Dezbateri parlamentare

Lucrările şedinţei au început la ora 8,37.

Şedinţa a fost condusă în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 12 noiembrie 2013.

Astăzi începem cu puterea.

Mulţi colegi din partea puterii s-au trezit de dimineaţă, în vederea susţinerii Guvernului.

O să-l rog pe domnul Constantin Adăscăliţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească la microfon şi pe doamna Florica Cherecheş, din partea Grupului PNL, să se pregătească pentru a urma.

Stimate coleg, aveţi cuvântul, nu înainte de a vă reaminti că durata unei intervenţii este de maximum trei minute.

Vă rog, stimate coleg.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc şi pentru precizări.

Să ştiţi că nu aveam de gând să vorbesc mai mult de trei minute.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică este astăzi adresată prevenirii şi combaterii violenţei în România.

Supun atenţiei dumneavoastră unul dintre cele mai sensibile subiecte ale României contemporane, într-un moment în care avem şansa de a genera soluţii politice pentru stoparea acestui flagel.

Vă vorbeşte despre acest subiect un om care a practicat la cele mai înalte niveluri de performanţă sporturi de contact şi al cărui moto în viaţă şi ca principiu de lucru a fost "să învăţ să lupt pentru a nu avea nevoie de luptă".

În ultima perioadă, în ţara noastră am avut parte şi am fost marcaţi de incidente care ar trebui să ne pună pe gânduri.

La un eveniment monden a avut loc o altercaţie violentă între jurnalişti, în ultima perioadă.

La Iaşi, viaţa unui fost campion de atletism a fost curmată de o lovitură cauzatoare de moarte la un incident banal.

În şcoli, la orice pas, vedem conflicte în care se folosesc arme albe şi exemplele, sigur, pot continua la nesfârşit.

Din nefericire, violenţa este încă prezentă în România în cele mai cumplite forme ale sale - violenţa stradală, violenţa în şcoli, violenţa domestică, conflicte spontane care degenerează permanent.

Potrivit raportului Ministerului Public în anul 2012, anul trecut au avut loc 1.014 omoruri, 84 de trimiteri în judecată pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, 132 de infracţiuni de lipsire de libertate, 509 vătămări corporale şi 440 de violuri, din care două urmate de moartea victimei.

La fel de grav mi se pare şi statutul ţării noastre de gazdă prietenoasă pentru violenţă, asta datorită sărăciei, consumului de alcool, prejudecăţilor şi nu numai.

Prezentul meu demers nu-şi propune să găsească vinovaţi. Pentru că acest lucru este tardiv pentru victimele de mai sus.

Astăzi, doresc doar accentuarea a două aspecte pentru care avem obligaţia, dar şi oportunitatea de a interveni.

În ceea ce priveşte infracţiunile stradale şi cele legate de ordinea publică, s-a demonstrat eficienţa instituţiilor de poliţie locală care lucrează direct cu autorităţile locale. Şi vă dau exemplul Iaşiului, dar nu numai, unde acest tip de infracţiuni a fost drastic diminuat.

Al doilea argument este cel al celei mai bune practici, adică în ţările Uniunii Europene, unde ordinea publică este menţinută de o poliţie locală subordonată consiliilor locale, în timp ce poliţia naţională trebuie să aibă competenţe de infracţiuni specializate.

În contextul descentralizării administrative, consider că ţara noastră ar progresa urmând exemplul colegilor din Uniunea Europeană.

Al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez astăzi este cel al prevenţiei infracţionalităţii şi al faptelor cu potenţial criminogen. La fel cum în medicină se spune că este mai uşor să previi decât să tratezi, cred că pe termen lung se va dovedi mai eficient şi mai ieftin pentru un stat să încurajeze şi să investească în educaţia tinerei generaţii şi în campanii de conştientizare şi prevenire a violenţei de orice fel.

Nu în ultimul rând, menţionez că într-un asemenea efort trebuie să implicăm toţi actorii sociali, pentru ca responsabilitatea într-un final să aparţină societăţii în ansamblul ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Gânduri bune şi multă sănătate.

Domnul Ioan Oltean:

Doamne ajută!

Mulţumesc frumos, să aveţi o zi frumoasă şi dumneavoastră.

Urmează doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şcoala profesională, încotro?"

Dezvoltarea şi modernizarea învăţământului profesional, astfel încât acesta să asigure creşterea socio-economică a comunităţii, este, în continuare, o prioritate pentru Oradea şi pentru mine.

Astfel, vineri, 8 noiembrie 2013, am participat la masa rotundă cu tema "Şcoala profesională, încotro?", organizată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, la care au participat reprezentanţi ai Euro Business Park SRL, societatea orădeană care administrează parcurile industriale din municipiu, precum şi directori şi profesori de specialitate din principalele colegii tehnice din municipiul Oradea şi judeţul Bihor.

Dialogul dintre autorităţile publice locale, mediul de afaceri şi sistemul de învăţământ pentru adaptarea planului de şcolarizare în concordanţă cu necesităţile pieţii, muncii locale a devenit un lucru firesc şi normal în ultimii trei ani în Oradea, când, datorită realizării unui parc industrial, s-a constatat imposibilitatea de a furniza forţă de muncă calificată de nivel 2 sau 3.

Aceste întâlniri constante dintre reprezentanţii mediului de afaceri şi autorităţile publice au condus la înfiinţarea Şcolii profesionale Euro Business, un exemplu de colaborare între medii diferite, dar cu scop comun de creştere economică, dar şi la propuneri şi idei izvorâte din practică, menite să îmbunătăţească cadrul legislativ privitor la învăţământul profesional.

Agenţii economici solicită ca şcoala să urmărească, pe lângă acumularea cunoştinţelor, şi dezvoltarea competenţelor profesionale de către elevi şi dezvoltarea altor competenţe, cum ar fi: comunicare, negociere, abordarea unei afaceri şi management de proiect, care ar trebui să se regăsească în planul-cadru de şcolarizare.

Reprezentanţii şcolilor solicită reglarea raportului dintre învăţământul teoretic şi cel profesional, pentru a asigura o alocare corespunzătoare a resurselor şi păstrarea educaţiei tehnologice în planul-cadru al învăţământului gimnazial, cu includerea unui modul de orientare şcolară şi profesională, care să-i ajute pe elevi să deprindă abilităţi profesionale şi să-i ajute să descopere diverse meserii.

O altă propunere vizează abordarea mai flexibilă a acreditării şcolilor, considerându-se că acreditarea de către ARACIP a domeniului, şi nu a specializării, ar fi mai practică, pentru că ar oferi posibilitatea elevilor de a se muta mai uşor de la o specializare la alta, având calificarea de bază.

Examenul de bacalaureat a fost un alt subiect dezbătut vineri, participanţii considerând a fi extrem de interesantă instituirea bacalaureatului tehnologic, care să permită absolvenţilor accesul la facultăţile din domeniul studiat.

Dragi colegi,

Supun atenţiei dumneavoastră toate aceste propuneri izvorâte din practică pentru a le lua în calcul în demersurile noastre, precum şi cele ale Guvernului, de a îmbunătăţi Legea educaţiei şi alte documente conexe.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, stimată colegă.

Urmează domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Victor Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin declaraţia de astăzi doresc să vă aduc în atenţie nenumăratele probleme ale proiectului de buget pe 2014, cu un impact negativ puternic asupra economiei româneşti. Guvernul încearcă acum să mascheze greşeala strategică de anul trecut, legată de micşorarea fondurilor destinate investiţiilor prin creşterea de taxe. În acest fel guvernanţii consideră că vor reuşi să-şi asigure bugetul necesar cheltuielilor publice.

Ne aflăm în faţa unei probleme bazate exclusiv pe taxarea agenţilor economici care îndrăznesc să desfăşoare activităţi profitabile în economia românească.

Îngrijorător este că acest fapt s-a realizat fără o consultare prealabilă a mediului de afaceri şi fără o evaluare a impactului pe care asemenea măsuri le au asupra întreprinderilor. Mai mult decât atât, atunci când reprezentanţii oamenilor de afaceri îşi exprimă nemulţumirile legate de introducerea taxelor suplimentare, premierul le răspunde cu iresponsabilitate că în România sunt taxe mult mai mici ca în Statele Unite ale Americii sau în Uniunea Europeană.

Consider iraţional ca, într-o ţară în care de la începutul lui 2013 peste 20.000 de firme au intrat în insolvenţă şi în care în ultimul an au apărut peste 56.000 de şomeri, guvernanţii să împovăreze şi mai mult mediul economic. Suntem în faţa unor statistici alarmante: cu peste 4.600 de şomeri pe lună, cu 74 de cazuri de insolvenţă pe zi şi 30 de taxe noi în ultimul an şi jumătate, la care se adaugă încă patru taxe şi impozite majorate.

Un asemenea tablou necesită măsuri care să stimuleze mediul economic şi să încurajeze investiţiile; în schimb, măsurile economico-financiare de până acum nu au făcut decât să scadă încrederea investitorilor în România, fapt tradus prin micşorarea investiţiilor străine cu 36%.

Un alt aspect menţionat de reprezentanţii mediului de afaceri constă în anunţarea târzie a noilor condiţii economico-financiare, tocmai acum, când majoritatea întreprinderilor şi-au planificat deja bugetul pe anul viitor. Remarc, încă o dată, diferenţa semnificativă între mediul privat şi cel public în materie de viziune strategică şi planificare. Trebuie să declar că intervenţiile Guvernului în economie nu fac decât să scadă predictibilitatea mediului de afaceri românesc şi atractivitatea acestuia, fapt ce nu va face decât să accentueze trendul descrescător al investiţiilor străine în ţara noastră.

În plus, majorarea taxelor şi impozitelor nu va reuşi să aducă fondurile suplimentare necesare acoperirii găurilor din buget, ci va încuraja mai degrabă evaziunea fiscală şi munca la negru. Şi toate acestea pentru a susţine un aparat birocratic supradimensionat şi adesea ineficient.

Sunt curios, stimaţi guvernanţi, ce veţi face atunci când vă veţi lovi de eşecul măsurilor pe care le propuneţi? Probabil, veţi inventa o altă taxă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sunt deputatul PDL de diaspora, Mircea Lubanovici.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Victor Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Viorel Blăjuţ, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă parlamentară.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Evenimentele care au avut loc în stradă în perioada trecută m-au determinat să punctez câteva din obiectivele celor care au demonstrat în stradă şi am intitulat şi le-am adunat într-un titlu - "Învăţământul şi sănătatea, priorităţile naţionale ale românilor".

Radiografia învăţământului românesc arată că şcoala românească trăieşte o dramă. Este rezultatul reformelor fără viziune ale guvernelor care s-au perindat în 23 de ani la conducerea statului. După 23 de ani, profesorii au ieşit din nou în stradă, revendicând aceleaşi trebuinţe prioritare: finanţarea învăţământului cu 6% din PIB, salarizarea decentă a cadrelor didactice, o reformă reală în învăţământ, cu manuale şi programe noi. Vorbim despre o adevărată prioritate naţională şi putem conştientiza această realitate cu atât mai mult cu cât trecătorii deveniţi martori ai protestului şi-au exprimat sprijinul, aplaudându-i pe protestanţi pentru învăţământ de calitate.

O altă prioritate naţională este sistemul de sănătate. Nu de mult, medicii, cadrele sanitare au ieşit în stradă nemulţumiţi de starea jalnică în care se află medicina românească, solicitând finanţarea sistemului de sănătate, salarii decente pentru medicii rezidenţi şi pentru toate cadrele medicale. Pe fondul acestor nemulţumiri generale, mă voi referi punctual la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde s-a montat un computer tomograf, din nefericire, o altă prioritate într-o societate din ce în ce mai bolnavă. Dar, ghinion: acest aparat nu poate funcţiona întrucât nu s-au deblocat posturile de către Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Finanţe pentru a putea angaja specialiştii în investigare prin computer tomograf. Comentariile sunt de prisos. Totuşi, îndrăznesc să cred că, dacă domnul ministru Chiţoiu ar avea voinţa de a analiza necesitatea funcţionării unui tomograf într-un spital judeţean de urgenţă, sunt convins că va găsi soluţiile de finanţare.

Iată ce înseamnă descentralizarea în condiţii de criză şi iată care sunt consecinţele acestui proces. Se primeşte mereu acelaşi răspuns necruţător: nu sunt bani. Dar nici nu vor fi bani pentru trebuinţele prioritare ale ţării, până când nu vom pune bazele unei economii româneşti bazate pe tradiţie şi pe resursele naturale pe care le dispreţuim. România ocupă locul 4 sau 5 în Europa în ceea ce priveşte bogăţiile solului, însă cea mai mare parte a zăcămintelor rămâne neatinsă. Rezervele exploatabile cu tehnologia de azi sunt estimate undeva în jurul valorii de 2.100 de miliarde de lei, la care se mai adaugă 2,5 milioane de lei pe zi, cât reprezintă debitul maxim de ape minerale.

Soluţiile pot fi identificate, iar noi rămânem cu încrederea că va exista voinţă politică pentru învăţământul românesc şi pentru un sistem sanitar de calitate.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! O zi bună vă doresc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. Aşa să ne ajute, stimate coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ, un deputat fără apartenenţă la un grup parlamentar, şi se pregăteşte domnul Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "USL Iaşi, corijent la promisiuni".

În urmă cu un an, în noiembrie 2012, în plină campanie electorală, toţi cei 17 candidaţi ai USL la o funcţie de parlamentar semnau şi lansau un document intitulat "Manifestul pentru Iaşi". El cuprindea zece promisiuni în favoarea Iaşiului şi ieşenilor, promisiuni asumate, sub cuvânt de onoare, de către USL.

Pentru conformitate, aceste angajamente erau următoarele: 1. Iaşi, capitală regională culturală; 2 Cât mai multe fonduri europene; 3. Aeroport internaţional; 4. Autostradă Est-Vest; 5. Centru Intermodal Regional de Transport; 6. Spital Regional de Urgenţă; 7. Festival Internaţional de Educaţie; 8. Hub regional de afaceri; 9. Iaşi, centru cultural şi turistic; 10. Finalizarea proiectului de amenajare a râului Bahlui.

Recent, la ceas de bilanţ, la iniţiativa celui mai citit cotidian ieşean, toţi parlamentarii de Iaşi, atât ai USL, cât şi cei din opoziţie, au fost rugaţi să aprecieze în ce măsură puterea actuală şi-a respectat promisiunile făcute ieşenilor. Deloc surprinzător, cei din USL, de la PSD şi PNL, au fost extrem de generoşi, acordându-şi note foarte mari, considerând prin urmare că şi-au făcut pe deplin datoria faţă de Iaşi. Acest lucru dovedeşte încă o dată cât de rupţi de lumea reală sunt aleşii USL din Iaşi.

În schimb, cei din opoziţie au fost mult mai aproape de realitate, arătând că nici una dintre promisiunile cu adevărat importante - autostrada, spitalul regional, statutul de capitală culturală etc. - nu a fost îndeplinită şi nici nu va mai fi îndeplinită într-un viitor cât de cât previzibil. Dimpotrivă, din ce se vede în jur, multe dintre investiţiile începute pe vremea vechii guvernări a PDL au început să stagneze, iar pretenţia Iaşiului de a mai deveni capitală culturală europeană a început să fie taxată de către cunoscători drept o glumă foarte bună.

Oricum, contează foarte puţin ce calificative îşi acordă politicienii. Singurii care pot aprecia cu onestitate activitatea aleşilor sunt alegătorii. Şi am ferma convingere că majoritatea ieşenilor sunt de acord să ofere USL premiul întâi la gogoşi electorale. Din păcate, minciunile USL nu ţin de foame celor care i-au votat.

Vă mulţumesc,

Deputat de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Domnul Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, este poftit la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Mircea-Titus Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se va numi "Cui lăsăm oamenii din teritoriu?".

Ne despart mai puţin de două luni de anul viitor, dar în timp ce veniturile nu se realizează - deoarece au fost estimate într-un mod nerealist - cheltuielile se derulează conform planului. Aşa se ajunge la rectificări bugetare, când Guvernul încearcă să taie din cheltuieli, iar în final, deficitul bugetar depăşeşte chiar şi limitele aprobate în Parlament. Un exemplu: veniturile bugetare erau la sfârşitul lui septembrie cu aproape patru miliarde de lei mai mici decât cele previzionate. Guvernul nu este însă deloc interesat să ia măsurile necesare pentru o planificare adecvată a veniturilor şi cheltuielilor. Principala problemă este că, de fiecare dată, bugetul de stat este construit pe scenarii mai mult sau mai puţin fanteziste privind evoluţia veniturilor. Cum ne-am obişnuit deja, primele sacrificate sunt tot investiţiile publice. Acest fapt a fost, de altfel, recunoscut şi de ministrul finanţelor, cu sumele tăiate şi care provin în principal de la cofinanţarea proiectelor europene.

Comunităţile noastre au proiecte aşa de multe că nu ar ajunge fondurile europene din România numai pentru judeţul Botoşani, dar ce folos, dacă nu sunt deblocate!

Nepriceperea miniştrilor în a întocmi politici publice de atragere a fondurilor şi de realizare a acestor venituri costă România din banul românilor, şi nu al altcuiva.

Nu sunt bani pentru şcoli, spitale sau drumuri, alimentare cu apă şi canalizare, preţurile sunt într-o continuă creştere, şi astfel puterea de cumpărare scade.

Dar tăierea cheltuielilor pentru proiectele de infrastructură nu este, de fapt, decât vârful aisbergului. Puşi în faţa unor găuri tot mai mari la buget, guvernanţii au început să se gândească tot mai des la noi moduri de a creşte veniturile statului. Iar executivul crede că din banii suplimentari strânşi pe plan local, primarii vor putea pune în practică proiecte. Total fals, iar în zonele sărace măsura nu va aduce fonduri suplimentare, ci din contră, va mări numărul datornicilor la bugetele locale.

Sărăcia şi lipsa locurilor de muncă îi aduce pe români în pragul de a nu-şi achita nici măcar dările către stat. Unii nu dispun de bani nici pentru hrana zilnică, dar sunt dispuşi să facă orice pentru a şterge datoriile către bugetul local şi către cel de stat, inclusiv muncă în folosul comunităţii.

Am fost primar două mandate consecutive, ştiu despre ce vorbesc! Degeaba avem o majoritate de 70% dacă nu reuşim să ne sprijinim comunităţile care ne-au trimis să îi reprezentăm în Parlamentul României.

Cum va fi în România lui 2014? Partidele, toate, se vor înfrunta în două rânduri de alegeri, pentru Parlamentul European şi pentru Cotroceni. Problema e că electoratul din România n-a învăţat încă să ceară ca un partid ori o coaliţie de partide, dacă vor să câştige alegerile, să probeze că ştiu ce să facă pentru ca viaţa populaţiei să se schimbe în bine.

Şi se vor mobiliza cu toţii, primarii din teritoriu, să aducă oamenii la urne, pe care, în acest ultim an, i-au lăsat cu totul de izbelişte! Vor culege doar ceea au semănat!

În anii comunismului, românii s-au obişnuit să semene mai mult pe lângă şosele, pe unde treceau coloanele oficiale, în timp ce mai departe câmpul era adeseori lăsat vraişte. Nu de aşa ceva avem acum nevoie.

Dar o nouă bunăstare, fără performanţe si fără un sprijin real al actualului Guvern, sigur nu vom avea. Şi încă ceva: Ar trebui să ne fie interzis politicienilor, măcar în 2014, să folosim sintagma "Doamne, ajută!" atunci când vorbim cu alegătorii. Ar trebui să le spunem: "Ajută şi Dumnezeu, dar noi cu ne ocupăm?", măcar să ajutăm comunităţile locale!

Dumitru-Verginel Gireadă, deputat PNL Botoşani.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea-Titus Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimate coleg, microfonul este al dumneavoastră pentru trei minute.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În ultimele zile, am asistat la acuzaţiile şi declaraţiile membrilor opoziţiei cu privire la rectificarea bugetară negativă, încercând să facă din această etapă economică o tragedie şi profită de această oportunitate pentru a o prezenta ca pe un impas peste care nu se poate trece.

Dacă România a reuşit să depăşească anul 2010, în care deficitul bugetar era de 6,8%, şi anul 2011, cu un deficit de 5,2% din PIB, va reuşi cu siguranţă, fără a face sacrificii, depăşirea etapei în care după această rectificare bugetară deficitul va urca de la 2,3% la 2,5% din PIB, încadrându-se în continuare în ţinta de 3% deficit, impusă de către Uniunea Europeană şi asumată de către Guvernul USL.

Dacă ne întrebam de ce astăzi asistăm la o colectare mai redusă a taxelor, precum şi prim-ministrul ţării afirma, răspunsul ar fi acela că impozitul pe profit în sistemul bancar nu a întrunit aşteptările, şi încă o cauză ar fi determinată de firmele intrate în isolvenţă pentru a scăpa de plata datoriilor.

De amintit este efortul Guvernului de a combate evaziunea fiscală prin Legea insolvenţei, având în vedere actualul context economic, încercare ce a fost imediat combătută.

Şi pentru că de fiecare dată "greaua moştenire" joacă un rol important, trebuie punctate cheltuielile ce au fost suportate de către actualul Guvern, nefiind pricinuite în urma acţiunilor sale.

Reîntregirea salariilor personalului bugetar cu 7,4%, plăţi efectuate începând cu 2013, şi plăţile prevăzute prin hotărâri judecătoreşti tot în favoarea personalului bugetar, ce sunt eşalonate până în anul 2016, au depăşit cu 1,3% estimările de la începutul anului, plata arieratelor, ce în 2012 însumau valoarea de peste 800 de milioane de lei, urmate de plata arieratelor către spitale, în valoare de 76 de milioane de lei, ce au fost plătite din Fondul de rezervă bugetară.

Şi ultimul lucru pe care îl voi aminti, dar cu siguranţă nu ultima datorie preluată de USL, este necesitatea plăţii corecţiilor financiare în urma neregulilor sesizate pe anii 2009-2011 în domeniul achiziţiilor publice, sume suportate de la bugetul de stat.

Efectele unei guvernări deficitare nu dispar în câteva luni, ci, în funcţie de magnitudinea problemelor create, redresarea unei întregi ţări, în care economia începe să dea semne de îmbunătăţire, poate dura, în cazul nostru, cel puţin până la eliberarea din funcţie a persoanelor ce împiedică eforturile celor de bună-credinţă.

Şi pentru ca încheierea să fie făcută într-o manieră pozitivă, precizez că rata absorbţiei de fonduri europene a depăşit 25%, producţia industrială a crescut cu 6,6% faţa de cea din anul precedent, anul 2013 este cel mai bun din ultimii 20 de ani din punct de vedere agricol, exporturile au crescut cu 7,5%, dintre care exportul de autoturisme a crescut cu 16,8% faţă de anul 2012, datoria externă pe termen mediu şi lung a scăzut cu 1,5%, iar cea pe termen scurt a scăzut cu 5,9 %, faţă de decembrie 2012.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Declaraţie politică intitulată: "Soluţia nu este creşterea taxelor, ci reducerea cheltuielilor statului".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România este prinsă într-un cerc vicios.

Pe de o parte, avem un stat mare, cheltuitor, de care depinde un aparat bugetar uriaş şi care este de facto singurul furnizor de servicii sociale.

Pe de altă parte, avem un mediu de afaceri terorizat de taxele şi impozitele uriaşe impuse de către acest stat, care nu ştie cum să eludeze fiscalitatea ridicată, să îşi salveze profitul de birurile statului.

Unde este cercul vicios?

Pe de o parte, statul acesta mare şi cheltuitor nu poate trăi fără taxele încasate din economia privată. Pe de altă parte, economia privată nu poate supravieţui cu această fiscalitate. Ca atare, dacă nu se va schimba nimic, vom avea acelaşi joc: taxe tot mai ridicate care vor provoca o evaziune tot mai ridicată, perdantul pe termen mediu şi lung fiind poporul român.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Soluţia există şi este, în esenţă, o soluţie politică. Statul român trebuie să îşi reducă cheltuielile şi să îşi delege responsabilităţile.

Nenumărate instituţii - ministere întregi, pot dispărea chiar începând de mâine fără să existe vreun impact negativ pentru români. Alte instituţii pot fi eficientizate prin reducerea birocraţiei - ceea ce duce automat la o reducere a cheltuielilor.

Legislaţia complicată, de cele mai multe ori generatoare de birocraţie, poate fi simplificată. O să îmi spuneţi, desigur, că reala problemă bugetară este reprezentată de serviciile sociale.

Adevărul, doamnelor şi domnilor deputaţi, este acela că, deşi avem cele mai mari cheltuieli cu serviciile sociale, România nu este un stat social, ci clientelar.

Să fim sinceri, România a eşuat în încercarea de a fi un stat social, dar nu recunoaşte acest eşec şi împiedică legislativ transferarea unor servicii sociale către biserici, culte şi societatea civilă.

Acest lucru este valabil cu nenumărate alte servicii falimentare de facto, cum este sistemul sanitar sau învăţământul de stat. Ce să mai vorbim de domeniile culturale, unde o Lege a mecenatului bine făcută poate să asigure o finanţare mai consistentă decât cea venită din prea birocratizatelor instituţii culturale de stat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mediul de afaceri ar fi principalul beneficiar al curii de slăbire la care ar trebui să supunem statul. Şi nu doar pentru că s-ar crea condiţiile pentru reducerea fiscalităţii, dar şi pentru că astfel s-ar debirocratiza şi relaţia dintre mediul privat şi instituţiile statului.

Birocraţia generează nu doar cheltuieli bugetare inutile, ci şi corupţie, trafic de influenţă, premise pentru evaziunea fiscală.

Un stat redus la serviciile esenţiale, previzibil şi inteligibil în legislaţia pe care o alcătuieşte, devine inevitabil şi un stat corect.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rezumând această provocare. vrem liberalism sau socialism? Căci, chiar dacă suntem guvernaţi acum de o alianţă între socialişti şi liberali, genul acesta de melanj nu duce decât la criză şi la faliment.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat ales în sectorul 2, Bucureşti

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim şi noi, domnule deputat Dan-Cristian Popescu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional au permis întocmirea bugetului pe anul 2014"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

S-au încheiat discuţiile dintre Guvern şi Fondul Monetar Internaţional, iar pe site-ul Guvernului a fost postat proiectul de buget pe 2014. Se cunosc acum rezultatele. Cota unică a rămas 16%, TVA-ul nu s-a modificat, CAS-ul se va reduce cu cinci puncte procentuale de la mijlocul anului viitor. Nu s-au introdus taxe şi impozite noi, în schimb, s-a lărgit baza de impozitare, aşa cum a cerut toată lumea, opoziţie, preşedinţie, mass-media.

Am reuşit, în bugetul pe 2014, mărirea salariului minim cu peste 12%, mărirea pensiilor cu 3,75%, în situaţia în care inflaţia pe anul 2013 este prognozată la un procent de 1,8-2%, ceea ce înseamnă că mărirea pensiilor este aproape dublă faţă de inflaţie, o prognoză de creştere a pib cu 2,2%, un deficit bugetar de 2,2% pentru 2014, alocarea unui procent de 3,1% din pib pentru cofinanţarea proiectelor europene şi 6% din pib pentru investiţii. Se vor mări veniturile rezidenţilor prin alocarea unei burse de 150 de euro, aproximativ 670 de lei, şi se vor mări salariile profesorilor debutanţi cu un procent de două cifre.

Am îmbinat măsurile de dreapta cu grija faţă de cele 5 milioane de pensionari şi faţă de cele câteva sute de mii de angajaţi care au salariul minim pe economie. Vom lua şi în viitor asemenea măsuri, în limita resurselor bugetare pe care le avem şi, în acelaşi timp, trebuie să creăm premisele pentru o creştere economică pentru anii care urmează.

Stimaţi colegi,

Actuala majoritate are o mare responsabilitate, datorită celor 70% pe care le deţine în Parlament. La sfârşitul celor patru ani de guvernare, vom fi întrebaţi câţi kilometri de autostradă am dat în folosinţă, cu cât a crescut pib-ul în cei patru ani, care a fost ritmul de creştere economică în acest interval.

Pentru a atinge aceste obiective, am decis lărgirea bazei de impozitare pentru construcţiile speciale cum sunt: hidrocentralele, centralele termoelectrice, centralele nucleare, barajele, antenele de radiofonie, telefonie mobilă, radio, linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii şi multe altele. Deci nu s-au introdus taxe noi, ci am lărgit baza de impozitare. În celelalte ţări ale Uniunii Europene sunt impozitate toate construcţiile speciale, ceea ce dorim să se întâmple şi la noi în ţară.

Creşterea accizelor şi cei şapte eurocenţi adăugaţi pentru carburanţi sunt semnificative, dar am decis că această resursă financiară va fi utilizată pentru construcţia de autostrăzi, întrucât la acest capitol suntem pe ultimul loc în Europa.

Toate aceste obiective, conform unei analize făcute de Banca Naţională, vor avea un impact 0,2% în coşul zilnic şi până la 2% în cheltuielile generale. Lărgirea bazei de impozitare nu va afecta persoanele fizice, ci doar persoanele juridice.

Obiectivul principal după votarea bugetului este reducerea evaziunii fiscale şi creşterea gradului de colectare a veniturilor la buget, fapt realizabil prin intrarea în funcţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi prin implicarea tuturor instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu pentru a putea atinge obiectivele din programul de guvernare.

Mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu.

Vă ascult.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Mesajul meu de astăzi se referă la rezultatul dezbaterilor din Comisia specială privind proiectul minier de la Roşia Montană. Mai exact, în calitate de membru al comisiei speciale, îmi asum votul dat ieri, prin care comisia a decis să respingă proiectul de lege privind exploataţia de la Roşia Montană. Mai mult decât atât, am fost unul dintre cei care au votat împotriva proiectului, întrucât acesta nu oferea cadrul legal pentru o exploatare serioasă şi în echilibru cu normele de mediu şi nevoile sociale ale zonei şi ale României.

Votul pe care l-a acordat comisia şi pe care l-am acordat şi eu nu este însă un vot împotriva mineritului. Susţin în continuare crearea de locuri de muncă în Munţii Apuseni, iar mineritul poate fi o soluţie de dezvoltare locală şi naţională. Exploataţiile miniere trebuie însă să ofere mai multe soluţii şi garanţii privind protecţia mediului şi să se angajeze într-o dezvoltare economică şi socială unitară a zonelor de dezvoltare.

Participarea la comisie a fost foarte importantă pentru mine, mai ales în calitatea mea de unic reprezentant al judeţului Alba şi al zonei Munţilor Apuseni în această structură specială. Mi-am asumat responsabilitatea pentru că, spre deosebire de colegii mei din Alba, nu am vrut să fug de responsabilitate şi să nu îmi asum deciziile luate împreună cu colegii mei din PSD şi USL.

Consider că dezbaterea a fost foarte utilă pentru viitorul zonei Munţilor Apuseni. Am reuşit să generăm un dialog între părţile implicate, să ascultăm toate punctele de vedere, pro sau contra proiectului, să găsim problemele juridice din spatele proiectului, dar şi să înţelegem beneficiile economice ale mineritului. Mă bucur să văd că oamenii din Apuseni au devenit mai implicaţi şi şi-au exprimat punctele de vedere. Sunt mândru că reprezint astfel de oameni, care au dat dovadă de un dialog civilizat şi şi-au exprimat cu claritate punctele de vedere.

Cu toate acestea, este din ce în ce mai clar că mineritul are nevoie de o lege specială, mai ales o lege generală, prin care, în viitor, orice investiţie de acest gen să respecte anumite principii de exploatare, să ofere garanţii clare de mediu pe termen mediu şi lung, dar şi să distribuie mai bine resursele câştigate în zonă şi, în mod special, pentru bunăstarea românilor. În acest sens, voi susţine creşterea procentajului din profit, care se va acorda din orice exploataţie minieră către comunităţile locale, care eu consider că este una extrem de importantă.

Dar încheierea dezbaterii privind proiectul minier de la Roşia Montană nu implică şi încheierea dezbaterii privind viitorul Munţilor Apuseni. Toţi parlamentarii, dar şi Guvernul trebuie să se gândească mai clar la soluţii de dezvoltare ale zonei. Voi continua să militez pentru măsuri de stimulare economică în zonă şi pentru facilităţi care vor permite comunităţilor din Munţii Apuseni să se dezvolte şi să beneficieze mai bine de frumuseţile şi bogăţiile zonei.

Deputat PSD de Alba, Ioan Dîrzu.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat Ioan Dîrzu.

Domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, şi se pregăteşte domnul Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Parlamentarii USL s-au săturat de proiectele propriului Guvern"

Vă mai amintiţi? Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană a fost aprobat de Guvern şi va fi transmis Parlamentului spre adoptare.

Guvernul a decis că exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016.

În contradicţie cu propriul guvern, primul-ministru afirma şi citez că: "E un proiect extrem de controversat. Nici eu nu sunt convins de el. Mă refer la Roşia Montană."

Mă gândeam, însă, că tocmai un proiect atât de controversat nu poate fi decis de Guvern, ci poate fi decis doar de către cei care-i reprezintă pe toţi cetăţenii României.

Nu e nimic de râs!

După ce a promovat legea în Guvern şi pe la televiziuni, şeful Guvernului dă înapoi şi pasează problema Parlamentului. Nici măcar nu este pentru prima dată când face acest lucru şi se spală pe mâni de proiectele importante pentru ţară. Exemplele sunt multiple: CFR, Oltchim, Hidroelectrica.

Premierul se ascunde după fustele parlamentarilor puterii, fiind convins că aceştia nu vor muşca mâna care-i hrăneşte.

La parastasul acestei comisii, majoritatea USL se îmbolnăveşte de aceeaşi schizofrenie politică, la modă printre puternicii zilei. Una votez ca premier şi alta ca deputat. Şi una spui înainte de campanie electorală şi alta faci după.

Un proiect de lege iniţiat de guvern a fost respins de către parlamentarii coaliţiei de guvernare. Parlamentarii puterii sunt împotriva propriului Guvern? De ce nu-l schimbă sau de ce nu se duc acasă?

Curat murdar! Doar pentru interesul propriu.

Laşitatea guvernamentală nu mai are nicio limită. Nu e în stare să-şi asume niciun proiect, dar se spală pe mâni ca Pilat din... Ponta şi îl pasează Parlamentului.

Dacă este atât de bun, de ce nu răspunde nimeni pentru el?

Dacă este atât de rău, de ce nu-l retrag din Parlament?

Am văzut aceeaşi boală la votul din Senat privind iniţiativa mea legată de interzicerea fracturării hidraulice în extragerea gazelor de şist.

Oare cum vor vota proiectul meu de lege privind interzicerea mineritului cu cianuri în România?

Este la modă guvernarea prin ordonanţe de urgenţă la trei zile, iar în actuala guvernare, parlamentarii puterii au devenit doar un accesoriu la butoniera Guvernului.

Singurul lucru care-i mai sperie sunt cei aflaţi în stradă. Şi ei ştiu că o furnicuţă care vorbeşte pe la colţuri nu face niciun rău puterii, dar două furnicuţe pot începe să construiască un muşuroi, iar o mie de furnicuţe pot face o revoluţie.

Se vede că sunt speriaţi de oamenii care le spun să-şi respecte promisiunile.

Proiectul "curat murdar" al coaliţiei de guvernare e aruncat la coş de toţi românii care s-au săturat de ipocrizia şi cinismul unei puteri care a preluat integral politica precedentei guvernări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Reorganizarea ANAF - o afacere politică a USL".

Reorganizarea ANAF a cutremurat sistemul încă de la sfârşitul anului trecut, când a început să se discute public despre această mare operaţiune. Procesul a fost tergiversat deoarece a existat o dispută în interiorul USL referitoare la cine trebuie să ia controlul fiscal, atât la centru, cât şi, mai ales, în teritoriu. Din păcate, reorganizarea nu a pornit de la necesităţile fiscalităţii reale, ci a avut, de la bun început, o puternică componentă politică. La sfârşitul anului 2012, premierul Victor Ponta declara că doreşte o structură în subordinea sa directă şi desfiinţarea ANAF-ului de la Ministerul Finanţelor Publice.

Restructurarea ANAF reprezintă o precondiţie pentru implementarea Proiectului de modernizare a administraţiei fiscale, proiect pentru care s-a semnat un acord de împrumut cu Banca Mondială în valoare de 70 de milioane de euro în data de 8 mai 2013. Reorganizarea a presupus fuziunea prin absorbţie şi preluarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi desfiinţarea Gărzii Financiare.

Pe 18 februarie 2013, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, anunţa atunci că ANAF se reorganizează şi partea de control operativ trece de la Vamă şi Garda Financiară la o viitoare direcţie Antifraudă, cu atribuţii extinse. Chiar şi aşa, Victor Ponta declara, în aceeaşi zi, că el va coordona oricum activitatea noii structuri, întrucât există câteva lucruri pe care nu le poate face decât premierul: "Primul-ministru are ca atribuţii şi posibilitatea să coordoneze nu doar activitatea de combatere a evaziunii fiscale prin ANAF, ANAF fiind la Finanţe, dar şi coordonarea cu celelalte instituţii, fie că este vorba de poliţie, de serviciile de informaţii, care sprijină combaterea evaziunii fiscale, pentru că este foarte important să ai informaţii şi de al DGIPI, şi de la SRI, şi de la SIE, când este vorba de spălare de bani şi evaziune fiscală transfrontalieră. Acest lucru nu-l poate face şeful ANAF, ci pot să-l fac doar eu, pentru că am această autoritate de a coordona şi de a cere informaţii de la toate instituţiile" - explica Victor Ponta.

La data de 30 octombrie 2012, Garda Financiară a devenit istorie. În locul ei, de la 1 noiembrie 2013 a apărut Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, organismul pe care Guvernul l-a construit anul acesta şi care a trebuit să recupereze, în final de exerciţiu bugetar, toate sumele neîncasate şi chiar să depăşească ţintele fixate pentru 2013.

Guvernul Ponta a aprobat a doua rectificare bugetară a anului, construită pe o reducere a veniturilor estimate ale bugetului general consolidat cu 3,4 miliarde lei, pentru intervalul august-decembrie 2013. Premierul Victor Ponta vorbea de trei motive care au dus la nerealizarea ţintei de venituri: fondurile neîncasate de la bănci ca urmare a modificării regulamentului privind provizioanele, reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - ANAF şi firmele care au intrat în insolvenţă pentru a nu-şi plăti taxele.

La 1 noiembrie 2013 s-a terminat doar teoretic reorganizarea instituţională a ANAF, prin intrarea în funcţiune a Direcţiei Generale Antifraudă. Termenul a fost respectat la limită, dar va mai dura până când instituţia să funcţioneze cu adevărat. Chiar şi presupunând că s-ar ocupa toate cele 1461 de posturi de inspector antifraudă, va mai dura până când noua structură să funcţioneze efectiv.

Pe 26 iunie 2013, a apărut Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74 privind unele măsuri referitoare la reorganizarea ANAF, primul document în care se preciza desfiinţarea Gărzii Financiare, în termen de 90 de zile de la apariţia unei hotărâri de guvern care să reglementeze Direcţia Generală Antifraudă. La sfârşitul lui iulie 2013 s-a publicat Hotărârea de Guvern nr.520 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi din august au început să curgă preavizele la toate instituţiile din subordine.

Cei mai afectaţi au fost cei de la Garda Financiară, aceasta desfiinţându-se, aşa că oamenii s-au grăbit să-şi ia concediile şi orele suplimentare neefectuate, pe care nu le mai puteau recupera după desfiinţarea instituţiei şi, pe de altă parte, deoarece aveau nevoie de timp pentru pregătirea examenelor. De aceea, atât direcţiile de finanţe, dar mai ales cele ale Gărzii Financiare, au lucrat la cote de avarie, cu personal insuficient şi nemotivat.

Conform angajamentului asumat de România în raport cu Fondul Monetar Internaţional prin Scrisoarea suplimentară de intenţie transmisă la data de 8 iunie 2012, Guvernul Victor Ponta a decis ca numărul de 221 de unităţi fiscale ale ANAF să fie reorganizate în opt direcţii regionale până la jumătatea acestui an şi doar 47 de unităţi fiscale locale, până în 2015. Controlul operativ - cel făcut inopinat, fără controlul de fond, cel care se efectuează anunţat şi care a rămas la direcţiile generale regionale ale finanţelor publice - a fost preluat de către opt direcţii regionale antifraudă fiscală.

ANAF a demonstrat, de-a lungul timpului, că poate fi un instrument pentru atacarea adversarilor politici, având în vedere că economia de piaţă nu funcţionează cum ar trebui, iar politica este un element important în mersul economiei. În ceea ce priveşte nominalizarea noului şef de la ANAF, cred că acesta ar trebui să fie un bun manager, bun cunoscător al sistemului şi al instrumentelor fiscalizării. ANAF va menţine organele fiscale actuale până în 2015, când estimează că va reduce în continuare prezenţa serviciilor fiscale municipale, orăşeneşti şi comunale şi va rămâne un singur organ fiscal cu competenţă judeţeană, la nivel de judeţ, din punct de vedere al administrării fiscale.

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Vă rog.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Fenomenul consumului de droguri în rândul tinerilor din România"

Indicatorii statistici cu privire la consumul şi traficul de droguri în România sunt, în ultimii ani, într-o continuă creştere. Este un aspect confirmat de bilanţurile Agenţiei Naţionale Antidrog, cât şi de rapoatele de activitate ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, care a capturat anul acesta o cantitate de stupefiante de trei ori mai mare decât anul trecut.

România este unul dintre statele Uniunii Europene cu cele mai mari creşteri ale consumului de substanţe interzise. În doar trei ani, procentele au crescut de la 1,7% la 4,3%. În 2012 erau înregistraţi în evidenţe peste 600.000 de consumatori, numărul real fiind însă cu mult mai mare. Situaţia se agravează în rândul tinerilor, peste 11% dintre elevi, respectiv 150 de mii de copii, consumând măcar o dată substanţe interzise.

Creşteri semnificative s-au înregistrat în rândul consumului de etnobotanice şi marijuana. De asemenea, a crescut şi consumul de cocaină şi heroină. Potrivit datelor CIADO, 11% dintre elevi şi 25% dintre studenţi au consumat cel puţin o dată droguri.

Din cauza drogurilor injectabile, România a fost declarată, în 2013, drept focar HIV, în plus, debutul consumului de droguri scăzând de la 16 la 14 ani.

Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului care se desfăşoară în România la ora actuală şi de aceea este important să se acţioneze cât mai rapid şi mai eficient posibil în găsirea şi implementarea unor acţiuni concrete, mai ales pentru tineri, aceştia fiind cei mai vulnerabili şi predispuşi să experimenteze lucruri noi fără a cunoaşte consecinţele acţiunilor lor.

Vă mulţumesc.

Florin Pâslaru, Galaţi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat de Galaţi.

Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

"Sistemul de educaţie la domiciliu"

Aş dori să spun astăzi câteva cuvinte despre ecourile remarcabile pe care le-a generat Proiectul de Lege privind instituirea învăţământului la domiciliu pentru învăţământul primar şi gimnazial.

Când am propus acest proiect de lege am plecat, trebuie să admit, de la cazurile speciale semnalate de cetăţeni români din state precum Egipt sau Siria - cetăţeni pentru care a-şi trimite copilul la şcoală putea fi echivalent cu a-l trimite la moarte. Prioritatea mea, aşadar, a fost asigurarea unui sistem educaţional care să ajute comunităţile de români din diaspora în situaţii grave - de război, revoluţie, nelinişte civică -, dar şi în episoade de adaptare la o nouă limbă, o nouă cultură sau un nou sistem şcolar.

Trebuie să admit că, spre surprinderea mea, am descoperit prin intermediul acestui proiect gândit cu prioritate pentru diaspora un interes uriaş al celor din România pentru educaţia la domiciliu. Există asociaţii, grupuri de dezbateri, întâlniri specializate ale părinţilor. Există, înainte de toate, necesitatea unui dialog public - constant şi necesar - pe acest subiect. Nu e nimic subversiv în dorinţa unor părinţi de a-şi educa copiii la domiciliu, însă în cadrul unui sistem riguros şi recunoscut de stat. Nu e alegerea iresponsabilă de a fugi de educaţie, ci, dimpotrivă, opţiunea unor părinţi intelectuali care vor un plus de creativitate şi originalitate în dezvoltarea emoţională şi intelectuală a copiilor lor. Aceasta dorinţă, fireşte, trebuie acomodată cu nevoia Ministerului Educaţiei Naţionale de a garanta un sistem şcolar echitabil şi eficient pentru toţi copiii noştri.

În state precum Franţa, Italia, Statele Unite ale Americii, studiile recente efectuate de specialişti au relevat că elevii instruiţi la domiciliu pot avea un nivel academic şi o pregătire similare celor educaţi în şcolile publice. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de ţara noastră încă din anul 1948, prevede de altfel că "Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori".

Problema cu care ne confruntăm - şi pe care trebuie s-o depăşim - este incapacitatea de a asigura un dialog între cele două tabere - tabăra părinţilor şi cea a oficialilor din minister -, care ar trebui să lucreze în echipă pentru identificarea unui drum comun. Niciodată diversitatea nu a adus deservicii în educaţie, dimpotrivă!

Diversitatea este o garanţie a dezvoltării unor forme alternative de gândire şi imaginaţie. Acesta este motivul pentru care, împreună cu asociaţiile de părinţi, vom încerca, în următoarele luni, să explicăm societăţii româneşti necesitatea de a oferi familiilor libertatea de a alege modul în care îşi educă copiii. Acesta este motivul pentru care, ca iniţiator, am retras proiectul de lege pentru a-l dezvolta şi pentru a-l susţine, prin dialog, împreună cu familiile direct interesate şi cu profesorii cu experienţă semnificativă în acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim.

Domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Ciobanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Despre sistemul bugetar"

În două cuvinte, în România, avem peste 5 milioane de pensionari, peste 1 milion 200 de bugetari şi aproximativ 3 milioane de oameni care lucrează în sfera activităţii particulare, deci, cu alte cuvinte, cei care duc, într-un fel, greul societăţii.

Se vorbeşte că avem foarte mulţi bugetari. Este adevărat. Chiar se face o comparaţie: se spune că înainte de ’89 aveam 800 de mii de bugetari, iar acum peste 1 milion şi 200.

Eu cred că există o explicaţie destul de simplă. Înainte, când mergeai la domnul prim-secretar, putea să pună mâna pe telefon să spună la câte o firmă de stat "Angajează-mi un prieten, angajează-mi pe cineva din familie" ş.a.m.d.

Acum este greu. Nu poţi să suni la particular să angajeze. Şi atunci - nu numai acum, şi în trecut, şi din '89 până acum - s-au creat locuri de muncă - poate la ordin politic - s-au creat anumite structuri la ordin politic pentru a putea servi pe cei care ne-au ajutat, de regulă, în campania electorală, de regulă, în alegeri.

Cred că avem căderea să luăm aceste măsuri, să avem curajul să spunem: "Cu banii respectivi creăm locuri de muncă productive. Cu banii respectivi dezvoltăm economia şi nu mai creăm tot felul de structuri doar pentru a servi pe cei care sunt alături de noi în anumite momente."

Cred că putem să-i recompensăm printr-o economie dezvoltată, printr-o societate în care să poată să trăiască mai bine cu adevărat, nu doar printr-o imixtiune de acest gen.

Este foarte important, cred, ca la această politică pornită prin care se reduce sistemul bugetar trebuie să continue.

Este adevărat că se greşeşte uneori şi cu sistemul acesta care s-a uzitat la şapte locuri vacante se asigură un singur loc, pentru că, de multe ori, în sectoare în care avem absolut nevoie de bugetari nu avem acoperit sistemul, iar în sectoare în care mulţi bugetari stau degeaba şi nu ştiu de ce merg la serviciu, îi avem acoperiţi 100%.

Este un semnat foarte clar, este un principiu foarte clar. Eu cred că este calcul matematic şi trebuie să-l punem în practică şi trebuie să continuăm ceea ce a început ca reformă în sistemul bugetar.

Mulţumesc.

Guran Virgil, parlamentar de Prahova.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul Gheorghe Ciobanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Florin Tătaru, deputat al aceluiaşi grup parlamentar.

Stimate coleg,

Trei minute sunt ale dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, necesar, util şi foarte bine negociat"

Veniturile vor creşte mult mai mult ca preţurile.

Noul acord al României cu Fondul Monetar Internaţional este un demers cu care toate forţele politice democratice au fost de acord. PSD şi PNL au dus la bun sfârşit acordul precedent şi au participat la negocierea acestuia, iar PDL a realizat chiar două programe de împrumut de la Fondul Monetar. Deci, a induce opiniei publice ideea că există o alternativă de credibilizare a României pe pieţele financiare internaţionale şi în ochii investitorilor străini reprezintă fie o neînţelegere a situaţiei de fapt, fie o manipulare.

Înţelegerea actuală cu Fondul este tot de tip preventiv şi are ca obiectiv relansarea economică a ţării, nu finanţarea pentru a putea plăti pensii şi salarii - aşa cum s-a întâmplat în repetate rânduri în timpul guvernării Boc. Dintr-o asemenea perspectivă, a susţine că poate era mai bine să nu purcedem la acest parteneriat e mai degrabă o dovadă de fariseism politic, specifică unor oameni care văd mereu paiul din ochii altora şi niciodată bârna din propriul ochi.

Cât priveşte capacitatea de negociere a Guvernului Ponta, aduc aminte că este primul moment în care un premier român vine şi spune, după o întâlnire cu Fondul Monetar Internaţional, că urmează să crească pensiile şi salariile, să crească sumele alocate investiţiilor şi urmează să scadă taxarea muncii prin reducerea cu 5%, de la 1 iulie 2014, a contribuţiilor pentru asigurările sociale. Când comparăm aceste rezultate de acum cu tăierile de 25% ale salariilor, impozitarea pensiilor, tăierea ajutoarelor pentru mame, tăierea fondurilor pentru investiţii sau creşterea TVA-ului cu 5%, avem o imagine reală a progresului pe care l-a înregistrat România schimbându-i pe Boc şi Ungureanu cu Victor Ponta. Pur şi simplu, nu poate exista termen de comparaţie în ceea ce priveşte urmărirea intereselor oamenilor simpli.

De altfel, sunt absolut convins că, dacă Emil Boc era premier acum, se mai tăiau puţin veniturile oamenilor. În condiţiile acestea, intervenţia preşedintelui care cerea renegocierea Scrisorii de intenţie către Fondul Monetar Internaţional reprezintă o piedică gratuită şi o nouă dovadă de rea-intenţie.

Datoria noastră, ca oameni politici, este să luăm deciziile bune pentru cei care ne-au votat. Cu toţii ştim că acordurile cu FMI, mai ales într-o perioadă de turbulenţe economico-financiare mari în Uniunea Europeană, dar şi în lume, în general, reprezintă un colac de salvare. Este, dacă doriţi, ştampila de calitate necesară oricărei ţări care vrea să atragă investitorii străini. Dacă luăm în considerare creşterea de venituri şi micşorarea CAS-ului, avem deja imaginea mult mai clar conturată a unei strategii în folosul oamenilor. Nu o să vă spun că toate lucrurile stau roz, dar faptul că, şi în vremuri de restrişte, există o preocupare reală pentru bunăstarea românilor contribuie la percepţia bunelor intenţii ale Guvernului în funcţie.

Cât priveşte povestea cu recalcularea în creştere a accizei pentru combustibili, îmi permit să fac două observaţii pe care le consider importante: 1. Pe de o parte, avem de-a face cu o încercare de a aduna fonduri pentru proiecte majore de infrastructură rutieră. Nu se adună nici bani de pensii, nici de salarii. Se strâng acele fonduri pentru autostrăzi. 2. Este cea mai corectă taxare cu putinţă - ea se aplică doar beneficiarilor acelor fonduri. O persoană care cumpără combustibil foloseşte, implicit, şi infrastructura rutieră. Plătind mai mult pentru benzină şi motorină, acei bani se vor întoarce tot către ei prin autostrăzi şi drumuri naţionale mai numeroase, mai bine construite şi mai bine întreţinute. Practic, nu se mai iau bani din buzunarele tuturor pentru a se folosi la aceste proiecte, ci doar de la cei care beneficiază direct de ele.

În ceea ce priveşte temerile exprimate de unii cum că am putea asista la o creştere a preţurilor la produse, cred că e de datoria noastră să fim responsabili: reprezentanţii puterii să liniştească populaţia, iar opoziţia să fie corectă şi să nu mai incite doar pe criterii politice. În condiţiile în care avem cea mai mică inflaţie după 1989, 1,88% în septembrie 2013 faţă de aceeaşi lună din 2012, a vorbi despre creşterea preţurilor pare o copilărie. Mai ales că, în perioada guvernării Boc - Ungureanu, inflaţia a crescut în termeni absoluţi cu peste 17%. Deci, ceva mai multă decenţă nu ar strica. Şi nu vă cer să mă ascultaţi pe mine, ci pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, acesta dând explicaţii de curând că efectul creşterii accizării va fi o inflaţie mai mare cu 0,2%. Adică nimic faţă de cât câştigă în plus pensionarii şi bugetarii în 2014.

Stimaţi colegi, concluzia se impune clar. Era necesar Acordul cu Fondul Monetar şi foarte util. Negocierea s-a făcut de Guvernul Ponta în interesul oamenilor. Se măresc veniturile şi se stimulează masiv crearea de noi locuri de muncă, creşterea accizării combustibililor se va face doar pentru cei care beneficiază direct de aceşti bani, folosind drumurile publice. Efectele asupra preţurilor de consum sunt neglijabile, creşterile de venituri fiind mult mai mari.

Ţin deci, să felicit executivul pentru noul acord cu Fondul şi pentru eforturile continue şi constante pe care le face pentru ca românilor să nu li se mai pună în spate ca în timpul guvernări Boc toate efectele crizei. S-a schimbat ceva în România, guvernanţii se gândesc în sfârşit la oameni.

Vă mulţumesc.

Deputat Gheorghe Ciobanu, PSD Timiş.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, distinse coleg.

Domnul deputat Florin Tătaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte distinsa noastră colegă Aurelia Cristea, deputat de Cluj.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Descentralizarea. Un pariu care trebuie câştigat".

Stimaţi colegi,

În toate mesajele mele politice am susţinut necesitatea descentralizării şi chiar a regionalizării. Distribuţia puterii şi aducerea deciziei aproape de cetăţean sunt preocupări fundamentale ale democraţiei, preocupări actuale şi restante pentru România. Dependenţi de Uniunea Europeană, trebuie să ne adaptăm permanent instituţiile pentru a putea proiecta un viitor mai bun. Descentralizarea este o nouă etapă în modernizarea României pe care susţin, dar aştept şi paşi care să confirme eficienţa acesteia.

Deşi descentralizarea trebuia făcută demult, elita politică centrală a considerat că nu există suficientă competenţă la nivel local pentru a gestiona managementul unor instituţii şi nici sustenabilitatea acestora în perspectiva dezvoltării. După ani de experienţă privind descentralizarea la nivel de şcoli şi spitale, vedem că se poate gestiona dezvoltarea locală şi din provincie. Cu sincope sau cu probleme uneori, dar se poate. Temerea faţă de aşa-numiţii baroni locali care ar acapara puterea sau temerea faţă de corupţie au fost încă doi factori determinanţi în reticenţa faţă de descentralizare.

Acestor temeri le răspund cu concluziile unui studiu făcut de un jurnalist al publicaţiei Deutsche Welle referitor la România şi la disputa despre descentralizare. În primul rând, spune analistul Deutsche Welle, să presupunem ca baronii locali ar acapara puterea, dar acest fapt ar fi unul legitim, pentru că ei au fost aleşi de electoratul local, ca atare dau socoteală comunităţilor spre deosebire de autorităţile centrale fără legitimitate electorală directă. În al doilea rând, un reprezentat al puterii locale este întotdeauna controlabil, el dă seama la vot în faţa cetăţenilor despre ceea ce a făcut, oamenii sunt acolo, îl văd, îl verifică, îi cer socoteală; spre deosebire de cei care exercită puterea la nivel central, care sunt mai degrabă ascunşi undeva "în ceaţă". În al treilea rând, legat de corupţie, spune analistul de la Deutsche Welle, presupunând că ea există, aceasta este mai mică în teritoriu decât la centru, "preţurile" sunt mai mici, deci s-ar pierde mai puţine resurse decât se întâmplă azi.

Stimaţi colegi,

Încercările de modernizare a administraţiei naţionale şi locale s-au lovit în ultimii 2 ani de respingeri repetate, cauzate de lipsa interesului direct în controlul politic şi al resurselor. Proiectul nostru, al USL-ului, pe care încercăm să îl finalizăm în acest sfârşit de an, ne pune în postura disperată de a realiza descentralizarea ca etapă obligatorie pentru viitorul României. Trecerea la nivelul Consiliului Judeţean a unor instituţii, nici pe departe la modul cum se concepuse iniţial, înseamnă deja că operăm cu jumătăţi de măsură.

Am declarat permanent că pentru a face funcţional un sistem administrativ eficient nu trebuie decât să preluăm modele, să le adaptăm la specific şi să încercăm să le testăm. Ne dovedim ineficienţi în proiectarea unor modele şi la testarea lor, iar acest lucru înseamnă costuri şi suferinţă pentru majoritatea cetăţenilor români. Ultima modernizare a unei instituţii, precum cele de control financiar, aproape au handicapat bugetul României pe anul acesta. Neînţelegerile din USL referitoare la ce instituţii să fie descentralizate seamănă cu un troc politic deloc favorabil dezvoltării României.

Partidul Social Democrat a avut întotdeauna o viziune asupra administraţiei şi specialişti capabili să ofere expertiză pentru un viitor proiect, dar ne vedem lipsiţi de puterea a impune ceea ce este corect pentru întreaga naţiune. Nu trebuie să discutăm numai de puterea deţinută temporar de către un partid politic şi nici de beneficiul unei elite administrative, ci de bunăstarea românilor pentru acum şi pentru viitor.

De aceea aduc în discuţie o serie de probleme pe care le văd, probleme majore care discreditează procesul descentralizării.

În primul rând, problema descentralizării trebuie să fie tratată similar cu modernizarea instituţiilor centrale. Mie mi se pare că încercăm să eficientizăm administrarea judeţelor şi a oraşelor, dar lăsăm parcă neatinsă problema managementului instituţiilor centrale, ministere, agenţii şi companii naţionale, regii etc. În teritoriu se simte o lipsă de dinamică la nivel central, de unitate de acţiune şi de eficientizare a instituţiilor care dau tonul politicilor naţionale. Nu poţi păstra la centru acelaşi personal şi să ceri reducere de personal la nivel local. Neluarea în calcul a necesităţilor reale de dezvoltare locală în raport cu performanţele şi specificul din teritoriu înseamnă să nu dăm nicio mână de ajutor acolo unde găsim excelenţă, dorinţă de excelenţă şi potenţial exploatabil.

În al doilea rând, am spus întotdeauna că modernizarea în trepte, în etape ne fereşte de dezastre, de situaţii pe care nu ni le putem permite. Această descentralizare trebuie să însemne o etapă importantă în procesul regionalizării pe care îl presupunem a fi salvator pentru viitor. Va fi salvator dacă avem grijă să îl aplicăm cum trebuie. Problema este că noi am mai experimentat o descentralizare şi sper că am învăţat. Autorităţile locale nu mai acceptă descentralizarea unor instituţii fără resurse financiare acceptabile şi acest lucru trebuie să îl facă centrul. Până acum nu au fost stabilite criterii clare de descentralizare financiară şi acest lucru trebuie să fie concomitent cu decizia politică prin care instituţiile trec în subordinea consiliilor judeţene. Dacă autorităţile judeţene şi locale primesc noi instituţii, trebuie ca autorităţile centrale să le pună la dispoziţie şi un sprijin instituţional şi informaţional pentru a realiza acest lucru. Este dificil în sărăcie de resurse să supravieţuieşti, darămite să modernizezi instituţii şi să asiguri dezvoltare.

Stimaţi colegi,

Peste tot în lume unde s-a reuşit în modernizare, au lucrat, alături de funcţionari, grupuri de lucru de asistenţă, suport tehnic, o mulţime de echipe care au asistat diferitele comunităţi să se organizeze şi să fie eficiente pentru cetăţenii lor. Cred că succesul dezvoltării noastre este să nu permitem comunităţilor performante să rămână în urmă doar pentru că alte comunităţi nu au această dorinţă sau această şansă. Trebuie să facem totul pentru a asista judeţele şi oraşele pentru ca această descentralizare să fie un succes. Trebuie ca acest succes de etapă să ne pregătească pentru viitoarea regionalizare care poate oferi mai multe şanse de dezvoltare pentru viitor.

Trebuie să câştigăm pariul legat de descentralizare!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Vă reamintesc, stimaţi deputaţi, că durata unei intervenţii este de maximum trei minute. V-aş ruga să încercaţi să vă înscrieţi în acest timp.

Distinsa noastră colegă Aurelia Cristea, deputat PSD, şi se pregăteşte o altă distinsă colegă, Cristina Nichita, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Doamna Aurelia Cristea:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Am reţinut timpul şi sper să mă încadrez în timpul recomandat.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect: "Cheltuirea eficientă a banilor publici, un principiu european, pe care Guvernul Victor Ponta şi-l asumă".

Stimaţi colegi,

La începutul acestei săptămâni s-a desfăşurat întâlnirea finală de conciliere între delegaţia Parlamentului European şi miniştrii pentru buget din cele 28 de state membre, pe tema bugetului Uniunii Europene 2014-2020, după mai multe runde de astfel de întâlniri.

În cadrul acestor întâlniri, una din măsurile despre care s-a discutat mult a fost mutarea accentului de pe importanţa absorbţiei fondurilor în statele membre pe impactul cheltuirii acestora, în condiţiile în care doar o mică parte, procentual, din aceste fonduri se investeşte în proiecte orientate către viitor. Aceste aspecte au fost relevate deja de către analize de specialitate publicate şi în presa din România.

Este pentru prima dată când eficienţa cheltuirii banilor publici a devenit cuvântul cheie al dezbaterilor, iar acest fapt a fost constatat deja de mai mulţi actori implicaţi în analiza bugetului viitor. De asemenea, s-a punctat pe parcursul dezbaterilor că este nevoie de o mai atentă analiză pe impactul rezultatelor proiectelor finanţate şi pe managementul financiar al acestora. O voce puternică a fost cea a preşedintelui Curţii Europene de Conturi, Vitor Caldeira, care, în ultimii ani, a accentuat tot mai mult recomandările privind renunţarea sau modificarea programelor care nu oferă rezultate tangibile.

Stimaţi colegi,

Am ţinut să precizez aceste date pentru a sublinia tendinţele din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte cheltuirea banilor publici. Consider că noua abordare care prinde formă la nivelul Uniunii ar trebui să servească drept exemplu de bună practică în ceea ce priveşte cheltuirea banilor publici. E un semnal pe care putem să-l înţelegem şi să-l aplicăm la nivel naţional: acela de a cheltui propriile noastre fonduri, dar şi de a orienta accesarea fondurilor europene înspre proiecte care au două calităţi: sunt orientate spre viitor şi pot oferi rezultate tangibile în ceea ce priveşte rata de reducere a şomajului în rândul tinerilor şi capacitatea de a genera profit.

Această recomandare de a cheltui cu eficienţă banii publici ar trebui să devină o filozofie de guvernare peste tot în Uniunea Europeană şi în mod deosebit în România. Guvernul Ponta a înţeles şi va acţiona în direcţiile principale stabilite de Uniunea Europeană, fie că e vorba de fonduri europene, fie că e vorba de împrumuturi pentru investiţii sau propriul buget. Devine stringent să începem să ne orientăm înspre a cheltui bani în acele zone care pot avea impact pozitiv în dezvoltarea reală a României.

Este un moment propice, în acest sens, stimaţi colegi, să ne fixăm în sfârşit câteva direcţii strategice de investiţie, orientate înspre generarea de locuri de muncă, de profit şi de stabilitate economică, în viitor. Şi cred că este şi o şansă nesperată ca, urmând politicile decise la nivelul Uniunii Europene, să avem capacitatea de a scoate în faţă acele idei care creează dezvoltare durabilă, inovaţie, bunăstare şi profit pentru viitor. Iar avantajul este că putem să facem aceşti paşi în acelaşi timp şi alături de partenerii noştri europeni, construind împreună o politică nouă, a viitorului.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Aplauze. Ce înseamnă să ai o declaraţie şi frumoasă şi bogată în conţinut.

Să vedem concurenţa. Doamna deputat Cristina Nichita, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Doamna Cristina Nichita:

E previzibilă concurenţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa! Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi numai puţin, să-l anunţăm pe colegul meu, care este foarte nerăbdător, pe Sorin-Avram Iacoban să se pregătească.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am participat săptămâna trecută la lucrările Consiliului Naţional al PSD la Atelierul de egalitate de şanse şi familie. Şi nu mică mi-a fost mirarea că s-a vorbit despre egalitatea de gen, s-a vorbit despre discriminarea femeilor rome, dar nu s-a vorbit niciun cuvânt despre egalitate de şanse a persoanelor cu dizabilităţi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

"Egalitate de şanse"

Nu este un secret pentru nimeni că societăţile cele mai performante din lume sunt societăţile cele mai capabile de a-şi găsi în interiorul lor sau de a aduce din exterior indivizi cât mai capabili. Dominaţia Statelor Unite asupra lumii întregi se bazează pe grija pentru fiecare individ şi trebuie să mărturisesc faptul că şi eu sunt adepta politicilor care îşi propun să valorizeze la maximum şansele fiecăruia de a da ceva societăţii şi de a se realiza pe el însuşi. Realitatea a demonstrat că metoda cea mai dreaptă şi mai eficientă de a obţine acest lucru este egalitatea de şanse. Trăim într-o vreme în care tehnologia şi revoluţia în stocarea şi manipularea informaţiei aşează societatea pe coordonate noi, iar criteriile de valoare se schimbă radical faţă de cele care au însoţit omenirea din cele mai vechi timpuri.

Pentru a avea aceleaşi şanse cu tovarăşii lor de generaţie, copiii cu dizabilităţi au nevoie de ocrotire, de incluziune socială, de integrare pe piaţa muncii după ce termină şcoala. În acest scop, în România există un cadru legal care obligă statul să ofere condiţii speciale copiilor cu dizabilităţi, pornind de la ideea că deşi poate nu excelează în anumite domenii, cum ar fi cel fizic, de pildă, ei pot fi artişti sau programatori de geniu, savanţi sau chiar manageri de excepţie. În consecinţă, când vorbim despre drepturile copiilor cu dizabilităţi, suntem în faţa unei discuţii care implică, pe de o parte, egalitatea de şanse, dar şi egalitatea în faţa legii. Atâta vreme cât aceşti copii sunt obiectul unor legi speciale, atâta vreme cât Parlamentul a hotărât că trebuie să li se acorde un sprijin special, aceste lucruri nu mai sunt la latitudinea autorităţilor, ci obligaţie legală care trebuie îndeplinită la fel ca oricare altele.

Nu ştiu cum se face că atunci când vine vorba de dificultăţi bugetare sau, culmea!, chiar administrative, primii care sunt lăsaţi în afara ordinii fireşti a lucrurilor sunt cei cu dizabilităţi. Dacă un inspector şcolar nu ştie, nu poate sau n-are chef să-şi bată capul cu chestiuni mai delicate, primii afectaţi sunt profesorii însoţitori ai copiilor cu handicap. Dacă un funcţionar ministerial care nu şi-a mai părăsit biroul din timpul mandatului prezidenţial al domnului Constantinescu decide că e momentul unui experiment, ne trezim că profesorii de la şcolile frecventate de elevi cu nevoi speciale sunt trimişi să facă masterate la Sorbona. În general, în loc să se implice în asigurarea integrării copiilor cu dizabilităţi în cadrul societăţii, instituţiile din România consideră că e mai simplu să închidă ochii şi să se prefacă vinovat că această problemă nu există.

Există prevederi legale care obligă firmele cu mai mulţi angajaţi să aibă în colectivele lor şi persoane cu dizabilităţi sau să apeleze la serviciile unor unităţi protejate. Într-o ţară în care suntem preocupaţi de evaziunea fiscală sau de munca la negru, îndeplinirea acestei prevederi legale nu prea mai e controlată de nimeni şi astfel, odată ce termină învăţământul normal sau cel special, tinerii cu dizabilităţi nu se pot încadra în câmpul muncii. Acesta este un alt exemplu de aplicare facultativă, discontinuă a legilor.

Despre ce egalitate de şanse putem vorbi pentru copiii cu dizabilităţi dacă în cazul lor nu se aplică unul din fundamentele statului de drept, şi anume egalitatea în faţa legii? Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă dreptul la alocaţie de stat, de pildă, unul reglementat prin lege, ar fi tratat la capitolul "diverse" măcar şi pentru două luni. Atunci, drepturile copiilor cu handicap, stabilite tot prin lege, de ce sunt ignorate? De ce este lăsată aplicarea lor la cheremul unor funcţionari care uneori nu se ridică la înălţimea pe care societatea modernă le-o încredinţează?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Am vorbit cu mulţi dintre dumneavoastră. V-am expus personal problemele copiilor cu dizabilităţi şi am constatat că, imediat ce am reuşit să vă ofer informaţii, cu toţii aţi rezonat la cauza nobilă a aplicării legii pentru egalitate de şanse în cazul copiilor cu dizabilităţi. Sunt convinsă că împreună, repetând lucrurile, dând exemple concrete, de care vă asigur că nu duc lipsă, Parlamentul poate da semnalul unei schimbări profunde de mentalitate socială şi de practică instituţională în România.

Să nu uităm copiii cu dizabilităţi! Şi ei sunt ai noştri!

Vă mulţumesc. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cristina Nichita, deputat PSD de Iaşi. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Doamne ajută, aşa să ne ajute.

Am impresia că suntem pe scena Teatrului Naţional din Iaşi.

Da. Un deputat de Iaşi urmează, mi se pare normal, nu, domnul deputat Sorin-Avram Iacoban, şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Vicenţiu Irimie, din partea Grupului Partidului Conservator. Este în sală? Nu, nu este, atunci domnul deputat Amet Varol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi am două declaraţii politice.

La început, pe scurt, aş vrea să spun...

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog pe scurt. Una. Cealaltă o depuneţi.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

...că începând de astăzi, când se împlinesc 144 de ani de la moartea lui Gheorghe Asachi, Universitatea Tehnică din Iaşi aniversează 200 de ani de existenţă, de la 1813, când acest cărturar renumit, Gheorghe Asachi, a înfiinţat prima şcoală de inginerie civilă şi ingineri hotarnici, care a durat o singură generaţie, urmând ca apoi Gheorghe Lazăr, la 1818, să deschidă aceeaşi şcoală punând bazele Şcolii Politehnice din Bucureşti.

Prin acest mesaj transmit salutul nostru de aici, de la tribuna Parlamentului, întregii comunităţi ieşene, dar în special celor de la Universitatea Tehnică, comunitate formată din studenţi, cadre didactice, personal auxiliar didactic şi toţi cei care muncesc pentru Universitatea Tehnică. Felicitări încă o dată şi la mulţi ani.

Cea de-a doua intervenţie este, cu îngăduinţa dumneavoastră, "Traian Băsescu, oligarhul fără scrupule".

Rămas fără perspective politice ca urmare a rezultatelor dezastruoase ale celor două mandate ale sale ca preşedinte al ţării, dar şi ca prim-ministru de facto în guvernele Boc-Ungureanu, Traian Băsescu pare a se reprofila pe afaceri imobiliare, desigur prin intermediul fiicei sale Ioana Băsescu. Probabil având informaţia că piaţa imobiliară din România va exploda în viitorul nu prea îndepărtat, preşedintele nostru s-a gândit că este loc de puţină speculă în domeniul imobiliar, achiziţionând 291 de hectare de teren în Călăraşi, cu intenţia declarată de a face acolo o livadă de piersici, cireşi şi meri. Această intenţie a fost anunţată de vara trecută, numai că, de această dată, miza a fost ridicată de la 50 de hectare anunţate iniţial la 291 de hectare.

Consultând istoricul de business al preşedintelui, este greu să ne mai lăsăm păcăliţi de dorinţa acestuia de a investi în fructe crescute ecologic, ştiind că este de notorietate faptul că actualul guvern încurajează, cu măsuri ferme, agricultorii în producţia de produse ecologice. Însă, de vreme ce în 2004, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a deschis un dosar de cercetare penală pentru oligarhul Băsescu, acuzaţia fiind infracţiunea de spălare de bani, de asemenea în urma unei tranzacţii imobiliare, la vremea respectivă făcută cu Cornel Căşuneanu, nu putem să nu ne gândim decât că şi în această cauză este vorba tot de o inginerie financiară băsistă.

Actuala tranzacţie a fost intermediată de consilierul preşedintelui, domnul Adrian Rădulescu, consilier prezidenţial de la data de 1 aprilie 2013, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii în perioada guvernului Boc-Udrea-Băsescu. Foarte grav este faptul că domnul consilier prezidenţial este plătit din bani publici pentru a-l sfătui pe preşedinte în deciziile politice pe care acesta le ia, nu pentru a-i intermedia afacerile sau a cosmetiza celebrele derapaje băsiste. În ceea ce priveşte noul "tun" imobiliar, preşedintele nu a negat tranzacţia, mai mult chiar s-a auto-felicitat pentru inspiraţia de a interpune în afacere persoana fiicei sale, recunoscând că din salariul de preşedinte nu putea obţine un credit atât de mare.

Încă de la început, era puţin probabil ca domnul Adrian Rădulescu să procedeze la un autodenunţ în mass-media din propria iniţiativă; cu siguranţă, aceasta nu putea ascunde decât o manevră de manipulare din partea instituţiilor băsiste prin excelenţă, cu intenţia ascunsă de a deturna vigilenţa cetăţenilor de la un fapt mult mai periculos, o gravă imixtiune în competenţa jurisdicţională a puterii judecătoreşti. Beneficiind de servilismul necondiţionat al fostului procuror-şef de secţie de la DNA, Papici Lucian, oligarhul Băsescu l-a învestit pe acesta cu efectuarea unor cercetări cu privire la situaţia terenurilor aflate în competenţa jurisdicţională a comisiei locale de fond funciar din comuna Nana, judeţul Călăraşi, lucru pe care domnul procuror l-a executat cu o celeritate mai agresivă decât rezolvarea dosarelor de corupţie pe care le instrumenta. În acest caz, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva acelaşi procuror, cu aceeaşi disponibilitate şi loialitate fanatică dovedită pentru interesele personale ale "ultimului autocrat din Europa", a instrumentat şi dosare de poliţie politică faţă de adversarii politici ai regimului Băsescu.

Valoarea cu care s-a vândut terenul în cauză a fost de 4700 euro/hectar, fapt pentru care Ioana Băsescu a contractat un credit în valoare de 4.600.000 RON, deşi pe pagina de internet a băncii care a oferit creditul se preciza clar că suma maximă acordată în cazuri de acest gen este doar de 2.800.000 RON.

Înţelegem, prin deducţie, că acest credit a fost folosit pentru finalizarea tranzacţiei imobiliare, însă ceea ce ne întrebăm este faptul cum de a reuşit Ioana Băsescu să contracteze un credit de o asemenea valoare de la o bancă ca şi persoană fizică, fie ea şi notar, atâta vreme cât întreprinderile mici şi mijlocii din România nu reuşesc să contracteze credite de valoare mult mai mică, în jur de 15.000 euro, deşi au rulaje financiare apreciabile.

Am căutat şi noi o explicaţie şi explicaţia a venit tot de la Ioana Băsescu, care şi-a justificat o altă tranzacţie imobiliară achitată tot prin intermediul băncilor: "Deţin un apartament pe care l-am achiziţionat în luna martie 2008 şi pe care l-am achitat prin transfer bancar. Sunt notar public, am fost avocat, am câştigat bani pentru că asta mi-e meseria."

Noi nu cunoaştem să se fi schimbat între timp registrul de meserii şi codicele de activităţi desfăşurate de persoane fizice sau persoane juridice şi să se fi introdus meseria de "producător de bani", însă intuim foarte bine "competenţele" acestei meserii, în care s-au specializat, printre alţii, cu succes, Videanu, Gheorghe Falcă, Sorin Blejnar, Gheorghe Seculici, Romeo Raicu, Coriolan Pop Bruchental, Viorel Cordoş, Radu Berceanu sau Mircea Banias.

Revenind la declaraţia junei preşedintelui, nu putem să nu remarcăm un alt aspect la fel de important. Pe lângă faptul că, aşa cum am mai arătat, domniţa s-a calificat în meseria de a face bani, după cum bine recunoştea, ea ne mai precizează că: "Sunt notar public, am fost avocat".

Doamna fostă avocat a obţinut la proba teoretică de la examenul pentru intrarea în activitatea de notar public nota 5,70, se pare îndeajuns de mare şi care relevă foarte bune cunoştinţe teoretice, de vreme ce, în primul an de activitate, cabinetul notarial a avut venituri de peste 900.000 euro. Probabil, prinzând ceva experienţă, în anul al doilea de activitate, veniturile cabinetului au crescut cu peste 400.000 RON, odată şi cu mutarea acestuia în complexul rezidenţial Băneasa din Bucureşti. Apoi, ca notar agreat de BRD, prin Programul "Prima casă", doamna notar şi-a mărit veniturile cu încă aproximativ 1.000.000 RON.

Dragi colegi, am constatat în mod legitim că pentru a câştiga aceste sume enorme în timp de criză, este nevoie să fii notar doar de nota 5.70 şi atunci mă întreb retoric: Cam câţi bani câştigă notarii de nota 10, de nota 9, de nota 8, de nota 7? Probabil milioane de euro, făcând o simplă operaţiune matematică. Cu siguranţă, ştim cu toţii că acest lucru nu se întâmplă. Adăugăm la cele menţionate mai sus şi faptul că acelaşi birou notarial are contracte exclusive cu fostul administrator al Hidroelectrica, Remus Borza, de pe urma cărora încasează sume cu şase zerouri.

De asemenea, cunoaştem cu toţii celebrele "tunuri" imobiliare la care a fost părtaşă această expertă în dreptul civil şi comercial, dar nu putem să nu ne aducem aminte de penthouse-ul pe care l-a cumpărat în Băneasa Rezidenţial doamna notar, complex care aparţine omului de afaceri Puiu Popoviciu, la preţul fără TVA de 500.000 euro sau de casa din Corbeanca din timpul mariajului cu solistul Bodo, având o valoare declarată de 320.000 euro.

Toate aceste sume cu multe zerouri au câteva elemente comune: tăticul preşedinte, magnaţi portocalii (opera tăticului), regi ai asfaltului (de asemenea, opera tăticului) şi nota de 5,70, de data aceasta, opera exclusivă a junei preşedintelui.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă apropiaţi de sfârşit.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Imediat termin.

Dragi colegi,

Tabloul prezentat este de-a dreptul impresionant. Se pare că domnul "încă" preşedinte Traian Băsescu va avea o producţie crescută de piersici, cireşe şi mere, iar secretul nu poate fi altul decât "îngrăşământul" folosit care, nu negăm, este de calitate superioară. Nu sunteţi curioşi să vedeţi despre ce "îngrăşământ" este vorba, dacă este de producţie autohtonă sau de import?

Dragi colegi, "îngrăşarea" conturilor oligarhului Băsescu printr-un servilism total şi umilitor este rezultatul guvernării de natură penală a portocaliilor din actuala opoziţie, timp în care populaţia caută cu disperare prin buzunare câţiva bănuţi pentru pâinea zilnică, dar şi aceştia cu 25 % mai puţini, până când Guvernul USL a stopat acest lucru. Mai sunt doar câteva luni până când primul agricultor al ţarii mai locuieşte la Palatul Cotroceni. Deşi în ultimii ani de guvernare despotică PDL-istă cuvântul de ordine propagat de toate instituţiile băsiste subordonate era "Totul pentru oligarhie!", această ţară binecuvântată de Dumnezeu merită să aibă un regim politic mai bun, cinstit cu cetăţenii săi, astfel încât regimul de tristă amintire să nu mai figureze decât în paginile de erată ale istoriei acestui popor, mult prea nedreptăţit de "ultimul autocrat din Europa".

Vă mulţumesc. Sorin Iacoban, Colegiul nr. 10 Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Ai consumat şi din timpul celorlalţi colegi ai tăi.

O să-l invit acum la microfon pe domnul deputat Amet Varol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Şi o să-l rog să se pregătească un reprezentant al opoziţiei, pentru a contrabalansa cât de cât declaraţiile puterii.

Te rog, domnule coleg, ai cuvântul.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "75 de ani de la moartea părintelui Turciei, Mustafa Kemal Atatürk".

Pe data de 10 noiembrie, turcii din întreaga lume comemorează 75 de ani de la moartea celei mai semnificative personalităţi a Turciei, Mustafa Kemal Atatürk. Acest partizan al dreptăţii şi al progresului a reuşit prin trudă şi credinţă să întemeieze un stat turc modern, aspirând la o ideologie contrară celei a califatului.

Mustafa Kemal Atatürk s-a născut pe data de 12 martie 1881, în cartierul Kogeakas?m din Selînik (Salonic, azi aparţinând Greciei), regiune care pe aceea vreme era parte a Imperiului Otoman. Încă din timpul studiilor s-a remarcat prin competenţele sale academice, urmând ca mai târziu să îşi afirme şi excepţionalele calităţi diplomatice.

După finalizarea ciclului de învăţământ, alege calea serviciilor militare pe care acesta le urmează la Academia militară din Monastir (azi Bitola, Macedonia). De-a lungul carierei sale militare a participat la războiul Imperiului Otoman cu Germania, fiind trimis la Rodosto pe Marea Marmara, a luptat pe frontul din Caucaz cu forţele ruseşti, ulterior în Hedjaz unde revolta arabă împotriva dominaţiei otomane era în progres.

Gândirea lui revizionistă şi vehemenţa tot mai accentuată la adresa Imperiului Otoman l-au determinat să fondeze o mişcare naţionalistă turcă ce credea într-un stat modern, în drepturi şi egalitate.

Odată cu pornirea Primului Război Mondial, Imperiul Otoman intră în declin, suferind înfrângeri şi tot mai multe pierderi teritoriale ce aveau să marcheze şi sfârşitul a 631 de ani de stăpânire otomană. Apogeul declinului Imperiului Otoman l-a reprezentat războiul patriotic pe care Mustafa Kemal Atatürk l-a pornit şi prin care a reuşit să instaureze democraţia şi să formeze Republica Turcia.

Prin Tratatul de la Laussane din 1923, Turcia devine republică, fiindu-i-se recunoscute formal drepturile şi statutul politic. După scurt timp de la proclamarea republicii, pe data de 29 octombrie 1923, Kemal Atatürk începe reorganizarea şi modernizarea statului turc prin fondarea sistemului de învăţământ public care este gratuit şi obligatoriu, introducerea alfabetului latin, abolirea segregării de gen şi oferirea de drepturi egale între sexe, interzicerea poligamiei, democratizarea şi modernizarea administraţiei, instituirea reformelor politice, religioase, juridice şi economice.

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit.

Domnul Varol Amet:

Am terminat. Mustafa Kemal Atatürk moare pe data de 10 noiembrie 1938 de ciroză în Palatul Dolmabahçe din Istanbul. Geniul său politic şi militar a pus bazele unui stat europenizat şi integrat în rândul celor moderne. Mustafa Kemal Atatürk rămâne şi în zilele de astăzi o figură apoteotică pentru care se vor aduce mereu omagii de recunoştinţă şi apreciere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

(Coboară la tribună.)

Am să-mi încep declaraţia mea cu o strofă dintr-un mare poet, regretat, care parcă a anticipat birurile pe care astăzi puterea le pune pe seama cetăţeanului român:

"De ce nu puneţi şi pe râs impozit

Şi biruri progresiv pe sărăcie?

De ce nu puneţi taxe pe întuneric?

Impozitaţi şi vântul ce adie!" - spunea Adrian Păunescu.

Stimaţi colegi,

Cu tristeţe şi dezarmare constat că tăvălugul continuu al gafelor şi confuziilor Guvernului Ponta nu pare să aibă vreun sfârşit. Privesc siderat, ascult şi mă minunez: o înşiruire haotică, aspră, nesfârşită de bâlbe, afirmaţii fără just temei legal sau economic, reacţii care confirmă, a nu ştiu câta oară, incompetenţa şi lipsa profesionalismului, şi nu în ultimul rând, lipsa desăvârşită a unui bagaj minim de cunoştinţe necesare, de natură a aduce pe masa guvernării soluţii reale şi fezabile în raport cu obstacolele pe care economia ţării, implicit, noi, populaţia, le întâmpinăm.

Nu trece bine săptămâna că Guvernul Ponta ne onorează cu infinite bâlbe, tulburări grave de percepţie şi confuzii care mai de care mai grave, generând un impact psihologic major asupra confortului psihic al populaţiei, şi aşa destul de "scuturat" şi vulnerabil.

Astfel, stimabilul domn prim-ministru, în plin post-proces de negociere cu Fondul Monetar Internaţional, confundă în mod regretabil creşterea cu scăderea. În acest sens, dacă, iniţial, premierul a anunţat creşterea CAS-ului cu 5%, ulterior, la intervenţia directă şi responsabilă a domnului ministru Daniel Chiţoiu, acesta a rectificat, afirmând că, de fapt, este vorba de scăderea CAS-ului cu 5%. Reacţia premierului a fost una de amuzament, acesta justificându-şi confuzia prin faptul că pur şi simplu, în timpul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional au existat atâtea creşteri şi scăderi, încât nu a reuşit să le mai facă faţă şi "i s-a întâmplat şi lui".

Atmosfera ludică şi relaxată continuă în spiritul jocului propus de domnul prim-ministru în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, când premierul Victor Ponta declară că Guvernul va introduce o acciză de 0,7 cenţi pe litrul de carburant, urmând ca banii colectaţi în acest scop nobil să fie vărsaţi într-un fond special destinat investiţiilor în infrastructura internă.

La foarte scurt timp, consilierul premierului îl corectează, adăugând faptul că acciza va fi în realitate de 7 cenţi pe litru de carburant.

Desigur, stimaţi colegi, cunoaştem şi acceptăm cu toţii faptul că oamenii mai şi greşesc, eroarea fiind parte a existenţei omeneşti, necesară în acumularea experienţei de viaţă a individului. Marele părinte al spiritualităţii, Osho, spunea că fiecare greşeală este o ocazie de a învăţa, dar ceea ce este cu adevărat important spunea acesta, chiar esenţial, este faptul ca aceeaşi greşeală să nu fie comisă în mod repetat, întrucât acest lucru ar constitui cu adevărat o absurditate, o prostie. Or, Guvernul Ponta păstrează un registru de erori şi confuzii neschimbat, invariabil, inflexibil, cu un singur numitor comun: subminarea economiei naţionale. Astfel, în plină criză de inspiraţie privind paleta redusă a instrumentelor de colectare disperată a fondurilor la bugetul de stat şi în deplina sa sete de a muşamaliza flagrant şi meschin adevărate găuri produse la buget, Guvernul Ponta nu face altceva decât să lovească încă o dată, a nu ştiu câta oară, economia ţării. Astfel, pentru că socoteala din "târgul de astă-iarnă", etalată de către guvern cu atâta tam-tam nu se potriveşte deloc cu cea actuală, din piaţa economiei de circ creată şi generată de acelaşi Guvern Ponta, în mod deloc surprinzător, acesta optează din nou, abuziv şi necruţător, în favoarea unor măsuri de natură a da complet peste cap sistemul fiscal, într-o economie care oricum de abia se mai târăşte.

În plin proces de tentative nesfârşite, soldate deopotrivă cu eşecuri în ceea ce priveşte procedurile de privatizare, starea investiţiilor străine înregistrează şi ea reale situaţii de degradare, bugetul suferind astfel schilodiri regulate, ipoteză care nu va conduce decât la un singur rezultat cert: colapsul economiei naţionale.

Aflaţi în faţa unui dezastru economic iminent, guvernanţii, în mod dezamăgitor, nu au găsit la îndemână decât câteva abordări absurde, total neinspirate, în speranţa de a creşte, de pe o zi pe alta, veniturile statului. Astfel, iniţial, discuţia s-a axat în jurul ideii macabre de creştere a cotei unice de impozitare pe venit şi profit la 20-22%, însă aceasta a creat reale şi severe contradicţii în USL, dar şi nemulţumiri în rândul oamenilor de afaceri, investitorilor străini, antreprenorilor, care au primit extrem de prost eventualitatea adoptării unei astfel de măsuri, considerând că aceasta ar avea un impact negativ, dacă nu chiar dezastruos, asupra consumului populaţiei şi investiţiilor private.

La scurt timp după nenumăratele reacţii negative primite în raport cu ideea creşterii cotei unice, Guvernul Ponta a schimbat strategia de atac prin decizia de a lua în calcul alte metode de creştere a veniturilor publice. În acest sens, discuţiile s-au extins la introducerea unei taxe pe carburanţii auto, menită să alimenteze exclusiv fondurile necesare pentru construcţia infrastructurii rutiere. De asemenea, Guvernul Ponta a lansat discuţii cu privire la posibilitatea ca, începând cu 2014, nivelul accizelor să se modifice, acesta fiind stabilit prin indexare cu rata inflaţiei, şi nu prin raportare la cursul de schimb leu/euro anunţat la data de 1 octombrie a anului precedent. Totodată, a fost enunţată ideea potrivit căreia se va lua în calcul eliminarea excepţiilor de taxare a anumitor tipuri de venituri, a impozitelor pe proprietate, pe venit şi pe profit.

Stimaţi colegi,

Disperarea Guvernului Ponta în ceea ce priveşte ambiţia oarbă a colectării fondurilor la buget este absolut vizibilă: începând cu 2014, se vor plăti taxe şi pe anumite anexe imobiliare exceptate până în prezent, cum ar fi: parcările, piscinele, coşurile de fum, barajele şi construcţiile accesorii, digurile, construcţiile-anexe de îmbunătăţiri funciare, podurile, viaductele, apeductele şi tunelurile, reţelele şi conductele pentru transportul sau distribuţia apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale, reţelele şi conductele de termoficare şi reţelele de canalizare, platformele betonate, împrejmuirile, rezervoarele şi bazinele pentru depozitare.

Justificarea adoptării unor astfel de măsuri ar consta în faptul că deşi sistemul de impozitare a proprietăţii a fost modificat de mai multe ori în ultimii ani, veniturile colectate la buget din această sursă rămân încă reduse. Cred cu tărie că intenţia Guvernului Ponta de "strangulare" prin taxe şi impozite suplimentare a proprietarilor va conduce din nefericire la fenomenul evaziunii fiscale, ce va atinge cote alarmante. Proprietarii vor depune toate eforturile de identificare a unor modalităţi inventive, menite a le asigura cel puţin sustragerea de la plata acestui tip de bir.

În mod regretabil şi dezarmant, în plin gol economic, Guvernul Ponta doreşte ca scopul să scuze mijloacele, chiar dacă, atât scopul, cât şi mijloacele dor îngrozitor. Dor atât de tare încât ceea va urma mă îngrozeşte pur şi simplu: vom avea de-a face cu un USL "atottaxator", absolut incapabil de a oferi o îmbunătăţire considerabilă a nivelului de trai.

Vă mulţumesc.

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Mihai-Răzvan Sturzu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Fermele de familie, plusuri şi minusuri".

Săptămâna trecută a fost promulgată Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor.

Reiau şi eu subiectul, pentru că interesează foarte multă lume, în special în mediul rural, acolo unde sunt nenumărate familii care trăiesc la limită, cu datorii amânate de la o lună la alta şi pentru care cele câteva animale din curte reprezintă singura sursă de venit. Aceştia au nevoie de ajutor, dar şi de consiliere şi ghidaj pentru a învăţa să fructifice avantajele vieţii la ţară.

Mai există însă o categorie, a celor care au reuşit să facă funcţională activitatea de producţie cu cele câteva hectare de teren arabil şi animalele pe care le deţin. Ba chiar reuşesc să şi vândă din producţia proprie, construind un model de afacere de familie. Acestora li se adresează proiectul Guvernului, care vine în sprijinul creditării microfermelor şi deci în ajutorul acestor afaceri de familie care contribuie, la rândul lor, la economia naţională.

Mă bucur că pot vorbi despre o preocupare tot mai accentuată a guvernului pentru agricultura făcută la acest nivel, ca şi despre susţinerea creşterii animalelor în fermele mici, născute dintr-o preocupare moştenită din generaţie în generaţie sau dobândită prin mutarea familiilor de tineri în mediul rural.

La capitolul "minusuri" trec, în continuare, lipsa de informaţii şi, uneori, lipsa de preocupare şi insistenţă din partea posibililor beneficiari în legătură cu avantajele pe care le au, dar despre care nu ştiu, de multe ori. Insist, aşadar, din nou, pentru o mai bună comunicare a autorităţilor locale şi pentru o informare permanentă a cetăţenilor în legătură cu drepturile pe care le primesc teoretic, prin lege, dar despre care nu au habar şi, în concluzie, efectele politicii bune în domeniu sunt greu observabile.

Ceea ce consider, în continuare, că trebuie îmbunătăţit este legătura directă cu oamenii. Şi spun acest lucru din experienţa personală, din întâlnirile aproape zilnice cu oamenii din colegiu, cărora le expun diverse proiecte despre care nu au auzit sau de pe urma cărora nu ştiau că pot beneficia, şi toate acestea din lipsa informaţiilor.

Evident că voi continua să-i consiliez pe toţi aceşti oameni care vor să trăiască din munca lor, vor să facă agricultură profitabilă şi vor să vândă din producţia proprie, însă lucrurile ar sta altfel în toată ţara dacă am reuşi să îmbunătăţim considerabil comunicarea lor cu autorităţile locale.

Vă mulţumesc.

Deputat social-democrat Ion Bălan, Colegiul nr. 4 Tulcea.

Domnul Ioan Oltean:

Mihai-Răzvan Ungureanu. Repet... sau rectific: Mihai- Răzvan Sturzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Şi ultimul vorbitor, Gust Florentin, cu care închidem şedinţa de astăzi.

O să vă rog să fiţi extrem de eficient, domnule deputat.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Vă mulţumesc din suflet, domnule preşedinte de şedinţă.

Nu vă mulţumesc pentru comparaţie. Sigur, a fost o eroare neintenţionată.

Domnul Ioan Oltean:

Mai mult o glumă...

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

Da. Şi mergem mai departe. Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "SOS titularii drepturilor de autor şi drepturilor conexe".

Doamnelor şi domnilor,

Domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe cunoaşte astăzi transformări spectaculoase datorate evoluţiei tehnologice din societatea informaţională care au schimbat total modul în care publicul are acces la opere, interpretări artistice sau înregistrări. În acest nou context gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi conexe are un rol important pentru a asigura atât securitatea juridică pentru utilizator, cât şi pentru a asigura remunerarea titularilor de drepturi. În egală măsură gestiunea colectivă poate asigura apariţia şi dezvoltarea noilor modele de business în societatea informaţională, astfel încât publicul să poată avea acces în condiţii cât mai facile la operele de creaţie intelectuală.

Alături de colegii mei creatori şi interpreţi sunt nemulţumit de modul în care sunt gestionate sumele de bani care sunt colectate ca urmare a utilizării operelor şi interpretărilor noastre şi constat că sumele de bani sunt blocate de diferite organisme de gestiune peste termenul de 6 luni prevăzut lege. De cele mai multe ori titularii de drepturi au un rol simbolic în cadrul organismelor de gestiune colectivă, limitat de regulă la acordarea mandatului şi încasarea unor sume de bani. Majoritatea titularilor consideră că sumele repartizate nu sunt corect determinate, iar sistemele de repartiţie sunt de neînţeles şi de neexplicat şi nu se bazează pe informaţii reale privind utilizarea.

Apariţia unor noi organisme de gestiune colectivă a generat blocaje. Au apărut două sau trei filtre între organismele de gestiune colectivă care colectează banii şi majoritatea titularilor. Titularii de drepturi nu pot fi obligaţi să se mute în alt organism după cum decide un funcţionar, care dispune discreţionar cine colectează drepturile lor.

Este inadmisibil ca în România să existe un sistem de gestiune colectivă diferit de cel din Uniunea Europeană. Titularii de drepturi trebuie să decidă cine colectează sumele, să conducă şi să controleze efectiv activitatea şi managementul organismelor de gestiune colectivă, prin mecanisme transparente şi corecte, pornind de la utilizarea reală a operelor, stabilită pe baza tehnologiilor moderne.

Stimaţi colegi,

Drepturile de autor sunt cuvenite pentru utilizarea operelor şi vă solicit să revizuim actuala reglementare pentru a asigura fiecărui titular ceea ce i se cuvine din utilizarea operelor lui. Titularii de drepturi ale căror opere, prestaţii sau înregistrări sunt utilizate şi generează încasări sunt îndreptăţiţi să decidă cine colectează şi cum gestionează sumele. Sumele colectate trebuie repartizate pe baza utilizării repertoriului, şi nu pe criterii inventate şi adoptate de grupuri de presiune sau interese. Parlamentul trebuie să acorde garanţii legale titularilor pentru a crea fluxuri funcţionale şi echitabile pentru stabilirea tarifelor, colectarea, repartizarea remuneraţiilor în condiţii de maximă transparenţă şi sub controlul total al titularilor de drepturi şi al autorităţilor publice.

Această temă se regăseşte şi la nivelul Uniunii Europene, iar Comisia Europeană a prezentat un proiect de directivă privind gestiunea colectivă. Comisia Europeană semnalează în acest document faptul că "gestionarea colectivă a drepturilor din toate sectoarele trebuie să se adapteze în ceea ce priveşte eficienţa, acurateţea, transparenţa şi responsabilitatea serviciilor oferite membrilor şi utilizatorilor.

Un ritm de modernizare excesiv de lent are un impact negativ asupra disponibilităţii noilor oferte pentru consumatori şi prestatorii de servicii, fiind împiedicată dezvoltarea serviciilor inovatoare, în special în mediul online. Pentru a asigura prestarea de servicii adecvate utilizând opere sau alte elemente protejate de drepturile de autor şi alte drepturi conexe pe piaţa internă, societăţile de gestiune colectivă trebuie determinate să îşi adapteze metodele de funcţionare în beneficiul creatorilor, al prestatorilor de servicii, al consumatorilor şi al economiei europene ca întreg. Întrucât societăţile acordă licenţe pentru drepturi în numele titularilor de drepturi din ţările lor şi din străinătate, funcţionarea acestor societăţi are un impact fundamental asupra exploatării drepturilor respective la nivelul pieţei interne.

Un alt aspect care mă interesează este cel al protecţiei tinerilor. Avem, doamnelor şi domnilor parlamentari, sancţiuni penale pentru fapte minore privind încălcarea drepturilor de autor pe internet. Cred că nu este corect ca tinerii din România să rişte să fie sancţionaţi penal, inclusiv cu închisoarea, dacă au încercat să aibă acces la opera de creaţie intelectuală. Consider că sistemul sancţionator actual exclusiv să fie reanalizat şi să facem o diferenţă între faptele minore şi faptele ilegale cu adevărat periculoase, iar statul să aibă o politică sancţionatorie adecvată tuturor intereselor sociale.

Pentru toate acestea îmi propun să realizez un proiect de lege care să protejeze efectiv titularii de drepturi şi tinerii, potrivit legislaţiei şi practicii internaţionale. Cred că soluţiile legislative pot fi obţinute numai după analiza situaţiei actuale, cu consultarea titularilor de drepturi şi a tinerilor, beneficiarii reali ai protecţiei oferite de lege.

Vă propun, stimaţi colegi, să susţinem împreună interesele legale ale titularilor şi tinerilor. Organismele de gestiune colectivă trebuie să fie ale lor.

Cu prietenie, deputat Mihai Sturzu, Colegiul nr. 24 Bucureşti.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Cu aceeaşi prietenie, domnule deputat. Vă mulţumim.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Florentin Gust.

Vă rog, cât se poate de concis. Mulţumesc frumos.

Domnul Florentin Gust Băloşin:

Am înţeles, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Foarte scurt. Aveam două declaraţii politice, una despre Legea practicii, pe care o s-o avem astăzi pe ordinea de zi la votul final, o lege extrem de importantă. Eu, ca deputat, încă din 2009 am făcut demersuri ca această lege să ajungă practic aplicabilă. Felicit colegii din comisii şi Guvernul pentru că a sprijinit o astfel de lege extrem de importantă pentru învăţământul superior din România.

De asemenea, o declaraţie politică în ceea ce priveşte salariile profesorilor debutanţi, cât şi ale medicilor rezidenţi, extrem de importantă pentru tot ce înseamnă dezvoltarea celor două segmente: sănătate şi educaţie.

Salut intenţia Guvernului României de a centra bugetul de stat pentru anul 2014 în jurul educaţiei şi sănătăţii. Dacă vrem să dăm României o şansă corectă de dezvoltare pe termen lung, atunci pentru mulţi ani de acum încolo trebuie să avem în vedere cele două domenii în topul alocărilor bugetare: sănătatea şi educaţia. Banii pe care nu îi investim acum vor însemna pierderi înzecite peste câţiva ani de zile.

Consider esenţial ca Guvernul să caute soluţii de a motiva intrarea tinerilor merituoşi în sistemul de educaţie. Atât prin salarii mai mari, dar şi prin alte beneficii, tinerii pot fi convinşi să dea o şansă meseriei de dascăl, astăzi pe nedrept discreditată. Este urgent ca autorităţile centrale şi locale, în cadrul procesului de descentralizare, să cadă de acord şi să vină cu o strategie care să permită creşterea standardelor de calitate, dar şi de viaţă pentru cei care optează să devină profesori.

Nu putem să nu vedem cum, de exemplu, în Finlanda, una dintre cele mai performante ţări în materie de educaţie, profesori ajung doar cei mai studioşi dintre tineri, iar meseria de dascăl se bucură de respect la nivelul întregii societăţi. Printr-un efort pe termen lung, începând din acest an, şi România poate face din profesia de dascăl un reper pentru tinerii săi.

O creştere a salariilor profesorilor debutanţi cu 3-4% este insuficientă şi nu ar reuşi să dea semnalul de schimbare pe care Guvernul vrea să îl transmită. De aceea, consider că ţintirea către profesorii debutanţi şi către medicii rezidenţi a întregii creşteri a anvelopei salariale din acest an ar fi soluţia optimă pentru a trata cu respectul cuvenit pe cei care, în felul cel mai concret, pun bazele viitorului României.

Ca membru al Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, îmi exprim speranţa că, după mulţi ani, în luna decembrie vom dezbate şi vom vota un buget în interesul pe termen lung al educaţiei şi, implicit, al României.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Închidem aici şirul luărilor de cuvânt şi reprezentarea declaraţiilor politice. A fost o zi extrem de bogată în declaraţii politice. Avem 25 de deputaţi care au prezentat declaraţiile politice de la tribuna Camerei Deputaţilor şi alţi 99 care au depus declaraţiile în scris. Statistic, au citit de la microfonul Camerei 18 reprezentanţi ai puterii şi 7 reprezentanţi ai opoziţiei, în timp ce 82 de deputaţi ai puterii au depus declaraţiile în scris şi 17 reprezentanţi ai opoziţiei, aşa cum spun cifrele, o şedinţă extrem de bogată.

Daţi-mi voie să îi nominalizez pe cei care au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Corneliu-Florin Buicu, Adrian-Alin Petrache, Manuela Mitrea, Ioan Stan, Ion Răducanu, Necula Cosmin, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Gavril Mîrza, Sorin Constantin Stragea, Ion Călin, Dorel-Gheorghe Căprar, Camelia Khraibani, Ioan Adam, Andrei Dolineaschi, Tamara-Dorina Ciofu, Vlad-Alexandru Cosma, Elena Cătălina Ştefănescu, Marian Enache, Ioan Vulpescu, Marian Ghiveciu, Cornel Itu, Nicolae-Ciprian Nica, Iuliu Nosa, Ileana Cristina Dumitrache, Ioan Munteanu, Alexandru Miron Smarandache, Daniel Tudorache, Viorel Marian Dragomir, Rodica Nassar, Ana Birchall, Radu Babuş, Ovidiu-Cristian Iane, Ion Melinte, Ionuţ-Cristian Săvoiu, Iriza Scarlat, Mihai Weber, Măduţa Flavius-Luigi şi Ionel Arsene.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputaţii: Ionel Palăr, Octavian-Marius Popa, Valentin Rusu, Ion Pârgaru, Constantin Galan, Victor-Gheorghe Manea, Daniel Stamate Budurescu, Gheorghe Costin, Raluca Surdu, Daniel Iane, Thuma Hubert, Cosmin Enea, Viorica Marcu, Nini Săpunaru, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Sorin Teju, Raluca Ispir, Mircea Cazacu, Elena-Ramona Uioreanu, Gigel-Sorinel Ştirbu, Dorinel Ursărescu, Nechita-Adrian Oros, Marin Anton, Varga Vasile, Lucian-Manuel Ciubotaru, Ion Cupă, Mihai Stănişoară, Anton Doboş, Viorel Palaşcă, Erland Cocei, Titi Holban, Dumitru Pardău, Ştefan-Alexandru Băişanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Costel Şoptică şi Mircea Roşca.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Cornel-Mircea Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Florin Gheorghe, Cezar-Florin Preda, Dănuţ Culeţu, Florin Mihail Secară, Ioan Balan, Raluca Turcan, Florian Daniel Geantă, Mircea Man şi Camelia-Margareta Bogdănici.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Claudiu-Andrei Tănăsescu, Avram Constantin, Cornelia Negruţ şi Liviu-Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, deputaţii: Ioana-Jenica Dumitru, Maria Dragomir şi Dumitru Niculescu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii deputaţi: Adrian-Miroslav Merka, Longher Ghervazen şi Miron Ignat.

Stimaţi colegi,

Cu acestea, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice. Vă doresc tuturor o zi bună. Ne revedem în câteva minute la şedinţa consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Să auzim numai şi numai de bine. Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Florin Gheorghe:

"USL şi mariajul din interes!"

Evenimentul megalomanic desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute la Sala Palatului, în care Victor Ponta a ţinut morţiş să-şi prezinte "marile realizări ale guvernării", de o manieră demnă de o ţară de mâna a treia, plagiindu-l pe Nicolae Ceauşescu care mai dădea o sută de lei, s-au încheiat în nota filosofică a lui Adrian Năstase. Liderul moral al USL a caracterizat uniunea ca fiind un mariaj "din interes". Din interes pentru cine, vă întreb? Evident, în interesul partidelor care compun USL! Eu aş spune că dacă ar fi dorit să fie cinstiţi, "înalţii conducători" ai USL ar fi recunoscut că USL nu este decât un mariaj conjunctural, în dezavantajul tuturor românilor!

De mai bine de 18 luni România trăieşte într-o minciună profundă, despre cât de bine merge economia, despre cât de bine trăiesc românii şi despre cum Victor Ponta şi miniştrii săi necunoscuţi nu pot guverna din cauza "grelei moşteniri". Minciuna este programul de guvernare şi minciuna este cea care domină toate politicile pe care le promovează! "Nu mărim cota unică, dar introducem impozite şi taxe către toate activităţile economice", care vor majora simţitor preţurile plătite de cetăţean. "Creştem salariul minim şi luăm ca Robin Hood de la companiile private şi nenorocita de clasă de mijloc!", fără să spună câte IMM-uri va ucide, fără o reducere corespunzătoare a fiscalităţii şi câte companii va invita să părăsească ţara. "Nu USL e de vină că a crescut evaziunea" şi banii din buget sunt mai puţini decât în plină criză, ci estimările nerealiste şi mass-media potrivnică pe care Victor Ponta vrea s-o închidă. Minciună dimineaţa! Minciună la prânz! Minciună seara! Ură profundă pentru clasa de mijloc, dispreţ total pentru întreprinzători şi mediul de afaceri!

TelePonta şi TeleAntonescu se pot lăuda, pe bună dreptate, că au cele mai şlefuite minciuni pe care le înghesuie zilnic pe gâtul românilor, cu ajutorul posturilor de televiziune aservite. Este şi greu de crezut că poţi guverna România doar în pauzele de publicitate! Căci, doar atunci, TelePonta şi TeleAntonescu nu sunt în prim-planul camerelor televiziunilor.

Mariajul din interes al USL nu este decât praful pe care USL îl aruncă în ochii românilor, minţindu-i că i-ar preocupa în vreun fel soarta românilor! Nici pe departe! Pe Victor Ponta îl preocupă cum să îi sature pe baronii locali, care l-au făcut premier şi preşedinte de partid, cu tot mai multe resurse financiare publice, băgându-le românilor mâna în buzunar cu tot mai multe taxe şi impozite.

Pe Crin Antonescu îl preocupă doar scorul din sondaje! Nici nu cred că ştie că-i preşedintele Senatului! Pentru că prezenţele sale la Parlament sunt la fel ca în mandatul trecut, adică sub 5%! Crin Antonescu, cum scade un procent, cum plânge mai tare de grija românilor! Bocetele sale nu sunt nici pe departe sincere, ci doar pură demagogie, trăgând speranţă că românii îi vor mai crede o dată minciunile şi-l vor vota ca preşedinte. Domnule Antonescu, nu le jigniţi românilor inteligenţa!

USL nu este decât un mariaj în interesul baronilor locali, care aşteaptă groasa felie din tortul descentralizării. USL este nunta de platină a mafiilor financiare ale PNL, care au acaparat de la sistemul fiscal al României, până la Autoritatea pentru Supravegherea Financiară.

USL nu este un mariaj, ci o ţesătură de interese financiare ale mai marilor PSD şi PNL. Din nefericire, românii pierd în fiecare zi din acest mariaj.

Domnul Florin Gheorghe:

"Impozitul pe investiţii private!"

Constatasem cu toţii că, în ultimii doi ani şi mai ales la ultimele patru rectificări bugetare Guvernul USL a ciopârţit fără milă orice investiţie publică programată sau în curs de realizare. Ştiam bine că USL nu şi-a propus niciodată modernizarea României! Ştiam foarte bine că USL urăşte dezvoltarea ţării şi că nu îi pasă dacă românii vor rămâne condamnaţi la un nivel de trai scăzut şi cu o infrastructură rudimentară.

Cu toate acestea, nu credeam că USL şi-a propus să eutanasieze şi fărâma de investiţii private pe care companiile din România se străduiesc să le menţină. După modelul cu care ne-a obişnuit deja, adică ce taxe şi impozite visează noaptea Victor Ponta, dimineaţa acestea se transformă în realitate, o ţară întreagă a privit cu stupoare ideea "inteligentă" a Guvernului USL de a impune impozit pe orice. Stâlpi de electricitate, conducte de gaze, iazuri, heleştee, stâlpi de comunicaţii sau alte construcţii civile care concură la producţia şi distribuţia celei mai importante părţi a serviciilor şi utilităţilor furnizate către români.

Cea mai mare parte a analiştilor economici, jurnalişti, precum şi colegii mei din PDL sunt convinşi că "taxa pe orice" se va traduce în creşteri semnificative de tarife pentru toate utilităţile, ce pot ajunge până la 20%. Personal, nu am putut decât să le dau dreptate şi să îi completez.

Taxa pe tot ce mişcă şi nu mai mişcă nu va conduce doar la creşterea preţurilor! Taxa Ponta pe orice va avea şi alte consecinţe, la fel de grave! Ştim cu toţii că operatorii afectaţi vor încerca să transfere cât mai puţin această taxă către consumatori! Ei ştiu că o creştere a preţului va afecta cererea. De aceea, eu anticipez că "taxa pe orice" va afecta într-un procent ucigaş ponderea investiţiilor private în modernizarea reţelelor. Cine îşi mai imaginează că vreun operator de transport sau distribuţie de energie, gaze sau de comunicaţii se va mai gândi să extindă propriile reţele sau să-şi modernizeze serviciile? Cine mai crede că economia românească mai poate fi atractivă pentru investiţiile străine, care oricum s-au prăbuşit, la cel mai scăzut din ultimii zece ani, prin "grija" Guvernului Ponta?

Nu m-ar mira să văd mari companii străine, puternic afectate de aceste taxe, spunând: "Adio România!" Deja investiţiile care părăsesc România sunt superioare celor care intră, tocmai din pricina atentatelor repetate şi nesfârşite ale Guvernului Ponta la mediul de afaceri.

Praful pe care USL îl aruncă în ochii pensionarilor şi a unor salariaţi în anul 2014, spunând demagogic ce mare bine le face că le indexează parţial veniturile, nu se compară cu viitoarele creşteri de preţuri pentru servicii şi utilităţi. Anul 2014 se prefigurează un al treilea an al dezastrului pentru mediul de afaceri şi pentru portofelele românilor.

Domnul Adrian Gurzău:

"Taxele şi impozitele sufocă România"

Guvernul Uniunii Social Liberale a declanşat un adevărat jihad fiscal împotriva contribuabililor, asumându-şi sărăcirea acestora doar pentru a oferi cadouri clientelei politice în anul electoral care urmează să vină. În rest, de promisiunile electorale din 2012 s-a ales praful - mincinoşii de profesie din această uniune fiind acum preocupaţi să coafeze realitatea şi să inventeze noi şi noi promisiuni pentru la anul.

Până atunci, ce mai contează faptul că deficitul bugetar a urcat, în condiţiile în care evoluţia veniturilor nu a ţinut pasul cu avansul cheltuielilor şi în timp ce cheltuielile au urcat cu 10% faţă de anul trecut? Marea gândire economică a USL a produs, în mai bine de 17 luni de guvernare, mai puţin cu aproape 2%, dar a cheltuit mai mult cu 10%! Şi asta pe fondul scăderii considerabile la încasările din taxele şi impozitele exagerat de diversificate şi de mărite!

Am asistat şi vom asista din nou la tăieri din investiţii - doar la aceasta, şi la inventat noi biruri, se pricepe foarte bine teleguvernarea. Toate acestea cu impact nefavorabil asupra creşterii economice. Reamintesc faptul că ţinta de deficit bugetar pentru acest an este de 2,1% din PIB.

Avertizez asupra faptului că, la un deficit de 1,7%, după 10 luni din acest an, pentru a ieşi din impas, teleguvernarea a tăiat din programele de dezvoltare, din investiţii şi a început să inventeze noi taxe şi impozite.

Pentru a-şi satisface "sponsorii" şi pentru că se apropie an electoral, USL va "mima" că dă ajutoare sociale, va mima grija faţă de populaţie prin soluţii luate total aiurea, precum acea scădere de operetă la TVA-ul pentru pâine, dublată de creşterea şi diversificarea taxelor şi impozitelor. Dar nici aceste artificii disperate nu dau roadele scontate - doar o economie sănătoasă se face luând măsuri sănătoase. Prevăd că vin vremuri grele inclusiv pentru sponsorii USL care vor începe să se mănânce între ei. Acesta va fi adevăratul motiv al divorţului dintre PNL şi PSD.

Revin: cum să aducă USL venituri suplimentare la buget culegând ceea ce au semănat, adică praful de pe tobă? Dacă ei îşi închipuie că mărind taxele şi inventând altele noi încasează mai mult, greşesc. Mai ales că adevărata şi împovărătoarea evaziune fiscală este la "sponsorii" lor, nu la cetăţeanul de rând.

Taxele mărite şi impozitele diversificate nu au reuşit niciodată să aducă mai mulţi bani la buget. Tot ceea ce au reuşit, peste tot în lume, a fost să sugrume activitatea economică şi să pună pe fugă investitorii. Este o lecţie pe care stânga nu vrea să o înveţe, o lecţie de care afaceriştii de cumetrie din PSD şi PNL, partide eminamente clientelare, nu au auzit niciodată.

Domnul Adrian Gurzău:

"Asasinarea economică a României"

Încep prin a semnala încă un caz de dedublare a personajului numit Victor Ponta, premier al României: când declară că măreşte pensiile, inflaţia luată în calcul este de 3,76%; când calculează noile accize, inflaţia este de 4,77%. Aceste date ne dau, dacă mai era nevoie, măsura gradului de sinceritate a acestui individ şi al grupului de interese pe care-l reprezintă.

Citez din proiectul de OUG, prin care Tele-Guvernul Ponta îşi propune să taxeze tot ce mişcă (sursa: ziarul "Gândul"): "se impozitează: (...) infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje etc.)". Deci, "taxa de mers pe jos" va deveni realitate. În atare condiţii, mă întreb de ce nu se consideră şi aerul ca bun al statului şi nu este impozitat fiecare cetăţean în funcţie de capacitatea pulmonară, cu o taxă de poluare a mediului?

Fiecare nouă taxă anunţată de către acest guvern reprezintă o piatră de moară pusă la gâtul economiei româneşti, cu unicul scop de a mai stoarce nişte bani pentru campaniile electorale de la anul, în special pentru campania la prezidenţiale. Până la momentul ştampilării buletinului de vot, românii trebuie să rămână divizaţi, intoxicaţi şi dezinformaţi cu minciuni zise răspicat pe post de adevăr. Cum o minciună grosolană este faptul că aceste noi taxe sunt compensate de viitoare măriri ale pensiilor şi ale salariilor, sau prin viitoare reduceri de CAS. Pe lângă faptul că acestea sunt undeva în viitor - fără nici o garanţie de punere în aplicare; din contră, la câte minciuni au debitat cei de la Uniunea Social-Liberală -, mai sunt şi modice. În nici un caz nu vor compensa spirala inflaţionistă pe care o va naşte noile taxe şi impozite.

Gândiţi-vă numai cum va reacţiona piaţa, având în vedere faptul că accizele la carburanţi vor fi majorate de Guvern, începând cu luna ianuarie a anului viitor, cu 16-21%, comparativ cu valorile actuale. Ca o remarcă: Banca Naţională a României a reacţionat rapid printr-o măsură anticiclică, respectiv micşorând dobânda cheie de la 4,25% la 4%, la măsurile prociclice ale Guvernului, respectiv introducere de noi taxe. Aşa că de minciunile lui Ponta ar trebui să fie sătul chiar şi el.

De aceea întreb: cât va mai rezista România, ca stat, încovoiată sub această povară fiscală fără precedent, impusă de aceşti oameni incapabili să aducă bani la buget prin metodele normale?

PS: Se vor taxa: "- centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni; centrale termoelectrice şi nuclearo - electrice; piste şi platforme; sonde de ţiţei, gaze şi sare; rampe de încărcare - descărcare; coşuri de fum şi turnuri de răcire; iazuri pentru decantarea sterilului; heleştee, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură; infrastructură transport feroviar; infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje, etc.); linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console); platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiofonie, telefonie mobilă, radio, tv; lacuri artificiale de acumulare; construcţii pentru transportul energiei electrice; canale de irigaţii; etc." Din buzunarele cui credeţi?

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Vrem să fim în continuare ţara în care copiii sunt ai străzii şi câinii sunt comunitari?"

Societatea românească a fost marcată de apariţia fenomenului de "copii ai străzii" după anul 1990. Problematica acestor copii a fost şi rămâne de actualitate, pe de-o parte din cauza specificului inuman al acestui fenomen social, iar pe de altă parte, din cauza modalităţilor ineficiente, se pare, de a diagnostica şi derula măsuri concrete de diminuare a sa.

În urmă cu aproximativ un an, Direcţia pentru Protecţia Copilului (DPC) aprecia că în întreaga ţară sunt circa 900 de copii ai străzii. ONG-urile care lucrează în domeniu estimează că numărul acestora este cel puţin dublu, iar un raport dat publicităţii recent de către cercetătorul francez Clemence Valin Valleteau - profesor invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti - aminteşte de circa 1.300 de copii numai în Bucureşti.

O parte din diferenţa numerică ar putea veni din interpretarea diferită dată situaţiei de "copil al străzii". În România avem această problemă şi mai multe sintagme care să o denumească, precum "copiii străzii", "copii pe stradă" sau "copil care lucrează pe stradă". Spre exemplu, pentru UNICEF, "copii în stradă" înseamnă copii fără părinţi aflaţi în permanenţă pe stradă, în timp ce pentru DPC, "copii în stradă" sunt cei care se regăsesc ocazional în situaţie de sărăcie şi care au o familie. În acest moment nu avem un acord asupra unei definiţii, însă avem o problemă ce nu ne face cinste şi pe care nu reuşim să o rezolvăm de peste 20 de ani. În Convenţia Internaţională a Drepturilor Omului se poate vorbi de un vid juridic deoarece, probabil, autorii nu au avut în vedere situaţia în care un popor îşi poate lăsa copiii în afara sistemului social.

Mulţi dintre copiii care trăiesc pe stradă se confruntă cu probleme de sănătate, incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie cronică. Copiii străzii sunt, de asemenea, expuşi abuzului sexual şi abuzului fizic, care, de obicei, încep în cadrul propriilor familii şi apoi se continuă pe stradă.

Aproximativ 50% dintre copiii care trăiesc pe străzile Bucureştiului susţin că au fost bătuţi cel puţin o dată, în special de către poliţişti - conform unei evaluări rapide de situaţie din 2012. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentru lipici sau vopsele.

Şi mai mult, copiii străzii continuă să fie discriminaţi de către autorităţi precum poliţia, şcoala şi sistemul de sănătate. Mulţi copii ai străzii nu au fost niciodată la şcoală şi sunt analfabeţi.

Sărăcia, violenţa în familie, fuga sau părăsirea centrelor de plasament sunt principalele cauze care determină un copil să ajungă în mediul stradal. Din studiile existente reiese că familia este principalul mediu de provenienţă a copiilor străzii, ea fiind responsabilă de 80% din cauzele de ajungere a copiilor în stradă. Circa 14% dintre copii provin din instituţii de ocrotire ale statului, în timp ce 6% dintre aceştia ajung în stradă ca urmare a unor dorinţe individuale. În mod evident, în spatele acestor date se poate înţelege absenţa interesului părinţilor în creşterea şi educarea copiilor.

În general, cei cu mai multă "experienţă de canal" sunt mai parşivi, mai şmecheri, cunosc mai multe trucuri şi sunt mai pricepuţi în a îndruga o groază de minciuni pentru a-i impresiona pe cei cu care vorbesc sau pe care-i abordează. În schimb, cei mai mici sunt mai afectaţi de situaţia în care se află; sunt dornici să înveţe să scrie şi să citească. Cu toate acestea, aceşti copii nu sunt irecuperabili şi cu puţină atenţie îţi dai seama că pot dărui multe. Pentru aceasta, o mică atenţie, puţină afecţiune, câteva minute petrecute cu ei şi "puţin din ce cere stomacul" sunt de ajuns pentru a dezvolta o relaţie constructivă pentru ei.

Este de datoria noastră să înţelegem şi să eliminăm cauzele unui fenomen care nu ne face cinste în calitate de părinţi, în calitate de oameni. Nu putem avea pretenţia că suntem un popor civilizat, în condiţiile în care copii şi bătrâni cerşesc pe stradă, în condiţiile în care sute de copii trăiesc în condiţii inumane. Multitudinea de ONG-uri care activează în domeniul protecţiei copiilor reduc impactul efectelor acestui fenomen, însă este rolul statului de a identifica şi elimina cauzele, de a iniţia şi întreţine un sistem eficace de protecţie socială a celor aflaţi în dificultate şi care nu au posibilitatea de a se apăra.

Doamna Ana Birchall:

În această declaraţie politică mă voi referi la recenta decizie a Curţii Constituţionale privind Legea de colaborare instituţională între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene.

Având în vedere importanţa acesteia, aşa cum am învederat şi acum o lună de zile, atunci când preşedintele a sesizat CCR, în prezenta declaraţie voi vorbi în special despre argumentele juridice care stabilesc fără tăgadă că responsabilităţile privind afacerile externe şi cu precădere afacerile europene aparţin tuturor instituţiilor centrale.

Pe data de 6 noiembrie, Curtea Constituţională a decis cu majoritate de voturi să respingă, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate înaintată de Preşedinţia României asupra Legii privind cooperarea instituţională dintre Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene.

Astfel, Curtea Constituţională stabileşte că articolele 2, 3 şi 18 din textul de lege la care şi eu, împreună cu colegele şi colegii mei din comisiile pentru afaceri europene din Parlament, am lucrat cu deosebită atenţie şi simţ de răspundere, sunt indubitabil constituţionale.

Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au participat la procesul de elaborare a legii care clarifică foarte bine atribuţiile instituţionale ale Parlamentului şi ale Guvernului privind mecanismele decizionale europene. De asemenea, trebuie să spun că apreciez decizia CCR, care vine să arate, încă o dată, că munca depusă la Comisia pentru afaceri europene nu a fost în zadar. Procesul de dezbatere legislativă pentru acest act normativ s-a întins pe o perioadă de aproape 2 ani de zile, timp în care procedurile instituţionale care permit Parlamentului să fie parte a procesului decizional din cadrul Uniunii Europene şi să monitorizeze armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană au fost puse pe pauză.

Cred că toată lumea este de acord cu mine, când spun că reprezentarea României în procesul decizional al UE trebuie să aibă loc sub imperiul interesului naţional. În opinia mea, pentru asigurarea reprezentării juste în cadrul mecanismelor decizionale ale UE, fie că vorbim de Parlamentul European, fie că vorbim de Consiliul European, este nevoie de un consens instituţional între Parlament, Guvern şi Preşedinţie. Cele trei instituţii centrale, cu atribuţii diferite în reprezentarea externă a României ar trebui să fie complementare în ceea ce priveşte domeniul afacerilor europene.

Aşa cum rezultă şi din prevederile legislative, obiectivul principal al proiectului de lege care reglementează colaborarea instituţională dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene îl reprezintă valorificarea rolului Parlamentului în procesul decizional al UE, prin informarea temeinică a legislativului cu privire la procesele legislative europene, precum şi la documentele strategice ale Guvernului sau ale Preşedinţiei din domeniul afacerilor europene. Parlamentul trebuie să fie responsabilizat, asemenea Guvernului şi Preşedinţiei României în ceea ce priveşte procesul decizional european.

Reprezentativitatea legislativului presupune cel puţin informarea Parlamentului cu privire la mandatul pe care Guvernul sau Preşedintele României îl au la fiecare convocare a Consiliului European, de exemplu, exact aşa cum este practica în majoritatea statelor europene.

Se pare că până acum singura instituţie care nu a înţeles obiectivul legii şi principiul democratic pe care legea privind colaborarea instituţională în domeniul afacerilor europene se bazează este Preşedinţia şi nu pot să nu mă întreb care este scopul acestei reticenţe de a implica Parlamentul, cel puţin la nivel informativ dacă nu decizional, aşa cum ar fi normal în opinia mea, în ceea ce priveşte promovarea şi apărarea intereselor naţionale în plan extern?!

Prin cererea cu numărul 544 din 26.04.2013 preşedintele Traian Băsescu a solicitat Parlamentului reexaminarea legii. Deşi Parlamentul a armonizat prevederile legale, ulterior, odată ce procesul legislativ s-a încheiat, Preşedinţia a sesizat Curtea Constituţională, pentru a doua oară pe acelaşi subiect. Decizia CCR din 6 noiembrie demonstrează, fără urmă de îndoială, că cel puţin în acest caz, Preşedintele Băsescu a tergiversat punerea în aplicare a unei legi atât de importante pentru reprezentarea corectă şi justă a interesului naţional.

Este convingerea mea că după această lecţie juridică pe care CCR i-a dat-o Preşedinţiei şi lui Traian Băsescu, acesta din urmă ar trebui să se abţină de la plasarea strategică de piedici în calea tuturor instituţiilor pe care domnia sa le consideră concurente în domeniul reprezentării externe a statului.

În fapt, sesizarea preşedintelui Băsescu a fost slab construită juridic. În fapt, juridic vorbind, nici nu avea cum să presupună o altă decizie din partea CCR decât una de respingere ca neîntemeiată. Personal, încă din data de 10 octombrie am demonstrat public, cu argumentele juridice, că fiecare punct pe care Preşedinţia l-a considerat neconstituţional este de fapt în acord atât cu Legea fundamentală, cât şi cu Tratatul de la Lisabona.

Voi relua succint câteva din contraargumentele pe care le-am folosit pentru a demonstra că sesizarea de neconstituţionalitate elaborată de juriştii de la Cotroceni nu este întemeiată.

Preşedintele începe sesizarea cu o inexactitate, spunând că legea, în forma actuală, nu respectă deciziile pe care CCR le-a avut în 2012 cu numerele 784 şi 683. Primul lucru pe care l-am făcut în cadrul comisiei pentru afaceri europene a fost să eliminăm articolele şi alineatele cu probleme de constituţionalitate. Forma care a fost adoptată de Cameră şi de Senat nu a conţinut nici un alineat considerat de CCR ca fiind neconform cu legea fundamentală.

Ulterior, preşedintele a considerat util să spună că articolul 80 din Constituţie este încălcat, în repetate rânduri, de proiectul de lege. Pentru cei care nu ştiu, articolul 80 din Constituţie prevede faptul că Preşedintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce şi angajează statul. Este din nou uşor de demonstrat faptul că articolul 18 din legea sesizată de Preşedintele Băsescu la Curte nu aduce nici un fel de atingere Constituţiei, pentru că nu conferă nici o putere decizională Parlamentului, ci doar introduce dreptul Parlamentului de a fi informat.

Repet, legitimitatea instituţională a Parlamentului presupune o informare completă şi temeinică a parlamentarilor cu privire la mandatul de reprezentare pe care România îl are la Consiliul European şi art. 18 prevede cu exactitate şi în limitele impuse de lege şi în conformitate cu prevederile Tratatului de la Lisabona că "Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice înaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegaţia României intenţionează să o prezinte".

De asemenea, acelaşi articol mai prevede faptul că "Preşedintele României se poate adresa Parlamentului pentru a-şi prezenta mandatul." Dacă punem accentul pe cuvântul "poate" din ultimul alineat al art. 18, ajungem la concluzia că în această formă nu se instituie nici o măsură care să oblige instituţional preşedintele la o acţiune. Preşedintelui României nu i s-au impus condiţionări cu privire la mandat.

Preşedintele Băsescu ne arată încă o dată cum interesul naţional se poate transforma, lesne, într-un interes personal de ordin politicianist. Pentru preşedintele Băsescu nu este important ca românii să aibă prin Parlament capacitatea să fie informaţi cu privire la deciziile domniei sale în materie de afaceri europene. Acest feudalism pe care preşedintele continuă să îl aplice nu are nimic în comun cu valorile şi principiile europene, pe care, culmea, preşedintele Băsescu le foloseşte ca argumente în sesizarea pe care a făcut-o la Curtea Constituţională.

Tratatul de la Lisabona specifică în mod clar faptul că "Parlamentele naţionale contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii", un amănunt minor pentru preşedintele Băsescu. De asemenea, TUE specifică, la articolul 10, că "funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative." Şi acest articol este neglijat de preşedintele Băsescu în argumentaţia sa la Curte. Atât ca literă, cât şi ca spirit, TUE apără reprezentativitatea Parlamentelor şi încurajează rolul activ pe care acestea trebuie să le aibă în procesul decizional european.

Singurul care nu înţelege acest lucru este Traian Băsescu, care are ambiţia de a interpreta Constituţia în aşa fel încât să folosească ieşirile de la Consiliul European ca oportunităţi de imagine. Interesul naţional, în opinia mea, trebuie să urmărească altceva decât ambiţia unui singur om, iar cu astfel de abordări cu siguranţă ne îndreptăm într-o direcţie greşită. Nimeni nu pune la îndoială atribuţiile clare pe care Preşedinţia le are în asigurarea politicii externe, prin reprezentarea statului român la cel mai înalt nivel. Dar acest lucru nu presupune o competiţie instituţională între Parlament, Preşedinţie şi Guvern.

A sosit momentul ca preşedintele, măcar acum, cu mai puţin de un an înainte de sfârşitul mandatului, să găsească înţelepciunea de pe urmă, şi să colaboreze atât cu Guvernul, cât şi cu Parlamentul pentru asigurarea unei reprezentări externe şi europene optime pentru România. Când vorbim de afaceri europene, vorbim de fapt atât despre politică externă, cât şi despre politică internă, lucrurile nu sunt separate. Exemplul concludent sunt angajamentele externe pe care România le duce la bună îndeplinire prin măsuri interne. Rolul Guvernului aici este esenţial. Este foarte greu se pare, pentru preşedintele Băsescu, să realizeze că între cele trei instituţii centrale de bază ale statului nu poate exista decât o relaţie de colaborare şi coordonare şi în nici un caz una de subordonare sau de competiţie de imagine, sacrificând interesul naţional.

Putem presupune că dorinţa şi obişnuinţa preşedintelui de a da ordine este un defect profesional, dar din păcate acest defect ne face foarte mult rău în tot ceea ce priveşte relaţiile noastre externe şi reprezentarea internaţională a României. Consider că avem nevoie de o comunicare eficientă în ceea ce priveşte reprezentarea externă a României.

Sunt convinsă că modelul preşedintelui de a nu se consulta cu Parlamentul sau Guvernul privind mandatul de reprezentare şi negociere externă a României, ci doar de a ne anunţa, după şedinţa Consiliului European, de exemplu, care sunt deciziile adoptate care angajează România, fiind, în fapt, obligaţiile şi îndatoririle României, este perdant, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii privind colaborarea instituţională între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, această practică, va ţine, din fericire pentru apărarea interesului naţional, de domeniul trecutului.

Domnul Andrei Dolineaschi:

Obiectul declaraţiei: "Clarificări asupra reţinerii contribuţiilor sociale pentru activităţi de cedare de folosinţă a bunurilor"

Modificările cadrului legislativ privind contribuţiile sociale din ultimul an au creat situaţii neplăcute pentru plătitorii de taxe. La nivelul autorităţilor locale ale ANAF există o stare de confuzie privind datoriile acumulate în anul fiscal 2012, în baza unui articol de lege care a fost înlocuit de o ordonanţă care încă nu a intrat în vigoare.

Aşa cum şi presa naţională a relatat, foarte multe persoane au fost luate prin surprindere de plata unei datorii la ANAF pentru contribuţiile sociale pentru anumite tipuri de activităţi de cedare de folosinţă a bunurilor (prin închiriere sau arendare), întrucât articolul din Codul Fiscal a fost abrogat, fiind completată legea cu o ordonanţă de urgenţă care are rolul de a corecta efectele acestui articol.

Astfel, actuala formă a Codului fiscal impozitează veniturile realizate prin închiriere sau arendare după o bază de calcul fixă - se reţine contribuţia socială pentru venitul minim garantat, indiferent de valoarea venitului obţinut prin activităţile menţionate. Cu alte cuvinte, cel care realizează venituri considerabile din cedarea de folosinţă a bunurilor este impozitat la fel cu cel care realizează venituri semnificativ mai mici, dintr-o activitate de aceeaşi natură.

Această inechitate a fost corectată anul acesta printr-o ordonanţă de urgenţă care determină baza de calcul a acestui impozit în funcţie de venitul realizat. Baza de calcul a contribuţiei de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor este stabilită astfel la diferenţa dintre venitul brut impozabil şi o cotă de cheltuieli forfetare de 25%, similar impozitului pe venitul din chirii. Aceasta nu poate fi mai mică decât un salariu minim brut pe ţară, când acesta este singurul venit al persoanei fizice şi nu poate să fie mai mare decât 5 salarii brute medii pe ţară.

Cu toate acestea, legea aflată în vigoare în acest moment nu este forma corectată, ordonanţa de urgenţă urmând a intra în efect abia la începutul anului viitor, odată cu stabilirea normelor de aplicare.

Ce se întâmplă cu datoriile acumulate până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă?

Pot ele să fie şterse după aplicarea normelor noii legi?

Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât vorbim despre contribuţii la sănătate, iar datoriile la acest fond pot limita accesarea unor programe naţionale de sănătate de către cei consideraţi datornici.

Mai mult, relatările din ţară arată faptul că persoanele care se află sub incidenţa acestor legi nu au fost înştiinţate de către organele ANAF despre datoriile acumulate şi au fost puse în situaţia de a li se refuza accesul la programele de sănătate.

Consider că este necesară o dezbatere şi o clarificare asupra situaţiei actuale şi informarea tuturor autorităţilor locale care au atribuţii în aplicarea legii şi reţinerea contribuţiilor la sănătate.

Populaţia trebuie informată printr-un proces decizional transparent asupra chestiunilor ce ţin de plata taxelor şi impozitelor, însă trebuie să se ţină cont de situaţiile neplăcute create printr-un proces legislativ ambiguu.

Domnul Marin Anton:

"Noul pod rutier peste Dunăre"

Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse este un pod din oţel peste fluviul Dunărea şi a fost dat în folosinţă în data de 20 iunie 1954. Acesta are o lungime de 2,8 kilometri şi este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Podul Calafat-Vidin în sectorul de graniţă dintre România şi Bulgaria, restul traficului fiind preluat de feriboturi.

Pentru fluidizarea traficului de călători şi marfă, prin accesarea fondurilor europene, în cadrul proiectul intitulat "Îmbunătăţirea accesului Euroregiunii Giurgiu-Ruse la Coridorul 9 de transport paneuropean" autorităţile române şi bulgare, vor construi un pod în cadrul Coridorului 9 de transport paneuropean. Valoarea totală a proiectului este de 6,790 milioane de euro şi va fi definitivat într-o perioadă de 30 de luni. Acesta este implementat în cadrul Programului de cooperare la frontieră România-Bulgaria pentru perioada 2007-2013 şi vizează să îmbunătăţească infrastructura de transport şi să optimizeze coordonarea traficului rutier în zona de frontieră.

Programul sprijină dezvoltarea zonelor de graniţă eligibile, atât din România, cât şi din Bulgaria. El urmăreşte să creeze o "punte" între cele două ţări, cu scopul de a sprijini regiunile de graniţă în rezolvarea problemelor similare de dezvoltare, prin colaborare şi promovarea unor soluţii comune.

Prin intermediul programului, românii şi bulgarii din zonele de frontieră vor fi încurajaţi să dezvolte noi afaceri, să schimbe informaţii şi să profite de pe urma îmbunătăţirii accesului peste graniţă. Ei vor colabora pentru a preveni inundaţiile, pentru a conserva resursele naturale şi pentru a promova turismul. În acest fel, zonele de frontieră vor deveni locuri mai atractive pentru oamenii care trăiesc şi muncesc acolo, dar şi pentru investitori.

Un sistem de colectare, procesare şi schimb de informaţii va fi, de asemenea, dezvoltat, care va permite un mai bun management al traficului rutier vizând prevenirea blocajelor în trafic şi accidentelor rutiere.

Domnul Constantin Avram:

"De ce este nevoie de FMI"

Imediat după Revoluţia română din decembrie 1989, prin vara anului 1990, s-a procedat şi demarat procesul de privatizare a unităţilor industriale româneşti, mai întâi prin metoda MEBO (adică a certificatelor), prin care fiecare salariat al statului primea aceste certificate pe care le înscriau, la societatea românească la care doreau, şi în acest fel acţiunile (proprietate de stat până la acel moment), treceau din proprietatea statului, în proprietatea privată!

Aşa a început procesul de privatizare în România, şi după demararea acestui proces s-a constatat uşor-uşor că veniturile la bugetul de stat se micşorau văzând cu ochii, iar resursele financiare necesare susţinerii sistemului public de pensii şi plăţii salariilor bugetarilor erau din ce în ce mai mici, deşi am vândut pe rând PETROM-ul, distribuţia energiei electrice şi a gazului natural, iar astăzi încercăm să vindem OLTCHIM şi CFR MARFĂ!

Toţi ne întrebăm, ce se întâmplă cu economia, de ce "mersul greoi" al acesteia nu putea asigura resursele financiare necesare construcţiei echilibrate a bugetului de stat? O parte a populaţiei a devenit pensionară, (deci asistată social, spun unii specialişti), populaţia activă îşi reducea rândurile, iar importurile începeau să depăşească net volumul exporturilor.

Treptat, din producători şi consumatori, am devenit numai o ţară de consumatori, practic nu mai produceam mai nimic, cu excepţia industriei textile! Fără producţia de bunuri, nu produceam plusvaloare, deci mă întreb de unde venituri la bugetul statului!? Şi atunci guvernul a identificat sursa de finanţe la buget: împrumuturile externe! Şi unde să se fi apelat decât la Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială! Dar împrumuturile solicitate, pe lângă faptul că erau condiţionate şi cu costuri ridicate, ar fi trebuit să fie folosite numai pentru investiţii care generează dezvoltare şi creştere economică, decât pentru consum! Dar nu a fost deloc aşa, deoarece noi, românii, nu am putut susţine din munca noastră, protecţia socială necesară, ca urmare a disponibilizărilor masive din economie şi intrarea în sistemul de pensii a cadrelor militare, ca urmare a aderării la NATO, iar cheltuielile bugetare nu le-am putut stăpâni suficient de bine.

Fondul Monetar Internaţional este un operator financiar care impunea condiţii drastice de acordare a împrumuturilor: se impunea deficitul bugetar, continuarea privatizărilor societăţilor comerciale cu capital de stat, privatizarea sistemului bancar, numărul salariaţilor din sistemul bugetar etc.

Fiindu-ne din ce în ce mai dificil, s-a hotărât la nivel guvernamental, că trebuie să devenim membri ai Uniunii Europene! Tocmai pentru că aveam nevoie de acces la fondurile europene, deci la resurse financiare foarte ieftine, pentru a susţine economia, iar în anul 2007, am reuşit să devenim şi membri cu drepturi depline ai U.E. Am accesat fonduri europene de preaderare prin diferite programe, SAPARD, ISPA etc., apoi am avut la îndemână, între 2007-2013, fonduri uriaşe din care nu s-au absorbit mare lucru, deşi noi românii contribuim la bugetul comunitar cu aproape 1,2 miliarde de euro! Dar tot nu s-a reuşit o creştere economică consistentă, ci dimpotrivă, s-a reuşit de cele mai multe ori o stagnare ("creştere economică zero"), unii spunând că principala cauză ar fi evaziunea fiscală, ca rezultat al economiei subterane, alţii spunând că nici o ţară din lume nu şi-a revenit economic, după relaţiile cu FMI şi Banca Mondială! Unde se află adevărul vom vedea în următorii ani, pentru că preţul plătit organismelor financiare internaţionale, precum şi Uniunii Europene, este în opinia mea, unul prea mare şi are un iz al cesionării parţiale din suveranitate, din moment ce în vara lui 2012, am fost martorii anulării, prin chichiţe avocăţeşti, a unei voinţe populare a 7,4 milioane de oameni!

Şi ne mai întrebăm de unde şi de ce se consolidează un curent euro sceptic tot mai vizibil, în România zilelor noastre? Această atitudine socială a apărut şi pentru că populaţia nu simte în planul vieţii sociale, ajutorul FMI şi al Uniunii Europene, oamenii plătindu-şi facturile din ce în ce mai greu, iar peste 80% din tineri doresc să părăsească ţara!

Şi atunci, întrebarea distinsului meu coleg academician Dinu C. Giurescu "Încotro ne îndreptăm, Doamne?!..." este mai de actualitate ca oricând!

Păcat că întrebarea capătă tot mai mult un caracter retoric!

Domnul Constantin Avram:

"Mai buni, mai răbdători, mai toleranţi!"

Dintotdeauna poporul român şi-a afirmat, european sau mondial, propria identitate prin cultură, prin portul popular, prin credinţă, prin comportament social. Românii sunt cunoscuţi ca fiind ospitalieri, primitori, răbdători, toleranţi, ceea ce a fost concretizat prin blândeţe socială faţă de străini, ca să nu mai vorbim de minorităţile naţionale, în special cea maghiară! Deşi am fost călcaţi periodic de multe popoare migratoare, deşi am fost sub ocupaţie turcească, fanariotă sau rusească, comportamental românii şi-au conservat virtuţile, acest tip nemaiîntâlnit la multe popoare, dovedind o dată în plus (dacă mai era cazul) că veşnicia trăirii noastre pe aceste meleaguri nu este o vorbă în vânt şi că fără putinţă de tăgadă avem acest tip de comportament datorat exclusiv credinţei noastre străbune de sorginte creştină!

De-a lungul veacurilor, Biserica a jucat un rol foarte important în conservarea acestor valori sociale, prin punerea în valoare a perceptelor sociale întâlnite de regulă la popoarele creştine.

Dar nu ştiu de ce, în ultima perioadă de timp, în ultimii 10-12 ani, la nivelul societăţii româneşti se constată cât mai evident, renunţarea la acest tip de comportament social fără de care nu mai putem vorbi de o unitate socială a poporului român! S-au emis păreri că acest fapt s-ar datora polarizării sociale, ca rezultat al unui sistem concurenţial economic naţional prea îndârjit, prea aspru. Sunt şi opinii de genul cărora această lipsă de unitate socială, de solidaritate socială, este impusă şi întreţinută în cele mai multe ocazii, din exterior ca urmare a intereselor economice manifestate de sistemul corporatist mondial!

Vorba proverbului: divide et impera! Eu am convingerea că unitatea naţiunii române este condiţionată de situaţia social-economică internă, dar va fi influenţată pozitiv şi în mod evident de aceste virtuţi naţionale ale răbdării, ale înţelegerii şi toleranţei, ale credinţei creştine străbune, ale tradiţiilor noastre populare! Oricât de mult ar crede unii în dezbinarea treptată pe considerente economice, cred că aceste virtuţi naţionale enumerate mai sus, vor păstra neştirbită unitatea naţiunii române, în interiorul graniţelor fireşti ale românilor de pretutindeni.

Se doreşte a fi definit procesul regionalizării ţării, iar descentralizarea este în toi, ca pas premergător al reformei administrativ-teritoriale! Oare regionalizarea ţării va întări unitatea naţională a poporului român, când decizia politică centrală se divizează sub forma administrativă la nivel local? Odată pus în practică, acest proces de regionalizare nu va afecta profund suveranitatea naţională, care ştim cu toţii a fost serios zdruncinată la referendumul din 29 iulie 2012!

Îmi pun aceste întrebări, pentru că am remarcat, alături de mulţi alţi parlamentari, tensiunile sociale în creştere pe acest subiect al regionalizării, care poate să se termine printr-o polarizare economică periculoasă, deşi populaţia ştie şi simte că numai unitatea dă puterea unei naţiuni! Dezbinarea teritorială vulnerabilizează o naţiune, nu o întăreşte dacă nu este făcută cum trebuie, adică să evite dezechilibrele economice şi sociale! Motive pentru care noi, românii, trebuie să fim mai înţelegători, mai toleranţi unii cu alţii, atât guvernanţi cât şi guvernaţi, dacă avem dorinţa de a păstra naţiunea română aşa cum o avem de multă vreme! Cine poate elibera garanţii (şi ce fel ar fi ele...) că populaţia României s-ar bucura de un nivel mai ridicat al traiului de zi cu zi după încheierea procesului de regionalizare. Eu cred că nimeni nu îşi asumă acest risc social, izvorât dintr-o decizie politică insuficient gândită sau dezbătută public, cu efect imediat în palier administrativ! Şi, am mai spus-o, poate era nevoie de o consultare populară mai largă, deoarece avem exemplul Moldovei, care o dată desprinsă de trupul ţării,(e adevărat la nivelul statal...) a fost condamnată la subdezvoltare, vreme de sute de ani! O eventuală polarizare economică a viitoarelor regiuni, ar motiva mult mai uşor tendinţele secesioniste din toate părţile, iar ulterior ar putea apare dorinţele unor aleşi de a fi "stat în stat"!

Subiectul este extrem de sensibil şi de aceea trebuie tratat cu seriozitatea unei răspunderi imense alăturate vieţii de zi cu zi a oamenilor! Cu aşa ceva nu este de glumit...!

Domnul Radu Babuş:

"Aderarea la Schengen"

România îndeplineşte toate condiţiile de aderare la spaţiul Schengen, dar până la sfârşitul anului 2013 nu se poate aştepta la nicio decizie privind aderarea.

România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale Uniunii Europene din momentul aderării sale la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este unul dintre cele mai vizibile şi mai importante efecte ale procesului de integrare europeană. Spaţiul Schengen este o zonă de liberă circulaţie a persoanelor care este formată din 26 de state membre.

Pentru cetăţenii Uniunii Europene, eliminarea controalelor de la frontierele interne ale spaţiului Schengen înseamnă o mai mare libertate de mişcare şi o securitate sporită prin adoptarea unor reguli comune ale statelor semnatare ale Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen:

• Eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne;
• Set comun de reguli care se aplică persoanelor care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene;
• Armonizarea condiţiilor de intrare şi a normelor privind vizele şi cooperarea consulară;
• Cooperare poliţienească consolidată;
• Cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi transfer ale executării hotărârilor penale;
• Crearea şi dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen.

Misiunile de evaluare ale României au început în anul 2009. În urma celor şapte vizite de evaluare în domeniile aferente procesului de evaluare Schengen privind: frontierele maritime, frontierele aeriene, frontierele terestre, cooperare poliţienească, protecţia datelor personale, sistemul de informaţii Schengen/SIRENE, Comisia Europeană, în al treilea raport bianual, a transmis că România îndeplineşte criteriile de a aplica în întregime acquis-ul Schengen.

Intrarea României în spaţiul Schengen s-a izbit de opoziţia unor state membre, acestea motivând că ar fi unele lacune în domeniul reformelor în justiţie şi din cauza corupţiei, fapt care a dus la impunerea de noi condiţii, altele decât cele prevăzute în Tratatul de la Maastricht din 1992.

Cred că singura rezolvare a acestei situaţii nefavorabile ar fi ca toate partidele politice, şi nu numai, să conlucreze pentru atingerea acestui ţel, care a fost destul de mult întârziat.

Domnul Ioan Benga:

"Lipsa solidarităţii reprezentaţilor României la Bruxelles, mai mult decât un deficit de imagine"

Am reflectat îndelung la una din temele de real interes prezentate recent de colega noastră europarlamentar Corina Creţu, vicepreşedintele Grupului Social-Democrat din Parlamentul European.

Solidaritatea europeană şi, totodată, măsurile de reducere a decalajelor dintre ţările UE ce rămân posibile soluţii pentru ieşirea din criză, elemente extrem de importante ce trebuie să rămână în prim-planul măsurilor luate de partidele social-democrate europene.

Riscul imediat, în lipsa tot mai frecventă a unităţii şi coeziunii proiectelor de interes pentru Europa, este acela ca la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, să se prefaţeze o posibilă favorizare a partidelor extremiste, a căror ascensiune este evidentă în ţări precum Franţa, Austria, Norvegia, Italia.

În acest context, ca o latură intrinsecă a social democraţiei, în care credem, pe care o urmăm şi de la care încercăm să nu ne abatem, considerăm că o temă esenţială pentru Uniunea Europeană şi pentru social-democraţii români o reprezintă solidaritatea între statele membre.

Mai mult decât atât, consider că în ceea ce priveşte prezenţa românească în parlamentul de la Bruxelles, noţiunea de solidaritate ar trebui înţeleasă prin realizarea unui front comun, acela al exprimării printr-o voce unitară la nivelul tuturor reprezentanţilor României în acest for, indiferent de culoarea politică. Dacă, aşa cum am făcut-o în nenumărate rânduri, vom arăta în continuare că suntem promotori ai dezbinării, ai lipsei de coeziune în ce priveşte interesul naţional, ai orgoliilor nemăsurate - expresie a refulărilor dintre forţele politice din ţară, nu doar că vom suferi ca imagine, dar nu vom câştiga niciodată respectul forţelor politico-economice ale Europei.

Nu pot şi nici nu vreau să cred că integrarea europeană a fost marele proiect european după decembrie 1989 şi că astăzi nu mai avem un obiectiv de politică externă care să ne unească. Proiectul unitar este în continuare necesar, aşa cum este mai mult ca niciodată nevoie de unirea tuturor forţelor politice şi ale societăţii pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, care încă despart România de celelalte ţări ale Uniunii Europene.

Solidaritatea europeană rămâne în fapt conceptul fundamental care a stat la baza Constituţiei europene şi care, iată, reprezintă principala fisură creată în urma crizei economice. Probabil că răspunsul la criza globalizată, care în mod direct sau indirect ne-a afectat pe toţi, este solidaritatea şi nu individualismul, aşa cum s-a crezut.

Pe fondul neînţelegerii acestui fenomen sau mai cu seamă al desolidarizării parlamentarilor europeni de la noi de acasă, apar derapaje şi atitudini abuzive de tip Lászlo Tökés care au ca ţintă românii şi minimizarea interesului naţional. N-avem voie să rămânem fără reacţie la activităţi ale unor astfel de prozeliţi care îşi asumă punerea în practică a idealurilor lui Horty Miklos, în favoarea anulării caracterului naţional unitar al statului român! E bine ca de normalitate să ne preocupăm toţi şi să nu sporim tensiunile într-un mod inutil şi favorabil unora dintre noi pe termen scurt, pentru că, pe termen lung, nimeni nu va putea profita de spargerea, în mai multe bucăţi sau în mai puţine bucăţi, a ţării.

Într-o altă ordine de idei, nu doar emisarii noştri de la Bruxelles sunt de vină pentru situaţia de astăzi a României, membră a UE. Am avut parte de o guvernare care n-a ştiut altceva decât să taie salarii şi pensii, să îndatoreze ţara şi să gestioneze prost fondurile europene. În loc să beneficiem de această şansă unică, ne-am pomenit că nu am fost beneficiarii bugetului european, ci contributori la bugetul european.

Totuşi, printr-o muncă susţinută Cabinetul Ponta a încercat şi chiar a reuşit în ultimii doi ani să recupereze handicapul din trecut, în condiţiile în care rata de absorbţie a ajuns la 26%.

Rămâne, în principal, aşa cum ne arăta şi doamna europarlamentar Corina Creţu, datoria noastră, ca social-democraţi, să ne adresăm mai mult categoriilor vulnerabile şi dezavantajate şi tot la fel de important ca de anul viitor, comisia să fie dominată de politici de stânga, pentru aceasta fiind nevoie de măsuri de relansare economică, de strategii de incluziune activă.

În concluzie, cred că nu sunt absurd aşezate piesele într-un motor care merge într-o singură direcţie. Piesele, înăuntru, au şi pot avea diverse traiectorii: una merge la stânga, alta merge la dreapta. Motorul însuşi, prin legile mecanicii, împinge, însă, roţile înainte şi, evident, contează foarte mult şi calitatea, şi seninătatea şoferului, conştiinţa lui.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"RATP Iaşi: un vehicul electoral care s-a stricat!"

Regia Autonomă de Transport Public Iaşi se apropie cu paşi uriaşi de faliment. Cu datorii de peste 15 milioane de euro, RATP se pregăteşte să moară trist, pentru a face loc unei alte companii de transport, nouă şi fără datorii.

Prin urmare, toţi cei peste 1000 de salariaţi ai RATP vor fi obligaţi să-şi prezinte în cel mai scurt timp demisia, pentru ca proiectul să-şi urmeze cursul. Dar discuţiile dintre angajaţi şi Primăria Iaşi sunt dure, nervoase şi trădează teama oamenilor de a-şi pierde de fapt locurile de muncă. Unii dintre ei au început deja să acuze administraţia locală de manevre murdare, declarând că este doar vina Primăriei pentru falimentul regiei.

În mare măsură, salariaţii au dreptate. RATP Iaşi a fost folosită prea des ca un vehicul electoral, indiferent de situaţia financiară reală (şi de foarte multă vreme cunoscută ca fiind extrem de dificilă) a regiei de transport! Astăzi, RATP plăteşte atât implicarea ei în jocul politic, cât şi lipsa de viziune a autorităţilor locale. Incapabile să restructureze instituţia, autorităţile au aşteptat până când regia a ajuns în faliment.

Mai mult, dacă noua companie de transport va prelua toate metehnele vechii regii, atunci şi viitorul noii instituţii este previzibil. Şi pe ea o paşte falimentul, dar probabil acesta se va produce abia după viitoarele alegeri. Oare cine va câştigă atunci şi cine va pierde? Ieşenii vor pierde cu siguranţă!

De aceea, cred că a venit vremea să privim cu mai multă atenţie la ce se întâmplă în aceste regii, care trebuie să aibă o singură menire. De a fi un serviciu eficient în folosul comunităţii!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Guvernanţi, preveniţi greva din sănătate!

Protestele personalului medical din ultima perioadă ne demonstrează că problemele grave cu care sistemul medical românesc se confruntă nu mai suportă amânare. Determinarea întregului corp medical de a-şi face vocea auzită prin intermediul acestor acţiuni de amploare denotă că s-a ajuns la limita suportabilităţii. Guvernul USL trebuie să înţeleagă că lucrurile nu mai pot continua ca până acum. Este dator în faţa românilor să găsească urgent soluţii pentru rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă astăzi sistemul de sănătate din România. Sănătatea şi educaţia sunt esenţiale pentru viitorul României. Guvernanţii trebuie să identifice cele mai bune soluţii pentru a scoate sănătatea românească din colaps.

Din păcate, actualii guvernanţi par că nu înţeleg gravitatea situaţiei cu care se confruntă sistemul sanitar românesc. În timp ce personalul medical cere în stradă alocarea a 6% din PIB, dublarea salariilor rezidenţilor şi îmbunătăţirea grilei de salarizare a medicilor, de curând, Guvernul USL a rectificat negativ bugetul Ministerului Sănătăţii. Este pur şi simplu sfidător ca în timp ce întregul corp medical protestează în stradă, Guvernul să ia măsuri care înrăutăţesc situaţia dezastruoasă din prezent. Revendicările profesioniştilor din sănătate sunt mai mult decât legitime. Aceştia cer minimum 6% din PIB pentru sănătate, o legislaţie care să garanteze independenţa profesională a celor care lucrează în sistemul public şi privat, o salarizare corespunzătoare activităţii pe care o desfăşoară, apărarea demnităţii profesionale, organizarea unităţilor medicale cu paturi în sistem public pentru asigurarea unor servicii prompte şi de calitate pentru pacienţi, precum şi consultarea reală a Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate cu privire la orice măsură care poate afecta funcţionarea sistemului de sănătate. Guvernul USL trebuie să înţeleagă că tergiversarea acestor probleme a condus la situaţia critică în care se află actualmente sistemul sanitar din România. Din 2007 şi până în prezent, 14 000 de medici şi 50 000 de asistenţi medicali au părăsit sistemul medical. Este mai mult decât îngrijorător ceea ce se întâmplă şi, tocmai de aceea, rezolvarea problemelor din sistemul sanitar nu mai poate fi amânată. Pe bună dreptate, corpul medical se pregăteşte de grevă generală.

Este regretabil că s-a ajuns în această situaţie. Fac apel la guvernanţii USL: la fel ca în sănătate, este mai bine să previi decât să tratezi! Preveniţi intrarea în grevă a sănătăţii!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul Ponta duce România din nou aproape de prăpastie prin politici economice aberante"

Vin în faţa dumneavoastră cu o declaraţie care se doreşte a fi un semnal de alarmă faţă de direcţia greşită în care duce actuala guvernare ţara. Suntem în săptămâna în care PDL depune o nouă moţiune simplă la adresa guvernului USL, după ce în ultima perioadă s-au înmulţit veştile foarte proaste aduse de acest guvern românilor. Ne apropiem cu paşi repezi de prezentarea proiectului de buget pentru anul viitor, un moment al adevărului pentru lipsa de performanţă a actualului guvern.

Pentru început, să amintim care sunt "roadele" culese după 18 luni de guvernare USL: avem minus 8 miliarde de lei venituri colectate la buget faţă de prognozele făcute tot de acest guvern. Avem minus 36% investiţii străine directe. Avem cea mai mare rată a şomajului de la izbucnirea crizei economice, de 7,5%. Avem peste 30 de taxe noi sau mărite în acest an.

Să vedem şi ce nu avem după aceste 18 luni de guvernare USL. Nu există nicio măsură de stimulare a ocupării pieţei muncii, deşi acest guvern a promis 1 milion de noi locuri de muncă în 4 ani. Nu avem o politică fiscală predictibilă şi adaptată nevoilor mediului de afaceri. Nu avem o strategie coerentă pentru absorbţia fondurilor europene în perioada 2014-2020. Nu avem, în ultimă instanţă, un plan concret de măsuri prin care economia să se relanseze.

Aceasta este radiografia economiei româneşti la acest moment, una deloc încurajatoare. Problema şi mai mare este că atât negocierile cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, cât şi recentele anunţuri privind politica bugetară în 2014, adâncesc şi mai mult această falie între aşteptările românilor şi slaba performanţă guvernamentală. Să le luăm pe rând.

Creşterea salariului minim în două trepte, la 850 lei în ianuarie 2014 şi la 900 lei în iulie 2014 este o măsură incompletă care în această formă nu face altceva decât să îngroape mediul privat şi să ducă la creşterea şomajului şi a muncii la negru. Această măsură trebuie obligatoriu însoţită de reducerea CAS la angajatori cu cel puţin 5 puncte procentuale, aşa cum susţine PDL. Pentru mediul privat, majorarea salariului minim va creşte costurile cu munca acolo unde se utilizează plata la nivelul minim pe economie.

Implicit vor creşte cheltuielile cu care se diminuează veniturile obţinute din comercializarea produselor şi serviciilor. Variantele de reacţie nu pot fi decât majorarea preţurilor pentru transmiterea costurilor suplimentare cu munca spre consumatorul final sau reducerea marjei de profit, adică a taxelor achitate către stat. Scenariul şi mai prost ar fi pierderea de locuri de muncă în mediul privat, ca urmare a acestei creşteri a salariului minim, fapt care ar pune presiune şi pe buget. În plus, vom avea probabil o nouă explozie a contractelor de muncă la negru.

A doua măsură anunţată este creşterea fondului de salarii cu 3%, ceea ce nu este decât praf în ochi pentru bugetarii cu cele mai mici salarii. Dacă guvernarea USL chiar ar vrea să aducă salarizarea bugetarilor pe principiul echitabilităţii, ar pune în aplicare Legea salarizării unitare. Preferă în schimb această variantă simplistă, în care aruncă nişte firimituri. Avalanşa scumpirilor de anul viitor (gaze, electricitate, carburanţi) va anula această creştere infimă.

Legea-cadru a salarizării fixează ca obiectiv final stabilirea salariilor funcţiilor de bază prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, în cazul fiecărei persoane, cu valoarea de referinţă a coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare 1. Acest obiectiv general trasat de legea cadru este pus în practică etapizat, pe fiecare an, în funcţie de evoluţia economică, astfel încât să poată fi atins într-un număr de câţiva ani (se au în vedere 4 ani, 2011-2015, dar vom vedea în funcţie de mersul economiei. Prin aplicarea legii am ajunge la un raport între salariul de bază minim şi cel maxim în sectorul bugetar de 1 la 15.

Prin indexarea anuală a pensiilor cu 3,75%, Guvernul USL nu face un cadou, nu dă nicio creştere suplimentară, ci pur şi simplu îşi îndeplineşte o obligaţie legală. În schimb, Guvernul USL reuşeşte prin noile taxe pe carburanţi şi energie, care vor afecta într-un efect de domino toate preţurile la produsele de consum, să anuleze această indexare şi chiar să mai ia din buzunarele pensionarilor.

Prin proiectul de buget bazat pe creşterea galopantă a fiscalităţii, Guvernul Ponta 2, cu sprijinul direct al liberalilor, au mai pus o temelie la construcţia unui stat socialist, multilateral dezvoltat, un stat în care milioane de noi români vor deveni asistaţi sociali, iar mediul de afaceri va fi îngropat. Negocierile cu FMI pentru bugetul pe 2014 reprezintă o umilinţă pentru clasa mijlocie şi pentru toţi românii care muncesc cinstit şi din greu pentru a produce valoare adăugată în economie. Aceste negocieri constituie un nou act de trădare al clasei mijlocii şi a valorilor de dreapta de către PNL.

Diferenţa majoră între cele două guvernări este că măsurile PDL din 2010 nu au omorât mediul privat, în timp ce actuala guvernare USL bate noi cuie în sicriul acestora. Guvernarea PDL din 2010 şi-a asumat obiectivul reducerii drastice a deficitului bugetar de la peste 9% în 2009 la sub 3% în 2012, obiectiv de altfel îndeplinit, şi folosirea acestor economii bugetare în investiţiile publice generatoare de locuri de muncă. Aşa am reuşit să nu omorâm economia privată şi să ţinem permanent rata şomajului sub 7%. Guvernul USL nu îşi propune sub nicio formă reducerea deficitului prin aceste măsuri criminale, dimpotrivă îl creşte cu 0,2%, dar în acelaşi timp pune cruce micilor întreprinzători. Şi asta în condiţiile în care deja în perioada septembrie 2012-septembrie 2013 USL a produs peste 50 de mii de noi şomeri, iar rata şomajului este constant la 7,5%!

Remarcăm, din păcate, din nou, absenţa oricărei măsuri pentru însănătoşire a mediului de afaceri sau pentru crearea de locuri de muncă. Atenţie la ordinea măsurilor luate: creştere explozivă a preţurilor prin taxare agresivă şi apoi, infim, creştere a unor salarii şi a pensiilor.

În an electoral, USL va mări salarii şi pensii electoral atât de puţin, încât să se poată lăuda. Creşterile au loc pe fondul scumpirilor stimulate de noile taxe introduse. După cele 30 de taxe noi şi impozite majorate se anunţă altele noi: accize indexate cu inflaţia, taxe pe clădirile speciale, inclusiv pe reţelele electrice, taxe suplimentare pe combustibili, care înseamnă preţuri mai mari la toate produsele şi facturile.

Per ansamblu, toţi românii vor sărăci prin noile măsuri anunţate de USL. Creşterea preţului carburanţilor la peste 6 lei per litru de benzină va antrena scumpiri în lanţ pentru toate preţurile de consum, iar noile taxe pe construcţii speciale va creşte factura românilor la gaze şi electricitate cu până la 20%. Aceste scumpiri vor duce la explozia ratei inflaţiei şi la scăderea brutală a nivelului de trai. Micile compensaţii de tipul indexării pensiilor cu 3,75% sau a fondului de salarii cu 3% nu vor acoperi sub nicio formă aceste tăieri de venituri.

PDL a cerut în repetate rânduri Guvernului Ponta relaxare fiscală, dereglementare legislativă şi debirocratizare pentru a oxigena mediul de afaceri. PDL a cerut crearea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului gâtuit de stat. PDL a cerut CAS diminuat cu 5 puncte procentuale la angajator, în paralel cu creşterea salariului minim pe economie la 1000 lei. Toate aceste măsuri sunt sprijinite şi de mediul de afaceri şi de clasa de mijloc care produce valoare adăugată în economie. Toate aceste măsuri ar trebui susţinute de orice forţă politică de centru-dreapta, pentru că doar aşa putem relansa economia, doar aşa putem recompensa real munca. Fac un apel şi pe această cale la colegii liberali, ca în ceasul al doisprezecelea, să nu gireze un nou atac năsprasnic la antreprenoriatul românesc. Este timpul să ieşim din logica electoralistă şi să punem pe masă un plan concret de relansare economică. Un plan care să ţină cont de doleanţele mediului de afaceri, singurul care poate în mod real să creeze locuri de muncă şi bunăstare, atât timp cât nu este sabotat de politica Guvernului. Ori aceste propuneri pentru bugetul 2014 tocmai asta fac, prăbuşesc şi mai mult România şi o duc din nou aproape de prăpastie. Dezbaterea şi votul pe moţiunea simplă introdusă de PDL sunt o şansă şi pentru colegii liberali de a-şi exprima mult clamata identitate de dreapta. Să facem din această moţiune un moment al adevărului pentru a duce ţara din nou pe o direcţie de relansare economică.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Implicarea femeilor în dialogul social - condiţie esenţială pentru egalitatea de gen în societate"

Despre dialog social auzim vorbindu-se în fiecare zi, ba chiar avem mai nou şi o doamnă ministru cu acest portofoliu. Şi despre egalitate de şanse între femei şi bărbaţi mai auzim din când în când: de 1 martie, de 8 martie. Despre cele două împreună aproape niciodată, deşi la nivel european şi în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii tema egalităţii de şanse în contextul dialogului social este una centrală.

În anul 2010, România se confrunta cu o criză economică ce impusese deja măsuri drastice, măsuri pe care alte state din Uniunea Europeană abia acum încep să le adopte. De asemenea, modul în care era reglementată relaţia angajator - angajat la acea vreme constituia principala cauză care ţinea departe investiţiile străine, care ar fi putut contribui la crearea de noi locuri de muncă. În 2010, România avea cea mai rigidă piaţă a muncii din Uniunea Europeană - angajaţii incompetenţi erau greu de concediat, contractele încheiate pe perioadă determinată erau aproape inexistente, iar legea apăra, înainte de toate, angajatul. Consecinţa imediată a acestor prevederi era reţinerea companiilor în a angaja personal nou, în condiţiile în care concedierile erau dificil de realizat, acest lucru afectându-i, în primul rând, pe tineri şi pe şomeri. În această situaţie, în condiţiile în care creşterea competitivităţii economiei româneşti şi a atractivităţii ei pentru investitori, precum şi consolidarea sectorului privat depind în mare măsură de piaţa forţei de muncă şi de gradul de flexibilitate al acesteia, care, practic, nu exista la acea dată, se impunea de urgenţă reformarea legislaţiei pieţei muncii.

Pe de altă parte, Guvernul a urmărit unificarea legislaţiei în ceea ce priveşte dialogul social. Până la mijlocul anului 2011 relaţiile între partenerii sociali, modalităţile de constituire şi organizare a organizaţiilor sindicale şi patronale, precum şi derularea dialogului social instituţionalizat, negocierea contractelor colective de muncă şi soluţionarea conflictelor de muncă erau reglementate prin acte disparate, elaborate şi emise în perioade şi contexte socio-economice diferite.

Astfel, prin Legea nr. 62/2011 au fost integrate într-un mod unitar şi revizuite actele normative în aplicarea cărora s-au constatat disfuncţii, noua lege asigurând unitatea conceptuală de abordare, uniformizarea terminologică şi compatibilizarea procedurilor.

Reunirea într-un singur instrument juridic - Legea Dialogului Social - a actelor normative care reglementau părţi a ceea ce înseamnă dialogul social, precum şi organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi organismelor cu competenţe în această problematică a reprezentat un pas înainte către un dialog social real, evitându-se astfel referirea la multiple acte normative.

Valoarea adăugată a celor două reglementări în discuţie a fost recunoscută în nenumărate rânduri de instituţiile financiare internaţionale, iar continuarea implementării lor în parametri legali constituie încă o prioritate pentru acestea. Astfel, atât în scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române în iulie Fondului Monetar Internaţional în cadrul noului Acord preventiv, cât şi în raportul de evaluare al instituţiei din septembrie, se precizează că noul Cod al Muncii a îmbunătăţit în mod semnificativ funcţionarea pieţei muncii, iar contractele pe durată determinată au contribuit la creşterea gradului de ocupare, acestea crescând de la 6% din totalul contractelor active la finele lunii iunie 2011, la 9% la finele lunii iunie 2013. De asemenea, în cadrul aceloraşi documente, autorităţile române îşi asumă că vor continua monitorizarea implementării Legii dialogului social.

Problematica egalităţii de şanse în dialogul social excede însă aceste dispute politice. Sunt câteva teme extrem de importante pentru a asigura o egalitate reală între bărbaţi şi femei pe piaţa forţei de muncă: creşterea participării femeilor pe piaţa muncii, plata egală la muncă cu valoare egală, viaţa de familie şi relaţiile de muncă, violenţa la locul de muncă şi participarea femeilor în funcţii de conducere. Prin violenţă nu mă refer neapărat la violenţă fizică, ci mai ales la cazurile de violenţă verbală, hărţuire sexuală.

În ceea ce priveşte participarea femeilor în funcţii de conducere cred că ar trebui să depăşim stadiul dezbaterilor în cerc restrâns despre cum creştem participarea femeilor în viaţa politică. Trebuie să extindem această dezbatere şi la prezenţa femeilor la conducerea companiilor, a organizaţiilor patronale şi sindicale. Nu putem ajunge la o egalitate în termeni reali atât timp cât deciziile sunt luate unilateral, fără o consultare reală a femeilor. Sub-reprezentarea femeilor în funcţiile de conducere reprezintă fără îndoială un deficit de democraţie, pentru că sunt excluse de la decizii o parte din cele care vor fi afectate direct sau indirect.

Dialogul social şi implicarea organizaţiilor sindicale sunt, în cele din urmă, cea mai bună metodă pentru a avansa în asigurarea egalităţii de gen. Degeaba noi politicienii venim cu tot felul de legi dacă aplicarea acestora nu este susţinută de cei direct implicaţi: angajatorii reprezentaţi prin patronate şi angajaţii reprezentaţi prin sindicate. În acelaşi timp, fără o legislaţie echitabilă şi flexibilă nu vom putea avansa soluţii pentru atingerea egalităţii de gen.

Gradul de ocupare al femeilor în România este doar de 51%, iar salariul lor este mai mic cu 10% decât al bărbaţilor. Avem o imagine clară, astfel, a unei subreprezentări a femeilor pe piaţa muncii şi a discriminării acestora. Iar aici nu avem o problemă de legislaţie pentru că atât la nivel naţional, cât şi european nu există bariere. Avem în schimb o problemă de fiscalizare a forţei de muncă, pentru că chiar dacă cifra oficială este de 51% ocupare a femeilor, vă asigur că aceşti 51% nu includ toate femeile din fabricile de confecţii, din firmele de curăţenie, acolo unde sunt plătite cu salariul minim, iar angajatorul nu este dispus să mai dea încă 30% la stat taxe şi impozite. De acea PDL susţine reducerea cu cinci puncte procentuale atât la angajat, cât şi la angajator, pentru ca aceste femei care lucrează în economia gri să beneficieze şi ele de asigurări de sănătate, pensie, şomaj.

Ne-am obişnuit să discutăm foarte mult despre alocaţia pentru copii şi care este nivelul optim al acesteia. Majorarea sumelor acordate drept alocaţii pentru copii este una dintre politicile necesare pentru a încuraja natalitatea, în condiţiile în care nivelul actual este unul din cele mai scăzute din Europa, iar suma este derizorie până şi pentru a asigura necesarul de bază pentru un copil care merge zilnic la şcoală (haine, rechizite, alimentaţie). Din păcate însă, în prea multe cazuri, alocaţia copiilor devine mijloc de subzistenţă pentru părinţi.

Pentru a stimula creşterea copiilor care să aibă o şansă la un nivel de trai decent şi o educaţie bună sunt necesare măsuri care să se adreseze claselor urbane, cu venituri medii şi mari. Guvernarea USL este prinsă însă în capcana ipocriziei, resursele bugetare în scădere nepermiţându-i să pună în aplicare măsurile sociale cu care s-au lăudat în perioada de opoziţie şi în campania electorală din 2012. PDL susţine un pachet de măsuri care să includă:

• mărirea alocaţiilor pentru copii;
• masa caldă în şcoli;
• programul "Şcoală după şcoală";
• măsuri de susţinere a dezvoltării sistemelor suport pentru îngrijirea copiilor: bone, creşe, grădiniţe prin subvenţii acordate familiilor şi/sau angajatorilor care oferă astfel de facilităţi

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

"Reforma în sănătate"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a arata faptul ca şi de această dată Guvernul USL a mai bifat o sarcină asumată în programul de guvernare: reforma în sănătate.

Odată cu această măsură, actuala guvernare va reuşi ceea ce nici măcar nu a încercat Guvernul domnului Băsescu: să recompenseze medicii rezidenţi, printr-o bursă primită pe perioada rezidenţiatului în valoare de 150 de euro. Acest venit reprezintă un pas mic, dar totuşi un pas făcut înainte, spre crearea tuturor condiţiilor necesare rămânerii în ţară a medicilor.

Nu este uşor în actuala economie să respectăm ceea ce ne-am propus, dar cu fiecare pas pe care Guvernarea USL o face, dovedeşte încă o dată că "beţele în roate" puse de adversarii politici nu sunt decât nişte încercări nereuşite de a stopa încrederea în această alianţă, singura de după revoluţie care, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, a reuşit să ţină fruntea sus în faţa românilor şi să redea un trai decent şi o viaţă mai bună pentru aceştia.

Această propunere a domnului ministru Nicolăescu ne aduce speranţa referitoare la faptul că medicii cei mai buni din România vor dori să muncească pentru ţara lor şi nu să plece pe salarii de zeci de ori mai mari în alte ţări din Uniunea Europeană.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Să resuscităm veniturile medicilor rezidenţi!"

În declaraţiile politice anterioare am menţionat mobilizarea întregului guvern spre a începe construirea temeinică a unui buget care să fie axat prioritar pe sănătate şi învăţământ. În acest sfârşit de săptămână declaraţiile premierului s-au dovedit îmbucurătoare pentru o clasă profesională valoroasă, şi anume medicii rezidenţi. Am discutat de câte ori am avut ocazia şi recent şi în cadrul întâlnirii referitoare la modificările legislative care îi priveşte pe medicii rezidenţi, despre migrările masive ale acestora către unităţi sanitare din alte ţări. Am susţinut mereu investiţia în viitor. Vestea că de la 1 ianuarie 2014 medicii şi farmaciştii rezidenţi care au un salariu lunar brut mai mic decât 3.000 lei vor primi bani în plus, sub forma unei burse lunare în valoare de 670 lei, mă bucură nespus. În prezent medicii rezidenţi beneficiază de venituri salariale care nu îi motivează să îşi desfăşoare activitatea în unităţi sanitare din ţara noastră. Sunt 14.100 de medici rezidenţi în spitalele din subordinea Ministerului Sănătăţii şi din subordinea autorităţilor locale pentru care această sumă suplimentară la venitul lunar reprezintă o bucurie. Nu este mult, însă este un început de recunoaştere a meritelor şi de investiţie în performanţă în sănătate. Felicitări guvernanţi, o măsură excelentă! După şase ani de facultate şi examene dintre cele mai grele, pentru un student la medicină urmează alţi cinci, de rezidenţiat, timp în care trăieşte în condiţii mai sărăcăcioase, departe de familie, cu un contract de muncă pe perioadă determinată, neputând face un credit datorită veniturilor mici şi neîndeplinirii clauzelor de acordare. Mulţi dintre ei visează să facă o lume mai bună pentru cei dragi. În aceste condiţii merg la sate, lângă ţăranii noştri care vin la oraş plângându-se cât de greu le este să vină mai des sau cel puţin să ajungă la timp, înainte ca boala lor să se complice prea tare. Îi înţeleg. Dragostea de meserie este uneori mai puternică decât datoria faţă de cei dragi.

Ca să poţi face performanţă şi să ai calitate în specialitate trebuie în permanenţă să fi la curent cu toate inovaţiile, să investeşti în cursuri, materiale, cărţi, reviste medicale, pentru a ajunge să oferi pacienţilor care au nevoie de compasiune şi susţinere ajutorul medical profesional de care au nevoie şi nu un buzunar care să absoarbă munca lor chinuită de zi cu zi.

O vorbă din popor spune "Omul cu meserie nu moare de foame" şi în cazul medicilor rezidenţi această maximă vreau să o păstrăm la nivelul naţional şi să le oferim condiţii şi aici. Rezidenţii de azi vor fi medicii noştri de mâine! Au întreaga mea susţinere!

Doamna Camelia Khraibani:

"Oraşul Motru - speranţa oamenilor fără speranţă!"

Oraşul Motru reprezintă oaza de speranţă a citadinilor şi a comunelor ce gravitează în jurul acestuia, zonă formată din satele înşirate de-a lungul râului cu acelaşi nume şi al afluenţilor săi, precum şi de-a lungul drumului care duce peste dealuri de la Severin la Târgul Jiului.

Originea cuvântului Motru, după opinia academicianului şi istoricului Dinu C. Giurescu, este geto-dacică, Mutru sau Mutria, însemnând apă limpede, curată.

În jurul oraşului Motru sunt identificate o serie de alte arii rurale cu risc ridicat de sărăcie şi nivel scăzut al dezvoltării comunitare, cum ar fi, zona de graniţă dintre Gorj şi Mehedinţi, ariile polarizate de oraşele Baia de Aramă şi Strehaia. Ariile rurale ce gravitează în jurul acestor oraşe sunt în mare măsură dependente de serviciile de alimentaţie şi serviciile sanitare ale oraşului Motru.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 193 din 1999, zona minieră Motru-Rovinari, judeţul Gorj, cu localităţile Motru, Cătunele, Glogova, Samarineşti, Mătăsari, Drăgoteşti, Câlnic, Fărcăşeşti, Urdari, Negomir, Plopşoru, Bâlteni şi Rovinari, ca unităţi administrativ-teritoriale în suprafaţă de 68.882 ha, a fost declarată zonă defavorizată.

Din punct de vedere al nivelului general de dezvoltare, oraşul Motru, ca de altfel întregul judeţ Gorj, se află într-o poziţie mai puţin favorabilă, deoarece regiunea din care face parte este caracterizată de un nivel de dezvoltare redus, cu o serie de arii rurale cu risc ridicat de sărăcie şi nivel scăzut al dezvoltării comunitare.

Închiderea minelor are repercusiuni majore asupra comunităţilor rurale din zonă, fiind un furnizor important de venituri şi servicii sociale pentru comunitatea locală. Majoritatea localităţilor din sud-vestul Olteniei depindeau, la data încetării activităţii miniere, în proporţie mai mare de 50% de veniturile asigurate din activitatea minieră derulată pe aria geografică a acestora.

În acelaşi timp, închiderea minelor reprezintă un risc major din punctul de vedere al managementului şomajului, al populaţiei rămase fără locuri de muncă, concomitent cu furnizarea constantă a unor servicii, cum sunt energia electrică, apa curentă sau asigurarea serviciilor de sănătate atât de necesare unei populaţii sărăcite, îmbătrânite, care trăieşte în condiţii inadecvate, cu venituri minime sau chiar fără venituri, persoane care nu-şi permit un coş minim de consum. Riscul de sărăcie persistă în această zonă, reprezentând o dificultate de ordin social, atât pentru mineri şi familiile lor, cât şi pentru comunitate; minerii disponibilizaţi reuşind cu greu să-şi găsească un loc de muncă.

Guvernul, prin autorităţile publice locale, trebuie să asigure sprijin pentru comunităţile miniere şi pentru revitalizarea socio-economică, să acorde o atenţie deosebită consolidării capacităţii locale de îmbunătăţire a infrastructurii şi serviciilor locale, a valorificării oportunităţilor privind ocuparea forţei de muncă la nivel local pentru foştii mineri.

De asemenea, autorităţile publice locale, trebuie să se implice în elaborarea unor programe şi proiecte privind diminuarea dezechilibrelor economice şi sociale din această zonă, să prevină producerea de noi dezechilibre, prin sprijinirea persoanelor aflate în prag de excluziune socială, a tinerilor, prin crearea de locuri de muncă, acordarea de fonduri nerambursabile pentru întreprinzătorii din această zonă defavorizată.

Acordarea, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului, îmbunătăţirea modului de folosire şi de acces la resursele primare, pământ, apă şi energie din această zonă defavorizată; scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiilor; restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, piesele de schimb şi/sau componentele importate, necesare pentru realizarea producţiei proprii în zonă - reprezintă o parte din măsurile care ar trebui să devină prioritare.

Conform prognozelor INS din ultimii ani în judeţul Gorj, distribuţia pe medii a populaţiei totale a pus în evidenţă preponderenţa populaţiei rurale (57%), faţă de populaţia din mediul urban(43%). Populaţia, din această zonă, destul de săracă, cu mulţi şomeri şi persoane vârstnice, îşi împarte îndeletnicirile între creşterea animalelor şi o agricultură insuficientă.

De aceea, se impune, ca în această zonă defavorizată, asistenţa medicală urgentă prespitalicească, în policlinici, la medicul de familie, asistenţa medicală primară şi servicii medicale spitaliceşti, să fie acordate, inclusiv celor ce nu au statut de persoană asigurată, în volumul stabilit de Programul sistemului public de sănătate românesc, inclusiv prescrierea medicamentelor compensate în volumul stabilit de actele normative în vigoare, fără a fi condiţionată plata pentru prestarea acestor servicii.

Furnizarea de servicii medicale spitaliceşti se acordă în baza contractelor încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate, având în vedere indicatori specifici spitalelor calitativi şi cantitativi, în funcţie de care se stabileşte capacitatea maximă de funcţionare, precum:

• număr de personal medical de specialitate existent conform structurii spitalelor, având în vedere şi numărul de posturi aprobate, potrivit legii;
• număr de paturi stabilit potrivit structurii organizatorice a spitalelor aprobată sau avizată, după caz, de Ministerul Sănătăţii, în condiţiile legii;
• indicele mediu de utilizare a paturilor la nivel naţional şi în conformitate cu planul de paturi aprobat la nivel judeţean stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii; indicele mediu de utilizare a paturilor la nivel naţional luat în calcul la stabilirea capacităţii maxime a spitalelor etc.

În municipiul Motru funcţionează un spital municipal care deserveşte o populaţie de peste 30.000 de locuitori. Problema prioritară reprezentând-o mărirea capacităţii de spitalizare, care este mult sub numărul cererii şi suplimentarea numărului de cadre medicale.

Îmbunătăţirea accesului tuturor categoriilor de populaţie la servicii de bază de calitate reprezintă o premisă a dezvoltării şi o condiţie esenţială în promovarea şi atingerea coeziunii economice şi sociale la toate nivelurile, inclusiv la nivel teritorial.

Ca încheiere să nu uităm că "prima bogăţie a unui popor este sănătatea acestuia".

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Una dintre dezbaterile publice importante din ultimul timp vizează modificarea Codului rutier, proiect aflat în lucru în comisiile parlamentare de specialitate. De foarte mult timp, o modificare a Codului rutier era necesară, dar întotdeauna o astfel de iniţiativă a fost tergiversată, iar fostele guvernări s-au ferit să-şi asume responsabilitatea unor măsuri tranşante, din motive lesne de înţeles, care au legătură cu aritmetica electorală, şi nu cu cea tragică de pe şoselele din România.

Potrivit statisticilor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, în anul 2012 - din totalul de 26.927 accidente rutiere soldate cu victime, pe fondul vitezei, neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau consumului de băuturi alcoolice - au fost produse 10.513 accidente (39,04%) soldate cu 805 persoane decedate (39,46%), 3.994 persoane rănite grav (54,48%) şi 10.125 persoane rănite uşor (39,94%).

În acest context, ministrul liberal Radu Stroe a decis să îşi asume acest proiect spinos, dar important pentru societate, deoarece cifrele arată că este nevoie de o altă abordare a legislaţiei rutiere.

În marea lor majoritate, cauzele producerii accidentelor rutiere sunt imputabile în primul rând conducătorilor auto şi constau în viteză excesivă, oboseală, consum de alcool, neatenţie, neacordarea priorităţii în trafic, coroborate cu o necunoaştere a reglementărilor în domeniul circulaţiei pe drumurile publice.

În aceste condiţii, adoptarea noului Cod rutier reprezintă o necesitate, fiind o chestiune de siguranţă a cetăţeanului participant la trafic, indiferent de calitate - conducător auto, motociclist, biciclist, pieton. Înţelegerea, comunicarea şi aplicarea corectă a noilor prevederi au menirea de a reduce numărul de accidente, fapt care va conduce la diminuarea nemulţumirii publice.

În privinţa conducerii auto sub influenţa băuturilor alcoolice, consider că societatea românească nu este pregătită pentru a fi introdus un prag de alcoolemie minim permisă, deoarece, pe de o parte, există riscul de abuzuri şi de interpretări care pot denatura aplicarea legii, iar, pe de altă parte, autoevaluarea conducătorilor auto cu înclinaţii spre consumul de băuturi alcoolice poate fi eronată. Aceştia pot depăşi fără voia lor, date fiind particularităţile individuale, limitele prevăzute de lege.

Noul Cod rutier trebuie să determine responsabilizarea şi protejarea tuturor cetăţenilor participanţi la trafic şi fac un apel la toţi parlamentarii, indiferent de formaţiune politică, de a ne implica în acest proces, lăsând la o parte mizele şi procentele electorale, care ar putea altera textul unei legi necesare şi importante pentru societatea românească.

Vă mulţumesc anticipat pentru înţelepciunea politică de care sunt sigură că veţi da dovadă cu prilejul acestei dezbateri, în numele celor care vor continua să trăiască şi nu-şi vor mai pierde viaţa în evenimente rutiere tragice, generate de o legislaţie incompletă şi imperfectă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Nu mai reprezintă nicio noutate faptul că agricultura reprezintă un domeniu strategic esenţial pentru dezvoltarea economică a României. Marea provocare a ţării noastre, implicit a Guvernului USL, este modul în care ştim să valorificăm potenţialul imens pe care îl oferă acest sector, atât pentru piaţa internă, cât şi pe piaţa europeană caracterizată de o competiţie acerbă şi de standarde ridicate.

În Europa, acestui domeniu i se acordă o importanţă deosebită, politicile de sprijinire a fermierilor fiind printre cele mai însemnate la nivelul Uniunii Europene. Fondurile europene sunt o pârghie financiară pentru dezvoltarea domeniului agricol doar dacă vom promova măsuri de stimulare a producătorilor agricoli.

Într-o perioadă în care dezbaterea publică este cantonată în tot felul de proiecte ce au ca numitor comun ideea de resurse şi valorificarea lor, fie că este vorba despre cel de la Roşia Montană, despre exploatarea gazelor de şist, despre absorbţia fondurilor europene, agricultura se poate adăuga cu uşurinţă pe această listă. Are avantajul de a nu fi un domeniu controversat şi oferă cel puţin la fel de mult economiei româneşti, ca proiectele amintite.

În 2013, pe fondul unui an agricol excelent care a permis înregistrarea de producţii record la diferite cereale, agricultura a contribuit la plusul de creştere economică al României, după mulţi ani de austeritate şi regres economic, fapt sesizat şi de partenerii internaţionali de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. La stimularea şi buna funcţionare a pieţei agricole contribuie şi reducerea TVA de la 24% la 9% pentru produsele de panificaţie.

Promovarea produselor agricole de calitate trebuie să rămână o prioritate a autorităţilor române, iar demersurile iniţiate în acest sens sunt încurajatoare. Puţină lume ştie că la începutul acestui an, la Nurnberg, în Germania, s-a desfăşurat Târgul BioFach destinat agriculturii ecologice, la care a participat şi România, ţara noastră reuşind să obţină statutul de "Ţara anului", fiind reprezentată de aproximativ 50 de producători.

De curând, am aflat că apicultorii vâlceni doresc să înregistreze şi să promoveze pe piaţa europeană brandul "Mierea de Vâlcea", în timp ce în Transilvania, în judeţul Sălaj, Grădina Botanică Jibou a luat iniţiativa de conservare a soiurilor tradiţionale de măr, fapt apreciat şi încurajat de comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş.

Avantajele produselor de tip bio, faptul că sunt căutate şi că pot fi valorificate pe pieţele agricole globale, determină necesitatea unei strategii şi adoptării de măsuri de încurajare a producătorilor acestor produse.

Ministerul Agriculturii trebuie să fie promotorul acestei strategii, în colaborare cu alte instituţii şi ministere, în parteneriat cu factorii locali de decizie, dar şi cu consultarea producătorilor bio.

Este timpul pentru o astfel de dezbatere şi de strategie în România, care poate transforma un dezavantaj tehnologic într-un avantaj ecologic, cu beneficii economice pentru stat, pentru producători şi pentru consumatori.

Anunţul premierului Ponta, privind reducerea TVA-ului la 9% pentru produsele bio, este începutul acestei dezbateri pe care PNL o susţine fără rezerve.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Nevoia suplimentării ariei curriculare cu elemente de educaţie nonformală"

Sistemul educaţional românesc este unul învechit, neadaptat la normele europene şi piaţa muncii. De aceea, este nevoie ca reglementările din acest domeniu să se îndrepte spre adoptarea de soluţii creative şi adaptate la nevoile societăţii româneşti.

Nu trebuie să aşteptăm luna iulie în care se afişează rezultatele la bacalaureat pentru a vorbi deschis despre tarele sistemului sau să cerem ajutor din partea specialiştilor pentru a oferi expertiză asupra problemei de fond cu care se confruntă sistemul educaţional - aria curriculară care nu mai răspunde nevoilor educaţionale. În secolul XXI, în anul 2013, obiectivele educaţionale trebuie să se raporteze la tehnologizarea întregii societăţi, în general, şi la tehnologizarea muncii, în particular.

De aceea, consider că este important să ne aplecăm asupra metodelor inovatoare care vin din zona educaţiei nonformale. Ultimii ani au adus în atenţia specialiştilor din domeniul educaţional elementele nonformale de învăţare. La nivelul comisiei europene s-au elaborat studii şi reglementări pentru validarea metodelor nonformale de învăţare. România trebuie să se ralieze acestor eforturi şi să ofere oportunitatea unui proces de învăţare continuu.

O soluţie pentru popularizarea şi promovarea acestor metode poate fi introducerea de activităţi de învăţare nonformală în aria curriculară din învăţământul preuniversitar. Modalitatea în care sunt livrate anumite materii poate fi adaptată în aşa fel încât să cuprindă elemente de educaţie nonformală. Aceste elemente au un rol important - acela de a facilita învăţarea în ritm propriu, adaptarea informaţiilor la nevoile comunităţii, grupului sau individului, stabilirea de obiective clare de învăţare, măsurabile, încadrare în timp, specifice şi relevante.

Aş vrea să închei prin a-mi exprima susţinerea necondiţionată faţă de eforturile de înnoire şi adaptare a ariei curriculare la standardele europene de cea mai înaltă calitate. Rămân ferm convinsă că reformarea sistemului educaţional este posibilă doar prin măsuri curajoase, agreate de toate părţile interesate de procesul de schimbare a şcolii româneşti. Adaptarea la realităţile pieţii muncii se poate face doar printr-o abordare bazată nu numai pe dobândirea de cunoştinţe, cât şi prin acumularea de experienţă, abilităţi şi atitudini.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"După lovituri de stat, Traian Băsescu inventează conspiraţii"

Preşedintele Traian Băsescu nu se dezminte, continuă să-şi atace gratuit adversarii politici, inventând fel de fel de situaţii, fel de fel de conspiraţii. Pentru Traian Băsescu termenul de adversar politic nu este unul legat de ecuaţia putere/opoziţie sau de diferenţă doctrinară. Nu, pentru Traian Băsescu adversar politic înseamnă tot ceea ce mişcă în ţara asta (şi câteodată şi dincolo de graniţe) şi nu îi ascultă ordinele, nu îi face pe plac, nu se pliază pe ceea ce el doreşte. Domnia Sa crede că atacând la infinit îi va desfiinţa pe cei care nu-i agreează şi îi va ajuta pe cei care îi cântă în strună sau îi execută (sau i-au executat) orbeşte intenţiile aberante.

PNL are un loc aparte printre ţintele preferate ale lui Traian Băsescu. Luni seara, la un post de televiziune, preşedintele a mai inventat o grozăvenie în care a atribuit şi PNL-ului un rol substanţial. Concret, a inventat o conspiraţie (este totuşi un succes pentru cei acuzaţi, pentru că o conspiraţie este o acţiune de un nivel inferior loviturii de stat) a USL prin care se urmărea, chipurile, suspendarea sa din funcţie, în urma unui vot în Parlament, pentru acuzaţia de înaltă trădare, suspendare care ar fi operat până la pronunţarea într-un sens sau altul a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

"Conspiraţia" împotriva lui Traian Băsescu ar avea la bază demersul - mai mult jurnalistic, acuzaţiile privind o presupusă finanţare ilegală a campaniei electorale a Alianţei DA, decât politic - al senatorului Sorin Roşca Stănescu şi o declaraţie făcută de premierul Ponta la Consiliul Naţional al PSD - "preşedintele a vândut România la Consiliul European".

Şi pentru că un demers ziaristic nu ar avea o greutate prea mare într-o conspiraţie, Traian Băsescu a implicat şi un ministru liberal, susţinând - evident, fără vreo brumă de probă - că acesta i-ar fi remis lui Sorin Roşca-Stănescu documentele care într-un final au fost declarate ca fiind neconforme cu realitatea de către o autoritate a statului.

"Conspiraţia" descoperită de Traian Băsescu i-ar face însă să râdă şi pe elevii din ciclul primar, şi îmi pun serios problema dacă preşedintele mai are proprietatea susţinerilor (de orice fel) pe care le face. În primul rând, pentru că şi dacă s-ar fi dovedit veridicitatea finanţării ilegale a campaniei electorale a Alianţei DA, demersul nu viza activitatea de preşedinte a lui Traian Băsescu. Deci nicio legătură cu înalta trădare.

În al doilea rând, afirmaţia premierului Ponta privind "vinderea României" este una politică, făcută în cadrul unei reuniuni politice şi infinit mai puţin gravă decât cea reală, făcută de premier, dar şi de mai mulţi politicieni şi analişti economici, în urmă cu câteva luni, şi anume că Traian Băsescu a angajat greşit România la Consiliul European. Numai că o angajare greşită nu înseamnă neapărat înaltă trădare, ci doar lipsă de profesionalism.

Dar pentru Traian Băsescu acest lucru nu contează. Contează doar să arunce cu noroi în cei pe care nu-i agreează. Numai că de această dată, "teoria conspiraţiei" îl face, atât pe el, cât şi pe cei pe care îi susţine, şi mai puţin credibili.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Domeniul IT este, în prezent, în România, una dintre cele mai puternice industrii, singura care în perioada de maximă recesiune economică a reuşit performanţa de a raporta o creştere de 20%. Practic, prin scutirea de la plata impozitului pe venit, fiecare leu din domeniul IT se întoarce în bugetul de stat înzecit, potrivit datelor prezentate de specialişti şi confirmate în Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, din care am onoarea să fac parte.

Consider oportun să reamintesc, acum că ne apropiem de finele unui an economic aglomerat, că Guvernul Ponta, din care PNL face parte, susţine în continuare această industrie de importanţă vitală în realitatea de astăzi. Recent, în această toamnă, a intrat în vigoare o măsură prin care, pe lista specializărilor scutite de la plata impozitului pe venit, au mai fost adăugate opt specializări:

• Calculatoare şi sisteme informatice pentru apărare şi securitate naţională, ingineria informaţiei, tehnologia informaţiei;
• Informatică industrială, Informatică aplicată în ingineria electrică, Informatică aplicată în ingineria materialelor,
• Matematică şi informatică aplicată în inginerie;
• Cibernetică economică;
• Fizică informatică;
• Chimie informatică;
• Automatică şi informatică aplicată, Echipamente pentru modelare, simulare şi conducere informatizată a acţiunilor de luptă, Ingineria sistemelor multimedia;
• Tehnologii şi sisteme de telecomunicaţii, Telecomenzi şi electronică în transporturi;
• Transmisiuni, Echipamente şi sisteme electronice militare.

Vreau să vă anunţ că, astăzi, la două luni de la intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în urma discuţiilor avute cu specialişti IT din toată ţara, cunoscuţi ce activează de mulţi ani în domeniu sau care abia au intrat în industrie, am constatat un entuziasm şi o atitudine pozitivă activată de măsura luată în favoarea profesioniştilor din informatică.

Piaţa a primit o gură de aer, iar investiţiile mici deja au în vedere o extindere şi în ramurile noi intrate în sfera scutirii de impozit pe venit. Viitorul nu poate fi decât mai bun prin prisma experienţei, dar şi a originalităţii şi a tenacităţii specialiştilor IT români, iar faptul că ei sunt încurajaţi să îşi desfăşoare activitatea la ei în ţară, nu poate fi decât un lucru cu impact pozitiv în economia naţională.

Domnul Ion Călin:

"Noaptea de cristal"

În fiecare an, pe 9 noiembrie, Comunitatea mondială marchează Ziua internaţională împotriva fascismului şi a tot ce înseamnă el: autoritate, capital, rasism, sexism, homofobie, xenofobie etc. Ziua este marcată în memoria evenimentelor tragice petrecute în noaptea de 9 spre 10 noiembrie a anului 1938, când a avut loc un pogrom evreiesc în Germania şi care a primit denumirea de "Noaptea de cristal" sau "Noaptea sticlei sparte" ("Noaptea oglinzilor").

În 1938, emigrarea masivă a evreilor germani şi austrieci devenise pentru autorităţile naziste un obiectiv politic de maximă însemnătate. Acţiunile antisemite naziste au culminat cu pogromul din acea noapte, care s-a desfăşurat pe tot teritoriul Germaniei şi Austriei. Justificarea oficială a autorităţilor naziste, pentru cel mai mare pogrom din istoria modernă a Germaniei, a fost realizarea unui atentat de către evrei asupra unui diplomat nazist acreditat la Paris. Prin acest atentat s-a dorit să se atragă atenţia lumii întregi asupra deciziei arbitrare a autorităţilor naziste de a expulza peste 17.000 de evrei polonezi care la vremea respectivă locuiau pe teritoriul Germaniei.

În acea noapte a anului 1938, toate vitrinele magazinelor evreieşti din Germania şi Austria au fost sparte de către bande de nazişti. Peste 30.000 de evrei au fost trimişi în taberele de concentrare, iar alţi 100 au fost omorâţi. Peste 7.000 de magazine au fost distruse şi 200 de sinagogi au fost arse. Până în septembrie 1939, peste 200.000 de evrei au părăsit Germania, proprietăţile lor fiind confiscate de guvernul nazist. Naziştii şi-au atins scopurile prin persecutarea şi uciderea celor consideraţi impuri, principalele ţinte fiind evreii, romii, martorii lui Iehova şi homosexualii. Naziştii au iniţiat programe de exterminare a membrilor "slabi" sau "nepotriviţi" din rândul populaţiei proprii.

Poliţia germană nu a intervenit, iar pompierii au avut grijă ca focul să nu se extindă la alte clădiri. Marea majoritate a cetăţenilor germani nu a participat la violenţe şi jafuri, dar nici nu s-a opus acestora. Violenţele au durat 24 de ore. Cărţile religioase ale comunităţilor evreieşti au fost arse în stradă. Numele de "Noaptea de cristal" a fost folosit ulterior, deoarece numeroasele geamuri şi vitrine sparte au făcut ca în lumina torţelor trotuarele să pară acoperite cu cristale. Aceştia au fost martorii tăcuţi, indiferenţi ai pogromului, în mijlocul exploziei de brutalitate necontrolată. Potrivit datelor istoricilor cu privire la populaţia majoritară, lipsa de reacţie la pogrom, atât în interiorul Germaniei, cât şi în alte ţări europene, a dat frâu liber fasciştilor şi a servit drept stimul pentru începerea exterminării în masă a evreilor europeni.

"Noaptea de cristal" este considerată începutul Holocaustului şi prima încercare de distrugere a evreilor de către nazişti. Evenimentele declanşate în seara zilei de 9 noiembrie au reprezentat şi un semnal pentru evreii din Germania şi Austria, sute de mii de evrei luând hotărârea şi reuşind să se refugieze în alte ţări.

După cel de al Doilea Război Mondial, noaptea respectivă a fost considerată o "noapte a ruşinii". Pogromul nopţii de cristal a marcat un punct de răscruce în acţiunile împotriva evreilor într-o ţară vest-europeană.

Faptul că astăzi unii neagă această realitate, constituie mai mult decât o simplă încercare de bagatelizare a istoriei. Este o încercare de a reînvia vechile prejudecăţi şi de a reabilita fanatismul rasial, deghizat într-un discurs istoric inacceptabil.

Să adunăm şi să sintetizăm lecţiile pe care le-am învăţat din istorie. Să nu rămânem tăcuţi sau indiferenţi la ce se întâmplă. Fie ca amintirile din acea noapte să ne ajute ca astfel de orori să nu se mai întâmple!

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Implicarea autorităţilor locale în susţinerea copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate, prin intermediului proiectelor comunitare"

Fenomenul migraţiei cu care România se confruntă în ultimii ani a avut ca efect secundar crearea unei noi categorii defavorizate în societatea noastră, cea a copiilor lăsaţi de părinţii care au plecat la muncă în străinătate. Cu toate că cifrele legate de numărul copiilor lăsaţi în grija unor tutori legali au mai scăzut în ultimii ani, problemele acestor copii rămân în continuare nerezolvate.

Statul s-a aplecat în mai multe rânduri asupra acestei problematici şi, în colaborare cu societatea civilă, a iniţiat şi a elaborat acte normative cu scopul de a acoperi legal situaţiile în care se află aceşti copii. Un exemplu în acest sens este chiar Legea nr.257/2013 care a intrat în vigoare de luna trecută. Prin această lege se corectează scăpări şi se reglementează situaţii rămase fără răspuns de-a lungul anilor.

Cu toate acestea, un act normativ, oricât de cuprinzător ar fi, nu poate rezolva problemele de fond ale acestor copii rămaşi practic în grija întregii comunităţi. Responsabilitatea creşterii şi integrării acestora în societate, în lipsa unei educaţii primite într-un mediu familial tradiţional, ne revine tuturor.

Un rol special în aceste situaţii îl are, fără îndoială, autoritatea locală. Ştim cu toţii că aceste cazuri nu sunt repartizate în mod egal pe teritoriul României şi că unele comunităţi au o reală problemă în ceea ce priveşte copiii lăsaţi în urmă de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. De aceea, cred cu tărie că autorităţile locale trebuie să îşi extindă aria de servicii sociale puse la dispoziţia acestora, chiar şi mai departe de reglementările legale obligatorii.

Un exemplu în acest sens ar putea fi crearea de parteneriate cu asociaţiile de protecţie a copiilor, în vederea identificării nevoilor acestora. O mare parte din povara autorităţilor locale, de a identifica soluţii, poate fi preluată de organizaţiile nonguvernamentale, care pot oferi asistenţă primăriilor şi serviciilor de protecţie a copiilor.

O altă propunere ar fi instituirea de protocoale cu unităţile de învăţământ, în vederea ţinerii unei evidenţe a copiilor rămaşi în grija unor tutori. În cazul în care părinţii nu îşi respectă obligaţia de a anunţa autorităţile asupra intenţiei de a părăsi ţara, şcolile ar putea veni în sprijinul autorităţilor locale în monitorizarea acestor copii.

Unităţile de învăţământ mai pot pune la dispoziţia elevilor centre de tineret în care să îşi petreacă timpul liber, în speranţa că astfel se va putea substitui, măcar parţial, timpul petrecut alături de familie. Costurile ar putea fi asigurate prin programe europene, accesate prin intermediul autorităţilor locale, în colaborare cu unităţile şcolare.

În încheiere aş vrea să îmi exprim speranţa că noua lege, care, printre altele, protejează şi copiii rămaşi în ţară, să aibă efectele dorite. Totodată, vreau să subliniez faptul că toţi trebuie să ne asumăm responsabilitatea educării copiilor cu părinţi plecaţi în căutare de o viaţă mai bună. Dacă autorităţile publice îşi asumă responsabilitatea elaborării unui cadru legal pentru protejarea copiilor, atunci comunitatea trebuie să acţioneze, să se implice activ şi să ajute la identificarea problemelor şi soluţiilor pentru copii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taxa Ponta - o grenadă în buzunarele românilor"

"USL are un program concret, realizabil pentru revizuirea şi revitalizarea economiei, susţinerea clasei de mijloc şi a micilor întreprinzători, iar stimularea clasei de mijloc este singura soluţie de a crea o prosperitate sustenabilă. Creşterea taxelor, pentru a plăti datoriile Guvernului nu micşorează sărăcia, dimpotrivă, o adânceşte. "De aceea, noi, USL, ne asumăm reducerea generală a impozitării, simplificarea sistemului de taxe, stimularea sectorului privat, crearea de noi locuri de muncă, reducerea costului muncii." Citat din USL, anul de graţie 2012, alegeri... România.

Odată ajunşi la putere politicienii se transformă radical, zici că le-a luat cineva minţile şi nu se mai opresc din contraziceri. Când sunt în opoziţie, parcă li se ridică perdeaua de pe ochi şi văd realitatea aşa cum trebuie, propunând idei care mai de care mai bune.

470 de lei în plus pentru carburanţi, 14 lei în plus la un plin de benzină, 200 de lei în plus pentru mâncare. Taxa Ponta îi lasă pe români, în 2014, fără salariu pe o lună.

Asta nu e guvernare, e doar jaf ! Nu au făcut nimic pentru cei care au nevoie, dar fac totul pentru a strânge banii atât de necesari clientelei politice. A durat numai un an şi lupul a ieşit din blana de oaie.

Problema nu e a lui, e a noastră! Atâta timp cât îi punem pe alţii să ne conducă, pentru a sta noi liniştiţi, crezând că ei vor face ceva pentru noi, nu se va schimba nimic. Lipsa de implicare duce către prăpastie. Fără implicarea tuturor vom trăi până în 2016 aşa cum s-a votat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"«O performanţă guvernamentală» - umorul coaliţiei de guvernare"

Negocierile cu FMI sunt, în opinia unui copreşedinte USL, "o performanţă guvernamentală", şi asta în condiţiile în care una dintre cele mai importante decizii, calcularea accizei, raportat la inflaţie, şi introducerea uneia noi de 7 eurocenţi pe litru de carburant, va avea ca prim efect majorarea preţului benzinei şi motorinei, care va antrena scumpiri în lanţ, de la alimente la transport.

O altă "performanţă" constă în creşterea salariului minim de la 800 la 900 de lei în două tranşe, dar guvernanţi nu s-au întrebat nici măcar o clipă cât costă majorarea salariului minim, pentru că ce se dă cu o mână, se ia cu trei, iar trecerea de la alb la negru a salarizării va însemna o nouă pierdere pentru bugetul statului.

În traducere liberă, măsurile guvernamentale se pot traduce în două lucruri clare: praf în ochi pentru un electorat captiv, prin tăierea veniturilor celorlalţi, şi bani mai mulţi pentru clientela politică, adunaţi sub forma fondului pentru autostrăzi, şi asta tot prin diminuarea tuturor veniturilor.

Să vedem de la cine o să mai adune taxe peste 2-3 ani, sau poate vor introduce impozitul pe spălatul pe mâini sau utilizarea trecerii de pietoni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Concedieri colective la Vaslui"

Proiectul de Lege privind descentralizarea prevede ca direcţiile pentru agricultură, oficiile pentru studii pedologice şi agrochimice, şi casele agronomului se reorganizează într-o singură structură a direcţiilor agricole, care trec în subordinea şi sub autoritatea consiliilor judeţene. Totodată, direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniu, direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, palatele copiilor sunt transferate la consiliile judeţene, în vreme ce cluburile copiilor şi cluburile sportive şcolare sunt transferate consiliilor locale .

Cum se traduce acest lucru? Noi şi noi disponibilizări colective în rândul bugetarilor. Primele vor fi chiar de la începutul anului 2014, şi între 5.000 şi 6.000 de oameni îşi vor pierde locurile de muncă.

Pentru cei care mai cred în Moş Crăciun, le reamintesc povestea cu milionul de locuri de muncă promis în campanie!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coplata pentru alcool"

Iniţiativa legislativă ce prevede introducerea coplăţii pentru terapia abuzului de alcool şi stupefiante intră mâine în dezbaterea Senatului. Consider că cei 60.000 de consumatori de alcool prezentaţi la urgenţă ar trebui să compenseze la sfârşitul terapiei măcar o parte din eforturile făcute de noi toţi pentru terapia acestei forme de abuz ce ne costă în fiecare an cel puţin 25 de milioane de euro. Nu pot să nu vă reamintesc că aţi introdus coplata pentru vârstnicii cu afecţiuni majore, în timp ce beţivii se tratează gratuit de câte ori doresc.

Concret, coplata pentru abuz de alcool şi droguri se decontează la ieşirea din spital, are valoarea de 500-1000 de lei sau 50 -100 de ore de muncă, la prima prezentare, şi se dublează la repetarea abuzului în mai puţin de un an, iar sumele colectate vor fi utilizate de unităţile sanitare. Ea reprezintă decontarea examenului clinic şi paraclinic, a determinărilor toxicologice şi a măsurilor terapeutice efectuate în unităţile sanitare, în cazul pacienţilor cu abuz de alcool sau consum de stupefiante, şi poate fi modificată prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al justiţiei.

Cheltuielile anuale, legate de abuzul de alcool sau droguri a aproape 60.000 de pacienţi, depăşesc 25 de milioane de euro şi peste 80% dintre aceşti pacienţi sunt neasiguraţi. Şi pot spune că dacă ar exista o asigurare, aceasta nu ar trebui să se refere la excesul de alcool sau droguri.

Principiul solidarităţii, pe care se bazează Legea sănătăţii, a fost transformat în discriminarea pozitivă a acestor cazuri, pentru că - în timp ce pacienţii bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuşi coplăţii - preferăm să deconteze aceste cheltuieli din fondul şi aşa redus al asigurărilor de sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul îngheaţă salariile"

Cea mai bună poantă pe ziua de azi. Şi un guvern de ocupaţie ar fi mai milos cu românii, pentru că este evident că nu este nicio diferenţă între a îngheţa salariile, dar a nu îngheţa creşterea preţurilor, şi faptul de a tăia 25% din salarii, dar cu menţinerea preţurilor.

Guvernul îngheaţă salariile şi nu are bani pentru creşterea alocaţiei mizerabile pentru copii, dar pot să dea primăriilor salarii mai mari şi bani din fondul de rezervă pentru subvenţionarea votului la europarlamentare şi prezidenţiale sub pretextul gerului din frigider.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O lege pentru mame"

Proiectul meu de lege, prin care se asigură tuturor gravidelor gratuitate consultaţiilor, investigaţiilor şi tratamentelor necesare în timpul sarcinii, intră azi în dezbaterea Camerei Deputaţilor.

Consider că acest proiect legislativ va avea impact favorabil asupra natalităţii în condiţiile în care România se confruntă cu o problemă demografică majoră - reducerea natalităţii la jumătate chiar şi în zonele în care asigurau tradiţional un spor natural pozitiv.

Am iniţiat un program naţional de stimulare a natalităţii ce include şi majorarea alocaţiilor pentru copii, alocarea unui sprijin fiecărui nou-născut, după modelul "cutiei finlandeze", facilităţi fiscale pentru familiile care muncesc şi au mai mulţi copii, precum şi dezvoltarea medicinei şcolare şi a asistenţei stomatologice gratuite pentru copii. Acum, depinde doar de votul dumneavoastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Româncele nu vor să mai fie mame"

Româncele nu vor să mai fie mame. În ultimii 20 de ani înregistrăm un dezastru demografic în ceea ce priveşte evoluţia natalităţii atât la nivel de ţară, cât şi în zonele care asigurau tradiţional un sport natural pozitiv.

La nivel naţional scăderea natalităţii la 195.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne ce va fi urmată de mari probleme sociale. Dacă se menţine acelaşi ritm, în 15-20 de ani va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii, ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat.

Moldova a înregistrat în ultimii douăzeci de ani o reducere la jumătate a natalităţii. În 1990, în Vaslui, se năşteau 8.377 de copii, dar în 2010 numărul acestora a ajuns la doar 4.464. Practic se înregistrează o prăbuşire a natalităţii de 47%, ce a făcut ca Vasluiul să ajungă pe ultimul loc între judeţele Moldovei. Scăderi majore se înregistrează şi în restul judeţelor Vasluiul, fiind urmat de prăbuşirea natalităţii de: Botoşani (46%), Neamţ (44%), Bacău (42%) şi Galaţi 40%)

În 2012 rata totală de fertilitate (numărul mediu de copii născuţi vii de către o femeie în cursul întregii sale perioade fertile) din România a scăzut sub pragul critic, de 2,1, sub care are loc scăderea populaţiei, ajungând la un minim istoric de 1,428. Modelul actual de fertilitate arată o scădere de un copil pentru fiecare româncă, iar tot mai multe femei, salariate sau nu, amână aducerea pe lume a unui copil din considerente economice.

E costisitor să aduci pe lume un copil sănătos în România. Calculele arată că doar în primele cinci săptămâni de sarcină o gravidă are nevoie pentru consultaţii şi investigaţii de aproximativ 1.235 de lei, iar până la finalul primului trimestru mai are nevoie de încă 440 de lei. După ce a cheltuit în primul trimestru 1.675 de lei, urmează cheltuieli şi mai mari, de circa 2.815 de lei, în trimestrul al doilea. Trimestrul al treilea presupune costuri ceva mai mici, dar tot ajunge la 815 lei. Un calcul simplu arată că până la a se naşte orice copil sănătos ar trebui să aibă un cont cu peste şapte salarii minime pe economie, adică vreo 5.300 de lei.

Conform acestui proiect de act normativ gravida va beneficia de gratuitate pentru toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele necesare unei evoluţii normale a sarcinii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suntem tot mai săraci. Cum, domnule, doar nu ne-au tăiat salariile?!"

Cum se traduce această retorică? Ineptocraţie. Auzi, domnule, creşte pensia cu 3,7%, mamă ce victorie!, dar şi benzina cu 8%, mamă ce păcăleală "de suces!". Salariul se majorează cu 30 de lei, mamă ce de bănet!, creşte şi gazul metan cu 7%, mamă, ce frig va fi la iarnă!

De scumpirile în lanţ, ce spuneţi? Reuşeşte şi Guvernul Ponta că ne ia până la urmă 25% din salariu? Ne ia, dar fără se ne taie "parşivel" din leafă, ci ne spune că ne dă, dar tot rămânem fără bani.

Este o batjocoră să afirmi că de la 1 ale nu ştiu cărei luni se indexează pensiile cu 2-3%, oricum doar câteva, dar tot de atunci medicamentele compensate ori nu se mai găsesc, ori se scumpesc, ori nu se mai importă, şi mai că îţi vine să-i strângi de gât pe cei ce copilotează sănătatea noastră.

Care dintre cei ce şi-au dat votul pe o sticlă de ulei mai crede că atunci când se negociază cu FMI o să scadă cumva vreo taxă, în cazul nostru CAS-ul?

Adevărul este că, deşi suntem conduşi de un Guvern susţinut de o majoritate parlamentară de 70%, ce ar putea pune în aplicare un plan de redresare economică a ţării, ei ştiu doar să aplice tripleta prostului - taxe, accize, impozite - pentru a asigura banii necesari clientelei de partid şi a celor ce ştiu să adune prin metode neortodoxe voturi.

Românii sunt săraci? Cum, domnule, că doar nu s-au tăiat salariile?! Păstrăm doar "logica" de prim-ministru, pentru că în realitate taxele lui Ponta se apropie vertiginos de tăierile lui Boc, de 25%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Senatul a şters pe jos şi cu ultima promisiune făcută românilor"

USL a încălcat şi ultima promisiune din campania electorală. Proiectul meu de Lege, ce exprima voinţa tuturor românilor, nu a fost adoptat de Senat. Proiectul legislativ este identic cu cel prin care Franţa a interzis fracturarea hidraulică, mai precis Legea nr.835 din 13 iulie 2011, actualizată în 6 noiembrie 2013.

Nu au reuşit nici măcar să-şi adune senatorii în plen pentru a respinge acest proiect de lege. Au fost doar 87 de voturi împotriva acestui proiect, insuficiente pentru a realiza acel 50%+1 pentru respingere.

În campania electorală şi la moţiunea de cenzură ce a dus la căderea guvernării PDL, aceeaşi oameni din USL susţineau că se va opune fracturării hidraulice, plângând cu lacrimi de crocodil şi jurând strâmb cu mâna pe Biblie.

Nu ar fi fost astăzi la putere dacă în decembrie 2012 le-ar fi spus românilor că vor susţine interesele altora, uitând ce le-au promis românilor.

Între timp nu am văzut niciun studiu de impact şi nicio consultare a cetăţenilor, iar parlamentarii puterii fug de orice consultare publică cu cetăţenii, şi nu am văzut vreun reprezentant al USL pe la Pungeşti sau la Bârlad.

Proiectul de lege va intra în dezbaterea Camerei Deputaţilor şi poate că acolo deputaţii vor afla că au fost trimişi în Parlament pentru a fi în slujba poporului, şi nu a intereselor de partid.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"O nouă gafă a Guvernului USL"

Negocierile dintre Guvernul României şi Fondul Monetar Internaţional s-au finalizat foarte prost. Guvernul USL nu a ştiut să negocieze cu Fondul Monetar Internaţional şi a acceptat prea uşor introducerea unor măsuri care vor conduce la creşteri de preţuri şi scăderea puterii de cumpărare a românilor. Avem de-a face cu măsuri aberante care vor bloca foarte repede şi ce a mai rămas din economia care încă mai funcţionează în România. Vom avea de-a face cu creşteri de preţuri în lanţ şi o scădere accentuată a puterii de cumpărare a fiecăruia dintre noi: majorarea accizelor la carburanţi şi creşterile preconizate de preţuri la energie electrică, precum şi preconizatele taxe pe semne de circulaţie, alei, trotuare, iazuri, heleşteie, antene şi chiar ţevi de gaze.

E evident că aceste creşteri se vor reflecta în preţul produselor. La motorină vom ajunge să avem preţurile cele mai mari din Europa. În comparaţie cu Austria, Franţa, Spania sau Belgia, România va avea cel mai mare preţ la motorină. E clar că o nouă impunere a unei taxe pe combustibil e cel puţin anormală, atât timp cât CNADNR nu reuşeşte să colecteze actuala rovinietă. Nu se justifică o dublă taxare, atât timp cât noi nu suntem în stare să încasăm una singură. Guvernul Ponta mai vrea să impoziteze şi ţevile de gaze sau coşurile de fum, turnurile de răcire a apei, canalul din curtea casei.

Promisiunea Guvernului USL de a reduce CAS cu cinci procente, începând din trimestrul doi al anului 2014, nu va putea fi respectată, având în vedere faptul că în timpul acestei guvernări au avut loc numai rectificări bugetare negative. Această reducere nu e cuprinsă în proiectul de buget ce va fi prezentat de către USL în luna noiembrie în Parlament. Mai mult, bugetul României, de când USL este la putere, scade la fiecare rectificare. Din august 2010 şi până în noiembrie 2011, sub guvernarea PDL, au avut loc rectificări bugetare pozitive ce totalizează 6,3 miliarde de lei. Sub guvernarea USL, toate rectificările au fost negative, totalizând un minus de 8,6 miliarde de lei. Cu siguranţă că nici în 2014 nu vom avea o rectificare pozitivă care să permită o reducerea a CAS cu 5%.

Indexarea accizelor contravine Directivei nr.64/2011 privind structura şi ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, în vigoare, şi altor directive similare privind produsele accizabile: 2003/96/EC, privind produsele energetice; 92/84/EEC privind băuturile alcoolice. Prin urmare, pe lângă faptul că industriile şi consumatorii vor plăti pentru ineficienţă în colectarea taxelor, România riscă declanşarea procedurii de infringement.

Potrivit Directivei nr.64/2011, care e obligatorie, cursul de schimb pentru acciză este cel anunţat de Banca Centrală Europeană pentru 1 octombrie 2013, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2014. Indexarea cu inflaţia generează inflaţie. Dacă accizele vor fi indexate periodic, în funcţie de rata inflaţiei, acest fapt va genera preţuri mai scumpe la alimente şi utilităţi, ceea ce se va vedea, de asemenea, în rata inflaţiei. Practic, se generează un cerc vicios care este de altfel interzis de directivele europene.

Cum s-a gândit Guvernul Ponta să schimbe modalitatea de calcul a accizelor? Accizele se calculează după un algoritm simplu: nivelul accizelor de anul viitor depinde de cursul leu-euro stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 1 octombrie a fiecărui an.

Vestea proastă pentru Guvernul României, în 2013, a fost aceea că BCE a stabilit la 1 octombrie un curs de 4,4485 lei pe euro, mai redus cu 1,6% faţă de rata de schimb utilizată în acest an. Cu alte cuvinte, dacă Guvernul Ponta nu ar fi schimbat din mers regulile jocului, accizele ar scădea de anul viitor, la fel şi preţurile plătite din buzunarul românilor.

În goana sa după venituri facile, obţinute la bugetul statului, Guvernul Ponta este dispus să calce în picioare nu numai practica din ultimii ani, dar şi legislaţia europeană. Directivele europene, ale căror transpunere este obligatorie pentru statul român, precizează explicit modul în care sunt calculate accizele de către statele membre care încă nu au adoptat moneda euro.

Viaţa românilor va deveni din ce în ce mai dificilă. Devine din ce în ce mai clar că Guvernul USL, un Guvern socialist, taxează şi aerul pe care îl respirăm, în loc să vină în sprijinul românilor, pentru a creşte nivelul de trai. Componenta liberală a acestui Guvern şi-a uitat total menirea de centru-dreapta şi a virat cu totul spre o stângă socialistă.

Resping categoric toate aceste măsuri pe care Guvernul USL doreşte să le impună românilor începând cu 1 ianuarie 2014.

Cer Guvernului USL să vină cu un plan de măsuri concrete pentru salvarea mediului de afaceri, fără de care România, în 2014, ar putea să intre într-o zonă de scădere economică, ce ne va afecta pe noi toţi.

Şi nu în ultimul rând, solicit alocarea unui procent serios din bugetul de stat pentru investiţii în multe zone, de exemplu, în infrastructură.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Proiectul de Lege pentru un Cod al insolvenţei este aşteptat în Parlament"

Codul insolvenţei reprezintă una dintre cele mai importante măsuri guvernamentale ale ultimilor ani, iar adoptarea acestuia va aduce cu siguranţă mari beneficii atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru sectorul privat şi mediul de afaceri, înscriindu-se în linia unuia dintre obiectivele guvernării: combaterea evaziunii fiscale.

Recentele negocieri cu Fondul Monetar Internaţional au arătat că pentru a face faţă nevoilor populaţiei, măsurile sociale trebuie însoţite de politici publice coerente în direcţia reglementării încasării taxelor şi impozitelor. Fără îndoială, pentru a supravieţui într-un mediu de afaceri competitiv, companiile private, cât şi statul trebuie să se asigure că îşi pot recupera datoriile la timp.

În ultimii ani s-a putut observa că procedura îndelungată şi costisitoare a insolvenţei, lacunele de reglementare şi cele din cadrul legal au deschis oportunităţi către fraudă şi inechitate.

Codul insolvenţei, aşa cum a fost el promovat de Guvernul României, introduce o viziune integratoare, aducând toată legislaţia sub aceeaşi umbrelă, asigură echilibrul intereselor creditorilor şi reduce durata procedurii de insolvenţă care determină creşterea gradului de recuperare a creanţelor.

Mediul de afaceri, companiile de stat, bugetul de stat au nevoie de o legislaţie coerentă şi predictibilă pentru o economie stabilă. Procedura insolvenţei nu poate servi rolul de portiţă de scăpare pentru companiile necinstite, fie ele private sau de stat, iar prin proiectul de lege pe care Guvernul îl va aduce în Parlament se doreşte instituirea obligaţiei de a respecta o lege dreaptă şi egală pentru toţi.

Datoria noastră este de a asigura aplicarea acestei legi cât mai repede cu putinţă, de aceea aşteptăm ca proiectul de lege să îşi urmeze parcursul legislativ.

Domnul Ion Diniţă:

"Opriţi poluarea Braşovului!"

Deşi ne-am pus speranţa că marii investitori vor putea realiza locurile de muncă mult aşteptate pentru dezvoltarea zonei, judeţul Braşov parcă este blestemat din acest punct de vedere. Multe din investiţiile derulate până acum au avut, din nefericire, un efect invers decât cel scontat, cel puţin în ceea ce priveşte protecţia mediului, capitol extrem de important pentru întreaga Uniune Europeană. Un exemplu sugestiv este situaţia inacceptabilă în care a ajuns municipiul Braşov, ai cărui locuitori suferă, în prezent, o adevărată traumă din cauza emisiilor poluante de formaldehidă produse de societatea Kronospan. În numele celor aproape 300.000 de cetăţeni ai municipiului Braşov, îmi exprim profunda indignare şi îngrijorare, în acelaşi timp, cu privire la poluarea produsă de fabrica de formaldehidă.

Culmea neobrăzării şi încălcării normelor elementare de respectare a legilor româneşti! Această fabrică îşi măsoară singură gradul de poluare, în lipsa instrumentarului de specialitate al Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Braşov. Oamenii sunt total nemulţumiţi, pe bună dreptate, deoarece funcţionarea investiţiei respective ignoră total normele privind protecţia mediului.

Este inadmisibil ca liniştea celor peste 300.000 de braşoveni să fie spulberată de activitatea societăţii Kronospan. Îndeosebi, locuitorii cartierelor din apropierea fabricii sunt condamnaţi să respire un aer toxic, nociv, atât pentru vârstnici, cât mai ales pentru copii. Din cauza formaldehidei produse de societatea respectivă, un număr însemnat de persoane au probleme grave de sănătate, dificultăţi de respiraţie, disfuncţii ale glandei tiroide, precum şi malformaţii la copii, şi chiar cazuri de cancer. Aerul este irespirabil, mai ales în anumite intervale orare ale zilei, iar numeroasele sesizări ale cetăţenilor au rămas fără ecou în rândul autorităţilor abilitate.

Potrivit Ordinului ministrului sănătăţii nr. 185/6 martie 2003, formaldehida şi substanţele derivate din aceasta constituie agenţi toxici deosebit de periculoşi, cu efecte nefaste atât la inhalare, cât şi în contact cu pielea. Deşi formaldehida este controlată prin reglementări internaţionale, la Braşov s-au constatat, în repetate rânduri, depăşiri ale limitelor nivelelor de vapori admisibili în aer, acţiunea toxică manifestându-se în special asupra sistemului nervos. La ora actuală, aceste fabrici au fost închise în ţările Uniunii Europene, din cauza toxicităţii, iar normele europene prevăd ca avizul de funcţionare să fie acordat doar pentru cele situate la cel puţin 50 de kilometri distanţă de localităţi, nu în mijlocul oraşului, precum cea din Braşov. Este nefiresc ca un municipiu european, cu dimensiunea turistică şi socială a Braşovului, să sufere din cauza activităţii acestei societăţi. România este preocupată de atragerea unor investitori serioşi, însă consider că derularea investiţiilor trebuie să ţină seama de respectarea normelor europene privind protecţia mediului, dar şi cele ale sănătăţii oamenilor. Nu putem condamna la îmbolnăvire populaţia unei aşezări, cunoscută, până nu demult, ca fiind o oază de verdeaţă, pentru o investiţie străină care încalcă flagrant normele privind protecţia mediului înconjurător. Nu vrem să transformăm Braşovul în Cernobîl şi ar fi bine ca autorităţile de resort să se implice cât mai repede în soluţionarea acestei probleme.

Am atras atenţia la modul cel mai serios conducerii Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în repetate rânduri, să impună respectarea normelor de protecţie a mediului tuturor investiţiilor din domeniu şi să ia urgent măsuri restrictive şi sancţionatorii, mergându-se până la închiderea unor asemenea investiţii. În aceste condiţii, este cel puţin ciudat de ce se permite în România, în general, şi în cazul de faţă, în Braşov, să se construiască asemenea fabrici, fără respectarea minimelor normelor de protecţie a mediului. Personal, încă aştept ca Ministerul Mediului să dispună în cele din urmă un amplu control referitor la situaţia fabricii Kronospan Braşov, un exemplu de potenţială "bombă ecologică", şi să acţioneze la modul concret pentru închiderea unor asemenea unităţi de producţie care afectează grav şi iremediabil sănătatea populaţiei.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Pe 15 noiembrie se împlinesc 27 de ani de la Revolta de la Braşov.

Cred că şi eu, dar şi oricare român, chiar şi cei din generaţiile de după 1989, trebuie să-i comemorăm şi să-i omagiem, ori de câte ori avem ocazia, pe cei care ne-au dat, prin jertfa şi suferinţa lor, libertatea de a vorbi oricând liber, neîngrădit de vreun regim opresiv, celor care ne-au oferit libertatea de a asculta, de a ne informa sau a scrie despre orice temă sau idee, fără nicio teamă de a suferi consecinţele de care au avut parte aceştia în perioada regimului comunist, şi care ne-au deschis graniţele, dându-ne posibilitatea de a circula oriunde în această lume, fără restricţii sau teama că vom fi fugăriţi şi arestaţi pentru asta.

În acest sens, aş vrea să vă readuc în atenţie faptul că, pe 15 noiembrie, se împlinesc 27 de ani de la momentul Revoltei muncitorilor braşoveni, care a avut loc în anul 1987, moment ce reprezintă în istoria naţională începutul sfârşitului pentru regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu.

Nicăieri în ţară nu se mai auzise până atunci strigându-se "Jos Ceauşescu!", scânteia pornită în Braşov fiind preluată apoi la Iaşi şi Timişoara, în 14 şi 15 decembrie 1989, şi la Bucureşti, în 21-22 decembrie 1989. Muncitorii din Braşov au fost singurii români din acea perioadă care au avut curajul să înfrunte sistemul şi care au demonstrat că şi-au păstrat demnitatea în faţa ultimelor practici staliniste din blocul comunist.

Totul a început în seara zilei de 14 noiembrie, când angajaţii Întreprinderii de Autocamioane "Steagul Roşu" (actuala întreprindere Roman Braşov) şi-au primit salariile înjumătăţite fără să primească vreo explicaţie. Eram foarte tânăr la acea vreme şi bineînţeles impresionat de primul protest de acest gen, dar vârsta nu m-a împiedicat să mă alătur marşului miilor de muncitori revoltaţi.

Manifestanţii au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaş, alcătuit din înregistrări de propagandă şi documente de partid, a ars ore bune în piaţa din centrul Braşovului. La sosirea serii, forţele de Securitate şi armata au înconjurat zona centrală a oraşului şi au împrăştiat prin forţă revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini şi maşini blindate. Deşi nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestaţi. Totuşi, deoarece regimul ceauşist a ales să trateze protestele ca pe "cazuri izolate de huliganism", sentinţele nu au depăşit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentinţă relativ moderată în Codul penal comunist. Instanţa a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă şi deportarea din oraş a celor condamnaţi. Sute de muncitori braşoveni au fost atunci arestaţi, bătuţi, torturaţi şi chiar ameninţaţi cu moartea.

După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentinţe în Braşov, în timp ce alţi manifestanţi au fost condamnaţi în urma unor procese ţinute pe tot teritoriul României.

Deşi prima dată Revolta de la Braşov a avut un caracter social, ulterior aceasta s-a transformat într-o primă revoltă ostilă faţă de sistemul totalitar comunist al lui Ceauşescu, ce a constituit de fapt prima piatră de temelie a Revoluţiei din 1989.

Poate că au trecut destul de mulţi ani de la Revoluţia din 1989 şi mulţi dintre noi au uitat cui datorăm această libertate sau cât de greu şi cât de târziu am reuşit să o obţinem noi, românii, după mai mult de 50 de ani de regim totalitar. Dar cred că nu este prea mult ca măcar o dată pe an să ne reamintim cu toţii că au existat printre noi români extrem de curajoşi care au făcut ca libertatea noastră să fie acum şi aici posibilă.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

O ştim cu toţii, pensionarii sunt în România o categorie socială defavorizată, o categorie de oameni care au suferit adeseori, în trecut, în urma unor decizii greşite ale politicienilor, devenind, din nefericire, subiectul unor programe de austeritate. Eu cred că a venit vremea să ne aplecăm cu deosebită responsabilitate asupra situaţiei pensionarilor. Şi aici vorbesc nu doar despre pensionarii din Arad, din colegiul meu, Valea Mureşului, dar şi despre pensionarii din toată ţara. Aproape 7 milioane de suflete!

Anul 2014 va aduce o majorare a pensiilor cu 3,76%, ceea ce înseamnă că actuala guvernare respectă drepturile pensionarilor. La ultima mea întâlnire cu reprezentanţii ligii pensionarilor din Arad, unul dintre principalele subiecte aduse în discuţie a fost Codul pensionarilor, un proiect care poate fi considerat ca fiind de interes naţional. Mi-a fost prezentată o expunere de motive, o argumentaţie sub forma unor propuneri şi revendicări care s-ar putea constitui într-o iniţiativă legislativă, evident, după o analiză amănunţită care ar urma să stabilească gradul de realism şi aplicabilitatea măsurilor sociale propuse în acest memoriu.

Sunt abordate în material principalele preocupări şi aspiraţii ale acestei categorii sociale, pornind chiar de la posibila constituire a unei Autorităţi Naţionale a Pensionarilor şi a Persoanelor Vârstnice care să vină direct în ajutorul Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice, care să lucreze împreună pentru asigurarea unui venit minim garantat, posibilitatea de moştenire a unei cote-părţi din pensia celui dispărut, asigurându-se astfel un trai mai favorabil. Sunt convins că proiectul şi unele doleanţe ale pensionarilor pot constitui o platformă de plecare pentru un cadru legislativ adecvat, ancorat atât în realităţile societăţii, dar şi adaptat legislaţiei europene în domeniu.

Una dintre priorităţile USL este îmbunătăţirea situaţiei pensionarilor, în special a celor cu venituri reduse, care fac şi obiectul unor programe de asistenţă socială. În România de astăzi, accentul trebuie să cadă, din această perspectivă, pe conceptul de "bătrâneţe productivă", ca o extensie logică a platformei care s-a impus în ultimele decenii, cea de "bătrâneţe activă". Abordarea problematicii protecţiei sociale a unor categorii de pensionari trebuie schimbată, în conformitate cu procedurile europene.

Cred cu tărie că ansamblul politicilor europene şi implementarea lor au un efect modelator asupra muncii, educaţiei şi sănătăţii, asupra dezvoltării umane, influenţând tot mai puternic capacitatea de adaptare a societăţii la cerinţele globalizării. Pensionarii sunt părinţii noştri, bunicii noştri şi poate, mâine, vom fi noi. Trebuie să-i ajutăm să-şi trăiască ultima parte a vieţii dintr-o perspectivă activă, dar şi cu un venit care să le asigure o bătrâneţe fericită.

Domnul Dănuţ Culeţu:

"USL - vinovat de genocid fiscal"

Genocidul fiscal pornit de guvernarea USL împotriva cetăţenilor acestei ţări a depăşit cu mult limita suportabilităţii românilor. Incapacitatea Guvernului Ponta de a aduce valoare adăugată economiei României se dovedeşte a fi o incapacitate nativă, apărută în acelaşi timp cu naşterea dezastruoasei guvernări USL.

Nimic însă nu îi mai poate îndupleca pe experţii Guvernului Ponta de a nu mai transfera cauzele crizei economice în domeniul politic. Degeaba investitorii străini au lansat un atac dur la adresa guvernanţilor, caracterizând creşterea taxelor şi impozitelor ca "măsuri fără precedent în ultimii 20 de ani".

Majorarea taxelor şi impozitelor va duce la creşterea evaziunii fiscale şi la diminuarea drastică a locurilor de muncă, dar şi la compromiterea totală a investiţiilor străine. În lipsa oricăror investiţii productive, stagnarea şi chiar dispariţia oricărei perspective de dezvoltare economică sunt iminente.

Împovărarea fiscală a cetăţenilor nu va strânge mai mulţi bani la buget, ci, dimpotrivă, mai puţini, întrucât taxarea populaţiei a trecut de logica economică a punctului maxim de colectare. Teroarea fiscală este instrumentul de bază al USL în vederea unui control absolut asupra populaţiei şi a descurajării oricărei iniţiative private.

Concomitent cu aceste măsuri, Guvernul Ponta vine, de ochii lumii sau pentru a drege busuiocul, cu măsura majorării salariului minim. O altă povară pentru întreprinzătorii privaţi, o altă măsură luată strict din punct de vedere politic, în spiritul populismului deşănţat specific actualei guvernări.

Regula de bază într-un an de criză este să asiguri creşterea veniturilor prin menţinerea sau chiar diminuarea costurilor atât la nivel bugetar, cât şi la nivelul companiilor private, precum şi sprijinirea creşterii economice prin suplimentarea cheltuielilor de investiţii.

Dar pentru Guvernul Ponta este mai bine să transfere consecinţele deciziilor pe umerii celor care nu participă la luarea acestora. În cazul de faţă, curat genocid fiscal!

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Bugetul neputinţei"

Noiembrie 2013. 18 luni de guvernare USL şi un buget pentru anul viitor care ucide şi ultima speranţă a românilor. 18 luni de minciună şi sfidare a USL, 554 de zile de umilinţă pentru români şi neputinţa Guvernului Ponta de a gestiona problemele României şi nevoile cetăţenilor săi.

După 24 de ani de la începutul democraţiei româneşti, suntem în faţa celui mai controversat şi lipsit de viziune buget de stat. Un buget care nu înseamnă decât realocarea unor bani în conturile viitorului baron absolut şi nicio şansă pentru relansarea economiei româneşti.

Guvernul USL lansează mesaje populiste de genul creşterii pensiei, când de fapt este vorba de o indexare parţială, care nici măcar nu respectă în integralitate Legea pensiilor. De asemenea, majorarea salariilor medicilor şi profesorilor cu 2 lei, care reprezintă tot un praf în ochii medicilor şi dascălilor. Dacă într-adevăr vreţi "dreptate până la capăt" de ce nu aplicaţi Legea salarizării unitare în sistemul public, care aşază dascălii şi medicii pe locurile de salarizare care li se cuvin? Noi am adoptat legea, dar nu am putut să o aplicăm pentru că ne luptam cu efectele crizei. Voi, cei din USL, aveţi tot ce vă trebuie: creştere economică, stabilitate şi majorităţi fără precedent. De ce nu o faceţi?! Răspunsul îl ştim cu toţii şi chiar ministrul de finanţe l-a scăpat săptămâna trecută: detestaţi clasa de mijloc şi vreţi s-o distrugeţi prin supraimpozitare. Ce iubiţi cu adevărat este sărăcia şi cetăţeanul dependent de deciziile ministrului, prim-ministrului sau baronului local!

Guvernul USL a promis lapte şi miere, dar după 18 luni curge doar fiere. Taxe şi impozite!

Acesta este binele sau spre binele românilor, atât de trâmbiţat de USL pe toate străzile şi uliţele în recentele campanii electorale? Cine mai are vreo îndoială că USL este incompetent la guvernare, după 18 luni cred că şi-a făcut deja o părere.

Am făcut apel în repetate rânduri la bun-simţ, demnitate şi profesionalism, dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! M-am săturat să tot solicit membrilor guvernului în frunte cu premierul să abandoneze un proiect politic în care au eşuat. Dumneavoastră nu v-aţi săturat?

Partidul Democrat Liberal nu va vota Legea bugetului de stat pentru anul 2014, dacă Guvernul va menţine aceeaşi formă a legii publicată zilele trecute de presă. Este un buget construit de tehnocraţi moşteniţi din vechiul regim, fără viziune de dezvoltare, care nu sunt interesaţi decât de o proiecţie de subzistenţă.

Dragi USL-işti, personal nu voi vota bugetul pentru că este unul care-i condamnă pe români la sărăcie şi subdezvoltare, iar pe clientela voastră de partid o îmbogăţeşte!

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"România - frontiera estică a Uniunii Europene"

După recenta tragedie din Italia - insula Lampedusa - în care peste 300 de imigranţi africani şi-au pierdut viaţa, am adresat ministrului afacerilor interne o interpelare legată de strategia de securizare a frontierelor României, cu precădere cea maritimă. Ca urmare a situaţiei politice din Orientul Mijlociu, respectiv "primăvara arabă", şi ultimele evoluţii din Siria, România, ca şi celelalte state din regiune se confruntă cu o creştere a acţiunilor de pătrundere ilegală în ţară a unor cetăţeni arabi şi africani. Numai zilele trecute, poliţiştii de frontieră din judeţul Constanţa au surprins mai multe ambarcaţiuni cu imigranţi sirieni, în majoritate copii şi femei. Iar, de la începutul acestui an, în jur de 150 de imigranţi au traversat ilegal graniţa pe la punctele de frontieră din judeţ, mai mult de jumătate dintre aceştia fiind de origine siriană.

Ca şi autorităţile italiene, care se confruntă cu un număr tot mai mare de încercări (de cele mai multe ori foarte riscante) de trecere frauduloasă a frontierei, şi celelalte ţări din sud-estul Europei s-au văzut nevoite să sporească măsurile pentru protejarea coastelor maritime prin înmulţirea efectivelor de pază terestră, navală şi aeriană. Spre exemplu, de curând, un număr de 116 imigranţi, printre care şi 46 de copii, care intenţionau să ajungă ilegal în România au fost prinşi în portul Kefken din Turcia. Bulgaria şi Turcia au deja în curs de finalizare construcţia unui "gard securizat" la frontiera dintre cele două state, care va fi terminat în luna februarie 2014 şi va măsura 30 de kilometri. Pentru rezolvarea problemei refugiaţilor şi a imigranţilor ilegali guvernul bulgar are în vedere obţinerea unui sprijin puternic din partea Comisiei Europene.

De aceea, consider că şi România, ca ţară membră a Uniunii Europene, situată la graniţa de est a Uniunii, trebuie să demonstreze că are capacitatea de a face faţă acestei noi provocări. Din 1991 şi până acum, România a acordat azil unui număr de aproximativ 4000 de persoane, la care se adaugă şi cei cu un statut mai mult sau mai puţin incert. Însă cu un fenomen în continuă creştere la nivel global, precum şi în perspectiva deteriorării situaţiei din Siria, ţara noastră trebuie să fie pregătită pentru un eventual aflux al imigranţilor ilegali. Sunt convinsă că suntem cu toţii interesaţi de strategia de securizare a frontierelor pe care ministerul de resort o are în vedere, cu atât mai mult cu cât, potrivit mass-mediei din Constanţa, numai în cursul lunii octombrie a.c. Poliţia de Frontieră a acordat 10 milioane de euro pentru un contract de securizare a frontierei Uniunii Europene la Marea Neagră, unei firme cu ceva probleme de credibilitate.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Descentralizarea este un proces care necesită o dezbatere amplă în Parlament, majoritatea îi alocă două zile!"

Descentralizarea se apropie rapid de realitate. Este un proces anevoios care a trecut prin numeroase guvernări fără să ia o formă aplicabilă. Motivele sunt numeroase şi merită menţionate, ceea ce este şi scopul declaraţiei mele politice. Nu avem niciun motiv să credem că procesul descentralizării va fi acum aplicabil, pentru că timpul de dezbatere alocat procesului este atât de scurt încât aplicarea conceptelor care au stat la baza proiectului vor fi foarte greu de înţeles de aceia care vor avea sarcina ingrată de a le pune în aplicare.

Ceea ce nu se ştie şi este destul de convenabil pentru guvernanţi este faptul că descentralizarea va avea efecte foarte diverse, printre care şi creşterea taxelor locale. Ideea nu este rea, Guvernul "subcontractează" responsabilitatea bugetară de a menţine în funcţiune numeroasele autorităţi descentralizate, către autorităţile locale. Câţi oameni îşi vor pierde locurile de muncă, cu cât vor creşte taxele locale sunt doar două întrebări care vor fi eludate prin angajarea răspunderii Guvernului pe marginea proiectului descentralizării. Sigur, rezultatele se vor observa în timp şi nemulţumirile este foarte posibil să fie mari, dar acest lucru nu va mai conta pentru că procesul descentralizării este greu, dacă nu imposibil, reversibil.

Conform proiectului pe care am avut ocazia să îl studiem, autorităţile care se descentralizează aparţin acum aproximativ tuturor ministerelor, nimeni nu se îndoieşte de faptul că vorbim de un proces de amploare. Aici sunt din start două probleme. În primul rând, capacitatea autorităţilor locale de a susţine financiar funcţionarea acestor instituţii şi, în cel de-al doilea rând, avem problema controlului unitar al strategiilor pe care autorităţile centrale trebuie să le aplice pe întreg teritoriul ţării.

Aceste două probleme sunt foarte greu de abordat şi în ceea ce priveşte finanţarea am observat deja sincope în transmiterea de către ministerele afectate de acest proces a necesarului de finanţare şi a bugetului în esenţă pentru fiecare obiectiv descentralizat. Câţiva ani, cel puţin, este posibil ca procesul descentralizării să se mişte foarte greu exact din motive bugetare. Nu a făcut nimeni o simulare şi nu există la bază o fundamentare financiară pe care cei care îşi exprimă părerea despre descentralizare să o facă pertinent. Toate aceste probleme derivă din simplul motiv că nu a existat şi nu va exista o dezbatere parlamentară pe care descentralizarea o merită.

Pe lângă lista autorităţilor care au fost descentralizate sunt multe lucruri pe care încă nu le ştim. Avem nevoie să ştim ce se întâmplă cu salarizarea personalului actual care este angajat în autorităţile descentralizate. Proiectul specifică faptul că personalul îşi păstrează drepturile salariale pe care le are la intrarea în vigoare a prezentei legi. Ce ne facem dacă vrem să le mărim sau, după caz, să le scădem?! Cine are această responsabilitate: Guvernul, Parlamentul sau autorităţile locale? Avem nevoie să ştim care sunt raţiunile bugetare care au dus la descentralizare. Bugetele autorităţilor scad sau se măresc? Sau poate rămân la fel, motiv pentru care descentralizarea îşi pierde o mare parte din legitimitate.

Rămâne o mare nedumerire cum se poate ca o majoritate stabilă şi foarte mare, cum este USL astăzi, să recurgă la metoda angajării răspunderii, în loc să parcurgă procedurile de dezbatere parlamentară normale: dezbatere în Biroul permanent, dezbatere în comisiile sesizate în fond şi pentru aviz şi dezbatere în plen, pentru ambele Camere. Singurul motiv pentru care puterea vrea să depăşească aceste filtre nu are cum să fie teama că prevederile legii descentralizării nu se vor aplica. Singurul motiv pentru care se alege trecerea în galop a Legii descentralizării prin Parlament este teama că opinia publică va realiza că opiniile pertinente ale opoziţiei nu sunt luate în considerare şi că, poate, procesul descentralizării nu este atât de perfect cum iniţiatorii săi afirmă astăzi.

Suntem încă într-o perioadă de criză economică şi financiară, taxele sunt în creştere şi preţurile la fel. Valoarea banilor nu mai este ce a fost şi scumpirea combustibililor va produce o reacţie în lanţ, care va culmina cu creşterea preţurilor pe toate liniile de producţie şi desfacere. În acest context, descentralizarea are loc. Dacă în loc de eficientizarea costurilor administrative reuşim să băgăm în faliment şi mai multe autorităţi locale este grav. Avem nevoie de transparenţă în procesul decizional şi angajarea răspunderii Guvernului sau emiterea de ordonanţe de urgenţă nu răspunde în niciun fel nevoii de transparentizare. Descentralizarea va rămâne un proiect necunoscut pentru public şi este păcat că un proiect de o asemenea anvergură va fi tratat cu atât de multă superficialitate în ceea ce priveşte măsurile de adoptare.

În concluzie, procesul descentralizării este unul necesar. Nu sunt motive să spunem că decizia nu trebuie să fie adusă cât mai aproape de cetăţean. În opinia mea procesul descentralizării ar trebui dublat de o reformă completă a administraţiei publice şi a aranjării teritoriale a României. Poate ordinea logică în care aceste procese ar trebui să aibă loc este alta. Formarea regiunilor de care se vorbeşte ca un obiectiv principal al Guvernului încă de acum 5 ani va fi suprapusă peste procesul descentralizării, care evident că nu ţine cont de organizarea teritorială a României pe regiuni. În acelaşi timp, instrumentele legale cu care autorităţile locale vor gestiona buna funcţionare a unităţilor descentralizate nu se ridică la standardele necesare pentru simplul fapt că în 2001, respectiv 2003, când au fost concepute aceste legi, nu se vorbea măcar de ceea ce numim astăzi descentralizare.

Chiar dacă avem impresia că descentralizarea este necesară acum, eu cred că nu există niciun motiv pentru care reforma administrativă a României să nu aibă loc într-un proces bine stabilit, care, chiar dacă necesită mai mult timp, şi-ar dovedi utilitatea odată implementat.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Educaţia, o urgenţă în luarea de măsuri, nu în adoptarea de ordonanţe"

De la învestire, în luna mai a anului 2012, Cabinetul Ponta a emis până în prezent un număr record de ordonanţe de urgenţă: 175. Avem ordonanţe de urgenţă pentru desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, pentru desfăşurarea referendumului, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, privind taxele judiciare de timbru, înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, privind serviciile poştale, privind impozitarea exploatării resurselor naturale altele decât gazele naturale şi privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. La acestea se adaugă alte peste 100 de ordonanţe de urgenţă de modificare a actelor normative în vigoare.

Practic, niciun domeniu - fie că vorbim de economie, educaţie, sănătate, social, muncă, transporturi, justiţie, mediu sau audiovizual, organizarea unor instituţii publice centrale şi egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei - nu a scăpat de reglementarea prin OUG. Toate acestea în condiţiile în care Guvernul actual se bucură de o majoritate parlamentară de care cabinetele anterioare nu au beneficiat. Cu o susţinere de 70%, orice proiect de lege ar trebui să treacă prin Parlament, în procedură completă, fără a întâmpina obstacole. Mai grav, toate aceste acte normative adoptate prin OUG sunt inatacabile la Curtea Constituţională. Singura autoritate care poate invoca excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului este Avocatul Poporului, care însă nu şi-a exercitat acest drept decât într-un singur caz din cele 175, mă refer la cel privind procedura de insolvenţă.

Excepţiile, rar motivate de o urgenţă aşa cum prevede Constituţia, au devenit regulă. În tot acest amalgam de ordonanţe se regăsesc şi cele care reglementează domeniul educaţiei, unul dintre cei mai importanţi piloni ai unei societăţi. Un exemplu elocvent în acest sens este OUG nr.92/2012, care a ciopârţit Legea educaţiei naţionale, creând o confuzie în sistem. Din expunerea de motive enunţată de Guvern pentru adoptarea acestui act normativ nu reiese urgenţa acestuia. Reies însă peste 20 de modificări, operate la Legea nr. 1/2011, care par a aduce avantaje unora dintre membrii Cabinetului Ponta. Astfel, potrivit noilor prevederi intrate în vigoare la sfârşitul anului trecut, rectorii pot fi şi miniştri, având obligaţia de a solicita suspendarea pe perioada mandatelor, cum este cazul lui Remus Pricopie, ministru al educaţiei, şi al lui Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică. Mai mult, rectorii nu mai sunt incompatibili cu funcţiile de conducere din partide, ajungându-se, aşadar, la situaţia precedentă legii promulgate în ianuarie 2011. Prin OUG nr.92/2012 iarăşi li se dă voie conducătorilor de doctorat să îndrume un număr de peste 8 doctoranzi, prevederea care plafona acest număr fiind eliminată, s-a scos plafonul la plata cu ora, s-a abrogat articolul conform căruia după împlinirea vârstei de pensionare nu mai pot fi ocupate funcţii de conducere în instituţiile de învăţământ superior. S-au adus modificări şi asupra programei şcolare preuniversitare, fiind eliminate prevederile potrivit cărora numărul de ore alocat săptămânal disciplinelor-cadru este de maximum 20 pentru clasele primare, maximum 25 pentru gimnaziu şi maximum 30 pentru liceu sau cele care privesc alocarea a 20% din orele de curs disciplinelor opţionale aferente învăţământului obligatoriu, respectiv 30% pentru liceu.

Aceste modificări importante şi-au produs efectele înainte de o dezbatere în forul legislativ şi o să le mai producă mult timp de acum înainte, în forma în care a fost emisă ordonanţa, dacă luăm în calcul că, de aproape un an, aceasta zace în sertarele Parlamentului. Din păcate, situaţia actuală îngrijorătoare nu se va schimba în viitorul apropiat, după cum reiese din recentele declaraţii ale premierului Victor Ponta, care, motivând o luptă absurdă cu preşedintele Traian Băsescu, anunţă adoptarea pe calea ordonanţelor a modificărilor legislative necesare sistemului de educaţie, susţinând că trecerea lor prin Parlament în procedură completă ar fi "sabotată" de Traian Băsescu.

Consider că rolul puterilor în stat este complet denaturat în acest moment. Parlamentul a devenit o anexă a Guvernului, iniţiativele deputaţilor şi senatorilor sunt respinse fără o minimă analiză, iar dezbaterea politică reală lipseşte cu desăvârşire. Această situaţie trebuie să înceteze. O şansă este modificarea Constituţiei în sensul simplificării procedurii legislative, precum şi interzicerea reglementării prin ordonanţe în domeniile rezervate legilor organice. Domeniul educaţiei necesită luarea de măsuri care să reglementeze inadvertenţele existente în legea actuală, însă acestea trebuie dezbătute în comisiile de specialitate ale Parlamentului, pentru coerenţă şi o aplicabilitate a lor pe termen lung.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Vin astăzi la tribuna Camerei Deputaţilor să susţin că scoaterea prefecţilor şi subprefecţilor din viaţa politică este o măsură nefirească, iar această anomalie trebuie corectată. Consider că atât timp cât prefecţii şi subprefecţii reprezintă Guvernul în teritoriu este ilogic să avem pretenţia ca acestora să li se impună să fie sau să devină tehnocraţi peste noapte.

În Constituţia României, legea supremă, în articolul 123 - Prefectul, se prevede clar la alin. (1) că " Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti", iar în alin. (2) că "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale", deci nu se îngrădeşte dreptul persoanelor care ocupă această funcţie să fie afiliate politic.

Mai mult, cred că ne amăgim singuri că un om politic, odată numit prefect şi obligat să se dezică de un partid, devine automat tehnocrat. Nu cred că e cazul să ne furăm singuri căciula, mai ales că nimeni nu ne obligă, ca stat de drept, să avem prefecţi apolitici. E contra firii să pretinzi ca nişte măsuri politice, luate de Guvernul României, să fie susţinute în teritoriu de nişte oameni care nu au nicio treabă cu politica Guvernului. Pe cine păcălim şi la ce ne foloseşte?!

Din aceste motive consider că prefecţii şi subprefecţii trebuie să rămână în continuare înalţi funcţionari publici, dar nu este normal să li se îngrădească dreptul de a face politică şi chiar de a ocupa funcţii în interiorul partidelor.

Politica unui Guvern se face de către oamenii din partidele de la guvernare, altfel nu am mai vedea care mai este rostul partidelor şi al resurselor umane dintr-un partid. Şi, în plus, nimeni nu este acum liberal, social-democrat sau democrat-liberal şi din momentul numirii sale în funcţia de prefect sau subprefect şi-a uitat total crezul său politic. Să fim serioşi!

Domnul Gheorghe Emacu:

"25 noiembrie - Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor este celebrată în fiecare an la 25 noiembrie şi este susţinută de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

Evenimentul care a determinat instituirea acestei zile cu semnificaţie internaţională este asasinarea, la 25 noiembrie 1960, în Republica Dominicană, a 3 surori militante pentru drepturile politice ale femeilor.

În 1993, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, act ce a definit şi noţiunea de "violenţă faţă de femei".

Astfel, conform Declaraţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite, expresia înseamnă orice formă de violenţă bazată pe sex care determină posibile sau reale prejudicii psihice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţări, constrângeri sau limitări arbitrare ale libertăţii, indiferent dacă acestea au loc în public sau în privat.

La 17 decembrie 1999, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 25 noiembrie ca zi internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.

Violenţa împotriva femeilor se poate manifesta sub diferite forme, dintre care cele mai relevante sunt următoarele:

• Violenţa conjugală, ce se prezintă sub forma presiunilor psihologice şi agresiunilor verbale, este cea mai dificil de detectat. Ea este adesea banalizată.
• Violenţa economică, ce se manifestă prin dominaţia financiară pe care o exercită consortul având un comportament violent în scopul de a o pune pe femeie într-o situaţie de dependenţă;
• Violenţa fizică, cea mai cunoscută şi cea mai mediatizată formă, destinată să afirme dominaţia consortului caracterizat printr-un comportament violent;
• Violenţa sexuală, o formă ascunsă a violenţei, care aduce atingere integrităţii psihice a femeii-victimă. Hărţuirea sexuală intră şi ea în această categorie de manifestare a violenţei împotriva femeii.

Adesea, alături de femei, şi copiii sunt expuşi violenţelor conjugale, efectele asupra acestora manifestându-se pe toată durata vieţii lor; de cele mai multe ori, aceste manifestări violente generează, la rândul lor, un comportament alterat din partea adulţilor ce au fost victime ale unor manifestări violente pe perioada copilăriei.

O analiză a societăţii româneşti contemporane evidenţiază faptul că toate aceste forme ale violenţei faţă de femei se regăsesc frecvent.

Zi de zi, mass-media prezintă cazuri de violenţă împotriva femeilor, de cele mai multe ori acestea finalizându-se tragic sau cu agresiuni intolerabile într-o societate civilizată.

Femeile forţate să cerşească cu copilul în braţe sunt victime ale violenţei economice.

Femeile victime ale traficului de persoane reprezintă o altă formă de manifestare a violenţei, iar combaterea acestui fenomen implică un efort susţinut din partea întregii societăţi, fiind necesară conştientizarea efectelor negative, a impactului distrugător pe care îl are acest flagel asupra femeilor, tinerilor şi copiilor.

Statisticile oficiale pe primele 6 luni ale acestui an relevă că cele mai multe victime ale traficului de persoane au fost femei (respectiv 62,5% din total) exploatate în special în domeniul prestării de servicii sexuale. În cazul minorilor, majoritatea victimelor au fost, de asemenea, de gen feminin (90,5%).

Statul român a adoptat legi, a înfiinţat autorităţi şi instituţii publice destinate prevenirii şi combaterii violenţei îndreptate împotriva femeii.

Astfel, a fost adoptată Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi a fost înfiinţată Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane.

Prin Legea nr.217/2203 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au fost înfiinţate unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, între care centrele de primire în regim de urgenţă şi centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie.

Totodată, a fost înfiinţată instituţia mediatorului, iar, potrivit legii, cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii acestuia, la cererea părţilor. În acest sens, persoanele cu atribuţii în instrumentarea unui caz de violenţă în familie au obligaţia de a îndruma părţile spre procedura de mediere.

În anul 2012, Guvernul a adoptat Strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013 - 2017, precum şi Planul operaţional pentru implementarea acesteia.

Altfel spus, avem cadrul juridic (totdeauna perfectibil), precum şi instituţii publice destinate să prevină şi să combată violenţa împotriva femeilor.

Dar oare am făcut tot ce trebuia pentru ca violenţele împotriva femeilor să înceteze?

Desigur că nu. De aceea, vreau să sper că Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor va reprezenta pentru instituţiile publice cărora le revin atribuţii în acest domeniu un moment de analiză asupra a ceea ce mai trebuie făcut pentru ca acest fenomen să nu mai fie tolerat.

Dintre acestea, Ministerului Afacerilor Interne şi, respectiv, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice le revin, potrivit legii, cele mai importante atribuţii.

La eforturilor lor trebuie să se alăture şi Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru că educaţia poate constitui un instrument destinat să prevină violenţa în general şi împotriva femeilor, în special.

Autorităţile locale, care se află cel mai aproape de cetăţean, trebuie să întreprindă atât măsuri de prevenire, cât şi de intervenţie în cazul producerii unor asemenea manifestări de violenţă.

Nu în ultimul rând, organizaţiile neguvernamentale pot avea un rol hotărâtor atât în ceea ce priveşte educaţia pentru prevenirea violenţelor contra femeilor, cât şi în susţinerea drepturilor şi intereselor fundamentale ale femeii.

Domnul Marian Enache:

"Gestionarea asistenţei financiare preventive acordate de Fondul Monetar Internaţional şi Consiliul Uniunii Europene"

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 29 octombrie 2013 a fost publicată Decizia nr. 2013/531/UE din 22 octombrie 2013 a Consiliului Uniunii Europene prin care se acordă României asistenţă financiară preventivă pe termen mediu din partea Uniunii, în valoare de maximum 2.000 milioane euro, sub forma unui împrumut cu o scadenţă medie de maximum opt ani.

Este de reţinut faptul că Uniunea Europeană, în baza Regulamentului (CE) nr. 332/2002, consideră că este oportun să se acorde României această asistenţă preventivă, deşi România a încheiat recent (la 27 septembrie 2013) cu Fondul Monetar Internaţional un acord stand-by în valoare de 1.751,34 milioane DST (aproximativ 2.000 milioane euro, reprezentând 170% din cota de participare a României la FMI). Banca Mondială a pus la dispoziţia României suma de 1.000 milioane euro în cadrul unui împrumut pentru politici de dezvoltare cu opţiune de amânare a tragerii valabil până în decembrie 2015. Suplimentar, Banca Mondială acordă în continuare asistenţa angajată anterior în valoare de 891 milioane euro, din care suma de 514 milioane euro nu a fost încă plătită.

Consiliul Uniunii Europene apreciază că asistenţa financiară preventivă pe termen mediu acordată României în cadrul mecanismului pentru balanţa de plăţi destinat statelor membre este adecvată în condiţiile actuale, caracterizate de instabilitatea fluxurilor de capital care afectează în special pieţele emergente, de riscuri care afectează scenariul macroeconomic şi de vulnerabilităţi persistente în sectorul bancar.

În textul deciziei se precizează că deşi România nu intenţionează, în condiţiile actuale de piaţă, să solicite plata vreunei tranşe, asistenţa preventivă ar trebui să contribuie la consolidarea stabilităţii macroeconomice, bugetare şi financiare şi, prin continuarea reformelor structurale, la sporirea potenţialului de creştere a economiei româneşti.

De asemenea, Consiliul Uniunii Europene apreciază că, în cazul în care se materializează riscurile negative, este posibil ca România să nu fie în măsură să îşi acopere nevoile de finanţare externă din resursele de finanţare disponibile. Aceste riscuri sunt asociate, printre altele, refinanţărilor importante care afectează datoria externă şi sectorul financiar, unei poziţii investiţionale nete cu un pronunţat caracter negativ şi efectelor de contagiune ale evoluţiilor negative din zona euro. Conform unui astfel de scenariu negativ, este necesar ca nevoile reziduale de finanţare să fie acoperite prin activarea asistenţei financiare preventive pe termen mediu.

Întrucât activarea acestei asistenţe financiare şi efectuarea plăţilor aferente pot fi solicitate până la 30 septembrie 2015, considerăm necesar ca Guvernul să informeze din timp Parlamentul României asupra măsurilor concrete de politică economică pe care le va lua în cel puţin următoarele domenii cuprinse atât în programul de convergenţă, cât şi în programul naţional de reformă, menţionate explicit şi în conţinutul deciziei Consiliului Uniunii Europene:

• adoptarea bugetelor şi punerea în aplicare a politicilor compatibile cu traiectoria de consolidare bugetară pe care se angajează România în conformitate cu obligaţiile asumate în temeiul Pactului de stabilitate şi de creştere;
• consolidarea cadrului de guvernanţă bugetară, inclusiv prin punerea în aplicare a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa, astfel încât să se asigure că măsurile de consolidare bugetară sunt bine ancorate. Se acordă o atenţie deosebită punerii în aplicare a unui sistem eficace de control al angajamentelor, îmbunătăţirii colectării impozitelor, precum şi îmbunătăţirii procesului de stabilire a bugetului pentru investiţii;
• lichidarea arieratelor şi consolidarea mecanismelor de control bugetar în sectorul sănătăţii prin îmbunătăţirea cadrelor de raportare şi de monitorizare, precum şi punerea în aplicare a planului de acţiune strategică în domeniul asistenţei medicale, prin raţionalizarea structurii spitaliceşti şi extinderea sferei activităţilor de asistenţă medicală primară, cu scopul de a îmbunătăţi rezultatele în domeniul sănătăţii;
• restructurarea întreprinderilor de stat, inclusiv prin vânzări de participaţii la capitalul acestora şi consolidarea guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat;
• punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătăţire a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), precum şi prin măsuri de facilitare a accesului la finanţare pentru IMM-uri;
• punerea în aplicare, în timp util, a planurilor de acţiune adoptate ca răspuns la concluziile revizuirilor funcţionale efectuate de Banca Mondială şi înfiinţarea unei unităţi centrale de urmărire a performanţelor pentru a îmbunătăţi stabilirea priorităţilor politice la nivelul întregii administraţii publice;
• îmbunătăţirea gestionării datoriei publice pentru a reduce riscurile şi a consolida şi extinde curba randamentului pentru instrumentele de datorie suverană;
• consolidarea planificării pentru situaţii neprevăzute realizate de banca centrală a României şi a guvernanţei corporative a Fondului de garantare a depozitelor, precum şi punerea în aplicare a măsurilor menite să accelereze procesul de curăţare a bilanţului băncilor naţionale şi menţinerea disciplinei în domeniul creditării în sectorul bancar;
• alinierea legislaţiei privind Autoritatea de Supraveghere Financiară la bunele practici internaţionale pentru a consolida supravegherea pieţei financiare nebancare.

Domnul Constantin-Cosmin Enea:

"Un buget echilibrat înseamnă cheltuieli echilibrate"

Voi începe direct, prin a rosti un cuvânt puternic: echilibru. Acesta, în opinia mea, trebuie să ne ghideze în acest sfârşit de an în creionarea bugetului de stat pe 2014.

Responsabilitatea care cade pe umerii noştri este mai acută acum, când alocările bugetare trebuie bine proporţionate în vederea acordării sprijinului de care românii au nevoie din partea noastră.

Fie că vorbim de medici rezidenţi, fie că vorbim de dascăli, de mici antreprenori sau de importantele afaceri private din ţară, bugetul trebuie calculat microscopic, pentru a nu pierde nimic din vedere şi pentru a ne asigura că resursele vor ajunge acolo unde trebuie.

În calitatea mea de deputat aflat la primul mandat, la fel ca şi în cazul bugetului pe anul în curs, voi pleda şi în 2014 pentru prioritizarea obiectivă a resurselor. Consider că am ajuns, clasa politică, la un nivel de maturitate în care să punem pe primul loc resursa umană şi investiţiile care vor genera, pe viitor, alte resurse, umane sau materiale.

Dezaprob total declaraţiile grăbite ale opoziţiei, care deja critică un proiect de buget încă aflat pe masa discuţiilor şi dezbaterilor şi pe care nu au avut interesul şi bunul-simţ să îl aştepte într-o formă bine conturată. Este, cu siguranţă, mult mai uşor să arunci cu vorbe decât să tratezi chestiunile temeinic, cu seriozitatea pe care o merită şi de care PDL, încă o dată, nu dă dovadă.

În final, aş vrea să îi asigur pe craiovenii care, anul trecut, mi-au acordat votul de încredere, că am rămas loial electoratului meu, iar experienţa din administraţia publică locală mă va ajuta, încă o dată, să propun alocări bugetare ţintite pentru zonele şi domeniile care au nevoie de sprijin. Programul meu politic pentru Craiova, susţinut astăzi din Parlamentul României, a rămas la fel de clar în cele două mari obiective pe care mi le-am asumat la depunerea jurământului de parlamentar: creşterea numărului locurilor de muncă şi îmbunătăţirea semnificativă a condiţiilor salariale pentru craioveni şi restul ţării.

Am încredere că bugetul pe anul 2014 va fi încă un pas spre îndeplinirea străduinţei mele parlamentare şi împlinirea programului politic în slujba craiovenilor.

Domnul Nuţu Fonta:

"România interlopă"

Au trecut doi ani de când România a ajuns în atenţia întregii lumi, în sens negativ însă, după uciderea tânărului baschetbalist american Chauncey Hardy, tocmai la Giurgiu, un oraş cunoscut pentru liniştea sa. Agresorul a primit, într-o primă fază, o pedeapsă de doar cinci ani de detenţie, contestată ulterior de procurori.

În replică, cetăţeanul maghiar vinovat de moartea baschetbalistului Marian Cozma a primit închisoare pe viaţă.

Asocierea dintre cele două cazuri, fără a fi neapărat simbolice, pun însă o serie de semne de întrebare privitor la funcţionarea justiţiei din România. Sancţiuni prea uşoare, "portiţe" prea multe de scăpare, hotărâri definitive de pedepse "cu suspendare" - acestea sunt aspectele dominante din deciziile magistraţilor români. În aceste condiţii, nu trebuie să mai mire pe nimeni procentul redus de încredere al populaţiei în justiţie.

Din nefericire, toată lumea priveşte acum România ca fiind un sat fără câini, o ţară pierdută în haos, care nu mai are nici lege, nici conducători, nici morală, nici conştiinţă, nici politicieni, nimic. Şi, mai ales, nu mai are Poliţiei şi Justiţie. De ce s-a ajuns aici? Pentru că măsurile luate în ultimii ani de către Ministerul Internelor, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public nu au avut niciun efect în stoparea proliferării actelor de violenţă ale interlopilor şi în recrudescenţa grupărilor de crimă organizată şi a clanurilor mafiote. Pentru că Poliţia s-a confruntat cu disponibilizările în masă, care au afectat prezenţa poliţiştilor pe străzi, iar judecătorii au dat dovadă de clemenţă în a pedepsi aşa cum se cuvine actele agresive şi infracţiunile cu violenţă la adresa unor oameni nevinovaţi.

Marian Cozma a fost ucis de nişte maghiari de etnie romă. Baschetbalistul american a fost omorât la Giurgiu aproape la fel, de nişte exponenţi ai unor clanuri de aceeaşi etnie, bande de derbedei pe care nimeni nu i-a putut opri până acum din acţiunile lor criminale. Este clar că România a ajuns sub regimul Băsescu o ţară în care este posibil orice, din păcate. Bandele de interlopi defilează în voie, au "la picioare" politicieni şi oameni ai legii, sfidează şi calcă totul în picioare, cer taxe de protecţie nejustificate şi, cel mai dramatic, omoară oameni nevinovaţi, în loc să se extermine între ei.

Poliţia Română are nevoie de profesionalism, iar Justiţia, de reprofesionalizare. Cetăţenii României, romi sau români, au ajuns într-un asemenea hal de dispreţ faţă de orice încât aproape nimănui nu-i mai pasă de lege. Acesta este rezultatul măsurilor de reformă luate de Guvernele Boc şi Ponta sub oblăduirea atentă a chiriaşului de la Cotroceni. Iar atacurile violente de acest fel se manifestă la altă scară şi în politică, unde puterea nu mai are ruşine, vezi număratul voturilor ŕ la Anastase, primirea de către UDMR a tot ce vor ei, inclusiv autonomia unei părţi a României, sau devălmăşia guvernării actuale şi ocolirea Parlamentului, manifestate sub oblăduirea majorităţii USL.

Ar trebui să fim cu toţii de acord că, dacă justiţia şi poliţia nu îşi vor îmbunătăţi prestaţiile pentru care reprezentanţii lor sunt plătiţi rezonabil, aceste agresiuni ale lumii interlope asupra oamenilor vor continua şi vor deveni un flagel de neoprit. Fac un apel la oamenii legii, fie ei poliţişti, procurori şi judecători, să dea dovadă de maximă fermitate în a scăpa România de aceşti indivizi, care au transformat comunităţile locale în câmpuri de vendete şi terorizează oamenii corecţi până ajung să-şi ia lumea în cap. Trebuie ca toţi cei implicaţi să lupte pentru ca România să nu ajungă un stat mafiot. Până nu va fi prea târziu!

Domnul Constantin Galan:

Printre principalele probleme pe care agricultura românească le întâmpină este şi fărâmiţarea proprietăţii.

Venind în întâmpinarea acestei probleme, Ministerul Agriculturii a decis ca din anul 2014 să fie introdus un sistem de acordare a plăţilor directe diferenţiat, în funcţie de mărimea exploatării agricole, care să încurajeze asocierea producătorilor.

Decizia Guvernului USL, este una pe cât de necesară, pe atât de eficientă. Astfel, "din anul 2014 vor fi mai multe categorii de plată pe suprafaţă. În primul rând, categoria între unu şi cinci hectare, categoria între cinci şi 30 de hectare, categoria între 30 şi 60 de hectare şi peste 60 de hectare. Sprijinul cel mai consistent pe suprafaţă va fi pentru cei care sunt între cinci şi 30 de hectare" a declarat ministrul agriculturii, domnul Daniel Constantin.

În momentul de faţă peste 800.000 de fermieri dintre cei peste 1 milion înregistraţi în România au încă exploatări între un hectar şi cinci hectare. Acest lucru arată că avem în continuare un număr foarte mare de fermieri care au exploataţii de subzistenţă. Aceştia vor primi o plată mai mică pentru a-i putea determina să se asocieze, pentru a-i putea determina să lucreze în comun terenurile.

Dacă vrem să facem agricultură performantă, cred că trebuie să venim cu măsuri stimulatorii pentru fermieri, astfel încât să-i determinăm să se asocieze. Din acest motiv, măsura pe care Guvernul USL o vizează pentru rezolvarea fărâmiţării proprietăţii este una de bun augur, care demonstrează că ceea ce ne-am asumat în Programul de guvernare vom duce la capăt în acest mandat.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Legătura cu restul Europei nu este înfăptuită"

Mediul de afaceri, investiţiile, infrastructura sunt doar câteva domenii la care ţara noastră nu stă deloc bine, conform ultimului raport al Comisiei Europene, România fiind cu mult în urma altor ţări din U.E. Oare de ce?

Infrastructura are un rol strategic pentru orice ţară, iar dezvoltarea economică este strâns legată de infrastructură, o ştie toată lumea, multe drumuri de interes european duc prin ţara noastră, iar tranzitul poate de veni o "industrie adevărată" dacă acest guvern ar avea strategii şi ar da dovadă de mai mult interes faţă de acest lucru. Fără infrastructură nu avem exporturi, în domeniul serviciilor, nu se poate face turism fără drumuri. Oare câţi ani să mai aşteptăm ca acest lucru să fie posibil?

Faptul că acest guvern nu a alocat şi nu a dat importanţă acestui domeniu, continuând să tragă economia în jos, printre alte neajunsuri, reflectă clar eşecul politicienilor USL-işti.

Se întâmplă totuşi o mare minune, o minune ce are loc pe centura Capitalei: la un an şi jumătate de la semnarea contractului, au început, în sfârşit, lucrările de lărgire a şoselei, singura lucrare de infrastructură demarată în acest an. Mare minune de la Dumnezeu! Ne rugăm ca aceasta să se termine aşa cum autorităţile au promis, la sfârşitul anului viitor. Ne este necesară nu numai nouă, bucureştenilor, ci şi celor care tranzitează spre alte regiuni, este necesară marilor transportatori. Numai cu o infrastructură modernă vom avea, în sfârşit, legătură cu restul Europei.

Anul trecut, în luna septembrie, la centura de sud a Capitalei lucrările ce parţial trebuiau terminate au fost sistate din cauza Guvernului care a oprit finanţarea. Anul acesta s-au alocat aproximativ 41 milioane de euro, aşa că nu pot decât să vă urez spor la treabă! Măcar la Centura capitalei, dacă la celelalte drumuri şi autostrăzi bateţi pasul pe loc!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Guvernul USL a reuşit să redreseze sectorul economic al României"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, susţine faptul că, în cadrul economiei româneşti, încă există cerere scăzută. Populaţia cumpără puţin, ceea ce determină producătorii şi distribuitorii să evite majorarea preţurilor pentru a nu afecta şi mai mult vânzările. Amintim faptul că toţi carburanţii erau mult mai scumpi în urmă cu un an, în timpul vechii guvernări.

Pe piaţa energiei, dat fiind faptul că energia va fi ieftină şi în 2014 pe bursă, acciza va fi amortizată la producători. Populaţia consumatoare este sprijinită de către Guvernul USL prin forme de ajutor deja existente.

Am luat din timp măsuri pentru a împiedica o creştere a preţului la produsele alimentare. Asigurăm toţi cetăţenii de faptul că preţurile la produse agricole nu vor creşte. De asemenea, din octombrie 2013 acordăm plăţi anticipate pentru pregătirea campaniei agricole de anul viitor în valoare de peste 500 milioane de euro. Guvernul USL, prin miniştrii săi, a acordat despăgubiri de la buget fermierilor afectaţi de seceta din vara anului 2012. Oferim sprijin financiar producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate în limita unui plafon de 30 de milioane de euro.

Am reuşit să plătim subvenţiile din agricultură blocate de PDL. S-a aprobat plata a 2,7 miliarde de lei pentru 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă. Am finanţat circa 50 de proiecte pentru depozite de legume-fructe, destinate preluării, sortării, păstrării şi ambalării produselor. Am constituit Fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe. Pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor am reuşit să reducem TVA-ul la pâine de la 24% la 9%, iar efectul asupra preţurilor s-a simţit.

Traian Băsescu vrea din nou tăieri de salarii, ca în timpul guvernării anterioare, în timpul căreia a lovit cu măsurile adoptate tot în cei care au avut de suferit în trecut.

Noi am demonstrat că se poate depăşi criza şi într-un alt mod. Prin măsurile amintite anterior am reuşit să redresăm România şi să o relansăm economic fără a afecta populaţia şi fără a tăia cetăţenilor din drepturi.

Am înlăturat austeritatea prin stimularea consumului şi atragerea marilor investitori. Un domeniu pe care încercăm să-l redresăm este cel al mediului privat, prin suplimentarea necesarului de bani pentru investiţii din fondurile europene.

Traian Băsescu a uitat pagubele aduse sectorului IMM-urilor în timpul guvernărilor pe care le-a patronat. Se cunoaşte faptul că, din cauza politicilor economice eronate promovate de preşedinte, din 2008 până în 2010 numărul întreprinderilor din industrie a scăzut cu 12,8%, al celor din construcţii cu 16,9%, al celor din comerţ cu 15,1% şi al celor din servicii cu 7,7%.

Domnul Ghervazen Longher:

În perioada 28 - 30 octombrie 2013, alături de preşedintele Senatului României, domnul Crin Antonescu, am efectuat o vizită oficială în Polonia, la invitaţia omologului său polonez, domnul Bogdan Borusewicz.

Vizita a avut loc în contextul marcării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de prietenie şi cooperare dintre România şi Polonia şi s-a înscris în dialogul bilateral intensificat între cele două ţări, desfăşurat în cadrul Parteneriatului strategic româno-polonez, cu accent pe dimensiunea parlamentară.

Vizita a cuprins trei componente: politico-diplomatică, culturală, academică şi de diplomaţie publică.

Întâlnirea cu preşedintele Republicii Polone a reliefat necesitatea creşterii schimburilor comerciale dintre România şi Polonia; promovarea intereselor comune în UE şi NATO; importanţa sprijinului României şi Poloniei pentru adoptarea unor decizii favorabile UA şi RMD la Summit-ul de la Vilnius şi coagularea forţelor consensuale europene în această direcţie (în perspectivă Polonia are în vedere deplasarea graniţei estice a UE cu 1000 de km); aprecierea pentru progresele RMD şi hotărârea politică a guvernului de la Chişinău de a continua parcursul european; fereastra de oportunitate creată de reuniunea la nivel înalt din capitala Lituaniei, riscul îngheţării reformelor în RMD şi UA, în situaţia în care nu se vor parafa/semna AA şi DCFTA la sfârşitul lui noiembrie 2013.

În cadrul discuţiilor purtate cu preşedintele Senatului polonez a fost subliniată necesitatea extinderii zonei Schengen cu România şi Bulgaria, subliniind faptul că România este o victimă a asocierii cu Bulgaria, care nu a îndeplinit toate criteriile de natură tehnică.

B. Borusewicz a invitat România să se inspire din modelul polonez, să evite greşelile Poloniei, realizând o reformă suplă, cu entităţi şi nivele administrative coerente.

A sugerat cooperarea la nivelul Comisiilor pentru afaceri administrative din cele două parlamente pentru împărtăşirea experienţei poloneze.

De asemenea, preşedintele Senatului polonez a exprimat aprecieri pentru politica românească faţă de minorităţi, pentru sprijinul acordat reprezentării minorităţii poloneze din România în Parlamentul român. Atitudinea exemplară a României în raport cu minorităţile constituie un model pentru Polonia.

La conferinţa de la Institutul Polonez pentru Relaţii Internaţionale, intervenţia preşedintelui Senatului României a punctat următoarele idei: necesitatea unei mai mari solidarităţi, viziuni şi leadership la nivel european; importanţa economicului în redefinirea proiectului european şi transatlantic; acţiunea comună a României şi Poloniei în menţinerea relevanţei şi în consolidarea parteneriatului transatlantic; rolul celor două state în redefinirea completă a relaţiilor intra-europene şi transatlantice, având capacitatea de a modela politicile şi viitorul Europei; contribuţia României şi Poloniei la scăderea dependenţei energetice a Europei, la dezvoltarea coridorului de transport Gdansk - Constanţa, menit să contribuie la intensificarea comerţului regional; importanţa promovării inovării şi cercetării prin platforme comune care să stimuleze creşterea economică.

La eveniment au participat diplomaţi acreditaţi în Polonia, analişti de politică externă, reprezentanţi ai cercurilor academice şi ai mass-mediei poloneze.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Amneziile domnului Mircea Geoană"

La recentul Consiliu Naţional al PSD, fostul preşedinte al partidului, domnul Mircea Geoană, a lăsat deschis impresia că nu agreează ceea ce a stabilit şi un congres al PSD, şi un congres al USL, şi anume candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţie.

Unele fraze ale discursului său au fost sugestive în acest sens: "În teorie, dreapta nu are cum să mai câştige alegerile în România, nimic nu o mai poate salva decât poate indulgenţa sau credulitatea noastră. Ar fi păcat să dăm cu piciorul şansei de a conduce România în următorii zece ani, de a resincroniza acest ciclu politic între preşedinte şi guvernanţi". Este dreptul personal al domnului Geoană să gândească astfel, dar tot atât de adevărat este şi faptul că Domnia Sa trebuie să respecte decizia partidului din care face parte, care în acest moment toată lumea ştie care este.

Nu reprezintă însă o noutate faptul că domnul Geoană în ultimul timp a lansat o serie de mesaje şi atacuri împotriva PNL şi a lui Crin Antonescu. O să amintesc doar unul singur, dintr-o emisiune de la ProTV: "Liderul PNL a pierdut din simpatiile votanţilor PSD din momentul în care a fost preşedinte interimar şi performanţa acestuia a putut fi văzută de toţi, iar apoi, în calitate de preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei, nu a reuşit să însufleţească proiectul şi să-l ducă mai aproape de concretizare". Ce nu i-a plăcut domnului Geoană în perioada interimatului sau care este vina lui Crin Antonescu legată de proiectul revizuirii Constituţiei nu îmi dau seama. De fapt cred că nimeni nu poate "traduce" ceea ce a vrut să spună aici domnul Geoană. În ceea ce priveşte proiectul de revizuire a Constituţiei, se ştie, acesta a fost finalizat, dar, din motive ce ţin de obedienţa Curţii Constituţionale faţă de Traian Băsescu, referendumul pentru confirmarea proiectului este blocat.

Prin conduita sa faţă de PNL şi preşedintele partidului, Mircea Geoană dă dovadă cu nu ştie ce înseamnă fair-play. Dar nici acest aspect nu pare grav. Mai grav mi se pare faptul că domnul Geoană suferă de o amnezie acută.

Să fi uitat domnul Geoană că PNL şi Crin Antonescu când au promis ceva s-au ţinut de cuvânt? Să fi uitat domnul Geoană că a doua zi după turul I al alegerilor prezidenţiale din 2009, conducerea PNL, în frunte cu Crin Antonescu, a anunţat electoratul că în turul II îl sprijină pe Mircea Geoană? Să fi uitat domnul Geoană că în perioada dintre cele două tururi Crin Antonescu şi alţi fruntaşi liberali au fost în campanie alături de el? Să fi uitat domnul Geoană câte bobârnace a încasat PNL şi Crin Antonescu dinspre zona neutră din punct de vedere politic, dinspre anumite segmente ale societăţii civile pentru faptul că s-au angajat să-l susţină în turul II?

Oare domnul Geoană nu ştie că din cele 2,1 milioane de voturi în plus obţinute în turul II faţă de turul I, minimum 1,8 milioane au fost din cele aproape 2 milioane obţinute în primul tur de Crin Antonescu? Pentru faptul că domnul Geoană a pierdut la mustaţă alegerile prezidenţiale, nici PNL şi nici Crin Antonescu au vreo vină. Şi nimeni din PNL nu i-a reproşat vreodată domnului Geoană greşelile comise din zilele premergătoare turului II.

La aceste întrebări ar trebui să răspundă chiar domnul Mircea Geoană. Este posibil ca Domnia Sa să fie dornic de revanşă. Să intenţioneze să candideze din nou. De altfel, încă înaintea congreselor care au stabilit că PSD va da premierul şi PNL candidatul la preşedinţie, domnul Geoană a avut declaraţii care lăsau să se întrevadă acest lucru. "În PSD va fi un congres care va desemna candidatul de prim-ministru. Asta spune statutul. De obicei, preşedintele partidului avea un drept evident şi un avantaj în această discuţie, dar să spui astăzi că este sigur Ponta sau Antonescu premier sau preşedinte este mult prea prematur", declara domnul Geoană în 2011. Declaraţia de atunci era, într-un fel, şi anti-PSD, şi anti-Ponta. Îi înţeleg dorinţa de revanşă a domnului Geoană, numai că revanşa nu şi-o poate lua îndreptându-se împotriva PNL şi a lui Crin Antonescu. Revanşa nu şi-o poate lua îndreptându-se împotriva celor şi celui care l-au sprijinit în momente dificile, în care a fost părăsit chiar de către unii dintre propriii colegi de partid.

Domnul Titi Holban:

Pe parcursul mandatului trecut, cât şi în timpul acestei legislaturi, am adresat în calitate de deputat mai multe întrebări către instituţiile statului, prin care am încercat să aduc în discuţie problema clădirilor aflate într-o stare avansată de degradare şi a terenurilor aferente din administrarea unor ministere.

În municipiul Râmnicu Sărat, pe care îl reprezint în Parlament, există astfel de imobile, clădiri şi terenuri, ce aparţin Unităţii Militare 01258 Râmnicu Sărat, care se degradează continuu şi din care se sustrag periodic cărămizi, fier vechi, uşi şi alte materiale. Există interes şi disponibilitate din partea autorităţilor locale de a prelua în administrare aceste imobile, pentru a fi reabilitate şi redate comunităţii pentru diverse funcţionalităţi. La Râmnicu Sărat, spaţiul aflat în administrarea UM 01258 ar putea fi folosit pentru construcţia de locuinţe sociale, având în vedere numărul mare de solicitări, sau pentru construirea unui parc industrial, la fel de necesar pentru comunitatea locală.

În acest sens, am semnat alături de alţi colegi deputaţi liberali o iniţiativă legislativă care vizează transmiterea unor bunuri imobile dezafactate din domeniul privat al statului şi administrarea autorităţii publice centrale în proprietatea privată a autorităţilor administraţiei publice locale. Transferul se va face în urma unei proceduri clar stabilite, autorităţilor locale revenindu-le sarcina de a motiva temeinic solicitarea şi de a asigura fondurile pentru reabilitarea obiectivelor preluate.

Am convingerea că adoptarea acestei iniţiative reprezintă o şansă pentru autorităţile locale de a valorifica aceste spaţii în folosul comunităţii pentru proiectele economico-sociale derulate, cu implicarea mediului de afaceri şi a antreprenorilor locali care să genereze locuri de muncă şi venituri suplimentare la buget.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Două secole de excelenţă la Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» din Iaşi"

Dintre cele 56 de instituţii de învăţământ superior din România, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi are cea mai veche tradiţie în domeniul pregătirii inginereşti.

Universitatea tehnică ieşeană este moştenitoarea tradiţională a învăţământului tehnic superior românesc, ale cărui origini se leagă de prima Şcoală de Inginerie de pe teritoriul ţării noastre, având titulatura "Şcoala de Ingineri Hotarnici şi Civili", creată în Moldova la începutul secolului al XIX-lea de către marele cărturar Gheorghe Asachi.

În noiembrie 1813, învăţatul Gheorghe Asachi a pus, pentru prima dată în ţară, bazele învăţământului tehnic superior - prin înfiinţarea unei clase de ingineri. Acest moment a intrat în istoria românilor ca început al învăţământului academic în limba română.

În anul 1948 ia fiinţă Institutul Politehnic "Gheorghe Asachi" din Iaşi, care funcţionează sub această denumire pană în 1993 când, în urma reformei învăţământului românesc superior, devine Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi", având în componenţă un număr de 11 facultăţi.

În fiecare an, între 13-15 octombrie, Universitatea Tehnică organizează o serie de manifestări ca urmare a aniversării "Zilelor Universităţii". Pentru Iaşi, un oraş prin excelenţă studenţesc şi cultural, este foarte importantă activitatea învăţământului tehnic, deoarece în urbea noastră s-au pus bazele învăţământului românesc de performanţă.

Anul acesta este cu atât mai special cu cât universitatea ieşeană este în faţa a două jubileuri: 200 de ani de la înfiinţarea Şcolii de Ingineri Hotarnici şi Civili şi 75 de ani de la începerea cursurilor Şcolii Politehnice ieşene. De-a lungul istoriei, Universitatea Tehnică din Iaşi a fost în primele rânduri ale excelenţei, remarcându-se prin câştigarea unor competiţii cu un important impact internaţional, dintre care amintim:

• European Best Engineering Competitions, la Varşovia;
• Concursul ICAMES (2013), la Istanbul, unde echipa universităţii a câştigat medalia de aur.

Cu un număr de peste 18.000 mii de studenţi, dintre care aproximativ 9.000 rezidenţi ai propriului campus, Universitatea Tehnică ocupă locul doi în ţară în ceea ce priveşte numărul tinerilor pregătiţi, după Universitatea Politehnică Bucureşti. Conducerea Universităţii a manifestat permanent preocupare faţă de condiţiile oferite cursanţilor şi faţă de infrastructura specifică din campusul propriu, reuşind, prin atragere de fonduri europene, să modernizeze căminele studenţeşti la cel mai înalt standard. În aceeaşi ordine de idei, studenţii Universităţii Tehnice au la dispoziţie o bază sportivă ultramodernă, corespunzătoare pentru activităţi sportive polivalente, precum şi o cantină reabilitată cu fonduri europene, unde îşi desfăşoară activitatea un personal calificat la cel mai înalt nivel.

Deşi criza din ţară a adus atingere şi învăţământului superior, inimoşii profesori au continuat să pregătească studenţi foarte bine calificaţi, urmând tradiţia zecilor de ani de funcţionare în care Universitatea a pregătit specialişti care s-au remarcat prin proiectele lor ştiinţifice la nivel internaţional. În această ordine de idei, amintim de Procopiu Ştefan, descoperitorul magnetonului teoretic "Bohr-Procopiu", întemeietorul Şcolii de Magnetism din Iaşi, fiind declarat Doctor honoris causa al Institutului Politehnic "Gheorghe Asachi" din Iaşi, sau pe Vitalie Belousov, fost student al Facultăţii de Mecanică, personalitatea cu cele mai multe medalii de aur din lume, 71 la număr, 7 medalii europene de stat şi 9 titluri internaţionale, care a fost şi rectorul Universităţii ieşene.

Mediul universitar tehnic ieşean a contribuit cu întâietate la numeroase proiecte ştiinţifice dintre care menţionăm megaproiectul ENERED - dezvoltarea platformei de cercetare pentru energie eficientă şi durabilă în valoare de peste 10 milioane de euro.

Câştigarea unui loc cât mai bun între ţările Uniunii Europene nu se poate obţine decât prin pregătirea corespunzătoare a tinerilor care absolvă formele de învăţământ superior. Astfel, una din priorităţile actualei guvernări este, pe lângă reparaţia morală adusă acestui domeniu, şi asigurarea unei finanţări corespunzătoare pentru a obţine performanţă.

Avem datoria morală să fim alături de profesorii noştri, pentru că ceea ce am ajuns noi, cei prezenţi în această sală, astăzi, se datorează, în mare măsură, şi dascălilor care ne-au iniţiat şi care ne-au pregătit atât în meseria pentru care am optat, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Domnul Daniel Iane:

Astăzi vreau să vă supun atenţiei date despre nivelul de colectare al ANAF-ului. Cei care invocă faptul că ANAF-ul înregistrează un nivel de colectare slab, sunt sigur că nu au parcurs statisticile cu privire la nivelul actual al colectării sau încearcă să dezinformeze publicul prin repetarea unei lozinci false.

Veniturile colectate de ANAF în primele nouă luni ale anului 2013 sunt cu 4,3% mai mari, şi anume cu 5,3 miliarde de lei mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012. Dacă vorbim şi analizăm veniturile colectate în luna octombrie a anului 2013, acestea sunt cu 7,38% mai mari faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi cu 2,66% mai mult faţă de programul stabilit.

În decursul acestei luni va începe să funcţioneze şi noua Direcţie Antifraudă. Acest demers al Ministerului Finanţelor de reorganizare a ANAF-ului are câteva ţinte de atins, şi anume: îmbunătăţirea serviciilor pentru contribuabili, îmbunătăţirea sistemului organizaţional şi modificarea infrastructurii informatice în vederea unei funcţionări optime a sistemului informatic integrat. Prin Direcţia Antifraudă, Ministerul Finanţelor vrea să mărească substanţial gradul colectărilor la bugetul statutului şi să combată, în mod real, evaziunea din domeniile cu potenţial de fraudă. Doresc să menţionez că Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, prin controale curente, tematice, realizate operativ sau inopinat, îşi va îndeplini obiectivele. Alături de Ministerul Finanţelor Publice, lupta împotriva evaziunii fiscale va avea rezultatele dorite, iar trendul crescător actual al colectării taxelor şi impozitelor va fi unul accelerat.

Acest trend crescător al colectării creează şi premisele îndeplinirii uneia dintre cele mai importante promisiuni al USL-ului, şi anume reducerea CAS. Reducerea este un angajament ferm prins în memorandumul cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Scăderea CAS-ului cu cinci puncte procentuale este unul din pilonii viziunii economice a USL şi ceea ce ne-am angajat în faţa electoratului că vom face. Şi o vom face la 1 iulie 2014. Pentru a asigura resursele necesare acestei scăderi avem nevoie de aproape două miliarde de lei, iar cele 450 de milioane de lei colectate la bugetul de stat în plus faţă de programul stabilit, alături de sumele necheltuite din diverse capitole bugetare demonstrează că îndeplinim toate condiţiile reducerii CAS din a două jumătate a anului 2014.

Aceste date oficiale demonstrează două lucruri: că înregistrăm o creştere a colectării din partea ANAF în ciuda declaraţiilor mincinoase ale adversarilor noştri politici şi, în al doilea rând, că PNL, alături de colegii de alianţă, îşi respectă angajamentele luate în faţa românilor.

Alături de trendul ascendent al colectării şi de reducerea CAS-ului, care va fi implementată din iulie 2014, consider că mai avem nevoie şi de răbdare. Rezultatele pozitive cu privire la economia României, creşterea nivelului de colectare a ANAF-ului, creşterea substanţială a salariilor medicilor rezidenţi sau a profesorilor debutanţi sau creşterea pensiilor începând cu 1 ianuarie 2014 sunt deja realităţi. Românii, cu răbdare, vor vedea că direcţia înspre care se îndreaptă România va fi una şi mai bună, iar angajamentele USL-ului luate în faţa lor vor fi respectate.

Domnul Ioan Balan:

"În anul 2014 ne aşteaptă un buget al subdezvoltării"

Îmi pare sincer rău că, în urmă cu mai bine de o lună, anticipasem incapacitatea Guvernului USL de a asigura sustenabilitatea finanţelor publice şi atrăgeam atenţia asupra intenţiei acestuia de a impune taxe şi impozite chiar şi pe hornuri. Speram ca Guvernul să nu îmi dea dreptate! Speram ca Guvernul să nu-şi transfere incompetenţa asupra românilor, băgându-le şi mai adânc mâna în buzunar pentru a acoperi găurile din buget făcute de clientela politică!

Din nefericire, toate minciunile pronunţate de la această tribună de însuşi prim-ministru Victor Ponta ies una câte una la suprafaţă.

Nu vor creşte taxe. Nu vor creşte impozite. Aşa minţea cu seninătate şi neruşinare Victor Ponta acum o lună şi jumătate, vrând să ne convingă cât de dur a fost el în cadrul negocierilor cu FMI.

Şi, ce-i drept, FMI nu a impus creşteri de impozite şi taxe sau introducerea altora noi. Iniţiativa i-a aparţinut Guvernului Ponta şi ineficienţilor miniştri ai finanţelor şi bugetului. Guvernul Ponta este cel care s-a oferit să stârpească şi ultima rămăşiţă a puterii de cumpărare a românilor şi să fure şi ultima marjă de profitabilitate a firmelor, impunând taxe şi impozite pe tot ce mişcă şi chiar şi pe ce nu mai mişcă: pe stâlpi, conducte, iazuri etc.

La aproape doi ani de când guvernează, Victor Ponta a spulberat orice speranţă de mai bine pentru oricare dintre români, salariat, pensionar sau întreprinzător. Prosperitatea, laptele şi mierea trâmbiţate în anii în care USL s-a aflat în opoziţie s-au transformat azi doar în fiere şi cinism furnizat cu zâmbetul pe buze de arogantul premier.

Vă mărturisesc că am citit cu atenţie draft-ul proiectului de buget pentru anul 2014, publicat de presa românească. Nu-ţi trebuie prea mult timp să ajungi la concluzia că este un buget al subdezvoltării, un buget făcut de contabili, care nu doar că ţine România pe loc, ci, dimpotrivă, o îndepărtează şi mai mult de nivelul de dezvoltare european.

USL şi Victor Ponta nu mai au nicio scuză. Se află deja la al doilea buget de stat pe care îl construiesc şi, dacă iau în calcul şi rectificările bugetare, sunt la a 6-a construcţie bugetară de care sunt singuri responsabili.

Oricine ar citi proiectul de buget pentru anul 2014, chiar şi fără o pregătire macroeconomică avansată, ar constata cel puţin 2 lucruri:

Povara fiscală a crescut şi creşte în fiecare zi sub guvernarea USL şi odată cu ea şi evaziunea fiscală.

Victor Ponta, poţi să pui taxe şi pe fumul de pe hornuri, românii şi firmele nu mai au de unde să-ţi mai dea!

Bugetul pe anul 2014, la fel ca şi cel pe 2013, este un buget de supravieţuire, şi nu de dezvoltare. În afara prafului în ochi privind indexarea parţială a pensiilor şi majorarea ruşinoasă a unor salarii din sectorul public, altceva nu găsim. Investiţiile şi educaţia rămân copiii vitregi al USL, iar sănătatea şi piaţa muncii sunt uitate cu totul.

Toate acţiunile întreprinse de USL în ultimele 18 luni mă îndreptăţesc să afirm că sub guvernarea USL românii sunt tot mai săraci, iar şansele de ameliorare a nivelului de trai sunt compromise pentru mult timp.

Domnul Ion Răducanu:

"Ignoranţă sau neştiinţă la Ministerul Mediului"

Moto

"Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este un act revoluţionar " - George Orwell

Roşia Montană şi bogăţiile din subsolul său sunt de câteva luni în atenţia românilor. Datorită unui flux enorm de informaţii contradictorii, ambigue şi manipulatorii, românii nu mai ştiu ce să creadă şi ce să nu creadă.

Mai-marii Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice au declarat în nenumărate ocazii că soluţiile de protecţie a mediului propuse de RMGC, deja celebra companie româno-canadiano- israeliană, sunt la nivelul standardelor internaţionale, utilizând procedeele celor mai noi descoperiri mondiale în acest domeniu.

Nimic mai fals. Ministerul Mediului şi departamentele sale de specialitate, inclusiv conducerea RMGC, sunt în cunoştinţă de cauză, încă din 2010, că în SUA există tehnologii omologate şi utilizate pentru eliminarea sau neutralizarea factorilor de impact negativ asupra mediului.

Din anul 2007 au fost promovate în Europa tehnologiile WOWEnergy, WOWClean şi WOWGen. Aceste tehnologii se definesc astfel:

WOWClean asigură eliminarea (neutralizarea) factorilor cu impact de mediu din toate activităţile sociale.

WOWGen rezolvă transformarea energiei termice reziduale (ape de răcire, gaze de ardere, zguri fierbinţi etc.), în energie electrică cu randament de minimum 60%.

Cele două tehnologii au la bază brevete patentate în USA, astfel :

Pentru WOWGen - Patent No. U S 6, 857, 268 B 2 din 22 februarie 2005 Cascading Closed Loop Cycle

Pentru WOWClean - Patent No, US 7, 011, 790 B2 din 14 martie 2006 Non Thermal Desinfection Of Biological Fluids Using- Non -Thermal Plasma.

Tehnologia WOWClean a fost implementată în perioada 2007-2009, în toate instalaţiile maritime de extracţie petrolieră ale SUA. Această tehnologie este aplicată la toate vasele de transport naval pe plan mondial pentru a anihila noxele emise de motoare, cât şi alţi factori poluanţi generaţi în acest domeniu: scurgeri de lichide, materiale nocive, accidente, avarii, forţă majoră etc.

Aşa cum deja se ştie, Proiectul de exploatare a zăcămintelor auro-argentifere şi de metale nobile de la Roşia Montană cuprinde următoarele faze tehnologice:

• Faza 1 - Măcinarea şi clasarea minereului;
• Faza 2 - Extracţia Au şi Ag utilizând leşierea cu cianură prin procedeul BAT (cf. Cap. 3.1.6.22 şi cap. 5.2 Ghidul BREF UE Document on BAT for Management...... in Mining Activities, din martie 2004) şi în cadrul tehnologiei INCO (SO2 + aer) Noranda;
• Faza 3 - Spălarea acidă, eluare-stripare şi regenerarea cărbunelui activ;
• Faza 4 - Separarea Au, Ag prin electroliză.

Într-un studiu prezentat încă de acum doi ani ministrului mediului de atunci, specialiştii acestor tehnologii au reiterat următoarele concluzii:

1. Tehnologia WOWClean este complementară si compatibilă cu tehnologia utilizată în Proiectul de la Roşia Montană, detaliată în Fazele 1- 4 de mai sus.
2. Tehnologia WOWClean neutralizează complet toate categoriile de factori cu impact de mediu, generaţi în fazele tehnologice INCO - Noranda descrise mai sus.

   Produsele rezultate din procesul de neutralizare sunt utilizate în continuarea procesului, drept materii prime pentru realizarea de produse finite utile: îngrăşăminte chimice, materiale de construcţii, elemente de rerocare ş.a.

3. Tehnologia WOWClean constă în faptul că asigură separarea-extragerea în proporţie de minimum 90% şi a altor elemente prezente în minereu, considerate a fi necesare.
4. Prin implementarea tehnologiei WOWClean se realizează o reconfigurare optimă a ansamblului investiţional prin simplificarea sau chiar eliminarea unor lucrări de infrastructuri costisitoare - canale, baraje, iazuri ş.a.
5. Tehnologia WOWClean se poate aplica simultan cu tehnologia propusă pentru extragerea metalelor nobile, respectiv INCO - SO2 + aer.

   Astfel că, în toate fazele de extracţie prin cianurare unde rezultă noxe, acestea vor fi tratate imediat şi neutralizate în totalitate prin tehnologia WOWClean. Materialul neutralizat poate fi utilizat pentru realizarea de produse finite utile, cum ar fi: îngrăşăminte chimice, materiale de construcţii ş.a., prin tehnologia respectivă, ce presupune tratarea cu adaosuri de alte elemente.

6. Tehnologia WOW Clean se poate utiliza cu eficienţă totală în orice zone, locaţii (râuri, iazuri, zone mlăştinoase etc.) care se consideră a fi contaminate.

Pentru o informare corectă şi completă a românilor privind implementarea Proiectului de exploatare a resurselor minerale de la Roşia Montană, în condiţii de protecţie a mediului, solicit Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice să prezinte Parlamentului, în regim de urgenţă, un raport privind această tehnologie, care ar putea să soluţioneze inadvertenţele proiectului din punct de vedere al mediului şi riscurile privind infestarea cu cianuri a ariei de exploatare.

România nu poate rămâne "ţara experimentelor" pentru investitorii străini sau români.

România nu trebuie să mai tolereze mofturile şi ingerinţele politice sau economice ale unor companii multinaţionale care se cred mai presus de naţiunile lumii, mai presus de interesele naţionale ale ţărilor pe care vor să le trateze ca pe propriile colonii.

Într-un discurs celebru Nicolae Titulescu spunea: "Un stat nu poate să rămână neutru decât atunci când n-are de cerut; un stat nu poate rămâne neutru atunci când are revendicări de impus, atunci mai ales când şi le-a formulat. Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea românească, ca ceea ce a simţit inima românească să nu poată înfăptui energia românească".

Domnul Ion Cupă:

"Bugetul pe 2014, un buget realist"

Deşi slăbită de conjunctura economică mondială nefavorabilă, dar şi de nerealizările din anii anteriori, economia României se află pe un trend ascendent, fapt certificat de toate evaluările organismelor naţionale şi internaţionale de profil. În decursul acestui an s-a realizat obiectivul de stabilizare macroeconomică, la sfârşitul anului 2013, România va avea o creştere economică de peste 2%, superioară celei prognozate la începutul anului, de 1,6%.

Ţara noastră se află, în acest moment, în faţa unei opţiuni fundamentale pentru dezvoltare. Într-un context în care efectele crizei economice încă se mai fac prezente, definirea bugetului de stat pentru anul 2014 trebuie să ţină cont de realitatea economică a României.

Anul acesta a fost destul de dificil pentru mediul de afaceri din ţară, ceea ce a dus la închiderea activităţii anumitor agenţi economici, dar a fost contrabalansat de numărul şi mai mare al noilor firme ce şi-au deschis activitatea în acest an. În urma negocierilor la nivel european au fost deblocate fondurile europene, obţinând totodată un an în plus pentru absorbţia acestora, ceea ce înseamnă că firmele din România vor avea la dispoziţie un plus de aproximativ 2 miliarde de euro. De asemenea, creşterea valorii fondurilor europene ce vor putea fi accesate a fost şi va fi susţinută cu alocarea de resurse importante de la bugetul de stat pentru cofinanţarea acestora.

Datele macroeconomice anunţate în ultima perioadă reflectă faptul că lucrurile merg într-o direcţie pozitivă, astfel: am atins un nivel record al exporturilor, deficit bugetar în limitele stabilite, loc fruntaş în Uniunea Europeană la creşterea producţiei industriale. Toate aceste aspecte au dus şi vor duce la sporirea credibilităţii externe a economiei noastre şi astfel am obţinut împrumuturi la niveluri ale dobânzilor minime şi un impact minor la capitolul cheltuieli din cadrul bugetului. Prin acţiunile pe care le vom întreprinde de acum înainte trebuie menţinută credibilitatea pe pieţele financiare internaţionale şi în faţa investitorilor, să atragem investiţii străine şi linii de finanţare pentru dezvoltarea economică a României, paralel cu alocarea unor resurse importante pentru investiţii viitoare din bugetul de stat.

Indiferent de culoarea politică, trebuie să susţinem reducerea nivelului contribuţiilor de asigurări sociale din al doilea semestru al anului viitor, care va avea un impact major pentru mediul de afaceri. Reducerea CAS pentru angajatori va avea efecte în lanţ. Este una dintre măsurile aşteptate de mediul de afaceri, care sunt de natură să susţină continuarea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă. Scăderea poverii fiscale asupra firmelor va contribui la creşterea gradului de conformare voluntară la plata contribuţiilor sociale, de sănătate sau la şomaj.

Pentru susţinerea unităţilor administrativ-teritoriale, dar şi pentru continuarea şi finalizarea investiţiilor, suma ce va fi alocată în bugetul anului viitor va trebui să fie mai mare decât cea prevăzută în acest an, fapt ce va avea repercusiuni pozitive în gradul de dezvoltare a acestora.

Ca parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, cred că bugetul pe anul 2014 va fi unul echilibrat şi bine structurat, care va asigura României stabilitatea de care are nevoie, dar va pune şi bazele creşterii sustenabile pe care o doreşte fiecare dintre noi.

Domnul Ionel Palăr:

Am aflat din relatările mass-media că PDL şi-a exprimat dorinţa de a depune o moţiune simplă privind situaţia economică naţională.

Personal, consider că iniţiatorii nu sunt credibili în demersul lor. Dovada este guvernarea catastrofală din perioada 2009-2011, în care TVA-ul s-a majorat până la 24%, salariile au fost reduse cu 25%, pensiile au fost micşorate, mediul de afaceri a fost falimentat, ajutoarele pentru categoriile vulnerabile au fost reduse, rata absorbţiei fondurilor europene a scăzut, investiţiile străine s-au diminuat, rata şomajului a crescut şi enumerarea poate continua.

Concluzia este PDL = sărăcirea populaţiei.

PDL şi-a demonstrat incompetenţa, astfel încât astăzi nu poate justifica această moţiune.

Dacă totuşi PDL îşi va duce demersul la bun sfârşit, această moţiune va fi un alt exerciţiu demagogic.

Domnul Cornel Itu:

"Fondurile pentru cercetare nu sunt o cheltuială, ci o investiţie"

De curând, Clujul a dovedit încă o dată că merită pe deplin statutul de centru de elită al cercetării româneşti, prin descoperirea unui nou tip de sânge artificial, o remarcabilă reuşită a unei echipe de oameni de ştiinţă din cadrul Facultăţii de Chimie a Universităţii "Babeş-Bolyai". Descoperirea ar putea avea ca finalitate revoluţionarea medicinei la nivel mondial, fiind apreciată de specialişti ca demnă de Premiul Nobel. Aceşti cercetători înzestraţi au creat un nou tip de sânge artificial care transportă oxigenul în mod similar cu sângele, spre deosebire de substanţele cunoscute şi folosite în medicină până acum. Produsul, testat în prezent pe animale, ar putea fi folosit după finalizarea cercetării pentru transfuzii, fiind complet steril şi existând posibilitatea de a se produce în cantităţi nelimitate. Timp de câteva zile, primele pagini ale unor prestigioase ziare străine au fost dedicate acestei notabile descoperiri, România fiind văzută într-o lumină favorabilă prin prisma muncii acestei echipe de cercetători clujeni.

Proiectul prin care s-a ajuns la această descoperire revoluţionară a început în anul 2007, beneficiind de o finanţare specială din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Lipsa predictibilităţii finanţării în vederea continuării acestui proiect este marea provocare a acestor cercetători care ne reprezintă cu mândrie în comunitatea ştiinţifică internaţională.

Mediul academic clujean şi-a dovedit meritul de a fi în elita cercetării şi inovaţiei şi prin Clusterul IT, lansat oficial la nivel naţional în urmă cu un an, reunind circa 30 de membri fondatori, între care se află universităţi din Cluj, institute de cercetare, autorităţi publice şi firme din domeniul informaticii. Trebuie subliniat că în cadrul târgului Expo Real München, care a avut loc luna trecută, reprezentanţii Clusterului IT au avut peste 60 de întâlniri cu companii şi oameni de afaceri interesaţi să investească în România în acest domeniu care defineşte viitorul. În cadrul Clusterului IT se doreşte dezvoltarea proiectului Cluj Innovation City ca principal motor de dezvoltare economico-socială a zonei Clujului şi a Regiunii Nord-Vest. Cluj Innovation City, a cărui dezvoltare cere sprijinul nostru şi implicare financiară din partea Guvernului României, ar urma să reunească pe parcurs peste 20.000 de specialişti IT într-un adevărat oraş al informaticii, o replică a renumitului Silicon Valley din Statele Unite ale Americii. Concretizarea acestui proiect va avea ca efect nu doar dezvoltarea regiunii de Nord-Vest, ci a întregii ţări, prin accelerarea industriei IT.

Vă adresez chemarea de a sprijini aceste proiecte care au un rol esenţial: acela de a crea şi dezvolta poli de competitivitate, parte importantă a dezvoltării economice pentru România. Alocarea de fonduri pentru cercetare nu reprezintă nicidecum un lux, şi nici o cheltuială, ci o investiţie pentru viitor.

Domnul Lucian-Manuel Ciubotaru:

Am venit astăzi la tribuna Parlamentului să felicit pe ministrul finanţelor publice, domnul Daniel Chiţoiu, pentru succesul repurtat în negocierile cu FMI şi discuţiile legate de bugetul pentru anul 2014 în numele Guvernului României. Acestea respectă întocmai coordonatele Programului de guvernare USL. În cursul negocierilor cu FMI şi în construcţia bugetară pe 2014, PNL a urmărit două teme majore care ţin de elementele esenţiale ale fiscalităţii, foarte importante pentru întreaga viaţa economică şi pentru mediul de afaceri: cota unică de 16% şi reducerea CAS-ului, pentru care ministrul finanţelor a avut un mandat clar.

Noi, liberalii, ne asumăm această negociere din punct de vedere politic, Partidul Naţional Liberal manifestându-şi cât se poate de evident identitatea sa de partid de dreapta şi, în acelaşi timp, manifestându-şi şi atitudinea cât se poate de serioasă de a fi solidar în interiorul unui guvern şi de a urmări programul de guvernare.

În urma negocierilor cu FMI, cota unică a fost menţinută şi, deşi, scăderea CAS-ului cu 3% nu se va realiza începând cu 1 ianuarie 2014, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, a obţinut un angajament ferm pentru ca, din al doilea trimestru al anului 2014, să fie aplicată o reducere de 5% a CAS. Măsura va avea un efect economic mai important la momentul adoptării. Nu pot să nu evidenţiez faptul că acceptarea de către FMI a acestei măsuri este prima reuşită de acest gen a unui Guvern al României, cu atât mai mult cu cât guvernele PDL, în toate discuţiile şi negocierile pe care le-au avut cu Fondul, nici nu au ajuns să pună problema unei scăderi de fiscalitate de o asemenea natură.

Sunt convins că prin măsurile de îmbunătăţire a colectării, care deja sunt vizibile, prin reducerea evaziunii şi fraudei fiscale, printr-o îmbunătăţire a administrării veniturilor, se va realiza un impact bugetar neutru al reducerii cotelor de contribuţii sociale din al doilea semestru al anului viitor.

Trebuie să mai precizez încă un lucru important pentru cetăţeni şi anume că începând cu această lună îşi intră în atribuţii Direcţia generală de antifraudă fiscală. Este de aşteptat să avem un plus de colectare la veniturile la bugetul de stat.

PNL abordează tematica economică şi politicile guvernamentale într-un mod solidar. înscriind priorităţi de politici de dreapta în programul de guvernare, de la cota unică, la scăderea CAS-ului. As mai adăuga aici, că pentru anul următor susţinem fără ezitare şi creşterea salariului minim, o măsură care reprezintă o obligaţie asumată în comun.

Domnul Lucian-Manuel Ciubotaru:

"Exploatarea resurselor - prin noi înşine!"

În calitatea mea de membru al Comisiei pentru afaceri europene, sunt preocupat în permanenţă de legislaţia şi prevederile comunitare privitoare la reglementarea exploatării resurselor proprii fiecărei ţări.

În ultimul timp suntem asaltaţi de informaţii tehnice, din ce în ce mai multe, referitoare la explorări şi exploatări ale gazelor, ale petrolului, ale minereului etc. S-au format deja o mulţime de pseudoexperţi în ale mineritului, care să ne convingă sau să ne combată, să ne arate sau să ne ascundă, în ce măsură şi în ce fel se fac explorările şi exploatările resurselor.

Nu am întâlnit, cel puţin nu vehementă, o voce care să ne explice în ce măsură se poate lua în calcul exploatarea de către România a propriilor resurse. În acest sens, vă voi prezenta câteva argumente de ordin tehnic şi practic, pe care ar trebui să le luăm în calcul, dacă vrem să privim în ansamblul său această chestiune.

Aşadar, în primul rând, este cazul să ne referim la principiul general de drept internaţional, conform căruia suveranitatea unui stat se exercită în interiorul frontierelor sale, la spaţiile terestru, aerian şi subteran. Resursele naturale, aflate în subsolul teritoriului unui stat, sunt proprietatea acelui stat, care este liber să le decidă soarta.

Uniunea Europeană este extrem de atentă la respectarea regulilor şi principiilor referitoare la libera concurenţă. Acest lucru nu presupune însă că orice agent economic poate veni pe teritoriul unui stat, ridicând pretenţii asupra proprietăţii sau exploatării resurselor sale. Liberalizarea pieţei, precum şi libera concurenţă nu funcţionează decât în situaţii de concurenţă. Dar nimeni şi nimic nu poate obliga un stat să deschidă o procedură de atribuire prin licitaţie dacă acesta nu doreşte acest lucru.

Articolul 345 al Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că "Tratatele nu aduc atingere regimului proprietăţii în statele membre". În plus, printr-o decizie din 18 decembrie 1997, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a subliniat "absenţa reglementării comunitare specifică în materie de expropriere", consacrând astfel dreptul statelor membre să naţionalizeze orice element al economiei, de la bănci la resurse naturale, bineînţeles, cu respectul regulilor de nondiscriminare. Acest lucru a fost confirmat, dacă mai era nevoie, şi de vicepreşedintele Comisiei Europene, Joaquin Almunia, în 2011.

Pentru ca o expropriere pentru cauză de utilitate publică şi o naţionalizare să fie conforme cu dreptul european, trebuie ca statul membru să se comporte ca un investitor privat într-o economie de piaţă, atât în ceea ce priveşte preţul de achiziţie, cât şi gestiunea întreprinderii. Aceste principii se aplică însă preluării de către stat a unei întreprinderi private deja existente, nicidecum dreptului statului suveran de a dispune de propriile-i resurse.

Aşadar, dacă România ar hotărî constituirea unei companii naţionale a aurului sau a gazelor, care să exploateze singură aceste resurse, eventual cu ajutorul tehnologic ale altor firme, româneşti sau străine, nu ar încălca nicio dispoziţie europeană. Singura condiţie este ca statul să nu favorizeze în mod nejustificat o anumită întreprindere în detrimentul altora.

Ar fi suficient însă ca statul să nu deschidă licitaţii de concesionare, ci mai degrabă licitaţii de subcontractare la care să participe companii specializate în exploatarea resurselor care să furnizeze tehnologii pentru exploatare, şi nu să profite direct de produsul exploatării.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Altă dramă a României: copiii discriminaţi, deţinuţii îmbuibaţi!"

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, definiţia termenului "discriminare" se traduce prin "politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate". În opinia mea, dar şi a multor milioane de părinţi din această ţară, faptul că alocaţia de stat pentru copii nu s-a mai majorat din anul 2008, respectiv de aproape şase ani, îndeplineşte elementele constitutive ale unei discriminări. Alocaţiile copiilor au stagnat, pe fondul înmulţirii din ultima perioadă a familiilor cu mari probleme de supravieţuire, din cauza închiderii a numeroase societăţi comerciale şi a îngroşării consistente a numărului părinţilor rămaşi fără locurile de muncă. Putem vorbi astfel de un act de discriminare la adresa copiilor români, nevoiţi să beneficieze de cuantumul ruşinos de 42 de lei de aproape şase ani, timp în care cheltuielile cu costurile instrumentarului de strictă necesitate pentru ca un copil să meargă la şcoală au crescut de câteva ori, pentru a nu mai aminti de preţurile produselor alimentare.

Aceste argumente le-am înaintat preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, încă din data de 6 iunie a.c. Iată că, deşi au trecut nu doar cele 30 de zile prevăzute de lege pentru trimiterea răspunsului, ba chiar aproape o jumătate de an, şeful CNCD, instituţie plătită şi din banii mei, şi din contribuţiile tuturor oamenilor din această ţară, inclusiv ai părinţilor care se descurcă cu întreţinerea copiilor la nivelul de 42 de lei a alocaţiei, ei bine, acest domn nu vrea să răspundă, deşi este obligat prin lege! Lipsa unui răspuns din partea CNCD mă îndreptăţeşte să afirm că am dreptate, iar copiii românilor sunt discriminaţi cu menţinerea alocaţiei de stat pentru copii la valoarea de 42 de lei lunar. De asemenea, tăcerea acestui domn Asztalos mai denotă şi un exemplu de nefuncţionare a instituţiilor statului sub guvernarea USL, mai exact de nepăsare şi dispreţ la adresa cetăţenilor acestei ţări.

În tot acest timp, respectiv ultimii şase ani, cheltuielile cu întreţinerea unui deţinut din penitenciarele româneşti s-au majorat de câteva ori, costul lunar ajungând în prezent la 2.397 lei. Aceştia beneficiază de trei mese calde pe zi, precum şi de controale medicale (stomatologice, oftalmologice etc.) gratuite. În plus, deţinuţii au şi alt mare avantaj comparativ cu părinţii copiilor care trăiesc, mulţi dintre ei, din alocaţiile de 42 de lei. Mai exact, deţinuţii au toate pârghiile la îndemână pentru a se plânge de condiţiile oferite în penitenciare, ei fiind campionii petiţiilor atât la nivel naţional, cât şi către instituţiile internaţionale, de la CEDO la alte instanţe europene. Aceşti oameni îşi cer încontinuu drepturile peste tot în lume, în timp ce românii care nu supravieţuiesc cu cheltuielile necesare copiilor din suma derizorie de 42 de lei lunar nu au efectiv cui să se mai vaite.

Consider că este anormal ca o mare parte a banilor din bugetul acestei ţări să fie destinaţi apărării infractorilor, în timp ce copiii, care sunt viitorul nostru, sunt neglijaţi şi obligaţi să se descurce cu 42 lei pe lună, într-o Românie în care se afirmă de ani buni că educaţia este "prioritate naţională"! Nu vreau să pledez pentru lucruri care nu se pot întâmpla. Din contră, sunt un om realist. Nu pot să fiu pasivă însă când văd că ministrul muncii trimite banii înapoi în buget, în loc să susţină majorarea alocaţiilor copiilor. Din păcate pentru noi, românii, aceşti oameni care dispun după bunul lor plac de destinele cetăţenilor nu dau explicaţii nimănui pentru faptele lor.

Am întâlnit destule cazuri în care familii întregi trăiesc de pe o zi pe alta şi de la o lună la alta exclusiv din banii alocaţiilor copiilor lor, nu pentru că nu vor să muncească şi nu pentru că ar fi leneşi, ci din cauza unor situaţii-limită în care au ajuns pe fondul crizei din ultimii ani. Adică nu îşi mai pot găsi un loc de muncă, nici măcar cu ziua, cum se spune, şi atunci sunt nevoiţi să trăiască din blestemata de alocaţie a copiilor. Care mai trebuie să meargă şi la şcoală, să îşi cumpere şi câte ceva de mâncare, să aibă rechizite şi manuale, pentru că statul nu le mai dă aproape nimic... Sunt cazuri cutremurătoare, pe care nu le vezi stând confortabil în fotoliile din Palatul Victoria, ci trebuie să cobori cu picioarele pe pământ, să mergi printre oameni şi să vezi la faţa locului cum se trăieşte în România cu mai puţin de 42 de lei pentru o singură persoană lunar! Din păcate, acest lucru le lipseşte cu desăvârşire actualilor guvernanţi, obişnuiţi să stea în genunchi în faţa misiunilor FMI, dar, în acelaşi timp, cu spatele către românii care i-au ales!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Raportul MCV, de la problemele justiţiei la corupţia achiziţiilor publice. Până când?"

Iată că, după reacţiile negative venite în urma Proiectului de buget pe 2014, asistăm la un alt act ce arată neîncrederea instituţiilor europene în actuala guvernare şi funcţionarea reală a statului de drept. Astfel, la sfârşitul lunii noiembrie vom avea o altă misiune de evaluare pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie, care va investiga, pe lângă stadiul îndeplinirii obiectivelor MCV, şi problemele existente în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene şi eficacitatea achiziţiilor publice.

Dacă până acum neaderarea la spaţiul Schengen a fost motivată prin problemele semnalate pe justiţie în Rapoartele MCV în ciuda îndeplinirii specificaţiilor tehnice de către România, acum este pentru prima dată când acest Raport ia în considerare şi corupţia existentă în procesele de absorbţie a fondurilor europene şi a achiziţiilor publice. Cazurile semnalate de ANI în care primari erau implicaţi şi în firme ce au contractat proiecte cu finanţare europeană arată gradul ridicat de răspândire a corupţiei şi dispreţul cu care politicienii, la adăpostul funcţiilor publice, cred că pot încălca legislaţia naţională şi europeană.

Semnalele de pe plan european în ceea ce priveşte credibilitatea României sunt, din păcate, nefavorabile, şi confirmă, din ce în ce mai evident, eşecul viitoarei aderări la spaţiul Schengen.

Deşi nu mă număr printre eurosceptici, sunt convins că, la nivel european, intrarea ţării noastre în UE este regretată. În mod ironic, oficialii europeni învaţă în acest moment cum să îmbunătăţească legislaţia şi practicile comunitare pentru a evita cazuri asemănătoare în viitor. Cum altfel putem înţelege conexiunile dintre spaţiul Schengen şi corupţia existentă pe plan local? Din nefericire, incapacitatea USL de a guverna se răsfrânge asupra credibilităţii întregii ţări şi îi afectează în primul rând pe români, cei care au asigurat guvernanţilor voturile necesare pentru a ajunge în această poziţie.

Ţine de domeniul absurdului ca, în acest context, premierul Victor Ponta să liniştească primarii PSD prin promulgarea unei "legislaţii care să prevină incompatibilităţile". Prim-ministrul intenţionează modificarea legii prin stabilirea unui termen în care primarii pot să îşi rezolve problema incompatibilităţii. Tocmai acesta este rolul legilor în vigoare - de a preveni încălcarea legii, a corupţiei şi folosirea banilor publici în interes personal.

Dacă sancţionarea aleşilor locali aflaţi în situaţii de conflict de interese va fi mult restrânsă şi uşor influenţabilă, cum mai putem asigura echilibrul instituţiilor aflate la baza statului de drept? În afară de susţinerea Guvernului de către primari, ce câştigă românii?

Cred că este absolut necesară reanalizarea situaţiei şi evaluarea impactului pe care astfel de măsuri anunţate le au asupra statului de drept şi a credibilităţii României pe plan extern. Contradicţiile dintre declaraţiile guvernanţilor şi faptele lor nu fac decât să înrăutăţească imaginea noastră ca ţară. Rezultatul - scăderea investiţiilor străine, un raport MCV negativ şi amânarea aderării la spaţiul Schengen.

Sunt convins, stimaţi guvernanţi, că nu acesta este bilanţul pe care vi-l doriţi după terminarea mandatului! Vă rog, aşadar să luaţi în calcul aceste probleme şi să iniţiaţi măsuri pozitive pentru bunăstarea românilor.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Combustibilul a devenit un lux"

Guvernul USL încearcă în ultimul timp tot mai mult să ne convingă să trecem în fiecare zi pe la benzinării şi să lăsăm cât mai mulţi bani pentru bugetul ţării. De fapt nu pentru buget, spune premierul Victor Ponta, ci pentru construirea de autostrăzi. Dar nu pentru toate, ci pentru "unele", cum ar fi Comarnic - Braşov.

Ce legătură are cetăţeanul din Suceava ori din Timiş cu această autostradă?

"Sunt cetăţeni români şi totodată europeni şi au drepturi", poate fi răspunsul incontestabil al actualilor guvernanţi. Cu alte cuvinte, dreptul de a cumpăra combustibil la preţuri tot mai mari, dreptul de a circula cu autoturismul - probabil plătind o nouă taxă - sau alte drepturi la fel de condiţionate ca acestea.

Problema nu este plătirea unor taxe supradimensionate pentru dobândirea anumitor drepturi care ne fac europeni, pentru acestea sunt unanim acceptate şi înţelese, ci găsirea unor soluţii care să îi avantajeze pe toţi românii, nu doar pe unii şi cu siguranţă nu în detrimentul altora.

Din păcate ajungem să ne obişnuim cu expresia "plăteşti pentru drepturile pe care le dobândeşti, chiar dacă nu-ţi folosesc niciodată în viaţă".

Şi dacă plătim acum, nu ne mai luaţi alţi bani ? Ba da, dar cu o scuză nobilă: "Dacă cei care vând la magazin sau în pieţe vă cer mai mulţi bani, noi nu ne putem opune. Piaţa este liberă. Aveţi dreptul să cumpăraţi sau nu."

De ce spun asta?

Premierul Victor Ponta a anunţat marţi, 5 noiembrie a.c., că acciza va fi de 0,7 cenţi pe litrul de carburant, fiind repede contrazis de consilierul său, Mirel Palada, care a precizat, clar şi răspicat, că acesta nu va fi de 0,7 cenţi, ci de 7 cenţi, fie benzină, fie motorină. De fapt, după cum se zvoneşte, vor fi operate câteva modificări esenţiale referitoare la acciza pe care o plătim la pompă. Adică, totul în creştere.

Astfel, acciza la benzina cu plumb va fi majorată de la 547 euro/tonă la 637,9 euro/tonă, respectiv de la 421,19 euro/1000 litri la 491,19 euro/1000 litri.

Acciza la benzină fără plumb va urca de la 467 euro/tonă la 557,91 euro/tonă, respectiv de la 359,59 euro/1000 litri la 429,59 euro/1000 litri, iar acciza pe motorină va creşte de la 391 euro/tonă la 473,85 euro/tonă, respectiv de la 330,39 euro/1000 litri la 400,395 euro/1000 litri.

Tot premierul, forţat de o măsură abuzivă, a susţinut că banii colectaţi vor fi vărsaţi în Fondul special pentru marile proiecte de infrastructură rutieră, dând exemple de autostrăzi, cum ar fi Comarnic - Braşov.

Ceea ce nu au precizat membrii puterii însă este ce se va întâmpla cu preţurile, pornind de la coşul zilnic de cumpărături şi până la obiectele de uz casnic şi alte lucruri esenţiale. De aceea, vă întreb: Ce urmează după ce aţi transformat combustibilul în lux, ca simplul drept la viaţă să devină un lux?

Domnul Mihai Lupu:

"Nu vor creşte preţurile la produsele alimentare!"

În ultimele zile, se dezbat cu ardoare, în prime-time, o serie de teme false pe care încearcă să le inoculeze unii "binevoitori" ca fiind ştiri de rău augur, iar printre acestea se află la loc de frunte şi ideea de creştere fulminantă a preţurilor la alimente, ca o consecinţă a măsurilor recent negociate de către Guvern cu FMI.

Cred că este important să lămurim cât mai rapid acest aspect fără nicio susţinere în realitate şi afirm acest lucru deoarece astfel de zvonuri nu fac altceva decât să panicheze familiile cu venituri reduse şi nu cred că este cazul ca setea de senzaţional a unora să ducă la îngrijorarea a milioane de români.

În acest sens, trebuie să precizăm încă o dată, dacă mai este nevoie, că Guvernul USL a luat din timp o serie de măsuri pentru a evita în perioada următoare o eventuală creşte a preţurilor la alimente. Iar una dintre măsurile luate de către guvern - măsură pe care noi, liberalii, am susţinut-o încă de la intrarea la guvernare - este cea referitoare la reducerea TVA la pâine de la 24% la 9%, reducere al cărei efect asupra preţurilor s-a putut constata imediat după intrarea în vigoare. Astfel, potrivit statisticilor oficiale, preţul pâinii a scăzut, în medie, cu 11,5% după reducerea TVA la 9%.

Mai mult decât atât, Guvernul USL a susţinut şi aplicat anul acesta o serie de măsuri care vin în sprijinul fermierilor şi care au deja un impact pozitiv asupra preţurilor produselor agricole. Astfel, din octombrie 2013, Guvernul USL acordă plăţi anticipate pentru pregătirea campaniei agricole de anul viitor. De asemenea, au fost reduse cheltuielile de livrare a apei destinate irigaţiilor, au fost acordate despăgubiri de la buget fermierilor afectaţi de seceta din vara anului 2012 şi s-a oferit sprijin financiar producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate.

Să ne reamintim şi faptul că subvenţiile din agricultură blocate de celebrele şi eficientele guverne ale PDL au fost plătite de noi, cei din USL.

În plus, Guvernul USL a constituit Fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură, pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe.

De asemenea, intenţionăm ca din anul 2014 să punem în aplicare măsuri similare şi pentru alte categorii de alimente, ca, de exemplu, pentru carne, pentru legume-fructe sau pentru lapte. Acest tip de măsuri îl avem în vedere în funcţie de efectele pe care le vom constata, în lunile următoare, în cazul reducerii TVA la pâine şi mă refer aici la faptul că, în afară de reducerea preţurilor la toate produsele din pâine, trebuie văzut impactul acestei măsuri şi în privinţa locurilor de muncă din domeniu, în privinţa reducerii evaziunii fiscale pe lanţul de producţie şi comercializare, respectiv a creşterii încasărilor la bugetul de stat pe acest segment, dar şi impactul privind crearea unui mediu concurenţial corect.

Domnul Mircea Man:

"Abandonul şcolar, încă o problemă reală a României !"

Aduc în atenţia dumneavoastră situaţia ratei abandonului şcolar, care în România a crescut şi continuă să crească, atât din cauza sărăciei, dar nu în ultimul rând din cauza fondurilor insuficiente pe care Ministerul Învăţământului le-a alocat anul acesta pentru prevenirea şi diminuarea acestuia, iar pentru anul următor am dubii că problema banilor va fi rezolvată şi, implicit, problema abandonului şcolar.

Strategia naţională de combatere a abandonului şcolar este învechită, iar ministerul de resort ar trebui urgent să elaboreze politici concrete mai ales pe latura prevenirii şi mai apoi pe cea de intervenţie şi compensare, să găsească strategii privind combaterea şi prevenirea acestui fenomen, pe care să le implementeze de urgenţă.

Ştim cu toţii că principalele cauzalităţi ale abandonului şcolar sunt legate de factorii economici şi de educaţia părinţilor lor, cei mai afectaţi fiind elevii din mediul rural, unde situaţia materială a acestora este precară.

Situaţia este alarmantă şi în judeţul Maramureş, unde deja 530 elevi au abandonat şcoala în anul şcolar 2012-2013, iar absenteismul este în creştere datorită Ministerului Învăţământului, care nu îşi onorează obligaţiile faţă de şcoli şi nu mai decontează naveta elevilor din mediul rural.

Cei care totuşi termină un liceu urmează o facultate, de unde ies direct şomeri cu diplomă, pentru că există o mare reticenţă pentru şcolile profesionale, atât din partea părinţilor, cât şi a elevilor. România trebuie să scoată muncitori calificaţi din şcolile profesionale, pentru că o ţară fără meseriaşi nu există, trebuie urgent să se regândească un sistem de învăţământ profesional în aşa fel încât să răspundă nevoilor agenţilor economici, iar tineretul să aibă un loc de muncă.

Sistemul educaţional românesc este în pericol dacă autorităţile nu găsesc politici bine ţintite de susţinere a familiilor cu probleme sociale pentru reducerea abandonului şcolar, pentru că abandonul şcolar este o problemă socială deloc de neglijat.

Investiţiile în educaţie şi în formare profesională sunt cele care stimulează creşterea economică, şcoala şi familia trebuie să se implice mai mult şi să-i îndrepte pe elevi către şcolile de meserii, pentru că societatea de astăzi este diferită de cea de ieri.

Majoritatea statelor membre ale UE au înregistrat progrese în ceea ce priveşte reducerea ratei abandonului şcolar, dar în ţara noastră rezultatele nu sunt deloc îmbucurătoare.

Uniunea Europeană, prin măsurile pe care le-a luat şi pe care urmează să le ia, doreşte să reducă numărul elevilor care părăsesc şcoala şi preconizează ca până în anul 2020 rata abandonului şcolar la nivelul UE să fie sub 10%. Noi unde ne vom poziţiona, dacă nu ne implicăm suficient, dacă nu există o analiză concretă şi reală a acestui fenomen?

Doamna Viorica Marcu:

"Considerente şi direcţii de acţiune privind mediul rural şi sectorul agricol"

Peste 85% din total exploataţiilor agricole din România este reprezentat de fermele şi/sau gospodăriile mici. Resursa umană angrenată în aceste exploataţii este, după ultimele estimări, undeva la 48-51% din total populaţie, de unde rezidă implicit multitudinea aspectelor sociale.

Pe fondul lipsei sprijinului pentru exploataţiile mici care deţin suprafeţe fragmentate de teren între 1,5- 4 ha şi un număr redus de animale, caracterul agricol este preponderent de subzistenţă, pasul către nivelul imediat următor, cel al fermelor de semisubzistenţă cu potenţial comercial/de piaţă este aproape imposibil de făcut astăzi.

Având în vedere aspectele de ordin social care sunt nemijlocit condiţionate de activitatea agricolă precară (migraţia tinerilor în lipsa motivării, sprijinului şi încurajării activităţilor productive, îmbătrânirea populaţiei rurale, exacerbarea fenomenului familiilor destrămate ai căror copii sunt în grija celor bătrâni), politicile privitoare la mediul rural ar trebui articulate în jurul câtorva elemente-cheie definitorii pentru mediul rural românesc de astăzi, cum ar fi:

• Gospodăriile/expolataţiile mai mici;
• Fermele mari, cu tot ceea ce implică ele pentru mediul rural şi pentru bugetul de stat;
• Gradul redus de dezvoltare rurală;
• Sector productiv/servicii nonagricole slab dezvoltat.

De asemenea, factorii agravanţi sunt definiţi prin lipsa cadastrului terenurilor agricole, fărâmiţarea suprafeţelor ca fenomen continuu, dublat de creşterea suprafeţelor mici care nu mai sunt lucrate şi, mai ales, lipsa alternativelor economice pentru mediul rural.

Există, astfel, posibilitatea polarizării la nivel microrural între deţinătorii de mici suprafeţe care practică o agricultură de semisubzistenţă şi care sărăcesc şi întreprinzătorii din exploataţiile mari, iar la nivel macrosocial se măreşte distanţa între urban şi rural.

Pentru aceste ferme/gospodării mici trebuie să existe un sprijin substanţial şi concretizat într-un pachet de măsuri cu finanţare multiplă care să fie articulat pe nevoile şi, mai ales, pe posibilităţile locale de dezvoltare.

Până acum s-au identificat 3 direcţii majore prin care se poate acţiona:

1. Sprijinul financiar acordat prin subvenţii, prin acces la măsuri de finanţare specifice (din PNDR ex: M141, M112 etc.) sau prin dezvoltarea creditului agricol;
2. Sprijinul logistic să fie acordat în vederea valorificării producţiei. Prin vehicule specializate create şi localizate în rural de gen cooperative de achiziţii, pieţe;
3. Suportul tehnic să implice consultanţă gratuită atât agricolă, cât şi tehnică, juridică, financiară, putând discuta aici despre noua Lege a camerelor agricole.

În concluzie, vă solicit, să încercăm împreună să găsim modalitatea cea mai eficientă pentru a îmbunătăţi activitatea agricolă în cadrul gospodăriilor/fermelor mici şi pentru a ajusta politicile privitoare la mediul rural, ţinând cont şi de aspectele prezente de ordin social.

Domnul Ion Melinte:

"Sectorul de creştere a ovinelor şi caprinelor, o oportunitate pentru români"

În România creşterea ovinelor şi caprinelor se realizează cel mai adesea în sistem extensiv, sistem care la prima vedere ar părea că presupune cheltuieli reduse, mai ales în zonele unde alternativele agricole sunt limitate. În realitate, aceste două specii prezintă în comparaţie cu celelalte specii de animale de fermă o serie de constrângeri, şi anume:

• producţia lor este ciclică, crescătorii valorificând mieii şi iezii în preajma sărbătorilor pascale, reprezentând circa 45% din venitul pe cap de oaie, laptele circa 50%, iar lâna 5%. Toate acestea cuantificate în bani ar însemna circa 300-350 lei pe cap de oaie-mamă;
• volumul cheltuielilor medii pe cap de oaie-mamă se ridică la suma de 650-700 lei/an;
• oaia şi capra sunt animale care nu pot fi crescute într-un mediu controlat, spre deosebire de porcine, păsări şi chiar taurine, şi de aici marile dificultăţi în a creşte şi dezvolta rase performante specializate din alte ţări, din alte zone pedoclimatice diferite de cele din ţara noastră, fapt demonstrat de o serie de importuri de ovine specializate care după 2-3 ani au produs pierderi mari (scăderea prolificităţii şi natalităţii, avorturi, mortalităţi);
• ovinele şi caprinele din rasele istorice româneşti au în general performanţe productive destul de modeste, fapt care ar putea să influenţeze negativ evoluţia acestora pe termen lung.

Din aceste cauze consider că progresul calitativ al acestor două specii poate fi realizat numai prin crearea de rase româneşti, performante, adaptate condiţiilor din ţara noastră, iar singurele unităţi care pot face acest lucru sunt unităţile de cercetare din domeniu.

Cu toate aceste neajunsuri, paradoxal poate, aceste două specii au cunoscut în ultimii 7-8 ani o creştere numerică importantă, creştere datorată în primul rând tradiţiei şi pasiunii crescătorilor, favorizată de suprafeţele mari de păşuni şi fâneţe, în special submontane şi montane, şi de cererea deosebit de mare de carne de ovine ( în special tineret ovin) şi de produse din lapte de oaie şi capră de pe piaţa UE.

Dacă ne gândim la faptul că, deşi interesul pentru creşterea ovinelor şi caprinelor în ţările mai vechi membre ale Uniunii Europene a scăzut (cauzat de costurile mari de producţie, de lipsa forţei de muncă, de grija permanentă care trebuie acordată), consumul a crescut, dovadă importurile masive de carne din Australia, Noua Zeelandă, Argentina şi Brazilia, de aici putem constata ce oportunitate ar însemna pentru crescătorii români să producă mai mult şi de calitate superioară.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă expune o problemă ce afectează un număr semnificativ de producători agricoli din zona Nădlac şi care este legată de omisiunile în proiectarea autostrăzii Nădlac-Arad, între km 0 şi 7, dar mai ales asupra drumului de legătură între DN 7 şi A 1, care intersectează DN 709J. Aici proiectantul nu a avut în vedere un sens giratoriu, atât pentru fluidizarea traficului, cât şi pentru facilitarea accesului riveranilor la domiciliu.

Fondul funciar agricol al oraşului Nădlac cuprinde aproximativ 12.500 de hectare, pe care autostrada le-a împărţit în două, şi anume 40%, reprezentând teren de fertilitate slabă şi medie, se află în partea accesibilă, iar 60%, reprezentând teren de fertilitate ridicată, se află în partea blocată de către autostradă. Specificitatea muncilor agricole presupune deplasarea pe aceste terenuri agricole cu utilaje agricole speciale, ale căror caracteristici tehnice, dimensiuni şi gabarit le face dificil de manevrat şi nu permit deplasări pe distanţe mari.

Neţinând cont că oraşul Nădlac este un oraş agricol şi ignorând nevoile specifice ale acestei ramuri a economiei, proiectantul a prevăzut doar o singură trecere pe DN 709J. În planul iniţial, cel care a fost adus la cunoştinţă agricultorilor, există prevăzută o subtraversare în forma literei "S", ceea ce, dat fiind specificul zonei şi al utilajelor destinate traversării sale, o face greu de utilizat, iar pentru unele utilaje chiar impracticabilă.

În condiţiile în care efectele acestei situaţii au un impact negativ asupra economiei locale, ducând la costuri de exploatare majorate, la creşterea preţurilor la cereale şi, nu în ultimul rând, la scăderea locurilor de muncă în agricultură, fac apel la Ministerul pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine pentru a rezolva acesta situaţie, în sensul:

1. Efectuării unei subtraversări a autostrăzii pe structura drumului DN709J (drept), conform proiectului iniţial;
2. Construirii uneia sau mai multor subtraversări cu destinaţie doar agricolă, pe drumul Krak (Drumul Stâlpilor) pentru a putea fi exploatate în bune condiţii terenurile de "dincolo de A1" şi, totodată, pentru degajarea DN709J şi evitarea ocolişurilor foarte mari;
3. Construirii unui sens giratoriu la drumul de legătură între DN 7 şi A1, care să intersecteze DN709J, atât pentru fluidizarea traficului, cât şi pentru facilitarea accesului riveranilor la domiciliu;

Refacerii drumurilor agricole, care, din cauza proiectării defectuoase, au rămas înfundate sau în unele cazuri lipsesc cu desăvârşire.

În încheiere aş dori să menţionez că proiectul iniţial al autostrăzii Nădlac-Arad a suferit mai multe modificări, iar cu privire la aceste modificări, cât şi la proiectul iniţial, nu s-a făcut nicio dezbatere publică, ca urmare, cetăţenii direct implicaţi în acest proiect, nu sunt informaţi şi se află în imposibilitatea de a-şi planifica activităţile agricole.

La orice modificare a proiectului autostrăzii au fost ignorate nevoile proprietarilor de exploataţii agricole afectaţi, cât şi posibilitatea de a exploata terenurile rămase "dincolo" de autostrada A1.

Apelul meu către Ministerul pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine se bazează pe Tabelele nominale cu cele 1130 semnături ale agricultorilor afectaţi, care susţin şi doresc aceste modificări pentru a-şi putea desfăşura activitatea în bune condiţii şi pentru a putea fi competitivi pe piaţă.

Sunt convins că nevoile acestor oameni nu vor fi ignorate, acest lucru mai ales în condiţiile în care Guvernul Ponta promovează politici publice în centrul cărora se află cetăţeanul.

Domnul Mihai Stănişoară:

"Un proiect liberal, o şansă pentru persoanele cu dizabilităţi din Mehedinţi"

Aproximativ 150 de parlamentari au semnat recent o propunere legislativă iniţiată de deputaţi liberali, propunere care deschide posibilitatea autorităţilor locale să preia imobilele în paragină pentru a le reda funcţionalitatea. O astfel de măsură nu poate fi decât salutată de mehedinţenii cu dizabilităţi pentru care, până acum, nu s-a găsit un spaţiu în care să fie puse bazele unei cooperative meşteşugăreşti.

La finele anului trecut, senator fiind la acea vreme, am avut mai multe întâlniri cu nevăzătorii şi persoanele fără auz din judeţul Mehedinţi. Principala lor problemă era lipsa unui loc de muncă şi şansele nule de a-şi găsi o slujbă la o companie privată sau de stat, deşi legislaţia încurajează astfel de angajări.

Singura soluţie pentru ca ei să nu mai fie nevoiţi să îşi ducă traiul din ajutorul de la stat este reprezentată de crearea unei cooperative meşteşugăreşti unde aceşti mehedinţeni să îşi poată desfăşura activităţi specifice, în special de a fabrica diferite obiecte.

Ca urmare a discuţiilor avute cu mehedinţenii cu dizabilităţi a luat naştere un proiect al Consiliului Local prin care se solicita atribuirea unui spaţiu decent unde cooperativa să funcţioneze în condiţii bune. Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin nu a considerat, însă, în noiembrie 2012, că aceasta ar fi o prioritate pentru oraş şi a invocat faptul că nu există imobile disponibile.

Astăzi, la un an distanţă, un proiect liberal vine în ajutorul iniţiativei mele locale. Dacă propunerea va fi adoptată, Primăria Drobetei-Turnu Severin va putea prelua una din multele clădiri aflate în paragină în oraş şi ar putea să o dea în folosinţa asociaţiilor serioase care reprezintă mehedinţenii cu dizabilităţi şi care, de ani buni, fac toate eforturile ca aceşti cetăţeni să aibă dreptul la o viaţă normală, la un loc de muncă pe care să o poată presta.

Domnul Miron Ignat:

"Să ne cunoaştem obiceiurile, tradiţiile, limba maternă şi istoria ţării de origine"

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a organizat un eveniment dedicat studierii trecutului minorităţilor stabilite pe teritoriul României. Tema proiectului a fost: "Să ne cunoaştem obiceiurile, tradiţiile, limba maternă şi istoria ţării de origine. Convieţuirea culturală interetnică în spaţiul dobrogean."

Comparând faptele din viaţa cotidiană pentru a constata asemănările sau diferenţele în latura culturală, lingvistică, istorică sau religioasă, prin realizarea unui mozaic al minorităţilor naţionale, evenimentul a reunit atât populaţia matură, dar şi tinerii, în localitatea Carcaliu, judeţul Tulcea.

Prin organizarea acestui proiect s-a dorit să se vină în întâmpinarea nevoii stringente de a redescoperi, recunoaşte şi cunoaşte identitatea istorică, culturală şi etnică a României, propunându-şi să ajute la rezolvarea unor probleme, prin dezbateri pe tema istoriei minorităţilor istorice din România, a statutului minorităţilor naţionale şi a identităţii etnice în rândul tinerilor, dar să şi trezească interesul tinerilor pentru îmbogăţirea cunoştinţelor despre etnia din care aceştia provin şi să încurajeze pe tineri să îşi asume identitatea proprie, cât şi a celor apropiaţi, fără prejudecăţi şi temeri.

Evenimentul a debutat cu deschiderea expoziţiei de fotografie "Mozaic intercultural", continuând cu seminarul "Convieţuire culturală interetnică în spaţiul dobrogean".

Acest proiect a subliniat criteriile valorice privind datele istorice de importanţă naţională şi internaţională, pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor etnice şi a practicilor specifice fiecărei etnii. Totodată, a fost promovată identitatea etnică şi conştientizarea acesteia de către tinerii minoritari.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Diabetului"

La iniţiativa Federaţiei Internaţionale de Diabet şi cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în fiecare an, în data de 14 noiembrie se marchează Ziua Mondială a Diabetului.

Acest eveniment este extrem de important în lumea medicală, în contextul în care specialiştii avertizează asupra creşterii foarte mari a numărului persoanelor afectate de diabet şi asupra faptului că la fiecare 10 secunde o persoană moare din cauza unei complicaţii a diabetului.

Diabetul este o afecţiune ce debutează insidios, cu simptome minore, de obicei atribuite altor afecţiuni, iar în cazul celor mai mulţi bolnavi de diabet diagnosticul este stabilit tardiv, atunci când apar şi alte complicaţii cronice, precum cele cardio-vasculare, renale sau oculare. Prin complicaţiile pe care le dă, diabetul zaharat este o boală extrem de periculoasă şi are o răspândire mondială semnificativă ce nu ţine cont de vârstă.

Conform statisticilor, în anul 2012, la nivel mondial erau 370 milioane de bolnavi de diabet, dintre care 1,5 milioane erau locuitori ai României. În România, circa 7,8% dintre români suferă de diabet zaharat, o boală care ajunge să coste statul român 600 de dolari pe an per pacient.

Rezultatele Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, derulat în anii 2007-2008, arată clar că incidenţa acestei afecţiuni este în continuă creştere. Alături de obezitate şi boli cardiovasculare, diabetul zaharat este preţul pe care românii îl plătesc pentru o alimentaţie nesănătoasă şi o viaţă stresantă.

Pe lângă problemele de sănătate cu care se confruntă, bolnavii de diabet se mai lovesc şi de alte probleme, cum ar fi de exemplu lipsa medicilor. La nivelul judeţului Constanţa sunt doar şase medici specialişti în boli de nutriţie şi diabet. Având în vedere că în judeţul Constanţa sunt aproximativ 28.000 de bolnavi de diabet, fiecare diabetolog în parte trebuie să consulte 4.666 de pacienţi, bolnavii fiind astfel nevoiţi să aştepte şi o zi la uşa doctorului pentru un consult şi pentru prescrierea tratamentului.

O altă problemă ce le dă dureri de cap bolnavilor de diabet este o informaţie legată de faptul că un anume tip de insulină prescrisă diabeticilor din România de 18 ani încoace va fi retrasă de pe piaţă. Deşi măsura se va aplica din aprilie 2014, până atunci medicii fiind nevoiţi să schimbe schemele de tratament, bolnavii de diabet sunt speriaţi că noul tratament nu va fi la fel de bun ca cel pe care îl urmează de ani de zile, stresul la care ei sunt supuşi putându-le fi fatal.

Trăgând linie, ajungem la concluzia că lipsa prevenţiei şi a promovării unui stil de viaţă sănătos se simt. Costurile umane şi economice ale diabetului zaharat pot fi scăzute semnificativ investind în prevenţie, în special în depistarea precoce, pentru a evita complicaţiile generate de această boală.

Diabetul zaharat este o boala ce loveşte tot mai mulţi români, ba chiar mai mult decât atât, este o boală ce fură copilăria multor copii. Din această cauză, ţara noastră are nevoie de mai mulţi medici specialişti, precum şi de crearea unui program special de prevenire şi depistare precoce a bolnavilor de diabet.

Domnul Ion Mocioalcă:

"O nouă Cartă a Apărării"

În contextul transformărilor profunde, pe toate palierele, inclusiv cel al Armatei României, evenimentul central al acestei perioade este reprezentat de către prezentarea Cartei Albe a Apărării, urmare a unui demers amplu de elaborare desfăşurat de Guvernul României. Fie chiar şi în calitate de simplu cetăţean al României, acest document programatic vă interesează pentru că el vă vorbeşte despere cum unul dintre cele mai afectate sectoare strategice bugetare luptă să ne protejeze pe noi, cetăţenii României, cetăţenii Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre NATO.

Carta Albă a Apărării reprezintă un document cadru complex în istoria contemporană a strategiilor Armatei României. Vreau să vă informez că acest document este un unicat, singura Cartă a Apărării din ultimul deceniu, iar pentru mine personal reprezintă încununarea unor demersuri de o dublă natură, atât profesionale, cât şi politice.

În fapt, Carta materializează obiectivele de strategie naţională ce se circumscriu politicilor Guvernului României şi poate fi analizată într-o structură etapizată, după cum urmează.

Continuarea tradiţiilor militare naţionale

În prim plan se afirmă componentele de continuitate strategică - coerenţa şi consistenţa intereselor naţionale, menţinerea viziunii şi direcţiilor de cooperare strategică în cadrul NATO, UE şi parteneriatelor strategice; dezvoltarea mecanismelor de cooperare regională şi bilaterală - Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA), Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană (SELEC), Iniţiativa Central Europeană (ISCE).

Alte aspecte care confirmă continuarea tradiţiilor militare naţionale includ: transformarea Armatei României (structură, politică de personal etc.) - profesionalizarea armatei; reconfirmarea intereselor şi obiectivelor naţionale privind apărarea; sprijinirea altor autorităţi publice în situaţii de urgenţă pentru acordarea de asistenţă populaţiei şi managementul consecinţelor dezastrelor (inundaţii, cutremure - Galaţi, deszăpeziri); contribuţia la securitatea României pe timp de pace; apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale etc.

I. Dovada adaptării statului român şi armatei sale la statutul de membru NATO şi UE

Dintre multiplele dovezi ale adaptării putem să nominalizăm relevanţa calităţii de membru NATO şi UE prin asumarea poziţiei în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. România şi-a dezvoltat capacitatea de răspuns la incidentele de securitate cibernetică. Achiziţionarea aeronavelor C-27J Spartan şi C-130 Hercules a dus la îmbunătăţirea capacităţii de transport aerian.

În acest context, al unei noi paradigme de securitate caracterizată prin consolidarea statutului puterilor emergente şi creşterea influenţei actorilor non-statali pe scena internaţională, cu o repoziţionare a centrului de greutate spre regiunea Asia-Pacific, armata României participă cu trupe la eforturile aliaţilor săi, în cadrul NATO şi UE, atât în zone limitrofe spaţiului naţional (Balcani), cât şi în zone îndepărtate - Afganistan, Irak, Somalia (misiunea Atalanta a Uniunii Europene privind pirateria pe mare).

II. Dovada capacităţii de adaptare a armatei României la tehnicile moderne

Demararea lucrărilor la baza militară de la Deveselu, lucrări ce se circumscriu proiectului scutului antirachetă întăreşte securitatea României şi, de asemenea, îi amplifică importanţa geostrategică.

Trebuie spus si faptul că securitatea este o precondiţie a dezvoltării de orice fel, inclusiv economice, şi, pe cale de consecinţă, asigurarea securităţii regionale este deosebit de importantă pentru ţara noastră, iar faptul că România este în poziţia de a genera/oferi securitate atât propriilor cetăţeni, cât şi aliaţilor, îi amplifică importanţa geostrategică.

De asemenea, dotarea Armatei cu avione multirol F16, pe lângă faptul că stabileşte o poziţionare a României, creşte capacitatea de ne apăra frontierele.

Adoptarea acestui document aduce un mare câştig coerenţei demersurilor României de asigurare a securităţii şi apărării, în acord cu aşteptările românilor şi cu tendinţele din contextul internaţional.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Prutul - un punct strategic în colaborarea dintre România şi Republica Moldova"

Vreau să aduc în atenţia dumneavoastră un proiect strategic care din punctul meu de vedere necesită mai multă atenţie din partea statului român, şi aici mă refer la Proiectul de regularizare şi dezvoltare energetică a râului Prut, precum şi la construcţia unui pod rutier şi amenajarea Prutului pentru a deveni navigabil.

În perioada 5-6 noiembrie 2013 am participat la Chişinău la reuniunea Comisiei interparlamentare pentru integrare europeană a Republicii Moldova, unde proiectul fost introdus pe agenda de lucru a Comisiei.

Proiectul de amenajare a Prutului mi-a fost prezentat când eram secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor de către domnul Paul Butnariu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi, înainte de o deplasare la cea de-a XXI-a sesiune a Comitetului pentru Păduri FAO la sediul din Roma al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, deoarece această organizaţie susţine financiar împăduririle în statele în curs de dezvoltare, iar Republica Moldova este un posibil beneficiar al programelor FAO. Am prezentat acest proiect directorului general al FAO prin prisma colectării de torenţi şi a construcţiei de perdele de protecţie forestiere necesare de o parte şi de alta a Prutului.

Proiectul de regularizare şi dezvoltare energetică a râului Prut, alături de construcţia unui pod rutier şi amenajarea Prutului pentru a deveni navigabil, trebuie abordat de către cele două guverne ca un proiect integrat, care trebuie valorizat atât din punct de vedere al resurselor energetice pe care le poate furniza celor două state, cât şi al integrării acestuia în reţeaua de infrastructură naţională, prin conectarea podului rutier peste Prut cu autostrada Moldova - Transilvania.

Pentru România, rezolvarea problemei legate de infrastructura rutieră este o necesitate. La acest sector nu ne putem compara cu niciuna dintre ţările Uniunii Europene care, datorită seriozităţii guvernelor şi accesării de fonduri europene, au reuşit să îl dezvolte foarte mult.

În cadrul reuniunii a fost adăugat pe agendă un alt aspect ce vizează investitorii români, care a fost semnalat la cabinetul parlamentar, şi anume necesitatea de a armoniza legislaţia din Republica Moldova cu legislaţia Uniunii Europene privind fabricarea materialelor de construcţii şi a cărămizilor, în vederea deschiderii pieţei Republicii Moldova şi, ulterior, a pieţei din Ucraina pentru investitorii români.

Astfel, în prima parte a anului viitor, va fi organizat un Forum Economic între România şi Republica Moldova în vederea construirii unui dialog între mediul de afaceri din cele două state, pentru identificarea problemelor care trebuie armonizate cu legislaţia europeană, pentru o pregătire a pieţei din Republica Moldova, în suţinerea integrării în Uniunea Europeană.

Amenajarea Prutului este un proiect pe termen lung, care trebuie însă început, şi, la fel ca în cazul gazoductului Iaşi-Ungheni, trebuie văzut ca punct strategic, atât pentru securitatea energetică, cât şi pentru dezvoltarea celor două state aflate de o parte şi de alta a Prutului. Acestea sunt motivele pentru care fac apel către Guvernul României să aşeze pe agenda de lucru Proiectul strategic de dezvoltare a Prutului ca pe un pas important pentru relaţiile dintre România şi Republica Moldova şi, în acelaşi timp, ca pe o ţintă pentru atragerea de fonduri pentru dezvoltarea investiţilor.

Domnul Ioan Munteanu:

"O speranţă pentru agricultori"

În aceste zile, la Comisia pentru agricultură de la Camera Deputaţilor se află în discuţie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor din agricultură şi acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu.

Aplicarea prevederilor din OUG duce, teoretic, la creşterea gradului de protecţie a agricultorilor faţă de riscuri ce nu pot fi asigurate. Fac precizarea că dintre ţările Europei doar în Franţa se poate spune că fondul mutual funcţionează şi este de folos fermierilor, în timp ce în Italia şchioapătă destul de serios. Prin urmare, există riscul ca şi în România fondul să nu conducă, în mod automat şi imediat, la rezultate bune.

Pentru mine este un mare semn de întrebare faptul că Fondul mutual nu-i decât "o organizaţie neguvernamentală, (adică un ONG), deschisă, apolitică(?!), fără scop lucrativ şi cu personalitate juridică". Am mari rezerve în ceea ce priveşte gestionarea câtorva zeci de milioane de euro de către cei care conduc acest ONG. Mi-aş dori să nu se adeverească vorbele care se aud tot mai des în aceste zile, şi anume că banii vor fi puşi doar la dispoziţia unui număr restrâns de persoane. Adică, cheltuieli de funcţionare de ordinul a zeci de milioane de euro, dar despăgubiri doar pentru o categorie de agricultori destul de redusă.

În România se află în evidenţele APIA un număr de 1.040 000 de fermieri care primesc subvenţii pentru 9,8 milioane de hectare de teren. Prin lege, s-a dorit ca acei fermieri care nu se înscriu şi nu cotizează cu 5 euro să piardă 80% din alocarea bugetară naţională. Concret: în anul 2014 România va aloca 21 de euro/ha; aplicând procentul de 80% din 21 euro, asta înseamnă că agricultorii vor pierde 16 euro/ha.

În urma unor discuţii aprinse purtate în cadrul Comisiei pentru agricultură, am reuşit să modificăm prevederile în favoarea unui număr de 985.000 de persoane din cele 1.040.000 aflate în evidenţa APIA. Aceştia sunt cei care au suprafeţe între 1-10 hectare, care deţin 2,8 milioane de hectare din totalul de 9,8 milioane şi care scapă astfel de obligativitatea de a cotiza, deci de a pierde cei 16 euro. Prin urmare, vor cotiza cu câte 5 euro/ha aproximativ 55.000 de fermieri care deţin 7 milioane de hectare. Un calcul simplu ne arată că doar din această cotizaţie Fondul mutual va strânge 35 de milioane de euro, la care se adaugă alte 70 de milioane din fonduri europene, buget naţional, plus cotizaţii suplimentare pentru riscurile de secetă, îngheţ, inundaţii, care nu sunt cunoscute în acest moment, dar care vor fi destul de ridicate, probabil între 20 şi 50 de euro/ha.

Deşi cei care se ocupă de înfiinţarea Fondului mutual spun că nu ştiu care va fi suma totală, eu cred că nimeni nu se implică într-o afacere de o asemenea anvergură fără să ştie pe ce bani contează şi care vor fi sumele pe care le va gestiona. Se ascund astfel de lucruri care ar trebui cunoscute de toată lumea tocmai din dorinţa de a deţine monopolul în domeniu. Cert este faptul că se lasă impresia unei afaceri de grup. Am remarcat înverşunarea cu care cei implicaţi doresc să obţină cât mai repede acreditarea Fondului mutual. Aş vrea să mă înşel, dar mi-e teamă că după ce nu va mai fi bugetat, acest fond va intra în faliment.

Repet: mă bucur că am eliminat obligativitatea de a participa la fond a celor 985.000 de fermieri, ceea ce nu este deloc lipsit de importanţă. Aş fi foarte bucuros ca fondul să funcţioneze şi să beneficieze cât mai mulţi oameni de prevederile legale ale acestuia.

P.S: Într-o hotărâre de ultimă oră se precizează că se elimină obligativitatea de a deveni membru al Fondului mutual şi, totodată, se renunţă la diminuarea sumei primite din bugetul naţional pe hectarul agricol (21 euro/ha). Ideea de obligativitate este înlocuită cu cea de acord şi de adeziune din partea celor interesaţi.

În această situaţie, aşa cum am cerut şi eu pe parcursul dezbaterilor din Comisia pentru agricultură, numărul membrilor fondului va depinde de puterea de convingere şi de argumentele celor care îl administrează. Corect! Baftă! Agricultorii au nevoie de acest fond.

Doamna Rodica Nassar:

"14 noiembrie - Ziua Mondială a Diabetului"

Conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 1999, diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică complexă care poate avea etiologie multiplă, caracterizată prin hiperglicemie cronică, asociată cu modificări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie, insulinorezistenţă sau ambele.

Impactul global al diabetului zaharat a atins proporţii epidemice, afectând nu numai indivizii, cat si societatea în ansamblul ei. Pana în 2030, IDF (International Diabetes Federation) prognozează existenţa a 552 de milioane de diabetici, faţă de cei 366 milioane de oameni din întreaga lume consemnaţi în prezent. Astfel, la fiecare 10 secunde, doi oameni sunt diagnosticaţi cu diabet zaharat, la fiecare 10 secunde moare o persoana din cauze legate de diabet, adică 4,6 milioane de decese pe an. Aproape jumătate din persoanele cu diabet zaharat au vârste cuprinse între 40 şi 59 de ani şi mai mult de 70% dintre ei trăiesc în ţările în curs de dezvoltare.

Afectând predominant tinerii, diabetul de tip 1 este în creştere alarmantă în întreaga lume, cu un procent de 3% pe an, însă cercetările arată şi existenţa diabetului de tip 2 la populaţiile de copii, despre care se credea că nu sunt în pericol să fie afectate de această formă a bolii.

La nivel european, datele IDF arată o prevalenţă de 52,8 milioane de pacienţi, iar în 2030 acest număr va ajunge la 64,2 milioane (o creştere de 22%).

Deşi în prezent, în România, există un Program Naţional de Sănătate pentru Diabet, iar numărul medicamentelor aprobate de casa de asigurări înregistrează creşteri în fiecare an, finanţarea Programului de Diabet nu acoperă nevoile pacienţilor. Mai mult, Indexul European de Diabet a relevat că în România este necesară creşterea numărului de medici generalişti şi asistente cu pregătire pe diabet, care să asigure educaţia continuă de specialitate a acestei categorii de pacienţi, precum şi de monitorizare a populaţiei care prezintă riscuri de diabet.

La capitolul îngrijirii bolnavilor de diabet, ţara noastră se află pe locul 26 din cele 27 ţări membre UE. Una dintre concluziile Indexului European de Diabet este că această situaţie se datorează mai mult sistemului de sănătate deficitar, şi mai puţin problemelor legate de stilul de viaţă nesănătos. În România, în acest moment, sunt aproximativ 1.506.000 persoane care suferă de diabet, iar până în anul 2030 se va înregistra o creştere cu peste 200.000 de bolnavi.

În fiecare an, la 14 noiembrie, milioane de oameni din întreaga lume se vor uni pentru a marca Ziua Mondială a Diabetului. Ţinând cont că diabetul zaharat este una din provocările majore pentru sănătate şi dezvoltare ale secolului 21, că este o afecţiune netransmisibilă şi incurabilă, costisitoare, în creştere şi care afectează persoanele de toate vârstele, neţinând cont de ţară, statut social sau economic, avem nevoie de campanii de conştientizare şi informare cu privire la această boală şi managementul ei, complicaţiile acesteia, dar şi de prevenţie şi investiţii în resursele umane, pentru a putea face diferenţa şi pentru a sublinia necesitatea urgentă a unor acţiuni, pentru a proteja viitorul nostru şi a îmbunătăţi sănătatea şi bunăstarea generaţiilor viitoare.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Cine vrea să distrugă reputaţia Cimitirului Vesel din Săpânţa?"

Am atras public atenţia asupra situaţiei intolerabile petrecute în ultima perioadă cu Cimitirul Vesel, monument istoric de interes naţional, graţie căruia comuna Săpânţa este o localitate cunoscută la nivel naţional şi internaţional, cu mult peste media atractivităţii turistice a României. Celebrul obiectiv cultural, religios şi turistic a căzut pradă zelului unor aşa-zişi oameni "de bine", care au găsit de cuviinţă să pună pe seama localnicilor şi administratorului Cimitirului Vesel dispariţia mai multor cruci. Probabil atraşi de reprezentativitatea acestei adevărate instituţii de tradiţie a românismului din nordul ţării, autorităţile au dat sfoară-n ţară să se efectueze o anchetă în cimitir, pentru a se stabili, vezi Doamne, ce mari deficienţe ar exista. Mai mult, au fost aplicate sancţiuni contravenţionale şi s-au dispus o serie de măsuri, care însă au avut un efect de bumerang pentru cei care au coordonat cercetările. Ceea ce nu ştiau reprezentanţii statului puşi pe respectarea legii în detrimentul obiceiurilor strămoşeşti este faptul că în Săpânţa se cunoaşte "de când lumea" faptul că familiile decedaţilor obişnuiesc, din când în când, să îşi ia acasă crucile, care le aparţin de fapt cu acte, pentru a le restaura sau a le înlocui cu altele noi. Abracadabrant este că tocmai administratorului cimitirului, preotului Grigore Luţai, i s-a aplicat o amendă contravenţională de 5.000 de lei, pentru "nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art. 36 din Legea nr.422/2001 privind monumentele istorice, respectiv a permis efectuarea de intervenţii la monumentul istoric fără a avea în prealabil avizul ministerului!".

E greu de reprodus în cuvinte supărarea preotului Grigore Luţai, care slujeşte în Săpânţa de 24 de ani! Acesta este susţinut fără rezerve de localnici, care spun că dacă prigoana şi atacurile asupra Cimitirului Vesel vor continua, săpânţenii vor cere chiar scoaterea obiectivului din lista monumentelor istorice! Sunt extrem de sugestive şi pilduitoare spusele părintelui Luţai: "Am primit o amendă pe care o voi depune pe Sfânta Cruce aflată în construcţie, care va fi, probabil, cea mai înaltă cruce din ţară. Cum poţi interzice femeilor să vină să-şi plângă morţii când nu este zi lăsată de la bunul Dumnezeu în care să nu vezi, în cimitir, localnice care vin să se închine la mormintele celor dragi. Nimeni nu poate opri săpânţenii să vină să îngenuncheze la mormintele care, de drept, se află în proprietatea lor. Nu putem înlătura meşterii populari. Vreau să ne facem bine înţeleşi. Cimitirul Vesel nu este Castelul Bran şi nici alt monument istoric. Meşterii populari sunt cei care, din tată în fiu, restaurează aceste cruci. E munca lor de-o viaţă, sunt ai noştri, ai locului. Cu opt ani în urmă, cei ai lui Stan Ioan Pătraş au restaurat 40 de cruci. Lucrarea a ieşit la aproximativ 400 de lei pentru o cruce. Dacă folosim firme autorizate, o cruce restaurată înseamnă câteva mii de euro. Faceţi şi dumneavoastră o diferenţă. Cimitirul Vesel a ajuns recunoscut la nivel internaţional prin munca şi hărnicia săpânţenilor. Şi noi, ca oameni de suflet, mereu ne-am primit invitaţii cei mai de seamă cu inimă deschisă. Dar am simţit o durere în suflet când am văzut că administraţia judeţeană vine aici pentru a ne amenda, pentru a ne cere să renunţăm la meşterii noştri, pentru a ne interzice să ne îngropăm morţii. Aşa ceva nu se va întâmpla niciodată în Săpânţa"...

Într-o ţară în care totul se distruge şi nu se pune nimic în loc, Cimitirul Vesel şi oamenii din Săpânţa sunt o oază inestimabilă de patriotism, tradiţie şi perpetuare a românismului. Să vii să le distrugi habitatul în care funcţionează de zeci de ani este sinonim cu o crimă! De altfel, oamenii locului sunt ferm hotărâţi să nu renunţe la obiceiurile lor de zeci de ani, şi mai degrabă vor pregăti o revoltă decât să accepte să aducă oameni din afară pentru a le restaura crucile strămoşeşti.

Am vrut să trag un semnal public de alarmă asupra acestui subiect şi de la această tribună de opinie parlamentară, din convingerea că responsabilii care trebuie să audă vor auzi şi vor lua măsurile ce se impun pentru intrarea în normalitate a situaţiei din Săpânţa. Mai mult, am adresat o interpelare ministrului culturii pe acest subiect, dar încă nu am primit răspuns, deşi termenul legal în care trebuia să-l primesc a expirat. Mi-aş dori ca în cazurile când nu pot să facă lucruri bune pentru comunităţile din Maramureş, reprezentanţii statului să se abţină de la a produce stricăciuni sau alte pagube colaterale, fie ele morale, sociale sau culturale. Administrarea Cimitirului Vesel din Săpânţa constituie un exemplu de urmat în această ţară, iar dacă nu vrem decât să ne distrugem istoria, nu facem decât să ne merităm viitorul sumbru...

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Că lucrurile au început să meargă bine în România, nu mai este o noutate. Însă, asta nu înseamnă că munca guvernului Ponta şi rezultatele acestuia nu pot fi discreditate în fel şi chip.

În ultima perioadă se vehiculează ideea că de la 1 ianuarie 2014 preţurile vor exploda ca urmare a măsurilor anunţate de guvern.

Nimic mai fals, deoarece în economia românească există încă un deficit de cerere. Oamenii cumpără puţin, ceea ce înseamnă că magazinele şi producătorii nu se vor avânta să crească preţurile, pentru că s-ar cumpăra astfel şi mai puţin. O altă idee falsă care este vehiculată în ultima vreme este aceea conform căreia o dată cu creşterea accizei la carburanţi, preţurile vor creşte. Iarăşi o idee falsă deoarece doresc să amintesc că în urmă cu un an, preţul litrului de carburant la pompă era undeva la 6,25 lei. Acum, el este la circa 5,5 lei şi chiar dacă întreaga valoare a noii accize se transpune în preţul carburanţilor, un litru la pompă tot nu ar depăşi 5,8 lei.

Aş dori să mai amintesc faptul că în ceea ce priveşte creşterea preţului la produsele alimentare, acest aspect a fost preîntâmpinat. Preţurile la legume, fructe, ouă - în general la produsele agricole - nu vor creşte pentru că Guvernul a pregătit şi anul viitor cum l-a pregătit pe acesta.

Începând cu octombrie 2013 au fost acordate peste 500 milioane de euro drept plăţi anticipate pentru pregătirea campaniei agricole de anul viitor. Au fost reduse cheltuielile la livrarea apei destinate irigaţiilor pentru agricultori. Au fost acordate despăgubiri de la buget pentru fermierii afectaţi de seceta din vara anului 2012.

Guvernul oferă sprijin financiar pentru producătorii de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, în limita unui plafon de 30 de milioane de euro.

În plus, au fost plătite subvenţiile din agricultură blocate de PDL. S-a aprobat plata a 2,7 miliarde de lei pentru 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă. Au fost finanţate circa 50 de proiecte pentru depozite de legume-fructe destinate preluării, sortării, păstrării şi ambalării produselor. A fost redusă TVA la pâine de la 24% la 9%, iar efectul asupra preţurilor s-a văzut.

Iar măsurile vor continua în aceeaşi direcţie. Pregătirea bugetului pe 2014 indică o politică fiscală bugetară prudentă, cu o continuitate a consolidării fiscale, dar cu o alocare mai mare de resurse către investiţii, către noi proiecte. Deciziile arată un tip de comportament care poate să creeze o anumita stabilitate în perioada următoare.

Domnul Nicu Marcu:

"Depolitizarea instituţiilor publice"

De-a lungul timpului am observat o anumită consecvenţă în păstrarea raportului prestaţie-contraprestaţie, dar nu am putut observa păstrarea legăturii dintre cele două, şi asta se întâmplă de fiecare dată când cei implicaţi în campaniile electorale sunt remuneraţi nu de la angajatorul de drep, ci de la angajatorul profesional: statul.

Poate ar fi trebuit să-mi încep declaraţia de astăzi cu o definiţie care va explica necesitatea acestei declaraţii!

Ce este politizarea? Substituirea criteriilor bazate pe merit cu cele întemeiate pe considerente politice în procesul de selecţie, retenţie, promovare, recompensare şi penalizare a funcţionarilor publici.

Pe larg, aceasta înseamnă preluarea posturilor din instituţiile statului ducând la o populare a funcţiilor pe alte criterii decât cele care ar duce la formarea unui corp profesional bine conturat şi cu experienţă. Numirea personalului pe aceste criterii odată la 4 ani sau mai des, în funcţie de campaniile electorale, a creat două efecte "perverse" asupra administraţiei publice şi a instituţiilor plătite din bani publici.

Greşeala repetată cu regularitate nu lasă posibilitatea celor angajaţi chiar şi pe criterii politice să se specializeze pe post, iar în acelaşi timp, nu pot fi angajaţi profesionişti şi cu experienţă în locul lor. Nu în ultimul rând putem discuta de o creştere a categoriei bugetarilor, datorită faptului că nu toţi cei care vin pleacă odată cu terminarea mandatului celor care i-au numit în aceste funcţii.

În plus, sistemul astfel creat se confruntă cu oameni noi, angajaţi pe fix aceleaşi criterii ca şi cei dinaintea lor, rezultând o lipsă de profesionalism de mare notorietate, care a generat în timp nevoia unui management privat şi chiar reglementarea prin acte normative a obligativităţii unor concursuri de numiri pe post a căror legislaţie nu este respectată în totalitate.

Ca deputat în Parlamentul României, nu-mi doresc să găsesc defectele sistemului din care fac parte, ci doresc găsirea unor soluţii pentru aceste probleme.

Aceste soluţii se găsesc în profesionalizarea "pepinierelor" politice, în pregătirea lor pentru momentul în care vor putea ajunge să ocupe posturile pe baza cunoştinţelor şi a experienţei profesionale.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Cât va mai rezista România, ca stat, încovoiată sub această povară fiscală fără precedent?!"

Citez din proiectul de OUG prin care Tele-Guvernul Ponta îşi propune să taxeze tot ce mişcă (sursa: ziarul Gândul): "Se impozitează: (...) infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje, etc.)". Deci, "taxa de mers pe jos" va deveni realitate. Ca atare, mă întreb de ce nu se consideră şi aerul ca bun al statului şi nu este impozitat fiecare cetăţean în funcţie de capacitatea pulmonară, cu o taxă de poluare a mediului?

Fiecare nouă taxă anunţată de guvern reprezintă o nouă povară pentru poporul şi aşa greu asuprit, sufocantă la gâtul economiei româneşti, cu unicul scop de a mai stoarce nişte bani pentru campaniile electorale de la anul, în special pentru campania la prezidenţiale.

Până la momentul ştampilării buletinului de vot, românii trebuie să rămână intoxicaţi şi dezinformaţi cu minciuni spuse pe post de adevăr. Cum o minciună grosolană este faptul că aceste noi taxe sunt compensate de viitoare măriri ale pensiilor şi ale salariilor, sau prin viitoare reduceri de CAS. Pe lângă faptul că acestea sunt undeva în viitor - fără nici o garanţie de punere în aplicare, în nici un caz nu vor compensa spirala inflaţionistă pe care o vor naşte noile taxe şi impozite.

Gândiţi-vă numai cum va reacţiona piaţa, având în vedere faptul că accizele la carburanţi vor fi majorate începând cu luna ianuarie a anului viitor cu 16-21% comparativ cu valorile actuale. Ca o remarcă: Banca Naţională a României a reacţionat rapid, micşorând dobânda cheie de la 4,25% la 4%, la măsurile greşite ale Guvernului, respectiv introducere de noi taxe. Aşa că de minciunile lui Ponta ar trebui să fie sătul chiar şi el.

Citez din nou: "Se vor taxa: centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni; centrale termoelectrice şi nuclearo - electrice; piste şi platforme; sonde de ţiţei, gaze şi sare; rampe de încărcare - descărcare; coşuri de fum şi turnuri de răcire; iazuri pentru decantarea sterilului; heleşteie, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură; infrastructură transport feroviar; infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje etc.); linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console); platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiofonie, telefonie mobilă, radio, tv.; lacuri artificiale de acumulare; construcţii pentru transportul energiei electrice; canale de irigaţii; etc."

Din buzunarele cui credeţi?

Doamna Marioara Nistor:

"Să salvăm comorile culturale ale satelor româneşti de la dispariţie!"

După 1990, aşezămintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat încet-încet în ruine capitaliste, în clădiri ruinate şi abandonate. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului că primăriile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultură, au fost transformate în baruri, depozite, săli de nunţi sau au primit orice altă destinaţie decât cea iniţială. Astfel, am ajuns să pierdem o serie importantă de obiective culturale, unele chiar din patrimoniul naţional, pentru simplul fapt că totul în România a fost supus degradării. Iar pentru acei oameni de bine care au dorit într-adevăr să pună umărul la salvarea unor clădiri de la paragină nu s-a găsit disponibilitatea necesară din partea autorităţilor, decât doar în cazurile în care s-a umblat cu diferite atenţii, specifice balcanismului românesc, de tip peşcheş, bacşiş sau hatîr...

Consider că este imperios necesar să punem cu toţii umărul la realizarea proiectului naţional de construcţie a aşezămintelor culturale din mediul rural, de la guvernanţi la autorităţile locale. Cultura şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt pe cale de dispariţie în multe localităţi din zona rurală, unul dintre motive fiind decăderea ireversibilă a acestor cămine culturale. Cred că trebuie să fim mult mai atenţi şi la capitolul cultură, iar zestrea obiceiurilor şi tradiţiilor satului românesc poate fi promovată cu succes în spaţiul cultural european.

Este cât se poate de evident că satele noastre au nevoie de locaţii amenajate pentru desfăşurarea activităţilor culturale, pentru revitalizarea portului şi jocului popular, pentru menţinerea în viaţă a meşteşugurilor tradiţionale. Astfel de aşezăminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate care ar putea contribui nu numai la revitalizarea socială şi culturală a localităţilor din zona rurală, ci şi a turismului românesc. De altfel, România este invidiată la acest capitol de multe puteri occidentale, care însă ne şi reproşează incapacitatea de a ne păstra vii obiceiurile şi tradiţiile moştenite de sute şi mii de ani.

În acest context, ar fi de dorit ca Ministerul Culturii să construiască şi să reabiliteze zeci, dacă nu chiar sute de aşezăminte culturale în mediul rural. Ar fi bine să ne trezim la realitate, chiar dacă mult mai târziu decât ar fi trebuit, pentru salvarea satului românesc. Unul dintre atuurile noastre în Europa poate fi revitalizarea culturii tradiţionale, iar continuarea tradiţiilor din zona rurală constituie cheia reuşitei acestui demers, pentru că, aşa cum bine spunea marele Lucian Blaga, "veşnicia s-a născut la sat"...

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Guvernul ar trebui să identifice resurse financiare pentru construcţia de autostrăzi".

România nu se va putea niciodată dezvolta din punct de vedere macroeconomic dacă nu vom reuşi să dezvoltăm structura rutieră de transport. Reprezint un colegiu din nord-vestul ţării, iar oamenii pe care ii reprezint îmi atrag atenţia de câte ori au ocazia că este foarte greu să ajungi de exemplu din Zalău la Bucureşti. Necesitatea şi oportunitatea investiţiilor în construcţia de autostrăzi sunt două elemente ce nu mai au nevoie de explicaţii pentru niciun palier social sau economic românesc, cu atât mai puţin cu cât de 23 de ani încoace autostrăzile s-au rezumat a fi în România doar teme de discuţie pentru guvernanţi şi tunuri financiare pentru constructorii agreaţi. Ce oferă în prezent România la nivel de autostrăzi? Aproape nimic. Termenul de "autostradă" este perceput doar ca principiu al unui instrument de transport fluent fără corespondenţă în realitatea cotidiană. Cele două axe rutiere de acest gen de care beneficiază azi şoferii în ţară sunt insuficiente pentru a prelua fluxul de transport în continuă creştere.

Cifrele oficiale pe subiectul reţelei de transport rutier naţional în general, şi pe cel al autostrăzilor în special, prezintă o imagine catastrofală pentru România ca stat european de secol XXI. Aproximativ 13% din drumurile publice - 11.275 de km - sunt drumuri de pământ, peste 40% din reţeaua de transport reprezintă şosele neasfaltate, iar aproape jumătate din arterele de circulaţie care au fost asfaltate au deja durata de serviciu depăşită. România se plasează astfel la coada clasamentului european privind densitatea drumurilor pe mia de kilometri pătraţi şi pe ultimul loc în ierarhia ţărilor est-europene la acelaşi capitol. La autostrăzi, România stă la fel de prost. Cu doar 1,5 km de autostradă/1.000 km pătraţi, ţara noastră ocupă locul 27 din 31 de ţări europene analizate şi ultima poziţie între statele din Europa de Est. Toate aceste cifre mai sus prezentate nu fac altceva decât să ne demonstreze propria incapacitate administrativă de a ne uni regiunile istorice printr-o reţea modernă de transport rutier şi de a ne conecta la Uniunea Europeană prin autostrăzi. Practic, suntem capăt de linie pentru traficul rutier european, în condiţiile în care avem pretenţii de stat de tranzit al fluxurilor comerciale dinspre UE către Moldova, Ucraina, Turcia şi Serbia.

Din păcate, cel puţin deocamdată, chiar şi soluţiile pe termen mediu pentru rezolvarea situaţiei dramatice a autostrăzilor lipsesc, în condiţiile în care cei responsabili în domeniu continuă să avanseze în acest sens teme false. România dispune astăzi de numai 562 km de autostradă la o suprafaţă totală a ţării de 239.000 de kilometri dar, cu toate astea, ţara cheltuieşte pentru construcţia de autostrăzi cât pentru achiziţionarea de piuneze şi agrafe de birou la instituţiile publice şi companiile de stat. Traversarea României durează cât traversarea restului Europei dar, cu toate astea, construim drumuri de 3 ori mai scumpe decât Bulgaria şi Germania.

Având in vedere stare de fapt, aş dori ca Guvernului să găsească resurse financiare rapide şi reale pentru a asigura încheierea construcţiei tronsoanelor de drum aflate în execuţie şi pentru a finaliza cel puţin cei 1.736 de kilometri de autostradă pe care România s-a angajat să-i realizeze până în 2015.

Domnul Octavian-Marius Popa:

"Ziua Dobrogei"

În calitatea mea de parlamentar al Tulcei, aşadar al Dobrogei, trebuie să aduc în atenţia dumneavoastră un fapt istoric de o importanţă crucială pentru ţara noastră: unirea Dobrogei cu statul român modern, la 14 noiembrie 1878.

Pentru a înţelege mai bine acest eveniment istoric, trebuie să rememorăm câteva elemente esenţiale ale devenirii spaţiului dobrogean. Pe parcursul celor 2500 de ani de când a fost documentată istoric Dobrogea, aceasta a cunoscut perioade extrem de tulburi şi de dure. Acest strămoşesc pământ românesc, locuit de triburi geto-dace, cu deschidere la Marea Neagră, a fost râvnit de-a lungul timpului atât de diverşi colonişti care au înfiinţat cetăţi-porturi, cât şi de diverşi stăpânitori ai vremii, care l-au ocupat în diverse perioade ale istoriei sale. A căzut de mai multe ori sub ocupaţie otomană, revenind, pentru scurt timp, la Ţara Românească.

Anul în care s-au unit Principatele Române, 1859, punându-se fundamentul României moderne, a reprezentat o piatră de temelie în eforturile luptei naţionale pentru independenţă. În urma participării României la războaiele balcanice, prin Tratatul de Pace de la Berlin, Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea au intrat în graniţele României, căreia i se recunoscuse independenţa.

Prin mari sacrificii ale soldaţilor români pe câmpul de luptă, aspiraţia dobrogenilor de unire cu patria-mamă a cunoscut înfăptuire. Principele României Carol I de Hohenzollern, în ziua de 14 noiembrie 1878, a proclamat revenirea Dobrogei în graniţele României: "Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte".

Nu trebuie să uităm că ziua unirii Dobrogei cu patria-mamă se găseşte la mijlocul triadei unităţii naţionale, încheiată la 1 Decembrie 1918.

Nu trebuie să uităm că este o obligaţie a noastră, ca români, să rememorăm şi să aniversăm acest decisiv eveniment istoric, pentru că el nu are importanţă doar pentru Dobrogea, ci este definitoriu pentru întreg teritoriul naţional.

Domnul Octavian-Marius Popa:

"15 noiembrie 1987 - zi de demnitate naţională"

Se împlinesc săptămâna aceasta, pe 15 noiembrie, 26 de ani - deci mai bine de un sfert de secol - de la revolta sacrificială a muncitorilor braşoveni. Într-o ţară absorbită complet de noaptea totalitară, de capriciile şi paranoia ceauşistă, în care omul reprezenta doar o rotiţă amorfă în angrenajul social-economic, reacţia de protest a muncitorilor a reprezentat echivalentul unei lovituri de şoc aplicată concepţiei şi ideologiei comuniste, impregnată cu atâta migală şi atrocitate în ţesutul social al României după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din 1982, când Nicolae Ceauşescu decide ca datoria externă a României să fie plătită în cel mai scurt timp posibil, ţara a intrat în epoca "raţionalizărilor". Efectul colapsului economic nu a întârziat să apară: duritatea inumană a traiului de zi cu zi, transformat într-o luptă acerbă, abrutizantă, pentru cele mai elementare produse, "cozile" la magazine, care reprezentau un element definitoriu pentru geografia oraşelor.

Acest context economico-social, dublat de înjumătăţirea salariului, determină, în noaptea de 14 noiembrie 1987, oprirea lucrului de către muncitorii de la Secţia 440 "Matriţe", a întreprinderii Steagul Roşu. Trataţi cu dispreţ de conducerea întreprinderii în încercarea lor de a afla motivul reducerii salariului, protestatarii ajung, a doua zi, în coloană la Consiliul Judeţean al P.C.R. Braşov.

Sloganele strigate cu putere de muncitori, cărora li s-au adăugat alte mii de oameni, sunt edificatoare pentru a înţelege nivelul de trai şi starea de spirit a României anului 1987: "Vrem mâncare şi căldură!", "Vrem mâncare la copii!", Vrem lumină şi căldură!", "Vrem pâine fără cartelă!", dar şi "Jos Ceauşescu!", "Jos tiranul!", "Jos dictatura!". Îmbrăcând şi haina protestului politic, manifestanţii au ars, ca într-un rug expiator, simbolurile comuniste.

Repercusiunile nu au întârziat să apară şi ele au fost pe măsură: sute de protestatari arestaţi (anchetaţi, bătuţi, torturaţi) şi deportarea celor condamnaţi.

Această revoltă a anticipat, fără să aibă totuşi un raport de cauzalitate, evenimentele din 1989.

Este o datorie a noastră, a tuturor, să nu uităm. Este o datorie a noastră să rememorăm evenimentele-reper din istoria noastră, pentru că ele se constituie în veritabile lecţii pentru astăzi şi pentru viitor.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Traian Băsescu «ultimul autocrat al Europei»"

"Traian Băsescu - ultimul autocrat al Europei" este titlul unui articol apărut în publicaţia New Europe, în care este zugrăvită faţa reală a celui care este preşedintele României începând cu anul 2004. "În România, membră a Uniunii Europene din anul 2007, oamenii continuă să caute valorile democratice care au fost îngropate sub regimul despotic al controversatului preşedinte al ţării, Traian Băsescu". Aşa începe un articol în care nu sunt prezentate aspecte necunoscute în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, ci ceea ce a putut constata oricine care l-a văzut pe preşedinte în toate ieşirile sale publice sau i-a monitorizat acţiunile.

Practic, suntem în faţa unei analize reci a ceea ce a însemnat şi înseamnă Traian Băsescu şi România sub preşedinţia lui Traian Băsescu. Cu această ocazie, cititorii din UE au avut ocazia să afle ceea ce atât în perioada de opoziţie, cât şi după, PNL a criticat şi a acuzat. Sugestiv este şi următorul paragraf din articol: "După nouă ani sub mandatul lui Băsescu oamenii au ajuns să şoptească, în loc să vorbească. Ei se tem că telefonul lor este ascultat şi că un singur cuvânt sau frază ar putea deveni probă într-o cauză penală, constituită exclusiv pe compilaţii şi transcrieri incomplete ale interceptărilor convorbirilor telefonice. Aceasta este o concluzie trasă din rapoartele independente cu privire la sistemul judiciar din România, care arată că cele mai multe cazuri împotriva liderilor politici şi afaceriştilor sunt construite exclusiv pe înregistrări ale convorbirilor telefonice, fără nicio altă dovadă (...). Între timp, arestul preventiv pentru mai mult de un an înainte de audierea în faţa unor judecători a devenit o metodă comună, care aminteşte de românii din regimul opresiv al lui Stalin".

Evident, lui Traian Băsescu nu i-a picat bine acest articol. Luni seara, într-un interviu la un post de televiziune a venit cu mai veche sa marotă: "E publicaţia lui Voiculescu", "Este exact mesajul antenelor", "Într-o anumită perioadă a aparţinut trustului Intact" etc. etc. Evident, nu acelaşi lucru spunea Traian Băsescu în vara anului 2012, când o serie de publicaţii occidentale scriau despre "lovituri de stat" date de Parlament, de "ordonanţe de urgenţă" prin care guvernul USL intenţiona "să desfiinţeze Curtea Constituţională" sau despre "schimbarea şefilor Parchetelor" de către preşedintele interimar Crin Antonescu, deşi acesta anunţase din prima zi că nu va efectua astfel de acte. Atunci, pentru Traian Băsescu, presa europeană scria "adevărul" despre "ce se întâmpla" în România, acum pentru Traian Băsescu este vorba de "mesajul Antenelor".

Ştiu, este dureros pentru preşedinte ca o publicaţie care apare din 1992 la Bruxelles şi care este distribuită şi la Parlamentul European să îl zugrăvească aşa cum este. Şi mai dureros pentru el este faptul că un articol real despre el apare într-o perioadă neutră din punct de vedere politic, nu într-un an electoral, nu într-o perioadă încărcată de cine ştie ce miză politică. Dar Traian Băsescu trebuie să ştie că nu toate publicaţiile preiau mesajele doamnei Monica Macovei, ci mai scriu şi care este situaţia de fapt din România. O situaţie care este în mare măsură creaţia lui Traian Băsescu.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Nitriţii şi nitraţii din apa noastră cea de toate zilele"

După cum ştim cu toţii, există câţiva factori esenţiali pentru supravieţuirea umană, şi aceştia sunt apa şi aerul.

Apa şi aerul reprezintă, în accepţiunea universală, bunuri şi factori de mediu esenţiali supravieţuirii umane, bunuri ale întregii omeniri, factori miraculoşi, creaţi de divinitate prin intermediul naturii, care ne asigură nouă, oamenilor, nivelul de viaţă şi dezvoltare perfecte.

Dacă acum sute şi mii de ani, apa şi aerul erau încă surse de viaţă gratuite pentru locuitorii acestei planete, în epoca pe care o trăim, dezvoltarea sistemului capitalist şi concurenţial a creat un monopol al acestor resurse naturale de mediu, ajungându-se la un paradox dintre cele mai bizare cu putinţă, acela în care apa - bine că nu şi aerul!- deocamdată - a devenit monopolul unora dintre cei mai ingenioşi şi bogaţi oameni de pe planetă.

În zilele actuale se vorbeşte despre "producătorii de apă" ca şi cum cineva dintre noi ar deţine secretul producerii spontane şi naturale a acestei comori lichide, astfel încât să poată primi înaltul rang de producător, alături de Dumnezeu şi de natură.

Dincolo de toată această tristă anomalie umană generată, în principal, de acelaşi impuls care îi împinge pe unii să se considere "producători" de lemn, cărbune, fier, diamante şi alte minuni pe care doar natura le generează în mod spontan şi absolut, fiind în acelaşi timp singurul producător exclus şi omis de la profituri şi protecţie, apa noastră cea de toate zilele ameninţă, din cauza incapacităţii umane de a înţelege pericolul intervenţiei factorului uman în procesele naturale, să devină sursa morţii noastre, prin otrăvirea cu diferite substanţe care pot contamina resursa naturală de apă şi... chiar o fac!

Este vorba, stimaţi colegi, despre substanţe cu un înalt grad de risc pentru viaţa şi sănătatea tuturor, cum sunt nitriţii si nitraţii, a căror prezenţă în apă poate ucide rapid un copil şi omorî lent, dar sigur, orice adult consumator de apă.

Senatul României a adoptat zilele trecute o propunere legislativă, şi anume Proiectul pentru modificarea şi completarea art. 10 din Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, lege care prevede ca producătorii de apă să înscrie pe etichetele sticlelor sau ale recipientelor de îmbuteliere concentraţia de nitriţi şi nitraţi.

Această iniţiativă a apărut în urma faptului că România se află, în acest moment, în raport cu pragul impus de Uniunea Europeană pentru concentraţia de nitriţi şi nitraţi din apa potabilă, la un prag de 20-22mg/litru, prag extrem de periculos, apropiat de cel de risc major, pe care Uniunea îl stabileşte ca fiind la 50 mg/litru.

Pentru nespecialişti şi pentru simplii consumatori, diferenţa între 20-22 şi 50 mg/litru poate părea nesemnificativă şi exagerată pentru tragerea unui semnal de alarmă serios în privinţa calităţii apei pe care o consumăm zi de zi.

Însă, doamnelor şi domnilor, întrebarea care îmi vine în minte când citesc aceste date şi constat cât de aproape suntem de îmbolnăvirea noastră şi uciderea copiilor noştri, plătind toate acestea la preţuri de cele mai multe ori prohibitive, plătind pentru apă, apa pe care, repet, în mod normal, ar trebui să o considerăm la fel de sigură ca şi aerul şi ca orice alt element natural care ne asigură viaţa şi confortul în această lume, este următoarea: Cine şi cum a ajuns să "producă" o apă ucigaşă şi, mai ales, cine permite ca aceşti aşa-zişi producători de apă să-şi clădească adevărate imperii, monopolizând o avuţie naţională şi globală şi vânzându-ne-o nouă în sticle frumos colorate, cu etichete cu pretenţii şi imagini serafice care ascund, de fapt, un produs ajuns otravă?!

În orice ţară civilizată, produsele alimentare, cele de larg consum, sunt supuse unui control strict şi extrem de exigent, în conformitate cu standarde şi norme impuse prin legislaţia în domeniu, lucru care aduce un grad de confort şi siguranţă dintre cele mai înalte pentru consumator.

În România, după 24 de ani de când tot spunem că am dobândit statutul şi viziunea de ţară democrată, încadrată şi aliniată la standardele celorlalte democraţii europene şi mondiale, încă mai modificăm legi care vin în slujba vieţii, a protecţiei omului şi a bunurilor naturale pe care oricare dintre noi le utilizează în viaţa curentă.

După 24 de ani de democraţie, încă nu am ajuns să putem controla otrăvurile din apă şi mâncare, ba, chiar le generăm, dar vrem să controlam natura şi ne intitulam "producători" de bunuri de calitate superioară.

În final, ţin să vă reamintesc, doamnelor şi domnilor, că de noi toţi, cetăţenii români, consumatori de apă şi alte produse naturale şi nu numai, ţine ca viaţa noastră să fie în siguranţă şi să ne putem aşeza în fiecare zi liniştiţi la masă, alături de familia noastră, turnându-ne nouă şi copiilor noştri în pahare apă, lichidul care ne menţine în viaţă şi care ne ostoieşte setea, fără teama că acela va fi poate ultimul pahar de apă care ne va băga în spital sau ne va ucide lent şi în chinuri, un ultim pahar pe care îl plătim, nu numai din buzunarul nostru, ci şi cu preţul vieţii.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Declaraţie politică privind ultima întrunire a Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social.

În cadrul ultimei întruniri a Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social, organism consultativ prezidat de primul- ministru, din care fac parte preşedinţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, am susţinut propunerea convenirii unui moratoriu comun, de 1 an de zile, cu privire la legislaţia muncii. În această perioadă ar fi trebuit ca o comisie tehnică tripartită - guvern, sindicate, patronate - să analizeze toate propunerile argumentate de modificare a legii. Rezultatul lucrărilor acestei comisii s-ar fi concretizat într-un set de propuneri de modificare a legii, convenite de experţii părţilor, care ar fi constituit baza proiectului de act normativ supus ulterior spre dezbatere şi aprobare Parlamentului. Deşi propunerea a fost agreată de partea patronală, nu a întrunit acordul părţii sindicale. S-a stabilit totuşi ca până la sfârşitul acestui an, atât sindicatele, cât şi patronatele să înainteze Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice forma finală a propunerilor părţilor.

Toate propunerile de modificare a Legii dialogului social formulate de organizaţiile sindicale şi patronale, atât cele care au fost, cât şi cele care vor fi formulate vor beneficia de întreaga noastră atenţie şi susţinere, în măsura în care vor fi argumentate şi corelate cu necesităţile economice şi sociale ale României.

În acelaşi timp, vreau să vă precizez un punct de vedere format în urma amplelor consultări pe care le-am avut cu partenerii sociali şi organizaţiile lor, la toate nivelurile: unitate, sector, naţional. Nu putem avea un dialog social eficient, concretizat în înţelegeri, acorduri, contracte, dacă el nu se bazează pe valori care, de altfel, nu pot fi transpuse în nicio lege, dar care sunt indispensabile acestui instrument social, respectiv: buna-credinţă, interesul comun şi liberul acord de voinţă.

Domnul Dumitru Pardău:

Legea nr. 279/2005 reglementează ucenicia la locul de muncă, fiind un act normativ important pentru formarea profesională a tinerilor şi a persoanelor care doresc să se specializeze în diferite meserii.

Săptămâna trecută, Guvernul României a adoptat o Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, care stabileşte o serie de măsuri prin care prin care formarea profesională la locul de muncă se modernizează şi se aliniază legislaţiei europene. În acest context, doresc să aduc în atenţia opiniei publice şi a celor interesaţi cele mai importantate modificări pe care le introduce acest act normativ.

După cum se ştie, formarea profesională realizată la locul de muncă se organizează de către furnizori de formare profesională autorizaţi, în condiţiile OG nr.129/2000.

Programele de formare profesională prin ucenicie la care participă ucenici cu nevoi speciale sunt adaptate la particularităţile specifice fiecărei categorii de persoane, angajatorii având obligaţia de a comunica agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul locurile de muncă vacante care pot fi ocupate prin încheierea de contracte de ucenicie. La rândul lor, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a comunica aceste locuri vacante pentru a fi ocupate prin ucenicie, încheierea contractelor realizându-se pe baza dispoziţiilor de repartizare eliberate de aceste agenţii locale.

Pentru coordonarea activităţii ucenicului, angajatorul desemnează un coordonator de ucenicie care este salariat al angajatorului. Documentele necesare pentru încheierea contractului de ucenicie sunt numai cele prin care se poate dovedi îndeplinirea condiţiilor de acces la un contract de muncă coroborat cu un contract de formare profesională de un anumit nivel de calificare, în timp ce cheltuielile pentru formarea profesională a salariaţilor care au statut de ucenic se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit, în condiţiile art.35 al OG nr.129/2000.

Elementul de noutate legislativă îl constituie posibilitatea Uniunii Europene de a susţine formarea profesională prin ucenicie, prin Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii derulat de Alianţa Europeană pentru Ucenici.

Am convingerea că aceste modificări legislative sunt binevenite pe piaţa muncii din România, contribuind la perfecţionarea profesională a ucenicilor la locul de muncă şi pregătirea lor în acord cu cerinţele europene.

Domnul Ion Pârgaru:

"Turismul balnear, un plus pentru România"

Am avut ocazia, în urma unei deplasări făcute în Serbia, unde am fost prezent în calitate de parlamentar, la un evenimentul cu tema "Reprezentarea României la summit-ul ţărilor din Balcani", să militez pentru formarea unei organizaţii menite să iniţieze măsuri ce pot conduce la ridicarea nivelului staţiunilor balneare din mai multe ţări, inclusiv ţara noastră.

Nu pot să nu recunosc faptul că am fost plăcut surprins de reuşita delegaţiei române de a include şi ţara noastră pe lista invitaţilor celei de a treia ediţii a acestui eveniment, având în vedere că la primele două ediţii, deşi invitaţi de către organizatori, reprezentanţii României au ales să decline aceste invitaţii.

În prezent în ţara noastră îşi desfăşoară activitatea mai multe asociaţii şi chiar fundaţii care au ca principal obiect de activitate dezvoltarea turismului balnear, medical sau de sănătate care îşi promovează programele fără o coordonare la nivel naţional, demonstrând astfel o slabă gestionare a programului de marketing. Obiectivul ar trebui să fie unul comun, având în vedere că este vorba de exploatarea unor resurse naturale.

Punctele slabe pe care am reuşit să le identific şi care ar duce la îngreunarea pornirii acestui program sunt următoarele:

- majoritatea structurilor de primire turistică, odată privatizate nu au mai fost modernizate. O altă problemă destul de arzătoare ar fi monopolul pus de concesionari pe izvoarele de apă minerală, accesul publicului fiind complet îngrădit.

În acest scop, ar trebui să se constituie o asociaţie naţională pentru relansarea turismului balnear din România şi care să reunească principalele asociaţii din domeniul balnear pentru a ajuta la elaborarea unor strategii şi atragerea specialiştilor din domeniu, după modelul existent în ţările balcanice.

Astăzi, vin în faţa dumneavoastră cu speranţa că în anul 2014 România va fi pregătită pentru cea de a patra ediţie a "Spa Summit" ce va avea loc în Croaţia

Domnul Călin Potor:

Apel către ministrul de interne: atenţie la contramanifestaţiile anunţate la Alba Iulia de Ziua Naţională.

Declaraţia mea politică de astăzi constituie un apel public către ministrul afacerilor interne, domnul Radu Stroe, de a veghea cu maximă responsabilitate şi atenţie manifestările care vor avea loc în acest an la Alba Iulia, cu ocazia Zilei Naţionale a României. În ultimele zile, am constatat o anumită efervescenţă în plan social, în mai multe zone ale ţării, atât în presă, cât şi pe reţelele de socializare, în rolurile principale fiind anumite grupuri de interese care intenţionează să pregătească acţiuni de tip manifest şi diversioniste, cu prilejul sfintei zile de 1 decembrie. Se aude cu intensitate despre ample desfăşurări de forţe umane, care vor veni de Ziua Naţională la Alba Iulia, pentru a protesta împotriva proiectului Roşia Montană, împotriva exploatării gazelor de şist sau contra guvernului, în speţă acţiuni care contravin ordinii şi liniştii publice într-o zi atât de importantă precum cea de 1 decembrie.

Îi solicit şi îl rog pe această cale pe ministrul de interne să ia act de instigările la proteste de stradă şi manifestări care nu au legătură cu sărbătoarea ce va avea loc la 95 de ani de la Marea Unire din 1918. Consider că autorităţile abilitate ale statului român trebuie să oprească din faşă acest gen de activităţi ostile, care nu vor face altceva decât să producă dezordine şi să tulbure momentele de bucurie pe care vor să le trăiască zecile de mii de români care vor veni la Alba Iulia pentru a sărbători Unirea şi a se simţi români în România. Cred cu tărie că societatea civilă trebuie să dea dovadă de înţelepciune şi maturitate, şi să nu încerce transformarea Zilei Unirii într-o zi de mitinguri pro sau contra nu ştiu cărei acţiuni sau nu ştiu cărui proiect.

Alba Iulia a serbat 1 decembrie de fiecare dată după 1989 în stil românesc, fiind o sărbătoare populară destinată oamenilor veniţi din toate colţurile ţării. De fiecare dată însă au existat încercări ale partidelor politice de a confisca momentul Alba Iulia - 1 decembrie, mai ales în anii electorali. În acest an, cei care pregătesc acapararea festivităţilor au anumite nemulţumiri, pe undeva de înţeles, dar iniţiatorii acestor proiecte de proteste trebuie să înţeleagă că Alba Iulia nu e locul potrivit pentru alte manifestări decât cele oficiale, de omagiere a făuritorilor Marii Uniri şi de simţire românească. În consecinţă, îl atenţionez la modul cel mai serios pe ministrul Stroe să dispună subordonaţilor săi să fie în gardă, pentru a împiedica orice fel de manifestări ostile preconizate a avea loc la Alba Iulia de 1 decembrie.

Doamna Raluca Turcan:

"Minciunile USL vor paraliza şi sistemul educaţional"

Săptămâna trecută au ieşit în stradă mii de profesori, iar premierul Ponta, spunea că va rezolva "toate problemele din educaţie, aşa cum le-a rezolvat pe toate celelalte": în loc să dea bani pentru investiţii şi salarii, a impus noi taxe şi impozite, în loc să construiască autostrăzi, au sistat lucrările pe majoritatea şantierelor, în loc să ofere investitorilor un mediu stabil, au schimbat Codul fiscal de 120 de ori etc. Până în acest moment doar au promis buget pentru educaţie - dar au alocat cu mult sub prevederea legală din PIB, au tăiat la prima rectificare bani de la învăţământ şi au datorii pentru transportul elevilor, combustibili pentru iarnă şi procurarea manualelor şcolare.

Protestul profesorilor este unul îndreptăţit. USL a reuşit să mintă mai bine de 70% din populaţia ţării. Victor Ponta nu are bani pentru cei care muncesc cinstit, în schimb îi încovoaie cu noi taxe şi impozite. Guvernul USL aproape că nu mai este nici de stânga, nici de dreapta, nu mai avem nici politici sociale eficiente, nici politici de investiţii. Guvernul USL este un grup de privilegiaţi care prin cârpelile făcute va paraliza întreaga societate în mai puţin de un an.

Profesorii merită mai mult decât o simplă promisiune pentru că problemele lor sunt multe şi afectează întreaga societate. USL nu înţelege un lucru foarte simplu: fără un sistem educaţional performant, în maxim două decenii nu vom avea profesori calificaţi, medici specialişti sau ingineri competitivi şi competenţi. Dacă nu regândim finanţarea educaţiei româneşti vom ajunge o ţară paralizată: fără şcoli, fără spitale, fără un mediu de afaceri puternic. Acest protest nu era unul pentru buzunarul profesorilor, ci pentru viitorul ţării.

PDL consideră însă că investiţiile trebuie să meargă dincolo de salarii. Avem nevoie de performanţă în sistemul educaţional, de evalurea continuă a profesorilor, şcolilor şi elevilor, de rezultate competitive internaţional.

Avem nevoie de investiţii în tehnologii noi şi de corelarea sistemului educaţional cu cerinţele pieţii muncii. Avem nevoie de cei mai buni profesionişti în sistemul educaţional!

Catedra nu trebuie să fie un refugiu pentru absolvenţii de studii superioare care nu-şi găsesc un loc de muncă în altă parte! Educaţia trebuie să fie o prioritate naţională de lungă durată, nu doar o promisiune electorală neonorată.

Sloganul profesorilor este valabil - "Noi v-am votat, voi ne-aţi trădat!"

Doamna Raluca Turcan:

"Ponta pregăteşte schimbarea Legii educaţiei naţionale prin OUG - cu toate că nu ştie ce anume va schimba"

Doctorul Victor-Viorel Ponta ne anunţă că va opera noi modificări Legii educaţiei naţionale. Încă nu ştie ce va schimba, dar spune că: "Este foarte clar că acele modificări legislative de care are nevoie sistemul de educaţie, pe cale normală, Parlament, adoptare, vor fi blocate şi sabotate de preşedintele Băsescu". Dacă ar putea emite ordonanţe de urgenţă fără să ţină cont de Parlament, Preşedinte, Curtea Constituţională sau profesori, ar fi ideal pentru Victor Ponta!

Premierul trebuie să se supună legilor statului şi să nu transforme guvernarea ţării în propria bătălie cu "duşmani imaginari". Ponta are aceeaşi scuză pentru lipsa de iniţiativă şi absenţa totală a acţiunilor Guvernului: "drobul de sare". Această scuză nu mai poate fi valabilă în condiţiile în care USL are o majoritate de 70% în Parlament.

USL a atacat LEN imediat după preluarea puterii. În acel moment, Ecaterina Andronescu a contestat clasificarea universităţilor, a mărit limita de pensionare şi a redefinit conflictul de interese. O parte din modificările propuse de USL au fost declarate neconstituţionale; de exemplu art. 284 alin.(7) şi art. 289 alin.(7). Prin aceste articole Ecaterina Andronescu a pregătit rămânerea ca titulari pe post a unei categorii de persoane. Prin acea decizie se blocau şi posturile pentru tinerii care doreau să urmeze o carieră în învăţământ.

Unica legătură între Victor Ponta şi Ministerul Educaţiei este plagiatul, refuzul ministrului educaţiei de a retrage titlul de doctor premierului, aşa cum ceruse Universitatea Bucureşti, care constatase plagiatul făcut de premier.

Cu toate acestea, pentru declaraţiile sale premierul primeşte o bilă albă şi una neagră. Cea albă este pentru faptul că a recunoscut eşecul guvernării USL în educaţie. Cea neagră este pentru lipsa totală de responsabilitate pentru viitoarea generaţie.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Guvernarea USL, din care Partidul Naţional Liberal face parte, demonstrează prin fiecare măsură luată în favoarea României că acţionează diferit faţă de guvernările PDL, iar rezultatele politicilor coerente vor deveni tot mai vizibile în viitor.

Datele puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică arată îmbunătăţiri ale economiei faţă de anul 2012 la exporturi, care au crescut, în primele nouă luni din 2013 comparativ cu 2012, cu 8,4% la valori exprimate în lei. Comparativ cu luna septembrie 2012, exporturile din septembrie 2013 au crescut cu 15,2% la valori exprimate în lei, iar importurile au crescut cu 3,3% la valori exprimate în lei. Se remarcă, de asemenea, o creştere a exporturilor în septembrie şi faţă de luna august 2013, cu 17,2% la valori exprimate în lei.

De asemenea, deficitul comercial în primele nouă luni din 2013 a fost de 18,33 miliarde lei (4,15 miliarde euro), mai mic cu 13,72 miliarde lei (3,060 miliarde euro) decât cel înregistrat în perioada similară a anului trecut.

Tot potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, rezultă şi că în primele nouă luni din 2013, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut faţă de perioada similară din 2012.

Creşterea cifrei de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor este datorată în principal creşterilor înregistrate la activităţi de servicii informatice, tehnologia informaţiei şi la transporturi.

Toate aceste date demonstrează că economia României îşi reia creşterea, iar un an de măsuri liberale impuse de miniştrii PNL dau rezultate care se vor face simţite şi mai puternic anul viitor. PNL îşi respectă angajamentele faţă de cetăţeni şi depune toate eforturile pentru a îmbunătăţi situaţia economiei şi a mediului de afaceri.

Anul 2013 este primul în care s-au constatat creşteri în toate aceste domenii, după dezastrul guvernării anterioare.

Doamna Raluca Surdu:

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este legată de creşterea salariilor în următoarea perioadă: creşterea salariului minim, care va fi resimţită de toţi angajaţii, şi creşterea salarială substanţială pentru două categorii socio-profesionale importante pentru viitorul României - profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi.

PNL, alături de partenerii de alianţă, şi-a luat angajamentul să repare nedreptăţile realizate de Guvernul Boc-Băsescu, mai ales cele care au afectat grav sistemul de educaţie şi cel de sănătate din România. Un program de guvernare pentru o Românie puternică, aşa cum este cel propus de USL, trebuie şi are printre priorităţi sistemul de educaţie şi sistemul medical. Până în momentul actual, USL a considerat, cu privire la profesori şi medici, categorii socio-profesionale extrem de afectate de guvernarea PD-L, că trebuie îndreptate urgent măsurile care au afectat aceste două categorii. Ne-am propus repararea acestor nedreptăţi şi am reîntregit salariile tuturor bugetarilor, implicit ale profesorilor debutanţi, am crescut pensiile şi am redat pensionarilor banii reţinuţi ilegal de Guvernul Boc. În acelaşi timp, am redeschis 17 spitale închise abuziv în perioada 2010-2012 şi am deblocat posturile din Sănătate, astfel încât 4.000 de medici şi personal medical au putut fi încadraţi în sistem.

Ştim că trebuie să facem şi mai mult pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi. De aceea ne-am propus şi am reuşit adoptarea altor câteva măsuri promise în 2012 şi care vin în ajutorul acestor categorii profesionale atât de importante pentru orice societate prin rolul pe care fiecare în parte îl are în funcţionarea corectă şi sănătoasă oricărui stat. În primul rând, salariul minim va fi majorat la 850 de lei începând cu 1 ianuarie 2014 şi va mai exista încă o creştere, la 1 iulie, când acesta va ajunge la 900 de lei. În al doilea rând, profesorii debutanţi vor avea o creştere substanţial mai mare faţă de rata inflaţiei, iar medicii rezidenţi vor avea o creştere a veniturilor cu aproximativ 70%, prin acordarea bursei de aproximativ 150 de euro, începând cu anul 2014.

Educaţia este o necesitate universală, o funcţie vitală în orice societate, prin intermediul căreia o ţară îşi perpetuează existenţa. De aceea, măsura de creştere a anvelopei salariale pentru profesorii debutanţi era extrem de necesară. Chiar dacă adversarii noştri politici vor spune că procentul de creştere este unul nesemnificativ, sunt sigură că mărirea salariilor pentru profesorii debutanţi va fi una substanţial mai mare decât rata inflaţiei şi va fi apreciată de cei care vor beneficia de pe urma acestei măsuri. La acuzele nefondate sau răutăcioase din partea celor care au tăiat 25% din salariile tuturor bugetarilor, implicit ale profesorilor debutanţi, prefer să îi întreb cum pot acuza ei o anumită creştere salarială, indiferent cât este aceasta, când măsurile lor faţă de bugetari au constat fie în tăieri masive de salarii, fie în abuzuri în sistemul de sănătate sau în cel educaţional sau în închiderea abuzivă şi în defavoarea oamenilor a unui număr foarte mare de spitale.

Vorbeam acum o perioadă despre necesitatea unor acţiuni dedicate unor segmente vitale pentru România, sănătatea şi educaţia fiind pentru mine poate cei mai importanţi piloni ai societăţii şi domeniile unde investiţiile asigură premisele unei dezvoltări generale, iar lipsa investiţiilor ne poate transforma într-un stat fără viitor.

De aceea, creşterile salariale pentru aceste două categorii socio-profesionale trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern, până în momentul în care veniturile din aceste domenii vor fi asemănătoare cu cele din ţările unde aceştia, momentan, încă aleg să meargă şi să profeseze.

PNL, alături de partenerii de alianţă, doreşte să stopeze exodul tinerilor foarte bine pregătiţi, în special al medicilor rezidenţi şi al profesorilor debutanţi. Sistemul de educaţie şi cel de sănătate trebuie să devină atractive din toate punctele de vedere. Avem un potenţial uman uriaş şi trebuie să avem sisteme educaţionale şi de sănătate cu adevărat performante. Acest potenţial trebuie coroborat cu decizii ale puterii politice care să vină în ajutorul celor din sistem, iar USL face acest lucru, mărirea veniturilor lunare fiind o dovadă în acest sens.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Demisia de onoare, domnule ministru Şova!"

Mă adresez pe această cale ministrului marilor proiecte dedicate "baronilor locali" PSD-işti, Dan-Coman Şova, căruia îi cer să facă publice de urgenţă intenţiile guvernului Ponta faţă de locuitorii judeţului Vâlcea.

Aşa cum ne-a obişnuit deja, domnul ministru Şova evită să ni se adreseze direct în Parlament, preferând să trimită "baloane de încercare", în calitate de invitat cu abonament la emisiunile aranjate în "laboratoarele" din televiziunile mogulilor media.

Ultima sa ispravă de acest gen constă în anunţul senin, făcut săptămâna trecută la Antena 3, cum că refuză să semneze studiul de fezabilitate în valoare de 28 de milioane de euro pentru tronsonul de autostradă Sibiu - Piteşti. Explicaţiile sale sunt delirante şi am să vă ofer doar o mostră: "Sunt probleme de teren extrem de grave în această zonă. Sunt probleme geologice, se mişcă pământul permanent. S-au făcut "n" studii. Au băgat în sol 20 de stâlpi cu diametru de 10 metri, la 20 de metri adâncime şi într-un an erau terminaţi."

Posibil ca stimabilul să confunde Vâlcea cu Galaţi... îi reamintesc cu condescendenţă că Terra se mai şi învârte, ba chiar oamenii ce locuiesc la antipozi reuşesc să nu pice în cap de pe hartă, iar şoseaua actuală, ce traversează Dealul Negru, modernizată pe timpul mandatului de ministru al transporturilor al domnului preşedinte Băsescu, facilitează deplasarea în siguranţă pentru milioane de autoturisme, autocare şi autocamioane anual, fiind printre cele mai circulate din România. Nici nu mai contează că o eventuală schimbare a proiectului pe Sibiu - Braşov ar bloca, prin însumare cu traficul preluat din Moldova, poarta de intrare în capitală de pe autostrada Ploieşti - Bucureşti. Singurele lucruri executate fără şovăială de ministrul nostru sunt comandamentele roşii de partid şi de stat... de plată.

Din nefericire, în pixul domnului Şova nu stă numai soarta unei rute auto mai scurte din Nădlac spre portul Constanţa, care ar urma să fie plătită în proporţie de 85% din fondurile europene, ci şi supravieţuirea oamenilor de pe Valea Oltului. Guvernul USL, sub presiunea "baronilor locali" mai influenţi din alte judeţe, a lansat o adevărată campanie de anihilare economică a zonei, intenţionata schimbare a traseului autostrăzii fiind doar cea mai recentă măsură din cadrul acesteia.

Între timp, în judeţul Vâlcea situaţia socială derapează spre limita nesupunerii civice, urmare firească a faptului că nu se coagulează voinţa politică şi fondurile necesare pentru stoparea falimentării combinatului chimic Arpechim-Oltchim. Nici alternativa reconversiei profesionale în turism nu stă mai bine, căci este tergiversată sistematic finalizarea şoselei Transalpina, în timp ce pârtia Transalpina Ski Resort din domeniul schiabil Voineasa - Obârşia Lotrului este ţinută în conservare, deşi este realizată în proporţie de 92%, iar în sezonul trecut a adus în zonă circa 6.000 turişti în fiecare sfârşit de săptămână.

Pentru toate acestea, domnule ministru Şova, îmi fac datoria şi vă cer în numele electorilor din circumscripţia mea, demisia de onoare!

Domnul Mircea Roşca:

Intervenţia mea de azi, de la tribuna Parlamentului, este dedicată unei reuşite obţinute în urma negocierilor cu FMI care mă bucură enorm în calitate de deputat de Valea Prahovei şi de cetăţean al acestei zone. Finanţarea autostrăzii Comarnic - Braşov în bugetul pe anul 2014, cu suma de 600 de milioane de lei, reprezintă un succes de etapă care deschide efectiv drumul spre demararea acestui proiect care de prea mult timp stagnează.

Am remarcat în aceste zile, cu toată agitaţia suscitată în mass-media de rezultatul acestor negocieri, că deşi acest punct a fost unul special la masa discuţiilor cu FMI-ul, prea puţină lume i-a acordat atenţia care i se cuvine.

În primul rând, vreau să subliniez că am satisfacţia că acest proiect pentru care m-am luptat să se concretizeze cât mai curând a fost sprijinit de către colegul meu, liberalul Daniel Chiţoiu, ministrul finanţelor, mandatat de Guvernul USL să poarte aceste negocieri.

Susţinerea acestei investiţii de către Guvern, chiar dacă se preconizează a se realiza prin concesiune, constituie un semnal de seriozitate pe care îl dăm investitorilor aflaţi în cursa pentru adjudecarea acestui proiect. După cum bine se ştie, au mai existat de-a lungul timpului două tentative eşuate, ultima în 2010, pentru demararea acestui proiect, însă la momentul respectiv guvernele în funcţie nu au fost atât de hotărâte în concretizarea acestui proiect de infrastructură.

La nivel declarativ au existat mulţi suporteri ai acestui proiect, însă în fapt doar câţiva am fost cei ce au şi acţionat în sensul includerii lui pe lista scurtă de priorităţi guvernamentale, dar, şi mai mult, să-l prezentăm ca pe un proiect prioritar de investiţii în faţa partenerilor financiari internaţionali.

Sunt convins că vor urma şi alte provocări până la finalizarea construcţiei autostrăzii Comarnic-Braşov, de aceea vreau să-i asigur pe locuitorii Văii Prahovei că voi veghea ca acest proiect să devină realitate. Mă aştept ca ministrul pentru marile proiecte, domnul Dan Şova, să ne anunţe peste o săptămână, dacă nu, cel târziu la sfârşitul acestei luni, că a fost desemnat câştigătorul licitaţiei şi că totul se desfăşoară conform calendarului stabilit. Dezbaterea în comisii şi în plen a bugetului pe anul 2014 va fi un bun prilej pentru a dezvolta acest subiect, care după aceste două momente, aflarea câştigătorului licitaţiei şi votarea bugetului, va intra într-o nouă etapă, care ne va aduce mai aproape de finalizarea lui.

Voi fi foarte atent la parcursul acestui proiect, pentru că este un proiect de suflet, m-am identificat cu el încă din timpul campaniei de anul trecut. Sper că întreg USL-ul s-a identificat cu el, de aceea mă aştept la un efort comun în acest sens.

Domnul Valentin Rusu:

"Regele Mihai I, la ceas aniversar!"

Şi anul acesta, în prezenţa personalităţilor politice şi a unor reprezentanţi ai societăţii civile, dar şi a câtorva mii de simpatizanţi, Regele Mihai I a sărbătorit public, la Palatul Elisabeta, dubla aniversare: de naştere şi onomastica.

Personalitate de înaltă ţinută morală, Majestatea Sa a devenit un simbol de intransigenţă şi demnitate.

Coborând pe firul istoriei, trebuie să punctăm faptul că Regele Mihai I, deşi foarte tânăr, a fost înfăptuitorul actului de la 23 august 1944 (România a trecut atunci de partea Aliaţilor), dar şi a ceea ce s-a numit "greva regală" (august 1945-ianuarie 1946), un act singular într-un teritoriu satelit al URSS.

După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi împărţirea sferelor de influenţă, România intrase - oficial la 6 martie 1945, prin guvernul comunist condus de Petru Groza - sub control sovietic. Dar nici românii, nici liderii partidelor istorice nu ştiau acest lucru; ei încă mai sperau la o iniţiativă occidentală. În acest siaj se înscriu şi evenimentele de la 8 noiembrie 1945. Cu prilejul sărbătoririi zilei onomastice, la această dată a avut loc o manifestaţie de susţinere a Regelui în conflictul său cu liderul guvernului comunist. Comuniştii au pregătit atunci o contra-manifestaţie, astfel că Piaţa Palatului Regal din Bucureşti a devenit scena unor mari tulburări, finalizate dur: morţi, răniţi, arestări.

Violenţa înăbuşirii manifestaţiei pro-monarhiste din 8 noiembrie 1945 prefigura zodia nefastă în care România intrase. Relativ la aceste evenimente, istoricii nu se sfiesc să aprecieze că au reprezentat cea dintâi manifestaţie anticomunistă din ţara noastră.

Deşi în exil pe parcursul perioadei comuniste, Regele a continuat să fie speranţa de care s-au ancorat românii, prizonieri ai cercului totalitar comunist.

Regele este astăzi, la vârsta de 92 de ani, una dintre cele mai proeminente personalităţi din România.

La ceas aniversar, noi, liberalii, laolaltă cu toţi românii, îi urăm un călduros "La Mulţi Ani" Majestăţii Sale, Regele Mihai I de România.

Domnul Valentin Rusu:

"Necesitatea unui nou Cod silvic"

Pădurea, acest "plămân verde" al Pământului, reprezintă o resursă inestimabilă a fiecărui popor.

Exploatarea chibzuită, dublată de un program de reîmpădurire, ar reprezenta situaţia ideală de echilibrare a ecosistemului. Din păcate, în România ultimelor decenii, soarta pădurilor a fost una tragică. Exploatarea fără limite, fără milă, din interese strict pecuniare, lipsa unei legislaţii adecvate noii situaţii au condus la o situaţie inacceptabilă şi dezastruoasă: defrişări de zeci de milioane de metri cubi, care se ridică la o valoare de câteva miliarde de euro.

În acord cu cele expuse, doamna Lucia Varga, ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, a înaintat Parlamentului proiectul unui nou Cod silvic. Importanţa şi miza acestuia sunt decisive pentru că, odată implementat, s-ar pune punct jafului haotic existent acum în pădurile României.

Nu mai departe de începutul acestei luni, ca urmare a unei acţiuni de control efectuat într-o zonă protejată din judeţul Argeş, ministrul nostru liberal, doamna Lucia Varga, afirma contrariată: "Imposibil să tai 915 hectare la ras, să transporţi 206.000 de metri cubi [...] fără să le vadă nimeni", apreciind, de asemenea, că există "un real pericol şi pentru siguranţa barajelor din zonă şi a tuturor lucrărilor de corectare a torenţilor, prin colmatare şi prin acumulări necontrolate formate din baraje de resturi de exploatare şi arbori". Această îngrijorare nu este artificială sau superfluă: este cunoscut faptul că tăierea pădurii, neurmată de reîmpădurire, are efecte catastrofale asupra comunităţilor umane: inundaţii, alunecări de teren (pentru simplul fapt că pământul nu se mai poate "suda"), iar în unele zone se vorbeşte chiar de fenomenul deşertificării.

Relativ la eficienţa economică a exportului de materie lemnoasă, nici aici ţara noastră nu stă prea bine. Iată de ce, noi, liberalii, la unison cu ministrul nostru, considerăm că trebuie să schimbăm paradigma economică prin comutarea statutului: de la o "ţară care îşi exportă materiile prime [...] la o ţară care îşi valorifică aceste materii prime şi creează plusvaloare", aplicându-se, în această privinţă, modelul german.

Exploatarea şi valorificarea materialului lemnos reprezintă un lucru pozitiv dacă el se realizează cu parcimonie, eficienţă şi înţelepciune.

Noi, liberalii, considerăm că, prin adoptarea unui pachet legislativ coerent şi ferm, vom putea repune domeniul silviculturii pe făgaşul firesc, vom putea folosi eficient, din punct de vedere economic, materialul lemnos, fără a pune în pericol generaţiile viitoare.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu :

"Guvernul condus de Victor Ponta va materializa şi la Titu promisiunile neonorate de guvernarea PDL!"

Am fost onorat să particip, alături de colegii parlamentari dâmboviţeni, de preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi oficialităţile oraşelor Titu şi Găeşti la vizita premierului Victor Ponta în data de 31 octombrie 2013 la Găeşti, ocazie cu care a fost inaugurată o nouă linie de producţie la Arctic, în valoare de 24 milioane de euro, şi care va crea peste 500 de locuri de muncă.

În cadrul acestei vizite, am constatat cu satisfacţie că premierul Victor Ponta a dat autorităţilor locale vestea bună că anul viitor va exista finanţare pentru lucrările de lărgire la patru benzi a DN 7 pe sectorul Bâldana - Titu.

Prin finanţarea şi implicit execuţia acestui proiect va creşte mobilitatea, accesibilitatea, capacitatea de transport şi viteza de deplasare în zonă, către şi dinspre Bucureşti, cu efect benefic atât pentru locuitori, cât şi pentru stimularea investiţiilor. Amintesc aici Centrul Tehnic Titu, parte a RTR (Renault Technologie Roumanie), care are ca activitate principală testarea vehiculelor şi organelor mecanice concepute în birourile de proiectare Renault din Bucureşti.

Deşi în anul 2007, în numele Guvernului României, Agenţia Română pentru Investiţii Străine şi Renault S.A.S., reprezentat de filiala sa, Renault Tehnologie Roumanie au încheiat Memorandumul cu privire la ansamblul de măsuri necesare la realizarea Proiectului de investiţie a centrului de cercetare ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi studii de inginerie în domeniul automobilului, care prevedea lărgirea la patru benzi a tronsonului de drum naţional Bâldana - Titu, acesta nu s-a materializat. Iată că promisiunea Guvernului de atunci va fi materializată de Guvernul Ponta!

Ceea ce alţii au promis, noi ducem la îndeplinire!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Sănătatea românească, încotro?"

Există numeroase semne de întrebare privind buna funcţionare a sistemului sanitar după intrarea în vigoare a pachetului de servicii medicale de bază, prevăzută pentru februarie 2014. Acest document extrem de important pentru starea de sănătate a populaţiei României cuprinde, în opinia celor avizaţi, o serie de aspecte încă nelămurite sau cu mari semne de întrebare. Deja procesul de consultare publică s-a încheiat, iar până la emiterea unui act normativ în acest sens rămâne un interval foarte scurt.

Este evident că orice fel de schimbare va determina un anumit grad de haos în sistem, adaptările la noile norme fiind greoaie atât pentru medici, cât şi pentru instituţii. Sunt convins însă că anumite disfuncţionalităţi vor fi rezolvate de oficialii ministerului în interesul direct al pacienţilor contributori la fondul asigurărilor de sănătate. În acest context, chiar ministrul sănătăţii a afirmat că Pachetul de bază se va asigura pentru toate categoriile de cetăţeni, şi asiguraţi, şi neasiguraţi, pe câteva elemente: prevenţie, pe programe naţionale şi pentru urgenţă. Pe de altă parte, oamenii cu venituri reduse vor fi nevoiţi să plătească serviciile extra-pachet, care nu sunt decontate de statul român, fapt care nu ar fi în beneficiul persoanelor respective.

Unul dintre aspectele mai puţin agreate de către specialişti se referă la noul sistem de tratament oferit bolnavilor cronici. Potrivit proiectului Ministerului Sănătăţii, tratamentele de care urmează să beneficieze persoanele cu afecţiuni cronice este extrem de mic faţă de cel necesar. Unui bolnav cronic nu i se poate cuantifica numărul de prezentări la medic, acesta având nevoie regulat de supraveghere, consultaţie şi tratament. Aceste persoane pot veni chiar şi săptămânal la control, dacă situaţia stării lor de sănătate impune acest lucru, or, a condiţiona consultaţiile de un număr fix nu cred că ar fi o măsură optimă, cel puţin aşa susţin specialiştii în domeniu. De altfel, medicii afirmă răspicat că un bolnav cronic trebuie văzut ori de câte ori este nevoie, drept pentru care noul pachet de servicii ar trebui să revizuiască problema respectivă.

O altă problemă considerată a fi în neregulă de către medicii din judeţul Bacău se referă la nediferenţierea serviciilor primite de către românii cu niveluri variate de cotizare. Spre exemplu, un contribuabil care are un salariu mai mare cotizează lunar la fondul de sănătate mai mult decât o persoană cu un salariu mai mic. Pachetul de bază de servicii medicale nu face însă diferenţa dintre aceste nivele de cotizare, fapt inechitabil şi poate discriminatoriu faţă de persoanele care au venituri mai mari, şi implicit cotizează mai mult. Aceşti oameni, consideră medicii băcăuani, ar trebui să aibă acces diferit la serviciile medicale, respectiv în conformitate cu cotizaţia plătită, comparativ cu, de exemplu, cei cu cotizaţii mici sau cei care efectiv nu cotizează deloc, respectiv neasiguraţii.

Cele două disfuncţionalităţi le-am adus la cunoştinţa ministrului sănătăţii, într-un document parlamentar. În numele medicilor din Colegiul nr.7 Bacău pe care îl reprezint în Parlament, sper ca pachetul de bază să fie modificat în timp util, în sensul diferenţierii prestaţiilor direct proporţional cu sumele încasate, precum şi a nediscriminării persoanelor suferinde.

Domnul Costel Şoptică:

"Guvernul USL ajută fermierii să cumpere pământ"

Aderarea la Uniunea Europeană a adus mari beneficii pentru agricultorii români, dar şi reguli valabile pentru toţi fermierii din statele membre, care, în unele cazuri, îi pun în dificultate pe ai noştri. De aceea, Guvernul USL caută cele mai bune soluţii pentru ca agricultorii români să fie sprijiniţi ca să se dezvolte, în contextul general valabil pentru întreaga Uniune.

Când a venit la putere, USL s-a văzut în situaţia de a remedia o problemă rezultată din negocierile de aderare - liberalizarea vânzării terenurilor agricole către cetăţenii străini, începând cu anul 2014. Când s-a stabilit acest lucru, nu s-a luat corect în calcul diferenţa de potenţial financiar dintre fermierii români şi cei din celelalte ţări ale UE, în cazul achiziţiei de terenuri agricole.

Pe plan european, dar şi mondial, terenurile agricole devin din ce în ce mai importante, pentru că ele asigură hrana, motiv pentru care ele capătă valenţe economice din ce în ce mai puternice.

USL nu a putut ignora dificultăţile pe care le întâmpină fermierii români atunci când vor să acceseze un credit, mai ales pentru cumpărarea de terenuri agricole. Guvernul a promovat Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor. Este un act normativ de importanţă vitală, pentru că el găseşte rezolvarea pentru una dintre cele mai importante probleme ale creditării agriculturii în România - asigurarea garanţiilor, inclusiv pentru creditele ce vizează cumpărarea de terenuri agricole.

Guvernul USL susţine, prin acest mecanism, achiziţia de până la 1000 ha de teren agricol, luând în calcul faptul că aceste ferme vor deveni viabile din punct de vedere economic, vor crea noi locuri de muncă şi vor contribui la dezvoltarea ţării. Astfel, Guvernul USL s-a angajat să asigure garantarea până la maximum 50% din valoarea creditului luat pentru achiziţia de terenuri agricole, în condiţiile în care volumul creditului va reprezenta maximum 90% din valoarea suprafeţelor achiziţionate, ceea ce presupune că beneficiarul va trebui să contribuie cu doar 10%. Cel mai important este faptul că diferenţa de garanţii necesare pentru acoperirea integrală a creditului şi a dobânzilor aferente poate fi asigurată chiar cu terenurile achiziţionate.

Pentru aceasta, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a semnat un acord cu Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR), care va asigura partea de 50% din garanţiile necesare unui împrumut pentru terenuri agricol.

Lucrurile sunt avansate, având în vedere că FGCR a semnat, la rândul său, convenţii de lucru cu CEC Bank, Banca Transilvania şi OTP Bank, pentru a asigura garanţii în condiţiile stipulate de OUG nr. 43/2013. FGCR şi-a manifestat intenţia de semna astfel de convenţii cu toate băncile comerciale, fiind în stadiu avansat negocierile cu ProCredit Bank, Intesa Sanpaolo Bank şi BRD.

Important este şi faptul că băncile au înţeles, în cele din urmă, potenţialul pe care îl reprezintă agricultura în general, şi terenurile agricole în special. Mai mult, deciziile de politică monetară adoptate de Banca Naţională a României prin reducerea dobânzii cheie la niveluri record, contribuie esenţial la dezvoltarea sectorului de creditare pentru achiziţia de terenuri agricole. Acestea vor putea deveni accesibile pentru fermierii români, oferindu-le condiţii din ce în ce mai apropiate de cele de care beneficiază fermierii europeni care ar vrea să cumpere pământ în România.

Trebuie să atrag atenţia că susţinerea dezvoltării fermierilor este o datorie personală, dar şi a întregii clase politice, pentru că bunăstarea agricultorilor înseamnă şi dezvoltarea ţării, precum şi un nivel de trai mai ridicat pentru români.

Domnul Sorin Teju:

"Problema incursiunii porcilor mistreţi în aşezămintele omeneşti trebuie rezolvată rapid prin metode strategice"

Având în vedere faptul că noi, parlamentarii, avem datoria de a da glas doleanţelor celor pe care îi reprezentăm în acest for legislativ, doresc să aduc în discuţie un subiect intens dezbătut în ultima perioadă în localităţile ce formează colegiul pe care îl reprezint: problema incursiunii porcilor mistreţi în aşezămintele omeneşti. După cum probabil aţi auzit, astfel de incidente sunt din ce în ce mai dese, fiind semnalate în numeroase colţuri ale ţării. Aceasta problemă se repetă de ani de zile şi în localităţile prahovene Teişani şi Poseşti.

Localnicii se trezesc cu recolte distruse de porci mistreţi şi, datorită complexităţii demersurilor ce trebuie luate în cazul producerii unei pagube, aceştia nu sunt despăgubiţi de nicio autoritate publică. Din pricina asta, terenurile aflate în apropierea pădurii rămân necultivate.

Aceste animale sălbatice ocrotite de lege colindă în turmă pădurile şi culturile agricole, producând stricăciuni. Pot ataca omul şi de aceea întâlnirea cu aceste animale este deseori o problemă.

În condiţiile lipsei alimentaţiei tipice datorită despăduririlor ce au avut loc în ultima perioadă şi având în vedere consumul preferenţial de hrană de genul cerealelor şi seminţelor agricole, an de an aceste animale sălbatice provoacă prejudicii importante agricultorilor si silvicultorilor, distrugând culturile agricole, viile, livezile sau compromiţând refacerea pădurii prin smulgerea puieţilor.

Deşi susţin cu tărie protejarea fondului cinegetic şi menţinerea bogăţiei faunei romaneşti, consider ca trebuie să protejăm bunurile şi munca oamenilor din mediul rural, aducând îmbunătăţiri legislaţiei în vigoare, în sensul simplificării procedurilor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008.

De cele mai multe ori, posibilităţile reduse, necunoaşterea legilor sau durata demersurilor legale îi fac pe oameni să asiste neputincioşi la distrugerile provocate de această specie protejată.

Pe lângă eforturile legislative, sunt de părere că autorităţile competente ar trebui să aplice măsuri specifice, de pildă să cultive anumite parcele special pentru asigurarea hranei mistreţilor şi, de asemenea, să introducă hrănirea complementară inclusiv pe perioada verii.

Aşadar, doar prin colaborarea tuturor factorilor de decizie vom putea îndeplini ambele obiective: atât protejarea populaţiei din mediul rural, cât şi asigurarea unei faune bogate şi diversificate, diminuând astfel riscul încălcării Legii nr. 407/2006 care reglementează vânătoarea în cazul speciilor protejate.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"La mulţi ani sănătoşi Majestăţii Sale, Regele Mihai I!"

Îi urez şi eu, ca şi alţi români, cu tot respectul cuvenit, sincere urări de sănătate Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României, cu ocazia zilei sale de naştere şi a zilei onomastice, zile ce au fost aniversate la 25 octombrie, respectiv 8 noiembrie a.c.

Decenţa, consecvenţa, precum şi demnitatea desăvârşită cu care Majestatea Sa, Regele Mihai I şi-a servit întotdeauna ţara, indiferent de locul în care s-a aflat, în funcţie de împrejurările vremurilor - forţate uneori -, dau cel mai bun exemplu posibil de cum trebuie să se comporte un adevărat şef de stat, fapt ce nouă, românilor, ne-a cam lipsit în general.

Şi la împlinirea venerabilei vârste de 92 de ani, Regele Mihai I reprezintă cel mai constant şi convingător promotor al intereselor României, atât la nivelul caselor regale ale monarhiilor europene, cât şi la nivelul guvernelor democratice.

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei Elena. Mihai a urcat pe tron pentru prima dată în 1927, după moartea bunicului său, Regele Ferdinand I. Deoarece Mihai avea doar 6 ani şi nu putea guverna, atribuţiile regale au fost îndeplinite de o regenţă formată din prinţul Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi preşedintele Curţii de Casaţie, Gheorghe Buzdugan.

Mihai a fost detronat chiar de tatăl său, Regele Carol al II lea, întors în ţară în 1930, primind în schimb titlul creat ad-hoc de "Mare Voievod de Alba-Iulia". Mihai a urcat pe tron a doua oară în septembrie 1940, când Carol al II-lea a fost obligat de Ion Antonescu să abdice şi să părăsească ţara.

Dar în august 1944, după ce frontul româno-german a fost învins de sovietici, Regele Mihai a decis să iasă din alianţa cu Germania şi să încheie un armistiţiu cu Aliaţii. Astfel, la 23 august 1944, Mihai a dispus destituirea şi arestarea mareşalului Antonescu. Într-un apel radiodifuzat către naţiune şi armată, Mihai a proclamat loialitatea României faţă de Aliaţi, a acceptat un armistiţiu oferit de aceştia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaţilor şi a declarat război Germaniei.

După actul curajos de la 23 august 1944, deşi aflat la o vârstă fragedă pentru un om de stat, Majestatea Sa, Regele Mihai, a continuat să se opună, în ciuda riscurilor pe care şi le asuma, planului Uniunii Sovietice de instaurare a comunismului în România.

În perioada comunistă, aflat în exil, Regele Mihai a militat permanent împotriva totalitarismului şi a reprezentat, în tot acest timp, un real simbol al românilor pentru democraţie şi libertate.

Consider că Majestatea Sa, Regele Mihai I va rămâne întotdeauna pentru noi, românii, cel mai important reper de moralitate şi decenţă, una dintre cele mai marcante personalităţi ale istoriei noastre, pe care sper din toată inima s-o aniversăm mulţi ani de acum înainte!

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"«Tot ce am promis, am făcut» - guvernarea prin taxe a USL - ului"

Îmi încep declaraţia politică de azi aducându-mi aminte cum acum un an şi jumătate USL intra la guvernare şi promitea românilor o viaţă mai bună, multe locuri de muncă, o economie înfloritoare şi alte asemenea.

După un an şi jumătate "reuşitele" USL sunt vizibile, chiar premierul afirmând acum câteva zile "Tot ce am promis, am făcut!". Totuşi, după atâtea luni de guvernare, tot ceea ce vedem este starea precară a economiei româneşti, care este demonstrată de cele patru rectificări bugetare negative ale Guvernului şi de blocajul în care a fost adus întreg mediul de afaceri.

Tot ceea ce vedem este că Guvernul Ponta creează zilnic haos financiar, taxe şi impozite, apoi se aşteaptă ca românul să-şi dea sufletul şi să plătească. În numai un an şi jumătate au fost introduse 30 de noi taxe, iar de la 1 ianuarie 2014 vor fi 34 de taxe, astfel că nimeni şi nimic nu va putea scăpa "taxatorului suprem", iar buzunarele şi aşa goale ale românilor vor cunoaşte o viaţă mai scumpă, care este deja trăită de mulţi români, la limita existenţei. Astfel, Guvernul a decis lărgirea bazei de impozitare care şi aşa este cea mai mare din Europa, eliminarea excepţiilor de la plată, indexarea pensiilor, deşi în campania electorală se promitea creşterea acestora, modificarea calculului accizelor, taxa pe chirie şi taxa pe arendă, taxa pe ţevile de apa, taxa pe coşuri de fum, taxa pe iazuri şi heleşteie, trotuare şi alei, taxa pe rampe de descărcare şi încărcare, taxa pe semne de circulaţie ş.a.

Poate că afirmaţia premierului se referea la faptul că a scăzut TVA-ul la pâine la 9%, deşi în realitate constatăm că lipsa controalelor fiscale a făcut ca preţurile să rămână în multe locuri la acelaşi nivel.

Revenind la taxele noi pe care le vom plăti, Guvernul afirmă că tot ce se produce trebuie taxat, dar nu spune şi că taxele pentru sonde de ţiţei şi gaze vor duce automat la creşterea preţurilor acestora în livrarea de combustibil lichid către populaţie, că taxele pentru linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii vor duce la scumpiri în domeniul telecomunicaţiilor. Nu spune populaţiei că taxele pentru construcţii, privind transportul energiei electrice, pentru centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni, pentru centrale termoelectrice şi nuclearo-electrice vor avea un impact major direct şi indirect asupra populaţiei, producătorii şi transportatorii de energie electrică estimând o creştere cu 100 de milioane de euro pe an a costurilor, impact ce se va resimţi în noile facturi de energie electrică, dar şi în toate produsele existente pe piaţă ce utilizează această resursă în procesul de fabricaţie. Nici faptul că produsele comercianţilor se vor scumpi datorită taxelor pe depozite, pe sere, pe rampe de încărcare-descărcare, pe parcările hypermarketurilor.

Să nu uităm de acciza de 0,07 euro pe litrul de benzină şi motorină, introdusă sub pretextul majorării Fondului pentru investiţiile în infrastructură, de parcă nu ar fi suficient că pentru 1 km de autostradă în România se plătesc aproximativ 5-6 milioane de euro. Această acciză se va vedea direct în preţul de la pompă, apoi pe toate lanţurile de distribuţie, până la produsul final. Nu contează că vor fi afectaţi atât transportatorii, cât şi restul produselor în al căror cost final transportul are o pondere semnificativă.

Tot ce contează pentru Guvernul USL e că se strâng bani la buget, nu contează cine suportă toate aceste taxe!

Sau poate afirmaţia premierul se referea la creşterea venitului minim, la majorarea acestuia până la "fabuloasa" sumă de 900 lei, dar, desigur, în două tranşe, 1 ianuarie şi 1 iulie, nu pentru că nu ar fi posibilă o creştere chiar de la 1 ianuarie la această valoare, ci doar să profite de faptul că se apropie alegerile electorale şi trebuie să poată minţi iarăşi populaţia. Sau poate se referea la faptul că a tot anunţată cu mândrie creşterea salariului unui medic rezident ori a unui profesor debutant cu o sumă astronomică, 30 de lei.

Consider că noile taxe au făcut şi vor face o gaură de nesuportat în buzunarele românilor, faţă de beneficiile acordate de Guvernul USL.

Având în vedere că aceste noi taxe vor avea drept efect blocarea economiei României, creşteri de preţuri în lanţ şi scăderea puterii de cumpărare a fiecărui român, pe care creşterile salariale sau de pensii nu o va acoperi nici măcar pe jumătate, consider că PDL, ca principal partid de opoziţie, e îndreptăţit să depună în Parlament o moţiune simplă la adresa Guvernului USL

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Reforma în sănătate - un proces vital!"

Reforma în sănătate presupune elaborarea legislaţiei de reformă prin punerea în acord cu prevederile programului de guvernare. Au fost consultări fructuoase cu profesionişti din sistem, asociaţiile de pacienţi, sindicatele, iar proiectele au fost supuse unei serii de dezbateri naţionale şi regionale la care au participat inclusiv parlamentari.

Reforma în domeniul sănătăţii presupune modificarea şi completarea Legii nr.92/2006 prin armonizarea legislaţiei naţionale cu dispoziţiile legislaţiei europene privind acordarea asistenţei medicale transfrontaliere. Acest proces de reformă presupune continuarea procesului de descentralizare, prin trecerea de activităţi de la structurile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii către Consiliile judeţene, şi prin transferarea de unităţi sanitare cu paturi către administraţia locală.

Elaborarea pachetului de servicii medicale de bază este o componentă foarte importantă a procesului de reformă şi a fost făcută de specialiştii în domeniu pornind de la date statistice şi pe principiile medicinei bazate pe dovezi. Acest pachet este gândit pe episoade de îngrijire, pentru fiecare problemă de sănătate pacientul primind un set nou de servicii. Acest pachet spune clar unde, cum şi în ce condiţii se acordă servicii medicale, direcţionând pacientul, iar medicilor de familie li se dă posibilitatea să acorde o gamă mai largă de servicii. O componentă la fel de importantă în cadrul acestui proces de reformă îl constituie şi proiectul pilot privind statutul spitalelor. Toate spitalele publice vor primi statutul de unitate publică şi vor putea beneficia de fonduri bugetare. Spitalele vor putea spera să aibă după un buget global, spre deosebire de situaţia actuală, când trebuie să aştepte rectificarea bugetară. Vor putea contracta împrumuturi financiare, să calculeze şi introducă în conturi amortizarea bunurilor şi să constituie fond propriu de dezvoltare.

Tot în acest amplu proces se înscrie şi proiectul-pilot privind creşterea veniturilor medicilor şi echipelor medicale, precum şi organizarea şi funcţionarea rezidenţiatului şi răspunderea civilă a personalului medical (malpraxis).

Reorganizarea şi restructurarea Ministerului Sănătăţii şi descentralizarea completează armonios acest proces complex de reformă al sănătăţii, în interesul cetăţeanului.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Relaxarea fiscală - o soluţie pentru România anului 2014"

Pe această cale, îmi exprim susţinerea faţă de măsurile propuse de Guvernul României în vederea reorganizării ANAF, respectiv înfiinţării Direcţiei Generale Antifraudă, tot acest proces având menirea de a creşte gradul de colectare la bugetul de stat.

Pe de altă parte, consider că este nevoie de susţinerea din partea statului a mediului de afaceri din România, în vederea creării de noi locuri de muncă, realizării de investiţii în domenii cheie precum: energie, agricultură, turism, IT&C, aceste măsuri fiind necesare deblocării economiei. Consider că IMM-urile reprezintă unul dintre motoarele economiei unui stat. Astfel, Guvernul trebuie să stabilească un set coerent de măsuri care să nu reprezinte poveri fiscale pe umerii contribuabililor. Mărirea taxelor şi a impozitelor ar conduce la impedimente în dezvoltarea afacerilor şi în dezvoltarea unor domenii strategice de care economia României are atâta nevoie. Mai mult, astfel de măsuri ar îngreuna mediul de afaceri şi ar avea consecinţe la nivelul investiţiilor externe, România riscând să nu mai reprezinte o destinaţie de afaceri pentru investitorii străini.

Anul 2014 trebuie să stea sub semnul relaxării fiscale. Guvernul României trebuie să asigure cadrul legal pentru micşorarea TVA-ului de la 24% la 19% şi scăderea CAS-ului cu 2-4 puncte procentuale. Aceste măsuri conduc la stimularea consumului în rândul populaţiei, la creşterea producţiei şi la deblocarea mediului de afaceri autohton. Consider că România are nevoie de un nou model de creştere economică - trebuie să renunţăm la modelul bazat pe împrumuturi externe şi să configurăm unul bazat pe investiţii şi pe dezvoltarea mediului antreprenorial autohton, prin susţinerea unor măsuri de relaxare fiscală.

O altă măsură care s-ar încadra în aceeaşi arhitectură a deblocării economiei este cea a amnistiei fiscale, aplicată mai ales în perioadele de criză economică. Ţări precum Elveţia, Germania, SUA, Franţa, Austria au adoptat diferite forme de amnistie fiscală pentru a relansa economia. O astfel de măsură ar genera efecte pozitive la nivelul economiei, prin repatrierea unor sume consistente deţinute de cetăţeni români în instituţii bancare din afara ţării.

Consider că îngheţarea preţurilor la electricitate şi gaz, pe o perioadă determinată de doi ani, reprezintă o măsură menită să susţină atât mediul de afaceri (care deja se confruntă cu numeroase taxe şi impozite), cât şi cetăţenii.

Pe termen mediu şi lung, priorităţile României ar trebui să fie legate de crearea de noi locuri de muncă, atragerea de investiţii, dezvoltarea economiei şi adoptarea de măsuri de relaxare fiscală, acestea conducând la eticheta de ţară competitivă pe plan internaţional. Dacă aceste măsuri vor fi îndeplinite, relaxarea fiscală, în proporţie de 90%, va fi un succes.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

În cursul negocierilor cu FMI şi în construcţia bugetară pe anul 2014, PNL a urmărit două teme majore care ţin de elementele esenţiale ale fiscalităţii, foarte importante pentru întreaga viaţă economică şi pentru mediul de afaceri: menţinerea cotei unice de 16% şi reducerea CAS-ului.

Rezultatul negocierilor cu FMI şi discuţiile legate de bugetul pentru anul 2014 demonstrează că PNL şi-a manifestat şi atitudinea cât se poate de serioasă de a fi solidar în interiorul unui guvern şi de a urmări programul de guvernare, deoarece cota unică a fost menţinută, iar pentru CAS, din al doilea trimestru al anului 2014 va fi aplicată o reducere de 5%. Această reducere se va realiza prin măsurile de îmbunătăţire a colectării, care deja sunt vizibile, prin reducerea evaziunii şi fraudei fiscale, printr-o îmbunătăţire a administrării veniturilor.

Acceptarea de către FMI a acestei măsuri este prima reuşită de acest gen a unui guvern al României, cu atât mai mult cu cât guvernele PDL, în toate discuţiile şi negocierile pe care le-au avut cu Fondul, nici nu au ajuns să pună problema unei scăderi de fiscalitate de o asemenea natură.

Consider că este lăudabil că PNL, alături de partenerii de guvernare, a reuşit să menţină coordonatele programului de guvernare, şi anume stipularea pentru prima oară a deciziei politice de a reduce CAS-ul cu 5 puncte procentuale în cursul anului viitor, menţinerea cotei unice de impozitare, creşterea salariului minim, creşteri salariale pentru categorii de salariaţi cum ar fi rezidenţi din sistemul de sănătate sau debutanţii din învăţământ.

Cred că suntem cu toţii de acord că aceste lucruri constituie paşi importanţi pe calea îndeplinirii programului de guvernare.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Bugetul solidarităţii sociale"

De mai bine de două săptămâni o parte a opoziţiei politice, precum şi o parte a opiniei publice din România se arată extrem de inflamate de structura şi principiile noului exerciţiu bugetar pentru anul 2014. Dezamăgirea multora este legată de faptul că Guvernul doreşte să-şi onoreze promisiunile electorale şi să înfăptuiască dreptatea socială.

Mi-e greu să înţeleg de ce unii bocesc din pricina faptului că salariile mici vor creşte consistent! Nu e bine să crească salariile!? Nu e bine ca cei care muncesc şi câştigă puţin să aibă dreptul la o viaţă mai bună? Nu e bine ca pensionarii care au muncit o viaţă să se bucure de o indexare bine meritată şi să îşi poată asigura un nivel de trai cât de cât decent? Sunt întrebări cărora eu le ştiu răspunsul, însă îmi este greu să înţeleg de unde se naşte atâta opoziţie din partea unora.

Înţeleg, în schimb, de ce unii colegi politicieni consideră aceste măsuri greşite! Pentru că ei nu au crescut salarii, ci au tăiat salarii! Pentru că ei nu au crescut pensii, ci au impozitat pensii! Pe ei îi înţeleg! Le înţeleg opoziţia faţă de măsuri care aduc un dram de bunăstare pentru o mare parte dintre români. Le înţeleg opoziţia faţă de măsuri pe care ei nu au fost în stare să le înfăptuiască! Cu toate acestea, nu înseamnă că trebuie să se opună iraţional pentru ca noi să le înfăptuim.

Argumentele potrivit cărora extinderea bazei de impozitare va determina un "taifun" inflaţionist sunt simple minciuni politicianiste, contrazise chiar de instituţia care se luptă din anul 2005 cu inflaţia, Banca Naţională a României. Nu mai târziu de săptămâna trecută BNR ne anunţa revizuirea în jos a ţintei de inflaţie, la un procent care i-ar face invidioşi şi pe europeni, de sub 2%.

Ştim cu toţii că majorarea salariului minim, majorarea salariilor unor categorii profesionale cu venituri reduse, cum ar fi rezidenţii sau cadrele didactice, sau indexarea pensiilor nu reprezintă decât începutul unui proces. Dacă Guvernul va urma linia începută în anul 2012, de consolidare a creşterii economice şi de consolidare a finanţelor publice, sunt convins că în anul 2015 vom putea să dăm veşti la fel de bune tuturor românilor.

Cred cu putere că Guvernul trebuie lăsat să guverneze în interesul celor mulţi, iar românii vor realiza, mai devreme sau mai târziu cine munceşte şi cine minte cu rea-intenţie! Viaţa românilor a început să se schimbe în bine odată cu venirea la guvernare a USL. Este o realitate care trebuie însă să continue! Românii, mai ales cei cu venituri reduse, au îndurat suficient! Este momentul ca dreptatea socială să se arate şi pentru ei! Din aceste motive, consider că bugetul pentru anul 2014 este un buget al solidarităţii sociale.

Domnul Dorinel Ursărescu:

La recentul Consiliu Naţional al PSD, domnul Mircea Geoană a avut un discurs vădit îndreptat împotriva PNL. "Deşi suntem un partid cu talie dublă faţă de dânşii, am acceptat, pentru a avea această alianţă împreună şi această majoritate, paritate la nivel local şi la nivel de guvernare. Niciun alt partid nu a făcut un astfel de sacrificiu tactic, pentru un scop strategic, cum am făcut-o noi şi conducerea partidului. Am fost şi suntem serioşi şi oneşti şi solidari până la capăt, dar cred că este legitim să cerem acelaşi lucru din partea partenerilor noştri (...) aşa cum noi am fost oneşti şi corecţi până la capăt, aşteptăm să fim trataţi cu respect în casa noastră, în care suntem partidul cel mare", a afirmat printre altele fostul preşedinte social-democrat.

O astfel de declaraţie făcută într-un for politic de anvergură nu poate duce decât la tensionarea relaţiilor în cadrul USL, la slăbirea încrederii între cele două mari grupări componente ale alianţei.

Nimeni nu a negat faptul că PSD este un partid mai mare decât PNL. Se ştie, într-o ţară postcomunistă de tipul României, segmentul de dreapta este numeric mai mic decât cel de stânga. Este o stare de fapt pe care nimeni nu a contestat-o. În ceea ce priveşte paritatea - aici domnul Geoană dovedeşte că are o problemă cu aritmetica. Paritatea atât la alegerile locale, cât şi la alegerile parlamentare a operat doar pe poziţiile (primării, mandate de senatori şi deputaţi) deţinute de alte forţe politice. În ceea ce priveşte "sacrificiul tactic", aici fostul preşedinte al PSD este evident că exagerează. Mă văd obligat să-i amintesc domnului Geoană că fără aportul PNL, nu trecea moţiunea de cenzură din primăvara anului 2012, moţiune care a dus la căderea guvernului portocaliu; fără aportul PNL, nu se câştigau aproape toate preşedinţiile de consilii judeţene, nu se scoteau din circuit peste 100 de primari PDL, nu se obţineau 70% din mandatele de senatori şi deputaţi. Evident, nimeni nu poate nega că şi PNL a avut de câştigat pentru că a beneficiat de sprijinul PSD.

Dar fără existenţa alianţei dintre cele două partide, fără sprijinul pe care şi l-au acordat reciproc, Nu se ajungea la rezultatele obţinute în 2012 la toate formele de scrutin. Din această cauză este deplasată referirea la un "sacrificiu tactic".

De asemenea, toate rezultatele obţinute în anul 2012 nu ar fi fost posibile dacă unul dintre cele două partide nu ar fi fost onest şi corect. Discursul domnului Geoană a lăsat de înţeles că doar PSD a fost onest şi a jucat corect. Vreau să-i reamintesc domnului Geoană că nu este pentru prima oară când PNL a dat dovadă de corectitudine şi onestitate. În turul II al alegerilor prezidenţiale din anul 2009, PNL şi Crin Antonescu au declarat public că îl vor susţine pe Mircea Geoană, candidatul PSD, şi aşa s-a întâmplat. 95% dintre voturile obţinute de Crin Antonescu în turul I au mers în turul II la Mircea Geoană, iar în campania electorală conducerea PNL a fost alături de Domnia Sa. Că nu a câştigat alegerile prezidenţiale din 2009 nu a ţinut în niciun caz de PNL.

Şi domnul Geoană nu trebuie să uite că PNL a jucat corect în decembrie 2009, deşi cu un an înainte, chiar Domnia Sa a uitat de onestitate şi corectitudine şi a fost de acord cu o alianţă între PSD şi PDL, o alianţă care, de fapt, a avut drept rezultat ulterior chiar câştigarea de către Traian Băsescu a celui de-al doilea mandat de preşedinte. Dacă s-ar fi ajuns în decembrie 2008 la o alianţă la guvernare PSD-PNL, astăzi, la Palatul Cotroceni, s-ar fi aflat chiar Mircea Geoană.

Există deci suficiente motive pentru care domnul Geoană nu trebuie să atace PNL şi conducerea liberală. Dar a făcut-o şi sper să fie doar un puseu de orgoliu personal. Evident, nejustificat.

Domnul Vasile Varga:

"Datele statistice confirmă justeţea măsurilor economice liberale"

Acum, când se discută din ce în ce mai aprins pe problema bugetului de stat, consider că trebuie să aducem în atenţia opiniei publice mai multe date estimate puse la dispoziţie de către Institutul Naţional de Statistică.

Sunt tot mai multe voci în spaţiul public care acuză guvernarea USL că nu a făcut nimic pentru mediul de afaceri românesc. Dar datele statistice arată altceva. Astfel, se constată că avem o creştere cu 8,4% a exporturilor şi o scădere cu 0,7% a importurilor în primele nouă luni din 2013, comparativ cu 2012. De asemenea, deficitul comercial a fost de 18,33 miliarde lei (4,15 miliarde euro), mai mic cu 13,72 miliarde lei (3,060 miliarde euro) faţă de cel înregistrat în perioada similară a anului trecut.

Remarcăm, totodată, că, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în primele nouă luni din 2013 cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut faţă de perioada similară din 2012, atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 7,7%, respectiv cu 7,3%. Creşterea este datorată în principal creşterilor înregistrate la activităţi de servicii informatice şi tehnologia informaţiei (+13,5%) şi la transporturi (+10,5%).

Nu greşim dacă afirmăm că aceste date demonstrează că economia României îşi reia creşterea. În acest proces se vede clar că măsurile liberale impuse de miniştrii PNL dau rezultate, acestea făcându-se simţite şi mai puternic anul viitor.

Reiterez faptul că PNL îşi respectă angajamentele faţă de cetăţeni şi depune toate eforturile pentru a îmbunătăţi situaţia economiei şi a mediului de afaceri, nu aşa cum a distrus guvernarea PDL, şi aici mă refer la desfiinţarea sutelor de mii de locuri de muncă, închiderea a aproape 200.000 de întreprinderi mici şi mijlocii, totul pe fondul unei îndatorări tot mai accentuate a populaţiei.

Sunt convins că măsurile de dreapta din economie şi finanţe îşi demonstrează rezultatele.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Casa Celibidache, între bune intenţii şi ruină"

Casa în care s-a născut şi a copilărit marele dirijor Sergiu Celibidache, aflată în municipiul Roman, se află într-o stare de degradare ruşinoasă pentru memoria acestui muzician de excepţie, considerat în mod unanim drept unul dintre cei mai importanţi şi mai originali şefi de orchestră ai secolului al XX-lea.

Clădirea este construită în stilul conacelor boiereşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi, întrucât familia Celibidache s-a mutat la Iaşi în 1935 (pe când muzicianul avea 23 de ani), iar după război dirijorul a fost considerat, mulţi ani de zile, drept un "transfug" şi un "trădător" de către autorităţile comuniste, ea nu s-a bucurat de necesarele lucrări de consolidare.

După 1989, autorităţile locale din Roman au avut în plan consolidarea şi refacerea clădirii, căci mulţi ani, până în 2000, aici a funcţionat o şcoală de muzică, în mod evident, ca o încercare de a reda casei Celibidache măcar funcţia ei de odinioară. Din păcate, construită cu mult înainte de epoca modernă, casa are o rezistenţă foarte slabă la cutremure, iar marile seisme din 1940, 1977, 1986 şi ultimele mişcări tectonice de anul acesta au şubrezit-o până aproape de prăbuşire.

Din informaţiile mele, rezultă că un plan de consolidare şi restaurare, ca şi de transformare a casei într-un centru cultural există. Primăria a cumpărat casa, dar, din păcate, nu mai are bani în buget pentru a o restaura. Este nevoie de 2.580.000 de lei, dată fiind amploarea lucrărilor necesare pentru consolidare, ca şi dificultatea de a le face fără a afecta aspectul specific, de casă boierească românească, a imobilului. Celor care li se pare mare suma, le spun că alternativa este simplă: dispariţia casei natale a unuia dintre cei mai mari dirijori ai secolului trecut, care s-a născut şi s-a format în România. Lăsându-ne un patrimoniu spiritual imens şi o singură datorie: aceea de a conserva, pe cât posibil, urmele materiale ale trecerii sale pe acest pământ. Ar fi o ruşine fără margini ca singurele urme ale trecerii lui Sergiu Celibidache prin lume să fie plăcile memoriale de pe casele în care a locuit în Germania, câtă vreme noi avem încă imobilul în care a născut şi a trăit 23 de ani.

Fac un apel la autorităţile culturale centrale, la Ministerul Culturii, să găsească o soluţie de a ajuta Primăria din Roman să strângă banii necesari salvării casei Celibidache, aflată în pericol iminent de prăbuşire. Dacă nu va fi posibil, din cauza multelor nevoi ale bugetului local, să fie asiguraţi banii prin bugetul Primăriei Roman, se poate găsi o soluţie în parteneriat public-privat, care să permită măcar efectuarea lucrărilor urgente de consolidare şi începerea salvării casei.

Un apel către unele fundaţii muzicale din Germania - pe care, în mod evident, nu-l poate face un biet funcţionar din primărie, dar îl poate face o direcţie de specialitate a Ministerului Culturii şi Patrimoniului - ar putea găsi rapid măcar sumele necesare consolidării imobilului. Altfel, ne numim degeaba Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Domnul Mihai Weber:

"Bugetul 2014 - un buget în slujba solidarităţii, a inovării şi a dezvoltării economice şi sociale"

Negocierile referitoare la modificarea bugetului pe 2014 dintre Guvern şi delegaţia Comisiei Europene, FMI şi Băncii Mondiale au fost încheiate cu succes. În urma acestor negocieri cu partenerii internaţionali care au dat dovadă de solidaritate şi profesionalism, au fost promovate o serie de măsuri cu un bun impact asupra României.

Guvernul USL vine şi de această dată în ajutorul cetăţenilor şi agenţilor economici. Se lucrează la stabilirea bazelor unui bun proiect de buget, al cărui obiectiv este dezvoltarea economică favorabilă, dar şi durabilă a României, ocuparea forţei de muncă, precum şi scăderea ratei şomajului.

Astfel, ca prim pas, a fost stabilit un deficit bugetar de 2,2% din PIB, în scădere faţă de 2013. Au fost prevăzute ca date de construcţie investiţii care să depăşească 6% din PIB, în acest fel contribuindu-se la o creştere economică, dar şi la lansarea anumitor proiecte importante pentru diverse domenii. Se vor continua investiţiile în domeniul infrastructurii locale, precum şi rularea în continuare a programelor dedicate desfăşurării acestor investiţii, fiind alocate în buget 2,5 miliarde de lei necesare acestor modificări.

În discuţie a fost pus şi salariul minim pe economie. Începând cu 1 ianuarie, acesta va creşte de la 800 de lei la 850 de lei, urmând ca de la 1 iulie să ajungă 900 de lei. Se va lucra la stabilirea gradului în care vor creşte salariile tinerilor ieşiţi de curând de pe băncile facultăţilor, în special salariile medicilor rezidenţi, precum şi ale profesorilor debutanţi.

Pensiile vor fi indexate cu un procent de 3,76 %, o rată dublă faţă de inflaţie. De aceste majorări vor beneficia cei peste 5 milioane de pensionari care au avut de suferit în 2010 în urma deciziilor prost luate de Guvernul Boc.

Vom avea o creştere a plafonului de datorie pentru proiecte de infrastructură la autorităţile locale de 1,2 miliarde de lei şi o creştere a cofinanţărilor pentru fondurile europene la 3%. A fost prevăzut şi un buffer bugetar pentru a putea semna şi demara importante proiecte de infrastructură, ca măsuri de creştere a veniturilor vor fi indexate accizele în funcţie de rata inflaţiei, care, din fericire, pe 2013, înregistrează o rată scăzută.

Subiectul cel mai intens discutat în timpul negocierilor a fost cel referitor la reducerea contribuţiilor de stat. Începând cu cel de-al doilea semestru al anului va avea loc scăderea semnificativă a acestora cu 5 puncte procentuale. Guvernul va avea grijă ca acest impact să fie unul neutru, în aşa fel încât pierderile rezultate în urma reducerii contribuţiilor asigurărilor sociale să fie compensate din venituri suplimentare sau din realocarea altor fonduri, precum şi din reducerea cheltuielilor.

Consider că aceste modificări vor veni în ajutorul întregii populaţii, începând de la cei tineri până la pensionari şi au drept ţintă relansarea economiei. Se vor garanta măsuri de absorbţie a fondurilor europene, de declanşare a unor proiecte de investiţii, paşi ce duc în mod sigur spre dezvoltarea României pe plan economic, dar şi pe plan social.

Guvernul USL îşi va asuma în continuare angajamentul politic solidar şi sunt convins că măsurile luate reprezintă o soluţie optimă în rezolvarea tuturor problemelor apărute cu 3-4 ani în urmă. Pentru aceasta, vom continua să luptăm şi să facem dreptate celor care au avut de suferit în urma dezastrului economic-social din 2010-2011.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Dacă Ponta nu vrea şi nu poate, atunci Oprişan preşedinte!"

Recunosc că de mic copil am avut o adevărată alergie la ceea ce a însemnat relaţia dintre culoarea roşie, puterea politică şi guvernare. Ştim cu toţii cât de rău a făcut acestui popor şi acestei ţări culoarea roşie. Astăzi, după 18 luni, ajutată şi sprijinită de liberali, culoarea roşie a început să acapareze tot ce mişcă în România şi să anihileze orice i-ar fi potrivnic, inclusiv critica.

"Să luăm tot! Să câştigăm tot! Să luăm toată ţara" avea să strige din toţi plămânii veşnicul candidat la preşedinţie, Mircea Geoană, a cărui vopsea pro-occidentală s-a scorojit mult prea repede şi a lăsat să iasă la iveală cojoaca murdară moştenită de la Ion Iliescu. Teama şi respingerea culorii roşii mi-a fost reactivată din nou acum câteva zile, când, într-o adunare grandioasă, megalomanică, pe care şi Ceauşescu şi-ar fi dorit-o la al XIII-lea congres, baronii locali îl mângâiau satisfăcuţi pe creştet pe Victor Ponta. "Bravo Victoraş! Bravo! Tare bine se mai fură în administraţie şi la consilii judeţene de când eşti tu prim-ministru!".

Şi pentru a nu se dezminţi că ei conduc ţara, baronii nu s-au sfiit să-l tragă şi de urechi pe Victor Ponta, după principiul "noi te-am făcut, noi te omorâm!". Acest lucru s-a tradus prin presiunile pe care baronii le-au făcut şi le fac pentru urgentarea "marii împărţeli", ascunsă sub denumirea eronată de "descentralizare", prin creşterea transferurilor financiare către baronii locali, cum altfel decât prin supraimpozitarea românilor şi a firmelor şi prin presiuni asupra lui Victor Ponta să candideze la preşedinţia României.

"Dacă nimeni nu doreşte să candideze la preşedinţie din partea PSD, o să candidez eu şi o să-l propun prim-ministru pe Nini Săpunaru!". Dacă nu aş fi auzit-o cu urechile mele, aş fi spus că este titlul unui pamflet de bună calitate. Din păcate, nu-i nici pamflet, nici o glumă bună, ci afirmaţia celui căruia nu-i mai place să i se spună doar baron local, ci cneaz sau cel puţin voievod. Da! Aţi ghicit! Este vorba despre voievodul Moldovei de Sud, Marian Oprişan. Mulţi au luat oferta de preşedinte a voievodului Oprişan ca o glumă! Alţii au văzut-o ca un îndemn pentru Victor Ponta, ca să-l lase pe Crin să doarmă liniştit!

Din nefericire, eu nu am văzut în această declaraţie decât faptul că, dacă preşedintele României va proveni din cadrul USL, ceea ce sincer nu le-aş dori românilor, el nu va fi decât "paiaţa" baronilor locali, baroni dotaţi cu şi mai mulţi bani şi cu şi mai multe puteri prin proiectul de descentralizare al lui Dragnea. Dacă filosofia lui Dan Voiculescu era ghidată de principiul "nu voi avea toată puterea până nu pun mâna pe justiţie", filosofia voievodului Oprişan este destul de asemănătoare: "nu voi fi voievod până la capăt, până nu impun o paiaţă la Cotroceni".

Păcat, stimaţi colegi, că singura realizare a lui Victor Ponta se traduce în reactivarea Republicii Baronilor, brevetată de Adrian Năstase. Din nefericire, Republica Baronilor este acum şi mai puternică şi mai periculoasă.

Domnul Gheorghe Costin:

Se pare că rezultatul negocierilor recente cu FMI purtate de Guvernul USL l-au trezit din amorţire pe preşedintele Traian Băsescu.

Aflat în opoziţie cu toţi românii şi cu tot ce face acest guvern, preşedintele-jucător a reintrat în arenă şi a reintrodus în discursul public o "zicere" dragă lui. omul gras - statul, care se urcă în spatele omului slab - economia.

E foarte simplu, statul a devenit gras în mandatul guvernelor PDL sub atenta lui îndrumare..., iar economia s-a prăbuşit în urma politicilor dezastruoase promovate de cabinetele Boc şi Ungureanu. În mandatul acestor guverne austeritatea a fost singurul model economic livrat cetăţenilor, iar pentru mediul de afaceri au fost lansate doar măsuri otrăvitoare. Bilanţul acestui şir de politici anti-dezvoltare economică este edificator pentru ce a însemnat guvernarea PDL. Astfel, din 2008 până în 2010, numărul întreprinderilor din industrie a scăzut cu 12,8%, al celor din construcţii cu 16,9%, al celor din comerţ cu 15,1%, al celor din servicii cu 7,7%, iar exemplele negative pot continua.

Domnul preşedinte nu se află în postura să dea lecţii de economie unui Guvern care a reuşit să relanseze economia, să oprească jaful din companiile de stat, să reîntregească salariile bugetarilor şi să redea pensionarilor procentul de 5,5% reţinut abuziv.

În aproape 10 de ani de administraţie Băsescu, România a fost un teren de luptă politică, în care preşedintele a exersat o serie de manevre pentru a-şi marca teritoriul şi a-şi satisface interesele mărunte şi obscure. De la preşedintele tuturor românilor, a devenit treptat preşedintele unei găşti de partid, care tot timpul poza în apărătorul unor principii şi valori morale prea înalte pentru statura sa minusculă.

Ieşirile publice ale preşedintelui pe teme economice sunt de-a dreptul hilare când ne gândim că a patronat timp de mai bine de 3 ani guverne care nu au performat la acest capitol, ci, din contră, au adus mari deservicii.

Guvernul USL a avut o sarcină dificilă imediat după câştigarea alegerilor în 2012. Acordul cu FMI trebuia dus mai departe, un acord pe care nu ni l-am dorit, dar l-am primit cadou de la guvernarea PDL. Preşedintele nu este cinstit cu el însuşi în primul rând, acum când iese public şi cere renegocierea obligaţiilor asumate de către Guvern în urma negocierilor cu partenerii internaţionali. Iar faptul că se erijează în depozitarul soluţiilor salvatoare pentru economie este de-a dreptul revoltător. Să înţelegem că domnul preşedinte a fost foarte mulţumit de rezultatul negocierilor Guvernului Boc, când au fost amputate veniturile populaţiei? Sau când a crescut TVA-ul la 24%?

Toată această agitaţie prezidenţială pe tema negocierilor cu FMI este un joc perfid al unui preşedinte ilegitim, dar care vrea pe ultima sută de metri de mandat să fie în prim-planul vieţii publice.

Domnul Victor-Gheorghe Manea:

Declaraţie politică: "Descentralizarea - o necesitate în procesul de modernizare a României"

Programul de guvernare 2013-2016, în capitolul "Dezvoltare şi administraţie", acordă o importanţă deosebită continuării procesului de descentralizare administrativă şi financiară.

Potrivit viziunii noastre, creşterea autonomiei unităţilor administrativ-teritoriale reprezintă un pas necesar pentru a aduce serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni. De altfel, reforma instituţională la nivel central şi local în scopul fundamentării procesului descentralizării şi realizării unei reforme administrativ-teritoriale este una din priorităţile PNL asumate prin Programul "Statul Liberal - A doua modernizare a României".

În concepţia liberală, pentru reforma instituţională la nivel local este necesar să transferăm definitiv unele atribuţii de la nivel central către autorităţile administraţiei publice locale, astfel încât "majoritatea serviciilor publice deconcentrate din judeţe să devină instituţii de interes judeţean/local în coordonarea/subordinea autorităţilor locale".

Pasul a fost deja făcut, astfel că, în vederea realizării procesului de descentralizare, Guvernul USL îşi va îndeplini obiectivul asumat în Programul de guvernare prin angajarea în Parlament a răspunderii pe Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi a unor măsuri de reformă privind autorităţile administraţiei publice locale şi funcţionarii publici. În acest sens, vor fi transferate competenţele de la nivel central la nivel local pentru domeniile: agricultură, cultură, turism, învăţământ preuniversitar, muncă, mediu, sănătate, tineret şi sport şi transporturi.

În încheiere, aş vrea să menţionez faptul că principiul descentralizării are la bază concepţia liberală clasică bazată pe autonomie locală şi este implementat cu scopul de a oferi servicii mai bune şi mai apropiate de cetăţean, sporind, totodată, legitimitatea autorităţilor publice în proiectarea şi îndeplinirea unor obiective strategice în plan economic, social şi cultural, cu efect asupra modernizării societăţii româneşti.

Domnul Anton Doboş:

"Importanţa conlucrării dintre mediul de afaceri şi mediul academic pentru viitorul tinerei generaţii"

Subiectul declaraţiei politice de astăzi nu este deloc unul întâmplător. Săptămâna trecută am avut ocazia şi deosebita plăcere să particip la un eveniment găzduit de una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din România, Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj Napoca. Acolo, ne-am întrunit pentru prima dată în afara Parlamentului, dând posibilitatea studenţilor, oamenilor de afaceri şi reprezentanţilor mediului academic să asiste la o şedinţă de lucru a deputaţilor din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Având ca punct de plecare evenimentul de la Cluj, am ajuns să reflectez la importanţa acestui gen de activităţi şi a expunerii directe a studenţilor la realitatea care îi aşteaptă după terminarea studiilor.

Lucrurile se schimbă extrem de rapid şi este evident că trăim într-o lume competitivă şi globalizată, iar adaptarea la cerinţele acesteia trebuie să fie continuă, mai ales într-o arie precum cea a educaţiei. De-a lungul timpului am avut ocazia să observ schimbările din acest domeniu din mai multe perspective. Unele reforme au fost bune. Altele încă necesită abordări şi soluţii unitare pentru ca tinerii să fie pregătiţi mai mult decât ceea ce învaţă din manuale şi suporturi de curs.

Educaţia ar trebui să fie relevantă şi să ajute oamenii să-şi câştige existenţa, chiar dacă lucrurile s-au schimbat în bine în ultimul timp, cred că importanţa pe care sistemul o acordă caracterului practic al educaţiei este una încă mult prea mică, iar efectele se observă prin diminuarea livrării unui personal ancorat în cererea de pe piaţa muncii.

Gradul de aşteptare al mediului privat raportat la tinerii care pleacă de pe băncile universităţilor este unul extrem de ridicat, deoarece toate companiile caută un capital uman cât mai calificat. Dar pentru ca această aşteptare să fie atinsă, e nevoie de flexibilitate şi de cooperare din ambele părţi.

Pe de o parte, companiile s-ar putea implica în stabilirea curriculei, ar putea oferi posibilitatea unor stagii de pregătire şi ar putea finanţa programe de cercetare, dând astfel universităţilor posibilitatea să îşi extindă competenţa în domeniu. Pe de altă parte, mediul academic ar putea să organizeze întâlniri între reprezentanţii companiilor şi studenţi: să simuleze realităţi concrete sub forma unor studii de caz cu date reale, livrate de companiile partenere.

Totuşi, prin apropierea mediului de afaceri de zona academică, cei care ar avea cel mai mult de beneficiat ar fi tinerii care, pe lângă gradul de profesionalizare crescut, ar putea avea soluţii concrete de plasament la absolvire, cu un program sistematic de dezvoltare a carierei, aşa cum există în multe alte ţări europene.

Ştiu că e o provocare cu totul nouă pentru noi, în materie de educaţie, să facem faţă unei pieţe a muncii cu cerinţe schimbătoare şi mai ştiu şi că nu se poate reseta tot sistemul educaţional la fiecare doi ani. Cred totuşi că prin acest gen de parteneriate, conlucrând şi asigurând un flux de informaţii bilateral, cu o curriculă bine ancorată în viaţa reală, vom putea să livrăm un personal mai bine pregătit şi cu mai multe oportunităţi de angajare.

Eric Hoffer spunea că "În vremuri de schimbare, cei care învaţă continuu moştenesc lumea, iar cei care se opresc din învăţat se «trezesc» excepţional pregătiţi pentru o lume care nu mai există". Eu îmi doresc ca tinerii, adevărata resursă a ţării noastre, să fie pregătiţi nu doar la nivel declarativ şi teoretic pentru această lume într-o continuă schimbare. De aceea, este de datoria noastră să facem ca aceste parteneriate între mediul de afaceri şi mediul academic să se dezvolte, să se întărească şi să devină tot mai prezente în realitatea cotidiană.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: situaţia negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional.

Măsurile negociate cu FMI pentru bugetul 2014 reflectă continuarea şi consolidarea procesului de creştere economică de 2,2% din PIB. Am stabilit un deficit de 2,2% din PIB, mai mic decât cel cu care vom încheia anul 2013. Acest deficit va fi alocat în principal pentru investiţii, acestea fiind de circa 3 ori mai mari decât deficitul bugetar.

Cadrul macroeconomic al construcţiei bugetare se bazează pe creşterea salariului minim de la 800 la 900 lei (cu 12,5%) în 2 etape: 850 lei de la 1 ianuarie 2014 şi 900 lei de la 1 iulie 2014. Astfel, pentru un angajat cu salariu minim suma va fi de 67 lei pe lună; 2,8 milioane de angajaţi vor beneficia de această măsură.

În privinţa măsurilor bugetare şi fiscale convenite cu FMI, unul dintre principalele obiective ale construcţiei bugetului vizează atragerea de fonduri europene prin asigurarea resurselor financiare necesare. Astfel, va creşte cofinanţarea fondurilor europene de la 2,6% din PIB la 3,1% din PIB.

În vederea susţinerii proiectelor de infrastructură rutieră, în principal a construcţiei de autostrăzi şi drumuri naţionale, am convenit introducerea unei accize la carburanţi de 7 eurocenţi/litru. Astfel, va fi constituit un fond special destinat exclusiv finanţării proiectelor de infrastructură.

De exemplu: 600 milioane lei vor fi alocaţi pentru începerea lucrărilor la autostrada Comarnic - Braşov, definită ca obiectiv prioritar de investiţii.

Am convenit creşterea salariilor a două categorii socio-profesionale, deocamdată, din sectorul bugetar, în interiorul unui plafon de creştere de 500 milioane lei: medici rezidenţi, profesori debutanţi. Mai mult decât atât, toate pensiile vor fi majorate cu 3,76%.

Faţă de ultima rectificare, va avea loc o creştere cu 300 milioane lei a cheltuielilor de investiţii din împrumuturi externe.

În privinţa redevenţelor, am stabilit o creştere cu 25% a redevenţelor pentru resurse minerale şi naturale, altele decât cele pentru petrol şi gaze. Astfel, România îşi valorifică în continuare potenţialul de competitivitate în sfera investiţiilor din domeniul petrolier şi al gazelor naturale.

Ne propunem să continuăm reformele structurale, astfel, vom implementa o abordare pe trei axe pentru a îmbunătăţi în mod decisiv poziţia financiară, eficienţa în exploatare şi transparenţa în ansamblu a întreprinderilor de stat şi a cadrului de preţuri în sectoarele energiei şi transporturilor.

Măsurile de reducere a arieratelor existente la întreprinderile de stat şi de prevenire a acumulării de noi arierate constituie prima axă a abordării. Am îndeplinit ţinta indicativă stabilită pentru luna septembrie referitoare la arieratele cumulate ale întreprinderilor de stat aflate în proprietatea administraţiei centrale.

Am îndeplinit de asemenea ţinta indicativă stabilită pentru luna septembrie privind rezultatele operaţionale ale celor mai mari societăţi feroviare şi ale filialelor lor.

A doua axă constă în măsuri de îmbunătăţire a guvernanţei, transparenţei şi monitorizării întreprinderilor de stat.

Toate contractele bilaterale noi ale producătorilor de electricitate vor fi încheiate într-o manieră transparentă şi nediscriminatorie, la preţurile de pe piaţă.

A treia axă constă în măsuri de îmbunătăţire a cadrului de formare a preţurilor şi a eficienţei sectoarelor energiei şi transporturilor.

Dacă măsurile pe termen scurt se circumscriu cu precădere în zona politicii fiscal-bugetare şi vizează stoparea declinului economic şi atenuarea dezechilibrelor manifestate în anii 2009-2010, măsurile pe termen mediu şi lung urmăresc îmbunătăţirea mediului de afaceri, stimularea creşterii economice, menţinerea şi crearea de noi locuri de

muncă şi consolidarea finanţelor publice.

Domnul Erland Cocei:

Reducerea fiscalităţii reprezintă unul dintre obiectivele importante asumate de USL după câştigarea alegerilor în decembrie 2012, fiind prevăzut de asemenea în Programul de guvernare al Cabinetului Ponta.

În urma dezastrului provocat de guvernarea PDL în perioada 2009-2011, economia românească are nevoie de o astfel de abordare fiscală, care să vină în întâmpinarea aşteptărilor mediului de afaceri şi care să permită crearea locurilor de muncă şi relansarea economică a României. O primă măsură a fost adoptată deja în acest sens, fiind vorba despre reducerea TVA-ului de la 24% la 9% la produsele de panificaţie, care se aplică de la 1 septembrie a.c. şi ale cărei efecte se regăsesc în scăderea preţului la pâine pentru consumatori şi combaterea evaziunii fiscale din acest domeniu.

Mai mult, pentru a relaxa condiţiile fiscale de pe piaţa muncii, PNL a adoptat încă din toamna acestui an o rezoluţie prin care a solicitat partenerilor de guvernare elaborarea de scenarii economice care să permită fundamentarea bugetului de stat pe anul 2014, pornind de la reducerea CAS cu 3 puncte procentuale pentru angajatori.

Din analizele liberale a reieşit că această măsură ar permite reducerea costurilor cu forţa de muncă şi a presiunii fiscale faţă de angajatori. Punctul de vedere al PNL-ului a fost prezentat şi în cadrul negocierilor dintre partea română şi reprezentanţii FMI, CE şi Banca Mondială, sosiţi la Bucureşti pentru evaluarea Acordului de împrumut semnat de România cu instituţiile internaţionale.

În urma acestor întâlniri, a fost adoptată decizia ca reducerea CAS să fie de 5 puncte procentuale, cu aplicare de la 1 iulie 2014, ceea ce reprezintă o măsură de dreapta necesară pentru stimularea mediului de afaceri, cu efecte sustenabile pe termen mediu şi lung.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Condiţiile artificiale afectează fermierii şi accesarea fondurilor europene"

Începând cu anul 2011 experţii Comisiei Europene au declanşat o campanie asiduă de reverificare a proiectelor beneficiarilor de fonduri europene prin aşa-zisul control al "condiţiilor artificiale". Astfel, prin simpla invocare a acestor condiţii artificiale au fost eliminate sute de proiecte care ar fi fost eligibile pentru finanţare. Aceeaşi soartă au avut-o şi multe din proiectele care sunt deja finanţate şi chiar finalizate. Pentru categoriile din urmă, la indicaţiile reprezentanţilor Comisiei Europene, experţii Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au creat debite pentru recuperarea sprijinului financiar acordat.

Aceste situaţii au dat naştere la o multitudine de procese în justiţie din partea beneficiarilor nemulţumiţi, care au fost nevoiţi ca în loc să-şi continue investiţiile, să se "războiască" prin instanţele naţionale cheltuind sume importante de bani. Toate aceste aspecte au implicaţii nedorite pentru implementarea PNDR 2007-2013, cât şi în ceea ce priveşte implementarea PAC 2014-2020.

Astfel, PNDR din şansa de relansare a agriculturii româneşti, din speranţa românilor de dezvoltare a zonelor rurale, în care au crezut toţi cei care au depus proiecte pentru finanţare şi chiar au primit, a devenit ceea ce nu se dorea, o sperietoare, un fel de coşmar care îngrozeşte pe toată lumea.

În legislaţia Uniunii Europene, definirea condiţiilor artificiale este generică şi principială, neexistând încă o detaliere a acestora, precizându-se doar interdicţia de a nu contraveni obiectivelor măsuri/scheme de ajutor.

Termenul de "condiţii artificiale" din legislaţia europeană, fiind unul generic, APDRP a introdus în procedurile de lucru diferite puncte de verificare pentru a evita crearea de condiţii artificiale, bazându-se doar pe experienţa rezultată din implementarea măsurilor. În aceste condiţii s-a ajuns în situaţia existenţei de interpretări diferite şi abuzive pe aceeaşi problemă.

În acest moment, numărul contestaţiilor depuse la APDRP este foarte mare, 2133 numai pentru măsurile 121, 123 şi 312, aceasta conducând la creşterea numărului de litigii.

Aşadar, acuzaţia că un beneficiar de proiect a creat în mod artificial condiţii pentru accesarea finanţării ar trebui să se bazeze nu numai pe elemente juridice şi economice, ci şi pe indicii ce dovedesc existenţa unei coordonări deliberate.

Prin rezilierea nejustificată a contractelor pe PNDR se produc adevărate drame umane, multe societăţi intrând în faliment şi în executarea bunurilor.

În concluzie, prin această declaraţie politică trag un semnal de alarmă cu privire la rezultatul acestor rezilieri masive de contracte pentru accesarea fondurilor europene, pe motivul "condiţii artificiale".

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Colectări reduse la bugete de stat din cauza tergiversării formării noii structuri a Direcţiei Naţionale Antifraudă"

În loc să eficientizeze activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor şi să aducă mai mulţi bani la buget, reorganizarea ANAF, prin desfiinţarea Gărzii Financiare şi înlocuirea ei cu o Direcţie Generală Antifraudă, a bulversat sistemul şi a dus la scăderea dramatică a veniturilor bugetare.

Decisă încă din primăvară, reorganizarea ANAF s-a tergiversat nepermis de mult. Deşi Guvernul a decis înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală la finalul lunii iunie, abia în septembrie a avut loc prima etapă de recrutare a inspectorilor, finalizată cu selectarea a doar 850 de candidaţi, ceea ce înseamnă mai puţin de jumătate din numărul posturilor alocate noii structuri, 2000. Restul se va completa în primul trimestru al anului viitor, ceea ce înseamnă că activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor va şchiopăta încă multă vreme.

Situaţia este profitabilă pentru contribuabilii incorecţi, dar dramatică pentru bugetul de stat. De aceea, trag un semnal de alarmă şi cer factorilor de răspundere să urgenteze procesul, astfel încât noua Direcţie Antifraudă să-şi poată demonstra eficienţa. Colectarea la timp a fiecărui ban este esenţială în 2014, an în care proiecţia bugetară este nu austeră, ci insuficientă de-a dreptul. Situaţia este atât de gravă, încât domeniile total dependente de buget, ca sănătatea şi educaţia, riscă să intre în colaps, dacă Fiscul nu redevine urgent operaţional, obligându-i pe contribuabili să-şi plătească datoriile către stat. Reamintesc tuturor că principalele revendicări ale profesorilor şi medicilor ieşiţi în stradă sunt legate de bani, iar în caz de nesatisfacere a cererilor toţi ameninţă cu greve generale.

Cu un buget gol, guvernanţii nu pot negocia nimic, iar fără un Fisc activ (şi performant, de preferinţă), banii nu vin singuri la buget. "Amănunt" care pare să fi scăpat celor care au gândit reorganizarea ANAF.

Dată fiind gravitatea situaţiei, cer pe această cale finalizarea urgentă a tuturor etapelor necesare intrării în funcţiune, cu toate atribuţiile prevăzute de lege şi cu personalul complet, a Direcţiei Generale Antifraudă.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Siguranţa elevilor în trafic"

Şcoala este un element foarte important într-o societate deoarece aceasta îi pregăteşte pe oameni pentru viaţă. Din acest motiv trebuie să fim preocupaţi ca activitatea în unităţile şcolare şi în jurul lor să se desfăşoare fără incidente.

În ultima perioadă a crescut în mod alarmant numărul accidentelor care au avut loc în apropierea şcolilor şi a grădiniţelor, la orele de vârf. Au fost numeroase cazuri în care şoferi inconştienţi au lovit pe trecerea de pietoni elevi care se îndreptau spre unităţile de învăţământ, accidente soldate cu rănirea gravă, chiar decesul victimelor. Din păcate, luna trecută, numai în judeţul Mehedinţi au avut loc două astfel de cazuri grave.

Consider că Inspectoratele de Poliţie Judeţene, prin poliţia rutieră, pot preveni astfel de cazuri, printr-o mai bună monitorizare a traficului rutier la orele de vârf care se desfăşoară în preajma unităţilor şcolare. De asemenea, primăriile, prin intermediul poliţiei locale, pot contribui, printr-o observare atentă şi prin măsuri corespunzătoare, la prevenirea accidentelor în care pot fi implicaţi elevi.

Sper ca inspectoratele judeţene de poliţie şi conducerile unităţilor administrativ-teritoriale să se sesizeze şi să conlucreze pentru a preveni şi a combate aceste întâmplări cu urmări realmente tragice pentru elevi.

Pe această cale, fac apel la Ministerul Afacerilor Interne şi la instituţiile subordonate, precum şi la autorităţile teritoriale abilitate să dispună măsurile necesare pentru ca circulaţia rutieră din apropierea unităţilor şcolare să se desfăşoare în condiţii de maximă siguranţă pentru elevi.

Domnul Aurelian Mihai:

"Soluţia pentru România - elitele din afara frontierelor"

Milioane de probleme legate de situaţia economică a ţării, lipsuri generate de venituri insuficiente pentru a face faţă necazurilor de zi cu zi ale cetăţenilor, lipsa locurilor de muncă, şomajul accentuat în rândul tinerilor, închiderea firmelor mici şi mijlocii, falimentul marilor producători, lipsa medicilor, a personalului pregătit din administraţie şi principalele instituţii publice etc. duc întotdeauna la scăderea nivelului de trai, la apariţia a milioane de probleme legate în special de o slabă administrare a resurselor ţării, de luarea în calcul a altor alternative existente, neevaluarea corectă a acestora, inexistenţa soluţiilor potrivite şi lipsa proiectelor potrivite pentru ancorarea în realitatea europeană şi globală a statului român.

Am să mă refer strict la un eşantion al cetăţenilor români cu vocaţie occidentală, harnici, studioşi, cuminţi, realizaţi. Mulţi dintre aceştia - fie absolvenţi ale unora dintre cele mai prestigioase universităţi americane sau din Europa de Vest, doctoranzi, cercetători, ocupanţi ai unor posturi plătite la adevărata valoare, patrioţi, majoritatea dintre aceştia - ar fi dorit, şi încă mulţi dintre ei ar dori o şansă, o şansă reală pentru a-şi desfăşura activitatea pe pământul în care s-au născut, unde, poate nu întâmplător, Dumnezeu a vrut ca ei să respire prima dată şi să privească spre imensitatea albastră a cerului românesc.

Poate că a sosit timpul ca statul român să realizeze că poate cea mai bună soluţie ar fi aceea de a face tot posibilul ca principala resursă a poporului român, resursa umană, cetăţenii săi, să se întoarcă acasă ajutaţi de o legislaţie serioasă, legislaţie care să se aplice de la A la Z, ajutaţi de existenţa unui mediu propice, economic, social, politic, asupra căruia statul român nu ar trebui să mai piardă timp în crearea şi satisfacerea tuturor condiţiilor pentru ca fiii şi fiicele sale să se întoarcă pentru a aduce poate cel mai curat beneficiu României.

Poate atunci când politicienii români şi mai ales factorii de decizie vor înţelege că numai diaspora mai poate salva România, poate atunci va sosi şi primăvara românească în sânul unui popor care merită să trăiască neopintit de necazuri, de lipsuri, de greutăţi, de senzaţia de neşansă ca naţiune.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Responsabilitate în criza din sănătate"

Aş dori ca pledoaria mea, referitoare la sistemul nostru naţional de sănătate, să pornească de la o întrebare cu răspuns previzibil: s-ar putea înţelege oare realitatea prezentă, din acest domeniu de "prioritate în guvernare" (mai ales acum, când ne confruntăm cu o amplă mişcare socială a cadrelor medicale, ale căror revendicări salariale sunt pe deplin legitime) dacă facem abstracţie de realitatea de perspectivă în ce priveşte situaţia şi numărul medicilor, al asistenţilor din spitalele României şi, în definitiv, de sentimentul creştin al dăinuirii fiinţei noastre naţionale în istorie? Evident că nu!

Şi situaţia este cu atât mai îngrijorătoare, pentru toţi cetăţenii ţării, cu cât datele statistice în domeniu sunt de o gravitate identică poate cu un impact seismic asupra tuturor conştiinţelor: România este pe penultimul loc în UE, având 223 de medici la suta de mii de locuitori! Cu alte cuvinte, dintr-un total de 83.000 de cadre medicale, au mai rămas în ţară cu puţin peste jumătate din aceştia (mai exact, populaţia este deservită de circa 45.000 de medici, din care mai mult de jumătate - adică 24.104 - sunt în vârstă de peste 40 de ani)!

Ce s-a întâmplat? Cum s-a ajuns în această situaţie dramatică? Răspunsul îl ştim cu toţii! Ştim că statul, prin instituţiile sale executive şi legislative, a "girat", din păcate, o politică nefastă în ceea ce priveşte sănătatea, pot chiar să o numesc inumană, dacă mă gândesc nu numai la remuneraţia deficitară, dar şi la "zelul" cu care s-a decis desfiinţarea spitalelor, la indiferenţa cu dotările tehnice necesare, la condiţiile improprii în care sunt trataţi bolnavii (sunt situaţii când doi pacienţi stau într-un singur pat!) şi, bineînţeles, nu în ultimul rând, dacă mă gândesc şi la mesajul politic refractar al unora de a-i îndemna pe angajaţii spitalelor (explicit sau implicit) să plece pur şi simplu din ţară: momentul de vârf al "exodului" s-a produs în 2011, când 16.500 de medici au decis să plece din România, la "recomandarea" domnului preşedinte Băsescu de a-şi face astfel o "carieră" în Occident (precizez, pentru politicienii care vor şi pot să înţeleagă "fenomenul" frustrării românilor de dreptul elementar al unor servicii medicale de calitate că, din 2007 şi până acum, au părăsit România nu mai puţin de 38.000 de medici şi asistenţi sociali)!

Datele statistice prezentate de mine mai sus sunt, desigur, suficient de edificatoare pentru a înţelege precaritatea situaţiei prezente şi de perspectivă din sănătate. Care este "explicaţia" oficială? Că nu se poate face o salarizare onorabilă a cadrelor medicale pentru că nu sunt bani la bugetul de stat! Da, domnilor, dar voinţă este la nivelul autorităţilor competente ale statului? Este? Dacă este voinţă, atunci să se găsească soluţii pentru remedierea situaţiei cel puţin delicate din sănătatea publică! Nu sunt nici soluţii pentru alocarea unui procent corespunzător din PIB pentru rezolvarea problemei? Atunci înseamnă că avem de-a face cu o lipsă de voinţă, care ne arată de fapt o incompetenţă politică, în ciuda faptului că, de exemplu, ar mai fi încă mult de lucru în ce priveşte combaterea economiei subterane (a evaziunii fiscale)! Şi ce antidot mai bun ar avea oare incompetenţa decât, pentru binele tuturor, demisia?

Domnul Iacob Puşcaş:

"Credinţa şi istoria sunt mai scumpe decât aurul"

Cazul Roşia Montană este poate cel mai bun prilej, înainte de a se închide dosarul în speţă, oficial şi definitiv, să ne amintim cu toţii de importanţa apărării intereselor noastre naţionale!

În consecinţă, vreau să subliniez faptul că, dincolo de toate semnele de întrebare care planează asupra "cazului Roşia Montană" (mă refer, de exemplu, la: felul cel puţin dubios în care unii reprezentanţi ai statului român s-au implicat într-o relaţie de parteneriat economic cu o suspectă companie "canadiană" în "spatele" căreia figurează şi nişte persoane recunoscute pentru implicarea lor în acte de corupţie; la modul cum de a fost posibil ca aceştia să deţină informaţii importante, secrete (hărţile geologice ale statului român), care ţin de siguranţa naţională în materie de metale rare; la o posibilă trădare de ţară, deoarece s-au cedat aproape pe nimic resursele naţionale în virtutea unei privatizări ţinute la "secret"; la felul cum de a fost posibil ca din minele româneşti declarate "epuizate" în anul 2005 - şi sigilate - unul din cei mai renumiţi geologi ai noştri (prof. univ. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie) să afirme de fapt că România ar mai dispune de 6.000 tone de aur în zăcăminte estimate la sute de miliarde de euro - chiar şi reprezentanţii RMGC spun că au descoperit 250 tone de metal preţios în valoare de 11 miliarde $; la faptul că România primeşte din partea companiei de exploatare a bunurilor subterane o redevenţă de doar 6% din tot ce se extrage, în timp ce Africa de Sud primeşte o redevenţă pentru exploatarea aurului său de 20%), aşadar, pe tot acest fundal sumbru, constat că a existat şi există o tendinţă periculoasă de a ne focaliza (exclusiv) atenţia doar asupra Roşiei Montane, când, de fapt, avem de-a face, pe de-o parte, cu o "hartă" a secătuirii resurselor naturale la nivelul întregii Românii, iar, pe de altă parte, ştiut fiind că valorile spirituale sunt superioare celor materiale, ar fi bine să se înţeleagă că s-ar putea pierde mult mai mult decât aurul de la Roşia Montană - este vorba despre ştergerea identităţii poporului român (a vestigiilor dacice existente nu numai acolo), în schimbul unui pumn de bani prin care consimţeam - în "cazul Roşia Montană" - la pierderea unor informaţii definitorii pentru certificatul de naştere al neamului nostru creştinesc.

În acest sens, mai multe personalităţi de calibru din diferite domenii, de la Biserica Ortodoxă la Academia Română, s-au exprimat public, în sensul că mai important decât aurul este localitatea Roşia Montană şi istoria ei. Iar istoria ei este parte a Istoriei românilor şi ea semnifică în fond nu numai valoarea noastră ca români, dar şi prestigiul României în lume!

Celor care nu ştiu sau celor care au uitat, le reamintesc faptul că, conform textului scripturistic, omul a fost aşezat de Dumnezeu - încă de la creaţie - în mijlocul naturii ca fiind un stăpân al ei. Dar puterea omului asupra naturii nu este una absolută, deoarece nu omul, ci însuşi Dumnezeu este Creatorul ei. Raportul acesta moral al omului faţă de natură este precizat în Cuvântul lui Dumnezeu din momentul creaţiei lumii înconjurătoare: "Stăpâniţi pământul" (Fac. 1,28; Ps. 8,7). Omul este deci rânduit să domnească şi să stăpânească nu numai pământul, ci şi "peste toate vietăţile care se târăsc pe pământ(...) V-am dat vouă toată iarba... şi tot pomul care are întru sine rod cu sămânţă de semănat vor fi vouă de mâncare" (Fac. 1,28-29).

Aşadar, natura este pentru om un mare izvor al bunurilor materiale trebuincioase vieţii, omul trebuie sa-şi exercite autoritatea sa relativă de stăpân al naturii, în principiu, exercitându-şi astfel întreaga sa activitate de fiinţă raţională, potrivit cu voinţa lui Dumnezeu, Care îşi şi extinde propria Sa autoritate asupra întregii Lui creaţii.

Neglijarea istoriei poate fi cel puţin la fel de letală pentru neamul nostru ca şi cele 15 milioane kilograme de cianură preconizate a fi folosite de susţinătorii activităţii miniere de la Roşia Montană.

Doamna Maria Dragomir:

"Reintroducerea în calculul guvernamental a coşului zilnic este obligatorie!"

Desigur, mulţi dintre cetăţenii României au şi uitat de această sintagmă - coşul zilnic. Folosită foarte mult în primii ani de după evenimentele din 1989, formula coşul zilnic reprezenta baza de calcul pentru salariul minim pe economia naţională fără de care niciun sindicat nu venea la negocieri la nicio guvernare. Coşul zilnic era şi este important pentru că în el se află elementele de bază precum sunt cartofii, fasolea, carnea, laptele sau ouăle, dar şi celelalte cheltuieli care sunt înscrise în statisticile oficiale şi care arată, în mod real care este adevărata dimensiune a salariului în raport cu preţurile de consum.

Din nefericire, odată cu integrarea europeană, formula coşul zilnic a dispărut efectiv de la orice guvernare, anuală sau generată de evenimentele sindicale (din păcate, şi ele din ce în ce mai puţine!). Practic, aşa cum îmi spun cetăţenii pe care îi întâlnesc în desele mele acţiuni în teritoriu: "Ne-am aliniat la preţurile europene, de multe ori mai mari decât erau preţurile noastre, dar cu salariile - am rămas tot cu salariile noastre!". Aceşti oameni au, într-adevăr, mare dreptate, pentru că situaţia reală nu este cea dată din statistici, ci doar cea din buzunarele cetăţenilor: preţurile au explodat, în unele cazuri au crescut de zeci de ori (vezi preţurile la energia electrică, la gaze, ca să nu mai vorbim de combustibil) generând, la rândul lor, evoluţii incredibile ale preţurilor de la produsele de consum, în timp ce salariile, pe lângă faptul că nu au ţinut pasul cu aceste evoluţii, au şi fost tăiate, într-o acţiune greu de înţeles, în urmă cu mai mulţi ani. Iar acea refacere a salariilor nu este, în realitate, decât o reconstituire în cifre a unor salarii (acolo unde s-a produs) însă, în raport cu rata inflaţiei, realitatea este departe de a se apropia de coşul zilnic.

În acelaşi timp, consultând o hartă, la nivelul ţării, am mai constat un paradox - coşul zilnic este mai scump în judeţele sărace! Iar judeţele sărace sunt, la rândul lor, din ce în ce mai sărace!... Şi mai multe!... Tot din datele statistice aflăm că peste 85% dintre cumpărătorii români resimt creşterea preţurilor la alimente şi au devenit mai precauţi cu bugetul propriu.

Mai mult decât atât, două treimi spun că achiziţionează doar bunuri de strictă necesitate şi tot mai mulţi vizitează 4-5 magazine pentru a achiziţiona produsul necesar. 7 din 10 români consumă, în acest moment, doar strictul necesar! Aceasta este o realitate pe care nu trebuie doar să o facem publică, pe toate căile, dar de care trebuie să se ţină cont în orice acţiune care vizează viaţa românilor.

Având în vedere condiţiile noului buget, este evident că vom asista cu siguranţă, (datorită creşterii preţurilor anunţate deja la energie) la creşterea tuturor preţurilor în România anului 2014! Creşterea preţurilor va duce la creşterea coşului minim cu siguranţă, iar această evoluţie este cea mai importantă pentru a avea o imagine exactă asupra necesităţilor oamenilor, asupra salariilor pe care aceştia ar trebui să le primească pentru a putea să trăiască, nu doar să supravieţuiască!

Iată de ce consider că este imperios necesară reintroducerea calculului coşului zilnic minimal la nivel naţional, prezentarea lui publică, pentru ca toţi cetăţenii să poată să îşi forţeze sindicatele (câte mai există şi nu sunt deja captive puterii sau patronilor!) pentru a putea să ia în calcul pentru salariul minim pe economia naţională valoarea coşului zilnic minimal în România. Este primul pas în acţiunea pe care am declanşat-o împotriva sărăciei - cel mai mare pericol care a invadat România în ultimii ani!

Domnul Florentin Gust Băloşin:

"Stop şomajului în rândul tinerilor! Guvernul face un pas corect către dezamorsarea unei bombe sociale"

Şomajul în rândul tinerilor este o ameninţare pentru dezvoltarea economică şi pentru democraţia din România. Cu fiecare tânăr care nu-şi poate găsi un loc de muncă se înregistrează o triplă pierdere: tânărul îşi pierde speranţa că anii de şcoală îi sunt de vreun folos în România şi de cele mai multe ori pleacă în străinătate; statul, în loc să beneficieze de pe urma muncii tinerilor, ajunge să plătească ajutoare de şomaj sau alte forme de asistenţă socială; angajatorii au tot mai puţină forţă de muncă înalt calificată sau calificată la dispoziţie.

Conform statisticilor actuale, peste 23% din tinerii din România nu au un loc de muncă. Mai mult, potrivit declaraţiilor ministrului muncii, şomajul în rândul tinerilor ar putea ajunge în acest an să depăşească «pragul de alarmă» de 25%. Cu unu din patru tineri fără un loc de muncă putem vorbi răspicat şi realist despre pericolul unei generaţii pierdute şi despre o adevărată bombă pusă la temelia societăţii noastre. Nu avem cum să închidem ochii sau să ne uităm în altă parte, sperând că această problemă va dispărea. Nu va dispărea dacă nu acţionăm, ca Guvern şi Parlament, iar scopul declaraţiei mele politice de astăzi este nu doar de a trage un semnal de alarmă, dar şi de a saluta şi încuraja măsurile pe care Legislativul şi Executivul sunt pe cale să le ia în acest domeniu.

Revenind la absolvenţii de studii superioare, vreau să vă aduc la cunoştinţă rezultatele unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Muncii. Astfel, 15% dintre tinerii români sunt «prea educaţi» comparativ cu cererea pieţei, un nivel mai ridicat decât în Marea Britanie şi în Germania, de exemplu. Rata şomajului în rândul tinerilor cu educaţie terţiară (şcoli tehnice şi facultăţi) este foarte mare în România, ajungând la 29,3% în 2011, în creştere faţă de 2010 şi mai mult decât triplă faţă de nivelul anului 2000. Iată, nu doar lipsa de calificare, ci şi supracalificarea aduce mari dificultăţi tinerilor în a-şi găsi un loc de muncă! Iată încă un subiect pe care Parlamentul, prin Camera Deputaţilor în ipostază de Cameră decizională, trebuie să îl dezbată şi să acţioneze!

Doresc să salut iniţiativa Guvernului de a propune o Lege privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior (PL-x nr. 319/2013). Totodată, îmi exprim speranţa că astăzi vom vota această lege, aflată de altfel pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, şi o vom trimite spre promulgare către Preşedintele României. Tinerii absolvenţi de studii superioare aşteaptă această lege, mediul de afaceri aşteaptă această lege, Guvernul o defineşte drept prioritate legislativă şi este datoria noastră, ca reprezentanţi ai românilor, să răspundem acestei chemări printr-un vot hotărât şi pozitiv.

Îmi voi permite să aduc câteva argumente în favoarea legii, pornind de la prevederile sale şi de la realităţile societăţii româneşti.

În primul rând, voi spune că această lege răspunde angajamentelor asumate prin Programul de guvernare 2012 - 2016, unde, la capitolul 14, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi-a asumat responsabilitatea promovării legii internshipului. Prin acţiunile lor, Guvernul şi USL sunt aşadar în situaţia de a bifa încă o promisiune îndeplinită.

În al doilea rând, proiectul de act normativ vizează adaptarea legislaţiei româneşti la cerinţele UE în materie de stagii pentru absolvenţi, pentru a facilita tranziţia tinerilor din sistemul educaţional către piaţa muncii. Mai concret, legea stabileşte cadrul normativ de reglementare a stagiului, detaliind modalitatea sa de realizare. Astfel, cel mai important, se creează premisele pentru recunoaşterea vechimii în specialitate dacă stagiarul şi-a îndeplinit sarcinile, înlăturându-se o mare piedică pe care tinerii o resimţeau atunci când îşi căutau un loc de muncă - lipsa de experienţă profesională. În plus, se stabilesc obiectivele clare de efectuare a stagiului; se reglementează salarizarea stagiarilor la debutul în profesie, corespunzător nivelului de calificare obţinut prin studii; se stabileşte accesul la formare al stagiarului, direct la locul de muncă sub îndrumarea angajatorului şi se asigură accesul la un stagiu de calitate care să permită stagiarilor însuşirea de competenţe şi deprinderi profesionale.

În al treilea rând, proiectul de lege stabileşte sursele de finanţare a efectuării stagiului, fie că este vorba despre bugetul propriu al angajatorului, despre Fondul Social European, despre bugetul asigurărilor pentru şomaj, despre sponsorizări ale persoanelor fizice sau juridice sau despre alte surse, în condiţiile legii.

În al patrulea rând, prin proiectul de lege se creează premisele îmbunătăţirii legăturilor între sistemul de învăţământ şi piaţa muncii. Mai mult, angajatorii sunt stimulaţi să formeze stagiari, putând primi pentru fiecare stagiar, în limita fondurilor alocate pentru această destinaţie, din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi pe perioada derulării contractului de stagiu, o sumă egală cu 50% din valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj aflat în vigoare.

Consider fundamental acest proiect de lege, în condiţiile adoptării la nivel european a «Garanţiei pentru tineri», care prevede ca tinerilor absolvenţi să li se ofere o formă de ocupare în primele patru luni de la finalizarea studiilor: un loc de muncă, acces la educaţie sau la programe de formare sau reconversie profesională.

Legea propusă de Guvern este un pas în direcţia corectă, care sper că va fi tratat ca atare de către Parlament şi îmi exprim speranţa că reglementări similare vor urma pentru a le arăta tinerilor respectul cuvenit şi pentru a le da mesajul că viitorul lor este aici, acasă, în România. USL înţelege să lupte împotriva şomajului în rândul tinerilor, anihilând astfel o mare sursă de nemulţumire şi de revoltă la nivel societal.

Domnul Ionel Arsene:

"Mai există opoziţie în România?"

Dacă ne întrebăm ce rol joacă opoziţia în statul democratic, răspunsul cel mai bun este că ea are sarcina de a controla guvernanţii. Asta înseamnă că opoziţia veghează ca cei ce conduc statul să reprezinte interesele celor conduşi, de la care au primit puterea pentru o anumită perioadă. Opoziţia formulează aşadar o alternativă la programul actual de guvernare, în speranţa că aceasta va plăcea mai mult majorităţii electoratului şi că la următoarele alegeri acesta va vota împotriva puterii actuale şi în favoarea ei, opoziţiei de astăzi.

Faptul că într-un stat democratic partidul de guvernământ este cel care ia toate deciziile din politica internă şi externă justifică existenţa opoziţiei parlamentare care ocupă în Parlament o poziţie opusă celei adoptate de majoritatea guvernamentală. Guvernul şi opoziţia împreună constituie în mod normal totalitatea puterii politice dintr-o naţiune. S-a spus, pe bună dreptate, că opoziţia este, după guvern, cea de-a doua forţă politică. Prezenţa opoziţiei împiedică partidul de guvernământ să se identifice cu statul, să devină partid de stat şi să-şi ridice propria interpretare a binelui comunitar la rangul de adevăr absolut şi singur valabil.

Unul dintre semnele unei democraţii funcţionale este alternanţa la putere. Ea este cea mai importantă instituţie a unei democraţii mature, în timp ce refuzul de a permite o astfel de alternanţă prin intermediul presiunilor interne sau externe constituie cel mai grav derapaj imaginabil de la democraţie şi de la statul de drept. Într-o democraţie funcţională, stânga şi dreapta se completează şi se controlează reciproc. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie.

România face însă şi de data asta excepţie de la ordinea normală a lucrurilor. Ce se întâmplă cu opoziţia? Nu realizează că se scufundă încet, dar sigur? Că ia apă serios şi că, în momentele astea, dacă nu acţionează rapid, nimic nu o mai poate salva? Nu sunt foarte afectat de ce se întâmplă cu aşa-zisele partide de dreapta, dar au nevoie urgentă de un colac de salvare, altfel, adio opoziţie în România! Nu înţeleg de unde atâta serenitate. Nu le convine nimic din ce face stânga, puterea, dar mă întreb: unde sunt soluţiile dreptei, unde sunt criticile constructive, unde sunt alternativele?

Astăzi, formaţiunile de dreapta sunt în derivă. Aşteaptă ca USL să se destrame, să dispară ca prin farmec sau ca DNA să-i bage pe toţi la puşcărie. Ei bine, dragi opozanţi, constat că acum sunteţi în incapacitatea de a vedea fiecare dincolo de farfuria voastră.

Fragilitatea partidelor din opoziţie nu se datorează doar dezechilibrului din Parlament. Opoziţia nu are lideri. Migraţia este un semn de slăbiciune nu a celor care pleacă, ci mai degrabă a celor care nu au cu ce să-i mai ţină în partidele pe care le conduc. Ce viitor poţi avea alături de Dan Diaconescu? Ce poate oferi Vasile Blaga? Dar Mihai-Răzvan Ungureanu, dar Mihai Neamţu?

USL nu are de ce să-şi facă probleme. Erodarea la guvernare nu este chiar atât de profundă pe cât şi-ar fi dorit adversarii. Victor Ponta se ţine tare. Promite că va reforma sistemul de administraţie şi o va face. Aşa cum se vede, probleme sunt doar în rândul partiduleţelor de opoziţie.

Actuala opoziţie se complace în ineficientă şi lupte interne. O spune clar, cu subiect şi predicat, consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu, din care îmi permit să citez: "Mi-e teamă că dacă puterea se poate scuza oricând pentru orice abuz şi orice nepricepere, opoziţia nu poate face acelaşi lucru - aşadar, opoziţia nu este un job pentru leneşi, amatori sau visători. Şi aş mai remarca ceva - dacă din perspectiva structurală poţi critica puterea de azi din România, pentru că o distingi, din aceeaşi perspectivă opoziţia practic nu există, pur şi simplu nu ştii cui să te adresezi. Ori se află într-o zonă nepermis de aproape de îngăduinţa puterii, ori se află într-o stare de agregare organizatorică ce nu-i permite un mesaj credibil. O opoziţie care acţionează numai după vocaţie, atunci când acţionează, o opoziţie aproape inexistentă în contraponderea unei puteri aproape absolute, nu poate decât să deruteze şi să deznădăjduiască, fără a avea posibilitatea de a se scuza".

Domnul Ioan Adam:

"Combaterea evaziunii fiscale"

Deşi Guvernul USL şi-a propus de la început să ducă un război crunt împotriva evazioniştilor din România, constatăm că pierderile de la bugetul de stat survenite din cauza acestor persoane juridice, care cu rea-credinţă prejudiciază în fiecare zi nivelul de trai în România, încă există. Trebuie să tragem un semnal de alarmă care să se audă în toată ţara: evaziunea fiscală nu este o valoare socială, ci este un act antisocial! Există firme cu datorii de milioane de lei la bugetul de stat, dar care îşi continuă nestingherite activitatea, fenomen care generează pierderi foarte mari la bugetul de stat.

După cum bine cunoaştem, ţara noastră are nevoie urgentă de o reformă profundă a administrării taxelor şi impozitelor, ţinta fiind aceea de creştere a gradului de colectare a acestora. Evaziunea fiscală are un efect direct şi neîntârziat asupra nivelurilor încasărilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre în mecanismele pieţei, precum şi la îmbogăţirea, în mod ilicit, a practicanţilor acestei metode de înşelăciune ce afectează statul şi, în ultimă instanţă, pe fiecare dintre contribuabilii oneşti.

Cei mai afectaţi de acest flagel sunt cetăţenii cinstiţi care îşi plătesc cu conştiinciozitate taxele şi impozitele. Acest fenomen extrem de grav dăunează dezvoltării noastre ca societate, fiind afectate instituţiile statului, şcolile, spitalele, infrastructura etc.

Evenimentele care s-au petrecut în ultima vreme au demonstrat că Guvernul USL a intensificat lupta împotriva evaziunii fiscale, nu doar la nivel de declaraţii, ci prin fapte concrete. Astfel, a fost înfiinţată Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, entitate independentă politic şi administrativ, care are sarcina de a efectua activităţi de control cu privire la respectarea actelor normative din domeniul fiscal, precum şi de depistare şi combatere a activităţilor care generează fenomene de evaziune, fraudă fiscală şi de contrabandă.

De asemenea, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost reorganizată potrivit unor principii de eficienţă, transparenţă şi flexibilitate. Astfel, au fost înfiinţate opt direcţii regionale - în locul celor 42 de structuri care funcţionau la nivel naţional - instituţii publice cu personalitate juridică, a căror arie de competenţă va corespunde regiunilor de dezvoltare.

A fost modernizat şi sistemul informatic prin perfecţionarea mecanismelor de declarare şi plată a obligaţiilor fiscale, limitându-se astfel contactul fizic dintre contribuabil şi organele fiscale, ca o măsură de combatere în mod cât mai eficient a fenomenului de corupţie.

O altă măsură luată a fost aceea de reducere a TVA-ului la pâine cu 15%, fapt ce a condus la scăderea evaziunii fiscale în domeniu. Ca efect al scăderii TVA-ului, preţurile au scăzut în medie cu 12%, producţia fiscalizată a crescut cu 10% la făină şi cu 15% la pâine, ceea ce este un lucru bun.

Una din măsurile care a întâmpinat dificultăţi a fost aceea de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, lege pe care Curtea Constituţionala a declarat-o neconstituţională în urma sesizării înaintate de către Avocatul Poporului.

Nu putem să nu constatăm faptul că, prin această decizie, Curtea Constituţională, instituţie independentă şi apolitică, prin declararea neconstituţională a Ordonanţei de urgenţă nr. 91/2013, a repus în matca sa vechea lege care reglementează regimul insolvenţei, respectiv Legea nr. 85/2006, lege care are prevederi pro-debitor şi care dezavantajează vădit pe creditori, cu consecinţa tergiversării procedurii şi, implicit, a neplăţii obligaţiilor fiscale către stat.

Reforma în domeniul fiscal va continua atât timp cât va fi nevoie, pentru ca România să devină un actor economic principal în cadrul Uniunii Europene. Această reformă profundă are drept ţintă sporirea gradului de colectare a taxelor, lucru absolut necesar, prin eforturi combinate de creştere a conformării voluntare şi reducerea substanţială a evaziunii fiscale, în scopul asigurării de resurse financiare care să susţină crearea locurilor de muncă şi sporirea veniturilor.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"FMI - prieten sau duşman?"

Săptămâna trecută, delegaţia FMI a mai terminat o tură de negocieri cu România. Ca de obicei, au fost tot soiul de comentarii, unele favorabile, altele dimpotrivă, în funcţie de cum vede fiecare FMI-ul - prieten sau duşman. Nimeni nu s-a gândit însă că Fondul poate fi un duşman mai prietenos ori un prieten mai duşmănos. Căci uneori este unica posibilitate de a te împrumuta când eşti la ananghie şi duci dorul unei mâini întinse. Dar să nu uităm: Fondul este un soi de bancă. Măcar la început, deoarece după aceea se transformă într-un soi de actant politic, ce are propria sa agendă, în care nu ştim cine şi ce scrie...

Ar putea fi încadrat, la fel de bine, şi la categoria "prietenosul meu duşman". Pentru că, dacă analizezi întreaga activitate a FMI peste tot pe unde a trecut, nu se poate spune că a făcut ceva care să se poată numi succes: ţara respectivă a sărăcit, în vreme ce alte ţări, "agreate" de către Fond, s-au mai îmbogăţit puţin... FMI-ul vine, iniţial, să-ţi dea bani cu dobândă mică. Aşa s-a împrumutat şi Ceauşescu, de a industrializat o ţară. Apoi, au început să pună condiţii noi. Văzând că nu au succes, au mărit dobânda, ajungând, la un moment dat, să ne ceară o dobândă de 25%!

Acum Băsescu a fost mână cerească pentru FMI! După ce reuşisem să scăpăm de Fond şi ne dezvoltam independenţi, au venit la putere băsiştii. Aceştia, incapabili fiind să aducă vreun leu la buget, pentru că erau specializaţi din viaţa personală doar în risipit bani, au ajuns la concluzia că, deşi sunt la putere, n-au bani de risipit, întrucât sacul nu e prea plin! Şi atunci, Băsescu, exact cel care era împotriva unui împrumut cu FMI, i-a scos din impas: a decis să împrumute 20 de miliarde în numele nostru, pe care să-i plătim noi, dar să-i risipească ei.

Culmea tupeului: acum Băsescu se dă nemulţumit rău de negocierile actualului guvern şi îşi pune la dispoziţie talentele sale de negociator pe care ori nu le-a folosit vreodată, ori le-a folosit prost - în funcţie de domeniu. Păi, nu în urma "extraordinarelor" negocieri ale guvernatorului de la Cotroceni cu FMI-ul s-a mărit TVA-ul la 24%, s-au pus biruri noi şi s-au mărit cele existente, s-au distrus peste 200.000 de IMM-uri, au apărut peste un milion de şomeri în plus, s-au tăiat masiv salariile, pensiile, sporurile - de la copilul nou-născut la cel mai bătrân moşneag? Cine a prosperat în acea perioadă? Conform declaraţiilor de avere, doar băsiştii din vârful piramidei...

Şi atunci ce e de făcut? Un singur lucru: rambursarea împrumutului şi uitat de existenţa Fondului pe acest pământ. Uneori, e mai bun un duşman prietenos decât un prieten duşmănos...

Domnul Neculai Răţoi:

"MRU încă mai mişcă. O fi călcat pe-un cablu electric..."

Săptămâna cealaltă, dulcele târg al Ieşilor a fost "invadat" de ştăbimea unui grupuscul politic cică de dreapta - "Forţa Cinică" sau aşa ceva. Cui îi era dor de cel alintat de către presă drept "premierul-unguent", prenumele său Mihai-Răzvan şi Ungureanu, putea să-l descopere, după oleacă de muncă, rătăcit printre câţiva membri regionali ai aceleiaşi FC Prăbuşirea, başca vreo câţiva lideraşi locali din PNŢCD, Mişcarea Popo... Popu..., mă rog, cum i-o zice, IRL şi PER. Cam cât să-ncropeşti o echipă de fotbal fără rezerve, cărora li s-a adăugat încă vreo sută şi ceva de cetăţeni specializaţi în căscat gura ca la urs.

Şi ce-a zis Mihai-Răzvan Ungureanu, dacă tot a ajuns la Iaşi? Că "o alianţă electorală este o variantă mai potrivită pentru unificarea dreptei decât o alianţă politică", susţinând totodată că încă mai speră ca la acest proces să participe "toate formaţiunile politice de dreapta". Săracu' MRU! Parcă se şi vede încoronat liderul suprem al dreptei româneşti, un soi de rege naţional al "etniei" de dreapta, fâlfâind drapelul acestei ideologii mai dihai ca Ana Ipătescu şi având sub el, ierarhic şi la grămadă, PNL, PDL, FC, PNŢCD şi toate celelalte grupuscule care se dau, bine-nţeles, de dreapta, de parc-ar fi concurs, vreo modă sau ceva în acest sens... E bine, totuşi: a recunoscut singur că nu s-a luat o decizie în privinţa formulei dreptei pentru participarea la alegerile de anul viitor, dar, în opinia sa, "cea mai bună variantă ar fi formarea unei alianţe electorale", "pentru că sunt termeni de timp la care trebuie să ne raportăm şi branduri care se pierd".

Optimist ca întotdeauna, domnul MRU, deşi în confidenţele sale consideră că s-a pierdut mult timp în procesul de unificare a dreptei şi că vocea sa "a sunat în deşert" timp de câteva luni. Păi, e bine, se pare că, până la urmă, reuşeşte să vină pe drumul cel bun, să priceapă, mai bine mai târziu decât niciodată, că în politica românească valoarea sa tinde asimptotic către zero. Poate o fi bun ca profesor.

Poate. Însă, în materie de politică, la capitolul credibilitate, nu convinge pe nimeni nici măcar ca să devină preşedinte de asociaţie de proprietari. Tot timpul a fost un om numit de cineva, nu ales de popor, a beneficiat de conjuncturi şi bunăvoinţa cuiva. Este de neînţeles astfel insistenţa cu care ţine morţiş să demonstreze că se poate face şi dragoste cu forţa, noroc că electoratul îl va readuce la realitate. Păcat, nu pare un om slab pregătit profesional, de ce o dori să activeze într-un domeniu în care valoarea sa este nulă?

Domnul Scarlat Iriza:

"Ultimul autocrat"

În România, membră a Uniunii Europene din 2007, oamenii sunt încă în căutarea valorilor democratice care au fost îngropate sub regimul despotic al controversatului preşedinte Traian Băsescu. "(...) Cu exact un an înainte de alegerile prezidenţiale din România, Traian Băsescu îşi reimpune conducerea autocrată pe care referendumul de anul trecut a reuşit să o slăbească, când 87% din cei care au votat atunci au cerut demisia lui", se arată în articolul postat pe New Europe şi intitulat "Băsescu: ultimul autocrat al Europei".

Vă vine să credeţi sau nu, articolul ilustrează perfect personalitatea celui care ne-a condus şi ne conduce destinele de atâta amar de vreme. În câteva cuvinte, cu greutate aş zice copreşedintele este desfiinţat la propriu. "Numai un tiran poate atât de făţiş să sfideze voinţa oamenilor. 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea lui, dintr-un total de 8,4 milioane". Articolul face fără doar şi poate înconjurul cancelariilor din Europa şi nu numai. Este ca şi cum s-ar fi făcut lumină într-o încăpere întunecoasă. Nu ştiu însă dacă să mă bucur sau să fiu trist. De ce nu au văzut asta când era de văzut? De ce nu au luat atitudine cei care erau în măsură?! Cum de a fost posibil ca un om de teapa lui Băsescu să fie susţinut necondiţionat? "Implicat într-un război împotriva noului guvern şi majorităţii politice, Băsescu îşi întinde antenele în afara României - poate în Europa, poate peste Oceanul Atlantic. Sunt numeroase zvonuri că încearcă să-şi asigure viitorul politic cu ajutorul vechilor sale relaţii care l-au ajutat să rămână la putere acum un an, în ciuda rezultatelor referendumului. Aceasta ar putea fi cea mai stranie revenire a unui personaj politic din Europa şi una care ar fi fost mult mai probabil să se întâmple în ţări ca Belarus", este arătat în articol.

Am ajuns de râsul Europei şi asta doare. Nu credeţi că e momentul să ne trezim şi să-i arătăm acestui personaj uşa? Cu Băsescu nu poate nimeni să coabiteze. Băsescu e un individ trist şi patetic...

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Speranţa tinerilor din România"

Migraţia tinerilor profesionişti în străinătate scoate în evidenţă un viitor sumbru: România rămâne treptat fără capital uman specializat - combustibilul vital creşterii economice.

În România soluţia emigrării a ajuns, din păcate, un fenomen de masă. Este o soluţie a supravieţuirii. Tinerii se decid să plece din România pentru că le lipsesc certitudinile şi perspectivele. Le lipseşte şansa de a-şi construi viitorul într-o societate aşezată.

Ne pleacă tinerii valoroşi pentru că s-au saturat să mai fie minţiţi, pentru că nu mai acceptă ca nonvalorile să ajungă modele de urmat în societate, pentru că resping perspectiva de a corupe sau de a fi corupţi.

Exodul capitalului uman din ţară în străinătate adânceşte însă România într-o prăpastie prea întunecată ca să mai cuprindă şi minţile luminate. Eterna problemă a zilei de mâine pune adesea în balanţă economia şi sentimentul de apartenenţă naţională şi, de cele mai multe ori, răspunsul, deloc mimat, înclină abrupt către varianta cea dintâi.

De la menajere, "căpşunari", antreprenori, agricultori, până la specialişti în calculatoare, ingineri sau medici, din ce în ce mai mulţi români preferă să creadă că soarele răsare din Occident, iar numărul lor nu e deloc modest. Diaspora română are aproape 3 milioane de membri şi, dacă luăm în seamă tendinţele actuale, încă numără.

Investiţia în educaţie apare drept inutilă, evoluţia economică a ţării stă încă sub semnul întrebării, iar modernizarea României pare să rămână, în continuare, cu eternul pas înapoi faţă de statele occidentale.

Pentru a nu compromite definitiv şansele societăţii romaneşti, guvernanţii trebuie să construiască acel cadru instituţional în care tinerii să poată avea încredere că funcţionează corect şi că le oferă şansa de a se realiza după merite.

Trebuie să le redăm tinerilor speranţa că pot trăi într-o societate normală aici, în România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fenomenele meteorologice"

Schimbările climatice reprezintă una dintre preocupările esenţiale ale societăţii zilelor noastre (inundaţii, incendii, cutremure, inundarea zonelor amenajate sub nivelul mării etc.). Există o mare posibilitate ca schimbările climatice să devină ireversibile în condiţiile creşterii temperaturii pământului cu 2-3 °C.

Fenomenele meteorologice extreme pot duce la înregistrarea unor declinuri economice, datorate pagubelor de natură materială şi psihică a numeroase comunităţi.

În România mişcarea ecologistă este încă în fază incipientă. Cu toate că există o platformă politică specifică, aceasta are o aderenţă redusă în rândul societăţii.

România are mari probleme de mediu, poluarea fiind un factor nociv pentru aer şi ape. Despăduririle majore din ultimii 20 de ani, dar şi dezafectările unor obiective industriale făcute fără ecologizare au provocat pagube substanţiale mediului ambiant.

Trebuie să preluăm temele ecologiste de stânga şi să creăm un cadru propice în care le putem aplica. Toate eforturile noastre pentru un mediu mai curat sunt necesare.

Decalajul inovator, tehnologic al României faţă de alte state membre ale UE este resimţit şi în acest domeniu. Uniunea Europeană a început să dezvolte şi să promoveze încă din anii '90 energie regenerabilă pentru a înlocui combustibilii fosili.

Probabil că mulţi dintre noi se întreabă ce ar trebui să facem concret în acest demers ecologic. Soluţiile sunt numeroase: utilizarea biomasei (lemn), a deşeurilor biodegradabile şi a biogazului de către centralele electrice; folosirea boilerelor ce funcţionează pe bază de lemn în clădiri (ce înlocuiesc încălzirea din clădiri bazată pe electricitate sau combustibili); extragerea căldurii din sol prin sursele geotermale sau energie solară; generarea de energie eoliană prin turbinele eoliene; reducerea emisiilor de CO₂ ca urmare a creşterii carburanţilor regenerabili.

România trebuie să se ralieze Strategiei Energetice Europene prin asigurarea creşterii ponderii energiei alternative în producţia de energie. Acţiunea coordonată la nivel european în privinţa energiei nu este o noutate, UE având un cadru unic de reglementare a politicilor energetice. Acest tip de administrare a energiei va asigura resurse energetice competitive, durabile şi mai ales sigure pentru mediu, urmărind reducerea emisiilor de CO₂. Direcţiile prin care UE doreşte să-şi atingă obiectivele energetice şi de mediu propuse sunt: eficientizarea şi diversificarea pieţelor energetice; politică ambiţioasă în privinţa energiei regenerabile; economisirea energiei (nivel industrial şi rezidenţial); cooperare europeană şi internaţională.

Această raliere trebuie acompaniată cu protecţia ecosistemelor din România şi reconstrucţia ecologică, acolo unde este necesară. Protejarea tezaurului natural (floră, faună) din Deltă, Dunăre, parcuri naţionale şi Marea Neagră, îngrijirea ariilor şi siturilor protejate de lege sunt prioritare pentru România (1.121 arii naturale protejate, din care 27 sunt parcuri naţionale şi naturale; 3 rezervaţii ale biosferei incluse în patrimoniul UNESCO - Delta Dunării, Retezat şi Pietrosul Rodnei).

Problema deşeurilor, prevenirea generării, reciclarea şi valorificarea acestora trebuie rezolvată. Colectarea selectivă, folosirea deşeurilor ca materie primă în construcţie, valorificarea lor prin metoda tehnică şi depozitarea controlată sunt soluţii eficiente pentru moment.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fenomenele societăţii contemporane"

Violenţa în familie este un fenomen care, din păcate, este des întâlnit în societatea contemporană în ultimul timp, fiind una din problemele cele mai grave. Este un fenomen social care ridică foarte multe probleme la ora actuală şi pe care îl întâlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepţie. Copiii, care sunt partea vulnerabilă în cadrul familiei, sunt victime ale agresiunii din partea părinţilor, simţindu-se lipsiţi de speranţă şi fără valoare, tinzând să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii.

Aproape că nu trece zi fără să nu auzim sau să citim în presă despre un copil bătut înfiorător, abuzat sexual, lăsat singur în casă, trimis să muncească la o vârstă la care prioritatea ar trebui să fie şcoala, supus unor tratamente greu de imaginat şi fără a exagera, chiar omorât. Aceste lucruri sunt cu atât mai grave cu cât părinţii sunt cei care îşi tratează astfel copiii, când tocmai ei ar trebui să le ofere protecţie şi securitate în sânul familiei, după cum dictează regulile societăţii.

Din studiile realizate, s-a constatat că situaţia economică a familiilor în care copiii sunt supuşi unor dure tratamente fizice ar fi de vină. Sărăcia reprezintă cel mai grav factor la acest nivel, ajungându-se la concluzia că familiile care au venituri reduse nu pot asigura un trai bun copiilor lor. Aceste familii sărace sunt expuse la actele de violenţă contra copiilor din cauza stresului economic, al dificultăţilor materiale cu care se confruntă. De asemenea, se observă că în familiile dezorganizate şi cele cu număr mare de copii, rata creşterii abuzului împotriva minorilor este ridicată.

În România, în spatele uşilor închise, o familie din trei se confruntă cu situaţii de violenţă domestică, alături de abuzurile faţă de copii, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deşi violenţa domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituţionale pentru sprijinirea victimelor directe, femei şi copii, şi foarte puţine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenţă şi suport.

Domnul Vasile Popeangă:

"De ce nu ia Băsescu lecitină?"

62 de ani. O vârstă frumoasă, dar la care, din cauza stresului cotidian şi a diverselor componente adăugate pe lângă cele patru cuburi de gheaţă tradiţionale, deteriorarea celulelor nervoase este galopantă. Dacă o mai fi şi ghinionul eredităţii, memoria poate să îţi joace feste în stil barbar. Iată ce ar putea justifica anumite ieşiri ale "cucului de la ora 6 şi ceva" care fac să se crucească o ţară-ntreagă... Cum altfel ar putea să explice ce scoate pe gură în declaraţii de presă?

Nu mai departe de miercurea trecută, la Ateneul Român, participând la Topul Naţional al Firmelor Private din România, guvernatorul de la Cotroceni n-a pierdut ocazia să se agaţe iarăşi de Guvernul Ponta cu expresia sa favorită, dar de sorginte fascistă: "omul gras - statul, se urcă în spatele omului slab - economia".

După zece ani în care a tot încurajat împrumuturile guvernamentale de la bănci, pentru că a avut grijă ca din extern să nu o putem face din cauza dobânzilor prohibitive, iar de la cetăţeni nici nu i-a trecut prin cap că s-ar putea, marinelul eşuat pe tarlaua de la Nana, lângă Fundulea, concluzionează precum înţeleptul din peşteră: "e ilar că băncile nu au disponibilitatea să sprijine acest sector", adică IMM-urile, care pot aduce bani în economie!

Uită acelaşi proaspăt bunicuţ că a fost cel care a negociat prost finanţarea care ni se cuvenea de la UE, pierzând intenţionat câteva miliarde în defavoarea ţării noastre, după cum uită şi faptul că a reuşit, cu guvernele sale, să blocheze cam toate fondurile europene deja alocate! Scopul? Tocmai ca să rămână băncile străine singurii finanţatori ai statului, ca să nu se mai finanţeze producţia, ci doar consumul! Care consum, dacă nu există producţie internă, înseamnă importuri, deci o altă hemoragie financiară!

Păi, la atâta uitare, nu i-a recomandat nimeni nişte lecitină, sau nu mai are nici măcar un prieten care să-i dea un sfat bun? Ori găsim explicaţia în amabilitatea unor bănci faţă de familia Băsescu?...

Mai zicea acelaşi uitat de Dumnezeu la Cotroceni că dacă avem un cost ridicat la energie, asta ne face necompetitivi pe plan extern. Iarăşi zic, dacă ar lua nişte lecitină, şi-ar aminti chiar şi el de afacerea ALRO, pe unde bântuia amica sa Nuţi cu Cocoşul ei de-atunci, ori de băsiştii care căpuşau Hidroelectrica şi termocentralele, care cumpărau ieftin de la stat şi vindeau tot statului, dar scump! După ce a încurajat zece ani aceste practici, acum cu ce obraz vine să facă pe lupul moralist? Speram cu toţii că, dacă a fost, ca marinar, departe de educaţia Ebei, măcar nepoţica să şi-o educe corect, iar asta ar fi putut începe cu creştineştile îndemnuri: "Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău, să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău"...

Este minunat să-l vezi pe bătrânul edec murind de grija taxelor care vor creşte! Uită, acelaşi, că a fost tocmai el cel care a adus în sapă de lemn poporul acesta prin mărirea taxelor şi impozitelor şi prin inventarea altor haraciuri şi tributuri, care au ucis peste 200.000 de IMM-uri, producând şomajul aferent! După cum moare de dragul "investiţiilor", când pentru el s-a dovedit că "investiţie" înseamnă doar telegondole, parcuri prin păduri, piscine care n-au văzut vreodată apa, terenuri de fotbal în pantă, piste de schi impracticabile ori săli de sport făcute de clica afaceristă portocalie!

Deci, în loc să bage băţu-n gard, guvernatorul mai bine ar lua nişte lecitină şi ar fi un bunicuţ bun, lăsând oamenii competenţi să vadă de rosturile economiei. A mai fost unul care se pricepea la toate şi a sfârşit-o prost. Avem multe de reconstruit, după dezastrul portocaliu, ţara asta nu mai merită şi frânele şi sfaturile lui Băsescu, pentru că ştim deja: întotdeauna se va găsi un melc care să te-nveţe cum să dobori recordul mondial la 100 de metri plat...

Domnul Gavril Mîrza:

Încerc din răsputeri, fiind un om şcolit la modul pragmatic şi încredinţat de exactitatea cifrelor, încerc spun, să pricep cum realităţi de necontestat în lumea reală pot fi răsturnate, amestecate, schilodite în aşa măsură încât concetăţenii mai slabi de înger să se descopere năuciţi şi debusolaţi! Şi mă refer la felul în care se denaturează rezultatul negocierilor cu FMI de către aşa-zişii analişti, care "analizează" orice cu aceeaşi doză de superioară suficienţă, convinşi că sunt unici deţinători ai adevărului absolut. În atare condiţii, doar nu era să le scape aşa subiect mănos. Aşa încât nimic nu e bun în rezultatul negocierilor!

Nu e de acceptat impozitul suplimentar pe clădirile speciale, despre care s-a spus clar că nu sunt locuinţe. Creşterea salariului minim pe economie este o lovitură pentru mediul de afaceri. Creşterea pensiilor va fi un mizilic la foamea inflaţiei. Majorările de salarii pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi sunt ridicole şi cei care vor să le aplice sunt rupţi de realitate.

Aşa încât, una peste alta, ce mai tura-vura, va creşte fiscalitatea, va creşte presiunea pe mediul de afaceri, este foarte probabil să crească şomajul, deci nivelul de trai se va degrada, ne anunţă apocaliptic sus-numiţii a toate ştiutori! De acest viitor sumbru se face desigur vinovat Guvernul USL şi nimeni altcineva!

Veţi fi desigur de acord că sunt îndreptăţit să mă întreb cu care parte a fiinţei lor percep aceşti vorbitori realitatea. De când am venit la guvernare, am reîntregit pensiile şi salariile, am deblocat angajările în sistemul de stat, cu precădere în domeniile educaţiei şi sănătăţii, am majorat pensiile şi le vom majora şi în continuare, am majorat salariile şi le vom majora şi de acum înainte. Referindu-ne la locul nostru european, rata de absorbţie a fondurilor europene a depăşit nivelul de 25% (să nu uităm că era 7% când am preluat guvernarea), România se clasează pe primul loc în rândul statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an, şi ca un corolar al creşterii economice înregistrate la finalul primelor zece luni ale anului, leul este cea mai performantă monedă din UE.

Probabil în legătură cu astfel de performanţe vine acuza de lipsă de strategie în absorbţia acestor fonduri, acuză azvârlită asupra aceluiaşi Guvern USL de cei a căror competenţă în domeniu ne obligă să plătim UE peste un miliard de euro pentru "priceperea" cu care au administrat sistemul în perioada 2009-2011!

Să "traduci" realitatea în nonrealitate punând minus în faţa oricărei creşteri şi negând evidenţele este semn cumplit de boală grea!

Nu cred că voi ajunge vreodată să declar că unu şi cu unu fac mai puţin ori mai mult decât doi! Şi am convingerea că sunt îndreptăţit ca pentru cei ce fac asta la ordin sau din proprie pornire să încerc un sentiment de milă ca în faţa bolnavilor incurabili!

Domnul Daniel Tudorache:

"Asumarea proiectului de descentralizare - un act politic corect"

Eficientizarea şi modernizarea administraţiei publice reprezintă un scop comun într-o societate aflată în continuă schimbare şi dezvoltare. Indiferent de formaţiunea politică din care facem parte, trebuie să privim subiectul în ansamblu şi să fim obiectivi. Astfel, vom putea observa faptul că acest proiect este unul raţional şi demn de încredere.

Descentralizarea nu reprezintă, aşa cum de multe ori se încearcă minimalizarea efectelor sale benefice şi durabile, un simplu proces de transferare a responsabilităţilor şi competenţelor de la nivelul administraţiei centrale către cel al administraţiei publice locale. Prin descentralizare se doreşte creşterea calităţii serviciilor publice adresate cetăţenilor şi împărţirea României în regiuni de dezvoltare. Schimbările sunt de amploare şi impun o analiză amănunţită a efectelor pe care le-ar produce.

Serviciile publice trebuie oferite cetăţeanului de către cea mai apropiată autoritate, cea mai în măsură să cunoască realitatea, plusurile şi minusurile zonale. Administraţia publică locală trebuie să joace un rol important în gestionarea acestor servicii publice, iar pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară realizarea proiectului descentralizării.

Trebuie să urmărim eliminarea disparităţii în ceea ce priveşte alocarea veniturilor la nivel regional, iar acest proiect de descentralizare tocmai asta îşi propune: îmbunătăţirea distribuirii resurselor în sectorul public fără ca puterea să se concentreze în mâinile unui singur om.

Ţin să menţionez câteva din principiile care stau la baza procesului de descentralizare:

• eficienţa alocării resurselor generale ale societăţii către o administraţie responsabilă; responsabilitatea trebuie însoţită şi de încredinţarea de resurse care să permită oferirea eficientă a serviciilor publice;
• furnizarea echitabilă a serviciilor publice către cetăţeni, indiferent de zona în care locuiesc;
• păstrarea stabilităţii macroeconomice şi promovarea creşterii economice.

Procesul de descentralizare trebuie continuat şi susţinut mult mai puternic ca până în acest moment pentru a evita pe viitor situaţii problematice precum:

• instabilitatea cadrului legislativ;
• lipsa transparenţei şi predictibilităţii transferurilor de la bugetul statului pentru echilibrarea bugetelor locale, dar şi a transferurilor interadministrative;
• nedefinirea clară a responsabilităţilor transferate autorităţilor locale:
• atribuirea de responsabilităţi fără alocarea resurselor adecvate;
• transferul de responsabilităţi fără a se acorda şi competenţa.

Putem observa o mai mare deschidere din partea autorităţilor centrale de a lucra împreună cu autorităţile publice pentru identificarea de soluţii care să sprijine demersul descentralizării.

Şi deşi descentralizarea în România este realizată cu întârziere, ea reprezintă o realitate necesară. Cu siguranţă că importanţa majoră a acestui deziderat constă în discursul cu electoratul. Tocmai de aceea merită să explicăm oamenilor de ce descentralizarea este indispensabilă, iar acest lucru trebuie făcut folosind cuvinte simple şi clare! Este necesară armonia la nivel de comunicare, pentru ca cetăţeanul de rând să înţeleagă nevoia de schimbare şi să o accepte ca fiind utilă atât pentru binele său, dar mai ales pentru recunoaşterea unui act politic corect în folosul generaţiilor viitoare.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Acordurile cu FMI, Băsescu, Ponta şi semnele aritmetice"

Preşedintele Băsescu roagă Guvernul să renegocieze acordul cu FMI şi oferă experienţa sa.

La prima vedere, aş putea crede că este dorinţa preşedintelui Băsescu de a participa activ la negocieri în interesul României. La o analiză mai atentă, gândul mă conduce la amestecul acestuia în tot: guvern, economie, justiţie, sănătate, învăţământ, era să spun şi diplomaţie, dar m-am oprit la timp. Diplomaţia rămâne domeniu neexplorat pentru următorul preşedinte.

Guvernul Ponta a abordat diferit negocierile cu FMI. A inversat semnele din negocierea Guvernului Boc şi preşedintelui Băsescu cu FMI. Le-a inversat din momentul în care a reuşit creşterea salariilor şi pensiilor tăiate de Guvernul Boc şi preşedintele Băsescu.

A continuat cu scăderea cu 15% a TVA la pâine, în timp ce Guvernul Boc şi preşedintele Băsescu negociaseră creşterea cu 5% a TVA la tot ce se vinde cu factură.

Guvernul Ponta a crescut salariul minim de la 700 lei la 800 lei şi în anul 2014 salariul minim va creşte la 900 lei. A inversat semnele şi la ultima negociere prin scăderea CAS cu 5%.

Traian Băsescu şi PDL au cu siguranţă experienţa lor. Ei pot prezenta "succesurile" guvernării lor, guvernarea falimentului pentru marile societăţi ale statului: Oltchim, Poşta Română, CFR Marfă etc., în timp de "băieţii deştepţi" din energie căpuşau economia. Ei uită să ne prezinte numărul disponibilizaţilor, la fel cum uită să ne prezinte tăierile de salarii, batjocura pensionarilor. Bunul-simţ şi competenţa nu au loc la PDL, la ei primează doar minciuna şi incompetenţa, semnul minus pentru români şi plus pentru gaşca lor.

Eu cred că preşedintele Băsescu este invidios pe abordarea diferită a Guvernului Ponta la negocierile cu FMI şi doreşte să ofere mărul otrăvit învelit în experienţa sa distructivă.

Felicit premierul Victor Ponta şi membrii Guvernului care ne-au arătat că se poate negocia în interesul României.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

"Stopaţi exodul medicilor!"

De mai bine de 20 de ani, societatea românească este "în tranziţie" sau în proces de "reformare a statului". Căutăm căi de schimbare la nivelul societăţii care să conducă la instituţii performante, la o economie viabilă, la o viaţă mai bună pentru cetăţeni, la servicii de calitate. Din păcate, în toată această perioadă, s-a omis faptul că toate aceste obiective pot fi atinse doar dacă investim în oameni, mai ales dacă investim în specialişti care pot să aducă un plus de cunoaştere şi de competenţă acolo unde îşi desfăşoară activitatea.

Am arătat cu altă ocazie că în toată această perioadă, România a subfinanţat sistemul de învăţământ, limitându-şi astfel pe termen mediu şi lung şansa de a se relansa prin cunoaştere şi competenţă. Astăzi mă voi referi la un fenomen cel puţin la fel de periculos: exodul medicilor.

Plecarea în masă a tinerilor profesionişti este una dintre problemele majore ale României. Tinerii bine pregătiţi care nu îşi găsesc un rost în ţară lasă un gol imens, care se poate observa prin scăderea standardelor profesionale în diverse domenii. Fenomenul este evident în medicină, unde avem de-a face cu un veritabil exod al medicilor tineri.

De ce pleacă medicii tineri? Un motiv este nivelul jenant de mic al veniturilor, în special pe perioada rezidenţiatului. Este inadmisibil ca medicii rezidenţi să fie încă dependenţi de banii şi resursele părinţilor! Dar nu numai banii contează. Medicii tineri pleacă din ţară pentru că vor respect şi condiţii decente de muncă: spitale care le oferă condiţii bune de muncă, aparatură performantă, medicamente etc. Medicii tineri nu mai vor să fie interfaţa unui sistem neperformant, nu mai doresc să reprezinte sistemul de sănătate în faţa pacienţilor nemulţumiţi! Ei obţin în alte ţări venituri decente şi condiţii de muncă, într-un cadru în care pot profesa cu demnitate.

România are nevoie de o strategie bine pusă la punct care să oprească exodul medicilor. Majorarea veniturilor medicilor rezidenţi este un bun început, dar nu poate rămâne o măsură izolată. Este nevoie de un pachet de măsuri, prin care să îi legăm pe tinerii medici de comunităţile din care provin. După ce le vom oferi condiţii decente, putem să gândim un sistem prin care medicii care beneficiază de şcolarizare din fonduri publice să deservească măcar pentru o perioadă de timp comunitatea. Scopul strategiei trebuie să fie alcătuirea unui corp profesional bine pregătit, motivat, capabil să ofere garanţii pentru servicii medicale de calitate.

(După pauză, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Nicolae-Adrian Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 206, sunt absenţi 201, din care 24 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit - 204.

O să trecem direct la punctul 28.

Vă rog, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

O luăm de dimineaţă. Vreau să vă comunic că Grupurile parlamentare ale PDL şi PP-DD vor depune moţiunea simplă "Taxarea până la capăt. USL te vrea sărac".

O predau domnului preşedinte de şedinţă şi stabilim datele de dezbatere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La punctul 28 avem Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoc.

Din partea Comisiei juridice are cuvântul domnul deputat Varga. Vă rog.

Domnul Vasile Varga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu privire la acest Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.381, Senatul, în calitate de primă Cameră, a sesizat şi adoptat proiectul de lege, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare. Consiliul Legislativ, prin avizul nr.693 a avizat favorabil proiectul de lege.

Guvernul, prin punctul de vedere transmis, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat negativ această iniţiativă.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea art.21 alin.(2) lit.c), şi art.28 alin.(5) din Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoc, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că, pentru obligaţiile fiscale de plată, propunerile de amânări, ştergere, eşalonări, reduceri parţiale, să se poată face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în baza contractului de concordat preventiv sau mandatului ad-hoc al practicianului în insolvenţă angajat de către debitor.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate, membrii Comisiei juridice au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei respingerea proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Varga.

La dezbateri generale, vă rog, domnule Adam.

Domnul Ioan Adam:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Se impune respingerea acestui proiect de lege. Atât concordatul preventiv, cât şi mandatul ad-hoc, sunt nişte paliative pe care le are debitorul aflat în dificultate financiară pentru a încerca să evite ajungerea în insolvenţă. Trebuie să relevăm faptul că astăzi avem o reglementare destul de clară a acestor două instituţii şi acest proiect nu are raţiunea de a fi trecut pentru că urmează ca în noua lege a insolvenţei, noul cod al insolvenţei să reglementăm toate aceste instituţii unitare într-o singură lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Nefiind alţi doritori şi nefiind amendamente admise sau respinse...

Doriţi? La următorul?

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 29 avem Propunerea legislativă privind redevenţa gazelor.

Din partea comisiei, domnul Nica. Vă rog.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această iniţiativă legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat negativ. Guvernul are un punct de vedere negativ.

De asemenea, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ propunerea legislativă.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 11 septembrie 2013, respectiv 17 iunie 2013.

În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, a punctului de vedere transmis de Guvern, precum şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor, s-a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea Propunerii legislative privind redevenţa gazelor.

Face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva. Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

Vă rog, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri, pe ordinea de zi, la poziţia 10 aveam Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi l-am amânat pentru astăzi, pentru dimineaţa acestei zile, gândind că astăzi vom lua o decizie în legătură cu acest proiect de act normativ.

Întrebarea mea este dacă îl dezbatem astăzi sau dacă rămâne amânat fără niciun argument acest proiect de pe ordinea de zi, pentru că altfel nu înţeleg de ce am sărit peste poziţia 10 din ordinea de zi pe care şi Biroul permanent şi plenul Camerei au aprobat-o. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marian Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Îmi pare rău, ne cerem scuze, domnule Tinel. A fost o scăpare. A fost solicitarea mea de a amâna acest proiect legislativ pentru a fi discutat în această dimineaţă. Continuu să solicit amânarea lui pentru încă o săptămână, domnule preşedinte, şi aş dori să fie supus plenului acest lucru şi, în măsura în care plenul va fi de acord, să fie programat pentru dezbatere, luni, săptămâna viitoare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Întâi, facem verificarea votului şi a cvorumului, vă rog.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Trecem la vot. Supun votului dumneavoastră amânarea cu o săptămână a proiectului de lege de la punctul 10. Vă rog să votaţi.

118 voturi pentru, nicio abţinere şi un vot împotrivă. Proiectul de lege a fost amânat. Vă mulţumesc.

Trecem la punctul 30 al ordinii de zi, unde avem Proiectul de Lege privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România

Din partea Comisiei pentru sănătate, are cuvântul doamna preşedintă Rodica Nassar.

Doamna preşedintă, aveţi cuvântul.

Domnul Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Propunerea legislativă privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România a fost retrimisă Comisiei pentru sănătate şi familie, în vederea reexaminării şi întocmirii unui nou raport.

În urma reluării dezbaterilor, membrii Comisiei pentru sănătate şi familie au hotărât, cu majoritate de voturi, menţinerea soluţiei iniţiale, de respingere a Propunerii legislative privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România, soluţie exprimată în raportul depus încă din luna mai 2013.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Nu doreşte nimeni la dezbateri generale...

Vă rog, domnul doctor Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această profesie nu este reglementată la nivelul Uniunii Europene prin directive, deci ea poate fi reglementată la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii Europene. La noi în ţară, există Facultatea de Medicină Carol Davila şi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport care şcolarizează şi au absolvenţi pe această profesie, însă nici programul din învăţământ, nici salarizările, nici alte componente nu sunt corelate.

Este, la ora actuală, o altă lege, care a trecut de Senat, este la noi, la Comisia pentru sănătate şi familie în Camera Deputaţilor.

O să luăm legătura cu reprezentanţii acestei profesiuni. La sugestiile lor şi la propunerea Ministerului Sănătăţii, vom face o lege care să reglementeze această profesiune. Vă mulţumesc.

Deci, suntem pentru respingere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Nemaifiind alte...

Vă rog, doamna doctor.

Doamna Lucreţia Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să vă spun, stimaţi colegi, de ce Comisia pentru sănătate a respins acest proiect.

Proiectul s-a considerat învechit şi neadaptat condiţiilor din Uniunea Europeană.

Proiectul a dorit legiferarea profesiei de kinetoterapeut şi înfiinţarea şi organizarea unui ordin al acestor specialişti.

Iniţiatorii doreau o definiţie a profesiunii şi să creeze acest ordin, deoarece această profesie este o specialitate conexă actului medical, act medical care se produce în specialitatea de reabilitare medicală.

Pl-x-ul specifica în art. 1: "Kinetoterapeutul lucrează individual sau în echipă", iar la alin. (2) specifica: "Profesia de kinetoterapeut va fi inclusă în clasificarea ocupaţiilor din România la grupa de bază-medici asimilaţi".

În martie 2013, Ministerul Sănătăţii a emis două ordine care redefinesc specialitatea de reabilitare medicală şi definesc pe cei care produc procedurile specifice acestei specialităţi. Printre ei sunt şi kinetoterapeuţii, care sunt cadre medicale medii, sunt absolvenţi cu studii universitare de scurtă durată.

Să profesezi individual, cum dorea acest proiect, într-un act medical, înseamnă să ai liberă practică, atestată de Ministerul Sănătăţii, şi să ai asigurare de malpraxis. Pentru asta, în România, trebuie să absolvi Facultatea de Medicină, cu specializările ulterioare, adică un învăţământ de lungă durată, 6 ani plus 4-5 ani de specializare.

În România, trebuie să recunoaştem - pentru că acolo unde legea nu interzice, înseamnă că este permis -, există cabinete de kinetoterapie unde practică români sau specialişti de alte naţionalităţi, practică această specialitate în care există nişte proceduri specifice, vă amintesc dintre ele: manipulări sau elongaţii, proceduri care însă au incidente şi, cel mai grav, accidente. Există cazuri de pacienţi români rămaşi în scaune cu rotile din cauza acestor practici, pentru care însă nimeni nu răspunde, atâta timp cât legea nu le interzice.

Este doar un exemplu pentru care nu putem legifera posibilitatea să existe astfel de cabinete.

Mai mult, la ora asta, în "COR", deci în "Clasificarea Ocupaţiilor din România", profesia de kinetoterapeut nu există. La capitolul unde sunt specificaţi, se cheamă profesor de cultură fizică medicală.

Mai mult, sunt pregătiţi aceşti oameni în mai multe tipuri de facultăţi: în facultate de educaţie fizică şi în facultăţi de medicină, ei având curricule diferite şi ani de studii diferiţi.

Pentru aceasta, acest proiect nu poate fi... PSD va vota respingerea, dar amintesc că este absolut necesară o legislaţie în acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat Roşca.

Nemaifiind alte intervenţii, nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 31 avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.57 din Legea nr.571/2003, republicată, privind Codul fiscal.

Domnul preşedinte Dragomir, vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea art.57 din Legea nr.571/2003, republicată, privind Codul fiscal, trimisă cu adresa Pl-x 309 din 23 septembrie 2013.

Conform prevederilor Constituţiei României şi a Regulamentului Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.57 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu un nou alineat, astfel încât dispunerea destinaţiei sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii să se facă pe o perioadă de 5 ani consecutivi de la data optării, fără a mai preciza destinaţia sumei în fiecare an, exceptând cazul în care contribuabilul doreşte expres modificarea opţiunii sale.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat propunerea legislativă menţionată mai sus în şedinţa din 1 octombrie 2013.

În urma examinării Propunerii legislative pentru modificarea art.57 din Legea nr.571/2003, republicată, privind Codul fiscal şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare respingerea propunerii legislative.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 32 al ordinii de zi, avem Propunerea legislativă privind acordarea de ajutor financiar pentru nou-născuţi.

Are cuvântul domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Comisiei pentru muncă.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi, de asemenea, punctul de vedere negativ al Guvernului, cât şi avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Propunerea a fost respinsă de către Senat, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ar fi trebuit să dăm cuvântul înainte iniţiatorului. O să-l rog pe domnul Blăjuţ ca, din partea iniţiatorilor, să ia parte la dezbatere.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Ciuhodaru, vă rog să luaţi loc.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Eu sunt coiniţiatorul acestei legi. Principalul iniţiator este doamna Monica Iacob Ridzi, care între timp a devenit mămică.

Rata abandonului copiilor nou-născuţi în spitale sau imediat după externare continuă să rămână extrem de ridicată în România, comparativ cu restul ţărilor din Uniunea Europeană.

O posibilă explicaţie ar fi frica de un nou început, frica faţă de multitudinea de cheltuieli, inerente, care urmează odată cu sosirea unui nou-născut în familie, precum şi şocul tinerei adolescente devenite brusc mamă.

În paralel, din punct de vedere demografic, se observă, la nivel naţional, o scădere dramatică a natalităţii. Mai exact, an de an, numărul nou-născuţilor este net mai mic decât numărul decedaţilor, fapt ce va duce, inevitabil, la un dezechilibru demografic şi la o îmbătrânire progresivă a populaţiei României.

De aici apare şi necesitatea unei măsuri social-economice urgente, de încurajare a tinerelor ce doresc să devină mame.

Prezenta propunere legislativă se doreşte o reparaţie materială şi morală datorată în principal tinerelor devenite mame în perioada 2010-2013.

O lege cu efecte economice şi sociale similare a fost abrogată în 2010, pe fondul reducerii masive de cheltuieli promovate de guvernul din această perioadă.

Scopul acestei propuneri legislative este de a încuraja tinerele mame aflate la început de drum şi de a le oferi posibilitate de a achiziţiona un minim de produse strict necesare unui nou-născut.

Raportată la totalul cheltuielilor pe care le implică creşterea şi îngrijirea unui copil nou-născut, suma propusă de noi ca ajutor în prezenta propunere legislativă este mică şi simbolică. Considerăm însă că este foarte important pentru tinerele mame să simtă că nu sunt abandonate în aceste momente unice în viaţă şi că statul le încurajează în drumul pe care îl urmează.

Drept urmare, noi o să votăm pentru şi încercăm să convingem şi ceilalţi colegi să ajute tinerele mame.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Blăjuţ.

Cine mai doreşte să ia cuvântul la acest proiect de lege?

Normal, domnul Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În ultimii 20 de ani, România înregistrează un dezastru demografic în ceea ce priveşte evoluţia natalităţii, atât la nivel de ţară, cât şi la nivelul zonelor în care, tradiţional, se găsea un spor natural pozitiv.

Practic, înregistrăm un minim istoric, de doar 195.000 de nou-născuţi anual, ceea ce va face, în următorii 15-20 de ani, dacă se menţine acelaşi ritm, ca problemele sociale să fie importante. Vorbesc despre influenţele asupra pieţei muncii, care va rămâne fără salariaţi, şi asupra bugetului de sănătate şi de pensii, care vor trebui să fie suportate tot mai mult din bugetul de stat.

Pe de altă parte, în Moldova, rata natalităţii a scăzut la jumătate. Vasluiul a ajuns pe ultimul loc. Faţă de 1990, când se năşteau în Vaslui 8.377 nou-născuţi, în 2012, s-a ajuns la doar 4.464, ceea ce reprezintă o scădere de 47%.

Şi alte judeţe din Moldova au scăderi de natalitate de peste 40%, şi vorbesc de Botoşani, de Bacău, de Neamţ, de Galaţi.

Aşa că această propunere a Grupului parlamentar al PP-DD vine să asigure un ajutor de 500 de lei pentru fiecare nou-născut din această ţară.

Şi, domnule preşedinte şi doamnelor şi domnilor deputaţi, este un efort minimal pentru bugetul de stat, dar, în schimb, este o sumă importantă pentru fiecare copil nou-născut în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva... Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

Vă mulţumesc.

La punctul 33 avem Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.102 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Din partea Comisiei pentru muncă, are cuvântul domnul preşedinte Forin Iordache.

Domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea prezentului raport, am avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, dar şi avizele negative din partea Consiliului Economic şi Social, al Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, al Comisiei pentru buget, cât şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este Cameră decizională şi propunerea a fost respinsă de către Senat.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi...

Vă rog, domnul Condurăţeanu.

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În această iniţiativă legislativă, noi am vrut să arătăm că rata inflaţiei se majorează cu 100% în fiecare an, la care se adaugă 50%, o creştere a salariului mediu brut realizat pe anul precedent.

De asemenea, rata inflaţiei este utilizată de Banca Naţională ca obiectiv pentru ţinerea inflaţiei şi este luată în calcul la fundamentarea politicilor publice.

Conform metodologiei, Institutul Naţional de Statistică arată că o medie anuală a inflaţiei, spre deosebire de rata inflaţiei, exprimă creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor de consum ale populaţiei.

Rata media anuală a inflaţiei are un alt mod de determinare decât rata anuală a inflaţiei, cei doi indicatori au valori diferite.

Deci, asta am vrut să arătăm prin chestia asta, că indicatorii nu au fost luaţi în calcul şi vrem ca aceste măsuri... să beneficieze de ele cele 6 milioane de pensionari.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva. Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 34 avem Propunerea legislativă privind instituirea sistemului de marcare pentru anumite produse petroliere.

Din partea Comisiei pentru industrii, are cuvântul domnul Dumitru Chiriţă, vă rog.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind instituirea sistemului de marcare pentru anumite produse petroliere.

Propunerea legislativă nu este susţinută de către Guvern.

Potrivit prevederilor regulamentare, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat propunerea legislativă şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative.

În conformitate cu prevederile constituţionale şi regulamentare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar în raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Chiriţă.

Dacă mai doreşte cineva...

Domnul Niţă, vă rog.

Domnul Emil Niţă:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Referitor la acest proiect legislativ, eu vreau să spun că, în cursul zilei de luni, am avut, în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii, o discuţie şi o amplă dezbatere pe baza produselor contrafăcute. Şi vreau să vă spun că fenomenul este extins în toate ramurile şi în toate domeniile şi chiar dacă acest proiect legislativ, în forma în care este prezentat, nu poate să treacă prin plenul Parlamentului, şi noi, Grupul USL, vom vota pentru respingerea lui, eu cred că trebuie să gândim, pentru viitor, o marcare a produselor pentru conformitate şi, repet, nu numai în domeniul petrolier, poate în toate domeniile unde acest fenomen se constată, e evident şi marchează o evaziune fiscală imensă, şi acestea să le punem într-un proiect legislativ nou, cuprinzător, cum am spus, pe toate domeniile, pe care apoi să-l dezbatem în plenul Parlamentului şi poate să-l şi votăm.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai...

Domnul Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mă aşteptam ca măcar unii dintre iniţiatorii proiectului de act normativ să şi-l susţină, domnule preşedinte, sunt în sală, nu mai sunt toţi, dar unii sunt în sală...

E un proiect bun, să ştiţi, dacă vorbim de combaterea evaziunii fiscale şi a corupţiei, pe partea asta de comercializare a produselor petroliere, mă refer în mod deosebit pentru agricultură, poate marcarea acestor produse petroliere ar fi un lucru excepţional.

Tot nu daţi, anul acesta, subvenţia la motorină... corelaţi, eu ştiu, măsura cu un proiect de act normativ nou văd că se practică copy-paste-ul... preluaţi-l la nivel guvernamental, dacă nu vreţi să-l aprobaţi în forma în care este, şi daţi-i o formă în aşa fel încât, pe partea de evaziune fiscală şi corupţie din comercializarea produselor petroliere, să observăm un recul.

Este foarte important, el a fost susţinut şi propus, mai ales pentru partea de agricultură, pentru marcarea produselor petroliere, celor destinate proceselor tehnologice în agricultură.

Faptul însă că n-am reuşit să impunem acest proiect de lege este un minus pentru noi, să ştiţi.

Vorbim de evaziune fiscală, vorbim de corupţie, dar, când e vorba să transpunem în practică acte normative care pot combate aceste fenomene, spunem că nu e momentul.

Partidul Democrat Liberal va vota împotriva raportului de respingere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva... Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 35 avem Proiectul de Lege privind promovarea producerii şi utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport.

Domnule Chiriţă...

În primul rând, să întreb dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Domnule Chiriţă, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind promovarea producerii şi utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat propunerea legislativă şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar potrivit prevederilor Constituţiei şi Regulamentului, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Cernea, pentru dezbateri generale, vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Cred că ar fi mare nevoie de o astfel de lege. Ea a fost iniţiată de către parlamentari, şi de la PDL, şi de la PSD, şi de la PNL. Este o lege, cred eu, importantă. Ar trebui să susţinem biocarburanţii, să susţinem aceşti combustibili care ar reduce emisiile cu efect de seră, care ar reduce poluarea din oraşele noastre şi ar reduce, implicit, desigur, şi incidenţa bolilor generate de poluarea masivă din oraşe precum Bucureştiul, spre exemplu.

Trebuie spus că această iniţiativă a primit şi avize favorabile din partea unora dintre comisii.

Guvernul, care a dat un..., care a emis un punct de vedere... că nu susţine, este guvernul anterior, Guvernul Boc.

Aşadar, cred că... şi vă... cred că ar trebui ca actuala guvernare, totuşi, să fie mult mai deschisă spre protecţia mediului. Prea multe legi de acest tip au fost respinse în ultima perioadă. Nu am văzut niciuna care să vină, într-adevăr, în sprijinul mediului.

De aceea, vă rog să votaţi în favoarea acestei legi, nu pentru respingerea ei.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai...

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am să vorbesc şi în numele grupului, dar şi în calitate de iniţiator.

Sigur că mă surprinde şi poziţia guvernului anterior, chiar şi a acestuia din prezent.

Mie mi se pare că este o lege nu numai utilă, ci şi foarte necesară, având în vedere potenţialul deosebit pe care îl are agricultura românească.

Şi dau numai un exemplu: toată lumea dezbate problema plantelor modificate genetic. Şi iau exemplu soia, care poate să producă până la 8, 10 sau chiar 12 tone de soia pe hectar şi care poate fi utilizată exclusiv pentru aceşti biocarburanţi care îmbunătăţesc calităţile produsului, pe de-o parte, şi micşorează poluarea, dar, cel mai important, reprezintă o resursă foarte importantă pentru economia României.

Sunt poate vreo două chestiuni care, mă uitam acum şi văd modalitatea de verificare, de sancţionare şi până la urmă de utilizare a banilor din aceşti biocarburanţi către Fondul de Mediu, poate găsim o altă soluţie şi...

Sigur, eu susţin ideea să fie votată, să nu fie respinsă, dar, dacă nu, în mod cert, vom reveni cu altă propunere, pe aceeaşi structură ca a acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva... Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 36 al ordinii de zi avem Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea articolului 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Din partea Comisiei juridice, are cuvântul domnul vicepreşedinte Ciprian Nica. Vă rog.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos.

Guvernul a transmis punctul de vedere negativ prin adresa nr. 668 din 10.05.2013.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa legislativă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ iniţiativa legislativă în şedinţa din 27 august 2013.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 1 octombrie 2013.

În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, precum şi a opiniilor exprimate, s-a hotărât cu majoritate de voturi respingerea propunerii legislative privind modificarea şi completarea articolului 1 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 37 al ordinii de zi avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.1 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Are cuvântul, de asemenea, domnul Nica. Vă rog.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Consiliul Economic şi Social a transmis avizul negativ prin adresa nr.812 din 21.03.2013.

Guvernul a transmis punctul de vedere negativ prin adresa nr.629 din 2013.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa legislativă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ iniţiativa legislativă în şedinţa din 27 august 2013.

În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, precum şi a opiniilor exprimate, s-a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea propunerii legislative pentru modificarea art.1 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 38 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, judeţul Dâmboviţa în domeniul public al comunei Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa, şi în administrarea Consiliului Local al Comunei Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa.

Din partea Comisiei juridice... A, vă rog, din partea Comisiei pentru agricultură. Vă rog.

Domnul Costel Şoptică:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Raport comun.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare transmiterea unei suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, judeţul Dâmboviţa, în domeniul public al Comunei Corbii Mari şi în administrarea Consiliului Consiliului Local al Comunei Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa, în vederea înfiinţării unei amenajări piscicole, prin utilizarea sumelor alocate din bugetul local al Comunei Corbii Mari şi prin accesarea de fonduri europene.

Comisia pentru administraţie publică şi echilibru ecologic a transmis, cu adresa nr. 26/125 din 14 iunie 2012, un aviz favorabil al proiectului de lege.

Comisia pentru învăţământ a transmis, cu adresa nr. 29/92 din 19 iunie 2012, un aviz negativ al proiectului de lege.

În şedinţa din data de 22 octombrie 2012, în temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisii a proiectului de Lege privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, judeţul Dâmboviţa, şi în administrarea Consiliului Local al Comunei Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, membrii Comisiei pentru agricultură au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 4 septembrie 2013.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 33 deputaţi din numărul total de 34 membri ai comisiei.

Membrii Comisiei juridice au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 1 octombrie 2013, expunerea de motive, avizul favorabil al Consiliului Legislativ cu observaţii şi propuneri şi punctul de vedere al Guvernului. Din numărul total de 26 membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, la şedinţă au participat 22 deputaţi.

În urma dezbaterilor, cele două comisii sesizate în fond au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de respingere a proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Vladu, din partea Grupului PDL.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt iniţiatorul acestui act normativ. Prin acest act normativ am încercat să îndreptăm un abuz săvârşit în timpul comunismului. O suprafaţă de teren a fost luată de la comuna Corbii Mari şi dată Institutului Piscicol Nucet. Timp de 20 de ani cu această suprafaţă nu s-a întâmplat nimic. Astăzi, pe această suprafaţă, s-a reuşit să se creeze un depozit de materiale care produce la ora actuală în comuna Corbii Mari deranj mare. Toate gunoaiele din localitate astăzi sunt depozitate pe această suprafaţă.

În prima fază, anul trecut, această iniţiativă legislativă a avut toate avizele şi a rămas la votul final. De la votul final a fost reîntoarsă din nou la Comisia pentru agricultură şi nu înţeleg de ce a primit aviz negativ această iniţiativă legislativă.

Aş propune să o retrimiteţi din nou la Comisia pentru agricultură şi să fie reanalizată, că n-am înţeles cum anul trecut toată lumea a fost de acord şi astăzi, la un an după ce s-a schimbat guvernarea, nu mai sunteţi de acord.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Acum aţi făcut propunerea de retrimitere la comisie? Vă mulţumesc.

Am rugămintea să vă pregătiţi de vot. Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Vladu, de retrimitere la comisie a proiectului de lege de la punctul 38. Vă rog să votaţi.

Cu 36 de voturi pentru, o abţinere şi 89 împotrivă, proiectul de lege rămâne pe ordinea de zi.

Nefiind alte luări de cuvânt şi nici amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 39 la ordinea de zi avem Propunerea legislativă pentru completarea art.1 din Legea petrolului nr.238/2004.

Are cuvântul domnul deputat Chiriţă. Vă rog.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu propunerea legislativă pentru completarea art.1 din Legea petrolului nr.238/2004.

Guvernul, prin punctul său de vedere, nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat propunerea legislativă şi au hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative.

În conformitate cu prevederile regulamentare şi constituţionale, prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare şi Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Chiriţă.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, pe rând.

Domnul Ciuhodaru are cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Vă reamintesc că România nu are în prezent un act normativ care să reglementeze explorarea şi exploatarea gazelor de şist şi nici nu interzice expres acest lucru.

Moratoriul privind obţinerea de avize în acest domeniu a expirat în decembrie 2012.

Vă reamintesc, totodată, că multiplele controverse legate de această tehnică a fracturării hidraulice şi de explorare a gazelor de şist au făcut să iniţiez un proiect legislativ ce prevede interzicerea utilizării fracturării hidraulice şi că săptămâna trecută, pe 6 noiembrie, Senatul nu a fost în stare să adopte raportul de respingere a acestui proiect de act normativ, neasigurând practic majoritatea necesară adoptării unei legi organice.

Parlamentul European atrage atenţia asupra riscurilor legate de această tehnică a utilizării fracturării hidraulice în explorarea gazelor de şist şi spune că fără studii de impact ample şi fără consultarea populaţiei acest lucru nu ar trebui să se întâmple.

Noi rămânem consecvenţi poziţiei noastre, ca iniţiatori ai Legii privind interzicerea utilizării fracturării hidraulice în extragerea gazelor de şist şi coiniţiatori ai Legii privind interzicerea mineritului cu cianuri în România, aşa că vom vota împotriva respingerii acestui proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Cernea. Vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Într-adevăr, această tehnologie a fracturării hidraulice şi exploatarea gazelor de şist prezintă riscuri despre care s-a vorbit foarte mult, Parlamentul European a reacţionat, societatea civilă, există ţări care au interzis această tehnologie, inclusiv ţara vecină nouă, Bulgaria.

Cred că este nevoie de o clarificare legislativă, în sensul că Legea petrolului nu face vorbire despre gazele de şist. Deocamdată lucrurile sunt neclare; de aceea, această propunere legislativă este de bun augur, pentru că ar clarifica faptul că Legea petrolului nu vorbeşte despre gaze de şist sau despre alţi combustibili fosili neconvenţionali.

Vă adresez rugămintea să votaţi în favoarea acestei legi, aşadar împotriva respingerii ei. Cred că orice vot, inclusiv cele care au încărcătură politică importantă, trebuie dat cu gândul la impactul, la efectele unei legi asupra ţării noastre. Or, în cazul fracturării hidraulice, efectele ar fi extrem de nocive.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Cernea.

Dacă mai doreşte cineva? Nu. Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 40 al ordinii de zi avem Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al art.6 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare. (Se referă la Propunerea legislativă privind stabilirea şi plata despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada regimului comunist (6 martie 1945-22 decembrie 1989.)

Din partea Comisiei juridice, are cuvântul domnul preşedinte Ciucă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Permiteţi-mi să vă prezint raportul asupra Propunerii legislative privind stabilirea şi plata despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada regimului comunist (6 martie 1945-22 decembrie 1989).

În temeiul constituţional şi al regulamentului, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă prezentată mai sus.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În schimb, toate avizele au fost negative, de la Guvern, care nu susţine proiectul de lege, Comisia pentru drepturile omului, care a dat un aviz negativ, Comisia pentru administraţie publică, care a avizat negativ, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, ce a avizat negativ această iniţiativă.

Propunerea, în esenţă, are ca obiect de reglementare stabilirea şi plata despăgubirilor pentru imobilele ce sunt prezentate chiar în titlul iniţiativei.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, respingerea propunerii legislative privind stabilirea şi plata acestor despăgubiri.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Adam are cuvântul.

Domnul Ioan Adam:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Se impune respingerea acestui proiect de lege, care vizează un set de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv în perioada anterioară, motivat de faptul că această chestiune a fost reglementată prin intermediul Legii nr. 165/2013, adoptată recent.

Nu mai are nicio raţiune să intre în discuţie o astfel de propunere legislativă, atâta timp cât avem un cadru deja fixat şi reglementat aspectul respectiv.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Nu.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 41 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege pentru modificarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. (Se referă la Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al art.6 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare.)

Din partea Comisiei juridice are cuvântul domnul preşedinte Bogdan Ciucă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raportul asupra acestei iniţiative legislative precizează că am fost legal sesizaţi cu acest proiect de lege.

Senatul, primă Cameră sesizată, a respins iniţiativa.

Noi, Camera Deputaţilor, suntem Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, dar Guvernul nu susţine iniţiativa.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a dat un aviz favorabil, în schimb, Comisia pentru administraţie, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ proiectul de lege.

De asemenea, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.6 alin.(2) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în respectiva perioadă.

În urma dezbaterii, cu majoritate de voturi, un vot practic împotrivă, propunem respingerea acestei propuneri legislative.

Face parte această propunere din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Acest proiect de lege este la punctul 41 al ordinii de zi.

Dacă doriţi să luaţi cuvântul la dezbateri generale? Nu. Amendamente respinse? Nu.

Proiectul de lege trece la votul final.

Mă întorc la punctul 40 al ordinii de zi acum, acesta a fost 41.

Domnul Marian Neacşu (din sală):

A fost 42!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, sunt două proiecte de lege cu acelaşi obiect.

Avem Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al art.6 din Legea nr.10/2001 ... Sunt două de acest gen! ...privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare.

Domnule Ciucă, vă rog. (Consultări.) Domnul preşedinte Bogdan Ciucă a citit la cele două proiecte de lege, de la punctele 40 şi 41 raportul comisiei.

Dacă doriţi să luaţi cuvântul la dezbateri generale? Nu. Nu sunt amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 42 al ordinii de zi avem Proiectul de Lege pentru stimularea... Nu! Staţi o clipă! Cu drepturile de hrană a fost citit!

Avem Proiectul de Lege pentru modificarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Lege ordinară, adoptată de Senat.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea Comisiei de apărare? Vă rog, domnule Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

A fost sesizată Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat acest proiect.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Obiectul de reglementare: modificarea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Guvernul nu susţine adoptarea.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi şi o abţinere să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de Lege pentru modificarea ordonanţei.

În raport cu conţinutul său, face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu. Amendamente respinse sau admise nu sunt. Proiectul de lege trece la votul final.

Trecem la punctul 43 al ordinii de zi, unde avem Proiectul de Lege privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor ce oferă spre consum produse obţinute exclusiv prin mijloace proprii.

Comisia pentru agricultură. Are cuvântul domnul deputat. Vă rog.

Domnul Liviu Harbuz:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor ce oferă spre consum produse obţinute exclusiv prin mijloace proprii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor ce oferă spre consum produse obţinute exclusiv prin mijloace proprii.

Prezentul act normativ vine în ajutorul microîntreprinderilor ce au ca obiect de activitate primirea turistică şi serviciile agroalimentare, propunându-se şi o relaxare fiscală prin scutirea de impozite şi o reducere a TVA-ului. Se propune astfel valorificarea produselor tradiţionale obţinute în gospodăria proprie, consumul lor pe plan local, crearea unui mediu rural mai atractiv pentru familiile tinere, care îşi vor valorifica proprietatea la sat cu potenţial turistic şi, desigur, atragerea fondurilor europene.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul susţine acest act normativ.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a transmis un preraport la proiectul de lege.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au hotărât cu unanimitate de voturi respingerea proiectului de lege.

Prin preraportul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din şedinţa din 2 octombrie 2013 s-a hotărât cu majoritate de voturi să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative.

În raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte Harbuz.

La dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Proiectul de lege pe care îl analizăm acum, iniţiat de mai mulţi parlamentari ai Partidului Democrat Liberal şi care a trecut de Senat cu vot favorabil în 2010, exact în perioada în care Partidul Democrat Liberal decidea majorarea TVA-ului la 24 de procente, prevede printre măsurile de relaxare fiscală pentru microîntreprinderile menţionate scutirea de impozitul pe profit şi coborârea TVA-ului la cinci procente.

Dincolo de lipsa de sinceritate şi populismul celor care l-au propus, nu poţi să urci TVA-ul cu cinci procente în Guvern şi apoi exact în aceeaşi perioadă să vii în Parlament şi să votezi excepţii de la regulă.

Proiectul nu e nici măcar fundamentat! Lipseşte un studiu economic, care să arate ce înseamnă aceste excepţii de la regulă, care e numărul estimat al celor care vor beneficia de această măsură şi cum anume aceste măsuri vor avea impactul estimat.

Mulţumesc mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Mircea Toader, pe procedură. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă adresez domnului deputat. Sfârşitul a fost corect, dar începutul e declaraţie politică. Vă rog, declaraţii politice au fost dimineaţă. Susţineţi pe acest proiect de lege, ce a făcut PDL-ul, ce n-a făcut PDL-ul, nu se spune acum, se spune dimineaţă!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 44 avem Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Lege ordinară.

Are cuvântul domnul preşedinte Liviu-Bogdan Ciucă. Vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Comisia juridică a fost sesizată, în baza regulamentului şi a prevederilor legale.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Obiectul de reglementare vizează modificările şi completările acestei legi, intervenţie legislativă ce vizează armonizarea cadrului normativ existent cu situaţia reală, în sensul contribuţiei comune la plata cheltuielilor reale datorate furnizării de energie termică a tuturor proprietarilor de apartamente, inclusiv cei dotaţi cu centrale termice.

Consiliul Legislativ a avizat negativ în data de 6 iunie 2011 proiectul.

Guvernul, conform punctului de vedere, nu susţine această iniţiativă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ proiectul de lege, cu unanimitate.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Precizez că această iniţiativă legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu.

Amendamente admise sau respinse nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 45 avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Are cuvântul doamna preşedinte Rodica Nassar. Vă rog, doamna preşedinte.

Doamna Rodica Nassar:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, punctul de vedere negativ al Ministerului Sănătăţii.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul ca femeile însărcinate şi lehuzele să beneficieze în mod gratuit de investigaţiile necesare urmăririi sarcinii, precum şi de consultaţii, analize şi tratamente.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006, întrucât măsurile cuprinse în iniţiativa legislativă presupun influenţe financiare asupra bugetului general consolidat, este necesar a se ţine seama de necesitatea încadrării în ţinta de deficit bugetar, precum şi de celelalte angajamente asumate de România în relaţia cu organismele internaţionale.

Astfel, promovarea acestei iniţiative legislative ar conduce la un efort bugetar suplimentar, ceea ce duce la nerespectarea art.137 alin.(5) din Constituţia României, care prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această iniţiativă legislativă prevede gratuitatea consultaţiilor, investigaţiilor şi tratamentelor necesare gravidei.

Este o măsură de stimulare a natalităţii şi credem noi că asigură şi o mai bună monitorizare a sarcinii şi scăderea numărului de prematuri şi malformaţii congenitale. Deci, până la urmă, este un avantaj şi din punct de vedere al statului, şi din punct de vedere economic.

Şi, poate nu ştiaţi, este costisitor, este extrem de costisitor să ai un copil sănătos în România.

Doar pentru consultaţii şi investigaţii în primele 5 săptămâni de sarcină este nevoie de 1.235 lei, iar până la sfârşitul primului trimestru, mai sunt necesari încă 440 lei. După ce gravida a dat aproape 1.675 lei în primul trimestru de sarcină, mai are nevoie de încă 2.815, cu mult mai mult, în al doilea. Iar, în al treilea, mai sunt necesari încă 815 lei. Per total, cam 5.300. Vă daţi seama că poate nu se compară cu sumele necesare măririi salariilor aleşilor locali, dar sume extrem de necesare pentru politici publice în domeniul stimulării natalităţii.

Aşa că grupul nostru parlamentar va vota pentru acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva? Nu mai doreşte nimeni.

Nu sunt amendamente admise sau...

Vă rog, doamnă deputat Roşca. Vă rog.

Doamna Lucreţia Roşca: