Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima part, de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor .

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Să începem. Avem o doamnă, o să începem cu doamnele, de fapt cu doamna deputat Florica Cherecheş, din partea PNL-ului. Vă rog, aveţi microfonul, doamna deputat.

Doamna Florica Cherecheş:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului".

Data de 2 aprilie a fost declarată în anul 1989 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite ca fiind Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului.

Stimaţi colegi,

Cu această ocazie doresc să servesc şi eu scopului acestei zile, acela de a creşte gradul de conştientizare a autismului la toate nivelurile societăţii, atrăgându-vă atenţia asupra acestei tulburări care afectează viaţa a aproximativ 30.000 de români şi a familiilor lor, număr estimat de organizaţiile neguvernamentale din domeniu.

Autismul este o afecţiune recunoscută relativ recent, fiind cercetată începând cu anul 1943, iar bazele diagnosticării acestei tulburări s-au pus în anul 1961, dar cauzele acesteia nu sunt încă bine cunoscute.

Şi totuşi terapiile dezvoltate în aceşti ani se dovedesc a avea rezultate, până la 47% din cazuri recuperându-se aproape total, astfel încât acestea să se poată integra cât mai bine în societate. Costurile terapeutice sunt foarte mari, fiind cuprinse între 1.000 şi 2.000 de euro lunar, din care statul român decontează doar 69 de lei pe zi, reprezentând o oră pe zi de tratament la terapeut. Pentru a avea rezultate, terapia trebuie realizată intensiv, între 30 şi 40 de ore pe săptămână, începând de la vârste cât mai mici.

Un exemplu de succes îl constituie o organizaţie neguvernamentală din Oradea care lucrează cu persoane cu autism şi care a reuşit ca o parte dintre adulţii autişti să aibă posibilitatea, abilitatea de a se integra pe piaţa muncii, putând desfăşura activităţi specifice între două şi patru ore pe zi. Aceşti adulţi doresc să ducă o viaţă cât mai aproape de normalitate, să fie şi ei "mari", să aibă un loc de muncă.

Eforturile pe care le fac familiile şi persoanele cu autism, terapeuţii, trebuie sprijinite de noi toţi, trebuie să înţelegem şi să contribuim la dezvoltarea lor. Şcolile trebuie să aplice programele de integrare a copiilor autişti în învăţământul de masă, în limita posibilului, angajatorii să fie flexibili în relaţia cu persoanele autiste, să înţeleagă nevoile lor, iar statul român să finanţeze mai mult terapiile educaţionale, deoarece persoanele cu autism pot fi recuperate, dacă se investeşte de la vârste fragede în tratamentul lor specializat.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamnă deputat Sonia Drăghici, aveţi microfonul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "La aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 29 martie 2014, România împlineşte 10 ani de când a depus la Washington instrumentul de ratificare a Protocolului de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord. Aderarea oficială a României la NATO, pe 2 aprilie 2004, a reprezentat un moment marcant în istoria contemporană a ţării noastre, cu importanţă deosebită. A însemnat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe şi de securitate ale României, de integrare în sistemul euroatlantic de securitate şi valori, a însemnat recunoaşterea României ca o ţară care militează cu consecvenţă şi fermitate pentru democraţie.

Istoria aderării României la NATO e deja veche, premisele ei fiind iniţiate curând după Revoluţia din Decembrie 1989. Dacă până atunci România făcuse parte din Tratatul de la Varşovia, cetăţenii români meritau să primească răsplata sacrificiului suprem făcut în Revoluţie, iar speranţele şi aspiraţiile aderării lor la un alt sistem de valori să se îndeplinească.

Aceste dorinţe legitime ale naţiunii române s-au materializat în eforturi susţinute din partea ţării noastre de a se integra în NATO şi în structuri internaţionale democratice, ceea ce a făcut ca în 1993 preşedintele Ion Iliescu să-i transmită oficial secretarului general al NATO dorinţa României de a adera. Deciziile politice de atunci nu au fost favorabile însă ţării noastre. În 1997, la Summitul de la Madrid, uşile Alianţei s-au deschis pentru numai trei din fostele state comuniste: Ungaria, Cehia şi Polonia. Cu toate acestea, România fusese primul stat din regiune care intrase în Parteneriatul pentru Pace.

Ţara noastră a fost invitată să adere la NATO în anul 2002, la Summitul Alianţei de la Praga, alături de Bulgaria, Slovenia, Slovacia şi statele baltice. Invitaţia a fost adresată de secretarul general al NATO de atunci, Lordul George Robertson, iar materializarea eforturilor de aderare este meritul Guvernului Adrian Năstase, care a reuşit să transforme ziua de 2 aprilie 2004 într-o zi memorabilă.

Pentru ţara noastră, Ziua NATO reprezintă o sărbătoare a spiritului euroatlantic şi a democraţiei. Sunt zece ani de când România a primit garanţii că va fi apărată în caz de conflict militar şi de când s-a angajat, sub însemnele Alianţei Nord-Atlantice, să apere teritoriile altor state. A existat şi un cost pentru toate acestea, concretizat în eforturile depuse de România în misiunile întreprinse, în care şi-au pierdut viaţa 25 de militari, alţii fiind răniţi.

În cei zece ani de când face parte din NATO România, 40.000 de militari români au fost trimişi în misiuni de război, în Afganistan, Irak, Bosnia, Kosovo. Au fost achiziţionate avioane Hummer şi, în locul vechilor avioane MIG, România utilizează acum avioane F16. Cea mai importantă achiziţie este centrul de la Deveselu, care, din 2015, va găzdui rachete interceptoare din cadrul scutului antirachetă. De mai mulţi ani, militarii americani şi ai altor ţări NATO se antrenează la poligoanele puse la dispoziţie de România. Costurile misiunilor internaţionale ale Armatei române sunt estimate în jurul unui miliard de euro, în condiţiile în care bugetul Ministerului Apărării Naţionale a fost mai mereu condiţionat de nivelul şi randamentul economic al României.

Eforturile de aderare ale României, dar şi cele de colaborare şi acţiune în misiunile euroatlantice nu au rămas însă nerăsplătite. NATO rămâne principalul garant al securităţii României, iar obiectivul major al ţării noastre este consolidarea relevanţei şi eficacităţii NATO, ca pilon fundamental al securităţii euroatlantice la începutul secolului al XXI-lea. România a dobândit un profil strategic bine conturat, care pune în evidenţă poziţia geostrategică de frontieră atât pentru Alianţa Nord-Atlantică, cât şi pentru Uniunea Europeană. Deceniul de apartenenţă la NATO a sporit securitatea României, a dovedit că aceasta este un partener de încredere pentru Alianţă şi a determinat creşterea investiţiilor străine, a sporit încrederea cetăţenilor români într-un viitor mai bun pentru ţara lor.

La 10 ani de la aderarea ţării noastre la NATO, să ne dorim la mulţi ani, România!

Deputat Sonia-Maria Drăghici, deputat PSD de Oradea.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Mircea Lubanovici, vă rog, aveţi microfonul, domnul deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Mă bucur foarte mult să văd că şi alţi colegi doresc să marcheze evenimentul aderării României la NATO.

Aş vrea să anunţ, pentru stenogramă, că astăzi voi mai depune încă o declaraţie politică pe care am intitulat-o "Este absolut necesară revizuirea Constituţiei, dar doar exprimând dorinţele românilor", şi ce-a de-a doua: "De ce nu se dau bani pentru cercetare".

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin declaraţia de astăzi doresc să marchez şi eu aniversarea celor zece ani de când România a aderat la NATO. Momentul 29 martie 2004 are o importanţă regională deosebită, având în vedere că România a fost primul stat fost comunist care a devenit ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice. În cei zece ani, 40.000 de militari români au participat la misiunile Alianţei, iar în aprilie 2008 Bucureştiul a găzduit Summitul NATO.

Suntem datori să recunoaştem şi să preţuim sacrificiile eroilor noştri români care, de multe ori, au contribuit major la formarea unei imagini pozitive a ţării noastre pe plan mondial.

Să nu uităm că aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică a reprezentat pentru noi susţinerea internaţională a libertăţii şi a păcii, a principiilor democratice, a statului de drept şi a guvernării legii. Asumarea acestor valori a facilitat drumul nostru către Uniunea Europeană, iar testele din vara 2012 arată încă o dată cum mecanismele democratice au funcţionat, în ciuda intereselor politice de moment.

Înainte de a încheia, aş vrea să ne îndreptăm cu toţii atenţia asupra evenimentelor recente din statul vecin, Ucraina, şi să le recunoaştem ca dovezi ale importanţei statutului nostru de membru NATO. Ce învăţăm din ele, stimaţi parlamentari, este faptul că trebuie să fim vigilenţi în faţa naturii pericolelor contemporane şi că trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra necesităţii redefinirii conceptului de apărare colectivă.

Stimaţi colegi, în cei zece ani de când ne-am alăturat Alianţei Nord-Atlantice, România şi-a consolidat în mod real statutul de ţară membră şi a dovedit, prin misiunile la care a participat, că este un partener de încredere. Consider că, în actualul context politic internaţional, există premisele pentru ca ţara noastră să devină un partener strategic viabil şi drumul spre aceasta depinde însă de voinţa politicului. Sper ca politicienii de azi să arate aceeaşi cooperare pe acest obiectiv ca şi cei de acum 10 ani.

Vă mulţumesc.

Sunt deputatul PDL, Colegiul nr.3, diaspora, Mircea Lubanovici.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa.

Am onoarea de a vă adresa această declaraţie politică la rugămintea unor cetăţeni români aflaţi într-un garaj, într-un garaj în Roma. Nu aveam nicio defecţiune tehnică la maşină şi nici nimic de parcat, niciun vehicul, în acel garaj. Se pare că statul român şi-a parcat definitiv bunele sale intenţii vizavi de o comunitate destul de importantă din afara graniţelor ţării.

Zilele trecute am vizitat comunităţile româneşti din Lazio şi Toscana, comunităţi cu foarte multe probleme, comunităţi destul de importante pentru noi.

Pentru moment am crezut că limba statului român, limba oficială, a fost schimbată. Mă aşteptam să fie cea maghiară, parcurgând evoluţia politică din România. Dar nu, trebuia să ne adresăm în limba italiană, pentru că domnul care ne-a întâmpinat nu vorbea limba română.

Pe lângă situaţia destul de precară a misiunii diplomatice, situaţie care nu onorează statul român, şi nici funcţionarii consulari, darămite cetăţenii săi, pe lângă taxele destul de ridicate, exagerat de ridicate, avem această problemă de respect faţă de propriii cetăţeni.

Consulatul românesc din Roma funcţionează, cum spuneam, în condiţii precare, iar întâmpinarea cetăţenilor români se face într-un vechi garaj, un garaj amenajat pentru întâmpinarea acestor cetăţeni. Am întâlnit acolo foarte multe familii care veneau de la 6 ore distanţă, din Bari, care veneau din insula Sardinia, din Cagliari, români care erau cu copii, cu familii, români care se chinuiesc. Nu ştiu cât realizăm că noi chinuim, clasa politică, aceşti români. Nu ştiu, nu este voit, neapărat, dar trebuie să constatăm cu toţii şi, vă rog, de câte ori aveţi ocazia să plecaţi în Roma, faceţi această vizită la misiunea diplomatică din Roma şi o să constataţi ce am constatat şi eu. Nu trebuie să ne ascundem, avem puterea să schimbăm anumite lucruri, începând de la taxele consulare, aşa cum solicităm cu toţii, cei din diaspora, şi până la, eu ştiu, intenţia de dialog constructiv cu cetăţenii pe care îi avem acolo.

Suntem un stat european, un stat afiliat NATO, aşa cum celebrăm astăzi, în Parlamentul României, nu văd de ce nu am putea să construim altfel viitorul nostru şi al cetăţenilor.

Dacă tot i-am determinat să părăsească ţara, pentru că noi, clasa politică, sau colegii noştri din guvernele anterioare i-au determinat să părăsească România, dacă noi am fost în stare totuşi să oferim o bună imagine României, de ce nu am putea să ajutăm aceşti cetăţeni?

Nu ştiu cât conştientizăm, dar Consulatului din Roma îi sunt arondaţi 300.000 de cetăţeni sau peste 300.000 de cetăţeni, iar din Provincia Lazio au pornit către România, până acum, miliarde de euro. Pentru aceste miliarde de euro, statul român face foarte puţin.

Vă mulţumesc.

În speranţa că vom avea puterea să trecem peste aceste bariere şi să aducem rezultate pozitive pentru români, vom insista toţi cei care dorim ca aceste schimbări să se petreacă, dar avem nevoie de sprijinul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Buicu. Florin Buicu.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Vorbe în vânt ale fostei conduceri a Ministerului Sănătăţii".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am asistat ieri la prezentarea unei moţiuni simple depuse de colegii noştri de la Partidul Naţional Liberal în plenul Camerei Deputaţilor.

Este greu să nu iei o poziţie atunci când cunoşti sistemul şi când ai răspunsuri la acuze.

În moţiune, am fost acuzaţi de fosta conducere a Ministerului Sănătăţii, şi aici nu mă refer la doctorul Raed Arafat, de faptul că odată cu schimbarea componenţei Guvernului, multe angajamente din Programul de guvernare al USL sunt doar promisiuni fără rezultat.

Îi contrazic pe colegi, atât eu, cât şi judecătorii Curţii Constituţionale, care la sesizarea colegilor din PDL şi PMP au trebuit să verifice modalitatea în care noul Guvern, Ponta 3, a fost învestit în Parlament şi dacă a fost respectată Constituţia, cu accent asupra programului de guvernare. Sesizarea s-a respins cu majoritate de voturi, ca inadmisibilă. Şi atunci, dragi colegi mai noi în opoziţie, cred că ar trebui măcar de aici să aveţi siguranţa continuării programului USL.

În calitate de ales pe listele USL, vreau să vă amintesc faptul că Programul de guvernare "România puternică" prevede, printre altele, referitor la domeniul sănătăţii, compensarea medicamentelor pentru pensionarii cu venituri reduse, extinderea sistemului SMURD la nivel naţional, dar şi recondiţionarea ambulatoriilor de specialitate ale spitalelor.

Tot în moţiune, Partidul Social Democrat a fost acuzat de faptul că încearcă diverse tergiversări şi justificări şi ni s-a menţionat că PNL şi-a respectat angajamentul luat în faţa populaţiei, lăsând lista de medicamente compensate "la cheie", după îndelungate consultări cu medici, asociaţii, dar şi cu reprezentanţi ai industriei farmaceutice.

În intervenţia mea de ieri am citat dintr-un comunicat al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România postat pe site-ul acestora în luna februarie 2014, unde printre altele se susţine faptul că propunerile nu schimbă nimic şi că promisiunile fostei conduceri a Ministerului Sănătăţii s-au dovedit doar "vorbe în vânt". Nu am spus-o eu, nu a spus-o nici PSD, a spus-o o terţă persoană, cea căreia i se aplică de drept.

V-aţi lăudat cu transparenţa şi cu consultarea în conceperea listei medicamentelor compensate. Vă spun ca membru al Comisiei de sănătate că personal nu am fost invitat şi nu am participat la niciun fel de consultare, iar aceasta este poziţia majorităţii membrilor comisiilor de sănătate din Parlament. Aşa că transparenţa şi consultarea au cam lipsit sau au existat doar pentru a bifa o procedură, fără a se pune în aplicare.

Nu cred că întreg PNL are vreo vină pentru "vorbele în vânt" aruncate de un reprezentant al său, dar vreau să-i atenţionez pe colegii liberali, dar şi pe ceilalţi colegi deputaţi despre modelul de "vorbe în vânt" folosit de fosta conducere a Ministerului Sănătăţii în relaţia cu pacienţii, cu industria farmaceutică, cu reprezentanţii profesioniştilor din sănătate.

Nu este frumos şi nici colegial ca după o perioadă de conlucrare să te dezici şi, mai mult decât atât, să încerci să arunci şi cu noroi şi să-l şi mai întinzi prin această moţiune.

Actualizarea listei este un proces continuu. Este benefic procesul, pentru că se permite accesul pacienţilor la tratamente noi, la timp, dar totodată reprezintă şi un efort financiar gradual, şi nu un efort financiar brusc, care nu poate fi suportat uşor.

Am întrebat ieri retoric fosta conducere a Ministerului Sănătăţii dacă în perioada 2012-2014 ştia toate aceste lucruri pe care acum, cu atâta nonşalanţă, ni le aruncă în grădină.

Ce-a făcut fosta conducere cu medicamentele aflate acum în listă? Pentru că la momentul introducerii unor produse noi, produsele vechi sau cele care nu îşi dovedesc eficacitatea trebuie scoase. Numai aşa ar fi putut exista posibilitatea de a obţine fondurile necesare noilor produse. Spre exemplu, pentru oncologie, compensarea trebuie să continue similar. Dar, stimaţi colegi, ştiaţi că în listă avem şi lac pentru unghii ca formă de prezentare a unor produse? Care sunt produsele care nu mai sunt necesare? Care sunt produsele pentru care nu este necesar să existe acelaşi grad de compensare. La aceste întrebări fosta conducere a Ministerului Sănătăţii nu a răspuns.

Vreau să transmit şi pe această cale un mesaj de mulţumire din partea Parlamentului României, a Grupului Partidului Social Democrat către asociaţiile de pacienţi, către profesionişti, medici, către reputaţii profesori care au muncit benevol şi cinstit în întocmirea listei. Îi asigur că munca lor nu a fost în zadar, ce este bun trebuie să continue.

Fosta conducere a Ministerului Sănătăţii dă vina pe un ministru care în primele două-trei săptămâni de activitate a trebuit să demineze bombele lăsate de foştii. Şi aici vreau să vă aduc aminte doar de plata burselor pentru tinerii medici rezidenţi, o promisiune respectată a Guvernului Ponta, minată de fosta conducere şi deminată de actualul ministru, Nicolae Bănicioiu. Şi nu vreau să vă mai amintesc de Institutul "Cantacuzino".

Ministrul Bănicioiu este al 24-lea ministru al sănătăţii din România după 1989. Fosta conducere a Ministerului Sănătăţii a condus mai mult de 4 ani şi 6 luni acest minister, adică 18,75% din acest timp. Fosta conducere a Ministerului Sănătăţii trebuie să-şi asume, pe lângă realizările din sistemul de sănătate, şi 18,75% din nerealizările şi nemulţumirile profesioniştilor din sistem şi ale pacienţilor.

Actualul ministru ocupă portofoliul de două-trei săptămâni. La un calcul simplu, rezultă doar 0,2% din această perioadă. Şi în această perioadă, rezidenţii şi-au primit bursele.

Pacienţii români au nevoie de medicamente. Au nevoie de medicamentele care au efectul cel mai bun, la cel mai mic preţ. Şi medicii au nevoie de aceste medicamente, pentru a reuşi să-şi trateze pacienţii cu aceleaşi posibilităţi de tratament cu colegii lor din întreaga lume. Acesta este dezideratul pe care trebuie să-l îndeplinească noul ministru al sănătăţii.

Vreau să-l felicit pe noul ministru pentru gestul curajos de a retrage de pe site propunerile aruncate acolo în grabă. Ne dorim cu toţii să găsească cea mai bună soluţie pentru pacienţii care au nevoie de medicamente, în cel mai scurt timp, în urma unui proces transparent de consultare cu toate organizaţiile implicate şi cu toţi profesioniştii.

Şi vreau să-l atenţionez pe Nicolae Bănicioiu să aibă grijă la toate "fumigenele" şi la toate "bombele" plasate de fosta conducere şi să-l compar cu Făt-Frumos, fiind obligat să facă într-o perioadă scurtă, de luni de zile, ceea ce alţii n-au făcut în ani de zile. Îi urez succes, pentru că inteligenţa şi profesioniştii nu-i lipsesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ioan Stan.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt prezent astăzi aici pentru a vă face cunoscută profunda mea îngrijorare în legătură cu manifestările pierderii de memorie, suferinţă teribilă ce pare că ar fi atins parte din colegii noştri.

De fapt sunt un tip milos şi nu pot sta nepăsător văzând în ce situaţii penibile pune afurisita asta de maladie oameni care altfel par la locul lor. Pentru acest motiv am hotărât să cer ajutor profesioniştilor, în speranţa că vor găsi un leac, ceva să-i scape pe cei atinşi de flagelul uitării şi să-i ferească, măcar pe viitor, de umilinţa ridicolului. Şi pentru că eu am învăţat în şcoală că soluţiile unor probleme se pot elabora corect numai pe baza unor aşa-numite analize-diagnostic, asta am făcut. Să vă prezint deci câteva dintre constatări.

Suferinzii prezintă două durate de incubaţie a virusului cu pricina. Unii găzduiesc boala de prin 2012, alţii s-au molipsit, probabil, prin contact apropiat, de vreo două-trei luni. La primii, pierderile de memorie determină atac violent asupra fiecărei măsuri guvernamentale puse în operă sau cuprinse în programul de guvernare aprobat de Parlament. La ceilalţi, ruperile aducerii aminte operează asupra unor perioade din viaţa lor, în timpul cărora au spus şi au făcut lucruri pe care acum le neagă ori le impută pur şi simplu foştilor aliaţi.

Să exemplific. Prima grupă de bolnavi, uitând demersurile proprii de genul: pensii tăiate, salarii ciuntite, alocaţii anulate, impozite şi taxe îngropate sub plăci sfidătoare pe care scria "aici sunt banii dumneavoastră", preţuri ale combustibilului crescute până aproape de dublu în decursul a trei ani portocalii, uitând deci acestea toate şi altele multe la fel, sar ca arşi, cum zice o vorbă, la beregata Guvernului. Atacuri violente, cum spuneam, constând în expozeuri sforăitoare din categoria "care". Deci, care pensii, care salarii, care infrastructură? Primul-ministru, cu Guvernul lui cu tot, împovărează poporul de grija căruia noi nici nu mai putem! Bugetul are bani ascunşi pe care îi foloseşte cum vrea premierul! Nu era nevoie de acciză la carburanţi! Veniţi, oameni buni, să semnaţi pentru contra! Nu vă miraţi că semnaţi pe două tabele. Facem două, ca să nu vă mai deranjăm data viitoare, că nu scapă ăştia de noi, cum nu scapă de moarte!

Şi tot aşa, te cruceşti şi te întrebi pur şi simplu: domnule, ăştia nu sunt tot ăia? Ba da, tot ăia sunt, dar bolnavi săracii, după cum spuneam.

Cei din a doua categorie, deşi sunt atinşi de maladie de mai puţină vreme, trezesc în sufletul meu mai multă compasiune. Şi cum ar putea fi altfel dacă, până mai ieri, susţineau aceleaşi obiective şi vorbeau aceeaşi limbă cu cei de care astăzi se dezic, adică de circa 70% din electori. Cumplită boală, doamnelor şi domnilor! Să te facă să-ţi schimbi afirmaţiile la 180 de grade. Să te facă să arunci cu noroi acolo unde îmbrăţişai şi pupai. Să te facă să te crezi înger demonizat de o alianţă ce s-a dovedit a nu fi instrument de parvenire cum sperai, ba chiar să-şi îngăduie a avea coloană vertebrală. Cu adevărat cumplită boală!

Aşa că, vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să fiţi alături de mine în demersul meu creştinesc şi să cerem cu fermitate domnului ministru al sănătăţii să aloce sumele necesare eradicării acestei maladii în rândul politicienilor. Lasă că ţi se rupe sufletul de mila lor, dar dacă, Doamne fereşte, efectele bolii ar depăşi graniţele retoricii politice şi ar năvăli în viaţă, nici că le-ar mai descâlci careva iţele. Să n-ajungem să vedem săptămâna viitoare demonstranţi cu flamuri portocalii, ori albastru cu verde, ori mai ştiu eu de care culoare de ultimă oră, strigând la poarta Cotroceniului "Jos preşedintele!".

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnul deputat.

Domnul deputat Cristian Roman.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Interesele naţionale, subordonate intereselor politice ale USD".

Vreau prin această declaraţie să atrag atenţia asupra unui fapt grav ce s-a petrecut în acest for legislativ şi care nu ne onorează în niciun fel.

A fost adoptată tacit Legea privind reorganizarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ca departament în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. S-a făcut un mare pas spre politizarea unei instituţii de o mare importanţă pentru securitatea naţională.

Din păcate, puterea actuală nu-şi vede decât interesul propriu, trădând interesul naţional. Şi o face fără măcar să-şi asume asta.

Pentru cei care nu cunosc sau pentru cei care nu ştiu, care ştiu dar nu vor să spună, precizez că STS asigură o diversitate de servicii de comunicaţii de date, voce şi radio pentru majoritatea covârşitoare a instituţiilor statului, printre care Administraţia Prezidenţială, Guvernul României, Parlamentul, instituţiile din domeniul apărării, securităţii şi ordinii publice, instituţiile din sistemul judiciar.

De asemenea, instituţia asigură servicii de telecomunicaţii pentru interconectarea tuturor autorităţilor publice cu sarcini în securitatea naţională sau în situaţii de urgenţă.

Gestionarea unui astfel de domeniu vital al statului presupune existenţa unui statut apolitic pentru structura ce are aceste atribuţii, întrucât telecomunicaţiile de stat şi speciale sunt organizate în scopul asigurării securităţii statului, implicit a cetăţeanului, impunându-se să fie situate şi pe mai departe deasupra intereselor politice. Plasarea STS în organigrama unui minister nu este compatibilă cu sarcinile acestuia.

Considerentele care au fost avute în vedere când puterea executivă şi puterea legislativă au hotărât că SRI, SIE şi SPP trebuie să fie autonome, nu subordonate politic şi unor interese de grup şi de conjunctură, sunt identice cu motivele pentru care aceleaşi puteri ale statului, executivă şi legislativă, au hotărât că STS, în mod similar celorlalte servicii cu atribuţii în domeniul securităţii, trebuie să fie coordonat de CSAT, nu de un ministru numit pe criterii politice, şi condus de un manager cu experienţă în domeniul securităţii naţionale, nu cu experienţă politică.

În prezent, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se află în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, sub controlul nelimitat al comisiilor parlamentare, sub controlul Guvernului, prin proiectul de buget, sub controlul Curţii de Conturi din punct de vedere al execuţiei bugetare.

Se impune pe mai departe independenţa şi echilibrul instituţional al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale ca autoritate de securitate, cu personalitate juridică autonomă şi independentă faţă de oricare altă autoritate a administraţiei publice, supusă controlului Parlamentului, cu competenţe pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul telecomunicaţiilor de stat pentru autorităţile publice din România şi pentru alţi utilizatori prevăzuţi de lege.

Am făcut toate aceste precizări convins fiind că, dacă această lege va reveni la Camera Deputaţilor pentru a fi reexaminată, atunci e bine să acţionăm în cunoştinţă de cauză.

Securitatea naţională nu poate fi nicidecum confundată cu interesele politice ale unui partid politic şi, dacă se întâmplă aşa, este deosebit de grav. Asta înseamnă trădarea intereselor naţionale şi un important pas spre dictatură.

Vă mulţumesc.

Deputat Forţa Civică Botoşani, Roman Cristian.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Iacoban. Domnule deputat Iacoban, aveţi microfonul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi, pentru stenogramă, aş vrea să menţionez că voi depune astăzi două declaraţii politice, dintre care cea pe care o citesc şi v-o expun dumneavoastră, este vorba despre "Şahul, materie opţională de studiu în toate şcolile din România".

Dragi colegi,

De ieri, 31 martie 2014, prin semnarea de către ministrul educaţiei naţionale a Ordinului nr.3249, şahul este materie didactică opţională în toate şcolile din România.

Astfel, s-a pus în aplicare Declaraţia 0050/2011 a Parlamentului European, cu privire la introducerea şahului în unităţile de învătamânt din Uniunea Europeană. S-au luat în considerare studiile disponibile referitoare la rezultatele acestui program asupra dezvoltării copiilor, definind şahul ca sport accesibil pentru copiii din toate grupurile sociale, care poate sprijini coeziunea socială şi poate contribui la obiectivul politicilor cum ar fi: integrarea socială, combaterea discriminării, reducerea ratelor criminalităţii şi chiar combaterea diferitelor dependenţe. Propunerea se sprijină pe faptul că, indiferent de vârsta copiilor, şahul poate ameliora concentrarea, răbdarea şi persistenţa acestora şi poate dezvolta în ei simţul creativităţii, al intuiţiei, al memoriei, precum şi abilităţi analitice şi decizionale, dezvoltând în final hotărârea, motivaţia şi fairplay-ul.

Dragi colegi, introducerea şahului ca disciplină în învăţământul primar a fost una din principalele teme pe care mi-am asumat-o odată cu depunerea candidaturii la Federaţia Română de Şah. Preocuparea mea pentru acest sport şi implicarea mea activă în susţinerea acestui sport nu a lăsat insensibil Ministerul Educaţiei Naţionale, care a fost de acord ca, începând din anul şcolar 2014- 2015, şahul să poată fi studiat ca materie opţională în şcoli, în învăţământul primar, disciplina numindu-se, sugestiv, Educaţie prin şah. Mă bucur că domnul ministru Remus Pricopie, un iubitor înveterat al şahului, a aprobat programele şcolare pentru materia Educaţie prin şah, anul I şi II de studiu, dând prin aceasta posibilitatea elevilor români să se familiarizeze cu tabla de şah, cu regulile de joc şi să se decodifice semnificaţia semnelor convenţionale utilizate în partida de şah.

Exerciţiile de interpretare, observaţia, simularea unor situaţii de joc, calculul unor variante de joc sunt etape pe care elevii români le vor putea parcurge în cei doi ani de studiu.

Disciplina opţională, Educaţie prin şah, prin educaţie, are rolul de a facilita trecerea de la abordarea şahului ca joc, la abordarea acestuia ca ştiinţă cu ajutorul unei metodologii proprii bazate pe observaţie, culegere de informaţii, exerciţiu, predicţie, planificare.

Aşa cum bine se precizează şi în nota de fundamentare a ministerului, şahul poate contribui la creşterea coeficientului de inteligenţă, la îmbunătăţirea capacităţii de comunicare şi a aptitudinii de a identifica moduri de gândire şi acţiune. Copiii vor învăţa într-un plan concret şi bine aplicat să ia decizii rapide şi corecte sub presiunea timpului. Dezvoltarea gândirii critice şi creative poate ajuta în mod eficient şcolarul la dezvoltarea spiritului de observaţie şi la însuşirea sentimentului de toleranţă faţă de semeni, fiind, de asemenea, demonstrat că şahul poate ajuta uneori şi la rezolvarea unor situaţii de dependenţă ale copiilor.

Consider că, prin aprobarea acestei discipline şcolare, Ministerul Educaţiei Naţionale a făcut un prim pas important în susţinerea unor programe educative care să contribuie la creşterea sănătoasă a şcolarilor de vârstă mică.

De asemenea, nu în ultimul rând ţin să menţionez foarte buna colaborare în scopul promovării acestei discipline de studiu între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Federaţia Română de Şah, reuşind împreună, prin eforturi comune, alinierea şi la punctul de vedere european cu privire la rolul şahului în dezvoltarea psihosocială a elevilor din învăţământul primar.

Vă mulţumesc frumos.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Dolha.

Domnul Mircea Dolha:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Dacă nu intervine, Guvernul riscă să decimeze firmele de transport româneşti".

Stimaţi colegi,

După anul 1990, România a avut unul dintre cele mai performante parcuri auto pentru transportul internaţional de mărfuri şi persoane care a adus anual multe sute de milioane de euro la bugetul naţional.

Din păcate, la ora actuală, transportatorii români sunt în mare dificultate, multe firme româneşti de transport fiind nevoite să-şi închidă porţile, în timp ce mii de şoferi români sunt nevoiţi să lucreze în străinătate, la firme din Italia, din Franţa, Austria, Germania, Spania şi aşa mai departe, deşi ar fi normal şi ar fi de dorit ca aceşti oameni să lucreze în ţară, pentru firme româneşti, să achite taxe şi impozite în România.

Situaţia în care au ajuns transportatorii români este cauzată de problemele de ordin fiscal şi o remediere a lor ar putea fi rezolvată prin rambursarea unui procent din acciza aplicată la carburant. Numai că suma este foarte mică şi nu vine în sprijinul transportatorilor români. Astăzi, acciza pentru motorină se poate recupera în şase ţări din Uniunea Europeană: Belgia, Franţa, Spania, Italia, Ungaria şi Slovenia. În mod similar, măsura recuperării accizei la motorină în România nu se va aplica numai transportatorilor români, ci oricărui transportator din Uniunea Europeană care îndeplineşte aceleaşi condiţii şi alimentează cu carburant din România, adică aşa cum şi transportatorii din România recuperează acciza din cele şase state membre ale Uniunii Europene.

Abia după multe consultări şi negocieri Guvernul a anunţat că va returna către transportatorii români 4 eurocenţi/litru.

Guvernul României ar putea lua însă exemplul Italiei, care returnează până la 21 de eurocenţi către propriii transportatori. Suma de 4 eurocenţi/litru este cea mai mică din Uniunea Europeană şi este clar că nu vom mai putea face faţă concurenţei acerbe.

În acelaşi timp, este necesară şi aplicarea rambursării accizei suplimentare la carburant, să includă şi firmele de transport persoane care operează autovehicule de peste 8 locuri, de transport public şi în cont propriu licenţiat, nu doar pentru firmele de transport marfă. Aplicarea acestei măsuri pentru aceste companii este de o importanţă deosebită, deoarece permite menţinerea costurilor plătite de pasageri în acest moment.

Includerea şi a firmelor de transport pasageri în actul normativ ce urmează să fie elaborat de Guvern ar fi în avantajul consumatorului român, care ar urma să fie cât mai puţin afectat de introducerea acestei accize suplimentare.

Guvernul României trebuie să ţină cont de solicitările transportatorilor români, trebuie să ţină cont de practicile din celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Dacă primul-ministru nu vrea să decimeze firmele româneşti de transport, dacă vrea cu adevărat înfiinţarea de noi locuri de muncă sustenabile, atunci ar trebui să aplice modelul statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte rambursarea accizei la carburant şi va vedea în scurt timp efectele pozitive. Dacă nu o va face, va purta răspunderea pentru toate efectele negative ce se vor înregistra.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Florin Urcan. Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi voi citi o declaraţie politică intitulată "Azi Ponta nu ne păcăleşte, românul chiar plăteşte!".

Astăzi este 1 aprilie, zi care, în tradiţia poporului român, se spune că este ziua păcălelilor, dar a păcălelilor care dau un ton de haz, bună dispunere spirituală, chiar o glumă.

În schimb, premierului plagiator al ţării, Victor-Viorel Ponta, nu prea îi arde de păcăleli sau glume astăzi, când preţul combustibilului se majorează odată cu creşterea accizei, înăsprind viaţa românilor, precum şi a întregului mediu economic şi de afaceri.

Adoptarea acestei măsuri radicale şi total dăunătoare a Guvernului Ponta nu are niciun fundament real, decât acela că prin încasarea acestor sume la bugetul naţional s-ar putea satisface toate poftele baronilor locali ai PSD, care de-abia aşteptă ca, din pixul sforarului suprem, domnul Dragnea, să curgă sumele colectate către buzunarul firmelor de casă.

Dar să nu-1 uităm nici pe Antonescu şi nici PNL-ul, pentru că decizia care intră astăzi în vigoare a fost adoptată de defunctul USL, deci cu acordul şi voinţa supremă a celor care se erijează acum, în cel mai mincinos mod, în singurul "partid de opoziţie" sau "de centru-dreapta". Un partid care-şi critică şi nu-şi asumă propriile măsuri nu poate oferi credibilitate şi încredere.

De 1 aprilie, Ponta şi Antonescu ne lovesc în plin. În plinul de combustibil care este mai scump cu fiecare alimentare, crescând astfel indirect preţul produselor alimentare, al utilităţilor, al bunurilor de larg consum, conducând viaţa românului spre dezamăgire, eşec şi lipsă de speranţă.

Companiile din domeniul transportului sunt minţite în continuare de către acelaşi incompetent premier, fiind mai nou ademenite cu măsuri privind recuperarea parţială a sumelor cheltuite în plus. Păi mai bine nu-i iei în plus decât să-i iei în plus şi apoi să-i dai înapoi parţial. Mai mult, la decontarea acestor recuperări de sume vor fi "noii băieţi deştepţi", care vor veni cu facturi de alimentare combustibil fără să fi făcut acest lucru vreodată, ceea ce stimulează evaziunea fiscală curată.

Dar să nu ne mai mirăm, Ponta ştie, vrea şi poate doar să mintă şi să-şi satisfacă baronii şi primarii care-i vor aduce voturile necesare în acest an electoral.

Nu este normal să avem combustibil mai scump ca în Germania şi Austria, iar nivelul veniturilor salariale este cu mult mai jos decât în aceste ţări; nu este normal ca Ponta şi Guvernul său incompetent să-i oblige, indirect, pe transportatori să alimenteze din statele vecine care nu iau astfel de măsuri aberante; nu este normal să ne trezim, peste noapte, cu creşterea masivă a evaziunii fiscale în acest domeniu; nu este normal să fim "condamnaţi la viaţă" de către un tinerel socialist care joacă România la coşul de baschet.

Partidul Democrat Liberal, prin toţi parlamentarii săi, a iniţiat o propunere legislativă prin care se doreşte abrogarea acestei nevolnice taxe, dar ştim foarte bine şi suntem conştienţi pe deplin de faptul că acest sforar al propriilor interese va face toate jocurile necesare ca acest demers să rămână neîmplinit. Mai mult, încearcă deja, cu ajutorul propriilor laboratoare de propagandă, să arunce veninul şi vina pe cei care au guvernat în trecut şi care nu-1 lasă acum să facă numai lucruri foarte bune.

În toată guvernarea lor, Ponta şi Antonescu nu au produs decât scumpiri, dezamăgiri şi eşec, păcălind încontinuu prin jaf, incompetenţă şi minciună.

Dragi români, din nefericire, astăzi este ziua lor, nu ziua noastră.

Deputat Florin Urcan, PDL Mureş.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Doamna Ana Birchall, PSD.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia de astăzi vreau să vă vorbesc despre şansa pe care România o are de a se plasa în centrul consolidării relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană.

Zilele acestea sărbătorim 10 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline a NATO, recunoscându-se, astfel, potenţialul României de a se integra în organisme internaţionale care să ne asigure securitatea şi prosperitatea. Trebuie să apreciem încă o dată consecvenţa, seriozitatea şi profesionalismul cu care ţara noastră şi-a îndeplinit obligaţiile în acest organism politico-militar.

În 2004, în ziua în care Steagul României a fost ridicat pentru prima dată, alături de steagurile altor aliaţi NATO, am avut onoarea să fac parte din delegaţia României la Bruxelles şi nu pot reda în cuvinte sentimentul de mândrie naţională pe care l-am simţit cu toţii în acel moment.

Ţin să le mulţumesc şi de la tribuna Parlamentului României femeilor şi bărbaţilor din Armata Română care au servit şi continuă să servească cu onoare şi devotament România, punându-şi eforturile în slujba unui scop ce depăşeşte graniţele noastre, garantând securitatea noastră şi a aliaţilor noştri. Româncele şi românii care au luptat în prima linie în teatrele de război pentru apărarea libertăţii şi democraţiei în lume merită tot respectul nostru.

Un cuvânt de recunoştinţă şi eroilor căzuţi în aceste teatre de operaţiuni, care, prin sacrificiul suprem, au contribuit la îndeplinirea cu succes a misiunilor la care au luat parte. Suntem alături de familiile celor care plătesc, din păcate, preţul greu al libertăţii pentru care luptă.

România, ca membru al NATO, ca partener strategic al SUA şi ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, trebuie să devină o sursă regională de stabilitate şi diplomaţie într-o zonă în care tensiunile, din păcate, cresc.

Am încredere că România poate deveni un emiţător al valorilor europene în spaţiul extraeuropean, aşa după cum cred că România poate deveni o punte de legătură între Asia, Europa şi Statele Unite ale Americii.

Trebuie să profităm de potenţialul nostru, dat, pe de o parte, de poziţia geografică şi, pe de altă parte, de statutul nostru de membru în organismele internaţionale politice şi militare.

România, prin prisma poziţiei strategice în cadrul Uniunii Europene şi NATO şi având un parteneriat temeinic şi de durată cu Statele Unite, are posibilitatea să joace un rol important de mediator, de promotor al stabilităţii în noul context internaţional din regiune. Contextul regional ne-a arătat, mai mult ca oricând, că avem nevoie de o intensificare a relaţiilor diplomatice dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană. Cele două continente trebuie să acţioneze prompt, hotărât şi determinat în faţa provocărilor pe care le întâmpină comunitatea internaţională.

Proiectele fundamentale comune şi încrederea istorică dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană trebuie să se concretizeze într-o acţiune coerentă faţă de provocările care se manifestă în regiunea României. Această încredere trebuie să se concretizeze şi în obiective cu relevanţă pentru România, cum ar fi liberalizarea vizelor pentru toţi cetăţenii statelor membre ai Uniunii Europene sau deschiderea largă faţă de integrarea europeană a Republicii Moldova, ca să dau numai câteva exemple.

Ne stă în putere să impunem pe agenda internaţională aceste obiective, cu termene clare, în avantajul românilor din România sau din Republica Moldova. Tocmai de aceea, cred că întreaga clasă politică trebuie să susţină unitar şi fără rezerve proiectele de interes naţional. Trebuie să ne respectăm pe noi înşine şi să ne cunoaştem potenţialul, dacă vrem ca acest potenţial să fie recunoscut şi de către partenerii noştri.

Diplomaţia economică, de exemplu, alături de diplomaţia guvernamentală şi diplomaţia parlamentară, trebuie să fie puse în slujba interesului naţional, asta dacă vrem să atingem obiectivele pe care ni le-am propus. Spre exemplu, România nu trebuie să neglijeze relaţiile cu India, cu Asia, în general, sau cu alte pieţe economice importante. Zilele acestea am asistat la comentarii inutile, ca să nu spun iresponsabile, din partea unor actori politici privind relaţia României cu China.

O diplomaţie economică eficientă îi aduce Franţei sau Statelor Unite ale Americii contracte comerciale de zeci de miliarde de euro cu China, de exemplu.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, dacă vrem ca România să ajungă o punte de legătură între Asia, Europa şi Statele Unite ale Americii, redobândindu-şi, astfel, statutul de lider regional în diplomaţia şi relaţiile externe. Şi îi invit pe toţi cei care zilele acestea au comentat gratuit şi absolut copilăresc, în opinia mea, relaţiile României cu China să citească puţină istorie şi astfel vor descoperi şi poate chiar vor învăţa că, în diplomaţia românească, şi diplomaţia românească a contribuit semnificativ la prima vizită a unui preşedinte al Statele Unite ale Americii, în China, de exemplu.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Suntem puşi în faţa unei alegeri importante: vrem să fim în avangarda relaţiilor internaţionale sau vrem să continuăm să ne plasăm în siajul diplomatic al altora, având un rol marginal?! Eu aleg prima opţiune, tocmai pentru că eu cred în potenţialul României. Trebuie să ne impunem să setăm agenda internaţională şi să ne facem vocea auzită în regiune şi în Europa şi să devenim o ţară cu adevărat importantă pentru dezvoltarea relaţiilor internaţionale.

Sper ca şi dumneavoastră, colegele şi colegii mei din Parlament, indiferent din ce partid politic faceţi parte, să alegeţi tot prima opţiune.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "96 de ani de la unirea Basarabiei cu România".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În acest an, pe 27 martie, s-au împlinit 96 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

În 1918, Basarabia devenea prima provincie românească ce se unea cu patria-mamă, urmată apoi de unirea Bucovinei, în octombrie, şi a Transilvaniei, în decembrie al aceluiaşi an.

Pentru ca acest act de voinţă al basarabenilor să fie recunoscut pe plan extern, a fost nevoie de multe eforturi diplomatice. Astfel, Ionel Brătianu a pledat la Conferinţa de la Paris din 1919 pentru drepturile românilor asupra Basarabiei, dar şi pentru valabilitatea actului votat în Sfatul ţării.

În cadrul Conferinţei de Pace de la Paris s-au luat în considerare aspiraţiile de ansamblu ale populaţiei basarabene, caracterul moldovenesc ale acestei provincii din punct de vedere geografic şi etnografic. Mai mult, argumentele de natură economică şi istorică i-au determinat pe reprezentanţii Franţei, Imperiului Britanic, Italiei şi Japoniei să semneze, la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoştea unirea Basarabiei cu România.

Uniunea Sovietică nu a semnat Tratatul de la Paris niciodată, chiar dacă a mimat, ulterior, negocieri în această privinţă cu România.

Clasa politică românească de la acea vreme a început un proiect intern de susţinere şi consolidare a noului stat România Mare. Basarabia, ca şi restul provinciilor româneşti, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra minorităţilor din România, s-au adăugat, la acea vreme, şi două reforme importante: votul universal şi împroprietărirea ţăranilor.

La 96 de ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă, Republica Moldova se află în faţa unei alte alegeri pe care o putem considera, de asemenea, istorică.

Aniversarea evenimentelor petrecute pe 27 martie 1918 la Chişinău are loc într-un context special, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova.

Acum, ca şi atunci, aspiraţiile sunt legate de integrarea deplină în marea familie europeană.

România trebuie să continue să sprijine în mod ferm parcursul european al Republicii Moldova. Aderarea la Uniunea Europeană a Moldovei se poate împlini prin consolidarea democraţiei, stabilitate politică şi prosperitate economică. Obiectivul imediat al ţării noastre este sprijinirea demersului prin care Republica Moldova urmează să semneze cât mai repede Acordul de asociere la Uniunea Europeană şi Acordul de liber schimb, acesta constituind primul pas în drumul spre integrarea europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Horia Grama.

Domnul Horia Grama:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Când se vor regăsi românii transilvăneni pe stema ţării?"

Cuvântul discriminare este folosit prea des şi în mod nejustificat, mai ales în discursurile politicienilor ce reprezintă minoritatea maghiară.

Dacă tot vorbim de discriminare, vă aduc în atenţie situaţia românilor transilvăneni, majoritari cu un procent de peste 80%, dar cu statut de "naţiune tolerată" pe propria-i stemă.

În anul 2014, la fel ca acum 400 de ani, românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi pe stema ţării, pe simbolul unităţii naţionale a României. Românii transilvăneni sunt, în continuare, exilaţi de pe stema Transilvaniei, în schimb secuii, maghiarii şi saşii o domină în exclusivitate.

Este o nedreptate perpetuată încă din 1659, când, în urma Dietei de la Sebeş, şi-au împărţit teritoriul pe stema Transilvaniei cele trei "naţiuni privilegiate", consolidând astfel conceptul de Unio Trium Nationum şi perpetuând umilirea românilor, prin orice mijloace, ca naţiune tolerată, fără drepturi politice, fără dreptul de a participa la treburile de stat. Toate acestea se petreceau pe teritoriul strămoşesc al românilor din Transilvania, iar reprezentarea heraldică din zilele noastre este, în mod inadmisibil, aceeaşi după sute de ani.

Nici Marea Unire, nici un alt eveniment istoric de anvergură nu au adus îndreptarea acestei situaţii, iar românii încă nu şi-au găsit un loc de cinste pe stema Transilvaniei. Secuii sunt reprezentaţi prin însemnele lor: soarele şi luna; maghiarii, prin vulturul negru de stepă, pasărea turul; saşii, prin cele 7 turnuri, reprezentând tot atâtea cetăţi. Unde şi prin ce sunt reprezentaţi românii? Ei par a nu fi parte majoritară a Transilvaniei, sunt exilaţi în continuare din istorie, tocmai de pe simbolul care apare pe toate actele oficiale, simbolul naţional adoptat de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992. Românii din Transilvania sunt, chiar şi după sute de ani, victimele exclusivismului politic pe criterii etnice şi drept mărturie stă stema ţării.

Stema Ţării Româneşti, Stema Olteniei, Stema Moldovei, Stema Dobrogei, toate sunt reprezentări ale românismului, doar a cincea stemă din cele care compun simbolul României, cea a transilvănenilor, e parcă menită să rănească sentimentele naţionale ale unui popor greu încercat în istorie.

Stimaţi colegi,

În judeţul de unde provin, în Covasna, steagurile secuieşti sunt prezente la loc de cinste, la orice eveniment al etnicilor maghiari. De multe ori aceleaşi steaguri sunt arborate pe instituţii publice ale statului român, în pofida prevederilor legale.

Ca român transilvănean, cred că este datoria noastră, a celor din Parlamentul României, să facem toate demersurile ce se cer, pentru a aduce românismul la locul meritat pe stema Transilvaniei. Cred că avem specialişti în heraldică, istorici care să găsească simbolul potrivit pentru a reprezenta românii din Transilvania şi, împreună cu ei, să reuşim să ştergem odată pentru totdeauna umilinţa şi nedreptatea la care suntem supuşi milioane de români în propria noastră ţară.

Vă mulţumesc.

Horia Grama, deputat PSD, Colegiul nr.4, Circumscripţia electorală nr.15 Covasna.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Legea Ciuhodaru a eliminat taxa radio-tv"

Taxa radio-tv, instituită prin Legea nr.41/1994, a transformat dreptul la informare al cetăţenilor prin radioul şi televiziunea publică într-o obligaţie. Legea nr.41/1994 ne obliga să plătim un serviciu pe care nu-l vrem ori suntem puşi în situaţia în care plătim acelaşi serviciu de două sau mai multe ori.

Chiar dacă recepţionăm posturile publice în urma încheierii unui abonament cu un operator de cablu, suntem obligaţi să plătim dublu taxa radio-tv. Plătim şi pe factura la curent, cât şi pe contractul încheiat cu distribuitorul de programe, chiar dacă posturile publice se află pe lista posturilor must carry elaborată de CNA, pe care societăţile de cablu sunt obligate să le retransmită.

Chiar dacă beneficiem doar parţial de serviciile radio-tv prin utilizarea unei antene simple, de cameră, ce nu permite recepţionarea tuturor canalelor, ci doar a posturilor TV1 şi TV2, suntem obligaţi să achităm aceeaşi taxă cu cei care beneficiază de emisia tuturor canalelor.

Mai mult decât atât, pe fondul scăderii puterii de cumpărare, dar şi a veniturilor reduse pe care le realizează o parte însemnată a populaţiei, valoarea taxei este în mod clar mult prea ridicată, mai ales pentru un serviciu de care o persoană nu doreşte să beneficieze şi care se situează la acest moment peste valoarea impozitului anual pentru o locuinţă în mediul rural.

Prin legea mea, adoptată de Camera Deputaţilor astăzi, se abrogă textele de lege care prevăd obligativitatea achitării acestui tip de taxe, măsură aşteptată cu interes nu doar de cei cu venituri scăzute, dar în special de cei care văd în taxa radio-tv o măsură inechitabilă, fiind obligaţi să achite un serviciu pe care nu l-au vrut chiar de mai multe ori.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Tamara Ciofu. Aveţi microfonul, doamnă deputat.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei de astăzi: "Solicitările cetăţenilor privind acordarea dreptului la preempţiune"

Stimate colege,

Distinşi parlamentari,

La sfârşitul anului trecut, Parlamentul României adopta modificările la Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare. Aşa cum şi ministrul agriculturii declara la acea dată, adaptarea legislaţiei la procesul de liberalizare a pieţei funciare era mai mult decât necesară.

Astfel, acordarea dreptului la preempţiune la vânzarea unui teren pentru cei care locuiesc la sate, cât şi statului român este o măsură ce protejează satele româneşti şi acordă întâietate ţăranilor care doresc să lucreze terenurile agricole.

Cu toate acestea, primari şi cetăţeni din colegiul meu electoral din Botoşani mi-au adus la cunoştinţă modalităţi suplimentare de a îmbunătăţi cadrul legislativ modificat la sfârşitul anului trecut. Astfel, una dintre solicitările lucrătorilor agricoli autohtoni este dispunerea de norme privind înştiinţarea vecinilor asupra vânzării de terenuri. Dacă prin actualele norme, primăriile sunt obligate să afişeze la aviziere anunţurile de vânzare, cetăţenii solicită să fie înştiinţaţi în scris cu privire la dreptul lor la preempţiune.

Totodată, solicitările cetăţenilor se referă şi la reordonarea modului în care se acordă dreptul la preempţiune. Astfel, aceştia consideră că este necesar ca dreptul la preempţiune să fie acordat în următoarea ordine: rudelor de gradul unu, doi, trei, coproprietarilor, vecinătăţilor, persoanelor fizice cu vârsta până la 50 de ani, arendaşilor, statului român şi, în cele din urmă, persoanelor fizice sau juridice străine.

Liberalizarea pieţei funciare de la 1 ianuarie 2014, ca angajament pe care ţara noastră şi l-a asumat odată cu semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, a stârnit multe discuţii contradictorii şi polemici care au intoxicat opinia publică.

Faptul că retorica naţionalistă a fost provocată de acordarea dreptului de a cumpăra terenuri agricole în extravilan de către cetăţeni străini este regretabil. Cu toate acestea, îmi exprim convingerea că efectele dezinformării în mass-media pot fi contracarate prin ascultarea solicitărilor cetăţenilor, analizarea efectelor acestor solicitări şi răspunsul prin intermediul unor politici orientate către nevoile acestora.

Deputat PSD Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Virgil Guran. Aveţi microfonul, domnule deputat Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică despre reducerea TVA.

Când am început mandatul, ne-am angajat că o să trecem şi la reducerea TVA-ului şi că, în fiecare an, vom reduce TVA-ul cu câte un procent.

Anul acesta trebuia să se realizeze pentru prima dată acest lucru şi TVA-ul trebuia să devină 23%. Este adevărat că acest lucru trebuia să se întâmple când eram la guvernare - şi Partidul Naţional Liberal, este adevărat că s-a discutat acest lucru şi, de asemenea, este adevărat, din păcate, că nu s-a aplicat.

Nu ştiu de ce nu înţelegem că un sistem bine pus la punct din punct de vedere economic poate să ducă la prosperitate în orice ţară. Nu ştiu de ce nu vrem să înţelegem că, de fapt, relaxarea fiscală nu înseamnă încasarea la buget a mai puţini bani. Relaxarea fiscală, de fapt, înseamnă o creştere economică şi după aceea înseamnă o colectare mult mai amplă la buget.

De fiecare dată, în campanie, se discută despre acest lucru, de fiecare dată când se discută problemele fiscale, toate partidele sunt de acord la unison că se vor reduce taxele, dar când se ajunge la guvernare, încep să crească taxele, încep să apară taxe noi, motivându-se că nu sunt bani.

Mă întreb:

Cei care elaborează aceste lucruri, noi, cei care le preluăm şi credem în ele şi le votăm, dacă este nevoie, de ce nu gândim înainte?

De ce nu analizăm strict bugetul, strict posibilitatea de a se rezolva aceste probleme şi de fiecare dată venim cu aceste promisiuni care nu duc la nimic bun, duc la o creştere a neîncrederii cetăţenilor în instituţiile statului, în Parlament, în noi, ca oameni politici?

Oare noi de ce trebuie să fim, de multe ori, avocaţii diavolului? Şi să ieşim să dăm explicaţii în faţa oamenilor, pentru că unii pe care-i credem buni, corecţi, îi desemnăm în funcţii, în guvern, să ne reprezinte - şi sunt, de-a lungul timpului, au fost din toate partidele, iar când ajung acolo nu reuşesc să îndeplinească ceea ce se discută.

De ce trebuie să răspundem noi în faţa oamenilor? De ce nu luăm măsuri şi nu schimbăm pe aceşti colegi care nu sunt în stare să ducă la îndeplinire ceea ce am hotărât? De ce de fiecare dată punem vina pe cei care au fost înainte - şi asta o fac toate partidele?

De ce nu avem odată curajul să trecem la măsuri clare, să punem oameni care sunt în stare să analizeze cu adevărat situaţia economică şi să dea verdicte clare, pe care le putem îndeplini, în aşa fel încât să începem această dezvoltare economică pe care o aşteptăm de atâţia ani, dar, de fapt, se petrece doar sau s-a petrecut doar în ţările care au fost serioase.

Trebuie să înţelegem că demnitatea este foarte importantă şi cuvântul dat în faţa oamenilor este foarte important şi, de fapt, aceste măsuri, dacă le promitem, trebuie să le şi realizăm.

Până în 2016 am promis că ajungem la 19% TVA, ceea ce ar însemna foarte mult pentru creşterea consumului în societate şi pentru creşterea producţiei în România.

Poate reuşim să reflectăm şi poate nu mai punem oameni care sunt doar cu numele în anumite funcţii şi reprezintă doar anumite interese, ci oameni care reprezintă interesul general al cetăţeanului şi al României.

Mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu mulţumesc.

Domnul deputat Dan-Cristian Popescu.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică: "De 1 aprilie - o nouă «farsă» pentru români"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

S-a vorbit mult despre eforturile considerabile ale domnului prim-ministru în elaborarea şi promovarea unei ficţiuni: banii din acciză pentru autostrăzi. Confruntările partizane, schimbările nejustificate în declaraţiile membrilor Guvernului, dar şi inconsistenţa argumentului în ceea ce priveşte creşterea accizei sunt dovezi clare că Guvernul României nu lucrează în favoarea românilor.

Este suficientă o singură privire asupra dezbaterii recente privind acciza la carburanţi pentru a remarca lipsa unui dialog civilizat.

Stimaţi colegi,

Atât Guvernul, cât şi noi, cei care reprezentăm cetăţenii României, trebuie să conştientizăm că măsurile economice presupun întotdeauna un dialog, o colaborare, având ca punct central interesul general, nu interesele electorale sau găsirea unor forme de subminare a statului de drept.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu putem accepta contradicţiile declaraţiilor dintre membrii aceluiaşi Guvern.

Discursul naţionalist, chiar populist, legat de creşterea accizelor la carburanţi şi alocarea unor sume pentru autostrăzi se observă din prezentările contradictorii ale premierului, ale ministrului de Finanţe şi, mai nou, ale ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine.

Unde ajung cei şapte eurocenţi? Conform declaraţiilor făcute de domnul prim-ministru în urmă cu câteva luni, banii rezultaţi din acciza la carburanţi ajung direct şi indiscutabil la autostrăzi. Cu toate acestea, proiectele publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe arată clar că, pe lângă cele 1,5 miliarde de euro din fondurile europene, ceea ce cofinanţează statul pentru drumuri şi autostrăzi reprezintă 900 de milioane de lei, nu 2 miliarde cât se presupune a intra în bugetul general consolidat, în urma creşterii accizei la carburanţi. Trebuie să observăm că bugetul statului prevede 2,4 miliarde pentru acest sector, mai puţin chiar decât anul trecut, când, evident, nu am avut acciza suplimentată.

Prin urmare, ne întrebăm: unde se duc cele două miliarde prevăzute din această creştere a accizei? Care este limita ficţiunii promovate de Guvernul României?

Stimaţi colegi,

Dacă nu există consens nici măcar în interiorul Guvernului, cum ne putem aştepta la gestionarea eficientă a unor reforme necesare dezvoltării?

Dacă Victor Ponta susţine teoria creşterii accizei şi alocarea sumelor necesare pentru autostrăzi, ministrul de finanţe revoluţionează perspectiva premierului, afirmând că cei 7 eurocenţi se duc în bugetul general consolidat, fiind repartizaţi ulterior în şcoli, spitale şi în toate cheltuielile pentru plata pensiilor şi a salariilor bugetarilor.

Remarcăm astfel că vulnerabilitatea ficţiunii nu este determinată nici măcar de factori externi, ci chiar de neînţelegerile dintre premier şi miniştrii săi. Ne punem întrebarea: cine ia în considerare cetăţeanul afectat indirect de creşterea preţurilor la curent, gaze şi carburanţi? Este inevitabil impactul negativ şi inutil pe care creşterea accizei îl are asupra mediului economic, dar şi asupra consumatorului individual ce se va confrunta cu o nouă măsură abuzivă a Guvernului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă scopul nostru este afirmarea principiilor europene şi integrarea politicilor de nivel european, de ce motorina va fi mai scumpă decât în Germania şi Austria, în condiţiile în care OMV-ul austriac exploatează resursele din România?

Dacă dorim o gestionare unitară şi corectă a implicaţiilor acestei accize suplimentare, de ce Guvernul instaurează o discriminare între consumatorii de combustibili? După această propunere pentru creşterea accizei la carburanţi, Victor Ponta propune o ordonanţă de urgenţă care va permite anumitor transportatori să îşi deducă din acciza plătită pentru carburant. Această măsură s-a potrivit perfect dorinţelor transportatorilor, dar la nivel de consumatori de carburanţi determină o discriminare neacceptabilă.

Dezbaterea economică în România a atins o dimensiune electorală, în care fiecare apără poziţia cea mai convenabilă pentru propriile interese şi nimeni nu ia în considerare că singura categorie care nu va beneficia de bani de la bugetul de stat este chiar cetăţeanul român.

În acest context, şeful statului are o poziţie fermă contra accizei la benzină, liberalii susţin scăderea CAS-ului, fostul partener de alianţă respinge creşterea accizei pe motiv că aceasta ar satisface doar nevoile electorale ale baronilor locali, iar premierul are viziuni contrare tuturor: susţine cu fermitate mărirea accizei pentru dezvoltarea infrastructurii, când, de fapt, acesta este un domeniu în care sursa de finanţare ar trebui să fie parteneriatele publice private şi fondurile europene, utilizate eficient şi legal. Iată deci că soluţia există, mai trebuie cineva care ar putea fi capabil să o vadă şi să o aplice. Din păcate însă, prin această ficţiune promovată de Guvernul Ponta, ziua păcălelilor va aduce o realitate cu adevărat tristă pentru mulţi români.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat de Bucureşti.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu mulţumesc.

Doamna deputat Cristina Nichita, aveţi microfonul.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi depune la secretariatul de şedinţă două declaraţii politice intitulate: "Voluntariatul, formă a culturii participative" şi "Moţiunea pe sănătate, un eseu pentru dezamăgiri şi frustrări personale".

Astăzi, voi da citire declaraţiei politice: "Fără voinţă şi decizie politică, nimic nu este posibil".

2 aprilie este, de mulţi ani, Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Conform statisticilor, în Statele Unite ale Americii, este consemnat un copil cu autism la 88 de copii, în Europa, unu la 110 şi, în România, unu la 130. Vă atrag însă atenţia că, în ţara noastră, datele statistice nu iau în considerare decât cazurile în care există dosar de încadrare în grad de handicap. Vă rog să vă imaginaţi câţi copii imposibil de înregistrat există în ţara noastră. Vă rog să vă imaginaţi câţi copii pot deveni vulnerabili în ţara noastră.

Eu sunt mama unui copil diagnosticat cu autism infantil, dar sunt şi social-democrată, profund ataşată de valorile solidarităţii umane şi sociale. Vreau să spun că sunt, în acelaşi timp, şi în interiorul şi în exteriorul acestei probleme care necesită abordare atât omenească, cât şi politică.

Este imperios necesar ca oamenii politici să participe la dezbaterea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi. Această strategie trebuie să ofere răspunsuri foarte complexe la problematicile ce vizează copiii şi persoanele vulnerabile. Fără voinţă şi decizie politică, nimic nu este posibil.

În ceea ce mă priveşte, în urmă cu un an, am solicitat înfiinţarea unei comisii lărgite, care să cuprindă câte un reprezentant al fiecărei comisii permanente din Camera Deputaţilor, comisie specială în beneficiul copiilor vulnerabili şi aceasta tocmai din cauza complexităţii de care aminteam. Din acelaşi motiv, consider necesară colaborarea acestei comisii cu organisme extraparlamentare, furnizoare de expertiză. Şi încă militez pentru înfiinţarea acestei comisii.

2 aprilie nu este o zi de sărbătoare. Este o zi în care trebuie să gândim. Să ne gândim la copiii cu dizabilităţi, la adulţii deja vulnerabili. Ei fac parte din viaţa noastră şi, uneori, chiar din familia noastră.

Nu vom rezolva absolut nimic dacă ne vom mărgini la a organiza gale cu vedete, agape conviviale şi iluminări costisitoare de monumente arhitecturale. Cu fondurile alocate acestui soi de evenimente pot fi diagnosticaţi, şcolarizaţi şi, în final, integraţi copiii care nu ştiu şi nu pot încă să ceară.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi deputaţi,

Nu uitaţi că România suntem noi toţi, că viitorul aparţine societăţilor în care oamenii au grijă unii de alţii şi sunt preocupaţi de soarta tuturor celor din jur.

Vă mulţumesc.

Deputat Cristina Nichita, PSD Iaşi, Colegiul uninominal nr.9.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Chirteş. Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ridic o problemă în atenţia dumneavoastră şi a domnului ministru Remus Pricopie, fiind vorba de condiţiile absolut improprii în care se asigură procesul educaţional în oraşul Sărmaşu, judeţul Mureş.

Despre situaţia copiilor din acest oraş, vă voi spune doar câteva lucruri, ca să vă faceţi o idee despre ceea ce se întâmplă acolo. Grădiniţa, secţia română, funcţionează din anul 2008, în urma unei demolări, în clădirea internatului de fete a Liceului Teoretic "Samuil Micu", în condiţii absolut improprii ciclului preşcolar, în spaţii foarte mici, fără curte, cu grupuri sanitare neadecvate vârstei. Secţia maghiară funcţionează într-o clădire veche, construită în 1880, clădire care nu asigură securitatea şi siguranţa copiilor şi cadrelor didactice, cu grupuri sanitare exterioare. Sărmaşul are 184 de preşcolari, din care 123 la secţia română şi 61 la secţia maghiară. Amintesc şi faptul că, datorită numărului mare de elevi, localurile actuale de şcoală nu permit niciun fel de comasare care ar putea duce la rezolvarea temporară a situaţiei.

Vă rog să mă credeţi, am fost la faţa locului şi am văzut ce se întâmplă acolo, în ce condiţii sunt pregătiţi acei copii. Situaţia şcolilor din Sărmaşu este foarte gravă: trei din clădirile în care se desfăşoară procesul educaţional, respectiv cele două grădiniţe şi ciclul gimnazial, sunt construite în anul 1880. Clădirile respective au fundaţia din cărămidă arsă, pereţi cu igrasie, şarpante din lemn putred. Lucrurile sunt grave, existând chiar pericole reale în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa fizică a copiilor şi a cadrelor didactice.

Primăria a izbutit să demareze un proiect de construire a două localuri noi, unul pentru grădiniţă şi unul pentru şcoala gimnazială, însă finanţarea lucrărilor a fost oprită, fără nicio explicaţie. Amintesc doar că, din valoarea contractată de un milion şi jumătate lei, au fost transferaţi de la buget puţin peste 300 de mii de lei, rămânând lucrări executate şi neachitate în valoare de 141 de mii de lei. Constructorul a oprit şi el lucrările executate parţial, astfel că oraşul s-a ales cu un şantier aflat în conservare, o fundaţie armată, o zidărie şi o structură de rezistenţă, o centură de consolidare, care, pe lângă disconfortul urbanistic pe care îl oferă sărmăşenilor, se degradează pe zi ce trece.

Aceasta este, foarte pe scurt, situaţia actuală. Practic, Guvernul a dat drumul la finanţare, dar nu a susţinut-o până la capăt. Gândiţi-vă doar la faptul că lucrările de construire a celor două localuri au început în anul 2009. Suntem în 2014. Au trecut mai bine de patru ani de când s-a demarat investiţia şi ea stagnează, fiindcă nicio putere nu a fost în stare să ducă lucrurile până la capăt.

Este o situaţie absolut inadmisibilă, care nu trebuie tratată politic. Copiii nu au culoare politică. În secolul XXI, aceşti copii învaţă în condiţii mai proaste decât în urmă cu o sută de ani. Îl rog insistent pe domnul ministru să facă toate diligenţele posibile pentru a rezolva această problemă, cu atât mai mult cu cât ea durează deja de prea mult timp.

Vă mulţumesc.

Cristian Chirteş, deputat, Circumscripţia electorală nr.28, Mureş.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule Viorel Blăjuţ, aveţi microfonul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Copilăria, în pericol!" şi voi mai depune la secretariat încă o declaraţie politică, cu titlul "Mediul, o bombă cu ceas!".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De câţiva ani, Iaşiul se confruntă cu recrudescenţa unui fenomen extrem de grav. Din 2011 încoace, numărul copiilor abuzaţi, neglijaţi, traficaţi sau abandonaţi a crescut continuu. Astfel, de la începutul lui 2014, cel puţin doi copii abuzaţi ajung în fiecare zi sub protecţia autorităţilor. Şi vorbim doar de copiii abuzaţi.

Din păcate, în ciuda statisticilor dramatice, autorităţile preferă să stea în expectativă. Cei chemaţi să vină cu soluţii preferă explicaţiile simpliste. Dacă până acum - declară autorităţile - comunitatea locală se făcea că nu vede aceste cazuri, acum le conştientizează şi sesizează instituţiile în drept. Aşadar, acesta ar fi motivul pentru care numărul copiilor abuzaţi ar fi crescut!

Dar se pare că instituţiile statului nu au priceput că minorii în pericol nu au nevoie de vorbe, ci de intervenţia rapidă şi eficientă a autorităţilor. Psihologii avertizează că, în foarte mare măsură, creşterea numărului de copii abuzaţi se datorează contextului socio-economic actual nefavorabil. Astfel, în ciuda discursurilor frumoase ale guvernanţilor, în Iaşi şi în ţară a crescut gradul de sărăcie şi a scăzut gradul de educaţie a populaţiei. Şi din aceste motive, asistăm la o disoluţie a familiei, existând tot mai multe cazuri în care proprii părinţi îşi vând copiii traficanţilor de carne vie.

În acest context, nu ar mai trebui să mire pe nimeni că, de asemenea, înregistrăm tot mai multe cazuri de abandon şcolar, de fugă de acasă sau de practicare a cerşetoriei, a prostituţiei şi a infracţiunilor de tot felul, de la vârste tot mai fragede.

Cine-i ajută pe aceşti copii? Cine le salvează copilăria?

Avem nevoie rapid de o adevărată lege a copilului, după modelul ţărilor civilizate. Adică avem nevoie de viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ion Bălan. Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Conferinţa FAO la Bucureşti".

Zilele acestea suntem gazda ediţiei a XXIX-a a Conferinţei Regionale a Organizaţiilor Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură - FAO pentru Europa şi Asia Centrală.

Este un eveniment important, care ne onorează şi care are o participare numeroasă şi notabilă, de la secretari de stat până la miniştri ai agriculturii, cu toţii interesaţi de problemele ce vor fi dezbătute cu privire la alimentaţie, nutriţie şi agricultură în regiunea Europa şi Asia Centrală.

Aşa cum anunţam şi eu, în urmă cu câtva timp, tot de la această tribună, tema principală a acestei conferinţe este sprijinirea fermelor de familie, mai ales că anul 2014 a fost declarat anul acestor ferme şi al programelor de finanţare şi ajutor dedicate acestora.

Se vor lua, aşadar, în discuţie politicile publice în legătură cu mica agricultură. Se vor consulta ONG-urile de profil, dar şi societatea civilă şi se vor identifica soluţii rapide şi pe termen lung în legătură cu acest sector.

În acelaşi timp, un alt subiect deosebit de important pe agenda discuţiilor va fi risipa de alimente, risipă care a luat proporţii şi care afectează rezerva de resurse naturale, dar ameninţă să ne afecteze pe noi toţi în viitorul apropiat, în absenţa unui mecanism global care să echilibreze irosirea alimentelor din ţările dezvoltate cu nevoile de hrană din statele sărace.

Este o onoare pentru România să organizeze această conferinţă regională, care se va concretiza într-un raport final ce va fi luat în discuţie la Conferinţa Globală FAO de anul viitor de la Roma. Şi accentuez importanţa acestui eveniment pe care-l găzduim, cu atât mai mult cu cât are loc a doua oară după anul 1976, când am organizat la Bucureşti cea de a X-a ediţie.

Este o ocazie notabilă să participăm activ la dezbaterile pe agricultură la nivel internaţional şi să ne expunem punctul de vedere şi mai ales este o ocazie de neratat pentru producătorii români, care sunt prezenţi la Bucureşti de a fi în atenţia participanţilor la conferinţă.

În acelaşi timp, România va fi expusă nu numai agricol, ci şi din punct de vedere cultural şi turistic, ştiut fiind potenţialul enorm şi faptul că străinii sunt fascinaţi de tradiţiile şi obiceiurile noastre.

Vom fi, aşadar, cu ochii pe acest eveniment deosebit de important, cu atât mai mult cu cât se desfăşoară chiar în Palatul Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, PSD - Tulcea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Cu această intervenţie se termină prima parte a şedinţei noastre.

Cinci minute pauză şi intrăm în partea a doua.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

Eşuarea privatizării Oltchim este consecinţa directă a minciunilor şi falselor promisiuni făcute de către premierul Victor- Viorel Ponta.

Privatizarea Oltchim a eşuat din nou. Asta după ce, de doi ani, Victor Ponta doar se foloseşte de situaţia de acolo pentru a câştiga voturi.

Istoria Oltchim este istoria întregii industrii ceauşiste care a fost căpuşată din greu după 1989. Capitaliştii de cumetrie inventaţi de către Ion Iliescu nu ar fi existat în afara banilor publici. Aşa că, după ce au dus în faliment şi au pseudoprivatizat, industria întregului popor, au vândut-o pentru afaceri imobiliare.

După 1989, Oltchim a fost căpuşată: de la furnizorii de materiale la suprapreţ, până la clienţii care-i "cumpărau" produsele sub preţul pieţei. De exemplu, Oltchim cumpăra, în nume propriu, energie electrică de la "băieţii deştepţi" pe care-i găzduia pe platformă şi le-o dădea pe gratis. Apoi deţinutul Adrian Năstase, pe vremea aceea prim-ministru, a vândut rafinăria Arpechim, odată cu Petrom, la OMV. Asta deşi Oltchim nu putea să facă nimic fără Arpechim şi nici rafinăria fără Oltchim. Trebuia să se ţină cont măcar de faptul că cele două utilităţi erau şi mai sunt legate prin ţevi pentru schimbul de materii. Nu ar fi fost nicio problemă dacă Oltchim ar fi funcţionat ca o companie normală, fără căpuşe. Oltchim plătea către Arpechim şi viceversa. Numai că Arpechim fiind companie privată a scăpat de căpuşe, Oltchim nu.

Apoi, încă plătim o greşeală făcută sub mandatul traseistului politic Călin Popescu-Tăriceanu, când statul a redus partea lui de capital social la Oltchim pentru a plăti o datorie, chipurile, iar un acţionar minoritar cu 2% (PCC SE) s-a trezit că prin această mişcare i s-a majorat ponderea la vreo 20%, or’ PCC SE are în Polonia un combinat asemănător şi concurent cu Oltchim. Cineva putea să se gândească care sunt interesele acţionarului minoritar, şi anume punerea pe butuci a concurenţei.

Din 2007, Oltchim e mereu în pierdere, pierdere în valoare de aproape un miliard de lei, acumulată între 2007-2011. Odată cu intrarea în UE, pierderile nu au mai putut fi acoperite prin subvenţie, aşa că supravieţuirea prin neplata furnizorilor de stat a ajuns la un final, mai ales din momentul în care Arpechim a fost privatizată, iar OMV a declarat, încă din 2008, că închide rafinăria, din moment ce Oltchim nu plăteşte.

Moartea Oltchim înseamnă moartea tuturor firmelor căpuşă din judeţ, înseamnă că vor fi probleme sociale, că nu s-a dezvoltat o economie de piaţă sănătoasă. Întreaga economie locală este posibil să se fi dezvoltat strâmb într-un sfert de veac de tranziţie. De aceea condiţia pusă de FMI statului, încă de acum doi ani, a fost ca acesta să privatizeze sau să recunoască falimentul, privatizare sau faliment aproape imposibile, din momentul în care şefimea Oltchim a rămas neschimbată de mai bine de două decenii şi şi-a realizat întregul lanţ de căpuşare existent în complicitate cu politicienii locului.

Doar ameninţarea FMI cu ruperea acordului a obligat Guvernul Ponta să înceapă jocul de-a privatizarea. Şi aşa ajungem la momentul faimoasei licitaţii televizate câştigate de Dan Diaconescu. De fapt, aşa-zisa licitaţie a fost dovada ultimă a modului în care guvernul a încercat să dea ţeapă FMI-ului, exact cum încearcă cu toate organismele şi instituţiile internaţionale, şi să facă exact inversul reformei.

Faptul că din nou a eşuat privatizarea Oltchim este consecinţa directă a minciunilor şi falselor promisiuni făcute de către premierul Victor-Viorel Ponta. Aşa-i când se alege minciuna în locul reformei!

Domnul Adrian Gurzău:

"Prin taxe şi impozite diversificate, Guvernul Ponta falimentează România"

Conform datelor unui studiu al Casei de Insolvenţă Transilvania, 3.200 de companii medii şi mari riscă falimentul din cauza datoriilor uriaşe. Vorbim despre firme care au afaceri cumulate de peste 10 miliarde de euro, dar care prin politicile economice dezastruoase din ultimii doi ani, din cauza mediului de afaceri total impredictibil au ajuns să acumuleze datorii de trei ori mai mari decât afacerile anuale, motiv pentru care riscă să intre în faliment.

Iar ajutorul dat mediului de afaceri de către premierul Victor-Viorel Ponta constă numai din înmulţirea şi diversificarea taxelor şi impozitelor, din inventarea de noi accize şi din schimbări ilegale ale codului fiscal, ori de câte ori are nevoie de bani pentru satisfacerea nevoilor grupului infracţional organizat al cărui şef la vedere este.

Unde sunt frumoasele promisiuni făcute în campania electorală? Nicăieri. Numai trepăduşii PSD mai ies public să-i mintă în faţă pe români cu privire la cât de bine le merge şi cât de mult s-a lucrat pentru ei de către Victor-Viorel Ponta la televizor.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Emil Boc îşi trădează votanţii şi îşi bate joc de clujeni"

Niciodată nu am agreat exagerările şi declaraţiile de tip politicianism, niciodată nu am fost de acord cu ieşirile demagogice ale comunicatorilor politici. Am sperat că pe măsură ce societatea se modernizează, şi nivelul unor politicieni să evolueze. Constat însă că m-am înşelat.

Săptămâna trecută, în contextul neînscrierii Elenei Băsescu în cursa pentru Parlamentul European, Emil Boc a făcut o declaraţie care demonstrează din nou că fostul premier suferă de amnezie. "Este un gest care m-a surprins plăcut, este unul de responsabilitate. În acelaşi timp, speram să fie urmat şi de alte doamne din Parlamentul European, care ar fi putut face un pas înapoi. Mă refer la soţiile unor demnitari actuali ai statului român, cum sunt doamna Ponta, doamna Vălean. Cred că era un lucru bun dacă făceau şi ele un asemenea gest. Este de apreciat gestul Elenei Băsescu, pentru că a lăsat să nu mai planeze niciun fel de suspiciune de niciun fel asupra prezenţei la un partid nou format. Este un gest de responsabilitate politică în condiţiile în care nu avea nicio problemă să fie pe listă, pentru că toată lumea o dorea. Probabil ar fi tras în sus lista".

Trec peste "indicaţiile preţioase" ale lui Emil Boc legate de alcătuirea listei electorale ale altor partide. Mă refer la cine consideră Domnia Sa că trebuie să facă un pas înapoi. Pun respectivele afirmaţii pe seama luptei electorale, dar dacă a uitat, îi reamintesc domnului Boc că, în ceea ce priveşte candidata PNL la europarlamentare la care face referire, ea a ajuns în 2007 pe listele pentru PE sub o altă conducere a partidului şi nici nu era pe atunci soţia lui Crin Antonescu. Cred că similară era şi situaţia candidatei PSD, dar nu este problema mea să mă pronunţ.

Nu pot însă să nu mă întreb, unde a fost moralistul Emil Boc în 2009. Atunci nu au existat "suspiciuni" privind candidatura Elenei Băsescu? Toată lumea ştie că toate filialele PDL din ţară au fost obligate să dea "zeciuiala", adică 10% din voturile fiecărei filiale au mers spre independenta mascată Elena Băsescu.

Şi ar mai fi o problemă, pe care o consider gravă: Emil Boc a făcut respectiva declaraţie vorbind în numele PMP. Şi se mai ştie, foarte recent, membrul PDL Emil Boc nu a participat la lansarea candidaţilor pentru Parlamentul European ai PDL, lansare care a avut loc tocmai la Cluj, preferând să fie prezent la o acţiune electorală a PMP. Prin conduita sa din ultimul timp, Emil Boc nu face altceva decât să-i trădeze pe cei care l-au votat primar al unuia dintre cele mai mari şi mai importante municipii din România. Emil Boc se ascunde sub umbrela unei legi imperfecte, care-i permite să-i trădeze, fără să fie sancţionat, pe cei care cu bună-credinţă l-au votat. Ceea ce face Emil Boc nu este ilegal, dar este profund imoral.

Domnul Alexandru Nazare:

"Premierul Victor Ponta şi ministrul Dan Şova continuă să joace «alba-neagra» cu proiectul autostrăzii Sibiu-Piteşti"

În şedinţa Guvernului din data de 26 martie 2014 au fost aprobate Memorandumul cu tema Strategia de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile aferente construcţiilor de autostrăzi în România având ca sursă de finanţare Fondul de Coeziune Post 2007-2013 (extindere 2015) şi Fondul de Coeziune 2014-2020 în vederea evitării decomiterii şi Memorandumul cu tema Strategia de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile aferente construcţiilor de autostrăzi în România, având ca sursă de finanţare Fondul European de Dezvoltare Regională din cadrul POIM 2014-2020. Cele două documente au fost însă introduse pe agenda şedinţei de Guvern, fără a fi publice.

În acelaşi timp, aflăm doar din titluri de presă că unul dintre memorandumuri se referă la fondurile de dezvoltare regională 2014-2020 care vor finanţa traseele de autostradă Sibiu-Braşov şi Braşov-Bacău, iar celălalt la fondurile de coeziune, atât cele rămase necheltuite din alocarea 2007-2013 pentru care trebuie evitată decomiterea, dar şi cele pentru perioada 2014-2020. În mod surprinzător însă, comunicarea oficială a Guvernului nu face referire la autostrada Sibiu-Piteşti, proiect prioritar european, ci la "finanţarea unor tronsoane de autostradă", fără a se preciza care vor fi acestea.

Aşadar, nici Guvernul Ponta 3 nu a învăţat lecţia transparenţei în actul guvernării, în condiţiile în care aprobă Memorandumuri pentru construcţia unor tronsoane de autostradă din fonduri europene fără a avea finalizat Master Planul de Transport şi fără a ţine cont de priorităţile europene.

Premierul Ponta şi ministrul Şova au ajuns să piardă şirul minciunilor referitoare la construcţia autostrăzii Sibiu-Piteşti, de vreme ce în aceeaşi săptămână dădeau asigurări că încep lucrările în 2015, dar în comunicările oficiale ale Guvernului autostrada nici măcar nu este menţionată.

Mai mult, ministrul Şova a creat un adevărat basm în jurul acestui tronson, afirmând sus şi tare că lucrările nu pot demara mai devreme de 2017, din cauză că nu este lăsat de autorităţile europene care vor finanţa construcţia, acestea impunând un termen de 24 de luni pentru elaborarea studiului de fezabilitate.

Însă toate pretextele invocate de ministrul Şova privind procedurile stricte impuse de autorităţile comunitare au fost demontate săptămâna trecută tocmai de Comisia Europeană, când purtătorul de cuvânt al Directoratului General pentru Politici Regionale al Comisiei Europene a afirmat foarte clar că nu există un timp minim solicitat de la Bruxelles pentru realizarea studiului de fezabilitate, singura cerinţă fiind ca acesta să fie bine fundamentat.

Licitaţia pentru acest studiu de fezabilitate a fost lansată în aprilie 2012, în timpul Guvernului Ungureanu, dar a fost anulată de Guvernul Ponta în acelaşi an, în perioada în care la Transporturi ministru era Ovidiu Silaghi.

Timp de aproape doi ani de zile, guvernul nu a făcut altceva decât să joace "alba-neagra" cu acest tronson, când ar fi putut foarte simplu să continue demersurile începute de Guvernul Ungureanu. Până acum am fi putut chiar avea organizată şi licitaţia de construire şi am fi putut semna contractul conţinând clauză suspensivă.

De aceea, în numele Partidului Democrat Liberal, solicit premierului Victor Ponta şi ministrului Dan Şova să facă publice integral memorandumurile referitoare la construcţia de autostrăzi aprobate în şedinţa de Guvern şi să înceteze acţiunile de sabotare a construcţiei autostrăzii Sibiu-Piteşti.

Domnul Varol Amet:

"Litoralul Mării Negre, o componentă semnificativă a turismului românesc"

În ultimii ani, turismul românesc a înregistrat o evoluţie vizibilă, în special litoralul Mării Negre, care s-a dezvoltat progresiv. Măsurând o întindere de 245 de km şi având o capacitate de cazare de peste 250.000 de locuri, riviera românească oferă an de an sutelor de turişti români şi străini vacanţe de neuitat. Datorită demarării unor programe de investiţii majore, litoralul românesc a început să treacă printr-un amplu proces de modernizare, reuşind să ofere servicii conform standardelor europene.

Cea mai dezvoltată staţiune este Mamaia, amplasată în partea de nord a oraşului Constanţa, aceasta reuşind să devină anual principala atracţie turistică. Staţiunea prezintă un pachet complet de servicii pentru toate cerinţele şi nevoile, începând de la hoteluri de 2 stele până la cele de 5 stele all inclusive, nenumărate terenuri pentru sport, parcuri de distracţii, cluburi, telegondolă şi multe alte facilităţi. Pe lângă aspectul ospitalier, staţiunea asigură de asemenea posibilitatea practicării multiplelor sporturi nautice: kiteing, schi nautic, rafting, windsurfing etc. În ultimii ani s-a pus accentul pe modernizarea plajei, investindu-se sume considerabile în amenajarea şi curăţarea constantă pe durata sezonului estival a acesteia. Litoralul Mării Negre, pe lângă staţiunea Mamaia, prezintă însă şi alte locaţii la fel de atractive: staţiunea Costineşti, Eforie, Vama Veche, Venus, Saturn, Neptun, Olimp, Jupiter. Pentru turiştii dornici să urmeze diverse proceduri balneare cu ape minerale şi mineralizate pot opta pentru staţiunile Techirghiol, Sutghiol sau Năvodari.

Dezvoltarea litoralului românesc aduce numeroase beneficii: în primul rând pentru segmentul economic, datorită serviciilor oferite numărul turiştilor creşte vizibil de la an la an şi, totodată, prin creşterea cerinţei, volumul de muncă se măreşte, creându-se astfel noi locuri de muncă şi în al doilea rând poziţionează România în rândul ţărilor europene cu un turism aflat pe o pantă ascendentă.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Astăzi, de 1 aprilie, aş vrea să mă refer la cea mai mare păcăleală a românilor pe acest an, Guvernul Ponta 3.

Aş începe prin a observa ceea ce vede tot mai multă lume: de când s-a instalat la putere noul Guvern PSD-PC-UNPR-UDMR, pentru români este 1 aprilie în fiecare zi.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care au votat USL în 2012 şi s-au ales în 2014 cu un guvern imoral, creat de PSD fără PNL, dar cu UDMR. Aceeaşi UDMR pe care Victor Ponta o chema încă din primele clipe la guvernare în urmă cu doi ani, spre stupefacţia unei ţări întregi. Avem, prin urmare, o păcăleală de guvern ales.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care au respins din temelii tăierile de salarii şi guvernarea Băsescu-Boc, bazată pe traseism parlamentar şi susţinută fierbinte de UDMR şi UNPR, pentru a se trezi în 2014 cu foştii parteneri ai PDL şi ai lui Traian Băsescu pe rol de stâlpi ai Guvernului PSD fără PNL, condus de Victor Ponta. Avem, prin urmare, o păcăleală de coaliţie de guvernare.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii cărora Traian Băsescu şi Victor Ponta le servesc o păcăleală de scandal politic când de fapt coabitează minunat şi se înţeleg în toate, chiar şi la împărţitul rolurilor în circul de rigoare făcut la televizor pentru publicul votant. Avem, prin urmare, o păcăleală de război între palate.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii plătitori de taxe care sunt minţiţi cu neruşinare de membrii actualului Cabinet PSD. Deşi iniţial acciza pe carburant era gândită şi destinată în Guvernul USL din care făceam parte noi liberalii, exclusiv construcţiei de noi autostrăzi, acum miniştrii lui Victor Ponta declară că vor să o folosească pentru a umple golurile din buget la pensii sau salarii, iar toţi refuză să nominalizeze clar vreo autostradă la care ar ajunge banii. Avem, prin urmare, o păcăleală de taxă pentru construcţia de autostrăzi.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii cărora Victor Ponta le flutură pe la nas statistici economice triumfătoare, creşteri fabuloase ale economiei, în timp ce oamenii simpli văd cum rămân cu tot mai puţini bani în buzunare după ce plătesc impozitele sau facturile la gaz sau la energie care, iată, nu mai departe de azi, au crescut iar. Avem, prin urmare, o păcăleală de creştere economică.

1 aprilie este zilnic pentru toţi oamenii activi, cei care susţin din munca lor bugetul de stat, care au votat PNL pentru reducerea CAS şi susţinerea mediului de afaceri şi au primit din această lună un guvern socialist, preocupat doar de populism deşănţat şi guvernare televizată, îndreptate spre publicul asistat. Avem, prin urmare, o păcăleală de program zice-se asumat al USL.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care au votat USL cu convingerea că vor avea un premier PSD şi un preşedinte dat de PNL. Imediat ce a ajuns din nou la putere, fostul partid-stat s-a retrezit la viaţă iar PSD a uitat angajamentul faţă de liberali şi electorat, renunţând să-l mai susţină pe Crin Antonescu pentru Cotroceni. Avem, prin urmare, o păcăleală de partid marca PSD.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care au votat "Dreptate până la capăt", iar PSD, odată ajuns la putere, a transformat sloganul după reţeta anilor 2000-2004: "Lăcomie până la capăt". Avem, prin urmare, din partea PSD, o păcăleală de slogan electoral câştigător.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care l-au vrut pe Klaus Iohannis în Guvern, dar, ce ironie, nici Victor Ponta acum, nici Traian Băsescu în 2009, nu au fost de acord cu un astfel de om serios, apreciat şi credibil în cabinet. Avem, prin urmare, o păcăleală de politicieni aşa-zis admiratori ai profesioniştilor din administraţie.

1 aprilie este zilnic pentru toţi românii care au votat Guvernul USL şi au primit de la Victor Ponta în 2014 Guvern cu UDMR, care au votat să scape de Traian Băsescu şi au primit de la Victor Ponta un acord de coabitare nou-nouţ cu acesta, care au votat să aibă procurori-şefi pe baza competenţelor şi au primit procurori-şefi pe înţelegeri politice între Victor Ponta şi Traian Băsescu, iar lista păcălelilor PSD poate continua până când românii vor veni masiv la alegeri ca să-i spună direct noii puteri pesediste: Ajunge! Nu mai vrem să trăim în ţara păcălelilor, să fim conduşi de guvernul păcălelilor, să fim minţiţi de premierul păcălelilor !

Această păcăleală aflată la putere se va termina mai rapid decât cred ei. Acum râd că ne-au păcălit, dar nu e departe vremea când toate păcălelile le vor veni, prin vot, de la oameni, înapoi. Iar atunci, Victor Ponta, pentru că nu a reuşit să iasă Preşedintele României, va primi de la alegători, ca şi consolare, titlul de "Regele Păcălelilor".

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Concentrarea companiilor strategice în mâna baronului local Niţă este un monopol cu consecinţe dezastruoase pentru România"

Guvernul Ponta 3 concentrează zonele strategice ale României în mâinile unui baron local, Constantin Niţă, după cum o dovedeşte proiectul de ordonanţă de urgenţă publicat pe site-ul Ministerului Economiei prin care se propune înfiinţarea Departamentului pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului. Constantin Niţă devine, practic, coordonatorul companiilor energetice şi organizatorul licitaţiilor publice strategice, pe principiul "unde merge Niţă, acolo sunt duse şi companiile de stat din energie".

Actualul ministru al economiei este "recomandat" de mandatul său ca ministru delegat pentru energie: o absenţă totală a unei politici energetice pentru România şi un scandal de înaltă corupţie legat de numele său şi al consilierului personal.

Niţă nu scapă din mână companiile din energie, deşi responsabil de domeniul energetic este ministrul delegat Răzvan Nicolescu. Întâmplător sau nu, decizia de constituire a noului departament a apărut în acelaşi timp cu două măsuri luate de ministrul delegat pentru energie care se pare că l-au supărat pe Niţă: demiterea şefului Electrocentrale Bucureşti din cauza preţurilor prea mari pe care compania le plăteşte pentru gazul importat din Rusia şi neprezentarea Departamentului pentru Energie la AGA Romgaz în care se decidea participarea companiei la construcţia hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti. Fondul "Proprietatea" a apreciat decizia Departamentului pentru energie, considerând că informaţiile referitoare la proiect nu sunt suficiente în acest moment.

Grav este că ministrul Niţă se pregăteşte să se ocupe de privatizarea oricărei companii de stat, indiferent de domeniu, prin crearea acestui departament, conform proiectului de ordonanţă de urgenţă.

Ministrul Niţă şi-a recunoscut încă de la început strategia de lucru: "Dacă tot stric tot în sistemul energetic, apoi merg până la capăt". De data aceasta, Ponta lasă pe mâna lui Niţă marile companii româneşti. Întrebarea de pe buzele tuturor românilor este ce se va alege de Electrica, Hidroelectrica şi Complexul Energetic Oltenia, companiile care vor fi privatizate în acest an, conform memorandumului încheiat cu FMI?. Care va fi soarta CFR Marfă şi a Cupru Min, de asemenea desemnate spre a fi privatizate? Sub mâna lui Niţă, sfârşitul anului ne va aduce dimensiunea dezastrului. Însă nu îi va mai păsa atunci PSD-istului Niţă, pentru că alegerile vor fi trecut.

PDL consideră că Guvernul Ponta 3 constituie astfel un monopol periculos în acest domeniu strategic naţional unde ar trebui să primeze profesionalismul şi viziunea pe termen lung, nu jocurile politice. Piaţa internă este bulversată prin liberalizarea pieţei de energie şi a introducerii noilor taxe pe clădirile speciale şi pe carburanţi, într-un context internaţional exploziv din cauza conflictului ucrainean.

Pe fond, privatizările în România duc spre DNA, nu spre locuri de muncă. România nu a înţeles ce a făcut bine Polonia. Privatizarea prin bursă, la preţul pieţei, şi introducerea unei clauze contractuale, de două rânduri, prin care, dacă investitorul care a cumpărat compania sau activele nu îşi îndeplineşte angajamentele legate de investiţii, datorii sau locuri de muncă, statul are în orice moment dreptul de a răscumpăra acele active. De exemplu, echivalentul polonez al Cupru Min, eşuat în câteva rânduri la privatizare, a fost în final răscumpărat de stat. Două lucruri fac diferenţa, aşadar, între succesul polonez şi eşecul de tip balcanic românesc:

1. Avantajul de finanţare transparentă prin bursă.

2. Plasa de siguranţă a statului în faţa investitorilor care nu ţin cont de viitorul locurilor de muncă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Guvernul Ponta, de stânga, pune la zid investiţiile. Execuţia bugetară la două luni indică scăderea cu 22% a cheltuielilor cu investiţiile"

Guvernul Ponta 3 a promis un buget bazat pe investiţii în acest an. În schimb, execuţia bugetară la două luni indică, din nou, o scădere abruptă a cheltuielilor cu investiţiile, cu 22% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Ponta continuă aceeaşi politică de alocare nechibzuită a banilor publici pentru cheltuielile cu bunuri şi servicii, care cresc cu 15,6%, şi pentru cele de personal, care sunt mai mari cu 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Reamintesc că în anul 2013 cheltuielile cu investiţiile s-au diminuat cu alte 11% faţă de anul 2012.

Intrăm astfel pe deficit, în condiţiile în care Guvernul Ponta a reuşit să colecteze cu doar 4% mai mult decât anul trecut. Dar a înregistrat "performanţa" unor cheltuieli cu 6% mai mari care nu generează noi locuri de muncă în economie.

Încasările bugetare la două luni atestă erorile guvernării Ponta:

• Veniturile din impozitul pe salarii şi venituri au scăzut cu 6% faţă de aceeaşi lună a anului anterior, deşi Guvernul a lărgit baza de impozitare.
• Veniturile nefiscale au scăzut cu 13,5% în aceeaşi perioadă.
• Sumele primite de la UE sunt cu un sfert mai mici decât cele încasate în primele două luni ale anului trecut, deşi Guvernul s-a lăudat cu absorbţia fondurilor europene. Cifrele indică clar faptul că majorarea ratei absorbţiei s-a produs ca urmare a măsurilor luate de PDL. Guvernul Ponta nu este capabil să genereze proiecte şi măsuri cu adevărat benefice pentru români. Nu face decât să îşi atribuie merite care nu i se cuvin.

Rezultatul? Bugetul anului 2014 este captiv în logica campaniei electorale. Obiectivul de dezvoltare economică al Guvernului Ponta pentru România nu este altul decât umplerea puşculiţelor de campanie electorală şi baroniada PSD.

Spre deosebire de noi, alte state ale lumii şi-au stabilit obiective concrete, care le permit dezvoltarea economică sănătoasă, creşterea nivelului de trai şi crearea de locuri de muncă prin investiţii. Iată câteva exemple de obiective ataşate bugetelor anului 2014:

• Germania - cancelarul Angela Merkel: investiţiile urmăresc ţinta de 80% din necesarul de energie care va proveni din surse regenerabile până în anul 2050.
• Marea Britanie - ministrul de finanţe George Osborne: pune accent în acest an pe sprijinul acordat firmelor pentru a investi, pentru a exporta şi pentru a crea locuri de muncă.
• Ungaria - primul ministru Viktor Orbán: industrializarea accelerată şi diminuarea costurilor la energie pentru a susţine competitivitatea naţională este obiectivul bugetar declarat pentru acest an.
• Lituania - preşedintele Dalia Grybauskaité: construieşte o ţară deosebit de atractivă pentru capital, tehnologii şi inovare şi cu independenţă energetică.
• SUA - preşedintele Barack Obama: urmăreşte accelerarea creşterii economice şi întărirea clasei de mijloc.
• China: îşi propune accelerarea investiţiilor, în mod special pe cele în infrastructură şi în sectorul imobiliar.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Un deceniu de NATO, un deceniu de siguranţă naţională deplină!"

Data de 29 Martie 2004 poate şi trebuie să rămână în istoria ţării noastre ca una dintre cele mai importante din ultima jumătate de secol. La acea dată, Adunarea Generală a Tratatului Atlanticului de Nord lua decizia, istorică pentru noi, de a ne acorda statutul de membru cu drepturi depline al acestei prestigioase alianţe.

Rezultat al orientării ferme a ţării către valorile lumii occidentale - în rândul cărora democraţia şi statul de drept deţin supremaţia absolută - aderarea noastră la cel mai puternic furnizor de securitate din lumea contemporană a reprezentat un imens succes al politicii şi al diplomaţiei noastre. Prin eforturi susţinute şi printr-o solidaritate exemplară, oamenii politici ai vremii reuşeau să convingă partenerii noştri externi de seriozitatea cu care, după o jumătate de secol de izolare în spatele unei nedorite şi nemeritate cortine de fier, poporul român îşi croia, fără şovăire, drumul spre o lume căreia îi aparţinuse cândva şi după care tânjise pe întreaga durată a regimului comunist.

Îmi face o deosebită plăcere să-mi amintesc, acum, când aniversăm un deceniu de prezenţă activă şi loială în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, cu ce entuziasm au primit concetăţenii noştri, la acea vreme, vestea că România şi-a găsit, în sfârşit, locul său binemeritat în rândul celor mai solide şi mai serioase democraţii ale lumii. Era vorba nici mai mult, nici mai puţin decât de reîmpăcarea statului român cu năzuinţele cele mai aprige ale unui întreg popor, care s-a simţit, întotdeauna, puternic atras de tot ceea ce înseamnă valorile lumii occidentale, popor care s-a dovedit, în egală măsură, total neadaptabil la modelul societal care i s-a impus, ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, cu forţa tancurilor sovietice şi în urma unor decizii geostrategice profund eronate şi, pe cale de consecinţă, la fel de profund păguboase.

Judecat din acest unghi de vedere, aderarea ţării noastre la NATO reprezintă, deopotrivă, îndeplinirea aspiraţiilor unui popor eminamente european şi o cuvenită reparaţie istorică. Spun asta gândindu-mă la faptul că, exceptând accidentele istorice pentru care nu el este vinovat, covârşitoarea majoritate a poporului nostru şi-a îndreptat permanent atenţia spre valorile definitorii ale lumii libere din spaţiul euroatlantic, neavând niciodată afinităţi şi aspiraţii comune cu satrapiile de tip asiatic.

Aşadar, prin integrarea sa în cadrul structurilor europene şi euroatlantice, României nu i s-a făcut vreo favoare, ci doar i s-a asigurat locul cuvenit în cadrul unei lumi căreia îi aparţine organic. Stau mărturie, în acest sens, faptele lui Mihai Viteazul sau ale lui Carol I, ale lui Ion I. C. Brătianu sau ale lui Iuliu Maniu, ale lui Nicolae Titulescu sau ale lui Ion Duca, pentru a nu aminti decât câţiva dintre marii noştri conducători sau oameni politici a căror orientare către partea vestică a lumii noastre nu poate fi pusă la îndoială decât făcând dovada unei colosale rele-voinţe.

Întreaga noastră cultură şi civilizaţie, adică ADN-ul nostru de popor european ne-au călăuzit de fiecare dată paşii şi privirile spre cultura şi civilizaţia lumii vestice, cu care ne simţeam profund compatibili şi de care ne-am despărţit doar atunci când ni s-a refuzat dreptul elementar de a ne decide singuri soarta. Despărţire vremelnică şi doar în plan politic, pentru că spiritual o asemenea fractură nu s-a produs, practic, niciodată.

Chiar şi în anii negri ai celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, atunci când unele minţi rătăcite încercau să ne convingă de faptul că viitorul nostru este definitiv legat de cel al "marelui frate" din Răsărit, românii continuau să consume, cu un apetit pantagruelic, cultura şi civilizaţia lumii vestice, fie pe căi tolerate, fie, de cele mai multe ori, pe căi declarate ilegale de autorităţile comuniste, a căror folosire te putea face, pentru ani mulţi şi grei, pensionarul vreunuia dintre stabilimentele sistemului penitenciar, oricând dispus să depună eforturile necesare transformării tale dintr-un "element retrograd" într-unul ataşat "organic" ordinii sociale comuniste, adică, într-un desăvârşit Homo Sovieticus.

Cei zece ani care s-au scurs de la data la care ne-am ocupat locul pe deplin cuvenit în cadrul Tratatului Atlanticului de Nord au dovedit, deopotrivă, atât seriozitatea cu care statul român îşi respectă statutul său de membru cu drepturi şi obligaţii absolut egale cu ale celorlalţi aliaţi, cât şi justeţea deciziei acestora din urmă de a ne recunoaşte dreptul nostru natural la acest parteneriat. Prezenţa noastră constantă în toate teatrele de operaţii în care Alianţa s-a aflat angajată de-a lungul acestui interval de timp, organizarea Summitului NATO de la Bucureşti sau decizia de amplasare a unui scut antirachetă pe teritoriul nostru naţional vorbesc, de la sine, în favoarea plusului calitativ pe care aderarea noastră l-a adus întregii alianţe. Pe de altă parte, statutul nostru de membru al Alianţei ne asigură un grad de securitate naţională rareori atins de-a lungul lungii, dar zbuciumatei noastre istorii.

Ne aflăm, aşadar, în faţa unui parteneriat optim pentru toate părţile implicate, o speranţă a unei lumi mai sigure şi deci, mai bune. Depinde numai de noi ca această lume să fie şi una de durată.

Domnul Anton Doboş:

"Falimentul persoanelor fizice şi agenda PSD"

Constatăm în fiecare zi că programul de guvernare al actualei coaliţii n-are nicio legătură cu programul USL.

În 2012, românii au votat Uniunea Social Liberală pentru că aceasta a prezentat soluţii concrete pentru probleme majore de familie. Partidul Naţional Liberal susţine ca fiecare cetăţean să aibă dreptul să-şi declare falimentul personal, lucru care poate fi rezolvat prin completarea Legii insolvenţei. Vorbesc aici despre oameni care ajung în incapacitate financiară din cauze care nu ţin de voinţa lor, români care şi-au pierdut locurile de muncă, care s-au îmbolnăvit sau suferă accidente ce nu le mai permit viaţa activă în câmpul muncii.

Situaţia creditării în România este foarte gravă. Mai bine de 4,5 milioane de persoane s-au împrumutat de la bănci, iar peste un milion au restanţe. Asta ar trebui sa îngrijoreze Guvernul Ponta 3, nu cum să schimbe directorii de instituţii deconcentrate din teritoriu. Treaba acestui guvern este să implementeze politici publice care să vina în sprijinul cetăţenilor, nu să se ascundă în spatele discursurilor televizate şi după artificii politice.

Partidul Naţional Liberal cere ca miniştrii actualului guvern să fie corecţi şi să comunice populaţiei toate deciziile de interes public. Am constatat recent că ministrul finanţelor spune una, iar premierul Victor Ponta alta. PSD şi aliaţii săi se joacă cu banii publici în mod iresponsabil şi pe ascuns. Cerem ca principiul falimentului personal, aşa cum este aplicat în cele mai multe ţări ale Uniunii Europene, să fie adoptat de urgenţă în legislaţia românească, oferind, astfel, o şansă pentru milioane de familii ajunse la limita suportabilităţii.

Trebuie să facem foarte clar diferenţa între falimentul personal şi "electorata" propusă de PSD. În cazul insolvenţei persoanelor fizice se vor implica administratorii judiciari desemnaţi de instanţele judecătoreşti, astfel încât, băncile nu se vor putea juca pe această piaţă după bunul lor plac. Mai mult, cetăţenii vor avea posibilitatea să-şi achite datoria către bănci, fără umilinţe şi amânări nejustificate, cum prevede propunerea PSD, "electorata", care nu este decât o prelungire a problemei.

Noi, liberalii, suntem nedumeriţi de faptul că social-democraţii nu vor să adopte o măsură cu caracter social, doar din simplul motiv că soluţia este propusă de PNL. La fel ca în foarte multe situaţii din plan local, PSD pune interesul politic deasupra interesului public. La fel s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte Aeroportul Internaţional Iaşi, care risca sa piardă o finanţare de 57,5 milioane euro, doar pentru că social-democraţii vor să instaleze în fruntea acestuia un client de partid.

Cred că a venit momentul ca parlamentarii să-şi ia rolul în serios şi să nu se mai plece în faţa intereselor politice, fără să se gândească la ce aşteaptă populaţia din colegiile în care au fost aleşi. Am atras atenţia, de mai multe ori, că jocurile din partide n-au nicio legătură cu agenda cetăţeanului, care are nevoie de locuri de muncă, transparenţă şi soluţii concrete pentru probleme concrete. Una dintre aceste probleme este datoria către bancă, situaţie căreia mulţi români nu-i mai pot face faţă, din cauză că plăpânda creştere economică nu se simte deloc în buzunarele lor.

Domnul Dan Bordeianu:

"Un deceniu de la aderarea României la NATO"

În urmă cu un deceniu, pe 29 martie 2004, România a devenit stat-membru cu drepturi depline al NATO, cea mai puternică alianţă politico-militară de după cel de-al Doilea Război Mondial, pilon de bază al securităţii continentului european şi al securităţii internaţionale. Alături de partenerii săi, NATO s-a implicat în promovarea unor valori fundamentale precum democraţia, libertatea individuală, supremaţia legii, economia de piaţă, rezolvarea pe cale paşnică a disputelor, deschidere şi transparenţă.

Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principalul obiectiv al NATO. În vederea menţinerii securităţii statelor membre, este esenţial ca NATO să acţioneze şi în afara graniţelor sale pentru a răspunde ameninţărilor acolo unde acestea apar, contribuind astfel la crearea unui mediu internaţional mai sigur de care să beneficieze şi statele membre.

Anul 2004 a marcat integrarea în NATO a 7 state: România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia. Însă, trebuie să precizăm faptul că, România a fost primul stat ex-comunist care s-a alăturat programului Parteneriatului pentru Pace (PpP), cel mai complex format de cooperare al NATO cu statele partenere. Tot în acest an, la 26 ianuarie, s-au împlinit 20 de ani de la aderarea ţării noastre la PpP.

Într-un deceniu de apartenenţă la NATO, contribuţia României la promovarea şi asigurarea securităţii colective a fost semnificativă şi apreciată în mod pozitiv de toate statele membre, în special de SUA, cu care avem un parteneriat strategic privilegiat. Ţara noastră a fost prezentă cu resurse umane şi logistice în toate teatrele de operaţiuni în care NATO a fost implicată pentru asigurarea securităţii şi păcii. Participarea ţării noastre în misiunile militare comune din Balcanii de Vest, Afganistan, Irak şi nordul Africii a însemnat peste 40.000 de militari români implicaţi în diverse operaţiuni şi, din păcate, 25 de eroi români căzuţi la datorie, la care se adaugă şi cei 140 de eroi români răniţi şi invalizi. În tot acest deceniu în care prezenţa noastră în structurile politico-militare ale NATO s-a consolidat, militarii români au fost printre cei mai buni ambasadori ai României prin seriozitatea, profesionalismul şi colegialitatea dovedite în misiunile comune alături de partenerii noştri.

După un deceniu de la aderarea României la NATO, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii continentului european au devenit tot mai pregnante în contextul evenimentelor din Ucraina, soldate cu invazia şi, ulterior, anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă. Conflictele îngheţate din spaţiul Mării Negre, din Abhazia şi Osetia, Nagorno-Karabah, Transnistria şi, recent, Crimeea - reprezintă tot atâtea riscuri şi ameninţări pentru securitatea regională şi europeană. În acest context tensionat de ameninţări militare, misiunea României, de a securiza frontiera externă a NATO şi UE, devine tot mai importantă.

Aderarea României la spaţiul Schengen, precum şi semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la UE, preconizat pentru luna iunie 2014, vor cataliza rolul ţării noastre în promovarea securităţii europene în zona Mării Negre, prin sprijinirea Ucrainei şi Republicii Moldova pe drumul spre integrarea lor în structurile euroatlantice.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Guvernul Ponta ignoră expertiza profesională a tuturor organismelor reprezentative din sistemul sanitar"

În data de 11 februarie a.c., în Monitorul Oficial al României a fost publicată OUG nr. 2/2014, o altă ordonanţă de urgenţă "făurită" de Guvernul Ponta, prin care s-au adus o serie de modificări mai multor acte normative din domeniul sănătăţii. Având în vedere că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii este cel mai important act normativ din domeniu care reglementează aspecte fundamentale ce ţin de funcţionarea şi organizarea sistemului sanitar, nu avea nicio şansă să scape nemodificată.

Am spus în repetate rânduri că actuala Lege a sănătăţii nu mai suportă niciun fel de amendament. De la intrarea în vigoare şi până în prezent, această lege a suferit aproximativ 1000 intervenţii legislative, ceea ce face din ce în ce mai dificilă aplicarea ei.

Revenind la OUG nr. 2/2014, constatăm cu surprindere şi îngrijorare că, Guvernul Ponta a modificat articolul 217 din Legea sănătăţii, ştirbind astfel atributul de reprezentare al Colegiului Medicilor din România, dar şi al altor organisme profesionale reprezentative din domeniul medical (Colegiul Medicilor Dentişti din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor ş.a.).

Potrivit prevederilor iniţiale ale art. 217 alin. (2) din Legea sănătăţii, aceste organisme profesionale, care reprezintă întreg corpul medical din România, erau parteneri şi negociatori demni de luat în seamă în procesul de elaborare a Contractului-cadru şi a Normelor de aplicare a acestuia.

Colegiului Medicilor din România dar şi celorlalte organisme profesionale reprezentative, le-a fost conferit acest statut de negociator, tocmai pentru calitatea de reprezentant legal al profesioniştilor din Sănătate, dar şi avându-se în vedere expertiza în domeniul medical, atribut esenţial, care de multe ori lipseşte birocraţilor din Ministerul Sănătăţii.

Prin această OUG se minimalizează foarte mult rolul de negociator al acestor foruri reprezentative. Aceste organisme reprezintă, pe de o parte, vocea profesioniştilor din sistemul sanitar românesc, iar pe de altă parte, promotorul drepturilor pacienţilor. Aşadar, Guvernul Ponta ne spune că de acum încolo, în sistemul sanitar, deciziile se vor lua în urma consultării, procedură pur formală a acestor organisme profesionale reprezentative, ceea ce înseamnă că Ministerul Sănătăţii îşi arogă drepturi depline în luarea tuturor deciziilor care afectează întreg sistemul sanitar.

În opinia mea, această măsură diminuează considerabil autoritatea şi prestigiul acestor organisme profesionale reprezentative şi lezează în mod vădit prestigiul tuturor profesioniştilor din sistemul de sănătate.

Reprezentarea reală şi efectivă a corpului profesional în procesul de elaborare a oricărui act normativ din domeniul medical este o măsură democratică şi corectă.

Participarea activă a destinatarilor normelor juridice la procesul de luare a deciziilor înseamnă, pe de o parte, recunoaşterea expertizei profesionale a acestora, aspect deosebit de important în fundamentarea deciziei politice, iar pe de altă parte, reprezintă o garanţie a respectării drepturilor pacientului.

Doamna Camelia Khraibani:

"Moţiunea simplă - între legitimitate şi retorică"

Desigur moţiunea simplă este o procedură parlamentară cu menirea de a atrage atenţia asupra unei probleme de guvernare. Din acest punct de vedere, gestul Partidului Naţional Liberal de a depune moţiunea simplă intitulată "Guvernul Ponta 3 ameninţă viaţa pacienţilor: amână lista de medicamente compensate", este perfect legitim.

Dar să constatăm cum arată realitatea într-un context mai larg.

În primul rând, actualul ministru al Sănătăţii a preluat portofoliul ministerial în data 5 martie. Orice om responsabil, care preia un domeniu atât de important şi dificil cum este Sănătatea, va dori mai întâi să verifice care este situaţia pe care o preia laolaltă cu funcţia şi aceasta este o necesitate obligatorie.

În al doilea rând, şi lista medicamentelor compensate, şi reglementările referitoare la algoritmul de calcul al taxei clawback sunt corelate şi legate direct de resursele bugetare pe care guvernul le are la dispoziţie, aşa încât, orice verificare în plus, înainte de a lua o decizie este binevenită, decât să se dovedească ulterior eronată. O astfel de eroare poate deveni mult prea costisitoare în termeni financiari ca să poată fi asumată cu ochii închişi, în pripă.

În al treilea rând, pe de o parte, Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente şi-a arătat îngrijorarea faţă de retragerea din dezbaterea publică a două proiecte de acte normative care vizau modificarea taxei clawback şi a metodologiei de calcul al preţului la medicamente, documente pe care le consideră "de importanţă majoră" în procesul de reformă iniţiat de autorităţi. Dar, pe cealaltă parte, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România a atras atenţia asupra efectelor sociale şi economice "deosebit de grave pe care adoptarea proiectelor de acte normative" făcute publice de fosta conducere a Ministerului Sănătăţii le-ar avea asupra pacienţilor români şi asupra producătorilor de medicamente generice. Dacă două organizaţii atât de importante au păreri opuse referitor la aceeaşi problemă, însemnă că o verificare suplimentară apare ca imperios necesară.

În aceste condiţii, iniţierea unei moţiuni, fie ea şi simplă, la numai două săptămâni de la preluarea unui mandat ministerial, pare mai degrabă un gest retoric. Este nevoie de cel puţin şase luni de exerciţiu de guvernare pentru a vedea primele rezultate concrete ale politicii noii conduceri.

Sănătatea este o prioritate absolută de guvernare. Programul cu care Guvernul Victor Ponta a venit în Parlament o demonstrează fără dubii.

Dar pentru ca reforma în sănătate să fie sustenabilă şi nu doar o vorbă în vânt, era nevoie ca economia să se oprească din declin şi să se relanseze. Şi s-a realizat tocmai acest lucru. Este acum momentul ca guvernul să se aplece şi asupra domeniilor care ne condiţionează viitorul nostru şi al copiilor noştri: sănătatea şi educaţia. Şi nu am nicio îndoială că guvernul va face acest lucru.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"România pe locul 16 în Indexul de Performanţă în Schimbări Climatice"

Schimbările climatice şi încălzirea globală nu mai sunt de mult puse sub semnul întrebării, aceste fenomene devenind realitate peste tot în lume. Efectele schimbărilor climatice pot fi observate cu uşurinţă şi în România, iar nevoia de acţiune devine din ce în ce mai acută. Intervenţia pe probleme de mediu a devenit nu numai o obligaţie morală faţă de modul în care alegem să ne construim viitorul, ci şi o necesitate pe termen mediu şi lung, pentru a prezerva calitatea vieţii în ţările dezvoltate.

România a implementat de-a lungul ultimilor ani multe politici publice, ca răspuns la directivele europene din domeniul protecţiei mediului. Cu toate acestea, cred că este necesară o evaluare şi o analiză a efectelor acestor politici publice, în oglindă cu rezultatele obţinute de alte state europene sau din regiune. De aceea, aş vrea ca astăzi să vă aduc în atenţie rezultatele studiului german privind Indexul de Performanţă în Schimbări Climatice.

Indexul de Performanţă în Schimbări Climatice 2014 (CCPI 2014) a fost lansat de Germanwatch şi Reţeaua de Acţiune pentru Climă - Europa (CAN Europe) în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice - COP 16 de la Varşovia, Polonia. Potrivit Indexului, ţara noastră se situează pe locul 16 din 58 ţări ce au participat la studiu, un loc mult mai bun în comparaţie cu anii trecuţi. Domeniul în care România înregistrează cea mai bună performanţă este cel al sistemului energetic, pentru care ocupă locul patru. Cu toate acestea, raportul indică şi două semnale de alarmă pentru ţara noastră - politicile climatice naţionale şi emisiile provenite din transportul rutier, unde ocupăm locul 42 pentru ambele capitole.

Statele Uniunii Europene se plasează în topul clasamentului, însă angajamentele privind reducerea de emisii nu sunt respectate întru totul. Consider că atât România, cât şi ţările europene dezvoltate trebuie să adopte o poziţie mai fermă pentru adaptarea la schimbările climatice, să intervină mai energic în combaterea efectelor schimbărilor climatice, şi să îşi propună ţinte mai ambiţioase pentru protejarea mediului înconjurător.

Cred cu tărie că România poate fi un model în regiune pentru dezvoltarea de industrii nepoluante, implementarea de politici publice pentru protecţia mediului, dar şi pentru o educaţie pentru mediu eficientă.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

În data de 29 martie am sărbătorit 10 ani de când România a devenit ţară membră, cu drepturi depline, a Alianţei Nord-Atlantice. A fost un pas istoric al României către un parcurs european, la care au visat şi pentru care au luptat generaţii întregi.

În actualul context internaţional de securitate, opţiunea NATO se dovedeşte a fi cea mai bună variantă pentru România.

NATO nu a însemnat, însă, doar o umbrelă de securitate pentru România, căci ţara noastră a devenit, în scurt timp de la aderare, un furnizor de securitate în cadrul Alianţei. Iată, aşadar, că prin contribuţia sa, România a demonstrat că este un partener viabil şi puternic.

Din păcate, apartenenţa la acest parteneriat este, uneori, umbrită de pierderile de vieţi omeneşti din teatrele de operaţiuni internaţionale. Astăzi, poate mai mult ca oricând, gândurile noastre de admiraţie trebuie să se îndrepte şi spre eroii români care au participat la misiunile desfăşurate sub egida NATO şi care au servit interesele de securitate ale României cu cinste şi cu onoare.

Din nefericire, duminică, 30 martie, a fost o astfel de zi neagră pentru România! O zi în care am mai pierdut un militar în urma unei explozii în provincia Zabul. Jertfa plutonierului-major Claudiu Constantin Vulpoiu (41 ani) se înscrie în şirul lung al martirilor care, cu demnitate şi onoare, şi-au dat viaţa, servind sub drapelul naţional.

Pe această cale, doresc să transmit mesajul meu de condoleanţe familiei şi prietenilor plutonierului-major Claudiu Constantin Vulpoiu (41 ani). Îi asigur de toată preţuirea mea faţă de devotamentul cu care eroul şi-a îndeplinit misiunea.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea implicării bisericilor în asigurarea serviciilor de asistenţă socială"

Am avut privilegiul de a participa, alături de alţi colegi, la simpozionul "Biserică şi societate. Fundamentele creştine ale acţiunii în societate" organizat la Sighişoara de către Fundaţia Konrad Adenauer în parteneriat cu Filantropia Sighişoara şi Lukas Spital Laslea.

Participanţii la acest eveniment au adoptat o declaraţie privind paşii necesari pentru o mai eficientă implicare a cultelor în sistemul de asistenţă socială, reprezentanţii PDL susţinând toate aceste propuneri.

Consider că implicarea bisericilor în asigurarea serviciilor de asistenţă socială are la bază un principiu pe care îl sprijin fără rezerve şi anume, cel al diferenţierii furnizării de servicii sociale. În acest sens, consider că "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii ar trebui să efectueze o radiografie a unităţilor de asistenţă socială, respectiv socio-medicală, pentru a pune în prim-plan bunele practici existente. Acestea ar trebui să fie diseminate în întregul sistem de asistenţă socială, pe baza unui program naţional. O asemenea radiografie este necesară pentru a vedea unde ar trebui distribuite prioritar resursele financiare".

De asemenea, din cadrul dezbaterilor a reieşit că există în continuare probleme privind încadrarea profesională a absolvenţilor secţiilor de teologie-asistenţă socială, din cauza necorelării poziţiilor din nomenclatorul COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România) şi specializarea descrisă de diploma obţinută.

În acest sens, cred că "este necesar să existe o dezbatere deschisă între culte şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale privind actualizarea COR, având în vedere că absolvenţii acestei specializări din ultimii ani nu pot activa în domeniul pentru care s-au pregătit, iar diplomele lor, obţinute în România, sunt folosite cu succes în alte state membre ale Uniunii Europene".

Este necesar ca bunele practici din sistemul de asistenţă socială şi socio-medicală să fie mai eficient comunicate public, prin instrumentele de comunicare ale bisericilor şi prin programe destinate jurnaliştilor. O linie de finanţare din fondurile structurale ale Uniunii Europene pentru realizarea acestui obiectiv este mai mult decât binevenită.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Marcarea a 10 ani de la istorica aderare a României la NATO"

Sunt puţine domenii în care forţele politice care au condus România după 1990 au ajuns la un consens, iar unul dintre cele mai importante este, cu siguranţă, direcţia euroatlantică în politica noastră externă. Pe 29 martie anul acesta am avut bucuria de a sărbători 10 ani de la aderarea României la NATO, o reuşită extraordinară în parcursul României spre democraţie şi spre un spaţiu de securitate unic în istoria ţării noastre.

Drumul spre integrarea în NATO nu a fost uşor, dimpotrivă, a fost presărat cu destule suişuri şi coborâşuri. Ne amintim şi acum de marea dezamăgire când România a ratat primul tren al aderării la Summitul de la Madrid, în ciuda prestigiului de care se bucura noua majoritate de centru-dreapta şi în pofida eforturilor extraordinare făcute în acel an 1997. A fost nevoie şi de demonstraţia practică a rolului esenţial pe care România îl poate juca în sprijinirea eforturilor NATO pentru ca parcursul integrării să devină ireversibil. Vorbim evident de sprijinul necondiţionat oferit de România eforturilor NATO din fosta Iugoslavie, dar şi de rolul important jucat de România în lupta contra terorismului după 11 septembrie 2001.

Toate aceste demersuri, începute cu aderarea noastră la Parteneriatul pentru Pace în 1994, România fiind prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a făcut acest pas, şi-au găsit încununarea în 29 martie 2004. Este un succes la care au contribuit atât toate forţele politice, cât mai ales românii care au înţeles nevoia unor sacrificii pentru atingerea acestui nivel de securitate fără precedent pentru România. Este de aceea regretabil că, la 10 ani de la acest moment istoric, există oameni politici care nu înţeleg însemnătatea acestui succes şi care pun mai presus interesele politice meschine. Vorbesc bineînţeles de premierul Victor Ponta care a refuzat să participe la ceremonia solemnă de la Palatul Cotroceni, ceremonie la care au participat însă foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Gestul premierului Victor Ponta a fost infantil, imatur şi obraznic. Domnul Ponta este doar vremelnic premier al României şi a fost invitat la această ceremonie solemnă pentru a reprezenta funcţia sa temporară, şi nu persoana fizică Victor Ponta, plină de frustrări şi orgolii politice. Prin gestul său a demonstrat din nou lipsă de respect faţă de instituţiile statului, dar şi faţă de românii care au contribuit din plin la acest succes de politică externă a României.

La 10 ani de la aderare, putem spune, fără echivoc, că NATO este vitală pentru securitatea României, fiind umbrela noastră de securitate într-o zonă altfel tulbure geopolitic. Recentele evenimente din Ucraina, şi mai ales din Crimeea, arată cât de importantă este apartenenţa noastră la NATO. Cred că merită să facem orice sacrificiu pentru acest statut. Un stat se poate dezvolta, poate prospera, doar dacă are un climat de securitate la graniţele sale. Prin intrarea în NATO am aderat la un spaţiu de valori democratice şi am ieşit din zona gri unde, din păcate, au rămas încă state ca Republica Moldova, Ucraina, Georgia.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"România, 10 ani de apartenenţă la NATO"

Sâmbătă, 29 martie 2014, s-au împlinit zece ani de la aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, moment cu adevărat istoric, care a marcat o revoluţie diplomatică şi strategică în procesul de transformare a identităţii internaţionale a României, dar nu în ultimul rând a dinamicii structurii interne a statului român, în contextul globalizării şi a informaţiei.

Aderarea României la NATO a fost în sine o oportunitate de a face faţă crizelor politice care, cu siguranţă, altfel nu ne-ar fi ocolit. În contextul noilor acţiuni realizate de către Federaţia Rusă, NATO va trebui să se adapteze pentru a răspunde noilor provocări de securitate. Rolul nostru în arhitectura globală va creşte considerabil, astfel că România va trebui să sprijine transformări ale sectoarelor de apărare şi securitate, pentru că doar astfel vom putea profita de oportunităţile care ni se deschid.

NATO şi-a menţinut relevanţa mai bine decât alte instituţii internaţionale, iar principala sarcină menţionată şi în articolul V al Tratatului de la Washington şi anume, apărarea colectivă, îşi găseşte cu atât mai mult utilitatea astăzi.

Succesul apartenenţei României la NATO este impetuos necesar de a fi asociat cu eroismul militarilor români care au luptat în teatre de operaţiuni din Afganistan, Irak, Kosovo sau Bosnia. Peste 40.000 de militari români au participat şi participă activ la îndeplinirea misiunilor în teatrele de operaţiuni, dintre care 25 de eroi au căzut la datorie.

Consider că valoarea aderării la NATO este şi va rămâne unică în istoria României pentru că, pentru prima dată în istoria sa, acesteia i se acordă o libertate strategică şi are un cuvânt cu adevărat important de spus la masa deciziilor şi a negocierilor.

Domnul Clement Negruţ:

"Coabitări şi acorduri secrete - principii de bază ale guvernării USD"

Ori de câte ori s-a aflat la guvernare, PSD a condus în baza unor acorduri secrete. Cetăţenii aflau cu întârziere că ridicarea statuii celor treisprezece generali maghiari la Arad în timpul guvernării Năstase, făcea parte dintr-un protocol secret cu UDMR.

La fel şi azi, PSD, deşi obţinuseră 70% în decembrie 2012, negocia cu liderii UDMR cooptarea la guvernare. Nu s-a întâmplat în 2012 dar, iată, în 2014, în baza aceloraşi secrete şi în răspărul voinţei populare, PSD guvernează tot alături de UDMR.

Aflăm pe zi ce trece noi şi noi condiţii puse de UDMR participării la guvernare:

• linie separată pentru studenţii maghiari la Universitatea din Târgu-Mureş, ceea ce înseamnă că automat limba maghiară devine a doua limbă oficială în stat şi că într-o Europă unită noi cultivăm separatismul;
• regionalizarea în favoarea enclavizării judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş;
• drumuri care să lege enclava de Ungaria, ceea ce reprezintă un culoar abuziv peste celelalte judeţe şi viitoare regiuni;
• continuarea dezbaterii legii statului minorităţilor care prevede, printre altele, că minorităţile sunt "element constitutiv" al naţiunii române, adică, nici mai mult, nici mai puţin, decât că acestea s-ar fi aflat aici, împreună cu dacii, încă de la formarea poporului român, cu încălcarea flagrantă a adevărului istoric. Dacă lucrurile ar sta aşa, nu ştiu de ce nu apar şi maghiari pe Columna lui Traian.

Întrebarea pentru PSD ar fi: când au de gând să servească interesul naţional românesc în fapte, şi nu numai în promisiuni electorale fără acoperire? Şi când vor guverna transparent, şi nu în baza unor acorduri secrete, a unor protocoale de coabitare a mafiei cu corupţia?

Aţi promis "Dreptate până la capăt". Nu vi se pare că acest capăt a fost cam aproape, dacă nu cumva chiar iluzoriu?

Domnul Constantin Mazilu:

"Abandonul şcolar, încurajat şi de fondul clasei"

Că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre extinderea unui fenomen nociv pentru societatea românească - abandonul şcolar. Din nefericire, abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani, în România, şi afectează în special patru categorii de copii: pe cei de etnie romă, pe cei care au crescut în familii sărace, pe cei din mediul rural şi pe cei cu dizabilităţi. Aşa arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România.

Este adevărat că 70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, respectiv de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat şcoala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educaţie timp de doi ani. De aceea există şi un decalaj al datelor statistice în privinţa abandonului şcolar. Şi acest decalaj face ca statisticile să se îngroaşe şi din ce în ce mai mulţi copii să rămână chiar fără un bagaj minim de cunoştinţe.

Deşi Constituţia consacră Capitolul 32 dreptului la învăţătură, normând prin alin. (4) că "învăţământul de stat este gratuit", "statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familiile defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii", se pare că s-a ajuns, indirect, la neglijarea acestor prevederi. În contextul în care părinţii, din veniturile deja impozitate, plătesc şi alte taxe către autorităţile locale cărora le sunt subordonate instituţiile de învăţământ, prin obligarea legală sau conjuncturală la plata acestor sume, şcolarizarea îşi pierde astfel atributul de gratuitate consfinţit de legea fundamentală. Astfel, pe lângă încălcarea Constituţiei, se produce o multiplă impozitare a veniturilor părinţilor care sunt şi aşa insuficiente. Situaţia este cu atât mai gravă pentru familiile care au ca singură sursă de venit doar alocaţiile copiilor sau ajutoarele sociale. Din aceste venituri infime, aceste familii trebuie să facă şi alte eforturi uriaşe şi să le asigure copiilor transportul la şcoală.

Mass-media a adus în atenţia publicului numeroasele cazuri ale unor unităţi de învăţământ în care părinţii sunt de-a dreptul somaţi să achite şcolilor diverse sume pentru celebrele "fonduri ale şcolii", "fonduri ale clasei", "copertă de catalog" etc. Astfel de pretenţii financiare, deloc legitime, converg, accentuând fenomenul distructiv şi, uneori, ireversibil de abandon şcolar.

Vă atrag atenţia că şi din pricina tuturor acestor inconveniente s-a ajuns în situaţia în care, în România, aproape un sfert de milion de persoane sunt analfabete, iar cele mai multe persoane care nu ştiu să scrie şi să citească se află în partea de sud a ţării, potrivit datelor de la recensământul din 2011, furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

În mediul rural, multe dintre familiile fără posibilităţi financiare renunţă să îşi mai trimită copiii la şcoală, deoarece nu îi mai pot întreţine, preferând să îi integreze pe aceştia în activităţile domestice din gospodărie. O altă cauză frecventă a abandonului şcolar sunt problemele din sânul familiei, precum divorţurile sau agresivitatea părinţilor, din cadrul familiilor dezorganizate. De asemenea, mulţi dintre copii renunţă la şcoală deoarece, din lipsa unei atente îngrijiri din partea părinţilor, se văd puşi în situaţia de a rămâne repetenţi, întrucât nu reuşesc să facă faţă volumului de materie. Toate acestea sunt cauze psihologice ale abandonului şcolar, din pricina cărora elevul se simte frustrat, inferior celorlalţi copii de vârsta sa. Sentimentul de anxietate duce la apariţia refuzului de a mai continua studiile. Nu în ultimul rând, alte cauze frecvente ale abandonului şcolar sunt şi cele psihopedagogice. Un elev care nu a achitat pretenţiile financiare pretinse de unitatea de învăţământ pe care o frecventează, de cele mai multe ori, va avea parte de o relaţie defectuoasă cu unii dintre pedagogii săi. Aşadar, se creează premisele ca respectivul elev să se simtă evaluat subiectiv sau îi va fi mult mai dificil să identifice o relaţionare între educaţia pe care o primeşte şi aspiraţiile sale.

Sper totuşi că semnalele date de mass-media şi măsurile luate de actualul guvern şi de alte autorităţi cu competenţe în acest domeniu vor determina şi ONG-urile să se implice pentru susţinerea strategiilor pe termen lung ale executivului pentru combaterea abandonului şcolar, pentru că atât de actualii elevi cât şi de cei viitori, depinde soarta noastră ca naţiune!

Domnul Constantin Avram:

"Ignoranţa politicului sau a politicienilor"

Ori de câte ori cineva din jurul nostru ne atribuie calitatea de "ignorant", avem tendinţa vădită de a ne supăra, de a ne simţi jigniţi, de a ne simţi alăturaţi, fără voia noastră, unei anumite categorii care face rău altor oameni.

Ea, ignoranţa poate să se manifeste sub diferite forme şi în diferite domenii cum ar fi domeniul social, economic sau chiar politic. În domeniul social, ignoranţa se manifestă prin lipsa acută de solidaritate socială, de atitudine nepăsătoare faţă de aproapele nostru aflat la necaz şi are ca rezultat dezbinarea sau invidia socială, căpătând forma izolării aspre a individului faţă de comunitatea în care trăieşte. Nu cunosc cazuri în care ignoranţa socială să fie corectată de politicieni prin măsuri active decât foarte izolat, de gesturile creştine ale unuia ca Gigi Becali, Gică Popescu sau alţii, adepţii eliminării rezultatelor nefaste ale ignoranţei sociale prin măsuri de sorginte exclusiv creştine. Niciun guvern nu a reuşit până acum ca, prin măsuri legislative, să elimine rezultatele ignoranţei sociale, să împiedice polarizarea socială a românilor, să repună solidaritatea socială în structura de rezistenţă a ceea ce numim unitate naţională. Eu nu zic că acest demers este foarte uşor de făcut, că este la îndemâna oricui, că întotdeauna sunt create condiţiile socio-economice de micşorare a rezultatelor crâncene ale ignoranţei sociale, dar observăm cu toţii că solidaritatea socială, ca şi comportament opus al ignoranţei, are din ce în ce mai puţin efecte benefice asupra celor expuşi. De multe ori, suntem atât de apăsaţi de problemele de zi cu zi ale noastre, ale familiilor noastre, încât nu ne mai putem apleca asupra necazurilor altora, uităm să manifestăm solidaritatea, ca medicament în relaţia cu conaţionalii noştri.

Cât priveşte ignoranţa economică, nu trebuie să facem eforturi mari sa-i identificăm rezultatele asupra mediului economic, care funcţionează evident după criteriile unui sistem concurenţial. Unul dintre rezultatele defavorizante ale ignoranţei economice se vede clar în domeniul predictibilităţii mediului de afaceri asupra căruia, eu personal cred că Guvernul Ponta se va apleca cu multă atenţie, pentru că modificările aduse cadrului legislativ care reglementează achiziţiile publice, nu au reuşit să consolideze caracterul predictibil al mediului de afaceri. IMM-urile au foarte mult de suferit într-un mediu lipsit de predictibilitate şi este foarte dificil să vorbeşti de solidaritate economică într-un sistem concurenţial şi în condiţiile unei crize economice şi financiare prelungite, iar adoptarea OUG nr.28/2013 mai corectează cât de cât mecanismele economice puse la baza finalizării lucrărilor aflate în derulare.

Deşi ideea solidarităţii economice ca şi contrapondere a ignoranţei economice pare o utopie la prima vedere, este evident un obiectiv al comunităţii de afaceri demn de urmat, pentru că în jurul solidarităţii economice se pot crea acele condiţii prielnice unui mediu de afaceri predictibil şi sănătos.

Nu în ultimul rând, ignoranţa politicului sau mai bine zis a politicienilor poate crea disfuncţionalităţi majore ale vieţii sociale şi economice din România. Avem colegi care îşi manifestă ignoranţa prin neparticiparea la dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor, la şedinţele de comisii de specialitate, dar mai ales prin lipsa de implicare în elaborarea actelor normative, a propunerilor legislative specifice vieţii social-economice a ţării. Nu sunt unul dintre cei mai eficienţi deputaţi în dezbaterea şi adoptarea actelor normative sau a modificării unora dintre legi, dar ştiu un singur lucru: că cel mai elementar mod de a onora mandatul dat de cetăţenii din Colegiul 6 - Bacău este acela de a participa, de a fi prezent la toate şedinţele de plen din Camera Deputaţilor şi de la Comisia pentru administraţie publică unde sunt membru şi activez.

Pentru că vă întreb, cum să propun o modificare la o lege, cum să invoc prevederile unei legi noi, cum să o explic oamenilor interesaţi dacă nici măcar nu sunt prezent acolo unde m-au trimis cetăţenii? Aviz unora dintre colegii noştri, pentru că ignoranţa este anticamera totalitarismului! Şi asta nu este de bine!

Domnul Constantin Galan:

Adopţia unui copil nu este un lucru uşor, nicăieri în lume. Procesul este unul anevoios, care poate dura şi câţiva ani şi care poate descuraja multe cupluri.

Legislaţia este construită în aşa fel încât drepturile şi siguranţa copilului să fie pe primul plan, însă, de cele mai multe ori, pot interveni multe impedimente de ordin birocratic care încetinesc şi mai mult acest proces. Aceste impedimente au condus la existenţa, la nivelul anului 2012, a 57.480 de copii instituţionalizaţi şi doar 1.400 de familii care deţineau atestatul de persoană sau familie aptă pentru procesul de adopţie.

Din acest motiv, alături de mai mulţi colegi parlamentari din Partidul Naţional Liberal, am elaborat şi depus o iniţiativă legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopţiei, în vederea îmbunătăţirii şi înlesnirii acestui proces.

Una dintre modificările pe care am adus-o actualei legi se referă la mărirea valabilităţii atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, de la 1 an la 2 ani, deoarece, de regulă, familiile adoptatoare nu ajung să figureze în listele întocmite de către Oficiu pentru selecţia celei mai potrivite persoane sau familii, unde unul dintre criteriile de selecţie este acela al vechimii atestatului, în perioada de un an cât este valabil atestatul în momentul de faţă.

De asemenea, prin modificările aduse actualului cadru legislativ, am urmărit reducerea perioadei de timp în care copilul se află în stadiul măsurii de protecţie, de la 1 an la 6 luni. Această modificare serveşte în primul rând interesului copilului, prin integrarea cât mai rapidă în cadrul familiei adoptatoare, cea care îi va oferi copilului afecţiunea şi îngrijirea de care are nevoie pentru o dezvoltare corectă.

Totodată, o altă prevedere importantă face referire la acordarea concediului de îngrijire a copilului pe o perioadă de un an, indiferent de vârsta copilului, precum şi de o indemnizaţie lunară egală cu media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni pentru cei care adoptă, astfel încât să se faciliteze adaptarea copilului în noua familie şi dezvoltarea unui ataşament securizant.

În condiţiile în care această propunere legislativă va contribui la creşterea numărului de copii adoptaţi, oferindu-le şansa de a creşte în siguranţă şi de a se bucura de dragostea unei familii, sper ca toţi colegii mei parlamentari să înţeleagă demersul şi să îl susţină în dezbaterea ce va avea loc în Parlament.

Domnul Cornel Itu:

"Drumul Basarabiei spre Uniunea Europeană"

În săptămâna care a trecut, Basarabia şi alături de ea, românii de pretutindeni, au sărbătorit 96 de ani de la unirea cu Regatul României. Cu această ocazie au avut loc, atât la Chişinău cât şi la Bucureşti, o serie de evenimente şi manifestări importante, mai ales în contextul politic actual. Fenomenul trebuie privit în complexitatea lui, ţinând seama de trecutul istoric al Basarabiei şi de transformările care s-au petrecut în contextul schimbărilor survenite în ultimii ani pe plan european şi mondial.

Din acest punct de vedere, ca cetăţean român, ca membru al Parlamentului României, nutresc convingerea că locul surorii noastre, Basarabia, se află în Europa, alături de România, în Uniunea Europeană. Aşadar, poziţia noastră în raport cu tendinţele expansioniste răsăritene, este şi trebuie să fie una de sprijin activ pentru Republica Moldova, în orientarea ei spre aderarea la Uniunea Europeană şi NATO. Experienţa României, în acest sens, este, cu siguranţă, utilă şi preţioasă.

Republica Moldova se confruntă cu probleme sociale şi politice deloc străine nouă şi altor ţări care au aderat la Uniunea Europeană. Sărăcia, lipsa locurilor de muncă, frământările interetnice, mentalităţile încremenite în timp, corupţia sunt fenomene care trebuie rezolvate, cu atât mai mult, cu cât înscrierea în organismele europene impune eliminarea lor şi oferă totodată posibilităţi şi pârghii sporite de lichidare a lor.

Împărtăşesc poziţia colegilor care, analizând situaţia actuală de peste Prut, au ajuns la concluzia că Rusia nu va renunţa la expansiunea sa spre Vestul Europei, astfel încât, Republica Moldova va trebui să renunţe la neutralitate şi, alături de celelalte state ieşite de sub influenţa comunistă, să adere la un sistem colectiv de securitate.

O politică corectă şi eficientă a ţării noastre faţă de Basarabia înseamnă eforturi pe toate planurile: economic, politic, social, cultural, înseamnă exemplu, România fiind cu un pas înainte în deschiderea spre Europa, înseamnă a face tot ce ne stă în putinţă pentru ca sora noastră mai mică, să-şi găsească drumul şi să îşi clarifice poziţia pe harta politică a Europei.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"România-NATO -zece ani de la aderare"

În urmă cu 10 ani, la 29 martie 2004, România devenea stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice (NATO), acesta fiind considerat unul dintre cele mai mari succese ale politicii româneşti din 1989 până în prezent.

Integrarea în structura nord-atlantică a fost un proces îndelungat, a cărui constantă a fost larga susţinere a poporului român, pentru care calitatea de membru al Alianţei NATO echivalează cu garanţia securităţii şi stabilităţii pe plan extern. Un rol activ al României în cadrul NATO reprezintă o condiţie esenţială pentru promovarea intereselor naţionale la nivel interaliat şi integrarea preocupărilor de securitate ale României în procesul decizional al Alianţei NATO.

România şi-a depus oficial candidatura la NATO în 1993 şi, un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitaţiei de a participa la Parteneriatul pentru Pace, devenind astfel primul stat din Europa Centrală şi de Est care a aderat la Parteneriatul pentru Pace.

În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de Acţiune în vederea admiterii de noi membri (MAP - Membership Action Plan). Pe baza acestuia, România şi-a pregătit propriul Plan Naţional de pregătire pentru aderare, care stabilea obiective, măsuri şi termene de realizare în vederea aderării la Alianţă.

La Summitul NATO de la Praga din 21 noiembrie 2002, pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre NATO au decis invitarea României, alături de alte şase state - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia, să înceapă convorbirile pentru aderare la Alianţa Nord-Atlantică.

Protocoalele de aderare la NATO pentru România şi pentru celelalte şase state invitate să adere au fost semnate în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bruxelles, la 26 martie 2003.

La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.

Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO. Începând cu anul 2005, Ziua NATO se sărbătoreşte în România în prima duminică a lunii aprilie. Anul 2014 marchează aniversarea a zece ani de când România este membru NATO, eveniment care l-a determinat pe emisarul SUA, Victoria Nuland, să-şi exprime recunoştinţa pentru colaborarea şi implicarea României în eforturile comune ale Alianţei Nord-Atlantice.

Victoria Nuland a transmis României recunoştinţa şi mulţumirile Statelor Unite ale Americii pentru implicarea sa în campania mondială de instaurare şi menţinere a păcii, libertăţii şi democraţiei, statul român fiind parte activă în operaţiunile desfăşurate în Balcani, Afganistan, Marea Mediterană şi Marea Neagră.

Victoria Nuland a lăudat şi respectarea promisiunilor încheiate între România şi SUA în baza articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic, care prevede apărarea colectivă. Secretarul de stat a reamintit sprijinul României pentru viziunea strategică a NATO, care are ca bază constituirea unei reţele de parteneriate în zone de interes strategic din proximitatea graniţelor sale, cum ar fi spaţiul euroatlantic, zona Mediteranei şi Orientul Mijlociu.

Parteneriatul pentru Pace, fundamentat pe valori comune precum democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale, a sprijinit procesul de reformă din statele Europei Centrale şi de Est şi a contribuit cu succes la promovarea păcii şi securităţii în spaţiul euroatlantic.

Profilul României în cadrul NATO, la zece ani de la aderare, este unul consolidat de stat, care îşi aduce o contribuţie solidă la securitatea NATO prin participările la operaţiunile aliate prin contribuţiile specializate în domenii de interes pentru Alianţa Nord-Atlantică, prin aportul conceptual, prin implicarea la elaborarea Conceptului Strategic adoptat în 2010, prin găzduirea unei componenţe relevante a viitorului sistem NATO antirachetă, sau printr-o prezenţă semnificativă a experţilor români în cadrul Secretariatului Internaţional.

Armata României a avut o contribuţie însemnată în ceea ce priveşte schimbul de date şi informaţii în cadrul Alianţei, prin participarea cu personal şi capabilităţi de informaţii militare în operaţiunile NATO, contribuţii la elaborarea documentelor NATO agreate în sprijinul deciziilor Consiliului Nord-Atlantic şi Comitetului Militar al NATO, contribuţii pentru Centrul NATO pentru fuziunea informaţiilor şi pentru unele comandamente subordonate ale NATO, precum şi pentru sprijinirea înfiinţării Centrului de Excelenţă NATO pentru HUMINT de la Oradea.

Armata României s-a situat între primii cinci contributori ai Diviziei informaţii a Statului Major Militar Internaţional al NATO în perioada 2008-2012 şi s-a situat pe primul loc la contribuţii în sprijinul Diviziei informaţii în anul 2013.

România şi-a asumat întotdeauna un rol activ pentru că evoluţia NATO este definitorie pentru securitatea sa. România va continua să susţină consolidarea politicii de parteneriate a NATO, parteneriate constituite pe criteriul încrederii reciproce, parteneriate care reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale adaptării Alianţei Nord-Atlantice la actualul climat internaţional.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Adoptarea noului Cod silvic, o prioritate naţională!"

Noul ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, doamna Doina Pană, este obligat să continue demersurile curajoase ale fostului ministru, doamna Lucia Varga, pe tema elaborării unui nou Cod silvic, care să diminueze fenomenul alarmant al tăierilor ilegale şi masive ale pădurilor româneşti. Ar fi de dorit ca noul Cod silvic să fie adoptat de Parlament cât mai repede posibil, respectiv până în luna iunie, înainte de vacanţa parlamentară. De altfel, imediat după preluarea portofoliului, noul ministru a anunţat public că va milita pentru finalizarea Codului silvic până la finalul acestei sesiuni parlamentare. Sunt în asentimentul Domniei Sale atunci când a susţinut că în discuţie se află o lege organică extrem de importantă, care trebuie să dureze mulţi ani de acum înainte, şi, în consecinţă, actul normativ trebuie dus spre perfecţiune, pentru ca generaţiile viitoare să nu se mai confrunte cu jaful actual al "aurului verde" din România.

Din păcate, românii constată cu amărăciune că a trecut aproape un an de când fostul ministru a lansat această temă a modificării Codului silvic în dezbatere, iar procesul legislativ se dovedeşte a fi unul foarte anevoios, documentul fiind în continuare doar la Senat. Consider că trecerea timpului până la adoptarea acestei legi vitale este în detrimentul nostru, al tuturor, atât al economiei naţionale, cât şi al oamenilor de bună credinţă, care asistă neputincioşi la distrugerea sistematică a pădurilor româneşti.

Din acest punct de vedere, România a fost atenţionată oficial şi extrem de serios, chiar de poate cel mai important susţinător extern al său, moştenitorul casei regale britanice, prinţul Charles de Wales. Domnia Sa a avertizat că suntem în pericol de a pierde bogăţia inestimabilă a pădurilor virgine şi cvasivirgine, domeniu în care încă deţinem supremaţia la nivel european. Dând dovadă de un sentiment patriotic mai dezvoltat decât al multora dintre noi, dar şi de un soi de apartenenţă spirituală la aceste plaiuri, Prinţul Charles ne-a reamintit că România este unul dintre puţinele locuri din lume în care mai există întinderi uriaşe de păduri virgine, care reprezintă o adevărată "sărbătoare a biodiversităţii", şi în care se găsesc o treime din populaţia Europei în ceea ce priveşte urşii bruni, lupii şi râşii. "Aceasta face din Carpaţii româneşti o comoară nepreţuită pe un continent care demult şi-a pierdut astfel de comori sălbatice. Ceea ce dumneavoastră aveţi aici în România a devenit de o raritate extremă. Pădurile înfloritoare pot fi înlocuite însă cu peisajele mohorâte pe care le vedem în ultimul timp în multe locuri din Europa", sunt cuvintele acestui colosal prieten şi susţinător dezinteresat al României. Mai mult, prinţul Charles a subliniat că România pierde trei hectare de pădure virgină pe oră, iar jumătate din acest fenomen se petrece în zone care ar trebui sa fie protejate.

În consecinţă, dacă ritmul tăierilor ilegale ale pădurilor va continua, riscăm ca în următorii zece ani să rămânem efectiv fără pădure, aşa cum arăta şi prestigioasa organizaţie internaţională Greenpeace, care a avertizat, la rândul ei, că în fiecare an dispar 28.000 de hectare şi în fiecare oră sunt retezate trei hectare.

În opinia mea, Guvernul şi Parlamentul trebuie să dinamizeze procedurile privind adoptarea noului Cod silvic, pentru a diminua această situaţie îngrijorătoare. Nu ne putem permite să riscăm ca generaţiile ce vor veni după noi să ne arate cu degetul pentru că nu am făcut ceea ce trebuia din perspectiva perpetuării pădurilor seculare ale României. Cred că noile reglementări trebuie să fie extrem de drastice pentru descurajarea totală a celor care se ocupă de jaful din pădurile ţării şi de tăierile ilegale care s-au perpetuat ani la rând fără ca nimeni să fie vinovat, fără ca nimeni să fie pedepsit. Ar fi o nouă reparaţie făcută românilor de actualul Guvern, care a promis că va face dreptate în toate situaţiile în care oamenii au fost privaţi de drepturile cuvenite, iar apărarea pădurilor noastre este, fără îndoială, o prioritate de prim rang, fiind vorba chiar de siguranţa naţională a României.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: strategia economică a Partidului Naţional Liberal.

Pentru a crea locuri de muncă, România are nevoie de creştere economică sustenabilă, iar creşterea economică sustenabilă nu poate fi obţinută decât prin implementarea cât mai urgentă a măsurilor liberale de stimulare a economiei.

PNL a arătat în mod clar şi repetat care trebuie să fie priorităţile economice ale anului 2014: reducerea CAS şi neimpozitarea profitului reinvestit, ca măsuri indispensabile pentru stimularea investiţiilor, a producţiei şi a mediului de afaceri în general. Economia are nevoie de o gură de oxigen din partea politicii fiscale. Nu mai este loc de improvizaţii, de amânări, de vise socialiste!

Aceste două măsuri au reprezentat promisiuni şi angajamente publice asumate de PNL şi PSD încă din 2011, când USL a prezentat Proiectul Economic pentru România. Ele au fost reafirmate în campania electorală din 2012 şi incluse în Programul de guvernare al USL pentru perioada 2013-2016. Aşadar, românii, atunci când au dat un vot covârşitor în decembrie 2012, au dat acestor măsuri: repet, măsuri pentru populaţie, pentru mediul de afaceri şi pentru români!

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit au fost discutate şi convenite, încă din 2013, inclusiv cu organismele financiare internaţionale (FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană) şi reconfirmate cu prilejul misiunii de evaluare în ianuarie 2014.

România este o ţară în care taxarea muncii este printre cele mai mari din Europa. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale, pe care PNL o susţine, înseamnă mai multe locuri de muncă noi, mai puţini bani plătiţi la negru şi salarii mai mari. Un CAS mai mic este, nu doar o măsură pentru mediul de afaceri, ci şi pentru angajaţi. Este o şansă de a mişca economia, pe care Guvernul Ponta nu are voie nici să o ignore, nici să o amâne.

Scutirea de impozit a profitului reinvestit stimulează mediul de afaceri, care va fi încurajat să ducă banii în noi investiţii, ceea ce va genera noi locuri de muncă şi, implicit, dezvoltarea şi creşterea nivelului de trai al românilor.

Neimpozitarea profitului reinvestit nu este de natură să aducă atingere absolut deloc situaţiei bugetului de stat, de vreme ce impactul bugetar (sub 100 mil. lei) este neglijabil pentru o măsură de o asemenea importanţă.

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit sunt cele două măsuri liberale esenţiale de stimulare a economiei. Am arătat care este impactul bugetar al fiecărei măsuri, necesitatea absolută pentru mediul de afaceri a acestor relaxări fiscale, precum şi sursele de acoperire a "golului" bugetar. Ceea ce pierde statul pe termen scurt, câştigă economia pe termen lung.

În acest moment, adoptarea celor două măsuri ţine de voinţa şi decizia politică a Guvernului Ponta. Dacă premierul Victor Ponta nu va lua o decizie clară până la 1 mai, PNL este decis să depună o moţiune de cenzură la adresa Executivului.

Dezbaterea de către ministrul Ioana Petrescu a politicilor şi măsurilor vehiculate ca priorităţi în programul de guvernare al USL, dar şi în programul actual al PSD, trădează absenţa unei viziuni economice cu privire la necesităţile României în această perioadă post-criză şi ca premisă a relansării economice.

După destrămarea USL, Guvernul Ponta ne demonstrează că nu are o strategie economică coerentă şi nici un plan de acţiuni conturat.

Prin intermediul ministrului finanţelor sau al premierului, Executivul enunţă o serie de măsuri precum stimularea consumului, a investiţiilor, reducerea poverii creditelor bancare, reducerea TVA, fără a arăta în mod clar cu ce se va începe, care este primul pas, din ce considerente şi cu ce implicaţii economice.

Dacă Guvernul Ponta ar dori să facă ceva şi pentru economie, atunci trebuie să comunice cât mai repede şi fără echivoc care sunt priorităţile exacte, care vor fi paşii imediaţi în materie de politică fiscal-bugetară.

Ministrul Finanţelor din guvernul PSD susţine că nu se poate concretiza nimic in absenţa negocierilor cu FMI. Totuşi, priorităţile de politică economică aparţin Guvernului României. FMI este interesat cu precădere de anumite echilibre macroeconomice, FMI nu face şi nu are iniţiative, ci doar negociază şi acceptă politici economice.

Ministrul Ioana Petrescu susţine că Guvernul nu va urmări alte măsuri decât cele cuprinse în programul de guvernare al USL şi preluate, într-un mod netransparent şi incert, şi în programul PSD.

Din acest motiv, solicităm Guvernului Ponta să renunţe imediat la măsurile populiste, insuficient fundamentate şi discriminatorii, cum este "electorata", care deşi a fost prezentată cu mare fast, se dovedeşte a fi - după cum îi spune numele - o măsură cu un profund caracter electoral.

Doamna Cristina Nichita:

"Moţiunea pe sănătate, un eseu despre dezamăgiri şi frustrări personale"

Abia ieşit de la guvernare, PNL taxează Cabinetul, exprimându-se în numele a 3 milioane de pacienţi.

O moţiune despre ameninţarea vieţii pacienţilor, prin amânarea listei de medicamente compensate, ar putea fi un semnal dramatic, dar, venind din partea liberalilor, la o lună după ieşirea acestora de la guvernare, nu este decât patetic şi neserioasă. Nu poţi pretinde că eşti purtător de cuvânt a trei milioane de români suferinzi atunci când, timp de un an şi jumătate, eşti ocupat cu alcătuirea de liste de medicamente compensate pe care le rupi şi faci altele pe care iar le rupi. Apoi, pleci de la minister lăsând pe birou ultima variantă pe care nu ai avut timp să o arunci la coş. Nu poţi pretinde că eşti purtător de cuvânt a trei milioane de români suferinzi atunci când eşti prea ocupat să nu vezi ce se întâmplă la Institutul Cantacuzino, producător de vaccinuri dubioase.

Liberalii par să aibă, ceea ce popular se numeşte "memorie scurtă", fiindcă dacă sănătatea românilor este nesatisfăcătoare, aceasta li se datorează şi lor care au făcut parte din multe guverne în ultimii 24 de ani. Dacă sănătatea e bolnavă în România, cauzele trebuie căutate mai curând în perioada de dinainte de 2012, perioadă despre care PNL ştie câte ceva.

În şedinţa de Guvern, primul-ministru Victor Ponta a declarat că "lista este pentru bolnavi, nu pentru firmele furnizoare de medicamente".

Ministerul Sănătăţii concepe lista de medicamente compensate ca pe o rezultantă a consultărilor cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu reprezentanţii pacienţilor şi cu specialiştii din domeniul medical, nu ca pe concluzia unui dialog cu firmele furnizoare de medicamente.

Bilanţul unui ministeriat nu se face în trei săptămâni, mai ales atunci când bilanţul respectiv este produs de un partid a cărei activitate principală a fost, în ultima vreme, distrugerea alianţelor şi pulverizarea încrederii propriului electorat.

Doamna Cristina Nichita:

"Voluntariatul, formă a culturii participative"

Cunoaştem cu toţii, unii din organizaţiile în care am activat, alţii în calitate de părinţi, paradoxul instaurat în ultimii ani pe piaţa muncii din România: tinerii nu se pot angaja în muncă decât dacă au experienţă, pe care nu au însă cum să o capete fiindcă locurile destinate debutanţilor sunt din ce în ce mai puţine, atât în sectorul de stat, cât şi în cel privat. Nu are sens să detaliez în acest cadru cât de nociv este acest fenomen, pentru că sunt convinsă că acest lucru e uşor de perceput de toată lumea.

Experienţa ţărilor civilizate indică foarte clar care ar fi soluţia ieşirii din acest cerc vicios. Ea este reglementarea legală a activităţii de voluntariat. Momentan, tinerii care îşi doresc să capete experienţă, activând benevol în diferite organizaţii, creează mai multe probleme decât avantaje structurilor în care ar vrea să se încadreze. Începând cu posibilitatea de a fi suspectaţi că folosesc munca la negru, continuând cu ambiguitatea legislativă cu privire la program şi protecţia muncii şi sfârşind cu domeniul absolut haotic al certificării activităţilor voluntare, se constată că pentru un administrator de firmă sau pentru un director de instituţie, actualmente, un voluntar e mai degrabă o bătaie de cap în plus decât un ajutor.

Prin proiectul de lege pe care l-am iniţiat cu privire la voluntariat, dorim să rezolvăm toate aceste probleme, dorim să reglementăm această activitate, dar mai ales să oferim o şansă tinerilor, pentru ca ei să ia contact cât mai de timpuriu cu realităţile noastre sociale şi economice, să-i convingem poate să rămână acasă.

Voluntariatul, aşa cum este el propus de proiectul de lege, este o chestiune care ţine deopotrivă de capacitatea noastră de a promova cu operativitate această lege, dar şi de un anumit simţ civic, care e în mare suferinţă în societatea românească. Am convingerea deci că, prin Legea voluntariatului, vă propunem nu numai un set de reglementări foarte necesare, ci şi formula prin care solidaritatea şi activismul sociale să capete valenţe noi.

Domnul Daniel Iane:

Actualul Guvern condus de Victor Ponta pare nepăsător cu privire la drepturile, dar mai ales nevoile celor care beneficiază de pe urma adoptării noii liste de medicamente compensate.

Atât eu personal, cât şi toţi colegii mei din cadrul Partidului Naţional Liberal, constatăm, cu un foarte mare regret, că promisiunile şi proiectele asumate de Victor Ponta şi cabinetul de miniştri pe care îl conduce tot mai defectuos sunt date uitării, totuşi, atât de repede. După schimbarea componenţei politice din cadrul guvernului, în urma eliminării componentei liberale, reprezentate exclusiv de Partidul Naţional Liberal, cei care guvernează în momentul de faţă România au schimbat priorităţile asumate în faţa românilor cu priorităţi strict personale, care le aduc satisfacţie doar lor şi unui grup restrâns de cetăţeni, care beneficiază, direct sau indirect, de pe urma guvernării marca Ponta.

1 Aprilie este recunoscută drept ziua păcălelilor. Actualul guvern a decis să respecte întru totul această zi şi îi păcăleşte, într-un mod ostentativ pe români. Fostul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, realizase toate demersurile necesare, astfel încât, la 1 aprilie să fie adoptată noua listă compensată de medicamente, aşa cum PNL, alături de foştii parteneri din USL, şi-au asumat în faţa electoratului. În plus, acea nouă listă de medicamente era în beneficiul direct al pacienţilor, fiind convenită, de comun acord, inclusiv cu cele mai importante asociaţii ale pacienţilor din România.

Prin intermediul acestei declaraţii politice doresc să mai fac un apel direct către noul ministru al sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, prin intermediul căruia îi solicit imperativ să promoveze această nouă lista de medicamente, în beneficiul celor care au nevoie, al bolnavilor, şi să renunţe la această tergiversare, care pare să fie în beneficiul direct al firmelor farmaceutice. În plus, stimaţi colegi din PSD, vă mai precizez că aţi decis să retrageţi şi proiectele care vizau modul de calcul diferenţiat al taxei de clawback şi preţul medicamentelor. Îmi pare că membrii actualului guvern au decis să acţioneze contrar intereselor directe ale pacienţilor, deşi sănătatea trebuie să fie întotdeauna un segment unde acţiunea, în funcţie de interesele politice, trebuie să înceteze să fie o practică.

O altă mare păcăleală a lui Victor Ponta pentru români constă în introducerea unei suprataxe pe combustibil, care, conform estimărilor, va fi de peste 40 de bani. Spun că este o adevărată păcăleală datorită faptului că premierul Victor Ponta ne precizează că banii rezultaţi în urma introducerii acestei taxe vor fi folosiţi, exclusiv, pentru construcţia de noi tronsoane de autostradă, dar subalternul acestuia, în persoana ministrului de finanţe, îl contrazice şi ne declară că sumele rezultate în urma acestei accize vor fi folosite pentru plata salariilor şi a pensiilor. Ministrul finanţelor publice, Ioana Petrescu, ne-a anunţat că, fără introducerea acestei taxe pe combustibil, plata salariilor şi pensiilor este în pericol, ceea ce mă determină să cred că actualul Guvern încearcă să îi păcălească pe români.

În al treilea rând, actualul cabinet de miniştri a decis să îi păcălească pe români şi cu privire la preţul gazelor. Chiar dacă eram avertizaţi la propriu de Victor Ponta că nu vor creşte facturile românilor, minciuna pare să aibă picioare foarte scurte, iar începând cu 1 aprilie, aceştia vor constata că au fost păcăliţi şi vor avea de plătit costuri mai mari cu privire la consumul de gaze naturale.

În încheierea acestei intervenţii, solicit celor din actualul Guvern să renunţe la a-i mai păcăli pe români şi să respecte angajamentele asumate în faţa acestora în 2012.

Domnilor şi doamnelor miniştri din guvern, reduceţi CAS-ul, adoptaţi şi promovaţi noua listă de medicamente compensate! Aveţi această obligaţie în urma programului de guvernare asumat în faţa românilor, în formula USL. Aţi făcut nişte promisiuni şi până astăzi rezultatele lipsesc cu desăvârşire. Vă aduc la cunoştinţă faptul că modul în care aţi decis să îi păcăliţi pe români este inoportun şi niciun român nu gustă astfel de glume.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Miza importantă a scrutinului pentru Parlamentul European"

După anii dificili ai crizei economice sunt în pericol atât credibilitatea Uniunii Europene, cât şi rata de participare a cetăţenilor la scrutinul pentru Parlamentul European. În acest context, absenteismul masiv ar afecta principala miză care este însăşi finalitatea proiectului european care, după mai bine de 60 de ani de istorie a integrării, se află într-un punct critic al evoluţiei sale politico-instituţionale.

Anul 2014 reprezintă un impas, starea Uniunii Europene s-a înrăutăţit faţă de acum cinci ani, pe toate palierele de evaluare: politic, economic şi social. Asta, cu toate că Uniunea Europeană a rezistat crizei, Europa fiind incomparabil mai sigură şi mai prosperă astăzi decât în trecut.

Criza a avut însă consecinţe sociale majore: şomajul inacceptabil, cu niveluri de peste 27% în Grecia şi Spania, dar cu valori ridicate în aproape toate statele sudice, ruinează în special şansele generaţiei tinere. Întemeierea de noi familii a devenit de asemenea problematică şi s-a redus considerabil, îndeosebi în ţările cele mai puternic afectate de criză.

Din punct de vedere politic, populismul, naţionalismul, euroscepticismul şi xenofobia au scoruri electorale ridicate în Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Italia, Grecia, Ungaria etc. Această criză structurală a fost declanşată de diferenţele prea mari, cronicizate, între cheltuieli şi venituri, între consum şi resurse. Aceasta a fost, în esenţă, viziunea conservatoare a Partidului Popular European asupra crizei, pe care s-au fundamentat politicile de austeritate ale guvernelor de centru-dreapta.

Precampania pentru alegerile europarlamentare a început aşadar în condiţii economico-sociale dificile şi tensionate, fiind aplicate pentru prima dată noi prevederi referitoare la alegerea indirectă a Preşedintelui Comisiei Europene, ceea ce a determinat ca miza alegerilor europarlamentare să devină foarte importantă.

Din punctul meu de vedere, dincolo de confruntarea personalităţilor politice candidate la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, economia va fi tema centrală a campaniilor naţionale, în centru aflându-se confruntarea dintre austeritate şi creşterea economică ce domină dezbaterile politice de la nivel naţional, după începerea crizei zonei euro în anul 2010. Din această cauză, alegerile desfăşurate la nivel naţional au devenit europene, întrucât problemele economice europene domină din ce în ce mai multe dezbateri din cele mai multe state membre.

În România gestionarea crizei a avut un rol important, fiind respinsă sau acceptată de electorat. Campania electorală pentru alegerile europene va fi o confruntare între adepţii politicilor de austeritate, în principal partidele de centru-dreapta, cu partidele susţinătoare ale măsurilor sociale şi de stimulare a creşterii economice.

Cred cu tărie că viziunea social-democrată va avea câştig de cauză, pentru a combate declinul drepturilor sociale, tăierile radicale din bugetele securităţii sociale, sănătăţii şi educaţiei, reducerea drepturilor angajaţilor şi fiscalitatea inechitabilă, principii de bază în ultimii trei ani ale măsurilor economice adoptate în scopul redresării finanţelor publice în Europa. Uniunea Europeană trebuie să apere un nou model economic şi social, bazat pe o fiscalitate echitabilă şi investiţii publice.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Odată cu introducerea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi, o dovadă de minim bun simţ ar fi fost renunţarea la timbrul de mediu pentru autovehicule. Această taxă aberantă a fost născocită de Guvernul Ponta pentru a crea resurse suplimentare care să mulţumească clientela politică.

Solicit premierului Victor Ponta să renunţe la această taxă care duce în final la creşterea tuturor preţurilor suportate de toţi românii! Dacă până acum, chiar şi în timpul Guvernului Boc, când ţara trecea prin criză, s-a putut fără această taxă, este de neînţeles cum acum, când economia ţării înregistrează o creştere, un guvern socialist consideră potrivit să mai bage încă o dată mâna în buzunarele oamenilor. Este inadmisibil, domnule premier, să uitaţi atât de repede ce spuneaţi când eraţi în opoziţie!

Ştim cu toţii că puterea îmbată, dar din beţie te mai şi trezeşti, iar dumneavoastră păreţi a fi într-o comă alcoolică prelungită. Cui serveşte creşterea economică a României dacă românii sunt obligaţi să plătească facturi mai mari la gaz sau energie electrică? Şi acum drept capac peste toate mai introduceţi o nouă taxă, de care să fiţi sigur că nu mai poate scăpa nimeni.

Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie măcar pentru câteva minute şi să vă puneţi în locul unui român simplu, cu un venit de până în 1000 de lei şi să realizaţi ce înseamnă ca din acei bani puţini, cel care te-a minţit pentru a ajunge la putere să inventeze o nouă taxă, aşa încât să îţi mai ia ceva din banii tăi. Dacă aţi realizat ridicolul situaţiei în care puneţi românii, vă solicit să nu mai veniţi cu argumente mincinoase, precum că această taxă trebuie introdusă, iar dacă mai aveţi nevoie de bani, fiţi cu ochii pe clientela politică care în fiecare localitate, cât de mică, risipeşte banul public.

Hotărâţi-vă odată pentru cine vreţi să guvernaţi: pentru baronii politici sau pentru românii care au fost minţiţi ani la rând de partidele politice?

Observ că odată ce aţi ajuns la guvernare aţi uitat de oamenii amărâţi de care vă aminteaţi zilnic când eraţi în opoziţie şi daţi legi şi ordonanţe care să mai ia din venitul şi aşa mic al oamenilor. Apoi seara, când veniţi la televizor, parcă aţi suferi de o gravă amnezie şi începeţi brusc să vă amintiţi de oamenii cărora câteva ore mai devreme le-aţi mai băgat încă o dată mâna în buzunar printr-o nouă taxă nejustificată.

Mă întreb şi vă întreb cum e posibil ca în România, care are propriile resurse de petrol, benzina să fie la fel sau chiar mai scumpă decât în alte ţări europene care nu au rezerve de petrol şi unde salariul mediu pe economie este de câteva ori mai mare decât în România?

Dacă vă gândiţi la populaţie de ce nu susţineţi înfiinţarea unei comisii de anchetă care să verifice respectarea contractului de privatizare a Petrom şi modul în care creşte nejustificat preţul la carburant? Răspunsul este simplu: nu vreţi! Deoarece aveţi toate pârghiile necesare pentru a trece prin Parlament o astfel de comisie. Este limpede că nu vă interesează bunăstarea românilor, ci doar modul în care puteţi să-i mai taxaţi şi dacă se poate să-i mai şi prostiţi.

Domnul Daniel-Cătălin Zamfir:

A trecut aproape o lună de la instalarea noului Cabinet Ponta 3, care a venit cu o garnitură de miniştri PSD în mare parte neschimbată, iar la capitolul new entry ne-au fost prezentate cu mare fast câteva nume, pe portofolii cheie din guvern, realizându-se mai mult o lovitură de imagine, decât un aport consistent prin care să fie revoluţionate politicile publice din România în beneficiul cetăţenilor.

Dovezile inconsecvenţei politice şi ale intereselor mai mult electorale, decât ale apărării interesului public, au apărut încă de la prima lectură a planului de acţiuni guvernamentale cu care Guvernul de stânga PSD-UDMR s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru votul de învestitură. Măsuri importante, precum reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator şi scutirea de la plată a profitului reinvestit, esenţiale pentru relansarea economică şi pentru crearea de noi locuri de muncă, asumate atunci când PNL era partener la guvernare, nu mai figurau cu aplicabilitate de la 1 iulie 2014 în acest nou program de guvernare.

În schimb, am aflat din gura noului ministru al finanţelor, că fără acciza la combustibil nu sunt bani de pensii! Un anunţ care ne aminteşte mai degrabă de politicile dezastruoase marca guvernării Boc, care îşi fundamenta incompetenţa pe adoptarea unor măsuri de împovărare a populaţiei şi a mediului economic. Aşa cum în perioada 2009-2012 românii au fost victimele unui guvern obişnuit să crească taxe şi să taie salarii pentru a avea bani la buget, în scopul satisfacerii propriilor interese, noul Guvern Ponta preia modelul şi îl aplică într-o formă adaptată noului context, dar cu efecte la fel de nocive pentru ţară.

Banii colectaţi din această acciză trebuiau să aibă cu totul altă destinaţie, ei trebuiau direcţionaţi cu prioritate către construcţia de drumuri şi autostrăzi. A fost o măsură discutată şi cu partenerii financiari internaţionali, iar Partidul Naţional Liberal deşi nu a fost de acord cu introducerea ei, a condiţionat aplicarea ei de direcţionarea sumelor către investiţii în infrastructură.

Constat însă că planurile social-democraţilor sunt cu totul altele. Cu uşor iz electoral, devoalate pe zi ce trece, de către miniştrii care ar trebui să facă politici fiscale şi economice performante, de către miniştrii care ar trebui să se preocupe de consolidarea trendului ascendent de creştere economică înregistrat anul trecut, de către miniştrii care în loc să facă politică guvernamentală pe blogul personal, ar trebui să găsească soluţii rapide pentru a demara şi finanţa construcţia de autostrăzi în România.

Pledoaria constantă a premierului Ponta că noul guvern va duce mai departe angajamentele USL este demagogie curată. Acţiunile recente ale guvernului pe care îl conduce, contrazic pe zi ce trece această teorie politică vehiculată cu fiecare apariţie publică. Lipsa de voinţă politică în a implementa măsuri agreate împreună este un semnal clar că actuala guvernare îndreaptă România spre o destinaţie greşită.

Partidul Naţional Liberal nu mai este la guvernare, este în opoziţie, de unde nu va ezita să sancţioneze orice derapaj care riscă să compromită progresele înregistrate în ultimii doi ani, în domenii economice esenţiale.

Domnul Ion Răducanu:

"Meritocraţia în România"

Motto: "Omul care a comis o eroare şi nu o îndreaptă, comite o altă eroare şi mai mare."

"Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte." - Confucius.

Revoluţia din 1989 a creat speranţa înlăturării definitive a modelului nefast de apreciere şi promovare a cadrelor de conducere din societate, din politică şi din economie, model care avea la bază "dosarul" de slujitor al idealurilor societăţii socialiste multilateral dezvoltate - în traducere, slujitor al unor şefi cu puteri nelimitate şi discreţionare.

Pentru a ilustra tabloul trist din ţara noastră, o să amintesc de cartea sociologului Seymour Martin Lipset, intitulată "Valori şi democraţie". Acesta descrie o societate modernă ca fiind caracterizată, în principal, de faptul că individul este judecat în spaţiul public prin prisma performanţei sale, a meritocraţiei şi a gradului de a face faţă competitivităţii, spre deosebire de societăţile tradiţionaliste, aşa numitele "comunităţi", ce aveau ca principiu de bază atribuirea, prin care individul era judecat în funcţie de calităţile dobândite prin naştere, apartenenţă la un anumit rang. Judecând din această perspectivă, în ce măsura ne putem considera noi moderni? Cu regret, aş afirma că suntem departe de un astfel de model.

Instaurarea meritocraţiei, a acelei "forme de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută şi sarcinile sunt atribuite numai pe baza activităţilor, a meritelor, talentului şi a competenţei persoanelor promovate", trebuie să constituie instituţionalizarea principiului că "orice poziţie învestită cu responsabilităţi şi prestigiu social trebuie dobândită şi nu moştenită sau obţinută prin criterii arbitrare", cum sunt plutocraţia - averea, nepotismul - legăturile de familie şi de prietenie, aristocraţia, apartenenţa politică, popularitatea sau sprijinul politic determinat de aportul financiar la vistieria partidului sau a liderilor săi.

Adepţi ai ideologilor oponenţi ai meritocraţiei, politicienii români care s-au aflat în fruntea societăţii în ultimii 25 de ani de capitalism, au adoptat propriile metodologii de promovare a cadrelor de conducere din sectorul public, pornind de la principiul că inteligenţa sau efortul sunt caracteristici imposibil de măsurat. În schimb, ataşamentul faţă de partid este uşor cuantificabil şi chiar "palpabil".

Apariţia unor mişcări meritocratice în lumea modernă a dat naştere unei noi ideologii privind societăţile axate pe meritocraţie: aşa zisul "partid meritocratic" creat în 2007 promovează ideea înlocuirii democraţiei cu meritocraţia stabilind următoarele cinci principii meritocratice: 1. fără nepotism. Nu contează cine sunt părinţii tăi, contează cine eşti tu; 2. fără clientelism. Nu contează ce alţii pot face pentru tine, ci ceea ce tu poţi face prin propriile tale forţe; 3. fără discriminare. Sexul, rasa, religia, vârsta, originea sunt irelevante. Talentul este totul; 4. oportunităţi egale; Începi de la acelaşi punct ca oricine altcineva, şi mergi atât de departe pe cât talentele tale te duc; 5. recompensarea meritului. Recompensele cele mai mari sunt oferite în funcţie de rezultatele cele mai bune.

Pe lângă cele cinci principii meritocratice, un guvern care doreşte înlocuirea mediocrităţii cu meritocraţia trebuie să-şi impună şi să realizeze o serie întreagă de obiective, printre care:

1. Miniştrii sunt nominalizaţi pe baza meritului în domeniul lor de expertiză: ministrul finanţelor - economist profesionist cu experienţă în macroeconomie; ministrul sănătăţii - profesionist din domeniul medical cu experienţă managerială; ministrul apărării - persoană provenită din forţele armate, în prezent în rezervă; ministrul de externe - diplomat de carieră cu viziune europeană şi transatlantică; ministrul educaţiei - profesor universitar recunoscut şi apreciat ş.a.m.d.
2. Pe lângă fiecare ministru, ar trebui să funcţioneze comitete de specialişti formate din oameni de ştiinţă sau profesionişti de marcă din domeniul respectiv, care să asigure gândirea critică şi raţională, expertiza în a discuta şi a analiza ipoteze, precum şi mijloacele cele mai potrivite de aplicare a lor.
3. Eliminarea politicii moralizatoare de principii, adică eliminarea judecăţii "las-o, măi, că merge aşa", indiferent dacă e bine sau rău, în favoarea politicii ştiinţifice, a pragmatismului, adică a principiului conform căruia ce funcţionează primează, ce nu trebuie eliminat, reconsiderat, remodelat, înlocuit la timp.
4. Educaţia trebuie să fie temelia solidă pe care să se înalţe meritul şi trebuie să i se acorde cea mai mare importanţă. O societate în care educaţia este neglijată va genera întotdeauna haos la nivel societal, asupra tuturor celorlalte domenii.
5. Oferirea celor mai înalte posturi numai celor mai dotaţi din punct de vedere profesional, în funcţie de recunoaşterea lor de către egali.

Banii sau statutul social nu pot cumpăra posturi.

După 1989 s-a vorbit mult şi se vorbeşte şi acum despre elitism, meritocraţie, mediocritate.

Dacă privim la televiziunile manipulatorii o să vedem o inflaţie de elitişti, meritocraţi şi niciun mediocru, adică niciun prost, niciun profitor. În realitate însă, idioţii sunt pe tot drumul. Prostia proliferează şi boala este incurabilă. Edificator în acest sens este paraprosdokians-ul rostit de Napoleon: "Prostul are un mare avantaj faţă de cel deştept: este întotdeauna mulţumit de el însuşi".

Cum să procedăm corect? Să o tratăm cu indiferenţă, să încercăm a o ignora, sau să căutăm soluţii să-i îndepărtăm pe proşti de actul de conducere al societăţii?

E clar că societatea postdecembristă are o mare problemă legată de pregătirea, selectarea şi promovarea cadrelor de conducere. Mimarea promovării competenţei este astăzi la rang de lege în rândul tuturor partidelor.

Adevăratul principiu al promovării cadrelor în ziua de azi este ataşamentul faţă de partid şi liderii săi, capacitatea de linguşire, supunere şi informare a şefului suprem, gradul ocupat pe scara nepotismului, şi nu în ultimul rând, acceptul de a sponsoriza partidul şi acţiunile sale.

Promovarea tinerilor cu orice preţ nu constituie o soluţie pragmatică, atâta timp cât aceştia nu sunt pregătiţi să se adapteze realităţilor economiei româneşti şi trăiesc încă în laboratoarele universitare în care teoria nu se îmbină cu practica.

Se impune cu necesitate o schimbare profundă şi realistă, raţională, responsabilă şi curajoasă a mentalului colectiv, a viziunii înguste, mesianice de genul "aşa este dintotdeauna, ce mai putem face noi acum, să facă ceilalţi", a mediului de selecţie şi promovare a cadrelor din instituţiile statului român.

Meritocraţia modernă, necesară în viaţa socială a României, exclude promovarea în funcţii de responsabilitate publică şi prestigiu social a celor care: au mai fost "şefi" şi despre care se ştie că au probleme cu legea sau cu moralitatea; îşi doresc să devină şefi, cumpărându-şi posturile prin sponsorizarea partidului; sunt marionetele de paie ale grupurilor de interese, prin care acestea pot da directive liniştite, în funcţie de propriile interese; sunt neprofesionişti sau chiar analfabeţi, inculţi, incompetenţi, imorali şi ipocriţi, dar compensează prin faptul că sunt linguşitori şi oportunişti; sunt indivizi de tipul prostituaţilor politici aflaţi în tot felul de alianţe, coaliţii, acorduri cu toate formaţiunile politice în acelaşi timp, numai şi numai pentru a nu pierde "ciolanul" şi a-şi rezolva interesele lor şi ale sponsorilor lor. Aceşti prostituaţi politici întreţin două, trei, sau chiar patru partide (aşa cum cineva are "o nevastă şi patru amante") şi sunt capabili să trădeze cu neruşinare şi nesimţire oricând şi oricum, pe oricine şi pentru orice.

Dacă nu vom stopa promovările arbitrare, politice şi contrare principiilor meritocraţiei, societatea românească va continua să rămână o societate premodernă, cu recul autoritarist, scufundată în neantul amatorismului, neperformanţei, falimentului şi disoluţiei, dezastrul fiind greu de imaginat.

"Omul sfinţeşte locul", aşadar ar trebui să avem oameni potriviţi la locul potrivit. Însă acest lucru trebuie să-l facă cei ce conduc şi decid, deoarece ei deţin autoritatea necesară. Pentru acest lucru, un conducător are nevoie de voinţă şi dorinţă, un grad de inteligenţă, conştientizare şi cultură suficient de mare şi puterea de a renunţa la anumite beneficii egoiste pentru binele schimbării.

Nu pot încheia fără a-l cita pe Napoleon Bonaparte, care vorbind despre comandant spunea: "Calitatea esenţială a comandantului este fermitatea caracterului şi hotărârea de a învinge cu orice preţ."

Avem datoria să cerem comandanţilor, conducătorilor noştri politici, să nu fie trişti dacă nu au fost remarcaţi, dar să fie trişti dacă nu au făcut nimic remarcabil.

Domnul Dorel Covaci:

"Europarlamentarele din mai 2014"

Pentru ţările UE, 2014 reprezintă un an al schimbării, prin prisma organizării alegerilor europarlamentare.

În perioada 22-25 mai 2014, 500 de milioane de europeni vor putea să îşi aleagă reprezentanţii în Parlamentul European şi să definească direcţia politică a Uniunii. Până în anul 1976, membrii Parlamentului European erau numiţi de către parlamentele statelor membre ale Uniunii. Începând cu anul 1979, aceştia sunt aleşi direct de către cetăţeni, la fiecare 5 ani.

Ultimele alegeri europene au avut loc în iunie 2009, în toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene, din acel moment. Acum, pentru prima dată, cetăţenii europeni îşi vor alege, în mod indirect, persoana care va conduce Comisia Europeană, pentru următorii cinci ani.

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, partidele politice îşi vor nominaliza candidatul pentru preşedinţia Comisiei. Candidaţii vor trebui să caute sprijin la nivelul fiecărui stat membru, în mod similar unor alegeri naţionale, liderii politici urmând a avea astfel o importanţă majoră în acest scrutin.

Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente), care influenţează viaţa fiecărui cetăţean.

Parlamentul European se impune ferm în calitatea sa de colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene.

Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională, unde iau cuvântul numeroşi lideri mondiali.

De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.

În cadrul campaniei electorale care va avea loc, problemele economice vor fi în mijlocul atenţiei. De la declanşarea crizei economice, în aproape toate alegerile desfăşurate la nivel naţional, mai ales în zona euro, au avut loc dispute intense, formându-se tabere, adepte fie măsurilor de austeritate, fie celor de creştere economică. Astfel, în ţări precum Spania, Italia sau Franţa, care au trecut prin campanii electorale, modul cum criza economică a fost gestionată de către Guvern a fost, fie răsplătit, fie pedepsit de către alegători.

Din acest punct de vedere, alegerile pentru Parlamentul European din 2014 se vor desfăşura sub acelaşi tipar. Vor apărea în scenă cele două tabere, cea de centru-dreapta, care doreşte să menţină măsurile de austeritate, şi cea de centru-stânga, care se pronunţa în favoarea distribuirii constrângerilor pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a încuraja consumul, încrederea şi a reduce şomajul.

Deşi viziunile sau programele grupurilor politice europene sunt cunoscute, marea necunoscută a alegerilor din 2014 este dată de numărul de parlamentari pe care fiecare grup politic îl va avea şi, mai ales, alianţele care se vor forma în urma scrutinului european.

În urma unor studii, s-a demonstrat că influenţa grupurilor politice în viitorul Parlament European depinde de trei lucruri majore: coeziunea şi unitatea grupului, numărul de parlamentari pe care îl va avea fiecare grup şi, nu în ultimul rând, abilitatea de a forma coaliţii şi majorităţi alături de alte forţe politice.

Actuala configuraţie politică la nivelul fiecărui stat al Uniunii Europene indică faptul că viitorul Parlament European ar putea include în jur de 180 de partide politice, în acest context fiind foarte importantă aderarea lor la grupurile politice europene.

Din punct de vedere al mandatelor, alegerile pot aduce unele schimbări faţă de ce s-a întâmplat la ultimul scrutin european, în 2009. Dacă la ultimele alegeri scorul Partidului Popular European (PPE), sau, mai bine zis, al partidelor de la nivelul fiecărui stat care fac parte din acest grup politic la nivel european, a fost de 36%, sondajele arată că, în anul 2014, PPE ar obţine în jur de 28% din voturile europenilor, înregistrând astfel o scădere de aproximativ 8 procente.

Aceste previziuni arată, aşadar, că în 2014 vor avea loc schimbări importante la nivelul Parlamentului European, fiind foarte posibil ca după alegeri să se formeze alte coaliţii decât cele existente în acest moment, care să nominalizeze candidatul pentru preşedinţia Comisiei Europene şi care să guverneze Europa în următorii 5 ani.

Cetăţenii vor fi invitaţi să acţioneze, să reacţioneze, să facă să se întâmple, să-şi folosească puterea de a decide pentru viitorul ţării. Fiecare părere are o şansă să se împlinească şi avem convingerea că românii îşi vor exercita dreptul de vot şi vor alege cele mai bune opţiuni pentru destinele ţării.

Votul nostru, al cetăţenilor, însemnă mult, căci alegem prin vot reprezentanţii care influenţează viitorul nostru, dar şi viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. Parlamentarii europeni vor fi cei care vor trasa drumurile noastre, dar şi ale Europei.

În mai 2014 se alege, atât singurul parlament transnaţional şi multilingv ales în mod direct din lume, precum şi singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct.

Dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţeanului de rând. PE este un fervent susţinător al drepturilor consumatorului, al egalităţii de şanse şi al drepturilor omului în UE, dar şi în afara acesteia. Deputaţii europeni sunt cei care decid cheltuirea banilor din bugetul UE, până la urmă, banii tuturor cetăţenilor. Aşadar, Europa ne priveşte pe toţi, chiar şi atunci când nu ne dăm seama.

Cea mai mare parte a legislaţiei care priveşte viaţa noastră este adoptată în PE, în cooperare cu miniştrii statelor membre. O mare parte a legislaţiei din ţara noastră reprezintă transpunerea actelor europene votate de reprezentanţii noştri, dar nu numai legislaţia, ci şi alocarea fondurilor europene pentru infrastructură, cercetare, învăţământ, agricultură, ajutor pentru dezvoltare etc.

Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul se află, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre, în aproape toate domeniile politice ale UE. Parlamentul alege, de asemenea, preşedintele Comisiei Europene, sporindu-şi astfel controlul asupra executivului UE.

Mai mult, în calitate de cetăţeni europeni, avem dreptul de a iniţia legislaţie europeană.

Provenind din 28 de ţări, aceşti deputaţi europeni reprezintă o gamă variată de partide politice, circumscripţii şi perspective naţionale. În Parlament, marea majoritate a deputaţilor se organizează în grupuri politice, în funcţie de afinităţile lor politice. Astfel, Parlamentul, ca şi Europa, înseamnă diversitate, pe care acesta şi-o asumă şi o omagiază.

Fie că ne place Uniunea Europeană, fie că nu, fie că avem înclinaţii de dreapta sau de stânga, cu siguranţă, există o problemă care ne interesează pe fiecare în mod deosebit, sunt schimbări pe care dorim să le vedem, măsuri care nu mai pot aştepta, investiţii care trebuie realizate. Să alegem atunci deputaţii europeni care ne împărtăşesc viziunea. Aceasta este democraţia. Dacă nu ne pasă, îi va păsa, cu certitudine, altcuiva, care va decide cine să ne reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct.

Un vot nu durează decât minute, dar poate însemna mult pentru viitor. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Să ne alegem Europa pe care o dorim!

Deputaţii europeni reprezintă vocea noastră în Europa. De ce să irosim oportunitatea de a ne face auziţi? Ales o dată la fiecare cinci ani, Parlamentul European este un actor important şi puternic în procesul decizional al Uniunii Europene. Voturile sale conturează legislaţia finală a UE, care ne influenţează viaţa de zi cu zi. Este dreptul nostru să votăm!

Numărul europarlamentarilor va scădea, la nivelul Uniunii, de la 766 la 751. România va pierde un mandat, revenindu-i, în urma alegerilor din mai, 32 de reprezentanţi.

Contextul alegerilor europene este unul dificil, sub pecetea ascensiunii discursului xenofob, ultranaţionalist şi eurosceptic în statele cu vechime în UE, care a generat atitudini negative în spaţiul UE, faţă de cetăţenii români şi bulgari, faţă de aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen.

România trebuie să fie bine reprezentată în Parlamentul European, de oameni care ne fac cinste, oameni de valoare, care să aducă soluţii moderne şi eficiente pentru rezolvarea problemelor actuale, în interesul ţării noastre, dar şi al tuturor cetăţenilor europeni.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Mesajul preşedintelui Republicii Elene, E.S. domnul Karolos Papoulias, adresat elenilor cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821"

Am deosebita onoare să dau citire mesajului preşedintelui Republicii Elene, E.S. domnul Karolos Papoulias, mesaj adresat elenilor de pretutindeni cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821.

"Cinstim astăzi luptătorii din 1821, deoarece le datorăm libertatea patriei noastre şi pentru că ne-au lăsat exemplul eroismului lor care a fost admirat de întreaga omenire.

Abnegaţia şi credinţa lor în idealuri şi viziuni nobile sunt întotdeauna un izvor de inspiraţie, dar şi o lecţie despre cum se depăşesc încercările la care este supusă o naţiune.

Aniversarea Revoluţiei din 1821 ne aminteşte că imposibilul poate deveni posibil prin concordie, curaj şi hotărâre. Independenţa naţională a fost dobândită prin jertfe şi nu s-ar fi putut întâmpla altfel. Opinia publică mondială a fost cutremurată de revolta împotriva unui stăpân extrem de puternic, finalizată cu o victorie răsunătoare datorită măreţiei sufleteşti a tuturor celor care au făcut un pas către eternitate.

Patria noastră a trecut prin multe de atunci: războaie, războaie civile, conflicte, eşecuri.

Astăzi ne aflăm printre cele mai dezvoltate ţări ale lumii şi în nucleul Uniunii Europene, trecând prin patru ani dificili din cauza crizei economice. Mulţi concetăţeni de-ai noştri sunt greu încercaţi, coeziunea socială aflându-se în mare pericol, tulburându-se chiar şi calitatea democraţiei.

Într-o zi ca aceasta gândul nostru se îndreaptă şi către Cipru, care la 40 de ani după invazia turcă este încă o ţară împărţită şi fraţii noştri ciprioţi sunt greu încercaţi de criza economică.

Ieşirea definitivă din criză depinde de aplicarea imediată a unui plan naţional de reconstrucţie. Cunoaştem cerinţele: locuri de muncă, lichidităţi, un stat eficient şi echitabil, creşterea bazei productive, reguli de transparenţă şi valori. Îndeplinirea acestor ţeluri, esenţiale într-o perioadă de timp determinată, nu este pur şi simplu o posibilitate, este o datorie faţă de tânăra generaţie care a fost nedreptăţită de către cei mai în vârstă."

În acest context, permiteţi-mi ca în numele Uniunii Elene din România, cu prilejul împlinirii a 193 de ani de la declanşarea Revoluţiei elene din 1821, să transmit grecilor şi filoelenilor de pretutindeni la mulţi ani!

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Mesajul ministrului adjunct al Afacerilor Externe al Republicii Elene, E.S. domnul Kiriakos Gherontopoulos, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821"

Am deosebita onoare să vă aduc la cunoştinţă mesajul ministrului adjunct al afacerilor externe al Republicii Elene, E.S., domnul Kiriakos Gherontopoulos, mesaj adresat elenilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821.

"Cu deosebită emoţie mă adresez dumneavoastră, în această zi istorică a aniversării Renaşterii Naţionale.

25 Martie este izvor de mândrie pentru grecii de pretutindeni. Revoluţia din 1821 este sărbătoarea unităţii grecilor şi a recunoaşterii marii contribuţii a elenismului ecumenic al vremii, a elenismului din Odessa, din Viena, din St. Petersbourg, din Paris, din ţările riverane Dunării, care, cu repere majore în credinţa ortodoxă, în limba şi cultura noastră, au participat activ la luptele noastre naţionale.

În ciuda adversităţilor şi a mediului ostil din Europa secolului al XIX-lea, străbunii noştri, având ca şi călăuză visul unei patrii libere, incompatibili cu ideea înfrângerii, s-au angrenat într-o luptă inegală şi aparent sortită eşecului.

Astăzi, patria noastră este chemată la o altfel de luptă. Să facă faţă provocărilor epocii, să se adapteze în mod creativ noilor condiţii, să recupereze poziţia pe care o deţinea în peisajul internaţional, poziţie care i se cuvine şi îi aparţine.

25 Martie ne învaţă că reuşita este un produs al voinţei de comuniune şi unitate. În acelaşi timp ne învaţă că "discordia care mânuieşte un buzdugan insidios", poate să ducă orice strădanie naţională pe marginea prăpastiei.

Este datoria noastră, a tuturor, să depăşim discordiile şi lipsa de curaj, să depăşim diferitele percepţii şi convingeri. Datorăm aceasta străbunilor noştri dar, şi mai mult, nouă înşine, copiilor noştri şi generaţiilor viitoare."

Cu prilejul împlinirii a 193 de ani de la declanşarea Revoluţiei elene din 1821, doresc să transmit grecilor şi filoelenilor de pretutindeni la mulţi ani!

Domnul Dumitru Niculescu:

"Problematica vânzării terenurilor a fost una naţională, nu comunitară. Ne-am vândut ieftin!"

România este singura ţară din Europa care nu a făcut nicio notificare către UE pentru instituirea de restricţii la cumpărarea terenurilor de către străini. Rezultatul: 40% din suprafaţa arabilă a ţării de 10 mil. de hectare este acum deţinută de străini cu acte sau fără. La aceasta se mai adaugă alte câteva milioane de hectare deţinute de arendaşi străini care au drept de preempţiune la cumpărare, plus câteva milioane de hectare de pădure. Şi asta în timp ce românii nu deţin nici măcar un hectar de teren arabil în vreo ţară UE, potrivit datelor confederaţiilor de agricultori.

Tratatele de aderare, încheiate de ţările UE lasă la latitudinea fiecărei ţări problematica vânzării terenurilor către străini, acesta fiind una care ţine de siguranţa alimentară a fiecărui stat. Ţările UE care au refuzat să-şi liberalizeze piaţa funciară şi au notificat UE, în consecinţă, nu au primit nicio sancţiune.

În Tratatul de aderare la UE încheiat de România se precizează că terenul arabil este un "capital", în vreme ce ţări precum Ungaria, de exemplu, au precizat în tratatul de aderare că terenurile sunt "bun naţional".

Tratatul de aderare a fost "negociat" cu UE în anul 2004, în timpul mandatului premierului Adrian Năstase. Negocierile au fost purtate de o delegaţie condusă de ministrul de finanţe de atunci, Mihai Tănăsescu. Din echipa de negociere, condusă de Vasile Puşcaş, în calitate de negociator şef, a făcut parte şi actualul ministru al agriculturii, Daniel Constantin.

Concluzionând, problematica vânzării terenurilor a fost una naţională, nu comunitară şi ne-am vândut singuri mult prea ieftin, când n-a fost pe degeaba...

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Aniversarea a 10 ani de la intrarea României în NATO"

Împlinirea a 10 ani de la integrarea României în NATO, eveniment care a fost primit cu mare entuziasm de către români, dă prilejul unor analize, reflecţii şi comentarii care sunt, în mod cert, mult mai nuanţate, acum, după ce ne sunt clare consecinţele acestui act, atât din punct de vedere al costurilor, cât şi din punct de vedere al beneficiilor.

În primul rând, se poate remarca faptul că, spre deosebire de apartenenţa României la UE, în legătură cu care românii urmează trendul european al creşterii euroscepticismului, mai ales pe fondul derulării crizei economice, în ceea ce priveşte participarea României ca membru NATO, aprobarea publică exprimată sau tacită se află încă la cote foarte înalte.

Derularea acţiunilor româneşti din structurile NATO în teatrele de operaţiuni din lume a primit, în aceşti 10 ani, aprecieri unanime în ceea ce priveşte profesionalismul, devotamentul şi eroismul militarilor români, justificând pe deplin locul fruntaş pe care îl ocupă armata (alături de biserică) în încrederea populaţiei. Faptul că în aceste confruntări a curs sânge românesc, zeci de militari români căzând pe câmpul de luptă, face şi mai preţioasă prestaţia militară a României. Întrebărilor de tipul: "ce căutăm noi, românii, în Afganistan?" sau "de ce ne deplasăm în Irak?"; "ce avem noi cu Saddam?", militarii României le-au răspuns cu eroism şi cu sânge, riscând, ca de altfel mulţi înaintaşi, să-şi piardă viaţa pentru ţară, în zonele de conflict aflate departe de graniţele proprii.

Ar putea părea că România riscă viaţa românilor fără a avea beneficii, doar din orgoliul de a se putea lăuda cu statutul de aliat al celei mai puternice armate din lume, armata Statelor Unite ale Americii. Au apărut şi în România voci pacifiste, adepţi ai neimplicării, ai îndoielii exacerbate, pe bună dreptate, în momentele în care primim vestea dispariţiei tragice a vreunui militar român. Este greu să nu se manifeste îndoieli când se pierde o viaţă şi sunt chiar mai greu de reprimat atunci când, în ţările NATO cu vechime, opinia publică exprimă uneori rezerve în legătură cu eficienţa şi legitimitatea intervenţiei armate a NATO în anumite situaţii din lume. Cu toate acestea, majoritatea populaţiei şi, spre cinstea lor, toţi politicienii implicaţi la vârf în gestionarea relaţiei cu NATO, indiferent de culoarea politică, au acţionat în sensul îndeplinirii obligaţiilor care decurg din convenţiile semnate de România, atât după aderarea la NATO, cât şi ca membru NATO, încă din 1990.

Ceea ce au înţeles toţi cei invocaţi mai sus şi mai ales militarii români, eroii noştri din teatrele de operaţiuni, este nevoia de a face sacrificii, plătind, chiar dacă în avans, siguranţa ca, sub umbrela NATO, România are garantat faptul că independenţa şi democraţia naţională sunt la adăpost. Evenimentul care a avut loc de curând, anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia şi redesenarea unei graniţe strategice, dovedeşte că anticipaţia geopolitică a românilor a fost corectă. Aşa încât consider că este cazul să adresăm un "La mulţi ani!" atât NATO, cât şi României ca membru NATO şi să ne înclinăm cu respect în faţa soldaţilor români care girează cu propria viaţă siguranţa noastră şi care "eroi au fost, eroi sunt încă!"

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Moţiunea simplă pe sănătate"

La fel de apropiat de nevoile pacienţilor ca şi Guvernul Băsescu-Boc, care la 1 aprilie 2011 închidea 67 de spitale, Guvernul Ponta 3 amână introducerea la data de 1 aprilie 2014 a noii liste de medicamente compensate, deşi aceasta reprezenta o prioritate majoră în Guvernul USL.

Aplicând metoda "reevaluării", făcută celebră de Traian Băsescu, premierul îşi reevaluează priorităţile, chiar dacă la sfârşitul anului 2013 când preciza că sănătatea va deveni o prioritate pe agenda sa guvernamentală în anul 2014, luându-şi angajamentul ferm de a îmbunătăţi activitatea sistemului sanitar şi de a contribui, prin politicile pe care le adoptă, la creşterea calităţii vieţii pacienţilor. Principalul motiv invocat de premier pentru această amânare: lipsa banilor.

Dacă ar fi studiat, înainte de a dispune retragerea din dezbatere publică a proiectelor importante precum cel referitor la modul de calcul diferenţiat al taxei clawback şi preţurile medicamentelor, premierul ar fi înţeles că acestea au fost construite tocmai pentru crearea spaţiului bugetar, care ar fi permis introducerea noii liste de compensate începând cu data de 1 aprilie 2014.

Este prima dată în România când se propune o listă nouă de medicamente compensate, elaborată după o metodologie de evaluare agreată la nivel internaţional, similară cu cea aplicată în marea majoritate a statelor membre UE, dar şi în Canada sau Australia şi a fost agreată în vara anului trecut atât de către toţi actorii instituţionali, cât şi de către organismele financiare internaţionale.

Lista de medicamente compensate este neactualizată de 6 ani, perioadă în care pacienţii români nu au avut acces la terapii inovatoare, care ar fi putut să le salveze viaţa.

Moleculele nou propuse pentru compensare vor completa lista actuală aprobată prin HG nr.720/2008 cu un număr important de medicamente destinate, în principal, tratării cancerului, diabetului, afecţiunilor cardiovasculare, afecţiunilor psihice, hepatitelor cronice, precum şi bolilor rare, fără a se limita însă doar la aceste patologii.

La baza proiectului a stat profesionalismul, lista de medicamente compensate fiind evaluată de peste 120 de renumiţi medici şi profesori.

Punerea la îndoială de către actualul ministru al sănătăţii a profesionalismului cu care a fost realizată această listă reprezintă de fapt un act de denigrare a medicilor, profesori renumiţi care şi-au adus contribuţia benevol la realizarea acestui proiect, dar şi a zecilor de asociaţii de pacienţi care au vegheat la obiectivitatea cu care a fost reactualizată noua listă de medicamente compensate.

Acestea reprezintă o parte din motivele pentru care introducerea moţiunii simple pe sănătate era obligatorie. Nu a fost o simplă acţiune pe care să o bifeze pe "lista de sarcini îndeplinite" un partid de opoziţie, ci o solicitare de respectare a unui angajament care va determina o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor şi o reducere a costurilor îngrijirilor de sănătate, prin perioade mai scurte de spitalizare, o refacere mai rapidă şi, implicit, o reintegrare mai uşoară în familie şi la locul de muncă.

Domnul Eugen Tomac:

Demersul politic pe care îl supun atenţiei dumneavoastră îşi propune să ne readucă în memorie evenimentele sângeroase din primăvara anului 1941. Atunci, în ziua de 1 aprilie, peste 3000 de români din nordul Bucovinei, refuzând să devină cetăţeni sovietici, au pornit, în coloane organizate, spre frontiera de pe râul Siret, spre a se repatria în ţara-mamă. Au sfârşit, însă, în urma unui complot macabru premeditat, sub focul continuu al gloanţelor sovietice.

Pădurea de la Fântâna Albă păstrează şi astăzi amintirea morţii a peste 3000 de români a căror singură vină a fost dorinţa de a se reîntoarce acasă. S-au scurs 73 de ani de atunci, iar noi încă nu cunoaştem cel puţin numărul exact al victimelor sau al urmaşilor acestora.

Este obligaţia statului român să elucideze această crimă odioasă şi să dezvăluie numele celor care au ordonat acea vărsare de sânge nevinovat. Înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă este, în acest sens, cea mai eficientă metodă de a iniţia dialogul cu statele care deţin informaţii şi ne pot ajuta în aflarea adevărului.

Îi îndemn, aşadar, pe colegii mei din majoritatea parlamentară să dea dovadă de responsabilitate şi să susţină reparaţia morală faţă de cei peste 3000 de cetăţeni ai săi, căzuţi în numele dreptăţii poporului român.

De 4 ani ziua de 1 aprilie este, în mod oficial, Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. În curtea Mănăstirii Putna se înalţă şi o troiţă în amintirea lor.

Dumnezeu să-i aibă în pază!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"România la 10 ani de la aderarea la NATO"

Summitul NATO de la Praga din anul 2002 este de departe evenimentul politico-militar cel mai important de la începutul mileniului. Cu acel prilej, aliaţii nord-atlantici au lansat invitaţia de aderare pentru 7 state din Europa Centrală şi de Est, printre acestea numărându-se şi România. La doi ani după această invitaţie, în data de 29 martie 2004, aderarea a devenit oficială, iar în data de 2 aprilie 2004 tricolorul nostru a fost arborat oficial la sediul NATO.

Acest scurt istoric emoţionant trebuie celebrat în fiecare an, nu doar pentru importanţa aderării României la cea mai puternică alianţă politico-militară din lume, ci şi pentru a rememora eforturile deosebite pe care le-a făcut România pentru a corespunde standardelor partenerilor euroatlantici: un stat de drept consolidat, servicii de informaţii modernizate şi interconectate la structurile informaţionale ale partenerilor atlantici şi, mai ales, tranziţia de la o armată mare, la un corp profesionist de militari, dotaţi cu tehnică modernă şi foarte bine instruiţi.

Au trecut zece ani de atunci şi spun, fără nici o ezitare, că România a demonstrat nu doar că este un membru al Alianţei, ci este un partener de nădejde al acesteia şi un puternic factor de stabilitate în regiune. An după an, România a demonstrat, prin coerenţa acţiunilor autorităţilor, prin profesionalismul vădit al structurilor militare, că poate face faţă cu succes, asemeni membrilor fondatori ai Alianţei, oricăror provocări la adresa securităţii şi apărării statelor membre.

Am spus-o în trecut, o spun şi acum şi o voi mai spune şi în viitor: cea mai mare parte a prestigiului de care se bucură România în cadrul Alianţei Nord-Atlantice se datorează soldaţilor Armatei Române. Dacă în primele misiuni derulate după aderarea României soldaţii români erau consideraţi doar un aport simbolic la realizarea anumitor obiective, astăzi nici o misiune NATO nu mai este posibilă în absenţa bravilor noştri militari. Nu o spun eu, nu o spune ministrul apărării, prim-ministrul sau preşedintele României, o spun partenerii noştri din NATO! Şi nu o spun declarativ, ci o spun prin fapte.

Soldaţi americani, italieni, francezi sau britanici au ajuns să-şi dorească să acţioneze alături de români, împreună cu ei şi, în foarte multe situaţii, sub comanda ofiţerilor români.

Despre ce altfel de recunoaştere mai putem vorbi în sânul Alianţei, dacă nu despre recunoaşterea meritelor soldaţilor şi ofiţerilor români?

Nu îmi doresc să stric acest moment solemn şi să afirm că sprijinul bugetar pentru nevoile Armatei Române nu este suficient dimensionat în prezent. Cred cu putere că, însănătoşind economia, vom însănătoşi şi resursele bugetare, iar alocările pentru nevoile unei armate membră NATO vor ajunge acolo unde ne dorim cu toţii.

În acest context geopolitic extrem de tulbure avem cu toţii datoria de a reitera faptul că Alianţa Nord-Atlantică este şi va rămâne o alianţă eminamente pentru pace. Aşa a fost construită şi aşa ar trebui să rămână - o alianţă pentru prezervarea păcii, a democraţiei, a statului de drept şi a economiei de piaţă.

Nu închei înainte de a mulţumi Armatei Române pentru devotamentul arătat valorilor democratice, pentru vitejia demonstrată pe câmpul de operaţiuni. În plus, vreau să aduc un sincer omagiu soldaţilor care şi-au dat viaţa pentru aceste valori şi să asigur familiile îndurerate că suntem alături de ele. Mulţumim soldaţi români! La mulţi ani parteneri NATO!

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Pentru anul şcolar 2014-2015, pentru prima oară în România, vor fi elaborate manuale şcolare în format digital. Este un moment care ar trebui să ne bucure pentru că, iată, suntem şi noi în rând cu ţările occidentale, cu tehnologia, cu stilul de viaţă al zilelor noastre.

Din păcate, însă, bucuria dispare imediat cum aflăm mai multe informaţii despre modul în care Ministerul Educaţiei Naţionale înţelege să gestioneze chestiunea editării manualelor. Încă din toamna anului trecut editorii au solicitat prezentarea de către minister a unui calendar clar al procesului de elaborare a manualelor şcolare şi transparenţă totală în procedura de licitaţie, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Uniunea Editorilor din România a atras atenţia că ar putea da în judecată Ministerul Educaţiei dacă licitaţia se va derula pe baza documentelor prezentate în acest moment pe site-ul ministerului. Indignarea celor de la UER are la bază faptul că documentele respective nu au fost supuse niciodată dezbaterii publice, acest lucru dovedind indisponibilitatea ministerului pentru dialog şi transparenţă.

Procedura de licitaţie va începe în mod practic în data de 15 aprilie, astfel încât mai este încă timp, deşi pe ultima sută de metri, pentru o discuţie deschisă şi concretă între minister şi editori. De aceea, atrag atenţia ministrului educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie, că este un moment bun pentru a da dovadă de respect faţă de toate părţile implicate în procesul de educaţie - elevi, profesori, părinţi, editori etc. - şi a se aşeza la masa discuţiilor pentru identificarea celei mai bune soluţii.

De asemenea, solicit Ministerului Educaţiei Naţionale să prezinte un calendar clar şi pentru procesul de înnoire a manualelor şcolare. Manualele de gimnaziu sunt cele mai vechi aflate în uz, cele de clasa a V-a având 17 ani vechime, iar cele de clasa a VIII-a "numai" 14, ele fiind tipărite în perioada 1997-2000. Cele mai "noi" manuale au şi ele nu mai puţin de 8 ani vechime, ultima licitaţie fiind organizată de minister în 2006.

În această perioadă, de aproape 20 de ani, programele analitice au fost schimbate de mai multe ori fără a se face şi actualizarea manualelor. Ca urmare, manualele sunt defazate faţă de programele folosite. De asemenea, ministerul este obligat să înlocuiască în fiecare an manualele uzate fizic, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Introducerea manualelor digitale - pentru clasele I-a şi a II-a momentan - pare, la prima vedere, un lucru lăudabil. Însă, înainte de elaborarea lor, nu a existat niciun proiect pilot în baza căruia să fie analizate condiţiile în care aceste manuale pot da randament şi modalitatea de pregătire a învăţătorilor, în primul rând, şi a elevilor, în cel de-al doilea, în vederea utilizării optime a acestor manuale. În România multe şcoli au probleme cu curentul electric, mai puţin de jumătate din totalul şcolilor au conexiune la Internet. Mulţi copii nu pot merge la şcoală din cauză că părinţii nu îşi permit să le cumpere haine "de stradă". Mulţi învăţători nu au acces la calculator şi nici nu ştiu să-l folosească.

Mă număr printre cei care consideră că pătrunderea tehnologiei în societate, prin orice modalitate, trebuie susţinută în mod ferm, pentru că va avea beneficii imediate. Însă, în acelaşi timp, nu pot susţine adâncirea diferenţelor care se fac între copiii care provin din familii sărace şi cei care provin din familii înstărite sau între cei care trăiesc în mediul rural şi cei care trăiesc în mediul urban.

În acest spirit, susţin necesitatea prezentării urgente de către Ministerul Educaţiei, în colaborare cu alte instituţii ale statului, a unui plan în care să se vadă clar modalităţile de reducere a decalajelor şi de oferire a unor condiţii nediscriminatorii de educaţie pentru toţi copiii din România.

Printre atâtea probleme şi neclarităţi, cum am putea să ne bucurăm de un lucru care ar trebui să fie firesc: tehnologia ca suport educaţional pentru generaţia tânără?

Domnul Florin Gheorghe:

"Dispreţul USL, USD, PSD pentru lege"

"Să se desfiinţeze DNA, să se desfiinţeze ANI, să dispară Curtea Constituţională cea obraznică!", sunt afirmaţiile brevetate de baronul local de Constanţa, Nicuşor Constantinescu, pe care ulterior, cu mic cu mare, toată oştirea USL şi USD le-a fredonat, asemeni Corului Madrigal.

Legea nu contează în republica baronilor, au vrut să ne convingă Constantinescu, Oprişan, Stancu sau ceilalţi împăraţi sau voievozi locali. De unde atâta ură şi înverşunare împotriva justiţiei şi împotriva instituţiilor de integritate, s-ar întreba oricare cetăţean. Lucrurile devin mai clare atunci când constaţi că aceşti baroni aduc anual prejudicii bugetului statului român, mai mari decât întreaga acciză pe care o introduce Ponta de astăzi.

"Jos justiţia!" nu are decât rolul de a se descotorosi de zecile de dosare penale pentru abuz în funcţie, pentru trafic de influenţă, pentru luare de mită, şantaj, tunuri imobiliare, evaziune fiscală pe care baronii PSD le-au acumulat, în mare parte numai în cei doi ani de când Victoraş se află la guvernare şi îi asigură că o să îngenuncheze el justiţia. Uitându-ne la faptele pe care baronii PSD le-au făcut şi continuă, fără nici cea mai mică jenă să le facă, am putea spune că nu le-au scăpat prea multe articole din Codul penal pentru a le încadra faptele.

În anul 2004, atunci când vechea gardă de baroni, gerată de Adrian Năstase, a fost drastic sancţionată prin vot, parcă şi natura a răsuflat uşurată. Cu toţii am sperat că românii au scăpat definitiv de epoca Mischie, de epoca baronului flămând, de epoca neamului prost!

Din nefericire, se pare că ne-am amăgit cu toţii şi că junele Ponta şi-a luat cu mare atenţie notiţe de la Năstase, Miki Şpagă şi Mischie, iar când Voiculescu l-a făcut prim-ministru şi-a văzut visul cu ochii. Din aprilie 2012 şi până astăzi Victor-Viorel Ponta construieşte cărămidă cu cărămidă Republica baronilor locali. A hăituit justiţia din prima zi de când a preluat guvernarea şi pare că nu dă semne de oboseală. A făcut lanţ uman în jurul baronilor condamnaţi pentru acte de corupţie. Ţine în Parlament, sub scutul impermeabil al imunităţii, parlamentari incompatibili sau împiedică magistraţii să demareze procedurile penale. Încurajează condamnaţi definitiv să candideze la funcţii pentru Parlamentul European. Mai mult, a băgat pe gâtul românilor peste 35 de taxe şi impozite în numai doi ani, doar ca să umple buzunarele baronilor.

Ponta, USL şi, mai nou, USD nu dau 2 bani pe nevoile românilor. Românii sunt azi mai săraci decât în plină criză economică, iar incompetentul şi mincinosul Victor-Viorel Ponta strânge şi mai tare menghina fiscală cu noi şi noi taxe.

Toate acţiunile lui Victor Ponta din ultimii doi ani l-au deconspirat. Vrea să fie preşedintele României, la alegerile din toamna acestui an. Aşa i-au promis baronii. I-au promis că-l fac preşedinte dacă-i scapă de dosare şi dacă ia pielea de pe români şi îi ghiftuieşte cum se cuvine.

Victore, îţi dau o veste proastă: baronilor le-ai promis pielea ursului din pădure. De dosare nu-i poţi scăpa! Justiţia a aflat că e independentă şi că oricât i-ai intimida pe procurori, tot îţi vor băga penalii acolo unde le este locul! Eu zic să nu te mai visezi preşedinte, pentru că nu vei ajunge niciodată! Românii nu-ţi mai înghit minciunile şi nici mafia locală pe umerii căreia te-ai căţărat şi încă te sprijini. Ai avut o şansă şi ai ratat-o! Ai făcut de ruşine tineretul social-democrat şi familia politică europeană din care face parte PSD!

Domnul Florin Gheorghe:

"(Dez)interesul naţional"

În ultimii doi ani, conceptul de interes naţional a fost dus în derizoriu de către gaşca USL sau USD. Pentru Victor Ponta şi Guvernul USL/USD interesul naţional înseamnă doar ce aduce beneficii materiale sau de putere partidului dominant PSD. Cel mai sugestiv argument în acest sens îl reprezintă eforturile PSD de a-şi subordona direct instituţii, care sunt şi trebuie să rămână independente şi nepolitizate. De pildă, după ce au petrecut nepăsători la o cârciumă din Bucureşti, în vreme ce victimele dezastrului aviatic din Apuseni se zbăteau între viaţă şi moarte, Victor Ponta a găsit de cuviinţă să se caţere pe spatele unei tragedii ca să treacă instituţii de care depinde securitatea naţională a României sub comandă politică. Este vorba aici despre STS.

Chiar dacă presa nu a vorbit foarte mult pe marginea acestui subiect, românii trebuie să ştie că săptămâna trecută a trecut prin Camera Deputaţilor, prin procedura adoptării tacite, proiectul prin care Serviciul Român de Telecomunicaţii Speciale trece din subordinea CSAT direct în curtea Ministerului Afacerilor Interne. Stau şi mă întreb dacă o astfel de decizie iresponsabilă a fost luată în urma sugestiilor luminate primite de la Moscova, la presiunile Asesoftului deţinut de Ghiţă sau ca urmare a promisiunilor făcute chinezilor de la Huawei?

Oricare ar fi motivele şi oricare ar fi justificările, acest gest este unul de mare iresponsabilitate faţă de interesele securităţii naţionale. Oare de ce nu a avut Victor Ponta curajul să spună că doreşte "privatizarea" instituţiilor de securitate naţională şi vrea să le facă un cadou de Sfintele Paşte prietenilor săi Sebastian Ghiţă şi Cătălin Voicu!?

Zilele acestea presa naţională a sesizat că baronii PSD au pus ochii şi pe alt serviciu de care depinde securitatea - Serviciul de Protecţie şi Pază. Acest serviciu, sincer, îmi este greu să intuiesc în curtea cărui baron vrea Victor Ponta să-l mai priponească. Aş putea să mă gândesc la Dan Voiculescu, Marian Oprişan sau Nicuşor Constantinescu. Vom vedea, însă, cine îl şantajează mai puternic pe Victor Ponta.

Totul a început în primăvara anului 2012, atunci când ghidat de modele politice estice, Victor Ponta şi-a tras în subordine Monitorul Oficial al României, pentru a controla direct şi arbitrar ceea ce se publică şi ce nu se publică în jurnalul oficial al României. Ceea ce a urmat cunoaştem cu toţii. Ce poate fi mai periculos pentru democraţia românească decât situaţia în care un infractor intelectual îşi ia în fiecare lună tot mai multe puteri, trecându-şi în subordine tot ce mişcă şi tot ceea ce ar trebui să rămână independent, autonom?

Pingpong-ul pe care Victor Ponta l-a făcut şi-l face cu instituţiile statului de drept şi cu cele care asigură securitatea naţională nu doar că bulversează activitatea acestora, dar ne scoate cu totul de pe orbita statelor democratice, membre ale UE şi NATO. Mai mult, dacă Victor Ponta va candida la funcţia de preşedinte al României şi o va face, aşteptaţi-vă ca tot pelerinajul acestor instituţii către Guvern să ia drumul invers, către Palatul Cotroceni!

Instituţiile statului de drept şi cele de care depinde securitatea naţională nu se negociază nici cu baronii PSD şi nici cu altcineva. Solicit cu putere lui Victor Ponta să ia mâna murdară de pe aceste instituţii şi să scoată influenţa politică pe care a sădit-o şi o sădeşte în toate instituţiile. Victor Ponta demonstrează zi de zi că este mai periculos pentru democraţia românească şi statul român decât au fost Ion Iliescu, Vadim Tudor sau Adrian Năstase la un loc.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Asistenţa psihologică gratuită"

Problematica sinuciderii este una destul de complexă şi imposibil de isprăvit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieţii, în ghearele deznădejdii. În umbra morţii se ajunge şi din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăţilor vieţii şi, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur şi a lipsei de iubire.

Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat şi mai ameninţător. Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte de un val sau o epidemie de suicid acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-şi ia viaţa. Mortalitatea din această cauză a fost mai mare decât cea a victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere.

Dincolo de explicaţii pertinente, o tăcere şi o tristeţe aparte se aştern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu şi-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieţii...

Am auzit spunându-se că există la unele persoane o dispoziţie înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toţii am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul şi pesimismul ţin de firea noastră şi că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuaţie, e periculos de uşor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-şi iau singuri viaţa.

E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna dispoziţie, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid şi ajutate să depăşească starea nefericită în care se zbat.

Când cineva ajunge să se sinucidă, întreaga comunitate ar trebui să se întrebe în ce măsură a împlinit cuvintele Mântuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui să vadă când l-a abandonat pe fratele căzut între tâlharii diavoli cuibăriţi în mintea lui.

Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii îşi iau viaţa cu mai multă uşurinţă atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creşterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, şomajul, schimbările şi conflictele profesionale, absenţa statutului profesional sau nesiguranţa acestuia, izolarea socială, angoasa marilor oraşe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecţiunile cronice şi pierderea credinţei sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alţii pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.

Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluţii adecvate de comunicare de către autorităţile sanitare naţionale.

Numărul mare de sinucideri înregistrat în ultimii ani i-a determinat pe medicii din cadrul Spitalului de Urgenţă "Sfântul Ioan" să propună înfiinţarea unui Centru de suicidologie. Înfiinţarea unei astfel de unităţi medicale ar reprezenta o premieră în România. Centrul este necesar, deoarece numărul pacienţilor care încearcă să îşi ia viaţa este în creştere de la an la an.

O lege simplă care să prevadă că prin numărul unic de urgenţă 112, orice pacient să poată beneficia de asistenţă psihologică gratuită zi şi noapte, atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde, să poată apela la un psiholog.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Viteza excesivă!"

Creşterea dramatică a accidentelor rutiere din ultima perioadă trebuie să ne dea de gândit. România este ţara din Europa cu cea mai mare rată a deceselor în accidentele de circulaţie. În prima jumătate a anului, numărul accidentelor grave a crescut cu 20%, deşi agenţii de circulaţie au ridicat cu 20% mai multe permise auto. E un paradox, pentru că sancţiunile şi accidentele ar trebui să fie invers proporţionale, cum se întâmplă peste tot în lume. În România, datele oficiale arată că Poliţia sancţionează în neştire, iar şoferii mor pe capete.

Dramele de pe şosele sunt, de cele mai multe ori, rezultatul comportamentului iresponsabil, primitiv şi inconştient al celor care circulă pe drumurile publice. Într-o clipă poţi pierde cel mai de preţ lucru pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit - viaţa. Câţi dintre participanţii la trafic iau în serios cunoscutul slogan tipărit pe mii de indicatoare "Stop accidentelor rutiere. Alege viaţa!"?

Pentru a diminua moartea de pe şosele nu este suficientă o legislaţie drastică. Nu la legi suntem restanţieri. Viteza excesivă a devenit un hobby al posesorilor de maşini. Ei calcă acceleraţia până se opresc în pomi, stâlpi, se înfig în maşinile care rulează pe contrasens ori mai iau câte un pieton, biciclist sau motociclist pe capotă. Nu doar viteza este cauza principală a dezastrelor. Conducerea în stare de ebrietate, agresivitatea participanţilor la trafic, depăşirile interzise şi periculoase, neacordarea priorităţii, trecerea pe culoarea roşie a semaforului, amplasarea pe autoturisme a unor proiectoare de mare putere şi "orbirea" altora cu luminile de drum etc., produc mult mai multe tragedii. Datorită lor, pericolele te pândesc la tot pasul: fie ca pieton prevăzător, fie ca şofer responsabil. Ei uită că viaţa unui om este în pericol dacă ei sunt grăbiţi să ajungă într-un loc anume, ei uită că neacordarea priorităţii în trafic le poate distruge viaţa, ei uită că trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, ei uită că în mâinile lor stă propria viaţă şi, mai mult, viaţa prietenilor sau rudelor care îi însoţesc. Însă, de cele mai multe ori, regretele vin după faptă. Abia atunci conştientizează că, oricât de grăbiţi ar fi, viaţa are, într-adevăr, prioritate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Revizuirea actelor normative ce reglementează piaţa muncii"

Gestionarea eficientă a resurselor umane, capital extrem de preţios, este împiedicată în perioada actuală din cauze ce se regăsesc atât în rata înaltă de impozite şi contribuţii ce grevează câştigurile ambilor parteneri, angajator şi salariat, dar şi în deficienţe de natură legislativă.

Transformările economice din ultimii ani şi, mai apoi, criza economică au schimbat radical piaţa forţei de muncă şi raporturile angajat-angajator, conducând la apariţia unui număr tot mai mare de probleme specifice. La acestea a contribuit şi legislaţia actuală, care nu mai răspunde întru totul nevoilor de dezvoltare şi realităţilor economiei româneşti.

Existenţa a cât mai multor locuri de muncă cât mai bine plătite, dar şi asigurarea unei productivităţi crescute a muncii şi a sustenabilităţii costurilor cu forţa de muncă trebuie să se înscrie între obiectivele avute în vedere de legislaţia muncii.

Legislaţia trebuie să asigure echilibrul între angajat şi angajator. Legislaţia muncii nu mai este în concordanţă cu realităţile economiei româneşti. Considerăm, de asemenea, necesare măsuri de revizuire a volumului de contribuţii sociale colectate pe baza fondurilor de salarii, care afectează evident posibilităţile de motivare pozitivă reală a angajaţilor, anulând astfel unul dintre cele mai eficiente mijloace de creştere a productivităţii muncii.

De asemenea, regimul angajărilor, munca temporară, negocierea şi aria de aplicare a contractelor colective de muncă, regimul concedierilor, conflictele de muncă, rolul şi atribuţiile sindicatelor trebuie să se bucure de o reglementare clară şi în acord cu problemele actuale de pe piaţa muncii.

În 2014 trebuie să se procedeze la o revizuire a actelor normative ce reglementează piaţa muncii şi în care există dispoziţii lacunare, confuze sau contradictorii, care pun în dificultate luarea măsurilor corecte de către angajatori, manageri de resurse umane şi chiar de către instanţele de judecată, în sutele de litigii de muncă care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Taxaţi-l pe Ponta aşa cum v-a taxat el pe voi!"

Unii cetăţeni se întreabă, în mod justificat, cum se face că unii primari, consilieri, parlamentari sau chiar unele partide, în ciuda lucrurilor rele pe care le fac şi a nenumăratelor problemelor morale sau penale pe care le au, atunci când se anunţă rezultatul votului, după alegeri, aceştia sunt realeşi.

Este cetăţeanul român incapabil să discearnă între rău şi bine? Fals! Cetăţeanul român ştie ce ar fi mai bine pentru el, însă nu este un alegător în totalitate liber. Nu este decât un alegător captiv. Este un alegător captiv din cauza politicilor defecte şi a statului bolnav, care s-a reprodus până în prezent, cu o scurtă pauză în perioada guvernării Boc, 2010-2011.

"Pionierul" acestui tip de politică este de departe Nicolae Văcăroiu care, pe fondul restructurărilor economice de la începutul anilor ’90, a creat instituţia pensionării potenţialilor şomeri, începând cu vârsta de 45 de ani. Văcăroiu ştia că tânărul pensionar va vota PDSR, ca nu cumva vreun nou partid de guvernământ să considere că la 45 de ani este încă foarte tânăr pentru a primi o pensie şi ar mai trebui să muncească.

Epoca de aur a alegătorului captiv o regăsim, însă, sub guvernarea lui Adrian Năstase. Prin Legea nr. 416/2001, care a instituit venitul minim garantat, Năstase a creat un grup captiv de alegători, dependent de aceste ajutoare. Astfel, înaintea fiecărui scrutin, cetăţeanului român i se spunea "nu votezi PSD, nu mai primeşti ajutor!". "Patentat" de Năstase, modelul constrângerii prin ajutoare sociale a alegătorului român să voteze cu cel care-i oferă mici avantaje de moment, nu a mai fost dat jos din braţe nici de Mazăre, nici de Oprişan şi nici de ceilalţi veşnici baroni locali.

Astăzi, sub Victor Ponta, asistăm la o nouă metodă, poate şi mai parşivă de a păcăli şi a constrânge alegătorul ca să voteze cu partidul-stat PSD. Metoda este simplă, dar eficace. Metoda o putem denumi fără nici un risc: "prosteala pe faţă!". Ea constă în faptul că Ponta a băgat mâna în buzunarul cetăţeanului român de 35 de ori şi, prin diverse metode, pseudodenumite de sprijin, cumpără bunăvoinţa românilor aflaţi în dificultate.

Mai mult, Ponta a extins metoda "prosteala pe faţă" şi la alte grupuri, nu doar la cetăţenii pe care se bucură că-i vede în sărăcie şi le poate arunca, în campania electorală, câte o pungă de plastic cu alimente şi 2% în plus la ajutorul sau pensia socială.

După ce s-a încurcat, vreme de trei luni, în propriile minciuni legate de oportunitatea introducerii accizei de 7 cenţi plus TVA, acum încearcă să-i cumpere pe transportatorii români cu mici beneficii, doar-doar i-o convinge să alimenteze la benzinăriile din România, unde preţul va fi între primele 4 din Uniunea Europeană.

Domnule Victor-Viorel Ponta, operaţiunea "prosteala pe faţă" aplicată şi la taxa de 7 cenţi plus TVA pentru carburanţi nu va ţine cu transportatorii şi nici cu românii de rând! Transportatorii vor umple rezervoarele în afara României, iar românii de rând fie vor reduce şi mai drastic consumul, fie vor alimenta din surse evazioniste.

Ceea ce vă pot asigura este că la alegeri, cei care nu sunt încă alegătorii captivi ai PSD, îl vor taxa pe Victor-Viorel Ponta cel puţin în acelaşi mod cum a taxat el sărăcia românilor şi cum a băgat mii de firme în insolvenţă sau faliment.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Moţiunea PNL, o încercare lamentabilă de a ascunde eşecurile lui Nicolăescu la Ministerul Sănătăţii"

Prin moţiunea depusă, PNL încearcă să ascundă problemele lăsate în urmă de Eugen Nicolăescu la Ministerul Sănătăţii. Întregul text al moţiunii este o înşiruire de atacuri nefondate, prin care se urmăreşte dezinformarea cetăţenilor. Nu pot decât să condamn acest demers demagogic şi să remarc, cu regret, incapacitatea PNL de a înţelege ce înseamnă să fii în opoziţie.

Peneliştii uită că au ieşit de bunăvoie de la guvernare şi au întors spatele electoratului care i-a trimis în Parlament. Foştii colegi de alianţă şi-au încălcat principala promisiune faţă de români: lupta împotriva regimului ticăloşit instaurat de Traian Băsescu.

Domnul Nicolăescu este cel care nu a mai actualizat lista medicamentelor compensate din 2008. Cât a fost ministru al sănătăţii nu a fost preocupat de milioanele de pacienţi care aşteptau o soluţie. Acum, din opoziţie, încearcă să paseze responsabilitatea.

Să ne amintim cazul Institutului Cantacuzino: 400.000 doze de vaccin toxic pentru care statul a plătit milioane de dolari. Sunt convinsă că fostul ministru aşteaptă cu nerăbdare concluziile discuţiilor de joi din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, precum şi auditul de la Ministerul Sănătăţii anunţat de ministrul Bănicioiu. Vinovaţii trebuie să plătească pentru această pagubă!

PNL a reuşit, la abia o lună după ce a ieşit de la guvernare, să adopte retorica pedelistă. Dacă mai era vreo urmă de îndoială privind apropierea domnului Antonescu de Traian Băsescu, moţiunea dezbătută ieri clarifică situaţia: PNL şi-a însuşit pe deplin discursul preşedintelui Traian Băsescu!

Domnul Georgian Pop:

"România, de 10 ani în NATO"

Cu prilejul aniversării a 10 ani de la momentul în care România a devenit stat membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic, dar şi a 65 de ani de la înfiinţarea Alianţei, este important să ne reamintim că integrarea ţării noastre în NATO reprezintă o garanţie pentru securitatea şi stabilitatea României. De asemenea, consolidarea democraţiei şi a statului de drept, dar şi progresele în plan economic şi social au fost procese care s-au dezvoltat în urma aderării ţării noastre la NATO şi Uniunea Europeană.

România este un aliat care se află la frontiera estică a comunităţii euroatlantice, regiune în care astăzi, la 10 ani de apartenenţă la NATO, trăim vremuri foarte sensibile din punct de vedere strategic. Toate aceste evenimente care se petrec astăzi în vecinătatea României reprezintă o provocare pentru partenerii şi aliaţii NATO. Am convingerea că recentele evenimente din Crimeea vor face NATO mai puternică.

Realităţile sunt marcate de noi riscuri şi ameninţări asimetrice sau emergente la adresa securităţii partenerilor şi aliaţilor. Terorismul, securitatea energetică, ameninţările cibernetice, sunt riscuri de securitate pe agenda actuală a NATO. Partenerii şi aliaţii NATO, împreună, trebuie să cooperăm pentru consolidarea mijloacelor de apărare colectivă.

România a dovedit în permanenţă că este un aliat serios şi puternic, cu vocaţie transatlantică, susţinătoare a Alianţei şi capabilă să contracareze provocările de securitate globale. Cetăţenii români şi-au sprijinit mereu ţara în respectarea angajamentelor asumate atât în interiorul Alianţei, cât şi în relaţiile bilaterale. Îmi exprim recunoştinţa faţă de militarii români care participă în cadrul misiunilor desfăşurate sub egida NATO. Gândul meu se îndreaptă acum şi către familiile militarilor care şi-au dat viaţa servindu-şi ţara cu devotament.

Obiectivul strategic al României rămâne acela de a-şi consolida apartenenţa la NATO, dar şi de a contribui în mod semnificativ la evoluţia şi adaptarea Alianţei în contextul noilor provocări la adresa securităţii şi stabilităţii în spaţiul Nord-Atlantic.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România are nevoie de reducerea nivelului comisioanelor bancare"

Dezbaterea generată în ultima perioadă cu privire la comisioanele bancare arată faptul că, la nivelul societăţii româneşti, există un clivaj extrem de mare între viziunea bancherilor şi ceea ce aşteaptă oamenii simpli de la serviciile oferite. Această nemulţumire, încă latentă, este rezultatul lipsei de adaptare a managerilor instituţiilor de finanţare la realităţile sociale şi economice ale României, comisioanele bancare fiind un simptom extrem de clar în acest sens.

În opinia mea, este anormal să existe comisioane bancare de 1,2% - 1,3% la carduri de debit unde bătrânii îşi încasează pensiile. Un asemenea "impozit" perceput de bancă este greu de suportat chiar şi pentru angajaţii simpli sau cei cu venituri ceva mai mari, pentru că presupune un spor nedorit de cheltuieli pentru client. Nu e de mirare, deci, că mai puţin de jumătate dintre români deţin carduri de debit şi că doar 25% dintre aceştia le şi folosesc pentru cumpărături. Prin aceste comisioane mari, bancherii şi-au limitat foarte mult piaţa şi fac dificilă relaţia cu clienţii, care se simt de la lună la lună taxaţi inutil. Aşa se face că foarte mulţi preferă să eludeze sistemul bancar în întregul său.

Aceste comisioane bancare reprezintă un procent consistent din veniturile băncilor, contribuind direct la profit, pentru că există costuri mici, în raport cu serviciul oferit. Practic, avem de-a face cu o taxare excesivă pentru costurile pe care aceste servicii le presupun. De aici şi neîncrederea dintre client şi bănci şi nevoia unei suprareglementări. Dacă românii ar simţi că băncile nu îi "jupoaie", cu siguranţă ar prefera în mult mai mare măsură să economisească şi să se folosească de serviciile bancare. Poate, dacă s-ar fi înţeles acest lucru, nu ar mai fi fost necesar un act normativ care să limiteze tranzacţiile în numerar.

Susţin, deci, importanţa reducerii acestor comisioane la un nivel acceptabil (0,2% - 0,3%) înainte de aplicarea unor directive europene. În condiţiile în care numărul creditelor neperformante în România este în creştere, logica primară dictează să se reducă foarte mult costurile pentru serviciile bancare, pentru a reduce astfel presiunea existentă pe populaţie. Această măsură ar fi şi în interesul bancherilor, tocmai datorită faptului că s-ar mări numărul utilizatorilor de servicii bancare şi s-ar reduce nivelul împrumuturilor neperformante sau a activelor toxice. Nu este, deci, un demers împotriva instituţiilor financiare, ci unul care vine să pună în echilibru realităţile sociale şi economice cu serviciile bancare.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Asistăm la o încercare de a împovăra cetăţenii cu o nouă taxă, mascată de o manipulare grosolană"

Partidul Naţional Liberal, filiala Constanţa, consideră că PSD şi Victor Ponta au abandonat toate angajamentele publice făcute în faţa românilor, actualmente încercând să găsească tot felul de pretexte pentru a nu se ţine de cuvânt. Constatăm faptul că foştii parteneri de alianţă ai PNL s-au întors la practicile distructive din perioada Năstase, încercând să acapareze în interes propriu oameni, instituţii şi resurse.

Suntem nevoiţi să ne respectam angajamentul fata de cetatenii României si astfel sa-l aducem în fata Parlamentului pe Victor Ponta pentru a-i cere un calendar concret pentru introducerea de la 1 iulie a masurilor discutate anterior.

Una dintre problemele cu care ne confruntăm şi de care Cabinetul Ponta pare să nu ţină seama este cea a accizei de 7 eurocenţi la combustibil.

Discuţia iniţială cu privire la necesitatea introducerii acestei accize a fost aceea de a identifica soluţii suplimentare pentru finanţarea dezvoltării infrastructurii. Aceasta era o condiţie obligatorie, şi anume ca banii colectaţi să meargă exclusiv la construcţia de autostrăzi.

Însă ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, nu are nici măcar cea mai mică intenţie de a direcţiona banii colectaţi prin scumpirea carburanţilor către drumuri şi autostrăzi, ci spre pensii, sănătate, educaţie şi alte cheltuieli de la buget. Nici vorbă de investiţii, infrastructura nemaifiind nici măcar amintită ca destinaţie pentru aceşti bani.

Guvernul Ponta trebuie să spună românilor dacă există şi câţi bani sunt exact în Trezorerie pentru plata pensiilor şi a salariilor în acest an.

În cazul în care nu există aceste fonduri, trebuie să acceptăm că Victor Ponta a minţit constant când a vorbit de alocarea banilor din acciza pe carburant către construcţia de autostrăzi, ştiind prea bine că banii vor fi folosiţi pentru plata obligaţiilor statului către pensionari şi salariaţi.

Noi nu avem niciun fel de garanţie în legătură cu ce se va întâmpla cu aceşti bani, nici un mecanism prin care opinia publică să ştie în mod transparent şi fără echivoc cum şi unde se duc fondurile rezultate din acciză.

Reprezentanţii liberali au susţinut introducerea accizei cu condiţia obligatorie ca aceşti bani să fie folosiţi exclusiv pentru dezvoltarea infrastructurii, mai exact în vederea construcţiei de drumuri şi autostrăzi.

Din moment ce acum este evident că Guvernul PSD are alte interese prin scumpirea carburanţilor, PNL se opune în mod categoric introducerii acestei accize.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Oare nu crede premierul Ponta că ministrul Kelemen Hunor ar trebui demis?"

"România nu este stat unitar, această stare poate exista doar în visele câtorva politicieni români". "Noi trebuie să ne apărăm interesele, trebuie să aducem Catalonia şi Tirolul de Sud în Ardeal". Aceste declaraţii nu aparţin unui etnic maghiar aflat la o şuetă sau la un restaurant unde, după mai multe pahare, unii vorbesc vrute şi nevrute. Aceste declaraţii aparţin liderului UDMR, Kelemen Hunor, care totodată este membru al Guvernului României. Şi au fost făcute la o reuniune politică publică.

După o afirmaţie, eu nu aş zice nefericită, ci mai degrabă eronat interpretată, făcută la începutul lunii februarie, un ministru liberal şi-a dat demisia de onoare. Dar chiar şi aşa cum a fost interpretată, afirmaţia ministrului liberal nu a adus atingere nimănui. În schimb, declaraţiile domnului Kelemen Hunor aduc atingere clasei politice, Guvernului şi, în primul rând, românilor. Evident, nu mă aştept la un gest de onoare din parte a lui Kelemen Hunor. Nu se poate vorbi de aşa ceva în cazul unui lider al unei grupări politice care se aliază chiar şi cu cei pe care ieri şi alaltăieri i-a desfiinţat, doar pentru a se afla la guvernare.

Dacă de la Kelemen Hunor nu am nicio aşteptare, în schimb de la primul-ministru Victor Ponta aş fi avut. Pentru că este impardonabil ca un ministru de-al tău să facă astfel de afirmaţii şi tu, ca prim-ministru, să nu ai nici măcar o reacţie de formă. Poate premierul Victor Ponta încă nu şi-a dat seama de gravitatea declaraţiilor lui Kelemen Hunor. Şi nu mă refer la sintagma "interesele noastre", deşi şi aici ar fi ceva de comentat, şi anume că UDMR se află la guvernare nu pentru a apăra interesele României, ci pentru propriile interese. Mă refer la formularea "să aducem Catalonia şi Tirolul de Sud în Ardeal". A înţeles premierul Ponta ce vrea să spună liderul UDMR? Ştie oare premierul Ponta că autonomii catalani pregătesc un referendum pentru a deveni un alt stat? Oare premierul Ponta nu a învăţat nimic din ce s-a întâmplat acum în Crimeea? Oare ştie premierul Ponta ce s-ar fi întâmplat dacă un ministru german, britanic sau francez sau de oriunde din Europa ar fi făcut o astfel de declaraţie? Îi spun eu dacă nu ştie: nu ar fi aşteptat să fie demis, ci şi-ar fi depus mandatul împreună cu scuzele de rigoare.

Sunt convins că premierul Ponta nu îl va demite - aşa cum ar fi normal şi moral - pe Kelemen Hunor. Premierul Ponta este însă indiferent şi în plus nu vrea să îl supere pe Kelemen Hunor pentru că îl interesează voturile etnicilor maghiari pentru turul II al prezidenţialelor. Dar românilor, îl asigur pe premier, că nu le sunt indiferente afirmaţiile liderului UDMR. Şi nu le pot fi indiferente atunci când un ortac, Csaba Sogor, de-al lui Kelemen Hunor spune, la aceeaşi reuniune politică: "Suntem dispuşi să-i facem pe români să simtă cum e să trăieşti în minoritate". Pentru că asta sună deja ca o ameninţare.

Am înregistrat totuşi o reacţie la declaraţia lui Csaba Sogor. A purtătorului de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan: "Domnul Csaba este încă unul dintre europarlamentarii care are nevoie de 5-6 mandate ca să priceapă ce sunt valorile europene (...) domnul Csaba riscă să se discrediteze total în faţa electoratului". Prima parte este penibilă, a doua, chiar comică. În faţa cărui electorat se va discredita Csaba Sogor? Probabil a celui social-democrat care îl votează pe Cătălin Ivan?

"Noi nu îl vrem nici pe Ponta, nici pe Hrebenciuc, noi suntem de dreapta, suntem udemerişti" - Kelemen Hunor, Zalău, 20 februarie 2014. După câteva zile, Kelemen Hunor era ministru şi UDMR formaţiune politică guvernamentală. Orice alt comentariu este de prisos.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Cum sprijinim turismul românesc?"

În 2013 România ocupa una dintre ultimele poziţii în clasamentul Uniunii Europene referitor la numărul de turişti străini, în urma celorlalte state vecine.

Şi aceasta nu ar fi cea mai păguboasă statistică. Datele cu adevărat supărătoare sunt cele referitoare la diferenţa dintre potenţialul real al turismului românesc şi contribuţia sa, considerabil redusă, la avuţia naţională a ţării. Iar, de cele mai multe ori, cauzele declarate ale acestei situaţii nefericite a turismului din România au fost, fie strategia incoerentă de dezvoltare a acestui sector important al economiei, fie insuficienta promovare a minunatelor locuri din ţara noastră.

Cu toate acestea, România este cunoscută, este promovată, chiar şi gratuit prin Internet. Seriile Wild Carpathia, documentar realizat în Transilvania cu sprijinul Alteţei Sale Regale Prinţul Charles al Marii Britanii, au făcut înconjurul lumii.

Şi există încă multe alte locuri văzute (uneori cu eforturi dificile din pricina accesului) şi admirate în ţara noastră, în Bucovina, în Valea Jiului, în Delta Dunării, pe culmile munţilor sau la ţărmul Mării Negre.

Personal, am făcut o serie de demersuri la Ministerele Culturii şi Turismului, încercând să atrag atenţia asupra monumentelor istorice din regiunea Dobrogei care par uitate şi nu se bucură de suficientă atenţie. Am propus inclusiv includerea lor într-un circuit turistic dedicat vestigiilor istorice monumente de patrimoniu (şi Slavă Domnului, avem destule!). Am să dau un singur exemplu: Podul de la Cernavodă - Podul Carol I - construit şi proiectat de inginerul Anghel Saligny, o capodoperă arhitecturală şi tehnică, la momentul realizării sale, în 1895, fiind cel mai lung pod din Europa.

Însă, cu tristeţe, am realizat că degeaba insist şi fac demersuri pentru promovarea regiunii, monumentele având nevoie în primul rând să fie protejate şi conservate. Culmea, la Podul de la Cernavodă, la care m-am referit mai sus, nu există cale de acces! Şi atunci, ce promovăm? Cum promovăm? Până nu vor fi asigurate investiţiile necesare în infrastructura din România, nu putem vorbi de promovare turistică.

Angajarea Guvernului într-un program susţinut de investiţii în dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii din ţara noastră va duce negreşit la creşterea numărului de turişti, la creşterea aportului turismului la PIB-ul României şi, până la urmă, la un mod civilizat de a călători, demn de secolul XXI.

Domnul Ioan Balan:

"Acciza şi păcăleala bugetară"

Parada de minciuni proferate de Victor Ponta şi miniştri săi în jurul introducerii accizei de 7 cenţi plus TVA este un adevărat spectacol tragicomic. Ponta se justifică spunând că banii astfel colectaţi vor merge la autostrăzile mâzgălite de Şova de la Teleorman şi până la Galaţi. Dacă ar fi să ne luăm după prim-ministru şi ministrul proiectelor absente, România nu mai are teren extravilan disponibil pentru miile de km de autostradă construiţi de Şova. Mai grav este că, în unele părţi ale ţării, Guvernul Mincinos a amplasat deja afişe de campanie electorală în care se laudă cu 280 Km de autostradă construiţi. Probabil că Victor Ponta se laudă cu mâzgăliturile domnului Şova pe harta României. Da. Acolo au mâzgălit mii de km de autostradă imaginari şi inutili. În realitate Guvernul Ponta nu a făcut decât să închidă şantierele demarate sub guvernarea PDL. În fine, în minciuna lui Victor Ponta, banii furaţi din buzunarele românilor prin acciza suplimentară de 42 bani pe litru ar merge la autostrăzi.

Minciuna numărul 2. Tânăra doamnă ministru de la finanţe, într-o paradă de măguliri la adresa şefului său, a încercat să-l depăşească pe Victor Ponta în minciuni şi a justificat acciza pe carburanţi prin altă minciună. Potrivit domniei sale, banii sunt absolut necesari pentru plata pensiilor şi salariilor. Sincer, o compătimesc pe doamna ministru, pentru că vrând să intre în graţiile lui Victor Ponta şi a televiziunilor de partid, a uitat acasă expertiza economică însuşită la Harvard. Nu este nici primul şi nici ultimul economist care, stând la umbra lui Ponta, uită toate principiile şi convingerile economice şi începe să mintă, doar pentru a se menţine în funcţie. Nu dau nume, pentru că acei economişti ar trebui să se simtă ei înşişi şi după participarea în Guvernul Ponta să nu se mai întoarcă la catedră de ruşine, ca să nu îi înveţe pe studenţi cum stau lucrurile în domeniul fiscal-bugetar.

Mai toţi miniştri au minţit cu neruşinare pe marginea accizei care intră astăzi în vigoare. Singurul care nu a suflat o vorbă pe marginea acesteia este domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea. Bănuiţi de ce? Pentru că dacă domnia sa ar fi spus că banii merg prin Ministerul Administraţiei la baronii locali nu ar fi minţit. Ar fi spus adevărul. Pentru că acesta este adevărul. Taxa nedreaptă, în fel şi chip justificată, nu este decât acciza pentru campania electorală a USD-ului.

Ziua de astăzi, cunoscută în folclor drept ziua păcălelilor are o conotaţie specifică pentru anul 2014. Victor Ponta îi mai păcăleşte încă o dată pe români, furându-le din buzunare bani nu pentru autostrăzi, ci pentru clientela de partid. Astăzi, 1 aprilie 2014, nu reprezintă o păcăleală creşterea preţului la benzină şi motorină, creşterea preţului la energia electrică, creşterea preţului la gazele naturale pentru consumatorii casnici şi noncasnici. Da. Acestea nu sunt păcăleli. Sunt realităţi. Începând de astăzi puterea de cumpărare a românilor este lovită crunt pe tot lanţul de bunuri şi servicii, iar competitivitatea firmelor româneşti este asasinată.

Victor Ponta nu doreşte nici bunăstarea românilor şi nici revigorarea sectorului privat productiv din România. Românii simt pe propria piele că puterea de cumpărare la 1 aprilie 2014 este aproape de jumătatea puterii de cumpărare din ianuarie 2010, iar numărul de firme care se închid zilnic este în creştere. Victor Ponta a demonstrat nu doar că este incompetent, ci că-i urăşte pe români şi şansa lor la o viaţă mai bună.

Domnul Ioan Dîrzu:

"PNL a trădat valorile Uniunii Social-Liberale. PNL Alba este o anexă a PDL, iar Teodor Atanasiu un senator ilegitim"

Declaraţia mea politică face referire la recentele declaraţii de presă ale liderilor liberali din judeţul Alba. Pentru prima dată, într-o conferinţă de presă ţinută săptămâna trecută, liderul PNL Alba şi senator liberal, Teodor Atanasiu, recunoaşte faptul că în ultimii doi ani liberalii din judeţ au tânjit după o alianţă cu Traian Băsescu şi Partidul Democrat Liberal.

Prin această declaraţie, PNL recunoaşte practic că nu au crezut niciodată în valorile Uniunii Social Liberale, pentru o Românie corectă în care injustiţia vechiului regim democrat liberal să fie combătută. Mai exact, PNL demonstrează din nou că au mimat opoziţia şi au jucat mereu în tabăra adversă, în echipa celor care au vrut răul românilor prin tăierea pensiilor şi salariilor.

Le reamintesc domnilor liberali, mai ales din judeţul Alba, că nu vom permite acestora să îşi continue jocurile politice murdare. Astăzi, PNL are atâţia aleşi locali în ţară şi în judeţul Alba pentru că noi, cei din PSD, am fost corecţi şi am acceptat paritatea pentru binele României.

Prin reacţia sa, liderul PNL Alba recunoaşte că a minţit în campania pentru alegerile locale când a cerut voturile cetăţenilor din Alba pentru Consiliul Judeţean. Astfel, ne explicăm mai bine cum în localităţile conduse de liberali în judeţ au fost pierdute aceste alegeri. Înţelegem mai bine scorul slab din Cugir condus de un primar liberal sau cum de în campanie domnul Atanasiu şi liderii liberali nu veneau la acţiunile de campanie ale USL pentru a discuta cu cetăţenii.

Am ţinut să am acest discurs de la tribuna Parlamentului, întrucât am solicitat cetăţenilor din Alba votul lor pentru proiectul USL. Prin cele declarate, domnul Atanasiu nu mai este un senator demn pentru cetăţenii din Alba. Locul pe care îl ocupă este deţinut ilegitim şi îl invit în numele votanţilor USL din Alba, şi în special din zona Apuseni-Teiuş, să îşi dea demisia şi să revină la urne. Este singura metodă prin care acesta poate să demonstreze că nu i-a minţit pe cei 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu.

Domnul Ioan Munteanu:

"Agricultorii sunt la câmp"

Mă bucur că agricultorii ne-au contrazis şi de data aceasta, ei sunt deja la câmp, pregătind recoltele viitoare. Lipsiţi de resurse financiare, au făcut şi fac, în continuare, eforturi supraomeneşti. Se împrumută cu dobânzi ridicate, acceptând ipoteci foarte mari care să se constituie în garanţia că vor fi returnate la timp creditele către furnizor. Ca să faci agricultură performantă este nevoie de investiţii serioase, lucru care nu-i la îndemâna oricui. Este nevoie de maşini agricole, de spaţii de depozitare, de sămânţă de calitate, de îngrăşăminte chimice, pesticide şi tratamente costisitoare, dar fără de care n-are rost să te apuci de agricultură.

E greu, foarte greu, dar nu imposibil pentru oamenii care lucrează pământul şi trăiesc din veniturile obţinute din munca la câmp. Asta şi pentru faptul că nu oricine e în stare să practice o meserie care nu-i doar istovitoare, ci şi plină de nenumărate riscuri. Dincolo de bani, tehnologii, maşini e nevoie de curaj, tenacitate şi perseverenţă. Nu-i o meserie pentru oamenii slabi de fire, ci pentru cei care au puterea s-o ia de la capăt atunci când natura se dovedeşte a le fi potrivnică.

Am tot respectul pentru aceşti oameni care ne asigură hrana noastră cea de toate zilele, dar care nu sunt sprijiniţi de către autorităţi decât la nivel declarativ. Nu numai că decidenţii politici nu-i ajută aproape deloc, dimpotrivă, le creează tot felul de dificultăţi cărora mulţi nu reuşesc să le facă faţă. Recent au fost puse alte biruri pe capul lor: 16%, CAS, impozit pe construcţiile speciale, impozit pe venitul provenit din arendarea unor bunuri agricole, taxe care îi împovărează şi îi descurajează. Oamenii implicaţi în activităţile agricole speră că Guvernul va reanaliza aceste poveri fiscale şi va găsi soluţii pentru diminuarea lor, astfel încât preţul bunurilor alimentare să poată fi ţinut sub control.

Ori de câte ori am avut ocazia am spus că fiecare leu investit în agricultură aduce cel puţin încă un leu profit, ferindu-ne de cel mai dur război, cel al foametei. Ştiu prea bine că mă repet, dar nu vreau decât să-i sensibilizez pe cei care decid soarta agriculturii româneşti.

Că activitatea agricolă este apreciată dincolo de hotarele României o dovedeşte alocarea din bugetul Comisiei Europene a 42 de procente pentru acest sector. În timp ce ţări ca Irlanda, Olanda, Germania, Franţa pun la dispoziţia agriculturii sume considerabile, România se află pe ultimul loc, cu cele mai mici sume repartizate de la bugetul naţional. Doar la atâta să se rezume interesul guvernanţilor, când e vorba de cel mai important domeniu strategic al economiei naţionale? Deşi comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş a prezentat soluţii concrete pentru redresarea agriculturii şi pentru creşterea producţiilor, nu se prea ţine cont de ele. Nici nu mai ştii ce să crezi. Să fie simplu dezinteres, prostie, rea intenţie sau chiar trădarea intereselor ţării?

Cine are de câştigat din această totală lipsă de interes faţă de soarta agriculturii? În niciun caz producătorii agricoli. Şi nici cetăţenii români, cărora le lipsesc atât de mult produsele noastre agricole, din abundenţă înlocuite cu cele aduse din import, atrăgătoare, dar de proastă calitate.

Domnul Ioan Oltean:

"10 ani de la aderarea României la NATO"

Anul 2004, anul primirii României ca membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, reprezintă un moment de răscruce pentru securitatea naţională şi apărare. Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, alături de integrarea în Uniunea Europeană, reprezintă cele mai importante două momente din istoria post decembristă a statului român. La 29 martie 2004 s-a deschis o nouă pagină de istorie pentru România, o nouă provocare şi un nou interes strategic - alături de Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia, a devenit membră NATO, iar într-un comunicat de presă al Casei Albe de la acea vreme se sublinia că "aderarea celor şapte ţări va ajuta cauza libertăţii şi va întări Alianţa Atlantică, principalul pilon al relaţiilor transatlantice, într-un moment în care aceasta se confruntă cu noile provocări ale secolului XXI". Pentru prima dată în istoria ei, România este parte din cel mai puternic şi mai sigur sistem de securitate. Problemele nu mai sunt strict ale României. Ele aparţin acum şi aliaţilor, aşa cum cele ale aliaţilor aparţin şi României şi nu pot fi rezolvate decât printr-o strategie de alianţă. Securitatea naţională este un subiect extrem de complex, într-o lume aflată într-o continuă schimbare şi remodelare. Şi este nevoie de soluţii şi strategii noi care să răspundă cât mai bine noilor realităţi.

Ataşamentul faţă de valorile euroatlantice a făcut ca procesele naţionale de reformă să fie grăbite şi a dus la modernizarea societăţii româneşti. În plan politic a fost consacrată apartenenţă României la comunitatea ţărilor democratice cu acelaşi set de valori democratice şi economice. În plan economic, credibilitatea de afaceri a ţării noastre a crescut considerabil din momentul integrării în Alianţa Nord-Atlantică, iar crearea de baze NATO pe teritoriul României reprezintă un serviciu important pentru agenţii economici. Obţinerea statutului de membru al Alianţei Nord-Atlantice îi conferă României mai multă credibilitate pe plan internaţional.

Nu în ultimul rând, aş vrea să subliniez faptul că intrarea României în NATO a fost susţinută şi prin munca parlamentară asiduă ce a constat în armonizarea legislaţiei în domeniul apărării şi siguranţei naţionale.

Ieşită după o perioadă grea de comunism, România a reuşit să convingă că merită să facă parte din echipa NATO, a demonstrat că a reuşit să iasă din stereotipurile şi de la periferia securităţii, că a reuşit să se organizeze exemplar din punct de vedere militar.

România a participat la toate misiunile NATO de menţinere a păcii din Bosnia şi Herţegovina, Somalia, Angola, Kosovo, iar după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, la acţiuni împotriva terorismului în Afganistan şi Irak. Din momentul în care România a devenit membru NATO, acceptând toate responsabilităţile ce derivă din noul său statut, a devenit practic un furnizor de securitate în orice zonă ar fi nevoie de intervenţia ei.

Este adevărat că odată cu obţinerea de către România a statutului de membru cu drepturi depline al NATO am dobândit nu numai garanţia securităţii şi stabilităţii ţării, dar şi noi responsabilităţi şi misiuni care decurg din acestea. România şi-a asumat un rol activ şi eficient în promovarea valorilor şi obiectivelor nord-atlantice, atât prin participarea la operaţiunile şi misiunile acesteia, cât şi în planul iniţiativelor şi evoluţiilor conceptuale. Intrarea în NATO a obligat România să devină mai puternică, să aibă o capacitate militară sporită.

Realităţile lumii de azi ne demonstrează nevoia de solidaritate, de comunicare şi sprijin reciproc. Nu ne putem asigura securitatea naţională fără sprijinul celor de lângă noi, depindem unii de alţii şi avem nevoie de solidaritate pentru a combate într-un efort comun ameninţările la adresa viitorului nostru. Lupta pentru libertate în diferite zone ale lumii, combaterea terorismului şi menţinerea păcii reprezintă un efort comun, la nivel mondial, la care România este parte activă pentru protejarea valorilor comune tuturor membrilor comunităţii euroatlantice. Iar principala valoare şi cel mai important scop al acestei comunităţi, din care cu mândrie facem şi noi parte, este de a asigura pacea, vieţile şi libertatea oamenilor din orice colţ al lumii.

Participarea trupelor româneşti pe fronturile de luptă din Irak, Afganistan şi alte teatre de luptă şi zone de recâştigare a libertăţii, este o dovadă a faptului că România este membru egal într-o alianţă puternică şi sigură, că este un stat puternic cu o armată organizată şi cu un spirit de sacrificiu extraordinar în numele libertăţii. Prin misiunile la care a participat, România a dovedit că se ridică fără probleme la nivelul valorilor Alianţei căci, aşa cum declara generalul american Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor aliate ale NATO în Europa, într-un interviu acordat Agerpres, "toate aceste misiuni necesită nu doar o contribuţie cu trupe ci, pentru a fi încununate de succes, trebuie să arate o naţiune care se poate integra în structura NATO. Şi România a făcut acest lucru cu foarte mult succes în toate zonele".

Din 1991, aproximativ 40.000 de militari au fost dislocaţi în diferite zone de conflict, în scopul de a participa la misiuni de menţinere a păcii. Una din zonele în care România a avut un rol substanţial a fost Afganistanul, unde soldaţii români au participat chiar de la început la Operaţiunea Enduring Freedom, apoi la misiunea ISAF (Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate) într-un număr mare, ţara noastră fiind printre primele cinci naţiuni din punctul de vedere al contribuţiei cu forţe militare la operaţiune. În toate teatrele de operaţii militare, Armata României a pierdut 27 de eroi militari - 2 militari români au fost ucişi în Irak, unul în Bosnia şi 24 în operaţiunile din Afganistan, dintre care, ultimul, plutonierul Claudiu Constantin Vulpoiu a fost ucis duminică, 30 martie 2014, în urma unui atac direct al talibanilor asupra soldaţilor români aflaţi în misiune de patrulare.

Aş vrea, în felul acesta, la 10 ani de la aderarea României la NATO, să aduc un omagiu tuturor militarilor români care şi-au pierdut viaţa în misiuni NATO de menţinere a păcii în diferite colţuri ale lumii, militari români care au plătit preţul suprem pentru libertate şi democraţie, respectând cu preţul propriei vieţi afirmaţia din preambulul Tratatului Alianţei Nord-Atlantice, "membrii Alianţei se angajează să protejeze libertatea, moştenirea comună şi civilizaţia popoarelor lor, bazate pe principiile democraţiei, libertăţii individuale şi domniei legii".

Domnul Ioan Oltean:

"Criza de după criză"

Criza economică şi financiară cu care ne-am confruntat a fost o încercare dureroasă, a fost o perioadă de austeritate pe care ne-am asumat să o prezentăm electoratului cu toată sinceritatea, cu toate măsurile nepopulare, dar necesare, şi pentru care am plătit un preţ destul de mare. Dar în acea perioadă am încercat să ne pregătim pentru viitor, să investim, să reformăm. Drumul pe care pornisem, deşi dificil şi frustrant din punct de vedere politic pe alocuri, a fost totuşi unul bun.

Criza a ridicat nivelul responsabilităţii noastre. Comportamentul şi acţiunile noastre în perioada crizei au încercat să fie exemplare, căci atunci când viaţa este grea, privirile oamenilor, tot mai exigenţi, se întorc spre politicieni. A trebuit să ne dovedim curajoşi şi să facem faţă tensiunilor. A trebuit să fim integri în faţa discursurilor demagogice şi a falselor soluţii. Am refuzat să guvernăm cu sondaje de opinie şi am ales să nu construim viitorul ţării pe ele şi nici pe soluţii mincinoase, dar reţete garantate pentru a aduce voturi. Guvernarea PDL a ales să fie sinceră, să spună ce poate să dea, cât poate să facă şi unde trebuie să ajusteze, să taie, pentru a evita situaţii fără ieşire. PDL a ales să reformeze. Partidul Democrat Liberal a înţeles să-şi păstreze integritatea în faţa discursurilor demagogice şi a falselor soluţii. Nu ne-am permis ca de dragul popularităţii să luăm măsuri fără acoperire, nu am fost prizonierii presiunii lucrurilor făcute pe termen scurt, ci am ales calea reformelor profunde pentru societatea românească.

Ieşirea din criza economico-financiară nu este doar un hazard, o întâmplare, după cum nu este nici meritul guvernării Ponta. Este rezultatul politicii economice implementate de Guvernul PDL. Este o consecinţă a măsurilor luate în toată această perioadă, măsuri care au fost atât de criticate, de hulite, dar care, până la urmă, şi-au arătat valoarea şi pragmatismul. Niciodată nu am crezut că trebuie să luăm măsuri populiste, care doar să dea bine la imaginea noastră, a politicienilor, a partidului nostru. Noi, PDL, am înţeles că, poate pentru prima dată a trebuit să renunţăm la interese politice pentru a urma interesul naţional şi binele nostru comun, al tuturor cetăţenilor. Şi e bine că am putut face asta, indiferent de costurile de imagine pe care le suportăm acum.

Venind după o perioadă grea, de criză puternică, care ne-a afectat mai mult decât ne-am fi dorit, dar pe care am reuşit până la urmă să o ţinem sub control, ne aşteptam ca principala preocupare a guvernului să fie creşterea economică, în special prin crearea de locuri de muncă. Numai că guvernul de stânga a ales să nu facă nimic. Guvernul nu are programe, nu are idei, nu are viziune. Ce a făcut Guvernul USL sau USD sau PSD după ce guvernul de dreapta a scos ţara din criza economică? S-a bucurat de roadele reformelor şi de măsurile implementate de fostul guvern, a tăiat panglici la autostrăzi pentru care tot fostul guvern a semnat contracte, şi-a făcut politica din retorică ieftină, obsesii electorale şi vendete personale. Nici măcar pentru o zi, cetăţeanul nu a fost în centrul preocupărilor guvernanţilor! Stânga cea atât de apropiată de oamenii muncii - cel puţin la nivel declarativ - nu şi-a pus problema nici măcar o dată dacă oamenii mai au locuri de muncă sau cât le mai pot păstra, dacă banii pe care îi câştigă le ajung pentru un trai de o minimă decenţă.

Guvernul de stânga nu a ştiut decât să majoreze preţuri şi să pună taxe pe orice. Guvernul Ponta este campionul absolut la modificarea Codului fiscal, în sensul creşterii taxelor şi impozitelor. Dacă un răspuns normal la perioada destul de fragilă de după criză ar fi fost investiţiile economice, iar cea mai bună modalitate de a susţine activitatea este păstrarea şi crearea de noi locuri de muncă, Guvernul Ponta a creat doar un iureş al risipei, nepăsării şi aroganţei. Vom ajunge să plătim un preţ uriaş pentru nepăsare, pentru întârzierile de competitivitate, pentru timpul şi banii irosiţi. Avem atâta nevoie de investiţii publice şi private în obiective de interes maxim, avem nevoie de respect pentru munca şi banii noştri, avem atâta nevoie de un guvern competent! Ne-am ales, în schimb, cu un guvern care pe lângă faptul că nu are niciun proiect economic de ţară, nu reuşeşte nici măcar să încropească o strategie pentru o mai bună colectare a taxelor care curg neîncetat din vârful pixului primului-ministru, în disperarea de a aduce bani la buget, dar şi pentru scopuri electorale.

Cetăţeanul român a ajuns sa fie umilit în propria lui ţară de aroganţă şi nerespectarea legii şi a legalităţii. Cetăţeanul român este abandonat în propria ţară de un guvern iresponsabil al cărui singur interes îl constituie funcţiile în stat şi interesele personale. Cetăţeanul român plăteşte taxe, impozite, accize pe carburanţi şi este tot mai sufocat. Cetăţeanul român trăieşte cu spaima şi ameninţarea venită direct de la ministrul de finanţe că e posibil să nu mai fie plătite pensiile şi salariile în cazul în care guvernul ar fi forţat să renunţe la o acciză care nu ar avea ca efect decât o creştere îngrijorătoare a preţurilor. Statul nu numai că nu îşi mai apără cetăţenii, ci i-a abandonat, i-a trădat. Nu numai că nu luptă pentru interesele lor, ci îi sărăceşte prin incompetenţă şi nepăsare. Statul produce mai puţină bogăţie, tot mai puţina justiţie şi, cel mai grav, nu mai naşte speranţe.

După criza economică ne confruntăm cu o criză a speranţei pentru o zi de mâine mai bună.

Domnul Ioan Tămâian:

"Unitatea parlamentară trebuie să primeze. Fără acuze reciproce"

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de către reprezentanţii Partidului Democrat Liberal, apărute în mass-media, prin care se lansează apeluri către toţi parlamentarii PNL, pentru ca aceştia să se alăture demersului PDL, în vederea semnării moţiunii de cenzură pe care democrat-liberalii se pregăteau să o depună, consider că sunt necesare o serie de lămuriri.

De la început, se impune precizarea că, actualmente, Partidul Naţional Liberal este principala forţă politică a opoziţiei din România. În ceea ce priveşte îndemnul colegilor din Partidul Democrat Liberal, aştept din partea acestora recunoaşterea faptului că PNL este cel mai mare partid de opoziţie, iar PDL trebuie să vină către noi ca prieten, fără nici un fel de acuzaţii aduse la adresa noastră şi fără forme de reproş referitoare la activitatea politică anterioară.

Prin vocile liderilor PDL se consideră greşit că semnarea unei moţiuni de cenzură de către reprezentanţii PNL este un act de "bărbăţie politică" şi de recunoaştere a unor greşeli. Partidul Naţional Liberal, în urma ieşirii de la guvernare, este în opoziţie prin voinţa proprie, şi nu în urma unui eşec în alegeri, iar dacă PDL recurge la afirmaţii prin care doreşte învinovăţirea liberalilor de "erorile guvernării USL şi minciunile ultimilor 2 ani", acest lucru nu poate dovedi decât rea-voinţă pentru formaţiunea politică PDL, care a condus ţara timp de mai mulţi ani. Tocmai acest aspect trebuie corectat în mentalitatea politică românească, deoarece un atribut al maturităţii politice este tocmai puterea de a recunoaşte calităţile adversarilor politici, fără a-i ataca. Atacul este poate cea mai bună formă de apărare, dar nu în toate situaţiile ar trebui să îşi găsească locul în politică. Din păcate, în România, politica este practicată sub forma unei lupte, fără ca fiecare formaţiune politică să se studieze pe ea însăşi. Nu toate acţiunile opoziţiei sunt ineficiente, cum de altfel nu toate acţiunile puterii sunt benefice.

În România, parlamentarii şi formaţiunile politice trebuie să construiască, şi nu să anuleze idei şi proiecte bune, fie ele ale puterii sau ale opoziţiei. Dar, din păcate, ineficienţa unora dintre acţiunile politice sunt rezultatul aplicării mentalităţii greşite în momentul accederii la guvernare. Astfel, una dintre primele acţiuni este aceea de dărâmare a ideilor şi acţiunilor formaţiunilor anterioare, fără a se ţine cont dacă acestea pot fi continuate cu succes. S-a dovedit în istoria politică a ţărilor dezvoltate că una dintre cele mai eficiente metode politice este alternarea la guvernare a stângii sau a dreptei. Noi, politicienii români, ar trebui să fim atenţi la strategiile politice şi la legile bune ale altor ţări, pentru a ne informa şi a le implementa cu succes în România. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, puteam face paşi mari în ultimii ani, deoarece politicul este responsabil pentru dezvoltarea economică, culturală şi educaţională a unei ţări.

România are nevoie de o politică sănătoasă, motiv pentru care este necesar să renunţăm la aplicarea de piedici menite să zădărnicească proiecte politice. Câteodată ar mai trebui să ne uităm şi în sus, spre cupola Parlamentului, care ar trebui să unească politicienii din România, indiferent de formaţiunea politică, sau poate spre divinitate. Opoziţia şi puterea ar trebui să lucreze împreună, puterea să conducă şi opoziţia să amendeze atunci când este cazul. Acest fapt nu trebuie să creeze un război, de multe ori, cu atacuri la persoană. Nu ar trebui ca instituţiile statului să fie folosite de către anumite persoane care ocupă funcţii importante, ca o unealtă în scopul rezolvării unor intrigi personale, sub formă de atac la persoană.

Era interesant, din punct de vedere politic, dacă Uniunea Democrată a Maghiarilor din România ar fi avut puterea şi demnitatea să rămână în opoziţie, chiar şi atunci când a fost nevoie de aceasta la guvernare pentru a fi asigurat un cvorum. Exact cum PNL a ieşit de la putere cu demnitate, şi UDMR trebuie să aibă o strategie constantă din punct de vedere politic, să îşi păstreze poziţia, nealergând după putere. În UDMR sunt oameni politici deosebiţi şi ar trebui ca atitudinea acestora să fie consecventă. Astfel, ar fi de dorit ca UDMR să aibă o poziţie clară faţă de dreapta sau stânga politicii româneşti.

În lume au mai fost situaţii în care formaţiunile politice de stânga, împreună cu cele de dreapta şi-au dat mâna pentru a realiza un deziderat, mai ales în anumite perioade de criză. Liberalii au rămas întotdeauna un partid de dreapta, încercând tocmai să aplice acest model de conlucrare, prin coparticiparea la Uniunea Social-Liberală. Chiar dacă suntem în opoziţie, PNL doreşte să ducă la bun sfârşit promisiunile electorale, exemplul cel mai bun fiind opunerea clară faţă de adoptarea legii amnistiei şi faţă de adoptarea legii minelor, în forma propusă de către Guvern. Astfel, vom continua reprezentarea intereselor cetăţenilor şi, în spirit colegial şi constructiv, vom aştepta ca formaţiunile politice să ni se alăture în acţiunile noastre, să îşi îndrepte acţiunile politice spre interesul naţional, fără atacuri reciproce ineficiente.

Consider că fiecare formaţiune politică trebuie să îşi recunoască istoria şi trecutul politic şi, de asemenea, sunt de părere că PDL trebuie să îşi schimbe atitudinea faţă de Partidul Naţional Liberal, deoarece unul dintre motivele pentru care PNL a ieşit de la guvernare a fost generat tocmai de nerespectarea principiilor care au stat la baza constituirii Uniunii Social-Liberale. PSD ar fi trebuit să fie un partener loial, cu o atitudine de cooperare de pe aceeaşi poziţie cu liberalii, şi nu cu o atitudine materializată printr-o relaţie de şef-subaltern faţă de PNL. Din păcate, acţiunea prin care liberalii a luat atitudine a fost înţeleasă, poate, greşit. Unii dintre aceştia acuză ieşirea de la putere, dar cu timpul vor înţelege că era singura variantă a PNL. De altfel, formaţiunile mai mari sau mai mici din opoziţie ar trebui să se bucure pentru că au câştigat un partener de nădejde.

După cum se ştie, moţiunea de cenzură poate fi depusă cu semnăturile a cel puţin 25% dintre parlamentari. Chiar dacă aceasta poate fi depusă doar cu semnăturile parlamentarilor PNL, fără a solicita "ajutorul" partenerilor de opoziţie sau a altor parteneri politici, la momentul în care va fi necesară depunerea, aşteptăm să ni se alăture orice formaţiune politică din România. Dar acest lucru se va întâmpla atunci când va fi cazul, momentan depunerea unei moţiuni nefiind o acţiune politică utilă pentru PNL.

Personal, mi-aş dori o unitate parlamentară atât a formaţiunilor politice din opoziţie, cât şi de la putere, în aşa fel încât împreună să anulăm falsul, minciuna, să anulăm lupta politică, care de multe ori e confundată cu o luptă personală, prin folosirea instituţiilor statului. Acest tip de unitate începe să îşi facă simţită prezenţa în alte ţări ale Comunităţii Europene, mai ales cele dezvoltate din punct de vedere al nivelului de trai. Cred că trebuie să ne recăpătăm demnitatea, între noi, ca parlamentari, iar acest lucru ne va readuce încrederea cetăţenilor, aducând în acelaşi timp Parlamentul la locul pe care îl are în societate.

Cred cu tărie că toate instituţiile statului trebuie să fie responsabile faţă de activitatea pe care o întreprind. Prin acţiuni legale şi prin cooperare putem lua hotărâri viabile, iar acest aspect, în momentul în care atitudinea şi acţiunile politicienilor sunt demne şi de calitate, se va reflecta în viaţa economică a ţării şi în nivelul de trai al cetăţenilor.

Riscul mare la care s-au expus partidele politice din România a adus un rezultat negativ, în acest moment cetăţenii pierzându-şi încrederea în partidele politice, de dreapta sau de stânga, atribut care trebuie recăpătat.

Politica românească ar trebui să fie făcută şi prin alte acţiuni, în alte locuri decât la TV sau în mass-media. De altfel, ar fi de dorit ca şi mass-media să fie echidistantă, fără a fi părtinitoare faţă de o anumită formaţiune politică. Este nevoie ca presa să nu mai dezinformeze, să nu mai aservească politicul. Doar dacă presei îi va fi apărat dreptul la opinie, oamenii vor putea afla adevărul, care este unul singur. Acest aspect ar ajuta mult în relaţia dintre cetăţeni şi zona politicului, oamenii percepând corect fenomenul politic sau o anumită acţiune politică.

Totodată, cred că în toate instituţiile statului ar trebui reevaluată activitatea fiecărei persoane în parte, indiferent de funcţia pe care o ocupă. În acest fel, se vor armoniza veniturile cu nivelul de trai al populaţiei. Nu este normal ca unii directori ai companiilor şi regiilor de stat să încaseze salarii de câteva ori mai mari decât salariile aferente funcţiilor bugetare. Munca noastră trebuie să fie în folosul societăţii, şi nu pentru acumularea de averi. Există instituţii care sunt încă supraîncărcate de personal, cu toate că în anii anteriori multe dintre acestea au fost dotate cu logistică electronică, iar în momentul de faţă se poate lucra mai eficient cu mai puţini angajaţi. Acele persoane disponibilizate vor trebui să îşi aducă aportul la dezvoltarea economică a României, prin reconversie profesională sau prin înfiinţarea unor întreprinderi personale. Pentru a realiza acest lucru, cei disponibilizaţi vor trebui să fie scutiţi de taxe, prin stimularea fiscală, în vederea deschiderii unei afaceri, fără obligarea statului de a plăti salarii compensatorii. Ajutorarea financiară este necesară cetăţenilor care nu mai pot presta muncă, pensionarilor, persoanelor cu handicap, şi nu unor categorii de persoane care, după ce au acumulat averi, nu vor mai trebui să depună niciun fel de muncă, traiul fiindu-le asigurat prin plata unor compensaţii băneşti.

În concluzie, sunt un parlamentar care doreşte unitate şi care înţelege faptul că la acest moment politica României trebuie să funcţioneze numai printr-o unitate parlamentară, creată în vederea păstrării interesului naţional şi al interesului cetăţeanului. Astfel, doresc să fac un apel la toţi parlamentarii ţării, pentru ca împreună să încercăm să fim români pentru România, cu respect şi cu obiective realiste. În acest fel, orice declaraţii trebuie să fie unele prieteneşti şi constructive, fără niciun fel de acuze sau dezvinovăţiri prin acuzare.

Domnul Ioan Tămâian:

În urma declaraţiilor domnului deputat FDGR, Ovidiu Ganţ, salut gândurile bune şi iniţiativa de sprijinire a României în vederea integrării în spaţiul Schengen. De altfel, consider că domnul Ganţ a fost şi este un pledant al intereselor ţării în ceea ce priveşte relaţiile cu diferite entităţi politice din Europa şi în special din Germania.

Consider că integrarea României în spaţiul Schengen trebuie îndeplinită gradual, în vederea preîntâmpinării unui eventual impact din punct de vedere politic şi economic, idee susţinută şi de prim-vicepreşedintele PNL, Klaus Iohannis, precum şi de către deputatul FDGR, Ovidiu Ganţ. Aşa cum a subliniat şi şefa Grupului parlamentar Bavarez Creştin-Social din Bundestag, doamna Gerda Hasselfeldt, primul pas în admiterea ţării noastre la spaţiul Schengen trebuie să fie constituit de implementarea sistemelor comunitare specifice în domeniul portuar şi aeroportuar.

Susţin, de asemenea, că ţara noastră a implementat toate procedurile necesare de supraveghere a frontierelor externe ale Uniunii Europene. În acest mod, putem fi un partener de nădejde al spaţiului comunitar, cu drepturile, dar în acelaşi timp şi cu obligaţiile caracteristice oricărui stat membru al Comunităţii Europene. Chiar dacă România şi Bulgaria asigură securitatea unei părţi a graniţelor terestre şi maritime externe ale Uniunii, nu este neapărat necesar ca aderarea celor două ţări să fie îndeplinită simultan. Astfel, dacă ţara noastră îndeplineşte condiţiile de intrare în spaţiul Schengen, va trebui ca aderarea să nu fie una comună cu Bulgaria.

Datorită acestui atribut, cel al securizării graniţelor europene, România este în acest moment, din punct de vedere juridic, în cadrul spaţiului Schengen. Aspectul a fost bine precizat şi de comisarul european pentru Afaceri Interne, doamna Cecilia Malmstrom, prin purtătorul său de cuvânt, Michele Cercone.

Aşadar, adresez aprecieri la adresa politicii pozitive a domnului deputat Ovidiu Ganţ şi a Forumului Democrat al Germanilor din România, în vederea sprijinirii primului pas în primirea ţării noastre în spaţiul Schengen, considerând că FDGR trebuie să îşi păstreze în continuare consecvenţa în acţiunile întreprinse. De altfel, în calitate de parlamentar PNL, îmi doresc o apropiere politică între cele două formaţiuni politice româneşti, în vederea constituirii unui grup de apărare a intereselor naţionale, a intereselor cetăţeanului, precum şi a democraţiei.

Domnul Ioan Viorel Teodorescu:

"Despre decizia politică de amânare a aplicării măsurilor liberale în economie"

Măsurile pe care PNL le susţine, reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit, vizează soluţionarea a două mari probleme ale României, cu care ne confruntăm nu de o zi sau câteva luni, ci de ani buni - locurile de muncă şi investiţiile. Dacă la acestea adăugăm şi Proiectul Legii insolvenţei persoanelor fizice, promovat de PNL şi blocat la comisie de PSD, constatăm că se urmăresc trei direcţii distincte, dar care duc spre acelaşi obiectiv: însănătoşirea economiei şi prosperitatea cetăţenilor României.

În urmă cu mai bine de o săptămână, reprezentanţii PNL şi cei ai mediului de afaceri au căzut de acord că întârzierea aplicării acestor măsuri dăunează mediului economic intern, afectează grav piaţa muncii şi slăbeşte competitivitatea firmelor româneşti pe plan internaţional.

Apoi, pe 24 martie, la solicitarea PNL, premierul Victor Ponta a venit în faţa noastră şi, conform unui obicei dobândit în ultima perioadă, ne-a spus poveşti despre intenţiile guvernului, pe care îl conduce, de a pune în aplicare măsurile liberale.

Deşi frumoase, cuvintele domnului prim-ministru nu reprezintă decât basme de adormit electoratul, pentru că am pretenţia că nu se aşteaptă ca noi, legislativul, să ne lăsăm seduşi de discursul lipsit de concreteţe şi, mai ales, de orice angajament politic.

Lipsa voinţei politice a PSD şi a aliaţilor săi, de adoptare a măsurilor propuse şi susţinute de PNL în beneficiul economiei şi populaţiei României, este şi mai evidentă dacă ne amintim că imediat după discursul premierului în faţa parlamentarilor, în şedinţa de Guvern a fost aprobată necondiţionat majorarea bugetului Ministerului Muncii, pentru plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de diverse categorii profesionale.

Astfel, PSD începe să se apropie din ce în ce mai mult de stilul de politică al PDL, inspirat de preşedintele Traian Băsescu: orice măsură şi orice cheltuială în beneficiul nostru politic, electoral şi material se justifică şi se aplică. Celelalte... când vor fi condiţii, când vom primi aprobarea, când vom depăşi etapa.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Capitală culturală europeană fără instituţii de cultură?"

Aflu din presă că Bucureştii se pregătesc să candideze pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.

Este o ştire care ar trebui, în principiu, să ne bucure. Deşi, dacă nu mă înşeală memoria, capitalele de ţări europene nu prea au candidat la acest titlu, ceea ce ne pune iar într-o postură nedorită de eterni călcători de reguli scrise sau nescrise. Iar ca român, admirator al diversităţii culturale din ţara noastră, aş fi preferat ca alte oraşe esenţiale pentru cultura română şi care şi-au anunţat şi ele candidatura, să nu fie concurate inoportun tocmai de Bucureşti, lăsând impresia unei false rivalităţi interne şi a unei dezorganizări naţionale.

Dar nu concurenţa neloială şi contraproductivă dintre mai multe centre culturale româneşti este în cauză aici, ci pretenţia Bucureştilor de a candida la acest statut, deopotrivă onorant şi plin de obligaţii, în condiţiile în care, încetul cu încetul, mafia imobiliară şi indiferenţa autorităţilor centrale şi locale depopulează oraşul de instituţiile sale culturale.

Să recapitulăm: Sala Dalles, singura galerie de dimensiuni a oraşului, a rămas încremenită la aspectul, iluminatul, decorarea şi igiena de la sfârşitul anilor ’80, ca să nu mai vorbim de transformarea spaţiilor de la parter într-o foarte profitabilă, dar neartistică librărie. În afara ei, Bucureştii nu au nicio galerie de artă demnă de dimensiunile oraşului şi de statutul său de capitală europeană.

Uniunea Scriitorilor este exilată de un an de zile în atenansele Casei Vernescu, fără o sală de conferinţe în care să îşi poată desfăşura proiectele şi fără o vizibilitate publică de nivelul valorii reale a literaturii române.

Muzeul Naţional al Literaturii Române, aflat într-o clădire deja retrocedată, în condiţii la fel de dubioase ca toate retrocedările unor sedii de instituţii culturale, este pe cale de a fi evacuat din sediu şi de a-şi pierde expoziţiile permanente recent amenajate, la care s-a muncit ani de zile.

Muzeul Filatelic, recent preluat de Banca Naţională, încă nu şi-a găsit un sediu în care să îi fie puse în valoare comorile, iar patrimoniul este doar depozitat, nu şi expus, deci e inaccesibil publicului. Nimeni nu mai ştie, de câteva luni, dacă muzeul mai există sau nu.

Biblioteca Naţională Pedagogică, în ciuda petiţiei semnate de numeroşi universitari, cercetători, bibliotecari şi scriitori, este pe cale de dispariţie, ca urmare a contopirii ei cu Biblioteca Centrală Universitară "Carol I". Nu-i exclus ca odată cu sediul să-şi piardă profilul pedagogic, unic în ţară şi foarte rar în toată Europa.

Adresez o întrebare simplă: cum se doreşte ca Bucureştii să candideze la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021? Cu concursuri de desene pe asfalt? Cu expoziţii ale viitoarelor imobile de birouri ce urmează a fi construite pe locul clădirilor de patrimoniu demolate? Cu muzee desfiinţate, biblioteci închise şi uniuni de creaţie exilate pe străzi dosnice?

Şi, dacă tot a devenit vrând-nevrând o chestiune de interes naţional - căci ar fi mai mult decât ruşinos ca oraşul, capitală a României, să piardă competiţia cu oraşe de provincie din alte ţări, chiar mai mici decât a noastră -, ce face Ministerul Culturii pentru ca Bucureştii să se achite cum se cuvine de eventuala sa desemnare drept Capitală Culturală Europeană în 2021?

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Acciza suplimentară pe combustibili, păcăleala guvernului de 1 aprilie"

Astăzi este 1 aprilie. Semnificaţia internaţională a zilei este binecunoscută. Din păcate observăm că şi Guvernul României a luat în serios Ziua Păcălelii, pregătindu-se să aplice o acciză suplimentară pe combustibili, păcălindu-i astfel pe românii care au votat pentru mai bine în decembrie 2012.

Trebuie să lămurim, încă de la început, câteva inadvertenţe care se prezintă din discursul public pe tema finanţelor. În primul rând, românii, chiar dacă este 1 aprilie, trebuie să ştie adevărul legat de acciza suplimentară de 7 eurocenţi/litru introdusă de azi în fiscalitatea din România. Banii colectaţi din această acciză nu pot avea o destinaţie specială. Pur şi simplu, legislaţia nu permite ca o sumă colectată dintr-o taxă anume, oricare ar fi această taxă, să fie direcţionată către un titlu sau capitol de cheltuieli din buget. În al doilea rând, trebuie să spunem că ministru finanţelor a avut dreptate când a spus că este nevoie de taxe pentru a plăti salariile şi pensiile. După cum bine ştiţi, bugetul de pensii este în deficit cronic de ani de zile, sistemul fiind susţinut prin finanţare directă de la bugetul de stat. Bugetul de asigurări sociale de stat nu este suficient pentru a subvenţiona prestaţiile sociale şi pensiile, motiv pentru care este finanţat din bugetul de stat pe anul respectiv. Cu toate acestea, ministrul finanţelor a greşit când a spus că sunt în pericol pensiile şi salariile din România, pentru că orice deficit ar fi la aceste bugete, nimeni nu îşi va mai permite să nu le plătească în întregime. A mai încercat cineva acest lucru şi rezultatul politic şi electoral a fost dezastruos. Aşa că putem sta liniştiţi cu taxe suplimentare, pensiile şi salariile vor fi plătite cu bani împrumutaţi, crescând astfel deficitul şi investiţiile publice.

Trecând la capitolul fiscalitate, trebuie spus că, începând cu anul 2012, avem 35 de noi taxe sau taxe majorate care apasă destul de greu pe mediul de afaceri, pornind de la micii întreprinzători şi până la întreprinderile mari. Această nouă povară fiscală - de această dată pe sectorul de transporturi, sistemul circulator al societăţii - înseamnă un pas în plus spre suprataxare, lucru care va avea ecouri în economie, începând de la salarii şi până la preţuri.

Izolarea accizei de creşterea preţurilor este aproape imposibilă. Acest lucru ne lasă cu un semn mare de întrebare. Ce taxă suplimentară va fi aplicată odată cu scăderea CAS-ului sau a TVA-ului?

Creşterea economică este irefutabilă. Anul acest am produs mai mult cu 3,5% decât anul trecut. Totuşi, pentru a transfera bunăstarea în buzunarele românilor nu avem nevoie de noi taxe, dimpotrivă, avem nevoie de relaxare fiscală, de încurajarea sectorului privat şi de facilităţi fiscale pentru IMM-uri.

Este regretabil că România are unul dintre cele mai mari preţuri la combustibili din Europa. Ştim bine că, raportat cu veniturile, benzina şi motorina ne atacă în fiecare lună bugetele, fie că vorbim de bugetul unei familii, fie că vorbim de bugetul unei firme.

România trebuie să fie competitivă şi să crească într-un an cât alţii în 7 dacă sperăm să reducem decalajele economice şi sociale dintre noi şi Europa Occidentală. În ritmul acesta, progresul economic înregistrat în ultimul an este pur si simplu neutralizat.

Nu susţin aplicarea de noi taxe şi impozite pentru români. Fie că vorbim de energie, fie că vorbim de combustibili, românii trebuie să aibă o creştere mare a veniturilor, dublată de o scădere mare a preţurilor pentru a putea primi ceea ce li se cuvine în Uniunea Europeană. Din păcate, raportul la români este invers, veniturile scad şi preţurile, taxele şi şomajul cresc. Trendul nu este unul pozitiv şi aici nu este o chestiune de ideologie. În ultimii ani, 2009-2012, preţul la combustibili s-a dublat, fondul scumpirilor a fost unul nefast pentru români. Imaginaţi-vă cum este ca de pe o zi pe alta să ai veniturile scăzute cu 25% şi preţurile, absolut toate preţurile, crescute cu 5%. Consumul a fost decimat în perioada guvernării anterioare.

Acum, însă, după acel greu trecut de cei mai mulţi dintre români, avem ocazia să creştem. Putem să creştem sustenabil prin direcţionarea surplusului economic către investiţii şi către crearea de locuri de muncă. Putem direcţiona resursele în scheme de ajutor de stat pentru IMM-uri şi în facilităţi fiscale pentru afaceri noi. Cu un mic efort creşterea economică în România se poate dubla de la an la an. Aplicarea de noi taxe şi impozite descurajează efervescenţa sectorului privat, descurajează consumul şi nu face altceva decât să ducă România la stagnare.

Repet, aici nu este vorba despre preferinţe politice sau ideologice, aici vorbim despre bunăstarea pe care românii o aşteaptă de mult şi care de fiecare dată când se arată la orizont, prin schimbări bruşte ale sistemului fiscal, dispare la fel de repede cum a apărut.

România are nevoie de spaţiu fiscal să se dezvolte, nu de taxe care sperie investitorii. România are nevoie de locuri de muncă bine plătite, nu de facturi crescute la energie. Sper ca Guvernul să revină asupra deciziei de a aplica această acciză sau, dacă lucrurile sunt prea avansate în această strategie, să aplice măcar o scădere de 5 procente la TVA şi CAS.

Domnul Ion Călin:

"90 de ani de la Constituţia din 1923"

La 26, respectiv 27 martie 1923, adică acum 90 de ani, Parlamentul României vota Constituţia, act fundamental care consolida prestigiul politic al României Mari, rodul muncii generaţiei paşoptiste, continuate de nu mai puţin celebrii săi urmaşi.

Noua lege fundamentală a ţării, stabileşte că "Regatul României este un stat naţional, unitar şi indivizibil, iar teritoriul României este nealienabil şi proclamă caracterul independent şi suveran al statului". În problema drepturilor şi libertăţilor omului, aceasta prevedea că "românii, fără deosebire de origine etnică, limbă sau religie, se bucură de libertatea conştiinţei, a învăţământului, a presei, a întrunirilor, a asociaţiilor şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi".

Totodată, legea fundamentală garantează proprietatea de orice natură, precum şi creanţele asupra statului. Constituţia are la bază principiul democratic al separării puterilor în stat: puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege şi Reprezentanţa Naţională (Parlamentul), formată din Senat şi Adunarea Deputaţilor; puterea executivă este încredinţată Regelui prin intermediul Guvernului, iar puterea judecătorească se exercită de către organele ei, iar hotărârile lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în numele Regelui.

Constituţia din 1866 era inspirată din Constituţia belgiană din 1831, considerată la timpul respectiv cea mai liberală din Europa. Această Constituţie a constituit baza juridică a regimului monarhiei constituţionale din România până în anul 1923. După Marea Unire din 1918, Constituţia din 29 martie 1923 a reprezentat un instrument juridic mult mai elaborat decât actul fundamental din 1866 şi care a pus bazele statului de drept, stat confiscat apoi, odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1945. Aceasta a fost înlocuită la 20 februarie 1938, când apare o nouă lege fundamentală elaborată la iniţiativa Regelui Carol al II-lea, act care concentrează de fapt toate puterile politice în mâna regelui. Această Constituţie a fost suspendată în septembrie 1940, în contextul evenimentelor care au dus la abdicarea Regelui Carol al II-lea.

Unele ţări au constituţii foarte stabile şi au praguri mari în a trece orice fel de modificare constituţională. De aceea, în peste 200 de ani de existentă a Constituţiei americane, numai 27 de amendamente au fost adăugate, iar textul principal al Constituţiei e nemodificat de la început, pe când la noi în ţară constituţia a fost modificată din 1923 şi până în prezent de 5 ori (1948, 1952, 1965, 1991, 2003). Cu cât o Constituţie e mai volatilă, cu atât societatea respectivă e mai supusă arbitrariului şi chiar abuzului. Constituţia trebuie să conţină ceea ce uneşte naţiunea, nu ceea ce o desparte. De aici o largă majoritate de acceptare.

Constituţia este sursa oricărui regim politic, a sistemului de drept, care trebuie să fie conform regulilor constituţionale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Actul de guvernare, în sine, poartă amprenta principiilor şi normelor constituţionale. Fără reguli constituţionale binecunoscute, care să reflecte interesele unui grup restrâns sau ale unei întregi populaţii, un stat nu poate fi guvernat. Tocmai de aceea, actualele modificări aduse constituţiei trebuie să delimiteze puterile în stat, prerogativele preşedintelui, astfel încât acestea să nu mai poată fi interpretate de fiecare după bunul-plac.

În Constituţie sunt prevăzute, de asemenea, organismele şi mecanismele de apărare a ordinii sociale şi, nu în ultimul rând, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fapt ce susţine ideea că aceasta este indispensabilă pentru exercitarea puterii politice şi pentru instituirea şi apărarea ordinii juridice a unui stat.

Orice stat modern are o Constituţie, datorită faptului că într-un stat de drept, guvernanţii nu exercită puterea decât în virtutea unor prerogative stabilite într-un act prin care sunt învestiţi cu anumite atribuţii, cu anumite funcţii. O asemenea învestire se face prin intermediul Constituţiei. Astfel, guvernanţii deţin prerogativele în baza Constituţiei sau a unui act normativ cu valoare constituţională, şi nu a unei legi ordinare sau chiar organice. De asemenea, Constituţia conţine principiile generale de drept aflate la baza întregului sistem juridic şi, nu în ultimul rând, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

În concluzie, constituţia este legea fundamentală a unui stat în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. O constituţie e un sistem, frecvent codificat într-un document scris, care indică regulile şi principiile care guvernează o organizaţie.

Domnul Ion Cupă:

"Crearea oportunităţilor de dezvoltare - obiectiv local şi naţional"

Colegiul nr. 1 din judeţul Gorj se poate caracteriza printr-un nivel de dezvoltare destul de unitar, deşi fiecare localitate are specificul ei.

Apropierea de un oraş poate balansa pozitiv în economia unei comune, o parte din forţa de muncă disponibilă putând fi angrenată în peisajul economic al acestor locomotive de dezvoltare. De altfel, aceste localităţi ar fi primele beneficiare ale expansiunii şi delocalizării spre periferie a activităţilor economice.

Realitatea este însă alta, raportându-ne la colegiul pe care îl reprezint.

Oraşul Bumbeşti Jiu are economia bazată, în special, pe societăţi ce îşi desfăşoară activitatea în industria prelucrătoare. În trecut, numărul locurilor de muncă era suficient şi pentru atragerea de forţă de muncă chiar din zone mai îndepărtate ale judeţului, însă în ultima perioadă activitatea s-a comprimat, în consecinţă şi numărul de angajaţi a scăzut drastic.

La fel şi localităţile care sunt în apropierea celorlalte două oraşe, Târgu Jiu şi Motru, care nu prea mai beneficiază de această premisă. Caracteristica dominantă în cazul primului oraş este sectorul terţiar, iar în cel al oraşului Motru, industria extractivă.

Oraşul Tismana este un caz aparte, neputând fi încadrat în categoria oraşelor cu industrie.

Această prezentare scoate în evidenţă problemele de finanţare ale localităţilor, cu activitate economică adeseori inexistentă, neavând alte surse de venit decât cea a taxelor şi impozitelor locale. Fiecare dintre comune are un atu, însă acutizarea problemelor de natură economică a dus la o migraţie a populaţiei active şi a posibililor întreprinzători spre oraşe sau în străinătate. Puţinii întreprinzători se lovesc de aceleaşi bariere, precum: fărâmiţarea proprietăţilor, lipsa utilităţilor, birocraţia, accesul foarte dificil la finanţare şi inexistenţa unor poli de dezvoltare. Libera iniţiativă şi competiţia în condiţiile economiei de piaţă, principii de bază ale doctrine liberale, pot conduce spre acel ţel de dezvoltare economică pe care dorim să-l atingem.

Constat cu foarte mare îngrijorare restrângerea pe zi ce trece a posibilităţilor de dezvoltare şi, în special, a zonelor rurale. Foarte multe investiţii în asigurarea condiţiilor de bază pentru funcţionarea unei comunităţi trenează sau sunt în faze incipiente de implementare, iar finanţarea din bugetul local este aproape imposibilă, sumele colectate ajungând de cele mai multe ori doar pentru acoperirea cheltuielilor curente ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Una din puţinele posibilităţi concrete este cea a fondurilor europene şi, în special, a programelor de dezvoltare prin măsurile Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, dar şi a celorlalte programe, această variantă trebuind să fie exploatată la maxim.

Această problematică, cu siguranţă, se regăseşte şi în alte zone ale ţării şi de aceea este imperios necesară crearea şi promovarea de noi oportunităţi de dezvoltare, pliate pe specificul zonei, şi eliminarea decalajelor de dezvoltare între diversele regiuni ale ţării.

Domnul Ion Diniţă:

"Programul «Rabla», o şansă pentru înnoirea parcului auto naţional"

După 24 de ani de democraţie, România continuă să deţină un număr semnificativ de maşini uzate, iar oamenii preferă să îşi cumpere în continuare autoturisme vechi din străinătate. În marea majoritate a localităţilor României există un număr însemnat de autovehicule scoase din uz şi rămase nefolosite, care au fost imobilizate pe străzi şi bulevarde, îngreunând semnificativ atât circulaţia, dar ocupând abuziv şi locurile de parcare ale cetăţenilor oneşti. În aceste condiţii, consider că statul român este dator să intervină cu promptitudine, pentru a maximiza efectele Programului "Rabla", în urma experienţelor mai puţin reuşite din ultimii ani.

Realitatea indică faptul că la foarte mulţi ani de când Programul Rabla a fost introdus, parcul auto al României se menţine învechit, iar unul dintre efectele acestei situaţii este gradul ridicat al poluării din marile oraşe. Din constatările specialiştilor rezultă că se înregistrează în continuare deficienţe în ceea ce priveşte activitatea societăţilor care ar trebui să se ocupe de casarea vehiculelor scoase din uz.

În acest context, noutăţile conţinute de Programul "Rabla" constituie tot atâtea motive pentru a avea încredere că românii vor beneficia cu adevărat de posibilitatea de a-şi cumpăra autoturisme noi. Astfel, pentru prima dată, tichetele nu vor mai fi acordate fizic beneficiarilor, iar în program vor intra şi maşinile cu o vechime mai mare sau egală cu 8 ani, fiind vorba de un număr de 20.000 de tichete, cu un buget total de 140 milioane lei. Desfăşurarea Programului "Rabla" din acest an mai prevede că persoanele fizice care doresc să beneficieze de un tichet electronic se vor adresa în mod direct producătorilor sau dealerilor eligibili, fiind eliminată posibilitatea ca oamenii să îşi vândă tichetele intermediarilor care foloseau specula. Această măsură a fost luată deoarece la ediţiile trecute ale programului speculanţii au ţinut la preţurile mari şi au refuzat să le vândă celor care chiar aveau nevoie. Pentru eliminarea acestor acţiuni oneroase, statul a introdus în Programul Rabla 2014 voucherele electronice, beneficiarii acceptaţi fiind posesorii unor autoturisme înmatriculate în România înainte de 2007. De asemenea, pentru stimularea achiziţionării autovehiculelor cât mai prietenoase cu mediul, se va oferi posibilitatea acordării, pe lângă prima de casare, a unui eco-bonus în valoare de 500 lei pentru cumpărarea unui autovehicul nou, încadrat în norma de poluare Euro 6 sau al unuia cu un motor ce generează o cantitate de emisii de dioxid de carbon mai mică de 100g/km.

Îmi exprim încrederea că Programul "Rabla" din acest an se va încadra în parametrii de operabilitate preconizaţi de Ministerul Mediului, astfel încât să nu mai existe situaţii precum cea de anul trecut, când o treime din tichetele emise nu au fost folosite pentru achiziţionarea de maşini noi. Cred că a venit momentul ca programul să îşi atingă scopul final, acela de eliminare din trafic a autovehiculelor vechi, şi înlocuirea lor cu altele noi, mai puţin poluante.

Domnul Iuliu Nosa:

"Dezastrul simulărilor naţionale"

Ca în fiecare an, elevii claselor a VIII-a s-au confruntat şi de această dată cu simularea evaluării naţionale. Din nefericire, în comparaţie cu promovabilitatea de anul trecut, la examenul propriu-zis de evaluare naţională, care a fost de 75,89%, anul acesta doar 48,8% dintre elevii prezenţi au obţinut medii peste 5 la simularea evaluării naţionale.

Astfel, la Limba română prezenţa a fost de 95,4%, iar dintre elevii care au luat parte la simulare, 66,95% au obţinut note peste 5. Situaţia este mult mai gravă în ceea ce priveşte Matematica, întrucât, deşi prezenţa a fost de 95,2%, doar 30,4% au obţinut note peste 5.

Pe judeţe, cele mai mari procente de note peste 5 s-au înregistrat în municipiul Bucureşti - 64,21%, Brăila - 60,42% şi Cluj - 59,18%. Totodată, prezenţa elevilor la examene a fost în aceste judeţe de peste 95%.

La polul opus, cele mai slabe rezultate s-au înregistrat în Călăraşi - 34,18%, Caraş-Severin - 36,28% şi Tulcea - 37,95%, existând şi în aceste judeţe o prezenţă de aproximativ 90%.

În ceea ce priveşte situaţia pe discipline, cel mai ridicat procent la Limba română este în Bucureşti (81,23%), iar cel mai scăzut procent s-a înregistrat în Harghita (38,72%). La Matematică, cel mai ridicat procent este tot în Bucureşti (46,38%), iar cel mai scăzut procent este în Caraş-Severin (19,33%)

Chiar dacă judeţul Sălaj s-a clasat pe locul 15 la nivel naţional în ceea ce priveşte promovabilitatea, situaţia nu este mai roz nici aici, deoarece la Matematică situaţia este dezastruoasa.

Ceea ce este de-a dreptul alarmant este că au existat unităţi de învăţământ unde niciun elev nu a reuşit să obţină media 5 la simularea evaluării naţionale.

Rezultatele extrem de slabe obţinute de elevii claselor a VIII-a indică un nivel foarte scăzut de pregătire a elevilor, ţinând cont de faptul că subiectele au fost concepute pentru un nivel mediu, tipic oricărei evaluări. Cea mai importantă întrebare care ar trebui să fie luată în considerare este dacă aceste teste au la bază o lipsă semnificativă de motivare sau o lipsă de pregătire.

Ţinând cont că astfel de simulări au ca scop atât familiarizarea elevilor cu rigorile unor evaluări naţionale, cât şi optimizarea rezultatelor obţinute de către elevii din învăţământul preuniversitar, acestea trebuie, pe de o parte, analizate la nivelul tuturor unităţilor de învăţământ, iar pe de altă parte trebuie trase semnale de alarmă acolo unde este cazul şi adoptate măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

De asemenea, consider că implicarea părinţilor prin explicarea situaţiei fiecărui elev şi a măsurilor ce trebuie luate pentru a îmbunătăţi performanţele şcolare este o parte esenţială în procesul de obţinere a unor medii cât mai bune, care să asigure elevului un loc la liceul dorit de acesta, deoarece media generală la evaluarea naţională are o pondere de 75% la admiterea la liceu, în timp ce media generală de absolvire are o pondere de 25%.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Consecvenţi prevederilor şi principiilor înscrise în Programul de guvernare, la alcătuirea şi aprobarea căruia am fost parte, milităm şi din opoziţie pentru scăderea fiscalităţii şi dezvoltarea infrastructurii.

În consecinţă, în urma semnalelor total contradictorii, transmise în ultimul timp de către Executiv, prin cele două voci autorizate ale sale, premierul şi ministrul finanţelor, cu privire la destinaţia finală a sumelor încasate la buget, ca urmare a creşterii accizei la carburanţi, începând cu 1 aprilie a.c., preventiv, de principiu, ne opunem acestui demers.

Aşa cum bine ştiţi, la fundamentarea bugetului de stat, PNL a susţinut această iniţiativă, poziţia noastră fiind aceea de aplicare cu 1 ianuarie, cu condiţionarea direcţionării sumelor astfel obţinute, fie spre reducerea CAS cu 5 procente, fie spre cofinanţarea investiţiilor din marea infrastructură, cu precădere a autostrăzilor de care România are atâta nevoie.

Acum, însă, ministrul finanţelor ne vorbeşte despre pericolul de a nu se mai plăti pensiile şi salariile în situaţia neaplicării creşterii de acciză. Şi chiar dacă premierul Ponta a întors-o ca la Ploieşti şi se străduieşte pe toate căile să ne explice că declaraţia subordonatei sale a fost doar greşit înţeleasă, noi continuăm să ne punem din ce în ce mai multe semne de întrebare. Cine minte? Cea îndrituită să aibă, ca specialist, ultimul cuvânt în materie sau premierul, cel care are cea mai mare putere de decizie politică? Pentru că, să recunoaştem, e greu de crezut că noi, toţi ceilalţi, am fi înţeles greşit.

De fapt, ce a reuşit să "realizeze" doamna ministru prin declaraţia sa? Să piardă votul nostru de susţinere? O nimica toată pentru majoritatea parlamentară construită de PSD. A "reuşit", însă, altceva: să-i facă pe românii pensionari şi pe bugetari să se teamă că nu prea mai sunt bani la buget pentru pensiile şi, respectiv, salariile lor, să le dea apă la moară tuturor celor care suspectează puterea că face tot ce îi stă în putinţă pentru a-şi mulţumi clientela politică în acest an electoral şi să îşi bulverseze până şi partenerii, nevoiţi să sară după piatra aruncată în baltă de tânăra doamnă.

În consecinţă, dacă Guvernul nu va găsi o cale de a ne garanta că destinaţia finală a sumelor încasate prin majorarea accizei va fi una dintre cele două asupra cărora am căzut de acord la fundamentarea bugetului şi dacă doamna ministru nu se va grăbi să ne comunice cum anume poate garanta acest lucru şi ce a vrut să spună când mai bine tăcea, ne vom opune şi vom monitoriza îndeaproape efectele acestui demers guvernamental.

Doamna Liliana Mincă:

"Ministrul care dăunează grav agriculturii"

În condiţiile în care siguranţa alimentară a românilor se află la mâna sistemului politic corupt şi a imposturii promovată ca strategie guvernamentală, se impune cauterizarea acestei cangrene, până nu e prea târziu. Asemeni fântânilor otrăvite, Ministerul Agriculturii ar trebui semnalizat oficial cu bulina roşie de interdicţie, ca organism modificat genetic, nociv agriculturii şi alimentaţiei publice.

Scandalul cărnii de cal şi cel al cărnii alterate, pregătită pentru comercializare, nu pot fi trecute cu vederea sau transformate în instrumente de dominaţie politică. Sistemul mafiot, care îmbolnăveşte România cu ajutorul angajaţilor statului, conduce naţiunea către dezastru economic. Singurul sector viabil al României, neexploatat optim de incompetenţa guvernelor, este agricultura. Dacă şi în acest domeniu "cârtiţele mafiei" şi politicienii "de Colorado" îşi vor impune supremaţia, soarta economică a României este pecetluită.

Cu siguranţă că pentru premierul României şi pentru ministrul Daniel Constantin acest pericol apocaliptic este asemeni unei ploi de primăvară. Pentru ei nu contează că siguranţa naţională este pusă în pericol, iar vieţile românilor sunt afectate în mod tragic. Pentru ministrul agriculturii, soarta oamenilor din satele şi comunele ţării, precum şi siguranţa alimentară a întregii naţiuni nu reprezintă decât o piesă insignifiantă dintr-un puzzle al influenţei şi dominaţiei politice, aşa cum nu le-a păsat nici de semnalele de alarmă trase de PP-DD, atât anul acesta, cât şi anul trecut.

În acest context, cerem public demisia sau demiterea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin, pentru incompetenţa de care a dat dovadă în ultimii doi ani în gestionarea şi amendarea sistemului mafiot din sectorul procesării şi comercializării cărnii, pentru incompetenţa şi iresponsabilitatea de care a dat dovadă în declanşarea şi gestionarea scandalului laptelui infestat cu aflatoxină, dar şi pentru toate declaraţiile iresponsabile cu privire la agricultură.

Iar dacă premierul României nu este implicat în acest sistem mafiot şi susţine că este preocupat realmente de soarta agriculturii şi a mediului rural, acum este momentul să dovedească aceasta prin demiterea domnului Daniel Constantin.

Domnul Liviu Harbuz:

"China, un potenţial de import de milioane de tone de carne din România"

Ca specialist în domeniu, salut sprijinul acordat de colegii mei deputaţi, alături de care am iniţiat acest suport legal al unor activităţi ce se vor dovedi vitale pentru economia României. Estimările oficiale ale cererii de carne de pe piaţa europeană şi în ultima perioadă şi de pe piaţa Chinei, arată că România are un potenţial care, legiferat şi utilizat corect, ar garanta relansarea agriculturii, dar la standarde şi norme care să garanteze securitatea alimentelor. Noi putem exporta în China până la trei milioane de tone de carne de bovine, un milion şi jumătate de carne de porc şi 500.000 de tone de carne de ovine, cifre relevate la ultimele negocieri de parteneriat purtate de vicepremierul Liviu Dragnea cu partea chineză.

Trebuie să ne organizăm pentru a avea această capacitate de producţie şi export.

Un suport este legea de care vă vorbesc, Legea zootehniei, aliniindu-ne la cerinţele şi competitivitatea pieţelor internaţionale, fiind şi o corecţie cumulativă a numeroase acte normative şi modificări făcute în timp la Legea zootehniei nr. 72/2002.

Un alt argument al necesităţii noii legi este pregătirea suportului a ceea ce va aduce PNDR 2014-2020, în al cărui buget circa 437 de milioane de euro vor fi alocate pentru plata angajamentelor actuale privind bunăstarea animalelor, dar şi angajamente restante la ferme de semisubzistenţă, grupuri de producători, Program LEADER, de alte 146 milioane de euro.

Avem cerere, avem potenţial, piaţa Chinei este deschisă pentru crescătorii de animale şi procesatori, dar se mai cere ca produsele şi calitatea lor să fie aliniate standardelor internaţionale.

Legea zootehniei se referă la formele de organizare, de asociere şi de structurare a responsabilităţilor, încât valorificarea superioară a resurselor din agricultură să garanteze rentabilitatea şi profitul urmărite, dar şi calitatea şi securitatea alimentelor. Nu putem ţine pasul cu marii producători şi procesatori din lume dacă nu investim în cercetare, în studii genetice, în biotehnologii moderne din domeniul reproducţiei animalelor.

Biotehnologia transferului de embrioni şi manipulările genetice efectuate cu caracter experimental sunt de competenţa institutelor de cercetări ştiinţifice şi de învăţământ superior de profil, iar aplicarea în practică se efectuează de către centre de transfer de embrioni acreditate de către autoritatea competentă.

Respectarea normelor de biosecuritate este o altă cerinţă de pe piaţa alimentară, acolo unde crescătorii de animale şi procesatorii români pot fi lideri şi prin aceasta domeniul zootehnic se dovedeşte unul strategic în relansarea economiei ţării.

După ce am fost grânarul Europei, putem fi sursă de hrană, de carne şi produse din carne pentru ţări a căror supremaţie în domeniu dă semne de oboseală. În plus, ignorată sau evitată dintr-o eroare de abordare politică şi strategică, China oferă piaţă incomensurabilă şi pe termen lung.

România are condiţii ideale pentru creşterea tuturor animalelor, are, în comparaţie cu ţările din Uniunea Europeană, avantaje incontestabile, concretizate în deţinerea unor furaje a căror utilizare în zootehnie nu afectează în niciun fel disponibilităţile de produse vegetale destinate hrănirii populaţiei.

Dacă s-ar acorda atenţia cuvenită creşterii animalelor, zootehnia, pe post de "locomotivă", ar propulsa "trenul" agriculturii în orice direcţie vom dori: spre dezvoltarea industriei alimentare, spre export, când preţul este mare, spre produse ecologice, care devin din ce în ce mai căutate, spre conservarea mediului ambiant.

Prin propunerea legislativă prezentă reglementăm asigurarea continuităţii desfăşurării activităţii de creştere şi ameliorare a animalelor la un nivel superior, sporirea valorii de ameliorare, conservarea, diversificarea şi protecţia raselor de animale.

Prin votul dumneavoastră putem menţine şi spori valoarea de ameliorare şi diversitatea genetică a animalelor; vor putea fi utilizate metode de creştere care să corespundă normelor de protecţie a mediului, de protecţia animalelor, de sănătate publică, a normelor sanitare veterinare aflate în vigoare, respectiv cerinţelor pieţei. Efectele pe termen scurt şi mediu vor fi îmbunătăţirea calităţii produselor animaliere, rentabilităţii şi competitivităţii pe piaţă a producţiei realizate, dar şi conservarea fondului genetic al speciilor autohtone, a efectivelor de animale existente, respectiv diversitatea fondului genetic în cazul speciilor de animale. În alegerea sistemelor de creştere şi a tehnologiilor de exploatare, crescătorii de animale sunt obligaţi să prevină poluarea, deteriorarea mediului şi să respecte regulile de protecţie a animalelor, precum şi măsurile de apărare a sănătăţii acestora.

Asociaţiile şi organizaţiile crescătorilor de animale care fac dovada reprezentării la nivel naţional a crescătorilor pentru care au fost constituite vor avea un partener de încredere în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, alături de care vor fi parteneri în elaborarea politicilor, strategiilor, a programelor de creştere şi a politicilor pe produs. O altă noutate imperios necesară prevăzută în lege este reprezentativitatea asociaţiilor de crescători ce se va dovedi prin acreditarea acordată de autoritatea competentă pentru înfiinţarea şi menţinerea registrelor genealogice şi implementarea programelor de ameliorare. Ameliorarea în rasă pură are scopul menţinerii purităţii rasei şi perfecţionarea tipului rasei în generaţii succesive, în acord cu obiectivele programelor de ameliorare, pentru realizarea progresului genetic. Ameliorarea prin încrucişare are scopul realizării de animale cât mai productive, prin valorificarea potenţialului genetic al diferitelor rase compatibile pentru încrucişare. Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare este exercitat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin autoritatea competentă în domeniul ameliorării animalelor. Dezvoltarea zootehniei prin genetică şi biotehnologii nu exclude conservarea raselor de animale autohtone, ce se realizează în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, prin programe de conservare elaborate de către asociaţiile crescătorilor de animale şi aprobate de autoritatea competentă pentru ameliorarea animalelor.

Pentru susţinerea financiară a raselor de animale autohtone pe cale de dispariţie şi pentru care sunt întocmite programe de conservare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale iniţiază măsuri de sprijin în conformitate cu prevederile legislaţiei Uniunii Europene. Sunt considerate rase autohtone acele rase de animale care s-au format în condiţii geoclimatice specifice ţării noastre.

Zootehnia poate şi trebuie să fie domeniu strategic de dezvoltare, dar cu aplicarea biotehnologiilor şi conservarea raselor autohtone, soluţii ce pot situa România printre liderii mondiali de furnizori de hrană.

Domnul Liviu Harbuz:

"Introducerea accizei la combustibili - un element pozitiv în consolidarea bugetului"

Majorarea accizei la motorină şi benzină, de la 1 aprilie, cu 7 eurocenţi pe litru a născut discuţii, multe neargumentate, cum ar fi cele ale partidelor din opoziţie, care uită să spună de câte ori şi în ce procente majore, greu suportate de români, au mărit preţul la combustibili în anii lor de guvernare.

Argumentele mele pro majorare acciză fac apel la raţiune, bun-simţ şi expertiza specialiştilor din domeniu.

Primul, majorarea este inclusă ca sursă în bugetul aprobat pentru 2014, deci nu poţi dărâma temelia pentru că se prăbuşeşte construcţia şi nu vom mai avea bani pentru spitale, şcoli şi autostrăzi. Fără o infrastructură comparabilă cu cea din ţările Europei nu vom atrage investiţii şi investitori, nu vom avea dezvoltare economică, nici turismul nu va fi atractiv, şi fără acestea nu vom avea resurse bugetare, plătitorii de taxe şi impozite fiind cei care ţin pe umeri progresul, alături de fondurile europene pe care le putem atrage prin proiecte.

Apoi, valoarea resimţită la buzunar, pentru orice om de bună-credinţă, este suportabilă, deoarece majorarea accizei va avea ca efect creşterea preţului carburanţilor cu 0,41 lei/litru. Potrivit calculelor, acciza pe carburanţi trebuia să aducă la buget circa 2,5 miliarde lei, iar prin amânarea aplicării ei se vor colecta numai două miliarde de lei.

Repet, introducerea accizei de 7 eurocenţi la benzină şi motorină, începând cu 1 aprilie, a fost agreată cu FMI şi fără de aceasta nu s-ar fi aprobat bugetul pe acest an. Odată cu validarea programului cu FMI s-a operat şi validarea bugetului pe 2014, lucru foarte important nu doar pentru credibilitate, dar şi pentru dobânzi reduse pe pieţele internaţionale, accesibilitate şi economii la cheltuielile bugetare, spun experţii BNR.

Efectele pozitive sunt trecute cu vederea de contestatari.

Premierul Victor Ponta a precizat că banii din acciza pe carburant vor fi direcţionaţi către buget şi de acolo spre infrastructură, cofinanţarea proiectelor europene de infrastructură şi proiectele din bugetul naţional. Cheltuielile pentru infrastructura rutieră sunt mai mari decât veniturile pe care le luăm din acciză, dar acestea pot să asigure pentru anii care urmează cofinanţările necesare pentru Programul Operaţional Sectorial Transporturi. Celor care nu vor sau nu pot să accepte strategii corect şi articulat ancorate în realitate, le reamintesc şi măsurile de corecţie propuse.

Ministrul finanţelor a avut o serie de negocieri cu transportatorii rutieri pentru identificarea unor măsuri de sprijin pentru transportatorii licenţiaţi. Măsura vizată este posibilitatea recuperării unei părţi din acciza suplimentară la carburant. Măsurile fiscale avute în vedere trebuie să păstreze competitivitatea transportatorilor şi, pe de altă parte, să combată concurenţa neloială şi evaziunea fiscală. Se are în vedere o ordonanţă prin care transportatorii corecţi, cei care au facturi, să-şi poată recupera, trimestrial, o parte din acciza pe care o aplicăm de la 1 aprilie. Cei care fac evaziune fiscală nu au cum să recupereze, pentru că probabil nici nu plătesc toate taxele şi pe aceia trebuie să-i combatem.

Pe de altă parte, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va compensa creşterea accizei pentru motorina utilizată în agricultură, fermierii urmând să primească prin rambursare în jur de 1,8 lei pe litru, începând cu trimestrul al doilea din 2014. Ministerul Agriculturii subvenţionează 94% din valoarea accizei pe care preţul motorinei de la pompă o conţine.

Dacă vrem să avem nivel de trai şi servicii ca-n ţări dezvoltate trebuie să acceptăm că doar prin colectare de taxe şi impozite vom avea resurse de dezvoltare, investiţii şi servicii de calitate, salarii şi pensii decente. Din această perspectivă şi pentru că s-au făcut multe speculaţii fără acoperire, experţii Guvernului Ponta dau asigurări că impozitul pe profit va rămâne la 16%, stabilitate ce trebuie să încurajeze investitorii. Cota unică va fi menţinută la 16% pe tot parcursul acestui an, dar din 2015 s-ar putea păstra doar pentru companii, în timp ce pentru populaţie se va reveni la cota progresivă, ca soluţie de relaxare fiscală, prioritatea în politica Guvernului Ponta.

Trebuie să ne impunem strategii de protecţie socială cu ţinte cât mai înalte, cum ar fi reducerea cu 5% a CAS la angajator sau menţinerea reducerii TVA la pâine, dar care să nu pericliteze mediul economic şi planurile investitorilor. Continuitatea şi stabilitatea măsurilor fiscale propuse şi aplicate de Guvernul Ponta au contribuit la creşterea economică înregistrată anul trecut.

Salut şi susţin noul program al Guvernului Ponta, rezumat astfel: lărgirea bazei de impozitare, impozit diferenţiat, reducerea CAS cu 5 puncte procentuale şi scăderea TVA la 19%, dacă este posibil.

Consecinţele sunt pozitive: mediul de afaceri are condiţii pentru investiţii şi dezvoltare, bugetul va avea resurse de colectare, iar politica fiscală a Guvernului Ponta nu va fi împovărătoare pentru cetăţeni.

Doamna Manuela Mitrea:

"Alcoolul, pericolul ce-i ameninţă pe adolescenţi!"

În România există peste două milioane de adolescenţi, tineri cu vârste cuprinse între 10-18 ani, expuşi tentaţiilor de tot felul.

Statisticile arată faptul că, în ultimii ani, tot mai mulţi dintre aceştia au obiceiuri nesănătoase chiar dinainte să împlinească vârsta majoratului, obiceiuri cum ar fi: fumatul, consumul de alcool sau chiar de droguri. Factorii ce contribuie la această situaţie sunt neatenţia părinţilor, neimplicarea şcolii şi a societăţii, precum şi anturajul nepotrivit.

Potrivit primului studiu "Situaţia adolescenţilor din România", prezentat anul trecut de către Ministerul Tineretului şi Sportului, şi UNICEF, un procent de 42% dintre adolescenţi au consumat băuturi alcoolice cel puţin o dată, consumul de alcool fiind mai frecvent în cazul băieţilor decât al fetelor, 57% dintre băieţi bând alcool cel puţin o dată în viaţă, faţă de 27% dintre fete.

În ceea ce priveşte vârsta la care adolescenţii români au început să consume băuturi alcoolice, incidenţa şi prevalenţa consumului de alcool sunt mai ridicate în rândul adolescenţilor cu vârste mai mari, peste jumătate dintre adolescenţii de 14 ani şi peste 14 ani consumând alcool, faţă de 21% dintre cei sub 14 ani. Luând în considerare mediul în care trăiesc, urban sau rural, jumătate dintre adolescenţii ce trăiesc în mediul urban au consumat băuturi alcoolice cel puţin o dată în viaţă, comparativ cu 32% dintre cei ce locuiesc la ţară.

Consider că se impune implementarea cât mai urgentă a unor măsuri pentru combaterea şi prevenirea consumului de alcool la tineri, pentru crearea de programe extraşcolare prin care tinerii să facă sport, să participe la evenimente culturale sau de voluntariat care să le deschidă alte orizonturi şi perspective.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Fondurile mutuale, în pericol să nu fie funcţionale, începând cu 2014!"

Astăzi avem pentru agricultori Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2013 privind înfiinţarea şi acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură şi acordarea de compensaţii financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli şi/sau dăunători la plante şi animale, de un incident de mediu sau alţi factori naturali, sintagmă introdusă prin legea de aprobare.

Din punct de vedere al dreptului european, actul normativ cade sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate Politicii Agricole Comune, Fondurilor agricole structurale, în segmentul legislativ subsectorial - Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi garantarea agricolă.

Actul normativ sus menţionat nu constituie o transpunere a unui act juridic european, ci creează cadrul juridic necesar instituirii ajutoarelor specifice acordate agricultorilor prin intermediul unor fonduri mutuale pentru pierderi economice, specificate în titlul actului.

Cu toate că avem astăzi o lege în sensul menţionat, România nu are un fond mutual funcţional.

Actul normativ stabileşte foarte clar, la articolul 15, că sursa de finanţare a fondului, adică 65%, începând cu 1 ianuarie 2014, este Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), însă FEADR este sursa de finanţare a PNDR 2014-2020, care la această dată nu este aprobat, probabil la finele anului 2014.

În aceste condiţii, rezultă că România nu va putea accesa fonduri europene în situaţii de pierderi cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor, de un fond de mediu sau alţi factori naturali.

PNDR 2014-2020 are o condiţie restrictivă, în sensul că vor putea accesa fonduri europene din măsura "Fondul Mutual" doar instituţiile (fondurile mutuale) care au un istoric în 2014, deci rezultă ca o obligativitate funcţionarea fondurilor în 2014.

În 2014, an de tranziţie, fondurile mutuale pot funcţiona prin finanţare din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), dar pentru a funcţiona prin finanţarea FEGA, România, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, trebuie să ia următoarele măsuri:

• să notifice la Uniunea Europeană acest ajutor de stat;
• să modifice Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2013, în sensul celor prezentate.

Domnul Marian Neacşu:

"România - 10 ani de NATO"

Parlamentul României se reuneşte astăzi în şedinţă solemnă pentru a comemora împlinirea unui deceniu de la aderarea României la NATO.

Acest eveniment remarcabil pentru securitatea şi apărarea României, produs în urma cu 10 ani, a conferit ţării noastre statutul pe care îl merită în familia democraţiilor europene, punând, totodată, capăt vulnerabilităţii strategice a Europei Centrale şi de Est.

Admiterea României în Alianţa Nord-Atlantică nu a fost semnificativă doar pentru interesele de securitate ale ţării noastre, aceasta a desăvârşit un proces de întregire al zonei euroatlantice, care altfel nu şi-ar fi atins obiectivul generos de a conferi securitate tuturor ţărilor democratice din această regiune.

Un stat de dimensiunile şi cu potenţialul strategic al României nu putea fi lăsat la o parte în procesul de reunificare a Europei, după cum nu putea fi integrat fără a trece printr-un proces de reformă democratică profund şi cuprinzător.

La un deceniu după admiterea în NATO, România a devenit un stat ataşat valorilor morale universale, cu o politică predictibilă, cu instituţii democratice în continuă consolidare, ca şi cu o profundă înţelegere a responsabilităţilor securităţii colective.

Totodată, ţara noastră a căpătat o securitate consolidată, precum şi o apărare care protejează din punct de vedere strategic aspiraţiile naţionale şi dezvoltarea economică a societăţii.

Alianţa a impulsionat procesul general de reformă a ţării, a integrat România în planificarea strategică a apărării zonei euroatlantice, a menţinut vie speranţa depăşirii treptate a tuturor dificultăţilor perioadei de tranziţie.

După cum se ştie, NATO nu primeşte în rândurile sale state perdante, care nu dau garanţii de dezvoltare economico-socială sustenabilă sau care nu fac dovada bunei guvernări.

NATO este o organizaţie de prestigiu, care impune respect în relaţiile internaţionale, aducând, totodată, echilibru în gestionarea intereselor strategice divergente.

Dacă ne punem întrebarea de ce este România importantă pentru Alianţă, este suficient să privim spre volatilitatea situaţiei regionale la limita estică a NATO şi UE, precum şi faptul că aici se concentrează conflicte îngheţate, şi, mai nou, confruntarea strategică acerbă la care asistăm în prezent, legat de Ucraina.

Ultimele dezvoltări, implicând anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă, deschid posibilitatea unui nou "război rece", ca rezultat a unei tensiuni regionale fără egal în ultimii 25 de ani.

Nu ne rămâne decât să ne concentrăm atenţia, toate statele aliate, spre adaptarea NATO la noile circumstanţe.

Aşa cum Alianţa a reuşit să treacă cu succes peste "războiul rece" postbelic, trebuie să facem ca ea să gestioneze corespunzător şi actuala situaţie complicată din regiunea Mării Negre.

NATO a găsit cele mai bune soluţii, de adaptare la geometria variabilă a securităţii în toată perioada postbelică, rămânând garantul esenţial al securităţii noastre. În interiorul organizaţiei, România îşi găseşte, alături de toţi aliaţii, protecţia de care are nevoie pentru o dezvoltare lipsită de constrângeri externe de care este nevoie mai mult ca oricând.

Amprenta legislativului statelor membre, legat de funcţionalitatea şi obiectivele Alianţei, este în continuă creştere. Acesta este un obiectiv major, cu beneficiul cert că aleşii naţiunilor care compun Alianţa vor explica alegătorilor problemele de securitate esenţiale şi vor asigura o transparenţă lărgită a politicilor NATO în lumea turbulentă de azi.

Parlamentul României, ca şi cele ale statelor membre NATO, are datoria de a menţine încrederea naţiunii în Alianţă. Acesta este un element esenţial în raport cu tulburările care au loc în prezent în regiunea noastră, când asistăm la un recul în privinţa încrederii reciproce şi securităţii.

În cei 65 de ani de existenţă a NATO, această alianţă a demonstrat eficienţa şi competenţa în gestionarea securităţii şi apărării statelor membre care compun sfera transatlantică. Acum ea este mai puternică decât în perioada de după Ultimul Război Mondial, a trecut printr-o extindere spre estul european care o face mai robustă ca oricând, adaptată şi capabilă să facă faţă provocărilor mediului de securitate la începutul secolului 21.

Toate aceste elemente sunt de bun augur României, în pragul celui de al doilea deceniu în Alianţa Nord-Atlantică, iar contribuţia României din primul deceniu ne oferă certitudinea că ţara noastră şi-a câştigat locul şi rolul pe care îl merită în acest sistem colectiv puternic şi eficient.

Doamna Marioara Nistor:

"Partidul Poporului-Dan Diaconescu, adevărata opoziţie!"

Alegerile europarlamentare din 25 mai se vor desfăşura într-un context extrem de atipic pe scena politică românească. Mă refer la evoluţiile din ultima perioadă, extrem de bulversante pentru electorat, aflat în ipostaza de a nu mai cunoaşte cu exactitate cine este partidul care îl reprezintă cu adevărat, aşa cum ar trebui, cu cinste, corectitudine şi respect. În 25 mai vom asista, aşadar, la un scrutin al adevărului pentru români, confruntaţi atât cu minciunile actualei coaliţii de guvernare, măcinată de conflicte şi înainte şi după ruperea de PNL, dar şi cu lipsa unei opoziţii reale, în care partidele preşedintelui Băsescu s-au scindat în defavoarea amândurora.

În acest context, trebuie spus răspicat că Partidul Poporului-Dan Diaconescu este singura formaţiune politică consecventă din România, care, din 2012 şi până acum, şi-a respectat principiile, obiectivele şi statutul de partid politic aflat în opoziţie. De fapt şi de drept, în acest moment, în România doar PP-DD mai face opoziţie adevărată, aşa cum au făcut parlamentarii noştri de la începutul acestui mandat, în ciuda numeroaselor încercări de rupere şi dezbinare la care am fost supuşi. Deşi a ieşit de la guvernare, PNL continuă să voteze împreună cu puterea, UDMR nu a făcut opoziţie nici când se afla în opoziţie, iar PDL şi PMP se macină reciproc, fără a avea o orientare clară în combaterea acţiunilor dezastruoase ale guvernării. În consecinţă, românii trebuie să ştie că doar PP-DD se află în opoziţie, şi, totodată, îi reprezintă, în acest moment, pe cei care nu sunt de acord cu măsurile rapace ale actualului Guvern şi cu batjocura acestuia la adresa populaţiei.

Pe acest fond de neclarităţi şi incoerenţe de pe eşichierul politic românesc, alegerile europarlamentare sunt un test important pentru PP-DD, deoarece vor valida creşterea maturităţii noastre, dar şi rezultatele foarte bune obţinute la alegerile din 2012. Alegerile din 25 mai vor certifica, de asemenea, faptul că românii s-au săturat să fie cobaii tuturor partidelor aflate la guvernare, şi îmi exprim speranţa că vor vota masiv pentru PP-DD, singura formaţiune politică din România care nu a fost la guvernare şi care şi-a respectat cuvântul dat oamenilor.

Sunt încrezătoare că PP-DD va putea obţine cel puţin 15% la alegerile europarlamentare, fapt ce ar fi un semn de normalitate din partea românilor. Lista candidaţilor PP-DD este formată din oameni între 25 şi 50 de ani, două generaţii care îşi vor aduce contribuţia în mod echitabil la promovarea României în Parlamentul European, folosindu-şi experienţa politică şi ideile creatoare, specifice tinerei generaţii, astfel încât să aducă un plus valoric promovării ideilor europene. În PP-DD nu sunt candidaturi eligibile şi neeligibile, ci candidaturi care se completează unele pe celelalte, în actualul context politic, care impune anumite standarde de profesionalism, corectitudine şi, mai ales, responsabilitate.

PP-DD va avea o campanie naţională pozitivă, axată pe ceea ce îşi doresc cu adevărat românii de la parlamentarii europeni. Candidaţii PP-DD, pentru alegerile europarlamentare din 25 mai, îşi propun să demonstreze că politica se face în favoarea oamenilor, pentru creşterea bunăstării acestora. Strategia de abordare a acestor alegeri se bazează pe noţiunea de echipă unită, fiecare candidat îşi cunoaşte bine locul şi ceea ce are de făcut, cu toţii sunt pregătiţi să facă faţă acestei noi provocări. Candidaţii PP-DD vor promova asiduu românismul, valorile naţionale şi tradiţia poporului român, acestea trebuind cunoscute şi apreciate la cel mai înalt nivel european. Trebuie să demonstrăm în Parlamentul European că românii sunt cetăţeni egali în drepturi cu toţi ceilalţi locuitori ai ţărilor europene şi vom avea acţiuni concrete îndreptate împotriva marginalizării şi discriminării românilor în Europa, aşa cum din păcate s-a întâmplat până acum.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL susţine că este absolut necesară o lege a falimentului persoanelor fizice"

Noi, parlamentarii PNL, susţinem că, odată cu dezbaterea noului Cod al insolvenţei din cadrul Comisiei juridice, pentru disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, trebuie să se repare şi nedreptatea care li s-a făcut până în prezent persoanelor fizice în privinţa problemelor lor legate de datoriile insolvabile şi să se ia în considerare şi problema falimentului personal, introducându-se astfel, la iniţiativa noastră, un capitol distinct din acest punct de vedere în noul Cod al insolvenţei.

Noi, liberalii, considerăm că în prezent există o reală discriminare între condiţiile prevăzute în legislaţia românească atunci când vine vorba de falimentul persoanelor juridice, deci ale companiilor, care au dreptul de a-şi restructura datoriile şi de a o lua de la capăt, în comparaţie cu cele prevăzute pentru persoanele fizice, care nu au deloc în România acest drept, spre deosebire de alte state europene.

Trebuie ţinut cont de faptul că oricum creditele restante devin risc de ţară, iar riscul executărilor silite îi ameninţă pe tot mai mulţi români. Mai mult decât atât, economia nu se poate dezvolta în condiţiile în care consumul stagnează pe fondul lipsei de lichidităţi, deşi, paradoxal, România a avut o creştere economică destul de consistentă în anul 2013. Acestea sunt realităţile pe care actuala majoritate parlamentară ar trebui să le aibă în vedere pentru a urgenta adoptarea acestei măsuri susţinute de Partidul Naţional Liberal.

Reducerea datoriilor persoanelor fizice, a căror supraîndatorare reprezintă o frână majoră pentru creşterea economică, este una dintre direcţiile principale pentru potenţarea creşterii economice, fapt semnat încă de la începutul acestui an şi de către directorul General al FMI, Christine Lagarde.

Insolvenţa personală este o procedură supravegheată judiciar pentru restructurarea situaţiei financiare a unui debitor, care se aplică în ţări precum: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Germania, Polonia, Cehia, Letonia, Slovenia, Irlanda, Estonia sau Lituania, iar la recomandarea FMI, Ungaria se va alătura acestor state.

În acest context, credem că şi România trebuie să-şi asume acum ceea ce şi-a asumat deja o întreagă Europă: declararea falimentului persoanelor fizice care au credite la bănci. Persoanele fizice nu mai pot fi discriminate la nesfârşit într-o Românie democratică, ci trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi companiile. Cetăţenii români trebuie să aibă, la rândul lor, dreptul de a se reabilita din punct de vedere financiar şi de a se reintegra în societate.

Domnul Mihai Lupu:

"PNL susţine simplificarea procedurilor de adopţie"

Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, din care fac parte, a depus o iniţiativă legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopţiei.

Deşi au trecut aproape 25 de ani de când ne-am recâştigat drepturile democratice, abandonul copiilor de către părinţii naturali a rămas, din păcate, încă o problemă majoră în România, peste 60.000 de copii aflându-se, în prezent, în grija statului.

Mai mult decât atât, putem spune că România se confruntă şi astăzi cu un paradox nejustificat din acest punct de vedere. Astfel, deşi statul român are în grija sa un număr foarte mare de copii abandonaţi - care, fie sunt instituţionalizaţi în centre de plasament, fie sunt daţi în asistenţă maternală; în acelaşi timp existând şi un număr foarte mare, aproape dublu, de familii care doresc să adopte un copil - totuşi, în ultimii 5 ani, doar 7.698 de copii au fost declaraţi adoptabili, conform datelor prezentate de Oficiul Român pentru Adopţii, iar din rândul acestora doar 2.448 de copii au fost încredinţaţi spre adopţie.

Cu alte cuvinte, şi în acest domeniu statul îşi pune singur beţe în roate de mult prea mulţi ani, cheltuie ineficient ca să menţină un sistem greoi, în loc să facă paşii necesari pentru încurajarea adopţiei acestor copii.

Un copil se poate dezvolta normal, într-un mod sănătos şi armonios numai dacă are parte de afecţiune şi stabilitate emoţională, iar un cadru adecvat în acest sens nu-l poate oferi decât familia, chiar dacă vorbim de una adoptivă.

Este limpede că în România procedura adopţiei funcţionează şi în prezent destul de greoi, faţă de alte state europene. De aceea, noi, liberalii, am considerat că aceasta trebuie modificată şi adaptată corespunzător, astfel încât procedurile să fie cu mult simplificate, iar familiile din România să fie încurajate să adopte un număr din ce în ce mai mare de copii abandonaţi.

În acest sens, una dintre modificările pe care noi, parlamentarii liberali, le propunem se referă la mărirea valabilităţii atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, de la 1 an la 2 ani, deoarece, de regulă, familiile adoptatoare nu ajung să figureze în listele întocmite de către Oficiul pentru selecţia celei mai potrivite persoane/familii, în perioada de un an, cât este valabil atestatul în momentul de faţă, unul dintre criteriile de selecţie fiind acela al vechimii atestatului.

De asemenea, o altă modificare pe care o avem în vedere în iniţiativa noastră legislativă se referă la reducerea perioadei de timp în care copilul se află în stadiul măsurii de protecţie, de la un an la 6 luni. Această măsură credem că este benefică, în principal, interesului superior al copilului, prin integrarea cât mai rapidă în cadrul familiei adoptatoare, care îi va oferi afecţiunea şi îngrijirea de care are nevoie un copil pentru o dezvoltare cât mai bună. Totodată, o altă prevedere importantă se referă la acordarea concediului de îngrijire a copilului pe o perioadă de un an, indiferent de vârsta copilului, precum şi de o indemnizaţie lunară egală cu media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, pentru cei care adoptă, astfel încât să se faciliteze adaptarea copilului în noua familie şi dezvoltării unui ataşament securizant.

Cred că noi, politicienii, statul român, instituţiile acestuia, cu toţii suntem permanent preocupaţi de foarte multe teme, uneori semnificative pentru cetăţeni, alteori mai puţin, dar mai cred că pe cele mai importante teme pentru noi, ca naţiune, le omitem sistematic, iar una dintre acestea o reprezintă problema dintotdeauna a României, şi anume cea a copiilor abandonaţi. Şi aici cred că putem şi chiar trebuie să fim cu toţii de acord: un copil merită tot, dar merită în primul rând, o familie.

Domnul Mihai Stănişoară:

"România este în cea mai sigură şi puternică poziţie geostrategică din întreaga ei istorie, graţie apartenenţei la Alianţa Nord-Atlantică"

Aderarea României la NATO este, alături de dobândirea statutului de stat-membru al Uniunii Europene, cea mai importantă realizare a ţării noastre din ultimele decenii. Toate energiile politice şi sociale ale României postcomuniste au fost perfect convergente în realizarea acestui obiectiv care în 1989 părea o utopie totală.

Aniversarea primului deceniu ca membru NATO înseamnă, în primul rând, un moment de mândrie şi bucurie pentru fiecare român în parte, pentru că fiecare concetăţean este de facto parte a celei mai puternice alianţe politico-militare din ultimii cincizeci de ani. Fiecare român este, în prezent, sub umbrela protectoare a NATO şi acest lucru îi permite să trăiască, să muncească, să se dezvolte, ştiind că dacă cineva îi va tulbura liniştea este ca şi cum ar tulbura-o şi pe cea a unui american, britanic, francez, italian sau spaniol.

Nu trebuie să uităm că eroii militari români, compatrioţii noştri care au căzut la datorie în Irak sau Afganistan, şi-au dat viaţa pentru ca fraţii şi surorile lor, părinţii şi copiii lor să fie în deplină siguranţă acasă, fără niciun fel de ameninţare asupra independenţei şi suveranităţii ţării în care trăiesc şi pe care o iubesc. Alături de 20 de milioane de români, mă aplec în faţa memoriei lor şi îl rog pe bunul Dumnezeu să le dea odihnă veşnică.

În ultimii zece ani, fiecare militar român din teatrele de operaţiuni a fost un ambasador al României şi al românilor, iar fiecare misiune încheiată cu succes şi profesionalism a însemnat un nou argument că ne merităm locul în NATO, alături de ţări libere, democratice, prospere şi puternice.

Trăim vremuri tulburi. Anul 2014 a început în regiunea noastră cu tensiune şi cu escaladări ale conflictelor care pot duce inclusiv la confruntări militare. Cu toate acestea, România nu are a se teme, ba, mai mult decât atât, pentru ţara noastră, pentru decidenţii politici, pentru elitele sale este o oportunitate strategică unică, de a ne dovedi un actor regional de primă mână, un exportator de securitate, un negociator şi un mediator de calibru, dar şi un apărător al românilor care trăiesc dincolo de graniţele ţării.

Fără calitatea de membru NATO, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile. Au trecut deja zece ani şi ne-am obişnuit cu această poziţie privilegiată, dar şi meritată. Îi invit pe români, pe fiecare dintre ei, să nu uite că securitatea naţională s-a obţinut cu sânge, cu sudoare, cu pricepere şi că este datoria de onoare a fiecăruia dintre noi să o consolidăm în fiecare zi, în fiecare ceas. Să fim cetăţeni responsabili, să construim pentru ei şi copiii lor o ţară liberă, unită, mândră şi prosperă.

Domnul Mihai Weber:

"Profilul strategic al României consolidat odată cu aderarea la NATO"

Luna martie, precum şi luna aprilie sunt două luni marcate de o serie de evenimente importante pentru poporul român.

Pe 25 martie a fost sărbătorită împlinirea a nu mai puţin de 192 de ani de la înfiinţarea Poliţiei Române, o zi de mare sărbătoare pentru toţi poliţiştii români, cei care merită toate felicitările pentru activitatea pe care o desfăşoară în fiecare zi, pentru asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă publică.

O altă zi celebrată de către noi, toţi românii, va fi ziua de 2 aprilie, când se vor împlini zece ani de la depunerea instrumentului de ratificare a Tratatului de la Washington şi aderarea României la NATO.

Depunerea instrumentului de ratificare a adus României garanţia de pace şi securitate în spaţiul euroatlantic, realizând astfel cel mai important obiectiv de politică externă a României după Revoluţia din 1989.

Succesul ţării noastre în NATO nu ar fi fost posibil fără pregătirea, dedicarea şi eroismul militarilor români, care şi-au îndeplinit misiunile alături de aliaţi. Cei 40.000 de militari care au luat parte la toate misiunile NATO, în diverse teatre de operaţiuni, merită toate aprecierile şi toată recunoştinţa pentru activitatea desfăşurată.

Consider că aderarea României la NATO reprezintă un pas important, o decizie corectă care a dus la atingerea unui nou nivel de stabilitate şi securitate. În aceste momente tensionate ale anului 2014, capacitatea ţării noastre, de a fi un partener puternic în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, are un rol foarte important în întreaga societate românească.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Acciza la carburant"

Decizia Guvernului de a adopta un act normativ în baza căruia transportatorilor, care au licenţa de transport şi prezintă factura legală de alimentare cu motorină, le va fi returnată, trimestrial, o parte din acciza de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, reprezintă o măsură echitabilă şi transparentă, ce ţine cont de voinţa operatorilor din acest domeniu.

Prin această hotărâre, luată de Executiv în urma consultărilor cu Uniunea Naţională a Transportatorilor, acciza pe litru va creşte pentru aceştia doar cu trei eurocenţi, vor rămâne competitivi faţă de transportatorii din alte state şi vor fi încurajaţi să alimenteze legal. De asemenea, Ministerul Agriculturii va acorda subvenţii pentru motorină, pentru a compensa introducerea acestei accize.

O mare problemă pe care toată lumea a reclamat-o în ultimii 20 de ani este lipsa autostrăzilor din ţara noastră. Guvernul Ponta susţine construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, acest lucru fiind demonstrat de faptul că noi suntem primii care facem ceva concret în vederea demarării acestui proiect mare de infrastructură. Tot în acest an vor începe lucrările la autostrada Comarnic-Braşov, prin parteneriat public-privat. Astfel, aşa cum a anunţat prim-ministrul, banii din această acciză vor merge către construcţia de autostrăzi. În perioada 2012-2013, Guvernul a inaugurat peste 230 km de autostradă, iar în acest an vom da drumul la încă 90 de kilometri de autostradă. Sigur că Uniunea Europeană ne va sprijini financiar pentru aceste proiecte de infrastructură, dar trebuie înţeles faptul că nu ni se va oferi întreaga sumă necesară, o parte de 15%, chiar 25%, trebuie completată din banii de la buget, iar această acciză acolo se va duce.

În ultimele zile am auzit diverşi formatori de opinie care au declarat că acciza de 7 eurocenţi la carburanţi va declanşa avalanşa scumpirilor. Acest mesaj este profund neadevărat şi simpla transmitere a acestui gen de declaraţii poate genera creşteri de preţuri. Rezultatul acestor declaraţii populiste, de creştere dramatică a preţurilor ca urmare a accizei, le poate oferi producătorilor scuza perfectă pentru a mări preţurile. De aceea, este foarte important să prezentăm date adevărate, bazate pe analize economice profesioniste.

BNR a calculat impactul creşterii accizei asupra inflaţiei la 0,28 puncte procentuale, restul până la 0,4-0,5 puncte procentuale este dat de influenţa indexării accizei la inflaţie, care deja s-a manifestat de la 1 ianuarie anul acesta. De asemenea, acciza nu va avea impact asupra gospodăriilor. Conform datelor statistice privind cheltuielile gospodăriilor pentru combustibili, impactul maximal al accizei va fi astfel: pentru trei sferturi din populaţie impactul direct al accizei este cuprins între 60 de bani şi 4 lei pe lună, pentru ceilalţi, impactul mediu lunar va fi cuprins între 5 şi 10 lei pe lună.

În concluzie, consider că este demagogie să vorbim despre creşterile de preţuri la combustibil când în 2009 acestea au crescut cu 13%, în 2010 cu 16%, în 2011 cu 8%, în 2012 cu doar 5%, iar în 2013 au scăzut cu 0,37%.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Transformarea Programului «Cornul şi laptele» în after-school"

În ultimul timp s-au tot purtat dezbateri pe acest subiect. Foştii noştri colegi de alianţă au respins acest proiect legislativ şi au introdus în locul său tichetul lunar de 100 lei pentru elevii care intră în acest program.

Acest tip de programe se află printre angajamentele de frunte din campania electorală a USL de acum 2 ani. Consider că trebuie să acordăm o atenţie sporită Legii educaţiei naţionale, care garantează accesul copiilor la un astfel de program. Trebuie să adoptăm măsurile necesare, astfel încât să nu îngrădim dreptul constituţional al copiilor, care provin din familii cu situaţie materială precară sau chiar cele nevoiaşe, de a avea acces la educaţie.

Ideea de a crea centre pentru înfiinţarea de aşa numitele after-school s-a născut, de fapt, din Programul "Laptele şi cornul". Din cauza faptului că acesta a dat greş, în sensul că produsele destinate copiilor din grădiniţe şi şcoli sfârşeau prin a fi aruncate, şi, implicit, banii destinaţi acestor produse erau practic risipiţi, premierul a decis ca aceşti bani să fie utilizaţi pentru un alt scop mai util, şi anume la after-school. Din acest punct de vedere pot spune că împărtăşesc părerea primului-ministru, deoarece, la ora actuală, sunt copii care într-adevăr au nevoie din cauza faptului că părinţii nu pot fi prezenţi la orele respective când aceştia încheie cursurile. Este un program mai ţintit pentru cei care au nevoie de ajutor, cum am menţionat anterior, părinţii care stau la serviciu până târziu şi nu au ce să facă cu copilul.

Promisiunea pentru after-school datează din vremea în care distinsa doamnă Andronescu era ministrul educaţiei, iar în planul ministerului, la vremea aceea, erau revoluţionarea sistemului şi demitizarea meditaţiilor, servicii pentru care părinţii plătesc şi la ora actuală aproximativ 65.000 lei în zona privată. La momentul acela se dorea popularizarea programelor de after-school în şcolile a căror infrastructură permitea acest lucru.

În prezent, se face o evaluare în unităţile de învăţământ în vederea creării spaţiului necesar implementării acestui program şi transformarea programului "Cornul şi laptele" în after-school. Ideea ar fi ca contribuţia guvernului să acopere suficient, încât copiii să primească o masă caldă la prânz şi să beneficieze de supraveghere, atât în partea de efectuare a temelor, cât şi în partea de activitate extracurriculară. În acest fel, după cum declara şi fostul ministru al educaţiei, "vom scăpa şi de practica meditaţiilor". Dacă tot am adus în discuţie meditaţiile, doresc să remarc faptul că, înfiinţarea after-school în interiorul unităţilor de învăţământ va avea, practic, două efecte pozitive: pe de-o parte părinţii nu vor mai trebui să-şi facă probleme în legătură cu activitatea copiilor lor de după încheierea cursurilor, pe de altă parte, copiii vor fi scutiţi de drumurile făcute la meditaţii, pe lângă cursurile pe care oricum le oferă unitatea de învăţământ unde sunt înscrişi.

Chiar dacă la capitolul iniţiative stăm bine, n-aş putea spune acelaşi lucru şi despre mijloacele materiale cu care am putea definitiva acest proiect. Din păcate, în zona privată, "şcoala de după şcoală" costă aproximativ între 10.000 şi 65.000 lei pe an. Însă, în această zonă, Programele "after-school" sunt foarte bine dezvoltate, dar mai scumpe chiar decât taxele la facultate, pornind de la 10.000 lei pe an, iar pe lângă aceste taxe, 10.000 fiind cele mai ieftine, se adaugă costurile suplimentare pentru transport şi activităţi speciale.

Printre cele mai scumpe unităţi de after-school se numără cele care folosesc alt sistem de educaţie decât cel românesc şi care implică cursuri pe toată durata zilei, cu pauze de recreere şi învăţare complementară. Pe cele mai înalte poziţii, amintim British School of Bucharest (aprox 16.000 euro anual), American International School of Bucharest (13.300 euro anual), International School of Bucharest (5.500 euro anual) şi Herman Oberth (4.500 euro anual).

Revenind la sistemul românesc de educaţie, astfel de programe funcţionează, în prezent, în mai multe judeţe din ţară. În cadrul acestora, elevii primesc o masă caldă şi efectuează temele cu profesorii. Programul "Ore de după-amiază" este benefic nu numai pentru copii, ci şi pentru cadrele didactice care au şansa de a-şi suplimenta veniturile afectate de criză. Potrivit statisticilor, în şcolile în care există deja programe after-school a crescut nivelul educaţional şi s-a redus semnificativ abandonul şcolar.

Beneficiile unui astfel de program sunt multiple, însă lipsa de informare a celor care conduc aceste unităţi şi lipsa unui cadru legislativ bine pus la punct îngreunează demersurile. În urma acestei declaraţii, mi-aş dori să fac apel către Ministerul Educaţiei şi Cercetării de a demara un plan concret, în acest sens, prin care să utilizăm fondurile europene destinate acestui tip de programe.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Este absolut necesară revizuirea Constituţiei, dar doar exprimând dorinţele românilor"

Remarc cu îngrijorare cum cei care deţin majoritatea politică, în prezent, manifestă un interes redus pentru proiectul noii Constituţii, odată cu desfiinţarea alianţei care a câştigat alegerile. Ca şi cum acest fapt nu ar fi suficient, recomandările Comisiei de la Veneţia arată clar incongruenţele şi deficienţele propunerii de revizuire a actului fundamental. Este ridicol cum premierul aruncă întreaga responsabilitate pe fostul partener de alianţă pentru acest eşec, în condiţiile în care Comisia de revizuire a Constituţiei este dominată de parlamentari PSD.

Nu pot să nu observ cum majoritatea indicaţiilor Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept arată de fapt demagogia celor care ne conduc. Aţi câştigat majoritatea parlamentară prin atacuri la preşedinte şi promovarea ideii de colaborare între preşedinte şi prim-ministru. Cum aţi rezolvat această problemă în propunerea de revizuire a Constituţiei? Simplu, ne spune Comisia de la Veneţia: nu aţi rezolvat-o! Nu aţi clarificat atribuţiile celor doi reprezentanţi ai Executivului, prin urmare conflictele instituţionale vor continua! Mai mult decât atât, judecătorii Curţii Constituţionale au refuzat mecanismul pe care l-aţi propus pentru desemnarea premierului de către preşedinte, care nu face decât să faciliteze crizele politice.

Ne-aţi spus în campanie cum veţi respecta regulile democratice şi principiile statului de drept. Se pare că aţi uitat de ele din moment ce vi s-a atras atenţia asupra nevoii reale de a limita ordonanţele guvernamentale, în condiţiile în care anul trecut au fost peste 100 de astfel de acte, reducând în acest mod competenţele Parlamentului.

În plus, s-a subliniat necesitatea consolidării garanţiilor pentru independenţa în domeniul juridic şi îmbunătăţirea statutului legal Consiliului Suprem al Magistraturii, domenii asupra cărora am atras atenţia în mod repetat în declaraţiile mele. Să mai adaug la toate aceste critici şi restrângerea rolului Avocatului Poporului sau recomandarea unui Parlament unicameral pentru România, recomandare susţinută de un referendum pe care continuaţi să îl ignoraţi?

Consider că este absolut necesară revizuirea Constituţiei, dar într-o manieră care să respecte dorinţele românilor exprimate prin referendum şi a principiilor statului de drept, şi nu a propriilor interese, iar recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale Curţii Constituţionale confirmă din plin acest fapt.

Domnul Mircea Lubanovici:

"De ce nu se dau bani pentru cercetare?"

Prin această declaraţie doresc să vă aduc în atenţie subiectul subfinanţării în cercetare. Aşa cum am afirmat în repetate rânduri, economia României nu poate fi sustenabilă pe termen lung atât timp cât nu producem bunuri şi servicii cu o valoare adăugată mare. Consider că una din soluţiile eficiente pentru aceasta constă în stimularea investiţiilor în cercetare, fapt ce stimulează competitivitatea economiei noastre.

Din nefericire, România se clasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte cheltuielile de cercetare-dezvoltare: alocăm mai puţin de o jumătate de procent din PIB acestui domeniu, adică aproximativ o cincime din media UE. Mai mult decât atât, din totalul cheltuielilor realizate în domeniu, în 2012, 50% au provenit din fondurile publice, 30% de la întreprinderi şi 15% au venit din străinătate. Ce este şi mai îngrijorător este faptul că mai puţin de cinci procente din fondurile private au finanţat cercetarea din învăţământul superior. În acest context, ne mai miră că domeniile de cercetare nu sunt conectate la economia reală? Sau că 15.000 de cercetători au plecat în afara ţării? Să mai adaug că ţările UE, care alocă cele mai mari fonduri pentru cercetare-dezvoltare, sunt şi cele care au cele mai ridicate nivele de trai?

Mă văd nevoit să subliniez încă o dată necesitatea abordării acestei probleme. Subfinanţarea în cercetare-dezvoltare are efecte negative clare în economie şi este de datoria noastră să facem tot posibilul pentru soluţionarea lor. Cred cu tărie că se impun identificarea şi aplicarea unor stimulente firmelor care susţin inovaţia, dacă dorim o economie eficientă pe termen lung.

Consecinţele implementării unu mixt de măsuri care să stimuleze cheltuielile în cercetare sunt evidente: un dialog real între învăţământ şi economie; o forţă de muncă mai bine pregătită şi adaptată la cerinţele pieţei; o economie competitivă, bazată pe producerea de bunuri şi servicii cu valoare adăugată ridicată. Desigur, asemenea măsuri dau rezultate vizibile pe termen lung şi nu aduc voturi în perioadele electorale. Sper doar ca distinşii noştri guvernanţi să ne arate că sunt interesaţi şi de viitorul ţării, nu doar de alegeri.

Domnul Miron Ignat:

"Olimpiada de Limba şi literatura rusă modernă"

În acest an, Bucureştiul a fost gazda Olimpiadei Naţionale de Limba şi literatura rusă modernă. Pe data de 28 martie, Colegiul Economic "Virgil Madgearu" - unitate distinsă cu titlul de Şcoală Europeană - a reunit aproximativ 50 de elevi pentru Olimpiada de limbă maternă.

Ministerul Educaţiei Naţionale, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Colegiul Economic "Virgil Madgearu" şi Asociaţia Profesorilor de Limba şi Literatura Rusă au organizat competiţia elevilor pasionaţi de limba rusă din judeţele Argeş, Brăila, Iaşi, Maramureş, Suceava, Tulcea şi din municipiul Bucureşti.

Din păcate, după anul 1989 s-a produs o scădere a vorbitorilor şi traducătorilor de limbă rusă, o scădere a editării de manuale, dicţionare şi cărţi. În urmă cu doi ani am obţinut o editare a manualelor şcolare, dar strict pentru şcolile cu predare în limba maternă. Cultura rusă este foarte bogată şi variată, cuprinzând capodopere ale literaturii universale, o istorie cinematografică importantă, o muzică tradiţională şi modernă.

În ziua de azi, cunoaşterea limbii ruse constituie un mare avantaj. Limba rusă este vorbită de mai mult de 170 de milioane de persoane şi este una din limbile oficiale folosite la Naţiunile Unite.

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România şi iubitorii de limba şi cultura rusă organizează evenimente, concursuri, manifestări pentru a promova cât mai mult limba rusă, cultura, tradiţiile şi obiceiurile ruşilor lipoveni, ceea ce reprezintă elemente esenţiale ale identităţii naţionale.

Este îmbucurător faptul că an de an avem participanţi la olimpiadă, care fac sacrificii pentru a obţine rezultate cât mai bune, şi profesori care se dăruiesc trup şi suflet pentru pregătirea zilnică a elevilor. Aceşti oameni deosebiţi trebuie încurajaţi şi susţinuţi prin toate mijloacele posibile, căci datorită lor valorile adevărate ale culturii sunt transmise mai departe.

Felicitări elevilor participanţi şi profesorilor coordonatori!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Stimularea mediului de afaceri, cheia de succes a creşterii economice"

După cum deja s-a dovedit, Guvernul condus de Victor Ponta nu se rezumă doar la adoptarea unor măsuri de corecţie socială, aşa cum eronat se încearcă acreditarea acestei idei false din partea opoziţiei. Susţinerea mediului de afaceri este un obiectiv prioritar al programului Executivului, bazat pe o largă majoritate parlamentară, după plecarea PNL din USL. Astfel, în perioada următoare se va acţiona susţinut pentru reducerea CAS cu cinci puncte procentuale la angajator, decizia respectivă fiind net în favoarea creşterii numărului locurilor de muncă din economie. Adoptarea cât mai grabnică a acestei măsuri va contribui decisiv la realizarea obiectivului prognozat de Guvern, cel de a crea un milion de noi locuri de muncă până în 2020. De asemenea, Guvernul s-a angajat să susţină dezvoltarea IMM-urilor, prin schemele de ajutor şi de garanţii de stat, la care vor contribui şi sumele destinate României, prin programele de finanţare europeană 2014-2020. În acest context, este salutar faptul că pentru prima oară, în ultimii ani, în urma deciziilor guvernamentale, România respectă, în prezent, ţinta alocării a 0,4% din PIB pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Cei care cârcotesc nefondat pe la colţurile străzilor şi ale politicii trebuie să ştie că este vorba despre măsuri concrete, fundamentate pe realitate, generatoare de efecte pozitive atât pentru economia naţională, cât şi pentru nivelul de trai al fiecărui român. Sigur că nu poţi să repari peste noapte tot ce s-a stricat şi tăiat în patru ani, dar faptul că noile măsuri destinate creşterii competitivităţii IMM-urilor vor deveni realitate, vor avea efecte pozitive pentru mii şi mii de români.

De altfel, datele statistice oficiale confirmă rezultatele deosebite - peste aşteptări, chiar, obţinute de România în ultimul an - în plan economic, recunoscute chiar de către unele publicaţii europene prestigioase. Astfel, am reuşit să înregistrăm cea mai mare creştere economică din ţările Uniunii Europene, cea mai mică inflaţie de după Revoluţie şi o balanţă agroalimentară excedentară pentru prima dată în ultimii 20 ani, respectiv am exportat mult mai mult decât am importat în agricultură. De asemenea, gradul de absorbţie al fondurilor europene a crescut de cinci ori faţă de ultima perioadă, iar simplificarea procedurilor de realizare a proiectelor va conduce automat la obţinerea unor sume mai consistente în viitoarea perioadă de referinţă.

În consecinţă, prin adoptarea unor măsuri de centru-stânga, concrete şi dinamice, care asigură un echilibru între politica socială şi cea de stimulare a mediului de afaceri, Guvernul Ponta demonstrează o schimbare esenţială a filosofiei de guvernare, axată pe bunăstarea românilor, nu pe sărăcirea lor, aşa cum au demonstrat nefast fostele guverne ale lui Băsescu şi Boc.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"România-NATO-10 ani fără cuvinte mari. Carta Albă a Apărării ne arată unde suntem şi ce mai avem de făcut"

Discursurile oficialilor români şi mesajele din partea partenerilor din cadrul Alianţei - transmise României şi Armatei Române în aceste zile - subliniază în mod cât se poate de just trei aspecte. În primul rând, importanţa apartenenţei noastre la NATO, prin garanţiile de securitate ce ne sunt oferite. În al doilea rând, aportul semnificativ adus de statutul nostru de membru NATO la modernizarea Armatei Române şi la consolidarea capabilităţilor sale. În al treilea, dar nu în ultimul rând, înalta apreciere de care se bucură militarii români care participă la misiunile organizaţiei.

Toate aceste aspecte au însă şi o contrapondere. În primul rând, resimţim azi relevanţa garanţiilor de securitate, mai ales în contextul riscurilor apărute recent la nivel regional. Ca stat, ar trebui să ne aplecăm cu mai multă responsabilitate asupra acestei chestiuni pe termen mediu şi lung. În al doilea rând, modernizarea Armatei şi consolidarea capabilităţilor reprezintă simultan un punct nevralgic al participării României în cadrul NATO, din cauza eforturilor semnificative pe care le mai are de făcut statul român în acest sens. În al treilea rând, profesionalismul şi curajul militarilor români necesită o mult mai mare implicare din partea autorităţilor române în susţinerea lor, în misiunile în care se află.

Mesajul meu de astăzi este axat, aşadar, pe necesitatea unei abordări la fel de juste, de oneste în ceea ce priveşte gestionarea la nivel intern, naţional, a obligaţiilor asumate în calitate de membri ai NATO.

NATO înseamnă pentru România garanţii de securitate şi oportunităţi reale privind consolidarea capabilităţilor. România înseamnă pentru NATO un partener corect şi un furnizor de personal foarte apreciat. Dar ce înseamnă Armata Română pentru statul român? Răspunde oare statul român propriei armate şi statelor partenere din Alianţă pe măsura beneficiilor primite?

Carta Albă a Apărării, elaborată anul trecut de Ministerul Apărării Naţionale şi supusă spre analiză şi aprobare Parlamentului României, a pus în evidenţă multiple aspecte deficitare la nivelul capabilităţilor Armatei Române. Carta Albă enumeră explicit deficienţe cât se poate de serioase cu care se confruntă Armata Română.

Există multiple incoerenţe ale cadrului legislativ, care afectează negativ procesul de modernizare a sistemului militar, structura de forţe a armatei este dezechilibrată şi incompatibilă cu cea a partenerilor euroatlantici, iar capacitatea operaţională a forţelor este redusă, fiind afectată grav atât de starea de operativitate a tehnicii, cât şi de nivelul de instruire a personalului. În privinţa capacităţii operaţionale, Carta Albă este extrem de explicită: obiectivele asumate faţă de NATO nu sunt îndeplinite la standardele cerute, majoritatea sunt acceptate "cu limitări" şi nu pot fi îndeplinite fără resursele financiare necesare. Infrastructura militară prezintă un nivel ridicat de risc pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţilor curente.

Aşadar, sărbătorim 10 ani de apartenenţă la NATO, dar Armata Română ne spune clar că nu îndeplineşte standardele organizaţiei şi că este nevoie de un efort consistent din partea statului român pentru a fi un partener corect în această relaţie.

Valoarea, profesionalismul, curajul militarilor români nu pot suplini lipsa unei contribuţii reale a României din punct de vedere tehnic, la nivelul dotărilor şi echipamentelor, în cadrul Alianţei. Armata Română are nevoie de minim 2% din PIB pentru a respecta standardele NATO. Partenerii noştri susţin, la rândul lor, acest mesaj: România trebuie să ofere mai multă substanţă participării ei la dezvoltarea şi consolidarea capabilităţilor Alianţei.

Am participat recent la o serie de întâlniri cu oficiali ai NATO la Bruxelles şi am avut o vizită de informare la sediul AWACS, Geilenkirchen, Germania - punct nodal pentru misiunile de supraveghere aeriană efectuate de NATO. Necesitatea unui suport financiar consistent pentru Armata Română, materializat la nivelul contribuţiei sale în Alianţă, a fost menţionat, inclusiv, în acest context.

În mod egal, statul român şi Ministerul Apărării Naţionale trebuie să acorde o susţinere mai mare militarilor români aflaţi în misiuni NATO. Spre exemplu, chiar în cadrul AWACS, există şi militari români, însă numărul lor ar putea fi mai mare dacă România şi-ar îndeplini obligaţiile financiare aferente unor astfel de misiuni. NATO aşteaptă de la România o prezenţă mai bine conturată, nu doar în misiuni, dar şi în bazele militare speciale, de elită, cum este cea de la Geilenkirchen.

Acestea nu sunt simple detalii, iar aspectele care ţin de managementul naţional în domeniul apărării au consecinţe directe asupra performanţelor noastre, dar şi asupra securităţii naţionale, să nu uităm!

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a subliniat în mesajul către România că Alianţa rămâne pregătită şi este de neclintit în angajamentul său privind apărarea membrilor săi, privind pacea şi securitatea în spaţiul euroatlantic şi dincolo de acest spaţiu. Acest mesaj solicită din partea noastră un răspuns concret.

În primul rând, trebuie să contribuim la consolidarea capabilităţilor NATO cu forţe proprii, alocând măcar 2% din PIB pentru apărare.

În al doilea rând, noul context regional necesită şi o asumare de responsabilităţi suplimentare din partea României în cadrul Alianţei, mai ales ca graniţă estică a spaţiului euroatlantic. Abordarea riscurilor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre ar beneficia cu siguranţă în urma eforturilor de definire a unui profil sporit în cadrul NATO al flancului estic al Alianţei. Realizarea unei interoperabilităţi crescute, ca mecanism-cheie al eficienţei prezenţei Alianţei în regiune, poate fi promovată prin exerciţii comune ale partenerilor, în special în zona vecinătăţii estice şi sud-estice. România trebuie şi poate să contribuie la un astfel de demers, pentru a-şi consolida prezenţa în regiune şi pentru a putea participa la menţinerea unui climat de stabilitate în zonă.

Doar în acest mod vom putea aniversa un majorat "real şi de substanţă" în calitate de membri ai NATO, iar Armata Română va avea statutul pe care îl merită în cadrul Alianţei.

Doamna Natalia-Elena Intotero :

"10 ani de la aderarea la NATO - Vilnius, 27-28 martie 2014"

2004 a fost un an foarte important pentru NATO. A marcat cea mai mare extindere a Alianţei Nord-Atlantice. România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania şi Bulgaria au devenit membre NATO cu drepturi depline.

Pentru România, calitatea de membru NATO a însemnat foarte multă responsabilitate şi am onorat mereu încrederea acordată. În cei zece ani de când facem parte din NATO, 40.000 de militari români au fost trimişi în misiuni de război. România a primit întotdeauna laude pentru calitatea militarilor săi, chiar dacă uneori echipamentele lor învechite au lăsat de dorit.

Prima şi cea mai importantă misiune la care a participat România, ca membră NATO, este cea din Afganistan. Până în momentul de faţă, România a trimis în această ţară peste 24.000 de militari. Trupele româneşti sunt încă prezente în Afganistan şi în Kosovo. Avem peste 1.300 de militari pe aceste fronturi, cei mai mulţi în Afganistan.

În zilele 27-28 martie 2014, pentru a marca în mod deosebit cei 10 ani de NATO, a avut loc, la Vilnius, Conferinţa internaţională cu tema "Contribuţia parlamentară la procesul de extindere al NATO". Au participat invitaţi din 27 de ţări.

În cursul dezbaterilor de la Vilnius, două au fost temele care au revenit iar şi iar în discursurile participanţilor. Îngrijorare faţă de anexarea de către Rusia, printr-o manevră de forţă, a teritoriului Crimeii, parte componentă a Ucrainei, şi din ce în ce mai multe ţări mici şi mijlocii doresc să fie protejate de către NATO, solicitând extinderea Alianţei. Georgia, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina doresc intrarea ca membre cu drepturi depline în NATO.

La 24 de ani de la încheierea Războiului Rece, am putut vedea cum metodele acelei perioade, pe care o credeam încheiată definitiv, au reînviat brusc. Dar lumea de azi nu mai este dispusă să accepte resemnată astfel de acţiuni. În mileniul trei, utilizarea forţei brute pentru reglementarea unor raporturi geopolitice nu este o demonstraţie de forţă, ci o dovadă de slăbiciune.

Domnul Nuţu Fonta:

"Apel disperat pentru reabilitarea DN 18 Moisei-Iacobeni"

Vreau să anunţ public locuitorii localităţilor Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti, din judeţele Maramureş şi Suceava, că nu voi abandona bătălia începută pentru sensibilizarea tuturor autorităţilor abilitate, în vederea alocării sumelor necesare pentru reabilitarea Drumului Naţional 18 Moisei-Iacobeni. Revin astăzi la acest subiect după ce recent m-am adresat domnului Victor Ponta, premierul Guvernului României, domnilor viceprim-miniştri Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea, precum şi domnului Dan-Coman Şova, ministrul transporturilor. Consider, de asemenea, că cei 14 parlamentari ai judeţului Maramureş, senatori şi deputaţi, care au semnat memoriul trimis luna trecută către conducerea Guvernului, nu pot fi ignoraţi la infinit.

În numele celor aproape 50.000 de locuitori din Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti, reafirm şi aduc la cunoştinţa conducerii Guvernului României faptul că orice întârziere a rezolvării problemei DN 18 poate fi dezastruoasă pentru zona respectivă şi oamenii săi. Cele patru localităţi, de o frumuseţe aparte, recunoscute pe plan intern şi mai ales internaţional, cu un potenţial turistic fantastic şi cu faimă mondială în ceea ce priveşte păstrarea şi perpetuarea obiceiurilor tradiţionale româneşti străvechi, au ajuns acum în pragul falimentului, din punct de vedere economic, social şi al dezvoltării, dintr-un singur motiv: starea deplorabilă a DN 18.

În acest an nu s-a mai mişcat nimic la repararea drumului, iar conducătorii auto care s-au încumetat să traverseze porţiunea Moisei-Iacobeni, cu siguranţă, au făcut primul şi ultimul drum prin zonă. Mai mult, starea dezastruoasă a arterei a ajuns şi la urechile potenţialilor turişti din ţară şi străinătate, care nu îşi permit să mai viziteze Maramureşul şi Bucovina din acelaşi motiv. Să nu mai vorbim de siguranţa circulaţiei, afectată serios de "craterele" din carosabil, deoarece pe marea majoritate a porţiunilor drumul arată mult mai rău decât înainte de a fi începută reabilitarea lui.

În plus, oamenii care locuiesc în zonă au ajuns la limita răbdării şi, în cazul în care nu se vor lua rapid măsuri, ameninţă cu gesturi disperate, care pot fi acţiuni mult mai dure decât blocarea DN 18. Mai mult decât atât, cetăţenii din Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti sunt decişi să recurgă la manifestări excepţionale, cum ar fi să solicite pur şi simplu ca localităţile respective să fie alipite Ucrainei vecine, pentru a scăpa de calvarul românesc şi de promisiunile repetate ce li s-au făcut fără acoperire în fapte.

În orice ţară civilizată, oamenii ar trebui să fie pe primul loc în ceea ce priveşte priorităţile unei conduceri, ale unui guvern. Eu am adus la cunoştinţa Executivului situaţia actuală a zonei şi a oamenilor săi, cu menţiunea că s-a ajuns într-un punct extrem de sensibil, iar de acum încolo orice este posibil. Ca locuitor al oraşului Borşa, nu am cum să nu le dau dreptate oamenilor nu pentru că sunt unul dintre ei, ci pentru că au dreptate. Starea impracticabilă a DN 18 a paralizat aproape toate activităţile economice şi sociale din zonă, atât turismul şi prelucrarea lemnului, cât şi cele conexe - comerţ, transport, construcţii, servicii etc. Afacerile le mor una câte una, locurile de muncă dispar cu nemiluita, investitorii şi turiştii ocolesc zona, iar atunci nu le mai rămân prea multe variante.

Eu spun să ne ferească Dumnezeu de furia oamenilor, deşi ar fi de dorit să nu se ajungă la întâmplări regretabile. Din păcate, oamenilor le-a ajuns cuţitul la os şi situaţia a devenit extrem de greu de gestionat.

I-am informat pe premier şi pe ceilalţi miniştri că zona Borşa-Moisei-Cârlibaba-Ciocăneşti este efectiv izolată de restul ţării, fiind condamnată practic la subdezvoltare. Dacă va fi nevoie, voi face săptămânal acest demers, zilnic chiar, până când autorităţile responsabile vor decide deblocarea banilor în vederea reabilitării Drumului Naţional 18 Moisei-Iacobeni.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Trista figură a lui Crin Antonescu"

Există oameni cu care nu trebuie să îţi pierzi timpul, demonstrând că ceea ce vor să pară şi ceea ce sunt în realitate reprezintă două linii complet paralele. O demonstrează singuri. Mai mult, aceştia merg mai departe, până se autoanulează, devenind doar simple figuri patetice şi triste ce vor continua să se alimenteze din puţinele momente în care s-au crezut cu adevărat importanţi.

Exponentul de vârf al acestei tipologii umane, dar şi politice, este domnul Crin Antonescu.

Pe domnul Crin Antonescu nu te mai poţi supăra. Ar fi ca şi cum te-ai supăra pe frustrarea celui care a realizat brusc că şi-a ratat şansa vieţii.

Nu îl mai poţi lua nici în serios. Este suficient că se ia singur mult prea mult în serios. Atât de mult, încât a obţinut exact efectul invers.

De Crin Antonescu nici nu mai poţi râde. Ar fi o dovadă de cruzime prea mare din partea noastră, iar de figura tristă şi plânsă a arlechinului, după ce spectacolul s-a terminat şi luminile s-au stins, nu poţi râde.

Domnul Antonescu şi-a încheiat cariera politică, dacă urmărirea unei funcţii cu obstinaţie, cu orice preţ, consecinţe şi, mai ales, în ciuda oricăror evidenţe se poate numi carieră. Iar cu fiecare secundă care mai trece, în care Domnia Sa nu este capabil să accepte acest lucru pe care îl ştie foarte bine, se încheie şi viaţa unui partid care a funcţionat de ani buni numai ca satelit în jurul unui personaj care s-a dorit preşedinte, fără să se înveţe nimic din soarta altora care au existat şi au gravitat strict în jurul unei alte personalităţi, mergându-se cu grotescul până la a se considera şi o valoare pe scena politică, ba chiar şi un oponent redutabil.

Da, de Crin Antonescu nici măcar nu mai poţi râde. Trecând din alianţă-n alianţă, acum, când lucrurile au devenit clare, iar singurătatea îl apasă, a apelat la un ultim parteneriat din interes. Chiar dacă "mirele" este fără charismă şi fără şarm, sperăm că îl va ajuta să găsească puterea de a se retrage înainte de a depăşi absurdul.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Haos la finanţe, pe banii românilor"

O tânără doctorandă de la Harvard, întoarsă pe plaiuri româneşti, novice în ale politicii dâmboviţene, reuşeşte, la doar câteva săptămâni de la numirea în funcţia de ministru, să dea peste cap întreaga poveste construită chibzuit în jurul accizei la benzină şi motorină de către şeful ierarhic, tânărul "dottore", cu mai puţine cunoştinţe economice, dar cu o mai bună înţelegere a politicii, mai ales în an electoral.

Ioana Petrescu lasă de înţeles într-o declaraţie în presă că fără introducerea accizei suplimentare de 7 eurocenţi la combustibil se creează pericolul ca pensiile şi salariile să nu mai poată fi plătite de către stat. Declaraţia a inflamat întreg mediul politic şi nu numai, mai ales că venea de la actualul ministru de finanţe. De la consilieri până la însuşi premierul Ponta, pe post de "traducător al ministrului de finanţe", au sărit în a o apăra pe "săraca" Ioana Petrescu, încercând să explice că a fost o declaraţie înţeleasă greşit şi că de fapt banii colectaţi de la cetăţeni vor merge către dezvoltarea infrastructurii.

Cine spune însă adevărul şi cine minte?

Vorbim de un ministru care face o declaraţie nefericită, lăsând să se înţeleagă că fenomenul finanţelor publice reprezintă o necunoscută pentru dânsa? În acest caz, doamna Petrescu ar trebui să urmeze un curs intensiv de înţelegere a fenomenului "bugetului de stat" şi cum se construieşte acesta, poate chiar să-şi continue studiile în finanţe publice la Oxford, Cambridge sau Sorbona.

Există oare un sâmbure de adevăr? Poate chiar avem probleme cu încasările la bugetul de stat, iar nivelul scăzut de colectare a lăsat găuri în fondul de pensii şi salarii.

O bâlbâială în ceea ce priveşte repartizarea banilor proveniţi din suplimentarea accizei la combustibil a existat încă de la început. "Este imposibil, din punct de vedere tehnic, să spui "Aceşti bani se duc acolo", explica ministrul transporturilor, Dan Şova. "Creşterea accizei la carburanţi a fost o măsură pentru evitarea deflaţiei", explica un alt ministru, cel delegat pentru buget, Liviu Voinea. În tot acest timp, premierul Victor Ponta se străduieşte din răsputeri, jucând rolul traducătorului, să explice, pentru poporul iubitor de talk-show-uri, că banii vor merge în construirea de autostrăzi şi drumuri.

Singurul lucru cert din această poveste şi asupra căruia există un consens din partea tuturor este cine va suporta creşterea accizei. Aceasta se va regăsi la pompă şi vor plăti consumatorii. Şi asta pentru că în timp ce la finanţe domneşte haosul, iar Guvernul este "preocupat" cu investiţiile în infrastructură suportate tot de cetăţean, pe ideea "Vrei să circuli, plăteşte !", se uită că există fonduri europene care ar putea fi atrase pentru construirea de drumuri şi autostrăzi şi care zac undeva pe la Comisia Europeană, pentru că nu avem cine să le atragă.

În timp, vom vedea dacă vorbim de bani colectaţi în an electoral, cu scopul de a fi utilizaţi pentru a cumpăra bunăvoinţa baronilor locali sau dacă sunt bani necesari pentru a acoperi plata salariilor şi pensiilor sau, de ce nu, în cel mai fericit caz, poate chiar vom circula pe drumuri şi autostrăzi noi.

Însă problemele de fond rămân. Nu există o coerenţă în politica fiscală promovată de Guvernul Ponta, nu se iau măsuri care să sprijine mediul de afaceri, nu există o predictibilitate, şi toate acestea vor îngreuna atragerea de noi investiţii, de noi venituri la bugetul de stat, crearea de noi locuri de muncă, pornirea de proiecte în parteneriat public-privat. Iar, în final, factura va fi decontată tot de cetăţean, care va plăti câte o nouă taxă sau câte un nou impozit pentru a acoperi incompetenţa şi lipsa de acţiune a actualei puteri.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Aceeaşi poveste a fondurilor europene"

Bâlbâieli, amatorism şi corupţie, în câteva cuvinte: politica Guvernului privind fondurile europene. Ne aflăm deja în luna aprilie a lui 2014, primul an al noului exerciţiu financiar european, iar priorităţile Guvernului sunt încă o necunoscută, nu numai pentru publicul larg, dar şi pentru cei care ar trebui să le stabilească. Ministerul Fondurilor Europene abia a finalizat draftul Acordului de parteneriat cu UE, a treia formă a acestuia, după ce Comisia Europeană a spus un nu categoric celorlalte variante transmise de autorităţile române. Or’ dacă nici pe foaie nu putem să trecem o strategie de finanţare din fonduri europene, cum vom putea să le atragem? La 7 ani de la aderarea la UE încă ne întrebăm unde ar trebui să direcţionăm banii. Lipsa unei strategii ne costă pe toţi şi se regăseşte în noi taxe şi impozite.

Lucrurile nu sunt cu mult mai diferite nici în cazul celorlalte programe de finanţare lansate de membrele non-UE, iar un exemplu în acest sens îl reprezintă Mecanismul Financiar Norvegian 2009 - 2014 prin care România ar trebui să beneficieze de 115 milioane de euro nerambursabili. Acelaşi amatorism al instituţiilor româneşti, aceeaşi corupţie fac ca aceste fonduri să fie de neatins pentru multe ONG-uri care se confruntă cu o lipsă de transparenţă a autorităţilor de management. Apelul a peste 20 de organizaţii neguvernamentale transmis ministrului justiţiei şi celui al fondurilor europene şi prin care se semnalează nereguli în modul de administrare a proiectelor predefinite nu ar trebui să rămână fără un răspuns.

Sistemul de finanţare al societăţii civile este disfuncţional şi, de cele mai multe ori, contrar necesităţilor expuse de aceasta. Probleme rezidă încă de la început, din 2012, când au fost semnate cele două memorandumuri cu guvernul din Norvegia, respectiv din Islanda şi Liechtenstein, şi totul a fost un eşec. Domeniile proritare pentru finanţare au fost negociate de Guvernul român fără o dezbatere în prealabil şi au fost stabilite fără a se ţine cont de realităţile sociale.

Se vorbeşte de reformă, de creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, însă cei care ar trebui să realizeze aceste deziderate refuză să accepte că reforma trebuie începută din interiorul propriilor instituţii. Ministrul fondurilor europene, tehnocrat declarat, nu a luat nicio măsură de depolitizare a sistemului şi de decăpuşare a autorităţilor de management pentru programele operaţionale. Dezinteresul actualei puteri este vădit, şi asta pentru că reprezentanţii acesteia au mai mult de câştigat în contextul actual decât dacă s-ar realiza o reformă ca la carte.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Justiţia din România. Răspund şi magistraţii pentru faptele lor?"

Articolul 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului garantează protecţia libertăţii fizice a persoanei şi mai ales dreptul acesteia de a nu fi arestată sau deţinută în mod abuziv. Dreptul la un proces echitabil, atât în domeniul civil cât şi penal, este garantat de articolul 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului. În sensul art. 6, prin proces echitabil se înţelege dreptul "de a fi audiat în mod echitabil, în mod public şi într-un interval de timp rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, legal constituită." Articolul 6 conţine, de asemenea, principiul prezumţiei de nevinovăţie până în momentul stabilirii vinovăţiei. Aceste drepturi au constituit obiectul celor mai multe plângeri formulate la CEDO de către reclamanţi împotriva statului român, iar multe dintre aceste acţiuni în instanţă au fost câştigate în dauna României, ţara noastră fiind campioana Europei la acest capitol. Cel mai recent caz s-a petrecut zilele trecute când fostul şef al BCR Gorj şi-a găsit dreptatea la CEDO după ce a petrecut 15 luni în arest preventiv, pentru ca, în final, să fie găsit nevinovat în dosarul pentru care anchetatorii au cerut şi obţinut arestarea preventivă.

Statul însuşi, căci asta spune şi Constituţia, este garantul libertăţilor şi drepturilor individuale. Acest lucru presupune, aşadar, existenţa unor instituţii care sunt create, organizate şi funcţionează tocmai în vederea garantării şi respectării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, normal fiind ca toate instituţiile fundamentale să funcţioneze în concordanţă cu valorile universal-democratice. În acelaşi timp, statul român pierde zeci de procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind obligat să achite despăgubiri de sute de milioane de euro, mai precis peste 485 de milioane de euro în perioada 2008-2013, pentru că instituţiile reprezentând autoritatea încalcă tocmai principiile enunţate mai sus, încadrate ca fiind erori judiciare. Vorbim de sume uriaşe de bani care ar putea să meargă către investiţii sau alte domenii, dacă s-ar găsi şi voinţa necesară ca anumite erori care pornesc din sistemul judiciar românesc să fie corectate.

În prezent Constituţia prevede că "Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă". Principalele probleme pornesc de la două lucruri simple şi care puteau să fie soluţionate până acum. În primul rând, sentinţele internaţionale nu sunt transpuse şi în legislaţia românească, astfel încât multe din procesele pierdute au acelaşi obiect. În al doilea rând, statul român nu a fost niciodată interesat să recupereze banii pierduţi, deşi are pârghiile necesare s-o facă. Până să intre în vigoare noul Cod de procedură penală, statul român, prin Ministerul Finanţelor, era obligat ca, în cazul unei sentinţe internaţionale, să înceapă o acţiune în regres împotriva aceluia care a provocat situaţia generatoare de daune. Nu există în prezent nicio acţiune de acest fel, deşi vorbim de sute de milioane de euro, deşi există mulţi cetăţeni români care nu şi-au recuperat daunele câştigate în instanţa europeană. Mai mult decât atât, prin noile prevederi ale Codului de procedură penală se renunţă la caracterul obligatoriu al acţiunii în regres, lăsându-se astfel o portiţă statului român pentru a-i putea ierta pe cei ce se fac vinovaţi de pierderea de bani publici.

Până când nu va exista o instituţie reală a răspunderii magistraţilor şi nu se va asigura acest echilibru în balanţa responsabilitate-independenţă, România va continua să piardă procese la CEDO, iar noi, românii, vom continua să plătim pentru ele.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Cetăţeanul român, o luptă continuă pentru respectarea drepturilor "

Potrivit constituţiilor ţărilor democratice, în calitate de cetăţeni ai unui stat, indiferent că ne aflăm în interiorul graniţelor sau în afara lor, avem dreptul la integritate fizică şi psihică, la educaţie, la sănătate. În acelaşi timp, avem obligaţia de a respecta legile şi de a plăti taxe şi impozite în contul unui stat, pentru ca acesta să funcţioneze şi să garanteze drepturile consacrate de legea fundamentală.

Însă a fi cetăţean în România, de cele mai multe ori, înseamnă o luptă continuă pentru a ţi se recunoaşte drepturile constituţionale. Niciodată nu poţi fi sigur că drepturile tale, dobândite încă de la naştere şi asupra cărora nu se negociază, nu îţi sunt încălcate tocmai de acele instituţii ale statului înfiinţate pentru a-ţi asigura protecţia şi siguranţa. În ţara lui "lasă că merge şi aşa" nu există un acces egal la educaţie, nu se garantează locuri de muncă, iar ca plătitor de taxe şi impozite nu ai acces la servicii de calitate, eşti mâncat de viu de câini pe stradă, rişti să te îmbolnăveşti la fiecare pas din cauza alimentelor alterate.

Drepturile cetăţenilor sunt transformate într-o afacere a celor care ajung la cârmă şi care controlează resursele financiare, acestea există doar pe hârtie, pentru că legea fie nu este aplicată, fie este aplicată într-un mod parţial.

Pe agenda publică recentă a apărut subiectul "mafiei cărnii". S-au descoperit zeci de nereguli, s-au găsit produse expirate, marfă depozitată în condiţii improprii, ambalaje deteriorate, carne alterată şi se vorbeşte de grupuri infracţionale şi de prejudicii de peste 15 milioane de euro. Am văzut o acţiune în forţă a procurorilor DIICOT, ajutaţi de SRI, care s-a finalizat cu arestări. Mă întreb unde au fost până acum ANAF, ANPC sau ANSVSA, instituţii care ar trebui să garanteze protecţia consumatorului şi să lupte cu evaziunea fiscală, pentru ca aceşti bani să meargă la educaţie, la sănătate, să se regăsească în servicii.

În septembrie 2013 un anunţ îngrozea o ţară întreagă: un copil de 4 ani a murit după ce a fost atacat de o haită de maidanezi. Parlamentul a adoptat o lege privind câinii fără stăpân, în care s-a stabilit, printre altele, un termen de 14 zile lucrătoare în care câinii sunt ţinuţi în adăposturi, după care, dacă aceştia nu sunt revendicaţi sau adoptaţi, pot fi eutanasiaţi. Au trecut aproape 7 luni. Azi avem o situaţie similară, a unei femei decedate, într-un parc dintr-un sector al Capitalei, pe corpul căreia s-au găsit nu mai puţin de 20 de muşcături de câini. Patrupezii ar fi aparţinut Primăriei Sectorului 2 şi unor ONG-uri. Cazurile acestor primării care nu au reuşit în atâţia zeci de ani să rezolve problema câinilor fără stăpân, a edililor care au permis dezvoltarea unor adevărate afaceri în jurul acestor maidanezi sunt o altă dovadă că instituţiile statului nu îşi fac treaba.

Tot zilele trecute afirmaţiile unor medici psihiatri ţineau prima pagină a ziarelor. Ei atrăgeau atenţia că această criză economică a generat, în România, tot mai multe situaţii în care unele persoane ajung la psihiatru cu stări depresive de diferite intensităţi, ce debutează în contextul iminenţei şomajului sau al pierderii locului de muncă, numărul acestora dublându-se numai în ultimul an. Statisticile oficiale arată că rata şomajului a fost în ianuarie de 7,3%, în creştere continuă în ultimii ani. Oare avem un Guvern orb sau surd? La Palatul Victoria situaţia se prezintă altfel? Pentru premierul Victor Ponta şi miniştrii săi, adică aceia care ar trebui să atragă investitori, să elaboreze o strategie de creare de locuri de muncă, să ia măsuri de stimulare a mediului de afaceri şi să asigure în final dreptul la muncă, aceste date statistice care reflectă realitatea nu sunt de luat în serios?

Aceste cazuri sunt doar câteva dovezi că, pentru instituţiile statului, cetăţeanul nu are nicio valoare. Întărirea statului şi a structurilor sale se impune, pentru că dacă o ţară merge către colaps se produce şi o prăbuşire a societăţii.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Guvernul copy-paste - azi iniţiativele legislative"

În luna mai a anului trecut, împreună cu mai mulţi colegi parlamentari, am iniţiat o propunere legislativă care viza eliminarea taxei radio-tv, principalul motiv constituindu-l faptul că dreptul la informare prevăzut de Constituţie nu poate fi transformat într-o obligaţie. Bineînţeles, aşa cum se întâmplă cu majoritatea propunerilor venite din partea parlamentarilor, aceasta a fost trecută pe repede înainte prin Parlament şi scoasă din circuitul legislativ în doi timpi şi trei mişcări.

Principalii opozanţi au fost societăţile de radiodifuziune şi TV susţinute de un Guvern condus de acelaşi Victor Ponta de azi, care şi-a pus în funcţiune maşinăria de vot pe care o deţine în Parlament pentru a respinge proiectul, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat. Nu a existat o dezbatere serioasă privind oportunitatea unui astfel de proiect. În niciun moment nu s-a pus în discuţie situaţia TVR-ului şi a radioului public, două instituţii de stat ale căror pierderi sunt acoperite din banii cetăţenilor. La momentul respectiv, Guvernul transmitea, în scris, un punct de vedere, care poate fi şi în prezent consultat pe pagina de Internet a Camerei Deputaţilor, în care ne explica că exercitarea dreptului la informaţie este asigurată de stat, dar că pentru aceste servicii cetăţeanul trebuie să plătească o "taxă de informare", subliniindu-se că acest lucru se întâmplă în toate statele UE.

Astăzi, acelaşi Victor Ponta care într-adevăr în prezent se află în fruntea Cabinetului cu numărul 3, probabil mult mai bun şi mai eficient decât cel cu numărul 2, ne explică că "obligativitatea pentru toţi oamenii de a plăti o taxă e o chestiune depăşită" şi că televiziunea şi radioul public trebuie să beneficieze de sprijin de la bugetul de stat, aşa cum se întâmplă în aceleaşi state membre ale UE.

Premierul şi-a manifestat intenţia de a desfiinţa taxa radio-tv, urmând să asistăm la un copy-paste al iniţiativei noastre legislative. Este adevărat că, în viziunea premierului, acest lucru ar urma să se întâmple la anul şi după o eventuală comasare a celor două instituţii.

Reamintesc domnului prim-ministru, aşa cum se spune şi în punctul de vedere transmis către Parlament, şi care poartă semnătura domnului Ponta, că, potrivit legii, taxele încasate de la contribuabili se constituie în venit propriu şi sunt direcţionate în principal către salarii şi achiziţii curente. Or’ comasarea a două instituţii, cu o activitate care se desfăşoară într-un mod diferit, nu va scădea cheltuielile precizate anterior.

Cu toate acestea, ce s-a schimbat de anul trecut şi până în prezent, ca să îl determine pe premier să îşi schimbe punctul de vedere? De ce stimabilii domni guvernanţi au spus nu unui proiect, semnat de 39 de deputaţi şi senatori, care viza aceeaşi măsură trâmbiţată azi pe toate posturile de televiziune de Victor Ponta? Realitatea este aceeaşi ca şi aceea din anul 2013, ba, mai mult, TVR-ul este pe punctul de a intra în insolvenţă.

Este un nou discurs populist al unui premier care se află în campanie electorală, care încearcă să acapareze toate mecanismele statului, inclusiv puterea legislativă, dorind să transforme Parlamentul într-un apendice al Guvernului.

De ce trebuie să mai aşteptăm un an? Soluţia este în puterea preşedintelui celui mai mare partid aflat la putere, iar aceasta este să propună şi să treacă prin Parlament o conducere a TVR apolitică, al cărei principal obiectiv să nu fie promovarea minciunilor actualei puteri, ci profesionalizarea activităţii şi o politică de management coerentă, care să conducă la soluţii viabile.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Urgenţele întârziate ale Guvernului Ponta"

Guvernarea prin ordonanţe continuă. Săptămâna trecută am avut Legea electorală. Nu mai este deja o noutate că actualul Cabinet Ponta a decis modificarea actelor normative care vizează organizarea de alegeri, suprapunând scrutinul de la europarlamentare cu cele parţiale pentru mai multe colegii de deputat şi senator vacantate din 2013 şi până în prezent.

Aceste acţiuni ale premierului Ponta demonstrează, încă o dată, că interesul naţional este o chestiune ţinută bine ascunsă şi scoasă ca din joben doar atunci când există un interes personal. Aşa cum aflăm şi din expunerea de motive a OUG, s-a luat în considerare, şi citez, că "sunt elemente ce vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", o justificare devenită mai degrabă una standard folosită în textele emise de Guvern, decât una al cărei sens să se regăsească şi în realitate. Şi asta dacă nu cumva domnul Ponta a inventat urgenţa întârziată. OUG-ul în discuţie vizează organizarea de alegeri parţiale pentru 6 colegii parlamentare rămase libere, unele dintre ele acum mai bine de 1 an.

O altă menţiune prin care Guvernul motivează urgenţa emiterii actului normativ este, şi citez din nou, "în această situaţie s-ar ajunge la imposibilitatea organizării de alegeri parţiale, ceea ce va conduce la imposibilitatea cetăţenilor de a fi reprezentaţi în Parlament". Şi îl întreb pe domnul prim-ministru, care este în acelaşi timp şi liderul celui mai mare partid din România, precum şi pe domnul Antonescu, autoproclamat în prezent lider al opoziţiei şi preşedinte al PNL, până acum cine i-a reprezentat pe cei aproximativ 600.000 de cetăţeni locuitori ai acestor colegii? De ce situaţia generată nu a reprezentat o urgenţă până în prezent? Şi cel mai important, cine răspunde pentru faptul că pe aceste colegii au fost susţinuţi oameni cunoscuţi pentru problemele cu legea? Pentru că, da, domnilor lideri ai fostului USL, vorbim de colegii majoritatea rămase libere în urma pierderii funcţiilor de către anumiţi deputaţi şi senatori ca urmare a unor decizii definitive în instanţă sau care au ales să îşi dea demisia pentru a întârzia procesele existente pe rol la ÎCCJ şi care au fost acceptaţi pe listele unor partide conduse de politicieni pentru care principii precum integritatea şi competenţa sunt un deziderat de neatins.

Vorbim de un nou joc politic făcut de actuala Alianţă PSD-UNPR-PC-UDMR în care adevăratul obiectiv nu îl reprezintă priorităţile societăţii româneşti, ci dorinţa de acaparare a puterii. Pentru o astfel de atitudine există un electorat care să taxeze minciunile promovate de-a lungul anilor de cei care azi se află la cârmă.

Ce se întâmplă însă atunci când, motivând un interes naţional, se încalcă legea şi nu există o instituţie, precum cea a Avocatului Poporului, politizată tot prin grija actualei puteri, care să sesizeze nerespectarea unor prevederi în vigoare potrivit cărora: în cazul eliberării unui colegiu de parlamentar trebuie organizate alegeri în maximum 3 luni, fiecare iniţiativă legislativă trebuie supusă dezbaterii publice, Legea electorală nu poate fi modificată înainte de organizarea de alegeri cu mai puţin de 6 luni sau faptul că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile electorale?

Sunt probabil întrebări care vor rămâne fără un răspuns.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Răspunsul la criza din Crimeea: 2% din PIB pentru apărare"

Un efect imediat al crizei din Crimeea va fi o nevoie sporită de securitate în cadrul statelor NATO. Opţiunile diplomatice şi militare recente ale Rusiei vor determina statele europene să aprobe rectificări bugetare până la finalul anului 2014 în vederea alocării unor resurse financiare suplimentare pentru modernizarea echipamentelor tehnice de apărare a frontierelor NATO.

Să ne aducem aminte că recomandările Alianţei Nord-Atlantice prevedeau un prag de 2% din PIB pentru cheltuieli militare - prag asumat formal de membri. Totuşi, în perioada de recesiune economică, opţiunea europeană pentru a compensa efectele sociale ale crizei a fost diminuarea bugetelor alocate sectorului militar, bugete care au coborât spre 1% din PIB sau chiar sub acest prag.

Ceea ce nu a reuşit NATO prin propriile mecanisme de negociere în ultimele decenii a rezolvat Rusia în câteva zile: miliarde de euro vor fi alocate pentru a creşte capacitatea militară a statelor membre.

În domeniul armatelor moderne - unde tehnologia costisitoare face diferenţa mai mult decât în 1945 şi unde capacitatea economiilor de a susţine cheltuieli militare majore este la fel de importantă ca şi în Războiul Rece - efectul cumulat al creşterii cheltuielilor de apărare pentru un grup compact de state NATO va fi convingător şi relevant strategic.

E un prim răspuns legic, corect şi eficient după criza din Crimeea.

Domnul Petru Movilă:

"Premieră în Parlamentul României: automoţiunea Nicolăescu. Primul politician care şi-a autosancţionat public propria-i incompetenţă"

Un an şi jumătate a fost Eugen Nicolăescu ministru al sănătăţii. În tot acest timp nu a fost în stare să ducă la bun sfârşit niciun obiectiv pe care şi l-a asumat şi propus atât timp cât a ocupat scaunul cel mai important din tot sistemul de sănătate al României. N-a ştiut decât să încurce, să taie, să provoace haos prin declaraţii contradictorii şi prin ordine care contraziceau realitatea. Imediat după ce a pierdut portofoliul Ministerului Sănătăţii, în numele PNL a depus o moţiune simplă împotriva Guvernului pe care l-a părăsit de nici două luni, intitulată "Guvernul Ponta 3 ameninţă viaţa pacienţilor: amână lista de medicamente compensate".

Nu cred că s-a întâlnit până în prezent o dovadă mai mare de ipocrizie din partea unui fost ministru al sănătăţii. Nicolăescu nu a fost capabil timp de mai bine de un an şi jumătate să actualizeze lista medicamentelor compensate. Şi-a dat seama de importanţa ei imediat după ce n-a mai fost ministru.

Din 2008 şi până astăzi, Nicolăescu nu a dorit să rezolve această problemă, dar a reuşit să bată orice record în materie de ipocrizie politică şi să depună o moţiune pentru un proiect pe care l-a început, dar nu l-a dus la îndeplinire în timpul mandatului său care a durat un an şi jumătate.

Ilar este faptul că Nicolăescu a argumentat această moţiune ca fiind un proiect promis şi rămas nefinalizat de către actualul Guvern. Ceea ce trebuie să afle fostul ministru este faptul că tot el a fost cel care l-a promis şi nu l-a finalizat. Astfel că Nicolăescu a depus o moţiune împotriva sa, constatând, după ce a pierdut scaunul de ministru, cât de prost a condus această instituţie.

În cazul adoptării cu întârziere a listei de medicamente compensate, cei care au de pierdut sunt bolnavii. Indiferent de motivul invocat, absenţa acestei liste îi privează pe bolnavi, în special pe cei cu afecţiuni cronice, de medicamentele care le pot îmbunătăţi starea de sănătate. Pentru unele afecţiuni şi boli cronice, lista este neschimbată de ani de zile, iar perioada dintre aprobarea unui medicament şi prescrierea lui în regim compensat este inacceptabil de mare. În majoritatea ţărilor europene vorbim de câteva luni sau 1 an, în timp ce pentru România sunt medicamente care aşteaptă de 5 ani să fie aprobate la compensare.

Ministrul care a stat cel mai mult la sănătate după 1989, Eugen Nicolăescu, ştia foarte bine aceste detalii. Totuşi, nu a fost în stare să-şi respecte propriile termene de intrare în vigoare a acestei liste, la fel cum s-a întâmplat cu pachetul de servicii medicale, cu Legea sănătăţii, cu programele de prevenţie care nu s-au mai reluat şi tot aşa.

După ce a distrus sistemul de sănătate prin Eugen Nicolăescu, demersul PNL de a lansa o moţiune simplă este unul ridicol, în contextul în care liberalii poartă răspunderea pentru situaţia în care se găseşte sistemul sanitar la ora actuală. Demersul anunţat de fostul ministru a stabilit o premieră în Parlamentul României: este primul politician care şi-a autosancţionat public propria incompetenţă.

Felicitări, domnule fost ministru, este prima dată când recunoaşteţi cât de mult aţi greşit!

Domnul Petru Movilă:

"Premierul cu 365 de zile de 1 aprilie"

În cursul zilei de ieri, premierul Ponta a avut o intervenţie la un post de televiziune care nu se poate explica decât prin prisma faptului că astăzi este 1 aprilie. Cu toată sinceritatea şi seninătatea de care Ponta poate da dovadă, acesta ne-a explicat faptul că "n-am pus şi nu voi pune nicio taxă care să lovească direct în fiecare dintre cetăţenii acestei ţări".

Astăzi, la nici 24 de ore după ce a făcut aceste afirmaţii cel puţin surprinzătoare, a intrat în vigoare acciza suplimentară de 7 eurocenţi la carburanţi. Această nouă suprataxă a făcut ca preţul la litrul de benzină şi motorină să crească cu aproape 50 de bani, iar România să aibă motorină mai scumpă decât în Austria sau în Germania.

Acciza de 7 eurocenţi nu este altceva decât o măsură abuzivă, introdusă la presiunea baronilor locali disperaţi pentru că promisiunile din campaniile electorale nu li s-au îndeplinit. În ţară oamenii şi acum aşteaptă să vadă cum proiectele promise de primari prind contur. Pentru toate aceste investiţii trebuie bani, iar Guvernul Ponta nu mai are fondurile necesare să îndestuleze toate gurile pe care a promis că le hrăneşte cu bani de la bugetul statului. Astfel că această nouă creştere de acciză la combustibil nu se poate explica decât ca sursă generatoare de fonduri de campanie pentru baronii locali în anul electoral.

Existau alte surse prin care se puteau colecta bani la bugetul de stat, cum ar fi reducerea evaziunii fiscale sau creşterea absorbţiei fondurilor europene. Chiar şi fără această acciză, Guvernul are la dispoziţie resurse semnificative din care poate face lucrări de infrastructură şi nu are nevoie de introducerea acestei taxe. În acest an, bugetul alocat pentru proiectele de autostrăzi este de 2,4 miliarde de lei, mai mic cu peste un miliard de lei decât anul trecut, când n-a fost acciza suplimentară. O parte din aceşti bani provin din fondurile europene destinate construcţiei de autostrăzi. Cu toate acestea, Victor Ponta se încăpăţânează să introducă acciza suplimentară, deşi românii scot de trei ori bani din buzunare pentru drumurile României: plătesc acciza, plătesc TVA-ul şi plătesc rovinieta.

Nu doar cei care au maşini vor scoate bani în plus din buzunare, ci toţi cetăţenii. Dincolo de acciza mai mare, se va resimţi anul acesta şi impactul taxei pe construcţii speciale, aşa-numita "taxă pe stâlp", care se va aplica inclusiv rafinăriilor şi staţiilor de alimentare cu carburant.

Astfel, industria românească a primit o dublă lovitură, iar oamenilor li se iau bani din buzunare, deşi Ponta a anunţat bucuros o creştere economică nesperată de 3,5%.

În aceste condiţii, dacă acestea sunt efectele creşterii economice asupra românilor, ce-ar fi trebuit să suportăm dacă România încă ar fi fost în recesiune?

Domnul Radu Babuş:

"Facturarea electronică"

Trecerea la o administraţie publică informatizată reprezintă un obiectiv important pentru Uniunea Europeană şi pentru statele membre. Facturarea electronică poate contribui la realizarea acestui obiectiv.

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 3 decembrie 2010 a fost publicată decizia Comisiei din 2 noiembrie 2010 de înfiinţare a Forumului european multipartit privind facturarea electronică (e-facturare). Decizia se va aplica până la data de 31 decembrie 2013.

Într-o rezoluţie din aprilie 2012, Parlamentul European a solicitat ca facturarea electronică să devină obligatorie, în sectorul achiziţiilor publice, până în 2016.

Beneficiile facturării electronice au determinat mai multe state din Uniunea Europeană să solicite prezentarea de facturi electronice în materie de achiziţii publice în întregul sector public sau într-o parte din acesta.

Obiectivele specifice ale introducerii facturării electronice în domeniul achiziţiilor publice sunt reducerea complexităţii şi îmbunătăţirea clarităţii şi a securităţii juridice pentru operatorii economici şi scăderea costurilor operaţionale pentru operatorii economici care participă la achiziţiile transfrontaliere.

Privitor la garantarea interoperabilităţii, standardul european ar trebui să definească elementele de date semantice referitoare la datele de completare ale vânzătorului şi cumpărătorului, identificatorii de proces, atributele facturării, detaliile privind elementele facturării, informaţiile privind livrarea, detaliile şi termenii plăţilor.

Eliminarea barierelor în calea accesului la piaţă în domeniul facturării electronice ar genera impacturi economice atât în materie de costuri, cât şi în materie de beneficii, acestea din urmă fiind semnificative.

Instituirea unui standard comun ar soluţiona problema interoperabilităţii pentru toate întreprinderile care relaţionează cu autorităţile contractante care aderă la noile norme şi ar reduce costurile care rezultă din necesitatea de a susţine mai multe standarde diferite de facturare electronică.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Astăzi vă voi readuce în atenţie faptul că Partidul Naţional Liberal este promotorul a două măsuri care, odată aplicate, ar rezolva mai multe puncte deosebit de importante pe agenda economică a României. Aceste măsurile pe care PNL le-a propus - reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit - sunt răspunsul nostru la două mari probleme ale societăţii româneşti: locurile de muncă şi investiţiile.

Este demonstrat deja că reducerea contribuţiilor de asigurări sociale este o măsură atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru angajaţi, care poate înseamnă mai multe locuri de muncă noi, mai puţini bani plătiţi la negru şi salarii mai mari. Să nu uităm că, din păcate, în România datele arată că munca la negru este dublă faţă de restul Europei, iar impozitarea muncii este printre cele mai mari din Europa.

În ceea ce priveşte cea de-a doua măsură, respectiv neimpozitarea profitului reinvestit, aceasta nu este de natură să aducă atingere absolut deloc situaţiei bugetului de stat, de vreme ce impactul bugetar, sub 100 milioane lei, este neglijabil pentru o măsură de o asemenea importanţă.

Nu credem în vorbele frumoase şi promisiunile celor care acum guvernează. Vrem să vedem fapte, un calendar clar de adoptare şi aplicare a acestor măsuri. Dacă ele nu vor fi adoptate până la 1 mai, Partidul Naţional Liberal ar putea lua în calcul inclusiv o introducere a unei moţiuni de cenzură.

În momentul de faţă consider, alături de colegii mei, că actuala coaliţie de guvernare nu are nicio scuză pentru amânarea acestor măsuri. Ele depind doar de voinţa şi decizia politică.

Doamna Raluca Surdu:

Partidul Naţional Liberal susţine, în mod ferm, introducerea urgentă a unei legi care să prevadă insolvenţa persoanelor fizice ca parte integrantă a noului Cod al insolvenţei.

Prin intermediul acestei declaraţii politice doresc să vă aduc la cunoştinţă câteva din beneficiile directe şi indirecte ale unei astfel de măsuri.

În primul rând, beneficiile vor putea fi resimţite atât de cei care se află într-o situaţie în care se impune declararea insolvenţei personale, cât şi de economia naţională, care va cunoaşte o serie importantă de câştiguri, care vor contribui la dinamizarea acesteia.

Insolvenţa personală, procedură care presupune o supraveghere judiciară în vederea restructurării situaţiei financiare a unui debitor, o regăsim în multe dintre ţările Uniunii Europene, precum Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Germania, Polonia, Cehia, Letonia, Slovenia, Irlanda, Estonia sau Lituania. De menţionat este situaţia, foarte recentă, din Ungaria, unde chiar şi Fondul Monetar Internaţional a recomandat adoptarea cât mai rapidă a unei astfel de măsuri, obiectivul fiind redresarea economiei din această ţară. Reprezentanţii FMI au motivat această recomandare invocând faptul că o astfel de măsură conduce la ameliorarea situaţiei debitorilor aflaţi în dificultate.

În momentul de faţă, în România este reglementat doar falimentul firmelor, deşi situaţia financiară instabilă de la nivel internaţional i-a afectat cel puţin la fel de mult şi pe indivizi. Suntem printre puţinele state europene unde nu există o legislaţie privind insolvenţa persoanelor fizice. Cetăţenii aflaţi într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar sunt lipsiţi de orice fel de protecţie în faţa creditorilor, în momentele în care nu îşi mai pot onora obligaţiile în faţa acestora.

Cei care, din nefericire, se confruntă cu astfel de dificultăţi financiare, au de suferit chiar şi emoţional, fapt care, din punctul meu de vedere, poate fi considerat un factor de adâncire a crizei economice. Cei aflaţi într-o astfel de situaţie, cu un trai, de cele mai multe ori, de subzistenţă, îşi pierd atât dorinţa, cât şi speranţa pentru un viitor mai bun şi intră într-o umbră de pesimism, iar singurul obiectiv al celor aflaţi în această situaţie rămâne doar supravieţuirea de pe o zi pe alta. Astfel, contribuţia directă la creşterea economică a României, prin creşterea consumului, din partea unui număr semnificativ de cetăţeni este astăzi aproape nulă, având în vedere că aproape un milion de cetăţeni se încadrează într-o situaţie de faliment personal, conform mai multor estimări.

În momentul de faţă, numărul extrem de mare de cetăţeni români care se află într-o situaţie de supraîndatorare financiară reprezintă o frână pentru procesul de creştere economică. În ţările unde nu există această instituţie a insolvenţei personale veniturile debitorului sunt practic urmărite până în momentul în care instituţia bancară îşi recuperează întreaga datorie, apoi creanţa se stinge complet. Totuşi, acest lucru poate dura chiar şi 20-30 de ani, ceea ce înseamnă că cei aflaţi într-o astfel de situaţie, pe toată durata acestei perioade, trebuie să uite de orice altă investiţie sau achiziţie, fie ele şi minime.

O astfel de măsură trebuie urgent adoptată, mai ales având în vedere interesul de a ne alinia în rândul partenerilor noştri din cadrul Uniunii Europene care se bucură de existenţa unui astfel de cadru pentru cetăţenii lor.

În concluzie, doresc să menţionez că adoptarea unei astfel de măsuri este extrem de necesară. Modificarea legislaţiei prin introducerea falimentului persoanelor fizice necesită un consens politic, atât între noi, cei din Parlament, cât şi o corelare perfectă cu reprezentanţii Guvernului.

Doamna Raluca Turcan:

"Autostrada Sibiu-Piteşti a fost îngropată pentru a doua oară de Guvernul Ponta"

PDL solicită premierului Victor Ponta şi ministrului Dan Şova să ia o decizie clară în ceea ce priveşte autostrada Sibiu-Piteşti. Construcţia autostrăzilor nu se face pe blog sau prin contradicţii la TV. Priorităţile la finanţare trebuie stabilite prin Masterplanul de transport, nu prin memorandumuri secrete.

Guvernul Ponta nu poate aproba memorandumuri de construcţie a autostrăzilor din fonduri europene fără a avea finalizat Masterplanul de transport şi fără a ţine cont de priorităţile europene.

Premierul Ponta şi ministrul Şova au ajuns să piardă şirul minciunilor referitoare la construcţia autostrăzii Sibiu-Piteşti, de vreme ce în aceeaşi săptămână dădeau asigurări că încep lucrările în 2015, dar în comunicările oficiale ale Guvernului autostrada nici măcar nu este menţionată.

Autostrada Sibiu-Piteşti a fost îngropată pentru a doua oară de Guvernul Ponta. Să ne reamintim că licitaţia pentru studiul de fezabilitate pentru această autostradă a fost lansată în aprilie 2012, în timpul Guvernului Ungureanu, dar a fost anulată de Guvernul Ponta în acelaşi an.

PDL solicită premierului Victor Ponta şi ministrului Dan Şova să facă publice integral memorandumurile referitoare la construcţia de autostrăzi aprobate în şedinţa de Guvern şi să nu mai saboteze construcţia autostrăzii Sibiu-Piteşti.

Doamna Raluca Turcan:

"Inacţiunile USL încurajează abandonul şcolar din judeţul Sibiu"

Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu ne-a oferit o ştire extrem de proastă pe un ton extrem de calm: 318 elevi din judeţ au abandonat şcoala după primul semestru. Cei peste 300 de copii neşcolarizaţi au fost trecuţi deja la capitolul "pierderi inevitabile" de către inspectorat. Este o ruşine ca Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Inspectoratul judeţean, să ia la cunoştinţă de aceste cifre şi să nu ofere soluţii concrete.

Ministrul educaţiei, Remus Pricopie, declara acum un an faptul că, în anul şcolar 2013-2014, se vor face raportări lunare cu privire la absenţele elevilor. Raportările s-au făcut, dar cine trebuia să ia măsuri pentru combaterea absenteismului şi prevenirea abandonului şcolar?

O declaraţie şi mai ruptă de realitate vine din partea preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, Ioan Cindrea, care cerea aducerea copiilor la şcoală cu "forţa" de către "poliţie, jandarmi, unităţile de asistenţă socială". Domnul Cindrea trebuie să ştie că vina nu aparţine copiilor (minorilor), ci ministerului şi inspectoratului şcolar, pentru că au stat cu mâinile în sân şi au aşteptat un miracol. Autorităţile au închis ochii la raportările lunare ale absenţelor, nu au luat măsuri până la momentul abandonului, au tratat problema cu indiferenţă.

Lipsa de reacţie la semnalele care conduc la abandon?! 318 copii au fost trataţi ca saci de cartofi sau cifre statistice, şi nu ca destine ce pot fi frânte.

România continuă să fie în topul ţărilor cu cel mai ridicat abandon şcolar din UE. Acest lucru este cunoscut de Guvern, dar nu s-a făcut nimic pentru a stopa fenomenul. Ba, mai mult, Guvernele Ponta 1, 2 şi 3 au încurajat abandonul şcolar prin nedecontarea abonamentelor şcolare, prin sistarea investiţiilor pentru repararea sau construcţia de şcoli, prin respingerea sau amânarea în Parlament a unor proiecte cum ar fi generalizarea cabinetelor psihopedagogice sau Legea privind acordarea tichetelor pentru after-school, prin alocarea a tot mai puţini bani pentru manuale şi laboratoare şcolare.

Fără un plan concret de investiţie în educaţie, România va continua să condamne tot mai mulţi tineri la abandon şcolar, la părăsirea timpurie a şcolii, la generalizarea forţei de muncă necalificată şi a sărăciei acute.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Tinerii din România nu-şi mai permit să urmeze o facultate"

În urmă cu două săptămâni Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România anunţa, ca urmare a analizei datelor furnizate de 20 de universităţi româneşti, o rată a abandonului pentru promoţia 2013 de 40%. Membrii ANOSR reclamă, în deplină cunoştinţă de cauză, faptul că măsurile luate de Guvern pentru diminuarea fenomenului au fost la limita penibilului.

Şi totuşi cum se poate explica acest procent alarmant care pune sub semnul întrebării funcţionalitatea învăţământului superior din România? Ne-au răspuns tot reprezentanţii ANOSR care au supus atenţiei noastre o serie de disfuncţionalităţi pe care guvernanţii ori nu le cunosc, ori le ignoră cu bună ştiinţă:

• bursa socială are o valoare medie de aproape trei ori mai mică decât necesarul;
• universităţile respondente au, în medie, un angajat specializat în consiliere în carieră sau consiliere psihologică la peste 8000 de studenţi;
• necorelarea sistemului de învăţământ liceal cu cel superior şi cu piaţa muncii în vederea asigurării unei treceri optime de la liceu la facultate şi de acolo la locul de muncă;
• neverificarea funcţionării şi atingerii scopului de către mecanismele create de stat la nivel legislativ;
• lipsa unei finanţări corespunzătoare pentru ca aceste mecanisme să fie funcţionale.

Aş vrea să ne reamintim de protestele studenţeşti din toamna anului trecut când câteva mii de tineri din 10 centre universitare l-au obligat pe ministrul delegat pentru învăţământul superior, domnul Mihnea Costoiu, să facă o serie de promisiuni ca urmare a cerinţelor studenţilor exprimate anterior în repetate rânduri. Printre acestea se numără creşterea subvenţiei cămine - cantine, reformarea modului de alocare a burselor sociale şi propunerea de soluţii pentru creşterea fondului alocat pentru burse, adoptarea unui act normativ care să facă centrele de consiliere şi orientare în carieră funcţionale şi adoptarea unui plan financiar multianual pentru educaţie, elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice. Cu tristeţe, ascultând vocea reprezentanţilor ANOSR, constatăm că, de atunci, doar creşterea subvenţiei cămine - cantine a fost realizată, însă şi aceea doar cu 10%, faţă de 30% cât solicitaseră aceştia.

Astfel că, o dată în plus, ca urmare a acestor realităţi, pot spune că proiectul meu şi al colegilor din Partidul Democrat Liberal de a aloca minimum 5% din PIB învăţământului şi 1% cercetării prin Constituţie este susţinut şi de vocea studenţilor din România. Această alocare cerută laolaltă de profesori, studenţi, elevi, părinţi deja nu mai poate fi considerată o revendicare, ea trebuie privită ca o ultimă soluţie, una disperată şi absolut necesară pentru a salva ceea ce a rămas performant în sistemul de învăţământ românesc. Guvernul României nu şi-a făcut datoria faţă de cei 40% dintre studenţii români care au început o facultate cu gândul la o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor, cu gândul de a face performanţă pentru România, cu gândul de a răsplăti numeroasele eforturi pe care părinţii lor le-au făcut suportând costul rechizitelor, al navetei, al materialelor didactice necesare şi solicitate din clasa I până în clasa a XII-a.

Atitudinea pe care responsabilii din Guvern o au faţă de studenţii români mă face să mă întreb, şi din postura de profesor universitar, dacă statul român mai încurajează tinerii să urmeze studii superioare şi dacă nu cumva vorbim de o condamnare a acestei generaţii la sărăcie, la necunoaştere, la şomaj, la părăsirea ţării.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Bucureşti şi Suceava, unite în marele proiect al francofoniei"

În perioada 20-23 martie 2014, Camera Deputaţilor a organizat Conferinţa şefilor de delegaţii ale parlamentelor membre ale Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) din regiunea Europa. În contextul intensificării demersurilor de promovare a valorilor francofone în Europa Centrală şi de Est, reuniunile Regionalei Europa a APF au avut loc la Chişinău, în perioada 27-28 noiembrie 2013, la Bucureşti şi Suceava, în perioada 20-23 martie 2014, urmând Varşovia, în toamna anului 2014.

Lucrările Conferinţei au fost deschise de către şeful Misiunii Regionale Europa a APF, domnul Jean-Paul Wahl, urmate de mesajul preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Ştefan Zgonea, de alocuţiunile ministrului educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie, vicepreşedintelui Senatului României, domnul Cristian-Sorin Dumitrescu.

În intervenţia mea, în calitate de preşedinte al delegaţiei Parlamentului României la APF, am încercat să demonstrez faptul că francofonia în România este o preocupare coerentă, constantă şi susţinută de importante nume româneşti, care au realizat de-a lungul istoriei legături solide cu spaţiul european francofon, pe care ne bazăm astăzi atunci când cerem fapte concrete care să protejeze francofonia în România. Francofonia nu trebuie să fie percepută ca o instituţie cu atribuţii formale, ci trebuie să fie o forţă economică, politică, culturală care să reunească statele care au ca limbă oficială franceza, dar şi pe cele care au o puternică tradiţie istorică şi culturală în spaţiul francofon pentru îndeplinirea unor obiective care să se reflecte în educaţie, economie, turism, politică.

Dezbaterile s-au concentrat în trei sesiuni: Activităţile de promovare a francofoniei; Tinerii francofoni - promotori ai democraţiei, multiculturalismului şi plurilingvismului; Pregătirea celei de-a XXVII-a Adunări Regionale Europa, ce va avea loc la Varşovia, în perioada 28 septembrie - 1 octombrie 2014, pe parcursul cărora au intervenit: reprezentantul personal pentru francofonie al Preşedintelui României, domnul Cristian Preda, şeful Antenei Regionale OIF pentru Ţările din Europa Centrală şi de Est, domnul David Bongard, ministrul plenipotentiar, corespondent naţional pentru francofonie, MAE, doamna Victoria Popescu, preşedintele GADIF, domnul Benoît Rutten, directorul Biroului Europa Centrală şi de Est al Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF), domnul Abderrahmane Rida, domnul academician Răzvan Theodorescu, fost preşedinte al delegaţiei Parlamentului României la APF, din partea Institutului Cultural Francez, E.S. domnul Philippe Gustin, ambasadorul Franţei în România, domnul deputat Theodor Paleologu, membru al Comisiei permanente comune pentru relaţia cu UNESCO a Parlamentului României.

Ca deputat de Suceava, mărturisesc că prezenţa numelui judeţului pe care îl reprezint în Parlamentul României pe programul acestei reuniuni, alături de Bucureşti, precum şi posibilitatea de a-i aduce pe membrii delegaţiilor parlamentelor membre ale Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) din regiunea Europa în Suceava au reprezentat un adevărat succes.

Una dintre cele mai importante concluzii care au reieşit în urma acestei reuniuni se referă la faptul că există o preocupare semnificativă la nivel de discurs francofon, însă, la nivel de fapte, realitatea este dezamăgitoare. Totodată, la Suceava, şeful Misiunii Regionale Europa a APF, Jean-Paul Wahl, ca urmare a dezbaterii organizate la Casa Prieteniei, intitulată "Francofonia tinerilor", în care a putut constata eforturile foarte mari care se fac la nivel de judeţ în direcţia promovării limbii franceze şi a francofoniei, a atras atenţia cu privire la faptul că România nu este suficient de recunoscută şi reprezentată în sânul francofoniei. Acesta a declarat că este convins că, dintre toate ţările, în afară de cele care au franceza ca limbă oficială, România este cea care împărtăşeşte cel mai bine şi este mai apropiată de cultura şi civilizaţia franceză.

În acest context, la Suceava, am vorbit pentru prima dată despre faptul că există negocieri între factorii care pot influenţa realitatea francofonă din Europa Centrală şi de Est şi Ministerele Educaţiei din ţările implicate pentru ca limba franceză să rămână prima limbă în şcoli acolo unde este deja, sau să redevină prima limbă în celelalte şcoli, alternativ cu limba engleză, un an limba franceză prima limbă, un an limba engleză prima limbă. Răspund astfel şi celor care se întreabă care este finalitatea acestui parcurs francofon şi am toată încrederea că, în primul rând, învăţământul din România este cel care va avea de câştigat în urma discuţiilor avute la Bucureşti şi Suceava.

Închei, prin a vă mărturisi că, inevitabil, deplasarea oaspeţilor europeni în Bucovina, unde au beneficiat de toată atenţia autorităţilor judeţene, împreună cu care le-am oferit posibilitatea să cunoască o parte a ţinutului Bucovina, a constituit o oportunitate extraordinară de promovare a României. Voroneţul, Suceviţa, Ciocăneştiul, ceramica unică de Marginea vor ajunge în Andorra, Belgia, Bulgaria, Franţa, Jersey, Jura (Elveţia), Luxemburg, Polonia, Republica Moldova, România, Ungaria, Valais (Elveţia), colţuri ale Europei unde un program de promovare a ţării noastre este aşteptat, conform mărturisirilor împărtăşite de participanţii la eveniment.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Unde se duce taxa pe combustibil?"

Începând cu 1 aprilie, românii vor plăti o nouă taxă, o taxă la fel de mediatizată ca Guvernul Ponta, foarte uzitată în aproape toate ieşirile publice ale politicienilor din România. Nu aş vrea ca prin această mediatizare excesivă, sub forme atât de diferite, a subiectului, să deviem de la problema reală: românii sunt din nou împovăraţi cu o acciză în valoare de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. Fiecare român, indiferent dacă deţine sau nu automobil - pentru că majorarea preţului la combustibil va determina o creştere a tuturor preţurilor -, va scoate din buzunar, direct sau indirect, o sumă semnificativă de bani care va intra în contul statului român. Atunci logica îmi spune: ştim cine plăteşte taxa, nu ar trebui să ştim şi unde sunt canalizaţi banii colectaţi? Un guvern care pretinde a avea viziune şi o strategie bine puse la punct nu ar trebui să explice românilor cum se va îmbunătăţi nivelul lor de trai prin această nouă taxare la care sunt supuşi? De asemenea, românii se mai întreabă de ce e nevoie de o nouă taxă dacă România a înregistrat creştere economică? Deocamdată, informaţiile contradictorii furnizate de Guvernul României sfidează logica.

Recent, ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, declara că plata pensiilor şi a salariilor este în pericol şi ea depinde de aplicarea accizei de 7 eurocenţi la combustibil începând cu 1 aprilie 2014. Afirmaţiile ministrului de finanţe îl contrazic pe premierul României, Victor Ponta, care a declarat, în repetate rânduri, că banii încasaţi din acciza la combustibil vor fi folosiţi pentru construcţia de autostrăzi, dând chiar un exemplu concret în acest sens, şi anume autostrada Sibiu - Piteşti.

În faţa unor asemenea contradicţii bizare, care sfidează capacitatea de înţelegere şi inteligenţa românilor, nu pot, alături de colegii mei, să nu mă întreb dacă nu cumva atât Ioana Petrescu, cât şi Victor Ponta ne mint. Nu pot să nu iau în calcul posibilitatea ca această taxă să devină un fond destinat baronilor USD din teritoriu, care au acum, în prag de alegeri, nevoie de o siguranţă, de un semnal pentru intrarea în competiţie. Până când nu va exista un document al Guvernului din care să reiasă clar că cele două miliarde de lei sunt dirijate exclusiv în bugetul ministerului de resort, această taxa se va afla sub semnul fraudei, dincolo de orice alt efect imediat sau pe termen mediu.

Bâlbâielile în Guvernul Victor Ponta ne dezvăluie că acciza pe carburant este, de fapt, un instrument de campanie, constatând totodată că, din păcate, România este în continuare pe un drum greşit, pe un drum al minciunii, al incompetenţei. În speranţa că totuşi timpul mă va contrazice, astăzi am senzaţia că românii muncesc pentru baronii unor partide aflate la putere şi care, fără scrupule, transformă sistemul de taxe şi impozite în tehnici de satisfacere a nevoilor de campanie.

Fac un apel în numele românilor care nu îşi permit să plătească mai mult pentru navetă, pentru o masă decentă, pentru un set nou de îmbrăcăminte înainte de Sărbătorile Pascale şi care, probabil, vor renunţa la singurul concediu pe an pe care şi-l mai permiteau, şi solicit Guvernului Ponta să elimine, în regim de urgenţă, această taxă pe combustibil.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Vizita la Comisia Europeană făcută de membrii Parlamentului României"

În 27-29 martie 2014 am participat la Bruxelles la o vizită organizată în scopul întâlnirii membrilor Parlamentului României cu reprezentanţi ai Comisiei Europene, pentru informaţii legate de structura şi funcţionarea Comisiei, cu prezentarea unor teme de interes pentru România. Din totalul de 15 parlamentari delegaţi, aparţinând întregului spectru politic parlamentar, au participat doar 14, unul fiind absent (dna deputat Paul - Grupul parlamentar al PDL).

Prima întâlnire a fost cu dl Detlef Clemens, adjunct al Unităţii Parlamentul European, Grupul de Relaţionare Interinstituţională, de la Secretariatul General al Comisiei Europene. Domnia sa ne-a prezentat cadrul instituţional al Comisiei Europene, obiectivele, politicile generale, procesul decizional, factorii de putere, mijloacele de influenţă ale Comisiei şi provocările recente, finalizând cu rolul parlamentelor naţionale în relaţia cu Comisia.

În privinţa relaţiilor cu parlamentele naţionale, dl Clemens a vorbit despre principiul subsidiarităţii, sporirea integrării şi lupta împotriva euroscepticismului, accentuând rolul european al parlamentelor naţionale.

O serie de colegi au luat cuvântul. Personal am punctat că noi, parlamentarii români, milităm ferm împotriva euroscepticismului, fiind conştienţi de rolul nostru în consolidarea relaţiilor europene, ideile, proiectele şi racordarea la legislaţia europeană constituind pentru noi premise ale progresului şi prosperităţii României.

Al doilea expozeu a fost al dlui Joost Kuhlmann, şeful Unităţii Finlanda, Bulgaria, România, din cadrul Directoratului General Afaceri Economice şi Financiare. Titlul prezentării a fost "România - a învăţa să stea pe propriile picioare".

Au fost prezentate aspecte legate de balanţa de plăţi pentru România, modalitatea de implementare a celor 3 programe -2009-2011, 2011-2013 şi 2013-2015, cu precizarea principalelor lor obiective, importante pentru România: păstrarea stabilităţii macroeconomice, consolidarea fiscală, păstrarea stabilităţii financiare şi îmbunătăţirea sănătăţii.

Dl Kuhlmann a apreciat favorabil evoluţia macroeconomică din România, creşterea PIB-ului, scăderea deficitului de cont curent şi a ratei inflaţiei, subliniind necesitatea continuării măsurilor de stabilizare a pieţei muncii, de ajustare structurală, cu îmbunătăţirea colectării taxelor şi scăderea evaziunii fiscale, nevoia întăririi administraţiei publice şi a instituţiilor ei, creşterea absorbţiei fondurilor europene.

S-au subliniat principalele oportunităţi pentru România în perioada următoare, şi anume sectorul energetic, agricultura şi turismul.

Aportul Parlamentului României la implementarea programelor trebuie să sporească, multe modificări presupunând iniţiative legislative, cum ar fi: alinierea vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor până în anul 2030, îmbunătăţirea serviciilor de sănătate şi a funcţionării sectorului sanitar şi creşterea facilităţilor privind activitatea sectorului privat.

Personal, i-am prezentat dlui Kuhlmann situaţia sistemului sanitar din România, menţionând existenţa raportului de finanţare 60/40 privind serviciile spitaliceşti şi ambulatorii, în condiţiile în care procentul din PIB alocat sănătăţii este mai mic decât în alte ţări europene.

Mi-am exprimat convingerea că nu destructurarea sistemului spitalicesc (desfiinţarea unor spitale) este o soluţie, ci consolidarea sa, alături de o finanţare mai bună a sistemului ambulator. În acest sens, am dori susţinerea europeană pentru finanţarea construcţiei şi modernizării de spitale, inclusiv de înaltă performanţă, pentru a ne alinia la standarde europene. Achiziţiile publice în sistem centralizat trebuie să se facă cu prudenţă, pentru a asigura participarea la competiţie şi a producătorilor de echipamente şi materiale sanitare mai mici sau regionali.

A treia prelegere a fost susţinută de dna Alina Ujupan, membră a cabinetului dlui Dacian Cioloş, comisar pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care a prezentat principalele direcţii de dezvoltare pentru agricultura românească, oportunităţile şi facilităţile de care pot beneficia fermierii din România şi stadiul actual de implementare a programelor în acest domeniu.

În continuare, am participat la prelegerea cu tema "Programele sociale europene", susţinută de dna Septimia Dobrescu, director general Ocupare, afaceri sociale, incluziune, Unitatea pentru România, Bulgaria şi Malta.

Au fost expuse priorităţile ţării noastre privind creşterea ocupării forţei de muncă, alături de recomandările Comisiei privind piaţa muncii, dar şi recomandări pentru administraţia publică, privind reducerea birocraţiei şi creşterea capacităţii instituţionale. Au fost prezentate principalele provocări pentru România privind persoanele defavorizate, tineri, populaţia romă, cu evaluarea datelor actuale şi a ţintelor propuse.

Politica de coeziune 2014-2020, exprimată în proiectul "Europa 2020", a fost explicată privind cadrul strategic comun, acordul de parteneriat şi programele operaţionale pentru România. Au fost prezentate, de asemenea, cifrele bugetare repartizate României pentru diferitele categorii de activităţi legate de inserţia socială. "Investiţia în copii - ruperea cercului vicios al defavorizării", "Garanţia pentru tineret" şi strategia de integrare a romilor au fost ultimele teme prezentate, alături de afirmarea necesităţii unor mecanisme de monitorizare eficiente şi asumarea instituţională corectă.

Ultima prelegere a fost făcută de dl Ioan-Dragoş Tudorache, şeful Unităţii Afaceri Internaţionale, Mobilitate Partenerială, din cadrul Directoratului General Home Affairs, care a prezentat succint - şi datorită timpului insuficient rămas -, probleme de integrare a României în spaţiul Schengen, făcând o analiză privind realizările şi nerealizările ţării noastre în domeniul relaţiilor internaţionale, prin prisma oportunităţilor, punctelor tari şi slabe şi a factorilor de presiune externi. La solicitarea parlamentarilor români, s-au prezentat măsuri întreprinse pentru îmbunătăţirea sistemului de vize cu SUA.

Apreciez că vizita făcută la Comisia Europeană a fost de mare interes, pozitivă şi eficientă pentru parlamentarii români, care au putut să completeze informaţiile noastre privind integrarea europeană cu un dialog viu şi susţinut pe teme importante pentru România.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Programul politic de dreapta, «săptămâna şi moţiunea», în concepţie liberală"

După ce foştii noştri aliaţi de guvernare s-au remarcat cu puţin timp în urmă prin realizarea unei poze vesele de grup alături de liderul lor, Crin Antonescu, tocmai în momentul în care acesta anunţa ruperea USL-ului printr-o manifestare de dispreţ faţă de alegătorul român, iată că ceea ce am preconizat s-a adeverit.

Colegii noştri liberali au găsit de cuviinţă să promoveze o moţiune simplă tocmai în domeniul pe care l-au gestionat, criticând propria politică managerială. Iniţial, ne-a surprins sinceritatea cu care anunţau prin moţiune, că nu au reuşit într-un an şi jumătate să promoveze o nouă listă de medicamente compensate.

La o analiză mai atentă a materialului care s-ar fi dorit a fi o moţiune simplă, ajungem la concluzia că acesta, cam suplu chiar şi pentru o moţiune simplă, este de fapt o moţiune de încredere la adresa ministrului Nicolae Bănicioiu. Astfel, noul ministru al sănătăţii este rugat să-şi folosească competenţele manageriale şi politice pentru a reuşi într-o lună ceea ce nu a reuşit într-un an şi jumătate fostul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Suntem convinşi că Guvernul Ponta 3 va reuşi cu celeritate să actualizeze lista de medicamente compensate, pentru ca adresanţii acestora să poată beneficia cât mai repede de reforma pe care, cu incompetenţă, foştii noştri colegi de alianţă au ratat-o. Deşi au fost colegi de alianţă cu noi, Partidul Social Democrat, constatăm cu regret că, odată cu schimbarea componenţei Guvernului, colegii liberali se plâng că nu mai cunosc agenda primului-ministru Victor Ponta, deşi s-ar fi putut informa lesne din presă care este aceasta. Bine, acum avem îndoieli că au cunoscut-o vreodată, dar profităm de această ocazie ca să amintim colegilor liberali că, din momentul preluării mandatului, Victor Ponta a solicitat permanent Ministerului Sănătăţii ca noua listă a medicamentelor compensate să fie întocmită în interesul pacientului, şi nu în interesul comercial al firmelor de medicamente, deoarece nevoile bolnavului trebuie ridicate la rang de prioritate.

În materialul prezentat, colegii liberali insistă în cea mai mare parte pe procedura evaluărilor efectuate pentru proiectul de listă nouă de medicamente compensate. Poate aflaţi şi dumneavoastră cu această ocazie că în domeniul medical nu avem evaluări infailibile. Se prea vede că introducerea de noi molecule pe această listă nu e tocmai un lucru uşor, din cauza implicaţiilor bugetare care se impun, şi asta aţi constatat-o chiar şi dumneavoastră înşivă, care nu aţi avut expertiza necesară de a o face timp de un an şi jumătate, cât timp aţi fost la conducerea Ministerului Sănătăţii. Despre implicarea Ministerului Sănătăţii în problema supusă discuţiei vă poate vorbi şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, care a precizat, chiar în timpul în care dumneavoastră v-aţi ocupat cu redactarea moţiunii mincinoase, că la ora actuală Ministerul Sănătăţii se consultă cu companiile care au medicamente pe lista de aşteptare. De asemenea, şi directorul executiv al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente a afirmat că au fost invitate la discuţiile de la Ministerul Sănătăţii şi companiile de medicamente.

Precizaţi, dragi colegi liberali, în textul moţiunii, care în anumite fragmente este o odă la adresa liberalismului postdecembrist, că PNL şi-a respectat angajamentul luat în faţa populaţiei şi a lăsat lista de medicamente compensate "la cheie", după îndelungate consultări cu renumiţi medici şi profesori, asociaţii de pacienţi, dar şi cu reprezentanţi ai industriei farmaceutice. Aceasta, evident, doar la nivel declarativ, pentru că, în urma unui audit sumar făcut chiar la preluarea Ministerului Sănătăţii de către domnul ministru Nicolae Bănicioiu, s-au descoperit că lipseau protocoalele care au stat la baza negocierilor pentru modificarea listei, nu era finalizat capitolul privind impactul bugetar şi nici metodologia de aplicare, astfel că nu înţelegem, domnilor liberali, despre ce cheie era vorba, când aţi amintit în textul moţiunii că v-aţi respectat toate angajamentele şi aţi lăsat lista de medicamente "la cheie". Probabil că este vorba de "cheia" de la constituirea Convenţiei Democratice, când ne-aţi amăgit cu expertiza celor 15.000 de specialişti dintre care, presupunem, vreo 2-3 mii erau specialişti pe domeniul sănătăţii.

Suntem certaţi în moţiune că lista nu a fost schimbată de 6-7 ani, deşi destinatarul criticii ar fi trebuit să fie tocmai actualul partener de opoziţie, Traian Băsescu, cu toate guvernele sale Udrea - Boc.

Mai mult, ne este adus la cunoştinţă că ultima reactualizare a listei de medicamente compensate a fost făcută în 2008, tocmai de către ministru liberal de atunci, acelaşi domn Nicolăescu. Suntem de acord cu dumneavoastră. Într-adevăr, în 2008 aţi realizat dumneavoastră, domnilor liberali, ultima reactualizare a listei de medicamente, actualizare care era să introducă în şoc anafilactic tot sistemul medical din România, pentru că aţi făcut această extindere "pe picior", în absenţa unor protocoale terapeutice şi a unor sisteme de referenţiere corecte, fapt care a determinat apariţia unor arierate de peste 2 miliarde de lei din 2010 pentru spitale, ajungându-se apoi la o datorie de peste 4 miliarde de lei, bani pe care Guvernul Ponta a trebuit să îi achite.

Includerea fără discernământ a moleculelor în sistemul de compensare va afecta grav producţia de medicamente generice, în special pentru producătorii care au fabrici în România şi care vor plăti taxa clawback pentru profituri pe care, de fapt, nu le au, astfel că nu înţelegem graba liberalilor în măsura în care acelaşi fost ministru, Nicolăescu, a declarat pe vremea mandatului său, că susţine industria medicamentelor generice, adică tocmai pe acei producători care au avut cel mai mult de suferit după operaţiunea identică din 2008.

Păi, domnilor colegi, ori susţineţi industria medicamentelor generice aşa cum procedează un număr de 18 state din Uniunea Europeană, prin crearea cadrului necesar pentru ca medicamentele generice să aibă prioritate la prescrierea de către medici, ori ne grăbim să dăm satisfacţie unor producători de medicamente din clientela liberală, ca în 2008, pentru ca apoi, după 2-3 ani, să constatăm că sistemul medical este din nou în colaps?

Zvonistica de declanşare a unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană pe subiectul accesului pacienţilor la tratamente compensate de ultimă generaţie este una manipulatoare, care nu serveşte nevoilor bolnavilor din România. Mai mult, agentul guvernamental al statului român la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a declarat că a existat doar o solicitare de informare din partea Comisiei Europene, în urma căreia Ministerul Sănătăţii şi-a schimbat procedurile. În această ordine de idei, s-a convenit că pe lista de medicamente noi vor fi introduse 130 de molecule noi, cele mai multe fiind destinate bolnavilor de cancer, urmate de molecule pentru diabet, boli reumatice, hepatite virale, insuficienţă cardiacă cronică, boli rare, epilepsie, osteoporoză, transplant.

Doamnelor şi domnilor liberali, lista de medicamente compensate nu a fost uitată prin sertare, aşa cum aţi uitat dumneavoastră promisiunile şi angajamentul făcut electoratului român, prin sertarele de la sediul dumneavoastră, bine închise cu "cheia" de care v-aţi adus aminte. Fostul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, nu a reuşit să termine procedura reevaluării listei de medicamente compensate, însă după ce şi-a anunţat demisia pentru a participa la o poză de grup cu ceilalţi miniştri liberali, aruncă cu termene în actualul ministru, părând să uite că tocmai Domnia Sa se face vinovat că nu le-a respectat.

Domnul Nicolăescu însă s-a remarcat în timpul mandatului său la Ministerul Sănătăţii prin faptul că a reuşit să distrugă credibilitatea românilor în produsele făcute la Institutul "Cantacuzino", punând, de asemenea, în pericol grav şi sănătatea a sute de mii de români în timpul scandalului dozelor de vaccin neconforme, scandal provocat tot de incompetenţa Domniei Sale. Deşi anunţul preşedintelui Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, doctorul Marius Sava, a fost foarte clar şi îngrijorător, scoţând în evidenţă faptul că unul dintre efectele secundare ale vaccinului antigripal ar putea fi şocul anafilactic cu capacitate tanatogeneratoare, domnul fost ministru a căutat vinovaţii în politică, după care a anunţat o serie de măsuri din care nu am înţeles nimic: "Este un atac politic din partea celor cărora le este teamă că anumite modificări pe care PNL le-ar face le-ar putea încurca jocurile", a declarat domnul fost ministru, spre stupefacţia tuturor.

Deşi anunţurile făcute în toată presa prezentau produsul ca fiind foarte periculos, din cauza posibilităţii de producere a unui şoc anafilactic care ar putea duce la moarte, domnul fost ministru al sănătăţii declara că, în caz de pandemie, ar putea fi totuşi folosit şi chiar personal nu ar ezita să se injecteze cu vreo doză. Dumneavoastră aţi înţeles ceva? Păi, ori produsul era extrem de periculos, ori ar putea fi totuşi folosit? Este stupefiant faptul că un produs care nu ar fi conform ar putea fi totuşi folosit în caz de pandemie! Să înţelegem că o eventuală pandemie ar acoperi neconformitatea produsului sau că într-o eventuală pandemie neconformitatea dozajului de endotoxine nu ar mai produce efecte secundare?

După toate cele precizate, este evident că mandatul fostului ministru liberal la Ministerul Sănătăţii poate fi caracterizat doar printr-o singură frază: Pandemia de incompentenţă şi iresponsabilitate marca Nicolăescu au pus în pericol iminent sănătatea poporului român.

Considerăm că moţiunea depusă de liberali şi-a greşit destinatarul, deoarece, în principiu, se face o critică a guvernelor anterioare, însă anii indicaţi, anume 2009-2012, se confundă cu regimul portocaliu al Guvernului Boc, adică tocmai actualii parteneri de opoziţie ai liberalilor, şi ne gândim că, fiind probabil frustraţi de faptul că nu se pot depune moţiuni simple între partenerii de opoziţie, colegii noştri liberali au adresat-o actualului ministru al sănătăţii.

De fapt destinatarul corect al acestei moţiuni trebuia să fie Partidul Naţional Liberal, care a dat cel mai slab ministru din Guvernul Ponta, anume ministrul sănătăţii. Se pare că a fost nevoie de trei săptămâni de analiză pentru a ajunge la concluzia că trebuie să faceţi o "carte neagră" a tuturor nerealizărilor cu care ne-a obişnuit fostul ministru Nicolăescu, care nu a fost în stare să elaboreze nici măcar nişte norme metodologice pentru punerea în aplicare a măsurii acordării burselor pentru medicii rezidenţi, deşi Guvernul terminase elaborarea actului normativ cu două luni şi jumătate mai devreme.

Din fericire, scopul moţiunii depuse de colegii liberali a fost atins şi incompetenţa fostului ministru al sănătăţii a fost sancţionată tocmai prin faptul că a pierdut mandatul.

Pe această cale, îi liniştim pe foştii noştri colegi de alianţă, cărora le promitem că rugămintea Domniilor Lor, adresată domnului ministru Bănicioiu, aceea de a reuşi într-o lună ceea ce propriul lor ministru nu a reuşit într-un an şi jumătate, va fi dusă la îndeplinire şi că în Ministerul Sănătăţii nu va mai trona incompetenţa cu care ne-a obişnuit cel mai slab ministru al Guvernului Ponta, Eugen Nicolăescu.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Guvernul Ponta 3 nu ridică un deget pentru a pune capăt jafului din pădurile României"

Despre faptul că situaţia pădurilor din România este critică, vorbeşte toată lumea. Nimeni nu spune însă nimic despre faptul că actualul Guvern nu ridică un deget pentru a pune capăt jafului şi pentru a demara un program serios de împădurire. Din momentul în care ministrul liberal pentru ape şi păduri, doamna Lucia Varga şi-a dat demisia din funcţie ca urmare a ruperii Alianţei USL, subiectul Codului silvic a devenit tabu în instituţia care ar trebui să vegheze la cea mai de preţ avuţie naturală.

Ultima fărâmă de speranţă că pădurile României mai au o şansă a pierit în momentul în care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a postat pe site-ul său varianta de Program Naţional pentru Dezvoltare Rurală, transmisă în această lună Comisiei Europene. Conform documentului şi potrivit comunicatelor Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România - "Nostra Silva", suma totală alocată din fonduri europene pentru nevoile sectorului silvic este de 200 de milioane de euro. Finanţare care trebuie să acopere următorii şapte ani! Aceeaşi federaţie din domeniu anunţă că finanţarea necesară ar fi de fapt de circa 3 miliarde de euro!

În loc să vină cu soluţii reale, cu programe concrete de reîmpădurire a zonelor grav afectate de tăierile masive şi ilegale, doamna ministru Doina Pană vorbeşte, în schimb, despre noi bani aruncaţi pe un sistem video pe care nici domnia sa nu ştie să îl explice şi care, ar vrea ea să lase de înţeles, va monitoriza "drumul lemnului".

Aş dori să îi reamintesc doamnei ministru Doina Pană că nu lipsa unui sistem de supraveghere este problema cea mare a pădurilor din România, ci legislaţia permisivă, conform căreia furtul de lemn este încadrat ca o infracţiune minoră, greu de dovedit, cu pedepse deloc drastice. Din acest motiv, colega noastră liberală - doamna Lucia Varga, după îndelungi consultări cu toate părţile implicate, elaborase un nou Cod silvic, o legislaţie fermă, care să ofere autorităţilor pârghiile necesare pentru a aplica sancţiuni menite să descurajeze jaful din pădurile României.

Sigur, în loc să continue un proiect bun - noul Cod silvic, un proiect convenit în Uniunea Social-Liberală, doamna Pană a decis să reinventeze roata pe banii statului: să cumpere un sistem experimental de supraveghere a hoţilor de lemn, sistem de a cărui implementare se va ocupa, cu siguranţă, o altă firmă de casă a PSD.

Poate abia după ce va urmări pe monitoare performante cum ultimele păduri ale României vor cădea secerate sub drujbele hoţilor de lemn, doamna Pană îşi va da seama (prea târziu!) că o legislaţie fermă, un nou Cod silvic şi o alocare financiară consistentă pentru silvicultură erau salvarea "aurului verde" - de nepreţuit, al românilor.

Domnul Ştefan-Petru Dalca:

"În România, Ziua internaţională a autismului este ziua îngerilor cu aripi atrofiate guvernamental"

Propusă de către reprezentanţii statului Qatar şi consfinţită prin Rezoluţia 62/139 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite în 1989, Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului a avut patru mari obiective, aşa cum sunt ele enunţate în amintita rezoluţie.

În România, dacă primul obiectiv al rezoluţiei a fost respectat (stabilirea zilei de 2 aprilie ca fiind ziua internaţională), celelalte obiective încă sunt în stadiu de deziderat. Astfel, vor mai trece mulţi ani până când toate ONG-urile şi toate organizaţiile publice şi private să participe, să marcheze această zi, iar pentru creşterea gradului de conştientizare a autismului la toate nivelele societăţii încă mai avem mulţi paşi de făcut.

M-am bucurat, totuşi, să aflu că societatea civilă este mai responsabilă decât instituţiile statului şi că inclusiv în acest an s-au organizat diverse acţiuni pentru conştientizarea autismului. În aproape toate judeţele ţării, anul acesta vom fi martorii unor acţiuni gândite să atragă atenţia publicului larg asupra existenţei şi problemelor cu care se confruntă persoanele din spectrul autist. La Focşani, un marş al autismului va avea ca punct final eliberarea de baloane albastre către cer. La Iaşi va fi organizat Marşul diversităţii între Piaţa Unirii şi Palas. Acolo, copiii cu autism, elevi şi studenţi ieşeni, vor forma o fundă umană care va reproduce fundiţa din piesele de puzzle acceptată ca simbol al autismului, reprezentând diversitatea din comunitatea în care trăim. La Bistriţa, beneficiarii centrului "Micul Prinţ" şi copiii din mai multe grădiniţe şi şcoli vor împodobi un pietonal şi turnul unei biserici cu baloane albastre. Iată doar câteva dintre acţiunile societăţii civile prin care aceasta a înţeles să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a autismului.

Nu voi apela la statistici pentru a prezenta situaţia persoanelor cu autism din România, comparativ cu alte state ale lumii. Este suficient să spun că, dincolo de statistica Ministerului Sănătăţii, numărul real al persoanelor diagnosticate cu autism se estimează la cel puţin 15.000.

Nu pot însă, în această zi, să nu amintesc răspunsul oferit de Ministerul Sănătăţii la o interpelare pe care a formulat-o doamna deputat Liliana Mincă în cursul anului trecut, cu privire la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2010, care ar fi trebuit să reglementeze serviciile integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist. La trei ani de la promulgare, legea încă nu era aplicabilă din cauză că normele metodologice nu erau elaborate. Aceasta este România în care trăim şi în care, ca şi în alte domenii, problematica persoanelor cu autism este abordată cu lipsă de responsabilitate guvernamentală. După ce s-au cerut explicaţii ministerului de resort, răspunsul a fost unul pur românesc. I s-a răspuns că normele metodologice nu au fost elaborate pentru simplu motiv că actul normativ conţinea neconcordanţe de natură juridică şi astfel a devenit imposibil de aplicat. De la promulgarea legii până la interpelarea doamnei deputat au trecut trei ani în care statul român nu a elaborat altă lege, trei ani în care nimeni nu a considerat de cuviinţă că legea concepută stângaci la stâna vreunui baron parlamentar trebuia modificată şi promulgată. Exact cu un an în urmă, la 19 martie 2013, Ministerul Sănătăţii a comunicat că va susţine adoptarea unei noi Propuneri legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.151/2010. De atunci a mai trecut un an în care nu s-a întâmplat nimic. Dar reprezentanţii statului, anul trecut, ca şi anul acesta, au găsit doza necesară de cinism pentru a susţine, de Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului, că statul este preocupat de soarta persoanelor diagnisticate cu autism. Cu greu pot fi găsite cuvintele care să exprime lipsa de responsabilitate a guvernanţilor.

Îmi exprim speranţa ca măcar în cursul acestui an statul român să reglementeze soarta persoanelor diagnosticate cu autism şi să nu uite că la mijloc este dreptul la un trai mai bun al unor îngeri ale căror aripi sunt atrofiate guvernamental.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vasluiul vede roşu din cauza şomajului"

Vasluiul vede roşu când înregistrează noi şi noi recorduri la şomaj. În locul milionului de locuri de muncă, nivelul şomajului în februarie 2014 a crescut cu 0,27% faţă de cel înregistrat în urmă cu un an.

Numărul şomerilor se apropie vertiginos de 20.000, dar aici e vorba doar de cei 18.133 care au acte şi primesc indemnizaţie, pentru că peste 75% dintre şomeri nu primesc indemnizaţie. Şi aşa sunt cu 1.280 mai mulţi decât în perioada similară a anului trecut.

De fapt vorbim de 80.000 de şomeri, ceea ce înseamnă că într-un oraş ca Vasluiul nimeni nu are loc de muncă.

Cum să nu vezi roşu când îţi aminteşti de promisiunile de campanie? Nimeni nu întreabă din ce trăiesc aceşti oameni? Nu se pot hrăni doar cu promisiuni...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România mai are nevoie de cel puţin 30.000 de medici"

România mai are nevoie de cel puţin 30.000 de medici pentru a asigura asistenţa medicală la nivel european. Cu toate acestea, România rămâne ţara paradoxurilor: avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi Ordonanţei de urgenţă nr.34/2009, ce limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical, atât prin restricţionarea numărului de posturi la maximum 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare.

Pentru rezolvarea acestei situaţii propun un proiect de act normativ prin care posturile vacante din unităţile sanitare se vor scoate la concurs sau la examen, pe categorii de personal şi tipul de activităţi medicale, în funcţie de normativele de personal aflate în vigoare, prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii nr.1778/2006.

Altfel, într-un ritm al "deblocărilor" de 3% pe an, aşa cum a "lăsat la cheie" vechea conducere ministerială, vom acoperi deficitul de medici în 33 ani, iar un nou Giuleşti se poate întâmpla oricând.

Blocarea posturilor din sistemul medical a avut şi are numeroase consecinţe negative:

• suntem pe locul 31 din 33 de ţări din regiunea europeană, cu o densitate de 1,9 medici la 1.000 de locuitori, fiind urmaţi doar de Albania şi Bosnia-Herţegovina;
• suntem pe ultimele locuri şi la numărul de asistente medicale (3,89 la 1.000 de locuitori), dar şi la medici dentişti (0,22 la 1.000 de locuitori) şi la farmacişti (0,06 farmacişti la 1.000 de locuitori);
• sunt sute de localităţi, mai ales în mediul rural, care nu au medic de familie, iar cea mai slab acoperită este regiunea Moldovei, cu doar un medic la 3.000 de locuitori;
• există un deficit de medici specialişti în anumite specialităţi, cum ar fi: anestezie-terapie intensivă, radiologie, psihiatrie, medicină de urgenţă;
• în 2012 s-a coborât sub pragul critic de 40.000 de medici şi s-a ajuns să mai avem doar 39.813 faţă de cei 55.000 de medici din 1990;
• plecarea a peste 10.000 de medici ne-a costat peste două sute de milioane de euro investiţi în pregătirea lor;
• sunt tot mai dese cazurile de suprasolicitare şi malpraxis legate de lipsa personalului medical şi sunt zone critice în care un angajat e nevoit să efectueze munca altor cinci.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alcool în aer sau aer în alcool?!"

Un şofer de 41 de ani a fost adus la urgenţe în vederea recoltării de probe biologice după ce în aerul expirat dozările toxicologice efectuate cu aparatul Dragger au fost de 1,42 mg/l alcool pur în aerul expirat. Şoferul provocase un accident şi fugise de la locul faptei, iar în serviciul de urgenţe a refuzat recoltarea de probe biologice, care ar fi fost în jurul valorii de 3.

S-a ajuns că în fiecare oră doi şoferi sunt depistaţi pozitiv la examenele toxicologice pentru alcool. 60% din şoferii testaţi pentru alcool au avut rezultate pozitive, iar 40% dintre aceştia aveau alcoolemii de peste 0,8g/l. Alcoolul a fost cauza favorizantă sau determinantă pentru 645 de accidente, reprezentând 7% din accidentele grave, soldate cu 128 de morţi şi sute de pacienţi în stare critică.

Cheltuielile suportate de fiecare dintre noi pentru fiecare şofer băut sau drogat sunt multiple şi ţin de intervenţia poliţiei, determinările prin alcooltest, deplasarea la spital, intervenţia unei echipe medicale, trusele de recoltare a probelor biologice şi determinări toxicologice la IML.

De multe ori aceşti şoferi produc disfuncţionalităţi în activitatea serviciilor de urgenţă, creează probleme prin agresivitate verbală sau fizică, iar evaluarea clinică, recoltarea de probe biologice şi determinările toxicologice presupun deturnarea de resurse umane şi materiale care sunt destinate asigurării terapiei pacienţilor aflaţi în stare gravă.

Fără examinare medicolegală nu se poate dovedi vinovăţia acestor şoferi, dar nu este normal să plătim cu toţii pentru faptul că unii şoferi aleg alcoolul în locul siguranţei.

De aceea am depus un proiect legislativ ce prevede ca examinarea medicolegală să fie decontată din propriul buzunar de cei surprinşi în trafic cu determinări toxicologice pozitive pentru alcool şi droguri.

Sumele reprezintă contravaloarea examenului clinic, recoltării de probe biologice, a truselor pentru probele biologice, precum şi a determinărilor toxicologice efectuate în unităţile de asistenţă medicală ambulatorie de specialitate autorizate în acest sens sau în instituţii medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii, şi vor fi utilizate pentru buna funcţionare a unităţilor sanitare şi a Institutelor de Medicină Legale teritoriale. Tarifele pentru examinarea clinică, recoltarea de probe biologice, a truselor pentru probele biologice, precum şi a determinărilor toxicologice incluse în examinarea medicolegală pentru alcool şi stupefiante se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Buna Vestire - motiv de educaţie pentru sănătate"

Trei pacienţi au ajuns la urgenţe în urma exceselor alimentare şi bahice. Dincolo de apariţia sezonieră a acestor cazuri rămâne problema veşnică a educaţiei pentru sănătate.

Dezlegarea la peşte este urmată de apariţia pacienţilor cu probleme digestive sau alergice la spital. În general sunt paciente de peste 40 de ani, care au ţinut postul şi care au o patologie asociată de tip digestiv. Colicile biliare, ulcerele criză, colecistitele acute, gastritele au fost declanşate de consumul de peşte prăjit asociat adesea usturoiului. Pacientele beneficiază de evaluare clinică, imagistică şi biologică şi terapie de urgenţă, iar când starea clinică se ameliorează, adesea solicită externarea pentru a continua sărbătoarea în familie.

Recomandăm:

a) verificarea caracteristicilor organoleptice ale produselor alimentare, peştele fiind unul din alimentele care se alterează cu uşurinţă;

b) respectarea indicaţiilor de regim igienodietetic la pacienţii cu afecţiuni digestive şi continuarea medicaţiei pentru patologia de bază;

c) neutilizarea alcoolului ca "medicament", pentru că nu rezolvă durerea, ci doar poate agrava patologia digestivă;

d) evitarea temporizării prezentării la spital, pentru că aceste afecţiuni pot duce la numeroase complicaţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Condamn decizia guvernamentală de a permite extragerea gazelor de şist în Vaslui şi în perimetrul de la Băile Felix înainte de a se termina dezbaterea parlamentară a Legii Ciuhodaru, ce interzice utilizarea fracturării hidraulice. Pe 6 noiembrie Senatul nu a reuşit respingerea iniţiativei mele şi aceasta a intrat în dezbaterea Camerei Deputaţilor. Parlamentarul a cerut Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Mediului precizarea substanţelor utilizate în această tehnologie, dar nu a primit răspuns.

Pungeşti, Vaslui. Am reuşit să împiedicăm extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Azi se împlinesc doi ani de la primul protest. Nu s-a terminat! Legea mea e în Camera Deputaţilor.

România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012.

Multiplele controverse legate de beneficiile şi riscurile legate de valorificarea gazelor de şist, absenţa unor studii de impact, precum şi dorinţa cetăţenilor au dus la acest proiect de act normativ ce îşi propune reglementarea situaţiei juridice în acest domeniu, pe baza directivelor europene.

Proiectul legislativ prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amenda de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Fracturarea hidraulică (fracking) este o tehnică extrem de controversată, utilizată pentru valorificarea zăcămintelor de hidrocarburi (gazoase sau lichide) aflate în şisturi (roci laminate) din zona continentală sau maritimă, constând în injectarea cu mare presiune a unei importante cantităţi de apă amestecată cu nisip şi compuşi chimici, în scopul fragmentării rocilor pentru a elibera gazul natural existent în acestea.

Multiplele controverse se referă atât la efectele asupra mediului, fiind invocate: consumul uriaş de apă, 35.000 de metri cubi doar pentru iniţiere, poluarea apei freatice şi a aerului, distrugerea unei uriaşe zone de teren, a florei şi a faunei, scoaterea unor importante suprafeţe din circuitul agricol sau producerea de cutremure şi alunecări de teren, tratarea dificilă a apelor reziduale, precum şi efectele nocive asupra sănătăţii, întrucât fluidul utilizat conţine 750 de substanţe chimice, din care cel puţin 38 de substanţe extrem de toxice şi 8 cancerigene.

Parlamentul European susţine dreptul fiecărui stat de a lua decizii privind valorificarea gazelor de şist, dar recomandă prudenţă maximă în avizarea exploatării combustibililor fosili neconvenţionali până la stabilirea exactă a riscurilor legate de utilizarea acestei tehnici şi a unei legislaţii europene adecvate în acest domeniu, iar pe 9 octombrie 2013 a recunoscut riscurile legate de gazele de şist, luând în considerare obligativitatea studiilor de impact şi a consultării populaţiei.

Deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii, în acord cu dorinţele cetăţenilor, şi nu sub influenţa politicilor de lobby."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum să nu faci curăţenie!"

Curăţenia de Paşte este însoţită de fiecare dată de zeci de prezentări la urgenţe în urma accidentelor casnice.

Patologia este dominată de intoxicaţiile acute exogene pe cale inhalatorie cu vaporii a diverse substanţe utilizate în curăţenia locuinţelor - clor, diluant, detartrant.

Pacientele cu vârste între 18 şi 80 de ani prezintă frecvent dispnee, tuse, cefalee, vertij, greţuri, vărsături şi necesită adesea suport respirator şi tratament simptomatic, precum şi explorări imagistice şi de laborator. Gravitatea clinică variază în funcţie de durata expunerii la mediul toxic şi concentraţia toxicului, precum şi de bolile asociate şi rapiditatea scoaterii din mediu.

Starea clinică se ameliorează în cazul aplicarii rapide a unui tratament adecvat, iar adesea doamnele refuză spitalizarea, invocând necesitatea finalizării treburilor casnice.

Sunt şi cazuri severe, ce necesită măsuri complexe de resuscitare respiratorie şi volemică, intubaţie orotraheală şi ventilaţie mecanică, în special în cazul celor care au adormit în camera în care e răspândit toxicul.

Există şi cazuri de intoxicaţii accidentale prin ingestia toxicului datorate confuziei de sticle, pe fondul neatenţiei sau a consumului de alcool. Pacientele pot prezenta disfagie (deglutiţie dificilă), odinofagie (deglutiţie dureroasă), sialoree (hipersalivaţie), limba depapilată, mergând în cazuri severe la tulburări de fonaţie şi de degluţie (imposibilă chiar şi pentru lichide), dureri retrosternale şi epigastrice, greţuri, vărsături, hemoragie digestivă şi risc de perforaţie digestivă. Prognosticul depinde de tipul şi cantitatea de toxic ingerată, dar este extrem de rezervat datorită riscului de hemoragie digestivă cataclismică, infecţie sau perforaţie, precum şi a instalării stenozei esofagiene postcaustice, cu imposibilitatea alimentaţiei.

Recomandăm ca toxicele casnice să fie depozitate în spaţii speciale, la care accesul să fie limitat, iar în cazul utilizării acestora în spaţii închise, asigurarea ventilaţiei este obligatorie.

În cazul intoxicaţiei inhalatorii sau tegumentare măsurile de prim ajutor includ scoaterea rapidă din mediu, decontaminarea şi suportul respirator, iar în cazul celei prin ingestie cu substanţe corozive este de reţinut că nu se administrează lapte şi nici nu se provoacă emeză, întrucât agravează leziunile deja existente şi întunecă prognosticul.

Pentru a evita toate aceste lucruri e nevoie de informare, ce va fi realizată corespunzător doar atunci când va fi adoptată legea mea privind introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie de învăţământ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jaf pseudoumanitar"

Vă solicit să analizaţi propunea lansată de conducerea Institutului Regional de Oncologie Iaşi privind transformarea Clinicii Medicală de Urgenţă a Spitalului "Sfântul Spiridon" din cartierul Tătăraşi într-un hotel pentru pacienţii de cancer.

La începutul lunii mai se va face concesiune de lucrări, iar în caietul de sarcini vor fi trecute mai mute criterii: condiţii de trei stele, minim 3 locuri în cameră, ridicarea unui alt etaj şi mansardarea, în total fiind vorba de 90 de paturi. După opt ani, clădirea va reveni Institutului de Oncologie iar pentru fiecare pat şi zi de cazare, Institutul de Oncologie va plăti în jur de 45 de lei, în condiţiile în care valoarea totală a investiţiilor pentru amenajarea corpului hotelier va fi în jur de 300.000 de euro.

Un calcul simplu ne arată că dacă avem o ocupare pe pat de 200 zile pe an, Institutul va plăti în 8 ani suma de 200 zile x 90 paturi x 45 ron x 8 ani= 6.480.000 ron adică aproximativ 1,5 milioane euro pentru a primi o investiţie de 300.000 euro. Practic investitorul va câştiga 180.000 euro pe an, iar în 2 ani îşi va recupera investiţia iar Ministerul Sănătăţii va pierde peste 1 milion de euro.

Sunt convins că există şi alte soluţii pentru a nu risipi banii din sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lipsa educaţiei pentru sănătate din şcoala se vede tot mai mult în afara şcolii!"

Suntem pe:

• locul 1 în Europa la mortalitatea cauzată de întreruperi de sarcină
• locul 1 în lume la abandonul de copii în maternităţi
• locul 1 în lume la rata mortalităţii infantile
• locul 1 în Europa şi 2 în lume la avorturi primitive.

Educaţia necorespunzătoare în domeniul sănătăţii reproducerii a dus la creşterea comportamentelor sexuale de risc legate atât de vârsta începerii vieţii sexuale, lipsa mijloacelor de protecţie sau contactele cu parteneri multipli, traduse prin creşterea numărului de mame minore şi patru nedorite locuri fruntaşe la nivel european şi mondial - mortalitate prin avort, mame minore, abandon de copii în maternităţi şi mortalitate infantilă.

48% dintre băieţi şi 17% dintre fete au prima experienţă sexuală înainte de 15 ani. Situaţia e cu atât mai gravă cu cât doar 9% dintre ei folosesc prezervativ.

România este în primele 10 locuri în Europa la incidenţa BTS (bolilor cu transmisie sexuală), cu 1 milion de pacienţi, şi suntem ţara cu cele mai multe sarcini la adolescente, 10% dintre mame având sub 18 de ani în 2010, procent de 10 ori mai multe decât în Elveţia. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc, 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt există riscul major ca nou-născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială.

Tot în România un avort are loc la cinci minute şi am ajuns la peste 100.000 de avorturi în fiecare an.

Concret, prin acest proiect de lege se include disciplina Educaţie pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu la toate nivelurile sistemului naţional de învăţământ. Planul cadru şi programa naţională, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de personalul didactic (medici, psihologi, jurişti etc.) pentru disciplina Educaţia pentru sănătate se aprobă prin ordin comun al Ministrului Educaţiei Naţionale şi al Ministrului Sănătăţii.

În multe ţări Educaţia pentru sănătate este obligatorie în şcoli, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei. Educaţia pentru sănătate permite celui ce urmează o instituţie de învăţământ să dezvolte cunoştinţele, deprinderile şi abilităţile necesare păstrării şi ameliorării sănătăţii, profilaxiei bolilor şi prevenţiei comportamentelor de risc, dar şi cele utile acordării primului ajutor.

Pentru a deveni cu adevărat eficiente aceste ore de Educaţie pentru sănătate trebuie să depăşească etapa informării sporadice şi superficiale! Acest lucru se poate realiza doar prin transformarea Educaţiei pentru sănătate în disciplină obligatorie predată de personal specializat în toate instituţiile de învăţământ."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Operată de trei ori"

O tânără de 19 ani a fost operată de trei ori la maternitatea "Elena Doamna". Părinţii fetei au depus o plângere la Ministerul Sănătăţii iar asociaţiile de pacienţi sfătuiesc familia să solicite daune medicilor şi spitalului.

Fără îndoială e vorba de un caz în care pacientul ar trebui să primească despăgubiri. Medicul şi spitalul sunt asiguraţi şi oricum familia şi pacienta au dreptul la compensarea acestui prejudiciu.

Însă... calvarul abia începe. Pentru a obţine despăgubiri victima trebuie să se adreseze instanţei şi trebuie să ducă un certificat medico-legal pe care îl obţine uneori după ani de zile şi ale cărui costuri sunt importante. Instanţa cere şi expertiza a unei comisii de specialişti, plătită cu bani grei tot de pacient.

În general procesul durează între doi şi cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacientului.

Şi asta pentru că în România asigurările de malpraxis sunt mai mult de formă şi făcute parcă să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână. De când au fost introduse aceste asigurări firmele de asigurări au câştigat zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar cinci pacienţi deşi, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare, în care au fost reclamaţi 916 medici.

Şi asta în condiţiile în care vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici, şi de sute reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 de euro în cazul asistenţilor până la 62.000 de euro pentru chirurgi.

Lucrurile ar putea sta şi altfel dacă proiectul meu de lege, aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor (decizională), ar fi adoptat.

Proiectul a fost realizat după trei ani de consultări cu reprezentanţii pacienţilor, asiguratorilor şi ai asociaţiilor profesionale medicale şi are drept obiectiv soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis. Proiectul stabileşte clar etapele, procedurile şi modalităţile prin care pacientul este despăgubit în maxim 60 de zile de la depunerea plângerii.

Concret plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maxim 10 zile societăţii de asigurare ce o analizează şi dă un răspuns pacientului în maxim 30 de zile, iar despăgubirile ajung la pacient după maxim alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maxim 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.

Prin acest proiect noi dăm speranţa pentru cei ce au fost victimele malpraxisului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Superacciza nu e păcăleală!"

Imaginaţia guvernanţilor nu cunoaşte limite atunci când e vorba de noi taxe, accize şi impozite. Acciza buclucaşa pe combustibil va scumpi tot ce mişca-n ţara asta şi va afecta orice cetăţean, de la leagăn până la mormânt.

Şi totul doar pentru puşculiţa de partid. În locul autostrăzilor construite din bani europeni, Meşterul Manole al marilor proiecte ne bagă pentru a 35-a oară mâna în buzunare.

Superacciza îţi oferă şi alte avantaje: o maşină mai puţin încărcată, fie şi cu combustibil, va consuma mai puţin şi îţi va permite să economiseşti.

Şi vei câştiga chiar şi mai mulţi bani pentru că este evident că doar acciza îţi oferă şansa să redescoperi farmecul mersului pe jos sau călătoria cu mijloacele de transport în comun insalubre, dar foarte economice, doar în cazul în care ştii să te ţii bine de portofel.

Acciza buclucaşă are grijă şi de sănătatea noastră. În fond, vine primăvara şi poţi încerca şi tu, cârcotaşule nerecunoscător sătul de taxe, o bicicletă, pentru a vedea ce bine face noua taxă la inimă şi la plămâni.

Superacciza are însă şi scăpări. Încă nu ne-au obligat pe toţi cei care avem maşini să facem plinul în fiecare săptămână pentru a ajuta guvernul să plătească pensii şi salarii. Din contră, în marea sa generozitate, guvernul îţi dă încă voie să circuli cu rezervorul pe trei sferturi gol şi eventual cu un pet de 2 litri de benzină ca rezervă pentru "pana prostului". Încă nu suntem pedepsiţi cu închisoarea pentru închiderea maşinii personale în garaj sau pentru reducerea consumului de produse transportate cu maşina.

Cum naiba nu ne-am dat seama că acciza asta e bună pentru ţară şi popor? Am identificat ţara - "Psdomania" - şi am găsit şi poporul: baroni, conţi, prinţi şi prinţişori aflaţi mereu în atenţia DNA-ului.

Pentru multiplele avantaje ale tuturor taxelor introduse de actuala guvernare mulţumim de 1 aprilie din inimă partidului că ne mai permite să strigăm cu mândrie proletară "Nu vrem bani, nu vrem cârnaţi, vrem acciza să băgaţi"!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ora de vară - ce riscăm"

Majoritatea oamenilor se adaptează cu uşurinţă la modificarea orei, modificările adaptive ale organismului făcându-se complet în circa cincisprezece zile. Particularităţile fizice şi psihice individuale influenţează modul cum se realizează această adaptare şi de aceea unii pot prezenta o simptomatologie polimorfă mergând până la agravarea sau decompensarea unor afecţiuni.

Invocând faptul că se perturbă nejustificat populaţia şi că pierderile din diverse domenii socioeconomice depăşesc câştigurile unele ţări au renunţat la schimbarea orei de iarnă-vară sau nu au aplicat-o vreodată.

Duminică am dormit mai puţin cu o oră şi chiar de luni s-au simţit efectele schimbării orei, dintre care unele pot fi chiar periculoase:

1. creşte riscul de infarct cu 5-10%, timp de trei zile după trecerea la ora de vară, în special la persoanele tinere, active profesional;

2. creşte riscul suicidar timp de două săptămâni de la modificarea orei, în special la depresivi şi la cei cu vulnerabilităţi psihoemoţionale.

Scurtarea duratei somnului cu o oră, precum şi trezirea cu o oră mai devreme duc la un stres la care organismul reacţionează prin creşterea activităţii sistemului nervos simpatic şi a nivelului citokinelor proinflamatorii. Acestea se asociază expunerii prelungite la lumină şi determină modificări în secreţia melatoninei, cu efect asupra reglării ritmului circadian (somn-veghe) determinând modificări:

a) cardiovasculare: manifestate prin variaţii ale tensiunii arteriale şi variate tulburări de ritm cardiac;

b) neuropsihice: modificări ale calităţii somnului (insomnie, somnolenţă), astenie, apatie, anhedonie, agitaţie, irascibilitate, anxietate, tulburări de concentrare şi memorie, cefalee, vertij, modificarea apetitului (inapetenţă sau bulimie), până la dereglări afective sezoniere şi ideaţie suicidară.

Reamintim că sub această simptomatologie se pot ascunde şi alte cauze şi de aceea este bine să fiţi evaluaţi corespunzător de către un medic, pentru a nu omite un alt diagnostic.

Pentru evitarea sau diminuarea simptomatologiei neplăcute recomandăm planificarea corespunzătoare a programului şi evitarea suprasolicitării datorată stimulentelor nervoase, substanţelor psihoactive sau situaţiilor conflictuale.

Nu e de neglijat petrecerea a cât mai mult timp în aer liber şi mişcarea chiar sub forma unor simple plimbări, precum şi alimentaţie bogată în fructe şi legume proaspete.

Domnul Varujan Pambuccian:

În ziua de 21 martie 2014, grupări extremiste islamice au lansat un atac asupra oraşul armenesc Kesab din Siria şi asupra localităţilor învecinate. În urma acestui atac, populaţia armeană locală este supusă, pentru a treia oară în decurs de un secol, unor persecuţii, violenţe, deportări şi luări de ostateci.

În legătură cu evenimentele din Kesab comunitatea armeană din România a adoptat, prin reprezentanţii săi, următoarea declaraţie.

Comunitatea armeană din România condamnă ferm atacurile asupra oraşului armenesc Kesab din Siria şi asupra satelor învecinate lansate de către extremiştii islamişti veniţi de dincolo de graniţa turcă, precum şi cotropirea acestor aşezări, acţiuni în urma cărora peste 700 de familii armene au fost forţate să se exileze, bunurile minorităţii armene au fost prădate, distruse şi incendiate, iar locaşurile de cult au fost profanate.

Se impune să amintim comunităţii internaţionale faptul că în ultima sută de ani armenii din Kesab sunt supuşi pentru a treia oară masacrului şi exilului. În aprilie 1909, în urma incursiunilor în Kesab ale formaţiunilor armate turceşti, urmate de incendierea oraşului, armenii şi-au găsit refugiu în Latakia. În timpul Genocidului Armean din 1915, cea mai mare parte a armenilor din Kesab au fost împinşi în marşul morţii spre deşerturile de la Deir-es-Zor. Astăzi, în preajma împlinirii a 100 de ani de la Genocidul Armean, în urma celei de a treia strămutări forţate, armenii din Kesab, lipsiţi de avutul lor şi cu o soartă incertă, şi-au găsit din nou refugiu la Latakia.

Facem apel la comunitatea internaţională, la Organizaţia Naţiunilor Unite, la structurile din întreaga lume specializate în protecţia drepturilor omului şi ale minorităţilor naţionale, precum şi la Consiliul Europei, la Uniunea Europeană, la toate statele democratice ale lumii şi în special la guvernul României să condamne cu toată fermitatea violenţele grupărilor extremiste împotriva minorităţii armene din Siria, să solicite anchetarea împrejurărilor participării unor terţe ţări la aceste acţiuni şi să ia măsuri concrete pentru garantarea securităţii armenilor din Kesab şi revenirii acestora în siguranţă la casele lor.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Munca la negru - efect negativ asupra societăţii româneşti"

Doresc să trag un semnal de alarmă asupra faptului că munca la negru continuă să fie larg răspândită în interiorul graniţelor României.

Criza economică şi financiară a condus la creşterea numărului de români care desfăşoară activităţi lucrative fără forme legale. Statisticile în sectorul informal, care cuprinde societăţile neînregistrate sau angajaţii fără contracte de muncă, sunt îngrijorătoare: peste 2 milioane de persoane din totalul salariaţilor. Spre exemplu, din datele oferite de Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ, în primele opt luni ale anului 2013, 234 de persoane, după ce au fost depistate, au declarat că prestează servicii fără a avea încheiate forme legale de angajare. Însă numărul real este mult mai mare. Mulţi lucrători nu doresc să admită că lucrează la negru şi totodată nu au curajul să îşi ceară drepturile de la angajator, de teamă de a nu-şi pierde locul de muncă.

Totuşi, consecinţele muncii la negru nu se răsfrâng doar asupra lucrătorilor, ci şi asupra statului.

În primul rând, munca la negru privează guvernele de resurse financiare considerabile care ar putea fi alocate către domenii insuficient acoperite, cum ar fi sănătatea sau educaţia. Experţii atrag atenţia asupra faptului că statul român înregistrează anual pierderi de aproximativ 18 miliarde de euro din evaziunea fiscală.

În al doilea rând, desfăşurarea de activităţi lucrative fără forme legale implică faptul că lucrătorii sunt obligaţi să suporte abuzurile comise de angajator:

• Salarii mici, de cele mai multe ori sub nivelul minim pe economie;
• Lipsa unei date fixe a remuneraţiei;
• Absenţa unui program de lucru fix;
• Privarea de anumite sporuri pentru vechime sau pentru condiţii de muncă grele.

În plus, în lipsa unui contract individual de muncă, lucrătorii nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj, de asigurare de sănătate, de dreptul la un concediu de odihnă sau la indemnizaţie pentru creşterea copilului şi, nu în ultimul rând, sunt privaţi de dreptul de a avea acces pe piaţa creditelor bancare.

Este necesar ca România să elaboreze şi să implementeze politici care să descurajeze acest flagel şi să reducă implicaţiile sociale negative ale acestuia. Un prim pas pentru îndeplinirea acestui obiectiv ar fi un control mai acerb din partea inspectoratelor teritoriale de muncă, adoptarea unor sancţiuni mai dure, dar şi implementarea unor măsuri eficiente care să încurajeze lucrătorii la negru să raporteze abuzurile sau presiunile exercitate de angajatori.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Atenţie, români! Începe campania pomenilor electorale!"

Guvernul Ponta 3 a început deja campania electorală pentru alegerile europarlamentare cu ceea ce ştie PSD-ul cel mai bine: pomenile electorale. Au început minciuna cu creşterea pensiilor românilor şi a ajutoarelor sociale pentru a-i atrage din nou pe cei săraci şi vulnerabili, cei pe care se bazează la urnele de vot.

Guvernul Ponta este un guvern obişnuit ca la începutul fiecărei campanii electorale să împartă cadouri şi minciuni. Cei peste 234.000 de pensionari vor primi pensii mai mari nu din mărinimia Guvernului, ci după o recalculare impusă de Curtea Constituţională, ca urmare a unei greşeli care aparţine tot Guvernului Ponta. Populismul nu se opreşte aici: pentru 2015 PSD face promisiuni de indexare a pensiilor cu 4%.

Deficitul bugetar datorat cheltuielilor mari pentru pensii, în raport cu numărul din ce în ce mai mic de angajaţi care contribuie la fondul de pensii, i-a pus pe gânduri pe actualii guvernanţi, ceea ce sper să fie benefic pentru români, astfel încât să îi determine să facă eforturi pentru optimizarea soluţiilor financiare şi să găsească elemente de reformă care să permită relansarea economică şi implicit plata fără probleme a pensiilor şi a salariilor.

În această avalanşă de promisiuni şi populisme, ceea ce se uită, însă, este faptul că de astăzi,1 aprilie, întreaga populaţie va avea enorm de suferit prin introducerea accizei pe combustibil, care va declanşa scumpiri în lanţ, va avea de suferit datorită impozitelor şi taxelor noi pe care PSD-ul şi PNL-ul le-au introdus de când guvernează România, precum şi datorită creşterii preţului la gaze şi energie.

Priorităţile guvernării, domnilor, nu trebuie să fie doar promisiunile electorale, ci atragerea şi menţinerea investitorilor, pentru a gestiona cât mai eficient decalajele economice din această perioadă. Dar această guvernare acţionează prin tot ceea ce face împotriva mediului de afaceri, omiţând faptul că mediul privat poate să ofere noi locuri de muncă, această guvernare nu stimulează creşterea economică pe termen mediu şi lung şi nu are soluţii concrete pentru reducerea evaziunii fiscale.

Lipsa de coordonare între politicile economice şi sociale, lipsa instrumentelor care să încurajeze economia reală, modernizarea infrastructurii care este încă în stadiul de proiect, absorbţia deficitară a fondurilor europene, nerespectarea promisiunii de creare de noi locuri de muncă, nereuşita reformelor din administraţie, sănătate şi educaţie sunt minusuri de care PSD şi PNL nu pot scăpa atunci când se prezintă în faţa românilor.

Românii au sperat că sub această guvernare vor avea o viaţă mai bună, iar atunci când au ales USL - PSD şi PNL chiar şi-au făcut speranţe mari.

Fiţi convinşi, domnilor guvernanţi, că acum românii nu vor mai crede minciunile şi promisiunile electorale şi vor sancţiona uşurinţa cu care încercaţi să îi păcăliţi încă o dată!

Domnul Vasile Varga:

"Insolvenţa persoanelor fizice ar putea însănătoşi economia românească"

De la bun început trebuie să arătăm faptul că, dintre fostele state comuniste din regiune, doar România şi Bulgaria nu au legiferată insolvenţa persoanelor fizice. Acest tip de insolvenţă reprezintă o procedură supravegheată judiciar pentru restructurarea situaţiei financiare a unui debitor, care se aplică în multe state europene cu democraţii mai vechi, precum Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Germania, Irlanda, dar şi în state din fostul bloc comunist, precum Polonia, Cehia, Letonia, Slovenia, Estonia sau Lituania. Mai mult, Fondul Monetar Internaţional a impus Ungariei adoptarea unei astfel de reglementări.

Din 2010, Propunerea legislativă privind insolvenţa persoanelor fizice a fost adoptată de Senatul României, iar la Camera Deputaţilor situaţia trenează din diverse motive. În repetate rânduri, reprezentanţii PNL au solicitat adoptarea acestei măsuri, dar PSD s-a opus, deşi, în opinia noastră, măsura insolvenţei persoanelor fizice nu are culoare politică. Din contră, o asemenea reglementare ar avea ca efect însănătoşirea şi dinamizarea economiei româneşti.

Prin adoptarea acestei propuneri se creează condiţiile ca acei cetăţeni care sunt în situaţia falimentului personal să-şi poată plăti datoriile prin propriul lor efort, nu prin pomană. Aceasta este diferenţa dintre insolvenţa persoanelor fizice, proiect PNL, şi "electorata" propusă de PSD.

România trebuie să-şi asume ceea ce şi-a asumat o întreagă Europă: declararea falimentului persoanelor fizice care au credite la bănci. La noi, asistăm, de fapt, la o discriminare, şi anume persoanele fizice nu au aceleaşi drepturi ca şi companiile. Uşoara creştere economică de care s-a bucurat România anul trecut ar putea fi consolidată şi prin adoptarea acestei reglementări.

Mă alătur, aşadar, efortului colegilor mei liberali din Comisia juridică în acest demers. Este nevoie de un act unitar, mai amplu, în care să se regăsească toate tipurile de insolvenţă. Dar, stimaţi colegi, ştiu că pentru toate acestea este nevoie de voinţă politică.

Aşa cum, în toate momentele importante ale democraţiei noastre, parlamentarii, indiferent de culoarea politică, au dat dovadă de viziune şi unitate în apărarea intereselor tuturor cetăţenilor României, aşa cred că trebuie să se întâmple şi acum.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Mediul: o bombă cu ceas!"

Pe data de 29 martie, în ţară şi la Iaşi, am marcat Ora Pământului.

Această iniţiativă cu origini australiene îşi propune să atragă atenţia populaţiei, dar mai ales autorităţilor asupra gravelor probleme de mediu ale planetei. Nu doar emisiile de dioxid de carbon constituie un mare necaz pentru Terra, ci şi dispariţia pădurilor, poluarea apelor, distrugerea zonelor sălbatice etc.

Din păcate, România, care a aderat cu fals entuziasm la această manifestare, devenită între timp cel mai mare eveniment de mediu din lume, se confruntă cu toate problemele de mediu mai sus pomenite. Iar an de an aceste probleme se agravează! Nu numai că participarea la acest eveniment nu a adus vreo îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din ţara noastră, dar, în ultimii ani, agresiunea asupra naturii a devenit şi mai violentă.

Faptul că an de an ni se tot promite o strategie care să combată această agresiune a devenit un fel de bau-bau ridicol, ce nu mai sperie pe nimeni. Noi vedem peste tot gunoiul care sufocă localităţile, gaterele care taie pădurile seculare, dar şi fabricile care poluează apele! Dezinteresul autorităţilor a devenit o regulă.

În aceste condiţii, toţi specialiştii din România atrag atenţia că a devenit o chestiune de puţini ani până când starea mediului din ţara noastră va deveni imposibil de ameliorat. Dacă nu intervenim imediat, sancţionându-i drastic pe toţi cei care-şi bat joc de mediul nostru cel de toate zilele, toţi vom avea de suferit!

Iată de ce, în România, Pământul nu are nevoie, pentru a fi salvat, doar de o oră, ci de toată energia şi de tot timpul nostru. Până nu va fi prea târziu!

Domnul Daniel Florea:

"Independenţa tinerei generaţii"

Asistăm în ultima vreme la conturarea din ce în ce mai clară a unui fenomen cu mari implicaţii sociale atât la nivel naţional, dar şi la nivel european.

Astfel, studii sociale realizate în 28 de ţări europene arată că procentul de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani care locuiesc încă cu părinţii lor a crescut la 48% (36,7 de milioane) până în 2011, în tandem cu nivelurile de privaţiuni şi şomaj, care s-au accentuat pe parcursul a cinci ani de criză economică.

Aproape jumătate dintre tinerii adulţi din Europa trăiesc cu părinţii lor, indicând un nivel record de dependenţă, cu implicaţii sociale şi demografice sumbre pentru continent, sugerează noi date ale aceluiaşi studiu.

Puţine ţări sunt imune la acest fenomen care nu afectează doar ţările mediteraneene împovărate de datorii. Cifrele indică creşteri importante ale numărului de tineri de peste 20 de ani care locuiesc cu părinţii în ţări precum Suedia, Danemarca, Franţa şi Austria. În Italia, aproximativ 79% dintre adulţii tineri locuiesc alături de părinţi.

Cu toate acestea, ţări precum Marea Britanie, Olanda, Germania şi Irlanda au înregistrat în aceeaşi perioadă scăderi ale numărului de tineri aflaţi în această situaţie, iar în Marea Britanie numărul acestora a scăzut de la 30% la 26%.

Astfel, aceste date subliniază situaţia dificilă a tinerei generaţii, mai bine educată decât cea a strămoşilor, însă condamnată la perspective mai sumbre decât generaţia părinţilor.

Într-un continent aflat în curs de îmbătrânire, fenomenul tot mai accentuat al adulţilor care trăiesc alături de părinţi a generat temeri cu privire la ratele natalităţii şi la cele demografice. Tendinţa de dependenţă de părinţi, susţine acelaşi studiu, nu poate fi explicată doar prin creşterea numărului de persoane care studiază pentru o perioadă mai mare a vieţii, în condiţiile în care milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani trăiesc în aceeaşi casă cu părinţii.

Europa este un spaţiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spaţiul în care ei trăiesc, studiază şi lucrează. Instituţiile care gestionează acest spaţiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind în mod neechivoc de adeziunea şi implicarea tinerilor.

Formarea unei tinere generaţii şi a unui om nou însufleţit de idealurile nobile ale contemporaneităţii, cu un orizont cultural sunt şi trebuie să rămână unele din sarcinile principale ale României de azi.

Din acest punct de vedere, investiţia în tânăra generaţie constă în promovarea de politici şi acţiuni la nivel naţional, dar şi la nivel european.

Domnul Daniel Florea:

"10 ani de la aderarea României la NATO"

La 29 martie 2014 s-au împlinit 10 ani de când România a devenit tară membră cu drepturi depline a Alianţei Nord-Atlantice - o decizie cu efecte extrem de importante pentru statutul României. Această zi rămâne un moment de referinţă în istoria naţională şi a însemnat atingerea unui nou nivel de stabilitate şi securitate pentru România.

Coerenţa, consecvenţa şi eficienţa pe toate planurile au făcut ca România să se prezinte la Summitul NATO de la Praga din noiembrie 2002 ca un candidat puternic, care a îndeplinit standardele euroatlantice stabilite, şi care acţiona deja nu doar ca un partener, ci ca un membru cu drepturi depline al Alianţei. În acest fel a fost posibil ca, la această reuniune, factorul politic de conducere al Alianţei să adreseze României invitaţia de a adera la Pactul Nord-Atlantic.

Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a reprezentat în 2004 un proiect naţional, de conlucrare politică. În aceşti zece ani de apartenenţă la Alianţă s-a dovedit că decizia noastră a fost una fundamentală şi corectă.

Capacitatea României de a fi un partener viabil şi puternic pentru zona euroatlantică ne-a pavat drumul către integrarea în Uniunea Europeană şi obţinerea unui climat pozitiv pentru dezvoltarea societăţii româneşti în ansamblu. Pentru România, aderarea la NATO a însemnat de la început declanşarea unui proces complex în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României şi i-a asigurat integrarea în comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune că pe parcursul anilor de după Revoluţia din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate atât impuse, cât şi asumate, direcţii care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei.

Analiştii politici susţin că aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a constituit un argument serios pentru atragerea investitorilor străini. Apartenenţa la NATO, cumulată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a reprezentat un catalizator pentru investiţiile străine directe, aceste evenimente fiind o garanţie foarte puternică pentru investitori. Calitatea de membru al NATO şi UE reprezintă un factor de stabilitate din punct de vedere geostrategic, care conferă un sentiment puternic de siguranţă pentru investitorii străini.

Preocupările României ca stat membru al NATO au vizat consolidarea Alianţei şi a rolului său de proiectare a securităţii în afara spaţiului euroatlantic, reuşita misiunilor NATO din Afganistan şi Irak, amplificarea parteneriatului NATO cu UE şi întărirea relaţiei transatlantice.

Cu această ocazie, ne îndreptăm gândurile mai ales spre eroii militari români care au participat la misiunile desfăşurate de NATO, garantând astfel securitatea noastră şi a aliaţilor noştri. Meritul principal revine militarilor noştri, care sunt în prima linie a teatrelor de operaţiuni.

Alianţa Nord-Atlantică va rămâne, alături de Uniunea Europeană, unul dintre principalii piloni ai politicii externe şi de securitate a României. Obiectivul strategic prioritar este configurarea liniilor de acţiune pentru profilul consolidat al României în NATO, în condiţiile în care România se poate prezenta cu un inventar de calităţi care să o distingă în Europa şi în Alianţă.

Domnul Erland Cocei:

Folosesc această declaraţie politică pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu unele afirmaţii făcute de lideri ai UDMR, sâmbătă, 29 martie a.c., cu prilejul lansării candidaţilor acestei formaţiuni pentru alegerile europarlamentare.

Astfel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat că "Tirolul de Sud şi Catalonia trebuie aduse în Ardeal", în timp ce europarlamentarul Sogor Csaba a completat că "să-i facem pe români să simtă cum este să trăieşti în minoritate".

Sunt declaraţii grave care, chiar dacă au fost rostite la un eveniment electoral, nu îşi au locul în spaţiul public, mai ales că prima dintre ele aparţine domnului Kelemen Hunor, ministrul culturii şi viceprim-ministru în Guvernul României.

Prin atitudinea lor, liderii UDMR încurajează manifestările extremiste de genul celor petrecute de curând la Târgu Mureş, unde a avut loc un miting pro-autonomie organizat de politicieni de la Budapesta, susţinut la nivel declarativ de un alt membru al Guvernului Ponta, Attila Korodi.

Prin atitudinea lor, liderii UDMR demonstrează că nu pot învăţa din lecţiile trecutului, din contră, declaraţiile lor reprezintă un factor de dezbinare şi de întreţinere a conflictului şi nu un factor de stabilitate, de dezvoltare economică şi armonizare culturală a relaţiilor interetnice din Ţinutul Secuiesc.

PNL a avertizat că prin acordul de guvernare PSD-UDMR vor fi repuse pe tapet teme conflictuale sensibile, care riscă să pună în pericol dialogul interetnic construit cu grijă până acum: statutul minorităţilor, problema învăţământului bilingv de la Universitatea Târgu Mureş, numirea de prefecţi ai UDMR cel puţin în Mureş, Covasna şi Harghita, recunoaşterea steagurilor secuieşti şi arborarea lor pe clădirile statului român.

Din păcate, declaraţiile liderilor UDMR au loc pe fondul lipsei de reacţie din partea primului-ministru Victor Ponta şi a altor oficiali ai Guvernului României.

Este motivul pentru care îi solicit premierului Ponta să-şi precizeze public poziţia faţă de declaraţiile domnului Kelemen Hunor, având în vedere calitatea Domniei Sale de viceprim-ministru al Guvernului României, şi să prezinte care sunt concesiile pe care trebuie să le facă UDMR-ului pentru a-şi asigura majoritatea parlamentară necesară funcţionării Cabinetului pe care îl conduce.

Domnul Daniel Tudorache:

"Moţiunea pe sănătate"

Moţiunea vizează una dintre problemele fundamentale ale sistemului de sănătate, respectiv lista de medicamente compensate.

Aşa cum a spus-o încă de la venirea în minister, domnul ministru Bănicioiu vrea să fie primul dintre miniştrii care continuă sau preia toate programele predecesorilor săi. Cred că românii s-au săturat ca de 24 de ani să vadă o nouă reformă la venirea unui alt ministru. Ministrul Banicioiu a declarat ca va susţine obiectivele asumate în Programul de guvernare al USL şi tot ceea ce există în Programul de guvernare şi crede în continuare în aceste proiecte.

Domnul Nicolăescu, care nu a reuşit în cele 2 mandate pe care le-a avut la Ministerul Sănătăţii să ducă la bun sfârşit proiectele prioritare asumate, mai ales pentru care există condiţionalităţi în acordurile cu organismele financiare internaţionale, îi reproşează acum domnului ministru Bănicioiu care a preluat mandatul de aproape o lună că nu le-a finalizat.

Din câte cunosc, ministrul Bănicioiu împreună cu specialiştii din Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări, medicii de familie, chiar şi cu reprezentanţi ai pacienţilor negociază în acest moment pachetul de bază pentru serviciile medicale atât de necesar românilor, lucru pe care domnul Nicolăescu nu l-a reuşit.

Aici nu este vorba despre declaraţii politice de genul că va fi gata luna viitoare, dar trebuie spus din capul locului că în momentul în care au mers la aceste discuţii, foarte mulţi dintre actorii implicaţi au atras atenţia că tot ceea ce solicitaseră nu era inclus în proiectul afişat pe site-ul ministerului.

Referitor la lista medicamentelor compensate, din câte cunosc, ar fi trebuit scoase de pe lista existentă mai ales medicamentele care nu şi-au demonstrat eficacitatea. Aşa cum cred că ştiţi, în ultimii 6 ani, cu mici excepţii, lista nu a mai fost completată cu medicamente originale. Cauzele sunt diverse. Predomină cele de natură economică.

În aceste condiţii, este nedrept ca, la nici o lună de la învestire, să se aducă acuzaţii gratuite Guvernului Ponta 3 pentru că nu a actualizat lista medicamentelor compensate, câtă vreme guvernele anterioare, din anul 2009 până în 2012, nu au iniţiat niciun demers în acest sens.

Dacă s-ar fi actualizat anual lista, impactul total estimat la aproximativ 10% din valoarea medicamentelor compensate s-ar fi distribuit pe 5 ani, iar impactul anual ar fi fost de maximum 2%. Un procent acceptabil într-o creştere anuală de buget. Astfel s-ar fi asigurat accesul pacienţilor la terapii moderne, eficiente şi salvatoare a multor vieţi.

Unul din cele mai importante aspecte este cel al impactului financiar. Noi vorbim totuşi de o listă nouă, care, de fapt, este o lista veche la care se adaugă un set de molecule noi. Mare parte dintre ele pot fi foarte utile. Problema este că introducerea moleculelor noi fără a scoate nimic, respectiv cele ineficiente, a atras automat un impact pozitiv, nu un impact zero, aşa cum a afirmat şi s-a angajat Ministerul Sănătăţii înainte de a prelua mandatul.

Ştiţi de câte ori a fost amânat termenul de aplicare a listei? De patru ori. De ce? Datorită faptului că inclusiv domnul ministru Nicolăescu, care afirma cu tărie că nu sunt influenţe financiare, nu a fost sigur de acest lucru. Afirmaţiile Domniei Sale au fost permanent contrazise de Casa Naţională de Asigurări Naţionale de Sănătate, condusă tot de un membru al PNL.

Ultimul termen, cel de 1 aprilie, a fost stabilit strategic, cu scop politic de a specula în folosul propriu încercarea noastră de a fundamenta temeinic introducerea listei noi.

În mod concret, pentru finalizarea listei medicamentelor se vor avea în vedere dezvoltarea şi implementarea unei politici a medicamentului bazate pe dovezi care să asigure accesul echitabil şi sustenabil al populaţiei la medicaţie prin:

• revizuirea listei de medicamente rambursate/ajustare de preţuri în sistemul asigurărilor sociale de sănătate pe baza criteriilor de eficacitate cost-eficienţă;
• - implementarea sistemului de evaluare a tehnologiilor medicale (HTA) ca un criteriu primordial de rambursare, pentru asigurarea cost-eficacităţii intervenţiilor finanţate din surse publice, odată cu dezvoltarea capacităţii de HTA la nivel central;
• diversificarea sistemului de rambursare/coplată a medicamentelor prescrise în ambulatoriu pentru creşterea accesului la medicamente;
• reglementarea participării companiilor producătoare de medicamente şi tehnologii medicale la finanţarea parţială a creşterii costurilor de utilizare a acestor tehnologii;
• informarea scrisă a pacienţilor pe prescripţie/odată cu prescripţia asupra coplăţii şi asupra dreptului de a primi produsul generic;
• implementarea recomandărilor misiunii de asistenţă tehnică NICE Internaţional (instituţie internaţională de evaluare din Marea Britanie) privind pachetul de servicii de bază;
• coroborarea termenelor pentru promovarea tuturor proiectelor de acte normative care să asigure atât sustenabilitate financiară, cât şi îmbunătăţirea calităţii vieţii prin servicii medicale îmbunătăţite.

Domnul Daniel Tudorache:

"Majorarea pensiilor pe limba tuturor"

Anul 2010 a fost marcat de restructurarea sistemului bugetar, restructurare îndelung aşteptată.

Astfel, câteva mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, sectorul privat a suferit o reală contracţie, care a răpit şansa la muncă în propria ţară a şomerilor şi pensiile au fost furate.

Dar restructurarea la care au purces autorităţile, forţate de ordonanţa guvernului de la acea vreme, a fost chiar mai dramatică. Au picat pe capete instituţiile de cultură şi s-a tăiat fără milă din spitalele care şi aşa duceau lipsă de personal.

Salariile şi pensiile reduse în anul 2010 cu 25%, respectiv 15%, au avut un efect devastator asupra funcţionarilor publici, dar şi asupra bugetarilor, în general, care şi-au făcut datoria cu pasiune. Lipsa de motivare a cetăţenilor, fie ei şomeri, angajaţi sau pensionari, care a decurs natural din reducerea considerabilă a veniturilor lor, a avut un efect direct asupra performanţei actului de guvernare. S-a dovedit că reducerea salariilor şi pensiilor nu este o soluţie viabilă pentru eficientizarea sistemului.

Necesitatea unor măsuri de echilibrare macroeconomică a fost exprimată la vremea respectivă într-o manieră foarte plastică de către preşedintele Traian Băsescu. Replici precum: "România, nava în furtună pe care o să o pun la chei liniştit" sau "Omul gras care era statul şi care stătea în spatele unuia slab şi firav, care erau cei care produceau în economia românească", au marcat conştiinţa bugetarului şi pensionarului român care nu putea să accepte asemenea măsuri greu de suportat.

Oamenii au avut nevoie să înţeleagă de ce s-a apelat la astfel de restructurări şi, din păcate, discursul utilizat de conducerea de la vremea respectivă a fost nu doar unul defectuos, ci şi unul insultător, unul care în loc să explice, jignea. Proasta comunicare şi aroganţa Guvernului Boc au transformat restructurările bugetare într-un adevărat conflict de idei. Un exemplu ar fi pensiile aviatorilor şi diplomaţilor care au fost recalculate şi reduse aproape la jumătate în 2010, în cadrul restructurării sistemului public de pensii.

Acum există ocazia majoră să schimbăm lucrurile şi am acţionat în sensul acesta încă din momentul în care USL a fost desemnat ca alternativă de vocea poporului. Actualul Guvern a anunţat încă de la sfârşitul anului 2012 că intenţionează să revină la vechiul sistem de pensii.

De aceea, aviatorii şi diplomaţii, ale căror pensii au fost tăiate de către domnul Boc, vor fi martori la recalcularea pensiilor şi la aplicarea măsurilor de întregire chiar în acest an. Acela va fi momentul în care vom putea afirma cu tărie că cercul vicios al presupusei restructurări bugetare, iniţiată în 2010, va fi închis. Aşa cum a spus şi premierul Victor Ponta: " [...] mai avem aviatorii şi practic am făcut dreptate tuturor celor care au fost năpăstuiţi în 2010"!

"Mai pe scurt, după ce trei ani de zile doar s-a tăiat, intrăm în al patrulea an în care se dă ceva la pensie. Pensiile încă sunt foarte mici pentru nivelul de viaţă şi pentru ceea ce au nevoie. După trei ani de privaţiuni, este un an în care am adăugat ceva, ceea ce se va întâmpla şi în 2015. Majorarea pensiilor a fost deja prevăzută în bugetul de stat aprobat de Parlament" - Victor Ponta.

Domnul Scarlat Iriza:

"Un plan realist"

Anul 2014 este fără doar şi poate un an greu din punct de vedere politic şi economic. Avem în faţă alegeri europarlamentare, parţiale şi, nu în ultimul rând, prezidenţiale.

Altfel spus, orice iniţiativă am avea noi, cei aflaţi la guvernare, opozanţii politici vor găsi o explicaţie pentru bunele noastre intenţii. Prin urmare, în intervenţia mea de astăzi mi-am propus să aduc în atenţia dumneavoastră diferenţa dintre un proiect populist şi unul posibil, necesar şi rezonabil. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale la angajator şi scutirea de impozit a profitului reinvestit intră cu siguranţă în cea de-a doua categorie. Lăsând la o parte că sunt, aşa cum s-a afirmat, obiectivele PNL, iniţiativele în cauză sunt demne de toată lauda, iar noi trebuie să vedem lucrurile în ansamblul lor şi în măsura în care ele pot fi realizate din punct de vedere fiscal-bugetar, să trecem la treabă.

Guvernul a stabilit să introducă scutirea de impozitul pe profitul reinvestit chiar din luna iulie, metodologia de aplicare urmând să fie redactată luna viitoare. Tot de la 1 iulie se va aplica, se pare, mult aşteptata reducere a CAS, măsură cerută în repetate rânduri de mediul de afaceri. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale pentru semestrul doi va reprezenta un impact bugetar de 2,6 miliarde lei, iar pentru anul viitor 5,2 miliarde lei.

O altă măsură susţinută de Guvernul Ponta se referă la introducerea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi. Aceasta va intra în vigoare la 1 aprilie, iar banii colectaţi din această taxă vor fi redirecţionaţi pentru construcţia de drumuri. Dezvoltarea infrastructurii nu poate fi decât benefică pentru economie, dată fiind importanţa sa pentru atragerea de noi investitori.

Vorbim, aşadar, de angajamente concrete menite să sprijine mediul de afaceri, vorbim de relansarea economică a României şi de beneficii imediate pentru populaţie. Întăresc încă o dată ideea că nu pot fi considerate proiecte populiste, ci unele de care avem nevoie. Ştiu că adversarilor noştri nu le-ar displăcea să stăm cu mâna în sân, pentru a putea să folosească asta pe post de muniţie politică, dar nu le vom da satisfacţie. Pentru noi, astfel de bătălii s-au sfârşit. A venit vremea să construim, să lăsăm la o parte orgoliile şi politicianismul deşănţat.

România are nevoie de o viziune constructivă, de calm şi echilibru.

Domnul Constantin Rădulescu:

Când un partid din opoziţie lansează o moţiune simplă la adresa Guvernului pe o temă de interes naţional, nu este un lucru rău, ba, dimpotrivă, ar putea fi benefic pentru toată lumea.

Când, însă, moţiunea este lansată de un partid care a ieşit de la guvernare în urmă cu mai puţin de 2 luni, pe o temă de interes naţional, dar dintr-un domeniu gestionat de un ministru al acestui partid, mi se pare un lucru total neserios şi oricum neproductiv.

Ce nu s-a făcut în 2 ani de guvernare împreună, în cadrul USL, se doreşte a se face acum, peste noapte, la aproximativ 2 luni de la ieşirea de la guvernare a PNL. Vi se pare corect? Vi se pare moral?

Sigur ca mă adresez în special dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi ai PNL.

Spuneţi în moţiune că dumneavoastră, PNL, v-aţi respectat angajamentul faţă de români şi aţi lăsat lista de medicamente compensate "la cheie". Acesta a fost oare angajamentul PNL, să lase "la cheie" lista medicamentelor compensate? Eu credeam că angajamentul PNL a fost să aplice cât mai rapid această listă şi nu numai s-o întocmească!

Cât priveşte "cheia", se pare că aceasta a fost din plastilină, întrucât lista de medicamente compensate nu poate fi pusă în aplicare datorită inconsistenţei acesteia şi aici înţelegem: nefinalizarea acestei acţiunii, neîntocmirea metodologiei de aplicare şi a protocoalelor aferente, necunoaşterea impactului bugetar real, neprecizarea soluţiilor de asigurare permanentă a medicamentelor pentru pacienţi şi altele asemenea.

Spuneţi, de asemenea, în moţiune că: "Prin neintroducerea listei de medicamente compensate nu faceţi decât să condamnaţi la moarte oameni care mai aveau o speranţă" sau "este vorba de interese ascunse, care ne scapă nouă, celorlalţi". Cuvintele dumneavoastră sunt utilizate abil, cu puternic impact asupra oamenilor "condamnare la moarte", "interese ascunse"... Păi, bine, domnilor liberali, timp de 2 ani (2012 - 2014) în care ministrul liberal nu a introdus lista de medicamente compensate, ba a amânat acest lucru de trei ori, nu a însemnat condamnarea la moarte a pacienţilor beneficiari de medicamente compensate?

Vorbiţi de interese ascunse? Nu cumva dumneavoastră sunteţi cei care ştiţi ceva ce noi nu ştim? Nu cumva lista de medicamente compensate favorizează, de fapt, în principal nişte firme de medicamente şi doar secundar pacienţii? Nu cumva amânarea aplicării listei de medicamente compensate s-a datorat unor cauze care vizau firmele de medicamente, care nu erau încă pregătite, domnilor liberali, adică le lipsea ceva din portofoliu?

Sau poate că motivul pentru care aţi introdus moţiunea simplă este pur declarativ în scopul de vă reface imaginea şifonată de ieşirea de la guvernare prin prezentarea "grijii" liberale nemăsurate faţă de viaţa şi sănătatea oamenilor? Răspunsul la aceste întrebări cred ca va arata caracterul ipocrit - politic al acestei moţiuni PNL.

Arătaţi în continuare în moţiune că: "După aproximativ şase ani în care pacienţii români nu au avut acces la terapii inovatoare, care ar fi putut să le salveze viaţa ... un ministru liberal a reactualizat lista medicamentelor compensate".

Vă întreb, aşadar, dacă vorbiţi despre intervalul 2008- 2014 în care lista nu s-a reactualizat, de ce domnilor liberali nu aţi introdus între 2008 şi 2012 nicio moţiune la adresa guvernelor Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu? Stimaţi colegi liberali, atunci nu era la fel de importantă viaţa pacienţilor ca şi acum? Sau viaţa pacienţilor a devenit brusc importantă pentru PNL doar acum după ieşirea de la guvernare?!

Mai spuneţi în moţiune că actualul Guvern doreşte reevaluarea listei medicamentelor compensate ceea ce înseamnă "o întârziere de cel puţin 6 luni, timp în care vor muri din nou oameni, în aşteptarea medicamentelor". Din păcate, nici măcar o lună de întârziere în aplicarea acestei liste nu este în beneficiul pacienţilor.

Ce ne spuneţi, stimaţi colegi liberali, de întârzierea cu 2 ani a aplicării listei medicamentelor compensate, adică 4 etape a câte 6 luni, în intervalul 2012 - 2014, cât ministru al sănătăţii a fost un membru al PNL? Este foarte posibil ca şi în această perioadă să fi murit oameni în aşteptarea medicamentelor? Dumneavoastră, membrii PNL, nu aveţi responsabilitatea acestui fapt?

Vorbiţi în moţiune despre ce ar fi trebuit să facă guvernele din 2009 până în 2012. Gura păcătosului adevăr grăieşte! Este foarte grav că guvernele din perioada 2009 - 2012 nu au făcut actualizări anuale ale listei medicamentelor compensate.

Dar un asemenea lucru, cum ar fi grija faţă de oameni, a fost în practica acelor guverne de tristă amintire: le-au tăiat salariile, le-au tăiat ajutoarele sociale, au cheltuit banii publici aiurea în folosul grupurilor de interese atârnate de guvernele respective şi aşa mai departe.

Măcar în perioada 2012-2014 lista medicamentelor compensate putea fi reactualizată şi aplicată de cel puţin două ori, adică în 2012 şi în 2013. De ce ministrul liberal din această perioadă nu a făcut ce trebuia? Cine l-a oprit atât timp cât a avut întreaga susţinere a guvernului USL?

Mai spuneţi în moţiune că asociaţiile de pacienţi au tras de nenumărate ori semnale de alarmă cu privire la acest subiect, adică atunci când ministrul sănătăţii era liberal. Uită PNL că s-a întârziat aplicarea listei cu 2 ani, dar vrea aplicarea acesteia imediat, în regim de urgenţă? Mi se pare că asta miroase a fariseism!

Mă aşteptam să se spună în moţiune şi ceva despre sutele de mii de vaccinuri periculoase făcute de Institutul "Cantacuzino", vaccinuri care au costat bani grei care s-au dus pe apa sâmbetei, în loc să fie utilizaţi în folosul pacienţilor pe care îi plânge acum PNL. Ori să se spună ceva despre lipsa de preocupare a ministrului liberal al sănătăţii din perioada 2012-2014 pentru redeschiderea unor spitale. Sau despre greutăţile întâmpinate de persoanele cu handicap grav din naştere, care trebuie să se prezinte din 6 în 6 luni la comisiile de evaluare, greutăţi pe care ministrul liberal nu le-a luat în considerare, deşi i-au fost semnalate, inclusiv de mine. Ori despre umilinţele suportate de pacienţii cu handicap sau invaliditate, nerevizuibili, obligaţi să se prezinte târâş, la propriu, în văzul întregii ţări, la comisiile de evaluare. Sau despre tăierea fondurilor alocate pentru funcţionarea cabinetelor stomatologice din mediul rural, tăiere operată de ministrul liberal la începutul anului 2013. Toate acestea nu ar trebui contabilizate tot la capitolul "grija liberala faţă de pacienţi?!"

Sunt conştient că în România sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute rapid, ferm şi eficace pentru reducerea decalajelor enorme dintre noi şi statele dezvoltate ale Europei. Printre aceste lucruri se numără şi cele din domeniul sănătăţii, unde avem nevoie de profesionişti, de o abordare corectă şi responsabilă a problemelor, de dotări de ultimă oră, de cercetare, de multe altele asemenea şi, indiscutabil, de bani.

A exploata însă unele nerealizări înregistrate pe parcursul a mai puţin de două luni, în timp ce tu, Partid Naţional Liberal, ai avut la dispoziţie 2 ani pentru aceasta, mi se pare impardonabil şi deci de neacceptat.

Am putea să credem că nominalizarea de către PNL în fruntea Ministerului Sănătăţii a unui specialist din alt domeniu decât al sănătăţii nu a fost cea mai potrivită soluţie.

Acest specialist, poate că este foarte bun în domeniul său de activitate, însă a cam tratat totul sub aspect contabil: număr de medicamente, număr de pacienţi, număr de asociaţii etc., şi nu sub aspect medical, adică urgenţe, tratamente, motivarea medicilor, îmbunătăţirea performanţei, diagnosticări corecte, dotări moderne etc.

Din acest punct de vedere, sunt convins că noul ministru al sănătăţii va aduce un suflu nou, la obiect, benefic în primul rând pacienţilor, fiind medic de profesie.

Prin urmare, consider că moţiunea simplă introdusă de PNL trebuie respinsă!

Domnul Vasile Popeangă:

"Justiţia care împiedică înfăptuirea justiţiei"

Priveşte românul de rând cu gura căscată cum străinătatea, de la distanţă, rămâne convinsă că ştie mai bine decât noi cum merg treburile în ţara noastră. Cruci largi fac mâinile muncite ale alegătorului când află ce scriu prietenii portocalii ai lui Băsescu de la Uniunea Europeană în MCV-urile care ridică-n slăvi aşa-numita justiţie din România, cu predilecţie pe cei care s-au dovedit a fi pârghiile Cotroceniului îndreptate nu doar împotriva adversarilor politici ai acestuia, ci chiar împotriva poporului român. Tragic este însă faptul că tocmai cei lăudaţi se dovedesc a fi frâne nu doar împotriva dreptăţii (ştiut fiind că, la noi, nu tot ce este drept este legal şi nu tot ce este legal este drept), ci chiar împiedică înfăptuirea justiţiei.

Cum altfel se explică faptul că, la toate nivelurile, se întârzie întocmirea motivării hotărârilor judecătoreşti, astfel încât să nu mai fie posibil accesul în timpul hotărât prin lege la instanţa superioară sau se împiedică apelarea ulterioară la procedurile prevăzute de lege, în interesul celui defavorizat de către mult lăudaţii judecători? Cum altfel se explică faptul că procurorii fabrică dovezi ca să intre oamenii nevinovaţi în puşcării, iar judecătorii, deşi ar putea să vadă matrapazlâcul, fac pe placul procurorilor?

A rămas celebru cazul lui Adrian Năstase, care a fost băgat la închisoare pentru că, după "dovezile" acuzării, ar fi făcut o afacere cu nişte bani care abia doi ani mai târziu urmau să fie tipăriţi de trezoreria americană. Fiecare dintre noi ştim măcar un exemplu în acest sens.

Cum altfel se explică faptul că, sub pretextul unor aşa-zise "presiuni asupra justiţiei", Băsescu a trimis spre reexaminare articolul 276 din noul Cod Penal - în realitate, o posibilitate pentru justiţia portocalizată de a pune batista pe ţambal, cu toate că vorbim despre un serviciu public? De ce ar fi în interesul justiţiei lipsa de transparenţă? Cât despre influenţarea justiţiei prin mass-media e simplu de rezolvat - justiţia să ţină cont de ce găseşte în dosar, nu de ce scriu unele ziare sau de ce apare pe micile ecrane de la unele televiziuni. În schimb, dacă se dau publicităţii anumite manevre, s-ar putea ca adevărul să iasă la suprafaţă, iar asta nu convine întotdeauna. Cum s-ar fi desfăşurat şi finalizat cazul Berbeceanu dacă mass-media nu l-ar fi adus în atenţia opiniei publice? Ar fi înfundat puşcăria un om care nu a făcut altceva decât datoria la care era obligat prin meseria pe care şi-a ales-o? Ar fi reuşit un procuror să facă din lege o armă nedreaptă pentru o răzbunare personală, aşa cum s-a dovedit în urma anchetelor? Răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ dacă un judecător a reuşit, totuşi, să semneze arestarea sa.

Şi atunci, de ce nu se doreşte începerea mai serioasă a curăţeniei din interiorul justiţiei? Greu de crezut că Europa va avea ceva împotrivă dacă scăpăm de justiţia care împiedică înfăptuirea justiţiei...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Suntem o naţiune pe cale de dispariţie?"

Asistăm de peste un sfert de secol la o degradare a vieţii românului de rând cum nu a mai fost de multă vreme în istoria acestei ţări. Ne deranjează dacă întâlnim din ce în ce mai mulţi cetăţeni care îşi amintesc cu drag de vremurile când toată lumea avea un serviciu, când aproape toată lumea avea o locuinţă, când se construia într-o veselie, blocurile apărând precum ciupercile după ploaie, chiar dacă nu aveau 200 m² per apartament. Le spunem acestor oameni "nostalgici". Oare cu ce drept îi etichetăm la modul peiorativ?

Cei pe care ne-am luat angajamentul să îi conducem spre o Românie mai bună şi mai prosperă nu fac altceva decât să observe ce se întâmplă în jurul lor şi să compare cu ce au trăit înainte de 1989. Dacă atunci se spunea că era dictatura comunistă, că se goliseră magazinele şi că oamenii o duceau rău, acum ce văd? Că statul are mai multă grijă de un câine sau de un puşcăriaş decât de omul de rând, de un copil, de un bătrân, de un bolnav, de un şomer, de un salariat cu salariul minim pe economie. Cum să justifici omeneşte faptul că alocaţia lunară pentru un câine în padoc este mai mare decât cea acordată unui copil? Cum poţi argumenta faptul că un criminal stă la căldură, pe banii noştri (peste 2.500 de lei lunar alocaţie), beneficiind de haine, încălţăminte, televizor şi alte drepturi, în vreme ce, în libertate, alt cetăţean, cu nevasta fără serviciu dar cu doi copii, este plătit cu salariul minim pe economie - adică doar o treime din minimul alocat unui deţinut? Cel din închisoare nu are problema zilei de mâine, are statul grijă de tot, inclusiv tratament medical, stomatologic... tot! Cel din libertate are probleme multiple: chirie, întreţinere, îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru toţi, ce pune pe masă ş.a.m.d.

Când ni se spune că suntem printre cei mai săraci din Europa, nu ne convine. La un moment dat, se calcula coşul zilnic. Acum, s-a renunţat la el, pentru că era o dovadă a sărăciei românului. Cum să recunoaştem că s-a ajuns ca statul nostru să nu poată asigura măcar un nivel de trai de supravieţuire pentru cetăţeanul de rând? Ne punem problema că sare Uniunea Europeană în sus dacă nu aliniem preţurile la cele practicate în Europa. Însă nu ne punem problema că propriii cetăţeni nu mai reuşesc, în noile condiţii, să aibă un trai minimal.

Când inflaţia - chiar şi mică - îţi roade din veniturile şi aşa insuficiente, a mări preţul gazului, c-aşa vrea Europa, înseamnă un singur lucru: revenirea la frigul de pe vremea lui Ceauşescu. Nemărindu-se şi veniturile, cu aceiaşi bani alocaţi încălzirii, mărirea preţului are o singură consecinţă: scăderea consumului, deci mai puţină căldură, adică mai mult frig! Sprijinul acordat pentru încălzire nu este suficient. Şi atunci, de ce e obligatoriu să facem ce zic alţii doar ca să ne sărăcim şi să ne oropsim proprii cetăţeni, de parcă am fi băsişti?

Ideea e să negociem cu Europa şi să obţinem cât mai mult şi cât mai bine pentru românii noştri. Să sperăm că viitorii europarlamentari vor lupta pentru aceste deziderate mai mult şi mai cu spor. În caz contrar, având în vedere exodul populaţiei şi rata natalităţii, suntem o naţiune pe cale de dispariţie...

Domnul Vasile Mocanu:

"O soluţie posibilă pentru un trai mai bun?"

De când am scăpat de sub dictatura comunistă, toate lucrurile au crescut, numai unul singur a scăzut: nivelul de trai. Iar principala componentă a nivelului de trai al românului de rând o reprezintă venitul din munca sa. Acesta, din păcate, nu mai este doar banul rezultat din vinderea forţei sale de muncă - pentru zeci de procente dintre cei care mai lucrează asta înseamnă salariul minim pe economie. Dar pentru alte zeci de procente înseamnă pensii ridicole, ajutor de şomaj sau alte forme de asistenţă socială, multe dintre acestea raportate cumva tot la un minim naţional.

Cam de fiecare dată când se încearcă ridicarea salariului minim pe ţară, patronatele sar în sus că le strică guvernul "jucăriile". Păi, aici e problema. Hai să privim şi altfel lucrurile. Cum Dumnezeu se face că vocile cele mai ridicate vin tocmai din partea reprezentanţilor unor sectoare de activitate care an de an au nişte profituri nete importante? Păi, din acele profituri nu se pot creşte şi salariile? Vedem crescând vile după vile mai ceva decât ciupercile după ploaie. Avem în oraşe chiar micuţe ale ţării mai multe maşini de lux sau 4x4 decât în oraşe bogate ale Germaniei, Franţei, Angliei ori Italiei. Asta înseamnă că bani sunt, dar nu pentru salariile celor care fac profitul, ci pentru luxul patronatului. Şi atunci, cum să nu fie patronatul contra creşterii bunăstării salariatului, când se atentează la merţanul Nuţicăi, cu care se duce ea la "şoping", că tuşeşte dacă ia un taxi?

Este important de aflat însă ce se vor face toţi aceşti "chibzuiţi" când Uniunea Europeană va impune ea singură salariul minim obligatoriu în toată Europa. Cine nu înţelege că doar prin această creştere a salariului minim la un nivel acceptabil şi pentru salariat, va creşte şi nivelul de trai al românului de rând, nu se dovedeşte un bun conducător al naţiei. Întrucât patronatul nu se va înghesui benevol să o facă, nefiind în interesul său, această creştere trebuie făcută prin voinţă politică şi fără să se apuce alţii, din afară, să ne-o impună din milă. Când va fi salariul minim obligatoriu la nivel european, ce va face patronatul, va falimenta? Va arunca toate cheltuielile în preţuri? Nu, nu va falimenta şi nu va arunca tot în preţuri, pentru că abia atunci va pune lacătul la uşă. Va ajunge însă la concluzia că o vilă nu trebuie musai să fie construită mâine, ci se poate şi la anul, că o maşină nu trebuie luată, dacă s-ar putea, de ieri, ci o poţi lua şi la anul şi nu e musai să fie ultimul răcnet auto etc.

Pentru că, de fapt, acest profit după care aleargă prea mulţi cu limba scoasă ca să trăiască în lux, în majoritatea cazurilor, nu este unul câştigat cinstit, iar o parte importantă din el ia calea străinătăţii: concedii ultracostisitoare prin insule exotice, maşini de lux, iahturi ţinute prin porturi străine, terenuri, vile, alte proprietăţi cumpărate cu banul jos în alte ţări, cumpărături extravagante ş.a.m.d.

Şi atunci, ca să ne mai păstrăm cetăţenii în ţară, înainte de a fi obligaţi de alţii, nu este mai bine să stabilim încă de pe acum o creştere planificată, decentă, acceptabilă şi de către salariat a salariului minim pe economie? Da, poate însemna şi cheltuieli mai mari, însă şi banii întorşi la acelaşi buget vor fi mai mulţi decât cei cheltuiţi... Cine se încumetă să facă nişte calcule, iar apoi să spună că este posibil şi să se treacă la fapte, va avea parte de recunoştinţa electoratului. Şi de ce nu am fi noi aceia?

Domnul Neculai Răţoi:

"Oleacă mai bine pentru sănătate"

Am scris de multe ori că una dintre priorităţile mari ale guvernării noastre trebuie să devină sănătatea. Pot sesiza acum cu satisfacţie că rândurile citite şi de mine aici, sub cupola Parlamentului, nu au fost pierdute în van, ci ele au fost luate în considerare de cei care au în grijă acest domeniu. Chiar dacă asta s-a făcut prin intermediul unui împrumut cu o maturitate de 18 ani, de aproape 339 milioane de dolari, de la Banca Mondială, destinat în mod special sectorului sănătăţii. Astfel vom putea vorbi despre îmbunătăţirea accesului, calităţii şi eficienţei serviciilor de sănătate publică, proiectul concentrându-se pe patru componente importante.

Prima dintre acestea, este raţionalizarea reţelei de spitale, prin consolidarea spitalelor de importanţă majoră, care vor deveni structura principală a reţelei spitaliceşti.

A doua componentă este reprezentată de îmbunătăţirea asistenţei medicale în ambulatorii şi va avea două subcomponente, şi anume dezvoltarea serviciilor specializate secundare şi reducerea numărului de internări în spitale, respectiv sporirea serviciilor de asistenţă medicală primară la nivelul comunităţilor, prin dezvoltarea unor centre de sănătate multifuncţionale.

A treia componentă are ca obiectiv susţinerea guvernantei în sectorul sănătăţii şi eliminarea decalajului între strategie şi practică şi creşterea capacităţii şi calităţii serviciilor medicale.

Cea de-a patra componentă are rolul să susţină managementul proiectelor, monitorizarea, evaluarea şi raportarea, prin furnizarea de bunuri, servicii de consultanţă şi nu numai, training şi audit.

Proiectul de reformă a sectorului sanitar prevede îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemului de sănătate, întărirea prevenţiei şi promovarea sănătăţii, furnizarea mai eficientă a serviciilor medicale, dezvoltarea serviciilor secundare specializate în ambulatoriu şi promovarea unor trasee clinice pentru bolile netransmisibile cele mai frecvente.

Aceste obiective ale proiectului finanţat de Banca Mondială ar trebui atinse într-un interval de şase ani.

Iată că, dacă există voinţă politică, se pot rezolva multe din problemele importante ale ţării. Tot ce avem acum de făcut este să gospodărim cât mai judicios aceşti bani...

După pauză

În continuare, lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Presa, vă rugăm, începem şedinţa de plen. Ne permiteţi şi nouă? Tăiaţi live-urile? Să nu fim în acelaşi timp în life şi dumneavoastră şi noi. Bun.

Înainte de a continua şedinţa, o s-o rog pe doamna deputat Sanda Ardeleanu să ne prezinte o declaraţie. O s-o rog frumos.

Doamna deputat, aveţi cuvântul, ca de obicei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi, 1 aprilie, în Bucovina se comemorează masacrul de la Fântâna Albă. După ocuparea nordului Bucovinei în urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, Uniunea Sovietică a ocupat în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Numeroşi români bucovineni au fost arestaţi, omorâţi, deportaţi, bisericile au început să fie închise, aşa încât multe familii au început să treacă noua graniţă şi să vină în România. Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Crasna, Ciudei, Budineţ, Cireşul, Crăsnicioara Veche, Crăsnicioara Nouă, Bănila Moldovenească, Dădideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordăneşti au plecat către România, fiind decişi mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane şi steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităţilor sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc.

La trei kilometri de graniţă, în locul numit Poiana Varniţa, grănicerii sovietici au somat coloana să stea în loc, iar grupul de români a ignorat ordinul şi a mers mai departe, moment în care s-a declanşat iadul. Sovieticii echipaţi cu mitraliere performante au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei şi bătrâni.

După încetarea focului, răniţii rămaşi în viaţă au fost aruncaţi împreună cu cei morţi în gropi comune. Cei care au reuşit să fugă au fost căutaţi în împrejurimi, astfel încât foarte puţini participanţi au rămas în viaţă. După două luni, la 13 iunie 1941, 13 mii de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia şi Kazahstan, doar 10 la sută dintre ele supravieţuind deportării.

Pentru a cinsti memoria celor dispăruţi în acest tragic eveniment, pe 1 aprilie 2011, la iniţiativa Departamentului pentru românii de pretutindeni, în faţa Mănăstirii Putna, altarul conştiinţei naţionale a românilor, a fost ridicată o troiţă monument, unde în fiecare an este rememorat acest trist moment al istoriei noastre.

Anul acesta, la 73 de ani de la masacrul supranumit şi Catinul Românesc, la solicitarea senatorului Viorel Badea, vicepreşedintele Comisiei românilor de pretutindeni, şi a senatorului Partidului Democrat Liberal de Suceava Gheorghe Flutur, la biblioteca din Rădăuţi va fi organizată o manifestare pentru a comemora sacrificiul celor 3.000 de români nevinovaţi, iar ulterior se vor depune coroane de flori la monumentul aflat în regiunea Cernăuţi, în locul unde s-a produs masacrul.

Vă rog, stimaţi colegi, să păstrăm un moment de reculegere în memoria victimelor de la Fântâna Albă.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dragi colegi,

Continuăm şedinţa... numai o secundă.

Continuăm şedinţa şi vă anunţ că din totalul celor 402 deputaţi, 211 şi-au înscris în acest moment prezenţa, 191 sunt absenţi, 51 participă la alte acţiuni parlamentare. Avem cvorumul legal îndeplinit.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative care sunt pe ordinea de zi.

O să-l rog pe domnul vicelider Dobre, pe procedură, are de comunicat ceva.

Domnule vicelider, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De fapt, este o propunere a Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Dorim ca o lege foarte aşteptată, Legea privind prima intabulare a terenurilor agricole să treacă de pe poziţia 21 pe poziţia 4. Este o urgenţă, este aşteptată, este dorită de un foarte mare număr de cetăţeni şi vă propunem...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pregătiţi-vă cartelele, vă rog frumos.

Cererea grupului parlamentar... pe procedură. Scurt.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele pentru vot.

Domnul Marian Neacşu:

Da, mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele Grupului parlamentar al PSD, cer o pauză de consultări de 10 minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Pauză de consultări 10 minute.

După pauză

...cartelele de 1 aprilie, dragi colegi. Pauză de consultări 10 aprilie, da? 10 aprilie... 1 aprilie până pe 10 aprilie.

Ne vedem pe 10, da? O să ajungem şi până acolo într-un moment. Nu, nu, cu 1 mai facem pauză de consultări, 1 mai - 26 mai dimineaţa...

Liderii grupurilor parlamentare? Domnule Neacşu, v-aţi degajat o soluţie sau...

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte, n-o să cădem în penibil, indiscutabil, am cerut 10 minute de pauză, au expirat cele 10 minute, putem să continuăm lucrările plenului. Asta este.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

N-o să cer pauză, că ar fi fost culmea, nici n-am început să cerem de două ori pauză, însă eu rog...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La parlamentari se mai întâmplă asta.

Domnul Tinel Gheorghe:

Eu rog grupurile parlamentare care asigură puterea să asigure şi majoritatea, pentru că altfel nu putem să luăm pauză la infinit până când vor fi oamenii în sală să asigure votul necesar respingerii unor acte normative.

Supuneţi la vot propunerea de a aduce, pe poziţia solicitată, proiectul de act normativ, pentru că este foarte important pentru cei care ne urmăresc.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Mi se pare, până la urmă, să se răspundă la un gest elegant, serios, aşa cum... şi o procedură parlamentară corectă, cu un sofism în ultimă instanţă. Păi, ce am uitat, am uitat cum în mandatul trecut am prelungit şi cu câte patru ore votul final, până venea toată lumea după unde venea... e o nebunie. Deci nu astea sunt lucrurile corecte şi normale.

Am încercat să intrăm într-o logică firească, corectă pentru desfăşurarea şedinţelor. Acum suntem în măsură să...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Neacşu, vă rog frumos să nu folosiţi neologisme că o să zică domnul Tinel Gheorghe că...

Domnul Marian Neacşu:

Îmi cer scuze.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sofismul o fi vreo înjurătură ceva, vă rog frumos... chiar aşa, se poate? Eu v-am spus, dar nu vreţi să mă ascultaţi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi, eu ştiam, conjudeţeanul meu estic are unele apucături estice, dar în mentalitate, nu în zonare geografică, ce Dumnezeului, că eu, noi am venit aici şi v-am atras atenţia că nici n-a început bine şedinţa şi aţi venit cu pauză, domnule deputat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţi sofişti în Ialomiţa, da, mi-am dat seama, gata, nu mai comentez această chestiune.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnule Nicolicea, pregătiţi-vă cartela, dacă aveţi. Bun.

Propunerea Grupului parlamentar al PNL, de pe poziţia 21, Proiectul de Lege PL-x 152/2013, pe poziţia 4.

Să înceapă votul.

Până la urmă, şi pauzele lungi şi dese, vorba studentului. Vedeţi, domnule deputat?

Continuăm activitatea noastră, dragi colegi.

Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la pachetul de propuneri constând în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor Programul "Aer curat pentru Europa", COM 918/2013, Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţiile de mediu de ardere, COM 919/2013, şi Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici şi de modificare a Directivei 35 a Comisiei Europene pe 2003 - COM 920/2013.

Aveţi proiectul de hotărâre. Liderii grupurilor politice parlamentare îl au toţi, e publicat şi pe site. Cine e din partea Comisiei pentru afaceri europene?

Doamna deputat Ana Birchall, din partea comisiei, vă rog frumos, scurt. Da?

Doamna Ana Birchall:

Comisia a fost sesizată la data de 4.02.2013 cu adresa nr.1E a Biroului permanent. Până la data dezbaterii Proiectului de opinie s-au primit propuneri de opinie de la Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic.

Comisia pentru afaceri europene apreciază răspunsul prompt al Comisiei Europene la cerinţa cetăţenilor Uniunii de a beneficia de un aer curat în beneficiul generaţiei actuale şi mai ales a celei viitoare şi progresul înregistrat de complementaritatea politicilor Uniunii prin protecţia mediului, inovare şi energetică.

Comisia pentru afaceri europene îşi exprimă preocuparea pentru fezabilitatea măsurilor privind sursele de emisii pe care statele membre trebuie să le ia în considerare atunci când elaborează programele naţionale.

În cazul exploataţiilor agricole de foarte mici dimensiuni, cum este cazul României, şi recomandă Comisiei Europene să analizeze posibilitatea unor derogări în cazuri concrete.

Comisia pentru afaceri europene subliniază că România este în mod special interesată de energia sigură şi curată şi de reducerea poluării atmosferice, având în vedere suprafaţa siturilor natura 2000 declarate şi dorinţa de a spori aria acoperită de păduri, şi recomandă cuplarea mai strânsă a obiectivelor Uniunii de reducere a poluării de cele de conservare a biodiversităţii şi a celor de dezvoltare durabilă.

Comisia pentru afaceri europene recomandă completarea analizei cu impactul noilor tehnologii, cum ar fi cele gestionate de Agenţia Spaţială europeană şi cele din programul "Orizont 2000".

Comisia pentru afaceri europene este preocupată de faptul că monitorizarea instalaţiilor 1-5 megawaţi s-ar constitui într-o sarcină birocratică excesivă, deoarece progresul tehnic a făcut ca instalaţiile energetice de 1-5 microwaţi, cu soluţii inovative de generare mult mai poluante, să poată înlocui instalaţiile clasice în viitorul apropiat.

Comisia de afaceri europene atrage atenţia că analizele prevăzute privind monitorizarea efectelor poluanţilor asupra mediului sunt dificil de implementat la nivelul naţional în cazul României din cauza suprafeţei şi reliefului fragmentat. Proiectul de opinie a fost dezbătut în şedinţele Comisiei pentru afaceri europene a Camerei Deputaţilor din data de 18 şi 19 martie şi a fost aprobat cu unanimitatea de voturi a celor prezenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu foarte mult.

Din partea grupurilor politice parlamentare.

Doamna deputat Podaşcă, aveţi cuvântul.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat salută înfiinţarea Agenţiei executive pentru inovare şi reţele şi rolul pe care aceasta îl joacă de la 1 ianuarie 2014 în ce priveşte implementarea Programului "Orizont 2000" şi obiectivele sale - transport inteligent şi prietenos faţă de mediu şi respectiv energie sigură şi curată şi subliniază eforturile Agenţiei Spaţiale Europene în cadrul Programului "Energie din spaţiu".

Camera Deputaţilor recomandă extinderea abordării strategice a Programului "Aer curat pentru Europa" pentru a include astfel de acţiuni şi pe termen lung.

Comisia pentru afaceri europene şi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat subliniază că implementarea Directivelor europene în domeniul calităţii aerului implică în continuare costuri semnificative atât pentru dotarea şi menţinerea în stare de funcţionare a reţelei de monitorizare a aerului, cât şi pentru îmbunătăţirea sau, după caz, menţinerea calităţii aerului la nivel naţional.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine şi va vota prezentul proiect de hotărâre în forma în care a fost prezentat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt alte... nu, nu, merge la votul final, conform procedurii stabilite.

4. Bun. Mergem mai departe, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Consiliul de Miniştri al Republicii Albania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti anul trecut - 14 noiembrie.

Din partea Guvernului, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Marius Petrescu (director general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încheierea Acordului între Guvernul României şi Consiliul de Miniştri al Republicii Albania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate se înscrie pe linia eforturilor instituţiilor din cadrul sistemului naţional de protecţie a informaţiilor clasificate de a asigura cadrul legal de cooperare bilaterală în domeniu cu statele membre ale NATO şi Uniunea Europeană.

Acordul are drept scop convenirea standardelor comune ale părţilor pentru protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, schimbate în cadrul tuturor activităţilor ce implică un asemenea schimb, efectuat direct sau prin intermediul instituţiilor publice ori agenţilor economici privaţi. Domeniul de aplicare a acordului se referă şi la activitatea agenţilor economici privaţi, facilitând participarea acestora la proiecte comune, contracte sau alte modalităţi de cooperare cu instituţii publice ori alte organizaţii private din cele două state, dacă acestea implică schimbul de informaţii clasificate.

Proiectul rezultat în urma negocierilor a stabilit cadrul juridic şi organizatoric pentru protecţia informaţiilor clasificate şi cuprinde dispoziţii referitoare la domeniul de aplicare, autorităţile competente de securitate ale celor două state, echivalenţa clasificărilor de securitate, accesul la informaţii clasificate, măsuri de protecţie, contracte clasificate şi soluţionarea incidentelor de securitate.

Având în vedere faptul că legislaţiile naţionale ale părţilor în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate sunt asemănătoare pe fond, textul rezultat în urma negocierilor este în concordanţă cu mandatul aprobat şi în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu.

Faţă de cele prezentate, propunem adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Comisia? Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură obişnuită, cu proiectul de lege mai sus amintit.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a avizat favorabil proiectul de lege.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între Guvernul României şi Consiliul de Miniştri al Republicii Albania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti în 14 noiembrie 2013.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor, la care au fost prezenţi 20 de deputaţi din 26, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să propună Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dezbateri generale. Nu sunt. Nu avem amendamente admise sau respinse. Are caracter ordinar, merge la votul final.

5. Următorul, Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului privind turismul durabil, adoptat la Bratislava la 27 mai 2011 şi semnat de România la Bratislava la 27 mai 2011, la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptat la Kiev la 22 mai 2003.

Are cuvântul iniţiatorul, de la Guvern.

Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Anne-Rose-Marie Jugănaru (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul României susţine promovarea acestui proiect de lege care are ca scop urmărirea realizării unor politici şi strategii pe teritoriul naţional, vizând întărirea şi facilitarea cooperării dintre părţi, în vederea dezvoltării turismului durabil în Munţii Carpaţi, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare, în scopul maximizării beneficiilor pozitive ale turismului pentru biodiversitate, ecosisteme, dezvoltare economică şi socială, atenuând impactul negativ cauzat de turism asupra mediului ecologic şi socio-economic.

Având în vedere cele expuse, vă rugăm să aprobaţi prezentul proiect de lege în forma înaintată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Doamna preşedinte Carmen Moldovan, vă rog frumos să prezentaţi raportul comun al celor două comisii, pentru mediu şi echilibrul ecologic şi pentru industrii şi servicii.

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic au fost sesizate cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, cu proiectul de lege mai sus amintit.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(8) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi cel al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului privind turismul durabil, adoptat la Bratislava la 27 mai 2011 şi semnat de România la Bratislava la 27 mai 2011 privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptat la Kiev la 22 mai 2003, ratificat de România prin Legea nr.389/2006.

Practic, el reprezintă o înţelegere internaţională care prin obiectul de reglementare intră sub incidenţa prevederilor Legii nr.590/2003 privind tratatele, urmând a fi supus spre ratificare Parlamentului.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii celor două comisii sesizate în fond au examinat proiectul de lege în şedinţe separate. Comisia pentru industrii şi servicii în data de 11.03.2014, iar Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic în data de 18.03.2014.

Prin urmare, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dezbateri generale?

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnul deputat Tinel Gheorghe după.

Domnul Mircea Roşca:

Stimaţi colegi parlamentari,

Ne-am obişnuit ca atunci când avem spre dezbatere şi adoptare un astfel de act normativ, ratificare de protocol sau acord, să nu le acordăm o prea mare importanţă. Însă protocolul de faţă, care vizează un angajament pe care România şi l-a asumat în faţa partenerilor, alături de care a semnat Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, obligă statul român la o serie de acţiuni guvernamentale în vederea implementării unor măsuri specifice care să conducă la îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din acest statut.

Una dintre obligaţii se referă la adoptarea de către statul român a unei strategii pentru dezvoltarea turismului durabil în Carpaţi, prin care trebuie gândit un mix de acţiuni menite să promoveze Carpaţii drept destinaţie turistică, prin susţinerea destinaţiilor produselor şi serviciilor turistice din acest areal.

Chiar dacă această strategie a fost prezentată în cadrul întâlnirii grupului de lucru pe turism durabil din Slovacia, din 13-14 iulie 2013, în care au fost descrise foarte frumos toate acţiunile pe care România le va aplica în vederea atingerii obiectivelor, cred că nu este suficient.

Rolul Guvernului este să găsească şi să gândească un set de măsuri prin care turismul românesc, în ansamblul său, să fie ajutat. Dar această preocupare lipseşte. Lipseşte cu desăvârşire de pe agenda cabinetului Ponta 3. Iar dovada este Capitolul "Turism" din Programul de guvernare, cu care s-a prezentat acest cabinet la votul de învestitură în faţa Parlamentului.

Strategia pe turism a fost mult comprimată, iar măsurile fiscale pentru stimularea turismului românesc au fost eliminate.

Ca atare, stimaţi guvernanţi, strategiile nu ţin loc de măsuri concrete prin care să se vină în sprijinul operatorilor din turism şi care să facă din acest domeniu de activitate economică unul cu un aport considerabil în PIB.

Parlamentarii liberali vor da un vot în favoarea acestui act normativ, dar aşteaptă în continuare din partea Guvernului politici reale pentru acest sector de activitate al cărui potenţial este recunoscut doar la nivel declarativ, fără a fi valorificat şi susţinut.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Un aspect al intervenţiei mele l-a abordat antevorbitorul.

Al doilea aspect se referă la... şi o întrebare adresată Guvernului dacă acest protocol rămâne la nivelul unei simple intenţii sau a unui document programatic sau se transpune în practică. Şi eu întreb dacă s-au identificat proiecte comune cu semnatarii părţilor, în aşa fel încât - implicit strategia care urmează a fi aprobată şi de Guvernul României - să punem în practică dezvoltarea durabilă a turismului românesc. Altfel, rămâne un simplu act normativ adoptat de Parlamentul României, fără finalitate practică pentru ceea ce noi facem astăzi aici.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu mai e nicio intervenţie la dezbateri generale.

Conform art.106, neavând amendamente, merge la votul final.

6. Următorul proiect, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, Pl-x 35/2014.

Termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit, astfel încât propunerea legislativă se consideră adoptată, conform art.113 din Regulamentul nostru.

7. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013.

Din partea Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Marius Petrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Şi acest acord încheiat între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate se înscrie pe aceeaşi linie de a asigura un cadru legal de cooperare bilaterală în domeniu, atât cu statele membre ale NATO şi UE, cât şi cu cele partenere ale acestor organizaţii internaţionale.

Acordul asigură standarde comune pentru părţi privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate schimbate în cadrul tuturor activităţilor ce implică un asemenea schimb efectuat direct sau prin intermediul instituţiilor publice ori agenţilor economici privaţi.

Negocierile care s-au desfăşurat prin întâlniri directe ale experţilor români şi ucraineni atât la Kiev, cât şi la Bucureşti au fost efectuate în baza unui mandat aprobat prin Hotărârea CSAT nr.108 din 30 octombrie 2008.

Proiectul acordului rezultat în urma negocierilor a stabilit un cadru juridic şi organizatoric foarte clar privind protecţia informaţiilor clasificate şi vreau să vă informez că se încadrează pe linia cerinţelor şi recomandărilor atât ale structurilor de securitate ale NATO, cât şi ale UE.

Faţă de cele prezentate, propunem adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei. Tot dumneavoastră, domnule deputat. Aşa că, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a avizat favorabil.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege.

Acordul supus ratificării are ca obiect de reglementare protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate în cadrul unor activităţi ce presupun cooperarea directă între părţi, încheierea şi derularea unor contracte clasificate între persoane juridice din România şi Ucraina.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit prevederilor art.75, Camera Deputaţilor e prima Cameră sesizată.

La dezbaterile din şedinţa din 25 martie, cei 20 de deputaţi prezenţi, din 26, au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Conform art.106, merge la votul final.

8. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură.

Vă reamintesc că este procedură de urgenţă. Are caracter ordinar şi avem 56 de amendamente.

Din partea Guvernului României cine prezintă?

Vă rog frumos, numele şi prenumele, şi funcţia pe care o aveţi.

Distinsă doamnă, aveţi cuvântul.

Doamna Hegedus Csilla (secretar de stat, Ministrul Culturii):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Csilla Hegedus, secretar de stat la Ministerul Culturii.

Stimaţi domni parlamentari,

Guvernul susţine raportul de adoptare al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, cu toate amendamentele adoptate.

Deci, în concluzie, vă rugăm să votaţi forma ordonanţei din raportul de adoptare.

Vă mulţumesc frumos.

Şi, domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă.

Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă.

Domnule deputat Alexe, aveţi cuvântul.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Dragi colegi,

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură.

Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură.

Acesta a fost trimis spre avizare Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care au avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În calitate de primă Cameră sesizată, Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 21 octombrie 2013.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, 11 voturi pentru şi 2 abţineri, iar potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi al art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă propune plenului adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu amendamentele prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupurile politice parlamentare.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Árpád vă urmează. După aceea, domnul Ştirbu este pe locul trei.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Proiectul de lege vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.269/2009.

De-a lungul timpului s-a observat că unele definiţii inexacte, unele clasificări inexacte au făcut ca prevederile ordonanţei şi ale modificărilor acestora prin Legea 269 să nască un haos în instituţiile publice de cultură. Astfel, au fost înregistrate foarte multe probleme de interpretare, probleme care au născut numeroase litigii cu privire la derularea actului managerial, precum şi probleme de aplicare în fapt şi drept a prevederilor ordonanţei.

În actuala formă, proiectul de lege şi-a propus redefinirea contractului de management, redefinirea proiectului de management, lărgirea sferei de aplicabilitate a acestei forme de conducere şi pentru instituţii de cultură finanţate din venituri proprii, precum şi redefinirea unor termeni legali sau a unor clasificări de noţiuni.

Astfel, în noua prevedere s-a decis eliminarea menţiunilor referitoare la încredinţarea managementului instituţiilor publice de cultură unor persoane juridice sau s-a reuşit stabilirea clară a remuneraţiei, a statutului juridic al acestora şi la faptul că managerul nu se află pe statul de funcţii.

În aceeaşi ordine de idei, s-a refăcut clasificarea competenţei şi a rolului organelor colegiale care asistă managerul în îndeplinirea serviciilor ce-i revin. Nu în ultimul rând, s-a stabilit cu exactitate regimul juridic al managerului care nu este asimilat directorului de instituţie decât în ceea ce priveşte cuantumul remuneraţiei fixate de legea salarizării unice.

Prezentul proiect nu are impact asupra bugetului general şi se află în acord cu dispoziţiile Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Prin urmare, Grupul parlamentar al PSD susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iată o ordonanţă de urgenţă care arată clar de ce nu e bine să se legifereze prin ordonanţă de urgenţă. Era mult mai bine ca... acest haos despre care s-a vorbit n-ar mai fi intervenit dacă nu s-ar fi dat această ordonanţă de urgenţă, ci printr-o lege, aşa ca la dezbaterea ordonanţei de urgenţă, am fi dezbătut această problematică. Ar fi venit persoanele din sectorul vizat să ne explice ce e bine şi ce nu e bine în norma preconizată şi ar fi ieşit din start o lege aşa cum am reuşit noi printr-o dezbatere îndelungată. În timpul acesta, suntem la al treilea ministru de cultură.

S-a creat această situaţie eliminând acele articole care au creat haosul şi încercând cât de cât să se reglementeze toate situaţiile, pentru că adevărul e că atunci când vorbeşti de instituţiile de cultură, indiferent dacă este o instituţie de rang naţional, profesionistă, sau o casă de cultură într-o comună, şi ai aceleaşi prevederi legale, atunci s-ar putea să greşeşti.

Noi am găsit în Comisia pentru cultură, după lungi dezbateri, după revenirea de mai multe ori a invitaţilor din profesie, să ajungem la această formă, cred, acceptabilă, şi s-ar putea să fie nevoie s-o mai modificăm după ce o perioadă de vreme se va aplica legea care a reieşit din dezbaterea noastră din comisie.

Vă mulţumesc.

Grupul nostru va vota acest proiect de lege de adoptare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Gigel Ştirbu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să-l informez pe antevorbitorul meu că Guvernul pe care Domnia Sa îl susţine dă aceste ordonanţe de urgenţă.

Totodată, domnule preşedinte, vreau să vă informez că această, să zicem... aceste amendamente la această ordonanţă de urgenţă care au fost adoptate de către Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă din Cameră nu fac decât să creioneze un cadru care altfel ar fi fost bulversat, un cadru legislativ pentru instituţiile şi managementul instituţiilor de cultură.

Eu trebuie să recunosc că mă bucur pentru faptul că actualul ministru al culturii nu este, să zicem aşa, posedat de dualism precum premierul, şi anume ca una să spună în comisie, şi alta să facă atunci când merge în funcţia de ministru.

Ca atare, Grupurile parlamentare al Partidului Naţional Liberal vor vota această ordonanţă de urgenţă, cu modificările ulterioare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Márton Árpád. Vreţi să citiţi de pe ultima pagină, cine contrasemnează?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Nu. Drept la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dreptul la replică. Normal.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Un simplu drept la replică. După cum puteţi observa este vorba despre Ordonanţa nr.68/2013. După cum mi-aduc eu aminte, UDMR-ul încă nu era la guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Nu sunt.

Intrăm pe amendamentele admise de comisie.

Vă propun calupuri de câte 10.

De la 1 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

11-20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

21-30. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

31-40. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

41-50. Ajungem la pagina 37. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

51-56. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Dragi colegi, proiectul de lege merge la votul final.

9. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.

Are 98 de amendamente admise. Caracter organic. Procedură de urgenţă.

Din partea Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu (subsecretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008, act normativ care şi-a produs efecte juridice în perioada 2008 şi până în prezent.

Proiectul vizează reglementarea cadrului legal privind organizarea şi exercitarea profesiei de asistent medical, precum şi organizarea profesională a acestei profesii.

Având în vedere aspectele sus-menţionate, Guvernul susţine promovarea prezentului proiect de lege, în baza raportului de admitere, cu amendamente, al comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea Comisiei pentru sănătate şi familie.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos. Raportul comisiei.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Domnule preşedinte,

Raportul de înlocuire asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.

În temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, a fost retrimis Comisiei pentru sănătate şi familie, prin adresa PL-x 174 din 6 mai 2009.

La întocmirea prezentului raport, Comisia pentru sănătate şi familie a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, transpunând prevederile Directivei 205/36 a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privitor la libertatea de stabilire, liberă prestare a serviciilor şi recunoaşterea calificărilor profesionale în legislaţia naţională din sectorul de sănătate.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 4 martie 2009.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Conform prevederilor art.73 din Constituţia României, la dezbaterile Comisiei pentru sănătate şi familie a participat domnul secretar de stat Răzvan Vulcănescu şi, în urma examinărilor din data de 25 februarie 2014, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale.

Doamna deputat Podaşcă.

Domnule deputat, imediat.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege însumează de fapt măsurile care au intrat în vigoare odată cu ordonanţa de urgenţă din 2008, document ce stă la baza reglementărilor actuale din domeniu.

Din experienţa ultimilor şase ani, perioadă în care Ordonanţa nr.144/2008 şi-a produs efectele, măsurile reiterate prin prezentul proiect de lege sunt eficiente şi benefice.

Este vorba în primul rând de o definire mai clară a domeniului de activitate a asistenţilor medicali generalişti şi al moaşelor, în concordanţă cu criteriile europene. Mai mult, este vizată extinderea ariei persoanelor care pot exercita aceste profesii în România la cetăţenii din statele membre UE.

În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, respectiv completarea atribuţiilor sale, pe termen lung această măsură va accentua responsabilitatea actului profesional.

Un rol sporit pentru Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor înseamnă o mai atentă supraveghere a profesiilor vizate şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate.

De asemenea, instituirea unui sistem informaţional între statele membre ale Uniunii Europene conturează un sistem mai transparent prin care sunt protejaţi atât pacienţii, cât şi categoriile profesionale aflate în discuţie.

Guvernul susţine adoptarea proiectului de lege în forma actuală, urmând ca acesta să sufere modificările necesare după intrarea în vigoare a Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiativa legislativă aflată astăzi pe ordinea de zi constituie o prioritate a Guvernului în acest an şi este necesar ca votul din plen să reflecte realitatea activităţii din domeniul medical.

Grupul Partidului Social Democrat va vota în favoarea acestui proiect.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog frumos. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege transpune prevederile Directivei 2005/36 al Parlamentului European şi Consiliului, privitoare la libertatea de stabilire, libertatea de prestare a serviciilor şi recunoaşterea calificărilor profesionale în legislaţia naţională din sectorul sanitar, introducerea titlului profesional de asistent medical generalist şi, respectiv, a titlului profesional de moaşă.

De asemenea, are ca obiect organizarea, funcţionarea şi Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România care transpune prevederile Directivei Europene.

Grupul Partidului Naţional Liberal va vota acest proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnule deputat Ciuhodaru, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fără îndoială, această profesie ar trebui reglementată. Dar... există un mare dar, în primul rând din punct de vedere procedural. Art.115 alin. (4) din Constituţia României spune că atunci când faceţi o ordonanţă de urgenţă trebuie să motivaţi situaţia extraordinară. Nu cred că-i este greu nimănui să vadă că nu există nicio situaţie extraordinară în implementarea unei directive din 2005.

În al doilea rând, se impune în restricţionarea exercitării unei profesii liberale care ar trebui să ţină de criterii de competenţă prin apartenenţa la o organizaţie profesională, al cărei statut poate fi realizat şi printr-un regulament simplu.

De aceea, grupul nostru parlamentar nu va susţine această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale dacă mai sunt luări de cuvânt? Dacă nu, intrăm pe amendamente.

Am înţeles că domnul...

Bun. Mergem în calupuri de câte zece, da? Vă propun.

1-10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

11-20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

21-28. Am înţeles că dumneavoastră aveţi.

Deci, până la 27 dacă aveţi obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

La poziţia 28.

Domnul Tinel Gheorghe:

La poziţia 28...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Numai o secundă, vă rog frumos, să anunţ colegii unde se află acest amendament. Se află la pagina 29 din amendamentele admise.

Aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Da.

Deci la poziţia 28, la art.20, forma Senatului nouă ni se pare corectă. În Comisia de sănătate la Cameră a fost eliminat, şi noi propunem menţinerea în forma prezentată de Senat a art.20 alin.(2). Şi vă rog să supuneţi la vot menţinerea în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, am înţeles. Trebuie să supunem la vot.

Dumneavoastră cereţi... Păi nu, în momentul când aveţi o obiecţie, obiecţie înseamnă eliminarea lui, şi rămâne forma adoptată de Senat.

Vă propun obiecţia ridicată de grupul parlamentar, asta înseamnă respingerea propunerii comisiei. Da?

Să înceapă votul.

Nu a trecut. 25 voturi pentru, 38 de abţineri, 67 voturi împotrivă.

Vă supun la vot propunerea comisiei.

Să înceapă votul.

105 voturi pentru, 3 abţineri, 25 de voturi împotrivă.

Amendamentul este admis.

De la 29-30. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

31-40. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

41-50. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

51-60. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

61, de la pagina 72, şi 70. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

71-80. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Suntem la pagina 88.

81-90. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

91 până la poziţia 98. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Dragi colegi, proiectul de lege, cu amendamentele admise de către plen, merge la votul final.

Vă reamintesc că are caracter organic.

10. Următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a tabelelor-anexă la Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Caracterul este ordinar. Procedură de urgenţă.

Are 15 amendamente admise.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Irina Alexe (secretar general adjunct, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect de lege se propune completarea Legii nr.143/2000 astfel încât să conţină temeiul legal necesar emiterii unor hotărâri ale Guvernului pentru aprobarea programelor de referinţă în domeniul prevenirii şi asistenţei medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri.

De asemenea, prin acest act normativ se urmăreşte protejarea stării de sănătate a populaţiei, în special a adolescenţilor şi a adulţilor, şi prin reducerea riscului de îmbolnăviri sau decese datorate consumului unor astfel de substanţe.

Astfel, tabelele-anexă la Legea nr.143/2000 vor fi completate cu un număr de 30 de substanţe noi cu efect psihoactiv, iar tabelul nr.2 al Legii nr.339/2005 va fi completat cu o nouă substanţă.

Vă rugăm să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma propusă de comisii şi vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Comisiei pentru apărare şi a Comisiei pentru sănătate.

Domnul deputat. E ziua dumnealui astăzi. E a patra oară.

Domnule Răducanu, aveţi cuvântul. Să vă pronunţ şi numele, să nu mă mai certaţi.

Domnul Ion Răducanu:

Ce să fac, domnule preşedinte? Sunt secretarul comisiei. Trebuie să facă cineva treaba asta, nu?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Trebuie să muncească cineva de 1 aprilie.

Domnul Ion Răducanu:

Da, da.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei, cele două comisii, Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a tabelelor-anexă la Legea nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în 11 noiembrie 2013. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. La întocmirea prezentului raport s-au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Comisiei juridice. Obiectul de reglementare constă în modificarea şi completarea Legii nr. 143, precum şi completarea Tabelelor-anexă la legea respectivă cu 30 de substanţe noi cu efect psihoactiv.

Totodată, este necesară completarea Tabelului I din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, pentru a permite achiziţionarea de etaloane din substanţe puse sub control de către laboratoarele instituţiilor cu atribuţiuni de expertiză, în vederea identificării acestor substanţe în probele supuse analizei.

De asemenea, a fost introdusă în Tabelul II al Legii nr. 339/2005 o substanţă activă nouă, Tapentadol. În conformitate cu prevederile art.61 ale Camerei Deputaţilor, cele două comisii au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate. Membrii Comisiei pentru apărare, în şedinţa din 19 noiembrie 2013, au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege. Membrii Comisiei pentru sănătate, în şedinţa din 25 februarie, au hotărât, de asemenea, adoptarea proiectului de lege. În urma finalizării dezbaterii, membrii celor două comisii au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.143 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a Tabelelor-anexă la Legea nr.339 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu amendamentele prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea grupurilor politice parlamentare.

Domnul deputat Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vom susţine, fără îndoială, un astfel de act normativ. Şi dacă vă mai amintiţi, primul proiect de lege care a interzis etnobotanicele trecut prin Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, îmi aparţine.

Sunt convins că aceste măsuri restrictive pot avea succes, dar, fără îndoială, ar trebui să fie dublate de o lege a educaţiei pentru sănătate în care să se prevadă încă de la şcoală, încă din liceu, care sunt riscurile abuzului de substanţe. Vă repet, vom susţine acest act normativ, dar sperăm ca el să fie dublat şi de măsuri de educaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest act normativ este deosebit de important, pentru că are ca scop protejarea sănătăţii populaţiei, în general a adolescenţilor şi a adulţilor.

Reducerea consumului de droguri este o preocupare permanentă a societăţii noastre şi acest proiect de lege vine şi completează cu 30 de substanţe noi cu efect psihoactiv această lege.

Noi vom susţine acest proiect de lege, pentru că sănătatea populaţiei este un lucru deosebit de important.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Alte luări de cuvânt? Nu sunt. Intrăm pe amendamentele admise. Mergem în calupuri de câte 5.

1-5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

5-10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

11, de la pagina 21, până la poziţia 15. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Proiectul de lege merge la votul final. Vă reamintesc, dragi colegi, are caracter ordinar.

11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială UCM-S.A. Reşiţa. Procedura este de urgenţă, caracterul, ordinar. Nu are amendamente.

Domnul ministru...

Domnul ministru Popa, aveţi cuvântul în numele Guvernului României.

Domnul Stan Popa (vicepreşedinte, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Este vorba despre proiectul de lege prin care se prevede preluarea de către AAAS a creanţelor bugetare administrate de ANAF la UCM Reşiţa, singurul producător din ţară de echipamente hidroenergetice, furnizorul cel mai important de piese şi subansamble pentru Hidroelectrica şi alte societăţi.

Precizez că, deşi în insolvenţă din anul 2012, societatea a revenit pe profit la sfârşitul anului, iar din 2013 cifra de afaceri a crescut cu peste 20%.

Strategia propusă vizează preluarea de către AAAS a creanţei de peste 120 de milioane de euro, ceea ce asigură consolidarea poziţiei statului în Adunarea Creditorilor şi aprobarea unitară a măsurilor ce se impun. Aceste măsuri vizează aprobarea unui plan de reorganizare care să asigure reinserţia în circuitul economic şi restartarea fluxului viabil din cadrul societăţii.

Am considerat că trebuie să luăm acele măsuri care să evite falimentul, situaţie în care patrimoniul societăţii ar fi putut fi vândut la valori de circa 5 ori mai mici. Astfel se salvează locurile de muncă. Hidroelectrica, în stare de faliment fiind, UCM-ul ar pierde furnizorul tradiţional, cu toate consecinţele în plan orizontal legate de activitatea celorlalţi clienţi, cum sunt: Sidex-ul, Romelectro, Romenergo, Energomontaj Hidroserv.

Domnule preşedinte,

Daţi-mi voie să mulţumesc, în modul cel mai sincer, membrilor comisiilor de lucru, atât celor de la putere, cât şi celor din opoziţie, pentru competenţa şi atenţia cu care s-au aplecat asupra problematicii supuse atenţiei, nu numai în cazul UCM Reşiţa, ci şi în cazul celorlalte societăţi, pe care le-am dezbătut în ideea de a le reintroduce în circuitul economic.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Raportul comisiilor comune, Comisia pentru politică economică şi Comisia pentru buget.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Horia Grama:

Domnule preşedinte,

Horia Grama, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Raport comun al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2013 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială UCM-S.A. Reşiţa.

În conformitate cu prevederile art. 25 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu prezentul proiect de lege.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 11 noiembrie 2013. Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 1136/16 octombrie a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu observaţii şi propuneri. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege, în 12 decembrie 2013.

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de Guvern nr.97 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială UCM-S.A. Reşiţa.

În tabelul provizoriu al creanţelor, statul este reprezentat în principal prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care deţine o creanţă de 501 milioane lei, şi prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care deţine o creanţă de 11,9 milioane lei.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei, membrii celor două comisii au examinat iniţiativa legislativă în şedinţe separate şi au adoptat prezentul raport cu unanimitate de voturi.

La lucrările celor două comisii au participat, pe parcursul şedinţelor, invitaţi din partea Ministerului Finanţelor, Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, din partea Ministerului Economiei, precum şi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare prezentul proiect de lege, în forma prezentată de iniţiator. Şi aici aş vrea să precizez, pentru că există o eroare materială, să precizez în mod special că se elimină forma adoptată de Senat şi raportul se aprobă în forma prezentată de iniţiator.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Reiau?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

După 12,30 puteţi să reluaţi. Vă rog frumos. Domnul Grama, mulţumesc foarte mult.

Luări de cuvânt.

Domnule deputat...

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnule deputat, pe locul 3. Şi eu vă propun să ne oprim aici pentru votul final. Da?

Domnul Ioan Benga:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Cred că se face acum, într-adevăr, un act de mare valoare pentru municipiul Reşiţa, unde pericolul era foarte mare, ca aproape 2.000 de muncitori să rămână pe drumuri şi să ajungă la probleme de asistenţă socială.

În această fază, Guvernului României, în frunte cu premierul Victor Ponta... şi colegilor de la comisiile care s-au ocupat de această problemă a Reşiţei, tuturor le mulţumesc, în numele cetăţenilor din Reşiţa şi cred că suntem pe drumul cel bun, în ideea în care reuşim să facem pentru Reşiţa un pas de mare fericire, dând de lucru acelor oameni.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Laurenţiu Tocuţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

UCM Reşiţa S.A., începând din anul 1960, a fost producătorul a peste 85% din echipamentele aferente sistemului hidroenergetic naţional, iar în prezent, după un proces de privatizare în urma căruia nu s-au achitat datoriilor istorice, se confruntă cu un potenţial pericol de dispariţie de pe piaţa specifică.

Având în vedere importanţa acestei companii, care este singurul producător din ţară de echipamente hidroenergetice care furnizează toate echipamentele necesare de la intrarea până la ieşirea apei din hidrocentrală sau asigură efectuarea tuturor reparaţiilor generale şi capitale, inclusiv modernizarea tehnologică a utilajelor Hidroelectrica, având în vedere impactul negativ ce s-ar putea răsfrânge asupra furnizorilor de pe orizontală şi verticală, asupra bugetului statului, asupra furnizorilor de servicii şi bunuri de larg consum local, Partidul Naţional Liberal susţine şi va vota pentru preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a creanţelor bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organul fiscal competent, la Societatea Comercială UCM-Reşiţa S.A.

Această măsură reprezintă doar o resuscitare temporară a UCM Reşiţa. De aceea, rugăm Guvernul să găsească şi să aplice politici şi strategii corespunzătoare pentru salvarea reală a acestei companii deosebit de importante pentru Caraş-Severin şi pentru România.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat, aveţi cuvântul. Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Grupul parlamentar al PDL se va abţine la vot la acest proiect de act normativ, pentru că proiectul de act normativ nu rezolvă problema la UCM Reşiţa. N-aveţi plan de restructurare, luaţi 115 milioane de euro, 511 milioane lei şi le duceţi la AVAS, mai avem precedente în cazul acesta, dar noi înţelegem puterea... e un an electoral, îl ţineţi cald acolo, îi ţineţi la cald pe oamenii de acolo, nu ştiu ce le veţi spune la anul. Şi în comisie, domnule secretar de stat, aţi fost întrebat de programul de restructurare şi n-aţi dat niciun răspuns. Poate era bine totuşi când veneaţi în plen să ne spuneţi câteva idei, ce se va întâmpla cu cei 2.000 de oameni de acolo, care este perspectiva lor, pentru că altfel, acum se rezolvă problema, acum, mâine însă nu va mai fi rezolvată.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu mai sunt luări de cuvânt, nu avem amendamente, conform 106, merge la votul final.

Întreb liderii grupurilor politice parlamentare dacă dorim să mai mergem cu câteva proiecte. Da? Bun.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de carburanţi, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi unor unităţi administrativ-teritoriale.

Caracterul este ordinar, procedura este de urgenţă, raportul conţine amendamente admise, 12.

Din partea Guvernului României, aveţi cuvântul domnule ministru.

Domnul Dan-Cornel Baranga (preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine prezentul proiect de lege şi, pe cale de consecinţă, vă adresez rugămintea de a adopta acest Proiect de Lege privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de carburanţi, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi unor unităţi administrativ-teritoriale, cu amendamentele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru apărare, domnul deputat Răducanu.

Domnul Ion Răducanu:

Comisia pentru apărare a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de carburanţi, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi unor unităţi administrativ-teritoriale.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 11 martie 2014. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare scoaterea din rezervele de stat a unor cantităţi de carburanţi, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării Naţionale, precum şi unor unităţi administrativ-teritoriale, ca urmare a acţiunilor de deszăpezire în zonele afectate de manifestarea fenomenelor meteorologice periculoase, specifice iernii.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Camera Deputaţilor e cameră decizională, la lucrările comisiei au participat 20 de deputaţi din 26, care au hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de lege.

Având în vedere modificarea amendamentului de la punctul 12 din anexă, solicitată de iniţiator pentru o mai mare acurateţe legislativă, prezentul raport îl înlocuieşte pe cel din data de 25 martie 2013.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupurile politice.

Domnul deputat Tinel Gheorghe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Grupul parlamentar al PDL nu susţine această iniţiativă.

Noi am avut o moţiune pe deszăpezire şi am cerut atunci, dacă mi-aduc bine aminte, prin Corpul de Control, să facem o verificare, şi prin Curtea de Conturi, să verificăm, să vedem stadiul contractelor de deszăpezire, unde s-au dus banii. Acum venim şi creăm un precedent extrem de periculos pentru Camera Deputaţilor, scoatem de la rezerva de stat, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi pentru Ministerul Apărării, cantităţi importante, ca să justifice, ce? Lipsa de activitate şi de performanţă a celor care aveau contracte de deszăpezire? Nu e corect. Iar în comisia de specialitate s-a solicitat Ministerului Administraţiei şi Ministerului Dezvoltării Regionale să vină la amendamentul propus de comisie şi cu cantităţile care vor fi retrase şi acordate unităţilor administrativ-teritoriale, pentru că nu putem să avem o dublă încărcare, şi la unităţi administrativ-teritoriale, şi la Ministerul Apărării şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Şi, în plus, sunt ferm convins că vor veni şi beneficiarii contractelor de deszăpezire care vor încasa sumele "necesare" activităţilor desfăşurate în acea perioadă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Nu mai sunt luări de cuvânt.

Începem dezbaterea pe articole.

Bun.

Amendamentul 1. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

2. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

3. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 4. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 6. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 7. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 8. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 9. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 11. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 12. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Dragi colegi,

Eu vă propun să ne oprim aici. Merge la votul final. La ora 13... E ora 12,00, nu? 12 fără un sfert. Eu eram convins că e unu fără un sfert. Nu, mergem, mergem. Am crezut... Iertaţi-mă, eroarea mea. La ora 13,30 avem...

Mergem mai departe.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2013 pentru reglementarea unor măsuri fiscale şi pentru modificarea unor acte normative. Raportul nu conţine amendamente. Procedura este de urgenţă, caracterul, ordinar.

Din partea Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2013 pentru reglementarea unor măsuri fiscale şi pentru modificarea unor acte normative vizează modificări ale Codului fiscal, în sensul implementării regimului opţional pentru sistemul de TVA la încasare şi eliminarea termenului de 90 de zile în care agenţii economici erau obligaţi să colecteze TVA.

De asemenea, prin acest act normativ a fost amânată cu 3 luni implementarea majorării accizelor pentru motorină şi benzină şi, de asemenea, începând cu 1 ianuarie 2014, a fost abrogată Legea nr.148/2012, întrucât aceasta contravenea prevederilor Directivelor Europene în materie de TVA.

Guvernul susţine ordonanţa în forma în care a fost prezentată Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul Nicolăescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Conform prevederilor art.75 din Constituţie, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Sunt obţinute avizele favorabile de la Consiliul Legislativ, precum şi de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de act normativ are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2013, respectiv, modificarea Titlului 6, "Taxa pe valoarea adăugată", în sensul compatibilizării prevederilor referitoare la sistemul TVA la încasare cu acquis-ul comunitar, modificarea Titlului 7, "Accize şi alte taxe speciale", în sensul prorogării termenului de majorare a nivelului accizelor pentru motorină, benzină, cu şi fără plumb, şi kerosen, de la 1 ianuarie 2014, la 1 aprilie 2014, şi, al treilea obiect - abrogarea dispoziţiilor Legii nr.148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice.

A fost dezbătut în comisie, în şedinţa din 25 martie 2014. Din 33 de deputaţi au participat 31. Face parte din categoria legilor ordinare. A fost prezent secretarul de stat Dan Manolescu. Şi comisia propune să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege, în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Pe procedură, vă rog frumos.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Aşa cum spune şi raportul comisiei, Ordonanţa nr.111 face referire în art.4 şi la modificarea unei prevederi din Ordonanţa nr. 102/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, şi ne referim la acciza pe combustibil, care se aplică începând cu data de 1 aprilie 2014.

În opinia Grupului parlamentar liberal, aceste două ordonanţe de urgenţă ar trebui discutate împreună: şi Ordonanţa nr. 111, dar mai ales Ordonanţa nr. 102, care prevede majorarea accizei la combustibil. De aceea, propunerea Grupului liberal este să retrimitem această ordonanţă la comisie, pentru ca săptămâna viitoare să discutăm ambele propuneri ale Guvernului.

Din punctul de vedere al Grupului liberal, noi vom vota împotriva ordonanţei de bază, care majorează acciza, ţinând cont de faptul că nu avem garanţia că aceste fonduri vor fi utilizate pentru infrastructură, aşa cum s-a dorit iniţial.

Deci, vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi la vot retrimiterea la comisie, propunerea Grupului liberal.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Retrimiterea la comisie este o chestiune pe care poate să o ceară oricând un lider al grupului parlamentar. Argumentaţia dumneavoastră, că trebuie să facem un raport comun nu se susţine regulamentar.

Să le discutăm împreună, asta înseamnă, că nu vorbim împreună, că nu suntem prieteni, suntem... respectăm Regulamentul. Aici, facem lucrurile la comisie, care sunt regulamentare.

Domnul Adrian George Scutaru:

Deci, domnule preşedinte, nu mă refer...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să-mi daţi voie să termin eu. Vă rog frumos, că nu facem un dialog.

Conform Regulamentului, nu putem să facem un raport pe două ordonanţe de urgenţă şi Constituţia ştiţi că interzice acest lucru. Nu e prima dată când am discutat această temă şi în Comitetul liderilor. Din punct de vedere regulamentar, putem s-o întoarcem la comisie, nu cunoaştem raţiunile, cererea unui grup parlamentar nu se judecă pe raţiune, este o cerere obligatorie care se supune la vot. Şi, din acest punct de vedere, eu supun la vot şi vă rog frumos să pregătiţi cartelele. Cererea dumneavoastră, ca lider al grupului parlamentar.

Domnul Adrian George Scutaru:

E-n regulă, dar pentru stenogramă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles, dar...

Domnul Adrian George Scutaru:

Nu m-am referit la un raport comun, domnule preşedinte, ci retrimiterea la comisie, cu acea motivaţie pe care v-am spus-o, că ar fi mai bine ca în plenul Camerei să se discute cele două ordonanţe, dar, bineînţeles, separat. Nu era vorba de un raport comun.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu pot să vă contrazic în argumentaţia dumneavoastră. V-am spus că nu poate să fie un raport comun. Da? Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Retrimitere la comisie, termen o săptămână aţi zis, domnule Scutaru, da?

Domnul deputat Scutaru, liderul Grupului parlamentar al PNL, cere retrimiterea la comisie, termen o săptămână. Să înceapă votul.

Bun. Retrimisă la comisie, termen o săptămână. 82 de voturi pentru, două abţineri, 76 de voturi împotrivă.

Mergem mai departe. (Vociferări.)

Îmi pare rău, funcţionează numai când vreţi sau numai când trebuie? Funcţionează tot timpul. Dacă staţi în sală, funcţionează, să ştiţi.

14. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari sau deţin direct sau indirect o participaţie majoritară.

Există un singur amendament respins, caracterul este ordinar.

Guvernul României.

Uitaţi, ei sunt colegii care nu funcţionează, vedeţi? Stau mai mult pe culoare, că e 1 aprilie astăzi. Atunci, cum vreţi să aveţi voturi?

Numai pe 15 la etajul 6 e coadă. Atât!

Guvernul României.

Eu vă aştept, am spus de patru ori până acum.

Aveţi cuvântul, domnule ministru, după care domnul preşedinte Nicolăescu.

Domnul Dan Manolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin Ordonanţa Guvernului nr.26/2013 au fost aduse modificări în ceea ce priveşte stabilirea operatorilor economici cărora le sunt aplicabile prevederile ordonanţei, în sensul că sunt vizaţi toţi operatorii economici care sunt organizaţi, şi funcţionează în baza Legii nr.15/1990.

De asemenea, au fost stabilite entităţile care sunt exceptate de la aplicarea acestor prevederi, respectiv instituţiile de credit, societăţile de asigurare reglementate de Legea nr.32/2000, operatorii economici care prin legi speciale sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor legale privind fundamentarea şi aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli aplicabile operatorilor la care statul este acţionar unic, unităţile de cercetare-dezvoltare definite potrivit Ordonanţei nr.57/2002.

De asemenea, a fost stabilită modalitatea de aprobare, fundamentare şi rectificare a bugetelor de venituri şi cheltuieli, stabilirea actului normativ prin care se aprobă formatul, structura bugetului de venituri şi cheltuieli, a anexelor de fundamentare şi a modului de calculul al indicatorilor economico-financiari; stabilirea termenelor până la care se prezintă în vederea aprobării bugetele de venituri şi cheltuieli; stabilirea nivelurilor cheltuielilor care pot fi efectuate în situaţia neaprobării în termen a bugetelor de venituri şi cheltuieli.

Guvernul susţine ordonanţa în forma în care a fost adoptată de Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul, pentru a prezenta Raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Legea a fost adoptată de Parlament, la data de 2 noiembrie 2013, iar preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare, motivând că: 1. modificarea termenului-limită sau eliminarea acestuia, deoarece operatorii economici se vor afla în imposibilitatea de a transmite proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli în termenul stabilit, de 20 de zile; 2. remunerarea membrilor adunărilor generale ale acţionarilor, nefiind justificată, este necesară eliminarea sa din cuprinsul legii, întrucât mandatele de reprezentare în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor sunt acordate de către autorităţile publice unor persoane ce au calitatea de angajaţi ai acestora, astfel că sunt deja remunerate de către respectivele autorităţi; 3. abrogarea alin.(2) al art.14 din Ordonanţa Guvernului nr.26/2013, care prevede stabilirea nivelului remuneraţiilor membrilor consiliilor de administraţie, consiliilor de supraveghere şi directorilor care au fost numiţi în condiţiile legii.

Senatul, în calitate de prima Cameră sesizată, a respins cererea de reexaminare, trimisă de preşedintele României şi a adoptat Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici în şedinţa din 16 decembrie.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

În Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor s-a adoptat forma Senatului, cu un amendament depus de domnul deputat Ialomiţianu, deputat PDL, de fapt, amendament respins şi care se regăseşte anexat la prezentul raport înlocuitor.

În consecinţă, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a hotărât întocmirea unui raport înlocuitor de respingere a cererii de reexaminare transmisă de preşedintele României şi adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2013 în forma adoptată de Senat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc. Dezbateri generale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici, la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari ori deţin, direct sau indirect, o participaţie majoritară, în scopul reglementării bugetului de venituri şi cheltuieli al acestor operatori, precum şi pentru limitarea remuneraţiilor reprezentanţilor statului sau ai administraţiei publice locale în adunările generale ale acţionarilor.

În faza iniţială, proiectul a fost dezbătut în comisiile ambelor Camere şi adoptat de majoritatea Parlamentului României, fiind întors de la promulgare, printr-o cerere de reexaminare a preşedintelui României, cerere de reexaminare care, aşa cum au precizat şi comisiile de specialitate, nu este fondată, din următoarele motive: termenul de 20 de zile, prevăzut la art.6 alin.(1) ca fiind termenul de prezentare a bugetului propriu al operatorului economic, care curge de la data intrării în vigoare a legii anuale a bugetului poate fi respectat, deoarece se aplică doar operatorului în care statul ori unităţile administrativ-teritoriale deţin participaţii majoritare.

Ordonanţa de urgenţă nr.26/2013 a creat posibilitatea, şi nu obligaţia, ca fiecare autoritate publică tutelară care exercită calitatea de acţionar majoritar al operatorilor economici de a stabili un nivel de remunerare mai mic, în funcţie de performanţele economico-financiare realizate de operatorul economic; extinderea OUG nr.109/2011 care reglementa modalitatea de remunerare a administratorilor şi managerilor din întreprinderile publice şi pentru directorii reprezentaţi în consiliul de administraţie sau supraveghere, care nu au fost numiţi prin Ordonanţa nr.109/2011, poate fi aplicată, deoarece categoriile menţionate în ambele ordonanţe îndeplinesc aceleaşi atribuţii, îşi asumă aceleaşi responsabilităţi şi sunt expuse la aceleaşi riscuri.

Având în vedere cele precizate, nu putem decât să susţinem varianta iniţială a textului de lege, fără cele trei puncte de critică stabilite de preşedintele României.

Mai mult, modificarea legislativă este dictată şi de Memorandumul asumat de Guvernul României în Angajamentul cu Fondul Monetar Internaţional.

Nu în ultimul rând, Ordonanţa nr.79/2008, care reprezintă sediul materiei, a suferit, de-a lungul timpului, mai multe modificări, reformulări, completări, abrogări, ultimul act modificator fiind chiar Ordonanţa nr.109/2011.

Ţinând cont de cele prezentate, Grupul parlamentar al PSD susţine acest proiect de lege în varianta adoptată de Senatul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Tinel Gheorghe, dezbateri generale.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Noi, în toamnă, am votat împotriva acestei ordonanţe şi vă argumentam, atunci, că nu puteţi să veniţi cu indemnizaţii nesimţite de până la 5 mii de euro, în AGA şi CT-urile societăţilor acolo unde nu aţi implementat Ordonanţa nr.109.

Preşedintele Traian Băsescu, pe bună dreptate, vă reîntoarce legea şi vă spune: puneţi în acord, mai ales cu prevederile Ordonanţei nr.109, pentru că, aşa cum bine s-a spus aici, este un angajament ferm al Guvernului României, al oricărui guvern al României cu Fondul Monetar, vizavi de implementarea unei bune guvernanţe în societăţile comerciale.

Veniţi şi persistaţi în aceeaşi greşeală. Veniţi şi spuneţi că nu sunt bani: în sănătate, în pensii, în salarii, în infrastructură, dar pentru clientela dumneavoastră politică aveţi bani să duceţi până la 5 mii de euro indemnizaţii. Şi ne acuzaţi pe noi că dădeam 1%, 1% din indemnizaţia managerului sau directorului general.

În comparaţie cu ce faceţi dumneavoastră acum, credeţi - şi mă refer la liberali, acum, că sunt în opoziţie -, puteţi să votaţi un astfel de proiect de act normativ? Puteţi să votaţi pentru susţinerea raportului de respingere la cererea de reexaminare a preşedintelui? Eu cred că nu puteţi, stimaţi colegi liberali, pentru că sunteţi în opoziţie.

Partidul Democrat Liberal va vota împotriva raportului de respingere la cererea de reexaminare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule lider.

Domnule deputat Ciuhodaru, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Am votat şi prima dată împotriva acestui proiect de lege.

De atunci nu am remarcat să fi crescut salariile în sănătate, în educaţie; nu am remarcat să fi dat vreo doi lei în plus la alocaţia copiilor, iar proiectul nostru de lege privind creşterea alocaţiilor pentru copii la 200 lei stă şi stă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Remarc că aveţi bani pentru cei numiţi în consiliile de administraţie, cei numiţi politic în consiliile de administraţie. Ei pot să primească până la 25% dintr-un salariu de director. Oare ce fac acolo? Vă susţin interesele? Vă ajută să sifonaţi banii puţini din România?

Eu voi vota mărirea salariilor celor din consiliile de administraţie doar în momentul în care voi vedea salarii omeneşti şi în sănătate, şi în educaţie şi în momentul în care veţi adopta creşterea alocaţiilor pentru copii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Avem un amendament respins la art.14.

O să-l rog frumos pe domnul deputat Ialomiţianu să-l susţină.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Amendamentul vrea să facă o reparaţie, adică să-i aducem pe cei care sunt numiţi nu pe criterii de performanţă, nu pe criterii de competenţă, să-i aducem la nivelul iniţial. Adică, să primească 1% din indemnizaţia directorilor, iar directorii care nu sunt numiţi pe criterii de competenţă şi nu au criterii de performanţă să primească indemnizaţia unui secretar de stat.

Dumneavoastră aţi spus de multe ori că România încă e în criză. Eu cred că acest amendament rezolvă problema. Dacă vreţi să-i plătiţi pe criterii de competenţă şi să aibă şi criterii de performanţă, puteţi aplica Ordonanţa nr.109, guvernanţa corporatistă, care, într-adevăr, a fost negociată cu Fondul Monetar. Este un angajament al României, şi nu modul cum aţi rezolvat dumneavoastră prin această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Se supune la vot amendamentul respins al domnului deputat. Ca să ştiţi. După care ...

Să înceapă votul.

35 pentru, 38 abţineri, 99 de voturi împotrivă.

A fost respins. Deci rămâne varianta comisiei. Nu se mai supune la vot, după cum ştiţi. Rămâne textul iniţial al comisiei.

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu. Merge la votul final. Are caracter ordinar.

Dragi colegi,

Ne oprim aici. Ne vedem la 12,30 pentru votul final, urmând să continuăm activitatea la ora 13,00, cu Biroul permanent reunit şi la 13,30, şedinţa solemnă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă urez o zi frumoasă!