Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,00.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice din ziua de astăzi, 4 martie 2014.

Începem astăzi cu opoziţia, puterea e preocupată de constituirea Guvernului.

Bună dimineaţa, opoziţie!

Îl rog pe domnul deputat Mircea Lubanovici să dea citire declaraţiei, domnul Mircea Lubanovici, membru al Grupului parlamentar al PDL, şi se pregăteşte domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să menţionez pentru stenogramă că, în dimineaţa aceasta, voi mai depune o altă declaraţie politică, pe care am intitulat-o "Învăţământul românesc, între politic şi performanţă".

Declaraţia politică cu care aş vrea să vă atrag atenţia în dimineaţa aceasta, am intitulat-o: "Cheltuieli din fonduri publice pentru baronii locali".

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu îngrijorare afirm că suntem iarăşi într-un moment în care guvernanţii noştri influenţează negativ credibilitatea ţării. Deşi criza din Executiv e percepută ca fiind unul dintre obiectivele de interes ale momentului, doresc să vă atrag atenţia asupra modului discreţionar în care sunt cheltuite fondurile publice. În urmă cu câteva zile, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care s-a stabilit o nouă derogare de la legea care reglementează modul de folosire a Fondului de rezervă bugetară. Astfel, aţi reuşit evitarea Legii finanţelor publice locale şi v-aţi arogat dreptul ca, pe parcursul anului 2014, să transferaţi bani din Fondul de rezervă către autorităţile locale. Mai uimeşte astăzi pe cineva că aceşti bani vor fi repartizaţi de vicepremierul Liviu Dragnea?

Este ridicol ca, într-un an în care avem atât alegerile europarlamentare, cât şi alegerile prezidenţiale, Guvernul să invoce motivul arieratelor şi al cheltuielilor urgente pentru alocarea aleatorie de bani pentru baronii locali! Să vă reamintesc că acelaşi lucru s-a întâmplat şi la sfârşitul anului trecut, când, din cauza unui "ger arctic", acelaşi vicepremier împărţea banii publici fără o prezentare publică a sumelor şi a destinatarilor? Din nefericire, Guvernul Ponta va rămâne cunoscut pentru modul corupt prin care a susţinut interesele baronilor locali pentru a avea în funcţiune maşinăriile de partid aducătoare de voturi.

Creşterea economică de anul trecut, atât de invocată de guvernanţi, va rămâne una întâmplătoare dacă banii publici sunt repartizaţi "strategic" în momentele electorale, numai după culoarea şi susţinerea politică. Să mai adaug aici şi problema investiţiilor publice, în care Guvernul este criticat încă din 2012 de către FMI şi Banca Mondială pentru lipsa unor criterii eficiente şi raţionale de prioritizare?

Stimaţi guvernanţi,

Aşa cum am susţinut şi în declaraţiile trecute, ţara are nevoie de un comportament responsabil de cheltuire a banilor publici. Asigurarea susţinerii baronilor locali în vederea alegerilor viitoare nu reprezintă o prioritate sau urgenţă naţională. Ne-aţi arătat încă o dată cum interesele de grup şi de partid sunt mai presus de cele ale românilor. Declar public că mă număr printre cei care aşteaptă cu nerăbdare un "ger arctic" şi în Educaţie sau Sănătate, poate aşa vor deveni şi aceste domenii de interes pentru dumneavoastră, stimaţi guvernanţi.

În mai mult de doi ani de zile de când sunteţi la guvernare v-aţi făcut cunoscuţi prin multiplele schimbări din ministere, prin angajări de personal fără competenţe în domeniu, prin crearea de agenţii şi posturi dedicate unor oameni de carton, uşor şantajabili! Toate acestea pe principiul facil că banii de la stat vin fără grija eficienţei, randamentului sau a controlului! Dar nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, în afară de cei pe care îi protejaţi atât de vizibil, ce aţi făcut pentru bunăstarea populaţiei? Ce vă recomandă pentru administrarea economiei, gestionarea investiţiilor publice, a sănătăţii sau învăţământului?

Pentru noi, cei care nu intrăm în jocul dumneavoastră, e clar că folosiţi fondurile publice doar pentru sprijinirea intereselor de grup şi a baronilor locali şi mai puţin a interesului public!

Sunt deputatul PDL, Colegiul nr.3, Diaspora, Mircea Lubanovici.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi pentru declaraţia prezentată.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte...

Aveţi cuvântul până văd cine se mai pregăteşte.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de azi am intitulat-o: "Punem Bihorul pe primul loc".

În urmă cu aproximativ doi ani, USL a câştigat alegerile în judeţul Bihor cu sloganul "Punem Bihorul pe primul loc", USL-iştii au promis, bihorenii i-au votat şi ei au uitat.

Ca în toată ţara şi în judeţul Bihor au fost majorate taxele şi impozitele, au fost inventate altele noi şi aici aş aminti impozitul pe venitul agricol, dacă ai mai mult de 2 ha de teren eşti chiabur.

De la 1 aprilie o să introducă taxa de 7 eurocenţi pe litrul de carburant şi impozitul pe construcţii speciale. Numărul şomerilor a crescut. În loc să înfiinţeze locuri de muncă, le desfiinţează şi pe cele existente, consumul românilor s-a redus, mediul de afaceri este îngheţat.

Investiţiile au scăzut, în timp ce evaziunea fiscală înfloreşte sub USL, este mai mare decât bugetul educaţiei şi sănătăţii pe un an. Guvernul a încasat bani mai puţini la buget cu peste 10 miliarde lei faţă de prevederile bugetare. Guvernul acuză PDL de mărirea TVA-ului la 24%, dar a constituit două bugete fără să reducă TVA-ul, cu acelaşi TVA. La nivel local, nu se desfăşoară nicio investiţie de anvergură, toate au fost oprite.

În timpul guvernării PDL, au fost modernizate DN 19 Oradea-Satu Mare în proporţie de 90% lucrările au fost executate şi DN 79 Oradea-Arad în proporţie de 80%, urmând ca lucrările să fie terminate, dar acest guvern al USL nu a fost în stare nici măcar să finiseze aceste lucrări.

Tot în timpul guvernării PDL, în anul 2011, a început modernizarea DN 76 Oradea-Deva, dar din mai 2012 nu se mai lucrează pe acest drum naţional. În 2013 conducerea judeţului făcea promisiuni că lucrările încep după sărbătorile de Paşte, dar nu a precizat anul. Aceste investiţii despre care am vorbit sunt numai o parte din investiţiile oprite de actuala guvernare.

Conducerea judeţului a făcut cum a ştiut şi cum a putut ca judeţul Bihor să aibă cele mai proaste drumuri din ţară, deci au pus Bihorul pe primul loc.

Sunt convins că, la primele alegeri care au loc în luna mai 2014, electoratul o să-i sancţioneze la vot şi să-i trimită unde le este locul.

USL a promis, populaţia i-a votat, ei au uitat, dar acum s-au destrămat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte deputatul Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, declaraţia politică: "Telenovela Crin Antonescu, om politic la cel mai scăzut rating din ultimii ani".

Cel mai recent câştigător al premiului Zmeura de aur pentru cea mai proastă prestaţie politică a anului 2014, domnul Crin Antonescu, nu mai este vizionat nici măcar de telespectatorii defunctei televiziuni OTV, care ar considera că cea mai sănătoasă măsură în acest caz este închiderea televizorului.

Însă, domnul Crin Antonescu, neafectat de situaţia politică din ţară, a plecat la shopping tocmai la Milano. Curioşi din cale-afară, am căutat pe internet ofertele săptămânii de acolo şi am găsit: atunci când vrei să trăieşti experienţa onorabilă a unei vieţi urbane cu stil, vizitează Milano!

Domnule Crin Antonescu,

Ne-aţi trezit curiozitatea şi mai mult, fapt pentru care am continuat mica noastră anchetă jurnalistică şi ce credeţi că am găsit: în capitala modei internaţionale - Milano - designeri din lumea întreagă îşi pun creaţiile la dispoziţia celor mai sofisticaţi cumpărători în locul denumit Quadrilatero d'Oro.

În loc să ne lămurească această descoperire, a trezit şi mai multe semne de întrebare, pentru că e clar, nu faceţi parte din categoria celor mai sofisticaţi cumpărători şi atunci ne-am întrebat legitim: Pentru cine să fie incursiunea în locul destinat celor mai sofisticaţi cumpărători? Răspunsul nu poate fi decât unul şi e dat de întâlnirea cu cel mai mare tractorist din ţară, şi anume Traian Băsescu, tocmai în ziua de Valentine's Day la Bruxelles.

Cu siguranţă, nu-i putem suspecta pe cei doi că au devenit suflete pereche, dar probabil citind şi declaraţiile ulterioare ale doamnei Udrea, cum că doreşte ca domnul Crin Antonescu să susţină în turul doi candidatul Fundaţiei Mişcarea Populară, cred că am putea eventual să formulăm un punct de vedere verosimil cu privire la prezenţa domnului Antonescu la Milano.

Suntem încredinţaţi şi de faptul că a mărit colecţia depăşită de lux a doamnei Udrea, un preţ mic plătit pentru o colaborare atât de roditoare cu Traian Băsescu.

Şi uite aşa, domnul Crin Antonescu a devenit un personaj romantic de felul său, gratulându-şi colegul de partid de la Filiala PNL cu "draga mea", aşa cum s-a întâmplat la discursul susţinut la Ploieşti.

Această imagine a lui Crin Antonescu se află în opoziţie totală faţă de comportamentul său în ceea ce priveşte foştii colegi de alianţă, ceea ce presupune că domnul Băsescu sau doamna Udrea îi aduc domnului Crin Antonescu liniştea de care avea atâta nevoie.

În antiteză, în ultima săptămână, campionul absolut la absenţe în Parlamentul României apărea gesticulând furios prin conferinţe de presă, susţinând faptul că se poate întâlni cu viitorul mare tractorist de la Nana, dar de câte ori doreşte Domnia Sa. Ba mai mult, dacă s-ar afla sub sceptrul lui Lucifer, s-ar întâlni chiar de 120 de ori fără a-l informa.

Nu ştim de ce s-a oprit domnul Antonescu la cifra de 120. Probabil se gândeşte că acesta ar fi numărul parlamentarilor PNL care vor pleca din partid ca urmare a căsătoriei politice cu domnul Băsescu, care, nu cu mult timp în urmă, făcând o analiză a activităţii domnului campion absolut la absenţe, declara cu o seninătate demnă de o cauză mai bună - înţeleg că domnul Antonescu a dat al 8793-lea avertisment, după care a căzut pe spate şi a adormit.

Să înţelegem acum că domnul Crin Antonescu se află într-o comă politică indusă de Traian Băsescu? Să înţelegem că flacăra violetă a lui Aliodor Manolea a mai făcut o victimă?

Mă întreb ce etichetă ar lipi un politician versat pe fruntea domnului Crin Antonescu. Nu riscăm niciun răspuns, însă, cu siguranţă c-am putea specula ceva, şi anume: repetent politic.

Dacă ne uităm la activitatea parlamentară a domnului Antonescu, acesta, deşi bine plătit din bani publici, a rămas repetent la fiecare mandat. Astfel, pentru mandatul '92-'96, la activitate politică, la caseta Domniei Sale, figurează un mare zero, adică nimic. Dar putem pune acest fapt pe ideea că era la primul mandat şi o parte din acesta l-a desfăşurat ca neafiliat, pentru că probabil nicio formaţiune politică nu şi-ar fi permis să-l ia în rândurile sale.

Pentru actualul mandat, domnul preşedinte PNL, în afara faptului că a pus umărul la distrugerea politică a propriului partid, nu s-a remarcat cu nimic ieşit din comun, deşi preşedintele Senatului a avut până acum, în cele 14 luni de activitate, doar şase luări de cuvânt în cinci şedinţe.

Evident că piesa de rezistenţă a Domniei Sale, declaraţia politică, nu şi-a găsit încă locul, dar, aşa cum ne-am obişnuit, până în 2016, mai are încă timpul necesar.

Dragi colegi,

Ne pare rău că PNL se îndreaptă, sub bagheta domnului Antonescu, spre acelaşi destin politic pe care l-a avut PNŢCD-ul. Din păcate, cele două partide istorice ale României au fost năşite de acelaşi personaj de tristă amintire, întâiul traseist al ţării, care a insistat şi reuşit la distrugerea celui mai important pilon de tradiţie istorico-politică din România. Însă, colegii domnului Antonescu mai au timp să reflecteze asupra acestei situaţii de fapt, pentru că România are nevoie de sprijin din partea tuturor formaţiunilor politice pentru a marca aşa cum se cuvine sfârşitul uneia din cele mai dureroase dictaturi din Europa, dictatura Traian Băsescu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sorin-Avram Iacoban, Colegiul nr.10, Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie acum şi mie să-mi susţin propria declaraţie politică.

Vă mulţumesc. (Coboară la tribună.)

Domnilor deputaţi prezenţi şi neprezenţi,

Daţi-mi voie să susţin declaraţia politică intitulată: "Guvernul Ponta III sau de-a râsu'-plânsu".

Vestea destrămării nocivei alianţe USL la nici doi ani de la preluarea puterii nu mai surprinde pe nimeni. Mânaţi de propriile interese sau de interesele de partid, mustind a orgolii care mai de care mai nemăsurate, aroganţe şi ambiţii trufaşe, USL a uitat cu desăvârşire că măcar într-un ultim ceas ar fi avut îndatorirea să mai şi guverneze.

Problema nu este faptul că o alianţă constituită cu scopul de a dura "o veşnicie" se năruie la nici doi ani de la preluarea puterii. Reala problemă care derivă dintr-o astfel de segregare o constituie, de fapt, consecinţele deosebit de dezastruoase ale unei guvernări chinuite, asfixiate de interese şi orgolii nebănuite.

După nici măcar doi ani de guvernare USL, putem afirma faptul că Executivul Ponta nu a reuşit să înregistreze decât eşecuri. România este de doi ani de zile un tărâm al neîmplinirilor politice, economice şi sociale. România este o ţară a eşecurilor guvernării. Putem numi Guvernul Ponta I şi II, fără niciun fel de reţinere, guvernul marilor neîmpliniri.

Astfel, acesta şi-a propus privatizarea Oltchim, demersul a eşuat. Astăzi, Oltchimul se află în faliment. Şi-a propus să privatizeze CFR Marfă, procedura s-a soldat cu un eşec total, iar cel care a fost susţinut de Guvern pentru a privatiza societatea este astăzi reţinut. Şi-a propus să sporească încasarea banilor prin desfiinţarea direcţiilor judeţene de finanţe publice şi înfiinţarea unei suprastructuri - un eşec de minus 10 miliarde de lei la încasări pe anul 2013.

Au desfiinţat trei instituţii fundamentale: Consiliul Naţional de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia Naţională de Valori Imobiliare şi Consiliul Naţional de Supraveghere a Pensiilor Private, unindu-le într-o nouă instituţie, Agenţia Naţională de Supraveghere, un eşec total, un loc de făcut bani pentru protipendada puterii. Şi-a propus să finalizeze proiectul Roşia Montană, procedură soldată tot cu un eşec total, aşa cum ne-a obişnuit deja. Şi-a propus să creeze o imagine cât mai atractivă pentru investitorul străin, anul trecut, premierul declarând că investitorii străini vor investi în România peste 10 miliarde de lei. În realitate însă, nu s-au realizat investiţii în România nici măcar de un miliard de euro, din nou un eşec total.

Şi-a propus să realizeze o mare reformă privind descentralizarea. În realitate însă, Curtea Constituţională a constatat că actul pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului este neconstituţional, deci un alt eşec total. Să nu uităm un ultim proiect major, cel de revizuire a Constituţiei, o altă înfrângere răsunătoare a puterii.

Trăim, stimaţi colegi, într-o Românie a eşecurilor, într-o Românie subminată din punct de vedere social, economic şi politic, a cărei imagine externă nu încetează să se propage într-un mod catastrofal, deplorabil, descurajant, o ţară a cărei influenţă în Europa a scăzut vertiginos ca urmare a rateurilor date de guvernele Ponta I şi II.

În pragul acestei crize politice fără precedent, premierul Ponta ne pregăteşte o surpriză cu numărul trei, o nouă formulă, de data aceasta "magică", Guvernul Ponta III, după ce variantele cu numărul I şi II s-au dovedit a fi necâştigătoare, acestea deviind în mod voit şi constant de la programul de guvernare prezentat românilor cu voci profunde, patos şi dedicaţie.

În funcţie de împrejurări, de nevoi şi interese de partid şi de gaşcă, acest Guvern Ponta îşi revendică cele mai dure lovituri aplicate democraţiei, statului de drept şi justiţiei, de la revocarea Avocatului Poporului, înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, suspendarea preşedintelui, joaca nemiloasă de-a ordonanţele de urgenţă menite să modifice legile electorale şi cvorumul de la referendumul de demitere, atacurile continue asupra judecătorilor Curţii Constituţionale şi procurorilor.

Mână de la mână, membrii acestei alianţe toxice USL au minţit cu neruşinare cetăţenii acestei ţări cu promisiuni de reducere a impozitelor, dar şi de majorare a cheltuielilor sociale. Deşi au creat aparenţa ieftină a ducerii la îndeplinire a unora dintre aceste promisiuni - salariile bugetarilor au fost reîntregite sau pensiile au fost indexate la valoarea inflaţiei - în realitate, însă, aceste majorări s-au făcut cu ocazia majorării unor taxe, or, programul de guvernare cu care au ameţit cetăţenii nu conţinea prevederi cu privire la majorarea taxelor şi impozitelor.

Din nou, într-o astfel de stare de nelinişte şi instabilitate economică, politică şi socială, guvernanţii noştri aleg încă o dată să se folosească de metoda care i-a consacrat, oferindu-le un înalt rang de unicitate şi autenticitate, respectiv teleguvernarea. Participările asidue la diverse emisiuni în direct în care se muştruluiesc unii pe alţii, acuzele grave şi cuvintele dure lansate de unii împotriva celorlalţi nu fac decât să confirme încă o dată faptul că nu sunt decât o amăgire şi că nu se pricep decât la a face praf promisiunile şi proiectele în numele cărora au câştigat încrederea cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Daţi-mi voie, stimaţi colegi, în continuare să-l invit la microfon pe domnul Gheorghe Udrişte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal pentru a-şi prezenta declaraţia.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Sportul românesc - bătaia de joc a guvernanţilor"

Am ales acest titlu pentru declaraţia mea politică ca urmare a rezultatelor total nesatisfăcătoare în ultimii ani ale sportivilor români care participă la diverse competiţii interne sau internaţionale.

Pe 23 februarie s-au încheiat Jocurile Olimpice de Iarnă - 23 februarie a.c.

Delegaţia României a cuprins sportivi de la trei federaţii române - Federaţia Română de Schi şi Biatlon - nouă sportivi, Federaţia Română de Bob şi Sanie - 14 sportivi şi Federaţia Română de Patinaj - un sportiv, însoţiţi de aproximativ 20 de antrenori şi oficiali. Îi felicit pe toţi sportivii români care au fost prezenţi la Jocurile Olimpice de la Soci. Am constatat că numărul sportivilor participanţi a fost unul mai mic decât la ultimele două ediţii.

Numărul riscă să scadă în anii ce vor urma. Sportul românesc nu mai este susţinut financiar, iar sportivii români îşi finanţează pregătirea, antrenamentele şi participările la evenimentele sportive din surse proprii. Sportivii români reprezintă peste hotare o Românie care nu găseşte resurse pentru susţinerea performanţei din sportul românesc. Rezultatele sportive pe care le câştigă România nu ajung la nivelul altor ţări din cauza dezinteresului total pe care îl manifestăm pentru sportul românesc.

Federaţiile sportive din România se bazează în proporţie de 90% pe un buget provenit din subvenţia acordată de statul român. În ultimii patru ani, cele trei federaţii prezente la Jocurile Olimpice de la Soci au încasat sume derizorii în raport cu necesităţile. Nu avem sponsorizări, iar acestea nici nu vor exista atât timp cât România nu organizează competiţii de anvergură în aceste domenii. Cu sprijinul fostei guvernări PDL, s-a reuşit organizarea, în 2013, a Festivalului Olimpic al Tineretului European în România, la Braşov. Este un început promiţător, dar care nu va avea urmări pozitive dacă aceste iniţiative nu vor fi continuate, şi mă adresez aici în primul rând actualei guvernări.

Când vine vorba de apariţii la televizor şi de înmânat diplome, ne fălim cu sportivii noştri. Dar diplomele nu acoperă eforturile fizice, psihice şi financiare la care sunt supuşi sportivii români. Orice politician de bun simţ nu ar profita de pe urma rezultatelor obţinute de un sportiv român, cu atât mai mult cu cât nu a contribuit cu absolut nimic la performanţa acestuia. România intră în competiţie cu ţări care cheltuiesc zeci de milioane de euro anual numai pentru sporturile de iarnă.

Săniile folosite de România costă în jur de 8000 de euro bucata. Nu avem bani pentru sănii de rezervă, motiv pentru care, la jocurile olimpice de anul acesta, sportivii români au fost nevoiţi să se retragă din competiţie, după ani de antrenament şi după reuşita excepţională de a ajunge în competiţia de la Soci. Comitetul Olimpic Sportiv Român susţine contrariul - am avut sanie de rezervă, dar noile reguli nu au mai făcut posibilă participarea sportivilor români. Adevărul este poate undeva la mijloc. Sania s-a rupt, delegaţia nu a avut în componenţa sa un mecanic, sportivii au pierdut şansa de a intra în competiţie. Cu părere de rău declar că nu puţini dintre cei care au plecat alături de sportivii români la Soci au beneficiat doar de o excursie în ţări străine.

Sportivul Dorin Velicu a participat la Soci cu un skeleton împrumutat de la prieteni, deoarece suma necesară pentru achiziţionarea unuia nou este peste puterile sale financiare. Patinatorii români nu au parte de nicio susţinere de la Ministerul Tineretului şi Sportului. Federaţia Română de Patinaj a primit 2,75 milioane de lei în ultimii trei ani, iar în 2013 fondurile de la minister au fost blocate din cauza neregulilor din federaţie. Zoltán Kelemen, patinatorul român, îşi plăteşte de atâţia ani costurile cu pregătirea şi participarea la diverse competiţii sportive. Nici după calificarea la Soci costurile pregătirii nu au fost acoperite, iar federaţia nu a putut oferi niciun sprijin financiar. Patinatorul român a ajuns în competiţia de la Soci pe propria pregătire, voinţă şi efort financiar.

România are nevoie de infrastructură, de investiţii în pârtii şi în patinoare, pentru a putea concura cu celelalte ţări. Poziţia cea mai importantă ocupată vreodată de România la jocurile olimpice de iarnă a fost un loc cinci, prin Gheorghe Vilmoş, la ediţia din 1964 de la Innsbruck, în proba individuală de biatlon. Jocurile olimpice au avut loc din patru în patru ani. Finanţarea statului român este tot mai mică de la an la an, dar tot mai mare atunci când se acoperă costuri "electorale". Este o ruşine! România nu-şi merită sportivii valoroşi! În schimb, fala guvernanţilor are puternice accente socialiste.

La bilanţul Jocurilor de la Soci, România s-a clasat pe ultimul loc sau pe ultimele două locuri, împreună cu Estonia, după cum se ştie.

Cunosc reprezentanţii diverselor instituţii care s-au afişat la Jocurile Olimpice de la Soci, care este nivelul investiţiilor în pregătirea şi finanţarea fiecărui sportiv român care a luat parte la această Olimpiadă? Întreb, pentru că mi se pare a fi un act de ipocrizie, de obrăznicie şi impertinenţă din partea celor care îşi atribuie merite de pe urma "succeselor" sportivilor români. Care este contribuţia şi meritul ministerului de resort şi al Guvernului României la rezultatele obţinute de sportivii noştri la Soci? Nu credeţi că, pentru tot ceea se întâmplă în sportul românesc, cineva ar trebui să şi dea socoteală?

Sportul necesită patriotism, în primul rând, muncă, dăruire şi reală mândrie, caracteristici din ce în ce mai rar întâlnite în rândul guvernanţilor.

Fiţi demni, stimaţi guvernanţi, lăsaţi parada deoparte şi acţionaţi în aşa fel încât sportul să devină o prioritate naţională!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu pentru declaraţia prezentată.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Tătaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, microfonul vă aparţine trei minute.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte: "Absorbţia de fonduri europene, succes major al Guvernului Ponta".

Obişnuiţi să auzim ştiri despre miracolul polonez al absorbţiei de fonduri europene, în opoziţie cu rata dezastruos de mică de absorbţie a guvernărilor Boc, cetăţenii se întreabă dacă cineva se mai ocupă să beneficieze de singurul instrument de creştere economică cu impact semnificativ şi bazat pe resurse financiare uriaşe pe care România îl are la dispoziţie.

Zilele trecute au fost publicate date privind absorbţia de fonduri europene care, după părerea mea, sunt foarte bune. Pe data de 20 februarie, suma rambursată României, la ultima solicitare, a fost de 830 milioane euro, sumă care depăşeşte valoarea totală a fondurilor absorbite în anii 2009-2013. Pentru anul trecut, suma încasată se ridică la aproape 3 miliarde de euro. Peste o jumătate de miliard de euro a fost încasat pentru domeniul transporturilor şi aproximativ 200 de milioane de euro au fost câştigate pentru creşterea competitivităţii economice.

România, deci, şi-a turat motoarele şi înregistrează un record la încasarea banilor europeni, raportat la trecutul de la aderarea la Uniunea Europeană. Evident, suntem într-o cursă contra cronometru pentru a nu pierde sume importante din bani, cauzate de nefinalizarea proiectelor începute şi de nedepunerea de proiecte fezabile.

Guvernul României a reuşit să ducă rata absorbţiei fondurilor europene de la 8,53% la începutul lunii mai la 34% în prezent, ceea ce ne dă speranţe efective la creştere economică sustenabilă.

Pentru prima dată în istoria noastră de la aderare se pare că facem paşi importanţi pentru a folosi fondurile europene, dar nu trebuie să rămânem la acest stadiu. Apreciez enorm ce face Eugen Teodorovici, ministrul fondurilor europene, şi sper că vom corecta tot parcursul dificil trecut şi vom creşte rata de absorbţie către maxim. Trebuie să spunem totuşi, faptul că, Comisia Europeană ne-a avertizat cu privire la riscurile pe care le vom experimenta în 2014 şi 2015, ultimul an în care putem cere fonduri nerambursabile. Adaptabilitatea funcţionarilor noştri şi a procedurilor, o mai mare transparenţă a întregului proces instituţional şi o deschidere mai mare a politicienilor către suportul dezvoltării pieţelor trebuie să sporească neapărat. Nu trebuie să ascundem faptul şi îngrijorarea noastră pentru Programul Operaţional de Mediu care înregistrează întârzieri majore şi sperăm ca toate judeţele să implementeze până la finalul alocării financiare 2007-2013 toate sistemele integrate de management al deşeurilor. Pe capitolul mediul există multe pericole de infringement, dar trebuie spus că dezvoltarea în acord cu mediul este cea mai costisitoare şi complexă acţiune a statului român, gripată de trecutul industrializării forţate.

Tocmai de aceea, Guvernul României a aprobat transferul autorităţilor de management POS DRU şi POS CCE la Ministerul Fondurilor Europene, măsură care simplifică astfel structura instituţională, pas foarte important pentru reformarea întregului sistem de implementare. Este obligatoriu ca în acest an să finalizăm reforma sistemului, să scăpăm de tarele trecutului - problemele moştenite din anii guvernelor Boc 2009-2011, astfel încât beneficiarii să fie ajutaţi să-şi implementeze proiectele cât mai repede. La iniţiativa Ministerului Fondurilor Europene vom avea până la sfârşitul anului un nou mecanism, o soluţie agreată de comisarul european pe domeniu, care presupune ca ministerul să facă deconturi în 2014 consiliilor judeţene şi primăriilor care respectă regulile europene pentru ceea ce au cheltuit în timpul anului.

Suma alocată României de către Uniunea Europeană, în noul cadru financiar, de 43 de miliarde de euro, deşi pare o sumă mare la prima vedere, ea este mică pentru nevoile pe care România le are. De aceea, trebuie finanţate acele tipuri de proiecte care vor aduce în economie o creştere semnificativă şi pentru care România are un avantaj real faţă de alte state din regiune, iar pe de altă parte să avem un sistem de implementare foarte eficient, astfel încât România să poate avea la finele acestui an un nivel de absorbţie mai mare a fondurilor europene decât tot ceea ce am absorbit în anii trecuţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Vă rog să zâmbiţi, stimaţi colegi, ca să dea bine în poză.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte: "Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Săptămâna trecută am asistat, după o lungă agonie, la decesul Uniunii Social-Liberale. Într-o notă amuzantă, am putea să-l cităm chiar pe Caragiale, citez: "Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis! ". Închei citatul lui Farfuridi.

USL nu a fost niciodată o construcţie politică în interesul românilor, ci o alianţă născută pentru a satisface interesele clientelei politice a PSD, PNL şi PC. Astfel, USL nu a fost decât un pericol şi o ameninţare pentru democraţie şi statul de drept.

Ce i-a mânat în luptă? O viziune asupra României? Găsirea unei reţete doctrinare pentru vindecarea rănilor acestei ţări? Nu.

Pe Domniile Lor i-a mânat în luptă un singur obiectiv, sintetizat de o singură lozincă: "Jos Băsescu!" Ce a reuşit exact USL, născută ca alianţă anti-Băsescu? A compromis statutul european al României, a fragilizat statul de drept şi a declanşat o ofensivă antioccidentală de restauraţie a oligarhiei, şi tot nu a reuşit să-l doboare pe Traian Băsescu.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partea ironică - istoria este şi ironică - este aceea că preşedintele Băsescu a supravieţuit acestei coaliţii anti-Băsescu.

Cum s-a întâmplat lucrul acesta? O simplă trecere în revistă a evenimentelor din ultimii doi ani ne arată de ce Traian Băsescu, cu toate păcatele sale şi cu toată impopularitatea sa în rândul electoratului, s-a dovedit a fi mai rezistent şi o soluţie mai viabilă decât tot USL-ul.

În iarna lui 2012, au avut loc manifestaţii de stradă împotriva preşedintelui Băsescu şi a Guvernului Boc. Ele exprimau o nemulţumire reală a societăţii faţă de o guvernare ce trecuse România prin criza economică.

Pe acel val de nemulţumire a înţeles să se urce Uniunea Social-Liberală, dorind să îl speculeze în interes electoral, şi le-a reuşit parţial.

Cu foarte mult zgomot mediatic şi utilizând aproape toată muniţia demagogică şi populistă la dispoziţie, politicienii USL au reuşit să răstoarne mai întâi Guvernul Boc şi mai apoi Guvernul Ungureanu. Au câştigat apoi, zdrobitor, alegerile locale.

Însă iunie 2012 a venit cu o veste proastă pentru politicienii USL: justiţia funcţionează.

Prima arestare a lui Adrian Năstase a fost ca o undă de şoc pentru cei care au înţeles să ia puterea cu orice preţ.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Preţul a fost încercarea de puci parlamentar din iulie 2012. USL a preluat puterea prin forţă, printr-un puci guvernamental şi parlamentar. A utilizat abuziv şi cu rea-credinţă legile şi instituţiile, pentru a obţine puterea absolută. S-a folosit de un instrument constituţional, aşa cum este instituţia suspendării, pentru a scăpa de un adversar politic, pentru a îndepărta ultimul obstacol în faţa subordonării justiţiei, suspendarea preşedintelui Băsescu şi disperata încercare de a pune mâna pe toată puterea.

Putem spune că, peste noapte, au suspendat statul de drept. Au suspendat încrederea în instituţii. Au suspendat justiţia. Au suspendat România de pe orbita occidentală. Căci, cum ar fi spus domnul Dan Voiculescu, unul din liderii morali ai USL: "Dacă nu am pus mâna pe justiţie, nu am făcut nimic!".

Efortul USL de a pune mâna pe puterea politică nu doar a eşuat, dar a fost plătit şi cu un preţ fatal pentru USL: pierderea oricărei legitimităţi a acestei alianţe politice în faţa partenerilor noştri occidentali.

După suspendarea lui Traian Băsescu, România a intrat într-un con de umbră pe plan internaţional şi neîncrederea partenerilor noştri occidentali în guvern şi partidele din USL nu a scăzut nici în momentul în care această alianţă a câştigat decisiv alegerile.

USL-ul a fost condamnat din momentul în care majoritatea politicienilor săi nu a înţeles că justiţia este şi trebuie să fie independentă de factorul politic.

Acţiunile Procuraturii, DNA şi ANI, orientate împotriva politicienilor corupţi şi incompatibili au fost înţelese ca fiind răzbunări politice, iar vinovatul vehiculat constant a fost acelaşi: Traian Băsescu.

Numai că Traian Băsescu nu mai poate candida pentru un nou mandat ca preşedinte, iar USL-ul nu-l mai poate invoca la infinit ca fiind unicul adversar.

Stimaţi colegi,

USL-ul a murit şi din pricina incompatibilităţii doctrinare. Dreapta şi stânga nu pot convieţui într-o coaliţie la guvernare pentru simplul motiv că această coabitare ar fi incoerentă.

Peste această incompatibilitate doctrinară s-a suprapus şi istoria diferită a celor două partide principale care alcătuiau USL-ul. Fiecare avea un proiect politic şi doctrinar propriu.

PNL-ul a fost practic pus în faţa faptului împlinit de către un PSD tot mai puternic, care-şi aduna în jurul său pe toţi politicienii de stânga.

În acelaşi timp, PNL era captiv în USL, separat de adevărata dreaptă politică spre care aspiră, dreaptă ce se reconstruieşte în opoziţie. USL a murit, Băsescu a supravieţuit, iar România este într-o stare mai proastă din punct de vedere politic şi moral decât a fost în ultimii 25 de ani. România este o ţară neguvernată, în care nimeni nu mai este preocupat să găsească soluţii pentru redresare. Avem în acest moment o criză politică şi instituţională.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum, după ruperea USL, să vedem ce este de făcut.

PNL a trecut în opoziţie şi îi urez un colegial bun venit. Cu toate acestea, sper că şi Domniile Lor sunt conştienţi de faptul că nu ne pot convinge că sunt credibili, atât timp cât nu vor repara, din opoziţie, toate gafele comise în cei trei ani de USL şi în cei aproape doi ani de guvernare. România are nevoie de un proiect politic serios, de dreapta, care să fie pus în practică de oameni de dreapta. Prioritatea noastră este ca în opoziţie să se construiască o alternativă la actuala guvernare. O alternativă cu adevărat utilă României. Iar o astfel de alternativă se construieşte pe principii şi fapte principiale, nu pe lozinci şi declaraţii electorale.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat al României ales în sectorul 2.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator şi se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă politică.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Acordarea gratuităţii pe mijloace de transport public urban tuturor şomerilor din România ar creşte şansele de reintegrare a acestora în viaţa activă a societăţii româneşti."

Doamnelor şi domnilor,

În ciuda creşterii economice înregistrate de ţara noastră la finele anului 2013, statisticile arată o creştere a ratei şomajului faţă de anul 2012, în condiţiile în care un număr mare de români, cu forţă de muncă activă, prestează în afara graniţelor ţării.

În România, şomajul oscilează între 5% şi 6%, o cifră mică în comparaţie cu multe ţări din Uniunea Europeană, dar, în acelaşi timp, o cifră alarmantă.

Mai precis, în România sunt aproximativ 200 de mii de şomeri indemnizaţi şi aproximativ 300 de mii de şomeri neindemnizaţi, un număr total de peste 500 de mii de şomeri care astăzi nu au loc de muncă.

Cu alte cuvinte, în România, o jumătate de milion de oameni sunt în căutarea unui loc de muncă şi indiferent că sunt indemnizaţi sau nu aceştia se află cu certitudine în dificultăţi financiare, având bugetul familial mult diminuat.

Mai mult decât atât, ei sunt nevoiţi să plătească transportul deplasării în scopul vizării carnetului de şomer, al căutării unui loc de muncă, al depunerii CV-urilor, al susţinerii interviurilor de angajare sau probelor de lucru, precum şi al participării la eventualele cursuri de formare profesională şi recalificare în scopul reintegrării în câmpul muncii.

De cele mai multe ori, lipsa banilor reduce semnificativ posibilităţile enumerate anterior şi diminuează şansele acestora la o viaţă normală şi decentă.

Ar fi corect şi onest în acelaşi timp, ca statul român să asigure transportul public urban de călători, în mod gratuit pentru toţi şomerii din România.

Dincolo de sprijinul financiar direct, aceşti oameni vor beneficia de o şansă în plus pentru găsirea unui loc de muncă şi pentru reintegrarea lor în viaţa activă a societăţii româneşti.

Deputat al Partidului Conservator, judeţul Cluj, Colegiul nr.8, Mircea-Vicenţiu Irimie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă politică parlamentară şi se pregăteşte distinsa noastră colegă Andreea Paul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

"Un guvern pentru România!"

USL nu mai există, dar România trebuie guvernantă în continuare şi trebuie guvernată foarte bine. Situaţia economică mondială dificilă, dar şi situaţia politică mondială explozivă ne îndeamnă la prudenţă.

Tocmai de aceea, anunţ că voi sprijini toate proiectele care vor face bine României. Mă interesează mai puţin numele viitorilor miniştri şi mult mai mult proiectele pe care ni le vor propune. Avem nevoie de o viziune nouă pentru România, pe care să o împărtăşim cât mai mulţi dintre noi. Accept că nu putem fi de acord cu toţii, dar, cu siguranţă, putem cu toţii juca în echipa României!

Fiind ieşean, am sprijinit şi sprijin toate proiectele care fac bine Iaşiului, indiferent de culoarea politică a celui care le desfăşoară. Şi nu sunt puţine aceste proiecte.

Fiind român, vreau să sprijin toate proiectele care fac bine României, dar voi susţine acele proiecte care fac bine ţării pe termen mediu şi lung, şi nicidecum pe cele care încearcă să ofere mici pomeni aleşilor şi alegătorilor.

Suntem în an electoral, un an de două ori electoral. Toţi specialiştii în economie avertizează că, în astfel de ani, toate guvernele României au fost şi sunt predispuse la experimente fiscale, iar aceste veritabile păcăleli financiare, în pofida unui mic beneficiu de moment, se termină întotdeauna rău pentru români. Dacă economia nu este cu adevărat sănătoasă - şi nu este! - tot ce se dă acum cu falsă generozitate va fi luat în anii următori, cu asupra de măsură.

De aceea, să nu mai experimentăm. A face bine nu trebuie să fie un experiment, ci o datorie a guvernanţilor, indiferent de culoarea lor politică.

Anunţ că voi sprijini întotdeauna acele guverne care au înţeles acest lucru fundamental.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Andreea Paul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Alexandru Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Distinsă colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Am cinci declaraţii politice: două le citesc integral şi trei doar le anunţ.

Aşadar, stimaţi colegi, prima declaraţie politică pe care o fac vizează marile diferenţe dintre PDL, pe de o parte, şi PSD şi PNL, pe de altă parte.

"Marile diferenţe între PDL şi PSD-PNL"

Cu mari costuri sociale şi politice, pe deplin asumate, PDL a scos România din criza economică, în timp ce aproape doi ani de guvernare PSD-PNL s-au concretizat într-un complot împotriva economiei României. Sloganul PSD-PNL "Dreptate până la capăt" s-a transformat în "taxare până la capăt", "minciună până la capăt" şi, mai ales, "imunitate şi jaf până la capăt".

Guvernul a "încercuit" românii şi mediul de afaceri, partea sănătoasă a economiei, cu modificări legislative tot mai numeroase, apoi ne-a sugrumat cu taxe şi impozite.

În timp ce USL creşte taxele pentru că e incapabil să lupte cu evaziunea fiscală în continuă creştere de când este la guvernare, nu reuşeşte să absoarbă bani europeni, nu ştie să facă parteneriate public-private şi nici să stimuleze investiţiile de toate tipurile. PDL a depus 1382 de amendamente la buget pentru a stimula mai buna colectare a veniturilor la buget în acest an, pentru a bloca creşterea taxelor, pentru a susţine crearea de locuri de muncă prin investiţii şi, mai ales, pentru a creşte nivelul de trai al românilor.

PDL a încercat constant să stopeze faptele lipsite de scrupule ale USL şi a depus, în acest sens, 10 moţiuni simple. Le enumăr cu titlu pe fiecare. "Guvernul Ponta - fabrică de şomeri"; "Politica antieuropeană sau Cum poate trăi USL fără Schengen"; "Salvaţi metroul bucureştean!"; "Companiile de stat în guvernarea USL: management privat sau cumetrie de partid?"; "Scăpaţi mineritul din Valea Jiului de norocul rău al conducerii bicefale Vosganian - Niţă!"; "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei!"; "CFR Marfă - Cronica unei alte privatizări eşuate"; "Taxare până la capăt! USL te vrea sărac"; "Descentralizarea USL, feudalizarea României"; "Îmbogăţirea baronilor PSD-PNL sau reţeta teleînzăpezirii marca Ponta".

Astăzi, când toată lumea vorbeşte despre hotărâri judecătoreşti şi condamnări ale politicienilor corupţi, iese la suprafaţă mai mult ca oricând diferenţa dintre USL şi PDL.

USL creează statul prădător. De la venirea la putere, USL a tot încercat punerea la adăpost a parlamentarilor săi de justiţie.

USL atacă justiţia şi contestă hotărârile definitive şi irevocabile, fapt inacceptabil. Este un exemplu elocvent pentru atitudinea USL în raport cu justiţia. USL s-a opus constant ridicării imunităţii parlamentare, a făcut front comun în jurul membrilor bănuiţi de ilegalităţi şi de infracţiuni, a încercat permanent să blocheze actul de justiţie şi, mai grav, să croiască legi speciale la sfârşitul anului trecut pentru protejarea corupţilor în "marţea neagră".

Antonescu e mai rău decât Ponta sau Voiculescu. N-are principii. E capabil să dea lovituri de stat şi apoi să spună că apără justiţia. Măcar Voiculescu sau Ponta spun şi atacă constant statul de drept. Cum au putut trimite liberalii atâţia penali în cel mai corupt şi toxic guvern al României, Guvernul USL? Cum au putut Ponta şi Antonescu să numească în Guvern parlamentari chemaţi în instanţă şi apoi condamnaţi? Să nu uităm: Fenechiu a plecat din guvern direct în puşcărie. Pe acuzatul Chiuariu l-au pus preşedintele Comisiei juridice, pe hoţul dovedit de justiţie, dar chemat de USL să facă legi.

Pe de altă parte, PDL a avut puterea de a lăsa justiţia să hotărască în ceea ce priveşte membrii săi de partid, fără a pune la îndoială actul de justiţie, fără a comenta hotărârile judecătoreşti şi fără a încerca măcar să-şi protejeze membrii de partid. Partidele nu sunt lacrimă, e adevărat. Atuul PDL faţă de PNL sau PSD este că noi nu am făcut zid în jurul infractorilor. De fiecare dată când a fost vorba de ridicarea imunităţii vreunui parlamentar PDL, partidul pe care îl reprezint a votat pentru ridicarea ei şi pentru a permite justiţiei să-şi facă datoria. Noi nu am blocat politic anchetele justiţiei în Parlament. PDL nu a refuzat avizul de cercetare. Cei anchetaţi au mers în justiţie. În cazul PSD şi PNL am pierdut şirul celor apăraţi politic de justiţie în Parlament.

USL a amânat ţinta propusă de PDL pentru aderarea României la zona euro în anul 2015, pentru anul 2018. Amânarea ne costă performanţă, bunăstarea românilor de zi cu zi şi ne poziţionează permanent la coada clasamentelor europene.

PDL-ul este al unităţii dreptei prin fapte, nu prin vorbe. Ţinta PDL, a dreptei unite, trebuie să fie România prosperă, nu cea disperată după pomana statului birocratic, nici sufocată de ţâfnele incompetenţilor.

PDL are obligaţia morală de a scoate România din criza statului de drept, după ce a scos-o din criza economică în care a aruncat-o proasta guvernare a PNL. Nu e vorba de incidente minore, izolate, de încălcare a statului de drept, ci de o politică deliberată a USL de a instaura legea junglei şi a mafiei USL.

2014 va fi anul unităţii dreptei. Unitate cu oamenii de dreapta lucizi, care vor să dea o şansă ţării noastre, nu propriei lor persoane, unitate cu cei capabili de maratonul din acest an.

Trec la a doua declaraţie: "Doi ani de minciună. După PSD şi PNL, potopul!"

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să faceţi doar o scurtă sinteză la cea de-a doua declaraţie.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Atunci am să-i fac doar o sinteză.

USL, adică PSD, PNL, PC şi UNPR, este exact motorul defect al României.

România au privit-o ca pe o pradă. Incompetenţa lor este de paradă.

În concluzie, demiterea lui Victor Ponta se impune.

Pentru fiecare afirmaţie am adus argumentele în declaraţia politică pe care o depun.

A treia declaraţie ţine de introducerea accizei de 7 eurocenţi la litrul de carburanţi şi unde fac o chemare noii opoziţii formate să voteze legea pe care o depun astăzi în Parlamentul României. Altfel, românul rămâne cu acciza, iar FMI-ul cu semnătura.

A patra declaraţie politică ţine de eliminarea impozitului pe clădirile speciale, care loveşte brutal fermierii, firmele, românii.

Taxarea construcţiilor speciale este extrem de dăunătoare economiei şi chem noua opoziţie formată, dar şi noul guvern care se instalează să elimine această eroare gravă economică. Şi aduc argumente în acest sens.

Ultima declaraţie politică poartă numele: "Scumpiri de la USL, reduceri de la PNL".

Şi aduc argumente cifrice, ce ţin de o serie de proiecte legislative depuse de Partidul Democrat Liberal prin care solicităm: reducerea contribuţiilor sociale cu 5% la angajator; reducerea cotei unice de la 16% la 12%; creşterea salariului minim la 1000 de lei; diminuarea evaziunii fiscale în România; amânarea la plata obligaţiilor fiscale datorate de operatorii economici care nu încasează creanţele la termenul de scadenţă de la instituţiile publice; virarea integrală a impozitului pe venitul agricol la bugetul local.

Aşadar, PDL solicită noului guvern format să aprobe aceste proiecte legislative depuse de Grupul Partidului Democrat Liberal, benefice pentru români, pentru întreprinderile mici şi mijlocii, dar şi pentru creşterea economică a României.

Cu permisiunea dumneavoastră, le depun.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc, doamnă deputat.

Tot cu permisiunea dumneavoastră vă reamintesc că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute.

De la microfonul Camerei se susţine o singură declaraţie politică, celelalte declaraţii politice se prezintă în scris la secretariatul Camerei Deputaţilor.

De data aceasta v-am făcut o favoare. Cred c-o meritaţi.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, pentru a-şi prezenta propria declaraţie.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

E o zi aglomerată, aşa că voi fi concis.

Duminică, 2 martie, s-au împlinit 22 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru. Este Ziua Memoriei în Republica Moldova şi ar fi inacceptabil şi nedrept să nu aducem un omagiu de la tribuna Parlamentului României celor 300 de eroi care au căzut atunci pentru apărarea Republicii Moldova.

Ei sunt şi nişte eroi ai României şi trebuie cinstiţi ca atare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimate coleg.

Nemaiexistând în sală colegi care doresc să îşi prezinte declaraţiile politice, daţi-mi voie să dau citire celor care au considerat că trebuie să le depună în scris.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, prin următorii deputaţi: Nichita Cristina, Aurelia Cristea, Ana Birchall, Andrei Sava, Tamara Ciofu, Vasile Gliga, Cosmin Necula, Suciu Daniel, Arsene Ionel, Pâslaru Florin, Popeangă Vasile, Nistor Laurenţiu, Răţoi Neculai, Florea Daniel, Ovidiu Iane, Khraibani Camelia, Tudorie Violeta, Mazilu Constantin, Smarandache Miron, Dolineaschi Andrei, Ştefănescu Cătălina, Manuela Mitrea, Ion Călin, Natalia Intotero, Daniel Bărbulescu, Iuliu Nosa, Ioan Munteanu, Scarlat Iriza, Mihai Sturzu, Gabriela Podaşcă, Dan Tudorache, Radu Babuş, Ionuţ Vulpescu, Viorel Dragomir, Ion Eparu, Mihai Weber, Bogdan Mihăilescu, Răzvan Tănase, Marian Neacşu, Florin Buicu, Ion Melinte, Georgian Pop, Dorel Covaci.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal avem următorii deputaţi care au depus declaraţiile în scris: Paul Dumbrăvanu, Florică Calotă, Daniel Iane, Gheorghe Dragomir, Marcu Viorica, Galan Constantin, Hubert Thuma, Raluca Surdu, Roxana Anuşca, Anton Doboş şi Dan Bordeianu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au depus în scris declaraţiile politice următorii deputaţi: Raluca Turcan, Mircea Man, Ioan Balan, George Ionescu, Sanda Ardeleanu, Vasile Gudu, Cornel Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Tinel Gheorghe.

Iar din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, a depus în scris doamna deputat Maria Dragomir.

Un ultim intervenient, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Reforma în sănătate trebuie să continue în noul guvern ce va fi instalat."

Stimaţi colegi parlamentari,

În Monitorul Oficial s-a publicat Ordonanţa de urgenţă nr.2/2014 privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care creează cadrul legal pentru introducerea pachetelor de servicii medicale: pachetul de bază, pachetul minimal şi pachetul de programe naţionale de sănătate.

De asemenea, se prevede decontarea din fondul naţional de asigurări de sănătate a operaţiilor de reconstrucţie mamară prin endoprotezare în cazul intervenţiilor chirurgicale oncologice, posibilitatea ca universităţile de medicină şi farmacie acreditate, precum şi facultăţile de medicină acreditate să poată avea în subordine unităţi sanitare. Unităţile de primiri urgenţe pot include în structura proprie compartimente de primiri urgenţe din acelaşi judeţ.

Se introduce posibilitatea ca autorităţile locale să participe la finanţarea cheltuielilor de personal ale spitalelor din subordine, precum şi la finanţarea altor tipuri de cheltuieli.

Ministerul Sănătăţii a anunţat că a finalizat şi va trimite spre avizare trei proiecte de lege pe care le consideră cruciale pentru continuarea reformei sănătăţii, respectiv proiectul-pilot privind statutul spitalelor, proiectul-pilot privind creşterea veniturilor medicilor şi echipei medicale din unităţile sanitare cu paturi şi proiectul de modificare a Legii nr.95/2006 privind reforma în sănătate, care se referă la o serie de teme importante: malpraxisul, asistenţa medicală comunitară, reglementarea colegiilor profesionale, prevederi referitoare la politica medicamentului.

De asemenea, s-a finalizat şi s-a trimis la avizare Hotărârea de guvern privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Achiziţii, Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate şi Hotărârea de guvern privind reorganizarea Institutului Naţional de Sănătate.

În condiţiile în care este numit un nou ministru, acesta va trebui să continue programul de reformă a sănătăţii, început de ministrul Nicolăescu.

O schimbare a politicilor în domeniul sănătăţii nu va face decât să anuleze toate eforturile depuse până acum şi să provoace nemulţumiri în rândul cadrelor medicale, dar şi al cetăţenilor care doresc o asistenţă medicală de mai bună calitate. Cetăţenii doresc să se ştie cu certitudine de ce servicii medicale beneficiază în urma faptului că contribuie la Fondul Naţional de Sănătate.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gheorghe Firczak, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Ziua de 3 martie este Ziua rutenilor din România, o sărbătoare pe care o marcăm prin diferite manifestări noi, Uniunea Culturală a Rutenilor din România.

Sâmbătă, 1 martie, la Deva, a avut loc şedinţa Consiliului Mondial al Rutenilor, o şedinţă ordinară, dar care a fost consacrată şi Zilei rutenilor.

Cu acest prilej, Consiliul Mondial al Rutenilor a adoptat o declaraţie legată de situaţia creată în Ucraina în ultimele săptămâni.

Permiteţi-mi să prezint această declaraţie:

"Noi, Consiliul Mondial al Rutenilor/Rusnacilor/Lemkilor, întruniţi la 1 martie 2014 la Deva, România, suntem profund îngrijoraţi de situaţia creată în ultimele săptămâni în Ucraina.

Ne manifestăm compasiunea pentru victimele de la Euromaidan, transmitem sincere condoleanţe familiilor celor decedaţi. Condamnăm cu fermitate violenţele de orice fel. Orice problemă trebuie soluţionată pe calea dialogului, în beneficiul poporului ucrainean, al minorităţilor naţionale din această ţară, inclusiv al rutenilor.

Ne exprimăm speranţa că, şi în Ucraina, va triumfa democraţia, că va păşi pe drumul aderării la structurile europene, ceea ce va duce şi la o prezenţă masivă a rutenilor/rusnacilor/lemkilor în Uniunea Europeană într-un viitor cât mai apropiat."

Această declaraţie este semnată de toţi reprezentanţii rutenilor din toate ţările care au fost prezente la Deva, şi mă refer la rutenii din Cehia, rutenii din Slovacia, din Ucraina, din Ungaria, din România şi din Serbia.

Au lipsit, din nefericire, cei din Polonia şi America de Nord.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc.

Daţi-mi voie să mai amintesc, între timp doi colegi de-ai noştri au depus declaraţiile în scris, este vorba de doamna deputat Camelia Bogdănici şi domnul deputat Florin Popescu din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Avem, stimaţi colegi, statistic, astăzi, în ora aproape finalizată de declaraţii politice, 66 de declaraţii depuse în scris la secretariatul tehnic al Camerei Deputaţilor şi 12 colegi care au prezentat în scris declaraţiile, au pledat de la tribuna Camerei declaraţiile pregătite.

Cu acestea, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice pe ziua de astăzi, 4 martie.

Ne revedem la ora 15, în şedinţa comună a celor două Camere, cu ocazia acordării votului de încredere noului Guvern condus de către premierul Victor Ponta.

Până atunci, să auzim numai de bine, Doamne ajută!

Între timp, stimaţi colegi, mai avem câteva declaraţii care au ajuns în ultimul moment pentru a fi depuse în scris. E vorba de declaraţia domnului deputat Ioan Moldovan din partea Partidului Conservator, Ovidiu Alexandru Raeţchi - care a şi prezentat una de la microfonul Camerei din partea aceluiaşi grup parlamentar, are mai multe domnul Raeţchi, o să le depuneţi la secretariat, domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie a şi prezentat de la microfonul Camerei, Ioan Moldovan mai are o declaraţie, doamna deputat Cornelia Negruţ din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator depune şi Domnia Sa declaraţia în scris şi domnul deputat Ion Diniţă din partea aceluiaşi Grup parlamentar al Partidului Conservator a depus şi Domnia Sa declaraţia în scris.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă încă o dată şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

O zi bună tuturor! Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"În genunchi, Victor Ponta «descurajează» UDMR «de a mai ridica pretenţii şi a impune condiţii»"

Dintre toate promisiunile USL din campania electorală din iarna anului 2012, în contextul actual, cel mai mult îmi place cea în care se vorbeşte despre "descurajarea UDMR de a mai ridica pretenţii şi a impune condiţii".

Acum reprezentanţii UDMR ne spun că: "grupurile UDMR din Senat şi Camera Deputaţilor sunt acum limba cântarului". Căci grupul infracţional organizat s-a destrămat şi are nevoie de o nouă majoritate să-şi poată continua jaful instituţionalizat la adresa românilor.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat joi la Târgu Mureş că "depinde de noi dacă recunoaştem şansele momentului". Şi ce moment mai propice pentru lăcomia celor din UDMR, decât şansa de a negocia cu lăcomia celor din PSD-UNPR-PC? Dovediţii de corupţie şi cei care se luptă din răsputeri împotriva Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curţii Constituţionale a României şi Agenţiei Naţionale de Integritate din UDMR (care ar pune botniţă acestor instituţii ale statului de drept şi le-ar încăleca) cad la pace şi înţelegere cu omologii lor puşcăriabili din PSD-UNPR-PC. UDMR îi spune lui Victor Ponta cât ne costă pentru a-l sprijini la guvernare - că pe toţi ne costă, indiferent de naţionalitate acest colaboraţionism politicianist.

Să vedem cum se traduce în limba puşcăriabililor "Descurajarea UDMR de a mai ridica pretenţii şi a impune condiţii"... Deci, pe lângă posturile de vicepremier, miniştri, secretari de stat şi funcţii în administraţia locală şi o serie de probleme restante, s-au mai ridicat pretenţii şi s-au impus condiţii cu privire la înfiinţarea Universităţii de medicină în limba maghiară, la Târgu Mureş, prevăzută de trei ani în Legea educaţiei (blocată de actualul guvern, care a şi dărâmat Guvernul MRU, având acest punct pe moţiunea de cenzură), folosirea simbolurilor naţionale, în condiţiile în care multe primării conduse de maghiari au fost date în judecată pentru arborarea steagului secuiesc, precum şi punerea în aplicare a prevederilor din protocolul semnat cu USL (deci şi cu actualii "nevinovaţi" liberali) privind revizuirea Constituţiei, reorganizarea teritorială şi reglementarea drepturilor culturale.

Chiar trebuie acceptat linsul acolo unde s-a scuipat ca şi normă politică?

De toată gargara Uniunii Social Liberale cu care a momit alegătorii în 2012 se alege praful. E timpul pentru o Românie trează!

Domnul Adrian Gurzău:

"USL s-a rupt, dar obiectivele lor infracţionale au rămas"

Este evident că PSD va avea un candidat propriu la prezidenţiale. Zvonurile "serioase" vorbesc de un "independent" (poate Liviu Maior), nu de Ponta, care este un bun executant al baronilor. Însă la ce rateuri a dat în ultima vreme, nu este de exclus că Ponta va fi forţat să candideze, iar în locul lui va veni ca premier un baron mai motivat şi mai cointeresat, precum Liviu Dragnea. Dar scopul real al unei majorităţi docile în Parlament, indiferent de costuri, rămâne Legea amnistiei şi graţierii. Cei din USD se vor grăbi să o treacă prin Parlament, căci mizele sunt prea mari, inclusiv Liviu Dragnea fiind printre cei vizaţi.

Cât de curând, vor încerca să reintroducă în legislaţie prevederi deja desfiinţate de către Curtea Constituţională a României. Este vorba de articolele 175, 176 şi 177 din noul Cod Penal, articole de lege care spun negru pe alb cine e funcţionar public, în această categorie fiind incluşi explicit parlamentarii, miniştrii, secretarii de stat, şefii "deconcentratelor", preşedinţii, vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau locale, consilierii aferenţi, directorii de regii autonome, de societăţi comerciale de stat, orice angajat "permanent sau temporar" al unei "autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică". Până acum, spre exemplu, parlamentarii susţineau că nu sunt funcţionari publici sau că nu pot fi asimilaţi acestora pentru că sunt aleşi şi au indemnizaţii, nu salarii. Noul Cod Penal clarifica şi acest aspect, precizând clar faptul că "Funcţionar public, în sensul legii penale este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie exercită atribuţii (...) în scopul realizării prerogativelor legislative, executive, judecătoreşti; exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură". Prin modificarea legislativă, cei protejaţi nu mai pot fi cercetaţi pentru corupţie şi infracţiuni conexe. În plus, se şterg cu buretele toate condamnările pentru aceste infracţiuni. Infracţiunile principale de care vor să scape sunt: conflictul de interese, abuzul în serviciu, luarea de mită, traficul de influenţă.

Aceste prevederi au fost declarate deja neconstituţionale de către judecătorii CCR în Deciziile 1 şi 2/2014: "Curtea constată că noua dispoziţie se constituie într-o veritabilă cauză de impunitate a persoanelor care deţin funcţii alese sau numite în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută în art. 253 alin.1 din Codul penal, fiind excluşi, printre alţii, Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, miniştrii, judecătorii, procurorii, funcţionarii publici, primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi judeţeni sau prefecţi". Decizia nr.1615/2011 a CCR este, de asemenea, clară: "Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, actele de reglementare primară ulterioare nu pot păstra conţinutul normativ al unei norme legale neconstituţionale şi să se constituie astfel într-o prelungire a existenţei acesteia". În temeiul acestor decizii, Preşedintele poate sesiza imediat CCR.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Scumpiri de la USL, reduceri de la PDL"

Cu USL la guvernare, anul 2014 a început cu scumpiri fără limită şi cu peste 35 de taxe şi impozite pentru români. Toate aceste majorări se adună în nota de plată a consumatorului. Guvernul USL aşteaptă ca economia să crească prin taxele şi impozitele impuse, practic prin tăierea banilor românilor. Este clar că USL este incapabil să guverneze şi că nu-i pasă de populaţie şi de cei care contribuie la buget. Actualul guvern nu ştie ce însemnă investiţii, nu ştie ce însemnă a crea locuri de muncă, nu ştie să repornească economia pe baze sustenabile, care să permită sectorului privat să se dezvolte. USL ştie doar să sufoce românii şi IMM-urile prin taxe şi impozite pentru a îşi umple buzunarele.

România trebuie să ia măsuri ferme şi rapide pentru stimularea creşterii economice şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Nu prin taxe şi impozite, ci prin proiecte legislative care să elimine povara fiscală creată de cei de la USL. Guvernul USL nu ştie să sprijine mediul de afaceri printr-o relaxare a impozitării, blocând astfel pe termen mediu şi lung dezvoltarea României.

Prin urmare, USL guvernează prin taxe şi impozite iar PDL depune eforturi printr-o serie de proiecte legislative să diminueze greul care apasă pe umerii românilor.

Aşadar, PDL a iniţiat o serie de proiecte legislative prin care solicită:

• reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale la angajator. O asemenea măsură presupune un deficit bugetar mai mare cu 0,5%-0,6% din PIB, conform estimărilor Consiliului Fiscal. Pentru a nu încălca angajamentul de consolidare fiscală, PDL propune două măsuri alternative: creşterea veniturilor bugetare în urma reorganizării ANAF sau reducerea cheltuielilor bugetare pro-electorale. De asemenea, PDL se declară de acord cu soluţia propusă de Consiliul Fiscal, privind introducerea graduală a acestei măsuri;
• reducerea cotei unice cu 4 puncte procentuale de la 16% la 12%. Impactul bugetar estimat al diminuării poverii fiscale nu este generator de deficit suplimentar asupra bugetului de stat consolidat, ci dimpotrivă efectele sunt favorabile asupra nivelului încasărilor, prin diminuarea economiei subterane;
• creşterea salariului minim la 1000 de lei. Impactul bugetar determinat de creşterea salariului minim din economie este favorabil, deoarece mărirea acestuia determină creşterea încasărilor bugetare din impozitul pe venit, a încasărilor pentru contribuţiile sociale şi a încasărilor din taxele aplicate asupra consumului;
• diminuarea evaziunii fiscale prin introducerea cotei de impozitare de la 12% la 30% pentru orice fel de venituri constatate de organele fiscale a căror sursă nu a fost identificată, ca măsură de luptă împotriva evaziunii fiscale şi de stimulare a contribuabililor de bună- credinţă;
• amânarea la plată a obligaţiilor fiscale datorate de operatorii economici care nu încasează creanţele la termenul de scadenţă de la instituţiile publice. Această iniţiativă legislativă are ca scop evitarea blocării activităţii economico-financiare a operatorilor economici care, deşi sunt viabili din punct de vedere economic, întâmpină dificultăţi în achitarea obligaţiilor fiscale din lipsă de lichidităţi. Pentru a evita intrarea în blocaj financiar şi chiar în faliment a operatorilor economici care nu pot încasa creanţele de la instituţiile publice la termenul de scadenţă se impune acordarea de facilităţii fiscale acestora sub forma amânării la plată a obligaţiilor fiscale neachitate şi scutirea de la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor aferente acestor obligaţii;
• virarea integrală a impozitului pe venitul agricol la bugetul local. Având în vedere dificultăţile economice din România care au determinat intrarea în faliment a multor unităţi administrativ-teritoriale, propunem ca impozitele pe activităţile agricole de pe teritoriul acestora să se vireze la bugetul local. Astfel, prin prevederile acestui act normativ, unităţile administrativ-teritoriale îşi pot îmbunătăţi situaţia economico-financiară şi pot să asigure furnizarea serviciilor esenţiale cetăţenilor. De asemenea, pot îndeplini obligaţiile financiare faţă de angajaţi, comercianţi, furnizori şi creditori.

PDL solicită actualului guvern să aprobe aceste proiecte legislative atât de benefice pentru români, pentru IMM-uri, dar şi pentru creşterea economică a României.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Doi ani de minciună. După PSD şi PNL: potopul"

USL: PSD - PNL - PC - UNPR este motorul defect al României. Au fost Puterea. Erau majoritatea. Au promis că vor reforma România. În schimb, USL, în doi ani de zile, a devenit motorul defect al României. USL reprezintă, sperăm, ultimul experiment demagogic prin care trecem. Această alianţă s-a alimentat doar cu promisiuni, atacuri dezlănţuite la adresa statului de drept şi minciuni la ore de maximă audienţă.

România ca o pradă. România a fost victima USL: PSD - PNL - PC - UNPR. Sloganul adevărat a fost nu "dreptate până la capăt", ci "taxare şi minciună până la capăt". Nicio reformă, niciun proiect de anvergură început, legi respinse ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională, demiteri şi demisii ministeriale, arestări la cel mai înalt nivel. Singura realizare memorabilă este dezmembrarea recentă, canibalizarea. Motivul este, bineînţeles, lupta PSD-PNL pentru imagine, luptă pentru funcţii publice, devenite poziţii strategice pentru ademenirea banului public.

Incompetenţa de paradă. Verdictul de plagiat pus pe bandă rulantă este măsura exactă a nivelului de competenţă al USL. Au plagiat lucrări, dar nu şi cum se conduce bine o ţară. Prim ministrul este doctor în studii juridice, însă legislaţia guvernului USL este lovită de neconstituţionalitate. Descentralizarea, proiectul unui fost administrator de judeţ, s-a dovedit a fi actul cel mai lipsit de legalitate. Adevărata ţintă a USL: împărţirea "fără examen" a poziţiilor şi lucrărilor publice, în condiţiile unei prelungite crize economice. Dovada cea mai elocventă: ASF, instituţie care a hrănit cu salarii, prime şi recompense pe prietenii şi rudele de gradul întâi ale demnitarilor USL, de la preşedintele Senatului şi Camerei Deputaţilor până la miniştrii de linia întâi. Rezultatul: dezastru pentru români şi destrămarea USL: PSD - PNL - PC - UNPR.

Demiterea lui Victor Ponta. USL a condamnat România la izolare politică şi sărăcie economică timp de doi ani. Aveţi aici tabloul sumbru al celui mai întunecat moment din istoria recentă a României. Este momentul să punem capăt acestei situaţii. USL s-a dovedit a fi profesionistul în rău, cel mai toxic şi mai corupt Guvern din istoria României. Evenimentul următor: destituirea prim-ministrului Victor Ponta.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Românul rămâne cu acciza, FMI-ul cu semnătura"

De când fosta alianţă USL a ajuns la guvernare au fost introduse 35 de taxe şi impozite noi sau majorate. Acciza de 7 eurocenţi pe litrul de combustibil nu este cu nimic diferită faţă de celelalte taxe şi impozite introduse până acum: afectează toţi românii şi îi loveşte foarte grav la buzunare. Impactul este unul negativ, atât pentru cetăţeanul de rând, care va trebui să plătească mai mult fie pentru benzină, cât şi pentru transportatori. PDL cheamă opoziţia parlamentară să anuleze odată pentru totdeauna OUG nr.102/2013 privind acciza de 7 eurocenţi care loveşte în nivelul de trai al românilor şi aduce bani pentru mafia PSD.

PDL susţine eliminarea accizei de 7 eurocenţi pe litrul de combustibil nu doar prin declaraţii sau semnături mascate, ci prin fapte. Declaraţiile şi semnăturile vin şi trec, acciza însă rămâne. Tocmai de aceea sunt iniţiator, alături de alţi colegi din PDL, ai proiectului de Lege pentru eliminarea accizei la carburanţi în procedură de urgenţă.

Preşedintele României, Traian Băsescu, urmează să semneze acordul cu FMI, din care a fost exclusă referirea la acciză. Premierul Ponta, în stilul binecunoscut, a scos acciza din scrisoarea FMI, doar pentru a obţine această semnătură. Acciza, prin această ratificare, nu trebuie să iasă de pe agenda opiniei publice. Felul duplicitar în care se manifestă premierul Victor Ponta este dovedit încă o dată. România rămâne cu acciza. Ea urmează să fie introdusă de la 1 aprilie.

Aşa cum a afirmat şi în dezbaterile de buget din Comisia buget-finanţe şi din plenul Parlamentului, PDL consideră neîntemeiată introducerea acestei taxe. Acciza va arde buzunarele tuturor românilor, aruncând în aer preţurile la bunurile de strictă necesitate.

Taxa era deja inclusă în bugetul României, dezbătut la sfârşitul anului trecut. PDL a combătut introducerea ei în repetate rânduri în Comisia buget-finanţe şi în lucrările în plen. Obiect al disputelor aprinse dintre Preşedinţie şi Guvern, acciza a fost adoptată prin OUG nr.102/2013. Rezultatul a fost excluderea ei din Memorandumul FMI şi punerea în aplicare, amânată pentru 1 aprilie 2014 prin OUG nr.111/2014.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale propune la art. I, punctele 59-62 o majorare a accizelor pentru benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină şi petrol lampant cu 70 euro pentru 1.000 litri. Argumentul principal al Guvernului a fost acela de a colecta mai multe resurse financiare pe care să le dirijeze către lucrări de infrastructură.

Iniţiatorii prezentei propuneri legislative solicită abrogarea punctelor 59-62 ale art. I din OUG nr.102/2013 pentru următoarele motive:

• începând cu 1 ianuarie 2014, prin modificarea metodologiei de calcul a accizei în lei (renunţarea la cursul din prima zi de luni a lunii octombrie 4,4304/ 7 octombrie 2013) s-a ajuns deja la o creştere a accizei în lei cu 7%, prin raportarea la o paritate de 4,738 lei pentru un euro. Acest lucru s-a resimţit direct în preţul final al carburanţilor, începând cu 1 ianuarie 2014;
• implementarea punctelor 59-62 ale art. I vor conduce la o creştere minimă de 41 bani pe litru. Preţul final va creşte, aşadar, la aproape 7 lei pe litru, luând în calcul şi evoluţiile cotaţiilor barilului de petrol de pe pieţele internaţionale - OPEC a limitat producţia;
• ca urmare a majorării accizei, preţul final al carburanţilor din România va fi unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană (între primele 6 state membre) raportat la un salariu mediu net pe economie care ne plasează în partea inferioară a clasamentului statelor europene;
• măsura fiscală nu va aduce sporuri de venituri bugetare, deoarece:
  • cei mai importanţi consumatori, transportatorii români şi străini, au declarat deja că vor prefera să alimenteze în statele vecine - astfel consumul scade;
  • cererea internă este deja pe o pantă descendentă - datele furnizate de Petrom pentru anul 2013 arată o contracţie a cererii de 8% într-un singur an;
  • modalităţile de evaziune fiscală se vor amplifica, iar bugetul va pierde, nu va câştiga;
• măsura va avea o influenţă negativă deosebită asupra competitivităţii mediului de afaceri din România, prin creşterea costurilor aferente transportului;
• creşterea accizei pentru carburanţi va genera un impact inflaţionist, confirmat deja de modificarea în sus a ţintei de inflaţie de către BNR pentru anul 2014;
• ca măsură de politică fiscală va dăuna puternic creşterii economice pentru anul 2014, va afecta puterea de cumpărare şi consumul;
• soluţia bugetară nu se află în creşterea nivelului accizei, ci în creşterea eficienţei ANAF, în lupta cu evaziunea fiscală.

Mai mult, iniţiatorii prezentei legi susţin argumentul evident, reliefat şi de către reprezentaţii Fondului Monetar Internaţional, potrivit căruia acciza se colectează global şi nu există nici o garanţie a destinaţiei precise - lucrări de infrastructură rutieră - pentru sumele colectate prin majorarea de acciză.

Modul în care Guvernul Ponta a mascat întreaga problemă şi felul în care a reuşit să introducă această lege fără ca opinia publică să fie alertată confirmă încă o dată netransparenţa USL-istă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Taxarea construcţiilor speciale este dăunătoare economiei"

România este o ţară cu un venit pe locuitor la jumătatea mediei europene, în care sunt necesare investiţii masive în toată infrastructura, iar construcţiile speciale fac parte din echipamentul productiv. Prin urmare, impozitul pe construcţiile speciale reprezintă, de fapt, un impozit pe investiţii. În aceste condiţii, impozitul pe construcţii speciale introdus de Guvern de la 1 ianuarie 2014 prin OUG nr.102/2013 poate fi catalogat drept una dintre măsurile cu puternic impact negativ adoptate de la începerea crizei.

Este inacceptabilă introducerea taxei pe construcţii speciale, cu atât mai mult cu cât nu a fost realizat niciun studiu de impact, nu a fost consultat mediul de afaceri şi nu a existat o fundamentare minimă pentru a stabili baza de impozitare. Normele de aplicare nu sunt finalizate nici măcar la finele lunii februarie 2014.

Statele membre ale UE nu apelează la astfel de măsuri de impozitare. În Danemarca, Croaţia şi Cipru nu se aplică un impozit asemănător. În Germania, impozitul pe construcţii speciale este reglementat în mod total diferit de România: în primul rând, se impozitează numai acele clădiri care pot adăposti persoane; în schimb, acest impozit a ajuns să fie cunoscut în România drept "taxa pe stâlp", ca urmare a bazei foarte largi de impunere fiscală. În al doilea rând, în Germania, nivelul de impozitare este calculat în funcţie de factori specifici (suprafaţa ocupată, valoarea unitară a terenului, destinaţia construcţiei, dacă se pretează la a servi pentru adăpostirea de persoane sau nu); în România, este stabilit un cuantum de 1,5% din valoarea construcţiilor speciale, indiferent de tipul acestora.

Ministerul Finanţelor a construit bugetul pentru anul 2014 bazându-se pe încasări de 488 milioane lei din impozitul pe construcţii speciale, sumă contrazisă de reprezentanţii mediului privat. Chiar şi Consiliul Fiscal consideră că estimarea Guvernului este nerealistă şi sugerează că impozitul pe construcţiile speciale va avea un impact de cel puţin trei ori mai mare faţă de suma prevăzută de Guvern. De asemenea, Fondul Proprietatea estimează încasări la bugetul de stat între 700-900 milioane lei din această taxă numai pentru companiile unde este acţionar, aşadar mult peste suma înaintată de Guvern.

Impozitul pe construcţii speciale are un impact negativ ridicat asupra întreprinderilor.

În primul rând, impozitul pe construcţiile speciale reduce semnificativ apetitul de a investi în România. Economia riscă să nu mai beneficieze de investiţii de 1,2 miliarde lei, de aproximativ trei ori mai mult decât încasările estimate de Ministerul de Finanţe. Efectele pozitive ale încasărilor sporite la bugetul de stat vor fi contrabalansate de efectul negativ asupra economiei reale, ceea ce va culmina cu ruinarea mediului de afaceri, care poartă deja a doua cea mai mare povară fiscală din UE. Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) a semnalat că taxarea unei investiţii cu 1,5% în fiecare an în domenii cu o rată a profitabilităţii de sub 10% reprezintă un impediment major pentru realizarea de investiţii.

În al doilea rând, puternic afectate de acest impozit sunt companiile din domeniul energiei, extracţiei de petrol şi gaze, mineritului şi telecomunicaţiilor, având în vedere ponderea ridicată a construcţiilor speciale pe care le deţin. Costul final va fi în cele din urmă transferat tot la consumatorii finali. De exemplu, Nuclearelectrica a estimat că impozitul pe construcţii speciale datorat în anul 2014 se ridică la 22 milioane euro, afectând în mod negativ rezultatul financiar al companiei chiar în perioada în care eforturile societăţii sunt direcţionate către creşterea susţinută a indicatorilor financiari, în vederea listării la Bursa de Valori Bucureşti. Enel estimează că va avea de plătit între 10 şi 15 milioane de euro pentru taxa pe construcţii speciale, în timp ce Hidroelectrica ar avea de datorat 40 milioane euro.

În al treilea rând, experţii din mediul de afaceri atrag atenţia în special asupra efectului negativ sever asupra agriculturii. Impactul negativ se reflectă asupra următoarelor construcţii speciale din agricultură:

• pătule pentru păstrat porumbul ;
• gropi din beton pentru păstrat porumbul în siloz;
• sisteme de irigaţii;
• grajduri pentru animale;
• drumuri de acces betonate pentru acces la animale;
• magazii, depozite;
• dale din beton pentru acces la păşune.

În loc de a recompensa contribuţia semnificativă a acestui sector la creşterea PIB în anul 2013, sectorul agricol este puternic subminat, prin introducerea impozitului pe construcţii speciale de la 1 ianuarie 2014.

În al patrulea rând, peste 90% din întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv ONG-urile chestionate de CNIPMMR se aşteaptă la un efect negativ al acestui impozit.

Impozitul pe construcţii speciale generează şomaj şi inflaţie.

Impozitul pe construcţiile speciale conduce la închiderea activităţilor economice şi la o povară suplimentară asupra bugetului de stat. De pildă, România produce ţiţei folosind multe sonde cu zăcăminte aproape de epuizare. Aplicând impozitul de 1,5% pe sondă, extragerea de ţiţei nu va mai fi profitabilă, prin urmare sondele vor fi închise. Potrivit acordului încheiat de România cu Petrom în timpul privatizării, toate cheltuielile cu decontaminarea zonelor este suportată de statul român.

Peste 80% din întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv ONG-urile din sondajul CNIPMMR indică un impact negativ al impozitului pe construcţiile speciale, prin creşterea preţurilor şi peste 63% consideră că va creşte şomajul.

Având în vedere creşterea economică favorabilă din anul 2013 şi luând în considerate faptul că Guvernul României poate colecta mai multe resurse bugetare doar printr-o luptă mai eficientă împotriva evaziunii fiscale, considerăm că măsurile introduse prin OUG nr.102/2013 nu doar că vor sufoca mediul de afaceri, dar vor amplifica şi mai mult evaziunea fiscală. Mai mult, măsurile propuse prin OUG nr.102/2013 vor contribui la o diminuare a consumului intern, prin faptul că noile măsuri fiscale se vor resimţi direct în majorarea de tarife pentru utilităţi şi, indirect, în creşterea generalizată a preţurilor de consum. Pentru acest motiv, iniţiatorii prezentei propuneri legislative solicită abrogarea pct. 65 al art. I, din OUG nr.102/2013, care va avea numai efecte negative asupra economiei şi nu va aduce sporul de venituri bugetare anticipat.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

«O "dedicaţie" specială de la Guvern pentru sistemul sanitar din România»

Ne aducem aminte că în urma negocierilor dintre Ministerul Sănătăţii şi reprezentanţii Coaliţiei Profesioniştilor din Sistemul de Sănătate, purtate în perioada protestelor din luna noiembrie 2013, Guvernul, încă USL pe atunci, şi-a asumat modificarea OUG nr. 103/2013, în sensul exceptării corpului medical de la prevederile art. 9. Acest articol prevede neretribuirea atât a personalului medical încadrat în funcţii de execuţie, dar şi în funcţii de conducere pentru orele efectuate în gărzi, în zilele de weekend şi sărbători legale.

Este inadmisibil ca la toate problemele cu care se confruntă astăzi sistemul sanitar românesc, Guvernul "fără nume" încă, să mai adauge încă una. Consider că prevederile acestui articol creează o mare injusteţe pentru angajaţii sistemului sanitar din România.

Medicii şi asistentele medicale care ocupă funcţii de conducere în spitalele publice sunt persoane cu experienţă medicală dovedită, iar normalitatea înseamnă de fapt ca aceştia să fie folosiţi mai ales în zilele menţionate mai sus.

Amânarea cu aproximativ trei luni a reparării acestei situaţii neplăcute, generate de Ministerul Sănătăţii, denotă nepăsare faţă de dificultăţile cu care personalul medical se confruntă astăzi, dar şi lipsă de seriozitate şi onoare faţă de promisiunile asumate.

Am solicitat, prin intermediul unei interpelări, modificarea acestui articol, în sensul exceptării corpului medical de la prevederile lui.

Nemodificarea urgentă a acestei prevederi normative ar putea crea blocaje semnificative în sistemul sanitar, deoarece deficitul actual de personal medical nu ar permite aplicarea acestei modalităţi de compensare cu zile libere a muncii suplimentare efectuate de către angajaţii din sistemul medical.

Vă aduc la cunoştinţă faptul că, potrivit datelor recente furnizate de Colegiul Medicilor din România, în anul 2013, numărul medicilor care au cerut CMR certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate a fost de 2.995. În total, în perioada 2008 -2013, numărul medicilor care au solicitat aceste certificate se ridică la 13.872. Aceste statistici îngrijorătoare ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru Guvernul în exerciţiu şi să îl determine să ţină seama de ele atunci când ia măsuri care vizează funcţionarea sistemului de sănătate.

Revenind la OUG nr.103/2013, precizez că, în afară de prevederea referitoare la creşterea veniturilor medicilor rezidenţi, sub forma unor burse şi readucerea în subordinea Ministerului Transporturilor a Spitalelor CF Paşcani şi Simeria, aşa cum îi solicitasem şi eu doamnei fost ministru al Transporturilor încă din luna septembrie 2013, acest act normativ a adus numeroase modificări în dezavantajul mai multor categorii sociale şi profesionale.

Nu pot să nu amintesc faptul că fostul Guvern USL a lovit în categoriile vulnerabile, reducând în anul 2014 cu 25% finanţarea pentru sistemul de protecţie a copilului şi pentru centrele de asistenţă socială. De asemenea, Guvernul a tăiat cu 25% şi fondurile destinate plăţii drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi, dar şi pentru plata indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu dizabilităţi. Această măsură împovărează foarte mult primăriile din mediul rural, în special.

Dar cum "drumul până la iad este pavat cu intenţii bune", aşa cum spuneam mai sus, Guvernul a strecurat o prevedere cu impact pozitiv, cea privind acordarea de burse medicilor rezidenţi, introducând în rest numai prevederi în dezavantajul românilor.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Alinierea legislaţiei naţionale la Carta Europeană a Drepturilor Pacientului"

Drepturile pacientului în România sunt reglementate şi promovate prin intermediul Legii nr.46/2003. Această lege a făcut obiectul mai multor observaţii din partea asociaţiilor pentru pacienţi sau medici, de-a lungul anilor. Cu toate acestea, conţinutul acesteia a rămas neschimbat, chiar şi după aderarea României la Uniunea Europeană şi în ciuda sesizărilor pacienţilor, medicilor şi personalului medical.

Carta Europeană a Drepturilor Pacientului cuprinde 14 drepturi fundamentale, însă o parte dintre acestea nu se regăsesc în toate legislaţiile naţionale ale tuturor statelor - membre ale Uniunii Europene. Mai mult, rezultatele unei cercetări efectuate de organizaţii cetăţeneşti în 14 ţări ale UE, au arătat că nivelul de protecţie a pacienţilor, prin drepturi şi principii fundamentale, este diferit de la o ţară la alta.

În contextul reformei sistemului de sănătate românesc şi luând în considerare plasarea pacientului şi a nevoilor sale în centrul noii legi a sănătăţii, consider că este necesară modificarea şi adoptarea Legii privind drepturile pacientului. Legea nr.46/2003 trebuie să includă toate cele 14 drepturi fundamentele consemnate în Carta Europeană a Drepturilor Omului, şi nu doar o parte dintre ele. Toate cele 14 drepturi fundamentale ale pacienţilor trebuiesc respectate şi promovate în egală măsură, în aşa fel încât discriminarea, dublul-standard, corupţia, tratamentul inegal să dispară complet din realitatea sistemului de sănătate românesc. Totodată, este important ca aceste drepturi să fie însoţite de sancţiuni dure pentru încălcarea acestora, în aşa fel încât pacientul să fie protejat pe deplin.

Aş dori să vă orientez atenţia asupra dreptului pacientului de a fi informat corect. Un număr semnificativ de asociaţii care apăra interesele pacienţilor trag un semnal de alarmă asupra accesului familiilor celor decedaţi la fişele medicale ale acestora. Actuala legislaţie, deşi menită să apere pacientul prin principiul confidenţialităţii fişelor medicale, nu face decât să îngrădească dreptul familiilor la o informare corectă asupra stării medicale şi tratamentului primit de către cei care au decedat. Aparţinătorii pacienţilor decedaţi sunt nevoiţi să deschidă acţiuni în instanţă pentru a intra în posesia actelor medicale, fără a avea siguranţa că acestea sunt corecte sau că nu au fost modificate.

În consecinţă, consider că este necesar ca Parlamentul României să analizeze cu atenţie drepturile pacientului român, în contextul Cartei Europene a Drepturilor Omului şi să facă ajustările necesare pentru ca cele 14 drepturi fundamentele ale pacientului să fie incluse integral în legislaţia naţională.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ministerul Fondurilor Europene preia POS DRU"

În şedinţa de Guvern din 26 februarie 2014, Guvernul a aprobat Ordonanţa de urgenţă pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale.

Astfel, conform prevederilor cuprinse în aceasta, Ministerul Fondurilor Europene preia, din 1 martie, activitatea şi structurile autorităţilor de management aferente următoarelor două programe: Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) şi Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE).

Principalul argument al Guvernului este acela că astfel este simplificată structura instituţională, "fapt care reprezintă un pas important pentru reformarea întregului sistem de implementare."

Totuşi nu înţeleg cum ministrul ce coordonează Ministerul Fondurilor Europene ne reaminteşte că "în acest an trebuie să finalizăm reforma sistemului, să scăpăm de reminiscenţele trecutului - problemele moştenite din anii 2009-2011, iar beneficiarii să fie ajutaţi să-şi implementeze proiectele cât mai repede", când, în prezent, Comisia Europeană a confirmat, printr-o scrisoare de avertizare, riscul ca România să piardă miliarde de euro din fondurile europene.

Pentru colegii care nu ştiu, vă comunic faptul că pentru perioada 2014 - 2020, România ar avea la dispoziţie aproximativ 39,887 miliarde de euro fonduri europene. Totuşi, Acordul de Parteneriat este în prezent doar o ciornă pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene, după ce a fost respins de Comisia Europeană în nenumărate rânduri.

Guvernul mai are două luni la dispoziţie pentru a elabora un document care să arate clar cum are de gând România să utilizeze fondurile europene şi nu pot să nu mă întreb cât de eficientă este trecerea celor două programe operaţionale sub un minister care nu cunoaşte principalele coordonate ale acestor programe sau totul se rezumă la cine coordonează fondurile financiare?!

Consider că superficialitatea şi întârzierea cu care Guvernul Ponta gestionează programarea 2014-2020 a acestor fonduri europene va duce România în situaţia în care nu va absorbi niciun euro în anul 2014 din viitorul buget, ceea ce ar reprezenta un adevărat eşec.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Susţinerea agriculturii - soluţie pentru dezvoltarea economică şi reducerea poverii sociale"

V-am obişnuit să vin în faţa dumneavoastră pentru a susţine cauza acelora dintre concetăţenii noştri care au mai mare nevoie de sprijin, a celor dependenţi de un sistem de asistenţă şi protecţie socială care nu de puţine ori nu se ridică la nivelul aşteptărilor sau al standardelor europene la care am aderat. Astăzi, însă, vreau să vorbesc despre un domeniu care la prima vedere nu are nicio legătură cu problematica socială, dar de care este strâns legată întreaga dezvoltare economică a României şi evoluţia noastră către un standard de viaţă apropiat mediei europene. Agricultura rămâne, din păcate pentru Parlamentul României şi pentru mediul politic în general, o temă marginală. Doar dezbaterea contaminată de accese naţionaliste referitoare la vânzarea terenurilor agricole către cetăţenii altor state UE a reuşit să aducă agricultura în prim-planul dezbaterilor parlamentare şi politice, fără însă a atinge decât marginal problemele care afectează potenţialul agriculturii româneşti. Din păcate, însă, aceste probleme fie că vorbim de fărâmiţare a proprietăţii, de lipsa tehnologiilor moderne în exploatare, de absenţa posibilităţilor de stocare sau de insuficienta promovare pe piaţă a produselor autentic româneşti se reflectă mai departe în probleme de natură socială: predominanţa unei agriculturi de subzistenţă şi a unui nivel de sărăcie crescut la sate, dependenţa celor din mediul rural de diferite prestaţii sociale, acces îngreunat la servicii de sănătate, şomaj ridicat în rândul tinerilor.

Lipsa de preocupare a guvernanţilor faţă de problemele acestui sector şi utilizarea doar în scopuri propagandistice, cum a fost anul trecut, când datorită condiţiilor meteo creşterea economică s-a bazat pe rezultatele extraordinare din agricultură, face doar să agraveze situaţia. Legea care se referă la posibilitatea cumpărării terenurilor de către cetăţenii europeni, deşi o obligaţie despre care se ştia că intră în vigoare la 1 ianuarie 2014, a fost promovată de Guvernul USL abia pe 20 noiembrie 2013 într-o formă care lăsa loc interpretărilor şi afacerilor oneroase cu terenuri, atât timp cât aveam o instituţie cu atribuţii de control, dar şi cu drept de preemţiune. Mă bucur că Parlamentul a dat dovadă de înţelepciune şi cererea de reexaminare a Preşedintelui a fost acceptată, iar legea a fost adoptată acum într-o formă care asigură respectarea obligaţiilor de stat membru al UE, dar şi protejează proprietatea autohtonă. Nu pot însă să nu mă întreb până unde a putut merge incompetenţa şi ignoranţa Guvernului Ponta dacă au amânat timp de un an şi jumătate această lege şi s-au trezit în ceasul al 13-lea cu un proiect făcut parcă special pentru a fi întors înapoi?

Adoptarea Legii privind posibilitatea cumpărării terenurilor de către cetăţenii europeni nu rezolvă problemele profunde ale agriculturii şi mediului rural. Pentru aceasta am avea nevoie de politici responsabile din partea Guvernului, dacă acesta chiar s-ar preocupa să guverneze şi nu să îşi împartă ciolanul. Începând cu 2014 sprijinul pentru agricultura românească din fonduri europene va fi mai mare, sumele alocate pentru următorii ani pentru plăţi directe, dar şi pentru proiectele de dezvoltare rurală fiind de peste 18 miliarde de euro. Mai avem 400 de milioane de euro pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor, iar cei din mediul rural sunt printre cei mai afectaţi de această lipsă de şanse. Guvernul Ponta însă nu are habar ce să facă cu aceşti bani, cum să ajute agricultura românească, cum să le ofere un trai mai bun românilor. Singura lor preocupare este satisfacerea baronilor locali şi a clientelei politice!

Doamna Claudia Boghicevici:

"ANOFM în slujba Guvernului sau a tânărului fără perspectivă?"

Într-o conferinţă de presă, premierul Victor Ponta spunea că "România este extrem de afectată de şomajul existent în rândul tinerilor şi consider că nu este suficient doar să spunem că trebuie să creăm locuri de muncă."

Guvernul Ponta promitea un milion de locuri de muncă şi măsuri concrete de combatere a şomajului în rândul tinerilor, prin crearea de locuri de muncă dedicate acestei categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Ce constatăm, de fapt:

• Deşi au fost adoptate măsuri concrete la nivel european, România nu reuşeşte să implementeze aceste măsuri menite să contribuie la crearea de noi locuri de muncă şi reducerea şomajului în rândul tinerilor.
• Deşi se precizează că toate statele membre trebuie să întreprindă măsuri imediate şi eficiente care să favorizeze accesul pe termen lung la locuri de muncă al tinerilor, în România politicile sociale de ocupare şi incluziune nu sunt focalizate pe rezolvarea acestei probleme şi nici nu au asociate reforme structurale pe termen lung.

Potrivit unui comunicat al Comisiei Europeane, aceasta a alocat României aproximativ 100 de milioane de euro în cadrul Youth Employment Initiative, în vederea combaterii şomajului în rândul tinerilor.

În prezent, România s-a angajat să implementeze două proiecte: "Garanţie pentru tineri" şi "Iniţiativa locuri de muncă pentru tineri". În perioada 2014-2020, cele două proiecte sunt gestionate de FSE. Astfel, mai bine de 80 miliarde de euro, plus alte surse de finanţare naţionale trebuie să fie folosite pentru formarea profesională, pentru dobândirea de noi competenţe profesionale de către tineri, în funcţie de nevoile pieţei muncii şi creării locurilor de muncă.

Concret, ce a făcut Guvernul Ponta pentru tineri, până acum?

A modificat Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă prin Legea nr. 250/2013, dar a uitat să aprobe normele metodologice de aplicare a legii. Prin urmare, deşi avem o lege publicată în Monitorul Oficial din iulie 2013, nu prea poate fi aplicată!!!

Cum să avem un ANOFM în slujba tinerilor, care să lupte pentru ca aceştia să aibă un loc de muncă, să dobândească noi competenţe profesionale în funcţie de nevoile pieţei muncii, dacă cei care ar fi trebuit să faciliteze procesul de avizare şi să aprobe Metodologia de aplicare a unei simple legi nu fac nimic?

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernarea USL - un socialism sălbatic în domeniul muncii şi protecţiei sociale"

De aproape doi ani de zile, guvernarea USL în domeniul muncii şi protecţiei sociale se poate caracteriza printr-o formulă aparent paradoxală: socialism sălbatic. Nu este de mirare că ministrul care a gestionat acest domeniu în ultimele 22 de luni a fost "liberal" în vorbe şi "ultra-socialist" în fapte.

USL a promis în stânga şi în dreapta că va creşte rata de ocupare pe piaţa muncii, că va crea 1 milion de locuri de muncă, că va promova proiectul pensiilor ocupaţionale, că va creşte nivelul alocaţiilor pentru copii, că va restitui bugetarilor toate sporurile ajustate în guvernarea PDL şi multe ale asemenea. Realitatea, totuşi, după aproape doi ani de guvernare, este sumbră şi se vede prin reîntregirea salariilor bugetarilor şi în aplicarea unei decizii a Curţii Constituţionale pentru pensionari, în prima parte a mandatului, urmată apoi prin instituirea a 35 taxe şi impozite noi ce au distrus economia şi fac, pe zi ce trece, viaţa românilor mult mai grea.

Bugetul promovat de Guvernul USL pentru anul 2014 este cel mai bun indicator pentru administrarea dezastruoasă a acestui domeniu în ultimele 22 de luni.

Astfel:

• Angajările în sistemul public sunt îngheţate şi în 2014, deşi aveau gata lăsată, în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice atât baza legală, cât şi resursele financiare necesare pentru deblocarea acestor posturi;
• Tichetele de masă, tichetele cadou, sporurile şi alte bonusuri sunt îngheţate şi în 2014;
• Punctul de pensie nu este nici în 2014 de 45% din salariul mediu brut, aşa cum au susţinut că trebuie să fie calculat la momentul adoptării noii Legi a pensiilor. Ba mai mult, în prezent, nu se acceptă nicio modificare legislativă la aceasta, deşi există bază legală de modificare a acesteia. Mă refer în acest sens la modificarea legii, în conformitate cu decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2011, ceea ce ar face ca românii să nu se mai adreseze instanţei pentru recunoaşterea propriilor drepturi în calculul pensiei. Guvernarea USL preferă ca oamenii să se adreseze instanţei, dacă pot, sunt în cunoştinţă de cauză şi au timp, decât să facă o modificare legislativă, îndemnând chiar legislativul ca aceştia să încerce să-şi facă dreptate singuri, căci ei nu vor să recunoască un drept câştigat prin muncă.
• CAS nu scade nici în 2014 cu 5%;
• Alocaţiile de stat pentru copii nu sunt majorate nici în 2014. În anul 2013, Guvernul USL, prin punctul de vedere transmis Parlamentului la una din proiectele legislative înaintate pentru modificarea alocaţiei pentru copii, ne informează că nu poate susţine un asemenea proiect, pentru că ar reprezenta o cheltuială suplimentară de 151,45 milioane de lei pentru o lună. Totuşi, în acelaşi timp, numai pentru anul 2013, bugetul Ministerului Muncii a cedat la rectificări 1,6 miliarde de lei.
• Legea salarizării unitare nu se aplică nici în 2014, dar se creează, în schimb, noi anomalii prin creşterea salariilor profesorilor debutanţi şi oferirea burselor pentru medicii şi farmaciştii rezidenţi. Ba mai mult, prin Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, se acordă majorări salariale pentru primari şi viceprimari, deşi pentru copii nu găsesc să le dea 1 leu la alocaţia de stat şi să aducă un zâmbet pe faţa unor copii care au nevoie de acesta.

Haideţi să ne facem treaba de forum legislativ! Oamenii ce ne-au votat ne-au trimis aici pentru a face ceva pentru ei şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai pe care le au. Trebuie să oprim acest socialism sălbatic pe care actuala guvernare îl aplică în domeniul muncii şi protecţiei sociale.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Sănătatea în România - reforme şi bune intenţii... "

Revin astăzi cu un subiect pe care l-am dezbătut când am vorbit despre Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, sau despre sănătatea în mediul rural din România. Îmi doresc ca demersul nostru să poată sensibiliza noua conducere a Ministerului Sănătăţii, având în vedere că vorbim de mediul în care reformele au avut cel mai slab efect, iar întotdeauna au avut de suferit categoriile cele mai vulnerabile: copii, femei, bătrâni.

O scurtă trecere în revistă a reformelor în sănătate după 1990 ne arată o serie de măsuri care nu întotdeauna şi-au dovedit funcţionalitatea sau viziunea unitară a legislatorului.

Probabil primul pas important de reformare a sistemului a fost Legea nr.145/1997, prin care iau fiinţă casele judeţene şi CNAS la care angajatorii şi angajaţii încep să plătească contribuţii din 1998. Considerăm măsura importantă, pentru că a consfinţit ca sistemul să se auto-finanţarea din venituri fiscale. Din anul 2002 aceste venituri sunt colectate de către ANAF, în paralel cu implementarea unui nou sistem de plată pentru serviciile spitalelor, bazat pe performanţă şi nu pe alocări bugetare istorice.

Al doilea pas important în sistem a fost introducerea posibilităţii ca pacienţii să îşi aleagă medicul de familie, iar aceştia să poată câştiga diferenţiat, într-un sistem în care personalul era plătit pe bază de salariu. Din nefericire, am demonstrat că medicina de familie este concentrată în aşezările urbane, în timp ce în mediul rural asistăm la o rarefiere puternică. Există la această oră localităţi fără medic de familie, la fel cum există medici tineri care preferă exodul peste hotare, decât să îşi înfiinţeze un cabinet în mediul rural.

În anul 2002, pe fondul unui sistem puternic sub-finanţat s-a emis OUG nr.70/2002. Ordonanţa prevedea ca terenurile şi clădirile spitalelor să treacă în domeniul public şi administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale. Celelalte componente ale bazei materiale au rămas proprietatea privată a statului, în timp ce directorii de spitale semnează contracte de management cu Ministerul Sănătăţii. Din 2010 managementul unităţilor revine consiliilor locale care au 3 din cei 8 membri ai CA. Managerul care până în 2010 răspundea în faţa ministerului începe să răspundă CA al unităţii.

Exact acum 3 ani, în martie-aprilie 2011 a fost introdusă cea mai nedreaptă măsură a Guvernului Boc în ceea ce priveşte sistemul de sănătate, şi anume închiderea a 67 de spitale, majoritatea din zone rurale, în care populaţia a rămas fără alternativă pentru acces la sănătate. Astfel în judeţul Iaşi a fost închis Spitalul Orăşenesc Târgu Frumos, în timp ce în judeţul Neamţ - Spitalul Orăşenesc Bicaz, sau în Vaslui Spitalul din Tutova şi cel din Negreşti.

O parte dintre aceste unităţi funcţionează în prezent ca şi cămine de bătrâni, în timp ce altele au fost închiriate, în parte, unor cabinete private, dar majoritatea au rămas închise, iar pacienţii trebuie să călătorească zeci de kilometri pentru a beneficia de servicii medicale. Aceste unităţi care stau cu lacătul pe uşă, "în conservare" şi administrarea autorităţilor locale trebuie să dea de gândit noii conduceri a Ministerului Sănătăţii.

Este strigător la cer ca într-un sistem, caracterizat deseori de dezinformări şi prejudecăţi despre corupţia generală, s-a luat o asemenea decizie, sub pretextul reducerii cheltuielilor, uitându-se probabil rolul social al serviciilor medicale în România constituţională.

O poveste similară are şi filiala Iaşi a Institutului M. Cantacuzino, căreia în anul 2010 i-a fost suspendată activitatea, pe motivul unor neconformităţi care ar necesita investiţii de 4 milioane de euro, iar în 2013 filiala se închide definitiv, ultimii 30 de angajaţi fiind trimişi în şomaj. La o întrebare adresată ministrului în 2013 mi se răspundea că "nu sunt argumente viabile pentru care această filială să nu se închidă" şi "cheltuielile de retehnologizare ar fi prea mari şi perioada de amortizare - foarte lungă".

Am speranţa că dumneavoastră, dragi colegi, vă veţi solidariza cu noi, parlamentarii judeţului Iaşi, în eforturile de a redeschide această unitate care a avut un sfârşit previzibil şi premeditat.

Domnul Constantin Avram:

"PNL, principalul actor al destrămării USL"

Dacă la formarea Uniunii Social-Liberale, în 6 februarie 2011, cineva ar fi spus că această uniune se va rupe atât de curând, aproape toţi cei implicaţi l-ar fi luat în râs. Totuşi, atunci au fost voci care pronosticau această sciziune cel târziu în Crăciunul anului 2013, ţinând cont de comportamentul colegilor liberali în alte alianţe politice gen CDR sau DA, alianţe ratate atât politic cât şi guvernamental. Exceptăm perioada 2006-2008, a Guvernului Tăriceanu, care a înregistrat o creştere economică foarte bună de 7,5-8%, care a permis majorarea salariilor din sistemul bugetar şi a pensiilor, pe care Guvernul Boc le-a ras imediat ce a avut ocazia. Este drept, cu largul concurs al lui Traian Băsescu, care şi-a asumat întreaga procedură guvernamentală.

Printre acele voci care au susţinut că USL nu va rezista, a fost şi vocea mea, şi îmi pare tare rău că am avut dreptate. În organismele interne ale Partidului Conservator, m-am opus categoric formării întâi a Alianţei de Centru Dreapta, dar şi a USL înainte de alegerile locale din vara anului 2012.

Această ruptură s-a produs, în opinia mea, cu largul concurs al preşedintelui României, care avea tot interesul politic de a destructura o majoritate parlamentară de 70%, nemaiîntâlnită până acum. Traian Băsescu a observat, a analizat, a acţionat, nu mai contează cum, până a găsit veriga slabă a lanţului majoritar. Şi a găsit-o în structurile PNL, unde a avut grijă să-i plaseze pe Sorin Frunzăverde, Mihai Stănişoară şi alţii, care au venit într-un timp foarte, foarte scurt să influenţeze politic deciziile Partidului Naţional Liberal, a cărei structură nu a reuşit să identifice pericolul iminent al infiltrării unor PDL-işti, la nivelul partidului. Păcat pentru tot ce s-a realizat, păcat pentru înşelarea aşteptărilor electoratului USL, păcat pentru marea dezamăgire pe care a produs-o conducerea actuală a PNL. Să destrami o uniune politică hotărâtă să stopeze abuzurile regimului Traian Băsescu pentru o "nimica toată", pentru un orgoliu de prost gust, este o mare greşeală politică. Ca să sacrifici o guvernare cu o majoritate de peste 70%, pentru o funcţie a unei singure persoane, mi se pare prea mult! Exagerat de mult! Sau, cum se mai aude, au fost alte interese la mijloc, generate de nişte calcule politice complet greşite. Dar, ştim cu toţii că în astfel de situaţii timpul este cel mai rezolvitor, cel mai lămuritor al problemelor specifice unui anumit moment!

Rămâne de văzut efectul pe termen lung, al unei decizii politice majore, dar oricum, PNL renunţând la reprezentare în structurile administrative centrale şi locale, înregistrează un mare pas înapoi. Iar acest pas nu va rămâne fără efecte pe termen mediu şi lung!

Să nu uităm că la noi, la români, este un proverb potrivit căruia "o minune ţine cel mult trei zile..."! În acest caz "minunea USL" a ţinut exact trei ani, dintre care jumătate la guvernare, gestul liberalilor netezind drumul UDMR către guvernare, deşi tocmai ce se opuseseră cooptării UDMR la guvernare în decembrie 2012. Inexplicabil, nu ...?!

Domnul Constantin Galan:

Conform deciziei Parlamentului European, Comisia Europeană va trebui să elaboreze şi să susţină până la sfârşitul anului 2014 un act legislativ care să conţină standarde minime de prevenire şi combatere a oricărei forme de violenţă contra femeilor pe teritoriul Uniunii Europene, precum şi schimbul de informaţii privind identitatea agresorilor.

Violenţa împotriva femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului. Potrivit unui studiu OMS la nivel mondial în 2013, 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat, fie cu violenţă fizică şi/sau sexuală. În ţara noastră, statisticile arată că până la 70% din femei au fost supuse violenţei fizice şi/sau sexuale în timpul vieţii lor, potrivit unui studiu publicat de unwomen.org.

La nivelul anului 2013, în România s-au înregistrat aproape 140 de mii de apeluri pentru ajutor. Din păcate, în majoritatea cazurilor, agresorii nu păţesc nimic. Aşa se face că, la fiecare trei zile, cel puţin un om moare din cauza violenţei.

În condiţiile în care femeile victime ale violenţei nu au încredere în capacităţile poliţiei, ale sistemului juridic sau ale serviciilor sociale, Parlamentul European consideră că este necesar ca, de la nivelul cel mai înalt al UE, să fie prezentat un plan de acţiuni pentru combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi pentru întărirea instituţiilor naţionale ce acţionează în această direcţie.

În acest moment, la nivelul UE, nu există niciun act legislativ care să stabilească acţiuni comune ale statelor în domeniul prevenirii violenţei împotriva femeilor şi nici o strategie în acest sens. Parlamentul European a insistat în nenumărate rânduri, de-a lungul anilor, pentru crearea unui astfel de instrument de lucru, iar în acest moment, prin faptul că Tratatul de la Lisabona a extins competenţele UE de a introduce dispoziţii comune în domeniul dreptului penal, el este perfect realizabil.

Violenţa împotriva femeilor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace şi egalitatea de şanse.

Astfel, salutăm adoptarea acestui raport, în urma căruia UE îşi propune să devină un teritoriu ce spune unanim STOP violenţei împotriva femeilor.

Domnul Constantin Mazilu:

"Criza din Ucraina, un semnal geopolitic pentru România"

Salut, în calitatea mea de parlamentar, semnarea Acordului pentru soluţionarea crizei politice de la Kiev. Era şi timpul! Utilizarea muniţiei de război pe străzile din Kiev, zile la rând, împotriva propriului popor a fost cea mai brutală tentativă din ultimii 15 ani de reprimare a protestelor în Europa.

De asemenea, ţin să felicit Ministerul Afacerilor Externe pentru decizia de a angaja România să se implice, în continuare, în rezolvarea crizei din Ucraina. Consider că Acordul privind soluţionarea crizei din Ucraina prevede etape bine definite, care vor asigura soluţii pe termen lung şi care vor readuce Ucraina pe calea democraţiei şi consolidării statului de drept. Redresarea economiei ucrainene va trebui să fie, de asemenea, una din priorităţile Uniunii Europene, ale SUA, alături de instituţiile financiare internaţionale. Pe măsură ce conflictul din Ucraina continuă, economia acestei ţări, care traversează de ceva vreme o situaţie dificilă, are de suferit tot mai mult. În cazul alunecării totale în haos sau război civil, e foarte uşor de presupus că ea va ajunge într-o stare foarte proastă. Ba chiar s-ar putea prăbuşi. Inevitabil, economia oricărui stat vecin, incluzând România, va fi afectată, atât direct, prin legăturile pe care le avem cu această ţară, cât şi indirect, prin faptul că mulţi investitori vor "fugi" de această zonă cu probleme.

Cu alte cuvinte, orice se petrece la graniţele noastre ne implică, direct sau indirect, şi pe noi. De cele mai multe ori direct. Chiar dacă noi nu am simţit-o prea mult, fiind preocupaţi, ca de obicei, de problemele noastre politice interne, acestea au avut o mare influenţă la nivel geopolitic. Disoluţia Iugoslaviei a schimbat foarte mult ecuaţia de securitate în vecinătatea noastră. La fel se va întâmpla şi cu criza din Ucraina.

Cel mai probabil Rusia nu va sta cu mâinile în sân şi va încerca să aducă sub oblăduirea sa întregul teritoriu al Ucrainei. Toată lumea ştie că Rusia fără Ucraina este doar o putere regională, mai mult asiatică. Dar cu Ucraina, Rusia este şi o putere europeană, cu tendinţe hegemonice mondiale. Şi asta pentru că păstrarea sub control a Ucrainei îi aduce Rusiei accesul facil spre zonele sensibile ale Europei Centrale, cu posibilităţile de extindere spre nord, vest şi sud. Iar dacă terenul este pregătit în prealabil, cu atât îi va fi mai uşor Rusiei.

Din aceste raţionamente, consider că România trebuie să-şi asume un rol activ în diplomaţie, ca şi membru NATO şi UE, să fie şi să rămână un partener serios, cu greutate, un exportator de securitate în zonă. Nu în ultimul rând, pentru acest scop este necesară întărirea capacităţilor de apărare ale ţării.

O armată puternică, profesionistă, bine dotată cu specialişti şi armament modern, este benefică siguranţei naţionale. O astfel de armată are un potenţial important de descurajare a oricăror acţiuni cu caracter ostil, sau al unor presiuni sau ameninţări. Statul care are în spate o astfel de armată este mai sigur, motiv pentru care este şi mai puternic. Mai ales dacă această armată şi-a dovedit, în misiunile de peste hotare, profesionalismul şi bravura. Este un factor deloc de neglijat. Iar militarii români şi-au probat, în repetate rânduri, profesionalismul în teatrele de operaţiuni pe care au activat. Din nefericire, mulţi dintre aceştia au plătit cu preţul vieţii pentru curajul lor.

Domnul Constantin Mazilu:

"Violenţa domestică sau cea mai democratică infracţiune, un fenomen de care nu ne pasă!"

O dată la două minute o femeie este lovită, undeva în România, aşa cum arată statisticile recente! Ştiu că este o veste tristă, însă asta se întâmplă într-o societate unde violenţa se învaţă încă în majoritatea familiilor. Fără nicio excepţie, violenţa conjugală este de neacceptat. Nimic nu poate să o justifice. Totuşi, ea este o realitate în toate ţările lumii şi atinge toate categoriile sociale. Pentru multe femei, căminul este sinonim cu pericolul. Cel mai adesea, violenţa conjugală este urmarea comportamentului nefiresc al bărbaţilor faţă de femei, prin care aceştia încearcă să-şi exercite dominaţia şi autoritatea. Asta nu înseamnă că nu există şi bărbaţi care cad victime furiei consoartelor lor. Bărbatul bătut de nevastă nu este deloc o fantezie în România contemporană! Asemenea cazuri sunt mai puţin recunoscute pentru că bărbaţilor le este ruşine de o asemenea situaţie. Dacă românii se feresc, din diverse motive care ţin de orgoliul masculin, să se declare victime ale violenţei domestice, vecinii noştri de la sud de Dunăre recunosc că sunt altoiţi de soţii sau iubite. Chiar dacă şi în România sunt semnalate astfel de cazuri, cele mai multe victime ale acestui fenomen distructiv sunt femeile şi copiii. Şi asta pentru că este evident că femeile, prin natura lor, sunt dezavantajate fizic faţă de bărbaţi, neputându-se apăra sau iniţia o agresiune. La fel şi copiii.

Dimensiunea fenomenului agresiunii în familie a cunoscut cote îngrijorătoare în ultimii ani, concomitent cu creşterea graduală a gravităţii faptelor comise cu violenţă împotriva unor membri ai familiei, soldate nu de puţine ori cu decesul acestora. Aproximativ 800 de persoane au murit din cauza violenţei domestice, între 2004 şi 2011, potrivit Ministerului Muncii. Un număr de aproximativ 82.000 de cazuri de violenţă în familie au fost raportate pentru respectiva perioadă. Totuşi, valorile sunt mult subestimate, fie din cauza victimelor, care se tem să raporteze bătăile, fie din cauza autorităţilor, care nu încadrează în această categorie multe dintre cazurile clare de violenţă domestică. Deşi reprezintă întotdeauna o atingere voluntară a integrităţii celuilalt, violenţa domestică este descrisă ca fiind "cea mai democratică infracţiune". M-am întrebat întotdeauna şi continuu să mă întreb cum se face că este considerată aşa. Poate din cauza unei false tradiţii sau a lipsei de înţelepciune a unor apropiaţi ai familiilor noastre? Sigur, se pare că răspunsurile la această întrebare sunt multiple. Din nefericire, nu există un anumit "tip" de casă în care se întâmplă acest lucru. Nu există un anumit "tip" de femeie căreia i se întâmplă. Violenţa în familie nu cunoaşte diferenţe de clasă socială, iar femeile sunt lovite şi umilite indiferent de statutul pe care îl au în societate. Nu uitaţi că nicio cultură sau religie nu tolerează violenţa domestică. Şi cu toate acestea, forma asta de atingere voluntară a integrităţii celuilalt ia amploare. Consecinţele sale pot fi tragice. Agresiunea domestică poate genera o suferinţă foarte mare, poate provoca frică şi o stare de stres permanentă, poate afecta psihic şi fizic şi copiii care trăiesc într-un astfel de climat, poate împiedica victima să se elibereze dintr-o relaţie distructivă. În multe cazuri de agresiune domestică soţiile sunt trezite din somn cu pumni, ameninţate cu cuţitul, iar toate astea se petrec sub ochii copiilor care rămân cu traume psihice toată viaţa.

Violenţa conjugală se înscrie într-o serie de manifestări în cursul cărora, pentru a-şi instaura sau menţine superioritatea, partenerul recurge la forţă, ameninţări, constrângere sau alte mijloace de presiune sau maltratare. Celălalt este tratat ca un obiect şi nu ca o persoană cu drepturi. Violenţa domestică poate să îmbrace multe forme, debutând aproape întotdeauna prin violenţa verbală şi cea psihologică şi culminând cu agresiuni fizice şi chiar sexuale.

Prin urmare, consider că ar trebui să acordăm mult mai multă importanţă acestui fenomen, deoarece este în joc viitorul nostru ca naţiune. Cu toate că Parlamentul European a votat un memo al Comisiei Europene prin care sunt propuse o serie de măsuri menite să stabilească cadrul legal al drepturilor şi protecţia victimelor violenţei domestice în Uniunea Europeană, îmi exprim speranţa că, pe lângă intervenţia promptă a autorităţilor în aceste cazuri, să nu mai existe piedici legislative pentru adoptarea de noi legi care să normeze această problematică. Este de notorietate faptul că multe iniţiative legislative anterioare ale colegilor mei pentru susţinerea acestei cauze s-au împiedicat în diferite vicii de procedură, ori au fost respinse de guvernele anterioare, fiind considerente mai mult sau mai puţin obiective.

Domnul Cornel Itu:

"«România Puternică», un proiect care are nevoie de consecvenţă"

În februarie 2011, acum trei ani, a fost fondată Uniunea Social-Liberală, alianţa electorală care ne-a unit într-o luptă comună faţă de regimul Băsescu, un preşedinte care nu a mai fost dorit de majoritatea românilor, ale cărui politici interne şi externe nu au făcut decât să adâncească starea precară a economiei naţionale, în contextul şi aşa destul de grav al crizei europene şi mondiale.

În 2012, o majoritate covârşitoare a cetăţenilor acestei ţări ne-au dat un vot de încredere, nouă, reprezentanţilor PSD şi dumneavoastră, celor din PNL. Prin programul de guvernare, USL şi-a asumat obiective ambiţioase, într-o Românie sărăcită de Guvernul Boc şi Ungureanu, lăsată de izbelişte şi îndemnată să meargă în pribegie de Întâiul Marinar al ţării, îmbătrânit cu sentimentul dezrădăcinării.

Vă rog să-mi permiteţi să vă reamintesc principalele obiective ale USL: întărirea instituţiilor statului, bunăstarea, relansarea economiei, susţinerea clasei de mijloc şi rezolvarea dezechilibrelor sociale. Un program care cere seriozitate şi multă responsabilitate, toate aceste obiective fiind realizabile pe termen mediu şi lung după anii de austeritate impusă din lipsă totală de viziune a fostei guvernări.

În doi ani, USL a reuşit, prin forţa legislativă şi executivă, să repună lucrurile în mişcare, să readucă România pe făgaşul cel bun. Rata de absorbţie a fondurilor structurale a fost de 33,47% în 2013 şi oricât ar dori unii să aducă în derizoriu aceste realizări, oricâte canale de dezinformare ar folosi şi orice tehnici de diversiune ar aplica, faptele rămân aceleaşi: în 2011 rata absorbţiei era la 6,3%. În doi ani am accesat de cinci ori mai mulţi bani europeni, ceea ce a constituit o gură de oxigen pentru economie. Totodată, USL a reuşit să aducă o consistentă reparaţie socială unor categorii socio-profesionale lovite din plin de politica PDL. Agricultura, un alt capitol lăsat la pământ de Guvernul Boc, a cunoscut o revigorare, de asemenea am înregistrat creşteri semnificative la producţia industrială şi la export. România a avut o creştere economică de 3,5%, mult peste estimarea partenerilor noştri internaţionali.

Continuarea şi dezvoltarea proiectului România Puternică rămâne în mâinile noastre, ale USD şi ale celor care ni se vor alătura după "dezertarea" PNL. Majoritatea românilor şi-au pus speranţele în noi, ne-au încredinţat viitorul lor şi pe bună dreptate au aşteptări. Aşteptări pe care PSD nu le poate înşela. Dacă alţii au fost de altă părere, este alegerea lor, pe care vor fi obligaţi să şi-o asume şi să gestioneze consecinţele ce decurg din această decizie.

Cât despre consecvenţă, îl voi cita pe marele istoric, politician şi om de cultură român, Nicolae Iorga:

"A avea ieri o părere şi azi alta nu înseamnă a fi deopotrivă cu doi oameni, ci cu nici unul"!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Gara de nord din Timişoara - fostă prioritate a fostului Guvern USL"

Mult discutatele proiecte ale Timişoarei sunt doar nişte vorbe-n vânt. Fostul Guvern USL n-a alocat niciun ban pentru punerea în practică a acestora, în ciuda promisiunilor trâmbiţate în gura mare. Surprinzător este faptul că acest lucru este afirmat de către primarul Nicolae Robu, la a doua zi după pronunţarea "divorţului" dintre PNL şi PSD.

Primarul Nicolae Robu a însoţit Poliţia Locală într-o acţiune care s-a dorit un semnal de alarmă pentru modul în care se desfăşoară comerţul şi cum arată cea mai mare gară din Timişoara. În periplul său, şeful Poliţiei Locale a fost însoţit de către şefii serviciilor de la protecţia mediului, disciplină în construcţii şi inspecţie comercială care au făcut constatări, urmând a aplica somaţii, iar mai apoi, dacă nu se intră în legalitate, vor da şi amenzi.

Este de neconceput ca municipiul Timişoara, oraş candidat la titlul de capitală culturală europeană să aibă o astfel de gară. Gara timişoreană seamănă mai degrabă cu o gară dintr-o ţară africană. Urâtă, învechită, degradată, murdară, plină de vagabonzi, este locul unde îţi doreşti să petreci cât mai puţin timp.

La începutul anului 2013 reprezentanţii Primăriei Timişoara şi cei ai Consiliului Judeţean Timiş au organizat o serie de întrevederi cu parlamentarii locali pentru a le prezenta priorităţile oraşului şi ale judeţului. Parlamentarii de Timiş au primit o listă cu 15 priorităţi, însă din păcate până în prezent niciuna nu s-a concretizat până acum. Toate cele 15 proiecte necesitau finanţare de la bugetul de stat. Pe lista proiectelor prioritare se afla şi reabilitarea gării din Timişoara care se află într-o stare jalnică pe care cu stupoare abia acum a descoperit-o şi domnul primar Nicolae Robu. Între timp, fără nici o explicaţie s-a renunţat la aceste întâlniri.

Gara de nord din municipiul Timişoara reprezintă atât o prioritate strategică pentru municipiu, cât şi o prioritate în domeniul infrastructurii şi serviciilor de transport.

Din cauza tergiversărilor între factorii de decizie din fostul guvern USL s-a pierdut finanţarea de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru renovarea gării de nord din Timişoara. În luna martie 2013 BERD îşi dăduse acceptul de reluare a lucrărilor. În instanţă, la Curtea de Arbitraj de la Paris, se mai judeca un singur proces, pe pretenţii. Adică firma de construcţii care se apucase în urmă cu câţiva ani buni de reabilitare cerea despăgubiri. Despăgubiri cere şi CFR, dar asta nu împiedică nicicum reluarea lucrărilor, cu altă firmă. Practic, trebuia făcut un alt proiect şi reluată licitaţia. Reavoinţă, nepăsare sau incompetenţă ? Toate trei la un loc.

Locuitorii municipiului Timişoara au avut răbdare şi le-au acordat autorităţilor un răgaz de timp rezonabil în care, cu o majoritate parlamentară de 70%, fostul guvern USL putea face foarte multe pentru comunităţile locale, pentru modernizarea statului român. Cu toate acestea, după doi ani de guvernare USL-istă nici una dintre promisiunile mincinoase nu şi-a găsit transpunere în practică. Avem de-a face cu un management defectuos al guvernării privind alocările bugetare pentru investiţii, un mod netransparent în folosirea banilor publici, care au fost îndreptaţi cu prisosinţă către baronii locali şi clientela de partid.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Proiectul de revizuire a Constituţiei - un proiect pentru liniştea baronilor locali şi a clientelei de partid"

Constituţiile postcomuniste ale României par să stea sub dublul semn al partizanatului politic şi al improvizaţiei. Actualul proiect de modificare a Constituţiei nu face nici el excepţie, fiind gândit să reprezinte interesele politice şi penale ale unui grup de oameni politici. Nu întâmplător s-a dorit desemnarea ca premier a persoanei propusă de partidul sau alianţa care a obţinut cel mai mare număr de mandate, conform rezultatului alegerilor.

Curtea Constituţională a stabilit că 26 de articole din proiectul de revizuire a Constituţiei, printre care şi cel privind numirea premierului, sunt neconstituţionale, deci vor trebui înlăturate. În cazul altora, a făcut recomandări de modificare şi de corelare a textelor de lege.

Actualul proces de revizuire a ignorat, deliberat, referendumul din 2009, referendum validat ca atare prin atingerea numărului minim de participanţi. Intenţia noii Constituţii este de a realiza un compromis între menţinerea aproape neschimbată a bicameralismului şi acceptarea unei concesii numerice - Camera Deputaţilor îşi vede dimensiunea limitată la maximum 300 de reprezentanţi. Dincolo de acest gest, proiectul de revizuire menţine un edificiu bicameral care şi-a dovedit limitele. El nu reuşeşte să răspundă la întrebarea elementară legată de rolul şi menirea Senatului însuşi. Seria de articole prin care se sugerează că Senatului îi vor reveni o serie de domenii, spre gestionare, este una mai degrabă formală.

Există un domeniu în care actualul proiect de revizuire intervine, spre a modifica statutul aleşilor. Prin dispoziţiile lui conduce, pe de o parte, la naşterea unei protecţii sporite la nivel procesual penal şi, pe de altă parte, exclude Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie de la judecarea în primă instanţă a cauzelor care îi implică pe parlamentari.

Deşi alegerea directă a şefului de stat este menţinută, relevanţa instituţiei prezidenţiale este afectată sever. În fapt, prin seria de amendamente propuse, noua formă avantajează pe deţinătorul poziţiei de şef al guvernului.

Semnificativă pentru această parlamentarizare a regimului este noua manieră de numire a primului ministru. Preşedintele nu mai are nici o marjă de manevră. El este obligat să acţioneze în acord cu voinţa coaliţiei/partidului care a întrunit cele mai multe voturi.

Deşi au existat puncte de vedere care au sugerat necesitatea modificării mecanismului de adoptare al ordonanţelor de urgenţă, nimic semnificativ nu a fost realizat pe acest plan. Limitarea dreptului la angajarea răspunderii Guvernului la o singură dată pe sesiunea parlamentară nu anulează rolul executivului în materie de legiferare.

Nu mai puţin îngrijorătoare este viziunea referitoare la componenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Creşterea numărului de reprezentanţi ai societăţii civile la patru este o modalitate prin care majorităţile politice câştigă o pârghie de influenţare directă. Stipularea constituţională a dreptului adunărilor de magistraţi de a-şi revoca aleşii din CSM conţine un semnal potenţial de intimidare la adresa celor care vor fi parte a organismului de garantare al independenţei justiţiei.

Proiectul de revizuire a Constituţiei în forma actuală îşi probează limitele. Sunt prevăzute articole care ar putea transforma Constituţia României într-un paravan pentru fărădelegile baronilor locali şi a clientelei de partid. Un proiect făcut la comanda politicienilor cu dosare penale pe rol.

Pentru 26 din articolele prevăzute ne-a salvat Curtea Constituţională, declarându-le neconstituţionale. În cazul altora, a făcut recomandări de modificare şi de corelare a textelor de lege. Numărul articolelor identificate ca fiind cu probleme se apropie, însă, de 70%. Un procent imens, ce vorbeşte de la sine despre neprofesionalismul şi superficialitatea artizanilor acestui proiect. Adoptarea lui în această formă conduce cu siguranţă la afectarea unor mecanisme esenţiale în funcţionarea democraţiei în România.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Abuzurile instituţiilor statului, între adevăr şi dezinformare!"

Dincolo de scandalurile din ultima perioadă care au avut în prim-plan anumiţi demnitari ai statului, cred că opinia publică trebuie să fie corect informată cu privire la unele măsuri luate de actuala guvernare pentru îmbunătăţirea climatului social al ţării, dar şi în sensul respectării drepturilor cetăţenilor. Spre exemplu, pe tema plăţii drepturilor asistenţilor personali şi a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap grav, reprezentanţii Opoziţiei au lansat o campanie mincinoasă de dezinformare, menită să discrediteze nefondat eforturile guvernanţilor de a îndrepta lucrurile şi din acest punct de vedere.

În realitate, normele legale care reglementează drepturile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav nu prevedeau o cotă minimă obligatorie de contribuţie, nici pentru bugetul de stat, şi nici pentru autorităţile administraţiei publice locale, până la emiterea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014. Din această cauză, în numeroase judeţe din ţară plata acestor drepturi a fost întârziată, repet, din motive obiective. În replică, unii dintre primari, care se plângeau de mama focului că nu au sumele necesare efectuării acestor plăţi, au căzut de cuviinţă că este mai uşor să dea vina pe întârzierea banilor de la Guvern! Aşa se face că în numeroase judeţe din ţară, edilii, mai ales cei din Opoziţie, au început o campanie nereală de denigrare a Guvernului, prin trimiterea către familiile persoanelor cu handicap a unor scrisori, în care se afirmă eronat că banii au fost alocaţi în funcţie de culoarea politică a fiecărui judeţ.

În realitate, la sfârşitul anului trecut Ministerul Muncii a alocat banii necesari acestor plăţi, pentru fiecare judeţ în parte. Dacă sumele destinate plăţii drepturilor asistenţilor personali şi a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap grav nu au ajuns în totalitate la beneficiari, vina este a autorităţilor locale, în nici un caz a Guvernului! Cetăţenii care nu au intrat în posesia banilor cuveniţi ar trebui, pe cale de consecinţă, să-i chestioneze pe primari în legătură cu destinaţia banilor lor, atunci când sunt pe nedrept minţiţi că Guvernul nu i-ar fi alocat.

Din nefericire, trăim într-o eră de proliferare complexă a dezinformării, accentuată de multitudinea oportunităţilor de informare publică. De regulă, românii ar trebui să fie acum mult mai bine informaţi decât în anii trecuţi, dar iată că există multe mijloace de reacţie inverse, care induc oamenilor diferite opinii incorecte şi percepţii greşite. Recomandarea mea către cetăţeni ar fi aceea de a se informa direct de la sursă atunci când au neclarităţi, în aşa fel încât să nu avem surprize neplăcute, dar şi să încercăm să cunoaştem adevăraţii vinovaţi, atunci când este cazul.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: viziunea PNL în contextul politic actual.

Încetarea existenţei USL nu este o decizie pe care ne-am dorit-o. A fost un gest onest şi cinstit faţă de cetăţenii României, faţă de oamenii care ne-au votat, pentru a nu mai prelungi această ipocrizie politică instalată în rândul foştilor parteneri de alianţă.

PNL a decis să se retragă din actul guvernării şi din USL, în urma încălcării în mod flagrant de către Victor Ponta şi PSD a înţelegerii politice.

PNL a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a susţine unitatea USL. Nu am cerut decât ceea ce ni se cuvenea, spre deosebire de alţii care au dorit tot timpul mai mult.

Victor Ponta încalcă Programul de guvernare, asumat de USL şi pe care proclamă că îl continuă, încă dinaintea înfiinţării noului Guvern prin aducerea UDMR. Aducând ca aliat UDMR reprezintă o schimbare masivă de program şi de structură.

Premierul nu a vrut să meargă în Parlament pentru a numi noii miniştrii propuşi de PNL, partener de alianţă alături de care au câştigat alegerile parlamentare, dar preferă să se ducă în Parlament cu o modificare vastă de structură guvernamentală alături de UDMR.

Încetarea existenţei USL ar fi trebuit să însemne şi desemnarea unui nou premier desemnat de către Parlament şi de noua majoritate. Victor Ponta, cel care se proclamă ca un apărător al principiilor democraţiei, ar trebui să ofere posibilitatea constituirii unor consultări pentru crearea unei noi majorităţi.

Stimaţi ascultători, nu ne aşteptăm ca Victor Ponta şi PSD să respecte aceste principii democratice.

USL a fost cel mai important proiect politic din ultima perioadă, iar Victor Ponta a dat dovadă de iresponsabilitate şi nepăsare, lucruri care au dus la ruperea acestui proiect de o imensă importanţă pentru România.

USL însemna o majoritate certă, fără complicaţii, iar Victor Ponta şi PSD, prin încăpăţânarea şi dorinţa de a acapara întreaga putere au creat premisele ruperii acestei alianţe.

PNL nu fuge de responsabilitatea guvernării. Suntem gata să participăm la orice formulă guvernamentală.

În ceea ce priveşte apariţiile lui Traian Băsescu, acestea au avut din nou ca miză câştigarea unui capital de imagine. Atacurile şi transpunerea sa într-un analist al situaţiei politice din România, nu sunt decât o nouă încercare de a câştiga puncte de imagine.

Preşedintele îşi însuşeşte punctele de vedere cele mai evidente din situaţia politică actuală, dând un aer fals declaraţiilor sale, încercând astfel să pară că are coloana vertebrală necesară pentru a-şi exprima propriile păreri, când de fapt, nu face altceva decât să spună ceea ce oamenii vor să audă.

Traian Băsescu pretinde acum că este echidistant faţă de actuala criză politică, însă se poate observa limpede dorinţa acestuia de a discredita adversarii politici ai partidului său.

Liberalii nu şi-au schimbat principiile şi rămân un adversar al regimului de tipul celui instaurat de Traian Băsescu. PNL a acţionat întotdeauna orientându-se spre respectarea unor principii, nu spre a-şi găsi un loc la masa puterii.

Poziţia PNL în privinţa lui Traian Băsescu nu s-a schimbat. Dar dacă PSD preia metehnele regimului Băsescu, atunci va prelua şi adversitatea PNL.

NL nu se situează împotriva lui Traian Băsescu doar de dragul de a-şi crea un adversar politic. PNL a intrat în USL pentru a înlătura un regim şi metodele lui de a acapara puterea şi nu pentru a face după alegeri un simplu transfer de influenţă.

PNL este un partid care şi-a respectat principiile şi valorile. Deciziile PNL au fost luate de forurile de conducere. Partidul Naţional Liberal nu reprezintă voinţa unei persoane.

Declaraţiile lui Călin Popescu-Tăriceanu nu reprezintă altceva decât încercări de a primi susţinere din partea PSD şi a lui Victor Ponta, atât în Parlament, cât şi pe viitor pentru o posibilă candidatură la prezidenţiale.

Acuzaţiile lui Călin Popescu-Tăriceanu referitoare la decizia luată de a ieşi din USL şi de la guvernare sunt nefondate. Delegaţia Permanentă este cel mai important for al partidului.

Domnul Tăriceanu demonstrează că nu poate accepta că propunerile sale nu au fost împărtăşite şi de alte persoane. Deciziile PNL sunt mereu statutare şi luate în urma consultării forurilor de conducere abilitate.

Călin Popescu-Tăriceanu încearcă un joc prin care nu face decât să se discrediteze, atât pe el, cât şi PNL. După ce timp de mai bine de doi ani nu a crezut în proiectul USL, acum acesta a devenit cel mai puternic susţinător al proiectului.

PNL, prin reprezentanţii săi, i-au arătat lui Tăriceanu că este un partid unit, solidar cu obiectivele impuse. Tăriceanu nu beneficiază de susţinerea foştilor săi colegi în proiectul pe care vrea să îl pună pe picioare. Călin Popescu-Tăriceanu a demonstrat că nu doreşte decât să facă parte din putere, iar PSD a arătat că nu are morală politică, fiind dispus la orice doar pentru a avea susţinere în Parlament.

Doamna Cristina Nichita:

Timpul binecuvântat pe care îl parcurgem în fiecare an între sărbătoarea mărţişorului şi ziua de 8 Martie are pentru fiecare dintre noi o semnificaţie specială. Fie că e vorba despre amintirea mâinilor neîndemânatice care legau prima fundiţă alb-roşie în copilărie, fie că e bucuria unei noi primăveri sau emoţia oferirii sau primirii unui buchet de flori, parcă în aceste zile suntem cu toţii mai deschişi şi mai senini. Vreau astăzi să fac apel tocmai la această stare de bine, care ar trebui să ne ajute pe toţi să desluşim mai limpede provocările zilei de astăzi şi misiunea noastră în Parlament. Am să mă adresez de aceea întâi colegelor mele şi abia apoi colegilor.

Stimate doamne, dragele mele colege,

În aceste zile în care, mai mult sau mai puţin formal, bărbaţii ne înconjoară cu mai multă atenţie, nu ar trebui să pregetăm să le aducem aminte de ce suntem noi aici. Trebuie să le vorbim despre lucruri inevitabil mai familiare nouă, despre valorile familiei româneşti tradiţionale, despre nevoile celor mai puţin norocoşi, despre viitorul copiilor noştri, despre educaţie, sănătate şi cultură, dar mai ales despre oameni. Este de datoria noastră, a femeilor din Parlament, să repetăm cât de des putem că deciziile noastre afectează oameni, cu destinele lor individuale, cu nevoile lor de zi cu zi. E datoria noastră să repetăm colegilor că e simplu să te ascunzi printre statistici, să faci tabele şi să priveşti indicatori care cresc. De la aleşii săi, poporul cere însă să facă în aşa fel încât fiecare cetăţean să reprezinte o preocupare constantă. Ţelul nostru, al femeilor, este să fim mai apropiate de nevoile fiecăruia dintre cei care ne-au ales şi să afirmăm cu hotărâre că atâta vreme cât şi un singur copil suferă, cât şi unei singure persoane cu dizabilităţi i se încalcă drepturile, treaba noastră nu s-a încheiat şi mai avem deci mult de muncă.

Este de datoria noastră, doamnelor, dacă mă pot exprima în acest fel, să "ţinem" casa asta mare în care ne aflăm, să facem apel mereu la raţiune şi la dialog, să ne îndemnăm colegii să-şi mai calce câteodată pe tipica lor mândrie masculină şi să nu acţioneze pripit, să nu exagereze diferenţele de opinii pe care să le transforme în dispute sau chiar războaie.

Dragii noştri colegi, domnilor,

Ştim că nu suntem îndeajuns de multe pentru ca vocea noastră să se audă în fiecare zi, în fiecare comisie, în fiecare dezbatere parlamentară. Insist însă ca în această săptămână să puneţi în buchetele de flori pe care ni le oferiţi cu eleganţă şi câte un bob zăbavă, un moment în care să ne ascultaţi, în care să încercaţi să ne sprijiniţi în proiectele noastre care vizează adesea chestiuni ce pot părea la prima vedere mărunte, dar care vă asigurăm că sunt la fel de importante ca şi cele care vă preocupă pe dumneavoastră.

Gândiţi-vă la mamele, soţiile şi fiicele Domniilor Voastre şi faceţi exerciţiul simplu de a vă imagina ce-ar spune ele dacă ar fi prezente la dezbaterile parlamentare. Sunt convinsă că multe dintre lucrurile pe care le spun femeile-parlamentar ar fi împărtăşite cu entuziasm şi de ele.

Fie ca începutul acestei primăveri să ne dea inspiraţie şi gânduri bune, să ne umple de energii pozitive şi să pună bazele unui an de care să ne bucurăm cu toţii, dincolo de vederile politice pe care le împărtăşim fiecare dintre noi.

La mulţi ani, doamnelor! Să fiţi sănătoşi, domnilor!

Domnul Dan Bordeianu:

"Stop escaladării conflictului militar în Crimeea!"

După medierea miniştrilor de externe ai UE şi încetarea violenţelor din Kiev, urmate de fuga preşedintelui Viktor Ianukovici în Rusia, ne aşteptam ca atmosfera din Ucraina să se detensioneze prin iniţierea unor măsuri concrete de asanare a situaţiei financiare, economice şi sociale din ţara vecină. Faptul că Ucraina este aproape de a intra în incapacitate de plată, având nevoie urgentă de un ajutor financiar de aproximativ 35 de miliarde de dolari, este cunoscut la nivelul tuturor cancelariilor occidentale şi instituţiilor financiare internaţionale.

Ca şi cum situaţia politică şi economică din Ucraina nu ar fi fost suficient de îngrijorătoare, a intervenit aşa-numita invazie a trupelor Federaţiei Ruse în Peninsula Crimeea, în prezent republică autonomă, aflată sub tutela administraţiei de la Kiev. În cursul zilei de ieri, pe fluxul agenţiilor de ştiri, circulau informaţii conform cărora Moscova ar fi somat comandamentele unităţilor militare ucrainene din Crimeea să se predea forţelor ruseşti, altfel va intra în acţiune flota rusă de la Sevastopol.

Evenimentele care au loc în Crimeea sunt deosebit de grave şi deja afectează stabilitatea regiunii Mării Negre. În regiunea extinsă a Mării Negre există de multă vreme o serie de conflicte îngheţate, precum cele din Transnistria, Abhazia, Osetia şi Nagorno-Karabakh. Amintirea invaziei Georgiei, un alt stat riveran al Mării Negre, de către forţele terestre, aeriene şi navale ale Rusiei, din 8 august 2008, urmată de proclamarea independenţei provinciilor georgiene separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, este încă vie. Invazia Georgiei a avut consecinţe politice, economice şi de securitate drastice pentru ţările din vecinătatea Federaţiei Ruse, a deteriorat relaţiile regimului de la Moscova cu democraţiile occidentale şi a determinat condamnări severe în străinătate.

Un conflict militar pe teritoriul Ucrainei, incomparabilă cu Georgia, cel puţin din punct de vedere teritorial şi militar, va avea consecinţe foarte grave asupra securităţii regionale, şi nu numai. Diplomaţii şi analiştii occidentali nu se sfiesc să descrie ceea ce se întâmplă acum în Crimeea, fiind cel mai grav conflict militar din secolul al XXI-lea". În faţa acestor ameninţări, la adresa securităţii internaţionale, este necesar ca Uniunea Europeană, Statele Unite şi NATO, OSCE şi ONU să-şi exprime ferm suportul pentru statul ucrainean, care are dreptul de a decide singur, fără a fi supus unor presiuni militare, politice sau economice, asupra oportunităţii aderării la spaţiul valorilor democratice europene şi euroatlantice.

Deşi România este în prezent stat membru NATO şi UE, nu putem să uităm cât ne-a afectat de-a lungul istoriei politica aşa-ziselor "sfere de influenţe". Prin urmare, consider că trebuie să fim solidari cu Ucraina şi poporul ucrainean în aspiraţiile sale euroatlantice. Comunitatea internaţională trebuie să intervină pentru a stopa escaladarea conflictului militar din Crimeea şi să restabilească pacea şi securitatea în regiune.

Domnul Daniel Iane:

Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi vreau să salut decizia Parlamentului European prin care vor fi eliminate vizele pentru cetăţenii moldoveni care doresc să circule în ţările membre ale Uniunii Europene.

Procesul iniţiat de Uniunea Europeană privind liberalizarea vizelor este poate cel mai important pas făcut în vederea viitoarei integrări europene a Republicii Moldova. În acelaşi timp, acest vot al Parlamentului European înseamnă recunoaşterea oficială a eforturilor de reformă din Moldova, care par astăzi că sunt un succes.

În primă fază, va exista o liberalizare de scurtă durată a regimului de acordare a vizelor pentru cetăţenii moldoveni. În cazul în care acest demers va fi unul lipsit de incidente, începând din luna iunie a acestui an, libertatea de circulaţie în spaţiul european va fi un beneficiu la îndemâna tuturor cetăţenilor din Republica Moldova.

Personal, consider că acest proces de liberalizare a vizelor va avea un impact pozitiv pentru ambele părţi implicate. În calitatea mea de liberal şi de membru al comisiei de muncă şi protecţie socială din Parlamentul României, consider că oportunităţile şi beneficiile care vor apărea pe piaţa muncii la nivel european vor contribui la dezvoltarea Republicii Moldova. Cu siguranţă va exista o creştere semnificativă a numărului cetăţenilor moldoveni angajaţi în ţările membre ale Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, se va îmbunătăţii colaborare economică între marile companii ce activează la nivel european şi companiile din Moldova. Cu privire la libertatea de circulaţie a cetăţenilor moldoveni, în urma procesului de liberalizare a vizelor, cu siguranţă, rata migrării ilegale, la nivel european, va cunoaşte o reducere semnificativă. Mai trebuie menţionat că vor exista beneficii imediate şi în planul relaţiilor de familie, având în vedere că numeroşi cetăţeni moldoveni, aflaţi în diferite state ale UE, vor avea ocazia, începând cu jumătatea acestui an, să restabilească legăturile cu familiile lor, rămase în Republica Moldova.

Doresc să mai menţionez că aspiraţiile europene ale guvernului de la Chişinău vor avea întotdeauna parte de suportul Partidului Naţional Liberal. Europarlamentarii PNL au votat în favoarea eliminării vizelor pentru cetăţenii moldoveni şi vor continua să susţină necondiţionat, prin mijloace politice, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Prin acordul de asociere cu Uniunea Europeană, semnat de curând la Vilnius, Republica Moldova şi-a exprimat şi a dovedit foarte clar că dorinţa cetăţenilor moldoveni de a deveni cetăţeni europeni, cu valori şi obiective comune cu ale tuturor membrilor UE, este una foarte mare. Pentru a deveni membru al Uniunii Europene, trebuie într-adevăr să parcurgi un drum lung şi destul de anevoios, dar a fi parte a familiei europene este cea mai bună opţiune pentru Republica Moldova.

Calitatea de cetăţean european şi de stat membru cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene, este principala premisă pentru dezvoltarea umană a cetăţenilor moldoveni, pentru profesionalizarea politică şi pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Cooperare pentru realizarea proiectelor din teritoriu"

În ciuda evenimentelor din ultima perioadă, acelea prin care, din nefericire, o parte a colegilor noştri de alianţă au decis să părăsească lupta, prea grea, împotriva sistemului creat de un preşedinte ilegitim, am decis să privesc partea pozitivă a lucrurilor.

Doresc să confirm, pe această cale, faptul că Uniunea Social Democrată, uniune ce iniţial s-a format cu scopul unic de participare la alegerile europarlamentare, va prelua obiectivele pe care USL le-a elaborat sau promis şi va asigura implementarea acestora, dar şi a altor scheme de dezvoltare viitoare.

Chiar dacă liderii PNL au considerat ca fiind o mişcare înţeleaptă, întreruperea protocolului USL şi încetarea programului de guvernare, constat că la nivel judeţean, anumiţi membri ai PSD şi PNL se arată dispuşi de a continua colaborarea politică şi administrativă.

Consider această decizie necesară, luând în considerare proiectele care se află în plină desfăşurare, precum cel pentru reabilitarea şi modernizarea Centrului Comunitar pentru Tineret, dezvoltarea parcului industrial Bistriţa Sud, modernizarea şi echiparea Ambulatoriului Spitalului de Urgenţă Bistriţa-Năsăud sau regenerarea urbană a centrului istoric Bistriţa, cât şi proiectele cu maximă prioritate ce urmează a fi integrate, printre acestea numărându-se cele de dezvoltare a infrastructurii transportului, a programelor de împădurire, cele de alimentare cu apă şi canalizări, pentru producerea energiei ieftine regenerabile, programe de reabilitare şi integrare sustenabilă a obiectelor de patrimoniu cultural, proiecte de regenerare locală rurală, dar şi implicarea în proiecte de anvergură teritorială.

Toate aceste demersuri pot fi efectuate şi realizate cu succes doar atunci când la nivel local şi regional există bună înţelegere şi dorinţă de cooperare.

În ceea ce priveşte situaţia la nivelul central, Guvernul Ponta 3, ce se propune a fi format din PSD, UNPR, PC, UDMR şi Partidul minorităţilor, va asigura stabilitatea ministerială, preluând posturile abandonate de către membrii PNL, continuitatea politicilor conduse de USL şi a programelor de dezvoltare la nivel naţional.

Avem o datorie faţă de cetăţeni, iar Partidul Social Democrat se va asigura că oamenii nu vor fi afectaţi din cauza instabilităţilor create dintr-un motiv sau altul.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Masca unui om politic"

Aşa cum şi titlul declaraţiei politice, de astăzi, sugerează, masca a devenit laitmotivul scenei politice româneşti. Simbolul măştii provine din teatrul antic grec, unde actorii aplicau aceste măşti pentru a întruchipa un anumit personaj, omul individual ascunzându-se în spatele rolului atribuit. Acţiunea în sine sau, mai bine spus, scopul purtării unei măşti este de "a nu fi tu însuţi" şi de a fi acel altcineva pe care publicul doreşte să îl vadă.

În această ipostază se află şi domnul Crin Antonescu, ce la formarea proiectului USL şi-a asumat rolul de viitor preşedinte al României şi, alături de colegii din alianţă, de luptător contra regimului Băsescu, pentru care electoratul şi-a exprimat voinţa cu privire la alegerile parlamentare, la constituirea structurilor locale şi prin referendumul de demitere al actualului preşedinte.

Construcţia USL s-a format având ca obiectiv reprezentarea voinţei oamenilor, aceea de înlăturare a regimului Băsescu şi democrat-liberal, iar oamenii care şi-au spus cuvântul în această situaţie, ne-au încredinţat această sarcină ce trebuie nemijlocit dusă până la bun sfârşit.

Dacă am înceta să ne referim la cele 7 milioane de români, care ne-au făcut responsabili pentru asigurarea unui viitor integru, nu ca la o cifră, cifra de 7.000.000, ci ca la oamenii care atunci când au fost robiţi şi zdrobiţi de Traian Băsescu şi acoliţii săi, au avut curajul să ceară demisiile acelor lideri, am înţelege că pentru îndeplinirea acestui scop ne-au validat pe noi, în formula USL, pentru a conduce această luptă în numele lor. Lupta nu s-a încheiat, sarcina nu a fost îndeplinită. Retragerea promisiunilor făcute nu este, oare, un act de trădare?

Ce alt scop poate fi mai înalt decât acela de a onora promisiunea pe care ai făgăduit-o oamenilor ce, numindu-te în funcţie, ţi-au oferit încrederea lor, tocmai pentru a pune în practică planul prezentat?

Dacă în Palatul Parlamentului se ciocnesc orgoliile celor mari, în exteriorul lui se află cetăţenii ce încă sunt neîndreptăţiţi şi afectaţi de vechiul sistem, care aşteaptă ca legiuitorii ţării să îşi amintească de ei.

Crin Antonescu s-a înfăţişat publicului larg drept un preşedinte cu prestanţă, un excelent orator, un bun diplomat şi omul care va aduce stabilitatea în toate instituţiile statului. Angajamentele asumate, în pactul USL, au fost tocmai acelea de a crea un mediu economic stabil, de a instaura democraţia reală în România şi de a crea un mediu propice dezvoltării şi creării unui viitor mai bun.

De când a lăsat Crin Antonescu deoparte masca de preşedinte echilibrat şi a renunţat la promisiunile sale onorabile pentru a pune în prim-plan un Antonescu conflictual, ironic şi visceral? Pe cine a dorit liderul PNL să reprezinte atunci când, cu degajare în voce şi veselie în comportament, a decis desfiinţarea instrumentului de luptă cu regimul ticăloşit şi, adoptând imaginea răzbunătorului, cere demisia celui care nici acum nu se dă la o parte din lupta cu preşedintele ilegitim, şi ameninţă cu depunerea unei moţiuni de cenzură pentru ca şi restul demnitarilor angajaţi în împlinirea aceluiaşi ţel să fie împiedicaţi de la a-şi păstra promisiunile?

Mă întreb în numele cui, domnul Antonescu, acţionează, derogându-se de la programul de guvernare USL, "România puternică", conştientizând că în teritoriu, indiferent de decizia de la centru, se doreşte colaborarea dintre PSD şi PNL şi continuarea funcţionării protocolului semnat.

Consider că pentru a te califica drept preşedintele de care România are nevoie, diplomaţia şi înţelepciunea sunt calităţi ce trebuie să prevaleze.

Pentru a transpune în idei mai clare calităţile pe care un preşedinte ar trebui să le posede, voi aminti cuvintele lui Corneliu Coposu, care după cei 17 ani petrecuţi în temniţă, "hăituit" de Securitate şi prieteni, nu a dorit răzbunare, ci a spus: "I-am iertat şi pe unii şi pe alţii". De asemenea, ce s-ar fi întâmplat dacă Regele Mihai, îndepărtat din ţară şi trimis în exil de către regimurile politice ale vremii, ar fi decis să se răzbune, să încurajeze mişcările monarhiste din România. Nu ar fi creat pe această cale, pentru scopul şi voinţa sa, haos şi tulburări politice ce s-ar fi răsfrânt asupra oamenilor care destul au suferit? A ales, în schimb, să contribuie la îmbunătăţirea mediului politic românesc, efectuând vizite relativ diplomatice pentru a face lobby în vederea admiterii ţării în NATO şi Uniunea Europeană.

Oamenii mari de stat se află uneori în situaţii dificile, momente în care trebuie să îşi exercite abilităţile diplomatice şi să acţioneze pentru binele suprem. Dacă o criză de orgoliu îi determină să ia hotărâri pripite, rămânând nepăsători la efectele cauzate de acestea, este cazul să punem la îndoială abilitatea de a fi liderii ai 20 de milioane de oameni.

Asemenea unui actor ce performează, Crin Antonescu are datoria de a respecta promisiunea făcută oamenilor, aceea de a-şi juca rolul asumat, până la final.

Domnul Anton Doboş:

"Performanţă, nu doar politică"

Doresc să vă aduc în atenţie o situaţie care persistă de mai bine de 20 de ani în administraţia românească şi care trebuie să înceteze. Este vorba despre modul în care partidele, care formează noi guverne, anulează anumite politici publice. Partidul Naţional Liberal a reuşit să aducă în guvernare mai multe măsuri care au fost solicitate de mediul de afaceri şi care au scopul de a relaxa fiscalitatea şi de a încuraja crearea de locuri de muncă. Vă invit să analizaţi cu atenţie propunerile PNL şi veţi constata că acestea sunt esenţa evoluţiei economice pozitive din ultimele trimestre, lucru recunoscut şi de organismele financiare internaţionale. Noi, liberalii, susţinem, fără nicio ezitare, implementarea câtorva măsuri care să-i ajute în continuare pe întreprinzătorii care au aşteptări mari de la administraţie. Reducerea CAS cu 5% şi neimpozitarea profitului reinvestit sunt doar două dintre propunerile noastre, neacceptate până acum de PSD, dar cerute de oamenii de afaceri, pentru a salva de la colaps sute de mii de firme.

Atrag acum atenţia că lipsa componenţei liberale din guvernare aduce riscul ca spaţiul economic şi financiar să fie invadat de decizii populiste, fără fundament real în indicatorii oficiali, decizii care pot întoarce România cu mulţi ani în urmă. Să nu uităm că, în 2012, românii au cerut şi votat schimbarea, din raţiuni legate de nivelul de trai, şi că ar fi nedrept să le afectăm bugetul personal doar pentru ca anumiţi lideri politici să-şi satisfacă orgoliile. Un al doilea aspect, asupra căruia vă solicit atenţia, este schimbarea specialiştilor din funcţiile de conducere, ca urmare a intrării PNL în opoziţie. Mii de activişti PSD, dar şi de la alte formaţiuni, care se învârt acum în zona puterii, stau cu ochii pe funcţii, care, în foarte multe cazuri, se ridică deasupra capacităţii lor de a obţine performanţe. Partidul Naţional Liberal a promovat în posturi de conducere oameni cu experienţă în domeniu, specialişti ale căror rezultate pot fi lesne observate, dar care vor fi înlocuiţi cu clienţii partidelor din noua alianţă încropită în jurul guvernării. Contribuţia liberală la stabilizarea economică a ţării nu poate fi contestată decât de aceia care nu se pricep deloc la economie. Măsurile implementate de miniştrii liberali au dat rezultatele pe care mediul de afaceri le apreciază şi care au salvat şi au creat locuri de muncă. Cei care vor conduce de acum înainte ţara nu trebuie să ignore trendul economic confirmat de statisticile îmbucurătoare, ba, mai mult, trebuie să accentueze relaxarea fiscală, facilităţile pentru oamenii de afaceri oneşti şi să încurajeze iniţiativa şi dezvoltarea în mediul privat. Vă asigur că PNL va supraveghea modul în care deciziile guvernului afectează rezultatele obţinute până acum, prin implementarea măsurilor liberale, şi va sancţiona public orice încercare de promovare a populismelor şi a deciziilor fără acoperire în economia reală.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Necesitatea stimulării sectorului IT&C în economia românească"

România are şansa dezvoltării unui sector extrem de generos pentru economie, cel al tehnologiei informaţiei. Odată cu creşterea economică consistentă a ultimelor luni, mult peste estimarea iniţială de 1,6%, măsurile sociale şi cele pentru stimularea consumului au dat roade. Totodată, au fost adoptate măsuri integrate pentru stimularea economiei în diferite sectoare în care România poate excela.

În România, industria IT este una de tradiţie, având în vedere faptul că România a fost prima ţară în Europa Centrală şi de Est în care s-au creat calculatoare din prima generaţie cu unităţi de cercetare, producţie, service, comerţ şi centre de calcul cu peste 40.000 de oameni. Calculatoare fabricate în ţara noastră au fost exportate în Cehoslovacia, Germania de Est, China şi în Orientul Apropiat.

Este important să luăm în calcul faptul că învăţământul românesc din IT este considerat ca fiind unul dintre cele mai competitive din lume, cu peste 5.000 de absolvenţi de top, care intră pe piaţa muncii, anual.

De altfel, studiile arată că România se situează pe primul loc în Europa ca număr de programatori calificaţi. Mai mult, investitorii din zona IT susţin că punctele forte ale informaticienilor români sunt creativitatea, inventivitatea, dar mai ales competenţele lingvistice ce îi fac unici pe piaţa muncii globală. Putem spune astăzi că România este în competiţie cu marile economii ale lumii, în sectorul IT, graţie forţei de muncă calificată la cele mai înalte standarde.

Cu toţii ştim că specialiştii noştri în IT sunt căutaţi în marile corporaţii din întreaga lume, însă provocarea la care trebuie să răspundă guvernul este aceea de a-i păstra în ţară, de a stimula investiţiile în acest domeniu. De aceea, la începutul anului, guvernul a anunţat măsura privind acordarea de ajutoare în valoare de 67 de milioane de euro pentru firmele care investesc în IT. Estimările arată că în urma acestor ajutoare, investiţiile totale vor ajunge la 160 de milioane de euro şi, în decurs de 3 ani, se vor crea peste 3.000 de locuri de muncă pentru informaticienii români.

Aceste măsuri guvernamentale, împreună cu "Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri", creează oportunităţi pentru tinerii informaticieni români de a crea start-up-uri, la noi în ţară.

În România, doar 1 din 100 de tineri decid să înceapă o afacere pe cont propriu, faţă de 1 din 4 tineri în Cehia, Polonia sau Ungaria. Cele mai frecvente cauze invocate pentru lipsa de acţiune sunt lipsa banilor şi birocraţia.

De aceea, consider că este important ca parlamentarii să facă cunoscute măsurile guvernamentale în colegiile din toată ţara, să asculte nevoile tinerilor care creează start-up-uri în domeniul IT&C şi să îmbunătăţească cadrul legal, în aşa fel încât oportunităţile să devină realitate.

Domnul Dorel Covaci:

"Să nu uităm adevăraţii oameni mari!"

Recunoştinţa este o floare aleasă, dar, din nefericire, prea rară. În societatea modernă, recunoştinţa este ameninţată de două pericole: dispariţia şi pervertirea ei. Dispariţia recunoştinţei face referire la ingratitudine, pe când pervertirea acesteia are loc prin corupere morală.

Chiar şi pe vremea Mântuitorului Hristos, recunoştinţa se plasa, probabil, undeva la numai 10%: potrivit scrierii biblice, doar unul din zece leproşi s-a întors la Iisus, pentru a-i mulţumi pentru vindecare (Luca 17; 12-19). Astăzi, cu atât mai puţin, când trăim într-o societate mercantilă, legea dragostei mesianice se rezumă la aplicarea, după literă, a legalismului drepturilor şi obligaţiilor, lăsând în subsidiar interesul pentru spiritul moralei şi adevărului.

În ceea ce priveşte aprecierea şi recunoştinţa faţă de marii politicieni ai ţării, trebuie să recunoaştem că am avut şi încă avem adevăraţi oameni şi lideri care au schimbat faţa României, care au devenit puncte de referinţă în istoria noastră. Carismatici, temuţi, dar şi respectaţi de adversari, veneraţi de popor, controversaţi, în anumite momente chiar contestaţi, dar, indiscutabil, adevăraţi artizani ai progresului şi democraţiei.

Pentru România, 2014 reprezintă un an al schimbării, prin prisma organizării alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale. Cetăţenii vor fi invitaţi să-şi folosească puterea de a decide pentru viitorul ţării şi avem speranţa că vor alege cele mai bune opţiuni pentru destinele ţării.

În acest context, cred că este un moment bun de a evoca figura remarcabilă a preşedintelui, a marelui om politic, cel care a marcat istoria recentă a României într-un mod hotărâtor, cel "a cărui acţiune moderatoare şi responsabilă, în Europa răvăşită de evenimentele din 1989, aflată în căutarea unui nou echilibru, a fost un factor de stabilitate, de care toţi europenii au putut fi mândri." (politicianul francez Catherine Lalumičre despre preşedintele Ion Iliescu).

Încă înainte de decembrie 1989, despre Ion Iliescu se vorbea ca despre un om al speranţelor de înnoire radicală, un om al viitorului, aşa după cum astăzi, chiar dacă s-a retras din prim-planul vieţii publice, cuvântul său este aşteptat şi ascultat chiar şi de către cei care nu îi împărtăşesc opţiunile.

Ion Iliescu a preluat destinele ţării într-un moment dificil, atât intern, cât şi extern. Sud-estul Europei era, în 1989, o zonă complicată, instabilă, un adevărat "butoi cu pulbere", dar Domnia Sa a reuşit să conducă politica externă a ţării sale cu prudenţă şi abilitate, în relaţia cu vecinii sau cu marile puteri ale lumii.

Până în 2004, societatea românească a funcţionat pe principii consensuale, ale dialogului şi toleranţei politice, avându-l pe Ion Iliescu cel mai puternic susţinător al acestui model. Domnul Iliescu a funcţionat ca lider, după regulile şi valorile ce definesc un om politic într-un regim democratic.

"A ştiut să se dedice binelui public, interesului general, interesului naţional, să se pună în slujba cetăţeanului şi, în acest scop, s-a aşezat deasupra viziunilor partizanale, a partidelor politice, s-a aşezat în «terenul de joc», alături de autorităţile statului, pentru a le fi mediator şi liant, dar şi arbitru imparţial. A fost un preşedinte model, la care ar trebui să se raporteze atât cei care aspiră la o asemenea demnitate, cât şi cei care vor ajunge să o exercite."

Numele lui Ion Iliescu este definitiv legat de marile prefaceri şi căutări ale societăţii româneşti din ultimul sfert de veac. A fost artizanul celor mai importante obiective ale interesului naţional: România democratică, România modernă, intrarea în NATO, UE. Pentru omul politic Ion Iliescu există o permanentă intercondiţionare între cele două dimensiuni esenţiale ale reformei: dezvoltarea durabilă a economiei şi societăţii româneşti şi instituirea cadrului democratic real şi funcţional.

Ion Iliescu, omul şi liderul, reprezintă un esenţial reper moral şi civic, o autentică pledoarie pentru vocaţia umanistă, democratică, modernă a actului politic. Pentru toată lumea, Ion Iliescu a întruchipat voinţa, determinarea şi curajul de a lupta şi de a reuşi pentru demnitate umană, dreptate, egalitate şi libertate. Ion Iliescu rămâne în sufletul şi memoria românilor ca cel care a schimbat istoria ţării şi a influenţat generaţii, un exemplu de sacrificiu şi dăruire pentru noi toţi.

Pe data de 3 martie, domnul preşedinte Ion Iliescu a împlinit o frumoasă vârstă. Îi transmitem cele mai calde urări: La mulţi ani, cu sănătate şi bucurii, alături de oamenii dragi!

Potrivit scriitorului, poetului, dar şi politicianului Alphonse de Lamartine: "Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună şi inima e dreaptă".

Vă mulţumim, domnule Preşedinte Iliescu. Aţi fost şi sunteţi un adevărat om de stat, un promotor al echilibrului şi normalităţii, un bun mediator, un excelent diplomat, un om modest şi cumpătat, onest, de o remarcabilă erudiţie, un model pe care trebuie să îl avem în vedere atunci când va veni vremea să ne alegem noul preşedinte.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

După apelul impresionant, aproape cu lacrimi în ochi, făcut de premier cu câteva ore înainte ca Delegaţia Permanentă a PNL să ia în discuţie ieşirea de la guvernare, era cât pe ce să cred, până şi eu, deputat liberal, că disponibilitatea social-democraţilor pentru menţinerea USL la guvernare este totală.

Interesante feste poate să ne joace, uneori, memoria! Cât pe ce să uit că mai asistasem, cu ani în urmă, la o astfel de farsă, cu un personaj politic emoţionat, ştergându-şi teatral ceea ce trebuiau să fie lacrimi de părere de rău şi de compasiune... "Dragă Stolo" a devenit, de atunci, un procedeu politic folosit pentru a atrage simpatia şi, mai ales, votul unui electorat care acţionează afectiv, fiind bombardat cu pseudoinformaţii de către o întreagă industrie mediatică a dezinformării.

Şi când colo, ce să vezi?! Declamând, în continuare, dragostea pentru USL, pe care este dispus oricând s-o refacă, Victor Ponta a demarat de îndată negocieri cu UDMR, a acceptat pretenţia acestora de a avea un vicepremier şi doi miniştri importanţi în guvern, plus 12 secretari de stat, plus un bonus format din predarea în limba maghiară la Facultate de Medicină din Târgu Mureş şi arborarea steagului Ţinutului Secuiesc. Nu mai contează, nici măcar în faţa electoratului, că au fost acceptate nişte condiţii care erau declarate ca inacceptabile atunci când PSD era în opoziţie. Şi de ce este preferat ca vicepremier Kellemen Hunor, care a fost şi vicepremierul lui Boc, iar "neamţul" liberal, Klaus Iohannis, n-a avut parte de deschiderea colegilor social-democraţi, cu preţul ruperii USL?! Ponta ocoleşte răspunsul la această întrebare, clamând dragostea frăţeasca pentru Crin şi liberalii lui.

Explicaţia ne-a furnizat-o, însă, într-un interviu televizat, cu o "euforică" lipsă de diplomaţie politică exacerbată şi de supărarea ca n-a fost consultat în legătură cu noul guvern, primarul Radu Mazăre: "Trebuie să te faci frate cu dracul pentru a trece puntea..." şi "Este bine c-au plecat liberalii, că prea se opuneau la multe..."

Aşadar, haideţi să lăsăm ipocrizia deoparte, dragi colegi social-democraţi din defuncta USL!

Se înţelege clar că "dracul", cu care vă faceţi fraţi, este preferabil liberalilor care se opun să fie deschise porţile puşcăriilor, să fie pustiiţi Apusenii de către Roşia Montană Gold Corporation pentru un pumn de mărunţiş, să asiste la distrugerea mediului de afaceri, generator de reală prosperitate, în favoarea unor pomeni electorale, "electorate" de conjunctură ş.a.m.d.

Guvernului "tânăr", pe care premierul l-a format, îi urez guvernare şi eficienţă în realizarea a ceea ce a fost odată programul USL, fiind conştientă că acesta este un lucru bun pentru ţară. Nu văd însă cum acest lucru s-ar putea duce la îndeplinire deşi tinereţea multor miniştri propuşi în acest Cabinet are simpatia mea, dar guvernul, în ansamblu, nu va avea şi votul meu.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Guvernarea este un act de responsabilitate!"

Guvernarea nu este nici pe departe locul în care partidele politice să se prefacă amnezice, că au uitat de programul de guvernare şi că îl abandonează doar de dragul disputelor politice interne, ca urmare a intereselor personale sau de grup sau din cauza mizelor politice din campaniile electorale.

Guvernarea este un act de maximă responsabilitate! Guvernarea este măsura responsabilităţii politice în faţa cetăţenilor care ţi-au încredinţat un mandat, care ţi-au încredinţat speranţe, care ţi-au încredinţat toată încrederea! Guvernarea nu se bagă în buzunar şi nu se tratează cu superficialitate, în speranţa că electoratul are memoria scurtă şi că va uita votul dat pentru o viaţă mai bună. Mandatul dat de alegători nu este unul "în alb", ci este un mandat legat de programul de guvernare. Guvernarea înseamnă să gestionezi responsabil toate problemele unei ţări, mai ales atunci când ţara şi cetăţenii traversează momente grele.

Votul din luna decembrie 2012 ne obligă să ducem mai departe programul de guvernare aprobat de electorat. Este o obligaţie, nu este o opţiune! Electoratul ne-a mandatat pentru a îndeplini punct cu punct fiecare promisiune electorală făcută în campanie.

Pentru aceasta şi pentru că suntem responsabili în faţa românilor, guvernarea va continua şi va fi asumată de partidele responsabile faţă de electorat. Am realizat foarte multe în ultimii doi ani, am realizat, deşi cei mai mulţi contestă evidenţa. Cu toate acestea mai avem încă foarte multe de făcut, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung. Dintre acestea, mi-aş permite să enumăr numai câteva dintre proiectele elaborate şi care îşi aşteaptă implementarea: reforma administraţiei publice, reforma sistemului de pensii şi a salarizării, şi restabilirea justiţiei sociale în aceste două domenii, continuarea reformei din sistemul de educaţie, reforma sistemului de sănătate, realizarea marilor proiecte de infrastructură.

Nimeni nu vorbeşte astăzi despre faptul că România este mai credibilă pe pieţele externe şi dobânzile în sarcina datoriei publice sunt tot mai mici. Nimeni nu vorbeşte despre faptul că România a încasat peste un miliard de euro, în doar două zile, din fondurile europene pentru anii 2007-2013. Nimeni nu suflă o vorbă despre faptul că în anul 2013 creşterea economică a fost aproape dublă faţă de anticipaţii şi nimeni nu vorbeşte despre rectificările pozitive, în creştere, pe care le face Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional pentru anii 2014 şi 2015. Nimeni nu spune nimic despre majorări de salarii pentru cadre didactice sau medici rezidenţi şi despre majorarea salariului minim la 900 de lei. Nimeni nu are curajul să spună că în România lucrurile se schimbă în bine şi că standardul de viaţă al românilor are cele mai mari şanse să se schimbe în bine.

Numai partidele responsabile îşi vor asuma guvernarea în continuare şi numai partidele care vor binele românilor vor duce mai departe aceste progrese şi nu vor lăsa România la greu. Partidul Social Democrat îşi va asuma, aşa cum a promis românilor, modernizarea României, creşterea performanţelor pentru economia României şi, poate cel mai important, stabilitatea politică şi socială a ţării. Susţin şi voi susţine toate demersurile politice ale Guvernului, care vor conduce la concretizarea programului nostru de guvernare. Am convingerea faptului că românii vor face diferenţa între cine este şi cine nu este responsabil faţă de votul pe care ei l-au acordat cu atâta încredere.

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"Nicăieri nu-i ca acasă"

Sunt sigură că aţi auzit de multe ori aceste cuvinte şi poate le-aţi folosit uneori într-un anumit context, dar v-aţi gândit vreodată ce ar putea semnifica aceste vorbe, aţi analizat vreodată sintagma în profunzime? La prima vedere totul pare frumos şi parcă îţi vine să-l compătimeşti pe cel care o foloseşte.

Am stat şi am analizat sintagma şi am ajuns la o concluzie dramatică! Nicăieri nu se compară cu acasă... pe bună dreptate! Nicăieri ne comportăm frumos, muncim, respectăm (cu unele excepţii, bineînţeles), apreciem... Acasă, însă, uităm de valori, de respect, de muncă.

Nicăieri ştim că legile trebuie respectate, acasă uităm acest lucru! Nicăieri uităm de unde venim, acasă ne batem cu pumnul în piept că venim de... Nicăieri! Nicăieri acceptăm orice job, nu ne simţim umiliţi, acasă vrem întotdeauna mai mult decât putem sau ştim a face. Chiar ne simţim umiliţi dacă primim oferte de job-uri pe care le considerăm sub demnitatea noastră. Nicăieri spălăm podele, geamuri, farfurii... Acasă când venim uităm şi devenim automat PR, manager şi multe altele. Nicăieri respectăm şefii, acasă îi facem hoţi, escroci, proşti şi în multe alte feluri. Nicăieri stăm peste program fără să comentăm, acasă imediat găsim vinovatul... şeful căruia trebuie să-i facem avere şi, prin urmare, izbim, comentăm, nu facem ceea ce trebuie. Nicăieri respectăm medicii şi asistenţii, acasă nu avem ochi pentru ei şi bineînţeles îi desconsiderăm, îi umilim. Nicăieri profesorii sunt persoanele care ne îndrumă paşii spre cunoaştere, acasă profesorii sunt nişte fraieri datori să ne suporte copii; că doar pentru asta îi plăteşte statul! Şi tot acasă medicii şi profesorii sunt cei mai mari şpăgari!

Exemplele ar putea continua, dar toate ar demonstra că noi nu ne putem respecta casa. Prea uşor uităm că suntem români, prea uşor uităm că România noastră trebuie respectată şi toţi trebuie să punem umărul la dezvoltarea ei. Prea uşor plecăm din ţara noastră pentru a munci în ţările lor.

Ştiu că mulţi vor considera această declaraţie o prostie. E dreptul lor, aşa cum este şi dreptul meu de a spune ce gândesc. Şi... sincer, m-am săturat să aud în jurul meu "mi-e silă că sunt român", "e naşpa că m-am născut în România" şi multe altele. Eu iubesc România cu bunele şi relele ei, o iubesc pentru că mă iubesc pe mine, o iubesc pentru că prin ochii copiilor mei văd un viitor mai bun, o iubesc pentru că îmi răsună în urechi glasul fiicei mele de 10 ani, când am ajuns în ţară după o excursie în capitala Europei, care a strigat când a coborât din avion: "România - cea mai frumoasă ţară!"

Aşa că nu uita române: nicăieri nu-i ca acas㒠dar întotdeauna să-ţi respecţi acasă dacă nu vrei să ajungi niciunde!

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"«Drumul morţii» face noi victime!"

Declaraţia politică este un drept al fiecărui demnitar al României, drept de care voi profita de astăzi înainte, pentru că am scăpat de continua ameninţare: "Taci! Se supără aliaţii!" Acum nu mai am aliaţi care să se supere şi nici alianţe care să se rupă pentru că unii sau alţii spun lucrurilor pe nume.

Revin cu un subiect care, pe noi, botoşănenii, ne doare. Este vorba despre Drumul Naţional 58- Botoşani-Suceava, drum cunoscut şi sub morbida denumire de "drumul morţii".

În primăvara anului trecut am iniţiat o acţiune intitulată "Da pentru refacerea drumurilor Botoşani-Iaşi şi Botoşani-Suceava", care ar fi avut ca finalitate un "marş al tăcerii" pe traseul Botoşani-Baisa-Vlădeni- limită judeţ Suceava. Bineînţeles că euforia începutului de mandat nu-mi trecuse. Am crezut în vorbele primului-ministru Victor Ponta, prezent la Botoşani, la 24 noiembrie 2012, am crezut chiar şi în povestea că drumul va intra în lucru până la sfârşitul anului şi, prin urmare, am anulat acţiunea. Bineînţeles că susţinătorii mei m-au criticat că am renunţat prea uşor la acţiunea care era la inima tuturor. Am renunţat pentru că mi s-a spus că "o acţiune de o asemenea amploare nu-şi are rostul! Lucrările vor începe!".

Am crezut, am aşteptat, am vorbit, am tăcut... şi s-a produs "minunea".

Obosit de săgeţile aruncate de liberalii din Parlament, primul-ministru vine, într-un final, la Botoşani. "M-au înnebunit toţi, şi Suceava, şi Botoşaniul, că acesta este drumul cel mai important. Vă promit că vă dau banii dacă îl faceţi în 2014", a declarat Ponta în momentul în care a venit cu surle şi trâmbiţe la Botoşani şi a promis că PSD-ul se va ţine de cuvânt!

Ştiţi ce a fost acolo? Puhoi de oficialităţi dornice să apară în prim-plan, care se lipeau precum "timbrul pe scrisoare" de fiecare "şef mai mare" (Menţionez că eu nu am putut participa la un circ aşa ieftin!) A venit şi constructorul, a adus şi utilaje... frumoase, noi, impresionante... au făcut poze, noi ne-am făcut speranţe... cârcotaşii pe la colţuri: "Vezi, ti-am spus eu, până la vară se termină..." Ce se termină?! Au plecat şefii cei mari de la Bucureşti, până seara au plecat şi utilajele. Unii au motivat, vorba cântecului, că se "întorc la primăvară".

Primăvara a venit şi odată cu venirea ei au crescut şi numărul accidentelor, răniţilor şi, mai rău, al morţilor. 7 răniţi şi un mort în 2 zile (25 şi 26 februarie 2014), au îngroşat rândul miilor de morţi şi răniţi.

Ne aude cineva? Domnule Neaga, suntem "de unde se atârnă harta în cui", dar nu ne mai amăgiţi! Retrimiteţi utilajele pe "câmpul de luptă", dacă au fost alocaţi banii! Noi nu mai vrem morţi şi răniţi! Vrem un drum naţional, de calitate europeană, pe care să circulăm în siguranţă!

Poveşti de genul: "în curând vor începe lucrările" sunt expirate! Nici măcar copiii nu le mai cred!

Apropo, când am început să critic, un nene s-a trezit să-mi spună să mă duc eu să mă apuc de reparat drumul. Îi ştiu "înclinaţia" politică şi de aceea îi transmit tot pe această cale: domnule, cu lopata în mână voi sta alături de băieţii lui Umbrărescu cât vor ţine lucrările, şi fii sigur că voi tăia pamblica la inaugurare. Asta, aşa, ca fapt divers şi tot ca declaraţie politică. Ca să te sâcâi!

Cu deosebit respect faţă de cei care cu onoare ne conduc.

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"A fi liberal e o mândrie!"

După trei săptămâni de "criză politică" noi, liberalii, am hotărât să ne urmăm propriul drum în viaţa politică. Bineînţeles că, pentru unii, ieşirea din guvernul "useleu" şi, implicit, de la guvernare a fost ceva foarte grav şi foarte greu de suportat. Prin urmare, cu durere în suflet, unii colegi de "sorginte liberală" au anunţat că părăsesc partidul pentru că doctrina nu-i mai caracterizează. Adică cum?! Până acum au fost liberali şi odată cu ieşirea de la guvernare nu mai sunt?! Să înţeleg că doctrina lor e "la guvernare" şi nu are nimic de-a face cu liberalismul?!

Poate nu sunt eu cea îndreptăţită să critic, dar când văd atâta ipocrizie în mintea unora, mă doare sufletul. Eşti compatibil cu o doctrină doar când obţii privilegii de pe urma unui partid sau susţii o doctrină până la moarte?

"Prin noi înşine" dorim să ducem ideile liberale mai departe, cine vrea să plece... e liber! Din momentul creării sale (24 mai 1875) şi până în prezent, Partidul Naţional Liberal a fost fărâmiţat de nenumărate dizidenţe care, însă, au demonstrat că nu pot submina importanţa partidului care a creat "România Modernă". Orice fărâmă ruptă din "trupul mamei" fără vlagă va pieri, iar în locul ei de zeci de ori puterea va reveni!

Şi iar, şi iar... de fiecare dată se vor întoarce precum fiul risipitor... doar că roata se întoarce şi s-ar putea să nu-şi mai găsească locul în frunte... iar să porneşti de jos, e greu.

Gata! S-a terminat cu USL-ul! Trebuie să conştientizăm că mâna dreaptă o ajută pe cea stângă, împreunate nu pot sta prea mult pentru că nu mai pot face nimic. Două gândiri diferite şi două personalităţi puternice nu puteau sta prea mult sub acelaşi acoperiş.

Aşa că, fraţi liberali, terminaţi cu bocitul după guvernare, ridicaţi fruntea sus şi treceţi la treabă! Nu vă mai plângeţi de milă, pentru că ţara are aşteptări de la noi!

Voi încheia cu un citat al "făuritorului României Mari" Ion I.C. Brătianu: "Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale..."

Domnul Florică Ică Calotă:

Iată că la nici doi ani de la alegerile din 2012, după ce cetăţenii ne-au dat votul de încredere, au susţinut programul nostru comun şi au crezut în faptul că împreună putem găsi soluţii generoase pentru ei şi familiile lor, PSD alege să creeze o criză artificială şi să ne scoată de la guvernare.

Ne-am asumat atunci măsuri benefice pentru populaţie, mare parte dintre acestea fiind duse la îndeplinire. Salariile bugetarilor au fost reîntregite, iar, din 2014, pensiile au fost indexate cu rata inflaţiei, cum cere legea, profesorilor cu salarii mici le-au fost daţi bani în plus, medicilor rezidenţi, o bursă de 160 de euro care să le mai crească veniturile. Anul trecut ponderea salariilor bugetarilor în PIB a ajuns la 7,4%, faţă de 6,9% în 2012 pentru că volumul cheltuielilor cu salariile a crescut cu 13%.

Mai mult, România îndeplineşte în acest an toate criteriile de aderare la zona euro, precum inflaţia, rata dobânzii la obligaţiuni, stabilitatea cursului de schimb, deficit bugetar sub 3% din PIB şi datorie publică sub 60% din PIB, fiind în grafic în ce priveşte creşterea convergenţei reale.

Unul din punctele importante promise în programul de guvernare a fost şi reducerea CAS la angajator cu 5%.

Este o măsură pe care am susţinut-o încă de la început, dar pe care nu am apucat să o legiferăm în timpul guvernării. Aş dori să vă confirm, pe această cale, faptul că Partidul Naţional Liberal va susţine în continuare această măsură şi va elabora în cel mai scurt timp o iniţiativă legislativă care să ducă la reducerea cotelor, conform angajamentelor. Micşorarea acestora va conduce la crearea de noi locuri de muncă, dar şi la păstrarea celor actuale. Este o măsură care va stimula angajatorii şi va reduce fiscalitatea cu forţa de muncă. Mai mult, mediul de afaceri se va dinamiza ca urmare a reducerii CAS, dar şi a accelerării absorbţiei fondurilor europene şi menţinerii cotei unice.

Consider că trebuie să ne ducem la capăt promisiunile făcute acum doi ani şi să creăm toate premisele pentru dezvoltarea economiei şi a sectorului privat, pe care, în calitate de liberal, îl văd ca fiind principalul motor de dezvoltare. Sper ca PSD să nu uite de măsurile susţinute în Programul USL de guvernare şi să voteze în Parlament tot ceea ce ne-am asumat împreună, în 2012.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Autonomia universitară trebuie respectată"

Se pare că în ultima săptămână evenimentele din planul politic au readus din nou pe tapet problema Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, o problemă sensibilă datorită căreia Guvernul Ungureanu a căzut în 2012 printr-o moţiune de cenzură. Pentru mine personal este foarte clară situaţia. Politicul nu are ce căuta în spaţiul academic în influenţarea deciziilor. Refuz orice schimbare care ar putea duce la separarea studenţilor, a sălilor de curs în interiorul UMF Târgu Mureş, a clinicilor sau a spitalelor. Orice decizie în acest sens trebuie să aparţină Senatului universităţii, în baza autonomiei universitare. Dorinţa UDMR de înfiinţare a unei facultăţi separate cu predare în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş o găsesc nejustificată, atâta vreme cât minorităţile din ţara noastră au toate condiţiile de a învăţa în sistemul actual al educaţiei. Actualmente la UMF există examene de admitere în limba maghiară, cursuri, susţinerea examenelor de specialitate de pe parcursul şcolarizării şi de licenţă, lucruri care reprezintă dovezi ale multiculturalismului în spiritul european respectat de ţara noastră.

În urma discuţiilor purtate în interiorul universităţii, între cadrele didactice române şi cele maghiare, au fost făcuţi paşi importanţi în vederea soluţionării problemei. În aceste discuţii, un rol important de mediere l-au avut şi îl au atât doamna ministru Ecaterina Andronescu, dar şi domnii miniştri Mihnea Costoiu şi Remus Pricopie. De ce trebuie o nouă facultate separată? Cum spunea la vremea respectivă dl Arafat: unde vor practica medicina aceşti doctori, pentru că în sistemul nostru sanitar totul este în limba română. Sau oare ei vor fi pregătiţi doar pentru Harkov sau pentru Ungaria?

Autonomia universitară trebuie să fie respectată. În baza autonomiei, cadrele didactice, deopotrivă cu studenţii, trebuie să fie în dialog permanent, români şi maghiari, şi împreună trebuie luate măsurile cele mai bune pentru studenţi, pentru absolvenţi, pentru beneficiarii pregătirii academice. Orice imixtiune a politicului în decizia universitară va fi şi trebuie sancţionată.

Ar trebui ca liderii Uniunii maghiare să gândească în perspectivă şi să realizeze că în fapt solicitarea unor asemenea lucruri nu creează decât dezavantaje pentru viitoarele cadre medicale, cum de altfel constata şi comisia de experţi independenţi constituită în 2012 pentru evaluarea proiectului de înfiinţare a eventualei facultăţi: "ponderea dezavantajelor adoptării proiectului este covârşitoare, raportat la avantaje, atât pentru studenţi, cât şi pentru pacienţi şi societate, în general". Cum să îşi poată permite statul să pregătească pe cineva pentru o meserie pe care nu o va putea practica în limba oficială a ţării? Mai ales o meserie cum este medicina, unde menţinerea contactului cu pacienţii şi înţelegerea acestora este vitală? Examenul de rezidenţiat să nu uităm că trebuie să îl susţină în limba română. Trebuie să se înţeleagă că maghiarii reprezintă o minoritate etnică şi nu sunt stat în stat. România este, cum spune legea fundamentală a ţării: "stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", unde limba oficială este limba română, iar naţiunea română înglobează întreaga populaţie de pe teritoriul naţional. Etnicii maghiari aparţin naţiunii române, cel puţin cu referire la comunitatea locului de naştere, la viaţa economică, aceştia fiind maghiari români, nu unguri din Ungaria, şi m-aş bucura să se poarte ca atare.

Le urez succes la guvernare colegilor din UDMR şi, atâta vreme cât obiectivul este comun în subiectul UMF Târgu Mure" vor găsi mereu în mine un susţinător, însă, deopotrivă, pot fi cel mai vajnic apărător al unităţii româneşti.

Domnul Florin Gheorghe:

"Economia scoate fum, nu duduie!"

Este admirabil că domnul Victor-Viorel Ponta a făcut din minciună o nouă artă. Proptit în pupitrul de la Palatul Victoria şi încercând fără succes să imite zâmbetul arogant al mentorului său Adrian Năstase, Viorel se laudă cu o creştere economică record. "Economia duduie!" spune Ponta. Doar scoate fum, domnule Viorel, spun eu! Vă lăudaţi cu nişte cifre care nu vă aparţin. Deja fermierii vă arată obrazul şi vă spun că 2014 nu va fi ca 2013, deci nu mai aşteptaţi creşterea pe munca altora: zăpadă puţină, ger mult, precipitaţii nu foarte generoase, producţie agricolă modestă în 2014.

Economiştii vă trag şi ei o palmă şi vă întreabă dacă ştiţi care sunt sectoarele care au adus creşterea? Ştiţi, dar nu aveţi curajul să o spuneţi, pentru că altfel v-aţi deconspira!

La rândul său Institutul Naţional de Statistică, chiar dacă de abia răsuflă de sub bocancul Guvernului, căci e tare "independent", mai păstrează totuşi oameni verticali care, din când în când, spun adevărul:

• şomajul creşte şi nu se opreşte! A ajuns la 7,3% şi nu există semne că ar vrea să scadă. A crescut şi în decembrie, a crescut şi în ianuarie 2014 şi nu se ameliorează nici în februarie;
• investiţiile străine s-au evaporat. Ca să fiţi sigur că niciun investitor nu va mai îndrăzni să gândească să vină în România, aţi mai pregătit o lovitură dură: accize mai mari, taxe pe construcţii speciale în industrie;
• inflaţia să trăiască! Deja inflaţia pentru 2014 stă să iasă din culoarul ţintit de BNR. Ca urmare a deciziilor grozave pe care le-aţi luat în domeniul politicii fiscale preţurile cresc, iar românii "bubuie" de fericire că puterea de cumpărare le-a fost făcută praf;
• doar fumul de pe hornuri a rămas netaxat, dar nu-i târziu s-o faceţi, şi cu toate acestea riscurile bugetare sunt mai rele ca în ani de criză;
• cheltuielile de capital şi investiţiile guvernamentale au dispărut cu totul. Nu mai există alocări bugetare, nici măcar în marja de eroare a statisticii.

Şi atunci, îl întreb pe Victor Ponta când încheie maneaua aceasta de proastă calitate pe care o tot fredonează la televizor, că economia merge bine, numai că românii nu ştiu sau nu sunt în stare să simtă creşterea?!

Indiferent care va fi coaliţia de guvernare care-l va susţine pe Victor Ponta îl al 3-lea guvern, cu a nu ştiu câta garnitură de miniştri incompetenţi, incompatibili sau corupţi, economia nu are nicio şansă să crească sănătos. Mediul de afaceri zbiară de probleme numeroase, de investiţiile puţine, de birocraţia excesivă şi de a doua presiune fiscală din lume, aşa cum a rezultat din ultimele cercetări ale unei celebre case de consultanţă (PwC). Chiar dacă Victor Ponta îşi vopseşte USL-ul în USD sau mai ştiu eu în ce PRL, românii trebuie să ştie că el nu guvernează decât în interesul baronilor locali, baronaşilor, unchilor, socrilor, finilor, nevestelor şi clienţilor de partid. Victor Ponta trebuie să recunoască faptul că economia nu duduie, ci scoate fum de la măsurile proaste pe care le-a luat vreme de 2 ani. Este greu de anticipat dacă mediul de afaceri va mai rezista la atacurile şi loviturile dure pe care Ponta le are deja în proiect: electorate, accize, alte taxe, alte impozite.

Domnul Florin Gheorghe:

"7 cenţi plus TVA doar pentru baronii USD"

Este uimitoare îndârjirea de care dă dovadă Victor Ponta atunci când vine vorba despre măsuri economice care asasinează orice şansă a mediului de afaceri de a supravieţui şi a se dezvolta. Este greu de înţeles modul în care Victor Ponta atacă, zi de zi, mediul de afaceri şi puterea de cumpărare a românilor, doar pentru a încasa mai mulţi bani la bugetul de stat şi a-i distribui către cohorta de baroni locali.

Ruptura USL, care nu a însemnat decât finalul unei minciuni nesimţite, mai vechi de trei ani, nu face decât să-l bucure pe Ponta şi pe Dragnea. De ce? În an electoral, banii din buget nu mai trebuie să meargă la toţi baronii locali, ci doar la cei ai USD. Banii din acciza majorată de la 1 aprilie vor merge doar în buzunarele celor care vor pune proptele scaunului de la Palatul Victoria.

După doi ani de "dreptate până la capăt", bunăstarea românilor a fost făcută praf: 35 de taxe şi impozite noi sau majorate, preţuri mai mari şi cu peste 30% pentru bunurile de strictă necesitate, peste 70.000 locuri de muncă mai puţine, zeci de firme se închid zilnic, salarii mizere pentru cei care muncesc în educaţie sau sănătate, salarii astronomice pentru clientela de partid. După doi ani de guvernare televizată marca Ponta, România şi-a adâncit şi mai mult decalajele de dezvoltare faţă de statele membre ale Uniunii Europene. Românii sunt mai săraci decât în anul 2011.

Este drept că atât Ion Iliescu, cât şi Adrian Năstase şi-au văzut visul cu ochii. Junele Ponta este mai nociv decât mineriadele lui Iliescu şi mai periculos decât mafiile hrănite la sânul lui Năstase. Victor Ponta a reconstruit în România republica baronilor locali şi a făcut din jupuirea cetăţeanului prin taxe o adevărată artă.

Ştim cu toţii câtă minciună a fost propagată de Victor Ponta în legătură cu taxa de 7 cenţi plus TVA. "Ne trebuie bani, facem autostrăzi", minţea Ponta. Vedeţi că banii sunt în mafia evazionistă a USL, i-am spus eu în nenumărate rânduri. Miliarde de euro merg în firmele de partid ale PSD.

De unde şi până unde construiţi autostrăzi, au întrebat cetăţenii? De la Bombonica şi până la Oprişan, a răspuns Casa de avocaţi Şova. Şi de unde ştim că banii se duc în autostrăzi? Nu aveţi de unde, pentru că se vor colecta global şi tot aşa se vor duce în găleţi, fulare, brichete, ulei, zahăr sau făină, vopsite în roşu şi atât de necesare în campania electorală.

Dar autostrăzile gratuite... cele pe bani europeni, cum ar fi Piteşti-Sibiu sau Autostrada Transilvania, de ce nu le face? Pentru că din bani europeni nu se poate fura... ştie toată lumea!

Lăsând de o parte nota ironică la adresa unui guvern incompetent şi corupt, taxa care se va încasa de la 1 aprilie va reprezenta acidul sulfuric aruncat asupra mediului de afaceri şi consumului populaţiei. În decembrie 2013, Victor Ponta o lăsase fără serviciu pe "Mama Omida" şi făcea predicţii asupra cotelor de producţie din statele OPEC, asupra cotaţiei internaţionale a barilului şi minţea, în stilul golănesc consacrat, că preţul la benzină nu va creşte chiar dacă va majora acciza cu 70 euro pe mia de litri. Chiar dacă acciza a fost amânată, preţul internaţional al ţiţeiului a crescut şi preţul de la pompă a urcat deja la 6 lei şi jumătate. Oricine poate anticipa că introducerea accizei de la 1 aprilie va duce preţul la pompă la peste 7 lei.

Înţeleg că Victor Ponta se plimbă cu maşina guvernului şi nu alimentează la pompă. Ştim cu toţii că primeşte maşini cadou, de la diferite firme, ca să-şi satisfacă pofta de copilot. Mai ştim că neplătind benzina la pompă nu cunoaşte implicaţiile majorării preţului la combustibil.

1 aprilie 2014 va fi ziua în care nu doar preţul la combustibili va creşte, ci vor creşte toate preţurile de consum. 1 aprilie 2014 va fi ziua în care tot mai multe firme vor prefera să-şi închidă porţile sau să se delocalizeze. 1 aprilie este ziua aşteptată de baronii locali ai lui Victor Ponta, care-şi vor freca mâinile de fericire pentru transferurile şi mai mari în buzunarele lor penale. De la 1 aprilie 2014, nu vor creşte doar preţurile, ci şi şomajul, evaziunea fiscală şi sărăcia românilor. Victor Ponta guvernează doar în interesul baronilor USD, motiv pentru care îi îndemn pe români să reacţioneze la furtul direct din buzunar pe care îl practică Victor Ponta. Victor Ponta este astăzi cu mâna în buzunarele a 20 de milioane de români.

Personal, voi vota împotriva OUG nr.102/2013 prin care se instituie furtul din buzunarul românilor şi voi vota pentru orice iniţiativă care propune abrogarea acestui act.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

"Eliminarea vizelor - o nouă victorie comună a Republicii Moldova şi a Uniunii Europene"

Salut votul Parlamentului European întrunit în data de 27 februarie 2014, la Strasbourg, prin care a fost aprobat un proiect de regulament ce va permite cetăţenilor Republicii Moldova să circule, începând cu luna mai a acestui an, fără vize în statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv în spaţiul Schengen, în scopuri turistice şi pentru o perioadă de maximum 90 de zile.

Mă bucură foarte mult să observ că eforturile şi consecvenţa depuse de autorităţile de la Chişinău se concretizează într-o apropiere definitivă de marea familie europeană, ce se va finaliza prin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Votul de joi nu este altceva decât o recunoaştere din partea Parlamentului European şi, implicit, din partea întregii Uniuni Europene a progreselor pe care Republica Moldova le înregistrează în drumul său către Uniunea Europeană. Şi ce poate fi mai frumos şi mai motivant decât atunci când ţi se recunosc eforturile şi meritele muncii tale!

Parafarea Acordului de asociere în cadrul Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, iar acum eliminarea vizelor pentru fraţii noştri de peste Prut sunt două momente istorice la care suntem privilegiaţi să luăm parte.

Un rol important în toate aceste victorii pe care autorităţile de la Chişinău le înregistrează în ceea ce priveşte drumul spre integrarea în Uniunea Europeană îl are, fără putinţă de tăgadă, domnul preşedinte Traian Băsescu. Eforturile Domniei Sale au făcut ca România să fie principalul aliat al Republicii Moldova în realizarea acestui obiectiv ce va aduce, într-un final, bunăstare şi pace la Est de Prut.

Este necesar ca Guvernul Republicii Moldova să continue pe acelaşi drum, să fie consecvent în îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de Uniunea Europeană, să continue reformele adesea anevoioase şi să depună orice efort va fi necesar pentru grăbirea procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Fraţilor noştri de peste Prut le adresez următorul mesaj: Nu sunteţi singuri! Basarabia e România!

Domnul Florin Mihail Secară:

"Victor-Viorel şi politica duplicităţii"

"While the law provides criminal penalties for corruption by officials, the government did not implement the law effectively, largely because of problems within the judicial branch, and officials sometimes engaged in corrupt practices with impunity..." (Raportul Departamentului de stat al SUA, pagina 14)

Traducând în limba română, corupţia din România se vede şi de peste ocean! Mai mult, cea mai semnificativă corupţie rămâne la nivelul demnitarilor români, aceiaşi care recurg la tot felul de tertipuri pentru a pune presiune asupra structurilor de justiţie.

Săptămâna trecută, cu ocazia prezentării raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prim-ministrul Ponta nu a scăpat prilejul de a lua cuvântul şi de a marca breaking news-uri - Victor Ponta la DNA. A mers acolo nu ca să dea explicaţii în vreun dosar, ci ca să pozeze în Arap-Alb, viteaz apărător al instituţiilor anticorupţie. Îl cunoaştem cu toţii pe Victor Ponta şi mai ştim că minte chiar şi atunci când doarme. Momentul a fost extrem de jenant atunci când Victor Ponta le spunea procurorilor DNA şi invitaţilor că el le garantează independenţa magistraţilor şi că procurorii să nu cedeze presiunilor politicienilor.

Duplicitatea lui Victor-Viorel Ponta e greu de măsurat. Din păcate faptele lui demonstrează că este un om politic şi un prim-ministru în care dacă te încrezi echivalează cu a te sinucide.

Dacă procurorii DNA au avut decenţa de a nu îi întrerupe discursul mincinos, fals, disimulat, eu personal nu pot să-i las pe români să creadă că Victor Ponta ar fi spus vreodată adevărul. Ponta nu susţine justiţia. Ponta este adversarul acesteia! Ponta nu-i apără pe procurori sau judecători şi nu le doreşte nici în gând independenţa. Ponta a primit de la Voiculescu sarcina precisă de a se lupta cu orice manifestare de independenţă a magistraţilor. Faptele lui din ultimii doi ani demonstrează asta.

Victor Ponta a susţinut şi modificat Legea amnistiei şi graţierii de aşa natură încât să elibereze din puşcării pe toţi deţinuţii condamnaţi pentru fapte de corupţie. Victor Ponta a ordonat slugilor din Parlament să modifice Codul penal, în "marţea neagră", la ceas de seară, pentru ca oamenii politici să fie ocoliţi de legea penală. Victor Ponta a încercat să scoată conflictul de interese din Codul penal. Victor Ponta este cel care îl jelea cu amar pe Adrian Năstase şi îl martiriza, aruncând săgeţi otrăvite către decizia unanimă a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Victor Ponta făcea zid uman împreună cu foştii colegi din USL atunci când baroni locali erau condamnaţi. Victor Ponta s-a implicat direct în anchete ale DNA, atunci când procurorii anchetau fraudele de la bacalaureat, permiţându-şi să sune procurorii ca să abandoneze anchetele. Victor Ponta s-a implicat direct în numirea unor procurori ai DNA sau în tragerea pe linie moartă a celor care condamnaseră oameni politici. Pentru Victor Ponta nu trece o zi fără să lovească într-un mod mişelesc instituţiile statului de drept şi practicile judiciare moderne.

Victor Ponta este duplicitar şi nu există vreo şansă să se vindece. Românii trebuie însă să ştie că el minte încontinuu şi că nu-i pasă decât să-şi apere baronii de o eventuală justiţie funcţională şi independentă.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Băsescu vrea instabilitate politică cu orice preţ"

Prin declaraţiile sale recente, Traian Băsescu demonstrează o dată în plus că se consideră mai presus de Constituţie, mai presus de Parlament şi de votul românilor exprimat în 9 decembrie 2012. Asemenea declaraţii arogante şi fără nicio bază constituţională sunt descalificante pentru un om politic, cu atât mai mult cu cât acel om este chiar preşedintele ţării.

Din nou, domnul Băsescu încearcă din răsputeri să inducă ideea că ne aflăm într-o situaţie de instabilitate la nivelul Guvernului, ceea ce este departe de adevăr. Este, de altfel, o strategie pe care preşedintele o tot foloseşte atunci când simte că îi fuge pământul de sub picioare: discreditarea mincinoasă a adversarului, indiferent de costuri. Domnul preşedinte este acel politician care nu are nicio problemă în a câştiga capital politic pe seama dezastrului în care se află cei pe care ar trebui să-i reprezinte. Exemplificativ, vreau să reamintesc cum în 2009, în exact ziua în care rupea o guvernare, Traian Băsescu dansa în direct pe toate posturile de televiziune.

Ţin să precizez că ruperea USL nu înseamnă nici pe departe modificarea direcţiilor prioritare de guvernare. Drept dovadă, noul Guvern va respecta programul guvernamental aprobat de Parlament în 21 decembrie 2012. PSD a fost şi rămâne cofondator al USL, deci coiniţiator al programului "România Puternică". Indiferent de soarta alianţei, noi ne-am asumat aceste obiective şi le vom duce la îndeplinire. PSD a conceput acest program nu de dragul PNL sau al USL, ci pentru că este un program coerent şi care traduce nevoile de dezvoltare ale României. Realitatea nu s-a schimbat, drept urmare, nici poziţia PSD. Rămânem fideli programului de guvernare la alcătuirea căruia am contribuit şi de continuarea căruia depind stabilitatea şi prosperitatea ţării.

De aceea, vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să cântăriţi bine decizia de a vă alătura demersului distructiv al preşedintelui - şi mă adresez în mod special colegilor de la PNL, care au anunţat că vor vota împotriva formulei guvernamentale propuse de premierul Ponta, indiferent de componenţa acesteia. Vă propun să lăsăm deoparte orice orgolii şi răzbunări şi să privim situaţia ca atare: avem, pe de o parte, un preşedinte care ignoră prevederile constituţionale şi vrea să transforme România după chipul şi asemănarea sa, iar, pe de altă parte, un Guvern legitim cu majoritate parlamentară care va continua programul de guvernare elaborat împreună cu PNL. Amintiţi-vă că noi suntem astăzi aici, în Parlament, pentru că românii au crezut în programul "România Puternică". Pentru că românii ne-au ales să îi apărăm de Traian Băsescu şi de băieţii deştepţi care au secătuit ani buni această ţară. Şi, mai ales, pentru că suntem singurii care stau între Băsescu şi ţelul său suprem de a controla toate instituţiile statului. Chiar sunteţi dispuşi să vă asumaţi o nouă guvernare în numele dezastrului naţional impus şi dus la apogeu de Traian Băsescu şi de discipolii săi?

Domnul George Ionescu:

"1 martie"

Circulă o serie de legende privind semnificaţia zilei de 1 martie.

De la civilizaţia dacică cinstim renaşterea naturii într-un mod asemănător cu cel din zilele noastre, la legenda potrivit căreia Baba Dochia a fost prima persoană din istorie ce a purtat un mărţişor.

Ziua de 1 martie coincide cu sosirea primăverii, un anotimp în care totul renaşte, o zi minunată ce trebuie cinstită ca atare.

Femeile şi fetele primesc mărţişoare ce trebuie purtate pe parcursul zilelor 1-9 martie, ca simbol al sosirii primăverii.

Marele nostru poet George Coşbuc susţinea că "scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor, să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţire de suflet...Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească."

Iniţial, mărţişorul era reprezentat de o monedă din aur sau argint, dar în ziua de astăzi obiceiul acesta s-a pierdut, valoarea lui începând să fie dată doar de creaţia artistică. Astfel apar, de la an la an, felurite modele de mărţişoare, preferate fiind cele cu o semnificaţie aparte pentru persoanele ce urmează a le primi.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni, obiceiuri asemănătoare fiind întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

Indiferent de locurile în care se sărbătoreşte ziua de 1 martie, aceasta a fost şi va rămâne o zi ce nu merită să treacă neobservată, una din cele mai plăcute ale anului.

Urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor o primăvară frumoasă şi un sincer la mulţi ani!

Domnul Georgian Pop:

"Referitor la situaţia din Ucraina"

Evoluţiile politice şi militare din Crimeea devin tot mai alarmante şi riscante atât pentru stabilitatea şi securitatea regională, cât şi pentru dreptul legitim al oricărui stat suveran de a-şi hotărî în mod liber, democratic, traiectoria strategică de integrare în structurile europene.

Din recentele evenimente din Ucraina am învăţat, încă o dată, că proasta guvernare, corupţia, sărăcia, dar şi nesocotirea de către decidenţii politici a direcţiei strategice dorită de populaţie conduce la neîncredere în clasa politică, la decredibilizarea guvernării, la sărăcirea populaţiei şi, în consecinţă, la ameninţarea democraţiei unei ţări, prin declanşarea unor revolte violente ale cetăţenilor.

România, la fel ca toate statele democratice, are datoria să apere principiile şi valorile fundamentale, precum suveranitatea şi integritatea teritorială, libertatea cetăţenilor de a-şi alege şi susţine direcţia strategică de dezvoltare.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul Guvern trebuie să continue pe aceeaşi linie de succes de până acum, respectând Programul de guvernare al USL"

Decizia colegilor din PNL de a părăsi majoritatea de guvernământ şi de a se plasa în opoziţie reprezintă abandonarea de către aceştia a principiilor asumate de Uniunea Social-Liberală în momentul în care s-a constituit. Liberalii au ales astfel să nu-şi respecte angajamentele luate în faţa românilor în campaniile electorale din 2012, preferând calea uşoară a opoziţiei distructive în detrimentul muncii pentru îndeplinirea promisiunilor făcute oamenilor.

Ruperea USL nu trebuie însă să se constituie într-un prilej de a devia de la drumul pe care se află România. În momentul în care economia cunoaşte o creştere de 3,5% a PIB-ului, ţara are cea mai mică inflaţie din istoria postdecembristă, există o creştere consistentă a veniturilor, fie ele salarii sau pensii, şi un deficit bugetar atât de mic, nu este nevoie de o schimbare de strategie în gestionarea treburilor curente. Cu alte cuvinte, dacă lucrurile merg bine prin respectarea actualului program de guvernare, nu există nicio logică pentru care acesta ar trebui să se schimbe. Dintr-o asemenea perspectivă, nu pot decât să constat că liberalii au luat o decizie extrem de proastă chiar din punct de vedere electoral, abandonând o guvernare de succes în favoarea unei opoziţii fără viitor.

Trebuie salutat anunţul făcut de premierul Ponta privind continuarea implementării programului de guvernare. România are nevoie de stabilitate în ceea ce priveşte politicile publice, la fel cum mediul de afaceri şi posibilii investitori străini doresc să existe predictibilitate. Faptul că, după ieşirea PNL din majoritatea parlamentară, actul de guvernare nu a fost afectat de criza politică este o reuşită deosebită şi meritele aparţin în mare măsură Cabinetului Ponta şi miniştrilor care au asigurat interimatul. În niciun moment nu a existat sentimentul că avem o dublare a crizei politice cu una guvernamentală.

Încercările de acum de destabilizare a noii majorităţi parlamentare şi de a pune presiune pe premier şi Executiv reprezintă dovezi ale faptului că opozanţii noştri politici, fie ei reprezentanţii PNL şi PDL sau preşedintele Băsescu, nu urmăresc interesele imediate ale României, preferând să dea foc ţării într-un moment pozitiv doar dintr-un simplu şi nedemn calcul electoral. Tentativa de acum de a prelungi criza politică şi de a o extinde la nivel guvernamental reprezintă un atentat la stabilitatea politică, economică şi chiar socială a ţării. Nu voi înţelege niciodată de ce opoziţia, de orice coloratură politică ar fi ea, doreşte răul românilor doar pentru a avea acces la putere.

Cred că, prin păstrarea în funcţia de prim-ministru a lui Victor Ponta şi continuarea implementării programului de guvernare al USL, şansele României de a lăsa în spate criza economică şi efectele sale sociale sunt foarte mari. În doi ani de zile, Guvernul a reuşit să ia o ţară încremenită în proiect şi să o ducă pe primul loc în Uniunea Europeană la creştere economică, a mărit productivitatea foarte mult, a redresat balanţa nivelului de trai, a îmbunătăţit serviciile sociale şi a oferit încredere populaţiei că lucrurile pot merge în direcţia bună. Continuitatea acestui plan pe patru ani asumat de USL este esenţială în atingerea obiectivelor asumate. Sunt extrem de încrezător că, în 2016, când vom compara rezultatele României cu promisiunile făcute în campaniile electorale din 2012, vom constata că obiectivele vor fi fost atinse.

Mulţumesc colegilor din UDMR, dar şi din Grupul minorităţilor pentru responsabilitatea de care dau dovadă în acest moment, fiind o ancoră de stabilitate într-un context în care politicienii din opoziţie dovedesc iresponsabilitate în perspectiva alegerilor europarlamentare, dar mai ales a prezidenţialelor. Decizia de a se alătura Uniunii Social Democrate într-un moment în care stabilitatea politică este absolut esenţială arată că aceştia sunt mai români decât foarte mulţi dintre cei dispuşi să destabilizeze ţara şi să o abată de pe cursul său pozitiv, pentru că asta le slujeşte intereselor lor mărunte şi meschine.

Urez mult succes Guvernului Ponta III şi sunt încrezător că va continua pe linia corectă şi va atinge obiectivele asumate. Am mare încredere atât în premier, cât şi în noua majoritate parlamentară, dar mai ales în programul de guvernare de la care nu ne-am abătut nicio secundă. Nu există niciun motiv pentru care alianţa USD + UDMR + minorităţi să nu poată să aibă rezultate cel puţin la fel de bune precum USL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"PNL va continua proiectele propuse în timpul guvernării USL, indiferent de poziţia PSD şi a lui Victor Ponta"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa, consideră că promisiunile făcute românilor de-a lungul timpului au fost respectate, drept dovadă fiind faptul că România se numără printre ţările cu cele mai mari creşteri economice din UE. Indiferent de poziţia noastră politică faţă de actuala formulă propusă pentru Guvern, noi vom promova toate proiectele miniştrilor liberali, pentru că suntem conştienţi de necesitatea unei continuităţi în acest domeniu.

Măsurile implementate de PNL prin miniştrii noştri, precum păstrarea cotei unice, creşterea economică de 3,5%, cu mult peste ceea ce estimasem noi iniţial, crearea a peste 80.000 de noi locuri de muncă, toate acestea arată statornicia şi seriozitatea cu care ne-am respectat promisiunile faţă de români.

Pe lângă măsura de stimulare a angajatorilor prin crearea unei scheme de sprijin, Ministerul de Finanţe, condus de un ministru liberal, a susţinut reducerea CAS cu 5 puncte procentuale.

Şi în 2014 PNL va face tot ce este necesar pentru a sprijini piaţa muncii prin susţinerea firmelor care creează minimum 20 de locuri de muncă, prin reducerea CAS şi susţinerea IMM-urilor. Neimpozitarea profitului reinvestit este una din măsurile de la care aşteptăm rezultate foarte bune pentru mediul de afaceri şi pe care o vom susţine fie de la guvernare, fie din opoziţie.

O politică liberală activă, orientată spre stimularea unei creşteri economice solide, este bazată pe susţinerea antreprenoriatului şi a acumulării de capital. În economia de piaţă liberă, concurenţială, capitalul şi profiturile sunt ancorele care vor trage în sus, în mod durabil, munca şi salariile.

Trendul pozitiv pe care se află economia ţării se resimte şi în buzunarul românilor. Astfel, anul trecut şi de la începutul anului 2014 venitul minim a crescut la 850 lei, urmând să ajungă la 900 lei, iar salariul mediu net a crescut la 1760 lei în decembrie 2013.

În ceea ce priveşte domeniul fondurilor europene, România a excelat în 2013, înregistrând o creştere a ratei de absorbţie de peste 33%.

De asemenea, printre ministerele care au avut cea mai mare rată a creşterii se numără şi Ministerul Transporturilor, condus de un ministru liberal, doamna Ramona Mănescu. În doar 6 luni am reuşit atragerea a 596 milioane de euro din fondurile europene, dublând astfel absorbţia de la preluarea mandatului. S-au început schimbări importante în conducerea companiilor din subordinea ministerului, la CFR, la Tarom, pentru a le rentabiliza, intenţionând să introducă un mecanism de verificare şi control al managementului privat, pentru a se asigura de buna guvernare a companiilor.

Făcând un bilanţ al ultimului an rezultă că România a înregistrat o performanţă economică peste estimări. PNL a contribuit decisiv la această creştere a nivelului de trai şi îşi ia angajamentul că va continua proiectele propuse în timpul guvernării USL, indiferent de poziţia PSD şi a lui Victor Ponta.

Domnul Tinel Gheorghe:

"Despre morţi numai de bine... despre decedaţii politic, bineînţeles"

Este o vorbă din bătrâni la noi, la români, care spune că, atunci când moare cineva, indiferent de relaţia pe care tu ai avut-o în viaţa cea de toate zilele cu acea persoană, e bine ca toată vrajba să se disipeze şi să încerci să-i înţelegi comportamentul şi atitudinea decedatului, pornind de la principiul că nimeni nu este perfect şi, mai mult, că toţi, dar absolut toţi, mai devreme sau mai târziu, ne despărţim de această lume, într-un fel sau altul.

Principiul de viaţă, vechi şi respectat cu sfinţenie din moşi-strămoşi, nu poate fi aplicat însă şi în politică pentru simplul fapt că, din punct de vedere politic, mortul nu e mort decât atunci când se retrage de pe scena politică şi, nici atunci, nu eşti sigur că nu se răzgândeşte. Or, în cazul lui Victor Ponta, faptul că marţi, 25 februarie 2014, PNL s-a retras din Guvern, omorând astfel Guvernul Ponta II, îi lasă acestuia posibilitatea de a se rebrendui într-un Guvern Ponta III şi, tot aşa, mai departe, ceea ce din punct de vedere politic reprezintă, mai degrabă, transpunerea în practica politicii româneşti a expresiei de origine franceză "Regele a murit, trăiască regele!".

Să fiu sincer, mi-aş fi dorit ca ambii, adică atât Victor Ponta, cât şi Crin Antonescu, să înţeleagă că, pentru nerespectarea unui angajament politic pentru care au primit în decembrie 2012 aproximativ 70% din voturile românilor, nu au altă soluţie morală decât retragerea din prim-planul politicii autohtone. Ţi-ai găsit!

Crin Antonescu declară că pleacă de la guvernare, dar vrea să rămână preşedintele Senatului, iar celălalt, adică Victor Ponta, spune că el nu pleacă "nici mort" din funcţia de prim-ministru până la sfârşitul lui 2016, adică, mai pe româneşte spus, "ne-am despărţit dar rămâne ca înainte, fiecare pe locul lui", prostindu-i pe români cu circul ieftin şi de prost gust al guvernării USL, pentru că pâine a dat Dumnezeu din plin în 2013.

Cât de prefăcut poţi fi, ca om, de data aceasta, nu ca politician, astfel încât, în timp ce trâmbiţezi pe toate posturile TV că te retragi de la guvernare şi că, deci, pleci de la ciolan, să continui, în acelaşi timp, să te bucuri de privilegiile guvernării, rămânând al doilea om în stat, ca preşedinte al Senatului, bucurându-te de toate onorurile şi demnităţile funcţiei respective?

Altfel spus, domnul Antonescu încearcă să fie cu fundul în două luntri sau, cum spunea Regele Carol I, "cu luntrea în două funduri", ceea ce, din punct de vedere teoretic, se poate, dar, practic, numai duplicitarii şi oportuniştii pot face.

Nu m-ar fi interesat câtuşi de puţin atitudinea şi comportamentul domnilor Antonescu şi Ponta, dar, luând în considerare declaraţiile celor doi, cum că unul vrea să continue Programul de guvernare USL (care USL?) şi altul că vrea să devină principalul opozant al lui Victor Ponta şi USD pe scena politică românească (vezi, Doamne, apărător al statului de drept, al principiilor fundamentale ce guvernează democraţia adevărată, a unei ţări şi, nu în ultimul rând, al valorilor adevărate ale electoratului de centru dreapta, precum şi foarte multe alte bla-bla-uri), nu m-am putut abţine să nu constat că ipocrizia, iresponsabilitatea şi demagogia au devenit pentru cei doi trăsături de caracter definitorii, făcându-i iremediabil de recuperat pentru politica sănătoasă românească.

Nu mă interesează culisele spargerii USL şi nici jocurile mai mult sau mai puţin voalate, ca pe o tablă de şah, promovate de cei doi. Dar pentru mine, ca tânăr politician, este clar că modelul celor doi este total inacceptabil.

Poate pentru democraţia românească, pentru echilibrarea scenei politice - putere/opoziţie, spargerea USL era o necesitate. Poate că, în vederea apropiatelor bătălii politice pentru europarlamentare şi prezidenţiale, ruperea USL devenise o etapă, o mutare pe tabla de şah. Nu ştiu. Şi nici nu vreau să ştiu. Ceea ce mă interesează în mod cert este faptul că, dacă domnul Crin Antonescu vrea un pact politic cu PDL, o înţelegere sau orice altceva în acest sens, este nevoie, din punctul meu de vedere, de o retractare publică, ceva de genul scuzelor publice, în legătură cu declaraţiile şi acuzele publice aduse preşedintelui Traian Băsescu şi PDL-ului, exprimate de la momentul preluării puterii, culminând cu evenimentele din vara anului 2012 şi terminând cu marţea neagră, nefasta zi de 10 decembrie 2012.

Acesta cred că este minimul de decenţă pe care domnul Antonescu ar trebui să-l manifeste pentru a putea reseta jocul politic dintre PDL şi PNL. Nu din orgolii nemăsurate sau vanităţi exagerate cer acest lucru, ci datorită faptului că în toată această perioadă, 2009 - 2014, PDL a suferit enorm oprobriul public generat şi de un comportament abuziv, mincinos şi delator al domnului Crin Antonescu. Altfel spus, parafrazând un clasic în viaţă, afirm că: "Antonescule, nici nu ştii cât de mic începi să fii fără PDL".

Oricum, ceea ce se va întâmpla de acum încolo între PDL şi PNL, ca partide de opoziţie, depinde, în mare parte, de atitudinea şi modalitatea practică pe care PNL, inclusiv Crin Antonescu, o va adopta, plecând, însă, de la o cerinţă minimă necesară derulării unei relaţii sincere şi bazată pe încredere, aceea a asumării.

În ceea ce ne priveşte, îi asigur pe liberali că noi, PDL-iştii, vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât!

Domnul Ioan Balan:

"România rămâne neguvernată... Minciuna continuă!"

Ţine de domeniul paradoxului faptul că, vreme de aproape doi ani, o coaliţie de guvernare susţinută parlamentar de trei sferturi dintre deputaţi şi senatori a uitat să guverneze pentru şi în interesul românilor. Au uitat să pună în practică promisiunile mincinoase prin care au câştigat alegerile. Aş vrea să văd măcar una dintre promisiunile făcute în opoziţie care s-ar fi concretizat sub guvernarea lui Victor Ponta. Faptul că România a reuşit să supravieţuiască şi să traverseze această perioadă sinistră, cuprinsă între mai 2012 şi februarie 2014, se datorează exclusiv unui mediu de afaceri care a muncit mai mult, în ciuda faptului că a fost silit să plătească 35 de taxe şi impozite noi. România a supravieţuit şi graţie românilor care au reuşit să facă faţă preţurilor mai mari, taxelor şi impozitelor mai mari şi mai multe şi locurilor de muncă mai puţine şi mai prost plătite. România a supravieţuit şi datorită instituţiilor reformate în perioada 2010-2011, deşi au fost supuse unui tir nemilos de presiuni.

Ţine nu numai de domeniul paradoxului, ci chiar de domeniul absurdului şi al nesimţirii că, în ciuda faptului că au ajuns la putere în luna mai a anului 2012, liderii defunctului USL nu au ieşit vreme de aproape 2 ani din logica opoziţiei: "Jos Băsescu!" "Jos PDL!" "Jos justiţia!", "Jos statul de drept!" La aceste sloganuri s-a rezumat întreaga activitate guvernamentală a Guvernului Ponta, deşi niciun guvern din Uniunea Europeană nu a beneficiat de condiţii atât de favorabile precum USL.

Doi ani pierduţi pentru România!, spun unii. Aş spune că 2 ani cu Victor Ponta la guvernare au însemnat mai mult decât 2 ani pierduţi. Doi ani cu Victor Ponta şi USL au reprezentat 2 ani de minciună sfruntată! Doi ani cu Victor Ponta şi USL la guvernare au reprezentat un regres de peste 10 ani pentru România, la o Românie cu o credibilitate în plan extern distrusă în totalitate, o Românie mai apropiată de Orient, decât de Bruxelles, cu instituţii vulnerabilizate, cu o populaţie tot mai puternic divizată şi tot mai săracă şi cu un mediu de afaceri secătuit şi ameninţat cu dispariţia.

Ponta şi USL au eşuat absolut lamentabil în toate proiectele demarate. Guvernarea USL nu a lăsat în urmă decât praf şi pulbere şi răni adânci. Contraperformanţele partidelor care au format această alianţă de guvernare se explică doar prin mariajul din interes pe care l-au făcut, interes personal, şi nu interes naţional. Nu mai poate păcăli pe nimeni divorţul USL! Nu poate "albi" pe nimeni ruperea coaliţiei de guvernare! Au guvernat împreună, au distrus împreună. Trebuie să plătească în faţa românilor tot împreună!

USL şi dezastrul pe care îl lasă în urmă nu va fi scris doar în "Cartea neagră a guvernării USL" şi în moţiunea de cenzură pe care o iniţiază PDL. Dezastrul produs de USL va rămâne scris în cărţile de istorie, pe paginile negre ale acesteia.

Partidul Democrat Liberal este singurul partid politic îndreptăţit să vorbească astăzi, după douăzeci şi patru de ani, de politică făcută pentru români, pentru interesul naţional. Noi nu i-am minţit niciodată pe români, deşi uneori am pierdut politic pentru sinceritate. Am convingerea că românii ştiu astăzi cine minte şi cine nu minte, cine poate şi cine nu poate guverna România, care partid guvernează în interes naţional.

Domnul Ioan Moldovan:

"Economia naţională este pe un trend crescător"

Comisia Europeană confirmă parcursul economic bun al României, revizuind în sus creşterea economică pe 2014. În acest sens, Comisia Europeană a revizuit în sus creşterea ţării noastre de la 2,1% la 2,3% în 2014.

Putem spune că România are una dintre cele mai mari creşteri economice din UE - 3,5%, mult peste estimarea iniţială de 1,6%. Efectul concret al acestei creşteri s-a regăsit şi în viaţa românilor, acolo unde a crescut numărul de locuri de muncă cu 100.000. Totodată, producţia industrială a crescut cu 7% în 2013, faţă de 2012, a doua cea mai mare creştere din UE. Inflaţia - cea mai mică de după Revoluţie -, în ianuarie 2014, a fost de 1,06%.

Guvernul, din care şi Partidul Conservator face parte, a mărit de aproape patru ori gradul de absorbţie a fondurilor europene, acesta ajungând în prezent la 34%, inclusiv prin deblocarea tuturor programelor oprite din cauza corupţiei PDL. Nu este de mirare cum România a încasat în februarie 2014, într-o singură zi, peste 830 de milioane de euro din fonduri europene - mai mult decât în fiecare dintre primii 5 ani de exerciţiu financiar. În tot acest timp au fost reparate nedreptăţi sociale, au crescut pensiile, au fost indexate pensiile peste rata inflaţiei din ianuarie 2014 şi lista poate continua.

La capitolul bugetul educaţiei din România, aceasta a avut în 2013, comparativ cu anul 2012, cea mai mare rată de creştere din cadrul Uniunii Europene. În sectorul Sănătăţii, au fost redeschise spitale, a fost extins sistemul SMURD la nivel naţional, a fost reluată producţia de vaccin intern, s-a început deblocarea posturilor din sistem şi, începând cu 2014, au fost mărite veniturile medicilor rezidenţi. Prin actualul Guvern, a fost redus cu succes TVA la pâine şi totodată au fost sprijiniţi fermierii, cu plăţi importante, inclusiv subvenţiile blocate de PDL.

Domnul Ioan Moldovan:

"Partidul Conservator susţine demersul Ministerului Agriculturii în ceea ce priveşte sprijinul fermierilor"

Partidul Conservator susţine demersul Ministerului Agriculturii în ceea ce priveşte sprijinul fermierilor prin reintroducerea certificatelor de depozit la cereale pe baza cărora fermierii pot obţine credite. În acest sens, în şedinţa Guvernului din data de 26 februarie 2014 a fost aprobat Proiectul de Lege privind măsurile de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit pentru acestea. De ce este util acest certificat? Una dintre marile probleme ale producătorilor de cereale este spaţiul de depozitare. Acest certificat îi ajută pe fermieri să îşi ducă producţia într-un siloz, iar pe baza lui să îşi poată lua credit. Practic, agricultorii pot beneficia, pe baza certificatului, de un împrumut bancar garantat de stat, nemaifiind astfel nevoiţi să vândă cerealele imediat după recoltare, când preţurile sunt mai mici. Noul act normativ va îmbunătăţi legislaţia actuală, pentru că, aşa cum este în prezent, favorizează un număr redus de persoane, în special marii fermieri. Noua formă a legii favorizează toţi fermierii. E un proiect discutat cu fondurile de garantare şi cu băncile. În acest fel, fermierii pot face lucrările de toamnă cu creditele obţinute.

Potrivit Ministerului Agriculturii, din analiza acestor date se poate constata gradul redus de eficienţă a aplicării schemei de garantare a certificatelor de depozit, atât prin compararea cantităţii totale de seminţe de consum acoperită prin certificate de depozit, cu nivelul total al producţiei de cereale şi oleaginoase de circa 73 milioane tone obţinute pe perioada de aplicare a schemei, cât şi prin dirijarea indirectă a fondurilor publice puse la dispoziţia schemei, către beneficiari care aveau în fapt triplă calitate (depozitar-producător agricol - deţinător de certificate de depozit), nefiind astfel supuşi presiunii pieţei ca marea masă a fermierilor care nu deţin spaţii de depozitare şi nu au putut accesa niciodată schema datorită politicilor practicate de trader.

Printre măsurile Proiectului de Lege privind măsurile de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit pentru acestea regăsim:

1. Reglementarea strictă a procedurii de acordare a licenţei de depozit, pe baza unui audit extern independent, desfăşurat de entităţi mandatate în acest scop de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
2. Desemnarea unui Administrator, pe bază de criterii şi norme procedurale de selecţie, obiective şi nediscriminatorii, cu atribuţii şi obligaţii în organizarea şi gestionarea regimului de evidenţă a certificatelor de depozit pe baza Registrului special al certificatelor de depozit;

   Entităţile mandatate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împreună cu Administratorul, verifică periodic modul în care se respectă condiţiile/obligaţiile care au dus la acordarea licenţei de depozit şi regimul certificatelor de depozit şi monitorizează stocurile de seminţe de consum pentru care s-au emis certificate de depozit şi pe seama cărora s-au acordat credite.

3. Reglementarea caracterului certificatelor de depozit şi a modului de utilizare a acestora;
4. Extinderea gamei de riscuri asigurabile, în cazul poliţelor de asigurare încheiate cu ocazia emiterii certificatelor de depozit;
5. Reglementarea situaţiilor în caz de deteriorare, furt sau pierdere a registrelor şi/sau a certificatelor de depozit;
6. Reglementarea situaţiilor privind inexistenţa sau indisponibilitatea stocurilor înscrise în certificatele de depozit;
7. Stipularea expresă a termenelor şi modalităţilor de soluţionare a despăgubirilor solicitate pentru certificatele de depozit devenite indisponibile;
8. Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit pentru seminţe de consum, în ceea ce priveşte procedurile de acordare, suspendare, şi/sau anulare a licenţei de depozit şi de soluţionare a contestaţiilor la aceste decizii;
9. Constituirea schemei de garantare a finanţărilor acordate de instituţiile finanţatoare pe baza certificatelor de depozit, care se administrează de fonduri de garantare;
10. Instituirea Fondului de compensare a certificatelor de depozit, la dispoziţia deţinătorilor legali ai acestor certificate, ca persoană juridică de drept privat organizată în condiţiile legii, în baza actului constitutiv aprobat în prealabil de ministerul de resort, cu finanţare din surse proprii.

Domnul Ioan Munteanu:

"De ce trebuie să ne stresăm copiii?"

Cred că nu exagerez cu nimic atunci când afirm, la fel ca şi o mare parte dintre români, că şcolarii din ţara noastră sunt printre cei mai stresaţi din Europa. Spun asta gândindu-mă că există concursuri şcolare, testări, examinări, olimpiade începând de la cea mai fragedă vârstă până târziu, la terminarea studiilor. Am impresia că experţii educaţionali se întrec în a inventa şi a pune în practică cele mai surprinzătoare întreceri şcolare. Există, astfel, concursuri şcolare pentru clasa pregătitoare (cu recomandări bibliografice şi manuale special concepute), concursuri pentru învăţământul primar, teste şi olimpiade pentru clasele a II-a, a V-a şi a VI-a, teze, referate, participări obligatorii la forumuri, dezbateri, ateliere, ca să nu mai vorbim de numeroasele concursuri vocaţionale, artistice şi sportive.

La noi se caută din timp doamnele învăţătoare cu rezultate bune pentru copiii de clasa I, dar multe dintre acestea sunt cele care îi solicită mai tare pe elevi cu tot felul de teme suplimentare din caiete speciale. Cum altfel să-ţi faci o carte de vizită beton, valabilă şi pentru următoarea serie?

Să ne reamintim cum stau lucrurile în sistemul educaţional european. În Finlanda, ţara cu cel mai performant sistem educaţional din lume, testele se dau doar elevilor din clasele mari şi sunt concepute în aşa fel încât să nu-i ierarhizeze sau să-i descurajeze pe copii. Nu există liste cu notele primite la evaluările naţionale, nici cu admis/respins, aşa cum nu există nici elevi de nota 4 sau de 10. Nu există şcoli slabe sau şcoli pentru elite, toţi copiii au dreptul la o educaţie egală şi nu trebuie să rămână în afara şcolii din diverse motive.

Contrar aşteptărilor, finlandezii nu şi-au propus niciodată să fie printre primii în educaţie, prin urmare spiritul concurenţial nu se face resimţit în societatea lor. Absenţa confruntărilor pe care le presupune competiţia este benefică atât pentru progresul individual, cât şi pentru calitatea relaţiilor interumane. În şcolile finlandeze, copiii, părinţii şi profesorii nu se află într-o goană nebună după premii, titulaturi sau diplome de merit. Părinţii ştiu că la orice şcoală îşi dau copiii ei vor beneficia de aceeaşi calitate a educaţiei. Asta şi pentru faptul că profesorii sunt apreciaţi şi bine remuneraţi, bucurându-se de o foarte mare încredere din partea autorităţilor şi a familiilor elevilor.

În Finlanda învăţământul este descentralizat, nici măcar nu există inspectori şcolari. Miniştrii nu se schimbă mai devreme de 4 ani, ei sunt aleşi doar din rândul tehnocraţilor, fără amestecul factorului politic. Niciun ministru nu are voie să schimbe ceea ce a făcut predecesorul său, ci să completeze şi să continue activitatea de până la el. Altfel spus, la finlandezi nu se modifică Legea educaţiei după bunul-plac al fiecărui ministru, aşa cum se întâmplă prin alte locuri.

Urmând modelul finlandez, n-ar strica deloc ca reforma românească să aibă în vedere o aerisire a programelor şcolare, o selecţie strictă şi înţeleaptă a conţinuturilor de învăţare, o valorizare corectă a cadrelor didactice, dar mai ales o mai mare atenţie acordată elevilor, pentru care şcoala s-a făcut atât de grea!

Domnul Ioan Oltean:

"Între promisiuni şi demagogie"

De aproape 2 ani suntem conduşi de ceea ce se anunţase a fi cel mai cinstit guvern şi o uniune de succes pentru România, schimbarea într-o Românie puternică şi o Românie a soluţiilor. Am avut o Uniune Social-Liberală care a susţinut nenumărate proiecte, ce-i drept, doar pe hârtie, proiecte care vizau o creştere a nivelului de trai, scăderi de taxe şi impozite, crearea celebrului deja 1 milion de locuri de muncă. Am fost conduşi de un guvern USL care a tot realizat studii de impact, a tot negociat cu organisme internaţionale pentru diverse proiecte de amploare, proiecte care nu s-au finalizat decât eventual cu o eventuală condamnare sau cercetare a celor implicaţi.

Nu putem să nu ne amintim proiectele menţionate de politicienii USL la începutul guvernării, proiecte susţinute într-adevăr doar pe suport de hârtie, în programul de guvernare. Ce-i drept, probabil guvernanţii s-au gândit că le oferă astfel continuitate şi stabilitate, dar timpul le-a transformat în nerealizările "asigurate" de Guvernul USL. Astfel, aflăm din programul de guvernare al Uniunii că CAS-ul datorat de angajator s-a redus cu 5 puncte procentuale, că TVA-ul a revenit la nivelul de 19 %, că au fost reduse la jumătate nivelul taxelor parafiscale, că satul românesc s-a dezvoltat, că au fost înfiinţate centre de colectare, sortare şi depozitare a produselor agricole, că au fost alocaţi bani pentru înfiinţarea de microfabrici locale de procesare a legumelor şi fructelor, că au fost reduse cheltuielile cu birocraţia şi fiscalitatea, că a existat un boom de investiţii strategice, că s-a introdus un nou nivel administrativ, regiunea, că a fost combătut traseismul politic, că a fost modificată Constituţia, că au fost elaborate foarte multe alte proiecte de modernizare a României...pe hârtie, adică în Programul de guvernare al USL. Ce s-a realizat însă? Într-adevăr, trebuie să amintim introducerea a 34 de noi taxe şi impozite, creşterea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi, noua taxă pe construcţiile speciale - celebra taxă pe stâlp -, cele mai multe schimbări ale legislaţiei fiscale din ultimii 10 ani, 37 de modificări asupra Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, eşecul oricărui proiect de modernizare a României, proiecte celebre pentru elementele de neconstituţionalitate pe care le conţineau, eşecul în susţinerea IMM-urilor şi, implicit, lipsa locurilor de muncă şi creşterea şomajului, procentul acordat investiţiilor fiind cel mai mic din ultimii ani, de 5,1% din PIB, încercări de suspendare a statului de drept, mari privatizări eşuate, două rectificări bugetare negative, evaziune fiscală cât bugetele educaţiei şi sănătăţii la un loc, o revizuire a Constituţiei eşuate, un proiect de regionalizare neconstituţional, rapoarte MCV proaste, zeci de acte normative declarate neconstituţionale, documente oficiale criticate de către organismele internaţionale pentru lipsa de profesionalism cu care au fost întocmite, pentru lipsa unei viziuni clare, proceduri de infringement împotriva României, adică incapacitate guvernamentală.

Nu este doar o înşiruire de nerealizări ale Guvernului USL, ci, din păcate, este cruda realitate care ne-a fost oferită de către liderii USL zi de zi, o realitate sumbră pe care defuncta Uniune Social-Liberală a construit-o în dezacord cu interesul naţional, dar în acord cu interesele partinice şi de moment ale liderilor sau partidelor care au constituit USL.

Guvernul USL a lăsat în urmă doar proiecte pe hârtie, transformate de propria "guvernare" în nerealizări, eşec, minciună şi iresponsabilitate. Drama naţională poartă numele Uniunii Social-Liberale, eşecul propriei neputinţe a doi lideri incapabili de a-şi asuma responsabilitate politică.

Am trăit într-o Românie a USL condusă pentru a fi împărţite funcţii şi avantaje personale sau de grup, pentru a fi plătite datorii politice, condusă de oameni definiţi de apariţii media sau discursuri simpliste, de oameni politici pe care nu-i putem identifica prin prisma unui proiect politic de succes pentru aceasta ţară, ci prin prisma rudelor, intereselor şi proiectelor personale de succes întreprinse la guvernare. Am avut o alianţă care a avut drept ţel dărâmarea "regimului Basescu", cum le plăcea liderilor acestei formaţiuni să spună, şi nicidecum modernizarea României.

Avem un premier interesat de propriile jocuri de imagine şi dezinteresat de soarta cetăţenilor acestei ţări, de soarta companiilor şi a milioanelor de angajaţi. Suntem conduşi de premierul care trimite în Parlament un proiect de lege pe care nu-l susţine în calitate de deputat, avem un premier plagiator, care nu se sfieşte să demită un secretar de stat "plagiator". Am avut miniştri care au dat avize tehnice proiectelor în funcţie de votul Parlamentului, am avut miniştri care şi-au întrebat susţinătorii pe pagina de Facebook cum să voteze proiectele susţinute de Guvernul din care fac parte, am avut declaraţii halucinante de genul "senatorul Crin Antonescu este de acord cu deputatul Victor Ponta şi votează împotriva premierului USL Victor Ponta".

Din păcate, acestea nu sunt filmuleţe rupte din realităţile unui spital de psihiatrie, ci din realitatea pe care Guvernul USL ne-a oferit-o zi de zi, în care iresponsabilitatea, laşitatea şi amoralitatea s-au combinat perfect cu o degringoladă pe care o minte sănătoasă nu o poate percepe în acord cu demnităţile persoanelor care conduc destinele cetăţenilor acestei ţări.

Suntem conduşi de un premier care nu se sfieşte să teleguverneze printr-un atac concertat la adresa bunului-simţ şi a responsabilităţii, care-şi permite să arunce cu injurii şi neadevăruri, să critice şi să atace fără limite tot ceea ce Domnia Sa însăşi aprobă sau semnează pe ascuns. Avem un premier care critica un guvern care a trecut ţara prin criză pentru numărul de ordonanţe de urgenţă emise, fără să recunoască faptul că deţine şefia unui guvern campion al ordonanţelor de urgenţă, în moment de stabilitate economică şi având o susţinere uriaşă în Parlament. Suntem conduşi de un premier care a atacat neîncetat, în timpul când se afla în opoziţie, corupţia şi clientelismul din guvern, fără să "viseze" că va conduce guvernul inculpaţilor, incompatibililor, celor aflaţi în conflicte de interese şi chiar al condamnaţilor.

Demagogia, iresponsabilitatea şi infatuarea guvernanţilor au atins cote alarmante. Peste toate acestea, se aşterne lipsa de strategie, de viziune, lipsa proiectelor de modernizare a României, adică o prezenţă a politicienilor fără principii, care guvernează o ţară tot mai săracă. Din păcate, domnule premier, guvernul pe care vă străduiţi să-l formaţi nu poate fi decât un guvern definit de incompetenţă şi iresponsabilitate, aşa cum a fost şi cel pe care l-aţi condus până acum.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Uniunile de creaţie au nevoie de sedii reprezentative"

Nu mai este un secret pentru nimeni că, în urma unor procese şi retrocedări cu multe semne de întrebare, unele uniuni de creaţie - cum ar fi Uniunea Scriitorilor din România şi Uniunea Artiştilor Plastici - au rămas fără un sediu corespunzător.

Astfel, după pierderea sediului din strada Nicolae Iorga, Uniunea Artiştilor Plastici a fost mai întâi găzduită într-un biet apartament de bloc, iar acum îşi are sediul la margine de Bucureşti, în zona Poligrafiei, pe o stradă greu de găsit pe hartă. Uniunea Scriitorilor, după ce a pierdut sediul din Calea Victoriei (care fusese renovat, la începutul anilor ’70, pe cheltuiala Uniunii), este acum găzduită în fostele dependinţe ale Casei Monteoru, înghesuită în foste cămăruţe de servitori, la un loc cu mai multe redacţii ale revistelor literare. Nici una, nici cealaltă nu mai au săli reprezentative, în care să se poată reuni consiliile de conducere sau în care să se poată organiza evenimente de anvergură. Bibliotecile lor, cândva înfloritoare, sunt adăpostite ca vai de ele şi nu mai sunt nici pe departe ceea ce o bibliotecă trebuie să fie, iar fondurile pe care le-au investit, de-a lungul timpului, în renovarea şi întreţinerea sediilor pierdute nu au mai fost recuperate.

În acelaşi timp, RAAPPS deţine în patrimoniu mai multe zeci de imobile neutilizate. Acestea au intrat în patrimoniul statului prin naţionalizările şi confiscările din perioada 1945-1948, deci statul nu a investit nimic în construcţia lor. De asemenea, din împrejurarea că au fost scoase la vânzare deduc că pentru aceste vile nu mai există nici moştenitori sau litigii, ele fiind proprietatea incontestabilă a statului.

Vilele acestea au fost scoase la vânzare de mai multe ori, dar niciuna din licitaţii nu s-a finalizat, deoarece pentru majoritatea imobilelor nu s-au obţinut preţurile solicitate de RAAPPS. Prin urmare, regia a fost obligată să înceapă vânzarea lor la preţuri de piaţă, pe principiul "cine oferă (oricât de puţin) este şi servit".

Solicit Ministerului Culturii să înceapă demersurile administrative pentru ca, din patrimoniul imobil al RAAPPS, să le fie atribuite uniunilor de creaţie rămase fără sediu corespunzător clădiri reprezentative. Trebuie ca aceste uniuni să-şi poată desfăşura activitatea şi, în acelaşi timp, statul român şi cetăţenii săi au nevoie ca nivelul de reprezentativitate publică al culturii române să fie cât mai ridicat. Nu vorbim decât de 3-4 clădiri, în timp ce prejudiciile produse de declasarea culturii române sunt uriaşe.

De asemenea, solicit Primăriei Capitalei ca, după modelul altor primării din ţară, să preia, ulterior dării în folosinţă gratuită a respectivelor clădiri, întreţinerea acestora, scutindu-le şi de obligaţiile fiscale locale. Beneficiile pe care Capitala le poate avea, prin revigorarea activităţilor culturale ale uniunilor de creaţie, sunt mult mai mari decât aceste cheltuieli de întreţinere.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Cine poate pune capăt crizei politice din România?"

Într-o perioadă în care tensiunile regionale sunt aproape de explozie, într-o perioadă de instabilitate geopolitică care ameninţă siguranţa întregii regiuni pe termen mediu şi lung şi într-o perioadă în care ameninţările de factură economică sunt încă active, România are nevoie de două lucruri, stabilitate politică şi predictibilitate.

Suprapunerea unei crize politice interne peste climatul de instabilitate şi tensiune internaţional este un act de iresponsabilitate faţă de cetăţenii României care au nevoie de încredere într-o clasă politică tot mai subţire la capitolul încredere. Votul de astăzi din Parlament este un exerciţiu de responsabilitate pentru fiecare parlamentar. Se prezintă cel puţin două opţiuni: una pentru a arunca ţara într-o criză politică care cu greu se poate depăşi, iar a doua este de a da o certitudine pentru stabilitatea politică pe termen mediu şi lung.

Opţiunea politică nu este relevantă în acest moment, ceea ce contează se reduce simplu la răspunsul pe care vrem să-l dăm la întrebarea: ce fel de Românie vrem să avem? Vrem să avem o Românie puternică, guvernabilă, care poate face faţă la provocările externe care ne încearcă în aceste momente, sau vrem să avem o Românie dominată de incertitudinea unui vid de putere şi responsabilitate politică?

În opinia mea, România trebuie să fie guvernată stabil şi susţinută de un Guvern care să îşi asume responsabilitatea pentru viitorul nostru, al tuturor. De aceea cred că astăzi opţiunea corectă pe care cu toţii trebuie să o luăm este de a da României un Guvern capabil să acţioneze şi să reacţioneze eficient. Pe 8 martie se împlinesc 45 de zile în care România nu are un ministru validat la Ministerul de Interne. Astăzi se împlineşte o săptămână de când Guvernul României este în proporţie de 50% lipsit de decizie şi responsabilitate.

Paşii care au dus la acest moment sunt puerili, chiar de neînţeles pentru mulţi dintre noi. Guvernul României a ajuns în situaţia de a fi instabil şi de a aduce o instabilitate considerabilă întregii ţări, nu pentru principii de guvernare sau pentru împlinirea unui program asumat în faţa Parlamentului, ci pentru ambiţiile politice ale unor oameni, şi acest lucru este regretabil.

PP-DD este singurul partid care scoate România din criza politică în care s-a afundat în ultimele săptămâni. Votul meu şi al colegilor mei va fi pentru stabilitate şi consecvenţă. Susţinerea formulei guvernamentale nu echivalează cu o intrare a PP-DD la guvernare. PP-DD va susţine toate măsurile pe care Guvernul le propune şi au avantaje pentru populaţie, pentru români. PP-DD nu va susţine măsuri care servesc în vreun fel unui grup de interese sau măsuri care sunt în detrimentul României şi românilor.

Susţinerea noastră pentru stabilitate nu trebuie confundată cu asumarea responsabilităţii pentru toate direcţiile de acţiune ale viitorului Guvern. Susţinerea noastră reprezintă o opţiune logică şi pragmatică, singura opţiune care poate aduce României stabilitatea de care are acum nevoie. Măsurile pe care le-am propus de când am intrat în politică au vizat întotdeauna oprirea jafului naţional şi asigurarea bunăstării economice pentru fiecare român. Avem încredere că măsurile propuse de noi pot ajuta românii şi Guvernul să construiască în România un stat mai puternic şi mai curat, aşa cum am promis şi în campania electorală.

Gestul nostru de a susţine stabilitatea politică în România trebuie înţeles foarte bine. Nu am urmărit funcţii, ministere, deconcentrate, cum alte formaţiuni politice au făcut de-a lungul timpului. Ceea ce vrem însă este ca România să aibă un Guvern care să ţină ţara în siguranţă şi să-şi asume guvernarea într-un mod responsabil. Cum jumătate din Guvern a decis să-şi părăsească această responsabilitate, ne revine nouă, unui partid nou, misiunea de a asigura o conducere funcţională pentru ţară.

Votul meu va merge pentru noua formulă guvernamentală pe care o voi susţine astăzi, dar nu mă voi îndepărta niciodată de la principiile pe care le consider importante. Astfel, declar astăzi că atunci când o măsură sau o direcţie a noului Guvern se va plasa împotriva acestor principii, împotriva intereselor românilor, nu numai ale celor care au votat PP-DD, ci a tuturor românilor, nu voi ezita să sancţionez prin vot aceste măsuri.

Independenţa justiţiei şi statul de drept sunt numai două din aceste principii pe care nu le putem părăsi nici măcar în numele stabilităţii politice. Abandonarea intereselor României în favoarea intereselor personale nu va fi acceptată, va fi denunţată şi sancţionată rapid.

Voi urmări cu interes activitatea Guvernului, aşa cum am făcut-o şi până acum. Votul de astăzi este pentru stabilitate şi pentru predictibilitate, două componente indispensabile pentru România, mai ales în climatul regional din prezent.

Domnul Ion Călin:

După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internaţională a Femeii, dar procesul de emancipare a femeii nu a fost încheiat. Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale şi, în principal, pentru drept de vot.

Astfel, în 1908, 15.000 de femei au mărşăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţională a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferinţe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 ţări, s-a hotărât ca ziua femeii să fie sărbătorită în aceeaşi zi peste tot în lume.

În anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima data de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulţime de femei au mărşăluit pe celebra arteră Ringstrasse cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot şi pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcţii publice. Vienezele demonstrau, de asemenea, împotriva discriminării de gen la angajare.

Femeile din America au continuat însă să fie sărbătorite în ultima duminică din februarie. Aceeaşi zi a fost aleasă ca zi de sărbătoare, în 1913, şi de femeile din Rusia (după calendarul iulian). În 1917, la Sankt Petersburg au avut loc demonstraţii ce marcau Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie, care însă, după calendarul gregorian, pică pe 8 martie.

Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii a constituit-o proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976-1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii, iar în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie ca 8 Martie să fie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională.

Femeia de ieri s-a implicat şi a contribuit la rezolvarea problemelor sociale şi a luptat pentru recunoaşterea drepturilor ei juridice, femeia de azi, a secolului XXI, are libertatea deplină să înveţe ceva nou şi care o ajută în carieră, este femeia de succes şi femeia-mamă sau soţie.

De-a lungul timpului, urmaşele Evei au reuşit să dovedească că sunt capabile nu doar în treburile casei, creşterea copiilor şi educarea copiilor. În acest mod, femeile şi bărbaţii au ajuns să fie nu numai egali în faţa legii, ci sunt egali în activităţi, ceea ce contribuie la dezvoltarea societăţii.

În societatea românească femeia se impune cu greu în viaţa profesională, ba chiar uneori umilinţa femeii porneşte din familie prin agresare verbală sau chiar fizică. Din păcate agresiunea fizică este adoptată din ce în ce mai des în familiile din România, mai ales în zona rurală. Sărăcia, educaţia, mentalitatea o împiedică să se gândească foarte bine că nu are decât o singură viaţă şi că nimeni nu este stăpân pe viaţa ei decât Dumnezeu. Femeia are foarte multe îndatoriri obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească cu succes: fiică, femeie, prietenă, soţie, casnică, mamă şi angajată.

Eu aş spune că femeile ar trebui să se cunoască şi să înveţe să fie ele însele. Şi să înveţe cum să scape de imaginea pe care bărbaţii au aşezat-o asupra lor, de milenii. Probabil că femeile care ar face asta ar fi foarte buni conducători la locul lor de muncă, ar putea conduce această lume mai bine - cred că ar fi mai multă bucurie, pace, armonie.

Discriminarea femeii este încă o realitate. Nu în toate ţările, nu în toate domeniile, ci în majoritatea, femeile continuă să fie victime ale violenţelor domestice, ale tabuurilor religioase sau culturale şi ale discriminării la locul de muncă.

Există cazuri în care femeile au avut succes în afaceri, au avut şi au funcţii în stat, sunt femei raţionale, echilibrate, care au dovedit că se poate şi că mentalitatea începe să se schimbe. Tocmai de aceea astăzi întreaga lume îmbrăţişează ziua de 8 Martie ca fiind dedicată femeilor de orice vârstă, meserie sau culoare politică, femeia fiind celebrată pur şi simplu fiindcă merită. Punct. Şi pentru că, vorba poetului, această sărbătoare "trebuia să poarte un nume" i s-a spus simplu: Ziua de 8 Martie.

Domnul Ion Diniţă:

"Revenirea clasei a IX-a la liceu, o măsură pozitivă pentru învăţământul românesc"

Camera Deputaţilor a adoptat zilele trecute legea de aprobare a OUG nr.117/2013 privind modificarea Legii educaţiei naţionale, care prevede revenirea clasei a IX-a la liceu şi creşterea duratei învăţământului obligatoriu de la 10 la 11 ani. Este vorba de o modificare legislativă pe care atât eu personal, cât şi deputaţii Partidului Conservator am susţinut-o cu tărie, având în vedere impunerea unei situaţii de normalitate din perspectiva unei funcţionări eficiente a sistemului nostru de învăţământ.

Legea aprobată de Parlament consfinţeşte menţinerea duratei de patru ani pentru ciclul gimnazial şi pentru liceu, creşterea duratei învăţământului obligatoriu de la 10 la 11 ani, dar şi acordarea dreptului absolvenţilor învăţământului profesional să continue studiile liceale la forma de învăţământ cu frecvenţă. De asemenea, actul normativ prevede acordarea unui tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun şi elevilor din învăţământul profesional, fiind eliminată astfel discriminarea existentă până acum în lege. Totodată, deputaţii au votat, în cadrul aceleiaşi legi, majorarea de la trei la şase ani a dreptului cadrelor didactice netitulare calificate de a se titulariza în învăţământul preuniversitar pe baza rezultatelor obţinute la examenul de titularizare.

După cum am mai susţinut, revenirea la liceu a clasei a IX-a va avea efecte benefice imediate pentru învăţământul românesc, din mai multe puncte de vedere. Trimiterea clasei a IX-a la ciclul gimnazial ar fi bulversat din temelii buna funcţionare a acestuia, deoarece, adăugând-o la şcolile generale, majoritatea fiind în mediul rural, majoritatea elevilor ar fi avut automat rezultate mai slabe. Totodată, ar fi avut de suferit şi învăţământul liceal, deoarece elevii nu s-ar fi putut prezenta aici într-un cadru nesatisfăcător, nepregătiţi şi cu lacune iremediabile.

Consider că un sistem educaţional performant trebuie să respecte principiul proporţionalităţii între ciclurile de învăţământ, respectiv primar, gimnazial şi liceal. Un alt argument în favoarea acestei reveniri este acela potrivit căruia elevii care vor urma o şcoală profesională (vocaţională), vor fi într-un considerabil avantaj, deoarece atât ei, cât şi părinţii lor, material vorbind, câştigă un an de zile pentru pregătirea şi perfecţionarea viitoarei destinaţii profesionale. De asemenea, sunt mult uşurate cheltuielile părinţilor din acest punct de vedere, care, pe fondul actualei crize economice, nu vor mai da bani pe un an fără rost pentru viitorul copiilor lor. Dacă ar rămâne la ciclul gimnazial, evident că părinţii acestor elevi ar cheltui mult mai mulţi bani pentru a-şi întreţine copiii, atât în clasa a IX-a, cât şi apoi în cei patru ani de liceu.

Un alt motiv pentru care clasa a IX-a trebuie să rămână la licee este baza materială, mai exact starea acesteia. Este bine cunoscut faptul că în şcolile generale nu există laboratoarele performante existente în liceele de specialitate, spre exemplu cele de profil economic, industrial, mecanică, chimie, industrie uşoară etc., iar apariţia clasei a IX-a în ciclul gimnazial, fără o bază materială cât de cât acceptabilă, nu ar face nicio favoare elevilor.

În consecinţă, Guvernul şi Parlamentul actual continuă să facă dreptate românilor, prin punerea la punct a unor disfuncţionalităţi create de-a lungul anilor trecuţi şi prin instaurarea normalităţii, inclusiv în învăţământ. Scoaterea clasei a IX-a de la liceu era o măsură discriminatorie, nejustificată, ce ar fi putut zdruncina din temelii actuala structură a învăţământului românesc, sistem care şi-a dovedit utilitatea şi a funcţionat exemplar în ultimii mai mult de o sută de ani.

Domnul Ion Eparu:

"Majorarea salariilor profesorilor debutanţi"

Cândva una dintre cele mai prestigioase meserii, acum una dintre cele mai greu încercate, meseria de cadru didactic este din ce în ce mai puţin apreciată. Profesorii români beneficiază de un venit mediu de 1,3 ori peste salariul mediu pe economie, având astfel unul dintre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană. Salariul mediu orar al unui profesor român din învăţământul preuniversitar este de aproximativ 2 euro, fiind incomparabil cu un salariu mediu orar al unui profesor din străinătate, unde se ajunge până la 85 de euro. Astfel, un profesor străin câştigă în câteva ore salariul unui profesor român dintr-o lună întreagă. Nu e de mirare că meseria de cadru didactic nu se numără printre locurile de muncă vizate de tinerii absolvenţi şi că din ce în ce mai multe cadre didactice se văd nevoite să părăsească sistemul educaţional.

Deşi profesorii din alte ţări ale Uniunii Europene primesc bonusuri în funcţie de performanţa la clasă, de rezultatele elevilor, dascălii români primesc bonusuri salariale doar în funcţie de experienţa anilor în învăţământ şi de absolvirea unor cursuri de specialitate. Şi, în momentul în care nici măcar vechimea nu mai contează, situaţia devine frustrantă. Se ajunge astfel ca, mulţumită majorării salariilor profesorilor debutanţi, salariul unui dascăl cu vechime între 0 şi 6 ani să depăşească salariul unui dascăl cu vechime între 6 şi 10 ani, respectiv între 10 şi 14 ani.

Pentru un profesor care şi-a petrecut 14 ani din viaţă la catedră, situaţia e nedreaptă. Ce motivaţie are el să performeze în sistem dacă anii de muncă nu îi sunt răsplătiţi, fiind remunerat chiar mai puţin decât un dascăl abia ieşit de pe băncile şcolii? Uneori doar pasiunea pentru meseria de cadru didactic nu mai e suficientă.

Nu e mai puţin adevărat faptul că, atât profesorul cu vechime, cât şi cel debutant, depun în medie acelaşi efort la cursuri, dar, conform oricărui criteriu moral, experienţa ar trebui să facă diferenţa. Nu contest necesarul de profesori tineri în sistemul educaţional, însă motivarea financiară a acestora nu trebuie să se facă neglijând meritele dascălilor cu experienţă.

În condiţiile în care salariile cadrelor didactice sunt şi aşa destul de mici raportându-ne la volumul de muncă şi la impactul social pe care îl are educaţia, consider că mărirea trebuia aplicată tuturor angajaţilor din sistemul educaţional. Acordarea unei măriri salariale cu 10% doar pentru profesorii debutanţi nu a făcut decât să destabilizeze şi mai mult un sistem educaţional deja greu încercat.

Domnul Ion Melinte:

"CAS-ul sărăceşte populaţia fără venituri"

Stabilirea bazei de calcul pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate ( CAS - 5,5%) la un prag minim echivalent cu salariul de baza minim brut pe ţară (850 lei şi 900 lei începând cu data de 1 iulie 2014) generează situaţii absurde.

Situaţia este greu de explicat pentru că de cele mai multe ori valoarea debitului (CAS datorat) este uneori de o sută de ori mai mare decât venitul realizat pentru care se plăteşte CAS.

Contribuabilii care se găsesc în astfel de situaţii sunt de regulă persoane aflate la pensie (ieşiţi la pensie înainte de termen), persoane fără venituri ( şomeri ieşiţi din plată), iar într-o situaţie mult mai dificilă sunt persoanele în vârstă din mediul rural fără niciun venit (ex. CAP, IAS) sau cu pensie socială minimă (100 lei-300 lei)

Pentru a înţelege absurdul situaţiei prezint câteva exemple:

Exemplul 1 - Situaţia 1- Mediul rural:

Persoana în vârstă de peste 65 ani (lucrător CAP), fără niciun venit (fără pensie), singurul venit identificabil fiscal este arenda. Această persoană obţine un venit realizat din cedarea folosinţei bunurilor (contract de arendare) de pe o suprafaţă de 1 ha. În baza contractului de arendare se stabileşte o redevenţă de 600 kg grâu la ha.

Arendaşul are obligaţia conform Ordonanţei Guvernului nr.88/2013 să reţină la sursă impozitul pe venit (16%) şi CAS-ul (5,5%) ca rezultat al contractului de arendă, şi să-l vireze către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în numele arendatorului (proprietarul de teren), persoana de 65 ani.

Baza de calcul pentru stabilirea impozitului pe venit şi a CAS-ului pentru arendaşi la suprafaţa de 1 ha şi a redevenţei de 600 kg de grâu este următoarea:

Stabilirea preţului la grâu se face printr-o hotărâre a consiliului judeţean ce aprobă preţurile medii la principalele produse agricole la începutul fiecărui an. În anul 2013, în judeţul Bacău, preţul kg grâu a fost stabilit la 0,65 lei.

• 600 x 0,65= 390 - venit brut
• 390 x 16% = 62,4 valoare impozit profit
• 390 x 5,5% = 21,4 valoare CAS
• 390 x 21,5% = 83,85 lei
• 83,85 lei este suma reţinută la sursă de către arendaşi şi virată la ANAF în numele arendatorului pentru venitul obţinut din arendarea terenului de 1 ha.

Conform Ordonanţei Guvernului nr. 88/2013, contribuabilii care obţin venituri din arendare în regim de reţinere la sursă a impozitului datorează contribuţie individuală de sănătate de 5,5% în cursul anului. Baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate (art.296) datorată asupra acestei categorii de venituri nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară şi nu poate depăşi de 5 ori câştigul salarial mediu brut, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia. Pentru 2014, salariul minim brut este de 850 lei/lună până în 30 iunie 2014 şi 900 lei/lună din 1 iulie 2014. Câştigul mediu brut este de aproximativ 2.298 lei/lună.

După cum rezultă din Ordonanţa Guvernului nr. 88/2013 baza de calcul anuală pentru stabilirea CAS-ului datorat este cuprinsă între minimum (850x12=10200) 10200 lei şi maximum (5 x câştig mediu brut/lună 2.298 lei = 11.490 lei/11.490x12=137.880) 137.880 lei.

Cât datorează pensionarul CAS la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; baza calcul:

Salariul minim brut 850 lei/lună.

Baza anuală de impozitare este (850x12)=10200 lei din care se scade venitul brut din arendă, respectiv 390 lei, pentru care arendatorul a stopat la sursă 16% şi CAS-ul 5,5%.

• 10200-390=9810 lei
• 9810x5,5%=539,55 lei

După cum se vede din dinamica acestui exemplu valoarea venitului obţinut din cedarea folosinţei bunurilor (390 lei) este mai mică decât valoarea CAS-ului datorat, respectiv 539,5 lei. Rezultă o diferenţă de 149,5 lei.

Situaţia 2:

Contract arendă pe o suprafaţa de 0,10 ha (10 ari), arendă 600 kg ha

• 60 x 0,65 = 39 lei - venit brut
• 39x16%=6,24 lei - valoare impozit profit
• 39x5,5%=2,14 lei - valoare CAS
• 39x21,5%=8,38 lei - reţinut la sursă, virat de către arendaş în numele arendatorului la ANAF

Baza de calcul CAS datorat de arendator către CAS

• 10200-39 lei=10161 lei
• 10161 x5,5%=558,85 lei

După cum se vede din acest caz, venitul obţinut din arendă este de 39 lei, iar CAS-ul datorat este de 558,85 lei. Astfel debitul este de 14 ori mai mare decât venitul.

În cazul persoanelor care au contract de arendă, când vor primi decizie de impunere şi vor constata că valoarea CAS-ului de plată este mai mare decât valoarea arendei, vor solicita încetarea relaţiilor contractuale cu societăţile agricole, astfel statul, în anul fiscal următor, nu va mai putea colecta impozitul pe profit şi CAS-ul pe valoarea arenzii. Practic această taxă (CAS) pe un venit nerealizat pune în pericol în mod direct/indirect şi alte activităţi economice; această lege diminuează baza de impozitare forţând agenţii economici şi partenerii săi (în acest caz - proprietarii de terenuri) să intre în economia gri sau neagră, evitând această dublă impozitare.

Statul intervine într-o relaţie economică şi printr-o suprataxare îl constrânge pe partenerul de afaceri (proprietarul de teren) al societăţii agricole să rezilieze un contract care are în spate un plan de afaceri, credite şi investiţii pe termen mediu şi lung (de cele mai multe ori este pe termen mediu şi lung - 5-10 ani).

Cred că Ministerul Finanţelor Publice va elimina, până nu este prea târziu, situaţia prezentată în această declaraţie politică.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia de astăzi aş vrea să vă vorbesc despre nevoia de stabilitate a României în contextul actual şi rolul noului Guvern în menţinerea acesteia.

Cred că votul pe care îl vom da astăzi noului Guvern condus de Victor Ponta este momentul în care punem capăt tensiunilor politice din ultima perioadă şi lăsăm România să-şi continue bunul parcurs economic din 2013. Uniunea Social-Liberală a reuşit să obţină la guvernare rezultate remarcabile, care au adus ţării noastre o îmbunătăţire considerabilă a indicatorilor macroeconomici. De asemenea, aceste rezultate pozitive au făcut posibilă adoptarea măsurilor reparatorii de care cetăţenii români aveau nevoie după o lungă perioadă în care ţara a fost condusă de Traian Băsescu şi, ocazional, de Emil Boc şi PDL.

Vreau să le mulţumesc colegilor mei liberali pentru contribuţia pe care au avut-o la succesul USL. Menţionez că dezaprob decizia acestora de a părăsi alianţa la îndemnul preşedintelui Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Nu cred că a fost onest faţă de alegători acest lucru. Am fost aleşi pentru a reprezenta cetăţenii prin toate deciziile noastre, nu doar atunci când se întâmplă ca interesele politice şi cele ale românilor să coincidă.

Guvernul pe care îl propun astăzi colegii mei de la Partidul Social Democrat, Uniunea Naţională pentru Progresul României, Partidul Conservator şi Uniunea Democrată Maghiară din România este continuatorul programului asumat de USL şi pus în aplicare din 2012 până recent. De asemenea, măsurile pe care noul cabinet intenţionează să le pună în aplicare sunt în concordanţă cu programul de guvernare al USL.

Mă refer aici la setul de măsuri care sunt puse în aplicare anul acesta sau care intră în planurile noului Guvern pentru 2014 şi 2015. Ele ţintesc continuarea creşterii economice şi creşterea bunăstării cetăţenilor noştri. Având în vedere beneficiile pe care le aduc iniţiative care urmează să fie puse în aplicare de noul cabinet, nu pot decât să mă declar surprins de declaraţiile unora dintre reprezentanţii PNL care arătau că ar putea să nu voteze în favoarea noului Executiv. Acest tip de comportament este contradictoriu, nejustificat şi afectează negativ percepţia pe care o au cetăţenii români asupra Parlamentului.

Din acelaşi registru fac parte şi declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, care a arătat în câteva rânduri că va respinge formarea noului Guvern, fie el însuşi, fie prin reprezentanţi. Intenţia lui Traian Băsescu este nefundamentată din punct de vedere juridic, fapt dovedit şi de intervenţia fostului Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu, care a arătat că opiniile preşedintelui cu privirea la contestarea la Curtea Constituţională a noului Guvern sunt eronate. Nu mai vorbesc de nejustificarea unor astfel de intenţii din punct de vedere moral.

Ca întotdeauna, preşedintele se dovedeşte a fi un factor de instabilitate pentru societatea românească. România are nevoie de noul Executiv, nu de declaraţii belicoase la televizor, care nu fac altceva decât să sperie investitorii şi să provoace nelinişte în rândul populaţiei în contextul regional agitat. Se dovedeşte încă o dată că el nu poate să ţină cont de agenda reală a nevoilor românilor şi de interesele acestora. Este evident că toate deciziile sale din această perioadă fac parte din strategia sa de a încerca să rămână în politică şi după terminarea mandatului. Devine totuşi din ce în ce mai improbabil să obţină acest lucru cu un comportament îndreptat vădit împotriva cetăţenilor acestei ţări.

Totuşi, nu pot să nu remarc faptul că, deşi la nivel declarativ unii dintre reprezentanţii PNL se despart de intenţiile preşedintelui, în cele din urmă conduita lor ar putea să coincidă. Traian Băsescu sau apropiaţii săi ar urma să conteste la Curtea Constituţională formarea noului cabinet de miniştri. Preşedintele PNL nu este de acord cu acest lucru, dar nici el nu ar vota în favoarea constituirii unui Guvern care este continuatorul programului unei alianţe politice din care a făcut parte până de curând. În cele din urmă, ambii vor să împiedice formarea unui Guvern de care România are nevoie pentru stabilitatea sa socială şi economică.

Putem, deci, să vedem care sunt forţele politice care ţin cont de agenda reală de nevoi ale românilor şi care sunt cele care urmăresc o agendă proprie, dictată de interese politice de moment şi care ignoră voit să ţină cont de voturile pe care le-au primit. Le avem pe de-o parte pe cele care susţin necesitatea formării noului cabinet şi începerea cât mai grabnică a activităţii acestuia, iar pe de altă parte pe cele care se opun acestor intenţii, cel puţin la nivel declarativ, şi care, tot la nivel declarativ, arată că nu au o relaţie de colaborare.

Evenimentele recente din plan extern, şi mă refer aici la cele din Ucraina, impun României să fie o ţară stabilă şi de încredere pentru partenerii noştri din Uniunea Europeană şi NATO. Totodată, nevoile de continuare a dezvoltării economice a ţării noastre fac obligatorie menţinerea aplicării programului alianţei politice care a preluat guvernarea în 2012, fapt asumat de PSD, UNPR, PC şi UDMR. Adresez un apel colegilor mei din Parlament să ţină cont de interesele reale ale românilor atunci când votează pentru acest nou Guvern. Cred, totuşi, în capacitatea colegilor mei liberali de a lua, în cele din urmă, deciziile cele mai potrivite pentru binele populaţiei.

România are în acest moment perspective economice foarte bune. Le-am obţinut cu multă muncă şi cred trebuie să respectăm acest lucru şi să depunem toate eforturile necesare pentru a păstra şi îmbunătăţi aceste perspective.

Totodată, în calitate de membru al generaţiei tinere din politică, doresc să-mi exprim susţinerea pentru membrii noului cabinet şi să-i felicit pe cei mai tineri dintre aceştia. Au o şansă extraordinară să demonstreze că generaţia noastră îşi poate aduce un aport însemnat la viitorul României şi că ne putem baza pe tineri în guvernarea ţării.

Am încredere în capacitatea noului Guvern condus de Victor Ponta, preşedintele PSD, de a continua să obţină rezultate foarte bune prin aplicarea programului de guvernare cu care am obţinut voturile şi încrederea cetăţenilor în 2012 şi îmi exprim susţinerea pentru eforturile Executivului de a construi o Românie prosperă, partener de încredere în cadrul Uniunii Europene şi un actor regional important.

Domnul Iuliu Nosa:

"Băsescu face din nou declaraţii iresponsabile"

Preşedintele Traian Băsescu a ieşit la sfârşitul acestei săptămâni cu declaraţii iresponsabile susţinând că dacă ar respecta democraţia, premierul Victor Ponta, "un prim-ministru corupt", ar trebui să vină din nou la Cotroceni pentru a cere un nou mandat de şef al Executivului. Băsescu a subliniat însă că nu l-ar numi din nou premier pe Victor Ponta. Astfel, preşedintele-jucător vine şi interpretează din nou cum vrea el Constituţia României, proferează ameninţări la adresa viitorului Guvern, provocând instabilitate politică şi transmiţând semnale negative în cancelariile europene.

Declaraţiile lui Traian Băsescu sunt politicianiste şi nu au o baza constituţională, atât timp cât noul Guvern îşi va continua programul de guvernare. Prin ieşirile sale publice, Băsescu nu face decât să arate cât este de iresponsabil. De altfel, toate declaraţiile lui din ultima perioadă nu au făcut decât să arate că acţionează doar în sensul sprijinirii partidului său de foşti consilieri prezidenţiali, partid care speră să îl menţină în fruntea scenei politice după ce îşi va încheia mandatul de preşedinte al României.

Ce trebuie să accentuez este faptul că, în actuala situaţie, numirea noului Guvern este doar în sarcina Parlamentului, Băsescu neavând niciun rol în actuala procedură. Mandatul lui Victor Ponta continuă, se schimbă doar numele câtorva miniştri, deci domnul preşedinte jucător să stea liniştit, pentru că nu va fi pus în situaţia de a accepta sau nu un nou premier din partea majorităţii parlamentare. Nu îi mai dăm de lucru în acest sens, pentru că sunt convins că ne putem rezolva problemele şi fără "ajutorul" lui.

Tot ce sper este să îşi calculeze foarte bine acţiunile pentru a nu arunca ţara asta într-o criză politică şi economică de care în acest moment românii nu au nevoie.

Doamna Manuela Mitrea:

"Exploatarea copiilor prin muncă, un fenomen ce trebuie stopat!"

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa oricărui om, perioadă de care orice copil trebuie să se bucure. Din păcate, tot mai mulţi copii au parte de un sfârşit brusc al copilăriei, fiind obligaţi să muncească de la vârste foarte fragede şi să presteze activităţi destinate în mod normal adulţilor, activităţi ce le pot îngreuna sau chiar opri dezvoltarea.

Deşi în România copilul ar trebui să fie apărat şi protejat conform legislaţiei bine puse la punct în acest domeniu, datele furnizate de Ministerul Muncii ne arată că lucrurile nu stau deloc aşa. Numai dacă luăm în considerare faptul că în anul 2013 numărul copiilor exploataţi prin muncă a crescut faţă de anul 2012, putem trage singuri concluzia că situaţia este destul de îngrijorătoare. Aşadar, în primele nouă luni ale anului 2013 au fost 207 cazuri de copii exploataţi prin muncă, faţă de anul 2012, când în 11 luni s-au înregistrat 205 cazuri.

Aceleaşi date arată că în mediul rural fenomenul exploatării copilului prin muncă este mai des întâlnit decât în mediul urban şi, potrivit Ministerului Muncii, "în primele şase luni ale anului 2013, 52 de copii din mediul urban şi 63 din mediu rural au fost exploataţi prin muncă". Cei mai mulţi dintre copiii obligaţi să muncească sunt băieţi - 78 la număr, restul de 37 fiind fete. Cât despre vârsta de la care încep să muncească, cei mai mulţi au vârste cuprinse între 10 şi 13 ani.

Din nefericire, un copil exploatat prin muncă va suferi toată viaţa, consecinţele acestui fapt fiind îmbătrânirea prematură, îmbolnăvirea şi abandonul şcolar. La nivelul anului 2012, peste 170.000 de copii de vârsta învăţământului obligatoriu nu mergeau la şcoală, mulţi dintre aceştia având şi perspectiva de a nu se mai întoarce niciodată la şcoală.

Mulţi ne întrebăm de ce îşi pun românii copiii la muncă. Motivele pot fi multe: din cauza situaţiei financiare dificile, a nivelului scăzut de educaţie al părinţilor şi tutorilor sau din cauza dezorganizării familiale. Toate aceste situaţii nu justifică însă, în niciun fel, furtul copilăriei copiilor lor.

Fenomenul exploatării copiilor prin muncă trebuie stopat urgent. Copiii românilor trebuie să îşi trăiască copilăria ca orice alt copil din lume, iar noi trebuie să ne asigurăm că acest lucru se întâmplă.

Doamna Viorica Marcu:

"Considerente cu privire la evenimentele petrecute în Ucraina"

Nu putem rămâne indiferenţi, politicieni sau oameni de rând, la evenimentele şi evoluţiile politice şi militare din Ucraina.

Am urmărit cu sufletul la gură demonstraţiile maraton şi luptele de stradă de la Kiev în urma cărora au fost ucişi oameni nevinovaţi, luptători pentru libertatea şi europenizarea Ucrainei.

Mi-am amintit de zilele fierbinţi din decembrie 1989 din România, dar în cazul Ucrainei, prin fuga lui Ianukovici la Moscova, se scrie un alt scenariu.

Ianukovici s-a întors împotriva propriului popor, are sprijinul unei mari puteri - Federaţia Rusă - care îşi doreşte scindarea Europei pe principiul Divide et impera sau, în limba română, "Dezbină şi stăpâneşte".

Evenimentele din Ucraina sunt foarte grave, au loc în apropierea noastră, suntem ţară vecină cu Ucraina, suntem ţara situată la frontiera răsăriteană a Uniunii Europene şi NATO şi nu trebuie să uităm că în Ucraina trăiesc peste 250.000 de români băştinaşi, care aşteaptă de la noi măcar să fim ataşaţi cauzei poporului ucrainean - libertatea.

Din aceste considerente şi pentru altele nescrise, subscriu iniţiativei preşedintelui PNL, Crin Antonescu, ca Parlamentul României să adopte o declaraţie prin care România susţine fără rezerve integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei.

Doamna Maria Dragomir:

"Dar la poporul român se mai gândeşte cineva?!"

Politicienii români nu sunt interesaţi de problemele oamenilor, ci doar de interesele lor personale.

Am asistat, în ultima vreme, la tot şirul de acţiuni pro şi contra din zona politică, iar când mă refer la starea de tensiune nu mă refer numai la cele întâmplate în Uniunea Social-Liberală ori la celelalte alianţe care s-au vehiculat în ultima vreme.

În zona politică, de mulţi ani, există o stare de tensiune, după părerea mea creată în mod artificial, fără nicio legătură cu realităţile româneşti, chiar cu problemele de care ar trebui să se preocupe, cu prioritate, politicienii români. De ani de zile asistăm la diferite tipuri de războaie: fie între preşedinte şi primul-ministru (ani mulţi, la rând, a existat această tensiune), fie între preşedinte şi Parlament, ajungându-se la ameninţări cu suspendări, chiar suspendare şi referendumuri... fie între partidele politice, unele dintre ele acuzându-le pe celelalte de rele intenţii... fie între politicieni... Asta petrecându-se chiar zilnic, în primul rând la televiziuni, pentru că acolo se face politica în România de mulţi ani, ca să nu mă refer chiar la Revoluţia televizată care a reprezentat primul semnal al implicării televiziunii în politică, iar asta nu doar în România...

De ani de zile asistăm la acuzaţii dintre cele mai grave, aduse de unii altora, de reprezentanţii unor partide, ba chiar de partidele politice în ansamblu... De ani de zile trăim sub spectrul ameninţărilor care devin din ce în ce mai vocale în perioada în care se apropie diferite decizii economice, unele având un substrat despre care foarte puţină lume cunoaşte amănunte...

De ani de zile ceea ce înseamnă politică înseamnă stare de tensiune, lupte - în primul rând verbale pentru că, slavă Domnului, încă nu s-a ajuns, precum în alte ţări, la violenţă, chiar la lupta fizică!... De ani de zile politica este considerată apanajul unor grupuri de interese, al unor oameni care se ceartă, care se acuză reciproc, se ameninţă, totul degenerând într-o aşa-zisă luptă politică, fără nici un fel de finalitate.

Iar în timpul acesta, în aceeaşi Românie, ce se întâmplă cu oamenii simpli, cu poporul român? Păi, situaţia devine dramatică, economia naţională s-a prăbuşit, în aceşti peste 20 de ani s-au închis, au dispărut aproape 2500 de fabrici, uzine, întreprinderi care asigurau milioane de locuri de muncă. În tot acest timp, jumătate din populaţia activă a României a dispărut, aflându-se în situaţia incredibilă şi inadmisibilă în care 4.000.000 de angajaţi activi (dintre care 1.000.00 sunt angajaţi la stat) trebuie să asigure pensiile a peste 5.000.000 de oameni!... Ca să nu mai vorbim că partea cea mai activă a populaţiei lucrează de ani de zile în alte ţări, văduvind România de prezenţa celor care ar fi fost atât de importanţi, inclusiv din punct de vedere financiar...

De ani de zile oamenii din România s-au împărţit în categorii din ce în ce mai sărace, iar aici se găsesc milioane de persoane care se află la limita sărăciei şi care supravieţuiesc, zi de zi, de la o pensie la alta, de la un ajutor de şomaj la altul, fără nici o speranţă într-un viitor mai bun şi, mai ales, cu tot mai puţină energie vitală...

Toţi aceşti oameni privesc înmărmuriţi la tot ceea ce se întâmplă la televizor (în primul rând) şi nu pot să înţeleagă ceea ce, efectiv, se întâmplă. Desigur, toţi aceşti oameni au parte aproape o dată la patru ani (depinde când se organizează alegerile) de prezenţa celor care se numesc politicieni şi care vin (cu tot mai multă umilinţă) să cerşească voturi, să îi îmbuneze pe alegători, să-i convingă, promiţându-le luna de pe cer, soarele, chiar şi stelele din universul nevăzut! Sunt aceiaşi care, după aceea, când se văd bine aşezaţi în fotoliile confortabile, uită de promisiuni, nu mai ţin cont de problemele oamenilor şi devin vedete de interes naţional pentru... scandaluri, stări de tensiune şi... atât!

Consider că este imperios necesară o schimbare de atitudine, în totalitate, a politicienilor români! Politicienii trebuie să fie preocupaţi în primul rând de interesul oamenilor, de problemele cetăţenilor, şi nu de ceea ce a fost, până acum, din păcate - interesul personal! Politicienii trebuie să înţeleagă faptul că poporul nu mai poate suporta tot acest circ permanent de care toată lumea s-a săturat! Este nevoie de o schimbare radicală a comportamentului tuturor politicienilor pentru că, altfel, stimaţi oameni buni şi dragi colegi, pot apărea grave derapaje de la direcţia democratică, iar atunci pot ajunge în fotoliile puterii oameni care vor câştiga încrederea populaţiei bazându-se pe acţiunile iresponsabile ale multora dintre cei care s-au numit şi se numesc politicieni în România!...

Este un îndemn, dar şi o invitaţie la responsabilitate- gândiţi-vă, în primul rând, la poporul român!...

Domnul Marian Neacşu:

"PSD nu îşi dezamăgeşte electoratul. PSD va continua Programul politic promis de USL în campania electorală"

Criza politică din USL creată artificial de preşedintele PNL Crin Antonescu a dus la ruperea uniunii. Cauzele acesteia nu au fost doctrinare - PSD partid de stânga, PNL partid de dreapta, nu au fost nici divergenţe cu privire la proiecte politice sau măsuri economice, nu a fost nici cota unică... A fost bătălia pentru funcţii a preşedintelui Crin Antonescu.

Spre dezamăgirea electoratului care a votat USL, această criză artificială a fost provocată de Crin Antonescu pentru a schimba regulile jocului şi rolul fiecărui partid, prin funcţiile pe care le deţine în interiorul Guvernului. Atitudinea lui Crin Antonescu şi aşa-zisa negociere purtată de el l-au făcut să se asemene izbitor de mult cu "preşedintele jucător".

Dacă la pretenţiile preşedintelui PNL adăugăm cele două întâlniri private ale lui Crin Antonescu cu "preşedintele ilegitim" cum îl numea chiar el, vedem clar agenda ascunsă a acestuia - nu vrea să îşi asume guvernarea.

PSD rămâne consecvent promisiunilor făcute în campania electorală şi va face toate demersurile necesare pentru continuarea şi implementarea Programului USL.

Noi, liderii şi membrii Partidului Social Democrat, împreună cu partenerii noştri din Partidul Conservator şi UNPR vom asigura stabilitatea politică, economică şi socială de care România are nevoie, pentru ca cetăţenii români să-şi desfăşoare activitatea aşa cum îşi doresc.

PSD va susţine Cabinetul Premierului Victor Ponta în formula pe care domnia sa o va prezenta în această săptămână în Parlament.

Dorim să arătăm atât electoratului PSD, cât şi tuturor cetăţenilor români care au votat USL că pot să aibă încredere în noi. România şi cetăţenii ei merită respectul nostru şi vom munci pentru ca ei să aibă o viaţă mai bună, aşa cum am promis.

Domnul Marian Neacşu:

Asigurarea stabilităţii guvernamentale este singura atitudine responsabilă pentru România, în contextul crizei de la graniţele ţării care a antrenat şi a alarmat Uniunea Europeană şi NATO, structuri din care şi noi facem parte. La fel de importantă este stabilitatea politică a României pentru economia internă, prin semnalul ce se transmite partenerilor noştri internaţionali şi mediului de afaceri autohton care are nevoie de predictibilitate fiscală şi încredere că instituţiile statului vin în sprijinul lui, prin măsuri legislative şi administrative coerente.

Guvernul Ponta a fost învestit într-un moment crucial al istoriei postdecembriste, după căderea prin moţiune de cenzură a guvernării Ungureanu (al doilea guvern demis de Parlamentul României după 1989, primul, Guvernul Boc, fiind de aceeaşi coloratură politică). Fac un apel la memorie şi vă invit să vă amintiţi condiţiile în care Victor Ponta a fost învestit în mai 2012: criza economică ajunsese la apogeu, sute de mii de firme îşi închiseseră porţile din cauza măsurilor fiscale luate de PDL, milioane de români se aflau în pragul sărăciei ca urmare a tăierilor salariale şi de pensii operate de tandemul Boc-Băsescu. Acesta era tabloul general al României: o ţară sărăcită şi un popor care îşi pierduse total încrederea în cei aflaţi în vârful piramidei puterii executive.

În cei aproape doi ani de guvernare, Victor Ponta a dovedit responsabilitate şi stabilitate în realizarea obiectivele asumate la început de mandat. Fără a putea fi acuzat de discursuri politicianiste, voi puncta activitatea Guvernelor Ponta 1 şi 2 cu date concrete ce reflectă, fără urmă de îndoială, activitatea Executivului, sprijinită permanent de Grupul PSD din Parlamentul României.

Vă amintesc că Guvernul Boc a lăsat România în situaţia în care rata absorbţiei fondurilor europene se situa la 6,3%, la coada Europei. În primul rând, Guvernul Ponta a reuşit să obţină relansarea finanţării europene, multe programe sectoriale fiind blocate în momentul în care a fost instalat noul executiv în 2012. Prin muncă susţinută şi o viziune acordată la politicile Uniunii Europene, din 8 octombrie 2013 România a depăşit această problemă gravă. Totodată, rata absorbţiei fondurilor europene a ajuns la 33,47% în 2013.

Stimaţi colegi, e vorba de o creştere majoră, cu importante efecte asupra economiei naţionale. De altfel, cifrele confirmă şi acest aspect, pentru că tot în 2013, România a avut o creştere economică de 3,5%, înregistrând cele mai bune rezultate la acest capitol în Uniunea Europeană, pe semestrul trei al anului trecut. Am reuşit să depăşim cu mult estimările partenerilor noştri internaţionali, iar România a câştigat un vot de încredere pe plan internaţional. Continuarea proiectelor asumate de Victor Ponta prin programul de guvernare anunţat în 2012 este vitală pentru stabilitatea economică, socială şi României, precum şi pentru imaginea externă pe care ţara noastră a consolidat-o în ultimii doi ani: aceea de partener credibil şi responsabil al Uniunii Europene şi al NATO. Am convingerea că Guvernul Ponta 3 va îndeplini principalul obiectiv, promis în urmă cu doi ani, acela de a crea o Românie puternică!

Domnul Mihai Weber:

"Noul Guvern va continua să funcţioneze normal sub Programul de guvernare USL"

În urmă cu 3 ani, mai exact pe 5 februarie 2011, a fost înfiinţată Uniunea Social-Liberală ce avea ca obiectiv principal destructurarea regimului Băsescu şi reconstrucţia României.

PNL a renunţat cu o uşurinţă de nedescris la lupta pentru dreptate, plecând de lângă PSD, UNPR şi PC tocmai acum, când ţara este în plină relansare economică, fără să-i pese de nevoile românilor care au votat USL-ul şi care au crezut în puterile lui.

În pofida faptului că alianţa Uniunii Social-Liberale a fost ruptă, PSD, împreună cu PC şi UNPR vor continua să lupte pentru siguranţa şi bunăstarea cetăţenilor, pentru stabilitatea economică a ţării, mai concret spus, nu va trata cu indiferenţă opiniile şi nevoile celor 7,4 milioane de români care, la referendumul din vara anului 2012, au votat pentru demiterea preşedintelui.

Îmi pare rău că partenerii de guvernare au decis să părăsească această alianţă, rezultatele USL-ului fiind incontestabile: una dintre cele mai mari creşteri economice din UE, 100.000 de locuri de muncă, producţie industrială crescută cu 7 procente în 2013 şi cea mai mică rată de inflaţie de după Revoluţie.

Aceste rezultate au fost aduse de către USL românilor şi sunt confirmate şi de Comisia Europeană, care a revizuit în sus prognoza de creştere economică a României pentru 2014. Aceasta este guvernarea părăsită de PNL în scopuri necunoscute de noi, dar bine cunoscute doar de preşedintele său.

Am certitudinea că PSD, împreună cu Victor Ponta nu vor permite unor personaje politice să distrugă tot ce Guvernul a reuşit să facă prin luptă şi responsabilitate în toţi aceşti ultimi ani.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Învăţământul românesc, între politic şi performanţă"

Prin declaraţia de astăzi doresc să vă atrag atenţia asupra subiectului delicat al învăţământului românesc. Vă reamintesc că ieri, 3 martie 2014, elevii de clasa a XI-a şi a XII-a au susţinut simularea probei scrise de bacalaureat la Limba şi literatura română. În ciuda agitaţiei şi incertitudinilor de pe scena politică, consider că acest subiect trebuie să fie unul de interes naţional. Contrar falsei impresii a performanţei ridicate a sistemului de educaţie românesc, cifrele ne arată realitatea: anul trecut doar 56,4% dintre absolvenţii de clasa a XII-a au promovat bacalaureatul, după ce în 2012 promovabilitatea la nivel naţional a fost de 44,26%. În acest context, suntem datori să ne concentrăm eforturile spre domenii de importanţă vitală pentru viitorul şi bunăstarea României, şi nu spre certuri politice trecătoare!

Stimaţi colegi, aşa cum am susţinut în nenumărate rânduri, contextul global ne obligă să performăm într-o societate a cunoaşterii. Iar pentru aceasta, avem nevoie de resurse umane specializate, capabile să răspundă la cerinţele unei pieţe în continuă dezvoltare. Din păcate, fără voinţă şi susţinere reale din partea politicului nu vom reuşi să atingem acest obiectiv al performanţei. Cred cu tărie că succesul sistemului de educaţie nu trebuie limitat la rezultatele olimpice excepţionale, ci trebuie măsurat prin realizările aşa-numiţilor elevi de nivel mediu. Cu cât acest nivel este mai ridicat, cu atât cresc şansele noastre pentru o dezvoltare inteligentă a economiei şi a societăţii. Cu toţii ştim că factorul cel mai important într-o economie este cel uman, de aceea consider prioritar sistemul de educaţie!

Este adevărat, problemele asociate sunt considerabile - salarii mici pentru profesori, motivaţia redusă a acestora, chiar slaba pregătire în unele cazuri; materii şi manuale neconectate la realităţile actuale; interesul redus al elevilor pentru şcoală; o finanţare mereu redusă, continua reformă a sistemului de educaţie. Provocările sunt ridicate, dar aceasta nu înseamnă că trebuie abandonat domeniul învăţământului! Doar pentru că rezultatele nu sunt vizibile pe termen scurt şi nu aduc voturi la scrutinele electorale nu înseamnă că guvernanţii trebuie să ignore Educaţia! Din acest motiv, consider că trebuie să privim foarte atent spre învăţământ şi să nu lăsăm calculele politice să îl compromită!

Domnul Mircea Man:

"Haosul din sănătate lăsat de ministrul eternelor reforme"

În urmă cu câteva zile, atunci când Eugen Nicolăescu urma să plece de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul de Finanţe, am rămas uimit de declaraţia Domniei Sale despre marele succes din sistemul de sănătate: "...am ajuns cu realizarea reformei la 99%. Ar mai fi 1%, care înseamnă două-trei acte normative".

Mulţumim lui Dumnezeu că USL-ul s-a rupt iar liberalii de la ministere au demisionat, astfel termina şi reforma în finanţe. Reformele radicale realizate de Nicolăescu sunt simple poveşti, nu a fost altceva decât ministrul eternelor reforme, al ideilor geniale şi al strategiilor care nu au făcut decât rău, au creat haos iar multe dintre ele nici nu au fost puse în practică.

Realitatea este alta. În sistemul de sănătate, de câte ori a fost ministru, a creat şi a lăsat haos şi debandadă. Statisticile sunt sumbre, în ultimii ani România continuă să fie pe ultimele locuri în clasamentul european al stării de sănătate, ne mor copiii, multe spitale sunt focare de infecţie, pacienţii sunt puşi pe drumuri, calitatea serviciilor lasă de dorit, lipsa medicamentelor face victime etc.

Anul 2014, după spusele Domniei Sale, va fi anul schimbărilor în sistemul de sănătate. Sperăm ca acest lucru să se întâmple sub conducerea noului ministru ce v-a fi instalat şi care nu va continua "reforma" începută de fostul ministru. Ar fi jale mare printre medici şi pacienţi.

Un an al schimbărilor în sănătate, care ghidat de "reformele radicale" ale lui Nicolăescu va face "marea privatizare" din sănătate, în care banii publici vor fi direcţionaţi uşurel către clinicile private iar spitalele mici vor fi închise. Nu aşa se face reformă în sănătate.

Mulţi medici de familie sunt nemulţumiţi de măsurile de reformă din acest sistem vitregit, iar intrarea în vigoare la 1 aprilie a.c. a pachetului de servicii medicale de bază nu va conduce decât la birocratizarea reţetelor compensate, a consultaţiilor pacienţilor, la cozi interminabile şi timp pierdut.

Un alt aspect important cu care această guvernare s-a lăudat, se referă la un act normativ publicat în noiembrie 2013 în Monitorul Oficial, prin care medicii rezidenţi urmau să beneficieze de un venit în plus de circa 150 de euro, dar nici acest lucru nu s-a concretizat, şi s-a amânat până în martie.

Nicolăescu a fost un ministru neperformant, care nu a luat nicio măsură pentru a îmbunătăţi sistemul de sănătate, nicio măsură pentru a stopa denigrarea personalului medical pe care îl conducea şi pentru a stopa exodul din ţară al acestuia.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Reabilitarea monumentelor istorice, la mila Ministerului Culturii"

Clujul, oraşul ce îl reprezint în Parlamentul României, este unul din oraşele bine dezvoltate în materie de monumente istorice. Conform datelor furnizate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, precum şi Institutul Naţional al Patrimoniului, judeţul Cluj este proprietarul de drept al unui număr impresionant de 1381 monumente istorice. Fiecare monument istoric este părtaşul unei poveşti de o valoare inestimabilă. În judeţele vecine, Alba, Bihor şi Bistriţa-Năsăud, autorităţile locale, sprijinite de ONG-rile interesate de aceste valori, s-au mobilizat şi au accesat linii de finanţare specifice fondurilor europene pentru reabilitarea şi consolidarea acestora.

O mare parte din monumentele istorice din judeţul Cluj are nevoie de lucrări de restaurare, însă problema banilor este cea mai importantă piedică pentru acestea, principala sursă de finanţare fiind Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, în subordinea căruia se află. Printre sursele de finanţare se află şi autorităţile locale, însă în ultima perioadă în judeţul Cluj nu au fost alocate sume pentru reabilitarea acestor monumente istorice. Chiar dacă în bugetul Consiliului Judeţean au fost alocate sume şi pentru astfel de activităţi, până în momentul de faţă nu au fost luate măsuri cu privire la aceste obiective.

Dacă în urmă cu câţiva ani România era vizitată de turişti pentru aceste monumente istorice de un important interes, în curând, acestea, vechi de câteva sute de ani, vor dispărea cu desăvârşire. Aceste monumente sunt foarte importante atât pentru interesul local, cât şi pentru istoria naţională, deoarece judeţul deţine un vast patrimoniu monumental, reprezentat îndeosebi de biserici de lemn, o amprentă incontestabilă a arhitecturii de lemn româneşti.

Pe această cale doresc să trag un semnal de alarmă instituţiilor abilitate cu restaurarea acestor monumente istorice şi demararea procedurilor pentru depunerea documentaţiei necesare pentru includerea în patrimonial UNESCO.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Promisiuni onorate"

Guvernul şi Parlamentul actual continuă să facă dreptate românilor, prin deciziile luate în ultima perioadă în scopul îmbunătăţirii nivelului de trai şi al suportabilităţii costurilor suportate de populaţie. Astfel, zilele trecute Camera Deputaţilor a votat cu o majoritate covârşitoare Propunerea legislativă privind salarizarea medicilor rezidenţi, profesorilor şi aleşilor locali. Aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, respectiv medici rezidenţi, personal didactic şi aleşi locali, a venit cu mai multe noutăţi pe care Executivul şi le-a fixat în vederea creşterii confortului financiar al românilor.

Astfel, prin legea votată în Parlament, s-a reglementat acordarea unei burse de rezident în cuantum lunar de 670 de lei pentru medicii şi farmaciştii rezidenţi din unităţile sanitare de stat cu un salariu brut lunar mai mic de 3.000 de lei. De asemenea, legea prevede majorarea cu până la 10% a salariilor personalului didactic din învăţământului preuniversitar şi universitar cu o vechime în învăţământ de până la şase ani. Nu în ultimul rând, legea va duce la creşterea salariilor unui număr de 6.339 de aleşi locali: primari/viceprimari de comună cu 44,4% - 50,1%, primari /viceprimari de oraş cu 8,7% - 16,6%, viceprimari de municipiu categoria II/primari de municipiu categoria I şi II cu 1,4% - 7,2%, primarul general cu 5,5%. Nu vor fi majorate însă salariile pentru 261 de aleşi locali, respectiv preşedinţi/vicepreşedinţi de consilii judeţene/viceprimari generali, primari/viceprimari de municipii reşedinţă de judeţ şi viceprimari de municipiu categoria I.

Acordând susţinerea totală acestui Guvern condus de Victor Ponta, Partidul Social Democrat continuă acţiunile reparatorii în favoarea românilor şi îşi respectă consistent obligaţiile asumate faţă de alegători. Reparaţiile sociale faţă de categoriile populaţiei cele mai afectate de măsurile Guvernării Boc se fac încet, dar sigur, iar doleanţele medicilor şi cadrelor didactice constituie priorităţi absolute pentru PSD, Guvern şi majoritatea parlamentară. Beneficiarii votului final dat recent de Camera Deputaţilor sunt personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar cu o vechime în învăţământ de până la şase ani, medicii şi farmaciştii rezidenţi din unităţile sanitare de stat cu un salariu brut lunar mai mic de 3.000 de lei, precum şi o anumită categorie de aleşi locali-primari şi viceprimari de comune, faţă de care s-a îndreptat o veche şi nefondată inechitate, fiind vorba despre oameni cu salarii absolut jenante până acum, mai ales edilii din mediul rural. Măsura va intra în vigoare începând cu data de 1 iulie 2014 şi reconfirmă politicile sociale asumate de Guvern şi duse la îndeplinire de către PSD.

Am considerat necesar să aduc în atenţia publică măsurile de mai sus deoarece o mare parte dintre cetăţeni au înţeles doar că Parlamentul a mărit salariile primarilor şi viceprimarilor, fără a mai fi atenţi la capitolul destinat medicilor şi profesorilor. Sunt convins că noul Guvern Victor Ponta va acţiona şi în viitor pentru a repara abuzurile comise de guvernele PDL la adresa nivelului de trai al românilor şi va continua să îndrepte lucrurile, în sensul respectării drepturilor cetăţenilor, a confortului lor public şi social şi al asigurării unui climat de demnitate şi responsabilitate de un nivel european şi democratic pentru societatea românească. Consider, de asemenea, că românii trebuie informaţi corect şi pragmatic în legătură cu faptele bune care sunt făcute pentru ei, deoarece ne aflăm într-o perioadă extrem de propice dezbinării şi dezinformării. Cred că România va avea un Guvern capabil şi de acum încolo să ducă ţara într-o direcţie bună, iar românii vor simţi aceste eforturi în cel mai scurt timp.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Facerea de bine şi Toma... necredincioşii!"

Fără să doresc să deschid o pagina de polemici de la această tribună parlamentară, trebuie să fac câteva precizări pentru unii cetăţeni care şi-au făcut un prost obicei de a contesta absolut totul, chiar şi lucrurile bune. Astfel, am fost atacat pe nedrept că am fost într-o excursie la unele locuri sfinte ale neamului românesc, împreună cu oamenii din comuna Poduri. Prezenţa mea acolo a fost exclusiv din dorinţa de a fi două zile în mijlocul oamenilor, de a le afla problemele şi de a încerca să înţeleg mai bine ceea ce ar trebui să fac în interesul lor. În acest pelerinaj au fost oameni din diferite categorii sociale: învăţământ, sănătate, administraţie, servicii, pensionari, deci o reprezentare fidelă a societăţii. Faptul că am acceptat invitaţia de a merge împreună în acel pelerinaj le conferă acestor oameni încrederea necesară că au un reprezentant în Parlament pe care chiar îl interesează problemele lor.

Am mai fost atacat cu privire la votul recent din Parlament, pe tema majorării veniturilor medicilor, profesorilor şi aleşilor locali. Le reamintesc respectuos acelor cârcotaşi că Guvernul Boc a tăiat pensii şi salarii, iar Guvernul Ponta le-a readus la nivelul iniţial. Mai mult, acest Guvern a majorat salariul minim pe economie de la 850 la 900 lei, măreşte pensiile şi creşte salariile din sănătate, învăţământ şi administraţia locală.

În ce mă priveşte, las la latitudinea cetăţenilor din colegiul meu să îmi spună cum ar fi mai bine să procedez? Să fiu prezent permanent în mijlocul oamenilor, să am patru cabinete parlamentare în colegiu, să încerc tot timpul să ajut oameni, instituţii, de multe ori chiar din buzunarul propriu, sau să procedez aşa cum au făcut toţi foştii parlamentari din Colegiul Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti-Poduri, pe care nu i-a interesat, pe perioada mandatului lor, ceea ce se întâmplă în acest colţ de ţară. Am fost 20 de ani petrolist, am trăit şi am muncit cu oamenii de acolo, chiar mă interesează în mod real ce se întâmplă în zonă. Fără falsă modestie, spun că sunt mulţumit de munca mea, atât în Parlament, cât şi în teritoriu, iar dacă unora nu le convine că eu chiar muncesc, nu le rămâne decât să mă trateze cu ignoranţă. Respect orice dorinţă a oamenilor de bună-credinţă, cred că dezbaterile şi controversele pot fi constructive, dar fac un apel la toţi "Toma necredincioşii", observaţiile să le facă în cunoştinţă de cauză, să nu vorbim doar aşa, pentru a ne afla în treaba!

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Agenda publică a pădurilor româneşti în 10 puncte"

Mă adresez dumneavoastră, dar mai ales viitorului ministru al apelor, pădurilor şi pisciculturii, care are o misiunea grea, şi anume gestionarea durabilă a pădurilor româneşti. Astăzi vreau să aduc pe agenda publică probleme, dar şi să propun soluţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a fondului forestier.

Consider că România va progresa în momentul în care nu vom mai încerca să reinventăm programe şi proiecte în fiecare an, ci vom urma o strategie clară de dezvoltare, asumată de întregul sector. Astfel, în cele ce urmează vă prezint agenda publică, transparentă şi asumată în diverse întâlniri de un întreg sector forestier:

1. Lipsa unei viziuni de dezvoltare a pădurilor - este necesară aplicarea Strategiei Forestiere Naţionale 2014-2020!

   Conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică, suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României este de 6.519.470 ha şi reprezintă 27,7% din suprafaţa ţării. Ultima strategie pentru dezvoltarea sectorului forestier a fost până în 2010.

   Din această perspectivă reiese clar şi necesitatea adoptării unei Strategii Forestiere Naţionale 2014-2023, asumată la nivel guvernamental, sustenabilă financiar şi cu mecanisme clare de implementare şi monitorizare. O astfel de strategie ne va permite să spunem clar, la nivel naţional şi european, unde vrem să ajungem în următorii 10 ani şi să nu ne mai schimbăm orientarea de la un mandat la altul.

   Astfel, în anul 2012, când am fost secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor am realizat împreună cu reprezentaţii sectorului forestier Strategia Forestieră Naţională 2014-2020, care acum este în procedură SEEA.

   Comisia Europeană a stabilit patru obiective principale pentru optimizarea gestionării durabile a pădurilor şi rolul multifuncţional în UE, pe care România le asumă ca principii directoare în Strategia Forestieră Naţională:

   • Îmbunătăţirea competitivităţii pe termen lung;
   • Îmbunătăţirea şi protecţia mediului înconjurător;
   • Contribuţia la îmbunătăţirea calităţii vieţii;
   • Încurajarea comunicării şi coordonării, pentru a spori coerenţa şi cooperarea la diferite niveluri.

   România are nevoie de o strategie forestieră naţională pe termen mediu şi lung care fie asumată de orice guvern, deoarece pădurea nu are culoare politică.

2. Gradul scăzut de împăduriri - trebuie să împădurim cel puţin 10.000 de hectare pe an!

   Considerăm că dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional este direct dependentă de creşterea suprafeţei pădurilor, cu implicaţii majore asupra atenuării efectelor schimbărilor climatice, dispariţiei pădurilor ca urmare a tăierilor ilegale, aridizărilor şi deşertificărilor. Această situaţie are, de cele mai multe ori, efecte devastatoare asupra comunităţilor locale şi a infrastructurii.

   Alunecările de teren, înzăpezirile, seceta sau inundaţiile sunt numai câteva dintre efectele nocive ale distrugerii zonelor împădurite. Reconstrucţia ecologică forestieră, prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru folosinţe agricole, precum şi a terenurilor neproductive, indiferent de forma de proprietate, are ca scop principal protejarea solului, refacerea echilibrului hidrologic şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

   Astfel, este necesar ca următoarele măsuri să fie puse în practică:

   • Adoptarea Programului naţional de împădurire, care să prevadă ameliorarea prin împădurire a 50.000 ha din terenurile degradate inapte pentru agricultură;

   • Programul naţional de perdele forestiere, care să prevadă realizarea a 10.000 ha de perdele forestiere de protecţie, ca parte a sistemului naţional;

   • Programul naţional pentru prima împădurire a 50.000 ha din terenuri agricole şi neagricole;

3. Accesibilizarea fondului forestier, care este sub media europeană - trebuie să ajungem în 2020 la aproximativ 20.000 km!

   România se află cu mult sub media europeană din punct de vedere al densităţii reţelei de drumuri forestiere. Lungime totală actuală a drumurilor forestiere 42.000 km (6,4 m/ha). Necesarul până în 2020 este de încă aproximativ 20.000 km, astfel încât să ajungem la o medie de 9.5 m/ha. Ţări din Europa cu relief asemănător: Austria, Germania, Elveţia au o medie de peste 30 m/ha.

   În anul 2012, s-au recoltat 9.571 mii metri cubi de lemn din pădurile proprietate publică a statului, reprezentând 50,2% din volumul total de masă lemnoasă recoltată, restul fiind recoltat din pădurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale (16,1%), din pădurile proprietate privată (30,6%) şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier (3,1%).

   În anul 2012 produsele lemnoase principale au reprezentat 68,6% din volumul total de masă lemnoasă recoltat, produsele lemnoase secundare 21,3% şi produsele lemnoase de igienă 10,1%.

4. Utilaje învechite - dăunătoare mediului şi mediului de afaceri - necesitatea unor programe de reînnoire a parcului auto pentru utilaje forestiere!

   Creşterea valorii economice a pădurilor se realizează inclusiv la nivelul exploataţiei forestiere, prin investiţii în echipamente şi practici de recoltare cu impact redus asupra mediului şi cu un consum redus de resurse.

   În activitatea de exploatări forestiere, cod CAEN 0220 la nivel naţional, sunt înregistrate un număr de 2.597 societăţi comerciale care au depus situaţii financiare la 31 decembrie 2012 - din care 556 cu cifră de afaceri zero.

   În activitatea de prelucrare primară a lemnului, cod CAEN 1610, au depus bilanţ la 31 decembrie 2012 4.008 agenţi economici, din care 1.081 cu cifra de afaceri zero.

   În momentul de faţă, conform Asociaţiei Forestierilor din România, numărul agenţilor atestaţi pe o perioada de 2 (doi) ani, la data de 30.05.2013 este de 5039.

   Dintr-un total utilaje: 10.056 bucăţi, din care:

   • Tractoare TAF - 6134 bucăţi
   • Tractoare U650/651 - 3772 bucăţi
   • Funiculare - 125 bucăţi
   • Multifuncţionale (harvester, forwarder) - 25 bucăţi

   Majoritatea utilajelor sunt mai vechi de 10-15 ani, iar numărul total de angajaţi în industria forestieră este estimat la 55.000.

5. Legislaţie învechită - Nevoia unui Cod silvic modern!

   Pădurile au avut de înfruntat, după 1989, o istorie instituţională şi normativă destul de tumultuoasă. Pe lângă schimbări legislative, au cunoscut o repartizare în arcul guvernamental diversă, pendulând între alte sectoare: agricultură, mediu etc. Astfel, priorităţile şi proiectele sectorului silvic au fost permanent influenţate şi diluate, ajungându-se la subfinanţarea şi decredibilizarea sectorului în sine şi a personalului care îl deserveşte.

   Îmi doresc ca acest Cod silvic să ţină cont de principiile economiei de piaţă, de dreptul constituţional de proprietate precum şi de specificul economiei forestiere româneşti.

   Marea majoritate a suprafeţelor neadministrate reprezintă suprafeţe mici de pădure, foarte greu de identificat în teren, datorită modului defectuos de punere în posesie şi a lipsei cadastrului forestier. În prezent, contractele de administrare/servicii silvice pentru micii proprietari se fac pe baza documentelor de proprietate, fără o identificare corectă în teren, datorită lipsei cadastrului forestier.

   Legea nr.46/2008 prevede că realizarea cadastrului forestier se finanţează de la bugetul de stat, dar constatăm după atâţia ani de la intrarea în vigoare că nu s-a făcut nimic.

   Poate că pentru micile proprietăţi, până la 1 ha sau 3 ha sau 5 ha, nici nu ar trebui să existe contracte de administrare sau amenajamente silvice. Sau poate, pentru a nu dispărea aceste păduri, statul ar trebui să cumpere aceste proprietăţi care pentru un proprietar sunt greu sau imposibil de gospodărit.

   Modificările ce trebuiesc aduse prin acest act normativ au drept obiectiv diminuarea tăierilor ilegale şi a abuzurilor în activitatea de exploatare a pădurilor şi trebuie susţinute de o finanţare echitabilă pentru pădurile României.

6. Subfinaţarea sistemului - Bani europeni pentru păduri!

   Din cele cca. 778 milioane de euro alocaţi sectorului forestier pentru perioada 2007-2013 până la finalul anului 2012 au fost contractate cca. 222 milioane de euro, reprezentând cca.28,5% rată de accesare. Slaba accesare a măsurilor forestiere nu reflectă lipsa nevoii de finanţare la nivelul sectorului, ci mai degrabă modul defectuos în care aceste măsuri au fost concepute şi ulterior promovate şi implementate, precum şi limitările impuse de prevederile regulamentului de dezvoltare rurală de la acea dată.

   În noul PNDR 2014-2020 este necesară suma de 3 miliarde euro alocare din FEADR.

   Este necesară o alocarea echitabilă a fondurilor prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 pentru a evita subfinanţarea sectorului forestier, sector de o importanţă vitală pentru economia rurală, sector ce are potenţial de a genera aproximativ 80.000 de locuri de muncă în perioada 2014-2020.

7. Inundaţii, terenuri degradate - lucrări de corectare a torenţilor!

   Pe lângă protejarea terenurilor din fondul forestier, se asigură şi protecţia acumulărilor de apă a localităţilor, a infrastructurii de transport rutier şi feroviar, a altor obiective de interes economic şi social, oferindu-se simultan suportul necesar pentru refacerea echilibrului eco-hidrologic, prin consolidarea malurilor şi a versanţilor în bazinele hidrografice.

   Lucrările privind corectarea torenţilor duc la reducerea riscului hidrologic cu mare importanţă pentru producţia agricolă, protejarea obiectivelor social-economice, a localităţilor, a solului şi stoparea aluviunilor. Acestea, ca şi costuri şi locuri de muncă, se asimilează sectorului de drumuri forestiere.

8. Restricţii asupra proprietăţii private - plăţi compensatorii!

   În ţările Uniunii Europene este consacrat legislativ, uneori la nivel constituţional, un principiu inaplicabil în România: orice restricţie asupra proprietăţii, instituită prin legi ori regulamente locale, trebuie compensată.

   Ca liberal, susţin ceea ce Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede, şi anume acordarea de compensaţii pentru funcţia de protecţie a pădurilor, sume care se alocă din bugetul de stat anual.

   Circa 53% din pădurile cuprinse în Fondul Forestier Naţional (FFN) îndeplinesc diverse funcţii speciale de protecţie, cum ar fi protecţia biodiversităţii, a solului şi a apei, sau joacă un rol deosebit de important în atenuarea efectelor schimbărilor climatice. De asemenea, circa 41% din pădurile din FFN se află situate în zone Natura 2000. Ca şi în cazul compensării financiare a deţinătorilor de pajişti cu înaltă valoare naturală pentru serviciile publice oferite societăţii, este necesar ca şi deţinătorilor de terenuri forestiere să le fie recunoscute meritele pentru furnizarea de astfel de servicii şi să fie compensaţi financiar corespunzător.

   Sunt necesare: investiţii în ameliorarea rezilienţei şi a valorii ecologice a ecosistemelor forestiere, investiţii în refacerea potenţialului forestier în zonele cu păduri cu specii în afara arealului natural, investiţii în refacerea pădurilor degradate.

9. Lipsa cadastrului forestier - principala cauză a nerespectării regimului silvic!

   Baza cartografică actuală, acolo unde există, este neactualizată şi are o vechime de 25-30 de ani. În condiţiile în care ne dorim să aplicăm Codul silvic este absolut necesară delimitarea clară a fiecărei proprietăţi, cu întocmirea de hărţi. Aceasta este principala cauză a pădurilor neadministrate, ceea ce determină imposibilitatea urmăririi modului în care se respectă regimul silvic.

   Procesul de reconstituire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere a început în anul 1991 şi este în curs de finalizare. În prezent, 3.284 mii ha (50%) din fondul forestier se află în proprietatea statului, 2.129 mii ha (33%) în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, 1.029 mii ha (16%) în proprietatea publică a unităţilor teritorial-administrative, şi 77 mii ha (1%) în proprietatea privată a unităţilor teritorial-administrative.

   În acest moment avem o suprafaţă de circa 500.000 ha pentru care nu este asigurată administrarea sau serviciile silvice şi pentru care nu sunt elaborate amenajamente silvice.

10. Tăierile ilegale - Plan Naţional de Combatere a Tăierilor Ilegale!

Fenomenul tăierilor ilegale a condus la inundaţii şi alunecări de terenuri, cu efecte de multe ori devastatoare asupra comunităţilor locale şi infrastructurii. În zonele sudice ale ţării au fost semnalate tendinţe de aridizare şi deşertificare ca urmare a distrugerii perdelelor forestiere de protecţie, şi a tăierilor ilegale a unor întregi trupuri de pădure.

Trebuie să existe un Plan Naţional de Combatere a Tăierilor Ilegale, prin intermediul căruia să fie mărit numărul controalele în Fondul Forestier Naţional şi, să crească numărul personalului cu rol de control din cadrul Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare.

De asemenea, rolul sectorului este extrem de important pentru funcţii de protecţie împotriva inundaţiilor şi eroziunii, pentru calitatea aerului, solului şi apei, biodiversităţii asigurate de pădurile României. Ieşirea sectorului forestier de sub spectrul subdezvoltării şi tăierilor ilegale este un deziderat strategic de interes naţional, care nu se poate realiza în condiţiile subfinanţării acestui sector.

Consider că este de datoria fiecăruia dintre noi, fie că suntem la putere sau în opoziţie, să venim cu soluţii reale pentru interesul naţional, iar eu consider pădurea a fi un bun naţional ce nu trebuie să aibă culoare politică!

Doamna Natalia-Elena Intotero :

"3 martie - Ziua mondială a scriitorilor"

"Sufletul unui scriitor este sinteza sufletească a unui popor la un moment dat. Nu tradiţiile sunt sufletul unui popor, ci scriitorii, gânditorii şi artiştii lui" a spus cândva cu inspiraţie Camil Petrescu. Şi a avut dreptate.

Ce ar fi poezia românească fără "Luceafărul" sau "Psalmul de taină"? Ce ar fi romanul românesc fără "Ion" sau "Baltagul"? Ce ar fi pamfletul românesc fără "Baroane"? Ce ar fi teatrul românesc fără "O scrisoare pierdută" sau "Apus de soare"? Ce ar fi critica românească fără "Istoria literaturii romane"? Ce ar fi copilăria fără "Amintiri din copilărie"?

Ce ar mai fi cultura românească dacă nume ca Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă ar dispărea pur şi simplu?

Sufletul românesc ar rămâne gol de esenţa lui milenară de doine şi balade, spiritualitate şi transcendenţă, continuitate în eternitatea acestui spaţiu în care existăm şi co-existăm ca naţiune.

Menirea scriitorilor este să ne redescopere ceea ce suntem. Menirea noastră este să transmitem mai departe următoarelor generaţii sentimentul apartenenţei la acelaşi neam, şi să le îndemnăm să citească, să înţeleagă şi să redescopere, în opera marilor noştri scriitori, aspectele subtile ale condiţiei de a fi român în România.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Educaţie prin egalitate. Se poate!"

Reprezint un colegiu în care foarte mulţi adulţi au fost nevoiţi să plece să muncească în străinătate. Reîntoarcerea acestora reprezintă un proces de durată, uneori, din păcate, crearea unui loc de muncă în localitatea lor nefiind suficientă pentru a le determina întoarcerea.

Acest gen de migraţie, dezvoltat atât de mult în aproape două decenii, are consecinţe dintre cele mai profunde, una dintre ele fiind aceea asupra familiei, în special asupra copiilor.

Faptul că din ce în ce mai mulţi copii se află în diverse şi multiple situaţii de risc cauzate de absenţa unui părinte (sau a ambilor!) care munceşte în străinătate este o realitate cu care, ne place sau nu, trebuie să ne confruntăm şi pe care trebuie să o corectăm.

Anul trecut, un raport realizat de către UNICEF ne arăta o situaţie mai mult decât îngrijorătoare cu privire la situaţia copiilor noştri, mai precis, faptul că ţara noastră se află pe ultimul loc la patru dintre cele cinci dimensiuni care fac referire la bunăstarea copilului - situaţia lui materială, sănătatea şi securitatea acestuia, educaţia, comportamentul, cât şi riscurile şi condiţiile de locuit.

Astfel, se indicau:

"Într-o manieră generală, reţinem că cel mai ridicat nivel de bunăstare materială a copilului corespunde Ţărilor de Jos şi altor patru ţări nordice, iar cel mai scăzut nivel corespunde Statelor Unite, Letoniei, Lituaniei şi României. (...)Actualul sistem nu protejează în mod eficient copiii împotriva sărăciei. Copiii din gospodăriile mai sărace - fie că este vorba de familiile lucrătorilor săraci, fie de cele extrem de sărace - riscă în mod clar să moştenească inegalităţile, în lipsa unei protecţii sociale eficiente. Situaţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate prezintă aspecte contradictorii. Aceştia se bucură în general de bune condiţii de trai. Totuşi, sunt vulnerabili la sărăcia monetară, din cauza puternicei dependenţe de remitenţe, şi la sărăcia afectivă, din cauza lipsei îngrijirii părinteşti. Mai mult, lipsa părinţilor are efecte grave asupra calităţii nutriţiei şi a rezultatelor şcolare. În toate dimensiunile bunăstării copilului, diverse practici nocive dezvoltării sănătoase şi adecvate a copilului par a fi larg răspândite printre părinţi".

Şi pentru că dintr-un punct trebuia pornit, sfârşitul lunii februarie a acestui an a marcat debutul unui alt proiect pe care l-am iniţiat şi care se va desfăşura pe parcursul anilor 2014-2016 în cele 14 localităţi ale colegiului pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor şi pe care intenţionez să îl extind la nivel de întreg judeţul.

Proiectul educaţional se adresează copiilor aflaţi în situaţii de risc din cauza părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, iar prima sa etapă s-a desfăşurat în comuna Horodnicul de Sus, prin organizarea Conferinţei "Educaţie prin egalitate" în cadrul căreia au avut loc: workshopul privind impactul educaţiei asupra formarii personalităţii copiilor în spaţiul social actual, la care au participat peste 80 de persoane, părinţi, bunici, tutori ai copiilor cu părinţi plecaţi in străinătate, educatori, consilieri psihopedagogi, asistenţi sociali, şi un atelier de dezvoltare emoţională prin tehnici de art-terapie dedicat copiilor, la care au participat 25 de copii.

Obiectivele acestui îndelungat şi complex proiect vizează creşterea motivaţiei pentru integrare socială şi pentru învăţare a copiilor aflaţi în situaţii de risc cu vârsta cuprinsă între 3 şi 15 ani şi creşterea sentimentului de comuniune socială a copiilor aflaţi în situaţii de risc, prin integrarea în grupul social de la şcoală şi din comunitatea locală, prin crearea unei reţele de centre de dezvoltare armonioasă dedicate activităţilor de tip "şcoală după şcoală" pentru aceşti copii, urmărindu-se implicarea a minimum 150 de copii cu vârste între 3 şi 15 ani, din care 20 de etnie romă.

"Educaţie prin egalitate" se desfăşoară prin coordonarea şi organizarea unui centru vocaţional pentru dezvoltare armonioasă, cu sprijinul unor psihologi recunoscuţi în domeniu, şi va urmări în continuare:

• Programe şi seminarii educative şi terapeutice desfăşurate în spaţiul imediat al copilului;
• Seminarii specializate dedicate copiilor, părinţilor/ bunicilor/ tutorilor şi educatorilor, asistenţilor sociali, consilierilor psihopedagogi;
• Realizarea de focus-grupuri pe teme de discuţii particularizate pentru identificarea scopului din spatele comportamentelor copiilor, tipuri parentale, adaptarea copilului la cerinţele şcolarităţii;
• Seminarii vocaţionale şi Webinarii pentru părinţii plecaţi la muncă în străinătate.

Mulţumesc tuturor acelora care au participat şi vor participa în continuare la acest proiect şi, pe această cale, vă transmit şi dumneavoastră, stimaţi colegi, că educaţia prin egalitate nu este doar un deziderat, ci o realitate, că este posibilă o viaţă mai bună pentru copiii din România şi că trebuie ca fiecare dintre noi să contribuie.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Drepturile românilor din Ucraina"

În contextul evenimentelor accelerate şi grave de la nord de România, doresc să încep prin a saluta profesionalismul şi mobilizarea personalului nostru diplomatic din Ucraina, care a monitorizat permanent situaţia comunităţii de români şi a oferit informaţii utile pentru a diminua pericolul ca cetăţenii români să devină victime ale confruntărilor soldate cu 80 de morţi şi peste 500 de răniţi.

Românii reprezintă cea de-a treia etnie din Ucraina - după ucraineni şi ruşi - comunitatea numărând peste 400.000 de persoane. În ultimii ani, indiferent de regimul de guvernare, autorităţile ucrainene au dat dovadă de reticienţă sau chiar ostilitate faţă de această comunitate numeroasă:

• Au fost desfiinţate şi "naţionalizate" treptat 13 din cele 18 unităţi de învăţământ în limba română existente în anul 1990. Fără eforturi susţinute şi inteligente din partea părţii române, dreptul la educaţie în limba română ar putea fi abolit.
• În al doilea rând, se urmăreşte îngrădirea accesului firesc la mass-media în limba maternă. Reprezentanţii autorităţilor ucrainene au sistat o parte din finanţările acordate presei în limba română, invocând în acest sens lipsa resurselor financiare. Ca urmare a acestui demers, redacţia în limba română a postului public Radio Ucraina Internaţional a fost desfiinţată.

În anul 2012, regimul preşedintelui Ianukovici a aprobat legea care permitea extinderea folosirii limbilor minorităţilor naţionale. Potrivit normelor sale, limba ucraineană era singura limbă de stat, iar pe teritoriul naţional era garantată utilizarea limbilor română, rusă, belarusă, bulgară, armeană, găgăuză, germană, greacă, poloneză, slovacă, maghiară, în domenii variate precum educaţia şi mediul de afaceri.

După cum ştiţi, Parlamentul ucrainean a abrogat duminică, 23 februarie, legea care permitea extinderea folosirii limbilor minorităţilor, ca o primă încercare de limitare a folosirii limbii ruse. Deşi legea reprezintă uneori doar o iluzie politică, şi nu se aplică unitar tuturor minorităţilor naţionale, există posibilitatea ca abrogarea să conducă la restrângerea drepturilor - şi aşa puţine - de afirmare şi promovare a identităţii etnice şi lingvistice a românilor.

În calitatea sa de stat aspirant la statutul de membru al Uniunii Europene - şi având în vedere contextul geo-strategic foarte complicat - Ucraina trebuie să implementeze strategii moderne de integrare a minorităţilor în societate.

Pentru a asigura drepturile cetăţenilor români din Ucraina, Ministerul Afacerilor Externe este nevoit să urmărească în mod constant evoluţiile în această materie şi - la nevoie - să sesizeze instituţiile europene competente.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Implicaţiile juridice ale activităţii Mişcării Legionare"

A apărut raportul Departamentului de Stat SUA despre România. O idee concentrată din cadrul acestui raport:

"Au existat unele declaraţii antisemite iar presa a continuat să publice articole cu caracter antisemit. Opinii antisemite, rasiste, xenofobe şi naţionaliste au continuat să fie răspândite prin intermediul Internetului".

Ar fi util să reamintesc în acest context că în martie 2013 am atras atenţia Ministerului Justiţiei asupra faptului că în Bucureşti, pe strada Iacob Negruzzi din Sectorul 1, este arborat, cu nedisimulată mândrie, steagul legionar şi îşi desfăşoară activitatea două organisme anunţate prin firme explicite: "Mişcarea Legionară" si "Mişcarea Legionară - Centru de documentare şi bibliotecă în imagini".

Am primit asigurări că Parchetul urma să efectueze verificări pentru a stabili dacă expunerea drapelului Mişcării Legionare şi existenţa celor două pseudoinstituţii intra în contradicţie cu dispoziţiile OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. O sesizare cu acelaşi obiect a fost adresată de către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.

Chiar în preziua prezentării raportului Departamentului de Stat SUA am aflat rezoluţia procurorului în această cauză - rezoluţie întemeiată, nota bene, şi pe argumentaţia prezentată de Academia Română. Rezoluţia statuează că nu se poate stabili clar faptul că funcţionarea organizaţiei "Mişcarea Legionară (Legiunea Arhanghelului Mihail sau Garda de Fier)" şi afişarea simbolurilor sale constituie infracţiuni şi cad sub aria de aplicare a OUG nr. 31/2002.

Muzeul numit "Mişcarea Legionară": Centrul de documentare şi biblioteca legionară" nu are nicio legătură, aşadar, cu "promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii". Găzduieşte, probabil, cărţi de Vlahuţă şi Topârceanu, nu scrieri dedicate lui Zelea Codreanu, Moţa şi Marin.

În plus, în viziunea Academiei, Mişcarea Legionară nu poate fi numită o organizaţie fascistă - ori, numai mişcările fasciste şi rasiste cad sub incidenţa legii. Cei care credeau cumva - în lumina bunului-simţ - că Mişcarea Legionară a fost o mişcare fascistă, rasistă sau xenofobă erau într-o evidentă eroare; dubiul cartezian îi interzice Academiei să constate acest lucru. Aceeaşi Academie care, de altfel, aplauda săltăreţ, pe 14 februarie 2013, fulminantul discurs al colaboratorului său, profesorul Vladimir Iliescu, discurs în care acesta numea Holocaustul din România "o minciună enormă pe plan cosmic".

Pentru a depăşi aceste obstacole există în dezbaterea Parlamentului o lege mai clară. Dar viitorul acestui proiect este incert. Mai mult, Şerban Suru, liderul Mişcării Legionare despre care vorbeam mai sus, ameninţa Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului pentru suportul oferit acestui proiect. Citez din Suru: "Propunerea legislativă antilegionară a Institutului Elie Wiesel este nelegală şi Institutul va fi tras la răspundere pentru asta." În aceste condiţii - şi în lipsa unei coerenţe legislative şi academice în această privinţă - soluţia corectă, în cazul în care proiectul de lege va fi respins, este înfiinţarea unei Comisii speciale care să dea cuvântul juriştilor, politologilor şi istoricilor - până vom identifica soluţia juridică optimă pentru a ţine departe România de orice manifestare antisemită.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Stimularea circuitului agricol din România"

Orice discuţie despre şansele de revenire a economiei româneşti pe creştere ajunge inevitabil la una dintre soluţiile vehiculate cu mult înainte de 1989: agricultura. Cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil asigură României un loc între primele zece ţări din Europa din acest punct de vedere. Aproape două treimi din suprafaţa agricolă a ţării este deţinută acum de exploataţii individuale, mai degrabă ferme de subzistenţă cu câteva hectare, a căror producţie este folosită mai mult pentru autoconsum.

În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre o criză de hrană mondială, care ne poate afecta şi pe noi, chiar dacă avem suprafeţe agricole însemnate şi soluri cu fertilitate ridicată, dacă nu suntem bine pregătiţi şi organizaţi.

Ţara noastră, recunoscută pentru potenţialul pedoclimatic ridicat, dar departe de a fi optim exploatat, are toate şansele să-şi redobândească locul în comerţul internaţional cu produse agroalimentare.

Viabilitatea exploataţiilor agricole, indiferent de dimensiunea lor, se poate realiza prin integrarea într-o piaţă internă care din păcate este firavă în România, ceea ce face ca producătorii agricoli, inclusiv crescătorii de animale, să fie lăsaţi la cheremul intermediarilor care profită de lacunele de pe piaţă, adică în primul rând de lipsa unei reglementări juridice referitoare la stabilirea şi menţinerea unui preţ dinainte convenit între producători, procesatori şi angrosişti.

Pentru a ne creşte contribuţia în balanţa comercială cu produse agroalimentare, se cere găsirea de soluţii care să stimuleze reintroducere în circuitul agricol a terenurilor nelucrate. Recoltele obţinute de pe aceste suprafeţe semnificative pot ajuta economia naţională şi pot mări ponderea agriculturii în PIB-ul României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Viaţa are prioritate!"

Creşterea dramatică a numărului accidentelor rutiere din ultima perioadă trebuie să ne dea de gândit. România este ţara din Europa cu cea mai mare rată a deceselor în accidentele de circulaţie. În prima jumătate a anului 2013, numărul accidentelor grave a crescut cu 20%, deşi agenţii de circulaţie au ridicat cu 20% mai multe permise auto. E un paradox, pentru că numărul sancţiunilor şi al accidentelor ar trebui să fie invers proporţionale, cum se întâmplă peste tot în lume. În România, datele oficiale arată că Poliţia sancţionează în neştire, iar şoferii mor pe capete.

Dramele de pe şosele sunt de cele mai multe ori rezultatul comportamentului iresponsabil, primitiv şi inconştient al celor care circulă pe drumurile publice. Într-o clipă poţi pierde cel mai de preţ lucru pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit - viaţa. Câţi dintre participanţii la trafic iau în serios cunoscutul slogan tipărit pe mii de indicatoare "Stop accidentelor rutiere. Alege viaţa!"?

Pentru a diminua moartea de pe şosele nu este suficientă o legislaţie drastică. Nu la legi suntem restanţieri. Viteza excesivă a devenit un hobby al posesorilor de maşini. Ei calcă acceleraţia până se opresc în pomi, stâlpi, se înfig în maşinile care rulează pe contrasens ori mai iau câte un pieton, biciclist sau motociclist pe capotă. Nu doar viteza este cauza principală a dezastrelor. Conducerea în stare de ebrietate, agresivitatea participanţilor la trafic, depăşirile interzise şi periculoase, neacordarea priorităţii, trecerea pe culoarea roşie a semaforului, amplasarea pe autoturisme a unor proiectoare de mare putere şi "orbirea" altora cu luminile de drum etc., produc mult mai multe tragedii. Datorită lor pericolele te pândesc la tot pasul: fie ca pieton prevăzător, fie ca şofer responsabil. Ei uită că viaţa unui om este în pericol dacă ei sunt grăbiţi să ajungă într-un loc anume, ei uită că neacordarea priorităţii în trafic le poate distruge viaţa, ei uită că trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, ei uită că în mâinile lor stă propria viaţă şi, mai mult, viaţa prietenilor sau rudelor care îi însoţesc. Însă, de cele mai multe ori, regretele vin după faptă. Abia atunci conştientizează că, oricât de grăbiţi ar fi, viaţa are, într-adevăr, prioritate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Redresarea pădurilor din România!"

Defrişările abuzive din pădurile României sunt de la an la an tot mai vizibile, şi astăzi avem aproximativ trei milioane de hectare de teren calamitat, care reprezintă o treime din terenul arabil, nemaiputând fi acesta utilizat în agricultură. Redresarea suprafeţei şi, implicit, protecţia mediului se pot realiza prin plantarea a circa 700.000 de hectare de pădure, care va avea rolul de a proteja solul împotriva inundaţiilor şi a altor fenomene, dar şi rolul de reţinere a CO2, principala sursă de poluare.

Alunecările de teren, deşertificarea, precum şi agravarea unor fenomene meteorologice sunt rezultatele defrişării masive care a avut loc în ultimii ani în pădurile României.

Au fost defrişate păduri, fără a mai fi împădurite. Ca efect al retrocedărilor, au fost defrişate în jur de 70.000-80.000 de hectare, iar tăierile ilegale au dus la rărirea pădurilor pe câteva sute de mii de hectare. Suprafaţa împădurită din România se situează sub jumătatea mediei din Uniunea Europeană. România trebuie să împădurească circa două milioane de hectare de terenuri pentru a ajunge la gradul mediu de împădurire al Uniunii Europene. Gradul de împădurire în România este, în prezent, de circa 27 la sută, deşi în zona de câmpie nu depăşeşte 15 la sută. La nivelul UE, gradul de împădurire este în medie de 33 la sută, dar sunt ţări precum Austria şi Germania cu peste 40 la sută, iar în ţările nordice sunt procente de peste 80 la sută.

Este timpul să nu mai fim ignoranţi! Pentru generaţiile viitoare avem datoria de a face investiţii importante în acest domeniu, avem datoria de a planta copaci, de a planta păduri. Pădurile sunt o bogăţie importantă a României.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să supun astăzi atenţiei dumneavoastră un aspect ce ar trebui să prezinte interes pentru toţi cetăţenii, în special pentru noi, cei care avem posibilitatea de a întreprinde demersurile necesare pentru a oferi celor pe care îi reprezentăm un cadru legal, care să corespundă cât mai mult necesităţilor actuale.

După cum bine ştiţi, în momentul de faţă se află în comisiile de specialitate din cadrul Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege privind reglementarea activităţii de voluntariat în România.

Deşi acest proiect reprezintă un pas important în activitatea organizaţiilor nonguvernamentale din România, nu am putut trece cu vederea unele lacune importante. Sunt conştient că este o adevărată provocare realizarea unei legi care să răspundă necesităţilor celor peste 6.000 de ONG-uri existente la nivel naţional, însă asta nu trebuie să reprezinte o scuză pentru realizarea unei legi şubrede, care să nu aducă niciun beneficiu atât organizaţiilor, cât şi voluntarilor.

Un prim aspect important ce consider că trebuie menţionat în textul de lege îl reprezintă natura contractului de voluntariat. Consider necesară existenţa încadrării contractului de voluntariat în categoria contractelor cu titlu gratuit. Astfel se va elimina orice suspiciune cu privire la potenţialele obligaţii de natură pecuniară ce ar putea izvorî din simpla definire a contractului de voluntariat ca fiind o convenţie.

Mai mult decât atât, în definiţia oferită termenului de voluntar se face referire strict la capacitatea de muncă dobândită în condiţiile legii, dar nu se ia în considerare existenţa sau lipsa capacităţii de exerciţiu. Consider că prin eliminarea unui element atât de important cum este capacitatea de exerciţiu, se restrânge posibilitatea persoanelor cu capacitate restrânsă de exerciţiu sau lipsite de capacitate de exerciţiu de a contribui la activitatea organizaţiilor. S-a demonstrat ştiinţific faptul că persoanele ce suferă de tulburări din spectrul autist sau de Sindrom Down au capacitatea de a lucra, sunt creativi, pot empatiza mult mai uşor cu persoanele ce suferă de o condiţie similară, reuşind astfel să se califice ca fiind voluntari de succes.

Cea mai importantă problemă pe care o ridică acest proiect de lege o reprezintă faptul că, la nivel naţional, nu există o instituţie abilitată cu evidenţa ONG-urilor, astfel că nu se poate verifica activitatea de voluntariat întreprinsă de acestea. În plus, nu există un organ de control echivalent al Inspectoratului Teritorial de Muncă ce permite controlul veridicităţii certificatelor de competenţă eliberate de organizaţii la finalul perioadei de voluntariat.

Alături de aceste prevederi incomplete trebuie să menţionez şi faptul că "organizaţiei gazdă", aşa cum este denumită în proiectul de lege, nu i se prevede obligaţia de a elibera certificatul de competenţă la finalul activităţii de voluntariat, nefiind astfel îndeplinit însuşi scopul principal al legii.

În lumina celor prezentate, apelez la susţinerea dumneavoastră, stimaţi colegi, pentru a oferi atât organizaţiilor nonguvernamentale, cât şi cetăţenilor ce doresc să întreprindă activităţi de voluntariat, un cadru legal optim, menit să acopere, pe cât posibil, necesităţile acestora.

Domnul Petru Movilă:

"Rusia trebuie să lase cetăţenii moldoveni să-şi decidă singuri soarta!"

Ultima perioadă a fost plină de evenimente politice importante. Trecând peste lupta politică din interiorul ţării, vă aduc în atenţie faptul că pe plan internaţional, în ţările vecine cu România, lucrurile se schimbă cu rapiditate, factorul comun atât în cazul Republicii Moldova, cât şi al Ucrainei fiind Rusia.

Peste Prut, acţiunile Rusiei au avut ca scop intensificarea tensiunilor, astfel încât acestea să aibă un impact negativ asupra economiei şi asupra angajamentelor sale privind integrarea europeană, mai ales după ce s-a anunţat că Republica Moldova va beneficia de ridicarea vizelor. Însă, cu toate acestea, guvernul şi poporul moldovean nu şi-au redus eforturile pentru a promova valorile europene. Republica Moldova a făcut multe progrese şi acest lucru se vede cu ochiul liber. România trebuie să sprijine perspectiva europeană a Moldovei, dar mai ales trebuie să se asigure că va continua acest parcurs european. Astfel, este extrem de important ca Uniunea Europeană să sprijine coaliţia de guvernare proeuropeană de la Chişinău pentru ca Moldova să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, parafat în noiembrie 2013. România a pledat în mod constant la nivel european în favoarea avansării procesului de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană, iar decizii precum cea a ridicării vizelor reflectă pe deplin această prioritate majoră a politicii externe dusă de ţara noastră.

În schimb, conflictul militar care ameninţă să se declanşeze în peninsula ucraineană Crimeea a pus în alertă comunitatea internaţională. Eforturile diplomatice continuă pentru a convinge Rusia să renunţe la planurile de intervenţie, însă Moscova pare tot mai decisă să îşi anexeze teritoriul ucrainean.

Cel mai probabil, aceasta este cea mai gravă criză din ultimii 20 de ani şi chiar dacă situaţia din Ucraina nu este în acest moment o ameninţare directă şi imediată la adresa securităţii României, poate reprezenta o ameninţare pe termen mediu şi lung. Împărtăşesc punctul de vedere al Preşedintelui Traian Băsescu şi consider că orice prezenţă a trupelor ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia şi în afara acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei, un atac la integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei.

În calitate de observator al OSCE la toate alegerile care au avut loc în Ucraina în ultimii ani, am văzut cât de grea este desprinderea de comunism şi cât de adânci sunt rădăcinile Rusiei. Cred că măsurile luate în ultima perioadă de fostul preşedinte Ianukovici l-au făcut pe acesta să-şi piardă legitimitatea câştigată prin alegerile din 2010 şi de aceea trebuie să demisioneze. Acţiunile din ultimele zile ale Moscovei pot fi interpretate ca o declaraţie de război, deşi Rusia nu are şi nu va avea niciodată motive pentru a folosi forţa împotriva ucrainenilor şi a cetăţenilor paşnici. În acelaşi timp, consider că presiunile asupra Republicii Moldova trebuie să înceteze, iar Federaţia Rusă trebuie să-şi retragă trupele din Transnistria şi să lase Moldova şi cetăţenii moldoveni să-şi decidă singuri soarta.

Domnul Petru Movilă:

"PSD, Guvernul şi cameleonismul..."

La aproape doi ani de la căderea Guvernului Ungureanu, în urma moţiunii de cenzură iniţiată de PSD şi PNL, Victor Ponta, într-o criză profundă de inspiraţie, dă copy-paste din moţiunea intitulată "Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!" din 2012 şi, în disperarea de a forma un nou guvern, după ce partenerii guvernamentali PNL-işti şi-au retras trupele, demarează negocierile cu UDMR. Numai că negocierile cu UDMR au vizat exact ceea ce a condus la trecerea PDL în opoziţie prin căderea Guvernului Ungureanu.

Făcând apel la memorie, ne aducem aminte că parte din motivele avansate la acea vreme de către PSD se refereau la "gestionarea frauduloasă" de către Guvernul Ungureanu a resurselor ţării prin privatizări, respectiv, reorganizarea, prin intervenţia Guvernului şi "încălcarea autonomiei universitare", UMF Târgu Mureş prin înfiinţarea liniei de limbă maghiară. Exact acest lucru urmează să îl facă acum, după ce UDMR a onorat invitaţia la guvernare, evident, contra unor revendicări punctuale.

În moţiunea de cenzură din aprilie 2012, USL-ul, aflat în opoziţie atunci, acuza Executivul că "a acordat licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, lipsite de transparenţă şi încălcând legea", reproşând guvernului MRU că, în data 20 martie 2012, Guvernul a aprobat 3 HG-uri prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea.

Pe atunci, Victor Ponta se erija în vajnic opozant al gazelor de şist. Părerea şi viziunea guvernamentală a PSD s-au schimbat brusc după ce a preluat puterea de la MRU. Astfel, la scurt timp, Victor Ponta a găsit de cuviinţă să remedieze această situaţie adoptând HG după HG, în favoarea mai multor companii, unele dintre ele de mare răsunet.

Păi ce faceţi, stimate domnule prim-ministru? Criticile de atunci le-aţi convertit rapid în practici de bună guvernare a ţării? Nu faceţi altceva decât să luaţi măsuri identice cu cele pe care le-aţi criticat în 2012. Aţi criticat demersul de privatizare a CupruMin, dar aţi repetat greşeala la Oltchim. Aţi criticat preţul de vânzare al acţiunilor la Transelectrica, dar aţi procedat identic cu acţiunile Transgaz.

Cu toţii am presupus că de-îndată ce veţi prelua frâiele guvernării, veţi şti exact ceea ce trebuie să schimbaţi. Realitatea ne demonstrează contrariul. Ceea ce aţi clamat vehement la acea vreme, au devenit priorităţi guvernamentale pentru PSD!

Ne-aţi convins pe toţi! PSD "nu minte", "este consecvent" şi nici nu îl poate acuza cineva vreodată de cameleonism politic! Din păcate, realitatea contrazice fraza de mai sus!

Doamna Raluca Surdu:

În săptămâna precedentă declaraţia mea politică a constat într-un apel la solidaritate cu poporul ucrainean. La momentul respectiv, părea că intensitatea violenţelor era semnificativ mai redusă, cu excepţia zonei peninsulei Crimeea, zonă unde astăzi putem observa că violenţele dintre susţinătorii, respectiv adversarii fostului preşedinte Ianukovici, au escaladat într-un potenţial conflict militar între Rusia şi Ucraina sau între cetăţenii ucraineni rusofoni şi cei care visează la un parcurs european pentru Ucraina.

Peninsula Crimeea este zona unde populaţia majoritară, mai precis 60%, este reprezentată de etnici ruşi, ale căror obiective separatiste sunt, în această perioadă, foarte clar exprimate. Din nefericire, Rusia şi Ucraina ar putea intra într-o coliziune militară directă în orice moment. Acest fapt ar conduce, fără echivoc, la un focar de instabilitatea politică, diplomatică şi economică în toată zona apropiată Mării Negre.

Statele membre ale Uniunii Europene, alături de Statele Unite ale Americii, trebuie urgent să identifice cele mai eficiente căi diplomatice posibile pentru rezolvarea situaţiei de astăzi din Ucraina, cu precădere din zona peninsulei Crimeea.

Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi doresc să fac un apel către toţi colegii din conducerea Camerei Deputaţilor, să luăm act de solicitarea Preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, şi să organizăm mâine, 4 martie 2014, o şedinţă comună a camerelor, în urma căreia să adoptăm o rezoluţie care să exprime suportul necondiţionat al României şi solidaritatea cu poporul ucrainean. Poporul ucrainean şi-a exprimat, în ultima perioada, dorinţa fermă de a intra în marea familie europeană şi de a adera, de jure, la valorile democraţiei autentice şi la obiectivele, respectiv principiile Uniunii Europene.

Poziţia geografică a României, de stat vecin Ucrainei, dar şi calitatea oficială pe care o avem, şi anume de stat membru al UE, ONU şi NATO, ne obligă la o poziţie oficială mai activă şi mai consistentă. Graniţele României cu Ucraina, care de altfel sunt extrem de întinse, măsurând aproximativ 650 de kilometri, sunt şi graniţele Uniunii Europene, iar acest fapt ne obligă la o mai mare fermitate în planul politicii internaţionale.

Politica sferelor de influenţă străină, prin care a trecut şi România începând cu 1940 şi până la căderea comunismului, a fost o perioadă extrem de nefastă pentru poporul român. Acest fapt este poate un motiv în plus să organizăm cât mai repede o şedinţă comună a celor două camere şi să adoptăm o rezoluţie care să reflecte o poziţie clară a Parlamentului României cu privire la situaţia din Ucraina. Cetăţenii ucraineni, dar şi noua majoritate parlamentară din Ucraina, alături de Preşedintele interimar, doresc să adere la valorile şi obiectivele Uniunii Europene şi la cele ale NATO, iar acest fapt trebuie respectat.

În final, doresc să reamintesc că Ucraina, la fel ca orice alt stat independent, are dreptul să îşi aleagă singură parcursul pe care urmează să îl aibă, fără niciun fel de presiune din partea altui stat. Orice ameninţare militară la adresa unui stat suveran este un dezastru pentru democraţie şi pentru pacea socială.

Doamna Raluca Turcan: "USL nu a guvernat ţara, ci s-a certat pe funcţii şi privilegii"

Bilanţul celor doi ani de guvernare USL este negativ. USL nu a guvernat ţara, ci s-a certat pe funcţii şi privilegii, a vânat continuu subordonarea justiţiei. Guvernul PSD-PNL nu şi-a asumat responsabilităţi, dar a făcut exces de putere şi a parazitat statul după modelul ASF.

Ponta şi Antonescu, imediat ce au ajuns la putere, şi nu la guvernare, au uitat promisiunile făcute în campanie românilor. Acum, după ce s-a rupt căruţa, dau vina unul pe celălalt, iar ţara tot neguvernată rămâne. Indiferent cine acuză sau cine este acuzat, răspunderea le aparţine amândurora.

Atât Ponta, cât şi Antonescu au promis un milion de locuri de muncă, însă, prin politicile dezastruoase au îngroşat numărul şomerilor cu peste 50.000 de români. Au promis dreptate până la capăt, dar nu au spus că dreptatea era doar pentru ai lor. Au încercat să-i scape pe USL-iştii certaţi cu legea de justiţie, prin mutilarea Constituţiei şi a Codului penal. Au promis reducerea CAS-ului, dar au introdus sau mărit 35 de taxe şi impozite.

În acelaşi timp, USL, girat de Ponta şi Antonescu, a dorit un stat drepţi, nu un stat de drept! Un stat care să ia poziţia de drepţi în faţa baronilor şi a infractorilor. Au atacat statul de drept începând cu vara lui 2012 şi au culminat cu ce s-a întâmplat în "Marţea Neagră". Şi-au asumat răspunderea pe legi importante, care au fost declarate neconstituţionale. Nimeni nu şi-a dat demisia pentru eşecul politicilor din toate domeniile. Ba mai mult decât atât, unii au stat în funcţie până în momentul în care au fost condamnaţi definitiv la ani grei de închisoare.

Ruperea USL a demonstrat cum cel mai cinstit Guvern s-a transformat în cel mai corupt şi ineficient guvern.

PDL va depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului PSD-PNL. Intitulată "Cartea Neagră a Guvernării USL: 2 ani de minciună", aceasta va dezvălui eşecul USL-ului în toate domeniile: de la sănătate şi educaţie la justiţie, agricultură, economie, asistenţă socială şi transporturi. Indiferent ce declară proaspătul revopsit PNL, PDL aşteptă semnăturile acestora pe moţiunea noastră. PNL are şansa să-şi asume şi în realitate, nu doar la televizor, demascarea eşecului guvernării la care a luat parte. Antonescu poate face diferenţa între demagogie şi verticalitate prin semnarea moţiunii de cenzură făcută de PDL.

Doamna Raluca Turcan:

"PDL va vota împotriva Guvernului Ponta 3"

Guvernul Ponta 3, dacă nu trece prin procedura constituţională de desemnare, aşa cum prevede articolul 103 din Constituţie: "Alin.(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament", ar trebui să vină în faţa Parlamentului cu acelaşi Proiect de Guvernare şi cu miniştri din structura politică din momentul învestirii iniţiale.

Or, Programul de Guvernare USL a adus eşecul economiei, demonstrat prin creşterea numărului de şomeri cu peste 50.000, impunerea a peste 35 de taxe şi impozite noi, atacul la independenţa justiţiei şi la statul de drept, mutilarea Constituţiei şi a Codului penal.

În plus, Programul de Guvernare al USL înseamnă minciună în educaţie şi sănătate. De fapt, înseamnă minciună în toate domeniile cheie ale societăţii.

Victor Ponta este obligat să vină nu doar cu miniştri noi, ci şi cu un program care să rezolve problemele românilor. Să stopeze restauraţia începută odată cu instalarea lor la putere. Nu la guvernare! Pentru aceasta va trebui să respecte prevederile art. 103 din Constituţie. În caz contrar, va rostogoli minciunile şi problemele Guvernelor Ponta 1 şi Ponta 2 în Guvernul Ponta 3, 4 sau 5.

PDL va vota împotriva acestei telenovele plagiate după modelul Ponta 1 şi Ponta 2.

Doamna Raluca Turcan:

"PNL cu aceleaşi pietre de moară nu poate fi în opoziţie!"

PNL anunţă că votează împotriva Guvernului Ponta 3.

Dacă Programul de Guvernare este acelaşi, înseamnă că PNL este fie mincinos, fie neştiutor.

Pentru a nu trece prin procedura constituţională de învestire, Ponta va veni cu acelaşi Program de Guvernare cu care a fost învestit guvernul USL, adică PSD şi PNL! Acelaşi prin care românii au sărăcit, mediul de afaceri a fost descumpănit, statul de drept abuzat şi justiţia a fost hăituită permanent.

Dacă PNL a părăsit alianţa pentru că nu a primit funcţiile pe care le-a cerut şi pentru că Antonescu nu mai avea garanţia desemnării sale drept candidatul USL la alegerile prezidenţiale nu înseamnă că este neprihănit. Nu şi-a anulat responsabilităţile pentru eşecul celor doi ani de guvernare păguboasă pentru români.

Dacă PNL doreşte să fie în opoziţie în mod real, trebuie:

• Să-şi asume eşecul guvernării alături de USL;
• Să scape de cei care au fost incompetenţi în cadrul Guvernului USL;
• Să-şi facă o strategie fermă de sancţionare a PSD-ului şi de oferire de soluţii alternative.

În caz contrar, sunt doar duplicitari şi demagogi.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Modernizaţi, nu desfiinţaţi!"

În judeţul Suceava, la începutul anului şcolar 2013-2014, din 822 de unităţi şcolare, aproximativ 600 nu deţineau autorizaţie de funcţionare din partea Direcţiei de Sănătate Publică Suceava. La nivel naţional situaţia stă la fel de dramatic. Majoritatea unităţilor neautorizate sunt în mediul rural şi nu îndeplinesc reglementări în vigoare privind dotarea cu: grupuri sanitare, apă curentă, apă conformă chimic şi bacteriologic, număr suficient de cabine raportat la numărul de elevi.

Nu am informaţii ca această situaţie să se fi schimbat. Am însă certitudinea că autorităţile locale, în speţă primăriile, marea majoritate din fonduri mai mult decât modeste, au făcut şi fac mari eforturi pentru reabilitarea şi modernizarea unităţilor de învăţământ. Ne-am convins însă cu toţii că niciun primar, oricât de bine intenţionat, de gospodar, cum ne place nouă sa spunem în politică, de preocupat de Educaţie ar fi, nu poate face minuni. Căci tind să cred că în Educaţie e nevoie de un miracol. Mulţi dintre primari, ordonatori de credite pentru şcolile din localităţile pe care le conduc, privesc cu neputinţă şi deznădejde cum la nivel de Guvern nu se face nimic pentru şcoala românească. Este incredibilă discrepanţa dintre politica Guvernului condus de Victor Ponta, dintre politica de la nivel de minister de resort condus de un ministru care are cu totul alte preocupări şi politica unei primării care oferă felia cea mai bogată din bugetul sărac pe care îl are către şcoală, Primărie care, deşi cu frică de Dumnezeu, ia de la Biserică şi dirijează fonduri tot către şcoală.

Sunt profesor. Am predat şi elevilor din Tomeşti - Iaşi şi elevilor din centrul municipiului Suceava. Acum predau şi coordonez studenţi, masteranzi şi doctoranzi într-un important centru universitar. M-am convins: niciodată nu va fi prea mult când vine vorba de finanţarea învăţământului românesc, având în vedere lista lungă a nevoilor. Niciunui copil, indiferent din ce cătun provine, nu i se poate lua dreptul la educaţie, nicio şcoală nu e mai puţin importantă ca alta.

Nu cred că o soluţie este să închidem şcolile. Sunt convinsă că autorităţile se vor lupta pentru fiecare elev în parte şi se vor face eforturi la nivel local, se vor face presiuni la nivel de Guvern, astfel încât anul şcolar 2014-2015 să nu înceapă sub presiunea unor desfiinţări de unităţi şcolare. Nu sunt adepta construcţiilor în zadar, recunosc nevoia unui anume pragmatism şi renunţarea la proiecte fără sfârşit, începute şi abandonate de miniştri inconştienţi şi fără viziune, dar nu cred că România de astăzi îşi permite să închidă şcoli.

Nu am reuşit, ca stat membru al Uniunii Europene, să ne atingem ţinta privind abandonul şcolar, prin urmare mă întreb dacă mai crede cineva că prin închiderea şcolilor ne vom apropia de procentul pe care ni l-am propus. L-am ratat în 2014, îl vom rata sigur în 2020 cu o asemenea viziune.

La nivel de Parlament, PDL susţine cu demnitate şi argumente un modest minim 5% din PIB pentru Educaţie şi 1% pentru Cercetare prin Constituţie. Această măsură ar fi o garanţie că în România nu se vor închide şcoli, că unităţile de învăţământ vor beneficia de modernizările necesare autorizării şi că elevii vor face performanţă sub îndrumarea unor cadre didactice corect remunerate.

Educaţia rămâne bunul cel mai de preţ al unui stat, iar rezultatele elevilor români la examene, rata abandonului şcolar, rata şomajului în rândul tinerilor absolvenţi, nenumăratele acte de violenţă din şcoli, inclusiv cele desfăşurate sub ochii cadrelor didactice resemnate, numărul dramatic de mare al cazurilor de eleve minore care rămân însărcinate, numărul scăzut al copiilor romi care termină o şcoală arată că nu suntem pe un drum bun, şi toate acestea ar trebui să ne împiedice să luam orice măsură care au putea îngrădi în vreun fel accesul la educaţie.

Personal nu aş încuraja autorităţile locale să închidă şcolile, oricât de bine arată această măsură pe hârtie din punct de vedere financiar, ci i-aş invita, stimaţi colegi, să intre pe cea mai utilizată reţea de socializare, pe care şi eu şi Domniile Lor şi dumneavoastră o folosim pentru a comunica cu electoratul, şi să vadă cum se exprimă elevii români, ce preocupări au aceştia şi cu siguranţă acest simplu test îi va determina să lupte alături de noi pentru o finanţare corectă a Educaţiei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Nu pedepsiţi limbile Europei!"

Urmărim cu toţii, cu sufletul la gură, profund implicaţi emoţional, conflictele de pe teritoriul Ucrainei. Aflată într-un amplu, complex şi dramatic proces de schimbare a regimului Ianukovici, Ucraina, într-un interval scurt de timp, prin proteste de mari dimensiuni, prin moartea a zeci de oameni şi rănirea altor câteva sute, are un Guvern interimar, are o nouă putere în Parlament.

În grabă, sub puternicul impact al schimbărilor atât de mult dorite, în Parlamentul ucrainean, duminică, 23 februarie 2014, un număr mare de legi au fost anulate. Printre acestea se află şi Legea privind folosirea limbilor minorităţilor. În acest context, nu putem să nu ne gândim la românii din Ucraina, afectaţi şi ei de abolirea Legii privind folosirea limbilor minorităţilor regionale.

Ca deputat, am susţinut în repetate rânduri, de la tribuna Parlamentului sau prin demersuri la Ministerul Culturii, la Institutul Cultural Român, promovarea şi dezvoltarea legăturilor dintre spaţiul ucrainean şi cel român. Mă refer acum în special la publicaţiile de limbă română de excepţie care apar la Cernăuţi, printre care unele editate cu sprijinul Institutului Cultural Român. "Glasul Bucovinei" este un exemplu. Începând cu 1994, această publicaţie a reunit importante studii şi cercetări despre tradiţia românească a Bucovinei, semnate de autori români şi străini. Suntem conştienţi de rolul important jucat de aceste publicaţii în intensificarea legăturilor României cu românii de pretutindeni, menţinând viu spaţiul Bucovinei. Ştim cu toţii că o viaţă literară românească nu poate exista fără o presă culturală.

Şi cu alte ocazii m-am exprimat cu privire la importanţa plurilingvismului în zonă. Consider că atât limbile, cât şi Parlamentul unei naţiuni se identifică prin forţa cu care reprezintă şi apără identitatea naţională şi democraţia. În spaţiul bucovinean, încărcat de spiritualitate şi istorie, problema folosirii limbii române, una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, a căpătat o altă însemnătate, iar tot ceea ce am văzut la Cernăuţi cu prilejul manifestărilor ştiinţifice la care particip de ani de zile, îmi confirmă că se fac eforturi mari pentru a menţine vie limba şi cultura română.

Ca profesor universitar şi lingvişti ca organizator al Colocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului "Eugeniu Coşeriu", care se desfăşoară itinerant la Suceava, Cernăuţi şi Chişinău, sunt convinsă că limbile nu au nici o vină şi nu trebuie "pedepsite" în situaţii de criză. Dimpotrivă, ele contribuie la crearea unui climat de calm, de deschidere a unei naţiuni, de egalitate în interiorul unui popor. Cred că românii din Ucraina au nevoie de dreptul de a utiliza limba română, iar alături de celelalte minorităţi, inclusiv cea vorbitoare de limbă rusă, prin respect reciproc şi printr-un confort oferit de dreptul de a se exprima în limba maternă, vor menţine Ucraina unită, puternică, lucidă în paşii săi către Europa.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

"Trebuie să ne susţinem şi să ne ajutăm tinerii!"

Încurajarea, îndrumarea şi susţinerea tinerilor dornici de implementarea de noi proiecte alocate din fondurile UE, Strategia 2014-2020.

Indiferent ce se întâmplă pe scena politică românească în momentul de faţă, pe lângă aceasta, consider că este absolut prioritar şi necesar să ne gândim şi la viitorul copiilor noştri. Să ne susţinem tinerii care au idei, viziuni şi sunt dornici să înceapă singuri de la zero un business, o afacere, prin atragerea de noi proiecte din fonduri europene.

În ultimul timp am întâlnit foarte mulţi tineri dornici să-şi înceapă propria afacere, unii dintre ei chiar mi-au prezentat idei de afaceri foarte bune, interesându-se activ pentru implementarea proiectelor lor, proiecte pe care la ora actuală le oferă Uniunea Europeană. Ascultându-i, mi-am dat seama că ţara noastră are o şansă extraordinară şi un potenţial excelent, datorită acestor tineri (până în 35 de ani), cărora trebuie neapărat să le venim în întâmpinare din toate punctele de vedere şi să-i sprijinim cu tot ce au nevoie, ca să nu-i pierdem. Gândiţi-vă cum ar arăta mediul de afaceri din România dacă peste 4-5 ani, toate aceste idei se vor transforma în afaceri reale, în firme de doi, trei, zece sau mai mulţi angajaţi, cu cifre de afaceri de zeci de mii şi chiar sute de mii de euro, să nu spun poate chiar milioane.

Un alt aspect remarcabil la aceşti tineri entuziaşti, deştepţi, culţi şi, cu idei foarte bune de afaceri este că majoritatea îşi imaginează afacerile dezvoltându-se şi în afara ţării, dorind să demonstreze că se poate face treaba şi în România. Mulţi dintre ei nu vor să plece în străinătate la lucru, dar în lipsa locurilor de muncă, de multe ori sunt nevoiţi să-şi câştige existenţa acolo.

În acest context, partea mai puţin plăcută este că aceşti tineri nu au valori şi repere la care să se raporteze, fiind în căutarea celor care ar putea să le îndrume paşii.

De aceea, eu cred că noi, dragi colegi parlamentari, guvernul, ministerele, profesorii universitari de specialitate, oamenii de afaceri experimentaţi şi mulţi alţii, avem obligaţia, urgent, să venim în întâmpinarea acestor tineri şi să le oferim modele, să-i ajutăm, să le organizăm cursuri gratuite, să le facilităm accesul la surse de finanţare, să le oferim credite şi tot ceea ce le este necesar pentru ca ei să poată accesa mai uşor proiectele din fondurile Uniunii Europene. Astfel toţi avem numai de profitat!

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Instituirea unor mecanisme care să promoveze participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viaţa"

Odată cu ratificarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului în 1990, România şi-a luat ca angajament protejarea şi promovarea drepturilor copilului, aşa cum au fost ele trasate la nivel global de organismele internaţionale. Încă din primii ani de democraţie, ţara noastră a făcut şi continuă să facă eforturi considerabile pentru protejarea intereselor şi drepturilor copiilor, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi pentru accesul facil şi egal la educaţie şi sănătate.

Cu toate acestea, România rămâne printre ultimele state ale Uniunii Europene unde copiii sunt vulnerabili la pericolul sărăciei, lipsei de educaţie sau lipsei de tratament în caz de boală. Astăzi, în ţara noastră, 400.000 de copii nu merg la şcoală din cauza sărăciei. 23.000 de copii sunt instituţionalizaţi, iar alţi 42.000 de copii trăiesc separat de familiile lor. Acestor statistici li se adaugă numărul de copii rămaşi în ţară în timp ce părinţii lor muncesc în străinătate.

Însă drepturile copiilor nu trebuie să rămână doar statistici pe hârtie, ele trebuie să devină o realitatea atât în România, cât şi în Europa şi în întreaga lume.

De aceea, aş dori să reamintesc parlamentarilor români prevederile recomandării Comisiei Europene din 20 februarie 2013, "Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării". Astfel, acum mai bine de un an, Comisia Europeană propunea statelor - membre UE "să dezvolte şi să pună în aplicare politici pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a copiilor şi pentru promovarea unei mai bune calităţi a vieţii, prin strategii multidimensionale".

Consider că în spiritul acestei recomandări generale şi în concordanţă cu necesitatea exprimată de Comisia Europeană pentru dezvoltarea de strategii integrate, România trebuie să facă eforturi în direcţia instituirii unor mecanisme care să promoveze participarea copiilor la luarea deciziilor care le afectează viaţa.

Cred cu tărie că Parlamentul României are rolul principal în conturarea unor soluţii legislative pentru crearea unui cadru prin care copiii să fie încurajaţi să îşi facă cunoscute opiniile, cu garanţia că aceste opinii sunt luate în considerare şi se reflectă în deciziile majore care îi privesc. Una dintre ideile concrete ce reiese din discuţiile cu factorii de decizie este cea a înfiinţării unui organism special pe lângă instituţia Avocatului Poporului, specializat în apărarea drepturilor copilului. Totodată, consider că în spiritul recomandărilor menţionate este necesar ca legislaţia românească să fie amendată pentru a permite copiilor să petiţioneze instituţiile statului şi cele europene.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor, consider că parlamentarii României trebuie să se dedice unor dezbateri extinse în cadrul comisiilor de specialitate din cele două camere pentru a analiza şi a propune soluţii pentru ca drepturile copilului în România să fie pe deplin respectate şi promovate.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Vorbeam într-o declaraţie anterioară despre un fenomen mult prea extins în şcolile din România. Mă refeream la violenţa în şcoli, un adevăr al societăţii noastre.

În declaraţia de astăzi, aş dori să abordez un alt subiect extrem de important, şi anume abandonul şcolar, care reprezintă o problemă a sistemului românesc de învăţământ insuficient tratată şi care are nevoie de acţiuni urgente. Este un fenomen serios şi larg răspândit, care ar trebui să fie o prioritate pentru toţi cei implicaţi în procesul de educaţie: politicieni, factori de decizie, părinţi, profesori şi elevi.

Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Mai mult, familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, care au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor, resimt uneori nevoia de forţă de muncă, aşa că aleg să-şi îndrume copii spre angajare. Astfel, aceştia ajung să fie zilieri, să desfăşoare activităţi regulate ca barman, de prostituţie sau cerşetorie. Prezenţa pe durata semestrelor şcolare în astfel de activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu renunţarea prematură la educaţie.

La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu profesorii şi cu colegii.

Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon şcolar, prin acţiuni menite să limiteze sau să înlăture unde este posibil cauzele abandonului şcolar. De aceea este nevoie să existe preocupări reale pentru prevenirea abandonului şcolar, atât din sfera politică, cât şi din partea societăţii civile. Astfel, prevenirea abandonului şcolar s-ar îmbunătăţii prin existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar. Aceste programe trebuie să fie mereu îmbunătăţite, să se ţină cont de toţi factorii care pot determina abandonul şcolar şi, în consecinţă, programele să conţină măsuri concrete de limitare a acţiunii factorilor de risc.

De asemenea, avem nevoie de programe iniţiate de ONG-uri, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de abandon şcolar, dar şi de acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, precum şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar.

Totodată, la nivelul şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul şcolar, deşi cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu. Aceştia sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora şi pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor nonguvernamentale competente pentru a interveni la nevoie.

Stimaţi colegi, eu personal consider că prevenirea abandonului şcolar merită o atenţie sporită, iar Guvernul trebuie să elaboreze programe specifice de prevenire, dar şi proiecte, campanii şi diferite planuri de acţiuni, astfel încât fenomenul abandonului şcolar să fie stopat!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Valentine’s Day în USD"

Ce patetici sunt aceşti politicieni ! Viaţa politică în România este în plină efervescenţă. Tata-socru, domnul referendum şi colegul lui Mihai Viteazul s-au ocupat de inimioarele colegilor de alianţă. Se rupe, nu se rupe, li se rupe că nu se rupe şi, dacă se rupe, ce?

Noi ne-am îmbolnăvit de inimă după cât ne iubeşte USL. Tensiunea ne creşte şi inima ne bate mai repede când vedem ciolaniada de iarnă guvernamentală, răuvoitori deviaţionişti, că nu mai contaţi în inima guvernanţilor. Contaţi şi voi, cum să nu contaţi ! Staţi liniştiţi, că aveţi şi voi partea voastră. O să aveţi benzina mai scumpă, taxe mai multe şi mai mari, şomeri cât cuprinde în primăvară, avem grijă şi de voi, dar acum lasă-ne puţin să lămurim cine e capo di tutti capi în USL şi după aceea ne ocupăm şi de voi.

Răbdare, noi lucrăm în USD, în multe milioane de USD...

Noi nu mai vrem să ne iubească USL. Pe noi ne interesează locurile de muncă, drumuri europene, trenuri curate, siguranţa cetăţeanului şi, dacă nu cerem prea mult, politicieni cinstiţi, poate un guvern responsabil şi ar mai fi altele pe care nu are rost să le enumăr chiar acum pentru a nu mă apuca să vă povestesc romane.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Acciza buclucaşă"

În noul program de guvernare USL a apărut o nouă taxă, acciza buclucaşă ce va scumpi tot ce mişcă-n ţara asta. Bine că încă nu ne obligă prin lege să facem plinul ca să dăm bani la puşculiţa de partid. Din contră, în marea sa generozitate, USL îţi dă încă voie să circuli cu rezervorul pe trei sferturi gol şi eventual cu un pet de 2 litri de rezervă prin portbagaj. Asta pentru ca să nu blochezi circulaţia când rămâi în pana prostului. Sau să-i pedepseşti prin închiderea maşinii personale în garaj pe durată nelimitată sau prin greva foamei la produsele transportate cu maşina.

Guvernanţii îţi mai oferă şi alte avantaje: o maşină mai puţin încărcată, fie şi cu combustibil, evident va consuma mai puţin şi îţi va permite să economiseşti.

Şi vei câştiga şi mai mulţi bani pentru că acciza buclucaşă îţi permite să redescoperi farmecul mersului pe jos, precum şi călătoria cu mijloacele de transport în comun, insalubre, dar foarte economice, cu condiţia să te ţii bine de portofel.

Acciza buclucaşă are grijă şi de sănătatea noastră. În fond, vine primăvara. Ia încearcă şi tu o bicicletă să vezi ce bine face la inimă şi la plămâni.

Totul e roz, nu moare nimeni prin accidente aviatice sau prin zăpezi, miere şi lapte au adus cele 70 procente şi multă, multă democraţie, mai ales în marţea neagră.

Cum naiba nu mi-am dat seama că acciza asta e bună pentru ţară şi popor? Am identificat ţara - Psdomania şi am găsit şi poporul: baroni, conţi, prinţi şi prinţişori.

Pentru multiplele avantaje ale accizei buclucaşe mulţumim din inimă partidului şi strigăm cu mândrie usl-istă: "Nu vrem bani, nu vrem cârnaţi, vrem acciza să băgaţi"!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aceasta-i întrebarea!"

Cât/cui vor vinde din această ţară pentru a rămâne la putere? Aceasta-i întrebarea!

Eu voi susţine mereu doar valorile româneşti, istoria românească, veniturile românilor, capitalul românesc, industria şi agricultura românească şi tot ceea ce înseamnă resursele acestui popor, excluzând din start orice alianţă cu cei care au făcut şi fac rău intereselor românilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bornele guvernării USL"

Mda, cam astea sunt cele cinci borne ale guvernării USL: superimunitatea şi graţierea, electorata, supraacciza şi taxa pe stâlp, regionalizarea neconstituţională.

Îmi permit să spun că Institutul "Cantacuzino" ar trebui să fabrice şi un vaccin contra inepţilor şi jefuitorilor publici. El ar trebui administrat măcar la alegeri. Un vot e o doză de vaccin. Din păcate, vaccinul pare că nu este fabricat după reţete civice şi democratice, ci este făcut în bucătărie, de către un mioritic cu cinzeaca în nas!

Acolo unde educaţia lipseşte, multe merg rău. Mai sunt şi bani, mulţi bani sifonaţi din bugetul statului, pentru că multe lucruri sunt făcute pe ascuns, departe de voinţa noastră. De la Guvern, Parlament, Preşedinţie şi până la ultima comună din România, toate cheltuielile ar trebui făcute publice. Parlamentarii, miniştrii, primarii, preşedinţii de consilii judeţene ar trebui să prezinte poporului o situaţie cu fiecare bănuţ public pe care îl au în vistierie, cu fiecare sumă alocată pentru un proiect, pentru salarii sau pentru produse care trebuie achiziţionate, iar noi, poporul, să hotărâm.

De fapt, poporul nu ştie nimic, nu hotărăşte nimic, dar ei cheltuiesc banii publici cum vor, iar un asemenea mod de furt pe faţă din buzunarul poporului nu cred că mai există undeva în lumea civilizată.

Proiectul meu de lege privind transparenţa decizională ne dădea şansa să ştim şi noi şi noi să hotărâm ce e mai bine pentru noi în această ţară. Vă miră că ei, aceiaşi ei, l-au respins în Parlament?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Constituţia lor"

Elaborarea normei legale cu referire la minimul de criterii ce trebuie îndeplinit de către candidaţi şi restricţionarea la doar două mandate a accesului în aceeaşi funcţie publică poate împiedica oligarhizarea clasei politice, cât şi formarea unor dinastii de tip mafiot în diferite structuri ale statului ori ale societăţii româneşti.

Până şi proiectul de constituţie este executat la foc automat după cerinţa şi clientela de familie. Constituţia USL e, de fapt, doar a USD-PSD şi e făcută doar cu un singur scop: să ia puterile preşedintelui şi să le dea prim-ministrului, adică celor din PSD.

Nimic despre cei 300 de parlamentari, conform referendumului declarat valid?

Bine. Nu ne-aţi convins. Faceţi referendum. O vom vota cu siguranţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vă sună cunoscut? Din al câtelea congres PCR este citatul?"

"Este meritul tuturor celor care în România au muncit pentru o creştere record a producţiei industriale, a exporturilor, a agriculturii", ne spune cu mândrie proletară premierul României. Vă sună cunoscut? Oare din al câtelea congres al PCR este citatul?

Domnii-tovarăşi fac doar, fără nicio jenă, campanie electorală la aproape 2 ani de la alegeri.

Guvernul este într-o altă dimensiune în care toţi sunt bogaţi şi toate merg pe roze. În capul lor economia deja duduie, în timp ce noi numărăm doar alte taxe şi impozite. Dacă ieşi pe stradă, revii însă în dimensiunea celor ce de abia îşi târâie traiul de la o zi la alta.

Dar despre devalorizarea leului nu spun nimic? Despre scumpiri nu vor să vorbească? Despre scăderea nivelului de trai nu au nimic de comentat? Despre copiii care nu merg la şcoală din cauza sărăciei nu vor să pomenească? Despre românii care stau în casă fără căldură, fără gaze şi curent pentru că nu au cu ce plăti? Despre bătrânii care mor cu zile pentru că nu au bani de medicamente, nu le place să audă? De unde atâta creştere economică şi-n buzunarele cui se reflectă?

Urmează să ne luăm de mânuţă şi să mergem înainte "tot înainte spre cele mai înalte culmi ale socialismului multilateral dezvoltat"? Poate că şi asta vă sună cunoscut...

Domnule Ponta, dacă tot o duc românii aşa bine, de ce tot insistaţi cu acciza la carburanţi?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şansa unei alegeri corecte"

Eu cu cine, cum şi de ce votez? Aceasta-i întrebarea. Să vă mai întreb câte ceva.

Consideraţi că votarea unei liste constituie un vot direct, egal, secret şi liber exprimat?

Cât de liberi în exprimarea opţiunii de vot vă simţiţi votând o listă şi cât de direct consideraţi că ar putea fi un astfel de vot?

Consideraţi că nişte alegeri făcute în urma unui vot adresat unor liste ar fi un vot constituţional fiind vorba despre constituţiile unor liste?

Progresul societăţii româneşti, aflată într-o în tranziţie fără de sfârşit, este blocat de tendinţa aleşilor de a rămâne pe viaţă în aceeaşi funcţie publică fără a putea fi schimbaţi, în absenţa unor accidente de tipul ieşitului cu picioarele înainte sau mutarea la penitenciare.

Procedurile de votare utilizate cu ocazia alegerilor, din 1990 până în prezent, permit în mod scandalos aplicarea unor scheme sau algoritmi care generează imoralitate şi incompetenţă. De-a lungul timpului, nimeni nu a vrut să impună candidaţilor respectarea unui minim cumulat de criterii de valoare referitoare la competenţă, pregătire profesională, experienţă, integritate morală care să ducă în final la condiţii de legitimitate şi responsabilitate în faţa alegătorului.

Proiectul meu legislativ privind introducerea votului uninominal pur oferă şansa de a alege pe acei ce pot cu adevărat să ne reprezinte.

Votul uninominal pur dă posibilitatea opţiunii directe pentru o anume persoană şi tot ceea ce reprezintă ea - personalitate, capacităţi, doctrina politică aleasă, programul propus. Cand vom putea vota un candidat în funcţie de ceea ce reprezintă şi platforma pe care ne-o propune, va creşte şi interesul pentru procesul electoral şi reprezentativitatea celor aleşi. Mandatele se atribuie cu uşurinţă, iar legitimitatea crescută va creşte răspunderea Parlamentului la stabilirea deciziilor referitoare la comunitatea care l-a ales. În plus, devine direct răspunzător pentru performanţa sa politică.

Este o lege de care poate depinde viitorul fiecăruia dintre noi dând şansa oamenilor obişnuiţi să stabilească agenda politicienilor şi totodată resuscitează dezbaterea democratică.

Am introdus acest proiect legislativ după ce am vazut parlamentari votând doar după direcţia degetului liderului de grup sau prea obosiţi în jilţurile lor pentru a vota împotriva scăderii pensiilor sau a salariilor celor ce ne asigură sănătatea, educaţia sau ordinea publică.

Este momentul schimbării celor ce s-au obişnuit să ne conducă doar pentru că au carnete de partid, iar acest lucru nu este posibil decât în urma votului uninominal necompensat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fără UDMR la guvernare?!"

Cât de bandiţi au fost cei care au răcnit din toţi bojogii sloganuri precum "dreptate până la capăt" sau "fără UDMR la guvernare"? Cum de ne-au prostit în decembrie 2012?

Ce a urmat? După câştigarea alegerilor, premierul Ponta a dorit să invite UDMR la guvernare, dar liberalii s-au opus. Astăzi îi invită din nou. Mai ţineti minte moţiunea?

Memoria maidanezilor politici este scurtă. Nu au trecut doi ani de când, pe 2 mai 2012, actualul premier le promitea în plin CExN preşedinţilor de organizaţii judeţene PSD, că prima decizie a Guvernului său după învestire va fi să anuleze HG privind Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, aprobată în martie de guvernul Ungureanu.

În acel act normativ se stabileşte că la universitate va fi înfiinţată o nouă facultate, cu programe în limbile română, maghiară şi engleză şi a fost una.

Tot ce au criticat ar fi trebuit să schimbe... dar nu a fost aşa şi actualii guvernanţi au îmbrăcat cu uşurinţă aceleaşi haine şi au continuat aceleaşi măsuri ca guvernele Boc şi Ungureanu. Au criticat demersul de privatizare la Cupru Min, dar au făcut acelaşi lucru la Oltchim. Au criticat preţul de vânzare al acţiunilor la Transelectrica, dar au procedat identic cu acţiunile Transgaz. Au criticat demersurile pentru explorarea gazelor de şist, dar Cabinetul Ponta a dat fără probleme de conştiinţă undă verde pentru acestea.

Poate nu am înţeles noi sau poate că ei nu mai vorbesc astăzi româneşte...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ptiu... tămâia, repede, tămâia!"

Am auzit că după vizita premierului, Vaticanul este într-un mare impas pentru că, se pare, acesta a achiziţionat tot stocul de indulgenţe. Chiar cei aflaţi în anturajul Sanctităţii Sale spun că vor fi nevoiţi să facă o comandă specială de astfel de ajutoare divine atât de necesare pentru liniştea şi prosperitatea sufletească şi nu numai a celor din USD.

Răuvoitorii deviaţionişti spun că tot ei au interzis mai-marelui din PSD să se spele de păcate în Cetatea Eternă şi l-au trimis acasă înainte să înroşească toată zona. Se pare că până şi ei ştiu că totdeauna când se iau hotărâri importante la guvern, premierul fuge şi din ţara şi totodată de răspundere pentru a găsi oricând pe cineva pe care să dea vina.

Gurile rele spun că s-a întâlnit doar cu cardinalul secretar, dar sigur va apărea vreo poză pe Facebook cu suveranul pontif cu mii de like-uri date prin acel faimos program cumpărat tot pe banii noştri.

Ce caută cerşetorul de poze cu personalităţi la Vatican, atunci când ţara e în criză politică? Noi nu ştim, dar după noile taxe şi impozite, îl trimitem sigur în audienţă şi în cealaltă parte.

Ne este din ce în ce mai clar că nici Isus, dacă ar candida la preşedinţie pentru PSD, nu ar mai putea face fapte bune pentru ţară din cauza baronilor din partid ce au făcut de la început un pact cu cealaltă parte.

Ptiu... tămâia, repede, tămâia!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Luaţi plasă cu USL"

"Vreau să marchez o performanţă extraordinară a României. Anunţul oficial privind creşterea economică de 3,5% este mult peste estimarea iniţială a partenerilor noştri internaţionali, de 1,6, mult peste convingerea noastră, cei care gândim că viaţa economică e cea mai mare provocare, mult peste media din majoritatea ţărilor din UE."

Câtă fericire, doamnelor şi domnilor ! Sunt emoţionat până la lacrimi! Păcat că acest lucru nu se vede şi în portofel. În rest, cifre şi statistici finalizate cel mult în plasa cu ulei, găleţi, zahăr pentru alegeri.

Românii au parte doar de biruri peste biruri dublate de cheltuieli şi risipă nesăbuită prin sifonarea bugetului, piedici de tot felul în calea sectorului privat, legislaţie făcută harcea-parcea la care se adaugă numărul mare de investitori care s-au dat la o parte sau şi-au pus coada pe spinare şi au închis prăvăliile.

În aceste condiţii, să vedem ce mai rămâne din acest 3,5%?! Dacă ar fi să luăm de bune cifrele de la statistică: am impresia că 3,5% în cifre absolute e chiar mizilic faţă de 1,3% din Germania, Franţa, Anglia.

Să fim înţeleşi, motorul exporturilor au fost uzinele Dacia, pe care guvernanţii le sabotează prin întârzierea celei mai urgente autostrăzi din România: culoarul european IV, pe care vrea să-l devieze de la Piteşti la Alexandria! Înregistrarea balanţei alimentare excedentare se datorează anului agricol bun care a generat exporturi de materie primă agricolă, în special cereale!

Dar vă invit să umblaţi prin magazine şi să citiţi originea produselor alimentare prelucrate şi veţi constata o invazie de conserve, plicuri de condimente specific româneşti şi alte lucruri bune de mâncat fabricate în... Polonia! Îmbunătăţirea balanţei comerciale s-a datorat în parte şi reducerii puterii de cumpărare a românilor, ceea ce a diminuat importurile mai ales la alimente şi bunuri de larg consum.

Să ai tupeul să vorbeşti de performanţa unui şomaj de 7%, când România s-a golit de cca 3 milioane de cetăţeni productivi, este tipic pentru guvernanţi! Dacă nu emigrau 3 milioane de români, şomajul real era de 40% şi mulţi se întreabă astăzi unde e milionul de locuri de muncă mult promis.

Situaţia este imputabilă tuturor guvernelor de după 1989, dar promisiunile de dinaintea luării puterii ne îndreptăţeau să credem că vom cunoaşte un adevărat boom economic în urma căruia cei care au fost forţaţi la expatriere să se poată reîntoarce în ţară.

Şi mai avem o întrebare: dacă creşterea economică este atât de falnică, de ce e nevoie ca premierul să ne pună o nouă taxă pe carburanţi? Bănuiesc că pentru salariul minim pe economie de circa 4.000 franci elveţieni pe lună ce va fi gata în viitoarea scenetă de guvern.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"M-am săturat!"

De minciuni, ciolane, oase, pensii nesimţite, ajutoare de handicap necuvenite, accize, taxe pe stâlp, salarii nemeritate, ciondăneală, incompetenţă, penali în parlament, în guvern, un guvern mai stufos decât într-o ţară cu 80 de milioane şi zilele negre de marţi.

Niciodată nu am avut dezastrul ăsta!

Pot continua enumerarea, dar m-am săturat să nu reacţionăm şi să le spunem clar că ne vrem ţara înapoi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Numărul victimelor accidentului aviatic a crescut la trei"

Pacienta ce avea nevoie de ficat pentru transplantul pe care urmau să-l realizeze medicii prăbuşiţi pe 20 ianuarie în Munţii Apuseni a murit. Pacienta suferea de ciroză şi cancer hepatic şi era la a doua încercare de transplant.

Să înţeleg cumva că nu s-a mai dus nimeni să preleveze ficatul? Asta ar însemna o nouă crimă din neglijenţa şi nepăsarea autorităţilor.

În ţara asta mor neştiuţi de nimeni mii şi mii de oameni care plătesc fel de fel de contribuţii şi care, obosiţi de atâta chin, nu mai au putere nici să meargă la medic.

Nimeni nu se întreabă de ce viaţa lor nu face cât o ceapă degerată şi nu se revoltă; nu le dăm nici măcar dreptul să pună întrebări şi să afle şi răspunsul, iar vinovaţii să plătească!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Premier de Trifeşti"

Să vezi şi să nu crezi. Primăria din Trifeşti a reuşit accesarea de fonduri europene cu care a cumpărat un utilaj pentru deszăpezire. Minune mare, maşinuţa în cauză e dotată cu retroexcavator, lamă pentru zăpadă şi cositoare peisaj, ceea ce dovedeşte că la Trifeşti iarna e ca vara în ceea ce priveşte utilizarea maşinuţei şi la deszăpezire şi la întreţinerea spaţiilor verzi.

Peste 150.000 de lei au fost obţinuţi până acum ca finanţare în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru cumpărarea maşinuţei. Nu ştiu dacă cei din Trifeşti vor mai cumpăra şi alte maşinuţe, dar dacă mă gândesc doar la cele 6 milioane date de guvern pentru deszăpezirea unei autostrăzi inexistente, mă gândesc că premierul şi ministrul transporturilor ar trebui să meargă în cantonament la primăria din Trifeşti.

În timp ce premierul îi va învăţa să joace baschet şi le va acorda poate o medalie pentru marele proiect, cei din Trifeşti îi vor arăta că nu e nevoie de armată şi de cod roşu de buzunar pentru a rezolva probleme.

Poate că e momentul ca şedinţele consiliului local să fie transmise în direct pe toate posturile pentru a vedea şi alţi edili că se poate deszăpezi şi fără şpagă.

Şi poate că cea mai bună soluţie pentru noi toţi ar fi ca domnul Ponta să ne lase-n pace şi să rămână să guverneze doar la Trifeşti.

Alo? Tocmai am fost sunat din Trifeşti pentru a-mi comunica faptul că domnul Ponta nu e bine-venit. Nu vor să se trezească cu noi taxe şi impozite pe stâlp şi pe târlă şi pe nevasta casnică, nu vor să devină şi ei zona specială de siguranţă publică, nu vor să aştepte îngheţaţi peste 7 ore atunci când sună la 112 şi nici să le plece medicul din zonă şi nici să li se bage în apă gaze de şist sau cianură.

Merci, hai pa, domnule prim-ministru!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Premieră în România. Pacienţii vor acţiona în instanţă spitalele şi Ministerul Sănătăţii"

Parcă nu erau suficiente declaraţiile unui domn ministru de pe la cultură. În România chiar şi tratamentul celor 12.273 de bolnavi infectaţi cu HIV este pus în pericol şi asta în condiţiile în care cel puţin 8.000 au nevoie de tratament antiretroviral. În mai multe judeţe programele naţionale ce asigură medicaţia pentru aceste categorii de pacienţi au mari greutăţi în derulare.

Suceava este singurul judeţ care a rămas şi fără bani şi fără medicamente din cauză că fondurile trimise în ianuarie nu pot asigura decât mai puţin de jumătate din necesarul unei luni de tratament. Pacienţii sunt disperaţi şi îi invită pe guvernanţi să vadă cum se împarte sănătatea în Romania. Pentru că se vor bate pe medicamentele insuficiente, ei ameninţă că vor da în judecată pe cei care conduc Ministerul Sănătăţii şi întregul Guvern al României.

Şi alte judeţe, Cluj, Dolj, Galaţi, Hunedoara, Prahova şi Vaslui, ar putea rămâne fără tratament, dar Ministerul Sănătăţii afirmă optimist că nu ar trebui să fie probleme şi că spitalele mai pot face comenzi.

Tratamentul pentru infecţia HIV este unul complex, de lungă durată, iar terapia medicamentoasă oferă persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA şansa unei vieţi normale, condiţia esenţială fiind administrarea tratamentului prescris de medic, fără întreruperi.

E reconfortant ca ministru să spui că ai un "minister la cheie", dar realitatea arată că ai doar rateuri ce ne pun în fiecare zi viaţa în pericol.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Putem schimba orice"

Citez din cel mai puternic socru din stat "avem majoritatea absolută, putem schimba orice"... de mâine însă, după plecarea mioritică a liberalilor, se poate cu adevărat schimba orice. Mai ales după doi ani în care am asistat la o guvernare eşuată, care nu a realizat nici măcar o promisiune din campania electorală, deşi chiar puteau "schimba orice".

Guvernul are susţinerea majorităţii USD, dar va fi din ce în ce mai dificil să treacă legi cu dedicaţie sau să-şi protejeze baronii de justiţie. Se vor trezi, după o noapte agitată, că foştii parteneri vor demasca culisele legale sau mai puţin legale ale actualei guvernări.

Moţiunea de cenzură pe care o vom iniţia va strica din tabieturile unei guvernări comode, iar eventualul interes naţional găsit prin altă parte sau plecarea parlamentarilor seduşi şi abandonaţi spre actuala opoziţie le pot cauza neplăceri majore.

Preferinţele manifestate de către români arătau cam aşa: 68% din cei 42% votanţi prezenţi la urne, adică vreo 23% dintre votanţii români, au preferat USL-ul (adică PSD + PNL + PC). Câţi îi mai preferă azi? Nu ştim, dragă tovaraşe socru. Nici câţi dintre aceştia sunt fanii PSD-ului astăzi, după abuzurile din Moldova şi după concedierile din Oltenia - zone tradiţional-electorale ale PSD-ului.

Eu n-o să plâng după ei... sunt cel mai imoral, mai penal şi mai incompetent guvern din istoria recentă. E bine însă să ne amintim că prin vot putem schimba orice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Secretul lui Bahus"

Recoltările de probe biologice la cererea poliţiei rutiere au ajuns să facă parte din rutina zilnică a serviciilor de urgenţă. Sunt însă şi situaţii record, aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute la Vaslui, când 45 de şoferi au fost prinşi băuţi la volan. Poliţia rutieră a controlat 151 de soferi şi a efectuat 144 de evaluări cu etilotest în urma cărora au fost aplicate 45 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 6.205 de lei. Doar pentru comparaţie, în 2013, în judeţul Vaslui, s-au produs 22 accidente rutiere pe fondul consumului de băuturi alcoolice, care au avut drept consecinţă 7 morţi şi 37 de răniţi, dintre care 15 în stare gravă.

Pe o statistică parţială, cei din urban au fost de două ori mai numeroşi (67,08%) faţă de cei din rural (31,64%). Bărbaţii au dominat net (96,2%) în topul şoferilor aduşi de poliţie în vederea stabilirii valorilor alcoolemiei şi doar puţine femei (3,79%) au ridicat suspiciunea consumului de alcool la volan. Vârstele extreme au fost 18 şi 91 de ani. Cei mai mulţi şoferi s-au încadrat în grupa de vârstă 21-30 de ani - 40,5% urmaţi în ordine descrescătoare de cei între 31-40 de ani - 20,25% şi 41-50 de ani, 17,72%. Cei sub 20 de ani şi peste 51 de ani au reprezentat 17,72%. Aproape 70% au fost tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 40, iar dacă vorbim de grupa de vârsta 18-50, aceasta reprezintă peste 80% din aceşti şoferi. 48 % din aceştia sunt salariaţi, iar elevii şi studenţii sub 10% din cazuri (7,59%). 37,97 din aceste cazuri se înregistrează în weekend, iar cele mai numeroase de la sfârşit de săptămână sunt vinerea (40%) sâmbăta şi duminica înregistrându-se aceleaşi număr de cazuri (câte 30%). Inexplicabil, un procent crescut de peste 1/5 din cazuri se înregistrează miercurea.

Profilul şoferului adus la urgenţe în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei este: un bărbat (96,2%) din urban (67,8%) în 70% din cazuri cu vârsta între 18 şi 40 de ani.

În multe situaţii, aceşti pacienţi au pus probleme asistenţei medicale de urgenţă prin aglomerarea serviciului, prin utilizarea resurselor umane insuficiente şi prin agresivitate.

Proiectul meu de lege prevede patru tipuri de măsuri: dublarea (şi chiar triplarea) pedepselor cu închisoarea pentru alcoolemie penală sau consum de stupefiante, creşterea duratei de suspendare a permisului (la 5-10 ani pentru alcoolemie penală şi la 6 luni -1 an pentru contravenţii), majorări în cazul recidivei în cinci ani de la restituirea permisului (cu 10 ani pentru alcoolemia penală) şi imposibilitatea reducerii sancţiunilor aplicate pentru alcool şi droguri.

Aceste măsuri sunt uşor de pus în practică, nu presupun niciun efort bugetar, iar eficienţa înăspririi legislaţiei rutiere e dovedită de scăderea cu 30-50% a numărului de evenimente rutiere soldate cu morţi şi răniţi în ţări precum Portugalia, Franţa, Anglia, Luxemburg, Olanda. În aceste ţări conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice (0,8 g/l) sau refuzul testării sunt pedepsite cu închisoarea până la doi ani, 4.500 de euro amendă, şase puncte de penalizare şi trei ani de suspendare a permisului, iar recidiva este pedepsită cu până la patru ani de închisoare, 9.000 euro amendă, şase puncte de penalizare şi pierderea permisului pentru minimum trei ani.

Apreciem ca adoptarea acestui proiect legislativ va duce la scăderea semnificativă a accidentelor rutiere şi va creşte siguranţa rutieră pe şoselele din România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Toleranţă zero la alcool - urgenţă legislativă"

Indolenţa legislativului ne pune viaţa în pericol. Nu cred că vom avea curând autostrăzi, dar putem interveni prin măsuri de prevenţie acolo unde este posibil. Mă întreb doar ce măsuri ar lua guvernul dacă în fiecare judeţ ar fi cinci potenţiali criminali lăsaţi în libertate? Ce desfăşurare de forţe ar fi pusă în acţiune? În condiţiile în care 3.500 de şoferi au fost depistaţi cu alcoolemii de peste 2g la mie, de ce astfel de măsuri se lasă aşteptate?

Apreciez că adoptarea proiectului meu legislativ va duce la scăderea semnificativă a accidentelor rutiere şi va creşte siguranţa rutieră pe şoselele din România.

Patru sunt motivele pentru înăsprirea pedepselor privind consumul de alcool şi stupefiante în trafic:

1. Între 3 şi 7% dintre accidente au drept cauză consumul de alcool; 30% din şoferii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani afirmă că au condus cel puţin o dată sub influenţa băuturilor alcoolice, iar, în medie, din 25.000 de şoferi testaţi, 60% au dozări toxicologice pozitive pentru alcool, din care doar 10 % au sub 0,8 g/l, restul depăşesc limita penală şi 40% au valori între 0,8 şi 2g/l, iar 10% între 2 şi 3g/l.
2. Unul din trei accidente mortale e direct legat de consumul de alcool şi în 85% din cazuri este vorba de băutori ocazionali. Totodată consumul de alcool este responsabil de 40% din decesele survenite ca urmare a accidentelor de circulaţie şi de 25-35% din cazurile de accidente rutiere fără cazuri letale.
3. În fiecare oră cel puţin doi şoferi sunt pozitivi la dozările toxicologice pentru alcool. Datele INML din 2011 arată că din cei 51.000 de şoferi testaţi la cererea Poliţiei Rutiere, aproape jumătate, mai precis 44%, aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. În 7% din cazuri, adică la peste 3.500 de şoferi, alcoolemia depăşea 2 grame la mie, iar mai bine de jumătate, mai precis 68%, din cele 4.203 de expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei au indicat valori de peste 0,8g%. În primele opt luni ale aceluiaşi an, şoferii în stare de ebrietate au provocat 669 de accidente soldate cu 112 decese şi 696 de răniţi grav.
4. Într-un singur an numărul celor depistaţi sub influenţa alcoolului a crescut cu 4.440.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Trebuie să avem o opţiune"

Se pare că nu sunteţi la curent cu procentul alianţei la guvernare care a ajuns în Parlament la peste 80% şi se apropie vertiginos ca rezultat electoral de cei 105% de prin Turkmenistan.

Sunt uimit că şi în actuala situaţie economică dezastruoasă, majoritatea suntem preocupaţi doar de cine câştigă în arenă, adică, mai precis, de cine va pune mâna pe toate pârghiile cu care să ne sufoce până la asfixiere. Ar trebui să ne preocupe faptul că suntem reprezentaţi, mereu şi mereu, de aceiaşi politruci corupţi care s-au infiltrat peste tot în ultimii 25 de ani.

Cel mai eficient mod de a schimba politicienii este protestul. Alta ar fi situaţia dacă în stradă ar fi mii, sute de mii sau chiar milioane de români, în toate localităţile din ţară. Pentru aceasta e nevoie de curaj şi demnitate, din ce în ce mai rare în condiţiile în care se conturează, ca în vechea nomenclatură, două categorii agreate de putere - cei tupeişti şi cei obedienţi.

Regimul actual se îndreaptă direct spre dictatură, fac doar pentru ei, în timp ce taxează omul de rând pentru orice şi limitează drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Probabil că aşteptam şi rovinieta pentru biciclişti şi taxa pentru mersul pe trotuar şi acciza pe apă şi impozitul pe gazonul din curte pentru ca să avem şi noi o opţiune.

"Toţi sunt la fel" este o nonopţiune ce pune în avantaj doar partidul bolşevic. "Toţi sunt la fel" serveşte doar la alegerea ciclică a restauraţiei ce ne-a dus în mai puţin de un sfert de secol într-o fundătură.

Şi pentru că trebuie să avem o opţiune, vă ofer azi posibilitatea de a vota alb, adică niciunul dintre ei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un proiect de ţară"

Propun un proiect de ţară. Vedem şi azi politicieni care doar se ceartă, ceea ce nu va rezolva problemele. Bătălia lor e doar după ciolan. Sunt aceleaşi partide care conduc de 20 de ani România spre dezastru. Nu-i interesează problemele noastre, dorinţele noastre sau să-şi respecte promisiunile. O guvernare eşuată!

1. Noi suntem la prima prezenţă în parlament şi nu am condus niciodată această ţară.
2. Am arătat însă că avem soluţii şi ne luptăm pentru viaţa oamenilor. Reamintim doar două dintre ele - alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi creşterea de patru ori a alocaţiilor pentru copii.
3. Doctrina noastră este naţională şi socială, ne vom lupta pentru valorile româneşti, istoria noastră, capitalul românesc, resursele româneşti şi creşterea veniturilor românilor.
4. Nu vom face nicio alianţă cu cei care au condus şi conduc România spre dezastru, pentru că, în acest moment, suntem singurii care oferă soluţii şi speranţă acestei naţiuni.

Domnul Varol Amet:

Declaraţie politică privind situatia din Crimeea

În calitate de reprezentant al etniei tătare în Parlamentul României, am datoria de a semnala un moment istoric deosebit de dureros.

La data de 18 mai 1944, s-a petrecut pentru întreaga naţiune tătară o mare dramă. Din păcate, faptul este prea puţin cunoscut. La data de 18 mai, tătarii din lumea întreagă comemorează Genocidul tătarilor crimeeni - deportarea tătarilor din Crimeea - cel mai întunecat moment al istoriei tătarilor din lumea întreagă.

Tătarii din România reprezintă 0,11% din populaţia ţării şi cei mai mulţi dintre ei s-au stabilit în Constanţa, Tulcea şi, mai nou, în Bucureşti. Tătarii dobrogeni au creat o cultură proprie inspirată din istorie şi tradiţii, în care sunt respectate atât sărbătorile naţionale, cât şi cele religioase.

Originari din Asia central-estică şi înrudiţi cu turcii, majoritatea mai păstrează şi astăzi legătura de suflet cu locurile din care au fost izgoniţi - Crimeea.

În fiecare an, pe 18 mai, tătarii din toate colţurile lumii se întorc pentru câteva zile în Crimeea, ca o dovadă a faptului că ei încă mai aparţin acelei lumi.

În Crimeea trăiesc aproximativ 400 de mii de tătari, care zi de zi duc o luptă continuă pentru păstrarea tradiţiilor şi a identităţii lor.

Deportarea din mai 1944 a fost practic o "călătorie a morţii", de 2-3 săptămâni, în vagoane de marfă sau pentru vite, înghesuiţi la maximum, întocmai ca în camerele de gazare hitleriste.

Timp de 23 de ani, până în 1967, tătarii crimeeni au avut foarte mult de suferit, fiind privaţi de libertate. Prin Decretul din 5 septembrie 1967 primeau dreptul de a se strămuta, dar nu în patria mamă, Crimeea.

Prin hotărârea Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice din noiembrie 1986, tătarii, care au avut de suferit în timpul regimului stalinist, au fost autorizaţi a se întoarce în locurile natale din zonele de unde au fost surghiuniţi. O mare parte dintre ei şi-au vândut bunurile şi casele pentru a-şi plăti costurile călătoriei de întoarcere şi ale instalării.

An de an, in ziua de 18 mai, în geamiile din judeţele Constanţa, Tulcea şi în municipiul Bucureşti se citesc rugăciuni în memoria celor decedaţi.

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a luat act cu regret de situaţia actuală din Ucraina, aspect despre care au discutat şi membrii Consiliului Reprezentanţilor în cadrul şedinţei din data de 28 februarie 2014, prilej cu care a fost transmis şi următorul mesaj:

"Este bine cunoscut faptul că noi, tătarii din România, suntem puternic legaţi emoţional de această zonă prin prisma Peninsulei Crimeea, zonă de o importanţă aparte în istoria tătarilor. În acest context, atât în calitate de etnici tătari, stabiliţi de sute de ani în România, dar şi în calitatea noastră de cetăţeni europeni, ne manifestăm îngrijorarea faţă de conflictele izbucnite pe străzile din Simferopol şi în alte localităţi din Crimeea. Privind la situaţia de acolo, transmitem îndemnul nostru la calm, la linişte, la respectarea drepturilor omului şi în mod special la respectarea drepturilor fraţilor noştri tătari din Crimeea. Nu ne dorim ca Peninsula Crimeea să fie o a doua Transnistrie! Istoria ne-a pus pe noi, tătarii, în faţa unor situaţii dificile. Una dintre ele este cea prin care trec fraţii noştri tătari din Crimeea în prezent. Nu trebuie, însă, să ne lăsăm copleşiţi de istorie, trebuie să privim spre viitor, spre şansa pe care ne-o oferă prezentul prin prisma apartenenţei noastre la valorile europene!

Se împlinesc anul acesta 70 de ani de la tragicele evenimente de la 18 mai 1944 care ne-au marcat istoria şi care au rămas în memoria colectivă drept "surghiunul tătarilor crimeeni". Ne dorim să participăm, ca în fiecare an, la o comemorare paşnică a acelor evenimente, să fim părtaşii unor ample acţiuni care să cinstească memoria fraţilor noştri care au pierit în urma evenimentelor de la 18 mai 1944 (La acea dată dictatura stalinistă a deportat întreaga populaţie tătară din Crimeea în Siberia. În urma acestor acţiuni 47,8% din populaţie a pierit în primii trei ani). De asemenea, vom organiza aici, în România, o amplă manifestare prin care vom cinsti memoria eroilor şi prin care vom face acelaşi apel la calm şi la respectarea drepturilor omului."

Domnul Vasile Gudu :

"Testamentul politic al guvernării USL"

Cine câştigă şi cine pierde în urma decesului USL? Greu de spus deocamdată, pentru că jocul e în desfăşurare pe tot terenul. PSD se reîntoarce parţial la combinaţia din 2004 (PSDR-PUR) şi intră, de pe poziţii mai bune decât atunci, în linie dreaptă în tentativa de a pune mâna pe toată puterea. Va avea însă în faţă o opoziţie semnificativă, va trebui să ofere şi să negocieze cu armata de strânsură şi este discutabil dacă miza pe teleguvernarea de la Antena-Voiculescu şi RTV-Ghiţă îi vor fi suficiente. Oricum, un PSD singur este mult mai puţin periculos decât monstrul USL de 70%.

Noua majoritate parlamentară nu este încă bine asamblată, dar Ponta şi Hrebenciuc discută de zor cu minorităţile, cu o parte de la PP-DD şi mai ales cu UDMR-ul. O altă maşinărie de vot, mai fragilă, mai flămândă, mai fiţoasă şi cu pretenţii se va alinia la start. Până la urmă, deşi e clar că nici PSD, nici lui Ponta nu le convine momentul - ar fi preferat ca despărţirea să se producă după europarlamentare. Antonescu le-a forţat mâna: ori Iohannis, ori Voiculescu - alegere care nu intra în discuţie. Compromisul la care Ponta părea dispus nu putea depăşi anumite limite. Ponta ştia prea bine că Antonescu nu va fi candidatul USL, care oricum urma să se ducă de râpă, iar el va rămâne cu Voiculescu, fără de care nu are şanse reale în alegeri. În plus, cum să lase organizarea scrutinului pe mâna lui Iohannis, pe care nu-l poate controla ca pe Stroe?

Zarurile au fost aruncate, în ciuda baronilor PNL, cărora nu le pasă de strategii politice, dar care sunt dependenţi de accesul la resurse şi care s-au opus ieşirii de la guvernare. Premierul Victor Ponta s-a înţeles cu Grupul parlamentar al minorităţilor din Camera Deputaţilor să mute STS-ul sub înalta oblăduire a Parlamentului şi le-a zburat liberalilor de sub nas Transelectrica, Transgaz, pe care le-a transferat printr-o ordonanţă de urgenţă în subordinea Secretariatului General al Guvernului. Acesta e doar începutul. Noua USD s-a grăbit să îmbrăţişeze decizia CCR, care a făcut praf proiectul de revizuire a Constituţiei marca Antonescu, 26 de articole declarate neconstituţionale, alte 80 cu recomandări de modificare, declarând că le vor introduce pe toate. Printre articolele neconstituţionale este şi cel care îl obliga pe preşedinte să numească premierul de la partidul sau alianţa cu cele mai multe mandate.

Am asistat la decesul USL, o alianţă născută din ură. După două săptămâni de ceartă a venit şi deznodământul final. Motivul certei lor nu este legat de faptul că mii de oameni la Oltchim au rămas fără loc de muncă (unde sunt cele un milion de locuri de muncă promise în campania electorală?), sau că numărul de şomeri din ţară a crescut cu 3,4% raportat la o creştere economică de 3,5% în anul 2013, ei s-au certat pentru că unii au simţit că nu vor fi sprijiniţi la alegerile prezidenţiale şi pentru că nu s-au înţeles la împărţirea funcţiilor.

PNL a părăsit guvernarea USL. Ce va urma este inevitabil: va fi detubat de la alimentarea cu bani bugetari şi contracte, lucru fatal în alegeri, ceea ce ar putea provoca sciziuni. Repoziţionarea pe dreapta nu va fi nici ea uşoară, până una-alta PNL este părtaş, prin participarea în ultimii doi ani ca partid aliat al PSD la guvernare, la toate loviturile date justiţiei, statului de drept, la toate derapajele create şi susţinute cu bună ştiinţă. Simpla dezicerea a PNL-ului de Voiculescu este şi tardivă şi ipocrită.

Doamna Violeta Tudorie:

"Liberul acces al cetăţeanului la justiţie"

Se află în dezbatere publică proiectul de Lege nr. 33/2014, care are ca obiect de reglementare desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

În cursul anului 2011, s-a adoptat Legea nr. 148/2011 privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, prin care au fost desfiinţate 12 instanţe şi parchete.

Personal manifest un interes crescut pentru conservarea instanţelor şi, prin urmare, nu împărtăşesc în întregime ideea desfiinţării acestora. Am în vedere accesul la justiţie, un drept constituţional care, prin desfiinţarea instanţelor mai periferice, poate fi limitat din cauza timpului, transportului şi a resurselor financiare precare ale cetăţenilor.

În acest proiect de lege, se analizează performanţa sistemului judiciar, sub aspect organizatoric şi sub aspectul resurselor umane. Se vorbeşte doar despre instanţe, parchete, judecători şi procurori. Noi trebuie să protejăm cetăţenii, deoarece unii dintre ei vor fi nevoiţi să parcurgă chiar şi 100 de km pentru a ajunge la instanţa de judecată. De exemplu: se propunea desfiinţarea judecătoriei Măcin din judeţul Tulcea. Din municipiul Tulcea până în zona Măcin sunt 100 km. Dar se propune desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea chiar din oraşe care sunt municipii. Consider că trebuie analizat mai bine fiecare caz în parte, pentru ca justiţia să se înfăptuiască, iar noi trebuie să venim în întâmpinarea cetăţenilor pentru a le oferi nu numai un trai civilizat, ci şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile cetăţeneşti.

Unul din argumentele în sprijinul acestui proiect de lege îl reprezintă rapoartele anuale privind activitatea instanţelor şi parchetelor, elaborate de Consiliul Superior al Magistraturii. Acestea au evidenţiat faptul că există instanţe, care în mod constant, în perioada 2009-2012, au înregistrat un volum de activitate sub pragul de 5.000 de cauze. În opinia mea, nu cred că este un argument solid, deoarece trebuie să ţinem cont şi de calitatea actului de justiţie, nu numai pentru volumul de muncă. O soluţie ar fi ca, acolo unde este cazul, să putem transforma instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea în sedii secundare, adică să rămână instanţe în care actul de justiţie se produce, în funcţie de numărul de cazuri, o dată sau de două ori pe săptămână.

În final, consider că prin desfiinţarea instanţelor şi a parchetelor se aduce atingere principiului liberului acces al cetăţeanului la justiţie, deoarece i se închid uşile celor mai apropiate instanţe. Se cunoaşte că s-au depus eforturi în trecut pentru înfiinţarea judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă acestea, unele au o istorie îndelungată şi o valoroasă jurisprudenţă şi acum se propune a fi desfiinţate pe considerente mai puţin întemeiate.

Trebuie să ţinem cont de faptul că între atributele unei societăţi civilizate justiţia se situează pe un loc de frunte.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Pentru o ţară curată!"

De câteva zile, la Iaşi, a început cel mai mare proiect de management al deşeurilor din sud-estul Europei! Proiectul Sistem de Management Integrat al Deşeurilor din Judeţul Iaşi (SMID) beneficiază de o finanţare nerambursabilă de peste 50 milioane de euro.

Se spune că acest proiect va face ca Iaşiul să fie printre primele judeţe care vor respecta normele europene în ceea ce priveşte condiţiile de mediu. El va asigura judeţului o rată de acoperire de 100% cu servicii de salubritate, o creştere a gradului de reciclare a deşeurilor de ambalaje, dar şi reducerea cantităţii de deşeu biodegradabil depozitat. Nu putem fi decât bucuroşi că noi, ieşenii, am făcut primul pas pentru a deveni o ţară mai curată!

Cu toate acestea, mai rămân enorm de multe de făcut. Cine a mai mers prin ţară, a văzut cum dispar pădurile, cum se aruncă gunoiul peste tot, cum se poluează apele. Minunatele peisaje ale ţării sunt pline de gunoaie, localităţile rurale sunt sufocate de mizerie, iar oriunde te uiţi, vezi mereu pe cineva care-şi deşartă căruţa plină de gunoi de grajd amestecat cu resturi menajare. Locul preferat pentru aruncarea gunoiului rămâne însă zona din apropierea căii ferate, acolo formându-se în ultimii ani veritabile forme de relief urât mirositoare.

Eu cred că a venit timpul să punem capăt acestor atacuri iresponsabile, dar cel mai des inconştiente ale oamenilor asupra mediului înconjurător. Degeaba derulăm proiecte de mediu de zeci de milioane de euro dacă nu venim cu soluţii eficiente pentru a stopa distrugerea, puţin câte puţin, a naturii din jurul nostru. Degeaba ne lăudăm cu proiecte de mediu dacă instituţiile statului nu-şi fac datoria şi dacă noi toţi nu intervenim ori de câte ori este nevoie pentru a schimba radical modul în care se raportează oamenii la mediul înconjurător. Vom suferi cu toţii dacă doar aşteptăm. A devenit o chestiune de ani.

Haideţi să luptăm împreună pentru o România cât mai curată!

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"USD va asigura stabilitatea politică a României"

România are nevoie de stabilitate. Prioritatea USD este să formăm rapid un nou Guvern şi să continuăm să muncim pentru oameni. Nu trebuie să lăsăm ca ieşirea PNL de la guvernare, precum şi atacurile iresponsabile ale lui Traian Băsescu să ştirbească tot ce Guvernul a reuşit să facă bine în aceşti ultimi ani. Prioritate este să formăm rapid un nou Guvern şi să ne vedem de treabă, să muncim, să evităm certurile sterile, pentru ca România să menţină ritmul bun de creştere din 2013 şi în 2014.

Afirmaţiile liderilor PNL din ultimele zile trădează faptul că liberalii au rupt USL pentru a creşte şansele lui Crin Antonescu la alegerile prezidenţiale, deşi prin menţinerea alianţei ar fi beneficiat şi de sprijinul PSD. Este absolut regretabil că foştii noştri colegi de guvernare au ajuns să lanseze astfel de scenarii electorale, uitând prea repede obiectivele naţionale de bună guvernare asumate împreună în faţa românilor. Mi se pare degradant acest mod de raportare la PSD, un partener onest, care va continua implementarea programului de guvernare USL, care a adus rezultate economice pozitive României.

Românii au aşteptări mari de la clasa politică în aceste momente, iar USD va guverna în conformitate cu aceste aşteptări, având ca scop atingerea obiectivelor susţinute prin vot masiv de cetăţeni în 2012.

Domnul Daniel Tudorache:

"De ce USD+UDMR şi nu USL"

Prin plecarea Partidului Naţional Liberal de la guvernare, România cunoaşte o nouă etapă în viaţa sa politică. Aşa cum spuneam şi săptămâna trecută, românii şi-au pus încrederea în mâinile noastre şi acesta a fost întotdeauna principalul lucru la care ne gândeam când afirmam că nu se doreşte o dezbinare a USL şi că alianţa ar fi trebuit să rămână unită.

Maniera în care Crin Antonescu a gestionat conflictele de idei din cadrul alianţei care au condus la criza din USL şi a generat mirare, dezorientare şi mai ales dezamăgire.

Metaforic vorbind, am putea spune că preşedintele Partidului Naţional Liberal, domnul Crin Antonescu, a întors armele, transformând colegii de uniune din aliaţi în duşmani. Motivul rămâne necunoscut, în esenţă, de aici şi mirarea şi contrarierea faţă de acţiunile preşedintelui PNL; orgoliile şi agendele personale s-au ascuns în spatele unor motivaţii de faţadă.

Programul gândit de Uniune va fi acum continuat de USD. Interesele personale ale lui Crin Antonescu au condus la erodarea şi ulterior la ruperea alianţei, astfel încât procesul de guvernare revine acum USD-ului cu 17 ministere, patru viceprim-miniştri şi patru miniştri delegaţi.

Un alt pas este reprezentat de cooptarea UDMR-ului şi predarea către aceştia a unui post de viceprim-ministru pentru Kelemen Hunor şi alte două portofolii ministeriale.

Ne luăm angajamentul şi încercăm să ducem mai departe toate obiectivele stabilite în interiorul USL, obiective pentru dezvoltarea ţării, atât din punct de vedere economic, legislativ, cât şi pentru reforma profundă a statului.

Am convingerea că putem îndeplini tot ceea ce ne-am propus, chiar şi fără colaborarea cu Partidul Naţional Liberal. Am plecat la drum ca un grup politic cu dorinţa reală de a îndeplini ceea ce alte guvernări nu au reuşit, tragem acum linie şi punem oficial punct, la doi ani de activitate intensă la nivelul alianţei, activitate desfăşurată în interesul ţării, în interesul cetăţeanului.

În acest moment, cel mai important lucru este că există o alternativă post-USL, că ne putem prezenta în faţa românilor oferindu-le o soluţie viabilă la ceea ce a fost cândva varianta la care au apelat pentru înlăturarea de la putere a regimului Traian Băsescu.

Nu acesta urma să fie drumul pe care Uniunea Social-Liberală trebuia să îl parcurgă, dar toate se întâmplă cu un motiv. Lucrurile se orânduiesc de la sine şi ştim şi respectăm faptul că aşteptările cetăţenilor acestei ţări cresc.

În acest moment ceea ce ne este necesar este o majoritate stabilă, care să exercite o guvernare eficientă, statornică şi fermă - o guvernare reparatorie, aş putea spune -, pentru că acum trebuie să reparăm daunele pe care Partidul Naţional Liberal le-a creat prin plecarea lor de lângă ceilalţi trei camarazi de alianţă, alături de care îşi luaseră angajamentele iniţiale.

Viaţa politică trebuie să îşi urmeze cursul firesc.

Domnul Daniel Florea:

"Fenomenul cerşetoriei în rândul copiilor"

Este vorba despre traficul de copii în toate formele sale, dar mai ales despre folosirea minorilor pentru cerşetorie.

Ce înseamnă cu adevărat filantropia în zilele noastre şi cum putem stopa acest fenomen?

Asociaţia "Telefonul copilului" atrage atenţia prin unul din proiectele sale asupra problemelor principale cauzate de fenomenul cerşetoriei, precum şi asupra creşterii gradului de conştientizare cu privire la efectele negative ale fenomenului cerşetoriei în rândul copiilor. Proiectul vine pe fondul creşterii numărului de copii ai străzii în România, dar şi al creşterii numărului de cazuri de cerşetorie înregistrat an de an.

Conform unei baze de date, la nivel naţional, au fost înregistrate 288 de apeluri în anul 2012, reprezentând o creştere de 9,50% faţă de anul 2011. Conform aceluiaşi proiect, se pare că sărăcia a fost indicată ca principalul factor declanşator al deciziei de a cerşi, în procentaj de 85,4%." Referitor la copiii care cerşesc sau prestează diverse activităţi lucrative (spală parbrizele maşinilor, încarcă-descarcă mărfuri, colectează obiecte reciclabile), în procentaj de 40,6%o influenţa familiei a fost indicată de adulţi ca principala cauză a faptului că unii minori cerşesc, în timp ce 75,2% dintre copii consideră că părinţii sunt cei care îi trimit pe copii să cerşească.

Un alt diagnostic alarmant şi de luat în consideraţie este lipsa de informare în rândul copiilor - mai puţin de jumătate dintre copiii chestionaţi au vorbit cu cineva despre copiii cerşetori şi riscurile la care aceştia se expun. Aşadar, bilanţul acestui proiect confirmă disfuncţionalităţile existente la nivelul familiei, în principal, pe fondul sărăciei extreme, un motiv în plus pentru reacţii concrete din partea societăţii civile şi a autorităţilor în vederea prevenirii acestor fenomene.

Aceasta este o problemă care ne priveşte pe noi toţi, într-un context de migraţie semnificativă în Europa, în ultimii ani, cerşetoria devenind o problemă acută pentru majoritatea ţărilor europene, în multe dintre acestea reglementările legislative subliniind foarte clar interzicerea cerşetoriei. Acest fenomen, din păcate, este asociat în majoritatea cazurilor cu imigranţii de etnie romă din Bulgaria şi România.

România se confruntă în prezent cu efecte din ce în ce mai negative din cauza acestui fenomen în rândul copiilor. Nu mai există nicio localitate din ţară unde să nu întâlnim copii la cerşit pe străzi, în zonele turistice sau în mijloacele de transport.

Noile prevederi ale Codului Penal incriminează mult mai dur acest fenomen, astfel: fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani. Dar a interzice cerşitul pur şi simplu este echivalent cu a condamna la foame şi lipsuri un număr, din păcate, foarte mare de copii, dacă e să ne referim doar la cerşetoria infantilă. De aceea, nicio măsură de limitare a acestui fenomen nu va avea efecte pozitive dacă nu va fi dublată şi de măsuri active de înlăturare a cauzelor cerşetoriei. Şi aici cred că rolul autorităţilor locale este unul esenţial.

Astfel, este de datoria noastră, în primul rând ca cetăţeni, alături de societatea civilă, să semnalăm cazurile de cerşetorie, în primul rând. Iar când sunt implicaţi copii, cu atât mai mult. Trebuie evidenţiată şi necesitatea creării mai multor centre care să-i primească şi să-i educe. De asemenea, este foarte importantă educarea şi învăţarea acestor copii de a face ceva util pentru câştigarea existenţei mai departe, ca să nu mai vorbim de faptul că locul acestor copii nu este pe stradă, ci la şcoală. Şi aici, împreună cu companiile şi organizaţiile nonguvernamentale, alături de societatea civilă, este necesară implicarea şi a primăriilor, a bisericii şi a şcolii.

Nu vom salva aceşti copii, nu vom salva societatea noastră oferind un leu pe stradă sau o farfurie cu mâncare într-un centru specializat, aceşti copii trebuie îndrumaţi şi învăţaţi să facă ceva, satisfacţia asumării vieţii venind împreună cu aceste lucruri.

Domnul Daniel Florea:

"Fenomenul sărăciei în societatea contemporană"

Într-o declaraţie a Institutului European din România, nivelul standardului de viaţă în România este unul care clasează ţara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în timp ce riscul sărăciei este cel mai ridicat din zonă, alături de Bulgaria. Pe baza indicatorilor statistici, standardul de viaţă din România ne plasează pe ultima poziţie în clasamentul ţărilor Uniunii Europene, alături de Bulgaria, în procente, riscul sărăciei fiind de 41%, clasându-ne astfel pe ultimele poziţii în rândul statelor membre.

Conform statisticilor Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, ţara noastră se clasează în a două grupă din patru la nivelul de trai. Avem cea mai mare cotă din Uniunea Europeană de populaţie care trăieşte în zonele rurale (45% din totalul populaţiei) şi, conform datelor INS pentru 2010, riscul de sărăcie extremă era de 4 ori mai mare în zonele rurale (8,8%) în comparaţie cu zonele urbane (2,2%). Urmărind indicatorii de măsurare a sărăciei relative, au fost identificate grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat: copiii (între 0-15 ani); populaţia din zonele rurale; lucrătorii pe cont propriu (inclusiv agricultorii) şi şomerii; gospodăriile cu doi adulţi şi 3 sau mai mulţi copii.

În scopul analizei fenomenului sărăciei, România a dezvoltat o metodologie proprie care ia în considerare consumul, astfel adaptându-se specificului naţional.

Anul trecut, reprezentanţii Comisiei Europene au cerut autorităţilor române ca în perioada 2014-2020 să aloce fonduri importante şi să definească programe clare pentru combaterea sărăciei. Astfel, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie să aibă în vedere şi în continuare o serie de programe şi proiecte ce pot fi susţinute financiar de către Fondul Social European - Fondul European de Dezvoltare Regională, pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul Naţional Strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială. Acestea vin în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca o soluţie pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate, precum şi proiectarea şi implementarea unui program complex de formare/calificare/recalificare pentru creşterea competenţelor antreprenoriale pentru şomerii şi tinerii din mediul rural.

Este de reţinut necesitatea investirii atât în familie, dar mai ales în valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca aceşti copii să devină adulţii de mâine, iar investirea în competenţe profesionale sporite va avea o importanţă majoră, cu ajutorul cărora se va depăşi situaţia de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.

Domnul Neculai Răţoi:

"Masca a căzut!"

Pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări, Crin Antonescu este doar un nume lipit de-o funcţie pe care a fost proptit de către liberali, o poză care apare pe televizoare ba zâmbăreaţă, ba serioasă, depinzând de subiectul în discuţie. Puţini sunt, însă, cei care au reuşit să vadă ce se ascunde dincolo de masca politicianului Antonescu. Însă, în ultima lună, cunoscătorii au avut ocazia de a se lămuri cum stau lucrurile cu cel care era să devină preşedintele României începând din toamna acestui an.

Am avut ocazia să vedem cum cel care spunea că Victor Ponta este un mincinos a ascuns adevăruri importante. Mă refer aici şi la faptul că ştia despre protocolul cu UDMR din 2012, pe care chiar îl şi semnase, dar despre care subit nu mai ştia nimic după alegeri; şi la faptul că a menţionat necunoaşterea protocolului dintre premier şi preşedinţie, deşi făcuse chiar adnotări pe textul respectiv; şi la faptul că, deşi a negat orice contact cu Băsescu, a recunoscut mai apoi cel puţin două contacte, în decembrie, cică despre Republica Moldova... Şi atunci, câtă credibilitate i se poate acorda unui astfel de om? Nu 1-am avut 10 ani pe Băsescu-Pinocchio ca şi preşedinte? Mai vrem unul la fel? Puţin probabil...

Tot ultima lună ne-a oferit prilejul de a descoperi şi alte faţete ale măştii lui Crin Antonescu. A fost - dacă se poate spune aşa - dramatic de amuzant să îl vezi încercând să îmbrace haina responsabilităţii, arătând totodată că PSD-ul este cel care doreşte ruperea USL, nu PNL-ul! Probabil de aceea a impus tot soiul de condiţii, care mai de care mai vizibilă ca piedică în calea continuării Uniunii... Că este un alt neadevăr stă mărturie faptul că, în realitate, USL a fost ucisă de către PNL în secunda în care s-a desprins de Partidul Conservator, omorând astfel alianţa de centru-dreapta. Căci nu PNL a fost, conform protocolului, fondator al Uniunii, ci ACD, adică ambele partide, doar împreună: PNL+PC. Legal deci, USL era deja ruptă, la negocierile ulterioare cu PSD venind doar o fantomă care rămăsese în minte doar cu gândurile avantajelor situaţiei, doar-doar o mai putea jumuli ceva: Crin Antonescu.

Iată, deci, că în ultimele zile masca a căzut, arătând nu doar că regele e gol, ci că are şi un chip hâd: chipul minciunilor băsiste. Astfel, văzându-se adevărata sa faţă, se poate spune că domnul Crin Antonescu s-a sinucis politic - cine şi-ar mai dori un astfel de preşedinte, cu o astfel de absenţă de caracter?

La revedere, domnule Crin Antonescu! Fie-vă opoziţia uşoară...

Domnul Scarlat Iriza:

"Fonduri europene pentru toţi"

România are la dispoziţie, începând din acest an, fonduri europene în valoare de aproximativ 40 de miliarde de euro. Suma trebuie absorbită în viitorii şapte ani, cu alte cuvinte, până în 2020. România şi Bulgaria au cea mai mică alocaţie dintre toate ţările UE, raportată la populaţie, în jur de 1.000 de euro pentru fiecare locuitor. Ţările din jurul nostru, Croaţia, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, pornesc de la 2.000 de euro, dublu faţă de noi. Negocierea poartă, aşa cum ştim cu toţii, semnătura lui Băsescu, care a condus delegaţia română la summitul liderilor europeni de la Bruxelles, unde a fost adoptat bugetul multianual 2014 -2020. "Nu este uşor să obţii ceva când te contrazic realităţile de la tine de acasă", s-a justificat Băsescu... El a aruncat încă o dată vina în ograda noastră, în ideea că ţara a avut o rată de absorbţie redusă, mai exact 33,47% în perioada 2007-2013. Asta însă nu mai miră pe nimeni. Important este ceea ce facem de aici înainte şi, nu în ultimul rând, cum şi cu ce venim în întâmpinarea oamenilor. Avem nevoie de stabilirea unor obiective coerente, trebuie să ţinem seama de o serie de indicatori reali de dezvoltare. Performanţa administrativă şi capacitatea instituţională sunt şi ele foarte importante. La capitolul teorie, stăm foarte bine, practica, însă, ne omoară. De ce spun asta? Oamenii sunt dezorientaţi, nu au acces la informaţii, le este frică. Aici trebuie să intervenim.

Există un ghid privind Politica Agricolă Comună şi de Dezvoltare Rurală, aferent anului 2014. Măsurile din acesta sunt detaliate la nivelul întregului spaţiu european şi sunt transpuse şi armonizate prin programele de dezvoltare rurală aferente fiecărui stat membru UE.

Absorbţia fondurilor europene şi folosirea acestora pentru relansarea economiei româneşti, pentru crearea de locuri de muncă şi stimularea unor domenii cheie reprezintă o prioritate strategică pentru noi, ca ţară.

Domnul Vasile Popeangă:

"Iarna care a ofilit Crinu'..."

Deşi iarna aceasta a avut parte şi ea de nişte nămeţi, nu a fost, totuşi, atât de grea încât să provoace pagube horticultorilor. Cu toate acestea, liberalilor li s-a ofilit Crinu'...

Am tot pomenit aici, ca Moise-n pustiu, celebrul citat biblic "pieirea ta prin tine, Israile!". Nimeni nu doreşte să înţeleagă şi să ţină cont de acest sâmbure de înţelepciune care ne vine de peste mii de ani, căci nimic nu îi este mai drag românului decât să greşească după ce a fost bine sfătuit. Nimic nu e mai definitoriu pentru român decât că el este cel mai frumos, cel mai cuminte, cel mai deştept, şi că el este deţinătorul adevărului suprem, în vreme ce toţi ceilalţi judecă greşit. Cel mai rău este însă când aceste lucruri se manifestă în politică, mai ales la vârful politicii româneşti. Căci asta afectează negativ nu doar pe respectivul personaj, ci o ţară-ntreagă şi nu pe termen foarte scurt... Dovada? Păi...

În plan personal. Crin Antonescu, din favoritul electoratului ca lider al USL, în urmă cu două săptămâni, în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni, începe să devină ciuca bătăilor, coborând (deocamdată!) pe un dezonorant loc 9 pe o listă de potenţiali prezidenţiabili. Sondajele au arătat că neîncrederea alegătorilor în şeful liberalilor a ajuns la nişte cote puţin zis alarmante: 85%! În turul doi al prezidenţialelor, dacă s-ar întâlni faţă-n faţă cu Tăriceanu, acesta ar obţine cel puţin dublu din sufragiile electoratului faţă de preşedintele Senatului. Şi nu doar acesta l-ar umili pe Crin Antonescu, ci şi Sorin Oprescu, Mugur Isărescu ori Victor Ponta, cu nişte scoruri cel puţin de două ori mai mari. Deci, de ce i-a fost frică liberalului-şef, tot n-a scăpat: cine a rupt Uniunea Social-Liberală va plăti preţul. în ochii electoratului, vinovatul principal este Crin Antonescu în procent de 85%. Tot acesta este perceput acum ca noul aliat al lui Băsescu, ceea ce este ucigător pentru un politician care se doreşte a fi de anvergură. Sub iluzia că lupta va fi între doctrine - stânga, dreapta... - Crin Antonescu a uitat că în ţara noastră există particularitatea Băsescu, rămasă nerezolvată pe agenda electoratului, deci lupta va fi, în principal, între băsişti şi cei mulţi, care vor să scape de băsism, şi nu între liberalism şi social-democraţie. Greşeală strategică uriaşă, care îl costă şi îl va costa, în continuare, enorm pe Crin Antonescu, lucru care are darul de a nemulţumi inclusiv pe susţinătorii săi din interiorul partidului. Cui îi convine să meargă în frunte cu un perdant care trage în jos partidul?

În plan naţional. La nivel economic, ruperea USL de către Crin Antonescu a dus rapid la deprecierea leului pe pieţele de capital. Cinicii ar putea spune chiar că a fost o măsură de dreapta, pentru încurajarea exporturilor. Cei mai mulţi însă, mai ales importatorii şi cei care au datorii la bănci, nu au fost cei mai fericiţi oameni din România, gândurile lor nu tocmai pioase însoţindu-1 pe încă şeful liberalilor. Să nu mai amintim aici şi de investitori, care îşi doresc stabilitate politică...

La nivel politic, neinspirata idee de ucidere a USL a dus inclusiv PNL-ul la un scor deloc de dorit sau intuit acum două săptămâni: 14%, la doar un procent distanţă de PDL, care-i suflă fericit în ceafă cu marja de eroare. Şi căderea nu dă semne că s-ar fi oprit, mai ales că în sânul PNL nu este chiar liniştea pe care şi-ar dori-o Crin Antonescu, ba dimpotrivă...

La nivel parlamentar, iarăşi nu este un prilej de bucurie pentru electoratul crâncen dezamăgit. Atât la Cameră, cât şi la Senat, s-au înmulţit cei care vor face opoziţie de dragul opoziţiei, nu de dragul poporului. Sub pretextul interesului naţional, şi liberalii vor coti-o pe interesele personale, tot cum au făcut-o şi cei de la PDL. Nu contează că propunerile PSD sunt bune, atâta timp cât vin de la PSD trebuie omorâte din faşă, nu care cumva să se prindă ţara că PSD chiar lucrează în interesul cetăţenilor.

Noroc că băsiştii (şi aici ne vedem obligaţi să îi încadrăm şi pe neo-băsiştii de conjunctură: liberalii) sunt, per ansamblu, în minoritate şi nu vor reuşi astfel să facă mari şi multe pagube, dar asta nu înseamnă că nu vor recurge la toate metodele, mai mult sau mai puţin licite, ca să pună piedici PSD-ului. Pentru că, până acum, nu s-a văzut la niciunul dintre partidele din opoziţie măcar dorinţa de opoziţie constructivă. Permanent, opoziţia la români trebuie să fie una distructivă: nimiceşte-1 pe cel care gândeşte altfel decât tine! Aşa că de ce ar fi şi cu liberalii altfel, atâta vreme cât toate semnele arată că sunt adepţii opoziţiei distructive?

Un singur lucru rămâne de remarcat deocamdată: aceasta a fost iarna care a ofilit Crinu'...

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

"Combaterea atacurilor lansate de Elena Udrea referitoare la evoluţia economică a României sub Guvernul Ponta"

În ultima săptămână, atacurile mincinoase la adresa performanţelor Guvernului condus de Victor Ponta au atins un nou maxim istoric.

Doamna Udrea crede că dacă flutură nişte hârtii şi citeşte nişte cifre îi poate prosti pe români. Nu ştiu de unde au scos cei de la PMP datele lor, dar cele Eurostat şi INS îi contrazic. Doamna Udrea, fie minte cu neruşinare, fie confundă inflaţia cu creşterea economică. România a avut una din cele mai mari creşteri economice din Europa, de 3,5%, în niciun caz inflaţie de 3,2%. Inflaţia are cea mai mică valoare de după revoluţie încoace, adică 1,06%.

Am mai văzut că cei din PMP sunt preocupaţi de rata creditelor neperformante, care e în creştere, iar doamna Udrea acuză guvernul că a făcut în aşa fel încât 23% dintre românii cu credite să nu-şi mai poată plăti rata. Ţin să îi amintesc că guvernul Domniei Sale a tăiat cu un sfert salariile bugetarilor, în timp ce Executivul condus de Victor Ponta a reîntregit veniturile acestora.

De asemenea, dacă doamna Udrea este atât de preocupată de românii care nu îşi pot plăti creditele, poate se duce la Cotroceni să-l convingă pe domnul Băsescu de oportunitatea măsurii pe care actualul Guvern vrea să o implementeze. Anume, reducerea la jumătate a ratei creditelor pentru o perioadă de 2 ani, pentru persoanele cu un venit mai mic de 1.610 lei. Poate îşi convinge şi colegii din PMP, pentru că am văzut că nu se opresc din a critica această iniţiativă.

Am ţinut să precizez aceste date pentru a sublinia tendinţele în ceea ce priveşte indicatorii economici ai ţării şi evoluţia lor pozitivă în cadrul guvernării USL. Guvernul Ponta a înţeles şi va acţiona în direcţiile principale stabilite de Uniunea Europeană, fie că e vorba de fonduri europene, fie că e vorba de împrumuturi pentru investiţii sau propriul buget.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Strategie politică, încăpăţânare sau prostie"

Ieşirea PNL de la guvernare a plecat de la o strategie politică de scoatere din anonimat a celui ce amorţise în sondaje la un scor jenant. Fără vizibilitate, fără subiecte şi într-o permanentă somnolenţă, Crin trebuia resuscitat.

Calculele politice ale consilierilor, dar mai ales graba pacientului au condus la concluzia că diagnosticul a fost prescris greşit, iar reţeta este un dezastru.

În loc să aştepte momentul prielnic sau să forţeze iniţierea unei dispute pentru susţinerea unei măsuri liberale, pacientul şi felcerii s-au supărat că nu primesc o funcţie. Şi pentru că nu au putut să-şi impună primarul în postul de vicepremier, au plecat din guvern dezamăgind un electorat care şi-a pus speranţe în construcţia politică care trebuia să funcţioneze până în 2016.

Factura a venit odată cu primele sondaje. Crin se prăbuşeşte, românii îl consideră vinovat de ruperea USL şi moartea clinică se instalează încet, dar sigur. Corul bocitoarelor se pregăteşte să devoreze după alegerile europarlamentare umbra fostului lider.

Trecerea la popularii europeni, niciodată infirmată de conducerea PNL, şi, implicit, apropierea de PDL şi Traian Băsescu pune bomboana pe coliva PNL. Dezamăgiţi şi înşelaţi, ultimii alegători din nucleul dur vor taxa trădarea.

La parastas, în loc de regrete şi suspine, se va împărţi colivă. Corbii vor prinde ultimele firimituri, iar oportuniştii se vor înscrie la alte partide.

În cartea partidelor politice, PNL şi PNŢCD vor fi pe aceeaşi pagină, pagina partidelor care de la guvernare ajung direct în istorie.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Dreptul fiecărui popor de a-şi stabili singur destinul este intangibil"

După dispariţia Uniunii Sovietice, Ucraina s-a poziţionat pe locul 3 mondial în ceea ce priveşte arsenalul nuclear. În urma negocierilor, în anul 1994, a fost de acord să cedeze Rusiei acest arsenal şi a primit în schimb un ajutor financiar consistent de la SUA.

SUA, Marea Britanie şi Rusia au devenit garanţi ai integrităţii teritoriale a Ucrainei prin semnarea Tratatului de la Budapesta, tratat reconfirmat în anul 2009.

Dincolo de tratate, de înţelegeri bilaterale sau trilaterale internaţionale, trebuie avut în vedere un singur aspect: dreptul fiecărui popor de a-şi stabili singur destinul este intangibil. Democraţia nu trebuie îngenuncheată de dictatura militară sau de interesele geostrategice.

Manifestările de stradă nu trebuie să fie reprimate violent. Revoluţia internă nu trebuie înecată în sânge nevinovat, pentru că nota de plată vine atât pentru cei direct implicaţi, dar şi pentru cei care stau şi privesc indiferenţi, fără să gândească că mâine ar putea fi rândul lor. Costul apărării democraţiei este nesemnificativ în comparaţie cu libertatea.

Pe această cale exprim un sentiment de îngrijorare faţă de deteriorarea situaţiei din Ucraina. Păstrarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei, apărarea democraţiei şi libertăţii sunt absolut necesare pentru păstrarea securităţii naţionale şi stabilităţii regionale.

Siguranţa cetăţenilor ucraineni, indiferent de etnie, se poate face doar prin dialog, negociere, toleranţă şi înţelepciune, care trebuie să deţină prioritatea în ceea ce priveşte relaţia dintre Rusia şi Ucraina.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Crin şi-a luat... ţeapă!"

Într-o perioadă în care toată lumea lua, pentru cei dragi, de ziua sfântului Valentin şi de Dragobete, cadouri cu care să îmbuneze inima partenerilor de drum şi de viaţă, Crin Antonescu se lupta să găsească o ţeapă în care să înfigă, cu multă dragoste, Uniunea Social-Liberală. Aducându-şi aminte de vechiul strigăt de luptă electorală al lui Traian Băsescu: "La ţepe, în Piaţa Victoriei", şeful liberalilor s-a gândit sa "ia de la Băsescu". S-a chinuit, dar a reuşit: a luat de la Băsescu o ţeapă de-o să-1 usture tot restul vieţii sale...

Lăsându-se ademenit de cântecele de sirenă ale băsiştilor, Crin Antonescu a întors armele împotriva aliaţilor săi, ucigând totodată şi speranţele a peste 7,4 milioane din cetăţenii cu drept de vot ai României. Promisiunile că el va fi unificatorul dreptei iar aceasta îl va alege preşedinte al ţării au fost generatoare de vise atât de frumoase încât liberalul-şef a cedat ispitei. Nu s-a înţeles, de fapt, de ce: oricum era prezidenţiabilul USL, putând să ajungă la Cotroceni chiar dacă, în loc să-şi facă propria campanie electorală, ar fi plecat în concediu-n străinătate: la întoarcere era preşedinte. Oricum, din funcţia supremă era preşedinte şi peste cei de dreapta, deci - ce-1 mâna pe el în luptă, de fapt? Unificarea dreptei? Aia nu o să se întâmple niciodată: în majoritatea ţărilor cu mai mult de 4 partide în parlament, sunt cel puţin două partide de dreapta, deci n-au reuşit asta ţări cu democraţie veche.

Dacă excludem posibilitatea unui şantaj, cam acestea ar fi principalele motive pentru care ambiţia lui Crin Antonescu l-ar fi împins să ia o astfel de ţeapă de la Băsescu! Pentru că e clar că ocupantul fotoliului de la Cotroceni n-are niciun gând să-1 pună vreodată pe şeful liberalilor ca succesor. Dovezi în acest sens? Gârlă! Să ne amintim animozităţile vechi dintre cei doi şi limbajul de maidan folosit de marinar când pomenea de Crin Antonescu, pe care-1 făcea cum îi venea la gură. Să ne amintim cum şi Theodor Stolojan, şi Elena Udrea ziceau nu demult ba că se poate colabora cu liberalii, dar fără liderul actual, ba ca liberalii să sprijine candidatul PMP-ului. Ce să mai zicem de faptul că Băsescu, aşa cum a recunoscut el însuşi, se vede premier în tandem cu... Boc, nu cu Antonescu?

Şeful liberalilor a reuşit, ucigând USL, să omoare şi găina cu ouăle de aur (politic), iar viitorul apropiat va arăta cât de sărac va ajunge chiar până la alegerile europarlamentare. Deocamdată se prăbuşeşte cu sârg în sondaje, cu PNL cu tot...

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

Declaraţie politică pe tema fondurilor europene

Fondurile europene alocate României de către Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente ce pot fi utilizate atât pentru promovarea creşterii economice la nivel regional şi local, cât şi pentru creşterea ocupării forţei de muncă, iar caracterul nerambursabil al acestor fonduri constituie elementul central al sustenabilităţii bugetare. Atragerea fondurilor europene trebuie să rămână o prioritate pentru ţara noastră, întrucât acestea constituie şansa României de a se redresa economic şi social.

În ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, anul 2013 va rămâne unul de referinţă, ţara noastră înregistrând o rată de absorbţie curentă a fondurilor structurale şi de coeziune de 33,47%, faţă de 8,53% înregistrată în luna mai a anului 2012. În 2013, România a încasat 2,88 miliarde de euro de la Comisia Europeană, comparativ cu perioada 2007-2012, când suma a fost doar de 2,2 miliarde de euro.

Aceste progrese au fost realizate şi datorită creării Ministerului Fondurilor Europene, structură centrală care a eliminat birocraţia din acest domeniu şi a ajutat la simplificarea cadrului legislativ. O măsură reală luată de Ministerul Fondurilor Europene a fost stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.84/2013, care a redus timpul de procesare a cererilor de rambursare de la 45 la 20 de zile.

Luna februarie 2014 este marcată de un nou record: pe 20 februarie s-a înregistrat cea mai mare sumă atrasă de România într-o singură zi, 830 milioane de euro încasaţi de la Comisia Europeană, din fondurile structurale şi de coeziune; iar în cursul zilei de 24 februarie, statul român a mai încasat 304,6 milioane de euro.

Este îmbucurător faptul că, în ultimul an, România a făcut paşi importanţi în privinţa gradului de absorbţie a fondurilor europene, însă trebuie amintit că suntem încă în urma multor ţări din Uniunea Europeană. În prezent, Centrul de competenţă - Consolidarea capacităţii administrative, Fondul de Solidaritate din cadrul Comisiei Europene lucrează la un proiect care are rolul de a-i ajuta pe funcţionarii care lucrează în acest segment economic să dobândească noi cunoştinţe necesare pentru folosirea eficientă a fondurilor europene. Acest proiect de asistenţă intitulat "Programul Strategic de Formare" este planificat să funcţioneze începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2014. Pregătirea specialiştilor în acest domeniu stă la baza unei absorbţii atât cantitative, cât şi calitative a fondurilor europene şi la realizarea unor proiecte eligibile de finanţare europeană. Salut înfiinţarea acestui program care nu vine doar în ajutorul Guvernului, ci şi în sprijinul instituţiilor din plan local, fiind esenţial ca la nivelul autorităţilor locale să existe oameni instruiţi să elaboreze strategii locale şi programe noi.

În 2014, Guvernul român trebuie să finalizeze reforma începută încă din 2013 privind simplificarea şi eficientizarea sistemului de implementare a proiectelor de finanţare europeană, deoarece în pofida progreselor, mediul de afaceri din România se confruntă în continuare cu o birocraţie excesivă, în special în ceea ce priveşte administrarea fiscală şi durata procedurilor.

Alocările financiare aferente României pentru perioada 2014-2020 sunt de circa 21 miliarde de euro, fonduri pe care statul român trebuie să reuşească să le atragă pentru a le folosi eficient în rezolvarea nevoilor comunităţilor. România a demonstrat în ultimul an că este capabilă să atragă fonduri europene şi îmi doresc ca şi în anul 2014 să ne menţinem pe prima poziţie la creşterea gradului de absorbţie, faţă de celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Aşadar, domeniul fondurilor europene trebuie să fie permanent o prioritate pentru noi, întrucât acest sector economic aduce ţării noastre sume de bani considerabile care se traduc în finalizarea proiectelor de infrastructură, în realizarea investiţiilor, în dezvoltarea programelor sociale şi în investiţii durabile.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Codaşii Europei la accesarea fondurilor europene pentru cercetare"

Având în vedere faptul că cercetarea reprezintă unul dintre domeniile esenţiale pentru dezvoltarea unei ţări, Uniunea Europeană oferă statelor membre finanţare şi pentru acesta, nu doar pentru agricultură ori construcţii de autostrăzi. Este arhicunoscută problema referitoare la gradul de absorbţie a fondurilor europene în România, care ocupă ultimul loc în atragerea acestora, indiferent că vorbim despre latura economică sau socială. Situaţia este însă dramatică în ceea ce priveşte accesarea banilor în cercetare, astfel că ţara noastră este unul dintre puţinele state membre care nu au reuşit să atragă niciun euro prin intermediul programului ERC, deşi acesta a fost creat în urmă cu şapte ani, cu un buget considerabil. Doar Lituania, Luxemburg şi Malta se mai află într-o situaţie similară.

Faptul că de câteva ori am fost aproape de a primi finanţarea celui mai prestigios grant pe care Comisia Europeană îl administrează ar trebui să ne ofere încrederea că pe viitor vom reuşi să călcăm pe urmele Marii Britanii, Franţei şi Germaniei care sunt campioane din punct de vedere al atragerii banilor prin respectivul program şi care au înregistrat peste 500 de proiecte aprobate. Printre ţările care beneficiază de sumele acordate prin ERC se numără şi Bulgaria, stat vecin care a aderat la UE în acelaşi an ca şi noi.

Principalele motive, evidenţiate de către specialişti, din cauza cărora nu am avut până în prezent niciun proiect câştigător sunt: competitivitatea crescută, accentul pus pe excelenţă, prestigiul managerilor, dar şi al instituţiilor din România. Eşecurile sunt puse şi pe seama scandalurilor din mediul universitar, dar şi a faptului că şcolile de la noi nu figurează în topurile internaţionale.

Astfel că cercetătorul aplicant ar trebui să aibă o vastă experienţă şi realizări în domeniu. Şi instituţia din care provine joacă un rol destul de important în reuşita proiectului, fiind necesară remarcarea acesteia prin reguli şi proceduri stricte, dotări corespunzătoare, facilităţi de cercetare recunoscute, iar ideea să stârnească interesul evaluatorilor. De aceste componente consideră specialiştii că ar trebui să se ţină cont pentru a ne bucura de succesul unei aplicaţii.

Îngrijorător pentru noi este faptul că printre cercetătorii care au reuşit accesarea fondurilor europene în respectivul domeniu au fost şi români, însă ca reprezentanţi ai unităţilor străine şi nu din ţara noastră. Asta înseamnă că avem oameni capabili, însă fără susţinerea statului, aceştia nu vor avea posibilitatea de a se remarca. Până în anul 2010, cercetătorii români care îşi desfăşoară activitatea în centre din statele membre ale UE, reuşiseră să câştige 4 granturi.

În lumea întreagă cercetarea fundamentală primeşte susţinere din partea guvernelor, deoarece este cea care generează idei noi pentru cercetarea aplicativă. Un pas important pentru a putea obţine rezultate favorabile ar fi sprijinirea mediului naţional de cercetare şi îmbunătăţirea condiţiilor şi a infrastructurii. Va trebui să implementăm o serie de reforme care să asigure faptul că cercetătorii noştri sunt pregătiţi să concureze cu cei mai buni din acest domeniu, la nivel european.

În România accentul este pus în principal pe cercetarea aplicativă, fără a ţine însă cont de faptul că în statele în care aceasta este competitivă, există şi cercetare fundamentală, la fel de competitivă.

Conchizând, de noi depinde ca oamenii înzestraţi să rămână aici şi împreună să reuşim câştigarea granturilor ERC. Este evident că nu îi putem opri să plece, însă prin investirea serioasă în universităţi şi în aria cercetării, îi vom motiva să-şi valorifice talentul.

Tot discutăm că după '90 românii au hotărât să meargă în ţări precum SUA, unde au ajuns să facă performanţă, însă de ce nu ne gândim la remedierea problemei actuale prin creşterea bugetelor alocate şi păstrarea în domeniu doar a persoanelor specializate. Este inadmisibilă situaţia în care ne aflăm în momentul de faţă din punct de vedere al accesării fondurilor europene pentru cercetare, iar cei responsabili ar trebui să găsească soluţii într-un timp cât mai scurt, pentru a nu ajunge într-o ipostază fără ieşire, care va duce cu siguranţă la accentuarea sărăciei.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,02.