Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa de astăzi, 22 octombrie 2013, consacrată declaraţiilor politice.

Săptămâna trecută, şedinţa a fost deschisă de către reprezentanţii opoziţiei. Săptămâna aceasta, conform principiului rotaţiei, o să începem cu reprezentanţii Puterii.

Înainte de a da cuvântul primului deputat pentru a-şi citi declaraţia politică, vreau să vă reamintesc că, potrivit art.188 alin.(4), durata intervenţiei nu poate depăşi trei minute.

Vreau să ţineţi cont de acest aspect. Acest lucru s-a discutat şi ieri în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi s-a hotărât ca fiecare coleg să se încadreze în această limită de timp.

Am să invit la tribună pe reprezentantul Partidului Social Democrat, pe domnul deputat Lucian Şova şi se pregăteşte, din partea Opoziţiei, domnul Dan-Cristian Popescu.

Domnul Lucian Şova:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice pe care intenţionez s-o fac astăzi este legat de trimiterea în Parlament a proiectului de lege privind Codul rutier.

Aşa cum ştim, la mijlocul săptămânii trecute, Guvernul Ponta a luat decizia de a trimite, până la urmă, în Parlament proiectul de Lege privind unele modificări la Codul rutier.

Consider că acest act este expresia unui ataşament deosebit faţă de valorile democratice şi a respectului pe care trebuie să-l arate orice guvern faţă de Legislativul ţării sale.

Sunt convins că, în Parlament, aşa cum deja se ştie, la Codul rutier se lucrează de ceva timp şi că există în plan a se concepe o lucrare unitară, care are drept model Codul rutier francez, cod rutier care înglobează în prevederile sale absolut toate reglementările, fără să mai fie nevoie de alte acte normative sau norme de aplicare.

Acest lucru îl are în vedere şi Parlamentul României prin cele două comisii ale Camerei Deputaţilor - Comisia juridică şi Comisia pentru industrii şi servicii - care sunt implicate în acest proces legislativ.

De asemenea, sunt sigur că poliţia rutieră îşi va aduce contribuţia la construcţia unui cod rutier român, care să ţină cont atât de realităţile româneşti, cât şi de exigenţele privind respectarea normelor rutiere la standarde internaţionale.

Credinţa mea este că o lege, pentru a putea fi respectată, trebuie să fie respectabilă, în primul rând. În acest sens, mă refer la faptul că o lege trebuie să poată fi respectată atât din punct de vedere tehnic, dar să aibă şi valenţe morale care să o facă să fie respectată şi impusă în conştiinţa cetăţenilor. O lege nu trebuie să fie doar un instrument de represiune, trebuie să fie şi un instrument de stimulare în respectarea sa.

În aceste condiţii, aştept atât de la colegii din cele două comisii, cât şi de la Poliţia rutieră mobilizarea în a realiza un act normativ de bună calitate.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu şi se pregăteşte domnul deputat Florin Tătaru.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică: "România are nevoie de independenţă energetică, România are nevoie de locuri de muncă."

A fi parlamentar este o misiune delicată. Potrivit logicii democraţiilor parlamentare, logică asumată şi de Constituţia noastră, noi suntem parlamentari ai întregii Românii şi nu doar ai colegiilor uninominale în care am fost aleşi. De asemenea, deciziile noastre în calitate de parlamentari nu pot fi condiţionate de niciun mandat imperativ în afara propriei noastre raţiuni şi conştiinţe.

De aceea probleme dificile şi aparent deloc populare, precum cea a exploatării aurifere de la Roşia Montană şi cea a gazelor de şist în Moldova, Dobrogea şi Banat, care sunt sau vor ajunge pe masa de lucru a Parlamentului României, trebuie făcută ţinându-se cont nu de presiuni, nici de lozinci, nici de propagandă dintr-o parte sau alta. Răspunderea unor astfel de decizii este exclusiv a noastră şi de aceea trebuie tratată cu foarte multă seriozitate şi responsabilitate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Problema reală a României este reprezentată de intrările tot mai mici la bugetul de stat, buget ce este în majoritate dedicat rezolvării unor probleme sociale şi a unor nevoi imediate. E din ce în ce mai greu să vorbim despre investiţii atât de necesare în infrastructură.

Lipsa locurilor de muncă şi mai ales lipsa locurilor de muncă "albe" este o problemă naţională, pe care evităm să o discutăm. Iar această problemă este legată mai ales de lipsa marilor investiţii.

Aceasta este permisa de la care - cred eu - trebuie să plecăm atunci când vom fi chemaţi să discutăm şi să decidem pe chestiuni economice.

Da! Trebuie să fim fermi în a cere Executivului să negocieze cât mai bine pentru România contractele! Da! Trebuie să fim atenţi ca beneficiile României şi românilor să fie direct proporţionale cu profitul real obţinut de către investitori.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să fim atenţi şi la un alt aspect. Războaiele prezentului şi ale viitorului nu mai sunt nici războaie "fierbinţi" ale armatelor convenţionale, nici războaie "reci" ale serviciilor secrete, ci războaie economice, ale resurselor.

Ultimii ani ne-au oferit prilejul de a descoperi că România nu este deloc o ţară săracă în resurse naturale şi că potenţialul energetic al acestei regiuni poate concura cu cel al zonei Golfului Persic.

Dar acest lucru trebuie să ne umple de o responsabilitate şi mai mare: de noi, de clasa politică, depinde dacă aceste resurse vor fi un blestem sau o sursă de prosperitate pentru toţi românii şi calea de a aşeza România acolo unde îi este locul: o ţară occidentală, al şaptelea stat din Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat de Bucureşti.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Tătaru şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Nevoia de coerenţă în legislaţia muncii şi în aplicarea acesteia."

Confruntaţi din ce în ce mai mult cu dificultăţi bugetare şi aflaţi în situaţia de a înăspri disciplina fiscală, instituţiile statului trebuie să ia în calcul o mai mare coerenţă a prevederilor legale în ceea ce priveşte raporturile de muncă, dar şi beneficiile acestora în piaţa internă. Legislaţia muncii şi a securităţii şi sănătăţii în muncă sunt instrumente ale statului de drept menite să asigure funcţionarea pieţei, protecţia celor ce muncesc şi stabilitatea bugetară. Aceste instrumente nu pot fi lăsate la întâmplare, ci trebuie verificate permanent. Nu în ultimul rând, fiscalitatea nu trebuie uitată raportat la aceste condiţionalităţi ale pieţei muncii, pentru că este unul din cele mai importante instrumente ale statului pentru dezvoltare economică.

În ceea ce priveşte Codul muncii, funcţionarea acestuia, de la ultima modificare, s-a îmbunătăţit. Însă, anumite aspecte trebuie în continuare perfecţionate. Numărul de contracte de muncă a crescut în 2012, confirmând o tendinţă pozitivă din 2011, însă pericolul atingerii unei limite nedorite există. Vreau să aduc în discuţie faptul că trebuie să corectăm anumite deficienţe ale sistemului până nu ajungem într-un blocaj total.

Astfel, prima deficienţă constatată şi care are impact asupra bugetului, dar şi asupra funcţionării pieţei muncii sunt prevederile legale aferente sancţionării muncii fără forme legale. Considerăm că amenzile pentru acest fenomen sunt prea mari, iar încasările la buget sunt prea mici, în procente sub 10%. Ori scădem cuantumul amenzilor pentru a încasa mai mult, în cazul neconformităţilor (ceea ce nu înseamnă că îndemnăm la acest comportament din partea agenţilor economici), ori găsim modalitatea de a-i obliga la plata acestora. Majoritatea acestor amenzi se transformă în debit şi, până când acestea se încasează, durează foarte mult sau nu se încasează deloc, prin intrarea de către debitor în insolvenţă şi crearea unei alte entităţi economice, ceea ce duce la eludarea încasărilor şi astfel un instrument de control devine puţin eficient.

Inspecţia muncii trebuie să aibă la dispoziţie instrumente mai flexibile şi mai uşor de gestionat, în condiţiile în care există practica contestării în instanţă a amenzilor şi aceasta ameninţă atât eficacitatea sistemului, cât şi încasările, generând costuri suplimentare pentru stat. Pentru a face eficient sistemul, este posibil ca sancţiunea să fie aplicată de instanţele de judecată, precum este modelul în alte state europene sau putem avea în vedere modelul aplicat pentru Garda financiară până la restructurarea acesteia, care ar aduce la buget sume considerabile. Ar fi de analizat dacă acest sistem flexibil de sancţiune poate fi aplicat şi în Inspecţia muncii. Cert este că acest instrument al sancţionării neconformităţilor pe piaţa muncii trebuie să fie îmbunătăţit pentru a întări încă o dată instituţiile ce asigură stabilitatea pieţei muncii.

Mai sunt multe elemente mai puţin complexe. Mai sunt multe alte elemente complexe sau mai puţin complexe, dar importante, ce trebuie reglate precum statutul juridic al persoanelor fizice autorizate, întreprinderi familiale sau întreprinderi individuale. Confruntaţi în instanţele de judecată, acestea au un statut juridic incert şi uneori dificil de sancţionat. Fie capătă, ca atare, un statut clar, fie nu trebuie să opereze în piaţă ca ceilalţi agenţi economici pentru că se instituie discriminări periculoase.

Legea dialogului social trebuie modificată pentru a elimina o serie de ambiguităţi şi termene imprecise. Dacă această lege a fost adoptată pentru a crea un instrument de stabilitate pentru salariaţii care lucrează în societăţile mari, acesta îşi dovedeşte carenţele prin faptul că nu stabileşte limite de timp la negocierile privind contractele colective dar şi neconcordanţe privind termenele de contestare la instanţe a sancţionării salariatului. Statul social a impus aceste reguli pentru a proteja mai bine angajatul în faţa abuzurilor potenţiale ale angajatorilor. Părerea mea este că nu trebuie să renunţăm la acestea chiar dacă piaţa economică trebuie să fie mai dinamică şi să permită o mai mare mobilitate a forţei de muncă.

De asemenea, trebuie modificată Legea zilierilor, care introduce ambiguităţi în ceea ce priveşte domeniile unde se aplică. Sub masca unor activităţii ocazionale, agenţi economici care ar trebui să cotizeze la bugetele de asigurări sociale, utilizează lucrători în calitate de zilieri şi nu fac acest lucru. Mai mult, protecţia zilierului atât din punct de vedere social, dar şi din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă nu este realizată.

O altă problemă majoră care se constituie în tensiuni sociale mari o constituie legislaţia privitoare la asistenţii maternali şi personali. Această lege a introdus o contradicţie majoră care aduce prejudicii importante cetăţenilor şi statului. Impunerea unui regim contractual unor persoane care ar trebuie să presteze o activitate remunerată pe bază de indemnizaţie, a generat un val de proteste şi de procese care par să nu se mai termine. În loc să creăm o societate a consensului şi a sprijinului pentru persoanele defavorizate, ajungem la contrariul, categorii sociale pierdute, abandonate şi conflictuale. Îngrijirea persoanelor cu handicap trebuie să fie văzută ca o obligaţie morală a societăţii, nu ca o povară iar persoanele care asistă, sunt cei care se sacrifică pentru alţii. Fac un apel la modificarea urgentă a prevederilor legale referitoare la asistenţii personali şi maternali, care să elimine o multitudine de discriminări cu consecinţe sociale periculoase şi cu costuri nejustificate.

Aşadar, stimaţi colegi, pentru toate acestea, trebuie să privim foarte detaliat în toate aspectele ce presupun funcţionarea corectă a pieţei muncii. Să oferim instrumente eficiente pentru statul român atât în ceea ce priveşte bugetul naţional, dar şi pentru bunul mers al activităţii instituţiilor care asigură controlul aplicării legislaţiei în materie.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici şi se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică prin care aş vrea să vă atrag atenţia în dimineaţa aceasta am intitulat-o: Apel la responsabilizare în beneficiul muncitorilor din ţară şi din diaspora.

Declaraţia de astăzi porneşte de la problema cetăţenilor români care lucrează fără forme legale, atât în ţară, cât şi în afara ei. Pentru anul 2012, numărul cetăţenilor care lucrau sub această formă în România a fost de peste 1,4 milioane, adică 23% din totalul salariaţilor din economie. Din cauza acestei situaţii, bugetul României pierdea mai mult de patru miliarde de euro, aproximativ 3,1% din pib.

Dacă pentru persoanele din interiorul ţării aflate în această situaţie o estimare poate fi făcută de către autorităţi, situaţia este mult mai gravă pentru cei plecaţi la muncă în străinătate. Din păcate, abuzurile la care sunt supuşi românii care lucrează fără forme legale au ajuns la un nivel alarmant. Media a făcut cunoscute reţele de traficanţi de persoane care au profitat de sărăcia, disperarea şi ignoranţa acestora.

Cele mai multe reţele se pare că ar funcţiona chiar în Germania, oamenii fiind păcăliţi de promisiunea unor salarii ridicate şi condiţii de viaţă mai bune. Din nefericire, s-au înregistrat numeroase cazuri în care victimele ajung să trăiască la limita sărăciei, în condiţii asemănătoare sclaviei. Un alt abuz la care muncitorii români neîncadraţi legal sunt supuşi constă în discriminarea salarială - în Marea Britanie, spre exemplu, sindicatele au confirmat diferenţa salarială dintre muncitorii români şi cei de altă naţionalitate. Astfel, românii sunt plătiţi cu 5-6 lire pe oră, pe când muncitorii britanici sau polonezi beneficiază de un salariu aproape dublu, de 9-10 lire pe oră.

Acestea sunt doar două aspecte, iar exemplele pot continua. Pentru a evita situaţiile asemănătoare, lansez un apel de responsabilizare către colegii parlamentari, pe care mă bazez că vor face cunoscute aceste probleme în circumscripţiile în care au fost aleşi, pentru a motiva plecările doar cu forme legale.

Cer ministrului muncii o implicare concretă în această problemă majoră şi cu repercusiuni imense asupra cetăţenilor români precum şi a familiilor acestora. Nu lăsaţi ca neştiinţa şi disperarea să devină pretextul principal pentru racolarea de viitoare victime din ţara noastră! În condiţiile în care, din 2014, restricţiile pe piaţa europeană a muncii vor fi ridicate, vă rog să faceţi tot ce este posibil pentru ca asemenea abuzuri să nu mai continue.

Informarea corectă a cetăţenilor români asupra drepturilor lor, precum şi a obligaţiilor firmelor care-i angajează ar fi doar una din multele soluţii pe care le are Ministerul Muncii.

Vă mulţumesc.

Sunt deputatul Mircea Lubanovici, deputat PDL de diaspora.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş şi se pregăteşte domnul deputat Kereskényi Gábor.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "18 octombrie - Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane."

Această zi este menită să contribuie la conştientizarea pericolului la care suntem expuşi cu toţii. Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane, o ameninţare asupra securităţii individului şi a valorilor sociale şi morale. Este "sclavia erei moderne", prin care unii oameni profită de pe urma exploatării altor oameni.

Conform Raportului Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane privind situaţia traficului de persoane în anul 2012, aceasta este una dintre cele mai profitabile activităţi de criminalitate organizate din Uniunea Europeană, fiind situată, în funcţie de venituri, pe al treilea loc în lume, surclasată doar de către traficul de droguri şi cel de armament, cu un profit ilicit cuprins între 6 şi 9 miliarde dolari.

Scopul traficului de persoane cunoaşte mai multe forme: exploatarea sexuală, exploatarea prin muncă şi exploatarea în vederea cerşetoriei.

În cazul exploatării sexuale, vulnerabilitatea în rândul tinerelor cu vârste cuprinse între 14 şi 25 ani este crescută. Mai mult de jumătate dintre aceste victime sunt exploatate pe teritoriul ţării noastre. Recrutarea are loc odată cu prezentarea ofertei, legată în special de asigurarea condiţiilor de practicare a prostituţiei sau de oferirea unui loc de muncă. Recrutorul este de cele mai multe ori un cunoscut al victimei.

Adulţii, în special de gen masculin, cu vârste cuprinse între 18-40 de ani, sunt vulnerabili la exploatarea prin muncă, pentru că aceştia, sub promisiunea unor locuri de muncă în ţară sau în străinătate, sunt manipulaţi cu contracte de muncă fără valoare juridică de către administratorii unor firme fictive.

O altă categorie de persoane vulnerabile la trafic şi exploatare de orice fel, în special prin obligarea la cerşetorie, este reprezentată de cetăţenii cu dizabilităţi, care nu au surse de venit sau care nu sunt beneficiari ai unor forme de protecţie socială şi care ajung sub influenţa traficanţilor, în imposibilitatea de a percepe pericolul sau exploatarea sau de a reacţiona la aceasta.

Victimele minori, a căror pondere în total a înregistrat aproximativ 36% din totalul victimelor, sunt vulnerabili la exploatarea de orice fel. Mai mult, fetele cu vârstele cuprinse între 10-17 ani ajung victime ale exploatării sexuale atât pe plan intern, cât şi extern. Cele mai multe victime provin din familii biparentale şi urmau o formă de învăţământ la momentul intrării în trafic.

În anul 2012, au fost identificate 1041 de victime, din care 554 au fost traficate. 69% dintre acestea sunt de gen feminin, iar restul de gen masculin. În 2012, minorii au avut o pondere de 44% din totalul victimelor traficate. O proporţie covârşitoare dintre aceştia fiind fete: 88%.

Cu privire la victimele adulte se observă o distribuţie majoritară în rândul victimelor traficate în 2012, cu o pondere de 56%. Dintre acestea, 55% au fost victime adulte de gen feminin.

Ponderea victimelor fără educaţie este extrem de redusă, doar 7%, nivelul de educaţie al victimelor situându-se între ciclul primar şi liceal. În ceea ce priveşte mediul de provenienţă, victimele provenite din mediul rural având o reprezentare majoritară 61,5%. Mai mult de jumătate din traficul de persoane este cel intern, iar destinaţiile principale pentru traficul extern sunt Italia, Germania şi Spania.

Majoritatea victimelor sunt recrutate de persoane apropiate, cunoştinţe sau vecini. De asemenea, cele mai multe victime provin din familii biparentale, existând un număr important de victime traficate de partenerii de viaţă.

Pentru a preîntâmpina şi reduce traficul de persoane, este necesar ca în bugetul de stat pe anul 2014 să fie alocaţi mai mulţi bani pentru realizarea de campanii de informare asupra riscurilor la care se expun persoanele supuse mirajului bunăstării oferite în altă parte, asupra modalităţilor sigure şi verificate pentru găsirea unui loc de muncă mai bun, precum şi pentru realizarea de adăposturi şi servicii de consiliere psihologică şi reintegrare ale victimelor traficului de persoane.

Totodată, şi administraţiile publice locale trebuie să conştientizeze pericolul cauzat de acest fenomen şi să asigure o mai bună colaborare cu structurile locale ale Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, să se implice în realizarea de adăposturi şi servicii rezidenţiale pentru victimele traficului de persoane.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Invit la tribună pe domnul deputat Kereskényi Gábor şi se pregăteşte domnul deputat Borbély László.

Domnul Kereskényi Gábor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Solidaritate între români şi maghiari în lupta anticomunistă."

Acum 57 de ani, în 23 octombrie 1956, a izbucnit la Budapesta Revoluţia maghiară împotriva dictaturii comuniste şi ocupaţiei sovietice.

Totul a început prin demonstraţia paşnică a studenţilor, care s-a transformat în revoluţie, iar apoi a fost înăbuşită în sânge prin masacrul comis de trupele sovietice. Pierderile de vieţi s-au estimat la circa 2.700 maghiari şi 700 soldaţi sovietici. După revoluţie au urmat represaliile: peste 400 de persoane au fost condamnate la moarte şi executate, 22.000 de persoane condamnate la închisoare, 18.000 de persoane internate în lagăre, iar alţi aproximativ 250.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.

Cu toate că poziţia oficială a partidului comunist din România în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej era negativă, evenimentele fiind catalogate ca şi "contrarevoluţia bandelor de terorişti", societatea românească a simpatizat cu revoluţionarii. Studenţii de la Timişoara, Cluj, Braşov, Bucureşti, Târgu Mureş şi Iaşi au organizat mitinguri de solidaritate. Securitatea însă a ţinut în frâu evenimentele, fiind arestaţi mii de studenţi, tinere cadre universitare şi intelectuali.

Potrivit unor rapoarte, în perioada octombrie 1956-decembrie 1962 au fost arestate în România peste 28.000 de persoane, dintre care doar în perioada ianuarie 1957-mai 1959 au fost pronunţate 10.000 de condamnări.

Care este concluzia acestor evenimente? Concluzia este că, aşa cum s-au găsit puncte comune şi acum 57 de ani, relaţia între România şi Ungaria, dar şi relaţia interetnică între societatea românească şi societatea maghiară din România trebuie să fie bazată pe principiul solidarităţii. Astăzi nu mai există Uniunea Sovietică, există însă Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială, care încearcă să impună aceleaşi condiţii, aceleaşi reguli ţărilor din Bazinul Carpatic.

Şi dacă acum câteva decenii interesul comun era să scăpăm cât mai repede de regimul comunist, astăzi interesul comun este să scăpăm cât mai repede de datorii şi să ieşim cu toţii din criza economico-financiară.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Kereskényi Gábor, deputat de Satu Mare.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la tribună pe domnul deputat Borbély László şi se pregăteşte doamna deputat Natalia Intotero.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să ridic o problemă care influenţează peste trei milioane de cetăţeni din Transilvania. Şi trag un semnal de alarmă pentru că am aflat acum trei săptămâni că Taromul vrea să suspende zborurile către Sibiu şi Târgu Mureş pe perioadă nedeterminată. E vorba de două aeroporturi importante. E vorba de fosta capitală culturală a Europei.

Nu se poate ca un management privat, oricât de privat ar fi, să nu înţeleagă unele decizii strategice. Acum, când aeroportul din Târgu Mureş - vă spun numai câteva cifre - în 2010 au fost 1940 de operări de aeronave şi în 2012 3168, deci mai mult ca dublu, nemaivorbind de număr de pasageri: 74.000 în 2010 şi se preconizează anul acesta 320.000 şi anul trecut au fost 300.000 de pasageri.

Şi vine Taromul, care se pare că e stat în stat, şi decide că, deoarece sunt 600 de dolari pierdere pe cursă, nu acceptă să continue numai dacă aeroportul din Târgu Mureş, în fiecare zi, cumpără 15 sau 20 de bilete cu 200 de euro. La discuţiile de ieri. E inacceptabil. Şi deşi primul-ministru, doamna ministru al transporturilor a zis da, aveţi dreptate şi cei din Târgu Mureş şi cei din Sibiu, totuşi, nu poate să dispună în AGA, unde este statul acolo, păi atunci lăsaţi în pace toţi cei care au decis, inclusiv cei care au fost eventual la guvernare şi s-ar putea să fi făcut greşeli când am zis că e bine să avem management privat. Păi e bine, dar trebuie să aibă nişte reguli foarte clare în ceea ce priveşte deciziile strategice care se iau la nivelul acestor companii strategice.

De aceea, eu fac un ultim apel, pentru că va fi o discuţie şi astăzi, şi către Ministerul Transporturilor, către toţi cei implicaţi, să nu se joace cu aceste decizii, la care nişte contabili în birouri calculează cifre şi nu ţin cont de interesul a trei milioane de cetăţeni. Şi am auzit că e vorba şi de Suceava. De Suceava, Sibiu şi Târgu Mureş.

Acum, când e un boom al circulaţiei aeriene, când zilnic sunt mult mai multe curse şi mergem spre această direcţie, când se spune că "time is money" înseamnă bani, timpul înseamnă bani, bani înseamnă timp, haideţi să vedem ce putem să rezolvăm în această problemă împreună, pentru că nu se poate ca unele companii să ia decizii de capul lor, fără să aibă în vedere strategia Guvernului, strategia interesului cetăţeanului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Vă doresc o zi bună!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la tribună pe doamna deputat Natalia Intotero şi se pregăteşte doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează: "Şcoala - cea mai bună soluţie de integrare socială a romilor."

Comunitatea romă are o istorie. Şi într-una dintre etapele acestei istorii, romii au fost robi pe moşiile feudale. Statutul de rob poate fi echivalat în termeni de drepturile omului cu statutul de sclav. Robul nu ştia să scrie sau să citească. Complet dependent de stăpânul feudal. Singura diferenţa era că proprietarul de robi nu avea drept de viaţă şi de moarte asupra acestora.

O astfel de viaţă creează în individul supus acestui tratament strategii şi tactici de supravieţuire, în raport cu capriciile abuzive de putere ale posesorului. Aceste strategii şi tactici au fost păstrate şi transmise mai departe copiilor de romi, din generaţie în generaţie, ca o pseudomoştenire culturală.

Ceea ce vedem astăzi este rezultatul acestui proces istoric. Toate dificultăţile sociale cu care ne confruntăm când vine vorba despre romi îşi au sursa în acest trecut nefericit. Şi cu această constatare în minte rezultă, în mod evident, că cea mai bună soluţie pentru a păşi dincolo de stigmatul acestui trecut este şcoala.

Copiii de romi trebuie să meargă la şcoală. Să înveţe să scrie şi să citească. Să înveţe mai mult decât atât

şi în acest mod să capete controlul asupra destinului lor, să aleagă singuri dacă doresc să cerşească sau să fure pentru a-i îmbogăţi pe alţii, dacă doresc să îşi risipească viaţa prin închisori, ca preţ pentru aceasta, sau să se bucure de libertatea de a decide în fiecare moment ce trebuie să facă cu viaţa lor.

Copiii de romi trebuie să meargă la şcoală, să înţeleagă toate avantajele acestui lucru şi să transmită mai departe copiilor lor că şcoala este cea mai bună soluţie pentru un viitor mai bun. Numai în acest mod vom putea influenţa şi schimba ceva în mentalităţile de astăzi ale comunităţii rome. Treptat, această schimbare se va vedea şi se va propaga la toate nivelurile interacţiunii sociale.

Desigur că diferenţa în nivelul de trai este motorul principal al migraţiei şi desigur că statele europene trebuie să îşi asume, în spiritul valorilor democratice, dreptul tuturor cetăţenilor europeni la libera circulaţie. Dar necesitatea de a integra, prin educaţie, comunităţile rome trebuie să fie un efort comun, la care România are datoria şi responsabilitatea de a se alătura necondiţionat. Numai aşa vom putea reuşi să depăşim o istorie care îşi perpetuează sechelele în prezent, condiţionându-ne viitorul.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la tribună pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Palaşcă.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică pe care o voi citi integral în dimineaţa aceasta se intitulează "Bucovina, sabotată politic".

Săptămâna trecută a fost făcut anunţul oficial de către Compania TAROM precum că aceasta va suspenda singura cursă operată pe Aeroportul "Ştefan cel Mare" din Suceava, care deserveşte şi judeţul Botoşani. Suceava este deja împânzită de panouri publicitare care îi invită pe localnici să folosească Aeroportul de la Iaşi pentru curse către Bucureşti, Londra, Roma, Torino, Bologna.

Suspendarea singurei curse care făcea legătura între capitala României şi Bucovina, care crea turiştilor interesaţi să viziteze Nordul Moldovei o minimă posibilitate de a o face într-un mod rapid şi confortabil, având în vedere distanţa mare între Bucureşti şi Suceava, îmi creează suspiciunea că izolarea Bucovinei este un proces premeditat, în curs de realizare, conform programului "Marea baroniadă".

Spun asta deoarece ţinutul Bucovinei, prin puternicul proces de promovare, fără precedent, de care a avut parte în timpul mandatului lui Gheorghe Flutur la conducerea Consiliului Judeţean Suceava şi al guvernării PDL, a devenit un competitor puternic pentru alte zone turistice ale României.

De asemenea, este bine cunoscut faptul că Aeroportul "Ştefan cel Mare" este unul din atuurile Sucevei în dezbaterile privind reorganizarea administrativ-teritorială a României şi, implicit, în competiţia pentru "Suceava - capitală de euroregiune." Astfel că, în acest context, suspendarea curselor Tarom echivalează cu tăierea ultimei punţi la care Bucovina mai putea să spere pentru accesul direct către Europa.

TAROM operează pe Aeroportul Suceava din 2004, iar recent, conducerea Aeroportului declara că zborurile se realizează la capacitate maximă. De aceea, cred că invocarea motivelor de ordin financiar şi a unei presupuse lipse de rentabilitate a curselor din cauza condiţiilor meteo pe timp de iarnă ascund interese puternice în domeniul turismului şi dorinţa scoaterii de pe harta turismului a Sucevei şi a Bucovinei. Cât despre "Suceava - capitală de regiune", trag concluzia că ea a fost vândută cu bună ştiinţă vecinilor baroni moldoveni.

Toate eforturile făcute în timpul guvernării PDL de a atrage fonduri pentru modernizarea Aeroportului "Ştefan cel Mare", concretizate într-un proiect de finanţare europeană prin POS Transporturi şi începerea lor au devenit inutile din cauza lipsei operatorilor serioşi şi stabili, care să ofere posibilitatea tour-operatorilor de turism să includă Bucovina pe lista destinaţiilor de top ale României. Va mai conta în primăvară că Aeroportul din Suceava va avea singura pista elastică din ţară? Mi-e teamă că nu.

O dată în plus, simt nevoia să repet, stimaţi colegi, că Bucovina este în plin proces de izolare de restul României, de Europa şi că acest proces este condus de oameni direct interesaţi în distrugerea faimei unei zone istorice şi culturale a ţării. Prim-ministrul României, domnul Victor-Viorel Ponta, a venit la Suceava şi a minţit spunând că nu va permite ca Tarom să suspende cursele interne, printre care şi cea de la Suceava, deşi probabil ştia deja că hotărârea fusese luată. A minţit şi atunci când a afirmat cât de mult iubeşte Bucovina şi că rădăcinile sale se regăsesc în acest tărâm legendar. Mă înspăimântă dublul discurs al actualului Guvern, la fel cum mă revoltă neputinţa autorităţilor locale sucevene. Asta nu înseamnă că nu sper, în continuare, într-un miracol pentru Suceava, pentru Bucovina şi bucovineni.

Fac un apel către Guvernul României, către dumneavoastră, stimaţi colegi, către conducerea TAROM, să redăm şansa la viaţă a turismului, mediului economic şi celui academic din Bucovina, care vor muri din lipsa transportului aerian cu destinaţia Suceava.

Vă mulţumesc.

Vreau să anunţ că tot astăzi depun încă alte patru declaraţii. Doar titlurile lor: "Parteneriatul educator-elev-părinte performează dacă este sprijinit instituţional", "Promisiunile, microbuzele şi autobuzele sau «Povestea lupului la Ministerul Educaţiei»", "Promovarea bunelor practici ale României în domeniul egalităţii de şanse", "Uniformele şcolare, bune doar dacă poartă sigla USL".

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Palaşcă. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ.

Domnul Viorel Palaşcă:

Aş dori să ţin o declaraţie politică intitulată "Importanţa educaţiei în societate".

Rolul educaţiei şi învăţământului într-o societate civilizată este esenţial pentru că educaţia contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii individuale. Totodată, nivelul de dezvoltare economică al unei ţări depinde şi de nivelul de educaţie şi instruire profesională al cetăţenilor, de aceea este nevoie de o concepţie clară privind rolul educaţiei într-o societate.

Tocmai datorită importanţei acestui domeniu, Legea educaţiei naţionale a instituit caracterul de prioritate naţională al învăţământului, însă pentru a evita adâncirea decalajului faţă de învăţământul din ţările dezvoltate şi pentru a se face o reformă adevărată, trebuie ca acest sistem să fie finanţat corespunzător, în concordanţă cu importanţa pe care o are educaţia în societate.

În acest moment, personalul din învăţământ acuză o slabă finanţare a sistemului. Din această cauză, salarizarea este necorespunzătoare şi în neconcordanţă cu efortul depus de majoritatea cadrelor didactice. Acest fapt face ca învăţământul să nu fie foarte atractiv pentru toţi cei care au vocaţia de a preda şi pentru cei care doresc să urmeze sau să continue o carieră în acest domeniu.

Totodată se impune o schimbare a faptului că se pune un accent pe latura informativă a elevilor, şi mai puţin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmăreşte ceea ce au reţinut aceştia, şi nu capacitatea lor de a aplica practic cunoştinţele acumulate.

În acelaşi timp, este cazul ca şi salariile profesorilor debutanţi din învăţământ să fie corespunzătoare pentru ca acest mediu să devină motivant şi să atragă tineri cât mai bine pregătiţi, care, la rândul lor, să contribuie la performanţa sistemului de educaţie.

De asemenea, pentru ca acest sistem să genereze performanţă, este nevoie ca depolitizarea învăţământului să devină un fapt real, schimbările aleatorii şi lipsa de continuitate din cadrul instituţiilor şcolare nefiind benefice acestui mediu în care competenţa trebuie să primeze.

Un alt aspect extrem de important este ca statul să garanteze respectarea tuturor drepturilor dobândite prin lege, spre a fi evitate eventualele proteste sau acţiuni în instanţă.

Consider că prin implicarea instituţiilor abilitate - Guvernul României, Ministerul Educaţiei Naţionale şi autorităţi locale -, aceste probleme îşi pot găsi soluţii pentru ca învăţământul românesc să fie la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, din care şi România face parte. De asemenea, Parlamentul României are un rol major în dezvoltarea unui sistem de învăţământ eficient şi cu o finanţare adecvată. Acest lucru poate fi realizat cu prima ocazie, adică dezbaterea bugetului de stat al anului 2014.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ. Se pregăteşte domnul deputat Ionel Arsene.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi se intitulează "Descentralizarea, sora cea vitregă a regionalizării".

În campania electorală de anul trecut, USL a promis Iaşiului statutul de capitală regională. Se înţelegea că noii guvernanţi aveau de gând să pună în practică proiectul de reformă administrativ-teritorială. De altfel, regionalizarea, alături de modificarea Constituţiei deveneau cele două proiecte de bază ale USL pentru anul 2013. Adică pentru acest an!

Prin regionalizare, se urmărea în principal un transfer al puterii de decizie de la centru în plan regional, transfer atât de necesar iniţierii unor proiecte cu fonduri europene.

Dar pentru că făina cea bună se macină întotdeauna în capitală, majoritatea oraşelor mari au intrat imediat într-o competiţie acerbă pentru a câştiga titlul de reşedinţă regională. Au rezultat numeroase dezbateri interesante, care făceau apel la specialişti calificaţi, dar şi la modele europene. Iaşiul a părut de la început favoritul pentru a fi desemnat capitala regiunii Moldovei, şi datorită sprijinului promis de guvernanţi dar şi, mai ales, graţie prestigiului de care se bucură acest oraş simbol peste tot în ţară.

Dar a trecut un an de când USL se lăuda cu acest proiect, şi regionalizarea s-a transformat în descentralizare, un fel de soră vitregă a reformei administrativ-teritoriale. Cum descentralizarea, care se va face prin asumarea răspunderii Guvernului, propune ca majoritatea serviciilor publice să fie realizate pe plan local, ne întrebăm care mai pot fi avantajele acestui proiect pentru comunităţile locale?

Dacă respectivele instituţii vor trece de la Guvern în subordinea consiliilor locale şi judeţene, dar resursele financiare, şi aşa puţine, vor rămâne la Bucureşti, atunci descentralizarea va însemna doar un proiect eşuat. Pe plan local, nu există fondurile şi nici pârghiile financiare necesare pentru a asigura funcţionarea optimă a structurilor descentralizate ce ţin de domeniul sănătăţii, agriculturii, mediului, muncii, tineretului şi sportului, transporturilor, culturii şi turismului. Aşadar, obiectivul urmărit - şi anume ca administraţia publică să dobândească o eficienţă mai mare - va rămâne un simplu vis. Sau încă o promisiune electorală neîndeplinită!

În aceste condiţii, cine garantează că descentralizarea va putea fi pusă în practică? Şi, mai important, cine va plăti dacă nu va avea succes?

Vă mulţumesc.

Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr. 12, Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Ionel Arsene. Se pregăteşte domnul deputat Constantin Avram.

Domnul Ionel Arsene:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Medicina din România îşi pierde pulsul".

Nu mai este pentru nimeni un secret faptul că România devine din ce în ce mai săracă în medici, în personal medical şi, nu în ultimă instanţă, în unităţi sanitare. După cum bine ştiţi, în aprilie 2011, autorităţile aflate la acea vreme la conducere au hotărât închiderea a 67 de spitale, deoarece ţara noastră traversa o perioadă de criză. Motivul a fost obţinerea de economii la bugetul de stat. Puse în balanţă, economiile realizate cu zecile de mii de persoane afectate de decizia Guvernului Boc, acestea îşi pierd valoarea de câştig. Privind obiectiv întreaga situaţie, aşa cum a afirmat şi Fondul Monetar Internaţional într-una din scrisorile sale evaluative, costurile redeschiderii spitalelor închise în 2011 sunt mult mai mari decât cele pe care statul le-ar fi suportat în cazul în care aceste unităţi rămâneau deschise. Concluzia este desigur una evidentă pentru toţi şi se leagă de caracterul inutil al deciziei adoptate. Ceea ce este însă vital de precizat, şi îndrăznesc să spun chiar "de repetat în mod abuziv", este că aceste unităţi medicale trebuie să fie redeschise în număr cât mai mare şi într-un timp cât mai scurt. Ştim că nu este uşor! Şi mai ştim că doar 15% din unităţile medicale din România îndeplinesc condiţiile de acreditare necesare, mai exact doar 77 de spitale din totalul de 480. Şi mai grav este faptul că cele care nu vor obţine certificarea până în 2015, vor rămâne fără finanţare.

Ţin să vă precizez că, în prezent, o tendinţă în plină ascensiune în Europa se referă la înfiinţarea mai multor spitale private decât de stat. Având în vedere că un spital trebuie să îndeplinească peste 85 de indicatori ce ţin de siguranţa pacientului, nu este de mirare că mult mai multe spitale private trec cu brio acest test, în comparaţie cu cele de stat. În contextul economic actual, pentru România creşterea acestei tendinţe poate duce la accesul limitat al pacienţilor la sistemul sanitar.

Şi judeţul Neamţ a fost afectat de decizia Guvernului din 2011, pe 1 aprilie fiind închise 2 spitale: cel din Bicaz şi cel din Roznov. Această decizie nu a făcut decât să complice şi mai mult situaţia Spitalului Judeţean Neamţ, care la scurt timp a devenit supraaglomerat, cu liste de aşteptare foarte lungi. Mulţi medici de la Spitalul Judeţean Neamţ sunt în pragul pensionării însă amână acest moment din pasiune pentru meseria lor, cât şi din devotament faţă de pacienţii care ar rămâne fără posibilitatea de a se trata. Privind în viitor, peste trei-şapte ani, lucrurile se vor complica şi mai mult odată cu plecarea acestor medici. Desigur, la cererea Ministerului Sănătăţii, Spitalul Judeţean Neamţ a întocmit o listă cu necesarul de specialişti pentru următorii trei-şapte ani. Însă este bine ştiut că absolvenţii de Medicină optează pentru un loc de muncă în afara ţării şi nu îi putem condamna. Stimulentul material bate patriotismul, în situaţia lor. Nu doar proaspăt absolvenţii se lasă convinşi de salarii mai mari, ci şi medici cu experienţă ne părăsesc pentru un statut şi un venit mai ridicat, fapt alarmant şi chiar dureros. Pierderea resurselor umane de bază din sistemul medical va duce în scurt timp la tratarea pacienţilor de către cadre medicale cu un nivel mai redus de competenţă.

Încă din anul 2012, printr-o declaraţie oficială, premierul Victor Ponta s-a angajat să facă tot posibilul pentru redeschiderea spitalelor închise abuziv în 2011 şi în urma aşa-zisei restructurări operate în sistemul sanitar de către Guvernul Boc. Redeschiderea spitalului din Urlaţi, de la 1 octombrie 2012, cât şi a spitalului din Buftea sunt dovezi că acest proces a început deja. Demersurile se fac în continuare pentru a se "restabili pulsul sistemului sanitar românesc".

Dintre cele 67 de spitale închise, doar 21 au fost transformate şi funcţionează cu statutul de cămin pentru îngrijirea bătrânilor. Alte 10 unităţi sanitare au fost redeschise ca spitale, iar şapte au fost reorganizate şi funcţionează cu statut de centre multifuncţionale. Restul de 29 au rămas nefolosite. Aşadar, fişa medicală a sistemului sanitar din România nu prea arată bine. Nu cred că este normal ca în secolul XXI, în România, membră a Uniunii Europene, care exportă cadre medicale de excepţie în toată Europa şi nu numai, pacienţii să fie purtaţi de la un spital la altul, doar pentru că, printr-o decizie aberantă, cel din localitatea lor a fost închis.

Este clar că, pentru Guvernul actual, este deosebit de greu să acopere, în primul rând, toate golurile lăsate de guvernarea Boc prin închiderea spitalelor, prin blocarea posturilor din Sănătate şi, cel mai important, să facă să funcţioneze sistemul sanitar românesc la parametri ceruţi de Uniunea Europeană. Şi sunt sigur că, prin acţiunile întreprinse de actualul Guvern, se va îndeplini şi acest deziderat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ionel Arsene, deputat PSD Neamţ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Constantin Avram. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Balan.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi poată titlul "Camerele de comerţ trebuie să-şi păstreze rolul în mediul de afaceri".

Recent, prin grija Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Bacău, am intrat în posesia unei documentaţii, voluminoase, ce-i drept, dar foarte serios şi profesional fundamentată, cu referire la Propunerea legislativă Pl-x 360/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.335/2007 a Camerelor de Comerţ şi Industrie din România. Documentaţia în sine cuprinde un punct de vedere al celor opt Camere de Comerţ judeţene şi a 13 patronate din cele mai diverse domenii, punct de vedere care este însoţit de foarte multe amendamente la propunerea legislativă Pl-x 360/2013 - iniţiată de actualul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

La o sumară lecturare a documentaţiei primite în calitate de deputat, membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, am remarcat imediat numărul mare de amendamente propuse spre dezbatere de semnatarii acestei documentaţii. Şi m-am gândit că, ori propunerea legislativă a fost concepută "pe genunchi" şi, prin textul propus, impune şi suţine interesele unui grup restrâns din sistemul cameral din România, ori amendamentele înaintate constituie doar o replică la propunerea legislativă prost şi interesat gândită, motivaţie greu de acceptat, din moment ce Senatul a respins din start această propunere legislativă.

Din lectura mai atentă a textului propus de iniţiatori, dar şi a amendamentelor formulate de cele opt Camere Judeţene şi 13 patronate, am înţeles că demersurile celor din urmă (precum şi textul amendamentelor) sunt mai mult decât motivate pentru că nu trebuie neapărat să fi avut calitatea de membru al vreunei Camere Judeţene de Comerţ, ca să remarci că textul propus de iniţiatori este menit a concentra puterea decizională în mâna unui singur om, sprijinit de un grup restrâns de persoane cu interese comune, dar care nu au nimic în comun cu interesul general al membrilor Camerelor de Comerţ Judeţene, care, întâmplător sau nu, sunt şi întreprinzători privaţi, interesaţi exclusiv de bunul mers al firmelor lor!

A solicita, pentru a nu ştiu câta oară, trecerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din subordinea Ministerului Justiţiei în subordinea Camerei de Comerţ şi Industrie a României, mi se pare mai degrabă un demers motivat exclusiv de interese personale sau de grup de ordin financiar, decât de interesul investitorilor, pentru că în astfel de situaţie s-ar obţine controlul total al veniturilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de către Camera de Comerţ şi Industrie a României! În acest context, nu poate fi evitată întrebarea elementară: ce au de câştigat întreprinzătorii, membri ai Camerelor de Comerţ judeţene din această măsură?! Vă spun eu: nimic! Pentru că există riscul apariţiei unor dezechilibre decizionale, a unor contradicţii, care în nici un caz nu pot ajuta întreprinzătorii privaţi, membri ai Camerelor de Comerţ, cum spuneam mai înainte. Dimpotrivă, un astfel de transfer ar diminua încrederea acestora în sistemul cameral, ca formă şi expresie a libertăţii de asociere a agenţilor economici din judeţele ţării.

Este uşor de observat că iniţiatorii acestei propuneri legislative doresc concentrarea puterii decizionale în mâna unui singur om (ales pe viaţă dacă, cumva, se poate) şi pierderea totală a autonomiei Camerelor de Comerţ judeţene, care sunt expresia liber exprimată de asociere a agenţilor economici privaţi de la nivelul judeţelor. De când şi din ce motive, libertatea de asociere trebuie să fie confirmată sau condiţionată de un organism central, fie el chiar Camera de Comerţ şi Industrie a României?! Cunoaşte această autoritate centrală problematica specifică a investitorilor dintr-o anume regiune a ţării, mai bine decât investitorii înşişi?! Mă îndoiesc, pentru că întreprinzătorii privaţi, membri ai Camerelor de Comerţ judeţene, îi aleg pe cei de la nivel central, şi nu invers! Opinez că acest fapt ar trebui să dea serios de gândit celor care au gânduri de centralizare când în ţară se vorbeşte tot mai mult de descentralizare prin procesul firesc de regionalizare a ţării.

Nu mai fac nici o referire la propunerile ce privesc statutul propriu-zis, întrucât m-am lămurit de faptul că propunerea legislativă se vrea un act normativ care să readucă autoritarismul şi interesul de grup în prim-planul activităţilor economice. În textul propunerii legislative se mai găseşte o formulare, spun eu aberantă, care ar face posibilă aplicarea unor contravenţii sau amenzi către firmele membre ale Camerelor de Comerţ judeţene, pentru nu ştiu ce abateri sau încălcări de la regulament sau norme, dar care nu au nici o legătură cu principiile economiei de piaţă bazate pe libera concurenţă...

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă rog să încheiaţi, că aţi depăşit timpul alocat!

Domnul Constantin Avram:

... care este tocmai fundamentul funcţionării acesteia!

Imediat termin.

Propunerile avansate pot fi catalogate, ca prim suport de intervenţie, în calitate de aşa-zis arbitru al Camerei de Comerţ şi Industrie a României în activitatea firmelor private, sau poate au fost formulate în acest fel ca pas pregătitor pentru implicarea sistemului cameral în procedurile de achiziţii publice. Oricum, şi eu, în calitate de investitor, nu împărtăşesc punctul de vedere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, din motivele sau temerile prezentate în cuprinsul acestei declaraţii, iar în calitate de deputat, nu voi susţine în nici un fel propunerea legislativă în forma şi textul prezentat spre dezbatere!

Constantin Avram, deputat PC de Bacău.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Balan. Se pregăteşte domnul deputat Victor Cristea.

Domnul Ioan Balan:

Bună ziua, stimaţi colegi.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi a mea se numeşte "Guvernul Ponta izolează Bucovina".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu a trecut prea mult timp de la ultima vizită a premierului Victor Ponta în judeţul Suceava, atunci când domnia sa ne-a asigurat, cu zâmbetul arogant în colţul gurii, că nu va fi de acord cu o eventuală închidere a aeroportului "Ştefan cel Mare" Suceava.

Cu toţii am avut proasta inspiraţie să îl credem pe domnul Ponta, că ar fi înţeles cât de important este aeroportul din Suceava pentru toată Bucovina şi că se va ţine măcar o dată de cuvânt şi nu va mai minţi!

Rău am făcut! Pentru că nu au trecut decât câteva zile până când Guvernul domnului Ponta i-a pus pe reprezentanţii TAROM ca să născocească nişte motive privind decizia de suspendare a zborurilor pe aeroportul "Ştefan cel Mare", decizie care va intra în vigoare începând cu data de 26 octombrie.

Motivele sunt, dacă nu hazlii, cel puţin sfidătoare la adresa bucovinenilor: motive meteorologice sau de natura eficienţei economice a zborurilor. Reprezentanţii TAROM ştiu foarte bine că pe ruta către Suceava nu găseşti aproape niciodată locuri libere şi că la Salcea nu-i nici mai multă ceaţă şi nici mai multă zăpadă decât pe alte aeroporturi din ţară.

Trebuiau să ne spună cinstit: "Dragi suceveni, e decizie politică! Aşa ne-a venit de la Guvern!", şi i-am fi crezut!

Stimaţi colegi,

Modernizarea aeroportului "Ştefan cel Mare" din Suceava a fost şi este unul dintre proiectele mele de suflet. În anii trecuţi, alături de colegii mei, Gheorghe Flutur şi Anca Boagiu, ne-am străduit şi am găsit soluţii concrete pentru finanţarea şi demararea lucrărilor de modernizare la aeroport. Eforturile nu au fost în zadar! Lucrările au început deja la pistă, la sistemul de semnalizare sau la turnul de control al aeroportului. Nu vă mai spun că aeroportul are şi unul dintre cele mai moderne degivroare, tocmai pentru anotimpul rece. Dar la ce mai folosesc toate acestea dacă, doar prin decizie politică, Guvernul Ponta tratează Bucovina ca pe o regiune de mâna a doua a României.

Să ştiţi că la nivelul conducerii Consiliului Judeţean Suceava am găsit destulă înţelegere şi am primit asigurări că ei vor face tot ce ţine de competenţa lor ca aeroportul să nu se închidă. Din păcate, decizia ţine de Guvern, care dă peste mâinile binevoitoare ale autorităţilor locale şi le explică demagogic că se preocupă "intens" de soarta sucevenilor.

Stimaţi colegi,

Degeaba vorbim zi de zi despre Suceava ca despre o mare atracţie turistică, dacă Guvernul Ponta ia şi ultima variantă de transport modern şi rapid pentru turişti. Cunoaştem cu toţii cum arată infrastructura rutieră naţională pe ruta Roman-Suceava! Orice turist plecat de la Bucureşti nu poate ajunge mai devreme de opt ore până la Suceava folosind transportul rutier.

I-am mai propus, zilele trecute, domnului Ponta, şi îmi menţin propunerea, să facă un experiment personal, ca să constate singur cât este de util aeroportul "Ştefan cel Mare" şi cursa Bucureşti-Suceava. Aşadar, îi sugerez să se urce pe locul din dreapta, al copilotului, într-o maşină condusă de către ministrul transporturilor şi să pornească de la Bucureşti la Suceava respectând toate regulile de circulaţie introduse de Radu Stroe în noul Cod rutier. Vă garantez că odată ajuns la Palatul Administrativ de la Suceava, Victor Ponta va pune mâna pe telefonul operativ şi va rezolva rapid problema cursei Bucureşti-Suceava, asta ca să nu se întoarcă la Bucureşti tot cu autoturismul.

Cred că atunci când a luat această decizie politică proastă Guvernul s-a gândit că turiştii străini sau locuitorii Sucevei vor prefera să călătorească până la Siret pe autostrăzile sau drumurile exprese noi, trasate cu pixul şi inaugurate cu zel, doar pe hârtie, de domnul ministru Şova! Sau poate că Guvernul îşi mai dă încă o dată adevărata dimensiune a incompetenţei şi dispreţului pentru români!? Ceea ce pot să afirm cu certitudine este că sub guvernarea PDL noi am găsit soluţii pentru ca nici un aeroport din ţară să nu se închidă sau să-şi suspende activitatea, indiferent de motivele care ne-ar fi putut determina şi pe noi să luăm o astfel de decizie.

Ştiţi la fel de bine ca mine că, atunci când vrei ceva, se poate! Aş vrea să văd că şi Guvernul USL poate şi că îi ia din mână tânărului flăcău Ponta drujba guvernării cu care taie, zi de zi, de la rădăcini, pilonii de dezvoltare ai Bucovinei!

Altfel aş crede că această decizie politică absurdă nu reprezintă decât o răzbunare de neînţeles pe cetăţenii suceveni.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL, Ioan Balan (aplauze.)

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Victor Cristea. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Roman.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Noul pachet de bază, componentă importantă a reformei în sănătate"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După mulţi ani şi după multe aşteptări avem în sfârşit un pachet de bază al serviciilor medicale pe care să putem discuta. Cu siguranţă, propunerile făcute de Ministerul Sănătăţii nu sunt în totalitate cele mai bune şi de aceea acest pachet a fost pus spre dezbatere publică până la 1 noiembrie pentru a primi şi alte propuneri de partea specialiştilor. Este pentru prima dată când noul pachet de bază al serviciilor medicale vizează, printre altele, optimizarea utilizării resurselor, prin limitarea internărilor în spitalele publice pentru probleme ce pot fi rezolvate în ambulatoriu şi prin reducerea investigaţiilor imagistice repetate. Acest document a fost gândit şi adaptat bugetului estimat pentru anul viitor, respectiv celui pentru 2014.

Pachetul vizează medicina primară, medicina de ambulatoriu şi de spital, dar şi asistenţa comunitară şi medicina dentară, stabilind serviciile de care beneficiază toţi cetăţenii, indiferent dacă sunt asiguraţi sau nu. Trebuie să remarcăm preocuparea actualului guvern privind asigurarea dreptului la viaţă al tuturor cetăţenilor ţării, conform constituţiei, prin asigurarea serviciilor medicale de urgenţă pentru întreaga populaţie a României.

Printre reglementările pachetului se numără limitarea internărilor în spitalele publice, însă numai pentru acele cazuri care pot fi tratate în ambulatoriul de specialitate, în spitalizare de zi sau de către medicul de familie. Potrivit statisticilor oficiale, 40% dintre cazurile internate în spital ar putea fi tratate în ambulatoriul de specialitate sau ar putea fi internate în sistemul spitalizare de zi sau tratate la medicul de familie.

Experţii Ministerului Sănătăţii au identificat peste 300 de diagnostice pentru care ar trebui redusă gradual internarea, dar trebuie ştiut că nu există o listă a bolilor pentru care pacienţii nu se mai pot interna în spitale. Pentru orice boală, dacă ea pune în pericol sănătatea pacientului, există opţiunea internării.

Prin pachetul de legi privind reforma în sănătate Uniunea Social-Liberală pune în aplicare programul de guvernare promis cetăţenilor în campania electorală. În gândirea Uniunii Social- Liberale sănătatea este o prioritate şi este un factor care are rol determinant în dezvoltare a unei naţiuni.

Mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Roman şi se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Domnul Gheorghe Roman:

Bună ziua.

Declaraţia mea politică este pe tema proiectului de exploatare de la Roşia Montană.

Subiectul Roşia Montană aduce din nou în faţa societăţii civile necesitatea unor dezbateri naţionale pe tema oportunităţilor şi a abilităţii noastre de a le folosi. Nu ne este străin faptul că la Roşia Montană avem cel mai mare depozit auro-argentifer din Europa (această zonă fiind cunoscută şi exploatată încă din antichitatea daco-romană), cum de altfel nu ne este străin faptul că munţii Apuseni constituie un adevărat "paradis montan" datorită varietăţii structurii geologice, care se reflectă nu numai în frumuseţea văilor cunoscute prin peşteri, chei şi alte curiozităţi ale naturii, ci şi prin marea diversitate de zăcăminte. Remarc faptul că în Apuseni există oraşe industriale unde şomajul este de 80%, şi unde în ultimii 20 de ani nu s-au găsit soluţii alternative de prevenire şi combatere a acestui fapt. Observ, că natura este darnică şi ne oferă o varietate de resurse, tot ceea ce depinde de noi este cum reuşim să gestionăm şi să asimilăm ceea ce natura are de oferit astfel încât oamenii să beneficieze de un trai decent.

La nivel naţional, există dezechilibre economice şi sociale între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni ale ţării. în acest moment, se impune adoptarea unor politici active de dezvoltare prin măsuri şi soluţii viabile care să antreneze o serie de factori socio-economici.

Proiectul Roşia Montană se anunţă a fi cel mai mare proiect minier aurifer de exploatare la suprafaţă din Europa, iar prin demararea lui se estimează că România va deveni cel mai mare producător de aur din Europa, creând totodată mii de locuri de muncă în următorii 20 de ani, în multe domenii de activitate. Investiţiile de la Roşia Montană ar crea un adevărat motor pentru piaţa muncii din România.

Dezbaterea pe tema exploatării miniere de la Roşia Montană a atras o serie de păreri pro şi contra în rândul populaţiei, ambele opinii ale protestatarilor şi ale susţinătorilor fiind legitime şi supun autorităţile abilitate la o documentare precisă. Mărturie stau listele cu semnături pro şi contra realizării proiectului minier de la Roşia Montană, diverse adrese şi site-uri de socializare realizate în acest sens. Este necesar în acest moment aportul de idei de dezvoltare, o atitudine proactivă şi nu de obiecţii fără fundament precis.

îmi amintesc de un citat foarte cunoscut al lui Antoine Lavoisier, care spunea cam aşa: "în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă". depinde de noi cum şi prin ce metode dorim să realizăm această transformare. Mărturie a ceea ce am declarat mai sus stă însuşi timpul, care are darul de a ne arăta exact cum au stat, cum stau lucrurile şi care ne poate învăţa cum să acţionăm pe viitor.

Mărturisesc că provin dintr-o zonă în care poluarea cu metale grele a afectat profund mediul şi comunitatea locală, martori fiind ruinele a ceea ce a însemnat odată cea mai mare unitate de profil chimic de metalurgie neferoasă din ţară (până în 1993) SC carbosin SA Copşa Mică, judeţul Sibiu, care a avut ca obiectiv principal producerea de negru de fum, prin chimizarea gazului metan.

România, ca şi alte ţări din Europa şi din lume, se confruntă cu multiple cazuri de poluare a mediului.

Plecând de la premisa faptului că pe plan mondial poluarea mediului constituie, fără îndoială, cea mai gravă ameninţare a viitorului nostru comun, pot spune că pentru societatea contemporană protecţia mediului reprezintă o problemă de importanţă majoră, deoarece dezvoltarea economică are loc în cadrul creat de mediul ambiant în care existăm şi activăm.

Vă mulţumesc.

Deputat Roman Gheorghe, Sibiu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul Laurenţiu Nistor, se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care doresc s-o prezint astăzi se intitulează "Candidaţi, da' mulţi..."

Cu cât se apropie mai mult anul 2014, în care cea mai importantă confruntare politică va fi alegerea preşedintelui României, cu atât observăm o inflaţie de candidaţi care ar avea chef să-şi vadă pantalonii aşezaţi pe fotoliul de la Cotroceni. Uite-aşa, să moară de ciudă duşmanii lor, ba chiar şi unii prieteni, colegi de partid etc.! Culmea este că toţi aceşti candidaţi vin din partea unei autointitulate drepte. Exact acea dreaptă băsistă, boită în portocaliu, care încă n-a reuşit măcar să priceapă ce-i cu doctrinele politice şi ce "vrea" ele, da' care s-au înghesuit să treacă peste noapte din stânga-n dreapta, deoarece era pe val Partidul Popular European şi trebuia prinsă oportunitatea. Că doar cum altfel putea naţia să-i numească oportunişti şi fripturişti dacă nu făceau şi dovada că fug după ciolan cu limba scoasă? Iar acum, părându-li-se lor că iar ar fi momentul să o fâlfâie pe magistrala dreaptă a eşichierului politic românesc, au început să apară tot soiul de personaje pitoreşti, în politica românească, care ar face deliciul lui Caragiale. N-a aflat nimeni de ce, dar cam toţi aceştia au senzaţia că examenul electoratului e ca la facultate, iar ei au şanse să fie admişi doar pe locurile cu plată...

A apărut astfel mare doritor de a sta pe fotoliul de la Cotroceni liderul unei "mişcăriuţe" - mică da' cu nume pompos: forţa cinică sau aşa ceva..., care a avut ocazia să se facă de râs şi pe scaunul de premier, iar acum doreşte să se facă de pomină şi la Cotroceni. Mai exact, Mihai Răzvan Ungureanu, cunoscut de către popor ca "premierul-unguent", acesta nici nu se instalase bine la Palatul Victoria şi îşi făcuse stocul mare de ţigări şi băuturi fine, başca, îşi umpluse frigiderul de ce credea el că ar fi vită de Kobe - după alţii, cal neaoş românesc, din tată-n fiu...

O tripletă venită din direcţia portocalie şi care s-ar vedea instalată la Cotroceni este alcătuită din finu' Ghiţă Falcă de la Arad, juna Simona Creţu de pe la Bucureşti şi Cătălin Predoiu, numai el ştie de pe unde: că a fost ba pe la liberali, ba pe la justiţie, ba s-a-nchinat lui Băsescu... momentan a parcat pe la PDL... Dacă românii ar fi un neam de oameni care trăiesc pe Marte şi ar veni pe Pământ doar la alegeri, probabil că aceştia trei ar avea măcar şanse de 2%. Din păcate pentru cei trei candidaţi portocalii, românii circulă prin spaţiul carpato-danubiano-pontic de o grămadă de vreme şi n-ar avea cum să voteze voluntar vreodată aşa ceva, indiferent cât ar avea IQ-ul ori alcoolemia. Ca să nu mai zicem că taman ce i-a tras (vorba vine!) Băsescu una după ceafă lui Cătălin Predoiu, de-o să-l doară locul tot restul vieţii, de câte ori o să se-apropie ploaia. C-aşa-i Băsescu: când ţi-e lumea mai dragă, te faultează. Cum? Păi, guvernatorul a recunoscut că a intervenit la Predoiu, pentru a-l perpetua pe acesta-n funcţie în mai multe cabinete, cu condiţia să rămână Morar la DNA. Naşpa! Cum va fi reflectată acum, în înalt preasfântul raport MCV, situaţia justiţiei româneşti, când s-a spus, urbi et orbi, cu subiect şi predicat, că preşedintele imparţial, conform Constituţiei, a condiţionat (mai bine spus a şantajat) menţinerea ministrului justiţiei de menţinerea lui Daniel Morar la DNA? Cum dă asta în CV-ul lui Predoiu? Culmea este că, după ce a negat un cincinal aceste fapte, din 2008 încoace, deşi presa le dăduse în vileag, acum Băsescu are interes ca să recunoască totul. E şi un mesaj că, dacă se va întâmpla ca în competiţia internă să fie victorios Cătălin Predoiu, acesta nu va avea un aliat în marinarul de la Cotroceni. Căci guvernatorul rămâne fidel doar vechilor săi prieteni: Emil Boc şi Elena Udrea - momentan încă în umbră, dar niciodată nu se ştie de unde sare iepurele! S-a mai văzut anterior situaţia lui "Dragă Stolo", aşa că nu ar mai fi mare uimire dacă s-ar repeta, într-o formă adaptată, vechiul şi lacrimogenul scenariu...

O singură curiozitate are însă românul de rând: dacă îi aduni pe toţi, grămadă, reuşesc să întrunească măcar 5 procente din sufragiile unui popor pe care aceştia l-au umilit ani şi ani de zile?

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru şi se pregăteşte domnul deputat Eugen Uricec.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc domnule preşedinte.

"Pungeşti, Vaslui, România - 14 octombrie 2013. Sfânta Parascheva. Ziua în care toate promisiunile au fost încălcate."

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că un guvern a căzut din cauza gazelor de şist şi că acest lucru se poate întâmpla oricând.

Practic, în această zonă toate autorităţile au devenit colaboratorii unei companii străine. Am văzut că nu sunt nici măcar 30 de arginţi, ci doar câteva fructe de mare cu maioneză, peşte şi friptură şi multă, multă îngheţată. Mă întreb, oare cei care au devenit astăzi jandarmii Chevronului cât au primit? Să ştiţi că oamenii sunt acolo, în stradă, şi sunt şi astăzi, apărându-şi sărăcia şi nevoile şi neamul. Iar mişcarea de rezistenţă de la Pungeşti îşi propune patru lucruri clare:

În primul rând, deblocarea legii privind interzicerea fracturării hidraulice ce stă de aproape de patru săptămâni pe ordinea de zi a Senatului.

În al doilea rând, cerem studii de impact şi consultarea populaţiei. Pentru că, să ştiţi, şi în medicină, există poate un tratament salvator, dar dacă oamenii nu vor, acesta nu se aplică, iar în Constituţie se scrie că suntem în slujba poporului.

Şi, în al patrulea rând, ne dorim ca premierul să facă o vizită şi la Bârlad, şi la Pungeşti. Dacă tot face vizite de lucru prin România pe la gazoducte care nu există, pe la Roşia Montană, îl aşteptăm şi la Vaslui. Poate astfel se va auzi, într-adevăr, voinţa poporului şi va spune clar că lucrurile pe care le-a promis în campania electorală au fost simple minciuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit pe domnul deputat Eugen Uricec şi se pregăteşte domnul deputat Cupă Ioan.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Respectul pentru pensionari vine prin fapte".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să vă mărturisesc că am primit cu mare satisfacţie veştile pe care Guvernul României le-a transmis prin proiectul de buget pentru anul 2014, în privinţa respectării prevederilor legii pensiilor, pentru exerciţiul bugetar de anul viitor. 100% rata inflaţiei şi 50% din creşterea salariului mediu pe economie. Asta spune legea pensiilor şi asta se va întâmpla de la 1 ianuarie 2014. Efectul cumulat al acestei indexări va fi în jurul valorii de 4%.

Ştiu că nu e mult. Ştiu că pensionarii din România sunt unii dintre cei mai săraci pensionari din Uniunea Europeană. Ştiu că 4% creştere pentru pensiile mici nu va acoperi situaţia precară a părinţilor şi bunicilor noştri. Ştiu că 4% nu va acoperi lista mult prea lungă de medicamente şi evoluţia preţurilor la unele produse agroalimentare sau facturi.

Mai ştiu însă că de la adoptarea legii nr.263/2010 este pentru prima dată când prevederile ei sunt respectate pe deplin, şi asta sub guvernarea USL, o guvernare care are grijă de oameni.

Mai ştiu că efectele crizei economice nu au trecut şi orice sprijin pentru părinţii şi bunicii noştri pensionari este bine-venit. Mult prea mult timp pensionarii din România au fost umiliţi. Mult prea mult timp pensionarilor noştri li s-a spus că sunt prea mulţi şi că sunt vinovaţi că există. Mult prea mult timp am asistat neputincioşi la tragedii care li s-au întâmplat în trecut acestora.

Mi-aş dori ca această creştere să fi fost mai substanţială, însă cunoaştem cu toţii că pentru moment finanţele publice ale statului român doar atât permit. Cunoaştem cu toţii că bugetul de pensii rulează în continuare pe un deficit important, iar sarcina noastră este ca echilibrul să fie instaurat în cel mai scurt timp asupra fondului de pensii.

Mi-aş dori ca, în anii următori, să nu mai existe niciun motiv pentru ca prevederile legii privind indexarea pensiilor cu procentele indicate de lege să nu se aplice. Mi-aş dori să putem chiar mai mult de atât.

Un lucru este cert, România va înregistra anul acesta o creştere economică deloc modestă, iar ea se va resimţi şi în buzunarele românilor, de la 1 ianuarie 2014, angajaţi şi pensionari, deopotrivă. De asemenea, USL a promis şi s-a ţinut de cuvânt.

Am fost şi rămân adeptul ideii că faptele vorbesc şi USL vorbeşte prin fapte. Ştiu că mai avem multe promisiuni de onorat, ştiu că românii aşteaptă multe de la noi, mai ştiu că tot contextul internaţional nu ne este favorabil şi, mai mult, în interiorul ţării avem multe probleme de rezolvat, în special cu pensionarii.

Cred că în viitor, ca şi până acum, guvernul va găsi resursele necesare să-i ignore pe scandalagii şi să se concentreze asupra guvernării. Să-i lase pe unii cu scandalul, iar noi să ne ocupăm cu faptele bine făcute în beneficiul tuturor românilor.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Uricec Eugen Constantin.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cupă Ion şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ion Cupă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor."

La începutul anilor '30, Constantin, al cincilea copil al lui Nicolae şi al Mariei Brâncuşi, oameni simpli din satul Hobiţa, o bucăţică de pământ din inima judeţului Gorj, judeţ pe care cu mândrie îl reprezint aici, în Parlamentul României, hotărăşte, ca urmaş recunoscător, să aducă un omagiu eroilor gorjeni căzuţi la datorie în războiul ce se încheiase cu două decenii în urmă, în primul război mondial.

Şi se gândea maestrul Constantin Brâncuşi la: "o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare a actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 de metri, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră."

Construcţia Ansamblului Monumental Calea Eroilor nu ar fi existat dacă nu erau alocate fonduri de la Liga Naţională a Femeilor Române din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, soţia primului-ministru liberal Gheorghe Tătărescu, un alt fiu de renume al Gorjului.

Ansamblul a luat fiinţă după o muncă asiduă, fiind inaugurat pe 27 octombrie 1938, având în componenţa sa elementele atât de bine cunoscute, elemente ce au o puternică încărcătură simbolică şi artistică.

Masa Tăcerii, realizată din calcar, reprezentând masa pe care o iau soldaţii înaintea marii confruntări la care urmează să participe, iar cele 12 scaune care o înconjoară semnificând timpul care se scurge, dispus în clepsidre, iar, după cum spunea însuşi Brâncuşi, forma rotundă a mesei şi scaunelor reprezintă "curba închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie".

"Poarta Sărutului" care arată ca un arc de triumf, arc ce simbolizează triumful vieţii asupra morţii. Cele două monumente, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului (aflată la intrarea în parcul central) sunt unite prin Aleea Scaunelor, care este formată din 30 de scaune perfect aliniate.

Coloana Infinită sau Coloana recunoştinţei fără sfârşit, aşa cum a denumit-o Brâncuşi, este dedicată soldaţilor gorjeni căzuţi la datorie în anul 1916, iniţial cioplită în lemn, coloana a fost ulterior realizată din fontă. Ea are o înălţime de 29,35 metri şi este formată din 15 module ("mărgele", aşa cum le-a numit maestrul). Ulterior, Brâncuşi a vorbit despre coloană ca despre un copil al său, spunând: "Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte într-o grădină frumoasă din România..."

În perioada anilor '50, datorită percepţiei conducerii acelor vremuri cum că ar reprezenta "un exemplu de sculptură burgheză", Ansamblul Calea Eroilor a fost lăsat în paragină. Decenii mai târziu Brâncuşi, precum şi capodopera artistică lăsată nouă moştenire la Târgu Jiu şi-a recăpătat adevărata valoare, valoare pe care deja şi-o impusese în afara graniţelor ţării noastre.

De aceea, stimaţi colegi parlamentari, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a aduce un omagiu celui mai cunoscut dintre gorjeni, Constantin Brâncuşi, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor din Târgu Jiu. Mă aflu în faţa dumneavoastră pentru a vă solicita să sprijinim, cu toate mijloacele, eforturile de conservare şi protejare a imensului patrimoniu lăsat nouă şi generaţiilor viitoare.

Îmi exprim încrederea că, de anul viitor, ansamblul monumental de la Târgu Jiu va face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Astfel, operele lui Constantin Brâncuşi vor fi promovate şi apreciate la adevărata lor valoare.

Stimaţi colegi, ca deputat ales în colegiul în care s-a născut Brâncuşi, vă spun că Ansamblul Monumental Calea Eroilor este unic şi merită văzut măcar o dată în viaţă, însuşi Brâncuşi spunând: "Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu la Târgu-Jiu!".

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ion Cupă, deputat PNL, Gorj.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai. Vor mai fi doar două intervenţii, şi anume domnul deputat Ioan Dîrzu şi domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

domnule preşedinte,

"Avantaje în România, dar cu vize pentru cetăţenii săi"

Ne aflăm în mijlocul discuţiilor privitoare la situaţia resurselor ţării, căutând soluţii pentru a ceda cât mai repede şi cât mai ieftin tot ceea ce avem, de parcă ar exista un termen-limită pentru definitivarea unui contract sau respectarea oricăror promisiuni. De asemenea, noi românii ne întrebăm de ce atâta atâtea avantaje pentru o categorie specială de investitori; spun specială, pentru că nu este greu să înţelegem că avantajele nu sunt în mare măsură de partea statului român, privind fără regret o spun, ca stat neînsemnat, pentru că asta ne este transmis, din moment ce companii străine de interesele naţiunii, extrem de active în partea de profit care le-ar reveni, fără respect pentru o naţiune la capătul puterilor şi fără a pierde o clipă în a-şi atinge scopurile propuse: cât mai mult profit raportat la cât mai puţin efort depus şi obligaţii.

Indiferent cine şi ce ar spune, nimic nu poate să înlăture îndoiala cu privire la afacerea păguboasă, aceea a lichidării zăcămintelor statului nostru, pentru că exact acest lucru se întâmplă. Peste tot asistam la un transfer intens de proprietate dinspre patrimoniul statului către patrimoniul unor companii private, aproape în totalitate.

Nu trebuie să mai ocolim subiectul principal, se discută despre protecţia mediului, se discută despre investiţii şi crearea de locuri de muncă, dar toate în condiţii minimale. Ceea ce ştim cu toţii şi ceea ce ocolim ca subiect de discuţie este profitul imens care va fi obţinut în urma acestor contracte de către noile companii private, multe dintre acestea fără capital românesc şi care ţintesc numai partea de exploatare de resurse subterane, iar de cealaltă parte micul câştig pe care în teorie statul român l-ar obţine, "nefăcând nimic", de parcă am discuta despre un stat parazitar, inapt pentru o activitate lucrativă, dispus la a fi menţinut, alimentat şi tolerat. Peste puţin timp probabil că va trebui să ne aşteptăm la fraze şi remarci de genul "aveţi noroc cu firmele private străine, pentru că dacă nu veneau să exploateze şi să profite de bogăţia ţării voastre, nu aţi fi fost capabili de nimic" şi nu glumesc, abordările din ultima vreme nu sunt departe de astfel se nuanţe.

Ceea ce ne dezamăgeşte şi mai mult este faptul că în timp ce statul român primeşte cu braţele deschise companii din toată lumea, indiferent de domeniul de activitate, dar luând ca exemplu al ultimelor zile subiectul Roşia Montana unde o companie minieră, înţeleg venind din Canada pentru a-şi desfăşura activitatea pe teritoriul statului român, la câteva sute de kilometri de noi, cetăţenii altei ţări beneficiază mai nou de scutirea de vize pentru a călători în statul în cauză, pe când cetăţenii români sunt în continuare consideraţi cetăţeni de rang secund, supuşi rigorilor unui regim de vize impus de acelaşi stat binevoitor în raport cu alte state.

Ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii cehi mă bucură enorm, a nu se înţelege greşit, însă tratamentul aplicat de acelaşi guvern canadian cetăţenilor noştri nu face decât să ne dezamăgească.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu şi se pregăteşte ultimul vorbitor din şedinţa de astăzi, domnul Vasile Gudu.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică: "Stop violenţelor şi agresivităţii în dezbaterea privind Roşia Montană". Declaraţia mea politică de astăzi este un apel clar şi răspicat împotriva oricărei forme de violenţă şi agresivitate în dezbaterea privind Roşia Montană.

Faptul că în ultimele zile anumite incidente, precum atacarea maşinii în care se afla Ministrul Culturii Daniel Barbu sau anumite altercaţii între susţinători şi opozanţi ai proiectului în zona Munţilor Apuseni, devin din ce în ce mai dese nu face decât să îngreuneze dezbaterea şi să întârzie luarea unei decizii.

Dialogul între părţile implicate trebuie să rămână transparent, liber şi corect. Misiunea asumată de mine în calitate de singur deputat de Alba membru al Comisiei speciale privind proiectul Roşia Montană este şi va fi asigurarea unei dezbateri parlamentare din care să reiasă cea mai bună şi corectă soluţie pentru oamenii din zonă şi pentru România.

În acest sens mă voi opune direct la orice fel de încercare de defăimare a dezbaterii şi la orice tentativă de a genera reacţii violente şi altercaţii între părţile implicate. Astfel am purtat, în calitate de deputat de Munţii Apuseni şi Roşia Montană, discuţii cu toate părţile implicate şi interesate de subiect din zona pe care o reprezint, iar mesajul meu a fost şi va rămâne acelaşi: îi voi asculta pe toţi cei care au un punct de vedere privind proiectul de la Roşia Montană şi vor avea mereu în mine un partener atâta timp cât îşi păstrează calmul şi deschiderea pentru un dialog civilizat.

Cu toate acestea pot spune că nu sunt puţini cei care caută fie să politizeze dezbaterea, fie să genereze violenţe între părţile implicate. Inclusiv în Munţii Apuseni am auzit de astfel de persoane, afiliate în special Partidului Democrat Liberal, care caută să genereze astfel de comportamente.

Din fericire nu s-a reuşit acest lucru şi le mulţumesc oamenilor şi prietenilor mei din Apuseni pentru faptul că şi-au menţinut calmul şi au dat dovadă de civilizaţie şi respect în exprimarea părerilor. Mulţi au încercat să dezbine moţii, dar noi trebuie să rămânem uniţi, pentru că Munţii Apuseni nu trebuie să devină terenul de luptă al unor interese economice sau politice.

În final, fac din nou un apel la blamarea publică a violenţelor privind proiectul de la Roşia Montană şi susţin finalizarea în cel mai scurt timp a activităţii Comisiei speciale şi luarea unei decizii corecte pentru oamenii din zonă şi în interesul României.

Vă mulţumesc.

Ioan Dîrzu, deputat PSD de Alba, Colegiul Apuseni-Teiuş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi, declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor".

În şedinţa din 15 octombrie 2013 plenul Camerei Deputaţilor a adoptat proiectul de Lege referitor la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor.

Proiectul de lege propune crearea cadrului juridic necesar pentru facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, în vederea dezvoltării fermelor familiale şi al creşterii competitivităţii sectorului agricol.

În cadrul dezbaterilor din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, în urma examinării, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului adoptarea proiectului de lege, cu un amendament: teren agricol însemnând păşuni împădurite, cu consistenţă mai mică de 0,4 hectare. Majoritatea uselistă a funcţionat şi propunerea legislativă a fost adoptată, urmând ca după trei zile de publicare în Monitorul Oficial să revină lege.

Prin urmare, se constituie fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, fond aflat la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Potrivit legislaţiei fondului pentru acordarea de microcredite necesare la realizarea de obiective de investiţii în domeniul agricol, neeligibile pentru finanţarea din PNDR sau situate sub nivelul minim de finanţare din PNDR, suma maximă este de până la 15 mii euro pe beneficiar pentru acordarea de microcredite fermelor de familie, beneficiare ale măsurilor de investiţii din PNDR; pentru asigurarea contribuţiei proprii la finanţarea proiectelor de investiţii din domeniul agricol cu o valoare eligibilă de până la 125 de mii de euro, selectate pentru finanţare prin PNDR, suma maximă este de 75 de mii de euro pe beneficiar.

Pentru asigurarea resurselor financiare necesare pentru realizarea producţiei agricole se pot obţine până la maximum 25.000 euro/beneficiar.

Termenul maxim de restituire a banilor este de 10 ani, iar perioada de graţie acordată de instituţiile selectate, potrivit art.16, este între 1 şi 3 ani, în funcţie de specificul proiectului de investiţii. Micro-creditele acordate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi garantate de fondurile de garantare şi/sau de către împrumutat prin garanţii reale pe animale, maşini şi utilaje agricole, ipotecă asupra clădirilor şi terenurilor agricole, plantaţiilor sau orice alte garanţii agreate de instituţiile de credit.

Potrivit proiectului de ordonanţă de urgenţă, termenele de rambursare a microcreditelor şi de plată a dobânzilor aferente acestora se stabilesc prin negociere între beneficiarii microcreditului şi instituţia selectată, în funcţie de destinaţia microcreditului şi de perioada de valorificare a producţiei obţinute din investiţia creditată. Fondul se constituie din prevederile bugetare ale ministerului, din sumele existente la dispoziţia ministerului provenite din sumele rambursate de instituţiile de credit şi din sumele disponibilizate ca urmare a restituirii împrumuturilor acordate fondurilor de garantare pentru emiterea scrisorilor de garanţie în favoarea APDRP.

Anual, prin ordin al ministrului agriculturii, se stabilesc tipurile de investiţii care pot beneficia de microcredite, precum şi plafonul maxim de microcreditare finanţat. Termenele de rambursare a microcreditelor şi de plată a dobânzilor aferente acestora se stabilesc prin negociere între beneficiarii microcreditului şi instituţia selectată. Microcreditele acordate pot fi garantate de fondurile de garantare şi/sau de către împrumutat prin garanţii reale pe animale, maşini şi utilaje agricole, ipoteca asupra clădirilor şi terenurilor agricole, plantaţiilor sau orice alte garanţii agreate de instituţiile de credit. Statul garantează până la maximum 50% din valoarea creditului acordat de către instituţiile finanţatoare pentru achiziţia de terenuri agricole, iar împrumutul va reprezenta cel mult 90% din valoarea suprafeţelor achiziţionate, restul de 10% urmând să fie contribuţia proprie a beneficiarului. Diferenţa de garanţii necesare pentru acoperirea integrală a creditului şi a dobânzilor aferente va fi asigurată de către împrumutaţi cu terenurile achiziţionate şi/sau alte bunuri aflate în proprietate. Totodată, statul garantează până la maximum 80% din valoarea creditelor acordate de instituţiile finanţatoare fermierilor pentru finanţarea investiţiilor în domeniul agricol şi al producţiei agricole.

Prin adoptarea acestui proiect legislativ nu cred că s-a reuşit să se definitiveze ceea ce înseamnă ferma familială, ce dimensiuni are ferma familială şi la ce dimensiuni poate ajunge aceasta.

Principiul de la care a plecat ministerul în elaborarea acestei legi este unul greşit, în condiţiile în care în România se doreşte comasarea terenurilor agricole printr-o politică agricolă performantă.

Proiectul de lege adoptat are şi implicaţii sociologice, ţinând cont de perioada colectivizării care a "ucis spiritul gospodăresc al fermierilor români".

Este în interesul tuturor ca agricultura să iasă la lumină, printr-o fiscalizare abordată inteligent, astfel încât agricultorii să nu simtă numai constrângerile, ci şi beneficiile. În anul 2014, România are nevoie de politici publice care să-i încurajeze pe agricultori să facă acest pas. Altfel, România nu va putea beneficia pe deplin de Politica Agricolă Comună şi vom continua să ne punem aceleaşi întrebări.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Înainte de a închide şedinţa dedicată declaraţiilor politice, am să dau citire deputaţilor care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat: domnul Corneliu-Florin Buicu, Victor Cristea, Mircea-Titus Dobre, Sorin-Avram Iacoban, Cosmin Necula, Florin-Costin Pâslaru, Ana Birchall, Gheorghe Ciobanu, Manuela Mitrea, Aurelia Cristea, Cătălin Tiuch, Constantin Adăscăliţei, Florin Iordache, Vasile Gliga, Smarandache Miron Alexandru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Virgil Guran, Anton Doboş, Carmen Hărău, Erland Cocei, Titi Holban, Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Marin Anton, Graţiela Gavrilescu, Sorin Teju, Dan Bordeianu, Daniel Zamfir, Octavian-Marius Popa, Costel Şoptică, Dorin Ursărescu, Gigel Ştirbu, Florin Alexe, Raluca-Cristina Ispir, Raluca Surdu, Mihai Stănişoară, Stelian Dolha, Iane Daniel, Uioreanu Elena, Radu Zlati, Costel Alexe şi Hubert Petru Ştefan Thuma.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: domnul deputat Ion Diniţă, Liviu-Bogdan Ciucă, Andrei Tănăsescu şi domnul deputat Vasile-Cătălin Drăguşanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Florian Daniel Geantă, Vasile Iliuţă, Florin Secară, Cristian Roman, Cornel Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Iulian Vladu, Liviu Laza-Matiuţa, Florin Gheorghe, Ştefan Bucur Stoica, Cezar Preda, Andreea Paul, Raluca Turcan şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Luminiţa Adam, Mincă Liliana şi Dumitru Ioana.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Ghera Slobodan şi Merka Adrian.

Iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul Ovidiu-Ioan Dumitru.

Cu aceasta, închei şedinţa de astăzi dedicată declaraţiilor politice.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Florin Gheorghe:

"Când morţii votează... sunt buni!"

"Justiţie politică! Justiţie politică! Luaţi-i pe procurorii ăştia băsişti după noi!" Asta flaşnetează Victor Ponta şi ai lui baroni locali, de dinainte chiar de a lua puterea politică şi guvernarea în România. De parcă a fura, a înşela sau a frauda sunt infracţiuni de la care USL ar trebui să facă excepţie.

Mai mult, nu le este suficient că împroaşcă zilnic cu noroi în orice magistrat care are curajul să spună că "nimeni nu este mai presus de lege", au început să instruiască inclusiv tineretul USL-ist cu ură faţă de justiţie şi lipsă de respect faţă de lege. Când spun acestea nu pot să nu fac referire la pleiada de declaraţii făcute de Victor Ponta şi Liviu Dragnea în faţa tinerilor din TSD.

Dacă Victor Ponta s-a lăudat în faţa tinerilor cum l-a mazilit el pe Papici de la DNA şi i-a speriat pe aceştia cu puterile malefice pe care le are preşedintele Traian Băsescu, de a ordona tuturor procurorilor din România, afirmaţiile lui Liviu Dragnea au frizat atât absurdul, cât şi nesimţirea.

În acest context, baronul de Teleorman, recunoscut pentru practicile sale în a obţine măcar 120% prezenţă la vot şi 130% voturi pentru partid, a început să le predea tinerilor lecţii despre cele mai eficiente metode de a convinge electoratul: "Băi, am înţeles, dar organizaţi-vă! Să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe ...!"

Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, Liviu Dragnea a început să se plângă în faţa tinerilor că în dosarul în care este judecat, privind fraudarea referendumului din vara anului 2012, plângerea penală ar fi fost înaintată de un cetăţean mort.

Este şi normal, domnule Dragnea, cetăţeanul care a depus plângerea este unul dintre miile de morţi care au votat la referendum. Este unul dintre miile de morţi aduşi la vot cu de-a sila de structura dumneavoastră de partid pentru a raporta mai multe voturi decât cetăţeni înscrişi în listele electorale. Este unul din miile de morţi pe care i-aţi adus la vot şi la referendum şi, după câte vă cunoaştem, cel mai probabil şi cu alte ocazii electorale.

Ceea ce nu înţelegeţi, domnule Dragnea, este că nimeni nu vă vrea nici condamnat şi nici pedepsit pentru fapte pe care nu le-aţi comis. Nimeni din ţara aceasta nu s-ar bucura să fiţi condamnat. Dimpotrivă! În schimb, nimeni nu mai doreşte să murdăriţi imaginea justiţiei doar de teama faptelor care se prezumă ca le-aţi fi comis. Prin declaraţii deşănţate nu aduceţi prejudiciu doar justiţiei, ci tuturor românilor. Atâta vreme cât veţi continua, alături de Victor Ponta, să intimidaţi pe sub mustaţă procurori sau judecători, independenţa magistraţilor va rămâne doar un deziderat, iar aderarea la spaţiul Schengen şi eliminarea supravegherii prin MCV vor fi doar obiective niciodată atinse sub guvernarea USL.

Domnul Florin Gheorghe:

"Recunoşti că eşti mistreţ?"

Mulţi ne aducem aminte cu un gust amar despre ceea ce a reprezentat regimul comunist din România, dar mai ales deformarea pe care aveau să o cunoască instituţiile statale româneşti, multe dintre acestea fiind chemate prin misiunea lor să aibă grijă chiar de cetăţean.

Ştim cu toţii că singura formă de rezistenţă împotriva regimului de teroare şi a instituţiilor asupritoare rămăsese pe atunci gluma sau bancul. Nu întâmplător am denumit declaraţia mea de astăzi "recunoşti că eşti mistreţ?", făcând apel la bancurile de odinioară care ironizau excesul de zel al fostei miliţii comuniste. Pe atunci se glumea pe seama miliţiei care, testată în capacitatea ei de a recunoaşte şi a prinde un porc mistreţ, a torturat un biet iepuraş cu intenţia de a-l face să recunoască faptul că el este de fapt un mistreţ.

Mult timp am crezut că vremurile acelea au apus şi că astăzi, la aproape un sfert de secol de evoluţie democratică, instituţiile s-au reformat pe fond şi în substanţa lor, nu numai de formă, de faţadă.

Din nefericire, însă, speranţele mele sunt tot mai frecvent contrazise de realitate. Astfel, nu a trecut nicio săptămână de când presa a relatat cu înfierbântare îndârjirea de care au dat dovadă câţiva lucrători ai poliţiei române, într-o cafenea, rupând oasele unui judecător de modă veche şi cu apucături îndoielnice, doar pentru că acesta făcuse o glumă neinspirată cu miliţieni.

Purtătorii de uniformă pe care scrie "siguranţă şi încredere" au dovedit faptic că cei 24 de ani care au trecut din decembrie 1989 nu au făcut decât să schimbe denumirea instituţiei pe care o reprezintă, din miliţie în poliţie, pentru că atitudinea şi obiceiurile au rămas din nefericire aceleaşi. Astfel, lucrătorii poliţiei române au demonstrat că procedurile şi normele legale sunt inferioare orgoliilor lor personale.

"Siguranţă şi încredere" înseamnă, în primul rând, respect pentru cetăţean, pentru drepturile şi libertăţile lui, plătite cu mult prea mult sânge de tineri în decembrie ‘89.

"Siguranţă şi încredere" înseamnă o viaţă şi o carieră dedicată semenilor tăi şi nicidecum propriei parveniri.

"Siguranţă şi încredere" înseamnă respect şi devotament pentru legile în vigoare ale statului român şi neabdicarea de la procedurile legate pentru niciun motiv.

Dacă toate aceste valori ar fi fost internalizate de lucrătorii Ministerului de Interne şi mai ales de şefii lor, atunci aş fi considerat că schimbarea denumirii din miliţie în poliţie ar avea un fundament real. Din nefericire, însă, cetăţenii găsesc încă numeroase motive pentru a continua glumele pe seama miliţiei travestită într-o poliţie modernă.

Domnul Adrian Mocanu:

"Problema câinilor fără stăpân"

Din fericire, autorităţile din România au găsit, în ultima perioadă, calea spre soluţionarea acutei probleme a prezenţei pe străzi a câinilor fără stăpân. Legea nr. 258/2013, adoptată de Camera Deputaţilor în 10 septembrie, stabileşte, printre altele, un termen de 14 zile lucrătoare în care câinii sunt ţinuţi în adăposturi, după care, dacă aceştia nu sunt revendicaţi sau adoptaţi, pot fi eutanasiaţi. Este începutul atât de necesar pentru a rezolva o problema ce ţine, în primul rând, de nivelul de civilizaţie al unei societăţi.

Doresc, însă, să atrag atenţia asupra unui aspect ce poate transforma această importantă prevedere legislativă într-un eşec. Recent, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a lansat în dezbatere publică Proiectul de Norme metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, modificată prin Legea nr. 258/2013. Potrivit proiectului de norme, câinii prinşi şi duşi în adăposturile publice pot fi adoptaţi direct sau la distanţă. Începând cu a 8-a zi de staţionare a câinilor fără stăpân în adăpostul public, aceştia pot fi adoptaţi la distanţă de către persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Potrivit proiectului de norme, animalele adoptate la distanţă trebuie identificate, înregistrate în registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân, deparazitate, vaccinate, sterilizate şi relocate în alte cuşti cu destinaţie specială.

Personal, nu am nimic împotriva procedurii adopţiei de la distanţă. Cu toate acestea, presa a semnalat nu o singură dată, practica recentă a strângerii câinilor fără stăpân de către aşa-zişi apărători ai acestora, urmată de transportarea şi eliberarea lor în satele din apropierea oraşelor. Nu doresc ca procedura adopţiei să se transforme într-o metodă de mutare a câinilor fără stăpân dintr-o localitate în alta, pentru că în această situaţie pericolul la adresa oamenilor rămâne acelaşi. Este important ca normele metodologice să prevadă sancţiuni dure pentru persoanele care adoptă câini fără stăpân şi care nu îşi respectă obligaţiile ulterioare ce decurg din acest tip de practică. De asemenea, procedurile de verificare a respectării de către persoanele adoptive a obligaţiilor asumate prin adopţie trebuie să beneficieze de un mecanism de control foarte bine pus la punct.

Am ţinut să ridic această problemă în Parlament din mai multe motive. În primul rând, pentru mine prioritară este asigurarea siguranţei cetăţenilor şi evitarea unor tragedii de tipul numeroaselor exemple petrecute până în prezent. În al doilea rând, identificarea şi reţinerea în proiectul de norme a unor sancţiuni calibrate corespunzător pentru persoanele care nu îşi respectă obligaţiile ce derivă din adopţie ar avea darul să responsabilizeze cetăţenii şi să-i avertizeze că adopţia unui câine fără stăpân nu înseamnă o acţiune de "salvare" a animalului din "mâinile nemiloase ale statului", ci o responsabilitate importantă faţă de acesta şi faţă de cei din jur.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Declaraţie politică cu ocazia Zilei internaţionale ONU

Pe 24 octombrie întreaga comunitate internaţională celebrează 68 de ani de la fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 1945. Vă propun marcarea acestui moment, în primul rând, pentru că ONU este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume, iar în al doilea rând pentru meritul istoric pe care această organizaţie l-a dovedit în ultima jumătate de secol în lupta pentru pace mondială, pentru drepturile omului şi pentru reducerea decalajelor de civilizaţie.

Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită imediat după al doilea război mondial, având ca membri fondatori un număr de 51 de state, printre care: SUA, URSS (actuala RUSIA), dar şi puterile europene din Liga Naţiunilor, înfiinţată în 1920. În prezent, ONU numără 193 de state membre, printre care şi ţara noastră.

Întemeierea ONU a constat în semnarea de către membrii fondatori a Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Potrivit acestui document misiunea ONU este aceea de a asigura "pacea mondială", "respectarea drepturilor omului", "cooperarea internaţională" şi "respectarea dreptului internaţional". Sediul central al organizaţiei se află în SUA, la New York. ONU utilizează 6 limbi oficiale: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă.

Unul din primele obiective asumate a fost găsirea unui cadru legal care să prevină abuzurile împotriva drepturilor omului. În timp, Organizaţia Naţiunilor Unite a obligat toate statele membre să promoveze "respectul universal pentru drepturile omului" şi să ia "măsuri împreună sau separate" în această privinţă. În 1948 Adunarea Generală a adoptat "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" ca un standard comun de realizare pentru toţi.

România şi-a exprimat dorinţa de a face parte din ONU încă din 1946, dar aderarea ne-a fost blocată timp de un deceniu. La 14 decembrie 1955 prin rezoluţia 995 a Adunării Generale s-a decis primirea României în ONU, alături de alte 15 state.

Astăzi, România este prezentă în diferite organisme ale ONU şi participă activ la procesul decizional din cadrul organizaţiei. La 17 octombrie 2005, România, ca membru al Consiliului de Securitate, emite prima rezoluţie românească (nr. 1631) prin care se reglementează cooperarea ONU cu anumite state în perioada de postconflict. Din această calitate s-a evidenţiat şi profesionalismul militarilor români care au participat la cele mai importante misiuni de menţinere a păcii.

În 2011, România a obţinut al doilea mandat de membru în Consiliul Drepturilor Omului, având calitatea de ţară donatoare de asistenţă pentru dezvoltare. În România, ONU este prezentă cu mai mult de 10 fonduri, programe şi agenţii specializate.

Ziua de 24 octombrie trebuie salutată pentru că este cel mai bun exemplu de maturitate politică şi de cooperare internaţională pentru îndeplinirea celor mai nobile deziderate ale omenirii.

În mod special pentru România, ONU a fost o sursă de susţinere a eforturilor ţării noastre într-o perioadă de grele transformări sociale şi economice.

Poate cel mai bun mod de a ne demonstra preţuirea şi respectul faţă de valorile protejate ONU este să ne asigurăm că sunt aplicate pe toate palierele societăţii româneşti. Vă invit ca pe 24 octombrie să îi omagiem pe cei care au realizat aceste uriaşe progrese în însăşi existenţa fiinţei umane şi a democraţiei mondiale.

Domnul Adrian Gurzău:

"Uniunea Social-Liberală decontează propriile minciuni. Politica urii îşi arată roadele"

Dacă luăm moţiunea de cenzură împotriva Guvernului MRU şi o depunem în Parlament acum, ar trebui să cadă Guvernul Victor- Viorel Ponta cu 100% din voturi. Din textul moţiunii de cenzură depus de către USL, în 2012, aflăm că trebuie oprit "Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată."

Păi, să oprim teleguvernul şantajabil cu propriile sale minciuni!

Şantajul este unul triplu, pe zone uşor de constatat de către oamenii obişnuiţi. Guvernul a cedat şantajului unor grupuri de interese, privatizând companii de stat şi acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparenţă şi încălcând legea. Guvernul a cedat şantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înainte de alegeri. Guvernul a cedat şantajului UDMR şi a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu Mureş - o decizie care readuce în România teme ale trecutului.

Lipsa de profesionalism şi de responsabilitate, prejudiciile aduse românilor, abandonarea intereselor naţionale, nepăsarea faţă de situaţia economică în care se află ţara, creşterea sărăciei şi polarizarea fără precedent, lipsa de transparenţă, lipsa abordărilor democratice în gestionarea problemelor ţării, minciunile, lipsa unei perspective de ameliorare a problemelor economice şi sociale îi determină pe semnatarii moţiunii să ceară demiterea Guvernului prin votul afirmativ acordat prezentei moţiuni de cenzură.

În altă ordine de idei, legat de nefericitul incident de ieri, în care un ministru al României a fost agresat, sunt total împotriva violenţei. Cel care urlă, care dă cu pumnul în masă, distruge, nu are argumente sau îi sunt firave pentru a-şi masca neputinţa recurge la gesturi extreme. Dar, mai ţineţi minte vremurile în care Victor-Viorel Ponta, Mădălin Voicu, Alexandru Athanasiu şi Radu Mazăre voiau să facă revoluţie şi să-l omoare pe Traian Băsescu? Ceva de genul acesta a zis Ponta: "Băsescu îşi joacă viaţa şi libertatea", secondat de alţi iresponsabili care au incitat la ură prin declaraţii de genul: "Îi spun lui Traian Băsescu că dacă va continua să se agaţe de putere va avea parte de un sfârşit tragic" şi "Băsescu trebuie să-şi dea demisia ca să nu iasă cu picioarele înainte din politică."

Daţi-mi voie să cred că ăsta e un mod mai clar de a explica oamenilor ce trebuie să se întâmple.

Uite că politica urii îşi arată roadele.

Domnul Adrian Gurzău:

Ce pretenţii putem să avem de la generaţiile viitoare, ce anume putem pretinde că le învăţăm din punct de vedere moral? De ce să ne ostenim să-i învăţăm pe copii despre cinste şi despre corectitudine, despre cum este să răzbeşti numai prin muncă în viaţă, când realitatea este că trăim într-o ţară în care primul-ministru şi-a croit cariera numai pe furt?!

Suntem în ţara în care, în numai un an, guvernul USL a fost nevoit să se debaraseze de tot felul de hoţi dovediţi - de la furtul de identitate intelectuală, la furtul din avuţia naţională -, 14 specimene de mult prea cinstiţi şi corecţi politicieni ai grupului infracţional organizat au fost nevoiţi să părăsească caşcavalul puterii. Iar, azi, această putere ne mai dă un exemplu de furt de identitate intelectuală în persoana ministrului de externe. Un hoţ ne reprezintă în lume!

Titus Corlăţean a devenit conferenţiar cu un dosar ce conţine o carte copiată şi trei articole compilate. Ministrul de externe a devenit conferenţiar universitar folosind în dosarul de candidat o carte de drept ce reproduce integral o altă lucrare de sute de pagini pe care tot el o publicase cu un an în urmă. Tot pentru obţinerea titlului, Corlăţean a depus şi trei articole ştiinţifice care conţin 19 pasaje comune, fără a menţiona acest lucru. (Sursa informaţiei: "România liberă").

Dacă premierul, care minte după cum respiră, şi-a plagiat doctoratul în drept, micuţul Titus de ce n-ar fi procedat la fel, în fond, cine se aseamănă, se-adună.

Totuşi, ar trebui să vorbim despre normalitate, să ne doară faptul că România a devenit prizoniera hoţilor, mincinoşilor, devalizatorilor, profitorilor în funcţie. România este ţara în care judecătorii sunt absolviţi de orice vină şi sunt repuşi în drepturi după ce au condus în stare de ebrietate şi s-au bătut cu poliţiştii prin benzinării? Ţara în care judecătorii primesc milioane de euro şpagă pentru a elibera criminali acuzaţi de delapidare şi devalizarea patrimoniului statului, asta în timp ce zeci de mii de români nu mai au ce pune pe masa copiilor, dimineaţa, la prânz şi seara? Din păcate da! Suntem ţara în care judecătorii aranjează sentinţe, în colaborare cu politicieni şi capitalişti de cumetrie aflaţi în slujba unor caracatiţe penale, ţara în care judecătorii, poliţiştii, politicienii şi capitaliştii de cumetrie fură ca nişte gestionari de aprozar - nu dau numai tunuri de milioane, se pretează inclusiv la găinării.

Şi să ne pună capac pe speranţe, aflăm din presă că sentinţele se dau chiar şi de către judecători care nu ştiu carte, care îşi cad cu brio examenul de drept. Un membru activ al CSM şi fost preşedinte al acestei instituţii, Horaţiu Dumbravă, a fost declarat respins după ce a luat 4,7 la Drept Procesual Civil. "Rămân judecător," a declarat Dumbravă, imediat după ce a aflat rezultatele. Bravo, domnu’ judecatoru’! Dacă nu ştie carte, cum judecă el, după abecedar?

De la Ponta la Dumbravă, toţi aceşti falşi profesionişti trebuie să-şi dea demisia! Este timpul pentru o Românie trează, o Românie care să se debaraseze de astfel de specimene!

Doamna Ana Birchall:

"Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii trebuie menţinut printr-un set de relaţii bilaterale bine construit, coordonat eficient la nivel parlamentar, guvernamental şi prezidenţial."

Având în vedere relevanţa deosebită a vizitei reprezentanţilor Guvernului USL în Statele Unite ale Americii, consider oportună susţinerea unei declaraţii politice pe tema Parteneriatului strategic româno-american. De multe ori, observăm că spaţiul public reflectă informaţii trunchiate despre Parteneriatul strategic România-SUA, informaţii care tind să distorsioneze importanţa acestui demers economic, politic şi diplomatic atât pentru reputaţia internaţională a României, cât şi pentru relaţiile economice regionale.

Nu ascund faptul că sunt un politician subiectiv când vine vorba de relaţia noastră cu Statele Unite, timpul petrecut peste Ocean, anii de studiu, dar şi de practică profesională în New York m-au ajutat să îmi formez o opinie foarte informată despre setul de aşteptări al americanilor din relaţiile bilaterale pe care le dezvoltă, în special cu state precum România.

Trebuie să ştim faptul că SUA se află într-o perioadă de recuperare economică accelerată după declinul economic datorat crizei economico-financiare. PIB-ul SUA a cunoscut o revenire puternică din 2009 şi până astăzi. În 2009 produsul intern brut cunoştea o scădere cu 3,1%, în timp ce pentru anul 2013 se prognozează o creştere cu 1,9% a aceluiaşi indicator.

Mai mult decât atât, pentru anul 2014 se prognozează o creştere a PIB-ului Americii cu 2,6% faţă de anul precedent. Revenirea economică dă semnale bune pentru toţi partenerii SUA şi semnalele pozitive nu se opresc aici. Statisticile ne arată o scădere a şomajului din 2010 şi până astăzi, şi acest lucru se petrece după ce într-un singur an, 2008-2009, rata şomajului aproape că s-a dublat. Astăzi, Statele Unite au o rată a şomajului de 7,3%, cu doar două procente mai mare decât media anilor 1992-2008.

Chiar dacă datoria publică şi deficitul bugetar sunt încă ridicate, semnele însănătoşirii economice există şi nu trebuie să ezităm să le facem cunoscute de fiecare dată când avem ocazia, pentru a creşte încrederea în regiunea economică a Americii de Nord pe care mulţi sceptici o pun la îndoială.

Este important să realizăm faptul că o revenire economică a Statelor Unite este în beneficiul nostru direct, în principal datorită relaţiilor economice bilaterale, dar şi în contextul parteneriatului strategic pe care România şi SUA îl au încă din 1997. Administraţia actuală a SUA a reuşit să pună pe picioare o economie care a fost îngenunchiată de criza economico-financiară din 2008-2009.

Acest lucru merită apreciere şi poate fi un model de urmat pentru noi. La nivel de politici publice şi economice, strategie financiară şi fiscalitate putem adopta liniile directoare pe care partenerul nostru le-a implementat în ultimii ani pentru a ajunge la acest nivel de redresare economică şi cred că avem capacitatea să facem acest lucru pe parcursul acestei legislaturi.

Parteneriatul strategic între România şi SUA a început în anul 1997, aşa cum am menţionat şi mai sus, mai precis pe 11 iulie, cu prilejul vizitei pe care Bill Clinton a susţinut-o în România. am lansat parteneriatul strategic dintre cele două state, care avea să pecetluiască foarte multe din succesele în materie de relaţii externe de atunci şi până acum. Nu greşim deloc dacă afirmăm că aderarea noastră la NATO, în 2004, se datorează în mare parte Parteneriatului strategic România-SUA.

Am putea chiar să mergem mai departe şi să afirmăm că relaţia noastră deosebită cu SUA ne-a netezit drumul spre statutul de ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Cine este de părere că parteneriatul pe care l-am întreţinut cu mult efort, timp de aproape 17 ani, nu ne-a adus beneficii palpabile, ignoră cu desăvârşire faptul că toate reformele noastre interne, militare, politice, administrative şi economice au o rădăcină în relaţiile bilaterale cu SUA. Cert este faptul că Statele Unite au fost un reper pentru politica noastră externă şi un punct de sprijin pentru atingerea obiectivelor interne şi externe pe care ni le-am propus.

Relaţiile economice cu SUA se concretizează în 2013 prin schimburi comerciale în valoare de 934,55 milioane de dolari, ceea ce plasează SUA pe locul 13 în topul partenerilor noştri la exporturi şi pe locul 18 în ceea ce priveşte importurile.

Altfel spus, avem o balanţă comercială pozitivă, printr-un excedent de aproximativ 155 de milioane de dolari, cu mult mai mare decât în anul precedent, când excedentul nostru se ridica la doar 54 de milioane de dolari. Numai într-un an de guvernare USL, excedentul comercial cu SUA s-a triplat. În ceea ce priveşte investiţiile străine directe în România, SUA ocupă locul 9 în clasament, cu o sumă de 1,8 miliarde de euro, circa 3,1% din totalul soldului ISD.

România a reprezentat întotdeauna un mediu propice pentru investiţiile americane şi companii precum: Hewlett Packard, Oracle, IBM, Microsoft, Ford, General Electric sunt exemple concludente în acest sens. Dacă analizăm cu atenţie sectoarele economice unde SUA a ales să investească preponderent, observăm că, cel puţin, până în momentul de faţă energia (electrică, gaze şi apă) totalizează numai 0,9% din totalul investiţiilor, în timp ce industria extractivă şi industria prelucrătoare ajung la un cuantum de 12,7% din total.

Astfel, ajungem la concluzia că investiţiile americane în aceste domenii sunt foarte necesare şi un influx mare de capital, axat cu prioritate pe aceste două ramuri economice, ar aduce beneficii reale şi uşor de cuantificat atât pentru România, şi aici mă refer la locuri de muncă, salarii şi creştere economică, dar şi pentru Statele Unite cu care vom lega o relaţie de interdependenţă economică şi mai strânsă.

Având în vedere că energia şi infrastructura sunt două din domeniile cheie, prioritare, din cooperarea economică dintre noi şi SUA, nu facem nicio imprudenţă dacă spunem că avem un potenţial încă nevalorificat de extindere a relaţiilor noastre bilaterale. Securitatea energetică a României rămâne un obiectiv comun atât pentru noi, cât şi pentru SUA şi cu siguranţă acest subiect este unul pe care premierul Victor Ponta îl va aborda la Washington D.C. în aceste zile.

Trebuie să marcăm deplasarea premierului Victor Ponta în SUA ca prima de acest fel din ultimii 10 ani. Scoaterea României din izolarea externă, în care a fost afundată pe parcursul guvernării Boc şi Ungureanu, este un obiectiv al guvernării USL, şi după deplasările succesive pe care Victor Ponta le-a avut în Franţa, Germania, China, şi acum SUA, putem spune că acest obiectiv este pe cale de a fi îndeplinit.

Din păcate au existat suficiente voci ostile parteneriatului strategic România-SUA, voci care au atacat sistematic guvernarea USL şi au acuzat nefondat încălcarea normelor statului de drept. Iată că acum aceste voci sunt reduse la tăcere pentru că, cel mai probabil, au realizat că această vizită reprezintă un semnal puternic politic şi economic că relaţia româno-americană este pe drumul cel bun, şi la acest semnal reacţionează investitorii, nu la minciunile în serie lansate de foştii guvernanţi.

Statul de drept nu este în pericol, este într-un continuu proces de consolidare; instituţiile nu sunt slabe, sunt din ce în ce mai puternice, iar noi suntem un partener serios şi eficient în relaţiile bilaterale cu SUA. Da, este necesară o extindere a relaţiilor economice, dar acest spaţiu de extindere există, aşa cum am mai spus, în domeniul energetic şi al infrastructurii.

În relaţia noastră bilaterală cu Statele Unite este primordială coerenţa. Nu trebuie să lăsăm antipatiile politice sau ambiţiile interne să denatureze în vreun fel natura parteneriatului strategic asumat de către România şi SUA. Mai sunt încă foarte multe de realizat, şi primul lucru la care mă gândesc este intrarea României în sistemul "Visa waiver". Ridicarea vizelor pentru SUA este un obiectiv prioritar pentru noi şi această vizită reprezintă oportunitatea perfectă pentru solicitarea sprijinului administraţiei Obama pentru atingerea lui.

Trebuie să demonstrăm, în continuare, că avem un sistem politic puternic dacă vrem să menţinem nivelul de apropiere diplomatică la care am reuşit să ne ridicăm până acum în relaţia noastră bilaterală cu SUA. Trebuie, de asemenea, să demonstrăm că putem asigura premisele creşterii economice şi stabilităţii sistemului financiar pentru ca şi alţi investitori din SUA, cât şi cei care deja investesc în România, să îşi crească activitatea şi să creeze din ce în ce mai multe locuri de muncă de care avem atât de multă nevoie.

Domenii precum energia, industria farmaceutică, piaţa de asigurări, agricultura şi industria alimentară sau infrastructura sunt în plină extindere în România. Pentru a nu stagna dezvoltarea acestor sectoare atât de importante pentru asigurarea creşterii pe termen lung, trebuie să atragem investiţii consistente şi constante printr-un mediu economic şi fiscal predictibil şi performant.

Având în vedere că sunt companii cu capital majoritar american, cum ar fi: Exxon mobile, ADM, Amgen, Johnson and Johnson sau Metlife, care îşi desfăşoară deja activitatea în aceste domenii din piaţa românească, putem realiza importanţa enormă pe care Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii îl are pentru dezvoltarea şi susţinerea economică a României.

Trebuie să privim perspectivele Parteneriatului strategic România-SUA şi să realizăm că politica noastră externă va rămâne strâns legată de evoluţia acestuia. Vizita reprezentanţilor Guvernului USL în SUA este o ocazie pentru dezvoltarea relaţiilor economice, politice şi diplomatice dintre cele două state şi sunt convinsă că vom profita de această ocazie la maximul abilităţilor noastre.

Vreau să subliniez că nu trebuie să renunţăm să le arătăm potenţialilor noştri investitori că vrem să ne asigurăm independenţa şi securitatea noastră energetică, cu respectarea legilor şi normelor şi standardelor de mediu internaţionale. În acelaşi timp, trebuie să le asigurăm un mediu propice pentru dezvoltare şi un mediu în care să nu se simtă ameninţaţi în niciun fel. Dacă aceste două condiţii sunt îndeplinite este foarte probabil ca indicatorii economici, care deja arată o relaţie strânsă între România şi Statele Unite ale Americii, să se îmbunătăţească vizibil chiar în viitorul apropiat.

Parcursul nostru euroatlantic este asigurat şi strâns legat de parteneriatul strategic pe care îl avem cu SUA şi cred că acum este momentul pentru a aduce UE şi SUA mai aproape, pentru a dezvolta relaţiile de pe ambele maluri ale Atlanticului, şi România poate fi o voce regională autorizată în aceste discuţii.

Sperăm tot timpul la un viitor mai bun şi când acest viitor prinde contur, numai cei cu viziune pot lua deciziile coerente care să ducă pas cu pas la materializarea obiectivelor propuse. Vizita reprezentanţilor Guvernului USL în SUA este un astfel de pas, concret, în direcţia corectă pe care România păşeşte de 17 ani încoace.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Două sute de mii de euro pentru hoţul USL, o sută de mii de euro pentru tine IMM"

Dacă nu a reuşit să sifoneze ajutoarele de minimis, USL le înjumătăţeşte pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

USL a înregistrat un eşec răsunător în prima sesiune a schemei de minimis organizată la finele lunii august a acestui an. Atunci procesul s-a închis la numai 5 minute de la lansare. Beneficiarul principal: puşculiţa de partid a USL. Revolta întreprinderilor mici şi mijlocii a blocat alocarea banilor. Ulterior, autorităţile au decis anularea acelei sesiuni şi organizarea alteia noi.

Astfel, Ministerul Economiei a lansat pe 27 septembrie, în dezbatere publică, un proiect de hotărâre pentru modificarea HG nr. 274/2013 privind acordarea ajutoarelor de minimis pentru investiţiile realizate de IMM. Însă surpriza abia acum apare. Schema de minimis, privind finanţarea nerambursabilă acordată IMM-urilor, va fi schimbată.

Iată principalele modificări care înjumătăţesc beneficiile pentru cei meniţi să creeze locuri de muncă, azi, în România:

• schema de minimis urmează să treacă din administrarea MFP în cea a AIPPIMM - deci implementarea programului va fi făcută de AIPPIMM;
• valoarea maximă a ajutorului de minimis urmează să fie redusă de la 200.000 de euro la 100.000 de euro, care vor fi acordaţi pe o perioadă de doi ani fiscali, şi nu trei, aşa cum este stabilit în legislaţia în vigoare;
• valoarea ajutorului de minimis va fi de 90%, şi nu 100%, aşa cum era stabilit până acum, asta înseamnă că beneficiarii vor trebui sa vină cu bani de acasă, adică cu o contribuţie proprie de 10%.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Sărăcia nu scade cu cele 30 de taxe noi şi impozite majorate ale USL"

Cum să creştem pensiile şi salariile cu 100 lei/lună cu un efort mic, fără a creşte taxele, sau cu 200 lei/lună cu un efort nu prea mare? România este o ţară în suferinţă. Sărăcia e mare. Asta doare. Sărăcia nu scade cu cele 30 de taxe noi şi impozite majorate ale USL, nici cu 3-4% creşteri la pensii sau la salarii când ştii că preţurile s-au dus mult mai mult în sus. Sărăcia scade dacă lupţi cu evaziunea fiscală, în creştere galopantă azi, şi absorbi corect banii europeni.

Mă raportez azi doar la sursa creşterii interne a salariilor şi pensiilor din evaziune:

1. Dacă guvernul, indiferent de culoarea lui politică, ar face un efort mic, am putea creşte cu 100 lei/lună, acum, fiecare pensie şi salariile profesorilor, medicilor, asistentelor, ale tuturor bugetarilor.
2. Dacă guvernul ar face un efort mediu, am putea creşte pensiile şi salariile, acum, cu 200 lei/lună.
3. Dacă guvernul ar face un efort mare, salariile şi pensiile ar creşte cu 300 lei/lună.
4. Dacă guvernul ar face imposibilul, salariile şi pensiile ar creşte, acum, cu peste 400 lei/lună, adică cu circa 100 euro/lună.

Cum? Doar prin mai buna colectare a TVA-ului evazionat astăzi, care se ridică la circa 10 miliarde euro anual, şi nu vorbesc deloc aici despre alte forme de evaziune fiscală sau din muncă, ne-ar ajunge şi pentru investiţii în construcţia a peste 300 de km de autostradă în fiecare an.

Puterea politică se lasă, însă, prea greu înlocuită cu puterea competenţei şi a integrităţii, dar şi competenţa evită să se ataşeze mediocrităţii, pentru că cei care îşi fac treaba bine în lupta cu corupţia sunt catalogaţi de premierul Ponta, şi alţii de seama lui la putere, drept "paria", aşa cum s-a întâmplat în cazul procurorului Papici. În opoziţie echivalentul e: "e naiv, nu se pricepe la politică", "e obraznic" etc.

Aşadar, am nevoie de oameni curajoşi în echipa mea de voluntari, nu doar de soluţiile elitelor, ci şi de soluţiile românilor excepţionali de care nimeni nu vorbeşte. Am nevoie de cei care au drag de muncă, au drag de industria şi serviciile româneşti. Am nevoie de cei care înţeleg că neplata taxelor duce la creşterea lor la sărăcie, la sisteme prost plătite în educaţie şi sănătate, la subdezvoltare.

Pentru ce am nevoie de voluntari? Pentru Ministerul Economiei din Guvernul alternativă al PDL. Pentru viitorul României. Pentru noi şi pentru copiii şi tinerii noştri.

Domnul Anton Doboş:

"Implicaţiile şi importanţa noii legi a voluntariatului"

În declaraţia de astăzi voi vorbi despre legea voluntariatului, introdusă de curând în procedura parlamentară, o iniţiativă pe care o sprijin şi al cărei cosemnatar sunt.

Deşi România a îmbrăţişat ideea voluntariatului, aşa cum o cunoaştem noi la ora actuală, mult mai târziu în comparaţie cu statele vestice, totuşi, peste 20% din populaţie se implică anual în astfel de activităţi. Timp de prea mulţi ani, aceşti 4.4 milioane de voluntari nu au beneficiat de un cadru legal clar pentru activităţile prestate şi, în afara satisfacţiei personale, nu au avut niciun beneficiu de pe urma efortului depus şi al timpului investit pentru folosul comunităţii.

A sosit momentul ca acest lucru să se schimbe prin această nouă lege a voluntariatului. O dată intrată în vigoare, ea va maximiza potenţialul acestui tip de activităţi şi va avea un impact mare în gradul de angajabilitate a tinerilor, în dezvoltarea personală şi profesională a acestora.

Un prim pas esenţial este introducerea unui contract clar între organizaţia gazdă şi voluntar. Acesta va specifica tipul de activităţi ce urmează a fi prestate, timpul dedicat acestora, sarcinile voluntarului şi îndatoririle organizaţiei gazdă. Astfel, se vor stabili clar responsabilităţile, se va evita pe viitor munca la negru şi încheierea altor forme contractuale, lucru care până acum, din nefericire, se întâmpla des. Un alt doilea pas este recunoaşterea voluntariatului ca experienţă profesională. Şi eu, dar sunt convins că şi mulţi dintre dumneavoastră, am văzut tineri care au absolvit cu note mari universităţi de profil, dar nu au reuşit să găsească un loc de muncă din cauza lipsei de experienţă. Din nefericire, acel prag minim de un an de experienţă e extrem de greu de atins, şi aici sper, eu, să fie principalul impact al acestei legi. Această măsură, alături de introducerea certificatului de competenţe dobândite prin voluntariat, va duce la creşterea şanselor pentru angajare.

Având în vedere că voluntarii aduc un plus în lumea care ne înconjoară, consider că acest proiect de lege vine ca ceva firesc într-o societate unde există mulţi oameni tineri care zi de zi îşi sacrifică din timpul propriu fără a aştepta nicio recompensă financiară. Îmi exprim speranţa că vom reuşi, prin acest gen de politici, să stimulăm în continuare implicarea în acest gen de activităţi, mai ales în rândul acestei generaţii de tineri, şi să le facilităm accesul la locurile e muncă pe care şi le doresc. Avem cu toţii nevoie de ei pentru viitorul acestei ţări.

Domnul Ion Bălan:

"Ajutor pentru fermieri"

am lăudat cu toţii agricultura anul acesta şi ne-am bucurat de recolta generoasă şi procentele bune reflectate în economia naţională, însă toate acestea trebuie susţinute în continuare, şi cu efort financiar îmbunătăţite, pentru că România are cu adevărat un potenţial agricol uriaş.

În acest context, am vrut neapărat să vorbesc în plenul Camerei Deputaţilor despre ajutorul acordat fermierilor români, prin achitarea avansurilor în cadrul plăţilor la hectar, fiind vorba de 600 milioane de euro.

Aşadar, aproximativ un milion de fermieri îşi primesc în perioada aceasta banii alocaţi pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS) aferentă anului 2013. Iar acest ajutor financiar se va întoarce în economie prin investiţiile pe care agricultorii le vor face la rândul lor, investiţii pe care le presupune munca agricolă. Trebuie înţeles pe deplin faptul că agricultura impune un ritm alert în ceea ce priveşte reinvestirea capitalului şi orice întârziere a finanţărilor se simte imediat în acest sector.

Apreciez efortul bugetar pe care îl fac acum Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanţelor şi cel al bugetului, pentru că banii acordaţi acum vor fi recuperaţi de-abia în 2014, din partea Uniunii Europene. Însă, aşa cum spuneam, nu există investiţie care să îşi arate roadele mai rapid decât cea în agricultură, iar politica naţională în domeniu trebuie să reflecte acest adevăr. Personal, insist asupra acestui fapt, de fiecare dată când am ocazia, având certitudini date de propria experienţă în agricultură. Şi încurajez tinerii, în special, să se orienteze către acest sector care suferă la capitolul resursă umană calificată. acest neajuns poate fi corectat numai în măsura în care convingem tinerii de avantajele reale pe care le oferă munca pământului.

Adaug şi informaţia foarte importantă că Guvernul a mai aprobat încă o plată suplimentară, de 21 de euro pe hectar, pentru anul 2013 (în cadrul PNCD), din bugetul naţional.

aceste lucruri trebuie ştiute, pentru că agenda publică este plină de scandaluri şi dispute pe toate planurile, iar informaţiile de genul acesta scapă atenţiei noastre şi este păcat. Însă, ca reprezentanţi ai comunităţii, care ne-a acordat votul, avem datoria să informăm Guvernul în legătură cu problemele din teritoriu, dar şi invers, ducând în colegiile noastre informaţiile despre activitatea Executivului.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Agricultura - preocuparea principală a Guvernului Ponta"

Fermierii români au început să primească avansul de 50% din plăţile pe suprafaţă, respectiv 61 de euro pe hectar. Diferenţa până la 160 de euro pe hectar va fi plătită după 1 decembrie, iar Guvernul speră că până în martie va reuşi să finalizeze integral plăţile pe suprafaţă.

Pentru schema de plată unică pe suprafaţa aferentă anului 2013, suma alocată României din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA) este 1,403 miliarde de euro, iar cuantumul maxim al plăţilor este de 139,17 euro /hectar. La aceasta sumă, Guvernul a mai aprobat încă o plată suplimentară de 21 de euro pe hectar din bugetul naţional, ceea ce ridică subvenţia pe suprafaţă la 160 de euro pe hectar.

Mai mult, în ultima perioadă, au fost luate şi alte măsuri benefice ale Guvernului în domeniul agriculturii:

• au fost obţinute 220 de milioane de euro de la UE pentru modernizarea infrastructurii principale de irigaţii, care se întinde pe 200.000 de hectare;
• a fost redus TVA la pâine, de la 24% la 9%.
• au fost acordate plăţi directe şi complementare în valoare de 2,8 miliarde de euro în 2013;
• a fost elaborat un proiect de act normativ pentru reglementarea pieţei agricole, care îi va sprijini pe micii producători şi care va reduce evaziunea fiscală;
• au fost create sau menţinute peste 28.800 de locuri de muncă în agricultură, în urma finalizării proiectelor pe PNDR;
• au fost finanţate aproximativ 50 de proiecte pentru depozite de legume-fructe, destinate preluării, sortării, păstrării şi ambalării produselor;
• a fost constituit Fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe.

Acestea sunt doar câteva dintre proiectele guvernamentale aplicate în domeniul agriculturii, şi pe viitor acest domeniu va rămâne în atenţia PSD şi a Guvernului Ponta.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Oamenii din Pungeşti aşteaptă explicaţii, domnilor guvernanţi!"

Am asistat în ultimele zile la o înmulţire a protestelor unor cetăţeni ai României contra unor proiecte de anvergură ale Guvernului Ponta. Fără a intra în polemicile stârnite de declaraţiile unor lideri politici, referitoare la manipulări, dezinformări şi intervenţii ale unor forţe oculte, trebuie să ţinem cont de următoarele aspecte:

În primul rând, cazul Pungeşti aduce aminte de cazul Roşia Montană, care a adus aminte de cazul Bechtel, care a adus aminte de alte şi alte multe cazuri de investiţii, în care economia românească a înregistrat pierderi masive, deşi erau promise mari câştiguri.

În al doilea rând, este cât se poate de clar că oamenii obişnuiţi, de la Pungeşti sau de oriunde din ţară, nu cunosc deloc detaliile importante ale unor astfel de proiecte. Dar nu din vina lor! Tocmai această lipsă de informaţii necesare devine terenul confuziei şi derutei din rândul populaţiei.

În al treilea rând, este surprinzător faptul că Guvernul Ponta nu reacţionează în niciun fel. Adică nu oferă un punct de vedere clar, coerent, detaliat, cinstit asupra problemei în cauză. Din păcate, ne confruntăm cu o secretomanie şi cu o lipsă de transparenţă care ne pun serios pe gânduri.

Fără acest minim dialog între guvernanţi şi poporul pe care îl reprezintă, orice proiect este condamnat din faşă. Fără îndoială, societatea civilă are dreptul de a protesta ori de câte ori crede că nu-i sunt respectate interesele, dar totodată şi Guvernul, şi mă refer la orice guvern al României, are obligaţia de a oferi toate explicaţiile necesare.

La doar o aruncătură de judeţul Iaşi, agitaţi şi nemulţumiţi, oamenii din Pungeşti - Vaslui (cel mai sărac judeţ din ţară) aşteaptă cu nerăbdare explicaţiile guvernanţilor.

Mergeţi în mijlocul oamenilor, domnilor!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"112 - apel de urgenţă!"

Săptămâna trecută, în contextul unor dezbateri pe marginea noului pachet de servicii medicale de bază, ministrul Nicolăescu a declarat că doreşte să schimbe funcţionarea Serviciului de Urgenţe 112. Mai nou, domnul ministru doreşte ca soarta pacientului care apelează numărul de urgenţă 112 să fie decisă de dispecerat, care îl va îndruma către centrul de permanenţă sau către medicul de familie, în funcţie de urgenţa medicală pe care acesta o reclamă.

După ce şi-a propus să restricţioneze accesul românilor la serviciile publice de sănătate, acum, doreşte să descurajeze pacientul român să mai apeleze la serviciile medicale de urgenţă. Este mai mult decât evident că persoana care sună la 112 are nevoie urgentă de servicii medicale şi nu îşi poate asigura singură transportul către serviciile spitaliceşti de urgenţă. Din nou domnul Nicolăescu desconsideră dreptul fundamental al românilor la sănătate.

Sunt de acord că sunt şi apeluri false la 112, însă acestea reprezintă un procent redus şi se sancţionează potrivit normelor legale în vigoare. Este inacceptabil, însă, să subestimezi solicitările la 112, majoritatea fondate, din cauza unor excepţii. Prin această măsură domnul Nicolăescu blochează accesul românilor în suferinţă la serviciile de sănătate în regim de urgenţă.

Conform declaraţiilor domniei sale, se intenţionează ca o parte dintre aceste cazuri medicale să fie direcţionate de dispeceratul Serviciului de Urgenţă 112 către medicii de familie ori către centrele de permanenţă. Oare spre care centre de permanenţă? Are România în acest moment o reţea funcţională de centre de permanenţă? Câtă vreme aceste centre de permanenţă sunt insuficiente, ideea domnului Nicolăescu este lipsită de orice sens. Pe de altă parte, consider că solicitările, de cele mai multe ori disperate, ale persoanelor care apelează Serviciul de Urgenţă prin 112, în niciun caz nu pot fi clasificate de către un dispecer aflat la capătul unui fir telefonic. Răspunde domnul Nicolăescu sau dispecerul dacă o persoană, care a fost direcţionată greşit spre medicul de familie, între timp decedează?

Din tot ceea ce declară domnul ministru, dar şi din măsurile pe care le dispune, reiese că ideea centrală a reformei din sănătate, pe care o susţine în acest moment domnul Nicolăescu, vizează în mod clar descurajarea românilor de a mai apela la serviciile publice de sănătate. Această viziune este lipsită de sens şi dăunătoare stării de sănătate a populaţiei României.

La final, ne întrebăm retoric, de ce este nevoie să chinuiţi într-un asemenea mod românii pentru inabilitatea Guvernului USL de a găsi fondurile necesare sistemului de sănătate? Statele civilizate investesc în sănătate, nu încearcă să o stoarcă de fonduri, aşa cum se întâmplă în prezent în România. Banii de care sistemul de sănătate are nevoie urgent trebuie căutaţi în economie, nu în interiorul sistemului.

Doamna Claudia Boghicevici:

"17 octombrie - Ziua internaţională de combatere a sărăciei"

În fiecare an, pe 17 octombrie, comunitatea internaţională marchează Ziua internaţională de combatere a sărăciei.

Sărăcia este un fenomen global care odată cu criza economică a luat amploare. În lumea de azi, sărăcia nu mai poate fi etichetată ca un fenomen care poate fi delimitat precis, fiind specific unei anumite zone a lumii. Găsim sărăcie şi oameni care trăiesc din ajutoare de pe o zi pe alta în toate ariile şi statele lumii, de la cele mai bogate, până la cele mai sărace, de la oraşe precum New York din SUA, până la oraşe precum Hyderabad din India.

În ceea ce priveşte statele din UE, în 6 state, printre care şi ţara noastră, peste o cincime din populaţie este expusă riscului de sărăcie. Vorbim aici de Letonia cu o rată de 21,3%, de România cu o rată de 21,1%, de Bulgaria cu o rată de 20,7%, de Spania cu o rată de 20,7%, de Lituania cu o rată de 20,2% şi de Grecia cu o rată de 20.1%.

Pentru mine, această zi este una în care mă văd nevoită să trag un semnal de alarmă în rândul guvernanţilor noştri. În tot acest timp, de când este la guvernare, USL nu a făcut decât să arunce cu firimituri prin măsurile care mai de care menite să închidă gurile românilor. Creşterea venitului minim garantat este o astfel de măsură. Banii în plus daţi de Guvern nu acoperă nicidecum toate cele peste 30 de impozite de taxe noi sau majorate de acesta, creşterea ratei inflaţiei cauzată de prostul management financiar al ţării sau creşterile de preţuri la gaze şi energie electrică apărute din cauza lipsei de preocupare şi curaj a guvernanţilor de a amâna liberalizarea preţurilor. Tot ce ştie Guvernul să facă este de a arunca toate acestea pe seama Acordului cu FMI.

Problematica sărăciei nu trebuie tratată cu astfel de măsuri populiste. Sărăcia trebuie combătută structural prin măsuri coerente de atragere a unor investiţii solide pe termen lung, prin stimularea influxului de capital. Avem nevoie de locuri de muncă, avem nevoie de creşterea veniturilor populaţiei prin locuri de muncă decent plătite. Pentru aceasta trebuie, însă, să depunem o adevărată muncă de convingere a investitorilor serioşi, a investitorilor mari, capabili să susţină proiecte în România şi din care să aibă ambele părţi de câştigat.

Nu în ultimul rând, sărăcia trebuie combătută şi prin alocări eficiente de fonduri de la bugetul de stat pentru un adevărat update tehnologic care să ne asigure creşterea producţiei şi implicit a exporturilor. Trebuie să depăşim stadiul de stat consumator şi piaţă de desfacere, orientându-ne spre cel de ţară producătoare şi exportatoare. Este inadmisibil ca o ţară cu resurse agricole, ca România, să importe produse alimentare, precum fructe sau legume, doar pentru că productivitatea în domeniul agricol nu este susţinută de tehnologia necesară cultivării, recoltării şi a depozitării produselor în afara sezonului.

Aş vrea să închei prin a vă reaminti că populismul sărăceşte, nu combate sărăcia! De aceea, aş vrea ca noi, toţi cei responsabili pentru conducerea acestei ţări, să încercăm să identificăm şi să aplicăm soluţiile viabile şi de termen lung care să poată într-adevăr învinge sărăcia.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Banii pentru sănătate şi educaţie - investiţii pentru viitor"

Se apropie discuţiile pentru bugetul anului 2014 şi aş dori să vă aduc la cunoştinţă cele două domenii în care trebuie să investim în prezent pentru a culege roadele în viitor. Sănătatea şi educaţia. Într-un studiu Forbes referitor la sănătate, se specifica faptul că, în România, 80% dintre cetăţeni au venituri mici, care nu le permit să apeleze la servicii medicale private, iar doar 20% au veniturile necesare accesării serviciilor medicale private. Acesta este poate unul dintre principalele argumente pentru care ar trebui ca la întocmirea bugetului Ministerului Sănătăţii, Guvernul să aloce o cotă mai mare din PIB către cele două importante domenii.

Am mai discutat despre îngrijirea sănătăţii care poate fi centrată mai mult pe diagnosticul şi tratamentul bolilor sau pe prevenţia lor, însă pentru toate acestea trebuie asigurată şi baza materială. Între mijloacele de îngrijire oferite de sistemele de sănătate actuale, bazate pe tehnologii avansate şi costisitoare de diagnostic şi tratament, şi problemele la care trebuie să facă faţă populaţia, azi, îmbătrânită şi afectată de complexe maladii cronice, există statul în care toţi trebuie să avem încredere că ne susţine aşa cum şi noi, fiecare contribuabil, îl susţinem.

De aceea, investirea în oameni, în pregătirea mai multor cadre medicale, în servicii de urgenţă etc., nu poate duce decât la lucruri minunate, la salvarea mai multor vieţi şi la creşterea încrederii în sistemul de stat. Cred că ministerul sănătăţii, prin programele pe care le coordonează, prin legislaţia pe care a adoptat-o şi prin cea pe care doreşte să o implementeze în viitorul apropiat, a dovedit că face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a oferi cetăţenilor servicii de calitate. Am încredere că la întocmirea bugetului vor fi luate în considerare proiectele care se doresc implementate şi urmările lor pe timp îndelungat. Este nevoie de susţinerea până la capăt a acestora.

Educaţia, la momentul actual, mi se pare deficitară atât la capitolul cadre didactice, cât şi la respectul acordat de către elevi instituţiei. Avem olimpici şi trebuie susţinuţi şi investit în ei. Crescându-i vom ajunge să beneficiem de învăţăturile lor şi să implementăm cunoaşterea. Avem, cum spuneam într-o declaraţie politică recentă, elevi cu deficienţe care greu îşi mai găsesc o treaptă educaţională pentru a obţine o profesie. Mi-aş dori să le înlesnim accesul la educaţie, să le oferim suportul necesar pentru a se simţi ocrotiţi şi doriţi de societate.

Aceste mari două domenii le am mereu în vedere şi le voi urmări îndeaproape, pentru că investind în ele, vom obţine asistenţa medicală şi educaţia de cea mai bună calitate.

Domnul Ion Călin:

"Onor Armatei Române"

la 25 octombrie se sărbătoreşte Ziua armatei române, un moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, o zi de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-şi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, şi până în anul 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii, aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă (1877-1878).

Ziua Forţelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost în slujba ei.

România sărbătoreşte, aşadar, la 25 octombrie, Ziua armatei ca simbol al păstrării independenţei şi suveranităţii naţionale. Momentul este unul de evocare a faptelor de arme ale înaintaşilor în locuri precum: Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Plevna, Smârdan, Mărăşti, Mărăşeşti sau Oituz.

În aceeaşi zi de 25 octombrie 1944, glorioasa armată română elibera oraşul Carei, ultima localitate românească aflată sub ocupaţie străină. Prin lupte grele şi sângeroase, şi fapte de eroism, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi civilizaţiei româneşti, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul dictat de la Viena. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios pe pământul transilvănean, dar presărat cu numeroase jertfe. În luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Pauliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei au căzut vitejeşte peste 50 de mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu şi trupele armatei I ale neînfricatului general Atanasiu.

După alungarea trupelor germane de pe teritoriul românesc, Armatele I şi a IV-a au fost angajate în luptele de pe marele front de nord din Carpaţii Occidentali şi la vest de Carpaţii Meridionali, ajungând la aproape 350 de kilometri, în adâncimea aliniamentului de luptă germano-ungar. Oprind înaintarea şi respingând inamicul în afara arcului carpatic - pe direcţia Braşov, Cluj, Carei - au sprijinit ofensiva armatei sovietice din Carpaţii Răsăriteni, pe direcţia Târgu-Mureş, Dej, Satu Mare.

Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română - care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei - a eliberat peste 200.000 km² de sub ocupaţie străină (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3.821 localităţi, dintre care 53 de mari oraşe.

La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârşit, cu victoria Naţiunilor Unite, armata română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanţ bogat de luptă, şi s-a întors în ţară cu steagurile de luptă acoperite de glorie nemuritoare, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare.

Cele consemnate mai sus evidenţiază faptul că Ziua armatei este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului român, de obiectivele şi sentimentele armatei române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială.

Astăzi, Armata Română este formată din trei categorii de arme: Forţele Terestre, Forţele Aeriene, Forţele Navale. Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forţele aeriene, cât şi pentru cele terestre şi navale. Momentan, sunt trupe române în Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Irak şi Afganistan.

La această măreaţă sărbătoare, cu ocazia Zilei armatei române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război - care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României - să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem de peste timp gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor!

Domnul Cătălin Tiuch:

"20 de ani de la aderarea României la Consiliul Europei"

Acum 20 de ani, România îşi începea parcursul european. Alături de Estonia, Lituania, Slovenia, Republica Cehă şi Slovacia, România a devenit la data de 7 octombrie 1993 membră a Consiliului Europei. Aderarea la această organizaţie internaţională a reprezentat un prim pas în definirea şi susţinerea dezideratelor din următorii ani: aderarea la NATO (2004) şi la UE (2007). Acestea sunt repere ale unei Românii care, începând cu 1990, a evoluat constant pe calea democraţiei şi a statului de drept, repere ale unei istorii pe care o trăim, cu urcuşuri, cu coborâşuri. Şi accentuez această ultimă idee nu din falsă modestie, ci pentru că atunci, ca şi acum, democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor fundamentale au fost şi sunt aspectele de referinţă pentru temelia construcţiei europene, iar România, în calitatea sa de stat candidat, a făcut eforturi permanente pentru a le îndeplini. Pentru noi, Consiliul Europei a reprezentat un for de impunere a unor standarde la care ne-am dorit să ajungem.

În acest sens, activitatea sa, şi implicit a noastră, s-a proiectat pe protejarea drepturilor omului, a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei dreptului, pe conştientizarea şi încurajarea dezvoltării identităţii, diversităţii culturale a Europei şi a toleranţei, dezvoltarea stabilităţii democratice, prin susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale. La acestea aş mai adăuga încă un palier de acţiune, şi anume căutarea de soluţii pentru probleme de actualitate cu care ne confruntăm fie la nivel local, fie la nivel regional, dar ale căror consecinţe se propagă dincolo de graniţele bătrânului continent: traficul de fiinţe umane, crima organizată, violenţa împotriva copiilor, discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, terorismul etc.

Şi dacă obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai strânse între cele 47 de state membre în vederea protejării libertăţii individuale, a libertăţii politice şi a supremaţiei dreptului, nouă, ca stat membru, ne-a revenit şi ne revine obligaţia de a avea ca punct de pornire a acţiunilor politice aceste principii care, de altfel, constituie fundamentul oricărei democraţii autentice.

Acum, la ceas aniversar, putem afirma cu mândrie că, pe parcursul acestor 20 de ani, România a contribuit permanent la promovarea şi consolidarea acestor valorilor fundamentale. Totodată, privind spre viitor, vom respecta angajamentele de participare la proiectele care îşi propun întărirea acestor valori în Europa şi în lume, inclusiv prin răspândirea lor în vecinătatea României. După Summitul de la Viena din octombrie 1993, România şi-a preluat misiunile ce revin unui stat membru, participând activ la activităţile şi reuniunile structurilor Consiliului Europei, precum şi ale celorlalte organisme decizionale subsidiare ale organizaţiei, iar din noiembrie 2005 până la 19 mai 2006 a deţinut, pentru prima dată, preşedinţia Comitetului de Miniştri.

În prezent, România este parte la 102 convenţii ale Consiliului Europei şi a semnat alte 11 convenţii şi protocoale adiţionale. Un element de apreciat este că România a fost primul stat care a ratificat Convenţia-cadru referitoare la protecţia minorităţilor naţionale, iar acum este un model privind relaţiile interetnice, putând oferi oricând expertiză statelor din regiune.

Privind înapoi, poate că toate acestea ni se par acum doar nişte elemente de etapă, dar fără de care nu ar fi fost posibilă atingerea celorlalte obiective şi desăvârşirea integrării europene. Eforturile noastre nu se opresc aici. Procesul este îndelungat şi în plină desfăşurare.

Fără îndoială, Consiliul Europei a jucat un rol esenţial în drumul european al României. După 1989, această organizaţie a devenit reperul politic şi apărătorul drepturilor omului pentru tinerele democraţii, încă dezorientate după schimbările prin care trecuseră. România se afla printre ele. După 20 de ani, progresele sunt evidente, iar sprijinul acordat de Consiliul Europei în punerea în practică a reformelor este incontestabil. Şi dacă acum spunem cu mândrie că România reprezintă un model recunoscut la nivel european privind reprezentarea minorităţilor naţionale, este în egală măsură datorită eforturilor depuse de ţara noastră şi a monitorizării făcute de Consiliul Europei.

Pentru noi, Consiliul Europei nu este sinonim doar cu promovarea valorilor fundamentale ale democraţiei, a respectului pentru drepturile omului sau preeminenţei dreptului sau cu armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană, ci în egală măsură reprezintă dialog, toleranţă, solidaritate.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Dezvoltarea unei obsesii antiamericane, un pericol pentru România"

Dezbaterea publică a ultimei perioade relevă un lucru care părea aproape incredibil în urmă cu câţiva ani: se dezvoltă un profund discurs antioccidental, anticapitalist şi antiamerican în România. Pentru o ţară a cărei scară axiologică, unanim acceptată, se bazează pe principiile democraţiei occidentale şi care a tânjit atât de mult pentru integrarea euroatlantică, acest statu-quo este deopotrivă ciudat şi îngrijorător. Cu atât mai mult cu cât acum suntem cu adevărat foarte aproape de a obţine şi beneficiile rezultate din strategia diplomatică pro-Vest şi pro-SUA.

Aş vrea să atrag atenţia asupra pericolului reprezentat de propagarea în societate a curentului contestatar al parteneriatului României cu America. Este cel mai rău lucru cu putinţă în acest moment, pentru că suntem pe punctul de a obţine în sfârşit beneficiile directe ale trecerii prin toate furcile caudine ale aderării la UE şi NATO, iar SUA reprezintă cel mai bun prieten pe care îl putem avea. Aş vrea să reamintesc câteva lucruri care poate le scapă celor care s-au năpustit să se prezinte drept campionii naţiunii care-i trimit pe americani la locul lor.

În această toamnă, încep efectiv lucrările pentru baza militară de la Deveselu (judeţul Olt), unde va fi plasat scutul antirachetă. Aceasta este garanţia securităţii naţionale a României în faţa oricărui tip de agresor străin. Într-un context geostrategic foarte complicat, în care lupta pentru resurse, finanţe şi pieţe de desfacere se ascute de la an la an, e un lucru extrem de important. O locaţie pe care stă ştampila US Army este mult mai ferită de griji şi riscuri, fiind o garanţie pentru investitori. A se vedea că mai toate ţările care s-au bucurat de o asemenea protecţie şi implicare au reuşit o dezvoltare economică incredibilă: RFG, Japonia, Coreea de Sud şi, mai nou, Turcia sunt exemple în acest sens.

SUA devin, încet, dar foarte sigur, cel mai important investitor străin din România. Ford produce la Craiova cele mai avansate maşini din punct de vedere tehnologic şi un motor care a primit aprecieri unanime. În câţiva ani, va rivaliza ca importanţă în economie cu Renault-ul. De asemenea, cea mai mare investiţie de anul acesta este tot a unor americani - compania Lufkin a băgat aproape 200 de milioane de euro într-un parc industrial de lângă Ploieşti. Dacă luăm în considerare venirea Chevron şi a Exxon Mobile în România, două companii în Top 10 la nivel global, avem o imagine integratoare asupra beneficiilor economice directe pe care le are promovarea axei Bucureşti - Washington.

Chevron şi Exxon Mobile nu înseamnă numai companii străine, ci şi o tehnologie de ultimă oră care va ajuta la obţinerea independenţei energetice a României. Fără aceste companii, oricât de mult ne-am dori noi să exploatăm resursele minerale ale ţării, nu am fi în stare. Nu avem nici tehnologia, nici banii şi nici experienţa necesare pentru asta. Venirea celor două companii energetice din SUA nu reprezintă o marcă a colonialismului american, ci un exemplu de beneficiu direct. Cine crede că americanii nu ar fi putut merge în Bulgaria, în Ucraina, Serbia sau Polonia greşeşte. Au ales însă România tocmai datorită unei relaţii foarte sănătoase, cinstite şi durabile cu ţara noastră. Încercarea unora de a-i goni pe "capitaliştii americani" aduce aminte de lupta de clasă împotriva burghezo-moşierilor. De aceea spun că este foarte periculoasă revenirea la jargonul specific unui curent politic de tristă amintire pentru români.

În scurt timp, programul Visa Waiver va fi extins şi va cuprinde şi România. Poate că românii vor putea să meargă mai repede liber în SUA decât o vor face în Schengen, şi asta dovedeşte cât de mult am progresat în ultimii 24 de ani. America nu mai este un tărâm unde românii să se uite cu mirare, ci o locaţie ca oricare alta din lume unde pot călători nestingherit. De altfel, sunt convins că vizita premierului Ponta la Washington va pune la punct ultimele detalii ale acestui pas important pe care şi politicienii americani îl fac - pentru că trebuie să ştie toată lumea că şi acolo există un puternic curent antiimigraţionist pe fondul crizei economice.

Pentru că a venit vorba de vizita prim-ministrului în SUA, aş vrea să se consemneze relaţiile foarte bune existente între administraţia de la Bucureşti şi cea de la Washington, în condiţiile propagandei din anumite zone politice care încearcă să construiască ideea unui antagonism. Nu numai că este acceptat de americani, dar Victor Ponta este şi primit cu braţele deschise, într-o vizită oficială, lucru care nu i s-a întâmplat atât de docilului fost premier Boc.

Una peste alta, a fi antiamerican în acest moment înseamnă a fi antiromân. România şi SUA au interese comune, bazate pe un track record solid. Avem un parteneriat puternic în care există condiţii de egalitate. Americanii ne ajută pe noi în măsura în care asta serveşte şi intereselor lor. Noi am ales calea occidentală pentru că acesta era drumul cel mai simplu spre prosperitate şi consolidare democratică. Nu avem de-a face cu un imperialism de tip nou şi nici cu imaginea colonialismului pe care se străduiesc unii să o impună în mentalul colectiv. E o afinitate electivă mutuală. E o alegere raţională avantajoasă pentru ambele părţi.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Investiţiile străine reprezintă motorul economiei pe termen mediu şi lung"

Conform analizelor macroeconomice realizate de mai multe companii de audit şi consultanţă financiară internaţionale, economia României va accelera gradual pe termen mediu, de la 2,1% pe an în 2013 la 2,3% pe an în 2014 şi 3,5% pe an în 2015. În acest scenariu, investiţiile vor deveni motorul economiei, fiind susţinute de declinul costurilor de finanţare, de creşterea competitivităţii externe şi de accelerarea proiectelor publice.

Investiţiile străine directe pot contribui la creşterea eficienţei, transferul de tehnologii inovatoare şi la o mai bună productivitate a economiei româneşti. Prin urmare, fluxul de investiţii străine directe are un rol important în ţara noastră pentru crearea de locuri de muncă şi modernizarea economiilor la nivel local. Intrările de investiţii străine directe reprezintă o sursă majoră de capital şi investiţii pentru România. Provocarea pentru România, în perioada următoare, este în general legată de gestionarea tranziţiei de la câştiguri din productivitate importate la surse endogene de inovaţie ca factori de creştere.

Investiţiile străine directe în România au depăşit la finele lunii iulie 2013 pragul de 60 miliarde euro, bilanţul a aproape 24 de ani de trecere la economia de piaţă. Cercetarea statistică realizată de BNR şi INS a consemnat un sold de 59.126 milioane euro la finele anului 2012, sumă la care s-au adăugat alte 946 milioane euro în primele şapte luni ale anului în curs. Investiţiile străine s-au îndreptat cu precădere spre industrie (46,5%), în cadrul căreia pe primele locuri s-au situat sectorul de energie electrică, gaze şi apă (9,7%), petrochimia (6,7%), industria extractivă (5,5%), mijloace de transport (5,4%) şi metalurgie (4,9%). Pe locul al doilea figurează sectorul de intermedieri financiare - bănci, asigurări, fonduri de investiţii etc. (18,5%), iar pe locul al treilea sectorul comerţului angro şi cu amănuntul (11,4%). Construcţiile (9,2%) şi tehnologia informaţiei (4,8%) completează topul 5 al investiţiilor străine.

Având în vedere, datele prezentate, trebuie să remarcăm importanţa investiţiilor străine directe pentru integrarea tot mai puternică a ţării noastre în circuitele economiei europene şi dezvoltarea activităţii de comerţ exterior pentru companiile româneşti şi de creare de locuri de muncă.

Dacă la nivel naţional investiţiile străine au avut o influenţă pozitivă în volum şi structură pentru economia naţională, în profil ele au avut un efect de accentuare a dezechilibrelor de dezvoltare între regiunile ţării. Peste 60% din investiţiile străine directe s-au făcut în regiunea Bucureşti-Ilfov, în intervalul 7% - 8% s-au plasat regiunile Centru, Vest şi Sud-Muntenia, iar la circa cinci procente apar regiunile Sud-Est şi Nord-Vest.

Consider că este şi rolul nostru, ca oameni politici, să ne implicăm pentru îmbunătăţirea legislaţiei astfel încât să atragem cât mai mulţi investitori străini în economia românească.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Surprize, surprize!"

Domnul Ponta dă asigurări: sunt bani de salarii şi pensii până la finele anului. Nu ne precizează însă dacă vorbeşte premierul sau deputatul, ca în cazul Roşiei Montane sau gazelor de şist, dar e bine, e chiar foarte bine că sunt bani de pensii şi salarii până la sfârşitul anului.

Problema majoră e ce şi cât putem cumpăra cu aceşti bani sau, aşa cum îi primim, îi dăm pe toţi pe căldură şi celelalte facturi? Sau dacă aceşti bani vor merge la creşterile preconizate pentru salariile aleşilor locali sau pentru pensiile speciale...

Pentru cei cu memoria scurtă această minunată declaraţie a premierului e doar un copy/paste chiar după declaraţia preşedintelui înainte de a lua miliardele de la FMI şi a tăia din pensii şi salarii.

Premierul ne promite cu nonşalanţă în continuare aceeaşi sărăcie, dar doar pentru trei luni. Nici vorbă de deblocări de posturi în sănătate, educaţie sau administraţie publică, nici vorbă de salarii mărite pentru profesori, medici sau funcţionari cu leafa de mizerie...

Ar mai fi o întrebare : şi după 1 ianuarie ce va fi? Surprize, surprize... noi taxe, accize şi scumpiri !

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"37962. Cum dispare o ţară şi cum dispare un popor?"

Răspunsul îl găsiţi la INS şi la Direcţiile judeţene de statistică. În primele şase luni atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Regiunii de Nord-Est bilanţul natural a înregistrat valori negative, mai precis de minus 37962 la nivelul întregii ţări şi de minus 4571 la nivel zonal.

Ineptocraţia respinge pe bandă rulantă propunerile mele legislative concretizate în programul naţional de stimulare a natalităţii şi mă întreb ce interes au să distrugă acest popor.

Programul naţional de stimulare a natalităţii cuprinde un sistem de măsuri legislative ce intervine, adresat fiecărui palier de intervenţie, pentru a avea un spor natural pozitiv. Sunt incluse atât asistenţa medicală gratuită pentru gravide şi nou-născuţi, acordarea unui trusou fiecărui nou-născut, creşterea alocaţiilor pentru copii, cât şi facilităţi fiscale pentru familiile care lucrează şi au mai mulţi copii.

Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor sunt astăzi cele două proiecte privind acordarea trusoului pentru nou-născuţi după modelul cutiei finlandeze şi creşterea alocaţiilor pentru copii. Sper ca şi parlamentarii partidelor care plângeau în 2010 pentru bebeluşi şi mămicuţe să voteze aceste două legi pe care le consider urgenţă naţională.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Când trei oameni îţi spun că eşti beat, e momentul să te duci acasă"

Vechea înţelepciune populară ar putea fi un avertisment pentru cei aflaţi veşnic în vizite de lucru. Pentru că nu s-a schimbat nimic de pe vremea "tovarăşului." Până şi oamenii au rămas aceiaşi.

Gazoductul Iaşi-Ungheni e doar un act din comedia burlescă pe care puternicii zilei o joacă cu douăzeci de milioane de români.

Regia penibilă a vizitei premierului este contrazisă de toţi cei care au fost acolo. Preşedintele s-a dus inopinat şi era pustiu la Ungheni. Televiziunile au procedat la fel şi au găsit pustiu! Localnicii spun că nu se lucrează la gazoduct, primarul a spus public că acolo nu este niciun şantier! Sunt deja mai mult de trei voci care spun acelaşi lucru.

În loc să se ducă acasă, aceşti politicieni continuă să se joace cu banii şi cu răbdarea noastră. Ne iau în derâdere cu circul costisitor făcut doar pentru a le satisface lor orgoliul.

Oare când îi vom lua la întrebări ca în 1989?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Voi aveţi gazele, noi avem chibritul!"

Dreptate până la capăt?! Evident cu multe semne de întrebări şi câte semne de exclamare doriţi domniile voastre, domnule Ponta şi domnule Antonescu. Am iniţiat două proiecte de lege ce stau de un an în sertarele Parlamentului. Ele se referă la interzicerea mineritului cu cianuri şi a fracturării hidraulice în gazele de şist, aşa cum aţi promis în moţiunea de cenzură împotriva guvernului Ungureanu, aşa cum aţi promis în campania electorală. Nu am văzut până acum vreo promisiune respectată. Nu am văzut vreun parlamentar USL printre miile de oameni de la Pungeşti, Bârlad, Banca sau Iaşi ce vă cer să respectaţi aceste promisiuni pentru ca mii de bârlădeni au fost în strada cerând interzicerea exploatării şi exploatării gazelor de şist.

În timp ce în ţară legea mea privind interzicerea fracturării hidraulice în valorificarea gazelor de şist aşteaptă de o lună să fie dezbătută de plenul senatului, constatăm că la Bruxelles europarlamentarii USL votează ca această tehnologie să nu poată fi utilizată dacă nu există studii de impact.

Cinismul puterii se vede în schisma atitudinilor şi a declaraţiilor: una se spune şi se votează la Bruxelles, şi alta se spune la Bucureşti.

Şi la Vaslui, şi la Bârlad, aceiaşi oameni care în urmă cu un an jurau cu mâna pe Biblie că vor fi împotriva gazelor de şist au devenit peste noapte susţinătorii Chevronului!

Cerem primului-ministru să oprească exploatarea de la Pungeşti până când vor exista şi la Vaslui studii de impact, iar senatului să nu mai amâne dezbaterea legii bârlădenilor ce vor interzicerea fracturării hidraulice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul ne taxează, beţivii se distrează/tratează"

După ce au oferit cu generozitate şoferilor, pe lângă amenzi, şi o bere, uitând de vieţile pierdute pe străzile din România, guvernanţii mai toarnă câte un păhărel şi pentru beţivii ce ajung zilnic în camera de gardă. Noul pachet de bază oferă tot ce trebuie pentru ca beţivii şi drogaţii să se trateze gratis la urgenţe.

Ce mai contează că pentru cei bolnavi consultaţiile gratuite devin o raritate? Ce mai contează că stăm cu orele la rând pentru ca beţivi colectaţi de pe stradă să fie trataţi cu prioritate? Ce mai contează că stăm cu copiii în braţe sau că părinţii noştri fac infarct şi mor după zece ore de aşteptare? Ce mai contează că mulţi au nevoie de proteză la 30 de ani, după stau câte opt ore în sălile de aşteptare? Ce mai contează că nu vor să dea un leu în plus pentru creşterea alocaţiilor pentru copii?

Guvernul oferă, tot din banii noştri, tot confortul pentru beţivii ajunşi la urgenţe.

Numărul urgenţelor medicale legate de consumul de alcool este în continuă creştere. Am ajuns să tratăm la nivel naţional zilnic în medie peste 150 de pacienţi în urma consumului de alcool. Mai precis, consumul excesiv de alcool reprezintă între 20 şi 40% din cazurile de solicitare a asistenţei medicale şi peste 50000 de pacienţi au beneficiat de tratament gratuit în unităţile de primire a urgenţelor.

Cheltuielile anuale legate de abuzul de alcool sau droguri a aproape 60000 de pacienţi depăşesc 25 de milioane de euro, peste 80% dintre aceşti pacienţi sunt neasiguraţi şi, chiar dacă ar exista o asigurare, aceasta nu ar trebui să se refere la excesul de alcool şi droguri.

De aceea, am propus un proiect de act normativ prin care se prevede ca, după ce vor fi trataţi, beţivii şi drogaţii vor plăti la ieşirea din spital 500-1000 de lei sau vor efectua 50 -100 de ore de muncă la prima prezentare, iar în cazul repetării acestui abuz în mai puţin de un an coplata pentru alcool şi droguri se dublează. Totodată, se prevede ca sumele colectate vor fi utilizate de unităţile sanitare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul ne transformă în cobai"

După multe răzgândiri, noul Cod rutier va fi aprobat săptămâna viitoare şi, în funcţie de "roadele" din trafic, ar putea suferi o nouă modificare, după o perioadă de 6 luni - 1 an.

Declaraţia halucinanta îi aparţine ministrului Radu Stroe, dar tot românii vor plăti fie cu viaţa, fie cu sume enorme "rezultatele pe toate planurile, inclusiv la alcoolemie, dacă am fost prea drastici sau prea lejeri. În funcţie de constatări, vom veni, probabil, cu modificări. Nu banii sunt problema, aşa cum spun unii - e acelaşi lucru cu un milion de euro în plus sau fără - problema este să nu mai vedem că mor copii."

Constatăm că ministrul ne transformă în cobai şi fuge ca dracul de tămâie de dezbaterea acestui cod în parlament.

Dacă nu e o măsură bună vom afla, dar nu oricum, ci plătind cu sânge, pentru că alcoolul la volan e a doua cauză a accidentelor rutiere în care se pierd vieţi în România. E ca şi cum un medic ar prescrie cu seninătate unui pacient timp de şase luni orice substanţă ale cărei efecte benefice nu sunt dezbătute de niciun for medical, dar care îl poate omori oricând.

Vedem totodată că pentru domnul Stroe "banii nu contează" şi înţelegem că e bine să ai la dispoziţie banul public. Lucrurile nu stau la fel pentru românii care nu sunt cocoţaţi prin ministere şi care vor fi puşi la plata unor amenzi catastrofale, ce le pun în pericol chiar existenţa cotidiană. Poate domnul ministru va transmite acelaşi mesaj şi colegilor de partid de la Ministerul Muncii sau cel al Sănătăţii care vor putea utiliza milionul de euro refuzat de domnul Stroe pentru creşterea alocaţiilor pentru copii sau pentru mărirea salariilor medicilor rezidenţi.

Dacă tot se lansează, în premieră naţională, legi de probă cu durata limitată, ce se pot schimba în funcţie de rezultate, propun ca, după mai bine de un an fără nicio realizare, acest experiment ratat de buna guvernare să fie înlocuit cu cei care pot face cu adevărat ceva pentru această ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"La Vaslui sănătatea intră în faliment"

Spitalele din Vaslui riscă să intre în faliment. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a alocat unităţilor sanitare doar banii pentru plata salariilor din septembrie şi octombrie. Cele patru spitale nu mai au fonduri pentru plata furnizorilor, iar salariaţii au fost anunţaţi că vor fi întârzieri la primirea retribuţiei.

1. Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui ar mai avea nevoie de 24 de milioane de lei, din care jumătate sunt necesari pentru bunuri şi servicii. Nu e de mirare că bolnavii internaţi sunt nevoiţi să îşi cumpere medicamentele sau să îşi aducă medicamentele şi materialele sanitare de acasă.
2. Spitalul din Bârlad - "Elena Beldiman" - a înregistrat în octombrie un deficit de 4,5 milioane de lei ce nu a fost decontat de casa de asigurări.
3. Spitalul din Huşi are nevoie de peste 1,5 milioane de lei lunar până la sfârşitul anului.
4. Spitalul de Psihiatrie din Murgeni a primit în luna septembrie doar 330.000 de lei, care nu îi pot asigura funcţionarea corespunzătoare, mai ales că numai pentru salarii sunt necesari 280.000 de lei.

Pentru resuscitarea spitalelor vasluiene e nevoie, până la sfârşitul acestui an, de doar 30 de milioane de lei, adică nici măcar suma necesară pentru achiziţionarea unei singure aripi pentru avionul demnitarilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Puterea politizează tot ce mişcă în România"

În timp ce politicieni vin să facă ecumenism electoral, suferinţa românilor se întinde pe câţiva kilometri în faţa Mitropoliei. Puterea politizează tot ce mişcă în România, şi chiar şi evlavia aleşilor capătă de Sfânta Parascheva tentă electorală.

Politicienii care vampirizează bugetul României nu mai respecta nimic şi profanează până şi credinţa din sufletul oamenilor. Se roagă şi se închină înconjuraţi de gărzi de corp... punându-se în faţa credincioşilor care aşteaptă în frig şi în ploaie. Câtă "smerenie"! Au venit în număr mare tocmai cei care fac minuni în campaniile electorale, înmulţind voturile precum pâinile şi peştii!

La moaşte a ajuns deja dosarul referendumului şi este cert că şi cei trei fost miniştri de la Iaşi îşi vor aduce cu smerenie dosarele.

Unii au depăşit deja faza cu moaştele şi se roagă deja de judecători, iar alţii se roagă de complicii din parlament pentru a nu rămâne fără imunitate.

Românii văd că cei autoproclamaţi sfinţi pe plaiurile Bahluiului nu s-au dovedit prea darnici în a-şi respecta promisiunile privind spitalul regional, aeroportul şi autostrada şi că mai mult au luat prin zeci de taxe, accize, impozite de la credincioşi decât au dat prin reîntregirea salarială. Prea mulţi întorc şi celălalt obraz aşteptând răbdători apariţia vreunei minuni în anul care va veni, concretizată în respectarea măcar a unei promisiuni din campanie care să-i izbăvească de necazuri.

Rugăciunile puternicilor zilei au efect doar când e vorba de ei. Vedem că în zonele cu cel mai ridicat şomaj, considerate poli ai sărăciei europene, aceiaşi politicieni au case pe câte două străzi şi merg la serviciu cu elicopterul.

După aceste "succesuri" am aflat că USL se roagă pentru o lege electorală care să prevadă dotarea secţiilor de votare cu niscaiva moaşte pentru ca votul să fie măcar 99%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru legea educaţiei pentru sănătate: soba de la Erbiceni"

Un pacient de 29 de ani din Erbiceni a ajuns la spital în urma intoxicaţiei cu monoxid şi este internat la toxicologie. Este posibil ca soba defectă cu tiraj insuficient, cu focul lăsat aprins şi nesupravegheat pe toată durata nopţii, să determine acumularea de gaze toxice în încăpere.

Anual cel puţin 100 de persoane ajung intoxicate cu monoxid sau fum şi remarcăm faptul că cei din urban sunt de opt ori mai afectaţi decât cei din rural, probabil datorită utilizării aragazului drept sursă de încălzire. În acelaşi context, cei fără ocupaţie (34,48%), pensionarii (16,09%) elevii şi studenţii (4,6%) reprezintă peste 50% din cei intoxicaţi.

Afectarea depinde de mai mulţi factori: ventilaţia zonei, cantitatea şi durata expunerii, vârsta, iar în acest context copiii şi vârstnicii sunt mai expuşi. Simptomatologia este polimorfă: greţuri, vărsături, astenie, vertij, tahicardie, dispnee, şi este necesar suport respirator, oxigenoterapie şi administrarea de analepticele respiratorii şi nootrope.

Incidenţa intoxicaţiilor cu monoxid şi fum se menţine extrem de mare în sezonul rece, în ciuda faptului că majoritatea factorilor de risc ai acestui tip de intoxicaţie pot fi schimbaţi sau controlaţi, şi de aceea recomandăm prudenţă în utilizarea surselor de încălzire şi verificarea acestora înainte de perioada rece, întrucât sunt frecvente cazurile de deces sau asfixie în urma prea multor gaze de ardere acumulate în interiorul camerelor sau a gazului metan scăpat de la o flacără a aragazului care s-a stins.

În mediul rural riscurile cresc datorită sobelor de lut crăpate sau improvizate în care se introduc prea multe lemne, cărbuni sau deşeuri vegetale care scot fum, ducând la acumularea de gaze în timpul nopţii.

De aceea, a stinge focul din sobă înainte de culcare înseamnă doar o măsura de precauţie menită să protejeze vieţi.

Primul ajutor în intoxicaţiile prin inhalare:

Se sună după ajutor de urgenţă. Nu încercaţi niciodată să salvaţi o persoană fără să-i anunţaţi pe alţii mai întâi.

• Dacă este sigur să procedaţi astfel, salvaţi persoana de pericolul gazului, emanaţiilor sau fumului. Deschideţi ferestrele sau uşile pentru a înlătura emanaţiile.
• Respiraţi de câteva ori aer curat şi apoi ţineţi-vă respiraţia când intraţi. Ţineţi o cârpă udă la nas şi la gură.
• Nu aprindeţi vreun chibrit şi nu folosiţi bricheta, deoarece unele gaze pot lua foc.
• După ce aţi salvat persoana de pericol, verificaţi şi monitorizaţi căile respiratorii ale persoanei, respiraţia şi pulsul. Dacă este necesar, începeţi respiraţia de salvare şi resuscitare.
• Dacă este necesar, acordaţi primul ajutor pentru leziuni locale (urgenţe oculare) sau convulsii.
• Dacă persoana vomită, curăţaţi-i căile respiratorii, înfăşuraţi o cârpă în jurul degetelor dumneavoastră înainte de a trece la curăţarea gurii şi gâtului.
• Chiar dacă persoana pare a se simţi perfect, solicitaţi ajutor medical.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Agenda publică a administraţiei locale USL în judeţul Timiş"

Bugetul naţional pe 2014 ar trebui să fie cel mai important subiect al zilei, dar cu toate acestea reprezentanţii administraţiei publice locale nu şi-au prezentat încă proiectele pentru care doresc să obţină sprijin.

În ţară scade gradul de încasare, iar taxele se măresc pe zi ce trece. Autorităţile locale trebuie să vină cu proiecte concrete pe care deputaţii şi senatorii aleşi şi care reprezintă judeţul Timiş să le prezinte în Parlament pentru a primi finanţare de la bugetul de stat.

Cel puţin în Timişoara şi în judeţul Timiş nu se discută nimic despre bugetul pe 2014. În calitatea mea de deputat de Timiş, în momentul de faţă nu ştiu care sunt priorităţile judeţului Timiş, pentru că nu avem o agendă publică vizavi de aceste priorităţi. Aştept în continuare ca banii Timişoarei să rămână sau să revină la Timişoara.

Să revină în judeţ şi în oraş măcar 50% din cât primeşte Bucureştiul, având în vedere faptul că Timişoara contribuie, după Bucureşti, cu cei mai mulţi bani la bugetul statului. Cu toate acestea, Timişoara a rămas în urmă faţă de alte oraşe ca Arad, Constanţa sau Braşov.

Dacă la începutul acestui an reprezentanţii Primăriei Timişoara şi cei ai Consiliului Judeţean Timiş au organizat o serie de întrevederi cu parlamentarii locali pentru a le prezenta priorităţile oraşului şi ale judeţului, în timp s-a renunţat la aceste întâlniri. La scurt timp după câştigarea alegerilor, parlamentarii de Timiş au primit o listă cu 15 priorităţi, însă din păcate până în prezent niciuna nu s-a concretizat.

Toate cele 15 proiecte necesitau finanţare de la bugetul de stat. Pe lista proiectelor prioritare se regăseau: finalizarea şoselei de centură a Timişoarei, realizarea unui nou corp de clădire pentru Spitalul de Copii "Louis Ţurcanu", reabilitarea Gării de Nord, finalizarea construcţiei spitalului de pe Calea Torontalului - Institutul Regional de Oncologie, realizarea unui campus şcolar pentru Liceul "Nikolaus Lenau" pe strada Oituz şi a unui bazin olimpic de înot, realizarea unui nou racord la autostrada Arad-Timişoara, lărgirea pasajelor CF Jiul şi Popa Şapcă, reabilitarea Sinagogii Cetate, construirea unei săli polivalente cu 14.000 de locuri şi altele. Proiectele rămân valabile probabil şi în 2014. Pentru Spitalul de Copii s-au alocat bani, dar autorităţile locale nu au reuşit încă să demareze lucrările la un proiect atât de mult promovat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2012 de actualii deputaţi USL de Timiş.

Conform art. 165 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor fiecare deputat poate formula întrebări scrise sau poate adresa întrebări orale Guvernului, miniştrilor ori altor conducători ai organelor administraţiei publice, la care solicită răspuns oral, răspuns scris sau răspuns scris şi oral. Ca deputat, membru al unui partid aflat în opoziţie, încă de la începutul mandatului mi-am exercitat acest drept şi am adresat interpelări şi întrebări asupra problemelor mai sus menţionate miniştrilor din cabinetul condus premierul Victor Ponta, documente care sunt publice pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Răspunsurile primite la cele mai multe dintre ele sunt evazive sau de genul: "problema prezentată nu este de competenţa ministerului nostru". La altele am fost nevoit să fac o revenire, pentru că nici ministrul, nici secretarul de stat nu s-au obosit să-mi răspundă nici până în prezent. Menţionez faptul că întrebările şi interpelările sunt datate, termenul-limită până la care trebuie să primesc un răspuns este de 30 zile calendaristice.

Cât despre agenda publică referitoare la priorităţile administraţiei publice locale a judeţului Timiş, "e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire!"

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Timişoara pierde bani europeni pe mâna administraţiei USL"

Primăria Timişoarei a promis că în acest an vor demara lucrările la proiectul de reabilitate a centrului istoric, considerat unul dintre cele mai importante proiecte cu finanţare europeană. Valoarea totală estimată a proiectului este de peste 69 de milioane de lei, contribuţia proprie a primăriei Timişoara fiind de 2,1 milioane de lei. Totodată, la bugetul local va trebui să existe disponibilă, pentru implementarea acestui proiect, suma de 10,1 milioane de lei, reprezentând avansul necesar implementării optime a proiectului, această sumă urmând să se recupereze, prin decont, la terminarea lucrărilor aferente.

Conform estimărilor primăriei Timişoara, puţin peste 42 milioane de lei se primesc de la Uniunea Europeană, fonduri nerambursabile, pentru reabilitarea centrului istoric. Având în vedere modul în care municipalitatea gestionează desfăşurarea acestui proiect, cred că o parte din aceşti bani vor fi pierduţi cu siguranţă, mai ales dacă în subteran vor fi găsite vestigii.

Proiectul este de o importanţă majoră pentru oraş, şi nu ar fi de dorit ca, fiind un proiect cu finanţare europeană, să fim puşi în situaţia de a fi amânaţi cu rambursarea sumelor până în iunie 2015 din cauza dificultăţilor întâmpinate în procedura de achiziţie publică. Lucrările la reabilitarea centrului istoric ar urma să dureze aproximativ 23 de luni, însă acest termen ar putea fi devansat. 10 străzi din zona Unirii vor deveni pietonale şi alte 4 pieţe vor fi renovate complet. O problemă majoră va fi traficul din zonă, deşi primăria afirmă că odată cu deschiderea acestor şantiere se vor construi două noi parcări supraterane. Potrivit promisiunilor primarului Nicolae Robu, urmează să se construiască printr-un parteneriat public-privat două parcări supraterane, una pe strada Oituz şi cealaltă în spatele parcului "I. C. Brătianu."

Proiectul de reabilitare a centrului istoric al Timişoarei a demarat greu şi trenează datorită faptului că primăria se încăpăţânează să scoată câştigătoare a licitaţiei o anumită firmă, organizând nu mai puţin de trei licitaţii electronice, în ciuda faptului că există o sentinţă irevocabilă a Curţii de Apel Timişoara care stabileşte că de fapt contractul trebuia semnat cu o altă asociere. Rezultatul licitaţiei a fost contestat la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor de mai multe firme, printre motivele invocate numărându-se şi acela că oferta celor de la Romprest este una extrem de scăzută şi nu a fost respectat caietul de sarcini legat de descărcările arheologice, aceştia trecând la capitolul "eliberare de sarcini istorice" suma de 1088,20 lei, fără a exista niciun document justificativ. Mai mult, reprezentanţii Muzeului Banatul au stabilit un deviz al lucrărilor de descărcare arheologică a zonei care urmează să fie reabilitată de aproximativ 100.000 euro.

Dosarul licitaţiei a ajuns la Curtea de Apel Timişoara şi, prin sentinţă irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara a admis contestaţia celor de la Ortiz Construcciones Y Proyectos SA legată de faptul că asocierea condusă de Romprest nu a prezentat toată documentaţia şi trebuie descalificată. Instanţa a dispus anularea adresei de comunicare a rezultatelor licitaţiei, a raportului procedurii şi a "tuturor actelor subsecvente acestuia emise de Autoritatea Contractantă - Municipiul Timişoara în soluţionarea procedurii de achiziţie publică prin licitaţie deschisă cu fază finală de licitaţie electronică" şi "va dispune obligarea autorităţii contractante la reanalizarea şi reevaluarea ofertelor şi la emiterea unui nou raport al procedurii, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie aplicabile procedurii de achiziţie publică în cauză şi a documentaţiei de atribuire".

Deşi lucrurile erau extrem de clare - trebuia descalificat cel de pe locul întâi şi încheiat contractul cu cel de pe locul doi, în baza celor stabilite irevocabil de Curtea de Apel Timişoara - municipalitatea a reluat licitaţia electronică pentru a treia oară, în 7 august 2013, asta după ce o altă licitaţie electronică a fost începută în 27 iunie, după decizia CNSC. În ciuda celor stabilite de Curtea de Apel Timişoara, primăria Timişoara persistă în atribuirea acestui contract firmei Romprest. Secretarul primăriei Timişoara, Ioan Cojocari, cel care supervizează legalitatea actelor municipalităţii, a refuzat să comenteze decizia de a încălca sentinţa instanţei şi a subliniat faptul că atribuirea contractului pentru reabilitarea centrului istoric este blocată pentru că noile licitaţii electronice organizate de primăria Timişoara, în ciuda sentinţei Curţii de Apel Timişoara, au fost contestate la CNSC.

Atrag atenţia domnului primar Nicolae Robu şi actualei administraţii publice locale asupra faptului că această tergiversare şi neseriozitate în ceea ce priveşte demararea lucrărilor de reabilitare a centrului istoric, proiect cu finanţare europeană, va bloca întreaga zonă centrală a oraşului, afectând viaţa de zi cu zi a timişorenilor care vor avea probleme cu traficul, cu parcarea şi cu tot deranjul pe care îl produc lucrările edilitare.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Introducerea obligatorie a clasei de risc seismic a clădirilor în cartea funciară"

În forma actuală a Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr.7/1996 nu sunt prevăzute date legate de încadrarea în clasa de risc seismic a imobilului pentru care se face înscrierea în cartea funciară.

Însemnele aplicate pe clădirile cu risc seismic ridicat sunt deseori demontate de către proprietarii imobilului şi în prezent legislaţia nu prevede nicio formă de sancţionare a acestor fapte. În aceste condiţii, foarte multe persoane care achiziţionează o locuinţă nu sunt informate cu privire la riscurile la care se expun din punct de vedere seismic, fapt care poate amplifica substanţial numărul de victime omeneşti în cazul producerii unui seism de mare amplitudine.

Geografia generală a seismicităţii pe continentul european este cunoscută. Ea rezultă, în mare parte, din confruntarea dintre plăcile tectonice eurasiană şi africană. Pericolul cel mai mare este în Turcia, Grecia, Peninsula Balcanică, Italia şi România. Hărţile arată că ţara noastră se află aproape de zona cu cel mai mare risc seismic de pe continentul european, situată în Munţii Vrancei. Potrivit mai multor studii europene de specialitate, în viitorii 50 de ani sunt posibile mişcări seismice puternice, în mare parte pe teritoriul României, dar care se vor face resimţite şi pe teritoriul Republicii Moldova. România este ţara cu cel mai mare risc seismic din Europa, fapt certificat de mai mulţi cercetători europeni care au realizat o hartă a riscurilor seismice. De asemenea, în România au avut loc mai multe cutremure care au cauzat pierderi de vieţi omeneşti şi numeroase pagube materiale.

Având în vedere situaţia actuală, am iniţiat o propunere legislativă care urmăreşte instituirea obligativităţii ca în cartea funciară a imobilului să fie menţionat şi riscul seismic stabilit în urma unei expertize tehnice de specialitate, astfel încât cei care achiziţionează o locuinţă să cunoască starea în care se află aceasta. Prin această măsură, se asigură corecta informare a persoanelor cu privire la locuinţele pe care le achiziţionează, fiind eliminate toate formele de dezinformare sau de ascundere a viciilor de rezistenţă a clădirilor în caz de cutremur.

Încadrarea în clase de risc seismic serveşte la stabilirea gradului de extindere a măsurilor de intervenţie propuse, precum şi a gradului de urgenţă a executării măsurilor de intervenţie.

Deoarece România se află pe harta riscului seismic maxim din Europa, este obligatoriu ca orice persoană care achiziţionează un imobil să cunoască situaţia privind clasa de risc seismic în care se încadrează clădirea respectivă.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: absorbţia fondurilor europene.

Pe actualul ritm de absorbţie a fondurilor europene, România ar putea depăşi rata de 80% de utilizare a banilor UE la finalul exerciţiului bugetar.

Partidul Naţional Liberal, alături de colegii săi de alianţă, şi-a asumat în programul de guvernare să utilizeze cât mai mult din fondurile europene existente până la sfârşitul anului 2015, recuperând întârzierile acumulate în trecut.

Dacă în luna decembrie 2011 rata de absorbţie a fost de 6,30%, în octombrie 2013 rata de absorbţie curentă este de 24,09%, ceea ce indică o creştere semnificativă a nivelului de accesare a banilor europeni.

Până la sfârşitul acestui an, România va avea o rată de absorbţie de peste 35%.

Dacă se menţine ritmul actual, se poate ajunge la o rată de absorbţie a fondurilor UE în actualul exerciţiu financiar european de peste 80% până la finalul anului 2015. Această ţintă este una asumată prin programul de guvernare.

La nivel european, România ocupă prima poziţie în privinţa procentului de creştere a plăţilor din partea Comisiei Europene în perioada primelor nouă luni din acest an, fiind vorba de o creştere cu 75%. Acest lucru demonstrează că modificările făcute în sistem de la preluarea puterii de către guvernarea USL au fost cele corecte.

Guvernul a luat măsuri, din perspectiva fondurilor europene, şi pentru a veni în sprijinul mediului privat. Astfel, beneficiarii din această zonă vor derula o procedură simplificată în cazul achiziţiilor de bunuri de peste 30.000 de euro, al celor de servicii cu o valoare cuprinsă în intervalul 30.000-200.000 de euro, respectiv al achiziţiilor de lucrări cu o valoare cuprinsă în intervalul 100.000 - 5.000.000 de euro.

Beneficiarii din mediul privat vor putea achiziţiona bunuri, servicii şi lucrări fără a mai fi obligaţi să reia procedura de achiziţie dacă nu primesc cel puţin trei oferte.

Această nouă procedură simplificată va permite implementarea proiectelor într-un ritm alert, cu efecte pozitive pentru contractorii din cadrul proiectelor şi pentru întreaga economie.

Încă de la preluarea mandatului guvernamental, USL a fost confruntată cu problema măririi gradului de absorbţie a fondurilor europene şi a deblocării programelor stopate din cauza neregulilor constatate între anii 2009 şi 2011.

Auditurile efectuate asupra modului în care au fost derulate programele sectoriale în perioada guvernărilor PDL au scos la suprafaţă abateri şi probleme grave, însă măsurile luate de actuala guvernare au dus la remedierea tuturor deficienţelor.

Practic, în acest moment toate programele sectoriale sunt deblocate şi se primesc cereri de rambursare la Comisia Europeană.

România a încasat peste două miliarde de euro de la Comisia Europeană în acest an, valoarea totală a rambursărilor ajungând în prezent la un nivel aproape dublu fată de sfârşitul anului 2012.

Suma încasată în 2013 este aproape egală cu cea returnată de Comisie în întreaga perioadă 2007-2012, fapt care demonstrează eficienţa măsurilor implementate de Guvernul României în acest an.

Doamna Aurelia Cristea:

"Un viitor comun, un proiect numit România!"

În exercitarea mandatului meu de deputat m-am străduit ca, prin fiecare din declaraţiile politice pe care le-am susţinut în faţa dumneavoastră, să vă conving că noi, parlamentarii ţării, avem puterea şi anvergura politică de a da consistenţă şi realitate unui proiect de ţară care să coaguleze energiile şi dorinţele unor largi comunităţi din România.

Pentru a acţiona cu bună-credinţă şi înţelepciune, trebuie mai întâi să ne întrebăm, toţi cetăţenii acestei ţări, să căutăm să definim în termeni apropiaţi nouă care este sentimentul care generează coeziune comunitară. Altfel spus, ce este ceea ce ne face pe noi, românii, să fim uniţi "în cuget şi-n simţiri" şi să acţionăm în consens. Şi acel sentiment nu poate fi decât dragostea de ţară. Poate că sună desuet, poate vă veţi spune că aceste cuvinte, "dragoste de ţară", nu mai au niciun ecou sau nu au ce căuta într-un discurs oficial al unui deputat. Eu nu cred. Şi nu mi-e ruşine să rostesc aceste cuvinte: iubesc România. Îmi iubesc ţara. Şi cred că este cea mai frumoasă poveste pe care fiecare dintre noi, prin ceea ce este şi prin ceea ce face, o transmite copiilor şi nepoţilor săi. Cu alte cuvinte, această dragoste nu cred că trebuie înţeleasă ca un act reflexiv, ci în strictă şi intimă legătură cu propria noastră devenire.

Spuneam că a iubi ţara pe care o slujeşti nu este un act de contemplaţie, ci o acţiune permanentă, un exerciţiu constant în interiorul unor principii. Şi se cade să ne întrebăm, din vreme în vreme, care sunt acele acţiuni prin care noi, cu toţii, ne arătăm iubirea? Cum ne transformăm noi înşine pentru a fi acei cetăţeni de care ţara are nevoie pentru a prospera?

Un dascăl care face efortul suplimentar de a modela şi sufletul, nu doar mintea, un medic care refuză mita şi-şi respect jurământul indiferent de condiţii, un patron care-şi pune în valoare angajatul, formându-l continuu, toţi aceştia dovedesc, prin respectul pe care îl acordă propriei activităţi, că îşi respectă şi îşi iubesc astfel şi ţara.

Toţi aceştia trebuie să devină modele pentru noi. E timpul să redescoperim şi să promovăm acei lideri comunitari care însufleţesc oamenii, care inspiră dragostea pentru lucrul bine făcut şi aduc schimbarea. Şi să ne schimbăm noi înşine, pregătind astfel un viitor nou. Nu este greu şi nu ne este peste mână să reuşim. Să începem să activăm, fiecare, în sensul acestei dorinţe de schimbare pentru viitor, să credem în propriul nostru bine. Este în puterea fiecăruia dintre noi să ne urmăm inimile şi visele. Să începem să decidem ce fel de viaţă dorim şi ce fel de valori urmăm. Vă chem pe acest drum şi chiar dacă el nu va fi uşor, va fi presărat de satisfacţii, iar la capătul lui ne va aştepta acea Românie de care vom fi mândri!

Există gesturi simple de la care putem să începem schimbarea, fie că e vorba de cetăţeanul activ care îşi îngrijeşte spaţiul privat, fie că e vorba de părintele care îşi educă copiii, învăţându-i că o diplomă cumpărată nu are valoare, ci munca şi experienţa au. Cele mai simple dovezi de responsabilitate civică, de la grija pentru curăţenia gândului, grija pentru curăţenia spaţiului la grija pentru cei apropiaţi sau din apropiere, devin măsura acestei iubiri.

Sunt convinsă că mulţi dintre dumneavoastră credeţi, aşa cum cred şi eu, că acţionând cu bună-credinţă şi dorinţă de bunăstare în toate împrejurările, refuzând compromisul moral şi intelectual, urmărind întotdeauna binele mai mare, binele celor mulţi şi nevoiaşi, schimbând la noi acele obiceiuri proaste, doar aşa vom putea să schimbăm ceva cu adevărat în vieţile noastre.

Când fiecare dintre cetăţenii acestei ţări va înţelege că primul om care trebuie să se schimbe pentru a schimba România este chiar el însuşi, vom întrezări şansa de a crea aici potenţialul unui viitor pentru care urmaşii noştri să se uite înapoi cu respect şi mândrie. Şi acel viitor este singura măsură a faptelor noastre de acum.

Cu toate acestea în gând, vin în faţa dumneavoastră, dragi colegi, şi vă rog să aveţi curaj şi înţelepciune, să găsiţi în inimile dumneavoastră acele gesturi care dau măsura şi exemplul iubirii pentru ţară. Şi în acel spaţiu al inimii, unde nu mai contează nici culoarea politică, nici trecătoarele uri, nici că unul e moldovean, iar altul ardelean, să găsim energia şi vitalitatea pentru a susţine împreună un viitor - un proiect numit România!

Domnul Dan Bordeianu:

"Comuna Pungeşti din judeţul Vaslui are nevoie de ordine şi siguranţă publică"

Într-o declaraţie anterioară pe tema explorării şi/sau exploatării gazelor de şist în judeţul Vaslui, avertizam că trebuie găsit un echilibru între promovarea intereselor geostrategice şi de securitate energetică ale României şi nevoia protejării mediului înconjurător. Cu acea ocazie, am vorbit despre dilema securitate energetică versus securitatea mediului înconjurător.

Se vede treaba că autorităţile responsabile de gestionarea problematicii gazelor de şist împreună cu managementul companiei Chevron nu au găsit cele mai bune soluţii pentru a răspunde neliniştii cetăţenilor cu privire la protejarea mediului din comunităţile în care îşi duc existenţa. Lipsa de educaţie, de informare şi de comunicare pe tema explorării-dezvoltării-exploatării gazelor de şist a stat la baza protestelor declanşate în satul Siliştea din comuna Pungeşti, judeţul Vaslui. Evident că, în evenimentele cu pricina, au intervenit şi dezinformarea, manipularea unor "factori interesaţi" din zona societăţii civile sau politice.

Ca deputat al colegiului uninominal nr. 2 rural - Vaslui, din care face parte şi comuna Pungeşti, sunt solidar cu locuitorii din colegiul meu, fiindcă ei m-au desemnat să le reprezint interesele în Parlamentul României. Am vrut încă de la declanşarea conflictului să fiu prezent alături de ei, însă nu am dorit să politizez în niciun fel o manifestaţie ca aceasta. Prezenţa mea acolo ar fi dat loc la multe interpretări şi nu vreau să întinez în niciun fel protestul localnicilor, care este unul curat, oamenii fiind îngrijoraţi că mediul în care trăiesc de o viaţă poate fi contaminat. Consider că, oamenii din colegiul meu şi-au manifestat nemulţumirea într-un mod paşnic, fără a riposta în niciun fel la acţiunea forţelor de ordine trimise la faţa locului.

Ca parlamentar care activez în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am monitorizat cu mare atenţie desfăşurarea protestelor din Siliştea, comuna Pungeşti. Pentru mine, a fost şi este important să nu se producă excese de nicio parte. Cetăţenii au dreptul să protesteze cu calm şi fără violenţă. De asemenea, forţele de ordine, care au misiunea protejării tuturor părţilor împlicate în disputa pe tema gazelor de şist, trebuie să intervină echilibrat, proporţional cu dimensiunea conflictului şi fără agresivitate. Comuna Pungeşti are nevoie de ordine şi siguranţă publică, fără de care activităţile economice şi sociale nu se pot desfăşura normal.

Partidului Naţional Liberal nu este împotriva exploatării rezonabile şi convenabile a resurselor energetice de care dispune ţara noastră. Dimpotrivă, dezvoltarea sectorului energetic naţional prin implementarea unor tehnologii avansate şi sigure pentru mediul înconjurător reprezintă un pas important pe drumul reindustrializării României - proiect promovat şi susţinut la nivel guvernamental de miniştrii liberali - însă, proiectele energetice trebuie implementate în parteneriat cu autorităţile locale şi într-o consultare permanentă a cetăţenilor din comunităţile locale.

Domnul Daniel Iane:

În programul de guvernare asumat şi pe care USL l-a transpus în realitate, într-o proporţie foarte mare, ne axăm pe stimularea sectorului privat şi pe creşterea numărului locurilor de muncă în acest segment. De aceea, astăzi vreau să vă supun atenţiei câteva date despre ordonanţa de guvern din data de 9 octombrie 2013 privind Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, prin care USL-ul demonstrează preocuparea pentru o guvernare al cărei obiectiv este dezvoltarea României.

Sprijinirea şi asigurarea condiţiilor optime în vederea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii a fost una din principalele promisiune ale USL-ului în campania electorală de anul trecut. Acum este încă o măsură concretă în vederea dezvoltării acestui sector al IMM-urilor, care trebuie să fie coloana vertebrală a economiei României, aşa cum este în toate economiile moderne. Redresarea economică a României a fost principalul nostru obiectiv şi ceea ce ne-am asumat în faţa românilor.

Reuşita este confirmată de instituţii naţionale sau europene, de publicaţii internaţionale de analiză economică şi, nu în ultimul rând, de către reprezentanţii FMI pentru România şi Bulgaria (INS, Eurostat, Business Monitor Internaţional, Economist Intelligence UNIT).

Conform ordonanţei de guvern, finanţările obţinute de IMM-uri, pe o perioadă de până la doi ani, vor fi garantare de către stat în proporţie de 50%, iar liniile de credit vor putea fi folosite exclusiv pentru finanţarea capitalului în lucru. USL cunoştea faptul că accesul IMM-urilor la creditare era un proces foarte greoi şi de aceea demersul ministrului finanţelor, Daniel Chiţoiu, este o măsură concretă şi liberală în vederea stimulării şi dezvoltării mediului de afaceri. Efectul acestei măsuri liberale va fi unul pozitiv, cu siguranţă, şi benefic pentru întreaga economie naţională. Creşterea numărului locurilor de muncă, stimularea şi creşterea consumului, mai mulţi bani la bugetul de stat proveniţi din contribuţiile plătite de noii angajaţi sunt câteva din aceste efecte pozitive ce vor avea un caracter imediat.

Există, de asemenea, prevederi foarte clare cu privire la condiţiile de eligibilitate prin care vor fi excluse din acest program de garantare IMM-urile care se află în litigii în calitate de pârât, care nu se află în stare de insolvenţă, care înregistrează incidente majore cu cecuri şi bilete la ordin, care nu înregistrează profit în ultimul exerciţiu financiar, care nu au mai mult de 3 ani vechime în activitate sau care au deja credite pe care nu le pot plăti. Sunt câteva din condiţiile de eligibilitate şi trebuie menţionate, pentru că sunt exemplul faptului că, în sfârşit, există condiţii clare pentru accesul la astfel de programe.

Domnul Constantin Avram:

"Cine doreşte discreditarea Parlamentului?"

Dincolo de atribuţiile noastre legale, de aleşi ai neamului şi slujbaşi ai cetăţenilor care ne-au mandatat să-i reprezentăm cu cinste, onoare şi corectitudine în forul suprem al democraţiei româneşti, consider că noi, parlamentarii, avem şi o misiune de onoare, neînscrisă în fişa postului: aceea de a ne apăra instituţia pe care o reprezentăm, de a îmbunătăţi imaginea acesteia.

Legea fundamentală a ţării, Constituţia, legiferează în mod expres că statul român este organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrului celor trei puteri, legislativă, executivă şi judecătorească, în jurisdicţia unei democraţii constituţionale dorită de popor. Parlamentul României, al cărui act de naştere se regăseşte în anul 1831, este bicameral şi are un rol preponderent legislativ, analizând şi votând legile ordinare şi organice, atât în comisiile de specialitate, cât şi în plen. Din nefericire, schimbarea legii privind alegerea senatorilor şi deputaţilor, prin introducerea mult-doritului sistem de vot uninominal, nu s-a concretizat în obţinerea rezultatelor aşteptate de cetăţeni. Astfel, în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, numărul parlamentarilor români a crescut de la 470 la 588, fapt ce a condus la apariţia anumitor neconcordanţe privitoare la susţinerea financiară a unui număr atât de mare de senatori şi deputaţi, într-o perioadă deloc uşoară din punct de vedere bugetar.

Revenind la obiectul acestei declaraţii politice, trebuie să remarc faptul că Parlamentul, celula democraţiei româneşti, este supus constant în ultima perioadă unor atacuri dintre cele mai drastice. Departe de mine gândul de a mă transforma într-un "avocat al diavolului", adică de a fi subiectiv în aprecierile pe orice temă, inclusiv cea de faţă. Fără îndoială, există unele poziţii pertinente ale criticilor forului legislativ. Nu pot să neg că există între parlamentari anumite persoane care nu au conştientizat încă rolul lor în acest organism suprem al democraţiei României. Există aleşi profund neinteresaţi de misia lor în Legislativ, există oameni nelegitimaţi de votul popular, ajunşi deputaţi şi senatori cu un număr ridicol de voturi, prin redistribuirea conferită de lege (la acest capitol, consider că mai sunt multe lucruri de îmbunătăţit, în perspectiva viitoarelor alegeri...). Ca în orice domeniu de activitate, ca în orice ţară, ca în orice profesie sau meserie, nu există pădure fără uscături! Sunt de acord cu o asemenea ipoteză, realist vorbind. Dar, dincolo de aceste disfuncţionalităţi pe undeva normale, din punct de vedere legislativ, tehnic şi uman, prigoana declanşată la modul general împotriva Parlamentului, ca entitate, mi se pare exagerată şi profund antidemocratică.

Din păcate pentru parlamentarii care îşi văd cu adevărat de treaba lor din Parlament, adică vin constant la locul de muncă, dau dovadă de conştiinciozitate, participă la activităţile parlamentare, se deplasează în teritoriu, într-un cuvânt, muncesc pentru banii primiţi, generalizarea unei imagini deplorabile pentru instituţia-garant al democraţiei dă o notă proastă întregii ţări, nu numai clasei politice. Am văzut, din nefericire, atacuri fără noimă venite din toate părţile, atât din mass-media, cât şi din societatea civilă sau alte instituţii ale statului, cu nimic mai "sănătoase" din punctul de vedere al evoluţiei democratice şi al profesionalismului uman. Să nu mai vorbim despre "rafalele" venite dinspre Cotroceni în ultimii ani, întâiul chiriaş al ţării fiind primul propovăduitor al imaginii belicoase de care se "bucură" în prezent Parlamentul, luat de-a valma, cu toate "zoaiele" aruncate pe geamuri...

Consider că avem nevoie, cum spuneam la început, de o acţiune comună, concertată şi concentrată a tuturor parlamentarilor, din toate formaţiunile politice, pentru a îmbunătăţi imaginea terfelită a Legislativului. Repet, sunt de acord cu relatările obiective, respectiv cu aducerea în spaţiul public a derapajelor flagrante, a acţiunilor neconforme cu statutul demnităţii de parlamentar, cu "arătatul cu degetul" atunci când se greşeşte. Nu pot fi însă de acord cu transformarea Parlamentului într-o haldă de gunoi, fără şanse de reabilitare, sau într-o "turmă" fără orizont şi lipsită de perspective, aşa cum încearcă unii să ilustreze cea mai democratică instituţie a ţării.

Sunt de acord că avem, poate, lacune privitoare la înţelegerea şi exprimarea actului democratic. Pe undeva, acestea pot fi tolerate, având în vedere cei doar 23 de ani trecuţi de la trecerea României la statutul de stat democratic. Agreez, totodată, şi ideea potrivit căreia mai avem încă mult de muncit la capitolul civilizaţie politică, democraţie constructivă, dezbateri îndreptate spre dezvoltare şi progres. Democraţia noastră, inclusiv cea parlamentară, este încă în fază incipientă, nu ne putem compara cu fostele mari imperii, precum Anglia sau Austria. Ca şi România, şi politica, şi Parlamentul sunt în urmă cu zeci de ani, iar alinierea la obiceiurile sănătoase este un proces de durată, dar ireversibil.

Există multe atribute necesare unei activităţi pozitive a parlamentarilor. Ei trebuie să dea de acum încolo un serios examen de maturitate, ambiţie, determinare şi respect, atât pentru imaginea noastră, a oamenilor politici, cât şi pentru întreaga naţiune română. Ar fi de dorit ca agenda de lucru a parlamentarilor să se concentreze pe îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor, îndeosebi a celor defavorizaţi, a pensionarilor, veteranilor de război şi familiilor cu venituri reduse, oameni care vor trebui să simtă o creştere consistentă a nivelului de trai. Nu în ultimul rând, parlamentarii trebuie să se ocupe mai pregnant de reforma clasei politice şi reformele instituţionale, care să permită în viitor creşterea încrederii populaţiei în aleşii poporului.

În accepţiunea Partidului Conservator, reforma clasei politice presupune indiscutabil menţinerea votului uninominal, însă la acest capitol trebuie să lucrăm pentru stabilirea unui sistem mai flexibil, mai corect, care să permită cu adevărat accederea în Legislativ a celor îndreptăţiţi să fie aici. De asemenea, trebuie să modificăm corespunzător Constituţia României, cu lămurirea explicită a formei republicii, să decidem ce fel de republică ne dorim - parlamentară, semiparlamentară sau prezidenţială. Noi considerăm că România are nevoie de o republică constituţională modernă, de tip parlamentar, cu restrângerea atribuţiilor preşedintelui şi rezolvarea competenţelor de fond de către Executiv.

Trebuie să dăm dovadă acum, mai mult ca oricând, de seriozitate, respect, corectitudine şi preocupare pentru muncă, pentru a ne atinge obiectivele fundamentale ale activităţii noastre: o viaţă mai bună pentru cei mulţi şi necăjiţi. Fac un apel la aleşii neamului să lase deoparte pentru o perioadă preocupările extraparlamentare şi să participe activ la procesul legislativ. Numai prin respect, seriozitate şi consideraţie pentru noi înşine şi munca noastră vom demonstra celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm cu cinste în forul legislativ al ţării că merităm în continuare un vot de încredere, de care Parlamentul are atâta nevoie.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Sistemul de sănătate: Quo vadis?"

Sistemul de sănătate este un subiect sensibil în România. În prezent acesta este slăbit, învechit şi incapabil de a face faţă nevoilor curente ale pacienţilor.

Recent, un raport european ce evaluează performanţele sistemelor de sănătate, elaborat de Health Consumer Powerhouse, a plasat România pe locul 32 din 34 de state evaluate. Nivelul scăzut de performanţă a sistemului naţional de sănătate derivă, în principal, din slaba finanţare a acestuia. Finanţarea a fost întotdeauna o problemă majoră în domeniul sănătăţii, fiindcă în perioada comunistă acest sector era considerat neproductiv şi prin urmare nu era prioritizat. Ţările occidentale alocă resurse semnificative pentru finanţarea sectorului de sănătate. Spre exemplu, cheltuielile lunare ale României pentru sănătate sunt de 27 euro/lună pentru fiecare cetăţean, în timp ce Guvernul Germaniei alocă aproximativ 230 de euro pentru fiecare cetăţean/lună. Nu ne miră deloc locul din coada clasamentului mai sus amintit.

Repartizarea fondurilor este la rândul ei o problemă, deoarece creează discrepanţe majore între diferite regiuni ale ţării în ceea ce priveşte indicatorii sanitari: accesul la serviciile medicale de bază este limitat, iar numărul personalului medical este redus semnificativ. De pildă, în specialităţile pediatrice ne confruntăm cu un deficit de medici de 35% - un procent alarmant.

În pofida faptului că resursa umană reprezintă cheia sistemului de sănătate, în România nu există o politică eficientă pentru motivarea şi reţinerea personalului în sistem. Din această cauză un număr considerabil de medici foarte bine pregătiţi şi medici rezidenţi părăsesc România. În statele dezvoltate salariul unui medic este de minimum 3 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, pe când un medic specialist din România obţine între 1,5 şi 2 salarii medii pe economie.

Acestor probleme stringente trebuie să le adăugăm un alt subiect delicat care indică gradul de afectare a sistemului: problema malpraxisului medical. Nu este nevoie să va amintesc nenumăratele cazuri de pacienţi, inclusiv copii, afectaţi de această problemă.

Nu în ultimul rând, infrastructura medicală este în cele mai multe spitale sub standardele europene, iar acest lucru va fi, oficializat, atunci când multe instituţii spitaliceşti nu vor obţine acreditarea CONAS, sau vor fi încadrate într-o clasă inferioară celei pe care o pretinde astăzi.

Judeţul Neamţ nu se dezice de la cele amintite mai sus. Finanţarea insuficientă se poate observa de la o poştă în cazul Spitalului de Pneumoftiziologie Bisericani, spital care tratează bolnavi din peste 8 judeţe, dar care se zbate să renoveze şi să aducă la un nivel decent condiţiile de spitalizare. De asemenea, cu aceleaşi probleme se confruntă toate unităţile spitaliceşti din judeţ, atâtea câte au mai rămas, după închiderea spitalului din Bicaz şi a celui din Roznov. Avem promisiuni, încercăm să găsim noi moduri de abordare a acestor subiecte, dar mereu ne izbim de aceleaşi răspunsuri: nu sunt bani!

Este dureros să asistăm la suferinţa şi chiar decesul bunicilor, părinţilor şi copiilor noştri ca urmare a lipsei de medicamente, tratamente şi echipamente medicale corespunzătoare. Chiar dacă în ultimii ani am asistat la o infuzie şi un mai larg acces la fonduri destinate modernizării spitalelor, progresele înregistrate sunt insuficiente. Pacienţii care au nevoie de tratamente sau operaţii costisitoare au nevoie de un timp mai mare de aşteptare, iar riscul de a contracta anumite infecţii intraspitaliceşti a crescut considerabil. Reforma din sănătate, despre care se vorbeşte de aproape două decenii, este încetinită, pe de o parte, de insuficientă finanţare, iar pe de altă parte de stimularea insuficientă a specialiştilor din domeniu. Aceste două aspecte trebuie corectate cu celeritate printr-o politică publică concretă şi eficientă.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Majorarea alocaţiilor pentru copii"

Prin prezenta declaraţie politică, îmi exprim regretul faţă de respingerea propunerii legislative care prevede creşterea alocaţiilor de stat pentru copii, începând cu anul 2014.

În condiţiile în care, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, preţurile au crescut în ultimii ani, consider că alocaţiile pentru copii au o valoare inacceptabilă în prezent, acestea situându-se la nivelul anilor 2008-2009.

Susţin creşterea alocaţiei pentru copii, astfel încât aceasta să fie un real sprijin pentru orice familie, dar consider că majorarea acestor beneficii trebuie să fie făcută într-un cuantum rezonabil, pe care Guvernul să şi-l permită, fără a crea un impact bugetar suplimentar.

Pe de altă parte, consider că acordarea diferenţiată a alocaţiei pentru copii, ţinându-se cont de veniturile părinţilor, nu este o soluţie. Alocaţia trebuia să rămână în continuare un drept fundamental al copilului, iar acordarea acesteia nu trebuie să se facă discriminatoriu.

Guvernul are responsabilitatea de a susţine copiii ai căror părinţi au un nivel de trai scăzut prin acordarea de ajutoare de la bugetul de stat, însă alocaţia trebuie privită independent de acestea. O alocaţie diferenţiată ar crea un precedent periculos, favorizând o clasă socială în detrimentul alteia.

Domnul Ion Diniţă:

"Agricultura, principalul atu pentru dezvoltarea României"

După cum am mai afirmat, Partidul Conservator a avut perfectă dreptate susţinând cu ardoare reducerea TVA la alimentele de bază, scăderea preţului la pâine fiind un exemplu elocvent în acest sens. Încă din anul 2006 parlamentarii conservatori au cerut adoptarea în regim de urgenţă a proiectului legislativ privind reducerea TVA la alimentele de bază de la 19% la 9%. Cu toate că s-a bucurat de o susţinere largă din partea patronatelor şi sindicatelor, demersul legislativ conservator nu s-a materializat decât în această toamnă, graţie măsurilor luate de guvernul USL. Reducerea preţului la pâine şi alte produse de panificaţie este acum o realitate, un succes al Partidului Conservator, destinat îndeosebi acelor categorii ale populaţiei care nu şi-au mai putut asigura în ultima perioadă coşul minim zilnic, pe fondul exacerbării crizei economice. În acest context, decizia politică de reducere a TVA la panificaţie a avut drept scop imediat scăderea preţului pâinii cu circa 12%, venituri mai mari la bugetul de stat, reducerea inflaţiei şi combaterea activă a evaziunii fiscale. Principalii beneficiari ai acestei măsuri asumate de ministrul agriculturii şi conducerea Guvernului sunt pensionarii, oamenii în vârstă ai acestei ţări, pentru care fiecare zi şi fiecare ban contează.

Sunt sigur că măsurile reparatorii ale Executivului nu se vor opri însă la scăderea preţului pâinii. Susţinem în continuare reducerea TVA la carne, lapte şi alte produse de larg consum, ca o măsură extrem de benefică în folosul populaţiei, efectul fiind iminenta reducere a preţurilor, dar şi eliminarea concurenţei neloiale. De altfel, oficialii Ministerului Agriculturii au anunţat deja următorul produs la care TVA se va reduce la 9%, acesta fiind carnea, scăderea urmând a fi aplicată începând cu anul viitor. De asemenea, conform propunerilor Partidului Conservator, şi alte produse indispensabile coşului zilnic al românilor vor beneficia de scăderea TVA, între acestea numărându-se laptele, fructele şi legumele.

Extrem de îmbucurător este faptul că primele evaluări ale utilităţii efectelor reducerii TVA la pâine sunt pozitive. Preţul pâinii a scăzut considerabil, iar multe societăţi comerciale care-şi desfăşurau activitatea în mod corect, dar erau dezavantajate de activitatea evazioniştilor, au fost salvate de la dispariţie, împreună cu sutele de locuri de muncă ale acestora. De asemenea, teama potrivit căreia vor scădea încasările către bugetul de stat s-a dovedit a fi nejustificată, din contră, s-a făcut ordine în ceea ce înseamnă fiscalizarea acestui aliment esenţial de pe mesele românilor.

În prezent, aproape o şesime din populaţia globului se confruntă cu mari probleme legate de subalimentare, respectiv peste un miliard de oameni sunt zilnic în pericol de a muri de foame. În acest context, este evident că România este privilegiată din acest punct de vedere, iar agricultura constituie un sector vital al dezvoltării noastre economice viitoare.

Partidul Conservator susţine în continuare acordarea unei atenţii sporite agriculturii româneşti, domeniu prioritar al dezvoltării naţionale, alături de educaţie şi sănătate. Rezultatele pozitive obţinute de actualul guvern în ultimul an şi jumătate în domeniul agriculturii, acţiunile de stimulare a dezvoltării acesteia sunt deja vizibile pentru producători, iar producţiile record obţinute în acest an ne plasează între primele ţări din Europa. Demn de menţionat este faptul că micii fermieri sunt la zi cu primirea subvenţiilor, iar proiectele europene în derulare sunt în măsură a încuraja înfiinţarea de noi exploataţii agricole şi investiţii profitabile. Mai mult, anul viitor fermierii vor primi finanţare extinsă prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, iar conceptul de eliminare a birocraţiei din sistem va duce la extinderea exploataţiilor existente.

Consider, de asemenea, că românii trebuie să aleagă în continuare produsele autohtone, în speţă specialităţile agroalimentare provenite din agricultura noastră sănătoasă. Numai aşa vom avea certitudinea că putem contribui cu toţii la creşterea calitativă a agriculturii româneşti, pentru a reuşi să-i redăm strălucirea de odinioară şi titlul de prim-grânar al Europei.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"România se aliniază zonei euro, cu o rată a inflaţiei pe luna septembrie, de 1,1%."

Tratatul privind Uniunea Europeană, supranumit şi Tratatul de la Maastricht, are ca principal obiectiv crearea unei Uniuni Economice şi Monetare prin îndeplinirea unui set de politici financiare în vederea adoptării şi, ulterior, stabilizării monedei unice.

Criteriile general valabile includ deficitul bugetar al unei ţări membre nu mai ridicat de 3% din PIB, datoria publică de maximum 60% din PIB, o rată a inflaţiei care să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante ţări din zona euro şi timp de doi ani moneda naţională a statului să fluctueze într-un interval de plus-minus 15% faţă de euro.

În declaraţia politică de astăzi voi aduce în discuţie problema inflaţiei din prezent şi voi cerceta progresele înregistrate în această direcţie.

Inflaţia este acel dezechilibru economic al fiecărui stat, definită în mod oficial ca fiind creşterea generală a nivelului preţurilor la bunuri şi servicii pe o anumită perioadă de timp.

Comparând progresele din zona euro, aflăm că în luna august a acestui an s-a depăşit perioada de recesiune, având o creştere a PIB-ului cu 0,3% mai mult în trimestrul al doilea faţă de începutul anului, s-a înregistrat un indice al inflaţiei de 1,6% şi o monedă euro în stagnare.

În anul 2010, la nivel naţional, rata inflaţiei se situa la 7,9-8% ca urmare a creşterii preţurilor la alimente, principala cauză fiind dată de majorarea taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 24%, fapt ce s-a reflectat şi în media inflaţiei pe anii următori.

Având în vedere faptul că cele mai recente rezultate arată că în luna august a acestui an, în România, se înregistra o rată a inflaţiei de 1,3%, iar în luna septembrie o rată anuală a inflaţiei de 1,1% la acelaşi nivel ca cel din zona euro şi sub media din Uniunea Europeană de 1,3%, şi reducerea prognozei de inflaţie pentru finalul acestui an la o rată de 3,1%, doresc să subliniez aici faptul că această rată este cea mai scăzută din anul 2010 până în prezent, ne permitem să privim optimist către viitor spre o fluctuaţie cât mai temperată şi atingerea ţintelor propuse în vederea stabilizării economiei şi adoptării monedei euro.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Lupta pe frontul evaziunii fiscale"

Într-o ţară în care Preşedintele are apariţii publice pentru a declara zâmbind că "La cohabitation", ce în Franţa asigură cooperarea si funcţionarea instituţiilor statului, pe plaiurile româneşti va fi demisă din motive subiective şi deloc surprinzătoare, aparatul executiv, alături de legiuitorii ţarii, se luptă cu problema numărul unu a întregii Uniuni Europene, evaziunea fiscală.

La nivel european s-a dispus impunerea unor reguli globale de natură a limita fraudele fiscale, precum transparenţa si renunţarea la secretul bancar, în special pentru a estompa fenomenul prin care anumite societăţi sau firme plătesc impozit de 85% din câştig, iar altele, care se eschivează de la regulile fiscale, nu plătesc niciun impozit.

La nivel macroeconomic, Guvernul Ponta a adoptat deja principiul transparenţei în luarea deciziilor şi acţiunilor sale şi a pus în practică o primă măsură de combatere a evaziunii fiscale, vizând domeniul producţiei şi comerţului la pâine, reducerea TVA-ului de la 24 la 9%. Această măsură experimentală este o dovadă de curaj şi iniţiativă şi nu vizează doar reducerea preţului la pâine, ci s-a avut în vedere faptul că, în România, 60% din evaziunea fiscală este generată la taxa pe valoarea adăugată, iar dacă aceasta etapă va avea efectul scontat, reducerea TVA-ului se va extinde şi în sectorul cărnii.

În scopul urmăririi şi prinderii marilor evazionişti din toate domeniile, Guvernul lansează un proiect de modernizare a administraţiei fiscale prin înfiinţarea Direcţiei Naţionale Antifraudă Fiscală, ce se va desfăşura în colaborare cu Banca Mondială.

Această nouă structură preia atribuţiile avute de Garda Financiară şi de Direcţia Generală a Vămilor şi va verifica respectarea reglementărilor legale privind circulaţia mărfurilor pe toate căile de acces, legalitatea acţiunilor desfăşurate, precum şi autenticitatea documentelor, dispunerea către confiscare a bunurilor ilicite, luarea măsurilor asigurătorii pentru ca debitorul să nu aibă posibilitatea de a se sustrage de la urmărire, precum şi altele, şi de precizat este faptul că aceste acţiuni vizează combaterea evaziunii la nivel înalt.

Această expunere are rolul de a demonstra încă o dată faptul că echipa USL a declarat război macrocriminalităţii economice, desfăşurând concomitent mai multe acţiuni în acest sens, precum cele exemplificate mai sus, în scopul de a proteja contribuabilul şi susţinerea dezvoltării economiei româneşti.

Doamna Adriana-Doina Pană:

"Identificarea şi combaterea muncii nedeclarate"

În perioada 17 - 19 octombrie, am participat la cea de-a patra Masă Rotundă regională privind dialogul social în Sud-Estul Europei, ale cărei lucrări s-au desfăşurat la Zagreb, Croaţia. Actuala declaraţie politică are la bază unul dintre materialele pe care l-am prezentat cu această ocazie în calitate de ministru delegat pentru dialog social.

În România, ca şi în ţările membre ale Uniunii Europene, munca nedeclarată, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu exactitate, astfel încât dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimată.

Munca nedeclarată reprezintă orice activitate remunerată care este legală în ceea ce priveşte natura sa, dar nu este declarată autorităţilor publice (Comunicarea Comisiei Europene din 1998). Prin urmare, prin prestarea activităţii fără declararea acesteia, statul nu îşi exercită atributul său fiscal asupra veniturilor provenite din munca realizată, iar salariatul nu beneficiază de protecţia reglementată de legislaţia muncii.

Munca nedeclarată are efecte negative pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât şi pentru societate, precum şi pentru bugetul de stat, existând o relaţie interdependentă între plata contribuţiilor şi impozitelor şi accesul la drepturile de asigurări sociale şi alte măsuri de protecţie socială.

Neplata acestor obligaţii legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată şi sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - şi cel mai important - la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecţie socială prevăzute de lege.

Consecinţele muncii nedeclarate se reflectă negativ şi în economie, prin distorsionarea mediului concurenţial. Astfel, angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puţine obligaţii financiare şi deci se află în concurenţă neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse şi depun eforturi reale pentru respectarea obligaţiilor legale ce le revin.

Categoriile de persoane depistate că lucrează fără forme legale de angajare sunt:

• persoane cu nivel de educaţie scăzut;
• persoane fără calificare profesională sau cu calificare redusă;
• şomerii, care nu doresc să îşi piardă beneficiile şi ajutoarele sociale;
• tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienţa necesară şi care nu conştientizează importanţa contribuţiei la fondurile de asigurări sociale;
• persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
• persoanele care doresc să îşi suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definită ca acea formă de prestare a activităţii în care salariatul încasează o parte a drepturilor salariale fără ca asupra acestora să se manifeste politica fiscală a statului;
• pensionarii;
• cetăţenii străini;
• copiii, pentru care consecinţele prestării unei activităţi în afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltării fizice şi psihice ulterioare.

Unul dintre principalele obiective stabilite de Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată, este controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă.

Munca fără forme legale de angajare, cunoscută şi sub denumirea generică de muncă la negru, este una din abaterile grave întâlnite de inspectorii de muncă în cadrul controalelor efectuate la diferitele tipuri de angajatori, manifestându-se de regulă prin înţelegerea dintre angajator şi angajat în urma căreia angajatul prestează munca în lipsa unui contract individual de muncă, fiind lipsit de drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.

Munca la negru este o activitate "profitabilă", desfăşurată în afara cadrului legal reglementat, nefiind evidenţiată scriptic, fiscalizată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreţia celui în folosul căruia prestează munca.

În baza atribuţiilor pe care le are şi a obiectivelor principale stabilite prin Programele cadru de acţiuni anuale, Inspecţia Muncii a desfăşurat acţiuni de control pentru identificarea şi sancţionarea angajatorilor care utilizează forţa de muncă fără forme legale.

Totodată, Inspecţia Muncii a iniţiat, la nivel naţional, campanii sectoriale în domeniile ce înregistrează o prevalenţă a muncii fără forme legale: construcţii, exploatarea şi industrializarea lemnului, agricultură, industria textilă, panificaţie, micul comerţ, micii transportatori, industria alimentară şi prestările servicii (pază şi protecţie, service auto, spălătorie auto, frizerie, coafură), depozitele angro şi supermarketuri, activităţi din alimentaţia publică (baruri, restaurante, patiserii, cofetării) etc.

Prevenirea şi combaterea muncii la negru s-a aflat şi se află constant în preocuparea Ministerului Muncii care, începând cu anul 1999, a fost iniţiatorul mai multor reglementări legale specifice, prin care se sancţiona contravenţional utilizarea forţei de muncă fără forme legale de angajare.

În acest context, începând cu luna mai 2011, s-a modificat Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, astfel: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

De asemenea, începând cu aceeaşi dată, se sancţionează şi prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.

Totodată, începând cu luna mai 2011, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

Acţiunile de control privind identificarea şi combaterea muncii nedeclarate desfăşurate în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2013 s-au concretizat în următoarele rezultate:

Începând cu luna ianuarie 2013, pe lângă prestarea activităţii fără încheierea unui contract individual de muncă, este considerată muncă nedeclarată prestarea activităţii de către persoane ale căror contracte individuale de muncă:

• nu au fost transmise în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii;
• au fost transmise în registrul general de evidenţă a salariaţilor fără respectarea termenului legal prevăzut la art. 4 alin. 1 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011.

Astfel, în primele 9 luni ale anului 2013, au fost depistate 30.583 persoane care desfăşoară muncă nedeclarată, din care:

• 12.264 persoane nu aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activităţii, ceea ce reprezintă 40,10%;
• 4.449 persoane ale căror contracte individuale de muncă nu au fost transmise în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii, ceea ce reprezintă 14,54%;
• 13.870 persoane ale căror contracte individuale de muncă au fost transmise în registrul general de evidenţă a salariaţilor fără respectarea termenului legal prevăzut la art. 4 alin. 1 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011, ceea ce reprezintă 45,35%.

Concluzii:

Deşi angajatorii şi persoanele care muncesc în folosul acestora sunt liberi în alegerea formei de a presta o activitate, această alegere este strâns legată de implicaţiile financiare - salarii, impozite şi taxe aferente fondului de salarii.

Reducerea muncii fără forme legale poate fi în egală măsură şi un obiectiv al ministerului de finanţe care, prin reducerea impozitelor şi taxelor aferente salariilor, poate să aducă la suprafaţă o mare parte a activităţii subterane, ajungând în final la o mai bună colectare a sumelor datorate diverselor bugete.

Cauzele obiective care au influenţat în mod negativ rezultatele controalelor privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată sunt multiple: potenţialul economic scăzut, reducerea numărului de firme active prin restructurarea masivă a sectoarelor de bază ale economiei, număr mic de investitori şi, implicit, ofertă scăzută de locuri de muncă.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

"Revocaţi ordinul nr.920, domnule ministru al agriculturii!"

Mii de fermieri se confruntă în aceste zile cu o situaţie dificilă, imposibil de anticipat până în urmă cu câteva luni. Au aflat că riscă să nu mai primească subvenţiile pe cap de bovină din pricina unui ordin al ministrului agriculturii, nr.920/2013, emis şi semnat la mijlocul lunii septembrie. Ordinul, care abrogă un altul din 2010, introduce câteva condiţii care elimină din start din schemele de subvenţionare extrem de mulţi fermieri.

O categorie vizată este cea a agricultorilor care, accesând măsura 141, a fermelor de semisubzistenţă, au fost obligaţi pentru a fi eligibili să-şi deschidă PFA-uri şi să-şi transfere aici cota de lapte pentru a demonstra că vând lapte. Cei mai mulţi, forţaţi de condiţiile de eligibilitate, şi-au transferat cota de lapte pe forma fiscalizată, dar şi-au lăsat animalele în schimb tot pe persoane fizice.

Pe ei noul ordin, nr.920, îi lasă de aici înainte fără subvenţiile pentru bovine. În aceeaşi situaţie s-au trezit mulţi alţii, cum sunt cei care au moştenit exploataţia agricolă înainte de 31 ianuarie 2013, dar certificatul de moştenitor a fost încheiat după această dată sau chiar dacă a fost operat înainte nu a fost înregistrat în Registrul Naţional al Exploataţiilor. Şi situaţiile de acest gen continuă pentru moştenitorii celor care au decedat după această dată de referinţă, pentru cei care au cumpărat exploataţii după acest termen, şi pentru multe alte cazuri diverse.

Dincolo de toate aceste date tehnice, de condiţii şi obligativităţi, unele impuse de realităţile diferite faţă de anul 2010, altele izvorând dintr-un exces de zel tipic birocraţiei româneşti, se ridică o întrebare simplă. De ce pur şi simplu subvenţia nu urmează exploataţia? Este mai simplu şi mult mai practic. Se schimbă proprietarul, fie prin cumpărare, fie prin deces, subvenţia o va primi noul proprietar. Fără condiţii inutile, fără stres.

Şi încă nu este prea târziu! APIA primeşte încă solicitări pentru schemele de subvenţie pentru bovină, până în 28 octombrie, iar cererile sunt acceptate pentru toată lumea. Aveţi deci câteva zile la dispoziţie, domnule ministru Daniel Constantin, să modificaţi ordinul. Stă în puterea dumneavoastră să schimbaţi, cu câteva cuvinte, soarta a mii de fermieri. Să nu uităm că-i aşteaptă zile grele. Din ianuarie 2014 nu mai pot vinde laptele neconform, iar din 2015 se suspendă cotele de lapte. Haideţi să le acordăm, cât stă în puterea noastră, un răgaz, nu să le tăiem din puţinele drepturi pe care le au!

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Măsuri de îmbunătăţire a şanselor tinerilor pe piaţa muncii"

vreau să atrag atenţia asupra faptului că trebuie să ne preocupăm de elaborarea şi implementarea unor măsuri de îmbunătăţire a şanselor tinerilor pe piaţa muncii.

Politicile vizând ocuparea tinerilor au cunoscut o dinamică ascendentă în ceea ce priveşte ameliorarea acestui fenomen în rândul şomerilor. Politicile guvernamentale în ceea ce priveşte problematica integrării tinerilor în piaţa muncii au cunoscut o accentuare deosebită în ultima vreme, prin adoptarea unor măsuri active de stimulare a inserţiei profesionale şi creării de noi locuri de muncă. În egală măsură, guvernul a fost preocupat de adoptarea şi implementarea prevederilor legislaţiei Uniunii Europene în domeniul politicii sociale. Efectele pozitive s-au făcut simţite în numărul de ansamblu al şomerilor, în special cel al şomerilor de lungă durată cunoscând o scădere semnificativă. Cu toate acestea, tinerii au încă o pondere însemnată în rata generală a şomajului, iar aceste eforturi de sprijinire a accesului tinerilor pe piaţa muncii trebuie continuate. Faptul că România aderă şi participă la proiectele europene de dezvoltare comunitară în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă începe să aibă ca efect rezultate în ceea ce priveşte diminuarea ratei şomajului structural în rândul tinerilor care beneficiază de aceste măsuri.

O atenţie deosebită trebuie acordată în continuare tinerilor şomeri din mediul rural şi celor cu studii medii sau sub studii medii. Trebuie să existe o armonizare între curricula formării în sistemul de educaţie şi cerinţele pieţei muncii. Există încă o anumită inerţie şi rigiditate a sistemului de educaţie, care face ca schimbările din piaţa muncii să fie cu un pas înainte; mai grav este faptul că sistemul educaţional nu reuşeşte să fie corespunzător măcar la nivelul prezent al economiei. În ansamblu, sursa de creare de noi locuri de muncă provine din sectorul privat şi mai puţin din sectorul public. Din această perspectivă, politicile educaţionale din România ar trebui să fie mult mai orientate spre a răspunde dinamicii şi schimbărilor care apar în piaţa muncii.

Astfel, consider că trebuie luate măsuri pentru pentru stimularea spiritului antreprenorial la tineri şi pentru creşterea gradului de ocupare a tinerilor.

Stabilirea ca obiectiv din partea statului a dezvoltării economice a unei anumite zone sau domeniu de activitate aduce după sine investiţii şi crearea de locuri de muncă. Ar fi necesară o diversificare a ofertei pe piaţa muncii, deoarece oferta locurilor de muncă pentru tinerii, în special pentru cei fără o pregătire adecvată, este limitată la comerţ, construcţii, meseria de confecţioner, croitorie, alimentaţie publică etc.

Această diversificare trebuie gândită în corelaţie cu stimularea muncii la domiciliu şi cu locuri de muncă în care programul de lucru este flexibil.

Un bun sistem de control al aplicării legilor ar fi un aspect important şi ar constitui un mesaj puternic, stimulant şi de siguranţă pentru tineri. Ar trebui organizate instituţii care să monitorizeze acţiunile referitoare la cadrul muncii, cărora tinerii să li se adreseze pentru sesizarea neconformităţilor cu prevederile legii.

Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul sectorului de activitate care generează crearea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de competenţe şi abilităţi cerut pe piaţă. AMOFM trebuie să urmărească în permanenţă care sunt tendinţele pieţei; ar trebui ca, pe baza analizelor economice, să anticipeze chiar care ar fi sectoarele economice care vor înregistra creştere şi care ar fi meseriile şi calificările care vor fi cerute în aceste sectoare.

Oferirea posibilităţii de calificare la locul de muncă reprezintă o măsură care ar fi deosebit de utilă şi necesară în cazul tinerilor care doresc să se specializeze într-o anumită meserie. Din această perspectivă, statul ar trebui să colaboreze cu asociaţiile profesionale, cum ar fi în domeniul resurselor umane, relaţii publice, publicitate şi marketing, diverse alte corpuri profesionale, pentru a acorda anumite facilităţi companiilor care sunt dispuse să implementeze astfel de programe de calificare la locul de muncă pentru tineri. Ideal ar fi ca acei tineri care dovedesc performanţă la locul de muncă să aibă şansa de a-şi continua atât instruirea, prin resurse subvenţionate de către stat, cât şi pregătirea profesională. În acest sens, angajatorul poate să adopte o atitudine pozitivă şi încurajatoare faţă de eforturile angajatului de dezvoltare continuă a abilităţilor şi pregătirii sale. Încurajarea unor astfel de programe de calificare la locul de muncă ar contribui şi la câştigarea unei experienţe profesionale pentru tineri, a deprinderii de cunoştinţe, aptitudini, precum şi a referinţelor profesionale cerute în procesul de selecţie pentru un loc de muncă.

Societăţile occidentale au dezvoltat, sub presiunea socială a şomajului, o varietate de astfel de forme de întrajutorare de tip comunitar, care ţin mai mult de imaginaţia socială şi de nevoia socială apărută la nivel local.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL susţine introducerea concursului naţional pentru admiterea la liceu şi şcoli profesionale"

Pentru noi, ca liberali, educaţia a reprezentat dintotdeauna domeniul de referinţă al poporului român, deoarece educaţia înseamnă atât prezent, cât şi viitor, pentru fiecare român în parte, fie adult sau copil, şi de aceea ne-am implicat activ, de-a lungul timpului, în susţinerea şi reformarea reală a sistemului.

Dar acest mod de a privi lucrurile nu a avut, din păcate, aceeaşi relevanţă pentru întreg spectrul politic - ştim foarte bine că unii politicieni au utilizat educaţia pe post de armă electorală şi atât -, iar consecinţele sunt acum unele dramatice.

În acest sens, sistemul de educaţie din România a suferit sistematic, de-a lungul celor 24 de ani postdecembrişti, din cauza unor modificări legislative care nu au avut nicidecum succesul scontat, ba dimpotrivă, reuşind, până la urmă, să-l dilueze de conţinut şi, bineînţeles, să-i bulverseze peste măsură, atât pe profesori, cât şi pe elevi.

În ultimii ani, acest gen de idei trăsnite, care promiteau, cu mult zgomot, revoluţionarea educaţiei din România şi pe care foştii guvernanţi le-au implementat pe bandă rulantă, nu au făcut altceva decât să evidenţieze faptul că problemele sistemului s-au acutizat din ce în ce mai tare, iar rezultatele obţinute sunt de fapt unele dezastruoase.

Un exemplu concludent este cel al rezultatelor din ce în ce mai slabe, spre catastrofale, obţinute în cazul examenelor de admitere în liceu sau al celor de la bacalaureat, care au fost condimentate excesiv şi cu un amalgam de scandaluri, cu iz de corupţie.

De aceea, noi, liberalii, am considerat necesară modificarea şi completarea articolului 76 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, prin care propunem eliminarea mediei ponderate din procesul de admitere la licee şi şcoli profesionale, susţinând introducerea concursului naţional pentru admiterea la liceu şi şcoli profesionale.

Sunt unul dintre cosemnatarii acestei iniţiative legislative, deoarece am considerat absolut necesar acest demers de revenire la concursul naţional de admitere în licee. Atât eu, cât şi ceilalţi colegi parlamentari liberali, considerăm că doar această metodă de evaluare a cunoştinţelor elevilor este una realmente obiectivă, deoarece este unica metodă care constă în măsurarea fidelă a nivelului de cunoştinţe însuşite de elev la terminarea gimnaziului.

Credem că prin această modificare importantă a Legii educaţiei le redăm şansa candidaţilor de a concura cu adevărat în mod transparent, în aceleaşi condiţii, deoarece doar prin această metodă notarea va putea avea o măsură unică, eliminând presiunea socială uriaşă asupra profesorilor şi dând elevilor posibilitatea de a-şi maximiza rezultatele.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Graba împărţelii"

Domnule Victor Ponta, ştim cu toţii că baronii locali vă împing de la spate, nu foarte politicos, ca să urgentaţi adoptarea proiectului privind descentralizarea. Cu toate acestea, angajarea răspunderii guvernului înseamnă nu numai o adevărată scatoalcă pe obrazul preşedintelui de partid, premierului şi deputatului Victor Viorel Ponta, ci şi măsura aprecierii pe care o daţi Parlamentului, un parlament care vă este favorabil într-o proporţie de 70%.

Înţeleg că aveţi obrazul gros şi sunteţi dispus să mai încasaţi! Acesta nu presupune însă că şi noi trebuie să acceptăm procedurile netransparente şi nedemocratice prin care doriţi să adoptaţi acest act normativ. Şi când spun noi, mă refer în primul rând la cetăţeni, la membrii comunităţilor locale, cele care sunt vizate direct de procesul sau planul descentralizării. Nici nu ştiu cum să-i mai spun, fiindcă până şi eu am crezut că e vorba de o evoluţie administrativă a ţării şi că desele schimbări vor fi constructive. Acum, însă, a dispărut orice fel de speranţă referitoare la bunul drum pe care merge România.

Nu sunt împotriva unei reforme care să amelioreze ineficienţa administraţiei româneşti - lipsa înţelegerii specificului şi a nevoilor locale de către decidenţii de la centru, reacţia întârziată, blocajele instituţionale, birocraţia stufoasă -, însă ce trebuie să schimbăm pentru a obţine o administraţie funcţională? Răspunsul tehnic şi teoretic îl cunoaştem, dar practica guvernului pe care îl are România astăzi ne omoară. Descentralizarea USL nu este altceva decât o grabă a împărţelii în urma presiunilor făcute de baronii locali ai Uniunii. O împărţire pur formală!

Este adevărat că nu sunteţi un cunoscător al administraţiei publice locale, dar nici nu puteţi veni în faţa românilor, în cele trei calităţi pe care le deţineţi, doar din poziţia slujitorului intereselor unei găşti.

Din punct de vedere constituţional şi administrativ, primul pas al reformei este descentralizarea, care nu trebuie confundată cu regionalizarea. Descentralizarea este necesară şi obligatorie. România este un stat naţional, nu federal, domnule Ponta.

Modul în care fiecare localitate se va gospodări se va resimţi cel mai puternic în nivelul de trai al locuitorilor. Vă mai amintiţi de ei, domnule prim-ministru? Unii dintre aceşti cetăţeni v-au votat, pe dumneavoastră şi pe cei care vă susţin sau şantajează, cu două mâini.

De ce atâta grabă? Pentru alimentarea mafiei locale? Pentru construcţia baronului absolut?!

Domnule Ponta, v-am cerut în repetate rânduri să nu mai minţiţi şi să nu mai guvernaţi împotriva propriilor cetăţeni. Nu mă aştept să fiţi receptiv la sfaturile mele, dar sunteţi tânăr şi mai aveţi mult timp de trăit în viaţa politică. Mai este loc de demnitate în existenţa domniei voastre sau baronii USL strâng laţul în jurul grumazului aşa de tare, încât nu mai este nicio şansă?!

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Nevoia de solidaritate cu victimele cancerului mamar"

Zilele acestea, sub lozinca "Poveştile despre cancerul la sân nu sunt poveşti", a avut loc o serie de evenimente, inclusiv inaugurarea unui nou Centru de screening, diagnostic şi tratament al cancerului la sân, demonstrându-se astfel că şi femeile din România au început să conştientizeze şi să accepte faptul că această boală există, se manifestă şi - diagnosticată la timp - poate fi şi învinsă !

Din păcate, cancerul mamar este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la femei. Statisticile arată că anul trecut 6.000 de românce au fost diagnosticate cu cancer mamar. Aceleaşi statistici spun că, la fiecare 3 minute, o femeie este diagnosticată cu această boală. Pentru ca boala să fie tratată, de cele mai multe ori, femeile trebuie să facă o operaţie la sânul bolnav, numită mastectomie.

În momentul în care rana postoperatorie s-a vindecat, pacientele se confruntă cu o nouă traumă, cu siguranţă mai greu de suportat decât boala propriu-zisă, aceea de a supravieţui într-un trup mutilat. Desigur, acum, medicina oferă şi alternative, iar femeile operate pot opta, spre exemplu, pentru o proteză de sân din silicon. Însă, din păcate, acestea sunt foarte scumpe, preţurile fiind cuprinse între 700 de lei şi 1.000 de euro şi puţine femei bolnave îşi pot permite aşa ceva.

Tocmai din acest motiv, în judeţul Constanţa, o firmă olandeză a venit în sprijinul femeilor care au suferit o mastectomie şi au oferit, gratuit, un număr de 70 de proteze mamare, acţiune care se desfăşoară deja de câţiva ani. Gest lăudabil, dar sunt aceste proteze suficiente? câte femei reuşesc să beneficieze de acest ajutor? Câte dintre femeile-victime ale cancerului mamar pot să spere la o operaţie de reconstrucţie de sân în condiţiile în care acestea sunt foarte scumpe şi multe dintre bolnave nu-şi permit un asemenea lux?

Legea prevede că asiguraţii au dreptul la materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor, precum şi la alte materiale de specialitate în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru. Totodată, asiguraţii beneficiază de tratamente şi proceduri fizioterapeutice, pe baza recomandărilor medicale, pentru corectarea-eliminarea unor deficienţe. Şi atunci îmi pun întrebarea de ce victimele cancerului mamar nu ar putea fi incluse în lista persoanelor cu dizabilităţi? De ce aceste femei nu pot beneficia de proteze mamare, iar operaţiile de reconstrucţie a sânului să fie suportate din fondul pentru asigurări de sănătate, aşa cum se întâmplă deja şi în alte ţări europene ?

În ultimii 20 de ani, stresul, ritmul tot mai alert al vieţii, grijile zilnice şi, nu în ultimul rând, problemele sociale şi criza economică care se prelungeşte - şi adânceşte - conduc şi induc o stare profundă de depresie, de care, uneori, nici măcar nu suntem conştienţi sau conştientizăm prea târziu. Datele statistice relevă faptul că din 1990 şi până în prezent s-a înregistrat o creştere semnificativă a cazurilor de tulburări mentale/depresii, cu preponderenţă în cazul persoanelor tinere, mai ales femei. Nu ştiu câte femei diagnosticate cu un cancer la sân intră în aceste statistici, însă putem încerca să reducem posibilitatea ca victimele acestei boli să devină prada depresiilor, iar operaţia de extirpare a cancerului mamar să reprezinte o alternativă traumatizantă, "mutilarea necesară".

Până la urmă, accesul femeilor la operaţiile de reconstrucţie de sân după o mastectomie reprezintă şansa acestora la o viaţă normală, şansa de a redeveni femeie!

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Bugetul pe anul 2014 lipseşte atât din Parlament cât şi din dezbaterea publică"

Legea bugetului de stat a fost şi rămâne mărul discordiei pentru clasa politică din România. O dată pe an, lucrurile în Guvern şi în Parlament o iau razna, orice strategie, orice termeni asumaţi de părţile implicate nu mai contează atât timp cât distribuirea resurselor este prioritatea numărul unu. Distribuirea resurselor este unul din atributele Guvernului, problema este că această distribuire nu se face în termeni normali, care să asigure creşterea economică şi dezvoltarea echitabilă şi uniformă nici a judeţelor, dar nici la nivel local. Criteriul politic este încă, din păcate, primordial în distribuirea fondurilor publice către beneficiari. Din cauza acestei abordări avem de a face cu mutaţii grave în procesul de adoptare a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat.

Exemplul concludent în acest sens îl găsim chiar ieri. Ieri, pe 21 octombrie, a intrat în vigoare legea nr. 270/2013, o lege care are multe caracteristici interesante, din care vreau să învederez una în faţa dumneavoastră. Obiectul de reglementare al acestei legi este modificarea şi completarea legii nr.500/2002 privind finanţele publice. La articolul 35 din Legea finanţelor publice se specifica faptul că, în fiecare an, legea bugetului de stat, dar şi orice alte legi ce ţin de buget trebuie prezentate Parlamentului nu mai târziu de data de 15 octombrie. Raţiunea acestei prevederi este clară, avem nevoie de timp suficient pentru dezbaterea temeinică a celei mai importante legi multianuale din România. Aprobarea bugetului este un act la care trebuie să participe toate forţele politice parlamentare, pentru că taxele şi impozitele care constituie majoritatea veniturilor la bugetul de stat nu provin din buzunarele votanţilor majorităţii, care astăzi se întâmplă să fie asigurată de USL. Nu, stimaţi colegi, bugetul este constituit din taxele şi impozitele tuturor votanţilor şi nonvotanţilor din România, din veniturile tuturor celor care produc ceva în România şi din veniturile tuturor agenţilor economici, care nu au nici culoare politică, nici preferinţe sau simpatii în acest domeniu. Din acest motiv, procesul de adoptare a bugetului de stat trebuie să cuprindă măcar opiniile opoziţiei, dacă nu şi aplicarea propunerilor acesteia. În schimb, în spatele unei majorităţi covârşitoare puterea se prevalează de avantajele pe care un procent de peste 60% în Parlament îl oferă în materie de forţare a procesului de adoptare a legii anuale a bugetului de stat. Prin lege, absolut legitim, dar foarte imoral, actul normativ numărul 270/2013 a mutat termenul-limită pe care Guvernul îl avea la dispoziţie pentru a prezenta proiectul de buget în Parlament cu o lună mai târziu. Astfel, în prezent, termenul acesta limită este 15 noiembrie, în loc de 15 octombrie, şi nimeni nu obligă Guvernul să îl respecte, pentru că dacă lucrările nu sunt gata sau dacă se vrea, cum preconizez eu, trecerea fulger a proiectului de buget prin pseudoprocedura parlamentară, atunci termenul se poate lesne muta, mai târziu, în decembrie sau chiar în ianuarie anul viitor. Normele legale au prevăzut, şi bine au făcut, posibilitatea funcţionării instituţiilor pe bugetul de anul trecut, pentru că altminteri ne aflam exact în aceeaşi situaţie ca SUA, fără posibilitatea de a funcţiona normal ca stat.

Pe lângă faptul că Guvernul nu a respectat prevederile legii nr.500/2002 privind finanţele publice în intervalul 15 octombrie - 21 octombrie, zile în care termenul-limită vechi a funcţionat bine mersi, a mai născocit o metodă de a eluda dezbaterea parlamentară şi de a grăbi nejustificat adoptarea bugetului. Acest gest este chiar mai grav decât primul, chiar dacă constituţionalitatea sa a fost dublată de decizia CCR. Mă refer, bineînţeles, la interzicerea dreptului parlamentarilor de a introduce amendamente la bugetul de stat pentru obiective punctuale de infrastructură, educaţie sau culte. Gestul este foarte periculos, pentru că introduce un precedent care poate sta la baza distrugerii rolului Parlamentului ca instituţie. Prin acest gest, majoritatea parlamentară s-a autosabotat pentru că nici membrii USL nu vor putea introduce amendamentele pe care, an de an, le introduceau în proiectul de lege a bugetului, numai pentru a fi respinse în masă, tot de ei.

Este un spectacol de groază nu pentru că amendamentele prin care parlamentarii solicitau fonduri pentru obiectivele pe care le considerau importante în colegiu ar fi avut vreo şansă să fie adoptate şi obiectivele să fie finanţate, este de groază pentru că un drept fundamental de exprimare al parlamentarului este îngrădit în tăcere de o politică guvernamentală. Lucrurile ar trebui să fie invers, parlamentarii, încurajaţi să solicite bani pentru obiectivele pe care oamenii care i-au ales le consideră importante. Guvernul nu îşi va asuma responsabilitatea pentru lipsa finanţării şcolii "x" din judeţul "y", şi aceste necesităţi stringente vor rămâne inexistente pentru executiv.

Nu cred că această modalitate de a pune problema este soluţia de care avem nevoie, cred în schimb că avem nevoie de dezbatere responsabilă. oricât de inepte ar părea solicitările parlamentarilor pentru Guvern, acestea sunt rezultatul direct al solicitărilor pe care parlamentarii le primesc atât de la autorităţile publice din teritoriu, cât şi de la simplii cetăţeni care se vor ascultaţi. Prin această măsură se pune "o batistă pe ţambal" şi se ciunteşte dezbaterea parlamentară, rezultatul este simplu, Parlamentul devine o maşinărie de vot, fără drept de opinie, obligat să asiste neputincios, ca martor la distribuirea discreţionară a bugetului de stat de către Guvern.

Eu cred în utilitatea dezbaterii parlamentare asupra tuturor proiectelor de lege pe care Guvernul le înaintează spre adoptare legislativului şi mai ales asupra proiectelor de lege care influenţează direct viaţa fiecărui cetăţean, cum este Legea bugetului de stat. Ne aflăm în faţa unei dileme care nu trebuie să se transforme sub nicio formă într-o aporie. Fie transformăm procedura parlamentară într-o formalitate şi parlamentarii în notarii poporului, fie dăm Parlamentului puterea şi responsabilitatea de a decide, democratic şi cu respectarea normelor constituţionale asupra a ceea ce este important pentru România. Eu voi alege cea de-a doua opţiune şi îmi exprim speranţa că nu voi fi singura care va face această opţiune atunci când va fi cazul.

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua Internaţională a Mării Negre"

în fiecare an, la 31 octombrie, se sărbătoreşte Ziua internaţională a Mării Negre. Sărbătoarea a fost instituită în anul 1996 de către cele şase state riverane.

Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina - cu ocazia semnării Planului strategic de acţiune pentru reabilitarea şi protecţia Mării Negre împotriva poluării. Planul constituie documentul de implementare a Convenţiei pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată de aceleaşi state la Bucureşti, la 21 aprilie 1992.

Nu o să insist asupra caracteristicilor fizice ale acestei mări. aş aminti doar câteva: suprafaţa este de peste 400 de mii de km pătraţi şi are o adâncime maximă de circa 2.250 metri; are o concentraţie de săruri mai redusă decât în ocean, dat fiind că este alimentată de mari fluvii: Dunărea, Nistrul, Niprul, Donul. De studiul faunei din Marea Neagră s-au ocupat renumiţi biologi, între care trebuie amintit Grigore Antipa.

Faptul de a avea deschidere la Marea Neagră constituie un avantaj substanţial şi o sursă de dezvoltare în domeniul economic, al turismului sau al apărării, dar, în acelaşi timp, creează şi responsabilităţi pe măsură.

De aceea, în preajma acestei zile de sărbătoare este necesară şi oportună o analiză a ceea ce s-a făcut în aceste domenii. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne întrebăm: oare noi am făcut tot ce trebuia legat de Marea Neagră?

în domeniul economic, anul 1999 a însemnat ratificarea de către România a Cartei Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre. Principalele domenii de cooperare sunt: comerţ şi dezvoltarea economică; bănci şi finanţe; comunicaţii; energie; protecţia mediului; turism; transport etc.

Transporturile constituie sistemul sangvin al dezvoltării economice; de dezvoltarea şi eficienţa acestuia depinde în proporţie covârşitoare succesul economic. în anul 2005 România a semnat un Memorandum de înţelegere privind facilitarea transportului rutier de mărfuri în regiunea Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre.

în anul 2008 ne-am propus dezvoltarea unui sistem de autostrăzi maritime în regiunea Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, precum şi dezvoltarea coordonată a Automagistralei inelare a Mării Negre.

S-a făcut oare suficient în această direcţie?

Pentru Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, dar mai ales pentru Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură din cadrul acestui minister, aniversarea reprezintă un moment de bilanţ asupra acţiunilor întreprinse pentru prevenirea şi contracararea unor fenomene care au generat în ultimele decenii deteriorări puternice ale condiţiilor de mediu. cea mai mare parte dintre acestea sunt datorate eroziunii costiere, eutrofizării, insuficientei tratări a apelor uzate, introducerii de specii exotice, pierderii de habitate şi managementului neadecvat.

România a iniţiat sau a devenit parte la mai multe convenţii internaţionale care au ca obiect protecţia Mării Negre împotriva poluării. în anul 2010 (prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71), a fost adoptată chiar o strategie pentru mediul marin. Ministerului mediului şi departamentului de specialitate îi revine sarcina să identifice măsurile necesare pentru a atinge sau pentru a menţine starea ecologică bună în apele Mării Negre, în conformitate cu descriptorii calitativi enumeraţi în actul normativ.

în acest sens, este necesar să fie stabilit un program de măsuri realiste, care să ţină cont de necesitatea unei dezvoltări durabile, precum şi de repercusiunile sociale şi economice ale măsurilor adoptate. în acest sens, cred că succesul factorilor guvernamentali depinde foarte mult de consultarea şi informarea efectivă a publicului.

Cooperarea economică în zona Mării Negre a fost şi în atenţia Comisiei Europene, care a finanţat un program special destinat dezvoltării în această zonă: Programul operaţional comun de cooperare în bazinul Mării Negre 2007 - 2013.

Pentru că se apropie finalul perioadei de programare bugetară, Ministerul fondurilor Europene ar trebui să pregătească şi să prezinte situaţia gradului de absorbţie a fondurilor alocate de către Comisie.

închei prin a-mi manifesta încrederea că ministerele şi celelalte instituţii ale statului vor acorda atenţia cuvenită îndeplinirii obiectivelor pe care ni le-am propus în zona Mării Negre.

Domnul Marian Enache:

"Dezvoltarea turismul cultural ecumenic în Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ"

Datorită numărului mare de schituri şi mănăstiri vechi existente în judeţul Neamţ, această zonă a devenit una dintre cele mai căutate zone pentru turismul ecumenic. De altfel, cel mai mare procent din numărul total al turiştilor care ajung în judeţul Neamţ îl reprezintă turiştii care vin să viziteze aşezările monahale de aici. Fie că este vorba de vechi biserici, de schituri retrase sau de mănăstiri, mulţi vizitatori sunt atraşi de renumele lăcaşurilor monahale, de frumuseţea arhitecturală a acestora, de frumuseţea locurilor sau de faima duhovnicilor de pe aceste meleaguri. Pe site-ului www.ortodox.ro al Patriarhiei Române, prima poziţie pe lista propunerilor de pelerinaje la mănăstiri şi schituri este ocupată de judeţul Neamţ, dintre care Colegiul uninominal nr. 8 deţine cele mai multe mănăstiri şi schituri incluse în traseele ecumenice.

În Colegiul uninominal nr. 8 din judeţul Neamţ există nu mai puţin de 10 mănăstiri, cunoscute nu numai de către români, ci şi pe plan internaţional: Neamţ, Durău, Petru Vodă, Buhalniţa, Dobru, Pângăraţi, Secu, Sihla, Sihăstria şi Tarcău, marea lor majoritate cu o vechime de peste 100 de ani, unele dintre ele fiind în patrimoniul UNESCO.

Începând încă din antichitate, pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. Pelerinajele antice la Teba (Egipt), Delphi (Grecia), Efes (Turcia), Ierusalim (Israel) au devenit din Evul Mediu un fenomen colectiv, iar din secolul al XVII-lea, un act individual, având ca scop căutarea adevărului. Turismul ecumenic are, astăzi, o contribuţie importantă la produsul intern brut în multe ţări ale lumii (Grecia, Israel, Spania, Franţa, Polonia etc.). Constatându-se că unul din patru turişti sunt interesaţi de turismul religios, această formă de turism a ajuns să reprezinte un segment distinct al pieţei turistice mondiale, transformându-se treptat într-o vastă industrie, care aduce fonduri financiare foarte mari.

Turismul ecumenic trebuie să ia în considerare toate cele şase aspecte propuse de World Religious Travel Association (WRTA), principala organizaţie mondială în domeniul industriei turismului religios: mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj, sanctuarele religioase; bunurile cultural-religioase (mănăstirile); destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase; circuitele de vizitare a unor importante lăcaşe de cult, precum şi taberele religioase pentru tineret.

Turismul ecumenic are motivaţii multiple şi semnificaţii spirituale profunde, pelerinii fiind oameni care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte, mormintele martirilor, moaştele sfinţilor, icoanele făcătoare de minuni sau locurile unde trăiesc duhovnici renumiţi. Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia. Nu se poate face o distincţie netă între turismul cultural şi turismul religios: turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri noi, atraşi de frumuseţea lor prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti, dar şi prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult se transforma în pelerini. Întâlnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Într-o declaraţie, secretarul general al Organizaţiei Mondiale a Turismului, domnul Taleb Rifai, spunea că "România are o strategie şi o viziune care se îndreaptă în direcţia bună, atunci când se concentrează pe Carpaţi şi Deltă."

Trebuie precizat că turismul ecumenic nu se poate organiza fără o infrastructură corespunzătoare, deşi există şi opinii că pelerinajul, vizând influenţarea psihicului prin împlinirea spirituală, călătoria la locurile sfinte nu ar trebui să caute confortul, relaxarea sau distracţia. Văzut în felul acesta, pelerinajul are puţine puncte comune cu turismul, dar astăzi lucrurile s-au schimbat: chiar dacă preoţii însoţesc grupul, se acceptă stilul de viaţă al pelerinului actual şi se optează pentru hoteluri de trei stele, transport cu avionul, utilizarea telefoanelor mobile şi a laptopurilor.

Accesul la majoritatea dintre obiectivele turistice cultural-ecumenice se face cu autoturismul, nu numai pe drumurile naţionale sau judeţene, ci şi pe drumuri locale şi forestiere. Majoritatea drumurilor din Colegiul uninominal nr. 8 se află, însă, într-o stare proastă sau foarte proastă (gropi, fisuri, denivelări, fără parcări amenajate, fără indicatoare şi referinţe suficiente pentru ca mănăstirile să fie găsite de către turiştii neavizaţi). Or, anual, peste 10% dintre turişti sunt străini, veniţi, îndeosebi, din Israel, Germania, Spania, Italia şi Franţa.

Centrele de turism ecumenic trebuie să ofere astăzi o serie de servicii, cum ar fi concerte de muzică religioasă, simpozioane religioase, expediţii şi tabere de studii, expoziţii de icoane şi obiecte de cult, consiliere pentru pelerinaje etc. În colegiul pe care îl reprezint, au fost realizate şi amplasate, din fonduri europene, panouri de informare turistică şi s-au construit puncte de informare, cum sunt cele amplasate în localităţile Bicazu Ardelean sau Pângăraţi. Panourile prezintă informaţii privind traseele lăcaşelor de cult, ale monumentelor istorice şi de arhitectură, ale ariilor naturale protejate, ale zonelor de agrement şi ale altor atracţii turistice din colegiu, dar acestea sunt numai exemple de bună practică.

Este cunoscut faptul că turismul ecumenic facilitează integrarea pe piaţa muncii aferentă sectorului turistic a şomerilor şi a altor persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt necesare studii de evaluare a evoluţiei ocupaţiilor, a cererii şi ofertei de forţă de muncă, pentru a se oferi persoanelor interesate o imagine clară asupra oportunităţilor şi cerinţelor acestui tip de turism, care se împleteşte cu creaţia tehnică populară, manifestări populare tradiţionale, etnografie etc.

Elaborarea unei strategii de creare şi promovare a brandului naţional de turism ecumenic, ca parte componentă a strategiei naţionale de dezvoltare a turismului cultural ecumenic şi implementarea strategiei naţionale reprezintă un factor important al dezvoltării durabile a zonei prin creşterea numărului de turişti în zonă, care conduce la dezvoltarea infrastructurii turistice; îmbunătăţirea imaginii judeţului şi implicit atragerea de investitori; îmbunătăţirea mediului de afaceri, crearea unor întreprinderi mici şi mijlocii, creşterea numărului locurilor de muncă în judeţ, reducerea ratei şomajului; conservarea patrimoniului cultural-religios existent în judeţul Neamţ; îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Pe termen lung, dezvoltarea turismului ecumenic va contribui la creşterea calitativă la standarde europene, a ansamblului condiţiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creşterii cererii de turism nu numai pentru acest colegiu, ci şi pentru România, ca destinaţie turistică naţională şi europeană.

Domnul Marian Enache:

"Tinerii şi şcoala împotriva drogurilor şi a alcoolului"

Societatea românească suferă transformări majore în toate sferele vieţii sociale, cu impact negativ asupra membrilor societăţii. Aceste schimbări sociale generează o lipsă de securitate socială, naşte suspiciuni, frustrări, în special în rândul tinerilor, or, aceste atitudini şi percepţii se materializează în comportamente deviante. Un loc aparte în cadrul acestor comportamente îl ocupă consumul de droguri.

Consumul de droguri este o problemă majoră cu care se confruntă societatea românească în acest moment, un factor extrem de important de luat în calcul la creionarea politicilor sociale din România.

Această capcană a drogurilor este cu atât mai periculoasă pentru o anumită categorie socială, cea mai vulnerabilă în momentul de faţă, adolescenţii şi tinerii, întrucât aceştia sunt cei deschişi la nou în încercarea lor de a avea cât mai multe experienţe, mai predispuşi la comportamente de risc. Este o vârstă confuză, de schimbări, de căutare a unei identităţi. caracterizaţi prin dorinţa de a face descoperiri, tinerii recurg la consumul de substanţe nocive (alcool, droguri, etnobotanice etc.).

Drept urmare, abuzul de substanţe (alcool, droguri, etnobotanice etc.) este rezultatul mediilor sociale cu potenţial educaţional redus la care a fost expus individul: familia, cartierul, grupul de prieteni etc. De multe ori, comportamentul deviant al tinerilor este un produs al orientării comportamentale şi motivaţionale adoptate în cursul procesului de socializare din cadrul familiei, grupului de prieteni şi şcolii. Acestea sunt din ce în ce mai definite pe măsură ce individul creşte, ele având implicaţii serioase pentru conduita şi acţiunile sale în viaţa socială.

Abuzul de alcool şi stupefiante afectează, de asemenea, şi procesele economico-sociale. Astfel, se creează un cerc vicios. Nu se poate contesta efectul distructiv avut de droguri asupra coeziunii şi stabilităţii familiale, a rezultatelor şcolare şi a siguranţei comunităţii. Acestea pun în pericol consumatorul, apropiaţii acestuia şi, în cele din urmă, restul membrilor societăţii.

În ultimii ani, în România a crescut numărul consumatorilor cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani (dependenţi de droguri) şi a victimelor bolilor infecţioase datorate abuzului de substanţe nocive, dar, nu în ultimul rând, şi rata infracţionalităţii legate de acest comportament.

Într-un asemenea context, un rol important în preîntâmpinarea consumului de droguri şi al alcoolului îl are şcoala, care trebuie să educe elevii corespunzător din punct de vedere moral şi spiritual, pregătindu-i pentru a face faţă realităţilor vieţii. De asemenea, atmosfera sănătoasă din familie, dragostea, afecţiunea, comunicarea între părinţi şi copii constituie astfel principalul aliat în lupta împotriva acestui flagel.

În şcoli trebuie promovate programe cu obiective concrete, elaborate la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, cât şi cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru a îmbunătăţi relaţiile şi comunicarea dintre tineri, familie şi societate.

În acest context, se impune, prin metodele procesului educaţional, îndrumarea acestora spre domenii sănătoase atât sub aspect fizic, cât şi psihic, şi îndepărtarea lor de mirajul drogurilor şi alcoolului, aducând la cunoştinţa acestora unele cazuri efective în care tinerii şi-au pierdut familia, prietenii, perspectivele, chiar şi viaţa, în aşa fel încât să conducă, în principal, la scăderea numărului de consumatori de stupefiante şi alcool în rândul tinerilor.

Domnul Erland Cocei:

Încă de la preluarea mandatului în mai 2012, creşterea locurilor de muncă în economie a reprezentat o prioritate pentru Guvernul USL, iar efectele pozitive nu au întârziat să apară în urma măsurilor implementate în acest sens.

Astăzi, România se află într-o situaţie bună în ceea ce priveşte rata şomajului la nivel european, după ce guvernarea dezastruoasă a PDL din perioada 2009-2011 a produs peste 700.000 de şomeri.

Conform statisticilor, România are o rată a şomajului de 5% după numărul de şomeri înregistraţi şi de 7,5% pe metodologia Biroului Internaţional al Muncii, mult mai mică decât media de 12% din zona euro (spre comparaţie, Grecia are 27%, Spania 26%), fapt confirmat şi de Banca Mondială care aprecia recent că avem o rată a şomajului stabilă. Mai mult, Guvernul USL a adus un plus de 105.000 de locuri de muncă stabile în economie faţă de sfârşitul lunii aprilie 2012.

Această situaţie pozitivă a fost posibilă în urma măsurilor adoptate de Ministerul Muncii şi implementate în teritoriu de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, care au avut drept scop reducerea şomajului, dintre care amintesc:

• acordarea serviciilor de informare şi consiliere profesională; organizarea cursurilor de formare profesională;
• completarea veniturilor şomerilor care se încadrează înainte de expirarea şomajului; încadrarea şomerilor peste 45 de ani sau unici susţinători ai familiilor monoparentale prin subvenţionarea locului de muncă;
• stimularea mobilităţii forţei de muncă (încadrarea într-o localitate la o distanţă de peste 50 km faţă de domiciliu, încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului);
• acordarea primei de încadrare pentru absolvenţi.

Pentru anul viitor, Guvernul analizează oportunitatea introducerii de alte măsuri suplimentare care să conducă la reducerea şomajului, mai ales în rândul tinerilor. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

• reducerea CAS la angajator cu 3 puncte procentuale;
• extinderea Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM de către întreprinzătorii tineri (spre exemplu, startup-uri incubatoare de afaceri);
• consolidarea parteneriatului public-privat pentru înfiinţarea unui program autohton de formare a tinerilor antreprenori;
• promovarea transformării internship-urilor în contracte de muncă permanente (contracte pe perioadă nedeterminată). Firmele ar urma să primească din partea statului subvenţie/angajat pentru care internship-ul se transformă în contract de muncă pe perioadă nedeterminată (firma trebuie să menţină acel angajat minimum 2 ani) ;
• extinderea colaborării dintre şcoală, universitate şi angajatori prin crearea de platforme online cu locuri de muncă disponibile, fapt care ar facilita întâlnirea cererii cu oferta de muncă;
• facilitarea tranziţiei de la şcoală la muncă prin promovarea uceniciei şi combinarea oportunităţilor de muncă şi pregătire. Întreprinderile mici (sub 50 de salariaţi) care angajează minimum 5 ucenici vor primi un ajutor suplimentar, o subvenţie pentru fiecare ucenic/an, cu condiţia de a menţine acei angajaţi timp de 2 ani.

Demersurile Ministerului Muncii au menirea de a reduce decalajele din trecut de pe piaţa muncii şi de a plasa România pe drumul cel bun privind reducerea şomajului şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Partidul Naţional Liberal, alături de colegii săi de alianţă, şi-a asumat în programul de guvernare să utilizeze cât mai mult din fondurile europene existente până la sfârşitul anului 2015, recuperând întârzierile acumulate în trecut. În actualul ritm de absorbţie al fondurilor europene, România ar putea depăşi rata de 80% de utilizare a banilor UE, la finalul exerciţiului bugetar. Această ţintă este una asumată prin programul de guvernare.

De la începutul mandatului guvernamental, Uniunea Social- Liberală a fost confruntată cu problema măririi gradului de absorbţie a fondurilor europene şi a deblocării programelor stopate din cauza neregulilor constatate între anii 2009 şi 2011. Auditurile efectuate asupra modului în care au fost derulate programele sectoriale în perioada guvernărilor PDL au scos la suprafaţă abateri şi probleme grave, însă măsurile luate de actuala guvernare au dus la remedierea tuturor deficienţelor. Cu doi ani în urmă, în timpul fostei guvernări, rata de absorbţie abia depăşea 6 procente, în timp ce acum a crescut de patru ori, ajungând la peste 24%. Pe fondul acestor creşteri, până la sfârşitul acestui an România va avea o rată de absorbţie de peste 35%. La nivel european, România ocupă prima poziţie în privinţa procentului de creştere a plăţilor din partea Comisiei Europene în perioada primelor nouă luni din acest an, fiind vorba de o creştere cu 75%. Acest lucru demonstrează că modificările făcute în sistem, de la preluarea puterii de către guvernarea USL, au fost cele potrivite.

În acest an, România a încasat peste două miliarde de euro de la Comisia Europeană. Drept urmare, valoarea totală a rambursărilor a ajuns în prezent la un nivel aproape dublu faţă de sfârşitul anului 2012.

Prin prezentarea acestor date astăzi, în faţa dumneavoastră, vreau ca populaţia să fie informată că USL face în continuare eforturi pentru deblocarea fondurilor europene, iar eficienţa măsurilor implementate de Guvernul României în acest an este una majoră.

Domnul Florin Iordache:

"Necesitatea modificării Legii nr. 263/2010 privind grupele de muncă"

Prin Legea nr. 263/2010 a fost reglementată şi modalitatea de reducere a vârstei de pensionare a celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale şi deosebite.

Aceasta a fost prevăzută pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001. Legea exclude anumite categorii care au desfăşurat activitatea, dar domeniile în care au activate nu sunt prevăzute în mod expres în textul legii.

Consider că se impune modificarea Legii nr.263/2010, în sensul eliminării discriminărilor legate de domeniile în care şi-au desfăşurat activitatea anumite categorii de personal.

Este discriminare între persoanele care au desfăşurat activitatea în grupele I şi a II-a de muncă, până la data de 1 aprilie 2001, care constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, şi prevederile Legii nr.263/2010.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Ponta nu a minţit! Guvernul USL chiar e un dezastru!"

Când a participat la Summitul pentru Investiţii în Europa de Est, organizat de Reuters, Victor Ponta a avut un unic moment de sinceritate vorbind despre Guvernul României, Roşia Montană şi dezastrul economic. Da! Dezastrul economic al României.

Deşi Victor Ponta încearcă să ne convingă că presa a răstălmăcit vorbele sale, noi cu toţii am înţeles că uneori gura păcătosului adevăr grăieşte: Guvernul Ponta chiar este un dezastru pentru România!

Eşec după eşec în privatizările administrate de Guvernul pe care îl conduce înseamnă un adevărat dezastru atât pentru companiile de stat şi angajaţii lor, dar şi un semnal extrem de negativ pentru investitorii străini.

După Oltchim şi CFR Marfă, nici un investitor strategic cu capul pe umeri nu se va mai hazarda să creadă că poate participa cinstit la procedurile de privatizare din România, atâta vreme cât Ponta este prim-ministru. Toată lumea ştie că Victor Ponta vrea să privatizeze, însă doar către prieteni, investitorii străini fiind excluşi din start.

Roşia Montană sau gazele de şist sunt alte exemple dezastruoase ale modului în care Victor Ponta ştie să administreze proiecte de interes naţional. Singurul merit pe care îl are prim-ministrul este acela de a fi trimis jandarmii peste oamenii care doreau doar să ştie mai multe despre politicile care îi vor afecta.

O lume întreagă priveşte cu stupoare cum, tributar nenumăratelor interese, Victor Ponta nu este nici pentru, nici împotrivă şi nici nu se abţine să mintă în cazul proiectelor de interes naţional. Oare de ce atâta indecizie! De cine îi este frică domnului Ponta să nu se exprime clar şi concis asupra poziţiei sale în probleme în care doar dumnealui are semnătura!?

Guvernul Ponta e un dezastru nu numai pentru proiectele publice, ci şi pentru cei care au reuşit să supravieţuiască efectelor negative ale crizei: agenţi economici sau simpli cetăţeni. Nu mai puţin de 34 de măsuri fiscale noi, majorări de impozite şi taxe, apasă acum şi mai tare pe umerii românilor. E tragic cum Victor Ponta, veşnic copilotul baronilor locali, îşi pune întrebări cum de bulgarii ne-au depăşit la toate capitolele.

E simplu, domnule copilot! Într-un an şi jumătate ai transformat România din performanta Dacia Duster pe care ai primit-o de la Emil Boc, în hârbul de Dacia 1300 lăsat de Ceauşescu. Nici nu mă miră că fără să vrei ai recunoscut că guvernul pe care-l conduci, cel mai corupt guvern, şi nu cel mai cinstit, din istoria României, este şi cel mai mare dezastru. Te felicit pentru sinceritate! Poate fi şi aceasta un început. Mai bine ai opri, însă, drujba cu care tai zi de zi stâlpii de rezistenţă ai economiei româneşti şi şansa la o viaţă mai bună pentru cetăţenii români.

Domnul Nuţu Fonta:

"S.O.S. viitorul şcolii româneşti!"

Multiplele reforme aplicate după 1989 în învăţământul românesc au avut un efect nescontat dar sigur - punerea educaţiei naţionale "pe butuci". O serie de şcoli s-au închis una câte una, cele care mai sunt nu au autorizaţie sanitară de funcţionare, bibliotecile lipsesc, clasa a IX-a ba e, ba nu e la liceu, absenteismul elevilor ne clasează pe primul loc în Europa, iar de aici până la creşterea îngrijorătoare a abandonului şi analfabetismului tinerei generaţii nu a mai fost decât un pas. Criza din ultimii ani a accentuat şi mai mult starea precară a educaţiei, o mulţime de familii, mai ales cele fără posibilităţi materiale şi din zonele rurale, preferând să-şi ţină copiii acasă, la munca din gospodărie, decât să-i trimită la şcoală, pentru simplul fapt că nu au bani să le plătească drumul către şcolile din alte localităţi sau să le cumpere manuale, deşi acestea sunt gratuite, conform legii.

Situaţia dezastruoasă a învăţământului autohton are un efect devastator pentru viitorul tinerei generaţii, implicit pentru schimbul de mâine al românilor. Şcoala românească a devenit în ultimii ani un exportator masiv de "creiere", nu numai elevii super-inteligenţi, ci şi cei cu aptitudini medii dorindu-şi să îşi continue cariera universitară în alte ţări. Ba, mai mult, tot mai mulţi tineri aleg să facă chiar cursurile liceale în străinătate, perspectivele ulterioare din Europa fiind mult mai atractive decât cele de la noi, cel puţin prin prisma uşurinţei în găsirea unui loc de muncă, evident mai sigur şi mai bine plătit ca în România.

La această stare de fapt s-a ajuns, în opinia mea, şi din cauza stagnării sistemului educaţional, într-o letargie metodologică neconstructivă. Mă refer îndeosebi la conţinutul programelor şcolare şi al sistemului de evaluare a elevilor, invers proporţional cu actualele cerinţe şi realităţi de pe piaţa muncii. O serie de specialişti din învăţământ consideră astfel că programele şcolare trebuie regândite, reformate din temelii. Actualele programe şcolare pun accentul pe latura informativă a elevilor, şi mai puţin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmăreşte preponderent ceea ce au reţinut aceştia, şi nu capacitatea lor de a aplica practic cunoştinţele acumulate. Practic, şcoala românească scoate "roboţi" pe bandă rulantă, evident, foarte bine pregătiţi comparativ cu omologii lor din ţările europene, unde elevii sunt puşi să şi gândească, nu numai să memoreze.

Educaţia naţională a avut miniştri care au încercat, fiecare în stilul său, să îşi pună "amprenta" pe funcţionarea sistemului. Rezultatele acestor acţiuni ministeriale sunt, din păcate, extrem de negative pentru generaţiile viitoare, respectiv pentru tinerii care ne vor mai rămâne în ţară. Învăţământul are nevoie de fonduri suplimentare pentru a oferi şanse egale tuturor copiilor şi pentru a putea limita efectele sărăciei prin condiţii mai bune de studiu, prin acordarea unor facilităţi care să compenseze inegalităţile şi să limiteze, în mod real, analfabetismul şi tendinţa de abandon şcolar. În caz contrar, cazurile de marginalizare socială vor creşte, precum şi numărul absolvenţilor care nu se vor putea integra pe piaţa muncii.

Alte cauze obiective ale decăderii învăţământului românesc sunt subfinanţarea cronică a învăţământului, dar şi salariile umilitoare ale dascălilor. Guvernanţii clamează de ani de zile că educaţia este o prioritate naţională, însă veniturile cadrelor didactice sunt ceva mai mari decât salariul minim pe economie, deşi unii dintre ei pregătesc campioni olimpici şi mondiali la diverse materii! Învăţământul a fost constant subfinanţat de toate guvernările din ultimii 23 de ani, iar "roadele" acestei politici iresponsabile le culegem acum. Deşi Legea educaţiei naţionale instituie caracterul de prioritate naţională al învăţământului şi prevede alocarea anuală a 6% din PIB, pentru anul 2013 s-a acordat doar 2,5%, fapt ce nu are cum să contribuie la saltul calitativ mult aşteptat. Din nefericire, perspectivele bugetare nu sunt diferite nici pentru anul viitor, astfel încât doar bunul Dumnezeu va mai salva şcoala românească de la un sfârşit nedemn...

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Stagiul pentru absolvenţii de învăţământ superior - o şansă reală pe piaţa muncii

În data de 8 octombrie, în cadrul şedinţei pe care am prezidat-o în calitate de vicepreşedintă, Comisia pentru egalitate de şanse din Camera Deputaţilor a avizat favorabil Proiectul de lege nr.319/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior.

Pe lângă faptul că acest proiect transpune în legislaţia românească cerinţele UE în materie de stagii pentru absolvenţi, noutatea este că tinerilor li se vor oferi condiţii bune de muncă - contractual, nu doar declarativ. Proiectul de lege aşteaptă încă raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi urmează să intre cât de curând pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

De ce am ales să abordez acest subiect? Pentru că acest proiect merită toată susţinerea noastră. Pentru că tinerii din România merită această şansă. Pe piaţa muncii din România, un proaspăt absolvent întâmpină mari dificultăţi în a obţine un loc de muncă deoarece angajatorii cer neapărat experienţă, chiar dacă au în faţă un candidat abia ieşit de pe băncile facultăţii. Iar experienţa cum altfel poate fi dobândită decât muncind efectiv? - iată un cerc vicios pe care îl cunoaştem cu toţii.

Faptul că Guvernul a iniţiat acest proiect legislativ este din start o reuşită. De ce spun asta? Pentru că proiectul, dacă va trece de votul final, le va oferi tinerilor absolvenţi de studii superioare posibilitatea de a se integra mult mai uşor pe piaţa muncii. Stagiul şi modalitatea de efectuare a acestuia sunt clar definite, de la obiectivele profesionale, durata, protecţia socială adecvată şi până la remuneraţie. Asta înseamnă că stagiarii vor primi un salariu, nu vor mai munci fără a fi plătiţi. În plus, perioada de stagiu va fi considerată vechime în specialitate - desigur, atâta vreme cât angajatorul îi oferă stagiarului la final calificativul de "corespunzător". Stagiarul va mai avea acces la formare şi va fi supravegheat de un îndrumător (maxim un îndrumător la trei stagiari), astfel încât să îşi poată însuşi acele competenţe şi deprinderi profesionale care să îl recomande ulterior pe piaţa muncii.

Pe scurt, dincolo de faptul că defineşte foarte clar obligaţiile contractuale dintre angajatori şi stagiari, Proiectul de lege nr.319/2013 protejează stagiarii. aceştia primesc un salariu şi sunt îndrumaţi de profesionişti, iar nu aruncaţi din nou pe piaţa muncii fără vechime şi competenţe, după cum a fost practica ultimilor ani. Pe termen lung, măsurile pe care le-am amintit vor contribui la reducerea şomajului în rândul tinerilor absolvenţi de studii superioare şi vor produce generaţii de tineri profesionişti.

Drept urmare, fac apel la dumneavoastră să susţineţi proiectul de lege iniţiat de Guvern, iar după intrarea în vigoare a legii, să îi informaţi pe tinerii din colegiile dumneavoastră în legătură cu ce drepturi dobândesc pe această cale. Nu este suficient să avem legi bune dacă cetăţenii nu ştiu cum se aplică ele în viaţa de zi cu zi. Haideţi să mediatizăm această iniţiativă şi să ne asigurăm că tot mai mulţi tineri vor beneficia de pe urma acestui stagiu!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Fidel strategiilor asumate, recent, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor, a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care se acordă garanţii ale statului de 50% pentru împrumuturile luate pentru capital de lucru în limita unui plafon de cinci milioane de lei, iar în aceste zile pregăteşte o nouă lege a IMM-urilor, care va crea premisele accesării de bani europeni pentru stimularea finanţării firmelor.

Aceste demersuri, adăugate celor făcute pentru deblocarea fondurilor europene (care, ştiţi bine, au fost stopate în urma abuzurilor guvernării anterioare!) sunt semnale clare ale determinării actualului Executiv de a se folosi de toate pârghiile legale şi sănătoase din punct de vedere economic pentru încadrarea României pe traiectoria pe care şi-a propus-o prin integrarea în familia europeană.

Dar în contextul în care, la nivel european, apar din ce în ce mai multe şi mai... acute discuţii în ceea ce priveşte alocările bugetare în intervalul 2014 - 2020, consider că nu doar Guvernul, ci noi toţi avem obligaţia de a stimula absorbţia fondurilor europene, pentru ca gradul acesteia să nu ne afecteze, în perspectiva deciziilor viitoare ale CE.

Căci oare ce pretext mai bun ar putea avea Uniunea pentru "ajustarea" alocărilor dedicate României decât un grad scăzut de absorbţie în raport cu celelalte ţări membre?

În acest sens, pornind de la un exemplu de bune practici din colegiul meu, doresc să vă invit să luaţi legătura cu primarii din colegiile dumneavoastră şi să le (re)amintiţi de oportunităţile excepţionale pe care, din această perspectivă, le oferă, în mediul rural, Grupurile de Acţiune Locală (GAL).

Nu o să vă reţin atenţia acum cu detalii, dar vreau să subliniez că GAL Colinele Prahovei, din care fac parte autorităţi locale, agenţi economici şi ong-uri din comunele: Floreşti, Măgureni, Cocorăştii Mislii, Băneşti, Filipeştii de Târg, Scorţeni şi Vâlcăneşti, are lansate, doar în această sesiune care se încheie pe 14 noiembrie, 5 apeluri de selecţie active! Şi aceasta este cea de a 15-a sesiune din aprilie şi până acum!

Prin Strategia de Dezvoltare Locală adoptată, GAL Colinele Prahovei îşi propune, pentru început, 38 de proiecte, pe 3 axe PNDR (I, III şi IV), cu o valoare totală de peste 3, 4 milioane euro, din care peste 2, 8 milioane - fonduri nerambursabile.

Amplificaţi o astfel de performanţă (pentru care trebuie felicitaţi primarii iniţiatori, precum şi experţii şi consultanţii care au ştiut perfect ce au de făcut!) cu numărul GAL-urilor deja înfiinţate şi veţi vedea ce forţă colosală de absorbţie se află, încă nevalorificată, la dispoziţia României reale!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Protestele iau amploare !"

În timp ce guvernanţii noştri se preocupă de imaginea lor prin nenumăratele "ieşiri" la televizor, starea naţiunii nefăcând parte din sfera lor de activitate, mii de oameni protestează: în domeniul sănătăţii, al transporturilor, educaţiei, locurilor de muncă sau incapacităţii guvernamentale de a creşte standardul de viaţă. Cele mai virulente proteste sunt însă cele împotriva proiectului Roşia Montană şi a exploatării gazelor de şist.

Protestele au luat amploare în majoritatea oraşelor din ţară: Constanţa, Vaslui, Cluj sau Bucureşti. Chiar dacă presa continuă să relateze, autorităţile tac pe nesimţite, chiar dacă săptămână de săptămâna dezgustul şi furia acestor oameni s-au acutizat.

Manifestanţii cer cu vehemenţă retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană şi interzicerea exploatării cu cianuri în România, dar şi oprirea exploatărilor de gaze de şist. Cu toate acestea, stimabilii guvernanţi nu reacţionează în nici un fel la aceste mişcări sociale deloc de neglijat.

Aţi promis că sunteţi alături de oameni, că ascultaţi nevoile lor! Minciunile si promisiunile deşarte cu care aţi câştigat 70% la alegerile parlamentare nu numai că nu au fost onorate, ci sunt contrazise de activitatea guvernamentală.

Spuneţi că aveţi obligaţii internaţionale privind Roşia Montană! Dar oare nu aveţi, înainte de toate, obligaţii faţă de români?

Legea privind Roşia Montană trebuie retrasă urgent din Parlament, iar Guvernul Ponta trebuie să reprezinte, aşa cum a promis, interesele statului roman, nu ale RMGC.

De asemenea, trebuie să ţineţi cont de părerea oamenilor care locuiesc în zonele în care va începe exploatarea gazelor de şist, chiar dacă aveţi o poziţie favorabilă în sensul exploatării acestor gaze.

Nu neglijaţi părerea şi protestele manifestanţilor care trăiesc până la urmă pe aceste meleaguri, oamenii care v-au ales şi care trebuie să aibă ultima decizie.

Dacă dumneavoastră nu o faceţi, vă aduc la cunoştinţă că legislativul european a adoptat un proiect de lege în care se prevede clar consultarea populaţiei europene, dar şi un studiu de impact pe toate aceste proiecte, aşa că la Pungeşti compania trebuie să elaboreze astfel de studii şi să consulte populaţia.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Guvernul USL a adus un plus de 105.000 de locuri de muncă stabile în economie, faţă de sfârşitul lunii aprilie 2012"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, consideră că efectele benefice ale măsurilor introduse de către miniştrii Guvernului Uniunii Social-Liberale au început să se vadă, România repoziţionându-se, actualmente, pe un făgaş normal în ceea ce priveşte rata şomajului la nivel european.

Fosta guvernare a PDL a generat, datorită unei gestionări precare, peste 700.000 de şomeri, iar misiunea noastră a fost să reparăm această situaţie.

Conform statisticilor, ţara noastră are o rată a şomajului de 5%, după numărul de şomeri înregistraţi, şi de 7,5%, pe metodologia Biroului Internaţional al Muncii, mult mai mică decât media de 12%, din zona euro.

Ţinând cont de aceste date, miniştrii USL au adus un plus de 105.000 de locuri de muncă stabile în economie, faţă de sfârşitul lunii aprilie 2012. Banca Mondială a apreciat recent faptul că avem o rată a şomajului atât de stabilă şi că sprijinim crearea de locuri de muncă.

Astfel, menţionăm că Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă au acordat o atenţie deosebită serviciilor de informare şi consiliere profesională, organizând totodată cursuri de formare profesională. De asemenea, au completat veniturile şomerilor care se încadrează înainte de expirarea şomajului. Au stimulat dinamica forţei de muncă, şi anume încadrarea într-o localitate la o distanţă de peste 50 km faţă de domiciliu şi încadrarea în altă localitate, cu schimbarea domiciliului.

O prioritate a actualului Guvern o reprezintă şi reducerea şomajului, mai ales în rândul tinerilor. PNL consideră că rezolvarea acestei probleme spinoase a devenit o condiţie esenţială pentru încurajarea tinerilor de a rămâne în ţară şi de a contribui activ la economia României. Am încercat stimularea participării tinerilor români la programul "Erasmus for Young Entrepreneurs", în vederea instruirii acestora pentru domeniile de viitor. Extinderea colaborării dintre şcoală, universitate şi angajatori a fost sprijinită intens de Ministerul Educaţiei, prin crearea de platforme online cu locuri de muncă disponibile, fapt care facilitează întâlnirea cererii cu ofertă de muncă. De asemenea, facilitarea tranziţiei de la şcoală la muncă prin promovarea uceniciei şi combinarea oportunităţilor de muncă şi pregătire a constituit un punct important pe care Guvernul USL l-a sprijinit intens.

Consolidarea parteneriatului public-privat pentru înfiinţarea unui program autohton de formare a tinerilor antreprenori şi, legat de acesta, promovarea transformării internshipurilor în contracte de muncă permanente au făcut obiectul unei cercetări intense şi serioase pe care Guvernul USL a concretizat-o în măsuri implementate de-a lungul acestui an.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

"importanţa turismului în zona rurală"

Încep prin a va spune că România în momentul de faţă este o ţară cu un mare potenţial, datorită resurselor naturale pe care le deţine, biodiversităţii de floră şi faună unice în Europa, oferind un peisaj atrăgător şi posibilităţi pentru dezvoltarea turismului rural.

Este o ţară care are nevoie de investiţii şi de implicare în turismul rural, pentru a putea exploata acest segment. valorificarea eficientă a resurselor şi implicarea economiei naţionale reprezintă o şansă de dezvoltare a statului român atât pe plan economic, cât şi pe plan socio-cultural.

Valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zone ne poate aduce o multitudine de beneficii în plan social, ajutând la creşterea şansei sociale şi profesionale, prin realizarea de noi locuri de muncă în servicii turistice şi infrastructură generală (servicii de cazare, alimentaţie, transport, facilităţi recreative, produse meşteşugăreşti şi servicii de ghidaj, suveniruri); stimulează economia rurală, prin crearea sau creşterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice; crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenţi etc); asigurarea şi dezvoltarea progresului social, creşterea curăţeniei şi igienei publice, a confortului general în localităţile turistice; scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale, din punct de vedere al veniturilor realizate; dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă, deoarece schimbările interculturale între turişti şi populaţia gazdă facilitează dispariţia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.

Din punctul meu de vedere, avem nevoie de implementarea unor măsuri de dezvoltare durabilă cât mai rapide şi eficiente pentru a ajuta ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, păstrându-se cultura moştenită şi, în acelaşi timp, împiedicând fenomenul de migraţie.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Traian Băsescu a recunoscut: s-a implicat direct în problemele Justiţiei"

Cred că nimeni nu a uitat ce strigau Traian Băsescu şi propaganda portocalie în campania pentru referendumul din iulie 2012: "USL vrea să-l demită pe preşedinte pentru a pune mâna pe Justiţie"; "USL atentează la independenţa Justiţiei", "USL vrea să-şi subordoneze Justiţia" ş.a.m.d. Aceste "informaţii" au fost subtil inoculate şi oficialilor europeni, care au început să acuze USL de intenţii malversive vizavi de Justiţie. Că lucrurile nu au stat aşa se ştie, iar în perioada interimatului la Palatul Cotroceni, Crin Antonescu nu a schiţat nici cel mai mic gest privind înlocuirea unor procurori al căror mandat expira.

Dar iată că lucruri cunoscute de către noi, dar negate vehement, şi anume că Traian Băsescu este cel care de fapt are Justiţia în mână, că se amestecă în actul de justiţie, au ieşit zilele trecute la lumină. Şi nu prin acuzaţii venite din zona PNL sau USL, ci chiar de la sursă.

În cadrul unui interviu dat la sfârşitul săptămânii trecute, Traian Băsescu a recunoscut că a condiţionat numirea în Guvernul Boc a ministrului justiţiei Cătălin Predoiu (cel care deţinuse portofoliul în cabinetul anterior, condus de C.P.Tăriceanu) doar în situaţia în care acesta urma să-l propună pe Daniel Morar pentru funcţia de procuror şef la DNA. "M-a deranjat tipul acesta de om (Predoiu - n.a.), când l-am chemat să-l întreb dacă vrea să rămână în guvern. Am avut o singură condiţie, să-l propună pe Morar pentru al doilea mandat".

Este adevărat, această recunoaştere a avut loc pe fondul unui atac la adresa fostului ministru. Ce avem aici? În primul rând, o implicare a preşedintelui în probleme ce ţin strict de premierul desemnat, şi anume impunerea unui om în guvern. În al doilea rând, o imixtiune grosolană a preşedintelui în problemele justiţiei, adică solicitarea directă pentru desemnarea unei persoane agreate de el.

Iar în urmă cu două săptămâni, când a izbucnit scandalul "Papici", tot în cadrul unui interviu, Traian Băsescu a recunoscut că l-a sunat pe procurorul general pentru a-l certa în urma deciziei de revocare a şefului secţiei 1 din DNA. "Eu l-am sunat să-i spun ca «nu e bine, domnul procuror general»!"

Oare acest telefon nu reprezintă tot o imixtiune directă în problemele ce ţin de Justiţie? Cu siguranţă că da. Dar, de această dată, cu excepţia a trei, maxim patru sau cinci publicaţii, a unui post de televiziune, nimeni nu a mai luat atitudine faţă de aceste ingerinţe în probleme Justiţiei. Nici "vajnica" apărătoare a independenţei Justiţiei, Monica Macovei nu a mai mers cu pâra la oficialii Uniunii Europene să arate ce a făcut Traian Băsescu, nici ONG-urile care făceau "zid" în 2012 în faţa Justiţiei nu au mai dat vreun comunicat, iar propaganda portocalie care înfiera cu mânie proletară "agresiunile" (inexistente) USL asupra justiţiei a tăcut mâlc.

Dar nu trebuie să ne mirăm. În România are câştig de cauză cel care ţipă mai tare, cel care denigrează şi calomniază. Adică instrumentele utilizate de Traian Băsescu.

Este jenant totuşi că nu a existat nici măcar o reacţie, fie ea şi timidă, din partea vreunui oficial UE privind ingerinţele lui Traian Băsescu în actul de justiţie. Pentru că informaţia nu avea cum să nu fie preluată de ataşaţii care monitorizează media din România.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Guvernul Ponta sprijină mediul de afaceri şi crearea locurilor de muncă"

Astăzi se vorbeşte despre iresponsabilitatea Guvernului Ponta, despre o lipsă de viziune în domeniul economic, despre o dezindustrializare accentuată, despre un mediu de afaceri puternic zdruncinat de măsurile luate de-a lungul timpului de acest Guvern.

Stimaţi colegi, eu personal m-am implicat în mediul de afaceri înainte de a deveni deputat, în anul 2008.

Ţin să subliniez că pe baza măsurilor social-democrate am reuşit să creez peste 1.000 de locuri de muncă şi am reuşit să formez tineri într-un domeniu special, cel al fabricării instrumentelor muzicale, un domeniu cu care România se mândreşte pe plan internaţional.

Acest lucru a fost posibil datorită scutirii impozitului pe profitul reinvestit, datorită măsurilor luate pentru facilitarea exporturilor sau datorită facilităţilor acordate la angajarea şomerilor.

Au fost măsuri menite să sprijine mediul de afaceri pe termen lung, cu o viziune solidă şi cu perspective de viitor.

La fel aş caracteriza şi noul cod al insolvenţei, atât de criticat de colegii noştri din opoziţie.

Reducerea termenului alocat reorganizării de la 3 ani la un an nu poate avea decât efecte pozitive pentru economia ţării.

Să privim ce s-a întâmplat până acum, când cei 3 ani acordaţi "cadou" firmelor cu datorii au produs, de fapt, mai multe efecte negative decât pozitive. Marile firme care au beneficiat de avantajele actualului cod al insolvenţei au provocat reducerea activităţii, uneori chiar falimentul, cu consecinţele pierderii a zeci, uneori sute de locuri de muncă, pentru celelalte firme, mai mici, a căror activitate a depins de acestea.

Să nu privim mai departe de Hidroelectrica sau Oltchim, ai căror creditori încă se luptă să îşi recupereze datoriile.

De fapt, stimaţi colegi, calculele iniţiatorilor moţiunii pe care am dezbătut-o ieri arată exact eficienţa cu care Guvernul condus de Victor Ponta a abordat economia românească.

În textul moţiunii se arată că în 2012, România a înregistrat cel mai mare număr de insolvenţe din ultimii 5 ani şi că 25.842 de firme au demarat procedura de insolvenţă, în creştere cu 20% comparativ cu anul 2011. În primele 8 luni ale acestui an, alte 10.000 de firme şi-au declarat insolvenţa.

Printr-un calcul simplu, prin regula de trei simplă învăţată în primele clase de şcoală, rezultă că, de când USL a preluat guvernarea, numărul firmelor care au intrat în insolvenţă a ajuns la 15.000.

Aceasta înseamnă, de fapt, că Guvernul Victor Ponta a redus cu 40% numărul de firme care au intrat în insolvenţă în 2013 faţă de 2011.

În acest context, stimaţi colegi, nu putem vorbi decât despre rezultatele pozitive ale măsurilor de guvernare, iar cifrele vorbesc de la sine.

Prin acest cod al insolvenţei şi prin măsurile luate pentru economia românească, Guvernul Ponta nu face altceva decât să sprijine mediul de afaceri şi crearea locurilor de muncă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Pe parcursul dezbaterii privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană am susţinut, chiar şi de la această tribună, că numai o discuţie bazată pe argumente, pe fapte şi date concrete, poate fundamenta luarea unei decizii corecte, în condiţiile în care cele două tabere - pro şi contra - create în jurul proiectului par de neconciliat.

Am salutat, în spiritul deciziei asumate de PNL, crearea Comisiei speciale în Parlament pentru discutarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană. Mai mult, am încercat să mă documentez, apelând la studii de specialitate, la documente oficiale şi decizii deja semnate până la acest moment, ascultând în acelaşi timp şi opiniile specialiştilor şi urmărind cu interes luările de poziţie ale reprezentanţilor instituţiilor implicate şi invitate la Parlament.

Pentru fundamentarea propriei decizii, am cântărit pe de o parte necesitatea României de a-şi valorifica resursele, de a se dezvolta, de a crea locuri de muncă şi bunăstare pentru cetăţeni, iar pe de altă parte costurile post-exploatare pe care le implică tehnologiile folosite şi modul în care sunt ele acoperite de garanţiile de mediu pe care le lăsăm moştenire generaţiilor viitoare.

Am ascultat şi argumentaţia celor de la Roşia Montană Gold Corporation, părerile localnicilor şi ale celor din împrejurimi, aşa cum am încercat să găsesc un numitor comun în glasul străzii, exprimat de ceva timp în Piaţa Universităţii.

Am consultat, prin sondaj efectuat pe un eşantion reprezentativ, cetăţenii din colegiul meu, municipiul Hunedoara, cărora le-am adresat întrebarea: "sunteţi de acord cu proiectul RMGC?"

Cu toate acestea, consider că opinia specialiştilor în domeniu trebuie sa fie decisivă în fundamentarea deciziei politicienilor.

Pe data de 8 octombrie a.c., domnul Ştefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României (IGR) a fost invitat la Comisia parlamentară pentru Roşia Montană pentru a prezenta punctul de vedere al instituţie pe acest subiect. În expunerea sa, domnul Marincea a criticat proiectul de exploatare, susţinând cu argumente ştiinţifice că modul de prezentare a analizelor de către compania RMGC în ceea ce priveşte hărţile seismice este viciat, mai mult, proiectul presupunând costuri uriaşe după exploatare.

Membrii Comisiei parlamentare au luat act de această opinie, pentru a o înregistra în cadrul Raportului special pe care îl vor elabora şi îl vor prezenta spre dezbatere celor două Camere.

Peste o săptămână, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a anunţat că directorul Institutului Geologic al României (IGR) Ştefan Marincea a fost schimbat din funcţie. Motivele, invocate destul de confuz, au făcut referire la atitudinea domnului Marincea în problema cutremurelor din Galaţi. Interesantă şi suspectă coincidenţă! Pare-se că în loc să ţină cont de o părere ştiinţifică avizată privind Roşia Montană, drept răsplată, autorităţile au inventat motive pentru demitere, fiind un exemplu negativ despre cum să preţuieşti expertiza specialiştilor şi să le încurajezi performanţa şi onestitatea.

În aceste condiţii, nu te poţi împiedica să te întrebi, totuşi, ca şi cetăţean, cine a decis demiterea, ministerul de resort sau RMGC?

În faţa unei astfel de atitudini, greşită din punctul de vedere al momentului total nepotrivit ales pentru demiterea unei personalităţi ştiinţifice cu opinie antiproiect RMGC, dând aspect de măsură represivă, strada reacţionează, agresându-l pe ministrul culturii, domnul profesor Daniel Barbu, care a dat unul dintre avize pentru proiect.

Impresia care se creează este că fiecare parte scoate "la luptă" mijloacele de care dispune. Din această confruntare putem pierde cu toţii tot ceea ce s-a câştigat din punct de vedere democratic în ultimii 23 de ani.

Îi invit, cu respect, la reflecţie pe toţi cei implicaţi! Totodată, vă anunţ, cu toată responsabilitatea, că, personal nu voi vota proiectul RMGC deoarece am constat că este nociv pentru prezentul democratic al societăţii româneşti, iar prin anvergura "deranjului" pe care îl produce în mediul natural, mai mult chiar decât prin folosirea cianurii, are un mare potenţial de nocivitate viitoare pentru apa, aerul şi solul României!

Domnul Titi Holban:

Împlinirea unui an şi jumătate de la preluarea guvernării de către USL îmi dă prilejul unui scurt bilanţ, mai ales în domeniul economic, în raport cu promisiunile asumate şi aşteptările mediului de afaceri.

Politica liberală de la Ministerul Finanţelor Publice a început să producă efecte, fapt reflectat în rezultatele pozitive înregistrate în economie, dar şi în analizele agenţiilor de rating. Numărul total de companii active din România a trecut pentru prima dată, la finalul lunii august, de 714.000 de firme, în creştere cu 2,7% faţă de 2012, ceea ce demonstrează relansarea economiei, atât de aşteptată după perioada de recesiune din 2009-2011.

Pe de altă parte, înregistrăm cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din Uniunea Europeană. România a avut, în luna iulie 2013, comparativ cu luna iunie 2013, cea mai mare creştere a lucrărilor de construcţii din Uniunea Europeană, de 8,6%, iar în luna august 2013, creşterea a fost de 7,7%, faţă de aceeaşi lună a anului 2012. Mai mult, exporturile României au atins un nivel record în luna iulie 2013, de 4,5 miliarde de euro.

În ceea ce priveşte piaţa muncii, România înregistrează progrese şi în acest domeniu, în condiţiile în care angajatorii au încheiat cu 10% mai multe contracte de muncă, în comparaţie cu perioada similară din 2012.

Guvernarea pe datorie este de domeniul trecutului. Dinamica de creştere a plăţilor cu dobânzile este de patru ori mai mică decât în primele şapte luni din 2011 şi de circa opt ori mai mică decât în aceeaşi perioadă din 2009. În primele 7 luni din 2013 înregistrăm un deficit bugetar de aproape două ori mai mic decât în aceeaşi perioadă din 2011 şi de peste 3 ori mai mic decât în 2010, fapt care va permite României respectarea ţintei de deficit bugetar convenită cu partenerii internaţionali.

În acelaşi timp, credibilitatea externă a sporit, fapt demonstrat de randamentele minime istorice la împrumuturile făcute atât pe piaţă internă, cât şi pe piaţă externă.

Rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut semnificativ şi reprezintă acum 23,77% din fondurile alocate pentru perioada 2007-2013. În plus, România a obţinut un an suplimentar pentru utilizarea fondurilor alocate de UE, ceea ce înseamnă încă 2,2 miliarde de euro pentru firmele româneşti.

În agricultură am înregistrat o producţie record pentru ultimii 8 ani la grâu şi secară, aproximativ 7,3 milioane de tone, în timp ce la producţia de floarea-soarelui România este în acest an pe primul loc în Uniunea Europeană.

De asemenea, în primele 8 luni ale anului 2013, producţia industrială a României a crescut cu 6,6% faţă de perioada similară din 2012, fapt care demonstrează direcţia bună a economiei româneşti.

Toate aceste cifre traduc viabilitatea politicilor Ministerului de Finanţe, responsabilitatea în abordarea mediului de afaceri, oferind speranţe pentru reluarea ritmului de creştere economică care să asigure dezvoltare României şi bunăstare cetăţenilor ei.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Parcurile naţionale şi naturale din masivele muntoase din România ar trebui să reprezinte, pentru fiecare dintre noi, obiective de prim interes.

Prin ele ar trebui să urmărim menţinerea interacţiunii armonioase cu natura prin protejarea aşezărilor şi peisajelor, să încercăm să promovăm păstrarea tradiţiilor şi a activităţilor specifice pentru a conserva cultura locală.

Aceste ansambluri peisagistice în care interacţiunea omului cu natura a creat de-a lungul timpului o zonă distinctă, cu valoare importantă, trebuie promovate din punct de vedere turistic şi susţinute pe deplin, pentru binele nostru şi al copiilor noştri. Fie că vorbim de Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Bucegi sau Parcul Natural Porţile de Fier, toate au o frumuseţe aparte, care trebuie conservată, iar aceste zone minunate trebuie dezvoltate din punct de vedere turistic, astfel încât să fie accesibile şi atractive pentru cât mai multe persoane.

De aceea, decizia ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, doamna Lucia Varga, prin care parcurile naturale din ţară cu potenţial de dezvoltare turistică vor fi sprijinite, prin program naţional, să-şi finanţeze studiile pentru lucrări de infrastructură, nu poate decât să ne bucure.

Astfel, ministerul lucrează la un act normativ pentru dezvoltarea turistică în parcurile naturale prin care să se finanţeze proiectele de realizare a infrastructurii de apă şi canalizare, prin care să ofere acces către zonele turistice şi să pună în valoare patrimoniul natural.

Parcurile naţionale şi naturale ale României reprezintă o prioritate pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene. Trebuie să înţelegem, mai ales acum, în mijlocul crizei economice, că trebuie să intervenim pentru a conserva şi susţine ariile protejate, pentru că avem nevoie vitală de serviciile unice pe care ele le furnizează.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Pâine deloc ieftină şi mult circ!"

Guvernul Ponta a tot trâmbiţat că dă pâine ieftină, prin reducerea TVA de la 24% la 9%. A făcut-o! Dar câţi dintre guvernanţi au mers în magazine ca să vadă cât au scăzut preţurile? Cât de mult a scăzut evaziunea fiscală prin această măsură? Zero!

Acum ne vântură datele statisticienilor, vrând să ne convingă că această reducere a condus la scăderea inflaţiei. Poate că unii români au plătit mai puţini bani din buzunar la produsele de morărit şi panificaţie, dar au cheltuit mult mai mult pe legume, fructe, carne, ouă, gaze, călătorii cu trenul etc.

Autorităţile au promis controale şi amenzi dure, dar în realitate puţine magazine oferă bon fiscal pentru produsele de panificaţie cumpărate. Nivelul de trai al populaţiei nu s-a îmbunătăţit. Activitatea economică rămâne blocată! Aşa-zisa creştere economică pe care acest guvern s-a obişnuit să o etaleze nu are nicio legătură cu nivelul de trai al românilor. Mai mult, ea este mult mai modestă decât cea lăsată în anul 2011 de guvernarea PDL.

Aşa că sunt cam sceptic în ceea ce priveşte analiza serioasă pe care o va face acest guvern peste 6-7 luni. Nu împărtăşesc optimismul lor şi nici nu cred în alte promisiuni referitoare la reducerea TVA în anul 2014 la carne, legume, fructe, lapte, reducere posibilă numai dacă vor fi efecte pozitive la pâine. Românii s-au săturat de anunţuri şi promisiuni cu iz politic, promisiuni care nu le ţin nici de foame, nici de cald.

Guvernului îi este teamă să ia măsuri concrete de relansare economică, iar România rămâne codaşă la încasările bugetare. Comisia Europeană a anunţat deja că în ţara noastră se înregistrează cea mai redusă colectare a TVA, pentru că la noi veniturile bugetare nu vin din zona de evaziune, ci de la populaţie, prin noi taxe şi impozite impuse de guvern.

De asemenea, nu cred că această reducere la pâine şi viitoarea reducere la preţul altor alimente vor conduce la reducerea evaziunii fiscale. Impactul va fi nesemnificativ sau foarte mic.

Domnul Ioan Vulpescu:

"PDL să demisioneze, dacă se dovedeşte că agresorii lui Daniel Barbu au fost coordonaţi!"

Nu am rostit niciodată, de când sunt în Parlament, vreun elogiu la adresa domnului ministru Daniel Barbu. Am anumite rezerve faţă de politicile Ministerului Culturii (pe unele le-am exprimat în scris, în publicaţiile la care colaborez, pe altele le-am expus chiar în Parlament, prin declaraţiile mele).

Dar în acest moment simt o solidaritate umană, înainte de toate, faţă de un ministru al Guvernului României, care, după ce este agresat în stradă de către nişte aşa-zişi manifestanţi ecologişti, este agresat şi politic de către nişte aşa-zişi politicieni democraţi, şi anume cei din Partidul Democrat Liberal.

Concret, în loc să îi transmită omului de cultură şi de dialog care este Daniel Barbu toată simpatia şi solidaritatea pe care o merită (ca victimă absolut nevinovată, ce plăteşte pentru păcatele altora, în primul rând ale unor foşti miniştri PDL), aceşti aşa-zişi democraţi i-au cerut... să demisioneze dacă se va dovedi că agresorii nu sunt membri ai unor formaţiuni paramilitare, aşa cum declarase cel agresat.

Dar dacă nu sunt membri ai unor formaţiuni organizate capabile să obţină informaţii private, de unde au numerele de telefon personale ale unor parlamentari şi ziarişti? Cine plăteşte toţi fluturaşii şi manifestele care se răspândesc în Piaţa Universităţii? De ce pun în fruntea listelor de politicieni care trebuie, chipurile, traşi la răspundere numele unor parlamentari care nu au nimic de-a face cu Roşia Montană, care nici nu erau în politică atunci când regimul Emil Constantinescu a dat primele avize de exploatare? Cine are interesul să murdărească nişte oameni curaţi? Şi, mai ales, cine îşi permite să ameninţe parlamentari ai statului român, fără să se teamă că ar putea fi tras la răspundere?

Cred că noi, componenţii majorităţii parlamentare, trebuie să sancţionăm acest comportament politic iresponsabil al PDL. Înţelegem că opoziţia este grea când eşti izolat şi în descompunere, dar acestea nu sunt motive pentru a depăşi linia roşie care desparte comportamentul politic democratic de metodele portuare.

Dacă se va dovedi că agresorii domnului ministru Daniel Barbu au fost organizaţi, le cer parlamentarilor PDL să-şi depună demisia de onoare. Pentru că au eşuat în apărarea valorii ultime, întemeietoare a Parlamentului: democraţia.

Desigur, dacă mai au onoare.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Sistemul medical la pământ"

Angajaţii din sistemul de sănătate au intrat în 14.10.2013 în grevă japoneză. Medicii, asistenţii medicali, infirmierii şi biochimiştii din spitale şi-au pus banderole pe braţ şi panglici în piept în semn de protest faţă de condiţiile de sănătate.

Peste 40.000 de cadre medicale din toată ţara au semnat deja în favoarea grevei generale care ar putea avea loc în a doua jumătate a lunii noiembrie, după marşul din capitală din 2 noiembrie, unde sunt aşteptaţi 30.000 de participanţi.

Protestatarii doresc o lege a salarizării pentru întreg personalul din sistem şi care să se aplice fiecărei categorii în parte şi nu sunt de acord cu faptul că ministerul vrea să taie din bugetul unităţilor sanitare pentru a aloca mai mulţi bani medicinei de familie.

Concret, protestatarii speră să obţină o creştere progresivă a procentului din PIB alocat Sănătăţii, astfel încât până în 2014 acesta să ajungă la 5,5%.

Toate aceste proteste nu sunt îndreptate împotriva cuiva, ci sunt un semnal de alarmă pentru factorii de decizie, pentru guvern.

S-au alăturat protestelor şi medicii stomatologi, deşi o mare parte dintre ei lucrează în cabinete private. Motivul pentru care s-au alăturat este faptul că copiii sub 18 ani nu beneficiază de tratamente stomatologice gratuite.

Guvernul USL nu are bani pentru învăţământ, nu are bani pentru sănătate, nu are bani pentru investiţii în învăţământ şi sănătate, nu există fonduri pentru modernizarea căilor rutiere. am depus 2 interpelări în 18.06.2013 şi nu am primit răspuns până la această dată. nu au bani şi nu au timp pentru nimic, au bani şi timp pentru clientela politică a USL.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Cine are grijă de starea de sănătate a populaţiei României?"

Subiectul pe care îl abordez astăzi se doreşte a fi o argumentaţie la menţinerea actualelor structuri ale Ministerului sănătăţii din teritoriu. Conform proiectul de reorganizare propus de ministrul Sănătăţii, serviciile de avizare şi autorizare a obiectivelor nemedicale (inclusiv obiectivele alimentare) vor trece în subordinea Consiliilor Judeţene. Această modificare o consider, atât eu, cât şi medicii specialişti din sistem, extrem de dăunătoare pentru funcţionarea viitoare în bune condiţii a unor domenii extrem de importante ale medicinii preventive, îndeosebi controlul igienico-sanitar. Dincolo de faptul că schimbarea preconizată de ministrul sănătăţii ar bulversa un întreg sistem, principalul pericol ar fi riscul major apariţiei în România a unor unităţi alimentare care nu vor fi verificate şi evaluate la deschidere şi cărora nu li se vor mai stabili concret condiţiile igienico-sanitare specifice de funcţionare. Mai mult, se pare că o parte a actualilor lucrători din sistem îşi vor pierde locurile de muncă, după ani grei în care au vegheat cu profesionalism la sănătatea alimentară a populaţiei.

Sunt sigură că, în momentul în care a girat proiectul de restructurare şi reorganizare a serviciilor de avizare şi autorizare, ministrul sănătăţii, deja recunoscut pentru iniţiativele sale fanteziste, a ignorat cu bună ştiinţă prevederile legii fundamentale. Astfel, Constituţia României garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii ca un drept fundamental, potrivit articolului 34, "Dreptul la ocrotirea sănătăţii", "(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". Consider că realizarea principalului obiectiv al procesului de reorganizare, respectiv îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, trebuie să fie direct proporţională cu întărirea capacităţii de medicină preventivă, şi nu cu distrugerea acestei componente.

Trecerea personalului medico-sanitar în subordinea Consiliilor Judeţene, prevăzută de mai-marele Sănătăţii, are mai multe inconveniente. Modificarea ar consfinţi desprinderea şi întreruperea colaborării cu instituţiile coordonatoare profesional (Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, Centrele Regionale de Sănătate Publică, Ministerul Sănătăţii), instituţii care în momentul actual informează, prelucrează şi transmit legislaţia actualizată, transpusă din legislaţia Uniunii Europene, pentru problemele de medicină preventivă. Medicii igienişti şi alţi specialişti din structurile actuale apreciază ca un obiectiv de importanţă majoră privind securitatea socială menţinerea în structura DSP-urilor judeţene a Compartimentului de Evaluare a factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă. Aflată oricum într-o stare deplorabilă, sănătatea românească nu cred că îşi poate permite să renunţe la o serie de activităţi vitale pentru funcţionarea normală a sistemului, precum monitorizarea şi evaluarea periodică a indicatorilor din mediu privind starea de sănătate a populaţiei, şi, totodată, a indicatorilor din mediul de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea sănătăţii individuale, cât şi menţinerea unei capacităţi de muncă optime.

Opinia specialiştilor este aceea că menţinerea acestui domeniu în cadrul sănătăţii publice şi implicit în subordinea Ministerului Sănătăţii, actualmente numit Compartiment de evaluare a factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă (care cuprinde Colective precum Igiena alimentaţiei, Igiena mediului, Igiena şcolară şi Medicina muncii), reprezintă o necesitate obiectivă. Potrivit principiului continuităţii, structurile existente la nivelul acestor colective ar trebui să funcţioneze şi în viitor cu aceeaşi specialişti, deoarece experienţa acumulată de aceştia prin practicarea obiectivă a acestui domeniu nu se compară cu nici un alt statut.

Nu în ultimul rând, autorizarea sanitară a obiectivelor cu profil alimentar are mai multe avantaje pentru DSP-uri. Se percep: "Taxă pentru autorizarea sanitară; Taxă pentru probele alimentare şi testele de salubritate recoltate în momentul evaluării; Realizarea unei evidenţe clare a unităţilor cu profil alimentar ce funcţionează pe teritoriul judeţelor, concretizate în dosare de obiectiv, ceea ce asigură o mai bună monitorizare a acestor unităţi; Obţinerea de fonduri extrabugetare care pot fi folosite pentru plata taxelor de acreditare şi reacreditare a Laboratorului DSP, pentru modernizarea şi dotarea laboratoarelor, pentru retribuirea personalului de laborator etc.". Toate instituţiile publice încearcă să crească bugetul de venituri proprii, iar DSP-urile judeţene au realmente această posibilitate şi nu o folosesc!

Îmi exprim speranţa că ministrul sănătăţii va realiza în final că specialitatea igiena alimentaţiei este foarte importantă, pentru a aprecia impactul pe care îl au alimentele asupra stării de sănătate a populaţiei, dar şi pentru a aprecia riscurile la care suntem supuşi atunci când alimentele sunt improprii consumului uman. Nu se poate face o anchetă epidemiologică în cazul unui focar de toxiinfecţie alimentară decât împreună cu un specialist în alimentaţie, care poate stabili exact alimentul incriminat, iar apoi, în echipă cu medicul epidemiolog, stabilesc măsurile imediate ce trebuie luate pentru a preveni extinderea focarului.

Păstrarea structurii actuale este extrem de necesară deoarece există o strânsă colaborare între colectivele compartimentului (alimentaţie, mediu, şcolară, epidemiologie, medicina muncii), formând o echipă în multe situaţii de importanţă vitală pentru starea de sănătate a populaţiei (focare de toxiinfecţie alimentară, inundaţii, accidente de muncă, boli profesionale, autorizări de obiective complexe - spitale, şcoli, unităţi industriale), care necesită specialişti din domenii diferite. Aceşti specialişti au insistat totdeauna pentru respectarea condiţiilor igienico-sanitare de funcţionare a tuturor tipurilor de unităţi (alimentare, şcolare, prestări servicii, medicale etc.), oprind de la autorizare unităţile necorespunzătoare a căror funcţionare ar fi reprezentat un risc major pentru populaţie.

Consider că Ministerul Sănătăţii ar trebui să-şi realizeze o structură de medicină preventivă foarte puternică în propria organigramă (aşa cum este în multe state europene), deoarece este mult mai ieftin şi mai important să efectuezi activităţi de prevenţie, decât să investeşti foarte mult în activităţi curative. Specialiştii din Ministerul Sănătăţii ar trebui să fie preocupaţi şi de oamenii sănătoşi ce pot deveni foarte uşor pacienţi, prin neglijenţa şi lipsa noastră de preocupare, uitând că mediul de viaţă, prin aer, apă, aliment, condiţii de microclimat, influenţează foarte mult starea de sănătate a populaţiei.

Nu îmi rămâne decât să sper că ministrul sănătăţii va analiza posibilitatea menţinerii actualelor structuri funcţionale ale DSP-urilor la nivel judeţean şi va rediscuta posibila reorganizare în condiţii care să nu prejudicieze starea de sănătate, oricum precară, a populaţiei României.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Asistenţa medicală este «în plin dezastru»"

Am intitulat astfel declaraţia mea de astăzi pornind de la o alocuţiune rostită cu aproape cinci decenii în urmă de către biologul britanic Sir Julian Huxley, care, în lucrarea "Ştiinţă şi sinteză" spunea că "trăim o epocă de criză", adăugând ulterior că, "dacă vom lăsa lucrurile să meargă de la sine, atunci... omenirea va fi în plin dezastru".

Din nefericire, constatăm cu toţii dezastrul din spitale şi din întreaga reţea medicală din România. Asistăm în ultimul timp la tot felul de încercări şi tergiversări din partea conducerii Ministerului Sănătăţii, care mai mult se face că lucrează, pregătind pachete de servicii fără eficienţă.

Şi m-am tot întrebat: Oare de ce nu se mai rezolvă această mare problemă pentru cetăţenii României? Răspunsul este unul şi acelaşi: Guvernul USL, respectiv actualul minister nu are bani! În acelaşi ton, guvernul nu are bani nici pentru educaţie, asistenţă socială, sănătate şi nici pentru investiţii. Adică pentru nimic!

În sprijinul afirmaţiilor mele voi face un scurt comentariu pe marginea ultimelor date publicate de Ministerul Sănătăţii.

Recent, această instituţie a publicat patru documente care detaliază teoretic în ce va consta pachetul de servicii medicale de bază oferit în spital, în policlinici, la medicul de familie şi în cadrul asistenţei primare. Adică, aşa cum menţionează reprezentanţii ministerului, tot ce înseamnă medicina de urgenţă va intra în acest pachet de bază.

Iată că se adevereşte încă odată că actualii guvernanţi vor să rezolve o problemă practică cu o "teorie goală".

Românii au tot auzit şi au luat la cunoştinţă despre "pachete şi pacheţele" de servicii medicale, dar fără să poată şi beneficia de ele. Ba, mai mult, se spune în materialul dat publicităţii de Ministerul Sănătăţii că pachetul de bază va fi gratuit atât pentru cei care-şi plătesc contribuţia la stat, cât şi pentru cei care nu o plătesc.

Am putea spune şi noi că este o "veste bună", dacă nu s-ar prezenta în continuare o listă negativă de peste 300 de diagnostice pentru care se solicită spitalelor să reducă gradual internările.

Printre aceste diagnostice se numără: pneumoniile virale, diabetul 2 necomplicat, ateroscleroza cerebrală, diverse afecţiuni cardiace, astmul, ulcerul necomplicat şi alte afecţiuni gastrice necomplicate, hepatita alcoolică sau osteoartroza.

Nu este o întâmplare că nu se mai vorbeşte de programul de guvernare, pentru că actualilor guvernanţi nu le mai foloseşte la nimic, întrucât una au scris şi promis şi alta fac, fiind neputincioşi şi într-o criză permanentă care ne poate duce pe toţi la un dezastru.

Un mare semnal de alarmă l-au tras tocmai medicii şi angajaţii din sistemul sanitar, care după o serie de proteste de luna trecută au luat o altă formă de protest - momentan grevă japoneză. Printre cerinţele lor de mărire a bugetului şi a salariilor se numără şi respectarea normativelor de personal şi elaborarea regulamentelor de sporuri.

Toate promisiunile din campaniile electorale neonorate fac ca în continuare tot mai mulţi medici şi personal medical calificat să plece în alte ţări, unde să profeseze cu adevărat, iar munca lor să fie răsplătită pe măsură.

La toate acestea ce mai aveţi de spus, domnilor guvernanţi?

Domnul Mircea Lubanovici:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră ipocrizia şi standardele duble pe care actuala guvernare le aplică atunci când este vorba de românii din afara graniţelor.

Aşa cum bine ştiţi, am solicitat de foarte multe ori rezolvarea problemei numărului redus de consulate din străinătate şi a tuturor greutăţilor care derivă de aici; de fiecare dată m-am lovit de refuzul ferm al Ministerului de Externe prin clasica justificare a fondurilor reduse.

Iată că acum suntem înştiinţaţi de către Guvern că noul consul al României în Africa de Sud este Andrei Zaharescu, iar principalul aspect care îl recomandă pentru această funcţie este tocmai... premierul!

Cu părere de rău remarc modul corupt şi lipsit de transparenţă în care funcţiile publice sunt atribuite, iar recentul caz ne arată încă o dată cum nu competenţele profesionale contează pentru actuala conducere, ci favorurile anterioare! Cum poate un prim-ministru, indiferent de culoarea sa politică, să afirme public că un fost jurnalist este potrivit pentru o funcţie înaltă întrucât are recomandarea premierului? Afirmaţiile de acest gen nu pot decât să confirme imaginea negativă şi credibilitatea scăzută pe care Guvernul actual le-au proiectat asupra întregii ţări. Amatorismul de care această conducere dă dovadă ne arată cum funcţiile sunt acordate drept "răsplată" pentru persoane alese în mod evident pe criterii subiective, şi nu pe unele bazate pe performanţă. Domnilor guvernanţi, aţi adus diaspora la disperare!

Din cauza numărului foarte mic de persoane angajate în misiunile noastre diplomatice, există probleme mari de comunicare. Calitatea serviciilor a scăzut vertiginos, timpul de rezolvare a problemelor consulare a crescut nepermis de mult iar noi trimitem ziarişti la consulatele din SUA (Los Angeles), Africa (Cape Town) şi oare unde mai urmează să mai trimitem un purtător de cuvânt ca şi consul?!

Ştiţi că nu îmi stă în fire să lansez atacuri, însă când diaspora este ignorată iar premierul face asemenea gesturi, mă văd nevoit să trag acest semnal de alarmă.

Din nefericire, din declaraţiile premierului nu am înţeles ce îl recomandă pe noul consul pe problemele economice şi culturale, în afară de recomandarea acestuia!

Stimaţi guvernanţi, vă rog să trataţi cu seriozitate românii din diaspora! Problemele cu care aceştia se confruntă sunt extrem de complexe şi de diverse şi este vital ca profesioniştii să încerce rezolvarea acestora! Diaspora românească este o valoare imensă pentru România!

Nu trataţi cu indiferenţă opt milioane de români din diaspora, stimaţi guvernanţi!

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

"Ne respectăm promisiunile, îi respectăm pe cei care ne-au ales!"

Peste puţin timp se împlineşte un an de la alegerile parlamentare şi cred că trebuie să facem un bilanţ al promisiunilor onorate. În tot acest timp, majoritatea USL a încercat sa minimalizeze activitatea parlamentarilor Partidului Poporului - Dan Diaconescu. Din dorinţa de a-şi ascunde eşecul guvernării, îndreaptă atenţia opiniei publice spre false probleme, şi anume plecarea din PP-DD a unor parlamentari. Le aducem aminte membrilor PSD că în legislatura 2008-2012 le-au plecat 43 de deputaţi. De la PNL, în aceeaşi legislatură au plecat 27 de deputaţi, iar de la PDL 44. Migraţia politică n-au inventat-o cei de la Partidul Poporului - Dan Diaconescu. Dar în loc să ne preocupăm de aceste lucruri, mai bine vedem că actuala putere a promis în campania electorală reducerea impozitelor pe venit şi pe muncă, majorarea salariilor sau diminuarea TVA, mărirea pensiilor. Celebra expresie latină "pâine şi circ" a fost mult vehiculată şi la noi în ţară, dar acum constatăm ca actualul guvern ne dă doar circ, uitând să ne dea şi pâine.

Speculându-se astfel reacţiile individuale ale unor persoane care nu-şi găsesc nici drumul şi nici locul în viaţa politică şi în viaţa parlamentară, se încearcă să se minimalizeze şi să se estompeze activitatea Grupului parlamentar al PP-DD, care se concretizează în numeroase iniţiative legislative, declaraţii politice, interpelări.

Ne respectăm, astfel, promisiunile făcute în campania electorală, dar îi respectăm şi pe cei care ne-au ales. Astfel, am depus iniţiative legislative în care am propus creşterea alocaţiilor pentru copii, acordarea de ajutor financiar pentru nou-născuţi, reforma în domeniul sănătăţii, mărirea punctului de pensie, scutirea de impozit pe venit a fermierilor ce au avut culturile calamitate şi multe altele. Iniţiativele propuse de noi care au intrat până acum în dezbatere au fost respinse, deşi toate erau in favoarea cetăţenilor, toate aveau ca scop creşterea nivelului de trai.

Considerăm că, în ciuda piedicilor ridicate de majoritatea parlamentară a USL, piedici care uneori au fost nedemne, scopul nostru este de a răspunde direct şi imediat nevoilor cetăţeanului, într-o viziune care ne defineşte cu adevărat ca fiind partidul poporului.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

"A fost Roşia Montană. acum, Pungeşti... Nu este normal să ducem în derizoriu protestele cetăţenilor!"

Din ce în ce mai des, guvernul USL este depăşit de situaţie. Din ce în ce mai multe proteste, mai mulţi oameni ieşiţi în stradă. A fost Roşia Montană, acum i-a luat locul Pungeştiul şi gazele de şist. Încă de la început, parlamentarii Partidului Poporului - Dan Diaconescu au fost împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Toate susţinerile noastre s-au izbit de majoritatea care ne conduce, majoritate care, din păcate, este numai cantitativă, nu şi calitativă. Lipsa unei informări corecte, emiterea unor proiecte nefundamentate ştiinţific, bazate doar pe interese pecuniare au fost cauzele ce au stat la baza protestelor. Ne întrebăm acum ce se va întâmpla după aceasta suspendare a activităţii companiei Chevrom. Se aşteaptă liniştirea protestatarilor pentru a se relua încercările de exploatare? Sau, poate, vom învăţa ceva din întâmplările dramatice ale acestor zile şi, atunci când vom iniţia derularea unor proiecte de asemenea anvergură, o vom face în mod profesionist şi documentat?

Atunci când vom avea asemenea proiecte, ele ar trebui puse în dezbatere publică, pentru că, în cazul în care s-a uitat, suntem un stat democratic, nu unul totalitarist. Nu trebuie să ne dispreţuim cetăţenii, iar afirmaţiile apărute cu privire la situaţia economică a locuitorilor din Pungeşti, şi anume: "Mulţi nu au după ce bea apă, macină grăunţe de păpuşoi, le fierb şi pe alea le mănâncă", ar trebui să ne îngrijoreze. De asemenea, nu este normal să ducem în derizoriu protestele cetăţenilor din Pungeşti, să le atribuim interese meschine şi să ne ascundem astfel propriile incompetenţe. Dorim descentralizare, dorim autonomie locală, dar nu consultăm cetăţenii comunei, cetăţeni ce sunt direct afectaţi şi implicaţi în proiectele ce se desfăşoară pe raza comunei lor. Le trimitem doar jandarmii să-i liniştească, pentru că primarul lor era puţin bolnav şi de negăsit. Noroc că suntem o ţară membră a Uniunii Europe şi noroc de votul din Parlamentul European care a dorit reguli mai stricte în privinţa exploatării gazelor de şist: efectuarea unor studii serioase privind efectul asupra mediului, dar şi consultarea populaţiei din zonele vizate. Sperăm să se audă asta şi la Palatul Victoria.

În concluzie, parlamentarii Partidului Poporului - Dan Diaconescu sunt alături de protestatari şi speră în găsirea unor soluţii comune, profesioniste, care să rezolve problemele acestei ţări, nu să scoată oamenii în stradă.

Domnul Mihai Lupu:

"Măsurile Guvernului USL în privinţa reducerii şomajului,

în special în rândul tinerilor"

În fiecare zi de când USL a intrat la guvernare primim tot felul de lecţii deschise de la foştii guvernanţi ai PDL şi de la protectorul lor, domnul Traian Băsescu, cu privire la acţiunile noastre guvernamentale, deşi este demonstrat faptul că, într-un timp foarte scurt, USL a reuşit stabilizarea economiei şi repunerea acesteia pe un trend crescător sustenabil.

Aceste trâmbiţări fără efect sunt acum doar slabe ecouri ale fostelor megafoane marca Boc-Băsescu, dar chiar şi aşa, rezultatele pozitive actuale ale Guvernului USL nu pot fi în niciun caz comparate cu cele ale guvernelor Boc-Ungureanu, care ştim foarte bine că în fapt au avut doar efecte dezastruoase, atât în plan economic, cât şi social.

Fie că vorbim despre deciziile Băsescu-Boc de reducere a cheltuielilor bugetare, decizii care au fost luate oricum în mod haotic şi, bineînţeles, într-un mod eronat - mă refer aici la aberantele idei băsesciene de tăiere consistentă şi abuzivă a salariilor şi a pensiilor, precum şi de mărire fabuloasă a TVA (cea mai mare din UE), toate luate mult prea târziu faţă de momentul declaşării crizei financiare mondiale -, sau fie că vorbim de falimentarea a sute de mii de IMM-uri, dar şi de concedierile în masă în rândul bugetarilor, nu cred că vreuna dintre aceste măsuri catastrofale implementate de către dumnealor ar putea fi trecută la realizări în palmaresul fostelor lor guverne!

Spre deosebire de performanţele dezastruoase ale guvernelor PDL, care au produs peste 700.000 de şomeri, efectele pozitive ale măsurilor implementate de Guvernul USL sunt vizibile în acest moment, având în vedere faptul că Guvernul USL a adus, într-un an de zile, un plus de 105.000 de locuri de muncă stabile în economie, faţă de sfârşitul lunii aprilie 2012.

Conform statisticilor, România are o rată a şomajului de 5% după numărul de şomeri înregistraţi şi de 7,5% pe metodologia Biroului Internaţional al Muncii, mult mai mică decât media de 12% din zona euro (spre comparaţie, Grecia are 27%, Spania 26%). Cu alte cuvinte, România se află într-o situaţie bună în ceea ce priveşte rata şomajului la nivel european. Chiar şi Banca Mondială a apreciat recent faptul că avem o rată a şomajului atât de stabilă.

Bineînţeles că ştim foarte bine faptul că mai sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru a putea reduce în continuare rata şomajului şi mai ales pe cea din rândul tinerilor. Dar noi am trecut de la început la fapte, nu numai la vorbe, ca precedenţii! În acest sens, Guvernul USL analizează o serie de măsuri suplimentare care să conducă, din acest punct de vedere, la rezultate cât mai eficiente pe termen lung. Dintre acestea, cele mai importante pe care noi, liberalii, le propunem în perioada următoare, sunt: reducerea CAS la angajator cu 3 puncte procentuale; extinderea Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM de către întreprinzătorii tineri (spre exemplu, startup-uri - incubatoare de afaceri); stimularea participării tinerilor români la programul "Erasmus for Young Entrepreneurs"; consolidarea parteneriatului public-privat pentru înfiinţarea unui program autohton de formare a tinerilor antreprenori; promovarea transformării internship-urilor în contracte de muncă permanente (contracte pe perioadă nedeterminată). Firmele ar urma să primească din partea statului subvenţie pentru angajatul pentru care internshipul se transformă în contract de muncă pe perioadă nedeterminată (firma trebuie să menţină acel angajat minimum 2 ani); extinderea colaborării dintre şcoală, universitate şi angajatori prin crearea de platforme online cu locuri de muncă disponibile, fapt care ar facilita întâlnirea cererii cu ofertă de muncă; facilitarea tranziţiei de la şcoală la muncă prin promovarea uceniciei şi combinarea oportunităţilor de muncă şi pregătire. Întreprinderile mici (sub 50 de salariaţi) care angajează minim 5 ucenici vor primi un ajutor suplimentar, o subvenţie pentru fiecare ucenic/an, cu condiţia de a menţine acei angajaţi timp de 2 ani.

Cred că este important să ne reamintim, chiar dacă unora le pare un clişeu, faptul că, încă din momentul în care noi, cei din USL, am preluat guvernarea, ne-am luat în serios misiunea de a găsi într-adevăr cele mai rapide soluţii pentru a putea repara imediat acele greşeli flagrante ale fostelor guverne PDL, greşeli grave, care au reuşit performanţa de a aduce românii în pragul disperării, dar şi de a arunca economia într-un blocaj fără precedent.

Domnul Marin Anton:

"Tradiţia Pescuitului Dunărean - proiect finanţat din fonduri europene pentru susţinerea şi dezvoltarea acvaculturii"

În întreaga lume, acvacultura se dezvoltă rapid datorită acţiunii a doi factori importanţi: cererea în continuă creştere de peşte şi rezervele scăzute de peşte pentru consumul populaţiei. Pentru a evita greşelile făcute în agricultură, fermierii din domeniul acvaculturii trebuie să fie preocupaţi în mod egal de siguranţa mediului, viabilitatea economică şi socială.

Scopul acestei strategii dunărene este de a pune bazele unei dezvoltări într-o manieră durabilă a zonei pescăreşti cuprinse de FLAG-ul Giurgiu - Tradiţia Pescuitului Dunărean, astfel încât să se stopeze declinul sectorului pescăresc şi pentru reconversia socială a zonei. Prin valorificarea zonei pescăreşti, a produselor specifice, se dezvoltă activităţile tradiţionale legate de pescuit şi protejarea mediului ambiental.

Planul de Dezvoltare Locală Integrată a FLAG - ului Giurgiu - Tradiţia Pescuitului Dunărean încurajează factorii autorizaţi din zonă să participe şi să contribuie la îmbunătăţirea stării economiei şi a mediului, prin asumarea responsabilităţilor în procesul de implementare. Zona se caracterizează printr-o veche tradiţie a pescuitului, ce se datorează vecinătăţii cu fluviul Dunărea, dar şi a lacurilor si a bălţilor.

În ultimii ani, pescuitul a înregistrat un declin în zona noastră, mare parte din tradiţiile pescăreşti s-au pierdut, în prezent potenţialul piscicol fiind slab valorificat.

FLAG - Giurgiu - Tradiţia Pescuitului Dunărean a dezvoltat un set de măsuri prin care să se atingă dezvoltarea durabilă a zonei pescăreşti. Actualul proiect este unul de mare anvergură, care antrenează următorii factori: timp, resurse umane, financiare, tehnologice.

O asemenea strategie se poate realiza doar prin intermediul unui parteneriat având ca scop principal rezolvarea tuturor obiectivelor şi acţiunilor propuse, adică, în mod special, valorificarea potenţialului unui teritoriu de pe malul stâng al Dunării, în sudul judeţului Giurgiu.

În ceea ce priveşte localizarea FLAG-ului Giurgiu - Tradiţia Pescuitului Dunărean, acesta se întinde pe o distanţă de 72 km de-a lungul Dunării. Grupul situat în sudul judeţul Giurgiu cuprinde o zonă coerentă din punct de vedere geografic şi este compus în proporţie de 87,81% din populaţie rurală şi 12,19% populaţie urbană. Din punct de vedere al sectorului pescăresc, zona se caracterizează prin tradiţie a pescuitului, datorită vecinătăţii cu Dunărea, dar cu probleme, având în vedere faptul că în prezent populaţia se îndreaptă spre alte activităţi economice.

Pentru bălţile aflate în administrarea consiliilor locale, fondurile de reamenajare sunt nerambursabile în proporţie de 100%, iar pentru cele private, procentul de rambursare este cuprins între 60 şi 80%.

Proiectul are ca scop modernizarea bazinelor piscicole şi crearea de facilităţi pentru turismul piscicol, amenajarea bazinelor piscicole deja existente, în scopul obţinerii de producţie din acvacultură, realizarea de restaurante cu specific pescăresc, realizarea de puncte de colectare şi desfacere de peşte, amenajarea unor spaţii pentru servicii şi agrement pentru turişti, promovarea şi protejarea sectorului pescăresc, precum şi dobândirea de competenţe în asigurarea sustenabilităţii.

Pentru a rezista pe o piaţă cu competitivitate în creştere, devine foarte importantă calitatea peştelui, dar şi utilizarea produselor secundare rezultate din acvacultură. Fermierii europeni din piscicultura de apă dulce duc o bătălie pe două fronturi: pe de o parte, datorită extinderii procesului de globalizare, ei fiind forţaţi să intre în competiţie cu producători din ţări cu costuri de producţie mult mai reduse. Pe de cealaltă parte, aceştia trebuie să se conformeze cerinţelor stricte ale legislaţiei naţionale şi europene cu privire la calitatea produsului, mediului înconjurător şi sănătatea populaţiei.

Acest proiect se subscrie industriei europene de acvacultură de apă dulce.

Succesul acvaculturii europene de apă dulce depinde în mare măsură de abilităţile fermierului de a face faţă acestor provocări.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Despre Mişcarea Populară şi alte elemente de folclor"

Încă de la începutul acestei declaraţii doresc să atrag atenţia asupra modului în care Partidul Mişcarea Populară s-a constituit şi ce impresie generală a construit.

O echipă de consilieri prezidenţiali a elaborat, în primă fază, Fundaţia Mişcarea Populară, declarând în mod repetat că aceasta nu este şi nu va deveni partid politic. "O fundaţie nu poate fi partid politic", susţineau titlurile ziarelor la acea vreme. La propagarea mesajului transmis de această fundaţie un rol a avut chiar şi preşedintele României, personajul ce prin definiţie este apolitic şi echidistant.

Nu la mult timp după această paşnică şi total străină de spectrul politicii apariţie, am fost cu toţii martori la formarea deloc surprinzătoare a grupului politic "Partidul Mişcarea Populară", de către aceleaşi personalităţi menţionate mai sus. Mişcarea imediat următoare a fost, desigur, absorbţia membrilor PDL nemulţumiţi de statutul actualului partid democrat-liberal. Aşadar, avem de-a face aici cu "lupul în blană de oaie", "cioara vopsită" sau alte expresii populare ce rezonează cu Partidul Mişcarea Populară.

În tentativa acestui partid de a constitui opoziţia mult aşteptată, preşedintele formaţiunii a alcătuit bilanţul Guvernului USL, din conţinutul căruia voi prelua o idee prezentată în mod intenţionat eronat, având în vedere modul în care partidul şi-a demonstrat integritatea, sau după caz, lipsa acesteia.

Prin afirmaţia sa, preşedintele Mişcării Populare presupune că bilanţul celor 68 de săptămâni al guvernării USL este cel mai întunecat cunoscut de vreun Guvern al României de după 1989. Doresc să clarific confuzia, deoarece aici domnul Eugen Tomac trebuie că se referea, desigur, la cel precedent, Guvernul Boc.

Acea guvernare a condus la pierderea a 558.000 de locuri de muncă, scăderea investiţiilor străine cu 80%, datoria publică a urcat de la 13% la 40%, reducerea ajutoarelor sociale, reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, mărirea TVA de la 19% la 24%, eliminarea celui de-al treisprezecelea salariu, mărirea impozitului plătit de microîntreprinderi de la 3% la cota unică de 16% şi cunoscutele cazuri de retrocedări frauduloase, companii de stat căpuşate, fonduri europene blocate, subvenţii scăzute pentru agricultură, deficit de 700 de milioane de lei în Sănătate şi închiderea unor spitale, acţiuni ce au condus la distrugerea economiei, la distrugerea integrităţii cetăţeanului, la disperare şi imposibilitatea de a-şi asigura un trai decent. Aceasta poate fi cu adevărat numită o guvernare nu doar întunecată, ci cu adevărat machiavellică.

Dacă domnul Tomac doreşte demisia cuiva, o poate solicita foştilor membri ai Guvernului Boc, ce acum se refugiază sub tutela sa.

Voi încheia această prezentare, afirmând că Guvernul Ponta a remediat cele enumerate mai sus, iar cele ce încă nu au fost finalizate sunt, cu siguranţă, în curs de rezolvare, deoarece USL a preluat guvernarea cu scopul clar de a redirecţiona România pe traseul către prosperitate.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Participarea mea, săptămâna trecută, la conferinţa internaţională "210 ani de convieţuire a slovacilor şi românilor - Nădlac model cultural", conferinţa organizată sub tutela domnilor prim-miniştri Robert Fico şi Victor Ponta a fost un prilej de maximă bucurie. Conferinţa a avut ca temă buna convieţuire dintre etnicii români şi slovaci, precum şi eficienţa politicii României privind protecţia şi promovarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care locuiesc în ţara noastră şi s-a bucurat de participarea miniştrilor de externe român şi slovac, domnii Titus Corlăţean şi Miroslav Lajcak.

Ca etnic slovac, pot spune ca dezvoltarea pe care minoritatea noastră a cunoscut-o în plan cultural, educaţional sau religios nu ar fi fost posibilă fără sprijinul statului român şi fără finanţare din partea Guvernului. Sper ca în continuare să avem parte de aceeaşi colaborare fructuoasă pentru a putea să sprijinim cultura slovacă. De asemenea, mulţumim pentru şansa pe care statul român ne-a acordat-o, din punct de vedere educaţional, de a crea posibilitatea familiilor de etnie slovacă să-şi îndrume copiii să urmeze şcoala în limba maternă. Sper ca în continuare să reuşim să obţinem fonduri pentru a continua reabilitarea şcolilor slovace, iar în plan religios să putem întreţine şi promova obiective importante.

Cred că suntem cu toţii de acord ca relaţiile bilaterale dintre România şi Slovacia au avut tot timpul un nivel excelent, dovedit de o viziune comună, atât la nivel regional, cât şi la nivelul politicilor europene. Relaţiile bune dintre ţările noastre se bazează pe similitudini istorice şi culturale şi pe o agendă care cuprinde în mod frecvent întâlniri bilaterale.

Probabil că apartenenţa comună la UE şi NATO, proximitatea geografică, precum şi priorităţile, direcţiile şi opţiunile similare de politică externă ne-au oferit un spaţiu generos de colaborare.

Să nu uităm că Slovacia a fost prima ţară care a ratificat Tratatul de aderare la UE al ţării noastre, la 21 iunie 2005, sprijinind în continuare, în mod activ, aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Slovacia a fost a treia ţară care a luat decizia de a-şi deschide piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii români, începând cu 1 ianuarie 2007. Şi acum, Slovacia sprijină integrarea României în spaţiul Schengen, poziţie pe care a susţinut-o activ în mod constant.

În finalul intervenţiei mele, aş dori să vă spun că noi, slovacii, am luptat pentru ca obiceiurile noastre şi limba pe care o vorbim să fie promovate şi păstrate în mod nealterat, să putem transmite generaţiilor care vin mândria tradiţiilor noastre, dar şi să rezolvăm problemele curente cu care se confruntă comunităţile în care trăim.

Până acum, în vremuri destul de grele din punct de vedere economic, am reuşit să fim uniţi şi dedicaţi idealurilor noastre.

Sunt 210 ani de convieţuire paşnică a slovacilor şi românilor din Nădlac şi de aceea am credinţa că împreună vom reuşi şi în viitor, pentru ca slovacii din România să îşi păstreze cu onoare şi demnitate standardul cu care au reuşit să se impună în viaţa publică românească.

Domnul Mihai Weber:

Gazele de şist - resursă de energie pentru România

Aşa zisele gaze de şist, cunoscute de peste 200 de ani, au devenit un subiect controversat la nivel mondial, dar şi în ţara noastră. Acestea au ajuns sa fie o soluţie pentru încălzire, după ce americanii au inventat tehnologia pentru exploatarea lor.

În România încă nu s-a dat drumul acestui proces de exploatare, a fost dat un aviz pentru explorare, urmând să se descopere dacă există sau nu şi în ce cantităţi gaze de şist, proces ce va dura 5 ani.

Acest subiect cu privire la exploatarea acestor gaze a stârnit discuţii aprinse, împărţind România în două tabere: o tabără ce susţine întregul proces de exploatare, dar şi o tabără contra.

Cei care sunt împotrivă consideră că exploatarea gazelor de şist ar duce la afectarea multor zone din ţară, însă demararea întregului proces nu implică riscuri de mediu. Forarea nu se va face pe arii ce sunt protejate prin legislaţia în vigoare (oraşe, zone locuite sau în apropiere de obiective turistice sau culturale).

Procesul de exploatare este supus unui set de proceduri de avizare, fiind un proces separat, independent de cel de explorare, dar care poate surveni ulterior acestuia.

Mulţi se întreabă dacă în procesul de explorare va fi folosită metoda fracturării hidraulice, însă explorarea nu implică folosirea acestui procedeu. Explorarea constă în lucrări de cercetare geologică (lucrări geochimice, geofizice, de cartare geologică, foraje de explorare-deschidere şi explorare-evaluare, documentaţii corespunzătoare acestora, de exploatare experimentală), precum şi de cercetare ştiinţifică. Se va realiza prin metode clasice de explorare aplicate sondelor forate în România de zeci de ani.

Activitatea de explorare a gazelor de şist nu diferă de activitatea de explorare a hidrocarburilor. De ştiut este că România are o experienţă de peste 150 de ani în explorarea şi exploatarea hidrocarburilor, fapt ce ar trebui să ducă la convingerea că derularea întregului proces de exploatare a gazelor de şist nu va avea un impact negativ asupra mediului înconjurător.

Resursele ar trebui privite ca fiind o bună alternativă pentru gazele convenţionale, lucru practicat şi la nivel internaţional. Spre exemplu, în ţări precum Statele Unite, exploatările acoperă 25 % din consumul de gaze, acest proces de exploatare fiind desfăşurat şi în Polonia, acolo unde se accelerează extracţia lor.

Consider că exploatarea gazelor de şist ar avea un impact benefic asupra României, atât pe plan economic, cât şi pe plan social. Acest proces va duce la scăderea preţului la gaze pentru consumatori, dar şi la crearea unui număr variat de locuri de muncă. România va avea şansa de a obţine independenţă energetică, independenţa faţă de importuri, acest lucru realizându-se cu ajutorul resurselor naturale, cum sunt gazele de şist şi mulţumesc!

Domnul Mihai Stănişoară:

"Felicitări adresate celor doi români distinşi cu «Premiul cetăţeanului European» pentru iniţiative privind sprijinirea etniei rome"

Domnul Valeriu Nicolae, fondatorul unei asociaţii pentru ajutorarea copiilor romi din ghetourile din Ferentari, şi doamna Elena Nistor, ambasador cultural al comunităţii ceangăilor, sunt doi din cei trei români care au primit, săptămâna trecută, din partea preşedintelui Parlamentului European, domnul Martin Schulz, diplome care atestă acordarea distincţiei "Premiul cetăţeanului European", decernată unui număr total de 43 de persoane şi asociaţii din 21 de ţări.

Ştirea venită de la Bruxelles a fost trecută cu vedere de majoritatea canalelor mass-media din România, deşi aceleaşi publicaţii, portaluri de ştiri sau televiziuni se grăbesc să promoveze ştiri care reclamă chestiunea emigranţilor romi ca fiind o problemă ce pune piedici aderării României la spaţiul Schengen.

Consider că este de datoria noastră, ca membri ai Parlamentului României, să îi felicităm pe toţi cei care fac eforturi şi au iniţiative concrete menite să îmbunătăţească situaţia şi perspectivele unei etnii încă marginalizate pe plan european.

Deciziile guvernamentale şi munca instituţională nu pot avea un efect imediat şi vizibil în lipsa unor demersuri de susţinere şi a unui sprijin din partea societăţii civile.

Pe această cale, doresc să îi felicit pe cei doi cetăţeni europeni distinşi de Preşedintele Parlamentului European şi aceleaşi felicitări doresc să le transmit tuturor celor implicaţi în acţiuni ce privesc integrarea etniei rome în comunitatea europeană din care şi România face parte.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind măsurile luate în domeniul fondurilor europene

În luna iunie a acestui an prezentam ce efecte pozitive ar putea avea pentru beneficiarii de fonduri europene din mediul privat simplificarea procedurii de achiziţie. Săptămâna trecută, ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, şi-a respectat promisiunea şi a semnat un ordin care îşi propune să rezolve această problematică, deoarece aspectele birocratice greoaie reprezintă principala barieră în calea accesării resurselor europene.

Prin această măsură, beneficiarii de fonduri europene din sectorul privat vor avea la dispoziţie o procedură simplificată în cazul achiziţiilor de bunuri, servicii şi lucrări. Din punctul meu de vedere, ordinul este o necesitate obiectivă. Documentul face referire la achiziţiile de bunuri de peste 30.000 de euro, a celor de servicii cu o valoare cuprinsă între 30.000 şi 200.000 de euro, respectiv a achiziţiilor de lucrări cu o valoare cuprinsă între 100.000 şi 5 milioane de euro.

Una dintre noutăţile introduse prin actul normativ este aceea că beneficiarii vor publica anunţurile de achiziţii într-o secţiune a paginii web a Ministerului Fondurilor Europene, www.fonduri-ue.ro, fără a suporta niciun cost. După ce vor analiza toate ofertele primite, beneficiarii vor alege opţiunea pe care o consideră cea mai bună şi îşi vor justifica alegerea. Această măsură nu doar că va simplifica procedura de achiziţie, ci şi va transparentiza acest domeniu. O altă veste bună pentru beneficiari este eliminarea obligativităţii reluării procedurii de achiziţie dacă nu sunt primite cel puţin trei oferte conforme.

Decizia de a fi implementată o asemenea măsură îmi reconfirmă faptul că ministrul Eugen Teodorovici caută permanent soluţii pentru a eficientiza administrarea banilor europeni. Totodată, doresc să îmi exprim mulţumirea pentru sprijinul pe care l-am găsit în persoana domnului ministru, în calitate de senator de această dată, pentru conturarea propunerii legislative privind adoptarea de măsuri specifice în vederea dezvoltării comunităţilor sărace, recent depusă la Camera Deputaţilor. Având acelaşi obiectiv, acela de a creşte gradul de absorbţie al fondurilor europene, în cazul propunerii care vizează comunităţile sărace ne adresăm unei categorii de cetăţeni puternic afectate de greutăţi sociale şi economice.

Îmbunătăţirea substanţială a ratei de absorbţie a fondurilor structurale, deblocarea programelor europene şi simplificarea procedurilor de achiziţie reprezintă garanţia îndeplinirii obiectivelor formulate în programul de guvernare al Uniunii Social-Liberale.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Lupta împotriva traficului de persoane, o preocupare pentru fiecare dintre noi"

Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane, celebrată în fiecare an în luna octombrie, marchează dorinţa expresă a Uniunii Europene de a se implica în totalitate în lupta cu ceea ce semnifică în acest moment "sclavia modernă". Această zi are drept scop sensibilizarea publicului larg asupra fenomenului care, prin încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, distruge individul, familia şi comunităţi întregi din întreaga lume. În ciuda unei evoluţii pozitive în ultima perioadă în actualul context social, a luptei permanente cu flagelul traficului de fiinţe umane, prin eforturile susţinute ale tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, consider că România mai are încă multe de făcut.

Societatea românească de astăzi este foarte vulnerabilă la tentativele din ce în ce mai evoluate ale indivizilor certaţi cu legea de a transforma din ce în ce mai multe persoane în victime ale acestui gen de infracţiuni grave, motiv pentru care fiecare dintre noi trebuie să conştientizăm gravitatea efectelor ce le poate produce traficul de persoane pe plan uman şi socio-economic şi să luam atitudine. Având forme de manifestare care ţin de crima organizată (traficul de droguri, traficul de arme, terorismul etc.), traficul de fiinţe umane poate crea vulnerabilităţi ce ţin de stabilitatea sistemelor statale, chiar pacea şi securitatea acestora, prin tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de protecţie socială sau de sănătate publică, prin depăşirea capacităţii de absorbţie a pieţei legale a muncii şi, implicit, prin bulversarea raportului de forţe dintre structurile de control a legalităţii şi ordinii publice şi partea din populaţie canalizată spre activităţi infracţionale.

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu reprezintă o problematică nouă a panaceului criminalităţii, el a grevat istoria omenirii timp de mai multe milenii, în diferite forme de manifestare. Astfel, sclavia, în forme noi sau mai vechi, ca şi practicile similare sclaviei, continuă să existe în toate statele lumii, totul derulându-se sub evantaiul crimei organizate, cu atât mai mult în actuala criză economică. Din perspectiva socio-umană, traficul de persoane reprezintă o gravă acuzaţie adusă societăţii. Fenomenul se află într-o continuă expansiune şi, chiar dacă se înregistrează uneori cifre descrescătoare, acestea nu reflectă o tendinţă, ci doar un succes de etapă al programelor de combatere iniţiate de autorităţi, după care traficanţii găsesc noi modalităţi de acţiune, deoarece piaţa-ţintă rămâne. Cred că autorităţile abilitate au o datorie de onoare în a informa populaţia României despre adevărata dimensiune a fenomenului traficului de persoane în România. Sunt convins că ministerul de resort îşi propune ţinte concrete în scopul descurajării infracţiunilor legate de traficul de fiinţe umane, dar la fel de importantă este şi cointeresarea populaţiei în demersul generos de diminuare a acestui fenomen periculos.

Doamna Manuela Mitrea:

"Copiii cu dizabilităţi au dreptul la o viaţă normală!"

Conform statisticilor, la sfârşitul anului 2012, în România existau 60.859 de copii cu dizabilităţi, dintre care 50,32% sunt copiii încadraţi în gradul grav, 20,01% sunt copiii încadraţi în gradul accentuat, iar 29,67% sunt cei încadraţi în gradul mediu şi uşor.

Când vorbesc despre aceşti copii, mulţi dintre oameni spun că ei sunt cu nevoi speciale, cu handicap, cu deficienţe sau cu dizabilităţi, şi aceasta nu numai pentru a-i clasifica, ci şi pentru a-i delimita de marea masă a copiilor. Deşi a trecut aproape un sfert de secol de la evenimentele din 1989, în societatea românească persistă ideea că aceşti copii sunt o povară şi au şanse mici pentru a se integra.

În realitatea actuală, şansele acestor copii la o viaţa normală sunt "aproape nule", iar acest lucru îmi este spus chiar de către părinţii care vin la biroul meu parlamentar din Constanţa. În lacrimi, aceştia povestesc cum le sunt marginalizaţi copiii pentru că sunt diagnosticaţi cu diverse afecţiuni neurologice precum autism, sindrom Down, sau ADHD.

Multe dintre intervenţiile mele se referă la copii şi nimic nu e prea mult când vorbim despre viitorul lor, al nostru, al acestei ţări, de aceea voi continua să abordez astfel de subiecte, voi continua să atrag atenţia asupra acestor teme.

Cred cu tărie că niciun copil nu trebuie discriminat sau marginalizat. Orice copil, cu sau fără dizabilităţi are dreptul la o viaţă normală în societate iar noi toţi trebuie să ajutăm la integrare.

Am cunoscut copii cu diferite forme de dizabilităţi şi vă pot mărturisi că sunt nişte copii deosebiţi, care atunci când beneficiază de sprijinul necesar, se integrează bine în şcoală şi societate.

Aceşti copii merită respectul, sprijinul şi înţelegerea noastră, pentru că, în ciuda obstacolelor imense pe care viaţa le-a ridicat în faţa lor, ei reuşesc să meargă mai departe şi de multe ori reuşesc chiar să ne zâmbească.

în România există multe asociaţii care luptă pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi, unii dintre noi suntem membri sau sprijinim astfel de organizaţii, dar cred că întreaga clasă politică ar trebui să se alăture acestui efort. Dacă ne unim forţele putem să creăm un viitor mai bun pentru copiii noştri.

Domnul Ion Mocioalcă:

Zile internaţionale ale lunii octombrie prilej de reflecţie, atitudine şi acţiune

În dorinţa de a marca subiectele şi problemele existente la nivel global, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit zile şi săptămâni internaţionale în domenii de interes pentru activitatea pe care o desfăşoară. Acestor zile internaţionale li se adaugă şi altele, tocmai din dorinţa diverselor entităţi şi a oamenilor în general de a conştientiza problemele şi de a identifica soluţii.

Calendarul lunii octombrie abundă de evenimente care ne obligă să ne oprim, să reflectăm şi să ne întrebăm cu ce am fost, suntem sau ne propunem să fim utili alegătorilor, cetăţenilor şi societăţii în general. Acesta este contextul în care mă adresez astăzi dumneavoastră, pentru a vă împărtăşi gândurile şi proiectele mele, pentru a vă oferi şi solicita sprijinul în demersurile pe care le întreprind.

Primul moment aniversar al lunii este reprezentat de Ziua internaţională a persoanelor în vârstă (1 octombrie). Respectul şi responsabilitatea noastră faţă de persoanele în vârstă se concretizează în aceste zile prin demersurile în vederea indexării pensiilor, operării de modificări în legislaţia privind pensiile, regândirea sistemului asigurărilor de sănătate şi implicit al asigurării accesului la servicii medicale de calitate pentru persoanele vârstnice.

Tot în data de 1 octombrie am sărbătorit Ziua internaţională a muzicii. Aceasta zi a fost organizată pentru prima dată de Consiliul Internaţional al Muzicii în anul 1975, urmare a adoptării la Lausanne, în 1973, a rezoluţiei Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Existenţa unui asemenea eveniment reflectă dezideratele UNESCO de pace, prietenie şi cultură, oferindu-ne nouă, tuturor, un bun prilej pentru a poziţiona-repoziţiona în ierarhia noastră valorică cultura, respectiv valorile de natură spirituală.

Perioada 4-10 octombrie este alocată Săptămânii mondiale a spaţiului. Dovadă a preocupărilor noastre în domeniu, legislativul din care fac parte adoptă proiectul de lege pentru aprobarea OG nr.32/2013 de modificare a OG nr.4/2010 privind infrastructura informaţională pentru informaţii spaţiale în România.

Data de 5 octombrie marchează "Ziua Educaţiei" ("World Teacher’s Day"), zi în care peste 200 de ţări îşi sărbătoresc şi onorează dascălii. În această perioadă mă preocupă ideea de a reda demnitatea dascălilor şi de asanare a sistemul de educaţie naţional.

În prima zi de luni din octombrie sărbătorim Ziua mondială a aşezămintelor umane, iar în a doua zi de miercuri din octombrie marcăm Ziua internaţională de reducere a dezastrelor. Aceste evenimente mă determină să îmi reconfirm interesul pentru activitatea Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, sub aspectul prognozei seismelor pe teritoriul naţional, să-mi exprim întreaga compasiune pentru cetăţenii greu încercaţi ai judeţului Galaţi şi să trag un semnal de alarmă pentru conştientizarea necesităţii implicării întregii societăţi în identificarea de soluţii pentru diminuarea efectelor dezastrelor cu care se confruntă ţara (inundaţii, cutremure etc.).

După ce în data de 9 octombrie s-a sărbătorit Ziua mondială a poştei, ca o aplicaţie a vechii sintagme "minte sănătoasă în corp sănătos" (mens sana in copore sano), la data de 10 octombrie sărbătorim Ziua mondială a sănătăţii mentale, iar la data de 16 octombrie sărbătorim Ziua Internaţională a Alimentaţiei.

În ziua de 17 octombrie, când sărbătorim Ziua Internaţională pentru eradicarea sărăciei, nu putem să uităm că România se regăseşte în clasamentul statelor cu cel mai mare risc al sărăciei, iar nivelul sărăciei în ţara noastră a urcat în ultimii ani de la 41 la 46%, ca urmare a scăderii nivelului de trai, dar şi a micşorării populaţiei. Prin demersurile noastre ne-am respectat promisiunile, am reîntregit salariile, indexăm pensiile, am redeschis toate programele pe fonduri europene şi am crescut considerabil rata absorbţiei acestor fonduri, iar acţiunile noastre nu se opresc aici, deoarece conştientizăm pe deplin dimensiunea flagelului sărăciei naţionale.

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din cadrul Camerei Deputaţilor, sunt preocupat de eficientizarea acestor domenii de activitate, iar evenimentele de la sfârşitul lunii octombrie reprezintă pentru mine o ocazie potrivită să îmi exprim aceste preocupări.

Astfel, în data de 24 octombrie sărbătorim atât Ziua ONU, cât şi Ziua de dezvoltare a informaţiei. Ziua Naţiunilor Unite, aniversarea intrării în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite - 24 octombrie 1945 - a fost sărbătorită, începând cu anul 1948, drept Ziua Naţiunilor Unite, iar Ziua mondială pentru dezvoltare informaţională a fost proclamată de Adunarea Generală în 1972, pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra problemelor legate de dezvoltare şi asupra nevoii de a facilita comunicarea internaţională. Adunarea a stabilit ca cele două evenimente să coincidă şi cu data adoptării, în 1970, a Strategiei internaţionale de dezvoltare pentru cel de-al doilea Deceniu de dezvoltare ONU..

Evenimentele lunii octombrie se încheie în perioada 24-30 octombrie când marcăm Săptămâna dezarmării, la solicitarea Adunării Generale din 1978, înaintată prin Documentul Final al Sesiunii Speciale pe probleme de Dezarmare.

Evenimentele din ultima săptămână a lunii octombrie doresc să evidenţieze activitatea ONU, importanţa dezvoltării informaţionale, a misiunilor urgente de dezarmare, riscurile legate de folosirea armelor etc. În acest sens, doresc să vă informez că lista priorităţilor legislative a Guvernului pentru cea de a doua sesiune ordinară a anului 2013 dovedeşte preocupările noastre active în domeniu (modificări ale Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, proiectul de Lege privind Statutul poliţistului etc.).

Domnul Ioan Munteanu:

A fi agricultor în românia

E din ce în ce mai greu să faci agricultură în România! Şi, totuşi, cu eforturi ieşite din comun, ţăranul a reuşit să reziste şi anul acesta. A rezistat secetei şi inundaţiilor, a rezistat vijeliilor, bolilor şi dăunătorilor. Dar îi este din ce în ce mai greu să reziste loviturilor primite de la clasa politică, deoarece deciziile acesteia îl conduc spre faliment.

Munca ţăranului este grea şi fără de odihnă. Oamenii, însă, nu precupeţesc niciun efort, muncesc din zori în noapte, pe arşiţă, ca şi în frig. Ei vor să aibă ce pune pe masă, vor să-şi dea copiii la şcoală, vor să aibă cu ce să-şi achite serviciile de sănătate pentru ei şi familia lor. Sunt acestea pretenţii exagerate? Nicidecum! Sunt lucruri modeste, decente, de bun-simţ. Şi, totuşi, atât de greu de obţinut în aceste vremuri de nesiguranţă...

Pentru agricultorul din România animalele şi pământul sunt la fel de importante şi la fel de dragi ca şi proprii săi copii. El nu vrea să lase ogorul pârloagă şi nici să sacrifice animalele. El nu vrea decât să muncească, indiferent cât de batjocoritoare şi descurajante sunt deciziile politicienilor. Vor fi, din nefericire, şi unii care îşi vor vinde pământul şi animalele pe rachiu şi ţigări, dar cei mai mulţi, cei tari de fire, vor rezista furtunilor provocate de deciziile aberante ale celor de sus.

Ca unul care a plecat din sat, care a trăit şi a muncit alături de ţărani şi care pledează acum în Parlament pentru soarta lor, cred că va veni timpul când bărbaţi adevăraţi, aflaţi în fruntea ţării, vor lua deciziile potrivite pentru ca pământul şi animalele să redevină ceea ce au fost dintotdeauna, adică bunurile cele mai de preţ ale omului de la ţară. Păcat, însă, că pagubele în urma acestor greşeli vor fi foarte mari, iar cheltuielile şi eforturile de redresare vor fi greu de suportat.

România are astăzi nevoie, mai mult decât oricând, de agricultori pricepuţi şi devotaţi. România are nevoie de hrană pentru locuitorii săi, implicit pentru efectivele de animale pe care le au în grijă. Potenţialul agricol al terenurilor şi munca oamenilor pot să asigure toate produsele agricole necesare traiului. Important este ca cineva să vrea cu adevărat să se facă agricultură în România. Altfel, se vor găsi destui binevoitori care să ne dea lecţii şi să profite de incompetenţa celor care decid soarta ţăranilor români.

Doamna Marioara Nistor:

"Un cod pentru potolirea «câinelui de pază» al democraţiei!"

"Presa este câinele de pază al democraţiei" stricto sensu înseamnă că democraţia ar exista doar de "gura" presei. Dacă nu ar fi presa, nu şi-ar mai face politicienii griji că se fac de ruşine, că se dau de gol, etc., şi şi-ar face "de cap" fără limite. Aşa însă, avem noroc cu presa, deoarece unii dintre politicieni ar face orice pentru a nu-şi strica reputaţia şi imaginea, din cauza orgoliului lor imens.

"Presa este a patra putere în stat" - o sintagmă referitoare cam tot la acelaşi lucru. Presa conduce statul, presa informează oamenii! Chiar dacă un lucru nu ar fi adevărat iniţial, el devine "adevărat" odată ce apare în presă. Credeţi că cineva vrea să apară la televiziune cu toate "minunăţiile" pe care le face? Nu! Exclus! Dacă nu vrea acest lucru, singurele soluţii sunt să şantajeze sau să linguşească presa. Ambele ipostaze sunt însă înjositoare, dar măcar populaţia nu află ce face un om politic pe lângă atribuţiile de serviciu. Cam astfel explică cum stă treaba cu presa şi politica un blogger care se semnează, sugestiv, "cornculapte".

În mare măsură, omul are dreptate, având în vedere contextul actual socio-economic, cu reverberaţii adânci întipărite şi în mediul politic, dar şi al funcţionării mass-media autohtone. Persistenţa actualului guvern în a demonstra că se poate pune "pumnul în gură" oricui are o altă părere decât cea "oficială" este demnă de dispreţ. Nici măcar pe vremea guvernelor Boc nu am asistat la o asemenea opresiune. Măcar ăia s-au dovedit a fi fost cinstiţi: au spus că taie veniturile oamenilor, le-au tăiat, au spus că e criză, s-au plâns public, dar au acţionat ca atare. Şi pe faţă! Mai mult, nu au avut nici o treabă cu presa, deşi erau înjuraţi şi terfeliţi ca la uşa cortului de ziare şi televiziuni...

Onor guvernul Ponta însă a scotocit site-urile în lung şi-n lat pentru a găsi o chichiţă juridică viabilă, ca nu cumva să i se impute că nu ar fi supus noul Cod al insolvenţei unei dezbateri publice fireşti, care ar fi modificat din temelii acest document discriminatoriu. Astfel, peste noapte şi fără somaţie s-a purces la introducerea celor două articole care au drept rol reducerea presei la tăcere (art.81 şi 348) în deja celebrul document de stat.

Dar, ca tot omul din popor, s-ar putea ca Ponta chiar să nu aibă nicio vină în toată tărăşenia asta. Poate vreun consilier a vrut să se răzbune pe ceva sau pe cineva..., pentru că dacă sesiza uşor, la o simplă citire, caracterul retroactiv al belicosului Cod, juristul şi procurorul din ... domnia sa s-ar fi răzvrătit cu siguranţă, şi ar fi ordonat urgent o adnotare acolo, vizavi de neprofesionalismul exprimării! Sau nu...

Una peste alta, este sesizabil de la distanţă faptul că setea de putere şi răzbunare capătă în România anului de graţie 2013 cote alarmante, duse la extrem tocmai de cei care nu demult strigau "hoţii, hoţii!". Vedem astfel că proverbiala apostrofare de odinioară "ciocu’ mic că suntem la putere!" nu şi-a pierdut deloc din valenţele-i "democratice", care pavoazează bunele intenţii ale guvernanţilor.

De altfel, parlamentarii PP-DD au depus prima moţiune simplă din această sesiune parlamentară pe tema ordonanţei de urgenţă care pune, prin noul Cod al insolvenţei, "botniţă" presei neaservite, intitulată "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei". Cu toate că mulţi parlamentari din USL s-au exprimat, chiar şi public, împotriva acestui document discriminatoriu emanat de Guvernul Ponta, este de urmărit câţi dintre ei vor vota astăzi în favoarea moţiunii simple, respectiv împotriva acestei OUG date cu dedicaţie. Este intolerabil ca unei societăţi de transport, de exemplu, să nu i se retragă licenţa care-i permite desfăşurarea activităţii, iar unei firme care administrează o televiziune, aflată în exact aceeaşi situaţie, să i se pună efectiv lacăt!

Până când raţiunea le va însenina gândurile, nu ne rămâne decât să protestăm cu tărie faţă de practicile actualului guvern, care îşi permite să transforme jurnaliştii în "haite de câini care muşcă democraţia prin impunerea dorinţelor, intereselor, mereu ascendente, ale stăpânilor" (Al. Forin Ţene), pentru că ne dorim ca vocea noastră şi a oamenilor de bună-credinţă să se audă şi în viitor fără distorsiuni malefice! Iar dacă vrem să citim invers "cod", atunci ajungem la termenul englezesc "doc", care tot câine înseamnă. Să vedem dacă de-acum încolo democraţia din România va mai fi păzită de cineva...

Domnul Iuliu Nosa:

"Adoptarea Legii bugetului de stat, o prioritate!"

Odată cu debutul acestei sesiuni parlamentare, într-o declaraţie politică mă refeream la priorităţile legislative pe care Parlamentul ar trebui să le aibă în vedere în următoarea perioadă. Printre ele, aminteam şi despre adoptarea la timp a Legii bugetului de stat pentru anul 2014.

Doresc să subliniez importanţa respectării calendarului de adoptare a bugetului de stat pentru anul viitor. Am în vedere, în mod special, asigurarea timpului necesar analizei şi dezbaterii proiectului de buget de către Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

Premierul a declarat că proiectul de buget va fi prezentat la 1 noiembrie pe masa Parlamentului, termenul final de adoptare fiind 1 decembrie. Respectarea acestui calendar este necesară, aşa cum ni s-a spus şi cum, de altfel, suntem pe deplin conştienţi, pentru ca instituţiile să-şi poată începe proiectele chiar din luna ianuarie a anului viitor.

În acest moment, pe masa Guvernului mai sunt o serie de proiecte deosebit de importante pentru România, precum este cel referitor la regionalizare, decizii privind TVA-ul sau contribuţiile la asigurări etc. Astfel de proiecte complexe şi, de altfel, extrem de necesare au un impact bugetar semnificativ. Definirea lor şi definirea bugetului anual sunt în strânsă corelaţie. Din păcate, timpul necesar articulării lor poate lucra în defavoarea respectării calendarului de adoptare a bugetului României pentru 2014. Îmi exprim speranţa că, în cele din urmă, legislativul României va avea timpul necesar pentru dezbaterea şi amendarea proiectului de buget.

Istoria adoptării bugetului anual, în România ultimelor decenii, a fost una care a defavorizat puterea legislativă şi instituţia parlamentară în raport cu executivul. Deşi respectarea calendarelor de adoptare a cunoscut o ameliorare de-a lungul timpului, consider că mai sunt necesare eforturi atât din partea noastră, a parlamentarilor şi a instituţiei în ansamblul ei, cât şi din partea Guvernului pentru a transforma adoptarea bugetului într-o dezbatere de înaltă calitate. Îmi doresc să îi conferim Parlamentului locul cuvenit în definirea politicilor publice naţionale şi în articularea strategiilor de dezvoltare a ţării noastre. Fundamentarea acestor politici şi strategii se poate face doar cu implicarea reală a Parlamentului României, care poartă legitimitatea oferită de funcţia sa reprezentativă.

Îmi exprim speranţa că începând cu această legislatură vom putea da un exemplu bun privind întărirea rolului Parlamentului în procesul de adoptare a bugetului naţional.

Domnul Ioan Oltean:

"Încă un « obiectiv îndeplinit » de către guvernul Ponta:

iminentul faliment al fermierilor români!"

A trecut aproape neobservat săptămâna trecută, un document transmis presei de către ANSVSA -Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Fiind mai degrabă preocupate de chestiunea cutremurelor de la Galaţi, Roşia Montană şi de exploatarea gazelor de şist de la Pungeşti, atât presa, cât şi opinia publică din România au ignorat semnalul de alarmă tras de această autoritate aflată în subordinea Ministerului Agriculturii.

Este vorba despre faptul că Uniunea Europeană va interzice ţării noastre să exporte carne de porc în ţările Comunităţii Europene.

Dar, să explicăm. Se ştie că, pentru a putea vinde în ţările Uniunii Europene, orice ţară membră trebuie să facă dovada că în acea ţară nu există niciun focar de pestă porcină, febră aftoasă, scabie sau orice fel de altă boală. Regula unanim acceptată şi respectată este ca, în lipsa dovezilor, Uniunea Europeană să interzică exporturile comunitare de carne de porc.

În ceea ce priveşte ţara noastră, furnizarea acestor dovezi este în sarcina ANSVSA, care are obligaţia să efectueze inspecţiile constatatoare de specialitate. Dar aceste inspecţii necesită fonduri, şi cum la ultima rectificare de buget acestea au fost tăiate, iată-ne în situaţia umilitoare, jenantă, dar mai ales disperată, de a nu ne putea alinia acestor reguli.

Din cauza lipsei banilor, România nu mai poate derula în condiţii de normalitate programele strategice de prevenire a apariţiei bolilor şi de răspândire a maladiilor specifice veterinare.

Conform datelor furnizate, în prezent instituţia se confruntă cu un deficit de 92 de milioane de lei. ANSVSA a cerut la ultima rectificare alocarea a minimum 44 milioane lei, suma minimă necesară pentru a putea dovedi că în România nu mai există oficial pestă porcină şi că fermierii noştri sunt capabili să ţină sub control bolile care apar în rândul animalelor care urmează să fie sacrificate.

Deşi este un fapt binecunoscut că în România focarele de pestă porcină au fost eradicate complet, în lipsa dovezilor, dar exclusiv din vina actualului guvern, importurile de carne din porc din România vor fi interzise.

Însă incompetenţa guvernului Ponta face, stimaţi colegi, şi victime colaterale.

Tăierea fondurilor ANSVSA nu va afecta doar exportul către ţările Uniunii Europene. Cităm din documentul la care am făcut referire: "Pentru că s-au tăiat banii necesari inspecţiilor veterinare doveditoare, România nu va mai primi calificativul de «stat cu risc controlat », acest lucru având ca rezultat interzicerea comerţului cu bovine, ovine şi caprine în Europa, Israel, ţările arabe şi China."

Şi iată cum, din cauza indiferenţei, obtuzităţii, incompetenţei şi autosuficienţei guvernului, deşi România beneficiază teoretic de o decizie favorabilă a Comisiei europene, care permite comerţul cu carne de porc pentru toate fermele din România, practic vom asista neputincioşi la încă o lovitură dată sub centură fermierilor români: spectrul falimentului şi adâncirea problemei siguranţei alimentare a cetăţenilor acestei ţări!

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţie politică cu tema: "Protestele care irită politicienii guvernării USL"

Dacă în 2012, Uniunea Social-Liberală a reuşit, datorită promisiunilor electorale fără acoperire în planul social-economic al statului, să atragă de partea sa aproximativ 60% din opţiunile electoratului, iată că, la un an distanţă, aceeaşi Uniune a performat în a atrage revolta populaţiei pentru fiecare măsură propusă de Guvern ca fiind "salvarea" României. Un lucru este cert, măsurile propuse nu au reuşit a se transforma în colacul de salvare de care România are nevoie. Numitorul comun nu este altul decât neputinţa actualului executiv în a le explica românilor avantajele şi dezavantajele măsurilor propuse, mai mult, incapacitatea de a asigura materializarea acelor măsuri considerate de interes naţional pentru România. În fapt, măsurile propuse de această monstruoasă coaliţie de la guvernare au fost îmbrăcate întotdeauna cu dublă semnificaţie, fiind o caracteristică a dedublării personalităţii pe care adesea o îmbracă chiar şeful guvernului. Dacă astăzi proiectul este prezentat ca fiind de o importanţă strategică pentru ţară, fără a fi prezentat in extenso, nu mare este de mirare că mâine, acelaşi aprig susţinător al proiectului să facă un pas înapoi în promovarea proiectului. Ba, mai mult, acelaşi domn premier găseşte întotdeauna un vinovat, evident, acela nefiind cel care este obligat de legea fundamentală să conducă şi să-şi asume măsuri în acord cu interesul general, în concordanţă cu drepturile cetăţenilor statului român. Aceasta unitate statistică este uitată în negura vremurilor de către aceeaşi Uniune Social-Liberală care promitea multe locuri de muncă, un trai mai bun şi respectarea celor care-i oferă legitimitate.

Din păcate, nu mai este o excepţie scăderea alarmantă a numărului locurilor de muncă pe care statul, prin intermediul organismelor sale şi cu măsuri economice eficiente, trebuie să le creeze. V-aţi înşelat, domnilor guvernanţi, dacă aţi crezut că atâtea promisiuni populiste propuse în timpul campaniei electorale nu se vor întoarce precum un bumerang, în condiţiile în care nu numai că nu a existat acea schimbare în bine pe care o clamaţi, dar mai mult, nivelul de trai al cetăţenilor alunecă, zi de zi, pe pantă. Modul în care actuala alianţă de guvernare nu reuşeşte să-şi onoreze promisiunile din timpul campaniei electorale este bine reprezentat în rândul cetăţenilor iar protestele sunt pe cale să devină o manifestare de zi cu zi a voinţei de recunoaştere a "ignoranţei" guvernamentale.

Domnilor guvernanţi, din păcate pentru fiecare cetăţean al acestei ţări, începeţi să culegeţi roadele a 17 luni de guvernare, şi anume 30 de taxe noi şi impozite majorate, scăderea ratei absorbţiei fondurilor europene cu aproape 4% în primele opt luni ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, iar românii pierd milioane de euro la bugetul de stat din cauza incapacităţii executivului de a reduce evaziunea fiscală, aceasta căpuşând România cu 14% din PIB, reuşind, în acest fel, să avem cele mai mari pierderi din colectarea TVA din întreaga Europă (între timp, reprezentanţii ANAF ului sunt prea preocupaţi de reorganizarea instituţiei, această reorganizare nefiind altceva decât aceeaşi Mărie cu altă pălărie).

Manifestaţiile de zi cu zi ale cetăţenilor, domnilor guvernanţi, nu reprezintă decât modalitatea prin care cel asuprit de taxele impuse de către dumneavoastră şi de scăderea nivelului de trai, deranjat de atitudinea ironică şi de nepăsarea la problemele sociale care se agravează, o aplică pentru a vă atrage atenţia că legitimitatea dumneavoastră li se datorează şi că este o obligaţie să fiţi responsabili în gestionarea treburilor publice, şi nu o alternativă!

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Un document scandalos şi penal moştenit de la guvernul Boc"

Chiar şi fără voie de la anumite instituţii de forţă - care nu dau curs dosarelor care vizează fosta guvernare PDL - totuşi, unele fapte cu iz penal ale Cabinetului Boc ies la iveală. Luni, 21 octombrie, a fost dat publicităţii un document desecretizat prin decizie judecătorească, care demonstrează, dacă mai era nevoie, modul în care a acţionat guvernul condus de actualul primar al municipiului Cluj Napoca.

Este vorba de un protocol de cooperare semnat pe 15 iulie 2011 de către fosta conducere a Institutului Naţional al Patrimoniului şi compania Roşia Montană Gold Corporation. Despre acest document, actualul director general al INP, dr.Alexandru Muraru a declarat public: "Protocolul semnat în 2011, pe perioada mandatului conducerii numită de Emil Boc, este un document ilegal şi ilegitim care arată maniera abuzivă a fostei guvernări PDL de a trata subiectul Roşia Montană. Mai mult, documentul este lovit de nulitate întrucât a fost semnat de o persoană ce nu avea dreptul de a angaja instituţia in semnarea unui astfel de document".

În orice ţară democratică (şi normală) din lume, o astfel de dezvăluire publică făcută de un şef de instituţie guvernamentală ar fi iscat un cutremur, mai ales ţinând cont de faptul că părţile implicate sunt o entitate guvernamentală ce ţine de Ministerul Culturii şi o companie care pur şi simplu a divizat opinia publică din ţară pentru că intenţionează să opereze cu metode care pun în pericol mediul şi patrimoniul unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur din Europa.

Dar dacă dezvăluirea directorului general al INP nu a generat încă reacţii, în schimb, documentul incriminat reprezintă o grozăvenie. O combinaţie de trafic de influenţă, mituire şi şantaj făcută de compania Roşia Montană Gold Corporation la adresa unei instituţii guvernamentale.

Protocolul, despre care actualul director general al INP precizează că este ilegal, angaja RMGC să vireze 70 de milioane de dolari Ministerului Culturii pentru protejarea patrimoniului de la Roşia Montană, dar atenţie, numai în cazul în care compania obţinea avizele necesare demarării proiectului minier. Un paragraf din document este de-a dreptul scandalos: "Ca o premisă a cooperării dintre ele, Părţile înţeleg şi agreează că angajamentul de finanţare asumat de către RMGC prin prezentul Protocol, cu privire la elementele de patrimoniu cultural naţional, este în mod fundamental corelat cu progresul RMGC în dezvoltarea Proiectului în fazele de construire şi de exploatare".

Iar un alt paragraf stipulează că "În situaţia în care (...) unul sau mai multe acte administrative importante (avize, autorizaţii), care stau la baza proiectului au fost anulate ori efectele lor sunt suspendate, sau construirea şi exploatarea Proiectului este suspendată, plata oricărei tranşe este suspendată...".

În primul rând, o entitate privată - RMGC - nu poate da bani unui minister. Iar suma respectivă (70 de milioane de dolari) apărea la capitolul "investiţii pentru protejarea şi restaurarea patrimoniului" în Acordul dintre RMGC şi Guvernul României. Aici suntem în faţa a ceea ce se cheamă mită şi trafic de influenţă pentru că într-un fel, INP sau Ministerul Culturii, ca să nu piardă banii, ar fi trebuit să se implice în sprijinirea obţinerii de către RMGC a avizelor şi autorizaţiilor. Iar condiţionarea sistării plăţilor în situaţia anulării unor acte administrative intră în sfera şantajului.

O astfel de ilegalitate a patronat guvernul PDL. Şi chiar dacă este vorba de INP, este imposibil ca premierul Emil Boc să nu fi ştiut sau să nu-şi fi dat acordul pentru semnarea unui astfel de document. Într-o ţară normală, la ora asta, organele de cercetare penală erau deja la uşa INP pentru a demara cercetările.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Gazele de şist, între zvonuri şi realitate"

Gazele de şist s-au transformat în ultimii doi ani într-un subiect extrem de controversat pe agenda publică din România. Şi nu suntem singura ţară unde această temă a suscitat dezbateri aprinse sau proteste, unele state, precum Franţa, Irlanda şi Bulgaria, mergând chiar până la decizii mai ferme şi interzicând metoda fracţionării hidraulice în exploatarea gazelor neconvenţionale.

Revenind la România, nu putem să nu ne amintim cum un Guvern a căzut în urma unei moţiuni de cenzură, în textul acesteia regăsindu-se critici privind începerea prospecţiunilor pentru gaze de şist. Cu acea ocazie, Guvernul răsturnat prin moţiune de cei care azi s-au răzgândit şi susţin proiectul a fost acuzat de lipsă de transparenţă şi de luarea unei decizii fără a realiza un studiu de impact asupra mediului. Astăzi, când Chevron încearcă să îşi amplaseze utilajele de explorare, subiectul revine în atenţia publicului.

Şi aşa ajungem ca, indiferent despre cine vorbim şi care este gradul de cunoaştere în legătură cu explorările sau exploatările de gaze de şist, fiecare român să aibă o opinie pe această temă. Şi azi, şi în trecut, abordările, pro sau contra, au fost şi sunt, în opinia mea, eronate şi de cele mai multe ori nu au de-a face cu subiectul în sine. Dintr-un simplu motiv: nu există suficientă informare în spaţiul public, iar interesul factorilor decizionali nu pare a fi acela de a oferi o opinie obiectivă, cu avantaje şi dezavantaje, câştiguri şi pierderi.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a alocat 60 de mii de euro pentru o campanie de informare publică asupra gazelor neconvenţionale, campanie începută încă din luna iulie 2013. Campania, cofinanţată din bani europeni, constă într-un site, nişte pliante şi întâlniri pe tema gazelor de şist. Nu ştim ce fel de întâlniri şi dacă acestea au avut loc sau dacă informările respective au ajuns la toţi cetăţenii din zonele vizate. Ceea ce am văzut zilele trecute în localitatea Pungeşti, judeţul Vaslui, precum şi în declaraţiile politicienilor, demonstrează cu totul altceva. Majoritatea locuitorilor din Bârlad au aflat de la biserică, mai ales la slujbele de duminică, despre dezavantajele sondelor destinate gazelor din şisturi. Aşa se face că situaţia dintr-unul dintre perimetrele de interes pentru exploatare să arate astfel: biserica din zonă face propagandă împotriva proiectului, ANRM, prin intermediul pliantelor şi al site-ului, face lobby pentru exploatarea gazelor de şist. Cea mai mare parte din vină o poartă politicienii, în special cei din zonă, care s-au folosit de acest subiect pentru a câştiga alegerile. I-au provocat pe oameni, spunând că exploatările nu sunt bune şi că le vor stopa daca vor fi aleşi, apoi s-au alăturat taberei adverse, catalogându-i azi drept ţărani ignoranţi.

Însă atâta timp cât vorbim de teme importante precum creşterea securităţii energetice a României prin diversificarea surselor de aprovizionare, reducerea dependenţei faţă de gazele ruseşti, cu impact asupra întregii populaţii, protejarea mediului înconjurător şi a locuitorilor din zonă sau protejarea surselor acestora de venit şi hrană, nu putem să ne formăm o opinie corectă fără o îmbunătăţire a gradului de conştientizare şi consultare şi fără a asigura o mai mare transparenţă a procesului de luare a deciziei pe acest subiect.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Agricultura şi zootehnia judeţului Galaţi"

Judeţul Galaţi deţine capul de listă din punct de vedere al producţiei agricole şi zootehnice. Zootehnia e cel dintâi teren de încercare. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Gospodăria ţărănească va continua să aibă un rol important în aprovizionarea pieţei alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă şi chiar carne. Numai că tot mai mult vor avea căutare numai produsele în realizarea cărora vor fi respectate reţete ecologice.

La fel stau lucrurile şi în cultivarea pământului. Este cert că ţăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăţi practicând o agricultură în stil tradiţional, cu îngrăşăminte naturale, dar punând la lucru şi ştiinţa modernă. Produsele obţinute ar putea să fie vândute pe bani grei în toată lumea, din Europa până în America. Statul ar trebui să-i ajute. Nu cum a făcut-o până acum, prin structuri birocratice şi hipercentralizate, ci prin legi bune şi structuri de piaţă, care să-i stimuleze pe ţărani şi să le îndrepte atenţia către preocupări de acest fel.

Există la noi chiar o experienţă notabilă din perioada interbelică, numeroşi ţărani fiind antrenaţi atunci în cultivarea unui tutun de o calitate specială. Când stimulentele şi preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit şi cultura acestui tip de tutun.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, la noi, desigur, căci în vremurile noastre, în ţările dezvoltate, prin libera iniţiativă, dar şi prin intervenţii de stat, dinamizarea pieţei este determinată de organizarea unor companii suple şi eficiente, cu scopul comercializării produselor agricole. Toate urmăresc să obţină profit din tranzacţii, având ca obiect munca fermierilor. O întreagă reţea de servicii agricole îl susţin însă pe fermier, de la arat, semănat şi recoltat până la vânzarea produselor, îngrijindu-se să-i revină un câştig optim, pentru că dacă fermierul dă faliment, întreaga reţea dă faliment. Când profitul nu e îndestulător, intervin subvenţiile.

În locul fermierului se află ţăranul român, despărţit de piaţă fie de intermediari, fie de stat. A primit pământ, dar sprijinul pe care-l primeşte ca să producă e palid. Nu se bucură nici de infrastructură, nici de preţuri stimulative de achiziţie, nici de reţele de servicii, nici de subvenţii şi nici de credite. Iar intermediarii din pieţele orăşeneşti, hărţuiţi acum de autorităţi, nu sunt decât nişte bieţi amatori, ce nu înţeleg bine nici măcar dependenţa lor fundamentală de munca ţăranului şi de profitul lui.

Fără o reformă radicală, făcută cu faţa la viitor, agricultura noastră nu poate supravieţui. O reformă a structurilor de producţie, a relaţiilor producţie-consum, a mentalităţilor ar fi singura şansă ca agricultura noastră să reziste în faţa concurenţei din Uniunea Europeană.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Dunărea şi educaţia ecologică"

Nu trece un singur an fără ca Dunărea sa nu fie poluată, iar în ultimii ani acest lucru se întâmplă la fiecare 3 - 4 luni. Trebuie să recunoaştem faptul că România nu a avut şi nu are nici acum o politică de educaţie ecologică destinată tuturor locuitorilor, că în afară de acţiunile sporadice ale unor organizaţii ecologice nu s-a făcut mare lucru şi că din când în când presa mai semnalează câte un accident de mediu.

Numărul mare de accidente de poluare a râurilor şi în special a Dunării, deşeurile reciclabile aruncate peste tot sunt dovada vie a celor afirmate.

Când Dunărea este poluată, au de suferit nu numai speciile de peşti şi păsări, ci şi oamenii care trăiesc pe malurile fluviului şi îşi au legată existenţa de acesta, pentru că multe localităţi din Mehedinţi şi din ţară se alimentează cu apă potabilă din Dunăre.

La sfârşitul anului 2006 au fost 6 cazuri de poluare cu produse petroliere, iar la începutul acestui an a fost o poluare cu produse chimice în zona Moldova Nouă, în timp ce oraşul Orşova a fost afectat de poluarea cu deşeuri menajere.

Din păcate, politica de educaţie ecologică actuală nu există decât, poate, pe hârtie!

Cu siguranţă nu vă spun o noutate când vorbesc despre aceste exemple de poluare a Dunării, dar cred că a venit timpul să luăm măsuri, România trebuie să aibă o politică de educaţie ecologică. Este o datorie faţă de noi şi urmaşii noştri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Dezvoltarea administraţiei publice"

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente.

Un sistem democratic este funcţional atunci când economia înregistrează reuşite şi în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.

În această transformare a societăţii româneşti nu se poate face abstracţie de sistemul administraţiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spaţiu administrativ.

Guvernul actual şi-a propus să abordeze aceste aspecte ţinând cont de impactul măsurilor de reformă de la nivelul administraţiei publice ce au fost întreprinse în ultima perioadă. În acest sens, s-a organizat o cercetare pe baza sondajului statistic la nivelul administraţiei publice centrale şi locale folosind două eşantioane reprezentative la nivelul primarilor localităţilor şi al reţelei naţionale de modernizatori. Pe baza rezultatelor obţinute, s-a analizat impactul măsurilor de reformă asupra derulării procesului descentralizării şi al reformei funcţiei politice. Prin derularea coerentă şi continuă a procesului de descentralizare în perioada imediat următoare vom putea asista la creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor publice, iar administraţiile locale vor răspunde într-o măsură îmbunătăţită exigenţelor cetăţenilor şi dezvoltării locale.

Administraţiile publice locale, în perioada imediat următoare, au ca priorităţi: ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate, creşterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltării capacităţii de valorificare a potenţialului local şi implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competenţă. În acest scop, administraţiile publice locale sunt considerate ca unităţi primare ale politicii locale şi ale procesului decizional.

Provocare majoră pe termen scurt şi mediu a administraţiilor publice locale este cea a creării mecanismelor din Uniunea Europeană, atât pentru a face faţă schimbărilor culturale, economice şi a putea gestiona fondurile europene, cât şi pentru a pune în practică politicile publice. În acest sens, recomand dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice locale şi prin creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici de la nivelul instituţiilor administraţiei publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei funcţiei publice. Crearea unui corp de funcţionari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist şi onest va asigura premisele unei transformări reale a administraţiei publice din ţara noastră.

Pentru România, procesul de transformări din administraţia publică centrală va căpăta noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie să răspundă noilor schimbări din economia mondială, dar în egală măsură şi noilor cerinţe ale structurilor Uniunii Europene. Reforma administraţiei publice implică modificări de substanţă ale competenţelor sale majore atât la nivelul administraţiei publice centrale, cât şi al administraţiei publice locale şi al serviciilor publice, în general. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea şi întărirea rolului autorităţilor şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă şi aleşii locali.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Egalitatea de şanse în România"

România de astăzi este ţara europeană în care sunt încă prezente multe inechităţi şi discrepanţe între şansele pe care cetăţenii le au în dezvoltarea lor în societate. Urmare a evoluţiilor socio-economice din ultimii 20 de ani s-a reuşit contraperformanţa, deloc de dorit, de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de şanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare între aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte şi instabilitate...

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraş şi sat în ceea ce priveşte educaţia, asistenţa medicală, accesul la utilităţi. Se poate vorbi despre diferenţe între femei şi bărbaţi sau despre accesul la binefacerile modernităţii pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populaţie. Se poate vorbi despre şansa sau, mai corect, neşansa persoanei cu dizabilităţi sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluţii pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradiţional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acţiunea administraţiei publice şi a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România organizaţiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării şi excluziunii de orice fel.

În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit faţă de rapoartele oficiale şi în prea mică măsură într-o direcţie pozitivă. Este şi cazul concret al zonei politico-administrative ce oferă asistenţă persoanelor cu dizabilităţi. În relaţie cu acestea, statul continuă să-şi limiteze intervenţia la asistenţă financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează parcă în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relaţia directă a acestor cetăţeni cu instituţiile administrative este inhibată inclusiv de inexistenţa sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. De asemenea, deşi legislaţia a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situaţiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate şi iniţiativă în facilitarea dialogului între cei aflaţi în dificultate şi potenţialii angajatori, iar deschiderea doar clamată de sistemul administrativ şi de cel educaţional este multiplicată de prejudecăţi demult absente din mentalul lumii civilizate.

Cetăţenii la care mă refer pot întoarce societăţii, la rândul lor, un vast potenţial creativ, având capacitatea de a se exprima şi ca producători de bunuri şi servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-şi permite să ignore astfel de oportunităţi.

Lumea europeană în care ne-am integrat a înţeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesaţi să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunităţii, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societăţii româneşti. În fapte, nu doar în vorbe!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Siguranţa şi infracţiunile din România"

Furturile din locuinţe se înmulţesc, la fel şi cele din societăţile comerciale, oameni periculoşi acţionează nestingherit, hoţii de maşini sau spărgătorii de autoturisme.

De aici întrebarea legitimă a românilor: pot ei să doarmă liniştiţi? Se achită Poliţia de obligaţiile ce-i revin? Răspunsul, pornind de la o succintă statistică, este mai degrabă negativ.

În tot acest timp, observăm un adevărat caleidoscop infracţional. A crescut îngrijorător numărul infracţiunilor la regimul circulaţiei, punând în pericol siguranţa pietonilor şi a şoferilor corecţi. Falsificatori de tot felul, evazionişti şi condamnaţi pentru infracţiuni economice se ascund de oamenii legii, care îi caută să-şi ispăşească pedepsele. Lor li se adaugă persoane care au vrut să treacă ilegal frontiera de stat a României, care i-au privat de libertate pe alţii, alţii care posedă sau folosesc fără permis armament ori muniţie, condamnaţi pentru trafic de influenţă şi dare sau luare de mită sau multe alte fapte comune pentru a fi condamnate de lege.

Este legea prea blândă ori ea nu este aplicată? este nevoie de alte legi sau cei care trebuie să aplice aceste legi n-o fac? Sunt întrebări care trebuie să dea de gândit atât despre eficienţa cadrului legislativ, cât şi despre eficienţa muncii angajaţilor din sistemul poliţienesc.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Încă un proiect de succes al Guvernului USL"

Guvernul român a demarat procesul de liberalizare a preţurilor la gaze. Ca parte a acestui proces, consumatorii au deja posibilitatea de a-şi alege furnizorul, guvernul intenţionând să încheie procesul de liberalizare a preţului gazelor pentru clienţii noncasnici până la sfârşitul anului viitor (cu posibilitatea prelungirii până la finele anului 2015) şi pentru consumatorii casnici până la sfârşitul anului 2018.

Conform datelor ANRE, preţul gazelor ruseşti estimat pentru ultimul trimestru al anului este mai mare şi decât cel de anul trecut din această perioadă, când a fost de 401 dolari pe mia de metri cubi în octombrie, 416 dolari în noiembrie şi 412 dolari în decembrie 2012. Inevitabil, factura la gaze va creşte şi pentru populaţie şi pentru firme, chiar dacă s-a promis că se vor da pentru consum 95% gaze de producţie internă şi doar 5% gaze de import.

România nu poate continua să cumpere din Rusia gaze la preţuri de peste trei ori mai mari faţă de preţul la care le putem produce şi în ţara noastră. Avem acum o oportunitate extraordinară de a sta pe propriile picioare pe piaţa energetică, de a nu mai depinde de nimeni. Şi avem de asemenea îndatorirea de a ne ajuta vecinii din Republica Moldova, care cumpără tot gazul pentru consumul intern din Rusia.

Romgaz este o companie strategică pentru România datorită performanţelor înregistrate de-a lungul timpului. Listarea Romgaz, cel mai mare producător şi furnizor de gaze de pe piaţa locală, este parte a unui program ambiţios iniţiat de Guvernul României, alături de celelalte proiecte de succes. începând de anul trecut şi anul acesta toate procedurile de privatizare, de listare la societăţile din energie, au fost toate un succes amintind doar de Transgaz şi Nuclearelectrica, în sensul deschiderii către investitorii privaţi străini a companiilor strategice, ca parte a contextului de reformare a sectorului energetic şi alinierii cu principiile competiţiei reale.

Cred că planul premierului Victor Ponta de a facilita construcţia gazoductului Iaşi - Ungheni şi de a descoperi resursele României de gaze de şist este un pas istoric, care demonstrează viziune pentru viitor, o nouă etapă în dezvoltarea societăţii, cât şi respect faţă de fraţii noştri de peste Prut.

Domnul Petru Movilă:

"Ministrul sănătăţii a mai luat o decizie împotriva sănătăţii românilor: distrugerea asistenţei medicale stomatologice"

A trecut mai bine de jumătate de an din momentul în care Ministerul Sănătăţii a decis sistarea fondurilor pentru asigurarea asistenţei stomatologice, fapt care a dus la o situaţie unică în istoria sistemului de asigurări de sănătate din Europa, cu afectarea iremediabilă a politicilor publice de sănătate în domeniu.

Deşi ne aflăm la mijlocul lunii octombrie, nici până la acest moment ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu nu a rezolvat problema apărută în luna aprilie a acestui an, atunci când asistenţa medicală stomatologică acordată gratuit copiilor şi bătrânilor a fost sacrificată de ministrul Nicolăescu, care a folosit cu ipocrizie pretextul că decizia politică salvează viaţa altor bolnavi. Astfel, am devenit prima ţară din Uniunea Europeană şi singura care a exclus din asigurările sociale de sănătate stomatologia.

În plus, aşa cum subliniază şi Colegiul Medicilor Dentişti din România, ministerul a încălcat unul dintre principalele drepturi garantate prin Constituţia României, respectiv dreptul la ocrotirea sănătăţii, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. Astfel că, deşi legea prevede că până la vârsta de 18 ani asistenţa stomatologică este gratuită, la acest moment, din cauza lipsei fondurilor, o bună parte a populaţiei, în special copii şi persoanele defavorizate, nu mai beneficiază de asistenţă stomatologică gratuită.

Măsura de sistare a alocării fondurilor pentru decontarea serviciilor de medicină dentară a afectat în mod grav atât pacienţii, cât şi medicii dentişti. Datele Colegiului Medicilor Dentişti arată că numărul pacienţilor a scăzut cu 30 la sută pentru că din ce în ce mai puţini pacienţi preferă să treacă pragurile cabinetelor stomatologice.

În acest caz, consider că este necesară realizarea unor politici de sănătate publică în domeniul medicinei dentare, în acord cu starea reală de sănătate a populaţiei, care să includă, pe de o parte, acordarea asistenţei stomatologice în sistemul public al asigurărilor de sănătate, iar pe de altă parte, introducerea medicinei dentare în cadrul programelor naţionale de prevenţie.

Ministrul Sănătăţii trebuie să ia o decizie şi să îndrepte greşelile făcute cu bună ştiinţă, iar Guvernul Ponta să-şi asume faptul că Nicolăescu duce încet, încet, sănătatea în faliment şi că limitează accesul pacienţilor la serviciile sistemului de sănătate. Locul lui este acasă şi nu în acest minister.

Domnul Petru Movilă:

"Oare liderii USL mai ţin minte Manifestul pentru Iaşi?"

Toate demersurile făcute ani la rând pentru includerea autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş în lista proiectelor prioritare pentru Comisia Europeană au fost aruncate la coş de către USL.

Acest proiect, extrem de important pentru România, a fost exclus de pe lista proiectelor de prioritate zero pentru Uniunea Europeană, după ce Anca Boagiu şi Alexandru Nazare, ambii în calitate de miniştri ai transporturilor, au reuşit includerea autostrăzii în reţeaua TENT-T şi implicit au dat şansa finanţării proiectului din fonduri europene.

În schimb, astăzi, în nici un coridor din cele incluse la finanţare pentru 2014 - 2020, nu se regăseşte acest proiect major de infrastructură. Concret, avem negru pe alb dovada faptului că niciodată autostrada Iaşi - Târgu Mureş nu a prezentat un interes real pentru USL, ci doar potenţial ca material de campanie.

Nu cred că pentru această "scăpare" intenţionată şi răuvoitoare din partea USL poartă vina toţi candidaţii alianţei, însă liderii formaţiunilor politice cu siguranţă sunt vinovaţi pentru lipsa autostrăzii din lista publicată ieri de către Comisia Europeană. Cei care au făcut programul politic, atât la nivel naţional, dar mai ales la nivel local, au vândut speranţe deşarte ieşenilor. Autostrada este al doilea proiect mincinos din Manifestul pentru Iaşi, pentru că nici spitalul regional de urgenţe nu va prinde contur din fonduri publice, aşa cum au promis, de nenumărate ori, şi Ponta şi Antonescu.

Cum să nu observăm că Guvernul USL îşi tratează votanţii cu două măsuri? Înainte de campanie, liderii USL au promis că la Iaşi se vor face investiţii majore şi că judeţul nostru va avea şi aeroport, şi autostradă, şi spital regional de urgenţă, toate finanţate din bani de la stat.

A trecut abia un an de când USL a câştigat alegerile locale şi parlamentare, iar proiectele Iaşiului fie au dispărut de pe lista promisiunilor, fie au fost modificate radical. Este ruşinos pentru un Guvern de o astfel de anvergură, susţinut de majoritatea din Parlament, că nu se poate ţine de cuvânt măcar pentru o singură promisiune.

Autostrada Iaşi - Târgu Mureş este un proiect prioritar şi nu trebuie acceptate jumătăţi de măsură şi nici nu trebuie făcute concesii. Oare liderii USL mai ţin minte Manifestul pentru Iaşi?

Domnul Octavian-Marius Popa:

"Importanţa adoptării noului Cod silvic"

Pădurea reprezintă una dintre cele mai preţioase resurse pe care le poate deţine o ţară, România fiind un teritoriu binecuvântat din acest punct de vedere.

Din păcate, în lipsa unei legislaţii care să pedepsească aspru furturile, aurul verde românesc a fost ţinta unui jaf de proporţii, a unei exploatări nelimitate, iraţionale, care se ridică la ordinul a zeci de milioane de metri cubi de material forestier, în cuantum de câteva miliarde de euro.

Rezolvarea acestei grave situaţii prin adoptarea unui nou Cod silvic a fost considerată de doamna Lucia-Ana Varga, ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, "prioritatea zero" a mandatului său. Actul normativ a fost deja aprobat de Guvern şi el se află în procedură de urgenţă la Parlament.

Necesitatea adoptării rapide a acestei legi este justificată foarte clar de ministrul nostru liberal: "Este extrem de important ca acest act normativ să intre cât mai repede în vigoare pentru că în continuare avem 500.000 hectare nepăzite, nu putem lua măsuri eficiente împotriva hoţilor, nu putem acorda compensaţiile cuvenite proprietarilor de pădure din parcurile naturale care au restricţii impuse, nu putem eficientiza structura ITRSV şi, din păcate, fiecare zi care trece înseamnă pădure care dispare". Într-adevăr, legislaţia permisivă se face vinovată, în primul rând, de faptul că fiecare zi este echivalentă cu o parte lipsă de pădure.

Cum bine se ştie, dispariţia pădurii (prin defrişări şi tăieri ilegale), care aduce cu sine un întreg cortegiu de nenorociri: alunecări de teren, inundaţii, deşertificare etc., se întoarce ca un bumerang împotriva omului. Am asistat de-a lungul vremii, şi în ultimii ani parcă din ce în ce mai violent, la adevărate drame ale comunităţilor locale din cauza inundaţiilor: distrugerea gospodăriilor şi, cel mai grav dintre toate, pierderi de vieţi omeneşti.

Noi, liberalii, considerăm că viaţa oamenilor reprezintă cel mai important lucru şi niciun interes pecuniar nu justifică punerea lor şi a proprietăţilor lor în pericol.

Noi, liberalii, considerăm că trebuie să punem stavilă acestor fenomene şi că este datoria noastră să venim cu un pachet legislativ, care să reglementeze clar şi ferm acest domeniu vital, altfel generaţiile viitoare ne vor judeca aspru pentru că nu am avut grijă de această avuţie.

Domnul Călin Potor:

"USL va duce până la capăt Angajamentul pentru România"

USL a venit la guvernare din dorinţa de a duce la bun sfârşit Angajamentul său pentru România. Ne-am asumat o declaraţie de principii, în 10 puncte, pe care le vom urma nemijlocit în acţiunile noastre politice viitoare. Angajamentul nostru este acela de a da României un nou model de guvernare, competentă şi eficientă, dar şi să creăm un nou model pentru societate, aşezată pe repere morale, construită pe solidaritate, respect şi toleranţă.

Este important ca românii să ştie că responsabilitatea noastră a debutat prin a spune oamenilor adevărul despre starea naţiunii, pentru a nu crea false aşteptări. Este clar că lucrurile nu se puteau schimba peste noapte! După trei ani şi jumătate de măsuri aberante ale fostelor guvernări pedeliste, care au distrus economia şi au dus românii la disperare, va fi nevoie de cel puţin alţi trei ani pentru ca rezultatele politicilor noastre publice şi guvernamentale să fie resimţite de fiecare român. USL a propus un program realist, nu unul populist, nu am promis mai mult decât suntem conştienţi că vom putem realiza.

Marile probleme ale unei societăţi nu pot fi rezolvate fără dezbatere şi dialog, fără competenţă şi fără corectitudine. România nu avea nevoie în această perioadă doar de o altă guvernare, ci şi de alte modele. Nu putem avea o societate care construieşte, dacă suntem conduşi de oameni cu vocaţia distrugerii. Nu putem avea prosperitate, dacă guvernanţii nu se gândesc decât la înrobirea populaţiei şi austeritate. Nu putem avea progres pentru toţi cu o putere care serveşte doar un grup de interese. datoria noastră va rămâne să fim în mod real în serviciul cetăţenilor, nu doar declarativ.

Guvernarea USL de până acum a arătat fără echivoc că agenda publică a fost construită pe problemele reale ale românilor. Am fost preocupaţi să reparăm nedreptăţile făcute de guvernările anterioare unor segmente importante ale populaţiei, precum reîntregirea salariilor şi a pensiilor, oameni care şi-au pierdut locurile de muncă, copii merituoşi fără bani de şcoală, cei care nu îşi mai pot plăti creditele, tineri care termină facultatea şi ajung şomeri pentru că posturile sunt blocate. Am făcut dreptate şi vom continua să facem dreptate românilor!

Relansarea economică a României presupune şi un nou model economic, bazat pe încurajarea iniţiativei private, susţinerea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. Noul model economic va avea ca rezultat dezvoltarea unui mediu de afaceri puternic, dezvoltarea clasei de mijloc şi, implicit, reducerea inechităţilor sociale. Guvernarea USL va avea drept efect o societate care îşi respectă pensionarii, are grijă de copii şi nu îi abandonează pe cei defavorizaţi.

Vom crea un stat care îşi respectă contractul cu cetăţenii, plătitori de taxe şi impozite. Avem nevoie de sisteme publice solide şi funcţionale, iar educaţia, sănătatea, ordinea publică, care reflectă gradul de civilizaţie şi dezvoltare a unei societăţi, vor fi pentru noi domenii prioritare. Vrem să rupem definitiv tradiţia politizării şi să readucem profesionalismul în administraţia publică centrală şi locală.

Spre disperarea detractorilor care "cântă" aproape zilnic eventualul prohod al USL, vreau să-i dezamăgesc din nou, spunându-le că alianţa care a câştigat simpatiile majorităţii românilor nu se va rupe. Nici azi, nici mâine, nici la alegerile europarlamentare, nici la cele prezidenţiale de anul viitor! Dezbaterile constructive sunt benefice pentru buna funcţionare a oricărei structuri! USL şi-a asumat să însănătoşească România îmbolnăvită de băsescu şi boc, cu litere mici, în cel puţin patru ani de guvernare! O să-i ducem la capăt cu succes, în ciuda piedicilor, deoarece România trebuie să devină un partener de încredere, predictibil şi respectat în cadrul Uniunii Europene, iar românii trebuie să îşi recapete demnitatea, onoarea şi speranţa.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Seniorii României merită respect"

Seniorii României necesită o atenţie specială în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice. Capacitatea de deplasare mai scăzută sau dificultăţile de vedere sunt doar două probleme minore care îngreunează accesul bătrânilor noştri la serviciile de bază ale administraţiei publice. Fără un ajutor concret şi eficient din partea statului, pensionarul ar putea deveni "refugiat" în cadrul propriei comunităţi.

Pentru a ocroti acest segment vulnerabil de cetăţeni am întocmit un proiect de lege care să instituie pentru administraţia din România un asistent responsabil de relaţia cu persoanele în vârstă. Cu alte cuvinte, să avem un astfel de asistent dedicat exclusiv pensionarilor în fiecare instituţie din România.

Prin această propunere legislativă urmărim să prevenim şi să reducem numărul de cazuri în care seniorii ar putea fi expuşi la situaţii care le afectează sănătatea şi demnitatea în contact cu autorităţile publice. Sunt cunoscute episoadele în care infirmierele direcţiilor generale de asistenţă socială au dat dovadă de indolentă ori insuficientă responsabilitate în realizarea atribuţiilor de serviciu faţă de seniori. De asemenea, sunt binecunoscute contextele în care pacienţii în vârstă sunt ignoraţi, lăsaţi îndelung să aştepte şi trataţi necorespunzător de către personalul medical din cadrul unităţilor sanitare publice. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca astfel de acţiuni să conducă chiar la decesul seniorilor ignoraţi de medici.

În al doilea rând, prin acest proiect de lege urmărim să oferim asistenţă şi consultanţă persoanelor vârstnice în scopul de a elimina neclarităţile legislative şi de a contribui la eficientizarea comunicării stat-cetăţean. Rolul asistentului este de a asigura egalitatea de tratament a persoanelor în vârstă în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice.

Pentru a elimina stereotipurile de tipul "nu sunt bani pentru salarii", vom propune ca persoana responsabilă de relaţia cu cetăţenii vârstnici să fie un funcţionar din cadrul instituţiei publice ce va fi desemnat ulterior de către conducătorul acesteia. Cu alte cuvinte, nu vom "împovăra" bugetul statului cu salarizarea unei noi categorii de funcţionari.

Seniorii României merită respect. Ei au construit - într-o perioadă istorică extrem de dificilă - ţara pe care o guvernăm astăzi. Pentru efortul lor, pentru responsabilitatea cu care şi-au făcut datoria, au dreptul elementar la o administraţie modernă - unde să nu fie niciodată abuzaţi sau neglijaţi.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal a fost şi va rămâne consecvent punctului său de vedere, acela că România are nevoie de câştigarea independenţei energetice. Alături de colegii mei din PNL, vreau să atrag din nou atenţia asupra necesităţii unui pact pentru responsabilitate şi transparenţă în exploatarea resurselor naturale. Un astfel de document, fundamental pentru viitorul României, ar trebui să conţină un set de criterii de integritate şi responsabilitate în legătură cu industria extractivă şi cu exploatarea resurselor naturale, în general.

Asumarea unui set de criterii clare în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale ale ţării noastre pe viitor are o importanţă majoră. Acestea pot fi stabilite inclusiv după consultarea publică, prin înaintarea unui proiect care să fie supus dezbaterii.

În acest moment, protestele la nivel naţional faţă de exploatarea gazelor de şist şi a aurului de la Roşia Montană au luat amploare. Consider că putem evita pe viitor astfel de manifestări, pe care, de altfel, le respect şi consider că au fost câştigate odată cu dreptul la liberă exprimare, şi să venim cu măsuri clare în domeniu. Este limpede pentru oricine că acum avem nevoie mai mult ca oricând de creşterea gradului de transparenţă şi oferirea de explicaţii în ceea ce priveşte exploatările acestor resurse. Repet, îi respect pe protestatari, dar, în egală măsură, trebuie aplicată şi legea.

Stimaţi colegi, Partidul Naţional Liberal nu respinge în niciun caz ideea exploatării rezonabile şi convenabile a unor resurse, dar militează pentru păstrarea unui echilibru între protecţia mediului şi exploatarea resurselor. La nivel de Executiv, acest lucru este vizibil dacă urmărim activitatea din domeniu în acest an, când Guvernul USL a impus mai multe standarde de mediu, acestea ajungând în acest moment printre cele mai severe din Europa. Vreau să asigur populaţia României de faptul că avem proiecte care pot transforma România într-un hub de dezvoltare regional şi depinde de noi, împreună, să nu ratăm această şansă.

Doamna Raluca Surdu:

declaraţia mea politică de astăzi este o succintă analiză a nivelului actual de absorbţie a fondurilor europene. Viziunea economică a USL, asumată în faţa românilor încă de la început, este bazată pe câteva elemente cheie al căror obiectiv a fost redresarea economică a României. Printre aceste elemente regăsim şi creşterea nivelului de absorbţie a fondurilor europene.

Alternativa economică a USL nu a fost o simplă promisiune electorală, ci cu adevărat un set de obiective pe care căutăm zi de zi să le atingem. Şi datele statistice, atât cele prezentate de INS, cât şi cele prezentate de Eurostat sau de publicaţii economice internaţionale, ne spun că suntem pe un trend economic favorabil, ascendent. Acest lucru, în calitate de parlamentar liberal, dar şi în calitate de cetăţean, mă bucură, mă motivează şi, cel mai important, ne demonstrează nouă, românilor, că se poate, că USL este o alianţă preocupată de o guvernare stabilă şi performantă.

Fondurile europene şi absorbţia lor erau puncte vulnerabile pentru România. În perioada guvernului Boc, 2009-2012, am înregistrat cea mai scăzută rată a absorbţiei din întreaga Europa şi numeroase nereguli în cheltuirea acestor fonduri, lucru care a condus la blocarea unor programe de finanţare europeană. Trebuie insistat pe faptul că încă de la preluarea mandatului guvernamental, USL a avut ca prioritate mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi deblocarea programelor stopate din cauza neregulilor constatate între anii 2009 şi 2012.

Evoluţia din mai 2012, când USL a format guvernul, până în prezent, este una accelerată, vizibilă şi produce efecte pozitive în economia României. Mărirea, mai exact, dublarea ratei de absorbţie de la 12% la 24%, este fără echivoc meritul USL. USL a înţeles că astfel de finanţări pot fi un motor real pentru o economie sustenabilă şi performantă. Ca să exemplific, vreau să vă spun că suma de peste două miliarde de euro încasată de România de la Comisia Europeană în 2013 este aproape egală cu întreaga sumă atrasă de România pe toată perioadă cuprinsă între 2007 şi 2012. Ce înseamnă până la urmă acest lucru? Este dovada unei bune guvernări a USL-ului.

Împreună cu colegii mei liberali şi partenerii noştri de alianţă căutăm în permanenţă să fim eficienţi şi performanţi în actul de guvernare. Românii au crezut în puterile noastre de a repara vulnerabilităţile României după guvernarea PDL şi de aceea obiectivul nostru permanent este să răspundem nevoilor acestora şi să creăm premisele optime dezvoltării lor, fie că vorbim de susţinerea unor initiaţiative private care beneficiază de finanţări europene, fie că vorbim de dezvoltarea unor proiecte de infrastructură sau programe sociale destinate necesităţilor individuale şi/sau colective ale oamenilor.

Doamna Raluca Turcan:

"Ordonanţa privind insolvenţa constituie un atac sever la libertatea de exprimare"

Victor Ponta continuă politica de intimidare a mass-mediei brevetată de Adrian Năstase, însă modul de operare a fost perfecţionat, iar metodele s-au diversificat. De aceea, Victor Ponta este un pericol mai mare pentru democraţie decât Adrian Năstase, mai ales prin faptul că nu respectă nimic.

Statul devine un simplu instrument în mâna fostului procuror politic Ponta. Se dau legi în interes politic personal, se dau ordine televiziunilor afiliate să linşeze oameni politici sau să nu relateze despre acţiunile opoziţiei.

Ordonanţa privind insolvenţa constituie un atac sever la libertatea de exprimare. Prin articolele exprese privind presa, conţinute de textul ordonanţei, ca şi prin controalele cu dedicaţie trimise la publicaţii, este devoalată preocuparea bolnăvicioasă a lui Ponta de a distruge critica legitimă, democratică la adresa acestei guvernări incompetente. Conform lui Victor Ponta, rolul presei este de a-l lăuda şi de a nu-i pune întrebări incomode.

Ordonanţa de urgenţă încalcă mai multe principii constituţionale, cum ar fi: neretroactivitatea legii, principiul nediscriminării, transparenţei şi accesului la libera informaţie, al previzibilităţii legii şi stabilităţii juridice, în plus, executivul încalcă şi principiul de a emite ordonanţe de urgenţă în mod nejustificat.

Victor Ponta şi-a creat prin ordonanţa respectivă un instrument personal, nu doar de subordonare ci şi de şantaj. Este vorba de şantaj instituţionalizat, coordonat chiar de capul guvernului.

După intervenţia brutală în justiţie, decizia guvernului de a închide instituţii de presă este un alt indiciu al comportamentului profund nedemocratic al lui Victor Ponta. Două derapaje democratice, atac la justiţie şi la presă, confirmă lipsa de valori a celui care a ajuns în fruntea Guvernului prin păcălirea colegilor de alianţă.

Cu Victor Ponta la Palatul Victoria, statul român nu are nicio şansă să-şi păstreze ascendentul moral. De aceea, este de datoria noastră, a opoziţiei, şi cred că la acest lucru încep să rezoneze şi colegii liberali, să apărăm deopotrivă presa şi statul de tentaţiile autoritariste şi nedemocratice ale lui Victor Ponta.

Suntem în 2013, la 6 ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Nu vom tolera ca România să regreseze democratic din cauza capriciilor şi dorinţei de putere a urmaşului lui Adrian Năstase.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

"De ce întârzie pensia, domn’ poştaş ..?"

Vreau să vă prezint un exemplu despre cum unele decizii guvernamentale iresponsabile şi cinice produc suferinţă anumitor categorii de cetăţeni din această ţară. Mă voi referi la reorganizarea pe care USL a făcut-o la Compania Naţională Poşta Română.

Până la această reorganizare, pensiile se plăteau undeva după data de 14 ale lunii. Acum, din cauza lipsei de personal de la Poştă, pensiile se plătesc chiar şi cu două săptămâni întârziere.

Să vă explic de ce este atât de grav că se întâmplă asta. Ştim, este o realitate, că pensionarii cheltuiesc mare parte din venituri pe medicamente, pe care le iau în baza unor reţete eliberate după unele programări. Acum, stau săracii oameni şi suferă în case, pentru că banii vin cu întârziere şi bineînţeles că nici pentru reţete nu se pot reprograma.

Pentru ei este foarte important! Însă Guvernului cinic, susţinut de USL, nu îi pasă!

În mediul rural, din cauza dificultăţii cu care Poşta îşi face treaba, mai apare o problemă. Dintotdeauna, oamenii, când primeau pensia, plăteau, tot la factorul poştal, şi factura la energie electrică. Acum, pentru că pensia vine târziu, pensionarii sunt puşi pe drumuri până la punctele de plată, uneori aflate la kilometri distanţă, pentru a nu rămâne fără curent. Nu mai spun că trebuie să se împrumute până vine pensia.

Cei de la casa de pensii spun că virează banii la timp. Întârzierea e clar că vine de la Poştă şi de la măsurile pe care Guvernul le-a luat.

Soluţia oferită de Guvern privind virarea banilor de pensii pe carduri bancare este un alt exemplu de cinism. Sunt mii de oameni bătrâni cărora nu le putem cere să folosească un astfel de instrument financiar. Nu mai spun de cei care nu se pot deplasa, sau de cei din mediul rural, unde nu există bancomate. Din nou USL loveşte în cei mai fideli votanţi ai săi - în pensionari.

Actuala putere, ajunsă acolo şi cocoţată pe nemulţumirea populară generată de criza economică, a devenit insensibilă tocmai la suferinţa populară.

Le-aş aduce aminte miniştrilor USL că cine nu ţine seama de durerile poporului, va avea parte de mânia lui!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

«Promisiunile, microbuzele şi autobuzele sau "Povestea lupului" la Ministerul Educaţiei»

În acest joc de-a promisiunile, pe care îl coordonează Guvernul Ponta şi la care parlamentarii opoziţiei asistă neputincioşi, ne trezim cu toţii, deseori, actori într-o tristă poveste.

Săptămâna trecută, în Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, am asistat la un nou episod al poveştii cu ciobănaşul şi lupul. Spun asta deoarece îmi este imposibil să mai cred, după atâtea minciuni venite chiar de la vârful Ministerului Educaţiei, că Guvernul va investi într-adevăr în cele 600 de microbuze promise de textul Ordonanţei de urgenţă nr. 12/2013.

Mai mult decât atât, bâlbâielile reprezentanţilor Ministerului Educaţiei care promiteau achiziţionarea celor 600 de microbuze şcolare (de altfel, atât de necesare în sistem) ba până la sfârşitul anului şcolar, ba până la sfârşitul anului calendaristic, au trezit suspiciunea noastră faţă de noi promisiuni fără acoperire. Cum poţi să faci o asemenea achiziţie până la sfârşitul lunii decembrie când suntem la mijloc de octombrie şi ştim cu toţii cât timp durează o licitaţie...?

Este absolut firesc să ne dorim ca 38.000 de şcolari şi preşcolari din locuri uitate de lume să beneficieze de aceste mijloace de transport cu o valoare simbolică, ele asigurând, de fapt, accesul la educaţie, la egalitatea de şanse. Pe lângă microbuze, însă, Ministrul Educaţiei promitea, la începutul mandatului, şi autobuze şcolare. Unde sunt ele, oare, microbuzele, autobuzele? Au rămas doar promisiunile înscrise acum în textul unei ordonanţe de urgenţă.

voi fi prima care va felicita Guvernul dacă aceste microbuze şi autobuze vor ajunge acolo unde este atâta nevoie de ele, însă nu trebuie să pierdem din vedere şi faptul că proiectul în cauză menţionează că toate costurile legate de utilizarea mijloacelor de transport, combustibil, personal, întreţinere, vor fi suportate de bugetele unităţilor administrativ-teritoriale beneficiare, ceea ce va fi foarte greu de realizat, având în vedere situaţia în care se află cele mai multe dintre primăriile din România care nu mai au de mult nici un sprijin de la Guvern.

Mi-aş dori, de data aceasta, să fiu chiar actorul unei noi "Poveşti a lupului", în varianta Ministerul Educaţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Promovarea bunelor practici ale României în domeniul egalităţii de şanse"

În perioada 6-10 octombrie, la Geneva, am participat la lucrările celei de a 129-a Adunări a Uniunii Interparlamentare (UIP) şi Reuniunile Asociate. Programul Adunării a inclus dezbateri în comisiile permanente ale UIP, precum şi în Grupul politic 12 Plus, în Consiliul director şi în adunările ad-hoc. Principalele teme de interes ale sesiunii UIP de la Geneva au fost: combaterea şi distrugerea armelor chimice şi nucleare în contextul Rezoluţiei 1540 privind neproliferarea armelor nucleare şi de distrugere în masă, dezvoltarea durabilă, demografia şi riscurile de mediu, drepturile copilului, situaţia copiilor migranţi, promovarea tinerilor parlamentari, creşterea rolului parlamentelor în intensificarea dialogului între naţiuni în scopul asigurării şi menţinerii păcii, eliminarea tuturor formelor de discriminare de gen (Convenţia CEDAW).

Cea de a 129-a Adunare a UIP s-a încheiat cu adoptarea în unanimitate a Rezoluţiei cu privire la combaterea şi distrugerea armelor chimice la impunerea căreia România, prin votul său, a avut o contribuţie importantă.

În cadrul Seminarului de informare privind rolul parlamentelor în promovarea egalităţii în faţa legii (naţionalitate şi drepturi economice), intervenţia mea s-a focalizat asupra aspectelor legate de rolul Parlamentului României în promovarea egalităţii de gen (legislaţie, rezultatele în urma alegerilor locale şi generale, proiecte).

Am susţinut faptul că Parlamentul României are un rol major în dezvoltarea cadrului legislativ în procesul de armonizare generat de acquis-ul comunitar în domeniul egalităţii de şanse. Vorbim de un proces continuu ale cărui obiective sunt consolidarea cadrului legislativ şi intensificarea dialogului interinstituţional.

După cum ştiţi, a existat în rândul nostru o preocupare pentru dezvoltarea unui proiect de lege pentru reformarea sistemului electoral în direcţia creşterii participării femeilor în politică, a extinderii numărului de femei parlamentari la nivel naţional şi european, precum şi a numărului de reprezentanţi femei la nivel local. Însă, trebuie să recunoaştem că iniţiativele de acest gen nu sunt încă acceptate de către Parlament.

În noiembrie 2011, Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a Camerei Deputaţilor a organizat dezbateri ale Proiectului de lege privind introducerea unor rate obligatorii de reprezentare politică a femeilor în Parlamentul României, Pl-x 333/2011, acesta trebuind a fi privit ca un obiect de reglementare ce realizează trecerea de la "şanse egale" la "egalitatea de rezultate", prin reprezentarea echitabilă a femeilor în Parlamentul nostru. După cum bine ne amintim, acest proiect de lege a stârnit numeroase dezbateri şi controverse, rămânând unul din subiectele pe care mediul academic, societatea civilă şi clasa politică au avut dezbateri ce vor rămâne istorice.

Vă reamintesc că statisticile alegerilor parlamentare din decembrie 2012 au arătat o reprezentare scăzută a femeilor în legislaţia românească (sub jumătate din media mondială). Fără a supraestima rolul statisticilor şi cifrelor în analizele noastre, totuşi ele trebuie să reprezinte puncte de plecare pentru o reflecţie serioasă asupra arhitecturii politice şi nevoii de profesionalizare a clasei politice.

În sensul celor prezentate de mine astăzi, aş dori să subliniez importanţa adoptării Raportului de monitorizare a punerii în aplicare a Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), prezentat cu ocazia Adunării Parlamentare a Francofoniei, ce a avut loc la Abidjan (Côte d'Ivoire), în iulie 2013, propus de Reţeaua de parlamentari femei, la care am participat în calitate de preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Uniformele şcolare, bune doar dacă poartă sigla USL?"

În aprilie 2013 declaram că după 1990 nu a trecut nicio legislatură în Parlamentul României fără dezbaterea cel puţin a unui proiect legislativ legat de (re)introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul preuniversitar. Iată că Guvernarea USL, susţinută de o puternică majoritate parlamentară, doreşte să mai bată un record şi să dezbată această chestiune chiar de mai multe ori în primul an al acestei legislaturi.

Simplul fapt că acest subiect, al ţinutei şcolare obligatorii, a făcut să curgă atâta cerneală, înseamnă că el reprezintă o preocupare la nivelul sistemului de învăţământ, chiar o necesitate. De altfel, în desele mele descinderi în unităţile şcolare din judeţul Suceava, am constatat că realitatea şcolii a luat-o înaintea legiuitorului, majoritatea şcolilor găsind soluţia şi mijloacele pentru ca elevii lor să îmbrace o ţinută corectă de reprezentare a unităţii de învăţământ în care se pregătesc pentru viaţă.

Făcând o analiză comparativă între propunerea legislativă nr. 156/2012 cu privire la introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular, respins în aprilie 2013, şi proiectul de lege pentru modificarea şi completarea articolului nr. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, lansat acum în dezbatere, am constatat că acesta din urmă preia ideea iniţială conform căreia, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, consiliul de administraţie împreună cu consiliile profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al părinţilor şi cu consultarea reprezentanţilor elevilor hotărăsc modelul şi componenţa ţinutei şcolare. Noutatea însă constă în posibilitatea acordării de burse de ajutor social pentru achiziţionarea uniformelor elevilor care provin din familii cu venituri reduse, precum şi în comunicarea, după caz, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau Inspectoratului Judeţean de Poliţie, precum şi Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti ori Inspectoratului de Jandarmi Judeţean a semnelor distinctive ale uniformelor.

Prin relansarea în dezbatere, într-un interval de timp atât de scurt, a subiectului obligativităţii uniformei şcolare, am primit confirmarea asupra justeţei proiectului nostru privind introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular, respins în aprilie 2013 şi considerat la acea dată "comunist", inadecvat, anacronic, chiar utopic.

Mă bucur că ideea noastră a fost în final preluată de colegii de la putere, mai mult decât atât, mă bucur că necesitatea unei ţinute şcolare obligatorii este susţinută acum şi de reprezentanţii elevilor, conştienţi şi ei că aceasta ar contribui la un plus de ordine şi disciplină, dar şi de respect în şcoală şi faţă de şcoală.

Dincolo de faptul că dezbaterile pe această temă au constituit dintotdeauna terenul de afirmare a bunelor intenţii ale legiuitorilor, nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat din aprilie până în septembrie, astfel încât parlamentarii USL să se răzgândească? Din păcate, inconsecvenţa cu care, după caz, în funcţie de apartenenţa politică a iniţiatorului, majoritatea respinge sau îmbrăţişează un proiect de lege, nu face altceva decât să arate, o dată în plus, totala lipsă de responsabilitate a actualei guvernări faţă de soarta şcolii româneşti.

Bineînţeles că, în ceea ce mă priveşte, voi susţine proiectul de lege al colegilor USL, întrucât principiile care stau la baza acestuia sunt cele invocate şi de mine în repetate rânduri.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Parteneriatul educator-elev-părinte performează dacă este sprijinit instituţional"

Am participat săptămâna trecută la o întâlnire cu domnul Oren Gostiaux, vicepreşedinte al Asociaţiei Europene a Părinţilor (EPA), la care a mai fost prezentă, printre alţii, şi doamna Mihaela Guna, preşedinta Asociaţiei Părinţilor din România. M-am bucurat să văd că cel puţin declarativ şi la nivel de spirit suntem europeni. Mai este însă drum lung până să avem finanţarea de care are nevoie sistemul de educaţie şi toate celelalte domenii conexe, cum este şi cel al implicării familiei în educaţie, pentru ca educaţia copiilor şi tinerilor noştri să funcţioneze şi chiar să performeze.

Cu această ocazie, am discutat despre problemele comune cu care se confruntă sistemele de învăţământ din ţările Europei, printre care: implicarea reală a părinţilor şi familiei în educarea copiilor şi a tinerilor, importanţa voluntariatului şi a dezvoltării spiritului civic prin şcoală, gestionarea conflictelor în şcoală, prin medierea lor şi cu ajutorul părinţilor, violenţa în şcoală şi în societate, în general. Am convenit că este nevoie de mult mai multă solidaritate în interiorul sistemului de educaţie (educator - elev - părinte), de o liberalizare a normei care conduce, de cele mai multe ori, la aplicarea rigidă a unor principii, de găsirea soluţiilor adecvate de către factorii direct implicaţi în educaţie. În acelaşi timp m-am angajat să caut cadrul legal prin care programe ale Asociaţiei Părinţilor din România să poată fi finanţate după modelul Asociaţiei Europene a Părinţilor. Doar printr-o reglementare strictă şi concretă vom putea avea rezultate în perfectarea raporturilor educator - elev - părinte.

Proiectele de mediere şcolară trebuie să transforme copilul în principalul mediator social, problematica conflictelor din şcoală fiind generată de neînţelegerea celuilalt, de lipsa de credibilitate a principalilor actori din sistemul de educaţie, de neîncredere. Să dăm puterea copiilor şi să cultivăm potenţialul de lider devin obiective prioritare în şcoala de astăzi. Spiritul civic înseamnă implicare, iar un cetăţean implicat devine automat un bun cetăţean.

Avem cu toţii copii şi nepoţi acasă şi consider că este acum un moment potrivit să sprijinim asociaţiile de părinţi, dând putere legăturii care există între noi ca părinţi, familie şi şcoala care formează personalitatea copiilor şi nepoţilor noştri. Sunt indiscutabile beneficiile aduse de un parteneriat clar reglementat şi finanţat între părinte şi scoală, complementaritatea acţiunii celor doi parteneri putând conduce către succesul actului educaţional.

cu prilejul discuţiilor avute cu domnul Oren Gostiaux, vicepreşedinte al Asociaţiei Europene a Părinţilor (EPA) şi doamna Mihaela Guna, preşedinta Asociaţiei Părinţilor din România, am realizat încă o dată câtă nevoie este de predictibilitate şi de stabilitatea sistemului de învăţământ, iar pentru aceasta, legea trebuie respectată şi ingerinţele politicului respinse. M-am bucurat să constat că la nivel de principii şi obiective, sistemul nostru de învăţământ face parte din marea familie europeană. Rămâne doar să credem şi să aplicăm principiile moderne în educaţie, astfel încât să dovedim că parteneriatul educator-elev-părinte performează dacă este sprijinit instituţional.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia politică de astăzi mi-am propus iniţial să vă prezint câteva date şi comentarii despre agricultura judeţului Neamţ. Nu am făcut acest lucru, deoarece apariţia televizată a celui mai înalt demnitar român, dar mai ales spusele sale, m-au făcut să renunţ la tema propusă. Aşa că am să încerc totuşi să fac câteva comentarii pe marginea intervenţiei televizate a preşedintelui, care a pierdut alegerile pe teritoriul României.

De la o vreme, tot mai des, locatarul din Dealul Cotroceni parcă e "de serviciu" la emisiunile de ştiri ale televiziunilor. Tema preferată a domniei sale este activitatea Guvernului şi în special a premierului. Toate activităţile reale desfăşurate la Palatul Victoria, toate politicile guvernamentale puse în operă de Uniunea Social-Liberală sunt aspru criticate la ceas de seară de către preşedintele, care, după cum spuneam mai sus, a pierdut alegerile pe teritoriul României. Aşa că românii au parte de un spectacol jalnic în care se "toarnă" aproape zilnic vrute şi nevrute despre premierul Victor Ponta şi despre preşedintele Senatului Crin Antonescu, pe care, în ultima apariţie, i-a făcut "bebeluşi în ale funcţionării instituţiilor statului". Chiriaşul de la Cotroceni nu s-a putut abţine şi a răbufnit spunând cu voce tare, dar tremurândă că, din nefericire pentru România, această Uniune Social-Liberală a câştigat zdrobitor alegerile parlamentare. Trebuie să îi amintesc aici că şi alegerile locale au fost câştigate în mod spectaculos de uniunea amintită, alegeri care, de fapt, au schimbat harta politică a ţării noastre. Aşa se face că practic partidul susţinut de preşedinte - PDL, aproape că nu mai există.

Iată ce nu poate suporta preşedintele repus în funcţie de Curtea Constituţională: pierderea alegerilor locale, pierderea alegerilor parlamentare, dar mai ales votul celor 7,4 milioane de alegători care s-au exprimat pentru suspendarea sa din funcţia deţinută. Din păcate, după cum ştie toată lumea, tot românul, preşedintele a fost repus în funcţie de câţiva magistraţi cu "naşul în suflet" de la Curtea Constituţională. Rar mi-a fost dat să aud aşa atacuri virulente din partea preşedintelui ţării la adresa unor demnitari de rang înalt, cum sunt preşedintele Senatului şi prim-ministrul.

Pentru orice acţiune iniţiată de reprezentanţii puterii, cei din actuala opoziţie se agită şi se mobilizează făcând un fel de scandal greu de descris. Stau şi mă întreb ce trebuia să facem noi, USL-iştii, când eram în opoziţie, iar ei, aflându-se la putere, au redus drastic salariile şi pensiile, dar şi mai grav, au închis un număr important de spitale. Astăzi, noi suntem de vină că nu le amintim, în toate împrejurările, despre răul făcut alegătorilor, poporului român. Ba mai mult, suntem atacaţi până şi în Parlamentul European. Şi de cine? De oameni trimişi de noi acolo să ne reprezinte cu cinste ţara. Reprezentanţii opoziţiei noastre în Parlamentul European, în loc să promoveze imaginea României, ei o terfelesc.

Noi, cei din USL, suntem conştienţi că ceea ce am întreprins până în prezent nu se ridică la nivelul aşteptărilor celor care ne-au ales, dar, cu toate greutăţile întâmpinate, trebuie să se ştie că vom acţiona în direcţia propusă, în sensul de a aplica politicile guvernamentale prevăzute de uniunea noastră, de a veghea ca instituţiile statului să funcţioneze conform legislaţiei în vigoare, de a apăra statul de drept.

Domnul Vasile Popeangă:

"Blestemul bogăţiei din adâncuri"

Ţara noastră a fost dăruită de Dumnezeu cu resurse naturale pentru care alţii ar fi în stare să ucidă ca să le obţină. De peste două mii de ani s-au cărat de pe aceste meleaguri bogăţii cât pentru mai multe ţări. Dar tot încă de pe atunci, lăcomia altora ne-a adus numai nenorociri, în principal războaie.

Nu suntem singura ţară din lume cu o uriaşă avere în adâncuri, însă, cea mai apropiată de noi, ca soartă, pare să fie Congo. Una dintre cele mai bogate în resurse ţări din lume, Congo este mai mereu pe ultimele locuri la capitolul dezvoltare umană, după cum raportează chiar organismele ONU. Aici, chiar şi cei mai norocoşi locuitori trăiesc în sărăcie şi principala grijă a oamenilor este supravieţuirea. Ca să beneficieze de aceste resurse, încă din secolul XV, portughezii - europeni de-ai noştri, cu papion - s-au gândit că cel mai uşor ar fi să instaureze o stare de anarhie generală. Aşa că au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să desfiinţeze orice forţă politică locală ce ar fi putut pune ordine în lucruri şi care le-ar fi împiedicat eforturile de stăpânire. Rebelii au primit astfel bani şi arme, armatele congoleze au fost înfrânte, regii asasinaţi şi elitele locale măcelărite, încurajându-se secesiunea.

Pare cunoscut scenariul? Câştigător Băsescu, deşi din urne ieşise Năstase. Primire de formă în Uniunea Europeană, dar nu şi în spaţiul Schengen. Raport MCV ca frână permanentă. Menţinerea lui Băsescu la cârmă împotriva voinţei poporului român. Menţinerea astfel a României ca stat contributor net, dar cu acces cât mai limitat la resursele financiare ale Uniunii...

Congo a devenit cel mai mare furnizor mondial de cauciuc. Cu toate acestea, Congo este una dintre naţiunile cel mai greu încercate. Belgienii (alţi europeni cu papion...) au fost primii care au observat imensa oportunitate din colectarea cauciucului şi au făcut tot posibilul să pună mâna pe el, folosind forţa. Elitele belgiene aveau grijă să ţină totul sub control prin crime, teroare şi negarea oricăror facilităţi.

Cu România a fost mai simplu: a fost suficient ca, după 1990, să ni se stârnească pofta de a sta la masa bogaţilor Europei, uitând că noi n-am fost niciodată imperiu, deci că nu prea avem ce căuta la acelaşi nivel, pentru că nu avem aceeaşi mentalitate. Şi astfel, cu mirajul de a juca în liga mare, ni s-au luat una după alta cele mai rentabile fabrici. S-au cumpărat uzine pe preţuri de butic. Care nu ne-au putut fi luate, au fost falimentate şi dărâmate, ca să nu mai fie o concurenţă pentru prietenii europeni. Apoi a venit rândul resurselor naturale.

În aceste zile asistăm la nişte scandaluri ce au împărţit societatea românească în două: Roşia Montană şi gazele de şist. După ce anterior dădusem pe nimic petrolul şi gazele din Insula Şerpilor, chiar înainte de a ajunge în posesia României, ca şi petrolul şi gazele din România, date iarăşi pe nimic OMV - acel peştişor care a înghiţit o balenă şi de peste 10 ani dă preafericit din codiţă...

Şi în Congo mineritul a avut efecte negative. În Primul Război Mondial, o bună parte din armele folosite erau produse din metalele extrase din Congo, în special cupru. În cel de Al Doilea Război Mondial, uraniul folosit în bombele nucleare folosite asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki a provenit tot dintr-o mină din sud-estul ţării. Libertatea din Vest a fost astfel apărată cu resurse congoleze, în timp ce negrilor din ţară le era interzis să voteze şi să formeze uniuni sindicale sau asocieri politice.

Era în interesul marilor puteri să îi menţină la un nivel cât mai de jos, pentru a-i putea controla mai uşor. Faptul că nu există nicio elită locală înseamnă că nimeni nu ar fi avut curajul să revendice ţara. Consecinţa? Independenţa din 1960 a fost astfel un dezastru. Ţara se dezintegra şi încercarea armatei de înlăturare a conducătorilor belgieni a fost sortită eşecului. Elitele din Belgia au avut grijă să îi înlăture pe toţi aceia care ar fi putut fi capabili să conducă ţara şi să le pună probleme. Pare cunoscut?

Aurul dacic a repus pe picioare imperiul roman. Aurul şi argintul românesc au ajuns mult timp să împânzească toată Europa şi o bună parte din Orientul Apropiat. Petrolul românesc a alimentat o bună bucată de timp motorul maşinii de război germane. Mult petrol, aur şi grâu au luat calea URSS, ca răsplată că ne-au răpit Basarabia. Acum, tot petrolul, gazele, aurul şi celelalte minerale din pământul ţării sunt cele care atrag ochii Occidentului, nu inteligenţa românilor, frumuseţea fetelor ori miile de locuri în care turismul ar putea face bani la fel de buni.

Congo, unul dintre cele mai bogate state ale lumii, ajuns la mila Occidentului. Oamenii continuă să moară de foame şi de boli pe care nu reuşesc să le controleze, din cauza lipsei de bani. Instabilitatea politică există în continuare, sistemul medical depinde de ajutoare şi donaţii, drumurile au dispărut aproape în totalitate, marile oraşe nemaiavând acum căi de acces între ele. Noul regim se dovedeşte a fi la fel de lacom ca şi precedentele. Ceea ce era odată un stat puternic, cu sisteme judiciare şi de educaţie bine puse la punct şi o groază de oportunităţi provenite din zăcămintele pe care le adăpostea, este acum la mila altora. Parcă descriem România la mila FMI!

Europenii noştri, de dragul cărora suntem în stare să ne tăiem şi o mână, dornici să se îmbogăţească de pe urma unor resurse care nu le aparţineau, au avut grijă ca această ţară africană să cunoască o involuţie de neimaginat. În consecinţă, deşi deţine rezervele uriaşe de minerale care i-ar putea asigura bunăstarea, paradoxal, tocmai această bogăţie a adus ţării numai nenorociri. Avem şi noi în bătătură o Europă care nu ne prea iubeşte, dar care e îndrăgostită de resursele noastre naturale. Ce trebuie să facem ca, în ciuda perspectivelor, să nu avem aceeaşi soartă ca şi Congo?

Domnul Vasile Mocanu:

"Rezultatele politicii pumnului"

După aproape un deceniu de când a preluat băsismul puterea în România, până de curând, rămăsese aproape nebăgată în seamă o consecinţă care, iată, a devenit foarte vizibilă în ultima perioadă de timp. Deşi, încă de la început, Băsescu s-a declarat un apărător al mass-mediei, adică al liberei exprimări de opinii, primul lucru pe care l-a făcut a fost exact pe dos: acela de a băga pumnul în gura oricui încerca să critice acţiunile băsiştilor sau să li se opună în vreun fel, fie şi doar pe planul ideilor, al bătăliilor verbale. Apoi, politica pumnului a început să fie aplicată în tot mai multe domenii, politicienii din opoziţie fiind primii care au resimţit aceasta. Au urmat, rând pe rând, justiţia, care a fost aservită, mai ales la vârfurile ei, intereselor lui Traian Băsescu; educaţia, care a închis atâtea şi atâtea şcoli şi care începuse să fie programată ca să producă doar ospătari şi tinichigii; sănătatea, care s-a ales cu 70 de spitale închise, fugărirea medicilor peste hotare, iar a-ţi găsi sănătatea în România devenise aproape o utopie... Salariaţii, copiii, pensionarii, bolnavii, toţi au fost "beneficiarii" politicii pumnului, a intoleranţei pe care puterea portocalie le ridicase la rang de politici de stat.

Şi iată consecinţele. După ce ultima guvernare băsistă a fost, în sfârşit, înlăturată, au apărut şi manifestările de exprimare liberă a opiniilor. Doar că această exprimare liberă, neavând de multă vreme antrenamentul necesar oricărei democraţii, a început să păşească într-o variantă contondentă, ca o consecinţă relativ logică a celor pe care societatea civilă le-a îndurat vreme de un deceniu. Astfel, în ultimele două conflicte majore care au împărţit societatea românească - extracţia cu cianuri de la Roşia Montană şi extracţia gazelor de şist prin fracturare hidraulică - au apărut manifestări care, deşi, iniţial, au fost paşnice, s-au transformat în focare de violenţă. Putem să ne amintim aici că deputatul Remus Cernea a fost la un pas de a suferi vătămări din partea unei mulţimi cu care era în dezacord de idei, că mulţi dintre cei implicaţi, direct ori indirect, în cele două conflicte au fost ameninţaţi cu moartea sau că ministrul Daniel Barbu a fost atacat cu roşii la Cluj ori că a fost agresat în centrul vechi al capitalei, spărgându-i-se şi luneta maşinii ministeriale.

Cum era de aşteptat, reprezentanţi ai băsismului nu au ezitat să pună gaz pe foc în acest sens sau să participe personal - ne amintim cu toţii cum Mihai Neamţu s-a urcat cu tot partidul ţipând aiureli la tribuna de la care cuvânta premierul Ponta, fluturând nişte mărunţiş de a crezut lumea că şi-a devalizat casieria partidului. Acelaşi Mihai Neamţu, cu încă vreo câţiva băsişti, au făcut nişte raiduri prin Piaţa Universităţii, ca să racoleze vreun naiv dintre protestatari, dar au fost la un pas de a fi luaţi la şuturi. Se pare însă că tot s-au găsit nişte firi mai instabile, care au fost asociate în facţiuni şi care au trecut la acţiuni violente. Ce i s-a întâmplat ministrului Barbu în centrul vechi este un exemplu în acest sens.

Demarată întocmai ca manifestarea lui Neamţu în parlament, cu fâlfâirea de bani, manifestarea a avut toate elementele unei acţiuni organizate special, întrucât e greu de crezut că toţi manifestanţii anti-Roşia Montană au avut prin buzunare imitaţii de dolari cu chipul lui Daniel Barbu. Iar finalizarea cu spargerea lunetei vehiculului ministerial a arătat că politica pumnului, cultivată de către guvernele portocalii, a ajuns la un alt nivel. Pentru că, odată iniţiat un fenomen, acesta supravieţuieşte părintelui său.

Şi abia acum, după de băsismul este pe cale de a fi eradicat din România, cu lupte crâncene şi multe victime colaterale, observăm manifestându-se moştenirea cea grea: au dispărut toleranţa, aplecarea spre discurs, spre a-l asculta şi pe cel care are o părere nu neapărat la fel cu a ta. Politica vorbitului la urechea surdă, emblematică pentru guvernările Boc, a coborât acum în stradă, iar aceasta a generat violenţă. Suprapusă cu o ajungere la capătul răbdării din partea oamenilor care vreme de un deceniu au fost lipsiţi de un real dialog, politica pumnului a început să spargă geamuri.

Ce va urma? Din păcate, dacă nu vom fi atenţi, riscăm o escaladare a tensiunilor. Tot ce avem de făcut este să nu repetăm greşelile băsiştilor, să facem tot ce este posibil să aplanăm conflictele printr-o comunicare superioară. Orice om poate înţelege orice atâta vreme cât explicaţiile îi vin cu răbdare şi la un nivel la care el să le poată asimila...

Domnul Scarlat Iriza:

"Un pas înainte"

Economia ţării noastre se află pe un trend ascendent. Răuvoitorii vor zâmbi. Ei bine, nu este cazul. Evoluţia pozitivă a economiei româneşti începe să se reflecte în viaţa noastră de zi cu zi. Guvernul Ponta a luat, fără putinţă de tăgadă, unele dintre cele mai bune măsuri din ultimii ani. Aş vrea să nu uităm aici de scăderea preţului la pâine, creşterea punctului de pensie, a salariului minim, dar şi a numărului de contracte de muncă active. Prin urmare, prognozele indică o creştere economică de cel puţin 2%. Spun cel puţin, plecând de la datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, date ce arată că în prima jumătate a anului creşterea a fost de 1,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În primul semestru economia a fost susţinută de creşterile cu aproximativ 6% la exporturi şi producţie industrială. Agricultura a fost şi ea bine aspectată, condiţiile meteo fiind favorabile. Cifrele ne plasează pe locul trei în Uniunea Europeană, după Letonia şi Lituania.

Guvernul Ponta a demonstrat că are puterea necesară reabilitării economiei şi reducerii deficitului, fără să recurgă la constrângeri materiale, aşa cum a procedat guvernarea PDL. Am oferit sprijin celor vulnerabili, nu am tratat pe nimeni cu aroganţă şi, mai presus de toate, am muncit. Măsurile noastre active se simt, am adus bani în ţară, am deblocat fondurile europene, obţinând un an în plus pentru absorbţia lor, am creat un mediu propice pentru investitori. Industria auto a cunoscut la rândul ei o perioadă înfloritoare. Ţara noastră are cea mai mare creştere a producţiei auto din Europa, cu aproximativ 45% în primele şase luni.

Cu alte cuvinte, lucrurile se mişcă în direcţia corectă şi vor continua să se mişte dacă vom munci mai mult şi dacă ne vom dedica intereselor acestui popor.

Domnul Neculai Răţoi:

"Republica procurorilor"

Într-o ţară normală, de pe un continent normal, despre acţiunile judecătorilor ori procurorilor se aude din an în Paşte şi doar la dosarele care pot stârni emoţii deosebite din partea publicului. în România, de când s-a instalat băsismul la putere şi până-n ziua de azi, tot ce s-a făcut în justiţie a fost special pentru luminile rampei, pentru spectacol, pentru zdrobirea adversarilor politici ai lui Băsescu şi din grija de a avea rapoarte bune ale MCV emise de către înalta Poartă europeană. N-a mai contat în ultimul deceniu că dosarele manufacturate de procurorii băsişti erau şubrede, că probele erau inexistente, că erau doar simple stenograme care nu demonstrau nimic, ori că erau trase de păr ca să intre forţat în încadrarea juridică a procurorilor. Niciodată judecătorii n-au respins mai multe dosare ca acum, pentru că există o limită în toate, inclusiv în lipsa de profesionalism, zel ori rea-voinţă. Niciodată procuratura nu s-a implicat atât de mult în politică, determinând atâţia demnitari să-şi părăsească fotoliile pentru nimic, judecătorii găsindu-i nevinovaţi pe cei acuzaţi, însă nerăspunzând nici măcar un procuror pentru faptul că au terminat degeaba vieţi şi cariere politice promiţătoare.

Din păcate, au reuşit să fie finalizate şi câteva dosare din care săreau aşchii, care s-a văzut clar că au fost realizate la comandă politică şi că trebuiau să folosească pentru imaginea externă a justiţiei băsiste. Să nu uităm astfel dosarul lui Adrian Năstase, în care n-au fost găsite dovezi, dar instanţa supremă a ajuns la concluzia că trebuia dat un exemplu...

Parcă însă niciodată până acum n-au fost făcute de către procurorii cu naşu-n suflet dosare cu aşa-zise dovezi şi motivaţii mai incredibile. S-a ajuns să fie acuzate de şantaj firme ale opozanţilor lui Băsescu, de parcă te-ar putea şantaja un scaun ori o cameră de luat vederi. S-a ajuns să fie aduse, tot unui cunoscut antibăsist, acuzaţii de... telepatie, după cum s-a reuşit, la plângerea unui om mort de vreo două decenii (probabil în urma unei şedinţe de spiritism şi dicteu automat...), să se întocmească un dosar pentru că un alt opozant al lui Băsescu şi-a făcut treaba legală atât de bine, încât aproape că l-a răsturnat de pe fotoliu pe marinarul eşuat pe dealul Cotrocenilor.

Este drept, Băsescu a zis că toţi cei care au fost implicaţi în acţiunile de la referendumul pentru demiterea sa vor plăti. Şi, după cum se ştie, insul este din categoria ranchiunoşilor. Aşa că nu e de mirare că a pus procurorii să fugărească sătenii cu bibliile pe capota maşinilor, să facă dosare peste dosare celor care au stat împotriva lui, culminând acum cu periculoasa glumă proastă a dosarului lui Dragnea.

Dar de ce nu s-a autosesizat vreun mort ca să facă plângere şi contra lui Videanu, când o ţară-ntreagă a văzut la televizor cum se oferea să-i dea el, aprioric, rezultatele alegerilor lui "Viorica", în timp ce pe ecran se derulau date pe care cei ce cunosc anumite subtilităţi ale serviciilor, bârfesc că ar fi fost trimise de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, atât de dăruit bugetar de-atunci încoace?

Cum de la dosarul Flota nu s-a mai putut lucra nimic, pentru că aşa a ordonat Daniel Morar, dar s-a putut pune, totuşi, rezultatul unei expertize ciudate, care-1 scotea pe Băsescu basma curată? Cum de nu s-a găsit un mort care să sesizeze procuratura pentru vila din Mihăileanu ori pentru spălarea de bani din afacerile cu terenuri?

Am văzut că procurorii au grijă mare cu celeritatea dosarelor, de au reuşit să-i determine pe judecătorii înaltei Curţi să mute cauza exact ca ea să fie prinsă în intervalul de raportare MCV. Apărarea a fost întrebată? Că, măcar teoretic, după cum scrie prin cărţi, are aceleaşi drepturi cu acuzarea... Dacă procurorilor le e aşa dragă celeritatea, de ce nu s-a finalizat până acum dosarul Ridzi, care bate pasul pe loc din 2009, primind nişte termene ce te fac să crezi că se îndreaptă vertiginos spre prescrierea faptei? De ce nu cer devansarea termenelor şi în acest caz? Şi de ce nu se mai aude nimic cu cele peste 300 de dosare înaintate procurorilor de către corpurile şi comisiile de control ale diferitelor ministere?

De ce nu s-a sesizat până acum CSM-ul, cel aşa de uşor iritabil când e vorba de aşa-numita "independenţă" a justiţiei, în urma interviurilor şi declaraţiilor făcute de Papici, care aproape a recunoscut că a făcut dosare împotriva legii, de n-a mai vrut nimeni să colaboreze cu el, ori de Băsescu, când acesta a recunoscut, cu subiect şi predicat, că 1-a şantajat pe Cătălin Predoiu ca să-l menţină pe Daniel Morar la şefia DNA? De ce din peste 3000 de avize de interceptare pe siguranţă naţională de anul trecut nu s-a finalizat vreunul în instanţă, dar nici scuze nu s-au prezentat celor ascultaţi degeaba?

Am ajuns să trăim în republica procurorilor, în care cei cu naşu-n suflet interpretează legea cum au ei chef şi Băsescu interes. Nu credeţi că a venit vremea ca noi, făcătorii de legi şi corectorii legilor rele, să aducem justiţia pe făgaşul ei normal? Ţine doar de noi - electoratul ne-a dat deja 70% din locurile din parlament exact ca să îndreptăm aceste abuzuri, asta se aşteaptă să facem şi a început să devină nerăbdător...

Domnul Daniel Tudorache:

"Explorarea gazelor de şist"

Pentru a lua decizii corecte în privinţa explorării şi eventual a exploatării gazelor de şist, decizii care să servească interesele României pe termen mediu şi lung, trebuie să vedem dincolo de Vaslui, Bârlad sau Constanţa.

Gazele de şist sunt, în acest moment, parte a jocului geopolitic. Menţinerea actualei situaţii convine în primul rând Rusiei. Explorarea şi eventual exploatarea gazelor de şist ar aduce o consolidare a poziţiei SUA în fostul bloc comunist, iar pentru România ar însemna independenţă energetică, locuri de muncă şi un semnal pozitiv pentru investitori. După mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, România se află pe punctul de a-şi reconfirma opţiunea prooccidentală sau de a-şi refuza o şansă extraordinară la dezvoltare.

România nu poate continua să cumpere din Rusia gaze la preţuri de peste trei ori mai mari faţă de preţul la care le putem produce noi. Avem acum o oportunitate extraordinară de a sta pe propriile picioare pe piaţa energetică, de a nu mai depinde de nimeni.

Domnul Cornel Itu:

"Personalităţi istorice - Hadrian Daicoviciu"

Există anumite momente când, cu smerenie şi recunoştinţă, trebuie să evocăm memoria unor personalităţi istorice, culturale, care au jucat un rol important în devenirea noastră, în păstrarea şi afirmarea identităţii noastre naţionale.

În acest sens, vreau să aduc în atenţia dumneavoastră personalitatea celui care a fost Hadrian Daicoviciu, unul dintre cei mai mari istorici ai Clujului, fiul reputatului şi regretatului academician Constantin Daicoviciu, rector al Universităţii Babeş Bolyai între 1957-1968. Evoc memoria lui Hadrian Daicoviciu, întrucât destinul şi întâmplarea a făcut ca el să se nască în octombrie 1932 şi să moară în aceeaşi lună a anului 1984. Doctor în istorie Magna Cum Laude, profesor universitar la Facultatea de Istorie a UBB Cluj, membru al Societăţii de Studii Clasice şi al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe pre şi proto istorice, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei şi al Institutului de Arheologie din Cluj Napoca, s-a remarcat şi ca epigrafist, fiind specializat în istoria antichităţii. El a depus o muncă susţinută de cercetare a istoriei Daciei de dinainte şi după cucerirea romană. A scris mai multe lucrări despre istoria şi cultura dacilor, obţinând Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române.

Hadrian Daicoviciu, a fost un istoric strălucit care a murit în plină putere creatoare, dar puţină lume cunoaşte că decesul său ascunde o presiune psihică puternică, exercitată asupra sa de către fostul general Ilie Ceauşescu, cu care din 1983 era în conflict, fiind acuzat de acesta că prin susţinerea dualităţii etnice daco-romane în formarea poporului român se abate de la linia partidului, care promova caracterul primordial dacic al poporului român.

Umilit în mod repetat, şicanat, hărţuit, se poate spune că marele istoric Hadrian Daicoviciu a murit de inimă rea, în octombrie 1984, în propria casă.

Personalităţii sale marcante îi dedic aceste gânduri şi îi aduc piosul meu omagiu.

Domnul Cornel Itu:

"Un semnal pozitiv pentru eradicarea sărăciei: fondurile europene au fost deblocate"

Data de 17 octombrie marchează, în întreaga lume, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. În anul 1999, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a definit scopul acestei zile, acela de a atrage atenţia asupra necesităţii de a face din eradicarea sărăciei o prioritate la nivel global. Totodată, platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale este una dintre iniţiativele majore ale Strategiei Europa 2020 pentru creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.

Ţinta acestei iniţiative este sprijinirea statelor membre în îndeplinirea obiectivului care vizează scoaterea a 20 de milioane de persoane de sub ameninţarea sărăciei şi a excluziunii sociale. între cele cinci domenii de acţiune ale platformei se află şi o mai bună utilizare a fondurilor UE pentru a sprijini incluziunea socială.

Comisia a propus alocarea a 20% din Fondul social european combaterii sărăciei şi excluziunii sociale, actualul exerciţiu de programare desfăşurându-se pe perioada 2007-2013. însă, fondurile nu intră singure în sacul României, ci statul trebuie să elaboreze programe operaţionale.

România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al absorbţiei fondurilor structurale în perioada 2007-2013, fiind singurul stat din blocul comunitar care a cheltuit mai puţin de 20% din banii alocaţi, deşi a avut o rată de contractare de aproape 70% în perioada 2007-2011, a informat raportul strategic pe anul 2013 privind politica de coeziune. Iată cum arată tabloul guvernării Boc!

Realitatea este că ţara noastră a figurat, în mod constant în ultimii ani, pe lista statelor membre ale UE cu cele mai mari procente ale populaţiei aflate în sărăcie, mai ales în rândul tinerilor. Şomajul, lipsa de oportunităţi şi marginalizarea în societate sunt principalele cauze ale sărăciei.

Fosta guvernare a României a amplificat acest fenomen, prin măsurile de austeritate luate din cauza lipsei de competenţă şi de viziune. Cel mai ridicat nivel de sărăcie se înregistrează în rândul tinerilor cu vârste între 18 şi 24 de ani care lucrează -30,7% faţă de 11,2% în UE, iar cea mai ridicată rată a sărăciei absolute, 8,4%, se înregistrează la grupa de vârstă 15-19 ani, conform reprezentanţilor UNICEF în România. Aceste statistici alarmante cer măsuri eficiente, fără amânare.

Actuala guvernare a reuşit să remedieze dezastrul creat de PDL în privinţa fondurilor europene, iar finanţarea a fost deblocată şi relansată, astfel, din 8 octombrie, ţara noastră nu mai are programe sectoriale suspendate. De asemenea, procentul fondurilor accesate a crescut de la 7%, în luna mai 2012, la 24%. România a primit o alocare de 21,4 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020, pentru fonduri structurale, iar absorbţia acestor bani pentru dezvoltare durabilă, mediu, transporturi, creşterea competitivităţii, agricultură şi, nu în ultimul rând, pentru educaţie va fi garanţia unei creşteri a nivelului de trai a cetăţenilor, prin crearea de locuri de muncă şi implicit reducerea procentului de persoane ameninţate de riscul sărăciei.

Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), 9.500 de tineri au fost atraşi spre agricultură, devenind fermieri, primind fiecare suma de 40.000 de euro pentru instalarea în mediul rural. Programul se va relua şi anul viitor, iar cuantumul finanţării ar putea creşte la 70.000 de euro pentru fiecare tânăr fermier, s-a exprimat domnul ministru Daniel Constantin. în acest context, informarea segmentelor de populaţie cărora li se adresează acest tip de programe este esenţială, prin campanii susţinute, de a căror organizare să se ocupe toate oficiile judeţene pentru consultanţă agricolă, în colaborare cu primăriile comunelor şi APIA.

De asemenea, cred că ar trebui reluată campania "Caravana fondurilor europene pentru satul românesc", desfăşurată la sfârşitul iernii trecute sub sloganul "PNDR vine în satul tău". Bani vor fi, trebuie doar o bună diseminare a informaţiei pentru a garanta accesul populaţiei la aceste programe. O agricultură performantă făcută de tineri deschişi spre soluţii inovatoare şi ecologice, este una din garanţiile unui viitor mai prosper pentru România.

Domnul Costel Şoptică:

"Cadastrul agricol, problemă naţională"

Sistemul de subvenţionare a agriculturii din partea Uniunii Europene a scos la iveală un mare neajuns - lipsa cadastrului pentru terenuri. Reforma Politicilor Agricole Comune a însemnat, în primul rând, schimbarea modalităţii de subvenţionare, de la sprijinul în funcţie de producţie, la cel în funcţie de suprafaţa de teren exploatată. De aici şi nevoia unui control strict în ceea ce priveşte terenurile ce intră în programul de subvenţionare.

România are o situaţie atipică, ce are un mare impact asupra derulării programelor de susţinere comunitară. Legile funciare ce au fost aplicate după 1989 au dus la fărâmiţarea terenurilor, astfel că noii proprietari deţin suprafeţe mici, media de proprietate fiind de 3,45 ha, conform ultimului recensământ agricol din 2010. În plus, aceste mici proprietăţi sunt formate din mai multe loturi, ceea ce face şi mai problematică aplicarea regulilor de subvenţionare prin plăţi directe pe suprafaţă.

Regula de subvenţionare impune ca fiecare proprietar să-şi identifice pe planuri terenurile deţinute, dublate de inspecţii din partea structurilor comunitare pentru un număr însemnat de exploataţii agricole. Efortul din partea autorităţilor statului pentru a respecta aceste reguli, inclusiv în ceea ce priveşte controlul, este foarte mare, implicând forţe umane şi fonduri semnificative.

De fapt, principala problemă a sistemului de subvenţionare prin plăţi directe pe suprafaţă o reprezintă lipsa cadastrului agricol, care ar pune ordine în acest domeniu. Regulile ce trebuie respectate la întocmirea cadastrului pentru terenurile agricole nu sunt stimulative pentru proprietari ca să intre în legalitate. Costurile ce trebuie suportate sunt atât de mari, încât orice proprietar renunţă să-şi mai intabuleze terenurile.

Pe de altă parte, controalele făcute de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au scos la iveală mari nereguli în ceea ce priveşte solicitările de subvenţionare, tocmai din cauza neconcordanţelor între documente şi situaţia din teren. Dacă acestea nu corespund, beneficiarul care este în neregulă trebuie să suporte penalităţi, care pot ajunge până la sistarea acordării de subvenţii.

Pentru a îndrepta această situaţie, guvernarea USL a decis să se implice puternic în rezolvarea problemei cadastrului agricol. Pentru anul viitor, USL se gândeşte chiar la alocarea unor fonduri însemnate din bugetul de stat. De altfel, PNL a identificat această problemă imediat după aderarea României la UE şi a demarat mai multe acţiuni prin care terenurile agricole să ajungă să fie intabulate. Un împrumut de aproape 50 de milioane de euro, asigurat de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a fost folosit pentru realizarea unor proiecte pilot privind cadastrul agricol în mai multe localităţi din ţară. Fosta guvernare PDL nu s-a interesat de această problemă, astfel că toate eforturile începute de PNL la acea vreme nu au mai avut continuitate şi nu s-au soldat cu niciun rezultat.

Importanţa cadastrului agricol pentru aplicarea sistemului de subvenţionare este de necontestat. Acesta este un element fundamental pentru derularea în condiţii optime a sistemului de subvenţionare susţinut de UE, lipsa lui având consecinţe negative în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. De aceea, susţin demersurile pe care guvernarea USL le face pentru orice formă de ajutor care să ducă la rezolvarea acestei probleme naţionale.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Noi, liberalii, propunem eliminarea mediei ponderate din procesul de admitere la licee şi şcoli profesionale şi revenirea la concursul naţional"

Săptămâna trecută am depus în Parlament, împreună cu alţi 30 de colegi parlamentari liberali, o iniţiativă legislativă care are rolul de a elimina media ponderată din procesul de admitere la licee şi şcoli profesionale. Cu alte cuvinte, prin acest demers legislativ, PNL susţine reintroducerea concursului naţional pentru admiterea la liceu şi şcoli profesionale, deoarece considerăm că această metodă de evaluare a cunoştinţelor elevilor este unica cu adevărat obiectivă, având în vedere faptul că doar astfel putem avea o măsurare fidelă a nivelului de cunoştinţe însuşite de elevi la terminarea gimnaziului.

Prin această iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 76 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 pe care o susţinem, considerăm că procedura admiterii la liceu şi şcoli profesionale pe bază de concurs naţional va aduce beneficii reale elevilor, deoarece aceştia vor înregistra, prin intermediul unei proceduri obiective, performanţe mult mai bune.

De asemenea, noi considerăm că prin reintroducerea unui concurs naţional pentru admiterea la liceu şi şcoli profesionale calitatea învăţământului va creşte, iar principala consecinţă pe termen lung va fi evoluţia mai rapidă şi mai sănătoasă a societăţii româneşti. Cred că este important să specificăm faptul că, pentru implementarea acestei modificări legislative, nu va fi nevoie de alte resurse materiale sau financiare şi nici de noi resurse de personal.

Această măsură legislativă se doreşte a fi aplicată începând cu anul şcolar 2014- 2015 pentru a nu produce o destabilizare a procesului de învăţământ.

În acest moment, în România, selecţia privind admiterea în licee şi şcoli profesionale este un proces care necesită a fi temeinic îmbunătăţit. Încă de la primul examen important din viaţa unui elev, acesta trebuie să realizeze importanţa concurenţei reale şi a evaluării corecte şi obiective a capacităţilor sale.

În prezent, admiterea la liceu se face în funcţie de media ponderată obţinută de către elevul absolvent al ciclului gimnazial, medie ponderată calculată între media notelor obţinute în clasele V-VIII şi rezultatele unui examen naţional numit Evaluare naţională.

Dacă examenul de Evaluare naţională are un caracter obiectiv, având subiecte unice, bareme de corectare naţionale, o procedură urmărită atent de instituţii şi autorităţi publice, în ceea ce priveşte notele obţinute în clasele V-VIII, acestea au un caracter ce tinde a fi subiectiv, iar acest lucru trebuie stopat.

Cred că pentru orice ţară democratică sistemul său de învăţământ trebuie să reprezinte o prioritate zero, deoarece este direct legat de dezvoltarea societăţii, dar şi cel mai de preţ bun naţional, acesta influenţând, de asemenea, în mod cert, viitorul ţării.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, am susţinut încă de la începutul acestui nou an şcolar faptul că sistemul de educaţie din România are nevoie de o reformă cu adevărată benefică, de prevederi cât mai viabile şi nu doar populiste, de măsuri cât mai clare care să elimine accentul pus pe subiectivism şi, evident, de unele cât mai corecte şi ferme, pentru a putea pune capăt numeroaselor scandaluri legate de corupţia din sistem.

Noi, liberalii, suntem convinşi că numai printr-o implicare serioasă, aplicată şi fără niciun iz electoral sau populist, vom putea să-i redăm sistemului educaţional din România locul tradiţional pe care l-a avut cândva, acela de sistem performant cu care ne putem mândri din nou cu toţii!

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"Privatizarea CFR Marfă"

Din păcate pentru economia României, pentru viitorul acestei ţări şi al populaţiei ei, în special al celor ce vor avea de suferit în mod direct, cu nu mai puţin de o săptămână în urmă, am asistat la un alt eşec de proporţii marca USL. Un eşec ale cărui ecouri vor depăşi, de această dată, cu siguranţă, graniţele României mai mult decât eşecul anterior al privatizării Oltchim, ştirbind şi chinuind mai mult o economie şi aşa îngenunchiată de politicile acestei guvernări USL.

Astfel că o companie atât de importantă precum CFR Marfă urma să fie resuscitată printr-un amplu proces de privatizare, să redevină o companie care să deservească la nivel regional Europa, o companie care să facă legătura, alături de Dunăre, între Europa de Vest şi Europa de Est, care să deţină personal foarte bine calificat, care să nu piardă activele de care dispune, o companie puternică cu rolul de a ridica imaginea României în lume, dar şi România, din punct de vedere economic.

Cu toţii cred că ne gândeam că şi incompetenţa, inconştienţa şi reua-voinţă au totuşi o limită în USL şi că totul se va desfăşura conform cu planul de dezvoltare existent. Ne-am înşelat! De fapt, ne-au înşelat! Astfel că nici de această dată, tipic Guvernului Ponta, nu s-a întâmplat ceea ce era normal, deşi în fruntea Ministerului Transporturilor, pe parcursul acestui proces de privatizare, au fost trei persoane importante şi competente, din punctul de vedere al USL - ului. Acum, eu şi sunt convins că şi multe alte milioane de români, ne întrebăm: dacă aceste trei persoane sunt considerate competente, altfel nemaifiind justificată numirea dumnealor, restul membrilor USL cum sunt?

Finalul acestei privatizări ce a fost mai degrabă un întreg circ marca USL, în care fiecare arată cu degetul către fiecare, sustrăgându-se de responsabilităţi, nu a fost decât o piesă de teatru ieftină, în care personajele principale ale acestui proces, legate printr-o întovărăşire cu scopuri condamnabile, precum satisfacerea clientelei politice care devine tot mai flămândă înghiţind totul în calea ei, au reuşit cu greu să capteze atenţia populaţiei pentru a putea masca şi a mai oferi timp celor din regie să ducă la bun sfârşit distrugerea unui alt colos al României: CFR Marfă.

Totuşi, cine a fost atent pe toată durata acestui întreg proces de privatizare nu şi-a făcut iluzii în ceea ce priveşte reuşita acestuia. Acest proces a fost infectat de către USL încă de la bun început, când deşi acesta era în derulare şi o parte din investitorii străini au ales să se retragă, Guvernul a şters datoriile companiei prin convertirea acestora în acţiuni ale statului, după depunerea ofertelor de privatizare, schimbând regulile jocului în timpul acestuia.

Deznodământul a fost anticipat de marea majoritate a populaţiei: CFR Marfă a fost executat! Acesta a devenit o altă jucărie a USL ce are rolul de a menţine clientela acestora ocupată şi mulţumită încă un an, când vor trebui să iasă din nou la rampă, după cum a recunoscut şi domnul Ponta: "De când sunt premier toată lumea îmi cântă melodia "Bagă bani, bagă bani". Cum această jucărie are şi ea o notă de plată, iar Domnia Sa nu are cum să o achite din buzunarul propriu, buzunarul statului îi este la îndemână. Buzunar în care se află 21 de milioane de români ce duc în spate o ţară, situaţie ce devine tot mai apăsătoare sub această guvernare USL.

În concluzie, PDL va depune o moţiune simplă în Parlament pentru ca toţi să afle adevărul despre cum CFR Marfă se alătură Oltchim şi altor "reuşite" ale USL. "Reuşite" care, cu trecerea timpului, ne arată tuturor realitatea şi care au fost de fapt adevăratele ţinte ale proiectului de guvernare al USL, ce s-a dovedit a fi doar o mare capcană pentru întreg poporul român.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Obiectul declaraţiei: Elaborarea la nivel legislativ a unui cadru naţional de sprijin specific pentru susţinerea IMM-urilor

aş dori să vă supun atenţiei problema dezvoltării mediului de afaceri românesc.

Niciodată soarta redresării şi dezvoltării economice, atât în România, cât şi în Europa, n-a depins mai mult ca în prezent de evoluţia sectorului IMM. Pentru că, în contextul actual, IMM-urile reprezintă factorul cel mai dinamic în dezvoltarea economică şi inserţia socială, prin potenţialul lor de competitivitate şi inovare şi prin capacitatea de a crea şi menţine locuri de muncă în societate.

Întreprinderile mici şi mijlocii se află în centrul politicilor europene de dezvoltare sustenabilă, fiind considerate unul din factorii cheie pentru succesul Strategiei Europa 2020, prin aportul lor la creşterea economică şi crearea locurilor de muncă şi pentru rolul pe care îl au în inovarea şi competitivitatea Europei. IMM-urile şi-au demonstrat capacitatea de adaptare şi flexibilitatea în faţa noilor provocări generate de criză, ele contribuind în mare măsură la redresarea economică şi restabilirea parametrilor economici în zona de stabilitate, potrivit evaluărilor din raportul din 2012 al Comisiei Europene cu privire la IMM-urile din UE-27.

În consecinţă, Comisia Europeană a pus un accent şi mai puternic pe susţinerea antreprenoriatului şi a micilor întreprinderi, în ultimul an, odată cu relansarea politicilor comunitare susţinute prin instrumente suport dedicate şi cu includerea IMM-urilor în strategiile de industrializare, competitivitate şi inovare pentru Europa. În acelaşi timp, apreciez că este datoria noastră ca parlamentari să propunem instituirea unui cadru naţional cât mai coerent şi mai favorabil IMM-urilor din România.

Cu toate că participă în mod semnificativ la crearea locurilor de muncă (cu 66%) şi la volumul total al cifrei de afaceri (cu 58%) din economia non-financiară, analizele economice arată că sectorul IMM-urilor nu este nici consistent numeric şi nici consolidat în structură. Raportat la populaţie, România are un număr subdimensionat de întreprinderi active economic, ce se exprimă într-o densitate a IMM-urilor scăzută, de numai 56% din media europeană, aceasta fiind distribuită neuniform în cele opt regiuni de dezvoltare.

Aşadar, consider că trebuie să creăm la nivel legislativ un cadru naţional de sprijin specific pentru susţinerea IMM-urilor care să transpună într-un mod coordonat şi coerent priorităţile majore stabilite de Comisia Europeană în Small Business Act 2011 şi Planul de acţiune pentru antreprenoriat 2020 - Relansarea spiritului de întreprindere în Europa, prin adaptarea la particularităţile şi cerinţele mediului de afaceri din România.

Domnul Sorin Teju:

"Ziua Internaţională a Femeii din Mediul Rural"

Săptămâna trecută, pe data de 15 octombrie 2013, s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Femeii din Mediul Rural. Această dată ar fi trebuit să joace, pentru noi, românii, un rol extrem de important datorită discriminării proeminente existente în acest sector. Mă declar nemulţumit de eforturile depuse pe plan social pentru integrarea femeilor defavorizate din mediul rural şi sprijin orice demers pentru soluţionarea acestei probleme.

În ciuda categoriei de gen din care fac parte, am susţinut, susţin şi voi susţine o prezenţă mai ridicată a femeilor în activitatea politică, militând pentru o mai mare implicare a acestora în domeniul public. Consider ca procentele ridicate ale cazurilor de violenţă domestică, în special din mediul rural, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru a ne motiva şi mobiliza să acţionăm corespunzător. Mai mult decât atât, doresc să le amintesc tuturor colegilor mei că studiile realizate în numeroase state europene au demonstrat faptul că femeile din parlament tind să-şi reprezinte genul în activitatea politică. De aceea, îmi permit să fac apel la colegele mele pentru a obţine sprijin în această direcţie.

De asemenea, consider că facilitarea implicării active a ONG-urilor în acest sector ne poate aduce multe beneficii. Condiţia femeilor din mediul rural, deşi o generalizare ar fi nedreaptă, este una precară. Ar trebui alocate resursele necesare elaborării unei strategii de includere a acestora în sectorul economic, promovându-se în acelaşi timp o cultură civică bazată pe egalitate de şanse.

În concluzie, aplaud celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii din Mediul Rural şi mă declar în favoarea tuturor acţiunilor ce vizează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe toate cele trei planuri esenţiale dezvoltării individuale - social, politic şi economic.

Doamna Violeta Tudorie:

Tema declaraţiei: "Moţiunea iniţiată de reprezentanţii evazioniştilor"

Unul din sinonimele insolvenţei este defectul de a nu-ţi plăti datoriile, incapacitatea de a te achita de datoriile exigibile care trebuie îndeplinite. Cred că această semnificaţie are legătură cu personalitatea autorilor moţiunii prin incapacitatea lor de a-şi îndeplini într-un mod onorabil statutul de parlamentar ales al statului român.

În esenţă, ordonanţa privind "insolvenţa", care a constituit motivul căutat cu lupa pentru depunerea unei moţiuni, face două lucruri:

1. Acordă şanse firmelor oneste, de redresare eficientă şi efectivă, atunci când au greutăţi cu achitarea unor debite. Pentru aceasta sunt reglementate atât proceduri de prevenire a insolvenţei, cât şi proceduri de reorganizare judiciară.

2. Ordonanţa face curăţenie în mediul de afaceri, corectând o serie de deficienţe ale legislaţiei anterioare în materie, deficienţe speculate de debitorii rău-platnici, de firmele şi companiile care nu-şi achitau obligaţiile de contribuţii la bugetele publice, îngrădind posibilitatea de manifestare a acţiunilor infracţionale în procedura insolvenţei.

Spre ruşinea lor, autorii moţiunii se autodefinesc, prin textul propus, ca susţinători ai celor din urmă: rău-platnicii, evazioniştii, bişniţarii, corupţii de lux. Ordonanţa reduce marja de manevră a unor practici economice frauduloase şi tocmai acest lucru este ceea ce îi supără pe moţionari.

Nu cred că are rost să intrăm în detaliile - derizorii de la un capăt la altul - ale textului moţiunii, atâta timp cât fundamentele sale moral-politice şi ideologice sunt atât de retrograde şi împinse pe o pantă atât de periculoasă prin consecinţele pe care o politică de încurajare a corupţiei din mediul de business le-ar putea avea.

cred că au dreptate purtătorii de opinie care afirmă de ceva vreme că poporul român are o problemă cu o parte din clasa sa politică. Mă întreb: cum e posibil ca o grupare de parlamentari să acuze un guvern, oricare ar fi acesta, pentru că adoptă un act normativ pentru a reduce golănia şi hoţia din viaţa economică a ţării?

Nu acuza guvernului e gravă, ci cauza pentru care pledează este şubredă. Moţionarii nu îşi pun problema de conştiinţă. Apărând şi încurajând rău-platinicii şi evazioniştii, sabotează fundamentele comerciale ale naţiunii, sabotează finanţele naţionale, îşi sabotează sursele de venit, întrucât indemnizaţia de parlamentar, sumele forfetare, celelalte cheltuieli administrative ale legislativului sunt alimentate de debitorii oneşti şi nu de evazionişti.

Ce răspuns pot da aceşti parlamentari celor care îşi plătesc la timp şi corect datoriile? Ce răspuns pot da propriilor lor copii sau nepoţi dacă statul nu ar mai avea bani să le plătească alocaţia, salariile profesorilor şi ale medicilor?

Cum să încurajezi neplata contribuţiilor sociale când avem atâţia pensionari, persoane cu venituri reduse şi cu dizabilităţi, printre care se află şi fraţi, surori, părinţi, bunici ai celor care sabotează finanţele publice? În ce fel de ţară vor să trăiască şi să mai fie aleşi semnatarii moţiunii?

În afara unui limbaj insultător la adresa guvernului şi a premierului Ponta, moţionarii ne mai arată faţa ascunsă şi mizerabilă a unor politicieni care se pun în slujba practicilor frauduloase, de felul evaziunii fiscale, bancrutei, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, falsificarea de documente, contracte fictive de împrumut şi alte acţiuni infracţionale desfăşurate în cadrul procedurii de insolvenţă de până acum, practici frauduloase comise de cei certaţi cu legea, aşa cum sunt şi recentele cazuri anchetate săptămâna trecută de procurorii DNA.

Iar lupta cu astfel de hoţii este declarată prin titlul moţiunii ca fiind măsuri împotriva democraţiei şi a libertăţii presei. Dar astfel de mânării politicianiste nu mai pot păcăli lumea şi, după cum se vede, nici nu mai pot atrage solidarizarea cu infractorul din partea oamenilor şi a firmelor oneste.

Evident că respingem astfel de moţiuni şi, în plus, atragem atenţia în mod colegial: doamnelor şi domnilor parlamentari, vedeţi bine cu cine vă asociaţi, luaţi aminte pentru ce şi pentru cine militaţi politic dacă doriţi să mai faceţi politică într-o ţară civilizată şi să trăiţi într-un mediu bine indicat de vechiul principiu roman oneste vivere!

Aceasta este politica noastră: oneste vivere!

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Stop cămătăriei mascate! Este necesar ca BNR şi instituţiile statului să înceapă verificarea firmelor care acordă credite!"

Vin astăzi la tribuna Parlamentului să vă semnalez următoarea stare de fapt: o firmă din Cluj, cu obiect de activitate principal, conform Oficiului Registrului Comerţului, "comerţul cu autoturisme şi vehicule uşoare sub 3 tone", a reuşit "performanţa" de a credita timp de mai bine de 10 ani, cu dobânzi mai mari decât cele practicate de cămătari, peste 15.000 de persoane din toată ţara, fără a fi deranjată de nici o instituţie a statului şi fără nicio reacţie publică oficială a BNR, în ciuda sesizărilor făcute de cetăţenii care s-au trezit în postura de victime ale unui sistem de tip financiar-bancar neautorizat.

Cum s-a procedat? Firma în cauză a înfiinţat aşa-numitele grupuri de persoane sub pretextul de a se ajuta reciproc să achiziţioneze imobile, să facă lucrări de reabilitare a unor construcţii sau chiar să cumpere materiale. Regula era simplă: firmele sau persoanele fizice aderau la grup după ce completau o cerere, precizau ce anume vor să cumpere şi plăteau o taxă iniţială de 1,6% din valoarea bunului solicitat (suma solicitată) plus TVA şi o garanţie imobiliară. După ce treceau de faza de includere în sistem, "clienţii" firmei erau obligaţi să plătească rate lunare, comision de administrare, prime lunare de asigurare a bunului pus gaj, asigurare de deces, totul exact ca în situaţia unor credite accesate de la instituţii financiar-bancare cu acte în regulă. Doar că pentru întârzierea la plată oamenii erau obligaţi să plătească dobânzi de 55% pe an, aplicabile la obligaţiile restante. Prevedere care i-a lăsat pe drumuri pe foarte mulţi dintre oamenii intraţi în sistemul de creditare practicat de firma în cauză. Fără ca nimeni, niciodată să deranjeze firma în cauză nici măcar cu o întrebare despre legalitatea practicării acestei activităţi care necesită autorizări speciale din partea statului şi a BNR.

Sistemul a fost dat în vileag de un notar, implicat indirect în această poveste, care a avut curiozitatea de a vedea dacă firma, care oferea credite cu generozitate unor oameni naivi şi disperaţi să-şi rezolve o problemă de moment, are autorizaţiile legale pentru a practica acest tip de activităţi cu regim special. Răspunsul primit de la BNR a fost previzibil: firma nu are avizul BNR pentru activităţi financiar-bancare şi nici nu este înscrisă în Registrul instituţiilor financiare nebancare din România al BNR.

Povestea este una lungă şi complicată, iar două avocate au reuşit în instanţă să demonstreze faptul că firma în cauză nu funcţiona legal pe acest domeniu de activitate, să salveze de la un dezastru financiar câţiva oameni păcăliţi de credite acordate facil.

Acesta a fost doar un exemplu dintr-un domeniu scăpat, din punctul meu de vedere, de sub control în România. Nimeni nu are o evidenţă clară a firmelor care acordă credite populaţiei fără să aibă temei legal pentru a practica astfel de activităţi, autorizaţii de funcţionare specifice instituţiilor financiar-bancare sau a celor cu regim special. Consider că este momentul să punem stop acestor practici, să facem diferenţa între legal şi ilegal. Instituţiile statului trebuie să treacă la verificarea la sânge a tuturor celor care anunţă prin mass-media, în special locale, acordare de credite în condiţii excepţionale, fără posibilitatea de a fi uşor de identificat şi fără a avea afişat un număr de autorizaţie simplu de verificat.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"În Neamţ, cu PDL-işti în funcţii cheie, nu se poate pune în aplicare programul USL"

Pe 10 iunie 2012, prin votul masiv al electoratului acordat candidaţilor USL sau, după caz, candidaţilor PNL sau PSD separat, dominaţia PDL în administraţia locală a fost înlăturată; pe 29 iulie 2012, 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, personaj perceput şi ca fiind conducătorul de fapt al PDL; pe 9 decembrie 2012, electoratul a votat masiv candidaţii USL, conferind acestei alianţe o substanţială majoritate de aproape 70% în Parlament.

Rezultatele celor trei scrutine din anul 2012 s-au datorat dorinţei arzătoare a electoratului de a se debarasa de reprezentanţii PDL atât la nivel central, cât şi la nivel local din cauza modului dezastruos (nu mai utilizez şi alţi termeni, deşi ar fi cazul) în care aceştia au administrat atât comunităţile locale, cât şi ţara la nivel central. De asemenea, electoratul a votat masiv USL pentru că a înţeles că programul acestei alianţe va conduce la o schimbare în bine, schimbare pe care populaţia o dorea arzător.

Din păcate, şi regret că trebuie să spun acest lucru, programul cu care USL a câştigat alegerile, şi în special cele locale, este foarte dificil de aplicat în judeţul Nemţ. Şi acest lucru este cauzat în special de către unii lideri locali ai PSD, care au considerat că este mai comod să coabiteze cu PDL şi să colaboreze în luarea celor mai importante decizii pentru judeţ cu PDL. Şi, evident, această colaborare a presupus şi menţinerea în mai multe posturi de conducere la unele societăţi din subordinea autorităţilor locale a reprezentanţilor PDL.

Vreau să fiu foarte clar: nu este vorba de o aplicare principiului "am venit noi, trebuie să plecaţi voi". Nu, dar reprezentanţii PDL care mai sunt menţinuţi în funcţii cu sprijinul PSD trebuie să fie înlocuiţi din trei motive clare: în primul rând, ca sancţiune pentru proasta administrare a problemelor comunităţii şi a răului pe care l-au făcut cetăţenilor; în al doilea rând, programul pe care USL s-a angajat să îl pună în aplicare nu poate fi pus în practică cu astfel de persoane, iar dacă nu ne respectăm promisiunile, comunităţile ne vor taxa ca atare. Politica USL nu poate fi făcută cu PDL-işti; nu în ultimul rând, cei din PDL rămaşi în funcţii continuă vechea politică de desconsiderare a cetăţeanului, continuă politica de agresiune împotriva cetăţeanului.

Voi da un singur exemplu, dar sugestiv privind modul în care sunt trataţi cetăţenii de către conducerea Companiei judeţene Apa-Serv. Se ştie, ca şi în alte zone ale ţării, şi în Neamţ sunt cetăţeni cu probleme de ordin financiar. Nu este vorba de rea-voinţă, dar se mai înregistrează şi datorii. Ei bine, directorul Apa-Serv a şi anunţat că va trece la un program sever de debranşări pentru asociaţiile de locatari care au restanţe. Fără somaţii şi fără a acorda un termen de graţie pentru plata restanţelor. În total dispreţ pentru cetăţeni.

Şi am să citez trei declaraţii ale unor preşedinţi de asociaţii de locatari publicate recent în presa locală: "E culmea cum au gândit! Anunţă vineri că de marţi iau apa! Şi când să facem încasări, să adunăm 40% din valoarea datoriei, ca să ne păsuiască? A fost weekend şi lumea n-a venit la asociaţie, apoi avem la dispoziţie o singură zi. Banii adunaţi trebuie depuşi la bancă, pentru că ei nu încasează mai mult de 5.000 de lei la ghişeu, aşa că mai trec câteva zile până ajung în contabilitatea lor. Şi vin bine-mersi şi opresc robinetul. Să aştepte să ia bătrânii pensiile! Să se gândească la faptul că e frig şi nu lumea dă drumul la centrala termică! Plus că să stai pe vremea asta fără apă... e revoltător!"; "La preturile practicate de Apa Serv, parcă ne permitem un lux extrem să trăim la bloc şi la oraş!". "Asociaţiile de proprietari sunt discriminate şi neglijate. Contractul dintre Apa Serv şi asociaţii este abuziv, pentru că nu avem posibilitatea legală de a negocia ceva. De cinci ani se duce o politică împotriva bunei funcţionări a asociaţiilor".

După cum se vede numai şi numai din aceste declaraţii publice se vede amprenta modului de a acţiona al PDL. Aşa, cu un astfel de personaj, putem pune în aplicare politica USL? Cetăţenii nu vor condamna PDL, ci USL.

Cazul Apa Serv nu este singular. Conducerile societăţilor consiliului local sunt nederanjate, deşi pe acolo a trecut şi corpul de control al premierului. Nu mai putem tolera ca toţi "trepăduşii" portocalii să fie ţinuţi în braţe de colegii de la PSD. Nu ne mai putem preface că nu ştim despre ce este vorba şi nu mai putem băga gunoiul sub preş. Trebuie să se termine odată cu această complicitate a PSD pentru menţinerea conducerilor PDL-iste.

Dacă vrem să facem ceva bun pentru cetăţeni, atunci această stare de lucruri din Neamţ trebuie să înceteze.

Domnul Iulian Vladu:

"Limbajul dublu al USL scoate oamenii în stradă!"

România fierbe de câteva luni, sub privirile blânde şi umede ale actualei puteri. Zeci de mii de români ies săptămânal în stradă, în oraşele importante ale ţării. Sunt manifestări paşnice, însă manifestările unui popor care nu mai acceptă minciuna pe post de monedă electorală, un popor care nu mai vrea să stea acasă şi să privească nepăsător cum onor clasa politică se ascunde după deget, nu are soluţii şi nu are adevăruri de spus.

Românii încep să sancţioneze dur politicienii incapabili să răspundă la problemele lor şi nu se mai mulţumesc cu discursurile pompoase scrise în laboratoarele de propagandă. Nu-i mai conving acţiunile de imagine, vorbăria goală şi zâmbetul larg la televizor şi nu-i mai conving nici analiştii şi moderatorii de la posturile "prietene", care nu mai sunt credibili.

Este limpede că trecem la un alt nivel, iar frenezia acestor zile şi acţiunile la care participă oamenii care nu mai acceptă gogoşile marketingului electoral vor zgudui din temelii un sistem politic ancorat puternic în trecut şi clădit pe fundaţii mişcătoare. Trebuie să înţelegem vremurile pe care le trăim şi, mai ales, trebuie să înţelegem corect consecinţele acţiunilor noastre.

Exploatarea resurselor naturale a devenit o temă extrem de disputată astăzi. Suntem încă în criză economică, Guvernul USL nu este capabil să identifice măsurile economice de care avem nevoie, asistăm la privatizări făcute în batjocură, la nicio materializare a promisiunilor din campaniile electorale recente. Cu toate acestea, vă amintiţi cu siguranţă propaganda agresivă făcută de USL împotriva exploatării gazelor de şist şi a aurului de la Roşia Montană. Liderii politici actuali nu scăpau nicio ocazie să ţipe pe la toate televiziunile şi în toate conferinţele de presă, invocând pericole şi nenorociri, referitoare la aceste exploatări. Aşa cum ne-am obişnuit deja, astăzi au cu totul altă părere. Însă trecutul se întoarce şi-i loveşte în plin.

Cum vor putea să le explice zecilor de mii de protestatari din stradă şi milioanelor de români care este adevărata lor poziţie? Când au minţit şi când au spus adevărul? Domnul Ponta încă îşi permite un limbaj dublu: la Guvern ia deciziile într-un fel, iar în Parlament se suceşte. Acest tip de atitudine politică este una sinucigaşă. Iar sondajele de opinie arată că, în fiecare lună, electoratul se trezeşte şi respinge gogoşile umflate din campania electorală, servite pe tavă unui popor greu încercat de criză.

Guvernul USL are obligaţia să-şi asume gravele probleme care au scos oamenii în stradă şi să înveţe să-i respecte, prin atitudini politice sănătoase şi, fireşte, prin adevăr!

Domnul Daniel-Cătălin Zamfir:

România ultimelor zile ne oferă un tablou social extrem de agitat. Pe fondul a două teme aflate în dezbatere publică şi parlamentară, şi mă refer aici la problema exploatării de la Roşia Montană şi cea legată de începerea explorării gazelor de şist din judeţul Vaslui, strada clocoteşte, ajungându-se la ciocniri fără precedent între oamenii legii şi populaţie. Pe acest fond social, s-a petrecut un alt eveniment extrem de grav, şi anume agresarea unui demnitar al statului român, în persoana domnului ministru al culturii, Daniel Barbu, ca urmare a pronunţării de-o anumită manieră în legătură cu proiectul minier de la Roşia Montană.

Ceea ce vreau să subliniez este faptul că această recrudescenţă a străzii riscă să denatureze întreaga dezbatere pe aceste două subiecte. Nu mă pot pronunţa în legătură cu diversele scenarii vehiculate, referitoare la o posibilă manipulare orchestrată din exterior de către grupuri interesate cu blocarea acestor proiecte, deoarece nu deţin astfel de informaţii şi nu vreau să mă lansez în simple speculaţii care să îngroaşe rândul celor care practică un astfel de discurs public.

Este important să existe dezbateri publice pe aceste teme, astfel încât semnalul către Occident şi alte spaţii geografice interesate de România din punct de vedere investiţional să fie pozitiv şi să nu lăsăm impresia ca suntem o societate închisă care alungă potenţialii investitori a priori, fără o dezbatere în care specialiştii să-şi expună argumentele.

Există riscul ca aceste evenimente stradale să deturneze atenţia de la ceea ce până la urmă este esenţial - să ne cunoaştem potenţialul la nivel de resurse, pentru ca apoi să putem lua decizii corecte şi transparente în beneficiul cetăţenilor şi al aceste ţări. Ar fi o greşeală să ne ratăm această şansă la dezvoltare din cauza unor presiuni al căror înţeles nu ni-l desluşeşte nimeni. Vom lăsa impresia că nu suntem stăpâni pe destinul nostru ca ţară, că suntem la mâna altora şi că deciziile se iau în altă parte.

Pentru a nu lăsa ca această impresie să se cimenteze în conştiinţa publică, iar clasa politică să fie acuzată că este inertă şi că reacţionează tardiv, consider că problema trebuie tratată serios chiar prin implicarea CSAT-ului.

Ceea ce vedem în stradă nu cred că le este străin celor din servicii, aşa cum nu cred că preşedintele acestei ţări, care am înţeles că deţine un raport legat de evenimentele de la Pungeşti, judeţul Vaslui, nu îl ţine doar pentru o simplă lectură.

Nu vreau să dau un ton dramatic acestei declaraţii politice şi să spun că siguranţa statului este în pericol, pentru că dacă ar fi aşa, sunt convins ca până acum CSAT-ul ar fi fost convocat, fie din iniţiativa preşedintelui, fie a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Dacă CSAT-ul nu va fi convocat pe această problematică, poate ar fi oportună o informare din partea şefilor serviciilor secrete, SRI şi SIE, în faţa comisiilor de specialitate din Parlament.

Când inclusiv premierul foloseşte termeni precum anarhism, extremism în legătură cu aceste manifestări stradale, cred că un asemenea demers se justifică.

Există bineînţeles şi posibilitatea ca aceşti oameni să fie foarte îngrijoraţi de soarta lor, tocmai de aceea dialogul cu ei este necesar pentru a preveni pe viitor astfel de manifestări, când pe agenda publică vor apărea alte teme care vor polariza societatea.

Domnul Radu Zlati:

Declaraţie politică: "Este timpul votului în cazul Legii privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea activităţilor miniere în România"

După cum cu toţii cunoaştem, în data de 17 septembrie a anului curent, am aprobat printr-un vot larg majoritar înfiinţarea unei Comisii speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România.

Consider că această comisie specială şi-a terminat activitatea de consultare a diferitelor părţi implicate de către această lege, inclusiv a unor elemente reprezentative ale societăţii civile - atât pro cât şi contra exploatării prin cianurare a minereurilor auro-argentifere. Ar trebui deci să întreprindem paşii următori, în plan legislativ.

Pentru Senat deja a trecut termenul la care ar fi trebuit să pornească dezbaterile, plecând de la concluziile Comisiei speciale. Şi, totuşi, comisia nu a redactat încă acele concluzii care să permită începerea dezbaterilor parlamentare în Senat şi la Camera Deputaţilor.

Articolul 8 paragraful 2 al hotărârii de înfiinţare a Comisiei speciale specifica faptul că este de resortul conducerii Camerei Deputaţilor să fixeze termenele pentru depunerea amendamentelor şi pentru prezentarea raportului Comisiei. De aceea, în nume personal, solicit Biroului permanent să prezinte plenului aceste termene, astfel încât deputaţii să poată discuta în comisii şi în plen această problemă care a stârnit atât de multe pasiuni în politica şi societatea românească.

Vremea consultărilor publice a trecut, a venit vremea poziţionărilor parlamentare şi a votului.

Doamna Cristina Nichita:

"Cum cheltuim banii publici destinaţi reprezentării României?"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o problemă de maximă actualitate, care ţine capul de afiş al dezbaterilor din aceste zile, şi anume modul în care a fost reprezentată România la Târgul de carte de la Frankfurt.

Nu am pretenţia că sunt o specialistă în domeniul culturii scrise. Cu siguranţă, printre dumneavoastră se află oameni mai competenţi decât mine să hotărască în ce fel ar fi trebuit reprezentată cultura şi în special literatura română la cel mai important eveniment european de profil. Activitatea mea profesională, de antreprenor în domeniul industriei uşoare, m-a adus însă în decursul ultimilor douăzeci de ani, la peste treizeci de târguri internaţionale, unele de calibru similar cu cel de carte de la Frankfurt, în care am expus fie împreună cu alţi producători din România, fie am organizat standuri exclusive pentru firmele pe care le manageriam la vremea respectivă. Ştiu deci bine şi cum vibrează concurenţa la asemenea târguri internaţionale, cât de important este să fii atent la cele mai mici detalii şi mai ales la modul în care reprezinţi ţara de unde vii.

Ca orice cititor român de presă, am parcurs galeria foto care prezenta standul nostru de la Frankfurt. Am citit apoi reflectările din presă făcute de cei care au vizitat standul. Am urmărit cu atenţie şi explicaţiile domnului ministru Daniel Barbu şi trebuie să recunosc faptul că dreptatea şi temeiul par împărţite. Pe de o parte, în imagini se văd rafturi goale, o pustietate dezolantă şi o decurajantă lipsă de imaginaţie în amenajare. Pe de altă parte, se prea poate ca fotografiile să fi fost făcute într-un moment de acalmie, iar părerile celor care critică prezenţa României la Frankfurt să nu fie tocmai obiective. Sunt de acord şi cu circumstanţele invocate de domnul Daniel Barbu, menite a prezenta într-un anumit fel greutăţile prin care trece cultura din punct de vedere administrativ şi financiar. Tocmai fiindcă sunt convinsă că tuturor ne este greu să formulăm un punct de vedere foarte bine documentat, vă sesizez câtă nevoie avem de rigoare, de norme, de reglementări care să ne dea o măsură exactă a felului în care România trebuie reprezentată la asemenea evenimente.

De aproape zece ani, problema reprezentării României în străinătate este dezbătută şi întoarsă pe toate părţile, tălmăcită veleitar şi sfâşiată de orgolii care pot fi înţelese în plan uman, dar care aduc deservicii imense ţării noastre. Vă propun deci să medităm împreună asupra unui cadru legislativ care să definească limpede modul în care trebuie cheltuiţi banii publici destinaţi reprezentării României şi criteriile minime de performanţă pe care o autoritate trebuie să le îndeplinească pentru a justifica o asemenea investiţie.

România şi românii sunt mult prea importanţi pentru ca decizia alcătuirii unui stand sau a desenării unei frunze să poată fi lăsată la cheremul unui administrator vremelnic şi poate nu foarte competent. Trebuie să ne definim viziuni sectoriale, să identificăm punctele tari şi să le promovăm cu hotărâre în baza unor planuri articulate. E în credinţa mea faptul că reglementarea mai exactă a modului de reprezentare internaţională a României este imperios necesară la toate nivelurile şi va trebui să fie făcută printr-un efort legislativ care trebuie început de îndată.

Citesc zilnic în presă fragmente preluate din ziarele străine care conţin referiri la România. Unele sunt elogioase, cele mai multe sunt însă critice. Trebuie să înţelegem că prilejuri cum e Târgul de carte de la Frankfurt nu sunt foarte multe pe parcursul unui an, dar ele pot contrabalansa eficient anumite luări de poziţie mai puţin laudative la adresa ţării noastre. Un stand reuşit la un asemenea târg, un succes sportiv sau unul artistic pot atinge sute de mii de europeni. E important deci ca, învăţând din experienţa ultimilor ani, strategia de reprezentare a României să fie unificată printr-un act normativ coerent şi suplu, care să ne ajute să ne prezentăm mai bine în lume.

După pauză

Partea a doua a şedinţei este condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Rog să vină la mine liderii grupurilor parlamentare pentru un minut dacă se poate şi vă rog frumos. Domnul Fenechiu e afară, rugaţi-l frumos. Sunt ambii Fenechii afară. Să se separeu un pic şi să vină cel care răspunde de Grupul PP-DD.

(După o scurtă consultare cu liderii grupurilor parlamentare)

Bun. S-a degajat o soluţie cu comitetul liderilor. Le mulţumesc foarte mult pentru propunere.

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, 261 sunt prezenţi, 136 sunt absenţi, 18 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit.

Comitetul liderilor propune plenului Camerei Deputaţilor, şi vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele, cu privire la ordinea de zi următoarele două modificări: poziţia 4 devine poziţia 19.

Dacă sunt obiecţii, comentarii? Dacă nu, vă rog să vă introduceţi cartelele.

Supun la vot această modificare a ordinii de zi.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

133 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o singură abţinere.

Cea de-a doua propunere a liderilor grupurilor parlamentare: poziţia 14 din Capitolul III - Priorităţi legislative se retrimite la comisie (Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.) Termen? O săptămână? Două? Două săptămâni. Sunteţi de acord? Mulţumesc foarte mult.

Comisia pentru buget şi Comisia pentru administraţie au termen două săptămâni pentru a rediscuta acest proiect de lege.

Pregătiţi-vă cartelele de vot. Să înceapă votul.

Mulţumesc.

154 voturi pentru, o singură abţinere şi niciun vot împotrivă.

A fost retrimis la comisie.

Mergem la punctul 3: Proiectul de Hotărâre privind modificarea limitelor maxime ale componenţei numerice a unor comisii permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă citesc din cuprinsul articolului unic: ... "Comisia pentru industrii şi servicii, de la 31 la 34; Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii, de la 35 la 37, limita maximă; Comisia pentru administraţie publică, de la 35 la 36, şi comisia pentru afaceri europene de la 25 la 26."

Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Merge la votul final.

Următorul punct de pe ordinea de zi pe care o aveţi dumneavoastră, punctul 5. Raportul văd că a sosit. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Legea este organică. Avem o procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Domnule ministru, aveţi cuvântul. Iniţiatorul, bineînţeles.

Domnul Florin Aurel Moţiu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege a fost necesar pentru că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a transpune cinci decizii-cadru adoptate în domenii importante ale cooperării judiciare în materie penală, şi anume: transferarea persoanelor condamnate; preluarea şi delegarea executării pedepselor aplicate în România şi în alte state membre ale Uniunii Europene; supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative; consolidarea drepturilor procedurale şi executarea hotărârilor penale pronunţate în absenţă; măsurile de supraveghere judiciară, ca alternativă la arestarea preventivă; prevenirea şi soluţionarea conflictelor referitoare la exercitarea competenţei în cadrul procedurilor penale.

Aceste domenii se află în aria de competenţă partajată a Ministerului Justiţiei, a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, iar scopul proiectului de lege este de a transpune aceste decizii-cadru şi de a aduce modificări şi completări legislative ce au ca scop uniformizarea şi eficientizarea practicii judiciare în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti penale în relaţia cu statele terţe şi oferirea de soluţii legislative unor proceduri specifice extrădării, mandatului european de arestare, sancţiunilor pecuniare şi ordinelor de confiscare.

Vă solicităm adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, domnul vicepreşedinte Nica.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 30 septembrie 2013. Comisia pentru politică externă a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Consiliul Legislativ, prin avizul nr.711 din 11 iulie 2013, a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, iniţiativa legislativă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul regândirii sistemului de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti în relaţia cu statele terţe, precum şi asigurarea transpunerii în legislaţia naţională a unor decizii-cadru adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Elaborarea proiectului de lege este rezultatul evoluţiei permanente a legislaţiei adoptate la nivelul Uniunii Europene, în domeniul cooperării judiciare în materie penală, precum şi a necesităţii adoptării unor modificări şi completări legislative care să reflecte tendinţele practicii judiciare în materia extrădării, mandatului european de arestare şi a anumitor segmente ale asistenţei judiciare internaţionale.

Din perspectiva legislaţiei Uniunii Europene, proiectul de lege asigură transpunerea în dreptul intern a cinci decizii-cadru, de asemenea, proiectul de lege aduce modificări sistemului actual de extrădare şi al celui privind mandatul european de arestare, precum şi transferului de proceduri în materie penală.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicepreşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Grupurile politice parlamentare, dezbateri. Nu sunt.

Conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, nu avem amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Vă reamintesc că are caracter organic.

6. Următorul proiect de lege: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2013 privind unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta - Turnu Severin şi înfiinţarea Regiei Autonome Tehnologii pentru Energia Nucleară - RATEN.

Procedură de urgenţă. Caracter ordinar.

Guvernul. Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Maricel Popa (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2013 privind unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta - Turnu Severin şi înfiinţarea Regiei Autonome Tehnologii pentru Energia Nucleară - RATEN.

Proiectul de act normativ are ca obiect înfiinţarea Regiei Autonome de interes strategic, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară - RATEN, prin divizarea parţială a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin, fără încetarea existenţei acesteia prin separarea activităţilor de cercetare, dezvoltare, inginerie tehnologică şi suport tehnic pentru energetică nucleară şi transmiterea acesteia către RATEN.

RATEN este constituită din două sucursale: Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti şi Centrul de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare Bucureşti-Măgurele.

Proiectul precizează obiectul principal de activitate, valoarea capitalului social al RATEN şi sunt clarificate aspectele referitoare la patrimoniu, asumarea obligaţiilor ce decurg din raporturile juridice cu terţii, structura organizatorică şi personalul. Măsura a fost necesară datorită dificultăţilor financiare cu care se confruntă în prezent RAAN, prin divizare dându-se posibilitatea entităţilor nou-înfiinţate să-şi administreze independent resursele, veniturile şi cheltuielile, astfel încât să aibă o situaţie financiară compatibilă cu cerinţele de calificare în cadrul competiţiilor, licitaţiilor interne şi internaţionale.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propun plenului adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Comisia pentru industrii, domnul preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a fost sesizată în procedură de urgenţă cu dezbaterea şi avizarea în fond a proiectului de lege menţionat. Aş vrea să vă spun că Senatul a adoptat proiectul de lege. De asemenea, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică au avizat acest proiect, proiect care are ca obiect înfiinţarea Regiei Autonome de interes strategic, respectiv, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară, prin divizarea parţială a regiei autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin, fără încetarea existenţei acesteia, prin separarea activităţilor de cercetare, dezvoltare, inginerie tehnologică şi suport tehnic pentru energetica nucleară şi transmiterea acesteia către RATEN.

RATEN, adică Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară, are în componenţă două sucursale, respectiv Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti şi Sucursala Centrul de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare Bucureşti-Măgurele, pe scurt, CITON.

Prin proiect este definit obiectul de activitate al RATEN şi sunt clarificate aspectele referitoare la patrimoniu, asumarea obligaţiilor ce decurg din raporturile juridice cu terţii, autorizaţiile emise, consiliul de administraţie, bugetul etc.

În conformitate cu prevederile art.61, în urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către invitaţi şi membrii comisiei, comisia a hotărât să propună plenului, cu majoritate de voturi, dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupurile politice parlamentare.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Aşa e cu liderii, ei întotdeauna "e" primii.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o singură remarcă. Mă uit în rezultatele financiare, 2010-2011, sunt pe plus. De când aţi venit dumneavoastră la guvernare sunteţi pe minus. Soluţia asta e de a acoperi până la urmă o ineficienţă managerială. Deci dacă menţineam aceleaşi condiţii care au fost iniţial, nu era niciun fel de problemă.

Deci, repet, 2010-2011 era pe plus. Rezultatul final, barem în 2011 sunt cu 60 de milioane de lei în plus.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Rodin Traicu:

Traicu Rodin, din Grupul parlamentar al PSD.

Pe scurt, un răspuns colegului meu, domnul Toader. E perfect adevărat ceea ce spuneţi, dar e ca la Radio Erevan. Pentru că plusul de care vorbiţi a fost obţinut în mod ilegal din vânzarea de drepturi emisii carbon în valoare de 10,5 milioane de euro în 2011, lucru constatat, de altfel, de Curtea de Conturi.

Ce trebuie să reţinem sunt două lucruri. Unu, această divizare a fost necesară datorită, perfect adevărat, încă o dată, cum a spus antevorbitorul meu, prostului management din perioada guvernării PDL, care a dus în pragul colapsului economic, drept pentru care, nemaiplătind datorii la stat, cele două institute nu puteau participa la licitaţii, inclusiv cele internaţionale în ceea ce priveşte tehnologia deşeurilor nucleare şi toate licitaţiile scoase de către "Nuclear-electrica", pe SEAP, conform Legii achiziţiilor publice.

Cele două institute au un profil cu totul deosebit. Ele asigură interfaţarea programului energetic nuclear cu Agenţia Internaţională de la Viena şi sunt garanţia aplicării în totalitate a legilor şi regulamentelor care guvernează acest domeniu deosebit din energetica românească, programul energetic nuclear.

În consecinţă, atât comisia, cât şi Grupul parlamentar al PSD propun aprobarea acestei legi în forma în care a fost transmisă de către Guvernul României.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

(Domnul deputat Mircea-Nicu Toader doreşte să intervină.)

N-aveţi dreptul la replică acum că nu v-a pronunţat numele.

Dreptul la replică, vă rog frumos.

Dacă aţi zis domnul Toader, n-am ce să fac. Este antevorbitor. Dacă era antevorbitor...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Dacă mai e vreun coleg Toader să spună şi nu mă duc la microfon, dar, după câte ştiu, nu sunt decât eu.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îi dau o replică colegului meu. Modalitatea şi managementul care a scos pe plus societatea, dacă este ilegal, plăteşti. Dar eu vă întreb acum altceva: motivaţia de a împărţi în două regii, aţi hotărât şi cine conduce aceste regii, politic, care e PSD-ul, care e PNL-ul?

Şi ultima întrebare faţă de moţiunea pe care am dezbătut-o ieri: pe care o băgaţi prima în insolvenţă?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am fost emoţionat de intervenţia dumneavoastră.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Îmi daţi voie. Dacă vă pronunţă numele, să fiţi pregătit, da? Domnule Toader.

Domnul Viorel Palaşcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu o să-i dau ocazia să dea drept la replică domnului Toader... (Râsete.) o să vorbesc...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să rămână pe post de antevorbitor domnul Toader. Sau postvorbitor, cum vreţi.

Domnul Viorel Palaşcă:

Prin măsurile adoptate în acest act normativ este mai bine pus în valoare un sector strategic din România. Prin înfiinţarea acestei regii autonome, RATEN, prin divizarea parţială a RAAN, fără a se înceta activitatea acesteia, se pune mai bine în valoare activitatea de cercetare, dezvoltare, inginerie tehnologică, suport tehnic pentru energetica nucleară.

Considerăm că prin aceasta este consolidat statutul celor două institute de cercetare din domeniu de la Mioveni şi Măgurele. În acest fel, entitatea nou-creată va avea posibilitatea să-şi administreze independent resursele, veniturile şi cheltuielile, astfel încât să aibă o situaţie financiară compatibilă cu cerinţele de calificare în cadrul licitaţiilor interne şi internaţionale. Este important ca aceste institute de cercetare să fie menţinute în activitate, mai ales în perspectiva în care reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă vor fi construite. Şi pot să spun că această construcţie a celor două reactoare va fi un fapt benefic şi pentru RAAN Turnu Severin, pentru că-i va permite să-şi continue activitatea de producţie apă grea.

Provocarea pentru această nouă entitate va fi identificarea şi de noi proiecte specifice în afara colaborării cu Centrala Cernavodă, iar acest nou statut le oferă cadrul necesar de acţiune.

Consider că demersul legislativ este corect şi bine-venit, cercetarea în acest domeniu trebuind încurajată, pentru că România are potenţialul necesar pentru a se regăsi în elita mondială a acestei industrii. Şi fac menţiunea că nu sunt multe ţări care au această posibilitate. De aceea, suntem obligaţi să fructificăm la maximum această posibilitate.

În consecinţă, Grupul Partidului Naţional Liberal susţine acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Toader, dreptul la replică.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Nu drept la replică. Aici n-aţi fost atent. Pe procedură. Grupul nostru depune o moţiune simplă "CFR Marfă, cronica unei alte privatizări eşuate", alături de Grupul PP-DD.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog, o verificăm şi...

"CFR Marfă, cronica unei alte privatizări eşuate".

Doamna secretar general adjunct s-o verifice din punct de vedere al regulamentului.

Grupurile politice parlamentare, alte luări de cuvânt. Nu sunt.

Conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, merge la votul final.

7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării, semnat la Varşovia, la 5 iunie 2013.

Guvernul.

Am să vă rog frumos, numele şi prenumele. Şi funcţia.

Doamna Otilia Sava (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Mulţumesc, domnule preşedinte. Otilia Sava, secretar de stat la Ministerul Apărării.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Polonia a sprijinit în mod constant demersurile României de integrare în Alianţa Nord-Atlantică şi-şi manifestă disponibilitatea de a coopera în continuare în cadrul procesului de modernizare a forţelor armate. În cursul anului 2010, partenerul polon şi-a exprimat intenţia de a încheia un nou acord care să reglementeze cooperarea militară bilaterală şi ale cărui prevederi să reflecte statutul de membru NATO al celor două părţi.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat negocierea şi semnarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării prin Hotărârea nr.5 din 3 februarie 2012. Acordul a fost semnat la Varşovia în 5 iunie 2013.

Având în vedere faptul că acordul nu conţine prevederi contrare legislaţiei româneşti, a obligaţiilor şi angajamentelor asumate prin alte documente internaţionale şi este în deplină conformitate cu normele dreptului internaţional, vă adresăm respectuoasa rugăminte de a acorda votul dumneavoastră prezentului proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea nr.5 din februarie 2012 a aprobat negocierea şi semnarea acordului. Comisia pentru politică externă, în 9 octombrie, a avizat favorabil acest proiect de lege.

Obiectul de reglementare îl constituie ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării.

Legea face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor, cei 21 de deputaţi, dintr-un total de 24, au votat în unanimitate adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Grupurile politice parlamentare, dezbateri.

Doamna deputat Intotero.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimate doamne deputat,

Stimaţi domni deputaţi,

Primirea României ca membru plin al Alianţei Nord-Atlantice în data de 29 martie 2004 a impus reevaluarea relaţiilor de cooperare în domeniul militar cu toate statele partenere, inclusiv cu Polonia.

În aceste condiţii, a apărut ca necesară redefinirea cadrului colaborării militare. Ca urmare, în anul 2010, partea poloneză şi-a exprimat dorinţa de a încheia un nou acord cu România care să stea la baza cooperării militare.

Pornind de la proiectul polonez, a fost elaborat un contraproiect conţinând propunerile părţii române, trimis spre analiză părţii polone. În urma negocierilor, a fost redactat textul final în varianta supusă astăzi votului plenului.

Textul acordului, în această variantă, a fost semnat de către miniştrii apărării din Polonia şi România, în data de 5 iunie 2013 şi conţine, între altele, dispoziţii referitoare la protecţia informaţiilor clasificate, statutul personalului militar şi civil, planurile anuale de cooperare, aspecte financiare, soluţionarea disputelor.

Ţinând cont de importanţa obiectului acordului şi de necesitatea ca aspectele menţionate să capete valoare de lege, susţinem adoptarea acestui proiect de lege, deoarece trecem printr-o perioadă în care conflictele au devenit atipice şi, în mod obiectiv, relaţiile militare dau o stabilitate necesară climatului politic general.

Vă mulţumim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Nu mai sunt.

Conform art. 106, merge la votul final.

Vă mulţumesc foarte mult.

8. Următorul este Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, are termenul pentru dezbatere şi vot final depăşit, conform art. 113 din Regulamentul nostru, coroborat cu Constituţie, merge la Senat.

9. Următoarea iniţiativă, privind protecţia întreprinzătorului din România, cade sub incidenţa aceluiaşi text din Regulament, art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobare tacită.

10. Următorul, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001. La fel, cu aprobare tacită.

Ajungem la...

Procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte, că aţi fost atent.

Vreau să spun că a trecut tacit o iniţiativă a noastră privind autoritatea pentru protecţia întreprinzătorului. Îmi pare rău că n-am putut s-o dezbatem în comisiile de specialitate, se duce la Senat. Era foarte importantă această lege, cei care doresc să sprijine cu adevărat mediul de afaceri, să-l protejeze faţă de eventualele abuzuri.

Iniţial, în discuţia avută cu premierul Victor Ponta, a spus că susţine această iniţiativă legislativă a PDL-ului, a venit un punct negativ.

Vreau să vă anunţ că intervenţiile şi propunerile făcute de domnul Ponta le-am transmis Senatului ca iniţiativă de modificare, ca amendamente, şi sper că, de data asta, veţi susţine o astfel de prevedere foarte, foarte importantă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos, îmi cer scuze că vă repet, dumneavoastră sunteţi liderul grupului parlamentar. Nu văd sensul acestei declaraţii politice. Vă rog frumos, nu văd sensul declaraţiei politice.

Aveţi toate instrumentele în comitetul liderilor pentru a împinge proiectul mai departe. Declaraţiile acestea politicianiste, de dragul de a face o declaraţie, să vă vadă colegii dumneavoastră de la PDL, nu-şi au rostul. Adică ca şi când ceilalţi colegi şi membrii dumneavoastră din grupul parlamentar care sunt în comisie au fost rău-voitori cu dumneavoastră. Ceea ce nu cred că este corect. Au toate instrumentele s-o dezbată. De ce au dezbătut-o, de ce n-au dezbătut-o nu este obligaţia noastră.

Putem noi, la iniţiativa dumneavoastră, ca lider, să-l chemăm în faţa Biroului permanent şi să-l întrebăm de ce n-a fost dezbătută. Dar, vă rog frumos.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Grapini, doamna ministru Grapini, după care domnul deputat Niţă.

Domnul Maria Grapini (ministrul delegat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dreptul meu la replică este foarte scurt. Tocmai aţi asistat la o dezinformare. Avizul dat de Guvern pe această lege este negativ, iar eu am fost în comisii şi am prezentat, deci nu susţine domnul Ponta legea, avizul Guvernului în totalitate este negativ pe această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc,

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Niţă:

Da, mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci acest proiect de lege a fost în Comisia pentru industrii şi ar trebui să ştiţi, a fost la aviz, şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că pe această lege toate comisiile de specialitate şi-au dat aviz negativ. Asta am vrut să spun şi aveaţi timpul necesar şi suficient pentru a dezbate acest proiect de lege. Pe el s-a dat de la toate comisiile de specialitate aviz negativ, iar în Comisia pentru industrii, după cum bine ştiţi, săptămâna trecută, a fost această discuţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

11. Bun. Intrăm pe următorul Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.89/2013 pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică aplicabilă în cazul lucrărilor de subtraversare a râului Prut în cadrul proiectului denumit "Conductă de interconectare a Sistemului Naţional de Transport Gaze din România cu Sistemul de Transport Gaze din Republica Moldova pe direcţia Iaşi (România) - Ungheni (Republica Moldova)".

Din partea Guvernului, doamna secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Andreea Ioana Lambru (secretar general adjunct al Guvernului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua.

Guvernul susţine adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 89/2013 pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică aplicabilă în cazul lucrărilor de subtraversare a râului Prut din cadrul proiectului denumit "Conductă de interconectare a Sistemului Naţional de Transport Gaze din România cu Sistemul de Transport Gaze din Republica Moldova pe direcţia Iaşi (România) - Ungheni (Republica Moldova)", semnat la Chişinău la 11 iunie 2013.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Comisiei raportoare, domnul preşedinte Iancu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul!

Domnul Iulian Iancu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege menţionat, proiect de act normativ care ratifică Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică aplicabilă în cazul lucrărilor de subtraversare a râului Prut din cadrul proiectului denumit "Conductă de interconectare a Sistemului Naţional de Transport Gaze din România cu Sistemul de Transport Gaze din Republica Moldova pe direcţia Iaşi (România) - Ungheni (Republica Moldova)".

Memorandumul reprezintă o înţelegere internaţională bilaterală semnată la nivel guvernamental care prin obiectul de reglementare intră sub incidenţa Legii nr.590/2003 privind tratatele.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege. În consecinţă, în urma dezbaterilor, membrii comisiei propun în unanimitate plenului adoptarea proiectului de lege în forma propusă de Guvern.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupurile politice parlamentare.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc frumos.

Gazoductul Iaşi-Ungheni este un proiect care se împarte în trei tronsoane: un tronson terestru care aparţine României, un tronson terestru care aparţine Republicii Moldova şi această subtraversare a râului Prut, care, din motive tehnice, trebuie să se facă în comun.

Pentru România, Agenţia Naţională de Resurse Minerale a fost forumul care a parcurs aceste proceduri de achiziţii publice pentru lucrările ce au trebuie să se desfăşoare. Pentru Republica Moldova, pe tronsonul terestru, a fost Ministerul Economiei din Republica Moldova, iar pentru tronsonul de subtraversare a râului Prut, care are 736 de metri liniari, 602 metri liniari aferenţi României şi 134 aferenţi Republicii Moldova, lucrările de achiziţii publice se vor desfăşura sub autoritatea Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale din România şi în numele Ministerului Economiei din Republica Moldova, şi după legea românească, deci după Legea nr. 34 a achiziţiilor publice, urmând ca după desfăşurarea acestor proceduri de organizare şi desfăşurare a achiziţiilor publice, contractele de lucrări să se facă separat de către cele două instituţii, pentru România, Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi pentru Moldova, Ministerul Economiei.

Este foarte important să votăm astăzi acest proiect de lege, pentru că el ar fi trebuit şi trebuie să se încheie în foarte scurt timp, poate ultimul termen ar fi în 2014, la începutul anului, şi pentru a evita posibilitatea de a nu se recupera anumite sume ce s-au plătit sau a se face plăţi viitoare pe acest proiect, trebuie ca astăzi să aprobăm acest proiect de lege prin care stabilim foarte clar modalitatea de a se face procedurile de achiziţii publice. Este, de altfel, şi conţinutul Memorandumului încheiat la 11 iunie 2013, memorandum de înţelegere între cele două state, România şi Republica Moldova.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal are cuvântul.

Domnul Mircea Roşca:

Stimaţi colegi parlamentari,

După cum se ştie, Gazoductul Iaşi-Ungheni va conecta reţelele de gaze ale României şi Republicii Moldova, un angajament asumat de ţara noastră în faţa instituţiilor europene, şi va transporta 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual.

Construcţia gazoductului ce are drept scop consolidarea securităţii energetice a Republicii Moldova este finanţată din fonduri europene şi din banii alocaţi de România.

Prezentul act normativ este necesar pentru respectarea termenului convenit pentru finalizarea acestui proiect, în caz contrar existând riscul producerii unor consecinţe negative în plan financiar.

Sper ca după adoptarea acestei legi de către Parlament, acest proiect să intre în linie dreaptă şi să nu mai constituie un prilej de atacuri între instituţiile statului.

Vocile ostile de la Bruxelles ale unor reprezentanţi români din Parlamentul European aduc numai deservicii de imagine şi compromit realizarea acestui proiect. În urma acestor declaraţii, purtătorul de cuvânt al Comisarului European pentru Energie, Günther Oettinger, a replicat în mod diplomatic: "Comisia se află în contact strâns cu autorităţile din România şi Republica Moldova privind acest subiect. Suntem încrezători că lucrările vor fi demarate în curând".

Cred că este clar pentru toată lumea că partenerii noştri europeni au încredere că angajamentele asumate pe dosarul de energie şi securitate energetică vor fi îndeplinite de către ţara noastră.

Totodată, consider că un astfel de proiect trebuie să beneficieze de susţinerea tuturor forţelor politice, indiferent de poziţionarea pe scena politică parlamentară. De aceea, Grupul parlamentar al PNL va vota această lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Movilă, "din îndepărtatul târg al Ieşilor", ca să cităm...

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, acest proiect este unul dintre proiectele concrete pe care România le-a susţinut şi le-a semnat cu Republica Moldova, un proiect integrat în Acordul interguvernamental semnat în 2011 de Vlad Filat, premierul Moldovei şi Adriean Videanu, ministrul economiei. Acordul interguvernamental are două componente pe asigurarea independenţei energetice a Republicii Moldova, conectarea la reţeaua electrică în zonele Galaţi şi Botoşani şi Gazoductul Iaşi-Ungheni.

Am participat şi la semnarea Acordului interguvernamental, am participat şi la inaugurarea lucrărilor pentru acest gazoduct. S-a pornit cu sincope, dar acum am văzut că se lucrează din plin. Important este să se realizeze în termenul contractat, la începutul anului 2014, şi mai mult decât atât, odată cu acest lucru, să sprijinim în continuare Republica Moldova, pentru că acest gazoduct este doar o mică parte din necesităţile Republicii Moldova. România trebuie să susţină în continuare dezvoltarea relaţiei, conductei interne în Republica Moldova, pentru ca gazul să ajungă la Chişinău şi în alte localităţi.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va vota acest proiect şi vom susţine fără rezerve orice proiect care face ca România şi Republica Moldova să fie din ce în ce mai aproape.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Nu sunt.

Vă reamintesc că nu avem amendamente admise sau respinse. Conform art. 106, merge la votul final.

12. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului Comercial între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, anul trecut.

Guvernul României, doamna ministru Crişu.

Doamna Cristina Crişu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Proiectul de lege are ca obiect ratificarea Acordului Comercial între România, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte. Încheierea şi punerea în aplicare a unui acord de comerţ liber cu Peru şi Columbia oferă noi oportunităţi de export pentru mărfurile europene şi implicit româneşti, prin înlăturarea barierelor comerciale în calea exporturilor. Rezultatele obţinute de negociatorii comunitari creează un tratament cel puţin la fel de favorabil şi, în unele situaţii, chiar mai favorabil decât tratamentul oferit pentru aceleaşi produse şi servicii de origine din Statele Unite ale Americii.

Principalele beneficii ale aplicării acestui acord sunt: rezultatul negocierilor este echilibrat, ambele părţi câştigând în privinţa accesului pe piaţă; obţinerea unor deschideri considerabile de piaţă pentru produse agricole, produse lactate, carne de porc, vinuri şi băuturi spirtoase, malţ, ulei de măsline; protecţia adecvată a indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine, astfel patru indicaţii geografice româneşti - Dealu Mare, Murfatlar, Recaş şi Odobeşti vor putea beneficia de protecţie pe piaţa celor două state. Principalele categorii de produse exportate de România către Peru şi Columbia vor beneficia de exceptare de la plata taxelor vamale sau de liberalizare graduală.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem plenului adoptarea acestui act normativ.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale. Nu avem. Conform art. 106, merge la votul final.

A, iertaţi-mă, comisia, comisia, da, mai greşesc şi eu.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a dezbătut pe fond proiectul de lege menţionat, proiect care - aşa cum s-a prezentat puţin mai înainte - este un act normativ, o înţelegere internaţională care prin obiectul de reglementare intră sub incidenţa Legii nr.590 privind tratatele şi reprezintă, în fapt, o ratificare a unui acord comercial între Uniunea Europeană, statele membre ale acesteia, pe de o parte, Columbia şi Peru, pe de altă parte, asigurând acces pe piaţă, în primul rând, pentru producţii agricole, protecţia indicaţiilor geografice şi denumirii acestor produse, exceptări de la plata taxelor etc.

Potrivit Regulamentului Camerei, în urma dezbaterilor, membrii comisiei propun, în unanimitate, adoptarea proiectului de lege în forma propusă de Guvern.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri. Nu sunt.

Aşa cum am spus mai devreme, conform art. 106 din Regulamentul nostru, merge la votul final.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece.

Guvernul României.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Codrin Scutaru (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice):

Bună ziua, mă numesc Codrin Scutaru, sunt secretar de stat.

Prezentul proiect de lege se adresează unui sprijin acordat categoriilor celor mai sărace din România pentru a preveni plata costului social al creşterilor de preţuri în energie de aproximativ 6% la gaze şi 10% la energia electrică.

Sunt, practic, cinci măsuri importante pe care le propune acest proiect de lege. În primul rând, menţinerea sistemului actual de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu energie termică în sistem centralizat. În al doilea rând, introducerea indicatorului social de referinţă, ca element de raportare a cuantumului ajutoarelor şi a nivelurilor de venituri.

În al treilea rând, introducerea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu energie electrică, pentru acestea având limite de venituri până la care vor fi acordate, aceleaşi ca şi în cazul ajutoarelor pentru gaze naturale şi lemne, având limita superioară de 615 lei pe persoană.

În al patrulea rând, introducerea obligativităţii prezentării de documente justificative privind componenţa familiei, pentru a evita acordarea de drepturi necuvenite.

Şi în al cincilea rând, introducerea anchetei sociale ca mijloc de verificare a îndeplinirii de către solicitanţi a condiţiilor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul preşedinte Almăjanu, din partea comisiilor sesizate în fond.

Domnul Marin Almăjanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei pentru industrii şi servicii.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2011 în vederea introducerii indicatorului social de referinţă ca element de raportare a cuantumului ajutoarelor lunare şi a nivelurilor de venituri, introducerea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu energie electrică, precum şi introducerea anchetei sociale ca mijloc de verificare a îndeplinirii de către solicitanţi a condiţiilor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, pentru situaţiile care nu pot fi determinate cu exactitate pe baza documentelor justificative prezentate.

În conformitate cu prevederile art. 61-63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, membrii celor două comisii sesizate în fond au examinat proiectul de lege în şedinţe separate, în data de 15 octombrie 2013.

În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Grupurile politice parlamentare. Doamna deputat Boghicevici.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În opinia mea, este inadmisibil faptul că această ordonanţă a fost aprobată abia la sfârşitul lunii august, în condiţiile în care, până la 15 septembrie, trebuiau emise deja normele de aplicare cu formularele necesare, pentru ca administraţiile locale să poate procesa şi ajutoarele să fie acordate de la 1 noiembrie.

Explicaţia doamnei ministru Câmpeanu, şi de această dată, este halucinantă: faptul că s-a împiedicat într-un proces greoi şi îndelungat al avizării interministeriale.

Din cauza întârzierii cu care s-au emis normele de aplicare, administraţiile locale au avut la dispoziţie timp foarte scurt pentru gestionarea acestor formulare şi posibilitatea de a acorda aceste ajutoare începând cu 1 noiembrie. Practic, Ministerul Muncii a întârziat acest proces cu trei săptămâni şi având în vedere că abia din această săptămână primăriile primesc cererile, este clar că termenul de 1 noiembrie pentru aceste ajutoare nu se va putea respecta.

Este strigător la cer faptul că, în ceea ce priveşte ajutoarele de încălzire, ordonanţa prevede o compensare a creşterii preţului gazelor cu 6%, în condiţiile în care ANRE a anunţat public că în acest an creşterea preţului pentru consumatorii casnici este aproape 10%.

Mai mult, tot ANRE a anunţat că şi în 2014 creşterea preţului la gaze va fi tot de 10%, în condiţiile în care Ministerul Muncii nu ne-a prezentat încă o proiecţie a fondurilor disponibile pentru anul viitor.

De asemenea, am solicitat doamnei ministru Câmpeanu o explicaţie pentru faptul că ordonanţa acoperă doar 6% din creşterea preţului pentru gaz şi să ne prezinte şi proiecţia bugetară pentru 2014 în ceea ce priveşte sumele ce vor fi alocate plăţii ajutoarelor pentru încălzire. Am primit, ca de obicei, tăcere, lipsă de interes şi nepăsare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Alte luări de cuvânt, vă rog frumos.

Doamna deputat Pocora, Grupul parlamentar PNL.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă de urgenţă privind măsurile de protecţie socială pe perioada sezonului rece reglementează ajutoarele pentru trei tipuri de încălzire, respectiv energie termică furnizată în sistemul centralizat, gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.

Aceste măsuri au scopul de a genera o protecţie socială focalizată pentru cele mai defavorizate segmente ale populaţiei şi pentru preîntâmpinarea acumulării de datorii la furnizorii de energie termică şi gaze naturale, dar şi pentru a se asigura un minim de confort termic pentru familiile şi persoanele care utilizează lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri.

S-au înregistrat, totodată, zone în care încălzirea locuinţei se realizează cu energie electrică, în aceste zone neexistând practic posibilitatea furnizării de energie termică în sistem centralizat sau costul acesteia fiind mult prea mare pentru a putea fi suportat de către cetăţenii români.

Se estimează ca potenţiali beneficiari ai ajutorului pentru energie electrică un număr de 24.000 de familii şi persoane singure care nu au altă posibilitate de încălzire a locuinţei. Este adevărat că nu este un fenomen de masă, însă aceşti oameni reprezintă o categorie extrem de vulnerabilă şi pentru care, până la acest moment în care noi am intervenit, nu s-au luat măsuri de protecţie socială pe perioada sezonului rece.

Din aceste considerente, este categoric necesară ajustarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, astfel încât pentru persoanele şi familiile cu venituri reduse să fie diminuat impactul financiar negativ asupra bugetului familiei şi riscul de excluziune socială să fie evitat.

Prin adoptarea acestor măsuri, se îndeplineşte simultan şi una dintre prevederile Directivei 72/2009 a Parlamentului şi Consiliului European referitoare la stabilirea măsurilor pentru combaterea sărăciei energetice.

Prin urmare, Grupul PNL susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, să spuneţi punctul de vedere.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă se face, de ce se face. Dacă nu se face, de ce nu se face.

De regulă, nu gust cuvintele tari, gen halucinat, inadmisibil. Cert este că Guvernul actual face ceea ce trebuie să facă pentru familiile sărace, iar ca şi social-democraţi nu putem decât să îmbrăţişăm acest lucru. În rest, ce s-a spus înainte nu are sens să repet, este o măsură foarte bună pe care o susţinem cu toată convingerea.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Alte luări de cuvânt? Nu sunt.

Doamnă deputat, nu pot să vă văd dacă vă ridicaţi şi nu ridicaţi mâna prima dată şi am doi colegi care sunt pentru asta, secretarii de şedinţă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Aveţi cuvântul.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noi nu spunem de ce se face şi de ce nu se face. Salutăm în sfârşit o iniţiativă bună a Guvernului. Numai că remarcăm că, dacă se mai străduiau puţin, deja trecea sezonul rece şi erau inutile aceste ajutoare pentru căldură. Oricum, este foarte bine că ne gândim şi la cei care suferă şi la cei care n-au.

Vă mulţumim frumos, vom susţine acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Alte luări de cuvânt?

Nu mai sunt.

Dragi colegi, conform art. 106, nefiind amendamente, merge la votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare a fost retrimis la comisie, ca să ştiţi, că de obicei iar mă întrebaţi de ce 14 nu e 13, de ce 13 nu e 15.

15. Mergem la următorul proiect care este pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi a Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.

Din partea Guvernului, doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (secretar general adjunct, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi titlul este atât de mare, prin proiectul de lege supus astăzi dezbaterii şi adoptării dumneavoastră, se propune acordarea personalităţii juridice pentru cele trei instituţii de învăţământ şi centre de formare profesională din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Codul civil.

Propunerea are în vedere valorificarea unor oportunităţi prin proiecte şi programe de dezvoltare instituţională, cu atragere de fonduri europene sau internaţionale, personalitatea juridică fiind, aşa cum ştim, o condiţie esenţială pentru derularea unor astfel de proiecte.

De asemenea, se propun unele corelări terminologice în legătură cu denumirea acestor structuri.

Vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma prezentată şi vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Luări de cuvânt la dezbateri generale? Domnul preşedinte, iertaţi-mă, domnul Răducanu, din partea comisiei, scuzaţi-mă, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Să zică lumea că am ceva personal cu dumneavoastră.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 30 septembrie 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, cu observaţii şi propuneri, conform Avizului nr.704 din iulie 2013.

Obiectul de reglementare îl constituie corelarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr.104/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.81/2002, cu modificările şi completările ulterioare din perspectiva terminologiei utilizate.

De asemenea, prin proiect se propune ca instituţiile de învăţământ şi centrele de formare profesională din cadrul Poliţiei de Frontieră Române să aibă personalitate juridică, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în Codul civil.

În şedinţa din 15 octombrie 2013, în unanimitate, membrii comisiei au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Legea face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Domnul Cozmanciuc, domnul deputat, aveţi cuvântul. Viceliderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În contextul în care se pune accentul tot mai mult şi mai pregnant pe interesul integrării în spaţiul Schengen, nevoia şi necesitatea unor poliţişti de frontieră bine pregătiţi, la standarde europene este mai mult decât stringentă.

Prin adoptarea acestui act normativ, Parlamentul contribuie la îmbunătăţirea activităţii Poliţiei de Frontieră, precum şi la o credibilizare sporită a ofiţerilor, în cadrul segmentului similar din Uniunea Europeană.

Adoptarea acestui act normativ este justificată din două aspecte.

Unu. Personalitatea juridică, care este mai mult decât necesară în contextul aderării la Uniunea Europeană şi în contextul în care vorbim de posibilitatea accesării de fonduri europene. Dar, în acelaşi timp, un al doilea motiv foarte important îl reprezintă necesitatea armonizării pregătirii poliţiştilor de frontieră europeni prin programe analitice similare, utilizate în formarea şi includerea tuturor nivelelor de calificare recunoscute la nivel naţional, dar şi prin diplome emise de instituţiile Poliţiei de Frontieră din fiecare ţară în parte.

Agenţia FRONTEX urmăreşte ca sistemele educaţionale din fiecare ţară să se regăsească în sistemele Bologna şi Copenhaga.

Pentru a atinge standardele sunt necesare proiecte finanţate la nivel european, precum şi varii parteneriate cu instituţii de învăţământ similare.

În acest context, faţă de cele prezentate mai sus, Grupul parlamentar al PNL susţine adoptarea acestui act normativ, susţinând astfel performanţa şi rigoarea juridică.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale, dacă mai sunt luări de cuvânt? Nu mai sunt. Conform 106 are caracter organic, nu are amendamente, merge la votul final.

16. Următorul proiect de lege are 17 amendamente, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari sau deţin direct sau indirect o participaţie majoritară.

Guvernul României.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dan Manolescu, secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice.

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Ordonanţa Guvernului nr.26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari sau care deţin direct sau indirect o participaţie majoritară vizează modalitatea de aprobare, fundamentare şi modificare a bugetului de venituri şi cheltuieli, termenele până la care acesta se prezintă în vederea aprobării, stabilirea nivelului cheltuielilor care pot fi efectuate în situaţia neaprobării în termen a bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi limitarea remuneraţiilor reprezentanţilor statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în adunările generale ale acţionarilor şi modalitatea de remunerare a membrilor consiliului de administraţie, a consiliului de supraveghere şi a directorilor care nu au fost numiţi în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

Ministerul Finanţelor Publice susţine proiectul de lege, cu amendamentul admis în Comisia pentru buget.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Raportul comisiei.

Domnule deputat, din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat în Senat şi Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Proiectul normativ supus dezbaterii are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri care se aplică operatorilor economici care funcţionează în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi ca societăţi comerciale şi a Legii societăţilor comerciale nr.31/1990, precum şi entităţilor exceptate de la aplicarea acestor măsuri.

Membrii comisiei au examinat actul normativ menţionat în şedinţa din 15 octombrie 2013. În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege, cu un amendament admis prevăzut în anexă.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale, domnul deputat Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă uit pe ordonanţă şi sigur că am citit prima parte. Un lucru bun. Să disciplinăm agenţii economici unde statul este majoritar. Sigur, să legăm salariile de productivitatea muncii e un lucru bun. Dar ajungând la art.14, eu cred că aţi introdus ceva aşa, pe sub mână, să mulţumiţi clientela politică.

Spunea secretarul de stat din Ministerul de Finanţe că aţi limitat indemnizaţia celor care sunt în adunarea generală şi în consiliul de administraţie. Da. Aţi limitat de la 1% la 25%.

Pe timpul Guvernului Boc, cei care erau în adunarea generală şi în consiliul de administraţie primeau 1% din salariul unui secretar de stat, care era pe la 4.700 de lei. Deci lua vreo 47 de lei.

Acum vor lua vreo 2.000, 3.000 sau 4.000 de euro, în funcţie de salariul directorilor.

Mai mult decât atât, la directorii din companii le daţi salarii între 10 şi 20 de mii de euro. Aţi abrogat ordonanţa care prevedea limitarea salariilor celor din companiile de stat. I-aţi asimilat cu cei care trebuie să obţină rezultate foarte bine.

Sigur, aţi satisfăcut în mod mincinos clientela politică, spunând că îi trimiteţi acolo să obţină rezultate. Ele sunt pe pierderi, ele sunt cu datorii, dar le daţi în schimb salarii între 10 şi 20 de mii de euro. Aşa aţi rezolvat problema restructurării companiilor de stat, dându-le salarii mari şi fără nicio obligaţie.

M-am uitat în ordonanţă, nu i-aţi legat cu nimic de indicatorii economico-financiari, numai pe salariaţi. Adică le tăiaţi salariile la muncitori, dar la cei din conducere le daţi salariile mari, 10, 20 de mii de euro, şi spuneţi că în limita bugetului. Daţi oameni afară ca să încapă salariile celor din conducere. Este un mod urât cum aţi reglementat, dând în cei mulţi şi avantajându-i pe cei puţini, adică cei care v-au făcut campanie sau v-au finanţat campania electorală.

PDL-ul nu susţine asemenea ordonanţă pentru că ar fi un lucru urât pe care l-am face în primul rând pentru cei din companii, pentru cei mulţi, care muncesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnule ministru, ştiţi că 109 e în vigoare. Adică toţi colegii dumneavoastră sunt acolo. Ai dumneavoastră, nu ai noştri. Vă mulţumesc, gata, aţi luat cuvântul. Eu v-am adus aminte.

Nu v-am dat dreptul, că nu v-am pronunţat numele. Nu v-am pronunţat numele, vă rog frumos, încalc regulamentul. Încalc regulamentul, nu v-am pronunţat numele.

Când vă schimbaţi titulatura din buletin în "domnul ministru", atunci Ialomiţianu... Vă mulţumesc foarte mult, cu tot respectul, ştiţi că vă dau cuvântul.

Domnul deputat, vreţi să luaţi cuvântul în numele Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezentul act normativ are drept scop întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţi administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari sau deţin direct sau indirect o participaţie majoritară, în condiţiile în care legislaţia în domeniul economico-financiar aplicabilă acestor operatori este dispersată şi reglementată de mai multe acte normative.

În acest sens, ordonanţa Guvernului propune uniformizarea şi armonizarea legislaţiei, stabilind modalităţi clare de aprobare, fundamentare şi rectificare a bugetului de venituri şi cheltuieli, formatul, termenii şi expresiile care se utilizează în acest sens, termenele de prezentare în vederea aprobării, nivelul de cheltuieli care pot fi efectuate în situaţia neaprobării în termen a bugetelor, precum şi limitarea remuneraţiilor reprezentanţilor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în adunarea generală a acţionarilor sau consilii de administraţie.

Aş vrea să fac o precizare. Domnule ministru Ialomiţianu, dacă n-o să plătim membrii din consiliile de administraţie, nu vom avea performanţe. Aşa că trebuie să fim cinstiţi şi corecţi.

Pentru acest motiv, Grupul parlamentar al PNL susţine şi votează acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult că i-aţi dat dreptul la replică domnului deputat Ialomiţianu.

Domnul deputat o să vă cheme şi "drept la replică". Vă rog frumos.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Legat de Ordonanţa nr.109 privind remunerarea celor din conducere în funcţie de indicatorii de performanţă. În prezenta ordonanţă pe care o dezbatem, care se va aproba prin proiectul de lege, nu se face referire la niciun indicator de performanţă. Iar colegul a spus că se limitează indemnizaţia celor din adunarea generală. Nu înţeleg cum o limitaţi de la 1 la 25%. O creşteţi. Aţi crescut şi procentul, adică de la 1 la 25%, iar salariile directorilor vor fi între 10 mii şi 20 de mii de euro. Deci vor lua între 2.000 de euro şi 5.000 de euro.

Cred că este o diferenţă de la cer la pământ faţă de perioada Guvernului Boc, când un reprezentant în AGA lua 47 de lei. Sigur, aşa faceţi, aşa rezolvaţi problema. Ăia mulţi câştigă puţin, iar cei puţini câştigă mult, adică cei de la partid.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Vibraţii în Grupului parlamentar al PDL la adresa luării dumneavoastră de cuvânt. Domnul Cezar Preda e bucuros, că dacă veniţi la guvernare n-o să mai ia nimeni de la PDL 47 de lei, o să ia 2.000 de euro. Poate plecăm şi noi acolo, că la ce salarii avem...

Dacă mai sunt alţi colegi care vor să ia cuvântul în numele grupurilor parlamentare? Nu.

Intrăm pe amendamentele admise.

Mergem în calupuri de cinci, aşa cum ne-am obişnuit.

1-5, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

6-10, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

11-15, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

16, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

17, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Dragi colegi,

Proiectul de lege merge la votul final.

Am depăşit timpul stabilit pentru astăzi cu privire la ordinea de zi, dezbătând acest proiect.

Ne vedem la 12,30, la votul final, deci peste 23 de minute.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci.

Domnul Ghiveciu, domnul deputat, luaţi loc în bănci, e prietenul dumneavoastră, puteţi să-l luaţi cu dumneavoastră în bancă.

Doamna Cristea, vă rog frumos, repejor, repejor.

Domnul Fenechiu, să începem.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnul Sturzu, să ne pregătim cartelele, domnul Sturzu.

Domnul Manda, să ne pregătim cartelele, dacă se poate, vă rog frumos.

Vă mulţumesc foarte mult.

Ne pregătim pentru verificarea votului.

UDMR, OK?

PDL, OK?

Domnul Ganţ? Mulţumesc.

Domnul Neacşu? Ne pregătim pentru...

Domnul Scutaru foarte bine, OK.

Partidul Conservator, nu-l văd pe domnul Ciucă.

Domnul Vasilescu.

Domnul Fenechiu, ne pregătim, da?

Bun! Să înceapă votul.

Suntem peste 300.

Vă rog frumos, liderii grupurilor parlamentare sau viceliderii delegaţi să-şi ridice extrasul de vot.

Membrii Biroului permanent, liderii grupurilor parlamentare, după votul final avem şedinţa de Birou permanent.

Domnul Florea, v-am văzut, v-a văzut şi secretarul general adjunct al partidului, gata, sunteţi pe drumul cel bun. Mai departe e Călăraşiul de Timişoara, da învăţaţi drumul.

Liderii grupurilor parlamentare, putem începe votul final? Bun!

19 puncte pe ordinea de zi.

Începem cu moţiunea simplă iniţiată de 55 de deputaţi. După cum ştiţi se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Să înceapă votul la moţiune.

65 de voturi pentru, 21 de abţineri, 234 împotrivă.

Domnule deputat Dobre, din partea Grupului parlamentar al PSD, explicarea votului.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Moţiunea pe care am respins-o astăzi reprezintă un act de ipocrizie din partea celor care au majorat fiscalitatea prin creşterea TVA-ului şi astfel au dus la explozia firmelor care au intrat în insolvenţă.

Trebuie să avem curajul să stopăm această practică încurajată chiar de dumneavoastră, acei care aţi avut curajul să iniţiaţi această moţiune simplă, practică care-i dezavantajează foarte mult pe cei care sunt corecţi, cei care îşi plătesc taxele, impozitele, cei care creează locuri de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Mergem mai departe, Proiectul de Hotărâre privind modificarea...

Domnul Cernea, că dânsul n-a vorbit la deputaţi, după care doamna Andreea Paul şi după care doamna deputat Liliana Mincă.

Domnul Cernea, vă rugăm frumos, sunteţi top model, vă rugăm, aveţi cuvântul. Explicarea votului.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Le-aş fi lăsat pe doamne înainte, din politeţe, însă a fost decizia dumneavoastră.

Vă rog foarte mult să nu afectaţi libertatea presei, pentru că orice lege adoptăm, ea trebuie să aibă, întâi de toate, o legitimitate democratică. Abia apoi trebuie luate în calcul celelalte raţiuni.

Însă, în acest caz, implicaţiile deciziei dumneavoastră sunt acelea că va fi afectată grav libertatea de exprimare şi libertatea presei.

Sper foarte mult ca astfel de decizii să nu mai fie luate pe viitor şi cumva să schimbăm, tot prin dezbatere în Parlament, astfel de prevederi care restricţionează libertatea de exprimare şi libertatea presei.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat Andreea Paul.

Vă mulţumesc.

Aveţi cuvântul pentru explicarea votului vă rog frumos, două minute. Apoi doamna deputat Liliana Mincă şi după aceea închidem cu colegul nostru de la Partidul Naţional Liberal.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din păcate, nu este prima ordonanţă de urgenţă de guvern prost făcută, dar necesară pentru mediul de afaceri.

Toate punctele pe care le-am semnalat în moţiunea simplă rămân din păcate în picioare, nu au fost corectate.

Din păcate, argumentul invocat de Guvernul USL cum că statul este fraudat prin abuzul de procedură al insolvenţei, nu face altceva decât să autodenunţe intenţia Guvernului USL când a băgat Oltchim şi Hidroelectrica în insolvenţă. Nimeni nu a fost favorizat.

Cei 2.000 de şomeri nu au beneficiat, creditorii care au asistat pasiv la diminuarea masei credale nu au beneficiat de această procedură.

Daţi-mi voie să vă reamintesc că nouă din zece firme intrate în insolvenţă sunt întreprinderi mici şi mijlocii, adică exact acelea care creează locuri de muncă şi care ţin pe spinarea lor bugetul public.

Permiteţi-mi să vă reamintesc că argumentele invocate, de neconstituţionalitate, rămân în picioare şi odată cu căderea moţiunii simple suntem obligaţi să sesizăm Curtea Constituţională.

Încetaţi să invocaţi evaziunea fiscală prin procedura insolvenţei şi atacaţi marii evazionişti fiscali din România, care finanţează USL. (Vociferări.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Emoţional.

Doamna deputat Liliana Mincă, Grupul parlamentar al PP-DD.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, aţi dat dovadă de ipocrizie. Una vorbiţi la televizor, acolo unde v-aţi bătut cu pumnul în piept că sunteţi împotriva acestei ordonanţe de urgenţă, şi alta aţi făcut astăzi în Parlament.

Păcat! Aţi fi putut să corectaţi una din multele greşeli pe care Guvernul USL le face în fiecare zi.

Aveaţi posibilitatea să vă alăturaţi celor 54 de parlamentari care nu au vorbit în zadar. Ei au şi scris. V-au atras atenţia asupra greşelilor pe care le faceţi de aici, din Parlament, dar şi de acolo, de la Guvern.

Însă, astăzi am observat un lucru. Că lângă cei 54 de parlamentari semnatari ai moţiunii simple - unul din colegi spunea moţiune de cenzură, faceţi diferenţa - deci au venit încă câţiva. Este un început.

Veniţi alături de noi ca să schimbăm ceva în România.

Păcat! Păcat că v-aţi făcut de râs. Uitaţi camerele acolo. Acolo sunt camerele. V-aţi dus în fiecare zi la televizor şi aţi spus că nu sunteţi de acord cu această ordonanţă de urgenţă. Astăzi aţi fost de acord cu ea. Păcat! (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat, Grupul parlamentar al PNL, explicarea votului.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos.

Aşa cum v-am spus şi ieri, nu puteam vota o moţiune care este extrem de superficială. Ne-am obişnuit cu minciunile dumneavoastră, dar avem o rugăminte: în moţiunile viitoare încercaţi să nu mai siluiţi Constituţia.

Mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Mergem mai departe. Proiect de hotărâre...

Domnule Popescu, nu ştiu cum era la Consiliul Judeţean Dâmboviţa. La noi, dacă vă rog frumos să îi respectaţi pe colegii dumneavoastră ar fi foarte bine.

Vă mulţumesc foarte mult.

Există portavoce şi în Piaţa Universităţii, dacă vreţi să ţipaţi în Parlament.

Dacă vreţi să vă exprimaţi un punct de vedere, aveţi microfonul şi vă dau cuvântul cu mare plăcere, mai ales că vă şi cunosc.

Nu trebuie să ţipaţi din bancă.

2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea limitelor maxime ale componenţei numerice a unor comisii permanente ale Camerei Deputaţilor.

Să înceapă votul.

312 voturi pentru, 20 de abţineri, două voturi împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2013 privind unele măsuri pentru reorganizarea prin divizare parţială a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta - Turnu Severin şi înfiinţarea Regiei Autonome Tehnologii pentru Energia Nucleară - RATEN.

Legea este ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

251 de voturi pentru, 47 de voturi împotrivă, 36 de abţineri.

4. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării, semnat la Varşovia, la 5 iunie 2013.

Legea este ordinară.

Comisia pentru apărare vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

337 de voturi pentru, o singură abţinere.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.89/2013 pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică aplicabilă în cazul lucrărilor de subtraversare a râului Prut din cadrul proiectului denumit "Conductă de interconectare a Sistemului Naţional de Transport Gaze din România cu Sistemul de Transport Gaze din Republica Moldova pe direcţia Iaşi (România) - Ungheni (Republica Moldova)" semnat la Chişinău, la 11 iunie 2013.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege.

Este o lege ordinară.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

335 de voturi pentru, o abţinere, un vot împotrivă.

6. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului Comercial între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012.

Este o lege ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

336 de voturi pentru, patru abţineri şi un vot împotrivă.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic vă propun adoptarea proiectului de lege.

Este lege ordinară.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

340 de voturi pentru, o singură abţinere.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26 din 21 august 2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară.

Legea este ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

255 de voturi pentru, 18 abţineri şi 66 de voturi împotrivă.

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Este lege organică.

Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

270 de voturi pentru, şapte abţineri, 63 de voturi împotrivă.

10. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Legea este organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

323 de voturi pentru, 18 abţineri, niciun vot împotrivă.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi a Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.

Legea este organică.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

296 de voturi pentru, 42 de abţineri, niciun vot împotrivă.

12. Propunerea legislativă privind modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011. Legea este organică.

Termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit, conform art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

13. Următoarea propunere legislativă, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.1 din 2011, tot Legea educaţiei naţionale. Şi această propunere a depăşit termenul pentru dezbatere şi votul final, conform art.113 din regulamentul nostru.

Mergem la poziţia 14, Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea propunerii legislative. Legea este organică.

Să înceapă votul. Vă mulţumesc.

310 voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi şase abţineri.

15. Următorul punct de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr.877/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune respingerea propunerii legislative. Legea este organică.

Să înceapă votul. Vă mulţumesc.

300 voturi pentru, cinci abţineri, 24 de voturi împotrivă.

16. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune respingerea propunerii legislative. Este lege organică.

Să înceapă votul. Vă mulţumesc.

311 voturi pentru, trei abţineri, 19 voturi împotrivă.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Tot lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea acestei propuneri legislative.

Să înceapă votul. Vă mulţumesc.

331 de voturi pentru, o abţinere, un vot împotrivă.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2009 pentru reglementarea unor măsuri de protecţie socială.

Legea este tot organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea iniţiativei legislative. Să înceapă votul. Vă mulţumesc.

314 voturi pentru, o abţinere, 21 de voturi împotrivă.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea este organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Să înceapă votul. Vă mulţumesc foarte mult.

267 de voturi pentru, trei abţineri, 65 de voturi împotrivă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am încheiat ordinea de zi. Membrii Biroului permanent la şedinţa de Birou permanent, ceilalţi colegi la comisii.

Vă urez o zi frumoasă, o săptămână plăcută!

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,05.