Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi, şi celor prezenţi şi celor neprezenţi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 10 decembrie, consacrată declaraţiilor politice.

Începem astăzi cu opoziţia, care, de altfel, e singura prezentă. Puterea încă doarme, puterea... în scris, puterea e prezentă aici.

O să-l rog pe domnul Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească. Între timp, poate apare cineva din partea puterii.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Iertaţi-mă, domnule Gheorghe Roman, iertaţi-mă, domnule deputat, aşezarea dumneavoastră acolo m-a indus în eroare. Îl rog să se pregătească din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Lubanovici.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi mi-am intitulat-o "Salut directiva europeană prin care se permite confiscarea averilor nejustificate".

Doresc să salut pe această cale proiectul de directivă europeană prin care se permite confiscarea extinsă a averilor nejustificate, propunere ce se va aplica infractorilor condamnaţi pentru fapte de corupţie, crimă organizată, pornografie şi criminalitate cibernetică. Consider această măsură ca fiind un act de normalitate democratică şi susţin deschis transpunerea sa în legislaţia românească.

Stimaţi colegi, domeniul corupţiei reprezintă un fenomen care afectează negativ atât performanţa statului şi a economiei, a imaginii României pe plan global, cât şi societatea românească şi calitatea vieţii cetăţenilor. Cu regret afirm că partidul pe care îl reprezint a fost singurul care şi-a asumat lupta împotriva corupţiei.

De ce spun cu regret? Pentru că un fenomen de o asemenea amploare şi cu implicaţiile profunde pe care le are necesită o condamnare clară din partea tuturor actorilor politici şi a membrilor societăţii. Din păcate, un Guvern care a avut şi are în componenţă membri cercetaţi penal, perpetuează ideea că unii oameni pot fi şi sunt mai sus de lege.

Conform Indexului realizat de Transparency International, România se plasează pe locul 69 din 177 în topul celor mai corupte ţări din lume, scorul obţinut fiind la egalitate cu Italia şi Kuwait. Deşi măsoară percepţia populaţiei în raport cu acest fenomen, scorul obţinut arată extinderea corupţiei la toate nivelurile societăţii şi administraţiei şi modul în care eficienţa şi competenţa au devenit doar concepte utile în discursuri! Cred cu tărie că punctajul scăzut al ţării noastre reprezintă un vot de blam la adresa guvernanţilor, arătând neîncrederea în voinţa Uniunii Social-Liberale de a-şi asuma şi continua lupta împotriva corupţiei.

Cu regret afirm că datele obţinute de Transparency International sunt susţinute de studiile Oficiului European de Luptă Antifraudă, care dovedesc că, în România, în unul din trei cazuri se dă mită pentru licitaţiile pe bani europeni - în acest domeniu, ţara noastră este depăşită doar de Lituania şi Spania.

Este ruşinos că România se găseşte în primele locuri europene în special la aspectele negative! Mă văd nevoit să adaug că, pe lângă noile taxe şi impozite care fac ţara noastră din ce în ce mai indezirabilă pentru investitorii străini, fenomenul corupţiei scade şi el atractivitatea economiei româneşti la nivel global. Să mă mai refer şi la aderarea la spaţiul Schengen, condiţionată clar de oficialii europeni prin limitarea corupţiei şi eficientizarea justiţiei? Aderare la care guvernanţii noştri au renunţat în mod oficial, apelând la un discurs naţionalist prin care ni se explică că România a îndeplinit condiţiile tehnice, dar nu putem sta în genunchi!

Consider că asemenea declaraţii reprezintă acte clare de iresponsabilitate şi transmit pe plan internaţional mesajul renunţării la combaterea corupţiei în favoarea intereselor de grup şi de partid. În condiţiile în care avem europarlamentari ai căror mandate sunt strâns legate de lupta împotriva corupţiei, cred că actualii guvernanţi nu ar trebui să îşi îndrepte eforturile împotriva acestora, ci să se concentreze pe minimizarea acestui fenomen care atacă spiritul economiei de piaţă şi al democraţiei!

Vă îndemn, onoraţi parlamentari, să vă asumaţi deschis condamnarea corupţiei şi să susţineţi actele normative în acest sens! Este singura modalitate prin care România poate deveni un stat modern şi funcţional, demn de principiile europene!

Vă mulţumesc. Sunt deputatul PDL Diaspora Mircea Lubanovici.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi îl rog să se pregătească pe domnul Ion Eparu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnul Gheorghe Roman:

Domnule preşedinte, am două declaraţii. Voi citi numai una, cealaltă o depun la secretariat.

Declaraţie politică pe tema bugetului pe anul 2014.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul pe tema bugetului României în anul 2014 a fost îndelung dezbătut în comisiile de specialitate, dar şi mult disputat între diferiţi factori politici, având ca fundament situaţia de criză şi instabilitatea economică din anii precedenţi. După cum bine ştiţi, România a traversat şi încă traversează o perioadă destul de tumultuoasă şi sensibilă în plan economic, cu diverse nemulţumiri venite din partea societăţii civile. Comparativ cu anul precedent, bugetul pe 2014 propune păstrarea continuităţii creşterii economice, corectarea unor nedreptăţi sociale, precum şi completarea unor lacune din diverse sectoare bugetare.

Anul 2014 se doreşte a fi un an al ascensiunii economice prin stimularea şi sprijinirea investiţiilor atât cu fonduri europene cât şi cu fonduri guvernamentale, continuarea dezvoltării infrastructurii în diverse domenii de activitate şi alte măsuri precum: păstrarea cotei unice de impozitare; un impuls pozitiv dat mediului de afaceri prin reducerea cu 5% a CAS la angajator începând cu data de 1 iulie 2014; continuarea consolidării fiscale; prioritatea măsurilor în ceea ce priveşte investiţiile publice; asigurarea protecţiei sociale; sprijinirea producătorilor agricoli etc.

Pe fondul acestor măsuri guvernamentale, principalul obiectiv al bugetului pe 2014 este acela ca fiecare cetăţean să resimtă efectele economice în veniturile proprii.

Salut pe această cale eforturile colegilor mei în întocmirea acestui buget, precum şi necesitatea măsurilor care trebuiau întreprinse. Cred în eficacitatea acestor măsuri şi tocmai de aceea îmi doresc ca acest buget să fie promulgat, astfel încât să nu constituie un impediment în desfăşurarea firească a lucrurilor. Acest impediment nu ar face altceva decât să aducă o mare defavoare României, ştirbindu-i imaginea atât pe plan intern, cât şi internaţional.

Vă mulţumesc. Deputat PSD, Roman Gheorghe.

Domnul Ioan Oltean:

Roman Gheorghe a fost, Grupul parlamentar PSD.

Îl invit pe domnul Eparu, din partea aceluiaşi grup, şi se pregăteşte domnul Victor Cristea din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Încerc să rămân fidel profesiunii mele de credinţă, aceea de cadru didactic. Declaraţia politică de astăzi se înscrie pe linia tuturor celorlalte pe care le-am prezentat de la microfonul Parlamentului. Este intitulată astăzi "Sistemul de învăţământ din Finlanda, un exemplu pentru România".

Vineri, 6 decembrie, a fost Ziua naţională, Ziua independenţei Finlandei, zi în care se celebrează Declaraţia de independenţă din 1917 faţă de Imperiul Rus.

România a fost printre primele state care au recunoscut independenţa Finlandei la 8 aprilie 1920, apoi începând cu 28 iunie 1920, au fost stabilite relaţii diplomatice la rang de legaţie, iar de la 1 august 1963, acestea au fost ridicate la rang de ambasadă.

Colaborarea dintre cele două state aduce numeroase beneficii României, Finlanda fiind un model mondial de dezvoltare economică, clasându-se de asemenea printre ţările lumii cu cea mai ridicată calitate a vieţii.

Conştienţi de faptul că investiţia în tineri consolidează progresul economic, Finlanda şi-a dezvoltat sistemul educaţional, sistem recunoscut astăzi ca fiind printre cele mai performante din lume. Astfel, inclusiv în perioadele de recesiune economică Guvernul finlandez a ales să investească în educaţie, cercetare şi tehnologie, ajungându-se la momentul actual ca 14 la sută din bugetul de stat să fie acordat sistemului de învăţământ.

Beneficiind de o educaţie de calitate, elevii finlandezi au devenit cei mai buni din lume, rezultatele testelor PISA confirmând acest lucru. S-a ajuns la performanţa ca 99 la sută dintre copii să-şi finalizeze studiile obligatorii, iar 40 la sută să urmeze cursurile unei instituţii de învăţământ superior. Eficienţa s-a bazat pe stabilitate, actualul sistem educaţional fiind pus la punct în aproape 50 de ani de reforme, modificările făcându-se treptat.

O particularitate a educaţiei finlandeze a reprezentat-o încrederea în competenţele şi aptitudinile cadrelor didactice, acestea având un rol decisiv în succesul măsurilor implementate.

Chiar dacă România şi Finlanda nu sunt la acelaşi nivel economic, există anumite componente ale modelului educaţional finlandez care se pot aplica şi în ţara noastră. Statul finlandez subvenţionează sută la sută masterele didactice ale profesorilor, meseria de cadru didactic fiind una dintre cele mai apreciate. Astfel, dacă profesorii sunt bine instruiţi, performanţele elevilor în mod evident cresc.

Elevii finlandezi beneficiază de un sistem vocaţional cu servicii de consiliere, fiecare elev petrecându-şi două săptămâni la locul de muncă ales. Astfel, tranziţia elevilor către piaţa muncii se face treptat, fără dificultăţi. De asemenea, după finalizarea şcolii vocaţionale, ei pot opta pentru o instituţie de învăţământ superior. Fiecare elev beneficiază zilnic de o masă caldă cu un meniu nutritiv bazat pe salate şi fructe. Mesele elevilor sunt plătite de autorităţile administraţiei locale.

Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de cinci kilometri de şcoală. Autobuzele urbane îi lasă pe elevi la poarta şcolii, iar biletele sunt subvenţionate de către autorităţile locale. În România, după cum bine ştim, din nefericire există mii de elevi care zilnic merg pe jos kilometri întregi, pentru că nu au la dispoziţie mijloace de transport adecvate.

De asemenea, învăţământul finlandez a devenit puternic digitalizat, în concordanţă cu tehnologiile actuale, fiecare sală de curs beneficiind de dispozitive audiovizuale, pe când în şcolile din România elevii nu au acces la internet decât în laboratoarele de informatică, şi acestea acolo unde sunt.

Sistemul educaţional românesc are nevoie de modele care şi-au demonstrat eficienţa, exemplul finlandez fiind cel mai bun în domeniul învăţământului. Însă schimbarea nu poate surveni decât printr-un efort colectiv şi prin investiţia în educaţie. Urmând credinţa finlandeză, conform căreia banii investiţi în educaţia tinerilor nu se pierd niciodată, avem obligaţia să le oferim elevilor români mijloacele necesare dezvoltării şi învăţării, în vederea obţinerii unor performanţe cât mai ridicate.

Profesor Ion Eparu, deputat Colegiul 10 Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Victor Cristea, din partea Grupului parlamentar PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică este izvorâtă din situaţiile grave din învăţământul românesc şi se referă la: învăţământul special şi învăţământul special integrat, care consider că sunt dileme ale educaţiei româneşti".

Aşa cum ştim, procesul educaţional desfăşurat în cadrul învăţământului special şi special integrat este reglementat de următoarele legi: Legea 1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale, Legea 448/2006 - Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea 151/2010 - Legea privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist.

Din păcate, în ciuda tuturor acestor reglementări, integrarea copiilor cu elemente de autism în învăţământul de masă este una extrem de anevoioasă, înregistrând probleme grave şi agravante, pe care le putem concentra în câteva puncte esenţiale:

• programa şcolară nu este adecvată posibilităţilor intelectuale ale copiilor cu autism;
• nu există criterii de evaluare diferite;
• nu există un număr suficient de cadre didactice de sprijin, iar, în lipsa acestora, părinţii asistă în permanenţă la ore, ei fiind singurii cu care copiii sunt dispuşi să colaborare.
• în clasele mai mici, colegii au tendinţa să copieze din comportamentul copiilor cu elemente de autism;
• integrarea acestor copii în învăţământul de masă ar trebui să se facă în baza unei evaluări iniţiale reale a gradului de autism, pentru a stabili dacă sunt integrabili sau nu, iar evoluţia lor trebuie să devină subiectul unei monitorizări în timp a progreselor înregistrate.

Toate aceste concluzii, semnalate anterior de cadre didactice şi psihologi şcolari din şcoli vasluiene, mi-au fost confirmate recent de către un grup de părinţi ai elevilor din clasa I de la Şcoala Gimnazială "Ştefan cel Mare" nr. 5 Vaslui, care mi-au adus la cunoştinţă situaţia îngrijorătoare înregistrată în clasa respectivă. Dacă, iniţial, părinţii de bună-credinţă şi-au dat acordul pentru integrarea copilului cu probleme severe, evoluţia acestuia a fost una alarmantă, afectând în mod incontestabil procesul educaţional al întregului colectiv. Cazuri similare există şi în alte şcoli gimnaziale şi în cine ştie câte alte şcoli din ţară.

În ciuda alternativei oferite în cadrul unităţilor şcolare unde sunt organizate clase de învăţământ special pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale, există voci care insistă cu orice preţ asupra integrării copiilor în învăţământul de masă, de multe ori fiind ignorate recomandările comisiilor de specialitate. Regretabil este că în astfel de situaţii, inspectoratul şcolar a găsit vinovatul, învăţătoarea pe care a muştruluit-o bine că nu se achita de sarcini.

Aspectele pe care vi le prezint sunt susţinute şi de concluziile studiului publicat în urmă cu câteva zile, intitulat "Cartea albă a psihopedagogiei speciale", realizat la nivel naţional de către Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii clujene. Concluziile acestui studiu spun foarte clar că învăţământul special este mai adecvat nevoilor copiilor cu dizabilităţi decât cel de masă. De asemenea, studiul relevă că este bine ca integrarea acestor copii în învăţământul de masă să se facă în măsura în care este posibil în mod real. Cred că Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să ţină cont de aceste recomandări şi să nu dea avizul de funcţionare pentru astfel de clase numai că este o directivă europeană. Nu precizează directivele europene alterarea învăţământului pentru cazuri nedorite, fără discuţie, în afara voinţei oamenilor pentru astfel de cazuri grave, dureroase, cu astfel de copii.

Aceste probleme sunt semnalate cu o frecvenţă alarmantă, existând pericolul clar al unor performanţe scăzute atât în învăţământul de masă, cât şi în învăţământul special. Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie şi ascultat odată şi să-şi conştientizeze activitatea - vocile tuturor celor implicaţi în aceste drame personale, analizând cu atenţie consecinţele individuale, dar şi pe cele colective, pentru a putea identifica soluţii adaptate realităţii educaţionale actuale şi pentru a putea vorbi în continuare de calitate şi performanţă în învăţământul românesc.

Cred că declaraţiile politice au un rol de a aduce în prim plan problemele cu care se confruntă învăţământul românesc. Dar, întrucât la această problemă am mai făcut referire câteva luni în urmă, cred că Ministerul Educaţiei şi nu numai Ministerul Educaţiei consideră că aceste declaraţii se fac, de fapt, şi asta cred, consideră că vorbim la pereţi sau consideră, vorba lui Noica, "numai să ne aflăm în treabă".

Nu, domnule ministru, vă rog să vă aplecaţi cu multă seriozitate asupra acestei probleme.

Stimaţi colegi, vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

O zi bună!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, noi mulţumim, sperăm că domnul ministru este pe recepţie, aude şi se apleacă. Sper nu să rămână şi aplecat. Să audă! Bine ar fi de-ar auzi tot ce se spune de la aceste microfoane.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputat de Bistriţa. Îl salut. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă salut şi eu.

Declaraţia mea politică se intitulează simplu: "Proiectele făcute din birou nu funcţionează în agricultură".

Bunele intenţii nu sunt suficiente atunci când vrei din căldura unui birou să creezi o măsură care să funcţioneze în viaţa reală. Este o lecţie pe care, din păcate, funcţionarii din ministere şi cei care îi conduc nu reuşesc să o înveţe. Un ultim exemplu dintr-o lungă serie este recent adoptatul HG pentru ajutoarele de minimis, destinate cumpărării în fiecare comună a unui tanc de răcire a laptelui.

Hotărârea de Guvern în cauză, 859 din 6 noiembrie 2013, are premise generoase: alocă aproape 71 de milioane de lei, prevăzuţi în bugetul din 2014 al Ministerului Agriculturii, pentru a ajuta asociaţiile micilor producători de lapte să facă faţă obligativităţii de a vinde lapte conform din 1 ianuarie 2014. Confruntaţi cu acest termen limită, responsabilii din Ministerul Agriculturii au măsurat, au luat statisticile la analizat, au făcut calcule şi au emis următorul algoritm: dacă asigurăm câte 5000 de euro pentru fiecare comună doar pentru asociaţiile crescătorilor care au între 1 şi 5 capete de bovine, împuşcăm doi iepuri: o dată îi obligăm pe micii crescători să se asocieze, dar le oferim şi ajutor celor care nu-şi permit să cumpere un tanc de răcire pentru a livra lapte conform.

Socoteala din birourile ministerului nu se potriveşte deloc cu cea din târg, dar nici cu alte legi care tocmai intră în vigoare şi care au fost create tot în laboratoarele aceleiaşi instituţii.

Fermierii se întreabă pe bună dreptate ce să facă în cazul celor care au "ghinionul" să aibă 6 vaci ori 7? Să-i dea afară din asociaţiile deja constituite sau să-şi facă altele fără ei? Apoi cum să se asocieze în comunele cu multe sate răsfirate pe zeci de kilometri? Cine să ia subvenţia dacă la concurenţă sunt şapte sate şi ajutorul se dă pe comună şi cum să ajungă în maxim 2 ore, termenul pentru laptele conform, la tancul de răcire dacă distanţele sunt mari între aceste sate? Fac curse de viteză zilnic?

Să facem un studiu de caz pe realitatea din Bistriţa-Năsăud, un judeţ aflat din punctul de vedere al numărului de bovine în topul 8 pe ţară, ca să realizaţi cât de departe e realitatea de socoteala ministerului. Există aici 166 de asociaţii ale crescătorilor organizate la nivel de sate şi cătune. Din acestea doar 6 îndeplinesc condiţiile în privinţa numărului de capete. Niciuna nu este organizată însă la nivelul unei comune întregi, deci niciuna nu corespunde HG-ului.

Dincolo de aceste cifre şi clivaje, mai există un aspect pe care fermierii nu reuşesc să-1 înţeleagă. Cum rămâne cu noua Lege 297/2013 privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui, care tocmai a intrat în vigoare şi care-i obligă să încheie din 2014 contracte de vânzare a laptelui crud? Aşadar, este nevoie de asociaţii puternice, capabile să presteze acest serviciu pentru toţi crescătorii unei comunităţi, care trebuie să se întărească şi nu să dividă, aşa cum îi invită noul HG.

Dincolo de toate aceste consideraţii, invit oficialii Ministerului Agriculturii să găsească o altă formulă pentru acordarea unui sprijin care să ţină cont atât de spiritul legilor existente, cât şi de nevoia de a unifica, şi nu de a dezbina micile comunităţi de fermieri. Şi-i mai invit să coboare în teritoriu şi să afle direct de la sursă care sunt nevoile celor pentru care scriu aceste reglementări.

Cu respect, deputat liberal bistriţean, Stelian Dolha.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică "România reîntregită - un ideal pentru care merită să luptăm".

România reîntregită este un ideal pentru care merită să luptăm, însă pentru a putea purta această luptă, avem nevoie de cu totul alt tip de armament şi de muniţie. Avem nevoie de diplomaţie, de inteligenţă, de pragmatism politic, voinţă politică şi multă răbdare.

De asemenea, este nevoie de cultivarea conştiinţei naţionale. Este nevoie de formarea unui patriotism sănătos, dincolo şi dincoace de Prut. Un patriotism care să se altoiască pe încrederea în valorile democraţiei şi ale pieţei libere, în angajamentul ferm al tuturor românilor pentru opţiunea occidentală.

Căci trebuie să ne fie tuturor clar: România reîntregită nu se poate gândi altfel decât sub umbrela NATO şi a Europei unite.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unirea Basarabiei cu România nu poate fi posibilă decât după ce am dus la îndeplinire trei misiuni interne.

Prima misiune de îndeplinit este cea a reformei statului român, în sensul construirii unei Românii liberale, care stopează hoţia şi încurajează real iniţiativa. Numai o Românie autentic democratică şi puternică economic poate să fie factorul unificator al tuturor românilor.

A doua misiune este una culturală. Trebuie să ne redescoperim propria identitate: de români şi de europeni. Trebuie să construim o cultură civică autentică, fundamentată pe valorile libertăţii, dar şi pe identitatea noastră religioasă şi etnică.

A treia misiune este una diplomatică. Trebuie să ne reaşezăm, ca stat şi naţiune, în conştiinţa întregii Europe şi a întregii lumi. România trebuie să îşi recapete rolul şi importanţa şi, implicit, cetăţenia română trebuie să devină o garanţie a apartenenţei la civilizaţie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Toate aceste trei misiuni fac parte din "fişa postului" nostru, de parlamentari ai României.

Noi trebuie să gândim legislaţia ţării, astfel încât statul român să poată deveni cu adevărat elementul unificator pentru toţi românii.

Pentru a duce la îndeplinire această misiune, fiecare dintre noi trebuie să cultive virtuţile despre care vorbeam la începutul discursului meu: diplomaţie, inteligenţă, pragmatism politic, voinţă politică şi multă răbdare.

Cultivate cu atenţie de fiecare politician, aceste virtuţi pot duce la generarea politicilor necesare pentru ca România să redevină cu adevărat mare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu închei înainte de a vă invita să vă întoarceţi privirea spre Ucraina.

A susţine voinţa societăţii civile ucrainene de a orienta marea lor ţară spre procesul de integrare euro-atlantice este obligaţia noastră, de români.

Să nu uităm că în Ucraina trăieşte o importantă comunitate românească, despărţită de ţară prin odiosul pact dintre Hitler şi Stalin. Aceşti români au dreptul, ca şi fraţii lor din România, să se bucure de libertăţile, securitatea şi prosperitatea pe care numai apartenenţa la marea familie occidentală le poate oferi.

A apăra dreptul societăţii ucrainene de a merge spre Occident este echivalent cu a lupta pentru refacerea unităţii naţionale.

Pentru că, doamnelor şi domnilor deputaţi, românii nu mai pot fi uniţi şi România nu mai poate fi mare decât în cadrul Europei unite şi sub umbrela de securitate a NATO.

Vă mulţumesc. Dan-Cristian Popescu, sectorul 2, Bucureşti.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar PSD şi-l rog să se pregătească domnul Mihai Baltă, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sărbătorim azi Ziua internaţională a drepturilor omului, când se împlinesc 65 de ani de la data adoptării de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, document fundamental în lupta popoarelor lumii pentru înfăptuirea principiilor şi idealurile consemnate de Carta Naţiunilor Unite.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptată în 1950 de către Consiliul Europei, stipulează drepturile pe care umanitatea trebuie să le garanteze, reflectând valorile civilizaţiei şi democraţiei: dreptul la viaţă, interzicerea torturii, a sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării.

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului a fost declarată în 1948, la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite, fiind sărbătorită de atunci pe 10 decembrie a fiecărui an. În această zi se organizează în întreaga lume manifestări menite să omagieze lupta pentru demnitate şi libertate, fiind aniversaţi cei care au fost persecutaţi, precum şi cei care se declară împotriva încălcării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Pentru anul 2013 tema Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului este "20 de ani în slujba drepturilor omului", iar în mesajul adresat cu această ocazie de Secretarul General ONU, Ban Ki-Moon, se afirmă: "Acum, la a 20-a aniversare a Declaraţiei şi Programului de acţiune adoptat la Viena, să ne intensificăm eforturile pentru a ne îndeplini responsabilităţile colective pentru promovarea şi protecţia drepturilor şi demnităţii oamenilor de pretutindeni".

S-au făcut şi se fac eforturi şi sacrificii enorme pentru instituirea şi respectarea drepturilor omului, pentru care unii au suferit sau chiar şi-au dat şi viaţa. Maxima lui André Malraux "Moartea transformă viaţa în destin" este astăzi impresionant de actuală şi plină de conţinut, mai ales acum, când s-a stins din viaţă Nelson Mandela, un simbol al luptei anti-apartheid.

Mandela a fost unul dintre cei mai importanţi luptători pentru drepturile omului din a doua jumătate a secolul al XX-lea. El a petrecut 27 de ani în închisoare ca deţinut politic al guvernului sud-african şi a fost omagiat în întreaga lume pentru curajul cu care a luptat întreaga viaţă pentru o societate liberă şi democratică, în care toţi să trăiască în armonie şi cu şanse egale. Nelson Mandela a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1993, fiind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, ales prin vot universal (între 1994-1999).

Biografia oficială a lui Nelson Mandela, apărută în limba engleză sub titlul "Long Walk to Freedom" ("Lunga cale către libertate"), a fost redactată de Richard Stengel, care a petrecut câţiva ani în preajma lui Mandela, însoţindu-l în numeroasele deplasări oficiale şi realizând mii de interviuri cu liderul sud-african.

În această zi aniversară putem afirma că modestia şi simplitatea comportamentului şi vieţii sale, însufleţirea mesajelor sale antidiscriminare, respectul pentru umanitate şi respectarea valorilor ei fac din Nelson Mandela o personalitate contemporană de excepţie şi un exemplu pentru posteritate. Destinul lui generos ne motivează pe toţi să menţinem vie flacăra luptei pentru drepturile omului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Sonia Drăghici, Circumscripţia nr.5, Bihor-Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimată colegă.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Baltă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Fejér Lásló, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi".

Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi a fost marcată în întreaga ţară printr-o serie de manifestări având ca scop susţinerea drepturilor, demnităţii şi bunăstării acestora, dar în acelaşi timp a fost un prilej de a evalua paşii parcurşi în promovarea unei legislaţii flexibile, clare, corecte, cu aplicabilitate uşoară şi imediată, evidenţiindu-se şi dificultăţile de zi cu zi cu care se confruntă cei care au diverse dizabilităţi.

Un prim pas ar fi schimbarea mentalităţii unora dintre membrii societăţii noastre a căror dizabilitate este neînţelegerea dizabilităţii celorlalţi.

Deşi integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi are o importanţă majoră pentru societatea românească actuală, dezvoltarea unei societăţi incluzive reprezentând o prioritate, încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi fiind susţinută prin lege, de cele mai multe ori ei întâmpină greutăţi în găsirea unui loc de muncă.

Programele de formare profesională nu sunt adaptate după nevoile şi abilităţile individuale ale persoanelor cu dizabilităţi, iar prevederile legale privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale acestora sunt insuficiente.

Facilităţile oferite firmelor care încadrează persoane cu dizabilităţi sunt insuficient cunoscute şi aplicate, iar documentaţia pe care trebuie să o prezinte pentru obţinerea facilităţilor este stufoasă şi complicată.

Dezbaterile, intervenţiile efectuate în cadrul acestor manifestări au adus în prim-plan două aspecte prioritare în acest domeniu: atitudinea, acceptarea şi înţelegerea noastră faţă de persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie o stare de normalitate pentru fiecare dintre noi; revederea şi îmbunătăţirea legislaţiei privind persoanele cu dizabilităţi este o temă de actualitate care trebuie abordată în cel mai scurt timp.

Baltă Mihai, Colegiul nr.5 Botoşani.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Lásló Fejér, din partea Grupului UDMR, şi-l rog să se pregătească domnul deputat Lucian Şova, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Fejér László-Ődőn:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică doreşte să aducă în opinia publică şi în opinia politicului problema interzicerii arborării drapelului judeţului Covasna pe clădirea Consiliului Judeţean Covasna.

Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Covasna nr.57/2008 au fost adoptate însemnele judeţului, stema şi drapelul, în conformitate cu statutul unităţii administrativ-teritoriale, respectând Ordonanţa Guvernului nr.53/2000 privind statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale, aprobat prin Legea nr.96/2003, aşa cum prevede Legea nr.24/2000.

La data de 25 noiembrie, prefectul judeţului Covasna a somat Consiliul Judeţean Covasna pentru îndepărtarea steagului judeţului de pe sediul clădirii instituţiei. Actul a fost motivat prin decizia civilă nr.3271/2013 a Curţii de Apel Braşov care anulează parţial hotărârea Consiliului Judeţean Covasna nr.57/2000 în ceea ce priveşte aprobarea drapelului judeţului Covasna. În România există mai multe zeci de unităţi administrativ-teritoriale care au aprobat drapele, fanioane, chiar şi imnuri.

În acest sens, exemplific în mod neexhaustiv următoarele: drapele ale judeţelor au fost aprobate în judeţele: Braşov, Arad, Ialomiţa, Maramureş, Bihor, Mureş, Alba, Timiş; drapele ale municipiilor, oraşelor au fost aprobate în: Braşov, Oradea, Arad, Câmpina, Aiud, Lugoj, Blaj, Roman, Caraş-Severin, Alba-Iulia, Roşiori de Vede; drapele ale comunelor au fost aprobate în: Brăneşti - Giurgiu; Dumbrava - Prahova; Tărnulgeni-Braşov; Bârnova - Iaşi, potrivit art.7 din Codul civil care prevede că actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, în afară de cazul în care se prevede altfel.

Ordonanţa Guvernului nr.53/2009 privind statutul-cadru al unităţilor administrativ-teritoriale aprobate prin Legea nr.96/2003 are caracter de lege şi în judeţul Covasna.

Cetăţenii judeţului Covasna şi-au exprimat dorinţa, în condiţiile legii, de a avea un drapel al judeţului prin Hotărârea Consiliului Judeţean Covasna nr.57/2008, ţinând cont de principiile democraţiei, prin reprezentanţii săi aleşi în Consiliul judeţean Covasna. Aşa au făcut şi ceilalţi cetăţeni din alte judeţe. Anulând Hotărârea Consiliului Judeţean Covasna nr.57/2008, s-a ajuns la discriminarea cetăţenilor români din judeţul Covasna, faţă de ceilalţi cetăţeni ai României din celelalte judeţe.

După părerea mea şi a multor alţi cetăţeni, nu este democratică şi nici legală imixtiunea politicului în luarea hotărârii judecătoreşti. Consider că judeţului Covasna îi este aplicat un tratament diferit faţă de judeţele Braşov, Arad, Ialomiţa, Maramureş, Baia Mare, Bihor, Mureş, Alba, Timiş, în sensul că în judeţul Covasna nu este legal ca autorităţile locale să-şi stabilească printre propriile însemne drapelul şi fanioanele. Această discriminare a locuitorilor judeţului Covasna nu întăreşte nici statul de drept, nici democraţia şi nici încrederea cetăţenilor în justiţie. Ba din contră!

Mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Lucian Şova, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte distinsa noastră colegă Ana Birchall.

Domnul Lucian Şova:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şapte cenţi în plus la combustibil, temă falsă a protestelor transportatorilor"

Transportatorii de mărfuri invocă în susţinerea protestelor din aceste zile prejudiciile ce ar putea să le fie aduse prin creşterea accizei la combustibil cu şapte cenţi. Şi nu mai apucă să spună despre multe alte motive ce le prejudiciază afacerile. Din păcate, liderii protestatarilor au fost seduşi de această temă, uitând să mai amintească de mult mai gravele probleme cu care se confruntă industria transporturilor rutiere din România, cum ar fi: amenzile disproporţionate, neintroducerea reglementărilor adoptate de Comisia de industrii de peste şase luni în domeniul drumurilor; întârzierea de peste doi ani în adoptarea unor legislaţii moderne în domeniul transporturilor rutiere; concurenţa neloială practicată de unii transportatori; imobilismul Ministerului Transporturilor în dialogul cu organizaţiile reprezentative ale transportatorilor.

Dar iată că se prefigurează o amânare a creşterii accizei. Acest lucru va face ca transportatorii să fie mulţumiţi? Desigur nu. Din păcate, au căzut victime ale discursului populist al Preşedintelui României. Oare au uitat că motorina a costat în România şi aproximativ 6,5 lei? Atunci însă nu au protestat. Acum de ce o fac?

Îmi exprim susţinerea pentru intenţia Guvernului Ponta de a nu mai scumpi acciza la motorină, dar îmi exprim regretul pentru încă un eşec al organizaţiilor patronale în susţinerea adevăratelor probleme ale transportatorilor. Aştept de prea mult timp maturizarea patronatelor din transporturile rutiere şi cu părere de rău cred că voi mai avea mult timp de aşteptat.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Lucian Şova, Circumscripţia electorală nr.4, Colegiul nr.4.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe frumoasa noastră colegă Ana Birchall.

Şi-l rog să se pregătească pe domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

Distinsă colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

"Limba română uneşte din nou Republica Moldova şi România. Continuăm, împreună cu Moldova, drumul nostru comun în Uniunea Europeană."

În timp ce ambiţiile politice din plan intern pun stăpânire pe agenda publică, ajungem uneori să ignorăm până şi evenimentele de relevanţă istorică pentru fiecare dintre noi.

Pentru prima oară în ultimii 10 ani, limba oficială a Republicii Moldova este limba română. Este un eveniment istoric pentru o naţiune care se întinde pe teritoriul a două state, naţiunea română. Acest eveniment întăreşte încă o dată parcursul comun pe care România şi Republica Moldova îl au în Uniunea Europeană, un parcurs la care fiecare dintre noi trebuie să se angajeze să contribuie.

Dedic declaraţia mea politică de astăzi deciziei Curţii Constituţionale a Republicii Moldova care stabileşte, fără urmă de îndoială, că limba română este limba oficială a două state, restabilind astfel un adevăr istoric pe care toţi românii îl ştiu şi îl simt.

Restabilirea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova vine într-un context în care voinţa politică şi publică a fraţilor noştri de peste Prut pune Moldova pe un curs bine definit, orientat către Uniunea Europeană.

Dorinţa de a face parte din marea familie europeană alături de România este oficializată de autorităţile de la Chişinău. Semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană este un gest istoric de deschidere pentru Republica Moldova, un gest politic care trebuie felicitat şi apreciat şi care va rămâne în cărţile de istorie ca un pas hotărâtor al Republicii Moldova către adoptarea valorilor şi principiilor Uniunii Europene.

Demnitatea umană, libertatea, democraţia şi supremaţia statului de drept nu mai sunt astăzi idealuri intangibile pentru Moldova. Astăzi, aceste valori formează un set de obiective clare pe care factorii decizionali de peste Prut le asumă în numele întregii Moldove.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Trebuie să ţinem minte şi să marcăm două date pe care copiii şi nepoţii noştri le vor învăţa în manualele de istorie: 29 noiembrie 2013, data la care Republica Moldova a parafat Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, care include Acordul de liber schimb extins şi aprofundat, şi 5 decembrie 2013, data la care Curtea Constituţională a Republicii Moldova a decis că limba oficială a republicii este limba română. Aceste două date, dar şi acest an în ansamblu, reprezintă un moment de cotitură atât pentru relaţiile noastre cu Republica Moldova, care se află astăzi la un nivel fără precedent de deschidere şi colaborare, cât şi pentru relaţia pe care Republica Moldova o dezvoltă cu Uniunea Europeană, cu ajutorul necondiţionat pe care România îl oferă acum şi îl va oferi şi în viitor.

Sfârşitul anului 2013 marchează începutul drumului pe care fraţii noştri de peste Prut îl fac către Europa.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vreau să realizăm acum responsabilitatea pe care noi o avem de a împărtăşi experienţa noastră de aderare la Uniunea Europeană cu Republica Moldova. Testele pe care Chişinăul le are de trecut sunt dificile şi drumul nu este unul care să nu implice sacrificii, dar eu cred că este şi de datoria noastră să contribuim la eforturile de integrare europeană pe care Moldova s-a angajat să le facă. Cum putem face acest lucru? Simplu, prin consolidarea relaţiilor pe care le avem cu Moldova, în vederea acordării de asistenţă în conturarea proceselor de reformă necesare pentru aderarea la UE. România nu a avut norocul să aibă un partener atât de apropiat care să ne arate care sunt paşii de urmat pentru o integrare rapidă şi eficientă în UE. Noi am învăţat din greşelile pe care le-am făcut şi cred că avem puterea astăzi de a ajuta Republica Moldova să nu repete greşelile noastre.

M-am bucurat să văd recent rezultatele unui sondaj de opinie care plasează procentul de români care ar fi de acord cu unirea României cu Republica Moldova la 75%. Ştim că acest subiect este unul recurent în ultimii 23 de ani şi ştim, de asemenea, că de multe ori declaraţiile politice pe marginea acestui subiect au fost folosite în scop eminamente electoral, dar astăzi lucrurile stau diferit. Astăzi Republica Moldova are posibilitatea tangibilă de a face parte din Uniunea Europeană alături de România şi astăzi Republica Moldova face paşi determinaţi în această direcţie, lucru fără precedent în cei 22 de ani de independenţă.

Dacă ne oprim puţin să reflectăm la lucrurile care separă astăzi România de Moldova, vom ajunge la concluzia că, în afară de Prut, nu putem să găsim multe alte elemente. Noi suntem deja uniţi cu Republica Moldova, avem aceeaşi istorie, avem aceeaşi limbă, din nou, avem până şi aceleaşi culori ale drapelului. Suntem legaţi de Republica Moldova de un trecut comun pe care românii din România şi cei din Republica Moldova nu l-au uitat, indiferent de eforturile şi presiunile exercitate asupra lor.

Mesajul pe care trebuie să îl ducem mai departe, stimate colege şi stimaţi colegi, este că, odată cu integrarea europeană a Republicii Moldova, pe care eu o susţin necondiţionat, România şi Moldova vor fi unite sub semnul cetăţeniei europene. O singură naţiune, o singură limbă şi o singură cetăţenie, europeană: acestea pot fi obiectivele care să definească relaţia noastră cu Republica Moldova.

Spre final vreau să le mulţumesc parlamentarilor din Republica Moldova, Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Berga care au sesizat Curtea Constituţională de la Chişinău pentru conferirea statutului de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată în 27 august 1991. Ca urmare a sesizării Domniilor Lor, s-a reuşit să se consfinţească faptul că limba oficială în Republica Moldova este limba română, şi nu limba moldovenească, aşa cum era specificat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

Limba română uneşte astăzi, din nou, Republica Moldova şi România. Trebuie să continuăm împreună pentru a putea ca în viitor să ne considerăm uniţi în Uniunea Europeană.

Închei cu un citat din preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, pe care îl consider potrivit pentru a marca acest moment: "naţiunea română este organizată în două state româneşti - România şi Republica Moldova".

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Legea Roşia Montană în varianta pe şest".

Azi se votează în Camera Deputaţilor proiectul Legii minelor. Legea minelor a fost modificată astfel încât Guvernul să poată permite exploatarea de la Roşia Montană. Ieri-seară, coaliţia de guvernare a votat favorabil acest proiect în Comisia pentru industrii.

Refuzăm să girăm mascarada adoptării acestui proiect antiromânesc, din cel puţin trei motive: forma convenită în USL asupra acestui proiect de lege nu a fost publicată nici la această oră pe site-ul Camerei Deputaţilor. Proiectul a intrat în dezbaterea de luni seara din Comisia pentru industrii cu o mulţime de amendamente, care mai de care "top-secret", care au fost dezvăluite abia în momentul începerii şedinţei. Niciunul dintre amendamentele pe care le-am propus nu a fost acceptat.

Lipsa de transparenţă în adoptarea acestui proiect arată încă o dată frica coaliţiei de guvernare. Senatul a respins luni Legea minelor, legea-cadru pentru exploatarea minieră de la Roşia Montană. Atunci a reuşit să obţină doar 85 de voturi, cu 3 voturi mai puţin decât cele necesare adoptării, şi asta în ciuda ordinului de mobilizare în arcul guvernamental şi a aberaţiei de a supune de două ori la vot acest proiect, la insistenţele PSD.

Nu e de neglijat faptul că şi directorul RMGC a fost prezent în Parlament chiar la ora când se discuta proiectul de lege. Oare cine l-a invitat la Parlament?!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi cred că cu Domnia Sa încheiem şi lista celor care s-au prezentat pentru a-şi susţine declaraţiile de la tribuna Camerei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Astăzi vă voi prezenta o declaraţia politică, şi anume "Teatrul Ludic din Iaşi, o instituţie unică în peisajul cultural românesc".

Dragi colegi,

În perioada 10 -14 decembrie 2013, Iaşiul găzduieşte cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru intitulat "Zilele Teatrului Ludic". Astfel oraşul Iaşi respectă statutul de viitoare Capitală Culturală Europeană, fiind gazda unui eveniment foarte important, unde vor fi jucate peste 30 de spectacole, cu participare naţională şi internaţională, alături de trupa de Teatru Ludic a Casei de Cultură a Studenţilor din Iaşi.

Astăzi se împlinesc 35 de ani de la înfiinţarea de către profesorul Aurel Luca, a trupei de Teatru Studenţesc Ludic, care a participat an de an la diferite reprezentaţii teatrale şi festivaluri, bucurându-se de o apreciere deosebită din partea criticilor. Trupa ieşeană se poate mândri cu participări de renume în 2013, şi anume: participarea la Festivalul Internaţional de Teatru din Hamman, Republica Tunisia, participarea la Festivalul Mondial de Teatru pentru Tineret, precum şi participarea la Festivalul Mondial de Teatru de la Mont Laurier, Canada.

În cei 35 de ani de activitate, trupa ieşeană a primit peste 400 de premii şi trofee la toate festivalurile naţionale şi internaţionale, are peste 100 de participări la festivalurile internaţionale şi a reprezentat ţara şi Iaşiul deopotrivă în aproape toate ţările Europei, dar şi în alte continente, cum ar fi Africa, Asia şi America. Cartea de vizită a acestei trupe de teatru remarcabile este performanţa, intrarea în lumea teatrului mondial a fost făcută în acest sens.

Teatrul Ludic reprezintă un veritabil ambasador al culturii şi performanţei artistice, fiind prima trupă de teatru după anul 1990 care a plecat la Festivalul Mondial de Teatru din Franţa şi Portugalia. În anul 1993, Teatrul Ludic din Iaşi a devenit prima trupă oficială asociată şi cotizantă la Asociaţia Internaţională de Teatru de Amatori, reuşind să se impună cu autoritate în festivalurile artei şi culturii studenţeşti.

Dragi colegi,

Teatrul Ludic a ajuns să fie un fenomen în lumea artistică şi universitară a României. Actorii sunt de fapt studenţi din toate universităţile ieşene, mulţi dintre ei continuându-şi pasiunea şi devenind artişti profesionişti. Şi exemple sunt nenumărate. Dintotdeauna am considerat că excelenţa trebuie promovată şi susţinută, lucru pe care am să-l fac şi pe viitor cu întâietate. Nu pot decât să-l felicit cu această ocazie pe domnul profesor Aurel Luca, întemeietorul Teatrului Ludic Studenţesc, care preciza că membrii acestei trupe sunt "studenţi fericiţi".

Într-adevăr o stare sufletească şi o comunicare emoţională pozitivă par să stăpânească sufletele acestor oameni, faţă de care am toată admiraţia.

La mulţi ani, Teatrului Ludic Studenţesc!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sorin Avram Iacoban, Colegiul nr.10 Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Încheiem cu capitala Moldovei.

Stimaţi colegi,

Am epuizat lista celor care au dorit să prezinte declaraţia politică de la microfonul Camerei. Avem şi foarte mulţi colegi care astăzi au preferat să depună în scris declaraţiile politice. Am să dau citire acestora.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii următori au depus în scris declaraţiile politice: Corneliu Florin Buicu, Florin Iordache, Manuela Mitrea, Roman Ioan Sorin, Peia Ninel, Arsene Ionel, Stan Ioan, Dima Toader, Răducanu Ion, Mocioalcă Ion, Mocanu Adrian, Bălan Ioan, Bărbulescu Ionuţ Daniel, Smarandache Miron Alexandru, Martin Euduard-Stelian, Suciu Vasile Daniel, Dolineaschi Andrei, Cosma Vlad-Alexandru, Ştefănescu Elena Cătălina, Ciofu Tamara-Dorina, Mitrea Manuela, am amintit-o, Khraibani Camelia, Mîrza Gavril, Daniel Tudorache, Cornel Itu, Iriza Scarlat, Intotero Natalia-Elena, Covaci Dorel, Uricec Eugen-Constantin, Mihai-Bogdan Diaconu, Tîlvăr Angel, Ion Călin, Marian Enache, Ion-Bogdan Mihăilescu, Florin-Cristian Tătaru, Răzvan-Ionuţ Tănase, Rodica Nassar, Weber Mihai şi Gabriela-Maria Podaşcă.

Avem un ultim coleg care doreşte să-şi citească declaraţia politică. Este vorba de domnul coleg Ionel Arsene, după care vom continua lista cu cei care şi-au depus declaraţiile în scris.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ionel Arsene:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi vă voi vorbi despre modul în care afirmaţiile iresponsabile făcute de factorii politici decidenţi pot afecta vieţile a milioane de români. Cu un asemenea caz ne confruntăm în această perioadă când Preşedintele României se joacă de-a promulgarea bugetului de stat, dând astfel o lovitură grea acelor categorii sociale vizate de măsurile anunţate de Guvern. Şeful statului continuă un război politic surd cu actuala putere doar din dorinţa de a rămâne în atenţia opiniei publice, în speranţa că acest lucru ar putea fi favorabil încercării sale de construcţie politică.

Toate discursurile sale ţinute la Palatul Cotroceni, cu steagul României în fundal, nu fac decât să fie noi piedici pe care preşedintele încearcă să le pună guvernării şi actualei majorităţi formate de USL. Nu este pentru prima dată când Traian Băsescu apelează la astfel de jocuri politice. Există numeroase exemple de situaţii importante pentru cetăţenii acestei ţări când el încearcă să obstrucţioneze procesul guvernării în defavoarea românilor.

Prin amânarea bugetului, Traian Băsescu pune în pericol creşterea economică a României în 2014 şi dă un semnal negativ pieţelor externe şi investitorilor străini pe care încercăm să-i convingem că ţara noastră merită atenţia lor. Atmosfera conflictuală întreţinută de preşedinte îi afectează în cele din urmă chiar pe cei în numele cărora susţine că vorbeşte, adică cetăţenii României. Nici eu, nici colegii mei nu am reuşit încă să ne dăm în seama care este algoritmul pe baza căruia Traian Băsescu decide că este cazul să intervină în favoarea celor care l-au ales în 2009. De exemplu, pe toată perioada guvernelor PDL, Traian Băsescu nu a mai dat lecţii de moralitate, în ciuda faptului că se tăia continuu de la oameni. Acum se leagă de acciza la carburanţi şi face un joc absurd din creşterea pensiilor şi salariilor.

Este inexplicabil cinismul cu care preşedintele se joacă cu speranţele vârstnicilor, dascălilor şi tinerilor medici. Într-o perioadă foarte scurtă, ei au aflat mai întâi că şeful statului nu va promulga bugetul de stat pe 2014 şi, prin urmare, nu vor beneficia de creşterile de venituri la care au dreptul conform proiectului de buget. După câteva zile, însă, Traian Băsescu a revenit asupra deciziei şi a anunţat că va promulga bugetul asigurărilor sociale, o decizie necesară de altfel. Şi toate astea doar pentru a le arăta românilor că el încă mai poate lua decizii pentru viitorul lor. Este profund nedrept şi imoral ca un ales al cetăţenilor să se joace astfel cu soarta oamenilor.

Cum explică oare şeful statului faptul că între 2008 şi 2012 preţul benzinei a crescut cu 50%, acciza la carburanţi s-a majorat şi ea cu peste 40%, iar la nivel mondial preţul barilului de petrol a scăzut? L-aţi văzut atunci pe preşedinte să iasă în conferinţe peste conferinţe cu luări de poziţie dure la adresa lui Emil Boc sau a lui Mihai-Răzvan Ungureanu? Nu. Şi-atunci? Unde e dreptatea? Cum îşi face, de fapt, şeful statului datoria şi pentru cine? Pentru români cu siguranţă nu şi-o face.

Nu trebuie să uităm că cel care acum pozează în personaj moralist este, de fapt, cel care anunţa în 2010 tăieri de salarii şi pensii, după ce în campania din 2009 dădea declaraţii mincinoase prin care ne asigura că România nu va intra în criză. Măsurile luate de Guvernul Boc sunt de fapt măsurile lui Traian Băsescu.

Când Guvernul Boc a îndatorat ţară noastră cu 20 de miliarde de euro la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, Traian Băsescu a girat acest lucru. Atunci nu a mai refuzat să semneze un memorandum cu FMI, nu a mai dat înapoi bugetul şi nu a mai pus piedici Guvernului. De ce? Din simplul motiv că Guvernul era condus de el.

De asemenea, preşedintele dovedeşte încă o dată că are o memorie scurtă în privinţa măsurilor negative luate de guvernarea PDL. Şeful statului uită că salariile au fost tăiate cu 25%, TVA majorat cu 5 puncte procentuale, că întreaga guvernare a produs pierderea a peste 700 de mii de locuri de muncă, iar 300.000 de firme mici şi mijlocii au falimentat. Ce a făcut în tot acest timp preşedintele ţării? Nimic. A preferat să tacă, încurajând masiv şi lipsit de compasiune măsuri dure şi ineficiente împotriva populaţiei şi firmelor.

Ieşirile lui Băsescu dovedesc că nu îi pasă de pensionari şi de traiul greu pe care aceştia trebuie să îl ducă. Această nepăsare a preşedintelui este motivată de faptul că aceşti români nu reprezintă electoratul care i-ar susţine aşa-zisa structura politică pe care încearcă să o creeze din oameni politici fără viitor în politica românească.

Nu putem să nu observăm totuşi că preşedintele aplică aceeaşi tactică de fiecare dată când guvernul în funcţie nu este cel pe care îl susţine el sau nu este cel care îi face pe plac. Aceeaşi modalitate de a se juca fără niciun fel de remuşcare cu vieţile românilor a aplicat-o şi în 2007, când a spus că va promulga doar bugetul asigurărilor sociale. Atunci, guvernul condus de domnul Călin Popescu-Tăriceanu era în totală contradicţie cu şeful statului, de aici apărând şi neînţelegerile. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum, când preşedintele joacă aceeaşi carte, doar pentru că nu are un guvern marionetă, ca în perioada guvernării PDL.

Totodată, un alt element prin care Băsescu demonstrează că nu îi pasă de ceea ce se întâmplă cu ţara noastră în viitor este şi respingerea Memorandumului cu FMI, pe care guvernul îl aprobase. De la preluarea guvernării, Executivul condus de Victor Ponta s-a ocupat de scoaterea ţării noastre din izolarea internaţională şi recăpătarea credibilităţii şi poziţiei la nivel internaţional. După ce s-a reuşit îmbunătăţirea credibilităţii în ochii partenerilor internaţionali, gestul lui Traian Băsescu ne dă cu doi paşi înapoi. Arătăm prin acest lucru că nu suntem un partener demn de încredere şi că nu suntem în stare să trecem peste disputele politice pentru a ajunge la un consens.

Traian Băsescu a patronat un sistem care s-a bazat pe conflict între toate instituţiile statului. Rolul unui preşedinte este de mediator, nu de jucător, aşa cum greşit a înţeles Băsescu. El nu este un om de stat şi nu este un personaj politic care să fie interesat să existe linişte în viaţa politică românească. Băsescu a sădit dispute politice şi continuă să o facă.

Noi, parlamentarii, prin statutul dat de funcţia pe care o ocupăm, aceea de reprezentanţi legitimi ai românilor, trebuie să tragem un semnal de alarmă atunci când cei care ne-au acordat încrederea pot fi afectaţi de decizii politice imprudente ale unor factori politici importanţi.

Vreau să îi asigur pe locuitorii colegiului pe care îl reprezint în Parlament că de fiecare dată voi pune pe primul loc interesele lor şi că mă voi lupta ca ei să nu mai sufere vreo nedreptate. Nu trebuie să mai lăsăm ca personaje politice care aparţin trecutului, aşa cum este Traian Băsescu, să impună decizii care fac rău cetăţenilor acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Ionel Arsene, deputat, Colegiul nr.7, Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg, cu drag.

Mă bucur că ai prins ultimul tren.

O să continui îndată lista cu deputaţii care şi-au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus declaraţiile în scris domnii deputaţi Thuma Hubert, Gheorghe Dragomir, Raluca Surdu, Mihai Stănişoară, Mihai Donţu, Erland Cocei, Daniel Iane, Titi Holban, Anton Doboş, Constantin Galan, Rusu Valentin, Dan Bordeianu, Raluca Ispir, Ioan Tămâian, Florica Cherecheş, Alexe Florin, Radu Zlati, Gigel Ştirbu, Gabriel Andronache, Dorinel Ursărescu, Costel Alexe, Viorica Marcu şi Scarlat George.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi Mircia Muntean, Ioan Balan, Florin Popescu, Florin Secară, Sămărtinean Mircea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi Andrei Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă, Constantin Avram, Ovidiu Alexandru Raeţchi şi Irimie Vicenţiu.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, deputaţii Aurelian Mihai şi Negruţ Clement.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Amet Varol.

Şi din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, domnul deputat Constantin Moisii.

Avem astăzi 14 declaraţii citite de la microfonul Camerei, de la aproape toate grupurile parlamentare, şi 71 de declaraţii depuse în scris de către parlamentari de la toate grupurile parlamentare.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 10 decembrie.

Ne revedem la ora 10,00, atunci când vom intra în dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Da, iertaţi-mă, între timp, am mai primit o declaraţie politică din partea domnului Gheorghe Florin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, care a fost depusă la secretariatul tehnic.

Cu acestea, să auzim numai de bine!

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Florin Gheorghe:

"USL se bate cu nevoiaşii!"

Trăiesc un sentiment de amărăciune şi tristeţe când văd cum guvernarea USL îşi bate joc de amărâţii care nu au mijloacele necesare pentru a-şi duce traiul de zi cu zi. Acelaşi USL, condus de domnii Ponta şi Antonescu, care plângea pe umerii românilor, care promitea că va scoate ţara din sărăcie, care a minţit cu cinism doar cât să obţină voturile românilor, ia acum măsuri care lovesc în cei mai amărâţi dintre români.

Când iarna bate la uşă, mulţi dintre semenii noştri aşteaptă la cozi interminabile să vadă dacă mai pot primi ajutorul de stat pentru încălzirea locuinţei. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a modificat cererea de solicitare şi a adăugat, pe lângă posibilitatea primirii de ajutor pentru cei care se încălzesc cu energie electrică, obligativitatea de a prezenta acte doveditoare privind veniturile, componenţa familiei şi bunurile pe care le au în proprietate.

Distinsa doamnă ministru Mariana Câmpeanu a pus oamenii pe drum şi i-a băgat prin hăţişul birocratic, de unde, mulţi nu au mai putut ieşi.

Absurdul situaţiei a făcut ca mulţi cetăţeni, care deţin un autoturism mai nou de 10 ani, să nu mai poată primi subvenţie. Astfel, un amărât de român, cu o leafă de 1.500 de lei, cu doi copii şi soţia casnică, care deţine o maşină Dacia Logan, luată în rate, să nu mai poată primi ajutorul pentru încălzire. Din salariul său, acest român va trebui să plătească ratele, întreţinerea, utilităţile şi, din ce rămâne, să cumpere de mâncare la copii. Toate aceste lucruri le face un guvern care propovăduieşte doctrina socialistă.

Guvernul Boc, atât de mult hulit de adversarii politici, nu a lăsat românii să moară de foame. Chiar cu măsurile dure luate, au fost create facilităţi sociale pentru cei mai nevoiaşi. S-a subvenţionat gigacaloria, s-au eliminat cheltuielile bugetare inutile, s-au acordat subvenţii de hrană sau căldură. Guvernul Boc a adoptat mai multe măsuri sociale decât Guvernul Ponta.

Revenind la "minunăţiile" actualei Guvernări USL, trebuie să vă spun că, nu mai puţin de 16.000 de constănţeni şi-au pierdut dreptul de a primi ajutorul de stat pentru încălzirea locuinţei. Este trist că acest lucru se întâmplă în oraşul meu, unde preţul gigacaloriei este cel mai mare din ţară, unde CET-ul şi RADET-ul sunt falimentare şi unde există un dezinteres total, atât naţional cât şi local, pentru a se găsi o formă mai ieftină pentru încălzirea populaţiei.

Dragi guvernanţi, poporul nu doarme, iar momentul adevărului se apropie. Cifrele umflate în sondaje se vor clarifica din primăvară, când cetăţenii vor avea de plătit pentru incompetenţa voastră. Din nefericire, românii pierd în fiecare zi din acest mariaj contra naturii.

Domnul Florin Gheorghe:

"Harta, carioca şi autostrada!"

Am marele noroc că sunt constănţean şi că pot veni la Bucureşti pe autostrada finalizată doar prin eforturile Ancăi Boagiu. Cine a tăiat panglica ... ştiţi cu toţii, deşi USL nu a avut nici cel mai mic merit ... poate doar acela de a fi întârziat inaugurarea ei! Nu ştiu, în schimb, pe care autostradă aş fi luat-o dacă aş fi fost mureşean, sibian sau, aşa cum a prezentat Victor Ponta, locuitor al "oraşului Sălaj"!

Dincolo de stilul profund ofensator pe care Guvernul Ponta îl practică la adresa românilor, jocul de-a carioca pe harta României este semnul incompetenţei şi corupţiei celor care populează vremelnic Palatul Victoria.

Când spun incompetenţă mă refer la faptul că Guvernarea PDL le-a lăsat sarcina uşoară de a tăia panglici la mai multe tronsoane de autostradă, aflate în execuţie pe Coridorul pan-european nr. IV, pe bani europeni, în momentul în care au venit la guvernare. Nu au făcut nici măcar atâta lucru! Dimpotrivă! Au întârziat cu fix doi ani finalizarea unor tronsoane care ar trebui să lege România de Uniunea Europeană şi de beneficiile economice ale comerţului cu aceasta.

Vă garantez că voi vota fără ezitare, chiar dacă mă aflu în opoziţie, orice proiect de investiţii care va conduce la modernizarea reală a infrastructurii româneşti şi la interconectarea ţării noastre cu statele UE!

Dar, nu mă puneţi să accept şi să fiu de acord cu planul "cincinal" şi criminal de autostrăzi, desenat, redesenat şi modificat de nişte incompetenţi vădiţi, care nu ştiu cum să ascundă sub covor mirosul puternic de corupţie şi minciună!

Timpul va trece şi sper că justiţia va avea ocazia să sancţioneze motivele care au condus la decizia de a abandona proiectul tronsonului de autostradă Sibiu-Piteşti, proiect cu studiu de fezabilitate şi finanţare asigurată din fonduri europene într-o proporţie uriaşă, de până la 95%, în favoarea unui proiect fără argumente economice şi plătit fie de români, fie de o firmă şi apoi plătit tot de români, prin taxa de autostradă către un privat. Nu cred că o să ne mai mire ceva atunci când Şova şi Ponta vor ieşi cu ochii înlăcrimaţi, anunţându-ne că vreo firmă, sponsor de partid, este concesionarul autostrăzii Comarnic-Braşov-Sibiu.

Românii plătesc şi vor plăti crunt joaca de-a guvernarea, pe care USL o face zilnic pe seama viitorului acestei ţări. Ministrului avocat, avocat al RMGC sau a altor companii care fac afaceri cu statul, i s-a dat în mână carioca şi harta şi un discurs recondiţionat de la ultimul congres al PCR. Mai mult, lui Şova i s-a dat şi ordinul să traseze autostrăzile colorate până la poarta casei lui Dragnea, Oprişan sau Hrebenciuc. Dacă Şova va construi în următorii ani tot atâţia kilometri de autostradă câţi a construit USL în ultimii doi ani, atunci propun să nu-i luăm lui Şova carioca din mână şi să-l lăsăm să se joace de-a ministrul. Dacă vom vedea, în schimb, că proiectele europene sunt abandonate în favoarea "rechinilor USL", atunci propun să-i reamintim avocatului Şova şi procurorului Ponta că, din februarie 2014, intră în vigoare noul Cod penal al României, care prevede sancţiuni mai drastice pentru corupţie şi abuz în serviciu.

Domnul Florin Gheorghe:

"Bun venit acasă, români din Moldova!"

De peste douăzeci de ani, agenda publică din România şi de peste Prut a fost inundată de argumentele înlăturării oricăror bariere fizice sau administrative, instalate arbitrar, între fraţi cu acelaşi sânge. Din nefericire, tot în aceşti douăzeci de ani, clasa politică românească s-a demonstrat surdă la voinţa românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Nu cred că şi-a pus cineva vreodată problema unor planuri revizioniste, ci singura care a contat a fost dorinţa ca între români să nu mai existe niciun fel de frontiere şi piedici.

Din fericire pentru români, la Summitul european de la Vilnius, s-a deschis calea împlinirii dorinţei românilor, şi anume, regăsirea noastră în sânul familiei căreia îi aparţinem dintotdeauna - marea familie europeană. Felicit autorităţile de la Chişinău pentru curajul de a răspunde dorinţei propriului popor! Şi, de parcă această bucurie nu ar fi fost enormă, joia trecută Curtea Constituţională a Republicii Moldova avea să repare un adevăr istoric, în legătură cu singura limbă oficială a românilor - limba română.

Recunosc că entuziasmul trebuie trăit la maximă intensitate, însă trebuie să fim conştienţi că aceşti paşi uriaşi pe care i-a făcut Republica Moldova către Europa şi Uniunea Europeană nu reprezintă decât începutul unui proces şi nu finalul acestuia. Este un drum sinuos şi plin de piedici. Vă reamintesc că României i-au fost necesari nu mai puţin de 12 ani de la semnarea acordului de asociere şi până la integrarea efectivă! De asemenea, recunoaştem cu toţii că România nu a fost extrem de bine pregătită, la momentul aderării, şi că unele procese nu s-au demonstrat a fi reforme ireversibile.

Cred că autorităţile de la Bucureşti au datoria morală de a sprijini calea europeană pe care au păşit românii din Republica Moldova şi, dincolo de sprijinul instituţional în realizarea reformelor necesare integrării, românilor de peste Prut trebuie să li se stimuleze entuziasmul pro-european, prin argumentele majore ale libertăţilor câştigate în spaţiul Uniunii şi prin convergenţa standardelor de viaţă, care se poate realiza dacă reformele sunt susţinute.

Ştiu că cei mai cârcotaşi vor spune că România nu este cel mai bun exemplu! Ştiu că noi înşine mai avem mult prea multe sectoare de reformat pentru a ne ridica la exigenţele politice, economice şi sociale ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, cred cu putere că experienţa integraţionistă a României, piedicile şi unele eşecuri întâmpinate de noi pot furniza fraţilor de peste Prut o imagine corectă asupra bunelor practici, dar şi asupra unor situaţii pe care le putem caracteriza "aşa nu se face".

Personal, privesc asocierea Republicii Moldova doar ca pe o firească revenire acasă, în sânul valorilor şi tradiţiilor europene. Românii de peste Prut au dreptul să se bucure de beneficiile prosperităţii europene şi să circule liber atât în patria-mamă, cât şi în tot spaţiul european.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Ziua Drepturilor Omului - 10 decembrie"

La data de 4 decembrie 1950, Plenara ONU a hotărât ca prin Rezoluţia 423(V) toate statele membre să sărbătorească Ziua Drepturilor Omului pe data de 10 decembrie. În ultimele decenii această dată a constituit un prilej pentru numeroase ţări şi organizaţii să găzduiască reuniuni politice, conferinţe şi evenimente social-culturale care se ocupă cu problematici legate de drepturile omului.

În ultimii 20 ani, România a încercat să-şi armonizeze legislaţia în domeniu după modelul european, în care prevalează drepturile individuale fundamentale şi demnitatea fiinţei umane.

Societatea românească contemporană încearcă să recupereze decalajele de mentalitate şi pune accentul pe dreptul tuturor indivizilor: femei, bărbaţi, persoane cu dizabilităţi, persoane aflate la limita subzistenţei. Poate nicăieri nu avem probleme mai grave cum sunt cele din mediul rural.

Aş dori să vă evidenţiez două astfel de aspecte cu care m-am întâlnit în colegiul rural pe care îl reprezint în Parlament. Este vorba despre situaţia minorităţilor, pe de-o parte, şi despre situaţia persoanelor cu dizabilităţi, două categorii defavorizate, care în mediul rural sunt, din păcate, marginalizate de către comunitate într-un mod care încalcă flagrant drepturile elementare ale omului.

În ceea ce priveşte minorităţile ne vom referi la etnia rromă şi în mod special la comunităţile rrome din zona Moldovei şi Colegiul 3 Iaşi, deoarece aceste comunităţi reflectă o cazuistică diferită faţă de ce vedem îndeobşte la posturile TV. Amintesc câteva comunităţi rrome cu care am avut şansa să colaborez în ultimii ani şi pentru a căror dezvoltare mi-am luat angajamentul să lupt în actualul mandat.

Este vorba de satul Slobozia, comuna Voineşti, satul Glodenii Gândului, comuna Tibăneşti şi satul 10 Prăjini, comuna Dagata, ultimul fiind locul de obârşie al celebrei fanfare care duce renumele României în spectacole internaţionale. Am stat de multe ori în mijlocul acestor oameni pe care am ajuns să îi cunosc şi să le înţeleg problemele. Am descoperit în aceste localităţi oameni săraci, dar şi gospodari, artişti care ţin la tradiţie, oameni demni care înţeleg mersul societăţii şi realităţile politice. Din nefericire, pe lângă problemele pe care le au toţi românii din mediul rural, comunităţile de mai sus se izbesc de o barieră imaginară a DISCRIMINĂRII, fapt care duce doar la adâncirea prăpastiei între ei şi "majoritari". De prisos să mai spunem că soluţia stă în creşterea gradului de toleranţă şi încurajarea tuturor iniţiativelor care au ca finalitate educaţia şi integrarea inter-etnică.

Felicit Guvernul României pentru elaborarea şi implementarea "Strategiei naţionale de incluziune pentru minoritatea rromilor 2012-2020" şi salut toţi actorii sociali care doresc un dialog cât mai flexibil şi transparent pentru aceste deziderate.

O altă categorie marginalizată de societate despre care vreau să vorbim astăzi este cea a persoanelor cu dizabilităţi. Am amintit în trecut câteva cazuri concrete din comuna Dagata, judeţul Iaşi, dar şi din alte comunităţi în care însoţitorii de persoane cu handicap grav au fost concediaţi de către primărie, lipsind întreaga familie de banii atât de necesari traiului. Îndemn acele voci care la întocmirea bugetului pe 2014 au criticat alocările pentru însoţitorii de persoane cu handicap să reflecteze la ceea ce înseamnă solidaritatea unei clase politice responsabile.

Domnul Adrian Gurzău:

"Cum în Constituţie stă scris "SAU", bogăţiile subsolului nu sunt automat ale statului"

"Hotărârea Consiliului Local Pungeşti pe tema organizării unui referendum local în data de 24 noiembrie 2013 privind consultarea cetăţenilor cu privire la explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunei Pungeşti a fost atacată la instanţa de contencios administrativ, urmând ca magistraţii să se pronunţe asupra legalităţii acesteia. În conformitate cu dispoziţiile articolului 123 din Constituţia României, actul atacat este suspendat de drept până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa de contencios administrativ", a declarat, vineri, pentru corespondentul MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Prefecturii Vaslui, Maria Coman. Totodată, hotărârea luată în urmă cu trei săptămâni de către Consiliului Local Pungeşti (Vaslui), de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist în comună, a fost atacată în instanţă de Prefectura Vaslui, pe motiv că ar fi ilegală şi anticonstituţională. Prefectura Vaslui solicită în instanţă anularea deciziei Consiliului Local Pungeşti, susţinând că autorităţile locale nu se pot pronunţa asupra exploatării zăcămintelor din subsol, acestea fiind în proprietatea exclusivă a statului.

Asistăm la un fals grosolan şi o dezinformare deliberată marca Victor-Viorel Ponta. În Constituţia României, art. 136. (2), scrie clar: "Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale."

Eu ştiu că pentru grupul infracţional organizat, impropriu numit guvernare, proprietatea este un moft şi legile sunt opţionale, dar este bine ca măcar să nu încerce să dezinformeze, ci să ne fure pe faţă dacă tot s-au hotărât că România este moşia lor.

Domnul Adrian Gurzău:

"PSD se răzbună pe Cluj"

Eu cred că Victor Ponta nici măcar nu doreşte să se realizeze hidrocentrala de Tarniţa - Lăpuşteşti. Altfel, nu îmi explic cum de a dat acest proiect pe mâna unui traseist politic din Iaşi. Dan Cârlan, fost PNL, fost PDL, actualmente şef de cabinet al secretarului de stat Maricel Popa de la Ministerul Economiei (PSD), a semnat în calitate de reprezentant al Guvernului, ca director de proiect, pentru gestionarea proiectului Hidrocentrala Tarniţa - Lăpuşteşti, unde chinezii vor investi 1,2 miliarde de euro. Din partea Chinei a semnat Yun Lian, vicepreşedinte executiv al Sinohydro Corporation, compania interesată să investească.

Proiectul a fost lăsat pe mâinile unui perdant notoriu atât în politică, cât şi în afaceri. Politic a pierdut toate bătăliile la care a participat, deşi s-a orientat întotdeauna către partidele aflate pe val. După o carieră de veşnic candidat la primăria Iaşi din partea PNL, este singurul candidat al PDL care a pierdut mandatul în colegiul din Iaşi în care a candidat în 2008. Apoi s-a reorientat către PSD. Care acum l-au pus într-o sinecură. Dan Cârlan este director de proiect în calitate de reprezentant al Guvernului pentru hidrocentrala, de tip CHEAP (Centrală Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj), Tarniţa-Lăpuşteşti. Proiectul hidrocentralei de la Tarniţa Lăpuşteşti a fost întocmit de firma Interproiect Cluj, iar costurile de construire au fost estimate la 1,5 miliarde de euro. Durata de finalizare a proiectului a fost estimată la 7-8 ani. Punând un astfel de individ să conducă un proiect de o asemenea anvergură în judeţul Cluj, PSD prin Victor Ponta ne arată care este importanţa organizaţiei locale a PSD. Către zero şi mai jos. Nu a găsit Victor Ponta în PSD Cluj nici un specialist, nici un om de încredere, nici un om mai dedicat partidului şi cu un CV mai onest decât al lui Dan Cârlan?

Îmi pare rău pentru politicienii din PSD Cluj dacă Victor Ponta are aşa o părere proastă despre domniile lor. În rest, uitaţi-vă la fotografia directorului de proiect desemnat de către Victor Ponta (sursa: "Adevărul") şi spuneţi cu mâna pe inimă: i-aţi încredinţa măcar 1 leu?

Domnul Adrian Gurzău:

"Ponta se laudă cu munca altora. Şi atenţie la investiţiile chinezeşti"

Chinezii intenţionează să investească în România şi acest lucru nu este deloc rău. Tipic chinezesc, se pare că au un plan pe termen lung şi şi-au ales să investească în infrastructură energetică. Iar nu este rău. Însă, vor apare probleme când vor dori să folosească liniile de credit pentru a-şi implementa propriile tehnologii. Pentru hidrocentrala de la Tarniţa - Lăpuşteşti din Cluj tehnologia chinezească este în regulă. Pe tehnologie nucleară sunt probleme şi exact aici vor face presiuni chinezii să investească. Iar Ponta astă-vară cu acest lucru se lăuda: că s-a dus în China să aducă bani pentru Cernavodă şi hidrocentrala de la Tarniţa - Lăpuşteşti.

În lipsă de idei proprii, obişnuit să se laude cu realizările altora, astă vară premierul Victor Ponta se lăuda că i-a convins pe reprezentanţii companiei "China Nuclear Electric" să vină în România pentru discuţii legate de o eventuală preluare a pachetului majoritar în proiectul Reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Afirmaţia şi minciuna. În primul rând, compania "China Nuclear Electric" nu există. Ea se numeşte "China General Nuclear Power Group" şi este fosta "China Guangdong Nuclear Power Group".

În al doilea rând, premierul a uitat să menţioneze că această fostă "Guandong" s-a arătat interesată de reactoarele 3 şi 4 încă din 2011. În 2011, se ajunsese chiar la un acord de confidenţialitate privind accesul companiei chineze la documentaţia proiectului privind construirea reactoarelor, iar în 2012 au cumpărat caietul de sarcini. Negocierile au fost tergiversate începând din primăvara lui 2012, motivul principal fiind faptul că investitorii chinezi aveau pretenţia să utilizeze propria tehnologie, nu cea canadiană (CANDU), agreată de autorităţile române. Apoi s-a prăvălit Uniunea Social Liberală peste ţară, ca azi să se laude Ponta cu ce au realizat alţii. Inclusiv acest summit este rodul negocierilor fostului premier PDL Mihai-Răzvan Ungureanu, demis prin promisiuni mincinoase exact pe când se afla la Varşovia şi negocia termenii acestui summit. Deci, toate aceste proiecte au existat şi au fost discutate încă din anul 2008. Dar Ponta, sfătuit probabil de către purtătorul său de necuvânt Palada, încearcă să le lege de excursia lui făcută în vară în China. Astă vară, actualul prim-ministru chinez era ocupat să devină prim-ministru, iar chinezilor nu le stă în fire să ia decizii în numai 6 luni.

Revenind la centrala de la Cernavodă, premierul Victor Ponta consideră acum că este normal să fie cedat pachetul majoritar, în condiţiile în care investitorul vine şi cu finanţarea şi cu tehnologia de construcţie. Nu sunt de specialitate, dar am văzut suficiente dovezi ale tehnologiei chineze. Până acum 5 ani nici un automobil nu erau în stare să proiecteze. Este plină mass-media de exemple cu poduri din China care se prăbuşesc după câţiva ani, deci nu am de ce să fiu prea încrezător în tehnologia chineză la o centrală nucleară din ţara mea.

În rest, aş vrea să nu se uite ce a primit în dar de la chinezi Nicolae Milescu Spătaru, acum mai bine de trei veacuri, când a fost trimis la ei ca sol al împăratului Rusiei: "Un căluţ mic şi slab cu şa şi harnaşament, 12 bucăţi de mătase de calitate mijlocie şi inferioară, 1 oziam (un fel de halat de vară) cu broderie de aur, 1 pereche ciubote cu ciorapi, 1 centură cu cuţit şi o năframă, 1 pălărie chinezească, 26 valuri de kitaik (ţesatură de bumbac) de calitate mijlocie, 2 coşuleţe cu ceai."

Adică nişte mărunţiş...

Domnul Adrian Mocanu:

"PDL ar trebui să fie ultimul care comentează pe subiectul bugetului pe 2014"

Mă adresez dumneavoastră pentru a comenta o serie de declaraţii cel puţin hazardate ale liderilor PDL, începând cu preşedintele Vasile Blaga şi continuând cu unii colegi senatori şi deputaţi. Aceştia afirmă ba că bugetul pe 2014 este "unul de subdezvoltare, nici măcar de subzistenţă", ba că este "unul al nemuncii". Trecând peste flotarea cu limba română reţinută în ultima formulare, consider că pedeliştii au întrecut măsura, iar adevărul merită restaurat. Sincer vorbind, nu mă aşteptam să aud asemenea declaraţii din partea reprezentanţilor partidului responsabil cu cea mai neagră guvernare postdecembristă din România.

Ştim cu toţii că regimul Băsescu - Boc, de care niciun pedelist nu este străin, a înregistrat cele mai multe recorduri negative în materie de guvernare: cea mai mare prăbuşire economică din istoria ţării, cel mai mare nivel al evaziunii fiscale, cea mai mare sărăcie, cel mai mare număr de locuri de muncă desfiinţate, o scădere dramatică a nivelului investiţiilor străine directe (circa 80% faţă de vârful din 2008), triplarea datoriei publice, cea mai mare inflaţie din UE, cele mai puţine fonduri europene atrase, cele mai multe IMM-uri închise, cele mai multe disponibilizări de cadre didactice şi de medici şi multe altele. Dincolo de aceste realităţi certificate de statistică, recentele guvernări de culoare portocalie au avut ca rezultate cea mai mare inegalitate a veniturilor sau închiderea mai multor şcoli şi, în consecinţă, creşterea dramatică a nivelului de abandon şcolar şi o rată record a analfabetismului.

Toate acestea fiind luate în considerare, este dificil să accepţi critici nefondate tocmai din partea celui care conduce partidul vinovat de perioada extrem de grea abătută asupra României între 2008 şi 2012. Proiectul de buget pe 2014 este caracterizat, în opinia mea, prin faptul că, deşi a fost nevoie de eforturi mari pentru a dezvolta nivelul de protecţie socială, oferă posibilitatea reală a stimulării mediului investiţional. Sunt de apreciat măsurile de prioritizare a investiţiilor publice şi de continuare a consolidării fiscale, prin stabilirea deficitului la 2,2%. Proiectul de buget pe 2014 poate fi caracterizat ca buget al dezvoltării economice, dacă avem în vedere următoarele elemente: menţinerea cotei unice, alocarea a 40 de miliarde de lei pentru investiţii, majorarea cotei de cofinanţare a fondurilor europene şi, nu în cele din urmă, stimularea mediului de afaceri, prin scheme de garanţii de stat şi ajutoare de stat destinate întreprinderilor mici şi mijlocii.

Comparând proiecţia bugetară pe 2014 şi efectele pe care aceasta le vizează în plan economic, cu rezultatele nefaste ale PDL din cadrul succesiunii de cabinete portocalii active până la venirea la putere a USL, orice politician responsabil din cadrul opoziţiei ar trebui să aibă mari rezerve înainte de a critica politica bugetară a actualei guvernări.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la vizita preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, în Republica Moldova.

Preşedintele Senatului României, Crin Antonescu, s-a aflat într-o vizită oficială la Chişinău pentru a transmite, ca principal mesaj, faptul că România a susţinut şi va susţine toate eforturile Republicii Moldova de apropiere de Uniunea Europeană.

În România, ţară membră a Uniunii Europene, există un consens politic total între toate forţele politice şi la nivelul tuturor instituţiilor oficiale - Preşedinţie, Guvern, Parlament - pentru a sprijini eforturile de asociere şi de integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

România, prin intermediul parlamentarilor europeni şi ca acţionar în toate instituţiile Uniunii Europene - Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul European - va face toate eforturile pentru ca acest proces să fie cât mai rapid.

În cadrul întâlnirii dintre Crin Antonescu şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Corman, s-a discutat despre cooperarea bilaterală interparlamentară, despre acţiunile Comisiei comune pentru integrarea Republicii Moldova, dar şi despre experienţa pe care România o pune la dispoziţia partenerilor noştri în privinţa pre-aderării.

România susţine interesele Republicii Moldova pentru ca, la nivelul Uniunii Europene, să se acţioneze cât mai rapid în sensul liberalizării vizelor.

Toţi decidenţii Uniunii Europene trebuie să înţeleagă că spaimele privind imigraţia sunt nejustificate.

Vom face toate eforturile pentru ca liderii Uniunii Europene să înţeleagă că, dacă se doreşte o Europă puternică şi cât mai largă, trebuie respectate tocmai mecanismele şi valorile fundamentale, anume libera circulaţie, libertatea pieţei muncii pentru state care împărtăşesc aceleaşi valori.

Relaţiile dintre România şi Republica Moldova sunt din ce în ce mai intense. În linia accentuării unei bune colaborări interparlamentare, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, s-a întâlnit miercuri la Chişinău cu membri ai Comisiei Comune pentru integrare europeană din Parlamentul Republicii Moldova şi Parlamentul României (CCIE).

Cu acest prilej au fost discutate rolul, obiectivele şi căile de acţiune ale Comisiei comune, astfel încât Republica Moldova să parcurgă agenda stabilită pentru anul viitor, în cadrul eforturilor sale de apropiere de Uniunea Europeană.

În perspectiva alegerilor parlamentare care vor avea loc anul viitor, membrii Comisiei comune au reafirmat necesitatea menţinerii unităţii în cadrul coaliţiei pro-europene. Fără continuarea cu consecvenţă a parcursului european, eforturile şi sacrificiile făcute de cetăţeni nu vor putea conduce către rezultatele dorite.

În cursul zilei de joi, Crin Antonescu a avut programate întâlniri oficiale cu premierul şi preşedintele Republicii Moldova, Iurie Leancă, respectiv Nicolae Timofti.

PNL susţine toate demersurile necesare pentru ca Republica Moldova să fie parte din familia europeană. Apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană nu reprezintă decât un pas firesc spre normalitate şi dezvoltare.

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană trece prin crize şi frământări, România şi Republica Moldova, state care cred în valorile libertăţii şi democraţiei, pot reprezenta o valoare adăugată importantă la construcţia europeană.

România şi Republica Moldova au o relaţie specială, dată de istorie, limbă şi cultură. În prezent, relaţia dintre cele două ţări este una strânsă, existând un dialog la nivel politic foarte constructiv, dar şi o cooperare în proiecte de interes strategic.

Aveţi încredere în noi şi în viitorul acestei ţări!

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: Forumul economic China - Europa Centrală şi de Est.

Premierii din 16 ţări din Europa Centrală şi de Est au participat la un forum economic dedicat relansării relaţiilor de cooperare cu China.

Organizarea la Bucureşti a Forumului Economic China - Europa Centrală şi de Est reprezintă un semnal clar în ceea ce priveşte atractivitatea României pentru marii investitori, dar şi credibilitatea Guvernului USL.

Totodată, organizarea la Bucureşti a Forumului Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est este un lucru foarte bun pentru România, iar Uniunea Europeană nu are motive să se îndoiască de corectitudinea noastră, de faptul că ne vom respecta condiţiile asumate.

Guvernul USL nu numai că a reuşit să asigure stabilitate şi predictibilitate economiei româneşti dar, prin reformele asumate, a imprimat şi o linie de creştere economică.

Premierul chinez s-a declarat încrezător că relaţiile de cooperare cu Europa Centrala şi de Est vor duce la rezultate de succes.

Premierul Chinei a mai afirmat faptul că doreşte o dublare a volumului comercial cu ţările central şi est-europene, import de produse agricole de calitate, dar şi o dezvoltare a turismului şi a investiţiilor în căi ferate.

China are nevoie de prieteni politici pe termen lung şi de încredere, precum şi de parteneri comerciali la nivel mondial. România şi ţările din zonă au relaţii tradiţionale cu China, iar potenţialul de dezvoltare a acestor relaţii este foarte mare.

În acest moment, relaţiile între China şi ţările Europei Centrale şi de Est (ECE) nu reflectă pe deplin potenţialul real de cooperare economică.

Este foarte important să existe un echilibru în fluxul comercial cu China. Tocmai de aceea, faptul că România exportă în Asia reprezintă un semnal pozitiv.

Guvernul României are o strategie consistentă de reconstrucţie a încrederii investitorilor străini şi doreşte să se dea un nou impuls investiţiilor străine directe cu valoare adăugată.

Deja ministrul liberal al transporturilor, Ramona Mănescu, a negociat cu investitorii chinezi mai multe proiecte de transport.

Prioritară este realizarea unei linii feroviare de mare viteză de la graniţa cu Ungaria până la Constanţa, prin Bucureşti, având un cost estimat de 11 miliarde euro. Ministerul Transporturilor a propus ca variantă de finanţare a proiectului un parteneriat public-privat.

Discuţiile tehnice cu partenerii chinezi vor începe în data de 10 decembrie privind realizarea liniei feroviare de mare viteza pe ruta Viena - Bucureşti - Constanţa.

Poziţionarea geo-strategică a României face ca proiectele importante din regiune să nu ocolească ţara noastră. România poate fi cu adevărat o poartă de legătură între piaţa europeană şi statele din spaţiul Asiei.

Prin parteneriatul România - China vom reuşi într-un timp scurt să rezolvăm o mare parte din problemele pe care le avem în domeniul acesta al infrastructurii de transport feroviar, rutier şi naval.

Mai mult decât atât, România şi China au semnat în cursul zilei de luni acorduri de colaborare pentru înfiinţarea în comun a unui parc tehnologic şi reluarea exportului de bovine pentru reproducţie şi carne de porc către China, dar şi mai multe documente de colaborare în energie, inclusiv în domeniul nuclear şi termoelectric.

Reprezentanţii guvernelor român şi chinez au semnat o Declaraţie comună privind "aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe", prin care garantează colaborarea indiferent de eventuale schimbări internaţionale şi interne şi arată că UE şi China sunt forţe strategice.

Suma contractelor de investiţii pe care companiile chineze le vor semna cu cele româneşti este uriaşă şi va depăşi valoarea stabilită iniţial.

Guvernul chinez consideră România drept un fanion de colaborare între China şi Europa Centrală şi de Est, încurajând firmele chineze să investească în România şi, totodată, prin România să activeze şi pe alte pieţe.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Internetul - beneficiu şi potenţial pericol pentru adolescenţi"

Dacă semnalele morse, telegraful şi telefonul au fost cele care au revoluţionat comunicaţiile, lucrurile au evoluat puternic în secolul XX, cu cel mai important concept al lumii moderne, Internetul.

Odată cu apariţia acestui mediu de comunicare s-au produs unele schimbări majore în viaţa omului. Este adevărat că internetul oferă omului modern numeroase avantaje, care fie îi uşurează sau îi îmbunătăţesc viaţa, fie îl ajută să economisească timp sau bani, fie să-şi găsească un partener de viaţă sau îi oferă modalităţi facile de a-şi petrece timpul liber. Rapiditatea şi diversitatea modalităţilor de comunicare, accesul în orice instituţie, posibilitatea de a dispune cu uşurinţă de aproape orice informaţie, posibilitatea de a învăţa şi de a afla lucruri noi din orice domeniu şi orice colţ al lumii sunt câteva dintre beneficiile acestei inovaţii. Motoarele de căutare ne oferă această posibilitate în doar câteva secunde, prin paginile de web găsite odată ce am apăsat tasta Enter.

Din nefericire, adolescenţii fac parte din categoria celor afectaţi de această lume virtuală, deoarece nu puţine sunt cazurile în care ei ajung să o înlocuiască cu lumea reală. Aproximativ 90% dintre copiii care folosesc internetul afirmă că folosesc cel puţin o reţea socială. Un sfert dintre ei îşi expun în mod public poze şi informaţii.

Potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Promovarea Tehnologiei şi Internetului (APTI) realizat în acest an, copiii din România descoperă internetul la vârste foarte fragede, pe când au între trei şi opt ani.

Cei mai mulţi copii recunosc că sunt dependenţi de internet, considerându-l "cel mai bun prieten al omului" şi "cea mai bună invenţie de la descoperirea focului încoace", după cum relevă studiul menţionat. Aproape 70% dintre ei stau între trei şi patru ore zilnic pe internet, în special acasă. Mulţi recunosc că au participat la chat-uri cu necunoscuţi, cărora le-au dezvăluit date personale şi chiar au fost tentaţi să cumpere de pe internet cu cărţile de credit ale părinţilor.

În România, unul din doi copii a văzut imagini cu caracter sexual în ultimul an. Părinţii reuşesc cu greu să-i controleze, mai ales că numărul telefoanelor şi al tabletelor cu acces la internet a crescut de aproape patru ori în ultimii trei ani.

Un aspect semnificativ al accesului la internet este reprezentat de situaţia în care spaţiul virtual oferă tinerilor tentaţia de a avea orice identitate, de a fi oricine îşi doresc şi nu ceea ce sunt cu adevărat. Ei se prezintă de multe ori ca fiind adulţi, cu o altă înfăţişare, alte ocupaţii şi altă personalitate, oferindu-şi satisfacţia de a fi puternici, maturi şi nu lipsiţi de încredere în sine sau timizi, cum sunt de fapt în realitate. În astfel de condiţii, minciuna pare a fi o constantă a traiului lor zilnic. Acest aspect poate lua însă şi o întorsătură dramatică. Răpiri, violuri, omoruri sunt doar câteva din consecinţele extrem de grave intens mediatizate în ultimii ani.

Din nefericire, odată ce atenţia lor este focalizată asupra comunicării mediate de o conexiune web, un efect negativ important, din ce în ce mai vizibil este că adolescenţii îşi pierd abilităţile de comunicare directă. Timpul pe care tinerii îl alocă internetului este din ce în ce mai mare, ajungând să fie în unele cazuri exclusiv.

În lipsa lui, aceştia capătă un comportament prin care sunt colerici, se enervează din aproape orice, nu îşi găsesc locul, nu fac nimic altceva, sunt trişti, deprimaţi, fără interese, neştiind ce să facă cu timpul liber. Odată pătrunşi de mirajul internetului, această lume presupune abandonarea lumii reale, părăsirea vechilor activităţi şi a unor persoane din viaţa lor. Această dependenţă îi lasă în urmă pe prieteni, colegi, rude, şcoală, plăcerile, interesele şi distracţiile din trecut. Izolarea socială, rezultatele slabe profesionale, deficienţe comportamentale, ignorarea sănătăţii sunt câteva dintre consecinţele utilizării în exces al internetului.

Dependenţa atinge cote impresionante atunci când dependenţii se izolează de cei din jurul lor şi rămân în lumea creată de ei, între patru pereţi. În ultimii ani, mass-media a prezentat nenumărate cazuri în ceea ce priveşte efectele negative ale internetului: de la numeroase infracţiuni care se pot realiza pe internet, printre care falsificarea de carduri sau spargerea unor pinuri, spargerea unor servere etc., până la apariţia unor boli psihiatrice din cauza navigării excesive. Probabil că spaţiul virtual nu ar face atâtea victime dacă anumite conţinuturi ar fi restricţionate.

Ceea ce este îngrijorător este că jocurile copilăriei au şi ele de suferit. Ele s-au mutat din faţa blocului în faţa calculatorului. Majoritatea copiilor folosesc internetul pentru muzică, messenger, chat şi jocuri online. Foarte puţini copii mai joacă fotbal în faţa blocului, ci Fifa pe calculator. Creierul copilului este afectat de jocurile cu un grad ridicat de violenţă, care le provoacă un comportament coleric. Internetul a devenit locul preferat al multor tineri, unde îşi petrec timpul din ce în ce mai mult, afectându-le negativ viaţa.

Consider că trebuie să acordăm o atenţie deosebită acestui fenomen, întrucât pe lângă avantajele incontestabile pe care le prezintă internetul, există şi o serie de efecte negative care nu trebuie scăpate din vedere şi nici neglijate.

Pentru a diminua efectele negative ale internetului asupra adolescenţilor trebuie redescoperită şi refăcută relaţia cu copiii noştri, în primul rând prin limitarea timpului de utilizare a calculatorului. Este foarte important să le redăm copiilor şansa de comunicare interumană şi posibilitatea de a avea experienţe practice şi directe cât mai constructive şi mai numeroase. Iar dacă este vorba de dependenţă, acţionarea rapidă şi apelul la specialişti reprezintă singura soluţie.

Domnul Varol Amet:

Declaraţia mea politică se intitulează: " Un viitor mai bun pentru România"

În perioada 25-28 noiembrie, România găzduieşte summitul liderilor din Republica Populară Chineză şi statele Europei Centrale şi de Est, un eveniment de o anvergură inestimabilă ce va duce ţara noastră în pragul unei noi ere economice, sociale, culturale şi tehnologice. La această adunare, Republica Populară Chineză ne-a onorat după mai bine de 19 ani cu vizita unei oficialităţi, mai exact premierul Consiliului de Stat, Li Keqiang, răspunzând la invitaţia adresată de premierul Victor Ponta. Premierul Republicii Populare Chineze a venit în România însoţit de o delegaţie de 1000 de oficiali şi oameni de afaceri ce susţin dezvoltarea ţării şi cred în construirea unui viitor comun. Din partea adunării europene au luat parte la summit miniştri din 16 ţări, alături de oameni importanţi de afaceri care pledează demararea şi adoptarea declaraţiei comune a Guvernului României şi a Guvernului Republicii Populare Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale.

Contextul summitului este unul bivalent, incluzând atât planul politic cât şi cel economic. Cele două părţi vor purta negocieri pentru proiecte ample de infrastructură, energie, agricultură şi turism şi totodată se vor implica în contextul pregătirii aniversării din 2014, când se vor celebra 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Republica Populară Chineză. Proiectele propuse de asiatici au capacitatea de a eficientiza şi moderniza România, aducând-o în rândul ţărilor occidentale. Investiţiile pe care le vor face chinezii în proiecte, precum: hidrocentrale, centrale nucleare, tehnologia informaţiei, linii de transport rapide sunt în valoare de 8,5 miliarde de euro, iar pentru ca înţelegerea să fie una bilaterală, România va exporta în China alimente, în special carne.

Cu multă speranţă şi încredere, pot spune că un astfel de proiect va ajuta România să-şi stabilizeze situaţia economică şi să se integreze într-un cerc de ţări dezvoltate ce cred într-un viitor mai bun şi totodată să lege solide legături diplomatice cu una dintre cele mai mari puteri ale lumii.

Domnul Anton Doboş:

"Nevoia de solidaritate pentru realizarea marilor proiecte ale Iaşiului"

Anul acesta, de Ziua Naţională a României, am împlinit 95 de ani de la Marea Unire, de la acel 1 decembrie 1918 când toţi românii şi-au văzut împlinit visul de a trăi uniţi, între aceleaşi graniţe, cu acelaşi steag şi cântând acelaşi imn. A fost o zi frumoasă, o zi în care Iaşiul, alături de toate oraşele din România, a sărbătorit, dar a sărbătorit ceea ce au făcut alţii în trecut.

Pentru a avea motive de bucurie ancorate în prezent, e nevoie să existe, mai ales în rândul clasei politice, principii şi valori similare celor care au fost la Alba Iulia, la formarea României Mari. Valoarea noastră ca politicieni nu este dată de promisiunile pe care le facem în campanie, nu stă nici în cât de multe emisiuni apărem, ci în ceea ce facem pentru cei care ne-au dat votul de încredere şi care au speranţa că vom face o schimbare în vieţile lor.

În urmă cu un an, la Iaşi, se semna un manifest ce avea, printre altele, două mari obiective: Aeroportul Internaţional şi Autostrada Est-Vest, obiective ce se bucurau atunci de un mare sprijin declarativ în rândul tuturor candidaţilor la Parlament.

Din nefericire, în politica românească, problema e că rareori vorbele sunt urmate de fapte, şi iată că, deşi şi-au asumat amendamentele cu privire la cele două proiecte majore pentru judeţul nostru, când a venit vorba de a sprijini activ adoptarea acestora, parlamentarii din cadrul PSD, PDL şi PP-DD Iaşi nu au mai fost de găsit. Reprezentanţii PNL Iaşi au fost singurii care le-au susţinut în cadrul dezbaterilor pe tema proiectului de Lege privind Bugetul de stat pe anul 2014. Şi era normal să o facem. Este doar firesc să îţi doreşti ca oraşul tău să aibă o punte de legătură cu Europa de Vest, să beneficieze de o autostradă şi de avantajele pe care aceasta le aduce.

Fiind al treilea mare oraş din România, este la fel de firesc să te zbaţi ca Iaşiul să aibă un aeroport, o legătură rapidă şi directă cu Europa, pentru că zeci de mii de ieşeni muncesc în străinătate şi pentru că, dacă am avea şi această facilitate, investitorii străini ar putea avea un motiv în plus să aleagă să investească aici, creând astfel noi locuri de muncă, atât de necesare în orice comunitate.

Să ne aducem aminte că reprezentăm un oraş care a dat atât de multe acestei ţări, un oraş care a reuşit să depăşească de fiecare dată greutăţile şi provocările prezentului, în speranţa unui viitor mai luminos. Dar nu putem trăi doar din speranţe, idealuri şi vorbe. Nu vă cer imposibilul, vă cer doar să fim solidari şi să sprijinim aceste două proiecte: Autostrada Transilvania-Moldova şi Aeroportul Internaţional Iaşi. De dragul Iaşiului şi al ieşenilor, este nevoie să fim uniţi, indiferent de ideologii şi discuţii de culise, să trecem peste orgolii şi să fim demni de încrederea pe care aceştia ne-au acordat-o.

Domnul Aurelian Mihai:

Stimaţi compatrioţi,

Ziua de 9 decembrie marchează un an de la data marii bătălii, sau pentru colegii şi prietenii din Spania, astăzi sărbătorim un an de la celebra noastră "gran guerra". O bătălie importantă, dusă de o mână de români patrioţi cum am ştiut mai bine, câştigată la aflarea veştii câteva zile mai târziu! Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi fost alături şi care aţi fost alături de PP-DD în forma în care se prezenta acum un an în diaspora!

Aduc un omagiu tuturor celor care au participat la victoria noastră şi care au crezut că o echipă bine clădită poate marca pozitiv electoral diaspora şi desluşi ecuaţia politică departe de casă.

La un an de la acest moment, s-au petrecut multe schimbări în viaţa politică internă, schimbări care sper eu vor furniza pe viitorul apropiat elementele necesare aducerii şi rezultatelor sperate parţial sau în totalitate.

M-aş fi bucurat mai multe ca acum noi să beneficiem de taxe consulare suportabile, de un proiect serios adresat românilor care se repatriază, de condiţii aşteptate şi susţinere pentru cei care se află încă în străinătate, fie în ţara de reşedinţă, fie în migraţie către alte state, acolo unde natura locului de muncă, formarea profesională, educaţională, a aspectelor ce ţin de sănătate, reîntregirea familiei, sau alte situaţii care se impun în cazul prezenţei cetăţenilor români în altă zonă teritorială decât cea care aparţine ţării noastre.

De asemenea, m-aş fi bucurat de transparenţa politică, acolo unde ne-am dorit cu toţii să o găsim, de un dialog constructiv şi de lipsa conflictelor care în această clipă sunt de domeniul trecutului, de lipsa unor puncte de tensiune socială departe de a fi eliminate, cum sunt Roşia Montană sau Pungeşti, pentru început, în ceea ce priveşte exploatarea resurselor miniere cu tehnologii nocive mediului înconjurător, fie că este vorba de cianurare, fie ca tratăm subiectul din punctul de vedere al explorării gazelor de şist!

Cum nu m-ar fi fericit, ca de altfel pe milioane de români să fi fost alături în România Mare cu prietenii şi compatrioţii noştri români din Basarabia, poate ceasul istoriei va fi îngăduitor în vremurile care se vor apropia şi vom trăi încă tineri momentul aşteptat, poate nu va mai trece mult şi Chişinăul va deveni al doilea mare oraş al ţării!

Ţin să subliniez încă o dată efortul depus de toţi acei colegi, fie cunoscuţi, fie mai puţin cunoscuţi, sunt convins că pe mulţi alţii dintre cei implicaţi încă nu i-am cunoscut, dar viitorul poate ne va rezerva surprize plăcute. Echipa datorită căreia mă aflu aici este cea mai bună, ca motivaţie vă aduc prezenţa mea în cea mai importantă instituţie din România, acest lucru înseamnă mult nu numai în plan personal.

Tuturor vă mulţumesc şi vă cer să aveţi încredere; mă aflu aici pentru a vă reprezenta, pentru a nu uita de unde am pornit, pentru a păstra vie existenţa noastră în viaţa politică, pentru a încerca să găsesc soluţii, pentru a avea rezultate şi pentru a semnala problemele de interes pe care le avem cu toţii cei care cunoaştem viaţa departe de casă!

Domnul Constantin Avram:

"László Tőkés, cetăţenia română înapoi!"

"Dacă acest Consiliu de onoare (al "Ordinului Steaua României" - n.r.) solicită preşedintelui ridicarea Ordinului, preşedintele emite decretul. Dacă acest Consiliu de onoare ajunge la concluzia că nu trebuie ridicat ordinul, nu se poate ridica înalta decoraţie", declara preşedintele României, în data de 3 septembrie a.c., referitor la repetatele solicitări de ridicare a distincţiei Steaua României a europarlamentarului român (oare?) László Tőkés. În 20 noiembrie, Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional "Steaua României" decidea, cu cinci voturi pentru şi o singură abţinere, retragerea distincţiei acordate în decembrie 2009, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la revoluţie, în grad de Cavaler, lui László Tőkés. De atunci a mai trecut aproape o lună de zile, timp în care, după cum se vede, şeful statului a uitat să îşi ţină promisiunea făcută.

Până la această decizie finală şi retragerea de facto a unei distincţii extrem de importante a statului român, trebuie să spunem că domnul László Tőkés a fost cel mai antiromân cetăţean român din istoria postdecembristă a României! Domnia Sa a excelat în manifestări şi atitudini ostile la adresa ţării care, de fapt şi de drept, l-a trimis în Parlamentul European pentru a-i apăra interesele şi a contribui la creşterea imaginii pozitive a statului nostru în Uniunea Europeană. Că domnului Tőkés nu îi pasă câtuşi de puţin de decoraţia respectivă, aşa după cum singur a declarat, nu ar fi un lucru fundamental de condamnat.

Condamnabile sunt declaraţiile sale împotriva populaţiei majoritar româneşti din România, repetatele sale instigări la ură etnică, precum şi reacţiile şovine proferate de-a lungul timpului, dar mai ales în ultima perioadă. Mai mult, Tőkés pune toată această sarabandă îndreptată împotriva României şi românilor pe seama dreptului său la "libertatea de expresie", ceea ce mi se pare de-a dreptul jignitor, în raport cu aberaţiile debitate cu o nonşalanţă demnă de cel mai mare duşman al ţării noastre...

Ceea ce depăşeşte însă orice limită a bunului simţ este modul în care domnul László Tőkés pozează în făuritorul revoluţiei române din 1989. Conform propriilor sale declaraţii, doar domnia sa a luptat pentru căderea comunismului, iar manifestările din decembrie 1989 i se datorează în exclusivitate. Decorat "în semn de înaltă apreciere a curajului şi a demnităţii de care a dat dovadă, declanşând, prin exemplul personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste", pastorul maghiar s-a comportat, din păcate, mult sub nivelul unui exemplu demn de urmat pentru tinerii români, între care se includ şi tinerii români de origine maghiară. În loc să fie un exponent activ pentru promovarea multiculturalităţii, a respectului şi toleranţei interetnice, pastorul László Tőkés s-a făcut remarcat, în România, în Ungaria şi în Parlamentul European, aproape în exclusivitate prin lansarea unor poziţii extremiste, antistatale, antiromâneşti şi generatoare de ură între românii şi maghiarii care convieţuiesc paşnic de sute de ani pe aceste meleaguri.

Demne de menţionat sunt şi cele peste 150 de luări de cuvânt pe care europarlamentarul "român" László Tőkés le-a avut în Parlamentul European, marea majoritate a acestora având aceleaşi subiecte, şi anume autonomia teritorială, desprinderea unei părţi a României, pericolul integrităţii statale, etc., în fapt atacuri sub centură, dar făţişe, la adresa statului naţional unitar român. Nu în ultimul rând, solicitarea europarlamentarului român László Tőkés adresată premierul Ungariei, Viktor Orban, de instituire a unui protectorat maghiar asupra Transilvaniei, a reprezentat punctul culminant al unei avalanşe de declaraţii, acţiuni şi manifestări antiromâneşti ale decoratului pastor, un individ realmente periculos pentru caracterul unitar al statului român.

Acest "popă scrântit", promotor de vază al autonomiei pe criterii etnice ar trebui, în opinia mea, să renunţe atât la calitatea de cetăţean român, cât şi, implicit, la cea de europarlamentar, tot român. Domnia sa nu mai este român de mult, nu ştiu dacă a fost vreodată! Pentru prejudiciile pe care le-a adus României în planul imaginii internaţionale, dar şi pentru exacerbarea unor tensiuni mocnite dintre populaţia majoritară şi minoritarii maghiari, mai ales în judeţele care se vor autonome, "pedeapsa" cu retragerea Ordinului Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler este echivalentă cu o mângâiere. Fără doar şi poate, preşedintele ţării trebuie să îşi respecte cuvântul dat şi să emită decretul aferent acestui demers. Dar nu este destul! Nu va fi suficient ca László Tőkés să se potolească. De aceea, îmi exprim convingerea că europarlamentarului antiromân, dacă nu renunţă din proprie iniţiativă, trebuie să i se retragă pur şi simplu cetăţenia română! Nu cred că ar fi un demers exagerat, ba chiar ar fi un gest de normalitate.

Un om care îşi petrece tot timpul acuzând ţara sa nu se numeşte român şi nu trebuie să aibă calitatea de cetăţean român! Dacă doreşte să fie doar cetăţean maghiar, poate să ne înjure cât va vrea el! Mi se pare că reprezentanţii statului român trebuie să ia odată şi odată "taurul de coarne", respectiv cetăţenia lui László Tőkés, pentru instaurarea unui climat firesc, de linişte şi normalitate din acest punct de vedere. Măcar de sărbători...

Domnul Ion Bălan:

"10 decembrie, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului"

În fiecare an, la 10 decembrie, în întreaga lume este sărbătorită Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. Începând cu anul 1948, anul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, avem datoria ca naţiuni, ca state democratice şi civilizate, să asigurăm recunoaşterea şi funcţionarea deplină a acestor drepturi consfinţite prin lege suprastatală.

România postdecembristă a luat contact direct cu această misiune şi obligaţie în mod brutal şi după ani în care sintagma "drepturile omului" era pur declarativă şi noi, oamenii obişnuiţi, nu aveam voie să ne punem problema respectării acestora, fiindu-ne interzisă chiar şi reflectarea la modul ideal în care un stat respectă şi recunoaşte drepturile cetăţenilor săi.

Este cu atât mai important pentru fiecare dintre noi să conştientizăm importanţa acestei declaraţii, dar şi a momentului istoric şi uman în care a luat naştere, după marea "depresie" de după cel de-al Doilea Război Mondial şi după Holocaust, tocmai în spiritul expresiei "nu se va mai repeta niciodată".

Respectarea drepturilor omului şi a statului de drept constituie astăzi fundamentul viabilităţii şi stabilităţii popoarelor şi reprezintă o obligaţie, aşa cum spuneam, nu o alegere. Iar faptul că încă există state care sunt conduse dictatorial ridică teme majore pe agenda marilor democraţii ale lumii.

În acelaşi timp, cred în rolul extrem de important al indivizilor, fiecare în parte, în ceea ce înseamnă respectarea drepturilor omului. Dincolo de respectarea legii şi în afara misiunii asumate sau nu de statul în care locuieşti, libertatea noastră, ca indivizi, trebuie să se oprească acolo unde încalcă libertatea celuilalt. Sclavia, munca forţată, tortura şi relele tratamente, încălcarea dreptului de gândire, conştiinţă şi religie sau la viaţă privată trebuie să rămână trecut, iar noi, cetăţenii, să contribuim la acest pas decisiv pentru umanitate.

Astăzi, de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, îmi doresc şi vă doresc o lume în care drepturile noastre sunt respectate fără excepţie, rezerve şi în mod arbitrar.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Politica energetică naţională trebuie să salveze industria aluminiului românesc"

Pentru a evalua impactul politicilor europene în domeniul energiei, schimbărilor climatice şi a protecţiei mediului, Comisia Europeană a decis la sfârşitul anului 2012 să efectueze studii de impact asupra unor domenii industriale majore, printre care şi industria aluminiului. Comisia a angajat pentru efectuarea acestor studii Centrul pentru Studii de Politică Europeană ( CEPS).

Conform acestui studiu (dat publicităţii la 6 noiembrie - http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/metals-minerals/files/final-report-aluminium_en.pdf), energia este o materie primă fundamentală pentru industria aluminiului, având o pondere foarte importantă în costuri, care în România a ajuns la 40%.

Studiul a împărţit uzinele de aluminiu în două categorii: uzine care au contracte încheiate pe termen lung înainte de introducerea schemei de comercializare emisii gaze cu efect de sera (ETS) şi care provin din ţările care şi-au exceptat industria energo intensivă de la plata taxelor pentru energia regenerabilă şi cogenerare şi uzine care, fie nu au contracte pe termen lung şi sunt afectate de costul emisiilor indirecte, fie au contracte pe termen lung, dar provin din ţări în care industria energo intensivă nu este exceptată de la plata celor două taxe menţionate mai sus (cazul României).

Creşterea preţului energiei afectează foarte puternic industria de aluminiu, iar acest preţ este puternic influenţat prin implementarea la nivel naţional a legislaţiei europene, iar documentul CEPS relevă faptul că "deşi UE a stabilit obiective obligatorii pentru cotele naţionale de electricitate generată din surse regenerabile, politicile UE nu precizează nici nivelul sprijinului pentru energia verde, nici cum această povară ar trebui să fie împărţită între diferitele segmente de clienţi, inclusiv marii consumatori industriali."

Cert este că ALRO Slatina de exemplu plăteşte de 4,5 ori mai mult pe energie decât uzina cu preţul cel mai mic din UE şi cu aproximativ 33% mai mult decât media europeană. De ce? Pentru că implementarea Directivei Europene nr.2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, prin Legea nr. 220/2008, fără efectuarea unui studiu de impact asupra preţului energiei, face ca România să aibă cea mai generoasă schemă din UE pentru energie regenerabilă, asta în timp ce multe din ţările din Europa şi-au scutit industria energo intensivă de la plata acestei taxe (Italia, Franţa, Grecia, Germania, Slovacia). Mai mult decât atât, pentru uzinele de aluminiu din Europa taxa RES nu s-a schimbat de la an la an, dar în România din 2010 până în 2012, a crescut de 7,46 ori, iar în 2013 a crescut cu încă 66% faţă de 2012!

Având în vedere cele expuse mai sus, trag un semnal de alarmă asupra iminentei închideri a industriei de aluminiu româneşti, dacă nu se iau măsuri imediate, care să evite pierderea a numeroase locuri de muncă, scăderea exporturilor şi creşterea dependenţei economiei româneşti faţă de importuri, privarea statului de a încasa numeroase taxe şi impozite, instabilitatea socială creată de incapacitatea populaţiei de a-şi plăti taxele cu certificatele verzi şi cogenerarea.

Propunerile imediate avansate de reprezentanţii industriei de aluminiu româneşti sunt exceptarea industriei energo intensive de la plata taxelor pentru energie regenerabilă şi cogenerare după modelul celorlalte ţări din UE-27 şi implementarea în România a normelor metodologice ale Comisiei Europene privind compensarea emisiilor indirecte (2012/C158/04).

În concluzie, pledez pentru exceptarea industriei energo-intensivă de la plata taxelor pentru energia regenerabilă şi cogenerare, aceasta fiind singura soluţie viabilă de a salva aluminiul românesc şi de a atenua dezechilibrul macroeconomic major introdus prin Legea nr.220/2008!

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Povestea fără final fericit a autostrăzilor din Moldova"

Nu ştiu alţii ce simt, dar eu când aud de promisiunile USL referitoare la autostrăzile care vor străbate toată România de la Nord la Sud, şi de la Est la Vest, şi din centru către margini, îmi vine să râd în hohote!

Am şi motive! Doar cu un an în urmă, guvernanţii promiteau Iaşiului o autostradă care să lege tot mai izolata Capitală a Moldovei de Ardeal. Promisiunea a căpătat statut de onorabilitate maximă într-o grandioasă manifestare politico-electorală, desfăşurată pe scena Teatrului Naţional, când a şi fost lansat un manifest pentru Iaşi.

Dar, după numai câteva luni de la câştigarea alegerilor, USL uitase deja de promisiune, considerând proiectul nesustenabil. După alte câteva luni, se vorbea deja de o altă autostradă, care să lege Bacăul de Braşov. Pentru ca, după alte câteva luni, să se ia în calcul pentru Moldova, nu o autostradă, ci două! De aici, până la momentul în care fiecare ales din USL să promită propria autostradă, nu a mai fost decât un pas.

Cine are imensa răbdare să asculte, la radio sau la televiziune, imensa armată de aleşi USL ai Iaşiului are ce auzi! Fiecare spune altceva. Fiecare prezintă electoratului alte hărţi, vorbeşte de alte trasee rutiere, propune alte viziuni de dezvoltare a infrastructurii din România. Fiecare se bate cu pumnul în piept, lăudându-şi propriul proiect şi minimalizându-l pe al celuilalt. Încearcă să mai înţelegi ceva!

Măcar spuneţi aceeaşi minciună, domnilor de la USL! Eu râd, dar s-ar putea ca ieşenilor să nu le vină deloc să râdă când vă vor vedea din nou în mijlocul lor, promiţându-le autostrăzi către toate cele patru zări, în condiţiile în care nu aţi fost în stare să finanţaţi nici măcar finalizarea şoselei de centură!

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Despre adevăratul rost al unei comisii parlamentare!"

Nu pot decât să mă bucur că Parlamentul României devine tot mai vigilent în legătură cu neajunsurile societăţii româneşti! Cred, de fapt sunt convins, că una dintre principalele datorii ale noastre este aceea de a prezenta românilor, ori de câte ori este nevoie, un punct de vedere realist şi obiectiv asupra unei probleme în litigiu.

Personal, sunt de acord cu orice comisie parlamentară, care-şi propune să facă lumină într-o situaţie de dubiu, care doreşte să descâlcească o situaţie încurcată, ce poate avea efecte negative asupra întregii societăţi româneşti!

Principial, mă interesează mai puţin dacă este vorba de impactul asupra mediului al proiectului Roşia Montană, de profesionalismul şi de seriozitatea celor din conducerea CEC sau de starea sănătăţii preşedintelui Traian Băsescu.

În schimb, mă interesează foarte mult altceva. Ca toate aceste comisii să-şi desfăşoare în mod corect activitatea pentru care au fost destinate, adică să verifice fără partizanat politic orice situaţie întâlnită, să tragă concluzii obiective şi - mai ales - să şi le asume. Cu alte cuvinte, să dea socoteală atât în faţa Parlamentului, cât şi - mai ales - în faţa celor care i-au trimis în Forul Legislativ pentru toate declaraţiile şi propunerile pe care le fac despre/într-un caz dat.

O vorbă mai veche spune că dacă vrei să blochezi ceva sau să amâni ceva la infinit, atunci trebuie înfiinţată o comisie. Dar eu cred că rostul acestor comisii trebuie să fie tocmai acela de a depăşi o situaţie complicată şi nu de a înfunda Parlamentul în dispute interminabile.

De aceea, domnilor comisari, vă cer să daţi dovadă de maximă responsabilitate în misiunea pe care v-aţi asumat-o!

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Moartea unui gigant: CET Iaşi!"

Primăria Iaşi a pierdut definitiv şi irevocabil procesul privind executarea silită a CET.

Prin urmare, Societatea Shine Concept are temei legal pentru executarea fostei centrale de termoficare, spre a obţine ceea ce a achiziţionat mai demult, contra sumei de peste 20 de milioane de lei. Adică aproape 9.000 de tone de fier vechi. Aţi auzit bine: fier vechi! Asta a ajuns CET Iaşi!

Cine e vinovat de această situaţie?

Cu ceva vreme în urmă, municipalitatea ieşeană a propus un plan de organizare a CET şi a făcut un apel către toţi creditorii societăţii să sprijine această iniţiativă. Planul a fost elaborat de către administratorul special al CET, ajutat în demersul său de puţinii salariaţi care au mai rămas la locurile de muncă.

Pe scurt, în plan, era vorba de reorganizarea activităţii CET, punându-se accent pe evitarea pierderilor rezultate din exploatare, dar şi de plata creditorilor la termenele prevăzute conform programului de plăţi.

Foarte interesant, prin acest program, CET Iaşi se obliga să plătească creditorilor mai mult decât aceştia ar fi primit, în situaţia în care societatea ar fi intrat în faliment.

Cu toate acestea, din păcate pentru ieşeni, CET Iaşi nu a mai putut fi salvată!

De ce oare?

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Poarta de intrare sau poarta de ieşire a capitalului chinez?"

I-am auzit recent pe guvernanţi afirmând că România îşi propune să devină, în următoarea perioadă, poarta de intrare a capitalului chinez în Uniunea Europeană!

Eroare, domnilor guvernanţi! România este pe ultimul loc între ţările din estul şi centrul Europei în ceea ce priveşte investiţiile chineze. Sunteţi în urmă cu 24 de ani! Aţi irosit aproape un sfert de veac în lupte sterile, neglijând marea putere asiatică. De ce vreţi acum să ne păcăliţi?

De fapt, chiar în vreme ce vă lăudaţi - pe hârtie! - cu viitoarele parteneriate româno-chineze, în media se anunţa demararea - pe teren! - a proiectului de cale ferată de mare viteză, de mai multe miliarde de euro, ce va lega Belgradul de Budapesta! În caz că nu ştiaţi, cele două oraşe implicate în această uriaşă investiţie sunt capitalele a două ţări din centrul şi estul Europei! Se pare că banii Chinei au intrat de mult în Europa, dar fără a bate şi la uşa României! Sau poate eraţi prea ocupaţi cu scandalurile politice pentru a auzi ciocănitul investitorilor chinezi!

Dar, mai bine mai târziu decât niciodată! De aceea, să nu pierdem ocazia! Dacă tot avem prilejul să iniţiem câteva proiecte în colaborare cu marea puterea asiatică, atunci să fim profesionişti şi să trecem la treabă. Personal, mă bucur că doi ieşeni sunt implicaţi într-un proiect de peste un miliard de euro cu partea chineză! Este vorba despre Maricel Popa, secretar de stat în Ministerul Economiei şi de fostul senator Dan Cârlan, care au semnat un acord de colaborare cu o mare companie chineză pentru construcţia unei centrale de acumulare prin pompaj.

Le doresc mult succes şi urez României maximă seriozitate pe relaţia cu China! În caz contrar, s-ar putea să devenim nu poarta de intrare, ci poarta de ieşire a capitalului chinez din Uniunea Europeană! Cu consecinţele de rigoare!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Spiritul femeilor în parlamente - evoluţia societăţii"

În perioada 27 - 29 noiembrie 2013 am participat, alături de mai multe colege deputat şi senator din Parlamentul României, la Summitul anual 2013 "Spiritul femeilor în parlamente - evoluţia societăţii". Manifestarea a fost organizată de către Forumul Global al Femeilor în Parlamente (WIP) şi a avut loc în Bruxelles, Belgia, la Parlamentul European. Am făcut parte din Grupul de lucru "Rolul instituţiilor academice şi al organizaţiilor de femei în formarea liderilor internaţionali femei".

Evenimentul a creat pentru femeile parlamentar din întreaga lume un context special de întâlnire, dialog politic şi dezbatere. Au fost identificate soluţii viabile de îmbunătăţire a situaţiei ţărilor care încă mai au multe de făcut pentru echilibrarea raportului disproporţionat dintre femei şi bărbaţi, în ceea ce priveşte reprezentativitatea femeilor în cele mai importante structuri statale.

Evenimentul se desfăşoară anual în această perioadă, deoarece cu 120 de ani în urmă, pe 28 noiembrie 1893, femeile din Noua Zeelandă au obţinut, pentru prima dată în lume, dreptul de vot în alegerile naţionale.

La acest important eveniment au participat parlamentari de sex feminin din întreaga lume, iar cele mai importante probleme de pe agenda conferinţei au reflectat influenţa factorilor de decizie de sex feminin în lumea de astăzi.

Pe lângă numeroasele activităţi la care am luat parte în cadrul acestui eveniment deosebit, am avut onoarea să particip, la invitaţia E.S. Domnul Ambasador Mihnea Ioan Motoc, la sărbătorirea Zilei Naţionale a României de la Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană. Cu acest prilej, am întâlnit conaţionali care lucrează în Belgia, bucuroşi să sărbătorească alături de prieteni o zi atât de importantă pentru toţi românii.

În cadrul summitului, România a fost nominalizată ca făcând parte dintre statele în care este evident faptul că numărul femeilor parlamentar este mult prea mic, în comparaţie cu numărul total de parlamentari. Deşi unele partide politice au propus anumite cote interne de reprezentare, aceste propuneri nu s-au concretizat, în ultimul deceniu, la niciun scrutin, fie el local, naţional sau european. Mai mult decât atât, o creştere a proporţiei de femei care să ocupe locuri în Parlament ar trebui dublată şi de disponibilitatea partidelor politice, nu doar de a le promova pe acestea ca şi candidaţi, ci de a le plasa pe locuri eligibile.

În ceea ce priveşte statele nordice, aici se observă o proporţie considerabil mai mare a femeilor din viaţa politică decât în toate celelalte ţări ale lumii. Un element important de precizat este că acest lucru nu se datorează unor constrângeri legislative, ci mai degrabă faptului că în toate aceste state, la nivelul culturii politice a cetăţenilor, egalitatea de gen este un element de maximă importanţă.

Subiectul este cu atât mai delicat cu cât situaţia femeilor care deţin diverse funcţii politice a fost şi rămâne o preocupare a multor instituţii şi organizaţii internaţionale, care caută soluţii viabile pentru creşterea proporţiei femeilor din politică, în condiţiile în care, la nivelul multor state din lume, un număr scăzut din totalul parlamentarilor este reprezentat de femei.

Cheia progresului în acest domeniu este cultura politică, iar partidele politice sunt organizaţii care au ca principală responsabilitate cultivarea acesteia, deoarece doar în acest mod poate fi asigurată trăinicia şi reprezentativitatea unei democraţii.

Experienţa Danemarcei sau Finlandei arată că este foarte posibil să fie făcute progrese remarcabile în ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în politică fără utilizarea cotelor de reprezentare, însă cu o societate civilă cu un grad ridicat al culturii politice şi conştientă de importanţa reprezentării echitabile a bărbaţilor şi femeilor în politică.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi"

Vin în faţa dumneavoastră cu o declaraţie pe un subiect care rareori primeşte atenţia cuvenită pe agenda noastră de priorităţi. Este vorba de nenumăratele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi în România, probleme care ţin mai ales de slaba integrare a acestor persoane în activităţile sociale. Pe 3 decembrie am marcat şi în acest an Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi dar, aşa cum voi arăta în continuare, în România evenimentul a fost mai degrabă trecut cu vederea, în loc să fie un bun prilej de conştientizare a problemelor din sistem. Şi care sunt aceste probleme?

Din păcate, în România, problema persoanelor cu dizabilităţi a atins cote care rareori sunt cunoscute de publicul larg sau de cei aflaţi la conducerea ţării. Fie că vorbim de milă, nepăsare, indiferenţă sau pur şi simplu lipsă de interes din partea atât a semenilor, cât şi din partea guvernanţilor, persoanele cu dizabilităţi au ajuns, în ultima perioadă oameni aproape invizibili pentru cei din jur.

La nivel declarativ însă România stă foarte bine. La prima vedere, pare să trateze cu maximă seriozitate subiectul. Avem bine pusă la punct Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 "Şanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări", avem Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Toate strategiile guvernamentale şi demersurile legislative plasează protecţia şi integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii printre priorităţi. Ce avem însă dincolo de simpla enunţare a unor obiective ambiţioase?

Statisticile ne arată că totuşi incluziunea acestor oameni nu este chiar atât de prioritară precum se vrea a crede. Dintr-un total de 639.693 adulţi cu dizabilităţi la sfârşitul lunii iunie 2012, 29.184 persoane erau angajate, ceea ce înseamnă aproximativ 4,5%. Ţara noastră deţine aşadar tristul record al celei mai mici rate de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi din întreaga Uniune Europeană, în comparaţie cu media de peste 40% la nivelul Uniunii.

Putem doar concluziona că România, stat membru al Uniunii Europene, nu a reuşit să renunţe prea mult la prejudecăţi. Din acest punct de vedere, integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii a devenit parcă o adevărată luptă cu morile de vânt. Deşi ne proclamăm drept o ţară democrată, unde discriminarea şi stereotipurile nu îşi au locul, iar egalitatea ar trebui să fie un principiu de bază, iată că totuşi lucrurile stau cu totul altfel.

În ciuda tuturor prejudecăţilor că persoanele cu dizabilităţi nu pot furniza servicii şi produse de aceeaşi calitate ca şi persoanele fără dizabilităţi, realitatea contrazice: o persoană cu dizabilităţi poate să contribuie semnificativ şi pe termen lung la creşterea productivităţii şi a profitului companiilor, un argument în acest sens fiind motivaţia şi dorinţa de integrare socială a acestora. Persoanele cu dizabilităţi au un potenţial socio-economic valoros pentru întreaga societate, motiv pentru care este important ca piaţa muncii să devină mai deschisă în ceea ce priveşte implicarea activă a acestora.

În acest an, din păcate, Ministerul Muncii a dat o regretabilă probă de dispreţ faţă de persoanele cu dizabilităţi, întârziind nepermis luni de zile plata indemnizaţiilor pentru aceştia, dar şi a salariilor asistenţilor sociali care au grijă de aceste persoane. În schimb, Ministerul Muncii a ales să marcheze Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, prin organizarea unui mare spectacol artistic în cinstea acestor persoane. Este o nouă dovadă de cinism a acestui guvern USL care îşi aminteşte de persoanele cu handicap doar în campaniile electorale. Persoanele cu dizabilităţi şi asistenţii sociali care le îngrijesc trebuie respectate permanent, 365 de zile pe an, dar acest guvern preferă să facă economii la buget pe seama acestor categorii mai puţin vizibile în viaţa publică. Am ţinut să fac publice aceste informaţii şi prin intermediul unei declaraţii politice, pentru că am convingerea că şi de la tribuna Parlamentului României putem face demersuri pentru îmbunătăţirea situaţiei. Chiar dacă sunt mai puţin vizibili în societate, chiar dacă vocea lor nu se face prea mult auzită, persoanele cu dizabilităţi sunt parte a societăţii noastre şi au dreptul să fie respectate.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"10 decembrie - Ziua Internaţională a Drepturilor Omului"

Declaraţia mea politică se referă la sărbătorirea, astăzi, a 65 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de către Adunarea Generală a ONU.

La data de 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului dorind a realiza, prin educaţie şi cultură, un respect al tuturor naţiunilor şi popoarelor. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinde două categorii de drepturi: drepturi civile şi politice, pe de o parte, şi drepturi economice, sociale şi culturale, pe de altă parte. Era un ideal conceput la vremea aceea pentru întreaga omenire drept bază şi cadru pentru toate progresele plănuite pentru mai târziu. Declaraţia s-a dorit a fi un Cod complet al demnităţii umane: dreptul la viaţă, la libertate, la libertatea de conştiinţă şi de exprimare, prezumţia de nevinovăţie, interzicerea torturii, dreptul la libera circulaţie, dar şi dreptul la un trai decent, la muncă, la educaţie, la concedii plătite şi asistenţă medicală etc.

Fiecare stat a inserat în actele naţionale, în Convenţii, prin măsuri adoptate în plan naţional sau internaţional, articole din Declaraţia universală, dorind astfel recunoaşterea drepturilor cetăţenilor în mod egal oriunde în această lume.

Trăim în prezent o perioadă în care drepturile omului sunt des încălcate în întreaga lume. Şi acest lucru se poate observa şi prin numeroasele dosare înregistrate la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului, organism care se ocupă strict de drepturile cetăţenilor europeni sau la Curtea Internaţională de Justiţie, organism al Naţiunilor Unite. Consider că aviditatea oamenilor după putere economică şi politică este cea care de multe ori duce la încălcarea Declaraţiei.

Pentru ca drepturile omului să devină o realitate la nivel mondial, mai înainte de toate trebuie să aibă loc cel puţin două schimbări: o schimbare în modul de a gândi şi o schimbare în care guvernele tuturor ţărilor să ţină cont de respectarea drepturilor cetăţenilor. Schimbarea modului de a gândi este importantă - mentalitatea unora face să ajungă la puterea de decizie o anumită categorie de oameni. Lipsa educaţiei este un alt factor care conduce la încălcarea drepturilor omului la nivelul societăţii, al vieţii cotidiene, în special prin discriminare. Nu de puţine ori discriminarea este un fenomen prezent în societatea românească şi este atât de obişnuit încât cei mai mulţi români îl consideră firesc. Cu cât ne dorim mai mult să schimbăm ceva, să facem ca aceste texte înscrise în Constituţie şi nu numai, să se materializeze în viaţa de zi cu zi, constatăm că trebuie să muncim mai mult, pentru că mentalităţile care au adoptat în 1948 Declaraţia Universală sunt acum perimate de interesele societăţii.

Salut pe această cale organizarea, astăzi, de către Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor, în parteneriat cu Institutul Român pentru Drepturile Omului, a Simpozionului cu participare internaţională "20 de ani de muncă pentru Drepturile Voastre". Este o dovadă şi un imbold că toţi trebuie să luptam, aşa cum putem şi cum ne pricepem, ca drepturile omului să devină un adevăr .

Domnul Ion Călin:

"Ziua Mondială a Drepturilor Omului"

Ziua Mondială a Drepturilor Omului este o zi pe care o împărtăşim cu toţii, fără a ţine cont de trăsăturile biologice şi sociale care ne diferenţiază. În urmă cu 63 de ani, la 10 decembrie a fost adoptată Declaraţia universală a drepturilor omului, prima exprimare globală a drepturilor omului, document fundamental în lupta popoarelor lumii pentru înfăptuirea principiilor şi idealurilor stipulate de "Carta Naţiunilor Unite" şi una dintre primele realizări majore a noii organizaţii a Naţiunilor Unite.

În această zi sunt omagiaţi cei care se declară împotriva încălcării drepturilor omului şi se atrage atenţia asupra celor care sunt persecutaţi şi nu se bucură de libertăţile fundamentale, libertatea şi egalitatea în drepturi, dobândite încă din primele secunde ale vieţii. Cu acest prilej se organizează manifestări aniversare care menţin vie "flacăra" luptei pentru demnitate şi libertate.

Drepturile umane sunt dobândite de fiecare persoană şi ne aduce pe toţi împreună, fără a ţine cont de diferenţele culturale. Drepturile omului trebuie să fie aplicate tuturor persoanelor, indiferent de locul în care trăiesc şi fără discriminare.

Drepturile omului reprezintă principalele condiţii care permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească cât mai eficient calităţile fizice, intelectuale, morale, socio - afective şi spirituale. Ele decurg din inspiraţia tot mai mare a omenirii, în care demnitatea şi valoarea fiecăruia este respectată şi protejată.

Paleta drepturilor omului care pot fi aduse în atenţia cetăţenilor cu acest prilej este foarte largă. Şi dacă despre multe alte drepturi fundamentale ale omului suntem mai bine informaţi, există unele, apărute recent, despre care nu s-au spus multe lucruri. În această categorie poate fi integrat dreptul la un mediu sănătos, un drept relativ nou, care face parte din categoria drepturilor "de solidaritate", alături de alte drepturi, cu un conţinut la fel de important - dreptul la pace, dreptul la dezvoltare.

Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos a parcurs un drum lung până la momentul consacrării sale. Semnificaţia sa este foarte complexă şi se referă la responsabilitatea statului, dar şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi conserva mediul, resursele sale, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor.

Păstrarea unui mediu sănătos semnifică, în realitate, conservarea şi ameliorarea condiţiilor de viaţă, menţinerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din care fiinţa umană face parte integrantă. Prin analogie cu acest drept, s-a impus recunoaşterea pentru public a dreptului la informare privind starea mediului şi accesul la justiţie în caz de încălcare a dreptului la un mediu sănătos.

În acelaşi context, în completarea şi continuarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos, şi-au făcut loc "drepturile generaţiilor viitoare", care semnifică ideea păstrării patrimoniului natural pentru prezent, dar şi pentru generaţiile care vor veni. Iată cum drepturile omului din perspectiva ecologică şi-au câştigat un loc important în panoplia drepturilor fundamentale ale omului cu tradiţie.

Această dată reprezintă un moment al victoriei raţiunii asupra ignorării, dispreţuirii şi încălcării drepturilor omului, cu care se confruntă umanitatea şi care au impus întreprinderea unor măsuri pentru protejarea demnităţii şi valorii umane, este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze în scopul susţinerii umanităţi în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă, convingeri etc. Principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane.

Fiecare în parte trebuie să aibă conştiinţa importanţei acestei zile, care evocă aspiraţia cea mai înaltă a omului, dorinţa de libertate şi de dreptate, deoarece numai eforturile noastre conjugate vor contribui la atingerea valorilor consacrate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, unde principiile enunţate în cuprinsul său rămân actuale şi reprezintă un ideal comun al societăţilor democrate, care prin învăţătură şi educaţie sunt chemate să dezvolte respectul pentru drepturile şi libertăţile enunţate în cuprinsul ei, să asigure recunoaşterea şi aplicarea lor.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Forumul economic Europa Centrală şi de Est - China, un succes important al Guvernului Ponta"

Forumul economic China - Europa Centrală şi de Est este cel mai important eveniment economic organizat în România după 1989 şi comparabil ca dimensiune de politică externă cu Summitul NATO de la Bucureşti din 2008 sau cu Le Sommet de la Francophonie din 2006. Vizita premierului chinez Li Keqiang şi a premierilor altor 15 state europene a reprezentat un moment care a pus România pe harta celor mai importante evenimente de politică ale anului, poate chiar la nivel mondial. Şi spre deosebire de alte evenimente de o asemenea magnitudine din trecut, de data aceasta, ţara noastră a fost centrul atenţiei, fiind pionul principal al acestui eveniment.

Dintr-o asemenea perspectivă, simpla organizare a Forumului ECE - China ar fi fost suficientă pentru a fi definită ca un succes. Dar dincolo de aceste aspecte, care ţin mai mult de imaginea ţării noastre în lume, adevărata miză a fost una economică, iar ţinta a fost atinsă cum nu se poate mai bine - România s-a definit clar şi irevocabil drept liderul regiunii, înaintea unor ţări ca Polonia, Ungaria sau Cehia, dar şi ca principal partener al Chinei, singura economie care poate rivaliza cu cea a SUA.

Ca urmare a forumului economic, perspectivele sunt foarte bune. Aşteptăm în ţara noastră investiţii chineze de aproximativ 8 miliarde de euro în următorii ani, de la proiecte de infrastructură rutieră extrem de importante, până la investiţii în IT&C, industria uşoară şi realizarea unei linii de cale ferată foarte rapidă care să lege Bucureştiul de Viena. Cel mai important lucru rămâne însă angajamentul ferm al Chinei în ceea ce priveşte dezvoltarea industriei energetice din ţara noastră: de la dezvoltarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă (un proiect de 6,45 de miliarde de euro), până la hidrocentrala de la Tarniţa - Lăpuşeşti (un proiect de 1,6 miliarde de euro) sau termocentrala de la Deva. Şi să nu uităm şi de faptul că există disponibilitate pentru a se rezolva şi situaţia de la Oltchim.

Una peste alta, din punct de vedere economic, forumul ECE - China e o reuşită cum România nu a mai avut în istoria noastră recentă. Asta luând în considerare şi eşecul cel puţin parţial al absorbţiei fondurilor europene pentru exerciţiul bugetar 2007 - 2013 al Uniunii Europene. Aceşti bani pot genera peste 100.000 de locuri de muncă sustenabile, pot ajuta la dezvoltarea infrastructurii şi, astfel, la atragerea de noi investitori. Diversificarea surselor de investiţii şi de finanţare reprezintă o reuşită importantă a Guvernului Ponta, într-un context geopolitic şi economic mondial în care resursele de capital sunt relativ limitate, iar China este una dintre puţinele ţări care are o datorie publică negativă, fiind, practic, principalul creditor al Statelor Unite.

Important este să nu privim banii veniţi din China ca pe o alternativă la parteneriatul euroatlantic, ci ca pe un element complementar. Dacă România reuşeşte să aibă o relaţie privilegiată cu China, cu SUA şi cu restul ţărilor din Uniunea Europeană, atunci succesul este garantat într-o proporţie mult mai mare decât dacă ne-am concentra într-o singură direcţie. Deci lecţia acestui forum economic Europa Centrală şi de Est - China nu este aceea că România are o alternativă, ci aceea că România poate beneficia de resurse financiare din mai multe locuri. Or, această schimbare de optică la nivelul Executivului de la Bucureşti este de bun augur în condiţiile în care criza economică a ultimilor ani a lovit năprasnic şi pentru că guvernele PDL (Boc şi Ungureanu) nu au avut niciun fel de deschidere spre alte zone. Dintr-o asemenea perspectivă, premierul Ponta trebuie apreciat nu numai pentru că a avut curajul unui turneu asiatic, ci şi pentru că a reuşit să-l aducă la Bucureşti pe premierul chinez Li Keqiang şi să finalizeze de o manieră concretă proiecte importante pentru România.

Eu sper ca acest Forum economic ECE - China să fie începutul redeschiderii României către fluxurile financiare şi de investiţii internaţionale, să fie momentul de început pentru un reviriment economic susţinut, posibil generator de bunăstare pentru români. După atâtea sacrificii în ultimii ani a venit, cred, momentul ca oamenii să spere că vieţile lor se vor îmbunătăţi şi să fie încredinţaţi că drumul pe care ţara merge este cel corect.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi problematica minorităţii rome din România"

Ziua Drepturilor Omului are rolul de a ne aminti de obligaţia vitală a Parlamentului de a promova şi a veghea la respectarea drepturilor fundamentale. Parlamentul este instituţia de la care democraţia porneşte într-un stat, iar democraţia nu poate exista fără respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, în 2013, societatea românească, în ansamblul ei, încă se mai luptă pentru înţelegerea şi respectarea drepturilor minorităţilor naţionale.

Cu siguranţă, eforturile instituţiilor statului în colaborare cu partenerii internaţionali nu sunt de neglijat. De-a lungul timpului, prin intermediul programelor europene pre şi post aderare au fost implementate multe proiecte naţionale pentru incluziune socială şi pentru promovarea şi respectarea drepturilor omului.

Una dintre priorităţile naţionale o constituie situaţia romilor din România care, din păcate, este departe de a fi rezolvată. În ciuda politicilor antidiscriminare şi a celor pentru incluziunea socială, drepturile romilor nu sunt încă respectate în totalitate.

În România, 10% din totalul populaţiei este de etnie romă, adică aproximativ 2.500.000 de persoane. Aceste cifre însă nu sunt oficiale, ele fiind raportate de observatori în domeniul drepturilor omului. Cifra oficială care a reieşit din ultimul recensământ este de doar 3,2%, adică 619.000 romi declaraţi. Diferenţele enorme dintre cele două cifre nu pot decât să ne ducă cu gândul la faptul că romilor le este teamă să îşi declare etnia. Atitudinea acestora are la bază discriminarea împotriva romilor care, din păcate, are mai multe valenţe.

Astăzi, în 2013, încă mai vorbim despre accesul restrictiv al romilor la serviciile de sănătate, la educaţie, la locuinţe şi pe piaţa muncii. În 2012, 32% dintre romii chestionaţi într-un studiu al Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale declarau că au fost discriminaţi în caz de boală, tratament sau intervenţie chirurgicală, iar unui procent de 27% i s-a refuzat îngrijiri medicale de urgenţă.

În ceea ce priveşte accesul la educaţie şi tratamentul egal, un procent important de părinţi romi consideră că copiii lor nu sunt trataţi la fel de bine ca şi copiii români, iar aceasta este o cauză a ratei abandonului şcolar ridicat în comunităţile rome. De altfel, Raportul Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale pentru 2012 arăta că au existat numeroase cazuri de copii romi plasaţi în şcoli pentru copii cu dizabilităţi sau în clase separate.

Rapoartele asupra discriminării în societatea românească arată că stereotipurile şi limbajul discriminatoriu împotriva romilor sunt încă larg utilizate, iar ONG-urile au semnalat faptul că romii nu au fost lăsaţi să intre sau nu au fost serviţi în mai multe spaţii publice.

Astăzi, de Ziua Drepturilor Omului, Parlamentul are obligaţia de a condamna toate aceste acte împotriva unei minorităţi naţionale importante şi de a face un apel către toţi factorii de decizie pentru instituirea unor măsuri pentru combaterea discriminării la nivelul întregii societăţi.

Ca membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale fac un apel către colegii mei parlamentari să descurajeze prin toate mijloacele posibile discursul rasist, discriminatoriu la adresa romilor.

Caracterul unei societăţi este dat de felul în care sunt trataţi cei vulnerabili, cei marginalizaţi şi cei sărăci, iar eforturile noastre trebuie să fie în direcţia creării unei culturi naţionale a drepturilor omului şi a respectului pentru demnitatea umană.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10 motive pentru demisie/demitere"

Vă daţi seama că asta nu se întâmplă în România. Diferenţa dintre "cu 300" şi "doar 300" înseamnă diferenţa dintre onoare şi ciolan.

Doctorul Tomaz Gantar şi-a dat demisia pentru că, în ultimii patru ani, bugetul sănătăţii din Slovenia a fost redus cu 300 de euro per pacient. Ministrul lor e nemulţumit că asta a dus la deteriorarea calităţii serviciilor medicale.

În schimb, ministrul nostru, contabilul Eugen Nicolăescu, e extrem de mulţumit. Contabilul Eugen Nicolăescu confundă sănătatea cu vreun CAP şi mulţumeşte din inimă partidului pentru că fiecărui român i se alocă doar 300 de euro pentru sănătate, de zece ori mai puţin decât media europeană.

Oficialul lor a decis să părăsească postul după ce a constatat că viziunile sale sunt foarte diferite faţă de cele ale guvernului din care face parte şi că măsurile de austeritate impuse îl obligă să nu îşi respecte promisiunile făcute.

Oficialul nostru preferă să se ţină cu dinţii şi ghearele de scaun şi de savarina achiziţiilor centralizate şi nu reacţionează atunci când cele două rectificări negative de buget bagă sistemul în mormânt.

Îi oferim azi zece motive pentru demisie. Le poate citi şi sunt convins că le şi recunoaşte. Ele reflectă refuzul constant de a face o nouă lege a sănătăţii, care să mulţumească şi pacienţii şi medicii şi asiguratorii.

Şi pentru că nu mai avem timp pentru noi dezastre, îi cerem premierului să-l demită pentru neîndeplinirea programului de guvernare promis la sănătate, şi nu la vreun CAP.

10 motive demisie/demitere:

1. cel mai mic PIB din Europa alocat sănătăţii (chiar şi Albania alocă mai mult) - legea mea privind alocarea a 6% din PIB pentru sănătate stă blocată. Managerii unităţilor sanitare susţin că banii alocaţi de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor şi că nu pot fi luate în calcul şi tratamentele pacienţilor. În aceste condiţii, cele mai multe spitale din România ar putea să fie în curând închise, în condiţiile în care fondurile au fost diminuate între 5 şi 30%.
2. cea mai mică sumă alocată sănătăţii fiecărui cetăţean - de zece ori mai mică decât media europeană;
3. cel mai mic număr de medici la mia de locuitori (1.9%) -"ultraprioritatea" domnului Nicolăescu de deblocare a posturilor e doar o declaraţie, doar la Iaşi e un deficit de 2.000 de cadre medicale, iar în septembrie a expirat ultimul termen promis de ministru pentru deblocarea celor 185 de posturi necesare pentru acoperirea deficitului de 40% de la Institutul de Oncologie.
4. cel mai mare exportator de medici - paradoxal avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi Ordonanţei de Urgenţă nr.34/2009 care limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical, atât prin restricţionarea numărului de posturilor la maxim 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare. Ministerul mi-a respins toate proiectele legislative ce vizau creşterea salariilor rezidenţilor şi cele de deblocare a posturilor.
5. cea mai scumpă maculatură din istorie - 180 de milioane de euro au fost cheltuiţi pe un aşa-zis program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, ale cărui concluzii se lasă încă aşteptate de la mai bine de cinci ani de la încheiere. Citând un fost ministru al sănătăţii, putem spune că "obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total, de la început până la sfârşit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate, sub nicio formă, evalua cu limite de eroare admisibile şi previzibile starea de sănătate a românilor. Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei şi biroticii.
6. studiile de fezabilitate pentru spitalele imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunţă cu seninătate că va reactualiza aceste studii, evident, cu noi costuri. Niciun spital regional nu va fi realizat în guvernarea USL;
7. coplata şi blocarea legii malpraxisului (legea mea privind coplata va fi respinsă cu motivaţia că va face ministerul alta, probabil la solicitarea asiguratorilor de a fi protejaţi şi a nu plăti despăgubiri);
8. centralizarea achiziţiilor în buzunarele ministerului şi subordonarea casei de asigurări de sănătate;
9. disfuncţionalităţile din programul de oncologie, eliminarea gratuităţii asistenţei stomatologice pentru copii, diminuarea programelor de neonatologie;
10. desfiinţarea Institutului Cantacuzino

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate - automedicaţia din sezonul rece"

Vremea rece şi umedă creează probleme majore de sănătate pentru zeci de pacienţi. În ultima perioadă a crescut cu 10-15% numărul pacienţilor care au nevoie de asistenţă medicală, în special din categoria celor care aparţin grupelor de risc: vârstele extreme sau cei cu afecţiuni respiratorii, cardiovasculare, neurologice, metabolice sau osteoarticulare.

Expunerea la temperaturile scăzute a favorizat sau a agravat afecţiunile respiratorii acute, precum: laringotraheobronşitele, otitele, sinuzitele, pneumoniile, crizele de astm bronşic, dar şi decompensarea patologiei cardiovasculare cu risc de infarct miocardic, angina pectorală sau insuficienţa cardiacă, agravarea arteriopatiilor periferice, creşterea numărului de accidente vasculare cerebrale sau apariţia nevralgiilor, artralgiilor şi a puseelor de lumbago.

Toţi aceşti pacienţi necesită evaluare rapidă clinică, imagistică şi biologică, asociate terapiei de suport sau simptomatice. Prognosticul este rezervat întrucât există riscul unor complicaţii importante imediate sau la distanţă.

Pe lângă afecţiunile favorizate sau agravate de expunerea la temperaturile joase, remarcăm un fenomen îngrijorător în această perioadă - creşterea numărului pacienţilor ajunşi la urgenţă din cauza automedicaţiei.

Sunt pacienţi tineri, în special femei, ce au recurs la diverse tratamente fără indicaţie medicală şi au ajuns să necesite terapie de urgenţă din cauza efectelor secundare (alergii, gastrite) sau agravării afecţiunii de bază.

Întrucât variaţiile termice importante sunt un fenomen uzual al acestei perioade, vă recomandăm ca pentru prevenţia afecţiunilor determinate sau agravate de frig şi umezeală să respectaţi trei reguli simple:

1. evitaţi stresul termic (îmbrăcăminte adecvată, lichide calde, evitarea deplasărilor matinale şi nocturne, când este foarte frig, alternarea repausului în spaţii încălzite, precum instituţiile publice şi magazine);
2. evitaţi aglomeraţiile şi respectaţi regulile de igienă (utilizarea batistei şi spălatul pe mâini şi de alimentaţie;
3. faceţi orice tratament doar la recomandarea medicilor de familie sau a specialistului, menţionând că antibioterapia fără discernământ este ineficientă şi duce la selecţionarea germenilor rezistenţi, agravarea afecţiunilor de bază sau efecte secundare nedorite.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bugetul României a fost transformat în puşculiţa USL"

Săptămâna trecută comisiile parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor s-au reunit pentru a discuta Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2014.

Toate amendamentele PP-DD au avut drept scop realizarea unui buget care să ofere speranţe României. Fiecare amendament putea să rezolve măcar o parte din problemele poporului român, puteam uita de sărăcie şi lipsa locurilor de muncă şi puteam începe să ne gândim la prosperitate şi venituri normale pentru fiecare cetăţean.

Din păcate, dezbaterile din comisii au arătat ca luptele de la Mărăşeşti "pe aici nu se trece!", iar rezultatele au fost pe măsura partidului unic. Nici măcar un singur amendament nu a fost adoptat. Până şi parlamentarii puterii au văzut că majoritatea parlamentară de 70% le respinge fără nicio remuşcare orice intenţie de a respecta ceea ce au promis în campania electorală.

USL a preferat să amputeze sănătatea, educaţia şi justiţia, apărarea şi ordinea publică, dar să pună în buzunarele larg deschise ale aleşilor sau ale clientelei de partid.

Nu vrem să girăm abandonarea românilor de către guvernanţi. PP-DD refuză să fie complice la sărăcirea românilor.

Faceţi domnilor, tovarăşi de la USL, un buget pentru România, PP-DD nu va asista la votarea unui buget destinat clientelei USL!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Sănătăţii nu vrea să audă de surditatea nou- născuţilor"

În Iaşi hipoacuzia în rândul nou-născuţilor este de 1,15‰. Prevenţia surdităţii este posibilă doar prin depistarea şi tratarea precoce a tulburărilor de auz. De aceea, în urmă cu cinci ani, în două maternităţi ieşene a fost introdus Programul naţional pentru depistarea hipoacuziei, ce asigura testarea în maternitate, în ziua externării, a tuturor copiilor, iar dacă exista suspiciunea oricărei deficienţe, această testare se repeta după o lună. Eficienţa acestui program a fost dovedită prin testarea a 20.000 de copii. Cu toate acestea, în 2013 ministerul nu a alocat vreun leu pentru acest program şi nu sunt speranţe că în 2014 va fi altfel.

Solicităm ministerului alocarea de urgenţă a sumelor necesare pentru derularea acestui program, altfel vom avea tot mai mulţi copii cu probleme de auz ce vor conduce la deficienţe în dezvoltarea şi şcolarizarea acestora.

Banii pot fi luaţi oricând din salariile mărite de 25 de ori ale angajaţilor noilor agenţii ministeriale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noi suntem România!"

E un moment bun să ne întrebăm ce poate face fiecare dintre noi pentru această ţară.

Românii sunt cei mai deştepţi, cei mai frumoşi, cei mai harnici şi cei mai inventivi europeni, iar împreună putem schimba în bine viitorul nostru. Suntem şi cei mai invidiaţi, şi chiar dacă nu recunosc asta, mulţi au vrut şi mai vor să ne vadă în genunchi.

Bunicii noştri au murit ca să avem o Românie mare, iar noi avem şansa de a le demonstra că ştim, vrem şi putem să ne luăm ţara înapoi.

Avem o credinţă adâncă: "România noastră se va înfăptui", aşa cum a scris Nicolae Bălcescu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Parada politicienilor a fost mai importantă decât siguranţa naţională"

Armata nu înseamnă doar curaj, Armata înseamnă personal şi echipamente, Armata înseamnă finanţare şi legislaţie coerentă, Armata înseamnă politici de apărare, şi nu politicieni.

Cartea Albă a Apărării ne-a arătat vulnerabilităţi majore. Subfinanţarea, politicile de personal neadecvate şi lipsa unei legislaţii, care să permită dezvoltarea sistemului de apărare, au redus capacitatea de luptă la un nivel critic.

Şi azi Armata a fost învinsă de grandomania politicienilor. Dornici să dea din mânuţe şi să-şi afişeze importanţa, chiar cei care trebuiau să aibă grijă de siguranţa naţională, au preferat să aloce sume de neimaginat pentru a asista la cea mai costisitoare paradă militară din istoria României.

Dacă parada politicienilor ar fi fost plătită din averea personală a membrilor cabinetului sau din cotizaţiile de la partid costurile nu ar fi avut prea mare importanţă.

Nu putem accepta faptul că până şi pe 1 decembrie guvernanţii au preferat să bage din nou mâna în buzunarele Armatei, lăsând România fără apărare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sinistrul sănătăţii"

În loc să pună în aplicare promisiunile din campanie - mai ţineţi minte, alea cu o nouă lege a sănătăţii, deblocarea posturilor din sistem, spitale regionale, redeschiderea zecilor de spitale închise -, ministrul sănătăţii, contabil de meserie, îşi găseşte şi competenţe juridice şi ne arată, ca un adevărat liberal, că cine nu mai este cu noi este împotriva noastră. Pe scurt, ne spune că acţiunile noastre sunt ilegale: "Eu cred că greva generală este mai degrabă o sperietoare decât un lucru care se poate realiza şi din punctul nostru de vedere, în acest moment, este ilegală. (...) Noi trebuie să discutăm despre lucrurile legale în ţara asta. Că unii vor să încalce legea este problema lor, sunt instituţii ale statului care trebuie să îşi facă datoria."

Oare ce e ilegal? Să ceri fonduri pentru sănătate, condiţii mai bune pentru pacienţi sau să fi plătit după nivelul de pregătire şi după cât munceşti?

Sunt nişte revendicări normale, ce ţin de 3 articole din constituţie, pe care domnul ministru le-a uitat după decembrie 2012 - dreptul la sănătate, dreptul la muncă şi la un nivel de trai decent. Ne-am săturat cu toţii de reforma TV a sănătăţii în care, dincolo de glagorie, achiziţii centralizate în buzunarele ministerului şi secretizări, nu se văd decât cele două tăieri succesive ale bugetului sănătăţii.

Sau sub USL, pe tăcute, dreptul la protest şi grevă a fost suprimat? Spune-o pe şleau, domnule ministru, ca să ştim şi noi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sistemul sanitar - o feudă într-un sistem bolnav"

Am crezut că doctorul Dan Oprea lucrează în Iaşi. Aveam sub ochi greutăţile şi deficienţele sistemului. Apoi am aflat că e de la Spitalul de Urgenţă din Ploieşti. Nu am nevoie să merg până acolo. Aceasta e realitatea dintr-un sistem muls şi feudalizat.

Acum vor da drumul la câinii de pază ai sistemului complicii din sănătate hrăniţi cu firimiturile picate de la masa politicienilor, colaboraţioniştii oricărui partid şi oricărei puteri.

Întâi se va sesiza managerul numit politic, la fel ca în orice spital din România. Vor căuta să îi bage pumnul în gură ca să nu mai spună nimic niciodată, vor face tot felul de comisii de disciplină, vor descoperi peste noapte că refuză pacienţii şi că nu respectă confidenţialitatea. Orice, doar ca să-l sancţioneze. Îl vor reclama la DNA sau ANI şi se va dovedi cândva că nu a făcut nimic.

Vor urma cei de la minister. Comisia aceea va declara că totul e frumos şi bine şi că domnul doctor nu a semnalat nicio problemă în desfăşurarea activităţii. E pur şi simplu un nemulţumit răuvoitor şi poate puţin nebun, care subminează minunata reformă.

Dacă nici asta nu e suficient, i se va desfiinţa secţia sau spitalul şi va ajunge să lucreze într-un spital cu condiţii şi mai proaste decât cel în care lucra.

De unde ştiu asta? Pentru că am trăit şi trăiesc povestea de a deveni "duşman al poporului"... poţi să mă suni oricând, colega, şi noroc, pentru că ai nevoie.

Şi acum plouă în spitalele din Iaşi. Şi acum, în Iaşi, pacienţii mor plimbaţi prin curtea spitalului. Şi acum pacienţii mor plimbaţi între spitale. Şi acum sunt condiţii de secol trecut şi la urgenţe.

Dar cine mai are curajul să spună asta?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să nu uitaţi!"

Protestul a trecut, problemele au rămas aceleaşi. Sănătatea continuă să fie Cenuşăreasa României, cu cel mai mic procent din PIB din UE, cea mai mică sumă alocată sănătăţii unui cetăţean (de doar 300 de euro), cel mai mic număr de medici la mia de locuitori (1,9‰). România continuă să fie cel mai mare exportator de medici, posturile sunt blocate şi nici nu a fost deschis vreun spital desfiinţat. Tot 300 de afecţiuni nu se vor mai putea interna în spitalele din România, spitalele regionale au rămas subiect de science fiction, iar condiţiile din cele existente seamănă tot mai mult cu cele din lagărele de concentrare.

Nici nu se prevede vreo măsură care să schimbe în bine sistemul medical din România. Cele 3 aşa-zise concesii făcute protestatarilor au aruncat în derizoriu problemele pacienţilor şi servitorilor sistemului de sănătate

Cu siguranţă că din cabinetul ministerial, proaspăt renovat din sponsorizările unor firme, problemele cu care se confruntă medicii, asistentele medicale şi ceilalţi lucrători din sistemul sanitar românesc se văd altfel.

Percepţia realităţii medicale româneşti devine chiar bucolică după ce colegul de le minister ţi-a clătit ochii şi umplut buzunarele cu achiziţii generoase în sistem centralizat.

Ministrul e doar un alt politician venit din lumea celor care nu s-au confruntat vreodată cu realităţile medicale româneşti.

Nici nu se prevede vreo măsură care să schimbe în bine sistemul medical din România. Ni se oferă prin generozitate guvernamentală schimbarea statutului spitalelor şi transformarea lor în societăţi comerciale şi regii autonome. Acest lucru elimină orice pârghie de control şi dă mână liberă managerilor să dea afară oameni pe criterii absolut subiective.

Să nu uitaţi, tot pacienţii vor avea de suferit!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Telefonul fără fir politic"

Putem admira oricând la premier rigurozitatea şi perseverenţa în a se face de râs. În plus, precum un modern şi foarte reuşit meşter Manole, îşi desăvârşeşte capodopera. Ce ne spune dimineaţa e dărâmat până seara, iar discursurile vesperale sunt contrazise până dimineaţa,

Singurele sale "realizări" sunt doar un copy/paste din experienţa predecesorilor: ciolanul pentru propria clientelă politică, taxe, accize, impozite, gaze de şist şi cianuri.

Chiar dacă nu ne mai miră nimic din tot acest comportament, din când în când ne mai pregăteşte mici surprize. Frapante, la ultima sa ispravă, sunt lipsa oricărei motivaţii şi decenţe, şi fără a fi presat politic, mediatic, juridic sau social ne toarnă baliverne.

Poate în al 12-lea ceas ne vom trezi şi vom face o alegere cumpătată şi corectă, şi vom trimite acasă cele două variante negative din politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ultima zi a democraţiei?!"

Este clar, ultima zi a democraţiei a fost 1 decembrie 2013.

Ce vreţi mai mult decât aceste isprăvi petrecute într-o zi de 2 decembrie la Pungeşti?

De acum încolo, cine va mai crâcni sau mişca în front, va fi întâmpinat, deocamdată, cu bastoane, gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc. Se reaşterne întunericul de dinainte de 1989 peste România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou cutremur - rata şomajului"

În octombrie rata şomajului a înregistrat cea mai mare creştere din ultimii doi ani. De la 4,73%, cât era în luna septembrie, a ajuns la 5,40%, în octombrie.

În mai toată judeţele conduse de partidul unic rata şomajului a atins noi valori record - peste 10% la Teleorman şi Mehedinţi, peste 9% la Galaţi şi Dolj, urmate îndeaproape de Vaslui şi Buzău, ambele cu 8,74%.

Este un nou semnal de alarmă faţă de ineficienţa măsurilor economice. Ceea ce este extrem de grav este că ponderea şomerilor ce nu mai beneficiază de nicio sursă de venit a ajuns să se apropie de 65% şi ne întrebăm ce vor face aceşti oameni la venirea iernii.

Nu pot să nu fac o paranteză asupra corelării nivelului de educaţie cu şomajul - peste două treimi din cei afectaţi de şomaj (68,09%) nu au liceul, în timp ce şomerii cu nivel de instruire liceal şi postliceal reprezintă ceva mai puţin de un sfert (24,43%) şi că doar 7,48% dintre şomeri au studii universitare.

Corelat cu şomajul de lungă durată, acest lucru este zdrobitor - la finele lunii octombrie se aflau în evidenţele oficiale 147.832 de adulţi care nu găseau de lucru de mai bine de 12 luni, adică o treime (33,73%% din totalul şomerilor. Dacă adăugăm şi tinerii cu vârste sub 25 de ani, care nu şi-au găsit loc de muncă în ultimele 6 luni, vedem că aproape jumătate (40%) din şomeri nu au prea mari şanse de a găsi vreun loc de muncă.

Este o situaţie care ar trebui să dea de gândit şi guvernanţilor. În locul milionului de locuri de muncă promis, vedem doar şomaj şi scăderea veniturilor. Venitul fiecărei persoane din familiile de şomeri a scăzut cu 3% faţă de anul precedent şi a ajuns la doar 450 de lei, mai mic decât cel al pensionarilor, care ajunge la 780 de lei.

Pentru aceşti oameni noile scumpiri nu reprezintă o soluţie şi ne întrebăm de ce mai contribuim la bunăstarea guvernanţilor când ei nu fac nimic pentru noi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vasluiul a fost şters de pe harta USL"

Vasluiul a fost şters de pe harta USL. Guvernul nu va da nici măcar un leu pentru drumul european ce uneşte capitala de Republica Moldova. Nu i-au impresionat nici valorile ridicate de trafic şi nici importanţa strategică a acestei căi de acces spre cea mai mare frontieră din estul Uniunii Europene.

Vasluiul este alungat de la masa guvernamentală de fiecare dată când vine vorba de investiţiile importante. Premierul a şters Vasluiul de pe harta autostrăzilor româneşti, deşi aici este cea mai mare vamă din estul României şi a condamnat acest judeţ la izolare şi subdezvoltare.

Vasluiul este folosit de 20 de ani drept un rezervor nesecat de voturi pentru actualii guvernanţi şi apoi este uitat. În timp ce atenţia puterii se îndreaptă spre construcţia de autostrăzi în vestul ţării, peste proiectele mari de investiţii din Moldova se aşterne praful.

Cei 11 parlamentari ai puterii nu au reuşit să aducă măcar un amendament pentru acest judeţ. Maşina de vot USL nici nu a luat în seamă modernizarea DN 26 Galaţi-Murgeni (68,41 km) estimată la 83,5 milioane de euro; a DN 28 Iaşi-Albiţa (105,9 km) estimată la 160 milioane de euro; varianta de ocolire Bârlad (11,37 km) estimată la 66,6 milioane de euro; varianta de ocolire Huşi, de 14,8 km, estimată la 75,1 milioane de euro; varianta de ocolire Vaslui, de 14,94 km, estimată la 33,2 milioane de euro.

Singura grijă a puterii este bunăstarea unei companii străine. Ne întrebăm la ce sunt buni parlamentarii puterii. Răspunsul este simplu. La nimic. Sunt curios ce ne vor mai promite la anul când vor veni să cerşească voturi.

Am rămas singurul deputat al opoziţiei în acest judeţ. Pentru că nevoile noastre trebuie auzite voi interpela premierul cerându-i să rezolve tot ceea ce a promis în campania electorală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Angajatul lunii la Chevron"

Acum că ne-a răspuns prin jandarmi la toate întrebările privind extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, premierul poate pleca liniştit să-i lămurească şi pe alţii. Poate pe francezi, bulgari, americani şi olandezi. Mai ales pe francezi, care se presupune că au cele mai importante zăcăminte de gaze de şist din Europa, şi care, neluminaţi la minte de tovaraşu’ premier, au spus un NON hotărât exploatării.

Noi, românii, trebuie să fim fericiţi şi să mulţumim din inimă partidului pentru bucuria că peste 9% din teritoriul ţării a fost acordat acestor binefăcători. Ei ne vor asigura independenţa energetică printr-un ameţitor beneficiu de 3%. În modestia lor se mulţumesc cu un profit de numai 97% şi de aceea, ca bonus, vom beneficia şi de pârjolul de după exploatare. Asta da strategie pentru cei ce sunt şi mai ales pentru cei care vor veni după noi.

Te minunezi să vezi cât de întunecaţi la minte sunt cei care refuză aşa o mană cerească. Tot ruşii i-or fi manipulând? Iată o întrebare la care tovaraşu’ nu ne-a răspuns încă.

Cei care vor veni mâine în pelerinaj la Pungeşti spun însă că Chevron a desemnat deja un nou angajat al lunii... aţi ghicit, acelaşi ca la Roşia Montană.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Iaşiul a fost şters de pe harta României. Au inventat pe loc un nou oraş"

Marile proiecte ale Iaşiului nu se regăsesc în Legea bugetului de stat. Toţi parlamentarii ieşeni ar trebui să-şi dea demisia pentru figuraţia de 7 eurocenţi făcută în aceste zile la proiectul de buget.

Guvernul nu va da nici măcar un leu pentru autostradă şi nici pentru aeroport şi nici pentru spitalul regional. Nu i-au impresionat nici valorile ridicate de trafic şi nici importanţa strategică a acestei căi de acces spre cea mai mare frontieră din estul Uniunii Europene.

Autostrăzi în Moldova? Poate urmaşii urmaşilor noştri se vor plimba pe ele prin 2100 şi ceva. Este doar o mare minciună reluată periodic în campania electorală şi vedem cu groază că politicienii pot spune orice fără a suporta consecinţele.

Pentru coaliţia de guvernare, partea asta de ţară nu există. Se iau bani de aici şi se folosesc pentru Bucureşti şi Cluj.

Şi noi ne bucurăm sălbatic de fiecare dată când un politician vine în faţa presei cu o hartă pe care a desenat nişte trasee de autostrăzi de care îţi vine să şi râzi. Au inventat şi noi oraşe ca Sălajul, iar după marele ministru al micilor proiecte vom merge chiar la mare pe autostrada ce trece prin Braşov.

Răuvoitorii deviaţionişti spun că au şi un plan de colonizare a sateliţilor lui Saturn cu mult mai fezabil faţă de SF-urile guvernamentale.

Premierul a şters Iaşiul de pe harta autostrăzilor româneşti, deşi acelaşi Iaşi este folosit de 20 de ani drept un rezervor nesecat de voturi pentru actualii guvernanţi. În timp ce atenţia puterii se îndreaptă spre construcţia de autostrăzi în vestul ţării, peste proiectele mari de investiţii din Moldova se aşterne praful.

Cei 17 parlamentari ai puterii nu au reuşit să aducă măcar un amendament pentru acest judeţ. Maşina de vot USL nici nu a luat în seamă autostrada, aeroportul sau spitalul regional.

Ne întrebăm la ce sunt buni parlamentarii puterii. Răspunsul este simplu. La nimic. Sunt curios ce ne vor mai promite la anul când vor veni să cerşească voturi...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România oferă o treime din cazurile de TBC întâlnite în Uniunea Europeană"

Nici nu e de mirare că "boala sărăciei" cu determinism socio-economic face ravagii într-o ţară săracă şi bolnavă.

De altfel, repartizarea naţională a acestor cazuri reflectă situaţia socială şi economică. Pe podium este Bucureştiul, din cauza aglomeraţiei urbane şi traficului din alte regiuni, urmat de Dolj şi Iaşi, unde de la începutul anului până în septembrie s-au înregistrat 540 de cazuri noi.

La capătul opus al clasamentului cazurilor noi de TBC sunt Harghita, cu 51 de cazuri noi, şi Covasna, cu 62 de cazuri noi, în scădere faţă de anul trecut când se înregistrau 68, respectiv 80 de cazuri.

Se remarcă şi o migraţie a predispoziţiei la boală spre rural, astfel încât dacă în 1990 cele mai multe cazuri erau întâlnite la oraş, odată cu migraţia populaţiei spre sate a făcut ca ponderea cazurilor noi să fie mai mare în rural.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ruleta rusească în spitale"

Ruleta rusească în spitalele din Iaşi. Managerii au de ales doar ce să taie prima dată: hrana, medicamentele sau utilităţile.

În octombrie 4 spitalele ieşene au primit mai puţini bani pentru serviciile realizate în luna octombrie. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Iaşi a alocat sume mai mici decât cele contractate, astfel încât aceste fonduri abia ajung pentru plata salariilor.

1. Spitalul de psihiatrie Socola are de încasat 4,2 milioane de lei, conform contractului cu casa de asigurări de sănătate A primit doar 3,2 milioane de lei. După plata salariilor a mai rămas cu doar 200.000 de lei şi asta în condiţiile în care doar hrana pacienţilor ajunge la 200.000 de lei, iar pentru un tratament corect mai trebuie alţi 250.000 de lei. Dacă supravieţuiesc lipsei medicamentelor sau lipsei de hrană, se pune problema frigului din saloane, în condiţiile în care utilităţile în lunile de iarnă ajung la 500.000 de lei.
2. Spitalul Parhon are de încasat 1,7 milioane de lei, conform contractului cu casa de asigurări de sănătate. A primit doar 1,25 milioane de lei. După plata salariilor a mai rămas doar cu 95.000 de lei pentru medicaţie, hrană şi utilităţi.
3. Spitalul de copii "Sfânta Maria" avea de încasat 4,7 milioane, dar a primit doar 4,2 milioane de lei.
4. Conducerea Spitalului de Boli Infecţioase speră că sumele mai mici alocate nu vor perturba activitatea medicală.

Respingerea amendamentului meu ce prevedea alocarea a 6% din PIB pentru sănătatea românilor nu rămâne fără consecinţe. Sper doar că parlamentarii vor fi mai atenţi cu sistemul de sănătate atunci când va intra în plen proiectul meu de lege ce prevede alocarea a cel puţin 6% din PIB pentru sănătate.

Domnul Clement Negruţ:

"Ponta se laudă cu munca altora"

Chinezii au venit în România cu mari planuri de investiţii. Să nu uităm însă că înaintea intenţiei lor de a ne fi nouă bine stă dorinţa lor de a câştiga bani în urma acestor investiţii. Unul din marile interese ale asiaticilor îl reprezintă infrastructura energetică. Pentru hidrocentrala de la Tarniţa - Lăpuşteşti din Cluj, tehnologia chinezească este în regulă. Însă pe tehnologie nucleară sunt probleme şi exact aici vor dori chinezii să investească. Astă-vară Ponta se lăuda tocmai cu acest lucru: că s-a dus în China să aducă bani pentru Cernavodă şi hidrocentrala de la Tarniţa - Lăpuşteşti.

În lipsă de idei proprii, obişnuit să se laude cu realizările altora, premierul Victor Ponta se lăuda că i-a convins pe reprezentanţii companiei "China Nuclear Electric" să vină în România pentru discuţii legate de o eventuală preluare a pachetului majoritar în proiectul Reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Afirmaţie şi minciună. În primul rând, compania "China Nuclear Electric" nu există, ea se numeşte "China General Nuclear Power Group" şi este fosta "China Guangdong Nuclear Power Group". În al doilea rând, premierul a uitat să menţioneze că această fostă "Guandong" s-a arătat interesată de reactoarele 3 şi 4 încă din 2011. În 2011 se ajunsese chiar la un acord de confidenţialitate privind accesul companiei chineze la documentaţia proiectului pentru construcţia reactoarelor, iar în 2012 au cumpărat caietul de sarcini. Negocierile au fost tergiversate începând din primăvara lui 2012, motivul principal fiind faptul că investitorii chinezi aveau pretenţia să utilizeze propria tehnologie, nu cea canadiană (CANDU), agreată de autorităţile române. Apoi s-a prăvălit Uniunea Social-Liberală peste ţară, ca azi să se laude Ponta cu ce au realizat alţii.

Inclusiv acest summit este rodul negocierilor fostului premier Mihai-Răzvan Ungureanu, demis după întoarcerea de la Varşovia, unde negocia termenii acestui summit. Deci toate aceste proiecte au existat şi au fost discutate încă din anul 2008, dar Ponta încearcă să le lege de excursia lui făcută în vară în China. Astă-vară actualul prim- ministru chinez era ocupat să devină prim-ministru, iar chinezilor nu le stă în fire să ia decizii în numai 6 luni.

Revenind la centrala de la Cernavodă, premierul Victor Ponta consideră acum că este normal să fie cedat pachetul majoritar, în condiţiile în care investitorul vine şi cu finanţarea şi cu tehnologia de construcţie. Nu sunt de specialitate, dar am văzut suficiente dovezi ale tehnologiei chineze. Până acum 5 ani, chinezii nici un automobil nu erau în stare să proiecteze. Este plină mass-media de exemple cu poduri din China care se prăbuşesc după câţiva ani, deci nu am de ce să fiu prea încrezător în tehnologia chineză la o centrală nucleară din ţara mea.

Domnul Erland Cocei:

Parlamentul României a adoptat săptămâna trecută cele mai importante proiecte de lege care vizează evoluţia economiei româneşti în anul 2014, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Dezbaterea s-a încheiat, e timpul concluziilor pe care aş dori să le prezint opiniei publice în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată în fond pentru cele două proiecte.

România va avea în 2014 un buget echilibrat, construit pentru a continua promisiunile făcute de USL în perioada de opoziţie, pentru a îndeplini angajamentele asumate în faţa partenerilor internaţionali şi mai ales pentru a pune bazele relansării în economia românească.

Reducerea deficitului bugetar, eliminarea risipei în cheltuirea banilor publici, creşterea veniturilor la buget, prioritizarea investiţiilor şi îmbunătăţirea ratei de absorbţie a fondurilor europene sunt coordonatele majore ale bugetului supus dezbaterii parlamentare.

Salariul minim brut va fi majorat anul viitor în două etape, respectiv de la 800 lei, în prezent, la 850 de lei începând cu 1 ianuarie şi la 900 lei de la 1 iulie. În anul 2014 sunt prevăzute indexarea pensiilor cu 3,76% şi majorarea salariilor cu 10% pentru cadrele didactice din sistemul preuniversitar şi universitar cu vechime de până la 6 ani, procent cu care se majorează şi subvenţiile pentru cămin.

Acordarea unei burse în valoare de 670 lei (150 de euro) pentru medicii rezidenţi şi pentru farmacişti este o altă măsură asumată de USL în perioada de opoziţie şi care devine realitate în anul 2014.

300 de milioane de euro din fonduri europene vor fi realocate de la alte programe pentru lucrări de infrastructură la şcoli. În plus, în 2014 statul plăteşte 2,06 miliarde lei titluri executorii salarii, din care 1,06 miliarde pentru învăţământul preuniversitar şi universitar.

Cheltuielile cu investiţiile pentru anul 2014 sunt în sumă de 40 de miliarde lei (6% din PIB), accentul fiind mutat pe fondurile europene. Ţinta Guvernului este asigurarea cofinanţării crescute şi atingerea unei rate de absorbţie de 100% a fondurilor structurale şi de coeziune, nerambursabile până la sfârşitul anului 2015.

Cât priveşte mult discutata majorare a accizei pentru carburanţi, această măsură nu este prevăzută în Legea bugetului de stat pe anul 2014, ci în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013, măsura fiind convenită cu partenerii internaţionali ai FMI, UE şi Băncii Mondiale.

Sumele încasate din această taxă vor fi direcţionate cu prioritate către construcţia de autostrăzi, capitol la care România este codaşă în clasamentul ţărilor europene. Ca atare, suplimentarea fondurilor către acest domeniu reprezintă o urgenţă, fiind totodată un obiectiv asumat de toate forţele politice responsabile din ţara noastră şi menţionat în toate sondajele de opinie care contabilizează priorităţile cetăţenilor.

Guvernul USL a prezentat deja zilele trecute strategia de dezvoltare a sistemului de autostrăzi din România, începând cu anul 2014, pentru a permite ţării noastre să recupereze decalajul faţă de ţările europene.

În acest context, am semnat şi am susţinut alături de colegii mei, parlamentarii de Buzău, un demers adresat primului-ministru al României pentru a menţine ca fiind prioritar proiectul construcţiei autostrăzii ce va conecta conurbaţia Brăila-Galaţi de Coridorul IX paneuropean prin Buzău, având în vedere realităţile economice, demografice şi strategice ale judeţului pe care îl reprezentăm în Parlament.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Bugetul USL pentru 2014 - un buget al sărăciei, al supraimpozitării şi al lipsei de investiţii"

Bugetul pe anul 2014 este un buget tipic al stângii socialiste, bazat pe introducerea de noi impozite şi taxe, pe mărirea unora existente şi reflectă eşecul politicii economice a Guvernului USL, eşec certificat prin Acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. Se invocă din nou, în mod laş, Acordul cu FMI şi cu Comisia Europeană ca fiind forţa care a determinat Guvernul USL să propună noi impozite şi taxe sau să le crească pe cele existente.

Bugetul pe anul 2014 arată că USL guvernează România în absenţa unor strategii esenţiale pentru dezvoltare, provocând prejudicii importante cetăţenilor şi economiei. Reprezentanţii Guvernului s-au prezentat nepregătiţi la negocierile cu Comisia Europeană pe tema priorităţilor României pentru perioada 2014-2020, irosind ocazia de a arăta ce dorim să finanţăm cu cele 40 de miliarde de euro alocate.

Bugetul întocmit de Guvernul USL demonstrează neputinţa absorbţiei fondurilor europene şi lipsa unor strategii pe termen mediu şi lung cu efecte din ce în ce mai negative pentru economie. Incompetenţa Guvernului, condus de premierul Victor Ponta, se datorează şi faptului că România nu are la ora actuală masterplanul pentru transporturi, nu avem strategie în domeniul energiei, lipseşte strategia pentru agricultură şi cea pentru dezvoltare rurală.

Munca, educaţia şi sănătatea au primit mai puţini bani, comparativ cu anul 2013. Economia, internele, justiţia şi SRI au şi ele mai puţine fonduri la dispoziţie în raport cu anul anterior.

În schimb, administraţiile publice locale primesc anul viitor cu 1,2 miliarde de lei mai mult faţă de 2013, doar prin majorarea transferurilor pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală (coordonat de vicepremierul Liviu Dragnea). În anul 2014, circa 300 de milioane se duc ca supliment faţă de 2013, ca fonduri de împărţit la ministerul vicepremierului Liviu Dragnea.

Destinaţia sumelor se stabileşte de către vicepremierul Liviu Dragnea, potrivit Ordonanţei de urgenţă pentru aprobarea PNDL din 10 aprilie 2013, care abrogă Legea PNDI-ului. Conform acestei OUG, vicepremierul este cel care întocmeşte şi aprobă prin ordin al ministrului repartizarea sumelor pentru program, pe judeţe, pe fiecare subprogram şi pe domenii specifice. Pentru PNDL s-au alocat fonduri totale de la bugetul de stat, însumând 492,94 milioane de lei, sumă la care se adaugă şi resursele prevăzute în bugetele locale pentru acest program, în timp ce construcţia de locuinţe beneficiază de 44,17 milioane de lei.

Pentru a completa sumele la bugetul de stat pe anul 2014, Guvernul USL a luat noi măsuri fiscale, şi anume:

- indexarea cu rata inflaţiei a cursului euro de anul trecut, la care se calculează acciza şi adăugarea unui plus de 7 eurocenţi pe litrul de carburant.

- un impozit de 1,5% din valoare pentru clădirile cu destinaţie specială din economia privată, din care Guvernul a calculat că poate aduna la buget circa 120 de milioane de euro.

Partea cea mai nocivă în bugetul USL o reprezintă agresiunea de proporţii la adresa contribuabilului, a omului de rând care munceşte şi plăteşte la timp taxele şi impozitele. Tocmai de aceea, pentru populaţia României creşterea accizei cu 7 eurocenţi pe litrul de carburant este un bir inutil şi toxic pus de Guvernul USL. Introducerea de noi poveri fiscale nu face decât să frâneze şansa de relansare economică a României, opinie total contrară politicii fiscale a Guvernului USL. Această taxă va duce la creşterea inflaţiei. Inflaţia va fi anul viitor între 3,5-3,6%, Banca Naţională estimând o inflaţie de 3%.

În calitatea mea de deputat, ales în circumscripţia electorală nr.37 Timiş, am prezentat în plenul reunit amendamentele referitoare la problemele judeţului pe care îl reprezint. Din păcate, toate amendamente au fost respinse, atât în comisiile de specialitate, cât şi în plen, majoritatea USL-istă considerându-le neimportante, deşi Timişoara contribuie după Bucureşti cu cei mai mulţi bani la bugetul statului.

Guvernul USL îşi arogă şi în anul 2014 pactul cu evazioniştii. Bugetul pentru anul 2014 alimentează doar zonele sensibile ale următoarelor alegeri, mai exact clientela de partid: consiliile judeţene, consiliile locale şi primăriile conduse de reprezentanţi ai USL, precum şi firmele "prietenoase", sponsori importanţi pentru următorul an electoral.

Bugetul USL pe anul 2014 este construit pe principiul tăierii finanţărilor tocmai de la acele programe care generează locuri de muncă, stimulează investiţiile, dau o şansă tinerilor antreprenori şi conduc la formarea unei clase de mijloc solide.

Acest buget menţine pentru încă cel puţin un an de zile economia României într-o zonă de mediocritate, de creştere economică slabă, sub potenţialul ţării. Acest buget arată din nou victoria evaziunii fiscale asupra celui mai "cinstit" guvern care se afundă, de fapt, pe zi ce trece în corupţie. Acest buget nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar şi a lipsei de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, având la bază o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Psihologul şcolar - un personaj dorit, dar de negăsit în şcolile româneşti"

În şcolile din România, în marea lor majoritate, nu există cabinete de asistenţă psihopedagogică, deşi în învăţământul românesc se resimte o nevoie acută de consiliere specializată. Problema este tratată cu superficialitate şi de către cabinetele private, care din păcate nu se ocupă de soarta minorilor, preferând să lucreze cu adulţii.

Cazurile de suicid din ultimii ani, în rândul adolescenţilor, demonstrează că motive aparent banale pentru unii dintre noi pot deveni cauze de sinucidere pentru tineri: teama de corigenţă, o notă proastă, o ceartă cu profesorul ori colegii sau o decepţie sentimentală.

Conform articolului 99 din Legea nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională/ Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională organizează, coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/municipal următoarele activităţi, servicii educaţionale: servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de psihopedagogică/ psihologică.

Legea educaţiei naţionale precizează în mod clar acest lucru, însă realitatea din ţară arată cu totul altfel. În sistemul preuniversitar de învăţământ din România funcţionează un cabinet de consiliere psihologică în care îşi exercită profesia un psiholog şcolar la 800 de elevi, număr prevăzut de actuala legislaţie, situaţie mai mult decât delicată pentru un stat membru al Uniunii Europene. În statele membre ale Uniunii Europene este angajat câte un psiholog sau doi pe fiecare unitate şcolară, în timp ce în şcolile de la noi elevii sunt la faza de conştientizare a existenţei acestui psiholog.

Legea educaţiei naţionale are o omisiune semnificativă, şi anume aceea că în fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică ar trebui să funcţioneze un cabinet de consiliere psihologică, unde să-şi desfăşoare activitatea un psiholog şcolar care să aibă în evidenţă 400 de elevi, şi nu 800 aşa cum se prevede în prezent.

Psihologul şcolar are menirea şi responsabilitatea de a iniţia un program de consiliere coerent, bazat pe dezvoltarea pozitivă personală, educaţională şi socială a fiecărui elev. Prezenţa unui psiholog cu rol de consilier şcolar este esenţială în orice mediu de învăţământ, el este cel care poate ajuta elevii să treacă peste probleme dificile de competenţă şcolară, dar şi de adaptare. Lipsa psihologilor şcolari din unităţile de învăţământ preuniversitar îşi lasă amprenta asupra comportamentului unor elevi. Prezenţa reală în şcoală şi implicarea unui specialist în discuţii particulare cu elevii ar duce la stoparea unor evenimente cu impact negativ în care sunt implicaţi elevii.

Psihologul poate fi solicitat de elev atunci când există o problemă şi are nevoie de cineva imparţial cu care să discute. De altfel, psihologul poate fi solicitat şi prin intermediul cadrelor didactice care constată anumite probleme la elevi şi cer ajutor pentru soluţionarea acestora. Psihologul şcolar are rolul de a menţine o legătură permanentă între profesori, elevi şi părinţi. Elevii trebuie să cunoască rolul psihologului în şcoală, să conştientizeze importanţa acestuia şi faptul că pot discuta deschis orice problemă pe care o au.

Necesitatea funcţionării unor astfel de cabinete de consiliere în şcoli se impune din cauza situaţiei cu care se confruntă învăţământul românesc: violenţa din şcoli, rata din ce în ce mai crescută a sinuciderilor în rândul elevilor, abandonul şcolar, dezinteresul din ce în ce mai crescut faţă de şcoală. O altă problemă gravă, dar şi sensibilă în acelaşi timp, o reprezintă copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate şi sunt lăsaţi nesupravegheaţi, singuri acasă sau în grija bunicilor. Elevii cu probleme trebuie asistaţi să se adapteze la mediul şcolar şi social, să depăşească tentaţii ca: drogurile, alcoolul, violenţa sau furtul.

Prin înfiinţarea şi funcţionarea acestor cabinete de consiliere psihopedagogică, statul român poate economisi o sumă de bani în sensul că, printr-o orientare profesională corectă, tinerii se vor ghida mai uşor pe piaţa muncii, ceea ce duce implicit la scăderea numărului de şomeri.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Retrocedarea bisericilor, un proces ireversibil"

Am făcut un apel public către secretarul de stat, Victor Opaschi, pe tema situaţiei bisericilor greco-catolice din Maramureş care a revenit ortodocşilor în urma unor procese. Am precizat, în documentul trimis Secretariatului de Stat pentru Culte, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis recent rămânerea în patrimoniul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului a Catedralei Veche a cultului ortodox, imobil aflat în litigiu cu Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică din Maramureş căruia i-a aparţinut lăcaşul. Sentinţa i-a nemulţumit pe reprezentanţii Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice din Baia Mare, deoarece lăcaşul de cult a fost construit de greco-catolici, iar în anul 1948 biserica a trecut în administrarea cultului ortodox. Clădirea, picturile interioare, crucea metalică de pe acoperişul lăcaşului încă poartă însemnele greco-catolicilor.

După ce aminteşte că numărul lăcaşelor de cult greco-catolice din judeţul Maramureş este de 56, din care cinci sunt în municipiul Baia Mare, secretarul de stat Victor Opaschi precizează că, în prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află 18 cazuri care vizează diferende patrimoniale între cele două biserici din judeţul Maramureş. "În urma întâlnirilor comisiilor mixte, dar mai ales pe alte căi (treceri de credincioşi, înţelegeri pe plan local, ocupare cu forţa, acţiuni judecătoreşti ş.a.) Biserica Ortodoxă Română a retrocedat Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) 237 de biserici, inclusiv patru dintre cele cinci catedrale episcopale (Blaj, Cluj, Lugoj şi Oradea). Cea de-a cincea catedrală este cea situată în municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş. Pentru retrocedarea ei, cultul greco-catolic s-a adresat instanţelor de judecată. În prezent, procesul urmează a fi judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România. În judeţul Maramureş au fost retrocedate de către Biserica Ortodoxă Română, conform datelor pe care le deţinem, 19 biserici", afirmă Opaschi în răspuns.

În ceea ce priveşte despăgubirile pentru bisericile retrocedate, Opaschi susţine că instanţa de judecată decide cuantumul acestora pe baza evaluărilor realizate de evaluatori independenţi agreaţi de ambele părţi. "Problema dreptului de proprietate asupra bisericilor care au aparţinut Bisericii Române Unită cu Roma şi care au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română este deosebit de complicată şi sensibilă, întrucât trebuie avute în vedere nu numai repararea nedreptăţilor suferite de Biserica Greco-Catolică în perioada comunismului, dar şi asigurarea dreptului constituţional al fiecărui cetăţean de a-şi exercita liber dreptul la credinţa religioasă. Menţionăm că majoritatea foştilor credincioşi greco-catolici, trecuţi la ortodoxie în anul 1948, au decis, după 1990, să rămână în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, ei folosind fostele biserici greco-catolice. Ca urmare, restituirea către Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a tuturor lăcaşelor de cult pe care le-au avut în anul 1948, ar duce la împiedicarea exercitării dreptului la libertate religioasă pentru un număr mare de credincioşi ortodocşi.

Considerăm că prin promovarea dialogului, pe care instituţia noastră doreşte să-l impulsioneze, şi prin analiza situaţiilor din teren vor fi găsite cele mai bune soluţii pentru rezolvarea echitabilă a acestei probleme, asigurându-se fiecărei comunităţi propriul lăcaş de cult pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor religioase. În acest fel va fi menţinută pacea socială, fiind evitată, subsecvent, apariţia tensiunilor şi conflictelor confesionale", se arată în finalul răspunsului pe care mi l-a adresat Victor Opaschi.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei trebuie salvat de la dispariţie"

Ministrul culturii, Daniel-Constantin Barbu, mi-a răspuns la interpelarea referitoare la situaţia muzeelor maramureşene aflate în curs de retrocedare. I-am explicat faptul că mai multe instituţii prestigioase din domeniul cultural şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia în care se află aceste muzee, centre culturale, case memoriale, palate, colecţii, biblioteci şi alte instituţii culturale de prim rang din 25 de judeţe ale României, între care şi Maramureş. Un număr consistent de astfel de unităţi culturale, peste 60, sunt obligate în urma unor sentinţe judecătoreşti să elibereze imobilele în care funcţionează de ani de zile. Sunt imobile care au fost sau sunt în curs de retrocedare, iar acum se văd nevoite să îşi mute patrimoniul în alte spaţii, fiind ameninţate cu dispariţia.

Am avertizat, de asemenea, asupra consecinţelor dezastruoase pentru cultura naţională ale acestor acţiuni de retrocedare a muzeelor din România, majoritatea din patrimoniul cultural naţional. Efectele negative s-ar putea transpune în degradarea gravă a patrimoniului cultural naţional mobil deţinut de aceste muzee sau scoaterea lor de facto din circuitul educaţional şi turistic. Între sediile culturale cu spaţii retrocedate, menţionate de specialişti, se numără, la capitolul muzee în curs de retrocedare, Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, respectiv sediul secţiilor istorie şi ştiinţele naturii. Având în vedere consecinţele nefericite ale retrocedărilor acestor instituţii culturale de prim rang ale României, l-am întrebat pe ministrul Barbu ce măsuri are în vedere Ministerul Culturii pentru a împiedica retrocedarea muzeelor din România şi, implicit, pentru a salva patrimoniul cultural, şi care este stadiul procesului de retrocedare a Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei.

În răspunsul său, ministrul culturii, a precizat că prin promovarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, imobilele ocupate de instituţii publice de cultură: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultură se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, cu condiţia menţinerii afectaţiunii de interes public timp de 10 ani (art. 45 alin. (1) din lege). "Dispoziţiile referitoare la menţinerea afectaţiunii de interes public timp de 10 ani se aplică şi terenurilor aferente imobilelor necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţilor de interes public (art. 45 alin. (3) din lege). Conform art. 45 alin. (4) din acelaşi act normativ, la propunerea motivată a deţinătorilor actuali, Guvernul, prin hotărâre, stabileşte imobilele pentru care foştii proprietari sau, după caz, moştenitorii acestora au obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public. De asemenea, potrivit art. 45 alin. (5) din lege, deţinătorii actuali ai imobilelor, în vederea promovării hotărârii Guvernului, comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, datele de identificare a imobilelor pentru care este necesară menţinerea afectaţiunii de interes public. În prezent, la nivelul Ministerului Culturii se realizează un inventar cu instituţiile de cultură, aflate în subordinea Ministerului Culturii, care să intre sub incidenţa dispoziţiilor menţionate", a precizat Daniel Barbu.

În privinţa Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, ministrul Culturii a precizat că nu se află în subordinea Ministerului Culturii, ci sunt subordonate autorităţilor administrativ-teritoriale, care au autonomie locală, şi doar ele sunt în măsură a preciza situaţia exactă a retrocedării imobilelor în cauză şi pot întreprinde măsuri în vederea salvării acestora.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Ordinele de protecţie emise de instanţe nu reflectă adevărata dimensiune a fenomenului violenţei în familie"

Am primit un răspuns îngrijorător la interpelarea formulată ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, referitoare la emiterea ordinelor de protecţie a victimelor violenţei în familie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, republicată în 2012. În documentul trimis ministrului justiţiei, am făcut trimitere la un studiu recent de specialitate, care a arătat că din cele peste 1.000 de solicitări privind emiterea ordinelor de protecţie a victimelor violenţei în familie, conform Legii nr. 217/2003, republicată în 2012, doar 41% au fost admise. De asemenea, am accentuat asupra gravităţii faptului că un procent de 10% dintre solicitări au fost retrase ulterior de victimele agresiunii. Dacă legea prevede ca acest ordin să fie emis în situaţii de urgenţă chiar în aceeaşi zi, practica o dovedeşte că acestea sunt emise cu mare întârziere, fapt ce le permite victimelor să fie agresate în continuare.

În răspunsul său, ministrul justiţiei a precizat că din datele deţinute de Biroul de statistică judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, în perioada 30 mai 2012 - 1 iulie 2013 au fost înregistrate pe rolul instanţelor din România un număr de 1.206 de cauze care aveau ca obiect "ordin de protecţie". Dintre acestea, într-un număr de 276 de cazuri acţiunea a fost admisă în totalitate, iar în 155 de cazuri s-a dispus admiterea în parte; de asemenea, în opt dintre cauze acţiunea a fost admisă în faţa instanţei de recurs, a precizat Cazanciuc. În ceea ce priveşte termenul de soluţionare a acestui tip de acţiuni, ministrul justiţiei a menţionat că în intervalul 30 mai 2012 - 31 decembrie 2012, la prima instanţă (judecătorie) timpul mediu pentru finalizarea cauzei a fost de 29 de zile, iar în recurs de 81 de zile. De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2013 - 1 iulie 2013, acelaşi indicator are valorile: 45 de zile, la instanţa de fond şi 125 de zile la cea de recurs.

Documentul primit de la Ministerul Justiţiei confirmă îngrijorarea pe care am semnalat-o din punctul de vedere al ordinelor de protecţie. Chiar dacă reprezintă un început, modificarea Legii nr.217/2003, la care a contribuit şi Organizaţia de Femei a Partidului Conservator, nu a condus la suficienta încurajare a potenţialelor beneficiare de a-şi cere drepturile. Numărul de 1.206 de cauze pentru care s-au solicitat ordine de protecţie constituie o cifră într-adevăr alarmantă, având în vedere că aceasta nu reflectă adevărata dimensiune a fenomenului violenţei în familie, respectiv numărul real de femei care ar fi trebuit să solicite aceste ordine de protecţie.

Sunt curioasă să aflu ce motive au fost invocate de către instanţele de judecată pentru respingerea a aproape 800 de cereri formulate în acest sens, mai ales că fenomenul violenţei se manifestă nu doar în familiile din mediul rural sau cu o pregătire precară, ci sunt frecvente din ce în ce mai mult şi în mediul urban, respectiv în familii peste medie din punct de vedere intelectual.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Transformarea României în lider regional în economie prin oportunitatea creată de Forumul economic"

Astăzi putem spune că România se află într-o poziţie privilegiată, o poziţie unică în toţi cei 23 de ani de democraţie şi capitalism. România a devenit în ultimul an partenerul unora dintre cele mai importante forţe mondiale, iar acest statut nu este deloc de neglijat. Aceste afirmaţii vin ca o concluzie pentru evenimentul istoric de săptămâna trecută - Forumul Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est şi vizita premierului Chinei, Li Keqiang.

Fără îndoială, prima vizită a unui premier chinez în România din ultimii 19 ani reprezintă o reuşită incontestabilă a diplomaţiei româneşti şi a Guvernului român. După un tur de forţă prin întreaga lume, Guvernul Ponta a reuşit să aducă în ţară o importantă delegaţie oficială chineză formată din miniştri de finanţe, de externe, de comerţ, pentru dezvoltare, dar şi şefii de guverne din ţările Europei Centrale şi de Est. Acest eveniment are o semnificaţie politică puternică, dar şi un semnal economic important.

Prin prezenţa celor 1500 de oameni de afaceri, România a fost pentru câteva zile polul economic al Europei Centrale şi de Est. Prin parteneriatele din infrastructură şi transport, energie, agricultură, industria IT şi turism, România are oportunitatea de a deveni liderul regiunii est-europene, să recupereze decalajele economice care o despart de Europa de Vest şi să devină un jucător de temut la masa învingătorilor din Europa.

Totodată, vreau să salut adoptarea declaraţiei comune a Guvernului României şi a Guvernului R.P. Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale. Extinderea relaţiilor economice şi mărirea sferei partenerilor internaţionali nu poate decât să fie începutul unui parcurs interesant al României şi deschiderea către o piaţă nouă, plină de oportunităţi pentru companii româneşti şi chineze, deopotrivă.

Îmi exprim speranţa că parteneriatul cu R.P. Chineză va urma traseul de succes al cooperării cu SUA, stabilit în 2011, la Washington, sub umbrela Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI. Reamintesc faptul că această cooperare a adus 2.700 de societăţi comerciale cu participare din SUA, care au generat afaceri în valoare de peste 16,1 miliarde de lei şi au oferit în 2012 locuri de muncă pentru 45.000 de români, adică 1% din numărul total al angajaţilor din România.

Totodată, prin intermediul Romanian-American Enterprise Fund, un parteneriat public-privat, s-au realizat proiecte de pionierat şi investiţii care s-au dovedit ulterior iniţiative de succes în ţara noastră. De altfel, toate investiţiile realizate de companiile americane în economia românească s-au dovedit a fi un succes, indiferent de domeniul de activitate: industria prelucrătoare, industria auto, producţia de utilaje industriale, comerţul, industria de comunicaţii etc.

După 9 ani de izolare politică şi economică, după 23 de ani de eşecuri în capitalism sau reuşite modeste, clasa politică are ocazia să devină parte a soluţiei, şi nu a problemei din sectorul economic. Însă succesul nu poate fi atins decât prin muncă, seriozitate şi viziune. Fiecare primar de comună, oraş, municipiu, preşedinte de consiliu judeţean, ministru şi parlamentar are responsabilitatea de a fructifica eforturile făcute pe cale diplomatică, pentru a aduce bunăstarea mai aproape de cetăţean.

Mingea este acum în terenul nostru. Depinde numai de noi cum acţionăm pentru o economie competitivă şi pentru un viitor prosper.

Domnul Dan Bordeianu:

"Parafarea Acordului de asociere dintre UE şi Republica Moldova şi perspectivele securităţii regionale"

Recent, s-a încheiat Summitul Parteneriatului Estic, organizat de preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, deţinută de Lituania. Miza cea mare a Summitului trebuia să fie semnarea Acordului de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, pe care, însă, guvernul de la Kiev a refuzat să îl semneze, după întrevederea preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici cu preşedintele rus Vladimir Putin. Se pare că "oferta" economică a Kremlinului, motivată de interesele geostrategice şi militare ale Federaţiei Ruse la Marea Neagră, a fost ceva mai convingătoare de cea a Bruxelles-ului.

Pentru Republica Moldova, Summitul Parteneriatului Estic a avut un deznodământ pozitiv şi, în acelaşi timp, istoric. Din partea Republicii Moldova premierul Iurie Leancă şi din partea Uniunii Europene Înaltul reprezentant pentru politica externă, Catherine Asthon, şi-au pus semnăturile pe documentul care înscrie, sperăm noi, definitiv Republica Moldova pe drumul integrării în Europa.

Parafarea Acordului de asociere dintre UE şi Republica Moldova reprezintă nu numai un pas înainte spre aprofundarea relaţiilor bilaterale dintre cele două entităţi politice, ci şi amplificarea mecanismelor de cooperare regională. Astfel, acest "moment istoric" marchează din punct de vedere simbolic ieşirea vecinilor din stânga Prutului din zona de influenţă geostrategică a Federaţiei Ruse şi orientarea către blocul comunitar european.

Începând cu data de 28 noiembrie 2013, râul Prut nu înceta să fie frontiera simbolică care desparte spaţiul euroatlantic de securitate şi spaţiul unei ţări care, anterior, a fost parte a Comunităţii Statelor Independente. Privit din perspectiva securităţii globale, semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la UE poate părea un pas mic, însă pentru securitatea regională, pentru relaţiile bilaterale ale României şi Republicii Moldova, ale Republicii Moldova şi UE reprezintă un pas uriaş.

În acest context, se cuvine să menţionăm un alt eveniment politic semnificativ, şi anume asumarea de către Guvernul Germaniei, în Programul de guvernare pe următorii patru ani, a soluţionării problemei transnistrene. Conflictul "îngheţat" din Transnistria, asociat cu riscurile şi ameninţările la adresa securităţii regionale şi cu amplificarea acestora în regiunea extinsă a Mării Negre şi spre zona Caucazului, preocupă de multă vreme cancelariile occidentale.

Parafarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la UE sau "povestea de succes a Parteneriatului Estic", ce urmează a fi ratificat anul viitor, reprezintă şi pentru ţara noastră un plus de valoare geopolitică şi geostrategică marcat pe harta securităţii regionale. În momentul de faţă, cu excepţia Ucrainei, toate statele vecine României sunt integrate sau afiliate la Uniunea Europeană.

Doamna Viorica Marcu:

"3 decembrie a fost Ziua internaţională a persoanelor cu handicap"

Suntem siguri că persoanele cu handicap s-au putut bucura în familie de această zi?

În judeţul Bacău, situaţia plăţilor salariale către asistenţii personali, respectiv a indemnizaţiilor, nu s-a mai realizat din luna septembrie. Există însă şi primării care nu au mai acordat aceste drepturi asistenţilor personali din luna mai.

Afirmăm că respectăm drepturile omului, dar, prin lipsa salariilor pe care asistenţii personali ar trebui să le primească conform legii, pe lângă problemele sociale şi socio-medicale cauzate de handicapul grav al persoanelor îngrijite în familie, se creează şi situaţii suplimentare de risc. Aceşti oameni sunt în pragul sărbătorilor de iarnă şi, pentru toată lumea, acestea sunt momentele în care familiile trebuie să fie reunite în jurul mesei, bucurându-se că există, că pot merge mai departe împreună, sunt momentele pe care, din strămoşi, le dedicăm familiilor noastre.

Asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav sunt de obicei membri ai familiei persoanei cu handicap. În condiţiile în care plata acestora nu a fost realizată din luna mai, aceste familii sunt obligate a trăi de azi pe mâine, la o limită pe care nu o merită şi pentru care nu sunt sub nicio formă vinovaţi.

Credeţi Domniile Voastre că le putem oferi familiilor persoanelor cu handicap garanţia că vor petrece împreună sărbătorile creştine aşa cum se cuvine? Vor simţi aceste persoane cu handicap că le respectăm drepturile, iar asistenţii personali ai acestora îşi vor primi salariile restante de atâta vreme?

Domnul Ion Diniţă:

Deponenţii pentru autoturisme Dacia de la BRD trebuie să fie despăgubiţi!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi atinge un punct nevralgic în funcţionarea democraţiei şi a instituţiilor statului din România. Mă refer la nerespectarea unor legi aflate în vigoare. Astfel, parlamentarii Partidului Conservator au iniţiat o propunere legislativă, devenită Legea nr. 146/2007, privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC SA în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. În discuţie se află un număr însemnat de români care, nici acum, la 24 de ani de la evenimentele din 1989, nu şi-au recuperat sumele depuse. Mă refer la persoanele care au constituit depozite la CEC în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia şi care şi-au transferat după 22 decembrie 1989 banii la BRD. Potrivit Legii nr. 232/2008 de aprobare a OUG nr. 156/2007, acestor oameni li s-a aprobat acordarea de despăgubiri băneşti, dar ei nu au primit absolut nimic până acum.

Acordarea despăgubirilor prevăzute de OUG nr.156/2007 persoanelor fizice care şi-au transferat depunerile la BRD nu a putut fi realizată până la comunicarea pe răspunderea băncii a datelor certe privind valoarea totală a despăgubirilor şi numărul deponenţilor care au dreptul la despăgubiri. Acest fapt s-a petrecut din cauza aplicării principiului transparenţei, care presupune cunoaşterea cu exactitate a sumelor cu care statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, urmează să se îndatoreze. Ulterior, BRD Groupe Société Générale a comunicat Ministerului Finanţelor Publice că a identificat un număr de 2.110 conturi active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, pentru care au fost calculate despăgubiri în sumă de 26.608.222 lei până la data de 31 iulie 2009. De atunci şi până în prezent nu s-a mai întâmplat nimic, drept pentru care oamenii păgubiţi continuă să întrebe ce s-a întâmplat cu banii lor.

Având în vedre discriminarea deja creată, între deponenţii de la CEC care au fost deja despăgubiţi, şi cei de la BRD, care aşteaptă de ani de zile să îşi primească banii, consider că Guvernul are datoria de onoare de a repara această nedreptate. Având în vedere situaţia prezentată, ar fi indicat ca viceprim-ministrul Daniel Chiţoiu, ministrul finanţelor publice, să pună de urgenţă în aplicare legea Partidului Conservator.

Domnul Ion Diniţă:

"România nu este pregătită pentru egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi"

Noua Strategie naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2013-2020 propusă de Ministerul Muncii propune să egalizeze vârsta de pensionare pentru femei şi pentru bărbaţi, printr-o încercare disperată de a promova şansele de angajare a lucrătorilor vârstnici. Concret, aplicarea acestui document ar însemna că începând cu anul 2035 femeile se vor pensiona la vârsta de 65 de ani. Proiectul a avut, pe bună dreptate, reacţii adverse din partea femeilor, cele mai multe dintre acestea susţinând că nu este o măsură corectă. De altfel, potrivit unui sondaj de opinie, 87% dintre participanţi s-au pronunţat împotriva egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi.

Sunt convins că Guvernul a gândit această soluţie din cauza presiunilor foarte mari din ultima perioadă pe bugetul de stat şi, implicit, pe fondul de pensii. Este adevărat că România avea în 1990 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari, ponderea aproape inversându-se în acest an, cu 4,3 milioane de angajaţi care suportă contribuţiile pentru 5,3 milioane de pensionari. Specialiştii susţin că, dacă ritmul actual va fi menţinut, peste zece ani România nu va mai putea să suporte plata pensiilor şi va fi nevoită să găsească soluţii alternative, eventual prin împrumuturi.

Pe de altă parte, cred că este o măsură puţin forţată, deoarece în acest moment nu se pune problema ca femeile să fie egale cu bărbaţii din acest punct de vedere. Ştiţi foarte bine că majoritatea româncelor au două locuri de muncă permanente, unul la serviciu şi altul acasă, ocupându-se de gospodărie, copii, soţ, îngrijirea bătrânilor, ş.a.m.d. Mai mult decât atât, condiţiile de viaţă ale femeilor din România, atât la locul de muncă, cât şi acasă, sunt infinit mai grele decât ale femeilor din celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Sunt în asentimentul miilor de românce care şi-au exprimat dezacordul faţă de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare. Trebuie să fim realişti şi să ţinem cont de faptul că româncele lucrează de la o vârstă fragedă în propriile gospodării, iar specificul muncii femeilor diferă foarte mult de cel al bărbaţilor. În plus, condiţiile în care femeile muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din ţările europene, ele încă mai duc apa cu găleata din curte sau din colţul străzii şi mai spală rufele cu mâna, fără maşină de spălat. Nu mai punem la socoteală faptul că româncele de la ţară lucrează cot la cot cu bărbaţii în agricultură, din această cauză fiind epuizate fizic şi nervos încă de la o vârstă timpurie.

Consider că Guvernul mai trebuie să reflecteze la implementarea acestei măsuri şi chiar să o amâne, deoarece punerea sa în aplicare ar însemna discriminarea nejustificată a mii de românce, precum şi scăderea consistentă a calităţii muncii prestate.

Domnul Ion Diniţă:

"Să oprim distrugerea pădurilor României!"

Cauzele principale ale despăduririlor şi defrişărilor masive ale pădurilor României sunt determinate atât de tăierile haotice, cât şi de administrarea iresponsabilă a fondurilor silvice, legile prost concepute şi prea puţin aplicate. Din nefericire, niciunul dintre Guvernele României de după 1989 nu a reuşit să facă ordine în sistemul silvic autohton, tăierile fără discernământ îmbogăţind un număr restrâns de oameni, în detrimentul prejudiciilor imense aduse statului. Tăierile ilegale de păduri din România, un fenomen care durează de ani de zile, au fost generate în principal de permisivitatea legislaţiei din domeniu, deoarece pentru hoţii care prăduiesc fondul forestier naţional justiţia a decis, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, neînceperea urmăririi penale. Astfel, s-a ajuns în situaţia ca după 1990 să fie tăiate peste 80 de milioane de metri cubi de lemn, efectele fiind cuantificate în pagubele enorme produse comunităţilor locale: inundaţii devastatoare şi scurgeri de torenţi care au distrus totul în calea lor.

Extrem de interesant şi dăunător este faptul că România raportează, în statisticile oficiale, mult mai multe păduri decât cele existente acum 10 ani, deşi valoarea prejudiciului produs de furtul de lemn a ajuns la peste 5,7 milioane de euro. Însuşi ministrul de resort recunoaşte că datele oficiale nu coincid cu realitatea din teren. Mai mult, Institutul Naţional de Statistică (INS) a comunicat oficial zilele trecute că suprafaţa fondului forestier din România a crescut aproape insesizabil anul trecut, cu 0,1% faţă de 2011, la 6,52 milioane de hectare!

Pe de altă parte însă, România riscă să rămână fără pădure în următorii 10 ani, potrivit unui recent studiu Greenpeace. Prestigioasa organizaţie a avertizat că în fiecare an dispar 28.000 de hectare de pădure şi în fiecare oră sunt retezate trei hectare.

Principalele soluţii împotriva defrişării sunt multiple, dar prioritară, consider eu, este modificarea legislaţiei. Un prim şi important pas este educarea şi informarea oamenilor, ale căror decizii influenţează direct sau indirect soarta pădurilor. Educaţia trebuie iniţiată, promovată şi în rândul tinerilor, cei care, în funcţie de ce păduri va mai moşteni România, vor trebui să fie responsabili de păstrarea lor peste generaţii.

Responsabilizarea generală se va putea face însă doar prin pedepse direct proporţionale cu prejudiciile despăduririlor, respectiv considerând infracţiunile silvice drept un atentat la siguranţa naţională. Modificarea Codului silvic trebuie să prevadă sancţiuni adecvate efectelor devastatoare ale tăierilor de păduri, deoarece, în caz contrar, situaţia se va perpetua, va scăpa de sub control şi în continuare nimeni nu va fi găsit vinovat.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Rezultatele pozitive din exporturi reprezintă un semnal pentru o creştere economică consistentă"

Ultimii doi ani au cunoscut o revigorare a parteneriatelor economice şi comerciale, iar acest lucru se poate vedea în rata exporturilor. Datele oficiale ale Eurostat certifică concluziile studiilor preliminare din prima parte a anului - România se află în creştere economică. Mai mult decât atât, datele relevate nu sunt de neglijat, întrucât România este astăzi pe primul loc, cu 1,6%, în Europa în creşterea economică.

Această creştere este adusă în mare parte de rata mare a exporturilor, care a atins un nivel record încă din iulie, anul acesta, ajungând la 4,5 miliarde de euro. Potrivit statisticilor, România a exportat în cele şase state ale Parteneriatului Estic - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina -, în primele 6 luni ale anului, mărfuri şi produse în valoare de 821 milioane de euro, faţă de 760 milioane de euro în primul semestru din 2012. Aceste cifre ne plasează într-un excedent comercial de 378 de milioane de euro în relaţia cu Parteneriatul Estic.

Exporturile sunt în acest moment principalul catalizator al creşterii economice, însă nu poate fi neglijat nici progresul din agricultură şi absorbţia fondurilor europene. De altfel, conform datelor prezentate de către premierul Victor Ponta, agricultura este responsabilă cu 1% din creşterea economică.

Creşterea exporturilor poate fi şi un rezultat al politicii guvernamentale de deschidere către pieţele europene şi cele emergente. Iată că ieşirea din izolarea economică îşi arată astăzi primele efecte.

Cu toate acestea, consider că este important ca eforturile guvernamentale să se îndrepte spre direcţionarea acestor efecte benefice către populaţie. Creşterea economică trebuie să coboare de pe hârtie şi să se transpună în realitatea cotidiană a românilor. Investiţiile în infrastructură, transport, energie, turism, agricultură şi în IT pot întări creşterea economică rezultată din recordul de exporturi. De aceea, cred cu tărie că Forumul Economic şi încheierea de parteneriate bilaterale cu investitori din marile economii ale lumii pot aduce bunăstarea şi competitivitatea economică acasă.

Domnul Florin Iordache:

"Românii au nevoie de buget de la 1 ianuarie 2014"

Parlamentul a adoptat Legea privind bugetul de stat pentru 2014 şi Legea privind bugetul asigurărilor sociale. Din păcate, preşedintele Traian Băsescu nu a promulgat decât Legea asigurărilor sociale, pe cealaltă o va retrimite la reexaminare Parlamentului.

Aceasta nu poate funcţiona singură, pentru că sumele necesare sunt cuprinse şi în cealaltă lege.

În aceste condiţii, creşterea salariilor profesorilor debutanţi, bursele pentru medicii rezidenţi, cât şi creşterea pensiilor nu pot avea loc efectiv de la 1 ianuarie.

De aceea, ţinând cont că premierul Victor Ponta a anunţat amânarea cu trei luni a creşterii accizei la motorină, consider că demersul preşedintelui de a retrimite bugetul la Parlament este inutil.

Românii au nevoie fără nicio zi de întârziere de buget la 1 ianuarie pentru a-şi primi drepturile cuvenite.

Altfel orice demers nu face decât să întârzie măsurile promise şi cuprinse în cele două legi.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Miniştrii liberali din Guvernul USL contribuie substanţial la creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene"

Cred că este important ca, la sfârşitul unui an de guvernare USL, cel de după alegerile parlamentare din decembrie 2012, să tragem câteva concluzii în privinţa rezultatelor obţinute până în prezent de către acest guvern în domeniile relevante pentru economia românească.

Unul dintre capitolele care reprezintă, în mod real, o componentă vitală pentru bunul mers al economiei româneşti este cel legat de absorbţia fondurilor europene şi susţin acest lucru deoarece mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene reprezintă o coordonată importantă pentru creşterea economică.

Dacă ţinem cont de "amănuntul" că absorbţia fondurilor europene era, până nu demult, chiar un punct de slăbiciune al României - ţara noastră fiind doar o Cenuşăreasă a Uniunii Europene în perioada 2009-2011 în acest sens -, datele pe care le voi menţiona aici sunt realmente de bun augur, având în vedere că România se află acum pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an.

Mai mult decât atât, rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune a ajuns la 25,96% la sfârşitul lunii noiembrie, în creştere cu 1,4% faţă de octombrie.

Astfel, cea mai spectaculoasă evoluţie în luna noiembrie a fost înregistrată de Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, din cadrul Ministerului Economiei (POS CCE), care a avut cea mai mare creştere în procente faţă de luna anterioară, anume de 3,05%.

Ministerele liberale, precum cel al Finanţelor, condus de Daniel Chiţoiu, şi cel al Economiei, condus de Andrei Gerea, îşi concentrează eforturile pentru eficientizarea şi coordonarea tuturor vectorilor care contribuie la creştere economică, reuşindu-se ca şi în domeniul absorbţiei fondurilor europene să se performeze. Prin POS CCE s-au adus 77,83 milioane de euro în luna noiembrie şi în total 447 milioane de euro din 2007 până în 30 noiembrie 2013, rata de absorbţie ajungând la 17,5%.

De asemenea, un alt minister liberal, cel al Muncii, a gestionat creşterea cu 1,78% a absorbţiei faţă de luna octombrie. Prin POSDRU, România a luat rambursări de la CE de 62,13 milioane de euro în luna noiembrie 2013. În total, POSDRU a adus rambursări de fonduri de la Comisia Europeană de 938,33 milioane de euro din 2007 până în 30 noiembrie 2013, ceea ce înseamnă o rată de absorbţie de 26,99%.

Cele menţionate mai sus demonstrează foarte limpede faptul că miniştrii liberali, alături de colegii de alianţă, şi-au prioritizat în mod corect acţiunile guvernamentale, respectând astfel programul de guvernare asumat în campanie, luând în mod constant măsurile necesare pentru îmbunătăţirea indicatorilor economici şi pentru asigurarea unei stabilităţii şi sustenabilităţii economiei româneşti.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Se poate face politica USL cu PDL şi «Pinalty»"

Uniunea Social Liberală a câştigat alegerile locale şi a înregistrat o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare. Electoratul a votat masiv USL din două motive: nu a mai suportat regimul PDL-Băsescu şi a apreciat programele propuse de USL.

Acum, la un an şi jumătate de la alegerile locale (şi la un an de la cele parlamentare), populaţia aşteaptă punerea în aplicare a proiectelor şi programelor anunţate de USL. Cetăţeanul nu are răbdare. El nu trăieşte cu proiecte şi programe scrise pe hârtie sau postate pe internet. Cetăţeanul aşteaptă punerea în aplicare a respectivelor proiecte. La nivel naţional - şi aici mă refer la Guvern şi Parlament - deja multe din cele anunţate au fost deja puse în practică prin diverse acte normative şi prin alte măsuri. Din păcate, nu este suficient. Este nevoie ca şi proiectele, şi programele cu care ne-am prezentat înainte de alegerile locale să fie puse în aplicare. Aşa cum cămaşa este mai aproape de om, tot aşa, pentru cetăţean de foarte multe ori sunt foarte importante sau chiar mai importante măsurile luate în plan local. Din păcate, nu în toate locurile din ţară aceste măsuri pot fi puse în aplicare şi acolo unde nu sunt puse în aplicare, cauza o reprezintă disfuncţionalităţile existente în interiorul USL.

Unul dintre locurile din ţară în care nu este vorba doar de disfuncţionalităţi, ci de mai mult decât atât, este şi judeţul Neamţ. Am tras până în prezent mai multe semnale de alarmă privind situaţia USL din judeţul Neamţ. Din păcate, în plan local apelurile PNL nu au fost recepţionate de către PSD, care, nu de ieri - de azi, colaborează cu PDL şi PP-DD, ignorând PNL şi chiar şi pe aliatul pe linie social-democrată, UNPR.

Sintagma "alianţa majoritară PSD/PDL/PP-DD" din Consiliul judeţean poate fi citită deseori în presa locală şi ea nu apare în declaraţiile cuiva, ci face deja parte din limbajul curent al ziariştilor.

Îmi pun o întrebare de bun-simţ: cum se poate face în judeţul Neamţ politica USL, din moment ce PSD este aliat cu PDL? USL a obţinut în Neamţ, la alegerea Consiliului judeţean, 95.451 voturi, criticând ceea ce supăra şi pe majoritatea electoratului: politica dusă în plan local de PDL. Să fi uitat oare colegii din PSD ce şi pe cine au combătut în ultimii 4 ani? A cui politică se face acum în Consiliul Judeţean Neamţ, a USL sau a PDL? Ţinând cont că şi liderul PDL Neamţ, mult contestatul primar al capitalei de judeţ, Gheorghe Ştefan-Pinalty, se înţelege foarte bine cu PSD sau invers, mai ales, cred că există şi un răspuns la întrebarea retorică anterioară. Prin colaborarea PSD cu PDL în Neamţ, practic, se girează politica de jaf dusă de PDL în perioada 2008-2012. Şi pentru ca să fie şi mai clar: îmi poate spune orice lider naţional al PSD dacă cu Gheorghe Ştefan-Pinalty se poate face politica USL? Iar Gheorghe Ştefan-Pinalty mai înseamnă şi Elena Udrea, iar Elena Udrea înseamnă Traian Băsescu.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Avem bani, dar nu ştim cum să-i cheltuim"

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, beneficiază de ajutor asistat, prin intermediul fondurilor europene, pentru a recupera decalajele de dezvoltare socio-economică faţă de celelalte ţări. Fondurile alocate României, pentru exerciţiul bugetar 2007-2013, au fost de 33,5 miliarde euro.

Cum s-a descurcat România? Ei bine, dezastruos este puţin spus. În cei 7 ani de la aderare, România "s-a remarcat" prin cea mai mică rată de absorbţie din UE (mai precis 25% din suma totală acordată de UE), toate programele operaţionale sectoriale presuspendate şi cele mai mari corecţii financiare aplicate de Comisia Europeană. Vorbim de o şansă ratată, de miliarde de lei pierduţi, bani care ar fi putut să se regăsească în PIB-ul României, în infrastructură, în dezvoltarea şi calificarea de resursă umană, în mediul privat, în dezvoltarea mediului rural, în educaţie, în creşterea competitivităţii. Cele mai elocvente sunt datele statistice potrivit cărora România a contribuit la bugetul UE, în perioada 2007-2013, cu 8,9 miliarde euro, iar Comisia a făcut plăţi de 4,8 miliarde euro. Practic, România nu a fost capabilă nici măcar să-şi ia toţi banii înapoi.

Ce a învăţat România din toată această experienţă? Nimic. Acordul de Parteneriat cu UE, document în baza căruia se fac alocările pentru exerciţiul financiar 2014-2020, nu a fost semnat nici până la această oră, deşi ne aflăm deja în luna decembrie, iar începând cu ianuarie 2014 ar fi trebuit să putem începe depunerea de proiecte pentru fondurile alocate pentru următorii 7 ani. Motivul? Incompetenţa şi iresponsabilitatea autorităţilor de la Bucureşti. Comisia Europeană atenţiona Guvernul român că draftul Acordului de Parteneriat cu UE, prin care se stabilesc priorităţile şi instituţiile prin care ţara noastră va absorbi fondurile europene, este incoerent şi fără priorităţi clare, cerând ca acesta să fie refăcut peste vară, până în luna septembrie. O primă versiune a Acordului a fost transmisă abia în luna octombrie.

Practic, pentru a rezuma în câteva cuvinte, avem bani la dispoziţie, dar nu ştim cum să-i cheltuim. În timp ce la Bucureşti domneşte liniştea şi pasivitatea, care ne-au caracterizat în ultimii 6 ani, de la Bruxelles suntem arătaţi cu degetul, transmiţându-ne negru pe alb că nu există o identificare clară a nevoilor şi priorităţilor de finanţare pentru perioada 2014-2020, că nu există o orientare strategică în abordarea obiectivelor, constatându-se o inconsecvenţă şi o lipsă de viziune între obiective şi alocarea finanţărilor.

Dacă nu vom fi capabili de a învăţa din lecţiile perioadei 2007-2013, dacă nu vom eficientiza procesul de implementare, nu vom reduce povara administrativă şi nu vom mai tergiversa aprobarea de proiecte, şi nu doar la nivel de vorbe, dacă nu vom elimina corupţia şi nu vom aerisi aparatul stufos al managementului fondurilor, vom constata la sfârşitul anului 2020 aceeaşi situaţie ca cea prezentă.

Stimaţi guvernanţi, ar trebui să fiţi conştienţi că este timpul ca România să înceapă să crească veniturile la PIB pentru a înregistra creşterea economică necesară ţării noastre şi ar furniza şi bunăstare cetăţenilor, nu numai taxe, şi o putem face atrăgând acei bani de la UE care acum zac în rafturile Comisiei Europene.

Domnul Marian Enache:

"Limba română este limba de stat a Republicii Moldova"

În ziua de 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova privind limba română. Prin decizia Curţii Constituţionale a Republicii Moldova s-a statuat faptul că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Interpretarea dispoziţiilor art.13 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova s-a făcut în coraport cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova.

Articolul 13 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova are următorul conţinut:

"(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine. (...)"

În data de 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.691 privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Legea a fost promulgată în aceeaşi zi de către preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, şi a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.011, articolele 103, 118 din data de 27 august 1991.

Declaraţia de independenţă a considerat "actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei" şi a subliniat "dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria - parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului". Totodată, prin Declaraţia de independenţă se lua act de faptul că "Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia" şi se sublinia faptul că Sovietul Suprem al U.R.S.S. a încălcat prerogativele sale constituţionale atunci când a adoptat Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale, "fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924."

În preambulul Declaraţiei de independenţă se mai precizează faptul că "mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991."

Examinând argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului celor două sesizări privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova privind limba oficială, Curtea Constituţională a reţinut că "Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova." Curtea Constituţională a Republicii Moldova a statuat faptul că Declaraţia de Independenţă este parte integrantă a Preambulului Constituţiei şi, deci, "are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate." Considerând că Declaraţia de independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei şi nicio prevedere a acesteia nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de independenţă, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a statuat că "orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova." Implicit, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de independenţă prevalează.

Pornind de la aceste argumente, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a hotărât că, "în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate", hotărârea fiind definitivă şi, deci, nesupusă niciunei căi de atac.

Este de menţionat faptul că în opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova solicitată de Curtea Constituţională se arată faptul că "denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic", în cazul Republicii Moldova fiind "culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul «existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite»". Totodată, Academia de Ştiinţe a Moldovei a statuat că "limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma «limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine» din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română."

Preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, Alexandru Tănase, a subliniat faptul că "decizia este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial". Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă: Alexandru Tănase, Aurel Băieşu, Igor Dolea, Tudor Panţâru, Victor Popa şi Petru Railean.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Vreau să salut astăzi decizia Curţii Constituţionale din Republica Moldova de a declara limba română ca limbă oficială a ţării. Începând de săptămâna trecută, în Europa vor exista două state care vorbesc aceeaşi limbă.

Consider că este un moment istoric pentru fraţii noştri de peste Prut şi pentru toţi românii, dar şi un semnal pozitiv pentru partenerii europeni. Aceştia primesc încă o dovadă că în Republica Moldova se conturează o identitate europeană, care va da mai multă forţă în procesul de integrare pe care statul moldovenesc l-a început. Confirmarea limbii române ca limbă oficială arată că actuala clasă politică din statul vecin este dornică să reformeze statul şi simplifică relaţia cu Europa, în timp ce relaţiile cu România devin mai solide.

Totodată, reprezintă şi o decizie prin care se face dreptate faţă de actul de independenţă al Republicii Moldova, care a fost ignorat prea mult timp din cauza unor interese care nu au fost, din păcate, centrate pe cetăţeni. România şi Moldova au o relaţie specială, dată de istorie, limbă şi cultură. În prezent, relaţia dintre cele două ţări este una strânsă, existând un dialog, la nivel politic, foarte constructiv, dar şi o cooperare în proiecte de interes strategic.

Alături de preşedintele Senatului şi al Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, am fost prezent săptămâna trecută la Chişinău, tocmai pentru a transmite consensul forţelor politice de la Bucureşti pentru susţinerea parcursului european al Republicii Moldova. Este vizibil că această ţară a înregistrat în ultimii ani progrese importante, care au făcut ca relaţia cu Uniunea Europeană să se îmbunătăţească în mod constant şi am convingerea că statul român va continua să-i fie alături în vederea îndeplinirii obiectivelor cerute de Uniunea Europeană.

ă mulţumesc!

Domnul Florin Mihail Secară:

"Noul coridor de transport paneuropean «Buzescu - Sălaj»"

La aproape doi ani de când guvernează România, Victor Ponta şi cohorta sa de miniştri necunoscuţi, au mai găsit un prilej să jignească inteligenţa românilor, lansând cu surle şi trâmbiţe noul plan pentru construcţia de autostrăzi. Întrebarea logică pe care şi-ar pune-o oricare cetăţean este dacă, odată cu lansarea unui plan nou, Guvernul USL le-a finalizat pe cele deja demarate şi aflate în execuţie. Evident că nu! Cea mai mare parte a tronsoanelor aflate pe Coridorul paneuropean nr. IV, care avea termen de finalizare 2012 sau 2013, va fi finalizată în cel mai optimist scenariu în anul 2015 sau 2016. De ce? Ştim cu toţii! La mai puţin de 3 luni după ce au venit la guvernare, Victor Ponta şi ai săi au tăiat toate alocările bugetare pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură, direcţionând banii către baronii locali. 4 rectificări bugetare negative şi două bugete consecutive ale USL au îngropat toate şantierele pe care se află lucrători şi utilaje.

Guvernul "7 cenţi + TVA", aflat în totală disperare, după ce, doar cu voia sa, evaziunea fiscală a dat în clocot, a avut încă o idee "inteligentă" de a majora accizele aferente carburanţilor, cu scopul de a finanţa lucrările infrastructură, o altă ofensă adusă românilor, care ştiu şi înţeleg că suprataxarea combustibililor este doar "pohta" lui Dragnea de a avea mai mulţi bani de campanie.

"7 cenţi + TVA" nu reprezintă decât bani pentru găleţi, fulare, pungi cu ulei, zahăr şi făină frumos împachetate sub sigla "USL ia pielea de pe voi"!

Săptămâna trecută, atunci când USL a votat bugetul pentru anul 2014 într-o manieră pe care ar fi invidiat-o şi foştii membri ai Marii Adunări Naţionale, am crezut că Dragnea, Oprişan, Nicolescu sau Constantinescu se vor mulţumi cu 1,5 miliarde lei, bani de campanie primiţi prin bugetul MDRAP. M-am înşelat! Foamea baronilor locali este mult mai mare de atât! "Doar atât Victore? Doar atât? Dă-ne şi autostrăzile! Dacă nu ne dai ... nu te facem preşedinte!"

Şi uite-aşa, Victor Ponta i-a cumpărat carioci noi lui Dan Şova şi l-a pus să mâzgălească pe harta României un nou plan de autostrăzi. Orice român a rămas mut să vadă cum din Coridorul de transport paneuropean Nădlac - Constanţa a dispărut segmentul Piteşti-Sibiu, şi a apărut, în schimb, un nou Coridor, de la conacul lui Dragnea la moşia lui Oprişan şi până la "oraşul Sălaj". Nu vă faceţi iluzii, dragi români! Nu se vor construi aceste tronsoane de autostradă. USL nu este capabil să construiască nimic, dimpotrivă! Să distrugă! Să îngroape! La asta se pricep de minune! Ştergerea de pe hartă a tronsonului Piteşti-Sibiu, finanţat din bani europeni în proporţie de 95%, şi desenarea unor tronsoane vădit inutile, dar finanţate integral din banii românilor, reprezintă o altă dovadă de incompetenţă şi corupţie a Guvernului USL.

Mai mult, coridoarele de transport europene nu se pot modifica la dorinţa sau prin capriciile unor baroni locali. Ştim cu toţii că traseul Coridorului IV a fost stabilit în baza unor argumente economice obiective, precum fluxul rutier sau industria profilată pe exporturi, care poate fi sprijinită prin această investiţie. Cu toate acestea Ponta, Şova, Dragnea sau Oprişan sunt cei care dau lovitură după lovitură mediului de afaceri din România, iar prin simulacrul de "plan de autostrăzi" nu urmăresc decât să justifice taxa de "7 cenţi + TVA" şi noile studii de pre sau fezabilitate, care să alimenteze din nou conturile firmelor de partid. Pentru aceasta l-au angajat la guvern pe avocatul Şova! Autostrăzile inutile nu se vor face şi, din păcate, nici cele necesare, însă banii românilor cu siguranţă că se vor cheltui de către baroni în campaniile electorale.

Domnul Gabriel Andronache:

"Să nu ne mai despărţim niciodată!"

În aceste zile, în care poporul român are nevoie, mai mult ca oricând, de unitate, de linişte şi de viziune strategică pentru a se dezvolta armonios, Istoria nu ne dă voie să uităm, să nu rememorăm adevăratele momente de mărire ale României.

Această sfântă zi a poporului român, 1 Decembrie 1918, reprezintă o încununare a idealurilor de veacuri ale trăitorilor de pe meleagurile ţărilor noastre. Parcă toate luptele, toate sacrificiile, toate victoriile, dragostea de ţară s-au concentrat într-o singură zi: 1 Decembrie 1918.

Condiţiile sociopolitice au constituit terenul fertil pentru finalizarea întregirii teritoriului patriei noastre. Au fost oameni de seamă din conducerea ţării care au conştientizat faptul că atunci, şi numai atunci, era momentul desăvârşirii operei de veacuri: unirea. Atunci au fost conducători ai partidelor istorice, oameni de cultură şi ierarhi religioşi care au pus mai presus de interesele personale pe cele naţionale. Acestor lideri li s-au alăturat, fără a fi obligaţi, români din toate regiunile ţării: basarabeni, bucovineni, bănăţeni, olteni, dobrogeni sau moldoveni. Toţi au rostit într-un singur glas că vor UNIREA.

Considerăm că Ziua de 1 Decembrie 1918 însumează corolarul luptei românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15/28 noiembrie 1918). De fapt, Marea Unire de la Alba Iulia - o ultimă şi importantă etapă a întregirii României.

Parafrazându-l pe marele nostru istoric Florin Constantiniu, Unirea nu a fost consecinţa participării României la prima conflagraţie mondială, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional. "O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional", spunea academicianul Florin Constantiniu.

PNL se simte dator să se încline cu smerenie în faţa memoriei celor care şi-au dat viaţa în toate confruntările militare, pentru ca România să se înscrie în coordonatele statului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Cu ajutorul istoricilor de la Muzeul de Istorie a Braşovului prezint câteva date legate de acest eveniment de importanţă naţională, dar cu rezonanţe la nivelul urbei noastre. Se cuvine, astfel, să menţionăm câteva personalităţi braşovene prezente la Marea Adunare de la Alba Iulia, şi anume membrii Marelui Sfat Naţional Român, aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918, din partea Braşovului: dr. Vasile Saftu, protopop, Braşov, dr. Tiberiu Brediceanu, director de bancă, Braşov, Petru Popoviciu, proprietar, Braşov, Pompiliu Dan, înv., director, Zărneşti, Axente Baciu, profesor, Braşov, dr. Voicu Niţescu, avocat, Braşov, dr. Iosif Blaga, director gimnaziu, Braşov, Mihaiu Popoviciu, proprietar, Braşov, Nicolae Borzea, protopop, Făgăraş, dr. Nicolae Şerban, avocat, Făgăraş, dr. Ariton Pralea, avocat, Şercaia, dr. Octavian Vasu, avocat, Făgăraş, Victor Brătfălean, tipograf, Braşov, George Grădinar, tâmplar, Braşov.

Dar pentru a înţelege timpurile de atunci, e nevoie să prezentăm, pe scurt, succesiunea de date, legate de acest proces istoric.

În Basarabia, la data de 2/15 decembrie 1917, s-a întrunit Sfatul Ţării care a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat va deveni independent la 24 ianuarie/6 februarie 1918, pentru ca la data de 27 martie/9 aprilie să se hotărască unirea Basarabiei cu România.

La 15/28 noiembrie 1918, în Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei "în numele suveranităţii naţionale hotărăşte Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei cu Regatul României".

Ziua de 2 noiembrie 1918 a marcat începerea activităţii Consiliului Naţional Român Central ca guvern provizoriu al Transilvaniei. Acest for a pregătit convocarea Marii Adunări Naţionale, pentru desfăşurarea acesteia alegându-se Alba Iulia - oraş simbol în istoria românilor. Manifestările urmau să aibă loc pe Platoul Romanilor, unde puteau să defileze toţi cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba Iulia.

În acest context, în 12/25 noiembrie 1918, o delegaţie a braşovenilor, condusă de prof. Aurel Ciortea, primea autorizaţia de "a lua parte cu vot decisiv la marea adunare naţională română, convocată prin Consiliul Central Naţional Român [...] şi la alte mari adunări naţionale române [...] şi a contribui cu votul său la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan".

De remarcat faptul că printre participanţii de la Marea Unire de la Alba Iulia s-au aflat şi Junii braşoveni. Aceştia, prin tradiţie şi obiceiuri, au continuat, până în zilele noastre, să ducă ştafeta luptei pentru independenţă, credinţă şi unitate.

Ca recunoaştere a rolului major al actului Unirii, menţionăm faptul că, după dispariţia "Gazetei Transilvaniei", la Braşov va apărea "Glasul Ardealului", organul de presă al Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei. Această publicaţie a punctat principalul eveniment: învierea neamului românesc, şi anume "proclamarea Unirei cu România".

În zilele care au urmat unirii, în Braşov a fost întâmpinată Armata română, ca o armată a fraţilor, o armată cu adevărat eliberatoare.

De menţionat un fapt demn de remarcat: la 1/14 decembrie 1918, o delegaţie transilvăneană a dus actul Unirii în Bucureşti, pentru a fi predat Regelui Ferdinand. Cu această ocazie, Ion I. C. Brătianu arată în discursul său: "De o mie de ani vă aşteptăm şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată".

Liberalul Ion I.C. Brătianu a fost unul dintre puţinii oameni politici români care a avut viziunea Marii Uniri, care trebuia făcută fără condiţionalităţi din partea celorlalte puteri politice ale Europei. Liberalul Ion I.C. Brătianu a fost omul politic care nu a gândit politica pentru familia sa, ci pentru ţara sa.

Ca braşovean, trebuie să menţionez un fapt extrem de interesant: la 1 decembrie 1920, braşovenii, prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell, au dat drept cadou castelul Bran familiei regale române, care l-a stăpânit timp de douăzeci şi şapte de ani.

România Mică devenea România Mare prin rolul nemijlocit al monarhiei. După aproape 3 ani de la unire, la 15 octombrie 1922, Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi oficial, la Alba Iulia, ca regi ai României Mari. Prin această ceremonie se încununa marele vis: unirea tuturor românilor sub un singur sceptru, sub o singură coroană. Visul nu a durat mult, doar până în vara neagră a anului 1940.

Unirea a însemnat pentru românii din Transilvania să ai patria în inima ta. Atunci, într-un context european, a fost vremea formării statelor naţionale. O zi naţională este aleasă în funcţie de importanţa pentru poporul respectiv. Unirea s-a făcut pe baza imensului sacrificiu.

Toţi membrii PNL, cu tot sufletul, sunt alături de marea sărbătoare a României, urând tuturor românilor puterea de a sta uniţi şi dragoste curată de ţară. Totodată, considerăm că nu trebuie să ne aducem aminte de Unire doar la ceas aniversar, ci tot timpul: România trebuie să fie unită mereu, în gând şi faptă, şi în vreme bună, dar şi în vreme de criză !

Domnul Constantin Galan:

România a atras în luna noiembrie a acestui an peste 270 de milioane de euro ca rambursări efective făcute de Comisia Europeană din fonduri structurale şi de coeziune. Astfel, rata absorbţiei pe toate cele 7 programe operaţionale de fonduri structurale şi de coeziune ajunge la 25,96% din întreaga sumă alocată de peste 19,2 miliarde de euro.

Rodul muncii guvernului USL se vede, deoarece România se clasează pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an.

România mai poate atrage fonduri din actualul ciclu financiar al Uniunii Europene până la finalul anului 2015.

PNL, alături de colegii săi de alianţă, şi-a asumat încă de la început, în programul de guvernare, să utilizeze cât mai mult din fondurile europene existente până la sfârşitul anului 2015, recuperând întârzierile acumulate în trecut.

Guvernarea USL, care a avut drept prioritate creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, a luat o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea atragerii de bani puşi la dispoziţie de UE, fără de care rezultatele din prezent nu ar fi fost posibile. Printre acestea menţionăm:

• au fost angajaţi experţi privaţi pentru a evita pierderea de fonduri europene;
• a fost elaborat un Ghid de bune practici şi evitare a principalelor riscuri în achiziţiile publice, dedicat autorităţilor de management şi beneficiarilor;
• s-a asigurat continuitate în finanţarea proiectelor prin alocarea temporară a unor sume de la Trezorerie;
• au fost scutiţi beneficiarii privaţi de fonduri UE de la procedurile de achiziţie publică, în limita unor plafoane maxime.

În încheiere doresc să salut progresele înregistrate şi sper ca procesul declanşat de Guvernul şi de majoritatea USL din Parlament să continue pe un trend ascendent.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Guvernul USL a adus România pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, consideră că efectele măsurilor introduse de către miniştrii Guvernului Uniunii Social Liberale în sectorul fondurilor europene au dus la creşterea nivelului de absorbţie cu 1,4% în noiembrie, cel mai ridicat procent fiind semnalat la Creşterea Competitivităţii Economice.

Am reuşit să fixăm rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune la 25,96% pentru luna noiembrie, în creştere cu 1,4% faţă de octombrie. Un progres remarcabil a fost înregistrat luna trecută în Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, din cadrul Ministerului Economiei (POS CCE). Aici am avut cea mai mare creştere în procente faţă de octombrie, şi anume de 3,05%.

Ministerele conduse de liberali, printre care şi cel al Finanţelor, condus de Daniel Chiţoiu, şi cel al Economiei, condus de Andrei Gerea, îşi concentrează eforturile pentru coordonarea factorilor care contribuie la creştere economică, reuşindu-se ca şi în domeniul absorbţiei fondurilor europene să se ajungă la rezultate mulţumitoare.

Amintim faptul că prin intermediul POS CCE s-au adus 77,83 milioane de euro în noiembrie şi în total 447 milioane de euro din 2007 până în 30 noiembrie 2013, rata de absorbţie ajungând la 17,5%.

A crescut cu 1,78% absorbţia faţă de luna octombrie şi în domeniul muncii. Prin POSDRU, am luat rambursări de la CE de 62,13 milioane de euro în luna noiembrie 2013.

Programul Operaţional Regional a semnalat o creştere de 1,8%, faţă de luna octombrie, iar alte trei programe - POS Transport, POS Mediu şi Programul Operaţional Asistenţă Tehnică - au avut creşteri de sub un procent.

Un alt minister important, cel al Transporturilor, a adus României 26,8 milioane de euro în luna noiembrie 2013. În perioada ianuarie 2007-30 noiembrie 2013, România a atras prin acest program 832,67 milioane de euro, ajungând la o rată de absorbţie de 18,24%.

Făcând un bilanţ, până la sfârşitul lunii noiembrie, România a atras 4,98 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că avem o rată de absorbţie de 25,96% din fondurile structurale şi de coeziune alocate pentru actualul exerciţiu bugetar al UE. În ceea ce priveşte declaraţiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeană, acestea sunt de 5,15 miliarde de euro (26,83%), faţă de 4,96 miliarde de euro (25,85%) în octombrie.

Astfel, România se clasează pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Soluţii pentru spaţiul locativ al lui Mircea Geoană"

Domnul Mircea Geoană, fost preşedinte de o noapte al României, a mai câştigat două săptămâni în care nu a fost deranjat şi mutat din spaţiul locativ, vila de protocol pe care o ocupă ilegal de câţiva ani. Nu se mai vorbeşte de demnitatea de "înalt reprezentant al Guvernului", funcţie inventată pe hârtie, pentru ca Domnia Sa să-şi păstreze locuinţa de protocol. Probabil că şi domnul Geoană şi-a dat seama că, ocupând o astfel de eventuală funcţie, îşi pierde mandatul de senator, pentru că funcţia respectivă este incompatibilă cu cea de parlamentar. Se poate spune orice despre domnul Geoană, dar în niciun caz că ar face eroarea (fostul său şef de partid ar utiliza o altă expresie) să renunţe la calitatea de senator din "ţara pepenilor", pentru că ar pierde avantajul de a avea ceva palpabil pe masă câteva luni bune din an.

Şi totuşi nu se poate trece cu vederea faptul că domnul Geoană trage de timp şi ţine cu dinţii de locuinţa de protocol. Eu îi sugerez o soluţie din care va avea numai de câştigat, mai mult, va avea posibilitatea să ocupe o locuinţă fără să scoată un ban din buzunar pentru chirie. Cum Domnia Sa este senator în Dăbuleni, Dolj, statutul îi dă dreptul să stea în Bucureşti la hotel sau să obţină indemnizaţia pentru a-şi închiria un apartament. Cred că este cea mai bună alegere pe care Domnia Sa o poate face. Dacă însă nu va ţine cont de sfatul meu colegial, o să recurg la o măsură extremă: voi lansa un apel pe Facebook pentru o pichetare a locuinţei de protocol pe care o ocupă ilegal. Cred că domnul Geoană nu vrea să vadă sub ferestrele lui cum arată o manifestaţie "marca" Pungeşti.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Agresiunile lui Traian Băsescu"

Mai sunt exact 12 luni, atât, şi România va scăpa de Traian Băsescu! Este mult, este puţin ? Calendaristic nu este mult. Dar prin răul pe care îl mai poate face românilor este foarte mult.

În 2013, Traian Băsescu, uzând de armele sale, Curtea Constituţională, ANI, procurori cu funcţii mai mari sau mai mici, agenţii din serviciile speciale - toate politizate la maximum - a dus şi duce două războaie: împotriva parlamentarilor care au votat suspendarea sa şi, mai ales împotriva românilor, pentru că într-un număr covârşitor, depăşind orice sufragiu în favoarea sau defavoarea unei persoane, 7,4 milioane dintre ei au votat pentru demiterea lui.

Pentru cine şi-a permis să dezinformeze oficialii europeni cu privire la evenimentele 100% democratice din vara anului 2012, pentru cine şi-a permis să declare un vot legal, constituţional şi democratic din Parlament ca fiind lovitură de stat, cele două războaie duse nu reprezintă deloc o surpriză. De fapt nu este vorba de războaie, ci pur şi simplu de agresiuni:

Trei din foarte multele agresiuni nu trebuie uitate:

• Traian Băsescu în agresiunea sa contra parlamentarilor a întârziat cu 3 luni adoptarea Statutului senatorilor şi deputaţilor. Consecinţa: câteva milioane bune de lei cheltuite în plus de la buget;
• Prin blocarea adoptării în termen util a Legii referendumului cu articolul care prevede un prag de participare la urne de 30%, Traian Băsescu a blocat, cel puţin pentru un an şi jumătate (dacă nu mai mult), confirmarea prin referendum a Legii de revizuire a Constituţiei. Aici preşedintele a dat o lovitură de graţie exact poporului pe umerii căruia plânge demagogic. Cele mai multe amendamente pe fond, adoptate la proiectul de revizuire a Constituţiei şi care în proporţie de 95% vizează noi drepturi cetăţeneşti, au fost opera reprezentanţilor societăţii civile. Niciodată într-o Constituţie a României nu au intrat atâtea articole care să vizeze direct cetăţeanul. Şi totuşi această Constituţie nu poate fi supusă consultării populare din cauza ambiţiilor personale ale lui Traian Băsescu;
• Acum, Traian Băsescu blochează intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat. Nu cu parlamentarii, nu cu miniştrii de la Palatul Victoria se războieşte aici preşedintele - deşi în aparenţă aşa reiese -, ci tot cu cetăţenii acestei ţări. Pentru că întârzierea intrării în vigoare a bugetului pe 2014 va produce pentru primele două luni ale anului o serie de disfuncţionalităţi care vor fi resimţite de populaţie. Traian Băsescu se cramponează de acciza de 0,7 eurocenţi, invocând apocalipsa scumpirilor. În 4 ani, dintre care 3 ani şi jumătate de regim Băsescu-PDL, benzina s-a scumpit cu 50%. Imens! Nu l-am auzit însă vreodată pe preşedinte să facă vreo referire pe acest subiect.

Un cunoscut analist politic a făcut luni o paralelă între Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu. Traian Băsescu dă dovadă de o înclinaţie ceauşistă absolut evidentă. Se pricepe şi la agricultură, şi la economie, şi la combustibil, şi la sănătate. Aş mai adăuga şi alte domenii: educaţie, cultură, istorie, justiţie, politică externă. Da, din păcate aşa stau lucrurile. Este mai grav decât la Nicolae Ceauşescu. Nu ştim dacă acesta chiar se credea depozitarul tuturor cunoştinţelor. Noi am aflat acest lucru pentru că propaganda de partid şi-a făcut datoria. Dar Traian Băsescu chiar crede că se pricepe la toate domeniile, şi nu ezită să ne-o spună. Şi ca şi în cazul preşedintelui antedecembrist, din cauză că "se pricepea la toate", a avut de suferit românul şi România. Şi acum suntem pe acelaşi drum.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

România a găzduit de curând cea de-a treia ediţie a Forumului Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est, eveniment care a beneficiat de prezenţa premierului Republicii Chineze, Li Keqiang, şi a şefilor de guvern sau reprezentanţilor la rang de miniştri din 16 state central şi est-europene. La summit au participat, de asemenea, peste 1.000 de oameni de afaceri din aceste ţări europene şi din China, interesaţi de cele cinci teme majore aflate pe ordinea de zi a discuţiilor: energie, agricultură, turism, IT&C şi infrastructură.

Acest moment este pentru România cel mai important eveniment politic şi economic din anul 2013 şi una dintre cele mai însemnate reuniuni găzduite de ţara noastră. Amploarea summitului a fost dată şi de faptul că premierul chinez s-a aflat la prima vizită în Europa Centrală şi de Est, după preluarea funcţiei, în martie anul acesta, fiind totodată prima vizită a unui premier chinez în România în ultimii 19 ani.

Relaţiile româno-chineze au o tradiţie politică şi de bună colaborare îndelungată, datând de la jumătatea secolului trecut, când au fost stabilite primele relaţii diplomatice la rang de ambasadă.

Mai mult, România a fost printre primele ţări care a recunoscut oficial Republica Populară Chineză, iar relaţiile diplomatice şi economice dintre cele două ţări au fost extrem de fructuoase până în 1989.

Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat un nou început al relaţiilor româno-chineze, în încercarea de a valorifica potenţialul uriaş de colaborare economică şi comercială. Astfel, China este primul partener comercial al României în Asia şi ocupă locul 16 printre investitorii străini în ţara noastră.

În primele 10 luni ale anului 2013, schimburile comerciale între China şi România s-au ridicat la 3,27 miliarde de dolari. Investiţiile chineze în România sunt în valoare de 160 de milioane de dolari, în timp ce investiţiile româneşti în China sunt de 280 de milioane de dolari. Exporturile româneşti în China au crescut de la 360 de milioane de dolari în 2008 la aproape un miliard de dolari anul trecut.

Ambele ţări doresc o intensificare a schimburilor comerciale, Guvernul chinez încurajând firmele să importe produse româneşti şi să ia parte la târgurile comerciale organizate în România. Ţara noastră este privită de către oficialii chinezi ca cea mai bună poartă de acces către piaţa europeană, iar România trebuie să aibă în vedere extinderea şi dezvoltarea acestui parteneriat strategic, în condiţiile în care vorbim despre China, al doilea gigant economic al lumii după SUA.

Revenind la lucrările forumului amintit, acesta s-a încheiat cu adoptarea documentului Bucharest Guidelines, care prevede promovarea investiţiilor şi afacerilor în domeniul infrastructurii, IMM, agriculturii, transporturilor feroviare şi telecomunicaţiilor.

În acest context, România şi China au semnat 13 acte de colaborare în diferite domenii, de la energie nucleară până la exportul de carne de porc spre China. Primele pe listă sunt proiecte energetice de 8,7 miliarde de euro, printre care se numără reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, realizarea proiectului termoelectric de la Rovinari - Complexul Energetic Oltenia, investiţia într-o linie ferată de mare viteză, precum şi acordul pentru comerţul internaţional cu bovine şi carne de porc congelată.

Monitorizarea acestor acorduri şi îndeplinirea angajamentelor asumate de ambele părţi devine obligatorie, astfel încât aceste proiecte să nu rămână doar pe hârtie şi să depăşească faza bunelor intenţii şi a discuţiilor de la Bucureşti.

Materializarea acestor proiecte de investiţii poate întări rolul economic al României ca stat membru al Uniunii Europene, după modelul Germaniei, principalul partener al Chinei în zona europeană, spulberând atât opiniile sceptice ale unor consilieri prezidenţiali, aflaţi de fiecare dată în treabă când vorbim de interesele noastre economico-strategice, cât şi posibile îngrijorări şi rezerve formulate dinspre Uniunea Europeană.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Prin complexitatea lor deosebită, de natură politică, economică şi socială, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt cele mai importante acte normative care se dezbat anual în Parlamentul României.

Dezbaterile şi votul privind cele două proiecte pentru anul 2014 s-au încheiat săptămâna trecută, motiv pentru care e timpul să tragem câteva concluzii, după cum urmează.

Prima observaţie se referă la măsura responsabilităţii politicienilor, fie în opoziţie sau la putere, faţă de aceste proiecte, care trasează coordonatele macroeconomice ale economiei româneşti pentru anul viitor şi descrie modul în care România îşi valorifică potenţialul şi resursele pentru a le distribui echitabil, după priorităţile şi interesele cetăţenilor.

Guvernul Ponta, expresia majorităţii USL din Parlament, a prezentat pentru al doilea an consecutiv un buget realist, echilibrat, gândit pentru a continua repararea nedreptăţilor fostei guvernări faţă de cei mai mulţi dintre români, pentru a respecta promisiunile din opoziţie şi pe cele asumate în faţa partenerilor internaţionali şi, mai ales, pentru a revigora economia, după rezultatele pozitive din acest an.

În schimb, opoziţia a pus în scenă, tot pentru al doilea an consecutiv, acelaşi circ de prost gust cu actori demagogici, mulţi dintre ei părtaşi ai reprezentanţilor dezastruoase din perioada 2009-2011. Diferenţa de abordare este evidentă şi e favorabilă puterii, atât din perspectiva profesionalismului, cât şi din perspectiva onestităţii politice.

A doua concluzie are în vedere măsura respectării angajamentelor asumate şi modul în care cifrele bugetului vor putea îmbunătăţi nivelul de trai al cetăţenilor.

Astfel, în 2014, pensiile vor fi indexate cu 3,76%, salariile cadrelor didactice cu vechime mai mică de 6 ani vor creşte cu 10%, subvenţia pentru studenţii din cămin, cu acelaşi procent, în timp ce medicii rezidenţi şi farmaciştii, trimişi altădată de însuşi şeful statului să profeseze în Occident, pentru a putea trăi decent, vor primi lunar o bursă în valoare de 670 ron.

Salariul minim brut va fi majorat în 2 etape, ajungând la 900 de lei, măsură de care va beneficia aproximativ 1 milion de angajaţi din sectorul de stat şi din mediul privat, în timp ce numărul mediu de salariaţi va ajunge la 4,57 milioane persoane, iar câştigul salarial mediu va creşte de la 1.594 lei la 1.676 lei.

Investiţiile, atât de necesare pentru dezvoltarea economiei româneşti, sunt în sumă de 40 de miliarde lei, aproximativ 6% din PIB, cu accent major pe derularea proiectelor din fondurile europene. În acest domeniu, Guvernul estimează atingerea unei rate de absorbţie de 80-100% a fondurilor structurale şi de coeziune nerambursabile până la sfârşitul anului 2015, o ţintă realistă după progresele înregistrate în ultimul an de Ministerul Fondurilor Europene.

Ca atare, există o deosebire fundamentală între prestaţiile echipelor guvernamentale ale PDL şi USL şi între modelele bugetare promovate de acestea. În perioada 2009-2011, promisiunile electorale au fost abandonate şi, deşi au fost accesate tranşe solide din împrumuturile externe, efectele pentru populaţie s-au dovedit negative, atât banii ţării, cât şi cei împrumutaţi dispărând în buzunarele clientelei politice. Măsurile propuse de USL au respectat angajamentele asumate şi s-au regăsit în pensii, în salarii, în economie, fără a atrage fonduri suplimentare din acordul de tip preventiv.

Din păcate, preşedintele Băsescu transformă Legea bugetului de stat într-un instrument de luptă în cadrul războaielor politice pe care le poartă fără discernământ, frontul conflictual pe care îl deschide fiind, şi de această dată, îndreptat împotriva intereselor românilor.

Fac un apel către preşedintele Băsescu să oprească acest război şi să promulge Legea bugetului de stat, dovedind în ceasul din urmă responsabilitate în faţa cetăţenilor şi respect pentru instituţiile statului, mai ales că Guvernul USL a dovedit disponibilitatea de a negocia cu organismele internaţionale, pentru stabilirea unei soluţii de compromis, cât mai favorabilă cetăţenilor.

În caz contrar, refuzul de a promulga această lege devine opţiunea sa personală, a omului Băsescu, fără legătură cu fişa postului, cu realitatea economică şi cu instituţia prezidenţială, afectată şi discreditată de acest joc politicianist.

Domnul Titi Holban:

"Bugetul pentru 2014 - o dovadă a respectării angajamentelor de către USL"

Parlamentul a adoptat săptămâna trecută cele mai importante proiecte de lege care vizează evoluţia României pentru anul viitor, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, motiv pentru care se impun câteva concluzii.

USL îşi propune în anul 2014 să susţină creşterea economică înregistrată în acest an şi să continue măsurile economice pentru sprijinirea cetăţenilor după ce obiectivele politicii fiscale şi angajamentele din 2013 au fost atinse.

În acest an, am reuşit creşterea salariului minim cu 15%, măsură de care au beneficiat sute de mii de români. De asemenea, ne-am ţinut de cuvânt şi am crescut salariile bugetarilor cu 15%, ceea ce a dus la o majorare a veniturilor pentru un milion de angajaţi din sistemul bugetar. O noutate pentru politica economică din România din ultimii ani o reprezintă creşterea pensiilor, măsură al cărei impact a fost resimţit de peste 5 milioane de cetăţeni.

Dacă în 2013 am reuşit să creştem nivelul economic al României şi să instituim un echilibru între creşterea economică şi dreptatea socială, pentru 2014 ne-am propus să mergem mai departe cu măsurile economice de care să beneficieze românii.

Ca atare, pentru anul viitor a fost construit un buget care promovează un model de creştere echilibrată, care continuă repararea tuturor nedreptăţilor sociale din perioada 2009-2011. Actualul buget schimbă modelul economic pe care ţara noastră l-a avut în perioada guvernării PDL, ce susţinea austeritatea doar prin tăieri de salarii şi ajustări bugetare.

Astfel, din bugetul pentru anul viitor, 47,7 miliarde de lei sunt atribuite pentru salarii, 52 de miliarde pentru pensii, iar 20 de miliarde pentru plăţi de asistenţă socială. De asemenea, anul viitor va avea loc şi creşterea salariului minim la 900 de lei, ceea ce va aduce beneficii pentru aproximativ 1 milion de salariaţi.

Creşterea economică din 2013 ne permite să majorăm salariul minim cu 12,5%, pensiile cu 3,76% şi venitul minim garantat cu 5%. Totodată, sunt prevăzute resursele necesare atât pentru finanţarea suplimentară a unor domenii de importanţă strategică, precum educaţia şi sănătatea, cât şi pentru majorările salariale şi creşterile de pensii pe care le-am promis, 10% pentru cadrele didactice cu vechime mai mică de 6 ani şi o bursă de 670 de lei pentru medicii rezidenţi şi farmacişti.

Una dintre ţintele majore ale bugetului pe 2014 este creşterea sumelor alocate pentru investiţii, care vor ajunge la 6% din PIB, în cuantum de 40 miliarde lei. Totodată, mediul de afaceri se va dinamiza şi mai mult ca urmare a accelerării absorbţiei fondurilor europene, menţinerii cotei unice şi reducerii CAS de la 1 iulie 2014.

Toate aceste cifre demonstrează că bugetul de stat este realist şi că proiectul USL pentru România merge mai departe pentru asigurarea relansării economice a României şi a bunăstării cetăţenilor, în ciuda criticilor şi pesimiştilor de serviciu, în frunte cu eternul demagog al ţării, preşedintele Băsescu.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Guvernul USL, încă de la preluarea mandatului, a încercat să facă dreptate diferitelor categorii afectate de guvernarea Boc, astfel că: salariile bugetarilor au fost reîntregite, pensionarilor le-au fost redaţi banii reţinuţi ilegal, corupţia şi incompetenţa, marca PDL, a fost stopată, au fost redeschise 17 spitale închise abuziv în perioada 2010-2012 şi, în acelaşi timp, au fost deblocate posturile din sănătate, au fost deblocate şi toate programele de finanţare europeană, iar gradul de absorbţie al acestora a crescut de la 7% la 25%.

Este timpul acum să ne dedicăm şi copiilor merituoşi, cei care reprezintă viitorul acestei ţări, să încercăm să le oferim recompense cât mai aproape de realizările lor şi să creăm un cadru care să le permită să studieze şi să lucreze, mai apoi, în ţară.

În ultimii ani, această categorie socială a fost ignorată de guvernele anterioare, care au uitat să creeze locuri de muncă pentru tineri, să le ofere salarii corespunzătoare, locuri de odihnă, studii gratuite sau locuri în cămine.

Deoarece încă din campania electorală am susţinut adoptarea unor măsuri care să stimuleze tinerii, iată că Ministerul Educaţiei a publicat un ordin prin care creşte valoarea premiilor acordate elevilor medaliaţi la olimpiadele internaţionale din 2013, cu sume cuprinse între 50 şi 260 de lei, această majorare din urmă fiind acordată doar olimpicilor medaliaţi cu aur. Astfel, elevii români care au obţinut premiul special pentru medalia de aur şi punctaj maxim la olimpiadele internaţionale, în 2013 vor primi de la Ministerul Educaţiei un premiu de 12.440 de lei, în creştere cu 260 de lei faţă de valoarea stabilită pentru performanţele de anul trecut (12.180 de lei). De asemenea, faţă de 2012, valoarea premiilor oferite de minister pentru olimpicii internaţionali care au venit acasă în 2013 cu premiul I, II, III sau cu menţiune creşte cu sume cuprinse între 210 şi 90 de lei.

Până în septembrie 2013, 161 de elevi români au adus României medalii şi premii la olimpiadele internaţionale, 29 dintre ei intrând pe lista olimpicilor "de aur" ai ţării.

Salutăm acest demers menit să susţină excelenţa şi performanţa copiilor şi tinerilor. Acesta, coroborat cu un alt program al Guvernului creat special pentru tinerii români cu rezultate deosebite în cercetare, care aleg să rămână să studieze în România şi să îşi facă un viitor în ţară, vor avea menirea de a convinge tinerii români să rămână să studieze şi să creeze aici, aşa cum este firesc.

Considerăm că este necesar să stimulăm aceşti tineri, deoarece ei reprezintă viitorul, sunt tot ce avem mai bun şi din păcate, în ultima perioadă au fost influenţaţi de diverse probleme sociale şi economice, pe care Guvernul Ponta încearcă să le înlăture.

Domnul Ion Mocioalcă:

Şansa de a fi "tigru"!

China a dat naştere celei mai vechi civilizaţii din lume şi are o istorie ce datează din urmă cu 3500 de ani. Are una dintre cele mai importante culturi ale lumii, alături de cele ale Indiei, Egiptului şi Mesopotamiei, şi una dintre cele mai fascinante care au existat vreodată. În zilele noastre, multe din obiectele care ne înconjoară poartă eticheta "Made in China". Puţini ştiu însă că unele dintre cele mai importante invenţii, care au asigurat progresul civilizaţiilor, provin tot din China. Câteva dintre ele, cunoscute drept Cele patru mari invenţii, ocupă un loc foarte important în cultura chineză, ca simboluri ale avansului său tehnologic. Este vorba de busolă, praful de puşcă, hârtia şi prima presă tipografică.

La finele anilor ’70, China a declanşat un amplu program de reforme economice şi de reală deschidere către exterior, proces ce a condus la o dezvoltare semnificativă a întregii societăţi, culminând, în anul 2010, cu "detronarea" Japoniei ca a doua economie a lumii, după cea a S.U.A. Estimările analiştilor economici converg spre o singură întrebare: nu dacă economia Chinei va deveni numărul 1, ci când! Se vehiculează două orizonturi de timp, şi anume 2027, potrivit companiei de investiţii bancare Goldman Sachs, respectiv finele acestui deceniu, conform companiei de consultanţă şi audit PricewaterhouseCoopers.

Iată, aşadar, despre cine vorbim, la cine încercăm să ne raportăm în această vastă şi complexă luptă de supravieţuire la nivelul economiei mondiale, caracterizată de un frenetic proces al globalizării.

Potrivit datelor furnizate de EUROSTAT, la noi în ţară agricultura ar putea fi unul din motoarele care ar genera un aşteptat progres al economiei, alături de atragerea fondurilor europene şi a investiţiilor străine, ţinte identificate, de altfel, şi de actualul executiv, care caută cu perseverenţă soluţii pentru ca România să cunoască o reală şi constantă creştere a produsului intern brut, reflectat, ulterior, şi în nivelul de trai al cetăţeanului.

La cea de-a treia ediţie a Forumului Economic Europa Centrală şi de Est - China, organizat la Bucureşti luna trecută, au participat 1200 de oameni de afaceri, o prezenţă de patru ori mai mare decât acţiunea similară desfăşurată anul trecut la Varşovia.

Ambasadorul Chinei la Bucureşti, doamna Huo Yuzhen, a afirmat că în perioada următoare se vor implementa toate acordurile încheiate între România şi China, care prevăd investiţii chineze în valoare de cel puţin 4.6 miliarde euro. Cea mai mare parte din suma invocată va fi alocată proiectului de extindere a Centralei Nucleare de la Cernavodă. În afară de acest proiect, România şi China au mai semnat acorduri de intenţie privind realizarea unor investiţii în termocentrale noi, într-o hidrocentrală uriaşă de pompaj, precum şi în alte proiecte de infrastructură. Totodată, o companie privată din România a semnat un acord pentru construcţia unui parc eolian în judeţul Vaslui, prilej cu care un important producător chinez de turbine eoliene va livra 100 de unităţi pentru un proiect eolian benefic unei zone mai puţin dezvoltate din ţara noastră.

Aceste demersuri reprezintă doar o parte din uriaşul potenţial pe care ţara noastră l-ar putea valorifica din relaţia cu China, relaţie neglijată, din păcate, în ultimii ani şi ca urmare a "viziunii" principalului responsabil cu politica externă a României. De altfel, zilele trecute, premierul britanic David Cameron a condus cea mai mare delegaţie comercială trimisă vreodată în China de Marea Britanie, prilej cu care a afirmat următoarele: "Anumite persoane din Europa şi din alte părţi observă mutaţiile care au loc în lume şi vor să izoleze China în spatele unei cortine de bambus şi bariere comerciale. Marea Britanie vrea în schimb să dărâme aceste bariere."

Cât despre unele suspiciuni venite dinspre Bruxelles cu privire la natura noului parteneriat româno-chinez, închei, cu permisiunea dumneavoastră, parafrazând un important lider politic, fostul preşedinte al S.U.A John F. Kennedy: "Înainte de a vă întreba ce face România pentru Bruxelles, întrebaţi-vă ce face Bruxellesul pentru România."

Nu de alta, dar ar fi păcat ca ţara noastră să rateze şansa de a deveni... "tigru", fie el şi unul ceva mai mic, în acest spaţiu ceva mai pauper din centrul şi sud-estul Europei.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Cutia de poştă e plină de citaţii la CNPR - Regiunea Nord-Est!"

După ce Guvernul Ponta şi-a propus scoaterea Poştei Române din situaţia dezastruoasă în care au lăsat-o guvernele portocalii, iată că apar primele semne de redresare a situaţiei şi odată cu ele ies la iveală şi primele fapte care ar putea constitui elementul material al unor infracţiuni deosebit de grave, anume: înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, infracţiuni care au concurat, fiecare în parte, prin activitatea autorilor lor, la situaţia financiară la limita supravieţuirii a acestei instituţii.

Presa românească a semnalat de nenumărate ori faptul că Poşta Română a fost asimilată unui grup infracţional care şi-a stabilit câmpul de luptă tocmai în bugetul acestei instituţii. În această ordine de idei, fostul director regional al Direcţiei Nord-Est a Poştei Române şi fostul consilier judeţean al CJ Iaşi, Ursanu Radu Ionel, ce ocupă în prezent funcţia de inspector de securitate poştală, a beneficiat de multiple decontări pentru deplasări fictive, aşa cum rezultă din documentele emise de Consiliul Judeţean Iaşi şi Poşta Română. În fapt, în perioada 2-10 septembrie 2012, în calitate de consilier judeţean la Consiliul Judeţean Iaşi, face o vizită în Republica Populară Chineză, în aceeaşi perioadă, întocmindu-şi şi foaie de prezenţă prin care a atestat faptul că se afla la locul de muncă câte 8 ore zilnic, reuşind să beneficieze atât de veniturile salariale, cât şi de drepturile ce decurgeau din deplasarea în statul străin.

Rezoluţia infracţională nu s-a oprit aici, fostul director al Direcţiei Regionale de Poştă Nord-Est beneficiind în mod necuvenit de diurnă şi decontarea combustibilului pentru mai multe deplasări, dintre care amintim:

• 27 iunie 2011 - conform ordinului de deplasare nr.193 se află la ora 10,00 la OJP Bacău şi în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, se afla şi în cadrul şedinţei ordinare de plen a Consiliului Judeţean Iaşi, desfăşurată în municipiul Iaşi.
• 30 septembrie 2011 - conform ordinului de deplasare nr.277 se află la OJP Neamţ, ora de sosire fiind 9,25, iar în aceeaşi zi la ora 10,00 se afla şi în Sala Galbenă a Prefecturii Iaşi la şedinţa ordinară de plen a Consiliului Judeţean.
• 14 noiembrie 2011 - potrivit ordinului de deplasare nr.361 se afla la OJP Suceava la ora 9,35, ora sosirii, în timp ce la ora 10,00 era prezent şi la şedinţa ordinară de plen a Consiliului Judeţean Iaşi.
• 6 decembrie 2011 - potrivit ordinului de deplasare nr.369 se află la ora 9,55 la OJP Neamţ şi după doar 5 minute, la ora 10,00, se afla şi în cadrul şedinţei extraordinare de plen a Consiliului Judeţean Iaşi.
• 19 decembrie 2011 - conform ordinului de deplasare nr.371 la ora 9,15 soseşte la OJP Botoşani, pentru ca, începând cu ora 10,00, să se afle şi la şedinţa ordinară de plen a Consiliului Judeţean Iaşi, conform procesului-verbal de şedinţă.

Din analiza ordinelor de deplasare rezultă evident faptul că acestea sunt datate în ziua deplasării, plecarea din Iaşi având loc de fiecare dată la ora 7,00 sau 7,30, în condiţiile în care programul de lucru începea la ora 8,30, fapt pentru care considerăm că ordinele respective, deşi poartă data întocmirii ziua deplasării, acestea au fost efectuate ulterior şi antedatate. Prejudiciul adus unităţii a constituit şi obiectul unei plângeri penale depuse la Parchetul de lângă Judecătoria Iaşi la data de 15 octombrie 2013.

Considerând că direcţia Regională Nord-Est a Poştei Române este propria feudă şi manifestând un dispreţ total faţă de dispoziţiile legale, domnul fost director a efectuat în intervalul ianuarie 2011 - aprilie 2012 deplasări nejustificate pentru care a încasat diurnă şi cheltuieli de transport în valoare de peste 11.000 de lei. Conform unui raport a CNPR fostul director regional a efectuat în perioada amintită 86 de deplasări fără aprobarea CNPR, în unele cazuri folosind ordinele de deplasare fără nicio semnătură de aprobare, în altele reuşind să deconteze chiar două ordine, iar în cele mai multe folosind semnături de aprobare ale persoanelor care erau în subordinea sa şi care, legal, nu aveau dreptul de a-i aproba aceste ordine, şi anume: Vieru Florentina (director economic), Limbău Laura (director de exploatare), Donea Liliana (şef birou juridic).

Mai mult, dovedind capacitatea crescută de a disimula adevărul, domnul director a decontat bonuri obţinute de la benzinării care se află în alte judeţe decât acelea de destinaţie. Astfel, deplasându-se în localitatea Berezeni, judeţul Vaslui fără aprobarea CNPR, a încasat diurnă şi contravaloarea combustibilului, decontând bonurile fiscale pentru carburant obţinute de la o benzinărie din municipiul Bacău. Mai mult, în data de 14 ianuarie 2012, aceeaşi persoană s-a deplasat la OJP Neamţ, fără aprobarea CNPR, încasând diurna şi contravaloarea combustibilului pentru care a depus bon fiscal din localitatea Moineşti, judeţul Bacău, bon emis la data de 24 decembrie 2010! Nu în ultimul rând, la data de 12 ianuarie 2011, acelaşi director efectuează o deplasare la Suceava, încasând diurna şi decontarea combustibilului, depunând pentru decontare bonuri fiscale emise la data de 10 decembrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi 11 ianuarie 2011 de la staţii de benzină din Cluj şi Comăneşti, judeţul Bacău.

Este evident faptul că domnul Ursanu, fost director al Direcţiei Regionale Nord-Est a Poştei Române, a obţinut diurne şi decontare de combustibil în mod ilegal, aducând un prejudiciu mare instituţiei. Prin modul de săvârşire a acestor fapte care ar putea avea relevanţă penală, domnul fost director a dovedit că manifestă un dispreţ total faţă de dispoziţiile legale care guvernează activitatea pe care o desfăşura. Dacă în ţară existau permanent plângeri ale populaţiei cu privire la întârzierea coletelor poştale, domnul director Ursanu nu numai că excela în punctualitate, dar demonstra performanţe greu de atins până şi de cosmonauţii americani, reuşind să ajungă în numai 5 minute de la OJP Neamţ la Consiliul Judeţean Iaşi. Nu putem să nu amintim şi de capacitatea deosebită de teleportare a fostului director care zilnic participa aproape concomitent atât la întrunirile delegaţiei Consiliului Judeţean Iaşi, în provincia Jilin din Republica Populară Chineză cu oficiali ai ţării- gazdă, cât şi la programul zilnic de 8 ore de la Direcţia Regională Nord-Est a Poştei Române.

Având în vedere cele semnalate, solicit organelor competente să lămurească urgent situaţia de la Direcţia Regională Nord-Est a Poştei Române, pentru ca vinovaţii pentru dezastrul financiar în care a fost lăsată instituţia de regimul Traian Băsescu să fie traşi la răspundere.

Domnul Daniel Iane:

Tema declaraţiei mele politice de astăzi constă în explicarea importanţei majore a semnării de Guvernul USL a 52 de contracte pentru finanţarea în vederea dezvoltării domeniului IT din România.

Semnarea unui număr de 52 de contracte, cu o valoare de 140 de milioane de euro, fonduri europene nerambursabile, în vederea finanţării dezvoltării societăţii informaţionale, este un demers extrem de bine-venit în vederea optimizării sistemului informatic al administraţiei publice şi pentru îmbunătăţirea semnificativă a relaţiei cu cetăţenii.

Unul dintre obiectivele propuse la semnarea acestor contracte este achiziţionarea unor servicii de dezvoltare şi a unor servicii software, în vederea actualizării şi îmbunătăţirii sistemului informatic destinat gestiunii Registrului Agricol într-un format electronic. Beneficiarii acestui segment de finanţare sunt, în principal, consiliile judeţene.

O a doua categorie de proiecte ce vor intra în acest program de finanţare europeană, de care vor beneficia instituţii precum Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, Ministerul Afacerilor Externe, Oficiul Român pentru Adopţii, Inspecţia Muncii sau Centrul Naţional de Management al Societăţii Informaţionale, constă în dezvoltarea programului E-guvernare. Prin măsurile ce urmează a fi implementate, Guvernul îşi propune combaterea muncii la negru, creşterea eficienţei, a transparenţei şi a calităţii serviciilor oferite de Inspecţia Muncii.

Cea de-a treia categorie de proiecte, stabilite prin aceste contracte semnate de Guvernul României, este crearea unui sistem informatic integrat în vederea prevenirii conflictelor de interese în achiziţiile publice. Interoperabilitatea sistemelor informatice în vederea prevenirii conflictelor de interese în cazul achiziţiilor publice este un proiect prin intermediul căruia cetăţenii şi mediul de afaceri pot fi coparticipanţi direcţi în semnalarea situaţiilor generatoare de conflicte de interes şi totodată va creşte şi capacitatea de răspuns, într-un timp mai scurt, a instituţiilor centrale la solicitările cetăţenilor, mediului de afaceri sau ale administraţiei publice locale. În acelaşi timp, anumite fonduri vor fi destinate construirii unui sistem naţional de protecţie a infrastructurilor IT de interes naţional împotriva ameninţărilor din spaţiul cibernetic. Pentru această a treia categorie de proiecte, de interoperabilitate, beneficiarii vor fi Secretariatul General al Guvernului, Agenţia Naţională de Integritate şi Serviciul Român de Informaţii.

Instituţiile publice au nevoie să intre într-un proces de tehnologizare. Informatizarea instituţiilor publice centrale sau a administraţiei publice locale este o condiţie obligatorie dacă ne dorim o eficientizare a activităţii la nivelul întregii administraţii. Tehnologiile informaţionale moderne au devenit o sursă strategică în dezvoltarea societăţii. Fluidizarea, simplificarea şi eficientizarea randamentului de interacţiune cu cetăţeanul depind de informatizarea administraţiei, care este un proces de lungă durată şi care trebuie să fie etapizat.

Impactul TIC asupra întregii vieţi economice, sociale sau culturale este unul extraordinar. Prin semnarea celor 52 de contracte cu finanţare europeană nerambursabilă, Guvernul USL acţionează în sprijinul cetăţeanului, dorind să ofere un acces cât mai larg şi nediscriminatoriu la servicii publice de calitate, fapt care se poate întâmpla doar prin adaptarea administraţiei publice la tehnicile moderne de comunicare şi relaţionare. În acelaşi timp, pe termen lung, vom putea vorbi şi de reducerea tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei prin reducerea substanţială a costurilor de operare a anumitor servicii.

Un alt beneficiu al societăţii informaţionale este coparticiparea cetăţenilor la actul guvernării prin asigurarea unui acces facil la grupuri de discuţii online, la interacţiuni directe cu diferite instituţii ale statului sau organizaţii publice. Participarea civică extinsă conduce la dezvoltarea calităţii democraţiei româneşti. Participarea civică şi o mai bună informare cu privire la anumite politici sau acţiuni guvernamentale poate determina proiectarea unor politici publice mai bune. Acest fapt, coroborat cu viitoarea capacitate a cetăţenilor sau a reprezentanţilor mediului de afaceri de a putea urmări online şi eventual de a putea reclama potenţiale conflicte de interese este un demers prin care transparenţa achiziţiilor publice va fi una totală. Informatizarea administraţiei publice din România va rămâne un proiect ce va beneficia de o atenţie sporită din partea USL, avantajele ce decurg din acest demers fiind premisele dezvoltării României.

Domnul Ioan Tămâian:

"Contractele în care statul român este parte trebuie studiate atent"

Urmare a apariţiei în mass-media a detaliilor despre semnarea contractului de asociere în participaţiune pentru 15 ani în domeniul videoloteriei, dintre Loteria Română şi grupul austriac Novomatic, salutăm iniţiativa Guvernului care garantează României prin această acţiune un venit proporţional de minimum 75 milioane euro prin împărţirea veniturilor nete între cei doi parteneri în cotă de 50% - 50%. Totodată, este de lăudat şi iniţiativa de selectare a următorului partener pentru serviciile de loterie 6/49, 5/40 şi Joker care să poată asigura continuarea serviciilor actuale de loterie oferite de Intralot şi Intracom, partenerii greci, cu care contractul s-a terminat la data de 30 noiembrie 2013, în speranţa că noul contract negociat a fost mult mai bun decât cel din 2003, deoarece, timp de zece ani, din 2003 şi până acum, România a încasat doar 20% din încasările brute, restul de 80% fiind încasat de către partenerii greci.

În acelaşi fel în care a fost studiat şi stopat proiectul de exploatare de la Roşia Montană, care în forma propusă nu era în avantajul statului, sunt necesare a fi studiate şi renegociate şi alte contracte de interes naţional, dintre care amintim Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, CFR Marfă (în curs de perfectare), precum şi alte afaceri din diverse domenii. Nu trebuie omise contractele privind construirea şi reabilitarea unor drumuri naţionale, care în ţara noastră costă de cel puţin două ori mai mult decât în alte ţări ale Comunităţii Europene. Preţul construirii unui kilometru de autostradă, conform informaţiilor oferite presei, costă statul român la momentul actual între 3,86 milioane euro şi 6,1 milioane euro, dar cei 54 de kilometri ai autostrăzii Transilvania au costat în trecut 1,25 miliarde de euro, adică 23,15 milioane euro/km, conform Ziarului Financiar. În schimb, în Bulgaria, un kilometru de autostradă costă aproximativ 2,2 milioane euro, conform declaraţiilor premierului bulgar, adică de 10,5 ori mai puţin decât la noi. Se cuvine să ne întrebăm dacă autostrăzile noastre sunt "poleite cu aur" şi vor rezista în timp nelimitat fără reparaţii, sau diferenţa de sume a fost dirijată voit spre alte direcţii neştiute de cetăţenii tării.

Faţă de aceste contracte încheiate în trecut şi mult prea păguboase pentru România, mă întreb, atât în calitate de deputat, cât şi în calitate de cetăţean al României, cine a stat la baza acestor contracte păguboase, cine a avut un interes vădit să menţină ţara într-un mediu de afaceri păgubos şi, ca toţi cetăţenii României, îmi pun întrebarea dacă aceste persoane vor fi vreodată trase la răspundere pentru faptele lor.

Consider că este absolut necesar ca Guvernul, în calitate de organ executiv al statului, să analizeze împreună cu legislativul, respectiv Parlamentul, clauzele contractelor importante, precum şi să verifice şi să renegocieze anumite contracte păguboase încheiate în trecut. În ceea ce priveşte averea naţională, cred că este obligatoriu să aflăm părerea tuturor cetăţenilor şi abia pe urmă parlamentarii să voteze în cunoştinţă de cauză, şi nu la comandă politică. Astfel, cunoaşterea în detaliu a tuturor amănuntelor importante ar duce la tranzacţii profitabile pentru statul român, fără a mai fi nevoie de înfiinţarea şi intervenţia unor comisii speciale parlamentare care să verifice corectitudinea clauzelor, după redactarea şi încheierea contractelor.

Domnul Ioan Balan:

"Prigoana USL asupra primarilor"

Nu cred că mai este cineva care să nu fi băgat de seamă că USL împarte ţara pe din două şi că face o diferenţă practică între cetăţeni USL-işti şi ceilalţi cetăţeni. Prima categorie de cetăţeni există pentru guvernarea USL doar înainte de alegeri, iar cealaltă categorie nu există deloc, poate doar atunci când trebuie să plătească noi şi noi taxe şi impozite.

În aceeaşi optică, Guvernul Ponta face diferenţa şi între administraţii colorate politic în culorile USL şi celelalte administraţii publice locale. Dacă pentru primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene USL harnicul vicepremier Dragnea aşterne săptămânal hotărâri pe masa Guvernului, prin care să-i îmbuibe cu bani publici, din fondul de rezervă al Guvernului, pentru ceilalţi primari şi şefi ai administraţiilor publice Guvernul USL nu are la îndemână decât presiuni, teroare, ameninţări şi nenumărate controluri abuzive.

Obiectivul urmărit şi declarat prin această atitudine ostilă şi teroristă faţă primarii care nu aparţin "Uniunii Mincinoase - USL" este acela de a-i intimida şi îngenunchea pe primari şi de a-i forţa să servească cu forţa interesele meschine ale USL.

"Nu veniţi în USL, nu primiţi bani! Nu veniţi în USL, primiţi controale, somaţii, ameninţări şi, dacă se poate, dosare penale!" - acestea sunt mesajele pe care Victor Ponta şi Liviu Dragnea le transmit primarilor, cu ajutorul "cozii de topor", denumită instituţia prefectului.

Şi, ca să nu fiu acuzat că spun vorbe în vânt, vă dau un simplu exemplu din judeţul Suceava. Este vorba despre primarul din Rădăuţi, care, pentru că nu a răspuns la ordinul suprem şi direct al lui Dragnea din vara anului trecut, de "a lua oamenii în braţe şi a-i duce la referendum" sau pentru că a avut demnitate şi nu a cedat la intimidările şi presiunile care au fost făcute la adresa lui, a fost terorizat aproape zilnic de către Guvern, prin intermediul prefecturii şi altor organe de control. Şi aceasta, doar pentru că primarul din Rădăuţi este unul dintre cei mai buni gospodari din Bucovina şi pentru că stăpânii săi sunt cetăţenii bucovineni, şi nu tinerii baroni de la Bucureşti.

V-am dat un singur exemplu. Asemenea primarului din Rădăuţi sunt sute de primari, care cu greu rezistă la teroarea USL-istă. În acest context vreau să-i îndemn să reziste şi să nu cedeze la presiunile celor care au minţit şi continuă să-i mintă pe români.

S-au scurs aproape doi ani de când USL a preluat guvernarea şi nu mai este mult până la bilanţul de un an de la alegeri pentru aleşii locali. Bilanţul USL la putere este cel puţin dezastruos şi nu o spun eu, ci o spun cei mai mulţi dintre românii care au votat USL.

Cea mai mare parte dintre români deja au înţeles că "dreptatea până la capăt" promisă de USL în campaniile electorale s-a dovedit a fi "minciună până la capăt" pentru toţi românii, "şomaj pentru toţi" angajaţii, "taxare până la capăt" pentru mediul de afaceri şi "teroare şi sărăcie" pentru primarii care au demnitatea să răspundă pentru actele şi faptele lor doar în faţa cetăţenilor.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Trist, dar cât se poate de adevărat... Fenomenul HIV/SIDA a început să ia mare amploare în ţara noastră de la an la an. Creşterea acestui fenomen a fost progresivă în ultimii 4 ani şi trebuie să tragă mai multe semnale de alarmă persoanelor însărcinate cu prevenirea lui.

Fiecare eveniment este important în felul lui şi este preluat ca atare de către publicul căruia îi este dedicat. Printre evenimentele mai puţin interesante pentru media, dar extrem de importante pentru populaţia ţării s-a aflat şi depunerea Raportului naţional privind situaţia drogurilor din România de către Agenţia Naţională Antidrog.

Cu toţii ştim că traficul şi consumul de droguri în România a luat foarte mare amploare în ultimii ani, mai ales după introducerea etnobotanicelor. Acest raport conţine evoluţia fenomenului drogurilor din ţara noastră, precum şi bolile ce pot surveni în urma consumului de droguri injectabile prin folosirea necorespunzătoare a materialelor pentru administrarea acestora.

Conform raportului, ţara noastră a înregistrat o creştere substanţială în rândul îmbolnăvirilor cu HIV/SIDA în rândul consumatorilor de droguri etnobotanice, şi nu numai. Peste jumătate din bolnavii cu HIV/SIDA din România au vârste cuprinse între 20 si 29 de ani, iar majoritatea s-au infectat prin intermediul contactului sexual neprotejat şi transmiterea obiectelor folosite pentru injectare de la persoană la persoană fără a fi sterilizate, arată rezultatele unui studiu realizat în 2012. Tot din acelaşi raport reiese faptul că numărul bolnavilor de HIV/SIDA a crescut alarmant, până la de 50 de ori mai mult faţă de anul 2011. Cea mai uzuală metodă de infectare a fost refolosirea seringilor uzate de la persoană la persoană şi, având în vedere dotările spitalelor din ziua de astăzi, ar trebui să tragem un semnal de alarmă pentru că numărul bolnavilor ar putea creşte succesiv.

Toate aceste statistici demonstrează că mulţi dintre tineri nu sunt conştienţi de riscurile la care se supun în cazul refolosirii seringilor. Este foarte important ca ei să conştientizeze gravitatea virusului HIV şi repercusiunile pe care le pot suporta toată viaţa.

Revin în atenţia dumneavoastră cu această problemă, căreia din punctul meu de vedere îi trebuie acordată mai multă atenţie, deoarece este mult mai uşor să previi decât să însănătoşeşti. Trebuie intervenit prin măsuri şi programe de urgenţă pentru a stopa creşterea numărului de îmbolnăviri.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal a fost orientat, încă de la formarea Uniunii Social-Liberale, spre susţinerea şi reprezentarea electoratului de dreapta, interesat de dezvoltarea mediului privat şi de asigurarea unui spaţiu concurenţial corect pentru afaceri, prin reducerea evaziunii. Odată cu primirea mandatului din partea cetăţenilor pentru a guverna România, miniştrii liberali au introdus politici de susţinere a dezvoltării economice şi de sprijinire a mediului privat.

Astfel, PNL a propus şi aplicat măsuri liberale pentru creştere economică în 2014: un buget axat pe investiţii şi reorganizarea ANAF pentru îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii. În 2013, România a intrat pe un trend ascendent de creştere economică, rezultat al acestor măsuri. Trendul de creştere este confirmat de datele Institutului Naţional de Statistică prezentate miercuri, prin care se confirmă evoluţia PIB printr-o creştere cu 1,6% în trimestrul al treilea faţă de precedentele trei luni. Comparativ cu primele nouă luni ale anului trecut, avansul este de 2,7% şi este susţinut de industrie şi agricultură.

Pentru continuarea şi accentuarea acestei direcţii şi în 2014, colegii noştri liberali care iau parte la actul guvernamental au impus măsuri bugetare coerente şi reforme în domeniul combaterii evaziunii fiscale. Bugetul pe 2014 este unul al investiţiilor, având în vedere că stimularea creşterii economice este principalul obiectiv al politicii bugetare în 2014, susţinut prin creşterea investiţiilor publice, aceasta în acelaşi timp cu respectarea promisiunilor legate de reducerea deficitului bugetar. Anul 2014 este primul an în care investiţia publică va depăşi deficitul bugetar de aproape 3 ori.

În stabilirea parametrilor bugetari, Ministerul de Finanţe a susţinut şi politici specifice de sprijinire a micilor întreprinzători, precum schemele de garanţii de stat şi ajutoare de stat şi în special noua schemă de garanţii pentru IMM-uri în valoare de 2 miliarde RON.

O altă măsură esenţială pentru mediul de afaceri este reducerea semnificativă a CAS cu 5 puncte procentuale începând cu luna iulie 2014, care va avea un impact bugetar neutru şi va stimula angajatorii prin scăderea consistentă a costului impozitării forţei de muncă.

De altfel, impunerea unei astfel de măsuri este cea mai mare reuşită a unui Guvern din ultimii ani, urmând a duce la creşterea competitivităţii economice a României.

Mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene reprezintă o altă direcţie importantă pentru creşterea economică a României anul viitor.

Toate aceste măsuri indică preocuparea pentru pregătirea unui buget care să asigure în 2014 consolidarea creşterii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale românilor.

Doamna Camelia Khraibani:

"Forumul Economic dintre Europa Centrală şi de Est şi China"

În zilele de 25-26 noiembrie a.c. a avut loc la Bucureşti un eveniment care merită a fi evaluat şi comentat şi de către noi, parlamentarii, chiar dacă rolul principal l-au jucat membrii Guvernului şi, în principal, primul-ministru. Este vorba de forumul dintre Europa de Est şi Centrală, pe de o parte, şi China, de cealaltă parte, la care au participat 16 prim-miniştri, inclusiv şeful Guvernului de la Beijing.

Am avut două zile un adevărat concert al naţiunilor la Bucureşti, în jurul vizitei oficiale a delegaţiei Republicii Populare Chineze. Prima la acest nivel, după 19 ani, ea reprezintă un eveniment istoric şi o oportunitate extraordinară pentru a atrage investiţii şi a crea locuri de muncă. Consider că trebuie să valorificăm la maximum această oportunitate şi s-o facem, aşa cum s-a mai spus, cu profesionalism şi seriozitate.

Relaţiile dintre ţările noastre sunt bune, vizita confirmă şi construieşte pe baza acestora, dar forumul economic a fost ceva mai mult şi mai important. Ne-am expus mai bine poziţionările comune şi ceea ce ne diferenţiază, avem rezultate concrete, s-a legitimat valoarea vizitei delegaţiei române condusă de premierul Ponta la Beijing, anul acesta în iulie, ca reprezentant al unei ţări europene. S-a reconfirmat ieşirea din izolarea externă, realizată de Guvernul Ponta.

Declaraţia comună a Guvernului României şi a Guvernului Republicii Populare Chineze vizează aprofundarea cooperării bilaterale.

S-au convenit proiecte de investiţii în viitor. Mai multe memorandumuri, contracte comerciale şi acorduri de cooperare bilaterală în domeniile energiei, industriei, infrastructurii, culturii şi societăţii informaţionale au fost, de asemenea, semnate.

În timpul discuţiilor s-a pus accentul pe consolidarea relaţiilor strategice dintre Uniunea Europeană şi China, un obiectiv în care România vine cu o contribuţie proprie într-unul din cele mai importante subiecte ale politicii internaţionale. Forumul economic de zilele trecute, care s-a derulat printr-o participare excepţională a diplomaţiei româneşti, reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente de profil din ultimii ani.

Premierul Chinei a fost însoţit de o importantă delegaţie oficială, dar şi de oameni de afaceri reprezentând peste 200 de companii. Acestora li s-au alăturat şefi de guvern din ţările Europei Centrale şi de Est, precum şi 300 de oameni de afaceri din regiune şi 400 din România. La acest forum din partea ţărilor europene au participat, pe lângă prim-ministrul României, ţară-gazdă, alţi 14 premieri: din Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Estonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. De nu s-ar fi întâmplat în ultimul moment un nefericit incident în ţară la dânsul, ar fi venit şi un al cincisprezecelea premier, cel al Letoniei. Mulţi dintre premierii din ţările Uniunii Europene au avut întâlniri directe cu premierul Chinei.

Drept pentru care putem fi mândri de ceea ce am reuşit să construim pe tărâmul relaţiilor internaţionale, de relansare a colaborării cu firme şi instituţii din China, după o lungă perioadă de reţinere. Totodată, am redeschis un nou capitol pentru reluarea unor mari investiţii şi crearea unor slujbe pentru români, de dezvoltare a unor relaţii cu parteneri puternici şi de încredere.

Imaginea României în lume va avea de câştigat, câtă vreme au existat ştiri care ajung peste tot despre aceste acţiuni. Au fost la Bucureşti, de altfel, câteva sute de ziarişti străini cu această ocazie, care vor relata despre relaţiile economice dintre această parte a lumii şi China.

Toate acestea înseamnă, în viitor, bani mai mulţi pentru România, influenţă mai mare, interes mai solid pentru investitori.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul Ponta calcă în picioare Constituţia şi legile ţării"

La vremea respectivă, PSD a sesizat Curtea Constituţională împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009, care eşalonează până în 2016 plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de către bugetari. Era absolut anormală şi nefirească instituirea de către Guvernul Boc a acelei premiere juridice, prin care practic a legiferat peste hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, cu ajutorul unei legi care încalcă, pe de o parte, drepturi constituţionale fundamentale, iar pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO.

Curtea Constituţională a fost sesizată pentru încălcarea, prin această ordonanţă, a articolelor din Constituţia României care privesc egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul de proprietate, dreptul la trai decent şi pensie, interzicerea restrângerii unor drepturi sau libertăţi. Prevederile legii statuează că personalul din sectorul bugetar nu beneficiază, în punerea în aplicare a unui titlu executoriu, de aceleaşi condiţii ca orice alt cetăţean creditor, fiind limpede că se aplică un tratament în mod vădit defavorabil persoanelor încadrate în sectorul bugetar. În jurisprudenţa CEDO, "dreptul la executare", este recunoscut ca făcând parte din dreptul de acces la justiţie, iar Curtea a stabilit că "dreptul la justiţie (...) ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unuia din statele contractante ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în defavoarea unei părţi". Cu privire la dreptul de proprietate, CEDO a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun câştigat. Neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor. Lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament.

Legea de aprobare a OUG nr.71/2009 limitează dreptul la un nivel de trai decent, prin faptul că modifică pe o perioadă foarte mare de timp termenul de eşalonare a plăţilor din OUG nr.71/2009, fără ca statul să ofere o altă facilitate compensatorie cetăţenilor, în schimbul termenului prelungit de plată. Motivarea cu care Guvernul Boc s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru adoptarea ordonanţei, pentru "evitarea depăşirii ţintei de deficit bugetar", nu s-a încadrat, sub nicio formă, printre condiţiile prevăzute expres şi limitativ de Constituţie, condiţii care pot impune restrângerea unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti.

Acelaşi PSD, acum la guvernare, a continuat însă politicile distructive şi împotriva oamenilor, ale Guvernului Boc, pe care le-a combătut şi contestat vehement. Astfel, guvernanţii au decis să prelungească termenul de plată a drepturilor câştigate în justiţie de către bugetari de la 31 decembrie 2012 - cât era prevăzut în OUG nr.71/2009 - la 31 decembrie 2016, şi să modifice şi procentele anuale de returnare a sumelor respective. S-a adoptat această modificare în condiţiile în care OUG nr. 71/2009 prevedea că sumele devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 trebuiau plătite integral până la sfârşitul anului trecut, însă Guvernul Ponta nu s-a putut, evident, încadra în deficitul bugetar stabilit.

Amânarea succesivă de către un guvern, prin ordonanţe de urgenţă, a executării unor hotărâri ale instanţei, reprezintă o premieră juridică în lume şi o ruşine de care vom scăpa cu greu. Prin deciziile luate în acest caz, Victor Ponta se dovedeşte nu numai un destoinic continuator al lui Emil Boc, dar a devenit, mai rău, un adevărat satrap pentru români. Această hotărâre aberantă va costa statul român şi mai mult, atât moral, cât şi material, pentru că se adună penalităţi de plată şi, deloc neglijabil, potenţiale despăgubiri cerute în instanţele internaţionale de către cei nedreptăţiţi.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul trebuie să rezolve doleanţele persoanelor cu dizabilităţi!"

Am cerut oficial Guvernului, cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi, să acorde o atenţie sporită acestei categorii defavorizate a populaţiei României. Potrivit unui studiu de specialitate, doar circa 12 la sută dintre cele aproape 700.000 de persoane cu dizabilităţi din România sunt angajate. Principalele cauze ale acestui procent extrem de redus, care ne plasează în subsolul unui clasament european pe tema respectivă, sunt pregătirea inadecvată şi oferta redusă de locuri de muncă. Realitatea amintită este generată, între altele, de slaba informare privind posibilităţile existente pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi de oferta infimă de locuri de muncă alocate pentru această categorie socială defavorizată. Astfel de motive care stau la baza numărului redus de persoane cu dizabilităţi încadrate în piaţa muncii reprezintă şi o preocupare a Comisiei Europene, capitolul amintit fiind un punct sensibil şi în abordarea recentului Acord de parteneriat asumat de România în vederea accesării fondurilor europene pentru perioada de referinţă 2014-2020.

Mai mult, plata drepturilor asistenţilor personali şi a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap grav din judeţul Giurgiu a întârziat nejustificat, aceştia nefiind plătiţi de câteva luni. În acest moment, statul român dispune de cadrul legal pentru plata persoanelor cu handicap grav şi a însoţitorilor acestora, operaţiune care nu a fost însă aplicată unitar la nivelul judeţelor din România. Astfel, prevederile art.30 alin.(2) si (3) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.448/2006 privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, ale OUG nr.14/2007 privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006, ale Legii Finanţelor publice locale nr.273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii bugetului de stat pe anul 2013, nr.5/2013, permit acordarea acestor sume.

Consider că Guvernul Ponta mimează doar "grija" pentru categoriile defavorizate ale ţării, însă nu întreprinde nimic concret pentru a le uşura acestora traiul de zi cu zi. Ca şi în alte situaţii, acest Guvern nu este preocupat de soarta şi adevăratele probleme ale românilor, nici măcar de protecţia socială. Fiind o minoritate, persoanele cu dizabilităţi nu prezintă o miză electorală pentru USL, iar Guvernul acţionează în consecinţă, umilind şi mai mult aceşti oameni cu probleme reale, prin tratarea acestora cu ignoranţă şi nepăsare.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Credibilitatea României, tot mai scăzută la nivel european"

Iată că după reacţiile negative venite în urma Proiectului de buget pe 2014, asistăm la un alt act ce arată neîncrederea instituţiilor europene în actuala guvernare şi funcţionarea reală a statului de drept. Astfel, la sfârşitul lunii noiembrie vom avea o altă misiune de evaluare pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie, care va investiga, pe lângă stadiul îndeplinirii obiectivelor MCV, şi problemele existente în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene şi eficacitatea achiziţiilor publice.

Dacă până acum neaderarea la spaţiul Schengen a fost motivată prin problemele semnalate pe justiţie în Rapoartele MCV, în ciuda îndeplinirii specificaţiilor tehnice de către România, acum este pentru prima dată când acest Raport ia în considerare şi corupţia existentă în procesele de absorbţie a fondurilor europene şi a achiziţiilor publice. Cazurile semnalate de ANI, în care primari erau implicaţi şi în firme ce au contractat proiecte cu finanţare europeană, arată gradul ridicat de răspândire a corupţiei şi dispreţul cu care politicienii, la adăpostul funcţiilor publice, cred că pot încălca legislaţia naţională şi europeană.

Semnalele de pe plan european în ceea ce priveşte credibilitatea României sunt, din păcate, nefavorabile, şi confirmă, din ce în ce mai evident, eşecul viitoarei aderări la spaţiul Schengen. Deşi nu mă număr printre eurosceptici, sunt convins că, la nivel european, intrarea ţării noastre în UE este regretată; în mod ironic, oficialii europeni învaţă acum cum să îmbunătăţească legislaţia şi practicile comunitare pentru a evita cazuri asemănătoare în viitor. Cum altfel putem înţelege conexiunile dintre spaţiul Schengen şi corupţia existentă pe plan local? Din nefericire, incapacitatea USL de a guverna se răsfrânge asupra credibilităţii întregii ţări şi îi afectează în primul rând pe români, cei care au asigurat guvernanţilor voturile necesare pentru a ajunge în această poziţie!

Ţine de domeniul absurdului ca, în acest context, premierul Victor Ponta să liniştească primarii PSD prin promulgarea unei "legislaţii care să prevină incompatibilităţile". Prim-ministrul intenţionează modificarea legii prin stabilirea unui termen în care primarii pot să îşi rezolve problema incompatibilităţii. Stimaţi guvernanţi, tocmai acesta este rolul legilor în vigoare - de a preveni încălcarea legii, a corupţiei şi folosirea banilor publici în interes personal. Dacă sancţionarea aleşilor locali aflaţi în situaţii de conflict de interese va fi mult restrânsă şi uşor influenţabilă, cum mai putem asigura echilibrul instituţiilor aflate la baza statului de drept? În afară de susţinerea Guvernului de către primari, ce câştigă românii?

Cred că este absolut necesară reanalizarea situaţiei şi evaluarea impactului pe care astfel de măsuri anunţate le au asupra statului de drept şi a credibilităţii României pe plan extern. Contradicţiile dintre declaraţiile guvernanţilor şi faptele lor nu fac decât să înrăutăţească imaginea noastră ca ţară! Rezultatul - scăderea investiţiilor străine, un raport MCV negativ şi amânarea aderării la spaţiul Schengen.

Sunt convins, stimaţi guvernanţi, că nu acesta este bilanţul pe care vi-l doriţi după terminarea mandatului! Vă rog, aşadar, să luaţi în calcul aceste probleme şi să iniţiaţi măsuri pozitive pentru bunăstrarea românilor!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Limba română, limba oficială a Republicii Moldova"

După cum deja am aflat cu toţii, în ziua de 5 decembrie 2013, Republica Moldova a mai marcat un moment istoric, acela de a i se recunoaşte limba română drept limba oficială. Concret, Curtea Constituţională de la Chişinău a pronunţat Hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin.1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Este indiscutabil încă o decizie istorică, aşa cum a fost şi cea din 31 august 1989, când la Chişinău s-a legiferat revenirea la grafia latină.

Momentul din joia trecută a fost precedat de sesizările făcute în martie şi septembrie 2013 de deputatul Grupului parlamentar liberal - reformator, Ana Gutu, şi de liberalii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega, care au cerut conferirea statutului de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată pe 27 august 1991, confirmând astfel că limba oficială este limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

Această realitate a fost argumentată şi de preşedinţia Republicii Moldova, care subliniază că "naţiunea română este organizată în două state româneşti - România şi Republica Moldova", iar denumirea ştiinţifică a limbii de stat este un lucru cert.

Totodată, potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma "limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine" din articolul 13 alin.(1) al Constituţiei, poate fi echivalată semantic cu limba română.

V-am prezentat aceste date pentru a evidenţia că doar prin unitate se poate face istorie şi se poate păstra spiritul unei naţiuni.

Prin această decizie - chiar dacă mă repet, Republica Moldova a dovedit încă odată (dacă mai era cazul) că a ales calea democraţiei şi a libertăţii în parcursul său spre Uniunea Europeană.

Nemulţumiri cu privire la tot ce s-a realizat până în prezent au fost şi vor mai exista, mai ales din partea unor lideri de la Chişinău care nu sunt de acord cu acest "drum" spre Europa, însă este foarte clar că aceasta este direcţia bună şi că nu mai există cale de întoarcere.

Este o victorie în primul rând a acelor cetăţeni din Republica Moldova care nu au renunţat nici un moment la a vorbi şi a scrie în limba română (chiar dacă au avut uneori de suferit) şi au continuat să creadă că va veni vremea bucuriei.

De aceea, nu ne rămâne decât să continuăm să ne bucurăm împreună - noi, românii de dincoace şi de dincolo de Prut -, de toate aceste minunate realizări, care au fost dobândite cu multă muncă şi sacrificii.

Dumnezeu să binecuvinteze românii de pretutindeni!

Doamna Manuela Mitrea:

"Copiii abandonaţi, o realitate îngrijorătoare"

60.000 de copii abandonaţi ar exista în România, conform unor statistici. Un număr ce dă fiori dacă ne gândim la faptul că nu ar încăpea pe cel mai mare stadion din ţară sau că există mai mulţi copii abandonaţi decât locuitorii unor municipii reşedinţă de judeţ precum: Deva, Zalău, Sfântu Gheorghe, Vaslui, Slobozia, Alexandria etc.

Nu faptul că suntem pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul copiilor abandonaţi ar trebui să ne deranjeze, ci existenţă acestei realităţi cutremurătoare.

Datele indică faptul că în primele 6 luni din 2013, 711 copii au fost abandonaţi în maternităţi sau clinici de pediatrie. Din păcate, judeţul Constanţa nu face excepţie, abandonul copiilor fiind o reală problemă. Zi de zi, Spitalul Judeţean Constanţa devine căminul unui nou-născut, iar asistentele şi medicii părinţii lui, deoarece odată născut, mama părăseşte spitalul şi "uită" să îşi ia bebeluşul acasă. Astfel, bebeluşii ajung în grija asistenţilor maternali sau în centrele de plasament de unde nu se ştie niciodată unde vor ajunge sau cum.

Cum îi poţi explica unui copil care se agaţă de gâtul tău şi îţi spune "mamă" că tu nu eşti mama lui, deşi îţi pasă de el mai mult decât cea care i-a dat viaţă? Acesta nu este un caz ipotetic, este realitatea pe care o trăiesc de fiecare dată când merg la două centre din Constanţa, Centrul de Plasament "Antonio" şi Centrul de primire a copilului în regim de urgenţă Aluniş. Ceea ce mă îngrijorează este faptul că numărul acestor copii creşte an de an, şi vârsta este tot mai fragedă.

Fenomenul de abandon al copiilor este o realitate îngrijorătoare ce a luat amploare iar studiile arată că multe mame care îşi părăsesc copiii sunt foarte tinere, neşcolarizate şi trăiesc la limita sărăciei. De aceea, dacă ne dorim scăderea numărului de copii abandonaţi, ar trebui să facem mai mult în domeniul educaţiei şi al creşterii nivelului de trai al românilor.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Preşedintele Traian Băsescu - singur împotriva tuturor"

În ultimele sale luni de mandat, domnul preşedinte rămâne consecvent în tentativele sale de poziţionare a ţării către regres. Începând cu contestarea Memorandumului de înţelegere încheiat între Guvern şi compania Rompetrol, prin care grupul se obligă a crea un fond de investiţii în România cu valoare de un miliard de dolari, opoziţia domniei sale cu privire la descentralizare şi amânarea, pe cât constituţional posibil, promulgării Legii referendumului, şi ajungând la ultima, dar nu cea din urmă iniţiativa a sa, respingerea proiectului de buget al anului viitor.

Sub motivarea că nu este de acord cu creşterea accizei la carburanţi, domnul Traian Băsescu doreşte să clatine stabilitatea economică, declarând că nu va aproba bugetul pe 2014, dacă această prevedere, menţionată mai sus, nu va fi eliminată.

Ne amintim cu ce naturaleţe a aprobat legile Guvernului Boc în care salariile erau tăiate cu 25 la sută, taxa pe valoarea adăugată era mărită până la 24 la sută, iar pensiile celor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională erau recalculate cu scopul de a fi reduse.

Bugetul promovat de către Guvernul USL vine în preîntâmpinarea dificultăţilor categoriilor vulnerabile şi stabileşte mărirea salariului minim în două etape, de la 800 la 900 de lei, creşterea salariilor profesorilor debutanţi şi acordarea burselor pentru medicii rezidenţi, cât şi măsura propusă - de scădere a contribuţiei asigurărilor sociale cu 5 la sută în a doua parte a anului următor.

Având aceste elemente în vedere, devine lesne de observat unde se dă adevărata luptă a preşedintelui. Traian Băsescu duce o bătălie politică nu doar cu noi cei din USL, iar atitudinea sa ostilă, ce are ca scop opoziţia faţă de acţiunile Guvernului nu este singura carte pe care preşedintele o joacă.

În spatele cortinei, Traian Băsescu îşi pune în aplicare planul de răzbunare asupra acelor 7,4 milioane de cetăţeni care au votat pentru demiterea sa din funcţie. Aceasta este dorinţa sa primordială, şi nu îşi va preda mandatul în linişte şi pace până când nu va mai aplica câteva lovituri de coasă tuturor locuitorilor acestei ţări.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Avantajele cooperării cu China"

Era momentul ca România să aibă un prim-ministru care să acţioneze inteligent, să aibă iniţiativă şi să îşi îndeplinească obiectivele asumate prin funcţie, de natura politicii interne, dar şi externe.

Ultimele evenimente notabile de consolidare politică, din care România a făcut parte, sunt cele desfăşurate în anii 2000-2004, precum Parteneriatul amplu de Prietenie şi Cooperare cu Republica Populară Chineză, aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Ulterior, sub regimul Băsescu, relaţiile bilaterale cu China au fost inutil îngheţate, iar proiectele plănuite la acea perioada au fost abandonate.

Astăzi, când România este membră a Uniunii Europene, îşi poate valorifica poziţia geostrategică şi poate deveni, de ce nu, un jucător inteligent, valorificându-şi resursele politice în relaţiile cu statele membre şi ţările vecine, în scopul dezvoltării economiei, în stagnare de aproape zece ani.

Drept mărturie a faptului că statul român are şansa de a deveni o ţară de o importanţă ridicată, stă vizita oficialilor chinezi şi reuniunea la nivel de prim-miniştri din Europa Centrală şi de Est şi China, în scopul discuţiilor de dezvoltare a relaţiilor comerciale şi investiţionale între aceste zone.

Vizita unui premier chinez în ţara noastră, după 19 ani, s-a realizat în urma deplasării din luna iulie a prim-ministrului român în Republica Populară Chineză, eveniment ce a fost criticat vehement de către preşedintele Traian Băsescu. Doresc să amintesc că la acea dată, întreaga opoziţie, la semnalul subtil al preşedintelui, a acuzat acest demers şi a ironizat încercarea premierului de a atrage investitori chinezi în România. Dar iată, această vizită a prim-ministrului chinez în ţara noastră este răspunsul la invitaţia omologului său român.

Statul român beneficiază de pe urma acestei vizite de proiecte în domeniul energiei, precum înfiinţarea unui parc tehnologic, cooperare în domeniul proiectelor nucleare, proiectul hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti şi altele, în valoare de circa 5 miliarde de euro, acorduri de reluare a exportului de bovine şi carne de porc către China, măsură ce vine în ajutorul fermierilor români, dar şi proiecte de infrastructură.

Forumul economic China-Europa, organizat la Bucureşti, reprezintă o poartă de deschidere şi dezvoltare echilibrată a ţărilor din Uniune, dar şi consolidarea relaţiilor dintre China şi UE.

Domnul Mihai Weber:

"Mesajul respectării obligaţiilor asumate de către România, transmis constant în străinătate"

O datorie a fiecărui parlamentar român, şi cu atât mai mult a noastră, a parlamentarilor PSD este aceea de a prezenta, cu ocazia tuturor participărilor la evenimente în ţară sau în străinătate, modul în care România, în mod deosebit prin acţiunile constante ale Guvernului şi Parlamentului, înţelege să-şi respecte angajamentele asumate în context european şi euroatlantic.

Un astfel de prilej mi-a fost oferit de curând, mai precis în perioada 24 - 27 noiembrie 2013, cu ocazia cursului organizat de către Centrul European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall", Garmisch-Partenkirchen, Germania.

Am participat la acest curs, personalizat pentru membrii Parlamentului României, alături de alţi colegi, deputaţi şi senatori, iar participarea mea s-a concretizat prin două intervenţii, una în cadrul secţiunii referitoare la securitatea economică şi o alta în cadrul secţiunii ce viza securitatea cibernetică, intervenţii asupra cărora doresc să vă informez.

În ceea ce priveşte prezentarea aspectelor din domeniul securităţii economice, am considerat oportun să prezint acţiunile statului român din acest an. punând în discuţie palierele securităţii energetice şi securităţii financiare, bancare şi nebancare.

Am arătat deci că rolul deosebit pe care România îl acordă securităţii energetice este confirmat de acţiuni concrete şi constante, dintre care am menţionat:

• procesul de dereglementare desfăşurat conform Memorandumului de Înţelegere semnat de Guvernul României cu Comisia Europeană, conform căruia tarifele reglementate pentru clienţii noncasnici vor fi eliminate începând cu data de 01.01 2014 (Comunicat ANRE 13.11.2013);
• semnarea Memorandumului de Înţelegere în vederea extinderii cuplării pieţelor dintre Cehia, Slovacia şi Ungaria către pieţele din România şi Polonia (Comunicat ANRE 17.072013);
• elaborarea procedurii "de emitere a certificatelor verzi acordate operatorilor economici acreditaţi, pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie" (28.08.2013);
• activităţile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru a identifica soluţii de reducere a costurilor cu energia pentru IMM-uri;
• proiectele energetice susţinute de Guvernul României (construirea unui nou grup energetic la Rovinari; realizarea proiectului Tarniţa-Lăpuşeşti).

Pe de altă parte, politica de securitatea financiară, bancară şi nebancară a României se concretizează prin:

• diminuarea ţintelor de inflaţie, conform proiecţiei Băncii Naţionale a României;
• elaborarea şi aplicarea Planului general de acţiune pentru implementarea strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015 la nivelul Ministerului Economiei (Hotărârea de Guvern nr. 215/2012).
• Strategia Guvernului României pentru atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă.

Cel de al doilea panel al întrunirii organizate la Centrul European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall", în cadrul căruia mi-am prezentat mesajul, a fost dedicat securităţii cibernetice.

Pentru a reliefa rolul şi locul politicilor de cyber security în acţiunile României, am considerat că trebuie să contextualizăm strategia de securitate cibernetică naţională în contemporaneitate, în raport de acţiunile NATO şi UE.

Astfel, doar analizând activităţile UE din acest an, observăm efervescenţa ce a marcat politica de securitate cibernetică europeană:

• comunicarea comună (07.02.2013) a Comisiei Europene şi a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, intitulată "Strategia de securitate cibernetică a UE: un spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat";
• propunerea Comisiei (07.02.2013) de Directivă privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a reţelelor şi a informaţiei în Uniune;
• Comisia Europeană (02.07.2013) a finalizat şi publicat documentul intitulat "Impact Assessment", reprezentând o evaluare de impact referitoare la propunerea de directivă formulată de Parlamentul European şi Consiliul European cu privire la măsurile ce ar trebui implementate pentru asigurarea unui nivel ridicat al securităţii reţelelor şi informaţiei;
• Rezoluţia Parlamentului European referitoare la "Strategia de securitate cibernetică a UE: un spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat";
• elaborarea şi publicarea Directivei 2013/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului.

Protecţia informaţiilor critice, securizarea comunicaţiilor şi efectuarea de operaţii militare în spaţiul cibernetic sunt priorităţi în securitatea naţională care au la bază progresele spectaculoase pe care domeniul cibernetic le-a cunoscut în ultimii ani.

Reacţionând prompt, statul român s-a conformat realităţilor cyber securităţii, şi am în vedere trei momente importante:

• Hotărârea nr.494/2011 privind înfiinţarea Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică;
• Hotărârea de Guvern nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României şi a Planului de acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului naţional de securitate cibernetică (M. Of. nr. 296 din 23.05.2013).
• Hotărârea de Guvern nr. 435/ 2013 privind participarea Serviciului Român de Informaţii şi a Ministerului Apărării Naţionale la proiectul "Multinaţional Cyber Defence Capability Development 2 - MN CD2"

Subliniem că, deosebit de importantă pentru securitatea informatică este adoptarea Strategiei de securitate cibernetică a României şi a Planului de acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului naţional de securitate cibernetică. Prin adoptarea acestui document România îşi reafirmă intenţiile pentru dezvoltarea unui mediu informaţional dinamic şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a intereselor de securitate naţională, dar şi pentru asumarea rolului de coordonator al activităţii desfăşurate pentru asigurarea securităţii cibernetice, în concordanţă cu demersurile iniţiate la nivelul UE şi NATO.

Am dorit prin această declaraţie să vă informez că drepturile dumneavoastră sunt promovate, protejate şi respectate, în acord cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, acum când sărbătorim cu toţii Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Domnul Constantin Moisii:

"S-a ales praful de coabitare"

În urmă cu aproape un an de zile se vorbea pe toate posturile de televiziune, în presă, în toate mediile sociale de un document, un proiect, aşa-zisa "coabitare" între instituţia preşedinţiei şi executiv, mai precis între preşedinte şi premier.

Iată unde am ajuns astăzi: să asistăm la un adevărat circ la nivel înalt, ai cărui protagonişti sunt cei doi demnitari cărora alegătorii le-au dat votul de încredere.

Sunt adeseori întrebat în teritoriu de oameni simpli, de bună- credinţă, ce se întâmplă acolo sus, dacă a dispărut din comportamentul românului raţiunea, încrederea şi devotamentul fată de ţară şi de popor.

Românul este derutat şi debusolat asistând la acest continuu schimb de acuze grave, purtat la cel mai înalt nivel politic şi întreţinut apoi de eşaloanele inferioare ale partidelor, indiferent că se află la putere sau în opoziţie.

Organele abilitate ar fi trebuit să se autosesizeze, dispunând de suficient material furnizat de mass-media, însă nu au făcut-o şi nu o fac, fapt ce mă face să cred că ori sunt influenţe politice, ori sunt declasate profesional. Spun acest lucru în cunoştinţă de cauză, întrucât în ultima perioadă organele de anchetă au prezentat în instanţă drept probe în general, înregistrări telefonice.

Cred că ar trebui să renunţăm la situaţii ce fac obiectul organelor de anchetă, la formarea unor comisii de verificare şi să le recomandăm instituţiilor abilitate să-şi facă meseria conform jurământului depus, indiferent de persoana care încalcă legea.

În urma votului deputaţilor, solicitat de preşedintele Camerei, propun întocmirea şi înaintarea unei sesizări preşedintelui României şi premierului prin care să li se recomande să renunţe la ieşirea în spaţiul public cu acuze reciproce grave, care nu fac altceva decât să ştirbească din prestigiul domniilor lor, al instituţiilor statului şi nu în ultimul rând al României.

Domnul Petru Movilă:

"Autostrada Minciunilor"

Autostrada Iaşi - Târgu Mureş poate intra în Cartea Recordurilor la categoria Cele mai mari minciuni ale guvernării USL.

Nu cred că există votanţi mai păcăliţi de către liderii PSD şi PNL decât ieşenii. Au votat masiv pentru realizarea Autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş, pentru şoseaua de centură, pentru Spitalul Regional de Urgenţă sau pentru finalizarea modernizării Aeroportului Iaşi. Au primit în schimb zero lei, multă aroganţă şi promisiuni pentru 2018.

De departe, autostrada este proiectul bazat pe cele mai multe minciuni. A stat luni de zile prin sertarele CNADNR, ale Ministerului Transporturilor şi ale lui Dan Şova. Fiecare ministru a avut varianta lui de autostradă şi modalitatea proprie de finanţare. Bineînţeles şi fiecare cu preferinţa lui de traseu.

Astăzi, la un an de zile de la alegerile din decembrie 2012, ni s-a explicat cu solemnitate şi cu voce gravă faptul că USL a promis, USL a făcut: vom avea autostradă. În 2018!!!

Nu putem concluziona, aşa cum am şi făcut-o de ceva vreme, decât că Autostrada Iaşi - Târgu Mureş s-a transformat în Autostrada Minciunilor. Din momentul în care USL a câştigat mai bine de 70 la sută din mandatele din Parlament, miniştrii Cabinetului Ponta au defilat cu scuze care mai de care mai frumos ambalate, pentru a ascunde faptul că promisiunile din campanie nu au fost decât simple minciuni. Şova, ministrul marilor proiecte, mai întâi a declarat că nu este fan al acestui proiect şi că din fondurile europene nu se poate finanţa autostrada. Între timp, pasat de la un minister la altul, proiectul a zăcut prin sertarele celor care nu au vrut să-şi asume responsabilitatea unei investiţii de o astfel de anvergură.

Astăzi, Şova a devenit cel mai mare fan al autostrăzii, explicându-ne faptul că de la anul, din 2014, un tronson se va da în lucru, iar pentru celelalte se va reface studiul de fezabilitate, însă fără a preciza de unde va finanţa Guvernul Ponta acest proiect. Şova minte, la fel cum ne minte şi Ponta prin al său plan pentru infrastructura României.

Indiferent de banii de care dispunem din fonduri europene, aceştia nu pot fi folosiţi pentru nimic altceva decât în scopul în care au fost alocaţi, şi anume unirea României cu Uniunea Europeană la nivel de autostradă, nu unirea provinciilor României între ele, aşa cum doreşte Ponta. Priorităţile Uniunii Europene până în 2020 sunt autostrăzile Piteşti-Sibiu şi Timişoara - Lugoj - Severin - Calafat, care fac parte din Proiectul Prioritar 7 al reţelei de transport europene, precum şi autostrada Ungheni - Iaşi - Târgu Neamţ - Ditrău - Târgu Mureş.

Ponta şi ai săi subordonaţi nu au făcut altceva decât să arunce în ochii românilor o hartă frumos desenată, unde au fost prinse doar ambiţiile baronilor locali. Priorităţile naţionale sunt priorităţile USL, iar proiectele importante sunt raportate pentru alte alegeri, alţi ani şi alte promisiuni.

USL minte cu bună ştiinţă românii, iar o hartă cu trei linii pe ea, intitulată pompos "Strategie de autostrăzi", este o dovadă de pur amatorism. Din păcate, niciodată o autostradă, indiferent unde este ea, nu se construieşte într-un mandat de ministru, aşa că imaginaţia lui Şova nu îşi are rostul.

Pentru această faimoasă strategie nu există nicio fundamentare semnificativă, bazată pe studii şi pe analize de trafic, care să îi confere greutate, iar Comisia Europeană nu acceptă desene în cariocă.

Autostrada Iaşi - Târgu Mureş este singura care poate conecta Republica Moldova şi România cu restul Uniunii, indiferent de ambiţiile de strateg în infrastructura ale lui Ponta şi ale lui Şova.

Domnilor miniştri, nu mai pierdeţi timpul, nu vă mai ascundeţi în spatele cariocilor şi treceţi la treabă! România nu poate plăti costul incompetenţei şi al orgoliilor politice, ascunse în spatele unor simple minciuni.

Doamna Rodica Nassar:

"1 decembrie - Ziua mondială a luptei cu SIDA"

Marginalizarea, stigmatizarea şi respingerea sunt câteva dintre atitudinile încă frecvente în societate faţă de persoanele infectate cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV). Cu toate acestea, o persoană afectată de HIV/SIDA poate avea o viaţă normală, mai ales dacă sistemul său imunitar este încă în stare bună. Dacă sistemul imunitar cedează, apar riscuri legate de evoluţia infecţiei.

În absenţa unui tratament, evoluţia de la infectare până la apariţia bolii este în general între 5 şi 10 ani. Durata supravieţuirii, după instalarea bolii, variază între 9 luni şi 2 ani. Această perioadă poate fi mult prelungită în condiţiile unui tratament adecvat şi susţinut cu medicamente antiretrovirale.

Ziua mondială a luptei cu SIDA (World AIDS Day) a fost marcată pentru prima dată la 1 decembrie 1988, în vederea consolidării forţelor în lupta cu pandemia infecţiei HIV şi SIDA în toate regiunile lumii şi diversificării schimbului de informaţii referitoare la boală, precum şi pentru a comemora oamenii care au murit din această cauză. Simbolul luptei cu SIDA este panglica roşie, ea fiind un atribut indispensabil la toate acţiunile din acest domeniu.

Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat în 1985, iar începând cu 1989 au fost semnalate cazuri la copii. Numai în 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de persoane infectate, cea mai mare parte fiind copii.

În România trăiesc, conform datelor Ministerului Sănătăţii, 11.253 persoane infectate HIV sau bolnave de SIDA. Nu există estimări oficiale ale numărului real de persoane seropozitive, dar, conform raportului Băncii Mondiale, care citează surse UNAIDS, acesta poate fi de 5-10 ori mai mare decât al celor înregistraţi, iar angajarea lor pe piaţa muncii reprezintă doar 1,5% dintre persoanele seropozitive care ar putea să muncească.

Cu toate că au fost făcute multe progrese ştiinţifice care au făcut accesibil tratamentul, cu toate că unul din Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, vizează stoparea până în anul 2015 a răspândirii HIV, cu toate că există legi pentru a proteja persoanele care trăiesc cu HIV şi gradul de conştientizare este din ce in ce mai mare, oamenii nu cunosc realităţile cu privire la modul de protecţie şi transmitere, iar stigmatizarea şi discriminarea rămân o realitate pentru multe persoane care trăiesc cu HIV .

Ziua mondială a luptei cu SIDA este importantă, deoarece reaminteşte publicului că HIV nu a dispărut, există încă o nevoie vitală de a crea politici de combatere ce trebuie să vizeze în special grupurile cele mai vulnerabile, precum şi creşterea gradului de conştientizare, lupta împotriva prejudecăţilor şi îmbunătăţirea educaţiei.

Putem afişa sprijinul pentru persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, de Ziua mondială a luptei cu SIDA prin purtarea unei panglici roşii, simbolul internaţional de conştientizare şi sprijin HIV, şi să găsim răspunsuri la întrebările: "Cum putem preveni răspândirea infecţiei ?", "Când va fi eradicată această boală ?", "De ce alte tipuri de îngrijire au nevoie oamenii care trăiesc cu HIV?" şi, mai ales, "Eu cum pot să ajut?".

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Summitul de la Vilnius - un progres intermediar necesar"

Prin Summitul de la Vilnius din 29 decembrie 2013 şi prin parafarea Acordurilor de Asociere dintre Uniunea Europeană cu Republica Moldova şi Georgia, Europa Occidentală mai face un pas către est, extinzându-se astfel geopolitic cu un pas mai mic decât se estimase, dar un pas necesar.

Înţelegerile semnate la Vilnius cu Moldova şi Georgia sunt preambulul integrării lor economice în piaţa comună a Uniunii Europene şi reprezintă prima etapă către scopul final, intrarea ca membri cu drepturi depline în această elită europeană. Aderarea propriu-zisă include însă şi integrarea politică, şi ştim foarte bine că România a semnat acest acord în 1995, dar procesul a durat în final 12 ani.

Nu trebuie omis faptul că şi secretarul de stat al Departamentului American, John Kerry, a salutat la rândul său imediat semnarea documentelor de asociere şi a declarat că Statele Unite sprijină ferm integrarea Moldovei şi Georgiei în comunitatea euro-atlantică, fapt care va aduce după sine în mod cert mai multe oportunităţi economice şi mai multă prosperitate pentru cetăţenii celor două state.

Marele regret al Summitului de la Vilnius rămâne refuzul Ucrainei de a continua negocierile de asociere, în condiţiile în, care conform ultimului sondaj de opinie realizat de filiala din Ucraina a institutului GfK, 45% dintre respondenţi s-au arătat favorabili integrării Ucrainei în Uniunea Europeană, adică de trei ori mai mulţi decât cei 14% care s-au arătat mai încrezători în Uniunea Eurasiatică, propusă de către Rusia. Amplele manifestaţii declanşate la Kiev înainte şi, mai ales, după anunţul întreruperii negocierilor cu Uniunea Europeană, demonstrează, dacă mai era nevoie de o demonstraţie în acest sens, că oamenii simpli îşi doresc integrarea cu Europa şi pentru ei "Ucraina e în Europa". Doar timpul va arăta până la urmă care este cursul istoriei, între aceste raporturi de forţă şi diplomaţie.

Închei dorindu-le succes celor două state care au semnat la Vilnius Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Mă bucur nespus pentru Moldova, în acest moment istoric, în care, alegând drumul european, s-a apropiat şi mai mult de România. Acest succes este rezultatul eforturilor reunite ale cetăţenilor şi politicienilor proeuropeni din Republica Moldova şi lor le adresez toată consideraţia mea. Suntem români şi România va fi mereu alături de Moldova pe acest drum, până la momentul final al integrării complete în Uniunea Europeană.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Vizita premierului chinez în România - un eveniment istoric şi pentru Europa"

Săptămâna trecută, România a avut privilegiul şi onoarea de a primi vizita premierului chinez Li Keqiang. Au fost semnate o serie de memorandumuri şi acorduri de investiţii. Sunt proiecte care adunate depăşesc 5 miliarde de euro.

Dar ar trebui mai întâi să ne reamintim că, în urmă cu doi ani, China a urcat pe locul doi în topul celor mai mari economii ale lumii, depăşind Japonia, cu o creştere economică de 10 la sută, şi se menţine încă pe această poziţie. Ultimele prognoze economice au relevat faptul că, în ritmul actual de creştere economică, China are toate datele să depăşească economia Statelor Unite în nu mai mult de opt ani de acum încolo. Se vorbeşte din ce în ce mai des nu numai despre ambiţioasa politică economică internă a Chinei, concepută cu scopul de a menţine ritmul susţinut de dezvoltare economică a ţării, dar şi despre politica externă din ce în ce mai elaborată a Executivului chinez pentru a oferi economiei în progres rapid un spaţiu de mişcare suficient de extins. În acest context, debutul negocierilor dintre China şi Uniunea Europeană în domeniul comerţului şi investiţiilor este un indicator cât se poate de relevant al dorinţei chineze de a intra în spaţiul european.

Opţiunea şefului Executivului chinez de a da curs invitaţiei Guvernului României nu este o decizie izvorâtă din dorinţa formală de a se conforma unui protocol diplomatic, ci este rezultatul unor atente evaluări strategice şi tactice globale. Parafrazând dintr-o perspectivă culturală orientală, China poate aştepta şi o mie de ani. China nu s-a grăbit niciodată în istorie. China nu s-a grăbit nici acum. În aceste circumstanţe, vizită oficială a înaltului demnitar chinez la Bucureşti este cu adevărat un eveniment istoric. Şi nu numai pentru România.

China a făcut pasul spre Europa şi a ales ca România să fie această punte de legătură între a doua mare economie a lumii şi spaţiul european. Am fost mândră că sunt româncă atunci când l-am auzit pe premierul chinez cât de frumos vorbeşte despre români şi despre România de la tribuna Parlamentului. Este un avantaj uriaş şi o oportunitate fără egal pentru România ca să fie angrenată în mecanismul dezvoltării colaborării economice dintre China şi Uniunea Europeană.

Am încredere în Guvernul Condus de Victor Ponta că va folosi această şansă istorică pentru România! Felicit pe toţi cei care au contribuit la realizarea acestei vizite!

Doamna Cristina Nichita:

"Oamenii cu dizabilităţi au nevoie de respect"

Declaraţia politică de astăzi este enunţată cu speranţa că, în momentul în care voi spune că 3 decembrie este Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, foarte mulţi dintre dumneavoastră vor realiza rapid tema pe care vreau să v-o supun atenţiei. Sunt convinsă că există o limită fină între încăpăţânarea de a vorbi despre problemele care te preocupă şi care te motivează ca politician şi riscul de a oferi un mesaj care să ajungă la un moment dat la saturaţie, dar nu pot să nu marchez astăzi această zi extrem de importantă atât pentru România, cât şi pentru întreaga lume.

Problematica drepturilor persoanelor cu dizabilităţi este una extrem de spinoasă, eu însămi fiind adeseori pusă în situaţia de a constata că unii colegi, la fel ca şi unii alegători, preferă să o ignore sau poate nu rezistă contactului zilnic şi permanent cu realităţile dure ale vieţii persoanelor cu dizabilităţi. De multe ori am întâlnit şi o retorică bizară, conform căreia şi sărăcia poate fi considerată o dizabilitate. Pe cale de consecinţă, grija sporită pentru persoanele cu dizabilităţi poate părea o discriminare pozitivă, situaţie cu care societatea românească nu se împacă adeseori prea bine. Nu vreau astăzi să spun de ce şi în câte feluri e falsă această percepţie, ci vreau doar să spun că da, poate principala misiune a noastră ca politicieni este aceea de a face ca românii noştri să trăiască mai bine, dar nu putem confunda problematici atât de diferite cum sunt sărăcia şi dizabilităţile.

Aşa cum am enunţat de mai multe ori de la această înaltă tribună, cadrul legislativ românesc în privinţa dizabilităţilor este unul destul de performant, în acord cu cele mai multe dintre practicile europene şi mondiale în domeniu. Este desigur loc şi de mai bine, este nevoie, de pildă, de o clarificare asupra instituţiilor care veghează la drepturile copilului cu dizabilităţi şi care contabilizează resursele bugetare folosite strict pentru persoanele cu dizabilităţi, fie ele copii sau adulţi. Acestea sunt lucruri perfectibile, lucruri pe care sperăm să le remediem poate chiar în anul viitor. Adevărata problemă, ca în multe alte domenii, este transpunerea legislaţiei în fapte, este convingerea unor administraţii că legislaţia privind persoanele cu handicap e una opţională. Ştim că, de multe ori, atunci când resursele bugetare nu permit acoperirea integrală a tuturor nevoilor, problematica asigurării drepturilor legale ale copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi este lăsată la urmă. Un exemplu grăitor este acela al faptului că deşi legea statuează clar obligativitatea asigurării profesorilor însoţitori, de sprijin, pentru copiii cu dizabilităţi, în foarte multe judeţe acest lucru nu se întâmplă, din cauza dificultăţilor bugetare sau chiar organizatorice. Este acesta un prim aspect dintr-o serie mai largă de discriminări la care sunt încă supuse persoanele cu dizabilităţi.

Nu puţine sunt instituţiile publice în care persoanele cu dizabilităţi nu se pot descurca aşa cum ar trebui. Priviţi cu atenţie, de pildă, rampele de acces necesare cărucioarelor! Mai bine de jumătate din ele sunt atât de abrupte încât nu pot fi urcate nici cu pasul, darămite prin forţa braţelor unei persoane cu handicap. Asemenea amănunte arată că instituţiile româneşti mai au de parcurs drumul de la respectarea formală a unei obligaţii legale până la înţelegerea profundă a faptului că persoanele cu dizabilităţi sunt parte a societăţii noastre şi că eforturile de a le asigura condiţii normale de existenţă sunt expresia dorinţei noastre de a ne integra în civilizaţia secolului XXI.

Cealaltă mare problemă a persoanelor cu dizabilităţi este neintegrarea socială. Fie că se manifestă prin reticenţa profesorilor sau chiar a părinţilor de a accepta în învăţământul normal copii cu dizabilităţi, fie că se referă la metodele nu tocmai legale prin care angajatorii uită să pună în aplicare prevederea care îi obligă ca în colectivele mari să integreze şi persoane cu dizabilităţi, excluziunea socială nu face decât să agraveze situaţia acestor oameni. Singura soluţie pentru remedierea acestei stări de lucruri este, desigur, educaţia. Se impune cu necesitate creionarea şi apoi implementarea unor programe destinate întregii societăţi, prin care să fie explicate sensul şi binefacerile concepţiei europene despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi, fiindcă numai cunoaşterea poate elimina rezervele pe care le manifestă uneori societatea faţă de adulţii şi copiii cu dizabilităţi.

Ziua de 3 decembrie este una în care, în toate statele lumii, se fac eforturi ca problemele persoanelor cu dizabilităţi să fie prezentate publicului larg, care adesea este neinformat şi ca atare nepăsător faţă de asemenea chestiuni. Haideţi să facem şi noi tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că toţi aceia care ne respectă, că toţi aceia care ne-au votat înţeleg că o dizabilitate, care poate surveni uneori şi în urma unui accident, nu-ţi ştirbeşte din umanitate şi nu te transformă într-un cetăţean de rang inferior. Haideţi să explicăm copiilor noştri că un coleg cu dizabilităţi poate fi la fel de amuzant, la fel de prieten şi la fel de bun la învăţătură ca orice alt coleg. Haideţi să facem asta măcar astăzi, de 3 decembrie, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi.

Doamna Marioara Nistor:

"Dizabilităţile statului român!"

În fiecare an, la 3 decembrie este marcată Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. Data a fost stabilită în 1992, de Adunarea Generală a ONU, pentru a motiva populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea. ONU doreşte ca întreaga lume să devină mai responsabilă în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi. Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 15% din populaţia lumii suferă de un handicap. Din nefericire, oamenii cu dizabilităţi, mai ales cei cu probleme de comportament, sunt deseori marginalizaţi de ceilalţi.

Este evident că cei mai grav afectaţi de această discriminare sunt copiii. În mod firesc, ei nu înţeleg faptul că sunt diferiţi de marea majoritatea a populaţiei. Nu pot să ţină pasul cu cei de vârsta lor, înţeleg şi se exprimă mai greu. Pentru a-i ajuta pe aceşti copii, dar şi pe adulţii cu probleme, anual sunt demarate zeci de proiecte de sensibilizare, mii de persoane cu dizabilităţi participă la întreceri sportive şi activităţi culturale, pentru a arăta semenilor că pot fi şi ei integraţi în societate.

În România trăiesc aproximativ 700.000 de persoane cu handicap. Doar 12,6% sunt însă active pe piaţa muncii. Restul depind de banii statului. Acestora, mai ales dacă au probleme grave, li se adaugă însoţitorii, încă 135.000 de persoane.

Din păcate, constatăm în fiecare zi că statul român încă este surd, orb şi mut la nevoile celor cu dizabilităţi. Consider că trebuie să înscriem statul român pe lista celor care au nevoie de asistenţă socială şi să-i rugăm pe cei care au experienţă în a lucra cu persoane cu dizabilităţi să-i acorde consiliere de specialitate! Cu siguranţă, nu va primi după cum dă acum, ci va fi onorat cu servicii sociale integrate, va fi evaluat şi încadrat în gradul corespunzător, va primi informaţiile necesare privind oportunităţile de angajare, i se va înlătura percepţia negativă privind abilităţile şi capacitatea de muncă, lipsa accesibilităţilor şi teama, nerealistă, că îşi va pierde indemnizaţia de handicap odată cu ocuparea unui loc de muncă, dar şi teama de atitudinea negativă a colectivului de muncă.

Ce să-i mai oferim bietului şi problematicului stat român?! Extinderea evaluării complexe a persoanelor cu handicap cu evaluarea abilităţilor fiecărei persoane, stabilirea obligatorie pentru fiecare persoană a capacităţii de muncă şi a unui plan de orientare şi formare vocaţională. Abia atunci poate vom şti că ei, statul şi guvernul, sunt pe cale să-şi recapete vederea, auzul şi glasul.

Cele mai cordiale şi sincere felicitări din partea mea acelor persoane care reuşesc zilnic să treacă peste problemele fizice, celor care îşi înving temerile şi demonstrează că o dizabilitate nu le poate bara calea de a se integra în societate. Îi felicit pe românii cu astfel de probleme pentru succesele pe care le înregistrează la locul de muncă, în domeniul artistic şi cel sportiv şi, mai ales, îi felicit pentru că ştiu să-şi trăiască viaţa din plin, aşa cum numai un caracter puternic şi un suflet ales ştie şi poate să o facă.

Respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi nu se realizează numai prin mesaje frumos concepute şi gesturi ocazionale la ocazii aniversare, precum ziua de astăzi, ci prin politici şi reforme corecte, prin atitudini şi responsabilitate.

Persoanele cu dizabilităţi au nevoie nu doar de compătimire, ci şi de solidaritate, sprijin, acceptare, dragoste şi, mai ales, respect. Din partea noastră, a tuturor, şi mai ales din partea statului "ocrotitor"!

Doamna Marioara Nistor:

"Desfiinţarea direcţiilor judeţene ale finanţelor publice, încă o măsură abuzivă a Guvernului Ponta"

Îmi exprim pe această cale revolta faţă de desfiinţarea direcţiilor judeţene ale finanţelor publice din capitalele judeţelor ţării, inclusiv cea a judeţului Brăila, fapt ce constituie o altă măsură haotică şi abuzivă luată de acest guvern care acţionează împotriva românilor. Motivaţia acestei decizii este una desuetă, care ţine de derularea procesului de descentralizare a României. Ca de obicei, însă, Guvernul Ponta pune carul înaintea boilor şi desfiinţează anumite autorităţi şi instituţii judeţene înainte ca reorganizarea administrativ-teritorială să aibă loc efectiv! Astfel, direcţiile judeţene ale finanţelor publice sunt desfiinţate, iar în locul lor vor funcţiona direcţii regionale, instituţii publice cu personalitate juridică a căror arie de competenţă va corespunde regiunilor de dezvoltare ale României, deci nu vor mai exista 42 de structuri la nivel naţional, ci doar opt.

Un prim efect nedorit al acestei măsuri este acela că oamenii sunt puşi aiurea pe drumuri, fapt ce presupune că vor trebui să scoată din buzunarele oricum aproape goale mai mulţi bani pentru a-şi rezolva problemele. Astfel, un întreprinzător din Brăila, spre exemplu, trebuie să bată drumul până la Galaţi, acolo unde este sediul Direcţiei generale regionale a finanţelor publice, pentru orice operaţiune are de făcut. Concret, pentru a-şi fiscaliza o casă de marcat, omul din Brăila trebuie să se deplaseze la Galaţi, iar apoi să aştepte câteva săptămâni pentru a i se rezolva cererea, fapt care mi se pare exagerat şi neavenit într-o ţară care se pretinde a fi europeană. Să nu mai vorbim de românii din alte zone ale ţării, care au de străbătut sute de kilometri pentru a ajunge la noile sedii regionale ale finanţelor...

Mai mult, în urma reorganizării, aproape un sfert dintre angajaţii Direcţiei Judeţene de Finanţe Brăila, devenită Administraţia judeţeană a finanţelor publice Brăila, au fost daţi afară. Este vorba despre cazuri sociale de-a dreptul disperate, respectiv salariaţi cu copii mici, cu rate şi restanţe mari la bănci sau oameni cu peste 30 de ani de muncă vechime, aflaţi la un pas de pensie şi daţi afară fără milă. Astfel, 95 din cei 408 de angajaţi ai Finanţelor Brăila au fost puşi pe liber, ceea ce înseamnă un procent însemnat, oameni care vor îngroşa semnificativ rândurile şomerilor cu studii superioare din judeţ. O situaţie dificilă o au şi salariaţii care au rămas în sistem, deoarece ei au preluat şi sarcinile de serviciu ale celor disponibilizaţi, în condiţiile în care încasările sunt într-o scădere vertiginoasă.

Prin aceste măsuri pentru "îmbunătăţirea activităţii de administrare fiscală", aşa cum ireal şi pompos se numeşte ordonanţa de urgenţă prin care s-au desfiinţat DGFP-urile judeţene, Guvernul V.V. Ponta nu face altceva decât să continue politica pe care cei de la USL au hulit-o, a guvernelor Boc, aceea de a distruge oamenii şi instituţiile funcţionale din această ţară. Reamintesc faptul că, începând cu data de 1 iulie 2011, potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi-au încetat activitatea 141 de Administraţii ale Finanţelor Publice Orăşeneşti din ţară. Cu acel prilej, judeţul Brăila s-a ales cu desfiinţarea AFP Viziru, Dudeşti şi Movila Miresii, iar contribuabilii - persoane juridice, fizice şi instituţii publice - din cele 17 localităţi arondate au fost preluaţi de instituţiile AFP care au supravieţuit din judeţ.

Concluzionând, consider că măsurile respective au fost luate după ureche şi fără un fundament bazat pe realitate, precum alte şi alte decizii anterioare date anapoda de actuala guvernare, care face orice, numai să apere interesul românilor nu!

Domnul Nuţu Fonta:

"Guvernare prin dezbinare!"

Populaţia şi politicienii României, cu toţii am trecut mult prea uşor peste ziua sfântă de 1 decembrie, un moment în care România şi românii şi-au îndeplinit un ideal naţional aşteptat de veacuri. Ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991, articolul 12 alineatul (2). 1 decembrie este ziua în care România a devenit întreagă, românii au fost toţi împreună, iar liderii politici de atunci au demonstrat că sunt dedicaţi şi devotaţi naţiunii lor. Din păcate, astăzi românii nu mai au un proiect comun, nu mai au aspiraţii comune şi niciun fel de solidaritate naţională. România este în derivă, oamenii sunt bulversaţi de măsurile disperate şi haotice luate de actuala guvernare, iar responsabilii de destinele ţării se comportă ca într-o scenă de teatru deplorabilă, certându-se tot timpul şi nefiind preocupaţi de năzuinţele românilor la o viaţă mai bună.

După peste 20 de ani de eforturi şi de mari aşteptări, astăzi românii şi-au pierdut cu totul încrederea şi speranţa. Niciodată şi nicăieri statul nu a dispreţuit mai mult cetăţeanul. Nicicând un şef de stat n-a afirmat că statul nu mai are nicio obligaţie faţă de cetăţenii ţării sale. Niciodată până acum nu am avut un prim-ministru care să fie preocupat doar de a încasa la buget impozite şi taxe din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai multe. Nicicând n-a existat o putere care, cu un cinism nemaiîntâlnit, ia bani de la toţi ca să-i împartă clientelei şi sfidează în văzul lumii legea.

USL s-a dovedit mai mult decât o construcţie pentru câştigarea unor alegeri. USL reprezintă un amalgam politic desuet, toxic, combinat după principii contrare preceptelor politice, stânga cu dreapta, protecţia socială cu încurajarea investiţiilor, ajutoarele sociale cu profesiile liberale, etc. USL nu şi-a propus să unească societatea românească, aşa cum a promis în campaniile electorale pe care le-a câştigat cu un procent uriaş. Nu construieşte şi nu îşi asumă niciun proiect naţional şi nu a generat în mintea românilor acea solidaritate de care România are nevoie pentru a ieşi din crizele nesfârşite pe care le traversăm de ani buni.

România este şi va fi un stat naţional şi unitar. Dar nu e de ajuns ca sintagma respectivă să rămână la simplul stadiu de articol din Constituţia României. Avem nevoie să dăm substanţă acestei formule, să dăm acestei naţiuni aspiraţii, proiecte şi lideri adevăraţi. Pentru acest deziderat trebuie să fim uniţi, solidari, toleranţi, aşa cum ne-au învăţat făuritorii Marii Uniri cu 95 de ani în urmă, pentru că, aşa cum spuneau aceştia, "Unirea face puterea!".

Domnul Nuţu Fonta:

"Victoria transportatorilor protestatari"

Amploarea mişcării de protest a transportatorilor români ce a avut loc ieri dimineaţă a avut efectul scontat, guvernul decizând să facă un pas înapoi în ceea ce priveşte introducerea accizei de 7 eurocenţi fără TVA pe litrul de carburant. Deşi una extremă, hotărârea transportatorilor de a-şi opri activitatea pe termen nelimitat s-a dovedit fructuoasă în cele din urmă, chiar dacă eu personal nu agreez aceste forme de protest care afectează oameni nevinovaţi. Pe de altă parte, sunt de acord că măsura pe care guvernul a stopat-o, cel puţin deocamdată, va da peste cap activitatea a zeci de mii de firme din această ţară. Spre exemplu, la un camion sub 7 tone, care înregistrează 150.000 de km parcurşi anual, noua acciză va duce la o creştere cu 2.700 de euro pe an la factura de alimentare cu combustibil. O societate cu zece astfel de camioane va trebui să plătească în plus 27.000 de euro anual, fapt ce va conduce la iminenta închidere a multor afaceri ale transportatorilor, din cauza costurilor imense.

Din nefericire, România a ajuns într-o asemenea situaţie în care doar prin proteste se mai poate remedia câte ceva. Exemplul transportatorilor este elocvent. Este grav faptul că guvernul ia anumite măsuri fără să deţină studiile necesare implementării acestora. Un asemenea caz este şi noua hartă a autostrăzilor care urmează să fie realizată în România. De pe aceasta lipseşte, în mod paradoxal, tocmai cel mai intens circulat tronson rutier din România, Piteşti-Sibiu, în condiţiile în care Coridorul IV paneuropean Nădlac-Giurgiu este în proiect din 1990 şi are 85% finanţare externă asigurată. Să nu mai amintesc despre starea Drumului Naţional 18, despre care am atras degeaba atenţia autorităţilor, în repetate rânduri, şi tot nu s-a întâmplat nimic...

Revenind la protestul de ieri, sper că participanţii la trafic care au fost deranjaţi au înţeles în mod real demersul protestatarilor. Este evident că creşterea accizei va provoca alte majorări de preţuri în lanţ, la toate produsele şi serviciile prestate atât de firmele private, cât şi de stat. Tocmai din această cauză, pasul înapoi făcut de guvern poate fi considerat o victorie a transportatorilor, care merită salutată ca atare.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Copiii trebuie să crească în familie, nu în instituţii"

Sunt convinsă că fiecare dintre noi a mers cel puţin o dată la o casă de copii din colegiul pe care îl reprezentăm, astfel încât cunoaştem cu toţii situaţia îngrijorătoare a copiilor instituţionalizaţi din România. Deşi s-au făcut demersuri pentru îmbunătăţirea legislaţiei din domeniu şi s-au derulat nenumărate proiecte pentru a sprijini integrarea acestor copii în familii, iată că ne confruntăm, în continuare, cu probleme serioase. În 2013, peste 60.000 de copii s-au aflat în grija statului, majoritatea dintre aceştia fiind abandonaţi încă de la naştere. Trebuie să facem tot posibilul ca această cifră să nu crească de la an la an şi, mai mult, ca acei copii aflaţi deja în instituţiile de îngrijire să aibă cea mai bună şansă la o viaţă normală.

În acest sens, vreau să vă aduc la cunoştinţă anumite probleme mai puţin vizibile cu care se confruntă aceşti copii instituţionalizaţi: probleme de ataşament, de dezvoltare cognitivă şi a limbajului, tulburări emoţionale şi deficienţe ale abilităţilor sociale. Cercetările realizate pe un eşantion de copii instituţionalizaţi din România au demonstrat că minorii plasaţi în asistenţă maternală au mai puţine tulburări emoţionale şi anxietăţi în comparaţie cu cei care au continuat să trăiască în instituţii. De asemenea, studiile au demonstrat că cel mai important factor în procesul de recuperare este inserţia timpurie, şi anume, vârsta la care copiii au fost scoşi din instituţii şi plasaţi în familie.

Doar în mediul familial reuşesc aceşti copii să depăşească deficienţele pe care le dobândesc, de cele mai multe ori, chiar în instituţii. De exemplu, copiii care au petrecut primii ani din viaţă în instituţii vor avea mari probleme de relaţionare la maturitate. Dacă sunt plasaţi în familie, ei îşi recuperează capacitatea de a dezvolta relaţii de ataşament. Acelaşi lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte inteligenţa: conform studiilor, minorii din instituţii prezintă o reducere dramatică a activităţii creierului, o reducere a numărului total de neuroni. Şansa acestor copii este să părăsească instituţiile cât mai devreme şi să fie plasaţi în familii.

În concluzie, când vorbim despre copiii instituţionalizaţi, trebuie să ne gândim la toate problemele pe care le pot purta cu ei întreaga viaţă. Pentru ca recuperarea lor să fie posibilă, primul pas îl putem face chiar noi, prin modificarea legislaţiei. Mă refer la Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, lege care, deşi a suferit multe modificări şi completări menite să deservească interesul copilului, trebuie îmbunătăţită. Iniţiativa legislativă pe care am elaborat-o şi intenţionez să o depun până la finalul sesiunii parlamentare propune modificarea alineatelor (1) şi (2) ale art. 60 din Legea nr.272/2004.

Prelungind vârsta până la care copiii pot beneficia de plasament exclusiv în familia extinsă sau substitutivă, nu facem altceva decât să ne asigurăm că în primii trei ani de viaţă vor avea parte de cea mai bună îngrijire. Până la 3 ani vor creşte într-un mediu familial şi vor dezvolta acele abilităţi cognitive, emoţionale şi de ataşament care îi vor ajuta să devină adulţi funcţionali. Nicio instituţie, oricât de dotată ar fi şi oricât de calificat ar fi personalul său, nu poate asigura aceleaşi condiţii precum asistenţa maternală. Atenţia noastră trebuie să se îndrepte către soluţiile alternative, ceea ce presupune trecerea de la instituţionalizare la îngrijirea de tip familial. Avem nevoie de politici ample de asistenţă socială, construite în jurul dreptului copilului de a fi crescut în familie.

Datele pe care vi le-am prezentat sunt dovada vie că orice copil se dezvoltă mai bine în cadrul familiei, iar proiectul de lege pe care l-am iniţiat vizează exact acest lucru. Sper să vă alăturaţi demersului meu şi să le putem oferi de Crăciun acestor copii cel mai preţios dar: un viitor mai bun.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

"Republica Moldova - un pas înainte spre integrarea în Uniunea Europeană"

Data de 29 noiembrie 2013 va reprezenta, de acum înainte, un moment istoric atât pentru fraţii noştri de peste Prut, cât şi pentru noi, românii.

La această dată, negociatorii-şefi din partea Uniunii Europene şi din partea Republicii Moldova au parafat Acordul de Asociere în cadrul Summitului Parteneriatului Estic desfăşurat la Vilnius.

Acordul de Asociere reprezintă o dovadă în plus a poziţiei pro-europene pe care Republica Moldova o adoptă, Guvernul Republicii Moldova considerând că este în interesul ţării sale de a consolida relaţiile cu Uniunea Europeană.

Important de menţionat este faptul că Acordul de Asociere nu este primul document de acest tip, el venind să substituie Acordul de Parteneriat şi Cooperare, document intrat în vigoare în anul 1998 şi care a reglementat, până la acest moment, relaţiile dintre Republica Moldova şi comunitatea europeană.

Astfel, relaţiile de colaborare moldo-comunitare sunt într-o continuă dezvoltare, urmând ca punctul final să îl reprezinte integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Avantajele pe care un astfel de Acord le aduce Republicii Moldova sunt multe şi de bun augur pentru dezvoltarea ţării. Unul dintre cele mai importante avantaje este reprezentat de Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, care va reduce barierele în calea comerţului între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, contribuind astfel la creşterea economică a ţării.

Acordul de Asociere reprezintă un vot de încredere acordat Republicii Moldova de către comunitatea europeană, o recunoaştere a progreselor făcute şi o încurajare a continuării reformelor cheie.

Rolul domnului preşedinte, Traian Băsescu, a fost unul determinant în afirmarea voinţei fraţilor noştri de peste Prut de a se alătura marii familii europene. Eforturile Domniei Sale au marcat succesul Republicii Moldova la Summitul de la Vilnius, România, ca un bun părinte, îşi aşteaptă fiica oropsită de istorie să se întoarcă acasă.

Consider că România trebuie să continue politica de sprijinire şi să fie principalul aliat al Republicii Moldova în drumul acesteia spre integrarea în Uniunea Europeană.

Personal, mă bucură foarte mult politica pro-europenă adoptată de fraţii noştri de peste Prut şi îmi dă speranţe ca, pe viitor, proiectul de reunificare paşnică şi democratică dintre România şi Republica Moldova să se concretizeze. Îmi doresc aceasta şi prin prisma faptului că bunicul meu a fost unul dintre ostaşii căzuţi la datorie pe frontul luptei pentru eliberarea Basarabiei.

În amintirea tuturor celor ce au luptat ca această zi istorică să devină realitate mă plec cu respect şi cu speranţe de mai bine.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Diaspora românească - o dimensiune prioritară a politicii externe"

Diaspora românească - privită prea des până acum doar ca un bazin electoral - a fost tratată de multe ori cu indolenţă şi insuficientă responsabilitate şi empatie de către autorităţile statului român. Acest tratament conduce uneori la diferite forme de abuz pe care statul îl comite implicit ori tacit asupra propriilor cetăţeni.

Comunităţile de români din afara graniţelor ţării sunt numeroase, solidare şi au posibilitatea de a genera schimbări sociale - în primul rând prin influenţarea nivelului economic, ideologic şi crearea imaginii de ţară. Consolidarea relaţiei funcţionale de respect cu românii din diaspora trebuie să devină o dimensiune prioritară a politicii externe.

Doresc să vă supun atenţiei, în acest context, o serie de probleme presante pentru bunăstarea comunităţii de români din Egipt. Pentru a răspunde prompt, eficient şi adecvat comenzilor sociale, reprezentanţii comunităţii de români din Egipt solicită suplimentarea personalului ambasadei, încadrarea unui traducător autorizat din română în arabă în cadrul consulatului, precum şi adaptarea programului de lucru în concordanţă cu numărul de cereri înregistrate. Conform notificărilor primite, soluţionarea cererilor nu se efectuează cu celeritate, motiv care generează nemulţumiri în rândul cetăţenilor români.

Pentru îmbunătăţirea imaginii instituţionale, dar şi de ţară, se recomandă o reorganizare a spaţiului Ambasadei din Cairo în vederea extinderii sale, precum şi dotarea acestuia cu utilităţi minimale, cum ar fi de pildă suplimentarea numărului de scaune, achiziţionarea unui dozator cu apă şi a unui copiator. Sunt, poate, lucruri minore privite de la un nivel parlamentar - dar trebuie să înţelegem că astfel de "detalii" trădează respectul pe care îl oferim românilor de pretutindeni.

Aceste demersuri vor conduce la o funcţionare operativă a serviciilor misiunilor diplomatice, o fluidizare şi eficientizare a relaţiilor stat-cetăţeni din diaspora. În plus, ele vor da semnalul responsabilităţii şi implicării noastre.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Abuzuri comise asupra comunităţii de români din Valea Timocului"

În orice stat de drept contemporan, european, normele legii fundamentale garantează dezvoltarea individuală în condiţii de egalitate a tuturor persoanelor - indiferent de etnie. Dacă e aşa, dacă asumăm principiul modern al respectului pentru minorităţi, atunci trebuie să constatăm public, asumat, că reprezentanţii autorităţilor sârbe dau dovadă de ostilitate faţă de cetăţenii români din Valea Timocului prin acţiuni care contravin spiritului unei Constituţii moderne şi Protocolului privind respectarea reciprocă a drepturilor minorităţilor, semnat în martie 2012.

Prin acest document, Serbia s-a angajat sa iniţieze demersurile necesare îmbunătăţirii situaţiei minorităţii naţionale române, prin facilitarea accesului la educaţie, mijloace de informare şi participare la slujbe religioase în limba maternă. Totuşi, oficialităţile de la Belgrad nu sancţionează presiunile exercitate în continuare asupra românilor din Valea Timocului. Evenimentele cu caracter religios, spre pildă, sunt supuse unei monitorizări constante de autorităţi: să amintim aici cazul cetăţenilor români care au participat la slujba de sfinţire a unei troiţe în zonă şi au fost supuşi unei anchete disproporţionate.

În pofida tuturor acestor metode de bizară intimidare a membrilor comunităţii româneşti, statul român respectă cu fermitate dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi de religie a minorităţii sârbe şi asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea şi prosperitatea acesteia.

România trebuie să adopte o poziţie fermă pentru protejarea interesului comunităţii româneşti din Serbia. În condiţiile în care Serbia doreşte să adere şi să devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, aceasta trebuie să respecte propria Constituţie şi să implementeze măsuri concrete de integrare a minorităţilor în societate. Suntem nevoiţi - pentru a asigura drepturile fireşti ale cetăţenilor români din Serbia - să sesizăm Parlamentul European şi Comisia Europeană. Voi merge la Bruxelles, în cursul lunii ianuarie, pentru a discuta cu partenerii europeni acest subiect şi pentru a identifica o cale comună de acţiune pentru depăşirea crizei actuale.

Domnul Ion Răducanu:

"De la fanarioţi la neo-capitalişti"

Motto:

"Patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor"

Tudor Vladimirescu - Proclamaţia de la Padeş 1821

Instaurat în Moldova în 1711 şi în Ţara Românească în 1716 - regimul fanariot (care a durat peste 100 de ani, fiind abolit în 1821) a fost condus de 40 de domni în Ţara Românească şi 36 în Moldova. Fanariotismul din cele două ţări româneşti s-a remarcat prin:

• Numirea de domni ai ţărilor româneşti din rândul grecilor (din cartierul Fanar al Constantinopolului) de către Înalta Poartă Otomană care nu mai avea încredere în boierii români.
• Boierii români din familiile Mavrocordat, Calimachi, Caradja, Ghica, Ipsilanti, Şuţu - au devenit simpli dregători ai Porţii.
• Obiectivul fundamental al domnilor fanarioţi a fost: ˝îndeplinirea obligaţiilor către Poartă, perceperea regulată a unor impozite din ce în ce mai mari, limitarea puterii boierimii autohtone, modernizarea structurilor sociale şi politico-administrative pentru a le adapta unei mai eficiente exploatări a Ţărilor Române, în beneficiul Imperiului Otoman".

Fanariotismul a secat ţara de resurse, a exilat şi omorât mari patrioţi, promovând pe trădători şi parveniţi. Corupţia, falsul patriotism, mimarea unei ascendenţe nobile, favoritismul, îmbogăţirea prin fraudă şi spolierea celor săraci, imoralitatea şi politicianismul sunt viciile omeneşti ale multor oameni politici, şi nu numai, din acea perioadă. După aproape 300 de ani, similitudinile politicii contemporane româneşti cu fanariotismul sunt uimitoare, dar mai ales înspăimântătoare.

• Am intrat cu încredere şi speranţă în Uniunea Europeană şi acum suntem dependenţi de deciziile comisarilor europeni sau de cele speciale ale preşedintelui Comisiei Europene (Schengen, Banca Comercială, Petrom, MCV, infringement pentru un domeniu sau altul etc.)
• Suntem membri NATO - şi avem astfel garanţia securităţii naţionale, dar a trebuit să cumpărăm avioane multirol şi nave de război second-hand, din lipsă de bani, sau am primit, cu braţele deschise, mari investitori americani, care ne-au dezamăgit şi îndatorat (vezi Bechtel);
• Oamenii de mare valoare ai intelectualităţii româneşti stau retraşi de frica repercusiunilor, lăsând posibilitatea profitorilor să ocupe primele rânduri;
• Baronii locali, putrezi de bogaţi, în special cei cu dosare vechi la DNA, îşi trimit ˝domnii˝ în instituţiile statului, în cazul în care nu se duc chiar ei;
• Viaţa politică din ultimii 24 de ani este dominată în principal de aceleaşi figuri anoste, cu acelaşi discurs gol de conţinut, populist şi mincinos;
• Trădătorii şi parveniţii sunt la mare căutare; dacă nu ai fost pe la DNA, nu poţi fi promovat, pentru că strici principiul;
• Corupţia este generalizată şi transpartinică, ˝o mână spală pe alta şi amândouă faţa˝;
• Mimarea promovării competenţei este la rang de lege la toate nivelele, adevăratul principiu al promovării este ataşamentul financiar, nepotismul, capacitatea de linguşire şi supunere;
• Banii publici sunt cheltuiţi în principal de aceleaşi firme, ale aceloraşi sponsori, păpuşari şi interlopi - oblăduiţi de funcţionari publici înalţi, aleşi sau nealeşi de popor (adică numiţi) - pentru care este valabil principiul ˝după noi potopul˝;
• Împărţirea ˝dregătoriilor˝ pe principii ˝neortodoxe˝ seamănă ca două picături de apă cu epoca fanariotă.

Spre binele poporului român, după regimul fanariot a urmat Unirea Principatelor Române şi domnitorul Al. I. Cuza.

Oare ce va urma după prăbuşirea acestui capitalism de tarabă al potentaţilor locali şi naţionali, care vorbesc şi decid în numele unui popor din ce în ce mai sărac, mai obidit, mai necăjit, mai înşelat şi mai furat?

Destinele ţării sunt acum în mâinile noastre, ale parlamentarilor şi guvernanţilor USL, şi avem datoria să demonstrăm că avem conştiinţa morală, capacitatea profesională şi voinţa politică de a înlătura cu bisturiul cangrenele societăţii româneşti, de a repune în drepturile lor legale autorităţile şi instituţiile statului şi a le stabili obligaţii şi sarcini concrete, precum şi răspunderi pe măsură.

Fără a face abstracţie de realizările incontestabile ale guvernului USL, se impune ca necesitate schimbarea de viziune privind strategia viitoare pentru a crea o Românie puternică, aşa cum ne-am angajat faţă de popor.

O astfel de viziune trebuie să aibă în vedere două obiective esenţiale:

1. Venituri la buget prin:

a. reevaluarea sistemului de fiscalitate, care să stimuleze dezvoltarea unei economii structurale, similară ţărilor membre din UE;

b. soluţii şi politici publice raţionale şi eficiente privind privatizarea şi valorificarea resurselor naturale şi energetice;

c. implementarea strategiei parteneriatului public-privat ca soluţie de creştere a calităţii serviciilor publice necesare dezvoltării mediului privat;

d. crearea unui fond strategic de investiţii pentru proiectele de interes naţional;

e. reglementări noi, europene, pentru susţinerea creşterii şi dezvoltarea sectoarelor economice bazate pe cunoaştere, cum ar fi: industria creativităţii şi inovării, industria ospitalităţii, IT.

2. Cheltuirea banilor publici - raţional, eficient, transparent şi responsabil. Acest obiectiv impune:

a. modificări în legislaţia privind răspunderea materială şi penală a ordonatorilor de credite din ministere, agenţii şi societăţi naţionale, din administraţia publică centrală şi locală, în sensul introducerii toleranţei zero pentru hoţie, corupţie, deturnare de fonduri şi plăţi ilegale, ireale şi nejustificate;

b. înăsprirea legislaţiei privind incompatibilitatea şi conflictul de interese în cazul decidenţilor din administraţia publică care gestionează bani publici.

Controlul Parlamentului asupra instituţiilor statului şi a serviciilor speciale trebuie întărit chiar şi prin legi speciale, în concordanţă cu Constituţia, pentru a asigura responsabilizarea tuturor acestora, în sensul respectului faţă de popor.

Statul trebuie să fie unul singur puternic, democratic şi solid. Nici o altă instituţie nu poate fi ˝stat în stat˝.

În final vă readuc în atenţie reacţia deosebit de reală a lui Barack Obama în 2006:

˝Alegerile nu sunt îndeajuns. Într-o democraţie adevărată, ceea ce se întâmplă între alegeri reprezintă adevărata măsură a felului în care guvernul îşi tratează cetăţenii˝.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Declaraţie politică cu privire la finanţarea Programului Naţional HIV/SIDA şi la afirmaţiile ministrului culturii, Daniel Barbu.

În cadrul conferinţei susţinute în data de 08.12.2013 la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, Daniel Barbu, ministrul culturii, a făcut o declaraţie inacceptabilă, iresponsabilă şi jignitoare referitoare la Programul Naţional de Combatere HIV/SIDA:

"La dezbaterile pe bugetul 2014 m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Nu vreau să par cinic în faţa dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetăţeni ai noştri. Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci ale Ministerului Culturii şi Programului naţional de combatere şi tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu înţeleg, eu personal. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate".

Această declaraţie vine la numai câteva zile după Ziua Internaţională de luptă împotriva HIV/SIDA, ocazie cu care dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş" a vorbit din nou despre o adevărată epidemie HIV/SIDA în România şi despre apariţia în ţara noastră a unei forme recombinate de virus HIV, mult mai agresivă, şi cu o evoluţie mai rapidă.

Aşa cum era de aşteptat, societatea civilă a reacţionat promt şi a sancţionat dur declaraţia iresponsabilă a ministrului culturii, Daniel Barbu. Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), ce reuneşte 22 de asociaţii ale persoanelor infectate cu HIV din 19 judeţe ale ţării, consideră că declaraţia denotă o totală lipsă de profesionalism şi reprezintă o jignire majoră pentru persoanele care se confruntă de ani de zile cu acest virus. De asemenea, din punctul meu de vedere, o astfel de declaraţie demonstrează o totală lipsă de compasiune şi de empatie a ministrului Daniel Barbu cu persoanele infectate cu HIV/SIDA.

Mă alătur acestor voci ale societăţii civile. Cunosc bine situaţia pacienţilor, a tinerilor care trăiesc cu HIV. Înainte de a vorbi despre cifre de bugete, înainte de a compara bugetele necesare pentru asigurarea tratamentului persoanelor seropozitive şi bugetele pentru diverse festivaluri culturale, este foarte important să înţelegem drama umană din spatele acestei probleme şi dificultăţile cu care aceşti pacienţi se confruntă şi dependenţa lor absolută de programul de sănătate pentru propria supravieţuire. În acest sens, trebuie să înţelegem că marea majoritate a persoanelor care trăiesc azi cu HIV în România sunt copii care au fost infectaţi în spital, la naştere, în anii 1980-1990. Statul român are o mare responsabilitate pentru modalitatea în care aceşti copii au fost infectaţi, de aceea trebuie să asigure schemele de tratament. O subfinanţare a tratamentului, o întrerupere temporară a unei scheme de tratament echivalează cu o condamnare la moarte a acestor pacienţi, dar şi cu o creştere a numărului de noi cazuri de infecţii.

Pe de altă parte, HIV/SIDA este o problemă de sănătate publică naţională, iar subfinanţarea şi lipsa de interes pot avea ca şi consecinţă o răspândire a virusului în cadrul populaţiei generale, tinerii fiind cei mai vulnerabili.

Într-o ţară civilizată, astfel de declaraţii nu se aud din partea unui ministru sau ele sunt urmate de demisia demnitarului. Scuzele pe care domnul ministru Daniel Barbu şi le-a cerut, în astfel de cazuri cred că sunt cu totul insuficiente, iar responsabilitatea politică ar trebui asumată cu adevărat prin renunţarea la postul de ministru.

Domnul Valentin Rusu:

"La mulţi ani, România!"

1 Decembrie 1918 reprezintă complinirea dezideratului de veacuri al românilor, şi anume acela de a trăi în graniţele aceluiaşi stat-mamă. La Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, într-o atmosferă efervescentă, întreţinută atât de delegaţii oficiali, cât şi de reprezentanţi din toate straturile societăţii - peste 100.000 de oameni - Marea Adunare, consfinţeşte unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Actele de unire a două provincii româneşti au anticipat Marea Unire. Astfel, Basarabia, uzând de dreptul la autodeterminare şi-a declarat independenţa la 24/6 februarie 1918, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării hotărăşte unirea cu România. La rândul său, Bucovina revine la ţara-mamă în ziua de 15/28 noiembrie 1918.

Înfăptuirea României Mari - consecinţă a aspiraţiilor şi acţiunilor tuturor păturilor sociale - a fost posibilă datorită unui context extrem de prielnic, o veritabilă "oră astrală" a ţării: încheierea Primului Război Mondial, destrămarea Imperiului Ţarist şi a Imperiului Austro-Ungar. Recunoaşterea internaţională a noului stat - cu o suprafaţă de 295.049 km² şi 18 milioane de oameni - va fi realizată prin tratatele de pace de la Paris (1919-1920).

Nu greşim dacă afirmăm că unirea a reprezentat o aspiraţie multiseculară a întregului popor român. Momentul 1 Decembrie 1918 a reprezentat doar unirea din punct de vedere politic, consemnată prin Rezoluţia Adunării de la Alba Iulia. Atunci începea procesul propriu-zis de unificare, pentru că au urmat reformele din agricultură, învăţământ şi economie.

Această zi măreaţă ne oferă deosebita onoare de a mulţumi înaintaşilor care s-au jertfit pe câmpul de luptă pentru ca România să fie şi să rămână un stat unitar, suveran şi independent.

Aşa cum sublinia şi regretatul istoric Florin Constantiniu, "...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Această declaraţie politică priveşte Propunerea legislativă de majorare a veniturilor primarilor şi a persoanelor angrenate în procesul de atragere a fondurilor europene.

USL şi-a propus, încă de când a preluat guvernarea, să asigure un cadru competitiv pentru dezvoltarea locală. În acest sens, un prim demers a fost deja realizat, cu privire la adoptarea unui proiect de lege privind descentralizarea. O componentă importantă a acestui proces este asigurarea fondurilor necesare bunei desfăşurări a activităţii la nivel local şi nu numai.

În acest context, Propunerea legislativă de majorare a veniturilor primarilor, pe de-o parte, şi de acordare a unor stimulente financiare pentru personalul angrenat în procesul de realizare a proiectelor cu fonduri europene este una cât se poate de firească.

Pe de-o parte, Senatul, prima Cameră a Parlamentului sesizată, a adoptat proiectul care prevede majorarea indemnizaţiilor primarilor de la 1 ianuarie 2014, iar Camera Deputaţilor este for decizional. Veniturile edililor vor creşte în funcţie de numărul de oameni din localităţile pe care le conduc. O astfel de măsură nu are vreo componentă electorală, aşa cum rău-intenţionat sugerează opoziţia: majorarea veniturilor îi priveşte pe toţi primarii, indiferent de culoarea lor politică. Nu se poate vorbi însă numai de răspunderi, de obligaţii, de sarcini în plus, fără să existe şi un echilibru din punct de vedere al drepturilor ce le revin edililor. Creşterea veniturilor edililor este o măsură prin care, de fapt, creşte şi gradul de responsabilizare. Solicitări în acest sens au fost făcute de multe ori şi de către primarii din Argeş, în special prin vocea domnului Ion Toader, primar al comunei Cetăţeni şi preşedinte al Asociaţiei Comunelor din România, filiala Argeş. În special în mediul rural, o asemenea măsură era mai mult decât necesară.

Pe de altă parte, de la 1 ianuarie 2014 vor creşte şi salariile celor care lucrează în cadrul Autorităţilor de Management. Este vorba de armonizare, astfel încât să nu mai existe diferenţe între cei care lucrează în diferite instituţii care gestionează fondurile europene. Există din acest punct de vedere diferenţe foarte mari între veniturile personalului care se ocupă de fonduri europene la Ministerul Dezvoltării Regionale şi la Ministerul Fondurilor Europene, faţă de Mediu, Transporturi, Competitivitate, Muncă şi PODCA (în acestea din urmă personalul are salarii mai mici, pentru că bazele sunt diferite).

O astfel de măsură este menită să stimuleze performanţa şi să creeze premisele pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, un alt obiectiv important pe care USL şi l-a asumat. Iar USL a reuşit să crească semnificativ gradul de absorbţie faţă de guvernările anterioare, dar este loc şi de mai bine. De menţionat faptul că România a reuşit să absoarbă, până în prezent, doar 25% din fondurile UE alocate prin intermediul instrumentelor structurale, confom informaţiilor postate pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene. Astfel, ţara noastră ocupă ultimul loc în UE în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor comunitare. Pe lângă alte măsuri care se impun, o mai bună stimulare a forţei de muncă direct implicată în procesul de atragere a fondurilor europene este o soluţie care va duce la creşterea gradului de cointeresare a personalului, pentru realizarea unor proiecte mult mai bune şi cu şanse mai mari de accesare a fondurilor puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Modernizarea infrastructurii rutiere a Bacăului, un pas mare spre civilizaţie"

Investiţiile în infrastructură sunt vitale pentru dezvoltarea României, iar actualul Guvern, în ciuda constrângerilor bugetare, dar mai ales autorităţile judeţene şi locale din judeţul Bacău, continuă să facă demersuri susţinute în acest sens. Există două exemple de dată recentă pe care vreau să le prezint cu acest prilej, respectiv inaugurarea a două poduri din judeţul Bacău, unul la ieşirea din municipiul Bacău spre Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti, iar celălalt în comuna Gârleni. Ambele poduri sunt amplasate în zone de trafic intens, iar până de curând interdicţiile privind greutatea maxim admisă au determinat costuri importante pentru toate firmele de transport cu autovehicule de mare tonaj. Cu toate că pot fi catalogate drept investiţii fireşti, cele două reuşite recente din Bacău reprezintă un exemplu de succes în ceea ce priveşte modul în care autorităţile judeţene şi locale au colaborat atât cu organismele europene, cât şi cu Guvernul.

Personal, am susţinut întotdeauna că un ales, cu atât mai mult cei din judeţe şi localităţi, trebuie să fie preocupat în primul rând de administraţie, şi abia apoi de politică. Pe această cale, ţin să salut eforturile depuse de Consiliul Judeţean şi de Primăria Bacău, în urma cărora infrastructura rutieră din judeţ a fost considerabil îmbunătăţită, iar de acest lucru beneficiază locuitorii acestei zone. De altfel, cele două investiţii amintite sunt un preambul la o altă lucrare de proporţii aflată în curs de realizare, cea mai importantă pentru judeţul Bacău după 1989, respectiv centura ocolitoare a municipiului Bacău, cu o lungime totală de aproximativ 30 kilometri, pentru care procedura de licitaţie s-a încheiat cu puţin timp în urmă. Şoseaua de centură a Bacăului va fi construită la standard de autostradă, urmând ca pe viitor să fie parte a autostrăzii spre nordul ţării, un segment al Coridorului 9 paneuropean. Nu în ultimul rând, susţin proiectele Consiliului Judeţean Bacău de a atrage surse de finanţare şi pentru alte investiţii, cum ar fi şoseaua Livezi-Berzunţi-Cernu, dar şi pentru podul de la Oituz, care face legătura între estul şi vestul ţării. Este vorba de o investiţie esenţială, deoarece şi pe acest pod, ca şi în cazul celui de la Gârleni de până acum câteva zile, există restricţii privind circulaţia vehiculelor de mare tonaj, fapt care îngreunează în mod vădit activitatea economică din regiune.

Cu alte cuvinte, zona Moldovei, pe nedrept uitată ani de zile, îşi revine încet-încet din punct de vedere economic, iar modernizarea infrastructurii de transport este o dovadă clară că se pot face lucruri bune dacă există preocupare şi bună-intenţie. Sper ca judeţul Bacău să se dezvolte şi mai susţinut în viitor, iar eu personal voi face tot ce depinde de mine pentru ca locuitorii de aici, şi implicit din colegiul pe care-l reprezint în Parlament, să trăiască mai bine, să se bucure de servicii de calitate şi să poată avea o viaţă mai uşoară.

Domnul Ioan Stan:

O întreagă istorie mondială stă mărturie asupra adevărului că "somnul raţiunii naşte monştri". Precis n-ar fi fost necesar să mai confirme şi politica românească acest lucru! Dar, consecvenţi în a crede că sunt depozitari ai întregii înţelepciuni a premergătorilor, unii practicanţi din domeniu se cramponează de prezenţa lor trecătoare în această arie, încearcă a ne impune, cu titlu de adevăr absolut, deciziile lor în legătură cu viaţa noastră, şi culmea, după ce ne tratează cu dezavuare şi dispreţ pretind să ne mai pară şi bine!

Cum altfel aş putea califica ameninţările venite de sus, nu chiar de sus-sus, ci doar din dealul Cotrocenilor, cu nepromulgarea legii bugetului de stat votată de Parlamentul României. Cum să privesc altfel decât ca pe o ţâfnă personală refuzul de a întări prin semnătura ta de conducător al poporului român un proiect care este menit a face din fiecare cetăţean al României beneficiarul creşterii economice reale, cu pronosticuri de ascendenţă în continuare, certificate de specialiştii în domeniu. De ce să lipsesc un întreg popor, de fapt poporul meu, de reparaţiile cuvenite ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti de înlăturare a traumelor provocate de politica de sărăcire adoptată de guvernul anterior. Numai pentru că făptaşii sunt acoliţii mei şi au acţionat sub oblăduirea mea? Cam subţire motivaţie, deşi pot înţelege că provoacă insomnii tot mai acute, odată cu apropierea sfârşitului de mandat! De ce să debusolez partenerii internaţionali inducându-le sentimentul instabilităţii politice, economice, financiare. Pentru că asta fac atunci când semnez Scrisoarea de Intenţie cu FMI, după care critic şi denigrez negocierile pe toate drumurile! Şi înainte de orice, de data aceasta nu mai este vorba de ăia câţiva, şapte milioane şi vre-o patru sute de mii de participanţi la "lovitura de stat", cu care am nişte socoteli de încheiat, ci de cei douăzeci de milioane care aşteaptă să li se adeverească vestita urare "Să trăiţi bine".

Numai că punerea în practică a resentimentelor de orice natură are în această situaţie un efect a cărui amploare poate căpăta dimensiuni necontrolabile. Vorbim despre faptul că nu se vor putea acorda bursele pentru medicii rezidenţi, că nu se vor putea mări salariile cadrelor didactice cu o vechime de până la 6 ani, că nu va putea creşte salariul minim pentru 274 mii de bugetari, că nu va putea creşte venitul minim garantat, că nu vor putea fi plătite titlurile executorii pentru drepturi salariale obţinute în instanţă de personalul bugetar (2 miliarde lei, din care 1 miliard în educaţie), că nu pot fi acordate subvenţiile pentru agricultori. O deja lungă înşiruire de efecte nocive a unei atitudini ca cea cu care suntem ameninţaţi. Şi totuşi mai am de amintit imposibilitatea de a majora cheltuielile pentru cofinanţarea proiectelor din bani europeni şi implicit imposibilitatea de a creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene. Pentru că de obiective noi de investiţii nu mai poate fi vorba. Şi să nu uităm efectele externe ale nepromulgării Legii bugetului înainte de 1 ianuarie 2014 considerând cu toată seriozitatea riscul major al întreruperii acordului cu FMI.

Prin compensaţie, ne arătăm îngrijoraţi de creşterea accizei la combustibili. Ce-o avea acciza cu bugetul poate bunul Dumnezeu, în marea lui milă, să ne lumineze, deşi nu cred că va confunda Codul fiscal cu Legea bugetului de stat. Numai că dacă există o balanţă în care aşteptările a douăzeci de milioane de oameni, aşteptări ce pot fi cu siguranţă materializate în spaţiul financiar oferit de bugetul aprobat de Parlament pentru anul 2014, dar nu pot cântări mai greu decât nejustificata ţâfnă prezidenţială, atunci cu adevărat şapte eurocenţi la litrul de combustibil obţinut dintr-un petrol al cărui preţ este în scădere pe pieţele internaţionale vor paraliza transporturile din România! Inclusiv pe ruta Cotroceni- Nana!

Domnul Mihai Stănişoară:

Apel pentru transparenţă în cercetările arheologice de la Mănăstirea "Sfinţii Voievozi" din Baia de Aramă

Valoarea patrimoniului cultural şi arhitectural românesc este fără preţ, mai ales în comunităţile mici, aşa cum este şi cea din Baia de Aramă unde, recent, s-au desfăşurat săpături arheologice sub altarul Mănăstirii "Sfinţii Voievozi" în vederea identificării unei comori aparţinând începutului de secol XVIII.

Din păcate, graba şi superficialitatea acestor cercetări arheologice au fost reclamate de către Episcopia Severinului şi Strehaiei, iar lucrările de cercetare au provocat pagube materiale lăcaşului de cult.

În urma semnalelor primite din partea Episcopiei, dar şi din partea comunităţii din zonă, am adresat o întrebare Ministerului Culturii pentru a se comunica concret scopul săpăturilor de la Baia de Aramă, mai ales că acestea au fost făcute la temelia unui monument istoric încadrat în clasa A. Doresc să fac apel şi către cercetătorii care, în baza unei autorizaţii obţinute, îşi alocă libertatea de a conduce o echipă de neprofesionişti. În căutarea unor comori legendare, aceştia ajung să pună în pericol un emblematic şi sacru lăcaş de cult.

În prezent, din cauza acestor săpături brutale, o parte dintre ele efectuate folosind utilaje grele, Biserica "Sfinţii Voievozi" necesită reparaţii pentru a se preveni degradarea picturilor şi a pereţilor expuşi unei acumulări de apă în partea în care au intervenit arheologii şi echipa acestora.

Sper ca acest apel public pe care îl fac să prevină astfel de dezastre în viitor, printr-o transparenţă crescută în privinţa acordării autorizaţiilor de explorare arheologică, dar şi a raportării şi comunicării corecte din partea cercetătorilor. Consider că o deschidere, mai ales faţă de opinia publică, poate rezolva astfel de situaţii tensionate, poate preveni dezastre de patrimoniu şi poate contribui, cu adevărat, la punerea în valoare a bogăţiilor arhitecturale şi spirituale ale României.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Obiectul declaraţiei: Protejarea drepturilor fundamentale ale omului în vremuri de criză

Sărbătorirea zilei drepturilor omului a devenit o practică plină de însemnătate pentru România în ultimii ani. Mai departe de celebrarea unui important eveniment, marcarea zilei de 10 decembrie are şi o valenţă practică - aceea de a trezi conştiinţe, de a schimba mentalităţi şi de a promova cultura drepturilor omului, ca parte a identităţii noastre naţionale.

Consider că unul dintre rolurile vitale ale unui stat democratic sănătos este apărarea drepturilor omului, mai ales în situaţii de criză. Persoanele vulnerabile sunt adeseori persoanele ale căror drepturi sunt încălcate şi ignorate, şi, de aceea, cadrul instituţional şi legislativ este amendat în permanenţă tocmai pentru ca aceste abuzuri să fie prevenite.

Cu toate acestea, criza socio-economică instalată de ani buni în întreaga lume împiedică guvernele şi autorităţile statelor aflate în situaţii dificile să investească în protecţia socială, în educaţie şi în serviciile de sănătate. În 2011, conform rapoartelor Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, 40% dintre români se aflau în situaţia de risc de sărăcie şi excluziune socială. Aceste cifre ne arată încă o dată că măsurile de austeritate adoptate nu numai de guvernul României, ci şi de alte guverne ale Uniunii Europene sunt incompatibile cu drepturile sociale garantate de dreptul european.

Invoc totodată şi opinia exprimată de către Nils Muižnieks, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei. Acesta îndeamnă forurile europene să se aplece mai conştiincios asupra condiţiilor economice privind pachetele de asistenţă socială impuse statelor-membre, întrucât riscul încălcării drepturilor omului este din ce în ce mai mare.

Este important ca guvernele să înţeleagă că cele mai afectate categorii sociale sunt copiii, tinerii şi persoanele vârstnice. În 2011, doar 20% dintre tinerii din România erau angajaţi, procentul fiind mult sub media europeană. În aceste condiţii, este clar că prioritatea zero este stimularea creării de noi locuri de muncă destinate tinerilor, pentru reducerea riscului sărăciei şi excluziunii sociale.

Cred cu tărie în asigurarea unui cadru economic stabil şi predictibil pentru investiţii şi dezvoltare, dar în acelaşi timp nu putem să neglijăm categoriile defavorizate. Ieşirea din criză nu poate fi făcută pe seama celor care au cea mai mare nevoie de protecţia statului. Guvernele din întreaga lume au responsabilitatea să găsească soluţii creative, eficiente, sustenabile pentru relansarea economică, însă dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la condiţii de trai sănătoase şi servicii de sănătate accesibile nu pot fi negociate prin măsuri de austeritate.

În acest sens, Guvernul condus de primul-ministru Victor Ponta a înţeles acest lucru şi începând cu 2014 pensiile vor fi indexate peste rata inflaţiei, cu 3,76%, şi vor avea loc creşteri salariale pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Băsescu împiedică şi dezvoltarea"

Săptămână de săptămână domnul preşedinte nu îşi găseşte odihna din cauza guvernării USL. O nouă piatră marca Traian Băsescu este aruncată în noi, cetăţenii români, prin respingerea bugetului pe 2014 din motive derizorii şi răutăcioase.

Cel mai recent eveniment ce a stricat buna dispoziţie a preşedintelui, pe lângă creşterile salariale propuse în bugetul de anul viitor, este suplimentarea bugetului la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu 1,2 miliarde de lei.

Preşedintele a cugetat adânc asupra proiectului de anul viitor şi a constatat cu indignare că la modernizările satului alocările au crescut de la 199 milioane de lei la 800 milioane de lei. Nu pentru prima oară, Domnia Sa este luat pe neaşteptate de nevoile oamenilor şi obligaţiile României din postura de stat european. Aşadar, alocările acestea se datorează şi faptului că România trebuie ca până la data de 31 decembrie 2018 să îndeplinească ţinta stabilită în directiva europeană, aceea ca gradul de racordare la sistemele de canalizare şi staţiile de epurare să atingă nivelul de 100%. În acest moment, la nivel naţional, gradul de racordare la reţele de canalizare a ajuns la 57%, iar cel pentru staţiile de epurare se află undeva la 55%, progresul înregistrat de ţara noastră fiind puţin mai lent decât cel pe care ni l-am asumat în momentul aderării la Uniunea Europeană.

Domnia Sa s-a mâniat şi din cauza suplimentărilor pentru infrastructura la nivel judeţean, unde sumele alocate cresc de la 77 milioane de lei la 100 milioane de lei. Dacă domnul Traian Băsescu ar efectua şi deplasări cu maşina în teritoriu, nu doar plimbări cu vaporul, ar putea observa starea drumurilor din localităţi şi judeţe şi totodată ar înţelege motivul pentru care atâtea accidente rutiere au loc şi de ce infrastructura are nevoie urgentă de o mai mare alocare de fonduri.

Cel puţin în judeţul Bistriţa-Năsăud, în timpul guvernării partidului său de suflet, proiectele de infrastructură rutieră cuprinse în Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii au fost aprobate disproporţionat şi pe criterii politice în localităţi conduse de PDL, în timp ce în restul localităţilor existau drumuri ce nu au mai fost revizuite de 30-40 de ani.

Aşa cum Liviu Dragnea explica, acest buget pe anul 2014 va suplimenta şantierele iniţiate în scop electoral, de propagandă şi ulterior abandonate ale guvernului PDL.

Democrat-liberalii au acordat o mai mare atenţie bazelor sportive şi nu nevoilor generale ale locuitorilor, astfel încât la prioritizarea obiectivelor de investiţii pentru dezvoltarea locală, USL a renunţat la a mai investi în toate cele circa 800 de săli sportive rămase moştenire şi va redirecţiona sumele aferente către obiective mai importante, cum ar fi modernizarea şi reabilitarea drumurilor judeţene, alimentarea cu apă şi dezvoltarea reţelelor de canalizare menajeră, precum şi staţii de epurare.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi vreau să salut semnarea acordurilor de asociere dintre Guvernul Republicii Moldova şi cel al Georgiei, la Vilnius. Prin acest demers, cele două state îşi arată ataşamentul faţă de Uniunea Europeană şi faţă de un viitor european comun, alături de celelalte 28 de state europene.

Reuniunea de la Vilnius este un moment istoric pentru Republica Moldova şi un eveniment cu o importanţă deosebită pentru Uniunea Europeană şi viitorul acesteia. Semnarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană de către Republica Moldova şi de către Georgia înseamnă intrarea acestor două state pe drumul european, către marea familie europeană.

Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, semnat de către Republica Moldova, instituţionalizează dorinţa cetăţenilor moldoveni de a deveni cetăţeni europeni. Instituţionalizarea, dinamizarea dialogului şi a cooperării sectoriale dintre Republica Moldova şi statele membre ale UE are mai multe semnificaţii. În primul rând, ne demonstrează consecvenţa şi preocuparea continuă a Uniunii Europene cu privire la dezvoltarea şi consolidarea democraţiei, a statului de drept şi respectării drepturilor omului. În al doilea rând, viitoarele state membre ale Uniunii Europene, aşa cum este şi cazul Republicii Moldova, trebuie să cunoască şi să beneficieze de promovarea reformelor economice şi sociale europene, destinate îmbunătăţirii nivelului de trai şi a familiarizării cu modelul social european

România a susţinut ferm şi va susţine în continuare procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Partidul Naţional Liberal, membru în coaliţia guvernamentală actuală, încurajează şi va susţine prin toate modalităţile posibile integrarea europeană a Republicii Moldova. În acelaşi timp, Uniunea Europeană, prin semnarea acestui acord de asociere care este, în definitiv, o invitaţie oficială la aderare, consideră că este oportună o extindere în viitor. Traiectoria europeană pe care Republica Moldova a ales-o, determină o poziţie mai apropiată a statelor europene de problemele moldovenilor.

Relaţia României cu Republica Moldova este şi va fi una specială, iar acest lucru este redat de istoria, limba şi cultura noastră comună. Statul român are astăzi expertiza, experienţa şi capacitatea să ajute Republica Moldova, din toate punctele de vedere, să parcurgă cu succes drumul integrării europene.

A deveni membru al Uniunii Europene este un parcurs lung şi destul de anevoios, dar a fi parte în marea familie europeană este mai mult decât un simplu deziderat. A fi european, a fi stat membru cu drepturi depline în marea familie europeană este o premisă principală pentru dezvoltarea politică, socială şi economică a acestui stat.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Un sistem sanitar din ce în ce mai bolnav"

Unul dintre cele mai mediatizate subiecte din ultima perioadă este legat de situaţia în care se află sistemul sanitar din România la momentul actual. În câteva cuvinte îl putem caracteriza ca fiind la fel de bolnav precum mare parte din pacienţii săi.

Deşi realizăm că oamenii din România întâmpină probleme destul de grave cu sistemul de sănătate, nimeni nu discută deschis despre ceea ce se întâmplă cu adevărat. Ne-am obişnuit să ridicăm din umeri, să invocăm căutarea de soluţii, iar la final să conştientizăm că am rămas la nivelul la care îi putem atribui numai caracteristici negative: ineficient, nesigur şi dezorganizat.

Aceste probleme nu nemulţumesc numai pacienţii, ci şi cadrele medicale. Dacă din optimism credem că vom reuşi să acoperim sincopele din sănătate, ne înşelăm amarnic. O să ajungem în punctul în care consecinţele sistemului precar nu vor mai putea fi remediate, iar poporul român va fi singurul care va avea de suferit.

Datele oficiale publicate ar trebui să deschidă ochii autorităţilor, în sensul adoptării cât mai rapid a unor măsuri de redresare şi a unei strategii durabile pe termen lung. Spun asta deoarece studiile realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne cataloghează ca fiind "codaşii" Europei din punct de vedere al sumelor investite în sistemul sanitar. Conform acestora, în România se investesc doar 500 de dolari pe cap de locuitor, plasându-ne cu mult în spatele ţărilor precum Germania şi Franţa, care au rate impresionante de investiţii, de 4875 dolari, respectiv, 5000 de dolari pe cap de locuitor.

Acum putem înţelege de ce foarte mulţi români suferă din cauza lipsei echipamentelor medicale, dar şi a personalului neexperimentat. Decât să stăm cu mâinile încrucişate şi să privim cu neputinţă la tinerii medici, foarte bine pregătiţi, care aleg să profeseze în străinătate, ar trebui să introducem măsuri care să vizeze stimularea acestora pentru a profesa în România. Astfel nu ar mai rămâne în urma lor pacienţi care să se întreabă retoric: pe mine cine mă tratează?" şi nici găuri în buget din cauza banilor folosiţi pentru şcolarizarea unui student la medicină.

Oricât s-ar strădui să găsească motive pentru a rămâne în ţară, medicii sunt oarecum înfrânţi în faţa sistemului. Ei au cele mai mici salarii din UE, venitul minim fiind de aproximativ 373 euro, iar cel maxim de 874 de euro, pe când în ţări ca Danemarca salariile medicilor se situează între 8000 şi 13000 de euro. Atunci să nu ne mai întrebăm de ce din 2007 şi până în 2013 din România au emigrat 28000 de medici.

Lăsând la o parte cifrele, consecinţele sunt însă destul de palpabile. Subfinanţarea ne situează din nou la coada clasamentului, de data aceasta din punct de vedere al speranţei de viaţă, care este cu 5 ani sub media UE.

Ne-am obişnuit ca atunci când semnalăm problemele şi cerem rezolvarea lor, să auzim aceleaşi vorbe, deja învechite: "nu avem fonduri suficiente", însă doresc să atrag atenţia că acestea nu ne vindecă de boli. Avem nevoie în schimb de o strategie cât mai clară şi mai concretă care să impună priorităţile şi obiectivele, iar atunci cu siguranţă vom reuşi să ne mândrim cu un sistem sanitar care îşi va îndeplini adevăratul scop, de a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei, lucru care va avea impact inclusiv la nivel macroeconomic.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Drama bolnavilor de hemofilie din România"

Hemofilia, denumită sugestiv şi boala ce a măcinat regatele, afectează peste două mii de persoane din ţara noastră. Pentru aceşti oameni fiecare zi poate fi ultima, din cauza sistemului "bolnav", care nu le asigură tratamentul ce i-ar ajuta să trăiască o viaţă normală.

Deşi în toate ţările din Europa statul decontează tratamentul necesar bolnavilor de hemofilie, în România acest lucru nu se întâmplă. Atunci ne rămâne o singură întrebare: oare viaţa nu contează mai mult decât banii, sau avem sufletul atât de sărac încât nu putem înţelege faptul că un hemofilic poate trăi o viaţă obişnuită dacă este tratat la timp?

Principala problemă cu care ne confruntăm în momentul de faţă este aceea că statul român nu conştientizează faptul că acordarea tratamentului corespunzător pentru această categorie de pacienţi ar face din ei oameni normali. Din contră, autorităţile închid ochii şi fac aproape imposibil accesul la medicaţia necesară.

Susţin acest lucru pe baza faptului că un flacon de factor de coagulare ajunge să coste aproximativ 600 de lei, iar un bolnav de hemofilie necesită două, sau chiar trei astfel de flacoane în fiecare săptămână pentru asigurarea tratamentului de prevenire a sângerărilor, sume pe care cei mai mulţi dintre ei nu şi le permit. În cazul în care boala este tratată la timp, ea nu va implica pe viitor costuri suplimentare. Însă cum se poate realiza acest lucru când cel puţin bugetul pentru copiii afectaţi nu a mai fost modificat de trei ani de zile?

Un semnal de alarmă referitor la problema actuală a fost tras chiar de către specialişti în cadrul Conferinţei anuale a Consorţiului European de Hemofilie de la Bucureşti. Aceştia au subliniat faptul că România este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai scăzută cantitate de factor, sub nivelul european minim recomandat.

Dacă aruncăm o privire la vecinii noştrii din Republica Moldova, putem observa cu uşurinţă că acolo statul garantează obţinerea medicamentelor necesare şi le compensează parţial.

Nu putem rămâne indiferenţi şi nu putem priva aceste persoane de o viaţă normală. La fel ca hemofilicii din Franţa, Germania, Ungaria sau alte ţări europene, nici bolnavii din ţara noastră nu ar trebui condamnaţi la suferinţe crunte, care de cele mai multe ori se sfârşesc printr-o moarte timpurie.

Deşi au existat nenumărate dezbateri pe respectiva temă, susţinându-se faptul că se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor bolnavi de hemofilie, constat cu îngrijorare că nu s-a luat nicio măsură în acest sens, hemofilicii trăind în continuare cu incertitudinea zilei de mâine, din cauza imposibilităţii achiziţionării tratamentului.

Dacă ar gândi pragmatic, autorităţile ar realiza că odată puşi pe picioare, oamenii s-ar putea încadra cu uşurinţă în câmpul muncii şi ar aduce astfel sume importante la bugetul de stat prin plata taxelor. Se pare însă că acest argument nu a reuşit să-i "înduioşeze" pe cei responsabili, cum de altfel nu a reuşit nici faptul că vieţile a mii de oameni se află în mâinile şi deciziile lor.

În concluzie, statul român ar trebui să acţioneze mult mai promt în direcţia acordării unui buget rezonabil pentru pacienţii care suferă de această boală. Astfel nu le-ar mai fi îngrădită posibilitatea dezvoltării în acelaşi ritm cu persoanele de vârsta lor.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Acciza de 7 eurocenţi - mărul discordiei"

Aruncând o simplă privire la scena politică românească din zilele noastre, putem observa lesne că războaiele politice aflate în plină desfăşurare sunt reduse la acuzaţii dure, ascunse oarecum în spatele violenţelor verbale. Dacă aceste confruntări nu ar avea un scop personal, ar trebui să producă totuşi ceva, pentru că planul faptelor este cel care contează cu adevărat pentru cetăţeni. Ei sunt cei cărora le reprezentăm interesele şi pentru bunăstarea lor trebuie să luptăm. Nu trebuie să le expunem, prin intermediul presei, ciorovăielile dintre puterile statului.

Sunt sigur că părerea mea referitoare la agresivitatea acuzaţiilor lansate de la cel mai înalt nivel este împărtăşită de mulţi dintre dumneavoastră. Este uşor de înţeles ce l-a stârnit pe domnul preşedinte Traian Băsescu în această luptă pe seama creşterii accizei la carburanţi cu 7 eurocenţi, dar şi Domnia Sa trebuie să înţeleagă, înainte de toate, că aici nu trebuie să domine întrecerea în acuzaţii, în declaraţii şi mai ales în răzbunări care în final se răsfrâng tot asupra populaţiei.

Că mărirea accizei este sau nu necesară pentru a păstra în parametri deficitul bugetar şi că măsura a fost sau nu propusă de Delegaţia FMI este discutabil. Neclară este destinaţia acestor bani, lucru semnalat nu numai de domnul preşedinte, fapt care conduce la semne de întrebare asupra necesităţii acestei măsuri, dar nu poţi îndrepta un rău printr-un alt rău, poate chiar mai mare.

Cert este faptul că opinia publică a rămas în minte doar cu ideea că preşedintele este împotriva celor 7 eurocenţi. Asta nu înseamnă că i-a fost recunoscut patriotismul şi interesul naţional, aşa cum şi-ar dori dumnealui, şi nici nu este văzut de populaţie ca un salvator de la dezastru al ţării noastre. Abilitatea cu care domnul preşedinte a acţionat în această situaţie nu este una de lăudat. Realizăm cu toţii că scumpirea carburantului nu este cea mai populară măsură, însă trebuie să înţelegem şi necesitatea acesteia în contextul în care numai aşa putem spera la autostrăzile mult visate. Tocmai nepopularitatea deciziei a dat încredere domnului Traian Băsescu, care a speculat imediat posibilitatea administrării unei lovituri importante actualului Guvern.

Rememorând episodul privind tăierile pensiilor şi ale salariilor, precum şi mărirea TVA-ului, putem spune că domnul preşedinte nu este străin de măsuri economice antipopulare şi deci nu este cel mai în măsură să le critice. Şi pentru ca această carte să pară jucată în favoarea cetăţenilor, a fost necesară crearea scandalului în jurul celor 7 eurocenţi, din perspectiva unei măsuri care ar putea fi evitată.

Această atitudine nu este una care să stârnească admiraţie, reflectându-se în fapt drept una provocatoare, prin care doreşte să smulgă o reacţie nepotrivită pentru a da naştere unor noi speculaţii, în stilul caracteristic.

Răul pe care alte măsuri economice, aprobate sau chiar solicitate de către domnul Traian Băsescu, l-au făcut până acum românilor nu poate fi şters sau uitat printr-o simplă reticenţă la măsuri de acelaşi tip, impuse de Guvernul Ponta. Cum schimbarea nu se poate realiza de pe o zi pe alta şi nici imaginea unei persoane nu poate câştiga teren atât de repede, şeful statului ar trebui să înveţe că adevărata putere stă de multe ori în capacitatea de a renunţa sau de a găsi soluţii în vederea remedierii problemelor şi nu a adâncirii lor.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"România - China - un parteneriat pe termen lung"

Prin prezenta declaraţie politică doresc să îmi arăt susţinerea faţă de politica adoptată în ultima perioadă de către Guvernul Ponta, mai precis aceea de deschidere economică faţă de Asia, în general, şi China, în particular.

Vizita recentă făcută de premierul chinez Li Keqiang în România a dus la reconsolidarea relaţiilor tradiţionale de prietenie chino-române şi totodată a pus bazele unor importante oportunităţi de cooperare, în special pe plan economic.

Pe această cale, doresc să încurajez investiţiile străine în România, ca unice soluţii pentru repornirea motorului economiei ţării noastre. Consider că parteneriatele economice pe care ţara noastră le-a semnat în ultimele zile cu Republica Populară Chineză vor aduce beneficii pentru ambele părţi implicate şi vor constitui una dintre premisele revigorării economiei la nivelul Uniunii Europene.

Înregistrând o creştere economică neîntreruptă de aproximativ 9 procente anual, China a devenit una dintre cele mai importante economii mondiale, cu ramificaţii la toate nivelurile vieţii politice internaţionale.

În ultimii ani, în contextul reformei începute iniţial de către Deng Xiaoping, China şi-a extins considerabil relaţiile diplomatice, politice, economice şi militare cu mai multe centre de putere din întreaga lume, începând cu ţările vecine şi principalele puteri ale sistemului internaţional (Rusia, SUA, Japonia şi UE) şi continuând cu state din Africa, America Latină şi Orientul Mijlociu. Emergenţa Chinei se bazează semnificativ pe menţinerea unei creşteri economice constante. În prezent, China este una dintre cele mai importante exportatoare din lume, motiv pentru care atrage anual investiţii străine din ce în ce mai consistente, însă ea rămâne şi un important importator.

Mai mult, promovând cooperarea economică, China a reuşit să îşi creeze peste tot în lume relaţii bilaterale şi multilaterale. Faptul că Republica Populară Chineză consideră ţara noastră un pilon important strategic pentru comunicarea cu Europa Centrală şi de Est, dar şi cu Uniunea Europeană trebuie să fie un motiv de mândrie pentru noi, pentru că acesta este primul pas către recunoaşterea, pe plan internaţional, a potenţialului uriaş pe care îl are România în acest moment.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Caracterul biunivoc al respectului"

Contrar unor opinii care au încercat să acrediteze ideea conform căreia Parlamentul României ar fi adoptat Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2014 într-un ritm mult prea susţinut, ţin să mărturisesc că sunt de-a dreptul mulţumit pentru faptul că, în comparaţie cu alţi ani, aceste legi de importanţă majoră pentru dezvoltarea viitoare a ţării au fost adoptate mult mai rapid, pentru ca Guvernul să poată să-şi îndeplinească obiectivele pe care şi le-a propus pentru anul care urmează: majorări salariale pentru unele categorii de angajaţi bugetari, indexări de pensii, continuarea proiectelor de infrastructură rutieră şi demararea altora noi, punerea în practică a proiectului de regionalizare şi aşa mai departe. Sigur, poate că nu este vorba de o proiecţie bugetară ideală (ca preşedinte al Comisiei pentru învăţământ ştiinţă tineret şi sport mi-aş fi dorit, spre exemplu, să se fi putut aloca şase procente din PIB pentru educaţie), ci de una realistă şi echilibrată, care fixează anumite priorităţi, fără a neglija însă niciunul dintre domeniile socio-economice importante.

Din aceste motive şi ştiind cu cât profesionalism şi responsabilitate s-a lucrat la această construcţie bugetară, sunt absolut nedumerit de intenţia declarată a preşedintelui ţării de a refuza promulgarea celor două legi, din motivul greu de înţeles al creşterii cu 7 eurocenţi a unei banale accize la combustibil. În primul rând, responsabilitatea stabilirii cotelor accizelor revine totdeauna guvernului ţării şi nu preşedintelui ei, nefiind aşadar motiv de nepromulgare a legii bugetului de stat. În al doilea rând, nu mi se pare deloc în ordine ca preşedintele ţării să facă speculaţii nesusţinute de niciun argument referitor la destinaţia ulterioară a unor surse bugetare, pornind din start şi ilogic de la nu ştiu ce interese electorale ale coaliţiei aflate la guvernare!

Cel mai neplăcut m-a surprins însă libertatea pe care preşedintele şi-a luat-o atunci când a vorbit de aleşii locali în termeni total inadecvaţi, asemănându-i, nici mai mult, nici mai puţin, cu nişte tonomate care funcţionează numai în măsura în care-şi primesc "fisele" aferente.

Plecând de la această cel puţin surprinzătoare atitudine a preşedintelui României, nu mă pot împiedica să mă întreb: o mai fi oare domnul preşedinte Traian Băsescu la curent cu realităţile existente, în acest moment, pe tot teritoriul ţării? O mai fi mers Domnia Sa în ultimul timp într-un consiliu judeţean sau într-o primărie (mai ales, într-una din mediul rural!), pentru a constata cât de greu se descurcă un preşedinte de consiliu judeţean sau un primar cu bugetul mereu insuficient comparativ cu necesităţile comunităţii pe care o reprezintă?

Ei bine, eu, care nu am pierdut niciun moment legătura cu problemele din teritoriu şi care cunosc destul de bine cât de dificil este să deţii astfel de funcţii în România anului 2013, îmi permit să afirm, fără nicio reţinere, că domnul preşedinte greşeşte profund atunci când vorbeşte cu atâta dispreţ despre aleşii locali! Copleşitoarea majoritate a acestora sunt nişte oameni muncitori şi pricepuţi în ceea ce fac, care cunosc foarte bine comunităţile din care provin, specificul şi tradiţiile acestora, nevoile cu care se confruntă, dar şi direcţia în care aceste comunităţi trebuie să se dezvolte pentru a diminua cât mai mult şi mai rapid decalajele pe care noi le mai înregistrăm încă în comparaţie cu ţările Europei occidentale.

Este, de aceea, absolut nefiresc şi aproape ignobil să subestimezi activitatea, uneori titanică şi mai întotdeauna destul de prost salarizată, a acestor oameni care îşi fac datoria mai degrabă din ataşamentul pentru concetăţenii lor decât pentru interese pecuniare. De altfel, cel puţin în cazul comunităţilor mici, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, este greu de imaginat că electoratul ar putea vota altfel decât în cunoştinţă de cauză, cel ales fiind, de regulă, cel pe care oamenii îl cunosc ca fiind un bun gospodar şi un om ataşat profund comunităţii respective. De la ei se aşteaptă rezolvarea unor varii probleme şi tot ei sunt aceia care se străduiesc din răsputeri să îndeplinească aşteptările concetăţenilor lor, de multe ori cu bani puţini, dar cu multă voinţă şi entuziasm.

Departe de a merita să fie astfel etichetaţi, apreciez că aceşti oameni merită toată admiraţia noastră, indiferent de culoarea politică pe care o au partidele lor. Cel puţin pe a mea îi asigur că o au cu prisosinţă, dar m-aş fi aşteptat ca aceeaşi apreciere să o primească şi din partea actualului şef al statului, dacă nu din respect faţă de atribuţiile constituţionale ale funcţiei pe care o ocupă, măcar în virtutea faptului că, nu cu prea mult timp în urmă, era primarul general al Municipiului Bucureşti.

Or, din câte îmi amintesc, preşedintele ţării de la acea vreme nu şi-a permis vreodată să vorbească despre activitatea de edil a Domniei Sale cu atâta lipsă de consideraţie. De altfel, sper ca domnul preşedinte să nu fi uitat că dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecţi la rându-ţi.

Domnul Zlati Radu:

Declaraţie politică - "Avem un buget - să spunem nu şantajului prezidenţial"

Recent am adoptat, în cel mai reprezentativ şi democratic for al statului român, Parlamentul, bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale.

Nu voi comenta aici şi acum dacă acest buget este bun sau rău, cât este el de bun şi în ce măsură este el rău. Arhitectura sa, sursele de finanţare şi direcţiile de cheltuire a banului public au fost discutate atât în cadrul societăţii civile, cât şi în Parlament. Cam tot ce era de spus, a fost spus - fie în favoarea, fie împotriva acestui buget.

În final, reprezentanţii aleşi de către poporul român să facă legi, iar bugetul este, cu excepţia Constituţiei, cea mai importantă lege pe care noi, parlamentarii, o putem discuta şi vota, au decis prin vot adoptarea acestui buget. Cu alte cuvinte, USL, forţa politică dominantă în plan legislativ, şi-a asumat acest buget. În toate capitolele sale.

În mod poate nu surprinzător, preşedintele statului român a decis să facă uz şi abuz de toate formele pe care Constituţia (care s-a dovedit nu o dată vulnerabilă la abuzul prezidenţial) le permite, în vederea blocării (şi de ce nu, a modificării) bugetului de stat.

Motivul invocat a fost construirea bugetului inclusiv pe o taxă (acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de combustibil) pe care preşedintele Băsescu o contestă. Cu alte cuvinte, acelaşi preşedinte care patru ani la rând a promulgat bugete care însumate au însemnat o majorare pe accizele la combustibili de circa 50% faţă de cea percepută în 2008, contestă un buget care prevede o majorare a aceloraşi accize de circa 7-8%. Evident, ţinta sa nu este servirea poporul român în ceea ce priveşte interesele economice ale acestuia. Un popor adus la sapă de lemn în timpul guvernelor Boc-MRU, aflate sub oblăduirea directă a jupânului de la Cotroceni. Ci un şantaj ordinar la adresa Parlamentului şi a Guvernului USL, un şantaj care are în vedere doar satisfacerea unor interese politice, personale sau de grup, din aria Cotrocenilor.

În faţa acestui şantaj, reacţia parlamentarilor USL (precum şi cea a Guvernului Ponta) ar trebui să fie aceea de respingere. Dacă va fi nevoie, vom veni şi vom vota din nou bugetul retrimis de către preşedintele demis de popor, chiar dacă va fi în toiul vacanţei parlamentare. Şi dacă va fi nevoie, vom aştepta până la o eventuală pronunţare a Curţii Constituţionale.

Dar nu ar trebui sub niciun pretext să cedăm acestui şantaj. Căci dacă vom ceda o dată, vom deschidea şirul unor şantaje şi cedări care nu pot fi, din principiu, acceptate. Căci electoratul român ne-a trimis în Parlament pe noi, parlamentarii USL, să facem "Dreptate până la capăt", iar nu să le dăm dreptate lui Băsescu şi clicii sale.

Domnul Cornel Itu:

"Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul"

Am trăit cu toţii în ziua de 5 decembrie un moment istoric alături de fraţii noştri de peste Prut! Prin declararea limbii române ca limbă oficială a Republicii Moldova s-a făcut încă un pas spre normalitate, un pas major în anularea unei nedreptăţi istorice care a frânt destinul unui popor împărţit în două state separate de graniţe artificiale. Dincolo de apartenenţa politică, această decizie a Curţii Constituţionale din Chişinău, conformă Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în 1991, trebuie să ne transmită un semnal deosebit de important, şi anume că alături de multe proiecte concretizate în ultima perioadă între România şi Republica Moldova, declararea limbii române ca limbă oficială a fraţilor noştri moldoveni arată dorinţa lor de a urma un parcurs comun în cadrul Uniunii Europene.

Acest drum comun al României cu Republica Moldova este posibil doar prin concentrarea voinţei politice, a cărei voce trebuie să se audă în mod constant în spaţiul Uniunii Europene şi a partenerilor noştri politici şi economici de pretutindeni. Evenimentele din ultima vreme ne arată, fără echivoc, poziţionarea Republicii Moldova spre marele spaţiu democratic european, o dată prin Acordul de la Vilnius, care a parafat asocierea la Uniunea Europeană, iar acum prin decizia de a se declara limba română ca limbă oficială. De la o politică a paşilor mărunţi s-a ajuns, spun eu, la o accelerare a unui proces firesc de reparaţie istorică.

Noi, românii din stânga şi din dreapta Prutului, împărtăşim de secole aceeaşi simţire, aceleaşi tradiţii, prin venele noastre curge acelaşi sânge! Acum suntem o singură naţiune, se vorbeşte oficial aceeaşi limbă, dar încă ne despart nişte graniţe ce au ciuntit trupul României în mod nedrept.

Dragi colegi, în încheiere îl voi cita pe poetul pătimirii basarabene, Grigore Vieru, al cărui crez îl împărtăşesc: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul".

Domnul Cornel Itu:

"Nepăsarea, cel mai mare handicap"

Nivelul de dezvoltare a unei societăţi se oglindeşte în felul în care îşi tratează bătrânii, copiii şi pe cei neajutoraţi. Data de 3 decembrie a marcat, ca în fiecare an, Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Este o zi care ar trebui să ne îndemne la reflectare şi să ne punem întrebarea: ce indică barometrul social în România? Cum îi tratăm pe cei mai puţin norocoşi, pe cei care trebuie să răzbată în viaţă şi să îşi găsească locul şi rolul în societate în pofida handicapului, fie el fizic sau psihic?

Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi a fost proclamată în 1992, de Adunarea Generală a ONU, pentru a motiva populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea, dezideratul fiind ca întreaga lume să devină mai responsabilă cu privire la integrarea persoanelor cu handicap. Datele Direcţiei Generale pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap arată că, în 2013, în ţara noastră se află în evidenţă peste 200.000 de cetăţeni, copii şi adulţi, cu handicap grav. În total, sunt peste 650.000 de români cu dizabilităţi, de la cele mai grave până la forme mai puţin invalidante. Această mare de oameni, o mulţime nevăzută, tăcută şi ignorată de cele mai multe ori, are nevoie să fie asigurată că în viaţa politică şi economică a ţării există loc pentru fiecare, că suntem şi trebuie să fim egali în şanse şi în drepturi.

În România, abia în anul 2006 s-a creat un cadru legal privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prin Legea 448. Actul normativ prevede că statul îşi asumă calitatea de garant privind respectarea drepturilor şi libertăţilor acestor cetăţeni, iar tot statul are obligaţia să prevină şi să combată discriminarea, să asigure egalitate de şanse şi tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi şi să prevină abuzurile la care ar putea fi supusă această categorie vulnerabilă. Practic, vorbim aici de solidaritate socială, însă, din păcate, multe principii enunţate prin lege şi reluate în discursuri cu diverse ocazii nu au ecou în plan concret.

Majoritatea tinerilor cu handicap nu sunt integraţi pe piaţa muncii, deşi mulţi ar putea să desfăşoare o activitate aducătoare de venit, şi aici mă refer la cei cu handicap fizic locomotor sau la cei cu dizabilităţi psihice uşoare. De exemplu, în ţările dezvoltate ale Europei, posturile de casier la supermarketuri sunt ocupate preponderent de persoane cu dizabilităţi locomotorii. Însă legislaţia noastră are prea multe lacune, iar din această cauză persoanele cu handicap nu pot beneficia de oportunităţile care apar pe piaţa muncii. În primul rând, cred că ar trebui să apară un ghid pentru medicina muncii, în care să se expliciteze gradele de handicap, să lămurească pe înţelesul unor persoane fără pregătire medicală care sunt capacităţile de muncă ale celor încadraţi în diferite grade de dizabilitate, în aşa fel încât angajaţii de la agenţiile de ocupare a forţei de muncă să poată identifica mai uşor ofertele potrivite pentru aceste categorii.

Pe lângă facilităţile fiscale prevăzute de lege pentru angajatorii care încadrează în muncă persoane cu handicap, este necesară o mai bună pregătire a tinerilor cu dizabilităţi pentru inserţia pe piaţa muncii. O foarte bună iniţiativă este reînfiinţarea şcolilor profesionale, în judeţul Cluj existând deja un astfel de demers, în sensul că Inspectoratul Şcolar Judeţean a solicitat de curând Ministerului Educaţiei aprobarea pentru deschidere a 20 de clase de meserii. În acele clase vor putea să deprindă o meserie şi tinerii cu dizabilităţi intelectuale uşoare sau medii. Cred că este un exemplu bun de urmat.

Problemele pe care le înfruntă persoanele cu dizabilităţi trebuie să ne preocupe în egală măsură cu cele ale altor categorii. Doar prin empatie dublată de o legislaţie eficientă putem să venim în sprijinul acestor oameni, doar aşa putem să arătăm că în România există egalitate de şanse nu doar pe hârtie, iar împărţirea populaţiei în cetăţeni "de mâna întâi" sau "mâna a doua" aparţine unei etape pe care am depăşit-o. Închei, amintindu-vă că în această lume nimeni nu este perfect, diferenţa este că unii au deficienţe vizibile, iar alţii nu.

Domnul Cornel Itu:

"Din ciclul «după război, mulţi viteji se-arată»: Acordul economic cu China"

România a reuşit să parafeze săptămâna trecută acorduri comerciale vitale pentru economia naţională cu unul dintre cele mai curtate state la nivel mondial, atunci când ne referim la investiţii. Toate acestea vin ca urmare a politicii Guvernului Ponta, ca rezultat al deschiderii şi interesului arătat faţă de reînnodarea legăturilor diplomatice cu China. Este o reuşită istorică, ce va avea indiscutabil efecte favorabile pentru economia noastră, iar dacă state precum Germania, Franţa sau Italia, mari puteri ale Europei, nu şi-au permis să ignore dezvoltarea relaţiilor economice cu Republica Populară Chineză, iată că mă văd nevoit să vă amintesc că, de la înălţimea funcţiei sale, fostul premier Emil Boc a făcut-o cu o nonşalanţă greu de imaginat, "acompaniat", desigur, de ex-ministrul de externe Teodor Baconschi.

Ca primar al Clujului, Emil Boc mima în vara acestui an interesul pentru investiţiile chinezilor în economia locală, sonda, spre binele alegătorilor, oportunităţi de afaceri în vizita făcută în China. Asta, bineînţeles, după ce Guvernul USL a depus efortul de a restabili legături diplomatice cu Guvernul Republicii Populare Chineze, iar ca răspuns, două corporaţii şi-au arătat interesul de a dezvolta afaceri la Cluj. Dar de ce să nu profite domnul Emil Boc de beneficiile de imagine pe care i le poate aduce munca altuia?

România a fost privată de legături diplomatice şi economice cu China timp de 9 luni în perioada Guvernării Boc. România nu a avut timp de 9 luni reprezentant în China, pentru că domnul ambasador Viorel Isticioaia-Budura, un om deosebit şi un diplomat excelent care a vorbit în numele României la Beijing din 2002 până în 2010, a fost trimis la Bruxelles, ca director general pentru Asia în cadrul Serviciului European de Acţiune Externă din cadrul Comisiei Europene. Însă, deşi România a fost onorată prin funcţia pe care a ocupat-o Domnia Sa, postul de ambasador al României în China a rămas vacant nepermis de mult, din cauza indiferenţei lui Emil Boc şi a ministrului de externe Teodor Baconschi faţă de interesul naţional.

Unul dintre efectele acestei politici dezastruoase a fost acela că mii de oameni care munceau la Combinatul de hârtie şi celuloză Someş Dej, aflat în Colegiul nr.6 Dej, Circumscripţia nr.13 Cluj, pe care îl reprezint, au fost trimişi acasă. Toate acestea în contextul în care o mare corporaţie chineză, AVIC International, îşi afirmase deschiderea pentru investiţii masive în combinatul de hârtie şi celuloză, mai mult, semnase un Memorandum cu firma Someş Dej SA, în cadrul unei delegaţii care a avut loc în perioada 13-21 octombrie 2010, la care am participat personal, în China.

Degeaba i-am cerut atunci domnului Baconschi sprijinul pentru încheierea contractului, ştiut fiind faptul că AVIC International, potrivit legislaţiei chineze, trebuia să parafeze acordul prin intermediul Guvernului Republicii Populare Chineze, în ciuda insistenţelor, Guvernul Boc şi Ministerul de Externe au refuzat orice cale de dialog, întorcând spatele, ignorând interpelările şi scrisorile trimise spre Domniile Lor. Ambasador nu aveam, în condiţiile în care diplomaţii au un rol cheie în astfel de relaţii economice, Ministerul de Externe s-a dovedit complet lipsit de interes, iar primul-ministru la fel de nepăsător, deşi acum, din calitatea de primar, se arată grijuliu faţă de potenţialul investiţiilor chinezeşti pe plan local şi face vizite de lucru de dragul popularităţii.

Lăsându-i fostului premier bucuria de a da comunicate de presă în care să îşi arate, desigur, pe hârtie, sprijinul şi interesul pentru dezvoltarea economiei prin vizite de curtoazie în China, un lucru e cert: Guvernul USL a reuşit să parafeze 13 acorduri prin care atrage investiţii de 8,7 miliarde de euro prin proiecte energetice, de infrastructură feroviară şi export de alimente. Şi da, domnule Boc, chinezii vor investi un miliard de euro în centrala Tarniţa-Lăpuşteşti din judeţul Cluj, dar nu pentru că aţi avea dumneavoastră vreun merit.

Domnul Daniel Tudorache:

"Decembrie - despre sărbători, cumpăraturi, cheltuieli şi grijile românilor"

O chestiune care nu este dezbătută aşa cum ar trebui, dar cu care ne confruntăm este grija românului de rând.

Vreau să încep prin a prezenta nişte statistici:

• aproape jumătate dintre români (47%) consideră că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie greşită;
• cei mai mulţi români consideră că sunt săraci, pe o scală de la 1 la 10; 74% afirmând că se situează în partea inferioară, iar 25% au declarat că au o bunăstare medie;
• peste 9 milioane de români trăiesc în pragul sărăciei, din care 1,5 milioane se află în sărăcie extremă.

Românii sunt prea săraci pentru a fi bogaţi şi prea bogaţi pentru a fi săraci.

Tot mai mulţi cumpără mâncare pe datorie. Pentru că salariile şi pensiile nu le mai ajung de la o lună la alta, oamenii îşi fac datorii la comercianţi. Conform studiilor Academiei Române, un român din trei apelează la cumpăraturi pe caiet, o metodă aplicată până acum doar în mediul rural. Cumpăratul pe caiet era o practică mai obişnuită la ţară. În ultimul timp, însă, acest obicei a devenit frecvent şi în oraşele mari.

Chiar dacă nu îmi place să recunosc, aceasta este considerată a fi normalitatea. Lucrurile nu ar trebui să fie aşa! Pentru a asigura un trai decent cetăţenilor ţării, sărăcia ar trebui să reprezinte un motiv pentru analiză, o chemare la acţiune

Luna decembrie nu este pentru toată lumea o lună a sărbătorilor şi veseliei. Pentru mulţi, aceasta înseamnă stres, grijă, zbatere sau chiar tristeţe. Aceste lucruri ar trebui să ne preocupe cu atât mai mult în aceasta perioadă.

România se confruntă cu numeroase probleme şi situaţii şi cu toţii lucrăm pentru soluţionarea lor, dar haideţi să ridicăm puţin privirea din laptopuri şi hărţi şi să ne îndreptăm atenţia către străzile acestei ţări şi să analizăm puţin mai mult situaţia.

Trebuie să găsim soluţii pe termen mediu şi lung, trebuie să le oferim locuitorilor acestei ţări o alternativă reală. Trebuie să fim noi cei care să îi ajutăm să găsească o rezolvare.

Soluţiile durabile şi echitabile pentru a elimina sărăcia, responsabilitatea Guvernului de a crea un mediu propice bunăstării publice nu reprezintă un clişeu, sunt reale!

Adesea ne plângem că nu atingem standarde europene, că avem probleme în multe domenii de activitate, dar să nu uităm din ce punct am plecat în 1990.

Dacă am avut capacitatea de a schimba lucrurile, de a moderniza şi europeniza, trebuie să credem că avem posibilitatea să facem ceva pentru oamenii care duc această ţară în spate!

Nu trebuie să afişăm neputinţa, pentru că asta ar însemna că nu ştim să mergem mai departe, că ne-am blocat în procesul de evoluţie, asta ar însemna că în curând vom dispărea.

Trebuie să căutăm şi să găsim soluţii!

Domnul Gavril Mîrza:

"Bugetul 2014 - analiză - diagnostic"

Intervenţia mea de astăzi se vrea expresia dorinţei de a clarifica de ce ar vrea cineva să nu împlinească votul prin care am aprobat bugetul anului 2014. Vă propun să facem împreună uz de ceea ce se numeşte în cele mai vechi practici de cercetare ştiinţifică "analiză - diagnostic". Analizăm, adică, fenomenul care ne preocupă şi-l diagnosticăm spre vindecare, desigur. Oferim după diagnostic "leacul" aducător de "sănătate". Şi ca să îndeplinim un atare deziderat, să punem în balanţă ce ne-a făcut pe unii să votăm şi pe alţii să respingem bugetul 2014.

Primii, am luat în considerare argumentele oferite de punerea în operă a bugetului pe care l-am aprobat pentru 2013 şi care a îngăduit îndreptarea unora dintre nedreptăţile suferite de români, acţiune firesc a fi continuată în anul 2014. Să amintim, pentru bună regulă, reîntregirea salariilor tuturor bugetarilor, precum şi a pensiilor, acoperirea tuturor plăţilor prevăzute de hotărârile judecătoreşti pentru salariile tăiate ilegal, asigurarea cofinanţării pentru toate programele operaţionale sectoriale, pentru subvenţiile şi programele din agricultură, plata arieratele bugetelor locale, plata unor datorii de 2,5 miliarde lei în sănătate, plata în avans a subvenţiilor în agricultură, reducerea TVA-ului la pâine.

Pe această bază solidă am acordat încrederea şi votul nostru proiectului de buget pentru anul ce vine. Pentru că este un buget care va continua să ofere condiţii fiecărui român spre a beneficia direct de creşterea economică certificată la această oră de specialiştii români şi de instituţiile internaţionale din domeniu. Pentru că acest buget include prevederi ca indexarea tuturor pensiilor cu 3,76%, creşterea salariului minim de la 800 la 850 până la 1 iulie şi la 900 lei până la finele anului, vorbind despre peste 900.000 de angajaţi, pentru că venitul minim garantat este prevăzut a creşte cu 5%, pentru că în paralel cu achitarea drepturilor obţinute în instanţă de către bugetari este prevăzută susţinerea şi încurajarea financiară adresată medicilor rezidenţi şi profesorilor debutanţi. Pentru că pentru prima dată alocările bugetare pentru infrastructură sunt reale, pentru că sunt prevăzute investiţii de importanţă naţională în domeniul culturii, pentru că sunt prevăzute creşteri, chiar dacă nu foarte mari, în domeniul sănătăţii şi al educaţiei.

Sunt acestea toate repere de analiză ale motivaţiei de vot pro buget.

De ce au votat împotrivă cei care au votat în acest fel? Pentru a-şi demonstra calitatea de parlamentari ai opoziţiei, pentru a se supune disciplinei de partid, pentru încercarea de a brava în faţa propriului electorat, care cu siguranţă nu va refuza să beneficieze de binefacerile pe care creşterea economică asigurată în continuare de prevederile bugetare le va aduce fiecărui român. Personal sunt în stare să înţeleg o astfel de atitudine, deşi nu o pot aproba.

Ce nu pot înţelege însă cu niciun chip este de ce ar refuza să accepte un buget aprobat de Parlament, care pentru prima dată nu taie nimic, cineva care nu aparţine niciunui partid şi care ar trebui să fie garantul bunăstării poporului său prin garantarea stabilităţii financiare a ţării la care, de altfel, a consimţit în scris, semnând Scrisoarea de Intenţie cu FMI şi Pactul Fiscal privind atingerea unui deficit structural de 1% din PIB în 2015.

În faţa unei atare atitudini cu care ne ameninţă de ceva vreme viitorul latifundiar de la Nana, diagnosticul se impune de la sine, dar pentru leac mă tem că e prea târziu. Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Domnul Scarlat Iriza:

"Ziua Naţională a României"

Ziua de 1 Decembrie 1918 reprezintă cel mai important moment al istoriei României. Unirea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei cu Vechiul Regat nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinţă logică a luptei românilor pentru unitate naţională. Aceasta a început în anul 1600, când Mihai Viteazul a reuşit unirea militară a provinciilor, pentru o perioadă scurtă de timp, şi a continuat prin unirea Ţării Româneşti cu Moldova, în anul 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

După încheierea Primului Război Mondial, Conferinţa de Pace de la Paris a recunoscut, în virtutea principiului naţionalităţilor şi al dreptului popoarelor la autodeterminare, actele unioniste româneşti desfăşurate pe parcursul anului 1918. Prin tratatele semnate cu Austria (Saint Germain en Laye, 10 septembrie 1920), cu Bulgaria (Neuilly sur Seine, 29 noiembrie 1919) şi cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920) sunt recunoscute de către comunitatea internaţională drepturile imprescriptibile ale statului român asupra Bucovinei, Dobrogei întregi şi Transilvaniei, iar prin tratatul de la Sevres, din 10 august 1920, se fixează graniţa în Banat. În urma unor încordate negocieri diplomatice, la 28 octombrie 1920, a fost semnat Tratatul de la Paris, conform căruia şi Basarabia era recunoscută ca parte integrată a statului român.

În ciuda dorinţei unor lideri politici maghiari care consideră că această dată nu reprezintă un motiv de sărbătoare pentru etnia din care fac parte, ci doar pentru poporul român, ziua de 1 decembrie a fost stabilită ca Ziua Naţională a României în 1990, prin Legea nr.10 din 31 iulie.

Faţă de perioada ocupării maghiare vremelnice în Transilvania, când românii au fost oprimaţi şi privaţi de drepturi elementare, statul român a manifestat faţă de toate naţionalităţile conlocuitoare o maximă toleranţă, respectând toate drepturile fundamentale ale acestora. În ceea ce priveşte afirmaţia primarului din municipiul Sfântu Gheorghe, conform căreia nu va participa la manifestaţiile prilejuite de ziua naţională, deoarece drepturile etniei maghiare nu sunt respectate, aceasta este una extrem de riscantă din perspectivă politică şi complet neadevărată. În România, cetăţenii de altă etnie decât cea română învaţă şi sunt judecaţi în limba maternă, există tăbliţe bilingve în care toate denumirile sunt traduse, iar exemplele pot continua. Dacă e să spunem adevărul până la capăt, 1-aş întreba pe domnul Antal Arpad cât de respectate sunt drepturile românilor din Harghita şi Covasna şi dacă realizează cât de riscantă este o asemenea incitare, bazată pe un fals.

În toate rapoartele Uniunii Europene şi ale altor organisme abilitate s-a constatat o respectare întocmai a drepturilor minorităţilor în România. La originea micilor divergenţe au stat, de fapt, doar declaraţiile iresponsabile ale unor lideri politici maghiari fie din România, fie din Ungaria, însă înţelepciunea cetăţenilor români de etnie maghiară a fost îndeajuns de mare încât să nu dea curs unor astfel de afirmaţii fără fundament.

Aş mai dori să îi transmit domnului primar Antal Arpad, că dacă nu este obligatoriu ca cel puţin de ziua naţională să ai o altfel de atitudine, este măcar moral să respecţi ţara al cărei cetăţean eşti, în care îţi sunt respectate drepturile, care ai crescut, ai învăţat, locuieşti şi te poţi manifesta liber.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Românii şi libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană"

Atrăgeam atenţia, chiar la începutul acestui an, asupra faptului că apropierea alegerilor pentru Parlamentul European va declanşa, în cea mai mare parte dintre statele membre, febra campaniei electorale şi, în contextul acesteia, noi false argumente de împiedicare a statelor nou intrate în Uniune să se bucure de libertatea de circulaţie. Dacă ministrul francez Manuel Valls a redus treptat din discursul extremist, demn de secolul al XIX-lea, premierul Cameron, aflat şi el sub presiune electorală, ameninţă cu noi restricţii asupra celor peste "30 de milioane" de români şi bulgari care vor invada Marea Britanie.

Îmi pare tare rău că am anticipat corect faptul că, atât cetăţenii români, cât şi cei bulgari, vor fi victimele campaniei electorale din anul 2014. Şi, de parcă discursurile extremiste şi rasiale nu ar fi îndeajuns, românii şi bulgarii trebuie să plătească şi cu amânarea indefinită în timp a aderării la spaţiul Schengen. Declaraţiile oficialilor din Comisie, precum şi ale mai multor membri ai Parlamentului European îmi dau dreptate că amânarea fără argumente a aderării României la spaţiul Schengen ţine exclusiv de agenda politică din mai multe state membre.

Până la România şi Bulgaria nu au existat alte criterii de aderare la acest spaţiu al libertăţii decât îndeplinirea condiţiilor tehnice la standardele cele mai ridicate. Cu toţii am fost de acord că trebuie să le îndeplinim şi, în acest scop, am făcut investiţii de peste 1,5 miliarde euro pentru a demonstra Bruxellesului că suntem capabili să îndeplinim cele mai înalte exigenţe.

Eforturile au fost făcute de români şi de guvern, indiferent de partidul sau partidele care s-au aflat la guvernare în România, în ultimii ani. A fost un proiect pentru români şi România. Chiar şi cei mai exigenţi opozanţi, olandezii, au recunoscut în urmă cu mai bine de un an că suntem pregătiţi din punct de vedere tehnic pentru a adera. Cu toate acestea, eforturile României au fost "răsplătite" cu amânarea fără termen a aderării, aducându-se în prim-plan argumente politice care nu se susţin în realitate.

Ştim cu toţii că cei peste 3 milioane de români aflaţi astăzi în afara frontierelor ţării contribuie la dezvoltarea şi prosperitatea statelor în care au migrat. Ştim cu toţii că stigmate precum "hoţi, leneşi sau asistaţi sociali" sunt nedrepte pentru toţi acei români care contribuie cu sudoarea lor pentru ca economiile occidentale să rămână competitive. Ştim cu toţii că în spitalele, universităţile sau centrele de cercetare de elită din occident a doua limbă vorbită este limba română.

Cred cu putere că, după ce alegerile europene se vor termina, iar ponderile politice în Parlament şi în Comisie se vor defini, respingerea României şi Bulgariei pe nişte criterii care nu au mai fost utilizate niciodată să dispară. Sper că noua Comisie va înţelege cât de mult îşi doresc românii să nu mai fie trataţi ca cetăţeni de "mâna a doua" şi că amânarea aderării la spaţiul Schengen nu ajută, ci, dimpotrivă, aduce costuri economice suplimentare pentru economia României şi Bulgariei şi un grad de convergenţă mai scăzut.

Mai cred că românii şi România au făcut ceea ce depindea de ei şi că respingerea nedefinită în timp a aderării la Schengen nu aduce decât un sentiment de frustrare în inimile românilor şi se sădeşte astfel şi sâmburele euroscepticismului, de care chiar nu avem nevoie.

Domnul Mihai-Bogdan Diaconu:

"Ziua Naţională a României înseamnă şi ziua responsabilităţii faţă de viitorul familiei româneşti"

Ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României ar fi trebuit să fie şi un prilej de a ne gândi la viitorul familiei româneşti, pentru că nu vom fi un neam puternic dacă nu vom investi în familie, în creşterea copiilor şi în tânăra generaţie.

Familia creştină este însă ameninţată, mai nou, chiar de aici, din Parlamentul României, de iniţiative care ar dori să-i distrugă sensul şi rostul, aşa cum au fost de dintotdeauna şi cum le cunoaştem noi, ca popor creştin, de 2000 de ani. Atacul la esenţa familiei şi a creşterii copiilor, care provin din uniunea dintre femeie şi bărbat, nu este doar o jignire a credinţei şi tradiţiei acestui neam, ci şi o bombă cu ceas pusă la fundamentele poporului român, care-şi vede astfel terfelit sufletul şi bunul său simţ, normalitatea şi viitorul, doar pentru că cineva vrea să fie în ton cu lumea modernă, de parcă modernitatea şi civilizaţia în acest lucru constă, în distrugerea relaţiilor fireşti dintre genuri.

Sub niciun chip Parlamentul României nu poate să accepte asemenea propuneri de oficializare a relaţiilor între persoane de acelaşi gen, nici acum, nici peste un an, nici peste 100. Cetăţenii României ne-au trimis aici să le apărăm interesele şi să apărăm poporul român, nu să-i jignim sufletul şi să promovăm lucruri aberante. Însuşi faptul că există asemenea propuneri şi că suntem nevoiţi să le respingem este deja prea mult şi prea grav.

Este de datoria noastră să cinstim Marea Unire, amintindu-ne şi respectând idealurile celor care au înfăptuit-o: demnitate, libertate şi respect pentru tradiţie şi trecut. Aceste lucruri nu ne împiedică să evoluăm spre viitor, dar ne interzic să acceptăm lucruri care au potenţialul de a distruge esenţa poporului român şi de a ameninţa viitorul familiei ca şi cadru firesc al creşterii copiilor.

Avem datoria faţă de înaintaşii noştri să oprim aceste iniţiative deviante şi antiromâneşti şi să dezavuăm din start orice încercare de a modifica viziunea românească asupra normalităţii. Avem datoria să ne apărăm copiii şi societatea de asemenea comportamente, pentru că nu tot ce vine de "afară" este neapărat şi bun. Spunem da civilizaţiei şi progresului, dar spunem nu aberaţiilor care se transformă în ameninţări la adresa sufletului românesc.

Aşa cum ne dorim o Românie unită şi întreagă, aşa ne dorim şi un suflet românesc firesc, nealterat de comportamente stranii şi de practici anormale. Suntem toleranţi, dar nu naivi încât să acceptăm, ca şi în cazul altor minorităţi, să ni se facă legea la noi acasă şi să acceptăm orice, pentru că aşa ar fi "politically correct". Legea noastră este cea creştinească şi strămoşească, iar normalitatea relaţiilor şi a celor care trebuie să fie părinţi, mamă şi tată, nu se negociază.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Declaraţie politică pe tema descentralizării"

Proiectul descentralizării reprezintă un pas foarte important pentru viitorul României, iar scopul primordial al acestui proiect este reducerea procesului decizional care va îmbunătăţi şi eficientiza considerabil actul administrativ al autorităţilor locale şi care va facilita atragerea de fonduri europene.

Prin această descentralizare, România se va redefini şi astfel se va produce o delimitare de la sistemul centralist de dinainte de 1989. România are ocazia de a face un pas important înainte spre modernizarea sistemului public şi alinierea acestuia la modelele şi la cerinţele Uniunii Europene. Problemele pe care le întâmpină o comunitate sunt cunoscute cel mai bine de către locuitorii săi, astfel apropierea deciziei de cetăţean va duce la un mai bun act administrativ de conducere a comunităţii respective privind agricultura, sănătatea, învăţământul preuniversitar, cultura, mediul şi sportul.

Stimaţi colegi, trebuie să înţelegem că legea descentralizării implică, de fapt, o adevărată reformă administrativă, unde se creează un nou sistem public şi se responsabilizează conducerea aparatului administrativ local. Această formă de reorganizare va simplifica viaţa cetăţeanului, va reduce costurile şi birocraţia, eliminându-se astfel paralelismele instituţionale.

Cea mai importantă parte a procesului de descentralizare este transferul de putere, de decizie de la nivelul Guvernului, al ministerelor şi al instituţiilor centrale la nivelul instituţiilor locale, fiecare regiune devenind astfel o autoritate de management.

Proiectul descentralizării deschide astfel o cale pentru o administraţie modernă, europeană şi eficientă a României.

Domnul Gheorghe Roman:

"Declaraţie politică pe tema Legii descentralizării administrative"

Încep această declaraţie politică citând din Constituţia României, care prevede clar că "Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice" - art. 119.

"Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii. Consiliile locale şi primarii funcţionează în condiţiile legii ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe" - art. 120 (1) si (2).

Din prevederile constituţionale rezultă elementele specifice descentralizării administrative care caracterizează şi în prezent administraţia publică în România. Această caracteristică însă se dovedeşte a fii de foarte multe ori ineficientă datorită sistemului centralizat al instituţiilor publice şi birocraţiei excesive.

În România s-au elaborat de-a lungul timpului o serie de prevederi având ca fundament principii şi strategii ştiinţifice atent monitorizate în ceea ce priveşte descentralizarea. Pasul important în materializarea acestui deziderat a fost adoptarea Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006.

Mai mult, România a adoptat prin Legea 199/1997 "Carta europeană a autonomiei locale", care precizează faptul că "autorităţile administrative publice locale reprezintă unul din principalele fundamente ale oricărui regim democratic" şi prin intermediul cărora "dreptul cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice se poate exercita în modul cel mai direct".

Este foarte clar că prin cele amintite mai sus se doreşte scurtarea lanţului decizional, desfiinţarea birocraţiei excesive, un personal calificat şi responsabil, care să se implice direct în rezolvarea problemelor cetăţenilor la nivel local.

Pentru ca toate acestea să poată deveni funcţionale, se presupune ca autorităţile publice locale şi cele judeţene să fie înzestrate ca organe decizionale, beneficiind de o largă autonomie în ceea ce priveşte componentele, modalităţile de a le exercita şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.

Problema centralizării şi descentralizării în administraţia publică s-a pus şi se pune în orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernământ şi de regimul politic.

Reorganizarea, modernizarea şi eficientizarea administraţiei publice a reprezentat o cerinţă importantă în procesul integrării României în Uniunea Europeană. Tocmai de aceea scopul real al Legii descentralizării este acela de a aduce decizia executivă mai aproape de cetăţean, în ideea ca această decizie să poată fi luată la nivel local, în condiţiile în care statul român rămâne unul naţional. Descentralizarea administraţiei publice presupune ca aleşii locali să devină mult mai responsabili în cheltuirea banului public, în rezolvarea priorităţilor comunităţii.

Sunt perfect conştient de amploarea şi anvergura pe care reorganizarea instituţiilor statului o presupune. Deşi acest proces se va efectua etapizat, sunt convins că instituţiile preluate de către autorităţile locale vor trece printr-o reformă complexă în care reevaluarea managementului acestora va crea unul mult mai competitiv, mult mai eficient şi care va veni în sprijinul şi beneficiul cetăţenilor.

Societatea civilă şi cetăţenii comunităţilor locale vor fi cei care vor da un feed-back pozitiv sau negativ asupra modului în care autorităţile responsabile reuşesc să-şi gestioneze problemele comunitare.

Domnul Toader Dima:

"Politica Agricolă Comună ajută România, dar lasă în urmă multe probleme. Cum le va rezolva noua PAC 2014 - 2020?"

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la situaţia agriculturii româneşti aproape de încheierea exerciţiului bugetar european 2007 - 2013 şi în perspectiva noii Politici Agricole Comune, cea care priveşte perioada următoare, până în 2020. Şi doresc să atrag atenţia asupra a ceea ce a însemnat această perioadă, cu finanţarea aferentă, pentru tinerii fermieri şi în ce măsură au fost rezolvate problemele din piaţa forţei de muncă din acest domeniu economic. E adevărat că banii europeni au ajutat, în bună parte, la soluţionarea unei părţi din problemele mai vechi, dar mă întreb dacă noul program, cel din perioada 2014 - 2020, poate rezolva restanţele din cel precedent.

În primul rând, mă gândesc la piaţa forţei de muncă, ştiind cu toţii că în România, populaţia ocupată în agricultură este mult peste media din Uniunea Europeană. Chiar dacă înregistrăm o scădere faţă de anii anteriori, aproape o treime din populaţie este ocupată în agricultură, departe de media europeană de 5%. În plus, pe lângă această pondere mare, în România constatăm o adevărată dependenţă de veniturile care provin doar din agricultură, astfel încât, într-un an agricol cu probleme, mulţi dintre cei care locuiesc la sate abia reuşesc să se descurce. Nici vorbă, aşadar, ca o parte din producţie să mai ajungă pe piaţă şi să devină sursă de venituri.

Şi dacă tot am amintit de piaţă, să nu uităm că piaţa produselor agricole nu este una funcţională, pentru că lipsesc mecanismele de reglare a pieţei. Mai mult, cei care activează în domeniu nu au acces la informaţiile care le sunt necesare, ceea ce înseamnă că fermierii, mai ales cei mici, acţionează în necunoştinţă de cauză atunci când iau decizii, iar asta duce uneori la decizii greşite, care produc pierderi.

Aş vorbi despre o altă problemă rămasă nerezolvată, şi anume piaţa fondului funciar. E de fapt un domeniu inactiv, lipsesc hărţile cadastrale, lipsesc informaţiile. Iar toate acestea duc la degradarea continuă a pământurilor, nelucrate sau cultivate după nevoia şi cunoştinţele fiecărui mic fermier, ceea ce de multe ori înseamnă sărăcirea pământului şi chiar deşertificare. În final, putem vorbi şi de depopularea satelor, proces provocat de plecarea tinerilor care nu pot trăi cu ce câştigă doar din agricultură. Programele anterioare, de sprijinire a celor care doreau să se stabilească la ţară, nu au şi rezultate pe măsură. Iar asta poate însemna că resursele financiare nu au fost suficiente şi de aceea ar fi nevoie de mai mulţi bani pentru astfel de programe.

Vă amintesc că Organizaţia pentru Hrană şi Agricultură a Naţiunilor Unite susţine că siguranţa alimentară nu mai este dată de marile exploataţii agricole, ci de micile ferme, mai adaptate nevoilor locale ale comunităţii. Am putea considera acest lucru drept o directivă, care ar duce în mod direct la creşterea numărului de tineri care se stabilesc la ţară, la apariţia de mici ferme, cu suprafeţe între 1 şi 5 hectare, dar şi la încurajarea înfiinţării de întreprinderi mici şi mijlocii în mediul rural, altele decât cele cu caracter agricol.

În România, diversitatea condiţiilor pedoclimatice şi de relief, alături de alternanţa anotimpurilor, fac să existe un cadru favorabil pentru cultivarea tuturor tipurilor de plante. Acestea pot fi folosite ca atare sau să fie procesate pentru consumul uman sau pentru hrana animalelor. Au fost făcute destule calcule care arată că pământurile din România pot hrăni 50 de milioane de oameni, ceea ce ar însemna disponibilităţi însemnate pentru procesare sau pentru export.

Constatăm însă că multe dintre aceste posibilităţi au rămas nefructificate. Fondurile venite de la Uniunea Europeană, chiar cu o rată bună de absorbţie în agricultură, au rezolvat doar o parte dintre probleme. Cum poate noua Politică Agricolă Comună să rezolve restanţele? Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, spunea recent că noua PAC va aduce mai mulţi bani agricultorilor din România în următoarea perioadă, ceea ce nu se va întâmpla pentru toate statele membre.

Ştim că agricultura rămâne principalul capitol de cheltuieli al Uniunii Europene, cu mai mult de 373 de miliarde de euro în perioada 2014 - 2020. Cu adevărat important e câţi din aceşti bani vor ajunge direct la micii fermieri români, fiind aşteptată şi o creştere a subvenţiilor, mult mai reduse în România în comparaţie cu alte state. Iar această diferenţă, care a dus la lipsa de competitivitate a micilor fermieri români, se va mări odată cu liberalizarea pieţei funciare de la 1 ianuarie 2014.

Vorbim de o povară în plus pentru ţăranul român, care abia are bani să trăiască de la o recoltă la alta si în niciun caz să mai cumpere pământ. Asta înseamnă că ţăranul român va fi deposedat şi de ultimele pogoane pe care le mai are, situaţie care nu va contribui nici la bunăstarea sa, nici nu va ajuta la creşterea numărului de tineri care se stabilesc la ţară, unul din obiectivele naţionale şi europene în agricultură.

Domnul Mircia Muntean:

"USL loveşte din nou în aderarea la Schengen"

După ce USL-ul a ales să-i răsplătească pe români prin joaca de-a guvernarea şi cheltuirea banului public pe campanii electorale, atacurile la bunăstarea naţiunii şi a cetăţenilor continuă, însă de această dată pe linia relaţiilor externe.

USL pare să nu rateze niciun domeniu atunci când vorbim de vătămarea României, întrucât acţiunile nocive ale guvernului continuă şi pe direcţia politicilor externe, mergând cu certitudine către distrugerea relaţiilor cu UE.

Astăzi Guvernul Ponta pare să fie mult mai atent doar la relaţiile cu Asia, alegând să schimbe planurile externe ale României în privinţa aderării la spaţial Schengen. Spun asta pentru că zilele trecute Guvernul USL, prin cei doi miniştri, de interne şi de externe, şi-a exprimat în mod public importanţa nulă pe care Domniile Lor o acordă continuării procesului de integrare europeană.

Este inadmisibilă batjocura la care Guvernul Ponta îi supune pe români. Au demonstrat încă o dată că voinţa poporului nu are nici cea mai mică importanţă şi au renunţat la aderarea la spaţiul Schengen fără să consulte societatea civilă. Practic, în momentul de faţă, avem un prim-ministru care i-a încredinţat guvernului său dreptul de a renunţa la obiectivul Schengen, în numele românilor.

Nu se poate să te lansezi în declaraţii conform cărora "interesul nostru nu este de a ne alinia pe sârmă şi de a răspunde întrebărilor Bruxellesului" când te afli la guvernarea unui stat membru al UE! Nu se poate ca după eşecul raportului MCV, în loc să încercaţi să vă îndreptaţi greşeala, vă întoarceţi asupra acestui subiect şi faceţi public, în ultimele zile, faptul că pentru România aderarea la Schengen nu constituie o prioritate! Mai rău de atât, este jenant ca atunci când ţi se cere socoteală pentru cele declarate, să continui cu minciunile, că interesul guvernului este de a avea un sistem judiciar corect, imparţial, care să funcţioneze cu celeritate!

Permiteţi-mi să nu vă cred nici de această dată! Care corectitudine şi imparţialitate? E inadmisibil să vorbiţi cu atâta vehemenţă despre corectitudine, când încălcaţi orice limită a bunului simţ, luaţi banii din buzunarele cetăţenilor pentru a-i îndestula pe baroni şi chiar şi atunci când realizaţi bugetul naţional, nu vă puteţi abţine să nu încălcaţi legea! Vedeţi Legea Educaţiei Naţionale care prevede alocarea unui procent de 6% din PIB pentru educaţie.

Actuala coaliţie majoritară a dumneavoastră va trebui să plătească pentru politicile economice pe care le-a făcut, pentru că indiferent câte minciuni veţi mai spune, românii nu simt nici creşterea economică de 2% de pe hârtie - dovadă 50.000 dintre ei au devenit mai nou şomeri - şi nici beneficiile aşa-zisului "loc întâi" la fonduri europene! Care fonduri, care Uniune Europeană, cea de care vreţi să ne rupeţi cu orice preţ?

USL nu se poate supune standardelor europene şi nu este în stare să respecte procedurile pe care statutul nostru de ţară membră UE le implică. Este foarte clar că puterea nu vrea să mai primească teme de la Bruxelles sau să dea cu subsemnatul pentru un raport MCV, din moment ce Guvernul Ponta îşi exprima zilele trecute clar şi public, prin vocea ministrului de externe, voinţa de a reforma România după bunul plac, nicidecum de dragul "funcţionarilor de la Bruxelles".

Vă cer, stimaţi colegi, să nu vă mai bateţi joc de viitorul ţării noastre, să încetaţi cu joaca de-a guvernarea şi cu batjocura permanentă la adresa banului public! Nu mai îndepărtaţi ţara de Europa, de democraţie şi nu mai încercaţi să ştergeţi aderarea Schengen de pe lista obiectivelor României! Vă reamintesc: amânarea aderării în spaţiul Schengen are numeroase dezavantaje, unul dintre ele fiind cel al costurilor.

S-a trezit suspiciunea în rândul populaţiei, stimaţi membri ai Guvernului! Oamenii nu vor accepta să vă asigure viitoarele campanii pe banii proprii, nu mai vor taxe şi impozite noi (aţi avut grijă să le aduceţi în plus deja 31 de taxe) şi în niciun caz nu vor un viitor antieuropean, un viitor în afara UE, în care democraţia să fie din ce în ce mai slabă!

Doamna Florica Cherecheş:

"Legi avem, păcat că nu se aplică"

Ziua de 3 decembrie a fost declarată Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 15% din populaţia lumii suferă de un handicap. Se cuvine ca de ziua lor, dar nu numai, să încercăm să înţelegem problemele pe care le au, iar noi, politicienii, să luăm măsurile cuvenite ca aceştia să-şi trăiască viaţa cu demnitate. Trebuie să sensibilizăm opinia publică cu privire la aceste persoane şi să depunem toţi eforturi pentru a-i integra în toate aspectele vieţii, să nu le refuzăm drepturile pe care le au doar pentru că nu-i înţelegem sau nu avem încredere în ei.

Salut şi apreciez cu această ocazie organizaţiile care activează ca intermediari pentru persoanele cu dizabilităţi cărora le oferă servicii sociale de integrare activă prin muncă şi care depun eforturi considerabile pe lângă angajatori, ca beneficiarilor lor să li se ofere şansa de a demonstra ce pot.

Aştept cu nerăbdare şi interes, alături de numeroase organizaţii neguvernamentale, ca Parlamentul să dezbată şi să promulge Legea economiei sociale, care va defini, printre altele, şi întreprinderile sociale de inserţie, atât de utile în procesul de integrare a persoanelor cu dizabilităţi. Pe de altă parte, avem deja legi legate de problematica menţionată, dar, din păcate, nu se prea aplică.

Încă din anul 1992 s-a stabilit cadrul legal pentru a se asigura accesibilitatea persoanelor cu handicap în spaţiul public: pe străzi, în clădiri de utilitate publică, mijloace de transport şi altele.

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede chiar termene clare pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap în spaţiul public.

Astfel, până în data de 31 decembrie 2007, pe străzile şi drumurile publice, trebuiau adaptate trecerile de pietoni, inclusiv prin pavaj tactil şi trebuiau montate sisteme de semnalizare sonoră şi vizuală la intersecţiile cu trafic intens. Dar câte astfel de drumuri accesibilizate vedem? Din păcate, foarte puţine.

Până la data de 31 decembrie 2010 trebuiau adaptate toate mijloacele de transport şi toate staţiile mijloacelor de transport pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie. Câte mijloace de transport şi staţii sunt adaptate? Din nou, foarte puţine...

Nici la capitolul clădiri accesibilizate nu stăm prea bine. Anul acesta îmi povestea o mămică cum îşi transportă copilul de clasa a VIII-a, în fiecare zi, în braţe, până la etajul I al şcolii în care învaţă şi cum trebuie să apeleze, în fiecare zi, la colegii copilului să o ajute să ajungă cu bine la etajul I. Şi, din păcate, nu este nicio o altă şcoală care să fíe accesibilizată, astfel încât aceste probleme să dispară.

Mă întreb când vom scăpa de ceea ce a devenit aproape proverbial: "Legi avem, păcat că nu se aplică".

Domnul Dorel Covaci:

"Drepturile cetăţeanului, în contextul internaţionalizării drepturilor omului"

Instituţia drepturilor omului, reflectând un anumit standard dobândit de protecţia internaţională a drepturilor şi libertăţilor, defineşte şi însumează un ansamblu de drepturi, libertăţi şi obligaţii ale oamenilor unii faţă de alţii, ale statelor de a apăra şi de a promova aceste drepturi, ale întregii comunităţi internaţionale de a veghea la respectarea drepturilor şi libertăţilor respective în fiecare ţară, intervenind în acele situaţii "nedorite" în care drepturile omului ar fi încălcate.

Instituţia drepturilor omului cuprinde principii, mecanisme, proceduri cu un caracter bivalent, ce ţin de ordinea juridică internă, integrată normelor constituţionale, dar şi de dreptul internaţional, aplicabil relaţiilor dintre state.

Orice cetăţean beneficiază de aceste drepturi, oriunde s-ar afla, unde locuieşte, lucrează sau trăieşte, indiferent de rasă, sex, credinţă religioasă, filozofică, politică, stare materială, deoarece au un caracter universal, egalitar şi inalienabil, ca un pilon al umanităţii, ca un corolar al dreptăţii, libertăţii, securităţii şi păcii la nivel planetar.

Minimalizarea sau încălcarea drepturilor omului conduce la deficienţe, disfuncţionalităţi, chiar convulsii ale societăţii moderne, de aceea statele şi organizaţiile sale, organizaţiile non-guvernamentale, cele internaţionale (în special Organizaţia Naţiunilor Unite) au instituit norme juridice, instrumente şi tehnici materiale şi instituţionale pentru respectarea şi garantarea aplicării drepturilor omului, pentru răspunderea internaţională a statelor în situaţii de încălcare a standardelor în acest domeniu. În această direcţie, se doreşte asigurarea dreptului omului la viaţă, demnitate, securitate, pace, proprietate, protecţie socială şi politică împotriva atingerilor aduse persoanei sale, drepturilor sale sacre şi inviolabile, împotriva tuturor discriminărilor.

Problematica drepturilor omului a reprezentat un element de noutate secole de-a rândul, în contextul dreptului internaţional. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, apar tot mai multe situaţii în care, pentru recunoaşterea unor drepturi umane universale, se coalizează mai multe state.

La începutul sec. al XX-lea, au fost semnate Convenţiile de la Geneva din 1906 şi 1929, pentru îmbunătăţirea soartei soldaţilor răniţi din armatele de campanie, Convenţia de la Haga din 1907 privind tratamentul prizonierilor de război. În perioada 1919-1920, se încheie o serie de tratate internaţionale, ce impun recunoaşterea şi ocrotirea minorităţilor naţionale, acordarea drepturilor egale cu naţiunea dominantă.

După Primul Război Mondial, alături de drepturile civile şi politice, au fost înscrise în unele constituţii adoptate drepturi noi - drepturile sociale (dreptul sindical, dreptul la grevă, dreptul la securitatea muncii). În anul 1919, se înfiinţează Liga Naţiunilor privind Drepturile Omului, ce caută să asigure o colaborare la nivel internaţional în problemele drepturilor individuale şi colective. Ca o consecinţă, un număr semnificativ de ţări europene îşi regândesc constituţiile, reglementând drepturile fundamentale ale cetăţeanului, asumarea constituţională şi administrativă a principiului egalităţii naţionale. Este şi cazul Constituţiei României din 1923.

Următoarea etapă în internaţionalizarea acestui domeniu este legată de momentul 12 octombrie 1929, prin adoptarea Declaraţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, la New York. Aceasta cuprinde următoarele: "Orice stat are datoria de a recunoaşte fiecărui individ dreptul egal la viaţă, libertate şi prosperitate şi de a asigura pe teritoriul său tuturora, fără deosebire de naţionalitate, sex, rasă, limbă sau religie, deplina şi completa ocrotire a acestui drept", "Orice stat are datoria de a recunoaşte fiecărui individ dreptul de a exercita liber, atât în public, cât şi privat, orice credinţă sau religie a cărei practicare nu va fi incompatibilă cu ordinea publică sau cu bunele moravuri".

Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnată de 26 de state, la care au aderat ulterior alte 19 state, menţionează că "victoria completă asupra duşmanilor este necesară în vederea apărării vieţii, libertăţii, independenţei şi libertăţii religioase, ca şi pentru menţinerea drepturilor omului şi justiţiei, atât în ţările proprii, cât şi în alte ţări".

În 1944, prin Conferinţa de la Philadelphia, se adoptă declaraţia care proclamă că nu poate exista pace durabilă fără dreptate socială, fără ca oamenii, indiferent de rasă, credinţă şi sex, să poată promova progresul lor material şi dezvoltarea lor spirituală în libertate, demnitate, siguranţă economică şi şanse egale. Tot în 1944, în SUA, se adoptă "Expunerea drepturilor esenţiale ale omului".

În 1975, rezultat al unui amplu şi laborios proces de negocieri între 35 de state, se adoptă Actul final de la Helsinki al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa din 1975, care instituie: "respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de gândire, conştiinţă, religie sau de convingere".

Carta de la Paris pentru o nouă Europă se orientează în jurul unor probleme cum ar fi: drepturile omului, democraţia şi statul de drept, libertatea economică şi responsabilitatea, relaţiile de prietenie între statele participante, securitatea europeană, unitatea, legătura dintre procesul european şi procesele mondiale.

Integrarea europeană presupune ca în momentul existenţei unei evoluţii suficiente a UE, să se creeze o cetăţenie europeană, care să se suprapună peste cea naţională. În Preambulul Tratatului de la Maastricht, se menţionează importanţa formării unei cetăţenii europene, iar în articolul 8 se instituie cetăţenia europeană. Conform Tratatului de la Amsterdam, cetăţenia europeană este diferită de cea naţională, deoarece ea: "completează ...şi nu înlocuieşte". Cetăţenia europeană se adaugă celei naţionale: în statele membre ale Uniunii Europene se beneficiază de o dublă cetăţenie. Cetăţenia europeană nu elimină niciun drept inerent celei naţionale, ci doar conferă drepturi suplimentare, care se exercită, fie la nivelul Uniunii (dreptul de vot, de a fi ales în Parlamentul European), fie la nivelul statelor membre (dreptul de a fi ales în alegerile municipale). Tratatul recunoaşte dreptul cetăţenilor la libertate de circulaţie şi de sejur, de vot şi de eligibilitate în alegerile europene şi în cele municipale, protecţia diplomatică şi consulară, dreptul de petiţie, dreptul de a depune o plângere unui mediator, dreptul de a comunica cu instituţiile Uniunii.

Stimaţi colegi, preocuparea constantă pentru problematica drepturilor omului, pentru afirmarea, respectarea şi garantarea materială a acestora evidenţiază importanţa în construirea unei societăţi democratice, condiţie firească a asigurării demnităţii individului, dar şi a cadrului juridic indispensabil colaborării naţiunilor. Societatea umană nu se poate dezvolta armonios şi în ritm ascendent dacă această dimensiune fundamentală este ignorată.

Problema drepturilor omului este una dintre problemele centrale ale contemporaneităţii, a cărei respectare şi aplicare reprezintă dovada capacităţii de înţelegere şi de cooperare a tuturor statelor şi popoarelor, prin măsuri şi acţiuni care favorizează democraţia, libertatea, înţelegerea, cooperarea multiformă, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi statele, grupurile etnice şi religioase, în scopul salvgardării păcii şi securităţii în lume.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"DN 76 Oradea-Deva nu se modernizează nici în 2014"

În bugetul pe 2014, este o sumă nesemnificativă pentru modernizarea acestui DN 76.

Am depus un amendament pentru suplimentarea acestor fonduri pentru a putea reîncepe modernizarea drumului începută în anul 2011 sub guvernare PDL; dar toate cele peste 1300 de amendamente depuse de PDL pentru crearea de locuri de muncă prin investiţii (modernizarea DN 76) şi pentru creşterea nivelului de trai al românilor au fost respinse de majoritatea PSD şi PNL, răspunderea pentru dezastrul economic de anul viitor aparţine în exclusivitate PSD şi PNL, lui Victor Ponta şi Crin Antonescu.

PNL s-a discreditat definitiv ca partid de dreapta, defilează braţ la braţ cu stânga socialistă, PDL nu poate vota un astfel de buget care condamnă România la jaf, sărăcie şi subdezvoltare.

Bugetul pe 2014 arată care sunt adevăratele priorităţi ale PSD şi PNL, alimentarea baronilor locali şi a clientelei politice cu bani luaţi din buzunarul tuturor românilor prin noi taxe şi impozite, cu alte cuvinte, finanţarea campaniei electorale de anul viitor.

Fondurile obţinute din creşterea taxelor şi impozitelor, a accizelor la carburanţi nu le folosesc pentru sănătate, educaţie sau drumuri ( ex. DN 76 Oradea-Deva) le repartizează la ministerul lui Liviu Dragnea pentru a-i distribui în funcţie de interesele politice.

Bugetul lui Liviu Dragnea a crescut de peste două ori în anul electoral 2014, singura lui preocupare fiind satisfacerea clientelei politice în anul electoral care urmează.

PSD şi PNL au uitat complet promisiunile făcute în decembrie 2012. Bugetul pe 2014 arată neputinţa USL. Un guvern care gândeşte bugetul ca pe o construcţie de taxe şi impozite este un guvern neputincios şi incompetent.

USL a venit pentru 2014 cu un buget al sărăciei, al evaziunii şi al dezmăţului electoral.

Nealocând fonduri pentru modernizarea DN 76 Oradea-Deva, nu numai că nu se realizează această investiţie, nu se creează noi locuri de muncă, dar se degradează şi investiţiile făcute în 2011 pe tronsonul Vârfuri-Ştei, tronson pe care s-a lucrat cel mai mult, dar lucrările nu au fost conservate din lipsă de fonduri.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Ardealul, retrocedat bucată cu bucată"

După ce în ultimii ani guvernanţii doar au asistat la prăduirea Ardealului, acum în sfârşit avem un guvern care poate şi, ce-i mai important, vrea să oprească acest jaf al pământului despre care cu drag spunem că este sfânt pentru români.

Premierul Victor Ponta a anunţat recent că vom avea o comisie parlamentară care va analiza modul în care s-au făcut retrocedările în Ardeal. Personal, mă bucură această decizie. Reprezint Bihorul în Parlamentul României şi ştiu prin ce au trecut oamenii ale căror proprietăţi au fost revendicate, peste noapte, de presupuşi urmaşi ai unor grofi sau conţi unguri.

Am văzut caz în care peste 90% din pădurile Bihorului au fost pur şi simplu dăruite unor astfel de moştenitori. Şi nu oricum, ci chiar la primul termen al procesului. Din fericire, cazul a ajuns în presă, iar dosarul se rejudecă acum. Dar am văzut şi clădiri retrocedate după ce au fost reabilitate chiar în timpul procesului privind retrocedarea. Iar cei care au decis să investească în aceste clădiri, deşi făceau obiectul unui litigiu, nu au fost traşi vreodată la răspundere.

Deşi comisia care va analiza aceste retrocedări nu a fost încă înfiinţată, constat că au şi apărut politicieni şi feţe bisericeşti care se opun acestei iniţiative. Ambele categorii reprezintă minoritatea maghiară. Recent, Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a invitat la Salonta primarii şi parlamentarii UDMR din şapte judeţe.

Subiectul întâlnirii l-a reprezentat chiar declaraţia premierului Victor Ponta referitoare la constituirea comisiei. Au luat-o drept ameninţare. Faptul că unii devin neliniştiţi din cauza comisiei nu face altceva decât să lase impresia că retrocedarea unor imobile nu s-a făcut tocmai în litera şi spiritul legii.

Pentru a clarifica, o dată pentru totdeauna, cum s-au realizat retrocedările în România, cred că această comisie trebuie înfiinţată imediat, iar neregulile descoperite să fie aduse imediat la cunoştinţa celor abilitaţi să ia măsuri. Doar aşa ne vom proteja Ardealul!

După pauză

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor .

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

S-ar părea că avem cvorumul necesar pentru a începe şedinţa. O să rog şi liderii grupurilor parlamentare să vină în sală.

O secundă. Ordinea de zi a fost distribuită liderilor grupurilor parlamentare. Am rugat stafful tehnic s-o depună şi pe site-ul Camerei Deputaţilor, pentru a îndeplini procedurile regulamentare.

Domnilor colegi, putem începe?

S-a pus pe site?

Da? Bun.

Deschid şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa... 213, sunt absenţi 194, din care 21 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit.

La primul punct al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art.94, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa de plen de astăzi, 10 decembrie, programul de lucru pentru perioada 9-14 decembrie, lista rapoartelor depuse de către comisiile permanente în perioada 9-10 decembrie - de către comisiile permanente sesizate în fond, bineînţeles, şi informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente, plus sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial.

Înainte de a începe dezbaterea punctelor înscrise pe ordinea de zi, daţi-mi voie să fac un mic comentariu.

(Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dragi colegi,

Ziua de 10 decembrie simbolizează Ziua Mondială a Drepturilor Omului, ocazie cu atât mai deosebită cu cât se împlinesc 65 de ani de când am semnat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi 20 de ani de la înfiinţarea Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului.

Este o ocazie foarte bună pentru a marca progresele pe care România le-a făcut în acest domeniu.

România se poate mândri astăzi cu o legislaţie modernă, în acord cu tratatele internaţionale la care suntem parte, bineînţeles, precum şi cu progrese vizibile în domeniul drepturilor cetăţenilor săi, indiferent de sex sau etnie.

Doresc să reafirm, de la această tribună, obligaţia noastră constituţională, a Parlamentului României, a Camerei Deputaţilor, de a întări legislaţia în materie a drepturilor omului şi de a veghea, cu instrumentele pe care le avem la dispoziţie, la respectarea acestora.

Condamn şi personal, şi sper că şi în numele dumneavoastră, orice formă de violenţă sau discriminare împotriva cetăţenilor şi orice formă de încălcare a drepturilor acestora şi vă invit şi pe dumneavoastră, în circumscripţiile pe care le reprezentanţi, să luaţi aceeaşi poziţie.

Dragi colegi,

Pentru că nu ne-am văzut în ultimele zile, astăzi şi începând de astăzi, lumea va marca pe 10 decembrie şi pierderea unuia dintre cei mai importanţi lideri ai lumii, Nelson Mandela, unul dintre cei mai mari şi, dacă vreţi, cei mai puternici, cei mai fervenţi luptători pentru drepturile omului, fost preşedinte sud-african, un model în promovarea drepturilor universale.

Omenirea a pierdut astăzi şi am să vă rog frumos să vă aduceţi aminte, una din cele mai mari personalităţi, un om care într-o viaţă a reuşit să clădească o naţiune, a rupt lanţurile segregării şi a reuşit să inspire zeci, sute de milioane de oameni din toată lumea.

Suntem puţini pe pământul acesta cei care reuşim să facem ce-a făcut Nelson Mandela într-o viaţă de om.

Vă propun, în numele Camerei Deputaţilor, în deschiderea şedinţei, un scurt moment de reculegere în memoria unui mare lider politic, de excepţie, chiar, un reper pentru cei care preţuiesc libertatea, dreptatea şi toleranţa.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc foarte mult. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu, după care liderul Grupului parlamentar...

Pe procedură, dumneavoastră? (Se adresează domnului Remus-Florinel Cernea, care doreşte să ia cuvântul.) Nu sunteţi lider de grup parlamentar... Dacă aveţi pentru ordinea de zi... Domnii lideri au pentru ordinea de zi.

Dacă nu aveţi pentru ordinea de zi, atunci...

Bun, liderul grupului parlamentar. Dumneavoastră, pe procedură, domnule deputat Marian Neacşu, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă informez că în şedinţa de dimineaţă a Comitetului liderilor am convenit să vă propunem, şi să supuneţi spre aprobare plenului, introducerea pe ordinea de zi, de la poziţia 3 în continuare, a următoarelor proiecte legislative: proiectul legislativ 581/2010, proiectul legislativ 467/2012, proiectul legislativ 362/2013, Proiectul legislativ 680/2011...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Un pic mai uşor. 362/2012?

Domnul Marian Neacşu:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pl-x... următorul...

Domnul Marian Neacşu:

680/2011.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da...

Domnul Marian Neacşu:

Şi sub rezerva depunerii raportului, şi proiectul legislativ 105/2011 privind insolvenţa persoanelor fizice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Stafful tehnic, aveţi aceste proiecte?

Sub rezerva primirii raportului... da?

Pl-x 581... Cine face raportul pe fond?

Comisia juridică.

Pl-x 467?

La fel.

Pl-x 362?

La fel.

Toate trei la Comisia juridică.

680?

Comisia juridică.

105?

Deci, 5 proiecte de la Comisia juridică, introduse sub rezerva primirii raportului, de pe poziţia 3, pe poziţia 7.

Mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Toader.

După ce votăm, da?

Bun.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele!

Domnul deputat, aveţi răbdare... Păi procedură, când e vot? (Se adresează domnului Remus-Florinel Cernea.)

Cu ipadul în mână, nu vă uitaţi şi dumneavoastră la regulament? Cu mare plăcere vă dau cuvântul.

Să înceapă votul!

Bun.

104 voturi pentru, două abţineri, 12 voturi împotrivă.

Ordinea de zi, modificată, cu propunerea Comitetului liderilor, înaintată de domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD, a fost aprobată.

Domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi noi solicităm o modificare a ordinii de zi. Nu vrem introducere, vrem readucerea sau aducerea de pe poziţia 68, în vechea ordine de zi, a solicitării noastre de constituire a unei comisii de anchetă privind modul în care municipalitatea şi primarul general al municipiului Bucureşti a utilizat banii din banii publici ai bucureştenilor pentru reabilitarea clădirii primăriei, de fapt, nereabilitarea clădirii primăriei, şi încercarea, care ieri a şi căzut în Consiliul General, a reînchirierii şi folosirii unui spaţiu care nu face altceva decât costă vreo 280.000 de euro pe an, iar de vreo trei ani de zile se adună la o sumă în care, sigur, în vreo doi-trei ani de zile poate să facă un sediu nou.

Ăsta e motivul pentru care vă rog, domnule preşedinte, să fiţi de acord să aducem pe primul punct, poate sunteţi de acord şi dumneavoastră, că trăiţi în Bucureşti, marea majoritate, să modificăm şi să verificăm ce a făcut primarul general în această primărie atunci când a hotărât să schimbe sediul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cererea dumneavoastră este întemeiată, conform regulamentului.

Pe poziţia 2, da? Cum ar veni... cererea Grupului parlamentar al PDL, de pe poziţia 68, pe poziţia 2.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele! Să înceapă votul!

Mulţumesc.

A întrunit doar 27 de voturi pentru, domnule deputat, 13 abţineri, 88 de voturi împotrivă.

Îmi pare rău, rămâne pe această poziţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Viceliderul Grupului parlamentar al PNL, domnul Victor Paul Dobre.

Domnule deputat, aveţi cuvântul!

Procedura îmi permite, domnule Cernea, să dau cuvântul liderilor de grup parlamentar.

Domnul Victor Paul Dobre:

Pe procedură, vreau să vă anunţ că domnul Virgil Guran este noul secretar al grupului, în locul domnului Bogdan Ţîmpău, care a preluat Comisia pentru afaceri europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Rog stafful tehnic să informeze Biroul permanent pentru a face modificările stabilite.

Pe procedură, domnul deputat Remus Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Două chestiuni foarte scurte.

La punctul 29 de pe ordinea de zi postată pe site, figurează, ca prioritate legislativă, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003.

V-aş propune scoaterea acestui proiect de lege din ordinea de zi, întrucât nu se justifică prioritatea, mai ales că el a fost discutat abia aseară în comisii...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, în temeiul cărui articol din Regulament propuneţi?

Vă rog frumos să specificaţi articolul!

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Pe moment, nu vă pot specifica articolul, dar cred că nu este locul acestui proiect de lege în ordinea de zi de astăzi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat...

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Este la latitudinea dumneavoastră...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu sunt de acord cu dumneavoastră, vă respect, vă rog frumos să-mi spuneţi în temeiul cărui articol din Regulament propuneţi acest lucru.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Nu vă pot indica în acest moment articolul, este la latitudinea dumneavoastră să decideţi.

În acelaşi timp, vă spun că ordinea de zi a fost postată pe site foarte târziu, în jurul orei 10,00, în dimineaţa aceasta, şi eu personal nu am primit-o, doar am văzut-o pe site, nu am primit-o pe hârtie.

Aş prefera să o primesc pe hârtie reciclată, dacă se poate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Bun. Mergem mai departe.

Îmi pare rău pentru domnul Cernea că nu are competenţe regulamentare ca să facă asemenea cereri şi nu pot să i le supun nici măcar la vot.

Din punct de vedere regulamentar, avem o ordine de zi aprobată, cu modificările propuse de Comitetul liderilor, acceptată de către plen.

Mergem mai departe. Intrăm pe primul proiect.

La poziţia 2 - şi o să rog colegii până atunci să discute pe cele care au fost introduse - avem Proiectul de Lege privind înfiinţarea Fundaţiei "Proiect Ferentari", lege ordinară, adoptată de către Senat, un raport comun de adoptare al comisiilor comune, drepturile omului, culte, problemele minorităţilor naţionale - scuzaţi-mă! - şi Comisia juridică de disciplină şi imunităţi.

Vă propun să ascultăm intervenţia Guvernului României.

Doamna secretar de stat, aveţi cuvântul!

Doamna Andreea Ioana Lambru (secretar general adjunct al Guvernului):

Bună ziua.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul susţine adoptarea Proiectului de Lege privind înfiinţarea Fundaţiei "Proiect Ferentari" în forma adoptată de comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Comisiile raportoare...

Din partea comisiilor raportoare, domnul deputat Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, colegi,

Permiteţi-mi să prezint Raportul comun al celor două comisii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Este un raport comun suplimentar asupra acestui Proiect de Lege pentru înfiinţarea Fundaţiei "Proiect Ferentari", retrimis spre dezbatere în fond comisiilor amintite mai sus.

Am fost sesizaţi legal, corect.

În urma discuţiilor purtate în comisie, a documentelor ce au fost prezentate, a punctelor de vedere, cele două comisii întrunite în şedinţă au hotărât cu majoritate de voturi, doar cu un singur vot împotrivă, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind înfiinţarea Fundaţiei "Proiect Ferentari", cu amendamentele admise, aşa cum sunt redate în Anexa nr.1 la acest raport.

În raport cu conţinutul şi obiectului, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

La dezbateri generale, colegii mei.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Parcurgând această lege, este uşor de sesizat cum o problemă delicată a României, cea a comunităţilor de romi, face obiectul unor interese politice şi pecuniare.

Există foarte multe semne de întrebare legate de acest proiect de lege, cărora am să le dau citire.

Lipsesc motivele şi dispoziţiile de la care se derogă. La o scurtă, dar atentă analiză, derogarea este aproape totală, de la tot ce înseamnă constituirea unei fundaţii.

Lipsesc cu desăvârşire dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea persoanei juridice care se doreşte a fi înfiinţată.

Fundaţia este o persoană de drept privat sau public? Persoana de drept public se înfiinţează prin lege şi atunci derogarea este inutilă. Iar ordonanţa de la care derogă legea prevede că fundaţia este o persoană de drept privat.

Nu există sediu şi nu există nici patrimoniu, elemente necesare oricărui scop licit şi moral, cu atât mai mult cu cât decizia în cazul acestei fundaţii care ar trebui să fie apolitică este eminamente politică, câtă vreme membrii Consiliului de Administraţie sunt decişi politic.

Închei spunând doar atât: este inacceptabil ca o chestiune atât de importantă, cum este îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor romi, face obiectul unui troc lamentabil.

Partidul Forţa Civică, pe care-l reprezint, şi care face parte din Grupul PDL, nu va sprijini acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dumneavoastră faceţi parte din Grupul parlamentar al PDL. Nu există Partidul Forţa Civică în Parlamentul României, vă rog frumos.

Păi, puteţi să spuneţi ce vreţi, dar aveţi Grupul parlamentar al PDL, atât.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, şi după aceea o să vă dau şi dumneavoastră, domnule deputat, cuvântul, domnul deputat Iacoban, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi exprim şi eu un punct de vedere privind acest proiect de lege.

De la început, ţin să apreciez că Proiectul de înfiinţare a Fundaţiei "Ferentari" este unul cum nu se poate mai inspirat şi mai bine gândit.

Guvernul României, prin Secretariatul său General, vrea să abordeze într-un mod mai eficace problemele sociale cele mai grave şi avea nevoie de un interlocutor, de un colaborator de natura unei astfel de fundaţii.

S-a ales denumirea de "Ferentari", deoarece este semnificativă şi popular accesibilă pentru cunoaşterea comună şi mentalitatea legată de o zonă sărăcită şi cu multe probleme de violenţă, insecuritate şi dificilă nu numai pentru cei care trăiesc acolo, ci şi pentru cei care lucrează în administraţie şi ordine publică. Dar activitatea fundaţiei nu se reduce doar la problematica unui cartier cu probleme sociale deosebite, ci are în vedere şi alte localităţi sau aşezări cu astfel de profil.

În al doilea rând, este un proiect generos, bazat pe empatie şi solidaritate, la care ar trebui să participe, dincolo de orientările şi simpatiile politice, toţi factorii politici, administrativi, locali şi guvernamentali, variate instituţii publice, societatea civilă, cetăţeni.

Fundaţia oferă cadrul de participare, dezbatere, organizare, decizie şi acţiune cerut de un proiect cu obiective atât de complexe şi de dificile precum cele care îi revin prin legea de înfiinţare şi statutul propriu.

Proiectul dă prioritate şi atrage la o conlucrare mai strânsă cetăţenii de etnie romă şi organizaţiile care îi reprezintă şi sper ca toţi aceştia să-şi dea concursul pentru scoaterea zonelor de tipul Ferentari din sărăcia şi mizeria materială şi morală în care se complac şi cu care şi noi, cei care nu trăim sau nu lucrăm acolo, ne-am complăcut de prea multă vreme.

Nu este de neglijat şi faptul că "Proiectul Ferentari" va dispune şi de o asistenţă internaţională, de bani europeni, atât de la Uniunea Europeană, cât şi de la alte state, precum Elveţia şi, bineînţeles, sume de la bugetul de stat şi din bugetele locale.

Voi vota cu mare bucurie acest proiect de lege şi vă îndemn s-o faceţi şi dumneavoastră, deoarece în felul acesta daţi un impuls rezolvării unora din cele mai grave probleme sociale din ţara noastră, ridicării nivelului de dezvoltare, a calităţii vieţii în cartiere şi aşezări mult rămase în urmă.

Grupul parlamentar al PSD susţine acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Nicoară, Grupul parlamentar al PNL, urmează domnul preşedinte Ciucă.

Domnul Romeo Florin Nicoară:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt unul dintre cei doi deputaţi al căror colegiu se întinde exact peste zona Ferentari - Rahova. Din acest punct de vedere, vreau să vă spun că susţin şi apreciez foarte mult acest proiect iniţiat de Guvern. Este o situaţie extrem de dificilă, aşa cum s-a menţionat şi anterior aici, a acestei zone, a acestui cartier, a acestei zone a Bucureştiului şi a populaţiei care trăieşte acolo.

De multe ori această zonă atât de năpăstuită şi slab dezvoltată are denumirea ei, Ferentari, uneori şi Rahova, folosită în sens peiorativ... denumirea sa este folosită în sens peiorativ.

Problema acestei zone o reprezintă lipsa de integrare a populaţiei rome, lipsa utilităţilor de bază la care restul cetăţenilor au acces, lipsa accesului la educaţie, lipsa oportunităţilor reale de a avea un loc de muncă şi, evident, o asistenţă medicală precară.

În sfârşit, Guvernul, din care şi PNL face parte, a venit cu o măsură concretă, aceea de a realiza programe pentru romii din Ferentari, şi nu numai. Este vorba de o acţiune directă, în comunităţile unde sunt probleme.

Acest proiect este un proiect apolitic important, de interes major, deoarece aşa cum vedem din obiectivul său de activitate Fundaţia "Ferentari" va interveni direct asupra infrastructurii sociale, pentru ca odată ce aceste impedimente vor fi înlăturate, intervenţia făcută prin proiectele educaţionale să asigure sustenabilitatea demersului său pentru păstrarea în sistemul educaţional a elevilor de etnie romă.

Fundaţia "Proiect Ferentari" va oferi o oportunitate de a aduce toate autorităţile la un loc: locale, naţionale, va implica parteneri şi finanţatori europeni, într-un efort direct şi aplicat pe problemele de incluziune a romilor.

Centrele fundaţiei vor fi deschise şi către reprezentanţii ONG-urilor, pentru că nu este vorba de o competiţie cu aceştia, ci de o colaborare pentru un scop comun: rezolvarea problemelor comunităţii rome şi acordarea unui sprijin real şi concret.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă invit să susţineţi prin votul dumneavoastră acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă mai sunt intervenţii?

Daţi-mi voie să-i dau voie doamnei. Vă rog frumos. Podurile toleranţei... Vă rog frumos.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Constituirea unei fundaţii prin lege este, în opinia noastră, neconstituţională, având în vedere că, prin esenţa ei, fundaţia reprezintă dreptul la liberă asociere a unor persoane.

După ce se realizează o astfel de liberă asociere, fundaţia poate să capete statutul de organizaţie nonguvernamentală de interes public.

Practic, se creează un nonsens, şi anume o fundaţie guvernamentală. Aceasta rezultă explicit din proiectul de lege, prin care fundaţia se subordonează Secretariatului General al Guvernului.

Realizarea unei astfel de fundaţii nu se face pe baza obiectivelor guvernamentale privind situaţia romilor ci, din păcate, pe baza unor interese particulare, individuale ale unor persoane sau grupuri de persoane, în manevrarea unor fonduri, în special a celor primite din Elveţia.

Proiectul de lege este fundamental greşit în structura sa, organele de conducere ale fundaţiei fiind numite de Secretariatul General al Guvernului.

Conform art. 6 alin. (2): "Desemnarea consiliului director se realizează prin ordin al Secretariatului General al Guvernului".

În acelaşi timp, de esenţa existenţei unei fundaţii este legată existenţa unui patrimoniu, despre care, bineînţeles, nu se face vorbire în proiectul de lege, patrimoniu ce se realizează iniţial prin contribuţia membrilor acestei fundaţii. Deci se constituie o fundaţie care nu are membri, nu are patrimoniu, dar are un organ de conducere numit de Guvern.

În afară de faptul că fundaţia nu are membri, nu are patrimoniu, această fundaţie nu are statut şi cu orice derogare care se face de la lege ea nu poate să existe şi nu se poate înregistra în lipsa unui statut. Statutul trebuie să fie o emanaţie a membrilor care constituie fundaţia şi trebuie să fie preexistent fundaţiei. Suma obiectivelor fundaţiei se reduce, astfel, la o sferă de atribuţii constând în administrarea unor fonduri.

În aceste condiţii, era mai simplu, în opinia noastră, să se înfiinţeze o nouă agenţie guvernamentală sau aceste atribuţii să fie grefate de o agenţie guvernamentală preexistentă, bineînţeles în situaţia în care Guvernul ar îndrăzni să-şi asume o răspundere pentru aşa ceva.

În concluzie, Grupul parlamentar al PP-DD nu susţine acest proiect.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Diniţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Partidul Conservator va vota acest proiect de lege, pentru că este un proiect-pilot şi sper ca în viitor să se implementeze la nivel de ţară şi să reuşim să ridicăm aceşti semeni ai noştri care întotdeauna au fost vitregiţi de soartă şi de vremuri, să-i aducem în secolul al XXI-lea în Uniunea Europeană, să simtă că sunt concetăţenii noştri şi că au aceleaşi drepturi ca şi noi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar susţine această iniţiativă legislativă, vom vota în favoarea ei. Credem că orice demers în gestionarea mai bună a situaţiei comunităţii romilor din România este bine-venit.

Salutăm şi mulţumim pentru sprijinul pe care-l primim din partea Guvernului Confederaţiei Elveţiene sau al Norvegiei, în mod special pentru acest scop, şi chiar dacă numele fundaţiei face trimitere exclusiv la Bucureşti, realitatea va fi contrazisă de realizarea proiectelor în teritoriu. Putea fi găsită, probabil, o altă soluţie pentru denumire, important este însă scopul şi sperăm ca realizarea acestor proiecte să îmbunătăţească situaţia din toate punctele de vedere în ceea ce priveşte comunităţile de romi din România.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt intervenţii, merge le votul final. Vă reamintesc că are caracter ordinar.

Vreau să fac o precizare: din cererea pe care domnul deputat Marian Neacşu a înaintat-o şi a fost aprobată de către plen, la poziţia 5 este PL-x nr. 162/2012, cu raport pe fond de la Comisia juridică, nu 362.

Mergem la următoarea poziţie, poziţia 3 în noua ordine. Este raportul Propunerii legislative privind organizarea activităţii de lobby, trimisă spre dezbatere în fond Comisiei juridice, Pl-x 581.

Am înţeles că domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar PDL vrea să facă o cerere pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt aşa de multe legi...

Noi am studiat raportul şi cu regret spun, chiar dacă e mare nevoie de o asemenea lege, sunt câteva inadvertenţe în această lege, sunt câteva amendamente pe care vrem să le propunem, privind modul de înregistrare în acel registru şi decât să facem un lucru prost eu v-aş propune să o întoarcem la comisie pentru o săptămână, dar, repet, este mare nevoie să elucidăm o dată pentru totdeauna ce putem face şi ce nu putem face.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră, numai că eu aş dori un termen mai lung. Dacă nu interveneaţi dumneavoastră, interveneam eu. Eu vă propun 1 februarie. Vreau ca grupurile parlamentare să facă un proiect de lege care să fie corect din toate punctele de vedere şi vreau să aveţi un dialog şi cu toate organizaţiile din domeniu. Da? Este rugămintea mea, ca preşedinte de şedinţă şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul preşedinte Ciucă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Având în vedere că este rugămintea dumneavoastră, ca preşedinte de Cameră şi de şedinţă, evident că vom fi de acord. În schimb, vreau să fac o precizare: legea este foarte bună, poate fi îmbunătăţită, evident, şi a fost lucrată de toate grupurile parlamentare, ca să nu se creadă că a fost lucrată doar de un grup şi este o lege incompletă. Este foarte bună, dar există solicitări să se mai aducă nişte amendamente. Dacă acele amendamente vor fi foarte bune, evident, vom studia, vom analiza şi atunci când propuneţi dumneavoastră o introducem pe ordinea de zi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră. Şi rugămintea mea este, atunci când vă veţi întâlni cu toate organizaţiile de specialitate şi cu asociaţiile care susţin acest proiect, să le reamintiţi că această iniţiativă este din 2010, deci are trei ani.

Domnul deputat Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur că pot să fiu şi eu de acord, dar vreau să nu o îngropăm.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu o îngropăm!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, aveţi grijă că, pe 1 februarie, primul ţip aici: Domnule, aţi vrut să îngropaţi în sfârşit încă o lege necesară!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, nu, nu! La 1 februarie vreau să o punem pe ordinea de zi, chiar susţin...

Domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie să recunosc iarăşi că soluţia prezentată de colegul nostru, domnul Mircea Toader, s-a degajat astăzi în discuţia Comitetului liderilor, ne însuşim şi punctul dumneavoastră de vedere, este adevărat, legea este extrem de necesară, poate că, ştiu eu, o săptămână, două, în plus, aşa cum aţi solicitat, nu deranjează pe nimeni şi va fi util de stabilit punctul de vedere al celor care, absolut surprinzător, n-au avut o opinie doi ani şi jumătate, trei ani de zile, dar în ultima săptămână, înainte de aprobare sau de dezbatere în Parlament au avut câteva puncte de vedere.

Mi-aş dori ca punctele de vedere care au ajuns pe diferite canale la liderii de grup, la preşedinţii de comisie, poate chiar şi la dumneavoastră, domnule preşedinte, să fie trimise către comisia de specialitate, pentru a putea să ţină cont de ele şi să elaboreze o lege utilă şi aşteptată.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

De aceea şi avem presa în sală, spre deosebire de alte parlamente, ca să transmită această informaţie celor care doresc să participe la acest proiect, să participe la comisia sesizată pe fond... au toată luna ianuarie, Parlamentul lucrează o săptămână în ianuarie, comisiile lucrează, conform regulamentului... La 1 februarie o să-l rog pe domnul Mircea Toader să-mi aducă aminte să o punem pe ordinea de zi, în prima şedinţă de Birou permanent.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele de vot. Retrimitere la comisie, termen 1 februarie. Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

Cu 119 voturi pentru, nicio abţinere, un singur vot împotrivă, retrimisă la comisie. Termen: 1 februarie.

O să-l rog pe domnul preşedinte Ciucă să-i facă raportul până pe 1 februarie.

Mergem mai departe. Stafful tehnic? Pl-x 467/2012.

Raportul asupra Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Codului penal al României. Legea este organică. Are trei amendamente admise.

Domnule vicepreşedinte, vă rog frumos să prezentaţi raportul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos.

Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, republicată, şi al art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a transmis un aviz favorabil.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art. 253¹ alin. (2) din Codul penal.

Modificarea propusă vizează exceptarea managerilor institutelor de cultură, care sunt şi artişti, interpreţi, autori, privind conflictul de interese.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative privind modificarea şi completarea Codului penal al României din 21 iunie 1996, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendamentele admise.

Fac menţiunea că la dezbateri au fost prezenţi 22 de deputaţi, din totalul de 27 de membri ai Comisiei juridice.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Mergem pe amendamentele admise.

Primul amendament admis.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Aprobat.

Amendamentul 2 admis.

Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul 3 admis.

Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Merge la votul final. Are caracter organic.

Pl-x 162/2012, tot lege organică.

Propunere legislativă pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse.

Comisia juridică? Raportul, vă rog frumos.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a analizat iniţiativa legislativă în şedinţa din 22 mai 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei juridice au examinat această iniţiativă în şedinţa din 9 decembrie 2013.

La şedinţa Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi au fost prezenţi 21 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai acesteia.

În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, a punctului de vedere al Guvernului, precum şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, 4 voturi împotrivă, adoptarea propunerii legislative pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

Face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Intrăm pe amendamente.

Domnul deputat Scutaru. Nu v-am văzut, iertaţi-mă! Aveţi cuvântul.

Domnul Adrian George Scutaru:

Nicio problemă, domnule preşedinte.

Voiam doar să vă spun că din punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, această lege considerăm că nu este oportună în acest moment. Şi, în consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota împotrivă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Luări de cuvânt.

Domnul deputat... Din partea Grupului parlamentar al PDL, da?

Domnul Adrian Gurzău:

Această lege nu face altceva decât... pentru toate persoanele care sunt în momentul de faţă în incompatibilitate sau au probleme cu justiţia şi sunt cercetate, să-i scape. Deci atrag atenţia că acest proiect de lege nu face altceva decât pe preafericitul sinucigaş Adrian Năstase să-l scape de toate dosarele penale şi de situaţia în care este. (Rumoare.) Ştiu că vă supără, îmi pare rău, aveţi o majoritate, votaţi, asumaţi-vă, fiţi transparenţi! Suntem membri ai Uniunii Europene şi cred că în momentul de faţă nu avem posibilitatea să ne batem joc de lege şi de principiile legii.

Astăzi este Ziua democraţiei şi nu cred că în momentul de faţă putem să facem o asemenea nelegiuire.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte luări de cuvânt? Domnul deputat Daniel Fenechiu, Grupul parlamentar PP-DD.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi poziţia Partidului Poporului - Dan Diaconescu este în sensul că acest proiect este în acest moment inoportun, motiv pentru care Partidul Poporului - Dan Diaconescu va vota împotrivă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Alte luări de cuvânt?

Intrăm pe amendamente.

Amendamentul 1.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 2.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 3.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 4.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 5.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 6.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 7.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 8.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 9.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 10.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 11.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 12.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 13.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 14.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 15.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 16.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 17.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 18.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 19.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 20.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 21.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 22.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 23.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Merge la votul final. Are caracter organic.

PL-x 680 - Proiectul de Lege privind abrogarea art. 74¹ din Codul penal. Are caracter organic.

Domnule vicepreşedinte Nica, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 21 noiembrie 2011.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a transmis un aviz favorabil.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Guvernul României a transmis un punct de vedere care susţine adoptarea proiectului de lege, în sensul abrogării art. 74¹ din Codul penal.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare abrogarea art. 74¹ din Codul penal, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 573 din 2011.

Curtea Constituţională a constatat, prin decizia mai sus amintită, că prin condiţionarea reducerii limitelor de pedeapsă de un anumit moment procesual, respectiv până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, este afectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, garantat prin prevederile art. 16 din Constituţia României.

Mai facem menţiunea că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 206/2013, Curtea Constituţională şi-a păstrat jurisprudenţa, în sensul obligării Parlamentului de reintroducere a celor două sancţiuni în Codul penal.

La dezbateri au fost prezenţi 22 de deputaţi, din totalul de 27 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi (4 abţineri), să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege pentru abrogarea art. 74¹ din Codul penal, cu amendamentele admise, redate în anexa la prezentul raport. Face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale? Nu sunt.

Intrăm pe amendamentele admise.

Amendamentul 1.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 2.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 3.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 4.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 5.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 6.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 7.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 8.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 9.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 10.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 11.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 12.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 13.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 14.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 15.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 16.

Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Vă mulţumesc foarte mult.

Merge la votul final, are caracter organic.

Pl-x 680. Nu îl aveţi încă?

Pl-x 115? Nu le aveţi.

Mergem mai departe.

3. PL-x 449/2013 - Proiect de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Are caracter ordinar. Procedură de urgenţă.

Raportul este fără amendamente.

Doamnă secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Anca-Laura Ionescu (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul susţine proiectul de lege în forma adoptată de către Senat.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Comisia, vă rog frumos.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii solicită retrimiterea la comisie, deoarece dorim modificarea unui articol, pentru punerea în concordanţă cu Directiva nr. 41/2010 a Uniunii Europene.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu comisia poate să ceară, numai liderii grupurilor parlamentare!

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Bun, atunci...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă un lider de grup parlamentar este de acord...

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Domnule Neacşu, vă rog frumos. Este punctul nostru de vedere, domnule preşedinte. Este un articol care nu este în concordanţă cu Directiva nr. 41/2010.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pl-x 449/2013, fosta poziţie 3.

Domnul Marian Neacşu:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat îşi însuşeşte punctul de vedere al comisiei...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Vă rog frumos să vă introduceţi cartelele. Retrimitere la comisie. Termen, domnule vicepreşedinte? O săptămână. Termen o săptămână. Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

Cu 123 voturi pentru, 2 abţineri, 2 voturi împotrivă.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 (PL-x 419/2013). Raportul nu are amendamente. Are caracter ordinar. Procedură de urgenţă.

Guvernul României? Numele şi prenumele, vă rog frumos, şi funcţia.

Domnul Florin Constantin Tătar (preşedintele Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive):

Domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi, proiectul are ca obiect...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Numele dumneavoastră, prenumele şi funcţia.

Domnul Florin Constantin Tătar:

Florin Tătar, secretar de stat ANDR.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Constantin Tătar:

Proiectul are ca obiect transpunerea prevederilor Directivei Europene 2011/70/Euratom, şi transpune în legislaţia noastră ...

Voci din sală:

Nu se aude!

Domnul Florin Constantin Tătar:

E bine? Se aude?

... deci transpune în legislaţia noastră principiile cuprinse în această directivă europeană. Principiile se referă la stabilirea regimului exportului şi importului deşeurilor nucleare, la întărirea rolului statului, stabilirea atribuţiilor unor autorităţi guvernamentale.

Propunem adoptarea acestui act normativ, în forma transmisă de Guvern.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia pentru industrii şi servicii.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Rodin Traicu:

În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2003 privind gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive, precum şi a Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, transmis cu adresa nr. Pl-x 419 din 29 octombrie 2013.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 28 octombrie, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil proiectul de lege.

Consiliul Legislativ, cu avizul nr. 1006 din 25 septembrie, a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 111 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.

Ea transpune în legislaţia internă prevederile Directivei nr. 2011/70 Euratom.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 20 noiembrie 2013 şi au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 şi a Legii nr.111/1996, în forma adoptată de Senat, cu corectarea a două erori materiale: la art. 22 lit. h) şi art. 24. Vi le şi menţionez. La 22 lit. h): "Dezafectarea instalaţiilor nucleare sau radiologice deţinute de aceştia" se înlocuieşte cu "Titularii de autorizaţii", iar la art. 24: "Depozitarea definitivă aprobată prin Legea nr. 26/2007, reproduse în nota finală", se elimină, pentru că nu are notă finală.

La lucrările comisie au fost prezenţi 31 de deputaţi, din totalul de 34.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale?

Domnule deputat, aveţi cuvântul vă rog frumos. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca prevedere transpunerea în legislaţia României a prevederilor Directivei nr. 2011/70 Euroatom, de instituire a unui cadru comunitar, unitar, pentru gestionarea responsabilă şi în condiţii de siguranţă a combustibilului uzat şi a deşeurilor radioactive.

Prezenta ordonanţă asigură şi cadrul legislativ corespunzător pentru informarea şi participarea publică necesară, în condiţiile legii, cu privire la gospodărirea deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat.

De asemenea, sunt stabilite atribuţiile şi sursele de finanţare pentru Agenţia Nucleară pentru Deşeuri Radioactive, în calitate de autoritate naţională competentă, în domeniul coordonării la nivel naţional a activităţilor de gospodărire în siguranţă a deşeurilor radioactive şi combustibilului nuclear uzat.

Având în vedere necesitatea corelării legislaţiei naţionale cu directivele europene, precum şi clarificările necesare aduse de prezentul proiect de lege, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat Remus Cernea, dacă nu mai vrea niciun grup parlamentar să ia cuvântul, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că avem nevoie de reglementări care să întărească siguranţa în domeniul nuclear. În acelaşi timp, cred că mult mai important decât acest lucru este ca şi România să se alăture celor deja zece ţări europene care au renunţat la energie nucleară. Sper foarte mult ca împreună, ca politicieni, indiferent de culoarea politică, să avem în vedere o strategie energetică prin care România să renunţe la energia nucleară şi să mizeze pe surse regenerabile de energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt.

Vă reamintesc că acest proiect, conform art.106, neavând amendamente, merge la votul final. Este o lege ordinară.

Mai departe.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul migraţiei şi azilului.

Caracter organic; fără amendamente.

Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (secretar general adjunct, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect de lege cu care am venit astăzi în faţa dumneavoastră, dorim să transpunem în legislaţia română dispoziţiile din Directiva 51/2011 şi, în acest sens, propunem modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, respectiv a Legii nr.122/2006.

Principalele modificări vizează definirea sintagmei "protecţia internaţională", astfel încât să se asigure transpunerea art.1 din Directivă, dar şi pentru ca sintagma respectivă să poată fi utilizată în redactarea clară a dispoziţiilor normative necesare corelării legislaţiei interne cu cea europeană.

De asemenea, sunt prevăzute în mod distinct şi expres fiecare dintre cele două categorii de străini care pot solicita acordarea dreptului de şedere pe termen lung, respectiv străinii care au un drept de protecţie, de şedere temporară, obţinut în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, cât şi străinii care beneficiază de protecţie internaţională în România, potrivit Legii nr.122/2006.

Vă rugăm să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma prezentată şi vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Domnul preşedinte Liviu-Bogdan Ciucă. Vă rog frumos să prezentaţi raportul comun pe care l-aţi făcut cu domnul preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raportul comun al celor două comisii - Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, împreună cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au redactat acest raport, în urma dezbaterilor ce au avut loc în comisie. Reamintesc că am fost legal sesizaţi, cele două comisii şi conform regulamentului. Obiectul de reglementare a fost prezentat puţin mai devreme.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil acest proiect de lege.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil, cu unanimitate de voturi, acest proiect de lege.

Comisia pentru afaceri europene a avizat favorabil proiectul de lege pe care-l avem în dezbatere.

Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil.

Iar, în urma dezbaterii, cele două comisii, luând în calcul şi materialele prezentate şi discuţiile şi punctele de vedere prezentate în cadrul şedinţei comune, au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor raport de adoptare a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul migraţiei şi azilului, în forma propusă de iniţiator.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale?

Domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea acestei iniţiative, cu atât mai mult cu cât de doi ani de zile am atras atenţia că trebuie produse modificări asupra legislaţiei în domeniu.

Este un capitol sensibil. România şi-a schimbat statutul din acest punct de vedere, nu mai suntem doar ţară de tranzit; suntem şi o ţară interesantă pentru migranţii ilegali. Aceştia ne produc mari probleme şi în discuţia unor altfel de chestiuni de politică europeană, cum ar fi, de exemplu, chestiunea legată de Schengen.

Legislaţia comună europeană de azil este de salutat. Cu cât avem o politică mai restrictivă în domeniu, după părerea noastră, este mai bine, pentru că această presiune creată şi asupra bugetului, dar şi asupra unor zone din ţară - amintesc aici Timişoara, prin afluxul mare de migranţi ilegali şi azilanţi dubioşi trebuie să scadă.

În acest context, e bine că, după părerea noastră, Uniunea Europeană s-a înţeles cu Turcia asupra Tratatului de readmisie. Probabil că, urmare acestui fapt, nu vom mai fi confruntaţi cu valuri, valuri de migranţi ilegali care vin prin Balcani şi trebuie să-i reţinem la frontiera noastră cu Serbia, spre exemplu. Şi repet, şi în contextul discuţiei cu Schengen, orice înăsprire a regimului privind azilul şi migraţia este de salutat.

Vom vota în favoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Vă mulţumesc frumos.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal sprijină acest proiect de lege, propune adoptarea lui, având în vedere că, prin noile reglementări, nu vom face nimic altceva decât să introducem mai multă precizie în legislaţia în vigoare în acest sens, atât în ceea ce priveşte beneficiarii, cât şi în ceea ce ar privi procedurile migraţiei şi acordării azilului.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Nemaifiind luări de cuvânt, vă reamintesc că nu sunt amendamente admise sau respinse. Este lege organică. Merge la votul final.

6. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Caracterul este ordinar; procedură de urgenţă. Raportul nu conţine amendamente.

Dacă Guvernul României are opinie diferită faţă de ce a fost prima? Nu.

Vă mulţumesc.

Comisia pentru industrii şi servicii. Raportul înlocuitor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în şedinţa din 16 octombrie 2013 şi a respins cererea de reexaminare.

În urma examinării legii, a solicitărilor formulate în cererea de reexaminare şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei în şedinţa din 30 octombrie 2013, s-a hotărât cu majoritate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere respingerea cererii de reexaminare formulate şi adoptarea legii.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Alte luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea unei ordonanţe care aduce modificări punctuale la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind achiziţiile publice.

Având în vedere că Ordonanţa nr.72/2009 a produs efecte, iar prevederile sale au fost, între timp, modificate şi integrate în alte acte normative referitoare la achiziţiile publice, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine respingerea cererii de reexaminare a preşedintelui României şi adoptarea proiectului de lege în forma iniţială.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Alte luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această solicitare este făcută în urma trimiterii spre promulgare a acestui proiect de lege.

Ţin să menţionez că proiectul de lege a fost făcut cu respectarea art.75 şi art.76 alin.(2) din Constituţia României.

Reîntors la comisii, nu s-au depus amendamente pe solicitarea de reexaminare şi, având în vedere acest lucru şi respectarea Constituţiei, aşa cum am spus anterior, eu propun ca să fie trimis spre promulgare în forma pe care o are acum acest proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce propuneţi dumneavoastră, domnule deputat? Aa, am înţeles. Vă mulţumesc foarte mult.

Mai sunt luări de cuvânt? Nu sunt.

Nefiind amendamente, o trimitem la votul final.

Vă reamintesc că, prin raportul comisiei sesizate în fond, se propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2009, în forma adoptată de către Senat.

Este lege ordinară.

7. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Are caracter ordinar; procedura este de urgenţă; raportul nu conţine amendamente.

Guvernul României îşi păstrează opinia, da? Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia pentru industrii şi servicii.

Raportul înlocuitor, vă rog frumos.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în şedinţa din 16 octombrie şi a respins cererea de reexaminare.

În urma examinării legii, a solicitărilor formulate în cererea de reexaminare şi a opiniilor formulate de către membrii comisiei în şedinţa din 30 octombrie 2013, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere respingerea cererii de reexaminare formulate şi adoptarea legii.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Vă reamintesc că merge la votul final, conform art.106 din Regulamentul Camerei.

Comisia sesizată în fond propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2007.

8. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice.

Are caracter ordinar; procedură de urgenţă. Raportul nu conţine amendamente.

Guvernul României îşi păstrează opinia.

Vă mulţumesc.

Comisia pentru industrii şi servicii, vă rog frumos, raportul suplimentar.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în şedinţa din 16 octombrie 2013 şi a respins cererea de reexaminare.

În urma examinării legii, a solicitărilor formulate în cererea de reexaminare şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei în şedinţa din 30 octombrie 2013, s-a hotărât cu majoritate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea cererii de reexaminare formulate şi adoptarea legii.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final, conform 106.

Comisia sesizată în fond propune respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2009.

Este lege ordinară.

9. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Caracter ordinar; procedură de urgenţă.

Raportul nu conţine amendamente.

Guvernul îşi păstrează opinia principală, da? Vă mulţumesc.

Comisia sesizată în fond pentru raportul înlocuitor, vă rog frumos.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în şedinţa din 16 octombrie şi a respins cererea de reexaminare.

În urma examinării legii şi a solicitărilor formulate în cererea de reexaminare, membrii comisiei, în şedinţa din 30 octombrie 2013, au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere respingerea cererii de reexaminare formulate şi adoptarea legii.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final.

Vă reamintesc, comisia sesizată în fond vă propune respingerea cererii de reexaminare şi aprobarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2008.

Mai departe.

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative

Raportul conţine 50 de amendamente admise, două respinse; are caracter organic.

Procedura este de urgenţă.

Guvernul României, doamna secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Andreea Ioana Lambru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul susţine adoptarea Proiectului de Lege privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare în unele situaţii speciale, precum şi pentru modificarea unor acte normative în forma adoptată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Cine prezintă raportul?

Domnul deputat Ciolacu.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a transmis un aviz favorabil.

Proiectul a fost examinat în şedinţe separate de către cele două comisii.

Comisiile au hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011, cu amendamentele admise redactate în Anexa nr.1 şi amendamente respinse, care sunt redactate în Anexa nr.2.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cine are rectificare? Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Aurelian Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot din partea comisiei, o completare.

În titlul ordonanţei de urgenţă s-a strecurat o eroare materială, respectiv la numărul curent 1 şi 2 al raportului.

Titlul corect al ordonanţei de urgenţă este cel redactat la numărul 3 al raportului şi este următorul: Ordonanţa de urgenţă nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare a unor situaţii speciale, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu vă ridic o problemă de tehnică legislativă şi totodată şi de procedură.

În raportul întocmit de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, textul raportului şi, aşa cum arată proiectul de lege propus spre adoptare, creează impresia că Ordonanţa de urgenţă nr.101/2011 ar fi republicată.

Or, eu, domnule preşedinte, daţi-mi voie să spun de la tribuna Parlamentului că nu-mi aduc aminte să fi aprobat vreodată, măcar de când sunt parlamentar, un act normativ republicat.

Ştiu că dezbatem astăzi Ordonanţa de urgenţă nr.101/2011. Dacă în textul ordonanţei ar fi fost aduse amendamente, ar fi trebuit să apară la coloana de amendamente, nu la coloana de text iniţial al ordonanţei de urgenţă, aşa cum apare şi la art.2, şi la art.3 şi la foarte multe articole.

Cred că, fie este o scăpare a comisiei, fie cineva încerca să ne inducă faptul că, vezi Doamne, 101 a fost amendată de Ordonanţa nr.15/2012 cu acele condiţii de valorificare a locaţiilor RAAPPS, ca şi cum ar fi "Prima casă" a Guvernului Ponta, un alt program.

Or, din acest punct de vedere şi din acest motiv, vă cer retrimiterea la comisie, în aşa fel încât 101 să aibă forma ordonanţei care a fost aprobată şi înaintată Parlamentului de Guvernul Boc. Bineînţeles, în comisii se pot face amendamente. Dar amendamentele trebuie să fie reliefate la coloana de amendamente, nu la textul iniţial al legii, al ordonanţei de urgenţă.

Pentru că, încă o dată, îmi creează problema şi aspectul că aprobăm o ordonanţă de urgenţă deja republicată, ceea ce nu este corect, domnule preşedinte. Şi vă rog să supuneţi la vot retrimiterea la comisie, în aşa fel încât textul de lege să fie cel pe care Guvernul Boc l-a adoptat şi l-a trimis Parlamentului prin Ordonanţa nr.101/2011.

(În continuare şedinţa a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Punctul de vedere al comisiei, vă rog, referitor la cererea de retrimitere.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Sunteţi de acord cu retrimiterea la comisie?

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Tinel Gheorghe, de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

21 de voturi pentru, trei abţineri şi 124 de voturi împotrivă.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă.

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva, din partea grupurilor parlamentare?

Dacă nu, trecem la capitolul de amendamente admise.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 50? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la Anexa nr.1? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La Anexa nr.1¹? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La Anexa nr.2? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Anexa 2¹. Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Anexa 3? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Amendamentele respinse, dacă se susţin? Nu. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Stimaţi colegi,

11. Vă supun atenţiei Proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri în suprafaţă totală de 1.782 mp, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor - Palas, judeţul Constanţa, în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a obiectivului de investiţii Varianta de ocolire a municipiului Constanţa.

Dezbateri generale, dacă sunt? Nu sunt.

Dau cuvântul domnului Săpunaru, din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnul Nini Săpunaru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au fost avizate pe fond Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi asupra prezentului proiect de lege.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 16 octombrie 2013.

Aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ.

De asemenea, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Avem aviz de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, aviz pozitiv.

De asemenea, a transmis avizul şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Prin conţinutul său normativ, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Costel Şoptică:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege reglementează într-adevăr transmiterea unei suprafeţe de 1.782 mp de la Academia de Ştiinţe Agricole Şişeşti, mai exact, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor de la Palas, în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură a Investiţiilor Străine, în vederea realizării de către CNADR a obiectivului de investiţii varianta de ocolire a municipiului Constanţa, pentru finalizarea execuţiei lucrărilor, asigurarea drenajelor şi drumurilor de acces.

De fapt, acest lucru trebuia inclus în Legea nr.164/2012, deci, încă de atunci, dar nu este târziu nici acum.

Spun asta, pentru că atunci au fost transmişi 645 mp pentru acest obiectiv.

În concluzie, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva?

Domnul Mocanu. Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aşa, cu câte 1.300, 1.400, 1.500, Academia de Ştiinţe Agricole a rămas fără obiectul muncii. Ei cred că ştiu treaba asta, dar tac din gură, le convine, probabil. Mie, ca agronom, nu-mi convine. Mie personal nu-mi convine.

De aceea, eu nu zic nici să votaţi, nici să nu votaţi, faceţi ce doriţi. Dar eu am avut nevoie să vă spun că este foarte greu ca o academie de ştiinţe agricole să rămână fără obiectul muncii.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Nu mai doreşte niciun grup parlamentar să ia cuvântul.

Trecem la amendamente admise.

Dacă de la punctul 1 la punctul 9 al amendamentelor admise aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă la Anexa nr.1 aveţi observaţii? Nu sunt.

La Anexa nr.2, dacă aveţi observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege merge la votul final.

Următorul proiect de lege este Proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri cu suprafaţa totală de 5050 mp, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti" - Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a obiectivului de investiţie "Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj" - "Varianta de ocolire Arad cu profil de autostradă".

Din partea Comisiei juridice, domnul Varga, vă rog.

Domnul Vasile Varga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege.

La întocmirea raportului, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi avizele favorabile ale Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru învăţământ.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat la data de 16 octombrie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât în unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei spre adoptare proiectul de lege privind transmiterea acestor terenuri.

Prin conţinutul său, proiectul de lege se încadrează în categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Costel Şoptică:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi acest proiect de lege reglementează transmiterea unor terenuri de la Staţiunea Creşterilor Bovinelor Arad, din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură în vederea realizării obiectivului de investiţie "Autostrada Arad - Timişoara - Lugoj" şi anume "Varianta de ocolire a Municipiului Arad cu profil de autostradă".

Mă văd nevoit să fac precizarea, de această dată, din nou, că aceste terenuri trec în administrarea acestui Departament pentru Proiecte de Infrastructură tocmai pentru a realiza obiective de importanţă strategică pentru România, şi reamintesc că de această dată este vorba de 5050 de metri pătraţi de teren, în plus faţă de cei 136.654 de metri pătraţi transmişi deja prin Legea nr.230/2013.

În concluzie, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal este de acord şi va vota acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Domnul Mocanu nu doreşte. Şi-a spus punctul de vedere.

Dacă la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 9 aveţi observaţii? Nu sunt.

Dacă la Anexa nr.1 aveţi observaţii? Nu sunt.

Anexa nr.2? Nu sunt observaţii.

Proiectul de lege trece la votul final.

În continuare, vă supun atenţiei Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Domnul Manolescu, din partea Guvernului. Vă rog.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Ordonanţa Guvernului nr.16/2013 a vizat modificări în ceea ce priveşte Codul fiscal, Ordonanţa Guvernului nr.64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2013 privind taxa de timbru.

În ceea ce priveşte modificările Codului fiscal, cele mai importante vizează introducerea cotei reduse de TVA de 9% pentru pâine, respectiv grâu şi făină, precum şi introducerea unor măsuri compensatorii în ceea ce priveşte încasarea veniturilor bugetare din majorarea accizelor pentru alcoolul etilic de la 750 de euro/hectolitru la 1000 de euro/hectolitru, precum şi introducerea unor accize pentru alte tipuri de produse de lux.

În ceea ce priveşte modificările privind Ordonanţa nr.64, în aceasta au fost introduse prevederi referitoare la acoperirea pierderii contabile înregistrate de entităţile menţionate în cadrul Ordonanţei nr.64 şi care aplică standarde internaţionale de raportare financiară, scopul protejării dividendelor cuvenite statului în cazul instituţiilor de credit la care acesta este acţionar, similar situaţiei reglementare în cazul operatorilor economici.

În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă nr.9 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost eliminată excepţia scutirii de la taxa de timbru în cazul dobândirii prin partaj a autovehiculelor.

Guvernul susţine ordonanţa în forma în care a fost adoptată în Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Dragomir, din partea Comisiei pentru buget, finanţe. Vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

La dezbaterea proiectului de lege s-au avut în vedere următoarele avize: al Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

În urma examinării actului normativ şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sigur că actul normativ cuprinde o măsură bună: reducerea TVA-ului la pâine. Dar aţi reuşit să compromiteţi această măsură prin introducerea altor măsuri fiscale privind creşterea fiscalităţii.

Aţi venit cu majorarea accizelor în condiţiile în care încasările la accize au scăzut dramatic anul acesta, pentru că le-aţi majorat, iar la ANAF vedem că chiar în condiţiile reorganizării înregistraţi o ineficienţă.

Deci aţi mărit accizele, aţi dat semnale negative către anumite domenii de activitate prin majorarea acestor impozite.

Dacă doreaţi să fie o măsură percepută pozitiv de întregul mediu de afaceri şi de populaţie, trebuia să lăsaţi numai această măsură de reducere a TVA-ului.

Acum trei săptămâni aţi venit cu o modificare a Codului fiscal prin care aţi redus acciza la băuturi alcoolice, spunând că acciza majorată duce la creşterea fiscalităţii. Prin acest act normativ, aţi mărit acciza şi, în primul rând, la ţuică şi la alte băuturi alcoolice, unde, mulţi parlamentari spun că este o acciză prea mare.

Unde este consecvenţa politicii fiscale? Adică unde aveţi interesul reduceţi acciza, unde nu aveţi interesul şi vă bateţi joc de producători, măriţi acciza.

Doi. Este o măsură care s-a dovedit - privind majorarea accizelor - că este prost gestionată de ANAF. Deci aveţi încasări mai mici.

Acesta este respectul faţă de mediul de afaceri.

Trei. Fondul Monetar nu a avut încredere în acest guvern, în Guvernul Ponta. Pentru că aţi dat cu o mână la mediul de afaceri 100 de milioane, prin reducerea TVA-ului, şi aţi venit cu măsuri fiscale să scoateţi din buzunarele românilor vreo 500 de milioane.

Dar, în definitiv, cine a câştigat? Au câştigat evazioniştii. Pentru că şi bugetul pe 2014 este un buget al evazioniştilor.

Felicitări!

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnul deputat.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Prin acest act normativ, una dintre măsurile fiscale susţinute de PNL şi prevăzute în programul de guvernare al USL a devenit realitate. Este vorba de reducerea cotei la TVA la pâine şi - subliniez - pe întreg lanţul de producţie şi distribuţie a pâinii, de la 24% la 9%, măsură care se aplică de la 1 septembrie a.c. şi care a fost convenită, de asemenea, cu partenerii noştri externi.

Efectele acestei măsuri se regăsesc deja în scăderea preţului la pâine, şi fac o paranteză, faţă de cetăţeanul care umbla zilele trecute prin magazine şi nu vedea acest lucru, cred că ceilalţi cetăţeni au observat acest lucru, şi mai ales la combaterea evaziunii fiscale cu 10-12%.

Mai mult, după analiza impactului bugetar al acestei măsuri, Guvernul poate decide implementarea acestui TVA scăzut şi la celelalte produse alimentare.

Ca atare, PNL va susţine şi va vota Ordonanţa Guvernului nr.16/2013 care modifică Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Şi, ca şi completare faţă de ce s-a spus anterior, unii sunt obişnuiţi să mărească TVA-ul, nu să-l scadă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Nu sunt amendamente nici admise nici respinse.

Proiectul de lege trece la votul final.

La punctul 14, la proiectul de lege nu avem raport.

Trecem la punctul 15, Proiectul de Lege privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere.

Din partea Guvernului are cuvântul domnul ministru Albulescu.

Domnul Mihai Adrian Albulescu (secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În cursul anului 2012, Directiva 2006/67 a fost abrogată, aceasta fiind înlocuită de Directiva 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezervă.

Prin prevederile proiectului de act normativ se realizează cadrul legal pentru aplicarea Directivei 2009/119.

Proiectul de lege stabileşte, în principal, următorii factori: stocurile minime, stocurile specifice, stocurile de urgenţă, stocurile comerciale, entitatea centrală de stocare care are drept misiune menţinerea şi vânzarea stocurilor. A fost schimbată modalitatea de calcul a obligaţiei. A fost preluată derogarea privind modalitatea de calcul a mediei zilnice. Se prevede luarea în considerare a tuturor operatorilor economici care introduc pe piaţă cantităţi mai mari de 1.000 de tone de ţiţei sau produse petroliere.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem adoptarea acestui act normativ.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea comisiei, domnul Marin, Comisia pentru industrii.