Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice ziua astăzi, marţi, 18 martie 2014.

Astăzi începem cu opoziţia şi o să-l rog să poftească la microfon pe domnul Gheorghe Udrişte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi are ca dedicaţie activitatea marelui sculptor Brâncuşi, iar titlul e inspirat dintr-un citat al maestrului, şi anume: "La umbra marilor arbori nu creşte nimic decât iarba."

Acum o săptămână, mai precis la data de 11 martie 2014, s-au sărbătorit o sută de ani de la prima expoziţie personală a sculptorului român Constantin Brâncuşi. Evenimentul nu avea loc la Bucureşti, nu avea loc nici măcar în satul natal Hobiţa sau în oricare alt oraş din România sau Europa, ci tocmai în Statele Unite ale Americii, la New York.

Piese de o valoare inestimabilă ale acestui sculptor român remarcabil au devenit o moştenire arhitecturală preţioasă, dar care astăzi nu aparţine, în majoritatea ei, culturii româneşti. Măiestria lui Constantin Brâncuşi nu s-a remarcat iniţial şi în ţara sa natală. N-a făcut rabat de la principiile sale şi a părăsit ţara în căutarea unei lumi mai bune pentru talentul său. Vestita statuie a lui Carol Davila, despre care sculptorul aminteşte atunci când îşi justifică plecarea bruscă şi definitivă din ţara sa, a fost şi piesa arhitecturală care l-a convins pe maestru să ia calea Europei Occidentale. Vă fac citire dintr-o declaraţie a sa: "Ar fi fost o muncă uşoară [nr: sculptarea bustului generalului medic Carol Davila, despre asta este vorba] dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine şi pe care simţeam cum creşte, an de an, de câţiva ani la rând, a izbucnit năvalnic şi nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără niciun salut militar, spre marea panică a comisiei şi dus am fost, pomenind de mama lor." Am citat din Brâncuşi.

În prezent, statuia este amplasată şi poate fi văzută în curtea Spitalului Militar Central din Bucureşti.

În anul 1914, când avea loc prima expoziţie la New York a sculptorului, Ministerul de Interne de la Bucureşti a respins un proiect al lui Constantin Brâncuşi. Atât acest demers al sculptorului român, de a-şi promova un proiect artistic în România, cât şi celelalte care au urmat - dintre cele mai cunoscute Coloana infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi celelalte creaţii artistice aflate pe teritoriul României - au demonstrat că Brâncuşi a rămas profund înrădăcinat în ţara în care s-a născut şi a crescut.

La moartea sa, 16 martie 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi prin testament. O gravă eroare de decizie care l-a trădat nu atât pe acest mare sculptor, a cărui dorinţă nu a fost îndeplinită, cât a trădat poporul român, care a privit mereu cu recunoştinţă şi admiraţie creaţiile artistice excepţionale pe care Constantin Brâncuşi ni le-a dedicat.

Astăzi, la un secol de la prima expoziţie a acestui mare sculptor, statul român are şansa istorică de a se revanşa. Nu întâmplător susţin această declaraţie politică în faţa dumneavoastră. Brâncuşi nu şi-a uitat conaţionalii, iar acum avem ocazia să arătăm că nici noi nu l-am uitat pe maestrul acestor sculpturi excepţionale.

Pe 12 noiembrie anul trecut, împreună cu alţi peste o sută de colegi deputaţi şi senatori, am depus în Parlament propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional de Artă Constantin Brâncuşi, în subordinea Muzeului Naţional de Artă al României şi în administrarea Consiliului Judeţean Gorj. Cu sediul în municipiul Târgu Jiu, Muzeul va avea ca obiectiv promovarea operei şi vieţii lui Constantin Brâncuşi. Se va avea în vedere identificarea şi inventarierea tuturor lucrărilor marelui artist aflate pe teritoriul României, iar cu acordul deţinătorilor, se va încerca aducerea lor în acest nou muzeu. Legea prevede inclusiv protejarea şi conservarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor - care urmează să fie înscris pe lista monumentelor Patrimoniului Mondial UNESCO - intensificarea cercetărilor privind opera şi viaţa lui Constantin Brâncuşi şi crearea unei biblioteci şi a unui Atelier Brâncuşi în România.

A fost una dintre dorinţele marelui artist. Este o datorie morală şi istorică, iar Parlamentul României poate acorda această şansă moştenirii artistice pe care Constantin Brâncuşi ne-a oferit-o.

Proiectul urmează să fie înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului. Camera decizională este Camera Deputaţilor.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi, să sprijiniţi această iniţiativă şi să comemorăm şi noi cum se cuvine cei o sută de ani care s-au scurs de la organizarea la New York a primei expoziţii personale Constantin Brâncuşi, precum şi cei 57 de ani care au trecut de la trecerea maestrului la cele veşnice.

Şi, ca un făcut, sau poate este o întâmplare a destinului, decedat în 1957, anul acesta se împlinesc 57 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuşi şi poate că Dumnezeu ne va ajuta cu tot în acest an să aprobăm în Parlamentul României şi proiectul de lege pe care l-am propus în legătură cu înfiinţarea Muzeului Naţional de Artă Constantin Brâncuşi.

Vă mulţumesc.

Gheorghe Udrişte, deputat de Bucureşti, originar din Gorj.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, şi noi vă mulţumim pentru declaraţia depusă.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, cu drag.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Încerc să fiu consecvent principiilor mele de viaţă şi meseriei mele de cadru didactic şi continui să fac declaraţii politice care privesc teme de interes ale educaţiei.

Se intitulează declaraţia de astăzi: "O lege uitată comite o mare nedreptate."

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării prevedea, în formă iniţială, la art.247, funcţiile didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv pentru învăţământul primar, în locul consacratelor denumiri de educator şi învăţător.

Aici însă nu este vorba doar despre o schimbare de titulatură. În spatele acestei reglementări se afla obligativitatea pentru absolvenţii de licee pedagogice să urmeze studii superioare pentru a ocupa sau a-şi păstra posturile în învăţământ. Actul normativ, printr-o modificare ulterioară, a acordat şi un termen în vederea îndeplinirii acestei condiţii, termen care expiră în 2018.

Încă de atunci, prevederile au stârnit controverse, în special în ceea ce priveşte cadrele didactice aflate aproape de finalul carierei. Vorbim, aşadar, despre profesionişti cu vechime de zeci de ani de învăţământ, având în mapă grade didactice şi documente care atestă participarea la formarea continuă, dar nu în ultimul rând, în cele mai multe cazuri, despre oameni cărora le-au trecut prin mână generaţii întregi şi din care au scos români de nădejde. Aceasta din urmă este, de fapt, dovada de netăgăduit că avem de-a face nu doar cu persoane cu experienţă, ci cu dascăli dedicaţi şi preocupaţi în permanenţă de educaţia copiilor din clasele lor. Pentru că, la fel ca şi medicii, cadrele didactice sunt o categorie pentru care sintagma "cât trăieşti înveţi" se aplică fără doar şi poate, un lucru uşor de verificat analizând participarea dascălilor la nivelul fiecărui judeţ, la proiecte şi cursuri de formare continuă.

Închei acest preambul pentru a ajunge la miezul problemei. Cu acest argument în faţă, pe parcurs, Ministerul Educaţiei a promis, într-un mandat anterior, acordarea unei derogări, în sensul aplicării obligativităţii despre care vă vorbeam strict referitor la cei care intră în sistem după adoptarea ordonanţei, deci din 2012 încoace. Raţionamentul invocat de ambele părţi, adică atât de cei care au cerut modificarea, cât şi de cei care i-au înţeles sensul şi au garantat pentru introducerea ei, a fost că ne-am fi trezit în situaţia de a trimite la facultate, fără drept de apel, inclusiv oameni aflaţi în pragul pensionării.

Fără a nega importanţa studiilor superioare, precum şi necesitatea instruirii continue, consider că, în momentul în care vorbim despre decenii petrecute la catedră, este greu să punem zeci de ani de practică în balanţă cu trei ani de cursuri în amfiteatrul unei facultăţi, care presupun inclusiv achitarea de taxe de studii şi timp dedicat unei calificări pe care nu mă feresc să o numesc redundantă. Mai mult decât atât, să fim realişti şi să recunoaştem că, an de an, cadrele didactice pensionare acoperă, salvator, posturile din mediul rural pentru care niciodată nu se găsesc candidaţi. Din punctul în care capătă doar statutul de rezervă în învăţământ, niciun pensionar nu va investi bani, timp şi efort în ani de studiu care, la drept vorbind, ar avea ca singur beneficiu doar o diplomă în plus. Şi mă refer aici strict la hârtia cu statut de document.

Din păcate, însă, deşi această opinie a fost împărtăşită, de-a lungul vremii, de factori de decizie, ea nu s-a concretizat într-o prevedere legislativă care să readucă lucrurile la normal. În consecinţă, cei care nu se înscriu anul acesta sau, cel târziu, în vara lui 2015 la facultate, pentru a urma cursurile unei facultăţi de profil, nu mai au nicio şansă să ocupe un loc la catedră. Ar însemna să scoatem din ecuaţie mii de dascăli experimentaţi şi dedicaţi, oameni de care, să recunoaştem, învăţământul românesc are mare nevoie în acest moment. Asta ignorând, deşi este imposibil, nedreptatea pe care le-am face-o. Or, alternativa este una foarte simplă şi constă într-o modificare banală, însemnând câteva cuvinte care, aduse la rang de lege, pot regla lucrurile în avantajul tuturor.

Am susţinut această declaraţie politică în speranţa că Guvernul se va sesiza. Dacă nu, îmi iau angajamentul de la microfonul acesta că voi iniţia eu un proiect de lege în sensul acesta.

Ion Eparu, deputat Colegiul nr.10, Circumscripţia electorală Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre acciza la carburanţi".

Anul trecut, prin octombrie, ministrul transporturilor - care era liberal - a venit şi ne-a prezentat un proiect pentru dezvoltarea autostrăzilor în România, un proiect care eu spun că era viabil, logic, inspirat din ce se întâmplă în ţările europene, care şi-au rezolvat această problemă şi una dintre sursele de finanţare o reprezenta această acciză la carburanţi.

Ne-a convins, după care am avut o întâlnire în grupurile reunite ale celor care eram la putere. Ne-a prezentat primul-ministru Ponta acest proiect, cum se dezvoltă autostrăzile, coridoare, cu etape, cu date de începere, cu date de finalizare, un proiect bun, un proiect extraordinar pentru România.

Am votat bugetul, am votat şi acest lucru, acciza la carburanţi, şi, stupoare, constatăm acum că această acciză, care se pare că se va colecta din 1 aprilie pentru carburanţi, nu mai intră la autostradă. Ar intra - nu ştiu - să acopere anumite deficite bugetare.

Mă întreb un lucru: când vom reuşi, în România, să ne ţinem de cuvânt? Să nu mă înţelegeţi greşit. Acest lucru se întâmplă de 25 de ani. N-am văzut până acum un guvern care să se ţină de cuvânt dintr-un capăt în altul. Pentru că n-am văzut până acum un guvern care să aibă realizări extraordinare şi care să ducă ţara pe o cale normală, care să nască progres.

Ce înseamnă o autostradă? Nici nu e nevoie să spun prea multe. Înseamnă, în afară de locuri de muncă, un trafic normal, atragerea unui trafic european, înseamnă accidente mai puţine, morţi mai puţini, consum mai mic de carburanţi, timp mai puţin folosit în trafic, iar acei oameni pot să-şi folosească timpul pentru interese personale, pentru altceva, pentru a dezvolta un business. Deci o autostradă este ceva extraordinar. Ce înseamnă o autostradă pe Valea Prahovei, de care se povesteşte de nu ştiu câţi ani şi despre care le-am povestit alegătorilor noştri că o pornim - şi am pornit-o de vreo patru ori până acum - şi tot n-o pornim, înseamnă, de fapt, turism, înseamnă, de fapt, dezvoltare. Pentru că oamenii de afaceri de acolo nu ne cer minuni. Ne-au spus: faceţi autostrada şi în momentul ăla o să vină mai mulţi turişti.

Revin la această acciză şi vă spun că, dacă atunci am fost de acord, pe principiul "Daţi un leu pentru Ateneu!", pentru că altfel nu aveam ateneu în România, în momentul de faţă, eu, ca parlamentar, nu mai sunt de acord cu acest lucru, pentru că am fost minţiţi din nou şi pentru că banii merg în altă parte, iar cei care trebuiau să stabilească acest lucru, nu se ţin de cuvânt.

Sper să reuşim să avem vreodată în România un guvern care se ţine de cuvânt şi sper ca lucrurile să se aşeze de aşa natură, încât ceea ce ne propunem să şi realizăm.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc foarte mult.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Kereskényi Gábor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Dîrzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Avem nevoie de o lege care să pedepsească pe cei care denigrează identitatea naţională şi unitară a Statului român."

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la recentele dezbateri animate de declaraţiile şoviniste şi naţionaliste ale unor politicieni din Ungaria, veniţi în România pentru a culege voturi în cadrul campaniei electorale din statul vecin.

Mesajul meu în calitate de deputat de Alba şi al comunităţilor din Munţii Apuseni este că acest joc politruc trebuie să înceteze. Caracterul naţional şi unitar al statului român nu poate fi pus în discuţie de niciun politician, mai ales de politicieni din alte state. Nu putem permite ca aceştia să facă din România ce doresc şi nu putem lăsa ca aceştia să pună vreodată sub semnul întrebării suveranitatea şi integritatea teritorială şi administrativă a statului român.

Declaraţia mea este declaraţia unui om care ştie ce a însemnat ocupaţia Transilvaniei de către forţele maghiare, a unui deputat care reprezintă cu mândrie una din zonele care a luptat şi a avut de suferit poate cel mai mult de pe urma comportamentului forţelor militare maghiare, dar a unui lider politic care, împreună cu comunitatea pe care o reprezintă, a ştiut să ierte pe cei vinovaţi pentru victimele româneşti din Ardeal.

Prin urmare, îi invit pe politicienii maghiari, mai ales din Ungaria, care se miră că Transilvania este românească să consulte mai bine filele istoriei şi le atrag atenţia că nu vom permite niciodată ca, dintr-un joc politic, să creeze tensiuni care să afecteze stabilitatea şi integritatea teritorială a României.

Le transmit acestora că românii şi maghiarii din Transilvania trăiesc astăzi foarte bine împreună, se respectă şi caută cu toţii să îşi construiască un trai mai bun pentru că, în final, acest lucru contează cel mai mult. Cu toţii, indiferent de naţionalitate şi etnie, ne dorim să trăim mai bine, să putem avea grijă de familiile noastre şi să avem pace.

Din păcate, politicienilor din Ungaria nu le pasă cu adevărat de soarta maghiarilor din România. Nu i-am văzut venind cu soluţii economice concrete sau cu investiţii serioase pentru dezvoltarea comunităţilor trăite de aceştia. Mai mult decât atât, nu de puţine ori maghiarii din România sunt respinşi în Ungaria, sunt discriminaţi şi priviţi ca cetăţeni de rang secund, chiar dacă declaraţiile publice ale liderilor politici sunt cu totul altele.

Prin urmare, îi invit pe cetăţenii români de origine maghiară să nu cadă în această plasă a discursului naţionalist, pentru că, în realitate, tot împreună, români şi maghiari, trebuie să ne construim un viitor mai bun în România. Judeţele trăite de maghiari în România sunt în general afectate de o gravă subdezvoltare, generată de un izolaţionism noneconomic greu de înţeles.

Soluţia pentru un trai mai bun pentru toţi este cooperarea dintre forţele politice româneşti şi reprezentanţii legitimi şi democratici ai comunităţilor maghiare. Doar dialogul poate genera stabilitate, eradica temerile şi distruge minciunile discursului naţionalist.

În consecinţă, invit membrii Parlamentului să construim împreună o lege care să apere mai bine caracterul unitar şi naţional al statului român, care să condamne orice fel de denigrare şi orice fel de mesaj destinat să genereze un comportament abuziv şi violent.

Deputat de Alba, Ioan Dîrzu, Colegiul Apuseni - Teiuş.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Kereskényi Gábor, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, trei minute aveţi dreptul dumneavoastră.

Vă rog.

Domnul Kereskényi Gábor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Sătmărenii au spus un nu hotărât dezbinării."

Ziua de 15 Martie este sărbătoarea naţională a maghiarilor, când se comemorează Revoluţia din 1848-1849, o zi în care au avut loc ceremonii, depuneri de coroane de flori la diverse monumente maghiare din localităţile Transilvaniei, slujbe religioase, marşuri, spectacole şi discursuri în amintirea militanţilor paşoptişti.

Manifestările dedicate Zilei Maghiarilor de Pretutindeni de la sfârşitul săptămânii trecute ne-au arătat că avem valori, români şi unguri deopotrivă, care sunt mai importante decât calculele electorale meschine ori retoricile şovine.

Manifestările au arătat că oamenii de rând sunt mai înţelepţi decât unii politicieni, că nu pot fi îndoctrinaţi de sloganuri ieftine.

În contextul inflamării spaţiului public chiar în preajma sărbătorii, manifestările organizate la Satu Mare, Cluj, Târgu Mureş, Târgu Secuiesc ori în alte localităţi au fost marcate de un spirit civic desăvârşit.

La Satu Mare, peste 3000 de concetăţeni maghiari au fost prezenţi la manifestările organizate de UDMR, aceasta fiind o participare record din ultimii 24 de ani. După depunerile de jerbe a avut loc defilarea participanţilor condusă de husarii călăreţi şi fanfară, care s-au deplasat la bustul poetului Petőfi Sándor, unde s-au desfăşurat manifestările, fără să blocheze circulaţia, dar şi fără să simtă ostilitate din partea celorlalţi sătmăreni. Nici folosirea simbolurilor naţionale nu a deranjat pe nimeni.

Români şi maghiari au înţeles perfect că au mai multe lucruri ce îi unesc decât ce îi dezbină, că împreună suntem mai bogaţi şi mai puternici, iar separat riscăm să ne pierdem libertăţile şi demnitatea europeană pe care le putem câştiga împreună.

Este inutil să ne pierdem în polemici sterile, în dispute revanşarde şi în atitudini care nu produc altceva decât ură, neîncredere şi instabilitate. La probleme de actualitate trebuie să găsim soluţii de actualitate.

Deşi în general ne bucurăm de respect din partea populaţiei majoritare şi avem libertate deplină în a sărbători momentele importante ale istoriei noastre aşa cum credem de cuviinţă, nu putem să nu remarcăm, totuşi, că unii doresc să ne facă să ne simţim - mai ales preajma alegerilor - ca şi cum am reprezenta o problemă permanentă, o belea pe capul lor.

Eu cred, însă, că nu avem motive să ne simţim stingheriţi sau să ne fie ruşine şi în niciun caz nu trebuie să umblăm cu capetele plecate.

Noi, maghiarii din România, cerem doar ce ni se cuvine, nici mai mult, nici mai puţin.

Kereskényi Gábor, deputat de Satu Mare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte doamna Cristina Nichita, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Promisiunile Guvernului Ponta III în domeniul agriculturii".

Guvernul Ponta 3 a făcut public programul după care va guverna în noua formulă politică. Documentul conţine o serie de obiective de guvernare, însă, potrivit declaraţiilor insistente ale premierului Victor Ponta, nu e un program de guvernare, ci "un program". Acesta conţine intervenţii minimale pe programul de guvernare al USL, aprobat la învestirea Guvernului din decembrie 2012.

În noul Program de guvernare Ponta III referitor la sectorul agricol sunt prevăzute următoarele aspecte: reducerea numărului de ferme şi exploataţii odată cu transformarea activităţilor agricultorilor de subzistenţă în activităţi care produc pentru piaţă, reforma instituţională a Ministerului Agriculturii şi a instituţiilor aflate în subordine, un program numit Viitorul agriculturii şi satului românesc şi dezvoltarea sectorului horticol şi creşterea ponderii acestuia în sectorul agricol românesc. Guvernul Ponta 3 îşi propune analizarea extinderii reducerii TVA la alte categorii de produse alimentare de la 24% la 9%, prin care se prevede stimularea producătorilor interni şi reducerea evaziunii fiscale din sectorul produselor alimentare.

În Programul de guvernare Ponta II erau prevăzute două direcţii principale ale programului Dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc, şi anume: eficientizarea activităţii agenţiilor prin comasarea acestora - camerele agricole şi elaborarea cadrului legal necesar pentru ca acestea să îşi poată asigura autofinanţarea.

La circa doi ani de la preluarea mandatului, bilanţul realizărilor ministrului Daniel Constantin este plin de neîmpliniri. Acestea vizează în principal absorbţia fondurilor europene şi dezvoltarea agriculturii. Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România a cerut chiar demisia ministrului Daniel Constantin pentru managementul defectuos al conducerii de la Ministerul Agriculturii. Ministrul a ignorat planul deja întocmit de fermieri pentru noul PNDR 2014-2020 şi a plătit din bugetul ministerului câteva milioane de euro unui grup de firme şi instituţii, pentru a realiza noul program, însă care nu este încă gata. Ca să nu mai vorbim de bâlbâielile privind Legea reorganizării Ministerului Agriculturii. Proiectul a fost transmis către preşedintele Traian Băsescu spre reexaminare, constatându-se o serie de probleme. Ulterior, a trecut de Parlament în forma propusă de minister, iar LAPAR susţine că singurul motiv plauzibil al promovării legii l-a constituit intenţia de a înfiinţa structuri cu funcţii foarte bine plătite pentru clientela politică de partid.

Camerele agricole, care ar fi trebuit să ofere consultanţă fermierilor, nu sunt funcţionale la nivel naţional. Dacă se păstra legea iniţială, în toamna lui 2012 camerele agricole ar fi funcţionat, dar s-a dorit ca acestea să fie subordonate ministerului, miza fiind fondurile europene pentru consultanţă.

Fondul Mutual pentru despăgubirea fermierilor nu este funcţional. Acesta ar trebui să funcţioneze ca o societate de asigurări, adunând contribuţii de la fermieri şi plătind despăgubiri în cazul producerii unei calamităţi. Însă fondul nu va acoperi riscuri ca seceta sau îngheţul, iar LAPAR arată că va fi doar o sursă de a cheltui cele 380 de milioane de euro, cât e bugetul alocat prin PNDR pentru funcţionarea acestuia.

Declaraţiile ministrului au influenţat negativ preţurile. Fermierii români critică faptul că ministrul Daniel Constantin a declarat, înainte de recoltarea cerealelor, că producţia este foarte bună. Ulterior, preţurile au scăzut, afectând veniturile fermierilor. O altă mare "realizare" a ministrului Daniel Constantin - politizarea excesivă a instituţiilor care gestionează fondurile destinate agriculturii -Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - precum şi a Agenţiei Domeniilor Statului, care are în administrare imense suprafeţe agricole, politizare nocivă agriculturii.

Nu este pentru prima dată când agricultorii români avertizează asupra faptului că instituţiile care gestionează miliarde de euro destinate agriculturii sunt conduse de persoane care se bucură de sprijin politic, nu de specialişti.

Menţionez faptul că bugetul alocat de Comisia Europeană pentru agricultură, în perioada 2014-2020, este de 8 miliarde euro.

Aşa cum ne-a obişnuit, Guvernul Ponta stă bine la teorie, dar prost la practică. Este limpede că noul program de guvernare a fost improvizat în grabă prin preluarea unor paragrafe cu copy-paste, un procedeu bine cunoscut unora.

În ceea ce priveşte agricultura în România are nevoie de politici publice care să-i încurajeze pe agricultori, astfel încât aceştia să nu simtă numai constrângerile, ci şi beneficiile. Altfel, România nu va putea beneficia pe deplin de politica agricolă comună, iar agricultorii vor continua să-şi pună aceleaşi întrebări fără răspuns.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

O rog acum pe distinsa noastră colegă Cristina Nichita, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, căreia îi acordăm 3 minute, şi o rog să se pregătească pe altă distinsă colegă, Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Codul etic pentru profesori, pentru elevi, pentru părinţi, pentru noi toţi".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre necesitatea introducerii unui cod etic pentru profesori, fără să fie însă foarte clar care sunt evenimentele recente care impun reglementarea suplimentară a relaţiilor dintre profesori şi elevi. Învăţământul românesc este, din păcate, pe un trend descendent, dar el s-a degradat lin, fără prăbuşiri, iar evenimentele traumatice din sistem au intervenit mai ales atunci când a mai apărut câte o reglementare.

Care sunt nemulţumirile părinţilor? Vă pot spune, fiindcă sunt la rândul meu părinte. Profesorul e un fel de Dumnezeu, odată intrat în clasă. El îşi permite să ameninţe, să predea materia şi să pună note, de multe ori după bunul-plac, şi în general, are norocul extraordinar de a face o activitate ale cărei rezultate nu pot fi cuantificate. Spun: din păcate. Ce-au păţit profesorii de la şcolile unde niciun elev nu a promovat examenul de bacalaureat? Care sunt deosebirile salariale şi de prestigiu social între un profesor care îşi face treaba şi unul care se odihneşte la şcoală, fiindcă e obosit de pe urma meditării în particular a propriilor elevi? Câţi dintre profesori au răbdarea de a vorbi şi de a încerca să-i înţeleagă pe fiecare dintre elevii lor, pe baza aptitudinilor, situaţiei familiale şi a bunăstării mediului din care provin? Câţi dintre părinţi au răbdarea de a vorbi şi a-i înţelege pe copiii lor? Toate aceste întrebări sunt, desigur, retorice.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem faptul că şcoala, ca instituţie, şi-a degradat prestigiul şi din cauza atitudinii pe care o au elevii şi părinţii. În momentul în care învăţătura a încetat să mai fie o garanţie a succesului în viaţă, din păcate, autoritatea profesorului a devenit una cu mult diminuată faţă de ceea ce era înainte de 1989. Statutul financiar precar al cadrelor didactice le expune pe acestea la tot felul de abuzuri, de la cele verbale la cele în instanţă sau în presă şi este indiscutabil faptul că mulţi dintre copii uită de cei şapte ani de-acasă, atunci când interacţionează cu profesorul.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Sunt absolut convinsă că educaţia este locul de unde trebuie relansată societatea românească spre valori adevărate, este domeniul complicat şi costisitor, dar esenţial, spre care trebuie să ne îndreptăm atenţia imediat dacă dorim ca, şi peste 50 de ani, să se mai vorbească şi să se mai scrie în limba lui Eminescu. Nu ştiu dacă un cod etic poate fi o parte a unei soluţii. Cu siguranţă nu ar fi de ajuns pentru învăţământul românesc. Profesorii trebuie să-şi recapete statutul social şi material de odinioară, în contextul unui control strict al activităţii şi performanţei lor. E atât de simplu de zis, însă au existat atâtea guverne care nu au putut acţiona decisiv în acest sens. Dar, doamnelor şi domnilor, fără educaţie şcolară şi fără educaţie familială nu avem niciun viitor.

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte distinsa noastră colegă, Ana Birchal, deputat al Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, stimată colegă.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Vinovaţii fără vină".

Mii de români suferă, din nou, din cauza lipsei de coerenţă şi responsabilitate în gestionarea programelor de sănătate.

Acum este rândul celor peste 8.000 de bolnavi HIV aflaţi sub tratament, care sunt puşi în ipostaza ca singura speranţă de a vedea ziua de mâine să le fie refuzată cu brutalitate de incoerenţa şi iresponsabilitatea guvernanţilor.

Avem statistici, cunoaştem numărul bolnavilor seropozitivi aflaţi sub tratament antiretroviral, avem cadrul legislativ de asigurare a tratamentului, cunoaştem costurile, dar întotdeauna se ajunge în situaţia că nu mai sunt medicamente sau nu sunt fonduri suficiente alocate pentru tratament.

Întreruperea tratamentului chiar şi pentru o zi conduce la ineficienţa acestuia, reactivarea virusului pentru cei care au avut şansa să atingă o încărcătură virală nedetectabilă şi reducerea speranţei de viaţă a acestor oameni.

Pentru ca tratamentul să fie eficient şi pentru ca toate eforturile financiare realizate până acum să nu fi fost făcute în van, trebuie să se asigure constant, fără întreruperi, finanţarea programului HIV/SIDA, toate aceste necorelări având ca rezultat doar agravarea bolii şi creşterea impactului negativ asupra bugetului de sănătate, bolnavii necesitând noi analize şi noi scheme de tratament, ceea ce înseamnă costuri mult mai mari.

Stimaţi colegi,

Toţi avem dreptul la viaţă şi la ocrotirea sănătăţii, de aceea, vă rog să stăruiţi în a se respecta aceste drepturi fundamentale ale românilor, prin finanţarea corespunzătoare, responsabilă şi continuă a tuturor programelor naţionale de sănătate, fie că este vorba de cele pentru HIV/SIDA, hepatite virale, cancer, diabet sau alte boli.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, doamnă deputat.

O invit la microfon pe doamna Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre antreprenoriatul feminin care este dezvoltat pentru prima oară de un program dedicat sectorului IMM-urilor.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Cred în potenţialul antreprenorial al femeilor din România. Nu este pentru prima dată când o spun. Femeile din România sunt tenace, puternice, dând dovadă de o expertiză, seriozitate şi profesionalism greu de egalat în domeniile lor de activitate, enumerând astfel doar câteva din calităţile specifice unui antreprenor de succes.

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre necesitatea de a ajuta la modul real, nu numai declarativ, la dezvoltarea şi implementarea cu succes a programelor de formare şi dezvoltare a antreprenoriatului feminin din România.

Guvernul a lansat recent patru programe naţionale pentru dezvoltarea sectorului IMM-urilor. Realitatea arată că măsurile de austeritate şi de reducere drastică a consumului din perioada 2009-2011 au dus la închiderea a peste 700.000 de firme mici şi mijlocii, lăsând un vid greu de acoperit pentru clasa de mijloc din România, crescând considerabil rata şomajului din ţară.

Se impune de urgenţă susţinerea unor măsuri strategice, aplicate unitar, pentru un sector care a fost văduvit, mult prea mult timp, de măsuri economico-financiare obtuze.

Cu siguranţă, programele: Tineri întreprinzători, Stimularea femeilor manager, programul Start şi programul de dezvoltare pentru IMM-uri vor ajuta la creşterea şi consolidarea sectorului antreprenorial pe câteva categorii-ţintă, bine determinate. Vorbim despre un set de măsuri care se integrează perfect în acordarea celor 0,4% din PIB promişi de către Guvernul Victor Ponta la începutul mandatului.

Aş vrea să mă opresc asupra relevanţei Programului naţional multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. Experienţa pe care am câştigat-o în Weconnect International şi Vital Voices, două ONG-uri internaţionale care promovează leadership-ul şi antreprenoriatul feminin în toată lumea, m-a învăţat că este nevoie de solidaritate şi coeziune pentru a dezvolta cultura specifică mediului de afaceri în rândul femeilor şi mai ales în rândul femeilor din mediul rural.

România are nevoie urgentă de implementarea Programului naţional pentru dezvoltarea sectorului IMM-urilor, cu implicarea activă în acest proces a femeilor şi tinerilor în acest program pe care personal îl susţin.

Avem 500.000 de lei, fonduri nerambursabile, pentru dezvoltarea afacerilor iniţiate de antreprenoarele din România. Ce facem cu ei?

Susţin direcţionarea acestor fonduri pentru dezvoltarea antreprenoriatului feminin cu precădere către afacerile dezvoltate de femeile din oraşele mici şi mijlocii sau din mediul rural.

Nu vorbim despre un tip de antreprenoriat social, vorbim despre nevoia, pe care de mai multe ori am semnalat-o, de a dezvolta zonele defavorizate din România, cum este şi zona Vasluiului, pe care o reprezint în Parlamentul României.

Antreprenoriatul feminin este o soluţie care rezolvă cel puţin două probleme care, din păcate, se perpetuează în mediul rural: elimină discrepanţele între regiunile rurale şi cele urbane şi ajută la dezvoltarea potenţialului neexploatat al femeilor din mediul rural.

Discriminarea de gen din societatea românească are şi o componentă economică foarte accentuată. Principiul plăţii egale pentru munca de valoare egală poate fi foarte bine asigurat, inclusiv de un program naţional de dezvoltare a culturii antreprenoriale în rândul femeilor.

Având în vedere faptul că este vorba de un program multianual, voi propune ca în exerciţiul bugetar viitor, alocările pentru acest tip de programe să crească. Sunt convinsă că tinerii şi femeile pot ajuta la dezvoltarea vizibilă a clasei de mijloc din România.

Aşa cum am mai spus de multe ori, avem nevoie de o clasă de mijloc puternică şi bine conturată în România, iar drumul spre atingerea acestui obiectiv nu se poate face fără curajul de a schimba ADN-ul social, economic şi politic şi fără o susţinere consistentă şi consecventă a statului pentru dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii pe care familiile tinere le pot dezvolta.

Susţin orice program prin care se dă o şansă în plus tinerilor antreprenori să se dezvolte aici, acasă, în România.

Ţine inclusiv de noul management al sectorului IMM-uri din cadrul Ministerului Economiei şi în special de noul ministru delegat pentru IMM-uri, Florin Nicolae Jianu, să dea o şansă tuturor românilor de a-şi deschide o afacere şi de a da prioritate afacerilor iniţiate de tineri şi femei în România. Resursa managerială pe care tinerii şi femeile din România o au de oferit nu este încă destul de bine exploatată.

Închei cu o precizare necesară referitoare la mediul de afaceri de la nivelul judeţului Vaslui. Oamenii de afaceri din judeţ şi din regiune au solicitat, în repetate rânduri, oferirea de facilităţi fiscale pentru afacerile mici şi mijlocii din judeţ, ca soluţie pentru relansarea economică a zonei.

Revin cu solicitarea, atât către autorităţile centrale, cât şi către cele locale, de a da prioritate investiţiilor din judeţul Vaslui prin informarea publică eficientă asupra programelor demarate de Guvern, de susţinere a IMM-urilor, şi prin oferirea de asistenţă tehnică eficientă pentru femeile şi tinerii care vor să îşi deschidă o afacere în judeţ.

Potenţialul enorm al zonei Vaslui trebuie să fie exploatat şi prin utilizarea la maximum a Fondului naţional pentru garantare a creditelor pentru IMM-uri, este o şansă pe care judeţul Vaslui nu are voie să o rateze.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe doctorul nostru Tudor Ciuhodaru, deputat PP-DD, şi se pregăteşte domnul deputat Stanciu Zisu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule doctor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Vă întreb astăzi, copilul e un bun? Dar sănătatea?"

Am auzit în aceste zile declaraţii greu de înţeles şi incalificabile atunci când vin din partea unei femei doctor, deputat şi mamă. Copilul, dacă atunci când vorbim despre programul de stimulare a natalităţii vorbim despre copii, această doamnă spunea că cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească. Suntem în plin dezastru demografic, în România rata natalităţii a ajuns la un minim istoric. Se nasc doar 195 de mii de nou-născuţi în fiecare an. În schimb, mortalitatea infantilă atinge cote duble faţă de Uniunea Europeană. Este momentul să hotărâm ce facem cu această ţară. Este momentul să hotărâm dacă vrem sau nu să avem o politică demografică coerentă, pentru că, dacă nu, şi, ne place sau nu, contăm în Europa pentru că suntem mulţi, în următorii 50 de ani s-ar putea să fim cu 5-7-10 milioane mai puţin.

De aceea propun astăzi printr-un proiect legislativ ca toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele necesare pentru monitorizarea normală a sarcinii să fie decontate de către stat.

Vă reamintesc că doar una din trei gravide ajunge la medic pe perioada sarcinii, iar două din trei nu-şi permit acest lucru.

Teoretic, dar doar la nivel declarativ, aceste servicii medicale sunt gratuite, dar în practică vedem că aceste servicii se epuizează sau nu sunt decontate. Deci vă propun astăzi un proiect de ţară, un proiect de stimulare a natalităţii şi practic acest lucru se poate face în cadrul unui program naţional de control al sănătăţii reproducerii şi de stimulare a natalităţii. Sper că pentru fiecare dintre dumneavoastră este important care este viitorul României şi că niciun cost nu este prea mare pentru copiii din această ţară.

La final, vă reamintesc doar că l-am interpelat pe ministru sănătăţii să continue acest program de fertilizare in vitro şi sper că, indiferent de culoare politică, veţi susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Zisu Stanciu, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Florin Urcan, din partea Grupului parlamentar al partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul. Trei minute.

Domnul Zisu Stanciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Scrisoare deschisă către prietenul meu maghiar".

Dragă prietene, scriu aceste rânduri în timp ce ascult, ce reascult pentru a mia oară Rapsodia ungară nr.2 a lui Franz Liszt.

Ascultarea mă linişteşte şi mă bucură.

Mă linişteşte începutul rapsodiei, maiestuos şi sobru, venit parcă din pădurile umbroase ale Câmpiei Panonice.

Mă bucura oceanul de sunete şi senzaţii create de artist, luminişurile sonore, veselia debordantă şi pofta de viaţă a sufletului vostru frumos, aşa cum numai Liszt a ştiut să vi-l dezvăluie, în această remarcabilă lucrare.

Mi-e drag preaplinul sufletului vostru care irumpe, în fiecare frază muzicală a marelui Liszt.

Mă întristează însă, prietene, cerbicia unora dintre politicienii voştri, care vor cu tot dinadinsul să distrugă respectul nostru pentru voi, să murdărească locul lui Liszt din sufletele noastre. Mă întristează spiritul lor revanşard şi revizionist, gesturile lor provocatoare şi neelegante ce nu se fac în niciuna din cancelariile lumii.

Mă nelinişteşte spectrul unui nou Târgu Mureş, unde să se dovedească, din nou, ca ungurul bătut cu bestialitate de români, de pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, se dovedeşte a fi, în cele din urmă, un român bătut cu bestialitate de câţiva neoameni.

Mă nelinişteşte încercarea lor de a distruge tot ce am creat împreună în ultimii 23 de ani.

O parte din voi, locuieşte pe aceste meleaguri din negura vremurilor, aşa cum, tot din negura vremurilor, locuiesc aici romi, saşi, tătari, sârbi, turci, macedoneni şi atâţia alţii. Pentru toţi aceştia, ţara mea e şi ţara lor, e ţara-n care s-au născut, e ţara-n care pentru prima oară au spus în limba maternă primul Te iubesc sau tot în limba maternă primul szeretlek.

E ţara mea şi, în egală măsură, e şi ţara ta. E ţara noastră.

Şi fiindcă e ţara noastră în egală măsură, dragul meu prieten, tot în egală măsură suntem datori să o respectăm, să o iubim, să-i cinstim numele şi valorile, s-o vorbim de bine la Bruxelles sau aiurea şi, mai presus de toate, să n-o trădăm, pentru că, prietene, trădarea de ţară e la el de gravă ca trădarea de IIsus.

Nu acuz, ci doar constat cu amărăciune.

Constat că timp de 23 de ani unii dintre politicienii voştri şi-au creat cariera politică încercând să ne dezbine, nu să ne unească, încercând să vă enclavizeze, încercând să vă convingă că trebuie să ne cereţi paşaport când venim în Odorheiul Secuiesc şi, dragul meu prieten, lucrul acesta nu-l putem accepta.

Nu putem accepta că, dacă vrei să mănânci un gulaş senzaţional la Odorhei, trebuie să-l comanzi, musai, în ungureşte. Nu putem accepta ca cetăţeanul român din Odorhei să devină minoritar în propria lui ţară.

Nu putem accepta ca un europarlamentar român de etnie maghiară să comploteze la Bruxelles împotriva ţării.

Nu putem accepta ca nişte descreieraţi să ne batjocorească simbolurile naţionale şi să ne spânzure eroii.

Dragul meu prieten, de 23 de ani sunteţi discriminaţi, dar sunteţi discriminaţi pozitiv. Vi s-a dat totul fără să vi se ceară nimic, nu luaţi, vă rog, bunătatea noastră drept prostie şi nici drept frică, ci drept ceea ce este cu adevărat, şi anume o imensă generozitate.

Vă mulţumesc.

Deputat Zisu Stanciu, deputat PSD, Dâmboviţa.

Mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumim şi noi.

Domnul deputat Florin Urcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Guvernul blochează prin incompetenţă accesul la fondurile europene nerambursabile".

Ne aflăm în anul 2014, an în care trebuiau să fie demarate deja procedurile şi mijloacele necesare accesării fondurilor europene nerambursabile, aferente exerciţiului financiar convenit cu Comisia Europeană, pentru perioada cuprinsă între anii 2014-2020.

Datorită incompetenţei unui Guvern dominat de plagiatori, incompatibili şi politruci, România încă nu reuşit să-şi facă bine temele, în pofida existenţei tuturor premiselor birocratice, prin înfiinţarea chiar a unui minister al fondurilor europene, picând cu brio şi în mod constant, toate examenele susţinute la Comisia Europeană, pentru un proiect, citez: "prea vag, fără viziune, fără o strategie coerentă".

Ponta şi Antonescu nu au avut timp pentru a guverna în mod eficient această ţară, pentru a implementa toate pârghiile necesare creşterii economice şi, implicit, a nivelului de trai al românilor, ei fiind în mod constant preocupaţi de sforăriile politice, de apărarea grupurilor de interese pe care le reprezintă, în dezacord total cu priorităţile României, conducând tara din studiourile de televiziune.

România putea avea o şansă măreaţă prin accesarea acestor fonduri cât mai bine şi mai rapid, având practic de învăţat din greşelile voite şi nevoite efectuate în gestionarea programelor de finanţare care au făcut obiectul perioadei 2007-2013. Dar nu, Guvernul ineficient şi incompetent persistă în greşeală, stopând la graniţa ţării peste 40 de miliarde de euro.

Trebuie numai să ne gândim că lipsa perspicacităţii unor introvertiţi precum Ponta, Şova, Dragnea ne va costa mult, practic, un viitor ce putea fi mai bun pentru cetăţean, beneficiarul final.

Administraţiile locale, societăţile comerciale, ONG-urile, ministerele care implementează strategii naţionale din domenii extrem de importante cum ar fi: agricultură, infrastructură, sănătate, IT, cercetare, inovaţie şi altele, suferă de pe urma lipsei accesării acestor fonduri importante.

Mai mult, marea reformă de reconfigurare administrativ-teritorială a ţării a fost lăsată de izbelişte, consider una dintre etapele extrem de importante în stabilirea unor strategii privind eficientizarea, prin accesarea de fonduri europene nerambursabile, în cadrul micro- sau macroregiunilor de dezvoltare.

Într-o altă ordine de idei, dar referitor la acelaşi subiect, cât mai trebuie să aştepte societăţile comerciale din diverse domenii de activitate, întreprinderile şi asociaţiile agricole, care au nevoie ca de aer de asemenea programe de accesare a fondurilor necesare dezvoltării şi înregistrării de profitabilitate?

Această putere politicianistă, reprezentată de PSD, PNL, UNPR şi PC, care a obţinut voturile românilor în 2012 prin minciună şi înşelătorie trebuie să răspundă pentru acest eşec, pentru lipsa unei noi Constituţii, a unei profunde şi temeinice reforme administrative, a rateurilor privind privatizări strategice gen Oltchim sau CFR Marfă, a sugrumării mediului de afaceri prin suprataxări şi supraimpozitări, a nereformării sistemelor de sănătate şi educaţie, a promisiunilor mincinoase privind realizarea de mari proiecte ori a lipsei înfiinţării de noi locuri de muncă.

Gestionarea accesării fondurilor europene nerambursabile începând cu anul 2014 reprezintă o altă bilă neagră din coşul plin cu rateuri şi dezamăgiri al Guvernului Victor-Viorel Ponta, motiv pentru care cer public demisia acestuia şi a ministrului Eugen Orlando Teodorovici, pentru incompetenţă şi nepăsare totală faţă de acest important proiect strategic al României.

Vă mulţumesc.

Deputat Florin Urcan, Colegiul nr.4, Mureş.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl rog să se prezinte la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Justiţia independentă, egală pentru toţi".

Una dintre priorităţile guvernelor Ponta a fost este şi va fi o justiţie cu adevărat independentă, egală pentru toţi cetăţenii acestei frumoase şi bogate ţări.

Începând cu mai 2012 şi până în prezent a fost demascată corupţia fostei guvernări PDL, Corpul de Control al primului- ministru constatând indicii privind 364 de posibile fapte penale în activitatea unor entităţi publice, a fost stopat jaful din banii publici prin rezilierea contractelor cu "băieţii deştepţi" din energie, jaf de 1 miliard de euro la Hidroelectrica, a fost deconspirat jaful de la Poşta Română, COMPET, cheltuieli de milioane de euro pentru protocol, RADET - abateri în procesul de achiziţii publice.

Au fost oprite alocările discreţionare către clientela politică din fondul de rezervă al Guvernului şi a fost oprit furtul de la Ministerul Dezvoltării. A fost întărit sprijinul pentru instituţiile anticorupţie şi a fost reorganizat ANAF. Au fost reînfiinţate posturile de poliţie rurală funcţionând, de la 1 septembrie 2012, 2478 de posturi de poliţie rurală şi a fost combătută evaziunea fiscală din comerţul cu produse petroliere. Parcurgem un proces continuu de eliminare a influenţei politice asupra sistemului judiciar. Deciziile nu mai trebuie să aparţină celor care deţin funcţii politice, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va administra bugetul sistemului judiciar pentru ca profesioniştii din justiţie să nu poată fi influenţaţi prin politica de alocare a resurselor publice. Se aplică cu succes strategia anticorupţie a guvernului, politicile anticorupţie vizează şi problemele din domeniul justiţiei, al achiziţiilor publice, spitale şi şcoli, zonele care afectează cel mai mult viaţa românilor şi ignorate în ultimii ani. Se extinde şi se îmbunătăţeşte asistenţa juridică din oficiu (gratuită) în paralel cu derularea unor ample campanii de informare a publicului larg cu privire la acest drept constituţional, mai ales în zonele defavorizate şi pentru categorii sociale marginalizate, persoane vârstnice, cu venituri mici.

Se implementează un program naţional pentru stoparea criminalităţii, iar pentru transparenţa actului de justiţie toate hotărârile sunt publicate pe Internet. Se asigură creşterea specializării profesionale a magistraţilor în paralel cu reluarea procesului de înfiinţare a tribunalelor specializate, extinzându-se metodele moderne de soluţionare prejudiciară a conflictelor pentru creşterea celerităţii actului de justiţie, fiind simplificate şi scurtate procedurile judiciare prin implementarea noilor coduri.

De asemenea, accesăm fondurile structurale pentru îmbunătăţirea logisticii parchetelor şi tribunalelor, în paralel cu finalizarea în bune condiţii a acordului de împrumut cu Banca Mondială pentru Programul privind reforma sistemului judiciar.

Toate cele sus-menţionate demonstrează fără echivoc dorinţa Guvernului României de a asigura o justiţie cu adevărat independentă, egală pentru toţi românii, conform art.1 alin.(4) din Legea fundamentală: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei puterilor legislativă, executivă, judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale".

Vă mulţumesc.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Lugoj, Timiş.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Spiritul Uniunii Social Liberale trebuie salvat".

După magistrala gafă făcută de domnul Crin Antonescu, în numele Partidului Naţional Liberal, de ieşire de la guvernarea României, pentru motive ce ţin mai mult de orgolii personale, de neînţelegerea unei situaţii politice complexe, de ambiţii copilăreşti, am remarcat cu toţii uşurinţa cu care PNL-ul, derobându-se de responsabilitatea guvernării, a uitat complet de români. Ba, mai mult, chiar după renunţarea la guvernare, doresc să-şi păstreze reprezentanţii în structurile administraţiei publice, constituite prin majorităţi USL la nivel local, dar şi reprezentanţii în structurile deconcentrate, care puneau în aplicare programul de guvernare al USL.

Păi cum vine asta, fraţilor? La nivel central treci în opoziţie, atacând măsurile guvernamentale, iar în teritoriu le pui în practică? Ce fel de politică este asta? Unde este respectul cuvântului dat către electoratul USL, unde şi cum sunt respectate angajamentele Partidului Naţional Liberal în programul de guvernare dacă la centru te dezici de el, iar în teritoriu vrei să-l aplici prin persoane propuse şi susţinute de PNL?

Este adevărat, specialişti nominalizaţi prin concurs, conform legilor în vigoare, dar selecţionaţi şi recomandaţi de Partidul Naţional Liberal. Se pare că PNL una spune la nivel central, prin Crin Antonescu şi alta fumează în teritoriu... în mod normal, toţi reprezentanţii PNL în structurile deconcentrate ale Guvernului ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare şi să le lase posibilitatea noii coaliţii de a continua Programul de guvernare al USL, cu alţi specialişti dispuşi să continue acest program.

Vom vedea dacă acest gest va fi făcut, deşi mă îndoiesc, pentru că în curtea PNL-ului onoarea nu a zăbovit prea mult.

De aceea, şi în acest context remarcăm gestul domnului Călin Popescu-Tăriceanu de a fi în continuare parte a programului de guvernare al USL-ului.

În opinia mea este un gest matur, responsabil, oportun şi potrivit pentru stabilitatea măsurilor liberale din programul de guvernare al Uniunii Social-Liberale. Şi cu această ocazie îmi exprim speranţa că mulţi alţi liberali vor înţelege mutarea politică a domnului Tăriceanu, alăturându-i-se acestuia.

Rămâne de văzut în ce măsură va fi înţeles acest gest, în ce măsură liberalii nu uită ce le-au promis oamenilor în campania electorală, pentru că într-adevăr în opoziţie este mai uşor să critici, să acuzi, să nu fii de acord, dar le reamintesc liberalilor de pretutindeni că scopul înfiinţării unei formaţiuni politice este acela de a ajunge la guvernare tocmai pentru a-ţi materializa doctrina în interesul celor care te-au votat, nu de a da bir cu fugiţii, aşa, în masă, că aşa vrea domnul Crin Antonescu.

Şi vedem cu toţii evoluţia, sau mai bine spus involuţia, în sondajele de opinie efectuate de casele de sondaje cu reputaţie neîndoielnică. Şi asta se petrece pentru că oamenii se simt trădaţi în aşteptările lor. Se simt trădate speranţele de mai bine şi într-o viaţă mai bună. Mare păcat de destrămarea temporară a USL ca urmare a deciziei liberalilor, dar satisfacţia lui Traian Băsescu cred că este supremă, din moment ce a reuşit să destrame pentru moment, cu complicitatea liberalilor, cea mai solidă alianţă de guvernare de după alegeri, din exteriorul acesteia, profitând, repet, de slăbiciunea interioară a liberalilor.

Pentru că a mai stricat câteva alianţe de guvernare dar din interior, şi amintesc aici de Convenţia Democrată, de Alianţa DA, de Alianţa PDL-PSD din 2009. Constat că este o premieră naţională de care liberalii nu sunt străini.

Încă o dată spun că e mare păcat că s-a dat satisfacţie politică unui singur om. Dar asta este, şi noi trebuie să mergem mai departe să guvernăm ţara, atâta timp cât vom putea, cât vom rezolva problemele românilor, cât ne vom bucura de încrederea lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Constantin Avram, deputat PC de Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de maximum 3 minute, şi vă rog să vă încadraţi în acest timp.

Domnul deputat Cristian Chirteş, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Fără ajutor guvernamental, cultura moare în oraşul Sărmaşu!"

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ridic o problemă în atenţia dumneavoastră şi a domnului ministru Liviu Dragnea, problemă care nu este una neapărat politică şi care cred că merită tratată cu toată seriozitatea, deoarece este vorba despre un caz extrem: problema casei de cultură din oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş, locul de naştere al marelui actor român Ovidiu Iuliu Moldovan.

Se prea poate ca auzind că este vorba despre un asemenea obiectiv, mulţi dintre noi să creadă că este o problemă minoră. Necazul este că în oraşul Sărmaşu, cu excepţia unui cinematograf aflat într-o stare precară, nu există niciun spaţiu destinat activităţilor culturale, în ciuda eforturilor autorităţilor locale. Cred că este singurul oraş din judeţul Mureş care nu are o casă de cultură şi în care mii de oameni sunt efectiv privaţi de posibilitatea de a participa la o viaţă culturală reală.

Primăria intenţionează de multă vreme să amenajeze o casă de cultură care să poarte numele marelui actor amintit mai sus, însă lipsa totală a fondurilor a împiedicat autorităţile locale să demareze acest proiect fără de care cultura locală este practic ca şi paralizată. Primăria a depus în anul 2008, pentru sesiunea din anul 2009, Studiul de fezabilitate pentru proiectul "Amenajare casă de cultură prin reabilitare, modernizare şi dotare clădire cinematograf Sărmaşu", fiind aprobat printre cele 88 de obiective de investiţii reuşite în acea sesiune.

Urmare a acestei selecţii, s-a solicitat completarea dosarului cu expertiza energetică şi de rezistenţă a imobilului, iar în 2010 a fost depus la CNI sub numărul 9559 din 2010 Studiul de fezabilitate reactualizat conform cerinţelor, acesta fiind declarat eligibil. Au trecut trei ani şi nu s-a întâmplat nimic. Primăria a depus la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice adrese succesive de revenire, şi menţionez aici adresele nr.598 din 2014, şi mai veche nr.5765 din 2013, care însă nu s-au concretizat în acţiuni care să confirme intenţia de susţinere a proiectului, cu toate că acesta a fost, repet, declarat ca fiind eligibil încă din anul 2010.

Îl rog respectuos pe domnul ministru să intervină în această problemă, insistând pe faptul că nu este vorba despre o problemă politică, ci despre o necesitate stringentă a mii de oameni, în condiţiile în care autorităţile locale nu dispun de resursele necesare finanţării proiectului. Îmi permit să-i amintesc domnului ministru că aplicarea acestui proiect reprezintă înainte de toate un act de respect şi de preţuire a valorilor culturale româneşti şi locale şi că, prin acest proiect, pe lângă satisfacerea unei nevoi stringente, este salvată o clădire din patrimoniul oraşului Sărmaşu, clădire cu mare valoare afectivă şi simbolică pentru locuitorii din zonă.

Vă mulţumesc.

Cristian Chirteş, deputat Circumscripţia electorală nr.28 Mureş.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum la microfon pe domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Şi se pregăteşte domnul Cristian Popescu, din partea Grupului PDL.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Acţiunile bazate pe voluntariat susţin o societate deschisă şi prosperă".

La sfârşitul săptămânii am participat la o întrunire a tinerilor la Arad care a avut ca temă prezentarea legii care susţine voluntariatul. Aproximativ 200 de tineri, reprezentanţi ai unor organizaţii nonguvernamentale, asociaţii ale elevilor şi studenţilor, au fost interesaţi de un cadru care să susţină şi să promoveze voluntariatul. Sunt convins că în toată ţara sunt sute de mii de tineri care doresc să se implice mai mult în viaţa comunităţilor care susţin o societate deschisă, pluralistă.

Acţiunile bazate pe voluntariat sunt baza pe care funcţionează societatea civilă. Numeroase studii arată legătura directă dintre participarea ca voluntar în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale şi atitudinile care favorizează democraţia. Acolo unde există o societate civilă puternică, susţinută prin implicarea voluntarilor, se dezvoltă o forţă civică, în măsura în care susţine o societate românească în bine. Participarea la acţiuni bazate pe voluntariat răspândeşte valorile pe care se bazează o societate deschisă şi prosperă, implicarea, acţiunea civilă, mecanismele prin care este controlată puterea politică, acţiunea în vederea găsirii unor soluţii pentru rezolvarea problemelor sociale, atitudinea pozitivă faţă de educaţie, implicarea în acţiuni culturale.

Prin definiţie, societatea civilă trebuie să fie independentă faţă de stat pentru a-şi atinge cu adevărat scopul. Cu toate acestea, la nivelul societăţii româneşti se simte nevoia unui sprijin acordat sectorului nonprofit. Legea voluntariatului, de exemplu, acordă o serie de facilităţi prin care tinerii pot fi încurajaţi să se implice în activităţi de voluntariat. Printre acestea se numără recunoaşterea activităţii de voluntariat ca practică profesională.

Cred că în perioada următoare trebuie să dezvoltăm strategia de sprijinire a societăţii civile şi implicarea tinerilor în activităţile bazate pe voluntariat. Trebuie să gândim un cadru care să creeze o legătură între şcoli şi universităţi, pe de o parte, şi organizaţiile nonguvernamentale, pe de altă parte. Trebuie să arătăm că atitudinea pasivă, nepăsătoare, conduce spre o societate închisă şi subdezvoltată. Trebuie să promovăm valorile implicării civice prin campanii de informare, prin promovarea exemplului celor care prin iniţiativă şi acţiune schimbă în bine lumea din jurul lor.

Deputat PSD, Colegiul nr.1 Arad, Flavius Măduţa.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Popescu, din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Declaraţie politică: "Unificarea Dreptei, o şansă pentru România".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subiectul declaraţiei politice de astăzi este Dreapta românească.

Teoretic, o coagulare a forţelor de dreapta din România este posibilă şi necesară, dar practic, lipseşte cu desăvârşire. În momentul de faţă, dreapta e mai curând un amestec de voci decât un proiect.

Sunt mulţi cei care spun că dreapta este fărâmiţată din cauza orgoliilor. Mai mult, Parlamentul nostru este unul paradoxal din punct de vedere doctrinar: majoritatea partidelor şi parlamentarilor se consideră a fi de dreapta, dar aceeaşi majoritate susţine un guvern de centru-stânga.

Partidul Democrat Liberal şi parlamentarii afiliaţi acestui grup sunt de dreapta, parlamentarii PNL sunt de dreapta, parlamentarii UDMR sunt şi ei de dreapta, parlamentarii PMP sunt de asemenea de dreapta. Mulţi parlamentari din PC, PP-DD, din Grupul minorităţilor şi chiar din PSD, împărtăşesc valori de dreapta. De aceea, stimaţi colegi, subiectul Dreptei româneşti şi a posibilei sale unităţi este un subiect de maxim interes.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

S-a vorbit mult despre unificarea dreptei şi nu s-a realizat nimic. De ce? Dintr-un motiv simplu: până acum nu s-a dorit cu adevărat unificarea dreptei, ci doar rezolvarea unor interese meschine. Divizarea este opera politicienilor care au refuzat această unificare, dominaţi de interese şi de grupuri de interese care nu au nimic de-a face cu convingerile doctrinare.

Înainte de a discuta despre unificarea dreptei nu ar fi bine să ne întrebăm ce vrem de fapt să unificăm? Ce este dreapta? Economic, dreapta înseamnă taxe mici, birocraţie minimală, presiune cât mai mică din partea statului pentru mediul privat, respect pentru proprietate ca drept fundamental. Implicit, dreapta înseamnă...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, numai puţin.

O să vă rog dacă aveţi de conversat, vă rog să ieşiţi afară. Vă rog frumos.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Implicit, dreapta înseamnă cât mai puţini angajaţi la stat, reducerea cheltuielilor statului, responsabilitate ridicată pentru fiecare ban cheltuit de la buget.

Dar este, oare, dreapta românească doar un proiect economic? Dreapta presupune şi un proiect social. Dreapta este pentru întărirea societăţii civile autentice, racordată la agenda publică reală, dar şi pentru responsabilizarea mediului privat în problemele sociale.

Dreapta, prin definiţie, reprezintă acel segment al spectrului politic asociat cu poziţii conservatoare, capitaliste, religioase, liberale, sau pur şi simplu opuse cu stânga politică.

Aceasta cuprinde multe curente ideologice diferite, a căror separare poate fi fără echivoc, având ca prioritate apărarea ţării (naţionalism, patriotism), sau care caută în primul rând menţinerea ordinii sociale (tradiţionalism, conservatorism). Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine morală, credinţă, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.

Dreapta înseamnă, în România, ataşament faţă de valorile civilizaţiei occidentale şi angajament euro-atlantic.

Stimaţi colegi,

Nu ar fi o surpriză foarte mare pentru mine să descopăr că mulţi dintre dumneavoastră, colegii de la PSD sau UNPR, vă regăsiţi fie şi parţial în aceste valori de dreapta.

Da, doamnelor şi domnilor parlamentari, cred că putem să spunem că şi atunci când votează cu stânga, poporul român este esenţialmente de dreapta!

Stimaţi colegi,

Unificarea dreptei nu se poate face decât pornind de la principii şi valori. Ea nu se poate face pornind de la persoane. Dreapta nu trebuie să se confunde cu vreo sectă în care e idolatrizat vreun lider politic sau altul. Mai mult, dreapta nu are neapărat nevoie de lideri carismatici, ci, dacă este cu adevărat asumată, îi este suficient mesajul său carismatic. Pentru că mesajul dreptei, dacă este rostit credibil de către politicieni credibili, este imposibil să nu ajungă la minţi şi suflete.

Vrem să unificăm dreapta? Să o facem în jurul unei viziuni de dreapta asupra României! Să o facem încetând idolatriile politice, să o facem respectându-i valorile, aşteptând alături de noi pe oricine simte şi crede la fel ca noi.

Şi acum, doamnelor şi domnilor colegi, voi reveni la începutul discursului meu. Avem un Parlament majoritar de dreapta, dar care susţine o guvernare de stânga. De ce se întâmplă aceasta? Explicaţia este simplă: Nu avem suficient curaj să ne apărăm ideile, valorile şi principiile în care credem! Suntem oare temători să ne exprimăm, ca politicieni, credinţa noastră politică?

Forţele de dreapta nu vor obţine un succes electoral decât dacă se unesc. Dacă dreapta vrea să câştige alegerile, indiferent care sunt acelea - europarlamentare, prezidenţiale, parlamentare sau locale - condiţia este foarte simplă şi e cunoscută de multă vreme: unificarea forţelor de dreapta.

Când vom pune capăt disensiunilor dintre noi, exprimându-ne credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de patrie, atunci vom avea o dreaptă unită şi un proiect pentru România!

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat ales în sectorul 2.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Viorel Blăjuţ, din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, şi se pregăteşte domnul Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Apel la toleranţă".

Nu cu mult timp în urmă, directoarea unui liceu din Covasna a modificat drapelul instituţiei şi a personalizat uniformele şcolare apelând la culorile drapelului Ţinutului Secuiesc. Drept urmare, câţiva elevi de origine română ce studiau la acel liceu au refuzat să îmbrace respectivele uniforme!

Mai mult, cu exact un an în urmă, o elevă de la acelaşi liceu din Covasna a fost înjurată şi ameninţată de unii colegi şi de unele cadre didactice, după ce a venit la şcoală cu o bentiţă tricoloră. Drept urmare, diriginta clasei a fost sancţionată atunci de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, cu suma de 400 de lei.

Aflăm acum că, odată cu cooptarea UDMR la guvernare, Cabinetul Ponta este de acord cu arborarea steagului secuiesc pe anumite instituţii din judeţele Covasna şi Harghita. Probabil, acelaşi Guvern va accepta şi folosirea uniformelor şcolare cu însemne secuieşti, de vreme ce nu a declarat nimic precis în această privinţă.

Nu ştiu câte şi ce fel de probleme vor rezulta de aici. Poate prea multe sau poate prea puţine! Important este altceva! Faptul că atunci când vorbim de minorităţi, trebuie să avem o privire de ansamblu. Pentru că, aşa cum secuii alcătuiesc o minoritate în România, la fel există români care formează o minoritate în zonele locuite masiv de secui. Şi aşa cum secuii au tot dreptul să ceară să fie respectaţi ca minoritate în România, de aceleaşi drepturi trebuie să beneficieze toate minorităţile care locuiesc alături de secui.

Prin urmare, dacă aplicăm în rezolvarea unor astfel de probleme două măsuri, atunci înseamnă că nu de drepturile minorităţilor vorbim, ci despre drepturile unor posibile viitoare majorităţi. Şi atunci ar trebui să medităm mai profund la astfel de chestiuni!

Deputat de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Vicenţiu Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi depune la secretariat patru declaraţii politice, şi cu acceptul dumneavoastră voi citi o scrisoare deschisă către preşedintele Consiliului judeţean Iaşi, domnul Cristian Adomniţei.

Domnule preşedinte Cristian Adomniţei, domnilor foşti colegi de guvernare, fac apel la dumneavoastră, la raţiune şi înţelepciune!

Ştiu că sunteţi epuizaţi după efortul guvernării, epuizare din cauza căreia aţi plecat din USL. Acum staţi mai mult prin şedinţe şi delegaţii permanente, pentru a vă convinge unii pe alţii, dacă a fost sau nu bine ce aţi făcut. Dar, înainte de a arunca cu piatra, uitaţi-vă o clipă în oglindă!

Sub semnul USL, alături de PSD, aţi promis pe 24 ianuarie 2011 ieşenilor, victorie până la capăt pentru a scăpa de regimul Traian Băsescu!

Sub simbolul USL şi cu sprijinul PSD aţi ajuns preşedintele Consiliului judeţean Iaşi!

Sub sigla USL şi împreună cu PSD aţi susţinut Manifestul pentru Iaşi, document care înglobează proiectele importante ale Iaşiului!

Sub aripa USL si cu voturile PSD aţi obţinut un post de viceprimar al municipiului Iaşi, 11 consilieri judeţeni, 6 consilieri locali în Iaşi, 45 de primării, directori de deconcentrate şi nenumăraţi consilieri locali în comune.

Stau şi mă întreb: V-a lovit dintr-o dată amnezia, sau acesta vă este caracterul?

Eu sunt unul dintre cei doi PSD-işti din Iaşi care nu a votat alianţa cu PNL-ul, şi nu pentru că nu am înţeles pragmatismul şi realismul pentru care această alianţă s-a înfăptuit, ci pentru că vă cunoşteam caracterul, domnule Cristian Adomniţei!

Înainte de ruperea alianţei, toate televiziunile titrau că, în numeroasele şedinţe ale PNL, unul dintre cei mai vehemenţi opozanţi ai USL este liderul de la Iaşi, Cristian Adomniţei.

Lunea trecută aţi fost la Vasile Blaga, în sediul din Modrogan, cu căciula în mână, pentru a obţine de la PDL Iaşi voturile în consiliul judeţean şi consiliul local. Nu le-aţi obţinut!

Ieri, trâmbiţaţi prin Parlament că veţi obţine de la Biroul permanent naţional al PDL voturile mult dorite. Nu le-aţi obţinut!

Ia mai uitaţi-vă o dată în oglindă, domnule Adomniţei! Nu cumva, tot dumneavoastră sunteţi cel care la discursul de învestitură ca preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi spuneaţi: "Oamenii şi-au pus speranţe foarte mari în USL. Atât eu, cât şi domnul primar Gheorghe Nichita, suntem obligaţi să lucrăm împreună, pentru proiectele oraşului şi judeţului nostru. Nu avem voie să-i dezamăgim ci, cu bună-credinţă, cu bună-cuviinţă şi cu perseverenţă vom duce la bun sfârşit toate aceste proiecte."

Cum a rămas cu buna-credinţă şi cu buna-cuviinţă, domnule Cristian Adomniţei? Cu dezamăgirea nu vă mai întreb, pentru că vedem cu toţii cum staţi!

După 22 de ani în care Iaşiul a fost tot timpul în opoziţie cu puterea de la Bucureşti, după toate încercările dumneavoastră de a vă preda cu arme şi bagaje la PDL, cam ce aţi fi vrut să facă PSD Iaşi? Să se încreadă în buna dumneavoastră cuviinţă şi credinţă, şi să arunce Iaşiul de pe trendul ascendent pe care îl are în ultimii ani?

Vă este mai uşor să mergeţi cu jalba-n proţap şi cu capul plecat la inamicii politici, decât să staţi cu fruntea sus şi cu perseverenţa de care spuneaţi, lângă aliaţi, ducând la bun sfârşit promisiunile făcute către ieşeni?

Domnule Adomniţei, măcar în ceasul al 12-lea, vă cer o minimă demonstraţie de maturitate politică, prin aceea de a avea raţiunea şi înţelepciunea menţinerii alianţei USL la Iaşi.

Şi pentru că un înţelept antic spunea că "Raţiunea e mai preţioasă decât toate avuţiile lumii", consider că nu aţi avea nevoie decât de o clipă de luciditate şi meditaţie, după ce veţi fi terminat de numărat stelele de pe steagul Uniunii Europene, ca să vă gândiţi şi la cei care aşteaptă de la dumneavoastră, un tânăr politician, doar să vă ţineţi cuvântul dat.

Dacă nu puteţi, atunci daţi-vă demisia de ruşine, domnule Cristian Adomniţei, pentru că pe cea de onoare nu o meritaţi!

Cu compasiune, deputat PSD de Iaşi Sorin-Avram Iacoban.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Cu compasiune, vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl rog în continuare pe domnul Mircea Vicenţiu Irimie, din partea Grupului parlamentar al PC, să-şi prezinte declaraţia. Şi se pregăteşte domnul deputat Romeo Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Salvarea pădurilor şi replantarea zonelor defrişate abuziv".

"Codru-i frate cu românul", aşa spune o zicală a poporului nostru. Nu ştiu câţi dintre domniile voastre cunosc faptul că în această perioadă ne aflăm în luna pădurii, care începe pe 15 martie şi se va încheia pe 15 aprilie.

Mi-am propus astăzi să vă reţin atenţia cu un subiect care nu este inclus pe agenda publică deoarece este unul din subiectele sensibile ale României, situaţia pădurilor. După Conferinţa Naţiunilor Unite din 1992 acestea sunt considerate cel mai valoros bun al umanităţii.

România avea în 1800 aproximativ 8.500 mii ha de pădure, iar în 2011 suprafaţa împădurită era de numai 6.519 mii de hectare, adică 27% din suprafaţa ţării, ocupând astfel la nivel european locul 13, poziţie ce ne situează cu 5 procente sub media europeană de 32,4%. Statistic vorbind procentul pare consistent, însă fenomenul tăierilor ilegale s-a agravat, conform raportului Greenpeace din 2013, numărul cazurilor de defrişări ilegale înregistrate de către autorităţi a crescut într-un mod îngrijorător de la 30 pe zi în perioada 2009-2011, la 53 de tăieri ilegale pe zi, în momentul de faţă, mai concret 3 ha de pădure se taie pe oră în România.

În acelaşi registru al evenimentelor silvice, nu pot ignora faptul că judeţul Cluj se află pe locul 10 la nivel naţional privind tăierile masive de masă lemnoasă, astfel 1.000 de ha de pădure au dispărut, cuantificând o pagubă de 345.144 mc lemn, în valoare de 54,7 milioane de lei, în timp ce sancţiunile aplicate sunt în valoare de 7.000 lei. se arată într-un raport al Curţii de Conturi din 2013, acestea reprezentând pagubele materiale palpabile, însă pe lângă acestea avem de-a face cu posibilitatea distrugerii a milioane de metri cubi de oxigen şi bineînţeles distrugerea unei relaţii extraordinare de integrate a ecosistemelor naturale.

Este drept că USL a încercat rezolvarea problemei defrişărilor ilegale prin introducerea Noului Cod silvic, dar şi prin mărirea sumelor destinate împăduriri terenurilor degradate şi prin crearea perdelelor forestiere în zonele deşertificării, însă problema necesită mai multă atenţie din partea clasei politice, cât şi din partea cetăţenilor, educaţia civică poate stopa această hemoragie internă a plămânului verde.

În concluzie, în luna pădurii atrag atenţia că situaţia pădurilor la nivel mondial este alarmantă, 80% din pădurile lumii sunt degradate sau distruse, aceasta fiind una din principalele probleme ale fenomenului îngrijorător de schimbarea climatică.

România încă deţine una din cele mai preţioase resurse naturale ce nu trebuie irosită, ba, din contră, trebuie protejată, deoarece epuizarea acesteia poate face din România o ţară vulnerabilă din punct de vedere climatic, economic şi al biodiversităţii. Ca toate acestea să nu se întâmple, voi acţiona în direcţia sprijinirii guvernului pentru identificarea problemelor ce viciază întregul sistem şi pentru îndreptarea carenţelor existente în legislaţie, datorată lipsei de viziune pe termen mediu şi lung a guvernelor precedente. care nu şi-au asumat principiile gestionării durabile în beneficiul generaţiei prezente, dar mai ales fără a compromite generaţia viitoare.

Deputat de Cluj, Colegiul nr.8, Vicenţiu-Mircea Irimie.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mai depun două declaraţii politice care se intitulează: "Situaţia IMM-urilor în România" şi "Salvarea produselor tradiţionale româneşti".

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Romeo Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăt6eşte doamna deputat Tamara Ciofu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Romeo Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Opriţi falimentarea Oltchimului!"

Readuc în faţa dumneavoastră problematica social-economică dramatică din judeţul Vâlcea, în prezent acutizată de prefigurata falimentare a Combinatului chimic Oltchim.

Permiteţi-mi ca de această dată să mă solidarizez cu membrii Sindicatului Liber Oltchim, ce au pus la dispoziţia opiniei publice, prin reprezentanţii lor, o radiografie exactă a dezastrului economic indus de cei doi administratori judiciari, în calitate de supervizori ai procedurii de insolvenţă a platformei chimice.

Vedem astfel cum domnul Gheorghe Piperea şi domnul Niculae Bălan sunt plătiţi fiecare cu câte 50.000 euro pe lună, de aproape un an de zile, pentru o contraperformanţă economică ce nu mai poate fi ignorată.

SC Oltchim SA a realizat în anul 2013 o cifră de afaceri de numai 120 milioane de euro şi a raportat o pierdere de 60 milioane euro, în toată această perioadă instalaţiile tehnologice funcţionând la maximum 10% din capacitatea de producţie.

Încă de la sfârşitul lunii mai 2013 au fost disponibilizaţi 969 de salariaţi, fără a li se acorda drepturile salariale restante şi plăţile compensatorii, conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii comerciale.

Cu toate acestea, au fost menţinuţi toţi cei 21 de directori ai combinatului chimic, fără ca aceştia să-şi piardă privilegiul maşinii de serviciu şi fără a li se diminua drepturile salariale negociate anterior intrării în procedura de insolvenţă.

Mai mult, managementul actual nu a reuşit să acceseze nici măcar capitalul de lucru minimal, în valoare de 45 milioane euro, necesar repornirii instalaţiilor tehnologice la un nivel care să le aducă profitabilitatea, actuala conducere preferând vânzarea sau închirierea activelor, cum este şi cazul diviziei de profile PVC Ramplast.

Din păcate, incompetenţa ne costă scump, căci salariaţii rămaşi în SC Oltchim au în mod constant întârzieri de trei luni de zile în acordarea drepturilor salariale, iar instalaţiile combinatului nu au mai beneficiat de reviziile curente, existând în orice moment pericolul unor incidente tehnologice şi a accidentelor de muncă.

Toată această stare de fapt dezastruoasă ne conduce la o singură concluzie: evitarea falimentului, care ar distruge definitiv ultimul mare combinat chimic al României, cu o poziţionare singulară pe piaţa regională de profil, acest lucru se poate face doar prin schimbarea administratorilor judiciari şi a filosofiei de pregătire a privatizării acestuia.

Stimaţi colegi, vă rog de la această tribună a Camerei Deputaţilor să fiţi alături de oamenii judeţului Vâlcea şi să cerem Guvernului Ponta să devină responsabil, căci ne aflăm în ceasul al doisprezecelea, când se mai poate evita ca Valea Oltului să se prăbuşească economic şi implicit social.

Rădulescu Romeo, deputat PDL, Colegiul uninominal nr.1 Vâlcea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

O invit acum la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul Constantin Adăscăliţei, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei mele de astăzi este adaptarea legislaţiei pentru a permite participarea deplină şi efectivă în societate şi în condiţii de egalitate a persoanelor cu dizabilităţi cu ceilalţi cetăţeni.

Stimaţi colegi,

Distinşi parlamentari,

Odată cu intrarea României în structurile Uniunii Europene, un număr de directive au fost încorporate în legislaţia naţională, pentru a uniformiza standardele de viaţă în toate statele membre UE.

De la începutul procesului de aderare şi până acum, se poate spune că standardele de viaţă ale românilor s-au aliniat în anumite puncte-cheie cu cele ale restului cetăţenilor europeni.

Cu toate acestea, există mari carenţe în ceea ce priveşte accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi la viaţa publică, la mediul informaţional şi comunicaţional.

O persoană în fotoliu rulant are astăzi în România anului 2014 deosebit de puţine posibilităţi de transport public şi accesibilitate redusă în instituţii publice şi private.

Legislaţia românească este foarte clară în această privinţă. Potrivit prevederilor art. 62 alin.(1) din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional trebuie să fie adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

Misiunile de inspecţii din cadrul campaniei "Verificarea accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic informaţional şi comunicaţional" pentru 2013 au dispus un număr de 9.050 de măsuri de remediere a deficienţelor constatate în unităţi de învăţământ, mijloace de transport în comun şi operatori de taximetre, dintre care doar 3.673 au fost îndeplinite, 2.187 fiind încă în curs de îndeplinire, iar pentru 1.997 s-a solicitat prelungirea termenului.

Cu toate acestea, au fost aplicate un număr doar de 10 amenzi contravenţionale şi 353 de avertismente, amenzile fiind cele mai dure sancţiuni aplicate.

Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, consider că aceste cifre arată o gravă disfuncţionalitate la nivel legislativ, dar şi la nivelul implementării directivelor europene.

Obiectivul campaniei de verificare, acela de a creşte participarea deplină şi efectivă în societate şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni a persoanelor cu dizabilităţi, nu este nici pe departe îndeplinit.

Astfel, îndemn pe această cale crearea unui grup de lucru interministerial, cu participarea parlamentarilor şi a experţilor, pentru a analiza legislaţia în domeniu şi implementarea acesteia pentru a găsi soluţii care să readucă persoanele cu dizabilităţi în viaţa publică, să stimuleze implicarea acestora în comunitate şi să acorde şanse egale tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Invit pe domnul Constantin Adăscăliţei să-şi susţină declaraţia şi se pregăteşte doamna deputat Sonia Drăghici.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este adresată sau, mai bine spus, este dedicată susţinerii sectorului pomicol din agricultura românească.

Săptămâna trecută am susţinut în faţa dumneavoastră o declaraţie referitoare la agricultura din România şi importanţa care trebuie acordată acestui domeniu vital.

La întoarcerea în judeţ, am fost contactat de mai mulţi fermieri care m-au felicitat pentru acest demers şi mi-au cerut o abordare amănunţită a mai multor sectoare agricole care în România trebuie dezvoltate.

Având în vedere că în Colegiul 3 Iaşi pe care îl reprezint funcţionează sau funcţionau, mai degrabă spus, peste 7 ferme sau IAS-uri pomicole, cele mai importante sunt în comunele Ţibăneşti, Popricani şi Tansa, astăzi vom vorbi despre dezvoltarea acestui sector pomicol în România.

Ştim cu toţii că patrimoniul pomicol însuma înainte de Revoluţie peste 150.000 de hectare cu un înalt randament de producţie, bazat pe o consecventă cercetare instituţională. Producţie care fie mergea la export, fie în unităţile industriale de procesare.

În prezent, aproape jumătate din această suprafaţă se află în paragină, din păcate, iar situaţia unităţilor de procesare este chiar mai jalnică, în timp ce exporturile, după o lungă cădere, încep să dea semne uşoare de revenire.

Producţia naţională de fructe s-a situat în ultimii ani în jurul valorii de un milion de tone, în timp ce ţările cu tradiţie din Uniunea Europeană produc anual 4 sau chiar 5 milioane.

Poate aşa se explică paradoxul acestei perioade în care lipsa competitivităţii a făcut ca bruma de producţie românească să fie valorificată în sezon pe un preţ de nimic, în timp ce magazinele erau pline în restul anului cu mere importate din Austria, Italia sau chiar ţări din afara Uniunii Europene.

Pomicultura românească a fost pusă la pământ de trei factori. Primul: fărâmiţarea marilor ferme socialiste, majoritatea prin retrocedare, ajungându-se de la unităţi de 500-600 de hectare la unităţi individuale de 0,3-0,5 hectare, lipsa mijloacelor tehnice de îngrijire a acestor suprafeţe şi blocajele financiare din institutele de cercetare, care în timp au dus la o defrişare necontrolată a livezilor şi ultima şi nu cea mai lipsită de importanţă, îmbătrânirea pomilor, în special a soiurilor productive, care au o durată de viaţă limitată. Replantările, în acelaşi timp, cu material săditor s-au realizat într-o atât de mică măsură, încât aproape jumătate din livezile României sunt astăzi defrişate.

Cu toate acestea, piaţa liberă a permis dezvoltarea timidă la început a unor noi exploataţii de pomi sau arbuşti fructiferi. Dacă în zona subcarpatică s-au dezvoltat plantaţii noi de măr, prun sau cireş, zona Satu Mare s-a specializat în cultura arbuştilor fructiferi şi a căpşunului. Nu greşesc dacă afirm că fructele autohtone, fie ele soiuri inferioare uneori, sunt mai gustoase şi mai hrănitoare decât tot ce se găseşte pe piaţa importurilor.

Faţă de cele mai sus prezentate, vreau să concluzionez că, indiferent de greşelile care s-au făcut, potenţialul de dezvoltare a fost şi a rămas întotdeauna la îndemâna noastră.

Astăzi propun ministerului de resort să analizeze câteva măsuri care sunt implementate cu succes la vecinii noştri din Uniunea Europeană. În primul rând, trebuie încurajată înfiinţarea unor exploataţii viabile de minimum 10 hectare, fie prin investiţii private, fie prin asocieri ale producătorilor. În acelaşi timp trebuie aduse soiuri productive rezultate din cercetarea modernă, care sunt cultivate intensiv, cu o densitate dublă faţă de cum eram noi învăţaţi acum 30 de ani. De exemplu, ar fi mărul şi prunul.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să sintetizaţi, domnul deputat. Am depăşit timpul.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Imediat termin, domnule preşedinte.

Trebuie încurajat, dragi prieteni, dragi colegi, exportul de fructe proaspete, posibilitatea de stocare şi depozitare, dar şi unităţile de procesare şi conservare.

Nu în ultimul rând, Ministerul Agriculturii trebuie să asigure un acces cât mai relaxat şi transparent al fermierilor la fondurile europene pentru acest sector.

Îndemn, în încheiere, pe toţi românii ca în semn de solidaritate pentru producătorii autohtoni să consume legume şi fructe româneşti.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD. O să vă rog s-o sintetizaţi. Şi se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Moldovan, din partea Grupului parlamentar al PC.

Aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Vă voi vorbi astăzi despre importanţa donării de sânge în România.

Donarea de sânge este un act caritabil, care trebuie încurajat. Milioane de oameni din întreaga lume îşi datorează viaţa celor care de bunăvoie au făcut o donaţie de sânge. Din păcate, în România există un număr mic de donatori, raportat la cei din celelalte ţări ale Uniunii Europene. România se află pe ultimele locuri în Europa la capitolul donării de sânge.

Este ironic că un popor atât de solidar nu trece de un procent mic, precum cel pe care îl înregistrăm actualmente în medie pe an, de numai 1,7% din populaţia adultă a ţării. În ţările europene, procentele de donatori sunt următoarele: Danemarca - 10%, Anglia - 9%, Olanda - 8%, Germania - 6%, Franţa - 6%, Ungaria - 4%, iar România - 1,7%. Numărul de unităţi de sânge donate la mia de locuitori este de 17,5, în comparaţie cu celelalte ţări europene, în care se donează între 40 şi 80 de unităţi la mia de locuitori.

Aceste cifre arată că în România populaţia nu este încă informată suficient asupra necesităţii de a dona. Astfel de statistici, în alte ţări din lume, sunt prezentate aproape zilnic de mass-media, reprezentând un mijloc de promovare a donării benevole de sânge.

Potrivit prevederilor legislative din România, donarea de sânge este anonimă, voluntară şi neremunerată. Conform Hotărârii Guvernului nr. 1364/2006 pentru aprobarea drepturilor şi obligaţiilor donatorilor de sânge, donatorului de sânge îi sunt recunoscute şi acordate o serie de drepturi şi avantaje menite a încuraja şi stimula acest act caritabil.

Cererea de sânge din sistemul sanitar românesc este destul de mare. Necesarul anual de componente sangvine la nivel naţional este de aproximativ 500.000 de unităţi, potrivit specialiştilor în domeniu. Nevoia acută de sânge atrage de la sine necesitatea unui număr mare de donatori.

Toate ţările lumii pun accent pe donatorii fidelizaţi, cei care donează periodic, de minimum 3 ori pe an. Numărul donatorilor fidelizaţi din România nu a crescut semnificativ în ultimii ani. În plus, media de vârstă a acestora este de peste 40 de ani, ceea ce înseamnă că, în curând, ei nu vor mai fi apţi să doneze. În aceste condiţii, promovarea recrutării de noi donatori şi menţinerea lor ca donatori fidelizaţi este extrem de importantă.

Revine ca sarcină Ministerului Sănătăţii, sistemului de învăţământ, dar şi educaţiei în familie încurajarea donării de sânge, cu susţinerea unor campanii de donare, alături de încurajarea donatorilor fidelizaţi şi campanii de informare privind donarea benevolă de sânge.

Pentru a veni în sprijinul sistemului sanitar, femeile social-democrate din judeţul Bihor vor iniţia în perioada 1-7 aprilie 2014 o campanie de donare de sânge, care se va face şi pentru sărbătorirea, pe 7 aprilie, a Zilei Mondiale a Sănătăţii.

Încă de la începutul carierei mele medicale am fost donator de sânge fidelizat şi am convingerea că tinerii de astăzi vor îmbrăţişa cu entuziasm idealurile pentru care luptăm, iar acţiunea noastră se va bucura de succes.

Vă mulţumesc. Deputat Sonia-Maria Drăghici, deputat PSD de Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, vă mulţumesc şi eu.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Moldovan:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la evoluţia Ministerului Agriculturii pe parcursul anului 2013.

România a avut în anul trecut un excedent comercial de produse agroalimentare de 324,9 milioane euro, faţă de un deficit de 745 milioane euro în 2012, conform datelor oficiale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când România are un excedent comercial agroalimentar. Putem spune că este un câştig uriaş pentru economia noastră.

România a exportat în 2013 produse agroalimentare de un miliard de euro mai mult faţă de anul precedent, în timp ce importurile au depăşit 2,4% din valoarea înregistrată în anul 2012.

Livrările intercomunitare s-au majorat cu 10,9%, iar exporturile în ţări terţe au crescut cu 72%. S-a exportat o cantitate dublă de grâu faţă de anul trecut. Plusuri consistente la export au fost la seminţe de floarea-soarelui, la seminţe de rapiţă, la porumb, orz şi altele.

Per total, deficitul comercial al României a scăzut anul trecut cu 41,3% faţă de 2012, cu 5, respectiv 5,7 miliarde euro, după ce exporturile au crescut cu 9,9%, ajungând astfel la maximul istoric, iar importurile au avansat cu 0,2%, respectiv, 55 de miliarde de lei.

Din producţiile record din agricultură şi ieftinirea alimentelor de anul trecut rezultă dovada clară a măsurilor bune din agricultură luate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Astfel, cu ajutorul ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, au fost plătite subvenţiile din agricultură blocate cu un an înainte de către PDL. Anul trecut s-a aprobat plata a 2,7 miliarde de lei pentru circa un milion de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă. Totodată, au fost reduse cheltuielile la livrarea apei destinate irigaţiilor pentru agricultori.

S-a constituit fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură. Prin intermediul acestui fond, fermierii vor putea primi până la 70.000 de euro pentru cofinanţarea fermelor de familie şi cel mult 25.000 de euro pentru investiţii care nu sunt eligibile prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Ministerul Agriculturii a acordat despăgubiri de la buget pentru fermierii afectaţi de secetă în vara anului 2012. Şi nu în ultimul rând, s-a redus TVA la produsele de panificaţie de la 24% la 9%. Reducerea TVA la 9% pentru produsele de panificaţie a avut ca efect scăderea cu circa 6% a preţului de vânzare a pâinii la raft, jumătate din diferenţa de preţ rezultată la un TVA de 24%, astfel încât încasările la producători şi în zona de retail au crescut.

Acestea sunt câteva dintre cifrele care denotă un mare progres al activităţii din Ministerul Agriculturii.

Vă mulţumesc. Ioan Moldovan, deputat PC de Cluj.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi, aici încheiem lista deputaţilor care şi-au susţinut declaraţia politică de la microfonul Camerei.

Pe lângă cei 26 de colegi care au făcut acest lucru, avem un număr de deputaţi care au preferat să depună în scris declaraţia politică, la Secretariatul tehnic al Camerei.

Iată care sunt aceşti colegi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii Florin Buicu, Şimon Gheorghe, Dorin Silviu Petrea, Arsene Ionel, Itu Cornel, Pâslaru Florin, Vizitiu Sergiu, Nosa Iuliu, Intotero Natalia, Camelia Khraibani, Mitrea Manuela, Popeangă Vasile, Nistor Laurenţiu, Neculai Răţoi, Daniel Tudorache, Daniel Florea, Mihai Weber, Ion Călin, Vasile Suciu, Violeta Tudorie, Gavril Mîrza, Marian Enache, Constantin Mazilu, Ionuţ Vulpescu, Ovidiu Iane, Gabriela Podaşcă, Scarlat Iriza, Dorel Covaci, Radu Babuş, Ion Bălan, Miron Smarandache, Ioan Munteanu, Viorel Dragomir, Bogdan Mihăilescu, Ioan Adam, Gheorghe Frăticiu, Cosmin Necula, Mircea Drăghici, Mihăiţă Găină şi Eduard Martin.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi au depus în scris declaraţia politică: Mircea Cazan, Stelian Dolha, Dorin Ursărescu, Radu Zlati, Gigel Ştirbu, Radu Surugiu, Anton Doboş, Mircea Roşca, Ştefan Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Ioan Cupşa, Vasile Varga, Raluca Surdu, Thuma Hubert, Daniel Iane, Constantin Galan, Radu Ţîmpău, Ioan Tămâian, Cristian Chirteş, Anuşca Roxana, Raluca Ispir şi Erland Cocei.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi Mircea Lubanovici, Ioan Balan, Mircea Man, Iliuţă Vasile, Mircea Sămărtinean, Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Ştefan-Bucur Stoica şi Ioan Oltean au depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi Ioan Diniţă, Raeţchi Ovidiu, Cornelia Negruţ, Dumitru Georgică şi Andrei Tănăsescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, deputaţii Ioana Dumitru, Adrian Diaconu, Maria Dragomir şi Dumitru Niculescu.

Iar din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar au depus în scris deputaţii Florin Popescu şi Camelia Bogdănici.

În total, stimaţi colegi, 84 de deputaţi au depus declaraţiile în scris, 26 le-au prezentat de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor.

Cu acestea, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Ne revedem în câteva minute la şedinţa consacrată dezbaterii proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Doamne-ajută!

S-auzim numai de bine!

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"«Manifestul pentru Iaşi» începe să devină realitate"

Pentru început doresc să salut instalarea noului Cabinet Victor Ponta, care trebuie să continue rezultatele bune obţinute până acum şi să pună în practică programul politic cu care a câştigat încrederea românilor atât la alegerile locale, cât şi la cele parlamentare din 2012.

Ştim cu toţii că Iaşiul, capitala Moldovei, este oraşul din care a pornit USL-ul, o alianţă politică care a obţinut cel mai bun scor electoral de după anul 1989.

Dacă unii au renunţat la a face ceea ce au promis alegătorilor şi au lăsat lucrurile începute şi neterminante, ne revine nouă, alianţei PSD-UNPR-PC, să demonstrăm ieşenilor că ceea ce am susţinut împreună în "Manifestul pentru Iaşi" nu sunt doar nişte cuvinte aşezate pe o foaie de hârtie, ci trebuie să devină realitate.

Am încrederea că noul guvern va analiza cu atenţie proiectele strategice ale Iaşiului şi va lua toate măsurile pentru ca acestea să devină realitate.

Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş, şoseaua de centură a municipiului Iaşi, Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi, sunt proiecte de importanţă strategică pentru Iaşi.

Astfel, în urma negocierilor purtate cu reprezentanţii Comisiei Europene, autostrada Ungheni-Târgu Mureş a fost prinsă în Reţeaua Europeană Centrală de Transport TEN-T, care va asigura şi legătura între autostrada Transilvania şi Coridorul IX Pan European. Conform estimărilor Comisiei Europene, pe termen mediu şi lung, autostrada prezintă un grad mare de atractivitate pentru traficul internaţional de tranzit care se va desfăşura între Coridoarele Pan Europene IV şi IX, atât în ceea ce priveşte componenta feroviară, cât şi cea de transport rutier.

Menţionez pe această cale că această autostradă reprezintă o necesitate a cetăţenilor din zona Moldovei, mai cu seamă a populaţiei din judeţele care vor fi străbătute de calea rutieră, şi prezintă o importanţă strategică deosebită, pentru că iniţiază un coridor de dezvoltare pentru zona nordică, ca principală axă rutieră care leagă zona Moldovei de restul ţării. De asemenea, menţionăm faptul că această autostradă ar trebui finalizată în localitatea Ungheni, asigurându-se prin aceasta şi tranzitul dinspre Republica Moldova spre ţările din Europa Centrală şi de Vest. Investiţia este necesară şi oportună deoarece are capacitatea funcţională de a prelua fluxurile sporite de trafic generate de dezvoltarea socio-economică.

Centura de ocolire a municipiului Iaşi nu a fost finalizată în ceea ce priveşte varianta de trafic uşor. Din totalul fondurilor pe 2013, pe care CNADR le-a avut la dispoziţie, Iaşiului nu i-a fost alocat nici un euro pentru această investiţie strategică, pe motivul că nu există fonduri pentru alocaţii bugetare de acest gen. Însă, cu toate că răspunsul primit de la Guvern, în ceea ce priveşte lipsa fondurilor, a fost clar, totuşi s-a găsit posibilitatea, pentru anumite unităţi administrativ-teritoriale, să se finanţeze lucrările centurilor lor ocolitoare.

Astfel, municipiul Constanţa a primit 55,9 milioane de euro, localităţile Deva şi Orăştie, împreună, 73,7 milioane de euro, pentru Bacău s-a asigurat finanţare de 270 milioane de euro pentru toţi cei 31 km ai centurii ocolitoare, iar pentru Suceava s-a hotărât asupra finanţării finalizării centurii ocolitoare a municipiului, ţinând cont că lucrarea era deja terminată în proporţie de 80%.

Proiectul iniţial al centurii ocolitoare viza atât varianta de trafic greu, cât şi varianta de trafic uşor, ambele esenţiale pentru municipiul Iaşi, ţinând cont că Iaşiul este cea mai mare localitate aflată la graniţa Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea obiectiv enunţat, din păcate pentru toată zona Moldovei, Proiectul Spitalului Regional de Urgenţă Iaşi a rămas în faza de discuţii cu toate că cele 12 hectare din comuna Miroslava, destinate construirii spitalului, au fost deja trecute în domeniul public al Ministerului Sănătăţii încă de la începutul anului trecut. Vă amintim că proiectul Spitalului Regional de Urgenţă Iaşi este pe masa Guvernului României încă din anul 2006, iar primele proiecte de fezabilitate datează încă din anul 2007, multe dintre ele expirate între timp.

Cum singura necunoscută se pare ca rămăsese soluţia de finanţare, specialiştii din cadrul Ministerului Sănătăţii au identificat, la începutul anului 2013, două posibilităţi concrete de finanţare:

a) fonduri structurale pentru care ministerul ar fi trebuit să caute soluţii de cofinanţare;

b) existenţa unui fond de investiţii internaţional care să concesioneze terenul pe care să fie construit spitalul, să-l construiască şi apoi să-l închirieze Ministerului Sănătăţii.

Mai mult, în decembrie 2013, ministrul Eugen Teodorovici a dat asigurări că Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi va fi construit în curând, pentru că va avea finanţare în exerciţiul financiar 2014-2020, când statul român va accesa fonduri în valoare totală de 750 de milioane de euro, tocmai pentru construirea primelor spitale regionale din ţară. La momentul respectiv, domnul ministru amintea că 4 fonduri de investiţii şi-au anunţat intenţia de a participa la finanţarea Spitalului Regional de Urgenţă Iaşi, şi anume: două din SUA, unul din Israel şi unul din Marea Britanie.

Risipim banii pe documentaţii, pe studii de fezabilitate, fără ca acestea să fie puse în practică. Au fost cheltuiţi, până acum, pe studii de fezabilitate peste 500.000 de euro, din 2007 până acum, însă nimic concret în ceea ce priveşte finanţarea şi începerea construcţiei, deşi bolnavii din zona Moldovei nu mai au timp să aştepte.

Iaşiul are nevoie de susţinere pentru realizarea acestor obiective strategice. Încrederea populaţiei în clasa politică depinde, în primul rând, de gradul de realizare a promisiunilor făcute. Pe această cale, solicit Guvernului Ponta ca, în actuala construcţie politică, să analizeze cu mai multă răspundere cele trei investiţii strategice ale Iaşiului, astfel încât acestea să se realizeze fără întârziere, pentru că cetăţenii din zona Moldovei şi în particular cetăţenii din Judeţul Iaşi au dreptul să beneficieze de ele.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"«Frustrarea naşte răutate» sau «Monica Macovei» - în traducere exactă".

Am asistat cu stupefacţie, zilele trecute, la unele declaraţii ale celui mai mare inamic al românilor de la Bruxelles, doamna Monica Macovei, care îşi arogă meritele în mod exclusivist pentru liberalizarea regimului vizelor în spaţiul Uniunii Europene, cu privire la cetăţenii Republicii Moldova. Ruşine! Această liberalizare a vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova a fost rezultatul consensului tuturor formaţiunilor politice care s-au preocupat nu de viitoarele domenii prezidenţiale de la Nana, ci de situaţia românilor de dincolo de Prut. Ieşirea ruşinoasă a Monicăi Macovei, din păcate, se înscrie într-un registru general de duşmănie manifestată cu o deosebită încrâncenare la adresa poporului român şi la adresa României, Monica Macovei fiind europarlamentarul care în mod constant a subminat politic România în Parlamentul European, nefiind altceva decât simbolul minciunii şi al eşecului portocaliu.

Cu un tupeu cameleonic, Monica Macovei recidivează. Dar cine este această Monica Macovei? Supranumită în mod nedrept Ioana D’Arc de România, fost procuror ceauşist, aflată în război cu toată lumea în numele unor principii onorabile, cum ar fi democraţia sau independenţa justiţiei, Monica Macovei pozează a fi luptătoarea neprihănită pe frontul anticorupţiei româneşti, numai că între poză şi realitate este o diferenţă uriaşă, pentru că nu suntem în prezenţa Ioanei D’Arc de România, ci probabil a celui mai ruşinos produs al politicii româneşti de după 1990.

Pentru politicieni ca Monica Macovei ar trebui schimbat jurământul de fidelitate faţă de ţară. Nu trebuie să uităm că acest personaj mincinos a declarat că din cele 500 de dosare care vizează referendumul de demitere a lui Băsescu, numai într-unul s-au găsit 1,5 milioane de voturi fraudate, sau că au fost demişi procurorii care se ocupă de dosarul referendumului, sau că, nici mai mult nici mai puţin, România nu ar trebui să mai primească fonduri de la Uniunea Europeană.

Monica Luisa Macovei este aceeaşi pentru care demisia de onoare este o instituţie necunoscută, fiind unul dintre puţinii miniştri împotriva căruia una din cele două Camere ale Parlamentului a adoptat o moţiune simplă de neîncredere cu denumirea "Minciuna -adevărul justiţiei Macovei", la 13 februarie 2007, moţiune neurmată, aşa cum era normal, şi de o demisie.

Manifestând un tupeu cameleonic ruşinos, fără ruşine şi bun-simţ ea organizează expoziţia "Memoria ca o formă de justiţie", eveniment dedicat victimelor comunismului şi luptătorilor din Rezistenţă, deşi în realitate a fost doar un procuror foarte represiv care s-a experimentat pe tarlalele CAP-urilor, când "priponea ţăranii prinşi cu ştiuleţi în traistă". În anul 1997 şi-a dat demisia din procuratură după ce, în urma unui control intern, s-a scos la iveală faptul că avea 198 de lucrări nesoluţionate, cu o vechime între 60 şi 1.030 de zile, iar unele dosare aveau ca obiect tocmai acuzaţiile de încălcare a drepturilor omului. Performanţe surprinzătoare pentru un procuror care cu un an înaintea controlului primise salariu de merit. De asemenea, acelaşi raport verifica şi prezenţa la serviciu a "arhanghelului dreptăţii" Monica Macovei, dezvăluindu-ne faptul că în 1996, doamna procuror a avut numai timpi morţi: "1 august-15 septembrie concediu de odihnă, 3 octombrie-18 octombrie concediu medical, 29 octombrie-1 noiembrie absent nemotivat". Concluzia raportului nu ar mai trebui să ne surprindă: "În timpul controlului, doamna procuror s-a prezentat la program cu întârziere de 2 ore, sfidând organele de control şi colegii de serviciu, care sunt punctuali".

Nu trebuie să uităm că în 2009, Partidul Socialiştilor Europeni transmitea o listă cu cele mai proaste 12 candidaturi la alegerile europene din partea României, printre care Monica Macovei ocupa locul 6. În justificarea Socialiştilor Europeni se precizează că: "ea foloseşte evenimentele externe ca o oportunitate de a-şi critica ţara şi de a califica ca fiind corupţi politicienii opozanţi. Macovei a spus recent că România nu ar trebui să mai primească fonduri de la Uniunea Europeană!".

Ultimul discipol al Anei Pauker este politicianul pe care politicienii portocalii l-au aruncat tocmai în Parlamentul European. Numai că răutatea aceasta proverbială a Monicăi Macovei a făcut de ruşine România la cele mai înalte niveluri. Dualismul mesajului său a fost evident încă de la început. Acum îşi arogă drepturile pentru liberalizarea regimului vizelor cetăţenilor Republicii Moldova, deşi, nu cu puţin timp în urmă, se declara cea mai bună prietenă a politicianului german Elmar Brok, care dorea amprentarea tuturor românilor din Germania.

Cum se împacă aceste două chestiuni? Domnia Sa se laudă că a fost trimisă în Macedonia să reformeze sistemul de justiţie de acolo, când noi ştim că în realitate Domnia Sa s-a ocupat să le explice bieţilor macedoneni cum trebuie făcute privatizările şi cum trebuie să fie achiziţionate fregatele de mâna a doua.

Primul politician român anchetat de Comisia de Etică din Parlamentul European, primul politician român care a solicitat ca România să nu mai primească fonduri de la Uniunea Europeană şi, desigur, ultimul magistrat comunist.

Pentru că tot vine scrutinul europarlamentar, este timpul ca, aşa cum Băsescu dorea să se retragă pe mare, şi doamna Monica Macovei să se retragă tocmai în fieful partenerului său politic, adică la moşia de la Nana, de unde, din livada de cireşi şi piersici, va putea să-şi ducă la îndeplinire destinul său, adică acela de a urmări copilandri care au să vină la cules de cireşe şi să îi fugărească cu scopul de a pune capăt furtului din "avutul obştesc".

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Trebuie să reparăm o nedreptate!"

În urma sesizărilor unor istorici de renume din ţară, dintre care menţionez numele domnului Ioan Silviu Nistor, Mircea Dogaru sau Gheorghe Dumitraşcu, m-am aplecat şi eu asupra problematicii stemei statului român, mai ales în ceea ce priveşte reprezentarea românilor transilvăneni. Sunt surprins de faptul că stema aprobată în 1992 păstrează aceleaşi elemente de acum 400 de ani, fapt ce trebuie corectat inadmisibil, deoarece în ultimul "cartier" al stemei oficiale, destinat provinciei Transilvania, lipseşte cel mai important element naţional, şi anume, românitatea. În speţă, sunt reprezentaţi secuii prin soarele şi luna, ungurii prin pasărea legendară Turu şi saşii prin cele şapte cetăţi. Situaţia este nedreaptă deoarece, în acest moment, ne găsim în faţa unei steme a Transilvaniei, configurată heraldic în 1595, când s-au constituit şi sigilii cu aceeaşi reprezentare, în timpul lui Sigismund Bathory, stema fiind moştenită, de fapt, încă din 1521, din timpul Regelui maghiar Ioan Zapolya, în 1595 fiind adăugaţi în plus secuii.

Prefectul judeţului Alba a sesizat Guvernul în legătură cu reprezentarea românilor transilvăneni şi s-a pronunţat asupra oportunităţii şi necesităţii remedierii acestei regretabile şi grave erori.

Actuala stemă nu ţine cont de realităţile prezente, dându-se o legitimitate dureroasă unor vremuri istorice, când statutul legal era recunoscut doar celor trei naţiuni "privilegiate": secui, saşi şi unguri, românii reuşind cu greu să obţină statutul de naţiune "tolerată" în propria ţară. Din punctul de vedere al actualei steme de stat, care reprezintă, printre altele, o dovadă de statalitate, românii transilvăneni au rămas tot la statutul de naţiune tolerată.

După moartea lui Mihai Viteazul, s-a înlocuit stema Transilvaniei, stema sigilară reprezentată de cei doi lei afrontaţi, revenindu-se la stema consacrată în 1521. Actuala stemă consacră concepţia exclusivismului politic pe criterii etnice, soluţia la care s-a ajuns în 1992 fiind aberantă, Transilvania fiind ştirbită de elementul românesc. Tocmai din această cauză extremiştii consacră cu mai mult avânt tema autonomiei şi autodeterminării, tema autonomiei teritoriale, nici măcar culturale. Comisia Parlamentară din 1992, fără o documentare istorică adecvată, a consacrat pe actuala stemă de stat teza naţiunilor privilegiate dintre care românii transilvăneni nu fac parte.

Istoricul Gheorghe Dumitraşcu, senator în 1992, care a făcut parte din comisia de mediere între Senat şi Cameră pentru Legea privind stema României, aprecia că blazonul naţional actual perpetuează şi întăreşte falsul, dând peste gură majorităţii româneşti din Transilvania, pe care o coboară la rangul de iobag şi la inexistenţă: "Vreau să îmi exprim regretul că făcând parte din comisia de mediere am greşit. Stema de astăzi perpetuează reprezentarea Transilvaniei fără români. Am dormit în cizme!", declara, vizibil afectat şi ruşinat, istoricul şi senatorul român.

Dragi colegi parlamentari şi domnule prim-ministru, sunt bucuros că, în acest an, ziua maghiarilor de pretutindeni s-a desfăşurat fără incidente, rezumându-se doar la depunere de coroane de flori, intonări de imnuri, discursuri şi slujbe religioase, parade în costume de husari şi discursuri care în marea lor majoritate nu au fost politizate, ci au dezbătut doar problematica zilei de 15 martie.

Felicit Guvernul şi autorităţile locale pentru că nu au dat curs şi nu au participat la provocări, însă, în actuala situaţie de calm social, care se regăseşte în ţară, în care cu excepţia unor elemente extremiste nu mai avem incidente între populaţia majoritară şi minorităţi, trebuie rezolvată şi problema reprezentării românilor transilvăneni pe stema ţării, pentru că actuala soluţie găsită în 1992, în ceea ce priveşte blazonul naţional, este nedreaptă, nu respectă adevărul istoric şi incită la manifestări extremiste. Pe această cale îmi iau angajamentul pentru propunerea şi susţinerea unui proiect de lege care să modifice, în sensul adevărului istoric, Legea stemei de stat, proiect pe care am credinţa că îl veţi susţine şi dumneavoastră, inclusiv colegii de la UDMR, pentru că adevărul istoric trebuie să aibă prioritate în faţa disputelor politice.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Săptămâna şi moţiunea, doar i-o mai vota naţiunea!"

Neputinţa formaţiunii politice portocalii, căzută de mult în dizgraţia poporului român, se manifestă şi aici, în Camera Deputaţilor, unde singurul proiect politic al PDL-ului este: "săptămâna şi moţiunea".

Supăraţi pe români că nu le-au acordat destule voturi pentru a iniţia o moţiune de cenzură, colegii noştri iniţiază pe bandă rulantă moţiuni simple, cu titluri care de care mai fistichii, caracteristice perioadei dumnealor de guvernare, impresionându-ne prin "sinceritate" şi "altruism".

Dragi colegi, cursurile pentru spălarea creierelor, care se organizează la Palatul Cotroceni, pentru unii îşi arată roadele. Profesorul-diriginte, Traian Băsescu, cel care predă în fiecare zi aceste cursuri, începând cu orele 18:30, îşi face simţită prezenţa şi în Parlament prin intermediul acestor moţiuni, care nu sunt altceva decât stenograme ale discursurilor sforăitoare de la tribuna Palatului Cotroceni. E adevărat, a venit primăvara şi cucul trebuie să îşi depună ouăle pe la alte cuiburi, căci cele din primăvara trecută s-au spart la alegerile locale. Dar, ca bibliografia să fie completă pentru cursurile mai sus menţionate, în moţiune se precizează că Guvernele PDL au fost obligate să ia măsuri antinaţionale din cauza crizei economice. Păi cum, criza a ieşit la tribuna Palatului Cotroceni şi a anunţat măsurile care au generat adevărate tragedii în rândul românilor? Nu sunt guvernele PDL cele care şi-au asumat răspunderile pentru aceste nenorociri?

Aţi mai menţionat, dragi colegi semnatari, că în vara anului 2013 ministrul Constantin Niţă anunţa că România va avea o nouă strategie energetică. Au trecut 6 luni de zile, iar România are o astfel de strategie energetică, însă Domniile Voastre, fiind prea ocupate cu faptul că vă pleacă oamenii din partid pe la alte "cuiburi", cu tot cu electorat, nu aveaţi ochi pentru aceasta. De fapt, ştim că nu cunoaşteţi înţelesul exact al expresiei "strategie în energie" şi sunteţi în continuare părtaşi fideli ai "băieţilor deştepţi" care iubesc altă activitate, şi anume "tunurile în energie". Şi uite aşa, în timp ce unii se plimbau romantic prin parcuri cu SPP-ul de mână - că, de, nu te poţi pune cu sentimentele omului -, în România aveam parte de încrengături de offshore-uri, de afaceri cu energie ieftină cumpărată şi revândută la preţ dublu pe piaţă şi alte lucruri de acest gen cu care ne-aţi obişnuit ca şi când ar fi trebuit să facă parte din modul nostru de viaţă.

Durerea cea mare cu care nu v-aţi împăcat încă e cu siguranţă legată de anularea contractelor pe care le-au avut cu Hidroelectrica "băieţii deştepţi", adică sponsorii dumneavoastră electorali şi care au produs o pagubă companiei menţionate de cel puţin 4,5 miliarde de lei. Întrebarea ar fi: unde se regăsesc aceşti bani, prin ce conturi ar putea fi ei găsiţi, pentru că, înţelegem exact, au dispărut precum flota.

În baza aceleiaşi rezoluţii pe care aţi avut-o atunci când aţi rămas fără sponsorizare electorală de la "băieţii deştepţi", aţi căutat şi aţi reuşit să declanşaţi o telenovelă despre insolvenţa Hidroelectrica, doar-doar contractele anulate să poată să se deruleze iarăşi, pentru că odată derulate vi s-ar fi umflat iarăşi conturile.

Vă înţelegem supărarea, domnilor semnatari portocalii, dacă afacerile cu energie ieftină nu mai funcţionează şi dacă oligarhii protejaţi de dumneavoastră nu mai beneficiază de ele, e clar că în contrapartidă nu se mai pot tăia foi de CEC, aşa că vă înţelegem situaţia dificilă în care sunteţi, pentru că riscaţi - odată cu apariţia şi a celor două feude preşedinţiale amintite, denumite pompos formaţiuni politice - să nu mai aveţi cu ce să aprindeţi lumina. Nu-i nimic, stingerea se dă la ora 22, iar dimineaţa puteţi beneficia de razele soarelui de care unii români, ajunşi la capătul puterilor şi suportabilităţii din cauza "profesionalismului" dumneavoastră, nu au mai avut parte.

Nu ne mai întrebăm ce aţi făcut dumneavoastră în 3 ani de guvernare Boc şi 10 ani de guvernare Băsescu, pentru că este evident că în cei 3 ani de guvernare Boc v-aţi specializat în tăieri, iar în cei 10 ani de guvernare Băsescu aţi fost transformaţi în simpli valeţi ai orânduirii de la Cotroceni.

Acuzaţi formaţiunea politică din care fac parte că nu a putut fura tot patrimoniul României şi că acum caută alte surse de furt. Despre ce patrimoniu amintiţi? Oare a mai rămas ceva în picioare după jafurile portocalii? Aţi ales cumva neinspirat croitorii, astfel încât, chiar şi spre surprinderea dumneavoastră, nu aţi mai avut unde îndesa prin buzunare? Noi ne-am propus să le dăm românilor ţara, o ţară pe care dumneavoastră aţi răpit-o şi batjocorit-o.

Ne vorbiţi de diferite cazuri de corupţie, ne precizaţi că aţi constatat cu "ochiul liber" că societăţile comerciale din sistemul energetic se zbat să supravieţuiască. Aceasta este părerea dumneavoastră, dar de ce nu v-aţi întrebat ce am văzut noi toţi ceilalţi cu "ochiul liber"? Am văzut un premier-marionetă, Boc, care defila prin jurul Palatului Cotroceni într-o pauză de dirijat fanfara funerară. Am constatat cu "ochiul liber", noi, toţi ceilalţi, afară de dumneavoastră, că românii care v-au trimis acasă dirigintele, şi nu puţini fiind, au fost ciuruiţi, şi nu cu cuburi de gheaţă, cum poate ar fi fost de aşteptat, ci în cel mai josnic mod şi mai neconstituţional cu putinţă. Am văzut toţi cu "ochiul liber", afară de dumneavoastră, luxul în care v-aţi făcut de cap, dumneavoastră şi foştii dumneavoastră colegi de partid, am văzut cu "ochiul liber" colecţii de poşete, am văzut cu "ochiul liber" delicatese de scoici în meniul unui fost prim-ministru, am văzut traficanţi de energie care s-au bucurat de protecţie politică, am văzut cu propriii noştri ochi desfătarea portocalie, în timp ce tot cu propriii noştri ochi am văzut oameni ajunşi la capătul puterilor, oameni certaţi pentru că îşi cer drepturile, oameni certaţi pentru că nu şi-au cimentat casele, toate în antiteză cu efectele cotroceniste de desfătare.

Ne acuzaţi în textul moţiunii că am transformat România într-o ţară tot mai puţin atractivă pentru investitori, uitând să precizaţi că dumneavoastră aţi transformat-o într-o ţară tot mai puţin atractivă pentru propriul popor. Aţi continuat balivernele deja patentate de dumneavoastră, menţionând că Guvernul Ponta "a dat cu o mână, dar a şi luat mai aprig cu cealaltă", că am ruinat mediul de afaceri prin creşterea în lanţ a preţurilor. Este inacceptabil ca tocmai dumneavoastră - care aţi inaugurat o epocă a tăierilor, guvernată de sintagma "tăiem de la ei, ca noi să trăim bine" - spuneţi aceste lucruri. Este ruşinos să vorbiţi dumneavoastră despre consumator când aţi avut nesimţirea să susţineţi tăierea chiar şi a ajutorului de şomaj, ca să nu mai spunem de toate celelalte măsuri care au avut ca efect scăderea puterii de cumpărare şi ca drept consecinţă distrugerea economiei. Într-o singură privinţă aţi avut dreptate: aţi ciuruit poporul român şi trebuie să vă asumaţi acest lucru.

Cereţi domnului ministru Niţă să elimine clientelismul politic. Chiar vreţi să distrugeţi de tot coloana vertebrala a partidului dumneavoastră - clientelismul politic - pentru care, recunoaştem, trebuie să aveţi drepturi de autor? Nu vă convine, dar ştiţi că toate căpuşele PDL-iste, clienţi politici ai dumneavoastră, care au lăsat fără vlagă sistemul de energie din România, au fost şi vor fi încredinţaţi justiţiei.

Momentul ales pentru acest proiect politic al dumneavoastră nu este unul întâmplător. Despre desfacerea contractelor din domeniul energiei cu "băieţii deştepţi", protejaţi ai dumneavoastră, ştim din anul 2012, dar în 2013 aţi tăcut mâlc, pentru că nu a fost an electoral. V-aţi făcut apariţia tocmai acum, sperând că se va crea situaţia în care fostele contracte înrobitoare se vor derula şi veţi putea încasa din facturile electorale care să se deconteze din nou înainte de alegeri.

Spre dezamăgirea dumneavoastră, vă anunţ un lucru: naţiunea oricum nu vă mai vrea! Aşa după cum s-a văzut şi din sală la dezbaterea moţiunii, moţiunea intitulată sugestiv "Sectorul energetic filat de mafia PDL-istă" nu a avut succes. Lipsa de încredere în propriile baliverne se vede din partea de sală unde dragii noştri colegi semnatari ar fi trebuit să fie prezenţi, dar se prea vede că nu au fost. Nu ştim exact unde s-au aflat semnatarii moţiunii, însă cu siguranţă putem specula, se apropie ora începerii cursurilor, ora 18:30. Şi cum, se pare, doamna de la "Mişcarea Populistă în Decor" nu a avut nimic de spus poporului pe care l-a obişnuit cu parcurile construite în mlaştini, cu siguranţă colegii semnatari s-au aflat la cursul băsescian de zi cu zi, pentru că săptămâna viitoare va fi probabil dedicată unei alte moţiuni la fel de aberantă şi care va scoate negreşit la iveală aceleaşi imagini caricaturizate ale unor domni şi doamne care doresc să îşi justifice prezenţa în Parlament prin semnarea acestora. Chiar dacă trebuie să participăm şi noi la acest discurs politic falimentar pe care găsiţi să îl exprimaţi prin intermediul moţiunilor simple, vă spunem, domnilor colegi semnatari, că ne bucurăm, ne bucurăm împreună cu poporul român, pentru că la toamnă cucul trebuie să îşi părăsească vizuina, iar noi vom putea respira din nou aerul curat al unei ţări eliberată de mafia portocalie.

Domnul Ioan Munteanu:

"Supermarketurile, contra producătorilor agricoli români?"

În aprilie 2010, într-o şedinţă a Comisiei pentru Agricultură, am discutat despre confruntarea, de atunci, dintre producătorii agricoli şi marile reţele comerciale de tip supermarket sau hipermarket. Iată ce spuneam în declaraţia politică de la acea vreme:

"Disputa declanşată acum câteva zile de către mass-media privind închiderea marilor reţele comerciale pentru o zi pe săptămână (duminica) s-ar părea că vine în sprijinul producătorilor agricoli din ţara noastră.

Comisia pentru Agricultură din cadrul Camerei Deputaţilor, întrunită în ziua de 13 aprilie 2010, a invitat părţile aflate în dispută pentru a afla punctul de vedere al fiecăreia în legătură cu problema pusă în discuţie. Fiecare dintre cei prezenţi şi-a susţinut cauza cu propriile argumente, nu neapărat şi corecte, care însă nu lăsau să se întrevadă o posibilă conlucrare nici în prezent, dar nici în viitorul apropiat.

Dezbaterea purtată în Parlament a condus la evidenţierea unor aspecte deosebit de grave legate de nerespectarea legilor din România, de economia subterană şi de evaziunea fiscală, de câştigurile ilegale ale reţelelor comerciale străine, cât şi de aşa-zisele «câştiguri» ale producătorilor români. Multe dintre aceste acuze le auzeam pentru prima oară şi sper ca ele să fie comunicate instituţiilor abilitate pentru a se lua măsurile ce se impun.

S-a vorbit, astfel, despre o evaziune fiscală de peste 4 miliarde de euro, despre importul de fructe şi legume, care reprezintă 70%-80% din consumul total din România, import făcut fără facturi şi fără plata de TVA, despre importatori care se fac că doar tranzitează România pentru a se sustrage de la plata taxelor, despre falsificarea documentelor de vânzare-cumpărare şi despre eludarea legilor cu sprijinul unor persoane sus-puse. În final, s-a desprins ideea că există o mafie care dirijează orice import de legume şi de fructe contra unor comisioane substanţiale.

În pieţele agroalimentare micii producători de legume, fructe, lapte, carne au zile din ce în ce mai grele, deoarece intermediarii preiau produsele lor la preţuri derizorii şi le revând de 5-10 ori mai scump, aceştia fiind, de fapt, adevăraţii beneficiari. De aceea, se impune găsirea de soluţii pentru sprijinirea producătorilor agricoli din punct de vedere financiar, dar şi pentru valorificarea produselor. Este de neînţeles faptul că un litru de lapte este preluat de la producător cu aprox.0,40 lei şi se vinde în magazine cu preţuri de la 2,5 la 5,5 lei. Este cel mai concludent exemplu despre felul în care sunt «protejaţi» producătorii agricoli de către statul român, dar şi un avertisment că lucrurile nu mai pot continua în acest fel".

Au trecut aproape patru ani de la data acestei declaraţii politice. Ce s-a întâmplat între timp? Aproape nimic important. Poate doar faptul că producătorii români au reuşit să crească cantităţile livrate către populaţie prin unităţi comerciale mici, de tip market de cartier. Din păcate, nu s-a ajuns la forme de asociere care să le permită investiţii în depozite, urmate de aprovizionarea constantă şi substanţială a acestor centre comerciale.

Oamenii caută produsele româneşti care, se ştie prea bine, sunt superioare din punct de vedere calitativ şi nutritiv celor aduse de pe alte meleaguri. Mai sunt însă foarte multe lucruri de făcut pentru ca ele să-şi găsească locul cuvenit pe mesele, dar şi în magazinele noastre. Sunt convins, totuşi, că nu-i departe ziua când roadele pământului nostru se vor găsi la discreţie şi că ele vor înlocui treptat produsele din import.

Eu nu împărtăşesc neapărat opinia celor care se revoltă împotriva străinilor care transferă banii câştigaţi la noi în ţara lor de origine. Eu vreau doar să găsim cât mai repede căile prin care să crească consumul de produse româneşti, iar profitul obţinut să fie reinvestit în agricultura autohtonă. Există legi adecvate, mai putem iniţia şi altele dacă e nevoie, există instituţii abilitate, există voinţă din partea producătorilor agricoli, nu-i nevoie decât de aplicarea legislaţiei în favoarea românilor.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Ce se va întâmpla cu pensiile românilor?"

În ultimii ani, s-au înmulţit scenariile pesimiste referitoare la pensiile românilor care se vor retrage din activitate peste doar câţiva ani. Nu că pensiile de azi ar reprezenta cine ştie ce revărsare de bogăţie, dar măcar ele se plătesc la timp şi tuturor celor care îndeplinesc toate condiţiile de bază.

Cum spuneam, cine are răbdare să vizioneze emisiunile TV de profil, din ultimul timp, şi să asculte comentariile specialiştilor de tot felul şi de toate culorile află cu spaimă că, în doar câţiva ani, statul nu va mai fi în stare să plătească pensiile românilor. Culmea este că, la genul acesta de emisiuni, sunt invitaţi foşti şi actuali miniştri care, prin declaraţiile lor făcute cu jumătate de gură, par a acredita acest viitor de coşmar. Se invocă mereu şi pretutindeni factori ce ţin de natalitate, de emigrare, de numărul mare de pensionari raportat la numărul mic de salariaţi etc. şi se trage invariabil concluzia că sistemul actual de pensii nu mai este sustenabil.

Şi cum - ni se tot spune în ultimul timp - sustenabilitatea ţine de aplicarea principiului contributivităţii, prin acumulare, şi al responsabilităţii individuale, noul Guvern vorbeşte deja de un alt sistem de pensii. Acesta va fi bazat pe conturi individuale de economisire, care să preia un procent tot mai mare din venitul de înlocuire, dar şi din venitul total al asigurărilor sociale ale asiguratului. Aşadar, se anunţă schimbarea drastică a principiilor care guvernează de decenii sistemul nostru de pensii.

Rezultă de aici că, într-adevăr, sistemul actual de pensii nu mai este sustenabil. Totuşi, de ce s-a ajuns aici? Chiar nu există responsabili pentru această stare de lucruri? Poate printre cei care scoteau, cu sutele de mii, românii la pensie înainte de a împlini 50 de ani? Poate printre cei care au falimentat economia românească în anii ‘90?

Dar, şi mai important, ce se va întâmpla totuşi cu pensiile românilor peste - să zicem - 10 ani?!

Garantează schimbarea de azi a principiilor continuitatea sistemului de pensii sau nu? Cine are curaj să ne spună adevărul?

Domnul Adrian Gurzău:

"Guvernul Ponta 3 este ilegitim"

Am mai zis-o, nu-mi pare rău să o repet: pentru Victor-Viorel Ponta legea se aplică facultativ, motiv pentru care merită să fie alungat din funcţia de prim-ministru printr-o moţiune de cenzură, mai ales că guvernul cu care şi-a permis să vină în faţa Parlamentului, forţând limitele legii, este ilegitim.

Este ilegitim deoarece USD - denumire plagiată după o alianţă electorală din 1995 care a şi fost între timp invalidată la BEC - nu este USL, alianţa care s-a impus în alegeri în 2012 şi care a primit mandatul de premier şi misiunea de a crea un guvern din partea preşedintelui Traian Băsescu. Odată desfăcută alianţa USL, prin plecarea PNL de la guvernare, Victor-Viorel Ponta trebuia să-şi dea demisia, nu să manipuleze Constituţia în aşa fel încât să transforme o criză politică într-o simplă remaniere guvernamentală. USL nu mai există, deşi ar trebui întrebaţi public protagoniştii de ce încă n-au oficializat divorţul şi la tribunal. Că am asistat la o criză politică majoră, nu la o simplă remaniere, o demonstrează şi faptul că miniştrii din PNL, partid de centru-stânga, încă afiliat ALDE (chiar dacă-şi negociază acum intrarea în PPE), au fost înlocuiţi cu miniştri din UDMR - o struţo-cămilă etnică, când partid, când fundaţie, în funcţie de locul de unde preferă să ia banii, afiliată ca partid la PPE - deci familii europene politice total diferite, pe care ilegitimul Ponta 3 le prezintă ca fiind aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Şi ar vrea să-l şi credem...

Tot ilegitim este şi faptul că şi-a permis să forţeze Constituţia şi s-a prezentat în faţa Parlamentului fără să fi avut în prealabil un program de guvernare. A profitat de majoritatea obţinută prin cumpărare şi mituire de parlamentari. Apoi a minţit, cum ne-a obişnuit să o facă de aproape doi ani de când România are neşansa de a-l avea ca premier, spunând că UDMR ar fi cuprins cu nişte pretenţii în Programul de guvernare USL încă din 2012.

Victor-Viorel Ponta devine pe zi ce trece tot mai periculos pentru sănătatea democraţiei din România. Un individ amoral îmbătat de putere care trebuie să plece.

Domnul Adrian Gurzău:

"Jobbik reprezintă o reală problemă în România"

Liderul Jobbik, Vona Gábor, a făcut de curând o vizită la Moscova, la invitaţia lui Alexandr Dughin, susţinând o prelegere la Universitatea de Stat "Lomonosov" din Moscova. Cum de s-a permis accesul pe teritoriul României acestei organizaţii extremiste? Deoarece, după întoarcerea de la Moscova, Vona Gábor a participat la mitingul cu scandal al secuilor de la Târgu Mureş. Devine tot mai evident faptul că avem de-a face cu o tentativă de destabilizare în interiorul graniţelor României. Rusia, în timp ce încearcă să se apropie de graniţa estică a României, edificând, prin Crimeea, un culoar spre Transnistria şi Republica Moldova, încurajează extremiştii maghiari, care militează făţiş pentru enclavizarea unor regiuni, parte a teritoriului naţional al României.

Domnilor responsabili de stabilitatea internă şi integritatea României, vă reamintesc faptul că liderul Jobbik militează pe faţă pentru destrămarea Uniunii Europene şi pentru ca, în câţiva ani, ţara sa să aleagă: "Ori va rămâne lipită de UE, ori va adera la Uniunea Eurasiatică, ori va rămâne independentă". Până atunci militează activ, pe faţă şi nestingherit de nimeni, şi pentru distrugerea integrităţii teritoriale a României. Toate acestea în contextul cooptării la guvernare a Uniunii Democratice a Maghiarilor din România şi a trecerii în Programul de guvernare al noului guvern a doleanţelor acestui partid etnic, doleanţe contrare programului şi promisiunilor electorale cu care Uniunea Social-Liberală a câştigat alegerile din decembrie 2012, însă identice motivelor pentru care au fost debarcate în Parlament guvernele Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu.

De aceea, solicit explicaţii cu privire la măsurile luate împotriva manifestărilor de tip destabilizator desfăşurate pe teritoriul României şi dacă există legături între dorinţele UDMR cuprinse în Programul de guvernare al noului Guvern Ponta şi cele exprimate de către extremiştii maghiari la recenta manifestare violentă de la Târgu Mureş, la care am înţeles că au participat inclusiv formaţiuni interzise în Ungaria. Interzise în Ungaria, libere să manifesteze în România!

De asemenea, solicit garanţii ferme din partea noului guvern că va păstra, fără să altereze, linia europeană şi democratică pe care s-a angajat România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, că nu se vor face concesii contrare literei şi spiritului Constituţiei partenerilor de guvernare, în schimbul menţinerii cu orice preţ la putere.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Agricultura României, în plin avânt al dezvoltării, creează premisele unei vieţi mai bune pentru oameni"

Pentru prima dată după 1989, România a avut în 2013 un excedent comercial privind producţia de alimente. Practic, anul trecut am exportat alimente în valoare de 5,098 miliarde de euro, cu 1,183 miliarde de euro mai mult decât în 2012 - ceea ce arată un plus de 30,2% în doar un an de zile. Per total, am exportat cu 325 de milioane de euro mai mult decât am importat.

Aceste cifre arată două lucruri extrem de îmbucurătoare.

1. Pe de o parte, România începe să fie independentă din punct de vedere alimentar. Reuşim să ne asigurăm producţia proprie de alimente şi nu mai suntem expuşi unei eventuale crize alimentare, prevăzute de unii analişti economici şi sociologi care se ocupă cu previziunile demografice. Producem, în acest moment, mai multă hrană decât consumăm, ceea ce a dus, tot pentru prima dată în istoria României postcomuniste, la o inflaţie negativă în ceea ce priveşte produsele alimentare. Practic, preţurile alimentelor s-au redus în 2013 cu 1,8% faţă de anul precedent. Asta înseamnă că s-a reuşit reducerea presiunii pe românii cu veniturile cele mai mici şi care au căzut pradă crizei economice începute în 2008.

2. Pe de altă parte, agricultura începe să devină un motor economic extrem de important, care poate aduce un plus major în anii ce vor urma. Nu este, deci, nicio mirare faptul că agricultura a avut o pondere de 5,6% în formarea produsului intern brut în 2013, înregistrându-se o creştere a volumului pe activitate de 23,4%, cea mai mare dintre toate sectoarele economice semnificative.

Multă lume spune că o pondere mare a agriculturii în economie nu este un lucru bun, din cauza faptului că valoarea adăugată este mică. Această interpretare este însă o greşeală, ea putând fi valabilă în condiţiile unei economii asemănătoare ultimei decade a secolului trecut. Adevărul este însă că, pe fondul creşterii populaţiei globului, nu avem de-a face cu o criză de supraproducţie. Pur şi simplu ne aflăm pe punctul la care alimentele ar putea să nu mai fie suficiente pentru necesarul actual. Asta se vede din faptul că, la nivel mondial, preţul hranei pentru populaţie a crescut foarte mult, la unele produse existând o accelerare a acestei tendinţe. Dintr-o asemenea perspectivă, accentul pus de România pe agricultură este corect. Ne protejăm de o eventuală criză alimentară, dar şi reuşim să generăm un plus pentru economie. În plus, trebuie înţeles faptul că nu avem cum să generăm o schimbare de profil a întregii economii, în condiţiile în care peste 40% dintre români trăiesc încă în mediul rural.

Acest progres al agriculturii româneşti nu se datorează în întregime climei favorabile, ci şi eforturilor făcute de administraţia centrală. Creşterea succesivă a alocărilor bugetare pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) cu 3,55% în 2013 şi 7% în 2014 a contribuit la dezvoltarea infrastructurii şi încurajarea fermierilor. 2014 este primul an în care se plătesc la început subvenţiile pentru fermieri şi agricultori, ceea ce arată o schimbare de optică inclusiv la nivelul decidenţilor politici. Această strategie a Guvernului Ponta de a pune accentul pe agricultură reuşeşte după numai doi ani să-şi arate roadele.

Succesul acestui demers este extrem de important, pentru că el arată că problema evaziunii fiscale poate fi rezolvată în acelaşi timp cu scăderea preţurilor la produsele alimentare. Acest experiment era extrem de important pentru a arăta FMI că putem purcede la o extindere a acestei decizii privind scăderea TVA şi la alte alimente. El deschide calea unei reduceri similare pentru celelalte alimente de bază, poate chiar începând cu carnea şi produsele din carne începând cu această vară.

Domnul Dorel Covaci:

"Traian Vuia - primul zbor autopropulsat"

Traian Vuia s-a născut în 1872, în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astăzi Traian Vuia, judeţul Timiş). A urmat cursurile primare la Bujor (azi Traian Vuia) şi Făget. Între 1884 şi 1892 urmează liceul la Lugoj. Aici petrece mult timp în mijlocul familiei lui Coriolan Brediceanu, care-l va sfătui, ajuta şi încuraja mai târziu în cariera sa.

Vuia dovedeşte, de când urma cursurile primare şi apoi secundare, o atracţie irezistibilă şi o predilecţie pentru mecanica aplicată. La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. Ajuns la liceu, Vuia îşi însuşeşte noţiuni de fizică şi mecanică şi nu se mai mulţumeşte să construiască zmeie, ci încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forţele care acţionează la lansarea şi menţinerea lui în aer, condiţiile de echilibru etc.

După absolvirea bacalaureatului în 1892, Vuia pleacă la Budapesta, pentru a se înscrie la Politehnică. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secţia Mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept şi va practica în birouri de avocatură din Banat, pentru a-şi putea asigura mijloacele de trai. Tânărul reuşeşte însă şi în domeniul ştiinţelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în ştiinţe juridice, cu teza: "Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus".

După terminarea facultăţii, Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman şi începe să-şi construiască primul aparat de zbor, pe care-l numeşte aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu reuşeşte să-şi ducă la capăt proiectul şi decide, în schimb, să plece la Paris, în iulie 1902. Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanţeze proiectul, însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o maşină zburătoare, cu o densitate mai mare decât cea a aerului, ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician, care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect, dar încearcă şi să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut, pentru că-i lipseşte un motor adecvat şi este instabil.

Vuia continuă să-şi promoveze proiectul şi-l trimite Academiei de Ştiinţe de la Paris, pe 16 februarie 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul, cât şi procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul, cu motivaţia că ar fi prea utopic, cu menţiunea că: "Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis."

Piedicile nu erau puţine, atât tehnice, cât şi financiare, dar cea mai mare provocare era tipul de motor al aeroplanului-automobil. Vuia avea să declare câţiva ani mai târziu: "Dacă un asemenea motor nu exista de fapt, cauza nu era imposibilitatea de a-l construi, ci indiferenţa şi dispreţul fabricării de motoare pentru maşina de zbor şi pentru cei ce căutau să o realizeze".

În aceste condiţii, s-a văzut nevoit să construiască el însuşi motorul. După mai multe teste şi optimizări, pe data de 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, a efectuat prima încercare de zbor cu aparatul numit "Vuia I", poreclit de parizieni "Liliacul", datorită formei sale.

Zborul este descris pe larg în revista "L’Aerophile", din aprilie 1906: "Maşina continuă accelerarea şi după un parcurs de 50 de metri pierde contactul cu pământul... Supleţea maşinii cu vapori s-a arătat în toată eleganţa ei... Aparatul se ridicase la circa 1 metru înălţime şi a parcurs cam 12 metri în aer". Meritul lui Vuia este că a reuşit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, care a decolat pe propriul sistem, roţile pneumatice cu spiţe, şi s-a propulsat cu mijloace proprii de bord. Au mai fost şi alţi pionieri ai aviaţiei care au zburat înaintea lui Vuia, dar toţi au folosit pentru decolare mijloace suplimentare, cum ar fi catapultarea, tracţiunea cu alte vehicule, lansarea pe şine sau pe plan înclinat.

Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.

Traian Vuia şi-a extins ulterior cercetările atât în domeniul aeronauticii cât şi în alte domenii. A fost preocupat de zborul pe verticală, de menţinerea aparatului la punct fix în zbor, de geometria turbinelor, de instalaţii generatoare de aburi şi multe altele, pentru care a obţinut numeroase brevete de invenţie.

Aflat în capitala Franţei, Traian Vuia a încercat permanent să influenţeze destinul românilor din ţară. Astfel, la data de 30 aprilie 1918, a luat fiinţă la Paris Consiliul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, al cărui preşedinte era Traian Vuia. Două săptămâni mai târziu, scoate primul număr al revistei "La Transylvanie", organ de presă al Consiliului. De asemenea, Vuia a fost consilier în cadrul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) unde, prin relaţiile pe care le-a cultivat, şi-a adus o importantă contribuţie la unificarea românilor.

Meritul i-a fost recunoscut câţiva ani mai târziu, atunci când, în 1931, a fost decorat de Regele Carol al II-lea cu Ordinul "Ferdinand I", clasa Comandor, "pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Marii Uniri".

Deşi rămâne dedicat domeniului aeronauticii, în care îşi continuă cercetările în Franţa, menţine permanent legătura cu ţara şi face mai multe vizite în România, totuşi fără a reuşi să se repatrieze. Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ales preşedintele Frontului Naţional Român din Franţa al luptătorilor antifascişti.

În anul 1950, la vârsta de 78 de ani, revine în ţară fiind grav bolnav. Se stinge din viaţă la scurt timp, la data de 3 septembrie 1950, şi este înhumat la Cimitirul Bellu din Capitală.

Prin zborul său, Traian Vuia a spus cuvântul hotărâtor, în opoziţie cu opinia predominantă la acea vreme, şi a pus piatra de temelie a aeronauticii moderne, a indicat o cale de urmat, validată de ştiinţă şi consemnată de istorie. Legenda lui Icar, cea care ne povesteşte despre primul zbor al omului, ne învaţă despre curaj şi creaţie. Povestea vieţii lui Traian Vuia ne învaţă totodată despre perseverenţă şi credinţa într-un ideal.

Micuţa Românie a adus aviaţiei mondiale mult mai mult decât alte ţări infinit mai mari.

În afară de prima decolare prin mijloace proprii a unui aparat "mai greu decât aerul", cel care introduce maniabilitatea în pilotajul unui avion, posibilitatea de a vira pe aripă, e Aurel Vlaicu, alt pionier de primă importanţă.

Mai târziu, inginerul Henri Coandă descoperă motorul cu reacţie, invenţie din care decurg toate motoarele avioanelor rapide, care străbat albastrul cerului lăsând o dâră albă.

Să nu uităm că prima dintre companiile aeriene transcontinentale, în întreaga lume, a fost "franco-română", la iniţiativa lui Nicolae Titulescu. Traseul ei era cel similar cu al cunoscutului tren Orient Express.

În domeniul construcţiei rachetelor, România participă prin profesorul Oberth, de la Sighişoara, în ale cărui lucrări se găsesc elementele viitoarelor cuceriri spaţiale. Ce evidenţă mai puternică decât elevul său, celebrul Werner von Braun, devenit patronul programului spaţial american şi realizatorul rachetei, un vis al său de tinereţe, care a permis imprimarea primilor paşi pe Lună.

România este în fruntea deschizătorilor de drumuri, iar Vuia e o dovadă. Cu toate dificultăţile şi piedicile întâlnite, cu toate că nu i-a fost recunoscut decât prea puţin meritul, inginerul Traian Vuia, care visa să zboare, a zburat, şi numele lui s-a înscris în istorie, în istoria universală a aviaţiei.

Să sprijinim orice iniţiativă care contribuie la promovarea şi dezvoltarea domeniului ştiinţei şi tehnicii, să susţinem proiectele care activează pe aceste segmente ale dezvoltării cunoaşterii!

Să aducem omagiu marelui inventator român, să ne mândrim cu acest compatriot de geniu! Să susţinem investiţiile în localitatea sa natală, Traian Vuia, cu scopul introducerii acesteia în circuitul turistic mondial!

Domnul Dorel Covaci:

"Despre starea mea de incompatibilitate, declarată de ANI"

Vă rog să-mi permiteţi să-mi exprim poziţia cu privire la apariţia în presă a unor informaţii, din care reiese că, în urma evaluării Agenţiei Naţionale de Integritate, în perioada 2008 - prezent, aş fi în stare de incompatibilitate, întrucât aş deţine, simultan, funcţia de deputat şi următoarele calităţi: administrator la SC AGRIPIM SRL (19 decembrie 2008 - prezent); administrator la SC CONS PRIFAD SRL (19 decembrie 2008 - 14 iunie 2010) şi o posibilă săvârşire a infracţiunii de fals în declaraţii, deoarece aş fi omis să menţionez în declaraţiile de interese, depuse în calitate de deputat (anii 2008 - 2013), funcţiile de administrator.

În primul rând, aş dori să precizez că, până la acest moment, nu am primit nicio notificare oficială pe această temă din partea ANI.

Mai apoi, iată contextul problemei, pentru o informare cât mai corectă a dumneavoastră:

În perioada 1990-2008, am activat în funcţia de primar al oraşului Făget, judeţul Timiş, şi reprezentant al Consiliului Local Făget, însărcinat cu aplicarea hotărârilor de Consiliu. Pentru îndeplinirea concretă a activităţilor a fost delegat viceprimarul localităţii.

Cele două societăţi, AGRIPIM şi CONS PRIFAD, înfiinţate în 2000-2001, aparţin Consiliului Local Făget.

AGRIPIM: obiectul de activitate era preluarea de către Consiliul Local Făget a activelor de la IAS (bloc de locuinţe, pentru a fi reabilitat şi transformat în bloc de locuinţe sociale, şi utilajele agricole). Întrucât nu a apărut între timp niciun act normativ care să permită transferul, societatea AGRIPIM a rămas fără activitate.

CONS PRIFAD: obiectul de activitate este desfăşurarea activităţilor de autofinanţare ale Consiliului Local Făget (apă, canal, gunoi, Complex Ştrand).

În calitate de reprezentant al Consiliului Local, am figurat ca administrator al acestor două societăţi, fără nicio remuneraţie suplimentară.

În data de 30 noiembrie 2008, am obţinut mandatul de deputat în Parlamentul României, iar pe data de 19 decembrie 2008 aveam dublă calitate, de primar şi parlamentar, aşa că trebuia să renunţ, în termen de 15 zile lucrătoare, la una dintre acestea.

În data de 7 ianuarie 2009, mi-am depus demisia din funcţia de primar şi reprezentant al Consiliului Local Făget, am primit ordin al prefectului de încetare a activităţii de primar şi am devenit deputat de Timiş. În aceeaşi zi, 7 ianuarie, am întocmit şi semnat un proces-verbal de predare-primire inventar scriptic şi faptic, inclusiv predare însemne, ştampile, şi am renunţat la toate calităţile pe care le-am avut în cadrul Primăriei şi Consiliului Local Făget: primar, reprezentant al consiliului local, preşedinte al Ligii Primarilor, preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, preşedinte al Asociaţiei Oraşelor Înfrăţite.

În data de 8 ianuarie 2009 s-a întrunit Consiliul Local, care a ales în funcţia de conducere, potrivit procedurii legale, viceprimar Vasile Sita (având atribuţii de primar până la alegeri) şi ajutor de viceprimar - Marcel Avram (cu atribuţii de viceprimar). Menţionez că această echipă a fost validată prin vot electoral şi al Consiliului şi activează şi în prezent la conducerea Primăriei, ca primar (M. Avram, PDL) şi viceprimar (V. Sita, PNL).

Din acel moment, nu am mai avut nicio activitate în Primăria şi Consiliul Local Făget. Orice acţiune ca reprezentant al Consiliului Local Făget ar fi fost un abuz, dar şi o imposibilitate, întrucât, din poziţia de parlamentar, nu mai aveam nici acces, nici calitate, nici intenţie.

Opinia mea este că, printr-o hotărâre a Consiliului Local Făget, ar fi trebuit demarată o acţiune de modificare corespunzătoare a statutului societăţilor privind administrarea, printr-un act adiţional, şi numirea, inclusiv scriptică, a unui nou administrator.

Consider că acestea sunt acuzaţii grave şi, dacă se dovedesc adevărate, ANI ar fi trebuit să purceadă la o anchetă mai detaliată asupra problemelor înainte de a da verdicte, dacă este cazul, definitive, mai ales că în această situaţie ar fi încă 32 de parlamentari.

Dispoziţiile legale privind incompatibilitatea se referă la cazul desfăşurării a două activităţi paralele, respectiv cea de deputat şi cea de administrator, incompatibilitatea trebuind să fie demonstrată, reală şi efectivă.

Dintr-o eroare sau o simplă omisiune scriptică a unei instituţii locale, fără o analiză logică şi cursivă a problemei, mi se pare o lipsă de profesionalism să ajungi să trimiţi oameni pe mâna Parchetului, să le terfeleşti imaginea cu cea mai mare uşurinţă şi indiferenţă.

Mă întreb, dacă acesta este verdictul ANI, cel puţin în ceea ce mă priveşte, cât de serioasă le este ancheta?

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"Taxele şi impozitele sărăcesc România"

Am asistat neputincioasă la introducerea unui număr incomensurabil de taxe şi impozite de către Guvernele Ponta 1 şi 2, măsuri fiscale luate în pripă şi fără studii de impact, care nu fac altceva decât să demonstreze ineficienţa acestor guvernări. Ştiu că şi partidul pe care îl reprezint în Parlament a participat o perioadă la această guvernare, dar se ştie că liberalii, prin însăşi doctrina lor, susţin libera iniţiativă şi mediul de afaceri.

Am aflat că... de fapt mi s-a confirmat o ipoteză conform căreia o guvernare de stânga nu va sprijini niciodată mediul de afaceri, ci va face tot posibilul pentru îngrădirea acestuia.

Se întreba retoric primăraşul PSD-ist al urbei mele natale: de ce nu investesc tinerii în spaţiile din centrul vechi (renovate cu fonduri europene şi care stau închise şi se degradează)? Iaca, primăraşule... am să-ţi explic pe înţelesul tău: un tânăr ca să investească trebuie să dispună de o sumă foarte mare de bani necesară pentru acte, autorizaţii conform normelor în vigoare, pentru chirie, dacă afacerea nu "merge din prima" şi, nu în ultimul rând, pentru taxe şi impozite foarte mari, care le taie elanul şi le inhibă dorinţa de a investi. Ai înţeles acum?! Datorită "geniului" politic al guvernului pe care îl reprezinţi şi mai ales datorită impozitării excesive tinerii renunţă la ideea iniţierii unei afaceri şi se orientează spre altceva.

Agricultura, considerată teoretic "acea ramură a economiei menită să dezvolte societatea", este practic decimată de o serie de taxe şi impozite care descurajează orice iniţiativă privată în acest domeniu.

Provin dintr-un judeţ şi dintr-un colegiu preponderent agrar. Locuitorii colegiului meu trăiesc de pe urma veniturilor din agricultură, venituri care vor fi diminuate drastic din cauza impozitului agricol! Tanti Maria, nenea Costache şi alţii asemenea lor vor fi nevoiţi să renunţe la animalele din jurul casei, din care trăiesc ei şi copiii lor aflaţi la oraş, pentru că "dijma" e prea mare, mai mare decât producţia lor.

Şi exemplele ar putea continua, dar, conform proverbului "Vorba multă sărăcia omului", mă opresc aici, dar nu înainte de a spune că multitudinea de taxe şi impozite va determina creşterea evaziunii fiscale, diminuarea drastică a volumului de investiţii, scăderea locurilor de muncă şi dificultăţi economice.

Domnul Mircea Lubanovici:

După cum bine ştiţi, una dintre temele cărora mi-am dedicat energia şi întreaga susţinere politică este legată de adopţiile internaţionale. Astfel, deşi adopţiile internaţionale pentru cetăţenii români stabiliţi în străinătate au fost redeschise încă din 7 aprilie 2012, primele trei adopţii către Statele Unite ale Americii s-au realizat abia în ultima lună. Deşi mă bucură că acestea au fost posibile, este regretabilă durata ridicată a procedurilor: un an şi trei luni şi, respectiv, unsprezece luni. Mai mult decât atât, deşi s-au primit până în prezent 58 de solicitări de adopţie internaţionale, doar 38 de dosare sunt complete, iar până în momentul în care vorbim au fost consimţite doar unsprezece cereri.

Toate aceste date mă conving că există încă multe lacune legislative şi de procedură a căror rezolvare trebuie urgentată.

Doresc să vă adresez pe această cale un apel pentru a vă concentra pe acest domeniu. Susţin cu tărie că, în cazul bunăstării copiilor, suntem datori să depăşim diferenţele politice. Suntem datori să facem tot posibilul pentru a le asigura şanse reale la educaţie şi dezvoltare acestor copii abandonaţi. Nu trebuie să îi uităm şi noi, doar pentru că nu aduc beneficii electorale.

În cazul adopţiilor internaţionale, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru simplificarea procedurilor şi transmiterea cu acurateţe a tuturor informaţiilor necesare. Nu putem rămâne indiferenţi la întârzierea adopţiilor din cauza dosarelor incomplete. Este evident în acest caz că informaţiile nu au fost complete, iar cerinţele nu au fost cunoscute cu exactitate de către solicitanţi. Sunt convins că aceste deficienţe pot fi cu uşurinţă rezolvate, câtă vreme există un interes real pentru acestea.

Nu uitaţi că amânarea rezolvării problemelor nu este niciodată eficientă, iar în cazul copiilor abandonaţi acest timp pierdut nu înseamnă decât mai multă suferinţă şi prelungirea perioadei în care familia reprezintă doar un concept din manuale.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Raportul Curţii Europene de Conturi, încă un semnal de alarmă"

Doresc să vă aduc în atenţie Raportul Curţii Europene de Conturi, în care România este iarăşi singularizată negativ la nivel european, fiind evidenţiată ca fiind singurul stat ineficace la plăţile în agricultură în 2012. Astfel, conform raportului, sistemele de supraveghere şi de control în cazul plăţilor din cadrul Politicii Agricole Comune nu produc rezultatele urmărite, consecinţa fiind scăderea credibilităţii informaţiilor pe care le transmitem Comisiei Europene. Printre problemele detectate se numără clasificarea greşită a beneficiarilor în baza de date, sancţiuni incorecte, controale ineficiente, calcule şi plăţi incorecte, raportări false, nerespectarea regulilor de achiziţii publice. Toate aceste aspecte defavorabile nu fac decât să arate măsura incompetenţei autorităţilor în a gestiona acest domeniu.

Stimaţi guvernanţi, în condiţiile în care vă asumaţi cu atât de mult patos creşterea economică ridicată a României de anul trecut şi dezvoltarea domeniului agricol, sunteţi datori să nu neglijaţi acest raport şi să implementaţi măsurile de rectificare necesare. Nu vă puteţi baza şi anul acesta pe reuşita agricolă, fără să asiguraţi condiţiile necesare accesării fondurilor europene, iar în condiţiile deficienţelor semnalate, nu puteţi lăsa suspiciunile de corupţie şi incompetenţă să afecteze atât imaginea României, cât şi şansele la dezvoltare a celor care activează în agricultură. Nu trebuie să vă reamintesc că România a fost aspru criticată de către Comisia Europeană şi pentru Acordul de Parteneriat pentru atragerea fondurilor europene în perioada 2014-2020, fiind considerat un document ce arată doar lipsa de viziune şi strategie a Guvernului.

Ca în nenumărate alte rânduri, adresez un apel la responsabilizare către cei care administrează treburile ţării. Avem nevoie de seriozitate şi profesionalism în guvernare, nu doar de declaraţii ironice în studiourile de televiziune.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Este nejustificat să condamni evenimentele din Crimeea?"

Prin această declaraţie doresc să mă alătur celor care au condamnat public evenimentele recente din Crimeea. Consider că declaraţiile hotărâte, ferme, de susţinere a independenţei şi integrităţii teritoriale a unui stat suveran sunt mai mult decât necesare şi juste, având în vedere principiile dreptului internaţional, pe care le respectăm cu toţii, cu atât mai mult atunci când vorbim despre Ucraina, ai cărei cetăţeni au luptat curajos pentru un stat democratic funcţional, în care valorile europene să primeze.

În acest context, suntem obligaţi să susţinem cetăţenii ucraineni în eforturile lor de a se desprinde de un tip de guvernare autoritarist, bazat mai puţin pe regulile democratice şi mai curând pe influenţa Federaţiei Ruse. Mă declar indignat de modul în care instrumentul cel mai pur al democraţiei - referendumul - a fost manipulat de un alt stat pentru a legitima un act clar de încălcare a Constituţiei Ucrainei şi a regulilor internaţionale. Cum poate fi considerată liberă, corectă şi legală consultarea populaţiei din Crimeea, în condiţiile în care autorităţile ucrainene au acuzat Rusia de invadare militară a teritoriului? Cum putem asista impasibili la această situaţie, când Rusia presează statul ucrainean prin toate mijloacele să recunoască rezultatele ilegale ale referendumului, şi asta când, pentru autorităţile ruse singura soluţie viabilă în afara anexării Crimeii constă în asumarea de către statul ucrainean a neutralităţii militare şi politice printr-o nouă Constituţie.

Să nu uităm că de modul în care această situaţie este gestionată la nivel internaţional depind şi şansele reale ale Moldovei de a adera la proiectul european. Dacă se trec cu vederea evenimentele recente din Ucraina, ele pot fi cu uşurinţă repetate şi în cazul Moldovei şi regiunii transnistriene. Suntem datori să înţelegem cu realism aceste acte şi să nu permitem repetarea lor şi pentru fraţii noştri de peste Prut.

Domnul Ioan Balan:

"Toleranţă zero faţă de extremism"

Recunosc faptul că am rămas destul de surprins de lipsa de reacţie a autorităţilor guvernamentale din România în faţa provocărilor extremiste din Ardeal, dar şi din alte părţi ale ţării. Îmi este greu să explic de ce atât Guvernul în ansamblu, cât şi instituţiile abilitate cu ordinea publică, siguranţa naţională şi respectarea legii au demonstrat vădită slăbiciune, amorţeală şi chiar incapacitatea de a înţelege fenomenele şi consecinţele acestora. Mi-e greu să cred faptul că membrii Guvernului Ponta nu ştiu care sunt ameninţările la adresa democraţiei şi cât de uşor se poate derapa de la valorile statului de drept.

Cunoaştem cu toţii că, în urma efectelor negative ale crizei economice, mesajele radicale, extremiste şi puternic populiste sunt mult mai puternic receptate şi asimilate de către cetăţenii vulnerabili, decât valorile democraţiei moderne. Şi în România, ca în mare parte a Uniunii Europene, criza a făcut multe victime, în termenii standardului de viaţă. Creşterea accelerată a numărului de persoane care îşi pierd locul de muncă din pricina unui guvern incompetent sau numărul românilor care nu-şi mai pot asigura coşul minim lunar, din cauza creşterii preţurilor şi a taxelor mai mari, reprezintă exact terenul cel mai propice pentru instalarea radicalismului şi extremismului politic în România. Incompetenţa celor trei Guverne Ponta nu a făcut decât să adâncească aceste riscuri. Incompetenţa, demagogia şi minciuna fără margini a lui Victor Ponta nu au făcut decât să slăbească încrederea românilor în valorile democratice şi în virtuţile economiei de piaţă.

Cu toate acestea, noi, cei care ne-am angajat în faţa cetăţenilor să le reprezentăm într-un mod onest interesele, nu putem să asistăm pasivi la modul în care acţiunile unor grupuri, grupuleţe, organizaţii sau asociaţii degradează climatul politic şi social din unele zone ale României. Este datoria noastră, nu numai de reprezentanţi ai cetăţenilor români, ci şi de români.

Personal, vă garantez că nu voi tolera nici cea mai mică formă de extremism politic, de radicalism sau rasism, de xenofobie sau de discriminare. Într-o societate democratică şi, mai ales, într-un stat membru al Uniunii Europene, niciun cetăţean responsabil nu poate tolera aceste derapaje.

Mai mult, aş adăuga faptul că tendinţele extremiste afectează nu doar România, nu doar statele Europei Centrale şi de Est, ci întreaga Europă. Aşadar, acţiunile împotriva extremismului trebuie concertate la nivelul întregii Uniuni Europene, prin efortul tuturor statelor membre şi al tuturor cetăţenilor europeni.

Din nefericire, dincolo de frontierele estice ale Uniunii Europene, persistă un climat de instabilitate şi nesiguranţă politică şi militară. Pentru acest lucru, consider că autorităţile române, în special Guvernul României, trebuie să se trezească din amorţeală şi să nu mai permită nicio formă de extremism, oricare ar fi originile lui.

România are nevoie de stabilitate. România trebuie să fie exemplul cel mai fericit pentru statele candidate la Uniunea Europeană din această parte a Europei. Dacă România eşuează, vor eşua cu siguranţă şi statele candidate. România trebuie să devină pivotul de stabilitate în regiune şi modelul de urmat pentru toate statele care iubesc democraţia, statul de drept şi economia liberă.

Domnul Mircea Man:

"Învăţământul românesc în colaps"

România are de două ori mai mulţi copii supradotaţi decât media mondială, anual aproximativ 5000 de elevi participă la olimpiadele naţionale, iar la cele internaţionale elevii români excelează, având rezultate remarcabile, o realitate care ne bucură pe fiecare dintre noi.

Avem o ţară a geniilor, dar cu un învăţământ la pământ şi nu pot să îmi explic de ce acelaşi sistem de învăţământ produce genii, dar si elevi cu rezultate slabe şi analfabeţi, o realitate care ar trebui să ne dea de gândit.

Anul trecut examenul de bacalaureat a fost o "misiune imposibilă" pentru majoritatea tinerilor. Deşi subiectele la examen au fost destul de uşoare, rezultatele au fost dezastruoase. Cei care nu au promovat, adică 80 de mii de elevi, s-au înscris la indemnizaţia de şomaj, care a costat statul român aproximativ 75 milioane lei, bani care ar fi putut fi folosiţi mult mai bine în sistemul de învăţământ.

Rezultatele acestui dezastru au fost analizate de Ministerul Educaţiei, care a fost mai degrabă interesat de procentul de promovabilitate, şi nu de soluţiile pe care să le găsească pentru ca elevii să promoveze în număr mai mare, iar viitorul lor să fie altul.

Şi în acest an s-a păşit cu stângul în învăţământul românesc, deci nimic nu s-a schimbat. Din contră, rezultatele la simulările de la evaluările naţionale pentru elevii din clasa a VIII-a au fost foarte slabe, doar 48,8% dintre aceştia au obţinut medii peste 5. Ce să mai vorbim de simularea de la bacalaureat unde "misiunea imposibilă" a fost la ea acasă! La fel s-a întâmplat şi în judeţul Maramureş, unde rezultatele afişate au scos în evidenţă slaba pregătire a elevilor, care nu au reuşit să obţină notă de trecere.

Învăţământul românesc se află în colaps, dezastrele de la examene şi de la simulări trebuie să ne pună pe gânduri, iar cei implicaţi trebuie să găsească soluţii cât mai urgent şi să înţeleagă că şcoala nu a reuşit să se adapteze la timpurile actuale.

Aceste procente de la simulări au scos în evidenţă, încă o dată, nivelul actual al elevilor, pregătirea slabă, dar nu în ultimul rând dezinteresul pentru şcoală, pentru că elevii nu mai văd un model în şcoala românească, aşa cum am văzut noi în urmă cu peste 20 de ani.

Reforma în educaţie a fost total compromisă sub guvernarea USL, iar măsurile luate au condus spre aceste rezultate, spre o educaţie slabă a copiilor noştri. Educaţia trebuie să reprezinte o prioritate naţională nu numai la nivel declarativ, ci şi practic, de aceea cred că este necesară o concepţie cât mai clară despre rolul educaţiei în societatea românească.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Sub Guvernul Ponta 3, ziua de 1 aprilie nu este ziua păcălelilor!

Marţea trecută Guvernul Ponta 3 şi-a angajat răspunderea în Parlament, răspundere pe programul politic cu care va guverna România, un program de priorităţi care a preluat măsurile prevăzute în vechiul program, măsuri privind reducerea TVA, reducerea CAS-ului şi a impozitului pe venit, numai "dacă o vor permite constrângerile financiar-bugetare", aşa cum a precizat domnul prim-ministru Victor Ponta. Un program politic la fel de mincinos şi plin de promisiuni cum a fost şi cel precedent, un program fără un plan precis de priorităţi, fără viziune şi stabilitate politică şi socială, mai ales acum, prin cooptarea la guvernare a UDMR-ului, cu care s-a încheiat un protocol secret, prin care au convenit anumite facilităţi pentru această constantă a vieţii politice româneşti.

V-aţi lăudat deja cu performanţa economică record pe 2013, o creştere de 3,5% găsită doar în statistici, nicidecum în buzunarele românilor, care o duc din ce în ce mai greu şi care nu au resimţit-o deloc. Atât de mult v-a impresionat această creştere economică, pe care cred că doar dumneavoastră, guvernanţii, aţi simţit-o, încât aţi lăsat de izbelişte fondurile europene, o prioritate, dar şi o mare şansă pentru dezvoltarea economică a României.

La 1 aprilie a.c. românii vor simţi, pe lângă celelalte taxe şi impozite care au intrat în vigoare la începutul anului, alte şocuri bugetare: se vor scumpi gazele, electricitatea, benzina şi motorina, ale căror costuri vor influenţa majoritatea preţurilor şi scumpirilor cu procente considerabile, care nu vor aduce în familiile românilor o viaţă mai bună.

Astfel, bugetul familiei va fi "uşurat" cu aproape 360 lei/an, o sumă pe care o va plăti o familie din cauza acestor scumpiri preconizate la 1 aprilie, iar viaţa pe care au promis-o aceşti guvernanţi este şi va rămâne o mare minciuna.

Sunt sigur că reformele vor fi stopate, proiectele vor sta pe loc, pentru ca banii de la buget să meargă, probabil, spre măsurile sociale care vor amăgi pe mulţi români, mai ales în acest an electoral.

Domnul Florin Mihail Secară:

"În administraţie e cod roşu. Roşu de la PSD!"

Guvernul Ponta 3 a început să lucreze. Da, dar nu aşa cum s-ar fi aşteptat toată lumea sau aşa cum a promis Ponta prin programul plagiat de guvernare, ci a început în forţă cu implantarea clientelei de partid în toate locurile lăsate libere prin plecarea liberalilor din Guvern. Principiul USL - "o să dăm afară până la femeia de serviciu" - este singurul obiectiv pe care Ponta l-a urmărit şi îl urmăreşte cu deosebită consecvenţă. Nu ştiu dacă lui Victor i-a trecut vreun moment prin minte care sunt şi vor fi consecinţele politicii sale cvasitotalitariste din administraţie. Nu ştiu dacă aliaţilor lui Ponta de până ieri, cei care au inventat principiul de mai sus, li se mişcă vreo geană de remuşcare pentru subordonarea totală a administraţiei publice PSD-ului, şi nu cetăţeanului. Nu cred, pentru că, altfel, foştii USL-işti, astăzi mari opozanţi ai lui Ponta, ar fi reacţionat măcar prin vorbe.

Am atras în nenumărate rânduri atenţia asupra modului în care Victor-Viorel Ponta, a doua zi după învestitură, a început să schimbe din funcţii orice individ care nu avea cotizaţia de membru PSD plătită la zi. La fel au făcut şi Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase, însă niciunul dintre aceştia cu asemenea consecvenţă şi virulenţă ca Victor-Viorel Ponta. Politica angajării nevestelor, amantelor, finilor, naşilor, nepoţilor sau sponsorilor de partid în funcţii-cheie ale administraţiei publice este deja marcă înregistrată a PSD. Mai grav este atunci când prefecţi, subprefecţi sau directori ai serviciilor deconcentrate, care ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor şi ale statului român, sunt exact cei mai mari duşmani ai acestora.

La nivelul judeţului Vrancea am atras constant atenţia asupra modului în care funcţionarii "corespund" doar dacă au fost, sunt şi vor fi slugile lui Oprişan. I-am sesizat lui Victor Ponta şi miniştrilor săi, încă din mai anul trecut, cum în fruntea Romsilva a fost impus "pădurarul lui Oprişan", un om care face parte din conducerea Romsilva, dar are şi 20 de dosare în instanţă împotriva Romsilva. Credeţi că le-a păsat?! Nicidecum. În februarie 2014 a fost învestit în Consiliul de administraţie Romsilva. În Vrancea, tot ce mişcă în administraţia publică, în şcoli sau spitale, dacă nu are încă, va trebui să aibă carnetul roşu de partid, altfel îşi vor pierde funcţiile. Nu contează competenţa şi profesionalismul în administraţie, nu contează că lipitorii de afişe ai PSD se află sau nu în flagrant conflict de interese cu instituţiile în care au fost trimişi, singurul lucru care contează pentru Victor Ponta este ca niciun post din administraţie să nu-i scape!

Este jignitor pentru români faptul că tocmai Victor Ponta vorbeşte despre reforma din administraţie. Este mizerabil modul în care îşi permite să vorbească despre depolitizarea funcţiei publice, atâta vreme cât de doi ani de zile a epurat toate instituţiile publice după un singur criteriu: carnetul roşu de partid. Vin alegerile, iar Victor Ponta şi baronii locali au nevoie ca toate structurile publice să le fie subordonate direct şi obediente.

Domnul Florin Gheorghe:

"Iarăşi generaţii de sacrificiu?!"

Simulările care s-au derulat în şcoli în luna martie, atât pentru evaluarea naţională, cât şi pentru bacalaureat, ne aduc un verdict crunt: peste 50% dintre elevi nu pot obţine nota minimă de 5 la finalizarea clasei a VIII-a, peste 50% dintre viitorii absolvenţi de liceu nu ar obţine media minimă pentru a obţine diploma de bacalaureat. Realitatea este dură, dar măcar acum cunoaştem performanţele sistemului. Îmi aduc aminte, cu mare întristare, cât de puternică a fost opoziţia unora atunci când la examenul de bacalaureat s-au introdus camere video de supraveghere. Cât de mult s-au opus unii şi alţii, şi cât de mult doreau ca minciuna să continue. Este bine că minciuna a fost stopată. Este bine că şpaga, mita sau atenţiile pentru promovarea acestor examene sunt pe cale să fie scoase definitiv din şcoli. Nu este bine însă că, deşi adevărul a ieşit la suprafaţă, măsurile pentru creşterea gradului de pregătire al elevilor au lipsit cu desăvârşire în ultimii doi ani.

Avem astăzi un diagnostic asupra eşecului pregătirii elevilor? Ştim astăzi care sunt cauzele acestor performanţe slabe? Sunt subiectele de vină? Sunt ele cu un grad de dificultate prea ridicat? Sunt sau nu corelate cu ceea ce se învaţă în şcoală? Sunt ele corelate cu următoarele cicluri de studii: licenţă, masterat sau doctorat? Îşi fac dascălii datoria? Au părinţii vreo vină?! Ministerul Educaţiei sau inspectoratele şcolare poartă vreo responsabilitate? Cine e vinovat? Cine trebuie tras la răspundere? Din păcate, în ciuda unei situaţii care se degradează zi de zi, nu avem răspuns la niciuna dintre aceste întrebări, nu avem o diagnoză clară. Despre soluţii sau plan de acţiune nu mai putem vorbi nici măcar în glumă. Pasivitatea şi lipsa de reacţie sunt singurele chestiuni notabile ale Guvernului Ponta.

La mijlocul anilor ‘90 se repeta obsesiv> "sunteţi o generaţie de sacrificiu" ... "după voi, lucrurile vor merge bine". Au trecut anii ‘90, iar generaţiile de sacrificiu curg unele după altele. Dacă în anii ‘90 generaţia de sacrificiu era sinonimă cu şomajul mare, salarii mici şi riscuri mari de sărăcie, astăzi generaţia de sacrificiu se reflectă în generaţii de copii care, la capătul a opt sau douăsprezece clase nu asimilează un bagaj minim de cunoştinţe, aptitudini, deprinderi.

Mulţi spun că avem nevoie şi de muncitori, nu doar de academicieni. E drept că economia se construieşte pe meserii, pe cercetare, pe inovare. Cu toate acestea, muncitorii anilor care vor urma vor lucra doar cu tehnologii moderne, cu instrumente informatice şi vorbind limbi străine. Vopsitorul de ieri nu mai este la fel ca vopsitorul de mâine. Ieri se vopsea cu pensula, azi şi mâine se vopseşte robotizat, asistat de computer. Tot ceea ce înseamnă meserie înseamnă cunoştinţe solide, calificare corectă şi formare ştiinţifică.

Şcoala românească este bolnavă, fie că vrem să recunoaştem, fie că ne facem că nu vedem. Şcoala românească are nevoie de finanţare. 6% din PIB ar fi un prim pas spre normalitate şi un prim pas prin care partidele politice ar respecta Pactul pentru educaţie. Şcoala românească nu se sprijină pe clădiri, termopane sau calorifere! Şcoala românească se bazează doar pe umerii dascălilor. Şcoala românească are dascăli buni, dar cel mai prost plătiţi din sistemul public. Şcoala românească trebuie să recapete prestigiul de care s-a bucurat odinioară, însă acest lucru nu poate porni decât de la finanţare. Finanţarea, salarii mari şi performanţă corelată trebuie să reprezinte polul de atracţie pentru şcoală. Şcoala românească a pierdut totul atunci când elevii nu au mai visat să ajungă dascăli. Nu au mai visat să ajungă dascăli pentru că ştiu nivelul de salarizare şi cât de grea este viaţa de dascăl. Vă invit să scoatem guvernul din amorţire şi să spunem stop generaţiilor de tineri de sacrificiu!

Domnul Florin Gheorghe:

"Ponta vrea să-i mai păcălească încă o dată pe români, pe 1 aprilie"

"Ce face Ponta cu banii mei? De ce îmi bagă iar mâna în buzunar? Mă vrea muritor de foame?!" Asta a strigat un cetăţean care s-a alăturat pentru scurt timp mitingului organizat sâmbătă, în Bucureşti, de Partidul Mişcarea Populară. M-am întors către dumnealui şi l-am întrebat: "Cum? Chiar nu ştiţi?!" "Păi am auzit de la voi că pune nu ştiu ce taxă şi dă baronilor banii, dar n-am prea înţeles cum ... E cumva păcăleală de 1 aprilie?", mi-a replicat acesta. Am purtat apoi o discuţie şi i-am explicat de ce şi cum Ponta îi fură puţinii bani, direct din buzunar, prin 35 de taxe, şi cum varsă, prin bugetul de stat, prin capitole fantasmagorice, milioane de euro direct în buzunarele ticsite ale jupânilor locali. Omul a rămas întristat şi a mai îngânat nervos: "Am crezut că e păcăleală! ... P-ăsta l-am votat eu?", apoi a plecat fără să mai scoată un cuvânt.

Această întâmplare nu a făcut decât să îmi confirme, o dată în plus, valul uriaş de încredere şi de speranţă pe care l-au pus oamenii în sloganul mincinos "Dreptate până la capăt" al lui Ponta. Mâhnirea adâncă a bătrânului, aflat în trecere pe lângă mitingul nostru, nu a făcut decât să-mi deschidă şi mai mult ochii la cât de mult şi cât de puternic au fost minţiţi românii şi ce resentimente au aceştia după doi ani de guvernare falimentară. Milioane de români au votat USL. Toţi românii sunt pedepsiţi pentru aceasta! Au jurat să "propăşească material şi spiritual România" şi au reuşit exact contrariul. Salarii şi pensii măcinate de inflaţie, creşteri de preţuri şi taxe mai mari, şomeri mai mulţi, proiecte publice în paragină, instituţii publice mai slabe şi puternic politizate, destructurarea tuturor reformelor care se realizaseră în România până în aprilie 2012.

Mi-am dat repede seama că dezamăgirea trăită de acel cetăţean onest este astăzi împărtăşită de toţi românii, mai ales de cei care au votat USL. Mi-am mai dat seama că eşecul dezastruos la guvernare al lui Victor Ponta se va vedea în lipsa de încredere şi în slaba prezenţă a electoratului la alegerile pentru Parlamentul European, din data de 25 mai. De aceea, consider că românilor trebuie să le fie redată speranţa şi încrederea că votul împotriva lui Ponta va însemna votul împotriva unei politici hrănite prin minciună, furt şi înşelătorie.

Românii trebuie să vină la vot. Românii trebuie să ştie că alegerile reprezintă singurul moment în care pot schimba ceva. Românii nu mai trebuie să fie instrumentele electorale ale niciunui baron local. Puterea este la ei şi numai ei o pot delega celor care nu au minţit niciodată şi care au construit în mod real proiecte pentru România.

Îi asigur pe români că Partidul Mişcarea Populară tocmai acest lucru şi-a propus să facă: să construiască un proiect pentru români. Partidul Mişcarea Populară este un partid onest, cu oameni de bună-credinţă, care nu mint, care nu trebuie să se descotorosească de vreun obicei FSN-ist, care nu trebuie decât să le câştige românilor încrederea şi să nu le-o înşele niciodată. Cetăţeanul din piaţă m-a învăţat că-i poţi păcăli pe oameni o dată, aşa cum a făcut-o Ponta cu USL-ul, dar nu-i poţi păcăli la nesfârşit.

Apropo, pe 1 aprilie Ponta scumpeşte benzina şi toate preţurile. Aş vrea să fie o păcăleală, dar nu este. Chiar o va face şi sper ca românii să-l sancţioneze pe măsură!

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Rezultatele slabe la simularea evaluării naţionale - lipsă de motivare sau lipsă de pregătire?"

Ca în fiecare an, elevii claselor a VIII-a s-au confruntat şi de această dată cu simularea evaluării naţionale. Din nefericire, în comparaţie cu promovabilitatea de anul trecut la examenul propriu-zis de evaluare naţională, care a fost de 75,89%, anul acesta doar 48,8% dintre elevii prezenţi au obţinut medii peste 5 la simularea evaluării naţionale.

Astfel, la Limba română prezenţa a fost de 95,4%, iar dintre elevii care au luat parte la simulare, 66,95% au obţinut note peste 5. Situaţia este mult mai gravă în ceea ce priveşte Matematica, întrucât, deşi prezenţa a fost de 95,2%, doar 30,4% au obţinut note peste 5.

Pe judeţe, cele mai mari procente de note peste 5 s-au înregistrat în municipiul Bucureşti - 64,21%, Brăila - 60,42% şi Cluj - 59,18%. Totodată, prezenţa elevilor la examene a fost în aceste judeţe de peste 95%.

La polul opus, cele mai slabe rezultate s-au înregistrat în Călăraşi - 34,18%, Caraş-Severin - 36,28% şi Tulcea - 37,95%, existând şi în aceste judeţe o prezenţă de aproximativ 90%.

În ceea ce priveşte situaţia pe discipline, cel mai ridicat procent la Limba română este în Bucureşti (81,23%), iar cel mai scăzut procent s-a înregistrat în Harghita (38,72%). La Matematică, cel mai ridicat procent este tot în Bucureşti (46,38%), iar cel mai scăzut procent este în Caraş-Severin (19,33%).

Ceea ce este de-a dreptul alarmant este că în Dolj au existat patru unităţi de învăţământ unde niciun elev nu a reuşit să obţină media 5 la simularea evaluării naţionale.

Rezultatele extrem de slabe obţinute de elevii claselor a VIII-a indică un nivel foarte scăzut de pregătire a elevilor, ţinând cont de faptul că subiectele au fost concepute pentru un nivel mediu, tipic oricărei evaluări. Cea mai importantă întrebare care ar trebui să fie luată în considerare este dacă aceste teste au la bază o lipsă semnificativă de motivare sau o lipsă de pregătire.

Ţinând cont că astfel de simulări au ca scop atât familiarizarea elevilor cu rigorile unor evaluări naţionale, cât şi optimizarea rezultatelor obţinute de către elevii din învăţământul preuniversitar, acestea trebuie, pe de o parte analizate la nivelul tuturor unităţilor de învăţământ, iar pe de altă parte, trebuie trase semnale de alarmă acolo unde este cazul şi adoptate măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

De asemenea, consider că implicarea părinţilor prin explicarea situaţiei fiecărui elev şi a măsurilor ce trebuie luate pentru a îmbunătăţi performanţele şcolare este o parte esenţială în procesul de obţinere a unor medii cât mai bune care să asigure elevului un loc la liceul dorit de acesta, deoarece media generală la evaluarea naţională are o pondere de 75% la admiterea la liceu, în timp ce media generală de absolvire are o pondere de 25%.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Lipsa unui cadru de reglementare care să stabilească parametrii de funcţionare a activităţilor sociale derulate în cadrul bisericilor sau pe lângă acestea de diferite organizaţii apropiate"

Creştinismul este alături de cultura greco-latină, unul dintre fundamentele Europei de astăzi. Acesta a fost un catalizator care a reuşit să menţină unite popoarele bătrânului continent european, cum ne place să îl numim, în ciuda disensiunilor de tot felul apărute de-a lungul istoriei. În România, de multe ori Biserica este acuzată şi pusă la zid fie pentru o prea mare intruziune în viaţa personală, fie pentru lipsă de implicare socială.

Toate acestea se întâmplă tocmai pentru că, într-adevăr, ne lipseşte acel cadru de reglementare care să stabilească parametrii de funcţionare a activităţilor sociale derulate în cadrul bisericilor sau pe lângă acestea de diferite organizaţii apropiate.

Consider că este nevoie de o viziune a asistenţei sociale în care aceasta să fie marcată de acţiune, de iniţiativă individuală, participare şi antreprenoriat. Resping ideea că asistenţa socială se înscrie într-un registru de termeni precum neputinţă, asistare, cheltuire de bani publici.

Aşadar, fiind de formaţie democrat-liberală, îmbrăţişez cu mare convingere câteva din valorile creştin-democraţiei, şi anume: promovarea libertăţilor individuale, dar şi acordarea de şanse egale indivizilor în societate, precum şi solidaritatea socială.

Ca parlamentar în Comisia pentru muncă şi protecţie socială din cadrul Camerei Deputaţilor, sprijin o serie de acte normative care să formeze acest cadru.

Una dintre direcţiile în care acţionez este promovarea unei legislaţii care să permită externalizarea serviciilor de asistenţă socială de la instituţiile locale către organizaţii nonguvernamentale sau organizaţii ale cultelor religioase. Totuşi, forma pe care actuala guvernare ne-o propune în acest sens, prin PL-x 105/2013, este de neacceptat şi de aceea am prezentat în cadrul dezbaterilor o serie de nereguli pe care propunerea de lege a Guvernului le ridică, mai ales că această propunere condamnă la dispariţie un întreg sistem de furnizori privaţi de servicii sociale din mediul urban.

Alături de aceasta, consider că trebuie să promovăm şi parteneriatul stat-Biserică, iar acest lucru îl putem face, la nivelul Parlamentului prin adoptarea proiectului legislativ depus de PDL în anul 2009, respectiv PL-x 630/2009, care "urmăreşte să definească un parteneriat strategic în domeniul asistenţei sociale între stat şi Biserică, atât cu scopul de a mobiliza energiile şi resursele cultelor religioase din România, pentru realizarea de programe sociale, cât şi pentru a da o mai pronunţată dimensiune spirituală asistenţei sociale".

Doamna Claudia Boghicevici:

"Nici un loc de muncă nou, totuşi taxe noi ce îngreunează viaţa românilor de la 1 aprilie 2014"

Începând cu 1 aprilie 2014 românii vor plăti taxe noi pentru ca Guvernul Ponta să aibă bani de cheltuit în acest an electoral.

Concret, începând cu 1 aprilie avem o majorare a accizei pe carburanţi, cu privire la care noul ministru de finanţe ne spune că nu crede că va avea aşa impact negativ; mai avem o liberalizare a pieţei la energie, prin liberalizarea preţurilor la gaze, achiziţia de certificate verzi şi, de asemenea, vor creşte şi accizele la ţigări.

Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale propune la art. I, punctele 59-62 "Guvernul impune o majorare a accizelor pentru benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină şi petrol lampant (kerosen) cu 70 euro pentru 1.000 litri începând cu 1 aprilie 2014". Argumentul principal al Guvernului pentru aprobarea acesteia a fost acela de a colecta mai multe resurse financiare pe care să le dirijeze către lucrări de infrastructură.

Calendarul de liberalizare a pieţei gazelor naturale prevede o majorare de 10% a preţului pentru consumatorii casnici pe parcursul anului 2014 şi o creştere de 18% pentru industrie, însă scumpirile efective vor ţine cont de realităţile pieţei de la începutul fiecărui trimestru din 2014. Astfel, de la 1 aprilie 2014, preţurile vor creşte cu alte două procente, urmând ca tarifele să fie majorate din nou la 1 iulie şi încă o dată la 1 octombrie 2014.

Cu privire la accizele pe ţigări, potrivit unui proiect de hotărâre de guvern emisă de Ministerul Finanţelor, începând cu data de 1 aprilie 2014, nivelul accizei specifice va fi de 59,77 euro/1.000 ţigarete, faţă de 56,71 euro/1.000 de ţigarete în prezent.

Tot ceea ce vedem în acest an este că începând cu 1 aprilie 2014 nivelul de trai al fiecărei familii din România se îngreunează. Momentul 1 aprilie nu face decât să confirme că, în prezent, avem un Guvern incompetent şi incapabil să facă ceva pentru a îmbunătăţi nivelul de trai pentru tineri, pentru vârstnici, pentru copii, pentru familiile aflate în dificultate.

Singura preocupare a acestuia în domeniul social a fost aprobarea OUG nr. 42/2013, prin care a majorat VMG cu 13% în două tranşe. Este ruşinos pentru Guvernul Ponta, care preferă să arunce cu banii de asistenţă socială doar către acele categorii unde vrea să controleze votul la alegerile de anul acesta, lucru subliniat de ultima rectificare bugetară pe anul 2013 şi clar evidenţiat de bugetul pe anul 2014 al Ministerului Muncii.

În loc să vină cu soluţii astfel încât beneficiarii acestui tip de ajutor social să fie stimulaţi pentru a se încadra în muncă, Guvernul a preferat varianta simplă a majorării sumelor acordate.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Să nu se laude politicienii prea tare: competitivitatea economică a României e în picaj"

Creşterea economică actuală nu este suficientă pentru a ajuta România să recupereze într-un interval rezonabil de timp decalajul de nivel de trai faţă de ţările dezvoltate. România a înregistrat o creştere economică de 3,5% în anul 2013, iar PIB-ul mondial a crescut cu 2,1%, conform estimărilor Naţiunilor Unite. Nu este suficient. De pildă, nici la nivelul UE nu am reuşit să ne îmbunătăţim poziţia: PIB-ul României a reprezentat, atât în anul 2008, cât şi în anul 2013, doar 1,1% din PIB-ul UE. Mai mult, în anul 2012, România a înregistrat o creştere a PIB de 0,7%, în timp ce PIB-ul mondial a crescut cu 3%. Prin urmare, ponderea PIB-ului României în PIB-ul mondial a scăzut simţitor: de la 0,33% în anul 2008, la 0,25% în anul 2012, ceea ce înseamnă că ţările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi.

Dacă politicienii ultimelor două decenii ar fi luat deciziile economice corecte am fi avut un nivel de trai de cel puţin trei ori mai mare decât în prezent. Interesele meschine, cumetria, hoţia şi incompetenţa îşi dau în continuare mâna în fruntea ţării.

Ponderea exporturilor româneşti în exporturile mondiale a scăzut la 0,3% în anul 2012, comparativ cu 0,31% în anul 2008, conform ultimelor date disponibile ale UNCTAD. În schimb, la nivelul UE, situaţia s-a îmbunătăţit uşor: exporturile româneşti reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în anul 2013, faţă de 0,8% în anul 2008.

Pe de o parte, asistăm la creşterea uşoară a industriei româneşti în industria europeană, de la 1,5% în anul 2008 la 1,9% în anul 2013; în schimb, ponderea agriculturii româneşti în agricultura europeană a scăzut la 4,1% în anul 2013, faţă de 4,8% în anul 2008.

O analiză lucidă asupra regreselor majore în competitivitatea economică a României ar trebui să vindece autismul politic. România a pierdut 8 poziţii în clasamentul global în ultimii 6 ani. Indicatorul competitivităţii globale a rămas la 4,1 puncte atât în anul 2008, cât şi în anul 2014, dar România a coborât de pe locul 68 în anul 2008 până pe locul 76 în 2014, ceea ce înseamnă că ţările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi.

• Cel mai grav semnal dat de Raportul de competitivitate globală este în cazul poverii administrative, unde indicele s-a diminuat de la 3,4 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 şi a coborât România de pe locul 54 până pe locul 127 în lume.
• În cazul independenţei justiţiei, indicele s-a diminuat de la 3,3 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 şi a coborât România de pe locul 88 până pe locul 114.
• De asemenea, ţara noastră se poziţionează mai slab în anul 2014 decât în anul 2008 la încrederea în politicieni (locul 141 în 2014, faţă de locul 106 în 2008).
• Indicele privind protecţia proprietăţii intelectuale s-a diminuat serios în această perioadă, coborând România de pe locul 64, ocupat în anul 2008, până pe locul 110 ocupat în prezent.
• Calitatea infrastructurii rutiere din ţara noastră a scăzut, motiv pentru care România a coborât în clasament de pe locul 126 pe locul 145 în perioada 2008 - 2014.
• Calitatea sistemului educaţional s-a diminuat, coborând România în clasamentul global de pe locul 71 pe locul 99 în aceeaşi perioadă.
• Intensitatea competiţiei pe piaţa locală a scăzut, astfel că România a coborât până pe locul 115 în clasament la acest indicator în anul 2014, faţă de locul 86 ocupat în anul 2008.
• Eficienţa politicii antimonopol s-a diminuat, iar România a coborât pe locul 113 în anul 2014, faţă de locul 64 ocupat în 2008.
• Exodul creierelor din ţara noastră a crescut, astfel că România a coborât în clasament şi la acest indicator, de pe locul 102, ocupat în anul 2008, până pe locul 138, în anul 2014.
• Accesul la credite s-a diminuat din 2008 şi până în prezent, motiv pentru care ţara noastră a coborât în clasament la acest indicator de pe locul 56, ocupat în anul 2008, până pe locul 78, în anul 2014.
• Capacitatea de inovare s-a micşorat în perioada 2008 - 2012, coborând România de pe locul 58 în anul 2008, pe locul 90 în anul 2014. Indicele cheltuielilor companiilor cu cercetarea-dezvoltarea a scăzut, coborând România de pe locul 74 în anul 2008, până pe locul 104 în anul 2014 la acest capitol. Colaborarea între universităţi şi industrie în cercetare-dezvoltare a înregistrat o uşoară creştere a indicelui, dar progresul altor ţări la acest capitol a coborât România de pe locul 72 în anul 2008, până pe locul 88 în anul 2014.

Să faci afaceri în România a devenit tot mai greu.

Uşurinţa de a face afaceri a coborât România de pe locul 47, ocupat în anul 2008, până pe locul 73, ocupat în anul 2014. În UE ne poziţionăm în prezent pe locul 24, înaintea Italiei, Greciei, Croaţiei şi a Maltei, conform raportului Doing Business.

• Uşurinţa înfiinţării unei noi firme - locul 60 din 189 în 2014, faţă de locul 26 din 181, ocupat în 2008. Înfiinţarea unei afaceri necesită în prezent în medie cinci proceduri, durează 8,5 zile, costă 2,4% din venitul mediu pe locuitor şi necesită un capital minim de 0,7% din venitul mediu anual pe locuitor.
• Uşurinţa de a obţine autorizaţia de construcţie - locul 136 din 189 în 2014, faţă de locul 88 din 181, ocupat în 2008. Obţinerea unui permis de construcţie presupune astăzi 15 etape, 287 de zile şi costă 71,2% din venitul mediu pe locuitor.
• Uşurinţa de a închide o firmă - locul 99 din 189 în 2014, faţă de locul 85 din 181, ocupat în 2008. Rezolvarea unei insolvenţe durează în prezent 3 ani şi 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 30%.
• Plata taxelor - locul 134 din 189 în 2014, faţă de locul 146 din 181, în anul 2008. Firmele au de efectuat 39 de plăţi pe an şi sunt necesare 8,3 zile pentru achitarea taxelor.

În fine, singurul indicator la care putem observa un progres de şapte poziţii în clasamentul global este indicele libertăţii economice. Acesta a crescut de la 61,7 în anul 2008, la 65,5 în anul 2013, urcând în clasamentul mondial de pe locul 69 până pe locul 62 în această perioadă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"În România, turismul este tratat turistic. PDL susţine uniformizarea TVA-ului la 9% atât pentru serviciile de cazare, cât şi pentru cele de masă"

Turismul în România deţine o pondere de 2% din PIB în anul 2013, mult mai redusă în comparaţie cu alte ţări din regiune. Turismul în Bulgaria reprezintă 3,6% din PIB, 4% din PIB în Ungaria şi 2,8% din PIB în Cehia.

Realitatea? Da, avem turism balnear, turism rural, potenţial etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate, însă nu avem turism. Turismul este tratat turistic, este o călătorie de week-end; nu este tratat economic, în termeni de rentabilitate. În fiecare an sunt repetate aceleaşi cauze care împiedică dezvoltarea sectorului turismului din România la adevăratul potenţial: infrastructura inadecvată de transport şi hotelieră şi lipsa personalului calificat în domeniu, ca urmare a emigrării personalului calificat şi a unui număr insuficient de absolvenţi cu pregătirea necesară, după cum semnalează un studiu al PricewaterhouseCoopers din anul 2012. Sectorul turismului a resimţit din plin efectele crizei - manifestate prin reducerea drastică a numărului de turişti şi a veniturilor obţinute -, dar oportunităţile existente şi capacităţile de dezvoltare fac din acest domeniu un posibil nucleu, în vederea creşterii sustenabile şi dezvoltării durabile a economiei româneşti.

România a rămas mult în urma ţărilor învecinate în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului. Înregistrăm numai 383 de turişti la mia de locuitori, de două ori mai puţin decât bulgarii şi de 3,4 ori mai puţin decât cehii.

Bulgaria ne bate cu 4-0 la fiscalitatea în domeniul turismului:

• Deşi ambele ţări aplică o cotă unică pentru impozitarea profitului, aceasta se ridică la 16% în România şi la 10% în Bulgaria.
• TVA este de 24% în România şi de 20% în Bulgaria.
• În România, munca este impozitată cu 86% din salariul net, în timp ce în Bulgaria cu doar 43%, exact la jumătatea valorii din România.
• Facilităţi fiscale: Bulgaria are TVA-ul de 9% uniformizat pentru toate serviciile hoteliere, în timp ce România acordă această facilitate doar pentru serviciile de cazare.

Cu toate că fiscalitatea este mai redusă în Bulgaria, gradul de colectare a veniturilor din anul 2013 este în favoarea bulgarilor, care au înregistrat venituri la buget de 37,9% din PIB, faţă de 32,9% din PIB în România.

Ritmul de creştere a turiştilor a scăzut drastic în ultimii ani, ca urmare a lipsei măsurilor de sprijin în sectorul turismului.

Numărul total de turişti care au vizitat România a crescut chiar şi pe timp de criză, în perioada 2010-2013, însă ritmul de creştere a scăzut vertiginos, de la 16% în anii 2010-2011 la numai 3,5% în perioada 2012-2013, ceea ce nu dovedeşte decât lipsa de interes a Guvernului pentru acest domeniu. Creşterea numărului de turişti în perioada 2010 - 2013 este rezultatul inerţial al măsurilor luate în perioada 2010-2011, iar diminuarea ritmului de creştere este cauzată de inexistenţa unor noi măsuri de sprijinire a turismului. Mai mult, în luna ianuarie 2014, numărul de vizitatori străini a scăzut cu 1,8% faţă de aceeaşi lună a anului anterior.

Nevoia de sprijin a întreprinzătorilor din turism este încă ignorată de actualul guvern. Suportul statului pentru dezvoltarea produselor turistice şi promovarea serviciilor turistice a scăzut cu aproape 20% în anul 2014 faţă de anul anterior, la 1,1 milioane de lei. Recent, din Programul Guvernului Ponta 3 au fost eliminate complet facilităţile fiscale care susţin în mod direct turismul şi care erau prevăzute în Programul de guvernare lansat în decembrie 2012.

În aceste condiţii, în ianuarie 2014, sosirile în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare s-au diminuat cu 0,4%, iar înnoptările au scăzut cu 2,3% faţă de aceeaşi lună a anului anterior. Justificarea fostului ministru pentru IMM-uri şi turism, Maria Grapini, pentru această situaţie a fost incredibilă: "N-am avut zăpadă". În condiţiile în care România are un potenţial turistic ridicat şi unic între ţările europene: turism balnear, turism rural, potenţial etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate, o astfel de justificare este impardonabilă.

În plus, angajaţii din domeniul hotelier primesc cel mai mic salariu mediu net din România, de numai 972 lei în ianuarie 2014. Grav este că salariul din turism scade continuu ca pondere din salariul mediu net la nivel naţional, de la aproape 60% din salariul mediu net la nivel naţional în luna iulie 2011 la nici 54% din salariul mediu net la nivel naţional în decembrie 2013.

PDL consideră că sectorul turismului reprezintă o ramură de bază a economiei, cu multiple efecte benefice pentru întreaga societate: de la crearea de locuri de muncă, realizarea de investiţii, creşterea cererii pentru bunuri şi servicii din partea turiştilor şi până la dezvoltarea infrastructurii pentru zonele de interes. De aceea, solicită Guvernului să acţioneze pentru uniformizarea TVA-ului la 9% atât pentru serviciile de cazare, cât şi pentru cele de masă (din hoteluri, staţiuni şi zone turistice), aşa cum se practică în toate ţările europene.

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"O altă măsură negativă a Guvernului Ponta ce va afecta bugetul românilor"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre o altă propunere legislativă depusă împreună cu colegii mei cu privire la abrogarea din OUG nr. 102/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale a punctelor 59-62 ale articolului I, care fac referire la majorarea accizelor pentru benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină şi petrol lampant (kerosen) cu 70 euro pentru 1.000 litri.

Consider că este necesară abrogarea punctelor 59-62 ale art. I din OUG nr. 102/2013, întrucât:

• începând cu 1 ianuarie 2014, prin modificarea metodologiei de calcul a accizei în lei (renunţarea la cursul din prima zi de luni a lunii octombrie 4,4304/7 octombrie 2013), s-a ajuns deja la o creştere a acesteia cu 7%, prin raportarea la o paritate de 4,738 lei pentru un euro. Acest lucru l-au resimţit deja în mod direct toţi românii în preţul final al carburanţilor, începând cu 1 ianuarie 2014;
• implementarea punctelor 59-62 ale art. I vor conduce la o creştere minimă de 41 bani pe litru. Preţul final va creşte, aşadar, la aproape 7 lei pe litru, luând în calcul şi evoluţiile cotaţiilor barilului de petrol de pe pieţele internaţionale - OPEC a limitat producţia;
• ca urmare a majorării accizei, preţul final al carburanţilor din România va fi unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană (între primele 6 state membre), raportat la un salariu mediu net pe economie care ne plasează în partea inferioară a clasamentului statelor europene.

De asemenea, măsura fiscală nu va aduce sporuri de venituri bugetare, deoarece cei mai importanţi consumatori, transportatorii români şi străini, au declarat deja că vor prefera să alimenteze în statele vecine. Astfel consumul scade. Cererea internă este deja pe o pantă descendentă - datele furnizate de Petrom pentru anul 2013 arată o contracţie a cererii de 8% într-un singur an, iar modalităţile de evaziune fiscală se vor amplifica, astfel că bugetul va pierde, nu va câştiga.

Această măsură va avea o influenţă negativă deosebită asupra competitivităţii mediului de afaceri din România, prin creşterea costurilor aferente transportului, lucru ce va afecta buzunarele fiecărui român, ale fiecărei familii.

Sper ca măcar acum Guvernul Ponta să realizeze că taxele vor afecta din ce în ce mai mult viaţa fiecărei familii din România şi să renunţe măcar la această măsură negativă ce priveşte majorarea accizelor pentru benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină şi petrol lampant (kerosen) cu 70 euro pentru 1.000 litri.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Falsul protest al opoziţiei"

Protestele din acest sfârşit de săptămână, revendicate de PDL/PMP, au fost lipsite de conţinut şi ne-au demonstrat încă o dată că nu există opoziţie de fond în România, ci doar una de formă.

Eşecul protestelor demonstrează faptul că românii şi-au dat seama că Guvernul condus de Victor Ponta a repus România pe drumul cel bun şi a reparat toate nedreptăţile comise cu bună ştiinţă de PDL. Cetăţenii acestei ţări nu au uitat că 2013 a fost un an cu multe rezultate record şi redresări importante, iar în anul 2014 măsurile bune vor continua să se vadă şi mai mult în buzunarele românilor. Astfel, industria va fi şi în acest an principalul motor de creştere pentru economie. Producţia industrială a făcut în ianuarie un salt de aproape 10% faţă de aceeaşi lună din anul trecut. De asemenea, un alt motor al economiei va rămâne şi agricultura. România a avut anul trecut un excedent comercial de produse agroalimentare de 324,9 milioane euro, faţă de un deficit de 745,5 milioane euro în 2012. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când România are un excedent comercial agroalimentar.

Revenind la subiectul protestelor, vă reamintesc că Uniunea Social-Liberală a reuşit să strângă 70.000 de români pe Naţional Arena, în timp ce PDL şi PMP adunate nu reuşesc să aducă 10.000-15.000 de oameni la două mitinguri cumulate. Acest fapt ne arată "puterea" acestor formaţiuni politice. Cum să strângă oameni care să le fie alături când ei au tăiat salariile, pensiile, sub guvernarea lor sute de mii de români şi-au pierdut locurile de muncă, zeci de mii de firme au fost închise?!

Dincolo de aceste acţiuni, de remarcat sunt declaraţiile Elenei Udrea atât despre creşterea preţului la combustibil, cât şi despre formaţiunea pe care o patronează. În ceea ce priveşte primul subiect, îi amintesc doamnei deputat că în aprilie 2011, când Emil Boc şi dânsa făceau parte din Executiv, preţul benzinei depăşise 6 lei/litru. Atunci nu ne amintim să o fi văzut ieşind în stradă.

Mai mult, deputatul Elena Udrea a declarat că Partidul Mişcarea Populară nu este PDL 2 şi că această formaţiune este una "diferită". Din punctul meu de vedere, un partid care îşi schimbă numele pentru interese electorale, sperând că oamenii vor uita astfel răul făcut de PDL, şi în care rămân aceleaşi persoane este, cum se spune în popor, aceeaşi Mărie cu altă pălărie".

Domnul Cornel Mircea Sămărtinean:

"Victor Ponta şi războiul certificatelor verzi"

Asociaţia Industriei Fotovoltaice din România consideră că premierul Victor Ponta se află într-o gravă eroare, iar declaraţiile acestuia nu corespund cu realitatea în privinţa intenţiei Guvernului Ponta de a reduce numărul de certificate verzi. Certificatele verzi nu stau la baza scumpirii energiei, mai ales că preţurile au scăzut foarte mult pe piaţa liberă.

Într-o declaraţie de presă, premierul Victor Ponta a afirmat că, prin neaplicarea prevederilor din legea nepromulgată de preşedintele Traian Băsescu, cota obligatorie a certificatelor verzi va creşte de la 11% din consum, cât era în anul 2013, la 15% în anul 2014. În momentul de faţă este în aplicare Ordonanţa de urgenţă nr.57/2013 privind reeşalonarea acordării certificatelor verzi, iar aceasta prevede creşterea cotei obligatorii. În legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă a fost trecut un amendament care permite menţinerea cotei la nivelul lui 2013. Important de precizat este că prevederile din ordonanţa de urgenţă care stârneşte nemulţumirea lui Ponta au fost aprobate anul trecut de Guvernul Ponta 2.

Victor Ponta a precizat că, în cazul în care preşedintele Traian Băsescu nu promulgă legea, Guvernul va veni cu o altă ordonanţă de urgenţă care să prevadă ce era introdus în lege, adică să "repare" ceea ce guvernul a aprobat anul trecut prin actuala ordonanţă de urgenţă.

Reacţia premierului a apărut după presiunile şi ameninţările cu proteste venite din partea marilor consumatori industriali, ALRO şi ArcelorMittal, care fac de mai multă vreme presiuni pentru scutirea lor de la plata certificatelor verzi. Guvernul Ponta a cedat acestor presiuni şi s-a gândit să le acorde un astfel de ajutor de stat încă din vara anului trecut, când a apărut ordonanţa de urgenţă privind reeşalonarea acordării de certificate verzi către producătorii de energie regenerabilă.

Legea de aplicare a ordonanţei prevede că marii consumatori vor fi exceptaţi de la plata certificatelor verzi pentru un procent din cantitatea de energie electrică achiziţionată, însă doar după notificarea Comisiei Europene şi după obţinerea unei decizii de autorizare din partea acesteia. Condiţiile de calificare pentru mecanismul de exceptare, precum şi cantitatea exceptată, ar urma să fie aprobate prin hotărâre de guvern. Premierul a mai spus că nu sunt reale afirmaţiile preşedintelui Băsescu, conform cărora guvernul nu ar fi notificat Comisia Europeană cu privire la aceste proceduri: "Este total neadevărat că nu am prenotificat şi notificat, urmat toate procedurile pe care orice ţară a Uniunii Europene le urmează atunci când este vorba de ajutor de stat".

Comisia Europeană a trimis o scrisoare în data de 3 octombrie 2013, în care se arată că s-a trimis o prenotificare, dar care nu este suficientă pentru adoptarea unei decizii. Comisia consideră că proiectul de notificare este insuficient, motiv pentru care solicită autorităţilor române informaţii suplimentare. În aceste condiţii, Comisia solicită notificarea formală a măsurii prin care să transmită informaţiile suplimentare solicitate. În opinia Comisiei Europene, procedura de notificare şi prenotificare, impusă de Articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nu a fost respectată, fapt ce poate atrage declanşarea unei proceduri de infringement împotriva României.

Legea de aprobare a OUG nr. 57/2013 a făcut obiectul unei sesizări de neconstituţionalitate înaintată Curţii Constituţionale de către preşedintele României. Sesizarea a fost adresată Curţii Constituţionale, după ce Parlamentul României a respins o cerere a preşedintelui Băsescu de reexaminare a acestei legi. Ca şi în cazul cererii de reexaminare, motivul sesizării este încălcarea unui articol din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nefiind respectate procedurile de notificare ale Comisiei Europene.

Sesizarea de neconsituţionalitate nu suspendă aplicarea OUG nr. 57/2013, care este în vigoare din data de 1 iulie 2013 şi care a produs şi produce în continuare efecte, ceea ce dovedeşte că afirmaţiile domnului prim-ministru Victor-Viorel Ponta sunt voit mincinoase şi urmăresc dezinformarea vădită a cetăţenilor.

În data de 13 martie 2014, preşedintele Traian Băsescu a promulgat Legea de aprobare a OUG nr.57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

Având în vedere declaraţiile iresponsabile şi mincinoase ale premierului, cred că pentru domnul Ponta campania electorală a început mai devreme. Realitatea arată cu totul altfel. Deocamdată Guvernul Ponta 3 este singurul care doreşte să majoreze preţurile începând cu 1 aprilie 2014, prin introducerea accizei de 7 eurocenţi pe carburant, fapt care va determina scumpirea tuturor produselor şi serviciilor în România.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Modificările de rău augur aduse contractului-cadru din sănătate pentru anul 2014"

Contractul-cadru din sănătate, adoptat anul trecut de Guvernul USL pentru anii 2013 şi 2014, a fost supus modificării, aşa cum reiese de pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Acest lucru denotă lipsa de predictibilitate şi coerenţă a Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate.

În cadrul şedinţei de audiere a noului ministru al sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, am ridicat această problemă, însă domnul Bănicioiu a infirmat. Din păcate, documentele afişate în data de 25 februarie 2014 pe site-ul Ministerului Sănătăţii îl contrazic.

Din nefericire, noile prevederi vor fi dificil de aplicat de către fiecare categorie de furnizor în parte. Aceste schimbări nu vor avea un impact pozitiv asupra sistemului de sănătate, deoarece, din nou, Ministerul Sănătăţii ignoră dificultăţile cu care acesta se confruntă. Era important ca aceste modificări să fie supuse unei dezbateri serioase, la care să participe principalii actori din sistemul de sănătate, lucru care nu s-a întâmplat nici de această dată. Consider că, înainte de a lua măsuri importante care vizează funcţionarea sistemului de sănătate, Ministerul Sănătăţii este obligat să consulte specialiştii din domeniul medical. Altminteri, vor fi adoptate noi forme fără fond, care cu greu îşi vor găsi aplicabilitate în sistemul sanitar.

Multe dintre noile modificări aduse contractului-cadru conduc la limitări sau restricţii în exercitarea actului medical şi sunt privite de către practicieni drept un atentat la liberalismul şi independenţa profesiei medicale. Pentru o normalizare a situaţiei pe care o generează intrarea în vigoare a acestor modificări, trebuie eliminate de îndată criteriile discriminatorii privind eligibilitatea contractării. Mai mult, consider că pachetele de servicii medicale trebuie elaborate în spiritul şi în condiţiile Legii nr. 95/2006, iar sumele disponibile din FNUASS, prevăzute în Legea bugetului pentru anul 2014, trebuie folosite în mod adecvat pentru decontarea serviciilor medicale efectuate.

După cum ştim, contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o plată obligatorie, generală şi definitivă, efectuată de persoanele fizice şi juridice în favoarea bugetului consolidat al statului, în cuantumul şi la termenele precis stabilite de lege, dar cu obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat sub formă de servicii şi medicamente. Din păcate, vedem că, în practică, obligaţia statului nu este respectată deloc sau doar parţial.

Din punctul meu de vedere, contractul-cadru şi pachetele de bază nu trebuie să implice medicul, ci doar asiguratul/neasiguratul şi asigurătorul. Depunerea de documente (adeverinţe de şomaj, de salariat, de elev/student, cupoane de pensie 0-700 lei, certificate de handicap etc.) de către asigurat, să fie făcută direct la asigurător. Medicul nu trebuie privit ca o arhivă spaţioasă de hârtii. Medicii trebuie lăsaţi să îşi facă meseria aşa cum se cuvine. Atribuţiile acestora trebuie să rămână acordarea de consultaţii, emiterea de reţete şi recomandarea de investigaţii şi analize.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal consideră că Ucraina se află, în acest moment, în faţa unei agresiuni militare din partea Federaţiei Ruse, iar referendumul din Crimeea este ilegitim din punct de vedere al dreptului internaţional.

Criza din Ucraina reprezintă o provocare nu doar pentru stabilitatea şi pacea din zona Mării Negre, ci şi pentru modul în care Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi NATO vor înţelege să acţioneze ferm împotriva politicii de redesenare a frontierelor, promovată prin presiuni economice şi politice. Drept urmare, în aceste momente dificile, acţiunea fermă, conjugată a Uniunii Europene şi a Statelor Unite este necesară ca semn al unei voinţe de a împiedica orice politică de forţă pe continent.

PNL consideră că destinul politic al României nu poate fi decât în NATO şi alături de Statele Unite ale Americii. În acest moment, speranţele multor est-europeni, inclusiv ale celor peste 400.000 de cetăţeni ucraineni de etnie română, se îndreaptă spre Statele Unite.

Indiferent de presiunile politice, militare sau economice pe care Federaţia Rusă le foloseşte sau le va folosi în aceste zile, avem nevoie de unitatea comunităţii internaţionale în apărarea integrităţii teritoriale a Ucrainei. Considerăm că această atitudine este importantă pentru toate statele din centrul şi estul Europei şi ar arăta determinarea administraţiilor statelor europene şi a celei a Statelor Unite ale Americe de a-şi menţine implicarea, atenţia şi angajamentele faţă de această zonă a Europei, atât de încercată de istorie.

Este datoria întregii clase politice din România să susţină în continuare drumul Republicii Moldova şi Georgiei către Uniunea Europeană şi este necesar să sprijinim în continuare aspiraţiile democratice ale acestor două state.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Scutirea de impozit pentru agricultorii afectaţi de calamităţi: mai bine mai târziu decât niciodată"

În luna iunie a anului trecut am depus o întrebare către Ministerul Agriculturii, referitoare la consecinţele devastatoare pentru agricultorii din colegiul meu. În contextul ploilor torenţiale şi grindinei care le distruseseră culturile pe sute de hectare, mi-am exprimat atunci convingerea că este necesar ca ministerul să ia măsuri pentru a veni în sprijinul acestor oameni. Am cerut, în mod concret, să fie scutiţi de impozitul pe venitul obţinut din munci agricole pentru 2013.

Discuţiile cu cetăţenii din colegiu mi-au arătat în mod cât se poate de clar că mulţi nu ar fi putut face faţă pierderilor fără un ajutor, în condiţiile în care îşi duc traiul din munca pământului. Ştim bine cu toţii că, în agricultură, culturile distruse înseamnă pierderea sursei de trai pentru aproape un an de zile, până se reia ciclul agricol şi apare o nouă recoltă.

Am subliniat tot atunci că, pentru micii agricultori, este dificil să încheie poliţe de asigurare, deoarece efortul financiar este resimţit în special de cei care practică o agricultură de subzistenţă. Îmi cunosc cetăţenii din colegiu, cunosc de altfel multe comunităţi din judeţul Iaşi şi din judeţele vecine. În teren, situaţia este dificilă şi vieţile oamenilor depind de recoltele pentru care muncesc un an întreg. Poate în dezbaterile oficiale ale experţilor sau în cazul colegilor care nu au suprafeţe agricole semnificative în zonele pe care le reprezintă aici în Parlament astfel de afirmaţii par simple discursuri politice sau fraze golite de conţinut. Uneori ei văd doar necesitatea modernizării cu orice preţ şi cu orice costuri, fără a înţelege că în anumite zone oamenii sunt prea săraci pentru a suporta modernizarea cu orice preţ, chiar şi în cazuri extreme.

Cu regret am primit răspunsul de la Ministerul Agriculturii care, deşi admitea că peste 15000 de hectare fuseseră distruse de ploi şi grindină doar în luna iunie, făcea sec trimitere la instrumentele legale aflate la dispoziţia ţăranilor pentru a-şi asigura culturile.

Din punct de vedere legal, ministerul avea dreptate. Din punct de vedere instituţional, sunt de acord că este o problemă reală: micii agricultori sunt insuficient de bine informaţi şi, din această cauză, sunt reticenţi în a apela la instrumente moderne pentru a-şi proteja munca şi recoltele. Sunt necesare, într-adevăr, mai multe eforturi pentru a face oamenii să înţeleagă că acele poliţe de asigurare sunt o investiţie foarte utilă, că pot să îi ajute efectiv să nu mai depindă de capriciile naturii pentru a-şi asigura traiul.

Însă, repet, în teren, faţă în faţă cu oamenii, situaţia este diferită şi foarte grea. După ce oamenii au pierdut mare parte din recolte, statul putea măcar să renunţe la impozitarea veniturilor obţinute din valorificarea micilor producţii salvate. Una este lupta împotriva evaziunii fiscale, pe care o susţin mai ales în calitate de liberal, indiferent de cel care face o astfel de faptă, şi alta este scutirea de impozite, pentru a ne asigura că oamenii loviţi de o calamitate mai au din ce trăi până la recolta următoare.

Dar iată că, după aproape un an, ministerul a ajuns să înţeleagă problema. Am aflat din media că, după o întâlnire cu fermierii, oamenii de afaceri din sector, dar şi cu reprezentanţi ai administraţiilor locale, un oficial al Ministerului Agriculturii a anunţat că Guvernul pregăteşte un act normativ în baza căruia proprietarii terenurilor afectate de calamităţile din 2013 vor fi scutiţi de la plata impozitului pe venitul agricol. Actul normativ ar putea fi promovat în şedinţa de guvern de săptămâna aceasta, de el urmând să beneficieze proprietarii a 75.000 de hectare de teren agricol care au fost calamitate. Aşadar, 75.000 de oameni, iată care este dimensiunea problemei. Cu certitudine, o bună parte dintre aceştia sunt mici agricultori, oameni al căror trai depinde de recolta pe care reuşesc să o obţină anual.

Ministerul constată acum că oamenii nu au mai avut nici un venit şi termenele au trecut de mult, scutirea anticipată nu mai este posibilă, deci doar acest demers este soluţia legală. Apreciez această decizie din două motive: în primul şi în primul rând, pentru că le este utilă oamenilor, în al doilea rând, pentru că ministerul a reuşit, în final, să audă reprezentaţii sectorului şi să înţeleagă valoarea unor reglementări flexibile, adaptate nevoilor din teren. Politicile publice de calitate se bazează în mod egal pe un cadru legislativ stabil şi predictibil, dar şi pe capacitatea sistemului de a reacţiona adecvat la condiţiile din teren, în timp real. Da, vreau să subliniez acest aspect - în timp real. Acesta nu este un detaliu, ci un criteriu de evaluare a capacităţii de management şi a politicilor implementate de un minister.

Fac apel la Ministerul Agriculturii să nu renunţe la proiectul privind scutirea de impozit, deoarece oamenii au nevoie de el. Sper că nu a fost doar o declaraţie politică după respectiva întâlnire, care va rămâne într-un sertar şi fac apel, de asemenea, să nu uite lecţia învăţată. Dacă, Doamne fereşte, anul acesta vom mai avea probleme similare, să reacţioneze în timp real.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Ministrul economiei şi premierul trebuie să evite o catastrofă socială în Olt"

O informaţie care nu aş fi vrut să existe, se pare că este pe cale să devină realitate: conducerea Vimetco a anunţat închiderea a trei hale de electroliză din cadrul ALRO Slatina, ceea ce presupune concedierea a circa 1.600 de angajaţi. Este o situaţie extrem de critică şi nu doar pentru cei vizaţi, ci pentru întreg municipiul Slatina, pentru întreg judeţul Olt, şi, prin ricoşeu, şi pentru întreaga economie a României, cel puţin la capitolul imagine.

Ca parlamentar de Olt, fac un apel la acţionari să nu ia decizii pripite, care vor genera efecte incalculabile. Ştiu că s-au înregistrat pierderi la ALRO Slatina, dar lucrurile se pot redresa, iar legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.57/2013 a fost în sfârşit promulgată.

Informaţia privind închiderea celor trei hale a apărut în media locală din judeţul Olt pe 13 martie a.c. De atunci au trecut câteva zile şi nu am văzut nicio reacţie la nivel de guvern.

Ceea ce mi se pare foarte grav este că anunţul privind închiderea celor trei hale şi concedierea a 1.600 de angajaţi a fost făcut exact după ce primul-ministru Victor Ponta s-a întâlnit la Palatul Victoria cu reprezentanţi ai companiei ALRO Slatina.

Să nu fi fost primul-ministru informat atunci de intenţiile acţionarilor? Sau nu a reuşit premierul să-i convingă pe acţionari?

Un lucru este cert: imediat ce a apărut în presă anunţul închiderii a trei hale şi iminenţa concedierii a 1.600 de angajaţi, Primul-ministru, Victor Ponta, şi ministrul economiei, Constantin Niţă, trebuiau să vină la Slatina.

Ştiu că astăzi primul-ministru este plecat într-o vizită oficială în Grecia, dar fac un apel la ministrul economiei, Constantin Niţă, să ia legătura cu acţionarii de la ALRO Slatina să încerce în al 12-lea ceas să repare ceea ce se mai poate repara. Ministrul economiei poate oferi soluţii acţionarilor de la Alro Slatina pentru a-i determina să renunţe la intenţiile lor. El este chiar obligat să o facă.

Atât premierul Victor Ponta, cât şi ministrul Constantin Niţă trebuie să facă tot posibilul pentru evitarea unei adevărate catastrofe sociale în Slatina şi judeţul Olt.

Guvernul Ponta III se află acum în faţa unui examen major, pe care, dacă nu îl trece, de pierdut vor avea câteva mii bune de slătineni, şi nu numai. Nu Guvernul Ponta III va avea de suferit la capitolul imagine, ci România.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Victor Ponta şi sondajele prietenoase"

Luni, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a făcut o declaraţie tranşantă la adresa premierului Victor Ponta: "Constat o dată că domnul Ponta nu are curaj fără camuflaj. Deci tot vrea să ascundă PSD, că e cu alţii, că e cu UNPR, că e cu domnul Tăriceanu. Constat că ţinta politică a domnului Ponta este un rezultat prost al PNL la europarlamentare şi să scape de Antonescu şi nu am decât un mesaj să-i transmit: cum le-a spus dânsul celor de la PSD «scapă cine poate», eu îi spun «de ce ţi-e frică nu scapi»". Declaraţia preşedintelui PNL a venit pe post de replică la o afirmaţie pe un ton fals şi ipocrit al premierului Victor Ponta, care continuă să propage tema manipulatoare a destrămării USL din cauza lui Crin Antonescu. Luni, premierul a venit înarmat şi cu un sondaj tocmai "cald" şi declaraţia lui a sunat astfel: "Conform sondajelor, românii au înţeles că USL nu mai funcţionează printr-o decizie a domnului Antonescu". Şi, pentru a mima "bunele intenţii" (ghilimele sunt obligatorii), Victor Ponta a plusat: "Eu vorbesc de o alianţă cu PNL. Cu Crin, fără Crin - asta decid ei".

Trec peste faptul că ultima propoziţie este împrumutată (ca să nu utilizez alt termen) din zicerile Elenei Udrea şi ale altor lideri PDL, altceva este demn de subliniat. Victor Ponta a făcut referire la sondaje. Am făcut o "revistă a presei" cu sondajele apărute în ultimele luni (sondaje în care - ne-am obişnuit deja de câteva luni bune - la capitolele "încredere" şi "intenţie de vot la prezidenţiale" procentele cresc ameţitor în cazul lui Victor Ponta şi scad vertiginos la Crin Antonescu şi în care, evident, scade şi intenţia de vot pentru PNL) pentru a vedea cine este în spatele caselor de sondare. Şi merită consemnat: sunt 4 case de sondare care săptămânal, asemenea atleţilor dintr-o ştafetă de 4 x 4, îşi "transmit" cam aceleaşi rezultate, iar o parte a presei inserează pe prima pagină "ascensiunea" premierului Ponta şi "căderile" lui Antonescu.

Cele patru case sunt: CSCI - unde director este Dan Sultănescu, care este consilier sau consultant al premierului Victor Ponta; IRES - coordonat de Vasile Dâncu, unul dintre stâlpii "Grupului de la Cluj" (o grupare influentă din PSD), CSOP - o casă de sondare arondată PDL, şi INSCOP - o casă de sondare arondată publicaţiei "Adevărul" şi care îl are drept acţionar principal pe Remus Ştefureac, fost consilier al şefului SRI, George Maior. Periodic mai apar şi sondaje ale Socio Pol - unde numărul unu este Mirel Palada, nimeni altul decât purtătorul de cuvânt al premierului Ponta.

Ei bine, cu astfel de case de sondare în spate, îi poţi liniştit "întrece" la procente şi pe Obama şi Putin luaţi împreună. Şi ţinând cont de cine este în spatele CSCI, INSCOP şi IRES, nici nu este deloc greu să îl scoţi pe Crin Antonescu ca fiind cel care a decis ruperea USL. Dacă premierul Victor Ponta chiar crede în rezultatele sondajelor caselor mai sus amintite înseamnă că se păcăleşte singur.

Domnul Radu Zlati:

"Stema României are nevoie de o coroană"

De data aceasta declaraţia mea politică va fi scurtă.

Curând, sper că foarte curând, va veni în faţa noastră - pentru a fi discutat şi votat - proiectul de lege care prevede adăugarea coroanei regale la acvila de pe stema României.

Este vorba despre coroana Regelui Carol I, făurită din oţel de tun otoman capturat la Plevna, coroană care simbolizează o pagină glorioasă a istoriei naţionale şi, dincolo de acest fapt, este simbolul heraldic tradiţional pentru marcarea suveranităţii de stat. De aceea revenirea la acvila încoronată este doar, dacă doriţi, un gest de revenire la normalitate.

Suntem departe de 1992, anul în care părinţii Constituţiei noastre s-au temut că introducerea coroanei în stemă ar putea fi interpretat ca un gest de monarhism, de reverenţă faţă de Casa Regală a României. Suntem mai bine aşezaţi în cadrul constituţional, mai puţin pătimaşi şi, sper, mai înţelepţi şi mai toleranţi.

Apelez la această înţelepciune care poate marca, în istoria României, o reconciliere cu trecutul şi o întărire a prezentului prin integrarea unui simbol al unei Românii suverane, al unei Românii de care suntem, pe drept cuvânt, mândri. România are nevoie de coroana regală care să înnobileze acvila. Vă invit deci, dragi colegi parlamentari, să oferim României această coroană.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

"Transportul public, scurtcircuitat de acciza Ponta"

Creşterea accizei la carburanţi de la 1 aprilie 2014 generează o multitudine de efecte imediate, atât asupra mediului economic cât şi asupra bugetului familial, unele dintre acestea probabil insuficient analizate. Cumulate, aceste efecte ar putea să se manifeste asemenea unei unde de şoc, în condiţiile în care măsurile de protecţie pentru largi categorii sunt inexistente.

O sesizare a operatorilor din transportul public urban atrage atenţia că există consecinţe asupra cărora, cu certitudine, nu s-a reflectat îndeajuns. De regulă, în ecuaţia creşterii preţului carburantului luăm în calcul de fiecare dată o benzină mai scumpă, deci mai reducem călătoriile cu maşina personală, o creştere a preţurilor tuturor produselor, aşadar un coş zilnic mai uşor, şi multe alte consecinţe inevitabile. În această ultimă categorie intră călătoriile cu mijloacele de transport public. Asociaţia pentru Mobilitate Urbană a calculat că noua acciză va aduce o creştere a tarifelor cu 10%, ca efect cumulat al mai multor factori cu originea în aceeaşi majorare.

Pentru o familie cu trei membri dintr-o localitate periurbană care face naveta pe o distanţă de 30-40 de kilometri, creşterea generată de noua acciză ar putea să fie şi de 60 de lei. Adică, raportat la un salariu lunar de 1000 de lei, pierderea numai din cheltuielile noi cu deplasarea va fi de 6 procente. Dacă guvernul ar prelua meticulozitatea transportatorilor şi ar încerca un exerciţiu şi pe alte sectoare ar avea probabil o cu totul altă dimensiune a "nevinovatei accize" asupra buzunarului populaţiei.

Reîntorcându-ne la apelul Asociaţiei pentru Mobilitate Metropolitană, trebuie remarcat că, acţionând numai din butonul accizei asupra transportului public local, fără plasă de protecţie, Guvernul nu doar că forţează creşterea costurilor, dar acţionează inclusiv împotriva practicilor europene. Asta pentru că în mai toată Europa taxele pe carburant, de la acciză până la TVA, ori nu se percep, ori sunt restituite operatorilor de transport public.

Este exemplul Cehiei, Danemarcei, Germaniei, Franţei sau Italiei. De ce fac asta? Pentru simplul motiv că europenii consideră transportul public local, un element de incluziune socială, un serviciu accesibil oricui, un factor elementar de civilizaţie. Guvernul Ponta trebuie să mediteze adânc la acest aspect în timp ce întinde hărţile noilor autostrăzi din Alexandria până în Craiova, eliminând Transilvania.

Domnul Ioan Tămâian:

"Nivelul de trai din România este mult sub media Europei"

Ca urmare a scumpirii carburanţilor, care duce şi la scumpirea inerentă a alimentelor, România mai coboară câteva locuri în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei, în topul ţărilor Comunităţii Europene.

Punctual, se poate cuantifica în cifre faptul că în România, conform datelor prezentate de site-ul de călătorii şi informaţii travelnotes.ro, un litru de benzină costă echivalentul a 1,28 euro/litru, iar în Germania preţul este de 1,56 euro/litru, în Ungaria 1,32 euro/litru, în Polonia 1,26 euro/litru şi în Bulgaria de 1,27 euro/litru. Asta, în condiţiile în care salariul mediu net în ţările Europei îl depăşeşte cu foarte mult pe cel al românului de rând. Astfel, conform Ziarului financiar, salariile medii nete în Europa sunt calculate statistic în dolari, iar raportat la cursul de schimb mediu euro/dolar de 0,72, în Germania venitul mediu net este de 2.062 euro, în Ungaria, 452 euro, în Polonia, 605 euro, în Bulgaria, de 298 euro. În România, salariul mediu net se situează la nivelul de aproximativ 341 euro, cuantum care ne situează, după statistica gândul.info pe locul şase în topul ţărilor europene cu cel mai mic salariu mediu, după Albania, Bulgaria şi Macedonia.

După studiul tuturor acestor date, ne întrebăm de ce ţara noastră se situează atât de jos în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte nivelul de trai şi de ce s-a ajuns în această situaţie.

În toate discuţiile politice se pune problema alinierii României la preţurile Comunităţii Europene. Preţul alimentelor de bază este situat, la paritatea leu/euro, la nivelul ţărilor europene dezvoltate, dar nu s-a pus problema alinierii sau măcar a apropierii venitului mediu al cetăţeanului român de venitul unui cetăţean italian, francez sau măcar de venitul unui cetăţean din spaţiul estic al Comunităţii, cum sunt cetăţenii polonezi.

Personal, cred că se impune o acordare a unei atenţii deosebite faţă de resursele naturale ale ţării, care ar putea fi utilizate nu în detrimentul sau spre păgubirea statului român, ci pentru o redresare a economiei româneşti. Este deosebit de important să ne îndreptăm atenţia spre legislaţia din domeniul minelor şi al exploatărilor resurselor, pentru ca în viitor statul să nu mai fie nevoit să apeleze la împrumuturi externe, care apoi vor condiţiona şi vor împiedica dezvoltarea economică a ţării.

Un exemplu care ar putea fi luat în calcul în sensul dezvoltării economice este cel al exploatării de la Roşia Montană, care ar putea fi pusă în valoare în plan intern, prin folosirea resurselor de aur şi argint în scopul prelucrării interne. Astfel, produsele finite ar putea fi valorificate chiar printr-o bursă a metalelor preţioase, România putând concura pe piaţa tranzacţiilor cu metale preţioase. Este păcat ca acestea să fie valorificate ca o materie primă, aparent cu un interes scăzut, de către societăţile exploatatoare străine, statul având o cotă de participare şi o redevenţă minimă în raport cu valoarea reală a zăcămintelor.

Ţin să readuc în atenţie informaţiile făcute publice nu demult de către inginerul Neagu Florea, fostul director al IPROMIN, societatea care a proiectat minele de aur din România începând cu anii ‘60, conform cărora valoarea celor 300 de tone de aur din zăcământul zonei Roşia Montană este de 9,5 miliarde de euro, cele 1600 de tone de argint valorează 800 de milioane de euro, iar zăcămintele de metale rare valorează de aproximativ patru ori mai mult decât valoarea aurului şi argintului la un loc, aproximativ 41 de miliarde de euro. În urma unui calcul sumar, putem observa că valoarea acestor bogăţii este de peste 51 miliarde de euro. Având în vedere că datoria publică a României este de aproximativ 37 miliarde de euro, putem spune că România beneficiază de resursele necesare pentru o creştere a nivelului de trai şi, implicit, a nivelului venitului mediu al cetăţeanului.

Un alt domeniu de importanţă majoră şi care ar putea să îşi aducă aportul la creşterea economică a României şi implicit a nivelului de trai este turismul. Antrenarea şi stimularea producţiei turistice determină un spor de producţie care se regăseşte ca aport la crearea produsului intern brut, prin încasarea de taxe hoteliere şi alte tipuri de impozite. Activitatea turistică asigură şi dezvoltarea unor zone mai sărace în resurse, prin realizarea unor amenajări turistice, favorizând utilizarea pe plan local al forţei de muncă, creându-se astfel condiţii de viaţă mai bune rezidenţilor. Aşadar, turismul reprezintă un domeniu prielnic în ceea ce priveşte relansarea unei economii precum cea a României, atribut care ar duce la o creştere a nivelului de trai.

Nu în ultimul rând, o stimulare a investiţiilor în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, ar duce la dezvoltarea unor locuri noi de muncă. Astfel, numărul şomerilor ar scădea, bugetul statului nemaifiind afectat de plăţi către persoanele neangrenate pe piaţa muncii. O bună măsură în acest sens a fost adoptată prin OUG nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. În viitor, este absolut necesară completarea legislaţiei din acest domeniu prin adoptarea de măsuri europene, la fel ca în ţările dezvoltate ale Comunităţii, în vederea stimulării prin măsuri sociale a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Aspectele precizate sunt câteva dintre multiplele exemple care ar putea ajuta la ridicarea nivelului de trai în România. Există alte numeroase domenii în care, dacă se doreşte şi există interes, se pot implementa politici de management performant cu rezultate optime. Important este ca noi, parlamentarii români, să avem conştiinţa naţională de a trata cu obiectivitate, seriozitate şi maturitate politică problema creşterii nivelului de trai, prin decizii în favoarea statului român şi, în primul rând, a populaţiei României.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Pentru PSD Neamţ, USL nu a existat niciodată. A trădat începând cu 2011!"

PSD Neamţ şi-a văzut visul cu ochii: USL nu mai există. De fapt, pentru social-democraţii nemţeni USL nu a existat niciodată. Protocolul USL a reprezentat o literă moartă pentru PSD-ul din Neamţ, nu a fost respectat niciodată de către social-democraţi. PSD Neamţ nu a ţinut cont de faptul că poziţiile câştigate în 2012 nu le-ar fi putut obţine fără concursul PNL şi a vrut să guverneze în plan local după bunul-plac şi să facă alianţe în funcţie de propriile interese.

PSD Neamţ a ales să pună în practică o serie de mizerii de ordin politic, "împrumutate" şi de la centru. "Noi vrem să ducem la îndeplinire ceea ce am promis. Este regretabil că domnul Crin Antonescu a ales să abandoneze lupta cu Traian Băsescu...", aşa a sunat una dintre declaraţiile recente ale liderului PSD Neamţ. În realitate însă cei care au ales să abandoneze lupta cu reprezentanţii din Neamţ ai lui Traian Băsescu sunt chiar cei din PSD Neamţ. Mai mult, social-democraţii nemţeni au cooperat cu principalii apropiaţi ai preşedintelui din judeţ. Şi asta nu de ieri, de azi.

Încă din 2011 s-a înregistrat această cooperare şi ea a fost vizibilă la alegerile parţiale din Colegiul nr. 6 din Camera Deputaţilor, unde, culmea, a fost trădat, un reprezentant al PSD, Liviu Harbuz, care era candidatul USL.

Atunci, candidatul USL, care era cotat cu trei zile înainte de alegeri la 70%, a pierdut scrutinul în faţa democrat-liberalului Adrian Rădulescu din cauza trădării tuturor primarilor PSD din colegiul respectiv. Atunci toate comunele PSD au trădat, toţi primarii PSD au făcut blaturi. În schimb, la toate primăriile PNL, cu o singură excepţie, candidatul USL a ieşit pe primul loc. Şi astfel, într-un colegiu în care, la alegerile din 2008, candidatul PDL (partid aflat în 2008 în mare creştere) a venit pe locul 3, în 2011, când PDL era şi în regres, a câştigat candidatul acestui partid, deşi era o persoană care nu avea nicio tangenţă cu zona, singura calitate a sa fiind aceea de a fi un apropiat al lui Traian Băsescu.

Tot la capitolul colaborări PSD - Traian Băsescu şi asociaţii săi - se înscrie şi rezultatul electoral din decembrie 2012 din Colegiul nr. 4 din Camera Deputaţilor, unde candidatul USL a avut pe fiecare secţie de vot cu circa 70 de voturi mai puţine decât candidatul USL la Senat. Sunt exact voturile care au lipsit pentru închiderea Colegiului nr. 4. Cine s-a calificat din Colegiul nr. 4? Elena Udrea, adică unul dintre principalii locotenenţi ai lui Traian Băsescu. Care, se ştie, recent şi-a trădat şi ea electoratul PDL, trecând la PMP.

Aceste două dovezi - cine are curiozitatea poate verifica fişele secţiilor de votare în documentele BEC, ele sunt publice - sunt elocvente privind modul în care PSD Neamţ a acţionat în cadrul USL. La relaţiile mai mult decât amicale cu primarul PDL al municipiului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, la menţinerea în funcţii a unor membri PDL am mai făcut referiri.

Din păcate, cei care au înşelat şi înşeală electoratul în Neamţ au fost şi sunt reprezentanţii PSD. Cum vor continua să ducă la îndeplinire "ceea ce au promis"? Ca şi la centru, unde reducerea CAS cu 5% la angajator şi scutirea impozitării profitului reinvestit - o promisiune USL - nu mai sunt deloc ferme pentru cabinetul Ponta III, intervenind mai nou o serie de condiţionări. În schimb noi, cei acuzaţi de abandonarea luptei cu Traian Băsescu şi de colaborare cu acesta, am înaintat o propunere legislativă pentru aplicarea de la 1 iulie 2014 a reducerii CAS cu 5% la angajator şi a scutirii impozitării profitului reinvestit. Dar pentru PSD păcălirea electoratului a devenit un sport naţional. Un sport pe care îl practică la perfecţie în judeţul Neamţ.

Aştept cu interes rezultatele din judeţ de la alegerile pentru Parlamentul European. Să nu se mire cineva, dacă Elena Băsescu (în situaţia în care va candidat ca independent) sau PMP (cu Elena Băsescu pe loc eligibil) va obţine rezultate mai mult decât onorabile în zonele controlate de PSD.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Extremismul ameninţă pilonii de bază ai Uniunii Europene"

Se observă o creştere alarmantă a curentelor extremiste în interiorul Uniunii Europene. Mesajele antieuropene se manifestă puternic în tot mai multe zone ale comunităţii noastre, obiectivele partidelor politice de extremă dreaptă sau stângă câştigă tot mai mulţi adepţi, în timp ce comunitatea internaţională priveşte cu o oarecare neputinţă la evenimentele care cresc pe zi ce trece tensiunile geopolitice din regiunea noastră.

Alegerile pentru viitorul Parlament European sunt ocazia perfectă să observăm creşterea în forţă a curentelor de extremă dreaptă sau stângă, dar şi de a contura soluţii eficiente pentru izolarea acestora faţă de politica centrală a Uniunii Europene. Democraţia europeană şi valorile sale pot fi foarte uşor denaturate de mesaje secesioniste de sorginte violentă. Istoria ne învaţă într-un mod brutal la ce poate duce un curent extremist scăpat de sub control. Cel de-al Doilea Război Mondial stă martor în faţa atrocităţilor care pot surveni din creşterea necontrolată a propagării mesajelor de violenţă extremă în mediul politic internaţional. Noi avem astăzi obligaţia să reacţionăm rapid şi ferm împotriva propagării unor astfel de manifestări oriunde avem capacitatea să le observăm.

Stabilitatea Uniunii Europene se bazează pe valorile pe care toţi membrii s-au angajat să le respecte şi să le întărească în momentul în care au semnat documentele de aderare. Egalitatea, fraternitatea, libertatea de mişcare şi garantarea respectării drepturilor fundamentale ale omului nu sunt negociabile şi nicidecum supuse unei negocieri de vreun fel.

Agresarea drepturilor unor membri de a se mişca liber în interiorul Uniunii Europene nu trebuie tolerată. Libertatea de mişcare a persoanelor în UE este un drept consfinţit de statutul de stat membru al UE, şi nu un privilegiu pe care unii membrii îl acordă, după bunul-plac, unora sau altora. Lipsa de reacţie din considerente politice faţă de declaraţiile xenofobe ale unor politicieni poate duce la creşterea în intensitate şi număr a acestui fel de abordări, lucru care pune semne serioase de îndoială asupra eficienţei UE.

Un alt front care se deschide într-un mod insidios în lupta pe care suntem obligaţi să o ducem cu extremismul european, din păcate, se află chiar aici, în România. Resping ferm şi în totalitate participarea unor membri cunoscuţi ai extremismului maghiar la manifestaţii de acest fel în România. Prin poziţii violente şi de chemare la conflict, membrii pseudopartidului Jobbik vor să strângă capital pe seama unui electorat pe care aceştia îl cred confuz, frustrat şi predominant etnic.

Toată lumea trebuie să vadă limpede faptul că bătălia se dă pe voturi, nu pe principii sau idei. Calculul, greşit în opinia mea, al extremiştilor este simplu, cu cât mai violente mesajele, cu cât mai lipsite de consideraţie faţă de toate valorile pe care UE le promovează de jumătate de secol încoace, cu atât mai mulţi membri vom avea în PE. Pericolul există, stimaţi colegi, şi este într-atât de palpabil încât în Europa se vorbeşte de o uniune a celor mai mari partide şi implicit grupuri parlamentare din PE, şi anume PES, PPE şi ALDE, doar pentru a izola definitiv persoanele care ajung în politica europeană navigând pe un val de ură.

Ura trebuie să devină un sentiment politic al trecutului. Europa are nevoie de dezbateri importante pe probleme precum bugetul, economia şi finanţele, asigurarea dezvoltării unitare, administraţie publică performantă, centrală şi locală, şi, nu în ultimul rând, agricultură.

Apreciez poziţia UDMR faţă de manifestaţiile unor elemente extremiste care au pătruns în România pentru a semăna vânt. Cred că avem nevoie de maturitatea de a reacţiona ferm, dar cinstit faţă de aceste ameninţări pe care le observăm, uneori pasiv, chiar în România. Nu trebuie să uităm că ţara noastră este un exemplu de politici publice de integrare a minorităţilor, chiar dacă am început mult mai târziu decât statele din Vest să adoptăm poziţiile moderne şi tolerante cu care Occidentul s-a obişnuit. Iată că, la 25 de ani de la ieşirea noastră din constrângerile totalitarismului, România a ajuns un exemplu faţă de state pentru care democraţia este o obişnuinţă neîntreruptă de sute de ani.

Cred că România poate fi un garant regional al valorilor europene, printre care se numără şi toleranţa şi respectul faţă de minorităţi. Am încredere în capacitatea noastră de a rezolva clar şi demn problemele de sorginte extremistă din întreaga Europă, stabilitatea europeană şi viitorul solidarităţii şi coeziunii europene depinde de puterea noastră de a dilua mesajele, opiniile şi reprezentanţii extremismului european.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Ungurii lor şi maghiarii noştri"

Săptămâna trecută întreaga mass-media a vuit despre întâlnirile extremiştilor unguri din data de 10 martie pe teritoriul României noastre greu încercate şi despre sărbătorirea pe 15 martie a Zilei Maghiarilor de Pretutindeni. Diferenţele de organizare a celor două zile sunt vizibile, pe 10 martie la întâlnirea extremiştilor a fost un întreg scandal şi o stare de nelinişte indusă de cei veniţi din afara Mureşului, din Ungaria, pe când organizarea de pe 15 martie, a secuilor, fără nicio implicare a forţelor extremiste, a fost exact ceea ce s-a dorit a fi, o comemorare liniştită.

În 10 martie, fără a avea aprobarea administraţiei locale, remarcându-se prin discursuri xenofobe şi rasiste, fluturând steaguri ungureşti şi dând dovadă de o aroganţă şi un fanatism pe măsura discursurilor în Parlamentul European a domnului László Tökés, liderii "marşului secuilor" au condus la incidente între manifestanţi şi autorităţi. De aproape un sfert de secol maghiarii din Ardeal sunt păcăliţi de Tökés şi de iredenţa ungară, aceştia le vor voturile, sunt avizi de bani şi de putere. Nu înţeleg de ce tot încearcă să radicalizeze o populaţie care este finanţată şi protejată de statul român pe banii românilor şi ai celorlalte naţionalităţi care trăiesc în România, sperând că se va putea trece în Ardeal peste capul a 6 milioane de români în favoarea a un milion de maghiari ardeleni şi împotriva tuturor tratatelor internaţionale şi a Constituţiei României. O să mă opresc într-o bună zi să întreb un om simplu, un maghiar din Târgu Mureş, pe care se tot erijează aceşti lideri extremişti că îl reprezintă, ce crede că obţine prin autonomia obsesiv cerută.

Îmi spun în fiecare an că nu ar trebui să iau în seamă toată mascarada aceasta, ce are a face că unii doresc să îşi sărbătorească diverse evenimente, însă cum să nu te facă să zâmbeşti următorul titlu de presă: "De Ziua Maghiarilor de Pretutindeni vicepremierul ungar Semjén Zsolt a defilat călare la Târgu Secuiesc". Postura, similară cu cea a lui Horthy Miklós la intrarea în oraşele româneşti "recucerite" în urma Diktatului de la Viena din 1940, mai ales când este adoptată de un înalt oficial al Ungariei, te face să te întrebi de fiecare dată de unde are mână liberă insuflarea antiromânismului. Adevărul despre această încrâncenare cred că se găseşte în jurul lui László Tökés care, văzând că nu este inclus pe listele UDMR pentru alegerile europarlamentare, a început cu declaraţiile în Parlamentul European împotriva statului român, ca apoi să continue cu instigarea la ură că prea a fost o iarnă grea şi secuii trebuiau responsabilizaţi să îl voteze. Tökés, având şi cetăţenie maghiară, se regăseşte pe listele FIDESZ şi trebuie şi el să răsplătească într-un fel această "onorantă" invitaţie.

România este şi în NATO, şi în Uniunea Europeană, graniţele noastre fiind garantate de marile puteri ale lumi. Aş putea să îmi imaginez autonomia Transilvaniei, înconjurată de graniţele UE, plătind biruri vamale, având o administrare proprie a şcolilor şi a administraţiei locale, dar ce vină au concetăţenii mei că László Tökés, cel care şi-a schimbat sutana de popă tocmai pentru ca să poată să acţioneze, prin toate mijloacele, împotriva ţării în care s-a născut şi al cărei cetăţean este, nu reuşeşte să se împace cu ideea că este un trădător de neam. Le doresc răzvrătire plăcută şi succes în alegeri!

Domnul Mihai Lupu:

"PNL susţine, printr-o iniţiativă legislativă depusă în Parlament, reducerea cât mai rapidă a TVA la carne"

Având în vedere faptul că în noul său program politic Guvernul Ponta 3 nu are niciun fel de termene precise în privinţa aplicării măsurilor de relaxare fiscală, susţinute anterior, ba, mai mult decât atât, acum mai toate măsurile importante sunt trecute lapidar cu vederea şi condiţionate permanent de sintagma "în funcţie de spaţiul fiscal necesar", PNL rămâne consecvent cu toate angajamentele sale, nu numai la nivel teoretic, precum foştii săi parteneri PSD, ci şi la nivel practic, transformând deja în iniţiative legislative o serie de obiective din programul de guvernare al USL, program validat de voinţa electoratului în anul 2012.

În acest sens, PNL a depus, recent, în Parlament mai multe iniţiative legislative, care au rolul de a relansa economia românească şi de a veni în mod concret în sprijinul mediului de afaceri, aşa cum ne-am angajat în faţa cetăţenilor, atât în campaniile electorale, dar şi tot timpul cât ne-am aflat la guvernare.

În acest demers legislativ al Grupului parlamentar al PNL din care fac parte se înscriu atât iniţiativa liberală de modificare a Codului fiscal, prin care dorim reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, precum şi scutirea de impozit a profitului reinvestit, dar şi o altă iniţiativă, şi anume cea privind reducerea TVA la carne până la 9%, aşa cum s-a procedat anul trecut cu TVA la pâine şi alte produse de panificaţie.

Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al PNL a organizat o dezbatere pe această temă importantă pentru producătorii din domeniul cărnii din România, dezbatere la care au fost prezenţi reprezentanţi ai Federaţiei Naţionale PRO AGRO, ai Asociaţiei Producătorilor de Carne din România, ai Asociaţiei Române a Cărnii şi ai Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.

Noi, liberalii, considerăm că reducerea TVA la carne ar reprezenta o reală gură de oxigen pentru foarte mulţi fermieri şi procesatori din domeniul cărnii care sunt în pragul insolvenţei, în special din cauza scăderii consumului, dar şi a concurenţei neloiale practicate de către cei de pe piaţa neagră de materie primă şi produse din industria cărnii. Mai mult decât atât, cred că cele menţionate mai sus reprezintă un motiv serios ca voinţa politică inexistentă a Guvernului Ponta 3 în privinţa relaxării fiscale să fie suplinită de consensul parlamentar al colegilor din arcul guvernamental.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL cere simplificarea procedurilor de impunere şi colectare a impozitului pe venitul agricol"

Am depus zilele trecute, împreună cu alţi 70 de colegi de-ai mei, parlamentari liberali, în Parlamentul României, o iniţiativă legislativă de modificare a Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, respectiv de modificare a art. 74 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care dorim simplificarea procedurilor de impunere şi colectare a impozitului pe venitul agricol, dar şi schimbarea modului în care se distribuie sumele colectate.

Noi, liberalii, am făcut acest demers legislativ deoarece considerăm că legislaţia actuală din domeniu este mult prea complicată şi aproape imposibil de aplicat, autorităţile locale sunt nedreptăţite, iar producătorii agricoli sunt puşi inutil pe drumuri pentru a-şi achita impozitele aferente.

Ţinând cont de aceste considerente, noi propunem ca atribuţiile de impunere şi de colectare a sumelor să se facă la sediul primăriilor. Astfel, decizia de impunere se va face pentru activităţile supuse impozitării, în baza datelor emise de APIA, pentru activităţile pentru care producătorii au primit efectiv subvenţii. Un alt aspect important, pe care vreau să-l semnalez aici, este faptul că prin modificările legislative pe care le propunem plata impozitului să se facă după recoltare.

Mai trebuie menţionat faptul că impozitul se va plăti în continuare în două tranşe, însă acestea vor fi ale anului agricol anterior, pentru care producătorul agricol a primit subvenţia şi a reuşit valorificarea recoltei.

De asemenea, o altă prevedere semnificativă din această propunere legislativă se referă la faptul că sumele colectate se vor distribui conform art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, ceea ce asigură respectarea principiilor autonomiei locale, a principiilor dezvoltării armonioase a tuturor zonelor ţării.

Considerăm că prin această iniţiativă liberală vom contribui atât la simplificarea legislaţiei din domeniu, cât şi la sporirea interesului autorităţilor locale în privinţa colectării acestor impozite - deoarece li se redă acestora posibilitatea de autofinanţare -, dar şi a eliminării problemelor cu care se confruntă în prezent fermierii, din punctul de vedere al modului de impozitare al activităţilor agricole.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"133 de ani de la proclamarea lui Carol I ca rege al României"

Partidul Naţional Liberal, Filiala Constanţa cinsteşte memoria Regelui Carol I al României şi aminteşte, totodată, de rolul pe care l-a avut acesta în făurirea unei Românii moderne, actor important în zona Balcanilor şi a Europei Centrale şi de Sud-Est.

Carol a fost recunoscut drept un conducător drept, imparţial, cu o personalitate foarte puternică, după cum l-a caracterizat şi I.G. Duca. Principele, mai apoi, în 1881, Regele Carol I şi-a asumat rolul extrem de important pe care trebuia să-l îndeplinească la cârma statului, dedicându-se cauzei româneşti.

Carol I a contribuit, prin decizia de a se implica în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, la obţinerea unor beneficii extrem de avantajoase pentru România: independenţa recunoscută ulterior de către Marile Puteri şi alipirea regiunii Dobrogei la teritoriul ţării. În ziua de 10 noiembrie, Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniştri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei şi pentru primele organizări ale regiunii. În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I şi prim-ministrul liberal Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziţii pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu marele liberal Mihail Kogălniceanu, acesta a elaborat o proclamaţie către locuitorii Dobrogei şi un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile şi modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român.

Astfel, pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern, iar ţara noastră devenea actor în bazinul Mării Negre şi avea deschidere către Marea Mediterană.

A urmat apoi o perioadă în care atât principele Carol, cât şi miniştrii săi liberali, văzând portul şi oraşul Constanţa drept importante puncte de dezvoltare a comerţului şi economiei româneşti, au militat pentru modernizarea acestei regiuni. Prin voinţa regelui României a fost reconstruită zona portului Constanţa, au fost reamenajate şi extinse zonele cheiurilor, ale depozitelor şi ale căilor feroviare de aici şi s-a depus un efort substanţial pentru reorganizarea oraşului şi ajutarea populaţiei de aici.

Prin dedicarea şi forţa de care a dat dovadă în reaşezarea spaţiului românesc pe eşichierul european, Carol I rămâne probabil cel mai important suveran din istoria naţională.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Pentru noi, parlamentarii liberali, tăierile masive de păduri reprezintă o reală ameninţare la adresa siguranţei naţionale"

Tăierile necontrolate de păduri, precum şi defrişările masive care s-au practicat în ultimii ani în România, la un nivel din ce în ce mai amplificat şi scăpat de sub controlul autorităţilor, vor avea, în continuare, efecte devastatoare, atât pentru mediu, cât şi pentru sănătatea generaţiilor prezente şi viitoare, dacă nu găsim cele mai pertinente soluţii de stopare a acestui fenomen şi dacă măsurile care se vor lua de acum înainte nu vor fi cu adevărat ferme.

Noi, liberalii, am tras permanent semnale de alarmă în această privinţă, insistând, atât timp cât ne-am aflat la guvernare, pentru o modificare substanţială a legislaţiei din domeniul silvic, propunând în acest sens, prin miniştrii noştri liberali din Guvernul Ponta 1 şi 2, chiar un nou Cod silvic prin care să se diminueze cât mai rapid tăierile şi defrişărilor necontrolate. Mai mult decât atât, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, din care fac şi eu parte, a depus săptămâna trecută în Parlament o iniţiativă legislativă pentru completarea Legii privind siguranţa naţională a României, nr. 51 din 29 iulie 1991. Prin această iniţiativă am solicitat completarea listei de ameninţări la adresa siguranţei naţionale prin includerea tăierilor masive, necontrolate de păduri.

Conform unui raport al Curţii de Conturi a României din 2012 (Sinteza Raportului de audit privind "Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012"), în perioada 1990-2011, volumul tăierilor ilegale din pădurile României s-a menţinut, cu unele fluctuaţii anuale, la un nivel extrem de ridicat, cele mai afectate de acest flagel fiind pădurile aflate în proprietatea statului.

Astfel, în expunerea de motive a iniţiativei noastre liberale am menţionat faptul că, din analiza volumului tăierilor din această perioadă, a existat un maxim în anul 1992, cifrat la 281.517 mc³ şi un minim de 51.900 mc³ în anul 2008. Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace în România, se taie peste 3 ha de pădure în fiecare oră. Din datele/informaţiile prezentate de RNP-Romsilva rezultă că zilnic se exploatează, în medie, 41 ha, din care o mare parte o reprezintă tăierile nelegale/furturile.

De asemenea, în perioada 2005-2011, s-au efectuat tăieri nelegale de arbori în volum total de 438.900 m³, din care cel mai mare volum de tăieri ilegale s-a înregistrat în judeţele: Suceava - 10.213 m³, Maramureş - 9.542 m³, Bacău - 7.751 m³, Gorj - 7.686 m³, Argeş - 6.160 m³. şi Olt 4.501 m³.

Considerăm că prin această iniţiativă liberală, şi anume de a solicita includerea pe lista de ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi a tăierilor masive, necontrolate de păduri, vom responsabiliza şi mai mult instituţiile statului cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Sperăm, de asemenea, că această măsură va reprezenta şi un sprijin puternic pentru implementarea noului Cod silvic, deoarece noi considerăm că în domeniul silvic este absolut necesară adoptarea imediată a unor măsuri cât mai drastice.

Domnul Adrian-Nicolae Diaconu:

Astăzi mi-am propus să vă reţin atenţia cu un subiect foarte sensibil pentru ţara noastră. În ultimii ani creierele româneşti au migrat spre diverse ţări europene, şi nu numai. România îşi sacrifică din ce în ce mai mult viitorul din cauza nesiguranţei din învăţământul românesc. Reforma din învăţământul românesc nu se mai sfârşeşte. De la an la an legile se schimbă, acest lucru imprimând o nesiguranţă, o lipsă de perspectivă şi mai ales o lipsă de viziune a celor ce conduc sistemul de învăţământ din ţara noastră.

După integrarea în Uniunea Europeană, elevii şi studenţii români au luat cu asalt şcolile şi universităţile din Europa, şi nu numai. Aceştia au fost speriaţi de nesiguranţa oferită de statul român după terminarea studiilor. Luând în considerare situaţia economică din ce în ce mai dificilă prin care trece România şi care se resimte, bineînţeles, şi în învăţământ, foarte puţini dintre cei care au plecat să studieze în străinătate s-au mai întors în ţară. În anii de studii petrecuţi departe de meleagurile româneşti, aceştia au constatat că principalele motive pentru care evită întoarcerea acasă, lângă familie, sunt oferta redusă a locurilor de muncă şi pachetul salarial foarte mic.

Este din ce în ce mai clar că acest exod trebuie să înceteze. În câteva decenii numărul mare de plecări al elevilor şi studenţilor din ţara noastră va avea consecinţe greu de imaginat în zilele noastre. Din studiile efectuate de specialiştii în domeniu reiese faptul că populaţia României îmbătrâneşte pe zi ce trece şi scade încet, dar sigur.

În ţara noastră, numărul persoanelor ce desfăşoară activităţi este din ce în ce mai mic, în timp ce numărul pensionarilor creşte continuu. Efectele acestor plecări sunt multiple şi, în acest fel, sistemul de pensii va intra în colaps, nu avem motive să fim optimişti nici în legătură cu educaţia, sistemul de sănătate sau alte servicii publice. Noul Guvern al României este reprezentat îndeosebi de oameni tineri, unii dintre ei chiar foşti studenţi ai unor universităţi de prestigiu din afara graniţelor ţării.

În final doresc să trag un semnal de alarmă Guvernului şi factorilor decidenţi din Ministerul Educaţiei şi Cercetării să îşi asume responsabilitatea pentru starea actuală a sistemului educaţional din România şi să aibă în vedere importanţa investiţiei în educaţie ca o viitoare sursă de dezvoltare sustenabilă a statului pe termen lung. Menţinerea în condiţii actuale a finanţării educaţiei şi a schimbărilor legislative de la un an la altul va perpetua şi agrava şi mai mult starea critică a sistemului de învăţământ, atât la nivel preuniversitar, cât şi la nivel universitar, având consecinţe devastatoare asupra dezvoltării tinerilor din ţara noastră.

Domnul Constantin Avram:

"Răbdarea românilor este limitată"

Dacă nu am cunoaşte miezul problemelor revendicative progresiv afirmate de minoritatea maghiară din România, am putea crede că este vorba numai de nişte chestiuni de rutină europeană a unei minorităţi, şi am fi naivi.

Dacă nu am cunoaşte miezul comportamentului antiromânesc al cetăţeanului László Tökés am putea crede că este vorba numai despre revendicarea unor drepturi fireşti ale unei minorităţi, şi am fi naivi.

Dacă nu am asista pe viu, cum se spune, la fiecare 15 martie anual, la manifestaţiile provocatoare ale minorităţii maghiare cu participarea fără jenă a unor reprezentanţi ai ungurilor ce guvernează statul ungar vecin, am putea crede în buna intenţie a unui stat european de a-şi proteja minorităţile din statele vecine, şi am fi iarăşi naivi.

Dacă nu am observa ce se întâmplă în Ucraina, mai exact în peninsula Crimeea, am putea crede că Rusia este un stat democratic fără tendinţe imperiale, şi am fi naivi.

În fine, dacă am crede că între mişcările revendicative ale minorităţii maghiare din România şi tendinţa separatistă a peninsulei Crimeea sprijinită de Vladimir Putin nu există nicio legătură, din nou am fi naivi.

Spun toate acestea pentru că evoluţia revendicărilor minorităţii maghiare din România, începând din martie 1990, de la Târgu Mureş, a devenit mai periculoasă tocmai pentru că autorităţile române au dovedit încă o dată, dacă mai era cazul, o toleranţă excesivă faţă de extremismul violent al unora, care nu ar fi trebuit să păşească pe pământul României niciodată.

Hârjoneala preşedintelui Băsescu cu premierul Ungariei Victor Orban în prezenţa ultranaţionalistului şi iredentistului László Tökés, a produs mult rău României, a încurajat atitudinile antiromâneşti ale acestui răspopit, care cu votul europarlamentarilor români, membri PDL, a devenit vicepreşedinte al Parlamentului European. Domnul preşedinte nu i-a retras Ordinul "Steaua României" sau nu i-a atras răspunderea penală acestui "măscărici politic", tolerându-i înjurăturile la adresa României.

În Europa, nu mai există minorităţi cu atâtea drepturi de câte se bucură minoritatea maghiară din România. UDMR-ul, partid recent cooptat la guvernare, s-a dezis de acţiunile extremiste ale partidului Jobbik din Ungaria, dar înfiinţarea taberelor paramilitare secuieşti pe teritoriul României nu este o glumă, nu este decât o provocare ordinară la adresa statalităţii României. Unii pun aceste acţiuni provocatoare pe seama apropierii campaniei electorale din Ungaria, dar eu nu cred că este vorba de aşa ceva, întrucât motivaţia stăpânirii ungare de 1000 de ani asupra Transilvaniei este, de la an la an, tot mai frecventă, tot mai actuală.

De ce este uşor de înţeles, dacă la nivel european se invocă tot mai des "precedentul Kosovo" care, iată, este urmat zilele acestea de exemplul Crimeii, un exemplu la fel de periculos pentru statul român. Ştim cu toţii că în politică, în general, deci şi în politica europeană, nimic nu este întâmplător. Slovacii au dat o lecţie dură extremiştilor revizionişti din Ungaria şi cred că trebuie urgent să le urmăm exemplul. Nu mai este timp pentru toleranţă, nu mai este timp suficient pentru prevenirea unui rapt teritorial din trupul României, dorit de un partid nazist numit Jobbik, care face campanie electorală în România, sub privirile îngăduitoare ale noastre, ale românilor majoritari.

Dubla cetăţenie este o problemă serioasă prin prisma drepturilor electorale şi trebuie lămurită foarte repede de autorităţile române.

Declararea unor persoane ca fiind indezirabile pe teritoriul României nu este suficientă, atât timp cât vicepremierul Ungariei descalecă la Târgu Mureş cu mesaj iredentist şi provocator. În astfel de context politic, tensiunea în mijlocul populaţiei majoritare din Transilvania, a populaţiei româneşti este una în creştere de la zi la zi, şi ne întrebăm ce fac serviciile abilitate cu observarea şi prevenirea acestor acţiuni antiromâneşti?!

Pentru că răbdarea românilor are limite!

Domnul Constantin Avram:

"Puterea de a ierta"

După sentinţele rămase definitive ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României privind lotul aşa-zişilor grei din fotbalul românesc, în mod firesc au apărut tot felul de puncte de vedere referitor la acest subiect.

Aproape toate opiniile exprimate, au fost în general axate în jurul faptului că justiţia nu a făcut altceva decât să finalizeze procedurile juridice în baza unor probe adunate de procurori aproape 8 ani de zile şi că este de neînţeles întoarcerea unor sentinţe care au fost în primă instanţă date cu suspendare, iar Înalta Curte le-a pronunţat în sentinţe cu executare!

Nu este treaba mea să contest o decizie a instanţei supreme, dar, deşi nici eu nu înţeleg această schimbare (probabil din lipsa cunoştinţelor de ordin juridic), opinez că am sentimentul unei triste situaţii a unui om care plăteşte tributul pentru o situaţie conjuncturală a unui anturaj nepotrivit cu fraţii Becali, a asocierii acestei persoane cu oameni experimentaţi în transferul jucătorilor de fotbal, fotbal care, iată, se dovedeşte încă o dată a fi o mare industrie. Vorbesc aici despre - v-aţi dat seama! - fostul internaţional român Gică Popescu.

Un om de o mare modestie, un adevărat caracter, un adevărat ambasador al României, un adevărat român! Spun aceste lucruri pentru că l-am cunoscut în anii studenţiei mele şi după acea perioadă, în diverse ocazii. Nu prea multe, evident, pentru că nu eram un apropiat al lui, dar în sistemul social în care "m-am învestit" şi cu care am avut contact nu am auzit decât lucruri bune despre acest om. A ajutat pe oricine i-a solicitat sprijinul, a mângâiat sufletul oamenilor necăjiţi, ne-a mângâiat sufletul într-o perioadă în care poporul român nu prea avea motive de bucurie, a făcut multe gesturi de caritate, dând dovadă de solidaritate socială atunci când oamenii aveau nevoie.

Treptat, Gică Popescu a devenit un simbol naţional, alăturat Nadiei Comăneci, lui Ilie Năstase, Gică Hagi, Ivan Patzaichin şi mulţi alţii, pentru că odată, în mod cu totul întâmplător, la Barcelona, în Spania, intrând în discuţie cu câţiva cetăţeni spanioli, am spus că sunt din România, iar cu satisfacţie pe chip aceştia au remarcat: "... A, România ... Hagi ... Popescu" ...!

Am rămas atunci mut de uimire, de împlinire, de mulţumire. Aceeaşi situaţie am întâlnit-o şi la Istanbul... unde mi s-a conturat concluzia că Gică Popescu a fost un mare sportiv, un bun român, un caracter deosebit... Şi astăzi rămân nedumerit, cum de un om cu atâta milostenie şi spirit de întrajutorare a semenilor săi poate trăi o astfel de dramă...

Un om care a construit case pentru cei rămaşi pe drumuri nu poate fi un infractor, nu poate fi asimilat unui rău social, ci numai victima unei situaţii conjuncturale nefericite. Şi, în acest context, mă întreb de ce preşedintele Băsescu nu dă dovada unui gest creştin prin graţierea lui Gică Popescu?

De ce nu foloseşte iertarea, ca atribut creştin, pentru un om care şi-a recunoscut greşeala, a plătit prejudiciul impus de justiţie, de ce nu înţelege compasiunea ca pe o nevoie a unui semen, de ce nu foloseşte o pârghie constituţională pentru a repara cât de puţin temelia unui suflet de român?!

Am văzut multe în viaţă, am trecut prin bucurii, dar şi prin situaţii dificile, am trăit unele orori ale sistemului comunist, sistem care, deşi respingea preceptele creştine, totuşi le aplica uneori, practica iertarea (chiar dacă aceasta constituia un precedent, şi totuşi nu reuşesc să înţeleg de ce...?! Pentru că bănuiesc, vă spun eu de ce, pentru că nu poate, pentru că nu îl lasă sufletul, pentru că nu a înţeles niciodată verbul "a ierta".

Deoarece, ştim cu toţii, iertarea este un dar exclusiv de la Dumnezeu, dar şi un semn al puterii.

Domnul Georgică Dumitru:

"Importanţa Legii privind parteneriatul public-privat, într-o perioadă de criză economică prelungită"

Intervenţia de astăzi este creionată în jurul unui subiect pe care îl reiterez de câte ori mi se oferă ocazia: importanţa cointeresării mediului de afaceri în rezolvarea unor probleme de interes public, ca răspuns la necesitatea dinamizării dezvoltării economice, la nivelul comunităţilor.

Dificultăţile financiare cu care se confruntă administraţiile locale sunt de multe ori majore, în unele cazuri căpătând proporţii îngrijorătoare. Auzim tot mai des de primării ajunse în pragul falimentului, cu toate că aş putea da, în acelaşi timp, numeroase exemple de primării şi consilii locale care şi-au gestionat riguros bugetele modeste şi care se pot lăuda cu un portofoliu impresionant de obiective realizate atât din fonduri guvernamentale, cât şi din fonduri europene.

Vizitele în teritoriu mi-au adus în atenţie, între altele, faptul că, din păcate, unele dintre aceste obiective, odată finalizate, nu sunt puse în valoare şi nici nu sunt condiţii pentru ca lucrurile să fie îndreptate.

Este şi cazul centrelor after-school, preponderent al celor ridicate în mediul rural, componente ale planurilor integrate de dezvoltare realizate din fonduri nerambursabile alocate prin PNDR. Importanţa acestor obiective este de necontestat, având în vedere că de serviciile unor astfel de centre (o masă caldă, activităţi cu caracter instructiv-educativ) ar trebui să beneficieze copiii de vârstă şcolară care provin din familii cu posibilităţi financiare reduse sau ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, şi aceştia nu sunt deloc puţini. Conform estimărilor oficiale, la sfârşitul anului 2013, la nivelul întregii ţări, peste 80.000 de copii erau înregistraţi ca având cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate şi peste 22.000 ca având ambii părinţi plecaţi din ţară. Şi tot statistica ne spune că rata abandonului şcolar este în creştere.

În acest timp, curentul after-school este încă în stare de pionierat. Mai întâi a funcţionat în mediul urban, nu întotdeauna în cadru legal, apoi s-a extins rapid în mediul rural, datorită acestor investiţii realizate din fonduri europene.

Însă, odată realizate, obiectivele de acest tip devin o povară pentru acele consilii locale care nu au fonduri pentru a le întreţine: facturi la utilităţi, asigurarea unei mese calde şi a unui personal calificat în domeniul educaţiei.

În acest context, apare ca imperios necesară identificarea de noi surse de finanţare care să le asigure funcţionalitatea, iar parteneriatul public-privat poate fi o soluţie, motivaţia emiterii legii privind acest parteneriat concentrându-se tocmai pe atenuarea presiunii imediate asupra finanţelor publice, dar şi pe creşterea eficienţei serviciilor publice ca urmare a valorificării expertizei din mediul privat.

Am pornit de la exemplul after-school-urilor, însă componenta socioeconomică abundă în astfel de exemple. Mă opresc însă aici, concluzionând că Legea privind parteneriatul public-privat este, în contextul unei crize economice prelungite, o necesitate, în aceeaşi măsură ca şi gândirea unor programe guvernamentale menite să ducă la dezvoltarea de activităţi nonagricole în mediul rural şi susţinerea microîntreprinderilor, în general.

Domnul Ion Diniţă:

"Atestarea produselor tradiţionale, o şansă uriaşă pentru revitalizarea agriculturii rurale"

Salut cu bucurie concretizarea demersului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a acorda primele atestate de produse tradiţionale din România, un pas important spre dezvoltarea la scară naţională a unei agriculturi ecologice performante şi dorite de toţi românii. Cu atât mai mare este satisfacţia mea cu cât primul atestat de produs tradiţional, cel cu numărul 1, a fost acordat produsului "Pâine tradiţională Adriana", fabricat la o unitate de producţie din judeţul pe care îl reprezint în Parlament, Braşov, aparţinând unei societăţi comerciale din Ghimbav. "Pâinea tradiţională Adriana" se obţine din făină de grâu albă, care provine din zona Ţara Bârsei, drojdie de panificaţie, sare iodată, cartofi din zona Braşov şi Covasna şi apă, procedeul de obţinere fiind sută la sută tradiţional. Specialiştii în siguranţa alimentară au stabilit că operaţiunile de pregătire a materiilor prime şi auxiliare, dozarea acestora, divizarea aluatului, modelarea, baterea cojii şi ambalarea sunt efectuate în exclusivitate manual. Astfel, pâinea din judeţul Braşov este primul produs înscris în noul Registrul naţional al produselor tradiţionale, la poziţia 01.

Acţiunea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de revitalizare a agriculturii ecologice a demarat în toamna trecută, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, a Ordinului nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Acest document a abrogat vechea reglementare a normelor privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, care data din 2004, noua modificare fiind absolut necesară în contextul modificărilor esenţiale din ultima perioadă şi al creşterii performanţelor agricultorilor români. De asemenea, vechiul ordin de reglementare a acestor produse tradiţionale nu prevedea controlul şi verificarea modului de producere a produselor după înregistrarea lor iniţială în Registrul produselor tradiţionale. Deoarece există nevoia unei tranziţii corespunzătoare între vechiul şi noul act normativ privind atestarea produselor tradiţionale, oficialii Ministerului Agriculturii au anunţat că atestatele eliberate în ultimii ani mai rămân valabile încă nouă luni de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 724/2013. În aceste condiţii, agricultorii şi agenţii economici care doresc să intre în posesia noului tip de atestat trebuie să solicite acest lucru, iar ulterior se va proceda la verificarea vechiului caiet de sarcini şi a spaţiilor de producţie.

România are un imens potenţial al produselor tradiţionale, iar armonizarea şi aplicarea unei legislaţii europene în acest domeniu extrem de vast şi diversificat va aduce avantaje apreciabile nu numai agriculturii rurale, ci şi întregii economii naţionale. Atestarea produselor tradiţionale va scoate din izolare zonele defavorizate şi îndepărtate ale ţării, prin sporirea veniturilor producătorilor agricoli şi creşterea stabilităţii populaţiei în aceste zone. În mod cert, conform noilor norme, produsul atestat ca fiind tradiţional va oglindi corespunzător aşteptările consumatorilor, deoarece acum există certitudinea că este fabricat din materii prime locale, reproduce o reţetă tradiţională specifică locului de prelucrare şi conţine în majoritate operaţiuni de lucru manuale în lanţul de fabricaţie, de la stadiul incipient la procesul final de obţinere.

Nu în ultimul rând, noua procedură de atestare şi reatestare a produselor tradiţionale româneşti va conduce la asigurarea unei concurenţe loiale şi corecte între producători, dar va creşte şi credibilitatea produselor autohtone în ochii consumatorilor şi, implicit, încrederea populaţiei în aceste preparate ecologice extrem de căutate.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Situaţia IMM-urilor din România"

Întreprinderile mici şi mijlocii din România se află într-un moment de răscruce. Au dobândit o stabilitate fragilă, care se manifestă diferenţiat, în funcţie de mărime şi sectorul de activitate economică sau de la o regiune la alta. Acest lucru a fost făcut public în urma raportului lansat de către Fundaţia Post-Privatizare (FPP).

Situaţia în care s-a ajuns se datorează, în primul rând, obligaţiilor fiscale ale întreprinzătorilor faţă de stat şi lipsei unor politici de încurajare ale statului, împingându-le către insolvenţă şi un nivel ridicat de îndatorare.

De asemenea, modificarea Codului fiscal a contribuit la îngroparea IMM-urilor. Astfel, conform rezultatelor înregistrate la 1 februarie 2013, întreprinderile nu mai pot alege între impozitul pe venit şi cel pe profit, ci sunt obligate să plătească un impozit de 3% pe veniturile realizate.

Dată fiind situaţia îngrijorătoare în care s-a ajuns, raportul elaborat de către FPP în 2013 îşi propune să analizeze evoluţiile din ultimii 2 ani ale IMM-urilor din România, prin compararea cu indicatorii corespunzători din Uniunea Europeană. Acest raport îşi propune să evalueze performanţele economice şi financiare, disparităţile regionale, accesul la surse de finanţare şi, cel mai important, să determine starea actuala a IMM-urilor, raportată la performanţele de dinaintea crizei economice, să tragă concluziile potrivite şi să propună modele de bune practici.

Evaluarea se face pe baza indicatorilor de bilanţ anual al întreprinderilor, furnizaţi de Registrul Comerţului, pe statisticile structurale produse de Institutul Naţional de Statistică şi pe alte studii relevante, publicate de autorităţile române sau de instituţii internaţionale prestigioase, precum Comisia Europeană sau Banca Mondială.

Cauza principală, descoperită în urma evaluării menţionate mai sus, este că deşi în ultimii ani situaţia IMM-urilor din România s-a îmbunătăţit, performanţele acestora sunt departe de a atinge vârful de glorie de dinaintea crizei. Chiar dacă aceste date par încurajatoare la prima vedere, IMM-urile se află în acelaşi punct critic menţionat la început.

Criza generalizată, care a forţat întreprinderile româneşti să evolueze într-un mediu economic neprietenos, caracterizat de dezechilibre structurale, instabilitatea regimului fiscal şi un sistem bancar reticent la creditarea firmelor mici, a lăsat urme adânci, care vor avea efecte pe termen lung.

După 5 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, radiografia de ansamblu a întreprinderilor mici şi mijlocii scoate în evidenţă o serie de vulnerabilităţi ale sistemului în care funcţionează IMM-urile în România.

Acest sector nu este unul competitiv, neavând o bază solidă şi nici capacitate tehnologică. Evaluarea Comisiei Europene privind gradul de inovare în IMM evidenţiază minusurile României. În cadrul Uniunii, Germania este ţara cu cea mai înaltă pondere de întreprinderi inovatoare, respectiv 80%, în timp ce procentele cele mai mici, din acest punct de vedere, se alocă Letoniei, Poloniei, Ungariei, Lituaniei, Bulgariei şi României.

Pe lângă aceste probleme tehnice cu care se confruntă IMM-urile din ţara noastră, rezultatul analizelor internaţionale înregistrează în România un număr foarte mic de întreprinderi, în comparaţie cu celelalte state. Acest lucru se traduce printr-o densitate scăzută a IMM-urilor, respectiv aproximativ 23 IMM-uri la 1000 de locuitori, comparativ cu situaţia din Uniune, de 41 de IMM-uri la 1000 de locuitori. De asemenea, raportul prezintă situaţia precară a IMM-urilor din ţară noastră, sub aspectul eficienţei şi competitivităţii lor, fiind în tendinţă opusă faţă de ce se petrece în Uniunea Europeană.

România a fost inclusă în raportul Eurostat referitor la IMM-uri pe anul 2013, reprezentând statul cu cea mai grea situaţie faţă de cea de la începutul crizei. Producţia realizată, productivitatea muncii şi numărul de angajaţi au cunoscut reduceri importante. De asemenea, România deţine cea mai slabă poziţie la nivelul rezultatelor IMM după 3 ani de criză (intervalul 2008-2011), cu scăderea la jumătate a valorii adăugate de acestea, în condiţiile în care a păstrat o ocupare de peste 90% a forţei de muncă iniţiale, potrivit analizei Cambridge Econometrics, pe baza datelor furnizate de Eurostat şi Oficiile Naţionale de Statistică.

Pe această cale, doresc să salut iniţiativa primului-ministru, care a anunţat pentru luna în curs şi luna aprilie că vor intra în vigoare patru programe pentru IMM-uri şi tineri absolvenţi. Este vorba despre programele: Tineri întreprinzători, Stimularea femeilor manager, programul Start şi programul de Dezvoltare pentru IMM-uri; primele 3 urmează să intre în vigoare luna aceasta, iar ultimul menţionat luna viitoare, în aprilie. Cele patru programe, după cum a declarat Domnia Sa, se adaugă schemei de minimum 2 miliarde lei (cu posibilitate de prelungire la 4 miliarde lei), care facilitează accesul la credite prin mecanismele de garantare şi contragarantare, la care există peste 7.000 de IMM-uri aplicante eligibile la final de ianuarie.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Salvarea produselor tradiţionale româneşti"

Directiva dată de Uniunea Europeană a ajutat la salvarea unui aliment tradiţional 100% românesc. Micul sau mititelul, aşa cum mai este el denumit în popor, este cel mai popular produs existent în România. Cu o tradiţie de peste 100 de ani, acest produs şi-a câştigat popularitatea pe grătarul românilor, chiar dacă istoria ne relatează că el a luat naştere dintr-o greşeală.

Legenda spune că acest preparat, numit "mici", a luat naştere pe Strada Covaci din Centru Istoric al Capitalei. Pe această stradă a existat un restaurant foarte renumit în acea vreme. Istoria spune că, într-una din zilele aglomerate, bucătarul acestui restaurant a rămas fără maţe pentru cârnaţii mari, cel mai consumat produs în acel loc. Inventiv înnăscut, bucătarul a venit cu un nou preparat. La carnea deja pregătită a mai adăugat câteva condimente şi a aşezat-o direct pe grătar. În acest fel a luat naştere una dintre delicatesele culinare ale bucătăriei româneşti, vestiţii "mici".

Datele statistice demonstrează că românii consumă în medie 22.000 de tone de carne de mici. Însă din toată această cantitate 70-80% este vândută pe piaţa neagră. Cu un număr de aproximativ 297 de voturi obţinute în Comitetul Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animalelor (SCFCAH) permiţând utilizarea bicarbonatului de sodiu în prepararea micilor, micii româneşti vor putea fi comercializaţi şi pe piaţa Uniunii Europene.

Ministrul agriculturii a susţinut că specificităţile culturale, tradiţionale şi, de ce nu, culinare ale fiecărui stat membru nu trebuie pierdute în procesul legitim de uniformizare a valorilor europene.

În România, producătorii de mici au o piaţă de 50 de milioane de euro pe an, iar ridicarea exporturilor ar putea să le aducă beneficii substanţiale, nu doar din statele în care există mari comunităţi de români, ci şi din alte ţări în care bucătăria balcanică are succes.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Instituirea Centrelor de Afaceri pentru Tineri"

Am finalizat şi am depus în plenul Parlamentului un proiect de lege menit să asigure un cadru favorabil dezvoltării de microîntreprinderi. Conform dispoziţiilor acestuia, tinerii întreprinzători cu vârste până în 35 de ani, care nu deţin datorii fiscale către stat şi angajează cu contract de muncă cel puţin 3 persoane, ar putea beneficia gratuit pe parcursul primului an de activitate de spaţii de birouri necesare desfăşurării activităţii unei firme noi.

Propunerea legislativă caută să stimuleze spiritul antreprenorial şi deschiderea de noi firme prin asigurarea temporară a celui mai necesar şi mai greu de susţinut element pentru un tânăr întreprinzător: spaţiul de birouri. Mecanismul Centrelor de Afaceri pentru Tineri îşi propune să contribuie la o dinamică mai accentuată a economiei şi la reducerea şomajului în rândul tinerilor prin crearea de noi locuri de muncă.

Centrele de Afaceri pentru Tineri au rolul de a susţine dezvoltarea microîntreprinderilor nou-înfiinţate, astfel încât acestea să ajungă mai uşor la maturitate şi autonomie. Pentru a degreva bugetul statului de sume consistente, am propus ca Centrele de Afaceri să fie amenajate în cadrul unor fabrici sau cămine dezafectate.

Impunerea unor elemente de legislaţie care să stimuleze antreprenoriatul în rândul tinerilor reprezintă un obiectiv central pe care îl voi susţine în noua sesiune parlamentară.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Păstrarea stabilităţii graniţelor în contextul crizei din Ucraina"

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, consider că România trebuie să susţină cu fermitate calea europeană a Ucrainei. Acest demers constituie un element de stabilitate regională. Consider că jocul de putere manifestat de Rusia în ultima perioadă ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă în privinţa agendei internaţionale creionate de acest stat.

Sunt de părere că trebuie respectat dreptul internaţional şi integritatea şi suveranitatea statului ucrainean, iar orice abatere de la aceste norme reprezintă un pericol la adresa securităţii regionale. Pledez pentru respectarea drepturilor comunităţilor etnice în Ucraina, într-o arhitectură care să nu presupună destrămarea unei naţii. Aceste drepturi pot fi reglementate printr-un cadru legislativ rezultat în urma dialogului şi a negocierilor. Calea diplomatică este întotdeauna cea mai bună metodă de soluţionare a unor tensiuni, şi nu escaladarea conflictelor. O opţiune europeană a statului ucrainean ar reprezenta accesul la un model de dezvoltare bazat pe principii democratice şi performanţă.

Ţinând cont de ultimele evenimente petrecute în peninsula Crimeea, precum şi de dinamica situaţiei din Ucraina, România trebuie să acorde o mai mare atenţie securităţii graniţelor cu statul ucrainean. Consider că statul român trebuie să fie profund interesat de păstrarea stabilităţii în regiune şi de asigurarea unui climat de siguranţă la graniţe.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Alipirea Crimeii la Rusia, o reîntoarcere nefirească în istorie"

Situaţia geopolitică din imediata apropiere a României continuă să se menţină pe un trend îngrijorător, context în care stabilitatea politică internă a ţării noastre devine tot mai importantă. Asistăm la modificări structurale în componenţa unor state vecine fără precedent în istoria modernă a Europei, iar poziţionarea neechivocă a României în abordarea noilor problematici externe este demnă de toată lauda.

Schimbările de forţe din ultima perioadă petrecute în vecinătatea României au culminat cu referendumul organizat duminică în Crimeea, unde 96,6% dintre alegători au votat pentru alipirea acestei regiuni ucrainene la Rusia. Mai mult, în cursul zilei de luni Parlamentul Crimeii a proclamat independenţa peninsulei faţă de Ucraina şi a cerut alipirea sa oficială la Rusia. Parlamentarii până mai ieri ucraineni au stabilit extrem de repede nu numai includerea regiunii în Rusia, dar au statuat şi naţionalizarea tuturor bunurilor statului ucrainean în peninsulă.

În acest scenariu desprins parcă dintr-un film istoric, trebuie spus clar că, prin deciziile ocupaţioniste ale Crimeii - rezultatele referendumului fiind net influenţate de prezenţa armatei ruse în zonă -, Rusia s-a întors cu zeci sau sute de ani în urmă, dar, în acelaşi timp, s-a autoizolat pe scena politicii internaţionale. Comunitatea internaţională, inclusiv România, a decretat unanim că demersul Rusiei este unul nelegitim, iar decizia nu va fi tolerată de niciun stat membru UE şi NATO, în frunte cu Statele Unite ale Americii, care au reacţionat dur prin preşedintele Obama. De altfel, Consiliul de Securitate al ONU a stabilit cu o majoritate covârşitoare că referendumul din Crimeea nu este valid. Decizia Rusiei este contrară tratatelor internaţionale în vigoare, respectiv unui act din 1994, când Ucraina a renunţat la statutul său nuclear în schimbul unei garantări a integrităţii sale teritoriale de către trei state nucleare, printre care şi Rusia.

România a condamnat, la rândul ei, cu fermitate, situaţia alipirii Crimeii la Rusia. Prin gestul său care aminteşte de cele două războaie mondiale, liderul rus Vladimir Putin a dat dovadă de un cinism fără margini, profitând de situaţia din Ucraina pentru a-i ciunti teritoriul. Mai mult, oficialii europeni şi-au exprimat îngrijorarea că Rusia ar putea continua procesele de subminare a noii puteri din Ucraina, prin acţiuni destabilizatoare derulate în sudul şi estul ţării vecine.

Este evident că noua situaţie din apropierea României va avea implicaţii dintre cele mai imprevizibile în zonă, iar politica externă şi cea legată de siguranţa naţională trebuie dinamizate. România are nevoie de o nouă şi coerentă strategie de securitate naţională, mai ales că acest document nu a fost actualizat în ultimii zece ani, iar evoluţiile în continuă schimbare din ultima perioadă impun o reconsiderare a poziţiei externe a ţării noastre.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Republica Moldova, un pas uriaş către aderarea la Uniunea Europeană"

Cetăţenii Republicii Moldova care, prin trecut, prezent şi viitor au fost, sunt şi vor rămâne fraţii noştri, au înregistrat zilele trecute un moment istoric, demn de salutat aşa cum se cuvine, respectiv eliminarea vizelor pentru călătoriile în Europa. Decizia Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene de a susţine propunerea Comisiei Europene de ridicare a vizelor pentru călătoriile de scurtă durată în spaţiul Schengen pentru cetăţenii Republicii Moldova, posesori de paşapoarte biometrice, este sinonimă cu un mare pas concret pentru aderarea ţării noastre surori în spaţiul Europei Unite.

"Cetăţenii Republicii Moldova care deţin paşapoarte biometrice vor putea călători în spaţiul Schengen fără viză, în urma amendamentelor la Regulamentul nr. 539/2001. Ţinând cont de faptul că Regulamentul va fi publicat în Jurnalul Oficial al UE în cursul lunii aprilie, liberalizarea vizelor ar urma să intre în vigoare la începutul lunii mai 2014" - astfel sună comunicatul Consiliului UE cu valoare binefăcătoare pentru românii de dincolo de Prut.

În contextul deosebit de agitat din ultima perioadă din apropierea României, semnalul pozitiv trimis de Uniunea Europeană către Chişinău este o garanţie că Moldova are deja susţinerea necesară şi preliminară în vederea viitoarei aderări oficiale la marea familie europeană. Aşa cum autorităţile de la Bucureşti au subliniat, de altfel, în repetate rânduri, responsabilii europeni au recunoscut prin recenta decizie de eliminare a vizelor progresele incontestabile făcute de conducerea de la Chişinău în spiritul integrării Moldovei în Uniunea Europeană. În acest context, România are în continuare datoria de onoare de a susţine şi sprijini eforturile vecinilor noştri moldoveni pentru reuşita deplină a demersului lor proeuropean.

Recentele schimbări de forţe din Ucraina, precum şi expansiunea armată a Rusiei, concretizată cu alipirea Crimeii, sunt elemente care îngrijorează la modul cel mai serios comunitatea internaţională, şi îndeosebi marile puteri din Uniunea Europeană. În acest sens, o aderare cât mai rapidă a Republicii Moldova la UE ar aduce nu numai un plus de siguranţă Uniunii, la modul general, prin sporirea forţelor de securitate pe segmentul estic, dar şi României, rămasă într-un fel descoperită din punct de vedere al graniţei estice a UE. Din această perspectivă, este perfect justificat ajutorul tehnic şi logistic pe care România îl va acorda în următoarea perioadă Republicii Moldova în scopul îmbunătăţirii securităţii frontierelor. Este de aşteptat ca Republica Moldova să devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene în timpul preşedinţiei române a Consiliului UE, programată pentru a doua jumătate a anului 2019.

În mod cert, autorităţile de la Chişinău trebuie să fie încurajate pentru a-şi îndeplini obiectivul de accedere în Uniunea Europeană, iar statul român va continua să sprijine Moldova în acest sens. De asemenea, atât România, cât şi Republica Moldova trebuie să urmărească cu atenţie evenimentele petrecute în Transnistria, în aşa fel încât să fie eliminate din start orice fel de încercări separatiste de genul evenimentelor recente din Crimeea.

Doamna Marioara Nistor:

"Pricopie, numele dezastrului din învăţământul românesc!"

Este cu totul şi cu totul uimitor cum ministrul educaţiei naţionale, acest oarecare Pricopie, a fost menţinut în funcţie la recenta remaniere guvernamentală rezultată în urma schimbării compoziţiei politice a Executivului. Oamenii responsabili din învăţământul românesc se întreabă, pe bună dreptate, ce anume îl recomandă pe acest domn pentru a ocupa în continuare această poziţie de ministru. Acelaşi lucru mă întreb şi eu, deşi este o întrebare retorică. Probabil, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi indivizi mediocri ajunşi peste noapte în Guvern, "vocea şi talentul lui"...sunt recomandările definitorii.

Menţinerea domnului ministru al educaţiei în acest post este invers proporţională cu rezultatele catastrofale ale recentelor examene de simulare a bacalaureatului, în care mai mult de jumătate dintre elevi nu au reuşit să promoveze. Aceste rezultate au fost aproape identice cu cele de anul trecut, iar repetabilitatea lor este în măsură să îngrijoreze profund întregul sistem de învăţământ. Se pare că există într-adevăr o stare de alarmare la nivelul cadrelor didactice, dar şi al părinţilor responsabili, însă grijile justificate nu îl ating şi pe acest imperturbabil ministru tehnocrato-PSD-ist, care fuge atât de răspundere, cât şi de întrebările incomode ale opiniei publice.

În realitate, rezultatele simulărilor examenelor de bacalaureat - unde judeţul Brăila a ocupat un loc meritoriu, primul pe ţară, cu 67,79% la proba la alegere -, denotă în mod incontestabil că învăţământul românesc este într-un profund colaps. De capacitatea slabă de pregătire a tinerei generaţii nu pot fi făcuţi responsabili nici elevii, nici părinţii, nici cadrele didactice. Vinovatul este unul singur, ministrul educaţiei naţionale, care demonstrează în fiecare zi că nu poate conduce profesionist acest domeniu, că nu deţine niciun fel de strategie în vederea schimbării situaţiei alarmante din învăţământ, că nu vrea, nu poate sau, mai sigur, nu ştie ce să facă pentru a îndrepta lucrurile. Promovabilitatea extrem de scăzută la aceste teste, atât cele pentru bacalaureat, cât şi cele de evaluare naţională din clasele gimnaziale, nu reflectă nici oglinda societăţii, nici capacitatea elevilor, nici nepriceperea profesorilor, ci doar incompetenţa ministrului de resort.

În orice ţară democratică şi civilizată, primul lucru pe care l-ar fi făcut ministrul învăţământului după un astfel de rezultat ar fi fost demisia, de onoare sau dezonoare. Ministrul Pricopie trebuia să-şi asume aceste rezultate dezastruoase ale sistemului de învăţământ, culminate anul trecut cu cel mai mic coeficient de promovabilitate a examenului de bacalaureat din ultimii 20 de ani.

Prestaţia acestui om la conducerea Ministerului Educaţiei este mai mult decât jalnică. Nu poţi să priveşti aceste rezultate ca din avion şi să spui că nu ai nicio vină. Păi, dacă ar fi aşa, ce-ai făcut dumneata, domnule ministru, în ultimii doi ani la acest minister? Nu ai făcut nimic bun, iar dacă acestea sunt rezultatele reformelor, este clar. Dacă mai are puţină demnitate, nu e târziu ca Pricopie să demisioneze cât mai repede, până nu se va acoperi şi mai mult de penibil. Chiar îl rugăm frumos...

Domnul Ioan Cupşa:

"Stabilitate şi bună înţelegere"

Aşa cum, la fiecare sărbătoare naţională, românii sunt felicitaţi de conaţionalii noştri de etnie maghiară, aşa doresc şi eu, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, una din cele trei sărbători naţionale ale Ungariei, sărbătoare care comemorează Revoluţia din 1848-1849, să îi felicit şi să le doresc aceleaşi lucruri pe care le doresc şi celorlalte etnii conlocuitoare de pe teritoriul României.

Acum este prilejul să îmi îndrept gândul cel bun către maghiarii care fac parte din familia mea, către cei care îmi sunt prieteni, către cei care îmi sunt colegi, către maghiarii care îmi sunt vecini, către toţi concetăţenii de etnie maghiară.

Acum este prilejul, cum spuneam şi mai înainte, să le doresc maghiarilor ceea ce ne doresc şi nouă, românilor: sănătate şi prosperitate, o viaţă trăită cu demnitate şi în armonie cu toţi ceilalţi.

În contextul ultimelor întâmplări din Transilvania, trebuie să afirm faptul că sunt adeptul respectării tradiţiilor şi manifestărilor culturale identitare ale fiecărei etnii care trăieşte pe teritoriul României, dar în limitele impuse de prevederile Constituţiei şi ale legislaţiei în vigoare, manifestări care să nu afecteze drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni români, indiferent de naţionalitatea lor.

În acest sens, sunt total împotriva provocării, iniţierii unor noi conflicte sau escaladării nejustificate a unor conflicte de interese existente, la noi în ţară, de către politicieni iresponsabili din România sau din Ungaria.

Ca deputat de Oradea, oraş unde aproape un sfert din populaţie este de etnie maghiară, consider că inflamarea situaţiei nu va ajuta cu nimic, ba dimpotrivă, va da apă la moară tendinţelor revanşarde şi revizioniste.

Pe de altă parte, nu pot să mă prefac că nu observ situaţia extrem de tensionată din Ucraina şi din peninsula Crimeea. Consider că această stare de fapt nu trebuie să genereze şi alte stări conflictuale în zonă şi, raportându-mă la aceste chestiuni extrem de delicate, eu mă declar pentru aplanarea cât mai rapidă a oricăror stări conflictuale, prin respectarea prevederilor legale, constituţionale ale statului în cauză, precum şi prin respectarea tratatelor internaţionale.

Sunt convins că România, cu fermitate, trebuie să dea, în continuare, semnale de stabilitate şi de bună înţelegere.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Lista de medicamente compensate, când?"

Partidul Naţional Liberal vă solicită ferm să aprobaţi Hotărârea Guvernului privind actualizarea Listei de medicamente compensate şi gratuite în şedinţa din data de 18 martie a.c. şi să respectaţi angajamentul public de a da acces pacienţilor din România la medicamentele noi, mai performante, cu efecte terapeutice mai eficace, începând cu data de 1 aprilie 2014.

Reamintim încă o dată faptul că toate procedurile legale în acest sens au fost îndeplinite cu scrupulozitate, că actualizarea şi îmbunătăţirea listei s-a făcut după o metolodogie complexă şi riguroasă, după standarde recunoscute la nivel internaţional şi cu participarea specialiştilor în domeniu şi a asociaţiilor de pacienţi, metodologii ştiinţifice recunoscute de partenerii noştri internaţionali.

De asemenea, chiar cu ocazia ultimei vizite a organismelor financiare internaţionale, a fost agreată introducerea noii liste şi au fost convenite inclusiv soluţiile financiare şi tehnice. S-a discutat în detaliu asupra impactului financiar, s-au găsit soluţii corelate, inclusiv de modificare a sistemului de stabilire a preţurilor la medicamente care să asigure prin reducere spaţiul bugetar necesar, ca şi o nouă reglementare pentru recalcularea taxei clawback.

Toate aceste aspecte au fost lucrate profesionist şi au fost lăsate "la cheie", acum fiind necesar ca noua conducere a Ministerului Sănătăţii să dea dovadă că înţelege şi poate să continue procesul complicat, dar absolut necesar pentru soarta oamenilor bolnavi.

Noile medicamente, evaluate de 16 comisii formate din peste 120 de renumiţi doctori şi profesori, vor completa lista de compensate cu un număr important de medicamente destinate, în principal, tratării cancerului, diabetului, afecţiunilor cardiovasculare, afecţiunilor psihice, hepatitelor cronice, precum şi bolilor rare, fără a se limita doar la aceste patologii.

Suntem convinşi că ştiţi, în momentul în care mandatul liberal de la Ministerul Sănătăţii s-a încheiat, hotărârea de guvern de actualizare a listei de medicamente era deja trimisă spre avizare şi aprobare Guvernului, fiind în dezbatere publică din data de 14 februarie 2014, astăzi depăşindu-se deja termenul de 30 de zile.

Prin urmare, nu aveţi niciun temei real pentru a amâna acest demers şi a-i priva pe pacienţii din România de tratamentele pe care le aşteaptă şi de care au nevoie.

Introducerea noii liste de medicamente compensate va determina o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor şi o reducere a costurilor îngrijirilor de sănătate, prin perioade mai scurte de spitalizare, o refacere mai rapidă şi, implicit, o reintegrare mai uşoară în familie şi la locul de muncă a pacienţilor.

Vă readucem în atenţie faptul că introducerea listei noi de medicamente cu data de 1 aprilie 2014 este o promisiune pe care aţi făcut-o ca prim-ministru şi că a existat un acord politic în acest sens, convenit în cadrul fostei Uniuni Social-Liberale despre al cărei program ne spuneţi permanent că-l veţi îndeplini. Faptul că astăzi aţi optat pentru o altă componenţă politică a cabinetului nu vă derobează de răspundere şi de obligaţia de a vă respecta cuvântul de prim-ministru.

Ştim că multe promisiuni guvernamentale nu mai sunt prioritare pe agenda dumneavoastră, dar vă cerem ca de această dată să nu trataţi lista de medicamente în acelaşi fel şi să nu vă jucaţi cu soarta a milioane de pacienţi, sub falsul pretext al lipsei de bani.

Am avut în anul 2010 o putere care a închis spitale peste noapte şi a lăsat bolnavi în stradă, motivând că nu sunt bani. Pacienţii din România nu au nevoie de acelaşi cinism şi din partea dumneavoastră în 2014.

Partidul Naţional Liberal consideră o prioritate de interes public introducerea noii liste de medicamente compensate începând cu 1 aprilie. Un guvern responsabil îşi stabileşte priorităţile în funcţie de nevoile oamenilor şi îşi gestionează bugetul pornind de la aceste priorităţi, şi nu invers.

Domnul Constantin Galan:

Măsura de reducere a TVA-ului la carne este una pe care guvernarea Uniunii Social-Liberale, din care a făcut parte şi Partidul Naţional Liberal, şi-a asumat-o în faţa românilor. Este un pas spre atingerea obiectivului fixat la începutul anului 2013 prin programul de guvernare, de a aduce TVA la nivelul de 19%.

Astfel, în urma mai multor dezbateri cu factorii interesaţi, noi, liberalii, am depus în procesul legislativ o iniţiativă de completare a art. 140 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care se propune reducerea TVA la 9% pentru carne.

În condiţiile în care Guvernul Ponta 3, prin programul său, nu oferă garanţii că măsurile fiscale, precum reducerea de TVA la produsele agroalimentare de bază, se vor pune în aplicare în acest an, am considerat necesar să elaborăm această iniţiativă legislativă, deoarece prin reducerea TVA vor scădea preţurile şi se va reuşi stoparea aşa-numitelor exporturi false spre ţările vecine, având în vedere că Moldova va intra în Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, iar Ungaria a scăzut deja TVA-ul la această categorie de produse.

Citind Programul de guvernare Ponta 3, nu avem certitudinea că acest obiectiv se va materializa într-un timp rezonabil, dar avem convingerea că, la nivel parlamentar, propunerea PNL de reducere a TVA-ului la carne va beneficia de consens politic şi de susţinere la vot.

Ţin să vă menţionez faptul că reducerea TVA la pâine a fost deja implementată, cu rezultate bune pentru bugetul de stat, drept urmare, dacă noul guvern doreşte într-adevăr să continue programul asumat în ianuarie 2013 şi nu face doar declaraţii politicianiste, atunci ar trebui să susţină proiecte importante de lege deja depuse de PNL, cum ar fi reducerea CAS sau reducerea TVA la carne.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Conform unui raport pe anul 2013, elaborat de Biroul pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat american, intitulat "Practici în materie de drepturile omului", România este afectată de corupţie instituţională şi există tentative politice de compromitere a justiţiei, în raport vorbindu-se despre discriminarea sistematică a romilor, abuzurile din penitenciare, ameninţările la adresa jurnaliştilor şi declaraţiile antisemite.

Raportul vorbeşte despre problemele majore privind drepturile omului care includ tratamentul inadecvat şi hărţuirea de către agenţi de poliţie şi jandarmi a deţinuţilor şi romilor, inclusiv moartea unor persoane în custodia poliţiei.

Astfel, concluzia raportului este că, la nivel de corupţie instituţională, România are o problemă răspândită care afectează toate structurile societăţii. Discriminarea societală sistematică împotriva romilor afectează accesul acestora la o educaţie adecvată, la locuinţe, la servicii medicale şi la oportunităţi de muncă.

Mai mult, există probleme grave legate de tentativele constante ale unor personalităţi politice de a compromite independenţa justiţiei, de ameninţări personale şi profesionale la adresa jurnaliştilor care au subminat libertatea presei. De asemenea, au existat cazuri de violenţă şi de discriminare la adresa femeilor.

În aceste condiţii, cred că actualul Guvern trebuie să adoptate măsuri concrete pentru redresarea urgentă a acestor probleme.

Sistemul judiciar trebuie să acţioneze pentru urmărirea şi pedepsirea celor care au comis abuzuri, iar autorităţile să nu amâne procedurile legale în cazuri referitoare la presupuse abuzuri ale poliţiei, multe cazuri fiind finalizate prin achitare până în acest moment.

În momentul de faţă legislaţia prevede sancţionarea penală a actelor de corupţie în care sunt implicaţi oficiali, însă este nevoie ca guvernul să aplice efectiv legile în acest sens.

Domnul Daniel Iane:

Doresc să îmi exprim îngrijorarea cu privire la evoluţia situaţiei politice şi diplomatice din Ucraina în raport cu Federaţia Rusă şi cum această situaţie tensionată poate afecta întreaga regiune învecinată a acestor state, prin prisma rezultatului votului de ieri, din Peninsula Crimeea.

Referendumul care a fost organizat ieri a cuprins două întrebări. Prima întrebare de pe buletinul de vot a fost: "Sunteţi în favoarea reunificării Crimeii cu Rusia, ca parte a Federaţiei Ruse?", iar cea de-a doua a fost: "Sunteţi în favoarea restaurării Constituţiei din 1992 şi cu statutul Crimeii ca parte a Ucrainei?". Trebuie menţionat că cea de-a doua întrebare, deşi la prima vedere pare că un răspuns favorabil ar conduce la rămânerea regiunii autonome Crimeea ca parte a Ucrainei, este totuşi legitimarea unui demers secesionist. Conform Constituţiei ucrainene din 1992, Crimeea era o entitate independentă a Ucrainei, cu drepturi sporite de a-şi determina statutul şi relaţiile internaţionale, ceea ce înseamnă legitimarea alipirii acestei regiuni autonome la Rusia.

Rezultatul referendumului, conform căruia 96,6% au votat în favoarea alipirii peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă, nu va fi recunoscut de comunitatea internaţională.

Totuşi, chiar şi simpla intenţie de organizare a oricărui referendum, a cărui obiectiv este unul secesionist, este un demers ce contravine foarte clar tuturor principiilor democratice şi tuturor valorilor statutului de drept.

În primul rând, doresc să evidenţiez contextul în care s-a organizat referendumul din peninsula Crimeea. Desfăşurarea acestuia s-a produs într-un context care a semănat cu unul cu stadiu incipient de război militar. Cunoaştem cu toţii că instrumentul referendumului este prin excelenţă unul caracteristic exclusiv democraţiei. Totuşi, prezenţa vizibilă şi activă, de peste două săptămâni, a unui număr semnificativ de militari, fără însemne oficiale, dar având o misiune de apărare a intereselor Federaţiei Ruse pe întreg teritoriul peninsulei Crimeea este o situaţie improprie pentru viaţa oricărei democraţii, deci implicit pentru organizarea unui referendum.

În al doilea rând, în organizarea şi desfăşurarea referendumului de ieri din Crimeea au fost sesizate numeroase nereguli sau chiar abuzuri din partea autorităţilor regionale, care şi-au exprimat ori de câte ori au avut ocazia dorinţa de rupere a tuturor legăturilor cu guvernul de la Kiev. De exemplu, observatorii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), a căror misiune era de a superviza organizarea şi modul de desfăşurare a referendumului, au fost opriţi chiar la intrarea în regiunea Crimeea de către militarii prezenţi în regiune, sub ameninţarea armelor. Numeroşilor jurnalişti acreditaţi chiar de către autorităţile separatiste locale le-a fost interzis accesul în incinta mai multor secţii de vot. Au fost organizate o serie de acţiuni electorale în favoarea alipirii peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă, chiar în centrul capitalei provinciei, Simferopol, unde pe întreaga durată de desfăşurare a referendumului a fost proiectat continuu, pe una din clădirile oficiale ale regiunii Crimeea, mesajul "Suntem în Rusia". Toate zborurile către regiunea autonomă Crimeea, cu excepţia celor de la Moscova, au fost anulate, iar programul televiziunii publice din regiune a fost întrerupt periodic de spoturi electorale care prezentau contopirea steagurilor naţionale ale Rusiei şi ale peninsulei Crimeea. Băncile comerciale de pe întreg teritoriul peninsulei Crimeea şi-au închis activitatea până la validarea referendumului, invocând operaţiuni de trecere de la grivna ucraineană la rubla rusească.

Aceste nereguli în organizarea şi desfăşurarea referendumului dovedesc un demers ilegitim al guvernului regional din Crimeea. Se creează un precedent periculos pentru democraţia şi statul de drept, ceea ce poate conduce la instabilitate regională, ce poate afecta chiar şi România, dar mai ales poate afecta parcursul de aderare la Uniunea Europeană a Republici Moldova.

Situaţia actuală din Crimeea poate fi un reper de acţiune, pe plan internaţional, care poate fi invocat sau chiar aplicat şi de alte regiuni autonome: Nagorno-Karabakh, Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria.

În calitate de membru al Parlamentului României, consider că se impune o reacţie imediată şi fermă din partea Uniunii Europene şi din partea SUA. Decizia noastră, a României, la unison cu ceilalţi parteneri din Uniunea Europeană, cât şi a SUA, este de a nu recunoaşte referendumul organizat în Crimeea şi implicit rezultatele acestuia. Poziţia Uniunii Europene este una fermă: referendumul este ilegal şi ilegitim. Rusia este, până în prezent, singurul stat care a recunoscut rezultatele acestui referendum.

Prin puterea diplomaţiei occidentale trebuie identificate urgent soluţii pragmatice la disputa dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, care pare să afecteze deja, în mod direct, regiunea din apropierea Ucrainei, dar indirect întreaga comunitate europeană, Ucraina având frontieră comună cu Uniunea Europeană. Trebuie alocată mai multă atenţie politicii externe a României, având în vedere că rolul nostru va creşte semnificativ, pe plan internaţional, în regiune, prin vecinătatea noastră directă cu Ucraina, care implicit înseamnă şi vecinătatea Uniunii Europene cu acest stat.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi doresc să condamn public, atât în nume personal, cât şi în numele Partidului Naţional Liberal, toate actele de violenţă şi manifestările extremiste ce au apărut în timpul protestului organizat de partidul Jobbik, în cursul săptămânii trecute, la Târgu Mureş.

Orice manifestaţii extremiste, pe teritoriul României şi pe cel al întregii lumi democratice, sunt interzise şi trebuie ferm condamnate. Astfel de atitudini sunt un atac direct la valorile şi principiile statului de drept, afectând grav spiritul democratic. De aceea, consider îndreptăţită măsură luată de Ministerul de Interne, prin intermediul căreia membrii partidului extremist Jobbik şi cei ai Gărzii Maghiare, organizaţie de extremă dreaptă, au fost declaraţi indezirabili pe teritoriul României.

Consider demersul Ministerului de Interne unul pe deplin îndreptăţit, deoarece cerinţele şi revendicările manifestanţilor de la Târgu Mureş încalcă flagrant atât Constituţia României, cât şi tratate internaţionale bilaterale, unul dintre acestea fiind Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate, semnat de Ungaria şi România în cursul anului 1996. Reprezentanţii tuturor partidelor sau organizaţiilor cu deziderate extremiste, care se manifestă pe teritoriul României, trebuie să ia act de art. 30 alin. (7) din Constituţia României, care prevede următoarele: "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri". Manifestările extremiste asemenea celor de la Târgu Mureş contravin şi art. 40 alin. (2) din Constituţia României, care menţionează că "Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale". În plus, toate aceste revendicări sunt un atac flagrant şi la art. 1 din Constituţie.

Toate aceste încălcări ale legilor şi Constituţiei din România, din partea liderului partidului extremist Jobbik, sunt unele flagrante şi deja constante şi se întrunesc suficiente condiţii pentru ca Vona Gábor să fie declarat persona non grata.

Ca jurist sunt de acord cu argumentul conform căruia un cetăţean european nu poate fi declarat persona non grata doar având calitatea de membru al unui partid extremist. Totuşi, vă reamintesc că orice cetăţean al altui stat, care dovedeşte că este ghidat de atitudini nedemocratice şi care, prin acţiuni de extremism şi violenţă, aduce atingeri flagrante Constituţiei României, îndeplineşte condiţiile pentru a deveni persona non grata.

Este clar că şi România, la fel ca şi întreaga Europă, se confruntă cu manifestări extremiste şi revendicări tot mai dese care contravin democraţiei şi principiilor statului de drept. Din păcate, partidele extremiste par să câştige tot mai multe puncte electorale, cel mai probabil pe fondul crizei economice internaţionale.

Închei prin a menţiona că este nevoie şi se impune o acţiune europeană comună, care să combată ferm astfel de manifestări, la nivel european, iar aceasta trebuie să fie una rapidă, fermă şi care să înlăture orice formă de extremism politic.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

"Majorarea accizei la combustibili - un bir în plus pentru români şi IMM-uri"

De la 1 aprilie, românii vor fi nevoiţi să suporte încă o taxă menită să le facă viaţa mai scumpă, taxă introdusă în scopul de a aduce mai mulţi bani la bugetul statului, bani a căror destinaţie este cel puţin incertă.

Deşi acest lucru se întâmplă de la 1 aprilie, nu este o păcăleală! Românii vor plăti, începând cu această dată, 42 de bani în plus la litrul de combustibil, iar acest fapt va avea drept efect scumpirea în lanţ a produselor necesare vieţii cotidiene.

Majorarea accizei la combustibili va face ca preţul final al carburanţilor din România să fie unul dintre cele mai mari dintre cele practicate la nivelul Uniunii Europene, iar dacă raportăm acest aspect la faptul că nivelul salariului mediu net pe economie ne plasează în partea inferioară a clasamentului statelor europene vom observa că românii vor avea de suportat o taxă grea, împovărătoare şi care va produce efecte grave în ceea ce priveşte stimularea activităţii agenţilor economici şi a consumului.

De asemenea, în spiritul luptei contra evaziunii fiscale clamate de Guvern, o astfel de taxă nu va face decât să încurajeze întreprinzătorii să apeleze la modalităţile de evaziune fiscală în ideea de a-şi recupera costul suplimentar ivit ca urmare a majorării accizei. Astfel, deşi se urmăreşte crearea unor venituri la bugetul statului, efectul va fi unul invers, în sensul că evaziunea fiscală se va mări, iar sumele ce vor intra în buget vor fi mai mici.

Ca măsură de politică fiscală, majorarea accizei la combustibili va dăuna puternic creşterii economice pentru anul 2014, afectând în mod direct puterea de cumpărare şi consumul, apreciindu-se o creştere de 0,42 lei a preţului şi o scădere a consumului total de până la 2 % în primele trei luni.

Un alt aspect important a fi menţionat raportat la această măsură luată de Guvern este legat de destinaţia bugetară a sumelor încasate. În an electoral, Guvernul va fi tentat să utilizeze aceste sume de bani în scopul de a onora solicitările venite din partea "baronilor locali" pentru susţinerea campaniilor electorale viitoare.

Aşadar, consider că majorarea accizei la combustibili este o măsură profund greşită şi, în calitatea noastră de aleşi ai românilor, avem datoria de a lupta, prin orice mijloace, pentru a le asigura acestora un trai mai bun, iar acest lucru nu se va întâmpla prin introducerea de taxe împovărătoare care nu fac decât să îngreuneze situaţia în care se află românii.

Totodată, având în vedere că principalii afectaţi de această măsură vor fi cei cu venituri mici, întreprinderile familiale, IMM-urile, solicit Guvernului României să renunţe la a majora acciza la combustibili de la 1 aprilie 2014.

Domnul Vasile Varga:

"Mai puţine judecătorii înseamnă mai puţină justiţie"

Daţi-mi voie ca, de la tribuna Camerei Deputaţilor, să mă adresez cetăţenilor care ne-au ales să-i reprezentăm, şi în special brăilenilor din oraşul Însurăţei şi din apropierea acestuia.

Nu a trecut multă vreme de când le promiteam oamenilor din fiecare judeţ al ţării că vom face dreptate până la capăt. Se pare însă că, prin iniţiativa guvernului de a desfiinţa unele instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, se poate încălca un drept constituţional al cetăţenilor, şi anume accesul liber la justiţie.

De asemenea, prin desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti consider că actul de justiţie se îndepărtează tot mai mult de cetăţeni, de locul în care este înfăptuit, creându-i dificultăţi suplimentare, printre care şi cheltuielile de deplasare (există situaţii în care distanţele pe care le au de parcurs justiţiabilii până la instanţele de judecată depăşesc 80 sau 100 de kilometri, în condiţii dificile de transport) pentru pensionari şi alte persoane cu o situaţie materială precară.

Cred că sunteţi în asentimentul meu când afirm că, pe lângă aspectele privind costurile suplimentare, calitatea actului de justiţie nu se eficientizează prin încărcarea suplimentară a instanţelor care vor prelua dosarele şi cauzele de la instanţele desfiinţate. Pe de altă parte, menţionez un alt aspect care nu poate fi neglijat: se vor produce dezechilibre bugetare la nivelul administraţiilor locale, ştiut fiind faptul că justiţia aduce anumite resurse financiare la bugetul local şi nu este numai consumatoare de resurse.

Efectul poate fi unul de domino: desfiinţarea instanţelor va afecta activitatea avocaţilor, ceea ce ar însemna pierderi financiare importante la bugetele locale.

Menţionez faptul că, în mandatul trecut, chestiunea desfiinţării unor instanţe a fost tranşată prin adoptarea Legii nr. 148/2011. Atunci, din 24 de instanţe propuse spre a fi desfiinţate, doar 8 judecătorii au avut această soartă. Şi atunci judecătoria din oraşul Însurăţei era pe lista neagră, dar a rezistat în 2011, spre lauda parlamentarilor care s-au zbătut la momentul respectiv ca acesta să nu devină istorie.

Pe de altă parte, trebuie să apreciez în mod deosebit faptul că, la iniţiativa Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, în cadrul unei mese rotunde, vor fi invitate toate părţile implicate în acest proces de reformare a actului de justiţie, pentru o dezbatere cu argumente pro sau contra. Sper să nu rămână doar la stadiul de dezbatere.

În final, făcând apel la istoria recentă, aş dori să atrag atenţia că, acum câţiva ani, câteva zeci de unităţi spitaliceşti din unele comune sau oraşe au fost comasate sau pur şi simplu închise, cu efecte negative pentru populaţia din zonele adiacente.

Stimaţi guvernanţi, credeţi că acum ţara este mai bogată? Credeţi că este mai sănătoasă? Nu.

Aşa se va întâmpla şi cu justiţia: tot mai puţini justiţiabili vor avea acces la procesul de justiţie, costurile vor fi tot mai ridicate şi, poate, în condiţii din ce în ce mai dificile.

Mă voi lupta, alături de ceilalţi colegi ai mei, ca acest lucru să nu se întâmple!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să plătiţi bine!"

Guvernul a decis: taxa auto, contestată la tribunal, va fi restituită în 5 ani.

Întreb retoric dacă noi am plătit cumva aceşti bani tot în cinci rate. Propunerea mea este ca guvernul să încaseze doar 20% din salariu şi privilegii, şi asta în următorii trei ani, pentru că de cinci ani nici nu poate fi vorba.

Să nu uite nici că vin alegerile şi că le vom da şi noi votul tot în cinci rate!

Proiectul meu de lege prevedea abrogarea acestei taxe abuzive şi restituirea imediată a sumelor datorate către cetăţeni. Noile taxe de stâlp şi pe benzină se aplică imediat, dar când e vorba să-şi bage mâna în buzunare, guvernul ne reaminteşte că "lucrurile importante au nevoie de timp".

Dreptate până la capăt, dar în rate. Să plătiţi bine!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Condamnăm extremismul?"

Nu avem nevoie de propagarea urii între diferite etnii şi minorităţi care convieţuiesc paşnic pe teritoriul României. Am fost întotdeauna un stat extrem de tolerant şi nimeni nu se poate plânge că minorităţile sunt prigonite sau marginalizate sau că nu pot învăţa în limba maternă, sau că nu îşi pot promova religia sau cultura, sau că nu sunt reprezentate, ca nicăieri în lume, la nivel parlamentar.

Dar... există şi un dar. Cum este posibil ca în acest secol să mai avem partide politice pe criterii etnice?

Mă uit în jurul meu şi văd că mulţi oameni sunt nemulţumiţi. Am devenit prea toleranţi cu tot răul din jurul nostru. Oare ce trebuie să se mai întâmple ca să luăm poziţie la fiecare atac la siguranţa statului şi la siguranţa cetăţeanului român? Oare de ce poporul român simte că este abandonat şi că nimeni dintre puternicii zilei nu se gândeşte la binele cetăţeanului de rând?

Puneţi, domnilor din Guvern şi Parlament, mână de la mână şi nu vă mai uitaţi doar spre scaunele din Parlament... căci în curând o să aveţi nevoie de paşaport pentru Târgu Mureş, Harghita şi Covasna.

Proiectul meu de lege condamnă la închisoare pe toţi cei care îşi bat joc de Constituţia acestei ţări. Dacă mai sunteţi şi români pe lângă carnetul de partid, va solicit să votaţi acest proiect de lege.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Medici, umiliţi de guvernanţi"

În Iaşi profesează aproape 2000 de medici rezidenţi, mai precis 1980, cu venituri sub 3.000 de lei. Toţi ar fi trebuit să primească încă din ianuarie mult promisa bursă de 670 de lei. Surpriză sau nu, suntem în martie şi nici acum tinerii doctori nu au găsit prin portofel banii promişi de guvernanţi. Guvernul nu lucrează ca la urgenţe, aşa că pentru bursele promise în decembrie 2013 a mai aşteptat câteva luni pentru a da hotărâre de guvern.

La nivel, naţional 14.000 de medici rezidenţi sunt în aceeaşi situaţie şi se pregătesc de proteste.

Nu este prima dată când guvernanţii îşi bat joc de aceşti doctori care au mai sperat în promisiunile făcute în timpul grevei de catifea din decembrie 2013.

Salariile mici, neplata gărzilor, blocarea posturilor şi condiţiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puţini faţă de 1990. Medicii rezidenţi câştigă doar şase lei pe oră, de zece ori mai puţin decât un coleg din Occident şi după 3-7 ani de umilinţe aleg o alta ţară în care pot avea un trai decent.

Îi invit pe toţi cei 14.000 de rezidenţi la Camera Deputaţilor, unde se vor dezbate proiectele mele legislative privind dublarea salariilor şi plata gărzilor acestor tineri doctori care nu-şi pot permite o carte de specialitate şi un trai decent în propria lor ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Migratorii"

Politicienilor, tuturor politicienilor, le convine de minune migraţia politică. Am văzut cum, rând pe rând, toate partidele şi coaliţiile care au avut majoritatea parlamentară nu au rezolvat această problemă, deşi puteau să pună capăt fenomenului de care astăzi se plâng.

Traseismul politic înseamnă transferul unui politician de la un partid pentru interese personale ce pot fi asigurate doar de majoritatea parlamentară. Acest fenomen generează întotdeauna schimbarea structurii grupurilor parlamentare, cel mai adesea în favoarea unei majorităţi conjuncturale.

Excepţiile sunt rare şi sunt datorate distanţării de politicile necorespunzătoare ale puterii şi atitudinilor critice faţă de acţiunile grupului politic sau de susţinerea fermă a intereselor cetăţenilor.

Fenomenul este amplu la nivelul Uniunii Europene. 18% din totalul membrilor Parlamentului European şi-au schimbat partidul cel puţin o dată în perioada 1979-2009, pe locuri de frunte fiind situaţi europarlamentarii italieni (520) şi francezi (283). Migraţia pare a fi facilitată de inexistenţa penalităţilor din cadrul Rules of Procedure of European Parliament şi de caracterul deschis al grupurilor parlamentare.

Analizând situaţia României în context european remarcăm doar că, alături de Polonia, facem parte din categoria ţărilor în care traseismul politic devine o practică, în timp ce acest fenomen este inexistent în Cipru, Estonia, Ungaria, Cehia, Malta sau Slovenia.

Strămutarea politicienilor români de la un partid la altul nu mai surprinde pe nimeni, dar proporţiile sunt fără precedent. Amploarea acestui fenomen s-a dublat de la un mandat la altul.

În perioada 2008-2011 mai mult de 10% din totalul parlamentarilor români actuali s-au transferat cel puţin o dată de la un partid la altul. Dacă analizăm acelaşi fenomen la sfârşitul de mandat, respectiv în anul 2012, observăm dublarea fenomenului, ajungând la 20 de procente, astfel încât aproape un sfert din totalul actualilor parlamentari români au practicat traseismul politic.

Concret, în perioada 2008-2012, numărul migrărilor a depăşit 120, astfel încât, din 471 de parlamentari, 59 de deputaţi şi 35 de senatori au schimbat cel puţin o dată grupul parlamentar. S-au înregistrat şi migraţii masive de la PDL la USL, înaintea şi chiar în timpul moţiunii de cenzură, ce au dus la căderea pe 27 aprilie a Guvernului Ungureanu.

În 2013, în primul an de mandat din actuala legislatură, migraţia a atins deja 9%, mai precis 52 de parlamentari, 36 deputaţi şi 16 senatori au schimbat cel puţin o dată grupul parlamentar faţă de momentul intrării în Parlament.

Toate partidele politice au pretins public că nu susţin migraţia politică. Realitatea ne arată că cel puţin o tolerează şi chiar o încurajează atunci când le convine. Niciun partid sau coaliţie, care a avut sau are majoritatea, nu a pus capăt traseismului prin stabilirea unei reguli clare, asemănătoare aceleia care funcţionează la aleşii locali, la primari şi la preşedinţii de consilii judeţene.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Misiune de imagine"

Este o dovadă de cinism ca pentru simple jocuri de imagine să aduci străini, să-i tratezi la tine acasă, în timp ce ei îţi anulează la ei în ţară toate drepturile de cetăţean român.

Sistemul sanitar al unei ţări de 45 de milioane de locuitori poate trata fără probleme răniţii din evenimentele recente, cu atât mai mult cu cât este vorba de doar 11 răniţi veniţi, conform declaraţiilor oficiale, doar pentru recuperare în România.

S-au trimis circa 15 medici şi tot atâţia asistenţi, şi ce-o mai fi pe acolo, şi chiar şi un avion militar pentru 11 pacienţi fără probleme. În tot acest timp românii mor fără medic şi fără consultaţie în sălile de aşteptare ale unor unităţi de primire a urgenţelor insalubre, iar la tragediile aviatice se trimit studenţi de anul IV şi rezidenţi de anul II.

Nu doar străinii trebuie aduşi în spitale româneşti, ci şi românii care sunt pur şi simplu izgoniţi din unităţile de primire a urgenţelor. Sau aşa le mulţumim celor care au interzis limba română la ei în ţară?

Acţiunea a fost un simplu joc de imagine, pentru a ascunde morţii din tragedia aviatică din Apuseni. O ţară cu 45 de milioane de locuitori are oricând capacitatea de a trata în spitalele sale câteva sute de răniţi.

Ce mă doare este faptul că pentru tratarea copiilor bolnavi din România se apelează mereu la mila publică, în timp ce guvernanţii mioritici sau de import, precum şi ghioceii de partid găsesc mereu resurse pentru jocuri de imagine. Oare cât ne costă?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Monopolul gunoaielor"

Voi nu spuneţi, ei dispun. Noi muncim, ei cheltuie. Voi vorbiţi şi atât!

Ca să vezi... peste noapte se instituie prin lege monopolul pe piaţa deşeurilor. Concret, "la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, transportul deşeurilor municipale şi deşeurilor similare colectate separat, de la deţinătorii de deşeuri, se efectuează numai de către operatori licenţiaţi care au contracte de delegare a gestiunii, încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale respective sau, în cazul gestiunii directe, au hotărâre de dare în administrare a acestei activităţi".

Oricine altcineva se atinge de deşeurile municipale, care includ gunoiul menajer, dar şi cele reciclabile, este pasibil de închisoare pentru furt.

Prin această lege 2000 de firme colectoare vor fi scoase pe tuşă. Dacă o astfel de firmă are 5 angajaţi, 10.000 de angajaţi vor dispărea şi vor trece în şomaj, adică de cel puţin 20 de ori mai mulţi decât media angajaţilor pe care promitea să-i aibă RMGC, pentru care, va mai amintiţi, s-a făcut o lege specială. Ciudat rău, mai ales că aceste firme depoluează, în timp ce în cealaltă situaţie se crea o poluare fără precedent.

De fapt, nu e nimic nou sub soare. De când sunt ăştia la putere n-au făcut decât să dea legi pentru ei pentru ca să-şi recupereze din pierderile suferite pe vremea când erau în opoziţie şi în opulentul afişaj de campanie din 2012.

Cu mâna înfiptă pe cartela de vot şi niciun bănuţ la voia întâmplării, parc-ar fi casieri şi contabili, nu senatori sau deputaţi aflaţi, în teorie, în slujba poporului!

Curat-murdar, coane Fănică! Monopolul gunoaielor pe banii noştri!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nimeni nu e mai presus de lege"

Proiectul meu de lege îi trimite acasă pe toţi cei peste 50 de parlamentari incompatibili sau corupţi, pentru ca şi în România nimeni sa nu fie mai presus de lege.

Majoritatea parlamentară refuză să constate că mandatul s-a terminat pentru doi parlamentari declaraţi incompatibili prin hotărâre definitivă a Instanţei Supreme, Akos Mora şi Ştefan Bucur Stoica, sau să aprobe începerea urmăririi penale pentru alţi patru, pe numele lor de palamentar Vosganian, Bórbely, Dobre şi Chiţoiu. Au refuzat şi ridicarea imunităţii în vederea arestării altor doi deputaţi: Cosma şi Stan.

Un bilanţ rapid arată că până azi cel puţin 20 au avut sau au probleme cu legea, în principal pentru acte de corupţie, iar astăzi li s-au mai alăturat alţi 32 de incompatibili.

Proiectul meu modifică şi completează Legea privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, în sensul încetării calităţii de parlamentar în trei noi situaţii: la data stabilirii definitive şi irevocabile a incompatibilităţii, la data pronunţării de către instanţa competentă de judecată a unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile de condamnare la închisoare, cu suspendare sau executare, precum şi la data emiterii mandatului de arestare preventivă pentru o faptă cu caracter penal.

Parlamentul actualei majorităţi este o instituţie care nu respectă statul de drept. Proiectul meu de lege îi trimite acasă pe cei care se cred mai presus de lege.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"ONG - USDMR"

Întrebarea mea firească este dacă acest ONG etnic a decontat guvernările anterioare, a dat socoteală pentru ce a făcut împotriva acestui popor, ca să-şi permită să afirme că fără ei nu există reformă sau că fără ei nu există dezvoltare economică? A dat socoteală de ce a făcut împreună în tandem cu PDL, a plătit pentru tăierea pensiilor, şi a salariilor, şi a spitalelor?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ponta învaţă să vorbească ungureşte"

Ponta învaţă să vorbească ungureşte încă din 9 decembrie 2012, când la puţin timp după închiderea votului, văzând şi succesul USL, primul telefon l-a dat UDMR-ului.

Cât de bandiţi au fost cei care au răcnit din toţi bojocii sloganuri precum "Dreptate până la capăt!" sau "Fără UDMR la guvernare!"?

UDMR nu intră la guvernare fără să-şi primească tainul. Oare ce autonomie şi ce universitate le-a promis PSD prin noua constituţie?

Trădarea de ţară şi neam nu se poate desăvârşi fără străinii care ne-au arafatizat toate ministerele. E doar o chestiune de timp ca aurul de la Roşia Montană să fie rezolvat, la fel şi adoptarea amnistiei şi graţierii hoţilor, trădătorilor şi borfaşilor. Enclava străină în mijlocul ţării e ca şi făcută. Nişte maidanezi politici ce acţionează în haită - nevasta, socrul, cumnatul, naşul şi alte rubedenii - conduc singuri România ajunsă în pragul disoluţiei.

Niciodată nu voi vota o nouă Constituţie antiromânească ce destramă marea unire.

Din partea mea, poate să înveţe şi dialectul, mandarin, aşa cum îl apucase subit entuziasmul, după o vizită a unor investitori chinezi. Părerea mea rămâne însă că tot pe limba lui va pieri... pentru că actuala guvernare nu mai vorbeşte şi nu mai simte româneşte.

Pot să respir uşurat... nu le dă Ministerul Sănătăţii, ci Ministerul Mediului! N-o să ne mai taie spitalele, ci dor pădurile?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Precizări"

Tuturor celor care m-au întrebat cine au fost cei şapte care şi-au retras semnăturile de pe moţiunea simplă le ofer astăzi stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 10 martie 2014.

Dezbateri procedurale asupra moţiunii simple "O reformă a administraţiei fără consens nu are succes!", iniţiată de 55 deputaţi. [Nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 158 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.]

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: "2. La cel de-al doilea punct al ordinii de zi avem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 55 de deputaţi.

Având în vedere că între Biroul permanent, din informaţia domnului lider al Grupului parlamentar al PP-DD, domnul Fenechiu, şi momentul începerii, la cabinetul meu, domnul deputat Niculescu Dumitru, doamna deputat Dragomir Maria, doamna deputat Ciobanu Liliana, domnul deputat Burlacu Ştefan, doamna deputat Dumitru Ioana, cred, domnul Marian Ion Cristinel şi doamna Nistor Marioara, sub semnăturile proprii, îşi retrag semnătura de pe moţiunea simplă intitulată «O reformă a administraţiei fără consens nu are succes!». În conformitate cu prevederile regulamentare, nu mai există numărul de semnături necesare pentru dezbaterea moţiunii simple.

Pe procedură m-a rugat şi domnul Fenechiu să-i dau cuvântul... Numai o secundă! Şi, pe cale de consecinţă, nu mai intru în desfăşurătorul normal al moţiunii simple şi o să mergem, după ce o să dau cuvântul celor doi colegi şi dacă domnul viceprim-ministru doreşte să ia cuvântul, o să vă rog frumos să continuăm lucrările cu celelalte puncte ale ordinii de zi".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Primărie, drum spre puşcărie?"

Conflictul de interese a devenit o modă printre edilii României. Primarul din Bârlad este urmărit de procurorii Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Iaşi şi riscă închisoare de la şase luni la cinci ani şi interzicerea unor drepturi.

Aflat în fruntea urbei din 2004 şi acţionar majoritar 75% la SC Construcţii Consult SRL, acesta ar fi găsit în 2009 metodele prin care această firmă ar fi beneficiat de subcontractare ilegală de la SC Urban Proiect SA Bârlad. Una peste alta, aşa ar fi ajuns în buzunarele proprii bani de la Proiectul Reabilitarea Centrului Istoric al Bârladului, obţinut de Consiliul Judeţean Vaslui şi finanţat din fonduri europene, cu peste 5 milioane de euro.

Deşi cercetările sunt în fază preliminară, bârlădenii întreabă câţi din aceşti bani s-au dus la puşculiţa de partid în 2010-2011 pentru susţinerea campaniei electorale şi dacă reclamele politice împânzite peste tot, în decembrie 2012, în Bârlad, erau plătite tot din aceşti bani?

De ce să le pese de noi când se cred invincibili şi intangibili? Cine îi poate opri? Poate că nu e aşa, pentru că justiţia ne arată tot mai mult că drumul spre puşcărie trece şi prin primărie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Răbdarea noastră nu e fără limită!"

România a fost întotdeauna un stat extrem de tolerant. Pe teritoriul nostru trăiesc multe minorităţi ce nu se pot plânge că sunt prigonite sau marginalizate de statul român. Îşi pot folosi limba maternă, pot învăţa în limba maternă, se pot manifesta liber şi îşi pot promova cultura şi religia.

Noul Cod penal nu condamnă încălcarea art. 1 şi art. 13 din Constituţia României.

Lipsa unor măsuri care să descurajeze şi să pedepsească orice acţiune împotriva ordinii constituţionale săvârşite de persoane, organizaţii sau partide a dus la exacerbarea acestor manifestări.

Recentele evenimente de la Târgu Mureş, în cadrul cărora s-a cerut autonomia Ţinutului Secuiesc, precum şi cererile europarlamentarilor români de etnie maghiară, László Tökés şi Csaba Sógor, impun ca Parlamentul României să adopte un act normativ care să reglementeze faptul că în România libertatea, democraţia, dreptul de mişcare şi libera exprimare nu pot merge până la nivelul la care prin abordări extremiste se atacă esenţa statului român.

Concret, prin acest proiect de lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi iniţierea, organizarea, sprijinirea sau săvârşirea oricărei acţiuni extremiste, revizioniste, separatiste ce are drept scop schimbarea ordinii constituţionale.

Domnul Iulian-Radu Surugiu:

"Un semnal de alarmă asupra emiterii OUG nr. 8/2014"

USL a câştigat multe procente pe 9 decembrie 2012 cu sloganul "Dreptate până la capăt". Constat însă cu regret că, după încetarea existenţei USL, partea din fosta alianţă rămasă la guvernare a uitat de acest slogan. Şi nu doar atât, a început să recurgă la nedreptăţi împotriva cetăţeanului. La foarte scurt timp după ce a preluat ca interimar portofoliul de la finanţe, premierul Victor Ponta a emis Ordonanţa de urgenţă nr.8/2014. Articolul XV al Ordonanţei sună astfel: "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora".

Deşi în aparenţă instituie o măsură reparatorie pentru o categorie de cetăţeni - mă refer la cetăţenii care au plătit taxa de poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule -, în realitate supune respectiva categorie de cetăţeni unei măsuri reparatorii tardive, ineficiente, inechitabile şi discriminatorii prin prisma relaţiei stat-cetăţean.

Articolul XV al OUG nr. 8/2014, prin conţinutul său, este îndreptat împotriva cetăţeanului care face parte din categoria mai sus enunţată. Astfel, respectivul cetăţean a avut de suferit într-o primă fază din cauza unei legi greşite şi/sau abuzive. Respectivul cetăţean se adresează justiţiei, instanţa solicită clarificări la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar verdictul este clar: taxa contravine Articolului 110 al Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene.

Ce face Guvernul PSD-PC-UNPR (la data emiterii ordonanţei, UDMR nu era cooptat la guvernare)? Emite o ordonanţă prin care cetăţenii care şi-au câştigat dreptatea în justiţie primesc înapoi sumele plătite statului, dar eşalonat pe timp de 5 ani.

Aici suntem în faţa unei discriminări. Când un cetăţean rămâne dator la stat, inclusiv din motive ce nu ţin de voinţa lui, plăteşte penalităţi şi/sau este executat silit. Când statul devine dator cetăţeanului, din vina exclusivă a statului, nu se mai percep penalităţi. Mai mult, statul devine intenţionat dator cetăţeanului.

Suntem în faţa unui dublu abuz: unul făcut de Guvernul Boc 2, prin legea prin care a instituit taxa, şi al doilea făcut de Guvernul PSD-PC-UNPR şi continuat de cabinetul Ponta 3, care nu returnează imediat şi integral suma datorată cetăţeanului, un cetăţean care nu are nicio vină şi care s-a supus unei legi eronate şi abuzive.

Numai că Guvernul Ponta nu doar că instituie prin OUG nr.8/2014 o reparaţie abuzivă şi tardivă, dar condiţionează returnarea sumelor plătite abuziv de cetăţean de decizii ale instanţelor care vor fi date până la 31 decembrie 2015. Deci, după ce că îi eşalonează 5 ani restituirea banilor, guvernul îl mai trimite pe păgubit să mai piardă timp şi în sala de judecată.

Suntem în faţa unui nou abuz şi a unei uriaşe erori făcute de Guvernul Ponta 3. Practic, prin această ordonanţă, cetăţeanul care a fost victima unui abuz este obligat să parcurgă un proces care durează cel puţin un an, apoi să solicite restituirea sumelor şi să aştepte eşalonarea pe 5 ani.

Premierul Ponta oare nu s-a gândit că pot exista şi cetăţeni care din diferite motive nu pot ajunge în instanţă? Aceşti cetăţeni nu vor primi niciun leu înapoi. Oare nu s-a gândit juristul Victor Ponta că prin trimiterea cetăţenilor păgubiţi în sălile de judecată instanţele specializate vor fi superaglomerate şi că s-ar putea înregistra şi decizii ale instanţelor care să depăşească termenul-limită de 31 decembrie 2015? Deci alţi eventuali păgubiţi care nu îşi vor obţine înapoi drepturile!

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a sindromului Down"

La iniţiativa Down Syndrome International (DSI), începând cu 2006, anual, pe 21 martie, este marcată Ziua mondială a sindromului Down. Scopul acestei iniţiative a fost acela de a crea o punte între societate şi persoanele cu sindrom Down, de a creşte nivelul de informare în rândul populaţiei cu privire la persoanele afectate de această afecţiune.

Sindromul Down (trisomie 21) este o afecţiune din naştere, prezentă încă din momentul conceperii copilului, cauzată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi în loc de 46, toate persoanele prezentând un anumit grad de dificultate de învăţare (retard mental).

Mulţi dintre oameni cred că sindromul Down este o boală şi nu cunosc faptul că este o afecţiune genetică definitivă. Astfel, persoanele cu sindromul Down şi familiile acestora, pe lângă lupta cu această afecţiune, sunt obligate să ducă o luptă continuă şi cu societatea, care de multe ori îi respinge, fără a le oferi şansa de a demonstra că sunt la fel ca oricare om, cu sentimente şi dorinţe normale. A fost demonstrat că, deşi posibilităţile spirituale ale copiilor cu sindromul Down au fost subapreciate întotdeauna, aceştia au o capacitate de a învăţa uimitoare, însă sunt respinşi şi etichetaţi mult prea repede pentru a putea demonstra ceea ce pot.

La nivel mondial, unul din o mie de copii se naşte cu sindromul Down, estimându-se că în jur de 4,7 milioane de persoane au acest sindrom. În România trăiesc aproximativ 30.000 de astfel de oameni ce ar trebui sprijiniţi să se integreze mai uşor în societate.

Mulţi dintre viitori părinţi care primesc vestea că bebeluşul lor va avea sindromul Down consideră că este cea mai grea încercare la care îi supune viaţa şi, fiind prea puţin informaţi despre această boală, nu cunosc faptul că, deşi sindromul Down este permanent, majoritatea pacienţilor pot duce o viaţă normală, chiar activă.

Conform specialiştilor, un copil cu sindromul Down poate creşte şi se poate dezvolta în mod normal dacă beneficiază de îngrijirea adecvată şi are ajutorul necesar, putând chiar deveni adult integrat în societate.

Având în vedere dezvoltarea medicinei în ultimii ani, la acest moment speranţa de viaţă a unei persoane cu sindromul Down este egală cu cea a oricărui om, un progres foarte mare dacă luăm în considerare faptul că în anul 1929 speranţa de viaţă a unei persoane cu trisomie 21 era de numai 9 ani, iar în 1986, de 55 ani.

Persoanele afectate de sindromul Down sunt părinţii, fraţii şi copiii noştri, iar ceea ce ne diferenţiază este un cromozom în plus.

Avem obligaţia de a-i sprijini pe cei afectaţi de sindromul Down să se integreze mai uşor în societatea românească şi să aibă o viaţă normală în ţara noastră.

Domnul Ioan Oltean:

"Programul (de guvernare) Ponta şi România reală, două lumi paralele"

Încep declaraţia mea politică de astăzi cu un citat:

"Acest Program apare într-un moment istoric şi se bazează pe conlucrarea mai multor forţe politice, în scopul realizării unei Românii puternice. Soluţia pe care o susţinem este aceea de a întări instituţiile statului, de a aduce bunăstare, corectitudine şi bun-simţ. O Românie puternică are ca scop relansarea economiei şi susţinerea clasei de mijloc, înseamnă dreptate socială şi sprijin pentru românii afectaţi de criză, înseamnă instituţii corecte şi drepte, înseamnă un stat puternic, cu şanse în lumea care se schimbă sub ochii noştri."

Aceste frumoase cuvinte sunt scrise negru pe alb în programul de guvernare Ponta. Am folosit parantezele pentru că, într-adevăr, nu apare scris nicăieri ca acesta ar fi un program de guvernare. La prima vedere se poate crede că avem în faţă un program TV sau, poate, programul de funcţionare al unui magazin.

Dar, nu! Chiar este vorba despre guvernare, adică despre conducere, decizii, responsabilitate! Cuvintele sunt frumoase, înălţătoare, sonore, dar doar atât: generalităţi, "vrăjeli" teoretice învelite în poleială şi servite publicului sub forma unui festival de bla-bla-uri moderniste. Însă dincolo de hârtii şi de cuvinte, România reală este vie şi trăieşte în lumea ei.

Adevărat, acest program apare într-un moment istoric. Dar este un moment dificil al istoriei noastre, în care stabilitatea şi seriozitatea ar fi trebuit să fie cuvintele-cheie. Iată că în România care se încăpăţânează să nu asculte vorbe sforăitoare, sindicaliştii BNS, de exemplu, anunţă proteste de amploare la nivel naţional, în timp ce pe partea cealaltă a "drumului", domnul Tăriceanu propune "liberalismul de tip Iliescu"!

Guvernul spune că susţine întărirea instituţiilor statului. Dar asta, în timp ce DIICOT anunţa că numai în 2013 a soluţionat 11.000 de dosare. În programul actual se evocă bunăstarea, corectitudinea şi bunul-simţ. Aceasta, în timp ce sindicatele din industrie (atâta câtă mai este ea), ies în stradă pentru a cere oprirea suprataxării energiei electrice, şi in timp ce "taxa pe stâlp" scumpeşte călătoria cu metroul.

Pe de o parte, domnul Ponta vorbeşte cu emfază, simulând compasiunea, despre "românii afectaţi de criză". Dar pe de alta, declară cinic la începutul şedinţei de guvern că energia electrică s-ar putea scumpi anul acesta cu 50%.

În programul de guvernare se afirmă că o prioritate absolută a actualei puteri este relansarea economică. Atunci cum se explică faptul ca Hidroelectrica a reintrat în insolvenţă, că Regiunea Nord-Est este cea mai săracă din Uniunea Europeană, că preţurile la bunurile de consum au crescut în luna februarie 2014 cu 0,3% şi că România are cea mai mare pondere a şomajului în rândul tinerilor din Europa?

În timp ce ministrul de finanţe spune cu jumătate de gură: "...să vedem dacă putem creşte pensiile...", domnul premier afirmă sus şi tare: "... se indexează sigur!..."

Cât despre creşterea nivelului de trai, totul a rămas doar la stadiul declarativ. România continuă să ocupe ultimul loc în rândul ţărilor Uniunii Europene privind standardul de viaţă, iar Parlamentul European cere în acest timp ca statele care nu respectă valorile Uniunii Europene să fie sancţionate.

Programul actual de guvernare vorbeşte foarte frumos despre "un stat puternic", despre "şanse" într-o lume în schimbare. Dar ce şanse pot avea nişte tineri care la simularea pentru admiterea la liceu şi la bacalaureat au obţinut în proporţie de peste 50%, note sub 5? Ce le oferă guvernul acestor tineri, în afară de inconsecvenţă, minciună, incompetenţă şi hoţie? Unde este echilibrul corect, promis, între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia existenţei unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public? Unde este setul coerent de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă creşterii economice?

De la ministrul de finanţe aflăm cu mirare că reducerea CAS de la 1 iulie se va realiza "doar dacă este posibil". Dacă nu este posibil, aceasta se va face din ianuarie 2015. Ne întrebăm, oare cine poate face posibilă aplicarea unei măsuri economice în guvernul Ponta? Vreo populaţie extraterestră, poate? Mă întreb şi vă întreb: până când se vor purta guvernanţii noştri ca şi când nu ei sunt la putere?

Închei acum spunându-vă că, deşi au fost dezamăgiţi şi minţiţi, folosiţi ca mase de vot şi întrebaţi de sănătate doar în campaniile electorale, deşi înţeleg că guvernanţii noştri sunt prea optimişti pentru un buget atât de mic şi atât de prost folosit, oamenii din România reală încă mai aşteaptă o bună guvernare, care să le redea speranţa, demnitatea şi mândria de a trăi în ţara lor.

Domnul Ioan Oltean:

"USD, Uniunea Socială a Disperării"

Ştim cu toţii că dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite ale Americii. Mai ştim că este abreviat prin iniţialele USD, adică United States Dollar. Nu doresc să intru şi eu în tonul general al dezbaterii evenimentelor care s-au petrecut în ultimele săptămâni şi mai ales în nota de veselie deplasată şi băşcălie în care au fost comentate şi interpretate, dar nu pot să nu observ coincidenţa iniţialelor despre care vorbeam.

Sigur, avem motive să zâmbim dacă ne gândim că USD poate fi şi Uniunea Socială a Disperării. O uniune născută din disperarea de a aduna voturi cu orice preţ, în orice chip, sub orice formă şi prin orice mijloace. Acest fapt poate fi amuzant, dar doar până la un punct.

În rest, nu avem motive de veselie. Doar Ponta şi Antonescu, purtând vizibil trauma unei despărţiri recente, doar ei ştiu care este motivul pentru care de la o oră la alta, de la o zi la alta, ba râd unul de celălalt, ba râd vorbind singuri, ba plâng cu vocea tremurândă în faţa noastră, la televizor. Mai nou, şi ca să extindă ridicolul, observăm că şi pe net se exhibă în filmuleţe interpretate teatral, în care prietenul de ieri devine brusc un om de nimic, ţinta tuturor criticilor.

Dar să revenim. Ştim că guvernanţilor noştri, de fapt, le place foarte mult tot ce este legat de America în sine. Cu toate că nu pierd nicio ocazie să înfiereze sistemul capitalist american putred, să se umfle în pene plini de populism şi demagogie şi să laude democraţia noastră socială de pe plaiurile mioritice, ştim că le place şi în America.

Ce nu i-a plăcut însă, în special, premierului a fost să stea în ţară şi să discute probleme serioase cu doamna asistent al secretarului de stat american; dar cu siguranţă îi plac dolarii, mai ales în propriile buzunare şi ale baronilor pe care îi ţine în braţe şi îi ajută să prospere.

Oare la dolari, ca semn al îmbogăţirii nejustificate şi imorale a celor din fostul USL, s-o fi gândit domnul Ponta când a dat această denumire alianţei pentru alegerile europarlamentare? Să fie oare acesta un mesaj involuntar pe care cei aflaţi acum la putere îl transmit? Sau s-o fi gândit la disperarea demnitarului care îşi vede prăbuşită o întreagă lume de carton, construită pe minciună şi demagogie?

Dacă ar fi să credem, după cum se spune în popor, că fiecare nume are o semnificaţie în sine şi că el arată rădăcinile cele mai adânci şi ascunse ale celui care îl poartă, caracteristici, trăsături, evoluţie, atunci asta ar însemna că politicienii care sunt acum la putere au gândul doar la simbolul prosperităţii proprii, desigur!?

În orice caz, la dolarii pe care românii cinstiţi îi au în firavele lor conturi din bănci, domnul premier nu avea cum să se gândească... De la înălţimea demnităţii pe care o ocupă vremelnic, domnul Ponta nu se poate gândi vreodată la lucruri atât de mici, ca de exemplu faptul că în buzunarele românilor suflă vântul sărăciei.

Domnul Ponta nu poate da importanţă unor fapte atât de mărunte precum scăderea netă de zi cu zi a veniturilor românilor, precum creşterea preţurilor bunurilor de consum sau scumpirea fără motiv a facturilor la energie electrică la consumatorii casnici! Nu! Ce să mai spunem de faptul că Banca Naţională a României informează, de exemplu, că în doar o singură zi, respectiv pe 20 februarie, dolarul american a crescut de la 3,26 lei la 3,30 lei!

Dar premierul are acum cu totul şi cu totul alte griji.

În timp ce liberalii, PMP, PDL şi toată lumea în cor îi cere demisia, în timp ce mitingurile împotriva politicii sale distructive nu mai contenesc, premierul strigă din toţi rărunchii că el nu demisionează, orice ar fi! Indiferent de structura guvernului său, de cine va ajunge să fie preşedinte! Nu demisionează cât timp Traian Băsesu este preşedintele României! Mai ceva decât un copil de grădiniţă! Bate din picior, se supără, aruncă jucăria în colegul de năzbâtii de până mai ieri şi strigă cu disperare!

Admitem că acela care este prea mult prezent în spaţiul public şi vorbeşte prea mult la televizor (din proprie voinţă, ca parte a unei strategii mediatice, şi nu pentru că ar avea neapărat ceva de spus sau pentru că ar mai fi cineva doritor să îl asculte), nu se poate să nu greşească, ci chiar să acumuleze în timp multe greşeli.

Însă unui premier nu îi sunt permise (prea) multe greşeli. S-a spus că Ponta nu este un premier responsabil, s-a spus că e infantil, că e un om politic imatur. S-a spus că e mai preocupat de propriile pasiuni - precum baschetul pe timp de înzăpezire sau cursele de maşini pe secetă sau inundaţii -, decât de problemele ţării.

Eu spun acum că e chiar inspirat în a oferi motive pentru a ne mai descreţi frunţile din când în când, pentru a mai zâmbi amar. Sincer, poate că ar trebui ca pe viitor să îşi folosească mai des abilităţile filologice, lingvistice pe care nici el nu ştia că le are, nu de alta, dar cine ştie, se poate ca într-o bună zi să producă nişte jocuri de cuvinte mult mai atractive!

Şi iată că în timp ce premierul joacă, şi se joacă, având un aer nevinovat, chiar şugubăţ, "scrabble" cu nervii cetăţenilor, USD s-a născut dintr-o mare disperare, iar USL, speranţa năruită a mulţi români înşelaţi, e deja istorie.

Şi amândouă aceste întâmplări nu au fost decât nişte "accidente" politicianiste în istoria ţării, nişte demersuri iresponsabile şi fără legătură cu realitatea de zi cu zi pe care ţara o trăieşte.

Domnul Mircea Roşca:

Constat cu surprindere că apar tot mai multe informaţii în spaţiul public conform cărora consorţiul Vinci-Strabag-Aktor, care a câştigat licitaţia pentru construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, are dificultăţi în identificarea surselor de finanţare. O astfel de sincopă ar afecta termenul de demarare a lucrărilor, fixat pentru luna aprilie, fapt ce riscă să compromită total realizarea acestui proiect.

Întrebat fiind de către jurnalişti la finalul şedinţei de Guvern de miercuri în legătură cu acest subiect, premierul Ponta a refuzat să comenteze şi nici nu a revenit cu precizări suplimentare pentru a spulbera temerile referitoare la un eventual blocaj în derularea acestui proiect major pentru România şi pentru locuitorii judeţului Prahova.

Atât premierul Victor Ponta, cât şi noul ministru al transporturilor, Dan Şova, au o responsabilitate politică în legătură cu acest proiect, pe care trebuie să şi-o onoreze, şi pentru care, cel puţin la nivel declarativ, au anunţat că îşi pun mandatul pe masă.

Refuzul de a oferi aceste date de interes naţional, fiind vorba despre unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură, pentru care Partidul Naţional Liberal, prin reprezentanţii săi în Guvernul USL, a negociat cu reprezentanţii FMI, pune sub semnul întrebării viabilitatea şi succesul acestei investiţii, dar şi implicarea totală a noilor decidenţi politici.

În calitate de reprezentant al comunităţii prahovene în Parlamentul României, am susţinut şi m-am luptat de la început, astfel încât autostrada Comarnic-Braşov să fie realizată în termenii conveniţi, să se aloce din bugetul naţional cota-parte de finanţare ce revine statului român, precum şi pentru respectarea principiilor de transparenţă care să înlăture orice suspiciuni de politizare a proiectului.

M-am angajat în faţa locuitorilor din judeţul Prahova şi nu numai să veghez la buna derulare a acestui proiect care, conform calendarului anunţat iniţial, trebuia să debuteze în luna aprilie, de aceea solicit garanţii din partea Guvernului Ponta 3 că acest calendar va fi respectat şi că se vor face toate eforturile pentru a deveni realitate.

Personal fac parte dintre politicienii de bună-credinţă, însă ultimele acţiuni guvernamentale mă fac să fiu foarte rezervat în privinţa şanselor de concretizare a etapelor premergătoare demarării construcţiei autostrăzii Comarnic-Braşov, înainte de vizita partenerilor noştri financiari internaţionali. Doresc să reamintesc că acest proiect se află în scrisoarea de intenţie asumată în faţa boardului FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, iar secretomania Guvernului nu este un semnal bun pentru România, în contextul vizitei delegaţiei FMI, aşteptată în luna aprilie la Bucureşti.

Ne-am angajat împreună, în cadrul alianţei USL, să ducem la îndeplinire acest proiect, iar cel mai bun răspuns pe care trebuie să-l ofere acum premierul Ponta şi ministrul Şova este reafirmarea în faţa românilor a acestui angajament prioritar. Faptul că Partidul Naţional Liberal nu mai este la guvernare nu trebuie să însemne abandonarea de către noul Guvern Ponta a proiectelor liberale aflate pe agenda publică. În caz contrar, Guvernul dă senzaţia că-i pedepseşte pe români, prin intermediul liberalilor, nemaisusţinând sau tergiversând proiecte asumate de aceştia, în cadrul angajamentelor social-liberale. În cazul de faţă, prahovenii nu au nicio vină pentru inconsecvenţa unui Guvern care este preocupat doar de atingerea unor ţeluri politice, ignorând interesul public şi binele românilor.

Consider că actualul guvern nu face suficiente demersuri pentru a se asigura că proiectul autostrăzii este în grafic, un semnal prost în acest sens fiind şi prestaţia actualului ministru al transporturilor, Dan Şova, care, cu ocazia audierilor recente din comisiile parlamentare de specialitate pentru acest portofoliu, ne-a oferit o mostră de politicianism în locul unui răspuns ferm în legătură cu angajamentele noului guvern pentru etapele viitoare ale construcţiei autostrăzii Comarnic-Braşov.

Vreau să îi asigur pe locuitorii judeţului Prahova că rămân partenerul lor în acest demers, iar Guvernul va avea o opoziţie puternică din partea mea, în cazul în care autostrada Comarnic-Braşov va suferi o nouă amânare sau o schimbare de strategie care să determine încă odată reluarea întregului proces de licitaţie.

Fac un apel public către premierul Ponta şi ministrul Şova să prezinte de urgenţă stadiul obţinerii finanţării de către concesionar, data la care se va semna contractul între statul român şi consorţiul Vinci-Strabag-Aktor, precum şi momentul începerii efective a lucrărilor de construcţie la autostrada Comarnic-Braşov.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Constat cu îngrijorare că în ultimele zile în România a luat amploare un fenomen periculos, manifestat prin acţiuni de stradă ale partidului Jobbik, partid extremist maghiar.

Astfel de atitudini anacronice, care vin în contradicţie cu valorile şi principiile Uniunii Europene, principii şi valori îmbrăţişate de o majoritate covârşitoare a cetăţenilor României, nu pot fi acceptate, tolerate şi încurajate, trebuind a fi sancţionate rapid, pentru a nu exista riscul apariţiei unui factor destabilizator pentru societate.

Aceste principii şi valori comune împărtăşite de întreaga comunitate europeană, care acum sunt atacate prin astfel de manifestări, sunt consacrate foarte clar la nivel juridic, fiind prevăzute în Tratatele Uniunii Europene, cu rol primordial în sistemul legislativ al statelor membre, iar garantarea şi respectarea lor reprezentând o obligaţie asumată de către fiecare dintre acestea.

În tot acest context public delicat, completat de perioadele electorale imediat următoare, recrudescenţa unor astfel de manifestări inflamatoare este un afront la adresa tuturor cetăţenilor europeni care şi-au apropiat şi împărtăşesc aceste valori comune care stau la baza construcţiei şi consolidării proiectului european.

Reprezentanţii întregii clase politice au o responsabiltate în a proteja societatea de astfel de derapaje cu scop propagandistic şi electoral, responsabilitate care nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ. De aceea, mă aştept la o delimitare mai fermă în declaraţiile liderilor maghiari din România şi la desprinderea lor de mesaje strict formale în acest context.

Doresc să le reamintesc liderilor politici ai cetăţenilor români de etnie maghiară că vorbesc în numele şi slujesc interesele unei populaţii care, în integralitatea ei, susţine acelaşi set de valori europene.

Fac apel la instituţiile statului care au în atribuţii păstrarea libertăţilor şi valorilor atât de greu obţinute să aibă o reacţie concretă, promptă şi fermă.

Îmi exprim încrederea că indiferent cât de grea ar fi perioada pe care o traversăm, dificultăţile materiale nu ne vor putea îndepărta de spiritul şi esenţa proiectului european, că nu vom lăsa frustrări născute dintr-o retorică naţionalistă, populistă, izolaţionistă, profund antieuropeană, care apelează la cele mai condamnabile impulsuri ale firii umane, să ne facă să uităm speranţele, idealurile şi visurile ce au stat la baza creării unei Europe unite.

Domnul Nuţu Fonta:

"Parlamentarii de Maramureş şi autorităţile locale, front comun pentru reabilitarea DN 18 Moisei-Iacobeni"

M-am adresat din nou pe cale oficială domnului Victor Ponta, premierul Guvernului României, domnilor viceprim-miniştri Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea, precum şi domnului Dan-Coman Şova, ministrul transporturilor, pentru a-i sensibiliza în vederea alocării sumelor necesare reabilitării DN 18. Toţi parlamentarii judeţului Maramureş, împreună cu primarii localităţilor Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti, din judeţele Maramureş şi Suceava, au făcut front comun, solicitându-le respectuos celor patru oficiali guvernamentali să decidă deblocarea banilor în vederea reabilitării Drumului Naţional 18 Moisei-Iacobeni. Acest drum naţional are o mare însemnătate economică şi turistică, deoarece face legătura între Maramureşul Istoric şi Bucovina de Nord, fiind extrem de circulat, atât de către numeroşii turişti atraşi de frumuseţile acestor zone, cât şi de transportatorii mărfurilor de strictă necesitate pentru judeţele Maramureş şi Suceava. Din păcate, starea precară în care a ajuns în ultimii ani acest drum naţional a determinat nemulţumire generală în rândul populaţiei din localităţile menţionate, manifestată în mai multe rânduri chiar prin proteste publice şi ameninţări cu blocarea circulaţiei pe DN 18.

De această dată, toţi parlamentarii din Maramureş, împreună cu cei patru primari ai localităţilor tranzitate de DN 18 din judeţ, au semnat o petiţie comună, pe care le-am prezentat-o celor patru conducători ai Guvernului. Doleanţa este justificată atât de acordul scris al constructorului, cât şi de existenţa unei fişe a proiectului propus spre finanţare din Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), pe o porţiune de aproximativ 90 de kilometri. Mai mult, reprezentanţii constructorului, firma Shapir Structures, o societate serioasă, care mai derulează în prezent şi alte lucrări în România, a fost de acord să continue lucrările în acest an în sistem de creditare, cu condiţia ca statul să asigure plata serviciilor operate în acest an până în aprilie 2015.

În numele miilor de cetăţeni ai colegiilor din Circumscripţia nr. 26 Maramureş, am rugat şefii Guvernului să analizeze cu celeritate posibilitatea deblocării sumelor de bani necesare reabilitării Drumului Naţional 18 Baia Mare - Iacobeni, aflat de câţiva ani într-o situaţie la limita impracticabilităţii. Perpetuarea acestei conjuncturi dificile a infrastructurii, respectiv nerezolvarea problemei, nu ar face altceva decât să menţină stagnarea dezvoltării locale, îndeosebi în zona oraşului Borşa, cea mai afectată de nerezolvarea problemei modernizării Drumului Naţional 18, dar şi îndepărtarea turiştilor de Maramureş, judeţ aflat în topul destinaţiilor din România.

I-am informat pe premier şi pe ceilalţi miniştri că zona Borşa este actualmente efectiv izolată de restul ţării, fiind condamnată practic la subdezvoltare. Cunoscută până nu demult ca o staţiune căutată în nordul României, Borşa a ajuns aproape o ruină, rămânând fără investiţii şi neavând nici alte perspective de modernizare din cauza stării drumului naţional. Pe lângă problemele curente, precum lipsa locurilor de muncă şi a investiţiilor, Borşa este acum şi ruptă de civilizaţie din cauza faptului că oamenii care se deplasează spre Moldova ocolesc zona. Starea impracticabilă a DN 18 a paralizat aproape toate activităţile economice şi sociale din zonă, atât turismul şi prelucrarea lemnului, cât şi cele conexe - comerţ, transport, construcţii, servicii etc.

Moisei este de asemenea o localitate cu o bogată şi seculară istorie, fiind atestată documentar în 1213, unde cel mai de seamă obiectiv este Monumentul Eroilor. În memoria celor ucişi de trupele horthyste, s-a ridicat în 1966 un ansamblu de 12 figurine de lemn, dintre care 10 reprezintă măşti tradiţionale maramureşene, iar celelalte două reprezintă chipuri umane. De asemenea, comunele turistice Ciocăneşti şi Cârlibaba, aparţinând judeţului Suceava, sunt recunoscute în ţară şi în străinătate pentru motivele naţionale tradiţionale sculptate pe faţadele caselor majorităţii gospodăriilor. Sunt două comune-muzeu, care găzduiesc festivaluri naţionale precum cel al păstrăvului şi al ouălor încondeiate, căutate atât de turiştii români, cât şi de cei din străinătate, fiind adevărate oaze de frumuseţe tradiţională în Carpaţii României şi chiar în întreaga Europă.

Din analiza potenţialului imens al zonei se observă că turismul are cel mai mult de suferit, deoarece atractivitatea acestuia este constantă în toate cele patru anotimpuri, iar în cele patru localităţi există peste 4.000 de locuri de cazare, recunoscute şi apreciate la nivel naţional şi internaţional. De altfel, o serie de posturi de televiziune şi publicaţii internaţionale au realizat în ultima perioadă reportaje din Maramureşul istoric, subliniind potenţialul uriaş al zonei, precum şi nealterarea obiceiurilor şi tradiţiilor vechi de sute de ani. Nu în ultimul rând, DN 18 este o arteră extrem de importantă nu doar pentru traficul intern din nordul ţării, cât şi pentru cel internaţional, având în vedere conexiunile cu ţările vecine, Ucraina şi Ungaria.

Maramureşul, din care face parte şi Borşa, este un judeţ bine-cunoscut, cu frumuseţi naturale aparte, cu obiceiuri şi tradiţii unice în lume, cu oameni entuziaşti şi buni gospodari, ale căror probleme, precum cea relatată, nu pot fi însă rezolvate de către autorităţile locale. Pe această cale, i-am invitat respectuos pe cei patru înalţi oficiali ai Executivului să viziteze Maramureşul Istoric, pentru a se convinge la faţa locului că ar fi un sacrilegiu să nu rezolve această problemă delicată a infrastructurii.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Corelarea politicilor educaţionale şi ocupaţionale"

Problema ocupării tinerilor este încă prezentă şi presantă. Va mai dura până când vom putea spune că i-am găsit rezolvarea satisfăcătoare. Deocamdată, atât la nivelul Comisiei Europene, cât şi la acela al statelor membre s-a luat act că avem de-a face cu o problemă gravă, căreia i s-au alocat ceva fonduri şi i se caută în continuare soluţii integrate, mai bune.

Sunt mai multe perspectivele din care situaţia aceasta poate fi abordată. În această declaraţie mă voi axa pe câteva aspecte privind corelarea dintre politicile educaţionale şi cele ocupaţionale. Tema mi-a fost sugerată de o recentă luare de poziţie a comisarului european pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret, doamna Androulla Vassiliou.

În viziunea doamnei comisar "Sistemele naţionale de educaţie trebuie reformate pentru ca tinerii să-şi formeze acele abilităţi necesare pentru a obţine o slujbă. Ne referim la abilităţi transversale şi digitale. Ca modalităţi practice se are în vedere, printre altele, ca învăţământul profesional să facă parte şi el din încercarea noastră de a rezolva această problemă a tinerilor", a declarat doamna Vassiliou la începutul acestei luni.

Vorbim astăzi despre faptul că învăţarea, cunoaşterea şi inovarea stau la baza creării de avuţie. Vorbim, de asemenea, despre învăţarea pe tot parcursul vieţii active, ceea ce înseamnă o tot mai strânsă îngemănare dintre muncă şi învăţare. Noul concept de economie a cunoaşterii pune într-o relaţie mai strânsă politicile educaţionale cu cele ocupaţionale. Paralelismul dintre învăţământ şi muncă este supus unei critici tot mai convingătoare, prin prisma noilor realităţi de pe piaţa ocupării forţei de muncă. Pentru a marca mai puternic această megatendinţă s-ar putea ajunge în viitor să avem nu nişte ministere distincte, ci un minister al învăţământului şi al muncii. Inerţia birocratică este puternică, dar nu mai putem face abstracţie de faptul că şcolile şi facultăţile din învăţământul românesc scot în continuare absolvenţi care în cea mai mare parte nu-şi găsesc de lucru în specialităţile pentru care s-au pregătit. Acesta este un tip de învăţământ care consumă resurse în gol.

Problema nu este nouă, s-au făcut multe încercări, experienţe şi aplicaţii pentru a orienta învăţământul spre piaţa muncii. Învăţământul profesional de care amintea doamna comisar european este una din acestea. Şi la noi sunt preocupări pe direcţia dezvoltării învăţământului profesional, dar progresele se lasă aşteptate.

Ucenicia într-o organizare modernă este o altă direcţie de acţiune. Acelaşi comisar european observa că, redau un citat: "Dacă există sisteme de ucenicie, atunci procentul tinerilor aflaţi în şomaj este mai scăzut". Tocmai plecând de la astfel de constatări s-a iniţiat la nivelul UE o alianţă a sistemelor de ucenicie pentru a asigura un anumit nivel de calitate a pregătirii şi pentru a schimba mentalitatea referitoare la această formă de învăţământ care îi poate ajuta pe tineri să treacă mai uşor prin procesul de tranziţie către piaţa muncii.

Parlamentul României s-a aplecat în ultimii ani asupra reglementării unor condiţii cum ar fi contractul de ucenicie la locul de muncă şi altele, care să facă mai atractivă şi mai eficientă pregătirea prin ucenicie şi apoi angajarea într-un job pentru care există atât cerere, cât şi calificarea necesară. Acum, importantă este stăruinţa pentru aplicarea legii şi urmărirea efectelor, a rezultatelor pentru a vedea în ce măsură lucrurile evoluează în direcţia bună. "Educaţie şi formare, precum şi încadrarea tinerilor în câmpul muncii trebuie foarte bine reflectate în toate planurile", ne recomandă doamna comisar Androulla Vassiliou. Iar dacă acest lucru este bun pentru Uniunea Europeană, el ar trebui aplicat şi la noi.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Se încearcă evacuarea forţată din sediu a Muzeului Naţional al Literaturii Române!"

O ştire care a circulat la jumătatea săptămânii trecute în mediile culturale bucureştene anunţa că Muzeul Naţional al Literaturii Române este în pericol de a-şi înceta activitatea, ca urmare a unor acţiuni menite să ducă la evacuarea lui forţată din sediul pe care îl ocupă pe Bulevardul Dacia.

Concret, marţi, 11 martie a.c., muzeului i-au fost tăiate gazele, ceea ce nu numai că a împiedicat desfăşurarea normală a activităţii personalului, dar a şi periclitat protejarea patrimoniului, constând în principal din manuscrise şi documente care potrivit legii trebuie păstrate în condiţii de temperatură şi umiditate controlate. Personalul muzeului se teme că, folosindu-se de aceleaşi pretexte, va urma întreruperea alimentării cu energie electrică, întrerupere care, dacă s-ar produce, ar duce la sistarea de facto a oricărei activităţi.

Pentru cine nu ştie, Muzeul Naţional al Literaturii Române este o instituţie unicat în ţară şi printre foarte puţinele de acest gen din Europa şi din lume. Înfiinţat în anul 1957 de către Perpessicius, el este dedicat expunerii şi studierii documentelor şi manuscriselor, obiectelor şi fondului arhivistic al literaturii române, dispunând de colecţii de mare valoare şi editând publicaţii şi cărţi fundamentale pentru cultura română. Din anul 1967, ca urmare a intervenţiei personale a lui Tudor Arghezi, muzeul este adăpostit în clădirea din Bd. Dacia nr. 12, fosta casă Kretzulescu, care în 1990 a fost consolidată, iar în ultimii ani a fost restructurată şi modernizată, devenind (în ciuda spaţiului nu foarte generos) unul dintre cele mai moderne muzee de profil din lume.

Casa a fost, în urmă cu câţiva ani, retrocedată, după cunoscutul sistem al cumpărării de drepturi litigioase. Muzeul, acum ţinând de Primăria Capitalei, a primit însă dreptul - prin aceeaşi sentinţă judecătorească de retrocedare - de a funcţiona în continuare în clădire, iar Primăria are obligaţia de a-i achita proprietarului o chirie de 360.000 de euro anual. Neplata chiriei şi a utilităţilor poate duce oricând, însă, la evacuarea muzeului din clădirea pe care o ocupă şi în care funcţionează fără întrerupere din 1967, clădire consolidată, reparată şi întreţinută decenii la rând din fonduri publice. Iar săptămâna trecută s-a consumat primul episod din acest traseu menit, indubitabil, să ducă la evacuarea clădirii. Evacuarea forţată ar îmbogăţi, nu mă îndoiesc, mafia imobiliară, dar ar distruge un patrimoniu cultural inestimabil şi ar văduvi centrul Capitalei de una dintre ultimele instituţii literare încă în funcţiune. Nu în ultimul rând, ar distruge un proiect expoziţional (cel dedicat avangardei interbelice) care se bucură deja de aprecierile specialiştilor din întreaga lume.

Fac un apel la Primăria Capitalei să intervină şi, exercitându-şi drepturile şi obligaţiile care-i revin faţă de această instituţie muzeală fanion a Capitalei şi a culturii române, să prevină evacuarea MNLR din sediu. Muzeul Naţional al Literaturii Române nu este o locuinţă privată şi nici măcar un sediu de uniune de creaţie: el are colecţii şi arhive extrem de preţioase, care depozitează memoria istorică a literaturii române, şi a căror scoatere în stradă ar echivala cu distrugerea iremediabilă.

De asemenea, fac un apel la Ministerul Culturii pentru ca, împreună cu Guvernul, să se găsească de urgenţă un sediu adecvat pentru MNLR, în aceeaşi zonă centrală a Capitalei, sediu în care această instituţie să-şi poată desfăşura activitatea fără a mai fi ameninţată cu evacuarea. Este inadmisibil să concepem că un asemenea muzeu poate trăi şi funcţiona ca melcul, cu casa în spinare.

Domnul Ioan Adam:

"Creşterea economică înregistrată în anul 2013"

Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), precum şi de Eurostat, produsul intern brut al României a crescut în anul 2013 cu 3,5 procente mai mult faţă de 2012. Valoarea PIB-ului din 2013 a fost de 631,1 mld. lei (circa 143 mld. euro). Această performanţă a întrecut şi cele mai optimiste aşteptări ale analiştilor, depăşind chiar şi estimările Fondului Monetar Internaţional (FMI), care preconiza un salt de 2,8%. Atât creşterea anuală, cât şi cea trimestrială se cifrează la cele mai mari valori din anul 2008 până în prezent, plasând România în topul ţărilor europene.

Potrivit Oficiului European pentru Statistică (Eurostat), România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în trimestrul IV din 2013, aceasta fiind în termeni reali mai mare cu 1,7% comparativ cu trimestrul III 2013 (date ajustate sezonier), iar faţă de acelaşi trimestru din anul 2012, ea a avansat cu 5,2% pe seria brută şi cu 5,1% pe seria ajustată sezonier.

Astfel, conform cifrelor date publicităţii de Institutul Naţional de Statistică, cele mai importante contribuţii pozitive la creşterea produsului intern brut (PIB) de anul trecut au fost înregistrate de industrie şi agricultură.

Industria, care reprezintă 30% din PIB, a fost principalul motor de creştere economică, contribuind cu 2,3% la avansul economiei din 2013. După un declin în perioada 2003-2008, exporturile au înregistrat un record absolut anul trecut, de 50 de miliarde de euro, Dacia fiind liderul în această categorie, urmată de Rompetrol Rafinare şi Ford. Producţia agricolă excepţională, în condiţiile în care agricultura a reprezentat 5,6% din PIB, a adus 1,1% din creşterea economică înregistrată.

Contribuţii pozitive au mai avut comunicaţiile, tranzacţiile imobiliare şi activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, precum şi activităţile de servicii administrative.

Un impact pozitiv l-a avut şi scăderea TVA la pâine şi produse de panificaţie de la 24% la 9%, măsură aşteptată de industria de morărit şi panificaţie, care se luptă anual cu o evaziune de 70%, la raft pâinea ieftinindu-se, în medie, cu 12%, iar consumul înregistrând o creştere de circa 15 procente.

Datorită anului agricol bun, a dinamicii temperate a preţurilor administrate, dar şi a modificărilor fiscale precum reducerea TVA pentru produsele de panificaţie, rata anuală a inflaţiei a fost de aproape 1,6% în 2013, încadrându-se la limita inferioară în intervalul ţintit de BNR pentru anul trecut, de 1,5-3,5%, fiind pentru prima dată când România are o inflaţie anuală de sub 2%, adică limita uzuală în ţările occidentale.

Menţionez că tendinţa descendentă a inflaţiei din prima parte a anului 2014 poate constitui un factor încurajator pentru BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare, prin reducerea dobânzii-cheie şi diminuarea graduală a ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care vor putea antrena scăderea dobânzilor la credite şi relansarea creditării, cu impact favorabil asupra economiei.

Ofertele publice ale companiilor de stat au făcut ca 2013 să fie cel mai bun an din istoria bursei locale, în ultimii şase ani, după vârful atins în 2007, înaintea crizei economice. Astfel, oferta publică primară iniţială de vânzare a 10% din acţiunile Societăţii Naţionale Nuclearelectrica s-a încheiat cu un real succes, societatea obţinând 281,877 milioane de lei. Cea de-a doua companie cu capital majoritar de stat a cărei ofertă publică iniţială s-a desfăşurat în acest an este Romgaz. Oferta publică iniţială prin care statul a vândut 15% din acţiunile Romgaz a adus statului român o sumă totală de 1,734 miliarde de lei (390,9 milioane euro).

De asemenea, un real succes pe care România l-a avut în 2013 este reprezentat de evoluţia grozavă a ratei de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune, aceasta fiind de patru ori mai mare decât la începutul lunii mai 2012, când era de doar 8,53%. Astfel, rata de absorbţie curentă a fondurilor structurale şi de coeziune a ajuns la 33,47% la data de 30 decembrie 2013. Conform unui comunicat de la Ministerul Fondurilor Europene, suma solicitată Comisiei Europene pentru a fi rambursată României în perioada 1 ianuarie - 30 decembrie 2013 a fost de peste 3,56 miliarde de euro, sumă mai mare decât cea cerută în întreaga perioadă 2007-2012.

În condiţiile în care economia României este dependentă de finanţarea externă, pentru a se continua trendul ascendent al PIB în 2014 este nevoie să menţinem şi chiar să creştem stadiul de absorbţie al fondurilor europene. În acest sens, modul în care ne propunem să folosim fondurile europene este foarte important pentru a continua să ne dezvoltăm.

Trebuie astfel să finalizăm reforma sistemului de implementare pentru ca absolut toate etapele de folosire a fondurilor europene de către beneficiari sa fie simplificate la maximum, iar economia să primească un sprijin cat mai consistent din partea banilor alocaţi de Uniunea Europeană.

Datorită măsurilor pragmatice luate care, după cum reiese din cifrele arătate, au dat rezultate foarte bune, România a ajuns la o stabilitate macroeconomică asemănătoare celei din ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Sper ca în continuare, prin intermediul măsurilor ce le vom adopta, să păstrăm tendinţa de creştere economică înregistrată anul trecut şi să reducem mai departe deficitul bugetar.

Domnul Ioan Adam:

"Noul Guvern"

După ce noii miniştri au fost avizaţi şi audiaţi în comisiile parlamentare de specialitate în ziua de marţi, 4 martie 2014, a urmat ca parlamentarii să dea un vot de încredere celor propuşi pentru funcţia de ministru. Proiectul de Hotărâre privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului a fost aprobat cu 346 de voturi în favoarea învestirii noului guvern, faţă de doar 191 împotrivă, în condiţiile în care pentru validare erau necesare minimum 288 de voturi.

Obiectivul principal al votului cerut Parlamentului pentru aprobarea remanierii guvernamentale este legat de asigurarea stabilităţii politice în România pană la alegerile parlamentare din 2016, stabilitate de care România are nevoie, în condiţiile în care în anul 2014 vor avea loc două rânduri de alegeri: prezidenţiale, precum şi cele pentru Parlamentul European.

Pentru asigurarea unei majorităţi, noul Guvern este susţinut de Partidul Social Democrat, Partidul Conservator, Uniunea Naţională pentru Progresul României, Uniunea Democrată Maghiară din România şi minorităţile naţionale reprezentate în Parlamentul României.

Programul politic promovat în Parlament trebuie dus la îndeplinire până la viitoarele alegeri. Urmărim realizarea cu prioritate a obiectivelor fundamentale asumate în anul 2012 în faţa cetăţenilor şi a Parlamentului, şi anume: continuarea creşterii economice, dezvoltare şi investiţii în educaţie şi sănătate, o justiţie independentă, precum şi un sistem democratic european.

De asemenea, trebuie continuate acordurile cu instituţiile financiare actuale, mai ales în contextul de instabilitate internaţională, fiind necesar să dăm un semnal că suntem stabili. În acest sens, discuţiile cu delegaţiile Comisiei Europene, FMI şi Băncii Mondiale referitoare atât la scutirea de impozit a profitului, cât şi la reducerea contribuţiei de asigurări sociale vor continua.

Noii miniştri sunt tehnocraţi, tineri profesionişti, unii cu studii la universităţi prestigioase ale lumii. Spre exemplu, noul cabinet îi are ca miniştri pe Ioana Petrescu la ministrul finanţelor (34 de ani), cu doctorat luat la Harvard, Răzvan Nicolescu ca ministrul delegat al energiei, Gabriela Szabo la Ministerul Tineretului şi Sportului şi Răzvan Coţovelea la Ministerul Societăţii Informaţionale, fost secretar de stat în MAE, cu o vastă experienţă în domeniul afacerilor europene şi legislaţie europeană, precum şi Florin Jianu, ministru delegat pentru IMM şi turism, un tânăr de 38 de ani, preşedintele Uniunii Europene a Tinerilor Întreprinzători, membru al Consiliului Economic şi Social.

Trebuie să înţelegem importanţa politicii şi faptul că schimbarea în bine a societăţii de astăzi depinde numai de tineri competenţi, profesionişti şi pregătiţi politic. Acesta este un mesaj de înnoire, de reformă, pe care încercăm să îl adresăm în primul rând electoratului tânăr.

Închei prin a sublinia faptul că guvernul USD trebuie să investească în asemenea specialişti care să fie sensibili la problemele cetăţenilor, apţi să găsească soluţiile optime şi să ia cele mai bune măsuri în vederea creşterii nivelul de trai din România, astfel încât cu toţii să avem o viaţă mai bună.

Domnul Ioan Adam:

"Programul de guvernare"

Conform prevederilor articolului 114 alin. (1) din Constituţia României, în cursul zilei de marţi, noul Guvern şi-a angajat răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program politic. Mai exact, noul cabinet şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului pe un program de măsuri pe care intenţionează să le implementeze până la finele anului 2016.

Acest angajament al Guvernului vine la scurt timp de la învestirea în funcţie a noilor miniştri, după ce Hotărârea Parlamentului nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României a fost aprobată cu 346 de voturi pentru.

În urma sesizării formulate de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi a unui grup de deputaţi neafiliaţi referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr.1/2014, plenul Curţii Constituţionale, alcătuit din cei 9 judecători, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a respins ca inadmisibilă sesizarea de neconstituţionalitate formulată.

Curtea a reţinut că "Art.3 al Hotărârii nr.1/2014 prevede în mod expres că Guvernul, în componenţa aprobată prin aceeaşi Hotărâre, şi-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în şedinţa Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 şi aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr.45/2012, angajamentele Uniunii Social-Liberale fiind preluate şi asumate de formaţiunile politice care compun şi susţin Guvernul". De asemenea, Acordul guvernamental transmis de Guvern la solicitarea Curţii Constituţionale, semnat de domnul Victor Ponta, în calitate de prim-ministru al României, şi de Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, prevede, la art.1, că "Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) face parte din formula guvernamentală şi îşi asumă Programul Guvernului 2013-2016, adoptat de către Parlamentul României la data de 21 decembrie 2012."

Mai mult, CC a subliniat că "Ambele acte, atât cel adoptat de Parlament, cât şi cel semnat de primul-ministru al Guvernului, atestă faptul că în cauză a fost schimbată doar structura şi compoziţia politică a Guvernului României, iar nu şi programul de guvernare."

Programul pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea este inspirat aproape în totalitate din programul de guvernare aprobat în anul 2012. La elaborarea prezentului program s-a ţinut cont de o serie de factori care creează premisele de evoluţie a României pentru următorii ani. Este vorba despre situaţia economică dificilă din Uniunea Europeană - cel mai important partener comercial al nostru - despre aşteptările populaţiei, despre angajamentele pe care România şi le-a asumat în faţa partenerilor săi europeni şi euroatlantici, precum şi despre realitatea economică şi socială din ţară. Toate acestea impun o abordare responsabilă a actului de guvernare, care să servească intereselor imediate ale cetăţenilor, dar şi obiectivelor pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.

După cum reiese din textul programului, obiectivul central al acestuia constă în realizarea unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public. În acest sens, vom promova un set coerent de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei.

Prin acest program, Guvernul îşi propune revenirea la un nivel de TVA de 19%, introducerea impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale: cote de 8%, 12% şi 16%, ce vor fi stabilite pe grile de venit, scutirea de impozitare a profitului reinvestit în utilaje şi echipamente tehnologice, precum şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori, în măsura în care cadrul fiscal-bugetar va permite.

Conform documentului se are în vedere acordarea de facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă, stimularea şi dezvoltarea sectorului IMM şi consolidarea instrumentelor de garantare şi contragarantare pentru stimularea sectorului IMM, toate aceste măsuri fiind de natură să sprijine mediul de afaceri.

De asemenea, sunt pregătite schimbări majore în privinţa pensiilor şi salariilor tuturor cetăţenilor români. Astfel, se urmăreşte creşterea progresivă a salariului minim pe economie până în anul 2016 până la 1.200 lei şi dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire care să preia, ca pondere, un procent tot mai mare din venitul de înlocuire şi totodată din venitul total al asigurărilor sociale ale asiguratului.

Se va pune accent şi pe accelerarea absorbţiei fondurilor europene, prin crearea unei structuri centrale responsabile de coordonarea autorităţilor de management şi prin simplificarea şi unificarea cadrului legislativ.

Prin programul aprobat, Executivul îşi propune şi crearea cadrului legal privind utilizarea limbii materne în structurile deconcentrate ale statului, precum şi "măsuri pentru promovarea identităţii colectivităţilor locale, prin stabilirea cadrului legal cu privire la posibilitatea autorităţilor locale de a arbora numai pe instituţiile proprii, şi numai împreună cu drapelul României şi drapelul Uniunii Europene, a steagurilor unităţilor administrative-teritoriale pe care acestea le reprezintă."

Prin intermediul acestui program, confirmăm măsurile pragmatice de guvernare pentru care populaţia a votat în anul 2012, fiind totodată un prilej de a prezenta din nou publicului larg şi Parlamentului principalele obiective ale Guvernului şi a reafirma principiile pe baza căror am câştigat alegerile.

Declar că vom continua să lucrăm pentru a construi o Românie puternică, care să însemne prosperitate, bunăstare şi corectitudine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tânăra generaţie"

Avem printre noi tineri bine pregătiţi, care ştiu ce vor, care ştiu să aleagă ce este mai bine şi marea majoritate sunt deja realizaţi prin afaceri personale de succes. Acesta este tineretul pe care cu toţii îl dorim în faţă şi eu sunt convins că, odată ce vor ajunge la guvernare, vor fi oameni cu adevărat dedicaţi şi dornici de a dezvolta România la adevăratul ei potenţial.

Cu toţii auzim din multe părţi că toţi politicienii sunt o apă şi un pământ şi trebuie să vă spun că nu este adevărat. Există foarte mulţi oameni tineri ce îşi doresc o şansă reală în politică, dar care, din cauză că nu îşi pot permite financiar campanii prin care să se facă cunoscuţi publicului larg, nu pot evolua pe scara politică. Şi astfel, nu ajung în poziţia de a face o schimbare reală, palpabilă pentru cetăţenii României.

Se vorbeşte foarte mult despre şomajul în rândurile tinerilor, despre greutatea cu care absolvenţii îşi găsesc locuri de muncă şi despre corelaţia redusă (sau chiar inexistentă) între programa de învăţământ din şcoală şi cerinţele pieţei muncii. Se vorbeşte mult mai puţin despre alternativa pe care o reprezintă libera iniţiativă, micile afaceri private, ce reprezintă baza economică a altor state.

În loc să se vehiculeze ideea conflictului între generaţii ar trebui să valorificăm diferenţele dintre noi şi cei tineri şi prospeţimea lor, creativitatea şi dorinţa lor de a se implica, de a realiza imposibilul. Toate acestea să le punem alături cu înţelepciunea şi experienţa noastră de viaţă. Să nu-i criticăm, să nu-i judecăm, să le dăm voie să greşească, să îi încurajăm să fie ei înşişi!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Produsele autohtone"

Specificul modelului agricol şi rural românesc este dat de faptul că 47% din populaţie trăieşte din agricultură, aceasta fiind dominată de agricultura de subzistenţă, fără viitor în evoluţia firească a societăţii. Activităţile agricole sunt realizate pe suprafeţe mici, fără a avea la dispoziţie mijloacele necesare. Astfel, se produce scump, nu există interes pentru comercializare, iar autoconsumul depăşeşte 30%. Este creat, în acest fel, un cerc vicios al subdezvoltării, care impune o intervenţie pentru ieşirea din această stare.

În aceste condiţii, situaţia particulară a satului şi agriculturii româneşti impune o susţinere pentru o perioadă de timp, care urmăreşte să permită o evoluţie economică şi socială normală. Această evoluţie normală s-a dorit a fi îndreptată către formarea fermelor familiale comerciale şi competitive, către comunităţi rurale prospere, către activităţi bine organizate în aval şi amonte de producţia agricolă, adică spre pieţe agricole funcţionale. Se impun măsuri menite să confere politicii agricole româneşti dimensiunea de coerenţă necesară pentru realizarea echilibrului între ţinta performanţei şi modernizării şi asistarea punctuală a celor care astăzi nu sunt încă performanţi şi nu din vina lor.

Evoluţia la nivelul politicilor agricole comunitare îndreptate spre susţinerea efectivă a agriculturii, în scopul eficientizării exploataţiilor agricole şi a fermelor de subzistenţă, este un argument care să determine acţiuni concrete pentru salvarea gospodăriei ţărăneşti. Deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, importăm circa 50% din alimentele pe care le cumpărăm din hipermarketuri sau din pieţe. Este vorba în primul rând de fructele şi legumele româneşti, care în ultimii ani au cam dispărut de pe rafturile marilor magazine, fiind înlocuite cu cele din import.

Paradoxal, există sectoare unde pe de-o parte exportăm mazăre sau lapte în ţări vecine, iar pe de altă parte importăm chiar aceleaşi produse. Salut prin declaraţia mea politică încercarea guvernului de a încuraja consumul de produse româneşti şi atâta vreme cât producătorului român nu i se vor cere comisioane pentru comercializarea produselor în marile magazine, sunt sigur că vom beneficia şi noi, consumatorii, de produse autohtone de o înaltă calitate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Educaţia ecologică în şcoli"

Aducerea copilului spre natură este principalul scop al educaţiei ecologice în şcoli. Din acest punct, natura va completa învăţarea, iar profesorul intră în planul doi. În România, statul nu acţionează ca suport al iniţiativelor ecologice ale tinerilor. Totodată, România nu are parte de cursuri de educaţie ecologică în şcoli.

Sistemul de învăţământ trebuie schimbat, iar educaţia ecologică să îşi primească importanţa cuvenită. Educaţia ecologică nu este înţeleasă în multe dintre şcolile româneşti. De multe ori, se confundă ecologizarea cu salubrizarea. Cheia succesului stă în implicarea profesorilor, învăţătorilor, pentru că ei petrec cel mai mult timp cu elevul. Scopul final este reducerea poluării, consumului de apă şi energie în şcoli. De exemplu, în oraşul Luxemburg s-a construit recent prima şcoală 100% ecologică, construită din materiale ecologice şi care foloseşte energie regenerabilă la încălzire.

Nu avem încă instituţii de stat capabile să facă faţă acestei probleme. Chiar şi programele guvernamentale de anvergură au dat de cele mai multe ori greş.

Doamna Violeta Tudorie:

"Reforma administraţiei"

Moţiunea "Reforma administraţiei fără consens" este o încercare de a reîncălzi aceeaşi ciorbă pe care deputaţii PDL şi cei care au mai rămas din PP-DD ne-au servit-o acum trei-patru luni după ce a fost adoptată Legea privind unele măsuri de descentralizare. Numai o epuizare a inspiraţiei politice poate să explice de ce într-un interval atât de scurt se revine cu o moţiune cu aceeaşi temă.

Este de tot hazul apelul la o aşa-zisă moţiune constructivă, când autorii săi, în loc să se oprească asupra observaţiilor Curţii Constituţionale îi dau din nou înainte cu generarea de haos instituţional, de haos general, de blocaj financiar, de reformă strâmbă, de cedare la presiunile baronilor şi altele de felul acesta.

În aparenţă plină de bunăvoinţă, în fapt, noua-veche moţiune este folosită de parlamentarii PDL ca un prilej de a-şi strecura pretenţia de oameni grijulii cu administrarea statului, de a toate ştiutori într-ale politicii administrative, de a se lăuda cu ce au făcut şi chiar cu ce nu au făcut în domeniu atunci când erau la guvernare. Aşa se face că-şi prezintă scrierea moţiunilor şi sesizarea Curţii Constituţionale ca pe o faptă măreaţă, chiar eroică, o dovadă de responsabilitate că ne oferă nouă un proiect de regionalizare pe care nu au fost în stare nici măcar să-l scoată din sertar în anii guvernării de cea mai tristă amintire, Băsescu-Boc. Acestea ar fi, preiau din textul moţiunii: "fapte, nu glumiţe".

Neînţelegând dinamica societăţii actuale, autorii moţiunii îşi acoperă superficialitatea cu o abundenţă de termeni precum modernizarea statului, regionalizare, reforma administrativă sănătoasă, structură flexibilă, toţi utilizaţi ca pe nişte lozinci la modă. Totodată, se oferă ca, din prea-plinul ştiinţei lor, să ne recomande, citez: "sensul logic şi firesc al reformei". Dacă vă puneţi problema în ce constă acesta, deputaţii PDL, după ce au aprobat desfiinţarea spitalelor şi a şcolilor, ne recomandă să facem noi restul, adică să tăiem localităţile mici, oricum cele mai mici de 5.000 de locuitori, şi apoi să ne punem în pielea unui Gâgă care se întreabă: "Ce face comuna? Ce face oraşul? Ce ar trebui ele să facă?". După ce le desfiinţăm ne întrebăm ce ar trebui să facă şi apoi le informatizăm pentru ca ţăranul român să nu mai fie nevoit să meargă la ghişeu. În final, se atrage atenţia ca abia după ce răspundem la aceste probleme să ne apucăm de descentralizare.

În ce mai constă sensul logic şi firesc al reformei în viziunea opoziţiei moţionare!? Păi, ni se cere să facem o reformă care să nu convină primarilor, consilierilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, nu una care să răspundă la problemele presante din prezent, ci una dreaptă, care să fie valabilă peste 40-50 de ani! Observaţi cât de vizionari sunt colegii noştri!

Moţiunea nu aduce vreo clarificare în materia reformei administrative. Să nu ne lăsăm furaţi de preţiozitatea celor care prin truisme, lozinci şi formule fără fond se auto-prezintă ca mari reformatori ai statului român. Iar apelul dumnealor la dezbateri şi consens, deşi normal în sine, este formulat de politicieni necredibili, care în tot timpul cât au fost la guvernare, potrivit unui fost PDL-ist, au condus România spre un stat poliţienesc şi falimentar. Politicieni care-şi luau lumina ştiinţei lor politice şi administrative de la Cotroceni şi o impuneau autoritar, cu aroganţă, unui popor întreg.

Doamna Violeta Tudorie:

"Sectorul energetic"

Politica în domeniul energetic şi situaţia la zi a sistemului de producţie, transport şi consum de energie sunt probleme deosebit de importante pentru orice ţară şi, prin implicaţiile lor, pentru orice cetăţean. O dezbatere serioasă asupra acestora ar fi fost bine-venită. Spun ar fi fost pentru că, din păcate, conţinutul neglijent, o înghesuială haotică de improvizaţii pentru a prinde din toate câte ceva şi limbajul de mahala, absolut intolerabil la nivel parlamentar, al textului moţiunii îţi taie cheful de a dezbate aşa ceva. Mă supun totuşi procedurii parlamentare pentru a sublinia câteva lucruri din punct de vedere politic şi las aspectele tehnice unor colegi mai bine pregătiţi în acest domeniu.

Se spune, pe bună dreptate, că limbajul, cuvintele şi expresiile prin care comunicăm ne caracterizează personalitatea. Ce am putea afirma, potrivit acestui criteriu, despre persoanele care au redactat şi care ne-au citit moţiunea de faţă? Persoane care într-un text de câteva pagini plictisitoare folosesc în mod repetat, până la saturare, ca un fel de tic personal, expresia "furat", completată, tot repetat, de cuvintele "hoţie şi corupţie", iar "mafia şi stilul mafiot" din titlul moţiunii sunt purtate prin toate paginile. Sunt expresiile unor oameni frustraţi că au fost daţi jos de la putere şi nu mai pot fura. Alte expresii prin care se autocaracterizează promotorii moţiunii sunt: "lupta pentru ciolan", şi aceasta reluată de câteva ori, la care adaugă apoi "căpuşarea sistemului", "stil comunist", "praf în ochi", "promisiuni deşarte", "demenţă fiscală", "energia de sub opinca lui Constantin Niţă", "prăbuşirea agriculturii şi a economiei", "rechini politici" - aceştia sunt semnatarii moţiunii, din care unul, domnul Valerian Vreme, a semnat-o de două ori, odată la numărul 7 şi a doua oară la numărul cu ghinion, 13. Vedeţi tabelul independenţilor.

De altfel, cred că avem trei probleme de procedură în legătură cu această simplă moţiune, una este aceea că un deputat a semnat de două ori, a doua este că moţiunea nu se adresează ministrului de resort în funcţie la momentul depunerii acesteia, ci unui fost ministru, fiind deci tardivă şi fără obiect, şi a treia, că moţiunea proferează insulte şi calomnii de la tribuna Camerei, ceea ce este interzis de art. 153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor . Or, textul moţiunii este plin de insulte şi calomnii. Pentru că, dacă nu o calomnie neruşinată, atunci ce este această propoziţie, cum că "PSD este programat să fure totul!".

Moţiunea nu exprimă preocupare pentru sistemul energetic, ci se vrea a fi o compunere electorală în care, pe de o parte, sunt aruncate cu nemiluita în adversarii politici inimaginabile acuze şi jigniri neîntemeiate şi nemeritate, iar pe de altă parte fiind tot atât de darnici cu lauda de sine în urma dezastrului pe care l-au lăsat după patru ani de austeritate neghioabă.

Cât de neserioase sunt acuzele rezultă şi din faptul că promotorii moţiunii vorbesc de prăbuşirea agriculturii din cauza taxei pe stâlp, şi aceasta într-o perioadă în care am obţinut recorduri istorice la producţiile de grâu, floarea-soarelui, rapiţă şi porumb; vorbesc apoi de prăbuşirea investiţiilor şi a economiei, când în 2013 am avut cea mai mare creştere din Europa, în principal, pe seama creşterii exporturilor industriale, ritm care se menţine şi pe primele două luni ale acestui an; vorbesc de reducerea investiţiilor, când Guvernul domnului Ponta a reuşit să deblocheze toate programele finanţate cu fonduri europene, crescând într-un an absorbţia acestora de trei ori mai mult decât au realizat bocii în patru ani de guvernare dezastruoasă.

O altă dovadă de rea intenţie, dar şi de incultură politică este să vorbeşti de monopolul PSD, aşa cum fac autorii moţiunii, numai pentru că un ministru de-al nostru conduce un departament, cum a fost cel al energiei. De unde aţi scos, la ce şcoală aţi învăţat teoria aceasta despre ce este monopolul şi monopolizarea?! În loc de idei şi fapte veniţi cu ficţiuni politice, dacă nu cumva aici PDL-iştii speculează momentul, plângând de mila PNL-iştilor, pentru a-i atrage de partea moţiunii.

Ne spuneţi în finalul moţiunii ce să facem cu energia, cu economia. Nu sunteţi în cea mai bună poziţie de a ne da lecţii, de a ne face recomandări. Sunteţi lăudăroşi, răi de gură în opoziţie şi ineficienţi la guvernare. De aceea, este bine să rămâneţi pentru totdeauna acolo sau în afara Parlamentului, iar noi ne vom vedea de buna guvernare.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Teoria şi practica autonomiei teritoriale - Ţinutul Secuiesc"

În lumea politică de azi, există trei feluri de autonomie: autonomia culturală, autonomia locală administrativă şi autonomia teritorială. La mitingul de la Târgu Mureş, din 10 martie, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc a citit o proclamaţie în care solicită autonomia teritorială pentru ceea ce el numea Ţinutul Secuiesc, făcând referire la judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.

Prin definiţie, autonomia teritorială acordă un statut special unei regiuni teritoriale căreia i se transferă importante puteri exercitate de reprezentanţi aleşi local. Administraţia, justiţia şi legislaţia sunt autonome. În funcţie de specificul local, regiunile autonome teritoriale beneficiază şi de un sistem de educaţie şi un sistem medical propriu. Adică, un stat în sine, dar în miniatură.

Legal, Constituţia României nu oferă posibilitatea acordării unei autonomii teritoriale, România nefiind singurul stat european aflat în această situaţie. Legislaţia europeană nu abordează explicit subiectul, iar standardele europene în materie de protecţia minorităţilor nu reglementează autonomia teritorială. În 1993, recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prevedea posibilitatea acordării unui statut special, dar juridic se consideră că acest document nu are valoare obligatorie.

Consiliul Naţional Secuiesc a atacat legal în numeroase rânduri acest subiect, solicitând Naţiunilor Unite o poziţie privitoare la autonomia teritorială. Aceasta a venit în vara lui 2010 sub forma unei respingeri din partea ONU. Motivaţiile au făcut referire la politica României foarte permisivă vizavi de minoritatea maghiară, reprezentanţii acesteia fiind mereu cooptaţi la guvernare, aproape neîntrerupt în ultimii 20 de ani.

Dar să privim realitatea pe care o trăim, aşa cum este ea. În prezent, preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România este ministrul culturii şi patrimoniului naţional în Guvernul României şi are în mâna destinele culturii naţionale. Este cel mai valid argument că minoritatea maghiară din România are nişte drepturi fundamentale, şi aceste drepturi îi sunt respectate.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Referendumul din Crimeea - validarea ilegală a unei intervenţii militare"

Referendumul din Crimeea este punctul culminant al unei crize începută cu patru luni în urmă, când preşedintele Ucrainei, încă în funcţie la acea dată, Viktor Ianukovici, a decis ca în numele naţiunii ucrainene să suspende negocierile cu Uniunea Europeană. A fost debutul a trei luni de proteste proeuropene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea fostului preşedinte şi preluarea interimatului funcţiei de către Oleksandr Turcinov, în 22 februarie 2014,

Ieri, circa două milioane de electori din peninsula ucraineană Crimeea au votat în favoarea alipirii la Rusia, în cadrul unui referendum denunţat de întreaga lume, dar susţinut de Moscova, şi rezultatul a fost previzibil, în afara oricărei îndoieli.

Referendumul este o acţiune politică înfăptuită cu scopul de a consulta direct cetăţenii, chemaţi să se pronunţe prin vot asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general.

Cele două aspecte delicate ale situaţiei din Peninsula Crimeea sunt unul formal - este referendumul legal?-, şi celălalt moral - este referendumul liber?

Legal - Constituţia Ucrainei prevede ca referendumurile care vizează chestiuni teritoriale să fie organizate pe întregul teritoriu al Ucrainei, şi nu numai într-o regiune a ei, ca în acesta situaţie particulară. Deci referendumul este ilegal.

Moral - libertatea devine relativă când forţa militară este utilizată ca unică garanţie a ei.

Este aproape o ironie a sorţii ca după o manifestare de prestigiu, cum au fost Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, organizate în februarie, Rusia a trecut direct în extrema cealaltă, a intervenţiei militare.

Pentru orice om raţional, preţul pe care Rusia a decis să-l plătească prin anexarea teritorială a Peninsulei Crimeea este foarte mare, iar o astfel de opţiune politică va duce într-un impas,

Principial, trăim într-o vreme în care timpul loviturilor de forţă, dacă nu a apus încă, este cu siguranţă pe cale să apună, iar puterea politică şi guvernarea unei naţiuni se exercită printr-o negociere permanentă a intereselor de stat, în cadrul legal internaţional şi în conformitate cu un set de valori convenite ca universal valabile.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Când damele de companie devin fecioare"

De nenumărate ori, de aici, de la tribuna Parlamentului, am atras atenţia asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte şi să facă cu adevărat opoziţia dintr-un stat democratic şi de drept.

Pentru că dincolo de orice, doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi, cei care alcătuiesc opoziţia într-un stat ar trebui să conştientizeze faptul că nu continua denigrare, invitare şi incitare la scandal constituie rolul şi politica lor.

Ceea ce este din ce în ce mai periculos pentru statul român este că, pe zi ce trece, gradul de ipocrizie şi mijloacele la care opoziţia recurge - aş vrea să cred din inconştienţă, şi nu din calcule oculte! - cresc, născând un mare semn de întrebare.

Pentru ce şi pentru cine acţionează aşa-zisa opoziţie din România?

Înţeleg, nu ne iubiţi pe noi, cei de la guvernare, şi orice am face, ştiu!, este fundamental greşit, dumneavoastră putând oricând găsi cele mai bune soluţii. Păcat însă că nu le-aţi găsit la vremea potrivită aş adăuga, dar ce mai contează atunci când vă declaraţi cu toţii, stimaţi colegi din opoziţie, nişte fecioare de-abia ajunse pe terenul barbar al politicii unde satrapii vor să vă pângărească, iar damele de companie să vă pervertească inocenţa pe care o păstraţi cu sfinţenie pentru ţară şi popor?

Multe fecioare mai au România şi românii zilele acestea!

Una dintre ele poate fi chiar preşedintele Băsescu care, în ciuda Constituţiei şi a exact acelor norme şi principii la care face apel doar când e cazul să îi critice pe alţii, nu are decât o singură preocupare: campania electorală. Pentru asta, nu contează cât şi ce destabilizează sau ameninţă, nici numărul de apariţii ipocrite şi nici faptul că declară nonşalant, jignindu-ne tuturor inteligenţa, cât este Domnia Sa de ocupat cu ridicarea unui anumit partid. Un partid complet nou, compus strict din fecioare, ci nu din dame de companie, cum s-ar putea crede, căci, cu siguranţă, nu preşedintele Băsescu a lansat modelul damelor de companie în politică, ştiut fiind faptul că întotdeauna a fost înconjurat numai de personaje ingenue, iar faptul că acestea s-au dovedit în final a fi adevărate Messaline nu reprezintă altceva decât aprecieri răutăcioase ale duşmanilor.

De la prima fecioară a politicii româneşti, nici nu te poţi aştepta la altceva decât la crearea unui alt partid, format exclusiv din fiinţe duioase politic, în frunte cu "fecioara blondă care aleargă pe tocuri" şi care converteşte naţiunea la moda blugilor de firmă, în timp ce explică tuturor cum toţi anii de până acum nu au existat, ei toţi nu au fost la guvernare, nu au distrus nimic şi că acum, proaspăt veniţi, vor să salveze naţiunea.

Ar fi extrem de amuzant, doamnelor şi domnilor, dacă nu ar fi vorba de oameni care au condus România şi care au pretenţii că acum reprezintă o forţă de opoziţie, sub forma lupului în blană de oaie. Altfel, s-a atins nivelul de avarie al ipocriziei şi al mizeriei morale, atacând profund demnitatea oricărui român care a simţit pe propria piele, timp de 8 ani, efectul lor, şi căruia acum i se cere să creadă că damele de companie de altădată au devenit fecioare.

Domnul Ionel Arsene:

Săptămâna aceasta voi aborda un subiect foarte important pentru dezvoltarea economică a României. După cum bine ne amintim, perioada în care ţara noastră a fost condusă de Guvernul Boc a fost una nefavorabilă pentru mediul de afaceri. Măsurile de austeritate, strategiile incoerente şi, în general, lipsa de viziune a guvernului din acea perioadă au dus la descurajarea investitorilor mari şi i-au afectat grav pe cei mici şi mijlocii.

Aşa cum am arătat şi în declaraţii susţinute anterior, anul 2013 a fost un an cu rezultate pozitive, peste aşteptări, pentru economia României, obţinute de Executivul condus de premierul Victor Ponta. Practic, a fost nevoie de aproape doi ani pentru a reuşi să începem să reparăm ceea ce au stricat colegii noştri de la PDL şi miniştrii pe care aceştia i-au susţinut. Avantajul cert al rezultatelor economice bune obţinute anul trecut este acela că au fost create condiţiile necesare pentru ca în 2014 şi 2015 să fie continuate politicile economice care au avut succes până acum, dar şi pentru concentrarea eforturilor spre domeniile grav afectate de criza economică şi politicile catastrofale ale guvernului condus de Emil Boc.

Unul dintre cele mai grav afectate sectoare ale economiei a fost cel al întreprinderilor mici şi mijlocii. Zeci de mii de IMM-uri au fost închise în timpul Guvernului PDL, care nu i-a considerat suficienţi de importanţi pentru economia României pe micii întreprinzători.

Salut faptul că în pachetul de măsuri al Guvernului în exerciţiu pentru perioada 2014-2015, IMM-urile au un rol foarte important. Este pentru prima dată când aceste întreprinderi primesc 0,4% din PIB, aşa cum prevede legislaţia din domeniu. Un alt aspect foarte important este că pentru acestea au fost pregătite scheme de garanţii de stat şi ajutoare de stat în sumă de 440 milioane euro, în special prin noua schemă de garanţii pentru IMM-uri, în valoare de 2 miliarde lei, care poate fi extinsă până la 4 miliarde lei.

De asemenea, în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii vin şi alte două măsuri din pachetului guvernului Ponta pentru următorii doi ani. Este vorba despre scutirea privind profitul reinvestit. Prin intermediul acesteia, s-ar obţine o creştere a investiţiilor, capitalizare pentru mediul de afaceri, progres tehnic, costuri reduse şi crearea de noi locuri de muncă. O a doua iniţiativă este cea a reducerii CAS la angajator. Aceasta ar avea ca efect reducerea poverii fiscale, încurajarea creării unor locuri de muncă noi şi a conformării voluntare mai mari la plata taxelor.

Pe lângă iniţiativele adresate IMM-urilor, consider că este foarte importantă corelarea acestora cu măsuri de sprijinire a tinerilor în vederea implicării acestora în economia reală. Sunt convins că tinerii pot fi atuul nostru în accelerarea creşterii economice. Cu cât îi convingem cu mai mult succes că pot reuşi ca întreprinzători privaţi, prin programe dedicate, cu atât mai mult economia ţării noastre va beneficia de aportul spiritului lor de iniţiativă şi de inovaţie.

Avem mulţi tineri valoroşi care pot fi orientaţi în direcţia antreprenoriatului. Şi cred că, pe viitor, sistemul de învăţământ trebui adaptat acestei viziuni. Putem astfel să obţinem beneficii duble pentru economie. Reducem probabilitatea ca tinerii noştri să fie afectaţi de şomaj şi creştem posibilităţile de a crea locuri de muncă. Şi mai obţinem ceva: o economie dinamică şi diversificarea activităţilor care aduc venituri la bugetul de stat.

Luna aceasta şi luna viitoare vor fi lansate patru programe care se adresează IMM-urilor şi tinerilor antreprenori. "Programul de dezvoltare pentru IMM-uri" va demara în luna aprilie. Prin intermediul acestuia, Guvernul va putea oferi finanţare pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă. Beneficiarii eligibili primesc finanţări nerambursabile de maximum 80% pentru microîntreprinderi, 70% pentru întreprinderi mici şi 60% pentru întreprinderi mijlocii din valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate, iar valoarea maximă a grantului nu poate depăşi 80.000 lei pentru fiecare beneficiar.

Un al doilea program vizează tinerii până în 35 de ani. Aceştia pot primi 50% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, dar nu mai mult de 10.000 euro. De asemenea, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii va garanta pentru creditele societăţilor înfiinţate de tineri pentru punerea în aplicare a planurilor de afaceri acceptate de Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism, cu până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 euro, echivalentul în lei. Beneficiarii programului vor fi scutiţi de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi, angajaţi pe perioadă nedeterminată.

Prin "Programul de stimulare a Femeilor Manager" beneficiarele pot primi o finanţare nerambursabilă de maximum 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate. Şi nu în cele din urmă, prin "Programul Start" se oferă tinerilor întreprinzători finanţări nerambursabile de maximum 80% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar, întreprinzătorii trebuind să contribuie cu restul banilor din surse proprii.

În calitate de reprezentant al judeţului Neamţ în Parlamentul României aş vrea să spun că pentru judeţul nostru sprijinirea IMM-urilor şi a tinerilor antreprenori printr-o paletă largă de programe cu finanţare generoasă reprezintă o şansă extraordinară. Vreau să-i asigur pe cetăţenii din Neamţ că împreună cu reprezentanţii administraţiei locale şi judeţene voi căuta cele mai bune soluţii pentru a reuşi să-i încurajăm pe tinerii antreprenori şi pe întreprinzătorii mici şi mijlocii să profite de programele iniţiate de Guvernul condus de Victor Ponta.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"László Tökés este un duşman al statului român şi al valorilor europene"

Discursul extremist al europarlamentarului László Tökés contravine flagrant principiilor şi valorilor care stau la baza Uniunii Europene, instituţiile comunitare condamnă vehement ura rasială, discriminările etnice şi şovinismul, naţionalismul extremist, care reprezintă un pericol atât pentru orice stat membru, cât şi pentru întreaga Uniune Europeană privită în ansamblul său. România, ca stat membru al Uniunii Europene, îşi asumă toate valorile europene şi respectă drepturile tuturor minorităţilor care locuiesc pe teritoriul ţării noastre, iar comunitatea maghiară nu face excepţie, principala dovadă fiind actuala structură de guvernare, din care fac parte şi reprezentanţii minorităţii maghiare din România, aceştia ocupând posturi de rang înalt, precum o funcţie de viceprim-ministru, funcţii de ministru, subsecretari de stat etc. Aşadar, afirmaţia lui László Tökés conform căreia la Târgu Mureş au avut loc manifestaţii ale minorităţii maghiare "împotriva politicii de asimilare a Guvernului român" este una nefondată şi mincinoasă. Consider necesar să îi reamintesc lui László Tökés că Ţinutul Secuiesc este teritoriu românesc, iar intervenţia sa din Parlamentul European, prin care cere instituţiilor europene să sprijine secuii pentru obţinerea autonomiei, denotă faptul că sfidează atât Guvernul României, din care face parte Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, cât şi Constituţia României.

Declaraţiile recente ale lui László Tökés din Parlamentul European în care compară situaţia maghiarilor din România cu evenimentele din Crimeea sunt inacceptabile şi de-a dreptul halucinante şi aberante, întregul discurs fiind menit să provoace tensiuni între comunitatea maghiară şi cea română. Este alarmant că aceste declaraţii iresponsabile şi periculoase vin din partea unui europarlamentar român care prin funcţia pe care o deţine ar trebui să susţină interesele statului român, nu să promoveze extremismul şi separatismul etnic.

Condamn vehement comportamentul lui László Tökés, cu atât mai mult cu cât statul român i-a oferit posibilitatea de a reprezenta România în Parlamentul European şi consider necesar ca întreaga societate românească, atât instituţiile statului român, partidele politice, inclusiv UDMR-ul, cât şi societatea civilă, să sancţioneze şi să marginalizeze astfel de indivizi care nu împărtăşesc valorile europene şi ale statului ai căror cetăţeni sunt!

În final, doresc să subliniez că, de-a lungul timpului, ţara noastră s-a dovedit a fi un foarte bun exemplu de bune practici în materie de respectare a drepturilor minorităţilor şi un model de toleranţă şi armonie interetnică la nivel european.

Domnul Mihai Weber:

"România oferă sprijin Republicii Moldova şi Georgiei în sensul integrării europene, al dezvoltării infrastructurii şi al instituţiilor publice"

Vizita oficială a premierului Victor Ponta şi a ministrului de externe, Titus Corlăţean în Republica Moldova şi Georgia a avut un semnal politic extrem de important.

Având în vedere contextul dat de tensiunile actuale existente la nivelul celor două regiuni, această vizită s-a constituit într-un mesaj clar de sprijin pentru aspiraţiile europene ale Moldovei şi Georgiei.

Victor Ponta şi premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă, au discutat despre cel mai important obiectiv pentru Moldova în perioada imediat următoare, şi anume aplicarea noilor reguli pentru moldoveni, aşa încât, până la 25 mai aceştia să poată avea acces în spaţiul european fără vize.

Un alt subiect al discuţiei dintre cei doi premieri a fost şi situaţia cu care se confruntă în prezent Ucraina. România, ca ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, are poziţii consolidate cu partenerii noştri europeni şi transatlantici, toate eforturile noastre îndreptându-se spre Moldova şi asta pentru că în noiembrie, la Vilnius, Iurie Leancă a luat o decizie demnă de apreciat, în sensul integrării europene. Acest curaj trebuie sprijinit!

În mod cert, vizita făcută în Georgia este o expresie a interesului României de consolidare a relaţiilor de cooperare cu această ţară în toate domeniile, cu accent pe cooperarea comercială în domeniul transporturilor şi energiei. În zona Caucazului de Sud, Georgia este unul dintre principalii parteneri comerciali ai României, schimburile comerciale existente între cele două ţări înregistrând o creştere constantă în decursul ultimilor 3 ani.

Integrarea într-un sistem de siguranţă şi de valori, aşa cum este Uniunea Europeană şi NATO, reprezintă pentru Georgia alegerea corectă, iar noi trebuie să sprijinim necondiţionat această hotărâre.

Sunt convins că cele 3 guverne se vor consulta de fiecare dată în luarea deciziilor, vor avea poziţii comune în ceea ce priveşte atât perioadele de criză, precum cea din Ucraina, cât şi proiectele concrete bilaterale pe care le vor implementa pentru binele populaţiei.

Aderarea la Uniunea Europeană va aduce siguranţă, dezvoltare economică şi nu în ultimul rând succes, atât pentru poporul georgian, cât şi pentru Republica Moldova.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Înfrăţiri ale localităţilor din România şi Republica Moldova. Împreună pentru un viitor European!"

Localităţile înfrăţite sunt două oraşe sau comune care întreţin între ele legături strânse culturale şi economice. De regulă oraşele înfrăţite aparţin unor state diferite. Istoria face ca românii de pe ambele maluri ale Prutului să se poate înfrăţi, astfel rezultând o colaborare strânsă între ei la nivel local şi internaţional.

Înfrăţirea între oraşe reprezintă o realitate pentru Europa, România şi Republica Moldova de astăzi, deoarece un număr mare de municipalităţi sunt unite prin acorduri formale de înfrăţire a oraşelor. Un asemenea parteneriat are drept scop încurajarea cooperării oraşelor. Mişcarea de înfrăţire între oraşele europene s-a dezvoltat după al Doilea Război mondial, în paralel cu evoluţia procesului de integrare europeană. De ce să nu folosim această mişcare şi în ziua de astăzi pentru accelerarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova?

În prezent, înfrăţirea între oraşe reprezintă o reţea unică şi compactă pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi dincolo de graniţele acesteia, având astfel un rol deosebit în ceea ce priveşte provocările reale cu care se confruntă Europa de astăzi.

De-a lungul ultimilor 20 de ani, numeroase localităţi din România şi Republica Moldova au pus bazele unor relaţii de înfrăţire ce se bazează pe angajamentul cetăţenilor, în colaborare cu autorităţile şi asociaţiile locale. Spre exemplu, putem aminti înfrăţiri ale oraşelor precum:

• Ploieşti - Hânceşti
• Lugoj - Nisporeni
• Piatra Neamţ - Orhei
• Buzău - Soroca
• Botoşani - Glodeni

  Totodată, există şi înfrăţiri la nivel de judeţ - raion, cum ar fi:

• jud. Suceava - r. Sîngerei
• jud. Prahova - r. Cimişlia
• jud. Buzău - r. Soroca

Susţinem în continuare dezvoltarea relaţiilor românilor de pe ambele maluri ale Prutului, atât prin dezvoltarea permanentă a înfrăţirilor deja consolidate, cât şi prin dezvoltarea a noi relaţii de înfrăţire între oraşe sau judeţe.

Să nu uităm că orice relaţie poate fi dezvoltată prin acţiuni concrete, prin schimburi de experienţă, prin activităţi culturale locale şi regionale, activităţi care necesită susţinerea financiară adecvată. Uniunea Europeană se implică deja foarte activ în dezvoltarea acestor relaţii prin programul "Town twinnings" - măsura 1, acţiunea 1 - "Europa pentru Cetăţeni". Salutăm decizia UE de a se implica şi credem cu tărie că şi statul român ar trebui să dea o importanţă majoră acestui subiect, mai ales prin susţinere financiară, atât de necesară desfăşurării de activităţi de cooperare comune.

Credem că dezvoltarea acestui subiect poate fi un imbold pentru participarea activă a cetăţenilor Republicii Moldova în vederea integrării în Uniunea Europeană. Se vor încuraja schimburile de opinii pe o varietate de subiecte de interes european. Cetăţenilor Republicii Moldova li se vor acorda oportunităţi unice în ceea ce priveşte informarea despre viaţa zilnică a cetăţenilor Uniunii Europene. Datorită combinării acestor elemente, subiectul de înfrăţire între oraşe prezintă un potenţial real de intensificare a înţelegerii reciproce dintre cetăţenii români de pe ambele maluri ale Prutului, cultivând simţul civic şi dezvoltând sentimentul de identitate europeană.

Facem un apel către Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova şi Comisia pentru românii de pretutindeni să susţină această iniţiativă, pentru a intensifica cooperarea pe multiplele planuri - cultural, economic, social şi politic - a relaţiilor româno-moldoveneşti. Considerăm că această măsură vine în sprijinul procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, a relaţiilor diplomatice bilaterale dintre cele două ţări surori, România şi Republica Moldova, şi a consolidării relaţiilor, în vechea tradiţie, dintre cetăţenii români şi cei moldoveni.

De asemenea, atenţia noastră se îndreaptă şi asupra autorităţilor locale din cele două state, cărora le solicităm sprijinul în vederea înlesnirii şi materializării acestei iniţiative ce se va dovedi pozitivă şi fructuoasă pentru ambele părţi şi care constituie un pas important în procesul de integrare a Republicii Moldova în familia statelor europene.

Domnul Radu Babuş:

"Un nou scandal - carnea stricată"

"S-a vândut carne stricată în magazine? Autorităţile spun că nu, dar ancheta îi contrazice".

Aproape 230 de tone de carne şi produse din carne au fost retrase de piaţa românească în urma controalelor făcute de inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Astfel, s-a creat un prejudiciu de aproximativ 15 milioane de euro.

Carnea era importată din statele Uniunii Europene şi a fost vândută "la negru", o modalitate de acţiune a grupurilor infracţionale sprijinite de marii producători de piaţa de carne din România. Cum reuşesc aceştia să vândă carnea stricată? Se adaugă condimente tari care neutralizează mirosul, iar etichetele sunt schimbate, iar câteodată nici nu mai au bunul-simţ să îndepărteze vechea etichetă, ci lipesc una cu un alt termen de valabilitate.

După isteria provocată de "boala vacii nebune" - 1996 - 2000 - Uniunea Europeană a emis regulamente foarte stricte pentru controlul alimentar, dar, cu toate acestea, în Uniunea Europeană traficul de carne stricată a continuat.

De ce trebuie să importăm carne şi ouă din alte ţări? Porcii crescuţi în curtea ţăranilor sunt mult mai siguri pentru sănătate. La fel ouăle, găinile şi puii. El face şunca din carne adevărată, iar fructele şi legumele sunt adevărate, şi nu au gust de detergent, cum au cele din import. În România alimentele fabricate cu materie primă locală sunt mult mai sănătoase decât cele importate.

Etichetele strălucitoare iau ochii, dar oare ce calitate au mărfurile care sunt ambalate în ele? De ce mărfurile care vin din alte ţări sunt mai ieftine decât cele produse la noi?

În afară de carne, importăm legume şi fructe cu pesticide în cantităţi ilegale, ouă cu nicotină şi cartofi prăjiţi şi biscuiţi cu acrylamida - o substanţă cancerigenă.

Unde sunt combinatele de creştere a porcilor şi fermele de păsări din România? Din păcate, aproape toate au dispărut din cauza prostului management.

Şi din păcate nu vom putea niciodată să dăm răspunsuri la aceste întrebări!

Domnul Liviu Harbuz:

"ANSVSA şi ANPC, linia întâi a comerţului corect şi sigur cu alimente"

În ultimele zile am fost asaltaţi de informaţii despre "mafia cărnii" şi despre "evaziunea de 15 milioane de euro" din comerţul cu carne.

S-a vorbit mult, poate prea mult, despre o anchetă a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi de alte subiecte conexe. S-a înţeles prea puţin că, în acest caz, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au fost simpli furnizori de servicii pentru DIICOT, care anchetează o problemă de "securitate naţională" prin prisma fraudei fiscale, şi nu prin cea a siguranţei alimentare.

Firesc, se impun unele precizări.

Responsabil de punerea pe piaţă a alimentelor corecte din punct de vedere sanitar veterinar este cel care vinde marfa.

Pe fluxul mărfii, de la fermă la furculiţă, aceasta se întâlneşte cu o serie de controale şi verificări, de la cele legate de conformitate şi provenienţă, până la cele legate de facturi sau eticheta produsului care ajunge pe raft.

În fiecare dintre aceste puncte există inspectori sanitari veterinari, inspectori fiscali sau ai ANPC, care cu toţii caută să asigure un comerţ corect şi sigur în primul rând pentru consumatori, şi apoi pentru stat şi comercianţi. Conlucrarea instituţională este cheia în care trebuie să citim întâmplările ultimelor zile.

Rolul cel mai important în acest subiect este al ANSVSA. Şi asta pentru că siguranţa alimentară a consumatorilor este, de departe, cea mai importantă. În Programul Strategic al ANSVSA sunt prevăzute controale în toate unităţile de alimentaţie publică şi în unităţile de procesare. Ritmicitatea lor este stabilită în funcţie de analiza de risc - lunar, trimestrial, semestrial şi anual (pe mai multe categorii de risc). Programul Strategic are două componente - una de inspecţie şi una de prelevări probe, fiecare dintre ele având o periodicitate stabilită prin reglementări naţionale, în concordanţă cu recomandările Comisiei Europene. Toate controalele merg şi pe trasabilitate - de unde vine şi cu ce documente vine materia primă şi unde se duc procesatele sau unde merge carnea, ceea ce nu s-a putut verifica în speţa acestor zile, având în vedere că toate documentele au fost ridicate de DIICOT, urmând a fi analizate punctual de toate instituţiile implicate pe măsură ce ancheta comună înaintează.

Delimitarea de competenţe este uşor neclară. Şi asta este cheia în care ar trebui să citim povestea ultimelor zile, când unii au vorbit şi nu au muncit, şi alţii au muncit fără a vorbi prea mult.

Astfel, tot ce se comentează în ultimele zile este prea la cald. Mulţi consideră că este un moment oportun pentru a schimba reguli sau oameni. Nu este cazul. Rolul autorităţilor statului este de a veghea la siguranţa contribuabililor, din toate punctele de vedere. Ele, autorităţile, nu trebuie să fie neapărat vizibile la televizor, ci să-şi facă treaba corect, conform reglementărilor în vigoare.

Dacă Serviciul Roman de Informaţii (SRI) ar fi suspicionat, pe lângă frauda fiscală de proporţii, şi o alertă alimentară, ea ar fi fost vizibilă pe sistemul de alertă rapidă (SRAFF). Ceea ce nu s-a întâmplat la aproape o săptămână de la declanşarea subiectului în presă. Trecem prea uşor, de la o fraudă fiscală, care încă nu ni s-a explicat de către organele competente (pe bună dreptate), la o alertă privind siguranţa alimentară a consumatorilor.

Discuţiile ultimelor zile, mie, ca membru al Parlamentului României, mi-au arătat că trebuie să ne aplecăm mai profund către verificarea modului în care aceste instituţii ale statului colaborează. Consider că se impune o delimitare clară a competenţelor fiecărei instituţii şi mai ales o colaborare între ele în termeni clari, corecţi şi transparenţi, pe baza unor protocoale respectate cu stricteţe de toţi semnatarii.

În încheierea cuvântării mele, vă propun să cerem Executivului să ne prezinte o astfel de hartă, o hartă funcţională, cu toate organismele de control, pentru a vedea dacă este corectă, incompletă sau doar neclară, şi să acţionăm în consecinţă.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Un nou pas către Adunarea Parlamentară a SEECP"

Duminică, 16 martie, Palatul Parlamentului a găzduit un eveniment major atât pentru România, cât şi pentru statele din Europa de Sud-Est: cel de-al doilea Grup de lucru al Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP), desfăşurat sub preşedinţia în exerciţiu a României. La reuniune au participat reprezentanţi din Albania, Bulgaria, Grecia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, România, Turcia, Croaţia, Republica Moldova şi Muntenegru. Întrunirea a avut ca obiectiv finalizarea documentelor necesare pentru derularea sesiunii inaugurale a Adunării Parlamentare a SEECP, sesiune planificată să aibă loc în perioada 9-11 mai la Bucureşti.

În calitate de preşedinte al Grupului de lucru al dimensiunii parlamentare a SEECP, am avut deosebita onoare de a modera evenimentul. Profit de prilej pentru a vă aduce la cunoştinţă progresele notabile pe care le-am înregistrat în cadrul discuţiilor. Putem afirma că, după 18 ani de la înfiinţarea acestei structuri de cooperare regională, suntem foarte aproape de a reuşi transformarea dimensiunii parlamentare a SEECP într-o adunare parlamentară.

Mai exact, în ce priveşte agenda de lucru a şedinţei, au existat trei priorităţi. Este vorba, în primul rând, despre adoptarea proiectului de Regulament final, ce conferă Adunării Parlamentare un grad semnificativ de instituţionalizare. Al doilea obiectiv îndeplinit îl reprezintă adoptarea unei declaraţii finale, principalul document politic al viitoarei Adunări Parlamentare a SEECP. Nu în ultimul rând, a fost elaborat unui raport privind evoluţia discuţiilor din reuniunile grupurilor de lucru desfăşurate sub mandatul României.

Consensul la care a ajuns grupul de lucru faţă de toate documentele sus-menţionate reprezintă o dovadă în plus că statele participante la SEECP sunt angajate pe drumul cooperării şi al dialogului. Împreună putem promova interesul comun de consolidare a stabilităţii şi securităţii în regiune, oferind o perspectivă europeană şi euroatlantică pentru toate statele din Europa de Sud-Est. Adunarea Parlamentară va deveni într-adevăr instrumentul pe care îl aşteptăm cu toţii, unul care să contribuie la o mai bună reprezentare a intereselor cetăţenilor din regiune.

În concluzie, putem spune că Bucureştiul va organiza anul acesta primul Parlament al Europei de Sud-Est. Faptul că ţara noastră va găzdui sesiunea inaugurală a Adunării Parlamentare a SEECP este, fără îndoială, un succes al Parlamentului României şi o mărturie a excelentei cooperări interparlamentare pe plan regional.

Doamna Camelia Khraibani:

"Sănătatea - prioritate absolută a Guvernului Victor Ponta"

Ultimele date statistice date publicităţii de Uniunea Europeană arată două lucruri importante.

În primul rând, speranţa de viaţă în România este de 69,8 ani pentru bărbaţi şi 77,3 ani pentru femei, adică suntem plasaţi printre ultimele locuri în Europa la bărbaţi, şi pe ultimul loc la femei, la egalitate cu vecinii noştri bulgari. Suntem mult sub media europeană cu -5,5 ani la bărbaţi şi cu -4,4 ani la femei.

În al doilea rând, în termeni de cheltuieli de sănătate alocate pe persoană, Olanda (cu 3.890 euro), Luxemburg (cu 3.607 euro) şi Danemarca (cu 3.439 euro) sunt statele cu cele mai mari cheltuieli între membrii Uniunii Europene. Din păcate, la extrema cealaltă a clasamentului statistic se afla România şi Bulgaria, cu o sumă medie cheltuită de aproximativ 700 de euro.

Acestea sunt faptele. În acest context, sănătatea s-a impus de la sine ca o prioritate absolută de guvernare, ceea ce şi este. Programul cu care Guvernul Victor Ponta a venit în Parlament o demonstrează fără dubii.

În el scrie clar: "Creşterea nivelului de trai, crearea de locuri de muncă şi asigurarea accesului la serviciile de sănătate şi educaţie publică reprezintă obiective fundamentale ale Guvernului".

Reformarea sistemului românesc de sănătate este în continuare o cerinţă majoră şi necesară pentru a putea ţine pasul cu schimbările demografice şi sociale, astfel încât să asigure o mai mare viabilitate a serviciilor medicale şi să amelioreze sănătatea publică.

Pentru perioada 2014-2020, programul pentru sănătate al Uniunii Europene poartă numele "Sănătate pentru creştere economică". Anul trecut, România a înregistrat cea mai puternică creştere a produsului intern brut (PIB) din Uniunea Europeană - de 3,5%. În aceste condiţii, sistemul de sănătate trebuie să ţină pasul cu economia, în primul rând aşezând pacientul în centrul preocupărilor sale şi oferind acces universal la asistenţa medicală de calitate.

Domnul Constantin Mazilu:

"De ce tinerii nu vor să meargă la vot?"

În calitate de cetăţean activ, dar şi de parlamentar al României, mă preocupă viitorul ţării mele. De aceea îmi pun mereu întrebarea: "De ce tinerii în ziua de azi nu mai sunt interesaţi de politică?", "De ce majoritatea lor nu merg la vot?", "Ce se întâmplă?". Probabil că şi pe dumneavoastră vă frământă astfel de chestiuni nu doar în anii electorali, ci şi atunci când observaţi că tinerii nu au deloc cultură politică. Din cauza lipsei cunoştinţelor elementare politice, în multe cazuri, constatăm în România anului 2014 că o parte dintre aceştia nici nu ştiu care sunt puterile unui stat democratic şi atribuţiile acestuia.

Este adevărat că procesul de democratizare întâmpină încă multe obstacole în ţările din Europa de Sud-Est şi nici România nu a scăpat de toate problemele. Încă au loc multe transformări la diferite niveluri, respectiv politic, economic, instituţional, precum şi în viaţa de zi cu zi. Este notabil faptul că rolul implicării cetăţeneşti a crescut mult în ultimii ani şi aceasta impune o schimbare de mentalitate şi o modificare a comportamentului civic şi politic. Totuşi, cei mai mulţi dintre tineri nu au fost şi nu sunt pregătiţi să răspundă noilor cerinţe ale societăţii democratice şi ale dezvoltării societăţii civile. Şi din acest motiv procesul de democratizare se confruntă în continuare cu problema cetăţenilor pasivi, care nu cunosc avantajele implicării lor în viaţa politică. Iar implicarea poate fi probată cel mai facil prin participarea la scrutine. Acest lucru presupune doar un efort minim şi este un prim gest pentru o viaţă publică sănătoasă.

În ciuda şanselor şi oportunităţilor apărute în procesul dezvoltării democraţiei pluraliste, gradul de participare a tinerilor la viaţa publică şi politică este încă scăzut. Din păcate, majoritatea tinerilor nu conştientizează beneficiile acestor oportunităţi. Cauzele pot fi diverse. Ori nu sunt informaţi, ori nu sunt motivaţi, ori nu reuşesc să răzbată, cu toate că depun un anumit efort.

Astăzi suntem martori oculari ai uneia dintre cele mai mari provocări ale societăţii noastre, respectiv rezolvarea problemei absenteismului tinerilor de la urnele de vot, conexată cu dezinteresul lor de a se implica activ în politică. Marele potenţial pe care-l posedă tânăra generaţie i-ar permite să-şi realizeze mai multe deziderate şi să contribuie la dezvoltarea societăţii în întregime, inclusiv la dirijarea cu succes a propriului destin. E o certitudine că tinerii, prin gândirea lor pozitivă, prin dinamismul şi prin energia care le sunt proprii, prin ambiţiile şi aspiraţiile către un viitor mai prosper, ar trebui să constituie forţa motrice într-o societate. Însă, din păcate, majoritatea tinerilor au o viziune pesimistă asupra viitorului. Mulţi dintre cei care nu fac parte din organizaţiile de partid nu mai cred în valoarea votului lor, fapt demonstrat prin prezenţa nesemnificativă a lor la urnele de vot. Şi statisticile dovedesc că nivelul de interes al populaţiei tinere pentru politică este în continuă descreştere. Tinerii se distanţează de politică tot mai mult şi mai mult. Nu sunt interesaţi de evenimentele politice sau economice ce au loc în ţară. Fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii sau involuţii din domeniul economic, social şi politic, tinerii ar trebui să ia atitudine prin votul lor. Dar la noi este exact invers. Tinerii nu participă la vot.

Pentru a merge în continuare pe o cale durabilă de dezvoltare, România sau orice alt stat trebuie să dezvolte o societate civilă capabilă să joace un rol important în procesul de democratizare a ţării, în care locul şi rolul tinerilor să fie vizibil. Pe lângă eforturile partidelor şi ale oamenilor politici, consider că pentru soluţionarea acestei probleme avem nevoie de implicarea mult mai activă a societăţii civile.

Să nu uităm, stimaţi colegi, că întotdeauna tineretul a fost promotorul schimbărilor pozitive şi al progresului. Iar eu mă declar convins de faptul că tinerii noştri nu sunt doar ingenioşi, ci chiar trebuie să fie priviţi ca o forţă în consolidarea viitorului prosper al României.

Domnul Sergiu-Constantin Vizitiu:

"Rolul unei guvernări echilibrate"

Guvernul României şi-a conturat o strategie ambiţioasă în privinţa atragerii de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă. Strategia elaborată de Guvern cuprinde trei etape de bază, parte din ele fiind realizată deja etapizat.

Guvernul Ponta şi-a asumat şi a realizat o consolidare macroeconomică, dar a luat şi măsuri de dreptate socială, de reluare a creşterii economice şi de oprire a risipei banului public. Aportul UNPR în tot acest deziderat realizat deja a fost unul important, sprijinul acordat categoriei de cetăţeni defavorizaţi sau celor care au avut parte de nedreptate socială fiind una dintre priorităţile UNPR asumate odată cu susţinerea Guvernului.

Certitudinea asigurării unei stabilităţi economice şi politice, deblocarea programelor operaţionale, relansarea luptei antievaziune prin reorganizarea ANAF şi reforma salarizării administraţiei au fost paşii urmaţi de Guvernul României şi care au realizat baza solidă a unei economii care în acest moment aduce stabilitate tuturor întreprinzătorilor.

A avut loc o relansare a relaţiilor politice şi economice externe cu ţări din Europa şi Asia - este de amintit aici summitul organizat la Bucureşti împreună cu cea mai mare putere economică a Asiei - China, atragerea de investiţii de 10 miliarde de euro şi crearea de minimum 50.000 de noi locuri de muncă fiind ţinta asumată de Guvern.

Iată că în ceea ce priveşte situaţia locurilor de muncă, conform Institutului Naţional de Statistică, efectivul salariaţilor stabili, adică al angajaţilor cu contracte de muncă în societăţi comerciale cu peste 4 angajaţi şi care lucrează 22 de zile pe lună, este acum de 4,37 milioane de persoane. La acest capitol, în anul 2013 faţă de 2012, s-a putut constata o creştere cu aproximativ 100.000 a numărului de salariaţi stabili în România. La acest număr se adaugă şi alte tipuri de contracte - până la 5,1 milioane - precum şi lucrătorii din agricultură.

Referitor la atragerea de investiţii, UNPR şi-a propus ca, susţinând Guvernul României, să definească mai multe domenii strategice spre care să îşi canalizeze atenţia politicile publice. Guvernul şi-a asumat aceste cinci domenii, ele fiind energia, resursele minerale, agricultura, industria - inclusiv domenii precum IT, auto, comunicaţii, parcuri industriale - şi infrastructura rutieră şi feroviară.

Iată că rolul unui partid politic echilibrat a fost perceput la nivel guvernamental şi a făcut ca multe domenii să ajungă la echilibru tocmai din perspectiva interesului susţinut de această formaţiune politică.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Internaţională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale"

Pe 21 martie 1960 poliţia a deschis focul şi a ucis 69 oameni care demonstrau paşnic împotriva apartheid-ului în districtul Sharpeville din Africa de Sud. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat ulterior 21 martie ca fiind Ziua Internaţională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale şi a cerut comunităţii internaţionale nu numai să comemoreze această tragedie, ci şi să lucreze împreună pentru lupta împotriva rasismului şi discriminării pretutindeni acolo unde există.

Se cuvine să ne întoarcem puţin în trecut pentru a ne aminti ce a reprezentat de fapt acest apartheid pentru omenire. A reprezentat politica separării rasiale, promovată în trecut de Africa de Sud, devenind ulterior regimul guvernamental din această ţară până la începutul anilor '90.

Rasismul nu poate fi nici justificat, nici tolerat - trebuie să devină demodat! De multe ori rasismul poate fi "normalizat". Cheia pentru a învinge rasismul este conştientizarea şi colaborarea între mai multe grupuri şi indivizi care vor să facă ceva contra rasismului în Europa.

În ciuda progresului considerabil făcut in lume de la masacrul din Sharpeville, discriminările rasiale şi etnice apar zilnic, blocând progresul pentru milioane de oameni din întreaga lume. Există diferite forme ale rasismului şi ale intoleranţei - de la refuzul principiilor de baza ale egalităţii între indivizi până la alimentarea urii între etnii, care poate duce la genocid - toate acestea pot distruge vieţi şi pot produce ruptura între comunităţi.

În întreaga lume, prea multe persoane, comunităţi şi societăţi suferă de nedreptate şi de stigmatul pe care îl pune rasismul. Atacurile violente împotriva celor ce caută azil, împotriva emigranţilor sau romilor sunt în creştere. Mă întreb în ce lume vrem sa ne creştem copiii, în ce lume vor trăi ei?

Suntem datori să schimbăm în bine această stare de lucruri şi să promovăm toleranţa şi egalitatea în drepturi, obiectiv ce se poate realiza numai prin educaţie. Trebuie să ne creştem copiii în spiritul necesităţii de a accepta diferenţele, de a respecta drepturile celuilalt şi diversitatea umană. Lupta împotriva discriminării este o condiţie a umanităţii.

România militează pentru condamnarea fermă a oricărei forme de rasism şi intoleranţă şi îşi asumă conştient responsabilităţile ce decurg din aderarea la legislaţia internaţională şi sistemul de protecţie a drepturilor omului.

Autorităţile române susţin totodată promovarea educării tinerei generaţii în spiritul necesităţii de a accepta diferenţele, de a respecta drepturile celuilalt, asumându-şi un rol activ în promovarea şi implementarea, în cadrul societăţii româneşti, dar şi la nivel european si internaţional, a măsurilor destinate să prevină şi să sancţioneze orice formă de rasism, xenofobie, discriminare sau intoleranţă.

Rasismul şi discriminarea rasială au fost folosite ca arme pentru a genera frică şi ură. În cazuri extreme, lideri nemiloşi instigă la prejudecăţi care incită la genocid, crime de război şi crime împotriva umanităţii.

Noi toţi trebuie în mod individual şi colectiv să eliminăm rasismul, stigmatizarea şi prejudecăţile, discriminarea rasială, xenofobia şi intoleranţa asociate, chiar dacă există mai multe tratate şi instrumente valoroase, precum şi un cadru cuprinzător la nivel mondial.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"PNL cântăreşte interesele de partid"

Inevitabilul s-a produs mai curând decât ne-am fi aşteptat, iar Partidul Naţional Liberal a luat hotărârea pe care a considerat-o a fi cea mai potrivită pentru sine şi electoratul său.

Decizia este regretabilă în contextul în care două partide diametral opuse, cu ideologii politice distincte, au reuşit să se unească sub aceeaşi siglă, servind unui scop admirabil, pentru ca la jumătatea drumului parcurs, partea naţional liberală să acţioneze sub primul impuls dictat de orgoliu, renunţând la scopul fundamental care a unit aceste partide încă de la început.

Uniunea Social-Liberală a avut, spre deosebire de alte alianţe politice, ca scop primordial, nu câştigarea unor alegeri imediat următoare, urmându-şi propriul interes de partid, ci înlăturarea unui regim nociv care afunda ţara cât mai adânc în sărăcie, corupţie şi inechităţi sociale.

Uniunea s-a constituit ca răspuns al nevoilor apăsătoare pe care cetăţenii le suportau încă din anul 2009 şi a avut misiunea clară de a înlătura presiunile venite de la nivel înalt, stabilirea unui trend economic pozitiv, soluţionarea nedreptăţilor create de guvernul care a acţionat în spiritul şi litera voinţei unui singur om, eliminarea abuzurilor făcute oamenilor şi, nu în cele din urmă, înlăturarea repercusiunilor cauzate de un sistem antidemocrat şi corupt. Acest din urmă scop nu este finalizat, iar datoria liderilor implicaţi era aceea de a consolida Uniunea până la finalizarea obiectivelor, în formula învestită în funcţie de către alegători.

Probabil presiunile, directe sau indirecte, neîncrederea sădită în rândurile Partidului Naţional Liberal sau interesele de partid care le-au înlocuit pe cele altruiste, au determinat partea naţional liberală a alianţei să pună în aplicare un plan individual, neasumându-şi până la capăt promisiunile făcute în campanie.

Dar ceea ce cu adevărat ar trebui să ne surprindă sunt ultimele declaraţii venite din interiorul PNL, menite să ameninţe stabilitatea politică şi economică a ţării. În contextul pericolelor de la graniţa ţării, tocmai liderul PNL, care îşi doreşte funcţia de preşedinte, trebuie să dea dovadă de înţelepciune şi diplomaţie, arătând că ştie când să acţioneze şi când să pună bunăstarea şi siguranţa cetăţenilor mai presus de interesele sale.

Un lucru este totuşi cert, acela că opozanţii progresului şi ai echilibrului instituţional nu pot considera plecarea PNL-ului de la guvernare o victorie, întrucât PSD nu s-a dezis de angajament, iar uniunea nou formată, USD, a preluat şi perfecţionat politica USL.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Interzicerea Jobbik"

România a fost, de prea multe ori, considerată un pion în desfăşurarea campaniilor electorale.

Recent, un individ ce nu a reuşit să adune suficiente voturi pentru mişcarea sa extremistă, liderul Jobbik, a decis să se dezlănţuie în România, declarând în mod oficial că "îşi asumă responsabilitatea unui conflict cu România". Zis şi făcut. Mitingurile Jobbik şi ale Gărzii Maghiare s-au desfăşurat de fiecare dată în mod agresiv şi violent, afişând mesaje extremiste şi ultranaţionaliste. Poate domnul Vona Gábor a lipsit de la lecţiile de istorie, care te învaţă ce se întâmplă atunci când îmbrăţişezi cu prea mult patos naţionalismul extremist.

Poporul român a fost întotdeauna paşnic, nu a protestat, mărşăluit sau vandalizat teritoriile altor ţări cerând autonomie locală, chiar dacă se găsesc în număr considerabil în acele regiuni.

De ce protestatarii maghiari au curajul de a încălca legea în România, dar nu şi în alte ţări, precum Germania, de exemplu?

Motivul este acela că, aşa cum şi în falsul şi amatoristic ghid "transfrontalier" numit "Traseul legendelor sătmărene" este menţionat, românii sunt consideraţi a fi "un popor paşnic, binevoitor şi primitiv". Probabil liderul Jobbik, observând numeroasele drepturi pe care România le acordă minorităţii maghiare, s-a gândit să îşi forţeze norocul incitând la separatism teritorial, ură naţională şi rasială, dar şi violenţă publică, fapte ce contravin art. 30 alin. (7) din Constituţia României, republicată.

Pentru combaterea şi prevenirea manifestărilor extremiste ce pun în pericol securitatea naţională, Ministerul Afacerilor Interne a dispus măsura interzicerii liderului Jobbik şi a altor extremişti de a pătrunde pe teritoriul României.

Având în vedere mândria cu care preşedintele ţării s-a grăbit în a face cunoscute aceste măsuri şi a poza drept protectorul integrităţii naţionale, doresc a-i adresa o întrebare: pe când retragerea Ordinului Naţional "Steaua României" a domnului László Tökés?

Afirmaţiile europarlamentarului nu se distanţează foarte mult de cele ale liderului Jobbik, întrucât şi Tökés a spus că "Ziua naţională a României este o zi de doliu pentru maghiari" şi solicită Ungariei să ofere "protectorat" Transilvaniei.

Aşadar, când veţi mustra şi vechiul dumneavoastră prieten?

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Poanta moţiunii de cenzură"

Partidul Democrat Liberal a elaborat o moţiune de cenzură pentru a-şi mai umple zilele pline de singurătate şi spleen, visând cu ochii deschişi la zilele în care guvernau cu spor şi trudă. A fi în opoziţie, mai exact PDL în Opoziţie, trebuie să însemne mult prea mult timp liber.

PDL nu pare să se hotărască cu privire la doleanţele exprimate în raport cu programul noului Guvern. Democrat-liberalii par a oscila între necesitatea unui nou program de guvernare al noii alianţe şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la maniera în care se modifică programul de guvernare.

Problema este în felul următor: în condiţiile în care o anumită perioadă de timp deja a trecut, iar unul dintre partidele de guvernare a demisionat, modificarea programului de acţiuni nu este decât un element ce ţine de bunul mers al progresului.

Bineînţeles, speranţa deşartă a grupului democrat liberal era aceea ca Ponta şi miniştrii cabinetului său să îşi prezinte demisia, urmând ca preşedintele să numească din nou la conducerea Executivului un favorit de al său, poate pe Vasile Blaga. Cu siguranţă şi-ar fi dorit acest lucru, dar, din punctul meu de vedere, cel numit ar fi provenit mai degrabă din Partidul Mişcarea Populară.

De asemenea, democrat liberalii sunt lezaţi de măsurile fiscal-bugetare ce vor fi aplicate în condiţiile în care "bugetul permite", conform programului de acţiuni. Fireşte, PDL este partidul consacrat pentru măsurile stipulate în programul de guvernare şi care sunt implementate... niciodată. Precum întregirea salariilor bugetare sau acordarea subvenţiilor agricultorilor, sau a indemnizaţiilor pentru mame. Acesta este praf în ochi şi populism.

Este cel puţin nepotrivit ca PDL să strige că premierul fuge de răspundere, în condiţiile în care, la sfârşitul anului 2012, după moţiunea de demitere a Guvernului Boc, PDL învinuia Guvernul USL, la acea dată, de recesiunea în care România se afla.

Singura răspundere pe care PDL şi-a asumat-o a fost cea din plenul Parlamentului. Este deja de notorietate faptul că acest partid este cel care a înregistrat cel mai mare număr de asumări de răspunderi guvernamentale din ultimii 20 de ani.

În altă ordine de idei, Guvernul PDL nici astăzi nu admite jafurile comise la companiile de stat precum Hidroelectrica, Termoelectrica, Complexul Energetic Oltenia, CFR Marfă, Oltchim, împrumutul în valoare de 20 miliarde de euro cheltuit în condiţii misterioase, eşecul descentralizării în urma căreia spitale au fost închise, mafia înfăptuită prin retrocedările ilegale şi aşa mai departe, astfel încât România atingea date istorice de inflaţie cu o valoare de 8% din PIB şi datorie externă mărită cu peste 26%.

În concluzie, singura măsură pe care "o permite cadrul fiscal-bugetar" este să vă daţi demisia, pentru a ne acorda oportunitatea de a economisi mai mulţi bani la bugetul de stat.

Domnul Anton Doboş:

"Proiectele locale, sacrificate de noile alianţe"

În urmă cu exact o lună, vă atrăgeam atenţia că disputele de natură politică riscă să tragă o perdea peste agenda reală a cetăţeanului şi că atmosfera din mediul partidelor nu trebuie să afecteze proiectele din plan local. Din păcate, ceea ce intuiam atunci s-a adeverit, iar noile alianţe din consiliile judeţene şi din primării pun în pericol implementarea de politici publice în comunităţi.

Partidul Social Democrat a rămas să gestioneze resursele statului şi se foloseşte de asta pentru a-şi atrage voturile aleşilor locali şi judeţeni. Unii lideri ai PSD au anunţat public că vor bloca proiectele începute de primarii şi preşedinţii de consilii judeţene ai Partidului Naţional Liberal. De altfel, consiliile judeţene conduse de PNL au primit, în 2014, cele mai mici bugete din istoria acestor instituţii, cum este cazul Iaşiului. Noile alianţe sunt create doar cu scopul de a paraliza activitatea aleşilor liberali, eventual înlăturarea lor din funcţiile în care i-au pus chiar cetăţenii

La alegerile locale din 2012, populaţia a votat masiv USL, tocmai pentru ca luptele sterile şi lipsite de însemnătate comunitară să înceteze. Aduc din nou în discuţie exemplul Iaşiului, ai cărui oameni au nevoie de dezvoltare, de locuri de muncă, de infrastructură şi de siguranţă, nu de jocuri politice şi de negocieri pe sub masă, de pe urma cărora să profite câţiva oameni.

Deşi strigă peste tot că se revendică a fi de dreapta, unii lideri ai Partidului Democrat Liberal au renunţat la principiile pe care afirmau că le susţin şi au reinventat în plan local o mare coaliţie cu PSD, la fel ca în 2009, când tot din interes, a fost întreţinută o guvernare pesedisto-democrată. Acum, la fel ca atunci, marea supărare a şefilor PSD şi PDL este că aleşii liberali şi-au făcut bine treaba şi munca lor începe să dea roade.

Partidul Naţional Liberal rămâne unit şi fidel aşteptărilor pe care cetăţenii le-au exprimat la alegerile trecute, iar asta înseamnă că vom susţine toate proiectele pe care ni le-am asumat. Vrem ca oraşele şi satele României să aibă şansa de a se dezvolta, fără să fie afectate de interesele PSD şi PDL şi fără să depindă de voinţa unor lideri politici vremelnici în raport importanţa naţională.

Parlamentarii liberali susţin în continuare "Manifestul pentru Iaşi", un document cu puncte foarte clare, în care ieşenii şi-au pus încrederea. De altfel, din decembrie 2012 şi până astăzi, noi, liberalii, am fost singurii care am rămas consecvenţi în atitudine şi acţiune, în raport cu nevoile Iaşiului.

În încheiere, revin cu îndemnul de a nu sacrifica dezvoltarea locală din interese politice. Nu trebuie să uităm că cetăţenii sunt măcinaţi de această luptă şi cu efectele crizei economice şi nu au nevoie de dispute mărunte ale politicienilor, care, în loc să producă siguranţă şi dezvoltare, aduc circ şi vorbe goale.

Doamna Maria Dragomir:

"Agricultura - ultima soluţie!"

Încă din şcoală am învăţat la Istoria României că în evoluţia sa economică, România a fost mai întâi o ţară eminamente agrară, după care, la jumătatea secolului XX- în perioada interbelică, a început să se dezvolte şi zona industrială, anii de dezvoltare economică generând imaginea României ca o ţară industrial-agrară, pentru ca, spre sfârşitul epocii comuniste, să se vorbească despre dezvoltarea, în primul rând industrială a acestei ţări.

Desigur, o economie planificată ascunde şi multiple pierderi, multe dintre ele devenite vizibile după 1990. Cert este că aşa criticată cum era, economia socialistă a reuşit (desigur şi cu eforturile aproape insuportabile ale unei populaţii supuse la nişte restricţii foarte dure!) să-şi plătească datoriile externe, dovedind o eficienţă reală. La rândul său, agricultura organizată în IAS-uri avea o producţie bună, chiar dacă umbrită de raportările umflate ale recoltei care se făceau în scop eminamente politic, dar până la urmă recolte existau, agricultura era funcţională, iar IAS-urile reprezentau o forţă economică incontestabilă.

Schimbările politice survenite după 1989 au dus la una dintre cele mai neaşteptate involuţii ale unei ţări pe vreme de pace. Dacă în cazul unor războaie se poate vorbi despre distrugere economică, în timp de pace socială, asemenea dezastre nu pot fi posibile decât dacă asta s-a dorit. Pentru că nu trebuie să uităm, într-o perioadă de doar douăzeci şi ceva de ani s-a ales praful de o grămadă de fabrici, uzine şi întreprinderi, forma de organizare în sistem cooperatist a agriculturii a dispărut încă din primii ani, în timp ce prin privatizarea IAS-urilor, de unele dintre ele s-a ales efectiv praful, în timp ce altele au fost achiziţionate de mari producători ale căror interese private sunt primordiale, dincolo de interesele economice naţionale.

Ne aflăm în acest moment în situaţia în care, din punct de vedere economic, România nu are cu ce se mândri. Unul dintre cele mai mari falsuri făcute publice în ultimii ani se referă la aşa-zisa creştere a exportului din România. În realitate, noi nu exportăm, noi repatriem capital. Cei care investesc în România îşi scot banii, inclusiv câştigurile foarte mari, îşi retrimit banii în ţara de origine, aproape întotdeauna prin intermediul unor societăţi multinaţionale înscrise în paradisuri fiscale, astfel că pentru România rămâne praful de pe tobă! Praful din ţărână... praful de pe tobă... praf şi pulbere!...

În aceste condiţii, desigur, în calitatea noastră de oameni implicaţi în activitatea politică, avem obligaţia, atât prin poziţia pe care o ocupăm, cât şi prin destinul nostru naţional să căutăm soluţii ca această ţară să iasă din marasmul la care pare condamnată.

Ca om care lucrează efectiv în agricultură şi cunosc toate secretele activităţii din câmp, ca om care iubeşte pământul românesc şi crede în capacitatea de a produce efectiv atât pentru cei care investesc, dar şi pentru evoluţia naţională, consider că, în acest moment, agricultura este ultima soluţie pentru redresarea economică a României.

Când spunem aceste lucruri, avem în vedere câteva realităţi incontestabile: în primul rând, se estimează o creştere a cererii de alimente, la nivel mondial, cu 70% până în anul 2050. Această creştere a cererii de alimente este de-a dreptul dramatică pentru că ea este însoţită şi de cerere de hrană pentru animale, pentru fibre, biomasă şi biomateriale, situaţie care va genera o reacţie din partea agriculturii Uniunii Europene, în care România este înscrisă. Exporturile, la nivel mondial, provenite din Uniunea Europeană, sunt în creştere, iar România trebuie să se înscrie în acest circuit. Chiar dacă şi în România s-a înregistrat o creştere vizibilă în ceea ce priveşte productivitatea în agricultură, această tendinţă nu este suficientă pentru valoarea reală a pământului românesc, dar şi pentru aşteptările şi necesităţile acestei ramuri fundamentale a economiei naţionale. Să nu uităm că o mare parte a terenurilor agricole româneşti este vulnerabilă la poluare, poluarea ameninţă şi resursele de apă, ca să nu mai vorbim că şi agricultura are probleme ecologice reale, vizibile în România.

Trecând peste toate acestea, este vizibilă o altă realitate pe care, din când în când, instituţiile mass-media o fac publică, spre disperarea românilor: deşi avem un pământ atât de bogat, deşi putem produce pentru a asigura necesarul unei treimi din continentul european, România importă produse agricole, legume şi fructe în proporţii îngrijorătoare şi dezastruoase pentru economia naţională.

Iată de ce considerăm că proiectele şi programele care sunt menite a redresa agricultura românească, a sprijini agricultorii, a face posibilă creşterea investiţiilor, precum şi o politică extrem de coerentă a modului în care producţia trebuie vândută, cu sprijin din partea tuturor celor care pot face acest lucru, reprezintă elementele primordiale care trebuie să genereze o evoluţie concretă către recolte cât mai bogate, dar şi eficiente pentru producători. Într-adevăr, deşi pare greu de acceptat, în România, din pământ şi iarbă verde se poate genera o creştere economică, agricultura poate deveni motorul economiei româneşti. Singura obligaţie este ca această ramură a economiei să fie preţuită cu adevărat, să fie stimulată cu adevărat, pentru a nu mai ajunge în situaţia în care în coşurile din supermarket, românii să aibă carne din Germania, roşii din Spania, cartofi din Franţa, ardei din Olanda, mere din Italia, iar ceapa să fie adusă de pe alt continent!

Acum, când legislaţia permite cetăţenilor europeni să cumpere pământuri, fără niciun fel de control (lucru unic între ţările europene) se poate ajunge în situaţia de a nu mai exista garanţie pentru o situaţie pozitivă, în agricultura românească!

Din toate aceste motive consider că în Parlamentul României trebuie declanşat un amplu efort din partea tuturor reprezentanţilor partidelor pentru a impune soluţii legislative care să facă posibilă o reală dezvoltare a agriculturii, unica şansă pentru redresarea economică a României! Este motivul pentru care voi reveni cu soluţii concrete, de care sunt convinsă că toţi colegii vor înţelege că trebuie să ţinem cont pentru binele naţional!

Domnul Dumitru Niculescu:

"Nu mai peticiţi învăţământul românesc!"

Dacă ar fi să facem o comparaţie între şcoala de ieri şi cea de azi, diferenţa ar fi ca de la cer la pământ, chiar dacă cei de ieri, adevăraţi deschizători de "drumuri", nu au avut condiţiile de azi şi... nici sindicat. Nu mai vorbim de salarii, de manuale, de copiii săraci, de condiţiile vitrege pentru elevi, dar şi de lipsurile cu care se confruntau dascălii. Însă nimic nu-i oprea să-şi facă datoria şi mai ales să se mândrească cu copiii luminaţi de carte şi educaţi de ei, plecaţi în lume.

În ziua de azi multe îţi este dat să vezi şi să auzi. Reformă în educaţie? De 15 ani tot auzim de ea...Hai să vedem unde suntem azi, cu "reforma" în educaţie!

Subfinanţarea creşte de la an la an. Credeţi că se poate face ceva trainic cu cinci la sută din PIB?! La inspectoratele şcolare judeţene se dau încă adevărate bătălii pentru ciolan, ca să reziste în funcţii, să nu le ia alţii locul, care nici aceia nu stau cu mâinile în sân, făcând potecă pe la diferite partide, gudurându-se pe la uşile la care trebuie sau lipind afişe noaptea, sub clar de lună. Ca şi directorii de şcoli care nu-şi mai pun nădejdea în cunoştinţele lor (în pregătirea profesională) şi în inspectorat, ci în partid, care promovează, din păcate, incompetenţa.

Prea puţin se mai gândesc la copiii noştri, iar preocupările unora din învăţământ şi mai ales carenţele sau chiar scandalurile cu iz de telenovelă au fost prezentate pe îndelete de mass-media locală şi nu numai.

Vi se mai pare surprinzător că România este codaşa Uniunii Europene şi la acest capitol ? Conform celui mai nou raport al UE, 53,5% dintre tinerii care au absolvit ciclul gimnazial au probleme la citire, ţara noastră înregistrând cele mai slabe performanţe după Bulgaria şi alte state mai puţin dezvoltate.

După anul 1989 capete luminate cu carnet de partid de la conducerea Ministerului Învăţământului au tot reformat educaţia până au transformat-o în ceea ce se vede azi cu ochiul liber. An de an, puterea şi opoziţia au conlucrat la zăpăcirea elevilor şi a profesorilor scoţând pe bandă rulantă absolvenţi mediocri sau de-a dreptul analfabeţi. Şi asta în numele unei reforme iluzorii. Şi pentru a ilustra apoteotic cele spuse, iată câteva perle din examenul de bac de anul acesta.

"Lui Gigi Becali timpul îi zboară încet căi la bulău".

"Ion Sclavici a scris Budulea Taichi şi nu vreau să intru în detalii că nu ştiu subiectul. Miaţi făcut o surpriză cu subiectu ăsta"

"Ieu cred că Harapalb îi o comedie că cine mai crede că ursu din pădure are salăţi când să ştie că urşii coboară să mănânce la tomberoane şi să se joace cu turiştii.".

"Toţi proştii din România sunt cetăţeni turmentaţi, dar nu toţi cetăţenii turmentaţi sunt proşti". Nu-i aşa că te-apucă râsu-plânsu, cum zicea "poeta" Nichita Stănescu, aşa cum se exprima despre numele marelui scriitor o absolventă de şcoală românească.

Exemplele privind carenţele sistemului sunt multe, profunde, grave şi, din păcate, acutizându-se în "reformă "... Acestea par iremediabile. Nu mai peticiţi învăţământul românesc! Şcoala nu înseamnă doar atât. Gândiţi-vă numai la melodia "Ani de liceu". E cineva care să nu simtă acea emoţie ascultând-o? Şcoala trebuie să devină aceea parte din viaţa noastră de care fiecare trebuie să se bucure în felul lui şi căreia îi vom simţi lipsa la un moment dat, când va fi trecută la capitolul "Amintiri".

Domnul Iuliu Nosa:

"Creşterea economică va fi consolidată de noul Program de guvernare"

Deşi traversăm o perioadă de tulburări politice, atenţia Guvernului şi a Parlamentului trebuie să rămână asupra problemelor societăţii româneşti. Poate nu a fost subliniat suficient faptul că anul trecut România a avut o rată importantă de creştere economică, de 3,5%, semnificativ peste cea previzionată. Cred că în acest an obiectivul Guvernului Ponta trebuie să fie valorificarea şi consolidarea creşterii economice de anul trecut. Continuarea creşterii economice şi obţinerea unor efecte semnificative asupra nivelului de trai de zi cu zi al românilor sunt obiective ce pot fi realizate doar dacă mediul privat, afacerile oneste din România vor fi considerate o prioritate naţională.

Guvernul Ponta trebuie să respecte măsurile economice prin care a câştigat încrederea românilor în anul 2012 şi graficul pe care şi l-a propus pentru continuarea măsurilor care au condus la creşterea economică. Susţin, din proprie experienţă, ca parlamentar care am avut întâlniri repetate cu întreprinzătorii privaţi, că cea mai mare problemă a mediului de afaceri este nivelul ridicat al impozitelor. Consider că pachetul de măsuri de relaxare fiscală şi dezvoltare economică anunţat recent de premierul Victor Ponta poate răspunde aşteptării mediului de afaceri. Mă refer aici la reducerea CAS pentru angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit, măsuri aplicabile încă din acest an.

Guvernul trebuie să obţină sprijin din partea instituţiilor financiare internaţionale pentru aceste măsuri şi să le implementeze cu curaj. Printr-un program de relaxare fiscală, Guvernul poate atinge mai multe obiective. În primul rând, creşte gradul de încredere al oamenilor de afaceri, care vor fi mai dispuşi să facă investiţii. Scăderea costului forţei de muncă va încuraja crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, creşterea veniturilor realizate la buget. Se creează condiţiile reducerii muncii la negru, aducerea unor venituri în zona de impozitare. Nu în ultimul rând, sunt încurajate afacerile oneste, întreprinzătorii care îşi plătesc corect impozitele.

În Parlament, trebuie să încurajăm şi să susţinem politicile de relaxare fiscală, ca bază a consolidării mediului economic privat şi a creşterii economice.

Domnul Petru Movilă:

"România se bucură. Nicolăescu a plecat acasă!"

Nu este pentru prima dată când vă aduc în atenţie faptul că unul dintre cele mai importante programe derulate de Ministerul Sănătăţii este şi la acest moment stopat. Programul naţional de fertilizare in vitro şi embriotransfer a ajutat aproape 300 de români şi a inclus România pe harta ţărilor care înţeleg faptul că natalitatea şi îmbătrânirea populaţiei sunt probleme cărora trebuie să le acordăm atenţie maximă.

Nici în ziua de astăzi, la aproape un an de când Ministerul Sănătăţii, sub conducerea lui Eugen Nicolăescu, a pus stop finanţării fertilizării in vitro, nu s-au găsit banii necesari pentru continuarea acestui program. La nici doi ani de la demarare, la începutul lui 2013, Nicolăescu a tăiat fondurile programului naţional de fertilizare in vitro. La acel moment, ministrul liberal susţinea că va debloca programul na?ional de fertilizare in vitro "în prima parte a anului 2013", în urma unei rectificări bugetare. Însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, deşi la rectificarea bugetară care a avut loc la finalul lunii iulie 2013, sănătatea a fost domeniul care a primit cele mai multe fonduri, de peste un miliard de lei. Fondurile au fost redirecţionate în cea mai mare parte către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Sub conducerea lui Nicolăescu programe naţionale, de interes major au fost sistate pentru că nu au fost destui bani. Încă din 2012 se ştia faptul că acest program de maxim interes va avea probleme de ordin financiar.

Cu toate acestea, nu s-a luat nicio măsură, iar acum, în 2014, lucrurile au rămas la fel. Însă, din fericire, unul dintre cele mai bune efecte ale destrămării USL a fost că marele economist Eugen Nicolăescu a plecat acasă.

Dezastrul lăsat în urma sa va fi greu de corectat şi va lua mult timp până ce sistemul sanitar va şterge orice urmă de existenţă a celui mai incompetent ministru pe care România l-a putut avea din ’89 în prezent.

În perioada primului său mandat la sănătate, Nicolăescu a iniţiat Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, finanţat integral de Ministerul Sănătăţii Publice, pentru a depista eventuale afecţiuni cardiace, hepatice, renale, diabet sau anemii. În 2009, succesorul său, Ion Bazac susţinea că ministerul a cheltuit inutil, de la 1 iulie 2007 până la 31 decembrie 2008, în jur de 171 de milioane euro pe programul de analize gratuite, din care nu s-a aflat nimic, iar cu fondurile cheltuite doar într-un an s-ar fi putut realiza un program naţional de screening şi prevenţie pentru cancerul de col uterin pe o perioadă de patru ani.

Bilanţul celor două mandate ale sale nu-l poate cataloga decât drept ministrul dezastru, un fiasco total pentru sistemul de sănătate, folosit drept cobai pentru propriile sale interese şi prietenii, de pe urma cărora o Românie întreagă a avut de suferit. Eugen Nicolăescu a fost un manager care a aruncat în haos şi incertitudine sistemul medical românesc.

Mulţumim PSD şi PNL pentru că, la finalul luptei pentru putere, au ajutat România fără să vrea: Nicolăescu a plecat acasă!

Domnul Erland Cocei:

Deşi împins în afara actului de guvernare de către premierul Ponta şi de către noii săi aliaţi, PNL îşi reafirmă din opoziţie susţinerea pentru angajamentele asumate în 2012 în faţa cetăţenilor. În acest sens, am iniţiat alături de colegii parlamentari liberali două propuneri legislative de modificare a şi completare a Codului fiscal, pe care doresc să le detaliez în cele ce urmează.

Prima, şi cea mai importantă dintre ele, vizează neimpozitarea profitului reinvestit şi reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator, demers legislativ care are susţinerea a 143 de parlamentari liberali din cele două grupuri de la Camera Deputaţilor şi Senat. Cele două măsuri au fost cerute în nenumărate rânduri de către PNL atât în cadrul guvernării USL, cât şi în vremea când a fost în opoziţie, în perioada 2009-2012.

Scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale reprezintă esenţa politicilor economice asumate public de către Partidul Naţional Liberal, susţinător şi partener permanent al mediului de afaceri, măsuri aşteptate de către toţi întreprinzătorii, de la cei mici până la marii investitori, cu capital autohton sau străin, care ne-au solicitat constant, în cadrul dialogurilor purtate, adoptarea cu prioritate a acestui pachet de relaxare fiscală în sfera mediului de afaceri.

Impactul aplicării acestor două măsuri va fi benefic, conducând inevitabil la stimularea economiei româneşti, mai ales în situaţia post-criză în care presiunea fiscală asupra mediului de afaceri trebuie să scadă pentru a favoriza relansarea sustenabilă a economiei prin investiţii şi creare de locuri de muncă. Relansarea economică reală se poate face doar prin investiţii, care antrenează la rândul lor noi locuri de muncă. În acest moment, există probleme cu finanţarea acordată afacerilor prin intermediul sistemului bancar din România, de aceea iniţiativa liberală vine ca un suport pentru mediul de business, care are nevoie de resurse financiare alternative pentru a-şi dezvolta afacerile.

Fără aceste două măsuri, orice tentativă de a reporni motoarele economiei româneşti, pe care noi, liberalii, ne-o dorim cu adevărat competitivă în raport cu cea a ţărilor din regiune şi din UE, este sortită eşecului şi ne creează din start o vulnerabilitate pe o piaţă europeană şi globală extrem de concurenţială.

Cea de-a doua iniţiativă legislativă vizează simplificarea procedurilor de impunere şi colectare a impozitului pe venitul agricol, cât şi o simplificare a modului în care se distribuie sumele colectate. Impunerea şi colectarea sumelor se vor face la sediul primăriei, urmând ca decizia de impunere să se aplice pentru activităţile supuse impozitării pentru care producătorii au primit efectiv subvenţii, în baza datelor emise de APIA.

În prezent, sumele colectate prin impozitul pe venit agricol merg în întregime la bugetul de stat, motiv pentru care primăriile rămân fără o sursă importantă de venit şi sunt nevoite să aştepte fonduri de la Ministerul Dezvoltării.

Ca atare, conform proiectului PNL, unităţile administrativ-teritoriale vor fi interesate în colectarea acestor sume, care se vor distribui cu respectarea autonomiei locale şi a principiului dezvoltării armonioase a tuturor zonelor ţării din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Având în vedere importanţa celor două iniţiative legislative, solicităm noii majorităţi parlamentare PSD-UDMR să susţină adoptarea lor în regim de urgenţă, iar premierului Ponta să dovedească aici în Parlament că nu abandonează proiectele liberale asumate în numele USL.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Educaţia în cădere liberă"

"Învăţământul constituie prioritate naţională" - un deziderat enunţat de toate guvernele în ultimii 23 de ani, o sintagmă devenită chiar şi articol în actuala Lege a educaţiei naţionale, un obiectiv însă care nu a fost atins niciodată.

Analiza publicată în cursul săptămânii trecute de jurnaliştii de la Ziarul Financiar arată o realitate dramatică, dar care este rezultatul politicilor guvernamentale din '90 până în prezent. Inconsecvenţa şi nepăsarea, precum şi lipsa unei strategii coerente în domenii cheie pentru dezvoltarea unei ţări, cum sunt educaţia, sănătatea sau cultura, au dus la anomalii precum cele în care un profesor debutant câştigă 800 de lei net/lună, un profesor cu 40 de ani experienţă ajunge la un câştig de 2000 lei net/lună, un electrician de la Administraţia Prezidenţială câştigă puţin peste 1300 de lei net/lună, un subofiţer din Jandarmerie este plătit cu până la 1750 de lei net/lună, pe când un şofer din Ministerul Finanţelor ajunge să fie remunerat chiar şi cu 3000 de lei net/lună.

Indiferent de culoarea politică a majorităţii care a girat an de an Legea bugetului de stat, marea perdantă a fost de fiecare dată educaţia, în defavoarea unor domenii precum apărarea sau serviciile secrete. O simplă analiză a modului în care sunt alocaţi banii în 2014 arată care sunt adevăratele priorităţi ale actualului Guvern. Să luăm spre exemplu bugetul alocat salariilor din sectorul public, care este împărţit astfel: 15 miliarde de lei pentru structurile militare, securitate, ordine publică şi justiţie, 10 miliarde pentru cadrele didactice, 9 miliarde pentru funcţionarii de la nivel local, 7 miliarde pentru cadrele medicale şi 5 miliarde pentru alte categorii de bugetari.

După 20 de ani în care învăţământul a fost trecut la "şi altele" încep să se vadă efectele subfinanţării. De-a lungul timpului s-a creat un cerc vicios în care performanţa nu este încurajată, profesorii sunt umiliţi cu salarii de mizerie, mulţi dintre aceştia alegând să plece în privat sau peste hotare, cei care rămân în sistem fiind lipsiţi de motivaţie, în tot acest timp elevii şi-au pierdut interesul pentru educaţie, iar rata abandonului şcolar a crescut. Cei care ies azi de pe băncile şcolilor sunt rezultatul politicilor incoerente, al schimbărilor mult prea dese, al lipsei de voinţă politică şi, nu în ultimul rând, al neputinţei unei întregi societăţi de a evolua. Efectele le regăsim în fiecare an cu ocazia examenelor naţionale, care reprezintă barometrul performanţei educaţiei româneşti. În acest context, amintesc că peste 50% dintre elevii clasei a VIII-a au luat note sub 5 la simularea pentru evaluarea naţională, un rezultat dezastruos, care cel mai probabil va anticipa eşecul de la viitoarele examene naţionale din vară.

"Soluţia" pe care actualul ministru al educaţiei, Remus Pricopie, o propune este ca el să preia şi portofoliul de ministru al finanţelor, motivând că astfel ar putea să aloce educaţiei un buget pe măsura aşteptărilor. Îl susţin pe domnul ministru să ocupe orice portofoliu doreşte dacă acest lucru va rezolva problema finanţării învăţământului, până atunci însă i-aş sugera să încerce să stabilească o strategie de atragere a fondurilor, începând cu cele europene, să participe la discuţii cu membrii comisiilor parlamentare de resort în vederea stabilirii unui plan concret de acţiuni, unele care să fie implementate şi nu doar puse pe hârtie, aşa cum se întâmplă în cazul Programului de guvernare, să evite ciopârţirea Legii educaţiei prin ordonanţe de urgenţă şi să se aplece cu mai multă seriozitate asupra iniţiativelor legislative ale deputaţilor şi senatorilor.

Din păcate, dezideratul potrivit căruia "învăţământul reprezintă o prioritate" rămâne unul doar la nivel declarativ, un text de lege încălcat în fiecare an în care se refuză alocarea unui procent din PIB care să rezolve problemele din sistemul educaţional.

Domnul Marian Enache:

"IMM-urile - motorul economiei contemporane"

Declaraţia politică se referă la situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii, la activitatea acestora, aşa cum poate fi ea privită la nivel naţional, cât şi la nivelul localităţilor care constituie Colegiul uninominal nr. 8 din judeţul Neamţ. Importanţa acestora în ansamblul economiei naţionale este datorată potenţialului de a participa la crearea produsului intern brut, la dezvoltarea exporturilor, precum şi la crearea de noi locuri de muncă.

Strategia Europa 2020, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei Uniunii Europene şi creşterea competitivităţii acesteia raportat la Statele Unite ale Americii şi China, se bazează în mare măsură pe dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii. Având în vedere faptul că IMM-urile reprezintă 99,8% din totalul firmelor ce îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană, totalizând peste 20 de milioane de firme, această orientare devine necesară. IMM-urile sunt responsabile pentru crearea a aproximativ 65% din totalul locurilor de muncă din UE, un număr de aproximativ 86 de milioane de oameni. Crearea unui mediu de afaceri prielnic pentru întreprinderile mici şi mijlocii, facilitarea accesului acestora la finanţare, asigurarea unui cadrul legal favorabil, toate acestea au fost considerate măsuri necesare pentru ieşirea din criză a Uniunii Europene.

Comparativ cu ţările UE, România, din punct de vedere al IMM-urilor, se află la mijlocul clasamentului, rezultatele studiilor efectuate despre acest subiect fiind îngrijorătoare. Raportat la populaţie, România are un număr subdimensionat de întreprinderi active economic, ce se exprimă într-o densitate a IMM-urilor scăzută, de numai 56% din media europeană. Mai exact, în România, sunt 24 întreprinderi mici şi mijlocii la mia de locuitori, în timp ce media europeană este de 50-56 de IMM-uri la mia de locuitori. Per total, acestea ajung la un număr de aproximativ 500.000 de întreprinderi distribuite neuniform în cele opt regiuni de dezvoltare. Aceste date ar trebui să constituie un serios semnal de alarmă şi să folosească ca şi punct de plecare pentru o nouă abordare a politicilor generale de dezvoltare, prin intermediul unei orientări spre antreprenoriat şi inovare, cât şi prin includerea IMM-urilor ca sector transversal în cadrul strategiilor de industrializare şi competitivitate ale României.

Atunci când vorbim exclusiv de situaţia din România, Raportul Fundaţiei Post-Privatizare privind sectorul IMM din România, ediţia 2013, evidenţiază situaţia economică actuală ce se caracterizează atât prin dezechilibre microeconomice la nivelul economiei reale, cât şi printr-un echilibru macroeconomic precar, echilibru ce a apărut ca urmare a măsurilor de consolidare fiscală introduse de Guvern, suprapuse peste efectele crizei. Măsurile luate în ultimii ani de către stat pentru a asigura o stabilitate macroeconomică, primul exemplu fiind majorarea TVA, a avut consecinţe negative pe termen scurt asupra mediului de afaceri. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii a fost unul dintre cele mai afectate. Microîntreprinderile şi firmele mici, în special, nu au putut face faţă presiunilor fiscale, mii de întreprinderi declarând faliment. Printre cele mai mari probleme cu care se confruntă sectorul de IMM-uri se află reducerea investiţiilor străine, structura actuală a capitalului din sectorul bancar, măsurile guvernamentale de reformă bugetară şi structurală, sistemul de taxe şi impozite, lipsa personalului calificat, cât şi concurenţa reprezentată de către firmele mari.

Începând cu anul 2014, prim-ministrul Victor Ponta a anunţat o serie de programe menite a veni în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii şi al antreprenorilor. Programele care vor intra în vigoare sunt:

Programul "Tinerii întreprinzători" - tinerii cu vârsta de până la 35 de ani vor beneficia de finanţare nerambursabilă de 50% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, însă nu mai mult de 10.000 de euro. Bugetul total al proiectului este de 21 milioane de lei. Instituţia - Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism.

"Programul de stimulare a femeilor manager" - Acest program constă în alocarea financiară nerambursabilă de maximum 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate, însă nu poate depăşi suma de 41.500 lei/beneficiar. Bugetul total al programului este de 500.000 lei.

Programul "Start" - Acest program oferă acces la finanţare tinerilor întreprinzători de maximum 80% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar. Bugetul alocat proiectului este de 13 milioane de lei.

"Programul de dezvoltare pentru IMM-uri" - Programul presupune finanţare pentru dezvoltarea şi modernizarea activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor pe piaţă. Finanţările vor fi nerambursabile şi de maximum 80% pentru microîntreprinderi, 70% pentru întreprinderile mici şi 60% pentru întreprinderile mijlocii, cu o valoare maximă de 80.000 lei/beneficiar. Bugetul pentru acest proiect este de 18 milioane de lei.

Situaţia din judeţul Neamţ este una dificilă din punctul de vedere al întreprinderilor mici şi mijlocii. Doar 12% din totalul IMM-urilor din România sunt înmatriculate în Regiunea Nord-Est, comparativ cu Regiunea Bucureşti-Ilfov, unde procentul este de 18%. Acest lucru demonstrează corelaţia între gradul de dezvoltare economică şi iniţiativele antreprenoriale, scoţând în evidenţă faptul că în regiunile în care mediul de afaceri este mai consolidat, se vor pune bazele unor noi IMM-uri, ce vor avea efect de multiplicare şi creştere.

Referindu-mă la gradul de dificultate pe care antreprenorii nemţeni îl întâmpină în vederea punerii bazei unei noi întreprinderi, rapoartele realizate pentru anul 2013 demonstrează sprijinul redus faţă de aceştia. Un exemplu ar fi statistica realizată de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Neamţ, care arată depunerea a 83 de proiecte, dintre care 39 vizau achiziţii independente şi 44 de investiţii pentru construcţii-montaj. În cele din urmă, doar 35 de proiecte au fost aprobate. Paleta de activităţi este diversificată, vizând atât activităţi de producţie, cât şi prestările de servicii în mediu rural.

Regiunea de dezvoltare Nord-Est are una dintre cele mai mici densităţi a IMM-urilor raportat la numărul de locuitori. Colegiul 8 Neamţ, pe care îl reprezint, este unul predominant rural. Dezvoltarea mediului de afaceri în zonele rurale a fost şi este o prioritate atât pentru Guvernul României, cât şi pentru Uniunea Europeană. Acest deziderat este de neimaginat fără sprijinirea şi încurajarea întreprinzătorilor şi a IMM-urilor din zonele rurale.

Pentru a fi realişti, trebuie specificat că măsurile anunţate de Guvern nu vor rezolva peste noapte problemele întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceste programe reprezintă paşi necesari, dar nu suficienţi. Problemele IMM-urilor sunt diversificate şi nu se limitează la surse de finanţare. Acest set de măsuri trebuie să fie considerate un prim pas, deoarece dacă sectorul IMM-urilor este un barometru de măsurare a performanţelor mediului de afaceri, se pare că este loc şi de mai bine.

Atenţia acordată IMM-urilor trebuie să treacă de nivelul promisiunilor şi să devină un sprijin real. România trebuie să se înscrie în strategia economică europeană, să îndeplinească obiectivele de funcţionabilitate a mediului de afaceri, de încurajare a tinerilor antreprenori, de stimulare a inovaţiei şi a cercetării. Este momentul ca sprijinul declarativ să se manifeste în efecte reale.

Domnul Marian Enache:

"Tinerii - resursa umană irosită a României"

Declaraţia politică se referă la sprijinul acordat de către stat pentru tinerii din România, fie că acesta constă în educaţie, sprijin în angajare sau ajutorul pentru înfiinţarea propriei afaceri.

Încadrarea tinerilor în forţa de muncă trebuie să reprezinte o prioritate pentru orice economie de piaţă. România este una din ţările care se confruntă cu procesul de îmbătrânire rapidă a populaţiei. Ponderea persoanelor de peste 65 de ani este în creştere şi va reprezenta o problemă mare pentru economie, deoarece la un moment dat va exista un deficit de forţă de muncă. În ultimii ani ţara noastră s-a confruntat cu un adevărat exod al tinerilor care au fost atraşi fie de oportunităţile, de salariile sau de educaţia oferite în străinătate.

Şomajul în rândul tinerilor (15-24 de ani) a crescut îngrijorător în ultimii ani în România, ajungând în luna august a anului trecut la aproximativ 23%. Această tendinţă nu este specifică României, ea fiind caracteristică multor state ale Uniunii Europene, recordul negativ fiind înregistrat de Grecia, unde şomajul pentru această categorie de vârstă a ajuns la un maxim de aproximativ 60%. Cauzele creşterii şomajului în rândul tinerilor în ţara noastră sunt multiple, dar printre cele mai importante se numără următoarele. Criza economică a forţat companiile, mai ales întreprinderile mici şi mijlocii, să se axeze pe angajaţi cu experienţă. În cazul în care disponibilizările deveneau necesare, de obicei se renunţa la cei cu cel mai mic nivel de experienţă. De asemenea, s-au acordat mai puţine şanse tinerilor în ceea ce priveşte angajarea.

Problemele în învăţământ şi cu precădere rezultatele slabe înregistrate la examenul de Bacalaureat în ultimii ani. Tinerii care nu reuşesc să promoveze acest examen intră direct pe piaţa muncii şi o fac cu un dezavantaj important. Şansele lor de angajare fără o diplomă de bac sunt foarte scăzute.

Anul trecut procentul de promovabilitate la bac a fost de 55%, unul încă scăzut, deşi în creştere faţă de anii anteriori. Rezultatele la simularea de bacalaureat de anul acesta nu sunt încurajatoare, cu o promovabilitate în jur de 50%. Dacă avem în vedere că promovabilitatea în mediul rural a bacalaureatului 2013 a fost de 31,8%, situaţia pare şi mai îngrijorătoare.

Nici absolvenţii de studii superioare nu se bucură de o situaţie mult mai bună. Aproximativ o treime dintre cei care reuşesc să se angajeze o fac pe un post care nu are legătură directă cu domeniul lor de studiu. Mai mult, o parte importantă a acestora susţin că pregătirea teoretică primită în cadrul facultăţilor nu a putut fi aplicată în desfăşurarea serviciului. Aceste lucruri determină firmele să apeleze la traininguri îndelungate pentru a se asigura de nivelul de pregătire a viitorului angajat.

Un alt fapt demn de menţionat este acela că majoritatea absolvenţilor de studii superioare aleg să nu se întoarcă în locurile natale pentru a profesa, alegând să rămână în marile oraşe sau să plece peste hotare. Acest lucru face ca anumite zone, şi cu precădere mediul rural, să fie lipsite de personal calificat.

Dacă la toate aceste elemente mai adăugăm şi tendinţa tinerilor, cu sau fără învăţământ superior, de a părăsi ţara pentru a căuta oportunităţi mai bune şi mai lucrative peste hotare, putem obţine o imagine de ansamblu asupra problemei tinerilor cu care se confruntă România. Situaţia în Colegiul uninominal nr. 8 din judeţul Neamţ, pe care îl reprezint, reflectă realitatea naţională. Zona este una predominant rurală, în care tinerii cu rezultate academice bune aleg să o părăsească pentru marile oraşe, iar cei care rămân sunt insuficient pregătiţi pentru a concura pentru puţinele locuri de muncă oferite. Această situaţie, deşi nu una alarmantă pe termen scurt, poate avea consecinţe grave pe termen mediu şi lung.

Fără a emite pretenţia de a oferi răspunsuri clare pentru rezolvarea unor probleme de mare complexitate, propun unele soluţii de reflecţie asupra cărora ar trebui să fie acordată o atenţie sporită:

Dezvoltarea şcolilor profesionale şi de meserii: acestea pot pregăti tineri de la vârste fragede special pentru caracteristicile pieţei muncii şi în zone unde personalul specializat devine din ce în ce mai dificil de găsit.

Crearea unor programe speciale pentru integrarea tinerilor pe piaţa muncii. Un exemplu în acest sens este măsura "Schema de garanţie pentru tineri", un program pilot desfăşurat anul trecut, ce avea ca grup ţintă 5.000 de tineri absolvenţi de liceu, care nu au fost declaraţi admişi la examenul de bacalaureat. Printre serviciile oferite ar trebui să se includă: cursuri de pregătire, consiliere pentru obţinerea unui loc de muncă, furnizarea serviciilor de mediere, inclusiv realizarea planurilor individuale de mediere şi organizarea burselor de locuri de muncă.

Adaptarea programelor universitare la cerinţele pieţei muncii: baza teoretică a tinerilor cu studii superioare este una solidă, problema apare atunci când aceste cunoştinţe necesită convertire în practică. Studenţii ar putea beneficia de pe urma unor stagii de practică sau a unor colocvii cu profesionişti în domeniu, pentru a îmbina cunoaşterea teoretică cu realitatea efectivă.

Crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea carierelor tinerilor în cadrul graniţelor ţării: exodul tinerilor români către ţări străine nu este o noutate, dar în ultimii ani fenomenul a luat proporţii. Din cauza condiţiilor salariale şi a perspectivelor limitate, mulţi tineri aleg să părăsească România. Indiferent de nivelul studiilor şi al pregătirii profesionale, tinerii ar trebui să fie valorificaţi şi priviţi ca o investiţie pentru viitor.

Considerăm că eforturile actuale depuse pentru încadrarea tinerilor în forţa de muncă autohtonă sunt insuficiente. Prea mulţi tineri părăsesc ţara, prea puţini aleg să se întoarcă la locurile natale. Pe termen mediu şi lung, şomajul în rândul tinerilor poate produce dezechilibre macroeconomice grave. Nu trebuie aşteptat ca acest dezechilibru să producă efecte reale şi grave, acum fiind momentul de a lua măsurile cuvenite.

Domnul Ion Bălan:

"România exportă mai mult decât importă"

Este important să aducem în Parlamentul României şi veştile bune, cu atât mai mult cu cât vorbim despre rezultate pe care nu le-am mai obţinut de ani de zile. Mă refer la valoarea exporturilor în agricultură, care a depăşit, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, valoarea importurilor.

Avem, aşadar, o balanţă pozitivă în domeniul agrar, de care trebuie să profităm şi pe care trebuie s-o menţinem, având în vedere capacitatea pe care o avem să facem acest lucru. Agricultura continuă trendul ascendent şi mă bucur să constat că statul român a înţeles, în sfârşit, cât de importantă este susţinerea acestui domeniu şi cât de multe avantaje oferă pentru întreaga economie.

De asemenea, apreciez implicarea Guvernului în ceea ce priveşte accelerarea accesării fondurilor europene şi uşurarea condiţiilor pe care agricultorii trebuie să le îndeplinească. Şi, cel mai important, înlăturarea din birocraţia caracteristică până acum acestor programe dedicate finanţării agriculturii.

Şi în 2014 agricultura va fi motorul economic al României, moment prielnic dezvoltării unor sectoare mai puţin privilegiate - agricultura mică, fermele de familie care, iată, vor primi în acest an susţinerea necesară, atât de la Guvern, cât şi din partea Uniunii Europene, prin acordare de fonduri consistente în acest exerciţiu bugetar. În acelaşi timp, modul de desfacere a mărfii se schimbă, se adaptează vremurilor moderne şi, ca orice proces nou, are nevoie de încurajare. Mă refer aici la aprozarele mobile, la pieţele volante şi la alte metode prin care produsele naturale ale agricultorilor ajung direct, fară intermediar, pe masa românilor.

Faţă de acest proces relativ nou se gândeşte un cadru legal unitar şi adaptat, dar şi un context favorabil, în care autorităţile locale să îşi dea tot concursul pentru a înlesni activitatea producătorilor autohtoni. În felul acesta va creşte treptat şi numărul asociaţiilor agricole, dar şi încrederea românilor în ideea de asociere şi în beneficiile pe care asocierea le generează.

Închei declaraţia politică de astăzi felicitând producătorii români şi mulţumindu-le pentru nivelul ridicat de performanţă.

Domnul Daniel Florea:

"Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor"

În fiecare an, la data de 15 martie, se marchează Ziua Mondială a Consumatorilor.

Instituită la nivel internaţional în anul 1983, această zi este marcată şi în România, începând cu anul 1992, odată cu adoptarea Ordonanţei Guvernului nr.21 privind protecţia consumatorilor.

Trebuie menţionat faptul că toate formele organizate de protecţie a consumatorilor din lume îşi au originea în discursul ţinut în faţa Congresului Statelor Unite ale Americii la 15 martie 1962 de preşedintele John Fitzgerald Kennedy. În mesajul său, preşedintele american susţinea existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorului american: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul la audienţă şi dreptul de a alege liber produse şi servicii.

Data de 15 martie reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării mondiale privind protecţia consumatorilor. Respectarea şi conştientizarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor au implicaţii directe asupra siguranţei fiecărui individ. Acest fapt pune o firească presiune asupra autorităţilor cu responsabilităţi în domeniu.

Evoluţiile rapide şi continue ale economiei şi conectarea la pieţele internaţionale impun adaptarea şi diversificarea pârghiilor de acţiune. Dacă în urmă cu câţiva ani atenţia era axată asupra producţiei şi comerţului, acum aria de interes s-a extins, incluzând serviciile financiare, de comunicaţii, turistice, medicale etc. Este o evoluţie firească, care obligă şi responsabilizează.

În acest sens, am depus nu demult împreună cu mai mulţi colegi deputaţi şi senatori o iniţiativă legislativă care vizează completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele pentru consumatori, propunerea făcând referire în special la protejarea consumatorilor care au credite într-o monedă străină, alta decât moneda naţională, de majorarea ratelor bancare, cauzată de fluctuaţiile cursului de schimb valutar.

Prin legislaţia adoptată în anii anteriori, se apreciază faptul că drepturile consumatorilor sunt suficient de bine protejate în România de azi. Ceea ce rămâne însă deficitar este tocmai modul în care foarte mulţi dintre cetăţenii români uzează de acestea.

Mulţi dintre consumatorii români continuă, din nefericire, să-şi ignore propriile drepturi în raport cu ofertanţii de servicii, atât în ţară, cât şi în afara graniţelor acesteia, alegând de cele mai multe ori calea cea mai uşoară, aceea de a nu reacţiona în niciun fel atunci când aceste drepturi le sunt încălcate, uneori în modul cel mai flagrant, şi acest lucru se întâmplă nu numai în cazul cetăţenilor proveniţi din mediul rural, acolo unde se presupune că nivelul de informare este unul mai scăzut, dar şi în cazul celor din mediul urban, în ciuda faptului că acest mediu rezidenţial oferă un acces mult mai uşor atât la informare, cât şi la instanţele care pot şi trebuie să apere aceste drepturi.

De aceea, consider că o campanie de educare a cetăţenilor români, în sensul în care aceştia să ajungă să-şi conştientizeze şi să-şi exercite deplin drepturile lor de consumatori, nu trebuie să rămână doar preocuparea Comisiei Europene sau a diferitelor ONG-uri. Ea trebuie să constituie, în primul rând, o preocupare constantă a statului român care, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, este direct răspunzător de respectarea şi de apărarea drepturilor propriilor cetăţeni, condiţie esenţială pentru asigurarea bunăstării acestora.

Dacă ne dorim ca toţi cetăţenii români să fie respectaţi pe teritoriul întregii Uniuni Europene sau oriunde în lume, trebuie acţionat cu toată responsabilitatea pentru a-i face conştienţi de dreptul lor inalienabil de a fi respectaţi, în primul rând, la ei acasă.

Domnul Gavril Mîrza:

"Înţelepciunea răbdării"

Mulţi dintre noi suntem obişnuiţi a crede că înţelepciunea este apanajul celor născuţi mai demult. Mai ales dacă ne aflăm în această stare, ne încumetăm a afirma că numai durata experienţei de viaţă poate determina această calitate şi chiar ne exprimăm uneori convingerea că a fi înţelept este incompatibil cu a fi tânăr, mai ales pentru faptul că înţelepciunea cu răbdare se naşte şi creşte, iar tinerii, se ştie, nu prea au de-a face cu răbdarea.

Ei bine, greşim! Poate nu în întregime, dar greşim! Cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu credeam că mi se va întâmpla să mă minunez pur şi simplu de câtă răbdare poate să dea dovadă un om aşa de tânăr, împovărat cu atâtea răspunderi şi căruia i se monitorizează, numără, măsoară, clasifică şi răstălmăcesc vorbele şi cele mai mici gesturi. L-am descris, aşa cum îl percep eu, pe primul-ministru Ponta. Şi, cu îngăduinţa dumneavoastră, argumentez.

Punând în cumpănă interesul cetăţenilor României legat fără doar şi poate de bunul mers al economiei, Guvernul a supus aprobării Parlamentului un proiect de lege menit să tempereze ritmul de acordare a subvenţiilor de stat pentru energia regenerabilă. Concret, în anul 2013, energia regenerabilă, susţinută din schema de ajutor de stat cunoscută de toţi destinatarii facturilor de energie electrică drept certificate verzi, a fost de 11,1% din totalul producţiei de energie. Proiectul de lege aprobat de noi prevede ca acest procent să fie menţinut în anul 2014 şi să nu se mai majoreze la 15%, cum era stipulat în Legea nr. 220/2008. Asta pentru că, ne place sau nu, aşteptările anului 2008 au fost contrazise de realităţile anilor următori, când realizările economiei româneşti nu au mai asigurat aceeaşi competitivitate.

Proiectul de lege iniţiat de Guvernul Ponta şi aprobat de noi în 17 decembrie 2013 propunea, pe cale de consecinţă, menţinerea pentru anul 2014 a procentului de 11,1% energie recuperabilă, pentru care să se acorde în continuare subvenţia certificatelor verzi. Repet, proiectul de lege s-a născut punând în balanţă pe de o parte interesul micului plătitor de factură de energie electrică, ca şi al marilor consumatori industriali care creează locuri de muncă şi trebuie să fie competitivi, iar pe de altă parte interesul companiilor private dornice să-şi recupereze rapid investiţiile făcute în producerea energiei recuperabile.

Sigur că am votat în favoarea proiectului cu pricina. La fel de sigur este că ni s-a refuzat promulgarea şi proiectul s-a întors la noi în speranţa că ne "vine mintea la cap". Nu ştiu câţi dintre noi se pot lăuda cu asta, dar cert este că pe 26 februarie am votat legea din nou. Promulgarea ni s-a refuzat şi a doua oară, proiectul fiind contestat la Curtea Constituţională, pentru motivul că nu fusese anunţată Comisia Europeană. În treacăt fie spus, şi demonstrabil cu acte, fusese îndeplinită şi această prevedere procedurală încă din august 2013. Acest du-te - vino ameninţa să depăşească data de 1 aprilie şi să ne asigure, pe lângă cunoscutele hohote de râs, urmând satisfacţiei de a ne mai fi păcălit o dată, şi "avantajul" creşterii cu 50% a ceea ce urma să plătim, micii şi marii consumatori, pentru cota de energie recuperabilă ce ni s-ar fi facturat.

Şi totuşi în ceasul al 12-lea, legea a fost promulgată. Sigur, după ce ne-au mai fost prezise nişte probleme cu Europa.

În această situaţie, aproape că-mi vine să-l implor pe primul-ministru să renunţe la înţelepciunea răbdării de care a dat şi dă mereu dovadă, iar noi să găsim o cale care să ducă interesele celor care ne-au trimis aici către soluţiile legale agreate de preşedinţie, de Curtea Constituţională, de Comisia Europeană şi de cine va mai trebui pentru a le legifera. În timp util pentru cei mulţi!

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Uşurel cu doamna Udrea pe tocuri!"

Aşa trece gloria lumii: de la ţinute elegante la blugi rupţi! Şi a fost chiar un spectacol să o putem vedea pe Elena Udrea fugind pe tocuri, deşi la blugii rupţi mergeau mai bine nişte adidaşi. Bine-nţeles, tot de firmă, că altfel tuşim. Partidul "Moartea Pasiunii", supranumit, din motive politice, şi Partidul Mişcarea Populară, şi-a făcut astfel debutul în mişcările de stradă. Deşi se lăudau că or să aducă vreo 10.000 de manifestanţi, n-au reuşit să strângă nici măcar jumătate, cu curioşi, jandarmi şi infiltraţii serviciilor cu tot! Păcat că jandarmeria a numărat ca Băsescu: de 2-3 ori mai mult, dar hai să fim serioşi: nici dacă stăteau supraetajaţi nu încăpeau în piaţeta aceea mai mult de 5.000 de oameni, chiar înghesuiţi ca sardelele!

Interesant cum, la vârful crizei din Crimeea, opoziţia politică din România face un miting pentru... carburanţi, iar cea intelectuală -unul pentru domnul Andrei Pleşu. Iată profunzimea gândirii politice a celor care au de gând să conducă destinele a milioane de români!

Pretextul accizei a fost repede uitat pentru a lăsa loc în aria interpretată de blondă preamăririi guvernului Boc, în care ea era primadonă. A uitat însă că "meritele" acelei guvernări sunt neşterse din memoria populaţiei sărăcite şi umilite grav, astfel cum au fost relevate printr-un mare adevăr cu umor involuntar - Guvernul Boc a făcut ce n-a făcut niciun guvern în 24 de ani. Aşa este: nimeni nu a tăiat salariile cu 25 la sută, nimeni nu a tăiat pensiile, nimeni nu a îndatorat ţara cu 20 de miliarde de euro dintr-un foc... Asta este moştenirea adevărată a guvernelor Boc!

Cât de înduioşător este să o vezi pe Elena Udrea prostind populaţia când vorbeşte despre acciza care va afecta inclusiv laptele bebeluşilor, când mai ieri tuna şi fulgera protectorul său împotriva unei "ţări de mămicuţe şi bebeluşi"! Cât de prost este crezut poporul român când "PMP-iştii" vin cu marea grijă tocmai din direcţiile în care s-au evidenţiat ca fiind măcelari! Ţi se zbârleşte părul când vezi călăul venind la victima sa şi zicându-i că nu el a schingiuit-o până la un pas de moarte, că n-a văzut ea bine, ci altcineva, el doar vine să-i ceară votul ca să mai fie încă o dată călău, spre binele victimei...

Iar vulpoii bătrâni şi hârşâiţi în rele se aşteaptă ca electoratul să vină spre ei ca găina hipnotizată în gura şarpelui! Însă se uită lumea la PMP şi parcă îi vede pe cei de la Jobbik! Ce blestem pe poporul acesta: să nu scape cu una, cu două de torţionarii săi! Dar, din decembrie încolo, după cele două eşecuri electorale din acest an, îi aşteaptă tomberonul istoriei pentru tot ce-au făcut împotriva acestei naţii, care se va vedea, în sfârşit, scăpată de băsism!

Domnul Neculai Răţoi:

"Doar controlul nu e suficient"

Săptămâna trecută, controalele făcute de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, împreună cu ANSVSA, la unii operatori economici care prelucrau, depozitau sau comercializau carne s-au dovedit a avea un succes de răsunet. Rezultatul acestora a fost oprirea de a ajunge pe masa românului a multor tone de carne şi produse din carne improprii consumului. E o cantitate imensă, mai ales că, doar cu câteva zile înainte, au mai fost retrase de la vânzare alte 129 de tone de carne stricată de către procurorii DIICOT, care au destructurat şi o reţea de evazionişti, cu această ocazie, descoperind astfel şi un prejudiciu de aproximativ 15 milioane de euro.

Carnea expirată era reambalată şi vândută ca o carne bună de consum, ceea ce putea avea consecinţe tragice pentru eventualii clienţi care ar fi suferit de diverse afecţiuni ale sănătăţii. Iată cum, din lăcomie, unii afacerişti pot pune în primejdie chiar viaţa omului, care ia de bună-credinţă spre consum diverse produse voit puse la vânzare, deşi se ştie foarte bine că acestea sunt periculoase. Iată cum lăcomia devine un act criminal ale cărui consecinţe pot duce la toxiinfecţii alimentare grave, chiar posibile decese, în grupuri mari de oameni. Să ne amintim cum astfel de practici au dus la îmbolnăvirea copiilor din şcoli şi grădiniţe, ori a multor oameni veniţi la diverse petreceri: nunţi, botezuri, aniversări, pomeni ş.a.m.d.

Pentru ca aceste cazuri să fie din ce în ce mai rare sau chiar să putem spera că ele pot dispărea, nu sunt suficiente simplele controale, indiferent de unde vin ele: ANSVSA, ANPC, DIICOT şi alte instituţii abilitate în acest sens. De aceea, fără să existe pretenţia că redescoperim roata sau apa caldă - este suficient să ne uităm la practica altor ţări civilizate - va trebui să modificăm legislaţia, astfel încât să se ajungă, în astfel de situaţii, de la desfiinţarea firmei până la interzicerea ca persoanele implicate să mai poată face afaceri pe teritoriul României. Chiar dacă asta va însemna interdicţie pe codul numeric personal! Plus o propagandă corespunzătoare, ca să ştie oamenii la ce se aşteaptă dacă fac afaceri cu astfel de persoane. Căci dacă se ajunge la astfel de situaţii periculose pentru sănătatea semenilor tăi, atunci e mai mult decât normal ca aceştia să fie în posesia tuturor informaţiilor pentru protecţia lor...

Domnul Daniel Tudorache:

"Interpelare la moţiunea pe energie - Diagnostic: moţiune cronică"

Ca şi săptămâna trecută, m-am regăsit ieri lecturând o moţiune semnată de colegii noştri din Partidul Democrat Liberal. Am constatat amuzat că, şi de aceasta data, formularea sărăcăcioasă în idei, dar bogată în cuvinte ţine loc de concizie. Înţeleg revolta dumnealor doar pentru că revolta este o reacţie umană şi astfel putem avea siguranţa că şi colegii noştri sunt oameni, şi nu doar roboţi ce redactează moţiuni pe timpul şi buzunarul românilor.

Într-adevăr, noi suntem la guvernare, dar nu avem rolul de a împiedica opoziţia să facă într-adevăr ceva!

Moţiunea depusă în data de 11 martie 2014 se intitulează "Sectorul energetic ruinat de mafia PSD-istă". Un titlu plin de inspiraţie care te face cu adevărat să îţi piară pofta de a continua să citeşti. Şi nu vreau să fiu maliţios, dar spun asta doar pentru că problema lor este de fiecare dată aceeaşi, dar într-un sector diferit: găsesc vinovaţi peste tot, mai puţin în propria curte.

Aşa cum spuneam şi în declaraţia trecută, dumnealor deplâng o pretinsă lipsă de acţiune din partea noastră - în acest caz, din partea domnului Niţă, la sectorul energetic - fără a aduce o alternativă reală la problema pe care o semnalează. Şi tot aşa cum spuneam şi săptămâna trecută, nu cred că a fi în opoziţie este echivalent cu a rezolva situaţii prin depunerea unei moţiuni pe săptămână.

Ţara aceasta a fost ridicată muncind, a fost ajutată prin munca fizică, reală, la care cred că stimaţii noştri colegi ar putea să apeleze atunci când doresc să producă o schimbare.

Trebuie să ne bazăm pe asta, trebuie să creăm situaţii pe care să le gestionăm cum putem mai bine, trebuie să ne bazăm pe teoria cauză - efect şi trebuie să facem toate acestea pentru a oferi României alternativele de care are atâta nevoie, atât în sectorul energetic, cât şi în oricare alte arii de interes naţional.

Este absurd să discutăm la nesfârşit despre PSD, mafie şi interese! Este absurd să asistăm la astfel de scenarii, când tot ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne concentrăm forţele, guvernare şi opoziţie la un loc, astfel încât să găsim cele mai bune soluţii pentru ţara aceasta care ne-a dat, la urma urmei, posturile pe care le avem.

În ceea ce priveşte energia şi managementul companiilor de stat, tot ce pot spune este că, din ceea ce am citit, am reţinut un pasaj pe care ţin să îl redau: "Aveam deja un calendar de implementare". Să înţelegem de aici că supărarea colegilor noştri este cauzată de faptul că nu au mai putut să facă ce doreau în acest sector? Să înţelegem mâhnirea lor survenită din dejucarea planurilor pe care le aveau?

Am înţeles cu toţii ca guvernanţa corporativă a companiilor de stat este la modă şi nimeni nu minimalizează valenţele pozitive ale acestui concept, am înţeles că opoziţia este liberă să îşi strige nemulţumirile şi am înţeles că sistemul energetic este unul dificil, dar trebuie să găsim un numitor comun la toate acestea.

Nu sunt un specialist în energie, dar sunt specialist în a recepta nevoile românilor şi aceştia trebuie să vadă că ceva se mişcă, trebuie să vadă dedicare în înfăptuirea unor proiecte realizabile.

În continuare trebuie să găsim formula ideală pentru realizarea obiectivelor propuse, pentru eficientizarea capacităţilor actuale care folosesc tehnologii învechite prin modernizarea lor, pentru limitarea dependenţilor de importuri, pentru a descoperi şi exploata resurse proprii.

Nu trebuie să ne gândim la descoperirea unor soluţii care să salveze sistemul energetic românesc. Este o manieră greşită de a vedea lucrurile. Trebuie, în schimb, să ne gândim la strategia potrivită pentru dezvoltarea acestuia.

Greutăţile întâmpinate pe drumul pe care îl parcurgem, eşecurile care se înregistrează uneori şi care sunt umane, nu sunt şi nu vor fi determinante pentru evoluţia energetică a ţării noastre.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Bunul-simţ este minoritar în caracterul lui Tökés, dar secuii sunt la ei acasă în România"

Statul român a investit în László Tökés. Statul român 1-a susţinut pe cetăţeanul român László Tökés la grădiniţă, scoală generală, liceu şi universitate. I-a acordat dreptul de a studia limba română, dar şi limba maternă, de a-şi promova specificul etnic şi cultural. I-a pus plăcuţe în limba maternă la intrările în localităţi. I-a dat dreptul de a folosi limba maternă în administraţie.

Ani la rând statul român i-a plătit salariul şi în final i-a creat posibilitatea de a reprezenta România în Parlamentul European, pentru a susţine interesele statului, nu pentru a promova extremismul ce reprezintă un pericol pentru democraţie şi valorile europene.

Intelectualul László Tökés este produsul statului român, dar extremistul László Tökés este produsul unor mişcări condamnate de Europa, izolate de statele responsabile. László Tökés promovează azi separatismul etnic, se hrăneşte cu ura, iar mâine poate ajunge la promovarea exterminării începute de fascişti sau la epurarea horthiştilor.

El vorbeşte de ruşii minoritari din Crimeea. Istoria ne aduce aminte de drama tătarilor exilaţi în Siberia de către ruşii atotputernici, de practicile sovietice de exterminare a populaţiei autohtone.

Oare românii ar trebui să-şi aducă aminte de faptele horthiştilor? Şi noi cunoaştem istoria, ne amintim ororile horthiştilor, dar tratăm viitorul cu toleranţă etnică şi spirit european. Cine poate vorbi de acces liber în Europa, dar autonomie pe criterii etnice? Doar un extremist!

Concluzia este că bunul-simţ şi recunoştinţa faţă de cei care l-au format intelectual nu se regăsesc în caracterul lui László Tökés, dar secuii sunt la ei acasă în România şi au drepturi de care românii de peste graniţe nu beneficiază.

Eu nu i-aş da două palme lui László Tökés. I-aş întoarce spatele, pentru că indiferenţa îi doare cel mai mult pe cei ca el. Extremiştii nu au deschidere către dialog şi negociere, ei sunt greşeli ale geneticii care pot fi izolate doar prin acţiunea instituţiilor statului.

Apărarea unităţii şi integrităţii teritoriale a României, a drepturilor şi libertăţii cetăţenilor români, indiferent de etnie, reprezintă obligaţia instituţiilor statului român.

Domnul Gheorghe Frăticiu:

"Programul de guvernare"

Conform prevederilor articolului 114 alin. (1) din Constituţia României, noul Guvern şi-a angajat răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program politic. Mai exact, noul cabinet şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului pe un program de măsuri pe care intenţionează să le implementeze până la finele anului 2016.

Acest angajament al Guvernului vine la scurt timp de la învestirea în funcţie a noilor miniştri, după ce Hotărârea Parlamentului nr. 1/2014 privind modificarea structurii şi compoziţiei politice a Guvernului României a fost aprobată cu 346 de voturi pentru.

În urma sesizării formulate de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi de un grup de deputaţi neafiliaţi referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului nr.1/2014, plenul Curţii Constituţionale, alcătuit din cei 9 judecători, în urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, a respins ca inadmisibilă sesizarea de neconstituţionalitate formulată.

Curtea a reţinut că: "Art.3 al Hotărârii nr.1/2014, prevede în mod expres că Guvernul, în componenţa aprobată prin aceeaşi Hotărâre, şi-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în şedinţa Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 şi aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr.45/2012, angajamentele Uniunii Social-Liberale fiind preluate şi asumate de formaţiunile politice care compun şi susţin Guvernul". De asemenea, Acordul guvernamental transmis de Guvern la solicitarea Curţii Constituţionale, semnat de domnul Victor Ponta, în calitate de prim-ministru al României, şi de Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, prevede la art.1 că: "Uniunea Democrata Maghiară din România (UDMR) face parte din formula guvernamentală şi îşi asumă programul Guvernului 2013-2016, adoptat de către Parlamentul României la data de 21 decembrie 2012".

Mai mult, Curtea Constituţională a subliniat că "Ambele acte, atât cel adoptat de Parlament, cât şi cel semnat de primul-ministru al Guvernului, atestă faptul că în cauză a fost schimbată doar structura şi compoziţia politică a Guvernului României, nu şi Programul de guvernare".

Programul pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea este inspirat aproape în totalitate din Programul de guvernare aprobat în anul 2012. La elaborarea prezentului program s-a ţinut cont de o serie de factori care creează premisele de evoluţie a României pentru următorii ani. Este vorba despre situaţia economică dificilă din Uniunea Europeană - cel mai important partener comercial al nostru - despre aşteptările populaţiei, despre angajamentele pe care România şi le-a asumat în faţa partenerilor săi europeni şi euroatlantici, precum şi despre realitatea economică şi socială din ţară. Toate acestea impun o abordare responsabilă a actului de guvernare, care să servească intereselor imediate ale cetăţenilor, dar şi obiectivelor pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.

După cum reiese din textul programului, obiectivul central al acestuia constă în realizarea unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public. În acest sens, vom promova un set coerent de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei.

Prin acest program, Guvernul îşi propune revenirea la un nivel de TVA de 19%, introducerea impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale: cote de 8%, 12% şi 16%, ce vor fi stabilite pe grile de venit, scutirea de impozitare a profitului reinvestit în utilaje şi echipamente tehnologice, precum şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori, în măsura în care cadrul fiscal-bugetar va permite.

Conform documentului, se are în vedere acordarea de facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă, stimularea şi dezvoltarea sectorului IMM şi consolidarea instrumentelor de garantare şi contragarantare pentru stimularea sectorului IMM, toate aceste măsuri fiind de natură să sprijine mediul de afaceri.

De asemenea, sunt pregătite schimbări majore în privinţa pensiilor şi salariilor tuturor cetăţenilor români. Astfel, se urmăreşte creşterea progresivă a salariului minim pe economie până în anul 2016 până la 1.200 lei şi dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire care să preia, ca pondere, un procent tot mai mare din venitul de înlocuire şi totodată din venitul total al asigurărilor sociale ale asiguratului.

Problema restructurării instanţelor cred ca are o abordare greşită, care va afecta eficientizarea şi calitatea actului de justiţie, realizând de fapt o îndepărtare a justiţiei de cetăţean. Înfiinţarea instanţelor în oraşele mici a avut ca raţiune tocmai aceste aspect, dând posibilitatea unui acces rapid al cetăţeanului la justiţie, fără a mai fi nevoit să parcurgă distanţe mari care să ducă la costuri şi mai ridicate.

Desigur, există multe argumente în favoarea Judecătoriei Avrig. Declar că nu voi susţine şi nici nu voi vota pentru acest proiect de lege. În calitate de primar al oraşului Avrig, am tăiat panglica la inaugurarea sediului judecătoriei şi al parchetului. Nu pot acum, deputat fiind, să asist neputincios la punerea lacătului pe uşă. Am promis alegatorilor mei în campanie că voi munci pentru ridicarea economică a zonei, am promis sprijin şi aplecare asupra nevoilor cetăţenilor şi vreau ca atunci când merg pe stradă să-i pot privi în ochi şi să le spun că fac tot ce pot pentru a răspunde încrederii pe care mi-au acordat-o prin votul lor.

Domnul Scarlat Iriza:

"Războiul certificatelor verzi"

Referitor la susţinerea energiei regenerabile, textul moţiunii depuse de PDL scoate clar în evidenţă interesele acestui partid în subvenţionarea exagerată a respectivei forme de energie. PDL a fost şi rămâne susţinătorul "băieţilor deştepţi".

În anul 2004, Guvernul României a adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1892/4.11.2004 sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, prin acordare de certificate verzi (CV).

În anul 2008 a fost adoptată Legea nr. 220, prin care s-a stabilit ponderea energiei regenerabile până în anul 2020. S-a hotărât că 1CV egal lMWh energie electrică produsă din surse regenerabile (SRE).

În urma amendării sistemului de promovare, adoptat în anul 2004, prin creşterea excesivă a numărului de certificate verzi, ca urmare a modificării în anul 2011 a prevederilor Legii nr. 220/2008, producţia de energie regenerabilă a cunoscut o creştere explozivă în România. Ţara noastră este în prezent una dintre cele mai atractive locaţii pentru investitorii în energie regenerabilă, datorită sistemului de promovare foarte generos, ignorând faptul că obiectivul global SRE în România fusese aproape atins la data Deciziei Comisiei nr 4938/13.07.2011, iar acum este mult depăşit.

Astfel, începând din anul 2011, până în prezent, s-a majorat numărul de CV după cum urmează: pentru energie eoliană se acordă două CV, pentru hidro mici noi, trei CV, pentru hidro mici retehnologizate, două CV, pentru biomasă, trei CV, iar pentru fotovoltaic şase CV.

Cu această ocazie, s-a schimbat şi definiţia certificatului verde, acesta fiind definit ca reprezentând o anumită cantitate de energie. S-a creat astfel premisa diferenţierii noţiunii de "cotă de energie regenerabilă" de cea de "cotă de certificate verzi". Astfel, s-a ajuns ca în 2013, cota de energie regenerabilă, stabilită prin Legea nr. 220 să fie 14%, iar cota de certificate verzi stabilită de ANRE să fie de 22,4%.

Furnizorii de energie electrică au obligaţia achiziţionării unui număr de certificate verzi proporţional cu cantitatea de energie electrică pe care au furnizat-o consumatorilor finali. Prin urmare, sistemul de promovare conduce la o suprataxă a energiei electrice, plătită de către consumatorii de energie electrică din România.

Din 2011, odată cu creşterea accelerată a producţiei de energie electrică din surse regenerabile de energie, consumatorii finali se confruntă cu costuri în creştere ale energiei electrice. Consecinţele acestor creşteri de preţuri sunt majore, mai ales pentru consumatorii industriali energointensivi, periclitându-le competitivitatea pe piaţa europeană şi mai ales afectându-le poziţia pe piaţa concurenţială mondială.

Metodologia, întocmită de ANRE în baza Legii nr. 220 modificată de PDL, stabileşte ca mod de calcul al cotei de certificate, raportul dintre numărul total de certificate emise şi consumul final realizat în anul respectiv. Acest mod de calcul garantează practic producătorilor din SRE valorificarea tuturor CV la un preţ apropiat de valoarea maximă. Practic, menţinând acest mod de calcul, niciodată nu se va ajunge la tranzacţionarea CV la valori apropiate de valoarea minimă.

În 2013 s-au pus în funcţiune parcuri solare însumând 1100 MW, faţă de 48 MW existenţi la 31.12.2012, ajungând un an mai târziu la 1150 MW fotovoltaic, în timp ce în PNAER era stabilită o limită de 78 MW pe această tehnologie.

Această accelerare a instalării de noi capacităţi de energie regenerabilă a fost datorată faptului că rezultatul Raportului de supracompensare pentru anul 2012 se va aplica abia începând cu 1 ianuarie 2014, având următoarele consecinţe:

• dublarea cotei obligatorii de achiziţie de CV de la un an la altul (pentru anul 2012 cota a fost 11,88%);
• se garantează producătorilor din SRE tranzacţionarea tuturor CV la valori apropiate de valoarea maximă;
• creşterea valorii facturii pentru energie electrică la consumatorii finali la un nivel insuportabil şi nesustenabil economic, care va conduce la contractarea activităţii economice;
• falimentarea producătorilor de energie electrică din surse clasice, iar în perioadele cu temperaturi extreme, posibilitatea exploziei preţului energiei. Astfel, în România, energia regenerabilă este subvenţionată cu peste 11€/MWh, faţă de 0,52 €/MWh în Germania sau 0,22 €/MWh în Franţa.

În acest mod, obiectul pieţei de energie tinde să nu mai fie comercializarea energiei electrice, ci a certificatelor verzi.

Actuala legislaţie a mărit valoarea facturii peste limita de suportabilitate, în favoarea producătorilor de energie regenerabilă puternic subvenţionaţi, deşi preţul primit de producătorii clasici pentru energia electrică a scăzut.

Toate măsurile adoptate de PDL au condus la creşterea valorii facturii pentru energia electrică, prin acordarea de subvenţii exagerate pentru energia eoliană şi cea solară, cu afectarea gravă a stabilităţii SEN.

Domnul Gheorghe Şimon:

"Pentru împrospătarea memoriei, un scurt istoric al «băieţilor deştepţi» din PDL ai sistemului energetic"

Referitor la moţiunea simplă iniţiată de PDL, ce vizează sectorul energetic românesc, vreau să le readuc aminte colegilor din PDL câteva aspecte care au ruinat efectiv acest pilon vital al economiei noastre. Guvernele portocalii au iniţiat şi au dat tun după tun tocmai celor mai profitabile companii româneşti care mai există. Mafioţii portocalii au fugit mereu ca Dracul de tămâie când a fost vorba de transparenţă în marile privatizări şi mă refer aici inclusiv la Hidroelectrica. Niciun cetăţean al acestei ţări nu a fost consultat, niciun partid din opoziţie, în acele momente, nu a fost întrebat nimic referitor la deciziile ce urmau a fi luate în acest domeniu. Această avuţie naţională a fost împărţită ca pâinea caldă între "băieţii deştepţi" ai Partidului Democrat Liberal şi acoliţii acestora!

Ultima dată, premierul Ungureanu a uitat să publice planurile Guvernului condus de el, noroc că pentru scurtă vreme, legate de Hidroelectrica şi alte companii strategice. A uitat pur şi simplu! Dar nu a uitat să elimine intermediarii de pe piaţa de energie. Acum înţelegeţi de ce PDL a ţinut să aibă o reacţie de tipul moţiunii simple din energie? Pentru că noi am propus un management privat, care poate fi instalat imediat, dar prin proceduri transparente şi cu obiective clar definite. Tot pentru împrospătarea memoriei PDL-liste reamintesc câteva episoade din filmul Caracatiţa, seria "băieţilor deştepţi" din energie, ştiute de opinia publică în special din mass-media.

De-a lungul timpului, personaje importante din PDL au fost mână-n mână cu "băiatul deştept" Bogdan Buzăianu, controversat mogul al energiei. Aţi uitat, dragi PDL-işti, că în urmă cu câţiva ani, asistenta personală a eurodeputatului PDL Dragoş David deţinea în Franţa o firmă cu încrengături în Energy Holding, înfiinţată de Buzăianu şi beneficiară de energie ieftină de la Hidroelectrica?

Dragoş David nu este altceva decât membru în Comisia de energie a Parlamentului European, iar, în 2007, pe statele de plată ale firmei din Franţa, patronată de expertul europarlamentar Dana Chebuţiu, a fost găsit baronul PDL de Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, cu puţin înainte ca el să ajungă în Parlamentul European.

Aţi uitat, dragi pedelişti, că soţul Danei Chebuţiu, un apropiat al lui Buzăianu a fost şi angajat al firmelor acestuia?

Aţi uitat, domnule preşedinte Traian Băsescu, faptul că în urmă cu mulţi ani aţi "ciuruit" mediatic Energy Holding, cu acuzaţii deosebit de grave, iar pe patronii lor i-aţi introdus pe lista "băieţilor deştepţi" din sistemul energetic românesc?

Din păcate, Hidroelectrica a reintrat în insolvenţă şi se va repune pe tapet legalitatea măsurilor administratorului judiciar de denunţare a contractelor de vânzare a energiei care au generat pierderi de 1,2 miliarde de euro în perioada 2006-2012 din cauza preţurilor mici, sub nivelul pieţei, la care beneficiarii au cumpărat electricitate.

Domnul Vasile Popeangă:

"Puţini au fost, mulţi au rămas!"

Parcă nefiind suficient scandalul referitor la secui promovat de diverse grupări maghiare din Transilvania, a trebuit să vină o aşa-zisă mână de ajutor de la Budapesta. N-a fost destul că ne-au strigat ciracii lui Vona Gábor, la noi în curte, "să plece românii acasă la ei", de parcă Transilvania ar fi a partidului Jobbik; a trebuit să vină şi vicepremierul maghiar, ca să pună şi el, "europeneşte", nişte gaz pe foc. Cum Dumnezeu se face că, deşi se declară aceste manifestări ca fiind culturale, cerinţa principală este autonomia teritorială? Şi ce ne facem cu cei din consiliile judeţene din zonă, care, cu ocazia zilei vecinilor, blochează drumuri europene? Tot aşa se întâmplă în Ungaria şi de Ziua naţională a României?

Neluarea măsurilor care se impun încurajează turismul şovin şi escaladarea violenţelor prilejuite de aceste evenimente. Cum se întâmplă că, din câteva sute de secui, conform recensămintelor din ultimii ani, ne pomenim acum cu mii de "secui" autoproclamaţi veniţi din Ungaria şi ieşiţi pe străzi? Suntem un model de toleranţă, dar aceasta nu se şi întoarce în acelaşi fel. Nu există stat în care minorităţile să aibă mai multe drepturi ca în România sau care să întoarcă de atât de multe ori şi celălalt obraz! Slovacia, prin legi absolut corecte şi europene, adoptate în parlament, a restricţionat discriminarea pozitivă şi nu a făcut nimeni mari observaţii, nici la Bruxelles, nici la Washington, nici la Moscova...

Când Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, clamează: "Vrem autonomie!", prefectul ce face? Nimic. Ciudat! În una dintre cele mai sărace zone din ţară, care dacă ar fi lăsată fără ajutor de la buget, ar falimenta în mai puţin de 6 luni, propaganda iredentistă are lozinci gen: "Vreţi autostrăzi? Autonomie!". Păi, de unde aveţi voi bani, fraţilor, că dacă nu mai primiţi de la bugetul de stat, în şase-şapte luni închideţi toate instituţiile publice din lipsa finanţării, sau lucraţi gratis, făcând cu adevărat "muncă voluntară"?

Cu această ocazie a scandalului din ultimele zile creat de către extremiştii "de import" din Ungaria, poate că serviciile ar trebui să verifice toate cele întâmplate şi dintr-un alt unghi. Se ştie că Vona Gábor este totodată şi un apropiat al Moscovei. Să aibă vreo legătură scandalul din Transilvania cu ceea ce face Rusia în Ucraina, în Crimeea...? Să fie şi vreun interes camuflat al Rusiei în menţinerea unei stări de tensiune în Transilvania, în afară de interesul extremei drepte maghiare? Pentru că axa Ungaria-Rusia ar putea deveni una periculoasă pentru proiectele româneşti, inclusiv între graniţele proprii ori în Marea Neagră! Avem nevoie de răspunsuri şi la acest gen de întrebări, şi asta cât mai repede, iar serviciile, pe care le sponsorizează la greu poporul român an de an, ar putea să dea nişte răspunsuri...

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a declarat, în faţa ungurilor adunaţi pentru ziua naţională a maghiarilor la Târgu Secuiesc, că autonomia poate deveni realitate. Asta după ce tăbărâse, conform unei mai vechi hachiţe, călare pe eveniment, neavând săracu' posibilitatea să descalece la el în sufragerie, probabil din cauza gurii nevestei... A fost chiar o încântare să-1 auzi declamând: "Ce au voie alţii, avem voie şi noi"! Câtă dreptate are! Asta înseamnă că avem şi noi voie să ne sincronizăm legislaţia cu cea europeană, luând model de la slovaci! Că aceştia şi-au cam rezolvat problema cu extremiştii din Ungaria... De exemplu, la slovaci nu mai există nimeni în politică posesor de dublă cetăţenie. Şi le e bine, la ei nu mai sunt manifestări ca la noi, cu tulburări ale vieţii publice, cu îndemnuri neofasciste, iredentiste, secesioniste.

Ne-am îndreptat privirile şi speranţele către Uniunea Europeană ca să ne fie şi nouă, ca popor, mai bine. Să avem mai multă siguranţă. Dacă ne mai dorim asta, e vremea să ne actualizăm legislaţia în consecinţă. Iată că, deşi suntem cel mai tolerant popor, un model pentru multe state cu minorităţi-problemă, recunoştinţa arătată este cea care se vede în acţiunile Jobbik sau ale Gărzii Maghiare. Până când?

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Lipsa locurilor de muncă pentru tineri a devenit o problemă periculoasă şi în măsură să destabilizeze economia atât la nivel naţional, cât şi european. Subiectul şomajului în rândul tinerilor a ajuns una dintre temele majore de discuţii ale liderilor politici din tot mai multe state, iar România trebuie să analizeze cu atenţie şi responsabilitate piaţa muncii.

Potrivit datelor oficiale publicate de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă la finalul lunii noiembrie 2013, rata de ocupare a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani era de 25,3%. Procentul este îngrijorător, dar consider că ameninţarea este reprezentată de acele peste 74 de procente din populaţia tânără, care nu prestează nicio activitate, care nu generează niciun venit.

Această situaţie nu poate fi trecută cu vederea, este datoria noastră să tragem un semnal de alarmă cu privire la viitorul tinerilor, al societăţii româneşti. Tocmai în acest sens am decis să demarăm procedurile necesare pentru înfiinţarea în Parlamentul României a unei comisii permanente pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor.

Trebuie să ne unim eforturile, pentru ca în conformitate cu directivele europene privind această problemă, să identificăm şi să implementăm programe care să răspundă pe două paliere, respectiv să genereze repornirea motoarelor economiei româneşti şi să permită pregătirea profesională a tinerilor, în corelare cu piaţa muncii. Este foarte important să înţelegem că nu este suficient să creăm noi locuri de muncă pentru tineri. Dacă vrem performanţe, trebuie să lucrăm la o strategie care să ia în considerare corelarea sistemului de învăţământ, a şcolii, la piaţa muncii.

Vă solicit astăzi sprijinul pentru înfiinţarea unei comisii pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor, proiect prin care intenţionăm să identificăm problemele reale care determină apariţia şomajului, să venim cu propuneri şi soluţii concrete care să determine combaterea fenomenului şi totodată să elaborăm şi să implementăm o strategie în acest sens.

Trebuie să luptăm ca tinerii să se dezvolte cu o viziune sănătoasă, să fie angrenaţi în strategii şi proiecte viabile. Vă reamintesc faptul că România beneficiază de 8 miliarde de euro prin Fondul Social European, respectiv schema "Garanţii pentru tineri". Trebuie să stopăm fenomenul de "migraţie a creierelor", avem tineri capabili, inteligenţi şi e datoria noastră să investim în ei, să ne preocupe formarea lor în România.

Ne propunem ca prin această comisie să conlucrăm cu ministerele de resort, cu ambasade, organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale naţionale şi europene, cu asociaţii ale tinerilor, profesorilor şi ale oamenilor de afaceri. Dacă nu ne mobilizăm urgent pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor, generaţia tânără este una pierdută. Trebuie să valorificăm resursele financiare de care dispunem şi să atragem altele noi.

Tinerii trebuie să ştie că Parlamentul României manifestă îngrijorare în ce priveşte viitorul lor, ei trebuie să vadă că ne implicăm activ în rezolvarea problemelor care îi afectează direct şi pe termen lung. Tinerii trebuie să înţeleagă că este şi datoria lor să se implice şi să contribuie la construirea unor strategii.

Nu în ultimul rând, vă amintesc faptul că problema şomajului în rândul tinerilor se manifestă la nivel global, numărul tinerilor şomeri ajungând la aproape 300 de milioane, potrivit datelor furnizate de Banca Mondială. Este o problemă pe care nu o mai putem privi superficial, nu avem nevoie de strategii doar pe hârtie, trebuie să ne asumăm faptul că acel procent îngrijorător de peste 74%, format din tinerii şomeri care sunt neproductivi pentru stat şi implicit pentru ei, trebuie să fie drastic diminuat în următorii cinci ani.

Vă solicit, aşadar, sprijinul în demersurile pentru înfiinţarea unei comisii care să pună bazele strategiei de combatere a şomajului în rândul tinerilor.

După pauză

În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Iordache, l-aţi văzut pe domnul Iordache! Prezent de dimineaţă. Dânsul este al 211-lea, ca să putem face cvorum.

Bună ziua, domnul deputat.

Sesiunea de autografe, după ora 16,00, vă rugăm frumos!

O prezenţă zdrobitoare: 3 liberali, 7 social-democraţi, 5 PDL-işti, un PNP-ist.

A, domnul Nazare, 6. Vă rog frumos, nu v-am văzut, l-am văzut numai pe domnul Tinel Gheorghe şi am zis... şi 4 conservatori.

Bun. Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul...

Cel de-al doilea secretar? Domnul Ciolacu, vă rog frumos, să se obişnuiască lumea cu dumneavoastră!

Şi vă anunţ că din totalul celor 403 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 211, 192, bineînţeles, n-au semnat. Din aceşti 192, 60 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

Pe procedură, vă rog frumos.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Stimaţi colegi,

Pe procedură, ridic din nou aceeaşi problemă. Nu ştiu dacă v-a informat ieri domnul vicepreşedinte Mitrea, eu fac parte din Comisia de transporturi, o comisie constituită la dorinţa vechii majorităţi şi care nu poate să-şi desfăşoare activitatea din lipsă de spaţiu.

Încă o dată, eu în fiecare zi sau la fiecare şedinţă în plen am să reiterez solicitarea mea, nu numai în calitate de deputat şi, probabil, ca partid de opoziţie, noi putem să spunem tranşant: ori le adunaţi înapoi, cum erau înainte, ori găsiţi o soluţie şi daţi-ne un spaţiu! Dacă nu, ne mutăm pe holul din P1...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-aveţi spaţii?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Care spaţiu?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Spaţiu pentru ce?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Pentru desfăşurarea activităţii comisiei... sala comisiei, activităţile specifice, staff ş.a.m.d. N-avem nimic.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă fac o copie de la şedinţa Biroului permanent în care s-a dispus şi care este spaţiul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Îmi pare rău, eu ştiu unde ne cheamă. Mai departe, nu ştiu ce ziceţi dumneavoastră.

Dar acuma trecând peste spiritul de glumă, ori o adunaţi înapoi, nu ştiu care a fost raţiunea în afară de cea politică...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu nu pot... liderii, domnul deputat...

Eu nu pot să adun nimic. Eu constat...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu puteţi să afirmaţi, dar ştiţi. Acuma, vă rog eu foarte mult, reluaţi discuţia. Eu ştiu că au cerut şi liderii de grup, dar trebuie să găsim o soluţie să avem un spaţiu în care să ne desfăşurăm activitatea normală a acestei comisii, care este nou înfiinţată.

Nu ştiu aia de mediu ce face, probabil că merge la pădure, că acolo e mai clar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mare preocupare în Parlamentul României! Unde-i spaţiul?! Da. Eu ştiu că fiecare parlamentar din cei 403 au câte un spaţiu, un cabinet al lor. Deci aveţi cabinet, da?

Eu ştiu că s-a luat o decizie, ştiu că foarte mulţi parlamentari sunt obişnuiţi să lucreze marţea de la 14,00 la 16,00 şi după aceea să prindă avionul de ora 17,00, dar s-a dispus pentru cele două comisii să lucreze în acelaşi interval marţi, miercuri şi joi, în aceleaşi săli, Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru industrii şi servicii.

Gata, să nu mai... încheiem, că am luat decizia asta în Biroul permanent, adică vă spun... cu majoritatea, domnul Oltean a fost foarte încântat şi cu colegul dumneavoastră. Aşa încât nu ne mai certaţi, vă rugăm frumos!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Atunci, vă dau o replică. Bună soluţia, hai să facem toate comisiile aşa! Şi restrângem... şi reducem şi numărul de personal, şi căldura şi lumina...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Şi facem o comisie, care vreţi dumneavoastră, în aceeaşi sală câte 3 comisii, cu rândul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Eu n-am nimic împotrivă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu cred că şi presa ar fi mult mai deschisă dacă ar şti că lucrează de la ora 17,00 marţea până la ora 20,00 decât să lucraţi de la 14,00 la 16,00 toţi, în acelaşi timp, şi la ora 18,00 să facem fotografii cu parlamentarii la tren şi la avion.

Acuma, cum doriţi dumneavoastră, dar eu zic că-i mai bine aşa. Că de fapt asta acuză presa întotdeauna, că nu lucrăm decât marţea. Aşa încât e decizie bună. Din păcate, nu mai sunt spaţii. Dacă doriţi, avem două soluţii: reducerea personalului care lucrează cu noi sau... Spaţii pentru săli nu mai sunt.

6. Bun. Mergem la primul Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Conform art.115 din Regulamentul nostru, acest proiect de lege este în procedură de urgenţă.

O să rog iniţiatorul, adică reprezentantul Guvernului, să ia cuvântul.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan-Paul Dobrin (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice):

Bună ziua!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bogdan Dobrin, preşedinte ANRMAP.

Referitor la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35, ANRMAP-ul este de acord cu raportul elaborat de către comisiile parlamentare. Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Comisiile raportoare.

Domnule vicepreşedinte, în numele celor două comisii raportoare, Comisia pentru industrii şi Comisia juridică, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

În temeiul dispoziţiilor art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi împreună cu Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate spre dezbatere în fond cu proiectul de lege mai sus menţionat.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă în şedinţa din 4 iunie 2013, în condiţiile art.76 alin.(2) din Constituţia României.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Avem dezbateri generale.

Domnul deputat Nazare, aveţi cuvântul, vă rog frumos. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Alexandru Nazare:

Domnule preşedinte,

Astăzi avem pe ordinea de zi două ordonanţe. Ambele privesc achiziţiile publice. Şi cred că ambele sunt foarte importante. De fapt, USL-ul, de când a venit la guvernare, în cele 22 de luni, a schimbat această Lege a achiziţiilor publice de mai multe ori, de vreo 4 ori, din câte ştiu eu, prin ordonanţă de urgenţă. Deci a fost un fel de festival de modificare a Legii achiziţiilor publice, pentru că această Ordonanţă nr. 34 a funcţionat ca un bastion de apărare împotriva fraudelor şi v-a cam incomodat.

Bun. În ordonanţa pe care o discutăm acum, vreţi să reduceţi nişte termene, nişte termene de la toate procedurile de achiziţie. Termenele limită vreţi să le plafonaţi. În acelaşi timp, la iniţiativele legislative ale parlamentarilor, că au fost astfel de iniţiative discutate chiar la Comisia pentru industrii, când a venit vorba de reducerea acestor termene, aţi spus că nu se poate, că nu ne lasă Comisia Europeană să impunem un termen limită de evaluare, de selecţie.

Când veniţi cu ordonanţa de urgenţă, nu se mai impune acest argument, nu e nicio problemă să impuneţi termene limită.

Şi totuşi s-a uitat cineva cum arată noua directivă a achiziţiilor publice, aţi studiat-o, aţi văzut ce scrie în ea? Sau doar venim cu o nouă ordonanţă în care plafonăm nişte termene, crezând noi că e bine?

Şi dacă ne uităm, că eu am avut curiozitatea să studiez noua directivă, dacă ne uităm în noua directivă, o să vedem că, spre exemplu, ca să demonstrăm cam cât de defazaţi suntem, vom avea autorităţi guvernamentale centrale şi subcentrale, regionale şi locale. Doar autorităţile subcentrale, conform noii directive, vor beneficia de praguri, reguli de publicitate şi termene limită mai flexibile.

De asemenea, în noua directivă, Anexa II A) şi II B) se comasează şi termenele limită minime vor fi în general mai scurte, conform noii directive. Dar cum vor fi mai scurte? Să spunem că termenul minim pentru depunerea ofertelor va fi de 35 de zile pentru licitaţie deschisă, iar comisia oferă posibilitatea să reducem termenul până la 15 zile.

Deci, nu dau un termen, nu plafonez un termen - la 35, 25; nu! Dau un termen estimativ şi acest termen poate fi redus, pentru că sunt tot felul de achiziţii publice complicate. Spre exemplu, cam cât de complicată a fost Autostrada Lugoj-Deva, unde aţi stat, dumneavoastră, Guvernul Ponta 1, Ponta 2, Ponta 3, un an şi jumătate? Complicată acea achiziţie.

Deci, se vede treaba că nu putem să terminăm în 25, 35 şi 15 zile, cum scrieţi aici, şi că sunt tipuri de achiziţii complicate, la care şi dumneavoastră v-aţi împiedicat.

Bun. Poziţia Guvernului. Nu puteţi să veniţi să spuneţi doar că sunteţi de acord cu raportul comisiei. Nu se poate! Trebuie să ne spuneţi de când a intrat în funcţiune această ordonanţă de urgenţă, cam ce s-a întâmplat? E mai bine, e mai rău, cum merg achiziţiile? Daţi-ne şi nouă un termen de evaluare. De aceea aţi venit aici, în faţa noastră, nu pentru altceva.

Şi, după cum ştiţi, poziţia mea de la comisie, că v-am spus şi la comisie cam cum consider eu că vă jucaţi cu pragurile astea. Dacă ar fi singura modificare, nu ar fi o problemă, dar e a patra modificare şi numai prin ordonanţă de urgenţă. Şi ce vă spunem noi astăzi?

Dacă vreţi să schimbăm ceva în achiziţiile publice, că nu zic că nu sunt lucruri de îmbunătăţit, veniţi cu o lege, transpuneţi noua directivă, cu o singură lege, o discutăm, o aprobăm. Nu veniţi cu patru ordonanţe care se contrazic între ele şi contrazic inclusiv deciziile Comisiei Europene.

Deci, vă rog frumos, reprezentantul Guvernului, veniţi şi explicaţi-ne de ce aceste praguri sunt mai bune şi ce efect au avut de când a intrat în vigoare noua ordonanţă de urgenţă.

Noi votăm împotrivă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Marian Neacşu, pe dezbateri generale. Vă rog frumos. Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegul meu antevorbitor, în spiritul în care ne-au obişnuit colegii de la PDL, are, evident, memorie selectivă.

Într-adevăr, au fost patru ordonanţe de urgenţă, dar ceea ce nu a amintit domnia sa aici a fost că toate cele patru ordonanţe de urgenţă au fost atacate de preşedintele României şi retransmise la Parlament. Şi au fost aprobate exact în formula în care au fost aprobate şi prima dată. Acum sunt în vigoare. Ar fi primul lucru.

Al doilea. Discutam despre efecte ale acestei iniţiative legislative, pentru că suntem la dezbaterea pe această iniţiativă.

Păi, eu, dacă-mi aduc aminte bine, în patru ani de guvernare, ne situam undeva între 3 şi 7% nivel de absorbţie a fondurilor europene.

Acum, nu o să spun, evident, din respect şi faţă de dumneavoastră, nu numai faţă de colegii mei, că toate procentele până la 33-34%, cu care am încheiat anul 2013, se datorează efectelor acestei ordonanţe. Nici vorbă. Dar este unul dintre argumentele care au contribuit la acest lucru. Este, mă rog, improbabil de crezut că diminuarea birocraţiei, a termenelor - şi cred că mai sunt câteva lucruri care trebuie avute în atenţie, tocmai pentru a putea fluidiza procedurile în aşa fel încât accederea la fonduri, la programe, la investiţii, la proiecte să facă mult mai facil. Faptul că venim cu astfel de iniţiativă, nu cred că ar fi de natură să vă deranjeze.

Şi, da, la final, trebuie să accept - şi o fac cu acelaşi respect cu care am făcut-o totdeauna în relaţia cu ideile bune ale opoziţiei şi ale opozanţilor - că, în opinia mea, o lege reaşezată a achiziţiilor publice este necesară şi evident că vă invităm la un dialog pe tema asta şi la Comisia pentru industrii şi servicii, dar şi la celelalte comisii care au în problematica specifică un astfel de domeniu de activitate, o legislaţie nouă şi mai suplă a achiziţiilor nu cred că o să deranjeze pe nimeni şi chiar cred că se impune.

În final, evident că noi vom susţine acest proiect legislativ, pentru că, aşa cum am amintit ceva mai devreme, debirocratizarea structurilor şi a procedurilor de achiziţii nu poate decât să aibă efecte benefice, în continuare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vizavi de achiziţiile publice, la modul general, şi la Ordonanţa nr.34 şi toate ordonanţele care, de-a lungul timpului, au venit cu fel şi fel de modificări, de data asta, totuşi, modificarea, reducerea termenelor, cel puţin în concepţia noastră, înseamnă un lucru pozitiv, pentru că se ştie că din fel şi fel de motive, fel şi fel de motive, de la câştigarea unui proiect, mai cu seamă un proiect european, finanţat din banii europeni, este un drum foarte lung până când se ajunge la faza de finalizare, mai bine zis la faza de începere a execuţiei lucrărilor respective. Deci, punctul nostru de vedere este - şi l-am şi susţinut la vremea respectivă în comisie, că sunt binevenite aceste reduceri ale termenelor.

Dar aş dori să vă mai atrag atenţia asupra unui fapt. Noi am încercat încă din anii trecuţi să reducem birocraţia la achiziţiile publice şi să nu mai lăsăm la îndemâna unui singur judecător, să zicem, care să fie ANRMAP-ul, care decide şi atunci când, practic, în loc să dea o mână de ajutor celor care au venit cu aceste solicitări, mai mult blochează activitatea lor, având în vedere nişte prescripţii care au fost introduse la noi în Legea nr.34, fără să fie o obligaţie din partea uniunii. Şi în aproape 10 ani de zile nu am reuşit să scoatem "prostia" cu "preţul cel mai mic prezentat de potenţialii executanţi", pentru că ne-am lovi ca de un zid de birocraţie.

În sfârşit, anul trecut, când am făcut ultima modificare, nu s-a acceptat, cu toate că se ştia că urmează ca Parlamentul European, în sfârşit, să ia o hotărâre şi să specifice foarte clar ce înseamnă la adjudecare acel preţ - cel mai mic - şi care sunt condiţiile care se mai leagă de această sintagmă. Nu am reuşit anul trecut să introducem, dar, în sfârşit, pe 15 ianuarie, s-a aprobat în Parlamentul European o nouă formulă, care ne va ajuta foarte mult şi care, în mod obligatoriu, trebuie să fie preluată de toate statele membre. Noi am propus deja, în Comisia pentru industrii şi servicii, ca acest proces să se deruleze cât mai repede şi să propună acum noul Guvern o iniţiativă ca, până la sfârşitul acestei sesiuni, până la 30 iunie, să fie implementate noile prevederi privind achiziţiile publice acceptate, aprobate de Parlamentul European, pentru că atunci, deja, pentru a doua parte a anului, începând din vară, din toamnă, avem o şansă ca lucrările care vor fi executate şi contractele de achiziţii publice să fie mult mai corelat aprobate, mult mai inteligent, ieşind din acea sferă care, ştiţi şi dumneavoastră, şi la nivelul consiliilor locale şi până la ministere încă există şi se bulversează acest proces, din care cauză nu reuşim să atragem banii, cât am putea să atragem, sau nu reuşim să executăm lucrările în condiţii agreate de toată lumea.

Deci, noi susţinem această ordonanţă, cu modificări.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Pe procedură, domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, pentru că am văzut că şi Grupul parlamentar al PSD dă dreptate, cel puţin parţial, poziţiei exprimate de Grupul parlamentar al PDL vizavi de necesitatea reanalizării Ordonanţei nr.35, vă propun să supuneţi votului plenului retrimiterea la comisie a Ordonanţei nr.35, pentru termen două săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pregătiţi-vă cartelele.

Să înceapă votul! Nu funcţionează. A mers?

Repetăm votul. Dacă-mi spun trei grupuri parlamentare, nu ne încurcăm.

Vă rog frumos, pregătiţi-vă cartelele, vă rog frumos, dragi colegi. O să vă rog frumos să scoateţi cartelele, să reconfirmaţi, ca să nu ne mai văităm după aceea. Da?

Să înceapă votul!

Bun. 42, cu una, cu 65.

Cererea dumneavoastră a fost respinsă.

Continuăm dezbaterile generale.

Dacă mai sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Dragi colegi, nu sunt amendamente la acest proiect de aprobare a ordonanţei de urgenţă.

Pe cale de consecinţă, conform art.106 din regulamentul nostru, proiectul de lege merge la votul final.

Vă reamintesc că are caracter ordinar.

Pe procedură, domnul deputat Ciucă, liderul Grupului parlamentar al PC. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Este o propunere de retrimitere la comisie, discutată cu liderii de grup pentru PL-x 592/2009, punctul 24. (Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare (PL-x 592/2009/2011).)

Propunerea este de retrimitere pentru o săptămână la comisie şi v-aş ruga să o supuneţi votului această propunere, ca să nu mai fie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimitere la comisie - termen?

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

O săptămână.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O săptămână.

Să înceapă votul!

110 pentru, un singur vot împotrivă

PL-x 592/2009/2011 se retrimite la comisie. Poziţia 24.

Continuăm.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2013 pentru modificarea art.8 lit.b¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Din partea Guvernului, avem, tot aşa, pe art.115, procedură de urgenţă.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Bogdan-Paul Dobrin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului se referă la modificarea unui articol din Ordonanţa nr.34, articol care a fost abrogat anul trecut de către Parlament, prin Legea nr.193/2013.

Prin urmare, ANRMAP-ul susţine, este de acord cu raportul elaborat de către comisiile parlamentare, anume, de respingere a ordonanţei de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea comisiilor reunite, domnul preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat, proiect de lege care a intrat în dezbaterea comisiei după ce, în dezbaterea Camerelor, a fost analizată Ordonanţa nr.77, ordonanţă care reglementa exact acest domeniu.

În consecinţă, proiectul se adresa adoptării unor măsuri care să permită accelerarea procedurilor de achiziţie, concretizate în introducerea de termene limită pentru fiecare etapă a procedurilor principale de achiziţie, care ar fi depins exclusiv de voinţa şi acţiunea autorităţii contractante, în vederea creşterii eficienţei activităţii sectorului public.

Întrucât Ordonanţa nr.77 rezolva deja acest caz, în urma dezbaterii, membrii celor două comisii propun plenului, cu unanimitate de voturi, respingerea acestui proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Grupurile politice parlamentare, luări de cuvânt.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Nazare:

Domnule preşedinte,

Ce să vă spun? Sunt consternat, consternat. (Rumoare.)

Aşa este...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să nu rămâneţi aşa.

Domnul Alexandru Nazare:

Domnule Neacşu, aţi văzut "Păsările", filmul de Hitchcock? Suntem în filmul acela, şi păsările sunt clienţii dumneavoastră, ai PSD-ului. Dar, haideţi, să explicăm un pic ce s-a întâmplat aici, că din ce aţi ascultat în raportul comisiei şi din ceea ce a spus ANRMAP-ul nu înţelegeţi nimic. Deci, haideţi să explicăm. Guvernul Ponta 2, sau Ponta 1 era atunci, 2012, în decembrie, în Ordonanţa nr.77, în decembrie 2012, modifică prin ordonanţă de urgenţă Legea achiziţiilor publice şi introduce un paragraf, în care spune aşa - asta este Ordonanţa nr.77: că se introduce o nouă literă, b¹), în sensul în care regiile autonome şi companiile naţionale, societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat au calitatea de autorităţi contractante. Deci, toate se supun OG nr.34. Asta spune Ponta. Ce-o fi fost în capul lui, atunci? Nu înţeleg.

După care, în februarie, acelaşi Ponta, vine printr-o altă ordonanţă de urgenţă, şi ne spune că lit.b¹), în februarie, este Ordonanţa nr.31/2013, ne spune că această literă b¹) nu mai este bună, pentru că îngreuiază procesul de achiziţie şi pentru că, în şedinţă de Guvern, pe 15 aprilie, ne spune aşa: am ajuns să dau o ordonanţă de urgenţă pentru ca TAROM să-şi asigure aeronavele ca să poată zbura cu ele. Domnule, nu se putea zbura, nu mai zbura nimeni şi nu se ştia de ce. El nu ştia că tot din vina lui. Au votat să semneze contractul, nu au putut, din cauza şmecherilor de la CNSC. Adică, CNSC-ul e de vină, nu tot el, Ponta, că a dat o ordonanţă în decembrie, prin care îşi trăgea un glonţ în picior. Acum, întrebarea este: unde aţi greşit? Că e năzbâtia şi a liberalilor, că şi Chiţoiu, să ia acolo, a văzut ordonanţa asta, şi PSD-iştilor: unde a greşit Ponta? În decembrie, sau în februarie? Când a propus lit.b¹), sau când a propus scoaterea lit.b¹)?

Şi, acum, veniţi la noi şi ne spuneţi aşa, suav, haideţi, raport de respingere... Domnule, e o gogomănie, domnule, v-aţi bătut joc de Legea achiziţiilor publice. Nu mai veniţi în faţa noastră cu aşa ceva. Este oglinda clară a incompetenţei Guvernelor Ponta 1, Ponta 2 şi Ponta 3. Recunoaşteţi acest lucru, domnule.

La comisie, ce să mai facem? Noi oricum votăm împotrivă, pentru că, repet, suntem consternaţi cum acelaşi Guvern Ponta dă o ordonanţă, după care dă o ordonanţă să-şi anuleze propria ordonanţă. O gogomănie. Deci, votăm împotrivă. Nu am ce să vă mai zic altceva.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Alte luări de cuvânt? Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Emil Niţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsul coleg care a vorbit înainte, spunea că este consternat. Eu cred că ar trebui să-şi modifice starea şi să fie mai prezent la Comisia pentru industrii şi servicii, al cărei onorat membru este şi, dacă ar fi mai prezent la această comisie, la dezbateri pe proiectele de lege pe care le discutăm acolo, ar fi înţeles toată această procedură.

Vreau să-i reamintesc că în vara anului trecut, trei membri ai Comisiei pentru industrii şi servicii ne-am întâlnit cu directorul de achiziţii, noul director de achiziţii de la Comisia Europeană, am avut o discuţie cu această delegaţie şi aici s-au pus probleme de exceptare de la acest articol a transportatorilor aerieni - şi aici ne gândeam la TAROM, bineînţeles -, la întreprinderi din domeniul militar. Pentru că aici era problema că aceste societăţi pierdeau licitaţii şi pierdeau concurenţă în piaţă, prin faptul că-i obligam să se ducă în Legea achiziţiilor publice, care, aşa cum am văzut şi la punctul anterior..., e o procedură de durată, o procedură complicată, complicată datorită unităţilor contractante, în mare parte, şi pierdeau licitaţia.

Aici nu este o problemă de Ponta. Dumneavoastră aveţi aşa, o obsesie cu numele lui Victor Ponta. Eu cred că este o chestiune legată de activitatea din comisiile parlamentare la care, dacă dumneavoastră, repet, aţi fi mai prezent şi mai activ, aţi înţelege de ce s-a luat această măsură.

Între timp, în schimb, prin legea lucrată a achiziţiilor publice, în anul trecut, noi am abrogat acest articol de la punctul 8 şi cu acest lucru am rezolvat această problemă a transportatorilor aerieni şi, din acest motiv, la acest punct de pe ordinea de zi trebuie să votăm împotrivă, pentru că problema, din punct de vedere legislativ, este rezolvată. Asta este toată problema.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Sunteţi foarte emoţional azi. Ce-i cu dumneavoastră? Daţi-mi voie să dau cuvântul mai departe, la dezbateri generale. Nu e microfonul numai pentru dumneavoastră, să ştiţi. Da, da, vă dau. A spus de dumneavoastră personal? (Rumoare.)

Trebuie să-i dăm dreptul la replică? (Rumoare; vociferări.)

E tânăr, nu? Şi colegului care a ridicat mâna şi nu i-a pronunţat numele, dar a ridicat mâna după dumneavoastră... credeţi că mai există viaţă şi după dumneavoastră, domnule deputat? Putem să dăm cuvântul şi celorlalţi, sau dumneavoastră, prima dată, cu prioritate, ca pe vremea doamnei Roberta Anastase? Să vorbiţi numai dumneavoastră. Aveţi cuvântul, vă rog frumos, nu pot să vă refuz. Vă place foarte mult microfonul.

Domnul Alexandru Nazare:

Da, e o chestiune care ţine de adevăr, până la urmă.

Domnule coleg, am avut aceleaşi argumente şi la comisie. Şi am venit la dezbaterea comisiei, deşi nu eram membru al Comisiei pentru industrii şi servicii. Am venit special, că ştiam ce faceţi acolo cu această ordonanţă. Şi atunci am fost singurul care am votat împotrivă, la comisie. Şi atunci v-am spus aceleaşi lucruri şi minţiţi aici. Şi nu e frumos că minţiţi. Şi veniţi la noi şi ne spuneţi că reparaţi o chestiune legislativă, când este într-o ordonanţă dată tot de Ponta, greşeala asta? Tot dumneavoastră aţi greşit şi aţi venit să vă îndreptaţi propria greşeală, ca să salvaţi flota TAROM-ului. Nu vă e ruşine! Că TAROM-ul făcuse o licitaţie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi luat cam multă viteză de dimineaţă. Vă rog frumos, eu vă rog frumos, domnule deputat, numai o secundă. Grupul parlamentar al PDL, o să rog frumos, liderii grupurilor parlamentare să vină până la mine. Liderii grupurilor parlamentare, vă rog frumos să vă apropiaţi. Domnule deputat, dumneavoastră puteţi să vorbiţi în altă parte, când vreţi să vorbiţi, vă dau cuvântul!

(Consultări.)

Lăsaţi-l pe domnul deputat Nazare să-şi îndrepte exprimarea, ca deputat tânăr, eronată la adresa colegilor. Toţi, suntem în opoziţie, mâine suntem la guvernare, fiecare dintre noi trebuie să avem o limită a discursului şi o să-l rog frumos pe domnul deputat să înţeleagă acest lucru.

Domnul Alexandru Nazare:

Domnule preşedinte, nu pot decât să apreciez faptul că îmi daţi din nou cuvântul. Şi apreciez faptul că-mi daţi din nou cuvântul. Poate că am folosit un ton mai ridicat, şi-mi cer scuze că am ridicat tonul, dar vă spun sincer că nu pot, când văd astfel de ordonanţe de urgenţă în Parlament, nu pot să nu ridic tonul. Îmi pare rău. Chiar nu pot.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat!

Domnul Alexandru Nazare:

Şi, repet, sunt consternat de ceea ce văd. Dacă am ridicat tonul, îmi cer scuze că ridic tonul, dar...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Tonul puteţi să-l ridicaţi...

Domnul Alexandru Nazare:

Dar, vă spun...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu tonul a fost, ci colegii dumneavoastră, nu aveţi dreptul să-i jigniţi, să le spuneţi că "Nu vă e ruşine". Fiecare dintre colegii dumneavoastră sunt azi la guvernare, mâine, în opoziţie. Votează cum le dictează conştiinţa, în comisie. Dumneavoastră nu sunteţi nici părintele lor, nici nu sunteţi conducătorul suprem. Sunteţi un coleg care aţi participat la o comisie şi vă exprimaţi un punct de vedere. Puteţi mai tare, mai puţin, dar modul în care a fost făcută această exprimare a deranjat comitetul liderilor. Nu ştiu dacă aţi aflat, şi noi, aici, suntem conduşi de nişte reguli, în Parlamentul României. Şi de aceea am avut această discuţie. În unanimitate, colegii i-au cerut domnului Tinel Gheorghe această chestiune. Şi v-aş ruga frumos. Mai mult, că vă şi apreciez şi ţin la dumneavoastră. De aceea, v-am şi dat cuvântul.

Domnul Alexandru Nazare:

Deci, repet: îmi cer scuze, sunt convins că cauza este corectă, pe care o susţin. Şi, dacă Comitetul liderilor a fost deranjat, o să încerc să-mi acordez cumva tonul la Comitetul liderilor, dar susţin aceeaşi cauză, să ştiţi. Aici nu conduc numai liderii, să spuneţi, conducem cu noi, toţi. Şi, când avem o cauză, trebuie să ne-o susţinem.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.

Domnul deputat, şi după aceea o să vă dau şi dumneavoastră. Vă rog frumos. Ca să calmăm lucrurile, cu răbdare şi cu calm. Domnule deputat, Grupul parlamentar al UDMR, aveţi cuvântul.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Practic, eu am avut un punct de vedere la luarea de cuvânt, de mai înainte, şi rămân să susţin ideea că aceste dispute se vor termina vizavi de Legea achiziţiilor publice până în vară, până când o să preluăm exact ceea ce se întâmplă sau ceea ce ne recomandă Europa, şi atunci nu o să mai aibă loc aceste dispute care nu sunt chiar principiale.

Dar, având în vedere faptul că şi eu am participat la dezbaterea celor două ordonanţe şi respectiv la discuţia din vara trecută, de care a amintit colegul nostru, domnul Niţă, ţin să precizez un lucru, pentru că s-a repetat aici, sau s-a spus aici că nu se ştie când s-a greşit, până la urmă: în decembrie 2012 sau în februarie 2012, când s-a schimbat, oarecum, punctul de vedere vizavi de această problemă a TAROM-ului. Şi la modul general, când s-a corectat această greşeală, vara trecută, odată cu aprobarea achiziţiilor publice.

Eu consider, indiferent când s-a greşit şi cine a făcut această greşeală, dacă greşeala a fost reparată, asta înseamnă, domnule coleg, tărie de caracter, ceea ce se întâmplă foarte rar sau s-a întâmplat foarte rar în perioada anterioară şi trebuie să-i felicităm pe cei care au reuşit să-şi repare greşeala şi acum există aprobată acea ordonanţă care a fost corectată după greşeală, dacă a fost greşeală la vremea respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu. Aţi renunţat. Perfect.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Domnul preşedinte Iulian Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să aduc o lămurire, pentru că s-a făcut referire la dezbaterile din cadrul comisiei. Şi aş vrea să încep printr-o observaţie făcută colegului nostru şi aş vrea să-i spun că cel care atacă cel mai mult cucereşte cel mai puţin. Dar îi mulţumesc pentru intervenţie, pentru că se spune că orice vale dă valoare unui deal.

Domnia Sa ne spune aici: Guvernul a făcut o foarte mare greşeală pentru că a emis o ordonanţă şi imediat o corectează cu altă ordonanţă.

Vorbim despre achiziţii publice, într-un proces în care cu disperare cu toţii încercăm să atragem fonduri europene pentru proiecte, unele dintre ele strategice, aşa cum sunt în domeniul transporturilor.

Guvernul, la acel moment, a încercat prin excepţie să acorde un ritm accelerat proiectelor din cadrul Ministerului Transporturilor. Ulterior, Ordonanţa nr.77 acordă acest ritm accelerat mai multor domenii. Cu alte cuvinte, a reglementat mai multe domenii şi nu a creat un statut excepţional doar transporturilor. Şi atunci a considerat că este bine să menţină ordonanţa care se adresează tuturor domeniilor cu regim accelerat şi a solicitat retragerea aceleia care se adresa unui singur domeniu.

Acest lucru a fost pus în discuţie în cadrul comisiei. La vremea respectivă s-a înţeles. Votul a fost în unanimitate. Cred că facem o discuţie de dragul discuţiei. E ca şi cum cel care nu s-a vindecat pe sine însuşi încearcă să-i vindece pe alţii şi suntem în situaţia orbului care îl duce pe mână pe altul direct în groapă.

Haideţi să încercăm să fim pozitivi şi să depăşim acest tip de dezbatere steril şi să intrăm pe ceea ce discutam încă de ieri. Haideţi să fim eficienţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Grupul parlamentar al PSD n-a avut nicio intervenţie.

Preşedintele comisiei, a fost acuzat preşedintele comisiei. Domnul Tinel, a fost acuzat preşedintele comisiei şi trebuia să dea o explicaţie. Are dreptul acesta conform Regulamentului. Vă citesc eu, dacă vreţi, la 103. Ca să nu mai spun că domnul deputat a spus că a venit de la altă comisie şi a votat în comisia în care nu era membru. Nu mai contează. Bun!

Mai sunt luări de cuvânt pe acest proiect de aprobare a ordonanţei? Nu.

Atunci, conform art.106 din Regulamentul nostru merge la votul final. Are caracter ordinar.

8. Următorul proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2013 privind unele reglementări referitoare la cadrul financiar pentru Fondul de participare JEREMIE.

Guvernul României.

O să vă rog frumos, numele şi prenumele, şi funcţia.

Doamna Anca Laura Ionescu (secretar de stat, Departamentul pentru IMM, Mediul de Afaceri şi Turism):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Anca Laura Ionescu, secretar de stat la Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism.

JEREMIE este un instrument inovativ, dezvoltat de către Comisia Europeană şi Fondul European de Investiţii pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare pentru IMM-uri în cadrul Uniunii Europene.

În şedinţa din 3 iunie 2013, Comitetul de Monitorizare al POSCCE a aprobat alocarea unei sume suplimentare de 50 de milioane de euro pentru fondul de participare JEREMIE.

Cu această sumă, împreună cu resurse deja existente în bugetul actual, se intenţionează implementarea unui nou produs destinat IMM-urilor, şi anume finanţarea cu dobândă subvenţionată.

Aceste creşteri ale bugetului JEREMIE au dus la necesitarea modificării şi completării acordului de finanţare încheiat între Guvernul României şi Fondul European de Investiţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul deputat Nicolăescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Conform prevederilor art.75 din Constituţie, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei, proiectul a fost dezbătut în şedinţa din 25 februarie.

Din 32 de deputaţi au participat 32.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbateri a participat secretarul de stat Dan Manolescu.

În urma examinării iniţiativei legislative, comisia a hotărât să fie adoptat proiectul de lege în forma Senatului.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale? Domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Nu vreau decât să precizez încă o dată poziţia consecventă a Partidului Naţional Liberal. Vom vota întotdeauna măsurile legislative care vin în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii, care asigură o absorbţie mai bună a fondurilor europene. În această situaţie, vom vota proiectul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, doamna Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat Liberal va susţine şi va vota acest proiect de lege, pentru că altfel riscăm dezangajarea de sume prin Programul Operaţional Sectorial dedicat competitivităţii economice din axa 1.

Vreau însă să-i reamintesc antevorbitorului meu coleg şi tuturor celor astăzi aflaţi în plen că bulgarii au de două ori mai multe firme la mia de locuitori decât românii.

În acelaşi timp, Guvernul PSD-izat şi PNL-izat în 2013 a tăiat fondurile publice dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii cu 27 de procente şi, în egală măsură, a înjumătăţit ajutorul de minimis pe beneficiar în anul 2014 faţă de anul trecut, în urma eşecului lamentabil şi a licitaţiei de cinci minute, care a fost puternic viciată de corupţie.

Dar să revenim la creditele pentru întreprinderi mici şi mijlocii dedicate prin garantare fie în Fondul Naţional de Garantare, fie prin acest suport JEREMIE, pentru că în continuare veţi vedea că accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii este foarte dificil.

Mai mult decât atât, în barometrul antreprenorului român pentru anul 2013, una din două firme ne spune că accesul la finanţare s-a deteriorat, că 88% dintre firme consideră în continuare accesul la finanţare dificil şi foarte dificil, iar 90% dintre tinerii antreprenori sub 40 de ani declară că accesul la granturi este foarte dificil. Şi trag un semnal de alarmă că nu este suficient să discutăm doar despre granturile JEREMIE, ci suntem obligaţi să aducem în discuţie regimul diferit de garantare şi de provizionare între Fondul Naţional de Garantare a Creditelor destinate Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi cele acordate prin Eximbank, pentru că este o altă cauză care duce la creditele foarte scumpe în România.

Aşadar, Partidul Democrat Liberal susţine acest proiect şi trage cele trei semnale de alarmă pentru a continua eforturile dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii şi facilitării accesului lor la finanţare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Partidului Conservator.

Doamna deputat Grapini, aveţi cuvântul.

Doamna Maria Grapini:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încep prin a spune că Partidul Conservator susţine această iniţiativă, aşa cum de altfel şi a definit susţinerea capitalului autohton şi întreprinderile mici şi mijlocii.

Mă bucur să fi obţinut, prin negocierea Guvernului Ponta, făcută de Guvernul Ponta, o suplimentare a acestui fond JEREMIE, dar trebuie să adaug că, pe lângă fondul JEREMIE, pentru IMM-uri, în acest an, am obţinut, în total, cea mai mare sumă dedicată IMM-urilor prin faptul că avem 500 de milioane de lei pentru schema de minimis, din care 250 de milioane plătibile în 2014. Avem garanţii de stat 50% pentru capital de lucru 5 milioane de lei pentru IMM-uri, avem cu Elveţia semnat în 16 ianuarie un grant care va funcţiona ca finanţare stil revolving cu 3,5% din aprilie, dobândă în lei, şi, sigur, nu în ultimul rând, avem aproape 18 milioane de euro pe cele 7 proiecte dedicate IMM-urilor. Sigur că banii nu sunt de ajuns.

Vreau să menţionez însă că încheierea anului 2013 cu 719.000 de IMM-uri împărţit la 20 de milioane rezultă că avem 36 de IMM-uri la mia de locuitori, şi nu 22, cât se spune mai tot timpul de către anumiţi oameni.

Vă mulţumesc şi votăm această lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Nu mai sunt.

Dragi colegi,

Grupul parlamentar al PSD, iertaţi-mă! Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi, în primul rând, să apreciez minimoţiunea pe probleme de IMM-uri, care a rezidat în urma discuţiei dintre colegele mele antevorbitoare. Din nefericire, mă văd nevoit să atrag atenţia că totuşi discutăm un proiect de lege cu aplicabilitate strictă, clară, lămurită şi aş prefera ca, pe viitor, toţi cei care vin la acest microfon să se refere la proiectele pe care le avem în dezbatere, indiferent de frustrările pe care le avem din trecut, indiferent de modul în care realizăm că respectivele iniţiative vin să complinească nişte lucruri pe care nu le-am făcut la vremea aia sau nu le-au făcut la vremea aia. Deci cred că e bine să ne referim strict la proiectele pe care le avem în dezbatere.

Această iniţiativă evident că este una valoroasă, utilă, a Comisiei Europene şi faptul că în urma negocierilor, aşa cum a amintit şi doamna ministru Grapini, Guvernul Ponta a reuşit să realizeze o suplimentare de 50 de milioane nu cred că este un lucru de lepădat.

Bugetul consolidat al iniţiativei se duce, în condiţiile astea, la 150 de milioane de euro. El acoperă, în mod fundamental, garanţii de până la 80% ale creditelor pentru IMM-uri sau pentru microîntreprinderi şi cred că nici ăsta nu este un lucru de neluat în seamă, iar suma maximală a fost iniţial - maximal garantată - a fost iniţial de 1 milion şi jumătate, şi acum este de 1850000.

Cred că, în principiu, e bine să ne referim la lucrurile pe care iniţiativele pe care le avem în dezbatere le aduc bine sau, după caz, le aduc răul, în viziunea opoziţiei, şi să lăsăm meciurile politicianiste deoparte.

În aceste condiţii, evident că Grupul Partidului Social Democrat va vota acest proiect legislativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

(Doamna deputat Maria-Andreea Paul doreşte să ia cuvântul.)

Pentru ce, doamnă deputat? Haideţi, doamnă deputat, vă rog frumos, că nu v-a pronunţat numele. A spus în general despre colegii care au luat cuvântul. Vă rog frumos, nu pot să vă dau cuvântul, nu vă supăraţi pe mine. Îmi pare rău, nu există niciun articol din Regulament. Nu v-a atacat, nu a zis nimic de Grupul parlamentar al PDL, nici de dumneavoastră. A vorbit de toţi antevorbitorii.

Doamnă deputat, vă rog frumos să citiţi Regulamentul, cu tot respectul. Vă rog frumos să citiţi articolul, să vedeţi cum e vorba cu dreptul la replică. Vă mulţumesc foarte mult. Vă mulţumesc foarte mult.

Proiectul de lege nu are amendamente, conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor merge la votul final. Are caracter ordinar.

9. Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2013 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale pentru Societatea "Complexul Energetic Hunedoara"- SA.

Din partea Guvernului.

Domnule ministru, numele şi prenumele, şi funcţia, vă rog frumos.

Domnul Maricel Popa (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Sunt Maricel Popa, secretar de stat la Ministerul Economiei şi vă supun atenţiei Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2013 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale pentru Societatea Complexul Energetic Hunedoara.

Ministerul Economiei este unic acţionar în numele statului român atât la Compania Naţională a Huilei, cât şi la Societatea Complexul Energetic Hunedoara.

La data adoptării ordonanţei de urgenţă, Compania Naţională a Huilei avea o creanţă certă lichidă şi exigibilă asupra Societăţii Complexul Energetic Hunedoara în valoare de circa 70 de milioane de lei, creanţă provenită din livrările de cărbune energetic.

În acelaşi timp, Compania Naţională a Huilei datora bugetului consolidat al statului sume depăşind nivelul creanţei menţionate. În scopul diminuării simultane a datoriilor Complexului Energetic Hunedoara către Compania Naţională a Huilei şi a datoriei acestei companii către bugetul general consolidat, administrat de ANAF, se propune transmiterea obligaţiei fiscale a debitorului iniţial, Compania Naţională a Huilei, către noul debitor, Complexul Energetic Hunedoara.

Prin preluarea acestei obligaţii fiscale, începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, Complexul Energetic Hunedoara devine noul debitor, iar Compania Naţională a Huilei este eliberată de plata obligaţiilor fiscale transmise.

Având în vedere cele prezentate mai sus, propunem plenului adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Proiectul de lege este supus aprobării Camerei Deputaţilor în forma adoptată de Senat.

Are toate avizele. Face parte din categoria legilor ordinare. A fost dezbătut în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci în 25 februarie şi, cu majoritate de voturi, s-a luat decizia să fie supusă spre dezbatere şi adoptare forma adoptată de Senat.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri, grupurile politice parlamentare.

Domnule deputat, Grupul parlamentar al PDL, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Soluţia găsită de Guvernul Ponta pentru această situaţie, şi anume mutarea creanţei Companiei Naţionale a Huilei către Complexul Energetic Hunedoara, în opinia noastră nu este cea mai bună. Argumentăm şi de ce: Complexul Energetic Hunedoara are oricum datorii uriaşe, fiind într-o situaţie critică.

De fapt, prin acest proiect de lege de aprobare a Ordonanţei nr.104/2013, după cum ştiţi, Compania Naţională a Huilei s-a despărţit în Societatea Naţională de Închidere Mine Valea Jiului, care funcţionează pe ajutor de stat pentru închiderea celor trei mine neviabile, în Societatea Naţională a Huilei, care a fuzionat cu Complexul Energetic Hunedoara, iar Compania Naţională a Huilei a rămas, după cum bine ştiţi, cu datoriile.

Scopul ordonanţei de urgenţă nu este întru totul corect. Degeaba reducem arieratele Companiei Naţionale a Huilei către buget, atât timp cât Complexul Energetic Hunedoara nu le poate plăti.

Am văzut în justificare şi în expunerea de motive această ordonanţă cum că pentru atractivitatea la privatizare a Complexului Energetic Hunedoara...

Dragi colegi,

Teoria cu atractivitatea la privatizare, în opinia noastră, este o poveste. Cum vă gândiţi să privatizaţi un mort, care pe deasupra are şi datorii?!

Considerăm încă o iniţiativă de tip heirupist, dacă tot stric tot în sistemul energetic, atunci merg până la capăt.

Partidul Democrat Liberal se va abţine la acest vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Alte luări de cuvânt.

Domnul Bogdan Ţîmpău.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Soluţia oferită prin această ordonanţă de urgenţă este una provizorie şi este o reacţie la un singur simptom al unei boli extrem de grave.

Ceea ce se întâmplă în producţia de energie în judeţul Hunedoara este o problemă extrem de gravă nu doar pentru locuitorii Văii Jiului, de unde se extrage huila, nu doar pentru locuitorii din zona Devei, unde ea se transformă în energie în proporţie de peste 65% la Termocentrala de la Mintia, ci pentru toţi locuitorii judeţului Hunedoara. 7000 de salariaţi sunt angajaţi direct, 1830 la Divizia energetică, 5114 la Divizia minieră.

Care este, de fapt, marea problemă a producerii de energie la Termocentrala de la Mintia, principalul consumator al huilei din Valea Jiului?

Preţul la care se produce energie la termocentrala de la Mintia este cel mai mare din întreaga ţară. Se produce energie la 280-300 de lei pe MW, în timp ce preţul de vânzare pe Piaţa Zilei Următoare, pe PZU este între 150 şi 160 de lei pe MW, ceea ce înseamnă că pentru fiecare megawatt vândut de către termocentrala de la Mintia se pierd 150 de lei, ceea ce înseamnă că, de fapt, pentru a rezolva această problemă, soluţia nu este iertarea de datorii, este doar o soluţie temporară ci investirea masivă în eficientizarea producţiei de energie la termocentrala de la Mintia.

Problemele economice şi sociale din Valea Jiului îşi au soluţia la termocentrala de la Mintia pentru că acolo este consumatorul principal al huilei produse în Valea Jiului. Eficientizând producţia de energie la termocentrala de la Mintia, făcând-o competitivă, vom putea într-adevăr să dăm o soluţie reală, şi nu doar să găsim soluţii tampon pentru perioade scurte de timp.

Dacă tot vorbim de management performant, dacă tot vorbim de bunul interes faţă de banii publici, daţi-mi voie să vă dau un exemplu ce înseamnă schimbare de management. La mijlocul anului trecut, la Societatea Naţională de Închideri Miniere din Valea Jiului a fost schimbat managerul acestei societăţi, preluând o societate cu peste 500 de miliarde de lei vechi în conturi, iar noul manager a reuşit, în mai puţin de un an de zile, s-o aducă la pierderi de peste 350 de miliarde de lei vechi.

Ar trebui ca în astfel de sectoare extrem de delicate factorul politic să aibă un cuvânt cât mai slab de spus şi să lăsăm performanţa să vorbească.

Siguranţa socială, nivelul de trai al cetăţenilor din judeţul Hunedoara, impune o abordare profesionistă în acest domeniu. Eficientizaţi termocentrala de la Mintia pentru a crea o piaţă de desfacere pentru huila din Valea Jiului, rezolvând astfel una dintre problemele majore economice şi sociale ale judeţului Hunedoara şi una pentru siguranţa producţiei de energie în întreaga ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Nistor, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, aşa cum era şi înainte de '89, toată lumea se pricepea şi la fotbal, şi la agricultură şi constat că acum toată lumea se pricepe şi la energie.

Îmi pare rău că un fost ministru al economiei vine şi spune în faţa plenului că această ordonanţă de urgenţă nu este bine-venită.

Stimate coleg,

Aş dori să spun că dacă dumneavoastră sunteţi cei care aţi participat şi aţi băgat în moarte clinică energia din judeţul Hunedoara, nu suntem cu nimic vinovaţi şi Guvernul Ponta nu este vinovat pentru că încearcă să resusciteze această activitate.

Este trist că antevorbitorul meu spune despre eficientizarea energiei electrice. Vreau să-i reamintesc domnului coleg că schimbarea managementului de la minele neviabile a fost la solicitarea expresă a ministrului economiei al dumneavoastră. Tocmai datorită incompetenţei directorului pe care l-aţi avut, domnul ministru a solicitat în mod expres schimbarea acestui director.

Vorbiţi despre eficientizarea sistemului energetic. Vă spun eu, stimate coleg şi stimaţi colegi, că Guvernul Ponta, respectiv ministrul energiei, pe care numai ieri a fost depusă o moţiune împotriva dumnealui, a făcut tot ce este posibil pentru ca Complexul Energetic Hunedoara să fie revitalizat.

Astfel, pentru termocentrala de la Mintia au fost depuse eforturi extraordinare şi au fost atrase 230 de milioane de euro pentru modernizarea Grupurilor nr.3 şi 4 la desulfurare şi pentru modernizarea Grupului nr.4 din cadrul termocentralei.

De asemenea, pentru termocentrala de la Paroşeni, stimate coleg, au fost investite 70 de milioane de euro, lucrare care a fost începută în cursul anului trecut.

Sigur că probabil prezenţa dumneavoastră mai puţin prin Valea Jiului -... n-aveaţi de unde să cunoaşteţi acest lucru.

Nu mai departe spunem despre gigacaloria extrasă din Valea Jiului că este foarte scumpă. Da, aveţi dreptate. Dar niciuna din măsurile luate de fostele guvernări nu a dus la revitalizarea extragerii huilei din Valea Jiului, ci, dimpotrivă, astăzi, la ora la care vă vorbesc de la microfonul acestui înalt forum, în Valea Jiului se extrage huila încă cu lopată şi târnăcop. Un singur complex mecanizat există în cele patru mine viabile, stimate coleg, iar pentru acest lucru, Guvernul Ponta, ministrul Niţă, a atras fonduri necesare modernizării minelor de circa 70 de milioane de euro, ceea ce face ca, după terminarea lucrărilor, gigacaloria extrasă din Valea Jiului să fie undeva pe la 50-55 de lei, ceea ce duce la scăderea preţului pe megawatt produs la Mintia.

Aveţi dreptate, megawattul astăzi produs la Mintia este în jur de 280-300 de lei, tocmai pentru valoarea excesiv de mare a gigacaloriei extrase din Valea Jiului, iar odată cu terminarea investiţiilor sunt convins că vom rentabiliza termocentralele şi minele din judeţul Hunedoara.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Firczak. Se poate?! Hunedoara, toată. Vă rog frumos, domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul minorităţilor naţionale.

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că punctul de vedere prezentat de antevorbitorul meu, colegul deputat Nistor, este un punct de vedere documentat.

Eu nu vreau decât să precizez faptul că şi Grupul minorităţilor naţionale susţine acest act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii? (Domnul deputat Radu Bogdan Ţîmpău doreşte să ia cuvântul.) Păi cine v-a certat? Ce procedură? Ce e aia procedură? Antevorbitori au fost trei: domnul Bode râdea, că spunea că vorbeşte despre dânsul. Nu v-a pronunţat numele, n-a zis de dumneavoastră. Eraţi cinci antevorbitori. Vă rog frumos să vă uitaţi în Regulament, domnule preşedinte.

Dacă sunt cinci antevorbitori sau trei eu nu pot să dau cuvântul. Nu v-a atacat personal, n-a zis nimic de Partidul Naţional Liberal, de grupul parlamentar.

Domnule preşedinte, nu pot să vă dau cuvântul pentru că nu a zis nimic de Partidul Naţional Liberal, de vreo măsură care să afecteze grupul politic, n-a zis de dumneavoastră, n-a zis nici de domnul Bode, a vorbit despre antevorbitori. Vă rog frumos să mă înţelegeţi. Vă rog frumos să citiţi articolul din Regulament. Dacă dau cuvântul şi vă dau dumneavoastră, trebuie să-i dau şi celuilalt coleg, după care se creează o poveste nemuritoare, toată lumea drept la replică la drept la replică. Aşa scrie în Regulament. Am înţeles.

Vă rog frumos să nu fiţi răutăcioşi cu foştii dumneavoastră colegi.

Potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, dragi colegi, nu sunt amendamente, merge la votul final.

10. Următorul proiect de lege cu caracter ordinar, procedura este tot de urgenţă: Proiect de Lege privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice.

Din partea Guvernului României, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Pinţur (vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor):

Bună ziua.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Marian Pinţur, vicepreşedinte, subsecretar de stat Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Vă supun atenţiei proiectul de Lege privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice, care îşi propune să transpună legislaţia comunitară, să creeze cadrul organizatoric necesar pentru implementarea sa.

De asemenea, prin acest proiect de lege se creează cadrul instituţional pentru aplicarea măsurilor necesare privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

Având în vedere cele prezentate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor susţine adoptarea proiectului de Lege privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor comune, agricultură şi pentru învăţământ. Domnul deputat Liviu Harbuz.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Harbuz:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

La întocmirea raportului comun s-a avut în vedere avizul favorabil.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal unitar privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice, ca urmare a necesităţii adaptării şi actualizării legislaţiei naţionale cu noile reglementări europene în acest domeniu, în contextul îndeplinirii angajamentelor ce revin României şi care derivă din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, evitând astfel eventuale sancţiuni generate de nerespectarea legislaţiei europene prin depăşirea termenului de transpunere a Directivei nr.63/2010 a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice, respectiv 10 noiembrie 2012, precum şi blocarea activităţii de cercetare ştiinţifică, contribuind în acelaşi timp la protecţia sănătăţii umane, a sănătăţii animalelor şi a mediului.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât în şedinţe separate, cu majoritate de voturi, înregistrându-e două abţineri şi un vot împotrivă, adoptarea proiectului de lege în forma prezentată în Senat.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Conform prevederilor constituţionale şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale?

Domnul deputat Kelemen Atilla, după care o să vă dau cuvântul.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

UDMR-ul salută apariţia acestei legi şi va vota pentru această iniţiativă legislativă.

România, în acest caz, este într-o oarecare întârziere a apariţiei acestei legi, fiindcă directivele europene datează din 2010. Era chiar timpul ca, după 3 ani şi, să ne aliniem şi noi la cerinţele europene.

Problema animalelor folosite pentru scopuri ştiinţifice, cercetări, bineînţeles, se soldează câteodată sau aproape totdeauna şi cu pierderea, eutanasierea sau uciderea animalelor, dar cred că trebuie să facem şi să urmăm aceste metode deja cunoscute în Europa, care protejează şi dreptul, oarecum, dreptul animalelor folosite în experienţe ştiinţifice.

Deci, încă o dată, UDMR-ul va vota acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Grupul parlamentar PNL, vă rog frumos. Domnule deputat, aveţi cuvântul şi după care PSD şi după care domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul ne-a servit acest proiect drept unul de urgenţă maximă. Aşa că nu avem decât să-l adoptăm, pentru că altfel ne trezim cu sancţiuni de la Comisia Europeană şi nu ne putem asuma, nu-i aşa, tot soiul de consecinţe pentru că n-am tratat cum cere Uniunea Europeană cobaii, şoriceii, iepuraşii ori pisicile, pe care se fac experienţe în scopuri ştiinţifice.

Apoi, aflăm că oamenii de ştiinţă români nu pot să-şi comunice rezultatele cercetării lor, pentru că legislaţia românească nu este armonizată cu cea a Uniunii Europene. Aşa că avem parte de ceva vreme şi de un blocaj în toată regula. Dincolo de graba cu care ne dă bice uneori Guvernul, nu putem să nu ne întrebăm ce au făcut înainte şi după 10 noiembrie 2012, dată la care am avut deadline-ul pentru a ne conforma noilor reglementări ale Uniunii Europene în materie de experienţă pe animale. Pentru că, în pofida nenumăratelor sesizări, avertizări şi termene, limită ale celor de la Comisia Europeană, doar în 29 ianuarie 2014, la o distanţă de un an şi două luni, ne-a sesizat Guvernul că avem cu toţii o mare problemă. Şi a înregistrat prezentul proiect. Pe care Partidul Naţional Liberal o să-l voteze, pentru că nu putem plăti pentru indolenţa şi lipsa de reacţie o ţară întreagă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, am zis că vă dau ultimul cuvântul. Aţi uitat că vroiam...

Partidul Social Democrat. Colegul...

Domnul Marian Avram:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu nu pot decât să văd partea plină a paharului şi să salut această iniţiativă legislativă. Acest proiect de lege, într-adevăr, ne aliniază la legislaţia europeană cu o anumită întârziere, dar o face şi astfel avem un cadru legal care reglementează protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice. Şi ne aliniază la standardele din lumea civilizată.

Grupul parlamentar al PSD va vota această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Grupul parlamentar al PDL, după care domnul deputat Varujan Pambuccian, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Să păstrăm totuşi un ton civilizat şi acceptat de toţi în luările de poziţie aici, să nu ne jignim.

Grupul parlamentar al PDL susţine iniţiativa legislativă, pentru că reactualizează informaţiile acumulate în domeniu în ultimii 20 şi ceva de ani. Ultima directivă europeană în domeniu era 609 din 1986.

Uniunea Europeană a simţit nevoia, în baza informaţiilor lor ştiinţifice, să reactualizeze baza de date şi, implicit legislativ s-a emis această ordonanţă nr.63/2010.

Una peste alta, informaţiile sunt corect introduse în actul normativ şi cred eu că nu este niciun impediment faptul că între termenul adoptării Directivei Europene 2010 şi momentul când Guvernul, oricare ar fi el, vine cu iniţiativa legislativă, a trecut un aşa de mare timp, pentru că vreau să vă spun că încă mai avem restanţe în domeniul agricol, pentru unele directive pe care încă n-am reuşit să le implementăm prin proiecte de acte normative. Şi cred că acolo ar trebui să se canalizeze energiile noastre şi criticile noastre, dacă este, într-adevăr, să criticăm.

Grupul parlamentar al PDL susţine iniţiativa legislativă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem clar acest proiect de lege, nu pentru că este rezultatul unei directive europene, ci pentru că este civilizat să susţinem un asemenea proiect de lege.

Este păcat că nu avem iniţiative şi că urmăm trenduri, asta este o cu totul altă discuţie. Şi ea îmi aduce aminte şi despre asta aş fi vrut să vorbesc puţin, dacă-mi permiteţi, de Farfuridi care spunea acum 100 şi de ani "când Europa stă cu ochii aţintiţi asupra noastră."

Eu mi-aş dori, domnule preşedinte, să mai stea şi alţii aţintiţi cu ochii asupra noastră pentru lucruri noi pe care le facem. Pe care le facem noi şi pe care le preiau alţii. Mi-aş dori ca de câte ori venim cu o iniţiativă, pe care după 3-4 ani o fac alţii şi peste 10 ani o preluăm noi, să nu ne izbim încontinuu de întrebarea: unde mai există aşa ceva? ci dacă lucrul respectiv e folositor sau nu, dacă poate avea efecte benefice pentru societate sau nu şi să ieşim din logica asta de 100 de ani, de mai mult de 100 de ani încoace, de concurs cum reuşim să fim întocmai şi la timp mai imitativi şi mai puţin creativi.

Revenind la proiectul de lege, este foarte bine că facem pasul ăsta. Este foarte bine că începem să adoptăm şi faţă de animale o atitudine civilizată, responsabilă şi naturală, până la urmă, pentru că suntem, vrem noi, ne credem noi o specie care are ceva în plus faţă de altele.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Alte luări de cuvânt? O precizare.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, o precizare, după care domnul deputat Daniel Fenechiu, Grupul parlamentar al PP-DD.

Domnul Tinel Gheorghe:

Stimaţi colegi,

Nu eram într-un vid legislativ. România are legislaţie în momentul de faţă, are Ordonanţa nr.37/2002, implementată prin Hotărârea Guvernului nr.985/2005 în ceea ce priveşte valorificarea sau folosirea animalelor pentru experimente ştiinţifice. Deci, din punctul ăsta de..., noi nu facem altceva decât reactualizăm legislaţia la solicitările... cu legislaţia europeană. Deci din punctul ăsta de vedere nu avem vid legislativ, avem legislaţie. Ne adaptăm din mers la ceea ce trebuie să facem noi comparativ cu ce face Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat Fenechiu, aveţi cuvântul, Grupul parlamentar al PP-DD.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Şi noi Grupul parlamentar al PP-DD, salutăm alinierea legislaţiei noastre la normele europene şi apreciem schimbările pozitive care sunt aduse de prezenta lege în domeniu, respectiv reducerea utilizării animalelor în astfel de proceduri, doar atunci când este absolut necesar, reducerea durerii pe care o resimt aceste fiinţe în anumite cazuri şi suntem datori să arătăm compasiune, să nu folosim cruzime în procedurile ştiinţifice, având în vedere că animalele sunt utilizate în aceste cazuri strict în interesul nostru, pentru a asigura calitatea produselor pe care le folosim sau pentru a ajuta progresul medicinii.

PP-DD va vota adoptarea acestui proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nemaifiind luări de cuvânt, o să vă rog frumos s-o trimitem la votul final.

Proiectul de Lege privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice nu are amendamente, conform art.106, merge la votul final. Caracter ordinar.

11. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2014 pentru stabilirea mecanismului financiar necesar punerii în aplicare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010 şi a Protocolului adiţional la acesta, semnat la Chişinău la 23 septembrie 2010 şi a celui de-al doilea Protocol adiţional la acord, semnat la 10 august 2011 la Bucureşti şi la 16 august 2011 la Chişinău.

Raportul nu conţine amendamente, are caracter ordinar, procedură de urgenţă.

Din partea Guvernului României, domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Nicolicea (ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul):

Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege este conţinut chiar în titlul său. Este vorba de aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru stabilirea mecanismului financiar necesar punerii în aplicare a Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie şi a Protocolului adiţional la acesta, semnat la Chişinău la 23 septembrie 2010 şi a celui de-al doilea Protocol adiţional la Acord, semnat la Bucureşti la 10 august 2011 şi la Chişinău la 16 august 2011.

Acest proiect de lege nu a suferit modificări, în cadrul comisiilor neexistând amendamente, existând un sprijin unanim. Este un proiect de lege iniţiat de fosta guvernare care continuă şi în actuala guvernare, fapt pentru care consider că va avea un sprijin unanim.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Pe procedură, domnule Mircea Toader.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Am să ies pe procedură, cred că e o chestiune absolut nouă, ca un ministru responsabil cu Parlamentul să vină şi să susţină un proiect de lege al unui ministru de linie, or, competenţa domnului Nicolicea cred că n-o putem pune la îndoială în domeniul juridic, dacă o punem şi în domeniul financiar... da, trecând peste zona asta, nu este corect. Cel care este iniţiator, ministerul de linie, Ministerul de Finanţe, să vină să susţină proiectul. Dacă nu, nu-l dezbatem, nu-i nicio problemă.

Şi domnul Nicolicea să atragă atenţia Guvernului că Parlamentul este o instituţie care trebuie respectată.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu o să-i dau cuvântul domnului deputat Nicolicea, dar să ştiţi că nu aveţi dreptate, îmi cer scuze. Chiar nu aveţi.

Domnule deputat, domnule ministru, explicaţi dumneavoastră regulamentul, că eu dacă-l explic, tot mă ceartă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Prima eroare este că iniţiator nu este Ministerul de Finanţe, iniţiator este Guvernul României. Având în vedere faptul că sunt ministru în Guvernul României, reprezint Guvernul în relaţia cu Parlamentul, este evident că pot să susţin şi am autoritatea să susţin punctul de vedere al Guvernului. Prin urmare, această obiecţie a căzut.

În ceea ce priveşte prezenţa miniştrilor la lucrările Camerei, mă voi strădui ca aceştia să fie prezenţi, iar dacă nu izbutesc să facă acest lucru, nu am încotro, trebuie să lucrez eu pentru ei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pe procedură?

Domnul Marian Neacşu:

O foarte scurtă precizare, domnule preşedinte. Evident că subscriu la punctul de vedere al domnului ministru Nicolicea şi are dreptate.

Dar, aşa cum discutam de memoria selectivă, stimate coleg Mircea Toader, şi chiar vă rostesc numele, în perioada în care dumneavoastră eraţi liderul Grupului parlamentar PDL şi grupul era simţitor mai mare decât e în momentul ăsta, îmi aduc aminte că la cea mai mare parte dintre prezentările Guvernului, din bancă, de aici, din stânga, venea domnul Valentin Iliescu. Ştiţi cine era, nu era ministrul de resort, era şeful Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul. Bănuiesc că ştiaţi lucrul ăsta, domnule Toader, în momentul în care discutam.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Daţi-mi şi mie voie să dau şi eu cuvântul domnului preşedinte al comisiei să continuăm dezbaterile. Aveţi procedură? Vă rog frumos, pe procedură, domnul deputat Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca să lămurim aceste lucruri de procedură. Art.142 cu alin.(3): "La dezbaterea proiectelor de legi iniţiate de Guvern participă în mod obligatoriu, sub sancţiunea retragerii proiectului de pe ordinea de zi, ministrul de resort sau secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul din ministerul respectiv."

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Şi care e greşeala? Suntem ministrul de resort. Susţine, de aia avem ministru pentru relaţia cu Parlamentul, dragi colegi. Nu vreţi să vină primul-ministru la fiecare proiect de lege? Că semnează primul? Nu inventăm regulamentul? Eu zic că e mai bine. (Vociferări.)

Eu citesc foarte bine, nu văd unde-i greşeala.

Da, când nu avem ce face, ne căutăm de lucru.

Să vă aduc aminte că pe vremea dumneavoastră, când aţi modificat regulamentul, aveaţi secretar de stat cu relaţia cu Parlamentul, nu v-aţi gândit să faceţi un ministru. Mai ţineţi minte pe cine l-aţi făcut? Da?

Din partea grupurilor politice parlamentare, dezbateri generale. Nu, iertaţi-mă, domnul vicepreşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, prezentarea raportului, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată pentru dezbaterea pe fond a prezentului proiect de lege.

Conform prevederilor art.75 din Constituţie, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Proiectul a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor care au avut loc la comisie, propunem spre adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege în forma prezentată de Guvern, fără amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnul deputat Nazare, după care domnul deputat Cozmanciuc. Doamna deputat Grapini, după care doamna deputat Intotero.

Domnul Alexandru Nazare:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

PDL-ul susţine această ordonanţă de urgenţă, cum susţine sub orice formă colaborarea şi ajutorul pe care România îl acordă Republicii Moldova la nivel de investiţii şi la nivel de proiecte şi la nivel de dezvoltare.

Aş vrea să reamintesc faptul că acest acord între România şi Moldova a fost iniţiat în vremea guvernării PDL. Îmi amintesc că atunci când eram în Ministerul de Finanţe am lucrat la acest acord, după care, bineînţeles şi etapele succesive au fost discutate, spre exemplu, în şedinţa comună de la Iaşi româno-moldoveană în mandatul prim-ministrului Mihai-Răzvan Ungureanu. Deci am fost foarte dedicaţi implementării acestui acord, pentru că nu este suficient doar să semnăm un acord, România este într-o poziţie proactivă pentru ajutorul pe care îl acordă Republicii Moldova, dar trebuie să-l şi ducem la bun sfârşit.

Şi ca orice alt acord, după cum ştim, necesită asistenţă tehnică, necesită un mecanism financiar viabil, necesită o monitorizare atentă a tuturor proiectelor. Şi, după cum vedem, ne aflăm astăzi la 4 ani distanţă de la momentul la care a fost semnat acordul ca să aprobăm un mecanism financiar.

Iar din punctul meu de vedere, nu pot decât să mă întreb, de ce totuşi a durat atâta timp până când am venit să aprobăm un mecanism financiar? Şi cum s-au cheltuit banii? Cum intenţionaţi să cheltuiţi banii în continuarea acestui acord. România trebuie, fără îndoială, să susţină în continuare Republica Moldova. Dacă putem, chiar cu fonduri în plus, dar atâta timp cât avem nişte fonduri disponibile pe programul de cooperare teritorială cu Moldova, bani care încă nu sunt cheltuiţi, cu acei bani ce facem, este o altă întrebare pentru reprezentantul Guvernului. Dacă este prezent aici, dacă nu este prezent, îmi pare foarte rău pentru el.

De asemenea, în acest acord este stipulată finanţarea celebrului gazoduct Iaşi-Ungheni. Şi îmi amintesc o declaraţie a prim-ministrului Ponta din august 2013 când a inaugurat gazoductul respectiv, adică a fost să vadă pentru trecea gazoductul şi spunea: la sfârşitul lui decembrie 2013, veniţi cu mine să inaugurăm gazoductul.

Au fost colegi care au vrut să meargă, dar nu s-a inaugurat acel gazoduct. După care, domnul Ponta ne-a spus că va fi gata undeva prin februarie, după care ne-a spus că va fi gata în aprilie. Adică acum, în aprilie, adică în două săptămâni, înţeleg, la a treia declaraţie, că prima a fost greşită. Înţeleg că nu s-a inaugurat nimic în decembrie.

Eu cred că avem nevoie de mai multă rigoare. Dacă tot spunem că nişte lucrări se inaugurează la timp, să ne şi ţinem de cuvânt. Dacă e în decembrie, păi să fie decembrie, să nu fie aprilie, că şi cu Comarnic-Braşov am înţeles că-l inaugurăm în 2016, acum e în 2017. Haideţi, totuşi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

V-aş ruga frumos să revenim la proiectul...

Domnul Alexandru Nazare:

Da, da, de acord. Ne referim la proiect, bun.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Declaraţiile politice au fost azi-dimineaţă până la 10,00.

Domnul Alexandru Nazare:

Bun. Deci, este esenţială finalizarea acestui gazoduct pentru Republica Moldova, mai ales în contextul situaţiei din Ucraina de acum. Şi vă cer reprezentanţilor Guvernului vă veniţi aici în faţa colegilor noştri şi să ne spuneţi în ce stadiu suntem cu acest gazoduct.

Noi, Grupul parlamentar al PDL, votăm pentru acest proiect, această ordonanţă de urgenţă care susţine acordul cu Moldova pe care noi, în timpul guvernării PDL, l-am iniţiat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Cozmanciuc, doamna deputat Grapini.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect este deosebit de important pentru relaţia ţării noastre cu Republica Moldova, deoarece vizează în mod concret, practic, cooperarea bilaterală şi stabileşte mecanismele financiare pe care trebuie să le implementăm pentru finalizarea şi derularea acestui acord.

De asemenea, istoria acestui proiect, care a început în anul 2010 ilustrează tendinţa ascendentă pe care trebuie s-o aprofundăm din perspectiva relaţiilor româno-moldovene, dar şi în egală măsură parcursul european pe care Republica Moldova şi l-a ales.

Dincolo de apropierea acestor două state, cred că este foarte important să demonstrăm şi prin acest acord se clarifică practic că România susţine tendinţa de apropiere a statelor din fostul bloc comunist, a fostelor state sovietice de a se integra în Uniunea Europeană.

Acesta acord are, practic, şi câteva aspecte concrete pe câteva paliere care au fost în forma iniţială rezumate şi dezvoltate sub forma infrastructurii, sub forma dezvoltării şi susţinerii unităţilor de învăţământ, a modernizării şi reparaţiei drumurilor, dar continuate într-o fază ulterioară sub formă de asistenţă umanitară şi sprijin, mai ales după momentul inundaţiilor din lunca Prutului şi, de asemenea, pe sectorul energetic, unde gazoductul Iaşi-Ungheni este un punct prioritar.

De asemenea, dacă este să privim, în momentul de faţă, situaţia politică din Ucraina, ne dăm seama că acest cuvânt - strategic - nu este doar un simplu atribut folosit în contextul actual, ci este o necesitate. Dacă este să privim, de asemenea, situaţia politică de la Chişinău, cred că este foarte clar că atât Guvernul României, cât şi toate celelalte partide parlamentare trebuie să susţină acest acord şi acest demers.

Partidul Naţional Liberal, eu consider că acest proiect trebuie să fie votat, trebuie susţinut şi, de asemenea, consider că astfel de proiecte în relaţia româno-moldoveană trebuie continuate prin proiecte concrete care să vizeze inclusiv regularizarea râului Prut, transformarea râului Prut într-un râu navigabil, crearea de culoare noi de comunicare, poduri, căi de acces între România şi Republica Moldova.

Vă mulţumesc şi sper ca în continuare acest proiect să aibă susţinere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Doamna deputat Grapini.

Doamna Maria Grapini:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la bun început trebuie să spun că eu, ca cetăţean al României, mi-am dorit dintotdeauna ca relaţiile între România şi Republica Moldova să fie concrete, nu să promitem şi să nu facem. Eu regret că din 2010 s-au semnat patru acorduri, două în România şi două la Chişinău şi finalizăm abia în 2014.

Este absolut important să votăm acest proiect care vine după o întârziere de aproape patru ani, nu o să analizăm acum de ce din 2010 s-au plimbat acele acorduri între Chişinău şi Bucureşti. Este important că premierul s-a deplasat cu principalii miniştri care au proiecte bilaterale, care au semnat protocoale bilaterale la Chişinău şi iată, acum ne aflăm în faza în care cu sprijinul, sigur, al dumneavoastră o ordonanţă de urgenţă va trece astăzi şi se va putea, în sfârşit, concret acorda acea sumă dedicată prin buget ajutorului dat Republicii Moldova.

Eu aş vrea să-mi exprim mulţumirea că atât de urgent, în acest an, finalizăm. Şi mai vreau să menţionez ceva: la Gazoduct, partea română a lucrat, urmează partea Republicii Moldova şi aceşti bani vor fi bine-veniţi pentru proiectele care urmează să se desfăşoare.

Aşadar, Partidul Conservator şi eu susţinem acest proiect şi felicit Guvernul Ponta că finalizează un protocol din 2010.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Doamna deputat Intotero.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi,

Mă bucur să văd susţinere din partea diferitelor grupuri parlamentare pentru acest proiect de lege, deoarece Republica Moldova are nevoie de ajutor financiar necesar pentru consolidarea progreselor economice de până acum pentru promovarea procesului de reformă.

Aşa cum s-a menţionat, intenţia pentru acest sprijin este încă din anul 2010. În anul 2010, mi-aduc aminte, un susţinător a fost şi Titus Corlăţean, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru politică externă din cadrul Senatului României. Apreciez eforturile tuturor personalităţilor politice în implementarea acestui proiect.

Acum, mai mult ca niciodată, se impune dezvoltarea unei relaţii bilaterale ample cu Republica Moldova şi dezvoltarea colaborării pe noi coordonate între Guvernul de la Bucureşti şi Guvernul de la Chişinău. Ajutorul din partea României, aşa cum s-a menţionat de către antevorbitorii mei, va accelera progresele Republicii Moldova pe drumul către Europa, lucru confirmat oficial prin semnarea Acordului de asociere, semnat la Vilnius în noiembrie 2013.

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine adoptarea acestui proiect de lege în procedură de urgenţă, mulţumind încă o dată tuturor celor implicaţi în reuşita acestor lucruri minunate pentru Republica Moldova.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din noua dinastie, domnul Petru Movilă. Fosta, veche şi noua dinastie. Deputaţii neafiliaţi au şi ei dreptul la cuvânt, după grupurile parlamentare.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Sigur, aş putea începe cu o observaţie că într-adevăr este o procedură de urgenţă dacă din 2010 ordonanţa de urgenţă se dezbate tocmai acum.

Însă, revenind la problema acordului România-Moldova, este unul dintre cele mai importante documente semnate între România şi Moldova şi ordonanţa de urgenţă a început să-şi producă efectele imediat după semnare, este o alocare financiară de 100 de milioane de euro, într-un timp stabilit, pe care România s-a angajat să o acorde Republicii Moldova, sunt proiecte foarte importante care sunt prevăzute în acest acord, dintre care cred că cele mai importante două proiecte se referă la independenţa energetică a Republicii Moldova, sau alternativa energetică a Republicii Moldova, şi ne referim la conexiunile pe reţele electrice în nord, Suceava, şi în sud, la Galaţi, precum şi gazoductul care este într-un stadiu avansat la acest moment în ceea ce priveşte execuţia. Vorbim de o strategie pe care România o are faţă de Republica Moldova. Dacă ne referim la faptul că în 2012 două tronsoane de infrastructură foarte importante, calea ferată Chişinău-Iaşi-Timişoara şi autostrada Odesa-Chişinău-Iaşi-Târgu Mureş au fost prinse în coridoarele de transport acceptate de miniştrii de transport ai Europei.

De asemenea, vorbim de proiecte importante care se finanţează din fonduri europene pe mecanismul de bună vecinătate. Şi aici vorbim despre modernizarea, regularizarea şi crearea unui alt statut pentru Prut, cred că din acest punct de vedere, ţinând cont de aceste argumente, toţi colegii care sunt în Camera Deputaţilor astăzi vor vota acest proiect. Şi eu, şi colegii mei independenţi, membri ai Partidului Mişcarea Populară, vor vota acest proiect.