privinţa: masterului didactic, motivării profesorilor, învăţământului profesional, modificărilor curriculare, predărilor şi evaluărilor transdisciplinare, ierarhizării programelor de studii, clasificării universităţilor şi finanţării pe bază de performanţă.
• raport anual privind starea învăţământului şi prezentarea lui în faţa Parlamentului;

Soluţii sunt. Trebuie însă forţă politică să te baţi pentru ele, consecvenţă şi rezistenţă la presiuni politicianiste de mediocritate călduţă aducătoare de voturi.

Doamna Raluca Turcan:

"Domnule Ponta, doar judecătorii se pot pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei lui Dragnea sau Vosganian! Nu mai faceţi zid în faţa miniştrilor certaţi cu legea!"

Zilele acestea, Victor-Viorel Ponta ne-a demonstrat că nu vrea anchete independente şi profesioniste. A acuzat justiţia de fabricare de "dosare politice" şi a sărit în ajutorul vicepremierului Dragnea. Presiunile publice asupra justiţiei şi revocarea din funcţie a procurorului Papici ne confirmă faptul că, doctorul (în drept) penal Ponta, vrea să controleze dosarele cu politicieni.

Senatorii şi premierul nu se pot substitui judecătorilor. Liviu Dragnea, dar şi Varujan Vosganian, se ascund în spatele funcţiilor şi a premierului Ponta. Mesajele de susţinere pentru cei doi miniştri certaţi cu legea afectează imaginea instituţiilor statului (a Guvernului, Parlamentului şi Justiţiei) şi vor îndepărta investitorii străini de România. Ce credibilitate va avea un premier care este "complice" la fuga de răspundere directă şi împiedică justiţia să-şi facă treaba? Cum va negocia premierul contracte economice sau de natură juridică în raport cu instituţiile internaţionale după aceste intervenţii grosolane?

USL izolează România nu doar politic, ci şi economic. USL nu distinge între interesul oamenilor certaţi cu legea şi interesul naţional, al tuturor.

Ponta vorbeşte despre dosare politice - aceste declaraţii dau dovadă de imaturitate şi de iresponsabilitate. Cu siguranţă, declaraţiile şi acţiunile USL vor afecta raportul MCV şi intrarea României în spaţiul Schengen. Numai că, dl. Ponta & Co nu sunt interesaţi de binele ţării, drept dovadă ne stau eşecurile catastrofale de până acum:

• 30 de taxe şi impozite noi sau majorate;
• Blocaj economic;
• USL nu a reuşit să atragă fonduri europene;
• Legi "cu dedicaţie" sau neconstituţionale - legea insolvenţei şi Proiectul Roşia Montană;
• Privatizări eşuate sau cu dedicaţie (OLTCHIM şi CFR-Marfă);
• Exces, chiar abuz de ordonanţe de urgenţă.

Aceste abuzuri nu trebuie tolerate.

Domnul Sergiu-Constantin Vizitiu:

"Mai mult verificăm decât să ajutăm!"

Am intitulat declaraţia mea politică "Mai mult verificăm decât să ajutăm!" după ce, de prea multe ori mi-au fost semnalate probleme în verificarea derulării unor proiecte care au legătură cu Ministerul Agriculturii.

România are nevoie mai mult ca oricând să acceseze în condiţii de siguranţă fonduri europene, pentru a-şi întări stabilitatea economică, dar şi imaginea de stat care îşi doreşte cu adevărat să se dezvolte. Ne pregătim să accesăm fondurile din noul exerciţiu bugetar european 2014 - 2020, dar trebuie să supraveghem şi integritatea celor care supraveghează mecanismele de aprobare şi verificare ale proiectelor europene.

De ce am ales să abordez un astfel de subiect acum? Pentru simplul motiv că de foarte multe ori, în discuţiile cu cetăţenii, unii dintre ei mici întreprinzători, constat că deşi, declarativ, ne dorim să accesăm cât mai multe fonduri europene, tot noi, prin intermediul celor care asigură supravegherea derulării proiectelor, ne punem piedici.

Aici o să aduc în faţa dumneavoastră câteva exemple de cum reuşim să ne punem singuri piedici când avem în faţă un proiect.

De multe ori, cei care reuşesc să desfăşoare o activitate care a adus un plus de fonduri prin accesarea unei linii de finanţare europeană trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, draconice aş spune, şi să respecte un traseu întocmit şi supravegheat de specialiştii instituţiilor care supraveghează acest parcurs. Dar, micul întreprinzător este luat repede prin surprindere de schimbarea regulilor în timpul jocului, de parcă dorinţa celor care îl îndruma nu este ca el să aibă succes în ceea ce face, ci tocmai invers. Succesul micului întreprinzător ar aduce venituri statului, prin taxele şi impozitele pe care le-ar plăti, ar creşte numărul locurilor de muncă şi ar putea ajunge la o treaptă superioară a investiţiei sale care ar genera şi mai multe locuri de muncă şi iarăşi venituri suplimentare la buget. Iar veniturile la buget ar genera salarii mai bune pentru cei care asigură verificarea şi îndrumarea celui care accesează proiecte şi programe de dezvoltare.

În ultima vreme mi s-au adus la cunoştinţă modalităţile greoaie, ca să nu spun reaua voinţă, prin care unele instituţii "reuşesc" să îi "ajute" pe fermieri. Schimbarea regulilor în timpul derulării proiectului şi introducerea unor mijloace achiziţionate deja din banii de proiect în lista achiziţiilor neeligibile sunt doar câteva exemple care mi-au fost semnalate. Aici aş dori să trag un semnal de alarmă, astfel încât Ministerul Agriculturii să reuşească să identifice şi să elimine departamentele sau persoanele care aduc aceste modificări în mod deloc legal şi moral.

Scopul nostru este să atragem cât mai multe fonduri europene şi să încercăm să-i ajutăm pe întreprinzători să se dezvolte, nu să îi împiedicăm pe aceştia în demersul lor.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"PNL este preocupat şi de protejarea categoriilor sociale vulnerabile"

În timp ce guvernele domnilor Boc şi Băsescu au pus câte un umăr hotărât pentru a determina distrugerea şi falimentarea sistemelor de încălzire din toată ţara şi au făcut cam tot ce le-a stat în putinţă ca să pună frecvent în dificultate majoritatea categoriilor sociale defavorizate - prin luarea unor decizii abuzive în privinţa veniturilor acestora sau al ajutoarelor de la stat care li se cuveneau anterior -, Guvernul USL, prin miniştrii PNL de resort, este preocupat nu numai de economia ţării în ansamblu, ci şi de categoriile sociale vulnerabile.

În acest sens, miniştrii PNL iau toate deciziile necesare, atât în zona dezvoltării economice, în vederea creşterii forţei de muncă şi a încurajării mediului de afaceri, cât şi a stabilirii unor măsuri corecte de sprijin pentru cei defavorizaţi.

Astfel, în anticiparea efectelor creşterii preţului la gaze asupra unor categorii ale populaţiei, Ministerul Muncii s-a preocupat încă de la sfârşitul verii să asigure cadrul legislativ prin care persoanele defavorizate să fie protejate de majorarea costurilor pe perioada sezonului rece.

Potrivit Calendarului de eliminare treptată a preţurilor reglementate la gaze naturale, la data de 1 octombrie preţul gazelor ar fi trebuit să crească cu 2% pentru populaţie, însă prin diferite măsuri luate s-a reuşit reducerea acestei scumpiri la procentul de 1%, tocmai pentru ca noile costuri să fie suportabile pentru cetăţean.

De la finalul lunii august este în vigoare o ordonanţă care urmăreşte realizarea unei protecţii sociale focalizate pentru cele mai defavorizate segmente ale populaţiei în perioada sezonului rece 2013 - 2014, ca urmare a creşterii de preţuri la gaze naturale şi energie electrică.

Prin această ordonanţă se menţine sistemul actual de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţelor cu energie termică în sistem centralizat. Pentru ajutoarele de încălzire cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, ordonanţa introduce plata integrală a acestora încă de la începutul sezonului rece.

De asemenea, se ajustează cuantumul ajutoarelor pentru încălzirea cu gaze naturale şi se asigură acoperirea creşterii la gazele naturale. Mai mult decât atât, Guvernul USL a introdus ajutoare şi pentru încălzirea cu energie electrică, care vor varia între 240 lei pentru familiile/persoanele cu venituri până la 155 lei/persoană şi 48 lei pentru venituri de până la 615 lei/persoană.

Toate acestea demonstrează în mod cert faptul că noi, cei din PNL şi USL, suntem preocupaţi de problemele cetăţenilor şi de găsirea celor mai bune soluţii pentru promovarea unor politici sociale coerente, care să vină în sprijinul celor vulnerabili, cum sunt: pensionarii, şomerii, familiile cu venituri reduse etc.

Dar cred că aceste demersuri ale noastre, ale liberalilor şi usl-iştilor, nu sunt suficiente pentru a face în aşa fel încât lucrurile să meargă aşa cum ar trebui şi pe plan local! Şi susţin acest lucru deoarece unele administraţii locale, cum este şi cazul Sucevei - mă refer aici la cele care au dus-o de la foarte bine în sus pe vremea guvernelor PDL, dar doar din punct de vedere strict personal -, rămân în continuare nepăsătoare sau, mai bine zis, impasibile, incoerente şi ineficiente, atunci când vine vorba de implicare activă şi competentă pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor din localităţile pe care le conduc, adică a celor care le-au cerut votul atunci când au avut nevoie...

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Una dintre marile provocări ale României în materie legislativă a fost crearea cadrului legislativ privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor. În acest sens, în anul 2003 a fost adoptată Legea nr. 161/2003, lege-cadru care reglementează unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Din păcate, după 10 ani de la promulgarea acestei legi, subiectul este departe de a fi rezolvat. La momentul actual, legislaţia românească nu oferă un cadrul legislativ coerent şi unitar în ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor, fapt care poate fi demonstrat printr-o simplă căutare pe site-ul Camerei Deputaţilor a Legii nr. 161/2003.

De la momentul promulgării în anul 2003 până acum, au survenit peste douăzeci de modificări şi completări ale legii, prin diferite acte normative, ceea ce îngreunează aplicarea ei, cu efecte vizibile în practica judiciară şi în activitatea ANI, fapt care a generat şi generează soluţii contradictorii pronunţate de instanţe privind regimul incompatibilităţilor.

Reunirea într-o singură lege a tuturor situaţiilor de incompatibilitate care se aplică celor în funcţii publice pe diferite paliere, aleşi sau funcţionari, ar da posibilitatea acestora de a le verifica rapid şi de a se conforma în practică, evitându-se astfel cazurile neclare de până acum.

În acest context, solicit Ministerului Justiţiei elaborarea cu prioritate şi în colaborare cu parlamentarii din comisiile de specialitate şi cu instituţiile implicate a unui Cod al incompatibilităţilor care să reunească toate prevederile existente în legislaţie şi care să fie prezentat în regim de urgenţă spre dezbatere şi aprobare Parlamentului.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Declarativ, absorbţia fondurilor structurale a fost o prioritate asumată de Guvernul Boc. În practică, slaba alocare de resurse (în primul rând resurse umane competente), legislaţia, mecanismele de implementare şi atitudinea factorilor de decizie faţă de beneficiarii POSDRU, a demonstrat lipsa de viziune, de profesionalism şi de minimă preocupare pentru aplicarea bunelor practici din alte ţări ale Uniunii Europene în domeniu. Degeaba au încercat să atragă atenţia reprezentanţii sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor nonguvernamentale care implementau proiecte cofinanţate din POSDRU, asupra deficienţelor în funcţionarea autorităţii care gestionează acest program, deoarece nimeni nu a fost preocupat.

Veştile sunt însă bune acum. Odată cu venirea USL la guvernare, soarta multor domenii s-a schimbat în bine, astfel că şi rata de absorbţie a fondurilor europene în Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) a crescut de la 5,5% în luna mai 2013 la 24,6% în septembrie.

Acest lucru a fost posibil pentru că Guvernul a înţeles nevoia de:

Domnul Titi Holban:

Camera Deputaţilor a organizat săptămâna trecută o dezbatere privind stadiul absorbţiei fondurilor europene şi demersurile făcute de autorităţi pentru pregătirea exerciţiului bugetar european 2013-2020, eveniment la care au participat premierul Victor Ponta şi ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici.

Este motivul pentru care de aici, de la tribuna Parlamentului, voi face câteva consideraţii referitoare la acest subiect extrem de important pentru societatea românească.

Îmbunătăţirea semnificativă şi imediată a gradului de absorbţie a fondurilor structurale reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea creşterii economice sustenabile şi limitarea datoriei externe.

Este motivul pentru care, încă de la preluarea mandatului guvernamental în 2012, USL a avut ca prioritate mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi deblocarea programelor stopate din cauza neregulilor constatate între anii 2009 şi 2011. Auditurile efectuate asupra modului în care au fost derulate programele sectoriale în perioada guvernărilor PDL au scos la suprafaţă abateri şi probleme grave. În consecinţă, Comisia Europeană a anunţat, la 25 octombrie 2012, presuspendarea a trei programe: POSCCE, POR şi POS Transport.

Ca atare, obiectivul principal al Guvernului USL a fost acela de a remedia toate deficienţele identificate şi de a repara ce s-a greşit în acea perioadă pentru a putea fi deblocate programele. Datorită acestor eforturi şi a modului eficient în care autorităţile române au rezolvat problemele identificate pe axele respective, Comisia Europeană a decis la sfârşitul lunii aprilie a acestui an deblocarea a patru din cele cinci axe presuspendate în cadrul POR, iar pe 25 iunie a fost ridicată presuspendarea celor două axe de pe POS Transport.

Mai mult, Comisia Europeană a hotărât pe 8 octombrie să deblocheze şi Programul de competitivitate pentru România, în urma evaluării pozitive a măsurilor derulate de Guvernul USL pentru reluarea programului.

Practic, în acest moment toate programele sectoriale sunt deblocate şi se primesc cereri de rambursare la Comisia Europeană. În zilele următoare, CE va trimite României 196 de milioane de euro pentru proiectele deja depuse. România a încasat peste două miliarde de euro de la Comisia Europeană în acest an, valoarea totală a rambursărilor ajungând în prezent la un nivel aproape dublu faţă de sfârşitul anului 2012. Cu alte cuvinte, suma încasată în 2013 este aproape egală cu cea returnată de Comisie în întreaga perioadă 2007-2012.

Cea mai mare sumă a fost rambursată în cadrul Programului Operaţional Regional - peste 572 milioane de euro. Pe locul al doilea din punct de vedere al fondurilor rambursate se situează Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în cadrul căruia au fost returnate fonduri în valoare de peste 571 milioane de euro.

Prin Programul Operaţional Sectorial Mediu au fost rambursate fonduri de peste 441 milioane de euro, iar prin Programul Operaţional Sectorial Transport a fost returnată o sumă de peste 429 milioane de euro.

Astfel, în momentul de faţă rata de absorbţie pe toate programele europene a ajuns la 24%, fapt care demonstrează eficienţa măsurilor implementate de USL şi care oferă perspective încurajatoare în ceea ce priveşte îmbunătăţirea capacităţii României de a accesa fondurile puse la dispoziţie în viitoarea structură bugetară europeană 2013-2020.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Băutura în loc de şcoală"

În doar două ore matinale, între 9,30 şi 11,30, peste 30 de elevi au fost găsiţi în baruri sau pe străzi, asta deşi minorii se aflau în timpul programului şcolar. Acţiunea de control a fost organizată de poliţiştii ieşeni în zona unităţilor de învăţământ din Bularga.

Dacă proiectele legislative privind introducerea cartelei de acces în instituţiile de învăţământ şi a uniformei şcolare ar fi fost adoptate de parlamentari, poate nu am fi avut atâţia elevi care să aleagă barul în locul şcolii.

În locul unor măsuri minimale care să asigure siguranţa şi care să garanteze prezentarea elevilor la şcoală, preferăm să fim scumpi la legislaţia care permite un proces educaţional normal.

Economiile de azi se vor simţi mâine, când nu va avea cine să ne trateze şi nici să ne educe... pentru că politicieni care să ne conducă vom găsi oricând!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cât ne costă Parlamentul?"

Fără parlamentari şi fără funcţionari şi fără personalul administrativ costurile de administrare ale clădirii ajung la cele a 2.000 de locuinţe.

Patru mii de calorifere, 120.000 de becuri, 150 de kilometri de cabluri electrice, 100 de kilometri de conducte sunt băgate într-o clădire colosală care consumă energie electrică, apă caldă, apă rece şi căldură cât un cartier întreg.

Doar la întreţinere casa făcută de popor ne pune să scoatem în fiecare an din buzunare aproape un milion şi jumătate de euro.

Parlamentul consumă curent electric cât două mii de locuinţe, căldură cât o mie de locuinţe şi apă la nivelul a 1.150 de locuinţe.

Făcut de popor, dar nu e şi a poporului, pentru că timp de 23 de ani nimeni nu a făcut recepţia clădirii. În lipsa unei preluări oficiale nu se pot asigura nici un sistem de iluminat ecologic şi nici un sistem de încălzire ce ar reduce semnificativ costurile exorbitante.

Tot pentru că nu s-a finalizat recepţia de douăzeci de ani, firme private primesc prin încredinţare directă contracte de milioane de dolari.

Dacă ar plăti facturile din buzunarul propriu, iubiţii noştri parlamentari ar face schimbările necesare în secunda întâi, dar pentru că plătesc din banii noştri, ne confruntăm cu o risipă atât de resurse, cât şi de finanţe ce cu greu poate fi imaginată.

Domnul Zgonea, ajuns peste noapte proprietarul acestei clădiri, se joacă de-a grădinăritul şi amenajările exterioare şi nu îşi mai găseşte timpul necesar pentru a prelua clădirea.

Ineptocraţia costă şi ne costă, dar cel mai mult ne costă votul dat pe o găleată.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Deşteaptă-te române, până nu e prea târziu!"

La nici trei decenii după Revoluţia din 1989 românii au rămas doar cu gaura din steag şi cu câteva drepturi constituţionale.

Guvernul Ponta vrea să ne ia orice drept de a spune ce gândim şi ne lasă cinic doar găurile bugetare şi promisiunile neonorate.

În decembrie 2012 românii au avut speranţa că ceva se va schimba în România. Nu v-au votat pentru că sunteţi mai frumoşi sau mai deştepţi decât cei dinaintea dumneavoastră şi nici mai puri şi fără de păcat, ci pentru că aţi promis dreptate până la capăt şi o Românie puternică. În locul acestora ne-aţi dat doar noi taxe şi impozite, cianură pe pâine şi gaze de şist, şi coplată în spitale, şi preţuri mai mari la energie şi gaze, şi roviniete, şi amenzi, menite să vă umple buzunarele bugetare secătuite de clientela de partid.

Am protestat şi am spus lucrurilor pe nume. V-am spus problemele celor mulţi şi ce ne deranjează în tot ceea ce faceţi. V-am spus unde greşiţi şi v-am demascat corupţii, reţelele de tip mafiot şi afacerile oneroase. V-am arătat eşecurile şi demagogia, v-am demascat protejaţii plătiţi din banii noştri, pentru a servi doar conducerii politice, am scos la lumină lucruri pe care le-aţi fi vrut uitate şi am fost memoria publică atunci când încercaţi să vă ascundeţi.

Vă arătăm zilnic că din milionul de locuri de muncă s-a ales praful, ca reducerea CAS şi a TVA e doar un serial SF, că incompetenţa ne face să pierdem bani europeni, ca din marile privatizări au rămas doar hârtii bune de pus la coş, că se închid instituţii medicale de renume, că bolnavii nu au medicamente, că regionalizarea şi descentralizarea sunt doar vorbe goale şi că proiectul unei noi Constituţii devine o himeră, că nu avem drumuri, căldură, şcoli, spitale şi medicamente, că un guvern ce clamează a fi cel mai cinstit din istorie a ajuns să stea la coadă la DNA.

Vă deranjează că spunem tare ce ne doare şi acum vreţi puterea absolută. Partidul unic nu se mulţumeşte doar cu punerea sub bocanc a executivului şi nici cu explozia ordonanţelor de urgenţă aprobate la ordin de o majoritate parlamentară nocivă pentru această ţară.

Partidul unic atacă acum justiţia şi a patra putere în stat presa.

Armele sunt cele de ordin economic. Nu mai suntem trimişi direct în beci cu reflectorul în faţă, pentru că nu dă bine la imaginea externă, dar se urmăreşte închiderea publicaţiilor, televiziunilor şi radiourilor şi concedierea a mii de jurnalişti ce au curajul de a spune lucrurilor pe nume.

Obiectivele sunt clare: minciuna şi manipularea românilor de către guvernul TV, preluarea spaţiului mediatic de câţiva moguli obedienţi puterii care nu au nicio legătură cu o corectă informare sau cu pluralismul opiniilor. Se vor putea ascunde sub preş protestele oamenilor şi derapajele puterii, iar întreaga presă va ridica osanele despre înţeleptele măsuri luate de puternicii zilei.

Primul căzut la datorie a fost OTV-ul. Atunci au văzut că se poate. Şi poate unii dintre noi şi-au adus de aminte de anii ’40 când Martin Niemöller spunea că "Mai întâi i-au luat pe comunişti, dar pentru că nu eram comunist, nu am protestat. Apoi i-au luat pe evrei, dar fiindcă nu eram evreu, nu am protestat. După aceea i-au luat pe catolici, dar pentru că nu sunt catolic, nu am protestat. Şi când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să protesteze."

Urmează alţii... dar chiar dacă "nu sunt de acord cu ce spui, voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune acest lucru" şi ne luptăm astăzi pentru democraţie şi libertatea cuvântului solicitând tuturor parlamentarilor care mai respectă legământul de a fi în slujba poporului să susţină demersul nostru prin care vrem ca articolul 30 din Constituţie să fie respectat.

Vă reamintesc că legea fundamentală a acestei ţări încă mai spune că:

"(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(4) Nicio publicaţie nu poate fi suprimată."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"DN 24 C Rădăuţi Prut-Manoleasa"

Premierul spune că e ultimul drum naţional de pământ din România. După multiplele declaraţii contradictorii pe diferite teme îmi este greu să-l cred.

Să zicem că este chiar aşa. Să zicem că are dreptate. Şi tot este anormal ca, în România secolului al XXI-lea, ţara europeană şi cu pretenţii de a introduce băutul la volan, să mai existe drumuri de pământ.

Ni se promite că în anul care vine va fi asfaltat şi acest drum. Premierul va putea adăuga drumul de pământ în drumul spre prezidenţiale şi între o vizită de lucru pe la gazoduct şi la metrou, şi între două salvări din mină va putea urmări, cu atenţie de conducător iubit, cum merge marele proiect al megaasfaltării de la Botoşani.

Mega se referă la cost, şi nu la distanţe. 6 milioane de euro sunt necesari pentru acest drum, iar pentru fiecare kilometru se cheltuie mai mult decât pe un kilometru de autostradă.

"La anul trebuie să punem bani pentru asfalt", spune premierul. Aşa o fi, dar asfaltul e necesar şi pentru centura Iaşiului, şi pentru cea a Bârladului, promise încă din campania electorală. Ele nu sunt la fel de scumpe ca DN24C, deci neinteresante, şi nici nu pot deveni slogan electoral, ca ultimul drum naţional asfaltat în România.

Când amendamentele mele pentru finanţarea centurii Bârladului şi a Iaşiului au fost respinse în 2013 de majoritatea USL, cum aş mai putea crede că "la anul trebuie să punem bani pentru asfalt" nu e doar începutul campaniei domnului Ponta la prezidenţiale!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Farmacie parlamentară"

Îngrijoraţi de starea de sănătate a poporului, aleşii au decis să-şi deschidă farmacie. Atât de îngrijoraţi sunt încât medicamentele vor fi mai ieftine cu 10-20% şi vor fi aduse în maximum 2-4 ore, dar nu pentru pacienţii obişnuiţi...

În timp ce legile mele ce vizează acces echitabil la medicamente ieftine pentru români zac prin sertarele Parlamentului şi au mari şanse de a fi respinse, puterea reinventează magazinele pentru nomenclatură.

Ce mai contează că cei care lucrăm în sistemul de sănătate vrem prin lege alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi reducerea TVA-ului la medicamente, pentru ca tot românul bolnav să aibă acces echitabil la îngrijire medicală de sănătate?

Sau poate li se vor oferi pastilele albastre şi sedativele atât de necesare fie pentru creşterea eficienţei actului de guvernare sau pentru liniştea României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Efectele reale ale timbrului de mediu: un parc auto îmbătrânit şi toxic"

În timp ce legea mea privind anularea timbrului de mediu zace prin sertarele Parlamentului, România se transformă în cimitirul de maşini al Europei.

În primele opt luni la Iaşi s-au înmatriculat doar 517 autoturisme noi. Impresionant este numărul celor la mâna a doua, ce a ajuns la 8540. Într-un singur an piaţa auto ieşeană a scăzut cu 15%, fapt ce arată indirect puterea de cumpărare şi nivelul de trai al omului obişnuit.

4.833 au mai fost înmatriculate în România, dar ceea ce ne îngrijorează este creşterea faţă de anul trecut cu 600 de unităţi a second-hand-urilor străine, ce au ajuns la 3.657 de unităţi importate.

Încet, dar sigur, ieşenii renunţă la siguranţa în trafic pentru a face economii sau pentru a-şi putea permite o maşină, deşi aceste economii s-ar putea să îi coste în final mai mult decât şi-ar putea închipui.

Introducerea timbrului de mediu transformă România în cimitirul de maşini al Europei şi şoselele din Iaşi, în rampe de reparaţii pentru maşinile uzate.

Guvernul ne taxează, Guvernul ne poluează nu mai este de mult doar o vorba, ci însăşi realitatea de fiecare zi de pe şoselele din ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Sănătăţii Top Secret?!"

Orice ministru, secretar, subsecretar de stat are ca primă datorie faţă de noi, cei care îi plătim salariul, să ne prezinte cu celeritate cum cheltuie banii publici. Pe toţi ne interesează ce achiziţionează, cum achiziţionează şi la ce preţ achiziţionează bunurile destinate activităţii din domeniul sanitar.

Ne interesează, totodată, ce sume câştigă cei care conduc ministerul, în ce case stau sau dacă beneficiază de locuinţe RAPPS, ce maşini conduc, dacă sunt salarizaţi şi din fonduri europene, aşa cum este legea pentru oricare persoană numită sau aleasă într-o funcţie de conducere.

Paradoxal Ministerul Sănătăţii se crede stat în stat şi încearcă să facă excepţie de la legile acestei ţări.

Primele semne de întrebare au apărut odată cu apariţia Legii privind achiziţiile centralizate făcute de Ministerul Sănătăţii. Ne-am fi aşteptat ca un doctor ajuns ministru să emită încă din primele cinci minute o lege privind binele pacienţilor sau a personalului, şi nu o lege care concentrează în propriile mâini tot ce achiziţionează în medicina românească.

Tot acelaşi doctor refuză să ne răspundă la întrebările privind diverse activităţi medicale pe care le patronează şi asupra cărora există suspiciunea că se sifonează banii publici.

Secretizarea şi secretele de la Ministerul Sănătăţii făcute de domnul Arafat ne aruncă în anii securităţii şi vedem că obiceiurile totalitare se copiază cu uşurinţă.

Considerăm că locul unor astfel de oameni nu este în viaţa publică şi cerem anularea imediată a ordinului de secretizare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Minunile USL din campania electorală nu au durat nici măcar trei zile"

Mersul la moaşte provoacă revelaţii guvernanţilor. După pelerinaj şi rugăciune vicepremierul primeşte "şansa sau neşansa să înţeleg mai multe din ce se întâmplă în ţară". Oare a înţeles că la mai bine de un an de la preluarea puterii, Iaşiului nu i s-a dat nici măcar un leu pentru veşnica utopie numită spital regional şi nici pentru autostrada Iaşi-Târgu Mureş şi, evident, nici pentru aeroport? Oare a înţeles cât de greu trăiesc românii în Iaşiul iubit de USL?

Cu trei miniştri în Guvernul României - ai sănătăţii, transporturilor şi economiei - Iaşiul a fost şters de pe harta USL. Trei, Doamne, şi toţi trei... cu probleme cu justiţia în guvernul clamat "cel mai cinstit din istorie".

Ca plătitor de taxe şi impozite în Iaşi, sunt revoltat de faptul că cel mai numeros grup parlamentar al puterii nu a reuşit să impună măcar un amendament sau vreun proiect de lege pentru binele ieşenilor.

Minunile promise în campania electorală au durat trei zile după votul din decembrie 2012. Ne-am convins cu toţii că ecumenismul electoral al guvernanţilor nu a făcut şi nu va face niciun bine Iaşiului, în ciuda promisiunilor de dragoste eternă.

Dacă nu vrem să auzim iar în 2016 aceleaşi promisiuni din gura aceloraşi oameni ce ne conduc de un deceniu, este nevoie să facem împreună o minune şi să-i trimitem acasă, pentru a ne putea lua şi oraşul, şi ţara înapoi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum să nu ai acces la medic"

Noul pachet de servicii medicale de bază limitează drastic serviciile medicale de care pot beneficia gratuit românii. Pe lângă interdicţii, pachetul conţine o serie de măsuri care nu pot funcţiona în practică, iar în locul mutării accentului pe prevenţie şi descongestionarea spitalelor se va ajunge, paradoxal, la sufocarea serviciilor de urgenţă, şi aşa supraaglomerate.

Câteva lucruri sar chiar şi în ochii celor care nu avut de-a face cu sistemul de sănătate:

1. pachetul de bază a fost redus, pentru a se potrivi unui buget al sănătăţii considerat de toţi insuficient pentru a asigura un acces echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate;
2. consultaţiile gratuite devin o raritate;
3. medicii vor fi obligaţi prin lege să refuze internarea tuturor pacienţilor care nu sunt la un pas de moarte;
4. ministerul oferă cinic chiar şi un index cu 300 de afecţiuni pentru care "unităţile sanitare cu paturi trebuie să reducă gradual internările în spitalizarea continuă". Printre acestea se numără cardiopatia ischemică, deşi un român moare la 30 de secunde din cauza patologiei cardiace, astmul şi pneumonia, fracturile costale şi chiar şi îngrijirea medicală a sugarului;
5. ei care nu sunt în stare critică vor putea fi consultaţi doar de medicii de familie sau în ambulatoriu, dar şi aici numărul de consultaţii este limitat între una şi patru consultaţii pe an, cu excepţia bolnavilor de cancer care "beneficiază" de maximum şase consultaţii pe an;
6. în practică, pacienţii vor fi nevoiţi să scoată bani grei din buzunar pentru mai toate serviciile medicale care nu sunt decontate de statul român;
7. cei care nu pot sau nu vor să facă acest lucru fie vor ajunge târziu şi în stare gravă la spital sau se vor adresa serviciilor de urgenţă deja supraaglomerate şi insuficiente, pentru că oricum nu se face nicio diferenţiere între cei care plătesc din greu asigurări şi cei neasiguraţi.

Am oferit în noua lege a sănătăţii patru soluţii pe care cei aflaţi vremelnic la putere refuză să le adopte de urgenţă în Parlament:

1. alocarea a 6% din PIB sănătăţii;
2. un alt sistem de colectare a asigurărilor de sănătate, similar asigurărilor auto, prin care vom plăti ca şi acum, dar vom şti pentru ce plătim: RCA - pachet de bază, franciză - asigurări suplimentare, full casco - pachet negociat;
3. creşterea gradului de colectare prin deducerea asigurărilor de sănătate din impozitul pe venit;
4. toţi banii colectaţi pentru sănătate să rămână la sănătate, fără a putea fi folosiţi pentru acoperirea altor găuri bugetare.

Până când astfel de măsuri nu vor fi puse în practică, pachetul de bază în sănătate înseamnă doar sănătate pe cartelă şi mult zgomot la TV al unor politicieni care nu ne-au oferit nimic altceva decât coplată, desfiinţarea asistenţei stomatologice gratuite a copiilor, disfuncţionalităţi în programul de oncologie, închideri de spitale, închiderea Institutului "Cantacuzino" şi lipsa vaccinurilor din unităţile sanitare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pelerinaj la urgenţe"

Frigul, oboseala, alimentaţia necorespunzătoare şi bolile preexistente pot transforma cu uşurinţă chiar pelerinii foarte rezistenţi în pacienţi şi în această perioadă 2-3 persoane au zilnic nevoie de asistenţă medicală.

Statistica parţială a prezentărilor la urgenţe din perioada hramului Sfintei Parascheva arată că patologia este dominată de stări lipotimice, tetanii manifeste, hipoglicemii, pusee hipertensive, accidente ischemice tranzitorii sau episoade de anxietate paroxistică.

Gastritele, ulcere şi enterocolitele, legate de tipul şi modul de alimentaţie sau de nerespectarea regulilor de igienă, sunt în general rezolvate rapid prin terapia de urgenţă, iar pacienţii se pot întoarce la pelerinaj.

Femeile din rural, cu vârste de peste 55 de ani, au fost cele care au solicitat cel mai adesea ajutor medical.

Cei ajunşi în scopuri mai puţin ecumenice au în principal patologie traumatică (plăgi, luxaţii, entorse) sau legată de excesele alimentare sau alcoolice.

Recomandările noastre pentru a nu ajunge la spital ţin în special de asigurarea unei alimentaţii şi îmbrăcăminţi corespunzătoare întrucât:

1. Noaptea temperaturile se apropie de zero grade şi de aceea este bine să aveţi haine groase care să vă asigure protecţia termică şi să evitaţi imobilizarea prelungită. Nu uitaţi că nu e nici momentul şi nici bine pentru sănătate să vă încălziţi consumând alcool;
2. Timpii de aşteptare pot creşte, iar hipoglicemiile şi stările lipotimice pot constitui probleme redutabile în aglomeraţie şi de aceea este bine să asiguraţi aportul caloric necesar încercând să mâncaţi cu cel puţin două trei ore înainte de coada de la mitropolie;
3. Acest gen de manifestări pot exacerba sau acutiza manifestările de ordin psihologic sau psihiatric şi de aceea este bine ca aceştia să ajungă la aceste manifestări doar însoţiţi;
4. Nu vă întrerupeţi medicaţia pentru afecţiunile de fond (cardiace, metabolice) doar pentru participarea la pelerinaj, pentru a nu agrava sau complica evoluţia bolii;
5. În cazul apariţiei oricărei simptomatologii, mergeţi rapid la spital, eventual cu mijloacele proprii disponibile, pentru a scurta timpul până la prezentare. Aglomeraţia, căile de acces dificile vă pot crea probleme. Încercaţi să luaţi legătura cu medicul de familie pentru afecţiunile minore, pentru a nu fi nevoiţi să staţi zeci de ore prin sălile de aşteptare ale vreunui spital.
6. Sunaţi la 112 când nu puteţi încadra rapid un anumit tip de patologie (cardiacă, digestivă, genitală, infecţioasă, toxică etc.) pentru că în absenţa unui spital regional de urgenţă cu toate specialităţile necesare vă puteţi trezi cu un pelerinaj pe la mai multe spitale din Iaşi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Puterea dă drumul pe şest la gazele de şist"

În timp ce în ţară legea mea privind interzicerea fracturării hidraulice în valorificarea gazelor de şist aşteaptă de o lună să fie dezbătută de plenul Senatului, constatăm că şi europarlamentarii USL votează ca această tehnologie să nu poată fi utilizată dacă nu există studii de impact.

Cinismul puterii se vede în schisma atitudinilor şi a declaraţiilor: una se spune şi se votează la Bruxelles şi alta se spune la Bucureşti.

Şi la Vaslui şi la Bârlad aceiaşi oameni, care în urmă cu un an jurau cu mâna pe Biblie că vor fi împotriva gazelor de şist, au devenit peste noapte susţinătorii Chevronului.

Cerem primului-ministru să oprească exploatarea de la Pungeşti până când vor exista şi la Vaslui studii de impact, iar Senatului să nu mai amâne dezbaterea legii bârlădenilor ce vor interzicerea fracturării hidraulice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stele româneşti"

Descoperirea celor două stele variabile este o realizare sută la sută românească, cu ajutorul specialiştilor şi a unui observator astronomic din România.

Cele două stele se află în constelaţiile Casiopeea şi Andromeda şi sunt vizibile pe tot parcursul anului deasupra orizontului din România.

Galaţi V1 şi Galaţi V2 sunt astăzi singurele stele cu nume româneşti, în afara de steaua Sanduleak—69° 202, catalogată în Statele Unite ale Americii de către astronomul american de origine română, Nicholas Sanduleak, dar care a explodat sub forma supernovei SN 1987A.

Felicitări celor doi astronomi Ovidiu Tercu şi Alex Dumitriu pentru o realizare excepţională!

Avem motive certe de mândrie, dar ne mirăm că politicienii nu le-au confiscat încă în scop electoral. Mă întreb ce mai spune doctorul Bacalbaşa... oare nu sunt locuibile, ca să ne trimitem politicienii acolo?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Toamna se numără beţivii şi alcoolemiile record"

Sute de pacienţi au ajuns la urgenţe după apariţia tulburelului. Pe o statistică parţială se constată că numărul solicitărilor la ambulanţă a crescut cu 10% faţă de perioada verii, iar cel puţin trei din zece pacienţi ajunşi la urgenţe în această perioadă a avut o problemă legată de consumul de alcool.

Nu a fost vreo limită de vârstă sau de gen în ceea ce priveşte excesul etanolic, iar patologia s-a întins pe o plajă variată, de la cea toxică (beţie, comă) până la cea traumatică (agresiuni, accidente) sau tentative de sinucidere pe fondul consumului de alcool. Victime indirecte au fost cei agresaţi sub influenţa alcoolului sau accidentele casnice, sau cele produse la muncile legate de strânsul recoltei.

Predominantă a fost patologia toxică de la beţivii căzuţi în stradă până la comele etilice.

După ce a consumat tulburel, un pacient de 48 de ani din rural a ajuns la urgenţe cu o alcoolemie record de 687 mg%. A beneficiat de evaluare clinică, imagistică şi biologică, examene toxicologice şi terapie de urgenţă. Pacientul nu plăteşte asigurări de sănătate. O echipă formată din cinci cadre medicale a fost implicată în terapia acestui pacient. Recordul absolut e deţinut de o pacientă de 64 de ani cu valori ale alcoolemie de 750 mg%.

Costurile pentru un astfel de pacient pot ajunge şi până la 10.000 de lei, iar aceşti pacienţi, în 80% din cazuri neasiguraţi, creează mari probleme în serviciile de urgenţă. În timp ce bătrânii cu afecţiuni cardiace sau copiii sunt nevoiţi să stea la coadă şi să moară prin sălile de aşteptare, beţivii au parte de tratament preferenţial şi discriminare pozitivă.

Numărul urgenţelor medicale legate de consumul de alcool este în continuă creştere. Am ajuns să tratăm la nivel naţional zilnic, în medie, peste 150 de pacienţi în urma consumului de alcool. Mai precis, consumul excesiv de alcool reprezintă între 20 şi 40% din cazurile de solicitare a asistenţei medicale şi peste 50.000 de pacienţi au beneficiat de tratament gratuit în unităţile de primire a urgenţelor.

Doamna Violeta Tudorie:

"Anunţul Comisiei Europene privind deblocarea fondurilor pentru programul de competitivitate"

Săptămâna trecută Comisia Europeană a anunţat deblocarea Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii pentru România. Anunţul a fost făcut de către comisarul european pentru politica regională, Johannes Hahn, care i-a transmis premierului român Victor Ponta că executivul comunitar a luat decizia deblocării plăţilor pe Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE).

Prin această nouă reuşită, Guvernul USL a pus capăt blocării fondurilor europene pe toate programele operaţionale la care a fost dusă România în guvernările Boc-Băsescu-Ungureanu.

Premierul Ponta şi miniştrii Guvernului, în special ministrul pentru fondurile europene, domnul Eugen Orlando Teodorovici, au dovedit determinare şi capacitate de bună guvernare nu numai în deblocarea fondurilor, dar şi în accesarea lor şi cheltuirea în programe şi obiective investiţionale de cea mai mare utilitate şi importanţă pentru ţara noastră. Pentru această performanţă merită felicitările noastre şi gratitudinea tuturor celor care beneficiază de aceste investiţii.

Într-adevăr vorbim de performanţe guvernamentale dacă avem în vedere că tot săptămâna trecută doamna ministru Rovana Plumb ne anunţa că pe programele de mediu s-au utilizat fonduri europene de un miliard de euro.

Revenind la POSCCE, până în iunie 2013, am fost la un pas de a se prelungi suspendarea programului din partea Comisiei Europene. Nu s-a ajuns aici pentru că Guvernul a acţionat cu fermitate şi competenţă. Aprecierea este şi a oficialilor de la Bruxelles. Iată un exemplu, îl citez pe Comisarul european pentru politica regională, domnul Johannes Hahn, care a afirmat la mijlocul lunii septembrie că autorităţile române au făcut eforturi considerabile pentru a corecta deficienţele semnalate de CE şi pentru a asigura un sistem de management mai eficient.

România are la dispoziţie peste 2,5 miliarde de euro prin POSCCE, în perioada de programare 2007-2013, banii putând fi absorbiţi până la finalul anului 2015. Din păcate şi din vina fostelor guverne în acest domeniu, foarte important pentru economia românească, s-a cheltuit o parte infimă din acel total de două miliarde şi jumătate. Mai concret, sunt rambursări ale Comisiei Europene de doar 172,9 milioane de euro, adică 6,77%. Totuşi, potrivit unei situaţii prezentate în octombrie de Ministerul Fondurilor Europene, România a transmis la CE declaraţii de cheltuieli în POSCCE care însumează 14,45% din alocările ţării în acest program, ceea ce înseamnă că diferenţa de 7,68 puncte procentuale (circa 196,1 milioane de euro) nu a fost plătită de Comisie, însă după această deblocare vor intra şi aceşti bani. Restul de peste 2 miliarde de euro va trebui să-i absorbim până în 2015, adică ceea ce nu s-a făcut în 5 ani urmează să realizăm în cei doi ani care au mai rămas din actualul şeptenal bugetar.

În încheiere îmi exprim convingerea că Guvernul Ponta va performa şi în viitor pe această direcţie şi aşteptăm ca periodic să primim veşti dintre cele mai bune pe accesarea fondurilor europene, atât din cele rămase din exerciţiul bugetar 2007-2013, cât şi din cel aprobat pentru 2014-2020.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Un manifest care nu mai valorează nimic"

Cu un an în urmă, USL lansa cu mare pompă în capitala Moldovei celebrul Manifest pentru Iaşi. Spun "celebru" pentru că documentul, care conţinea zece promisiuni de onoare ale viitoarei guvernări, în favoarea ieşenilor, a fost asumat de toţi cei 17 parlamentari ai USL, a apărut în toată presa importantă şi a făcut chiar obiectul unei manifestări grandioase pe scena Teatrului Naţional.

Însă, după un început ce părea promiţător, datorită faptului că doi ieşeni fuseseră cooptaţi în Cabinetul Ponta, guvernanţii au uitat tot ce au promis în campania electorală. Nu numai că nici nu s-a mai pus problema autostrăzii Est-Vest sau a spitalului regional de urgenţă dar, în ultimele luni, nu au mai venit bani nici măcar pentru şoseaua de centură! Iar amânarea reformei administrativ-teritoriale, pentru o perioadă nedeterminată, face din ideea unui Iaşi capitală regională doar o poveste de păcălit electoratul ieşean.

Colac peste pupăză, ca situaţia să fie şi mai lipsită de speranţă, cei doi miniştri ieşeni au şi dispărut din guvern în condiţii nu tocmai onorabile, iar Cabinetul Ponta, deşi se laudă cu rezultatele excepţionale ale guvernării USL, a pus deja cruce tuturor investiţiilor importante din ţară.

În aceste condiţii, mincinosul Manifest pentru Iaşi nu se mai justifică în niciun fel. De aceea, dacă altădată un astfel de document se citea şi se dădea mai departe, azi nu poţi face altceva decât să-l citeşti şi să-l rupi în 17 bucăţele! Dar şi să ţii neapărat minte tot ce au promis cei 17 parlamentari ai USL, în timp ce jurau credinţă Iaşiului şi ieşenilor!

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Investiţiile americane în România, un succes"

Nivelul excelent al cooperării româno-americane în domeniul securităţii reprezintă o premisă pentru dezvoltarea şi promovarea legăturilor economice dintre România şi SUA în contextul interesului strategic al ţării noastre de a spori nivelul investiţiilor americane.

Vreau să atrag atenţia asupra importanţei valorificării cât mai ample a potenţialului de cooperare dintre România şi SUA, în contextul în care Declaraţia comună privind Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI, adoptată la Washington, în septembrie 2011, oferă cadrul necesar dezvoltării relaţiilor economice şi politice dintre România şi SUA pe mai multe dimensiuni, comerţul şi investiţiile, dar şi contactele dintre comunităţile de afaceri ale celor două ţări ocupând un loc important.

La sfârşitul anului trecut, activau în România peste 2.700 de societăţi comerciale cu participare din SUA, care au generat afaceri în valoare de peste 16,1 miliarde de lei. Cu toate că SUA ocupă locul 8 în topul investitorilor străini, capitalul social subscris de investitorii americani este de 1,4 mld. euro la investiţii străine de peste 50 mld. euro. Companiile cu acţionariat american au oferit în 2012 locuri de muncă pentru 45.000 de români, adică 1% din numărul total al angajaţilor din România, în condiţiile în care, la sfârşitul anului trecut, erau activi aproximativ cinci milioane de salariaţi.

Toate investiţiile realizate de companiile americane în economia românească s-au dovedit a fi un succes, indiferent de domeniul de activitate: industria prelucrătoare, industria auto, producţia de utilaje industriale, comerţul, industria de comunicaţii etc. Printre cele mai importante companii americane prezente în România se numără Ford, Procter&Gamble, Emerson, Lufkin, Honeywell, Pepsico, Philip Morris, Cameron, Cargill, Delphi, Smithfield, Citibank, Coca-Cola, General Electric, IBM, Kodak, Microsoft, UPC.

De asemenea, crearea Romanian-American Enterprise Fund, organizaţie înfiinţată în 1994 de către Guvernul Statelor Unite ale Americii în temeiul actului denumit "Support for Eastern European Democracy", care este un parteneriat public-privat, a condus la realizarea de proiecte de pionierat şi investiţii care s-au dovedit ulterior iniţiative de succes în ţara noastră. De-a lungul anilor, RAEF a reuşit să atragă fonduri prin parteneriatele stabilite cu instituţii financiare internaţionale importante, precum Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, IFC, DEG, FMO şi Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre. Printre realizările RAEF se numără primul program de microîmprumuturi din România, programul de împrumuturi pentru firmele mici şi mijlocii având la bază analiza fluxului de numerar, lansat în 1996, care ulterior a devenit o practică curentă în sistemul bancar românesc; înfiinţarea primei companii de credite ipotecare, a primei companii de credite de consum din România şi a primului fond de eficienţă energetică. Folosind sumele care s-au obţinut prin fructificarea portofoliului de investiţii al RAEF, în anul 2008, Guvernul SUA a luat hotărârea să înfiinţeze organizaţia nonprofit Romanian-American Foundation. Fundaţia este un simbol al angajamentului pe care America şi l-a asumat faţă de poporul român şi faţă de tranziţia istorică a României la economia de piaţă.

Vreau să vă menţionez o serie de investiţii concrete deosebit de importante pe care companii americane prestigioase le-au realizat în judeţul Prahova în ultima perioadă şi care au condus la crearea de locuri de muncă pe plan local.

La sfârşitul anului trecut, au fost puse în funcţiune încă trei linii de microsisteme de irigaţii la Fabrica Toro. Produsele fabricate în Prahova vor fi livrate nu doar în România, ci şi în Moldova, Ucraina şi Rusia. Compania americană Toro a inaugurat fabrica din România, în apropiere de Ploieşti, în 2011, unde a dezvoltat un centru de producţie şi export pentru produsele companiei în estul Europei.

În luna iunie a acestui an, compania americană Lufkin Industries a inaugurat lângă Ploieşti o fabrică de echipamente pentru extracţia de petrol şi gaze, unitate pentru care s-au investit 140 milioane dolari, fiind astfel cea mai mare investiţie din istoria companiei. La fabrica din comuna Ariceştii-Rahtivani din Prahova care este amplasată în parcul industrial privat Ploieşti West Park şi se întinde pe o suprafaţă de 33 ha, lucrează 350 de oameni care se ocupă cu producţia de sisteme pentru extracţia petrolului, în special instalaţii de pompare. Capacitatea anuală ajunge la 1.100 de sisteme de pompare, iar 90% din producţie se realizează pentru export în 20 de ţări din emisfera estică.

Săptămâna trecută, Divizia Honeywell Transportation Systems a inaugurat în prezenţa premierului Victor Ponta şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, o nouă linie de producţie la uzina sa din judeţul Prahova, situată în parcul industrial Ploieşti West Park, unde sunt realizate plăcuţe de frână pentru autovehicule. Fabrica din Ploieşti şi-a început activitatea în noiembrie 2012, iar acum se apropie din ce în ce mai mult de obiectivul său privind realizarea unei producţii anuale de peste 10 milioane de plăcuţe de frână, unitatea din România fiind prima fabrică Honeywell din Europa care utilizează exclusiv tehnologia de fabricaţie Hot Press care asigură o calitate mai bună a produselor, o eficienţă energetică de top şi reducerea termenelor de livrare. Unitatea de la Ploieşti care a fost proiectată pentru o suprafaţă de 14.000 de metri pătraţi de construcţii acoperite are 220 de angajaţi, iar numărul acestora va creşte la 300, până în 2015. Honeywell are în prezent circa 2.200 de angajaţi în România, incluzând aici fabrica Turbo Transportation Systems şi operaţiunile în cadrul diviziei strategice Automation and Control Solutions. Compania a făcut investiţii semnificative nu numai în procesul de fabricaţie, ci şi în centre de cercetare şi dezvoltare, precum şi în capacităţile de inginerie din România, transformând ţara într-un contribuabil şi un beneficiar cheie al investiţiilor Honeywell.

Consider că obiectivul nostru ca oameni politici trebuie să fie aducerea cooperării economice dintre România şi SUA la nivelul de excelenţă al celei politice şi de securitate. Astfel, este datoria noastră ca mediul de afaceri românesc şi american să valorifice la maximum nivelul excelent al relaţiilor politice bilaterale dintre cele două state, accentuând interesul strategic al României de a spori nivelul investiţiilor americane în ţara noastră. De aceea, noi, în calitate de parlamentari ai României, trebuie să oferim investitorilor străini credibilitate, stabilitate a condiţiilor economice şi fiscale la nivel legislativ, iar modificările pe care le vom aduce în continuare să aibă rolul de a încuraja investiţiile, în special în domeniul cercetării şi inovaţiei.

Domnul Dorel Covaci:

"Avem nevoie de un cadru politic normal, stabil, de bună colaborare între instituţii"

Este adevărat proverbul că şi "Oalele se ciocnesc, dacă stau împreună", dar, totuşi, tensiunile permanente între cele două Palate (Cotroceni şi Victoriei) nu pot fi de bun augur pentru tot ceea ce înseamnă conducerea eficientă a destinelor acestei ţări.

S-a semnat Pactul de coabitare, o necesitate pentru stabilitate, înţelegere, colaborare bună între Preşedinţie şi Guvern. Acest pact a fost apreciat pozitiv în exterior, ca o garanţie a rezolvării problemelor din trecut.

Din nefericire, unul dintre semnatarii acestui act continuă seria atacurilor publice, neputând să se debaraseze de statutul de jucător pe scena politică. Muştruluielile la adresa instituţiilor statului, ridiculizarea acţiunilor şi măsurilor acestora, negarea competenţelor, atacurile la persoană, injuriile se petrec zilnic, aproape cu o precizie de ceasornic.

Atacurile lansate, aşa cum ne-am obişnuit, nu sunt decât o încercare de a genera ceartă şi scandal, de a dezbina, de a sădi sentimente de ură şi neîncredere. Este evident că persoana în cauză nu se simte în elementul său într-un climat normal, liniştit, stabil, de bună colaborare între instituţii. Nostalgia trecutului, a vremurilor când "tuna şi fulgera" din postura de Zeus, este încă suficient de intensă.

Tensiunile create, obiceiurile preşedintelui şi ale camarilei sale de a merge cu pâra la mai-marii Europei, ori de câte ori simt că le sunt poziţiile şi interesele ameninţate, nu fac decât să ne umbrească imaginea în exterior şi să-i alunge pe cei interesaţi în dezvoltarea investiţiilor pe teritoriul ţării noastre.

În realitate, preşedintele Băsescu nu are căderea de a pune la îndoială competenţele Guvernului actual, ale alianţei politice la putere, după dezastrul produs acestei ţări de către partidul Domniei Sale. E foarte uşor să critici, să acuzi pe altcineva, numai că toate acestea sunt puţin credibile, atunci când vin din partea cuiva, care şi-a trăit deja momentul, şi a făcut-o lamentabil. Dacă ar fi fost, măcar în ceasul din urmă, un preşedinte apolitic, aşa cum cere Constituţia, având misiunea, scopul şi dorinţa supremă de a asigura binele ţării, ar fi căutat să colaboreze cât mai eficient cu toate forţele politice, indiferent de coloratură, lăsând la o parte orgoliile, trufia şi tendinţele autoritare. În loc să fie un element mediator, conciliant pe eşichierul politic, preşedintele îşi asumă mereu rolul de semănător de vânt, cu scopul de a stârni furtuni şi a cauza nimicirea adversarilor.

E păcat că de la nivel de conducere se încearcă denigrarea, minimalizarea eforturilor şi rezultatelor actualei guvernări, care, de fapt, a reuşit să facă paşi importanţi pentru corectarea greşelilor săvârşite de alţii. Este trist că se aşteaptă ajutor şi susţinere din partea altor ţări, când, în primul rând, trebuie să se acţioneze obiectiv, cu responsabilitate, niciodată contra intereselor naţionale.

În ceea ce-l priveşte pe premierul Ponta, acesta a asumat şi a respectat prevederile Pactului de coabitare, inclusiv în momente în care partenerii politici au părut să înţeleagă mai puţin raţiunile acestei decizii, riscând disensiuni interalianţă, tocmai pentru binele ţării, pentru buna funcţionare a instituţiilor, pentru evitarea blocajelor în comunicare şi colaborare.

Avem nevoie în continuare de acest acord şi, privind în ansamblu, probabil că ar fi momentul potrivit ca toate forţele politice şi apolitice din această ţară să-şi pună în comun energiile, competenţele, inteligenţele pentru binele acestei ţări, pentru crearea de locuri de muncă, de oportunităţi, pentru un viitor mai bun al noilor generaţii.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Nevoia combaterii violenţei în şcoli"

Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăţii contemporane, având un impact puternic asupra actului educaţional desfăşurat într-un cadru instituţionalizat.

Dacă în trecut şcoala era un spaţiu social autonom, în prezent aceasta nu mai este nici pe departe o entitate izolată, necorelată cu dinamica socială şi neafectată de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea, în general. Şcoala este parte integrantă a comunităţii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate.

Din nefericire, în ultimii ani, mass-media a acordat din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind astfel la întreţinerea, creşterea şi stimularea violenţei în mediul şcolar. În consecinţă, violenţa şcolară este prezentă în peste 75% din şcolile din România.

Atunci când se vorbeşte despre violenţa în şcoală, se consideră drept surse favorizante, pe de-o parte, factorii exteriori ai şcolii (mediul familial, mediul social), iar, pe de altă parte, factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.

În sistemul educaţional actual, libertatea individuală este greşit înţeleasă atât de către elevi, cât şi de către profesori şi părinţi. Aceasta nu a avut ca efect micşorarea gradului de violenţă în şcoală, ci, dimpotrivă, pe fondul acestei libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă. Dacă anterior violenţa şcolară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violenţă sporită de la an la an, atât între elevi, cât şi dinspre elevi spre cadrele didactice.

În mediul şcolar, tipurile specifice de violenţă sunt:

• violenţa fizică, concretizată prin lovirea elevilor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin forţă de bunuri;
• violenţa economică (materială), ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului şcolar şi a bunurilor altor persoane;
• violenţa psihică, ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată şi se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare.

Pe de altă parte, comportamentele violente din incinta şcolii se manifestă şi după programul şcolar, în spaţiul din imediata vecinătate a şcolii, fenomen care afectează profund sentimentul de securitate pe care îl au elevii în spaţiul şcolar.

Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie propice dezvoltării elevilor.

Pentru a evita evoluţia şi perpetuarea violenţei în mediul şcolar este necesar, în primul rând, să acordăm o atenţie sporită violenţei şcolare prin elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi intervenţie care să fie fundamentate pe diagnoza situaţiei existente şi să fie incluse în planul de dezvoltare instituţională.

Domnul Daniel Tudorache:

"În mod sigur, anul viitor vor fi indexate pensiile cel puţin cu rata inflaţiei."

Anul viitor, cu siguranţă, vom indexa pensiile cel puţin cu rata inflaţiei, de fapt mai mult decât rata inflaţiei, pentru că se pare că, după nişte alarme false, o să fie o megainflaţie, o să avem undeva spre 2% inflaţie, foarte mică. Deci, în mod sigur, pensiile le indexăm, în mod sigur avem la salarii un spaţiu egal cu rata inflaţiei pentru a creşte, din punctul meu de vedere, salariile cele mai mici din zona bugetară.

De asemenea, TVA-ul va fi menţinut la 24 %; în afară de TVA-ul la pâine, cota unică va rămâne la 16 %, iar accizele vor scădea.

Guvernul va opta, în luna octombrie, la elaborarea bugetului pe anul viitor, între reducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi creşterea bazei salariale nesupuse impozitării, respectiv neimpozitarea salariului minim, cele două variante fiind studiate ca impact bugetar.

În acest an, salariul minim brut pe ţară garantat în plată a fost majorat în două etape, cu câte 50 de lei. Începând din 1 februarie, salariul minim brut pe economie a fost majorat de la 700 la 750 de lei, iar din 1 iulie a urcat la 800 de lei.

Domnul Scarlat Iriza:

"Băsescu, un preşedinte iresponsabil"

Viaţa politică românească pare să fie din nou tulburată de declaraţiile lipsite de fundament ale preşedintelui ilegitim, Traian Băsescu. Ahtiat după putere, Băsescu duce o campanie asiduă împotriva Uniunii Social-Liberale, cu scopul de a crea tensiuni în interiorul alianţei, sperând că aceasta se va destrăma până la alegerile prezidenţiale din 2014. După eşecul de la scrutinele electorale din 2012, când partidul său de suflet a avut un rezultat mai mult decât ruşinos, Băsescu îşi joacă ultima carte, respectiv aceea de a încerca să impună un candidat favorabil lui, care, bineînţeles, să şi câştige preşedinţia statului. Conştient că nu poate să îşi ducă la îndeplinire planul decât dacă USL nu va avea un candidat comun, Băsescu aplică celebrul dicton latin Divide et impera! (Dezbină şi stăpâneşte!). Astfel, se străduieşte, de o bună perioadă, să producă disensiuni între cei doi copreşedinţi USL. Se foloseşte de orice oportunitate, jigneşte, face acuzaţii nefondate, minte şi invocă tot timpul deja celebrul acord de coabitare, totul pentru a-şi atinge scopul.

Este inacceptabil să îl numeşti mitoman pe primul-ministru sau să afirmi că acesta împreună cu preşedintele Senatului sunt ca doi bebeluşi în ceea ce priveşte înţelegerea funcţionării instituţiilor statului. A transformat o simplă încetare a delegării procurorului Papici, pentru că acesta ocupa o funcţie prin esenţă temporară, într-un adevărat scandal pe tema independenţei justiţiei. Totodată, trebuie menţionat faptul că această încetare s-a făcut şi cu acordul procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kövesi. În plus, acţiunile şefului statului contrazic tot acest discurs demagogic şi manipulator, uimind factorii responsabili din sistemul judiciar, şi nu numai. Faptul că 1-a sunat pe procurorul general al României pentru a-i spune ce să facă este, de fapt, o presiune asupra conducerii Ministerului Public. Iar, în ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia pactul de coabitare este inclus în MCV (or, în MCV, nu există un asemenea benchmark), este de natură să indice o subordonare politică a justiţiei. Cu toate acestea, are tupeul să se declare un luptător pentru apărarea acesteia.

De altfel, toate demersurile lui Băsescu nu sunt altceva decât un joc politic murdar, care are ca singur scop crearea de disensiuni în interiorul USL şi discreditarea liderilor acesteia, pentru că este ştiut faptul că şeful statului nu a construit niciodată nimic, ci doar a distrus sau a încercat să distrugă. De data aceasta, va avea însă o problemă, deoarece USL este o construcţie politică prea bine fundamentată, constituită pe principiul interesului naţional.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Minunile pseudojustiţiei româneşti curg pe bandă rulantă"

Nu trece bine o zi de la Dumnezeu şi este imposibil să nu aflăm de o nouă năstruşnicie a pseudojustiţiei româneşti, care te lasă cu gura căscată. Simţi cum îţi creşte religiozitatea, iar mâna-ţi pleacă singură să facă nişte cruci mari şi multe de câte ori auzi ce se mai întâmplă în pseudojustiţia dâmboviţeană.

Este interesant (ca să fiu amabil!) cum procurorul Papici, cel care a deţinut funcţii de frunte în cadrul DNA, a reuşit să insiste în a acuza pe cineva că şi-a făcut treaba în campania pentru referendumul de suspendare a lui Băsescu. Este ciudat cum cineva care ajunge pe funcţii ce necesită muncă asiduă şi o logică fără de cusur, gândeşte că poate să deturneze legea de aşa manieră încât să transforme, la cea mai joasă manieră băsistă, munca de campanie într-un sistem de fraudare a votului. Astfel, sub conducerea lui Papici, DNA îl acuză pe Liviu Dragnea că a pus la punct un sistem naţional de influenţă prin care ar fi fraudat votul la referendumul din 29 iulie 2012. Păi, în acest caz, cum s-ar numi, în viziunea domnului Papici, "Tabla lui Manţog", multiplicată la nivel naţional, prin care s-a asigurat alegerea ca europarlamentar a fetei lu' tata? Şi de ce n-a coborât atenţia aceluiaşi procuror Papici şi asupra pedeliştilor care au oprit în toată ţara mii de cărţi de identitate ale subalternilor lor ca să fie siguri că nu merg la vot? De ce oare acelaşi ciudat de prea bine cotat procuror Papici vede doar jumătatea plină a paharului şi nu vede şi jumătatea goală - de ce nu a anchetat şi pe cei care s-au pregătit ca să nu vină lumea la referendum? Cum rămâne atunci cu apelurile iniţiale ale lui Băsescu? Şi acesta zicea să vină lumea la vot, că nu vrea să fie preşedinte la masa verde, şi că PDL-ul chiar va intra în coliziune cu el şi se vor despărţi dacă nu încetează cu boicotarea referendumului. Cum rămâne cu acelaşi Băsescu, după ce s-a sucit, când striga disperat, de la garaj, să nu vină lumea la vot, că e lovitură de stat? Având în vedere că, măcar după opiniile băsiste, referendumul nu a reuşit, iar marinarul a devenit din preşedinte guvernator, atunci nu se poate spune că, de fapt, antipropaganda, cea care a avut acest efect, este penală? Pentru că da, a fost o lovitură de stat, de atunci România nemaifiind condusă de un preşedinte, ci de către un guvernator al unora, câţiva, care l-au impus siluind Constituţia şi voinţa unei naţii. Dacă beneficiarul antipropagandei a fost Traian Băsescu, care a rămas pe post, nu înseamnă şi faptul că antipropaganda a avut efect, deci că a fost pus la punct un sistem naţional de influenţă prin care s-a fraudat votul în beneficiul marinarului pitulat la Cotroceni? Un sistem naţional de influenţă externă - manevrat de la Budapesta - care a ţinut maghiarii acasă. Un alt sistem naţional de influenţă care a ţinut românii acasă - prin reţinerile de cărţilor de identitate, prin antipropaganda pedelistă în favoarea lui Băsescu, prin ameninţările primarilor portocalii cu neacordările de ajutoare sociale şi sperierea pensionarilor că nu li se mai dau pensiile. De ce nu a anchetat măreţul profesionist Papici şi aceste aspecte, preferând doar anchetarea unui oponent politic al lui Băsescu în locul slujirii dreptăţii? N-a fost destul că au fost târâţi prin diverse instanţe oameni cărora nu li s-a putut aduce nicio acuzaţie sustenabilă, ori pe motive absurde gen "telepatie", acum s-a ajuns să fie acuzaţi de procurori precum Papici oamenii şi pentru simplul motiv că îşi fac treaba cu responsabilitate şi obţin şi rezultate remarcabile? Încotro se îndreaptă justiţia română virusată de băsism? Da, s-a spus că DNA a fost lăudată de către organismele europene. Din păcate, şi acestea au fost virusate de către băsism, având Monica Macovei grijă de asta. În caz contrar, cum ar fi putut să înghită nişte europeni, oameni normali la cap, enormităţi ca "lovitură de stat", "război civil în România", ori "milioane de voturi fraudate", doar că aşa a citit prin ziare madam Macovei, după propria sa declaraţie publică? Şi-apoi, cine au fost lăudătorii DNA? Nu cumva prietenii Monicăi Macovei, cărora aceasta le turna venin antiromânesc în urechi? Nu cumva tot cei care au impus pragul electoral în pofida Constituţiei şi legilor româneşti? Nu cumva tot cei care l-au susţinut pe Băsescu ca să rămână la Cotroceni, pentru că era de-al lor şi le slujea perfect interesele, în loc ca acesta, conform fişei postului, să slujească interesele românilor? De ce n-a anchetat domnul Papici treaba cu cele 2 milioane şi jumătate de voturi fraudate, dezinformare spectaculoasă preluată până şi de către americani? Dar treaba cu războiul civil? Nu mai este în vigoare legea care pedepseşte astfel de fapte, sau încă n-a auzit domnul Papici de ea? Amintim domnului Papici că americani de vază au considerat chiar că dezinformarea la nivel înalt este o formă de terorism - să nu uităm celebrul caz al incendierii Reichstagului, cel folosit drept pretext de propaganda nazistă pentru impunerea politicii lor şi accederea lui Hitler la putere!

Iată, aşadar, că domnul Papici a cam dovedit, prin alegerea personală şi prin acţiunile sale, că este un băsist loial, chiar dacă asta a afectat masiv credibilitatea sa profesională, deci implicit şi onoarea sa ca profesionist al justiţiei. Este astfel greu de înţeles de ce CSM-ul a decis, prin celebra sa inspecţie judiciară, că trebuie "reperată" onoarea procurorului Papici. Lucrul însă devine inteligibil amintindu-ne cine conduce în CSM: nişte judecători băsişti ce au călcat în picioare vrerea a 1700 de colegi de-ai lor, care au hotărât că nu-i mai reprezintă. Dar cum încă nu s-a promulgat legea de făcut dragoste cu forţa, CCR a decis că ba îi reprezintă, şi chiar or să vrea şi o să le placă asta - nu contează ce vor ei, heil Băsescu! Persistă, însă, o întrebare la care încă nu a găsit multă lume răspuns: în ce sertar îşi ţine domnul Papici onoarea? O fi praful de o palmă pe ea, de atâta nefolosinţă, şi, uite, acum trebuie şi reparată, c-o fi mâncat-o rugina...

Un aspect final... prin decizia sa, CSM a hotărât că declaraţiile premierului prin care îl considera pe Lucian Papici "băsist, morarist şi macovist" afectează prestigiul acestuia. I-auzi, Băsescule, taman ce te-njură CSM-ul: cică a fi "băsist" poate afecta prestigiul justiţiei! Adică e naşpa rău! Pe tine te afectează la prestigiu nu că eşti doar băsist, ci însuşi Băsescu, adică tatăl lor? C-aşa zicea madam Udrea, că toţi sunt urmaşii lui Traian, urmaşii lui Traian Băsescu... La fel şi a fi "morarist" sau "macovist" e naşpa rău! Păi, dacă-i aşa, înseamnă că am avut dreptate când ataşam aceste nume cu calamităţile pe are le-au produs fiecare şi toţi împreună...

Domnul Neculai Răţoi:

"«Eroul» Tökés stă pitulat după «Steaua României»"

Prins la înghesuială de către jurnaliştii români prezenţi la conferinţa de presă pe care a susţinut-o după ce a fost reales preşedinte al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, eurodeputatul László Tökés i-a uimit când a spus că deplânge apariţia unor inscripţii şovine, citând textual două dintre acestea, una fiind "Afară cu ungurii!", iar cealaltă extrem de vulgară. El a citat textual cele două inscripţii, după ce a fost întrebat de un jurnalist ce opinie are despre constituirea Consiliului de Onoare al Ordinului "Steaua României" în vederea retragerii distincţiei ce i-a fost acordată.

László Tökés a afirmat că, atunci când i-a fost decernată decoraţia, a considerat acest lucru "drept o recunoaştere a rolului Timişoarei" şi, în acelaşi timp, a rolului său, însă a spus că s-a înşelat.

Nu este singurul care a ajuns la această concluzie, că s-a înşelat. Un întreg popor s-a înşelat când a văzut în Tökés unul dintre fitilele care au aprins acea lună de decembrie a lui 1989, care a dus la doborârea comunismului de pe plaiurile mioritice. Degeaba zice László Tökés că el nu este antiromân, când mai tot ce zice ori face poartă această pecete. Nu poţi spune că eşti proromân când ceri o enclavizare pe criterii etnice. Şi unde? În una dintre cele mai sărace zone ale României! Nu poţi spune că eşti proromân când ceri protectorat din partea unei ţări pe jumătate cât România! Dar, ca de obicei, când este prins cu mâţa-n sac, Tökés aruncă vina pe "proasta traducere", justificare mult folosită încă de pe vremea lui Domokos Geza, altul care era neînţeles din cauza translatorilor... Păi, cine vă împiedică să vorbiţi româneşte în România, domnu' Tökés, ca să nu mai fie problema traducerii greşite? Este o recunoaştere implicită a faptului că, vorbind într-o altă limbă când nu este cazul, poţi să te loveşti de greşeli sau poate fi dovada că vrei să greşeşti cu intenţie...

Drăguţ a fost domnu' Tökés când s-a declara jignit rău de faptul că se doreşte să i se retragă Ordinul "Steaua României", prietenul lui Băsescu neuitând să arate cu degetul spre "Ponta, plagiatorul" (de parcă acestuia i s-ar retrage decoraţia) şi spre "comisia pesedistă", recte Consiliul de onoare al Ordinului. Da' n-a binevoit nici măcar o clipă să se prezinte în faţa Consiliului, pitulându-se în spatele unui avocat care nici n-are vreun cuvânt de zis pe tema respectivă, ba nefiind membru al Ordinului, ba neavând atribuţii în acest sens, nefiind o problemă în care să-1 poată reprezenta pe Tökés, după cum nici în pat cu nevasta nu ai nevoie de prezenţa unui avocat. Mai există pe lumea asta şi locuri în care avocaţii nu pot să intre...

Penibil însă este domnu' Tökés când insistă să creadă (cine oare?) că el este arătat drept imaginea duşmanului românilor, dar cică nu el este ţinta, ci "comunitatea maghiară care doreşte autonomia". După cum am fost învăţaţi încă înainte de 1989, ne este cunoscută placa: "Dai în mine, dai în fabrici şi uzine, dai în doctor Petru Groza"...

Păi, dacă este să luăm numai denumirea de Consiliu Naţional al Maghiarilor din Transilvania ne dăm seama ce se pregăteşte aici. Naţiunea la care se referă cuvântul "naţional" din sintagmă este doar cea "transilvană", întrucât un consiliu naţional transilvan care să acopere şi judeţul Vaslui, de exemplu, unde ar putea fi vorbitori de limbă maghiară, nu încape în logica normală, e ca şi cum am spune noi Consiliul Naţional al Românilor din Moldova şi ne-am preocupa de Cluj. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu o recunoaşte cu subiect şi predicat, László Tökés, cel care mai vrea un mandat în Parlamentul European (a-nceput să-i placă la miere domnului...) ca să lupte în continuare pentru autonomie, doreşte, de fapt, sfâşierea teritorială a României. Sau, ca să nu fie o greşeală de traducere, doreşte separaţia, despărţirea de România, ruperea, detaşarea, secesiunea sau oricare alt termen cu acelaşi înţeles. O veche vorbă spune că şarpele nu este odios pentru muşcă, deoarece aşa se hrăneşte şi se apără el. E odios că se ascunde ca să facă asta. Iar "eroul" László Tökés se ascunde în spatele nemeritatului Ordin "Steaua României" ca să rupă o bucată din România.

Domnul Vasile Mocanu:

"Putem însănătoşi sănătatea?"

Se apropie cu paşi mari momentul în care va trebui să ne dăm votul pe bugetul anului 2014. Totodată, va trebui să facem planuri să începem atragerea de fonduri europene din cele aproape 40 de miliarde amărâte pe care abia-abia a reuşit Traian Băsescu să ni le... "negocieze", ca nu cumva să deranjăm pe alţii care l-au menţinut la Cotroceni ca pe bunicuţa moartă proptită de geam în zi de pensie. Cred însă că a venit momentul să privim cu mai multă luare-aminte la sănătatea românilor. În caz contrar, vom dispărea rapid ca naţie şi fără ajutorul lui Tökés! A trecut un sfert de secol de când nu s-a mai construit un spital nou în România. Se apropie rapid momentul în care multe spitale vor trebui demolate pentru că au apărut şi se dezvoltă infecţiile nosocomiale, adică infecţiile intraspitaliceşti, cele despre care românii zic că intri în spital cu o boală şi ieşi cu două. În străinătate, normele stabilesc că, după 25 - în alte state 50 de ani, spitalele respective se demolează, deoarece au devenit focare de infecţie, iar ţările respective nu îşi permit să se joace cu sănătatea cetăţenilor lor. Inclusiv spitalele private se supun acestor reguli severe. La noi, majoritatea spitalelor se apropie de o jumătate de secol de existenţă, iar altele au depăşit de multă vreme această vârstă...

Pe lângă acest fapt, nu reuşim să oprim nici hemoragia de cadre medicale calificate - doctori şi asistenţi medicali - care au fost, multe dintre ele, şcolarizate pe gratis, de la buget, în facultăţile de stat. Ca să nu mai amintim de faptul că s-a închis şi ultima filială de la Institutul "Cantacuzino", că fabricile de medicamente din România s-au profilat doar pe medicamente de uz general, comercializabile uşor, că un medicament mai acătării, de ultimă generaţie, nu poate fi accesat până şi din cauza faptului că nu s-a mai actualizat lista cu moleculele noi de ani şi ani de zile, ori că preferăm să achiziţionăm medicamente de câteva ori mai scumpe decât preţul de vânzare al producătorului, pentru că trebuie şi la traficanţii de medicamente "să mânce şi gura lor ceva", ori să şi-o scoată pe Mimişor, într-o decapotabilă ultimul răget, la cumpărături la Paris, deşi biata fufă n-a ajuns în viaţa ei nici la Periş până să dea peste "măreţul" speculant...

Sunt de părere că, în cadrul marilor proiecte, dacă tot o să urmeze regionalizarea, ar trebui să fie prinse şi măcar câte un spital regional nou-nouţ, plus unul-două spitale specializate în oncologie, dar cu dotare tehnică de ultimă oră, ca să nu mai facem turism medical la turci, plus două-trei spitale gen cunoscutul vienez AKH, unde merg românii în pelerinaj ca musulmanii la Mecca, pentru a-şi găsi sănătatea pierdută în România. Da, sunt nişte obiective ambiţioase, dar nu văd de ce nu s-ar putea realiza! Ceauşescu a putut, şi el era doar un cizmar, nu mare doctor în drept, în economie ori în inginerii, aşa cum putem găsi în toate structurile actuale, până şi în opoziţie. Nu văd de ce nu s-ar putea face eventual un pact pe sănătate, între toate partidele politice, unde să se cadă de acord ca, indiferent ce se va întâmpla, oricine va fi la guvernare, aceste spitale să se poată realiza în cel mai scurt timp şi la cea mai înaltă dotare, sănătatea poporului devenind, în sfârşit, prioritate naţională. Astfel, vom avea posibilitatea să valorizăm şi specialiştii noştri, nemailăsându-i să-şi încerce norocul departe de casele şi familiile lor, căci şi românii au nevoie de medici buni!

Până la urmă, oricum ne uită lumea, fie că suntem de la USL ori de la PDL, PP-DD sau UDMR, dar măcar rămâne în urma noastră ceva util copiilor şi nepoţilor noştri. Orice părinte se laudă că face totul pentru copiii şi nepoţii săi: maşini, case, apartamente - după posibilităţi. Noi am fost investiţi cu posibilitatea de a face ceva nu doar pentru copiii şi nepoţii noştri, ci mai ales pentru copiii şi nepoţii celor care au avut încredere în noi că vom munci în interesul lor. Putem însănătoşi sănătatea. Ţine numai de noi: dacă suntem aşa de buni cum ne considerăm noi înşine, e suficient să vrem să ne mobilizăm în direcţia găsirii soluţiilor, în loc să sărim în sus că nu se poate, că nu-s bani... Cum pot face asta alţii, chiar mai săraci ca noi, putem şi noi s-o facem. Căci doar leneşul la toate zice că nu poate...

Domnul Vasile Popeangă:

"În sfârşit, toate fondurile europene au fost deblocate"

S-a făcut dreptate României! O mare realizare a ţării, sub actuala guvernare, a fost recunoscută oficial când comisarul european pentru politică regională, Johannes Hahn, l-a anunţat pe premierul Victor Ponta că s-a luat decizia deblocării plăţilor pe Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE). Astfel, putem să spunem că fondurile europene au fost deblocate în totalitate, ceea ce reprezintă, pentru oricare român responsabil, o veste excelentă. Domnilor băsişti, pe dumneavoastră o să vă rog să vă-ntristaţi profund... Deşi CE a anunţat la sfârşitul lunii iunie că a început pregătirile pentru o decizie de suspendare a POSCCE, întrucât autorităţile române nu luaseră încă toate măsurile solicitate şi nu efectuaseră acţiunile de corecţie solicitate de serviciile sale, acum Johannes Hahn a recunoscut cu fairplay că autorităţile române au făcut, în timp record, eforturi considerabile pentru a corecta deficienţele semnalate de CE şi pentru a asigura un sistem de management mai eficient. Între timp, o echipă de audit a CE s-a deplasat în România, iar Autoritatea Română de Audit şi-a trimis la Bruxelles raportul privind măsurile luate de autorităţi pentru funcţionarea POSCCE.

Reamintesc că POSCCE s-a aflat printre programele operaţionale suspendate în octombrie 2012, ca o consecinţă a "dibăciei" guvernelor anterioare care, momentan şi spre binele naţiei, s-au retras în umbră. E bine când oamenii-şi găsesc locul pe care-l merită...

De ce se insistă pe POSCCE? Pentru că este singurul program operaţional orientat în mod direct către mediul privat. Practic, pentru celelalte programe precum POSDRU sau POS Transporturi banii pot fi accesaţi de autorităţi şi apoi ajung la companii. Trebuie să reamintim şi faptul că Comisia Europeană a rambursat României peste două miliarde de euro în perioada 1 ianuarie - 2 octombrie 2013. Cu alte cuvinte, suma încasată în 2013 este aproape egală cu cea returnată de Comisie în întreaga perioadă 2007-2012, fapt care demonstrează eficienţa măsurilor implementate de Guvernul USL în acest an. De asemenea, executivul urmează să trimită Comisiei Europene cereri de rambursare în valoare de un miliard de lei în cadrul Programului Operaţional Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).

Perioada 2014-2020 este ultima perioadă de alocare financiară mai importantă, după care - atenţie! - alocările se vor mai diminua. România va putea primi, începând cu 2014, o sumă importantă, de aproape 40 de miliarde de euro. Această sumă însă nu este prea mare şi trebuie să investim în proiecte economice cu impact real, întrucât avem de reconstruit o ţară, şi, comparativ cu guvernările portocalii, noi trebuie să o facem bine, ca la carte, aşa cum este normal într-o Europă a secolului al XXI-lea.

Din cauza unor negocieri ciudate, la "ambâţ" personal, dar din care au lipsit profesionalismul şi interesul naţional, România a fost dezavantajată la împărţirea fondurilor europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020 în raport cu vecinii, iar sumele alocate ţării noastre vor fi direcţionate în special către atenuarea discrepanţelor între diferite regiuni şi judeţe ale ţării. Raportat ca alocare la număr de locuitori, România a primit cam o mie de euro pentru fiecare locuitor, în timp ce Cehia a primit 2.000 de euro, Ungaria, două mii de euro, Portugalia, 1.900 de euro, Slovacia, 2.200 de euro, Polonia, 1.900 de euro, Lituania, 2.200 de euro, Croaţia, ultima intrată, 1.900 de euro. Deci, rămânând cu mult mai puţini bani decât un necesar normal pentru dezvoltarea ţării, rezultă că trebuie să-i gestionăm cu înţelepciune şi parcimonie, până în acest moment considerând că principalele direcţii pentru perioada 2014-2020 trebuie să fie: competitivitatea, oamenii - societatea, infrastructura, resursele, administraţia şi guvernarea, iar nivelul de absorbţie a fondurilor europene trebuie să ajungă în cel mai scurt timp la 50%.

Trebuie să nu uităm că fondurile europene pentru 2014-2020 sunt destinate în special atenuării discrepanţelor între regiuni, deci va trebui să accelerăm şi crearea regiunilor de dezvoltare. Avem multe de făcut, iar timpul nu este cel mai bun aliat al nostru. Poate că n-ar trebui să uităm acest lucru când va veni noul buget şi ne vom înghesui să cerem bani pentru zugrăvit biserici-monument istoric cu lavabilă ordinară ori alte "minunăţii" de interes mai mult decât minor, uitând interesul general al celor mulţi, pentru că altfel vom avea de ales între a-l mulţumi pe popa Gică şi să nu mai avem banii trebuincioşi cofinanţărilor pentru a face autostrăzi ori a crea locuri de muncă...

Domnul Cornel Itu:

"Solidaritate socială şi politică"

Ne aflăm într-un moment în care unitatea noastră USL, dar şi a întregii clase politice, trebuie să fie cuvântul de ordine. Provocările prin care trece populaţia acestei ţări, şi mă refer aici la riscul inundaţiilor ce ameninţă o mare parte din România, soarta Roşiei Montane şi implicit a ecosistemului din acea zonă, viitorul căilor ferate, iar lista punctelor de maxim interes asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea e lungă, toate acestea ne obligă la unitate în decizii. Să nu pierdem din vedere proiectul de lege privind bugetul de stat pentru 2014, proiectul de lege privind asigurările sociale de stat pentru anul viitor. În ce parte se va înclina balanţa pentru sistemul sanitar şi pentru educaţie? Voinţa politică este cea care face diferenţa între servicii publice esenţiale ce ne situează la capătul listei statelor membre UE sau la o cotă demnă de o ţară care îşi preţuieşte viitorul.

Ancoraţi în realitate, trebuie să admitem că, percepând taxele la nivelul actual, nu putem să avem spitale ca în Germania, însă folosind resursele într-un mod judicios cred că putem avea un sistem sanitar la nivelul Poloniei, unde rata mortalităţii infantile este de peste două ori mai mică decât în România. Logica e simplă, în Polonia se alocă 900 de dolari anual pe cap de locuitor pentru sănătate, iar în România doar 500 de dolari.

Paradoxal, România dă cei mai mulţi medici din lume, mai mulţi decât SUA, dar oraşele mici şi satele noastre le duc lipsa, tinerii rezidenţi iau calea străinătăţii pentru că niciodată nu au fost bani pentru ei.

Traian Băsescu rămâne în paginile triste ale istoriei României. Ce preşedinte al unui stat european a mai spus că nu trebuie făcută o dramă din exodul medicilor? Este momentul să ţinem frâiele în mână, cu toată solidaritatea, pentru a nu mai permite ca astfel de viziuni, să devină o realitate în ţara noastră.

Recent am participat, în prezenţa domnului subsecretar de stat Raed Arafat, la deschiderea unei subunităţi pentru intervenţii în situaţii de urgenţă în localitatea Mociu din judeţul Cluj. Aproximativ 25.000 de oameni din mediul rural vor beneficia de servicii medicale de urgenţă la cele mai înalte standarde - un semn că se poate oferi egalitate de şanse, că schimbarea a prins un contur real. Trebuie doar voinţă politică, iar în aceste momente totul stă sub semnul coeziunii noastre.

Consider că exemplul domnului Raed Arafat, de a avea un sistem modern de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă, arată că se poate. Trebuie doar responsabilitate, seriozitate, conştiinţă naţională, şi asta stă la îndemâna noastră.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Cinematografele care n-au ajuns în patrimoniul oraşelor - vulnerabile în faţa acţiunilor premeditate de prejudiciere a statului în favoarea interesului privat şi a degradării. Săli altădată pline de spectatori au ajuns astăzi adevărate ruine căzute în nepăsare şi uitare sau sunt subiect de tranzacţii suspecte. Este urgentă şi obligatorie rezolvarea problemelor de ordin birocratic invocate pentru neaplicarea legii.

Cinematografele au fost zeci de ani o importantă sursă de culturalizare a maselor, locul perfect de socializare, lumea minunată în care i-am descoperit pe marii actori de film, în care am trăit aventuri alături de eroii noştri preferaţi. Primul cinematograf timişorean a fost înfiinţat în anul 1908 sub denumirea de Teatrul Imaginilor în Mişcare. 60 de ani mai târziu funcţionau 7 săli printre care şi "Studio", deschisă în jurul anului 1940.

Am făcut această referire la istoria cinematografelor din Timişoara ca o introducere în subiectul prezentei declaraţii politice, care are ca temă situaţia cinematografului "Studio", ajuns în proprietatea unei persoane fizice într-un mod absolut suspect. Conform informaţiilor apărute în presă, o persoană particulară a împrumutat RADEF cu 1.000.000 de lei. În urma unui proces, regia a găsit soluţia prin care, în schimbul împrumutului primit, să dea cinematograful "Studio" - un imobil de 560 de metri pătraţi din centrul Timişoarei, evaluat la 211.000 de euro, plus o diferenţă în bani de 13.420 de lei. împrumutul - schimb - cedare este de dată recentă, din 2012, iar noul proprietar este un cetăţean cu domiciliul în Timişoara, locatar într-un apartament de la etajul 4 al unui bloc de locuinţe dintr-un cartier mărginaş al oraşului.

Chiar dacă proaspătul proprietar de cinematograf poate fi un multimilionar sub acoperire, situaţie este halucinantă atâta vreme cât vorbim nu doar de un imobil fost cinematograf, ci de o clădire cu o anumită valoare istorică, o clădire de patrimoniu aflată chiar în Piaţa Victoriei - cunoscută ca Piaţa Revoluţiei de la 1989.

Personal consider că în acest caz nu mai avem de-a face doar cu un dezinteres total în gestionarea fondului patrimonial al RADEF, ci şi cu o posibilă acţiune premeditată de prejudiciere a statului în favoarea interesului privat. Cert este că prin tergiversarea aplicării legii care consfinţeşte transferul clădirilor fostelor cinematografe în patrimoniul primăriilor, nu se întâmplă altceva decât întreţinerea unui mediu vulnerabil în care este loc de ilegalităţi.

Este absolut obligatorie rezolvarea problemelor de ordin birocratic invocate pentru neaplicarea legii, plus intervenţia organelor abilitate care să investigheze activitatea de la RADEF, din ultimii ani.

Soarta cinematografelor din toată ţara este tristă, cu puţine excepţii fericite. Există spaţii transformate în restaurant, centru medical sau fabrică de pâine, însă clădirile nefolosite se degradează încet dar sigur, sunt în paragină, devin ruine. Cei 5 ani scurşi de la adoptarea legii privind transferul lor către primării nu au făcut altceva decât să adâncească dezastrul spre care se îndreaptă unele clădiri-simbol.

Nu putem rămâne indiferenţi şi trebuie să cerem măsuri ferme şi urgente de la Ministerul Culturii şi de la domnul ministru Daniel Barbu.

Domnul Ioan Moldovan:

"A fi sau a nu fi... investiţia de la Roşia Montană"

Am reprezentat Partidul Conservator în Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România, care şi-a început activitatea în urmă cu trei săptămâni. De altfel, Partidul Conservator a fost prima formaţiune politică din România ai cărei parlamentari s-au deplasat la faţa locului, încă de la începutul lunii trecute, pentru a se informa direct de la sursă despre toate aspectele legate de proiectul investiţional din Munţii Apuseni.

Ceea ce vreau să subliniez după mai multe vizite făcute la Roşia Montană, atât împreună cu colegii conservatori, cât şi cu cei din Comisia specială, dar şi în calitate de parlamentar de Cluj, o zonă aflată în apropierea Munţilor Apuseni, este faptul că raportul acestui organism de verificare va fi unul pertinent, corect şi echilibrat. Este evident că, nefiind de specialitate, parlamentarii din Comisia specială vor întocmi un document final de ordin mai mult informal şi tehnic, în care se vor regăsi toate opiniile recepţionate atât de la faţa locului, cât şi în urma numeroaselor audieri care au avut loc.

În ceea ce mă priveşte, nu pot până la acest moment să exprim o poziţie tranşantă vizavi de oportunitatea demarării proiectului de exploatare a aurului, argintului şi celorlalte metale preţioase din Munţii Apuseni. La modul general, toată lumea are dreptate, fiecare în parte, atât investitorul şi autorităţile, cât şi localnicii şi ONG-urile de mediu care se exprimă pro sau contra. Consider că zona Roşia Montană trebuie salvată de la dispariţie într-un anumit fel, iar la acest capitol Guvernul ar trebui să decidă cu maximă responsabilitate o soluţie alternativă, în cazul în care se hotărăşte că mineritul nu va putea continua. Oamenii de acolo sunt într-adevăr săraci, lipsiţi de perspective pe termen mediu şi lung, iar faptul că au lucrat din moşi-strămoşi în mină îi îndreptăţeşte să spere în perpetuarea mineritului.

Pe de altă parte, şi investitorul are dreptatea sa, după ce a cheltuit zeci de milioane de dolari, precum susţin reprezentanţii săi, pentru patrimoniul de la Roşia Montană. Mai rămâne în discuţie ca investitorul să demonstreze că tehnologia cu cianuri pe care vrea să o folosească în Apuseni va avea un impact minim asupra mediului din România, respectiv că cianura nu va ajunge în pânza freatică a apelor şi nu se va produce un dezastru ecologic de proporţii, care ne-ar decredibiliza total în ochii Uniunii Europene. De asemenea, investitorul trebuie să dea asigurări că prin defrişarea unei suprafeţe de 250 de hectare de pădure, o suprafaţă imensă, nu se vor modifica ecosistemele din zona respectivă şi nu va fi niciun pericol ulterior. Nu în ultimul rând, se pune întrebarea de ce în atâţia ani de la debutul proiectului şi obţinerea licenţei de explorare evaluarea strategică de mediu şi evaluarea impactului asupra mediului nu s-au finalizat, iar instituţiile abilitate nu au dat un aviz clar şi în cunoştinţă de cauză continuării investiţiei.

În opinia mea, în cazul în care va agrea investiţia, statul român ar trebui să negocieze o redevenţă mult mai mare decât cea actuală, de 20%, din proiectul de la Roşia Montană. Până la urmă, bogăţiile pământului românesc sunt moştenite de mii de ani, aparţin statului şi oamenilor săi, iar o decizie definitivă trebuie luată şi cu respectarea istoriei şi culturii noastre, nu doar din perspectivă economică.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Salarii tot mai mici, concedieri, proteste, lipsă de medicamente şi căldură în şcoli"

Câştigul salarial mediu nominal brut a fost, în august, de 2.219 lei, cu 31 de lei (1,8%) mai mic decât în luna precedentă, iar cel mediu nominal net s-a redus cu 1,9%, la 1.604 lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică.

Valorile cele mai mari al câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale (3.948 lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (884 lei), în luna august 2013, în majoritatea activităţilor din sectorul economic, nivelul câştigului salarial mediu net a fost mai mic faţă de luna iulie 2013. Analizând cele prezentate se vede că veniturile au scăzut, numai Guvernul USL se laudă cu venituri mai mari.

La Combinatul Mechel din Câmpia Turzii 134 de angajaţi au primit preavize pentru concediere colectivă.

La Timişoara lipseşte vaccinul contra hepatitei pentru bebeluşii care se nasc în aceste zile. La Zalău, în 38 de unităţi de învăţământ nu se furnizează căldură.

Peste 7000 de membri ai Sindicatului "Şcoala Prahovei" au intrat în 7 octombrie 2013 în grevă de avertisment.

Toate cele prezentate mai sus sunt efectele guvernării USL, guvern incapabil să rezolve problemele ţării.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Locurile de muncă pentru tineri, o prioritate guvernamentală"

În perioada postdecembristă au fost emise o mulţime de acte normative şi programe privind integrarea tinerilor în activitatea socială şi economică. Acestea se referă strict la modalităţi de încadrare în câmpul muncii, stimulare a angajatorilor care dau curs cererilor tinerilor. Cu toate astea, suntem încă deficitari la educarea tinerei generaţii în proiectarea unui viitor în societate.

Programul de guvernare 2012-2016 cuprinde o serie de obiective şi priorităţi în cadrul Strategiei Europa 2020, care să asigure creşterea inteligentă, durabilă şi favorabilă a incluziunii tinerilor.

Chiar dacă piaţa forţei de muncă s-a redresat într-o anumită măsură în 2012, şomajul scăzând de la 7,4% în 2011, la 7% în 2012, se estimează că şomajul în rândul tinerilor, în prezent, este de aproximativ 23% şi va rămâne la un nivel ridicat, acest fapt impunând o atenţie sporită pentru această categorie socială.

Suntem în situaţia în care programul de ocupare a forţei de muncă pentru anul 2013, elaborat de ANOFM, se adresează unor tineri care s-au format profesional la întâmplare sau îndrumaţi de părinţi. Momentan nu se practică o strategie cu vedere în perspectivă, elaborată în baza unor analize adecvate privind prognoza dezvoltării economiei pentru o durată mai mare de timp, fapt care generează o masă considerabilă de absolvenţi specializaţi în domenii ce nu se regăsesc în cererile de forţă de muncă ale pieţei.

În fapt, incluziunea tinerilor ar trebui începută prin activităţi specifice, realizate de oameni cu pregătirea necesară, eventual introduse ore de orientare profesională în programa şcolară, unde tinerii să înveţe să se autoevalueze, să fie informaţi asupra cerinţelor pieţei, pentru a alege o formă de pregătire cu o mai mare probabilitate de asigurare a unui loc de muncă după terminarea studiilor.

Prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU), prin axa prioritară 6 - "Promovarea incluziunii sociale", trebuie pus accent pe incluziunea tinerilor, fiind clar o categorie vulnerabilă la accesul şi participarea pe piaţa muncii.

Mai mult de atât, Guvernul României trebuie să acorde o atenţie deosebită acestei categorii sociale şi să facă demersurile necesare în crearea mai multor posibilităţi de angajare a tinerilor.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Ordine şi demnitate în educaţia naţională"

Prin această declaraţie politică, legată de situaţia actuală din sistemul de învăţământ, dar şi de felul cum ar trebui să înţeleagă unii politicieni ceea ce se întâmplă într-un domeniu considerat, din păcate, doar teoretic, de mai toţi guvernanţii, ca fiind de "prioritate naţională", intenţionez să atrag atenţia reprezentanţilor clasei politice - ca un semnal de alarmă ce sper să fie auzit şi însuşit de toţi factorii instituţionali responsabili - asupra faptului că această politică deliberată de generalizare a haosului postceauşist în sistemul de învăţământ (de sus în jos) trebuie să înceteze, cu atât mai mult cu cât credibilitatea maselor în politică s-a depreciat grav, până într-acolo încât este posibil să fim sancţionaţi foarte grav de către un electorat care, pur şi simplu, nu îşi mai vede sensul participării la urne.

În această ordine de idei, aş dori să invoc necesitatea stringentă de repunere în demnitatea socială a condiţiei cadrelor didactice, ţinând cont, bineînţeles, de câteva drepturi şi îndatoriri de importanţă majoră ale acestora. Soluţiile în cauză ar consta, pe de o parte, într-o salarizare mai substanţială, diferenţiată după criteriile specifice existente, iar, pe de altă parte, în elaborarea unor norme metodologice prin care să fie întărită autoritatea profesorilor, cu scopul de a se ajunge la o mai mare ordine şi disciplină a elevilor, absolut necesară pentru a se reuşi, într-o manieră civilizată, transmiterea (şi fixarea) mai bună a cunoştinţelor din aria curriculară şi de a se elimina delincvenţa juvenilă, psihică şi fizică, atât de frecvent întâlnită în spaţiile învăţământului nostru naţional.

Din acest ultim aspect, al combaterii violenţei în şcoli, recomand membrilor Comisiei parlamentare de învăţământ, dar şi celor din Ministerul Educaţiei Naţionale şi altor factori de decizie politică ai statului, aflaţi în colaborare cu cei din Ministerul de Interne, să conlucreze mai intens şi să conceapă un mai sever Regulament de disciplină a elevilor, în cuprinsul căruia să se regăsească sancţiuni ferme împotriva actelor de indisciplină săvârşite în timpul efectuării orelor de curs.

Aş propune, pentru a se restabili un cadru adecvat în transmiterea şi fixarea de cunoştinţe, să se prevadă în mod expres obligativitatea pedepsirii mai ferme a oricăror forme de jignire fizică şi psihică asupra profesorilor, în încercarea de a se evita pe cât posibil perturbarea bunei desfăşurări a orei la clasă, urmând ca elevii vinovaţi de o astfel de atitudine ireverenţioasă să fie pasibili unor sancţionări graduale - de la a fi conduşi imediat după producerea insultei într-un loc special amenajat (bibliotecă etc.) şi până la învăţa în şcoală după terminarea orelor de curs, la a fi amendaţi sau, în ultimă instanţă, exmatriculaţi. Stabilirea unei asemenea proceduri de combatere a indisciplinei în şcoli, impusă de specialiştii din ministerul de resort, este necesară tocmai pentru că directorii unor unităţi de învăţământ fie dovedesc "maleabilitate" atunci când stabilesc diferite măsuri preventive prevăzute pe plan local în Regulamentele de ordine interioară, fie sunt puşi în situaţia de a nu le putea aplica din cauza unor varii presiuni externe (cel mai adesea de natură politică). Şi cum directorii şcolilor sunt "la mâna primarilor", iar primarul are şi el interesele lui electorale, este foarte posibil ca aceştia să substituie întreaga autoritate a corpului profesoral printr-o "alianţă" de subversivitate şi amiciţie de clan politic cu reprezentanţii comitetelor de părinţi din Consiliul de administraţie al şcolilor (unde profesorii sunt reprezentaţi doar într-o proporţie de 1/3)!

De asemenea, la capitolul îndatoriri ale profesorilor, s-ar cuveni precizate, într-un posibil Regulament sau normă şcolară specială, prevederi mai aspre (până la desfacerea contractului de muncă) pentru acele cadre didactice care lipsesc nemotivat de la ore, iau mită pentru notare preferenţială sau manifestă o atitudine imorală pe timpul examenului de bacalaureat etc.

Dacă ne dorim cu adevărat să creăm condiţiile politice optime pentru a avea generaţii de adolescenţi înălţate moral şi intelectual, dacă vrem să nu mai vedem profesorii puşi în situaţii umilitoare de către unii elevi antişcoală, atunci noi, parlamentarii, să sprijinim pe cât ne stă în putinţă educaţia naţională, venind în întâmpinare cu soluţiile cele mai viabile, aşa încât oficialii MEN să poată garanta dascălilor o independenţă totală faţă de orice influenţă a factorului politic, iar la numirea directorilor şcolii să prevaleze numai criteriul competenţei profesionale, al disponibilităţii manageriale pentru o eficientă colaborare contractuală cu agenţi economici interesaţi de atragerea forţei de muncă la sfârşitul studiilor elevilor.

După pauză

Lucrările şedinţei au fost conduse în continuare de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnilor colegi,

Am să fac un singur anunţ scurt. Comisiile lucrează, încă nu au niciunul din proiectele care sunt pe ordinea de zi la priorităţi legislative sau la proiecte cu raport de aprobare, astfel încât noi am cam finalizat ordinea de zi pentru săptămâna aceasta.

Ne vedem fix la 12,30 grupurile politice pentru a face votul final. Conform deciziei liderilor grupurilor parlamentare, s-ar putea săptămâna viitoare să fie săptămâna în care dezbatem proiectele care au rapoarte de respingere de la comisie. Aşa încât şedinţa noastră de cele 50 de minute, o oră... nu avem niciun proiect pe care să-l dezbatem.

Ne vedem la ora 12,30 la votul final.

Vă urez o zi frumoasă, domnilor!

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea de vot final.

Facem o verificare ca de obicei, da?

Aveţi o procedură? Nu. O secundă, să facem. A da, cinci minute, da? Perfect.

Mai stăm câteva minute până şi Grupul PDL se uită pe listă. Nu-i o problemă.

O să vă rog frumos să vă introduceţi cartelele pentru a verifica cvorumul de şedinţă şi să văd concluziile liderilor.

Membrii biroului şi liderii grupurilor parlamentare, după aceea şedinţa de birou permanent, ca de obicei.

Domnul Grama a venit de departe, din Covasna. Aţi zis bună ziua în limba maghiară acolo, în dreapta? N-aţi zis? Dacă n-aţi zis, n-aţi intrat în sală, n-aveţi voie. Păi de capul lui, aşa, trece munţii?

Bun. Vă rog frumos să vă pregătiţi.

Domnul Popa, carteluţa dumneavoastră pentru o verificare. Domnul Neacşu, domnul Fenechiu, facem şi noi votul şi după care continuăm discuţia. Vă rugăm frumos să vă pregătiţi cartelele, să înceapă votul.

Bun. N-aţi semnat? Extraordinar!

Să vă luaţi lista de prezenţă fiecare grup parlamentar, să vă uitaţi pe ea. Dacă vreţi să mai facem o repetiţie, peste câteva minute o mai facem.

Liderii grupurilor parlamentare, să-mi spuneţi ce facem pentru votul final astăzi.

Grupul parlamentar PDL, putem să facem? Bun. Mai facem o verificare de vot? E coadă la semnături, am înţeles.

Putem să începem votul? Gata?

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci, să pregătim votul final.

Avem 17 proiecte, din care două o să le citim, că sunt adoptate tacit.

Legile ordinare.

1. Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a Legii nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor.

Procedura este de urgenţă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

275 de voturi pentru, trei voturi împotrivă.

2. Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

251 de voturi pentru, 3 abţineri, 38 de voturi împotrivă.

3. Proiect de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la New Delhi, la 8 martie 2013.

Legea este ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

294 de voturi pentru, o singură abţinere.

4. Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, reexaminată la cererea preşedintelui României.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2912.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

226 de voturi pentru, două abţineri, 67 de voturi împotrivă.

Pe procedură. Domnul Fenechiu, liderul Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe procedură.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vreau să informez plenul că astăzi un număr de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PP-DD şi PDL înţeleg să formuleze în temeiul lui 160, 166 din Regulamentul Camerei Deputaţilor moţiunea simplă intitulată "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei". (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

O s-o verificăm, după care o discutăm în Biroul permanent.

5. Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul instituţiilor de credit.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

274 de voturi pentru, trei abţineri, 18 voturi împotrivă.

6. Propunere legislativă privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice vă propune adoptarea propunerii legislative.

Să înceapă votul.

288 de voturi pentru, patru abţineri, două voturi împotrivă.

7. Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2013 privind prorogarea termenului prevăzut la art.V din Ordonanţa Guvernului nr.6/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

Comisia pentru învăţământ vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

245 de voturi pentru, o abţinere, 54 de voturi împotrivă.

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială...

Din sală:

Ai sărit 9!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am sărit 9, da, scuzaţi-mă.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare referitoare la premierea elevilor care au obţinut media 10 la examenul de bacalaureat 2013.

Îmi cer scuze.

Comisiile pentru învăţământ şi pentru buget vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

297 de voturi pentru, o singură abţinere.

9. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune adoptarea propunerii legislative.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

252 de voturi pentru, 41 de abţineri, trei voturi împotrivă.

10. Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2010 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi de Ordonanţa Guvernului nr.8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

280 de voturi pentru, două abţineri, 19 voturi împotrivă.

11. Proiect de Lege pentru completarea Legii nr.53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

294 de voturi pentru, o abţinere, 3 voturi împotrivă.

12. Proiect de Lege privind stabilirea unor măsuri pentru protejarea patrimoniului Muzeului Naţional Filatelic.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

297 de voturi pentru, patru abţineri.

13. Proiect de Lege privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate.

Legea este ordinară.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice vă propune respingerea acestui proiect.

L-am aprobat pe cel dinainte.

Să înceapă votul.

Mulţumesc foarte mult.

282 de voturi pentru, două abţineri, 18 voturi împotrivă.

14. Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr.277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

298 de voturi pentru, două voturi împotrivă.

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr.393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 şi Legii nr.393/2006.

Legea este organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

241 de voturi pentru, 51 de abţineri, 3 voturi împotrivă.

Doamnelor şi domnilor,

Mai avem două legi organice la respingeri, care sunt conform art.75 alin.(2) din Constituţie, trec de prima noastră Cameră fără dezbatere şi fără vot.

16. Propunere legislativă privind definirea spaţiului rural naţional.

17. Şi cel de-al doilea: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

La ambele termenul pentru dezbatere şi votul final au fost depăşite, astfel încât se duc la Cameră decizională.

Pe final, vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47 s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale următoarele legi: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.62/2009 transformată în lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul feroviar; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2013; Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.52/2003; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2013; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2010; Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2012 şi Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2012; precum şi Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2006.

Dragi colegi,

Vă urez o zi frumoasă!

Ne vedem săptămâna viitoare.

Spor în comisii.

Membrii Biroului permanent, şedinţă de Birou permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,58.