Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,33.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa!

Haideţi să începem şedinţa noastră de astăzi.

Să începem cu colegul, domnul Balan. Este prezent? Vă rog, de la PDL.

Domnul Ioan Balan:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică are titlul "Ponta dărâmă şi ultima redută în calea bunăstării românilor, cota unică".

Cota unică de impozitare, introdusă la 1 ianuarie 2005 de către Guvernul Alianţei DA, le-a demonstrat românilor beneficiile relaxării şi simplificării fiscale. Puţini îşi mai aduc aminte faptul că, deşi pe termen scurt încasările bugetare au scăzut, în partea a doua a anului veniturile bugetare au fost mai mari decât în anul 2004, locurile de muncă înregistrate oficial au crescut cu peste 100 de mii, iar anul 2005 a reprezentat un model de explozie pentru creşterea economică şi pentru veniturile românilor.

Din păcate, aceste lucruri au fost prea uşor uitate! De români nu au fost uitate, însă, de clasa politică, da! Trebuie să vă spun că atunci când ne aflam la guvernare şi când trebuia să stabilizăm finanţele publice de la un dezastruos deficit bugetar de 9% din PIB, finanţatorii externi au sugerat şi Guvernului PDL să mărească fiscalitatea. Nu am făcut-o!

Ştiţi ce le-am răspuns noi finanţatorilor externi? Cum vom avea ocazia, vom scădea impozitele, nu le vom creşte! Cum vom reuşi să stabilizăm economia vom simplifica sistemul fiscal şi vom reduce numărul de taxe şi impozite, precum şi cuantumul acestora! Şi asta am şi făcut! Nu am văzut pe nimeni care să recunoască faptul că sub guvernarea PDL, din aproape 489 de impozite şi taxe au fost desfiinţate peste 200.

Trebuie să recunosc că, atunci când, pe sub uşile şedinţelor de taină ale USL a scăpat ideea "inteligentă" a lui Victor Ponta, de a majora cu aproape 40% cota unică, de la 16% la 22%, am trăit o puternică emoţie. Dacă până săptămâna trecută am mai avut vagi reţineri în a considera că USL îi urăşte pe români şi şi-a propus să dărâme din temelii economia românească, acum, sincer, nimic şi nimeni nu mă mai poate contrazice când spun că Victor Ponta şi USL guvernează împotriva românilor şi a interesului naţional.

Înţeleg că "ideea inteligentă", aşa cum o numeşte Victor Ponta, este menită să aducă mai mulţi bani la buget. Dar Ponta nu a învăţat oare lecţia ultimelor 17 luni de guvernare, când a introdus peste 35 de majorări de taxe şi impozite sau impozite noi, iar banii la buget au fost din ce în ce mai puţini. Vă rog să-l convingeţi pe Victor Ponta că ideea lui nu-i nici eficientă şi nici inteligentă, ci foarte proastă!

I-aş enumera lui Victor Ponta numai patru efecte directe şi rapide ale majorării cotei unice, pe care orice student le-ar putea sesiza şi i-ar putea atrage atenţia lui Ponta că nu e deloc "inteligent":

• puterea de cumpărare a românilor va scădea cu cel puţin 6% şi, în consecinţă, consumul va fi tot mai mic şi veniturile bugetare şi mai mici; cei 3% promişi bugetarilor nu sunt o creştere de salarii, aşa cum zilnic minte Ponta, ci doar o indexare, ca urmare a creşterii preţurilor din 2013;
• numărul de locuri de muncă va scădea; chiar dacă USL a minţit românii cu un milion de locuri de muncă noi, numărul de şomeri şi munca la negru vor creşte şi mai puternic decât în ultimul an şi jumătate;
• evaziunea fiscală va creşte şi mai mult;
• adio investiţii străine directe, care oricum s-au prăbuşit sub "înaltul patronaj" al lui Ponta.

Pe scurt. Victor Ponta, nu eşti nici mai performant şi nici mai inteligent dacă le iei românilor mai mulţi bani din buzunar, ci doar mai incompetent! Cineva trebuie să aibă curajul şi să-ţi spună că, de când ai venit la putere, mediul de afaceri este în agonie, iar românul de rând tot mai sărac.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL Ioan Balan.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Itu, PSD.

Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Cornel Itu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Înainte de a fi europeni, suntem români".

O provocare majoră ne stă în faţă în perioada următoare. Liberalizarea vânzării terenurilor agricole către străini, din 1 ianuarie 2014, prevăzută în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Chestiune care, dacă n-o s-o administrăm judicios, o să ne creeze enorme şi insurmontabile probleme. Cu posibile atingeri la siguranţa naţională.

În opinia mea, situaţia satelor româneşti ar fi dată peste cap de această măsură.

Cu o absorbţie slabă a fondurilor europene, insuficient modernizat, cu o populaţie îmbătrânită, mediul rural ar fi în pericol de a-şi pierde identitatea. Datorită şi preţurilor mici de pe piaţă, s-ar ajunge la situaţia cumpărării masive a pământurilor de către cetăţenii altor state.

Conjunctura mondială este foarte tulbure, predicţiile concurează imposibilul. Organismele internaţionale au o problemă serioasă cu viitorul, inclusiv Uniunea Europeană, dar pământurile sunt o realitate palpabilă, o să fie în acelaşi loc şi peste sute sau mii de ani, dacă n-o să intervină vreo catastrofă. Din această perspectivă trebuie privite lucrurile cu seriozitate. Nu este ceva ce interesează doar prezentul, incumbă responsabilitate şi pentru urmaşii noştri.

Pe fondul suprapopulării planetei, deţinerea terenurilor agricole şi a rezervelor de apă începe să devină un aspect vital al supravieţuirii. Vă invit să vă imaginaţi singuri implicaţiile probabile.

Prin această declaraţie, vreau să atrag atenţia opiniei publice şi colegilor politicieni că avem de luat o decizie politică fundamentală, cum puţine altele. Bulgarii au decis amânarea vânzării terenurilor către străini până în 2020. De ce să nu urmăm exemplul lor, punându-ne temporar la adăpost de eventuale situaţii nefericite? Strică o centură de siguranţă pe un drum necunoscut?

În vremuri incerte, putem să renunţăm la o certitudine fără de tăgadă, pământul, doar pentru că aşa s-a scris odată pe o hârtie ştampilată? Cred că nu. Înainte de a fi europeni, suntem români, consider, parafrazând un personaj politic din România secolului trecut.

Vă mulţumesc.

A doua declaraţie politică, pe scurt, "Autostrada Transilvania" şi în sinteză aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, că mă alătur demersurilor făcute recent de cei cinci preşedinţi de consilii judeţene din Transilvania, e vorba de judeţele Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureş şi Sălaj şi îi cer domnului ministru Dan Şova ca porţiunea Borş-Gilău a Autostrăzii Transilvania să fie introdusă pentru finanţare cu prioritate în perioada următoare în vederea finalizării.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Virgil Guran, PNL.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Cine răspunde în România?"

De 23 de ani am trecut la alt sistem. În acest timp s-a vândut flota sau s-a pierdut flota. În acest timp s-a vândut Petromul, în acest timp se încearcă vânzarea unor întreprinderi mari de stat, se încearcă o autostradă, două, dar, din păcate, nu se construiesc şi, din contră, mai şi plătim penalităţi de un miliard de euro pentru acest lucru şi totuşi vedem că nimeni nu a răspuns cu adevărat de ceea ce s-a întâmplat.

Cum vom reuşi să progresăm dacă orice societate de stat merge în pierdere, avem manageri numiţi, avem oameni care trebuie să se ocupe, dar acei oameni duc societăţile în pierdere şi nimeni nu-i întreabă de ce şi nimeni nu răspunde. Cred că este cazul să ne gândim la o lege în acest sens, iar toţi cei care se angajează să gestioneze bunuri, active ale statului sau să vândă sau să facă un contract în numele statului trebuie să aibă o responsabilitate, trebuie să existe o penalitate şi trebuie să aibă frica de greşeală. Altfel, vom continua să greşim, vom continua să avem pierderi, vom continua să ascultăm oamenii cum ponegresc pe drept, de multe ori, aceste greşeli şi cum, de fapt, măsurile necesare şi mult aşteptate de către cetăţeni nu vin.

Voi încerca împreună cu o parte din colegi să gândim un sistem prin care responsabilitatea să fie foarte importantă şi să se aplice în România. Sper să reuşim acest lucru, pentru că redresarea atât economică, cât şi socială poate să vină şi de aici.

Vă mulţumesc, deputat de Prahova, Guran.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul Gudu de la PDL.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Reducerea TVA pentru legume, fructe şi carne, sursă de îmbogăţire a intermediarilor".

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale Daniel Constantin a anunţat că taxa pe valoarea adăugată va scădea la 9% cel mai probabil şi în sectorul cărnii, iar ulterior vor fi posibile reduceri de TVA la legume, fructe şi lapte. La fel ca şi în cazul TVA-ului scăzut pentru pâine, sunt greu de apreciat efectele pentru consumatorii finali, existând temeri legate de faptul că măsura nu va face altceva decât să îmbogăţească intermediarii.

Conform ministrului Daniel Constantin, autorităţile au intenţia reducerii TVA pentru legume şi fructe, respectiv carne, însă decizia va fi luată şi după o analiză a efectelor concrete ale reducerii TVA-ului la pâine. Citez din declaraţia de presă: "Pentru bugetul anului 2014 nu discutăm, pentru că implicaţiile sper să nu mai fie asupra bugetului dacă scădem TVA la carne. Anul acesta, într-adevăr, au fost implicaţii pentru că există acea neîncredere odată cu reducerea TVA. Obiectivul pe care l-a avut FMI, şi e normal, pentru a nu schimba indicatorii macroeconomici ai României, a fost ca încasările la bugetul de stat să fie cel puţin aceleaşi. După o perioadă, să zicem, un an, se va face o evaluare dacă efectul reducerii TVA la pâine a fost benefic, în sensul că s-a redus preţul pâinii, că am salvat acele societăţi, am salvat locuri de muncă, dar am avut şi încasări cel puţin egale la bugetul de stat. Dacă toate aceste lucruri sunt corecte, atunci putem să reducem TVA şi la alte produse".

Secretarul de stat Achim Irimescu a anunţat că TVA va scădea la 9%, cel mai probabil, şi în sectorul cărnii, unde evaziunea a crescut după majorarea taxei la 24%, urmând ca scăderea să se extindă şi pe segmentul de legume-fructe. Reducerea TVA-ului pentru legume, fructe şi carne nu va avea niciun efect benefic pentru consumator dacă va fi aplicată, la fel ca la pâine, doar pe produsul final, şi nu pe întreg lanţul de producere şi comercializare, deoarece consumatorul final nu va vedea niciun fel de reduceri de preţuri.

În momentul de faţă, evaziunea fiscală din domeniul comercializării de legume şi fructe a depăşit-o pe cea din sectorul de panificaţie. Reducerea TVA-ului trebuie dublată de controale mult mai stricte la vamă pe unde intră în ţară cantităţi imense de legume şi fructe - prin crearea unei baze de impozitare şi vămuire cât mai mici. Nu se reduce evaziunea fiscală controlându-i doar pe comercianţii şi producătorii mici. Se ştie exact unde sunt marile surse de evaziune fiscală în domeniul comercializării de legume şi fructe. Se ştie pe unde intră mii de tiruri de produse subevaluate în ţară. Mă îndoiesc că mai marii reprezentanţi ai Guvernului Ponta nu au aceste informaţii şi nu ştiu de unde să înceapă controalele.

În ultima perioadă, evaziunea din sectorul de legume şi fructe a ajuns la asemenea proporţii, încât în momentul de faţă aproape 80% din ce se găseşte pe pieţe este fără acte în regulă, mai ales că intrăm în acea perioadă a anului când, vreme de şase luni, se vor consuma aproape exclusiv fructe şi legume din import, intrate de multe ori în ţară prin obişnuitele firme de intermediari. Din păcate, multe pieţe agro-alimentare au devenit un fel de "paradis al importatorilor" şi nimeni nu mai face control la tarabe. Nu este normal să se ruleze cantităţi atât de mari de legume şi fructe pe piaţă, din care să se obţină sume enorme, şi să nu existe inspectori care să controleze această activitate comercială.

Pe lângă evaziunea fiscală pe care o întreţin, aceste produse de import pot fi şi periculoase pentru sănătatea consumatorilor. Fructele şi legumele tratate cu radiaţii ionizante au devenit omniprezente pe piaţă, în contextul dependenţei tot mai mari de importuri de produse alimentare a României. Deşi reprezentanţii structurilor de profil susţin că se verifică periodic, cu probe de laborator, compoziţia chimică a legumelor şi fructelor din depozitele înregistrate, acest lucru nu se întâmplă cu marfa adusă la negru în ţară.

În spatele unor filiere evazioniste, depozitele angro aduc legume la preţ competitiv şi reuşesc să-l ţină mereu sub cel al legumelor autohtone. Din păcate, această schemă nu ar avea o finalitate dacă nu ar exista posibilitate de plasare pe piaţă. Acest lucru se întâmplă în marea majoritate a localităţilor din judeţele ţării cu ajutorul certificatelor de producător date "la liber" de unele primării intermediarilor care vând prin pieţe.

Îi sugerez domnului ministru Daniel Constantin, ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale din Guvernul României, să se gândească în primul rând la producătorii autohtoni şi după aceea la cei care importă legal sau ilegal mărfurile din alte ţări, pentru că pieţele ţării sunt invadate de produse de import, în condiţiile în care produsele româneşti se vând pe trotuare, pe ziare, în condiţii insalubre şi improprii.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o problemă extrem de importantă. Realitatea arată însă că ea nu reprezintă o prioritate pentru ministerul condus de domnul ministru Daniel Constantin.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În data de 27 octombrie zeci de mii de persoane au manifestat cerând autonomia Ţinutului Secuiesc. Un parlamentar a catalogat această manifestaţie drept extremistă şi neconstituţională trimiţând la articolul 30 al legii fundamentale.

Probabil nu a avut timp să citească acest articol, cum probabil nu a avut timp să citească articolele 29 care garantează autonomia cultelor, 32 care garantează autonomia universitară, 120 care garantează autonomia locală, formă a autonomiei teritoriale. Nici Declaraţia de la Alba Iulia care, printre altele, conţine că adunarea naţională proclamă următoarele: "deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său". Şi nici DEX-ul, care, la titlul "autonomie", scrie: "dreptul unei regiuni, al unei naţionalităţi sau al unei minorităţi naţionale de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală...", iar la titlul "extremism", "atitudine, doctrină a unor curente politice care urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor". Probabil nici faptul că în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, unele dintre ele unitare, există şi funcţionează bine forme de autonomie, chiar teritorială.

Noi, cei care am participat la această manifestaţie, cunoscând cu aproximaţie numărul persoanelor din fiecare zonă, credem că am fost în jur de 120 de mii. Presa din Bucureşti vorbea de doar 15 mii de persoane, încercând să acrediteze ideea că această manifestaţie a fost neînsemnată. Când în Bucureştiul cu 2 milioane de locuitori o manifestaţie a ajuns să depăşească 10 mii de persoane, deja a fost considerată una imensă. Când săptămâni s-a vorbit de manifestaţii a câtorva sute de persoane, fiind şi ele foarte importante, cum poate fi interpretată ca neimportantă o manifestaţie chiar şi de 15 mii de persoane?

La majoritatea acestor manifestaţii din Bucureşti şi din celelalte zone ale ţării, au fost momente tensionate cu lupte între manifestanţi şi organele de ordine. Aceste zeci de mii de persoane au manifestat fără violenţă. Cum pot fi catalogaţi extremişti? Circulaţia pe drumul public a fost îngreunată, pentru că erau foarte mulţi, dar nu a fost blocată. Şi nu s-a răspuns la incitările din partea unor şoferi. Iar pentru cei care n-au reuşit să citească nici Declaraţia de la Alba Iulia, nici Constituţia României şi nici măcar DEX-ul, au scris pe pancarte în limba română: "Ţinutul Secuiesc există şi este în România".

România este şi ţara noastră, a secuilor. Vrem limba maghiară oficială lângă limba română. Harghita, Covasna şi Mureş împreună să folosim simbolurile noastre, vrem autonomie, nu independenţă, autonomie nu înseamnă independenţă, înseamnă eficienţă. Nu vrem mai mult, doar atât.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea-Titus Dobre.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinerea cetăţenilor pe perioada liberalizării preţului la energie şi gaze naturale.

O directivă europeană pe care România trebuia să o adopte încă din anul 2008, ca efect al aderării la Uniunea Europeană, prin care se solicita modificarea legislaţiei de pe piaţa energetică pentru a fi similară cu cea din Uniune, este cea a liberalizării preţului la energie şi gaze naturale.

Un Guvern care şi-a asumat rolul de a exercita o politică internă în beneficiul statului pe care îl reprezintă, ar fi considerat competitivitatea pe piaţa energetică un obiectiv prioritar şi ar fi elaborat în timp util un calendar efectiv adaptat nivelului macroeconomic, pentru ca modificările solicitate de către Comisia Europeană să poată fi realizate gradual, pe o perioadă posibilă de până la 10 ani, în care consumatorii casnici şi industriali ar fi resimţit schimbările într-un ritm mult mai moderat.

Guvernul USL s-a aflat însă, în faţa unei obligaţii absolut necesare de îndeplinit, mă refer aici la implementarea liberalizării preţurilor, cu programul aprobat de către Guvernul Boc, având o perioadă de aplicare mult mai scurtă, poate chiar jumătate din timpul pe care guvernul mai sus amintit l-a avut la dispoziţie. Astfel, până la data de 31 decembrie 2014, cu posibilitatea de prelungire cu încă un an, în cazul destabilizării pieţei, gradul de convergenţă pentru consumatorii industriali trebuie să atingă 100%, iar pentru consumatorii casnici data limită de liberalizare a preţurilor este 1 octombrie 2018.

Până la îndeplinirea acestui obiectiv, Guvernul USL a anticipat creşterile pe factura consumatorului final şi gradul de afectare al consumatorilor vulnerabili, identificând din aceste motive, soluţii pentru protejarea acestei categorii de cetăţeni. În acest sens a fost avizată de către Guvern o decizie prin care alocaţia s-a mărit în medie cu 30% şi venitul minim garantat a fost majorat cu 8,5%, ambele acţiuni deja aplicate din data de 1 iulie, urmând ca de la 1 ianuarie 2014 să se mai producă o creştere de 4,5%. Astfel, numărul beneficiarilor pentru alocaţie a urcat de la 307.000 la 444.000 familii, iar cel al venitului minim garantat a urcat de la 214.000 la 279.000 familii in luna iulie, şi pana la 307.000 familii, începând cu 1 ianuarie din 2014.

De asemenea, prin Ordonanţa de urgenţă nr.27/2013, Guvernul adaugă sprijin şi pentru consumul de electricitate în sezonul rece, diferit de ajutorul în cazul încălzirii cu gaze naturale, astfel încât un consumator vulnerabil cu un venit mediu lunar de 155 de lei primeşte pentru consumul de curent un ajutor de 240 de lei şi 48 de lei pentru venituri de până la 615 lei.

Doresc pe această cale să etalez susţinerea măsurilor luate de către Guvernul USL pentru modificarea sau îmbunătăţirea acţiunilor Executivului Boc, ce sporesc încrederea cetăţenilor în bunele intenţii ale actualei guvernări.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Lubanovici.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică din dimineaţa aceasta am intitulat-o "Susţin digitalizarea României".

Aşa cum am susţinut în nenumărate rânduri, digitalizarea serviciilor publice arată respectul pe care îl purtăm cetăţenilor români, indiferent de statutul social, vârstă, venituri sau opţiuni politice, precum şi colectarea eficientă şi civilizată a contribuţiilor, taxelor şi impozitelor.

O parte semnificativă din nemulţumirea românilor vine tocmai din calitatea slabă a relaţiilor cu statul, precum şi calitatea slabă a serviciilor oferite cetăţenilor de către funcţionarii din instituţiile publice. Este inacceptabil ca într-o ţară membră a Uniunii Europene interacţiunea dintre stat şi cetăţean să fie atât de defectuoasă - şi nu mă refer aici numai la cozile mereu prezente la plata impozitelor sau a taxelor, ci şi la comunicarea redusă dintre instituţii şi la sincronizarea inexistentă dintre bazele publice de date.

Ţine de domeniul absurdului să primeşti somaţii pentru plăţi deja efectuate sau să apari ca decedat într-o anumită bază de dată, deşi eşti în viaţă! Pot părea hilare exemplele prezentate, dar asemenea cazuri sunt frecvente în ţara noastră, chiar dacă noi, ca parlamentari, poate nu ne lovim de ele!

Să mai adaug cât de mult s-ar reduce timpul de rezolvare a diferitelor cereri dacă s-ar eficientiza o serie de procese birocratice? Voi da aici simplul exemplu al procedurilor necesare pentru obţinerea cetăţeniei române, a cărei rezolvare ar fi mult mai rapidă dacă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie ar avea o bază de date comună cu celelalte instituţii cu care colaborează, evitând astfel timpii inutili de aşteptare solicitaţi de o birocraţie excesivă. Am mai adus în atenţie prin declaraţiile mele politice faptul că digitalizarea sistemului de încasare a taxelor consulare ar aduce încasări substanţiale la bugetul Ministerului de Externe şi nu ar mai genera pierderile înregistrate la schimburile valutare pe care trebuie să le facă reprezentanţii misiunilor noastre externe. Contribuţiile la fondul de pensii din România de către cetăţenii români care locuiesc în afara graniţelor ţării, dar care doresc să facă anumite contribuţii pentru a-şi asigura o pensie în România ar creşte semnificativ.

Salut, aşadar, iniţiativa Guvernului şi sper ca societatea să fie cât mai interesată de acest proiect, în aşa fel încât implementarea agendei digitale să rezolve cât mai multe din inadvertenţele din sistem şi să ridice nivelul de viaţă al românilor!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputatul PDL Mircea Lubanovici.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "România îşi omagiază eroii".

Sfârşitul lunii octombrie ne oferă prilejul de a sărbători două evenimente deosebite. Pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Armatei Române, precum şi ziua de naştere a Majestăţii Sale Regele Mihai al României. Cele două evenimente sunt strâns legate unul de celălalt, fapt puţin cunoscut marelui public, întrucât astăzi, după 23 de ani de la Revoluţia din 1989, adevărul istoric este cunoscut de puţini oameni.

Armata, instituţie fundamentală a statului care s-a identificat cu istoria poporului nostru, este astăzi este una din instituţiile fundamentale ale statului şi ea merită să fie omagiată pentru rolul determinant pe care l-a avut în făurirea statului naţional român. Participarea la Războiul de Independenţă din 1877, care a stat la baza făuririi statului modern român, participarea la războiul de reîntregire a neamului, la sfârşitul căruia România cuprindea în graniţele sale pe toţi cei care simţeau, trăiau şi vorbeau româneşte, precum şi participarea la cel de-al Doilea Război Mondial, când a luptat împotriva fascismului şi a contribuit la redobândirea Transilvaniei, ruptă din trupul ţării prin dictatul de la Viena, sunt faptele pentru care armata trebuie sărbătorită şi omagiată an de an. Totodată, trebuie să ne aducem aminte, cu această ocazie, de cei care cu preţul vieţii au contribuit la aceste măreţe fapte de arme şi cu pioşenie şi respect să-i pomenim an de an, având obligaţia şi datoria de a nu-i uita niciodată.

Majestatea Sa Regele Mihai al României a avut un rol determinant la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, contribuind la scurtarea acestei conflagraţii mondiale cu aproximativ şase luni de zile şi la salvarea a aproximativ a 500.000 de vieţi omeneşti. Majestatea Sa Regele Mihai este singurul mareşal în viaţă al Armatei Române, întrucât toţi regii României au avut acest grad în armată. Majestatea Sa este singurul personaj în viaţă care a discutat şi a negociat cu marile personalităţi ale acelor vremuri pe picior de egalitate pentru România şi interesele ei.

De asemenea, este singurul şef de stat care a fost decorat cu cele mai mari distincţii ale Statelor Unite ale Americii şi ale Uniunii Sovietice la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Majestatea Sa, cu răbdare, luciditate şi înţelepciune, an de an, transmite mesaje poporului român, plasându-se deasupra meschinăriilor politice, deasupra partidelor, deasupra interminabilelor scandaluri dintre palate, ca un adevărat suveran. Majestatea Sa îşi doreşte o Românie departe de scandalurile mediatice, o ţară în care să domnească onoarea, demnitatea, respectul, politeţea, bună-cuviinţă, iubirea de patrie, memoria şi datoria fiecăruia de a crea un viitor bun pentru generaţiile care vin.

Puţini dintre români de azi ştiu cum s-a ajuns ca ziua de 25 octombrie să fie ziua în care ultima palmă de pământ românesc să fie eliberată de ocupaţia fascistă. Acest eveniment a fost darul făcut de Armata Română Majestăţii Sale cu prilejul zilei Sale de naştere. Conducerea Armatei Române a stabilit ca asaltul pentru eliberarea ultimei palme de pământ românesc să se înfăptuiască şi să se finalizeze în această zi. În consecinţă, cele două evenimente sunt legate indisolubil şi aşa vor rămâne pentru totdeauna. Majestatea Sa este un simbol al decenţei, al demnităţii umane şi naţionale, el fiind printre personalităţile cele mai respectate din România.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 92 ani, mă alătur miilor de români şi îi urez Majestăţii Sale urarea de "La mulţi ani cu sănătate!", iar Armatei Române aceeaşi urare de "La mulţi ani" şi să apere cu cinste culorile tricolorului în teatrele de operaţiuni unde îşi face datoria şi să fie întotdeauna alături de popor.

Vă mulţumesc, deputat de Iaşi Grigore Crăciunescu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cosmin Necula.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Înainte de a da citire declaraţiei politice pe care am pregătit-o pentru astăzi, aş vrea să vă spun două cuvinte referitoare inclusiv la cuvintele care au fost spuse de la această tribună cu câteva minute înainte, referitoare la diverse probleme de natură etnică.

Vreau să vă spun că, de la 1918 şi de la Declaraţia de la Alba Iulia, a trecut ceva timp. Dincolo de acest lucru, în momentul de faţă avem Constituţia României care stabileşte şi statuează nişte lucruri. Dincolo de aceste aspecte, să ştiţi că nu am uitat niciodată că existau suficiente personaje care în 1989 se aflau pe lista serviciilor de informaţii ale ţărilor vecine şi care în momentul de faţă militează într-un mod divers pentru autonomii.

Dincolo de acest aspect, vreau să vă aduc aminte articolul 4 din Constituţia României, care garantează tuturor cetăţenilor, indiferent de origine, sex, naţionalitate şi etnie, traiul bun şi decent în cadrul acestui popor.

Dincolo de acest aspect, vreau să vă spun foarte clar că avem o Constituţie pe care trebuie s-o respectăm şi nu este corect ca să ne găsim o justificare politică, din diverse raţiuni, mai mult sau mai puţin corecte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Problemele generaţiilor ce vor veni".

Şansa pe care această ţară o are cu adevărat sunt generaţiile care vor veni după noi.

Din păcate, aceste generaţii sunt afectate de penuria socială a celor 23 de ani de lipsă de viziune şi de incapacitatea instituţiilor statului ce ar trebui să prevină şi să protejeze copiii noştri.

E foarte important ca părinţii să ştie despre fondul clasei, să ştie despre notele pe care copilul le are sau nu la matematică, dar poate fi tot la fel de important pentru acel părinte să ştie despre riscurile ce sunt cauzate de consumul de substanţe psihotrope şi psihoactive. Să ştie despre devierile comportamentale pe care le generează ingestia acestor substanţe. Poate că ar fi important ca părintele să fie pregătit să recunoască semnele unui consum de substanţe ce îi vor schimba viaţa copilului său într-un mod iremediabil.

Prinşi într-o societate dezrădăcinată şi anomică, lipsiţi de informaţii, tot mai mulţi părinţi şi copii trăiesc dramele unui flagel pe care nu-l conştientizează decât atunci când e prea târziu.

Instituţiile statului nu-şi pot asuma un simplu rol constatator, fiind doar un nomenclator al victimelor, iar penuria financiară să devină doar justificarea unor programe lipsite de eficienţă şi viziune.

Agenţia Română Anti Drog constată sec faptul că numărul consumatorilor s-a triplat, de la 1,7% la 4,3%, consumul de droguri în rândul populaţiei de 16 ani ajungând în momentul de faţă la 10%. Dar vă spun cu certitudine că sunt convins că statistica este depăşită şi numărul este mult mai mare.

Împotriva acestor drame sociale nu se poate să reacţionezi liniştit, prezentând cifre ce nu reflectă cu adevărat coşmarul a mii de familii în care copiii suferă şi ajung în spitale sau închisori pentru că societatea nu ştie şi nu poate să-şi gestioneze resursa cea mai importantă: generaţiile ce vor veni.

Instituţiile statului nu trebuie doar să prezinte statistici, ci să aplice pedepse drastice, trebuie să prevină şi să aibă un comportament profilactic.

Nu se pot justifica prin lipsuri financiare incapacităţi de a genera programe concrete în care părinţii, copiii şi instituţiile statului să fie cei care luptă în mod eficient împotriva unor devianţe pe care o mai bună informare şi o mai intensă informare şi prevenţie le-ar certifica doar ca fenomen social de strictă interpretare.

Nu ne putem permite ca generaţiile ce vor veni să fie afectate şi de acest flagel şi să aibă şi mai puţine şanse, deoarece cei care trebuie sa acţioneze concret şi inteligent efectuează programe profilactice de slabă calitate şi fără viziune.

Dirigintele, părintele, copilul trebuie aşezaţi la aceeaşi masă de către instituţiile statului, educaţi în mod concret, pentru a şti care sunt riscurile, care sunt comportamentele deviante şi care sunt remediile la aceste situaţii nedorite.

Trebuie înţeles mai rapid şi proactiv rolul preventiv al instituţiilor statului, şi nu într-un mod simplificat, prin desene pe asfalt şi compuneri pe tema luptei contra consumului de droguri. Nu aşa putem preveni consumul de droguri, nu aşa părinţii recunosc comportamentul unui consumator, nu aşa dirigintele înţelege că unul dintre copii are o problemă, nu aşa un copil înţelege că va ajunge în cel mai bun caz în spital sau chiar mai rău decât atât.

Încă mai avem de trecut testul maturizării instituţiilor statului, care trebuie să înţeleagă faptul că prevenţia se desfăşoară în mod concret lângă grupul social cu risc ridicat şi lângă cei care cresc şi educă viitoarele generaţii pentru această ţară.

Poate este greu de înţeles şi acceptat că singura noastră avere este generaţia care va veni şi mai greu de acceptat să ştim că nu putem să o creştem, nu putem s-o educăm şi s-o păzim de pericole sociale.

Suntem obligaţi să înţelegem că a trecut vremea pliantelor cu personaje vesele care afişează un zâmbet radios şi mesaje liniştite. Realităţile ne arată că suntem ineficienţi, că majoritatea măsurilor pe care instituţiile specializate le-au derulat sunt slabe. Numărul de consumatori creşte, dramele pe care aceştia le trăiesc alături de familii sunt din ce în ce mai multe.

Ştiu că instituţiile statului pot prezenta justificări, că nu există fonduri, că nu există suficient personal calificat, că nu se aşteptau la o asemenea violenţă din partea grupărilor infracţionale, dar, în esenţă, nu se poate scuza drama unui copil care, dacă ar fi fost mai informat, dacă ar fi avut părinţi capabili să recunoască semnele consumului de droguri şi dacă ar fi avut un pedagog vigilent, pregătit pentru acest gen de problemă, ar fi supravieţuit fără a fi încarcerat sau internat într-un spital.

Trebuie să învăţăm să ne respectăm şi să ne protejăm generaţiile ce vor veni, şi acesta ar fi un prim pas, o atitudine energică, programe ce au viziunea unei strategii capabile să oprească creşterea sau să reducă consumul de droguri.

Vă mulţumesc.

Cosmin Necula, deputat PSD de Bacău.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Românii au aflat ieri că urmează sărăcie lucie. "Guvernul urmăreşte un compromis între venituri şi cheltuieli", ne spune purtătorul de vorbe al executivului. Halal compromis!

Voi aţi decis că prioritatea zero pentru voi este doar binele angajaţilor din politică şi al celor care vă servesc interesele, să-i pedepsiţi cu asprime pe cei care vi se opun sau pe cei care nu vi se pot opune. Mai precis, guvernul USL acordă cu generozitate un osişor de 21,2 milioane lei Camerei Deputaţilor şi Senatului, în timp ce taie de la Sănătate "doar" 54,5 milioane, Muncă - 520,4 milioane şi Dezvoltare - 315,1 milioane.

În fond, ce atâţia bani la Sănătate? Ne spuneţi că tăierea de 54 de milioane de lei nu e atât de mare, faţă de volumul total al Ministerului Sănătăţii. Şi ne asiguraţi că e vorba de proiecte nedemarate până în prezent, precum Spitalul regional de urgenţă de la Iaşi, promisiune de campanie. Fostul ministru al sănătăţii ne poate confirma - dacă mai are timp, între două vizite pe la instituţiile statului - că în locul acestuia se va construi un cimitir regional pentru toţi cei care astăzi mor stând cu orele prin sălile de aşteptare sau plimbaţi între spitale, sau cei care nu vor mai avea, la sfârşit de an, medici sau medicamente.

N-aţi uitat nici de ANI şi nici de Curtea Constituţională. Se vede că au prea mulţi bani, din moment ce iau decizii contrare intereselor noului partid unic. Important pentru USL e doar ca noua nomenclatură să nu simtă că Sănătatea e în comă sau că Educaţia e în suferinţă şi Economia e pusă pe butuci. De aceea, daţi cu generozitate la "sărmanii" care ne conduc spre dezastru motivaţia necesară de a lupta pentru binele poporului: salarii mărite aleşilor locali, farmacii parlamentare, maşinuţe noi şi avioane, saună, piscine, femei de serviciu în ţinută adecvată, noi posturi şi noi ministere şi călătorii exotice sau puteri nelimitate prin descentralizare.

Concluzia e clară: ne-am lămurit şi cu dumneavoastră.

Sănătatea noastră a ajuns la mâna unor ignoranţi supuşi liderului de partid, ce sunt dispuşi oricând să taie din economia României doar pentru bunăstarea celor care îi protejează.

Şi este momentul să plecaţi, pentru că toţi românii au văzut ieri că USL înseamnă că urmează sărăcie lucie!

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Dolha Stelian, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ţinutul secuiesc autonom - o entitate condamnată să moară înainte de a se naşte".

Liderii secuilor agită vorbe mari despre "Ţinutul Secuiesc", pe care îl socotesc un soi de tărâm tirolian, al tuturor posibilităţilor. Îşi scot copiii în stradă să ceară autonomie, aşa cum i-am văzut în weekend, îşi imaginează scenarii cu trenuri sabotate şi scriu de zor la proiecte de lege care vizează autonomia teritorială.

Ignoră însă, sfidând toleranţa proverbială a statului român, stat pe care l-au condus în diferite formule de guvernare, un principiu de bun-simţ: acela că ţinutul lor autonom n-are nicio şansă din punct de vedere economic. Că dacă, prin absurd, şi-ar căpăta statutul pe care îl râvnesc atât de mult, s-ar îneca în faliment după numai câteva zile. Că, vorba unor economişti şugubeţi, este un ţinut pe care nu are cine să-l ţină.

O analiză făcută anul acesta, în februarie, de o publicaţie economică, pornind de la datele Institutului Naţional de Prognoză pe 2012, arată care este viabilitatea economică a judeţelor din aşa-zisul "Ţinut Secuiesc": Un PIB pe capita de 5.000 de euro, asemănător celor mai sărace ţări ale lumii, adică 25,6 miliarde de lei împărţite la cei 1,12 milioane de locuitori, şi cu un angajat la cinci locuitori. Cu un teritoriu 75% muntos, bazându-se pe exploatarea lemnului şi fără o industrie care să duduie, ţinutul ar trebui să susţină 8 municipii, 8 oraşe şi peste 100 de comune. Mai avem şi 120 de unităţi medicale, 450 de unităţi de învăţământ şi secţii de poliţie, unităţi militare, la care se adaugă sute de kilometri de drumuri, şi lista poate să continue. Auzeam printre vocile protestatarilor secui de la marele miting pro autonomie tot soiul de afirmaţii, care arătau cât de puţine ştiu oamenii aceia despre realităţile economice, cât de multe le-au ascuns liderii lor, care i-au mânat în stradă. Un protestatar spunea, bunăoară, că vrea ca taxele lui să nu se mai ducă la statul român, să rămână în regiune, pentru dezvoltare. Un altul îşi imagina viitorul ţinut precum, oarecum s-ajungă ca Tirolul de Sud, cu salarii mari şi prosperitatea obţinută după ce impozitele lui vor rămâne să alimenteze doar economia locală, pe principiul "ce lucrăm noi, la noi să rămână".

Ce nu ştiu oamenii scoşi în stradă este tocmai că statul român distribuie din zonele sale mai prospere suma necesară pentru buna funcţionare a ţinutului. Că numai în 2013, din cotele defalcate de TVA s-au dus, pentru a echilibra balanţa bugetară a celor trei judeţe, 108,9 milioane de lei. Şi aceasta este doar una dintre sumele aflate într-un lung şir de exemple. Dar retorica naţionalistă nu are nevoie de cifre exacte şi nici de statistici, ci de emoţii, fraze goale care sună bine şi reanimă patimi, şi de multă manipulare, bazată pe lipsă de informare. Cei care o practică au, probabil, ţintele lor ascunse de a controla şi a manevra. E, în schimb, periculos şi nu ajută nimănui.

Ardelean sută la sută, european mie la sută, deputat liberal, Stelian Dolha.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Constantin Adăscăliţei are cuvântul.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este adresată persoanelor cu dizabilităţi din mediul rural.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să aduc la cunoştinţă una din situaţiile paradoxale, dar, pe lângă aceasta, sigur că, cu toţii suntem în cunoştinţă de cauză, că multe sunt problemele în acest domeniu.

Doresc să relatez cazul familiei Secrieru din satul Tarniţa, comuna Dagâţa, judeţul Iaşi, din Colegiul pe care îl reprezint în Parlament. Fiica mijlocie a acestei familii, în vârstă de 19 ani, se confruntă încă de la vârsta de 6 luni cu o formă de handicap sever, încadrându-se, conform certificatului de handicap, la categoria de handicap grav, permanent, cu asistent personal.

Până în anul 2011, mama acestei fetiţe primea indemnizaţie de aproximativ 400 lei de la Primăria Dagâţa, unde era angajată, conform legii, ca asistent personal al fiicei sale, iar suma de bani, alături de pensia de handicap, de aproximativ 300 lei, constituia baza de venituri a familiei. Ordonanţa şi ordinul date în anul 2011 de Guvernul Boc concediază toate cele 25 de persoane angajate ca asistenţi personali, invocând, la acea vreme, acei primari care nu sunt în măsură să mai sprijine aceste familii, invocând incapacitatea bugetară locală.

Din luna martie 2011, familia Secrieru subzistă cu pensia de handicap a titularei, de aproximativ 350 de lei, bani care bineînţeles că nu ajung nici măcar pentru medicamentele lunare.

Nu mă îndoiesc, dragi colegi, că vă confruntaţi şi dumneavoastră cu astfel de cazuri în teritoriu şi în colegiile pe care le reprezentaţi. Vă mărturisesc că după ce vezi cu ochii tăi aceste drame realizezi cât de gravă şi cât de nedreaptă este situaţia lor.

Astăzi vreau să mulţumesc, în schimb, pe de o parte, tuturor primarilor din ţară care au făcut eforturi pentru a nu concedia aceşti asistenţi personali, pentru ca aceşti bani, deşi puţini, să reprezinte încă subzistenţa acestor familii, dar, în acelaşi timp, să trag un semnal de alarmă pentru acei primari care nu găsesc soluţii şi nu rezolvă această situaţie.

Paradoxalul de care vorbeam la începutul expunerii mele este că am văzut comune în care s-au concediat asistenţii personali, în timp ce primăria plăteşte miliarde de lei vechi anual la firme de salubritate fantomă sau fac deszăpeziri la de patru ori preţul pieţei.

Aceste familii deznădăjduite, dragi prieteni, dragi colegi, de care v-am vorbit, şi-au pus în noi, cred eu, ultima speranţă. Deşi nu mai este vorba de promisiuni, ci de datorii morale pe care societatea noastră le are, cred eu că suntem în măsură să luăm atitudine. Încă nu este târziu să îndreptăm acolo unde alţii au stricat multe din aceste lucruri, premeditat sau nu, şi, bineînţeles, au greşit faţă de semenii noştri, şi să demonstrăm că românii sunt, de fapt, o naţiune solidară şi responsabilă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Gânduri bune şi aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnul deputat Ion Marocico.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Susţinerea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană".

În calitate de deputat al minorităţii ucrainene în Parlamentul României, am apreciat dintotdeauna eforturile pe care le-a întreprins ţara noastră în privinţa aderării în spaţiul Schengen a ţărilor noi membre. În acest sens, demersurile susţinute de România au un rol important în viitoarea aderare a Ucrainei în Uniunea Europeană. Integrarea în spaţiul politic, economic şi juridic european este prioritatea noastră. Ca şi reprezentant al minorităţii ucrainene, vă transmit această declaraţie cu rugămintea de a sprijini, pe căi diplomatice, Ucraina în demersul său de aderare la Uniunea Europeană.

Alegerea europeană a devenit esenţială ca identitate pentru politica externă a Ucrainei, iar valorile europene reprezintă baza dezvoltării noastre. Ucraina a depus şi depune în continuare eforturi foarte mari pentru a îndeplini criteriile privind semnarea Acordului de asociere şi a zonei de liber schimb cu Uniunea Europeană. Aşa cum declara şi preşedintele Viktor Yanukovych, Ucraina acordă o mare importanţă dialogului cu Uniunea Europeană şi cu Parlamentul European şi sprijină consolidarea acestor relaţii.

Ucraina aşteaptă aprobarea unei decizii pozitive la Summitul "Parteneriatului Estic" care va avea loc la Vilnius, în luna noiembrie a acestui an. La 10 decembrie 2012, Consiliul pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene a aprobat un document referitor la Ucraina în care şi-a exprimat disponibilitatea de a semna Acordul de asociere cu Ucraina la Summitul "Parteneriatului Estic" de la Vilnius, în noiembrie 2013, cu condiţia ca partea ucraineană să demonstreze o acţiune decisivă şi progrese concrete în ceea ce priveşte reformarea legislaţiei electorale, soluţionarea problemei legate de aplicarea selectivă a justiţiei şi continuarea reformelor prevăzute în Agenda de asociere.

Intrarea în Uniunea Europeană rămâne prioritară şi suntem convinşi că România va sprijini, ca stat membru al Uniunii Europene, demersul Ucrainei de aderare la Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Ion Marocico, deputatul din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre importanţa stabilităţii sistemului fiscal pentru clădirea unei clase de mijloc conturată, reprezentativă şi puternică.

Subiectul declaraţiei politice de astăzi nu este deloc unul întâmplător. Săptămâna trecută am avut ocazia şi deosebita plăcere să particip la un set de conferinţe găzduite de unul din cele mai prestigioase institute de politici publice, strategie guvernamentală şi cercetare din Statele Unite ale Americii. Center for American Progress, împreună cu Policy Network sunt mereu în avangarda gândirii progresiste din SUA şi Europa şi prin exponenţi cum ar fi Hillary Clinton, Al Gore, John Kerry sau Madeleine Albright. Consider că experienţa în actul de guvernare şi politici publice ale acestor două institute vorbeşte de la sine.

Alături de alte capitale europene, Washington D.C. rămâne un loc important pentru prezentarea unor idei şi propuneri în mijlocul cărora gravitează ideea construirii şi întăririi unei clase de mijloc puternice, cu o identitate bine definită, care să fie principalul motor al relansării economice, atât la nivelul Statelor Unite, cât şi la nivelul Uniunii Europene.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Cred că diminuarea clasei de mijloc sau lipsa de stabilitate a unui sistem fiscal şi macro-economic nu se mai pot opri la graniţele unui stat şi, se pare, nici la ţărmul unui continent. Sunt probleme care ne afectează pe toţi, probleme globale care necesită abordări şi soluţii unitare. Cred că importanţa pe care politicienii de ieri şi de astăzi o acordă clasei de mijloc este mult prea mică, iar efectele pentru această lipsă de interes se observă prin diminuarea cantitativă şi calitativă a acestui segment de populaţie care poate să ţină în spate o economie.

În România de tranziţie am auzit folosindu-se obsesiv această expresie: "În România există două tipuri de oameni: săraci bogaţi şi bogaţi săraci." Această expresie înglobează perfect o idee şi anume: clasa de mijloc în România a fost tot timpul în pericol. Am încercat să identific numeric clasa noastră de mijloc şi vă mărturisesc că nu a fost deloc uşor.

În anul 2012, câştigul salarial mediu brut a fost de 2.063 lei, rata de creştere faţă de aceeaşi perioadă din anul 2011 fiind de 4,2%. În acelaşi timp, am observat şi o creştere a numărului salariaţilor din economie cu aproximativ 116.000 de persoane, numărul acestora ajungând la 4,77 milioane.

Având în vedere că salariul mediu net lunar pe economie în anul 2012 s-a plasat la valoarea de 1.507 lei şi, chiar dacă această sumă se află în creştere faţă de anul 2011, cu 4,4%, însemnând 63 de lei, putem spune că, deşi ne aflăm pe drumul cel bun pentru consolidarea unei clase de mijloc bine conturate, mai avem foarte mult de lucru pentru atingerea acestui obiectiv.

Este de la sine înţeles că după reducerile salariale din 2010, clasa de mijloc din România a avut de suferit atât calitativ, cât şi cantitativ, aceasta reducându-se. Familii care depindeau de veniturile obţinute de la stat s-au aflat brusc în imposibilitatea de a plăti cheltuielile zilnice. Mai mult decât atât, regimul fiscal s-a modificat considerabil şi TVA-ul a crescut nepermis de mult, cu 5 procente, până la 24%. Acest cumul de lovituri pe care clasa de mijloc le-a primit a fost devastator, preţurile au crescut şi, evident, o mare parte din populaţia României a regresat din punct de vedere economic, ajungând în sărăcie.

Astfel de politici publice au fost o greşeală ale cărei efecte suntem nevoiţi să le plătim încă astăzi. Slăbirea graduală a clasei de mijloc, a românilor obişnuiţi, atrage după sine scăderea puterii de cumpărare şi a consumului, scăderea considerabilă a unor sectoare importante din economie, cum ar fi construcţiile sau industria şi, per total, o îngheţare a posibilităţilor de revenire economică şi macroeconomică. Sub auspiciile austerităţii, fosta guvernare portocalie a luat un set de măsuri de îmbogăţire a celor bogaţi şi de sărăcire a celor săraci şi cu venituri medii.

Subţirimea clasei de mijloc este o vulnerabilitate pe care la nivel de politici publice şi guvernamentale nu ne mai permitem să o menţinem şi, din acest motiv, consider meritorii măsurile Guvernului USL luate cu celeritate după investirea în funcţie: revenirea la nivelul de salarizare anterior anului 2010, renunţarea la impozitarea pensiilor, susţinerea sectorului IMM-urilor şi, nu în ultimul rând, reducerea TVA la pâine.

Sectoarele din economie care au potenţialul necesar de a produce o clasă de mijloc eficientă şi puternică pot fi identificate prin creşterile salariale obţinute între 2011 şi 2012 şi, ulterior, în 2013. Datele statistice ne arată că la nivelul câştigului salarial mediu net, cele mai mari cuantumuri şi creşteri, peste media naţională, se regăsesc în: intermedieri financiare şi asigurări (de 2,4 ori), informaţii şi comunicaţii (+98,5%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+92,7%), industria extractivă (+84,9%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+47%), administraţie publică (+39,5%), transport şi depozitare (+7,8%).

O altă statistică îngrijorătoare pe care am identificat-o cu această ocazie este faptul că femeile au câştigat, în medie, mai puţin cu 215 lei decât bărbaţii în anul 2012, şi chiar dacă această statistică nu are o legătură fixă cu subiectul pe care îl abordez, nu voi rata niciodată ocazia de a semnala inegalităţile de gen în salarizare, pe care le consider total injuste şi pe care cred că este de datoria noastră să le eliminăm cât mai repede cu putinţă.

Aşa cum am spus şi mai devreme, drumul nostru către o clasă de mijloc care să poată susţine economia în dezvoltare a României este bun. Datele statistice din 2013 ne arată faptul că avem un câştig salarial mediu net care ajunge la valoarea de 1.615 lei, în creştere faţă de anul 2012, cu 103 lei. În acelaşi timp, observăm faptul că singura zonă din ţară care are şanse să ajungă la performanţa de a crea o clasă de mijloc bine conturată rămâne Bucureştiul, unde se câştigă, în medie, în anul 2013, 2.365 de lei, mai mult cu 150 de lei faţă de anul 2012.

Stimaţi colegi,

Nici acest lucru nu este foarte îmbucurător. Eu reprezint în faţa dumneavoastră unul din cele mai sărace judeţe din România, judeţul Vaslui, şi cred că toţi parlamentarii care au fost aleşi în colegii din provincie trebuie să ne străduim să facem tot ceea ce putem pentru a consolida un mediu economic eficient şi puternic în zonă. Acest lucru implică, bineînţeles, creştere economică şi crearea de locuri de muncă, doi indicatori care la rândul lor vor ajuta la definirea unei clase de mijloc reprezentative pentru zonele respective.

Din păcate, observăm că exodul de forţă de muncă şi capital din judeţele sărace către judeţele bogate şi în special către Capitală sau în străinătate continuă, şi acest lucru se reflectă şi în statistici. Potrivit unei statistici, judeţul Vaslui este încă la coada judeţelor din România în ceea ce priveşte valoarea salariului mediu net. Faţă de 1.538 de lei, cât a fost salariul mediu net la nivel de ţară, în judeţul Vaslui, salariul mediu net a fost de 1.084 de lei. Clasa de mijloc din judeţul Vaslui este practic inexistentă, cel mai reprezentativ sector economic este cel al serviciilor şi cel mai puţin reprezentativ este cel al industriei. Agricultura, domeniul economic de bază al judeţului, nu produce suficiente locuri de muncă pentru a putea contribui simţitor la economia judeţului şi la bugetele familiale ale vasluienilor.

Nici sectorul IMM-urilor, care poate fi unul din principalii generatori de bunăstare economică în rândul clasei de mijloc, nu este bine reprezentat în judeţul Vaslui. Din păcate, la o mie de locuitori Vasluiul are doar 12,4% firme. Pentru un termen de comparaţie, judeţul Ilfov are 48,76% IMM-uri la mia de locuitori. Cauza este clară, numai în perioada 2009-2012, judeţul Vaslui a pierdut peste 7.300 operatori economici, cu mult peste media pe ţară.

Statisticile prezentate sunt dovezi concludente că precedenta guvernare portocalie a subţiat considerabil clasa de mijloc, loviturile economice fiind mult mai acut simţite în zonele sărace ale ţării, cum este şi judeţul Vaslui.

Chiar dacă acum clasa de mijloc, românii de rând suferă încă de pe urma decalajului economico-social, lupta nu este pierdută. Pentru consolidarea clasei de mijloc şi, în esenţă, pentru creşterea cantitativă şi calitativă a acesteia, nu este nevoie doar de creşterea veniturilor salariale, sigur, aceasta fiind o măsură necesară, dar nu şi suficientă. În opinia mea, clasa de mijloc trebuie ajutată să se întărească, să se dezvolte, fiind un motor important în dezvoltarea economică a ţării.

Pentru consolidarea clasei de mijloc, pe lângă stabilitate şi predictibilitate în mediul de afaceri, avem nevoie de un cumul de măsuri economice care să prevadă, în principal, creşterea veniturilor, diminuarea cheltuielilor, creşterea locurilor de muncă şi creşterea investiţiilor care să creeze aceste locuri de muncă.

Problemele privind productivitatea muncii şi creşterea preţurilor de consum sunt, aşa cum am spus, globale. Multe alte state cu o economie de piaţă cu tradiţie şi foarte dezvoltată se confruntă cu probleme serioase din punctul de vedere al scăderii puterii de cumpărare, al creşterii preţurilor pentru anumite produse sau servicii. Criza economico-financiară ne-a lovit pe toţi şi, chiar dacă efectele au cunoscut intensităţi diferite, soluţiile implementate pentru revenirea la creştere sustenabilă au fost similare şi au vizat întărirea clasei de mijloc.

În România, după revenirea la nivelurile salariale a priori de tăierile din 2010, s-a procedat corect pentru instituirea unui sistem stabil fiscal. Taxele şi impozitele nu au crescut, TVA-ul la pâine a scăzut şi povara fiscală pe agricultură s-a diminuat. Să privim succint efectele: preţuri scăzute la legume şi conserve de legume, mai mici cu 16,57%, cartofii costă mai puţin cu 11,61%, uleiul mai puţin cu 1% şi zahărul mai puţin cu 1,21%, pâinea şi produsele de panificaţie costă mai puţin cu între 8 şi 11,5% în medie.

Per total, preţurile alimentelor au scăzut, în luna octombrie, cu 1,8%, în medie. Dacă la aceste reduceri de preţuri adăugăm creşterile salariale medii nete pentru anul 2013, cu 103 lei, dar şi creşterea numărului de salariaţi din economie, ajungem la cifra de 94.000 în perioada aprilie - septembrie a anului curent, desenăm un peisaj economic propice pentru dezvoltarea unei clase de mijloc performante în întreaga ţară.

Trebuie să înţelegem faptul că cele mai mari cheltuieli din bugetul familiei reprezintă cheltuieli recurente, în special pe alimente. Creşterea veniturilor nu este suficientă pentru determinarea unei creşteri a numărului persoanelor angajate care compun clasa de mijloc.

Trebuie să fim cinstiţi şi să spunem că mai avem foarte mult de lucru pentru ca România să se poată lăuda cu o clasă de mijloc performantă la nivel euro-atlantic, dar acest obiectiv nu poate fi atins fără consolidarea sectorului IMM-urilor şi fără o stabilitate şi o predictibilitate fiscală în legislaţie.

Trebuie să menţinem trendul de creştere al clasei de mijloc. Sunt convinsă că acest obiectiv trebuie să fie primordial în conturarea politicilor publice din următorii ani. Nu ne putem permite să avem o clasă de mijloc anemică şi neperformantă într-un moment în care sănătatea economiei europene şi euro-atlantice este în revenire.

Pentru atingerea acestui obiectiv, cred că un set de politici fiscale coerente şi orientate spre beneficiile clasei de mijloc este mai mult decât necesar. Recent, au apărut în spaţiul public zvonuri care prezentau total eronat posibilitatea creşterii cotei unice de impozitare.

Stimaţi colegi,

Consider că oricine are un interes politic sau electoral în a lansa astfel de ipoteze neacoperite trebuie să se gândească de două ori înainte de a face un asemenea gest. Este rău pentru economie, este rău pentru consolidarea clasei de mijloc să anunţăm public că taxele sunt pe cale de a creşte. Obiectivul USL a fost întotdeauna menţinerea cotei unice sau scăderea poverii fiscale de pe clasa de mijloc, de la 16% în jos.

Acest principiu a fost, este şi va rămâne neschimbat atât timp cât USL-ul va exista. Relaxarea fiscală este un deziderat la care forţele politice din USL s-au angajat. Reducerea CAS-ului la angajator este o măsură în curs de implementare acum la nivelul Guvernului şi trebuie să înţelegem faptul că nimeni nu are interesul de a creşte povara fiscală pe cei care au acum potenţialul de a consolida clasa de mijloc românească. O astfel de măsură ar fi o greşeală şi ar contraveni flagrant principiilor de guvernare pe care noi, ca parteneri de guvernare, ni le-am asumat în faţa electoratului.

În concluzie, stimaţi colegi, consolidarea clasei de mijloc este singura soluţie pe care o avem acum la dispoziţie pentru întărirea capacităţii noastre economice pe termen lung. Chiar dacă efectele economice pozitive asupra clasei de mijloc sunt greu de observat, acestea există şi avem datoria să le menţinem, indiferent de doctrina economică pe care o preferăm şi indiferent de cine asigură guvernarea ţării. Eu îmi exprim sprijinul necondiţionat pentru orice strategie economico-fiscală orientată către asigurarea creşterii sustenabile a clasei de mijloc, pentru că numai astfel putem să credem într-un viitor mai bun şi să nu repetăm greşelile trecutului.

Am susţinut şi voi continua să promovez politicile publice progresiste care să susţină dezvoltarea economică, funcţionarea economiei de piaţă, crearea de locuri de muncă, protecţie socială pentru cei nevoiaşi şi defavorizaţi, statul având, în opinia mea, un rol activ în domenii precum educaţia şi sănătatea.

Progresul economic nu exclude politicile de protecţie socială, aşa după cum politicile de protecţie socială nu împiedică progresul economic. În realitate, sunt complementare.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Viorel Blăjuţ, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Un exerciţiu care nu a rezolvat nimic!"

Speriate de avertismentele venite din toate părţile referitoare la producerea unui viitor cutremur foarte puternic, autorităţile ieşene au organizat un mare exerciţiu de alarmare pentru situaţii de urgenţă.

Din păcate, exerciţiul a reprezentat un fiasco total. Mulţi ieşeni nici nu au perceput sirenele care ar fi trebuit să dea semnale de alarmă în 15 puncte importante din oraş. Alţi locuitori au auzit sirenele montate pe sediile unor agenţi economici, dar nu au înţeles deloc mesajele de avertizare. Au existat şi unii ieşeni care au auzit "Atenţiune! Atenţiune!", fără însă să le ajungă la urechi şi cealaltă parte (cea edificatoare, de altfel!) a mesajului: "Acesta este un exerciţiu de protecţie civilă. Vă rugăm să evitaţi panica". În fine, foarte puţini locuitori ai oraşului au perceput tot mesajul, dar nu au priceput în niciun fel despre ce este vorba.

Concluzia principală trasă de autorităţi a fost că trebuie cumpărate mai multe sirene, şi nicidecum că ieşenii ar trebui informaţi cât mai pertinent în legătură cu ceea ce ar trebui să facă în cazul unui mare cutremur.

Experienţa celorlalte seisme puternice care au lovit oraşul nostru, în ultima sută de ani, au arătat că oamenii sunt luaţi complet pe nepregătite, în cazul unor astfel de catastrofe. Aproape nimeni nu ştie cum să se comporte şi mai ales cum să se protejeze. Din păcate, astfel de exerciţii, precum cel de la Iaşi, nu numai că nu rezolvă nimic, dar par a fi făcute doar pentru a bifa o activitate. Poate că, măcar ca urmare a avertismentelor tot mai numeroase, a venit vremea să facem ceva serios, ceva cu adevărat profesionist în această direcţie, pentru a salva vieţile românilor. Chemaţi specialiştii, domnilor!

Deputat Viorel Blăjuţ, Colegiul uninominal nr. 12 Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ionel Arsene.

Domnul Ionel Arsene:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Un nou început".

Săptămâna trecută, pe bună dreptate, relaţia bilaterală româno-americană a fost pe prima pagină a ziarelor şi a fost comentată intens de posturile de televiziune. Vizita premierului Ponta în SUA înseamnă validare şi încurajare, înseamnă pregătirea unui nou capitol pentru relaţiile dintre Bucureşti şi Washington. Nu am deocamdată suficiente informaţii pentru a face o evaluare pertinentă a rezultatelor acestei vizite, dar constat că premierul şi interlocutorul său, vicepreşedintele american Biden, au abordat domenii variate, de interes comun.

În ultimii zece ani niciun premier român nu a mai fost într-o vizită oficială în Statele Unite. Deşi în program nu a fost cuprinsă o întâlnire cu preşedintele Obama, premierul român a lăsat să se înţeleagă că vizita de săptămâna trecută este încununarea activităţii sale externe. Pentru Victor Ponta, această vizită poate deveni cartea sa de vizită pentru cariera sa politică.

În declaraţia mea politică, doresc să mă refer, în limita timpului ce-mi este alocat, la dimensiunea economică a întâlnirilor din capitala americană.

Premierul Victor Ponta a declarat că România trebuie să facă pasul următor în relaţia cu SUA în zona economică şi a cooperării comerciale, pornind de la nivelul excelent la care se află parteneriatul strategic cu Statele Unite în ceea ce priveşte componentele politică şi cea militară. Iar dacă vorbim de zona economică, atunci, desigur, ne referim în primul rând la compania Chevron şi la controversata problemă a exploatării gazelor de şist. Subiectul Chevron a fost, într-adevăr, unul discutat, dar de România sunt interesaţi şi alţi investitori americani de calibru, gen Exxon, General Electric, în zona energiei, dar şi investitori în zona agriculturii, a IT-ului, menţionând pe această zonă discuţiile purtate cu HP şi vizita la IBM.

Independenţa energetică nu este o sintagmă goală de conţinut. Este o oportunitate pentru România, care poate să aducă importante locuri de muncă şi scăderi majore ale preţurilor la energie. Iar aici avem exemple extrem de concrete. În SUA, de pildă, industria gazelor de şist a generat deja aproape un milion de locuri de muncă directe şi indirecte. Numai într-un singur stat, Pennsylvania, au fost create 72.000 de locuri de muncă în perioada 2009-2011, în urma extinderii industriei extractive.

Ţara noastră are şansa să urmeze exemplul altor ţări şi să folosească resurse extrase din România, care sunt mai ieftine decât cele transportate de peste graniţă. Nu trebuie să rămânem dependenţi de preţurile mari pe care le practică Gazprom din Rusia, în primul rând deoarece acestea sunt influenţate politic şi nu sunt determinate de piaţa liberă.

Pentru România, independenţa energetică este un obiectiv strategic naţional, care poate fi atins prin folosirea resurselor convenţionale, inclusiv cele din Marea Neagră, dar şi printr-un sprijin pe care Guvernul este foarte hotărât să îl acorde tuturor exploatărilor de resurse neconvenţionale, de gaze de şist, efectuate în România nu doar de compania americană Chevron, ci şi de alte companii, atât timp cât sunt respectate toate standardele de mediu.

Avantajele economice ar fi uriaşe. S-a confirmat încă o dată că Statele Unite ale Americii sunt pe cale de a câştiga o mare bătălie în economia mondială, prin faptul că folosesc în acest moment resurse mult mai ieftine. Gazul Statelor Unite este la o treime faţă de preţul din Europa, iar în ultimii ani aproape un milion de noi locuri de muncă au fost create în America în domeniul exploatării gazelor şi a petrolului de şist. La noi de ce nu s-ar putea?

Reprezentanţii Chevron i-au comunicat premierului că nu intenţionează să se retragă din România, ci să comunice mai clar atât condiţiile de protecţie a mediului şi cele tehnologice, cât şi avantajele economice.

Premierul a precizat că toate companiile care investesc în România trebuie să ştie că nu au motive de teamă şi că legea este respectată, iar persoanele care încalcă aceste legi şi atentează la integritatea altei persoane sau a proprietăţilor sunt sancţionate. Este de la sine înţeles, în aceste condiţii, că o parte importantă dintre cei care azi sunt împotriva proiectului, vor fi deschişi la explicaţii, dar trebuie doar să le primească. Va rămâne, cum se întâmplă în toate ţările din lume, o minoritate radicală care nu va asculta niciun argument oricât de raţional, dar care nu poate să impună majorităţii o decizie sau renunţarea la un proiect strategic naţional.

Voi încheia spunând că oficialii americani au transmis autorităţilor române mesajul că doresc ca interesele legitime ale firmelor să fie protejate şi au cerut asigurări că activitatea acestora va fi sprijinită, dacă este desfăşurată legal şi pe baza tuturor avizelor. Toate reacţiile au fost de încredere şi de satisfacţie pentru stadiul actual al investiţiilor şi de intenţii foarte clare pentru viitor.

Ionel Arsene, deputat PSD de Neamţ.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Chirteş. Vă rog, aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "De ce trebuie reluat dialogul social?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi fac o datorie de onoare în a supune atenţiei dumneavoastră câteva chestiuni care, în opinia mea, vor genera serioase probleme în anii care urmează, dacă nu sunt soluţionate în mod corect. Aceste chestiuni, o spun din capul locului, ne privesc pe toţi, atât pe cei care exercităm puterea, cât şi pe cei aflaţi în opoziţie. Se va înţelege pe parcursul prezentei declaraţii de ce am spus asta.

Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu sindicatele din judeţul Mureş. Este vorba despre UJSL Mureş (CNSRL Frăţia) şi sindicatele din învăţământ.

Ca deputat de Mureş, nu pot să nu aduc propunerile lor înaintea dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât cred, cu toată convingerea, că aceste propuneri sunt corecte şi, mai ales, justificate.

Din lipsă de timp, voi prezenta doar esenţa acestor propuneri elaborate de sindicate şi care, sper eu, vor face obiectul unui dialog real cu partenerii sociali.

Prima chestiune majoră este legată de reluarea, pe alt palier şi cu altă intensitate, a dialogului social. Cred că fără un dialog social permanent, autentic şi centrat pe problematicile sociale reale, nu se mai poate derula niciun guvernământ serios, coerent şi realist.

De prea mulţi ani societatea românească şi, implicit, politica, au ajuns la stadiul de autism, de izolare, de fracturare, adică de lipsă de dialog, iar această situaţie trebuie să înceteze. Ni se reproşează deopotrivă puterii şi opoziţiei, că nu dialogăm. Dacă cvasiabsenţa dialogului social devine o obişnuinţă, atunci vom ieşi cu toţii în afara democraţiei, a libertăţii şi toleranţei, iar efectele le ştiţi prea bine. Revigoraţi dialogul social! Acesta e mesajul principal pe care ni-l transmit sindicatele şi, implicit, actorii societăţii civile tuturor, repet, putere şi opoziţie, deopotrivă!

A doua chestiune ţine de mult discutatul proces de descentralizare.

Doamnelor şi domnilor,

Dincolo de multe alte probleme punctuale, vreau să nu uitaţi un lucru esenţial: orice descentralizare am face, ea trebuie urmată de finanţare.

Cu alte cuvinte, nu se poate face o descentralizare reală, fără a crea şi fără a asigura mecanismele corecte ale finanţării. Degeaba descentralizăm, dacă prin asta aruncăm în sărăcie şi izolare zeci sau sute de comunităţi locale. Decât o descentralizare rapidă, cu efecte dure, mai bine o descentralizare lentă, dar care să nu supună populaţia, comunităţile şi administraţiile locale la stări cvasifalimentare sau chiar falimentare şi la imposibilităţi de plată.

Sindicaliştii cu care am discutat sâmbătă cer deblocarea posturilor în sistemul de sănătate, iar aici avem destule cazuri, nu are sens să le enumăr. Ei au cerut accelerarea reformelor în învăţământ, modificarea legislaţiei în domeniu şi, mai ales, alocarea unor fonduri mai mari destinate investiţiilor în acest sector vital pentru viitorul României.

În sfârşit, voi susţine cererile sindicaliştilor privind modificarea Legii dialogului social, cu solicitarea ca, la nivelul comisiei de resort, aceste cereri să fie analizate şi susţinute. Cred într-adevăr că această lege trebuie să fie ajustată, modificată în sensul cerut de sindicalişti.

Vă mulţumesc.

Cristian Chirteş, deputat în Circumscripţia nr. 28, Mureş.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Doamna deputat Cristina Nichita.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi microfonul.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte să dau citire declaraţiei mele politice de astăzi, vă rog, cu prietenie, stimaţi colegi şi colege, să nu mai folosiţi autism şi autist nici măcar la peiorativ, pentru că nu ne face cinste. Haideţi întâi să ne informăm şi apoi să folosim aceste cuvinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "ONG-urile prestatoare de servicii sociale, partener de dialog".

Aşa cum am mai avut onoarea de a enunţa de la această tribună, unul dintre cele mai importante scopuri pentru care am intrat în viaţa politică, poate cel mai important, este încercarea de a ajuta toate persoanele aflate în nevoie şi în special pe cele cu dizabilităţi.

Spre marea mea bucurie, am reuşit să transmit acest mesaj şi să fiu percepută ca un om care încearcă să mişte lucrurile în acest domeniu, aşa încât am astăzi acces la informaţii care îmi parvin direct din toată societatea românească, şi nu doar din colegiul meu.

Din această problematică extrem de complexă, aş vrea să vă vorbesc astăzi despre un fenomen care se manifestă aproape la toate nivelurile şi care slăbeşte capacitatea de reacţie şi de intervenţie a societăţii noastre: este vorba de relaţia dintre administraţiile centrală şi locale cu ONG-urile prestatoare de servicii.

Stimaţi colegi,

Am asistat cu uimire zilele trecute la o şedinţă în care nişte aleşi locali evaluau oportunitatea unei finanţări sau a alteia. Când au ajuns la capitolul ONG-uri, nu mică mi-a fost mirarea să constat că atitudinea noastră faţă de aceste organizaţii este una nedreaptă şi care nu face cinste aleşilor locali.

ONG-urile nu sunt nici cerşetori care întind mâna la bugetul public şi nici parteneri de mâna a doua în proiectele şi programele administraţiilor româneşti. În cele mai multe cazuri ele salvează vieţi, alină suferinţe şi intervin prompt sau în mod constant în locuri în care statul nu poate, nu vrea sau nu ştie să acţioneze.

ONG-urile sunt instanţe care cunosc realitatea cu mult mai bine decât administraţiile localităţilor în care operează ele. Pe biroul meu se află documente care dovedesc fără putinţă de tăgadă că statisticile după care sunt întocmite bugetele de asistenţă socială nu au adesea nicio legătură cu realitatea din teren. Este păcat că o asemenea expertiză este ignorată de autorităţi şi adesea confundată cu dorinţa de a accede uşor la fonduri.

Stimaţi colegi,

ONG-urile au nevoie de fonduri. Starea materială a societăţii româneşti nu permite, ca în alte părţi, ca finanţările acestor organizaţii să se realizeze exclusiv sau preponderent din surse private. Românii sunt miloşi, sensibili la problemele delicate ale aproapelui şi ei ar contribui, cu siguranţă, cu mai mulţi bani la finanţarea ONG-urilor, dacă ar avea de unde. Acest motiv simplu ar trebui să ajungă pentru decidenţii din sfera administraţiilor de tot felul, ca să înţeleagă că ONG-urile sunt acei parteneri, veniţi din sfera societăţii civile, care pot face ca banii cheltuiţi în comunitate să conteze cu adevărat pentru membrii acesteia. Da, în multe ONG-uri lucrează şi personal care trebuie să fie salarizat. Oamenii aceia depun o muncă şi au dreptul să fie remuneraţi. Iar acelora care se întreabă de ce ar trebui ca unii să primească salarii, deşi lucrează la un ONG, le recomand să compare performanţele, impactul pe care fiecare salariat dintr-un ONG îl are, în raport cu un lucrător la stat, plătit şi el din bani publici. Eu personal am avut curiozitatea să fac asemenea comparaţii şi vă spun cu hotărâre că ele nu sunt deloc în favoarea angajaţilor la stat.

Vin de la Iaşi, judeţul cu cea mai numeroasă populaţie şi implicit cu cel mai mare număr de asistaţi social. Organismele statului din Iaşi sunt bine organizate şi pot constitui oricând un exemplu de acţiune în acest domeniu. Sunt însă şi judeţe cu bugete mai mici, cu probleme mai complicate, în care singura speranţă a celor aflaţi în nevoie se leagă adeseori de un ONG. Eforturile noastre ar trebui să se îndrepte spre asemenea zone, iar ceea ce putem face noi, aici, în Parlament, este să dăm un semnal clar că ONG-urile nu sunt povara nedorită a bugetelor de tot felul, că nu sunt, aşa cum le caracterizează unii, "adunături de şmecheri care mai învârt câte un ban de la buget", ci parteneri valoroşi şi necesari în dialogul cu societatea civilă, în rezolvarea unor probleme sociale care poate nu ţin capul de afiş al dezbaterilor televizate, dar reprezintă o componentă esenţială a societăţii româneşti.

Stimaţi colegi,

Haideţi să repoziţionăm ONG-urile prestatoare de servicii sociale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cristina Nichita, deputat PSD, Iaşi.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Florin Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Constanţa vă mulţumeşte pentru cele un milion de locuri de muncă!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să îmi permiteţi să mulţumesc pe această cale Guvernului USL, cel care s-a ţinut de cuvânt şi a creat pentru români, în ultimii doi ani de guvernare, milionul de locuri de muncă promise. Cred că dacă o ţine tot aşa, Guvernul Ponta va crea locuri de muncă pentru toate statele Uniunii Europene!

Vă rog să îmi mai permiteţi să mă întreb cum se face că, din acest milion de locuri de muncă create de Guvernul USL, la Constanţa nu au ajuns nici mai mult nici mai puţin de 281 de locuri de muncă disponibile şi acelea în mare parte sezoniere şi prost plătite.

Acum, lăsând ironiile îndreptăţite la adresa celui mai slab şi ineficient Guvern pe care l-a avut România în ultimii douăzeci şi trei de ani, nu pot să nu remarc faptul că USL şi Victor Ponta nu au mişcat un deget pentru a schimba în bine viaţa românilor.

Au promis un milion de locuri de muncă şi avem, în schimb, mai mulţi şomeri decât în plină criză economică. Înţeleg perfect politica pe care Victor Ponta şi miniştrii săi vor să o promoveze pe piaţa muncii din România şi ce efecte doresc să obţină în societatea românească.

Guvernul USL nu şi-a pus niciun moment problema cum să creeze noi locuri de muncă, ci, dimpotrivă, cum să creeze cât mai mulţi şomeri şi asistaţi social, dependenţi de punga cu mălai şi ulei dată de... guvernul iubitor al USL. Când spun aceasta mă bazez în primul rând pe masacrarea constantă şi substanţială a investiţiilor publice şi asasinarea mediului de afaceri, prin fiscalitate.

Politicile promovate de noi, de Partidul Democrat Liberal, au vizat construcţia prosperităţii cetăţeanului român prin propriile sale forţe, Guvernul fiind dator să creeze condiţiile necesare pentru ca acesta să se califice şi să se autorealizeze pe piaţa muncii.

Locul de muncă şi salariul decent trebuie să fie premisele ca fiecare român să poată fi stăpân pe propria soartă şi independent de umilinţele la care l-ar putea supune orice guvern.

Despre activitatea noastră la guvernare şi cea a lui Victor Ponta, cifrele vorbesc de la sine. Dacă sub guvernarea PDL şomajul a scăzut cu 4,7%, sub Victor Ponta au apărut nu un milion de locuri de muncă, ci peste 51.000 de şomeri numai în luna august a acestui an.

Stimaţi colegi,

Judeţul Constanţa este unul dintre judeţele fruntaşe care şi-au pus o încredere covârşitoare în USL şi în oportunităţile pe care aceştia le-au promis pe piaţa muncii.

Este trist că un judeţ, care trăieşte în cea mai mare parte din activităţile sezoniere prilejuite de activităţile din turism, este în totalitate ignorat de alocările investiţionale care ar putea crea noi locuri de muncă.

Speranţa nu are cum să vină nici de la primarul Mazăre şi nici de la jupânul judeţului, Nicuşor Constantinescu, care au demonstrat deja măsura dezinteresului pentru judeţul meu.

Speranţa s-a îndreptat însă spre un guvern care nici măcar de administrarea ţării, de păstrarea lucrurilor bune care s-au făcut sub Guvernul PDL nu este în stare.

Ce pretenţii mai poţi avea la elaborarea şi implementarea unor politici economice care să le ofere constănţenilor locuri de muncă bine plătite şi şansa la o viaţă mai bună?!

Deputat de Constanţa, Florin Gheorghe.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Florin Pâslaru.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Subiectul declaraţiei mele este "Omagiu pentru pace".

În 24 octombrie Organizaţia Naţiunilor Unite şi cele 193 de state membre sărbătoresc Ziua Naţiunilor Unite, pentru a marca intrarea în vigoare în 1945 a Cartei Naţiunilor Unite - document fundamental al celei mai importante organizaţii internaţionale din lume.

În 1947, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat această zi ziua aniversară a Cartei Naţiunilor Unite, care "va fi dedicată informării popoarelor din lume despre scopurile şi realizările Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a câştiga sprijinul lor pentru activitatea sa".

România a demarat procedurile de aderare la ONU în anul 1946, dar a fost admisă la 14 decembrie 1955. În afara scopului fundamental, de a menţine pacea şi securitatea internaţională, Carta ONU menţionează în preambulul său alte trei finalităţi: respectul drepturilor fundamentale ale omului fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, respectul dreptului internaţional şi al dreptăţii, de promovare a progresului social general într-un climat de libertate.

România a afirmat în repetate rânduri dorinţa de a împărtăşi, la rândul său, experienţa dobândită în acest proces. Pornind de la aceasta, ţara noastră va promova în cursul actualei sesiuni a Adunării Generale a ONU o rezoluţie cu tema "Drepturile omului, democraţia şi statul de drept în contextul Agendei de dezvoltare post-2015", pornind de la sprijinul larg de care a beneficiat o rezoluţie pe aceeaşi tematică, adoptată la sesiunea din martie 2012 a Consiliului Drepturilor Omului de la Geneva.

După aproape şase decenii de activitate în cadrul ONU, România va rămâne în continuare unul dintre membrii săi angajaţi şi îşi propune să aducă o contribuţie semnificativă la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, la promovarea democraţiei şi a drepturilor omului şi la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică şi socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Dolha.

Domnul Mircea Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "Finalizarea autostrăzii Transilvania trebuie să fie trecută la priorităţi, în ceea ce priveşte finanţarea".

În toată lumea civilizată construcţiile de autostrăzi au avut cele mai benefice consecinţe în ceea ce priveşte economia şi turismul pentru zonele traversate. Investitorii străini sunt interesaţi de potenţialul economic pe care îl pot asigura judeţele din regiunea de nord-vest a Transilvaniei, şi mă refer aici la Maramureş, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Bistriţa-Năsăud şi Cluj, dar se lovesc de absenţa unei autostrăzi în zonă. De turism, să nu mai vorbim, se ştie: dacă ai autostrăzi, exişti, nu ai autostrăzi, nu contezi sau contezi într-o măsură infimă. Maramureşul este un brand al României cunoscut în întreaga lume, cu un potenţial turistic extraordinar, dar care nu poate fi suficient exploatat, din cauza lipsei infrastructurii rutiere.

În anul 2003, s-a aprobat proiectul autostrăzii Braşov-Borş, denumit autostrada Transilvania - şi ne-am bucurat cu toţii - iar lucrările au început în 2004, în baza unui contract iniţial de 2,2 miliarde de euro încheiat cu Bechtel, care trebuia executat până în 2012. Contractul a suferit în decursul timpului mai multe modificări, fiind reziliat în mai 2013, statul român urmând să plătească companiei americane 37,2 milioane de euro şi datorii de 50 milioane de euro. În prezent, la Autostrada Transilvania, situaţia este următoarea: stadiul lucrărilor pe secţiunile 2B Câmpia Turzii - Gilău (52 kilometri) şi 3C Suplacu de Barcău - Borş (64,5 kilometri) este de 97,1%, respectiv de 50,1% lucrări executate. Conform CNADR viitorul este incert, în momentul identificării unor surse de finanţare care nu mai vin.

O consecinţă a întreruperii proiectului: lucrările începute, mai ales cele de pe tronsonul Suplacu de Barcău - Borş se degradează pe zi ce trece. Este imperios necesar pentru activitatea economică din cele şase judeţe mai sus amintite să fie finalizat tronsonul Borş - Gilău. Dezvoltarea Transilvaniei nu poate fi concepută fără o cale de comunicare rutieră, precum este autostrada Transilvania. Şi o astfel de cale de comunicare nu este vitală doar pentru judeţele traversate, este vitală pentru întreaga Românie şi pentru judeţele limitrofe traseului acestei autostrăzi. Judeţul Satu Mare s-ar putea lega de această autostradă prin sectorul Tăşnad-Marghita şi ar avea, astfel, o cale rapidă şi modernă de legătură cu Europa. La fel şi în judeţul Maramureş, văduvit de proiectul drumului expres Baia Mare - Vajog.

Din păcate, absenţa acestei autostrăzi se resimte din ce în ce mai mult. În condiţiile date, este imperios necesar, cum spuneam, ca ministrul delegat pentru marile proiecte de infrastructură şi investiţii străine, domnul Dan Şova, să depună orice eforturi sunt necesare pentru finalizarea tronsonului Borş-Gilău din Autostrada Transilvania şi să obţină finanţare cu prioritate în perioada imediat următoare, mai ales că are tot concursul ministrului transporturilor, doamna Ramona Mănescu, dar şi sprijinul primului-ministru al României, domnul Victor Ponta. Că e vorba de bani europeni, că e vorba de concesiune sau de parteneriate publice-private, orice finanţare este acum foarte importantă, doar să vină.

Din aceste motive, subscriu şi asigur de întregul meu sprijin pe cei şase preşedinţi de consilii judeţene din regiunea nord-vest care au semnat şi redactat o scrisoare deschisă către ministrul Dan Şova. Şi atât eu, cât şi parlamentarii care reprezintă judeţele din nord-vestul ţării vom face toate diligenţele necesare pentru ca acest proiect să fie finalizat, fiind un proiect vital pentru întreaga regiune, din punct de vedere economic.

Deputat PNL de Baia Mare, Mircea Dolha.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Doamna deputat Aurelia Cristea. Vă rog, aveţi microfonul.

Doamna Aurelia Cristea:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Azi am două declaraţii politice. Prima declaraţie este în sprijinul producătorilor autohtoni de medicamente, împotriva creşterii artificiale a taxei clawback.

Şi cea de-a doua este o iniţiativă comună pentru susţinerea sectorului cultural independent. Voi citi însă doar prima declaraţie politică, şi anume cea în sprijinul producătorilor autohtoni de medicamente împotriva creşterii artificiale a taxei clawback.

Stimaţi colegi,

Mi-a fost adusă la cunoştinţă recent o situaţie care, în cazul în care ar fi legiferată şi ar produce efecte, poate pune România în situaţia de a deteriora relaţia cu investitorii autohtoni din domeniul producţiei de medicamente. Mă refer la actualizarea listei de medicamente compensate, cu toate efectele pe care aceasta le presupune.

În acest moment, situaţia din România poate fi descrisă facil în următorul fel: producătorii industriali de medicamente autohtoni au investit în ultimii 10 ani peste 2 miliarde de euro în domeniul achiziţiilor directe, de extinderi şi modernizări ale capacităţilor de producţie din România. Industria românească a medicamentelor aduce un aport de 1,5% din PIB şi oferă 8.000 de locuri de muncă directe şi alte 15.000 indirecte. În acelaşi timp, exportă medicamente fabricate local în peste 90 de ţări din lume.

Pe de altă parte, producătorii de aici fabrică peste 80% din volumul pastilelor care costă sub 20 RON. Acestea sunt consumate, în cea mai mare parte, de pacienţii cu venituri modeste. De aceea, propunerea ca aceste medicamente să fie excluse de la compensare, fără a se baza pe un studiu de impact, va duce la limitarea accesului unei largi plaje de pacienţi cu venituri modeste la medicamentele menţionate. Mai mult, propunerea va avea efecte catastrofale asupra industriei locale de medicamente şi va creşte, pe termen mediu, costurile din sănătate.

Stimaţi colegi,

Vă rog să înţelegeţi situaţia delicată în care ne aflăm. Măsura va servi exclusiv intereselor producătorilor internaţionali, care nu au investit şi, din păcate, probabil, nu vor investi în România. Vom deveni astfel dependenţi şi de importurile de medicamente, aşa cum deja este cazul pentru vaccinuri, după închiderea Institutului "Cantacuzino".

Mai departe, trebuie neapărat semnalat faptul că s-a generat impresia că sănătatea din România va avea de suferit dramatic dacă lista medicamentelor compensate nu este actualizată. În fapt, 65% din românii care trăiesc în mediul rural nu au acces la servicii medicale elementare, cu atât mai puţin la medicamente de ultimă generaţie. Actualizarea listei de medicamente compensate, care va costa România peste 500 milioane RON/an, nu are cum să servească intereselor naţionale, aşa cum încearcă lobby-ul comercial să acrediteze ideea.

Aceşti bani, păstraţi şi reintegraţi în sistemul medical, pot produce efecte în alte ramuri, cum ar fi construcţia spitalelor regionale de urgenţă din Cluj şi Iaşi sau creşterea salariilor medicilor. Chiar şi finanţarea medicinei primare are foarte mult de suferit din acest punct de vedere.

Ceea ce nu se spune în promovarea actualizării listei medicamentelor compensate este că, din cauza formulei din prezent a taxei clawback - care nu a fost schimbată încă nici în 2013, în ciuda declaraţiilor Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) - producătorii de medicamente din România vor plăti sume foarte mari de bani după actualizare, dar nu vor beneficia de venituri suplimentare din acest proiect.

Efectele care decurg de aici pot fi simplu descrise. Dacă în trimestrul I din 2013 producătorii de medicamente din România plăteau pe lângă cota unica de 16% alţi circa 13% (taxa clawback), după aprobarea de către CNAS a listei de aşteptare din octombrie 2013 (1600 de referate pentru care pacienţii aşteaptă aprobarea tratamentului) vor plăti circa 18% taxa clawback, deşi nu beneficiază în niciun fel de venituri rezultate din modificarea listei.

Aprobarea Guvernului în cazul modificării listei de medicamente compensate, fără modificarea taxei clawback, va duce la aceea că producătorii de medicamente locali vor plăti, pe lângă cota unică, un nou clawback, de 25%. Subliniez încă o dată că în tot acest timp ei nu vor beneficia de venituri din actualizarea listei.

Stimaţi colegi,

Nu este greu să intuim efectele pe termen lung ale acestor decizii. Va trebui să înfruntăm derentabilizarea şi decompetitivizarea agenţilor economici cu investiţii industriale în România, care fie vor închide, fie vor evita să mai investească în ţară. Dorim noi cu adevărat acest lucru? Este acest pas cu adevărat în interesul pacienţilor din România?

Vă solicit să luaţi în calcul şi aceste date atunci când veţi formula o opinie sau veţi vota asupra proiectului de lege vizat. Vă rog să cântărim împreună toate aceste date şi vă mai rog ca în toate deciziile pe care le adoptăm să stăm cu demnitate în sprijinul României, în primul rând. Producătorii locali şi produsele noastre sunt cele care ar trebui să fie sprijinul economiei.

Aşa cum susţinem România în alte domenii, în alte ramuri ale economiei, la fel ar trebui să ne preocupe prosperitatea propriilor producători de medicamente. În fond, vorbim de un act natural de susţinere a propriilor valori.

Vă mulţumesc.

Aurelia Cristea, deputat ales în Colegiul, 3 Cluj-Napoca.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Anton Doboş.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea se intitulează "FILIT: o adevărată sărbătoare culturală a Iaşiului".

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, Iaşiul a fost gazda primei ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traduceri, un proiect finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi prin Muzeul Literaturii Române, un festival care şi-a propus şi a reuşit să facă din Iaşi un punct important în geografia evenimentelor literare, poziţionându-se deja ca cel mai mare festival de literatură din Europa de Sud-Est.

După cum ne-o arată istoria, fie ea îndepărtată sau recentă, Iaşiul a făcut mereu casă bună cu tot ce a însemnat cultură, aceasta având în oraşul nostru o evoluţie organică, lucru care a justificat organizarea acestui festival unic în România, cu sute de evenimente, zeci de invitaţi din ţară şi din străinătate: scriitori, traducători şi editori. Au fost cinci zile de sărbătoare pentru iubitorii de cultură, cu o paletă de evenimente ce a satisfăcut toate gusturile, zile care au adus la Iaşi peste 10000 de oameni îndrăgostiţi de carte. Aici, aceştia au avut posibilitatea de a participa la aproape 100 de acţiuni culturale: lecturi de proză şi poezie, discuţii despre traducere, lansări, expoziţii, proiecţii de filme, concerte şi târg de carte.

Iar viitorul sună promiţător, având în vedere că festivalul ar putea beneficia de susţinere financiară din partea Uniunii Europene, reprezentanţa Comisiei Europene în România oferind posibilitatea ca anul viitor să ţină festivalul sub înaltul lor patronaj. Acest fapt confirmă că, la Iaşi, datorită acestei manifestări, se conturează un univers din ce în ce mai efervescent din punct de vedere cultural. De aceea, am certitudinea că evenimentele de o amploare şi de o calitate ca cea pe care a avut-o FILIT vor ajuta oraşul nostru să dobândească titlul de Capitală europeană a culturii în 2021.

Vreau ca, în final, să îl felicit pe domnul Cristian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, pentru curajul şi încrederea cu care a creditat acest festival, şi pe domnul Dan Lungu, preşedintele Muzeului Literaturii Române, pentru impecabila coordonare a evenimentului şi volumul de muncă investit. Toţi aceşti factori au făcut ca acest festival, deşi aflat la prima ediţie, să fie o sărbătoare culturală de excepţie.

Deputat Anton Doboş, Iaşi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Sorin Iacoban, vă rog. Aveţi microfonul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Bună ziua, dragi colegi.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu îngăduinţa dumneavoastră astăzi vă voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Incompetenţa «rupe digurile» la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad"

Dragi colegi,

Am asistat şi asistăm din păcate la prestaţii lipsite de responsabilitate ale unor directori de direcţii deconcentrate, a căror incompetenţă pune în pericol viaţa mai multor comunităţi locale de pe valea Prutului. Astfel, deşi Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad ar fi trebuit să se ocupe cu maximă seriozitate de lucrările care trebuiau executate de-a lungul albiei râului Prut, lucrări finanţate cu bani de la bugetul naţional, dar şi de la Banca Mondială, tot mai multe instituţii de control ale statului sesizează o multitudine de nereguli care pun în pericol iminent viaţa cetăţenilor din comunităţile de pe valea Prutului. În acest sens, atât Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor, cât şi Corpul de Control al Ministerului Mediului şi Modificărilor Climatice sesizează şi confirmă mai multe încălcări ale legislaţiei în vigoare care, într-un final, au atras şi atenţia Serviciului Teritorial Iaşi al DNA.

Nu ne-ar fi interesat foarte mult stadiul dosarului de cercetare penală a directorului instituţiei şi a predecesorilor lui, dacă nu, prin acţiunile lor iresponsabile, care constituie şi elementul material al cercetărilor, ar fi pus în pericol grav viaţa a mii de oameni. Astfel, în raportul nr. 34/16.693 din 10 ianuarie 2013 al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor corupţiei şi pentru petiţii, precum şi în raportul nr. 34937/13 august 2013 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, sunt relevate "rezultatele" managementului de natură penală al directorilor Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad.

Lucrarea supraînălţare dig mal drept pe râul Prut în zona Sculeni, judeţul Iaşi, km. 70+200 -cm 77+600, a fost promovată prin Hotărârea Guvernului nr. 833 şi 834/2008, iar finanţarea lor a fost continuată prin Hotărârea Guvernului nr. 508/2010 şi Hotărârea Guvernului nr. 896/2011. La data verificării parametrilor tehnici din teren, s-a constatat că foarte mulţi dintre aceştia nu corespundeau cu proiectul tehnic, fiind practic nerealizaţi, fapt care prezintă şi pericol public. Lucrarea a fost efectuată ca urmare a contractului 13.043 din 21 noiembrie 2008, fiind adjudecat prin încredinţare directă în regim de urgenţă, prevăzând şi un termen de execuţie de un an de zile, deşi prin Ordinul ministrului nr. 1580/2008 se precizează că durata de execuţie este de o lună, şi fiind în dezacord cu articolul 122 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 care prevede că: "autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durată contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea în prealabil unui anunţ de participare.

La iniţiativa Instituţiei Prefectului, prin Ordinul nr. 463 din 22 iunie 2011 a fost constituită o comisie formată din mai mulţi specialişti care au întocmit raportul cu numărul 14.739 din 28 iunie 2011 în care sunt prezentate mai multe deficienţe care ar putea provoca, în eventualitatea unei viituri, un dezastru. De asemenea, mai există încă două rapoarte cu privire la aceeaşi lucrare, elaborate în perioada 14-28 octombrie 2011 care constată în continuare grave nereguli care ar putea constitui o stare de pericol. Precizăm faptul că până la data efectuării controlului de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, adică 3 decembrie 2012, nu s-au efectuat niciun fel de măsuri de remediere a deficienţelor şi de tragere la răspundere a constructorului, dirigintelui de şantier şi de recuperare a sumelor plătite constructorului pentru lucrări neexecutate. O parte din documentaţia prezentată se află la Serviciul teritorial laşi al DNA, fiind necesare în cauza 15/P/2010.

Lucrarea Amenajare râu Prut în localitatea zonei Petreşti a fost finanţată prin Hotărârile Guvernului nr. 833 şi nr. 834/2008, pentru care s-a făcut o licitaţie pe bază de oferte la 25 ianuarie 2010, câştigătoare fiind societatea Combeton S.A. la un preţ de 1,5 ori mai mare faţă de a doua clasată, şi fără ca asociatul său, S.C. Aqua Proiect S.R.L. Iaşi, să aibă certificatul ISO 14001, lucru obligatoriu aşa cum se prevedea în fişa de date a achiziţiei la poziţia IV 4.1 ca cerinţă de calificare fără de care ar fi trebuit să se procedeze la descalificarea ofertantului. Prin acest fapt, constată Corpul de Control al ministrului, s-au încălcat prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/ 2006 şi Hotărârii Guvernului nr. 935/2006. De asemenea, documentele de la această lucrare au fost ridicate de DNA Iaşi prin procesul-verbal din 13 aprilie 2012.

Lucrarea Regularizarea râu Vămăşoaia a fost finanţată prin Hotărârea Guvernului nr. 986/2006, Hotărârea Guvernului nr. 508/2010 şi Hotărârea Guvernului nr. 896/2011 şi contractată prin contractul numărul 8523 din 3 octombrie 2006, contract sprijinit pe Hotărârea Guvernului nr. 85/1997, un act normativ abrogat de trei ani. Procesul-verbal, la terminarea lucrărilor, arată o întârziere de execuţie de şapte luni, perioadă în care nu au fost calculate penalităţi. Pentru această lucrare au mai fost încheiate încă două contracte construite pe acelaşi act normativ abrogat, anume 4817 din 14 mai 2007 şi 5202 din 14 noiembrie 2007, cu termene de execuţie de două, respectiv nouă luni. Până la data efectuării controlului, decembrie 2012, nu a fost făcut niciun proces-verbal de recepţie, întârziindu-se lucrarea cu 5 ani de zile, deşi banii fuseseră plătiţi la timp.

Lucrarea Consolidare mal, râu Prut, în zonele Oroftiana, Baranca şi Horodiştea, a fost finanţată prin Hotărârea Guvernului nr. 1052/2005 încheindu-se mai multe contracte printre care menţionăm:

• contractul 8387 din 28 noiembrie 2005 are proces-verbal de recepţie la 5 decembrie 2006, însă înregistrează o întârziere de 6 ani la procesul-verbal de recepţie finală;
• contractul 13041 din 21 noiembrie 2008, cu termen de execuţie de un an de zile, câştigat prin încredinţare directă cu procesul-verbal de recepţie nr. 4987/2009. După viiturile din iunie-iulie din 2010 se constată că lucrarea a fost făcută greşit, punându-se semne mari de întrebare asupra calităţii execuţiei tocmai din cauza faptului că viitura a distrus toată lucrarea;
• contractul nr. 8390/2005 contract realizat cu o întârziere de un an şi 2 luni, fără a se calcula penalităţi. Prin aceste contracte Corpul de Control al Ministrului a constatat încălcarea flagrantă a art. 122 lit. c) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. La data de 3 mai 2012 se întocmeşte procesul-verbal de recepţie finală pentru mai multe lucrări din zona Horodiştea, în care se specifică un comportament corespunzător al acestora, aspect contrazis de viitura din martie 2012, când lucrarea nu a rezistat. Concluzia controlului efectuat a fost că pe lângă pericolul în care se găseşte populaţia de valea Prutului din cauza lucrărilor efectuate necorespunzător sau efectuate fictiv, nerespectarea termenelor de execuţie a creat mari pagube financiare la nivelul Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad.

De asemenea, în cazul luciurilor de apă Pârcovaci şi Tungujei au fost încălcate prevederile legale privitoare la modalitatea de închiriere a acestora în sensul lipsei licitaţiei obligatorii, ceea ce a dus la nerespectarea Hotărârii Guvernului nr. 632/2007 şi a Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1222/2008. Nu în ultimul rând, Camera de Conturi Iaşi, în urma controlului efectuat la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad a descoperit mai multe neconformităţi cu aspect penal, care au adus prejudicii importante Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad, dintre care amintim mai multe decontări fictive de zeci de miliarde de lei vechi. Lucrarea Punerea în siguranţă a bazinului hidrografic Racova, cu barajele Puşcaş, Pungeşti şi Trohan a beneficiat, conform Camerei de Conturi Iaşi, de o decontare fictivă în valoare de 38,75 miliarde de lei vechi. Mai mult, în anul 2011 o parte din colectivul de conducere şi-a arogat anumite drepturi speciale financiare în valoare de 12,72 miliarde de lei vechi pentru care auditorii Camerei de Conturi au dat o recomandare explicită: recuperarea sumelor acordate ilegal de la cei care le-au încasat.

Personalul de conducere de la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad a încercat, de asemenea, să înşele şi vigilenţa serviciului teritorial Iaşi al DNA care, la data de 2 august 2010, a solicitat instituţiei toate documentele referitoare la lucrările publice încheiate cu cele 4 firme de casă ale conducerii, anume COMBETON SA, SC VEGA 93 SRL Galaţi, DALIS SRL şi AQUA PROIECT SRL Iaşi, în conformitate cu articolul 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. Instituţia controlată a trimis doar selectiv documentaţia cu privire la SC COMBETON SA laşi, uitând să înainteze către DNA procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, fişele valorice, precum şi lista lucrărilor de construcţii-montaj pentru recepţia lucrării Supraînălţare dig mal drept râu Prut în zona Sculeni.

Dragi colegi,

Cele semnalate de mine în prezenta declaraţie şi confirmate de Corpul de Control al ministrului mediului şi schimbările climatice, precum şi de Camera de Conturi Iaşi nu dezvăluie altceva decât haosul de la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, haos, care, pe lângă prejudiciul foarte mare adus statului, ar putea să creeze şi o stare de pericol public pentru populaţia de pe valea Prutului. Aşa cum bine am arătat, unele lucrări nu există, iar altele, de bine ce au fost făcute, au coborât împreună cu viiturile din 2010 şi 2012 către Dunăre. Nu putem sta nepăsători faţă de aceste aspecte semnalate, pentru că suntem responsabili de viaţa mai multor mii de oameni. Solicit pe această cale instituţiilor abilitate să ia măsuri urgente pentru remedierea situaţiei de la Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban, Colegiul 10.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Gireadă.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se va numi "Guvernul a aprobat modificarea Legii Camerelor Agricole pentru fermieri, dar culmea, tocmai fără consultarea şi acordul fermierilor".

Proiectul iniţiat de Ministerul Agriculturii schimbă radical vechea lege şi îi nemulţumeşte în mod clar pe fermierii mai mici sau mai mari, care acuză politizarea camerelor agricole, precum şi faptul că nu au fost consultaţi de minister la elaborarea proiectului, deşi au cerut imperativ acest lucru.

Reprezentanţii a unsprezece asociaţii profesionale reprezentative ale producătorilor agricoli au cerut ministrului agriculturii, Daniel Constantin, dar şi primului-ministru al României, Victor Ponta, să fie consultaţi cu privire la modificările aduse Legii camerelor agricole. Acest lucru a fost însă ignorat de reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi de însuşi premierul României.

Ce ne spun acum fermierii noştri? Ne spun că dacă modificările au ieşit aşa cum a vrut ministerul, practic, camerele agricole nu sunt ale lor.

Pe cine să credem, atunci când ministrul agriculturii ne spune că de fapt "camerele agricole vor funcţiona, aşa cum au cerut fermierii şi în interesul fermierilor şi că vor fi conduse de fermieri"?

Legea camerelor agricole a fost amânată anul trecut tocmai pentru că exista sentimentul politizării acestor structuri, după care s-a intrat într-o dispută pe care o cunoaştem cu toţii, dacă aceste structuri sunt mai eficiente dacă rămân în structura consiliilor judeţene sau trebuie să fie ONG-uri ale fermierilor. Din punctul de vedere al ministerului s-a susţinut însă că ele trebuie să fie ONG-uri. Şi aşa a şi rămas. Dar, acelaşi ministru al agriculturii a recunoscut că nu îi va putea ajuta pe fermieri cu partea de buget şi de fapt aici este şi marea problemă, pentru că nu există practic niciun buget pentru organizare. Atâta timp cât sunt ONG-uri ale fermierilor, crede ministrul agriculturii, ar trebui să existe o mobilizare doar din partea fermierilor pentru organizarea acestor structuri.

Cu alte cuvinte, noile camere agricole sunt definite ca organizaţii neguvernamentale, fără nicio legătură cu bugetul public. Or, la nivelul judeţelor, nu sunt fermieri care să îşi anunţe disponibilitatea de a finanţa toate aceste cheltuieli. Pur şi simplu, fermierii nu sunt dispuşi să plătească, pentru că nu îşi permit nicidecum încă o povara financiară. Iată care le sunt, în schimb, nemulţumirile şi multele semne de întrebare: "Care este de fapt rostul camerelor agricole? Să fie mai mulţi şefi, să mai dăm o taxă? Ce reprezentant de asociaţie a fost ascultat de fapt la minister? Nu cumva o să fie încă o suprastructură? Eu dau o mie de lei, dar ce primesc? Ce garanţie ne oferă camera agricolă când totul e sub călcâiul Ministerului Agriculturii? Agricultorii ştiu ce să producă, nu trebuie să le spună camera agricolă". Şi foarte mulţi dintre fermieri au în continuare suspiciuni cu privire la o eventuală imixtiune a factorului politic.

Pe fondul acestei realităţi din mediul rural românesc, discutăm, iată, despre camerele agricole private care să ia locul camerelor agricole aflate în subordinea consiliilor judeţene şi care urmează să fie desfiinţate.

Vorbim, aşadar, de desfiinţarea unor structuri perfect funcţionale în favoarea unor structuri mai degrabă ...virtuale, viitoare ONG-uri la fel de sărace ca şi fermierii noştri.

În concluzie, vă întreb pe Domniile Voastre: unde vrem, de fapt, să ajungem cu camerele agricole?

Deputat Dumitru-Verginel Gireadă, deputat de Botoşani.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ion Bălan. Nu mai este?

Declar închisă prima parte a şedinţei noastre.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Forţa de muncă pe piaţa agricolă."

Un raport recent al Comisiei Europene clasează România pe poziţii fruntaşe la scăderea forţei de muncă pe piaţa agricolă, iar acest lucru confirmă studiile interne potrivit cărora tinerii aleg să plece în străinătate, să-şi caute un loc de muncă la oraş sau să-şi ia şomajul şi apoi să caute locuri de muncă sezoniere, pe ultima poziţie fiind alegerea unui loc de muncă într-o fermă agricolă.

Această tendinţă, încurajată şi de criza economică globală care a afectat micii şi marii întreprinzători din mediul rural, este extrem de dăunătoare în perspectivă, după cum vedem deja. În condiţiile creşterii cererii de personal specializat în agricultură şi creşterea animalelor, România se confruntă, iată, cu un exod al celor apţi de muncă înspre oraşele mari şi mici, care duce la depopularea unor sate întregi.

Dacă în urmă cu puţin timp vorbeam aici, în plenul Camerei, despre necesitatea redeschiderii la ţară a liceelor agricole, cu acelaşi scop, de a asigura forţa de muncă necesară, astăzi aduc în atenţie necesitatea unor programe intense de investiţii şi susţinere a tinerilor care trăiesc în sate şi comune.

De altfel, Guvernul a început să acorde facilităţi tinerilor care dezvoltă proiecte şi afaceri de familie în mediul rural, iar Uniunea Europeană vine cu sprijinul financiar considerabil în acest scop. Este nevoie, însă, în egală măsură, de cooptarea administraţiilor locale în acest proces complex. Consider că acestea au primul rol în informarea şi consilierea tinerilor în legătură cu oportunităţile care le sunt oferite. Sunt prima verigă de legătură, interfaţa Guvernului în teritoriu şi, prin urmare, trebuie regândită relaţia cu cetăţeanul, pe aceste coordonate.

Este nevoie de timp, resursă umană şi materială în plus, însă rezultatele nu vor întârzia să apară, dacă se vor înregistra creşteri la capitolul forţă de muncă în agricultură, aşa cum s-au înregistrat la numărul exploataţiilor agricole. Mai mult decât atât, dezvoltarea continuă a acestui domeniu impune de la sine un număr mai mare de oameni care să muncească în acest sector.

Vă mulţumesc.

Deputat social-democrat Ion Bălan, PSD Tulcea.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Pe fondul mitei de la Hidroelectrica, solicit audit cu privire la consecinţele intrării în insolvenţă voluntară a acestei companii"

În cazul mitei de la Hidroelectrica cei de la Partidul Naţional Liberal îşi iau o revanşă pe corupţie faţă de cei de la Partidul Social Democrat. Prea numai cei din PNL se plimbau pe la procurori şi prin faţa Justiţiei, deşi cu toţii, cei din Uniunea Social Liberală, aparţin aceluiaşi grup infracţional organizat, care în vara anului 2012 au încercat să dea o lovitură de stat în România. Despre mită, numai de bine, este treaba procurorilor şi judecătorilor să se ocupe de borfaşi, în afara jocurilor politice. Ceea ce vreau să pun în discuţie este ceea ce s-a făcut cu Hidroelectrica, imediat cum cei de la Uniunea Social Liberală au luat România în custodie, ca pe un teritoriu cucerit.

Printre primele măsuri luate de către Victor-Viorel Ponta (ştiţi când, atunci când a fugit în Austria, aşa cum a făcut de fiecare dată când pregătea câte o mârşăvie împotriva statului de drept sau a economiei României), a fost şi cea de trimitere în insolvenţă a Hidroelectrica sub pretextul "eliminării contractelor cu băieţii deştepţi". A fost cea mai cumplită lovitură aplicată uneia dintre cele mai rentabile companii româneşti. Hidroelectrica, la data la care s-a hotărât Victor-Viorel Ponta să se joace cu ea de-a insolvenţa, avea 2,47 miliarde de lei venituri din exploatare şi 48,38 milioane de lei profit, în pofida căpuşării acerbe făcute de către "băieţii deştepţi".

Efectele măsurii s-au văzut în scurt timp: au fost concediaţi peste o mie de angajaţi, au fost înstrăinate clădiri şi terenuri, iar ratingul societăţii pe piaţa internaţională de energie a scăzut, Hidroelectrica fiind în numai două zile complet delistată, cu retragerea oricărui rating. Pe 28 iunie 2012, Moody’s a retrogradat ratingul Hidroelectrica de la Caa1 la B2, cu perspectivă negativă. Cu privire la efectele acestei retrogradări - care sunt pierderile pentru România - şi cu privire la înstrăinarea de patrimoniu, solicit un audit. Sunt curios pe mâna cui au ajuns terenurile şi clădirile înstrăinate acum. Sunt curios cum a scăpat premierul Victor Viorel Ponta ţara de "băieţii deştepţi". Mai ales cu cine i-a înlocuit.

Domnul Adrian Gurzău:

"Finanţele lui Ponta au inventat Loteria Buzunărelii"

Buzunarele oamenilor care încă mai muncesc în România sunt ţinta predilectă a celor din Uniunea Social-Liberală. Până la coşmarul visat ieri de către premierul mitoman Victor-Viorel Ponta, al creşterii cotei unice de la 16% la 22% (oricum, prin impunerea CASS de 5,5%, cota unică este în fapt acum de 21,5% şi va fi de 27,5%, după preconizata creştere), Ministerul de Finanţe a început să împartă scrisori IMM-urilor din ţară, prin care le anunţă că au fost extrase la Loteria Buzunărelii să fie supuse unui aşa-zis "examen de risc al afacerii", după care, să se aştepte la vizite peste vizite din partea organelor de buzunăreală a statului. Ce trudă şi cât efort şi ban public a cheltuit Ministerul de Finanţe pentru a-i ameninţa pe IMM-işti... Cam aceasta este atitudinea pro-business a premierului USL: colectarea de bani prin metoda pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Înţeleg că trebuiesc colectate datoriile statului, dar de ce întotdeauna numai de la amărâţi? Amărâţi care au fost impuşi cu taxe şi impozite noi de către un guvern de neputincioşi, tocmai din cauză că sunt incapabili să-şi facă clientela politică să-şi plătească datoriile la bugetul statului. Altfel, de unde sponsorizări în campaniile electorale?

Să înţeleg că, dacă "Finanţele" au ajuns să-l someze pe unul care datorează cinci lulele, cinci surcele statului, au fost executaţi şi au fost recuperate datoriile de la marii datornici? Au fost recuperate sutele de milioane de lei, miliardele datorate de către companiile de stat? Nu, că altfel de unde sinecuri politice?

Pentru a vă face o idee, acestea sunt datoriile pe care statul nu le recuperează:

• Compania Naţională a Huilei: 4,9 miliarde de lei;
• Oltchim: 2,5 miliarde de lei;
• RADET Bucureşti: 2,4 miliarde de lei;
• CFR Marfă: 1,5 miliarde de lei;
• CFR SA: 1,5 miliarde de lei;
• Hidroelectrica: 1 miliard de lei;
• CFR Călători: 762 milioane de lei;
• Remin SA: 576 milioane de lei;
• Societatea Naţională a Cărbunelui: 516 milioane de lei;
• Uzina Mecanică Cugir: 457 milioane de lei.

Nu recuperează nici de la marile companii private, precum Galaxy Tobacco, care datorează bugetului 552,32 milioane lei, din care TVA 64,62 milioane lei, accize - 227,63 milioane lei, dobânzi şi penalităţi - 243,79 milioane lei.

Şi-atunci îşi încordează muşchii asupra celor aproape 500 de mii de IMM-uri care agonizează în prag de faliment, de când Uniunea Social Liberală s-a prăvălit ca ciuma peste ţară. Nimic nu fac guvernanţii pentru a debloca economia reală. Unde sunt promisiunile de relaxare fiscală? Pe câmp, unde au fost aruncate laptele şi mierea guvernării!

Domnul Adrian Mocanu:

"Uniţi în cotă, dar nu şi în intenţii"

Noul scandal politic pe care mass-media îl analizează şi îl amplifică în aceste zile este legat de presupusa intenţie a social-democraţilor de majorare a cotei unice. În mod normal, simpla dezminţire a prim-ministrului Victor Ponta era de natură să îngroape subiectul, însă modul în care a fost lansat şi continuat acest scandal merită o analiză mai atentă.

Prim-ministrul Victor Ponta a informat atât Guvernul, cât şi partenerii de guvernare, asupra perspectivei ca România să aibă o rectificare bugetară negativă, perspectivă care, odată ce va fi confirmată, va atrage după sine necesitatea luării de măsuri concrete pentru păstrarea economiei în parametrii negociaţi cu Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială. Am văzut ca pe o consecinţă directă prezentarea, în această situaţie, a unor scenarii prin care corecţia necesară de care aminteam poate fi obţinută, iar unul dintre aceste scenarii ia în calcul creşterea ipotetică a cotei unice. Domnul prim-ministru a şi explicat că, în condiţiile unei rectificări bugetare negative, "anul viitor nu putem atinge toate ţintele: să şi scădem CAS-urile, să şi creştem salariile, să şi creştem pensiile, să şi creştem cofinanţarea". De la a evoca, în cadrul unor discuţii politice, o serie de scenarii economice, până la a considera că premierul doreşte creşterea cotei unice, este o distanţă considerabilă. Consider că jumătatea USL aflată în campanie de recuperare de voturi a făcut tot posibilul să impună drept adevăr minciuna, conform căreia prim-ministrul doreşte majorarea cotei unice. Pasul doi a fost să încerce să puncteze electoral, prin apărarea de către Crin Antonescu şi PNL, de pe poziţii neclintite, a pragului unic de 16%. Toate aceste mutări pe tabla de şah a politicii româneşti ascund însă un adevăr simplu: componenta guvernamentală liberală, responsabilă cu îndeplinirea gradului de colectare la bugetul de stat a eşuat până acum în raport cu ţinta prognozată pentru anul în curs. În loc ca şeful ANAF şi ministrul finanţelor publice să prezinte la modul serios cauzele care i-au adus în această situaţie şi, mai ales, măsurile pe care se angajează să le ia pentru atingerea gradului de colectare prognozat, avem parte de mascarada politică a scutului ridicat de liberali pentru apărarea cotei unice de închipuita intenţie de majorare pe care ar avea-o primul-ministru.

Românii aşteaptă de la guvernarea USL rezultate palpabile şi soluţii pentru soluţionarea problemelor ce ţin de nivelul de trai, nu strategii penibile de ascundere a eşecurilor sub armura neplauzibilă de apărător al intereselor alegătorilor.

Scandalul cotei unice este, ca şi altele de acest gen, lipsit de substanţă şi demonstrează, o dată în plus, că în USL există discrepanţe în ceea ce priveşte intenţiile politice. În vreme ce unii dintre noi sunt obligaţi să ia măsuri concrete pentru bunul mers al economiei, alţii abuzează de discursuri goale, determinate de cifrele din sondaje. Este momentul ca responsabilii liberali din segmentul financiar al Guvernului să îşi ia sarcinile în serios şi să producă rezultate cât mai grabnice.

Doamna Adriana-Doina Pană:

"O perspectivă asupra dialogului social"

De la preluarea mandatului mi-am propus o bună cunoaştere şi revigorare a dialogului social instituţionalizat, iar pentru aceasta am demarat un amplu proces de consultări cu partenerii sociali pentru o mai bună înţelegere, atât a climatului în care se desfăşoară, cât şi a poziţiei partenerilor sociali în cadrul acestuia.

În acest sens, am avut consultări, de la sindicate de unitate şi angajatori, până la federaţii şi confederaţii sindicale şi patronale. Pot afirma că nici o solicitare de dialog formulată de partenerii sociali nu a rămas fără răspuns.

De asemenea, am contribuit la deblocarea dialogului social la nivelul ministerelor şi al prefecturilor, iar la ministerele nou înfiinţate am insistat pentru constituirea comisiilor de dialog social.

Am participat la şedinţe ale comisiilor de dialog social din cadrul ministerelor şi prefecturilor, mai cu seamă acolo unde au fost semnalate probleme ce necesitau o soluţionare urgentă. Amintesc aici, pe lângă întâlnirile din ministere şi de la sediul Guvernului, participarea la şedinţa comisiei de dialog social organizată la Prefectura Cluj, pentru a rezolva problema salariaţilor de la Mechel Câmpia Turzii. În urma demersurilor întreprinse împreună cu membri ai Guvernului din domeniul de resort, am reuşit să găsim soluţia legală pentru a le fi plătite angajaţilor salariile restante, plăţile compensatorii, precum şi o parte din banii necesari reluării producţiei.

În plan legislativ am revizuit Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, în sensul adaptării acesteia la practica comunitară şi compatibilizării rolului şi atribuţiilor Consiliului Economic şi Social naţional cu structura şi atribuţiile Comitetului Economic şi Social European, acţiune finalizată cu adoptarea de către Parlament a Legii nr. 248/2013 - Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.

Cu privire la Codul muncii şi la Legea dialogului social, menţionez faptul că efectele aplicării celor două legi se află într-un proces de continuă monitorizare, realizat de către Direcţia pentru dialog social din subordinea ministrului delegat pentru dialog social. Procesul necesită un timp mai îndelungat, având în vedere distorsiunile induse de efectele crizei economice şi financiare care se manifestă şi în ţara noastră.

Pe plan extern, am demarat un proces de reevaluare a relaţiei instituţionale cu Organizaţia Internaţională a Muncii, în sensul îmbunătăţirii comunicării cu această instituţie, pentru a ne face cunoscute mai bine punctele de vedere cu privire la diverse aspecte ale legislaţiei muncii din ţara noastră. Pe scurt, ne propunem un dialog mai eficient cu Organizaţia Internaţională a Muncii.

Cu privire la acţiunile pe care le avem în vedere pe termen scurt, am pornit de la ideea că o mai bună şi completă cunoaştere a modului în care se desfăşoară dialogul social la nivel central şi teritorial constituie un ajutor pentru toţi cei implicaţi şi interesaţi.

Un prim pas în această direcţie este editarea "Anuarului dialogului social din România", lucrare în curs de elaborare, demarată în luna aprilie a acestui an, care îşi propune să realizeze o radiografie a dialogului social tripartit la nivel teritorial şi central, pe baza datelor colectate de la nivelul prefecturilor şi ministerelor.

Lucrarea va fi publicată şi pusă la dispoziţia celor interesaţi până la sfârşitul acestui an şi, aşa cum îi spune şi numele, va avea o periodicitate anuală.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Tehnologia scade apetenţa pentru citit. Cum compensăm?"

Din nefericire, cititul este o activitate din ce în ce mai rar întâlnită astăzi şi nu mă refer aici la etichetele de alimente sau subtitrările de filme, ci, strict, la lectura de carte.

Copiii nu-şi mai acordă suficient timp să citească, iar acest lucru este o mare greşeală, deoarece cărţile pot fi, într-adevăr, cele mai bune prietene ale spiritului uman. Nu demult, lectura era parte a vieţii noastre, acea parte care ne dădea consistenţă gândirii şi raţiunii. Tehnologia, deşi a schimbat în bine modul în care putem avea acces la informaţie, a schimbat şi activităţile pe care le preferăm în aceleaşi 24 de ore.

Deşi cantitatea de informaţie scrisă este mai multă şi mai accesibilă decât oricând în istoria omenirii, negăm acest avantaj şi preferăm emisiunile tv frivole sau jocurile computerizate. Pe de altă parte, beneficiile cititului sunt semnificative şi deloc de neglijat. Reducerea stresului, activarea funcţiilor creierului (îmbunătăţirea memoriei), îmbunătăţirea vocabularului şi a gândirii analitice, precum şi încrederea în propria persoană, sunt doar câteva dintre avantajele cititului.

Experţi în domeniul resurselor umane apreciază că cele cinci abilităţi esenţiale care îi vor permite unui individ să se integreze în piaţa muncii sunt: cultura informaţională, cunoaşterea sistemului social, cunoştinţe organizaţionale, abilităţi de comunicare interpersonale şi cunoştinţele tehnologice. Cultura informaţională presupune o cunoaştere a naturii informaţiei, a modului în care este organizată, cum poate fi reperată dintr-o diversitate de surse folosind tehnici diverse, cum poate fi adaptată şi aplicată în diverse activităţi. Această abilitate poate fi dezvoltată numai cu ajutorul cititului, numai cu ajutorul bibliotecilor şi studiului permanent de-a lungul vieţii.

Motivaţia de a citi scade, de regulă, pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. În fapt, lectura este asemănătoare oricărei alte activităţi practice - în lipsa exerciţiului, abilitatea de a citi şi de a savura universul unei cărţi, precum şi plăcerea lecturii nu se vor dezvolta.

Dacă ne referim la literatură, statisticile sunt de-a dreptul îngrijorătoare, peste un sfert dintre tinerii de astăzi neaplecându-se asupra acestui gen niciodată. Dintre tinerii care citesc literatură, 8% fac acest lucru zilnic, 20% de 2-3 ori pe săptămână, 24% de 2-3 ori pe lună, în timp ce 20% doar de 2-3 ori pe an. Totodată, la televizor se uită zilnic 79% dintre tineri, în timp ce 13% fac această activitate de 2-3 ori pe săptămână. Sunt şi tineri care spun că nu se uită la televizor deloc, dar proporţia lor este de 3%.

Prin urmare, consider că ar trebui să acordăm mult mai multă importanţă acestor statistici, deoarece este în joc viitorul copiilor noştri. Lectura va face mereu parte din modul de a fi a omului, iar cartea va avea mereu un rol important în gestionarea resurselor informaţionale universale şi va fi un factor decisiv de revigorare a schimbului naţional şi internaţional de idei.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Guvernul Mită, Teroare şi Insolvenţă ameninţă afacerile sănătoase prin ANAF"

ANAF terorizează afacerile sănătoase. Dovada: documentul primit de curând de firmele româneşti. Alăturat aveţi unul dintre exemple. "Alegerea aleatorie" şi ameninţarea voalată cu un control. Valoarea mult prea mică a colectărilor la buget aduce disperare guvernamentală.

Nici o surpriză, politica Ponta e: "Plăteşte, o păţeşti! Plăteşte, te distrug!" Fie ca e vorba de mită, fie ca e vorba de taxe.

Legea terorii este legea USL de încurajare economică! În fiecare săptămână apare un nou caz de corupţie la vârful USL: miniştri, consilieri, administratori. Ultimul caz al mitei de 1,4 milioane euro de la Hidroelectrica este doar vârful iceberg-ului. Între timp, Ponta se bate cu pumnul în piept că toată lumea trebuie să plătească taxe, că nu putem împărţi ţara între fraierii care plătesc taxe şi deştepţii care îl fraudează.

Adevărul e că cei mai mari evazionişti din această ţară susţin financiar partidele din USL. Economia sănătoasă gâfâie sub sutele de taxe şi birocraţie. Guvernul Ponta a generat cu 20% mai multe insolvenţe în anul 2012, decât cele înregistrate în anul 2011, sub guvernarea PDL. Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au crescut de 9 ori faţă de anul precedent. Care este ţinta, Ponta Insolvenţa pentru acest an? Câte firme trebuie grăbite să-şi găsească sfârşitul din rândurile celor care au reuşit să supravieţuiască în haosul fiscal şi economic generat de USL? Până în prezent, în fiecare zi din acest an intră 74 de firme în insolvenţă.

Domnule Ponta, conduceţi "Guvernul Mită, Teroare şi Insolvenţă"! Încetaţi să mai folosiţi instrumentul de teroare fiscală şi instrumentul politic al insolvenţei pentru represiunea presei şi pentru blocarea economiei.

În calitate de coordonator al domeniului economic din Guvernul Alternativă al PDL vă semnalez că adevăratele urgenţe, domnule Ponta "Teroare şi Insolvenţă", sunt:

• stop politicii terorii;
• amendarea marilor finanţatori politici care sunt cei mai mari evazionişti fiscali şi de la care pleacă penibila colectare a taxelor în România;
• eliminarea corupţiei din contractele alocate de către stat şi transparentizarea lor;
• simplificarea fiscalităţii, eliminarea birocraţiei care jecmăneşte banii şi timpul contribuabilului şi reducerea poverii fiscale pe muncă;
• instalarea ROBOSCAN (invenţie autohtonă achiziţionată public şi neutilizată) în toate vămile, începând cu portul Constanţa, care este un adevărat El Dorado al evaziunii fiscale.

Altfel vom avea în fiecare săptămână o nouă mostră a "performanţei Guvernului Mită, Teroare şi Insolvenţă".

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Taxarea excesivă a lui Ponta nu corectează erorile de guvernare"

Am atras atenţia încă de la începutul anului că încurajarea cheltuielilor de consum, în detrimentul celor cu investiţiile în bugetul ţării, nu este sănătoasă pentru economie. Execuţia bugetară pe primele trei trimestre aduce din nou, negru pe alb, dovada incompetenţei economice a Guvernului: veniturile bugetare sunt cu aproape 4 miliarde lei mai mici decât nivelul estimat la începutul anului. Doar liderii USL se declară surprinşi de această situaţie ce ţine de abc-ul economiei. Din păcate, sunt incapabili să tragă concluziile ce se impun şi să ia măsuri adecvate. PSD şi PNL încurajează în continuare creşterea taxării şi pomana electorală, în loc să dea avânt economiei româneşti prin măsuri eficiente.

USL nu este în stare să propună decât două scenarii, unul mai dezastruos decât celălalt. Ambele blochează economia şi îi sărăcesc pe români: creşterea cotei unice la 22% sau reintroducerea impozitului diferenţiat.

Trag un nou semnal de alarmă: joaca USL de-a taxele şi impozitele afectează în mod semnificativ economia privată. Degeaba cresc însă impozitele şi taxele dacă economia nu mai generează profit. Execuţia bugetară recentă indică o scădere cu 1,3% a colectărilor la bugetul de stat din impozitul pe profit, faţă de primele 9 luni ale anului trecut, în condiţiile în care avem 30 taxe şi impozite noi sau majorate de când USL este la guvernare.

Lucrurile sunt clare: pentru acest an au fost prognozate 11,7 miliarde lei ca venituri din impozitul pe profit, dintre care 11,2 miliarde lei din impozitul pe profitul agenţilor economici şi abia 0,46 miliarde lei din impozitul pe profitul băncilor comerciale.

Premierul Ponta, disperat, dă vina ba pe firme că nu vor să îşi plătească taxele pe care el le-a crescut, ba pe bănci că nu şi-au adus contribuţia la impozitul pe profit. Să fim serioşi, domnule Ponta, în nici jumătate de miliard de lei stau aşteptările dumneavoastră pentru creşterea veniturilor la bugetul de stat?

Cum a reuşit USL să obţină venituri bugetare mai mici decât nivelul estimat la începutul anului, în condiţiile unei creşteri economice prognozate la aproape 2% şi a extinderii bazei de impozitare în acest an? Vă voi prezenta în continuare cele cinci erori ale guvernării USL care au dus la această situaţie:

1.Estimările au fost mult prea optimiste pentru acest an.

Diletantismul miniştrilor de buget şi finanţe, nepriceperea premierului, costă România. Nu s-au gândit cei din Guvern că veniturile bugetare vor scădea atunci când au pornit cruciada împotriva afacerilor private? Să credem că PNL-ul, care are prin domnul Chiţoiu portofoliul finanţelor, l-a minţit pe prim ministrul Ponta?

2. Proasta colectare a taxelor şi explozia evaziunii fiscale.

Tendinţa negativă a fost semnalată de Consiliul Fiscal încă din raportul pe execuţia bugetară a anului 2012. În realitate, cei mai mari evazionişti fiscali sunt finanţatorii partidelor politice din USL şi de aici vine penibila colectare a taxelor în România. Avem o evaziune fiscală de 14% din PIB, mai mare decât bugetul educaţiei şi sănătăţii la un loc.

3. Diminuarea semnificativă a investiţiilor publice şi creşterea cheltuielilor cu personalul bugetar.

Fără investiţii o economie moare. Schimbarea filosofiei bugetare de dreapta, axată pe stimularea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă, cu politicianismul de stânga, centrat pe taxe şi în care sunt favorizate cheltuielile cu birocraţia şi funcţionarea statului, a dus la creşterea şomajului şi a firmelor intrate în insolvenţă, la scăderea profiturilor în mediul privat şi la căderea investiţiilor străine directe cu peste o treime în acest an.

4. Ineficienţa investiţiilor publice şi sufocarea politică a companiilor de stat.

Să vă dau câteva exemple concrete. Guvernul nu a găsit 7 milioane euro necesare pentru retehnologizarea Institutului Naţional de vaccinuri Cantacuzino, pentru a produce vaccinuri ieftine la nivel naţional, dar cumpără din import vaccinul necesar bebeluşilor, hexavalent, pentru 28 milioane euro fără TVA, conform licitaţiei închise pe 19 octombrie 2013. De patru ori mai mult. O altă gravă eroare cu premeditare a vicepremierului Dragnea ţine de abrogarea deciziei guvernului PDL din 2010, de a limita actele adiţionale la 10% din valoarea contractului, prin care cresc preţurile unor lucrări cu bani publici. Se traduce imediat în costuri mai mari pentru stat, contestaţii şi lucrări publice blocate, licitaţii cu preţuri trucate.

5. Starea precară a mediului de afaceri.

Premierul Ponta învinuieşte firmele private pentru că au intrat în insolvenţă numai pentru a nu-şi plăti taxele. Îi atrag atenţia că în fiecare zi a acestui an, circa 74 de firme au intrat în medie în insolvenţă. În anul 2012, sub guvernarea USL, numărul firmelor intrate în insolvenţă pe zi a fost de aproximativ 71, conform datelor ONRC. Mai rău chiar decât în criză! În anul 2011, sub guvernarea PDL, au intrat în insolvenţă circa 59 de firme pe zi.

Guvernului USL îi lipseşte cel de-al treilea scenariu, acela care poate genera creştere economică sănătoasă şi locuri de muncă şi pe care PDL l-a propus în nenumărate rânduri: relaxare fiscală prin reducerea cotei unice la 12%, în paralel cu reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, creşterea salariului minim la 1.000 lei şi scutirea de la impozit a profitului reinvestit.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Elaborarea unui cadru legislativ adecvat pentru adaptarea sistemului de învăţământ la piaţa muncii"

În momentul de faţă între societatea civilă, mediul privat şi sectorul public există o interfaţă disfuncţională, ceea ce a dus la un sistem neadaptat la vocaţia individului şi la nevoile pieţei. În societate, există un respect foarte scăzut faţă de meserii.

De aceea, consider că este nevoie de crearea unui sistem de învăţământ capabil să contribuie la asigurarea dezvoltării personale a elevilor în direcţia asumării responsabilităţii, autonomiei individuale şi compasiunii faţă de ceilalţi membri ai societăţii. Acest lucru presupune un demers complex în care vor trebui să se implice activ actori din toate cele trei sectoare ale societăţii: sectorul public, cel privat şi societatea civilă. Acest sistem va funcţiona prin colaborarea dinamică, deschisă şi inovativă între şcoală şi ceilalţi furnizori de educaţie, prin implicarea activă a părinţilor şi prin considerarea copiilor ca subiect al propriei educaţii.

În opinia mea, creşterea impactului educaţiei asupra elevilor şi studenţilor se va putea face prin sprijinirea integrării educaţiei nonformale în sistemul de învăţământ şi prin deschiderea şcolii în direcţia dialogului permanent cu lumea economică. Parteneriatele public-privat şi implicarea mediului de afaceri în activităţile educaţionale sunt două modalităţi viabile de dialog ce vor putea fi avute în vedere.

Descentralizarea managementului şi a finanţării, dezvoltarea profesională şi personală a cadrelor didactice, dar şi implicarea părinţilor şi elevilor în procesul de educare sunt câteva dintre măsurile ce vor putea veni în sprijinul adaptării ofertei educaţionale la cerinţele de pe piaţa muncii.

Existenţa a două pieţe separate, necorelate a cererii şi ofertei forţei de muncă se poate rezolva prin mecanisme de mediere şi diferenţiere a cererii şi ofertei, prin orientarea ofertei educative pe categorii de copii, tineri şi adulţi, în funcţie de nevoile specifice şi de abilităţile specifice ale acestora.

Apreciez ca fiind oportună introducerea de module de educare pentru categorii specifice, astfel: învăţământ de masă diferenţiat pe domenii de interes, corespunzătoare cu dezvoltarea locală, învăţământ destinat categoriilor de copii, tineri, adulţi cu nevoi speciale de educaţie, învăţământ de performanţă destinat copiilor, tinerilor, adulţilor cu capacităţi şi abilităţi înalte, învăţământ de recuperare-integrare-orientare destinat copiilor, tinerilor şi adulţilor ce prezintă lacune în şansele de integrare ulterioară pe piaţa muncii.

Demersurile pentru optimizarea integrării şi performării pe piaţa muncii trebuie să vizeze ambele domenii, educaţia şi piaţa muncii. Astfel, este importantă ridicarea gradului de competitivitate a unităţilor şcolare, prin măsuri de descentralizare administrativă, corelată cu finanţare pe performanţă specifică, dată de îndeplinirea scopurilor, obiectivelor şi direcţiilor de structurare a programelor, criteriul unic de evaluare fiind procentajul de absorbţie al absolvenţilor pe segmentul lor de formare. În acelaşi timp, este nevoie de intensificarea atragerii de specialişti care să ofere direcţii de educare-instruire performante şi integrarea ulterioară a programelor, în conformitate cu absorbţia pieţei şi cu programele de dezvoltare locală. Consider ca fiind importantă introducerea şi perfecţionarea sistemului de formare permanentă şi lărgirea ofertei de educaţie specifică care să răspundă la nevoile pieţei, precum şi lărgirea reţelei de colaborare internaţională pe formare profesională. De asemenea, trebuie introdusă obligativitatea formării permanente pe direcţiile de necesitate personală şi de necesitate de program a profesorilor. Orientarea acestor cursuri trebuie realizată în mod specific către dezvoltarea de abilităţi, înţelegerea individualităţii, a diversităţii şi a mecanismelor ce declanşează emanciparea cognitivă şi motivaţională necesară succesului pe piaţa muncii.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Drogurile - un flagel al lumii contemporane"

Joi, 24 octombrie 2013, am organizat la sediul Primăriei Focşani o masă rotundă cu tema "Drogurile - un flagel al lumii contemporane". La această dezbatere au participat reprezentanţi ai autorităţilor centrale (Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Naţională Antidrog) şi locale (Consiliul Judeţean Vrancea, Primăria Focşani, Poliţia Focşani, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea), reprezentanţi UNICEF, cadre didactice şi cadre didactice auxiliare, elevi şi studenţi, părinţi ai acestora din Focşani şi din judeţul Vrancea, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media.

Ceea ce vreau să spun este faptul că nu întâmplător am ales această temă de dezbatere, cu alte cuvinte nu pentru că era, pur şi simplu, pe calendarul meu de deputat am hotărât să organizez această masă rotundă. Cei care mă cunosc ştiu foarte bine că de ani de zile mă preocupă cât se poate de serios găsirea unor soluţii cât mai aproape de optim, pentru ca această otravă să fie ţinută cât mai departe de tinerii noştri, în special de cei de vârstă şcolară. Această preocupare s-a amplificat proporţional cu creşterea în amploare a acestui flagel care afectează, astăzi, nu doar adulţi, nu doar tineri, dar şi copii cu vârste din ce în ce mai fragede. Şi pot să afirm astăzi, fără a da dovadă de lipsă de modestie, că rezultatele eforturilor mele nu sunt tocmai unele neglijabile, din moment ce în 2011 am reuşit, împreună cu Consiliul Local Focşani, să scot, practic, produsele etnobotanice în afara municipiului.

Mărturisesc chiar că mi-aş fi dorit să nu mai fie vreodată nevoie să organizez o asemenea întrunire, deoarece puţine sunt subiectele care-mi provoacă o aversiune mai mare decât cel legat de consumul de stupefiante, mai ales atunci când acestea afectează sănătatea tinerilor de la noi din ţară. Din nefericire, în cei 23 de ani care au trecut de la momentul 1989 şi până în prezent, acest flagel a cunoscut o asemenea amploare, încât a-l minimaliza sau a încerca să-l evităm în abordările noastre ar constitui o vină pe care eu, ca parlamentar, ca dascăl şi ca părinte nu sunt deloc dispus să mi-o asum.

M-am întrebat întotdeauna, şi continui să mă întreb încă, cum se face că, deşi sunt arhicunoscute efectele lor nocive, drogurile au, totuşi, un asemenea impact asupra tinerilor şi iată, mai nou şi asupra copiilor. Ce poate determina un copil de 13 - 14 ani să recurgă la consumul unor substanţe care îi afectează, de cele mai multe ori iremediabil, viitorul şi sănătatea? Mai ales că nu este vorba de substanţe care se găsesc oriunde şi fără efort, ci de unele a căror procurare implică de obicei mari eforturi, mai ales în plan financiar. Căci nu există vreo asemenea substanţă care să se vândă la preţ de gumă de mestecat sau de biscuiţi.

Sigur, se pare că răspunsurile la această întrebare sunt multiple şi nu-mi propun să le detaliez aici. Ceea ce vreau să spun, însă, este faptul că dezbaterea pe care am organizat-o acum nici o săptămână mi-a confirmat, din nefericire, că temerile mele cele mai negre legate de pericolul reprezentat de traficul şi de consumul de droguri s-au adeverit în proporţie de 100%. Pentru că din datele prezentate cu această ocazie de Agenţia Naţională Antidrog rezultă, fără nici o putinţă de tăgadă, halucinantul adevăr despre amploarea pe care acesta a luat-o în ultimii trei ani în ţara noastră. Rămâi de-a dreptul stupefiat în momentul în care afli că, pe segmentul de vârstă 15-64 de ani, consumul de substanţe halucinogene s-a triplat între anii 2007 şi 2011. Şi atunci vin şi întreb, justificat zic eu, cât de decise au fost, până acum, autorităţile statului cu responsabilităţi directe în prevenirea şi în combaterea acestui odios fenomen şi mai ales, cât de eficiente au fost strategiile pe care le-au adoptat?

Să fiu bine înţeles: nu intenţionez să dau lecţii nici poliţiei române şi nici lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, considerând că expertiza acestora este mult superioară celei pe care o posed eu în acest domeniu. Ceea ce vreau să fac astăzi este să trag încă un semnal de alarmă faţă de pericolul extinderii flagelului drogurilor, solicitând acestor instituţii să-şi înteţească eforturile şi să-şi diversifice metodele de combatere a acestuia. Căci este de-a dreptul cutremurător să vezi sau să afli că au căzut pradă dependenţei de asemenea otrăvuri copii care nu au, încă, nici măcar vârsta potrivită pentru a fi deţinători de carte de identitate. Altădată, la această vârstă, copiii erau preocupaţi de activităţi specifice lor, adică de jocuri, de lectură, de muzică ori de producţiile cinematografice.

Iată că acum întâlnim, din păcate, o completare a acestor preocupări, dar nu în sensul pe care toţi ni l-am dori, ci în direcţia ruinării, lente dar sigure, a sănătăţii şi a viitorului acestora. Pentru că, indiferent ce s-ar spune, mi-e greu să cred că cineva care devine consumator de droguri înainte de a împlini 14 ani va avea, pe mai departe, o viaţă lungă şi un viitor strălucit.

Doamna Aurelia Cristea:

"O iniţiativă comună pentru susţinerea sectorului cultural independent"

Strategia sectorială a domeniului cultură pentru anii 2014-2020, elaborată de Ministerul Culturii, creionează o viziune amplă asupra sectorului cultural: "Cultura reprezintă un domeniu strategic de investiţii pe termen lung, cu efecte care în timp se generalizează, pătrund şi influenţează majoritatea subsectoarelor economice". În aceeaşi strategie se afirmă că obligaţiile statului sunt acelea de a respecta (fără să cauţioneze dreptul cultural), de a proteja şi de a pune în executare deciziile legate de dezvoltarea mediului cultural. În fine, documentul subliniază necesitatea promovării unui parteneriat activ între stat şi societatea civilă, ca actor consacrat al sectorului cultural independent.

Pe de altă parte, la finalul anului trecut, o mare parte a ONG-urilor angrenate în sectorul cultural independent au semnat un document, "Carta pentru Cultură Vie". Printre doleanţele enumerate în acest document amintesc necesitatea introducerii bugetării multianuale a finanţărilor din partea statului, creşterea cuantumului finanţărilor adresate sectorului independent şi necesitatea unei legi privind statutul artistului.

Vin în faţa dumneavoastră cu aceste informaţii pentru a vă cere sprijinul şi susţinerea în crearea unei iniţiative comune, care să susţină creşterea şi competitivitatea sectorului cultural independent. Este un prim pas pe care îl fac în cadrul unui demers mai larg, de promovare şi susţinere a sectorului cultural independent. Cred că o astfel de iniţiativă îşi găseşte locul cuvenit pe agenda fiecărui partid din România, indiferent de orientare sau ideologie.

Sectorul cultural independent din România, care produce deja performanţă recunoscută la nivel european şi mondial, are nevoie de câteva instrumente strategice pentru a-şi potenţa contribuţia la dezvoltarea sectoarelor de activitate sociale.

Un astfel de instrument necesar este reforma sistemului de finanţare publică pentru proiectele culturale, cu accent pe nevoia de bugetare multianuală a proiectelor culturale. O altă doleanţă este sprijinirea dezvoltării de programe şi proiecte de formare profesională şi mobilitate în sectorul cultural. Şi vreau să subliniez că măsurile pe care ar trebui să le adoptăm, în sensurile propuse, sunt de multe ori foarte simple, iar beneficiile pe care România le-ar obţine, pe termen lung, din implementarea acestor măsuri, ar fi extraordinare.

Vă chem să sprijinim o iniţiativă comună a politicienilor în favoarea culturii vii. Vă rog să aveţi deschiderea, încrederea şi bunăvoinţa, de care aţi dat dovadă de atâtea ori, de a ne pune împreună în slujba unui obiectiv din realizarea căruia România va avea doar de câştigat!

Domnul Lucian Nicolae Bode:

"Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 transformată de către USL într-un instrument politic"

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, emisă de Guvernul Boc, în contextul economic al începutului crizei economice şi în concordanţă cu înţelegerile şi sub supravegherea Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, s-a dorit a fi un instrument de creştere a eficienţei operatorilor economici de stat.

De asemenea, această ordonanţă a fost elaborată pentru o îmbunătăţire a lichidităţii, solvabilităţii şi funcţionalităţii societăţilor comerciale şi regiilor, dar şi o creştere a performanţei management-ului şi o bună guvernare a sistemului economic.

Constatăm "cu ochiul liber", dar şi din analizele periodice ale Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, ale altor instituţii financiare, ale analiştilor din mass-media şi ale Partidului Democrat Liberal, că, toate societăţile comerciale din sistemul energetic se zbat să supravieţuiască, ca urmare a scăderii veniturilor, a lipsei resurselor materiale şi financiare, a lipsei lichidităţilor pentru a-şi achita datoriile la furnizori.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 s-a transformat într-un instrument politic, de epurare în masă a conducătorilor societăţilor de stat, membri ai Consiliului de Administraţie sau directori executivi, unii dintre aceştia fiind numiţi prin O.U.G. nr.109/2011, ajungându-se până la nivelul şefilor de birou şi serviciu.

De asemenea, a devenit un simulacru de recrutare şi numire în funcţii a unor persoane a căror primă calitate este de a fi membri devotaţi ai USL.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 reprezintă acum "calea legală" de încălcare a legii şi a oricăror principii de management, a devenit instrumentul politic de împărţire teritorială şi arondare a companiilor de stat la PSD, PNL, PC şi UNPR.

Mă întreb, cum au ajuns să conducă companiile următoarele persoane şi cât de "109" a fost procedura de selecţie în cazul acestora:

• Hidroelectrica - Mihail Stănculescu - membru PSD;
• Romgaz - Virgil Metea - membru PSD;
• C.E. Oltenia - Laurenţiu Ciurel - membru PSD;
• Nuclearelectrica - Daniela Lulache;
• Electrica Distribuţie Muntenia Nord - Darius Meşca - membru PSD;
• Electrica Distribuţie Transilvania Sud - Ion Dobre - membru PNL;
• Electrica Furnizare - Mircea Pătrăşcoiu - membru UNPR;
• Transelectrica - Doru Bucătaru - membru PNL;
• Electrica Serv - Eugen Davidoiu - membru PC;
• Electrica Distribuţie Transilvania Nord - Ilie Tura - membru PC.

Mi-ar fi plăcut să beneficiez de un răspuns la această dilemă, însă am sentimentul că va rămâne o necunoscută.

Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint un exemplu elocvent de "bună practică", sau poate este de "liberă practică", despre cum funcţionează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, în viziunea Guvernării Ponta, ca studiu de caz!

FDEE Electrica Transilvania Nord - aplicarea în "n+1" paşi:

Pasul 1) - În septembrie 2012 este schimbat Directorul General, Ing. Emil Merdan, fără apartenenţă politică, cu Ilie Tura, membru PC din Satu Mare.

Pasul 2) - În februarie 2013 se demarează procedura de numire pe O.U.G. nr.109/2011 şi recrutare a membrilor Consiliului de Administraţie şi a Directorului General, contractându-se acest serviciu cu T.B.S. SRL Bucureşti, firmă de consultanţă cu doi angajaţi şi un sediu fără firmă, într-o garsonieră dintr-un bloc pe Calea Muncii.

Pasul 3) - În luna aprilie 2013 se constituie Consiliul de Administraţie cu majoritate membri ai Partidului Conservator, respectiv, Ovidiu Demetrescu, Bomboe Mirela şi Baicuşi Adrian.

Pasul 4) - Prin Hotărârea AGA nr. 5/28.05.2013 este validat noul Consiliu de Administraţie.

Pasul 5) - Prin H.C.A. nr. 11/17.06.2013 este stabilită înlocuirea Directorului General Ilie Tura, prin demisie, cu un alt membru din cadrul Consiliul de Administraţie, conform O.U.G. nr.109/2011.

Pasul 6) - Prin H.C.A. nr. 12/25.06.2013, este numit Director General, Adrian Baicuşi, membru al Partidului Conservator, pentru un an, începând cu 01.07.2013.

Pasul 7)- Prin H.C.A. nr. 13/01.07.2013, se suspendă numirea Directorului General Adrian Baicuşi, şi deleagă conducerea din nou lui Tura Ilie, până în 15.07.2013.

Pasul 8) - Prin H.C.A. nr. 15/15.07.2013 încetează numirea lui Tura Ilie, dar tot acesta este numit până la 30.09.2013.

Pasul 9) - Prin H.C.A. nr. 16/26.07.2013, Consiliul de Administraţie îşi avizează propriul "Plan de Administrare".

Pasul 10) - Prin Hotărârea nr. 7 a AGA - FDEE Electrica Transilvania Nord respinge Planul de Administrare al CA FDEE Electrica Transilvania Nord.

Conform articolului 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, în cazul respingerii Planului de Administrare "administratorii în funcţie vor convoca de îndată AGA pentru numirea unor noi administratori. Mandatul administratorilor în funcţie încetează de drept la numirea noilor administratori".

Pasul 11) - Prin H.C.A. nr. 20/11.09.2013, se dispune convocarea, în scopul înlocuirii Consiliului de Administraţie, AGA pentru 14.10.2013.

Pasul 12) - Prin "Convocare" nr. 30178/11.09.2013, adresată AGA FDEE Electrica Transilvania Nord, se amână AGA pentru 15.10.2013 şi se scoate de pe ordinea de zi înlocuirea Consiliului de Administraţie.

Pasul 13) - Prin H.C.A. nr. 22/23.09.2013, se stabileşte revocarea domnului Adrian Baicuşi din calitatea deţinută, timp de o zi, de Director General, încetarea numirii lui Ilie Tura la 30.09.2013 şi numirea unui nou Director General în persoana domnului Emil Merdan, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, pentru un mandat de 1 an începând cu 01.10.2013.

Numirea vine însoţită de o condiţie! Şi anume, "sub rezerva aprobării Planului de Administrare, în caz contrar numirea încetând!" Cu alte cuvinte, "îmi iau jucăria înapoi!"

Pasul 14) - Prin adresa nr. 232/01.10.2013, Acţionarul principal S.C. Electrica S.A. Bucureşti solicită preşedintelui CA FDEE Electrica Transilvania Nord, introducerea pe ordinea de zi a AGA din 14.10.2013, în conformitate cu O.U.G. nr.109/2011 şi Legea nr.31/1990, a "desemnării noilor membri ai Consiliului de Administraţie, ca urmare a respingerii Planului de Administrare". Ca răspuns la aceasta, preşedintele Ovidiu Demetrescu invocă timpul scurt şi refuză introducerea acestui punct. În schimb, convoacă un Consiliu de Administraţie extraordinar în data de 08.10.2013, conform adresei nr. 32399 din 1 octombrie 2012, cerând pe ordinea de zi încetarea numirii domnului Merdan Emil şi numirea altui Director General.

Pasul 15) - Prin H.C.A. nr. 23/10.10.2013, Consiliul de Administraţie amânat din 08.10.2013, revoca numirea domnului Merdan Emil, deoarece nu s-a aprobat Planul de Administrare, care era deja respins şi la data numirii cu 01.10.2013 pentru un an, şi deoarece Electrica SA a solicitat completarea ordinii de zi a AGA cu înlocuirea membrilor Consiliului de Administraţie actual! Ăsta da motiv legal!

Pasul 16) - De asemenea, numeşte un nou Director General în persoana domnului Filip Vasile, până la numirea unui nou Director General.

Pasul 17) - AGA din 28.10.2013 decide înlocuirea tuturor membrilor Consiliului de Administraţie, urmează constituirea acestuia şi bineînţeles numirea unui nou director general selectat "conform OUG nr.109/2011".

Acum se ridică întrebarea: dacă ecuaţia are "n+1" paşi, oare cât este "n"? Încă o întrebare rămasă fără răspuns.

Aşadar, guvernanţa corporativă "există, dar lipseşte cu desăvârşire!"

Închei deocamdată această telenovelă din sistemul energetic, dar nu o pierdem din ochi!

Domnul Călin Potor:

"Statul român trebuie să intervină conform legii pentru a potoli intenţiile de nesupunere civică ale secuilor"

Aşa-numitul "marş al secuilor" desfăşurat duminică, prin care maghiarii au constituit un lanţ uman pe 54 de kilometri şi au protestat faţă de proiectul de regionalizare propus de Guvern cerând, de asemenea, obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc, este o altă acţiune îndreptată împotriva statului de drept şi a Constituţiei României. Reiterez că Partidul Naţional Liberal nu negociază cu nimeni atunci când este vorba de problema naţională, de suveranitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi de respectarea Constituţiei. Comportamentul şi declaraţiile din ultimele zile ale liderilor centrali şi din secuime ai UDMR, în frunte cu primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád şi preşedintele CJ Covasna Tamás Sándor, au fost încărcate de ură rasială, de îndemnuri intolerabile la dezordine şi tensiuni administrative. Vreau să fie clar pentru toată lumea că nu se va discuta despre nici un fel de intenţie de federalizare şi enclavizare a României.

Mai mult, liderul UDMR poate fi uşor suspectat de sprijinirea unor acţiuni antistatale şi antiromâneşti, precum şi de manifestări secesioniste şi iredentiste. Domnul Kelemen Hunor, care păstoreşte de fapt astfel de manifestări iresponsabile, ar trebui să renunţe de îndată la asemenea practici anticonstituţionale. Acesta nu numai că nu s-a delimitat de acţiunile iredentiste şi secesioniste, emise în mod fantezist şi inconştient de Consiliul Naţional Secuiesc, ba chiar le-a susţinut tacit.

Este inacceptabil gestul preşedintele CNS, Izsák Balázs, de a da citire unei proclamaţii prin care maghiarii solicită autoguvernarea Ţinutului Secuiesc şi revendică aplicarea normelor practicate în Uniunea Europeană, pentru ca secuii să îşi poată exercita dreptul la autodeterminare prin autonomia Ţinutului Secuiesc. Prin acest document, maghiarii îşi reafirmă ataşamentul faţă de delimitarea provizorie a Ţinutului Secuiesc, format din 8 scaune şi 153 autorităţi locale, şi chiar au ameninţat că "dacă Guvernul nu va începe în cel mai scurt timp dialog serios cu reprezentanţii secuimii despre revendicările de mai sus ale poporului secuiesc, despre viitorul Ţinutului Secuiesc, atunci se vor înmulţi şi se vor intensifica acţiunile de protest, mergând până la nesupunerea civică".

Consider că Guvernul României trebuie să trateze cu fermitate acţiunile de simulare a unei enclavizări pe teritoriul României.

De asemenea, îi solicit pe această cale ministrului internelor, Radu Stroe, să dispună o anchetă referitoare la acţiunea de duminică a secuilor, pentru a se stabili dacă acel marş s-a înscris sau nu în prevederile legale.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Politica defectuoasă a Ministerului Educaţiei Naţionale privind echivalarea studiilor efectuate în străinătate"

Prin declaraţia mea politică doresc să semnalez o problemă serioasă şi destul de frecvent întâlnită de cei care studiază în străinătate, atunci când revin în ţară. Experienţele nefaste trăite de aceştia ne demonstrează că sistemul de învăţământ românesc este incapabil să îşi primească cu braţele deschise proprii cetăţeni şi să le asigure continuarea studiilor în cele mai bune condiţii.

Echivalarea studiilor efectuate în străinătate reprezintă o problemă la care Ministerul Educaţiei Naţionale nu a găsit încă răspunsul adecvat. Mulţi dintre studenţii Socrates/Erasmus, ori alt tip de bursă, întâmpină deseori dificultăţi la reîntoarcerea în România, lucru nefiresc, având în vedere că România este parte a Procesului Bologna şi se obligă să recunoască studiile universitare efectuate în Europa.

Pe de altă parte, familiile elevilor care urmează studiile elementare în afara ţării întâmpină serioase probleme în ceea ce priveşte includerea acestora în sistemul public de învăţământ preuniversitar din România.

Este greu de înţeles cum birocraţia din România blochează procesul de integrare a acestor elevi în şcolile din România. Să nu uităm că aceşti copii au obţinut rezultate foarte bune la evaluările la care sunt supuşi în străinătate, indiferent de ţara în care studiază, probând astfel nişte competenţe şi cunoştinţe pe care, din păcate, sistemul românesc nu le recunoaşte.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc povestea tristă a unei familii de români care a locuit timp de 13 ani în Statele Unite ale Americii şi care, în vara acestui an, a hotărât să se întoarcă în România, patria natală. Numai că, bucuria reîntoarcerii a fost umbrită rapid de problemele pe care le-au întâmpinat în demersurile de înscriere a băiatului de 16 ani în învăţământul public românesc. Birocraţia, răspunsurile evazive primite de la Ministerul Educaţiei Naţionale şi cerinţele imposibil de realizat de către copil într-un timp record i-au făcut să se ia decizia de a pleca înapoi în SUA. Testele impuse de Ministerul Educaţiei Naţionale erau absolut imposibil de trecut pentru un copil plecat în străinătate de la vârsta de 3 ani şi reîntors cu dorinţa de a-şi continua studiile într-o şcoală românească.

Tot acest diletantism, dar şi lipsa de interes a autorităţilor române în ceea ce priveşte includerea acestui elev într-un liceu din România, i-a determinat pe părinţi să se reîntoarcă în SUA. Pe bună dreptate, este vorba de viitorul copilului lor. Povestea de succes din SUA a acestei familii de români, avea să devină una amară în ţara lor. Este regretabil un asemenea comportament instituţional din partea Ministerului Educaţiei Naţionale, care denotă lipsă de respect faţă de cetăţenii români.

Închei prin a cita câteva rânduri impresionante scrise de tatăl acestui elev român: "Ne doare sufletul să spunem că acolo (în Statele Unite ale Americii n.n.), printre străini, am găsit mai multă înţelegere şi ne-am simţit ca acasă. Reîntoarcerea a fost o lecţie usturătoare şi costisitoare, dar măcar am învăţat că nu trebuie să ne mai uităm înapoi. O să rămânem în continuare patrioţi, aşa cum am fost şi până acum, vom veni în vacanţă, România este o ţară frumoasă, a avut, are şi va avea oameni minunaţi, dar noi am avut un mare ghinion, să nu-i întâlnim tocmai astăzi, când am avut mai mare nevoie de ei".

Este lamentabil că România anului 2013, stat european, cu o largă deschidere la sistemele internaţionale de învăţământ, să nu găsească soluţia optimă în ceea ce priveşte echivalarea studiilor efectuate de proprii cetăţeni în străinătate. Pe de altă parte, este mai mult decât ruşinos ca statul român, prin Ministerul Educaţiei Naţionale, să-şi pună proprii cetăţeni în situaţii atât de stânjenitoare.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

De mai multe ori, pe parcursul mandatului de deputat, am susţinut de la această tribună necesitatea adoptării de măsuri şi implementării cadrului legislativ care să sprijine mediul de afaceri şi să stimuleze activitatea antreprenorială în România.

Am afirmat, şi cred cu tărie şi astăzi, la aproape un an de la câştigarea alegerilor de către USL, că principala provocare a Guvernului Ponta este crearea de noi locuri de muncă, care împreună cu fonduri europene reprezintă motoarele creşterii economice şi dezvoltării României, cea mai bună garanţie a asigurării bunăstării pentru oameni.

De fiecare dată am făcut referire la cazul Hunedoarei, municipiul pe care îl reprezint în Parlament, puternic industrializat în trecut şi care se află astăzi într-o situaţie economică dificilă. Cauzele sunt multiple şi au legătură cu simptomele tranziţiei postcomuniste, de la un sistem centralizat, la unul bazat pe economie de piaţă, proces care a afectat negativ această zonă, aşa cum s-a întâmplat în multe alte părţi industrializate din ţara noastră.

Cert este că marea industrie creată cândva în jurul Hunedoarei a devenit istorie, în timp ce autorităţile centrale şi locale de după 1990 nu au reuşit să susţină, ca alternativă şi de comun acord, proiecte trainice şi viabile pentru hunedoreni. Marile întreprinderi au falimentat, în timp ce micile întreprinderi s-au dezvoltat ici-colo, destul de firav, fără a avea efecte multiplicatoare pentru comunitate, asta şi pentru că cei născuţi a avea liberă iniţiativă, tinerii, au preferat să-şi pună abilităţile şi proiectele în slujba Occidentului.

Din acest punct de vedere, ca liberal, cu suficientă experienţă, expertiză şi activitate atât în mediul academic, cât şi în mediul privat, susţin promovarea unui cadru legislativ pentru dezvoltarea microîntreprinderilor, care să aibă în centrul politicilor sale tinerii doritori de a-şi deschide şi de a-şi susţine afacerile proprii. Un astfel de proiect legislativ important care merită supus atenţiei publice are în vedere completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, fiind adoptat de curând de Senat.

După cum se ştie, Guvernul implementează anual un astfel de program, demers care se adresează întreprinzătorilor cu vârsta de până la 35 de ani, care înfiinţează pentru prima dată o societate comercială cu răspundere limitată.

Până acum, proiectul s-a bucurat de un larg interes în rândul tinerilor întreprinzători şi a condus la crearea a peste 10.000 de locuri de muncă. Astfel, tinerii primesc alocaţii financiare nerambursabile, reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro echivalentul în lei, din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care se face dovada surselor de cofinanţare.

Potrivit actului normativ adoptat de colegii senatori, facilităţile oferite pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de microîntreprinderi de către întreprinzători tineri nu mai sunt recuperate, în cazul în care societatea respectivă îşi schimbă calitatea de microîntreprindere, aşa cum se întâmpla până acum, măsură care are menirea de a recompensa competenţa şi managementul performant. Dacă un tânăr a beneficiat de un sprijin, pentru a pune pe picioare o afacere, iar această afacere s-a dezvoltat, trecând la un stadiu superior de dezvoltare, înseamnă că sprijinul a avut efect şi nu e logic să îi ceri înapoi sprijinul acordat.

O altă facilitate constă în scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariaţi, angajaţi pe perioadă nedeterminată. De asemenea, întreprinzătorii care se încadrează în program sunt scutiţi şi de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comerţului, pentru înregistrarea microîntreprinderii, precum şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial.

Am convingerea că aceste măsuri pot reprezenta o gură de oxigen pentru cei tineri, aflaţi la începutul unei cariere de afaceri.

Menţinerea cotei unice de impozitare, reducerea CAS-ului cu câteva puncte procentuale, aşa cum s-a prevăzut în programul de guvernare şi pentru care Partidul Naţional Liberal militează, cu aplicare de la 1 ianuarie, schemele de ajutor de stat pentru noile IMM-uri sunt alte demersuri legislative, pe care personal le susţin şi le consider benefice, pentru a da un semnal pozitiv şi de apreciere pentru tineri, determinându-i să-şi pună în valoare competenţele în România, la Hunedoara sau în altă parte.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Elaborarea de norme legislative pentru modernizarea învăţământului din România"

Aş dori să vă supun atenţiei problema adaptării învăţământului din România la cerinţele pieţei muncii, pentru a combate şomajul în rândul tinerilor şi pentru a-i ajuta să-şi dezvolte aptitudinile, astfel încât să se poată angaja mai uşor.

Consider că pentru modernizarea învăţământului românesc trebuie îmbunătăţită calitatea predării şi a învăţării în universităţi.

Astfel, în acord cu recomandările Uniunii Europene, apreciez că este important să implementăm în sistemul educaţional românesc materii transdisciplinare, care să contribuie la dezvoltarea abilităţilor pe mai multe arii şi care să creeze şanse mai mari de angajare la sfârşitul studiilor.

În acelaşi timp, este importantă promovarea excelenţei în educaţia vocaţională şi realizarea de traininguri, pentru ca studenţii să se poată specializa pe domenii specifice, în anumite meserii, vizând în mod special sectoarele unde nu sunt destui profesionişti şi este o cerere mare pe piaţă. Acest lucru trebuie corelat cu creşterea performanţelor şcolare ale grupurilor de copii care abandonează şcoala şi nu au niciun fel de calificare care să-i recomande pe piaţa muncii în vreun domeniu anume.

De aceea, cred că avem nevoie de promovarea acumulării de abilităţi transdisciplinare, pentru a creşte posibilitatea de angajare a tinerilor, cum ar fi iniţiativele antreprenoriale, abilităţile digitale şi învăţarea de limbi străine. Abilităţile transdisciplinare trebuie promovate din fazele incipiente ale educaţiei şcolare şi până la sfârşitul facultăţii, conform recomandărilor transmise de Comisia Europeană.

Reducerea numărului de adulţi necalificaţi reprezintă o altă problemă care trebuie rezolvată cât mai urgent. În acest sens, Uniunea Europeană recomandă aplicarea de strategii la nivel naţional, pentru a-i ajuta pe cei care au părăsit deja sistemul educaţional să se califice pe un anumit domeniu. Este vorba tot de stagii de practică la companii şi experienţă acumulată în afara şcolii. De asemenea, comisia mai recomandă formularea unui ghid educaţional care să ofere training specific pentru fiecare individ în funcţie de domeniu.

Toate aceste lucruri trebuie făcute împreună cu modernizarea şcolilor cu noi suporturi tehnologice, pentru a le facilita elevilor accesul mai rapid la informaţie şi concretizarea bazelor informatice educaţionale, un fel de biblioteci virtuale de unde elevii să îşi poată procura materialele de curs şi de lectură de pe calculator sau tabletă.

Apreciez că trebuie să avem în vedere şi educarea profesorilor în ceea ce priveşte noile metode de predare, pentru creşterea calităţii actului pedagogic, prin pregătirea constantă şi instruirea cadrelor didactice, pentru a face faţă noutăţilor şi schimbărilor.

Dacă ne dorim să creştem calitatea învăţământului românesc trebuie să ne concentrăm pe o serie de componente: evaluarea serviciilor educaţionale cu accent pe finalitatea acestora, identificarea aportului real al şcolii la progresul elevilor, stimularea implicării părinţilor şi autorităţilor locale, realizarea de intervenţii pentru educaţie particularizată la caracteristicile şcolilor, promovarea incluziunii sociale, precum şi elaborarea unui profil al fiecărei şcoli evaluate, care să conţină date privind portofoliul şcolii, satisfacţia beneficiarilor şi profilul social al elevilor.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Duminică, la Covasna, s-a săvârşit o nouă mârşăvie împotriva statului român. "Marele marş al secuilor", unde s-au strâns 100.000 de maghiari care au militat pentru autonomie este o încălcare a Constituţiei României, de care se fac vinovaţi organizatorii acestui miting.

Am decis să readuc în dezbatere această temă, deoarece reiterez faptul că eu, şi sunt convins că şi dumneavoastră, suntem cu toţii aici şi pentru a ne asigura că Legea fundamentală a României este respectată.

Reamintesc faptul că în articolul 1 alin.(1) este stipulat că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, şi tot în acelaşi articol se menţionează că "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

Aşadar, nu numai că această adunare a fost vădit împotriva Constituţiei României, dar revendincările menţionate mai sus constituie un atentat la caracterul unitar al ţării.

Astfel, intervenţia mea este tocmai pentru apărarea Constituţiei României şi implicit pentru apărarea caracterului unitar al teritoriului României.

Doresc, de asemenea, să mai aduc în discuţie un pasaj din mesajele organizatorilor mitingului care au declarat, sus şi tare că, "dacă Guvernul României nu va începe, în cel mai scurt timp posibil, dialog serios cu reprezentanţii secuimii despre revendicările poporului secuiesc şi despre viitorul Ţinutului Secuiesc, atunci se vor înmulţi şi se vor intensifica acţiunile de protest, mergând până la nesupunerea civică".

Acest mesaj poate fi foarte uşor catalogat drept un atentat la siguranţa naţională şi instigare la violenţă, iar reprezentanţii organizaţiilor secuieşti prezente la manifestare, în special cele care au reprezentare în Parlamentul României, trebuie să ia atitudine faţă de acest comportament, care nu poate rămâne nesancţionat.

Aşa cum am arătat mai sus, acest marş a avut un caracter profund antiromânesc şi antistatal, care a avut conotaţii extremiste. Din păcate, nu ne confruntăm pentru prima dată cu astfel de declaraţii şi cu astfel de manifestări, însă ele trebuie tratate de fiecare dată cu seriozitate, fără a ignora problemele pe care le ridică.

Însă, indiferent de solicitări, Constituţia României rămâne sacră pentru mine şi ea trebuie respectată, iar noi, poporul român, indiferent de etnie, avem datoria să veghem la respectarea ei.

Domnul Claudia Boghicevici:

"Propunerea USL de diminuare a bugetului pentru dezvoltarea căminelor pentru bătrâni"

Vin azi în faţa dumneavoastră cu o declaraţie pe o temă foarte importantă, pe care actualul Guvern o tratează cu nepăsare. Este vorba de intenţia acestui Guvern de a modifica Hotărârea de Guvern nr.212 din 2011, prin care Guvernul PDL crease Programul de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice".

Problema îngrijirii bătrânilor este un capitol extrem de deficitar la noi în ţară, în condiţiile în care avem peste 600.000 de persoane cu vârsta peste 80 de ani, dar doar puţin peste 9.000 de locuri în căminele pentru vârstnici. Această categorie de vârstă este un segment de populaţie vulnerabil, datorită situaţiei economice precare (pensii mici sau lipsa veniturilor), singurătăţii, patologiei medicale multiple şi dependenţei de servicii de îngrijire. Furnizarea unor servicii de îngrijire de calitate şi în concordanţă cu nevoile la nivel naţional este un minim respect şi o datorie a statului faţă de aceşti oameni, după o viaţă de muncă.

Prin aprobarea HG nr.212 în martie 2011, 67 de spitale închise puteau beneficia de finanţare pentru asigurarea cheltuielilor curente de funcţionare, inclusiv a celor de personal. Până în acest moment au fost 26 de solicitări de finanţare, din care 23 aprobate şi pentru 21 au fost semnate contracte cu o valoare totală de 48,5 milioane lei. Plăţile efectuate pentru 18 contracte totalizează 23 de milioane de lei. Capacitatea celor 18 cămine finanţate este de 949 de beneficiari, fiind înregistraţi 721 de beneficiari în iulie 2013. Programul era valabil pentru 33 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013. Bugetul total alocat era de 200 de milioane de lei.

Nu zice nimeni că programul introdus în 2011 nu putea fi îmbunătăţit, dar nu acesta este cazul în propunerea actualului Guvern. Concret, prin proiectul Guvernului USL de modificare a HG nr.212 din 2011, scade bugetul alocat programului de la 200.000.000 la 150.000.000 lei, chiar dacă se extinde perioada pentru care se finanţează cheltuielile curente de funcţionare de la 33 luni la 55 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2015. În acelaşi timp, extinderea aplicabilităţii HG nr.212/2011 ar trebui să includă nu doar acele cămine înfiinţate în baza Legii nr.17/2000 de către autorităţile locale, ci şi acelea ale unor organizaţii nonguvernamentale.

Dincolo însă de aceste neajunsuri evidente, propunerea în cauză ilustrează şi dubla măsură folosită de USL. Practic, Guvernul USL vine acum să recunoască o măsură bună a Guvernului PDL, extinzând perioada acestui program de finanţare a căminelor pentru vârstnici şi aplicabilitatea lui. Cu toate acestea, demersul lor este unul ipocrit, atât timp cât bugetul programului este diminuat cu 25% şi atât timp cât nu se permite finanţarea construcţiilor noi. Iar dacă vorbim de ipocrizia USL, ea este manifestă şi legat de faptul că atunci când erau în opoziţie se băteau cu pumnul în piept că vor redeschide spitalele, că noi cei de la PDL suntem criminali, iar acum sunt neputincioşi.

Chiar dacă resursele bugetare sunt în scădere de când a preluat USL guvernarea, soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei bătrânilor există. De exemplu, dacă Guvernul USL este într-adevăr preocupat de soarta bătrânilor, ar trebui să nu mai blocheze iniţiative precum Legea economiei sociale, care ar permite implicarea unor actori privaţi, asociaţii, fundaţii şi ar diminua presiunea asupra bugetelor locale şi asupra celui de stat.

În acelaşi timp, fondurile europene pentru perioada 2014-2020 ar trebui să poată fi utilizate şi pentru astfel de proiecte care vizează sănătatea publică şi combaterea sărăciei. În plus, Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Sănătăţii, trebuie să colaboreze pentru a atrage sprijinul comunităţilor locale şi diseminarea informaţiilor, astfel încât aceste centre să funcţioneze la parametrii de ocupare maxim. Vedem că bugetul programului nu a fost încă utilizat la maxim şi multe din administraţiile locale nu au solicitat finanţare. Nu în ultimul rând, Ministerul Sănătăţii trebuie să se implice în furnizarea serviciilor de asistenţă medicală primară, servicii de screening pentru boli invalidante, atât prin personalul propriu, cât şi prin atragerea unor parteneri privaţi.

Am speranţa că parlamentarii majorităţii USL nu vor susţine acest proiect de modificare a HG nr.212 din 2011 şi fac un apel la dumneavoastră să îi convingeţi pe miniştrii de resort ai Guvernului USL să îl revizuiască, astfel încât bugetul acestui program ambiţios să nu fie tăiat.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Majorarea cotei unice şi scăderea TVA"

În ultima săptămână, în contextul discuţiilor ce au vizat construcţia bugetului pentru anul 2014, s-a vehiculat ipoteza majorării cotei unice şi a scăderii TVA.

În condiţiile în care, în prezent, România are una dintre cele mai mari taxe pe valoarea adăugată din Uniunea Europeană (după Ungaria - 27%, Croaţia, Danemarca şi Suedia - 25%), consider că reducerea TVA reprezintă o măsură care ar plasa ţara noastră într-o zonă de normalitate din punct de vedere al fiscalităţii. Aşa cum am declarat în repetate rânduri, susţin, în primul rând, aplicarea unui regim de impozitare special pentru alimentele de bază, ca măsură necesară pentru combaterea evaziunii fiscale şi stimularea consumului. Consider că Guvernul are nevoie de un plan pe termen mediu bine fundamentat, cu studii de impact, care să vizeze diminuarea TVA-ului treptat, fără a avea efecte negative asupra bugetului.

Pe de altă parte, consider că majorarea cotei unice de la 16% la 22% nu este o soluţie viabilă pentru mediul de afaceri. Menţinerea cotei unice la valoarea actuală reprezintă o garanţie a stabilităţii mediului antreprenorial, dar şi o oportunitate pentru dezvoltarea acestuia.

O altă măsură adoptată în beneficiul mediului de afaceri vizează scăderea contribuţiilor sociale (CAS) cu 2-4 puncte procentuale.

Pentru a avea efectul scontat şi a conduce într-un final la crearea de noi locuri de muncă, consider că această măsură trebuie aplicată atât pentru angajator, cât şi pentru angajat.

Susţin toate aceste măsuri pentru o Românie competitivă, stabilă din punct de vedere economic, o Românie care să încurajeze mediul de afaceri şi să genereze noi locuri de muncă.

Domnul Constantin Avram:

"Politica fiscală - cheia de boltă a oricărei guvernări"

Ştim cu toţii că de când au apărut modele de organizare socială s-au perceput taxe, impozite, biruri, contribuţii, impuneri care să permită să întreţină aparatul prin care statul îşi impunea autoritatea sau să-şi dezvolte propriile programe de interes public prin investiţii. Toate taxele (sau dările) şi impozitele pe diferite activităţi, produse sau servicii ale statului se adunau în vistieria ţării şi erau folosite cu precădere la menţinerea şi întreţinerea autorităţilor administrative, sau în cele mai dese cazuri la întreţinerea armatei, ca şi garant al suveranităţii acelui stat. În rest, activităţile economice aducătoare de venituri, erau legate de cultivarea pământului (de agricultură) de creşterea animalelor, de promovarea produselor meşteşugăreşti, de practicarea serviciilor medicale, de educaţie etc.

În vremurile moderne, după derularea revoluţiilor europene, statul, indiferent de forma lui de organizare, a înfiinţat noi taxe şi impozite care erau colectate şi corelate, în ceea ce definim astăzi ca politici fiscale. Acestea urmau să asigure funcţionarea statală, dar şi derularea unor programe publice care la rândul lor să devină adevărate motoare ale dezvoltării statale, în general, şi să se constituie ca elemente componente ale unei dinamici economice atât de necesare! Nevoia tot mai acută de susţinere a programelor publice de investiţii(care asigură şi dezvoltare) de întreţinere a armatei, de creare a consumului, au determinat de-a lungul timpului înfiinţarea de noi taxe, impozite sau contribuţii, sau creşterea cuantumului acestora. În anumite etape istorice acestea, taxele şi impozitele, datorită numărului mare sau nivelului ridicat al acestora, au generat mişcări sociale menite a corecta politic raporturile între stat şi contribuabili (răscoale, revoluţii, lovituri de stat etc.). Şi în vremurile pe care le trăim, societatea civilă sau companiile comerciale trebuie să plătească statului, peste o sută de astfel de taxe şi impozite, care de care mai diverse, care de care mai directe sau indirecte.

Guvernele, indiferent de culoarea lor politică, în funcţie de nevoile ţării în anumite perioade au procedat, invariabil, la creşterea cuantumului taxelor şi impozitelor sau la înfiinţarea altora noi! De cele mai multe ori, fără să ţină seamă de principiul universal valabil al colectării acestora, adică "mai bine luăm mai puţin de la foarte mulţi, decât foarte mult de la câţiva"... Ulterior, acest concept a fost denumit generic, lărgirea bazei de impozitare, care ar trebui să primeze conceptului de creştere a taxelor şi impozitelor. Pentru că lărgirea bazei de impozitare este susţinută de termenul de contributor (deci comportament benevol al cetăţenilor), iar creşterea cuantumului taxelor şi impozitelor are caracter de impunere, ca măsură punitivă rezultată exclusiv din nevoia de resurse la bugetul de stat.

Din aceste motive şi în anumite etape de dezvoltare, ar fi nevoie de ceea ce numesc finanţiştii relaxare fiscală, a cărei necesitate, spun unii specialişti, se va face prezentă în mod deosebit în perioade de criză economică sau financiară!

Din 2008, de la căderea uneia dintre cele mai mari bănci americane Lehman Brothers şi spaţiul european a fost atins de elementele specifice crizei economice şi financiare, parcă uitând faptul că economia mondială a mai trecut prin aşa ceva în anii 1929-1932! Acest fapt a generat, inevitabil, micşorarea volumului de investiţii, a redus numărul locurilor de muncă, (deci a crescut rata şomajului), a micşorat drastic consumul populaţiei în mai toate ţările lumii, deci a micşorat producţia de bunuri de consum.

Este foarte greu de spus care ar fi soluţia sau soluţiile ieşirii din această criză globală, dar părerile marilor economişti ai lumii sunt împărţite şi cu cât criza economico-financiară se prelungeşte, tensiunile sociale se acutizează, dialogul între guvernanţi şi guvernaţi se subţiază, iar rezolvarea problemelor sociale se încearcă a fi rezolvate în stradă prin mitinguri, manifestări spontane sau autorizate, încrederea ca element de solidaritate socială se micşorează din ce în ce mai mult.

Iată de ce încerc să înţeleg rolul social al politicilor fiscale, să am mai mult în vedere efectele benefice ale lor pe termen lung, decât să ne rezumăm ca prin ele să rezolvăm câteva probleme de moment.

Cred că este timpul ca marii economişti ai ţării (pentru că avem destui, nu-i aşa?) să-şi spună părerea cât mai repede cu putinţă!

Domnul Constantin Avram:

"Ardealul, dulce prăjitură politică...!"

De câţiva ani, minoritatea maghiară din România organizează fel de fel de mitinguri, măsuri sau manifestaţii care, după cum spuneam cu câteva luni în urmă, de la autonomia culturală a anilor ’90 au trecut treptat-treptat la revendicarea autonomiei administrative şi financiară, pe care au şi primit-o, aşa cum au primit-o toate judeţele ţării din sudul sau estul României. Mai proaspăt, au apărut revendicări de tip teritorial, chipurile, de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Care autonomie şi care Ţinut Secuiesc nu prea am înţeles, pentru că sunt considerente de ordin istoric, (care nu se rezumă la idioţenia unora cu pretenţii de stemă, steag sau limbă exclusiv maghiară) într-o contradicţie evidentă cu ceea ce doreşte minoritatea secuiască. S-au anunţat cam 150.000 de participanţi la acest marş organizat, parcă "la comandă" şi într-un moment în care se vorbeşte tot mai mult de formarea unei noi majorităţi parlamentare, cu participarea UDMR la guvernare. Lucru destul de greu de realizat, din moment ce alianţa USL, care a câştigat alegerile parlamentare din 2012, cu peste 63%, obţinând o majoritate parlamentară de aproape 70%. Dar cum, "în politică niciodată să nu spui niciodată" aceste zvonuri ar căpăta oarecare credibilitate, pentru că punctele de vedere ale celor două mari partide, PSD şi PNL, pe proiectele de modificare a Constituţiei şi al regionalizării, nu se mai întâlnesc într-un punct ci, dimpotrivă, devin tot mai divergente! La aceste două proiecte se mai adaugă şi poziţiile oarecum diferite faţă de OUG nr.91/2013 privind Codul insolvenţei.

Toate aceste abordări diferite ale unor legi (sau ordonanţe) care apar din cercul sau spaţiul guvernamental, au creat pe neobservate nevoia unuia dintre partide (PSD - care deţine premierul) de a-şi asigura o fragilă majoritate parlamentară, pentru a-şi trece proiectele prin Parlament. Şi dacă avem în vedere ultimele mişcări politice ale unor parlamentari PP-DD sau chiar PD-L, lucrurile încep să capete contur în ceea ce se poate defini ca "o nouă majoritate parlamentară".

Şi, "colac la pupăză", dacă gestionarea relaţiilor din filialele judeţene ale celor două partide aflate la guvernare, este calificată ca fiind precară, de unele organe de presă, gestionarea precară alăturată relaţiilor proaste de la nivel judeţean, ca urmare a propunerilor de candidaţi prezentaţi la concursurile din direcţiile deconcentrate, atunci se poate trage concluzia adâncirii clivajului dintre PSD şi PNL. Toate încercările de a netezi asperităţile Partidului Conservator, remarcate în această perioadă destul de dificilă, s-au lovit de abordarea exclusiv partizană a reprezentaţilor Partidului Naţional Liberal, în general.

Se pare că răspunderile comune ale USL în actul guvernării trec în plan secundar pentru liberali, care în principal îşi îndreaptă aproape toate acţiunile politice spre alegerile europarlamentare sau prezidenţiale de anul viitor. Ori, ţara trebuie guvernată cât mai bine şi în folosul cetăţenilor României, deci şi a cetăţenilor români de etnie maghiară. Şi, în acest context, reacţia PSD de a accepta în grupurile parlamentare proprii de la Senat şi Camera Deputaţilor, a parlamentarilor foşti PP-DD ar putea părea justificată, întrucât răspunderea majoră a guvernării ţării cade, vrem nu vrem, pe umerii Partidului Social Democrat, care are funcţia de prim-ministru.

Dar manifestările şi acţiunile care au avut loc în Covasna şi Harghita par mai mult îndreptate către un "rapt teritorial" de tip KOSOVO, decât de pregătire a intrării la guvernare a UDMR, chiar cu riscul calificării acestora ca fiind extremiste şi pregătite minuţios de László Tökés.

La fel, dacă am avea în vedere faptul că în vara anului 2012, la referendum, suveranitatea poporului român a fost serios zdruncinată (pe fondul folosirii unor chichiţe avocăţeşti), s-ar putea crede că repetarea experimentului Kosovo nu poate fi departe de adevăr. Că aşa este la noi la români: minoritatea maghiară organizează măsuri secesioniste blocând drumurile naţionale, iar preşedintele României îşi plimbă liniştit nepoţica în parc! Nu că nu ar avea acest drept natural al oricărui bunic de pe această lume, dar parcă ar şti ceva...! Oare ştie preşedintele această taină privitor la evenimentele din secuime şi este convins că nu poate face nimic, din moment ce are la cunoştinţă precedentul creat în iunie 2012 la referendumul de demitere, când românii au fost umiliţi de anularea, prin alte chichiţe avocăţeşti, a 7,5 milioane de voturi?! Eu cred că ştie că "Ardealul e prăjitură dulce (bună)", dar foloseşte această situaţie după cum îi dictează interesul. Se pare că îi pasă mai puţin "cine au fost primii în Ardeal", de vreme ce de o atenţie deosebită se bucură, în faţa Domniei Sale, tema identificării şi desemnării candidatului la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Astfel, ce rost ar mai avea întâlnirea cu Elena Udrea şi cu Emil Boc într-o crâşmă (restaurant) unde presa aservită era de mult ajunsă?!

Şi în acest fel îmi amintesc de o poezioară care a circulat şi încă mai circulă pe meleagurile ardelene:

"Attila venind călare

Întâlni o apă mare (Tisa)

Opărit la gât şi brâu

Vine să facă baie-n râu...

Dar când a ieşit la mal,

Nu sunt haine, Nu e cal...

Cine-o fost primii-n Ardeal?!

Na... că v-am zis-o! Pentru că organele abilitate ale statului român sunt lipsite de reacţie, iar Uniunea Europeană tace mâlc.

Domnul Constantin Mazilu:

Din păcate nu vin astăzi cu vreo veste bună. Din contră, vreau să vă atrag atenţia asupra unui fenomen care ne afectează deja pe noi toţi, românii, şi ne va afecta şi pe viitor: scăderea demografică. Până şi Fondul ONU pentru Populaţie avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste, însă toate guvernele de după Revoluţie au rămas insensibile în faţa acestei chestiuni stringente.

România, ultimilor 23 de ani, a trecut nu doar printr-o tranziţie dificilă la nivel economic şi politic, ci a cunoscut şi un declin dureros în ceea ce priveşte demografia. Vă întreb de ce noi, cei care susţinem actualul guvern sau facem parte din el, de ce să nu facem notă discordantă şi să nu ne mobilizăm să luăm câteva măsuri ca să combatem acest fenomen distructiv şi cumva şi ireversibil? După mine, cel mai dureros aspect al acestei chestiuni este că nimeni nu pare că vrea să înţeleagă importanţa impasului demografic. Noi nu o considerăm o problemă în România, deşi ea este una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare, pentru că este cu bătaie foarte lungă în viitor şi consecinţe dramatice.

Daţi-mi voie să vă prezint câteva cifre în sprijinul afirmaţiilor mele. La puţin timp după Revoluţia din decembrie 1989, populaţia României era de peste 23.000.000 de locuitori, conform statisticilor, însă, începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendinţă de scădere treptată, ajungând actualmente la circa 19.042.936 de locuitori, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Tot aceşti specialişti anunţă că se aşteptă ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populaţiei, ca urmare a sporului natural negativ. Suntem tot mai puţini şi pentru că naşterile sunt mai puţine, dar şi din cauza plecărilor excesive în străinătate, precum şi din cauza îmbătrânirii populaţiei. Potrivit statisticilor, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani s-a diminuat de la 22,7% în 1992, până la aproape 15% în 2005, iar în cazul vârstnicilor numărul acestora s-a majorat de la 11% în 1992, la 14,7% în 2005. Populaţia României se va reduce destul de mult în următorii ani, ajungând ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane, 29%, conform estimărilor specialiştilor. Totodată, în 2060, România va avea una dintre cele mai îmbătrânite populaţii din UE. În prezent, ponderea bătrânilor în populaţia României este de 14,9%. De asemenea, rata de dependenţă a persoanelor cu vârstă înaintată, adică raportul dintre numărul locuitorilor trecuţi de 65 de ani şi volumul populaţiei active, cu vârste între 15 şi 64 de ani, va creşte alarmant, depăşind 60% până în 2060.

Nu vreau să vă plictisesc cu cifre sau statistici, însă subliniez aceste neajunsuri pentru că, la fel ca mulţi alţii dintre dumneavoastră, reprezint în Parlamentul României un colegiu preponderent rural din judeţul Vâlcea. Iar cele mai afectate de aceşti factori negativi sunt, de departe, zonele rurale. Sub impactul migraţiei masive a forţei de muncă în străinătate, al scăderii numărului de naşteri şi de căsătorii, precum şi al îmbătrânirii populaţiei, situaţia satelor româneşti devine dramatică. Acest context este întâlnit în toate regiunile ţării, însă zona Moldovei şi a Olteniei prezintă un caracter cu totul aparte. În multe dintre judeţele acestor regiuni, unele sate riscă să rămână fără locuitori. Depopularea nu-i deloc un fenomen ce ţine de previziunile pentru viitor, ci este, încă de pe acum, o realitate tristă pe care o întâlneşti în zeci de aşezări rurale.

Mulţi dintre localnici au luat, aşadar, calea străinătăţii pentru un trai mai bun, iar astăzi căsătorii aproape că nu se mai fac. În sate, altădată fruntaşe la natalitate, e sărbătoare când se naşte un copil. Media de naşteri este de 1-2 copii la câţiva ani. Sunt, însă, aşezări în Oltenia în care nu s-a mai înregistrat o naştere de aproape 24 de ani.

Din nefericire, judeţul Vâlcea nu este ocolit de această chestiune. Suntem tot mai puţini vâlceni, cel puţin asta arată rapoartele întocmite de Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea. În ultimii ani, rata natalităţii a scăzut în judeţul nostru de la 9,87% la 6,85%, iar diferenţele sunt notabile, din păcate, de la un semestru la altul. Un factor esenţial în scăderea natalităţii este şi venitul sub medie din judeţul nostru. Astfel, Vâlcea are o scădere semnificativă de la 9,87% în anul 1994, 7,24% în 2011, la 6,85% în 2012. Odată cu îmbătrânirea, comunităţile nu mai au nicio speranţă de viitor.

Aşadar, în contextul în care problemele redresării situaţiei demografice a ţării nu se află la locul cuvenit pe agenda clasei politice, perspectivele demografice ale României devin şi mai sumbre. Riscurile economice şi sociale pe termen lung şi foarte lung sunt subestimate. De asemenea, potrivit datelor publicate de Eurostat, poziţia României în spaţiul UE rămâne critică în privinţa speranţei de viaţă la naştere, cea mai scăzută la femei şi printre cele mai scăzute la bărbaţi.

Domnul Constantin Rădulescu:

Moţiunea depusă de colegii din PP-DD şi PDL nu este altceva decât exerciţiul politic oportunist, dar oarecum firesc al opoziţiei, pe o temă fierbinte, din care semnatarii doresc să atragă doar beneficii electorale.

Indiscutabil PDL-ul, secondat de o parte a PP-DD, nu putea rata o astfel de oportunitate, cu speranţa că moţiunea s-ar transforma într-o lovitură puternică dată USL şi în acelaşi timp să aducă PDL-ului o oarecare revenire în sondajele de opinie, măcar la 7-8%, nu de alta, dar se apropie alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale şi nu este bine să te afli atât de jos în sondaje, pentru că nu te mai găsesc alegătorii. Până aici totul pare a fi în regulă.

Textul moţiunii în discuţie este, însă, de fapt, un amestec patetico-literar presărat cu date şi cifre legate de istoricul privatizării CFR Marfă, astfel încât la o primă lectură să pară cât mai bine fundamentată. Doar că, la o lectură mai atentă, ne dăm seama, pentru cine vrea cu adevărat să-şi dea seama, că, aşa cum de altfel ne-a obişnuit, PDL-ul uită să spună şi ce trebuie, nu numai ce nu trebuie. Mai exact, în cazul de faţă, PDL uită să spună cum s-a ajuns în situaţia ca CFR Marfă să necesite privatizarea. Uită să spună că ultimul an în care CFR Marfă a înregistrat profit a fost în 2007, cu un câştig de 6,12 milioane de lei, în scădere cu 85,7% faţă de anul precedent, potrivit datelor Ministerului Finanţelor.

Apoi, CFR Marfă a înregistrat pierderi de 169,44 milioane de lei în 2008, de 341,95 de milioane de lei în 2009 şi de 535,26 de milioane de lei în 2010.

Cu alte cuvinte, pierderi din ce în ce mai mari în guvernarea cui? Nu cumva tocmai a PDL-ului, care acum plânge cu lacrimi de crocodil de grija salariaţilor de la CFR Marfă? Adică, după ce oamenii PDL-ului au adus această companie în pragul falimentului, aceiaşi oameni din PDL se fac că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, întinzând degetul acuzator spre USL, iar dacă nu ar fi fost USL-ul, ar fi găsit ei spre cine să întindă degetul acuzator, pentru că la asta sunt ei, de fapt, experţi: la acuzări de tot felul.

Păi, nu era mai bine ca degetul ăla acuzator să-l fi pus PDL-iştii la muncă atunci când erau la putere, astfel încât acum să ne fi bucurat de o companie CFR Marfă înfloritoare şi nu să ne facem probleme pentru o companie adusă în pragul falimentului tot de dumnealor?!

De ce uită PDL-ul că în 2010 CFR Marfă a disponibilizat 6.400 de angajaţi, rămânând la 31 ianuarie 2011 cu 10.780 de salariaţi, din care 3.000 au primit decizii de disponibilizare în perioada aprilie-august 2011? Prin urmare, în mai puţin de un an CFR Marfă a dat afară peste 50% din salariaţi.

Şi cu toate acestea, pierderea financiară a CFR Marfă în primele 9 luni ale anului 2011 a existat în continuare, fiind doar mai mică cu 65 % fată de perioada similară a anului 2010. Dar, atenţie!, mai mică în condiţiile în care au fost daţi afară mii de lucrători de la CFR Marfă. Ministrul Transporturilor de atunci era doamna Anca Boagiu, membru marcant al PDL, care afirma cu emfază că: "... acum culegem roadele, dacă putem spune roadele, procesului de restructurare", şi mai departe: " ...cu 65% şi-a redus pierderile CFR Marfă şi, mai mult decât atât, începând cu luna iulie 2011, merge pe profit".

Declaraţiile ministrului transporturilor, Anca Boagiu, erau cu atât mai surprinzătoare cu cât, la mijlocul lunii august 2011, dintr-un proiect de hotărâre de guvern, Guvern PDL din care evident făcea parte şi doamna Anca Boagiu, reieşea că pierderile CFR Marfă ar putea creşte în anul 2011 la 192 de milioane de lei (cca 45 de milioane de euro), sumă care a fost chiar depăşită. Şi încă ceva, dincolo de trimiterea în şomaj sau în pensie forţată a peste 50% dintre salariaţii CFR Marfă, celor rămaşi în activitate li s-a redus programul de lucru de la cinci zile la patru zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului angajaţilor cu 20%, măsură semnalată la vremea respectivă de către CNS "Cartel ALFA", printr-un comunicat de presă, ca fiind ilegală. Şi de-aia n-a mai putut PDL. Asta era grija PDL-ului faţă de angajaţii CFR?

Păi, stimaţi colegi de la PDL, poate că tăcerea ar fi de aur în cazul dumneavoastră, însă noi suntem aici şi pentru a le reaminti românilor că depuneţi moţiuni ipocrite după ce aţi adus ţara într-o stare jalnică din care, după cum se poate observa de orice om de bună-credinţă, este foarte, foarte greu să ieşim la lumină. Dar va trebui să ieşim, însă nu cu o opoziţie agresivă, uitucă şi rău-intenţionată.

De ce agresivă? Vă rog să revedeţi limbajul folosit.

De ce uitucă? Sper că am lămurit mai sus, măcar în parte, această problemă.

Dacă aşa crede PDL-ul că va convinge pe cineva că este bine intenţionat, introducând astfel de moţiuni, cum este cea în discuţie, pline de inexactităţi şi mai ales de omisiuni, prezentând de fapt o situaţie falsă, în cazul de faţă asupra privatizării CFR Marfă, se înşeală amarnic.

Se pare că PDL-ul nu se poate dezbăra în niciun fel de năravul de a prezenta doar ce îi convine.

Cred că Guvernul Ponta nu a greşit în decizia luată cu privire la reluarea procedurii de privatizare a CFR Marfă, cu atât mai mult cu cât în 25 octombrie 2013 Guvernul Ponta şi delegaţia FMI au convenit la Palatul Victoria să reanalizeze toate etapele procedurii de privatizare a CFR Marfă, pentru a identifica motivele şi cauzele care au împiedicat finalizarea procesului de privatizare.

Va fi extrem de interesant să aflăm ce sau cine a pus piedici în finalizarea procesului de privatizare a CFR Marfă şi mai ales de ce?

Consider, totodată, că neexistând un termen limită pentru privatizarea CFR Marfă, procedura se va desfăşura lejer, şi nu în contratimp, astfel încât rezultatul să fie chiar un succes meritat pentru statul român, adică pentru noi toţi.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Exploatarea gazelor de şist în România"

Evenimentul care a captat atenţia mass-media, săptămâna trecută, a fost legat de protestul violent de la Pungeşti, din judeţul Vaslui, îndreptat împotriva explorării gazelor de şist din zonă, violenţa acestuia determinând compania care deţinea licenţa să-şi sisteze activitatea în zonă. Părerile sunt împărţite. Unii activişti spun că nu e normal ca românii să asiste pasivi la activităţi de explorare şi exploatare de zăcăminte naturale realizate pe baza unor contracte secrete, există şi opinii conform cărora măcar explorarea ar trebui realizată cu respectarea strictă a legii, pentru a se vedea dacă măcar există resursele a căror exploatare au scos în aceste zile mii de protestatari în stradă.

Protestele violente din judeţul Vaslui, îndreptate împotriva explorării gazelor de şist de către Compania Chevron, au căpătat o asemenea amploare, încât reprezentanţii Chevron au decis să sisteze, cel puţin temporar, orice activitate de prospectare în zonă. Compania Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţile statului pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

În mai multe oraşe din România au fost organizate manifestaţii de solidaritate cu protestatarii din Vaslui. Timişoara nu a făcut excepţie. Manifestanţii timişoreni au purtat măşti de gaze sau fulare pe faţă şi au protestat împotriva intenţiei Companiei Chevron de a începe activitatea de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui.

În judeţul Timiş activităţile de explorare au dus în acest an la proteste violente, însă nu de amploarea celor din Vaslui. Prospecţiunile legate de eventuale exploatări de gaze de şist făcute în martie, în zona Sânmihaiu Român, i-au iritat pe localnici, nemulţumiţi şi de faptul că în consiliul local s-a votat o hotărâre prin care a fost autorizată efectuarea de explorări. Este greu de estimat în ce condiţii ar putea fi revocate licenţele de explorare sau exploatare atribuite pentru judeţul Timiş, pentru simplul motiv că aceste contracte sunt secretizate, inclusiv cele privitoare la perimetrele din Timiş. Este unul dintre motivele pentru care au apărut tensiuni şi au ieşit oamenii în stradă, fiind vorba despre exploatarea bogăţiilor ţării, lucru care ar trebui să-i privească pe toţi românii.

Cele mai multe controverse privitoare la explorarea gazelor de şist, în Timiş, au fost cele legate de acordarea unei licenţe de acest gen în zona Buziaş. Guvernul României a emis HG nr. 1188/2012, prin care şi-a dat acordul faţă de concesiunea pentru explorare-dezvoltare de gaze de şist în Buziaş. Executivul susţine că încheierea acestui acord este benefică, deoarece prin explorarea perimetrului EX - 11 Buziaş - situat într-o zonă caracterizată printr-un grad de cercetare mai redus, condiţii morfologice dificile şi o structură geologică cu un grad mare de risc - sunt create premisele evidenţierii unor noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale.

Staţiunea Buziaş ar putea fi afectată major prin poluarea apei freatice şi a celei de suprafaţă, care ar duce la sărăcirea apelor de suprafaţă sau a celei freatice ; posibilitatea distrugerii zăcământului hidromineral al staţiunii (apele minerale) ; eliminarea în atmosferă de chimicale, substanţe radioactive ; apariţia unor iazuri de decantare cu substanţe toxice, chimicale, metale grele, substanţe radioactive ; producerea unor cutremure şi reducerea suprafeţei de teren disponibilă pentru agricultură, împădurire, activităţi benefice mediului. Un alt factor de luat în seamă ar fi turismul care, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând materia sa primă. Exploatarea gazelor de şist pune în discuţie distrugerea ireversibilă a resurselor de ape minerale şi a climatului deosebit al zonei.

Conform Organizaţiei Greenpeace, exploatarea gazelor de şist a fost interzisă în mai multe ţări, printre care Franţa, Bulgaria, Irlanda, Africa de Sud, precum şi în 18 state din SUA. Metodele de fracturare hidraulică utilizate presupun o serie de riscuri asupra mediului, dintre care unele nu au fost aprofundate şi înţelese suficient până în acest moment. Unul dintre neajunsurile majore ale acestei tehnologii este legat în mod direct de consumul de apă. Operaţiunile de fracturare hidraulică asociate unui singur puţ necesită un volum de apă ce poate varia între 9.000 şi 29.000 m³. Aceste valori pun sub semnul întrebării sustenabilitatea folosirii resurselor de apă chiar şi în ţări din zona temperată.

Protestele şi manifestaţiile privind exploatarea gazelor de şist sunt factura plătită pentru minciunile actualei guvernări a USL - a câta oare ? - din perioada când erau în opoziţie. Reprezentanţii actualului Guvern au criticat, în perioada când erau în opoziţie, acordarea de licenţe pentru exploatarea gazelor de şist.

Puterea USL apără o lege strâmbă cu forţa. Boală veche: lipsa de comunicare reală cu oamenii. Efectul: se înţelege că se otrăveşte pânza freatică de la explorarea gazelor de şist. Guvernul USL nu-i apără de pericole, de o lege strâmbă. Boală şi mai veche. USL blochează România în propriile boli de sistem, greşeli şi ignoranţe.

USL poate manipula aproape toate dezbaterile televizate, dar nu cred că mai poate manipula românul. În acest caz, râul, ramul, codrul nu le mai sunt prieteni.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"România a ieşit din procedura de deficit excesiv"

Cu toţii cred că urmărim, zilele acestea, cu interes vizita Fondului Monetar Internaţional în România şi discuţiile Guvernului şi Băncii Naţionale, axate pe Proiectul de buget pentru anul 2014. Mă gândesc că discuţiile sunt prolifice având în vedere raportul World Economic Outlook, publicat acum o săptămână pe site-ul FMI, unde s-a anticipat o creştere a economiei româneşti cu 2% în acest an şi cu 2,2 % pentru anul viitor. În ceea ce mă priveşte, niciodată nu am cerut absurdul, însă am considerat necesar că, pentru ca lucrurile să meargă, în ţara noastră trebuie să ne clasăm peste jumătate la câţiva indicatori: guvernarea justă, investiţiile în oameni şi încurajarea libertăţii economice. Trebuie stimulată munca, investiţia, inovaţia şi cercetarea, lucruri care mi s-au părut sabotate sistematic şi permanent. În loc să învăţăm să construim împreună, stăm pe margine şi aruncăm cu pietre.

Guvernanţii USL încă se "luptă" cu "moştenirea" lăsată de Guvernul anterior. Guvernul USL a făcut tot ce era omeneşte până acum şi tot încearcă să îndrepte toate greşelile făcute de guvernele anterioare. Mai nou, la capitolul investiţii sunt investitori sosiţi din peste 35 de ţări, care au încheiat contracte şi curând vor începe lucrările, şi vor apărea noi locuri de muncă. Tot la capitolul investiţii apreciez deschiderea pe care o are Guvernul Ponta către zona asiatică. Eu, unul, am răbdare până la capăt şi vă asigur că dacă va fi cazul nu mă voi da înlături să critic la sfârşit. Până acum reprezentanţii Guvernului au fost ocupaţi să achite ratele împrumutului imens făcut de guvernarea PDL-istă, să dea salariile înapoi, să angajeze două promoţii de tineri poliţişti absolvenţi de academie de poliţie, să revină la pensiile militarilor, să elimine jaful din multe domenii, şi mai ales să plătească de la bugetul de stat datoriile lăsate de guvernele precedente.

Se pare că Guvernul a abandonat complet modelul austerităţii şi a început să genereze creştere: creştere economică, creştere a veniturilor, creştere a numărului de salariaţi, creştere a exporturilor, a fondurilor europene atrase ş.a.m.d.

Nu uit de mitinguri, de proteste, de lipsuri, de profesori, de medici, dar nici ei nu trebuie să uite cine a tăiat pensii, salarii, a închis spitale, a revoluţionat educaţia etc.

Sigur că sunt şi multe neîmpliniri, dar ca să faci treabă bună trebuie sa faci întâi curăţenie, pentru că în ultimii 10 ani s-a făcut destulă mizerie, şi apoi te apuci să construieşti temeinic.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Ziua Armatei Române în contextul obiectivelor euroatlantice ale României. Strategii europene privind politicile energetice în sectorul apărării"

Doresc să încep prin a adresa un mesaj de felicitare Armatei Române cu ocazia zilei acesteia, sărbătorită în data de 25 octombrie. Transmit un mesaj de apreciere şi recunoştinţă acestei instituţii fundamentale a statului român şi întregului personal care face parte din structurile sale, în special militarilor din teatrele de operaţiuni. În acest context, îmi exprim încrederea că Armata Română îşi va dezvolta constant capacităţile de apărare la cele mai înalte standarde, consolidând statutul României de participant activ la securitatea regională şi euroatlantică.

Sărbătorirea Zilei armatei are loc, de altfel, în contextul unui eveniment important pentru sectorul apărării. Începerea lucrărilor de construcţie la facilitatea antirachetă de la Baza Militară Deveselu va consolida poziţia ţării noastre în cadrul arhitecturii sistemului de apărare antirachetă dezvoltat de NATO, prin plasarea bazei sub controlul operaţional al alianţei, la finalizarea lucrărilor.

În acelaşi timp, consider că eforturile decidenţilor din sectorul de apărare trebuie să se concentreze inclusiv pe abordarea integrată la nivel european a provocărilor mediului strategic şi geopolitic, prin creşterea capacităţii de răspuns a Uniunii Europene. În perspectiva începerii unui nou cadru bugetar multianual, tensiunea între capacitatea bugetară a statelor membre, dar şi a Uniunii în ansamblul său, şi costurile tehnologiei de apărare, trebuie contrabalansată prin creşterea eforturilor de coordonare şi planificare în cadrul politicii de apărare şi securitate comune. Un aspect pe care aş dori să îl punctez în mod special, cu relevanţă directă pentru aspectele bugetare, sunt liniile strategice propuse de Comisia Europeană privind "aplicarea politicilor energetice şi a instrumentelor de sprijin ale UE în sectorul apărării", ca parte a planului de acţiune din cadrul comunicării comisiei către Parlamentul European, consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor "către un sector al apărării şi al securităţii mai competitiv şi mai eficient".

Forţele armate sunt, după cum subliniază şi Comisia, cele mai mari consumatoare publice de energie din UE, iar pentru a ameliora securitatea aprovizionării şi a reduce cheltuielile operaţionale, este absolut necesar ca sectorul să îşi reducă amprenta energetică. Însă cheia noii strategii este tocmai reorientarea către aplicarea în sectorul apărării a conceptelor, legislaţiei şi instrumentelor de sprijin de care UE dispune, în prezent, în domeniul energetic. Mai mult, se are în vedere promovarea tehnologiilor energetice inovatoare şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Sectorul apărării ar putea fi deschizător de drumuri în ceea ce priveşte introducerea tehnologiilor energetice emergente.

În calitate de membru al Comisiei pentru pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de fost secretar de stat la Ministerul Mediului, consider că este foarte important ca specialiştii şi decidenţii români din sectoarele de apărare, energie şi mediu să contureze o poziţie de ţară care să pună în valoare, în mod special, această linie strategică enunţată de Comisia Europeană. Dincolo de mecanismele de consultare, anunţate deja de comisie, este necesar să analizăm cu atenţie recomandarea referitoare la elaborarea unui document de orientare privind implementarea în sectorul apărării a Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică şi să vedem în ce măsură şi în ce orizont de timp sectorul de apărare din România se poate alinia unor astfel de standarde.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu câteva aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: situaţia economică a României.

Partidul Naţional Liberal se opune categoric oricărei creşteri de fiscalitate. PNL nu susţine şi nu va susţine nicio măsură de creştere a cotei unice de 16%.

La nivelul conducerii USL a avut loc o discuţie informală, în perspectiva construcţiei bugetului pe 2014, în ceea ce priveşte creşterea veniturilor.

În plan fiscal, Guvernul USL va păstra cota unică. Pentru îndeplinirea obiectivului Guvernului de îmbunătăţire a colectării veniturilor statului, principala preocupare o reprezintă reducerea semnificativă a evaziunii fiscale, şi nicidecum creşterea fiscalităţii.

În prezent, toate structurile implicate în lupta cu evaziunea fiscală îşi concentrează eforturile pe eficientizarea măsurilor administrative şi legislative. Pentru a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat avem în vedere o mai bună colectare a veniturilor, şi nicidecum o majorare a taxelor şi impozitelor, iar o mai bună colectare presupune de fapt o povară fiscală mai prietenoasă pentru mediul de afaceri.

Soluţiile pentru creşterea încasărilor şi, implicit, pentru relansarea economiei vizează, printre altele, măsuri de stimulare fiscală şi creare de locuri de muncă.

Din punct de vedere al revizuirii sistemului fiscal, politicile economice liberale au fost identificate încă din 2005 cu introducerea cotei unice de 16%, inclusiv pe dividende. Cota unică reprezintă un apanaj al politicilor de dreapta.

Procesul amplu de reorganizare a ANAF va conduce la îmbunătăţirea colectării veniturilor statului. În prezent, se desfăşoară o reformă a sistemului de administrare, colectare şi de control al veniturilor şi pe măsură ce acest proces va fi implementat, o să fim în măsură să avem o colectare eficientă.

Pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare.

În acest sens, PNL şi-a afirmat hotărât intenţia de a susţine şi promova reducerea CAS cu 3 puncte procentuale, pentru început, care să reafirme interesul antreprenorial pentru investiţii şi creare de locuri de muncă.

Măsurile luate de guvernarea USL au efecte pozitive. Astfel, economia României va creşte cu până la 2% în acest an.

Rezultatele reformelor Guvernului USL încep să se vadă din ce în ce mai mult. Experţii GfK anticipează că economia României va creşte cu până la 2% în acest an şi cu până la 4,3% în perioada 2014-2016.

Creşterea economică este favorizată de un cadru general propice: o datorie naţională redusă, un deficit bugetar de doar 2,5% şi un grad scăzut al ratei şomajului. De altfel, în regiunea centrală a României există zone unde rata şomajului este aproape de zero.

În România, venitul real este în creştere, la fel şi consumul pe anumite categorii de mărfuri. De exemplu, comerţul cu mărfuri nealimentare, cu excepţia carburanţilor, a crescut cu 2% faţă de 2012. Acesta este un semnal clar de înviorare a economiei şi de creştere a nivelului de trai.

Am reformat sectorul formării profesionale, avem o legislaţie nouă în acest sens, care pune accent, în special, pe calificările practice. Acest lucru va acoperi cererea de mână de lucru calificată de pe piaţa muncii, corelându-se astfel ofertele şcolilor de arte şi meserii cu solicitările de personal ale angajatorilor.

În plus, modernizarea legislaţiei în domeniul formării profesionale asigură perspective mai bune de carieră pentru tineri.

Evoluţia României, în perioada guvernării USL, se remarcă şi în datele Eurostat. Potrivit Oficiului European de Statistică, România ocupă locul IV în rândul ţărilor Uniunii Europene, cu cea mai scăzută datorie publică, 38,6% din PIB, după Estonia, Bulgaria şi Luxemburg. La polul opus se situează Grecia (169,1%), Italia (133,3%), Portugalia (131,3%) şi Irlanda (125,7%).

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

"De ce trebuie reluat dialogul social?"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră câteva chestiuni care, în opinia mea, vor genera serioase probleme în anii care urmează, dacă nu sunt soluţionate în mod corect. Aceste chestiuni, o spun din capul locului, ne privesc pe toţi, atât pe cei care exercităm puterea, cât şi pe cei aflaţi în opoziţie. Se va înţelege pe parcursul prezentei declaraţii de ce am spus asta.

Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu sindicatele din judeţul Mureş. Este vorba despre UJSL Mureş (CNSRL Frăţia) şi sindicatele din învăţământ. Ca deputat de Mureş, nu pot să nu aduc propunerile lor înaintea dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât cred cu toată convingerea că aceste propuneri sunt corecte şi, mai ales, justificate. Voi prezenta doar esenţa acestor propuneri elaborate de sindicate şi care sper, eu, vor face obiectul unui dialog real cu partenerii sociali.

Prima chestiune majoră este legată de reluarea, pe alt palier şi cu altă intensitate, a dialogului social. Cred că fără un dialog social permanent, autentic şi centrat pe problematicile sociale reale nu se mai poate derula niciun guvernământ serios, coerent şi realist. De prea mulţi ani societatea românească şi, implicit, politica au ajuns la stadiul de autism, de izolare, de fracturare, adică de lipsă de dialog, iar această situaţie trebuie să înceteze. Ni se reproşează, deopotrivă, puterii şi opoziţiei, că nu dialogăm. Dacă cvasiabsenţa dialogului social devine o obişnuinţă, atunci vom ieşi cu toţii în afara democraţiei, a libertăţii şi toleranţei, iar efectele le ştiţi prea bine. "Revigoraţi dialogul social!" - acesta e mesajul principal pe care ni-l transmit sindicatele şi, implicit, actorii societăţii civile, tuturor. Repet, putere şi opoziţie, deopotrivă.

A doua chestiune ţine de mult discutatul proces de descentralizare. Dincolo de multe alte probleme punctuale, vreau să nu uitaţi un lucru esenţial: orice descentralizare am face, ea trebuie urmată de finanţare. Cu alte cuvinte, nu se poate face o descentralizare reală fără a crea şi fără a asigura mecanismele corecte ale finanţării. Degeaba descentralizăm, dacă prin asta aruncăm în sărăcie şi izolare zeci sau sute de comunităţi locale. Decât o descentralizare rapidă, cu efecte dure, mai bine o descentralizare lentă, dar care să nu supună populaţia, comunităţile şi administraţiile locale la stări cvasifalimentare sau chiar falimentare şi la imposibilităţi de plată.

Sindicaliştii, cu care am discutat sâmbătă, cer deblocarea posturilor în sistemul de sănătate, iar aici avem destule cazuri, nu are sens să le enumăr. Ei au cerut accelerarea reformelor în învăţământ, modificarea legislaţiei în domeniu şi, mai ales, alocarea unor fonduri mai mari destinate investiţiilor în acest sector vital pentru viitorul României. În sfârşit, voi susţine cererile sindicaliştilor privind modificarea legii dialogului social, cu solicitarea ca, la nivelul comisiei de resort, aceste cereri să fie analizate şi susţinute. Cred într-adevăr că această lege trebuie să fie ajustată, modificată în sensul cerut de sindicalişti.

Domnul Dan Bordeianu:

"Construcţia Bazei Militare de la Deveselu, un succes al parteneriatului strategic româno-american"

Vineri, 25 octombrie, am aniversat Ziua Armatei Române, o avanpremieră la un alt moment istoric important: demararea lucrărilor de construcţie a Bazei Militare de la Deveselu. Armata Română este instituţia care, alături de Biserică şi Pompieri, se bucură de cel mai mare prestigiu în rândul românilor. An de an, barometrele de opinie publică poziţionează Armata în topul instituţiilor cele mai apreciate de cetăţenii noştri.

În momentul de faţă, politica în domeniul apărării naţionale este printre puţinele politici publice despre care putem spune că îşi atinge obiectivele preconizate în condiţii de austeritate, neschimbate în ultimii ani. Unităţi combatante şi de menţinerea păcii ale Armatei Române se află dizlocate în teatrele externe de operaţiuni - Afganistan, Bosnia-Herţegovina şi Kosovo - unde se achită cu brio de obligaţiile ce le revin. În acelaşi context, se cuvine să-i menţionăm şi pe marinarii noştri de pe fregata "Regina Maria", aflaţi în misiunea "Active Endeavour" pe Marea Mediterană.

Baza Militară de la Deveselu reprezintă un alt moment de glorie al parteneriatului strategic româno-american şi, totodată, un element important în arhitectura regională de securitate dezvoltat de NATO prin implementarea sistemului de apărare antirachetă în Europa. Statul român a alocat 8 milioane de lei în 2013 pentru amenajarea bazei de la Deveselu, urmând a aloca bani şi în 2014 şi 2015 pentru această facilitate militară, chiar dacă suma pentru următorii doi ani nu a fost încă stabilită. În 2014, partea română trebuie să realizeze sistemul de supraveghere a bazei, iluminatul şi construcţia pavilioanelor în care vor fi cazaţi militarii români.

Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea în România a sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice, care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2011, prevede amplasarea şi operarea unui sistem terestru Aegis Ashore de apărare antirachetă, parte a contribuţiei SUA la apărarea antirachetă a NATO. Cooperarea în domeniul apărării antirachetă aduce o contribuţie substanţială la securitatea colectivă a NATO.

Parteneriatul strategic româno-american beneficiază deja de o experienţă consistentă. România şi SUA au fost prezente împreună în teatrele de operaţiuni din Kosovo, Irak şi Afganistan. Infanteriştii marini ai SUA, care compun Forţa Rotaţională la Marea Neagră (Black Sea Rotational Force), se antrenează la Baza Militară Mihail Kogălniceanu. Retragerea trupelor americane din Afganistan va fi operaţionalizată tot prin intermediul bazei militare de la Kogălniceanu.

Suntem convinşi că finalizarea construcţiei şi operaţionalizarea bazei militare de la Deveselu va rămâne pentru totdeauna un reper important în cooperarea dintre România şi SUA şi, totodată, un potenţator al rolului ţării noastre în securitatea regiunii extinse a Mării Negre.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"Să exorcizăm o dată pentru totdeauna stafia comunismului"

Se vor împlini în curând 24 de ani de la revoluţia care a răsturnat regimul comunist din România şi 7 ani de la condamnarea oficială a regimului comunist ca ilegitim şi criminal. Cu toate acestea, asistăm zi de zi la revirimentul ideologiei comuniste în societatea românească şi pretutindeni în Europa.

Tinerii care nu au trecut prin experienţa comunismului real se lasă acum prinşi de vraja utopiei marxiste. Oameni descurajaţi de realităţile obiective ale societăţii liberale cad victime nostalgiei faţă de un trecut foarte mult idealizat, cel comunist.

Asemenea ideologiei naziste, ideologia comunistă trebuie tot timpul prezentată conştiinţei oamenilor în adevărata sa lumină ca: ideologie a crimei, ca proiect social distrugător al libertăţii şi ca proiect economic falimentar.

Nu trebuie să încetăm niciodată să ne aducem aminte ca ceea ce s-a întâmplat să nu se mai poată repeta. Atât nazismul, cât şi comunismul şi-au pierdut dreptul de a mai exista în societatea democratică. Ei sunt duşmanii democraţiei şi ai libertăţii.

Din păcate am făcut şi facem prea puţin pentru a menţine vie în amintirea oamenilor atrocitatea regimului comunist.

Cred că a sosit momentul ca punctele conclusive ale Raportului final al Comisiei prezidenţiale de investigare a crimelor comunismului, asumate de către statul român, să fie puse în aplicare.

Am remarcat toţi şi cred că aplaudăm toţi faptul că torţionarii din gulagul românesc ajung în sfârşit în faţa justiţiei. Poate că trebuia să se întâmple mai repede, dar să ne bucurăm de acest început. Dar acest demers firesc al justiţiei trebuie completat de acţiuni concrete legislative.

Mă voi implica personal şi vă invit şi pe dumneavoastră să o faceţi, fie şi măcar prin votul dumneavoastră, în susţinerea acestor demersuri, ca în România, elevii să studieze în clasa a XII-a istoria locuitorilor acestei ţări sub totalitarism, atât sub dictaturile de tip fascist (dictatura carlistă, dictatura legionară şi cea antonesciană), cât şi sub dictatura comunistă.

Copiii trebuie să înveţe, în cadrul disciplinei obligatorii Istoria românilor (şi nu ca materie facultativă) adevărul despre regimurile criminale ce s-au succedat între 1937 şi 1989.

Trebuie să avem curajul să vorbim atât despre Holocaustul împotriva evreilor şi romilor din România, cât şi despre exterminarea de către regimul comunist a adversarilor politici, religioşi şi de clasă socială, iar tinerii noştri trebuie să înveţe din şcoală aceste lucruri.

De asemenea, trebuie să ajutăm, cât se poate politic şi bugetar, la cultivarea memoriei eroilor anticomunişti şi a victimelor regimurilor criminale din România secolului XX. Un muzeu al totalitarismului din România, în care să comemorăm victimele şi să fie demascate ideologiile criminale, este mai mult decât necesar. Avem deja locaţia: Fortul 13 de la Jilava, martor mai întâi al masacrelor comise de legionari şi mai apoi al atrocităţilor comuniste. Nu trebuie decât voinţa politică şi mobilizarea instituţiilor abilitate pentru a putea face, cu un minimum efort bugetar, o astfel de instituţie mai mult decât necesară.

Am încredere în dumneavoastră că, trecând peste diferenţe politice, veţi înţelege şi veţi ajuta în aceste demersuri menite să ne împace cu istoria şi să împiedice revenirea politică a comunismului şi a celorlalte ideologii criminale.

Domnul Daniel Iane:

Vreau să vă supun atenţiei câteva elemente din "Agenda digitală pentru Europa 2020" care are ca principal obiectiv o mai bună exploatare a potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicării, proiect prin care putem crea premisele optime inovării, creşterii economice sustenabile şi ale progresului.

O piaţă digitală unică pentru Europa înseamnă, din punctul meu de vedere, un context favorabil pentru creşterea economică inteligentă şi durabilă la nivel european, implicit, şi în România. Armonizarea serviciilor digitale la nivel european urmăreşte să sporească interoperabilitatea, să impună un standard european, să consolideze încrederea cetăţenilor europeni în serviciile online.

"Agenda digitală pentru Europa 2020" este un proiect măreţ care dacă va fi transpus în realitate va fi o realizare esenţială pentru dezvoltarea ţărilor Uniunii Europene şi a întregii Europe. Cei mai mulţi specialişti în IT, conform unor statistici oficiale, sunt în Europa. România excelează din punct de vedere al specialiştilor în domeniul IT, suntem chiar pe primul loc în Europa la acest capitol şi pe locul şase la nivel mondial. Acest fapt ne oferă încredere că putem aduce cu succes agenda digitală în România.

Vreau să punctez trei lucruri care sunt primordiale pentru reuşita acestui proiect european în România: creşterea gradului de alfabetizare digitală, dezvoltarea infrastructurii necesare răspândirii accesului la internet şi în zona rurală sau în zonele puţin mai greu accesibile, cum ar fi anumite zone montane, şi oprirea exodului de IT-işti români.

Internetul face parte din viaţa cotidiană a multor cetăţeni europeni. În ţările aflate sub standardele europene, din anumite puncte de vedere, gradul de alfabetizare digitală este foarte mic, iar acest lucru este valabil şi în cazul României. Comisia Europeană a înţeles să prioritizeze alfabetizarea digitală şi dezvoltarea competenţelor TIC prin finanţarea unor programe în acest sens, dedicate cetăţenilor europeni.

România ocupă unul din ultimele locuri în Europa la gradul de răspândire a Internetului broadband. Doar 14% din populaţie au acces la internet, deşi preţul abonamentelor de internet este destul de mic în comparaţie cu celelalte ţări europene. Românii trebuie să dispună de internet rapid şi ultrarapid, accesibil tuturor şi puţin costisitor, iar finanţările europene pentru investiţiile în internet de bandă largă sunt principala soluţie.

În industria IT din România regăsim acelaşi fenomen ca cel din sănătate sau din educaţie, şi anume: "exodul creierelor". Cei mai buni IT-işti ai noştri preferă să plece pentru o viaţă mai bună, pentru un câştig salarial conform cu pregătirea lor. În România există ingineri şi programatori foarte valoroşi. Acest segment poate fi caracterizat drept un mix între creativitate şi inteligenţă, profesionalism şi o structură care poate elabora oricând proiecte sigure şi sustenabile pe termen lung, iar "Agenda digitală pentru Europa 2020" este un astfel de proiect, ce poate fi implementat cu ajutorul celor mai buni IT-işti români.

Prin "Agenda digitală pentru Europa 2020", Comisia Europeană încearcă să exploateze la maximum potenţialul social şi economic al internetului. Fie că vorbim de afaceri, muncă, timp liber sau comunicarea cu alţi cetăţeni, internetul poate să sporească calitatea şi rapiditatea serviciilor oferite de întreprinderi şi să sporească calitatea vieţii cetăţenilor.

Industria IT şi o agendă digitală europeană poate să ajute statul român. Interconectarea bazelor de date pentru tot ce înseamnă sectorul social sau economic poate fi o realizare care să contribuie la îmbunătăţirea semnificativă a relaţiei dintre cetăţean şi stat, sau alte instituţii naţionale sau europene, prin digitalizarea serviciilor. Totul poate fi făcut mai repede, cu mult mai puţin efort şi mai sigur, erorile umane produse de diferiţi funcţionari pot fi remediate printr-o agendă digitală europeană.

Domnul Dorel Covaci:

"Aniversarea Armatei Română, una dintre cele mai credibile instituţii ale statului"

Din anul 1830, anul înfiinţării Armatei Române moderne, şi până în 1951 nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Începând cu 1951, ziua a fost sărbătorită la 2 octombrie.

De la 1959, în fiecare an, pe 25 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Armatei Române, celebrându-se victoria de la Carei, judeţul Satu Mare, din 1944, care a scos de sub ocupaţia hortysto-fascistă nordul Transilvaniei. Eliberarea întregului teritoriu naţional s-a obţinut prin acţiunea a 525.702 militari, care au luptat între 23 august şi 25 octombrie 1944. Dintre aceştia au pierit, au fost răniţi sau au dispărut în luptă 58.330. Comandantul Armatei a IV-a, generalul Gheorghe Avramescu se adresa, în Ordinul de Zi din 25 octombrie, ostaşilor aflaţi sub comanda sa, cu următoarele cuvinte: "La chemarea ţării, pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului, care vroia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost azvârlit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării."

Eliberarea teritoriilor din Nord-Estul Transilvaniei nu a însemnat încetarea luptelor duse de Armata Română, care a continuat războiul împotriva fasciştilor, alături de Naţiunile Unite, pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei: "Sunt gata de un nou efort şi de noi lupte alături de marii noştri aliaţi, până la înfrângerea totală a forţelor germane-maghiare", era comunicatul Marelui Stat Major, din 25 octombrie 1944.

România celebrează Ziua Forţelor Armate, ca simbol al păstrării independenţei şi suveranităţii naţionale. Această zi ne evidenţiază faptul că Armata Română a fost şi se află într-o comuniune strânsă cu Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului român, cea care a dat tonul în lupta pentru îndeplinirea idealurilor tuturor românilor, de suveranitate, unitate, independenţă şi integritate teritorială. Armata Română şi-a îngemănat întotdeauna misiunea şi acţiunea cu destinul poporului român, apărând teritoriul ţării, garantând suveranitatea, independenţa statului român şi a democraţiei constituţionale, oferind protecţie cetăţenilor ţării şi ajutor în situaţii cruciale sau contribuind activ şi concret la asigurarea securităţii şi apărării colective, la nivel internaţional.

După Revoluţia din 1989, prima acţiune peste hotare a Armatei Române a început în martie 1996. Batalionul 96 Geniu, alături de contingentele armatelor ţărilor membre NATO, în teatrele de operaţiuni din Bosnia-Herţegovina. Din 2000, am participat în Kosovo, la misiunea NATO KFOR, iar din 2003 până în iulie 2009 în Irak.

În prezent, Armata Română participă cu 1.405 efective în misiuni internaţionale de combatere a terorismului, umanitare şi de asigurare a păcii; 1.319 efective activează sub egida NATO. În Afganistan, România şi-a trimis primul batalion de infanterie, format din 405 militari, în 2002, pentru a oferi asistenţă în asigurarea securităţii teritoriilor. De atunci am pierdut 25 de militari români, iar 122 au fost răniţi. În prezent, participăm, în Afganistan, cu 1.027 efective. Acolo, militarii români au de înfruntat atacurile aproape zilnice ale insurgenţilor, cu dispozitive explozive, rachete sau mortiere.

Armata Română, alături de Biserică, reprezintă una dintre cele două instituţii ale statului, care beneficiază de cea mai mare încredere din partea populaţiei. Aceeaşi apreciere se întâlneşte şi în celelalte state ce compun UE. O explicaţie rezidă din considerentele că Armata este percepută ca fiind o sursă de speranţă, un factor de unitate, stabilitate, îndeosebi în situaţii de criză; este strâns legată de promovarea şi apărarea intereselor naţionale; reprezintă un sistem de referinţă pentru celelalte instituţii ale statului, cu atribuţii în apărare şi securitate naţională; este un garant, o păstrătoare şi o purtătoare a tradiţiilor, a valorilor militare şi naţionale. Armata, ca instituţie a statului, este valorizată pozitiv de majoritatea populaţiei, este percepută ca fiind utilă şi legitimă social şi purtătoare de răspunderi cu caracter permanent, dar şi ad-hoc, generate de alterarea mediului de securitate la nivel naţional, zonal, regional sau global.

Armata Română trece printr-un complex proces de restructurare, ce are ca scop modernizarea şi eficientizarea, prin reducerea personalului şi achiziţionarea de tehnologii noi, compatibile cu standardele internaţionale. Să nu uităm că în anii `90, Armata dispunea de un efectiv de 300.000 de membri, iar acum avem doar 70.000, în condiţiile asigurării unor standarde înalte de calitate a serviciilor.

Cu ocazia aniversării a 69 de ani de la momentul istoric octombrie 1944, urez la mulţi ani cu sănătate tuturor celor care au îmbrăcat vreodată uniforma militară şi au purtat în sufletul lor onoarea şi mândria de a apăra cu supremul preţ omenesc pământul străbun, care s-au dăruit până la sacrificiu pentru interesul naţional!

Ne plecăm, în semn de preţuire şi respect, în faţa curajului, patriotismului şi abnegaţiei ostaşilor români, aducându-le mulţumire pentru tot ce au făcut spre apărarea pământului străbun, sau în îndepărtatele teatre de operaţiuni de război, pentru a putea să fim liberi, independenţi, suverani, demni şi mândri că suntem români.

Dumnezeu să vă ocrotească!

Se ştie, totodată, că asaltul de la Carei a fost planificat să se desfăşoare special pe data de 25 octombrie, ziua de naştere a Regelui Mihai, ca un omagiu adus Majestăţii Sale.

Aşadar, îi urăm şi noi Majestăţii Sale la mulţi ani, o viaţă lungă cu sănătate şi bucurii!

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Mesajul ministrului adjunct al afacerilor externe din Republica Elenă, E.S. domnul Kyriakos Gerontopoulos, cu prilejul Zilei "Marelui nu" - 28 octombrie 1940

Anul acesta se împlinesc 73 de ani de la "Marele nu" spus de poporul elen fascismului, 73 de ani de la începutul celor şapte luni ale războaielor greco-italian şi greco-german (28 octombrie 1940 - 31 mai 1941) care au contribuit decisiv la deznodământul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În acest context, am deosebita plăcere şi onoare să vă aduc la cunoştinţă mesajul ministrului adjunct al afacerilor externe din Republica Elenă, E.S. domnul Kyriakos Gerontopoulos, adresat grecilor de pretutindeni, cu prilejul Zilei "Marelui nu" - 28 octombrie 1940.

"Dragi compatrioţi,

Ca în fiecare an, grecii de pretutindeni cinstesc aniversarea "Marelui nu".

Ziua de 28 octombrie este o zi de omagiu şi glorie, de recunoştinţă faţă de grecii care, «pentru răzbunarea nedreptăţilor», au opus rezistenţă, au luptat şi au rămas neclintiţi pentru o «idee măreaţă».

Prin lupta lor titanică au reînviorat speranţa popoarelor înrobite, au trezit conştiinţe în lumea de dincolo de Atlantic şi au surpat mitul de neînvins al puterilor întunericului.

Moştenirea lui 28 octombrie este preţioasă şi mereu actuală.

Prin unitate, concordie, demnitate naţională, respect pentru valorile umane şi credinţă în puterile inepuizabile ale elenismului, facem faţă provocărilor contemporane.

În efortul depus de grecii de pretutindeni, Elenismul Ecumenic are un rol esenţial în poziţionarea Greciei acolo unde îi este locul la nivel mondial."

În ceea ce mă priveşte, sunt sigur că ziua de 28 octombrie 1940 va dăinui veşnic în sufletele grecilor. Către cei care s-au jertfit pentru demnitate se îndreaptă recunoştinţa mea, a membrilor Uniunii Elene din România şi a celor care preţuiesc libertatea.

La mulţi ani Grecia !

La mulţi ani grecilor şi filoelenilor de pretutindeni!

Domnul Dumitru Niculescu:

"Privatizarea CFR Marfă, joc de leapşa voit?!"

Am constatat cu toţii eşecul unei importante privatizări ale cărui ecouri vor depăşi, cu siguranţă, graniţele ţării mai mult decât eşecul anterior al privatizării Oltchim. În cazul CFR Marfă lucrurile sunt însă mult mai subtile, procesul de privatizare trezind un interes mult mai mare, în ciuda pierderilor constante ale operatorului feroviar. Evident, explicabil prin cota de piaţă dominantă a acestuia, o atracţie pentru orice investitor.

Clauzele contractului de vânzare-cumpărare au fost negociate de Ministerul Transporturilor, în calitate de vânzător, şi GFR, în calitate de cumpărător. Pe baza lui, Guvernul a dat o hotărâre în baza căreia privatizarea a devenit un act normativ. Printre clauzele negociate se aflau, după cum afirmă părţile contractului, o serie de condiţii suspensive.

Condiţia suspensivă este acel eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea unui act juridic, iar neîmplinirea ei împiedică producerea efectelor urmărite de părţi la încheierea unui contract. Nu duc la desfiinţarea lui, aşa cum a menţionat avocatul GFR, ceea ce ne arată că era vorba de o serie de condiţii rezolutorii, care au ca efect rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Printre aceste condiţii erau şi obţinerea acordului băncilor creditoare ale CFR Marfă cu privire la schimbarea structurii acţionariatului şi a avizului Consiliului Concurenţei.

Un termen de 60 de zile pentru o achiziţie de genul CFR Marfă era categoric, nerealist. De aici şi suspiciunile:

1. De ce nu s-au obţinut acordurile băncilor creditoare ale CFR? S-au cerut şi au fost refuzate?! Greu de crezut că s-au cerut...
2. De ce s-a prevăzut un termen atât de scurt pentru obţinerea avizului Consiliului Concurentei şi, mai ales, de ce cumpărătorul a acceptat un asemenea termen, vădit nerezonabil?

În momentul de faţă, din punct de vedere strict contractual, cumpărătorul este în măsură să constate încetarea lui (dacă respectivele condiţii erau rezolutorii) ori lipsa lui de efecte (dacă erau suspensive). Aceasta înseamnă restituirea avansului de 20 de milioane de euro şi a scrisorii de garanţie bancară de 10 milioane de euro. Or, rolul garanţiei dintr-un proces de privatizare este acela de a acoperi prejudiciul vânzătorului cauzat de o retragere intempestivă a ofertantului câştigător al concursului de oferte. GFR nu s-a retras şi a semnat contractul de vânzare de acţiuni. A plătit avansul şi ar fi trebuit să plătească diferenţa până la 202 milioane de euro, dacă efectele contractului s-ar fi produs. Culpa lipsei acordului din partea băncilor creditoare ale GFR este vina vânzătorului. Lipsa avizului Consiliului Concurenţei este datorată tocmai de termenul prea scurt în care avizul ar fi trebuit obţinut.

Toate acestea ne îndreptăţesc să nu credem că a fost pură incompetenţă din partea vânzătorului, precum în cazul Oltchim, sau că GFR a vrut să găsească o modalitate contractuală de a nu cumpăra CFR Marfă cu plata integrală? Faptul că doamna ministru Mănescu de la transporturi a decis restituirea garanţiei plătite de GFR, ar putea fi un răspuns elocvent.

Poate ne explică, juridic, doamna ministru cum este posibil să ai un contract unde scrie negru pe alb "dacă ofertantul-cumpărător nu plăteşte preţul, pierde garanţia depusă..." Şi tu, Ministerul Transportului, îi restitui banii lui Gruia Stoica! Nu e ăsta un joc de leapşa, voit ?!

Domnul Erland Cocei:

Una dintre marile provocări ale României şi, totodată, prioritate a Guvernului Ponta este valorificarea potenţialului imens de dezvoltare pe care îl are agricultura. Mai mult, acestui domeniu i se acordă o importanţă deosebită pe plan european, politicile de sprijinire a fermierilor fiind printre cele mai însemnate la nivelul Uniunii Europene. Pentru a fi competitivă şi a face faţă rigorilor pe această piaţă, agricultura românească trebuie susţinută atât prin fondurile europene, cât şi prin politicile guvernamentale de la Bucureşti.

Pe plan european, României i-au fost alocate din Fondul european pentru garantare în agricultură 1,403 miliarde euro, cuantumul maxim al plăţilor pe hectar fiind de 139,17 euro. La această sumă, Guvernul a adăugat o plată suplimentară de 21 de euro pe hectar din bugetul naţional, ceea ce ridică subvenţia pe suprafaţă la 160 de euro pe hectar. Astfel, începând cu data de 16 octombrie, fermierii români primesc 61 de euro pe hectar, ce reprezintă avansul din plăţile pe suprafaţă, iar după 1 decembrie vor primi şi diferenţa până la 160 de euro la hectar, sumele fiind achitate integral până în martie 2014.

De asemenea, România a obţinut 220 de milioane euro de la UE pentru modernizarea infrastructurii principale de irigaţii, care se întinde pe 200.000 de hectare.

Rezultatele s-au văzut în 2013, un an excelent pentru agricultură, care a înregistrat producţii record la diferite cereale. Acest lucru a fost posibil şi pentru că Guvernul USL a transformat agricultura într-un domeniu prioritar, promovând politici de sprijinire a acestei ramuri.

Astfel, Guvernul a luat decizia reducerii TVA la pâine, cu aplicare de la 1 septembrie, măsură care va contribui la reducerea evaziunii fiscale din domeniu şi la scăderea preţurilor la toate produsele de panificaţie. De asemenea, au fost acordate plăţi directe şi complementare în valoare de 2,8 miliarde de euro în 2013 şi a fost elaborat un proiect de act normativ pentru reglementarea pieţei agricole, care îi va sprijini pe micii producători şi va reduce evaziunea fiscală.

În urma finalizării proiectelor cuprinse în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, au fost menţinute 28.000 de locuri de muncă în agricultură, fiind constituit suplimentar Fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe.

Toate aceste măsuri şi demersuri, rezultatele obţinute în acest an demonstrează fără echivoc că acest sector a devenit o prioritate pentru România, fapt recunoscut şi partenerii internaţionali ai FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale în cadrul evaluării acordului stand-by semnat de ţara noastră.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Mulţumim, militari! Mulţumim, Armată Română!"

Chiar dacă Ziua Naţională a Armatei Române s-a sărbătorit la sfârşitul săptămânii trecute, cred cu putere că este de datoria noastră să cinstim şi să arătăm respectul cuvenit tuturor celor care au căzut cu vitejie sub stindardul tricolor şi tuturor celor care, astăzi, servesc cu onoare ţelurile naţionale, atât în ţară, cât şi peste hotare, alături de partenerii noştri euroatlantici.

Armata Română a fost şi va rămâne una dintre armatele cele mai iubitoare de ţară şi de neamul său. Sunt puţine oştiri care au demonstrat atâta curaj precum Armata Română, atât în Primul cât şi în cel de-al Doilea Război Mondial.

"Pe aici nu se trece!" este o deviză care a depăşit deja semnificaţia şi eroismul momentelor de la Mărăşti şi Mărăşeşti. "Pe aici nu se trece!" este deviza tinerilor de astăzi care luptă pe fronturile din Afganistan, Irak sau în operaţiunile de menţinere a păcii. "Pe aici nu se trece!" este cel mai puternic exemplu de vitejie pe care-l pot demonstra militarii români, cel mai puţin înzestraţi din punct de vedere tehnic dintre soldaţii prezenţi în operaţiuni.

Armata Română a reprezentat dintotdeauna elementul de echilibru şi încredere, că statul român este şi va rămâne suveran şi indivizibil. Nu întâmplător, populaţia ţării noastre manifestă cea mai puternică încredere în această instituţie a statului român. Nu întâmplător, tot mai multe batalioane ale Armatei Americane sunt puse astăzi sub comanda bravilor ofiţeri români. Nu întâmplător, prea mulţi soldaţi români se întorc acasă răniţi sau chiar neînsufleţiţi, pentru că sunt singurii care-şi asumă şi cele mai periculoase misiuni. Ce altă recunoaştere ne mai trebuie pentru faptele şi comportamentul de nezdruncinat al soldaţilor noştri decât recunoaşterea lor internaţională?

Trebuie să nu uităm, chiar şi la zi festivă, că bravii noştri soldaţi se confruntă cu nenumărate probleme, în special de dotare. Economia românească nu a generat până acum resursele necesare înzestrării cu armament şi logistică necesară unei armate de secol XXI. Economia românească nu a permis ca soldele primite de militarii din misiuni să se ridice la înălţimea curajului şi meritului lor.

Cu toate acestea, n-ar trebui să trecem cu vederea eforturile pe care le-a făcut Guvernul Ponta pentru achiziţia unei flote de avioane F16, de prea mult timp aşteptate de către militarii noştri.

N-ar trebui să trecem cu vederea nici acţiunile guvernului de a înlătura nedreptăţile sociale legate de bravii noştri veterani de război sau nedreptăţile făcute militarilor pensionari.

Chiar dacă mai sunt foarte multe de făcut pentru militarii Armatei Române, am speranţa că Guvernul va trata şi în viitor, cu acelaşi respect, pe soldaţii români, iar la 4 ani de guvernare să putem spune că soldaţilor noştri nu le lipseşte nici logistica şi nici respectul nostru pentru faptele lor, materializat în solde juste.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Partidul Naţional Liberal a susţinut întotdeauna promovarea unui cadru legislativ propice dezvoltării microîntreprinderilor. Totodată, PNL a venit în permanenţă în întâmpinarea iniţiativelor întreprinzătorilor tineri, la început de drum, care doresc să-şi pornească propriile afaceri. Legat de acest subiect, vreau să vă aduc în atenţie adoptarea în Senatul României a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2013 privind completarea art. 9 din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nt.6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Noua reglementare stabileşte că facilităţile oferite pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de microîntreprinderi de către întreprinzători tineri nu mai sunt recuperate în cazul în care societatea respectivă îşi schimbă calitatea de microîntreprindere, aşa cum se întâmpla până acum.

Este o măsură bine-venită, care alege să premieze competenţa şi managementul performant, în condiţiile în care un tânăr care a beneficiat de un sprijin şi-a pus pe picioare o afacere care s-a dezvoltat şi a trecut la un nivel superior. Ministerul Economiei implementează anual Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Programul se adresează întreprinzătorilor cu vârsta de până la 35 de ani, care înfiinţează pentru prima dată o societate comercială cu răspundere limitată. Programul s-a bucurat de un larg interes în rândul tinerilor întreprinzători şi a condus la crearea a peste 10.000 de locuri de muncă. Prin intermediul acestui program, tinerii întreprinzători primesc alocaţii financiare nerambursabile reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro echivalentul în lei, din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care fac dovada surselor de cofinanţare.

Drept urmare, această măsură adoptată de Senatul României, o măsură care conţine mai multe facilităţi decât cele pe care vi le-am enumerat aici, se alătură celorlalte menite să ajute economia românească şi să o menţină pe trendul ascendent pe care s-a înscris odată cu intrarea la guvernare a USL.

Domnul Florin Gheorghe:

"Victor a mutat Parlamentul la Palatul Victoria!"

A devenit deja evident faptul că şedinţa care se desfăşoară în plenul Camerei Deputaţilor, în fiecare marţi, de la ora 8,30, dedicată declaraţiilor politice ale deputaţilor, a rămas singura funcţie palpabilă a Parlamentului României, de când USL şi Victor Ponta guvernează. Să-mi răspundă colegii mei, cei mulţi, de la USL, câte propuneri legislative aparţinând parlamentarilor, ca iniţiatori, au fost adoptate din luna mai a anului trecut şi până acum? Răspunsul îl cunoaşteţi. I-aş mai întreba pe colegii mei cei mulţi de la USL câte proiecte de lege sau ordonanţe ale Guvernului Ponta s-au modificat în Parlament, măcar şi cu o virgulă?! Răspunsul îl ştiţi cu toţii.

Dacă la nivelul guvernării Victor Ponta a eşuat într-un mod lamentabil, la nivelul legiferării prin ordonanţe se poate lăuda, pe bună dreptate, că l-a bătut chiar şi pe Adrian Năstase!

La foc cu foc sau la foc automat, ies ordonanţele sau ordonanţele de urgenţă de la Guvern. O ordonanţă de guvern la fiecare 3 zile calendaristice este performanţa cu care se laudă Victor Ponta, premierul susţinut în Parlament de 432 de parlamentari, adică de aproape 75%. Cum poate Victor Ponta să invoce că procedurile parlamentare nu sunt suficient de rapide pentru a legifera, când, cu o astfel de majoritate, un proiect înaintat Parlamentului astăzi poate fi adoptat în numai câteva zile. De cine îi poate fi frică lui Victor Ponta în Parlament, atâta vreme cât s-a asigurat de faptul că deputaţii şi senatorii USL sunt reduşi la tăcere, cu mâinile legate la depunerea de amendamente şi cu mâinile ridicate invariabil "Vot pentru" la orice proiect venit din partea propriului guvern?!

Eu înţeleg că, legiferând prin ordonanţe, Victor Ponta nu trăieşte niciun moment emoţia că frumoasa adormită, numită cu stiloul său în funcţia de Avocat al Poporului, ar îndrăzni să-l deranjeze cu vreo sesizare la Curtea Constituţională a actelor sale, mult prea multe neconstituţionale.

Ceea ce nu pot să înţeleg este dispreţul pentru Parlamentul României, acelaşi Parlament pe care îl preaslăvea când Victor Ponta, deputatul, era în opoziţie.

Ceea ce nu vreau să accept este ca Victor Ponta să facă din Parlament doar o remorcă a activităţii sale guvernamentale, golit de conţinut, dar plin de sloganul "70% din români ne-au ales".

Degeaba va mai azvârli Victor Ponta câteva minciuni inteligente, pe sub ochelarii aburiţi de ipocrizie, căci atât noi, parlamentarii, dar şi preşedintele Comisiei de la Veneţia, am remarcat deja faptul că locatarul de la Palatul Victoria încalcă principiile democratice în materie de legiferare şi îşi doreşte sub papuc toate puterile statului: pe cea executivă o are, graţie majorităţii inerte de 75%; pe cea legislativă şi-a luat-o singur, legiferând prin ordonanţe de urgenţă tot ce-a visat noaptea; pe cea judecătorească vrea să şi-o asume, prin intimidări ale magistraţilor şi intervenţii brutale în actul de justiţie.

Dacă dumneavoastră, dragi colegi din USL, l-aţi împăiat pe Victor Ponta cu aceste puteri semiabsolute şi acceptaţi patetici situaţia, eu nu accept şi nu voi permite nimănui să calce în picioare Constituţia ţării şi principiul separaţiei puterilor în stat.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Baronii flămânzi devorează cota unică!"

De mai bine de o lună, Victor Ponta se chinuie şi nu găseşte minciunile cele mai inspirate pentru a ne convinge că nu el este de vină pentru cele mai proaste încasări bugetare din ultimii ani şi că nu el este de vină pentru noile tăieri bugetare care se vor opera la rectificarea bugetară din această lună.

Şi, cum singur se caracterizează ca fiind plin de idei "inteligente", a mai scos din căciulă o minciună care nu este doar ipocrită, dar şi jignitoare la adresa românilor. Astfel, "estimările nerealiste!" de venituri bugetare ar fi fost de vină, nu creşterea constantă a fiscalităţii! Nu incompetenţa propriilor miniştri! Da, miniştri, pentru că are unul pentru finanţe şi unul pentru buget! Cel pentru finanţe nu doar că a colectat mai puţini bani decât în anul 2012, dar a făcut şi "marea organizare" a ANAF, dând "liber la evaziune" clientelei de partid. Dacă vreţi să găsiţi miliardele de euro lipsă la bugetul de stat, căutaţi-le în conturile firmelor de partid ale USL. Sunt până la ultimul leuţ în conturile lor!

Cel de-al doilea ilustru, filosoful ministru al bugetului, care, în perioada de opoziţie vindea gogoşi bugetare în studiourile de televiziuni, pozează acum în victima incapacităţii structurilor ANAF de a se lupta cu evaziunea. Mai mult, astăzi nu mai apare la televiziuni şi nici pe stradă, de teama că ar putea fi linşat de populaţia sărăcită, cu mâna sa, de politica antieconomică a USL. Acceptă, însă, să primească zilnic ghionturi de la flămânzii baroni locali, care îi amintesc lui şi lui Victor Ponta că, dacă nu sunt în stare să le mai dea bani, îi remaniază de urgenţă.

"Puneţi taxe şi daţi-ne bani!" .. "Bani, mai mulţi, nu mărunţiş ... suntem la putere!" ... "Dacă nu sunteţi în stare, vă remaniem! ... noi v-am făcut, noi vă omorâm!" le strigă Oprişan, Dragnea, Constantinescu sau ceilalţi urmaşi ai lui Mischie, "tinerii lupi" la şefia consiliilor judeţene.

Aşa s-a ajuns la ideea "inteligentă" a lui Ponta că singura soluţie pentru a satisface foamea baronilor locali este să devoreze cota unică. La ce foame de resurse financiare îi macină pe baronii locali, creşterea cotei unice cu 6 puncte procentuale, de la 16% la 22%, mi se pare deja mult prea mică! Mă mir că nu propun o cotă unică de 40% şi aceasta să fie aplicabilă doar celor care nu sunt membri ai USL! Dar cine ştie ce ne rezervă viitorul apropiat, mai ales când nu Parlamentul decide în materie legislativă, ci consiliul informal al baronilor locali. Acolo se iau deciziile pentru ţară. De acolo se guvernează ţara. Victor Ponta nu este decât un abil purtător de cuvânt al baronilor locali, care reuşeşte încă să convingă, prin minciună, că ne aflăm pe calea cea bună.

Este deja notoriu că Oprişan şi Dragnea vântură prin buzunare liste cu miniştri care trebuie remaniaţi, liste cu procurori "obraznici", care le tulbură apele şi care trebuie "scuturaţi bine", şi liste cu inspectorii fiscali care trebuie îndepărtaţi, inspectori care au curajul să le ceară tocmai lor să plătească taxele şi impozitele.

Ştim deja cu toţii că peşcheşul pe care Victor Ponta îl dă constant baronilor locali nu mai este suficient, motiv pentru care aceştia s-au decis să şi-l ia singuri: fie sub forma "pseudo-descentralizării", fie prin devorarea cotei unice.

Domnul Georgian Pop:

"România se mândreşte cu opera sculptorului Constantin Brâncuşi"

România a sărbătorit timp de trei zile cei 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental "Calea Eroilor", ridicat la Târgu Jiu de marele sculptor Constantin Brâncuşi. Ansamblul, care cuprinde celebrele operele "Masa tăcerii", "Poarta sărutului" şi "Coloana fără sfârşit", întins pe o lungime de 1,8 km, este un monument închinat eroilor neamului, ca simbol al curajului şi sacrificiului suprem. Opera lui Brâncuşi este expresia fidelă a profunzimii culturii româneşti, dar şi a valorilor naţionale şi universale.

Înscrierea ansamblului monumental a lui Constantin Brâncuşi în lista patrimoniului mondial UNESCO ar încununa şi mai mult această capodoperă a artei contemporane universale şi ar spori sentimentul de mândrie pe care-l avem ca români faţă de aceste impresionante sculpturi. Ne dorim ca, astfel, tot mai mulţi turişti să vină să vadă ansamblul din Târgu Jiu, pentru că opera lui Brâncuşi este o moştenire pe care sculptorul a lăsat-o întregii lumi.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Independenţa energetică înseamnă locuri de muncă, venituri la buget, preţuri mici şi dezvoltarea infrastructurii"

După cinci ani de criză economică profundă şi 24 de ani în care s-a reuşit consolidarea economiei de piaţă, România se află în faţa unei alegeri extrem de importante: modelul de dezvoltare economică al viitoarelor decenii. Cu alte cuvinte, trebuie să hotărâm care sunt domeniile prioritare în care vrem să investim, încotro vrem să ducem societatea românească. Într-un climat global din ce în ce mai competitiv, suntem obligaţi să alegem câteva direcţii strategice şi, în funcţie de această decizie, România va reuşi sau nu să recupereze decalajele faţă de ţările avansate ale Uniunii Europene.

Guvernul Ponta are marele merit de a fi formulat pentru prima dată o strategie economică integratoare, care vorbeşte despre priorităţile pe care ar trebui să le avem. Deşi este de acceptat că documentul cu pricina, altfel foarte valoros, ar mai trebui puţin rafinat, cred că el este o bază de plecare excelentă pentru ceea ce trebuie să facem în următorii 20 de ani. Întreg acest demers se bazează pe o presupoziţie extrem de importantă: că România va reuşi să-şi asigure, în următorii 4-5 ani, independenţa energetică.

Independenţa energetică e un concept foarte prezent în dezbaterea publică românească, dar el nu este foarte clar definit. Pe de o parte, înseamnă să nu mai facem importuri de niciun fel de energie: nici gaze, nici cărbune, nici petrol, nici energie electrică. Pe de altă parte, înseamnă capacitatea de a oferi energie către domeniile industriale pe care reuşim să le dezvoltăm la preţuri mici, astfel încât să fim competitivi la nivel regional. Deci independenţa energetică înseamnă libertatea de a dezvolta economia românească în direcţia pe care ne-o dorim cu toţii - nu vom mai fi obligaţi să mergem într-un sens sau în altul pentru că ne-o cer sau impun unii sau alţii. Vom fi liberi să ne decidem singuri viitorul, o experienţă pe care România n-a mai avut-o din perioada interbelică.

Independenţa energetică e o stare de fapt care echivalează cu stabilitatea. Acum, suntem în situaţia de a lua 20% din gaze de la Federaţia Rusă şi de a apela chiar şi la petrol din import. Or, asta înseamnă preţuri mari, dar şi o oarecare slăbiciune geopolitică. Pentru a înţelege efectele dependenţei, toţi cei care spun că nu ar trebui să mergem pe acest drum ar face bine să se uite la situaţia Ucrainei, căreia i s-au scumpit gazele la niveluri inacceptabile de fiecare dată când a dat semnale tranşante de apropiere de Uniunea Europeană. Dacă stăm pasivi, până în 2030 ajungem la un nivel de dependenţă de 50%, ceea ce ne face foarte vulnerabili.

Dacă există un minus deopotrivă al informării populaţiei de către mijloacele mass-media, dar şi de către Executiv, acela se găseşte în zona explicitării în termeni foarte simpli a beneficiilor independenţei energetice. Românii trebuie să ştie că, exploatând resursele naturale de care dispunem, putem exercita control asupra preţului respectivei resurse. Deci, gazele, electricitatea şi chiar petrolul care ar putea fi exploatat în România vor genera preţuri mai mici pentru populaţie, dar şi pentru industria românească. Dezvoltarea sectorului industriei energetice ar putea genera în următorii 10 ani aproximativ 200.000 de noi locuri de muncă direct şi încă vreo 500.000 pe orizontală în industrie. De asemenea, independenţa energetică poate declanşa procesul de reindustrializare a României, investitorii fiind evident atraşi de energie mai ieftină. Investiţiile străine înseamnă venituri mai mari la buget şi, implicit, bani pentru infrastructură şi servicii sociale.

700.000 de noi locuri de muncă, impozite şi taxe, redevenţe, investiţii directe (consum străin) sau cote din profit de la companiile cu capital parţial de stat echivalează cu măcar un 2% anual creştere a PIB-ului, venit numai din o simplă decizie pe care o luăm acum: dacă vrem sau nu să exploatăm resursele naturale de care dispunem. Această creştere poate finanţa şcolile şi spitalele din România, proiecte majore de investiţii sau, pur şi simplu, zona de ajutoare sociale pentru oamenii în nevoie.

Alegerea, aşa cum o văd eu, este cât se poate de simplă: vrem sau nu vrem progres social şi economic; vrem sau nu vrem să reducem decalajele faţă de ţările din zona euro, vrem să fim un jucător economic important sau o simplă piaţă de desfacere. Sunt încrezător că, dincolo de o minoritate vocală, care are dreptul său să protesteze, majoritatea tăcută a românilor îşi doreşte ca România să progreseze. Vrem un standard de viaţă mai bun, comparabil cu cel al occidentalilor.

A avea resurse şi a nu le folosi e o crimă împotriva viitorului acestei naţiuni. Profitând de uriaşa şansă reprezentată de parteneriatul pe care îl avem cu SUA şi de disponibilitatea companiilor americane de a se implica direct în atingerea acestui obiectiv al independenţei energetice, vom reuşi să reducem decalajele. A nu profita de bogăţiile naturale pe care le avem ar echivala cu luarea poziţiei leneşului, care întreabă mereu dacă sunt moi posmagii. Avem o datorie către copiii noştri să le oferim o ţară în care să trăiască liber de constrângeri, în care să nu îşi rupă spatele pe câteva sute de euro pe lună şi care să nu treacă prin fluctuaţiile generaţiei noastre.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"La mulţi ani, Majestate!"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, celebrează, alături de toţi cetăţenii români, ziua de naştere a Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. Astfel, adresăm sincere felicitări Casei Regale a României pentru atingerea vârstei de 92 de ani a Majestăţii Sale şi îi dorim viaţă lungă alături de poporul său.

Mihai I al României a fost dintotdeauna văzut drept un promotor al intereselor României peste hotarele ţării şi totodată un vector de influenţă în reafirmarea noastră de după Revoluţia din Decembrie 1989. De asemenea, Majestatea Sa a reprezentat pentru ţara noastră un simbol al democraţiei şi al libertăţii politice, atât înainte de instaurarea regimului comunist, cât şi după prăbuşirea acestuia.

Regele Mihai I, născut pe 25 octombrie 1921, a condus România într-o perioadă istorică dificilă, în timpul celei mai crude şi sângeroase conflagraţii mondiale, atunci când ţara noastră era dominată de crize politice succesive cauzate de începutul procesului de comunizare.

După actul curajos de la 23 august 1944, Majestatea Sa Regele Mihai a continuat să se opună, în ciuda riscurilor pe care şi le asuma, planului Uniunii Sovietice de instaurare a noului regim.

În timpul comunismului, Regele Mihai a constituit un element la care s-a raportat rezistenţa anticomunistă şi un suport moral pentru toţi românii care mai sperau încă la democraţie şi libertate.

Ţinem să menţionăm faptul că PNL a fost, încă de la întemeierea sa ca partid, în anul 1875, un susţinător al Casei Regale a României şi un promotor al tuturor reformelor de modernizare gândite pentru binele ţării. Noi, liberalii, vedem în conduita Majestăţii Sale Regele Mihai I un adevărat model pe care oricare alt şef de stat ar trebui să-l susţină şi să îl promoveze la rândul său. PNL mulţumeşte Majestăţii Sale pentru întreaga sa viaţă, hotărâre şi muncă puse în slujba poporului român şi îi adresează sincere urări de viaţă lungă şi sănătate deplină.

Acum, la vârsta de 92 de ani, Regele Mihai rămâne una dintre personalităţile cele mai apreciate din România, iar liberalii se alătură tuturor românilor care îi doresc Majestăţii Sale ani fericiţi alături de poporul său.

Monarhia a salvat de fiecare dată România şi a fost motorul care a condus această ţară spre progres şi spre afirmare internaţională. Recunoaşterea valorilor promovate de Casa Regală a României de-a lungul timpului semnifică pentru ţara noastră un pas important în procesul de reafiliere la politicile europene.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"La aniversarea unui simbol al României"

Ne aflăm între două zile de mare semnificaţie: 25 octombrie şi 8 noiembrie, ziua de naştere a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, respectiv ziua onomasticii.

Alături de toţi românii care sunt conştienţi de ce a reprezentat şi reprezintă Majestatea Sa, îi urez cu acest prilej un călduros la mulţi ani şi multă sănătate, pentru ambele evenimente!

De fapt, o urare de bine pentru Majestatea Sa sunt datori să o facă toţi românii, indiferent dacă simt ceva sau nu pentru instituţia monarhiei, indiferent dacă îl agreează sau nu pe cel care a domnit până în ziua în care România a devenit stat comunist şi cu acte în regulă.

Şi sunt datori să o facă poate numai şi numai datorită acestui fragment din memorabilul discurs, susţinut pe 25 octombrie 2010, aici, de la microfonul Parlamentului României, de către Majestatea Sa: "Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie".

Românii, şi noi toţi cei care astăzi suntem în serviciul românilor trebuie să fim mândri că suntem contemporani cu singurul şef de stat în viaţă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, un şef de stat care a luat o decizie extrem de dificilă, dar care a contribuit la scurtarea conflagraţiei şi, implicit, la o reducere a numărului de victime. Noi toţi trebuie să ştim că până la forţarea abdicării - în ţară, şi până în decembrie 1989 - în străinătate, Regele Mihai a fost unul dintre simbolurile năzuinţei românilor de a scăpa de comunism. De asemenea, trebuie să ştim că, după decembrie 1989 şi în prezent, Majestatea Sa, prin acţiunile pe care le-a întreprins, s-a dovedit că este un adevărat ambasador al imaginii şi intereselor României în lumea democratică.

Într-un comunicat remis presei de Partidul Naţional Liberal pe 25 octombrie a.c. se reitera următoarea constatare: "PNL vede în Regele Mihai un exemplu de cum trebuie să fie un şef de stat". Cred că este exact ceea ce trebuie acum României. Şi de fraza de încheiere a discursului Majestăţii Sale din 25 octombrie 2010 ar trebui să ţină cont toţi cei care aspiră la funcţia de preşedinte sau premier al României: "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri".

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Liderii UDMR încă se mai consideră în perioada Imperiului Habsburgic"

Duminică s-a desfăşurat marşul pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Dreptul oricui la a manifesta este un drept democratic recunoscut în România. Scopul manifestaţiei de duminică nu reprezintă o noutate în sine. Două elemente sunt însă deranjante în ceea ce priveşte nu doar această manifestaţie, ci în general toate acţiunile care privesc cererea de autonomie a Ţinutului Secuiesc.

În primul rând, Constituţia României nu prevede existenţa oricărei forme de autonomie teritorială. De aici trebuie plecat în orice discuţie.

În al doilea rând, declaraţiile unor lideri politici ai minorităţii maghiare sunt deranjante nu doar pentru că depăşesc graniţele Constituţiei, ci pentru că masa minorităţilor se ghidează după aceste declaraţii.

Domnul Frunda - atenţie, consilier al premierului Victor Ponta! - şi preşedintele UDMR, domnul Kelemen Hunor, au făcut o serie de declaraţii publice care nu au nicio legătură cu realitatea.

Domnul Frunda, vorbind despre autonomia teritorială solicitată, spune: "Autonomie cum există şi în alte ţări sau când Transilvania era principat independent sau parte a Imperiului Habsburgic. Asemenea autonomii existau frecvent în perioada Imperiului Habsburgic". Ei bine, o astfel de afirmaţie este complet ruptă de realitate, pentru că acum zona pentru care se cere autonomie teritorială este parte a statului român, şi nu a unui imperiu. Una era situaţia acum sute de ani, alta este situaţia acum. Era normal ca în orice imperiu multinaţional să fie acordate autonomii, pentru că în caz contrar teritoriile erau foarte greu de guvernat. Dar şi respectivele autonomii, fie ele şi delimitate teritorial, se conduceau tot conform politicii curţii imperiale.

Tot domnul Frunda mai spune că "Experienţa din 1918 până azi, experienţa general europeană este că minorităţile sunt discriminate tradiţional. Ar fi ideal să aibă aceleaşi drepturi ca majoritatea, adică limba maternă, justiţa sa etc.". Nu discut ce a fost între 1918 şi 1989. Dar a spune astăzi aşa ceva înseamnă că nu cunoşti legile şi realităţile din România. Unde vede domnul Frunda şi alţi colegi de-ai dumnealui discriminare a minorităţilor în România? În primul rând, în România nu se face vreo diferenţă între etnicul român şi orice alt etnic. Da, există diferenţe, dar de ordin pozitiv. Eu aş fi curios să aflu în ce ţară toate minorităţile recunoscute au reprezentare parlamentară şi articole speciale în diferite legi, precum Legea învăţământului, dar nu numai. Şi nu înţeleg ce înseamnă pentru juristul Frunda sintagma "justiţia sa". Suntem aici în faţa unei aberaţii. Justiţia este una singură pentru toată lumea, nu poate exista o formă de justiţie separată pentru o regiune anume.

Mai avem şi alte afirmaţii legate de ce înţeleg liderii UDMR prin conceptul de autonomie teritorială: "Cerem însă ca noi, secuii, maghiarii din Transilvania şi Ţinutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc" (Kelemen Hunor) şi "Oamenii să decidă asupra problemelor lor cotidiene".

Ce înseamnă sintagma "chestiunile care ne privesc"? Există probleme diferite care privesc pe anumiţi cetăţeni din România? Iar problemele cotidiene - bune sau rele - sunt aceleaşi şi pentru români, şi pentru orice minoritate.

Personal, sper că astfel de declaraţii să fie doar de natură electorală şi în acest moment trebuie să servească partidului aflat la guvernare în Ungaria. Nu este nicio problemă dacă etnicii maghiari din România se angajează şi sprijină electoral o anume formaţiune politică din ţara vecină. Este un drept al oricui să susţină politic pe oricine. Şi acest lucru nu este deloc deranjant. Dar a utiliza într-o campanie electorală teme care încalcă Legea fundamentală din România sau teme aberante şi fără legătură cu realitatea este deranjant.

Consider că altfel trebuie să fie pusă problema. Cred că în ceea ce-i priveşte pe etnicii maghiari trebuie luate decizii corecte şi corelate cu specificul local în procesul de descentralizare. Şi dacă astfel de decizii vor fi luate, cei din zonă îşi vor putea rezolva "chestiunile care-i privesc" şi fără să fie nevoie de nicio formă de autonomie teritorială.

De asemenea, consider că primul-ministru Victor Ponta trebuie să-l elibereze din funcţia de consilier pe domnul Frunda (chiar dacă este onorific), pentru că declaraţiile făcute de un oficial al Palatului Victoria nu pot contraveni Constituţiei.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

"Educaţia şi învăţământul - cheia succesului pentru viitorul României"

Educaţia şi învăţământul sunt elementele de bază şi totodată formula de succes a multor ţări bine dezvoltate, elemente care dau tonul în toate celelalte segmente importante în viaţa de zi cu zi a unui stat. Pornind de la această idee, consider că trebuie să dăm o mai mare atenţie învăţământului nostru, investind mult mai mult decât investim la ora actuală. De aceea cred că România are nevoie de o regândire strategică îmbunătăţită, bine gândită şi pusă la punct. O strategie planificată şi programată până la cele mai mici detalii, construită într-un anume interval de timp, de reprezentanţii Guvernului României, de noi, dragi colegi parlamentari români, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare şi cu alte ministere şi instituţii ale statului, inspectorate şcolare judeţene, şcoli şi, nu în ultimul rând, profesori, elevi şi studenţi, care sunt implicaţi direct în această problemă. Există din păcate multe probleme în şcoli şi universităţi, cu care se confruntă atât copiii, elevii, studenţii, cât şi profesorii, directorii, aceasta fiind o temă importantă de dezbătut. Printre alte legi, şi cu aceasta problemă, legată de învăţământ, trebuie să ne ocupăm cât mai repede posibil, spre binele tuturor. Din şcoală porneşte totul şi viitorul unei ţări depinde în mod direct şi este în corelare pozitivă cu educaţia şi învăţământul. Şcoala trebuie să fie şcoală!

Învăţământul este un domeniu complex şi trebuie tratat ca atare. Putem filozofa, politiza, schimba, scoate sau adăuga articole noi în şi din lege, dar de fapt în această privinţă trebuie să facem mult mai mult, prin luare de atitudine şi implicare mai activă. Tot ce mişcă în ţara asta are ca bază educaţia şi învăţământul - care este piatră de temelie a unui stat. Ca exemplul de succes putem lua reforma sau sistemul de învăţământ finlandez, unde s-a pus accentul de lucru pe fiecare copil în parte, în special în domeniul în care el este cel mai bun. Strategia de dezvoltare a început în urmă cu 30 de ani, iar roadele acestui proiect se observă cel mai bine în momentul de faţă, unde acest model este clasat la ora actuală pe primul loc în Europa.

Din aceste motive consider că este nevoie de o strategie nouă în domeniul educaţiei şi al învăţământului, care trebuie să aibă continuitate longitudinală şi unde este necesar să implementăm un sistem simplu, bine gândit şi clar definit, care să funcţioneze, fiind în favoarea fiecăruia. Prioritatea zero trebuie să fie copiii, elevii, studenţii, dar şi educatorii, învăţătorii şi profesorii - care trebuie să fie bine pregătiţi, cu diplome pe merit, corespunzătoare cunoştinţelor acumulate, şi bine plătiţi. Un rol important îl mai joacă şi factori precum: îndrumarea copiilor de către dascălii din şcoli pentru alegerea activităţii viitoare; toţi copiii să aibă aceleaşi drepturi şi şanse egale; stoparea discriminării rasiale şi agresivităţii în şcoli prin diferite metode; redeschiderea şcolilor de arte şi meserii, precum şi a liceelor tehnologice etc., toate acestea fiind etichetate ca o prioritate într-un sistem de învăţământ sănătos, căruia i se pot vedea efectele prin muncă şi în timp. Doar aşa putem avea rezultate, relansând economia ţări şi creând noi locuri de muncă, altfel, vorba multă sărăcia omului.

Cred că împreună, prin bunăvoinţă, indiferent de culoare politică, putem schimba multe în bine, pentru viitorul copiilor noştri, pentru copiii României de azi şi de mâine, indiferent de ce etnie sau religie sunt, pentru ţara noastră.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Cota unică de impozitare trebuie să rămână la 16% sau să scadă, orice creştere ar reprezenta o lovitură dură pentru economie"

Codul fiscal a suferit destul în ultimii ani. A fost modificat de atâtea ori încât investitorii abia că mai ştiu acum la ce să se mai aştepte. Fiscalitatea nu este o jucărie la îndemâna guvernanţilor, este un domeniu strategic pentru economie care trebuie să depăşească un ciclu de guvernare, şi nu trebuie să ţină cont atât de discuţiile ideologice, cât de realităţile sistemului economic pe termen lung.

Acestea fiind spuse trebuie să ne dăm seama că unul din punctele de echilibru din Codul fiscal a fost şi rămâne cota unică de impozit pe venit de 16%. Dezvoltarea economică, atâta cât a fost, este posibilă datorită acestei politici fiscale. Sistemul de taxare hotărăşte dacă economia creşte sau nu şi de această politică fiscală depinde direct şi implicit cuantumul încasărilor la bugetul de stat. Dacă mergem nu atât de mult timp în spate realizăm un lucru simplu: introducerea cotei unice a crescut veniturile la buget. În ianuarie 2005 a fost un moment critic pentru economia noastră, care a intrat într-un ritm accelerat de creştere stabilă, cel puţin până în 2008. Faptul că nu am ştiut ce să facem cu banii este obiectul unei alte discuţii. În numai 2 ani de la introducerea acestei politici fiscale productivitatea a crescut în medie cu 10%, iar PIB-ul a crescut cu peste 5,5%. Statisticile ne arată că, prin introducerea cotei unice de 16%, peste 150.000 de locuri de muncă au ieşit din economia neagră şi au început să producă bani pentru bugetul de stat. Creşterea consumului înregistrată în numai un an s-a ridicat la 12%, singurul efect negativ fiind scăderea economiilor. Totuşi, economia a început să se mişte, constructorii să construiască, industria să producă, chiar şi agricultura a început să exporte mai mult. Efectele pozitive ale introducerii cotei unice sunt greu de combătut, iar perioada 2005-2008, cred că sunteţi de acord cu mine, a fost cea mai fructuoasă pentru economia noastră postdecembristă.

Acum trebuie să ne imaginăm, doar pentru o clipă, ce s-ar întâmpla dacă îndrăznim să creştem cota unică, fie şi cu un procent sau chiar prin introducerea impozitului progresiv până la un cuantum de peste 16%. Într-o economie care este încă preponderent neagră şi gri, cele 150.000 de locuri de muncă scoase la alb într-un an se vor transforma într-o scădere exponenţială a veniturilor declarate. Munca la negru ar ajunge la cote alarmante şi în niciun caz nu vom putea vorbi de creşteri ale ratei de colectare sau de o creştere a bugetului. Singurul motiv pentru care cineva ar încerca să se atingă de cota unică este creşterea veniturilor la bugetul de stat, altfel constatăm că acest punct devine caduc, pentru că efectul creşterii taxelor este întotdeauna unul de bumerang. În economia reală entităţile comerciale trebuie să supravieţuiască. Cele care respectă regulile şi plătesc taxele sunt pedepsite de sistemul care acceptă munca la negru, fie pentru că nu vrea să o controleze, fie pentru că nu are capacitatea sau moralitatea să o controleze. Aşa că din două companii, una care intră în insolvenţă şi nu mai poate plăti datoriile către stat pentru că nu îşi poate susţine activitatea şi o companie care angajează la negru sau la gri şi se sustrage de la plata impozitelor, statul nu câştigă de pe urma niciuneia.

Ecuaţia este simplă şi rezultatul este cu minus oricum ai încerca, la nivel de guvern, să pui problema. Putem fi de acord cu o reducere a cotei unice sau chiar cu introducerea unui impozit progresiv pentru asigurarea unei protecţii a categoriilor vulnerabile, dar de la 16% în jos.

Cu toate că şi această măsură este riscantă, în primul rând pentru că nu poate fi implementată pe termen lung, şi, în al doilea rând, pentru că veniturile declarate vor fi mai mici doar pentru a plăti taxe mai mici, cel puţin sectorul privat va fi încurajat să nu recurgă la mijloace ilicite pentru a-şi maximiza profitul şi, în consecinţă, veniturile la bugetul de stat nu vor fi văduvite de miliarde de euro din diversele paliere economice.

România este împânzită de munca la negru, circa 1,45 de milioane de salariaţi lucrează astăzi la negru. Consiliul Fiscal ne anunţă că 1 din 4 români lucrează fără forme de angajare în regulă. De asemenea, datele ne relevă faptul că singurele dăţi în care economia subterană a scăzut la nivel de număr de angajaţi a fost în perioada 2005, când numărul acestora a scăzut sub un milion, ajungând la 946 de mii. În perioada de criză economică economia neagră a continuat să crească, dar, ceea ce observăm şi rămâne valabil, este că orice scădere a poverii fiscale pe angajator se concretizează atât în creşterea veniturilor la bugetul de stat, cât şi în "albirea" angajaţilor care lucrează la negru.

Eu sunt de părere că orice creştere a cotei de impozitare ar atrage un efect invers celui scontat. Nu ne mai permitem să aducem în economia neagră alţi bani. Acum vorbim de aproximativ 40 de miliarde de euro de pe urma cărora statul nu se alege cu nimic, iar costurile de funcţionare a administraţiei publice, fie aceasta centrală, fie locală, cresc. Guvernul trebuie să se hotărască ce face cu fiscalitatea din România, anunţurile şoc de genul cota unică va creşte şi CAS-ul va scădea nu sunt de bun augur nici pentru investitori, nici pentru cei care îşi desfăşoară activitatea comercială cu greu în sistemul nostru privat. Este nevoie de responsabilitate în comunicarea acestor măsuri şi de maximă prudenţă când se operează modificări pe Codul fiscal.

În concluzie, trebuie să fim de acord că avem o legislaţie fiscală care nu mai suportă modificări după ureche şi la mâna hazardului. Trebuie să se stabilească o strategie fiscal-bugetară care să asigure echitatea economică de care avem nevoie, fără să perturbe activităţile economice şi fără să sperie investitorii pe care îi chemăm şi îi aşteptăm. Şi aşa sistemul trebuie încă să se obişnuiască cu două măsuri cel puţin deranjante, Codul insolvenţei şi impozitul forfetar, o altă creştere a taxelor pe lângă cele deja înregistrate va fi o lovitură de graţie dată unui sistem care este deja împovărat şi neclar.

Domnul Ion Călin:

"Săptămâna dezarmării"

Între 24-30 octombrie se sărbătoreşte săptămâna dezarmării. Această manifestare anuală începe în ziua aniversării înfiinţării Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a fost adoptată prin Documentul final al Sesiunii speciale a Adunării Generale din 1978, organizată pe probleme de Dezarmare (Rezoluţia S-10/2). Statele au fost invitate să sublinieze care sunt riscurile legate de arme, nevoia de a înceta folosirea lor şi să sporească înţelegerea publică privind misiunile urgente de dezarmare.

În 1995, Adunarea Generală ONU a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale să contribuie în continuare, activ, la Săptămâna dezarmării (Rezoluţia 50/72 din 12 decembrie). Cu acest prilej secretarul general a fost invitat să utilizeze mijloacele ONU de informare pentru a creşte interesul publicului faţă de problemele legate de dezarmare şi de scopurile Săptămânii dezarmării.

În decursul istoriei sale, ONU şi-a continuat dezvoltarea şi adaptarea la sfera internaţională, cât şi intraorganizaţională. Această dezvoltare continuă a consemnat importante modificări instituţionale şi de substanţă, însă matricea după care ONU îşi ghidează politicile a rămas neschimbată. Funcţionalitatea strategică a ONU se fondează pe ideea de coexistenţă între sisteme şi forţe opuse în modelul de distribuire al puterii.

În condiţiile date, rolul acestei structuri internaţionale este prevenirea conflictelor globale, atât în sfera politicului, cât şi la nivelul relaţiilor economice. Pe de altă parte, "Modelul coexistenţei paşnice" a dispărut odată cu prăbuşirea lumii bipolare şi a marelui vrăjmaş al Vestului, Uniunea Sovietică.

Erodarea suveranităţii naţionale, apariţia unor ameninţări supranaţionale sau subnaţionale implică apariţia unor noi pericole la adresa păcii şi securităţii globale, produc inevitabil reconfigurarea sistematizată atât a ONU, cât şi a celorlalte organisme internaţionale, precum NATO şi UE, abilitate cu protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a securităţii internaţionale.

Pe lângă aceste fenomene de periclitare a securităţii, mai identificăm şi prevalarea unei noi forţe neconvenţionale, formal denumită şi recunoscută ca: "non-statul".

Tipologia "non-statului", este o emanaţie a secolului al XXI-lea în materie de real agresor al stabilităţii şi securităţii internaţionale. Acest nou tip de ameninţare cuprinde: flagelul organizaţiilor teroriste; sindicate internaţionale ale crimei organizate; traficul internaţional de droguri şi armament. Acestea toate reprezintă pericole care aduc atingere suveranităţii naţionale clasice şi ameninţă pacea, echilibrul şi securitatea internaţională.

Din alt punct de vedere, tot ca principiu determinant al reformei ONU în domeniul securităţii este vizată şi reforma Consiliului de Securitate a ONU.

Reforma acestui organism superior, este acceptată şi recunoscută unanim ca o necesitate la adresa reconfigurării hărţii geopolitice a secolului al XXI-lea. Această reformă intraorganizaţională ar consemna schimbarea conceptului original care a stat la baza Cartei ONU, cu privire la acordarea unui statut distinct celor 5 mari puteri învingătoare din cel de-al Doilea Război Mondial. Prin urmare, în decursul timpului, au fost avansate numeroase propuneri din rândul statelor membre, cu privire la lărgirea numărului membrilor din cadrul Consiliului de Securitate, până la 24-25. Putem menţiona aici faptul că activitatea intensă de lobby, la nivel internaţional şi în cadrul ONU, aparţine unor state membre precum: Germania, Japonia, India, Brazilia, Nigeria, Africa de Sud, ţări care aspiră la calitatea de membru permanent.

În esenţă, controlul armamentelor este, alături de alianţe şi de echilibrul puterii, un real instrument prin care se garantează normalitatea militară şi securitatea internaţională.

Prin controlul armamentelor înţelegem aplicarea unui plan, aranjament sau tratat internaţional, menit să stabilească nivelul acceptabil şi inadmisibil al armamentului, limitele proliferării prin restricţii cu privire la utilizarea lui.

O caracteristică definitorie a politicilor de control al armamentelor este reducerea instabilităţii în mediul militar.

De-a lungul istoriei sale, ONU a organizat o serie de forumuri mondiale pe diverse tematici care au cuprins problema dezarmării, cât şi eficientizarea politicilor controlului de armament în regiunile care reprezintă factori periclitanţi la adresa securităţii internaţionale. După cum am precizat mai devreme, de-a lungul timpului, aceste forumuri organizate de ONU au abordat problema securităţii, pericolele putând fi şi de altă natură, precum: interzicerea experienţelor nucleare; exercitarea unui control al armamentelor din spaţiul cosmic; eforturi în domeniul interzicerii armelor chimice; dezarmarea în domeniul armamentului convenţional; înfiinţarea unor zone neutre şi libere de arme nucleare; reducerea bugetelor militare etc.

Domnul Ion Melinte:

"Sectorul de creştere a ovinelor poate fi participant activ la dezvoltarea economico-socială"

După datele comunicate de FAO, structura medie a producţiilor obţinute de la ovine în ţările din Uniunea Europeană este orientată preponderent spre producţia de carne cu circa 72%, urmând apoi laptele cu 23% şi pielicelele cu 5%.

Din agricultura românească, sectorul de creştere a ovinelor a asigurat în totalitate necesarul intern de carne, brânzeturi, lână şi piei anual, în ultimii 15 ani. Sectorul de creştere a ovinelor, pe plan naţional, se clasează pe locul I la export.

În opinia mea sectorul de creştere a ovinelor în România trebuie să fie un sector prioritar al agriculturii, care trebuie susţinut şi dezvoltat pe termen mediu şi lung. Menţinerea şi dezvoltarea acestui sector este un proces complex, politic şi social, dependent de îmbunătăţirea bazei furajere, a producţiei de carne, de lapte, de perfecţionarea pregătirii profesionale a oierilor şi a structurilor ajutătoare.

Pe plan mondial, în creşterea şi exploatarea ovinelor se înregistrează o preocupare deosebită pentru păstrarea şi mărirea efectivelor de ovine. În Europa, exploatarea ovinelor cunoaşte în ultimii ani creşteri spectaculoase ale efectivelor şi ale producţiilor în mod deosebit în Anglia, Spania, Franţa, Italia şi Grecia.

Pornind de la aceste considerente, România este nevoită să-şi schimbe radical viziunea privind agricultura, mai ales în contextul existenţei noastre în UE.

Creşterea animalelor, în special cea a ovinelor şi caprinelor, trebuie să se alinieze în direcţia exploatării pentru producţia de lapte şi carne, producţii pentru care ţara noastră nu are un plafon limitat în capitolul UE.

În România se exploatează rase de ovine locale, nespecializate pe una din producţiile solicitate. Aceste rase timp de 50 de ani au fost selecţionate pentru sporirea şi îmbunătăţirea producţiei de lână şi producţiile de carne-lapte au fost neglijate, neexistând programe de ameliorare a acestora.

În ţările europene se cresc oi specializate pentru producţia de carne.

În România, nu putem vorbi de exploatarea unei rase pentru producţia de carne, care să corespundă sistemului de clasificare european al carcaselor.

În aceste condiţii, se impune crearea de noi rase de ovine, specializate pe producţie de carne şi lapte, producţii care în momentul de faţă sunt deficitare la nivelul Uniunii Europene.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Principala resursă a României"

În ultima vreme, în mass-media, în societate, dar şi în mediile politice se tot discută despre resurse. Şi nu puţin, ci cu asupra de măsură. În general, se discută despre resursele minerale, fiindcă acestea aduc un profit imediat - nu-i aşa? -, şi mai puţin despre o altă resursă, cu mult mai importantă, dar şi inepuizabilă.

Cu un an înainte de alegerile parlamentare, preşedintele PSD, Victor Ponta, le spunea colegelor noastre social-democrate că USL nu va numi în deconcentrate oameni pe criterii politice după ce va ajunge la guvernare. "Vreau să pregătiţi organizaţia pentru un principiu de la care nu vom abdica de data asta în niciun caz, nu mai schimbăm oamenii PDL cu oamenii PSD şi ai PNL. O să schimbăm oamenii PDL cu oameni care sunt din sistem şi care se pricep la acel sistem, nu mai aducem pe nimeni din afară doar pentru că a muncit în campanie sau pentru că este militant de partid, dacă nu are legătură cu domeniul, cu educaţia, cu sănătatea, cu mediul...", mai spunea acesta.

Desigur, în ceea ce-l priveşte pe prim-ministrul Victor Ponta, acesta s-a ţinut de cuvânt, însă el nu a vorbit atunci doar în numele său, ca preşedinte al PSD, sau ca viitor prim-ministru, ci a vorbit şi în numele USL, al cărui copreşedinte era şi mai este.

Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat între timp ar trebui să ne pună pe gânduri. Astfel, aflăm din mass-media, şi nu numai, că mai sunt lideri politici ai USL care gândesc şi acţionează cu totul altfel decât promiteam înainte de alegeri. În acest sens, au fost numite în funcţii de conducere importante persoane care nu au calificarea necesară postului. Mai mult, în naivitatea lor, câte unul mai şi recunoaşte, aproape fără ruşine, că "nu prea ştiu pe baza a ce calităţi am fost numit în funcţia de conducere", aşa că ne trezim că avem şi astăzi directori de institute medicale, direcţii juridice etc. care au cu totul alte studii decât cele necesare funcţiei, ca să nu mai vorbim despre totala lipsă a experienţei. De aceea, trebuie să avem în vedere că există riscul să repetăm greşelile celor de la PDL, recunoscute acum un an de către purtătorul lor de cuvânt, Sever Voinescu, care spunea: "Marea deficienţă a PDL a fost politica de resurse umane: numiri total nepotrivite făcute în diverse structuri, oameni care nu satisfăceau nici criteriile de integritate şi anticorupţie, nici pe cele de competenţă. Aici am greşit mult, iar PDL trebuie să înveţe această lecţie. Au fost cu totul nepotrivite numirile pe criteriul performanţei organizaţiilor de partid sau al apropierii de un lider sau altul, pornind de la regula că nu conteaza cât de prost e omul, să fie din PDL. Am îngrăşat clientela politică. Toate partidele româneşti fac acest lucru, dar PDL n-ar trebui să facă, pentru că a promis că nu va face. Au contat foarte mult şi criza, şi comunicarea, dar politica de resurse umane a fost principala greşeală", spunea acesta într-un interviu pentru România liberă.

Aşadar, dragi colegi, pentru a ne respecta promisiunile, pentru a nu repeta greşelile adversarilor politici, dar şi pentru a face performanţă, aşa cum am fost învestiţi de către alegători, trebuie să înţelegem cu toţii, indiferent de funcţia pe care o îndeplinim, că atunci când vorbim despre viitorul ţării noastre, resursele umane pot şi trebuie cu adevărat să fie cea mai importantă resursă a României.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Regionalizarea valorilor culturale naţionale trebuie oprită"

Tristul destin al Porţii Sărutului, degradată ca urmare a unei aşa-zise restaurări efectuate de nepricepuţi, ne atrage atenţia nu numai asupra consecinţelor pe care le are absenţa unei strategii culturale naţionale, ci şi asupra riscurilor pe care le prezintă extinderea unui concept administrativ - descentralizarea - asupra patrimoniului cultural naţional, ca şi asupra vieţii culturale de zi cu zi a ţării.

Cultura, vă reamintesc, reprezintă în Uniunea Europeană un domeniu de competenţă exclusivă a statelor membre. Există iniţiative comune (de realizare a unei biblioteci digitale europene, de coordonare între muzee etc.), convenite prin consens, dar politicile publice în materie de cultură sunt lăsate, prin toate tratatele şi documentele fondatoare ale Uniunii noastre, la latitudinea statelor.

Prin aceasta, UE recunoaşte existenţa culturilor naţionale, ca şi faptul că decizia în materie de bunuri şi activităţi culturale de orice fel aparţine exclusiv statelor. Şi aceasta, deoarece bunurile culturale nu sunt bunuri materiale, ci au o valoare spirituală şi simbolică. Ele, chiar dacă sunt create de autori individuali, dintr-o anumită regiune a unei ţări, aparţin întregii naţiuni şi contribuie la configurarea identităţii ei. Fiecare român se recunoaşte în moldoveanul Eminescu, în ardeleanul Blaga, în olteanul Brâncuşi, în bănăţeanul Vuia, în munteanul Pillat, în basarabeanul Haşdeu ş.a.m.d.

De aceea, grav este nu numai faptul că Poarta Sărutului a fost deteriorată de o intervenţie neprofesionistă, grav este că aşa-zisa restaurare a uneia dintre cele mai mari opere plastice create vreodată în România a fost decisă de nişte autorităţi locale, complet depăşite din punct de vedere cultural, ca şi cum Poarta Sărutului ar fi fost o bancă dintr-un parc din Târgu-Jiu sau un rond de panseluţe, din cele care plac atât de mult primarilor noştri.

Regionalizarea valorilor culturale naţionale trebuie să înceteze. Trebuie să înceteze practica potrivit căreia conducerea unui muzeu de importanţa Muzeului Arheologic din Munţii Haţegului, care conţine tezaurul cel mai important al culturii daco-romane, este numită de organizaţia PDL Hunedoara. Trebuie să înceteze practica potrivit căreia restaurarea (sau nu) a operelor lui Brâncuşi este decisă de organizaţiile USL din Gorj. Trebuie să înceteze - pentru că este ruinătoare - desconsiderarea Ministerului Culturii, care nu poate fi doar chemat să evalueze pagubele.

Autorităţile locale trebuie să înţeleagă că operele de patrimoniu de pe teritoriul lor de competenţă nu le aparţin. Ele au obligaţia de a le întreţine, pentru că, dacă sunt inteligente, pot câştiga bani din turismul cultural. Dar asupra destinului lor nu trebuie să decidă decât specialiştii naţionali, nu micii activişti culturali locali, subordonaţi intereselor clientelei politice.

Ministerul Culturii are obligaţia de a elabora de urgenţă o strategie culturală naţională şi un set de norme care, pe viitor, să prevină asemenea atentate la identitatea naţională, cum s-a întâmplat recent la Târgu Jiu.

Domnul Iulian Vladu:

"Cronica unui dezastru cu final aşteptat: mărirea cotei unice la 22%"

Continuând glorios seria iresponsabilităţilor politice, Guvernul Ponta şi-a propus să îngroape, fără lumânare, mediul de afaceri românesc. Creşterea cotei unice de la 16 la 22%, variantă aflată deja în lucru la Ministerul Finanţelor, în vederea creionării proiecţiei bugetare pe anul viitor, va însemna un cutremur devastator pentru tot ceea ce mai înseamnă, astăzi, economie românească.

Să bagi adânc mâinile tot în buzunarele găurite ale celor care creează locuri de muncă, dar şi ale celor care muncesc şi se zbat să supravieţuiască crizei economice, în condiţiile în care nu ai reuşit, de un an şi jumătate, să le oferi nici măcar o gură de oxigen, înseamnă că te îndrepţi alarmant de repede către un dezastru cu final aşteptat. Va prospera economia neagră, pentru că presiunea asupra firmelor va fi de nesuportat, iar investitorii străini - şi aşa din ce în ce mai puţin interesaţi de afaceri în România - nici măcar nu ne vor mai lua în calcul.

Mărind cota unică la 22%, Guvernul Ponta nu va face altceva decât să semneze sentinţa împotriva dezvoltării şi modernizării României. În schimb, îşi va împlini visul, şi anume acela de a avea un popor de asistaţi social, pe care să poată să-l manipuleze şi să-l intimideze întru veşnica victorie electorală.

În acest sens, liderii PSD pregătesc deja debarcarea liberalilor de la guvernare, în cazul în care vor pune piedică măreţului lor proiect de a ucide iniţiativa privată şi clasa de mijloc în România. Domnul prim-ministru a spus-o pe şleau, în mult mediatizatele sale declaraţii la televiziuni, recunoscând, în acelaşi timp, ceea ce opoziţia anunţă de o jumătate de an, şi anume că rectificarea bugetară va fi negativă, iar ţintele propuse vor fi ratate. A uitat însă să explice că haosul pleacă de la măririle succesive de taxe şi impozite - singurele măsuri pe care a ştiut să le aplice - şi care au adus în genunchi mediul de afaceri şi cetăţenii greu încercaţi de criză.

Cu o majoritate de 70% în Parlament, iată că USL îşi dovedeşte, în fiecare zi, neputinţa. Neputinţa de a le oferi românilor un trai mai bun, de a crea locuri de muncă, de a relansa investiţiile şi de a transforma România într-un stat european cu o traiectorie pozitivă. Ecourile gargarei populiste a dlui Ponta din campaniile electorale se sting, încet şi sigur, sub imensul val de incompetenţă, imaturitate politică şi oportunism, la care asistăm, din ce în ce mai îngrijoraţi şi mai panicaţi.

Domnul Iuliu Nosa:

"Trebuie să ne recăpătăm încrederea în justiţie!"

Realitatea ultimilor ani, cea în care cetăţenii au asistat la "realizarea" actului de justiţie prin intermediul buletinelor de ştiri sau cercetarea justiţiabililor prin denunţuri false sau pe baza unor interceptări mai mult sau mai puţin legale, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru clasa politică. Toate acestea demonstrează faptul că există şi la nivelul populaţiei o percepţie conform căreia justiţia nu reprezintă "arta binelui şi a echităţii", principiul fundamental al dreptului roman, ce stă la baza sistemului judiciar.

Diminuarea încrederii cetăţeanului în justiţie reprezintă un grav prejudiciu adus statului de drept. Justiţia nu trebuie să se transforme într-un instrument utilizat de politicieni în preajma campaniilor electorale sau în timpul acestora, ci trebuie să reflecte echidistanţă, echilibru şi decizii juste.

Pentru ca România să devină o ţară cu adevărat integrată în Uniunea Europeană, justiţia are nevoie de libertate, nu de presiuni şi de comenzi politice. Justiţia trebuie să reprezinte unul dintre pilonii de rezistenţă ai statului de drept, şi nu un mijloc de a atinge anumite ţinte politice prin metode situate în afara sferei legalităţii sau a moralităţii. Sunt bine-cunoscute deficienţele cu care se confruntă sistemul judiciar, însă redarea demnităţii acestuia trebuie să constituie un proiect pentru fiecare politician, indiferent de orientarea sa politică.

Reforma juridică ar trebui să înceapă cu un lucru esenţial: absenţa politicului în actul de justiţie. Un sistem de justiţie independent şi eficient ar trebui să fie ferit de atacuri politice directe sau indirecte. Atât timp cât factorii de decizie politică îşi manifestă public opiniile referitoare la cum ar trebui justiţia să soluţioneze anumite dosare sau, prin intermediul presei, apreciază pozitiv sau blamează modul în care altele au fost soluţionate, justiţia românească nu va fi una compatibilă cu cea din ţările membre ale Uniunii Europene. Aceste derapaje pun în pericol independenţa justiţiei şi aduc un grav prejudiciu principiului separaţiei puterilor în stat.

Prin urmare, pledez pentru o separare reală a puterilor în stat, ca premisă necesară unei reformări reale a acestuia.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Constatăm, pe zi ce trece, că realitatea, în general, şi România reală, în special, nu îi mai sunt de ajuns opoziţiei, care pare să fi urmat, in corpore, un curs de manipulare a maselor ţinut de un lector fără minte şi fără scrupule.

În susţinerea afirmaţiei mele, vă aduc în atenţie cea mai recentă găselniţă - aş vrea să o pot numi ultima, dar nu cred că este cazul! -, care se referă la o aşa-zisă iminentă majorare a nivelului cotei unice.

Celor care mai au dubii dar mai ales celor care au speranţa că un asemenea lucru s-ar putea întâmpla le transmit, direct, clar, în limba română: în nici un caz!

Nivelul cotei unice rămâne cel actual, de 16%, aşa cum noi, liberalii, ne-am luptat să fie prevăzut inclusiv în Programul de guvernare USL, pe care l-am propus electoratului cu toată responsabilitatea.

Este un nivel rezonabil, care ne aduce puncte de atractivitate în competiţia cu celelalte ţări membre, un bun câştigat de români, acceptat de organismele europene, la care nu avem motive să renunţăm, cel puţin până în 2016.

Da, ca parte a USL, ca parte a Guvernului USL, şi PNL simte nevoia creşterii contribuţiilor la buget, pentru că amplele reforme pe care şi le-a asumat, alături de PC şi PSD, necesită finanţări consistente, greu de acoperit, în prezent, din resursele existente în vistieria ţării.

Da, pe această temă, a banilor prea puţini, care ar trebui înmulţiţi, se poartă discuţii continuu, se identifică soluţii, se iau decizii politice, unele bune, altele, perfectibile.

Săptămâna trecută, deloc întâmplător - iată! - aminteam despre posibilitatea atragerii unor finanţări considerabile prin intermediul Grupurilor de Acţiune Locală (GAL).

În repetate rânduri, am invocat, chiar în plenul Parlamentului, necesitatea unei mai bune colectări a taxelor şi impozitelor, reducerea substanţială a evaziunii fiscale, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, diminuarea cheltuielilor aberante făcute de unele instituţii publice etc.

Or, în aceste condiţii, vă întreb: dacă ştim atât de bine cu toţii că banii necesari deja se află la dispoziţia statului, la dispoziţia României, pentru ce ar mai fi necesar să distrugem unul dintre şi aşa puţinele puncte de sprijin ale economiei?

Cu riscul de a vă plictisi, repet: nivelul cotei unice rămâne cel actual, de 16%, aşa cum noi, liberalii, ne-am luptat să fie prevăzut inclusiv în Programul de guvernare USL, pe care l-am propus electoratului cu toată responsabilitatea.

În caz contrar, pe votul meu şi al colegilor liberali să nu contaţi!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Creşterea cotei unice, un nou pumn aplicat românilor de Guvernul Ponta"

Intenţia Guvernului de a creşte valoarea cotei unice de impozitare, de la 16 la 22%, în contextul construcţiei bugetare pentru anul viitor, reprezintă un nou coşmar pe capul românilor şi o altă încălcare a promisiunilor cu care USL a prostit oamenii anul trecut. Alături de poziţia referitoare la investiţia de la Roşia Montană sau cea pe marginea exploatării gazelor de şist, USL a minţit naţiunea şi cu cota unică, pe care s-a jurat că nu o va creşte în următoarea perioadă. Premierul Victor Ponta, cosemnatar al celebrului pact de coabitare cu "duşmanul de moarte" şi, pe drept cuvânt, numit de către anumiţi oameni de bine "regele greşelilor", îşi dovedeşte din plin incapacitatea de a guverna în interesul oamenilor şi de a menţine România pe linia de plutire.

Realitatea prezentă a României arată indiscutabil că USL a preluat puterea în necunoştinţă de cauză vizavi de greutăţile scoaterii ţării din criză şi redării demnităţii oamenilor. Premierul Victor Ponta recunoaşte totuşi, chiar şi cu jumătate de gură, că există dificultăţi majore privind colectarea la bugetul de stat a sumelor prevăzute, fapt pentru care va urma o nefastă rectificare bugetară negativă. Tot primul-ministru a mai adăugat, zilele trecute, că ţintele guvernării nu vor putea fi atinse în viitoarea perioadă, adică nici scăderea CAS, nici creşterea salariilor şi a pensiilor, într-un cuvânt, nimic bun pentru români. În aceste condiţii, nu trebuie să mai mire pe nimeni că oamenii au început deja să îl regrete pe Emil Boc, cel responsabil de tăierile din 2010, deoarece actuala guvernare, bazată pe o majoritate parlamentară de tip dictatorial, şi-a dovedit limitele, în sens negativ, într-un timp extrem de scurt.

Măsurile de sistare a investiţiilor luate de actualul Guvern imediat după instalare, în urmă cu un an şi jumătate, se repercutează acum în situaţia explozivă în care se află ţara. Lipsa acută a locurilor de muncă este fără precedent în ultimii ani, fapt ce a condus la creşterea alarmantă a şomajului şi la lipsa banilor pentru salarii, pensii, sănătate şi educaţie. Dacă Guvernul va pune în practică şi mărirea cotei unice, mediul de afaceri ar urma să intre definitiv în colaps, sute de firme vor lua drumul falimentului, iar alte mii de români vor îngroşa rândurile şomerilor. O perspectivă sumbră, de neînchipuit pentru o ţară europeană în anul 2013, care va consfinţi un dezastru economic fără precedent.

În această situaţie, solicit public demisia Guvernului USL, deoarece Executivul actual nu poate face faţă provocărilor crizei economice. Actualul cabinet condus de începătorul Victor Ponta îi va aduce pe români în ipostaza de a emigra în masă sau de a-şi dori pur şi simplu moartea!

Premierul nu face altceva decât să-i mintă pe români cu promisiuni deşarte referitoare la previziunile de creştere economică, pe când realitatea este cu totul alta. Îi recomand public primului-ministru să îşi dea demisia, atât el, cât şi toţi membrii Guvernului, pentru a lăsa oameni pricepuţi, eventual din afara politicii, să preia puterea şi să scoată România din haos.

Adevărata realitate în care se găseşte actualmente România necesită luarea a cu totul altor măsuri decât cele adoptate până acum de Guvern. Executivul Ponta a dovedit că nu are cum să scoată România din recesiune, iar în lipsa unor măsuri concrete de stimulare a economiei nu se întrevăd niciun fel de perspective optimiste. Această guvernare nu are niciun efect pozitiv pentru oameni, românii sunt mult mai sărăciţi decât în urmă cu doi ani, situaţia economico-financiară se degradează încontinuu, banii nu mai ajung celor mai mulţi dintre români nici măcar pentru mâncare, bătrânii sunt disperaţi, iar tinerii nu au nicio şansă să-şi găsească locuri de muncă. În tot acest tablou sumbru, Ponta iese periodic la televiziunea publică, râde cu poftă şi ne minte cât de minunat vom traversa criza. Este un mare populist şi demagog, ar trebui să se retragă, să uite lumea de el şi de măsurile sale care i-au îngenuncheat pe români. Nu este admisibil ca, în faţa unor noi valuri ale crizei care se vor abate peste români, România să fie condusă de un Guvern care nu se gândeşte la oameni şi la adevăratele lor probleme, ci vorbeşte doar de reorganizări şi alte asemenea tâmpenii, fără legătură cu realitatea.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Sistemul unitar de pensii publice privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale"

Prin calitatea de deputat, Colegiul uninominal nr. 7 Circumscripţia 18, am obligaţia faţă de alegătorii pensionari din Combinatul Siderurgic Galaţi, pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care de-a lungul anilor, conform legilor de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă pentru aceleaşi condiţii grele de muncă, aceiaşi ani de cotizaţii, pensii diferite.

Exemplu:

Pensionar S.M., ani de muncă: 33, pensionat din 2003, conform Legii nr.19/2000, pensia cuvenită pentru grupa condiţii speciale = 1465 lei.

Pensionar M.C., ani de muncă: 30, pensionat în 2008, conform Legii nr.226/2008, pensia cuvenită pentru grupa I = 1832 lei.

Diferenţa: 367 lei.

Menţionez că amândouă persoanele locuiesc în acelaşi municipiu, la bloc, deci plătesc aceleaşi taxe şi impozite.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, sistemul public de pensii este reglementat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, act normativ care abrogă prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

Formula de calcul reglementată de Legea nr. 19/2000 nu a prevăzut acordarea şi a unui bonus în cuantumul pensiei corespunzător activităţii desfăşurate în condiţii de muncă grele, nocive sau periculoase, situaţie care a creat o serie de nemulţumiri în rândul foştilor lucrători în domeniul siderurgiei, în zone de radiaţii şi în minerit.

Există categorii de persoane care nu beneficiază de măsura de majorare prevăzută la art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi care nu au făcut obiectul majorării în baza actelor normative anterioare, O.U.G. nr. 100/2008 şi Legea nr. 218/2008, modificată de O.U.G. nr. 209/2008.

Persoanele pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001 pentru care, la deschiderea drepturilor de pensie şi la recalcularea prevăzută de O.U.G. nr. 4/2005, s-au aplicat prevederi mai avantajoase, prevăzute de acte normative cu caracter special, în vigoare la data pensionării, şi anume: H.G. nr. 267/1990 privind pensionarea personalului din unităţile miniere, H.G. nr. 407/1990 privind pensionarea personalului din unităţile de cercetare, explorare, exploatare şi prelucrare a materiilor prime nucleare, H.G. nr.114/1990 privind pensionarea personalului artistic şi a personalului din aviaţia civilă, Legea nr. 57/1992 privind protecţia persoanelor cu handicap, care au reglementat acordarea pensiei pentru limită de vârstă în condiţiile realizării unor vechimi de 10, 15, 17, 20 sau 25 ani, mult mai mici decât vechimea de 30 ani pentru bărbaţi/25 ani pentru femei prevăzută de legea-cadru.

Exemplele date de mine arată că primul caz căruia i s-a calculat pensia cu prevederi mai avantajoase, conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, a muncit 33 de ani, adică suficient ca să fie beneficiar al modificărilor aduse de Legea nr.226/2006.

La nivelul judeţului Galaţi sunt în evidenţă 3.298 de pensionari cu drepturile de pensie acordate în temeiul Legii nr. 226/2006.

Valoarea lunară a pensiilor pentru cei 3.298 pensionari este de aproximativ 4.725.000 lei.

În situaţia majorării punctelor anuale corespunzătoare stagiilor realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001, creşterea medie a pensiei individuale pentru această categorie de beneficiari poate fi estimată la 8% - 10%.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

"Cum îşi respectă USL promisiunile din campanie. De la o Românie puternică la o ţară sărăcită..."

În ultima vreme, din ce în ce mai des, Guvernul Ponta îşi încalcă promisiunile electorale. În loc de «România puternică » promisă, vedem o ţară cu oameni ce sunt pe zi ce trece tot mai sărăciţi.

În nenumărate rânduri, noi, parlamentarii Partidului Poporului - Dan Diaconescu, am atras atenţia asupra derapajelor guvernului. Am depus numeroase proiecte de lege, moţiuni, interpelări, toate având drept scop creşterea nivelului de trai, toate din grijă pentru cetăţeni.

Printre promisiunile demagogice făcute de USL se numără şi intenţia de a menţine plafonul de 16% şi de a introduce, pe parcursul mandatului, impozitul diferenţiat pe venitul salarial, cu deductibilităţi fiscale: cote de 8%, 12% şi 16%, ce vor fi stabilite pe grile de venit.

Ce face în realitate USL? La finalul ultimei şedinţe, în contextul discuţiilor legate de construcţia bugetară pentru anul 2014, spre surprinderea tuturor, premierul Ponta ar fi avansat un cuantum de 20 sau 22% pentru cota unică, măsură necesară pentru majorarea salariilor şi pensiilor... Deci exact opusul promisiunilor făcute. Explicaţia dată că această majorare se face pentru salarii şi pensii este, evident, o soluţie menită să ascundă neputinţa actualilor guvernanţi de a găsi soluţii pentru redresarea economică. Această "discuţie informală", cum o numeşte cu indulgenţă Crin Antonescu, dacă se va materializa, cum de fapt se întâmplă de cele mai multe ori, iată ce ne va aduce: pe lângă scăderea salariilor, românii vor fi nevoiţi să facă faţă unor preţuri mult mai mari. În afară de majorarea de 6% a TVA-ului, producătorii ar putea creşte preţurile pentru a-şi acoperi toate celelalte costuri: de la producţie la transport, totul va fi mai scump pentru ei, iar aceste lucruri se reflecta automat în preţul final, cel suportat de consumator. Astfel, de la pâine la benzină, de la şosete la electronice, orice vom dori să cumpărăm va costa mult mai mult.

Doamna Manuela Mitrea:

"Familiile tinere din România au nevoie de sprijin"

În perioada de tranziţie de la societatea de dinainte de 1989 la cea democratică, românii au început să-şi piardă încrederea în instituţia familiei, cauzele fiind multiple, dar un rol determinant avându-l cele materiale.

Căsătoria şi naşterea copiilor erau cele mai importante evenimente din viaţa tinerilor, dar situaţia s-a schimbat, acum ceea ce primează fiind câştigarea existenţei. Acest lucru este perfect justificat, pentru că nu poţi să-ţi întemeiezi o familie şi nu poţi să dai naştere unui copil dacă n-ai resursele necesare pentru a te întreţine întâi pe tine. De asemenea, o căsătorie nu poate să reziste, în condiţiile în care soţii nu pot petrece timp împreună pentru că se văd doar seara târziu, după o zi în care au muncit doar pentru a avea ce pune pe masă.

Sunt realităţi de necontestat, iar măsurile luate de guvernele social-democrate, printre care se numără construirea de blocuri ANL, nu au fost continuate de celelalte guvernări. Unele dintre aceste guvernări au decis scăderea salariilor, iar cei mai afectaţi au fost tot tinerii care aveau veniturile cele mai mici. Măsurile de austeritate au tăiat şi ultima speranţă a celor care mai credeau în familia românească, în clădirea unui cămin în propria ţară. Tăierea sumei rezervate trusoului pentru bebeluşi, tăierea celor 200 de euro acordaţi tinerelor familii la început de drum şi reducerea la un an a concediului postnatal au fost primele măsuri luate împotriva tinerilor. Acesta era un ajutor de care orice familie la început de drum avea nevoie, dar, din păcate, nu aşa gândeau şi cei care aveau puterea de a decide.

În aceste condiţii este explicabil exodul tinerilor noştri către alte state membre UE. Incapabilă să aibă grijă de tinerii în care a investit douăzeci - treizeci de ani, România pierde anual zeci de mii de tineri pregătiţi care ar trebui să producă pentru ei şi binele tuturor.

Modalitatea prin care putem opri hemoragia plecărilor este de a veni în sprijinul tinerilor cu măsuri concrete. Suntem conştienţi cu toţii că nu se pot întâmpla minuni peste noapte, însă atât Guvernul actual, cât şi următoarele trebuie să sprijine mai mult familiile tinere din România. Guvernul acesta trebuie să vină cu programe noi. De asemenea, el trebuie să continue măsurile existente precum "prima casă" şi să suporte de la bugetul de stat, pentru o perioadă de 1 an, contribuţiile sociale datorate de angajatori în cazul încadrării tinerilor cu vârsta sub 25 de ani. Trebuie să ia măsuri de creştere a natalităţii, prin creşterea perioadei de calcul a veniturilor părinţilor ce optează pentru indemnizaţia de creştere a copilului, ce se va calcula raportat la ultimele 12 luni din ultimii doi ani lucraţi anterior naşterii copilului, şi prin susţinerea de proiecte masive de construire de noi locuinţe sociale, cum sunt cele din Constanţa.

Dacă luăm în considerare ultimele date făcute publice de Institutul Naţional de Statistică, situaţia pare să se îndrepte, pentru că natalitatea şi numărul căsătoriilor au fost în creştere anul acesta faţă de anul precedent, numărul căsătoriilor fiind în 2013 cu 1.247 mai mare decât cel din anul precedent, acelaşi trend înregistrându-l şi numărul de naşteri înregistrate, acesta fiind cu 1.226 mai mare faţă de anul 2012. Este un început ce trebuie încurajat şi continuat, dar pentru asta avem nevoie de o decizie politică fermă în acest sens.

Ultimii ani au lovit greu în veniturile românilor, în bugetul educaţiei şi al sănătăţii. Dacă statul român vrea să nu-şi mai piardă tinerii, dacă vrea ca ei să rămână în ţară, atunci trebuie să-i sprijine să-şi întemeieze o familie, să aibă copii. Pentru ca lucrul acesta să se întâmple, singura soluţie este ca România să poată oferi un trai decent tinerilor, salarii corecte, educaţie şi sănătate moderne, la fel ca în întreaga lume civilizată.

Domnul Marian Enache:

"Un semnal de alarmă şi o soluţie simplă"

Utilizarea aditivilor alimentari, adică a substanţelor care se adaugă la alimente pentru conservare, stabilizare, colorare, îndulcire etc. reprezintă o problemă care preocupă tot mai mult ţările din Uniunea Europeană. Deşi există regulamente ale Comisiei Europene prin care se instituie obligaţii privind utilizarea aditivilor alimentari, consumatorii şi autorităţile de control identifică permanent aditivi neautorizaţi în produsele alimentare, cum ar fi enzimele, aromele şi substanţele nutritive.

Normele europene statuează că unele categorii de alimente nu pot avea decât foarte puţini aditivi, iar pentru alimentele de bază (pâinea simplă, apa, pastele făinoase, iaurtul nearomatizat, untul, compoturile, mierea, sucul de fructe etc.) aditivii sunt complet interzişi. În general, aditivii sunt autorizaţi doar la produsele alimentare cu grad înalt de prelucrare (snackurile, sosurile şi băuturile aromatizate, dulciurile), dar şi pentru acestea utilizarea aditivilor trebuie să fie sigură, justificată din punct de vedere tehnologic şi să nu inducă în eroare consumatorul.

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) efectuează permanent controale asupra gradului de utilizare a aditivilor alimentari şi a expunerii cetăţenilor europeni la aceştia. În ceea ce priveşte coloranţii alimentari, îndeosebi îndulcitorul aspartam, Autoritatea Europeană a constatat deja că expunerea este mare pentru anumite grupuri de consumatori, din cauza faptului că aceştia sunt cancerigeni, dacă doză zilnică depăşeşte 4 mg/kg greutate corporală/zi. De asemenea, Autoritatea Europeană a constatat că glicozidele derivate din steviol (atât la adulţi, cât şi la copii) depăşesc doza zilnică acceptabilă.

În Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, pe care îl reprezint în Parlamentul României, consumul acestor produse alimentare periculoase pentru sănătate este practic necunoscut, întrucât pe Valea Muntelui se practică agricultura ecologică.

Din păcate, locuitorii acestei zone nu îşi pot desface produsele agricole ecologice în marile oraşe ale ţării, din cauza dificultăţilor economico-financiare pe care le întâmpină.

Agricultorii nemţeni nu pot înfiinţa, fără sprijin financiar, firme mici care să valorifice bogăţia fructelor de pădure, transformând-o în produse alimentare tradiţionale ecologice (dulceţuri, gemuri, sucuri naturale, miere, conserve de ciuperci etc.), fără substanţe dăunătoare organismului uman.

Organizarea eficientă a transportului produselor ecologice spre marile aglomeraţii urbane ar asigura securitatea alimentară şi, implicit, creşterea calităţii vieţii cetăţenilor români, tot mai expuşi la consumul unor produse alimentare care respectă tot mai puţin tradiţia noastră culinară şi încalcă normele impuse chiar de Regulamentele Comisiei Europene.

Agricultura ecologică, cum este şi cea practicată pe Valea Muntelui, reprezintă o oportunitate deosebită a ţării noastre, numită uneori şi Grădina Maicii Domnului. Sprijinul financiar acordat micilor agricultori pentru a realiza exporturi ale produselor alimentare ecologice nu numai că va fi restituit rapid statului, dar va asigura şi o creştere reală a produsului intern brut, precum şi o echilibrare a balanţei de plăţi externe al României.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Ce facem cu zona montană?"

Zona montană a României cuprinde peste 30% din teritoriul naţional, cca 74.000 km², din care cca 4 milioane ha de păduri (după inventariere) şi 3 milioane de ha terenuri agricole şi de alte categorii, din care circa 2,3 milioane ha pajişti naturale - păşuni şi fâneţe - aflate pe teritoriul a 657 unităţi administrativ-teritoriale, cu circa 356 de sate, cu o populaţie de circa 3,27 milioane, din care peste 2,1 milioane de familii de agricultori montani.

Dimensiunea medie a unei ferme montane este de circa 4 ha teren agricol.

Importanţa producătorilor agricoli montani, crescători de animale, în general, depăşeşte cu mult latura pur economică, rentabilitatea acestora, mai mică, fiind completată de importanţa ca forţă de muncă pentru exploatarea lemnului şi refacerea pădurilor, minerit, cariere de piatră etc., dar şi pentru întreţinerea peisagiilor.

Toate ţările europene cu munţi au făcut şi fac eforturi considerabile pentru a menţine munţii populaţi cu producători agricoli, factor esenţial şi de neînlocuit cu alte categorii de populaţii din câmpie sau oraşe.

În ultimii ani agricultura montană a fost profund marginalizată. Din acest motiv, trebuie să ţinem cont că România este o ţară cu o treime din teritoriu montan, teritoriu ce nu trebuie ignorat.

Ignoranţa din ultimii ani, în cazul zonei montane, a determinat următoarele:

• accelerarea abandonării agriculturii montane şi migrarea spre oraşe sau străinătate a populaţiei montane;
• îmbătrânirea tot mai accentuată a populaţiei satelor de munte;
• migraţia tot mai accentuată a tineretului satelor de munte;
• derentabilizarea creşterii animalelor şi reducerea masivă a efectivelor - peste 50% la bovine şi peste o treime la ovine.

În concluzie, zona montană trebuie tratată cu atenţie, înţelepciune şi responsabilitate, evitând repetarea unor mari erori, cu consecinţe previzibile negative, multiple, pe termen lung.

Doamna Marioara Nistor:

"Puterea vrea să ducă românii la sapă de lemn!"

Îmi exprim public în faţa dumneavoastră nemulţumirea pentru faptul că actualul Executiv nu ia în discuţie măsurile de relansare economică propuse de partidele din opoziţie. Noi, respectiv Partidul Poporului - Dan Diaconescu, am propus un set de măsuri care ar asigura, în primul rând, stoparea crizei, iar apoi repunerea motoarelor economice la treabă. Mai mult, am cerut înfiinţarea unui comitet anticriză, din care să facă parte atât reprezentanţi ai arcului guvernamental, cât şi ai opoziţiei, dar şi specialişti ai Băncii Naţionale a României. Constat cu tristeţe că demersurile noastre nu sunt luate în considerare de guvernanţi, fapt ce constituie un atentat la adresa democraţiei din această ţară.

Sunt convinsă că viitoarea situaţie economică a României nu se va vedea deloc în roz, în contextul realităţilor existente în prezent în Statele Unite ale Americii şi în multe ţări din Europa. Mai mult, cred că guvernanţii refuză să prezinte românilor adevărata situaţie a României, care se poate afunda în orice moment într-o prăpastie, cu şanse mici de ieşire. Noi am propus un dialog deschis pe această temă între putere şi opoziţie, un comitet de consultări, dar refuzul premierului şi al camarilei sale ne duc spre realitatea că Executivul nu vrea binele românilor, iar aceştia sunt în continuare minţiţi.

În realitate, aşa-numitele întrevederi ale miniştrilor Guvernului Ponta cu grupurile parlamentare nu sunt decât nişte monologuri fără sens. Atunci când ajung la întâlniri, miniştrii îşi prezintă ţintele viitoarelor acţiuni, însă ce proiecte poţi să mai faci atunci când premierul recunoaşte că suntem într-o situaţie dificilă, că nu sunt bani, că stăm prost cu colectarea la bugetul de stat şi că vom avea o iminentă rectificare bugetară negativă?! Adevăratele probleme ale ţării sunt duse în derizoriu de acest Guvern şi de miniştrii săi, unii dintre ei având grave probleme de conştiinţă, respectiv de a-şi respecta cuvântul dat. Un exemplu în acest sens este ministrul internelor, Radu Stroe, care nu numai că nu a ajuns la întâlnirea solicitată de el însuşi Grupului parlamentar al PP-DD, dar s-a remarcat în ultima vreme prin câteva ieşiri publice dezastruoase, care eclipsează chiar hulita activitate a fostului ministru "branconier" Igaş.

România nu va putea ieşi din criză doar cu tăieri şi reduceri de cheltuieli. Trebuie create locuri de muncă, circa un milion, conform promisiunilor USL, avem nevoie de oameni activi, nu să îi trimitem în şomaj pe toţi, după care să stingem lumina!

Trebuie să luăm exemplul la îndemână al Ungariei, care a luat măsuri de relansare economică inatacabile, nu prin tăieri inexplicabile ale cheltuielilor şi ale veniturilor populaţiei. La toate acestea se adaugă intenţia Guvernului de a mări cota unică, fapt care, coroborat cu introducerea impozitului forfetar şi modificarea Codului insolvenţei, ar constitui un dezastru pentru mediul de afaceri şi, implicit, pentru relansarea economică pe care ne-o dorim cu toţii.

Creşterea încasărilor la buget nu se poare realiza într-o ţară sleită de puteri, cu oameni săraci şi fără perspective de a-şi asigura un trai decent de la o lună la alta. Actualul Guvern îşi încalcă una câte una toate promisiunile electorale, în dispreţul românilor, poate blestemaţi pentru votul masiv dat anul trecut unei coaliţii care este departe de aşteptări.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"La mulţi ani Majestăţii Sale Regele Mihai I!"

Regele Mihai I a împlinit săptămâna trecută, pe 25 octombrie, extraordinara vârstă de 92 de ani. Cu acest prilej, cred că este foarte important pentru noi, ca români, să ne reamintim că Majestatea Sa Regele Mihai I al României reprezintă un reper moral al istoriei noastre, cu care avem deosebita onoare de a fi contemporani.

Majestatea Sa Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul legitim al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei Elena. Prima domnie a Regelui Mihai I a început în 1927, la vârsta de 6 ani, după moartea bunicului său, Regele Ferdinand I, regele-copil fiind tutelat de o regenţă condusă de unchiul său, principele Nicolae al României. După urcarea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în iunie 1930, şi după plecarea reginei-mamă în exil, Regele Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui său, pe 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I.

Din 1944, Regele Mihai I s-a opus instaurării regimului comunist dar, în cele din urmă, a fost obligat să abdice, pe 30 decembrie 1947.

Este de datoria noastră să nu uităm niciodată faptul că Majestatea Sa a reprezentat România cu succes la nivel internaţional, chiar dacă s-a aflat în exil, iar de la revenirea sa în ţară, Regele Mihai I a fost mereu prezent, prin diferite acţiuni ale Casei Regale, în viaţa românească.

De asemenea, nu putem uita nici faptul că unul dintre cele mai mari şi importante discursuri ţinute vreodată în Parlamentul României a fost cel al Majestăţii Sale, Regele Mihai I, la 25 octombrie 2011, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, eveniment organizat la vremea respectivă la iniţiativa Grupurilor parlamentare ale PNL.

Ca orice alt român de bună-credinţă, mândru de valorile şi simbolurile ţării sale, mândru de personalităţile cu adevărat remarcabile ale României care ne-au onorat trecutul şi istoria, dar şi prezentul, ţin să îi urez la mulţi ani Majestăţii Sale Regele Mihai I, cu ocazia împlinirii vârstei de 92 de ani!

Ca liberal, cred cu toată convingerea faptul că Regele Mihai I şi-a apărat întotdeauna ţara şi a reprezentat într-un mod desăvârşit, neîntrerupt, interesele poporului român, cu toată demnitatea şi onoarea caracteristică unui adevărat şef de stat, indiferent dacă Majestatea Sa s-a aflat sau nu în România.

Consider că Majestatea Sa reprezintă pentru România - şi nu numai - cel mai bun exemplu de curaj, responsabilitate şi decenţă, exemplu de conducător care şi-a slujit cu cinste ţara, numai pentru binele ei şi al poporului său.

Domnul Mihai Lupu:

"PNL nu se dezice de programul său de guvernare"

Partidul Naţional Liberal a fost, în orice guvernare în care s-a implicat direct, un promotor real al politicilor economice de dreapta, cel mai bun exemplu în acest sens fiind cel din anul 2005, când Guvernul Tăriceanu a susţinut şi implementat introducerea cotei unice de impozitare de 16%, inclusiv pe dividende, iar această măsură, extrem de curajoasă şi contestată până atunci, a reprezentat ulterior un punct forte de atractivitate pentru investitorii importanţi.

De aceea, cred că acum este absolut necesar să precizăm cu toţii faptul că zvonistica intensivă din mass-media invocată în ultimele zile privind intenţia Guvernului USL de a lua în perioada următoare unele măsuri de creştere a cotei unice nu au nicio susţinere politică în realitate, deoarece acestea nu au vreo legătură cu prevederile programului de guvernare pe care ni l-am asumat în faţa celor pe care-i reprezentăm. PNL rămâne consecvent angajamentelor făcute prin acest document de bază al Guvernului USL şi aprobat de Parlamentul României.

Noi, liberalii, avem realmente convingerea că această cotă unică de impozitare reprezintă un real avantaj de competitivitate fiscală a României, avantaj pe care PNL îl susţine în continuare în mod ferm, considerând în acelaşi timp că acesta trebuie de urgenţă întărit prin alte măsuri importante de relaxare fiscală, măsuri de impact pentru întreg mediul de afaceri, aşa cum preconizăm că ar putea fi ideea noastră de reducere a CAS, începând cu 1 ianuarie 2014.

Pentru îndeplinirea obiectivului Guvernului USL de îmbunătăţire a colectării veniturilor statului, principala preocupare o reprezintă reducerea semnificativă a evaziunii fiscale, şi nicidecum creşterea fiscalităţii. Miniştrii liberali de resort au luat deja măsuri în acest sens, în prezent desfăşurându-se la nivel guvernamental o reformă a sistemului de administrare, colectare şi de control al veniturilor, iar pe măsură ce acest proces va fi implementat, suntem convinşi că vom avea şi rezultatele aşteptate, de creştere a veniturilor printr-o colectare mult mai eficientă.

Pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare. În acest sens, PNL şi-a afirmat hotărât intenţia de a susţine şi promova reducerea CAS cu 3 puncte procentuale, pentru început, care să reafirme interesul antreprenorial pentru investiţii şi creare de locuri de muncă.

PNL a intrat la guvernare în 2012 pentru a reda economiei româneşti stabilitatea şi predictibilitatea de care aceasta avea stringentă nevoie pentru a putea redeveni cu adevărat o economie puternică, competitivă şi, bineînţeles, atractivă pentru marile investiţii.

Atât timp cât suntem la guvernare, noi, liberalii nu vom fi de acord cu nicio măsură de creştere a fiscalităţii în România, de împovărare suplimentară a întreprinzătorilor privaţi şi de frânare intenţionată a întregului mediu de afaceri care, după cum ştim foarte bine, reprezintă adevăratul motor al economiei româneşti.

Domnul Mihai Weber:

"Bilanţ social-democrat al lunii octombrie 2013"

Luna octombrie este o adevărată provocare pentru conştiinţa social-democrată, iar la finalul său nu poţi să nu te opreşti, să tragi linie şi să contabilizezi în bilanţul personal ce ai realizat din ceea ce ţi-ai propus, ceea ce ai materializat din speranţa celor care ţi-au încredinţat mandatul.

Debutul lunii, 1 octombrie, a marcat Ziua internaţională a persoanelor vârstnice, în ziua de 5 octombrie, s-a sărbătorit Ziua cadrelor didactice (UNESCO), a doua zi de miercuri din lună a fost dedicată Zilei internaţionale a dezastrelor naturale, la 7 octombrie ne-am oprit cu toţii pentru a ne gândi cum putem să ne unim eforturile pentru a veni în sprijinul semenilor noştri de Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei.

Astăzi ne poziţionăm în perioada ce marchează Săptămâna dezarmării (24-30 octombrie) şi imediat după ziua de 27 octombrie, Ziua mondială a patrimoniului audiovizual.

Toate aceste evenimente sunt dovada preocupărilor, la nivel mondial, pentru nevoile oamenilor mai mult sau mai puţin vulnerabili şi mă determină să vă prezint, pe scurt, câteva obiective social-democrate ale celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2013, ce constituie priorităţi legislative ale Guvernului şi demonstrează preocuparea noastră în consens cu dezideratele naţionale, europene şi internaţionale.

În calitate de deputat social-democrat, m-am gândit şi acţionez alături de colegii mei atât pentru protecţia persoanelor - a persoanelor cu venituri mici (Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri şi a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat), producătorilor (Proiect de Lege privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate) etc., cât şi pentru protecţia diverselor sectoare - educaţie (Proiect de Lege pentru modificarea Legii nr.334/2002 privind bibliotecile), mediu (Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice), fiscalitate (Proiect de Lege privind Codul de procedură fiscală) etc.

În calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, vă informez că pe ordinea de zi a comisiei, în luna octombrie, sunt o serie de proiecte prin care ne dorim să perfecţionăm cadrul legislativ în vederea realizării unei protecţii adecvate pentru cetăţeni.

Astfel, lucrările comisiei în luna octombrie au vizat examinări de fond şi subsidiaritate (Propunere de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European, Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind Agenţia UE pentru cooperare în materie de justiţie penală), examinări de subsidiaritate (Propunere de decizie a Consiliului de abrogare a Deciziei 2007/124/CE Euratom a Consiliului) şi numeroase proiecte de lege (Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2013 pentru completarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional în domeniul managementului substanţelor chimice; Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării, semnat la Varşovia, la 5 iunie 2013, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi a Legii nr.265/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României; Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România; Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea tabelelor - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope etc.).

Vin deci, în faţa dumneavoastră, colegi, alegători, cetăţeni şi vă arăt că suntem constanţi în preocupările noastre, că avem iniţiative normative care fac diferenţa sub aspectul protecţiei şi calităţii vieţii, că ne respectăm promisiunile.

Parafrazându-l pe celebru astronaut Neil Armstrong, "Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire"! Gândesc că fiecare iniţiativă legislativă, fiecare act normativ pe care îl elaborăm este un pas, un pas pentru creşterea standardelor dumneavoastră de viaţă!

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Către fraţii noştri secui"

Aşezaţi pe pământul Transilvaniei de către regii Ungariei pe la 1200, secuii, ca şi românii şi saşii, sunt locuitori vechi ai acestei ţări. De-a lungul secolelor, convieţuirea lor cu românii a cunoscut şi lucruri bune şi lucruri rele. Dar nici cu celelalte naţii ale Transilvaniei lucrurile nu au mers întotdeauna liniştit. Popor aprig, mândru, şi-a apărat drepturile şi libertăţile câştigate cu multă îndârjire. Sunt celebre răscoalele secuilor din Regatul feudal maghiar, atunci când li s-au încălcat drepturile. La fel şi după destrămarea Regatului maghiar, când principii transilvani le-au mărit birurile şi le-au îngrădit libertăţile. N-au fost mai liniştiţi nici după încorporarea Transilvaniei în Imperiul austriac. E celebru în istorie conflictul cu generalul Bukov care a dus la masacrarea secuilor care şi azi se cheamă Siculidicium.

Secolul al XIX-lea a dus în toată Europa la promovarea sentimentului naţional, iar secuii s-au considerat parte integrantă a naţiunii maghiare. Revoluţia de la 1848 practic s-a transformat într-un război civil când maghiarii n-au recunoscut celelalte naţii - românii, saşii, croaţii, sârbii, slovenii, slovacii.

Fatalitatea a făcut ca şi după crearea dublei monarhii, maghiarii şi secuii să fie minoritari în jumătatea de imperiu care le-a revenit. Transilvania avea aproximativ 15 milioane de locuitori, dintre care jumătate erau de altă naţionalitate decât maghiarii sau secuii. Aceasta a dus la o exacerbare a sentimentului naţional şi la încercarea disperată de a asimila celelalte naţii.

1918 şi principiile wilsoniene au dus la formarea statelor naţionale pe ruinele fostului Imperiu Austro-Ungar. Transilvania, cu Banatul, Maramureşul şi Părţile Ungurene au revenit României, în toate aceste provincii românii având majoritate, cu excepţia zonei secuieşti.

În cei aproape 100 de ani de existenţă a statului naţional român, numărul populaţiei maghiare şi al secuilor a rămas aproximativ acelaşi, cu excepţia poate a anilor de după revoluţie, când, asemenea românilor, au emigrat în alte ţări pentru a munci.

Avem cea mai permisivă legislaţie din Europa pentru minorităţi. Există toate formele de exprimare şi conservare ale culturii şi limbii materne pentru toţi. Din 1996 până în 2012 UDMR a participat la toate guvernele. Dintr-o dată, în 2013, secuii se simt neîndreptăţiţi, marginalizaţi, exploataţi economic.

Marşul pentru autonomie, cu drapele secuieşti şi maghiare îmi arată altceva. Culorile transilvănene, roşu, galben şi albastru nu vă mai plac.

Respect steagul secuiesc ca simbol al istoriei voastre! Purtaţi-l cu cinste, dar nu ca să ne sfidaţi cu el! Purtaţi uniformele regimentelor grănicereşti secuieşti cu mândrie, dar nu ca să ne aduceţi aminte de 1848! Le-am putea îmbrăca şi noi pe cele ale regimentelor grănicereşti româneşti. Numai că atunci nu a fost război civil în Transilvania!

Cred că toleranţa, acceptarea diversităţii şi încercarea de a-l cunoaşte mai bine pe celălalt sunt lucruri mai importante decât izolarea, enclavizarea sau melancolia după Ungaria Medievală sau Imperiul Dualist!

Într-o Europă unită nu mai e cazul să aclamăm separarea, enclavizarea sau situaţii care aparţin altor secole!

Exemplul Kosovo nu e relevant. Vor intra şi Serbia şi Kosovo în UE! Şi atunci? Să luăm în considerare ce ne uneşte: portul popular, obiceiurile, faptul că mulţi secui şi-au găsit refugiu în Moldova de-a lungul secolelor, luptele comune împotriva turcilor şi nu în ultimul rând, 800 de ani de când ne cunoaştem!

Domnul Mihăiţă Găină:

"Agricultura românească în 2013"

Încă nu s-a încheiat anul agricol 2013. Nu s-au făcut toate socotelile şi nu s-a tras linie pentru a putea spune cu exactitate ce s-a întâmplat în totalitate cu agricultura ţării noastre în acest an.

Totuşi, câteva date, tendinţe şi concluzii putem trage pe seama recoltelor strânse şi a rezultatelor economice deja înregistrate. De asemenea, cred că putem trage câteva învăţăminte pentru viitorul an agricol, care a început cu arăturile şi însămânţările de toamnă.

Cea mai importantă constatare este aceea că România are un potenţial agricol considerabil, are un potenţial de dezvoltare agricolă în viitor, dar, cu organizarea, resursa umană şi tehnologiile pe care le avem în prezent, nu valorificăm decât o parte din acesta. Această idee o regăsim şi în analizele mai recente ale specialiştilor, care situează potenţialul agricol pe primul loc între punctele tari ale acestei ramuri. Câteva din recoltele acestui an, cum sunt cele de grâu, de rapiţă, de porumb, de struguri şi în mod deosebit de floarea-soarelui (cea mai mare producţie din ţările Uniunii Europene) au dat o satisfacţie mai mare fermierilor şi ţăranilor decât în alţi ani.

Dar recoltele mari nu înseamnă întotdeauna şi rezultate economice pe măsură. Producţiile mari nu constituie întreaga soluţie a problemei, pentru că - ce folos are producătorul de struguri care îi vinde cu 50 de bani kilogramul?! Recolte mari şi preţuri mici înseamnă pentru producător eforturi mari, muncă multă, dar venituri mici. La acest punct înseamnă că avem o problemă, şi politica noastră agrară trebuie să-i găsească o soluţie care să motiveze producătorul pentru a obţine recolte şi rezultate economice competitive, la nivelul celor din celelalte state membre ale UE.

O a doua constatare se referă la faptul că recoltele mult mai bune din acest an au la bază nu numai un regim meteorologic mai bun, ci şi o serie de politici şi măsuri guvernamentale pe care ministerul de resort le-a aplicat sectorului. Între acestea, apreciez că pe primul loc se situează acordarea la timp a subvenţiei la hectar, pe cap de animal, pentru motorină şi altele. În legătură cu finanţarea agriculturii, domnul ministru Daniel Constantin preciza că agricultura românească a primit în ultimii ani din fondurile europene peste 10 miliarde de euro. Este o investiţie substanţială de care, trebuie să recunoaştem, agricultorii noştri nu s-au mai bucurat până acum. Cum spuneam mai sus, subvenţii în agricultură s-au tot dat, atât din bugetele naţionale, cât şi subvenţii şi investiţii externe, dar niciodată la timp şi atât de mari ca în acest an. Or, lucrul acesta, o finanţare suficientă şi la timpul oportun, se regăseşte în rezultatele obţinute.

În prezenta declaraţie nu mi-am propus să fac o sinteză a tot ceea ce s-a petrecut mai bine sau mai puţin bine în agricultura românească, Dar aş vrea să mai precizez un aspect care mi se pare esenţial pentru valorificarea mai bună a potenţialului agricol al ţării. El este precizat în programul de guvernare, dar cred că în activitatea concretă trebuie scos mai în faţă, ca prioritate. Este vorba de revigorarea cercetării ştiinţifice agricole şi agrotehnice. Mai mulţi fermieri ne atrag atenţia că cercetătorii din acest domeniu, deşi au rezultate remarcabile şi cu adaos de plusvaloare, sunt în continuare prost plătiţi şi există riscul ca în viitor să nu mai avem soiuri de seminţe şi rase de animale autohtone productive ca până acum. Iar acest lucru înseamnă costuri foarte mari. De exemplu, la seminţele importate costurile sunt de 3-4 ori mai mari. Numai costul seminţei de grâu la un hectar ar putea ajunge la peste 2.000 de lei, ceea ce va face fie nerentabilă această cultură vitală, fie realizarea ei la preţuri foarte mari la consumatori. Iată de ce, consider ca aceste consecinţe nedorite şi costuri mari sunt mult mai împovărătoare decât o finanţare şi dotare corespunzătoare a cercetării din domeniul agriculturii.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind locurile de muncă în guvernarea USL

Datele statistice privind numărul salariaţilor din România demonstrează că actuala putere a aplicat măsurile corecte pentru a debloca situaţia locurilor de muncă din ţara noastră. Măsurile macroeconomice luate de cabinetul condus de Victor Ponta au avut efectele scontate, susţinând mediul de afaceri şi refăcând atractivitatea instituţională. Conform ultimelor cifre statistice, în ultimul an şi jumătate, numărul salariaţilor din România a crescut cu 94.300. Vă reamintesc că în perioada neagră a guvernării PDL, din ianuarie 2009 până în aprilie 2012, numărul salariaţilor din România a scăzut cu 530.000.

Creşterea numărului de salariaţi din România poate fi considerată un exemplu de bună practică în Europa. Spre deosebire de alte state europene, România a avut un progres notabil. Vă informez că în Italia, în ultimul an şi jumătate, numărul de salariaţi a scăzut cu aproximativ 200.000, în Franţa cu 135.000, în Portugalia cu 157.000, iar în Polonia cu 36.000.

Aşa cum am precizat şi în alte intervenţii politice, Guvernul Ponta a venit cu un nou mod de a face politică, abandonând modelul austerităţii şi căutând mereu soluţii pentru a stimula creşterea economică, atragerea investiţiilor şi deblocarea fondurilor europene. Vizitele efectuate de Victor Ponta în ultima perioadă în marile capitale ale lumii: Paris, Berlin, Roma, Bruxelles, Madrid, Beijing sau Washington nu au vizat numai consolidarea relaţiilor diplomatice, ci au constituit un bun prilej pentru a fi legate parteneriate strategice pentru atragerea investitorilor străini în România. Menţionez doar câteva dintre companiile care şi-au manifestat interesul pentru intrarea pe piaţa românească: HUAWEI, ZTE, HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER, FRIBOURG DEVELOPMENT, DE LONGHI, SINIAT ROMANIA sau AUSTRIA CARD ROMÂNIA.

Dincolo de cifre şi date statistice, rezultatele economice ale puterii se văd în buzunarul fiecărui român, în evoluţia favorabilă a nivelului de trai al populaţiei. Puterea reală de cumpărare a fiecărui cetăţean a crescut cu 1,3% în 2012, şi cu 1,4% în 2013, iar salariul minim s-a majorat cu aproximativ 15 procente într-un singur an. Mai mult, punctul de pensie a crescut cu 4 procente şi pensiile vor fi din nou indexate cu rata inflaţiei în 2014.

Dacă în anii trecuţi cetăţenii îmi aduceau la cunoştinţă în cadrul audienţelor că nu există locuri de muncă vacante în judeţ, iată că astăzi, la un an şi jumătate de la preluarea puterii, mă bucur să văd că pe piaţa muncii din judeţul Argeş există un număr considerabil de locuri de muncă vacante. Conform unui raport al Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, judeţul pe care îl reprezint în Parlament se află pe locul 6 din acest punct de vedere, cu 553 locuri de muncă disponibile.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Fără stimularea mediului de afaceri nu ne vom redresa economic!"

Subiectul majorării cotei unice de impozitare arată încă o dată amploarea ineficienţei cu care Uniunea Social-Liberală ne guvernează. Mărirea taxelor şi impozitelor este metoda cea mai simplă de a aduna bani la buget, aflată la îndemâna guvernelor lipsite de viziune sau strategie de investiţii. Însăşi luarea în calcul a unei asemenea majorări este inacceptabilă şi trebuie sancţionată corespunzător. Creşterea de la 16 la 22% a cotei unice este motivată ironic de către actualii guvernanţi prin încasările reduse la buget, trecând sub tăcere faptul că tot ei au fost cei care au hotărât reducerea investiţiilor!

Fără investiţii care să creeze locuri de muncă şi care astfel generează încasări la buget, cum aţi crezut că veţi reuşi să susţineţi ambiţioasele cheltuieli publice pe care vi le-aţi asumat, stimaţi guvernanţi?

Aţi reuşit în schimb să realizaţi condiţiile pentru creşterea numărului şomerilor şi al persoanelor care beneficiază de asistenţă socială - adică cheltuieli publice suplimentare.

Mai mult decât atât, pentru a "repara" această greşeală, doriţi acum să îi împovăraţi şi mai mult pe contribuabili şi agenţii economici privaţi, prin creşterea cotei unice! Şi asta în condiţiile în care vecinii noştri bulgari sunt preferaţi de investitorii străini tocmai datorită impozitării mai scăzute!

Se pare că, în viziunea actualei guvernări, economia este eficientă doar atunci când statul protejează un aparat birocratic supradimensionat, întreţine diverse categorii de asistaţi care profită de unele slăbiciuni ale sistemului şi primesc ajutoare în mod abuziv. Toate acestea se fac pe cheltuiala celor care îndrăznesc să desfăşoare activităţi economice şi să muncească în mod cinstit şi cu forme legale! Agenţii economici sunt sacrificaţi pentru a pune în aplicare promisiunile populiste premergătoare campaniei electorale. Este adevărat, pensiile au un nivel ridicol de mic, dar creşterea impozitelor nu va întreţine bugetul, ci va încuraja mai degrabă transferul în zona gri a economiei şi găsirea de portiţe pentru evitarea acestor plăţi. Nu putem ignora că o astfel de măsură ar duce la falimentul unor firme sau acestea vor fi încurajate să declare profituri mai mici, unele salarii ar putea fi trecute la negru, iar unii angajaţi ar putea fi disponibilizaţi.

Consider că este necesară dezbaterea publică asupra oportunităţii majorării cotei unice de impozitare, tocmai pentru a analiza şi conştientiza toate efectele pe care o astfel de măsură le implică.

Evitarea acestui subiect, în maniera clasică a USL, nu vă aduce beneficii, ci chiar opusul - confirmă amatorismul cu care sunt tratate probleme cu impact major şi cu care vă asumaţi soluţii facile, în încercarea disperată de a creşte nivelul încasărilor la bugetul statului, astfel încât să compenseze cheltuielile programate pentru anul electoral 2014, fără a analiza consecinţele acestora pe termen lung! Consider că soluţiile cele mai eficiente pentru creşterea încasărilor la buget pentru 2014 rămâne finanţarea investiţiilor, crearea locurilor de muncă şi reducerea evaziunii fiscale, care a ajuns în România la un nivel alarmant de ridicat.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Uitarea în politică naşte monştri!"

Marele nostru scriitor şi filosof Emil Cioran a avut o disertaţie colosală: "Omul politic renunţă la conştiinţă; singuraticul, la acţiune. Unul trăieşte uitarea (şi asta e politica); celălalt o caută (şi asta-i singurătatea)". Cam astfel se poate traduce moţiunea simplă pe care o votăm astăzi în Camera Deputaţilor, depusă de partidele din opoziţie, principalul iniţiator fiind însă tocmai partidul care a condus România în ultimii opt ani. Aidoma moţiunii din primăvară, cu tema Oltchim, cea de faţă, cu obiectul aşa-zisului eşec al privatizării CFR Marfă, nu îşi are nicio noimă din punct de vedere politic. Cum bine spunea Emil Cioran, PDL trăieşte în uitare, dând dovadă de o amnezie fără margini atunci când nu îşi mai aminteşte cine este răspunzător de nereuşitele privatizărilor din România ultimilor ani.

Faptul că privatizarea CFR Marfă nu s-a finalizat până acum se datorează şi acţiunilor fostelor guverne PDL, care nu numai că nu au reuşit nici o privatizare de succes a companiilor de stat, dar au contribuit direct la devalizarea acestora, inclusiv sau mai ales în transporturi. Cel puţin în perioada 2008-2012, Căile Ferate Române au acumulat datorii de aproape două miliarde de euro, sumă care a contribuit decisiv la prăbuşirea economică a României, girată de guvernele Boc şi Ungureanu.

O naţiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie nu are şanse de viitor. Până anul trecut, România a fost în stare de blocaj general, economic, social şi politic. Sub guvernările de tristă amintire ale PDL, românii nu au văzut decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor. Românii au fost condamnaţi la austeritate, la disperare chiar, în vreme ce fosta putere nu a luat nicio măsură concretă pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a stimula economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Consider că avem nevoie de un stat suplu atunci când vine vorba de administraţie, de reducerea birocraţiei, dar în acelaşi timp avem nevoie de un stat care să asigure prestaţii sociale corecte şi care să-şi respecte contractul social cu cetăţeanul. Avem nevoie de un stat care să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale şi de sisteme publice eficiente şi funcţionale, pentru că noi plătim taxe şi impozite. Susţin cu tărie stoparea risipei banului public şi reducerea cheltuielilor de la contractele cu clientela politică, aspecte duse la extrem de foştii guvernanţi PDL-işti.

Din mulţimea de argumente, mai vreau să mă refer la unul singur. Un raport realizat de prestigioasa bancă elveţiană Credit Suisse a relevat că averea populaţiei a scăzut cu 36% în România în perioada iulie 2011 - iunie 2012, fapt care ne-a situat pe ultimul loc pe plan mondial. Acest nedorit clasament este rezultatul guvernării dezastruoase a PDL din ultimii ani. Unul dintre motivele principale al declinului abrupt al rezervelor românilor îl constituie măsurile deplasate luate de guvernele Boc şi Ungureanu, care au tăiat drepturile fundamentale ale oamenilor - salarii, pensii, indemnizaţiile pentru mame şi persoanele cu handicap. Aceasta este o realitate de necontestat. Restul e tăcere, sau, mă rog, aşa ar trebui să fie din partea unora...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Vizita premierului Victor Ponta în SUA - un bilanţ lucid"

Vizita oficială a premierului Victor Ponta în SUA este o etapă importantă în reaşezarea şi consolidarea atât a relaţiilor diplomatice româno-americane, cât şi a colaborării economice cu cel mai puternic stat din lume.

La încheierea celor trei zile de întâlniri şi discuţii se desprind patru aspecte importante.

Primul se referă la un subiect foarte sensibil şi foarte dezbătut în ultima perioadă, şi anume exploatarea gazelor de şist. Concluzia întrevederii dintre şeful guvernului român şi liderii companiei Chevron a fost rostită direct, şi anume ca investiţia în gazele de şist va continua în România

Al doilea punct important în agenda premierului a fost obiectul dialogului cu preşedintele Băncii Mondiale, Jim Yong Kim, şi s-a finalizat cu accesarea unui tip de credit de 1 miliard de euro, un credit pe care România îl va restitui peste şapte ani, la cea mai mică dobândă.

În al treilea rând, principala cerinţă a SUA a fost formulată chiar de către vicepreşedintele SUA, Joe Biden, cu care Victor Ponta a discutat timp de o oră, şi aceasta se referă la independenţa justiţiei şi la consolidarea statului de drept în România.

Al patrulea aspect important pe agenda discuţiilor de la Washington a fost o altă problemă sensibilă din agenda premierului, şi anume liberalizarea vizelor pentru români. În acest sens, premierul a avut o întrevedere cu congresmanul Michael Turner, copreşedinte al Grupului pentru România din Congres, în cadrul căreia s-a consemnat faptul ca rezolvarea acestei probleme este o chestiune mai degrabă tehnică, în sarcina legislativului american, şi nu este vorba despre o restricţionare care se referă în particular la România, ci de o lege care stabileşte un cadru general pentru condiţiile imigrării în SUA.

Ca orice eveniment însemnat, o vizită de nivel înalt devine în mod obligatoriu subiect de dezbatere publică, iar părerile pro sau contra pot genera polemici inutile. Chiar dacă au existat multe discuţii pe acest subiect, vizita premierului Victor Ponta în SUA a fost încă un demers prin care şeful Executivului român a încercat cu toată energia să deschidă ţara noastră către un dialog echilibrat şi eficient cu partenerii americani, animat de cele mai bune intenţii, cu scopul de a continua şi de acum încolo buna colaborare româno-americană, atât în planul relaţiilor militare, cât şi în plan economic, prioritar în acest moment pentru România.

Domnul Nuţu Fonta:

"Cine mai salvează sănătatea românească din starea de comă?"

Scena publică românească este dominată în această perioadă de întâmplări spectaculoase din punctul de vedere al luptei anticorupţie, care fac deliciul publicului larg. Un comisar-şef, poliţistul anului de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia, este arestat pentru organizare de grup infracţional, şeful de cabinet al ministrului energiei este "umflat" pentru o mită incredibilă, un senator este bănuit de implicare în mafia cărnii şi multe altele. Pe acest fond de subiecte cu mare priză la publicul larg, anumite subiecte trec volens-nolens pe un plan secundar, dacă nu chiar la coada preferinţelor consumatorilor de mass-media.

În realitate, astfel de delicii mediatice nu fac altceva decât să abată atenţia românilor de la alte probleme stringente, care ţin de nivelul de trai al oamenilor şi de criza economică şi socială care se adânceşte în fiecare zi sub conducerea actualului Guvern. Aflăm astfel că guvernanţii intenţionează să crească cota unică de la 16 la 22 la sută, că nu mai sunt bani pentru plata asistenţilor maternali în mai multe judeţe din ţară, între care şi Maramureşul, că nu se mai poate reduce CAS-ul anul viitor, că nu se colectează destui bani la buget, şi, în consecinţă, vom avea o rectificare bugetară negativă, care va afecta o serie de autorităţi locale, mai multe primării fiind în pragul falimentului. Din acest punct de vedere, primăriile din Colegiul nr.5 Maramureş sunt realmente într-o situaţie disperată...

La toate acestea se adaugă situaţia infernală din sectorul sanitar, ai cărui slujbaşi protestează deja de câteva săptămâni împotriva Ministerului Sănătăţii. Asistentele medicale, medicii, infirmierele, personalul angajat din spitale, farmaciştii, stomatologii, psihologii, medicii din şcoli au o serie de revendicări, care, din păcate, au puţine şanse de rezolvare în actualul context economico-politic dâmboviţean. Revendicările salariaţilor din sistemul de sănătate vizează acordarea a minim 6% din PIB, o legislaţie care să garanteze independenţa profesională a celor care lucrează în sistemul public şi privat, o lege a salarizării specifică sistemului de sănătate, apărarea demnităţii şi renunţarea la denigrarea profesioniştilor de către autorităţi, organizarea unităţilor medicale cu paturi în sistem public, pentru asigurarea unor servicii prompte şi de calitate pentru pacienţi, consultarea reală a coaliţiei profesioniştilor din Sănătate cu privire la orice măsură ce poate afecta funcţionarea sistemului de sănătate, asigurarea finanţării sistemului sanitar pentru trimestrul al IV-lea al anului în curs şi acordarea integrală a drepturilor salariale, menţinerea sistemului actual de organizare a spitalelor pentru asigurarea unor servicii prompte şi de calitate pentru pacienţi în regim public, creşterea veniturilor salariale pentru toate categoriile de personal sanitar, începând cu 1 ianuarie 2014.

Pe acest fond de nemulţumiri profunde, onor ministrul sănătăţii vine cu o altă propunere năstruşnică, menită să limiteze accesul românilor la controalele medicale periodice decontate până acum, precum şi să reducă internarea bolnavilor în spitalele de stat. Din discuţiile purtate cu medicii din Maramureş, este evident că astfel de măsuri nu se pot lua împotriva oamenilor cu afecţiuni cronice. Prevenţia este bună la bolnavii acuţi, însă cei cronici au nevoie periodic de îngrijire şi tratament, care nu se pot face în ambulatoriu.

În opinia mea, dar şi a unor profesionişti din sistem, îngrădirea dreptului la îngrijiri medicale de specialitate este un afront adus populaţiei României, cu atât mai mult cu cât ocupăm primul loc în Europa la o serie de afecţiuni, iar serviciile lasă încă mult de dorit. Mai mult, sistemul medico-sanitar se confruntă şi cu alte probleme rămase nerezolvate, una dintre acestea fiind exodul masiv al medicilor români spre alte ţări, din Europa şi nu numai, fapt ce a dus la perpetuarea crizei de profesionişti din sistem şi la un deficit de personal consistent. Faptul că din 2007 încoace România a pierdut aproximativ 20.000 de medici nu pare a fi un semnal de alarmă suficient pentru guvernanţi, această problemă rămânând nerezolvată, ca şi salariile de mizerie ale medicilor rezidenţi. Dublarea salariului iniţial sau lansarea unui sistem de burse care să acopere neajunsurile veniturilor rezidenţilor, care câştigă doar 200 de euro lunar, au fost doar promisiuni fără acoperire în fapte.

Toate guvernele României de după 1989 au susţinut sus şi tare că sănătatea constituie o prioritate naţională, iar actualul Executiv nu a făcut excepţie de la această sintagmă mincinoasă. Iată că se dovedeşte din nou că sunt doar vorbe-n vânt, amăgirea oamenilor, îmbolnăviţi unii dintre ei chiar de disfuncţiile sistemului, fiind o caracteristică jenantă pentru toate guvernele care s-au perindat la conducerea ţării.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Ministerul Finanţelor Publice ameninţă şi sperie contribuabilii"

Săptămâna trecută, firmele din România au primit o scrisoare din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, al cărei mesaj principal este următorul.

"Vă informăm pe această cale asupra faptului că, în urma unui proces de selecţie aleatorie, compania dumneavoastră ar putea fi supusă unei analize de risc. În eventualitatea în care, ca urmare a analizei, vor fi constatate neconcordanţe între datele raportate de dumneavoastră şi cele deţinute de administraţia fiscală sau veţi fi încadrat în categoria contribuabililor cu risc, puteţi face în viitor obiectul unei inspecţii fiscale. (...) În situaţia în care impozitele şi taxele declarate de reprezentanţii dumneavoastră nu au fost achitate integral, vă rugăm să luaţi măsuri pentru achitarea obligaţiilor de plată restante. Scopul acestei scrisori este acela de a vă permite ca, până la data unui eventual control, să aveţi timp să vă pregătiţi documentele contabile şi fiscale, precum şi pentru depunerea tuturor declaraţiilor nedepuse sau a celor rectificative, după caz, urmând ca, la o dată ulterioară, să primiţi un aviz de inspecţie fiscală prin care veţi fi informat în legătură cu obiectivele şi perioada controlului."

Oficial, stimaţi colegi, avem astfel de-a face cu o campanie de informare şi comunicare şi cu un ajutor acordat contribuabilului român. Păcat însă că acesta s-a transformat sau a căpătat conotaţii de ultimatum cu iz de ameninţare. În orice stat din lumea aceasta, instituţiile au responsabilitatea de a comunica şi informa nu numai cu eficienţă, dar şi cu respectul aferent. Se pare că ANAF uită tocmai cui datorează existenţa şi salariile primite. Şi uită, de asemenea, cine suportă financiar şi proaspătul înfiinţat departament al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, ce are drept scop analiza de risc şi programarea la inspecţia fiscală, încadrând într-un algoritm special datele extrase din comportamentul fiscal al contribuabilului, cum ar fi: pierderea fiscală înregistrată, tipul sau domeniul de activitate, sincopele sau întârzierile repetate în depunerea declaraţiilor fiscale, numărul de declaraţii rectificative, numărul şi amplitudinea corecţiilor de erori materiale solicitate, nesolicitarea rambursării de TVA, în condiţiile în care pe o perioadă relativ mare contribuabilul înregistrează sold negativ de taxă, renunţarea la o rambursare de TVA solicitată prin decont.

Toate acestea sunt extrem de utile, doamnelor şi domnilor, însă cu menţiunea că nimeni dintre contribuabili nu poate avea acces la algoritmul de clacul şi nu poate formula niciun punct de vedere referitor la gradul de risc fiscal stabilit.

Ca atare, stimaţi colegi, atunci când vine vorba de contribuabilii din România, obligaţiile sunt nenumărate, principiu care nu se aplică atunci când vine vorba şi de drepturi.

Ermetismul este mascat de o falsă comunicare, iar un dialog firesc nu există, atâta timp cât totul este în termen de ameninţare voalată de o grijă... "părintească" a ANAF-ului faţă de contribuabili.

Sunt de acord cu faptul că trebuie să ne achităm obligaţiile financiare şi sunt de părere că cei care nu şi le achită sau vor să înşele statul în această privinţă ne înşeală pe noi toţi şi trebuie să suporte rigorile legale, dar, în acelaşi timp, consider că măsuri de genul acestei scrisori trebuie eliminate definitiv. Nu ştiu cauzele acestui demers, pot doar să le bănuiesc şi, oricum, ele vor constitui obiectul unei adresări directe către Ministerul Finanţelor Publice, dar ele nu justifică un asemenea instrument prin care orice contribuabil de bună-credinţă din România nu are cum să se simtă altfel decât ameninţat şi pus la colţ de către ANAF.

Consider că respectiva instituţie trebuie să-şi reconsidere, odată cu reorganizarea sa, formulele de lucru, şi să acorde o atenţie prioritară modalităţii de comunicare şi informare, astfel încât să şi obţină efectele dorite, nu doar să se transforme într-un soi de Inchiziţie de natură fiscală, al cărei singur scop este manipularea prin frică.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Taxa pe drepturile garantate de Constituţie"

România ocupă un "onorant" loc doi în Europa în privinţa contribuţiilor datorate la bugetul de stat: peste 300 de taxe şi impozite anuale. Plătim pentru sănătate ca să putem muri liniştiţi în spitale, pentru apa meteoritică (popular spus apa de ploaie), pentru soţie, pentru gropile din asfalt, pentru liniştea publică, pentru aerul pe care îl respirăm şi, nu în ultimul rând, pentru dreptul la informare. Altfel spus, un drept garantat de Constituţie este transformat într-o obligaţie pentru noi toţi, transpusă, cum altfel decât printr-o taxă. Şi aici mă refer la binecunoscuta contribuţie pentru radioul şi televiziunea publică.

În ultimii ani TVR-ul a înregistrat o scădere drastică de rating, iar datoriile au ajuns la un nivel istoric. Şi toate acestea din cauza managementului defectuos şi a unei politizări excesive a postului. În timp ce piaţa media din România şi-a diversificat şi îmbogăţit oferta de programe, televiziunea publică a rămas pasivă, transformându-se într-o instituţie care doar răspunde la comenzi şi cheltuie bani publici. Raportul de activitate al televiziunii publice pe anul 2012 a arătat un deficit de 34 de milioane de euro. În plus, datoria instituţiei a ajuns la 158 de milioane de euro, cea mai mare de la înfiinţarea ei.

Criza de credibilitate şi managementul defectuos cauzate de mecanismul politic de desemnare a consiliilor de administraţie şi a directorilor generali au pus la îndoială de multe ori dreptul la o informare corectă, lucru care stă la baza motivării finanţării instituţiei publice de televiziune.

Şi vă întreb, stimaţi colegi, în ce fel se justifică plata acestei taxe?

Consider că este o taxă abuzivă, în contextul în care TVR nu mai este o televiziune a noastră, a românilor, ci o televiziune de propagandă pentru Guvern şi Preşedinţie şi un instrument de manipulare. Or, o profesionalizare a activităţii, o politică de management coerentă, o politică editorială corectă ar putea reprezenta soluţii mai viabile decât impunerea unor taxe cetăţenilor şi aşa împovăraţi de numărul prea mare al acestora.

În luna mai a acestui an, am depus la Parlament, alături de colegii mei, o iniţiativă legislativă prin care ceream abrogarea textelor de lege care prevăd obligativitatea achitării acestui tip de taxe. Propunerea a fost respinsă de Camera Deputaţilor, iar în acest moment se află la Senat, unde cel mai probabil va avea aceeaşi soartă. Constat azi, că puterea actuală nu numai că nu doreşte eliminarea acestei taxe injuste, ba, mai mult, ni se pregăteşte o majorare a birului datorat TVR.

Pe fondul scăderii puterii de cumpărare, dar şi a veniturilor reduse pe care le realizează o parte însemnată a populaţiei, valoarea taxei este în mod clar mult prea ridicată, mai ales pentru un serviciu de care o persoană nu doreşte să beneficieze, sau care, aşa cum arată audienţele, nu mai satisface gusturile telespectatorilor. Acestea sunt motivele pentru care am susţinut eliminarea taxei şi pentru care mă voi bate în continuare pentru a modifica legislaţia actuală.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Instituirea Avocatului Diasporei"

În baza unor solicitări şi sugestii primite de la cetăţeni români rezidenţi în state aferente Colegiului de diaspora pe care îl reprezint, am pregătit şi depus in Parlament un proiect legislativ care îşi propune o mai buna protejare a drepturilor românilor din afara graniţelor ţării în relaţiile acestora cu structurile birocratice româneşti. România are, în opinia mea, nevoie de o Lege a Avocatului Diasporei, în scopul apărării intereselor legitime ale românilor din afara graniţelor ţării.

Ştim bine, adesea din experienţe directe, că există situaţii de neglijenţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale administraţiei publice care trebuie corectate. Nerespectarea normelor de conduită profesională şi civică, refuzurile sau întârzierile în îndeplinirea solicitărilor petenţilor generează nemulţumiri şi frustrări naturale în rândul cetăţenilor români din străinătate.

Avocatul Diasporei ar urma să vină exclusiv în sprijinul românilor cu rezidenţa peste hotare, care se consideră victime ale unor astfel de abuzuri din partea instituţiilor române, şi să corecteze erorile şi tergiversările administraţiei publice române în rezolvarea solicitărilor cetăţenilor români din străinătate.

Avocatul Diasporei ar fi nu numai un instrument de gestionare eficientă a conflictelor dintre cetăţean şi administraţia publică, ci şi un mecanism de debirocratizare a procedurilor administrative şi de eficientizare a acestora.

Trebuie sa va spun că între sistemul de funcţionare al acestei instituţii şi cel al Avocatului Poporului nu ar exista diferenţe semnificative. Astfel, Avocatul Diasporei va verifica corectitudinea şi celeritatea procedurilor administrative dezvoltate de instituţiile publice române şi reprezentanţele statului român din străinătate.

De asemenea, Avocatul Diasporei va raporta abuzurile comise de aparatul birocratic şi va propune măsurile necesare pentru a corecta ineficienţa şi întârzierile din administraţie care afectează în mod negativ cetăţenii români care trăiesc în străinătate.

Putem lua în calcul organizarea unor birouri teritoriale, în limita bugetului alocat pentru funcţionarea instituţiei, în statele în care îşi au rezidenţa peste 3.000 de cetăţeni români. Gândiţi-vă cât de necesară ar fi o astfel de instituţie în ţări precum Italia, Spania, Israel, Grecia - acolo unde numărul românilor e unul semnificativ.

Vă mulţumesc şi îi invit încă de acum pe colegii din Uniunea Social-Liberală - din Parlament în ansamblu, pentru că avem parteneri remarcabili şi în alte partide - să întindă o mână românilor de peste hotare, sprijinind un proiect de lege gândit exclusiv în beneficiul acestora.

Domnul Petre Petrescu:

"Sistemul sanitar din România"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră deoarece consider că trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la sistemul sanitar din România. Dacă deschidem televizorul, dacă citim ziarul, dacă încercăm să ne informăm cu privire la ce ne înconjoară, zi de zi, observăm că sunt foarte multe subiecte legate de sistemul sanitar din România.

Ne uităm cu stupoare că ne pleacă tinerii absolvenţi de medicină din ţară şi se duc să profeseze şi să facă performanţă în alte ţări. E normal, noi le oferim salarii mizere, lipsă de echipament medical şi de medicamente pentru tratamente.

Pacienţii care mor în faţa spitalelor sau pe mesele de operaţii din cauza lipsei medicamentelor sunt tot imagini care descriu sistemul sanitar din România.

Cred că sunteţi toţi de acord cu mine că sistemul sanitar din România are nevoie urgentă de un transplant, de ceva perfuzii, de schimbări majore care să îi asigure atât independenţa politică, precum şi cea financiară. Doar aşa îşi va reveni.

Sistemul sanitar din România trebuie să se axeze pe doi piloni: unul de protecţie sanitară şi îngrijire a populaţiei care are nevoie de acest lucru, în special bătrânii, şi pe un pilon de prevenire, în rândul tineretului şi nu numai, pentru ca mai târziu să avem o populaţie sănătoasă, cu o speranţă de viaţă mai mare. Însă aceste direcţii nu pot fi urmate decât după ce cele trei condiţii - salarii decente, echipamente şi medicamente - vor fi realizate.

În calitate de parlamentar, consider că doar printr-o voinţă politică comună putem sprijini şi ajuta sistemul sanitar din România.

Domnul Petre Petrescu:

"Traficul de persoane"

Traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanţi. Noi rute pentru trafic sunt stabilite în mod regulat, iar piaţa documentelor false de călătorie, a transportului clandestin şi a trecerii graniţei în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.

Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoştinţe sau prieteni de familie.

Discriminarea de gen în cadrul familiei şi al comunităţii, precum şi toleranţa faţă de violenţa îndreptată împotriva femeilor şi copiilor au şi ele un rol important, acestea, alături de persoanele cu handicap, fiind categoriile cele mai vulnerabile.

În cadrul ţărilor din Europa Centrală şi de Est, România este încă o ţară cu risc crescut şi este, în mod preponderent, ţara de origine pentru victime ale traficului.

Problematica prevenirii şi combaterii traficului de copii s-a conturat ca politică naţională distinctă începând cu anii 2004-2005, odată cu finalizarea şi aprobarea noii legislaţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, dar şi odată cu structurarea cadrului legislativ şi instituţional intern în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.

Consider că este necesară o reglementare exactă a măsurilor care să corespundă particularităţilor şi nevoilor specifice de intervenţie şi reintegrare ale acestui grup. Abordarea fenomenului traficului de persoane ar trebui să depăşească strictul necesar prevenirii sau sancţionării şi să îmbrăţişeze o viziune mai largă, având în centru principiul interesului superior al copilului şi respectarea drepturilor acestuia.

Domnul Petru Movilă:

"Mai există Iaşiul pe harta României?"

Aeroportul Internaţional Iaşi a fost din nou uitat de către USL. La sfârşitul săptămânii trecute, vicepremierul Liviu Dragnea şi preşedintele PNL Crin Antonescu au anunţat că Guvernul USL sprijină continuarea dezvoltării Aeroportului Cluj şi că va aloca fondurile necesare pentru finalizarea acestei investiţii.

Acest anunţ a venit la scurt timp după ce Antonescu a declarat că la Cluj se desfăşoară lucrări de foarte mare importanţă la nivel regional şi naţional şi că, în aceste condiţii, trebuie aduse toate argumentele pentru ca acest obiectiv să fie unul prioritar şi bugetat ca atare.

Astfel că, aeroportul din Cluj va primi fondurile necesare pentru finalizarea investiţiei, aproximativ 50 de milioane de lei, în timp ce noi, la Iaşi, vom rămâne în continuare pe cont propriu, fără nici un sprijin din partea Guvernului, deşi ni s-a promis de nenumărate ori că vom primi banii necesari pentru dezvoltarea şi modernizarea aeroportului.

Din declaraţiile celor doi lideri USL înţelegem că Iaşiul nu contează pe harta regională şi naţională şi că Guvernul nu alocă bani pentru că nu consideră proiectele noastre de anvergură.

Aeroportul din Iaşi a fost catalogat drept investiţie de importanţă locală şi expediat de către USL în braţele Consiliului Judeţean Iaşi. Mai apoi, după campanie, acelaşi Guvern USL ne-a explicat nouă faptul că aeroportul este în subordinea CJ-ului, şi că, în aceste condiţii, executivul nu poate să aloce bani pentru această investiţie.

USL practică un dublu limbaj, în funcţie de interesele electorale. La Iaşi, unde au obţinut peste 70 la sută la alegeri, au promis trei proiecte majore. Toate trei au devenit astăzi simple minciuni electorale, iar mai îngrijorător este faptul că liderii USL nu par a ne arăta că îi mai interesează ce se întâmplă aici. Două aeroporturi, din două oraşe diferite, cu acelaşi statut juridic, sunt tratate diferit de către Guvernul USL: unul primeşte banii necesari, iar celuilalt i se dă peste nas, i se arată uşa din dos şi i se serveşte eterna replică că nu sunt bani.

Până acum, Iaşiul nu a primit nici un ban de la Bucureşti pentru investiţiile promise. Mai grav este că nici un lider local al USL şi nici un parlamentar nu ne explică de ce suntem trataţi cu atâta indiferenţă.

În campanie, USL a iubit pe toată lumea la fel, astăzi face diferenţe. Ar fi bine ca în următoarea perioadă să vedem şi noi, ieşenii, un proiect concret din partea membrilor USL de la Iaşi, nu numai întrebări şi interpelări în plenul Parlamentului.

Domnul Radu Zlati:

"Avem nevoie de o nouă Lege a educaţiei naţionale"

Chiar Constituţia noastră a consacrat învăţământul românesc ca fiind o prioritate a statului român. De asemenea, o lege organică, adoptată de către Parlament, a stabilit ca acestui sector primordial al dezvoltării societăţii româneşti să i se aloce minim 6% din produsul intern brut. Cu toate acestea, bugetul pe care Parlamentul României l-a alocat ministerului de resort (să adăugăm aici şi cercetarea, care a fost la un moment dat comasată în cadrul aceluiaşi minister) a scăzut dramatic în ultimii ani. Vom vedea în ce măsură bugetul pe care îl vom aproba pentru anul 2014 va putea remedia măcar parţial acest fenomen al subfinanţării învăţământului - eu personal voi lupta pentru revenirea la o bugetare a MECTS de minim 4%. Dar nu despre bani vreau să vă vorbesc acum şi aici. Ci despre Legea educaţiei naţionale.

Nu vă voi vorbi despre bani pentru că (este aceasta o convingere personală) situaţia proastă a învăţământului românesc, şi cu precădere a învăţământului preuniversitar, nu decurge doar, şi nici măcar prioritar, din alocarea a prea puţini bani către învăţământ. Desigur, mai mulţi bani ar putea ajuta la o oarecare ameliorare a situaţiei din educaţie, în special în domeniul dotării materiale şi a salarizării cardelor didactice, dar nu îmi fac iluzii - această ameliorare a sistemului nu ar fi direct proporţională cu creşterea alocărilor bugetare. În fapt, după 1989 finanţarea învăţământului românesc, dincolo de oscilaţiile datorate mersului general al economiei, a fost mult superioară finanţării din epoca comunistă. Cu rezultate mai mult decât contradictorii. Deci dacă suntem nemulţumiţi de evoluţia postrevoluţionară a învăţământului românesc, cauzele trebuie a fi căutate în altă parte.

Noi cu toţii (politicieni, societate civilă, profesionişti în domeniul educaţiei) am fost de acord că Legea educaţiei naţionale, nr. 1/2011, a fost o lege în ansamblu ei proastă - atât de proastă încât nici măcar guvernanţii care au croit-o după chipul şi asemănarea lor nu au îndrăznit să o supună unei largi dezbateri publice - inclusiv unei dezbateri parlamentare. Şi totuşi nici azi, în 2013, nu s-au făcut paşi semnificativi în vederea unei noi Legi a educaţiei. Ne limităm să peticim legea domnului Funeriu, să îndreptăm pe ici-acolo acele elemente care vin în contradicţie flagrantă cu realitatea şcolii româneşti sau cu interesele pe termen mediu şi lung ale acesteia. Dar oricât am petici o lege proastă, ea nu devine în esenţă o lege bună.

De aceea, vin în faţa domniilor voastre cu rugămintea de a influenţa, fiecare în partidul pe care îl reprezintă în această aulă, în sensul realizării unei noi Legi a educaţiei naţionale. O lege care să corespundă, pe cât mai mult posibil, nevoilor de educaţie şi formare profesională nu doar ale anului 2014, ci mai ales ale deceniului 3 al secolului XXI. Avem nevoie pentru aceasta de curaj, bună-credinţă, vocaţie a dialogului cu societatea civilă, profesionalism şi mai ales de responsabilitate. Să sperăm că vom da dovadă de aceste calităţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi vreau să readuc în atenţia publică importanţa şi rolul major în dezvoltarea statului român avute de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, care pe 25 octombrie a împlinit 92 de ani.

Regele Mihai este de 92 de ani un adevărat simbol al decenţei, al demnităţii umane şi al demnităţii noastre naţionale, un adevărat reper pentru România şi dezvoltarea ei din secolul trecut. Indiferent că suntem susţinători ai monarhiei sau ne poziţionăm în favoarea unei republici, sunt sigură că putem cu toţii admite că Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, a continuat să îşi iubească şi să îşi respecte poporul, aşa cum poporul român nu a încetat şi nici nu o va face vreodată să îl preţuiască aşa cum se cuvine pe Majestatea Sa.

Am trăit şi eu, alături de milioane de români, momentul solemn în care Majestatea Sa a fost invitat în Parlament pentru a rosti un discurs. Un moment istoric, extrem de emoţionant şi poate cel mai important, o lecţie despre democraţie şi despre cum trebuie respectat interesul naţional. Cuvinte care răzbat şi vor dăinui peste generaţii şi care ar fi necesar să constituie nucleul oricărei acţiuni politice, de acum sau din viitor: "Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!"

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Nu vom putea privi niciodată înainte dacă nu vom avea capacitatea să privim cu respect şi admiraţie către predecesorii noştri şi realizările lor.

La mulţi ani, Majestate!

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul USL are o singură competenţă economică - falimentarea României"

Guvernul USL a venit cu o veste catastrofală - a doua rectificare bugetară din acest an va fi negativă. Încasările preconizate de "specialiştii" USL sunt mai mici cu aproximativ 3,8 miliarde de lei. Din acest considerent, se vor face tăieri bugetare de la toate ministerele. Oare educaţia, sănătatea sau agricultura mai suportă tăieri bugetare?

Indicatorii economici ne arată limpede că românii o duc din ce în ce mai greu, majoritatea firmelor sunt blocate sau intră în insolvenţă, economia nu dă semne de revenire:

1. Câştigul salarial real a stagnat în ultimele 8 luni, ceea ce înseamnă că toate creşterile de salarii nici măcar nu au acoperit creşterea preţurilor;
2. Investiţiile străine directe au scăzut cu 600 de milioane de euro, după primele 8 luni ale anului;
3. În ultimul an (octombrie 2012 - septembrie 2013), preţurile de consum au crescut cu 4,8%, faţă de perioada anterioară;
4. Producţia industrială a scăzut cu 15,7% în luna august, faţă de luna iulie a anului 2013;
5. Consumul de energie este mai mic cu 7,4% pe primele 8 luni, ceea ce înseamnă că multe firme şi-au redus activitatea;

Pe Victor Ponta nu îl interesează relansarea economiei. Guvernul USL vine doar cu măsuri de scurtă durată pentru plata pensiilor şi salariilor, cum sunt majorările de taxe şi impozite, stoparea investiţiilor, neplata TVA pentru a asigura cofinanţarea fondurilor europene.

Aceste măsuri ne arată disperarea şi neputinţa USL în gestionarea economiei româneşti. Tot ce îi interesează este supravieţuirea la guvernare până la alegerile prezidenţiale din 2014. Toate măsurile propuse de USL vor bloca economia şi vor reduce locurile de muncă, pe termen mediu şi lung.

Posibila majorare a cotei unice de la 16% la 22% nu reprezintă un angajament al Guvernului Ponta faţă de FMI, ci o măsură disperată pentru a face rost de bani rapid pentru a satisface clientela politică, lovind însă în mediul de afaceri şi în locurile de muncă.

PDL solicită Guvernului Ponta să renunţe la împovărarea firmelor şi a românilor prin majorarea impozitelor şi introducerea de noi taxe şi impozite!

PDL solicită Guvernului Ponta să aplice măsuri de relansare economică prin relaxare fiscală, pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Politica externă a României alunecă spre «ameninţări nepotrivite» faţă de parteneri occidentali precum Canada"

Fac această declaraţie politică atât în calitate de cetăţean îngrijorat de modul în care este realizată politica externă a ţării mele, cât şi de deputat membru al Grupului parlamentar de prietenie România - Canada.

Ministrul afacerilor externe, domnul Titus Corlăţean, a manifestat zilele trecute, din senin, o atitudine agresivă faţă de Canada, un partener occidental cu care sunt de părere că ar trebui să cultivăm relaţii privilegiate de parteneriat şi cooperare.

Domnul Corlăţean a ameninţat Canada că Parlamentul României nu va ratifica un acord dintre Uniunea Europeană şi Canada dacă acest stat nu va ridica vizele pentru cetăţenii români.

Desigur, cu toţii ne dorim ca în Statele Unite şi Canada cetăţenii români să poată circula liber, fără să fie nevoie de viză. Însă acest obiectiv, de a ne fi ridicate vizele, poate fi atins prin mijloace care să nu denote o atitudine brutală, de şantaj politic faţă de o ţară cu care relaţiile noastre ar trebui să fie privilegiate. Există acele canale diplomatice sau de dialog prin care partea română îşi poate transmite doleanţele sau nemulţumirile faţă de situaţia vizelor pentru cetăţenii români şi în care ar putea fi utilizate pârghiile de negociere necesare pentru atingerea unui obiectiv de politică externă.

Dar atunci când ministrul de externe, domnul Titus Corlăţean, face declaraţii prin care în mod evident este transmisă către opinia publică o atitudine neprietenoasă din partea ţării noastre faţă de Canada, cred că este afectată imaginea diplomaţiei româneşti şi prestanţa României pe plan internaţional.

Implicit se transmite ideea că nu ţinem cont de scopul mai larg de a menţine şi dezvolta relaţii privilegiate cu partenerii noştri nord-americani, şi că folosim orice pârghie apărută în relaţiile cu aceştia, precum acest acord UE-Canada, pentru a le smulge prin forţă o decizie. Exact în aceeaşi situaţie privind regimul vizelor ne aflăm şi cu Statele Unite. Ministrul de externe Titus Corlăţean sugerează prin atitudinea faţă de Canada că nu ar ezita să trateze şi Statele Unite în acelaşi mod, doar că îi lipseşte acum pârghia necesară...

Dimpotrivă, ar trebui avută o atitudine mult mai suplă. Interesul cetăţenilor români de a obţine ridicarea vizelor trebuie urmărit cu demnitate în politica externă a României, dar nu prin mijloace de nivel scăzut, care nu aduc respect din partea nimănui pe plan internaţional.

Salut precizarea secretarului de stat din Ministerul Afacerilor Externe, George Ciamba, care a spus că declaraţia ministrului Corlăţean privind Acordul de liber schimb UE-Canada, este o declaraţie pur personală, şi nu angajează oficial România. Scopul de a fi ridicate vizele pentru cetăţenii români care doresc să călătorească în Canada sau Statele Unite sunt convins că poate fi atins într-un viitor relativ scurt prin mijloace care să facă cinste diplomaţiei româneşti şi prin care să nu fie alterate relaţiile cu partenerii noştri transatlantici.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Şi România trebuie să urmeze paşii Europei în direcţia combaterii traficului şi consumului de droguri!"

În legislatura trecută, mai exact în februarie 2011, am depus un Proiect de Lege privind reglementarea condiţiilor de punere pe piaţă a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi derivaţilor acestora, pe fondul lipsei unei legislaţii solide în materie, consumul de droguri căpătând o amploare tot mai mare.

Proiectul de lege, în forma înaintată spre dezbatere la acea dată, ţinea cont de faptul că produsele cu efect psihoactiv sau psihotrop pot avea în compoziţia lor derivaţi din plante, derivaţi organici, derivaţi chimici sau mixturi dintre aceştia. Astfel că, pe piaţa manufacturii drogurilor, unele dintre acestea au la bază substanţe folosite pentru fabricarea produselor aromatizante sau a produselor de îngrijire corporală ş.a.m.d. Tot atunci îmi exprimam îngrijorarea faţă de uşurinţa cu care se puteau procura substanţele pentru materia primă folosită în industria drogurilor. În motivarea proiectului de lege făceam referire la faptul că anumite produse folosite la producerea drogurilor au, pot sau vor putea avea o utilitate practică în diverse domenii, iar printr-un control instituţional adecvat şi prin măsuri coercitive, folosirea acestora în alte scopuri va fi contracarată.

Am făcut, stimaţi colegi, acest preambul pentru a introduce informaţia pe care trebuie să o cunoaştem cu toţii, şi anume că Parlamentul European a aprobat ieri, la Strasbourg, cu o largă majoritate, rezultatele negocierilor cu Consiliul UE referitoare la propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii drogurilor.

Comisia Europeană a propus modificarea Regulamentului privind precursorii drogurilor în vederea îmbunătăţirii măsurilor de prevenire a deturnării din comerţul intern al Uniunii Europene a principalului precursor al heroinei. Problema vizată este cea conştientizată şi de semnatarii proiectului de Lege menţionat anterior: substanţele chimice folosite într-o serie de ramuri industriale, respectiv în industria farmaceutică, cosmetică, etc., pot fi utilizate şi la fabricarea ilicită de stupefiante şi de substanţe psihotrope.

Evoluţiile înregistrate pe piaţa drogurilor în ultimii ani au impus revizuirea acestui regulament, în special a prevederilor legate de folosirea anhidridei acetice (AA), substanţă care pe de o parte este folosită în mod legal la fabricarea de parfumuri, materiale plastice, coloranţi, dar care, în acelaşi timp, este şi principalul precursor al heroinei. Pentru că unii infractori nu dispun de infrastructura necesară pentru producerea acestor precursori, aceştia se îndreaptă către deturnarea din comerţul legal al acestor substanţe, fie prin furt, fie prin cumpărarea acestora.

Măsurile propuse de Comisia Europeană şi sprijinite atât de Parlamentul European, cât şi de Consiliul UE au în vedere o mai bună monitorizare a comerţului cu anhidridă acetică (AA), precum şi consolidarea normelor privind înregistrarea acestei substanţe. Totodată, se prevede şi crearea unei baze de date la nivelul Uniunii care va conţine pe lângă informaţii referitoare la confiscările de precursori şi o listă a tuturor operatorilor şi a utilizatorilor autorizaţi de precursori ai drogurilor în UE.

Trebuie, stimaţi colegi, să fim europeni şi de această dată, să ne aliniem şi din punct de vedere legislativ realităţii în care trăiesc copiii şi nepoţii noştri. Le suntem datori cu o lege în domeniul combaterii consumului şi traficului de droguri de orice fel, suntem datori să facem legi dure, stricte, care să ne apere de acest fenomen profund distructiv. Am fost în 2011 înaintea Europei, suntem capabili să facem legi bune, să prevenim prin intermediul acestora scăparea de sub control a unor situaţii dramatice, anhidrida acetică fiind doar un exemplu. De aceea, vă rog să dăm dovadă de voinţă politică măcar atunci când vine vorba de viitorul unei tinere generaţii din ce în ce mai expuse consumului de droguri.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"«Tripla Alianţă» Udrea-Băsescu-Boc ne coace ceva la Golden Şpriţ"

Este evident că poporul român merită o soartă mai bună, însă de fiecare dată când aflăm de vreo întâlnire a celor trei răposaţi în viaţă, lumea începe să tremure la eventualitatea unor noi măsuri care să fie anunţate, aşa după cum eram obişnuiţi, de Preşedintele Premier Traian Boc Băsescu. Este din ce în ce mai greu să scoatem din mentalul colectiv această imagine care a terorizat pensionarii şi bugetarii din România în aceeaşi măsură ca şi întreprinzătorii din mediul privat.

Toată lumea s-a întrebat evident care a fost scopul întâlnirii celor trei responsabili de dezastrul României actuale şi de lipsa de credibilitate a statului român în mediul extern. Aceste întâlniri tainice între cele trei personaje au un istoric interesant. Astfel, ne aducem cu tristeţe aminte de vizitele nocturne la Cotroceni ale doamnei Udrea. Opinia publică s-a întrebat de nenumărate ori ce a căutat domnia sa în miez de noapte la Palatul Cotroceni mai ales că, de cele mai multe ori purtătorul de cuvânt Bogdan Oprea afirma: "Nu ştim să fi existat o întâlnire care să implice probleme oficiale ale ministerului doamnei Udrea. Probabil ar fi apărut un comunicat!" Atunci, doamna ministru a avut amabilitatea să ne lămurească: "Faceţi o confuzie, nu am fost aseară, am fost miercuri seara" precizând că astfel de vizite sunt un lucru obişnuit.

În aceeaşi ordine de idei, românii au fost cuprinşi de frică şi în urma vizitei din mai 2006 a ministrului Udrea la spitalul ELIAS. Şi de această dată doamna ministru a avut amabilitatea să ne ofere explicaţia: "Am băut o cafea, am mâncat prăjituri."

Cel puţin uimiţi am fost atunci când am aflat despre escapada preşedintelui pe mare, cu şalupa SPP-ului în valoare de 93.900 lei, achiziţionată din bani publici, şalupă de lux cu o capacitate de 8 locuri, putând să dezvolte o viteză maximă de 140 km/h. Este evident că, pentru escapada preşedinţială s-au cheltuit destui bani publici, amintind aici printre altele de combustibilul folosit pentru relaxarea personală a preşedintelui, în timp ce paza de coastă s-a plâns întotdeauna de lipsa unei cantităţi suficiente de combustibil pentru a asigura necesarul de patrulare. Şi, ce să vezi ? Daca la conducerea ţării fusese lăsată Elena Udrea, la conducerea şalupei era chiar preşedintele, evident, la bustul gol, în compania unuia dintre pasagerii de lux care nu putea fi alta decât Elena Udrea.

Traian Băsescu însă nu a fost la fel de amabil cu privire la aceste întâlniri de taină, replicând nervos de nenumărate ori: "Spuneţi o minciună, confundaţi o maşină cu o femeie". Nu îndrăznim să combatem cele spuse de Preşedintele României însă ceea ce ne îngrijorează este faptul că după o perioadă de acalmie politică cei trei s-au întâlnit din nou, de data aceasta amabil în răspunsuri fiind preşedintele, nu doamna Udrea, ceea ce ne-a pus puţin pe gânduri.

Nu putem decât să speculăm ce au discutat cei trei, dar ce s-a întâmplat în zilele următoare acestei întâlniri ar putea să ne ducă la concluzii îngrijorătoare. Să se fi discutat de candidatura domnului Emil Boc la Preşedinţia României? Nu credem, deoarece umilul Emil Boc a declarat presei din România: "Nu mă văd prezidenţiabil decât la mine la bloc!" şi nu cunoaştem ca domnul fost prim-ministru să se fi reevaluat între timp, după modelul preşedinţial.

Să se fi discutat despre dorinţa Guvernului Ponta de a reduce pensiile torţionarilor ucigaşi din închisorile comuniste? Ar fi posibil un astfel de scenariu, mai ales că domnul consilier preşedinţial, Gabriel Berca, a afirmat: "Demersul Guvernului de ajustare a pensiilor acordate foştilor torţionari din închisorile comuniste ar putea fi neconstituţional". Domnule Berca şi domnilor răposaţi în viaţă, dar tăierea pensiilor românilor de Guvernul marionetă Boc nu a fost neconstituţională? Dar tăierea salariilor bugetarilor, având în discuţie aceleaşi principii de drept, nu a fost tot neconstituţională?

Poate totuşi s-a discutat despre comunicatul Oficiului de Luptă Antifraudă (OLAF), care şi-a exprimat îngrijorarea, alături de Comisia Europeană, că Direcţia Naţională Anticorupţie ar fi protejat furtul din bani europeni în timpul guvernării Băsescu- Boc.

Nu putem neglija nici scenariul cum că cele trei personaje să fi discutat despre un bilanţ al guvernării PDL, între care amintim de: veritabilul război economic împotriva românilor, despre sugrumarea acestora cu taxe şi impozite aberante, despre colapsul social instaurat în România între anii 2009-2012, ani în care românii au fost asmuţiţi unii împotriva altora, despre sistemul clientelar PDL-ist care a căpuşat instituţiile statului, despre investiţii inutile pentru populaţie, dar utile pentru buzunarul parcă modificat genetic al politicienilor PDL-işti, despre distrugerea Guvernului şi transformarea statului într-un regim preşedinţial.

Vasile Blaga are însă o altă părere. Obişnuit cu întâlnirile în compania domnilor Berceanu şi Videanu la Ministerul de Interne, desigur, pentru a lua masa, domnul Blaga a găsit de cuviinţă să comenteze şi domnia sa despre această întâlnire: "Dacă la oameni le e foame, merg la masă. Nu mă deranjează." parafrazând parcă singura idee politică a preşedintelui PDL: Un politician eficient trebuie să fie un politician sănătos, adică un politician bine hrănit.

Cel de-al treilea protagonist, Emil Boc, nu a spus nimic, ca de altfel de fiecare dată, probabil şi emoţionat de faptul că întâlnirea s-a desfăşurat în locul preferat al şefului statului, restaurantul Golden Blitz din Bucureşti, deşi odrasla preşedinţială îl credita pe edilul oraşului Cluj-Napoca cu ceva mai mult curaj: "În timp ce unii dintre noi spunem doar câteva cuvinte, dânsul editează perfect câteva fraze".

Dragi colegi, este ruşinos pentru aceste personaje care au înnegrit paginile de istorie contemporană ale României să iasă din nou în public şi să înceapă să critice programul de guvernare al premierului Ponta, în timp ce domniile lor nu au avut nici măcar o caricatură de program, ci doar câteva idei proaste, trase din condei de la Palatul Cotroceni. Este din ce în ce mai greu de suportat atitudinea lor de lupi moralişti, luptători ai democraţiei, atâta timp cât, nu cu mult timp în urmă, în timpul guvernării PDL ţara nu era condusă de instituţiile democratice, ci de camarila Cotrocenilor şi de instituţii de opresiune despre care Comisia Europeană şi OLAF au afirmat, cu îngrijorare, că au acoperit furtul, în loc să îl descopere.

Cu siguranţă, dacă românii nu luau poziţie în anul 2012 faţă de regimul totalitar băsist, inspirat parcă din "democraţiile africane", astăzi am fi fost în situaţia de a constata nu numai falimentul politic al ţării, ci şi falimentul social, alături de falimentul financiar. Este incredibil ca într-o ţară democratică europeană cetăţenii să ajungă să implore ajutorul divin ca singura soluţie pentru scăparea parcă de la o condamnare pe viaţă. Dispreţul şi "mârlănia politică" fuseseră ridicate la rang de lege, constituind în acelaşi timp principala doctrină politică, alături de represaliile împotriva adversarilor politici. Adversarii politici erau toţi cei care nu le împărtăşeau furtul, cetăţenii simpli care nu doreau altceva decât dreptate, presa care nu dorea decât să informeze. Toţi erau consideraţi adversari politici, inclusiv oamenii simpli care nu doreau decât să pună pe masă un colţ de pâine. În schimb cei care înlesneau furtul, care erau complici la politica de izolare a ţării, care instigau la anarhie socială, toţi aceştia erau parteneri politici.

În acest moment, trăim într-un climat social liniştit, în care românii au posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere într-un mod civilizat, în care românii nu se trezesc cu procurorii DNA la uşa bisericii, în care românii nu sunt obligaţi să jure pe Evanghelie pentru a forţa unele declaraţii care să constituie singurele probe în dosare politice create de instituţii care s-au ocupat între anii 2009- 2012 de poliţie politică. Tocmai pentru că am reuşit într-un timp scurt să democratizăm instituţiile statului şi să readucem între românii care se duşmăneau pacea socială, tocmai pentru acest lucru simţim nevoia să protestăm faţă de curajul cu care fosta guvernare Udrea-Băsescu-Boc îndrăzneşte să mai manipuleze opinia publică, curaj care se află la graniţa bunului-simţ.

Dragi colegi, nu trebuie să lăsăm ca trecerea timpului să acopere dezastrul în care a fost lăsată ţara în cei 8 ani de guvernare portocalie. Nu uitaţi, dragi colegi, dispreţul cu care Parlamentul României a fost transformat într-un simplu organ de consultare. Nu trebuie să uităm nici mojicia cu care membrii guvernului sau Preşedintele României se prezentau în faţa Parlamentului, cu zâmbete parşive în colţul gurii, sfidându-vă pe dumneavoastră, legislativul român, dar şi pe oamenii necăjiţi care aşteptau o minune din partea noastră, iar minunea a fost scoaterea ţării din gheara Băsescu-Boc-Udrea, care o jupuia cu o plăcere diabolică.

Doamnă şi domnilor petrecăreţi la Golden Şpriţ Udrea-Boc-Băsescu, lăsaţi poporul român să trăiască în bună înţelegere şi solidaritate socială. Obişnuiţi-vă cu ideea că am reuşit să oprim furtul din banul public, lucru pe care domniile voastre l-aţi promovat cu mult succes. Încercaţi măcar în al 12-lea ceas să înţelegeţi că poporul acesta a dorit curăţirea clasei politice, iar curăţirea clasei politice a constituit scoaterea dumneavoastră de la guvernare şi trimiterea guvernării portocalii la paginile de erată ale istoriei României.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Agricultura - o prioritate strategică pentru Guvernul USL"

Cred că unul dintre cele mai mari şi importante atuuri ale României, ignorat o vreme de alte guvernări, este cel legat de agricultura românească. În acest sens, putem spune că din acest an se poate vedea, în sfârşit, diferenţa de abordare la nivel guvernamental, având în vedere faptul că guvernul actual a luat încă din anul 2012, imediat după intrarea sa la guvernare, un set de măsuri necesare pentru susţinerea agriculturii şi a fermierilor români.

Dacă în ultimii ani, agricultura românească rămăsese un fel de Cenuşăreasă a economiei, lăsată de izbelişte de către fostele guverne ale PDL, din acest an, ţara noastră a urcat agricultura pe podiumul performerilor din UE, obţinând cea mai mare producţie de floarea-soarelui din Uniunea Europeană, cu 60% mai mult decât anul trecut.

Cred că este important să semnalăm faptul că unele dintre cele mai importante măsuri luate de Guvernul USL constau în faptul că subvenţiile pentru fermieri sunt în calendar. Astfel, fermierii români primesc, începând din data de 16 octombrie 2013, 61 de euro pe hectar, suma reprezentând avansul din plăţile pe suprafaţă. După 1 decembrie, fermierii vor primi şi diferenţa până la 160 de euro la hectar, iar sumele vor fi achitate integral până în martie 2014. Mai exact, României i-au fost alocate, din Fondul European pentru Garantare în Agricultură, 1,403 miliarde de euro, cuantumul maxim al plăţilor pe hectar fiind de 139,17 euro. La aceasta sumă, Guvernul USL a adăugat o plată suplimentară de 21 de euro pe hectar din bugetul naţional, ceea ce ridică subvenţia pe suprafaţă la 160 de euro pe hectar.

Cred că este vizibil deja faptul că Guvernul USL a făcut din agricultură un domeniu prioritar şi a promovat politici semnificative, de impact, în vederea sprijinirii active a fermierilor şi a relansării durabile a acestei ramuri economice.

Politicile promovate de USL se concretizează prin următoarele aspecte: obţinerea a 220 de milioane euro de la UE pentru modernizarea infrastructurii principale de irigaţii, care se întinde pe 200.000 de hectare; decizia de reducere a TVA la pâine de la 24% la 9% - considerăm că prin această reducere substanţială a TVA la pâine a fost relevat imediat impactul pozitiv, printr-o scădere a preţurilor la toate produsele de panificaţie cu aproximativ aceeaşi valoare, de 15%, preconizându-se şi o reducere majoră a evaziunii fiscale din domeniu; acordarea de plăţi directe şi complementare în valoare de 2,8 miliarde de euro în anul 2013; elaborarea unui proiect de act normativ pentru reglementarea pieţei agricole, prin care considerăm că vom reuşi să-i sprijinim mai mult pe micii producători şi să contribuim şi la reducerea evaziunii fiscale; crearea şi menţinerea a peste 28.800 de locuri de muncă în agricultură, în urma finalizării proiectelor pe PNDR; finanţarea a circa 50 de proiecte pentru depozite de legume-fructe, destinate preluării, sortării, păstrării şi ambalării produselor; constituirea Fondului pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe.

Cred că toate aceste măsuri luate de către Guvernul USL îşi fac deja simţite efectele, fiind în egală măsură transpuse în rezultatele economice pozitive obţinute în acest an şi în ponderea semnificativă pe care o are acum domeniul agricol în economie - anul 2013 fiind unul excelent pentru agricultura din România.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Elaborarea de politici publice pentru îmbunătăţirea condiţiilor din sistemul de sănătate din România"

Consider că se impune adoptarea unor măsuri care să vizeze susţinerea dezvoltării politicilor din domeniul sănătăţii şi îmbunătăţirea contribuţiilor acestora la reducerea inegalităţilor din sistemul medical. Astfel, apreciez că avem nevoie de o revizuire a cadrului legislativ care să fie adaptat schimbărilor continue care au loc în modul de planificare a bugetului sistemului sanitar.

În acest sens, trebuie să punem mai mult accent pe acţiunile de prevenţie, clarificarea rolului structurilor de sănătate publică în sistemul de sănătate şi regândirea procesului de descentralizare al instituţiilor publice de sănătate.

Descentralizarea şi transferul managementului unităţilor sanitare publice la autorităţile locale consider că sunt lucruri pozitive, care stimulează comunitatea şi autorităţile locale să investească în echipamente şi tehnologii, astfel încât să crească adresabilitatea şi calitatea serviciilor prestate.

De asemenea, trebuie să avem în vedere programe educaţionale pentru conştientizarea şi valorizarea sănătăţii fiecărui individ; programe de profilaxie, precum şi controale periodice ale stării de sănătate a populaţiei.

În momentul de faţă lipsesc acţiunile sociale şi de promovare a modalităţilor de protejare a sănătăţii printre grupurile vulnerabile, iar interesul public pentru medicina de prevenţie a scăzut considerabil.

De aceea, apreciez că trebuie creat un cadru legislativ pentru promovarea accesului la servicii medicale primare în mediul rural a fiecărui cetăţean al României. În acelaşi timp, este oportună reînfiinţarea dispensarelor rurale şi a unităţilor de asistenţă medico-socială, concomitent cu stimularea tinerilor medici pentru a profesa medicină primară în sectorul rural. Acest lucru se poate realiza prin crearea unor structuri medicale bine definite, având competenţe, astfel încât pacientul să aibă un traseu bine definit în sistemul medical: dispensar medical - ambulatoriul de specialitate - unitate publică cu paturi/spital.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare ale unităţilor sanitare publice, acestea trebuie să fie în concordanţă cu gradele de competenţă al serviciilor medicale prestate.

De asemenea, trebuie gândit un mecanism astfel încât tinerii absolvenţi ai facultăţii de medicină să fie încurajaţi şi motivaţi să rămână în sistemul medical românesc, prin crearea unor condiţii de muncă decente, prin stimulare financiară în funcţie de performanţe şi prin crearea unui cadru optim de dezvoltare profesională.

În ceea ce priveşte spitalele, acestea ar trebui să aibă compartimente şi secţii clinice cu un număr de paturi adaptat patologiei comunităţii pe care o deservesc, iar finanţarea să fie în concordanţă cu aceste nevoi.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

În momentul de faţă, România se confruntă cu un exod extrem de puternic al tinerilor către alte state, preponderent ţări aflate în Uniunea Europeană, în încercarea de a-şi construi un viitor bazat atât pe siguranţă economică, cât şi pe siguranţa libertăţilor şi drepturilor lor.

Acest fenomen se constituie atât ca un efect direct al globalizării şi al migraţiei forţei de muncă, dar are şi o cauză directă, în politicile antiromâneşti aplicate de fosta guvernare PDL-istă.

Alegerea tinerilor de a pleca către state care ştiu să le respecte drepturile obţinute se fundamentează şi prin încălcarea repetată a contractului social pe care statul îl are cu cetăţenii săi. Tinerii au fost martorii atenţi ai dispreţului cu care autorităţile i-au tratat pe cei ajunşi la vârsta pensionarii. Aceştia au conştientizat faptul că, deşi îşi achită timp de zeci de ani obligaţiile către stat, inclusiv către fondul de pensii, vor putea ajunge peste ani victimele unor decizii arbitrare.

Guvernarea USL încă de la început a încercat să îndrepte deciziile luate de Guvernul Boc şi a şi reuşit să schimbe o parte din acestea, astfel încât să-i convingă pe cei care reprezintă viitorul României să rămână în ţară.

De aceea, nu ne surprinde vestea că Executivul va respecta Legea privind sistemul unitar de pensii publice, care prevede că pensiile trebuie majorate în fiecare an cu rata medie anuală a inflaţiei. Prin urmare, valoarea punctului de pensie va creşte de la 762,1 lei la 790,8 lei în anul 2014. Majorarea valorii punctului de pensie va fi cu 3,76% (respectiv 3,33% - reprezentând rata medie anuală a inflaţiei, şi 0,43% - reprezentând 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut) indicatorii fiind cei realizaţi în anul 2012.

Proiectul de Lege privind bugetul de stat, respectiv bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2014, vor fi trimise la Parlament, spre dezbatere şi aprobare, în luna noiembrie. Sunt convins că cele două acte normative vor fi unele corecte, bazate pe nevoile cetăţenilor şi pe îndreptarea deciziilor luate în mod arbitrar de fosta guvernare.

Domnul Titi Holban:

În calitate de deputat liberal, infirm categoric informaţiile vehiculate în mass-media săptămâna trecută, referitoare la o posibilă creştere a cotei unice de impozitare. Reamintesc cu acest prilej că Partidul Naţional Liberal a fost promotorul introducerii cotei unice de impozitare de 16%, fiind prima măsură adoptată de Guvernul Tăriceanu cu aplicare de la 1 ianuarie 2005, decizie care şi-a dovedit efectele economice pozitive şi care a răspuns aşteptărilor mediului de afaceri.

Cota unică reprezintă un apanaj al politicilor de dreapta şi, ca atare, Partidul Naţional Liberal se opune categoric oricărei creşteri de fiscalitate şi nu susţine nicio măsură de creştere a cotei unice de 16%. O asemenea măsură nu este cuprinsă nici în programul de guvernare, iar PNL rămâne consecvent angajamentelor făcute prin acest document de bază al guvernului USL, aprobat de Parlamentul României. Pentru îndeplinirea obiectivului de îmbunătăţire a colectării veniturilor statului, principala preocupare a Guvernului o reprezintă reducerea semnificativă a evaziunii fiscale, şi nicidecum creşterea fiscalităţii.

În prezent, toate structurile implicate în lupta cu evaziunea fiscală îşi concentrează eforturile pe eficientizarea măsurilor administrative şi legislative. Pentru a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat, avem în vedere o mai bună colectare a veniturilor, şi nicidecum o majorare a taxelor şi impozitelor, iar o mai bună colectare presupune de fapt o povară fiscală mai prietenoasă pentru mediul de afaceri.

Soluţiile pentru creşterea încasărilor şi implicit pentru relansarea economiei vizează, printre altele, măsuri de stimulare fiscală şi creare de locuri de muncă. În acest sens, are loc un amplu proces de reorganizare a ANAF, care va conduce în final la îmbunătăţirea colectării veniturilor statului.

Pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare. În acest sens, PNL şi-a afirmat hotărât intenţia de a susţine şi promova reducerea CAS cu 3 puncte procentuale, cu aplicare de la 1 ianuarie 2014, care să reafirme interesul antreprenorial pentru investiţii şi creare de locuri de muncă.

Politicile economice promovate de PNL au în vedere interesul României de a crea un mediu de afaceri predictibil, capabil să atragă investiţii şi să genereze locuri de muncă, ingredientele necesare creşterii economice şi dezvoltării României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vocea elevilor va fi ascultată"

Ne plângem că tinerii nu sunt implicaţi în îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, dar până astăzi această şansă le-a fost refuzată. Modificările propuse de noi vor duce la îmbunătăţirea cadrului de reprezentare a elevilor, ca beneficiari principali ai sistemului educaţional din România, vor duce la creşterea implicării în viaţa şcolară şi la crearea unui sistem de responsabilizare a factorilor decizionali.

Ne-am fondat această solicitare în baza principiilor enunţate în Constituţia României, Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. Legea nr.272/2004 privind drepturile copilului, Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională, precum şi Convenţia pentru Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU şi ratificată prin Legea nr.18/1990.

Din punct de vedere legal, Consiliile elevilor vor desemna şi mandata un reprezentant din rândul elevilor care au vârsta de 18 ani împliniţi, pentru a se respecta prevederile articolului 211 din Codul civil.

Concret, elevii vor putea prezenta situaţia reală a mediului de învăţământ şi vor aduce propuneri pentru îmbunătăţirea acestuia, tranparenţa în luarea deciziilor va creşte, se va întări relaţia de parteneriat între elevi şi cadrele didactice şi se va limita corupţia.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cimitirul regional"

Cârpelile şi dilentatismul politicienilor duc la moarte sigură. Odiseea spitalului regional continuă printre eşecuri şi studii de fezabilitate. Deşi au trecut doi ani de când primăria Miroslava a pus la dispoziţie cele 12 hectare necesare investiţiei, proiectul noului spital a devenit o fată morgana, iar şansele ca ieşenii să aibă un nou spital au fost spulberate de către USL.

De douăzeci de ani ascultăm în campanie povestea despre un nou spital. Prin luna august, reprezentanţii Guvernului anunţau că au fost întreprinse mai multe demersuri pentru obţinerea avizelor în vederea organizării licitaţiei pentru concesionarea terenului către un investitor privat dar, aşa cum ne-au obişnuit, demersurile au rămas doar pe hârtie.

Consilierul premierului pe probleme de sănătate trebuia să obţină avize de la încă cinci ministere pentru dezvoltarea acestui proiect, dar a fost mai ocupat cu drumurile pe la instituţiile statului decât cu sănătatea ieşenilor. Tot el ne spune cu cinism că, în trei ani de la demararea lucrărilor, Spitalul Regional de Urgenţe ar putea fi predat la cheie...

Până una-alta, am auzit de preocuparea Ministerului Sănătăţii de a introduce serviciile funerare în pachetul de care beneficiază din plin plătitorii de asigurări de sănătate şi de a căuta un investitor pentru realizarea la Miroslava a unui cimitir regional.

Oare cum ar fi fost astăzi viaţa şi tratamentul celor şase milioane de locuitori ai Moldovei dacă Centrul de Traumă pe care l-am înfiinţat ar fi fost finalizat? Orgoliile şi interesele financiare au făcut ca ieşenii să rămână fără spital... Când le cerem socoteală?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fără educaţie moare orice naţie!"

Şi cadrelor didactice le-a ajuns cuţitul la os. Cadrele didactice membre ale Sindicatului Liber din Învăţământ Vaslui au intrat până miercuri în grevă japoneză.

Protestul va dura trei zile, însă cadrele didactice ameninţă cu manifestări de amploare, în cazul în care nu le vor fi ascultate doleanţele.

Principalele revendicări sunt legate de alocarea, începând cu 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie, aşa cum este stipulat în Legea educaţiei naţionale, şi de eliminarea birocraţiei şi a politizării. Dascălii cer şi reintroducerea normei de predare de 16 ore pe săptămână pentru personalul didactic care are peste 25 de ani vechime în învăţământ, decontarea cheltuielilor de navetă, stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, reintroducerea sporului de doctorat, posibilitatea pensionării anticipate, acordarea gradaţiei de merit şi pentru personalul didactic auxiliar, introducerea posibilităţii dobândirii de către cadrele didactice a celei de-a doua specializări, cu finanţare de la bugetul de stat, precum şi adoptarea unei legi de salarizare prin care salariile profesorilor debutanţi să crească cu 50%.

Totodată, vor ca rolul determinant în alegerea funcţiei de director al unităţii de învăţământ să revină colectivului de profesori, şi nu factorilor politici, întrucât, încet dar sigur, învăţământul românesc se transformă într-o simplă maşinărie politică lipsită de identitate.

Profesorii susţin că acestea sunt soluţiile pentru ca această meserie să-şi recapete statul şi că astfel se oferă motivaţia ca tinerii să îmbrăţişeze cariera didactică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Improvizaţiile din sănătate - moarte sigură"

Explozia unui cazan de ţuică a mai făcut o victimă. Un pacient de 72 de ani a ajuns în stare critică după ce capacul unui astfel de cazan a cedat iar pacientul a fost împroşcat de borhotul care fierbea.

De la începutul "sezonului distilăriilor" cel puţin 20 de pacienţi au necesitat asistenţă de urgenţă în urma unor astfel de accidente.

Pacienţii cu această patologie necesită suport respiratoriu şi volemic, profilaxie antitetanică şi proiecţie termică, urmate de intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Prognosticul este rezervat, datorită sediului acestor arsuri (faţă, gât, torace) şi gravelor arsuri, vârstei şi patologiei asociate, dar şi condiţiile de secol XVIII din Iaşi, în care pacienţii sunt primiţi în spaţii neadecvate, supraaglomerate, în care sunt dificultăţi majore în asigurarea asepsiei şi antisepsiei şi apoi sunt plimbaţi câţiva kilometri între spitale pentru a ajunge la chirurgii plasticieni, toate acestea durând de regulă mai multe ore, ceea ce creşte suferinţa pacienţilor şi riscul de complicaţii.

Pentru cei care îşi mai amintesc, înainte de desfiinţarea Spitalului de Urgenţă "Sfântul Ioan" toate aceste manevre se desfăşurau în timp optim, astfel încât în mai puţin de cinci minute pacienţii erau primiţi de echipa mixtă medic de urgenţă-chirurg plastician-anestezist şi ajungeau direct în sala de operaţii, iar centrul de traumă pe care am reuşit să-l înfiinţez avea drept obiectiv rezolvarea optimă a întregii palete de patologie traumatică, în condiţii de secol XXI.

Recomandăm prezentarea cât mai rapidă la urgenţe după producerea unei arsuri întrucât există riscul de complicaţii imediate şi tardive, influenţând chiar prognosticului vital.

Recomandăm utilizarea cu prudenţă a soluţiilor improvizate, pentru că cele mai multe dintre ele îngreunează explorările şi tratamentul, cresc riscul septic şi complică evoluţia multor afecţiuni.

Reamintim că în arsuri este indicată doar spălarea abundentă cu ser fiziologic sau apă călduţă, precum şi aplicarea unui pansament steril sau a unui prosop curat.

Sunt interzise "tratamentele" prin aplicarea de ulei, iaurt, frunze de varză, cerneală, sare, miere de albine, ce pot agrava leziunile, cresc riscul septic şi îngreunează terapia arsurii, iar încercările de "neutralizare", mai ales în cazul varului nestins, duc adesea la formarea de compuşi chimici cu putere de distrugere crescută.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jumătatea săracă a României"

România conduce în topul sărăciei europene. Peste 46% din populaţie a ajuns la sapă de lemn şi am depăşit până şi Bulgaria, aflată anul trecut pe ultimul loc, cu puţin peste 40%.

Este cel mai mare procent din Uniunea Europeană, unde media sărăciei raportată la populaţie se situează la 23%, adică la jumătate.

Mai grav este că ne aflăm pe o pantă ascendentă a nivelului de sărăcie, care a crescut în ultimii ani de la 41 la 46% în principal ca urmare a scăderii nivelului de trai, dar şi a micşorării populaţiei.

În cifre absolute, 9 milioane de români sunt săraci, adică au un venit sub 60% faţă de media naţională, adică sub 530 de lei sau, dacă preferaţi în euro, 117 euro pe lună.

Şi dacă tot a devenit o modă comparaţia cu alte ţări europene, le reamintesc guvernanţilor că la polul opus se află Cehia, Suedia şi Olanda, cu un procent la sărăciei de până la 15%.

Sărăcia pentru noi înseamnă boală şi lipsă de educaţie şi şanse mai mici în a găsi un loc de muncă. Pentru politicieni însă... înseamnă că o găleată şi un kilogram de zahăr vor face diferenţa în momentul votului.

Aşa că nu pot decât să mă întreb retoric... cui foloseşte sărăcia?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lunca Paşcani după 24 de ani"

Lucrările la Lunca Paşcani au demarat înainte de anul 1989, dar toate guvernările nu au fost în stare să asigure finanţare pentru finalizarea acestora.

Aşa că, după 24 de ani, o investiţie de 95 de milioane de euro a statului la Iaşi rămâne în paragină. Ieşenii se simt pedepsiţi de actualii guvernanţi deoarece în acest an niciun proiect vital pentru Iaşi nu a primit finanţare guvernamentală.

În primăvara acestui an, parlamentarii celui mai numeros grup parlamentar al puterii afirmau cu seninătate că vor asigura finanţarea pentru continuarea lucrărilor după ce proprietarul complexului, Hidroelectrica, va ieşi din insolvenţă. Deşi acest lucru s-a întâmplat, guvernanţii nu şi-au respectat promisiunea. Oficialii ministerului afirmă că mai sunt necesare doar 125 de milioane de euro, dar se pare că gazul dulce mult aduce... unora.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Obama care! Ponta don’t care!"

Obama - o lege prin care oamenii au acces la sănătate. Ponta - o "reformă" prin care oamenii nu au acces la sănătate.

Premierul Victor Ponta a anunţat, în SUA, că intenţionează să adopte modificările în domeniul sănătăţii până la sfârşitul acestui an şi că speră ca noul sistem, pe care l-a denumit "Ponta-care", să fie mai puţin controversat decât planul de reformă în domeniu lansat de preşedintele SUA, "Obama-care".

Dincolo de gafa diplomatică, românii văd că, în locul promisiunilor din campanie, se vor alege doar cu un pachet microscopic de servicii de sănătate. În locul unei noi Legi a sănătăţii, a majorării bugetului de sănătate, a redeschiderii spitalelor, a înfiinţării de spitale regionale sau a deblocării posturilor din sistem am primit coplata, desfiinţarea asistenţei gratuite a copiilor, disfuncţionalităţi în programul de oncologie şi neonatologie, dispariţia gratuităţii testelor de triaj epidemiologic la început de an şcolar, închiderea Institutului Cantacuzino... iar lista poate să continue cu alte măreţe realizări.

Până şi primele măsuri din sănătate sunt controversate: numirea unui ministru al sănătăţii forţat să demisioneze din cauza problemelor cu legea, trecerea la un sistem de achiziţii centralizat prin care tot ce se cumpără în sistem trece prin mâinile şi buzunarele ministerului sănătăţii şi adoptarea unui ordin pompieristic pe garnizoana paramedicală prin care toate documentele ministeriale sunt trecute la secret.

Bomboana de pe coliva sistemului de sănătate este pusă de pachetul de servicii medicale şi de proiectul-pilot privind modificarea statutului spitalelor. Primul sună a sentinţă de condamnare la moarte pentru românii care se regăsesc în lista celor 300 de afecţiuni ce nu pot fi internate în spital. Al doilea, care prevede organizarea spitalelor sub formă de societăţi comerciale, va duce doar la schimbarea cu mai mare uşurinţă a managerilor incomozi şi la noi închideri de spitale, în condiţiile în care arieratele nu vor mai fi ale statului/ministerului, ci ale spitalelor, denumite pompos societăţi comerciale.

Sunt patru întrebări la care ministrul sănătăţii nu a oferit răspuns:

1. Spitalul-pilot, devenind o nouă entitate, nu trebuie să fie reacreditat şi să refacă toate contractele pe care le avea în derulare atât cu Casa, cât şi cu furnizorii de servicii, materiale şi medicamente?
2. Cine va plăti ce se va face în UPU. Tot ministerul sau spitalul? Dacă o va face ministerul înseamnă că UPU nu va fi al spitalului. Dacă o va face spitalul va da faliment.
3. Alin. (3) al art. 24 prevede că aceste asociaţii sau regii sau societăţi comerciale pot să îşi înceteze activitatea prin dizolvare. Se urmăreşte cumva chiar închiderea totală sau parţială sau transferul unor secţii către alte unităţi?
4. La articolul 29 se prevede încetarea contractului de manager şi numirea altora de către minister. Există cumva manageri care nu pot fi îndepărtaţi altfel?

În contextul în care se constată că proiectul e un nou "succes" şi se generalizează, mă întreb doar care vor fi pârghiile prin care nişte societăţi comerciale al căror obiectiv este profitul vor asigura acel articolul din Constituţie care prevede că statul garantează dreptul la sănătate.

Concluzia e clară: premierului nu îi pasă de sănătatea românilor, iar proiectul-pilot al reorganizării spitalelor seamănă uluitor cu epoca marilor privatizări, ce au dus la dispariţia industriei româneşti.

Ne vedem în stradă pe 2 noiembrie, domnule Ponta?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pe aici nu se trece!"

În aprilie 2012 am depus în Parlament Proiectul de Lege privind interzicerea extragerii prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor gazoase şi lichide şi anularea licenţelor exclusive de explorare a proiectelor ce utilizează această metodă.

Proiectul a ajuns pe ordinea de zi a Senatului la începutul lunii septembrie, iar de atunci puterea utilizează toate artificiile regulamentare pentru ca proiectul să nu fie dezbătut. Astăzi proiectul trebuia să fie analizat, dar a fost mutat de pe poziţia 4 pe poziţia 19. Nu e de neglijat ca preconizata vizită a premierului la Chevron să fie motivaţia reală a acestei amânări, iar recentele declaraţii ale premierului ridică mari semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale acestei companii străine.

Sunt însă şi senatori ai puterii care îmi spun că vor susţine această lege, în ciuda faptului că la ora actuală Parlamentul s-a transformat în Mărăşeştiul iniţiativelor legislative ale parlamentarilor opoziţiei, şi ne arată de fiecare dată că "pe aici nu se trece"!

Sper doar că această lege nu va avea aceeaşi soartă şi că va intra săptămâna viitoare în dezbaterea Senatului, unde se va vedea la vot ce parlamentari sunt cu adevărat în slujba poporului şi ce parlamentari susţin doar interesul de partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou argument pentru introducerea educaţiei pentru sănătate: boala «,mâinilor murdare»"

Numărul cazurilor de hepatitată virală A înregistrează o creştere explozivă în zona Romanului. În primele nouă luni din 2013, în judeţul Neamţ au fost înregistrate 217 cazuri noi de hepatită, cu 201 mai multe faţă de anul trecut, din care 200 sunt concentrate în zona Romanului.

Cunoscută drept boala "mâinilor murdare", hepatita A este transmisă pe diferite căi, iar pentru prevenţie sunt recomandate măsuri stricte de igienă personală.

Pentru prevenirea apariţiei hepatitei este foarte importantă educaţia pentru sănătate prin care copiii dobândesc cunoştinţe elementare ce se referă la spălarea frecventă a mâinilor, cu apă şi săpun, în special după folosirea toaletei; consumul exclusiv de apă potabilă, din surse sigure; consumul de fructe şi legume foarte bine spălate, precum şi de carne gătită la temperaturi ridicate sau necesitatea utilizării tacâmurilor pentru consumul alimentelor, întrucât mâncatul cu mâna poate fi o cale de infectare cu virusul hepatitei A.

Domnul Vasile Varga:

"25 octombrie - 8 noiembrie: zile de bucurie pentru toţi românii"

Ne aflăm în aceste zile în interiorul unui interval de timp - 25 octombrie - 8 noiembrie - care ar trebui să constituie o perioadă de bucurie pentru toţi românii. Pe 25 octombrie, MS Regele Mihai I a aniversat cea de a 92 zi de naştere, iar pe 8 noiembrie, de ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, va sărbători ziua onomastică.

Personal, mă alătur tuturor românilor şi colegilor mei din PNL care fie direct, fie în scris, fie declarativ i-au urat sau îi vor ura La mulţi ani! şi multă sănătate Majestăţii Sale.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a reprezentat şi reprezintă un reper moral al istoriei noastre, un simbol al decenţei, al demnităţii umane şi naţionale.

Partidul Naţional Liberal, care a fost, încă de la înfiinţarea sa, un partener al instituţiei monarhice în realizarea celor mai importante reforme din istoria statului modern român, vede în Regele Mihai un exemplu de cum trebuie să fie un şef de stat.

Aş vrea să reamintesc un episod sugestiv al relaţiilor dintre PNL şi instituţia monarhică, şi anume cum au decis organizaţiile de tineret ale PNL (alături de organizaţiile de tineret ale PNŢ) să onoreze ziua onomastică a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României în 8 noiembrie 1945. În această zi s-a desfăşurat cea mai mare manifestaţie anticomunistă din istoria României, o manifestaţie în sprijinul instituţiei monarhice, în sprijinul Majestăţii Sale Regele Mihai I, rămas în acel moment vârful de lance al opoziţiei la comunizarea României.

Manifestaţia din Bucureşti din 8 noiembrie 1945 a deschis ochii întregii lumi spre situaţia din România, spre faptul că mai existau foarte mulţi români, în frunte cu regele lor, care se opuneau regimului pe care îl instaura cu forţa URSS. Fără această manifestaţie şi fără girarea ei de către MS Regele Mihai I, Occidentul ar fi fost indus în eroare de propaganda roşie şi ar fi conchis că România şi românii acceptă de bună-voie regimul impus de Moscova.

Această manifestaţie şi colaborarea ulterioară dintre MS Regele Mihai şi fruntaşii liberali (şi ţărănişti) ai momentului a constituit, de fapt, punctul de plecare al grupărilor anticomuniste române din exil, care timp de peste 40 de ani au arătat Occidentului ce se întâmplă în realitate în România comunistă. Şi care, într-un final, au sprijinit formele de repudiere a regimului comunist din România de către marile cancelarii europene şi au facilitat revenirea la democraţie.

Doamna Violeta Tudorie:

"Investiţii pentru dezvoltarea economică şi creşterea bunăstării populaţiei"

Începând din anul 2010 s-a manifestat, pe ansamblul economiei globale, o tendinţă de reducere a investiţiilor străine directe. Această tendinţă s-a propagat cu forţă în ultimii ani în economia românească. Inerţia face ca efectele să se resimtă şi în acest an. Dar aceasta nu este decât o parte a adevărului şi ar fi nedrept să nu apreciem eforturile actualului Guvern, ale premierului Victor Ponta pentru atragerea investiţiilor străine din partea unor state şi companii care dispun de fonduri investiţionale şi practică politici de extindere a afacerilor. Încă din luna iulie a.c., premierul Victor Ponta a lansat un plan de investiţii şi creare de locuri de muncă ale cărui deschideri şi viziune pe termen lung se vor adeveri în anii următori.

În prezent se duce o luptă puternică pentru resurse în toată lumea. România trebuie să-şi valorifice cu inteligenţă şi cât mai profitabil pentru interesul naţional resursele de care dispune. Ca parlamentar PSD, susţin cu tărie că este necesar să explorăm şi să exploatăm resursele naţionale pentru dezvoltarea economico-socială, pentru crearea de locuri de muncă şi pentru creşterea bunăstării cetăţenilor români.

Prim-ministrul Victor Ponta a simţit că este momentul să relanseze relaţiile economice şi politice externe atât cu statele membre ale Uniunii Europene, cu Statele Unite ale Americii, cât şi cu state din Asia şi a propus a se insista pe atragerea de investiţii străine. Aşa cum aprecia recent şi domnia sa, percepţia investitorilor străini despre România şi mediul său de afaceri tinde să se schimbe în mod favorabil.

În acelaşi context de preocupări, idei şi percepţii, doresc să apreciez şi eforul actualului executiv de a debloca fondurile europene pentru toate programele sectoriale. Aceste fonduri reprezintă surse de investiţii importante şi gratuite. Deşi s-au accesat sume consistente în unele sectoare, de exemplu, 10 miliarde de euro în agricultură, un miliard de euro pentru mediu, totuşi mai sunt încă mulţi bani din bugetul 2007-2013 pe care trebuie să-i investim cu folos până la sfârşitul anului 2015. Recoltele din acest an ne-au arătat că investiţia în agricultura românească este una profitabilă. Dar aici am în vedere, în principal, cele aproape 2,5 miliarde de euro pentru Programul operaţional sectorial creşterea competitivităţii, care a fost deblocat luna aceasta.

Totodată, din 2014 începe un nou exerciţiu bugetar comunitar, şeptenalul 2014-2020, pentru care Guvernul României şi-a făcut temele şi a pus la punct sistemul de management care să aducă noi sume de investiţii în dezvoltarea economiei naţionale.

Iată de ce consider că trebuie încurajat Guvernul să meargă înainte cu strategia de atragere a investiţiilor străine directe şi a celor autohtone, cu politicile de valorificare, la nivelul tehnologiilor actuale, a resurselor, în scopul dezvoltării economice şi a creşterii bunăstării populaţiei. Aceasta, în ciuda unor obstacole şi cârcoteli fără un fundament economic sau ştiinţific.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Bani europeni pentru regiunea Moldovei"

Una dintre cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene, regiunea Moldovei, şi-a stabilit lista proiectelor strategice pentru perioada 2014 - 2020. Este vorba de un număr de 45 de proiecte. Cele mai multe dintre ele se referă la reabilitarea infrastructurii de transport, pe locul doi aflându-se proiectele privind dezvoltarea turismului. Importante sunt considerate însă şi proiectele de extindere a reţelelor de utilităţi, ca şi cele ce urmăresc dezvoltarea mediului de afaceri.

Voi oferi doar câteva exemple: în ceea ce priveşte modernizarea infrastructurii rutiere, mai multe oraşe din Moldova, precum Bacău, Fălticeni şi Vaslui speră la construirea unor centuri ocolitoare. Alte localităţi, precum Bârlad, Oneşti, Hârlău, Roman, Piatra Neamţ, Vatra Dornei etc., consideră prioritară repararea străzilor, în vreme ce Iaşiul doreşte fonduri pentru îmbunătăţirea calităţii transportului în comun.

Alte centre urbane, precum Dărmăneşti, Săveni, Paşcani etc. au nevoie de bani pentru racordarea unui număr mare de gospodării la utilităţi (apă, canalizare, energie electrică şi gaze naturale). De asemenea, se caută resurse pentru înfrumuseţarea unor obiective turistice din judeţele Suceava, Neamţ, Bacău şi Iaşi. Nu în ultimul rând, au fost propuse şi proiecte pentru încurajarea afacerilor, cele mai interesate de acest aspect fiind consiliile judeţene din Vaslui şi Botoşani, judeţe considerate cele mai sărace din ţară.

Cum toate aceste proiecte, în valoare de peste un miliard de euro, au fost propuse de către autorităţile locale la cererea Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Est (ARDNE), pentru a putea fi incluse în următorul exerciţiu bugetar european, nu putem spera decât că banii europeni, în măsura în care vor veni, vor fi cheltuiţi cu cât mai multă responsabilitate.

În condiţiile în care Guvernul României şi-a uitat toate promisiunile electorale şi chiar a pus cruce unor investiţii de anvergură, nu mai cerem de la autorităţile centrale decât suficientă înţelepciune pentru a nu bloca şi proiectele autorităţilor locale. Ba chiar, pe cât posibil, să le sprijine pe ici pe colo, prin punctele esenţiale!

Măcar atât să faceţi pentru Moldova, domnilor guvernanţi!

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Modificarea cadrului legislativ în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri din România"

La 9 mai 2013, Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul conjunctural de "primăvară" ("European Economic Forecast - Spring 2013"), care prezintă evoluţia situaţiei economice în 2013 pe ansamblul UE şi zonei euro şi pe fiecare ţară membră, precum şi o prognoză a acesteia pentru 2014. Spre deosebire de Raportul similar de "iarnă" (publicat la 15 martie 2013), în noul raport estimările privind ritmurile de creştere economică pentru 2013 sunt revizuite uşor în "jos", în contextul noului climat economic şi financiar intern mai nefavorabil înregistrat în trimestrul IV 2012 şi primul trimestru al anului curent.

Un factor major, ce ar putea îmbunătăţi activitatea economică pe ansamblul UE, îl reprezintă creşterea gradului de încredere în consum şi investiţii, în contextul adoptării unor măsuri de relansare şi al unor politici bugetare mai puţin restrictive.

Având în vedere recomandările Comisiei Europene, consider că în perioadă următoare trebuie să avem în vedere o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri din România, care să conducă şi la crearea de locuri de muncă. Astfel, apreciez că prin creşterea accesului la finanţare şi la credite bancare pentru IMM-uri, care în prezent este deosebit de greoi şi costisitor, pot fi rezolvate o serie de probleme privind nivelul investiţiilor. De asemenea, este nevoie ca transferul conturilor de plăţi să se realizeze prin stabilirea unei proceduri simple şi rapide pentru IMM-urile care doresc să îşi transfere contul de plăţi de la o bancă la alta sau de la un prestator de servicii de plată la altul. În acelaşi timp, se impune asigurarea accesului la conturi de plăţi care să permită IMM-urilor din UE care doresc să deschidă un cont de plăţi, fără a avea sediul în ţara în care este situat furnizorul de servicii de plată, să poată face acest lucru.

Apreciez că este important ca fiecare minister să îşi constituie o echipă de specialişti care să realizeze analize de impact şi de testare a IMM-urilor pentru fiecare iniţiativă legislativă şi măsură adoptată. Aşadar, este oportun să se formeze la nivelul Consiliului Economic şi Social o echipă de specialişti pentru evaluare. De asemenea, consider ca fiind obligatoriu să se facă evaluări selective ale impactului la cele mai importante legi, la un an după implementare prin implicarea partenerilor sociali în aceste analize şi valorificarea propunerilor acestora.

O problemă importantă a politicii fiscale rămâne colectarea veniturilor statului, în legătură cu acest aspect fiind de semnalat trei deficienţe majore: aplicarea legii, eficienţa şi costurile ei. De aceea, consider că reproiectarea şi creşterea capacităţii sistemului informatic al administraţiei fiscale, în vederea gestionării unei baze de date centralizate, cuprinzând date şi informaţii privind toţi contribuabilii din România reprezintă pilonul central al reformei administraţiei fiscale din România. În acelaşi timp, adoptarea legislaţiei care să permită extinderea utilizării tranzacţiilor electronice va conduce la reducerea semnificativă a operaţiunilor cu numerar, măsură ce va avea ca efect imediat creşterea veniturilor impozabile ale contribuabililor, concomitent cu reducerea evaziunii fiscale.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fenomenul drogurilor legale"

În România a înflorit fenomenul drogurilor legale, aşa-numitele produse etnobotanice. Profitând de lipsa de reacţie a statului, traficanţii de droguri au creat o diabolică reţea de distribuţie a celebrelor produse. Apariţia ordonanţei de interzicere a celor 36 de produse şi plante cu efect stupefiant a ameţit, dar nu a dat o lovitură mortală comerţului care se reface sub ochii noştri, prin importul unor noi produse care, evident, nu se află pe lista celor interzise.

În România există, după datele furnizate de Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) circa 500.000 de consumatori de astfel de produse. Ceea ce este extrem de grav din două motive. În primul rând, pentru că aceştia se alătură consumatorilor mai vechi de droguri tradiţionale, iar în al doilea rând, pentru rapiditatea senzaţională cu care aceste droguri au intrat şi s-au răspândit în ţară, făcând nenumărate victime.

În alte ţări, ONG-urile au un rol şi o implicare foarte mare în acest domeniu. România ne oferă, şi din această perspectivă, o imagine pesimistă. În ţara noastră au apărut puţine organizaţii nonguvernamentale care au desfăşurat o activitate cu adevărat importantă.

Un ONG care a apărut de vreo patru ani şi care desfăşura cea mai activă politică de prevenire a consumului de droguri prin intermediul unor programe educative şi artistice este CIADO, organizaţie membră a EURAD. Aceasta anunţă opinia publică de faptul că organizaţia sa îşi închide activitatea în România, acuzând statul român pentru faptul că în ultimii ani nu a alocat niciun leu pentru politicile de prevenire a consumului de droguri. Pentru România, dispariţia acestui foarte cunoscut ONG este un semnal extrem de negativ, care se alătură celor mai vechi.

Sentimentul celor afectaţi de flagelul drogurilor, al familiilor acestora este că se stinge lumina peste lupta antidrog, aceşti oameni fiind lăsaţi conştient la mâna unor traficanţi de droguri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Urmările defrişărilor abuzive!"

Defrişările abuzive din pădurile României sunt de la an la an tot mai vizibile şi astăzi avem aproximativ trei milioane de hectare de teren calamitat, care reprezintă o treime din terenul arabil, nemaiputând fi astfel utilizat în agricultură. Redresarea suprafeţei şi, implicit, protecţia mediului se pot realiza prin plantarea a circa 700.000 de hectare de pădure, care va avea rolul de a proteja solul împotriva inundaţiilor şi a altor fenomene, dar şi rolul de reţinere a CO2, principala sursă de poluare.

Alunecările de teren, deşertificarea, precum şi agravarea unor fenomene meteorologice sunt rezultatele defrişării masive care a avut loc în ultimii ani în pădurile României.

Au fost defrişate păduri fără a mai fi împădurite. Ca efect al retrocedărilor, au fost defrişate în jur de 70.000-80.000 de hectare, iar tăierile ilegale au dus la rărirea pădurilor pe câteva sute de mii de hectare. Suprafaţa împădurită din România se situează sub jumătatea mediei din Uniunea Europeană. România trebuie să împădurească circa două milioane de hectare de terenuri pentru a ajunge gradul mediu de împădurire al Uniunii Europene.

Gradul de împădurire în România este, în prezent, de circa 27 la sută, deşi în zona de câmpie nu depăşeşte 15 la sută. La nivelul UE, gradul de împădurire este, în medie, de 33 la sută, dar sunt ţări precum Austria şi Germania cu peste 40 la sută, iar în ţările nordice cu procente de peste 80 la sută.

Este timpul să nu mai fim ignoranţi! Pentru generaţiile viitoare avem datoria de a face investiţii importante în acest domeniu, avem datoria de a planta copaci, de a planta păduri. Pădurile sunt o bogăţie importantă a României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Strategia naţională pentru bolile rare"

În 1995, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o rezoluţie care stabilea că bolile rare reprezintă o prioritate de sănătate publică pentru Europa, iar ulterior a fost elaborat un program de 4 ani (1999-2002), la nivel european, care stabilea opt obiective prioritare de sănătate publică, printre care şi bolile rare.

Specificul acestor boli, dificultăţile de diagnostic, sentimentul de excludere şi absenţa tratamentului generează suplimentar o suferinţă morală acestor bolnavi şi familiilor lor. Deşi unele simptome pot fi detectate încă de la naştere sau în timpul copilăriei, peste 50% din bolile rare apar la maturitate şi, în mod frecvent, pun în pericol viaţa sau provoacă invaliditate cronică.

Trebuie să recunoaştem că bolile rare sunt o prioritate de sănătate publică, motiv pentru care instituţiile abilitate din ţara noastră trebuie să îşi concentreze eforturile pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi pentru creşterea speranţei de viaţă a persoanelor care suferă de o boală rară. Adesea, aceşti bolnavi întâmpină dificultăţi deosebite legate de orientarea şi parcursul medical pentru stabilirea diagnosticului şi ulterior legate de urmărire şi îngrijire adecvată, atât sub aspect medical, cât şi social. Deşi nu există întotdeauna tratament curativ eficient pentru bolile rare, îngrijirea precoce şi adecvată poate permite ameliorarea supravieţuirii şi a calităţii vieţii pacienţilor.

Planul naţional pentru bolile rare trebuie să aducă îmbunătăţiri în domeniul serviciilor medicale şi să facă mai suportabilă viaţa acestor pacienţi şi implementarea lui trebuie să permită un mai bun management şi creşterea eficienţei îngrijirilor pentru unele dintre bolile rare, care dispun în acest moment de programe naţionale de sănătate şi ar crea o platformă coerentă pentru abordarea tuturor bolnavilor afectaţi de o boală rară.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua Armatei Române"

În fiecare an, la 25 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Armatei Române, zi ce marchează eliberarea în anul 1944 a ultimei porţiuni de pământ românesc.

O zi încărcată de istorie, ce a rămas întipărită în memoria tuturor drept ziua în care sărbătorim Armata României, implicit pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Această zi reprezintă un simbol cu valoare de referinţă pentru poporul român, o zi în care, dincolo de semnificaţia ei strict istorică, aceea a eliberării în anul 1944 a ultimei brazde de pământ românesc, se glorifică faptele de vitejie ale tuturor eroilor neamului românesc, ce ne oferă inestimabile lecţii de viaţă trăite în demnitate şi iubire faţă de ţară.

Moment simbolic în istoria poporului nostru, Ziua Armatei României rămâne în paginile istoriei o zi de glorie şi de cinstire a eroismului şi a jertfelor înaintaşilor noştri care au avut nobila misiune de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român, punând mai presus de viaţa lor cauza naţiunii române şi au făcut posibil viitorul nostru.

Suntem cu toţii de acord cu faptul că astăzi armata este o forţă pe care se poate baza ţara, se poate mândri cu faima peste hotare prin angajamentele militare din ultimii ani. Militarii români au avut o contribuţie esenţială, prin misiunile îndeplinite, în poziţionarea României ca un partener serios, credibil şi predictibil în comunitatea internaţională şi consolidarea rolului ţării noastre de furnizor activ de securitate, în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Prin înalt dăruirea şi profesionalismul cu care Armata Română îşi exercită sarcinile constituţionale de apărare a ţării, precum şi realizările în cadrul misiunilor internaţionale de menţinere a securităţii, rămâne unul dintre cei mai buni garanţi şi apărători ai reperelor morale şi sociale, un factor de echilibru pentru societatea românească şi un veritabil ambasador al României în lume. Ca parte inseparabilă a statului de drept, a demonstrat că este nu doar o componentă esenţială a Forţelor Armate, ci şi un segment social important, învestit cu responsabila calitate de a fi garantul democraţiei constituţionale.

Prin urmare, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, militarilor în rezervă şi în retragere care au contribuit la edificarea unei armate naţionale moderne, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor!

Trăiască Armata Română!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Este timpul deciziilor importante pentru România"

În aceste zile, România este pusă în faţa unui examen de maturitate, avem şansa de a ne decide independenţa energetică, un concept nu doar teoretic, ci şi foarte practic. Prin diversificarea surselor de energie, prin exploatarea propriilor resurse, prin deschidere spre Occident nu doar discursivă, dar şi prin elemente mai practice, precum conducte şi contracte, putem pune capăt dependenţei energetice de până acum.

Chevron, o companie imensă la nivel global, a venit şi a cerut avize pentru explorare. Nu pentru exploatare, ci pentru prospecţiuni. S-au dat, cu respectarea legislaţiei. Mai mult, înainte să se dea, s-au cerut studii de impact de mediu, ceea ce e mai mult decât impune Uniunea Europeană. E drept, în viitor şi Uniunea Europeană va impune acest lucru, dar e meritoriu că de la Ministerul Mediului s-au cerut studii de impact încă de lunile trecute. Şi s-au făcut, sunt bune şi s-au dat aprobări.

România, în aceste zile, decide, prin modul în care autorităţile se comportă, dar şi prin modul în care reacţionează (societatea civilă, mass-media etc.), dacă proiectul "independenţei energetice" mai este unul de interes sau nu.

Asistăm în aceste zile la o isterie mediatică care acoperă de fapt vocea raţiunii. Ne regăsim într-un cadru măcinat de emoţii şi de pasiuni, gata să dăm afară din România o mare companie care ne poate ajuta să ne asigurăm independenţa energetică faţă de Rusia, pe care ne-am dorit-o atâţia ani, doar pentru că nu avem suficientă raţiune pentru a bloca abordările panicarde. Aşadar, să vedem nu doar un conflict geopolitic, ci binele României, în ansamblu său.

Nu este o luptă a primului-ministru cu PDL sau cu Băsescu. Nu este un proiect din care ar avea de câştigat doar USL sau doar unii politicieni. Este un proiect care, derulat pe zeci de ani de acum înainte, ar permite acestei ţări o deschidere şi un acces la resurse, care îi pot stimula creşterea şi bunăstarea.

Domnul Ioan Adam:

"Explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România"

Asistăm de o bună perioadă de timp la surprinzătoare şi importante manifestaţii pro şi contra explorării şi exploatării gazelor de şist.

Cu toţii ştim că energia este unul dintre principalele motoare de creştere economică pentru România. În prezent, noi depindem de importurile de gaz din Rusia, preţul ridicat al gazelor fiind o mare problemă atât pentru populaţie, cât şi pentru industrie. Resursele convenţionale de petrol şi gaze sunt în scădere rapidă, astfel că potenţialul de resurse de gaze de şist, care ar reduce dependenţa de import, este de importanţă enormă atât pentru economia şi securitatea României, cât şi din punct de vedere strategic.

Deocamdată s-a dat aviz doar pentru explorarea, care va dura minimum 5 ani, nu şi pentru exploatarea gazelor de şist, acest din urmă proces fiind supus unui alt set de proceduri de avizare.

Explorarea este ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează în vederea stabilirii structurilor geologice potenţial purtătoare de hidrocarburi. Cu alte cuvinte, prin explorare se constată doar dacă în locaţia analizată există sau nu un zăcământ de gaze de şist şi nu include extragerea lor din sol. Această activitate nu diferă de cea de explorare a hidrocarburilor şi nu presupune folosirea procedeului fracturării hidraulice.

Procesul, care va fi demarat în mai multe zone din ţară, nu implică riscuri pentru mediu. Nu se va fora în oraşe sau zone locuite, în aproprierea obiectivelor turistice sau culturale, comunităţile locale nefiind afectate, şi nici în arii protejate prin legislaţia în vigoare.

Până în prezent au fost emise mai multe acorduri de mediu pentru lucrări de amenajare şi foraj pentru sondele de explorare în judeţul Vaslui, fiecare dintre acestea având la bază evaluare de impact asupra mediului (EIA). Suntem primul guvern care pune condiţiile de mediu în prim-planul discuţiei despre orice proiect industrial.

În condiţiile în care se descoperă astfel de zăcăminte, se va trece la exploatare. Aceasta se face în baza unui studiu de fezabilitate şi calcul al resurselor, a unui plan de exploatare avizat de către ANMR şi numai după obţinerea acordului de mediu şi asigurarea condiţiilor de captare a hidrocarburilor, de evacuare a apelor reziduale şi de ardere a gazelor asociate care nu fac obiectul valorificării.

Extragerea hidrocarburilor prin metoda fracturării hidraulice nu este nouă pentru România. Procedeul este folosit de compania Romgaz încă din anii 1994-1995 în Transilvania, în industria petrolieră, sondele respective producând debite şi la ora actuală. Aşadar, nu există riscuri de mediu mai mari decât cele deja cauzate de miile de puţuri existente în România, şi în niciun caz de felul şi amploarea celor vehiculate în opinia publicului care se opune. Nu sunt otrăvite apele, nici poluate terenurile agricole ori pădurile şi nu se produc cutremure perceptibile.

Din primele estimări rezultă că în ţara noastră s-ar găsi resurse de câteva sute de miliarde mc de gaze de şist. Astfel, România s-ar clasa pe locul 3 în Europa, după Polonia şi Franţa.

În acest context, există serioase avantaje pentru statul român dacă îşi îndreaptă atenţia către folosirea acestei surse de energie:

• în primul rând, vor scădea costurile pentru populaţie;
• în al doilea rând, România are şansa de a obţine independenţa energetică atât de dorită. În momentul de faţă consumul intern de gaze se ridică la aproximativ 14 miliarde mc, 4 miliarde mc fiind importaţi. Această cantitate costă circa 2 miliarde de dolari pe an, adică 1,5% din Produsul Intern Brut. încercăm să obţinem independenţă faţă de importuri folosind resurse naturale proprii, cum sunt gazele de şist şi exploatările offshore din Marea Neagră.
• în al treilea rând, exploatarea acestor resurse ar aduce locuri de muncă în mod direct, precum şi de 3-4 ori mai multe locuri de muncă în sectoarele conexe, bani la buget şi mai multă bunăstare pentru toţi.

Noi analizăm tema gazelor de şist din perspectiva priorităţilor României în materie de independenţă energetică, având în prim-planul analizei criteriile obligatorii de mediu.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Investiţii de sute de milioane de euro sunt blocate la nivelul autorităţilor publice locale şi naţionale din cauza unor deficienţe ale Sistemului Electronic de Achiziţii Publice, dar în special din cauza unor vicii de procedură.

Sunt convins că în colegiile dumneavoastră electorale, în oraşele, judeţele dumneavoastră de reşedinţă, primii care s-au plâns de problemele cu care se confruntă pe tema licitaţiilor electronice pentru achiziţiile publice sunt primarii. Există situaţii aberante care creează mari nemulţumiri, întârzieri, amânări sau chiar anulări ale unor proiecte vitale pentru comunităţile locale.

Mă refer aici la faptul că, la licitaţiile electronice, clarificările şi contestaţiile pot fi depuse de oricine, indiferent dacă participă la licitaţie sau nu, indiferent dacă are obiect de activitate în domeniul respectivei licitaţii sau nu. Există foarte multe cazuri în care aceste intervenţii sfidează logica, dar, din păcate, se încadrează în limitele legale prevăzute de actele normative care reglementează procedurile. Iar autorităţile locale nu sunt singurele care se confruntă cu astfel de situaţii. Este o problemă generalizată.

Cea mai de notorietate situaţie din cele la care fac referire a avut loc acum o săptămână când Ministerul Comunicaţiilor a organizat licitaţia de 35 de milioane de euro privind implementarea la nivel naţional a sistemului informatic care vizează reducerea birocraţiei la emiterea actelor de stare civilă. Depunerea ofertelor a fost amânată de 3 ori, iar licitaţia a fost blocată în urma unor contestaţii. Aberaţia a apărut în momentul în care reprezentanţii ministerului au constatat că toate contestaţiile au fost depuse de societăţi mici, societăţi cu o cifră de afaceri de 5000 de euro, şi că niciuna dintre firme nu a depus oferte. Procedura de achiziţie în valoare de aproape 35 de milioane de euro a fost lansată în luna august, iar astăzi, la aproape trei luni de la postarea pe SEAP, încă nu e finalizată.

Cert este că toate aceste situaţii au la bază vicii de procedură. Sunt absolut necesare modificări de natură legislativă, de formă şi conţinut, a actelor normative emise pe această temă: OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, modificată prin Legea nr.337/2006; HG nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG nr.34/2006, completată prin HG nr. 1337/2006; Ordinul 155/2006 - aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, HG nr. 1660/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice.

Guvernul, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) şi alte instituţii cu competenţe în acest domeniu trebuie obligatoriu să revizuiască prin măsuri urgente tot ceea ce ţine de Sistemul Electronic de Achiziţii Publice.

Zilnic, la nivelul autorităţilor publice locale din toată ţara, sunt exprimate nemulţumiri privind licitaţii de sute de milioane de euro blocate. Timişoara nu face excepţie. Sunt proiecte europene care riscă să fie pierdute din motive birocratice. Reabilitarea Centrului Istoric şi a Pieţei Unirii, un proiect de 15 milioane de euro, a avut nevoie de 3 licitaţii după ce a fost lansat pe 31 mai 2012. În toată ţara se întâmplă astfel de situaţii, proiecte de construcţii de şcoli, spitale, investiţii în infrastructură fiind amânate nepermis de mult.

Revenind la Sistemului Electronic de Achiziţii Publice - SEAP, pe lângă cele prezentate mai înainte, există multe comentarii negative legate de funcţionalitatea sistemului care de multe ori dă rateuri la depunerea ofertelor. În plus, www.e-licitatie.ro este aspru criticat pentru că este neprietenos, complicat de înţeles şi greu de folosit.

Consider că acest sistem online prin care se derulează toate achiziţiile cu bani publici naţionali şi europeni ai României, achiziţii de miliarde de euro, este obligatoriu să depăşească stadiul de "tarabă" electronică şi să funcţioneze ca un sistem performant. De asemenea, este important să găsim o formulă îmbunătăţită pentru a ajuta autorităţile locale să depăşească problemele cu care se confruntă din cauza licitaţiilor blocate. Avem nevoie de investiţii, avem nevoie de modernizare şi consider că este absolut aberant să stăm pe loc şi să pierdem timp şi bani din cauza unor legi neperformante.

Domnul Ioan Stan:

De fiecare dată când Guvernul decide asupra unei chestiuni pe care este îndreptăţit s-o gestioneze, avem parte de o imediată burzuluire a vajnicei opoziţii, manifestată prin declaraţii, lamentări şi suspine de dragul suspinelor. Urmărind cu coada ochiului aprobarea Cotroceniului, mai că întreabă după fiecare frază: "zic bine, şefu?" Sigur că şefu’ aprobă orice încercare de a nega sau măcar de a minimaliza reuşitele unui Guvern care nici de teama lui nu tresare şi nici pe dictarea lui nu-şi face temele. Măcar aşa să-şi mai liniştească angoasele şi nervii puşi la grele încercări de reuşitele guvernamentale remarcate ca atare de analişti politici şi economişti de mare recunoaştere în respectivele domenii.

Profesionişti ca cei de la Business Monitor International sau analişti ca cei de la Democracy Institute au recunoscut parcursul economic bun al ţării, direcţia bună pe care s-a încadrat economia românească. Spre deosebire de colegii noştri din opoziţie, aceştia confirmă că România a înregistrat o creştere solidă a PIB, o rată redusă a inflaţiei şi un deficit bugetar care poate face invidioase multe ţări din Uniunea Europeană. Şi, pentru a nu exista nicio confuzie cu privire la responsabilitate în comentariile lor, se afirmă: "eforturile prim-ministrului Victor Ponta de a creşte transparenţa şi de a se angaja într-o combatere mai eficientă a corupţiei ar putea creşte încrederea investitorilor internaţionali în mediul românesc de afaceri".

Sigur că deja se pregătesc replici care să încerce a induce îndoiala cu privire la aceste afirmaţii, pentru că inclusiv negarea competenţei unor specialişti de talie internaţională nu li se pare unora prea mult. Ca să-i scutesc de această osteneală, argumentez: Huawei, zte - dezvoltarea centrelor tehnologice pentru Europa în România, Holzindustrie Schweighofer - investiţie greenfield în Covasna; Fribourg Development - parc tehnologic la Cluj; Bosh - nouă noi unităţi la Cluj-Napoca şi Blaj; De Longhi - investiţie la Jucu, Siniat România - investiţie la Turceni; Austria Card România - investiţie în prima fabrică de carduri cu cip din România; la Bucureşti Pirelli şi Michelin - extindere capacităţi de producţie; Prysmian - investiţie la Slatina, şi vă asigur că pot continua.

Politica inducerii de incertitudine, politica de blam chiar cu riscul ridicolului este singura care le-a mai rămas unora care n-au reuşit decât să-şi atragă oprobiul public. Această metodă, perfecţionată şi dezvoltată la cote maxime de omul care ar trebui să pună interesul naţional deasupra oricărei afinităţi politice ori de altă natură, practicată de supuşii săi fără discernământ, de dragul "indicaţiilor preţioase" conduce tot la ridicol. Negarea evidenţei, răstălmăcirea faptelor, desfăşurate, de altfel, în văzul lumii, sunt caracteristice acestor demersuri, departe de a fi criticile constructive cu care o opoziţie democratică este datoare electoratului său. Pe aceste coordonate se înscrie, neabătut, moţiunea simplă pe tema privatizării CFR.

Redactată în stilul şi sensul celor afirmate mai sus şi cu susţinători care n-au nicicum dreptul moral de a comenta o tentativă de privatizare, având în cârcă pretinsa dorinţă de a achiziţiona Oltchimul şi eşecul răsunător al acestui demers, moţiunea simplă depusă de PDL şi aliaţii săi din PP-DD poate fi considerată un exemplu pentru cum nu se face o opoziţie. Pretinsele argumente operate în sprijinul moţiunii au devenit jalnice după demontarea lor de către instituţiile abilitate. Pateticele cereri de demisii la adresa unor înalţi demnitari de stat ne-au indus doar sentimentul acut, ce-i drept, că trebuiau adresate celui care este în fapt operatorul şef al acestor puneri la cale.

Jenantă această moţiune, ca, de fapt, toată această cumplită strădanie în încercarea de a nega realitatea cea mai clară, directă şi imediată! Rămâne şi această manevră în istoricul celor menite a împiedica crearea de noi locuri de muncă, atragerea de resurse la bugetul centralizat, ridicarea nivelului calitativ al vieţii de zi cu zi, de fapt împiedicarea sau măcar întârzierea bunului mers al treburilor în România. Cu asta se ocupă abuzivul locatar de la Cotroceni. Aşa defilează şi acoliţii săi. Nouă nu ne rămâne decât să ne vedem de treabă, că avem, slavă Domnului!

Domnul Vasile Mocanu:

"Americanii, nişte copii mari..."

Cei mai tineri copii ai umanităţii, americanii - n-au decât vreo 300 de ani ca naţiune - au cunoscut o dezvoltare economică uimitoare în condiţii de eterogenitate a diverselor culturi, venite pe continentul american odată cu toţi cetăţenii sosiţi din toate colţurile lumii. Astfel, punând dezvoltarea economică în fruntea obiectivelor naţiunii, au învăţat să convieţuiască protestanţii cu hinduşii, catolicii cu taoiştii, ortodocşii cu islamiştii.

Au reuşit lucruri măreţe, de la cucerirea adâncurilor la cucerirea spaţiului, însă anumite lucruri n-au putut ţine pasul cu avântul economic. De exemplu, deşi au avut şi mari nume în diplomaţie, aceasta nu a fost punctul forte al Statelor Unite. Este suficient să ne aducem aminte, doar în ultimii 25 de ani, de ambasadori americani au fost la post în Bucureşti şi vom vedea că nu s-au înghesuit prea mulţi diplomaţi de carieră, ci mai degrabă varianta americană mai elevată a "lipitorilor de afişe" din România. Adică, oameni care au contribuit, financiar sau altfel, la campaniile prezidenţiale, au primit câte-o sinecură în fruntea ambasadei Unchiului Sam.

De exemplu, un ins care nu ştia ce-i cu el pe la ambasada SUA în România a fost domnul Gitenstein, care venea din zona lobby-ului american, nu din arealul diplomaţilor de carieră. A devenit un fan al lui Băsescu şi s-a imixtionat în favoarea acestuia în politica românească de câte ori a avut prilejul, nu rareori încălcând toate uzanţele diplomatice. Pentru meritele sale deosebite, acum conduce Fondul Proprietatea - inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom-OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării - SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45% din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se ocupă Mark Gitenstein, pentru că Fondul Proprietatea influenţează direct politica energetică a României...

Aceiaşi copii mari - americanii - iau de bune, pe nemestecate cam tot ce li se spune din partea unor oameni care, din diverse motive, au o imagine pozitivă în faţa administraţiei. Şi nu o singură dată s-au înşelat! Să ne aducem aminte doar de Osama bin Laden: sprijinit din greu de americani cât a luptat împotriva sovieticilor, dar care nici măcar o clipă nu a fost bănuit că s-ar putea îndrepta împotriva americanilor! Sau Saddam Hussein, păstrat la putere în Irak de către aceeaşi administraţie americană, dar care s-a dovedit unul dintre marii duşmani ai Americii... Tot cam aşa s-a întâmplat şi în România, când Philip Gordon, asistent al secretarului de stat american Hillary Clinton, după întâlnirea cu Băsescu, a ieşit în presă cu ferma sa convingere că la referendumul de demitere s-au fraudat peste 2,5 milioane de voturi. Nu ştiu ce l-a convins că Băsescu era aşa de iubit de popor, dar s-a dovedit că Philip Gordon a greşit - nu mai e pe postul de anul trecut, deci l-a costat şi pe el, într-un fel sau altul, propagarea pe nerumegate a unei minciuni colosale. Căci numai un copil mare ar fi putut să creadă o astfel de gogomănie...

Mult mai recent, ambasada americană îi lua apărarea procurorului Papici, lăudându-1 de zor. Când însă au început să apară în presă tot soiul de matrapazlâcuri ale procurorului, unele recunoscându-le chiar el, în diverse interviuri, n-am mai auzit şi de vreun comunicat din partea ambasadei americane că regretă opiniile anterioare şi că a fost o greşeală că l-au lăudat pe Papici fără să fie corect şi complet informaţi. Comportament tipic copiilor mici: sparg un geam, după care fug de răspundere...

Cred, totuşi, că marea naţiune americană, dacă tot ne consideră parteneri buni de a fi carne de tun prin diversele lor războaie, ar putea măcar să ne arate un respect minimal, trimiţând la post, la ambasada care reprezintă SUA pe pământ românesc, măcar nişte diplomaţi de carieră, care nu întâi vorbesc şi apoi gândesc. Până la urmă este vorba despre imaginea Statelor Unite în străinătate, pentru Dumnezeu...!

Domnul Neculai Răţoi:

"Mai aruncăm mult cu bani pe apa sâmbetei?"

La nivel internaţional, din ce în ce mai multă lume este nemulţumită de faptul că s-au restrâns tot mai mult libertăţile cetăţeneşti în numele unei aşa-zise sporiri a securităţii naţiunii.

Trebuie menţionat că boala paranoică a spionitei a ajuns atât de departe, încât inclusiv telefonul Angelei Merkel a fost ascultat de către serviciile americane, ceea ce a dus la înfurierea normală a cancelarului german şi obligarea lui Barack Obama de a-şi prezenta scuzele. Revoltător este însă faptul că preşedintele SUA a declarat că nu a ştiut despre această situaţie, care ar fi început în 2002, cu trei ani înainte ca Merkel să devină cancelar! Adică peste 10 ani de interceptări, în condiţiile în care, în ultima perioadă, doamna Merkel a fost conducătoarea de facto a unei ţări care este în relaţii mai mult decât de prietenie cu Statele Unite!

Şi atunci să ne mai mire faptul că din ce în ce mai mulţi americani ies în stradă nemulţumiţi, cu solicitări de tipul: "Opriţi spionajul în masă!" ori "închideţi Big Brother!", pentru a cere o nouă lege care să reformeze programele de monitorizare ale NSA, considerate că aduc atingere vieţii private?

La doisprezece ani de la adoptarea Patriot Act, celebrul text votat pe fondul atacurilor teroriste de la 11 septembrie pentru a spori competenţele serviciilor secrete în domeniul monitorizării comunicaţiilor, mii de oameni au manifestat sub ferestrele Capitoliului, sediul Congresului american, solicitând încheierea "spionajului american" şi a "minciunilor".

"Nu ne mai supravegheaţi!", au cerut manifestanţii, care au transmis Congresului o petiţie semnată pe internet de peste 575.000 de persoane, prin care le solicită aleşilor americani să "elimine orice urmă de îndoială cu privire la amploarea programelor de spionaj ale NSA", Agenţia de Securitate Naţională, sursa multor scandaluri din ultima vreme, mai ales în urma dezvăluirilor făcute de fostul său consultant, Edward Snowden, actualmente refugiat în Rusia, referitoare la programele de monitorizare a internetului şi metadatelor telefonice a milioane de americani, vizând de asemenea experţi şi conducători politici ai unor ţări aliate, printre care Franţa şi Germania.

În România, ascultarea telefoanelor a devenit sportul favorit şi ocupaţia predilectă a serviciilor secrete. Şi chiar mai mult decât atât, stenogramele rezultate, teoretic, în urma interceptărilor sunt folosite ca singure probe în justiţie, deşi multe dintre ele sunt incomplete, linii întregi de puncte-puncte ciuntind din logica şi cursivitatea mesajului care se doreşte a fi folosit ca dovadă în instanţă. În fiecare an, bugetele serviciilor secrete au fost tot mai bogate, dar rezultatele activităţilor lor au fost tot mai sărace. Să dăm numai exemplul anului 2012, când, deşi au fost peste 3000 de aprobări pentru interceptări pe motiv de siguranţă naţională, nici măcar un singur dosar nu a ajuns pe masa instanţei! Şi asta în condiţiile în care supravegherea audio-video a unor persoane ori activităţi presupune nişte costuri enorme!

Deci, după ce că nu reuşim să aducem bani la buget, pentru că economia este în suferinţă, mai şi aruncăm cu banii în stânga şi-n dreapta, doar ca să satisfacem nişte goange ale unora care s-au îmbolnăvit de spionită! Iar ca să fie treaba completă, DNA îşi doreşte propriul său serviciu secret, care să sărăcească şi acesta bugetul statului cu miliarde şi miliarde de lei anual! Recuperarea în instanţă a prejudiciilor create statului este mai mult decât nesemnificativă în urma activităţii procurorilor. Justiţia românească tinde să devină o altă gaură neagră a bugetului statului. Dacă ar fi să ne luăm după logica FMI, poate că justiţia ar trebui lăsată să se autofinanţeze, sau să fie privatizată. În ultima variantă, poate ar veni nişte investitori americani şi am avea şi noi o justiţie de calitatea celei americane şi cu curte cu juri, şi cu eficienţă superioară, sporită...

Vine vremea să dezbatem bugetul de stat pentru anul viitor. Poate n-ar fi rău dacă am înjumătăţi bugetele trăgătorilor cu urechea. Până la urmă, te întrebi ce este mai de folos: nişte bani în plus pentru cofinanţarea unor proiecte de interes naţional, ori bani daţi pentru obţinerea de stenograme dubioase...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Noul Cod penal trebuie puricat mai atent!"

Una dintre multele moşteniri otrăvite rămase de la guvernările portocalii este noul Cod penal. Regăsim aici, e drept, şi multe noutăţi, impuse de legislaţia europeană, dar şi multe dintre mentalităţile băsiste scrise pe furiş ca literă de lege. Băsiştii, crezându-se eternizaţi la putere, au reuşit astfel să-şi vadă un vis împlinit, strecurând în noul cod un mod "legal" de a băga pumnul în gura presei. Ba chiar şi-au asumat răspunderea pe codul penal, de parcă s-ar fi aplicat doar băsiştilor, nu întregii ţări!

Aş dori să mă refer aici doar la un singur exemplu, articolul 276 - Presiuni asupra justiţiei. Citez: "Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea de către judecător sau de organele de urmărire penală a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă". Păi, cine stabileşte dacă declaraţiile sunt nereale? Tot procurorii şi judecătorii, adică exact cei care vor să îşi ţină erorile şi abuzurile secrete, iar când acestea sunt revelate, sar în sus că se fac presiuni asupra justiţiei şi că li se afectează independenţa!

În primul rând, acest articol este profund anticonstituţional, iar Avocatul poporului îşi va face o datorie de onoare din a-l ataca. Aşa că e mai bine şi mai uşor dacă vom corecta noi singuri acest articol decât să fim obligaţi de Curtea Constituţională să o facem.

În al doilea rând, articolul încalcă dreptul fundamental al cetăţeanului la informare şi la libera exprimare - iar normele europene sunt foarte clare în acest sens - şi întrucât CEDO a avut destule cazuri judecate pe această temă, riscăm ca, după ce că nu ne ajung banii pentru a ne face programul economic, să plătim iarăşi milioane multe de euro drept despăgubiri ordonate de către instanţele europene.

În al treilea rând, definiţia presiunii asupra justiţiei este nu numai tendenţioasă, dar şi eronată, inclusiv ca logică. Presiunea asupra unui judecător ori asupra unui procuror nu poate fi făcută de un om de rând ori de către un ziarist, ci doar de către oamenii cu funcţii care ar putea să îi producă neplăceri respectivului magistrat. Ziaristul poate doar comenta, dar dacă nu se iau şi măsuri împotriva magistratului care abuzează, cu ce este acesta deranjat? Nu poate un vânzător de ceapă, un contabil la APACA, un inginer la metrou ori un ziarist care scrie de rău despre judecătorul X să-i producă acestuia o intimidare ori influenţare ca, de exemplu, să bage la închisoare un nevinovat!

Nici procurorii, nici judecătorii nu sunt şi nu trebuie să fie nici mimoze pudice, nici cu nervii în pioneze, ci trebuie să aibă un psihic robust, pentru că altfel mor de nevinovaţi oamenii în închisori! Şi poate că n-ar fi rău dacă, după un anumit număr de ani de meserie, să zicem 10, atât procurorii, cât şi judecătorii să fie supuşi anual unor teste de rezistenţă la stres, ca şi unor nişte teste psihologice. În plus, dacă te enervează un ziarist sau vreun moderator tv, nu mai citeşti ziarul respectiv sau pui mâna pe telecomandă şi muţi de la Antena 3 la Animal Planet! Când judeci o cauză, nu scrie în proceduri să stai călare pe televizor şi ziare, să vezi ce zice mass-media, trebuie să stai doar cu nasul în dosar, să evaluezi probele şi-atât! Nu aşa se spune că justiţia-i legată la ochi? Oare de ce?

Alt aspect. Dacă o cauză e pe rol de un deceniu, înseamnă că măcar 10 ani nu poate spune nimeni nimic despre cauza respectivă, despre activitatea judecătorului ori procurorului de caz? Se uită un lucru: justiţia este un serviciu public, iar asupra oricărui serviciu public contribuabilul poate aduce orice opinie şi comentariu găseşte adecvat cazului. Să nu se uite şi că marile puteri vin şi cu mari responsabilităţi! Aşadar, trebuie să scoatem acest articol din Codul penal, nu numai că introduce cenzura şi vom fi de râsul lumii civilizate, dar dacă încep să intre prea mulţi ziarişti la închisoare, riscăm şi o radicalizare a societăţii civile, lucru pe care nu cred că şi l-ar dori cineva, mai ales în an de alegeri europarlamentare şi prezidenţiale...

Domnul Scarlat Iriza:

"Ţinutul Secuiesc, pământ românesc"

"Marele marş al secuilor" organizat duminică în judeţul Covasna mă determină să reiau o mai veche declaraţie politică, intitulată sugestiv "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Aşa cum precizam şi atunci, dezaprob atitudinile xenofobe, din oricare parte ar veni ele, însă nici nu consider că un astfel de eveniment ar trebui trecut cu vederea de către autorităţile române.

Pe parcursul desfăşurării manifestaţiei a fost lecturat conţinutul "Proclamaţiei Marelui marş al secuilor", potrivit căruia maghiarii solicită autoguvernarea Ţinutului Secuiesc, revendică aplicarea normelor practicate în Uniunea Europeană, în aşa fel încât secuii să îşi poată exercita dreptul la autodeterminare prin autonomia Ţinutului Secuiesc şi îşi reafirmă ataşamentul faţă de delimitarea provizorie a Ţinutului Secuiesc, format din 8 scaune şi 153 de autorităţi locale, aşa cum aceasta a fost stabilită în Rezoluţia Adunării Naţionale de la Ditrău.

Mai mult decât atât, se precizează că în cazul în care Guvernul României nu va începe în cel mai scurt timp un dialog serios cu reprezentanţii secuimii despre revendicările expuse mai sus ale poporului secuiesc, despre viitorul Ţinutului Secuiesc, se vor înmulţi şi se vor intensifica acţiunile de protest, mergând până la nesupunere civică.

O astfel de atitudine nu poate fi tolerată, întrucât România este un stat naţional unitar, iar prima obligaţie a autorităţilor româneşti este aceea de a apăra această unitate şi statalitate. Consider că atât Parlamentul României, cât şi celelalte instituţii abilitate trebuie să adopte o poziţie fermă, dar înţeleaptă pentru soluţionarea şi detensionarea pe cale amiabilă a acestui diferend, însă constituirea unei enclave în teritoriul statului român nu poate fi acceptată.

Domnul Daniel Tudorache:

"Vizita primului-ministru Victor Ponta în Statele Unite"

Vizita primului-ministru Victor Ponta în Statele Unite este bună pentru că întăreşte un parteneriat strategic cu SUA la nivel politic şi militar. Este pentru prima dată, după mai bine de 10 ani, când un prim-ministru merge într-o asemenea vizită.

Ar fi bine ca de acum încolo toţi reprezentanţii statului român să aibă relaţii cât mai strânse şi la intervale de timp cât mai scurte cu reprezentanţii oficiali ai statului american.

Cu siguranţă vizita premierului Ponta în SUA este o mare şansă pentru România, apreciind că investiţiile americane ar putea reporni motoarele dezvoltării economice din ţara noastră, punând astfel capăt austerităţii care a sărăcit populaţia. Această vizită ar putea reprezenta obţinerea independenţei energetice a ţării noastre.

Vizita s-a produs într-un moment important al relaţiei comerciale, având în vedere interesul companiilor americane Chevron şi Exxon faţă de zăcămintele de gaze convenţionale şi neconvenţionale ale României.

În consecinţă, vizita premierului Victor Ponta în America este o vizită de bun augur pentru România.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"FMI taie cheltuielile de sănătate"

Reforma sistemului sanitar trebuia încheiată din septembrie, dar Guvernul o are în dezbatere abia acum, la sosirea unei noi misiuni în România a Fondului Monetar Internaţional.

Ce prevede pachetul de sănătate: reducerea numărului de paturi din spitale; limitarea numărului de servicii decontate de stat; limitarea internărilor; finanţare redusă la spitalele cu mai puţine competenţe; finanţarea cu prioritate a spitalelor regionale de urgenţă; definitivarea listei medicamentelor compensate; mai multe tratamente în ambulatoriu.

Toate aceste măsuri pe care urmează să le pună în aplicare Guvernul afectează în primul rând populaţia cu venituri reduse şi pensionarii, care se văd nevoiţi acum, în prag de iarnă, să scoată din buzunar mai mulţi bani pentru medicamente şi servicii medicale, ca şi cheltuieli suplimentare pe lângă cheltuielile cu întreţinerea, în felul acesta îşi onorează USL promisiunile electorale.

Lista aberaţiilor medicale continuă, ministrul ne obligă să ne păstrăm dinţii sănătoşi până la 65 de ani. Medicii de familie vor lua locul stomatologilor, protezele dentare vor fi gratis abia la bătrâneţe şi bolnavii cu astm vor plăti toate consultaţiile.

Restricţii vor fi şi în stomatologia copiilor, dispare şi în cazul lor gratuitatea, responsabilitatea sănătăţii dentare revine medicului de familie, care însă nu are pregătirea necesară.

Medicii alergologi şi dermatologii reclamă faptul că pacienţii trebuie să plătească pentru consultaţii dacă au astm, rinite alergice, dermatite de contact sau urticarie. Toate aceste servicii, dar şi multe altele, au fost excluse din schema de decontare.

Acestea sunt măsurile pe care guvernarea USL doreşte să le pună în practică în cel mai scurt timp şi împotriva intereselor cetăţenilor care doresc să beneficieze de servicii medicale de calitate şi gratuite. În concluzie, una promit, alta fac.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Cota unică de impozitare, semn al stabilităţii economice"

Până în anul 2005, impunerea la nivelul persoanelor fizice era una asupra venitului global, care se baza pe cote progresive în tranşe aplicate asupra venitului obţinut, iar începând cu 1 ianuarie 2005, cota unică de 16% a înlocuit impozitul progresiv pe venituri. Cu alte cuvinte, cota unică a însemnat acelaşi nivel de impozitare pentru muncă şi capitaluri. Din anul 2006, atât impozitul pe dividende, cât şi marea majoritate a impozitelor aplicate persoanelor fizice s-au aliniat la cota unică de 16%

Introducerea cotei unice, în anul 2005, a făcut ca nivelul încasărilor la bugetul de stat să înregistreze o creştere reală de 5,3% comparativ cu 2004 şi a lăsat în economia românească lichidităţi de peste un miliard de euro, atât la populaţie, cât şi la societăţi.

În acest moment, cota unică de impozitare, cea de 16%, este parte a programului de guvernare al Uniunii Social-Liberale, asumat de majoritatea parlamentară rezultată în urma alegerilor şi, implicit, a Guvernului României rezultat al acestei majorităţi parlamentare. Mai mult de atât, programul de guvernare al USL prevede, în măsura posibilităţilor, micşorarea cotei unice de impozitare la nişte trepte inferioare de 12%, respectiv 8% pentru anumite categorii de venituri.

O mărire a cotei unice de impozitare, în acest moment, ar conduce la mărirea impozitelor din salarii, ceea ce ar afecta semnificativ puterea de cumpărare şi, evident, consumul. Pe lângă factorul uman, cu o asemenea măsură de mărire a cotei unice de impozitare, ar fi încurajată evaziunea fiscală, evaziune care, şi în acest moment, prezintă o reală problemă pentru economia României. Totodată, păstrarea cotei unice la nivelul actual ajută societăţile comerciale în a-şi elabora strategia pe termen mediu şi lung de reinvestire a profitului.

Partidul Naţional Liberal a fost şi este principalul susţinător al actualei cotei unice şi va susţine această măsură aşa cum susţine şi alte măsuri de stimulare a creşterii economice, a întreprinzătorilor şi a producătorilor. În acelaşi timp, PNL susţine, conform programului de guvernare al USL, reducerea cu 5 puncte a CAS-ului şi revenirea TVA-ului la 19%, în timpul acestei legislaturi parlamentare.

Domnul Cornel Itu:

"Autostrada Transilvania"

O infrastructură de transport calitativ superioară este cel mai bun impuls ce poate fi dat vieţii economice a României. Din păcate, de peste 20 de ani, ne arătăm aceeaşi neputinţă în faţa Europei când vine vorba de acest capitol. Suntem parte a Uniunii Europene de aproape şapte ani, însă nu suntem integraţi în marile fluxuri comerciale din cauza situaţiei dezastruoase a infrastructurii, şi aici mă refer în special la autostrăzi, ştiind cu toţii că nu avem o astfel de conexiune cu celelalte state membre. O reţea de transport competitivă este o condiţie atât pentru a atrage investitori serioşi în ţară, cât şi pentru a oferi mediului economic autohton posibilităţi reale de dezvoltare, pe piaţa internă şi internaţională.

Priorităţile noastre trebuie să fie finalizarea Autostrăzii Transilvania şi a Coridorului IV paneuropean, în ceea ce priveşte proiectele de anvergură, iar de cealaltă parte, drumurile judeţene şi comunale, pentru a sprijini şi dezvoltarea întreprinzătorilor mici şi mijlocii din meciul urban, precum şi pe cei din mediul rural. în România se circulă în momentul de faţă pe 548 de kilometri de autostradă, din care 100 au fost construiţi înainte de 1989.

Ministerul Transporturilor, unul dintre cele mai generos bugetate dintre ministere, a reuşit în ultimele două decenii această tristă "performanţă". Lipsurile se văd atât la infrastructura rutieră, cât şi la cea feroviară, trenurile ajungând să circule cu viteza medie de 43 km pe oră, iar un drum de la Cluj-Napoca la Bucureşti să dureze nouă-zece ore. Şi în epoca ceauşistă acest traseu se parcurgea cu trenul în şase ore!

Toate acestea în condiţiile în care statul român s-a angajat, în urmă cu zece ani, prin Legea 451 din 2003, ca până în anul 2015 reţeaua naţională de autostrăzi să însumeze 1.736 de km. România a făcut în acest an, adică în timpul guvernării Ponta, un salt demn de menţionat în privinţa absorbţiei fondurilor europene la mai multe capitole, situaţie confirmată de cifre, de statistici.

Sigur, este de dorit şi trebuie concentrate forţe pentru o absorbţie mai consistentă a fondurilor europene, însă, pentru ceea ce nu se poate realiza cu bani de la buget sau cu finanţare europeană, trebuie să punem în aplicare parteneriate public-private, după modelul Austriei. Statul austriac a înfiinţat compania ASFINAG, la care este unic acţionar, iar această societate se ocupă exclusiv de proiectarea, construirea şi asigurarea funcţionării reţelei de autostrăzi.

Această companie de stat, gestionată totuşi printr-un management ce vine din zona sectorului privat, a reuşit să strângă sume impresionante prin emiterea de obligaţiuni, în baza dreptului de uzufruct pe care îl are asupra reţelei de autostrăzi. Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Autostrăzi, vreau să cred că şi România va avea posibilitatea de a atrage fonduri pentru edificarea unei reţele de autostrăzi în următorii ani, şi mă refer nu doar la fonduri private, ci şi la fonduri de la buget şi la fonduri europene.

Mai mult, aştept ca acest organism să pună pe lista priorităţilor finalizarea lucrărilor la Autostrada Transilvania prin identificarea unor soluţii viabile de finanţare. Cetăţenii din Transilvania, ca nişte buni platnici la bugetul de stat, au dreptul să beneficieze de infrastructură rutieră modernă, la fel ca cetăţenii din Bucureşti, Constanţa sau Ploieşti.

Stimaţi colegi, mă alătur demersului făcut recent de cinci preşedinţi de consilii judeţene din Transilvania, e vorba de judeţele Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureş şi Sălaj, şi îi cer domnului ministru Dan Şova ca porţiunea Borş-Gilău a Autostrăzii Transilvania să fie introdusă pentru finanţare cu prioritate în perioada următoare, în vederea finalizării.

Domnul Clement Negruţ:

"Cine descentralizează?"

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. De o bună bucată de timp, USL a aruncat în spaţiul public ideea descentralizării unor instituţii ale statului. Au făcut acest lucru după ce mult trâmbiţatul proiect de regionalizare a fost omorât din faşă în urma luptelor interne din USL, unele vizibile, altele ascunse şi cu participarea baronilor locali. Iar dacă nu este regionalizare, atunci să fie descentralizare. Şi astfel apare planul de descentralizare a deconcentratelor din teritorii, un fel de preambul al regionalizării.

Strategul acesteia este reprezentat de acelaşi personaj Liviu Dragnea, care face şi desface tot ce mişcă la nivel de instituţii publice deconcentrate. Degringolada generată de ideile năstruşnice ale lui Dragnea în agenţiile finanţelor publice judeţene a creat tensiuni la nivelul contribuabililor, care au fost puşi în situaţia de a nu putea să-şi achite obligaţiile financiare faţă de stat, datorită vidului decizional fără precedent creat, ca să nu mai vorbim de funcţionarii care au rămas fără locuri de muncă, mai ales cei fără carnet de partid în PNL sau PSD.

Incompetenţa, lipsa de viziune şi minciuna sunt deja marca înregistrată a acestui guvern condus de Victor Ponta şi reprezintă modul în care USL-ul gestionează activitatea instituţiilor publice.

Mă văd obligat să aduc în discuţie o nouă acţiune total iraţională a acestor personaje care ne conduc, şi anume este vorba despre intervenţia brutală şi fără discernământ asupra instituţiilor publice judeţene. Se doreşte trecerea acestor instituţii în subordinea consiliilor judeţene tocmai pentru a degreva bugetul statului de anumite cheltuieli (acest guvern a ajuns la fundul sacului şi nu mai are bani) şi lucrul cel mai important, decizia concedierilor în cadrul acestor instituţii va cădea în sarcina autorităţilor judeţene.

Este evidentă, de asemenea, lupta între PSD şi PNL asupra modului cum se doreşte să se facă descentralizarea, dacă privim reacţia unor miniştri PNL.

A venit rândul ministerului condus de "ăsta micu", omul lui Voiculescu, Daniel Constantin, ministrul agriculturii. Conform ordonanţei de urgenţă a lui Dragnea, direcţiile agricole judeţene trec în subordinea consiliilor judeţene. Se pare că acest lucru l-a nemulţumit pe Voiculescu care se vede astfel fără obiectul muncii la ministerul pe care îl păstoreşte prin interpusul Daniel Constantin.

Intră în acţiune pixul lui Ponta care semnează un proiect legislativ prin care direcţiile agricole judeţene sunt ciopârţite în mai multe bucăţele, o parte ajungând la mâna ministrului şi o altă parte în subordinea consiliilor judeţene.

Autorităţile judeţene se aleg astfel cu praful de pe tobă, urmând să gestioneze şi să răspundă de bunul mers al acestui domeniu şi să raporteze în faţa Direcţiei de Inspecţie, Verificare şi Control în Agricultură din cadrul MADR, care va fi reprezentată în fiecare judeţ printr-un serviciu aflat în subordinea directă a direcţiei mai sus amintite.

În traducere, unii cu munca, finanţarea, responsabilitatea şi alţii cu controlul. Aşadar, curată descentralizare, despre subsidiaritate nici nu putem vorbi. Oare domnul Dragnea a ştiut de proiectul de lege semnat de Ponta şi care a trecut deja de Senat? Nici nu mai contează, rămâne să vedem, însă, cum aceşti iresponsabili vor aduce agricultura la sapă de lemn.

Domnul Ioan Oltean:

"Guvernarea Ponta, de la entuziasm la îngrijorare"

A revenit USL la realităţile macroeconomice care configurează realitatea socială şi politică sau cetăţenii s-au trezit din entuziasmul valului de măsuri populiste promise de către politicienii USL în timpul campaniei electorale?

Nu a fost nevoie decât de 1 an şi 7 luni pentru ca acest guvern, în frunte cu entuziastul premier să realizeze că nu mai sunt bani în vistieria statului, că avem o mare cădere în ceea ce înseamnă veniturile bugetare, cu aproximativ 4 miliarde de lei faţă de nivelul estimat la începutul anului. Iar dacă domnul prim-ministru este surprins sau trezit la realitate, ca de fiecare dată, de cifrele macroeconomice, domnul ministru al economiei Andrei Gerea, îl linişteşte pe domnul Ponta spunându-i că "suntem în faţa unei rectificări bugetare negative şi prin faptul că, probabil, la momentul construcţiei bugetului pe anul acesta, am fost un pic mai optimişti".

Cu toate acestea, domnii guvernanţi continuă să invoce trendul pozitiv pe care economia acestei ţări se află. Astfel, vorbim de sumele cheltuite pe salarii care au urcat cu peste 11%, în timp ce cheltuielile de capital au scăzut cu 23% faţă de aceeaşi lună din 2012. În sfârşit, domnul premier a aflat că sunt probleme de colectare a taxelor şi impozitelor, probleme pe care le-a identificat oricum în tabăra adversă, la colegii liberali. Între timp, scăderea nivelului de trai al cetăţenilor acestei ţări i-a determinat pe aceştia să se trezească din visul unei campanii eficiente de dezinformare, prin promisiuni care nu numai că nu au fost onorate, dar s-au transformat în noi taxe şi impozite, care alături de lanţul privatizărilor eşuate, de susţinerea unor proiecte private în dauna interesului naţional (precum proiectul Roşia Montană), de oameni schimbaţi din guvern cu ajutorul instituţiilor anticorupţie întregesc peisajul grotesc care defineşte incapacitatea acestui guvern de a guverna pentru binele suprem, al cetăţeanului român.

Cetăţeni care asistă neputincioşi la discuţii şi conflicte interminabile de pasare a responsabilităţilor între politicienii responsabili de actul guvernării, care primesc noi informaţii referitoare la introducerea de noi taxe sau impozite, dar află totodată că nu sunt bani pentru spitale, drumuri, şcoli, iar puterea de cumpărare scade vizibil. Sunt cetăţenii care aşteaptă de la cei care-i conduc şi cărora le-au oferit legitimitate să le vorbească despre proiecte importante pentru această ţară, care ar asigura un viitor frumos, onorabil oricărui cetăţean al acestei ţări. Sunt aceiaşi cetăţeni care urmăresc îngroziţi paradoxul acestei guvernări care are o creştere economică estimată de 2%, în condiţiile extinderii bazei de impozitare, dar veniturile bugetare au scăzut cu aproape 4 miliarde de lei faţă de nivelul estimat la începutul anului. Sunt aceiaşi cetăţeni care asistă neputincioşi la griparea lentă a motorului economiei şi, odată cu el, a statului, prin creşterea numărului firmelor intrate în insolvenţă, prin scăderea profiturilor în mediul privat, prin scăderea procentului investiţiilor străine în ţara noastră şi, prin urmare, prin creşterea şomajului.

Şi dacă acest peisaj nu era suficient de sumbru, observăm că există discuţii în interiorul USL nu pentru relansarea economiei prin investiţii şi crearea de locuri de muncă, ci pentru modificarea cotei unice de impozitare de la 16 la 22%. Adică, la moartea clinică a mediului de afaceri, zdruncinat oricum de întreaga politică ineficientă de stânga, centrată pe taxe şi pe favorizarea cheltuielilor cu birocraţia şi funcţionarea statului. Astfel, dacă în primele nouă luni, cheltuielile pentru investiţii au scăzut cu 11%, cheltuielile de personal au crescut cu 15%, iar cele cu bunuri şi servicii s-au majorat cu 12%. Astfel, în faţa menţinerii deficitului solicitat de către experţii FMI, politicienii USL aplică acele măsurile care, pe termen scurt, să le aducă bani pentru plata salariilor şi pensiilor, prin tăierea banilor alocaţi investiţiilor ca unică măsură în faţa incapacităţii de creştere a colectării impozitelor. Nu contează că pe termen lung economia va suferi, nu contează întârzierea fără sfârşit a proiectelor de anvergură, a marilor proiecte de infrastructură, nu contează că prin lipsa investiţiilor compromiterea creşterii economice a ţării este asigurată. Şi aceasta va purta marca USL.

Din păcate pentru toţi cetăţenii acestei ţări, aceste rezolvări ale problemelor, oferite şi asigurate de către politicienii USL, nu vor reprezenta decât un tsunami economic care va afecta structura economică a statului român pe mai mulţi ani. Astfel, caracteristica de bază a USL-ului este politica de a asigura bani pentru salarii şi pensii pentru azi, respectiv mâine, cât suntem la guvernare, în condiţiile în care politicienii USL ştiu că anul 2016 va fi anul ultim al guvernării de stânga.

Toate acestea în condiţiile în care deţinătorul puterii suverane, poporul, va îndura guvernarea ineficientă a Uniunii Social-Liberale, o guvernare care a reuşit să-1 îngrijoreze pe însuşi şeful guvernului, mult timp entuziast şi sigur de performanţele economice pe care propriul guvern le-ar putea asigura.

Domnul Ion Diniţă:

"Moţiunea simplă a PDL: «E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune!»"

Dicţionarul explicativ al Limbii Române defineşte termenul "moţiune" printr-o Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta îşi exprimă atitudinea, doleanţele sau revendicările în anumite probleme majore. Mai exact, în probleme de actualitate, stringente în definirea destinului unei societăţi. În opinia Partidului Conservator, subiectul prezentat în această moţiune simplă nu este de actualitate, nu se referă la o chestiune arzătoare, atât timp procedura privatizării CFR Marfă este în curs.

Este un adevăr că privatizarea CFR Marfă rămâne o prioritate a Guvernului României, iar acest proces va fi dus la bun sfârşit cu succes. Procedura de reluare a privatizării acestui obiectiv de maximă importanţă pentru economia naţională este deja în derulare, cu acordul Fondului Monetar Internaţional. Practic, nu se poate vorbi despre nici un fel de eşec în acest moment, dimpotrivă. Guvernul a reluat procedura de privatizare, un proces complex, care presupune o serie de proceduri, nu doar obţinerea banilor de către statul român. Vorbim despre anumite etape obligatorii, creionarea unei strategii potrivite, despre un calendar cu termene şi obiective precise, despre o serie de întrevederi cu factorii implicaţi în această procedură, implicit angajarea unui nou consultant de proiect.

Semnatarii moţiunii pe care o votăm astăzi ar fi vrut, probabil, ca privatizarea CFR Marfă să se facă pe genunchi, să meargă totul ca pe roate, să primim banii şi să nu avem nicio garanţie ulterioară acestui moment, respectiv că miile de angajaţi vor avea certitudinea păstrării locurilor de muncă. În bunul stil dâmboviţean, Opoziţia actuală se dovedeşte campioană a politicii "arătatului cu degetul". Din păcate, textul pe care trebuie să îl analizăm şi să-l votăm nu constituie un documente serios de dezbatere parlamentară. Moţiunea este pigmentată cu aserţiuni care nu au nimic în comun cu subiectul privatizării CFR Marfă, cu anumite aluzii personale la membrii Guvernului, o înşiruire de întâmplări care nu explică, pe fond, dacă tema discutată a constituit cu adevărat un eşec. Faptul că guvernanţii au dat dovadă de precauţie este o bilă albă pentru oamenii din sistemul feroviar, un domeniu de siguranţă naţională care nu se pretează la a fi tratat cu uşurinţă şi lejeritate.

În realitate, semnatarii moţiunii vorbesc în această moţiune despre propria lor neputinţă. Cei care au elaborat acest document parlamentar dau dovadă de amnezie şi ipocrizie politică. Au uitat semnatarii democrat-liberali ai moţiunii simple că au avut destinele acestei ţări în propriile mâini timp de aproape zece ani. Au uitat urmaşii lui Emil Boc din aceste scaune parlamentare că au condus cu rezultate dintre cele mai slabe privatizările din România din 2004 încoace. Au uitat sau se prefac că au uitat. Haideţi să fim serioşi domnilor! Ca şi în cazul Oltchim, aţi depus şi acum o moţiune simplă doar pentru a demonstra electoratului care mai crede în voi că mai lucraţi şi voi ceva! Adică încercaţi să vă faceţi că aveţi treabă prin Parlament!

Dacă doriţi să vorbim despre termenul "eşec", cred că trebuie să fiţi primii care ar trebui să vi-l asumaţi. Numai în anul de "graţie" 2010, 13 din cele mai mari companii de stat au pierdut un miliard de euro, cu peste 20% mai mult ca în 2009. Oare cine se afla atunci la conducerea ţării, a Guvernului, a statului? Domniile voastre, stimaţi colegi din PDL. Sunteţi direct răspunzători de catastrofele economice pe care le-aţi "patronat" în perioada 2008-2012, în care doar Căile Ferate Române au pierdut 1,3 miliarde de euro. De ce nu aţi salvat aceste societăţi de stat de la faliment? De ce devalizatorii acestora nu au fost pedepsiţi? De ce veniţi acum şi acuzaţi actualul Guvern, în timp ce sunteţi într-o mult mai mare măsură părtaşi la eşecul despre care pomeniţi?... Pentru aceste pierderi ale României nu a plătit nimeni, iar acum, colac peste pupăză, revenim la vechile metehne de tip "hoţul strigă hoţii!".

Ministerul Transporturilor a demarat noua procedură de privatizare a companiei CFR Marfă. Decizia are aprobarea Fondului Monetar Internaţional, de care depindem tot în urma unor decizii ale anterioarelor guverne. Trebuie să pregătim cum se cuvine procesul de restructurare al societăţii, obiectivul principal fiind redresarea sa financiară, iar abia apoi să încercăm o cointeresare de dimensiuni internaţionale pentru potenţialii investitori. Până acum s-au urmat toate etapele legale, privatizarea s-a discutat inclusiv în Consiliul Suprem de Apărare a ţării, dar procedura nu a fost finalizată din cauza lipsei siguranţei din partea cumpărătorului. În concluzie, privatizarea CFR Marfă nu se poate încadra în categoria unui proces nereuşit, cu atât mai mult cu cât Fondul Monetar Internaţional a subliniat că procedura nefinalizată a fost puţin grăbită.

Sunt convins că responsabilii guvernamentali au analizat cu responsabilitate cauzele care au dus la întârzierea acestei privatizări, iar disfuncţionalităţile vor fi remediate în cel mai scurt timp. De asemenea, consider că noul proces de privatizare, aflat deja în desfăşurare, va fi unul corect, transparent, profesionist, şi se va bucura de toate auspiciile pentru o viitoare reuşită, în avantajul statului român şi a oamenilor care lucrează în sistemul feroviar.

Închei parafrazându-l pe marele Mihai Eminescu, care bine spunea în poezia "Criticilor mei": "E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale, Ce din coadă au să sune; Critici voi, cu flori deşarte, Care roade n-aţi adus, E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai de spus."

după pauză

În continuare lucrările şedinţei sunt conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Liderii grupurilor parlamentare, vă rog frumos să vă invitaţi colegii în sală, să începem şedinţa de plen de astăzi.

Continuăm lucrările în plen, doamnelor şi domnilor, şi vă anunţ că din cei 407 deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 215. 192 sunt absenţi, din care 20 participă la alte lucrări parlamentare.

Moţiunea am ţinut-o.

Intrăm pe punctul 3 al ordinii de zi.

Domnul Dobre, vă rog frumos.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi-mi să fac o propunere de retrimitere la comisie a acestui proiect de lege. Propunerea este comună atât a Grupului PNL, cât şi a Grupului PSD, întrucât sunt o serie de amendamente care necesită a fi rediscutate. Propunerea e pentru două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La ce două săptămâni?

La "Proiectul Ferentari"?

Domnul Victor Paul Dobre:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Tot pe această chestiune?

Vă rog frumos, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Eu mi-aduc aminte, domnule preşedinte, că acum o săptămână, la solicitarea dumneavoastră, am avut o discuţie, liderii grupurilor parlamentare, şi am reîntors la comisie acest proiect de lege. Dacă USL-ul nu se înţelege, noi n-avem nicio problemă, dar argumentele că mai luăm o săptămână, mai luăm două, mai luăm trei, un proiect care n-are ce căuta, după părerea noastră, în Camera Deputaţilor, fiind o lege cu dedicaţie făcută, noi credem că ar trebui să intrăm în dezbatere pe fond pe acest proiect de act normativ şi să discutăm, să dăm o soluţie.

Dacă vrea majoritatea să-şi impună acest proiect de act normativ, e problema majorităţii, dar a tergiversa şi a întoarce încă o săptămână, încă două, până cădem noi de comun acord... pentru că argumentele aduse aici, că sunt anumite aspecte procedurale... Chiar aş vrea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, aveţi dreptate...

Domnul Tinel Gheorghe:

Şi sunt curios care sunt aspectele care impietează asupra procedurii de dezbatere în fond a acestui proiect de act normativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă spun eu...

Comitetul liderilor, vă rog frumos, veniţi până la prezidiu, dacă se poate. Vă mulţumesc mult.

(Domnul preşedinte Valeriu Ştefan Zgonea se consultă cu liderii grupurilor parlamentare.)

Mulţumesc mult.

Domnul Neacşu va prezenta degajarea soluţiei pe care am discutat-o cu liderii grupurilor şi le mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Două precizări aş avea de făcut. Prima dintre ele este că singurul lucru asupra căruia pare că nu ne-am înţeles eu şi cu domnul Dobre este faptul că Domnia Sa a cerut două săptămâni şi eu am solicitat o singură săptămână. Nu e vorba despre o altă neînţelegere aici şi vreau să fie foarte clar lucrul ăsta, în primul rând.

Apoi, a doua problemă, unul dintre lucrurile pentru care solicităm ca acest proiect să meargă o săptămână la comisie, n-a mai fost retrimisă, că şi acesta este un lucru care trebuie menţionat, este acela că ne dorim ca în comitetul care se ocupă de gestionarea acestui proiect să mai fie încă un deputat în plus. Dacă pe cineva deranjează că noi vrem să avem doi deputaţi şi un senator, că asta este paritatea normală între Cameră şi Senat, din punct de vedere numeric, între Cameră şi Senat, asta cred că ar trebui să fie un lucru cu care să fim cu toţii de acord.

Din aceste considerente, am să vă rog să fiţi de acord cu toţii, liderii au înţeles acest lucru, să votăm ca acest proiect să se întoarcă pentru o săptămână, numai, la comisie, urmând ca marţea viitoare, cel târziu, să îl luăm în dezbaterea plenului.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult. O săptămână este propunerea tuturor liderilor grupurilor parlamentare, exprimată de domnul deputat Neacşu. Marţea viitoare îl punem pe ordinea de zi, aşa cum am promis, şi-l dezbatem.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele; reîntoarcerea la comisie, termen o săptămână.

Să înceapă votul! Vă mulţumesc foarte mult.

91 de voturi pentru, o abţinere, un vot împotrivă.

4. Mergem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2013 privind reglementarea regimului juridic al apei grele preluate de către Societatea Naţională Nuclearelectrica SA prin alocaţii de la bugetul de stat, în perioada 2006-2011.

Are caracter ordinar; procedură de urgenţă. Este un raport cu amendamente.

Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (secretar general adjunct, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege se propune aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2013 privind reglementarea regimului juridic al apei grele preluate de către Societatea Naţională Nuclearelectrica SA, prin alocaţii de la bugetul de stat, în perioada 2006-2011.

Vreau să fac precizarea că prin ordonanţă se reglementează regimul juridic unitar al dreptului de proprietate asupra apei grele necesare pentru punerea în funcţiune a unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, în funcţie de sursa de finanţare a acesteia, respectiv prin transferarea din patrimoniul Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, a întregii cantităţi de apă grea achiziţionată de către Societatea Naţională Nuclearelectrica SA de la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, în perioada 2006-2011.

Vreau să mai precizez faptul că toate aceste cantităţi de apă grea au fost finanţate integral din surse bugetare. Adică, alocaţii de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

De asemenea, prin ordonanţa de urgenţă se propune extinderea aplicării regimului juridic stabilit prin Ordonanţa de urgenţă nr.118/2011 şi asupra cantităţilor de apă grea care, în urma aplicării prezentului act normativ, vor intra în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.

De asemenea, se vizează implementarea unor măsuri administrative care să vizeze stabilirea unui nou nivel maxim în Nomenclatorul Produselor de Rezervă de Stat la apa grea, la produsul apă grea, ca urmare a transferului apei grele, precum şi pentru reglementarea modalităţilor şi graficului de acumulare în marja necesară, marjă care trebuie să ţină cont atât de cantităţile reprezentând primele încărcături, cât şi de cantităţile aferente consumului tehnologic potenţial al unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, pe durata de viaţă a acestora.

De asemenea, se propune implementarea unor măsuri prin care să se garanteze utilizarea cu prioritate, conform destinaţiei prevăzute la art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.118/2011, a stocurilor de apă grea şi octoxid de uraniu, finanţate exclusiv şi integral prin alocaţii bugetare şi preluate în stocurile de rezervă de stat.

Noi suntem de acord cu adoptarea proiectului în forma propusă de comisie. Deci, susţinem şi amendamentul. Şi vă rog şi pe dumneavoastră să fiţi de acord cu adoptarea sa.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi sau Comisia pentru industrii şi servicii. În numele lor, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Varga:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu acest proiect pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2013, având ca obiect reglementarea regimului juridic al apei grele preluate de către Societatea Naţională Nuclearelectrica SA prin alocaţii de la bugetul de stat, în perioada 2006-2011, transmis cu adresa PL-x 276 din 9 septembrie 2013.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 3 septembrie.

Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil, cu observaţii şi propuneri, iniţiativa legislativă, cu avizul nr.462 din martie 2013.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, precum şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au avizat favorabil, proiectul de lege privind avizul nr.230 din 18 septembrie, respectiv 384 din 19 septembrie.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare transferarea din patrimoniul Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale a întregii cantităţi de apă grea achiziţionate de Societatea Naţională Nuclearelectrica SA de la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în perioada 2006-2011, achiziţie realizată cu finanţare integrală din surse bugetare, astfel încât această cantitate de apă grea să fie recunoscută ca fiind proprietatea statului român.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cele două comisii au dezbătut iniţiativa legislativă în şedinţe separate. membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat în şedinţa din 1 octombrie 2013, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 8 octombrie.

La lucrările Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat 27 de membri, iar un număr de 23 de deputaţi au avizat favorabil.

La lucrările Comisiei pentru industrii şi servicii au participat, dintr-un total de 32, 29 de deputaţi.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii s-a hotărât, cu majoritate de voturi, să se propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea raportului comun asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2013 privind reglementarea regimului juridic al apei grele preluate de către Societatea Naţională Nuclearelectrica SA prin alocaţii de la bugetul de stat, în perioada 2006-2011, cu amendamente admise prevăzute în anexă.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale.

Liderii grupurilor parlamentare. Grupurile parlamentare.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o nouă dovadă a diletantismului economic al Guvernului USL.

Avem de a face cu următoarea speţă: transferul din patrimoniul Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA al apei grele achiziţionate de la RAAN, plătite, e adevărat, din bugetul de stat, şi care acum trece la rezerva de stat.

Motivele, însă, invocate vizează o abordare pe termen scurt, şi anume: listarea la BVB, la bursa de valori, respectiv negocierile cu ENEL şi Arcelormittal pentru punerea în funcţiune a reactoarelor nucleare 3 şi 4.

Spun diletantism, pentru că, la art.5 pct.1, această ordonanţă îşi propune să oblige - vă citez: să oblige achiziţionarea cu prioritate a apei grele şi a octoxidului de uraniu din stocurile de rezervă de stat constituite cu această destinaţie.

Prima întrebare de fond: când vor funcţiona unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, pentru ca ele să poate achiziţiona apa grea şi s-o consume? Sau este o altă formă tipică USL, de creare în cadrul Rompetrol a unui memorandum de investiţii şi a unui fond de investiţii de 10 miliarde de euro, care niciodată nu se va întâmpla. Nu faceţi altceva decât să risipiţi banul public şi să viciaţi procedura de listare a unui pachet de acţiuni minoritar la Nuclearelectrica.

Votul Partidului Democrat Liberal va fi împotrivă.

În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, mulţumim foarte mult.

Domnul Cernea. Vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Din păcate, ţara noastră nu are, în acest moment, o strategie privind energia. În acelaşi timp, foarte multe ţări europene au renunţat la energia nucleară, iar altele au iniţiat procedura de phase out, - de renunţare treptată la energia nucleară. Deja sunt peste 10 ţări care nu mai au deloc reactoare nucleare şi alte câteva, precum Germania...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cum se numeşte procedura? Procedura, cum se numeşte?

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Phase out. Procedura se numeşte phase out, adică o renunţare treptată la energia nucleară. Este un concept bine cunoscut şi discutat în domeniu.

Aşadar, fac un apel la dumneavoastră să avem în vedere tocmai o astfel de direcţie politică. Să ne reformăm, să creăm o strategie energetică, în primul rând, şi să ne reformăm tehnologiile pentru a trece către surse regenerabile de energie, nu către combustibil fosil sau energie nucleară.

Vă mulţumesc foarte mult. Voi vota împotrivă acestui proiect de lege care prevede inclusiv continuarea lucrărilor sau are în vedere continuarea lucrărilor la reactoarele 3 şi 4.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva? Domnişoara Cătălina Ştefănescu. Vă rog.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Distinşi parlamentari,

Ştim cu toţii că finalizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară electrică de la Cernavodă reprezintă un obiectiv strategic al României, care a fost asumat în mod explicit de actualul Guvern prin Programul de guvernare 2013-2016, în care se menţionează la secţiunea "energie", la subtitlul "proiecte prioritare", angajamentul de a relua oferta pentru realizarea acestor reactoare.

Având în vedere angajamentele asumate de autorităţile române faţă de FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, Guvernul a iniţiat pregătirea Nuclearelectrica în vederea listării la bursa de valori. În aceste condiţii, era necesară clarificarea regimului juridic al sumelor înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii ca aport de la bugetul de stat.

În sensul acestei clarificări a regimului juridic, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr.56/2013, prin care se prevede transferul cu titlu gratuit de la Nuclearelectrica în rezerva de stat a întregii cantităţi de apă grea achiziţionată de societate în perioada 2006-2011 din banii alocaţi de la bugetul de stat.

Această cantitate de apă grea care a intrat în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, se va constitui ca aport în natură la capitalul social al societăţii care va realiza construcţia şi punerea în funcţiune a unităţilor nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă.

După cum se poate observa din expunerea de mai sus, raţiunea emiterii Ordonanţei de urgenţă nr.56/2013 are la bază îndeplinirea angajamentelor asumate de România faţă de organismele financiare internaţionale şi faţă de Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, achiziţia apei grele din alocaţii bugetare acordate unei entităţi de drept privat, cum e Nuclearelectrica, chiar dacă are capital majoritar de stat, ar fi putut fi considerată ajutor de stat.

Date fiind aceste aspecte, putem afirma că emiterea Ordonanţei nr.56 a fost perfect întemeiată şi chir binevenită, drept pentru care vă recomandă să votaţi în favoarea adoptării legii pentru aprobarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat. Vă rog. Urmează domnul Palaşcă, pe urmă.

Domnul Rodin Traicu:

Rodin Traicu, Grupul parlamentar al PSD.

Foarte pe scurt: de ce a fost nevoie de acest act normativ? Datorită diletantismului guvernărilor anterioare, inclusiv consilierilor pe care primul-ministru i-a avut în domeniul economic.

Achiziţia de apă grea se face prin alocaţii bugetare de la Ministerul de Finanţe la Ministerul Afacerilor Interne, şi anume, la rezerva de stat, conform actelor normative în vigoare.

A fost alocată suma de 2.050 RON fără TVA pentru kilogramul de apă grea, iar Ministerul de Finanţe nu a putut aloca decât 1.750 RON; 300 RON s-a convenit, de către guvernarea anterioară, de către miniştrii economiei, să fie suportaţi de către Nuclearelectrica. Şi, uite aşa, Nuclearelectrica s-a văzut prinsă în contabilitate cu o cantitate de apă grea, respectiv contravaloarea acesteia, pentru că apa grea este depozitată la producător, care i-a mărit aportul de capital.

Acţionarul minoritar, în speţă Fondul Proprietatea, a protestat împotriva acestei măsuri abuzive şi unilaterale şi bineînţeles că în momentul în care s-a pus problema scoaterii unui nou pachet de acţiuni la privatizare, a cerut recalcularea capitalului Societăţii Naţionale Nuclearelectrica SA, respectiv diminuarea capitalului cu contravaloarea apei grele achiziţionată cu această diferenţă de preţ de 300 RON. Unde-i diletantismul? Hai, să fim oameni serioşi. Deci, trebuie să emitem acte normative care să corecteze nişte, cu scuzele de rigoare, prostii enorme făcute în anii anteriori. Apa grea avea un regim bine stabilit prin actele normative anterioare, achiziţia apei grele în programele investiţionale era bine determinată, şi acum suntem nevoiţi să corectăm, iar acest act normativ este strict necesar, pentru a putea asigura reglementarea relaţiilor dintre participanţii la energo-nuclear, în speţă a Arcelormittal, ENEL, precum şi listarea la bursă a Nuclearelectrica pe capitaluri proprii corecte recalculate.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PSD va sprijini această iniţiativă guvernamentală de act normativ, ea fiind o corectură a unor greşeli făcute anterior.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Numai o clipă! Vă mulţumesc. Domnul deputat Palaşcă. Vă rog.

Domnul Viorel Palaşcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest act normativ, acest proiect este foarte important pentru dezvoltarea sectorului energetic în România.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal consideră că prin reglementarea juridică a regimului apei grele se face un nou pas pentru dezvoltarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă şi, sigur, am auzit aici diverse opinii că această investiţie încă nu este realizată. Aş vrea, totuşi, să amintesc faptul că la sfârşitul anului 2008, practic, acordul de investiţii privind realizarea unităţilor 3 şi 4 era realizat; existau şase investitori atunci, toţi gata să pornească această investiţie. A venit guvernarea 2009-2012, practic acest proces a fost stopat. Din şase investitori, patru au plecat, au rămas numai doi şi, sigur, suntem în acest moment în faza în care dorim din nou ca această investiţie să fie realizată.

Credem că prin acest act normativ se uşurează, practic, dezvoltarea acordului de asociere şi de investiţii şi suntem convinşi că în viitorul foarte apropiat, această unitate 3 şi 4, aceste unităţi 3 şi 4 de la Cernavodă vor fi realizate. Ele constituie un segment foarte important pentru energetica nucleară românească, o energie dealtfel sigură şi fără probleme de mediu şi, de asemenea, dă o şansă în plus şi continuării activităţii de la Turnu-Severin de fabricare a apei grele, pentru încă câţiva ani de acum înainte.

Partidul Naţional Liberal va vota pentru acest act normativ şi va vota, în principal, pentru dezvoltarea energeticii în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu. Domnul Ialomiţianu. Vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu am înţeles de la colegul de la PSD. Ministerul de Finanţe e vinovat că nu a cumpărat apă grea?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, nu e vorba de Ministerul de Finanţe.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Nu, domnule, lăsaţi-mă că au vorbit doi de la PSD şi lăsaţi şi doi de la PDL.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doi colegi de-ai dumneavoastră, doi domni deputaţi. Nu aşa, că au vorbit doi de la PSD. Nu-i numărăm ca la...

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte, mă lăsaţi să vorbesc sau nu?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă las, numai să vorbiţi cât trebuie.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc.

Deci, Ministerul de Finanţe a fost acuzat că nu a cumpărat apă grea. Nu cumpără apă grea, colega! Că nu se ocupă.

Doi. Cumpărarea apei grele de la RAAN, de către Nuclearelectrica, a fost decizia acestei societăţi comerciale. Şi ştim că şi dumneavoastră şi alte guverne au sprijinit RAAN-ul, ca să funcţioneze.

Trei. Noi votăm împotrivă că nu aţi găsit altă soluţie. Duceţi apa grea la rezerva de stat, ştiind că nu o să fie folosită. Trebuia să găsiţi altă soluţie. O duceţi pe deficitul bugetar. Aici este vorba de incompetenţa actualului Guvern - că nu aţi găsit o soluţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aţi putea să ne daţi o altă soluţie, domnule Ialomiţianu? În competenţa dumneavoastră...

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Sunteţi de un an şi jumătate la guvernare. Sunteţi votaţi de 70%. Aţi dovedit, până acum, că nu faceţi nimic pentru cetăţeni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc. Trecem mai departe. Oprim toate discuţiile acestea. Păi, nu mai aveţi dreptul. Conform regulamentului, nu mai aveţi dreptul. Domnule Traicu, vă rog, în particular să-i împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră.

Neavând amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

Scuze. Are nişte amendamente admise, doar o clipă, vă rog, în anexe. ministerul susţine amendamentele respective.

Dacă aveţi observaţii la capitolul amendamente admise de la punctul 1 la punctul 7? sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Proiectul de lege trece la votul final.

5. Următorul punct la ordinea de zi este Proiectul de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

Dacă, din partea iniţiatorilor? Vă rog, domnule Matache. Domnul secretar de stat Matache.

Domnul Iulian Ghiocel Matache (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că prin apariţia Ordonanţei nr.46, în cadrul acesteia au fost preluate integral prevederile din Proiectul de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, considerăm că acest proiect de lege a rămas fără obiect de reglementare, astfel încât Guvernul nu mai susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor parlamentare?

Din partea comisiei? Comisia. Domnul Ciolacu. Vă rog.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere cu Proiectul de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil actul normativ.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat negativ actul normativ.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare întărirea situaţiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale, sprijinirea disciplinei economico-financiare.

Comisiile au examina proiectul de lege în şedinţe separate, respectiv Comisia pentru buget, finanţe şi bănci în şedinţa din 8 octombrie, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în şedinţa din 24 septembrie şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în şedinţa din 15 octombrie.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiilor au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere asupra Proiectului de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât prevederile prezentei iniţiative au fost preluate integral de Ordonanţa de urgenţă nr.46/2013, astfel actul normativ rămânând fără obiect de reglementare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare? Domnul deputat Ialomiţianu, fost ministru de finanţe.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Da. Şi rămâne. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

În umbră.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Nu, alternativ.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cum doriţi.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

E o deosebire.

Pentru că nu mai vine soarele de la Guvern şi probabil că e umbră. Nu mai vine nicio lumină.

PDL-ul va vota pentru respingerea acestui proiect, dar nu din acelaşi motiv la care a ajung majoritatea USL.

Acest proiect de lege a fost promovat de Guvernul Boc în înţelegere cu Fondul Monetar. Discutând cu primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, ne-am dat seama că nu este varianta cea mai bună, că, de fapt, care vor fi efectele intrării în insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale? să le blochezi activitatea, să le reduci activitatea şi să-i pui în dificultate pe creditori. Înseamnă să loveşti pe cetăţeanul care are nevoie de servicii de calitate.

PDL-ul a găsit alte soluţii pentru a îmbunătăţi situaţia financiară a autorităţilor administrativ-teritoriale şi chiar am dat bani din fondul de rezervă, pentru că am considerat să nu afectăm cetăţeanul şi mediul de afaceri, pentru că multe firme au contracte cu primăriile.

Dumneavoastră ce aţi făcut, cei de la USL? Ce am abandonat noi, imediat aţi copiat. Aţi plagiat. Deci, aţi început să plagiaţi şi ceea ce este rău, ceea ce noi am abandonat. Aţi dat ordonanţă de urgenţă, nu aţi venit cu proiectul în dezbatere publică, v-aţi grăbit. Guvernul Boc a venit cu el în dezbatere publică şi sigur că a apărut altă decizie.

Dumneavoastră o să puneţi în dificultate multe primării, nu le daţi banii şi le băgaţi în insolvenţă.

Deci, atac la cetăţean, multe firme care au de primit banii de la primării nu o să mai primească. mai puţine locuri de muncă. Aşa faceţi dumneavoastră. Aşa faceţi şi cu spitalele - le lăsaţi deschise şi le tăiaţi finanţarea; la primării, le tăiaţi finanţarea. Deci, acesta este modul de a guverna, loviţi în cetăţean, prin plagiat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte vreun grup parlamentar? Nu.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

Propunerea legislativă de la punctul 6 are termenul de dezbatere şi vot final depăşit. Ea se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La punctul 7 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale.

Vă rog, din partea ministerului. Ca iniţiator, da, vă rog.

A, nu sunteţi iniţiator?

Comisia, vă rog, atunci.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnul Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a trimis spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, cu adresa Pl-x 272, şi Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale.

Deci, având în vedere că cele două acte normative au acelaşi obiect de reglementare - modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conform prevederilor art.67 alin.(3) şi art.68 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, se va întocmi un singur raport.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a reţinut ca proiect de bază Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale.

Propunerile legislative au ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să se încurajeze menţinerea şcolilor sau a claselor cu predare în limbile materne, iar profesorii acestora să beneficieze de facilitatea ca dovada competenţei de predare în limba minorităţilor respective să poată fi eliberată de un centru universitar din ţară sau din străinătate.

În funcţie de obiectul şi conţinutul lor, propunerile legislative fac parte din categoria legilor organice, iar potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii în şedinţa din 22 octombrie, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011 şi adoptarea cu amendamentele din anexă a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011, Legea Educaţiei Naţionale - este vorba de Pl-x 272/2013.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Király, din partea Ministerului Învăţământului.

Domnul Király András György (secretar de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale):

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

Ministerul Educaţiei Naţionale a luat la cunoştinţă propunerea legislativă amintită de domnul preşedinte Tîlvăr Angel. Ministerul îşi menţine poziţia, deci avem un punct de vedere nefavorabil în continuare, având în vedere că şi comisia a votat în unanimitate respingerea art.45 alin.(11) şi art.63 alin.(2), iar în privinţa art.45 alin.(17), care se referă la finanţarea unităţilor de învăţământ, mai ales a celor cu elevi aflate în situaţia de sub efectiv, considerăm că discuţiile trebuiau purtate şi cu Ministerul Finanţelor şi

Direcţia generală a finanţelor de la Ministerul Educaţiei Naţionale consideră că legea actuală este acoperitoare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare?

Domnul Zisopol, vă rog.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale susţine în unanimitate propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011 a Legii Educaţiei Naţionale.

Mă refer la Pl-x 272/2013.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Vă rog, doar o clipă. UDMR-ul întâi.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Szabó Ődön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă avea şi are un punct foarte important, care, din păcate, a fost eliminat. Şi anume, la art.63 alin.(2) spunea: "Aprobarea unei clase sau grupe sub efectiv se acordă până la terminarea ciclului corespunzător." Era cel mai important element din această iniţiativă legislativă, pentru că, în cazul în care un copil se înscrie la şcoală şi începe un ciclu, acel ciclu trebuie... un drept este un drept câştigat şi trebuie să i se dea posibilitatea să termine în aceeaşi limbă.

Acest lucru prevedea această iniţiativă legislativă pe care o puteam susţine.

Fără această iniţiativă legislativă şi parte a acesteia, noi ne vom abţine.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Zlati, vă rog.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia a primit două iniţiative legislative cu conţinut identic. Am ales să le comasăm. Pe una, desigur, din considerente de procedură, am respins-o, pe cealaltă am acceptat-o cu amendamente.

Mulţumesc onor reprezentantului Guvernului care, între timp, şi-a schimbat uşor poziţia faţă de cea pe care a avut-o în cadrul discuţiilor din comisie.

Mulţumesc, de asemenea, colegilor de la UDMR, care, atunci când am discutat proiectele de lege, n-au fost prezenţi pentru a-şi apăra cu cerbicie respectivul articol.

De fapt, despre ce este vorba? Minorităţile au venit în faţa comisiei şi noi venim în faţa dumneavoastră pentru a le da o mâna de ajutor pentru susţinerea financiară a claselor chiar cu un efectiv redus de elevi. În condiţiile în care plata se face per capita, după cum ştiţi, în învăţământul preuniversitar este foarte greu să susţii o clasă care are doar cinci elevi, dar care are nevoie de tot atât de mulţi profesori, de pildă, ca şi o clasă de 25-30 de elevi.

În aceste condiţii, noi am operat nişte modificări în Legea Educaţiei Naţionale care să permită această susţinere materială.

În plus, am introdus şi iniţiatorii au fost de acord, un paragraf care mie mi se pare mai important decât acela al garantării pe întreg ciclul şcolar a existenţei unei clase. Şi anume că: "Prevederile favorabile cu privire la înfiinţarea unor clase cu număr redus de elevi, sub limita normală prevăzută în Legea Educaţiei Naţionale, se aplică şi minorităţii române, care locuieşte în zone locuite preponderent de o altă minoritate." Şi este clar că cu toţii ne gândim la judeţele Covasna şi Harghita.

În legătură cu ceea ce colegul de la UDMR spunea, este adevărat. Dar din practica şcolară ştim că există abuzul înfiinţării unei clase, să zicem, cu cinci elevi, din care doi sunt înscrişi fictiv, pentru că nu corespund cerinţelor, după care cei doi nu sunt şcolarizaţi, dar clasa rămâne per... ever, ca să zic aşa, chiar în condiţiile în care nu mai corespunde cu cerinţele.

În condiţiile în care noi am specificat foarte clar că aprobarea claselor revine în final Ministerului Educaţiei Naţionale, desigur că aceste clase, chiar dacă-şi modifică numărul de elevi, pot în continuare să funcţioneze, chiar dacă legea în sine nu le garantează. Dar, după cum ştie colegul maghiar, a existat întotdeauna o anumită deschidere dinspre minister înspre clasele cu predare în limba maghiară.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte?

Nemaifiind ale luări de poziţie din partea grupurilor parlamentare, vă supun atenţiei amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 8. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt observaţii.

Cele două proiecte de lege trec la votul final.

Vă mulţumesc.

La punctul 8 avem Propunerea legislativă pentru completarea art.264 din Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011 a Educaţiei Naţionale publicată în Monitorul oficial nr.18 din 18 ianuarie 2011.

Domnul deputat Tîlvăr, preşedintele Comisiei pentru învăţământ. Vă rog.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Comisia noastră a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru completarea art.264 din Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011 a Educaţiei Naţionale publicată în Monitorul oficial nr.18 din 18 ianuarie 2011.

Comisia a analizat avizele primite de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, ca şi avizul Consiliului legislativ şi avizul Consiliului Economic şi Social.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(1) al art.264 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul acordării gradaţiei de merit nu doar pentru personalul didactic, ci şi personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, precum şi reducerea perioadei de acordare de la cinci la doi ani.

Vreau să vă spun, domnule preşedinte, că avem de-a face cu un proiect care se află în categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative, datorită faptului că Legea cadru nr.284 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu conţine dispoziţii conform cărora personalul didactic auxiliar poate beneficia de salariu de merit.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Alte luări de poziţii? Nu sunt.

Amendamente respinse nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

Vă avertizez că mai urmează proiecte de legi cu respingere.

La punctul 9, de asemenea, domnul deputat Angel Tîlvăr, vă rog. Mai pe scurt, dacă se poate.

Domnul Angel Tîlvăr:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am o rugăminte la domnul Popoviciu, dacă puteţi să staţi, totuşi în... vă mulţumesc.

Domnul Angel Tîlvăr:

Comisia noastră a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea legii, în sensul interzicerii în vederea depolitizării învăţământului preuniversitar pentru directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi şi inspectorii şcolari să ocupe pe perioada exercitării mandatului funcţii de conducere în structurile sau organele de conducere alese sau numite ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, iar în urma dezbaterii, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi respingerea propunerii legislative.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă are cineva observaţii? Vă rog, domnul Zlati, din partea Grupului PNL.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După cum ştiţi, în 2011, când a fost asumată Legea educaţiei naţionale, Partidul Naţional Liberal a avut o contestaţie la Curtea Constituţională, care prevedea acel paragraf care interzicea directorilor, directorilor adjuncţi de unităţi de învăţământ din mediul preuniversitar să ocupe funcţii politice, considerând că acest fapt, dacă ar fi aprobat, ar produce imixtiune în drepturile constituţionale ale acestor persoane de a fi alese şi de a alege în orice funcţii care nu sunt demnităţi de stat sau care nu corespund cu grila funcţionarilor publici.

Ne-am menţinut acest punct de vedere şi în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă, propusă, de altfel, de către un senator PNL, Grupul PNL din Comisia de învăţământ a respins această propunere.

Grupul parlamentar al PNL o respinge şi în Comisia pentru învăţământ am avut sprijinul total şi al colegilor de la PSD.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt observaţii din partea altor grupuri parlamentare? Nu sunt.

Dacă aveţi amendamente admise sau respinse? Nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

Vă mulţumesc.

La punctul 10 există Propunerea legislativă de modificare şi completare a articolului 77 din Legea Educaţiei Naţionale, nr. 1/2011.

Are cuvântul domnul Angel Tîlvăr, preşedintele Comisiei pentru învăţământ.

Vă rog, domnul Angel.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a trimis spre dezbatere în fond Propunerea legislativă de modificare şi completare a articolului 77 din Legea Educaţiei Naţionale, nr. 1/2011.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.77 din Legea educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul ca elevul să poată alege la examenul de bacalaureat între competenţele digitale, artistice sau sportive.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare? Vă rog, domnul Zlati.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnul deputat Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitate.

Este vorba despre proba "D". Cu alte cuvinte, o probă care nu implică obţinerea unei note care să atârne la media generală a examenului de bacalaureat. O probă pe care Guvernul Boc, în marea sa înţelepciune, a ales să fie dată din probe de competenţe digitale. Am ales să respectăm această opţiune care corespunde secolului XXI şi să respingem propunerea unor colegi liberali, care doreau o baleiere între competenţe digitale, competenţe artistice şi sport. Cu atât mai mult cu cât ştim dintr-o mai veche şi mai tristă tradiţie că atunci când este vorba despre competenţe artistice şi sport, este foarte greu de evaluat şi riscam ca persoane cu necesităţi speciale să ia proba de sport cu calificative maxime.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt doritori din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 11, de asemenea, o să-l rog pe domnul Angel să ia cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea art.105, alin.(2), lit.f) din Legea nr.1/2011 a educaţiei naţionale.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art. art.105 alin.(2) lit.f) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 în sensul decontării cheltuielilor de navetă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru cadrele didactice auxiliare.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare? Da, vă rog, domnul Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu.

Domnul Tudor Chiuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul nostru parlamentar va susţine această iniţiativă legislativă şi le reamintesc minunaţilor noştri colegi de la PSD că această propunere legislativă este iniţiată de doi miniştri sau doi foşti miniştri PSD, domnul Liviu Pop şi doamna Ecaterina Andronescu, în ideea de a se deconta cheltuielile de navetă pentru personalul didactic auxiliar.

Nu aţi alocat cei 6% din pib conform legii pentru educaţie, haideţi măcar astăzi să susţineţi propriile dumneavoastră iniţiative legislative şi să acordaţi educaţiei rolul pe care îl merită.

Deci doamna Andronescu şi domnul Liviu Pop. M-aş fi aşteptat ca astăzi să fie în sală şi să susţină interesele personalului didactic.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Zlati, vă rog.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

După cum s-a putut observa şi din nişte luări ale mele anterioare de cuvânt, comisia a încercat să judece fără considerente partizane, de aceea am respins atât iniţiative legislative PNL-iste, cât şi iniţiative venite dintre colegii social democraţi.

Dacă Guvernul Boc a considerat că în anul 2011, an de criză economică, prin lege nu se pot asigura sumele necesare pentru deplasarea, pentru naveta personalului didactic auxiliar, comisia a considerat că în anul 2013, respectiv 2014, nu se face să modificăm o lege pe care nu o vom putea pune în practică, deoarece nu există deocamdată, la niveluri bugetate ale Ministerului Învăţământului posibilitatea de a plăti această navetă.

Este consideraţia principală pentru care, în ciuda simpatiei noastre faţă de personalul didactic auxiliar, nu am putut trece această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnul Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O precizare vreau să fac.

Aveţi majoritatea. Aveţi 70% şi dacă credeţi că unele dintre iniţiative sunt corecte, lăsaţi populismul la o parte şi daţi-le drumul. Nu invocaţi aici greaua moştenire, Guvernarea Boc etc., încercând să vă ascundeţi în spatele unei decizii luate acum trei ani de zile.

Dacă credeţi că ele sunt corecte, sprijiniţi-le. Să ştiţi că aveţi 70% în Parlamentul României.

Guvernul Boc a scos o lege în 2011, Legea nr.1, pe care noi am considerat-o că e corectă.

Şi, principial, dumneavoastră, acum, nu încercaţi să puneţi în cârca Guvernului Boc şi a PDL-ului anumite decizii care n-au nicio legătură cu realitatea economică de acum.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Nu mai doreşte niciun grup parlamentar.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 12 al ordinii de zi avem Propunerea legislativă pentru modificarea Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011.

De asemenea, domnul preşedinte Angel Tîlvăr are cuvântul. Vă rog.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea prevederilor art.23 şi art.29 din Legea educaţiei naţionale, în sensul reorganizării învăţământului primar şi a clasei pregătitoare.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus cu unanimitatea voturilor celor prezenţi respingerea propunerii legislative din următoarele motive:

• aplicarea reglementărilor propuse în cuprinsul propunerii legislative ar genera în practică o diferenţă de pregătire între elevii înscrişi în clasa întâi, deoarece nu au toţi aceleaşi competenţe dobândite numai prin promovarea clasei pregătitoare;
• clasa pregătitoare sprijină şi intensifică demersurile pentru asigurarea echităţii în educaţie;
• la nivelul Uniunii Europene aproape toate statele au adoptat un sistem educaţional de prelungire a şcolarizării obligatorii prin debutul şcolarizării la o vârstă tot mai fragedă, cu scopul de reducere a procentului de abandon şcolar;
• clasa pregătitoare are misiunea de a ajuta copiii, dar şi familiile acestora să se acomodeze cu tot ceea ce înseamnă mediul şcolar.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte nimeni.

Vă mulţumesc.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 13 are, de asemenea, cuvântul domnul Angel Tîlvăr. Eternul şi fascinantul domn Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi comentariul dumneavoastră îl consider o apreciere la activitatea comisiei noastre, pentru care vă mulţumim.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.84 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(1) art.8 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul decontării de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale a cheltuielilor de transport local în comun în cadrul aceleiaşi localităţi pentru elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat, respectiv autorizat, dacă distanţa de la domiciliu la locul de studiu este mai mare de 5 km.

Vreau să vă spun că propunerea face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus cu unanimitate de voturi respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Aprecierea faţă de comisie este că suntem de acord cu toate respingerile.

Dacă doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare să ia cuvântul. Nu doreşte niciun grup parlamentar.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 14, trecem la capitolul de reexaminări la cererea preşedintelui României, avem reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Din partea Comisiei pentru buget-finanţe, vă rog.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Raport înlocuitor asupra cererii de reexaminare asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre reexaminare cu Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010.

Această lege, adoptată de Parlamentul României, a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României din data de 28 iunie 2013.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins cererea de reexaminare trimisă de preşedintele României şi a adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în şedinţa din 2 octombrie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea unui raport înlocuitor de respingere a cererii de reexaminare trimisă de preşedintele României şi propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, vă rog, domnule deputat.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea Partidului Naţional Liberal.

Această cerere de reexaminare considerăm că trebuie respinsă pentru că ideea de a impozita peste măsură nu este bună.

Cred că menţinerea cotei ridicate la acciză va aduce o evaziune fiscală mult mai ridicată şi de multe ori ne întrebăm dacă aceste lucruri nu sunt puţin dirijate, împovărarea celor care au de plătit ceva nu duce întotdeauna la colectare mai mare.

Partidul Naţional Liberal va respinge această cerere de reexaminare şi va vota pentru adoptarea legii în forma propusă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnul Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Legat de reexaminarea cerută de domnul preşedinte, cererea este justificată. De ce? Pentru că nu s-a respectat nici Legea finanţelor şi nu s-a respectat nici Legea responsabilităţii fiscal-bugetare. Aceste două legi prevăd foarte clar ce trebuie făcut din partea Guvernului în momentul în care se propune reducerea unor impozite.

Trebuie calculat impactul bugetar. Ministerul de finanţe nu a venit cu asemenea calcule. Nici acum nu este prezent să ne spună care este impactul bugetar. Deci două legi foarte importante în politica financiară nu sunt respectate.

Am cerut în comisie reprezentantului Ministerului de Finanţe să vină cu impactul. Nu a venit. Cred că sunt nişte interese ale USL-ului de a ascunde cifrele. Eu credeam că, după dezastruoasa rectificare bugetară, renunţaţi la reducerea accizelor.

Spunea colegul de la PNL să nu împovărăm. Eu sunt de acord, dar o să vină alt act normativ, prin care aţi crescut accizele la ţuică de la 750 euro la 1000. Deci îi omorâţi pe producătorii de ţuică.

Unde este consecvenţa în politica fiscală a Guvernului USL? Deci e o bătaie de joc. Domne, nu vă bateţi joc de producătorii de ţuică ridicând acciza. Aţi mai ridicat acciza şi la alte produse, pornind de la ideea că nu aveţi bani la buget.

La băuturile fermentate fine reduceţi fiscalitatea. Păi, fiţi consecvenţi! Ori vă duceţi pe politica de a reduce fiscalitatea şi PDL-ul este de acord să reduceţi fiscalitatea şi avem un proiect de lege la Senat pentru relansarea economică şi crearea de locuri de muncă şi stimularea consumului. Să vedem cum veţi vota atunci? Vă mai gândiţi la împovărarea românilor cu impozite, la blocarea mediului de afaceri sau o să spuneţi nu, este de la opoziţie.

Vă rog foarte mult să fiţi consecvenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat, vă rog.

Domnule Ialomiţianu, vă rog să luaţi loc.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

E foarte frumos că vă gândiţi la cetăţeni. E foarte frumos că vă gândiţi să reduceţi impozitele, dar ne întrebăm de ce numai la un singur produs şi nu la toate celelalte?

Deci atâta timp cât s-au redus accizele doar la un singur tip de băutură şi nu la celelalte, automat ne gândim dacă nu cumva, cum a spus şi colegul dinainte, sunt alte interese decât cele normale, bune, umane pentru cetăţenii de rând.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog, domnule Dobre.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PSD este împotriva acestei reexaminări care nu este justificată, după cum spuneau colegii mai devreme. Eu sunt siderat de faptul că alţii ne ţin prelegeri despre politici fiscale sau că nu respectăm legi. Dar să ne spună şi nouă atunci de ce, de exemplu, în anul 2011, la nivelul accizei care era la acel moment pe Ordonanţa nr.54/2010, Guvernul PDL încasa din aceste tipuri de produse în luna ianuarie 0,01 milioane, în luna februarie - minus 0,01, în luna martie 0,00, în luna aprilie minus 0,01 milioane. Dacă dânşii consideră faptul că această acciză, pe care ei au promovat-o în anul 2010, este bună sau corectă, atunci să şi explice de ce sunt împotriva acestui proiect de lege pe care l-am adoptat în comisie.

Vizavi de faptul a ceea ce spuneau alţi colegi, nivelul ridicat al acestei accize din industria băuturilor alcoolice a determinat prăbuşirea a două categorii de băuturi, cele intermediare şi fermentate, dar şi stagnarea altor tipuri de băuturi.

Avem una dintre cele mai ridicate cote de accizare în Uniunea Europeană la băuturile fermentate liniştit şi, într-adevăr, acest nivel ridicat al taxării a redus avantajul competitiv al producătorilor autohtoni şi producţia gri a micilor gospodării.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Da, vă rog, domnule deputat Dascălu.

Nu aveţi dreptul la replică, nu vi s-a pronunţat numele, domnule Ialomiţianu. Nu, nu sunteţi responsabil pentru tot ce n-a făcut Guvernul Boc, vă rog eu frumos.

Domnul Dascălu vă reprezintă cu succes.

Domnul Constantin Dascălu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să vă expun un pic istoria acestei solicitări. În perioada guvernării noastre, de trei ori a venit în Parlament această propunere, pentru că în acest domeniu sunt grupuri de interese care solicită mereu acest lucru. Chiar parlamentari de-ai noştri au căutat să ne convingă în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci de necesitatea acestui lucru.

Mai important decât faptul că nu s-a încasat la bugetul de stat este altceva în acest domeniu, pentru că poţi, pe baza reducerii accizei la zero, cum este cazul cidrului, şi acesta poate am fi de acord cu el, e vorba de orice fel de băutură făcută sub orice formă, se reduce acciza la 10 euro pe hectolitru. Asta înseamnă mai nimic pe litru. E vorba de sănătatea populaţiei, pentru că acum oricine poate să-şi ia două rezervoare, să pună apă în ele, să pună 10% alcool şi să-şi facă o băutură pe care o vinde cu o acciză care înseamnă nimic la preţul pe kilogram. Şi aşa supermarketurile sunt pline de produse falsificate! Acum este la liber acest lucru. Producătorii de vinuri vor fi puşi într-o situaţie foarte dificilă. s-au plantat în România, s-au replantat peste 200 de mii de hectare de vie, producţia este foarte bună în acest domeniu, odată cu promovarea acestei legi, acest lucru se va întâmpla: vor fi o grămadă de băuturi făcute din apă şi fel şi fel de substanţe, cu puţin alcool acolo, nu mai plătesc nimic, deci au dreptul să facă aceste băuturi şi piaţa va fi invadată, vor da faliment cultivatorii de viţă-de- vie şi, cel mai grav lucru, sănătatea populaţiei va fi pusă în pericol. Acest lucru este cel mai grav.

Eu vă spun deschis că şi la mine au venit în guvernarea trecută în cadrul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci să mă convingă de acest lucru, parlamentari de-ai noştri, nu mai vorbesc de alţii, sunt grupuri de interese foarte clare în acest domeniu, care ne-au şi spus: "domnule, n-am realizat cu dumneavoastră, uite că acum am putut să realizăm. Am găsit pe cine trebuie?

Eu vă spun că e un lucru foarte grav ceea ce se întâmplă, piaţa va fi invadată de băuturi falsificate şi sănătatea populaţiei va fi pusă în pericol. Acesta este cel mai grav lucru, nu faptul că nu se încasează mai mult sau mai puţin la bugetul de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, are cuvântul domnul Ialomiţianu. Un minut.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

1. Ministerul de Finanţe trebuia să ne dea impactul bugetar.

Nu ştiu colegul de unde are cifrele... deci Ministerul Finanţelor Publice. Nu ştiu cum a ajuns colegul la cifre cu minus, că la accize nu se fac restituiri. Nu pot să iau în considerare asemenea lucruri.

2. Legat de accize. Să înţeleg că aţi mărit acciza la ţuică să încasaţi mai puţin? Pentru că aşa a spus colegul. Domnule, reducem acciza să încasăm mai mult. Dar la ţuică aţi crescut acciza. Mergeţi pe ideea să încasaţi mai puţin? Eu cred că e o mare greşeală cum gândiţi legat de politica fiscală.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Marian Neacşu, din partea Grupului Partidului Social Democrat.

Domnul Marian Neacşu:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Constat că atunci când discutăm despre băuturile fermentate este foarte multă efervescenţă în Parlament. Probabil că ar trebui să adăugăm la fiecare proiect de lege ceva din aceste băuturi fermentate.

S-au ridicat aici o serie de probleme şi unele dintre ele sunt corecte, altele dintre ele sunt reale sau realiste. Este foarte adevărat, stimate coleg deputat, domnul Dascălu, asupra presiunilor. Ştiu, şi la noi au venit la momentul ăla presiuni, dar nu din partea nici a unor grupuri de interese, nici a unor colegi, dacă dumneavoastră îi ştiţi, poate că ar fi fost bine să-i şi nominalizaţi. Făcea cred că mai mult bine Parlamentului.

A doua chestiune. Din câte cunosc, în momentul ăsta, practica europeană este de scădere a nivelului de accize, pentru că am constatat că de câte ori - şi domnul Ialomiţianu în perioada în care domnia sa se ocupa şi de strângerea taxelor din România poate confirma lucrul ăsta -, atunci când mărim nivelul impozitelor sau al accizelor, tindem să ducem producţia respectivă către zona neagră sau către zona gri şi încasăm, evident, mult mai puţin bani decât ne propunem.

În consecinţă, cred că modul în care arată actul normativ în momentul ăsta este cel mai bun al momentului, asupra faptului că probabil trebuie să ne întoarcem cu mult mai multă atenţie după ce croim bugetul pentru anul viitor asupra accizelor la celelalte categorii de bunuri accizabile iarăşi sunt de acord că trebuie să facem lucrul acesta. Vă invit de data asta să votăm proiectul de lege în formula în care a ieşit de aici şi să respingem obiecţiunile preşedintelui, pentru că sunt neîntemeiate, şi am să vă invit pe toţi cei de bună-credinţă să rejudecaţi această tematică şi, eventual, să avem o iniţiativă comună din toate grupurile parlamentare care să reglementeze într-un mod, evident, favorabil şi industriei, dar şi bugetului de stat această problematică.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Neacşu.

Cred că propunerea dumneavoastră a fost recepţionată de colegii noştri cu foarte multă bună-credinţă.

Dacă mai doreşte cineva? nu. Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 15 avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2013 privind plata obligaţiilor financiare ale Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare la organismele şi organizaţiile internaţionale.

Vă rog.

Domnul Constantin Popescu (preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci proiectul de lege autorizează CNCAN să plătească obligaţiile pentru organismele şi organele internaţionale în domeniul nuclear, la care România este parte.

Şi aici este vorba de Agenţia pentru Energie Nucleară a OECD, Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică şi, de asemenea, Grupul European la nivel înalt al Consiliului European pentru Securitate Nucleară şi managementul deşeurilor radioactive.

Vă rugăm să aprobaţi acest proiect de lege, aşa cum a fost înaintat Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Mulţumesc.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2013 privind plata obligaţiilor financiare ale Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare la organismele şi organizaţiile internaţionale.

În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2013 trimis prin adresa PL-x 351 din 7 octombrie 2013 şi înregistrat sub numărul 468 din 8 octombrie 2013.

În conformitate cu Constituţia României şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în 2 octombrie 2013 cu respectarea prevederilor art.76 din Constituţia României.

Proiectul de act normativ supus dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea plăţilor contribuţiilor financiare către grupul european la nivel înalt privind securitatea nucleară şi managementul deşeurilor radioactive pentru organizarea Conferinţei europene privind securitatea nucleară în sumă de 1.257 de euro către Agenţia pentru Energie Nucleară din cadrul organizaţiei pentru cooperare şi dezvoltare economică.

În urma examinării proiectului de lege, membrii comisiei au hotărât în majoritate de voturi să supună Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare prezentul proiect de lege în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Participarea României în activităţile de cooperare la nivel european şi internaţional în domeniul securităţii nucleare bineînţeles că se subsumează obiectivelor strategice ale ţării noastre în domeniile securităţii şi în domeniul apărării naţionale.

Şi în mod evident implicarea României în acest domeniu decurge nu numai din obligaţiile şi angajamentele pe care le avem în legătură cu participarea noastră la aceste organisme internaţionale, dar este impusă şi de natura şi de dimensiunile provocărilor în materie de securitate cu care ne confruntăm constant în mediul strategic şi, bineînţeles, geopolitic.

În acest sens, cooperarea internaţională este, practic, singurul mecanism prin care putem contribui şi beneficia în egală măsură de această consolidare a securităţii nucleare. Este din ce în ce mai evident şi mai puţin probabil ca statele în mod individual să poată face faţă acestor provocări singure.

România este în acest moment parte a mai multor entităţi instituţionale în materia securităţii nucleare, iar prezenţa sa şi contribuţia sa la aceste foruri depinde nu numai de substanţa aportului din punct de vedere tehnic şi profesional, ci, bineînţeles, şi de respectarea obligaţiilor pe care le avem în calitate de partener şi membru.

Proiectul de lege referitor la plata obligaţiilor financiare ale Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare la organismele şi organizaţiile internaţionale soluţionează tocmai acest aspect al obligaţiilor pe care le avem, bineînţeles, prin aprobarea plăţilor şi contribuţiilor financiare către trei organisme majore. În mod special, aş vrea să subliniez şi consider că plata referitoare la Agenţia pentru Energie Nucleară din cadrul OECD este deosebit de importantă în condiţiile în care aderarea României la OECD este un obiectiv strategic al politicii noastre externe şi este inclus în programul de guvernare 2013-2016.

În lumina celor reflectate, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal susţine adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2013.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu. Cine mai doreşte? Domnul Cernea, vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Acest fond pentru siguranţă nucleară este un fond special, alimentat din contribuţii voluntare. Sigur că preşedintele României şi-asumat angajamentul anul trecut ca România să plătească o taxă la acest fond, o contribuţie la acest fond, însă oricâte fonduri pentru siguranţă nucleară am crea, riscurile se menţin. Şi ştiţi foarte bine, au avut loc incidente sau accidente grave la centrale nucleare, atât în Statele Unite, cât şi în Uniunea Sovietică, la Cernobîl, şi în Japonia. Aşadar, ţări cu tehnologii diferite s-au confruntat cu probleme foarte mari. Nu putem spune că aceste centrale au o siguranţă de sută la sută. Întotdeauna există un risc şi un accident, evident, poate să vină într-un moment neaşteptat.

De aceea, cred că şi România ar trebui să aibă în vedere o strategie de renunţare la energia nucleară, să spunem, în următorii 10 ani şi vă cer, vă rog să aveţi în vedere şi să avem în vedere, ca politicieni, elaborarea unei astfel de strategii şi a unui astfel de plan naţional pentru renunţarea la tehnologia nucleară, din cauza riscurilor pe care le comportă această tehnologie şi vedem că tot mai multe ţări renunţă la energia nucleară şi trec la surse regenerabile de energie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Mai doreşte cineva? Nu. Nu sunt amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 16 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în conformitate cu rezoluţia nr.612/2011 privind majorarea selectivă a capitalului autorizat pentru întărirea puterii de vot şi a participării ţărilor aflate în tranziţie şi a celor în curs de dezvoltare, adoptată de Consiliul guvernatorilor BIRD şi, respectiv, în conformitate cu Rezoluţia nr.613/2011 privind majorarea generală de capital 2010, adoptată de Consiliul guvernatorilor BIRD.

Are cuvântul din partea Ministerului de Finanţe, domnul secretar de stat Manolescu.

Vă rog.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Urmare a decizie privind reforma drepturilor de vot, pentru ca puterea de vot a statelor în curs de dezvoltare şi în tranziţie în cadrul BIRD să crească cu 3,13% la 47,19%, Consiliul guvernatorilor a aprobat în martie 2011 creşterea capitalului social cu 230.374 acţiuni reprezentând circa 27,8 miliarde de dolari.

De asemenea, în vederea consolidării capacităţii financiare a băncii pe fondul creşterii cererii de finanţare din partea membrilor, a fost aprobată creşterea generală a capitalului cu suma de 58,4 miliarde de dolari SUA, corespunzătoare a 484.102 acţiuni.

În conformitate cu prevederile Rezoluţiilor nr.612 şi 613 din 2011 România, prin Ministerul Finanţelor Publice, va subscrie un număr total de 2855 de acţiuni în valoare totală de 344.412.925 de dolari la capitalul BIRD.

Procentul în care se va efectua vărsarea capitalului susţinut de către România este de 6%.

Ministerul Finanţelor susţine forma proiectului de lege aşa cum a fost transmisă Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind majorarea capitalului autorizat deţinut de România la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în conformitate cu Rezoluţia nr.612/2011 privind majorarea selectivă a capitalului autorizat pentru întărirea puterii de vot şi a participării ţărilor aflate în tranziţie şi a celor aflate în curs de dezvoltare, adoptată de Consiliul guvernatorilor BIRD, respectiv în conformitate cu Rezoluţia nr.613/2011 privind majorarea generală de capital din 2010.

În conformitate cu art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare majorarea capitalului deţinut de România în calitate de membru la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu 2.855 de acţiuni în valoare de 344,4 milioane de dolari. Plata acţiunilor subscrise fiind asigurată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice aferent anului 2015 pentru majorarea selectivă a capitalului şi, respectiv, aferent anului 2016 pentru majorarea generală de capital.

În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 15 octombrie 2013.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei propun cu unanimitate de voturi spunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Dacă sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnule deputat, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

România este membru şi partener al Băncii Mondiale, care dezvoltă în ţara noastră programe şi proiecte publice finanţate de către Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin împrumuturi acordate direct statului prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, cât şi proiecte private, fără garanţii de stat, prin sprijinul acordat de către Corporaţia financiară internaţională şi Agenţia multilaterală pentru garantarea investiţiilor.

Prin Rezoluţiile nr. 612 şi 613 din 2011, Consiliul guvernatorilor BIRD a luat decizia creşterii selective de capital şi majorării generale de capital în urma cărora România va subscrie un total de 2855 de acţiuni în valoare totală de 344,4 milioane dolari la capitalul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Subscrierea numărului de acţiuni alocate României prin cele două majorări de capital este necesară pentru consolidarea poziţiei ţării noastre în cadrul structurii de acţionariat al BIRD, motiv pentru care grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 17 al ordinii de zi, avem Proiectul de Lege privind trecerea Centrului Naţional de Cultură al Romilor Romano Kher din subordinea ministerului Culturii în subordinea Agenţiei Naţionale pentru romi.

Din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, domnule deputat, vă rog.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind trecerea Centrului Naţional de Cultură al Romilor Romano Kher din subordinea Ministerului Culturii în subordinea Agenţiei naţionale pentru romi.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au fost sesizate cu adresa PL-x 345 din 7 octombrie 2013 spre dezbatere în fond.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Potrivit prevederilor art.92 alin.9 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, cu referire la prevederile art.75 din Constituţia României, republicată.

Scopul trecerii este de a asigura măsuri coerente şi concentrate în domeniul protejării şi promovării culturii minorităţii rome, având în vedere că cele două entităţi au atribuţii şi activităţi complementare în domeniile de intervenţie socială, cultură, precum şi în alte domenii sectoriale.

În urma examinării proiectului de lege şi a punctelor de vedere exprimate, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnule deputat Păun, vă rog.

Domnul Nicolae Păun:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că proiectul de lege dacă a primit un raport favorabil de adoptare, mare lucru n-ar trebui să mai precizez în calitate de preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, dar în schimb sunt dator cu o explicaţie. În momentul când încercăm să trecem o instituţie, mă rog, de la un minister la o agenţie, am putea să ne gândim că se creează un mare favor sau că undeva lucrurile sunt puţin cam putrede şi se urmăreşte ceva anume.

Eu sunt dator să vă spun că acest centru de cultură ni l-am putea închipui ca un centru de cultură funcţional. El datează din anul 2003, din timpul Guvernului Năstase, undeva, în Cartierul Ferentari, să nu facem o similitudine între Fundaţia "Proiect Ferentari" şi cartierul, ca atare, pe locul unde funcţiona sau unde exista un cinematograf dezafectat, valoarea acestui centru, finală, ca să-i spunem aşa, a construcţiei este undeva de vreo 5 milioane de euro. Păi, gândiţi-vă că în 10 ani de zile nu s-a reuşit să se termine acest centru, el nu funcţionează decât undeva la capacitate de 20-20 şi ceva la sută, iarăşi dacă am încercat să trecem centrul de la Ministerul Culturii la Agenţia Naţională pentru Romi, scopul este de a încerca să obţinem fonduri europene pentru ca să-l finalizăm. Ăsta este scopul. Mai departe, a nu se înţelege cumva că Agenţia Naţională pentru Romi o să ceară mai departe autonomie în zona... regiunea Ferentari şi nici nu are treabă centrul de cultură nici cu Florin Salam, nici cu Adrian Copilul Minune şi nici cu manelele. Aici ar fi trebuit să funcţioneze de ani de zile şi un muzeu de istorie şi de cultură a romilor, numai că problema financiară a stat şi stă în continuare la baza finalizării acestei lucrări.

V-aş ruga respectuos, dacă se poate, să dăm un vot favorabil pentru trecerea acestui centru de la Ministerul Culturii la Agenţia Naţională pentru Romi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna deputat Podaşcă, vă rog.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte, sunt bucuroasă să prezint punctul de vedere al Grupului PSD. Proiectul de Lege privind trecerea Centrului Naţional de Cultură a Romilor Romano Kher din subordinea Ministerului Culturii în subordinea Agenţiei Naţionale pentru romi, iniţiat de Guvernul României, constituie un pas major în eficientizarea politicilor publice de incluziune a cetăţenilor de etnie romă. Agenţia Naţională pentru Romi şi Centrul de Cultură al Romilor Romano Kher sunt două entităţi cu atribuţii complementare.

Prin urmare, pentru o mai bună funcţionare a politicilor din domeniu se recomandă trecerea, spun eu, logică a Centrului Romano Kher în subordinea Agenţiei Naţionale de Cultură a Romilor.

Pe această cale vor fi asigurate măsuri coerente şi concentrate în domeniul protejării şi promovării culturii acestei minorităţi. Per ansamblu, proiectul de lege în cauză vine în sprijinul strategiei Guvernului de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2012-2020, strategie al cărui scop va fi atins în mare măsură odată ce Agenţia Naţională pentru Romi va beneficia de expertiza Centrului Naţional de Cultură al romilor în elaborarea unor politici integrate în domeniul educaţiei, ocupării forţei de muncă, sănătăţii, locuirii, culturii şi infrastructurii sociale.

Salut această iniţiativă a Guvernului şi mă bucur că a fost demarat un pas major în optimizarea măsurilor şi acţiunilor specifice din domeniu.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Eu mă aşteptam ca dumneavoastră să respectaţi regulamentul. Dat fiind faptul că avem sau discutăm despre un proiect de lege iniţiat de guvern, mă aşteptam ca reprezentatul Guvernului, al Ministerului Culturii să vină să explice, de ce acest Centru Naţional de Cultură pentru Romi trece de la Ministerul Culturii şi se duce în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Romi, la Secretariatul General al Guvernului. Nu sunt bani? Pentru Ministerul Culturii nu sunt bani, dar la Secretariatul General al Guvernului vor fi bani? Pentru că, expozeul colegului nostru de la minorităţi, domnul Păun, e aproximativ. Acoperă parte din argumente, dar am fi vrut să vedem de ce Guvernul, că nu e iniţiativă parlamentară, e o iniţiativă guvernamentală, iar argumentele colegilor de la USL nu cred că stau în picioare. Nu sunt bani la Cultură şi vor fi bani la Secretariatul General al Guvernului. De ce pun aceste întrebări? pentru că încercăm să înţelegem raţiunea promovării acestui proiect de lege, în funcţie de cum ni se explică, argumentele aduse aici de iniţiator. putem să dăm un vot conştient, să ştiţi. Asta este dorinţa noastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul deputat Alexe, vă rog.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noi, membrii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor susţinem şi votăm această iniţiativă legislativă, dar nu ar trebui să uităm că este un prim pas spre normalitate.

Să nu uităm că problematica romilor este una dintre cele mai complexe şi trebuie privite din punct de vedere integrat, atât din punct de vedere economic, dar şi din perspectiva socială şi culturală. Dincolo de acţiunea centrală este esenţial ca organizaţiile nonguvernamentale să-şi continue activităţile.

Din aceste motive, trecerea Agenţiei Naţionale pentru Romi în directa coordonare a Guvernului poate reprezenta un pas în direcţia corectă, dând astfel şansa unei coordonări mai bune între partenerii guvernamentali şi cei nonguvernamentali.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Alexe.

Dacă aveţi observaţii la capitolul de amendamente admise de la punctul 1 la punctul 11. Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

18. La următorul punct al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2013 pentru completarea anexei nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, precum şi pentru aprobarea plăţii unei contribuţii financiare la organisme internaţionale.

Îi dau cuvântul reprezentantului Comisiei pentru buget, finanţe.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

În conformitate cu art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2013 pentru completarea anexei nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, precum şi pentru aprobarea plăţii unei contribuţii financiare la organisme internaţionale.

În conformitate cu Constituţia României, republicată, şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 23 septembrie 2013.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare completarea anexei nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte. Punctul 2, aprobarea plăţii contribuţiei anuale ce decurge din calitatea României de membru al Agenţiei Naţionale ISMN din bugetul Bibliotecii Naţionale a României, instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat. Şi punctul 3, aprobarea plăţii contribuţiei financiare voluntare a României la Fundaţia "Stichting Europeana" - Olanda, pentru derularea proiectului "Europeana", în valoare de 20 de mii de euro, din bugetul aprobat Ministerului Culturii pe anul 2013.

Membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 22 octombrie 2013.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege în forma adoptată de Senat, cu amendamentele prezentate în anexă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la capitolul de amendamente admise de la punctul 1 la punctul 6. Nu sunt observaţii.

Proiectul de lege trece la votul final.

Vă rog, domnule Tinel, ce s-a mai întâmplat în viaţa dumneavoastră?

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Invoc pe procedură prevederile art.142 alin.(3) care spune: "La dezbaterea proiectelor de lege iniţiate de Guvern participă în mod obligatoriu, sub sancţiunea retragerii proiectului de pe ordinea de zi, ministrul de resort sau secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul.". Am rugămintea să respectăm acest regulament. V-aţi angajat şi dumneavoastră şi noi, şi la proiectele de acte normative al căror iniţiator este Guvernul, aici, în banca din stânga noastră, să vină reprezentantul Guvernului să susţină iniţiativele legislative, sub sancţiunea retragerii proiectului de act normativ de la dezbatere.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Deci, la ultimul punct pe care-l discutăm astăzi, este la latitudinea preşedintelui de şedinţă, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Dacă reprezentantul Guvernului nu e în sală şi nu ia parte la dezbatere, la proiectul de act normativ anterior şi cel de dinaintea lui, daţi-mi voie să vă rog să respectaţi regulamentul, să le scoateţi de pe ordinea de zi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel, am rugămintea să luaţi loc. Reprezentanta Ministerului Culturii trece pe lângă dumneavoastră acum. N-am mai considerat necesar eu să-i dau cuvântul. Şi asta este la latitudinea preşedintelui de şedinţă. Ca să închidem acest subiect.

La ultimul punct...

Nu, dar luaţi loc, a trecut punctul dumneavoastră, doamna Irina Cajal. Nu suntem la dispoziţia oricui.

19. Deci, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora.

Din partea iniţiatorului are cuvântul domnul secretar de stat Podgorean. Vine acum domnul Podgorean.

Domnul Radu Podgorean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc frumos.

O nouă amendare a Ordonanţei Guvernului nr.24/1992 s-a impus din următoarele motive: titlul actului normativ trebuia adaptat la obiectul său de reglementare, astfel cum a fost restrâns în urma adoptării Legii nr.198/2008. De asemenea, cuantumul taxelor consulare incluse în anexa nr.1 a ordonanţei nu mai fusese actualizat de la denominarea monedei naţionale în 2005. De asemenea, în lista serviciilor consulare din anexă existau prestaţii rămase fără obiect, ca urmare a modificării legislaţiei naţionale, iar alte noi categorii de servicii consulare trebuiau incluse.

De asemenea, a fost necesară o modificare la nivel terminologic, astfel încât să se realizeze o distincţie clară între textele şi serviciile consulare reglementate în Legea nr.198/2008 şi cele din Ordonanţa nr.24/1992.

În aceste condiţii, vă rugăm să daţi un vot favorabil proiectului de lege de aprobare a ordonanţei.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, din partea Comisiei pentru politică externă, domnul Borbély László.

Vă rog, domnule Borbély.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Prezint raportul comisiei asupra acestui proiect de lege.

În conformitate cu prevederile art.98 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 2 octombrie 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au avizat favorabil proiectul de lege.

Are ca reglementare, aşa cum s-a menţionat, modificarea şi completarea acelei Ordonanţe nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare, taxelor percepute pentru prestarea acestora, în sensul modificării titlului şi anumitor sintagme din cuprinsul ordonanţei, şi pentru adaptarea la actualul obiect de reglementare, astfel cum a fost restrâns în urma adoptării Legii nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate.

Au examinat colegii, membrii comisiei, şi, în urma dezbaterilor, au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre adoptare proiectul de lege menţionat, în forma adoptată de Senat.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare nu avem luări de cuvânt.

Amendamente admise sau respinse nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

Ordinea de zi care s-a propus de Biroul permanent s-a epuizat. Închid şedinţa la acest punct.

Vă aşteptăm la ora 13 pentru votul final.

Vă mulţumesc. Toate cele bune.

după pauză

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea de vot final.

Domnule Merka, la rândul dumneavoastră... Ştiu că aveţi foarte mulţi prieteni în Parlament, dar...

O să vă rog frumos să luaţi loc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule Pambuccian,

Înainte de a începe sesiunea de vot final, vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele pentru a face o verificare conform cutumei.

Bun. Începem un pic invers, ca să nu mai...

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general, în vederea exercitării de către dumneavoastră a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Procedura este de urgenţă. Aveţi două zile pentru a depune contestaţie dacă doriţi.

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Am zis "doamnelor" prima dată, şi după aceea "domnilor", da? Deci, domnule Cezar Preda, rugaţi-le pe doamne să pregătească cartelele. Unde sunteţi dumneavoastră sunt şi femeile frumoase. Ce faceţi, nu pot să-mi dau seama?! Dar am văzut că l-aţi luat şi pe domnul Nazare în zonă ca să se obişnuiască şi el, învaţă şi el. Dacă vrea să-i fie bine în viaţă. Am înţeles.

Să înceapă votul, doamnelor şi domnilor.

O să-l rog frumos, până colegii mei de la grupurile parlamentare îşi ridică extrasul de vot, pe domnul Ibram Iusein să spună câteva cuvinte. E un moment important. Şi o să-l rog pe el, ca reprezentant al minorităţii, să vă spună despre ce este vorba.

O să vă rog frumos să-l ascultaţi.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iusein Ibram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Vreau să vă reamintesc că astăzi se împlinesc 90 de ani de când a fost proclamată Republica Turcia şi se sărbătoresc 90 de ani de la proclamarea ei.

Republica Turcia a fost proclamată de către fondatorul ei, Kemal Atatürk, care se mai numeşte şi fondatorul Turciei moderne.

Felicitări şi "La mulţi ani!" turcilor din toată lumea.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Liderii grupurilor parlamentare, putem să începem? A venit şi domnul Mocioalcă din îndepărtatul Caraş-Severin, aşa că suntem mulţumiţi.

Grupurile parlamentare, putem începe votul final?

Bun. Primul punct al ordinii de zi este moţiunea simplă iniţiată de 72 de deputaţi.

Vă rog frumos să vă pregătiţi pentru vot.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

50 de voturi pentru, 19 abţineri, 224 de voturi împotrivă.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2013 privind reglementarea regimului juridic al apei grele preluate de către Societatea Naţională "Nuclearelectrica - S.A." prin alocaţii de la bugetul de stat, în perioada 2006-2011.

Comisia juridică şi Comisia pentru industrii vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

235 de voturi pentru, 33 de abţineri, 31 de voturi împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2013 privind plata obligaţiilor financiare ale Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare la organismele şi organizaţiile internaţionale.

Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege.