Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

E ora 8,31. Deschid şedinţa de astăzi, 3 iunie, consacrată declaraţiilor politice.

O să începem astăzi cu opoziţia şi o să-l rog pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al PDL, să ia cuvântul şi să se pregătească domnul Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Pe cine mai reprezintă puterea?"

Vreau ca aici, în faţa dumneavoastră, să atrag atenţia asupra unei stări de fapt de natură a produce serioase îngrijorări pentru oamenii responsabili din această ţară şi nu numai.

Domnilor colegi,

USL nu mai există, e un proiect eşuat, iar cineva şi-a însuşit abuziv şi oportunist puterea.

N-am auzit în campania electorală care tocmai s-a încheiat nicio vorbă despre impozitul agricol, despre scumpirea carburanţilor ca sursă de fonduri electorale pentru putere, despre impozitul pe construcţiile speciale sau despre scumpirile la gazele naturale.

Acestea sunt performanţele Guvernului Ponta. El nu a tăiat direct de la bugetari, dar a luat de la toţi pe căi indirecte. Astfel, guvernul său este mai şmecher, nicidecum mai bun!

Privim neputincioşi cum se construieşte şi se consolidează un regim cu instituţii subordonate, cu metode stricte de control electoral, susţinute de maşinăria de partid şi un sistem propagandistic faţă de care regimul comunist ar fi de-a dreptul invidios.

Pauperizarea populaţiei pentru a fi controlabilă din punct de vedere electoral a devenit politică de stat. În România, încă se mai votează ca în regimul dărâmat în decembrie 1989. Oamenii încă mai sunt căraţi cu forţa la vot, cu maşini puse la dispoziţie de partid şi sub ameninţarea că acestora li se va tăia pensia sau ajutorul social.

Politica sacilor în căruţă sau a scopului care scuză mijloacele nu ţine cont de oamenii a căror soartă e mizată în socotelile reci ale strategilor mercenari şi ale politicienilor dispuşi la orice compromis pentru accesul discreţionar la averea ţării.

Trăim vremuri în care, la noi, democraţia e doar o aparenţă. Libertatea de a alege şi de a fi ales practic nu există, în condiţiile în care oamenii, în cea mai mare proporţie, nu îşi exercită dreptul electoral.

La ultimele alegeri, două treimi din alegători au refuzat să meargă la vot. Să te declari victorios şi să sfidezi pe toată lumea când ai câştigat cu o treime dintr-o treime, adică undeva puţin peste 11%, e chiar ridicol. Faptul că ai câştigat prin neprezentarea adversarului nu trebuie să te satisfacă prea mult, pentru că nu ştii, într-adevăr, dacă eşti cel mai bun.

Parcă nicicând puterea nu s-a confruntat cu o astfel de lipsă de reprezentativitate şi legitimitate în cele din urmă. Cu toate acestea însă, ea îşi manifestă invers proporţional aroganţa.

Trebuie să reflectăm serios dacă votul obligatoriu nu e o modalitate de a salva însăşi democraţia, făcând implicit şi clasa politică mai responsabilă. E clar că puterea actuală nu-şi doreşte asta, pentru că nu coincide interesului său, dar ea nu e veşnică.

Din păcate, toate regimurile sfârşesc prin a fi respinse de către propriul popor, paşnic sau prin forţă. Ca la un tsunami, când apele întâi se retrag de pe ţărm, pentru ca apoi să năvălească ucigător, dezinteresul cetăţenilor e doar faza premergătoare revoltei. Distanţa dintre politicieni şi popor se măreşte, până se va rupe definitiv. Politicianul numai e în slujba cetăţeanului, ci invers.

Stimaţi colegi parlamentari,

Vă îndemn la o reflexie matură, responsabilă asupra stării de fapt existente în România. Drumul pe care mergem e greşit. Dacă nu ne apropiem acum de popor şi partidele continuă să-şi vadă doar de propriile interese, cauza este pierdută, iar o privire aruncată la vecinul nostru de la nord-est e cât se poate de grăitoare.

Încă mai e timp să facem ceea ce trebuie, să ne îndeplinim menirea noastră de aleşi ai poporului şi nu de privilegiaţi ai acestuia.

Doamne ajută şi fie ca gândul cel bun să ne călăuzească!

Deputat Cristian Roman, Botoşani.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Să aveţi o zi frumoasă.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi se pregăteşte domnul deputat Valerian Vreme, din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică privind alegerile prezidenţiale din Ucraina.

În aceeaşi zi în care cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene îşi exprimau opţiunile pentru viitoarea componenţă a Parlamentului European, în Ucraina au avut loc alegerile prezidenţiale anticipate, considerate la scară largă ca fiind cruciale pentru viitorul ţării.

Înlăturarea de la putere a lui Viktor Ianukovici, anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă s-au menţinut în ziua scrutinului prin acţiunile separatiştilor proruşi din Doneţk, Lugansk, care au urmat proclamării aşa-numitei Republici Novorossia.

În acest context general, marcat de provocările politice, economice şi mai ales de securitate, îmbucurător este faptul că s-a înregistrat o prezenţă ridicată la vot şi că în mod constant s-au depus eforturi pentru stabilirea unui cadru adecvat scrutinului în conformitate cu angajamentele internaţionale şi cu respectarea libertăţilor fundamentale.

Date fiind aceste premise, nu pot decât să apreciez efortul considerabil al autorităţilor de la Kiev pentru asigurarea condiţiilor de vot pe întreg teritoriul ţării şi pentru organizarea de alegeri libere, transparente şi corecte.

Totodată, în calitate de reprezentant al minorităţii ucrainene în Parlamentul României, doresc să salut alegerea lui Petro Poroşenko în funcţia de preşedinte al Ucrainei şi să-mi exprim încrederea în puterea şi determinarea sa de a duce la bun sfârşit mandatul pe care poporul ucrainean, prin vot liber exprimat, i l-a acordat. Ucrainenii au ales să privească cu încredere spre viitor, spre stabilitate şi prosperitate.

Fără îndoială, rezultatul scrutinului din 25 mai reprezintă o etapă importantă în reglementarea crizei politice din Ucraina. Câştigarea de către un candidat proeuropean a alegerilor din primul tur de scrutin cu un procent de aproximativ 54% demonstrează fără echivoc ataşamentul faţă de valorile democratice, precum şi angajarea Ucrainei într-un amplu proces de schimbări structurale.

Programul "Un trai nou" al lui Poroşenko, axat pe obiective pentru reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei, micşorarea numărului de impozite, scăderea cotei de impozitare, obiective dublate în plan extern de semnarea acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană, eliminarea de vize pentru ucraineni, recuperarea Peninsulei Crimeea prin metode politico-diplomatice, diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze în vederea obţinerii în timp a independenţei energetice faţă de Rusia, a răspuns cel mai bine aşteptărilor celor care îşi doresc linişte şi prosperitate în Ucraina.

În aceste condiţii, era previzibil ca, plecând de la contextul politic, dar şi de la dorinţele legitime ale ucrainenilor, respectiv perspectiva europeană a ţării să se contureze ca fiind singurul răspuns la situaţia actuală.

La rândul meu, reiterez susţinerea politică şi sprijinul pe care România îl va acorda în continuare Ucrainei în vederea implementării deciziilor necesare reformei instituţionale, economice şi a cadrului legislativ.

Poporul ucrainean este vecinul şi prietenul nostru, iar poziţia noastră oficială va rămâne fermă atât timp cât parcursul european şi apropierea de Uniunea Europeană se proiectează ca principalele sale ţeluri.

În plus, aş dori să subliniez din nou poziţia oficială a autorităţilor de la Bucureşti, care s-au pronunţat pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Ucrainei, condamnând prompt evenimentele violente şi aşa-zisele reforme din regiunile Doneţk şi Lugansk, care au avut loc în luna mai.

Consider că numai având ca fundament o solidă relaţionare între voinţa politică şi acţiunile coerente, vom avea posibilitatea de a contribui în mod semnificativ la stabilitatea şi securitatea zonei în folosul cetăţenilor noştri.

Deputat Ion Marocico, din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata maximă a unei intervenţii este de trei minute.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme, din partea Grupului parlamentar de deputaţi fără apartenenţă politică şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aurelian Mihai, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Trei rânduri de alegeri, trei rânduri de promisiuni. Ce urmează?"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Alegerile au trecut. Românii s-au ales, printre altele, cu podul plin de promisiuni, care mai de care mai zgomotoase, cât să le-ajungă până la următoarele alegeri.

Şantierele începute pe drumurile patriei parcă s-au evaporat. Din 2012 încoace, când actualul guvern a închis - oprit - licitaţia pentru Drumul judeţean 119 Oneşti - Gura Văii - Dumbrava, au trecut trei runde de alegeri - locale, parlamentare şi europene. Aşadar, trei rânduri de promisiuni doar în ultimii doi ani.

În loc să fi dus la capăt licitaţia aflată în formă finală pe SEAP şi să rezolve situaţia unuia din cele mai deteriorate drumuri din ţară, actualii guvernanţi au amânat la nesfârşit lucrările. Da, oricât de cinic ar părea, până şi drumurile României au culoare politică.

Locuitorii comunei Gura Văii aşteaptă, se pare, şi al patrulea rând de promisiuni, iar eu, ca parlamentar, aştept răspuns la cele două interpelări depuse pe această temă la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi la Consiliul Judeţean Bacău, deşi eu personal nu aştept neapărat explicaţii, ci ca mult aşteptatul şantier să-şi deschidă porţile.

Există motivaţii solide, atât din punct de vedere social, cât şi economic. Locuitorii comunei sunt privaţi de facilităţi de transport, afacerile în zonă sunt în scădere, iar elevii care fac naveta, de multe ori, trebuie să parcurgă distanţa până la oraş pe jos. Nu în ultimul rând, odată reabilitat respectivul drum, ar reprezenta o alternativă pentru legătura Oneşti-Bacău.

Argumentul politic, când este vorba de oameni, ar trebui să dispară. În definitiv, despre asta e vorba în democraţia europeană.

Vă mulţumesc.

Deputat Valerian Vreme, Colegiul nr.6, Bacău.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

În primul rând, daţi-mi voie să felicit toţi copiii români din diaspora, dar şi din România pentru ziua de 1 iunie, Ziua Copilului, să fiţi sănătoşi, să reprezentaţi statul român oriunde v-aţi afla. Sunteţi cei mai buni ambasadori ai noştri, împreună cu părinţii dumneavoastră şi cu cei care au grijă de educaţia pe care o primiţi.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Vă scriu aceste rânduri din dorinţa de a vă atrage atenţia cu privire la situaţia împovărătoare a românilor care trăiesc în afara frontierelor statului nostru, împovărătoare datorită situaţiei economice cunoscute pentru criza financiară în principalele ţări de destinaţie ale emigraţiei româneşti de pe continent: Italia, Spania, Marea Britanie, Portugalia etc.

O spun cu toată încrederea, dat fiind faptul că provin din rândurile tinerilor români care au ales alte opţiuni într-un anumit moment al vieţii, când am decis şi eu şi alte milioane de români să plecăm temporar din ţara în care ne-am născut, copilărit, format ca oameni, ţară căreia îi suntem datori şi ţara faţă de care, spun eu, ne facem datoria necondiţionat.

Ani de zile, prin atitudinea noastră pozitivă şi cu excepţiile de rigoare, am încercat cu toţii să aducem România din sufletele noastre în faţa străinilor, noilor vecini, colegi de muncă, studii, prieteni sau în faţa autorităţilor din acele ţări în care muncim. Dar am încercat să ne facem, totodată, şi datoria faţă de familiile de acasă, poate şi faţă de prieteni, colegi de muncă, de studii, prieteni sau, de multe ori, în faţa autorităţilor, plătindu-ne taxele şi impozitele aferente către statul român.

Vedeţi dumneavoastră, misiunea noastră a devenit una foarte serioasă, susţinând economia a două ţări, cea de adopţie şi cea căreia îi aparţinem de drept. Şi facem destul de mult pentru ţara căreia tot spunem că îi aparţinem. Mult prea mult, pentru că, pentru fiecare cent trimis în România, nu deranjăm, nu solicităm serviciile primăriilor, spitalelor, şcolilor, instituţiilor publice de acasă. Evident că suntem profitabili pentru orice guvern şi pentru orice parlament al statului român. Pentru acel cent muncim, poate suntem umiliţi, poate lipsiţi de apărare, poate, de multe ori, singuri, neştiuţi de nimeni, iar suferinţa noastră se împarte pe milioane.

Ne-am fi bucurat să trăim acasă cu toţii, pentru că dacă Dumnezeu a făcut în aşa fel încât noi să aparţinem unui popor şi unei ţări, evident că a făcut-o cu un scop, iar noi poate că facem, în suferinţa noastră, parte şi din planul Său.

La fel de mult ne-am fi bucurat ca, pentru acel cent, statul român să înţeleagă că suntem mai mult decât volum, iar dacă tot ne numărăm cu milioanele departe de ţară, cel puţin la nivel de reprezentanţe diplomatice, să ne bucurăm de bunăvoinţa României, dar ne-am ales cu taxe consulare exagerat de mari, cu misiuni diplomatice puţine, cu eforturi minime din partea unui stat care trebuia să ne protejeze aşa cum am merita.

Vă scriu aceste rânduri, cum am spus, cu toate că am ezitat să o fac multă vreme. Nu am dorit să mă erijez în reprezentantul cetăţenilor români din diaspora, cu toate că mandatul pe care îl am din partea românilor din Circumscripţia electorală nr.43 este acela de a-i reprezenta oficial în Parlamentul României, ca deputat, evident mandatul meu fiind unul temporar. După mine vor mai veni şi alţi tineri, sper, care să înţeleagă rolul diasporei, oameni, sper, mult mai pregătiţi decât mine pentru o asemenea funcţie.

Dar, până atunci, voi insista eu în numele dumnealor, al românilor pe care îi reprezint, solicitându-vă sprijin pentru reducerea acestor taxe consulare, pentru înfiinţarea de noi consulate pentru ca românii din diaspora să aibă oportunitatea să lucreze, de asemenea, în aceste misiuni diplomatice.

Dragi colegi,

Vă rog sprijiniţi şi votaţi în Parlament iniţiativele legislative în favoarea românilor care astăzi trăiesc în diaspora sau a celor care din diaspora vor să se întoarcă acasă.

Daţi posibilitatea românilor din diaspora să se bucure de legi bune.

Avem nevoie ca aceste propuneri de modificare a Legii nr.198/2008, a Legii nr.1/2011, a Legii nr.156/2000 etc. să fie bune, să se bucure de votul colegilor dumneavoastră aici, în Parlamentul României şi al dumneavoastră, evident.

Nu uitaţi, sunteţi singurii care ne puteţi ajuta.

Aurelian Mihai, deputat Europa de Vest.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc, durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute. Vă rog să vă încadraţi în acest timp.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Pieirea ta prin tine, Israile!"

N-am încetat - şi nu o voi face prea curând - să fac apel la această formulă din Biblie atât de des uzitată, plină de înţelepciune, dar din care prea puţină lume are tendinţa de a învăţa ceva. Prea puţină lume îşi doreşte să conştientizeze că fiecare dintre noi suntem suma alegerilor noastre şi că, dacă facem o alegere proastă, mai devreme sau mai târziu, acest lucru ne va costa, adesea, mai mult decât ar fi cazul.

O bună aplicaţie a celor menţionate anterior o reprezintă ce se întâmplă în ultima perioadă atât cu Partidul Naţional Liberal, cât şi cu cel care făcea pe liderul acestuia, Crin Antonescu. Tot ce putem face acum este să sperăm ca foştii noştri parteneri de uniune să supravieţuiască transformărilor de tip robotizare portocalie prin care trec. În ce-i priveşte pe liberali, ne lipseşte răutatea. Nu i-am perceput niciodată ca pe duşmanii noştri, ci ca pe nişte parteneri care, dacă noi dorim să ducem înainte România pe partea stângă, ei încearcă acelaşi lucru pe partea dreaptă a politicii. Ambele partide am încercat mereu să facem România să meargă înainte. Prin comparaţie, celelalte forţe politice autointitulate de dreapta s-au specializat doar în a pune piedici, care nu doar că au oprit România din mersul său, ci chiar au tras-o înapoi cu zeci de ani. De aceea, sper - şi trag nădejde că sunt în asentimentul multora de sub această cupolă a Parlamentului - ca singura forţă autentică de dreapta, care are şi un pedigri impresionant, să se regăsească, să îşi păstreze identitatea şi să poată să ne fie alături în eforturile noastre de îndreptare a ţării pe calea unui mâine mai prosper.

De peste doi ani am tot discutat aici de planurile lui Băsescu de distrugere a PNL-ului. Tot de atunci, actuala conducere antonesciană a negat informaţiile care ne veneau pe toate canalele, atât din interior, cât şi din exterior. Iniţial, am crezut cu toţii că este o negare dintr-un sentiment de jenă faţă de situaţie. Ulterior, prin trecerea timpului, am văzut că, de fapt, era vorba despre punerea batistei pe ţambal, ca să se acopere un complot intern condus de către Crin Antonescu. Acesta ne acuza pe noi că am făcut un pact de coabitare cu Băsescu - pact cu care a fost tacit pe deplin de acord, deşi nu înţelegeam de ce. Ulterior s-a relevat faptul că era doar o altă cale prin care Antonescu şi Băsescu se aflau pe drumul dărâmării PNL-ului - pohta ce-a pohtit locatarul de la Cotroceni încă din 2005. Şi iată că este la un pas ca să se întâmple taman acum, când i se sfârşeşte mandatul!

Sub pretextul unei drepte unite într-un singur partid, însă care, direct ori indirect, să fie condus de Traian Băsescu însuşi, se mixează laolaltă liberali autentici - dar care îşi vor pierde identitatea, atât doctrinară, cât şi onomastică - cu strânsura de duzină a cărei singură doctrină, cică de dreapta este sintetizată în trei cuvinte simple, ca să le poată înţelege până şi ei: "Muşcă şi fugi!" Cu toţii ştim că au fost inventate cuvintele pentru a ascunde gândurile şi asistăm de zece ani, sub conducerea băsistă, la aplicarea zi de zi a acestui dicton, ridicat la rang de politică de stat. Dar, când suntem martori la nenorocirea unei părţi din electorat care a avut ghinionul să voteze nişte mincinoşi ce a doua zi după vot s-au sucit de pe o parte pe alta, exact cum s-a culcat PD-ul de stânga şi s-a sculat conservator popular european, nu o putem face în linişte. Ar însemna să trădăm inclusiv ideea de politică, pentru că tot ce vedem că se întâmplă în PNL, cu încercarea de preluare ostilă a acestuia, nu este altceva decât o "lovitură de partid", în niciun caz un mod de a face politică.

Politica este ştiinţa şi arta de a guverna un stat. Însă, ce se întâmplă acum la liberali nu este nici ştiinţă, nici artă, iar de guvernare nici vorbă. Este doar o imensă mânăreală ca să existe posibilitatea de a îl pune pe Traian Băsescu premier după metoda Putin. Cine ştie dacă, odată premier, Băsescu nu va avea majoritatea necesară pentru a modifica litera Constituţiei şi a putea reveni iarăşi ca preşedinte, prin aceeaşi metodă Putin?

Până acum există un semn bun, semn că toate acestea nu vor fi realizabile: sub presiunea internă, Crin Antonescu a plecat renunţând la cârma, chiar şi interimar, a PNL, dar şi la intenţia de a fi prezidenţiabilul liberalilor. De la candidatul întregului USL la fotoliul de la Cotroceni, până la Iuda politicii româneşti, iată un drum care nu ar trebui parcurs de nimeni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Acum, când sunteţi pe cale să realizaţi o alianţă istorică cu PP-DD, mai faceţi curte la PNL!

Da, domnilor colegi, în politică e posibil orice.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al PDL şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "25 mai 2014. Punct şi de la capăt."

A căzut cortina peste europarlamentare, ultima repetiţie cu public a marelui show al prezidenţialelor din anul 2014 în România.

Concluziile nu sunt prea vesele. Absenteismul masiv la vot şi pasivitatea sunt câştigătorii detaşaţi ai alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014. Absenteismul masiv la vot la alegerile europarlamentare a legitimat mafia roşie în România.

Alianţa PSD, PC şi UNPR s-a apropiat la redistribuire de 40%. Cum e posibil aşa ceva, cum de atât de mulţi oameni sunt orbiţi de un personaj atât de "foarte razna", vorba lui Andrei Pleşu, care guvernează fără niciun căpătâi, de pe azi pe mâine şi pe care nimic - intelectual sau moral - nu-l califică pentru funcţia prezidenţială? Cum după experienţa nefericită a dictaturii şi a perioadei Adrian Năstase, atât de mulţi nu înţeleg cât de periculoasă este concentrarea puterii într-o singură mâna, la un singur partid, pe deasupra corupt şi tangent cu valorile europene? Ultimii opt ani au adus în plus o extraordinară manipulare mediatică, cu mijloace primitive, dar cu atât mai eficiente la acest public. O vedem zi de zi sub ochii noştri crescând în agresivitate.

Adevărata victorie a PSD este la nivel european, în România socialiştii înregistrând unul dintre cele mai bune scoruri. Cu cei 16 din cei 32 europarlamentari români pe care îi va trimite în Parlamentul European, PSD îşi va întări poziţia în cadrul socialiştilor şi va căuta, cu ajutorul acestora, să slăbească forţa PPE, partid majoritar.

Lipsa oricărei credibilităţi externe a domnului Victor Ponta, preşedintele PSD, nu este singura problemă cu care se confruntă acest partid, care nu s-a sfiit să folosească în campania electorală un slogan naţionalist identic celui utilizat în Germania de neonazişti, care se declarau în permanenţă "mândri că sunt germani".

Dacă Victor Ponta câştigă prezidenţialele, vor urma cel mai probabil şase ani de putere absolută a PSD; perspectivă într-adevăr îngrijorătoare, în condiţiile în care, după primii doi ani, traseul se profilează clar: justiţie în slujba corupţilor, pulverizarea mass-mediei independente, orientarea prooccident pusă sub semnul întrebării. În timpul guvernării PDL nu s-a atentat niciodată la Constituţie, nu a fost sfidat statul de drept, nu s-a încercat să se pună botniţă DNA şi ANI şi nici nu s-au hărţuit şi insultat intelectualii şi oamenii de cultură ai acestei ţări pentru simplul motiv că nu gândesc ca ei şi au curajul să îi şi critice.

Toţi actorii implicaţi ai opoziţiei din România au obligaţia să ajungă la o soluţie prin care să bareze drumul lui Victor Ponta şi al PSD către obţinerea puterii absolute. Europarlamentarele au fost ratate din acest punct de vedere, ba s-ar putea spune chiar că strategiile nu au făcut decât să umfle scorul obţinut de alianţa USD.

PSD a reuşit să scoată unul dintre cele mai bune scoruri de după perioada fesenistă a anilor '90. Cum au reuşit acest lucru? Manipulând, minţind, resuscitând şi fructificând "antibăsismul" feroce, deţinând supremaţia mediatică şi controlând teritoriul prin reţeaua baronilor, alimentând frustrările şi necazurile unei populaţii dependente de pomeni de tot felul.

Pentru români, lecţia acestor alegeri este că deocamdată lupta politică se duce între opoziţie şi un PSD foarte convins în tendinţa lui antidemocratică. Marele învingător al europarlamentarelor guvernează România prin televiziuni şi diversiuni. De la "USL trăieşte!" la USD, de la Tăriceanu la Diaconu, de la "uniţi împotriva lui Băsescu" şi naţionalism folcloric până la asasinatul în serie a ideii de exit-poll, PSD este mai lipsit ca niciodată de consistenţă politică.

Faţă în faţă cu un adversar puternic şi susţinut de toate forţele de dreapta, Victor Ponta va avea o mare problemă la prezidenţialele din acest an. De aceea, opoziţia trebuie să strângă rândurile şi toţi ar trebui să lanseze un singur mesaj către electorat: orice vot acordat Alianţei USD îi netezeşte drumul lui Victor Ponta către preşedinţie şi, implicit, România se va întoarce cu peste 20 de ani în urmă, sub dominaţia unei puteri unice şi a partidului stat.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit acum la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi vă voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Necesitatea unui cadru naţional privind interoperabilitatea".

Dragi colegi,

În România în acest moment nu există un cadru naţional care să asigure interoperabilitatea sistemelor informatice în administraţia publică. Există doar proiecte ce au în vedere schimbul de date în format electronic între diferite sisteme informatice ale instituţiilor publice, bazat pe existenţa unor protocoale între aceste instituţii. Putem menţiona ca exemplu numărul de urgenţă 112 sau declaraţia unică.

La nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană, în baza strategiei europene "Europa 2020" a stabilit, prin agenda digitală, procedura necesară ca până în 2015 administraţiile publice europene să ajungă să fie deschise, flexibile şi cooperante în raporturile lor, atât cu cetăţenii, cât şi cu companiile.

Folosirea guvernării electronice reprezintă o obligaţie pentru administraţiile publice în scopul acestora de a-şi spori eficienţa şi eficacitatea pentru a îmbunătăţi în mod constant serviciile publice.

Comisia Europeană a introdus deja atât strategia europeană de interoperabilitate, cât şi cadrul european de interoperabilitate, două documente cheie care promovează interoperabilitatea în rândul administraţiilor publice. Mai mult, prin declaraţia ministerială adoptată la Malmö, statele membre au fost de acord să-şi alinieze până în 2013 cadrele naţională de interoperabilitate cu cadrul european aplicabil.

România şi-a asumat obiectivele agendei digitale "Europa 2020" dorind să eficientizeze administraţiile publice prin creşterea accesului la servicii publice electronice, îmbunătăţirea guvernanţei asupra implementării serviciilor publice informatizate, precum şi creşterea încrederii pentru asigurarea securităţii reţelelor şi sistemelor informatice.

Dragi colegi,

Din cauza capacităţii limitate de comunicare între sistemele care asigură serviciile suport, există multe servicii care nu pot fi furnizate. Este absolut necesară dezvoltarea unui cadru de interoperatibilitate, astfel încât să se reuşească un traseu permanent al datelor, care să fie exprimată prin creşterea eficienţei administraţiilor publice centrale şi locale.

Construirea unor baze de date şi standarde comune reprezintă una din provocările importante ale administraţiei publice din România. Tocmai din această cauză este esenţială definirea unui cadru de colaborare între entităţile administraţiei publice, ministere, agenţii, primării, pentru a-şi putea expune datele, pentru a putea folosi datele altora şi pentru a putea participa la tranzacţii.

Procesul de informatizare a administraţiei publice locale şi centrale trebuie realizat astfel încât să se asigure îmbunătăţirea procedurii calităţii şi promptitudinii serviciilor publice, în acord cu obligaţiile asumate faţă de Comisia Europeană privind interoperabilitatea sistemelor informatice şi posibilitatea integrării acestora.

Sorin-Avram Iacoban, deputat de Iaşi. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc şi eu.

O invit la microfon acum pe doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte... Îmi cer scuze, influenţa din stânga, doamnă deputat, vă cer scuze, deci din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Vă rog frumos să vă luaţi o cafea.

Domnul Ioan Oltean:

Vă dau două, să ştiţi, fără probleme, oricum vă aşteptăm şi suntem pe drumul cel bun, aşa că...

Vă ascultăm.

Doamna Florica Cherecheş:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Adopţia, şansa unei vieţi împlinite".

Mă bucură faptul că începând cu acest an, România are dedicată o zi specială, ziua de 2 iunie, pentru a celebra familiile adoptive şi pentru a promova beneficiile pe care adopţia le poate aduce celor peste 60.000 de copii instituţionalizaţi.

Pentru ca adopţia să devină o măsură de protecţie reală pentru aceşti copii lipsiţi de dragostea şi sprijinul unei familii reale, trebuie să intensificăm demersurile noastre de a simplifica şi eficientiza procesul de adopţie, deoarece, datorită procedurilor stufoase, doar 3.000 dintre aceşti copii au în acest moment şansa de a-şi găsi familia care să le ofere ceea ce au ei nevoie: dragoste şi stabilitate.

În acest an, am depus o propunere legislativă de modificare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, prin care am urmărit să îmbunătăţesc şi să simplific anumite etape din îndelungul proces al adopţiei, cum ar fi:

• restrângerea numărului de persoane ce trebuie identificate pentru a-şi exprima opţiunea în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului până la rude de gradul al treilea, nu al patrulea, cât este prevăzut în prezent;
• facilitarea acomodării şi integrării copilului în noua familie, prin acordarea unuia dintre părinţii adoptivi a unui concediu de îngrijire a copilului pe o perioadă de un an, indiferent de vârsta copilului, începând de la data încuviinţării adopţiei, precum şi a unei indemnizaţii lunare;
• oferirea posibilităţii tuturor copiilor declaraţi adoptabili de a fi adoptaţi de către cetăţeni români cu reşedinţa obişnuită în străinătate, în cadrul adopţiei internaţionale, nu doar a celor care nu şi-au găsit părinţi adoptivi în România în termen de doi ani;
• creşterea termenului de valabilitate a atestatului de familie sau persoană aptă să adopte la doi ani, faţă de un an cât este în prezent;
• reducerea unor termene de realizare a procedurilor din cadrul procesului de adopţie etc.

Stimaţi colegi,

Având în vedere semnificaţia zilei de ieri, Ziua Naţională pentru Adopţie, vă cer să acţionaţi cu responsabilitate în analizarea şi acordarea votului modificării legislative propuse, pentru a oferi şansa tuturor copiilor care sunt lipsiţi de ocrotirea şi dragostea unei familii naturale să beneficieze cât mai curând de una adoptivă.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Ioan Oltean:

Sărut mâna, încă o dată mulţumesc frumos, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Itu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Pentru stenogramă, doresc să menţionez că în dimineaţa aceasta voi mai depune încă două declaraţii politice pe care le-am intitulat: "Economia românească, tot deficitară în faţa Fondului Monetar Internaţional" şi, o altă declaraţie, cu numele - "Fuziunea PDL-PNL, o necesitate".

Dar, în dimineaţa aceasta doresc să vă atrag atenţia asupra unei alte declaraţii politice, pe care am intitulat-o: "Limitarea numărului secţiilor de votare în străinătate, un demers strategic al puterii".

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să vă aduc în atenţie subiectul problematic al secţiilor de vot pentru alegerile europarlamentare din diaspora. Este evident că prezenţa secţiei de vot încurajează şi susţine exercitarea dreptului fundamental al democraţiei - cel de afirmare a opţiunii pentru reprezentantul politic care susţine valorile şi interesele votantului. Din acest punct de vedere, afirm public că guvernul actual a lucrat deschis împotriva intereselor românilor din afara graniţelor ţării prin limitarea posibilităţilor de exercitare a votului.

De ce afirm aceasta? Ca reprezentant al Colegiului nr. 3 diaspora am primit nenumărate sesizări privind situaţia deplorabilă a secţiilor de vot din teritoriu: astfel, în Statele Unite ale Americii au fost deschise numai cinci secţii de votare, şi doresc să menţionez, stimaţi colegi, că în Statele Unite au ales să locuiască peste un milion de români, în Canada trei astfel de unităţi, iar românii din Australia au "beneficiat" de două secţii de votare. În condiţiile în care în 2009 pentru acelaşi tip de alegeri în SUA au existat 19 secţii de votare, nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, cum motivaţi această reducere?

Nu pot să nu remarc cum atitudinea şi faptele guvernanţilor par îndreptate mai curând împotriva românilor din diaspora decât să vină în sprijinul lor! Cred că situaţia pe care am expus-o aduce grave prejudicii la adresa sistemului democratic, în contextul în care inexistenţa unui spaţiu care permite exercitarea dreptului la vot încalcă de fapt drepturile fundamentale pe care le presupune democraţia.

Reducerea secţiilor de vot în diaspora sugerează că domnul ministru de externe şi guvernul din care face parte lucrează de fapt împotriva intereselor românilor. Cunoaştem declaraţiile prin care încurajaţi românii plecaţi din ţară să se reîntoarcă în patria-mamă, dar prin faptele dumneavoastră tăiaţi orice legătură a celor din diaspora cu România!

Susţinem cu toţii demnitatea şi mândria de a fi român, dar nu ştiam că pentru guvernul PSD aceasta înseamnă parcurgerea a mii de kilometri, aşteptarea la cozi interminabile pentru exprimarea votului! Nu pot să nu vă întreb dacă nu cumva aceste acţiuni reprezintă măsurile dumneavoastră de protecţie împotriva unui vot negativ la adresa PSD-ului?

Cum votul românilor din afara ţării este de regulă unul în favoarea dreptei, mă văd nevoit să afirm că limitarea numărului secţiilor de votare în străinătate a fost realizată conştient în favoarea partidului din care faceţi parte! Mă revoltă aceste acţiuni discriminatorii şi solicit reevaluarea situaţiei în aşa fel încât alegerile prezidenţiale să se desfăşoare în condiţii corecte şi echitabile în special şi pentru cetăţenii din diaspora!

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cornel Itu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte doamna deputat Lucia Varga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Itu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează: "Dreapta lui Antonescu şi Blaga sub sloganul «Ne uneşte foamea de ciolan»".

Iniţiativa lui Crin Antonescu şi Vasile Blaga de a crea o alianţă PNL-PDL este sortită eşecului, scopul ei fiind unul singur, şi anume acela de a stopa drumul lui Victor Ponta către Cotroceni. Eşecul lor va fi atât pe termen scurt - alegerile prezidenţiale, cât şi pe termen lung - alegerile locale şi parlamentare din 2016. Alianţa PNL-PDL are nevoie de mai mult decât de mesaje cum ar fi: "Opriţi PSD-ul, opriţi-l pe Victor Ponta!", iar în momentul de faţă nici unul din cele două partide, nici PNL-ul lui Antonescu, dezertor de la guvernare şi fără cuvânt în faţa votanţilor USL, nici PDL-ul lui Vasile Blaga, care şi-a dat examenul incompetenţei în Guvernarea Boc, nu au capacitatea de a genera un mesaj coerent şi credibil pentru români. Oamenii nu pot uita ce a însemnat PDL-ul în peisajul politic românesc, nu pot uita nici trădarea PNL prin ieşirea din alianţa USL! PNL i-a înşelat pe alegători spunând că intră în USL pentru a-l da jos pe Băsescu, pentru ca apoi să uite ce a promis şi să bată palma cu toţi oamenii preşedintelui. Este a doua trădare, iar cetăţenii nu îi vor ierta!

PNL trebuie să explice cum este cu lovitura de stat din vara lui 2012 la referendum, cum este cu tăierea de salarii, cum este cu batjocura faţă de pensionari. Crin Antonescu are de dat socoteală milioanelor de români care l-au crezut atunci când le-a promis că va scăpa România de regimul lui Traian Băsescu. Acum, Antonescu dă mâna cu cel despre care a spus că suferă de boli morale şi că are apucături de securist.

Prin acest gest, de "anexare" a PNL la maşinăria politică a lui Traian Băsescu, Crin Antonescu s-a discreditat total, atât în faţa celor 7,4 milioane de români pe care i-a convins, alături de Victor Ponta, să voteze pentru demiterea preşedintelui, cât şi în faţa liberalilor europeni, a colegilor de partid şi a simpatizanţilor PNL din ţară. Mă întreb, totodată, cum va explica domnul Antonescu electoratului că, în mod brusc, Elena Udrea, Roberta Anastase, Ioan Oltean, Lucian Bode, Alexandru Nazare, Traian Igaş, Mihai-Răzvan Ungureanu, Emil Boc şi Traian Băsescu au devenit persoane de încredere? Crin Antonescu s-a aliat cu Monica Macovei, cea care îl condamna în piaţa publică şi în Parlamentul European de "lovitură de stat".

Cred că cetăţenii români pot să tragă singuri concluziile de rigoare cu privire la această fuziune ce nu face, în opinia mea, decât să dezvăluie, pentru cei care încă nu sunt convinşi, lipsa totală de caracter a celor care au parafat-o.

O forţă politică puternică cred că trebui să aibă la bază respectarea unor principii precum: onestitatea faţă de electorat, responsabilitatea angajamentelor asumate, dreptate socială, ceea ce despre PNL-ul lui Antonescu şi PDL nu se poate spune.

Acum, Crin Antonescu şi Vasile Blaga dau mâna şi îşi adresează vorbe cordiale. Celor doi suferinzi de amnezie le reamintesc vorbele "galante" pe care şi le spuneau înainte de a-i uni foamea de ciolan:

Crin Antonescu, 2 iulie 2012 - "Blaga este foarte obraznic. (...) Ponta nu este un copil. Victor Ponta este un om care a avut şi are curajul să se bată cu un şantajist, cu un om care ştie să ameninţe, cu un om cu care te baţi pe viaţă şi pe moarte, cum e Traian Băsescu (...) Blaga, care a fost toată viaţa lui sluga preşedintelui Traian Băsescu, să o lase mai moale cu copiii la conducerea ţării dacă tot vrea sa facă opoziţie serioasă".

Vasile Blaga, 23 noiembrie 2013 - "Eu nu mă pricep la reevaluări. Eu nu-l pot reevalua pe Antonescu. Cum să-l evaluez eu pe Antonescu după ce l-am văzut în vara anului 2012 atacând România şi statul de drept? Cum să-l evaluez pe Antonescu pe care l-am văzut, din nefericire pentru el, şase săptămâni la Cotroceni? Şi dacă dormea filozof rămânea. Dar, din păcate, aţi văzut ce a făcut. Nu-l putem sprijini pentru că şi el, şi înaintea lui Năstase, şi-au propus să ne distrugă. Cum aş putea eu să vă cer să-l sprijiniţi pe Ponta? Ferească Dumnezeu! Şi atunci, hai să mergem înainte noi, cu un candidat al nostru, care sunt convins că va convinge dreapta, dar acest partid are forţa să-l susţină pe cel mai bun şi pe cel mai puternic om de pe partea dreaptă. Dar care nu se va numi Antonescu şi care va câştiga preşedinţia. Asta vă cer şi spre asta trebuie să ne mobilizăm", le spunea Blaga membrilor PDL din Alba.

Ei bine, în mai 2014 Blaga se pricepe la reevaluări, iar Antonescu nu vede în Blaga nu un obraznic, ci un om cumsecade...

Cornel Itu, Colegiul nr. 6, Dej, Cluj. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Mare-i grădina asta a politicii româneşti.

Domnilor colegi, o invit la microfon pe doamna deputat Lucia Varga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În această săptămână vom sărbători, mai exact pe 5 iunie, Ziua Mondială a Mediului. De aceea, declaraţia politică se referă la această zi mondială a mediului.

Este de necontestat că la nivel mondial clima a suferit schimbări majore şi principala cauză a acestora este fenomenul de încălzire globală. România nu face o excepţie şi observăm că se confruntă, din ce în ce mai des, cu o amplificare a fenomenelor meteorologice extreme.

Am văzut noi înşine că în cursul unui an a crescut atât numărul zilelor cu precipitaţii extreme şi, implicit inundaţiilor, cât şi numărul zilelor cu temperaturi caniculare şi, implicit zilele de secetă. Vara avem furtuni scurte şi devastatoare sau secete prelungite, iar iarna viscole şi căderi mari de zăpadă. S-au înregistrat debite record ale Dunării, ca în anul 2005 şi chiar în acest an, dar şi ani deficitari, cu secetă pronunţată şi zile toride.

Necesitatea de a aborda consecinţele schimbărilor climatice este subliniată anul acesta şi de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, care, prin sloganul ales pentru Ziua Mondială a Mediului - "Ridică vocea, nu nivelul mării!", îndeamnă la conştientizarea problemelor de mediu şi la mobilizarea oamenilor pentru ocrotirea şi protecţia a ceea ce ne înconjoară şi ne asigură, până la urmă, supravieţuirea.

Este esenţial să devenim mai responsabili ca cetăţeni şi să înţelegem că inundaţiile catastrofale, alunecările de teren, tornadele nefireşti, fenomenele de grindină ivite din senin sunt cauzate de schimbările climatice pe care le suferă planeta noastră din pricina activităţilor antropice.

Ziua Mondială a Mediului este un bun prilej să atragem atenţia că, în faţa unor evidenţe clare, efectele schimbărilor climatice devin tot mai ameninţătoare. Vocile noastre trebuie să se ridice şi să se unească întru cooperare, conştientizare şi responsabilizare, atât la nivel individual, cât şi la nivel guvernamental, în vederea salvării patrimoniului nostru natural mondial.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim, doamna deputat. Aşteptăm cu drag Ziua mediului.

Până atunci, să continuăm şedinţa şi să îl rog pe domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi prezinte declaraţia politică şi pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, să se pregătească.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vin în faţa dumneavoastră astăzi, dragi colegi, pentru a încerca poate să găsim soluţiile prin care noi ar trebui să ne unim, nu să vin în faţa dumneavoastră să prezint diferenţele, să prezint ceea ce ne desparte, să prezint exclusiv doar ceea ce este rău, ci doar ceea ce nu putem face împreună.

Vreau să vă prezint o speţă care se desfăşoară sau mai exact care s-a desfăşurat la nivelul municipiului Bacău, dar din păcate există 10 mii de oameni în situaţia pe care o voi prezenta, pe parcursul întregii ţări.

Dragi colegi,

Un număr de 380 de angajaţi din municipiul Bacău, angajaţi ai Grupului de firme Interagro, nu şi-au primit salariile de patru luni. Timp de patru luni aceşti oameni nu au avut bani de masă, nu au avut bani să-şi trimită copiii la şcoală, nu au avut bani să-şi întreţină familiile. După aproape 8 zile de greva foamei, patronatul s-a îndurat de cei 18 oameni care se aflau la limita existenţei şi a dispus plătirea salariilor în mod parţial către cei 380 de oameni. Nu mi se pare normal ca indiferent cum te cheamă, indiferent cine eşti, indiferent câţi bani ai să poţi să ajungi să te joci cu vieţile oamenilor într-un asemenea mod.

Dar, din păcate, legislaţia română, aşa cum este ea construită, va favoriza totdeauna mai mult patronatul, va favoriza mai mult angajatorul, iar pârghiile prin care statul român poate să intervină în acest tip de relaţii contractuale sunt foarte limitate. Mai mult decât atât, consider că este momentul ca dincolo de culori politice să încercăm să găsim o soluţie pentru modificarea Codului muncii, pentru modificarea relaţiilor dintre angajaţi şi angajator, ne aflăm într-o situaţie în care patronatul poate să dispună foarte uşor de viaţa omului, poate să dispună să nu plătească salariul său, poate să-l lase într-un mod derizoriu, fără niciun mijloc de subzistenţă, acesta neaflându-se practic în şomaj şi, practic, ne aflăm într-o situaţie în care toţi, fiecare dintre noi putem să ajungem acolo şi nu ştiu cum vom găsi o soluţie de supravieţuire.

Aşa că eu, cu sinceritate, vă rog, pe fiecare dintre dumneavoastră, în momentul în care vom găsi această soluţie şi vom modifica, vom avea în faţă mai exact modificările Codului muncii, să ne gândim la faptul că poate înainte de a fi patroni, înainte de a fi angajatori, cândva am fost angajaţi şi că există soluţii şi pentru aceştia, iar acest dezechilibru care este creat în momentul de faţă prin Codul muncii trebuie îndreptat.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Întrebaţi înainte să tăiaţi"

Municipalitatea a sacrificat arborii de pe bulevardul Ştefan cel Mare. Toţi teii de pe cel mai important bulevard al Iaşiului au fost doborâţi de drujbele angajaţilor primăriei. Şi asta doar pentru că primăria a stabilit, fără consultarea ieşenilor, că în zonă trebuie să crească doar copaci în miniatură. Consecinţele negative nu s-au lăsat aşteptate. Pe lângă paguba ecoprotectivă a fost distrus şi un potenţial brand al Iaşiului, acela de oraş al teilor.

Depun astăzi un proiect de lege, la care îi rog pe deputaţii de Iaşi să se alăture, prin care parcurile şi grădinile ce deţin elemente sau bunuri de patrimoniu natural, de interes public major, de interes comunitar, socio-economic şi socio-cultural să dobândească statutul de arie naturală protejată de interes naţional în care sunt interzise orice măsuri incompatibile cu scopul de protecţie şi conservare şi orice activităţi imobiliare.

Proiectul de lege reglementează identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim diferenţiat şi stabileşte reguli speciale de protecţie şi conservare pentru parcurile şi grădinile care deţin astfel de bunuri. Evident, regulile sunt stabilite de un consiliu consultativ ce include reprezentanţi ai instituţiilor şi ai comunităţilor locale implicate şi interesate în aplicare măsurilor de protecţie în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei, sub îndrumarea unui consiliu ştiinţific avizat de Academia Română.

Efectele ecologice negative ale tăierilor de arbori din centrul Iaşiului au fost deja confirmate de specialiştii în dendrologie ornamentală. Aceştia afirmă că abia 500 de salcâmi japonezi pot egala performanţa ecologică a unui singur tei. Acelaşi semnal de alarmă este tras şi de cei 77 de semnatari ai scrisorii deschise adresate primăriei Iaşi, prin care protestează privitor la tăierea teilor de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi solicită un audit legal. Majoritatea sunt cadre didactice universitare, la care se adaugă doi membri ai Academiei române, 19 personalităţi din afara Iaşiului şi alte personalităţi ieşene.

Lor li se adaugă şi domnul Mandache Leocov, un botanist reputat, fost director al Grădinii Botanice, considerată pe vremea domniei sale una dintre cele mai frumoase din Europa de Est, ce susţine că proiectele urbane dezvoltate în ultimii ani, corelate cu incompetenţa muncitorilor municipalităţii, au condus la o apocalipsă dendrologică. S-a ajuns ca zeci de locuitori din aproape toate cartierele Iaşiului să reclame tot mai des tăierile de copaci din oraş.

Oamenii sunt scandalizaţi că arborii de aliniament se usucă pe capete, uneori pe străzi întregi, şi consideră că vina aparţine angajaţilor municipalităţi, ce sunt acuzaţi de proastă îngrijire.

Acest proiect de lege garantează că şi copiii noştri se vor putea bucura de teiul lui Eminescu, şi nu de salcâmul japonez al administraţiei locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică - "Despre Partidul Naţional Liberal".

Agenda politică este întreţinută în momentul de faţă de ceea ce se întâmplă în partidul nostru şi mulţi se întreabă de ce se întâmplă acest lucru, care sunt cauzele şi unde se va ajunge.

Vreau să spun că sunt bucuros că în Partidul Naţional Liberal se întâmplă astfel de lucruri şi cetăţenii României ar trebui să fie bucuroşi, pentru că în momentul în care un partid trăieşte, în momentul în care lucrurile se mişcă şi se aşează încet, încet, înseamnă că mai există o speranţă în politica românească.

Absolutismul şi sistemul totalitar în care se lucrează în anumite partide nu duce la nimic bun. Aici există opinie, aici lucrurile sunt analizate, sunt întoarse pe toate părţile şi sunt convins că încet, încet se vor aşeza, iar dezideratul de a se ajunge la o opoziţie puternică este foarte aproape. Este necesară această opoziţie, pentru a arăta ceea ce nu se întâmplă bine în ţară, pentru a arăta ce avem de făcut şi pentru a reuşi să promovăm cei mai buni oameni în diverse funcţii.

Sunt convins că foarte curând lucrurile la Partidul Naţional Liberal vor fi bune şi sunt convins că din această frământare internă o să ieşim mult mai puternici şi beneficiarii nu suntem neapărat noi, politicienii, ci întreaga clasă politică şi cetăţenii care aşteaptă de la noi rezultate.

O să vedem că oamenii pe care-i promovăm, oamenii care o să conducă partidul ştiu ce este de făcut, o să fie mult mai pragmatici şi sper că vom reuşi să începem să lucrăm pe proiecte concrete, exact ceea ce aşteaptă populaţia. Mai puţină vorbă şi mai multe fapte.

Mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie să dau curs şi declaraţiei politice pe care am pregătit-o şi eu pentru astăzi.

Vă mulţumesc. (Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia politică pe care am pregătit-o pentru astăzi se intitulează "Guvernare iresponsabilă, guvernare dezastruoasă".

Avem astăzi, spun guvernanţii şi primul-ministru, o economie care duduie, o economie prosperă. Cu toate acestea, nivelul de trai al cetăţenilor se înrăutăţeşte pe zi ce trece, oamenii sunt tot mai săraci, consumul la nivel de retail este în scădere pe multe luni, rata şomajului este la cote ridicate, în condiţiile în care banii pentru investiţii lipsesc cu desăvârşire.

De curând, a intrat în vigoare şi celebra taxă pe stâlp, care nu face altceva decât să apese din nou pe umerii românilor, o taxă contraproductivă mai ales pentru firmele mici şi mijlocii. La nivel de corporaţii, se poate spune că economia duduie. Creşterea economică a fost datorată, în principal, exporturilor. Aşadar, marile firme, multinaţionalele, îşi repatriază profiturile, multe dintre ele beneficiind de mijloace fiscale de reducere a unor impozite, ceea ce nu se întâmplă şi cu angajaţii sau cu firmele care decid să-şi reinvestească profiturile obţinute în ţară.

Totodată, jumătate dintre copiii României trăiesc sub pragul sărăciei sau sunt în risc de sărăcie. Sărăcia înseamnă eşec şcolar, sănătate precară, mai puţine oportunităţi, un salariu mai mic, şomaj, mai puţine taxe şi impozite plătite la stat, mai puţine oportunităţi, oameni al căror viitor depinde de ajutoarele de stat. Care este viitorul în aceste condiţii viitorul acestei naţiuni?

Am văzut cum stânga din România îşi proiectează programele, proiectele, în fapt, guvernarea propriu-zisă, pe termen scurt de genul "avem bani de pensii şi salarii pentru anul acesta", eventual până la alegeri. Care sunt planurile, proiectele de relansare economică, de creare a locurilor de muncă, de absorbţie a fondurilor europene, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai pentru români? În fapt, stânga a demonstrat că are toate aceste proiecte doar pe hârtie. Este vorba despre acea Românie în care trăiesc liderii Partidului Social Democrat, şi anume o Românie puternică, în care a relansat clasa de mijloc, pe hârtie, în care a creat celebrul deja 1 milion de locuri de muncă, în care militau pentru o justiţie independentă, dar în schimb domnul premier îşi mută cabinetul din Palatul Victoria, asaltat fiind de actele de corupţie ale propriilor baroni locali, baroni apăraţi de partidul care se doreşte a fi partid-stat.

Un sfert dintre cetăţenii acestei ţări au votat pentru viitorul european al ţării noastre. În final, istoria s-a repetat pentru reprezentanţii Partidului Social Democrat, care au adormit fericiţi cu gândul la 43-45 de procente obţinute la alegeri, dar s-au trezit cu 37 de procente, în condiţiile în care Partidul Social Democrat nu se bucură doar de roadele guvernării, ci şi de cea mai eficientă maşinărie politică şi de un electorat care oscilează doar în funcţie de rata mortalităţii persoanelor vârstnice.

Deşi rezultatele dovedesc sancţiunea aplicată de români lipsei interesului guvernanţilor noştri de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, la buna guvernare, la crearea locurilor de muncă, la atragerea investitorilor şi alocarea de bani cercetării, inovării, domnul Ponta îşi arată public mulţumirea eşecului dovedit, care nu prefigurează decât eventual un alt eşec marca Geoană la alegerile prezidenţiale din toamnă.

Astfel, trezit din visul cel urât, domnul premier Ponta încearcă să-şi întoarcă faţa la foştii parteneri de guvernare PNL, pentru a deconta împreună povara insucceselor guvernării. Visul domnului Ponta de a ajunge preşedinte îi dă fiori reci acum, în condiţiile în care aceeaşi maşinărie de partid, plus televiziunile fidele şi celelalte partide de pe eşichierul politic, exceptând Partidul Democrat Liberal, au susţinut la alegerile trecute un alt lider Partidului Social Democrat care se visa preşedinte, dar fără succes. Să fie oare cronica unei poveşti anunţate? Totodată, domnul Ponta a recunoscut faptul că nu şi-a votat propriii colegi care au candidat la prezidenţialele trecute, exceptându-l pe Adrian Năstase. Aici trădare să fie, dar s-o ştim şi noi! În aceste condiţii în care domnul Ponta îşi înşeală propriul electorat, propriii colegi, mă întreb cine poate avea încredere în promisiunile sau discursurile politicianiste ale Domniei Sale.

O caracteristică a Guvernului Ponta este iresponsabilitatea, neprofesionalismul, infatuarea şi guvernarea în acord cu interesele baronilor. Iar discursurile miniştrilor Guvernului, precum şi măsurile sau lipsa măsurilor de guvernare indică acelaşi lucru. Chiar săptămâna trecută ministrul finanţelor acestei ţări vorbea despre taxe şi impozite, despre necesitatea reducerii acestora, fără măcar să cunoască numărul lor.

În fapt, cine are de pierdut de pe urma inexistenţei măsurilor şi proiectelor economice pentru România, a lipsei politicilor publice de succes ale acestui partid care se doreşte a fi partidul-stat? Înt niciun caz domnul Ponta, nici baronii Partidului Social Democrat, care vor continua să-l "stoarcă" pe domnul premier de resurse bugetare în dauna interesului naţional. Dar este problema noastră, a tuturor, a României de mâine. Politica sărăciei de stânga îşi măsoară ineficienţa prin nereuşita unui sistem eficient de protecţie socială, prin lipsa resurselor alocate investiţiilor, cheltuielile cu acestea scăzând cu 45% în primul trimestru al acestui an, prin slaba colectare a taxelor şi impozitelor de stat, impozitul pe salarii şi venituri "beneficiind" de o scădere de 3,5% faţă de aceeaşi lună a anului anterior, deşi Guvernul a lărgit mult baza de impozitare, evaziunea fiscală fiind şi ea în floare. Iar în ceea ce priveşte sumele primite de la Uniunea Europeană, acestea sunt cu aproape 18% mai mici decât cele încasate în primul trimestru al anului trecut. Adică, despre succesele guvernului Ponta numai de bine, doar pe hârtie.

De aceea, domnule prim-ministru, consider că ar trebui să primeze în ceasul al 12-lea măcar interesul naţional, o bună guvernare pentru asigurarea condiţiilor unui trai decent al românilor, şi apoi să vorbiţi deschis, zi de zi, la televiziuni şi nu numai, despre planurile personale măreţe ale dumneavoastră, despre visul de a fi sau nu preşedinte. Şi niciodată nu este prea târziu pentru a vă trezi din acest vis.

Vă mulţumesc.

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi acum să ofer microfonul distinsei noastre colege Cristina Nichita, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Rezultatele alegerilor europarlamentare".

În alegeri există un singur câştigător şi mă refer la cetăţeanul român care ne-a votat. Românii vor fi beneficiarii reprezentării la Bruxelles de către europarlamentarii Alianţei PSD, UNPR, PC. 16 dintre cei 32 de eurodeputaţi români sunt trimişi în Parlamentul European de către alianţă. Acest succes ne-a dovedit că alegătorii au înţeles eforturile susţinute de guvernarea Ponta după 2012.

Pentru noi rezultatele înregistrate la aceste alegeri sunt doar nişte rezultate de etapă. O etapă în care România a înregistrat cea mai mare dezvoltare economică din Uniunea Europeană. Prin urmare, o etapă în care exporturile au crescut cu o rată impresionantă, ca şi absorbţia fondurilor europene, o etapă în care şomajul a scăzut, iar investiţiile străine s-au majorat cu o treime. O etapă în care pensiile şi salariile au fost nu numai reîntregite, ci şi majoritate. În fine, o etapă în care le-am dovedit românilor că ne ţinem promisiunile.

Aud în spaţiul public comentarii jenante pentru cei care le emană, comentarii de genul: "PSD e izolat", "PSD se teme", "PSD e în pragul sincopei".

Dacă nu ar fi ridicole, ar fi chiar amuzante. PSD nu se poate teme de rezultatele unui scrutin pe care l-a câştigat detaşat. Ar fi un nonsens. PSD nu se teme nici de criteriile anemice ale unei opoziţii lipotimice, la fel cum nu se teme nici de munca grea pe care va continua s-o depună pentru dezvoltarea economică şi socială a României.

Nu vreau să discut despre scorul obţinut de opoziţie. Colegii de dreapta, cum le place să li se spună, sunt capabili să tragă singuri concluziile. Îmi permit totuşi un sfat: Atenţie, uneori păreţi a fi mai degrabă ambidextri, mai ales când vă reaşezaţi, vă reevaluaţi şi vă recalibraţi. Vreau să cred că vom putea dialoga după ce vă veţi hotărî cine sunteţi cu adevărat şi vă veţi asuma rolul de opoziţie constructivă, admiţând în acest moment că va sosi vreodată acest moment.

Până atunci noi nu auzim decât că dreapta trebuie să se coaguleze. De acord, coagulaţi-vă, dragi colegi din opoziţie! Vă urez un VSH vioi şi propice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat PSD, Cristina Nichita.

Domnul Ioan Oltean:

Coagulaţi-vă, oameni buni, numai să fie o coagulare eficientă şi productivă.

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Stimaţi colegi,

Am epuizat lista celor înscrişi pentru a-şi prezenta declaraţia politică de la microfonul Camerei. Avem şi o mulţime de colegi care au preferat să aleagă calea indirectă, aceea a depunerii în scris a declaraţiilor politice.

Daţi-mi voie să prezint lista acestor colegi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Corneliu Florin Buicu, Gheorghe Ciobanu, Benga Ioan, Ana Birchall, Weber Mihai, Laurenţiu Chirvăsuţă, Andrei Dolineaschi, Elena-Cătălina Ştefănescu, Marian Enache, Elena-Natalia Intotero, Mircea Titus Dobre, Constantin Mazilu, Andrei Sava, Manuela Mitrea, Dorel Covaci, Daniel Florea, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Nicolae Răţoi, Iuliu Nosa, Iriza Scarlat, Nicoleta Tudorie, Ion Bălan, Adrian Mocanu, Dan Tudorache, Răzvan Tănase, Bogdan Mihăilescu, Alexandru Miron Smarandache, Mihăiţă Găină, Ionel Arsene, Maria Gabriela Podaşcă, Liviu Harbuz, Angel Tîlvăr şi Radu Babuş, au depus în scris declaraţiile politice.

De asemenea, următorii deputaţi din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus şi ei în scris declaraţiile politice: Corneliu Mugurel Cozmanciuc, Cristina Raluca Ispir, Petru Ştefan Hubert Thuma, Radu Zlati, Alexandru Florin Alexe, Daniel Iane, Aurel-Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Anton Doboş, Raluca Surdu, Constantin Galan, Erland Cocei, Costel Şoptică şi Eleonora-Carmen Hărău.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi: Maria Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Alexandru Nazare, Gheorghe Udrişte, Mircea Cornel Sămărtinean, Vasile Iliuţă, Ioan Balan şi Mircea Man.

Din partea Partidului Poporului-Dan Diaconescu, au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi: Mihai Diaconu şi Jenica-Ioana Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator a depus în scris domnul deputat Ioan Moldovan.

15 deputaţi au prezentat astăzi declaraţiile politice de la microfonul Camerei şi 60 de deputaţi au depus în scris declaraţiile politice.

Cu acestea, stimaţi colegi, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa de astăzi consacrată prezentării declaraţiilor politice de către membrii Camerei Deputaţilor, să vă doresc tuturor o zi frumoasă. Ne revedem la ora 10,00, atunci când va începe şedinţa consacrată dezbaterii proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Doamne ajută! Să auzim numai şi numai de bine!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă)

Domnul Dorel Covaci:

"9 mai - triplă sărbătoare pentru poporul român"

Ziua de 9 mai are o triplă semnificaţie în conştiinţa poporului român: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.

La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu declara în Parlament: "suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare". Independenţa astfel proclamată trebuia consfinţită şi apărată pe câmpul de luptă, pentru a putea fi impusă turcilor şi recunoscută de puterile europene.

La 9 mai 1945, aliaţii din cel de-al Doilea Război Mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, punând capăt celei mai distrugătoare conflagraţii din istoria Europei.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai naşterea proiectului european, ci şi sărbătoarea anuală a păcii şi unităţii în Europa, o zi a bucuriei de a fi împreună, a voinţei de solidaritate, o zi a Europei unite, care s-a construit ca "unitate în diversitate".

De fapt, sunt două date pentru sărbătorirea Zilei Europei: 5 mai pentru Consiliul Europei şi 9 mai pentru Uniunea Europeană. Consiliul Europei a fost înfiinţat la 5 mai 1949.

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Europei, pentru a marca istorica declaraţie a ministrului francez de externe Robert Schumann, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru a neutraliza rivalităţile istorice între cele două state. Declaraţia Schumann a stat la baza procesului complex de construcţie a Europei unite. În 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. În 1957, aceste state au semnat Tratatul de la Roma, care instituia Comunitatea Economică Europeană (CEE). Procesul de integrare economică a fost însoţit de procesul de integrare politică a statelor.

În 1985, liderii UE, în cadrul Summitului de la Milano, au decis ca la 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.

Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în 2008.

Orice ţară care îşi propune să adere la UE preia valorile fundamentale de pace şi solidaritate. De altfel, scopul Comunităţii Europene este construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor membre, în condiţiile asigurării dezvoltării economice şi sociale, ale garantării unui nivel de viaţă decent pentru cetăţenii săi.

Integrarea europeană nu e un proces care se realizează de pe o zi pe alta, şi nici măcar în ani sau câteva decenii. Ca un proiect nou în istorie, UE mai are încă numeroase imperfecţiuni şi deficienţe; cu toate acestea, se poate afirma cu certitudine că Uniunea Europeană se află în slujba cetăţenilor săi.

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Astăzi suntem parte a unei entităţi politice, sociale şi economice, compusă din 28 de state, în care se vorbesc 24 de limbi oficiale, cu o suprafaţă de aproape 4,5 milioane km² şi o populaţie de 508 milioane locuitori.

Odată cu aderarea la UE, România a preluat valorile, mecanismele şi principiile acesteia, prin adoptarea acquis-lui comunitar. În fapt însă este necesară schimbarea mentalităţii şi slăbirea tensiunilor dintre noile reglementări formale şi cele vechi informale, aşa după cum însuşi unul dintre părinţii neoinstituţionalismului avertiza, explicând insuccesul măsurilor din plan economic pentru rezolvarea crizei în unele state ale UE.

Europa unită înseamnă progres, stabilitate, securitate, toleranţă, libertate, democraţie, stat de drept, protecţia drepturilor omului, cooperare economică, armonizare legislativă, solidaritate, unitate în diversitate. Ca stat naţional membru cu drepturi depline în Uniune, trebuie să susţinem politica comunitară, să creăm premisele pentru adaptarea şi adoptarea ei în contextul realităţilor locale şi să beneficiem maximal de toate avantajele acestui statut. În calitate de membru, avem posibilitatea de a participa la procesul decizional al structurilor de conducere ale UE, de a impune şi promova propriile interese şi iniţiative. Pentru toate acestea, pentru a asigura, în general, o poziţie favorabilă României în UE, avem nevoie de un sistem coerent şi diversificat de comunicare şi alianţe strategice cu statele membre şi reprezentanţii acestora.

La mulţi ani Europei şi cetăţenilor ei! La mulţi ani românilor europeni!

Domnul Dorel Covaci:

"Cel mai bun start în viaţă pentru fiecare copil"

Celebrarea unei zile dedicate copiilor îşi are originea în Turcia, la 23 aprilie 1920, şi în cadrul Conferinţei mondiale a bunăstării copiilor de la Geneva, Elveţia, din 1925. Tot în 1925, pe 1 iunie, consulul general chinez din San Francisco, SUA, a sărbătorit Festivalul Dragonului, alături de un grup de copii chinezi orfani. Începând cu acea dată, 1 iunie devine Ziua Internaţională a Copiilor în numeroase state, în România începând cu 1950.

În 1924, Liga Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a făcut recomandarea ca toate ţările să instituie o zi universală a copilului, care să celebreze fraternitatea şi înţelegerea între toate ţările lumii şi să promoveze activităţi care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. În 1959, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului, care conţinea, din păcate, simple recomandări. Prin urmare, aceste problematici vor fi tratate, în practică, în funcţie de contextul local al fiecărei ţări: în unele fiind respectate cu stricteţe, în timp ce în altele cu desăvârşire ignorate, aşa că Ziua Copilului se va sărbători pe glob la date diferite sau chiar deloc.

La 20 noiembrie 1989 a avut loc Convenţia pentru drepturile copilului, în urma căreia multe ţări, în special din Occident, au ales să sărbătorească Ziua Copilului în această zi. În septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite, ce stabileşte drepturi civile, economice, politice, sociale şi culturale pentru copii, astfel că prevederile sale devin parte a dreptului intern românesc. Selecţiile cele mai importante sunt: copilul are dreptul la liberă exprimare (orală, scrisă, tipărită, artistică etc.); libertate de gândire, de conştiinţă, de religie; protecţie împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon, neglijenţă, rele tratamente sau exploatare, inclusiv sexuală sau violenţă sexuală; protecţia copiilor handicapaţi fizic şi mental şi asigurarea pentru aceştia a unei vieţi decente, împlinite, demne, cu favorizarea autonomiei şi facilitarea participării active la viaţa socială; dreptul fiecărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, morală, spirituală, socială; dreptul la educaţie; dreptul la odihnă, vacanţă; dreptul de a practica activităţi recreative, adecvate vârstei, şi de a participa la viaţa cultural-artistică; protecţie împotriva exploatării economice sau împotriva constrângerii la vreo muncă ce implică risc potenţial sau care-i poate compromite educaţia, dăuna sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, spirituale, mentale, sociale, morale; protecţie împotriva răpirii, vânzării şi traficului de copii, torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. Statul are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fizică, psihologică şi reintegrarea socială a copiilor victime ale vreunei forme de neglijenţă, exploatare, abuz, tortură, pedepse, tratamente crude, inumane sau degradante. Conform Convenţiei, părinţii au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului şi vor acţiona, în primul rând, în interesul suprem al copilului.

Ziua de 1 iunie ar trebui să aducă multe bucurii, dulciuri, jucării, hainuţe noi, jocuri şi distracţii, felicitări, dragoste, generozitate, puritate, duioşie pentru toţi copiii.

Ne vedem însă nevoiţi să privim cu realism situaţia dificilă a multor copii din ţara noastră, victime ale sărăciei, abuzurilor sau violenţei în familie. Iată care sunt principalele probleme care îşi pun amprenta dură asupra tinerei generaţii: starea de sănătate precară, asistenţă medicală necorespunzătoare în spitale, hrana săracă, mortalitatea infantilă crescută, abandonul şcolar din raţiuni financiare, delincvenţa juvenilă, copii exploataţi prin munca la negru în munci necalificate sau obligaţi să fure, să cerşească, să se prostitueze, să lupte pe front, copii victime ale traficului de carne vie, copii abandonaţi imediat după naştere sau ca urmare a destrămării familiilor, lipsa de oportunităţi pe piaţa muncii şi sistemul de educaţie insuficient adaptat nevoilor reale ale pieţei muncii, alocaţiile - singura sursă de venit a unor familii. Ei sunt abuzaţi, exploataţi, ajung obiect al violenţei, iar consecinţa este că devin analfabeţi, delincvenţi, bolnavi sau istoviţi.

Sărăcia este principala cauză pentru care unii copii ajung să fie instituţionalizaţi. Unul din trei copii din România este afectat de sărăcie.

În ceea ce priveşte strategia Guvernului ce vizează copilul până în 2020, ea este orientată spre patru obiective majore: asigurarea unor servicii de calitate şi a accesului pentru toţi copiii la acestea, atenţia sporită pentru copiii vulnerabili, combaterea violenţei împotriva copiilor şi asigurarea dreptului tuturor la opinie.

Până în 2020, copiii trebuie scoşi din instituţiile de tip vechi şi integraţi în familiile biologice, adoptive sau în formule alternative, care să imite cât mai fidel mediul familial. Principalele probleme le au familiile sărace, iar acestea trebuie susţinute de stat pentru a-şi putea păstra copiii acasă.

Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viaţă. Viitorul lor, viitorul comunităţilor, al naţiunilor din care fac parte şi întreaga lume depind de aceasta.

Viitorul nostru decent şi demn în care ne punem speranţa îl putem desluşi doar în ochii copiilor noştri. Bunăstarea şi fericirea lor este cea mai inspirată şi mai raţională investiţie pe care o putem face.

Ziua Copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a asigura sprijin copiilor, de a inspira comunitatea şi familia noastră, de a aprecia şi iubi.

De Ziua Copilului, gândurile noastre se îndreaptă spre toţi copiii acestei planete, spre "propriile mlădiţe, nepreţuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului".

La mulţi ani copiilor de pretutindeni! Să fie mereu fericiţi, sănătoşi, iubiţi, preţuiţi şi protejaţi!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România trebuie să-şi păstreze funcţia de comisar european pentru agricultură"

Avansul economiei României din ultimii trei ani a demonstrat că agricultura are un potenţial economic uriaş, putându-se transforma într-un veritabil motor economic naţional. Fără acest sector, creşterea de anul trecut de 3,5% - cea mai mare de la începutul crizei în 2008 şi până acum - s-ar fi redus poate la jumătate. Dacă la asta adăugăm faptul că 2013 a fost primul an de după Revoluţie în care am exportat mai multe alimente decât am importat, generând un surplus de 325 de milioane de euro al balanţei comerciale pe acest palier, asta chiar în condiţiile reducerii TVA la pâine de la 24% la 9%, avem o argumentaţie mult mai consistentă a nevoii de a aloca resurse semnificativ mai mari pentru agricultură. Fără îndoială, aceste plusuri nu ar fi fost posibile fără implicarea ministerului condus de Daniel Constantin, dar şi fără sprijin european şi fără fondurile de coeziune alocate în exerciţiul bugetar 2007 - 2013 al Uniunii Europene.

În acest context, cred că trebuie punctat rolul extrem de important jucat de Dacian Cioloş, comisar european pentru agricultură din partea României. Implicarea sa în generarea unui cadru unitar la nivelul UE, care să nu dezavantajeze ţările intrate mai târziu şi care să creeze condiţiile necesare dezvoltării acestui domeniu în ţara noastră, trebuie apreciată la adevărata sa valoare. Chiar dacă nu s-a vorbit foarte mult despre activitatea domnului Cioloş, ea a fost puternic apreciată la nivelul Comisiei Europene unde, deşi a gestionat un buget uriaş, nu a avut parte de reclamaţii sau de nemulţumiri. Capacitatea sa transforma astfel agricultura europeană într-una mult mai omogenă şi, implicit, performantă la nivel global, a fost apreciată atât de fosta structură a Comisiei Europene, dominată de PPE, dar şi de reprezentanţii Parlamentului European. Singurul regret semnificativ ţine de faptul că, poate, ar fi fost de dorit o comunicare mult mai activă în ţară.

Această declaraţie politică se doreşte a fi un apel către toate formaţiunile politice care şi-au trimis reprezentanţi în Parlamentul European de a susţine candidatura lui Dacian Cioloş pentru un nou mandat de comisar european pentru agricultură. Pe de o parte, acest lucru este extrem de important pentru România din perspectiva celor aproape 8 miliarde de euro pe care le are de absorbit pe acest domeniu în exerciţiul bugetar 2014 - 2020 al Uniunii Europene. Pe de altă parte, portofoliul agriculturii este unul dintre cele mai importante la nivel european, marcând ocuparea unei posturi de forţă pentru România, care este, totuşi, a şaptea ţară ca mărime din UE şi, conform ultimelor statistici, cea care a avut în 2013 cel mai mare avans economic. Dintr-o asemenea perspectivă, aş vrea să salut consensul găsit între premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu.

Există interese foarte mari legate de postul de comisar european pentru agricultură, dat fiind potenţialul uriaş de creştere al domeniului, dar şi miza fabuloasă a fondurilor de coeziune. Cred însă că, având în spate sprijinul a 32 de europarlamentari români, indiferent că sunt arondaţi socialiştilor europeni sau popularilor, în contextul unor negocieri foarte dure privind desemnarea preşedintelui CE, această încercare poate fi una câştigătoare pentru România, care trebuie să păstreze acest portofoliu al Comisiei Europene.

Domnul Constantin Avram:

"De ce provoacă preşedintele Federaţia Rusă?"

Ştim cu toţii că situaţia tensionată din Ucraina, situaţie care nu şi-a găsit soluţia negociată între guvernul Ucrainei şi separatiştii proruşi, s-a transformat într-un adevărat război civil soldat cu pierderi de vieţi omeneşti, datorită poziţiei lipsite de fermitate a Uniunii Europene şi NATO. Este adevărat că nimeni nu ştie încă până unde ar fi putut fi aplicate sancţiunile împotriva Rusiei, dar oricum, aproape toate mediile politice occidentale şi de peste ocean sunt ferm convinse că atât Uniunea Europeană, cât şi NATO au fost surprinse de acţiunile ruşilor în zona Mării Negre, dar mai ales în estul Ucrainei. În acest context, s-a trecut mai întâi la etapa "datului cu părerea" de diplomaţiile europene, pe fondul tot mai ameninţător al Rusiei de sistare a furnizării gazelor naturale, dar care şi-a văzut de treabă în continuare anexând peninsula Crimeea.

Dar, în acest cadru geopolitic, preşedintele României, Traian Băsescu, care se doreşte a fi exponentul politicilor antiruseşti la Marea Neagră, a uitat de uzanţele diplomatice şi a intrat în disputa deloc diplomatică a vicepremierului rus Rogozin. Şi-au numărat unul altuia paharele de votcă pe care le-au consumat, s-au aruncat promisiuni de survol al spaţiului aerian al României într-un bombardier TU -160, s-au făcut referiri directe la interesul Rusiei pentru gurile Dunării, numai la comportament diplomatic nu s-a apelat. Este drept că numai la diplomaţie nu te poţi aştepta din partea celor doi demnitari! La un moment dat, toată tevatura dintre cei doi exponenţi politici a apărut ca o hârjoană politică, din care să se tragă nişte foloase electorale, asupra căreia cei doi au lăsat impresia unei înţelegeri subterane. Cred asta pentru că ambii protagonişti ar avea câştiguri electorale din extinderea conflictului din sud-estul Ucrainei. Vicepremierul Rogozin şi-ar întări poziţia de mare apărător al minorităţii ruse din Transnistria, care, din momentul presupusei anexări prin referendum la Federaţia Rusă, ar putea fi primul pas spre crearea condiţiilor constituţionale de prelungire a mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu.

Trebuie să recunosc că scenariul este posibil, dacă preşedintele României continuă să dea declaraţii provocatoare la adresa Federaţiei Ruse, care, vrem sau nu vrem, rămâne singurul (principalul) furnizor de gaze naturale din Europa. În situaţia actuală din Europa, numai un conflict diplomatic cu ruşii ne mai lipseşte! Chiar dacă suntem sub protecţia NATO, nu trebuie să fim generatorii unei atmosfere de instabilitate regională periculoasă, pentru că aceasta ar putea crea condiţiile unui conflict armat şi mai apropiat de graniţele României, situaţie din care foloasele politice colaterale le-ar trage numai Traian Băsescu. Altfel, de ce continuă preşedintele să provoace permanent Federaţia Rusă?! Este clar pentru toată lumea, nu ...?!

Eu sunt ferm convins că preşedintele României a avut în vedere şi un astfel de scenariu, care să aibă ca efect direct prelungirea constituţională a mandatului prezidenţial. Aş fi oarecum liniştit dacă m-aş înşela în această privinţă...

Domnul Constantin Avram:

"Este nevoie de reintroducerea serviciului militar obligatoriu?"

Dacă privim mai atenţi evoluţia evenimentelor din sud-estul Ucrainei, am fi aproape convinşi de necesitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu, prin care să punem bazele unei alte structuri militare de sorginte populară formată din tineri între 20 şi 35 de ani, care să funcţioneze pe lângă structurile militare profesioniste, instruite după standardele NATO.

Dacă am analiza la fel de atent declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, tot mai incitante şi supărătoare pentru Federaţia Rusă, am putea crede că preşedintele stârneşte ursul rusesc să se apropie tot mai mult de graniţele României, pentru crearea unei noi situaţii geopolitice în zona Mării Negre, care ar putea genera o criză nemaiîntâlnită până acum, cu presiunea evidentă de prelungire a mandatului prezidenţial şi suspendarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014. Este clar pentru toată lumea că lipsa de fermitate a UE şi SUA pe problematica situaţiei nou-create în Ucraina ar putea fi catalogată ca "o invitaţie pentru ruşi" de a se apropia de gurile Dunării prin sud-estul Ucrainei. Apariţia unei astfel de situaţii de criză majoră în toamna acestui an, alăturată crizelor catastrofale sau de război, ar crea premisele constituţionale de prelungire a mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu.

Dacă s-ar analiza şi mai atent posibilităţile bugetului de stat de a susţine finanţarea formării unei noi structuri militare, ca să nu mai vorbim de necesarul minim pentru dotarea militară a acestei structuri, am constata că nu prea avem de unde susţine crearea şi dezvoltarea acesteia. Başca, dacă observăm că tinerii între 20-35 ani, necesari formării acestei structuri militare, mult mai mult de jumătate sunt plecaţi din ţară, ne-am lămuri foarte repede de faptul că nu suntem în situaţia de a declara o concentrare a rezerviştilor sau chiar o mobilizare generală din motivele arătate mai sus, dar şi din cauza subfinanţării Ministerului Apărării în ultimii 25 de ani. Doar achiziţionarea avioanelor F-16 care vor întări capacitatea de apărare aeriană a României iese din acest context, deşi nici acestea nu sunt operaţionale, ci în faza de verificare şi modernizare. Şi atunci ne întrebăm de ce a fost anunţată o aşa ipoteză în spaţiul public, potrivit căreia tinerii între 25-30 de ani ar fi ţinta unor concentrări masive la graniţa estică a României?! Şi de către cine şi care ar fi motivaţia reală?! Populaţia este tot mai îngrijorată, şi mai ales părinţii tinerilor vizaţi de o astfel de măsură a concentrării. Nu trebuie uitat faptul că aceste generaţii sunt complet neinstruite şi, în eventualitatea unui conflict armat, nu devin decât "carne de tun", nimic altceva!

Nu sunt un bun analist militar, dar am stagiul militar satisfăcut şi intuiesc situaţiile de pericol înaintea altora, aşa că apelurile preşedintelui de liniştire a populaţiei, furnizoare de stabilitate în zonă, mie personal nu îmi sunt suficiente, tocmai pentru că sunt tatăl unui băiat de 20 de ani. Eu cred că situaţia în zona Mării Negre este mult mai tensionată, că Federaţia Rusă doreşte să-si refacă imperiul gândit de ţarul Petru cel Mare şi să demonstreze lui Traian Băsescu că "Marea Neagră este lac rusesc!"... şi că nu-i pasă de axa Bucureşti-Londra-Washington. Gurile rele spun că ar fi o înţelegere globală între Rusia şi SUA. Atât ne-ar mai lipsi: să devenim un stat cu graniţele trasate în urma vreunui acord între marile puteri, adică în urma unui abandon NATO, a unei trădări internaţionale. Poate că sunt eu acela care suflă şi-n iaurt, dar am mari rezerve în ceea ce priveşte soluţionarea crizei ucrainene prin respectarea actualelor graniţe statale.

Iată de ce sunt convins că "umbrela NATO" nu ne este de ajuns, mai ales dacă în acest context internaţional pretenţiile de autonomie teritorială ale secuilor din Transilvania se radicalizează tot mai intens.

Cu sprijinul cui şi în interesul cui, se va vedea cât de curând!

Domnul Constantin Avram:

"Slăbiciunile Uniunii Europene"

Aşa cum am prevăzut, şi nu sunt singurul care am anticipat, evoluţia evenimentelor din sud-estul Ucrainei a căpătat accente tot mai periculoase, prin faptul că s-a trecut la confruntări cu folosirea armelor de foc însoţite de identificarea unei soluţii negociate care să detensioneze situaţia. Ba mai mult, organizarea de referendumuri în oraşele din estul Ucrainei de către separatiştii proruşi agită spiritele şi mai mult, chiar dacă ţările din UE, mai exact Franţa şi Germania, le-au declarat ilegale şi nedemocratice. Recomandările preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, de a se renunţa la organizarea referendumurilor în 11 mai 2014 nu au fost luate în seamă, tocmai pentru că aceste recomandări au fost făcute la presiunile ţărilor occidentale din UE şi, cum se zice adeseori, de ochii lumii...

Şi pentru ca peisajul european sa fie complet, presupusa poziţionare a Rusiei faţă de Republica Moldova se conturează foarte rapid, în sensul lansării unor ameninţări directe "cu consecinţe foarte grave...", în sensul în care Moldova avansează negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Comportamentul Rusiei era oarecum previzibil atât în criza din Ucraina, dar şi faţă de problema transnistreană a Republicii Moldova, pentru că poziţiile ţărilor din UE faţă de manifestările extremiste ale minorităţilor din Transilvania sau estul Slovaciei au lipsit cu desăvârşire, în aşa fel încât o atitudine fermă a UE faţă de problema minorităţilor din Ucraina sau Republica Moldova nu mai era credibilă în noul context est-european. Să ne amintim aici de tăcerea vinovată a UE faţă de manifestările extremiste ale Jobbik în 15 martie 2014 din Transilvania românească.

Iritarea diplomaţiei de la Moscova şi chiar a lui Putin este chiar datorată lipsei de atitudine fermă a UE în problemele de mai sus, motiv pentru care Rusia nu înţelege şi nu ia în seamă poziţiile ţărilor occidentale în cazul minorităţilor rusofone din Ucraina, Georgia sau Moldova. Nu vrea să înţeleagă aşa-zisa "grijă a ţărilor occidentale, membre UE", faţă de situaţia din Ucraina sau Moldova, tocmai că Moldova a sesizat dubla măsură a Uniunii Europene în cazul minorităţilor din estul Europei. De ce minoritatea maghiară din Slovacia şi România s-ar bucura de dreptul la autodeterminare, dreptul la autonomie teritorială, în final la înţelegerea ţărilor europene membre UE, iar minoritatea rusofonă din sud-estul Ucrainei, Moldova sau Georgia nu ar avea acest drept?! În opinia mea, dubla măsură afişată de ţările UE pe problema minorităţilor din estul Uniunii Europene şi estul Europei a fost un semn de mare slăbiciune, care a încurajat atitudinea Moscovei.

În acest moment, repoziţionarea Uniunii Europene pare imposibilă, deoarece precedentul a fost deja creat. Faptul că în spatele problemei minorităţilor din estul Europei se ascund şi interese economice majore este o altă problemă, diferită de interesele geopolitice din această zonă, dar foarte importantă. Nu este întâmplătoare vizita vicepremierului rus Dimitri Rogozin la Tiraspol şi nici ameninţările la adresa României nu sunt tocmai întâmplătoare. Atitudinea şi declaraţiile acestuia în perioada electorală din România sunt mai degrabă provocatoare şi generatoare de tensiuni la nivel diplomatic, decât nişte vorbe aruncate aşa, la întâmplare. Şi tocmai în această perioadă, se zvoneşte că UDMR, partid aflat la guvernarea României, pregăteşte un nou proiect de lege privind autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Nu cred că este o simplă coincidenţă, ci mai degrabă o etapă dintr-un program de revendicări teritoriale ale minorităţii maghiare din Transilvania, întocmit prin anumite cancelarii, medii diplomatice sau chiar guverne, de care Federaţia Rusă nu este străină.

Ar fi indicat ca diplomaţia românească să solicite garanţii suplimentare Uniunii Europene şi NATO pentru a preîntâmpina situaţii asemănătoare Ucrainei şi asta până nu este prea târziu. Sau, fără să vrem, suntem contemporani, suntem martori ai unei noi reîmpărţiri ai lumii!

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Alegerile europarlamentare - un barometru politic corect"

Rezultatele alegerilor europarlamentare reprezintă o dovadă evidentă a faptului că cetăţenii au rămas constanţi în a susţine proiectele asumate în 2012 de USL şi au sperat în refacerea acestei uniuni. În timp ce Alianţa PSD-PC-UNPR a fost susţinută de alegători pentru că şi-a asumat în continuare obiectivele USL-ului încercând să le ducă la bun sfârşit, PNL a fost sancţionat de alegători, dovadă fiind procentul extrem de mic înregistrat de acesta la alegerile europarlamentare.

Consider că votul majoritar acordat de alegători Alianţei PSD-PC-UNPR constituie o consecinţă directă a deciziei luate de Partidul Naţional Liberal de a părăsi USL şi, implicit, de a fugi de la guvernare şi de a se alătura partidelor susţinute de Traian Băsescu.

În 2012, în cadrul alegerilor locale şi parlamentare, alegătorii au acordat încredere Uniunii Social Liberale cu scopul de a înlătura de la putere regimul Traian Băsescu. Proiectul USL nu a putut să-şi atingă toate obiectivele asumate în 2012 din cauza jocului dublu practicat de PNL, care a dus în final la destrămarea şi distrugerea Uniunii. Eforturile Alianţei PSD-PC-UNPR de a reface şi de a aduce la masa negocierilor PNL s-au soldat cu eşec din cauza "aderării" acestui partid la regimul Traian Băsescu. Consider că PNL a ignorat voturile acordate în 2012 de către cetăţeni şi astfel a pus interesele şi ambiţiile proprii mai presus de interesele alegătorilor.

Electoratul din România nu mai crede în figurile care au dominat scena politică timp de peste 20 de ani. În prezent, oamenii acordă încredere celor care transformă promisiunile în fapte, în acţiuni concrete şi celor care se ţin de cuvânt şi duc la bun sfârşit angajamentele asumate. Acest lucru a fost dovedit de rezultatul la alegerile europarlamentare, în cadrul cărora cetăţenii au votat într-un număr foarte mare alianţa PSD-PC-UNPR.

Nu trebuie neglijat votul acordat domnului Mircea Diaconu, acesta fiind un reprezentant al unei drepte autentice, cinstite, care se opune practicilor regimului Băsescu la care PNL-ul a devenit parte.

Astfel, rezultatul alegerilor europarlamentare dovedeşte faptul că alegătorii susţin proiectele asumate cu fermitate în anul 2012 de către USL şi continuate de Alianţa PSD-PC-UNPR, şi anume proiectul de reconstrucţie şi dezvoltare a României pe principii sănătoase, şi doresc înlăturarea celor care au reprezentat un impediment în vederea realizării acestor proiecte.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Situaţia PFA-urilor în România"

Abordez astăzi un subiect care este de multe ori trecut cu vederea atât de cei care ar trebui să beneficieze de avantajele legale, cât şi de autorităţile care au obligaţia de a promova şi acorda aceste avantaje.

Din nefericire, astăzi sunt oameni în România care muncesc cu ziua, pe unde apucă, în orice fel de condiţii, fără forme legale, deşi această muncă nu îi protejează în niciun fel. Chiar dacă ştiu că este ilegal, oamenii spun că nu au de ales şi este singura lor şansă să câştige o bucată de pâine.

În ceea ce priveşte munca la negru, legea este clară: "Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

f) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1000 lei (Codul muncii, art. 260)".

O bună parte dintre cei ce lucrează fără forme legale au o meserie, sunt oameni de care societatea are nevoie. Sunt oameni care au avut cândva un loc de muncă sigur, dar pe care l-au pierdut din cauza modificărilor apărute în societatea noastră prin închiderea fabricilor şi prin restructurările din cadrul societăţilor comerciale din cauza crizei economice. Această categorie de meseriaşi preferă să presteze diverse activităţi remunerate, dar fără să fie autorizaţi. De multe ori, neexistând la bază niciun contract de prestări servicii, aceştia sunt înşelaţi şi nu îşi recuperează niciodată banii pentru munca prestată.

O soluţie pentru aceşti oameni care nu îşi pot găsi un loc de muncă în sistemul existent, de multe ori din cauza vârstei sau a percepţiei eronate a societăţii asupra lor, este legalizarea muncii prestate prin autorizarea ca persoană fizică autorizată (PFA), care, pe lângă statutul legal pe care îl conferă, asigură şi multe alte beneficii. Potrivit OUG nr. 44/2008, PFA este persoana autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.

Înfiinţarea unei PFA reprezintă o procedură simplă, astfel încât pot deveni persoane fizice autorizate cetăţenii români sau străini care au împlinit 18 ani, nu au săvârşit infracţiuni economice şi au pregătire profesională în domeniul în care vor să fie autorizaţi.

Pentru a putea deveni PFA, trebuie să mergi la Registrul Comerţului şi să soliciţi înregistrarea şi autorizarea funcţionării. Este nevoie de un sediu cu drept de folosinţă şi o declaraţie pe propria răspundere că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniul sanitar, sanitar veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

Subliniez câteva avantaje la înregistrarea ca PFA, cum ar fi:

• timpul redus de înfiinţare;
• costuri relativ reduse în cuantum de cca. 250-300 lei (faţă de 800 - 1000 lei pentru deschiderea unei societăţi comerciale);
• fiscalitate minimă, ceea ce înseamnă că mai mulţi bani intră în buzunarul propriu şi mai puţini în cel al statului;
• ca PFA, nu se plătesc dividende, deci nici impozit pentru acestea, titularul având acces total la sumele încasate;
• deducerea proporţională a cheltuielilor cu utilităţile aferente locuinţei (dacă activitatea se desfăşoară la domiciliu);
• puţine documente oficiale;
• ţinerea contabilităţii în partidă simplă (deci nu este nevoie de contabil şi, în plus, se depune un număr redus de declaraţii fiscale);
• poate avea şi angajaţi;
• proces de desfiinţare simplu.

Cel mai mare avantaj pe care îl asigură autorizarea ca PFA este dat de faptul că titularul va beneficia de asigurare medicală şi de asigurare în sistemul public de pensii. Un alt avantaj al acestei autorizări este faptul că soţul sau soţia unei persoane fizice autorizate, dacă ajută la desfăşurarea activităţii, se poate asigura în sistemul public de pensii, de sănătate şi de şomaj, pe baza unui contract de asigurare socială. PFA-urile pot presta activitatea pe bază de contract încheiat între părţi, beneficiind astfel de protecţia legislaţiei atunci când între părţi apar litigii.

Ceea ce-i sperie însă pe cei mai mulţi dintre aceşti oameni fără un loc de muncă stabil nu sunt nici paşii ce trebuie parcurşi pentru autorizare, nici potenţialele accidente pentru care nu au nicio acoperire, nebeneficiind de o asigurare medicală, ci taxele pe care trebuie să le achite către bugetul de stat: 16% impozit pe venit, 31,3% contribuţii de asigurări sociale (pensii) şi 5% pentru asigurarea la sănătate.

Estimez că pentru scoaterea din zona subterană a economiei a peste 350.000 de cetăţeni este nevoie de măsuri care să încurajeze autorizarea persoanelor fizice. Astfel, va intra în categoria persoanelor ocupate un număr însemnat de cetăţeni, iar şomajul şi presiunea pe sistemul de asigurări sociale se va reduce. Vor creşte inevitabil bugetele sectorului de sănătate şi al asigurărilor sociale.

Este necesară intervenţia noastră asupra legislaţiei care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi asociaţiilor familiale. Doar dacă vom reduce taxele prea mari pe care aceste persoane juridice trebuie să le achite astăzi către stat, vom reuşi să convingem pe cei care astăzi preferă să lucreze în condiţii de risc şi protecţie zero să intre în categoria celor care beneficiază de servicii de sănătate, pensie, şomaj şi altele.

Aşadar, susţin că trebuie luate şi adoptate măsuri de încurajare a autorizării ca PFA a persoanelor care ştiu să practice o meserie, dar care, în mod paradoxal, nu îşi pot găsi un loc de muncă.

Domnul Ion Diniţă:

"Dezvoltarea zonei montane, un obiectiv prioritar pentru România"

Guvernul României a adoptat în ultima şedinţă Memorandumul privind aprobarea Orientărilor strategice naţionale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate (2014 - 2020), un document extrem de important pentru ieşirea localităţilor rurale ale României din starea de mediocritate în care se zbat de ani de zile. Este bine ştiut faptul că arealul rural al ţării noastre, îndeosebi cel din zonele montane şi submontane, dispune de un potenţial fantastic, pe nedrept uitat de autorităţi în ultimii 25 de ani, dar apreciat şi elogiat la adevărata sa dimensiune de către numeroase personalităţi de talie mondială, în frunte cu Prinţul Charles de Wales, moştenitorul Coroanei Britanice.

Memorandumul aprobat zilele trecute de Guvern, la iniţiativa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, defineşte principalele direcţii ale autorităţilor naţionale şi locale pentru asigurarea creşterii atractivităţii şi dezvoltării durabile a zonei montane defavorizate. În acest caz, sunt stabilite măsuri concrete pentru punerea în valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei, menţinerea identităţii culturale, dar şi creşterea puterii economice la nivel local, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural.

Deoarece zona montană defavorizată a României constituie un teritoriu special, de interes naţional, cu un imens potenţial economic, social, cultural şi de mediu, Executivul urmăreşte protejarea şi valorificarea responsabilă a resurselor montane într-un mod pragmatic, care să răspundă tuturor cerinţelor sociale şi economice, pentru a preveni depopularea acestor zone şi pierderea tradiţiilor, îndeletnicirilor şi specificităţii culturale a acestora. Este evident că zonele montane defavorizate trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor dezvoltării durabile, care să conducă la reducerea dezechilibrului între regiunile favorizate şi cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente, vizând ansamblul problematicii economice, sociale, culturale şi de mediu înconjurător.

Obiectivele strategice naţionale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate se vor realiza în intervalul 2014 - 2020, în aceeaşi perioadă de programare a fondurilor şi politicilor Uniunii Europene. Adoptarea acestui memorandum contribuie totodată şi la implementarea măsurilor de dezvoltare rurală în perioada 2014 - 2020, având ca obiect dezvoltarea spaţiului rural montan şi alinierea României la nivelul celorlalte state cu zone montane defavorizate, membre ale Uniunii Europene.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Elevii de astăzi au nevoie de cursuri de educaţie financiară"

Studii recente arată că foarte mulţi consumatori neglijează deciziile financiare, spre deosebire de cele de zi cu zi, cu impact mult mai mic asupra nivelului de trai. Astfel, 21% dintre clienţii băncilor şi brokerilor analizează taxele şi comisioanele, 83% examinează ingredientele din produsele alimentare înainte de cumpărare, 18% analizează dacă taxele şi comisioane le influenţează randamentul, 69% au sunat la compania de utilităţi pentru a înţelege o factură lunară, 12% au avut o conversaţie detaliată cu un consultant despre investiţii, împrumuturi şi economii, 67% au sunat la furnizorul de cablu sau telefonie pentru a solicita servicii mai bune sau mai ieftine etc.

În acest context, consider că evoluţia societăţii româneşti din ultima perioadă impune o reconsiderare a tuturor sectoarelor de activitate, inclusiv sau mai ales în domeniul educaţiei. Generaţia actuală de elevi este diametral opusă celei din urmă cu 25-30 de ani, spre exemplu, fapt pentru care necesităţile programei de învăţământ trebuie să ţină cont de modernizarea şi maturizarea poate prematură a copiilor din ziua de azi. În acest context, consider că tânăra generaţie de elevi din învăţământul preuniversitar trebuie să deprindă de pe băncile şcolii elemente de studiu privind educaţia financiară, deoarece există noţiuni de care elevii se lovesc în timpul şcolii, chiar din clasele mai mici, aceasta cu atât mai mult cu cât, în perioada adultă oamenii se confruntă cu o serie de dileme financiare, precum alegerea opţiunilor în diverse achiziţii de bunuri şi servicii, vacanţe chiar sau în luarea unor decizii potrivite în raport cu ofertele existente pe piaţă, inclusiv în ceea ce priveşte tranzacţiile financiare sau contractarea unui împrumut.

Toate aceste consideraţii le-am adus la cunoştinţa ministrului educaţiei naţionale, căruia i-am solicitat să ia în considerare introducerea în programa şcolară pentru anul viitor a unei discipline de educaţie financiară. Îmi exprim încrederea că responsabilii de buna funcţionare a învăţământului românesc vor analiza propunerea mea, deoarece, mai devreme sau mai târziu, o astfel de disciplină va deveni obligatorie şi în România, precum în ţările civilizate ale Europei.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Satul românesc trebuie reinventat din punct de vedere cultural"

Pe vremuri elemente de mândrie patriotică naţională, aşezămintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat după 1990 în noi ruine capitaliste. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului că primăriile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultură, au devenit rând pe rând baruri, depozite, săli de nunţi sau au primit orice altă destinaţie decât cea iniţială.

Consider că este imperios necesar să punem cu toţii umărul la realizarea proiectului naţional de construcţie a aşezămintelor culturale din mediul rural, de la guvernanţi la autorităţile locale. Cultura şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt pe cale de dispariţie în multe localităţi din zona rurală, unul dintre motive fiind dispariţia acestor cămine culturale.

Cred că trebuie să fim mult mai atenţi şi la capitolul cultură, iar zestrea obiceiurilor şi tradiţiilor satului românesc poate fi promovată cu succes în spaţiul cultural european. Satele noastre au nevoie de locaţii amenajate pentru desfăşurarea activităţilor culturale, pentru revitalizarea portului şi jocului popular, pentru menţinerea în viaţă a meşteşugurilor tradiţionale. Astfel de aşezăminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate, care ar putea contribui nu numai la revitalizarea socială şi culturală a localităţilor din zona rurală, ci şi a turismului românesc.

În acest context, Ministerul Culturii trebuie să construiască şi să reabiliteze zeci, dacă nu chiar sute de aşezăminte culturale în mediul rural. Este bine că ne trezim la realitate, chiar dacă mult mai târziu decât ar fi trebuit, pentru salvarea satului românesc. Unul dintre atuurile noastre în Europa poate fi revitalizarea culturii tradiţionale, iar continuarea tradiţiilor din zona rurală constituie cheia reuşitei acestui demers, pentru că, aşa cum bine spunea marele Lucian Blaga, "veşnicia s-a născut la sat"...

Doamna Cornelia Negruţ:

"Pieţele financiare din România au nevoie de predictibilitate legislativă"

La această oră, piaţa de capital şi cea a investiţiilor financiare din România se confruntă cu unele probleme de interpretare a actelor normative, pe care le-am sesizat conducerii actuale a Autorităţii de Supraveghere Financiară. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 435 din 30 iunie 2012, aduce o serie de modificări privind instrumentele şi procedurile de pe piaţa de capital şi cea a investiţiilor financiare. OUG nr. 32/2012 a fost emisă, având în vedere faptul că de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, la nivel comunitar au fost adoptate o serie de acte normative relevante în materie, cu impact asupra pieţei de capital, a căror transpunere necesită adoptarea de dispoziţii la nivelul legislaţiei primare. Până acum însă, deşi a trecut un an şi jumătate, nu există o lege de aprobare a OUG nr. 32/2012, cu normele de aplicare aferente, drept pentru care potenţialii beneficiari sunt derutaţi şi nemulţumiţi.

În aceste condiţii, m-am adresat conducerii ASF, căreia i-am cerut să facă demersurile necesare pentru adoptarea normelor amintite. Sunt convinsă că prevederile noi care sunt cuprinse în acest act normativ privind piaţa de capital şi cea a investiţiilor financiare nu sunt cunoscute la scară largă de toţi cei interesaţi. Din această cauză, există numeroase lucruri de pus la punct, iar noua conducere a ASF are datoria de a reglementa toate disfuncţionalităţile actuale.

Domnul Constantin Galan:

Ca parlamentar care reprezintă interesele judeţului Suceava în Parlamentul României, trebuie să menţionez bucuria cu care am întâmpinat vestea adoptării Memorandumului privind aprobarea Orientărilor strategice naţionale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate, pentru perioada 2014-2020.

Consider că acesta este singura şansă ca zonele montane defavorizate din România să beneficieze de o politică specifică, definită conform principiilor dezvoltării durabile, care să conducă la reducerea dezechilibrului între regiunile mai favorizate şi cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente, vizând ansamblul problematicii economice, sociale, culturale şi de mediu înconjurător.

Zona montană defavorizată a României constituie un teritoriu special, de interes naţional, cu un imens potenţial economic, social, cultural şi de mediu. Trebuie să facem toate eforturile ca să atingem obiectivele propuse, astfel încât să reuşim protejarea şi valorificarea responsabilă a resurselor montane, ţinând seama şi de efectele schimbărilor climatice. Trebuie să avem grijă şi să stopăm depopularea acestor zone şi degradarea tradiţiilor, îndeletnicirilor şi specificităţii culturale a acestora.

Trebuie, de asemenea, să avem un randament bun şi să ne implicăm cu toţii, deoarece implementarea obiectivelor strategice va fi monitorizată şi evaluată pe parcurs, urmând ca la finalul perioadei vizate, 2020, acestea să fie revizuite în vederea pregătirii următoarei perioade de programare (2021-2027).

Doresc să îmi exprim bucuria şi vizavi de faptul că adoptarea prezentului memorandum contribuie şi la implementarea măsurilor de dezvoltare rurală în perioada 2014-2020, având ca obiect dezvoltarea spaţiului rural montan şi alinierea României la nivelul celorlalte state cu zone montane defavorizate, membre ale Uniunii Europene.

Domnul Daniel Iane:

În weekendul ce tocmai a trecut am asistat la un gest politic istoric, un demers fără precedent pentru democraţia din România, în perioada de după 1989, care trebuie remarcat, analizat şi apreciat de toţi politicienii. Este un gest care ne învaţă despre normalitatea în politică, element tot mai străin pentru mulţi politicieni.

Crin Antonescu, prin anunţul pe care l-a făcut în acest weekend, prin intermediul căruia şi-a anunţat retragerea din cursa pentru alegerile prezidenţiale şi, în plus, a renunţat şi la poziţia de preşedinte interimar al Partidului Naţional Liberal, dovedeşte că nu toţi politicienii sunt la fel. Unii sunt demni, curajoşi, cum este Crin Antonescu, alţii excelează la demagogie şi acţiuni pur politicianiste, în interes strict personal.

Însemnătatea acestui demers al lui Crin Antonescu trebuie reţinută de cei care facem şi mai ales de cei care vor face parte din clasa politică românească.

Instituţia demisiei de onoare a fost practic reinventată în acest weekend de Crin Antonescu. Este de departe un gest preţios din partea unui politician care a încercat să producă revoluţia bunului-simţ în România şi mai ales în politica românească. După ce nimeni nu credea că preşedintele PNL şi-ar fi putut depune demisia, gestul lui Crin Antonescu şi reacţia clasei politice trebuie să fie semnalul pentru revenirea la normalitate a noastră, a politicienilor.

Gestul politic al lui Crin Antonescu îi rezervă acestuia un loc printre politicienii de valoare ai României, unde Victor Ponta sau alţi lideri ai PSD nu se vor încadra niciodată, având în vedere modul şi acţiunile acestui partid de sorginte fesenistă.

Victor Ponta a fost şi este încă asociatul şi cel care a decis să coabiteze şi şi-a împărţit discreţionar numirea procurorilor cu Traian Băsescu, este politicianul care a contribuit decisiv la distrugerea lui Crin Antonescu şi implicit a proiectului curat, sincer, de bun-simţ, pe care fostul preşedinte al PNL îl pregătise pentru România. Victor Ponta este cel care până la urmă a acaparat Ministerul Justiţiei, după bunul-plac, apoi a refuzat prezenţa lui Klaus Iohannis în Guvern, deşi era dreptul PNL să deţină această poziţie şi, nu în ultimul rând, a rupt USL pentru a-şi asigura candidatura la prezidenţiale, încălcând astfel flagrant protocolul USL.

Crin Antonescu i-a predat lui Victor Ponta în această perioadă o lecţie de demnitate politică, dar premierul pare să nu fi învăţat absolut nimic. Demisia lui Victor Ponta este singurul gest politic care se impune în momentul de faţă, iar orice amânare dovedeşte că gestul lui Crin Antonescu este mult prea preţios pentru ca un lider al PSD să aibă curajul să acţioneze în aceeaşi manieră.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele vreau să reiterez importanţa adoptării iniţiativei legislative care vizează reglementarea profesiei de bonă sau babysitter.

În România cunoaştem cu toţii faptul că numărul de locuri pentru copiii noştri în creşe sau în grădiniţe este insuficient. De aceea, suntem nevoiţi să găsim o soluţie alternativă, iar de cele mai multe ori aceasta presupune să facem apel la o bonă sau un babysitter.

Dar, în cele mai multe situaţii, în familiile unde există o bonă există şi ceea ce numim muncă la negru, aspect care este ilegal şi are consecinţe negative pentru toate părţile implicate. Bugetul statului suferă prejudicii prin perpetuarea muncii la negru, care înseamnă neplata contribuţiilor. Persoanele care asigură serviciul de bonă sau babysitter sunt private de numeroase drepturi ce decurg dintr-un contract de muncă legal.

Ţara noastră nu beneficiază de nicio reglementare care să faciliteze accesul legal persoanelor doritoare să activeze în această profesie. Mai mult, nu există nici cadrul adecvat de formare profesională, astfel că aceia care în final au acces la această profesie şi au grijă de copiii noştri sunt cel mult bine intenţionaţi, dar de multe ori lipsiţi total de o minimă pregătire în ceea ce priveşte îngrijirea sau supravegherea copiilor. Firmele care totuşi organizează în prezent cursuri de pregătire în acest domeniu jonglează la marginea legii, iar aceste programe de formare sunt neacreditate.

Pe considerentele de mai sus, am convingerea că o astfel de lege trebuie să întrunească un consens din partea noastră, a politicienilor din toate partidele parlamentare, fiind o măsură care trebuie analizată şi văzută doar din perspectiva utilităţii acesteia, şi nu dintr-o perspectivă politică partizană.

Reglementarea reală a acestui segment de activitate înseamnă în primul rând crearea premiselor pentru respectarea legii şi crearea contextului pentru ca acele familii care au nevoie de bonă sau babysitter să aibă parte de standarde europene în ceea ce priveşte acest aspect. În al doilea rând, prin reglementarea profesiei de babysitter sau de bonă este creat contextul apariţiei unui număr semnificativ de noi locuri de muncă, iar beneficiar este atât bugetul de stat, cât şi cei care vor deveni angajaţi în mod legal.

Un alt avantaj imediat, ce decurge din adoptarea unei astfel de legi, este unul complementar cu creşterea gradului de supraveghere a copiilor, prin eliminarea riscurilor de accidente pentru acei copii supravegheaţi în mod necorespunzător de către bonă sau babysitter, actualmente lipsiţi de pregătire. În cazul familiilor cu venituri modeste, care nu şi-ar permite angajarea unei bone, această propunere legislativă va permite îngrijirea şi supravegherea unuia dintre copii la domiciliul bonei, ceea ce ar presupune o consistentă diminuare a costurilor.

De asemenea, în reglementarea domeniului de îngrijire şi supraveghere a copiilor la domiciliu, ar putea fi introdusă finanţarea parţială sau chiar integrală pentru îngrijirea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă într-o altă localitate sau chiar într-o altă ţară.

Printre principalele schimbări preconizate prin această iniţiativă legislativă regăsim crearea unui domeniu complementar creşelor şi grădiniţelor, îmbunătăţirea şi profesionalizarea celor care au grijă de copii, fiscalizarea acestui segment de activitate şi, astfel, intrarea în legalitate atât a celor care desfăşoară o astfel de activitate, cât şi a celor care decid să îi angajeze.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Absenteismul masiv la vot şi pasivitatea - câştigătorii detaşaţi ai alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014"

Victor Ponta s-a proclamat câştigător datorită scorului obţinut de Alianţa PSD-PC-UNPR, scor care situează PSD cu aliaţii săi sub linia simbolică de 40% şi mult sub ceea ce preziseseră exit-poll-urile, mereu favorabile PSD. Pentru Victor Ponta, care vrea să devină în toamnă preşedinte, scopul suprem este să împiedice o unificare a forţelor de dreapta care să prezinte un unic candidat. De aceea, i-a invitat imediat pe liberali să refacă USL, sperând să disloce PNL.

Pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale, Victor Ponta nu îşi poate pune panouri mult mai multe şi mult mai mari, nu poate avea mult mai multe televiziuni de partea sa, nu-şi poate submina adversarii şi mai mult. PSD şi Victor Ponta e greu să găsească alegători noi, pentru că această victorie a fost una câştigată cu preţul împingerii artei diversiunii dincolo de limita unui joc politic democratic. Faptul că nu au depăşit pragul psihologic de 40% ne arată că există limite ale eficienţei artei diversiunii. Mai mult, ea poate să provoace un efect invers. PSD ar vrea să repete momentul din 2000, ultimul în care a ieşit învingător la prezidenţiale. Şi atunci controla România economic şi mediatic, şi atunci guverna practic singur (cu sprijinul parlamentar al UDMR), şi atunci a luat la alegerile locale un scor identic cu cel din 25 mai 2014.

Pentru români, lecţia acestor alegeri este că deocamdată lupta politică se duce între opoziţia formată din partidele de dreapta ale spectrului politic şi un PSD foarte convins în tendinţa lui antidemocratică. Marele învingător al europarlamentarelor guvernează România prin televiziuni şi diversiuni. De la "USL trăieşte" la USD, de la Tăriceanu la Diaconu, de la "uniţi împotriva lui Băsescu" şi naţionalism folcloric până la asasinatul în serie al ideii de exit-poll, PSD este mai lipsit ca niciodată de consistenţă politică.

Dacă Victor Ponta câştigă prezidenţialele, vor urma cel mai probabil şase ani de putere absolută a PSD, perspectivă într-adevăr îngrijorătoare. Toţi actorii implicaţi ai opoziţiei din România au obligaţia să ajungă la o soluţie prin care să bareze drumul lui Victor Ponta şi al PSD către obţinerea puterii absolute. Raţiunea politică şi cifrele arată însă că PSD şi Ponta pot fi înfrânţi doar de o opoziţie unită şi un candidat comun. Dreapta are nevoie de o campanie agresivă, inteligentă, aplicată pe toate aşteptările alegătorilor, care să scoată în evidenţă toate slăbiciunile şi greşelile guvernării lui Victor Ponta şi ale Alianţei USD. Absenteismul masiv la vot la alegerile europarlamentare a legitimat stânga în România.

Opoziţia trebuie să strângă rândurile şi toţi ar trebui să lanseze un singur mesaj către electorat: orice vot acordat Alianţei PSD-PC-UNPR îi netezeşte drumul lui Victor Ponta către preşedinţie. Altfel, România se va întoarce cu peste 20 de ani în urmă, sub dominaţia unei puteri unice şi a partidului-stat, cu un guvern susţinut de o majoritate parlamentară care a sfidat statul de drept şi a atentat la Constituţie după bunul său plac, un guvern a cărui performanţă economică constă în introducerea a nu mai puţin de 36 de noi taxe şi impozite în decursul a două valuri majore de modificare a cadrului fiscal. Cu stânga lui Ponta, România va avea datorii şi taxe mari, investiţii şi locuri de muncă puţine.

Doamna Manuela Mitrea:

"Să ne educăm copiii, nu să-i agresăm!"

În 1925, reprezentanţii a 54 de state au proclamat Ziua Copilului şi au adoptat la Conferinţa mondială pentru protejarea şi bunăstarea copiilor desfăşurată la Geneva, Declaraţia pentru protecţia copilului. Ulterior, în 1954 Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a stabilit la nivel internaţional ca fiecare ţară să stabilească o dată pentru Ziua Copilului, în ţara noastră aceasta fiind 1 iunie.

Începând cu anul 1983, tot ca urmare a unei hotărâri a Adunării Generale a ONU şi la câteva zile distanţă de Ziua Copilului, la 4 iunie, marcăm Ziua internaţională a copiilor, victime ale agresiunii.

Acestea sunt eforturi pe care comunitatea internaţională le-a făcut pentru a atrage atenţia asupra protejării celor mai neajutorate fiinţe umane, copiii, ele reprezentând doar măsuri reparatorii, soluţia fiind rezolvarea cauzelor ce pun în pericol copiii. Cele mai mari ameninţări la adresa copiilor sunt, pe lângă conflictele militare, sărăcia, abuzul şi exploatarea, precum şi lipsa educaţiei.

În ţara noastră, conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în primele nouă luni ale anului trecut s-au înregistrat peste 9.000 de cazuri în care copiii au fost neglijaţi, exploataţi, abuzaţi fizic, emoţional ori sexual. Cele mai multe dintre aceste situaţii, peste 8.600, au fost înregistrate în propriile familii. Tot anul trecut, la Telefonul Copilului au fost înregistrate peste 106.000 de apeluri, iar în 5.000 dintre cazuri copiii au avut nevoie de consilierea şi monitorizarea continuă din partea specialiştilor. Pe lângă cifrele îngrijorătoare privind amploarea fenomenului, datele arată şi o implicare tot mai activă a autorităţilor cu atribuţii în protejarea copiilor.

Recunosc faptul că mi-e aproape imposibil să înţeleg cum poate cineva să încerce să abuzeze şi să profite de inocenţa unui copil, dar, cu toate acestea, statisticile indică date tot mai îngrijorătoare, aducând în prim-plan suferinţele prin care trec din ce în ce mai mulţi copii.

Ziua Internaţională a Copilului este un prilej de a celebra viaţa şi viitorul, iar Ziua internaţională a copiilor victime ale agresiunii este data când atragem atenţia asupra răului pe care-l putem produce copiilor.

Haideţi să ne educăm copiii, nu să-i agresăm, şi să luptăm ca, la un moment dat, calendarul nostru să aibă 365 de zile ale copilului, pentru că doar atunci vom fi o societate civilizată!

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Recunoaşterea drepturilor persoanelor LGBT în România şi responsabilitatea politică"

Anul acesta, Festivalul Bucharest Pride 2014, ajuns la cea de a 11-a ediţie, se desfăşoară între 2 şi 8 iunie. Asociaţia ACCEPT vă invită să fiţi solidari cu comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transgender), pentru protejarea şi promovarea drepturilor omului. Festivalul este dedicat respectului pentru demnitatea fiecăruia dintre noi, indiferent de identitate de gen şi orientare sexuală.

În majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene şi în aproape jumătate din Statele Unite ale Americii au fost adoptate în ultimele decenii legislaţii care recunosc drepturile persoanelor LGBT. Lupta pentru aceste drepturi este similară cu bătăliile din trecut pentru drepturile femeilor la vot, spre exemplu, ori pentru cele ale persoanelor afro-americane.

Întrucât există încă discriminare, iar mulţi semeni ai noştri au de suferit din cauza acestui lucru, efortul civic şi politic pentru recunoaşterea egalităţii în drepturi este unul profund moral, iar fiecare pas înainte, chiar şi unul simbolic, are o foarte mare importanţă.

După cum se ştie, am adresat Parlamentului şi Guvernului României un apel de a arbora acest steag pe parcursul desfăşurării festivalului consacrat drepturilor omului. Deocamdată, Parlamentul şi Guvernul nu au formulat un punct de vedere, astfel că i-am oferit preşedintelui Camerei Deputaţilor o banderolă cu steagul curcubeului, în timpul şedinţei de plen din data de 2 iunie 2014, prima zi a Festivalului Bucharest Pride 2014.

Propunerea legislativă privind parteneriatul civil ar însemna un uriaş pas înainte pentru democraţia din România, întrucât, prin adoptarea ei, ţara noastră ar demonstra, la nivel politic, ataşament faţă de valorile societăţii deschise şi faţă de respectarea drepturilor omului pentru toţi cetăţenii. Din păcate, Senatul României a respins propunerea, cu 105 voturi împotrivă, 5 abţineri şi doar două voturi pentru. La Comisia juridică a Camerei Deputaţilor raportul a fost falsificat, întrucât a fost menţionat faptul că ar fi participat 23 de membri ai comisiei la dezbateri, în realitate fiind doar 11 la momentul votului, iar cvorumul minim era de 13. Am semnalat Biroului Permanent această gravă încălcare a Regulamentului, iar decizia BP a fost să ceară Comisiei juridice să investigheze. Inculpatul a devenit, aşadar, propriul judecător.

Apelul meu către colegii parlamentari şi către întreaga societate românească este acela de a face un efort de conştiinţă şi de empatie pentru a înţelege că, pe de o parte, există cetăţeni care au de suferit de pe urma nerecunoaşterii drepturilor lor, iar pe de alta, că recunoaşterea prin lege a parteneriatului civil, deopotrivă pentru cuplurile heterosexuale şi pentru cele LGBT, nu produce niciun fel de prejudicii altor cetăţeni cu moduri diferite de a-şi trăi viaţa şi de a se bucura de ea.

Domnul Varol Amet:

"Ziua limbii tătare, prilej de sărbătoare pentru comunitatea tătară"

Anual, luna mai este marcată de evenimente semnificative pentru comunitatea tătară din România. Cea mai importantă sărbătoare este Ziua limbii tătare, celebrare devenită oficială în urma adoptării Legii nr. 256/2010 în Parlamentul României. Potrivit acestei legi, în localităţile în care locuiesc etnici tătari trebuie organizate diverse activităţi culturale legate de acest eveniment. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România în fiecare an se implică activ în elaborarea unui program cât mai vast în ceea ce priveşte manifestările culturale desfăşurate cu această ocazie.

În zona Dobrogei, filialele UDTTMR, cu prilejul Zilei limbii tătare, organizează o multitudine de evenimente culturale însoţite de recitări de poezie, cântece, seminare despre identitatea şi evoluţia limbii tătare. Această zi este importantă pentru comunitatea tătară, întrucât ajută la conservarea şi accentuarea valorilor şi viziunii colective. Ziua limbii tătare este cea de-a doua lege, după cea dedicată Zilei etniei tătare, care întăreşte identitatea şi asigură vizibilitatea etniei tătare ca o comunitate compactă.

Odată cu Ziua limbii tătare are loc şi deschiderea oficială a sezonului de lupte tătăreşti denumite "Kureş", acestea fiind simbolul puterii şi al bărbăţiei şi totodată o practică transmisă de la generaţie la generaţie, din moşi-strămoşi.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Apariţia pe afişele electorale a politicienilor care nu candidează ar trebui interzisă prin lege"

Alegerile pentru Parlamentul European s-au încheiat, însă acestea au fost presărate cu o serie de aspecte mai puţin normale pe o scenă politică cu pretenţii europene. Unul dintre acestea a fost demersul premierului Victor Ponta de a contesta la Curtea Constituţională ipotetica implicare a preşedintelui Traian Băsescu în campania electorală. Decizia primului-ministru nu a fost doar hilară, ci şi total deplasată, având în vedere propriile sale acţiuni. Ponta a acuzat apariţia unor poze în care şeful statului apărea într-un cadru restrâns, nu într-un loc public plin de lume, acuzând că Traian Băsescu a făcut astfel campanie electorală unui partid politic. Victor Ponta ar trebui să ştie că o povaţă biblică spune că "numai cel fără de păcat poate să arunce piatra!". Din acest punct de vedere, cred că premierul trebuia să facă plângere la CCR chiar împotriva sa, deoarece el a participat activ la campania electorală pentru alegerile din 25 mai, în ciuda problemelor cu care s-au confruntat românii crunt loviţi de inundaţii. Prin comportamentul său din ultima perioadă se poate spune că premierul a dat dovadă de lipsă de moralitate şi un cinism fără margini la adresa românilor.

Oamenii au văzut la televizor şi pe alte canale mass-media că în luna de campanie electorală premierul nu a mai condus deloc Guvernul, nu a mai fost preocupat de situaţia grea a românilor, de lipsa locurilor de muncă şi sărăcia lucie din educaţie şi sănătate. Victor-Viorel Ponta s-a cramponat de câteva poze apărute pe o reţea de socializare, însă în realitate el a apărut pe bannerele şi afişele existente în toate localităţile ţării, precum şi pe pliantele distribuite în toate cutiile poştale, prin care a îndemnat în mod direct românii să voteze cu partidul său. Întrebarea, retorică desigur, este legată de moralitatea unui astfel de demers al premierului, în comparaţie cu pozele făcute într-un cerc restrâns de Traian Băsescu. Nici acesta nu s-a comportat însă mai decent, Domnia Sa accentuând cu fiecare prilej că va vota cu un anumit partid, pentru ca în final acea formaţiune să obţină un rezultat sub aşteptări.

În opinia mea, Legea electorală ar trebui modificată în sensul interzicerii apariţiei pe mesajele publice de campanie a persoanelor care nu candidează la alegerile respective, precum a procedat Victor Ponta în această perioadă. De asemenea, cred că primul-ministru ar fi trebuit să lase deoparte campania electorală şi să se ocupe exclusiv de atribuţiile funcţiei sale. Probabil că românii nu s-au aşteptat la un asemenea comportament deplasat al premierului, atunci când, în 2012, au votat masiv USL. La doi ani de la preluarea guvernării, Ponta a demonstrat cu vârf şi îndesat că a minţit românii atunci când le-a promis că vor ieşi din criză, că vor avea locuri de muncă şi un trai decent. Realitatea a demonstrat însă contrariul, iar românii încă nu s-au trezit din exuberanţa de acum doi ani, lăsând nepenalizată guvernarea PSD.

Domnul Anton Doboş:

Începutul lunii iunie reprezintă nu numai bucuria copiilor, ci şi întristarea părinţilor. Guvernul Ponta şi coaliţia PSD-UNPR-PC-UDMR au lansat noul pachet de servicii medicale, pe care încearcă să-l îmbrace în haine cât mai frumoase, ca să nu i se vadă cicatricele. De fapt, noile reglementări arată clar că miniştrii din executiv sunt într-o permanentă goană după imagine, pentru că orice român îşi dă seama că acestea nu aduc mai nimic nou în viaţa de zi cu zi. Trebuie să constatăm că propunerile domnului Bănicioiu n-au nicio legătură cu proiectul domnului Nicolăescu, chiar dacă actualul ministru se străduieşte din răsputeri să acrediteze această idee. Ceea ce au primit asiguraţii zilele trecute este o încercare palidă de corectare a sistemului sanitar, în care pacienţii nu mai au încredere în medici, unde asistenţii se pregătesc să plece în străinătate, unde toate lumea plăteşte, fără ca nimeni să ofere explicaţii despre cum sunt cheltuiţi banii.

Specialiştii care au analizat măsurile intrate în vigoare au semnalat că acestea vor produce efectul unei picături într-un ocean, nicidecum reformarea sistemului sanitar, aşa cum se laudă oficialii guvernamentali. Mai întâi, se poate observa cu uşurinţă că noutăţile privind prevenţia şi profilaxia nu includ în mod explicit nimic legat de medicina şcolară, ştiut fiind faptul că există diferenţe foarte mari între accesul la servicii medicale pentru elevii din mediul rural şi pentru cei din mediul urban.

Un alt aspect important, dar neluat în seamă de ministrul Nicolae Bănicioiu, este aplicarea principiului contributivităţii, pe lângă cel al solidarităţii. Milioane de români care muncesc şi-şi achită conştiincioşi contribuţiile la bugetul asigurărilor se simt în continuare nedreptăţiţi, pentru că sunt puşi să plătească atunci când au nevoie de anumite servicii medicale, în timp ce asistaţii social, principalii susţinători ai conducerii PSD, beneficiază de facilităţi generoase. Actuala conducere a ministerului de profil evită să ia decizia onestă şi corectă de a distribui cardurile de sănătate, care ar aduce satisfacţie celor care contribuie mult şi consumă puţin din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Pe lângă toate acestea, cred că suntem cu toţii de acord că Guvernul Ponta trebuie să se ocupe în mod serios de salarizarea din spitale, pentru că sistemul nu mai este atractiv pentru absolvenţi. Mii de medici şi asistenţi părăsesc ţara în fiecare an, fără ca statul să recupereze vreun ban din cheltuielile pe care le-a făcut cu şcolarizarea acestora. Mai mult, din necunoaştere şi incompetenţă, oficialii ministerului blochează în continuare angajările în unităţile medicale, iar asta face aproape nefuncţionale multe spitale.

Concluzia este că PSD şi aliaţii săi de ocazie se pricep foarte bine să cosmetizeze şi să se împăuneze. De data aceasta o fac pe spinarea pacienţilor, a contribuabililor şi a cadrelor medicale, cărora încearcă să le bage pe gât câteva măsuri pe care le intitulează "principiile reformării sistemului sanitar". Pentru tot mai mulţi români nu mai este un secret că modul acesta de acţiune, lipsit de viziune şi eficienţă, înseamnă amânarea unei intervenţii chirurgicale în cadrul legislativ, practic agravarea bolii.

Domnul Gheorghe Udrişte:

"La nivelul UE, investiţiile în infrastructura feroviară vor creşte considerabil. România desfiinţează linii de cale ferată."

Actualul Guvern a luat hotărârea săptămâna trecută să desfiinţeze în perioada următoare 10.000 de km de cale ferată şi să reducă reţeaua naţională la 6.200 km (10.000 km de linie desfăşurată). Pe motiv că decizia ar fi fost comunicată de Fondul Monetar Internaţional, care ar fi negociat această măsură în acordul cu ţara noastră, Guvernul plănuieşte să înlocuiască liniile care nu mai sunt folosite sau sunt dezafectate cu drumuri pentru transportul în comun, artere pietonale şi piste pentru biciclişti.

Aceasta este soluţia ultimă a Guvernului actual pentru eficientizarea sectorului feroviar şi rezolvarea problemelor cu care se confruntă CFR-ul. Practic, Guvernul a decis să nu mai investească într-un sector unde gradul de poluare este redus şi să nu mai valorifice infrastructura deja existentă. Incapabil să profite de pe urma infrastructurii actuale, acest Guvern, care de doi ani nu a reuşit să deschidă niciun şantier pentru infrastructură, desfiinţează o sursă care ar putea contribui în mod semnificativ la economia ţării noastre.

Voi da un scurt exemplu: cu o zi înainte de căderea Guvernului PDL în 2012, au fost semnate nouă contracte în valoare de 183,5 milioane euro din fonduri europene nerambursabile pentru CFR. Proiectele aveau ca obiectiv modernizarea infrastructurii feroviare. Acestea au venit după ce Comisia Europeană aprobase pentru România o finanţare nerambursabilă pentru două proiecte majore de infrastructură feroviară, cu o valoare totală de 944 de milioane de euro, dovezi că există soluţii pentru modernizarea şi salvarea infrastructurii feroviare din România, utilizând bani europeni.

De cealaltă parte, Guvernul actual nu ştie să pună în valoare infrastructura feroviară existentă şi atunci o desfiinţează, iar această decizie şi-o asumă acei reprezentanţi ai Guvernului care nu au fost capabili să deschidă niciun şantier de infrastructură. Uniunea Europeană se concentrează pe finanţarea, extinderea şi modernizarea infrastructurii feroviare, iar România desfiinţează 10.000 de km de cale ferată.

În următorii ani, la nivelul UE, investiţiile în infrastructura feroviară vor creşte considerabil, comparativ cu investiţiile în domeniul rutier. Motivul? Reţelele feroviare pot aduce creştere şi competitivitate economică, eficienţă în domeniul transporturilor şi reducere a emisiilor. De finanţările UE pe acest domeniu vor beneficia mai mult statele Europei Centrale şi de Est, pentru a-şi pune la punct sectorul feroviar în scopul dezvoltării economiei, a calităţii vieţii şi a mediului înconjurător. În România, din acest punct de vedere, situaţia este critică, pentru că alegem să investim mai mult în sectorul rutier. Cum este posibil atunci ca Guvernul României să desfiinţeze linii de cale ferată?

Uniunea Europeană vrea ca până în 2050 traficul de marfă feroviar să crească cu 80%, cel de călători cu 50%, iar emisiile să scadă cu 60%. Această ţintă nu va putea fi îndeplinită dacă investiţiile nu vor fi direcţionate către proiectele de infrastructură feroviară, iar statele membre nu vor înţelege importanţa finanţării transportului feroviar. Pare-se că în România Guvernul nu conştientizează gravitatea deciziei pe care tocmai a luat-o. Investind inteligent în infrastructura feroviară, înseamnă beneficii multiple atât din punct de vedere economic, cât şi social. Nu ne permitem să desfiinţăm infrastructură când noi nu suntem în stare să construim alta la loc!

Înainte de 1990, oferta de transport feroviar era foarte eficientă şi nu înregistra pierderi. Odată cu scăderea industriei româneşti, infrastructura feroviară a început să aibă pierderi din ce în ce mai mari cu fiecare an. România a dovedit de-a lungul acestor ani că nu ştie să se adapteze noilor cerinţe şi condiţii.

CFR a fost administrat politic şi a dus lipsă de orice strategie pentru a aduce profit sectorului feroviar. Preţurile ridicate ale biletelor, rutele calculate greşit şi modul în care este administrat transportul feroviar au dus la o scădere drastică a numărului de călători. CFR Călători a înregistrat anul trecut pierderi de 395 milioane lei, iar CFR Marfă, după eşecul privatizării, a terminat anul trecut cu o pierdere de 220 milioane lei. Ambele companii au înregistrat pierderi mai mari decât în anul precedent.

Ultimul an când CFR Marfă a înregistrat profit a fost în 2007, cu un câştig de 6,12 milioane lei, dar în scădere cu 85,7% faţă de anul precedent. CFR Călători nu a mai înregistrat niciun profit din 2008 încoace. Guvernul nu vrea însă să permită un proces transparent şi complet al privatizărilor acestor companii, pe care statul se pare că nu poate să le menţină pe profit, şi păstrează managementul privat care s-a dovedit un mare eşec.

Avem nevoie de infrastructura feroviară, iar modernizarea ei este în acord cu trendul la nivel european. Ar trebui să ne preocupe extinderea infrastructurii feroviare, modernizarea ei, şi nicidecum desfiinţarea unor linii de cale ferată pe care le-am putea utiliza eficient, dacă am şti să elaborăm o strategie inteligentă în acest sens. Nu desfiinţaţi dacă ştiţi că nu puteţi construi la loc!

Domnul Mihai Lupu:

"Relansarea dreptei, ca soluţie pentru a stopa derapajele şi abuzurile Guvernului Ponta 3"

Dacă mai existau umbre de neîncredere, scrutinul pentru alegerile europarlamentare a subliniat, prin prezenţa redusă la vot şi procentele adunate de partidele din România, nevoia unei drepte puternice în România, a unei forţe menite să stăvilească derapajele Guvernului Ponta 3 - un guvern corupt, mincinos şi hoţ.

Ca orice proces important şi consistent, un demers care să unească forţele de dreapta nu este însă unul facil, ci unul care necesită voinţă politică, dar şi menţinerea identităţii şi a valorilor liberale şi democrate care au consacrat cele două formaţiuni aflate astăzi la masa negocierilor: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal.

Nu putem şterge cu buretele rivalităţi politice prezente şi manifestate intens mai ales la nivel local, cum nu putem lăsa la o parte nici principiile liberale care ţin închegată de peste un secol formaţiunea politică cu cea mai vastă istorie, cea care a dat României moderne cei mai valoroşi politicieni. Pentru aceeaşi Românie avem însă responsabilitatea de a găsi o soluţie. Nu putem lăsa ca viitorul să fie confiscat de exponenţii actualei majorităţi parlamentare şi ai Guvernului Ponta 3, de către acei oameni care ne dovedesc, zi de zi, că nu îşi doresc decât binele personal, şi nicidecum pe cel al românilor.

Susţin orice efort şi discuţiile menite să ajungă la un compromis, la un rezultat care să nu oblige spiritul liberal să-şi plece capul, ci să pună în valoare şi în slujba românilor experienţa politică, valorile, priorităţile şi programele de care ţara are nevoie pentru a scăpa din lanţurile în care PSD şi clientela sa au reuşit să o imobilizeze.

Liderii dreptei au responsabilitatea de a găsi până în toamnă formula şi echipa de care românii au nevoie pentru a-şi recăpăta încrederea, demnitatea şi puterea de a stopa derapajele şi abuzurile Guvernului Ponta 3, iar această formulă nu poate fi decât relansarea dreptei ca o forţă capabilă să readucă România pe drumul prosperităţii, al Europei şi al performanţei.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Susţin promovarea produselor româneşti"

În urmă cu zece ani, pentru a ne alinia la cererile Uniunii Europene, ca pas al integrării noastre în spaţiul comunitar, a fost înfiinţată Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, instituţia care, în ciuda politizării excesive din timpul tuturor guvernărilor ce s-au succedat în ultimul deceniu, a găsit permanent calea spre profesionalism.

Aniversarea ANSVSA vine în acest an în tandem cu o campanie populară de susţinere a produselor româneşti, iniţiativă pe care o susţin şi de care cred că economia naţională are nevoie pentru a se întări.

Ca parlamentar de Braşov, sunt onorat să pot spune că judeţul pe care îl reprezint are o puternică ligă de producători locali, oameni care au păstrat reţetele tradiţionale şi le-au readus pe mesele românilor. Aş menţiona doar faptul că pâinea tradiţională "Adriana", produsă de o mică brutărie braşoveană, a obţinut în acest an atestatul de produs tradiţional cu nr. 1 în Registrul naţional al produselor tradiţionale.

Pe o piaţă internă invadată de alimente de import de o calitate îndoielnică, produsele româneşti sunt singurele care prezintă o garanţie ridicată şi trebuie sprijinite să ajungă pe rafturile marilor magazine.

Consider că vigilenţa autorităţilor de control a dovedit că, în comparaţie cu produsele străine, cele autohtone oferă un plus de siguranţă pentru consumatorul român, prin prisma faptului că producătorul este unul cunoscut, poate fi oricând controlat şi nu îşi permite să ofere marfă proastă, din simplul fapt că acest lucru l-ar scoate în afara singurei pieţe de desfacere pe care o are. Totodată, promovarea consumului de produse româneşti de orice fel se constituie într-un stimul economic pentru aceste afaceri care susţin locuri de muncă în localităţi mici, în special în mediul rural.

Închei prin a-mi declara public sprijinul pentru orice demers menit să sprijine antreprenorii locali de orice fel, pentru crearea unui cadru legal în care produsele româneşti să beneficieze de o promovare corectă şi susţinută pentru a se impune nu doar pe piaţa internă, dar şi pentru a dărâma limitările impuse de UE pentru accesul la piaţa comunitară.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Forţele de dreapta trebuie să fie unite"

Dreapta trebuie să îşi unească forţele în România şi în Europa. Este nevoie mai mult ca oricând de o discuţie serioasă despre ceea ce înseamnă dreapta în România.

Toţi cei care au o viziune comună, inclusiv de natură doctrinară, trebuie să îşi unească eforturile. Necesitatea cristalizării unei alternative puternice nu se formulează exclusiv pe palier doctrinar dreapta, ci în sensul formării unui larg front anti-PSD, în vederea alegerilor prezidenţiale de anul acesta.

De aceea, PNL exclude vehement orice colaborare guvernamentală şi parlamentară cu PSD şi cu acoliţii săi. Victor Ponta se dovedeşte cel mai nociv om politic în acest moment, care demonstrează permanent că nu respectă regulile democratice. Victor Ponta şi PSD fac tot posibilul pentru a destructura opoziţia. Este motivul principal pentru care PNL consideră importante discuţiile cu partidele de pe partea dreaptă a eşichierului politic, în încercarea de a veni cu un proiect de ţară, un proiect pentru cetăţeni, ca alternativă la PSD. Toţi cei care au o viziune comună, inclusiv de natură doctrinară, trebuie să îşi unească eforturile.

Fără a constitui o alianţă juridică, PNL şi PDL funcţionează deja ca doi aliaţi politici la nivel parlamentar, la nivelul pregătirii şi desemnării candidatului prezidenţial, la nivelul administraţiei publice locale şi a construirii unui proiect politic major şi de durată. Acest lucru se poate face într-o perioadă de timp rezonabilă, nu există obstacole care nu pot fi depăşite, atâta vreme cât e vorba de două partide cu aceeaşi orientare doctrinară declarată, asumată, în aceeaşi familie politică europeană acum, cu aceeaşi orientare în plan tactic pe următorii cel puţin doi ani şi jumătate, şi două partide care au avut experienţe asemănătoare.

Există principii şi valori fundamentale care unesc cele două partide, există elemente programatice şi complementaritate. PNL şi PDL vor susţine un candidat unic la prezidenţiale stabilit pe baza unor cercetări sociologice şi al cărui nume va fi făcut public, în cel mai scurt timp posibil, în baza unui calendar raţional.

Acum avem nevoie de un proiect de durată şi de aceea construcţia formată din PNL şi PDL va avea drept obiectiv câştigarea alegerilor prezidenţiale de anul acesta, locale şi parlamentare din 2016.

Domnul Radu Zlati:

"CAS redus cu 5% - adevăr sau provocare?"

După cum este bine cunoscut, în aceste zile se desfăşoară la Bucureşti tratative între Guvernul României şi creditorii săi internaţionali: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi reprezentanţi ai Comisiei Europene. Scopul principal al misiunii FMI este realizarea celei de a treia evaluări a Acordului stand-by semnat între FMI şi Guvernul Ponta în septembrie 2013.

Reamintesc echipei Victor Ponta (premier), Liviu Voinea (ministrul delegat pentru buget) şi Ioana Petrescu (ministrul finanţelor) că, înaintea şi pe parcursul campaniei pentru alegerile europarlamentare au promis, în repetate rânduri, că Guvernul Ponta 3 va micşora cu 5% CAS la angajator.

În momentul în care promitea acest fapt, echipa de negociere cunoştea faptul că încasările la buget au crescut cu doar 4% pe primele luni ale anului, faţă de un prognozat 8%; cunoştea faptul că această scădere a CAS va duce la o scădere a veniturilor cu 1,5 miliarde lei pentru a doua jumătate a anului 2014; cunoştea faptul că FMI va solicita, în buna sa tradiţie, statului român să acopere prin măsuri fiscale această gaură în buget.

Personal consider că Guvernul Ponta nu va implementa respectiva măsură, în principal din cauza opoziţiei FMI. În acest caz, va trebui să tragem următoarele concluzii: fie premierul Ponta şi ai săi colegi, mândri că sunt români, au minţit în timpul campaniei electorale că vor scădea CAS începând din 1 iulie 2014, şi asta înseamnă că nu merită să rămână la guvernare decât dacă românii preferă să fie guvernaţi de nişte mincinoşi; fie nu au minţit, dar au fost incapabili să realizeze că măsura nu poate fi luată, şi FMI a trebuit să le arate lumina de la capătul ignoranţei - deci nu merită să guverneze, incapabili fiind; fie nu au minţit, şi-au făcut corect temele, dar nu au reuşit să treacă peste binecuvântata obtuzitate de natură contabilă a FMI, ceea ce înseamnă că nu ar merita ca românii să fie mândri de cei care îi guvernează.

Contrar legilor din logica aristotelică, am dat şi un tertium - vom vedea destul de repede care dintre variantele de mai sus este valabilă. Din păcate, niciuna nu este favorabilă întreprinzătorilor români, mediului economic în general. Este nevoie de o nouă abordare a regimului fiscal, România are nevoie de o guvernare de dreapta care să relanseze economia românească pe termen lung şi în mod sănătos.

Domnul Alexandru Nazare:

"România pierde un miliard de euro din fondurile europene pentru modernizarea căilor ferate, din cauza incompetenţei guvernelor Ponta"

De la punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 109 privind guvernanţa corporativă a instituţiilor publice, Compania CFR SA este deja sub conducerea celui de al patrulea aşa-zis manager privat. În tot acest timp, proiectele pentru modernizarea căii ferate semnate în 2011 şi 2012 de guvernarea PDL şi finanţate din fonduri europene au fost date uitării. Aşadar, proiectele care trebuiau să fie finalizate anul acesta, în mai şi iunie, sunt departe de a fi încheiate, toate acestea în condiţiile în care unitatea JASPERS, organismul care lucrează cu experţii Comisiei Europene, semnala întârzieri de un an, un an şi jumătate încă din noiembrie anul trecut. Aceste întârzieri înseamnă că proiectele nu vor fi finalizate până la 31 decembrie 2015, data-limită pentru absorbţia banilor europeni, şi atunci România va trebui să dea banii înapoi.

Mai mult, CFR a anunţat că anulează procedurile de licitaţie pentru proiecte de aproape un miliard de euro în urma contestaţiilor depuse şi a deciziilor CNSC.

Este inacceptabil ca la licitaţii de o asemenea valoare documentaţia să omită precizarea experienţei în domeniul feroviar şi apoi să se facă rectificare. Ce se întâmpla dacă nu aveam decizia CNSC? Ne trezeam că reabilitează calea ferată o firmă care are experienţă în tăiat iarba? Într-un an de zile avem deja al patrulea director la CFR SA şi acesta este efectul numirilor pe criterii strict politice. Managerul privat Sophocleos a fost alungat şi în locul lui avem astăzi fratele unui lider PSD. Proiectele de creştere a vitezei de deplasare pe calea ferată sunt blocate, compania este înglodată în datorii şi urmează ca şi la CFR Marfă să se facă noi disponibilizări pentru a compensa incompetenţa managerilor politici.

De aceea, solicit premierului Ponta şi ministrului Şova să prezinte de urgenţă măsurile care vor fi luate pentru a evita pierderea a aproape un miliard de euro din fondurile alocate pentru modernizarea sectorului feroviar.

Domnul Alexandru Nazare:

"Ceferiştii plătesc cu slujbele lor incompetenţa PSD şi PNL"

Anul acesta, tocmai de Ziua Feroviarului, după ce le-a ajuns cuţitul la os, ceferiştii au decis să tragă un semnal de alarmă cu privire la nedreptăţile la care sunt supuşi de către conducătorii companiilor de cale ferată. Astfel, aproximativ 32.000 de salariaţi nemulţumiţi au participat la protestul care a blocat aproape 600 de trenuri, solicitând creşterea salariilor cu 10%, odată cu reînnoirea contractului colectiv de muncă şi renunţarea la planul de disponibilizare a 2500 de salariaţi de la CFR Marfă.

Deşi greva s-a încheiat, rămâne totuşi întrebarea cum s-a ajuns la această situaţie, şi, mai ales, există vreo garanţie că nu se va repeta. Cu siguranţă nu, atât timp cât premierul Ponta şi ministrul Şova nu încetează cu practica numirilor politice în fruntea companiilor feroviare şi nu aduc un management profesionist care să fie capabil să cheltuie banii europeni alocaţi pentru acest domeniu.

Greva din sistemul feroviar nu a fost altceva decât un nou semnal de alarmă faţă de incompetenţa promovată de guvernările PSD-PNL. Eşecul privatizării cu cântec a CFR Marfă va fi plătit de cei 2500 de angajaţi care urmează a fi concediaţi, în timp ce compania acumulează în continuare datorii.

În ultimii doi ani managerii profesionişti selectaţi pentru companiile feroviare au fost forţaţi să plece, iar proiectele de modernizare şi creştere a vitezei de deplasare pe liniile ferate finanţate din fonduri europene stagnează. Salariaţii au tot dreptul să fie nemulţumiţi atunci când văd că, pe de o parte, se şterg datoriile pe care le au companiile, dar pe de altă parte nu există niciun proiect de dezvoltare a transportului feroviar.

Mai mult, există riscul iminent ca România să piardă aproape 1 miliard de euro din proiectele pentru modernizarea liniilor de cale ferată. Proiectele cu finanţare asigurată din fonduri europene, contractate în perioada guvernării PDL, înregistrează întârzieri foarte mari deja, iar dacă nu vor fi gata până la 31 decembrie 2015, va trebui să dăm banii înapoi la Bruxelles. Mai mult, pentru fondurile europene din bugetul 2014-2020 nu există niciun proiect identificat pentru sistemul feroviar, iar ministrul Şova desenează pe hartă numai autostrăzi pentru baronii locali. Jumătate din fondurile pentru transport alocate de Uniunea Europeană trebuie cheltuite pentru sistemul feroviar, adică aproximativ 3 miliarde de euro. Sunt bani şi pentru modernizarea liniilor şi creşterea vitezei de deplasare, dar şi pentru înlocuirea materialului rulant prin scheme speciale de ajutor de stat.

Domnul Alexandru Nazare:

"Ponta şi Şova trebuie să publice integral Masterplanul General de Transport, nu să îl dezbată cu baronii locali"

Într-o încercare eşuată de a-şi respecta angajamentele făcute în faţa instituţiilor comunitare, Ministerul Transporturilor a publicat frânturi din ceea ce se vrea a fi documentul-cheie care prioritizează proiectele de infrastructură şi fără de care România nu va putea accesa fondurile europene din exerciţiul financiar 2014-2020. Documentele publicate sub titlul de Masterplanul General de Transport al României nu sunt însă decât o mică parte din ceea ce ar trebui să fie o strategie de dezvoltare a infrastructurii de transport până în 2030. Cât de prioritar este domeniul infrastructurii în următoarea perioadă financiară pentru actualul Guvern se vede din indiferenţa cu care tratează acest subiect. Avem astfel un Raport asupra definirii problemelor, un raport asupra elaborării modelului de transport şi două ghiduri pentru evaluarea proiectelor, dar şi o listă de 530 de proiecte. Premierul ne informează că aceste 530 de proiecte vor intra în dezbatere publică pentru a decide apoi ce proiecte concrete trimitem la Bruxelles. Probabil dezbaterea va fi la sediul din Kiseleff, cu baronii locali ai PSD, altfel nu se explică de ce consultanţii plătiţi cu peste 2 milioane de euro nu au fost suficient de buni pentru a evalua şi prioritiza proiectele de transport.

Conform contractului încheiat de Ministerul Transporturilor în aprilie 2012, trebuiau identificate şi prioritizate proiectele de investiţii în transporturi pentru orizonturile de timp 2015, 2020 şi 2030, precum şi realizată o analiză economico-financiară privind implementarea acestor scenarii.

Este inacceptabil ca Ponta şi Şova să pună în pericol cei peste 6 miliarde de euro pe care România îi are alocaţi din fonduri europene pentru investiţii în transport în perioada 2014-2020, doar pentru a satisface capriciile baronilor locali. Comisia Europeană ne-a transmis clar că fără acest Masterplan care să stabilească priorităţile în funcţie de nevoile de dezvoltare nu va accepta la finanţare niciun proiect. Bruxelles-ul nu vrea firimituri de Masterplan şi nici piaţă de proiecte, ci o strategie cu justificare economică a prioritizării proiectelor. Prin consultare publică nu fac decât să ascundă discrepanţele dintre ce este în harta electorală de colorat pentru baroni şi Masterplan.

De aceea, solicit premierului Ponta şi ministrului Şova să prezinte integral Masterplanul General de Transport realizat de experţi internaţionali şi să nu se mai ascundă în spatele unor aşa-zis consultări publice, realizate în sediul PSD din Kiseleff.

Domnul Alexandru Nazare:

"Premierul Ponta şi ministrul Şova ascund adevărul privind pierderea banilor europeni pentru autostrăzi"

Pentru că prima oară au ridicat din umeri, am solicitat din nou premierului Ponta şi ministrului Şova să facă publică situaţia fondurilor europene alocate construcţiei de autostrăzi cu risc de a fi pierdute din cauza incompetenţei Guvernului. În sfârşit au publicat la presiunea publică acele memorandumuri aprobate pe şest în Guvern.

După doi ani de guvernare Ponta, ne-am găsit în faţa riscului iminent ca România să piardă peste un miliard de euro din fondurile europene alocate pentru autostrăzi. Situaţia este extrem de gravă şi se datorează numai incompetenţei guvernanţilor, care nu au fost capabili să vină cu proiecte noi şi s-au mulţumit să taie panglici pe autostrăzile începute de guvernările PDL. Pentru loturile 2, 3 şi 4 de la Lugoj-Deva şi pentru Timişoara-Lugoj lotul 2 a durat un an şi jumătate de la lansarea licitaţiei până la semnarea contractelor.

Mai mult, premierul Ponta şi ministrul Şova nu încetează să ne mintă cu privire la autostrada Sibiu-Piteşti. În memorandumul aprobat în secret de Guvern se spune foarte clar că singurele tronsoane din Sibiu-Piteşti care vor fi realizate din alocarea 2014-2020 sunt Sibiu-Boiţa şi Piteşti-Curtea de Argeş-Râmnicu Vâlcea. Deci vom avea autostrada completă Sibiu-Piteşti abia după 2020, nu aşa cum se lăudau Ponta şi Şova!

Ca o ironie, soluţiile propuse de Şova pentru absorbţie sunt considerate nerealiste tocmai de Ministerul Fondurilor Europene, care atrage atenţia că acele contracte de autostrăzi cu termen în 2016 sau care abia urmează a fi licitate nu vor putea fi finalizate mai devreme de 31 decembrie 2015, şi atunci întreg proiectul nu mai poate fi decontat. O altă soluţie minune identificată de Şova este cheltuirea a 90 de milioane de euro pentru studii de fezabilitate, studii care au un termen de valabilitate de 2 ani şi pentru care apoi va trebui să plătim revizuiri când vom avea bani pentru execuţia lucrărilor.

Domnul Alexandru Nazare:

"«Republica Mazăre» pune mâna pe Portul Constanţa"

Iată că după ce a încercat în nenumărate rânduri, visul domnului edil Mazăre este pe cale să se adeverească: va avea Portul Constanţa la discreţie, cu girul mai-marilor de la conducerea Guvernului. Aşa se face că, sub oblăduirea domnului prim-ministru Ponta şi a ministrului Şova, "Republica Mazăre" mai primeşte 13% din acţiunile pe care le deţine Ministerul Transporturilor din Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. Dacă mai punem la socoteală şi intenţia viitoare a Guvernului de a scoate pe bursă încă 14% din acţiunile portului, statul nu va mai avea niciun control asupra acestui obiectiv de interes naţional strategic.

Prim-ministrul Ponta se declară mulţumit şi îi făgăduieşte în public lui Mazăre că "facem cum am vorbit, indiferent cine se supără".

Luat la întrebări, ministrul Şova o ţine întruna că acest transfer face parte dintr-o anumită strategie a ministerului de apartenenţă a României la UE şi că cele mai mari porturi din UE sunt administrate majoritar de autorităţile locale. În schimb, nu ştie să spună care vor fi avantajele economice ale acestui transfer şi dă din umeri când aude că acele porturi europene pe care le invocă drept model au început demersurile pentru a trece în administrarea majoritară a statului. Mai mult, girează acest transfer printr-un act lipsit de legalitate, după cum tocmai experţii din minister au afirmat, întrucât singurele metode de diminuare a participaţiei statului la o companie sunt vânzarea de acţiuni şi majorarea capitalului social prin aport de capital privat.

Argumentaţia domnului Mazăre, care vede în această preluare o soluţionare pentru problemele primăriei în ceea ce priveşte plata gigacaloriei, demonstrează că în loc să avem o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea portului prin investiţii, vom avea în fapt o nouă "vacă de muls" pentru carnavalurile edilului constănţean.

E inadmisibil să dai un activ al statului de importanţă strategică unei autorităţi locale fără să ai un plan de dezvoltare pentru acesta. Domnul Mazăre ar trebui să ne prezinte mai întâi cum vede Primăria Constanţa dezvoltarea Portului Constanţa în următorii 10 ani. Deja există o serie de rapoarte care atestă faptul că potenţialul portului este să fie al doilea din Europa, principala poartă de intrare şi ieşire din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, singurul plan anunţat de domnul Mazăre este de a mări tarifele, ceea ce nu va face altceva decât să reducă şi mai mult competitivitatea Constanţei în raport cu celelalte porturi din regiune.

Tot domnul Mazăre ne anunţa că managementul privat nu este necesar, iar actuala conducere este oricum formată din membri ai PSD Constanţa. La ce bun, la o adică? Portul oricum scoate profit, n-avem nevoie de mai mult. Greşit! Mai multe investigaţii din ultimii ani ne-au dovedit că Portul Constanţa a fost acaparat de diferite grupuri de interese, şi doar un management privat, neimplicat politic, poate asigura un plan de dezvoltare coerentă a portului.

Masterplanul Portului Constanţa ne va arăta care sunt direcţiile prioritare pe care trebuie să se axeze dezvoltarea portului. În transporturi nu ne mai permitem să acţionăm după cum vor diverşi politicieni ajunşi în funcţii de decizie, ci trebuie să avem clar stabilite priorităţi, să asigurăm finanţare în funcţie de aceste priorităţi, pentru a fi într-adevăr o economie competitivă.

Dacă tot este în căutare de active pe care să le ia de la Ministerul Transporturilor, de ce nu cere domnul Mazăre Spitalul CF Constanţa? Cu siguranţă constănţenii ar avea de profitat dacă acest spital ar fi în administrare locală şi ar putea beneficia astfel de servicii medicale.

Urmând acelaşi exemplu, de ce să nu trecem şi Centrala Nucleară de la Cernavodă în administrarea autorităţilor locale sau Porţile de Fier să le administreze baronul Duicu de la Mehedinţi?!

Domnul Mazăre nu este nici pe departe interesat de binele constănţenilor, ci de resurse noi pentru extravaganţele sale şi de absenţa oricărui tip de control. Aşa cum el însuşi afirma, trecerea în administrarea locală va însemna că "cei de la Bucureşti nu vor mai putea trimite controale". Deja influenţa PSD Constanţa asupra conducerii portului a avut consecinţe dezastruoase şi este suficient să vedem cazul înstrăinării pavilionului naţional sau al contractului pentru extinderea digului de larg, unde Corpul de Control al Ministerului Transporturilor a constatat prejudicii de câteva zeci de milioane de lei. Cea mai bună dovadă a indiferenţei domnului Mazăre faţă de interesele constănţenilor este ruina celebrului cazinou, simbolul oraşului de pe malul mării, care a fost obiectul unui joc continuu de ping-pong între primărie şi Guvern.

Deciziile privind dezvoltarea portului trebuie luate în urma elaborării Masterplanului, document care va analiza potenţialul acestuia şi oportunităţile care trebuie valorificate. Până la realizarea acestuia, solicităm premierului Ponta şi ministrului Şova să stopeze orice demers, ilegal de altfel, de a ceda acţiunile în detrimentul "Republicii Mazăre". Mai mult, PDL susţine numirea unui management profesionist la conducerea Portului Constanţa şi respectarea angajamentului legal pentru listarea la bursă a 5% dintre acţiuni, asigurând astfel transparenţa operaţiunilor, fără a pierde controlul asupra unui obiectiv strategic.

Doamna Marioara Nistor:

"De ce am plecat din PP-DD?"

Campania electorală recent încheiată m-a făcut să încerc atât bucuria unui rezultat foarte bun la Brăila pentru PP-DD, al doilea pe ţară, dar şi dezamăgirea unui fiasco politic al formaţiunii la nivel naţional. Îmi asum cu onoare rezultatul judeţean, pentru că am muncit foarte mult şi, mai ales, am crezut în ceea ce fac.

Am ales să părăsesc PP-DD pentru că valorile în care am crezut atunci când m-am alăturat acestui partid au dispărut pe parcurs. Nu mi-a fost uşor să iau o astfel de decizie, deoarece crezul meu este de a lupta până la capăt, de a face tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a dezvolta ceva durabil.

La Brăila am construit o organizaţie judeţeană de partid din nimic, am aşezat structuri fireşti, am motivat oameni, dar n-am reuşit, din păcate, să schimb mentalitatea, să aprind scânteia muncii în echipă.

Sper ca toţi cei care mi-au stat alături până acum să înţeleagă demersul meu şi îi asigur pe fiecare în parte că faptul că i-am cunoscut şi colaborat a însemnat un lucru special pentru mine.

Am ales să mă alătur unui partid care ştie să-şi păstreze verticalitatea, o formaţiune îndreptată spre progres şi pentru care un parlamentar şi munca lui înseamnă mândrie şi onoare. Sper ca alături de Organizaţia Judeţeană Brăila a UNPR să activez într-un cadru politic efervescent, determinat, implicat, în care să pot duce la bun sfârşit proiectele începute în vederea creşterii nivelului de trai al locuitorilor de aici.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În momentul actual, construirea unui partid puternic de dreapta, reprezintă cel mai important proiect al Partidului Naţional Liberal.

Rezultatele alegerilor europarlamentare, nemulţumitoare pentru PNL, au arătat totuşi că forţele de dreapta se pot opune pesedizării ţării, unificarea dreptei fiind singura opţiune posibilă pentru echilibrarea vieţii politice.

Cu toată povara disputelor politice din trecut, PNL şi PDL trebuie să îşi unească eforturile pentru un proiect politic solid pentru România, care să implice un mare partid de dreapta, singura alternativă viabilă la actuala putere nocivă a PSD.

Pentru PNL este foarte important dialogul cu toate partidele de dreapta, cu toţi cei care au o viziune comună, pentru ca acest proiect politic să fie un proiect de ţară, un proiect pentru cetăţeni.

În actualul context politic, eforturile de unificare a dreptei trebuie să înainteze cu paşi concreţi şi este absolut urgent ca un candidat al dreptei unite să fie desemnat până cel târziu la 15 iulie.

Parteneriatul de dreapta dintre PNL şi PDL este unul care nu îl implică pe Traian Băsescu, ci dimpotrivă, îl ţine departe, oricât de mult ar încerca VV Ponta să inducă ideea unei asocieri între actualul preşedinte şi un proiect de dreapta în România. Uită oare primul-ministru că el a fost cel care a semnat, pe furiş, celebrul pact de coabitare cu Băsescu?

Pentru PNL, Traian Băsescu rămâne un simplu susţinător al partidului de buzunărel PMP-ului, un partid de 6% pe care nimeni nu îl invită la negocieri.

PNL şi PDL vor acţiona ca doi aliaţi politici la nivel parlamentar, la nivelul pregătirii şi desemnării candidatului prezidenţial, la nivelul administraţiei publice locale, între cele două partide existând principii şi valori fundamentale comune.

Acţiunile ulterioare alegerilor europarlamentare au demonstrat că nu mai există pericolul ca PNL să poată fi deturnat din drumul său în direcţia corectă, acestea fiind şi condiţiile în care Crin Antonescu a renunţat la interimatul său de la conducerea PNL şi la candidatura la Preşedinţie.

Există voci care anunţă dispariţia Partidului Naţional Liberal din viaţa politică, voci convinse că viitoarea construcţie politică va însemna ştergerea numelui acestui partid de către PDL.

Pentru PNL, în acest moment, stabilirea unui viitor nume nu este o prioritate, aceasta putând fi luată în discuţie numai după ce toate detaliile care ţin de crearea noului partid vor fi finalizate.

Partidul Naţional Liberal este un nume cu o asemenea forţă istorică, încât nu poate fi pus în discuţie.

Partidul Naţional Liberal a fost şi va fi o instituţie de patrimoniu istoric a României, chiar dacă a fost într-o perioadă mai bună, mai rea, la putere, în opoziţie, cu mai multe sau mai puţine voturi.

Numele şi identitatea Partidului Naţional Liberal nu vor fi sub nicio formă şi pentru niciun motiv schimbate, oricât de mult şi-ar dori opozanţii lui acest lucru.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Românii sunt încurajaţi de stat să dezvolte noi afaceri"

Parlamentul României dezbate în această perioadă un proiect de lege privind modificarea si completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Acest act normativ este deosebit de important pentru români, deoarece Executivul a decis eliminarea condiţiei limitării de vârstă a potenţialilor beneficiari, până acum de 35 de ani, în vederea stimulării oricăror oameni cu iniţiativă de a-şi dezvolta afaceri personale. Astfel, prevederea iniţială de "întreprinzători tineri" a fost înlocuită cu sintagma "întreprinzători debutanţi în afaceri", fiind eliminată îngrădirea pe criterii de vârstă a celor care doresc să îşi pună în aplicare proiectele de afaceri.

Conform actului normativ iniţial, tinerii cu vârsta de până la 35 de ani care înfiinţau microîntreprinderi puteau beneficia de o serie de facilităţi fiscale oferite de stat pe o perioadă de trei ani. Scoaterea din noul text legislativ a limitării de vârstă s-a decis în mod corect, având în vedere necesitatea aplicării acestei legi şi în următorii ani. Guvernul a luat această decizie din cauza efectelor negative ale crizei economice în ceea ce priveşte reducerea numărului de operatori economici activi pe piaţă, înăsprirea condiţiilor de creditare, creşterea dificultăţilor şi riscurilor pentru începerea unei afaceri, în special pentru întreprinzătorii debutanţi. În acest fel, va fi permis accesul la facilităţile acordate pentru toţi românii aflaţi la prima afacere.

Modificarea este perfect justificată în contextul actual, când se înregistrează o serie de eşecuri ale pieţei, îndeosebi ale celei financiare, iar statul este tot mai solicitat să intervină în economia reală, de o manieră energică şi decisivă, în vederea impulsionării activităţii economice. Sprijinul statului este aşteptat, mai ales în ceea ce priveşte susţinerea şi promovarea spiritului antreprenorial, precum şi a liberei iniţiative manifestată mai ales în zona valorificării comerciale a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare. Statul este, de asemenea, chemat să ia măsuri de natură să amelioreze mediul de afaceri existent. Printre măsurile vizate se înscriu şi cele privitoare la afacerile nou apărute, destinate satisfacerii cererii identificate la nivel de nişă de piaţă. Tocmai în acest sector este de aşteptat să se manifeste spiritul întreprinzător, de afaceri, al cât mai multor români aflaţi la prima iniţiativă de afaceri. Analizând informaţiile statistice, s-a observat că tot mai multe persoane trecute de 45 ani întâmpină serioase probleme în a-şi găsi un loc de muncă, în condiţiile în care această categorie de persoane ar putea beneficia, pentru debutul lor în afaceri, de un program stimulativ.

Îmi exprim încrederea că parlamentarii din toate formaţiunile politice vor aprecia şi vota acest proiect de lege, deoarece efectele pozitive pentru dezvoltarea economiei sunt incontestabile. Posibilitatea unor avantaje fiscale acordate unei largi categorii a populaţiei, indiferent de vârstă, va creşte numărul IMM-urilor nou înfiinţate, fapt ce va produce crearea de noi locuri de muncă, precum şi creşterea încasărilor bugetare, dar va duce şi la scăderea numărului de persoane fără ocupaţie şi a beneficiarilor de ajutoare sociale.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Tăiaţi urgent 5 puncte procentuale din taxa pe muncă!"

Avem din nou, începând de ieri, 2 iunie 2014, în România, o delegaţie a Fondului Monetar Internaţional. Au venit în control, împreună cu reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale, să verifice dacă Guvernul "şi-a făcut temele". Expresia legată de teme se găseşte, în mod surprinzător, nu doar în vocabularul ziariştilor, ci şi în vocabularul politicienilor şi dovedeşte acceptul tacit al faptului că nu suntem, prin noi înşine, capabili de exerciţiul deplin al autoguvernării.

În fond, situaţia de dependenţă economică şi politică a României, cu avantajele şi dezavantajele ei, nu mai este contestată la niciun nivel. Fiind finanţaţi din surse aparţinând unor structuri mondiale, trebuie să ne supunem rigorilor impuse în ceea ce priveşte folosirea fondurilor rambursabile şi nerambursabile acordate. În mod firesc, reprezentanţii FMI, BM şi CE vin să vadă ce facem cu banii lor.

Prin urmare, prezenta declaraţie politică nu este o luare de poziţie împotriva verificărilor făcute de "troica" alcătuită din FMI, CE şi BM. Cu atât mai mult sunt necesare verificări şi monitorizări ale situaţiei, acum, când mizele electorale uriaşe predispun puterea la derapaje în ceea ce priveşte utilizarea banilor. "Pomenile" sunt la ordinea zilei în preajma campaniilor electorale. Iar obiceiul locului, bine înrădăcinat după 1989, constă în cumpărarea bunăvoinţei votanţilor, atât la vedere (prin măsuri economice ad-hoc cu caracter de alocaţii sociale), cât şi pe sub mână, cu celebra plasă cu alimente sau vreun substitut al ei. Prezenta declaraţie politică este, însă, o atenţionare a tuturor factorilor responsabili, implicaţi în discuţiile şi negocierile care, începând de astăzi, vor avea loc în legătură cu nevoia de a transfera accentul evaluărilor asupra unor noi capitole de analiză şi monitorizare a comportamentului financiar al României.

Ca membru al Comisiei parlamentare pentru buget, finanţe şi bănci, am deja o experienţă în ceea ce priveşte discuţiile cu "troica" şi am constatat că interesul acestor reprezentanţi se referă, din păcate, la elemente de analiză a situaţiei curente sau de prognoză pe termen foarte scurt a comportamentului financiar al Guvernului. Este, fără îndoială, foarte importantă menţinerea deficitului bugetar în limitele stabilite prin acord, obiectiv prioritar al evaluărilor, după cum este foarte importantă identificarea sursei de finanţare, alta decât creşterea deficitului, pentru fiecare nouă alocare bugetară care se face. Dar nu ştiu ca structura cheltuielilor bugetare, respectiv alocarea pe capitolele mari ale investiţiilor publice versus consum, să fi interesat vreodată FMI, CE sau BM. Se acceptă, cu mare uşurinţă, sacrificarea investiţiilor publice, în favoarea unor alocări bugetare populiste şi, de cele mai multe ori, netransparente. Oare FMI nu ar trebui să fie preocupat de creşterea capacităţii României de a rambursa împrumuturile?! Este cineva interesat de creşterea dependenţei economice a ţării şi de aservirea viitorului generaţiilor care încă nu s-au născut?! De asemenea, nu am constatat să existe vreo preocupare consistentă pentru accelerarea măsurilor fiscale cu impact asupra relansării economice, a creşterii competitivităţii economiei româneşti, a şansei ca prin crearea locurilor de muncă, din ce în ce mai mulţi români să pună pe masă o pâine muncită, nu asistată social.

Am fost foarte neplăcut surprinsă, la ultima vizită a "troicii", să constat că măsuri economice cu impact bugetar de tip "electorata", adevărate păcăleli pentru cetăţeni, modalităţi de a cumpăra voturi risipind bani fără efecte economice, au fost cât pe ce să fie aprobate. Măsura reducerii cu 5 puncte procentuale a taxării muncii, măsura economică liberală prevăzută în programul defunctului USL, cu care s-au câştigat alegerile parlamentare cu un scor zdrobitor, a fost sistematic amânată pretextând că "nu sunt bani", deşi efectul asupra relansării economice prin crearea locurilor de muncă este cert.

Fac un apel la membrii Guvernului şi la toţi cei implicaţi în discuţiile şi negocierile cu FMI, BM şi CE să lase deoparte interesele politice de grup şi să susţină, inclusiv prin disponibilitate bugetară, în cadrul actualei vizite de evaluare, implementarea, începând cu 1 iulie 2014 a reducerii taxării muncii cu 5 puncte procentuale.

Domnul Mihai Deaconu:

"Ziua Copilului - un moment de bilanţ şi reflecţie"

Duminică, 1 iunie, s-a sărbătorit Ziua Copilului. A fost o zi în care copiii au fost în centrul atenţiei: porţi deschise pentru ei în cadrul instituţiilor, diverse evenimente dedicate lor, declaraţii conform cărora ne pasă de copiii ţării şi facem tot posibilul pentru a le fi cât mai bine şi în general toată atenţia politicienilor şi decidenţilor aţintită asupra lor. Odată trecut şi 1 iunie, însă, realităţile celor aproximativ 4 milioane de copii din România, prezente în studii şi cuantificabile în cifre în fiecare an, rămân aceleaşi.

Adevărul este că în România copiii, ca şi alte categorii de vârstă de altfel, nu o duc prea bine. Spre deosebire de adulţi, care au tăria şi capacitatea emoţională şi fizică de a se redresa, copiii sunt precum o pagină nescrisă, iar orice este scris odată nu poate fi întotdeauna şters. Contextul familial în care se nasc şi cresc, condiţiile financiare, orice boală netratată sau care ar fi putut fi prevenită, ce şi cum învaţă la şcoală lasă asupra copiilor noştri urme mult mai mari decât asupra adulţilor şi mult mai mari decât părem a înţelege dacă ne uităm la politicile din domeniu în România. Şi îi transformă, pe viitor, în adulţi disfuncţionali, din punctul multora de vedere, care de asemenea sunt ignoraţi, neînţeleşi sau neajutaţi de politicile statului.

Două aspecte deficitare majore se relevă în România atunci când vorbim despre copii: sănătatea şi educaţia. Pe hârtie, copiii noştri beneficiază de toate drepturile şi facilităţile necesare. Practica este cu totul altă poveste. O conferinţă naţională organizată în urmă cu o săptămână privind sănătatea copiilor din România şi soluţiile pentru îmbunătăţirea acesteia a adus la suprafaţă aspecte şi cifre care ar trebui să ne trezească la realitate.

Spicuind dintre acestea: România are mortalitatea infantilă cea mai ridicată din UE şi este pe primul loc şi în ceea ce priveşte abandonul copiilor, al numărului de naşteri şi avorturi raportate în rândul adolescentelor. Totodată, unul din doi copii din mediul rural suferă de anemie, malnutriţie şi rahitism. Copiii bolnavi de cancer nu beneficiază de infrastructura necesară, iar cei nenăscuţi sau abia născuţi nu beneficiază din partea statului de posibilitatea de a avea în cazul anumitor boli un diagnostic precoce şi tratament preventiv care le-ar face viaţa mai uşoară şi ar costa statul, pe termen lung, mult mai puţin. În România nu există prevenţie, nu mai există Facultatea de Pediatrie şi nu există educaţie pentru sănătate. De altfel, în sesiunea trecută aţi respins iniţiativa colegului meu Ciuhodaru de a introduce educaţia pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu. În punctul său de vedere nefavorabil de atunci, Guvernul a considerat că programul său naţional "Educaţia pentru sănătate în şcoala românească" este de ajuns, iar principiul descentralizării în învăţământul românesc primează în acest caz, înţelegându-se că sănătatea nu este o prioritate educaţională generală.

În ceea ce priveşte educaţia, lucrurile stau la fel de prost. Un studiu al UNICEF din 2013 arată că aproape jumătate din şcolile investigate din România nu beneficiază de fonduri suficiente din partea statului. Această insuficienţă a fondurilor se manifestă în toate categoriile de cheltuieli: nu există destui bani pentru formarea continuă a cadrelor, pentru reparaţii sau pentru consumabile. Rata abandonului şcolar este de asemenea mare în România: un studiu realizat în 2012 cu sprijinul UNICEF vorbeşte de 18-20% de copii de vârstă preşcolară din totalul copiilor de vârsta respectivă care erau în afara sistemului de educaţie în perioada 2005-2009. Ori, cu cât sunt mai târziu integraţi în sistem, cu atât aceşti copii vor recupera mai greu faţă de colegii lor.

Şi toate cele de mai sus reprezintă varianta scurtă a situaţiei triste a copiilor din România. Vreau ca aceste statistici să nu mai existe sau ca media şi guvernul să nu îşi amintească de ele doar de 1 iunie. Vreau ca, de fiecare dată când încercăm în cadrul Comisiei pentru învăţământ să asigurăm condiţii mai bune copiilor noştri, să nu ne lovim de eternul argument "nu există resurse financiare". Pe scurt, vreau să lăsăm drepturile de pe hârtie şi visele frumoase pe care unii le declară cu anumite ocazii şi să se treacă la fapte. Vreau ca guvernul să aloce fonduri pentru educaţia şi sănătatea copiilor ţării, aşa cum poate să aloce nestingherit bani pentru salariile mai mari ale unora sus-puşi sau să mărească taxele care îi împovărează pe cetăţeni şi vreau ca acelaşi guvern să implementeze politici coerente şi benefice pentru viitorul copiilor noştri. Nu ne putem juca cu viaţa şi bunăstarea unor fiinţe lipsite de apărare.

Doamna Ana Birchall:

"România poate deveni cea mai atractivă ţară din Europa Centrală şi de Est pentru investitorii străini"

România are nevoie şi de diplomaţie economică. Alături de diplomaţia tradiţională, de diplomaţia parlamentară, diplomaţia economică trebuie să se dezvolte în filonul politicii externe a României. Fie că vorbim de eforturile diplomatice de la nivelul MAE, de la nivelul celorlalte ministere din Guvern sau de la nivelul Parlamentului, în opinia mea se impune dezvoltarea unei strategii unitare care să aibă la bază acţiuni concrete de diplomaţie economică.

În ultimii doi ani, imaginea României s-a aflat într-un proces de reabilitare. Politica izolaţionistă dusă de regimul Băsescu ne-a plasat într-un con de umbră din care a fost greu, dar nu imposibil, să ieşim. A fost nevoie de un nou model pentru promovarea imaginii României pe plan extern, un model care se bazează pe o nouă reputaţie economică şi socială a României, pe mândria de a fi român a celor care ne reprezintă. Semnele că această abordare diferită şi demnă a relaţiilor noastre externe funcţionează sunt vizibile. România este astăzi cel de-al treilea stat din Europa Centrală şi de Est la capitolul atractivitate pentru investiţii străine.

Să exemplificăm: în timp ce alte două state puternice pe plan regional, Cehia şi Polonia cunosc o scădere între 2013 şi 2014 în ceea ce priveşte investiţiile străine, România urcă cu două puncte în acest clasament. Menţinerea acestei creşteri ne va aduce în postura de lider regional în ceea ce înseamnă investiţiile străine directe.

Creşterea României în clasament este confirmată inclusiv de studiul Ernst & Young - "European Attractiveness Survey".

Investiţiile directe străine au crescut în România pe parcursul ultimului an cu 26,8%. Suntem astăzi în vârful ultimilor 4 ani la capitolul ISD atingând cota de 2,7 miliarde de euro intrate în România, exclusiv de la investitori străini.

Atragerea investitorilor străini în România necesită un efort coordonat la nivel economic, social şi politic. Economia României se află într-o creştere considerabilă. Să nu uităm că în primul trimestru al anului curent România a avut cea mai mare creştere economică din UE, pentru prima oară în istorie.

Nu în mică măsură acest avans se datorează investiţiilor pe care companiile străine le-au adus în ţară.

Din nou, scoaterea României din izolare a creat mii de locuri de muncă în România ultimilor ani, a adus investiţii de miliarde în industria IT, în industria auto, farmaceutică, agroalimentară, dar şi în infrastructură, ca să dau numai câteva exemple.

Deschiderea României la nivel guvernamental prin vizitele premierului Victor Ponta în SUA, China, Franţa, Germania, Italia, precum şi în multe alte state importante din UE, le-a dat partenerilor noştri încrederea de care aveau nevoie că România este un stat puternic, stabil şi consolidat, cu perspective reale de dezvoltare, cu alte cuvinte, un mediu propice şi sigur pentru investiţiile acestora.

Pe acest drum trebuie să mergem în continuare. Printr-o reprezentare externă eficientă la toate nivelurile statului putem să păşim mândri şi demni în următoarea etapă de dezvoltare a României. Avem oportunitatea să ne consolidăm poziţia privilegiată pe care o avem ca stat pe plan regional şi totodată avem datoria să încercăm să ajungem un lider regional la nivel economic, politic şi social.

Regiunea Europei Centrale şi de Est nu a fost un mediu stabil din punct de vedere economic în ultimii ani. Astăzi nu este un mediu foarte stabil din punct de vedere geopolitic, prin prisma tensiunilor din Ucraina. Totuşi, în această regiune, România este un caz atipic. Trebuie să reţinem că în timp ce numărul de proiecte de investiţii externe a scăzut cu 5% anul trecut, România a atras cu 26,8% mai mulţi bani din Investiţii Străine Directe.

Cum am construit o Românie mândră şi puternică pe plan extern? Am organizat la Bucureşti cel mai important Forum Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est. Am organizat reuniunea diplomatică de pe 1 iunie 2012, cu participarea premierilor europeni şi a şefului Comisiei Europene José Manuel Barroso. Premierul Victor Ponta a fost gazda acestui eveniment. Am organizat, la Bucureşti, Forumul Anual al Strategiei UE pentru regiunea Dunării 2013. Am consolidat dialogul, economic şi diplomatic cu mari investitori străini din SUA, China, Germania, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări.

Trebuie să fim în măsură să aprofundăm aceste relaţii în domeniul energiei, în domeniul industriei constructoare de maşini, în domeniul agriculturii şi în alte domenii cheie pentru dezvoltarea noastră. De aceea, consider că deschiderea noastră către pieţe şi oportunităţi de atragere de investiţii noi este foarte importantă.

Nu este prima oară când spun că, pe lângă pieţele economice tradiţionale pentru România, pieţele emergente din Asia Centrală şi de Est pot fi o soluţie pe care România nu trebuie să o neglijeze în următorii ani. De aceea, cred că avem nevoie de măsuri de înlesnire a accesului investitorilor puternici din state precum India sau China şi de aceea cred că un prim pas de bunăvoinţă ar însemna să simplificăm procedurile de acordare a vizelor pentru oamenii de afaceri din spaţiul extraeuropean.

Aceasta este doar o linie pe care România trebuie să o dezvolte. Consider că acum suntem în măsură să alegem ceea ce este mai bine pentru noi, atâta timp cât există o colaborare interinstituţională corectă şi eficientă, atâta timp cât există voinţă politică nimic nu ne poate opri să desfăşurăm o strategie externă coerentă care să pună România pe harta statelor importante şi puternice din punct de vedere economic din această regiune care se află geografic exact în locul unde Estul şi Vestul se întâlnesc.

România poate deveni, din punctul de vedere al relaţiilor economice comerciale, o poartă între Europa şi Asia, un punct important de tranzit, un partener serios atât pentru cei din Est cât şi pentru cei din Vest, un stat care poate facilita o dezvoltare regională rapidă şi solidă.

Trebuie să ne impunem aceste obiective, în opinia mea, şi trebuie să le urmăm indiferent de luptele politice care uneori macină imaginea noastră externă. Momentul în care toţi reprezentanţii României vor vorbi pe aceeaşi voce, inclusiv Administraţia Prezidenţială, va reprezenta momentul în care România nu va mai avea nicio vulnerabilitate şi nicio scuză să nu se dezvolte şi mai mult pe plan extern şi să profite de toate oportunităţile economice şi geopolitice pe care le are.

Domnul Ioan Balan:

"Dreapta unită - singura şansă pentru România!"

Alegerile pentru Parlamentul European desfăşurate în data de 25 mai au arătat cât se poate de clar că o dreaptă divizată înseamnă abandonarea României în mâinile celui mai nociv partid din România, PSD, a baronilor locali ai acestuia, precum şi ratarea pe termen lung a şansei de a moderniza şi democratiza România.

Vreau să mulţumesc pe această cale bucovinenilor mei, sucevenilor mei, care ştiu acest lucru de mult timp şi care au continuat să crediteze Partidul Democrat Liberal, prin vot, ca singura noastră şansă pentru dezvoltare şi prosperitate. În Bucovina PDL este puternic pentru că bucovinenii iubesc democraţia, iubesc munca, iubesc prosperitatea, iubesc cinstea şi urăsc minciuna! Vă mulţumesc bucovineni şi vă asigur că eu, deputatul Ioan Balan, precum şi colegii mei din PDL Suceava, ca de fiecare dată, nu vă vom înşela încrederea. Încrederea voastră nu este doar o mare bucurie, ci şi o puternică povară politică, care mă şi ne obligă la cele mai bune decizii pentru români, pentru ţara mea.

Trecând dincolo de euforia alegerilor care tocmai s-au încheiat, trebuie să recunoaştem că românii deja aşteaptă de la noi acţiune şi fapte, pentru a-i scăpa cât mai curând de cei care le-au promis "dreptate până la capăt" şi le-au oferit nedreptăţi fără margini şi care le-au promis prosperitate, lapte şi miere şi le-au oferit în schimb preţuri uriaşe, taxe mai multe şi mai mari, risipă a banilor publici şi locuri de muncă mai puţine.

Dragi români, dreapta a trecut la fapte! La numai două zile de la încheierea alegerilor dreapta a demarat proiectul unificării pentru România. Speranţa pentru noi toţi se naşte, pentru că orgoliile personale au fost lăsate la o parte, iar singurul lucru care contează acum pentru cele două partide din dreapta eşichierului politic este salvarea României din menghina roşie a PSD.

Ţin să felicit conducerile celor două partide, PDL şi PNL, pentru că au centrat proiectul în jurul valorilor comune, obiectivelor comune pentru România, politicilor de modernizare şi democratizare a României. Dreapta va câştiga, pentru că pune mai presus de membrii de partid obiectivele de modernizare a României! Nu ai cum să pierzi, când singurul lucru pe care ţi-l doreşti este binele semenilor tăi şi punerea ta în slujba cetăţeanului.

Oricât de flămânzi şi temători sunt şi vor fi baronii PSD, dreapta a dat şi va da şi următorul preşedinte al României. Românii ştiu deja că Victor Ponta a ratat deja şansa de a demonstra că poate face ceva, măcar ceva, oricât de mic, bun pentru români sau în interesul românilor. Întreaga sa politică a fost subsumată intereselor clicii de partid şi baronilor din teritoriu. Întreaga sa activitate a fost un eşec. Să vorbim acum de Victor Ponta, chiar şi ca posibil candidat la preşedinţie, ar fi cel mult o glumă amară.

Proiectul dreptei unite este şi va fi nu doar un proiect pentru anul 2014 şi pentru câştigarea funcţiei supreme în stat. Proiectul dreptei unite este şi va fi un proiect pe termen lung. Dreapta unită are obligaţia de a prelua guvernarea cât mai curând şi de a pune România din nou pe şinele reformelor structurale, adică acolo de unde Victor Ponta şi PSD au scos-o. Dreapta are obligaţia de a câştiga alegerile locale din anul 2016, pentru că numai aşa oraşele şi comunele României vor scăpa de voievozii locali şi vor recâştiga şansa la modernizare şi prosperitate.

Dragi bucovineni, vă asigur că din 2016 Municipiul Suceava va intra pe mâinile dreptei unite. Mă oblig în faţa voastră să facem acest lucru! Îmi doresc ca din 2016, împreună cu voi, să repunem Suceava în locul care i se cuvine - acela de capitală economică şi culturală a Bucovinei româneşti. Vă mulţumesc bucovineni. Vă mulţumesc români.

Domnul Florin Gheorghe:

"«Greaua moştenire» lăsată de Traian Băsescu"

Deşi preşedintele Traian Băsescu mai are încă aproape jumătate de an până la finalizarea celui de-al doilea mandat, mult prea mulţi se înghesuie să-i cânte prohodul. Alţii, al căror singur proiect nereuşit în viaţă l-a reprezentat "Jos Băsescu!" se plâng deja de "greaua moştenire" pe care Traian Băsescu ne-o lasă. Evident că toată această frenezie m-a determinat şi pe mine să-i fac un relativ "inventar" al celor ce rămân după Traian Băsescu, după 2 mandate, după 10 ani în fruntea ţării, după 2 suspendări eşuate:

• cota unică de impozitare de la 1 ianuarie 2005;
• semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005;
• comisiile de specialişti care au condus la reforma/Legea educaţiei naţionale, Strategia de Securitate şi Apărare, reforma din sănătate, reforma pensiilor, a salarizării etc.;
• susţinere pentru reforma din justiţie, prin adoptarea şi implementare a noilor coduri şi printre singurii aliaţi ai independenţei magistraţilor;
• susţinerea instituţiilor din domeniul asigurării integrităţii în exercitarea funcţiilor publice;
• asumarea riscurilor politice, a scuipăturilor şi înjurăturilor, pentru ca economia să fie salvată din criză şi locurile de muncă să nu dispară;
• susţinerea vreme de zece ani a traseului pro european al Republicii Moldova, care este deja cu un pas în Uniunea Europeană;
• cel mai important partener al SUA în domeniul apărării;

Într-adevăr, stimaţi colegi, într-adevăr, este o grea moştenire! Nimeni nu poate contesta acest lucru. Este greu să duci mai departe o astfel de moştenire al cărei numitor comun este reformă, pentru că implică performanţă, profesionalism, cunoaşterea orânduirii interne şi externe şi, mai ales, iubire de ţară şi de popor. Este foarte greu să menţii cota unică, atunci când, după modelul lui Victor Ponta, dai drumul la evaziunea de partid. Este greu să salvezi o ţară din groapă şi să-ţi asumi măsuri nepopulare, doar pentru că şti că numai aşa ţării şi poporului tău le va fi bine.

E mai uşor să fugi de la guvernare, cum a făcut în anul 2009 Victor Ponta, şi să nu pui interesul general mai presus de voturi şi de interesele personale şi de partid! Este greu să susţii reforma din educaţie când ai obţinut ilegal diplome! Este greu să fii partenerul şi susţinătorul justiţiei, atâta vreme cât baronii te înţeapă pe la spate că au dosare şi le este frică de faptele lor! Este greu să te menţii în liniile de credibilitate externă în faţa Germaniei, Franţei, Marii Britanii şi Statelor Unite atunci când dispreţuieşti statul de drept şi supremaţia Legii fundamentale! Da! Moştenirea lui Traian Băsescu este grea pentru că este o Românie mai apropiată de standardele europene. Nu oricine poate duce mai departe această moştenire! Pentru orice socialist român a duce mai departe România pe această traiectorie este o sarcină, dacă nu prea grea, aproape imposibilă! Pentru aceste motive, dreapta are obligaţia morală şi doctrinară de a continua reformele. Dreapta unită are datoria de a arăta populaţiei că reformele murdărite la televiziunile socialiştilor sunt pentru ei, pentru modernizarea ţării şi pentru ca fiecare dintre noi să ne bucurăm de apartenenţa la Uniunea Europeană. O abandonare a "grelei moşteniri" a lui Traian Băsescu nu înseamnă decât întoarcerea într-o Românie în care cuvântul "reformă" era interzis.

Domnul Florin Gheorghe:

"Eurofobia - plătită de noi toţi"

Nu pot decât să mă bucur de faptul că în urma alegerilor din 25 mai 2014 România nu a trimis în Parlamentul European nici un parlamentar cu mentalitate sau porniri eurofobe. Din păcate, însă, nu acelaşi lucru putem spune despre alte state membre de la care noi am încercat să învăţăm ce este parlamentarismul, ce este democraţia, ce este libertatea. Mă refer în principal la Marea Britanie, Olanda şi la Franţa.

În decursul celor peste şaizeci de ani de la constituirea Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului, proiectul european s-a mai confruntat cu perioade în care unii europeni şi-au pierdut încrederea în capacitatea Europei de a genera prosperitate pentru cetăţenii săi. Din fericire, evoluţiile economice care au urmat, dinamica pozitivă a veniturilor populaţiei şi prosperitatea aşteptată le-au infirmat temerile. S-a întâmplat şi în anii ‘70 şi la sfârşitul anilor ‘80.

Din păcate, însă, ca urmare a efectelor negative puternice ale crizei economice din anii 2007-2010, euroscepticismul a alunecat constant şi consecvent către eurofobie. Strigătele şi îndemnurile de ieşire din Uniunea Europeană, de părăsire a celui mai măreţ proiect integraţionist, la distrugerea acestuia s-au intensificat şi au creat vii emoţii la Bruxelles, prin numărul mare de reprezentanţi aleşi, care-şi doresc să demoleze, nu să construiască.

Victoria Partidului Popular European în Europa este semnul clar al faptului că alegătorii europeni au înţeles că măsurile de austeritate din perioada 2007-2010 nu au generat vreo satisfacţie guvernelor care le-au implementat, ci au fost măsuri necesare pentru asanarea economiilor naţionale şi a economiei europene în ansamblu.

România are meritul de a fi consolidat Grupul parlamentar al popularilor europeni cu aproape jumătate din numărul de mandate pe care-l poate da ţara noastră. Partidele de dreapta PMP, PNL, PDL şi UDMR s-au aliat aceluiaşi proiect de succes, care a scos Europa din criza economică şi care a repus Uniunea Europeană pe creştere, care iubeşte democraţia, care respectă statul de drept.

Aşa cum afirmam şi săptămâna trecută, partidele de dreapta afiliate popularilor europeni au datoria morală ca la nivel intern, naţional, să se unifice şi să exprime o voce unică şi fermă, atât în România, cât şi în afara ei. Riscul neunificării tuturor forţelor de dreapta este acela al abandonării României în mâinile socialiştilor de caviar conduşi de Victor Ponta.

Ţin să trag un puternic semnal de alarmă asupra scăderii tot mai abrupte a încrederii pe care românii o au în proiectul Uniunii Europene. Sunt unul dintre cei care îşi aduc aminte cu maximă satisfacţie despre faptul că România a fost ţara cu cel mai puternic euroentuziasm atunci când a încheiat negocierile de aderare. 85% dintre români susţineau aderarea la Uniunea Europeană. 85% dintre români au crezut în Uniunea Europeană, ca proiect care va revărsa modernizare, locuri de muncă şi prosperitate asupra lor.

Au trecut zece ani de atunci şi, dacă mă uit la prezenţa românilor la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai, nu pot decât să afirm că entuziasmul românilor este pe terminate.

O Comisie Europeană condusă de Jean-Claude Juncker pentru următorii cinci ani este o şansă pentru dreapta românească în a concepe, implementa şi finanţa cele mai bune proiecte, care să le redea românilor încrederea în Uniunea Europeană, încrederea în democraţie, încrederea în economia liberă. Stânga europeană şi cea românească a reuşit "marea performanţă" ca dintr-o populaţie europeană săracă numeroasă să îngroaşe şi mai tare rândurile acesteia. Şomaj, sărăcie, inechitate socială sunt numele stângii europene. Stânga a falimentat peste tot în Europa, dar mai ales în România, iar speranţele tuturor europenilor şi ale românilor se leagă exclusiv de dreapta.

Partidul Mişcarea Populară s-a născut din valori europene, cu membri ataşaţi acestor valori, cu obiective de modernizare a României şi cu dezideratul de a genera românilor prosperitatea îndelung aşteptată. Depinde exclusiv de înţelepciunea partidelor din dreapta politicii româneşti ca să găsească cel mai bun proiect pentru România. Un proiect unic pentru România. De ce? Pentru că dreapta înseamnă onestitate! Pentru că dreapta înseamnă locuri de muncă bine plătite! Pentru că dreapta înseamnă performanţă şi meritocraţie! Pentru că dreapta înseamnă responsabilitate pentru oameni!

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Negocierile Guvernului cu FMI vor hotărî direcţia de dezvoltare a României pentru perioada următoare"

De multe ori am comentat parteneriatul pe care România îl are cu Fondul Monetar Internaţional. În calitate de membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci am avut ocazia să iau parte la câteva întâlniri foarte constructive cu delegaţia FMI-ului în România.

Întotdeauna am susţinut că un parteneriat echitabil cu FMI este în interesul României. Pe lângă temerile pe care îndatorarea României le ridică, pe bună dreptate, în rândul multor români sunt de părere că prudenţa şi nu austeritatea este soluţia pe care România trebuie să o aplice în conceperea strategiilor economico-financiare care să ne ghideze spre dezvoltare şi nu spre regres.

Creşterea economică a României este de notorietate nu numai în ţară, dar şi peste ocean. Publicaţiile prestigioase precum Wall Street Journal sau New York Times au relatat pozitiv despre potenţialul economic al României. Indiferent de pasiunile politice trecătoare prima creştere economică din UE pe primul trimestru din 2014 nu poate şi nu trebuie să fie ignorată. Potenţialul există, întrebarea pe care cu toţii trebuie să ne-o punem este ce suntem pregătiţi să facem pentru a transfera această bunăstare economică în buzunarele românilor.

Răspunsul va fi foarte clar după ce reprezentanţii Guvernului se vor întâlni pe parcursul acestei săptămâni cu delegaţia Fondului. În capacitatea noastră de a ne menţine fermi în faţa analiştilor FMI, în ceea ce priveşte introducerea de măsuri şoc pentru economie, stă şi viitorul economic al României.

Susţin fără niciun fel de rezervă reducerea CAS-ului la angajator. Este foarte rău, şi acest lucru l-am declarat public de foarte multe ori, că până în acest moment nu avem la dispoziţie un impact bugetar pentru scăderea impozitării pe muncă în România. Îmi exprim speranţa că după această întâlnire Guvernul va face publice aceste informaţii. Cu siguranţă scăderea taxelor are un impact negativ asupra încasărilor bugetare, dar acest impact se manifestă pe termen scurt, iar România este, în opinia mea, în postura optimă pentru a gândi o strategie de politici publice economice pe termen mediu şi lung. Scăderea taxelor pe muncă trebuie să se concretizeze cât mai repede, pentru a creşte gradul de ocupare şi pentru a scoate economia neagră şi gri la iveală.

Avem nevoie în continuare de reducerea taxelor şi pe produse. Acum trebuie să vorbim despre principiul reducerii TVA-ului la alimentele de bază sau la produsele şi serviciile indispensabile pentru români. Fără a ne fi teamă de un colaps economic şi având susţinerea FMI, CE şi a Băncii Mondiale, acum principalii noştri creditori, suntem datori să introducem măsuri de scădere graduală a poverii fiscale pe români. Firmele din sectorul privat ne vor mulţumi, românii care ar trebui în urma acestor măsuri să aibă venituri mai mari vor fi şi ei mulţumiţi dacă reuşim să menţinem şi o rată a inflaţiei sub control.

În acest moment avem luxul de a spune că România este stabilizată din punct de vedere economic. Inflaţia este scăzută, creşterea PIB-ului constantă, investiţiile străine cresc în România şi în acelaşi timp avem un avans considerabil al consumului. Această stabilitate trebuie să se transforme atât într-un factor de încredere, cât şi într-o sursă de creştere constantă şi dezvoltare a României din punct de vedere economic şi social.

În această săptămână vom face diferenţa între promisiunile electorale şi faptele economice viabile. Nu trebuie să înţelegem greşit. Pactul pe care îl avem cu FMI este bazat pe menţinerea bonităţii României pe termen lung. Capacitatea noastră de a rambursa împrumutul de peste 20 de miliarde de euro contractat în 2009 este tot ceea ce contează pentru Fond. Dezvoltarea economico-socială a României este exclusiv responsabilitatea Guvernului României şi ulterior a noastră, Parlamentul care într-o formă sau alta susţine şi legitimează acest Guvern.

Trebuie să fac totodată şi un apel către întreaga clasă politică. Reducerea fiscalităţii, menţinerea scutirii impozitului pe profitul reinvestit, facilităţile fiscale pentru angajatorii care dau o şansă tinerilor, reducerea graduală a impozitării muncii şi alte măsuri care vin în sprijinul României şi românilor nu trebuie să facă obiectul unor discuţii ideologice. Pragmatismul este singurul factor pe care aceste măsuri trebuie să se bazeze, dacă acestea sunt adoptate de un Guvern social - democrat sau unul liberal este total irelevant în momentul de faţă.

Presiunea publică pentru adoptarea acestor măsuri este foarte mare, indiferent de înclinaţiile politico-ideologice ale românilor. De aceea spun că în această săptămână Guvernul are datoria de a susţine măsurile de reducere a fiscalităţii în faţa delegaţiei FMI şi de a se întoarce de la aceste întâlniri cu o susţinere fermă din partea FMI pentru direcţia în care România trebuie să se îndrepte.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Cine a câştigat alegerile pentru Parlamentul European?"

M-am gândit foarte mult înainte de a face o declaraţie politică pe tema rezultatului alegerilor europene. Văzând însă atâta ură, atâta dispreţ, atâta rea-voinţă faţă de tânărul partid PMP, m-am decis să fac câteva precizări pe care foarte mulţi formatori de opinie, specialişti sau jurnalişti, au omis să le facă. Cu intenţie sau fără, nu am calitatea de a-i judeca.

M-am alăturat proiectului Mişcarea Populară la doar 3 zile de la înfiinţarea sa, prin decizia definitivă a Curţii de Apel Bucureşti din data de 29 ianuarie 2014. În februarie partidul a pornit de la zero, în condiţiile în care în mai puţin de trei luni se demara campania electorală. Partidul nu avea nici măcar un sediu, însă avea o mână de oameni cu principii de la care nu doresc să abdice. Ulterior am devenit tot mai mulţi.

Cine ar fi cinstit ar spune că în februarie 2014 partidele din România intraseră în competiţia electorală, iar PMP încă nu se născuse. Cu toate acestea, simpatia pentru un partid al tinerilor, al celor care nu s-au pupat pe gură cu fosta securitate sau fosta nomenclatură comunistă a explodat. Sondajele, comandate nu de noi, ci de cei cu care noi am intrat în competiţie, au arătat o simpatie în creştere pentru PMP, cu cifre de până la 12%.

7% şi două mandate în Grupul popularilor europeni pentru PMP. Eşec! Dezastru! Nenorocire! Cutremur! Nici nu mai reţin care au fost etichetele puse de "prietenii" proiectului PMP. Nimeni nu a spus, măcar în şoaptă, că partidele de dreapta, constituite în urmă cu 24 de ani, cu structuri solide şi finanţe puternice, abia s-au târât peste pragul de 10%. Nimeni nu a spus că în Bucureşti, Constanţa, Focşani şi alte oraşe tânărul partid PMP a fost principalul partid de dreapta, iar în Republica Moldova şi Diaspora am câştigat detaşat alegerile.

Am încercat să înţeleg de unde s-a născut atâta ură. Pentru că promovăm tinerii? Pentru că promovăm valori europene? Pentru că vrem s-o rupem definitiv de politica anilor ‘90, puternic marcată de năravurile comuniste? Pentru că Partidul Mişcarea Populară şi-a asumat să continue reformele din justiţie, educaţie, sănătate, agricultură etc.?

Consider că explicaţia stă aproape în toate aceste argumente, valori care sunt rejectate de clasa politică actuală şi de o mare parte a formatorilor de opinie. Ceea ce îmi dă puternice speranţe este faptul că societatea, alegătorii români apreciază aceste valori. Românii, în special cei care nu au venit la vot, aşteaptă de prea mult timp schimbarea. Şi ... uite că ea se poate produce!

Chiar dacă mulţi s-au înghesuit să cânte prohodul PMP, vă asigur că toţi aceştia şi-ar dori să crească în simpatia publicului cu 3 puncte procentuale în fiecare lună. Nu ştiu dacă în secţiile de vot PMP a fost sau nu dezavantajat la numărarea voturilor. Nu ştiu dacă PMP va ajunge un partid mare peste un an sau doi. Mi-aş dori. Nu ştiu dacă PMP se va ralia partidelor de dreapta într-o construcţie unică! Nu ştiu!

Ceea ce ştiu însă cu siguranţă este că ascensiunea PMP trage semnalul clar al direcţiei în care trebuie să se îndrepte partidele politice şi clasa politică românească. Tinereţe, performanţă, meritocraţie, adevăr, nu minciună, onestitate, dăruire şi iubire de semeni, ruperea de trecut şi continuarea reformelor. Asta aşteaptă românii!

PMP nu a pierdut alegerile! PMP nici nu le-a câştigat!

Electoratul PMP a dat o palmă pe obrazul tuturor partidelor politice, pentru că PMP a dat semnalul schimbării clasei politice şi a modului în care trebuie să se facă politica în România.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Ziua mediului 2014. Obiective şi provocări ale României"

În calitate de susţinător şi promotor al protecţiei mediului şi dezvoltării durabile în România, dar şi de membru al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, doresc să transmit mesajul meu privind ziua mediului, atât activiştilor de mediu din România şi partenerilor străini, cât şi reprezentanţilor din administraţia publică ce activează în aceste domenii.

Într-un fel, urarea clasică la mulţi ani are o rezonanţă specială atunci când vorbim de aniversarea preocupării pentru mediul natural şi pentru protecţia sa, care este în mod fundamental o preocupare pentru viitor. Îmi doresc să avem înţelepciunea de a da substanţă acestei urări şi de a acţiona astăzi pentru a avea timp de mulţi ani de acum înainte un viitor.

Analizând stadiul politicilor pentru mediu şi practicilor de mediu din diverse state, observăm cu uşurinţă cum ele reprezintă un indicator al nivelului de dezvoltare şi de civilizaţie al societăţii respective. În esenţă, este un indicator al nivelului de respect pentru mediu şi, implicit, pentru om.

Provocările şi oportunităţile sunt diverse. În România, principala oportunitate este bogăţia imensă de resurse naturale de care beneficiem, iar principala provocare este să înţelegem cât de necesar este să le protejăm şi, mai ales, faptul că dezvoltarea durabilă nu este un concept lipsit de conţinut. În mod special, cred că prioritatea este utilizarea eficientă a resurselor, din perspectiva protecţiei mediului. Apreciez că risipa şi distrugerea resurselor este, încă, punctul nevralgic în România. În ansamblu, aceste provocări indică în opinia mea faptul că nu suntem suficient de avansaţi în domeniul protecţiei mediului, problema resurselor fiind unul din primii paşi în existenţa unui mediu sănătos şi în dezvoltarea durabilă.

Spre exemplu, al şaptelea Program de acţiune pentru mediu al Uniunii Europene (EAP7), adoptat în toamna anului trecut, are 9 obiective prioritare, din care primele două sunt: 1) protejarea, conservarea şi ameliorarea capitalului natural al Uniunii; 2) trecerea Uniunii la o economie verde şi competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Vedem, aşadar, cum ierarhizarea obiectivelor ilustrează inclusiv paşii sau nivelul de dezvoltare în privinţa protecţiei mediului. Abia printre ultimele obiective se numără aspecte mai complexe ale politicilor de mediu, cum ar fi creşterea eficacităţii Uniunii în abordarea provocărilor în materie de mediu şi de climă la nivel internaţional.

În România, avem în mod egal mari probleme cu poluarea, în multiplele ei forme, fiind departe de o economie sau de o administraţie verde. Dar până să atingem aceste standarde, mai este mult.

Problema resurselor face, de altfel, obiectul preocupării Uniunii Europene chiar în acest an, Agenţia Europeană de Mediu anunţând pentru 2014 concentrarea pe modul în care sunt utilizate resursele. La rândul său, EAP7 enunţă clar principiul precauţiei, principiile acţiunii preventive şi remedierii poluării la sursă ca piloni ai acţiunilor viitoare.

Mă voi referi la unul din aspectele care ilustrează cel mai bine, în opinia mea, problematica resurselor în România, pornind de la prevenţie, la conservare şi apoi la eficienţă în utilizare. Domeniul energetic este cel care ne poate arăta - gândindu-ne la viaţa cotidiană - cât de mult risipim, cât de puţin suntem orientaţi către un consum raţional, către protejarea resurselor, cu atât mai puţin către regenerarea lor. Repet, viaţa de zi cu zi, ca cetăţeni, ca angajaţi în administraţie sau ca observatori ai zonei economice oferă un tablou clar pentru oricine, fără a fi specialist.

Spre exemplu, în ceea ce priveşte energia regenerabilă, România a înregistrat recent o serie de succese de apreciat. Astfel, la începutul anului 2014, 24% din consumul de electricitate provenea deja din energii regenerabile, o ţintă iniţial stabilită de UE pentru anul 2020. În 2013 am asistat la o creştere a capacităţii proiectelor de energie regenerabilă cu 82%, iar într-una din zilele de la începutul lunii mai 2014, parcurile fotovoltaice au generat peste 500 de MW de energie electrică, aceasta fiind una dintre cele mai mari producţii înregistrate până acum în România. Atingerea acestor cote se datorează politicilor de stimulare a acestor sectoare, în special eolian şi solar. Însă acum există voci care susţin că a fost o dezvoltare poate nesustenabilă, că s-a investit prea mult unidirecţional. Nu pot aprecia cu exactitate pertinenţa uneia sau alteia dintre abordări. Cunosc însă potenţialul României în zona de biomasă - prin existenţa unui sector agricol vast şi prin resursele de care dispunem în sectorul forestier.

În domeniul biomasei intervin două probleme care, din nou, ilustrează bine modul deficitar în care ne tratăm resursele naturale.

Pe de o parte, situaţia din domeniul agricol, unde avem 14 milioane de hectare de teren generând milioane de resturi agricole produse anual, dar şi suprafeţe extinse încă necultivate. La fel, avem 7 milioane de hectare de păduri, care trebuie curăţate anual de resturi. Aceste deşeuri pot produce energie verde, iar noi le aruncăm.

Pe de altă parte, reuşim ca prin politicile şi investiţiile deficitare să transformăm resurse regenerabile în resurse neregenerabile. Pădurile din România sunt lăsate să moară din cauză că nu sunt alocaţi bani pentru împăduriri, pentru protecţia lor corespunzătoare din punct de vedere silvic şi din cauza tăierilor masive, fie ele legale, dar fără pic de respect pentru mediu, fie ilegale. Nu avem o strategie naţională pentru una din cele mai valoroase resurse pe care le avem, nu doar în ceea ce priveşte producţia de energie, dar privind echilibrul de mediu, în general. Aş aminti aici doar rolul pădurilor în combaterea poluării, în condiţiile în care emisia de dioxid de carbon este un laitmotiv al politicilor de mediu. După cum spuneam, departe de a fi capabili să combatem probleme mai complexe, cum ar fi efectele unei economii care poluează masiv, noi distrugem şi resursele care ne ajută în mod natural să avem un mediu mai sănătos.

Da, recunosc, mi-aş dori ca de ziua mediului să dezbatem probleme la un nivel mult mai avansat, măcar aşa cum se întâmplă la nivel european. Să discutăm despre propunerile de ecologizare a bugetului Uniunii în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020, dar şi a celui naţional sau despre locurile de muncă verzi, dar nu în proiecte de cercetare, ci în politici naţionale. Pare un lux să abordăm aceste teme, în condiţiile expuse mai sus. Dar am totuşi speranţa că, aşa cum am îndeplinit şi noi un obiectiv al UE 2020 cu mulţi ani înainte, vom putea să avem o economie mai verde sau un buget naţional construit inclusiv din perspectiva mediului, înainte să fim efectiv obligaţi de realitate să o facem.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

România este din ce în ce mai strâns conectată din punct de vedere instituţional şi legislativ cu Uniunea Europeană şi, astfel, cu statele din cadrul Uniunii. Acest fapt este o oportunitate, inclusiv pentru sistemul românesc de educaţie de a se moderniza şi de a deveni competitiv atât în privinţa cerinţelor din România, cât şi a celor din Europa.

Consider că unul dintre obiectivele principale este adaptarea sistemului de educaţie românesc la piaţa de educaţie europeană şi la piaţa muncii.

În România, finanţarea sistemului de educaţie este printre cele mai scăzute la nivel european: 3,85 % din PIB, în intervalul 2005-2009. Rata de participare în toate etapele de învăţământ, în ţara noastră, se situează la un nivel mediu de 56,1 %, faţă de media UE de 63,9%, plasându-ne astfel pe antepenultimul loc la nivel european.

Susţin cu tărie şi voi milita permanent pentru respectarea Legii educaţiei, în sensul acordării unui buget anual de 6% din PIB. De asemenea, consider că modernizarea sistemului de educaţie din România trebuie să aibă la bază nişte principii clare care să fie asumate de întreaga clasă politică cu unicul scop ca România să poată rezolva discrepanţele care ne despart de statele occidentale. Pe termen scurt, acest fapt ar atrage după sine posibilitatea ca tinerii români să aibă oportunităţi egale cu ale celor din Uniunea Europeană. Pe termen mediu şi lung, modernizarea sistemului de educaţie din România va conduce la dezvoltarea societăţii româneşti, din toate punctele de vedere, şi la aşezarea ţării noastre, fără echivoc, în rândul statelor dezvoltate ale Europei.

Iată câteva principii şi măsuri care, fără a fi singurele necesare, trebuie să stea la baza unei noi viziuni asupra educaţiei româneşti:

1. Toţi tinerii au dreptul la educaţie gratuită, indiferent de mediul social din care provin, culoare, sex, orientare religioasă.
2. Mobilitatea tinerilor români în mediul universitar european trebuie să devină efectivă.
3. Conexiunea dintre tinerii europeni trebuie să devină mai puternică, inclusiv prin parteneriate la nivelul şcolilor generale şi al liceelor şi intensificarea relaţiilor la nivel universitar.
4. Accelerarea procesului de recunoaştere reciprocă a diplomelor şi a altor certificări academice şi profesionale la nivel european.
5. Acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor europeni (inclusiv români) pentru încadrarea tinerilor, în vederea scăderii şomajului în rândul acestora.
6. Sprijinirea educaţiei antreprenoriale prin redefinirea programei şcolare şi a tinerilor antreprenori prin centre de informare şi a unor programe dedicate acestora.
7. Diminuarea decalajului între calitatea educaţiei în mediul urban şi cea din mediul rural.
8. Încurajarea participării României în programul de cercetare Horizon 2020 şi crearea unui program care să ofere motivaţii cercetătorilor românii din afara graniţelor pentru a se întoarce în ţară.
9. Accesul gratuit al studenţilor şi al tinerilor implicaţi în programe postuniversitare la jurnale academice internaţionale.
10. Reforma curriculei sistemului educaţional şi integrarea practicii în curricula recunoscută prin creditare.
11. Popularizarea şi creşterea gradului de aplicare a educaţiei nonformale.
12. Creşterea nivelului de acces al elevilor la internet şi tehnologie.
13. Susţinerea iniţiativelor locale şi europene ale tinerilor prin programe dedicate care să ofere finanţare şi suport logistic, în vederea facilitării concretizării acestora.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Economia mondială astăzi este una globalizată, caracterizată de competiţie şi performanţă. Pe acest fond, în România există numeroase proiecte şi invenţii care au nevoie de reglementări mult mai clare în ceea ce priveşte domeniul proprietăţii intelectuale deoarece, în acest moment, consider că avem o vulnerabilitate, comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.

Prin susţinerea Proiectului de Lege privind invenţiile de serviciu, Partidul Naţional Liberal este de acord cu stimularea investiţiilor private, în baza unor relaţii contractuale stabilite în domeniul cercetării-inovării, în scopul creşterii ponderii produselor şi serviciilor inovative în economia României. În afara faptului că mediul privat va fi protejat în momentul când această lege va intra în vigoare, este propus şi un mecanism prin care salariaţii angrenaţi în procesul de creaţie, atunci când acesta face parte din îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu sau prin utilizarea bazei materiale şi experienţei angajatorului, să fie remuneraţi echitabil, ca urmare a realizării unor invenţii.

Pentru Partidul Naţional Liberal, adoptarea de măsuri în vederea stimulării şi relansării mediului economic rămâne o prioritate, însă eforturile guvernamentale trebuie să se concentreze, deopotrivă, şi asupra aplicării de măsuri reale de relaxare fiscală.

În consecinţă, alături de colegii mei liberali sprijinim această lege, aşteptând din partea actualului Guvern un act de voinţă politică, prin care să fie promovate măsuri economice curajoase şi cu impact pozitiv asupra mediului privat.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Vreau să vă aduc în atenţie un proiect de lege menit să vină în ajutorul singurei organizaţii umanitare din România care are o reţea funcţională pe întreg teritoriul ţării. Având 47 de filiale, 1.996 subfiliale şi 1.307 comisii, Crucea Roşie beneficiază de o structură construită în peste 137 de ani, fiind prezentă la fiecare nivel teritorial: judeţ, municipiu, oraş, comună şi sat.

Deputaţii aparţinând Grupului parlamentar al PNL au sprijinit şi vor sprijini acest proiect de lege prin care, în rândul excepţiilor de la plata rovinietei, au fost introduse şi autovehiculele aparţinând Societăţii Naţionale de Cruce Roşie.

Prin amendamentul parlamentarilor liberali adoptat de către Comisia pentru transporturi este completat cadrul legislativ în vigoare. Astfel, această organizaţie de utilitate publică care intervine în caz de dezastre salvând vieţile oamenilor şi asigurând comunităţilor sprijin logistic în situaţii dificile, va beneficia de un important suport prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a infrastructurii.

Partidul Naţional Liberal, prin reprezentanţii săi din Camera Deputaţilor, consideră că această organizaţie şi-a câştigat dreptul de a avea acces la o astfel de facilitate, prin acţiunile sale umanitare realizate de-a lungul timpului.

Sunt convins că pe viitor Crucea Roşie România va dovedi aceeaşi implicare exemplară în gestionarea situaţiilor critice care vor ameninţa siguranţa şi viaţa cetăţenilor acestei ţări şi, aşa cum declară reprezentanţii organizaţiei, va contribui la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele, va proteja în continuare sănătatea şi viaţa, va promova respectul faţă de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică.

Domnul Costel Şoptică:

"Guvernul Ponta 3 - incompetenţă sau furt faţă de fermierii afectaţi de calamităţi naturale"

Partidul Naţional Liberal urmăreşte cu îngrijorare modul în care Guvernul Ponta 3, Ministerul Agriculturii, aplică legile necesare fermierilor să activeze pe o piaţă comună în condiţii de competitivitate.

De la începutul anilor 2000 a fost promovată o lege prin care agricultorii beneficiau de anumite facilităţi în ceea ce priveşte asigurările. S-a plecat de la ideea că firmele de asigurări nu vor să încheie poliţe de asigurare pentru cele mai frecvente calamităţi naturale întâlnite în agricultură - seceta şi îngheţul târziu. În ideea de a obişnui fermierii cu încheierea poliţelor de asigurare, autorităţile au promovat legi prin care agricultorii puteau beneficia de despăgubiri din partea statului pentru pagubele produse de anumite calamităţi naturale, numai dacă aveau asigurări la firmele de profil.

Aderarea la Uniunea Europeană a introdus noi reguli, iar Guvernul României, oricare a fost el, a trebuit să adapteze legislaţia naţională, astfel încât şi agricultorii să fie protejaţi în faţa calamităţilor naturale şi a pagubelor produse de acestea.

În anul 2010 a fost promovată Ordonanţa nr. 14 privind măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, având în vedere că perioada de tranziţie, de trei ani de la aderare, expirase. Prin acest act normativ se introduceau ajutoare de stat în sectorul agricol şi silvic, astfel încât acestea să fie în conformitate cu liniile directoare comunitare în domeniile vizate. Scopul promovării acestor ajutoare de stat a fost, în opinia Uniunii Europene, acela de a asigura realizarea unor producţii competitive, a securităţii alimentare a populaţiei, precum şi pentru protecţia mediului.

Prin acest nou act normativ au apărut măsuri de subvenţionare a primelor de asigurare în agricultură. Astfel, statul ar urma să deconteze 50%-70% din cuantumul primelor plătite firmelor de specialitate, pentru asigurarea culturilor agricole, animalelor sau albinelor. HG nr. 756/2010 a stabilit condiţiile de accesare a acestor ajutoare de stat, dar şi procedura de urmat.

Despăgubirile ce trebuiau acordate în 2013 au fost amânate până pe 30 iunie 2014. Suma pusă la dispoziţie prin buget este de 31 milioane de lei, aproximativ 7 milioane de euro.

Agricultorii s-au plâns că Ministerul Agriculturii tărăgănează acordarea acestor despăgubiri, fapt ce afectează şi mai mult finanţele fermierilor români, ce se confruntă cu o decapitalizare cronică. Chiar dacă au respectat regulile, fermierii înregistrează o tergiversare perseverentă din partea Ministerului Agriculturii în a nu-şi îndeplini obligaţiile. Atitudinea Ministerului Agriculturii este cu atât mai de condamnat cu cât bani există în buget, iar fermierii au respectat regulile pentru a beneficia de despăgubirile promovate chiar de către Uniunea Europeană. O astfel de abordare a obligaţiilor de serviciu nu poate arăta decât lipsă de profesionalism din partea reprezentanţilor Ministerului Agriculturii şi o delăsare crasă a acestora!

Nu vreau să mă gândesc la faptul că această tergiversare ar putea avea alte explicaţii, care să acopere incompetenţa Guvernului Ponta. Banii pentru plata primelor de asigurare sunt incluşi într-un buget comun cu alte trei subvenţii, dintre care cea mai importantă se referă la subvenţionarea accizei la motorina pentru agricultură. Din tot bugetul de peste 520 milioane de lei, 473 milioane sunt pentru motorină, iar 31 milioane pentru plata primei de asigurare.

De la 1 aprilie 2014 Guvernul Ponta 3 a introdus acciza suplimentară la carburant, de 7 cenţi/litru, astfel că motorina pentru agricultură nu mai avea acciza de 21 euro/1000 litri, aşa cum prevede legea. Această subvenţie are sumă fixă, la fel şi cantitatea de carburant care intră sub incidenţa legislaţiei în domeniu. Premierul Victor Ponta şi ministrul agriculturii Daniel Constantin au declarat, la acea vreme, că agricultorii nu vor fi păgubiţi de acciza suplimentară, iar cantitatea stabilită pentru subvenţionare va fi respectată, chiar dacă nu s-au operat modificări legislative care să acopere declaraţiile lor. Vicepremierul Daniel Constantin a susţinut că nu este nevoie de o prevedere legislativă, având în vedere că preconizează economii la alte capitole de cheltuieli din cadrul bugetului ministerului pe care în conduce, care să acopere banii lipsă.

Îmi este imposibil să nu fac o corelare între tergiversarea plăţii despăgubirilor la calamităţi şi lipsa banilor pentru motorina din agricultură, mai ales că cele două subvenţii sunt cuprinse în acelaşi buget, al aceluiaşi act normativ, astfel că transferul de sume ar fi extrem de facil. În plus, beneficiarii subvenţiilor la acciza pentru motorină sunt mult mai mulţi decât cei care trebuie să primească bani pentru pagubele înregistrate, fapt ce ar creşte numărul votanţilor mulţumiţi de Victor Ponta.

Tot acest aranjament ascunde o mare problemă de incapacitate a Guvernului Ponta 3, care nu este în stare să colecteze la bugetul de stat banii pe care i-a programat. Şi toate acestea, în condiţiile în care "taxa pe stâlp", într-o primă tranşă, a adus un miliard de lei, faţă de 400 milioane pe tot anul cât se estimase, iar creşterea economică anunţată ar fi trebuit să umple bugetul cu taxele şi impozitele plătite de contribuabili. Concluzia este îngrijorătoare: Guvernul Ponta 3 nu este în stare să strângă banii pe care şi i-a programat!

Dacă această atitudine a Guvernului Ponta 3, a Ministerului Agriculturii faţă de respectarea OG nr. 10/2010 va continua, PNL ia în calcul sesizarea organelor competente pentru tragerea la răspundere, inclusiv penală, a responsabililor de situaţia creată. Agricultorii, pe lângă faptul că au fost afectaţi de calamităţile naturale şi recoltele le-au fost distruse, sunt păgubiţi a doua oară de către Guvern, pentru că nu le dă drepturile pe care ei le au prin lege.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Adevărul despre traiul românilor după doi ani de guvernare PSD"

Au trecut deja 2 ani de guvernare PSD şi toţi românii trăiesc mai prost ca în perioada guvernării PDL, aşa dificilă cum a fost.

Nu o spun numai eu, o spun datele oficiale ale Statisticii, date pe care PSD le ascunde sub un lacăt bine strâns. Cei de la PSD au promis un milion de locuri de muncă, dar bilanţul după 2 ani de guvernare Ponta este că avem cu 50.000 mai mulţi şomeri. Cele mai grave probleme sunt cele cu care se confruntă tinerii, în rândul cărora şomajul va ajunge anul acesta la 25%. Avem 400 de milioane de euro de la UE pentru angajarea tinerilor şi ei nu sunt în stare să spună ce fac cu banii!

Guvernarea PDL a avut o viziune de încurajare a muncii, prin promovarea unor proiecte cheie precum Codul muncii, Legea uceniciei sau Legea zilierilor. Astfel de proiecte trebuie continuate, pentru ca tinerii să aibă şansa unui loc de muncă, inclusiv prin încurajarea meseriilor tradiţionale. Nu sunt în stare să o facă, de aceea tot noi o vom face, chiar şi din opoziţie, prin promovarea unei Legi a meşteşugarilor.

Tot ce vedem în jur este că membrii PSD-ului se laudă că au întregit salariile şi pensiile, dar nu fac decât să îi mintă pe români. Din cei 25% tăiaţi în criza din 2010, deja 15% i-am dat noi înapoi la 1 ianuarie 2011. Iar pensiile nu au fost tăiate niciodată în guvernarea PDL, asta e doar o minciună marca PSD, o minciună prin care vor să îi manipuleze pe pensionari împotriva noastră, asta deşi guvernarea Ponta s-a specializat în a fura din banii pensionarilor prin diverse şmecherii. În 2014 punctul de pensie trebuia majorat conform Legii nr. 263/2010 cu minim 5% ( 4,1% cât este rata inflaţiei medii proiectate pentru 2013 + 0,9% cât este jumătate din creşterea reală a salariului mediu proiectată pentru 2013), Guvernul Ponta a acordat doar o indexare de 3,75% a punctului de pensie. În plus, Ponta nu a făcut nimic pentru majorarea pensiilor, a aplicat doar legea redactată şi adoptată de PDL.

Sub guvernarea PDL pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 30%, de la 593 de lei în anul 2008, la 773 de lei în anul 2011. Asta deşi eram în plină criză economică. Aceeaşi tendinţă a fost urmată şi de pensia medie cu stagiu complet de cotizare, care s-a majorat cu 23% şi a crescut la 1.083 de lei în acelaşi an, de la 879 de lei în anul 2008.

De aceea, oricât de amplă este propaganda PSD, în ultimul timp românii au conştientizat că PDL nu a tăiat pensiile, că PDL a introdus echitate într-un sistem în pragul colapsului! Pensiile cresc acum în fiecare an nu prin generozitatea guvernării Ponta, ci pentru că Legea PDL din 2010 stabileşte o indexare anuală în baza creşterii preţurilor şi a salariilor.

Acesta este marele adevăr, nu propaganda deşănţată a PSD-iştilor care ne fac de ruşine în Europa!

PDL, ca forţă a Dreptei a fost nevoit să salveze ţara după risipa inconştientă din anii 2007-2008, iar acum pesediştii o bagă din nou în prăpastie! Datele oficiale de la Statistică sunt clare: trăim mai prost ca în 2008 şi 2010. Salariul mediu a scăzut de la 610 euro în 2008, la 589 euro în 2013. O familie îşi permitea anul trecut să cumpere, din veniturile lunare, 415 kilograme de carne de porc în viu, cu 25 de kilograme mai puţin decât în anul de vârf al crizei, 2010, şi cu 52 de kilograme mai puţin decât în 2008, dar şi cu 54 de kilograme mai puţin decât în 2011, când datorită PDL economia revenise pe plus. Guvernul Ponta trăieşte pe datorie, se împrumută de bani în fiecare zi, mai exact cu 45 de milioane de euro pe zi. După o aşa-zisă creştere economică de 3,5% în 2013 România, sub PSD, nu poate să îşi asigure finanţarea pensiilor, a salariilor şi a investiţiilor din impozite şi taxe. Numai în acest an românii trebuie să plătească taxe şi impozite de aproximativ 200 de miliarde, adică de patru ori mai mult decât bugetul anual destinat pensiilor. Şi Guvernul PSD nu face nimic pentru a îmbunătăţi lucrurile! Doar din evaziunea fiscală pe TVA România nu încasează anual circa 10 miliarde euro. Ne-ar ajunge să plătim 100 de euro în plus pe lună pentru fiecare salariat bugetar (1,2 milioane persoane) şi pentru fiecare pensionar (5,4 milioane români). Unde sunt aceşti bani? În buzunarele baronilor roşii, în conturile clientelei politice pesediste!

Acesta este adevărul despre catastrofala guvernare PSD a ultimilor 2 ani, o guvernare căreia trebuie să îi punem capăt cât mai repede posibil!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cinci provocări ce urmează a fi abordate prin utilizarea fondurilor europene în perioada 2014-2020"

Acordul de Parteneriat (AP) este documentul strategic fundamental care va stabili priorităţile şi instituţiile prin care România va absorbi fondurile europene în Cadrul Financiar Multianual al UE 2014-2020, un document tratat din păcate în batjocură de actualul guvern, el nefiind aprobat nici acum la Bruxelles, după ce a fost respins de 3 ori de Comisia Europeană. Ulterior aprobării acestuia pot fi aprobate şi Programele Operaţionale şi acreditat întreg sistemul care va permite absorbţia fondurilor pentru perioada 2014 - 2020.

Pentru perioada următoare de programare, România va avea la dispoziţie aproximativ 39,9 miliarde de euro fonduri europene, dintre care 21,8 miliarde de euro fonduri structurale şi de coeziune.

Astfel, cinci provocări urmează a fi abordate prin utilizarea fondurilor europene în perioada 2014 - 2020, cu obiectivul global de a reduce disparităţile de dezvoltare economică şi socială între România şi statele membre ale UE. Gândiţi-vă numai câte lucruri bune s-ar putea face pe cele 5 mari provocări care găsesc finanţare europeană în perioada 2014-2020, dacă eforturile administraţiilor locale ar fi susţinute şi de Guvern, dar nu numai cele conduse de baronii PSD!

Cele 5 provocări ce urmează a fi abordate prin utilizarea fondurilor europene în perioada 2014 - 2020 sunt :

1. Competitivitatea

Principalele nevoi de dezvoltare identificate sunt:

• extinderea şi creşterea continuă, inclusiv pe piaţa internaţională, ale sectoarelor industriei prelucrătoare şi serviciilor cu valoare adăugată mare, în special sectorul autovehiculelor, ale produselor şi serviciilor TIC, ale procesării alimentelor şi băuturilor;
• transformarea sectoarelor tradiţionale ale României — sănătate/produse farmaceutice; turism de sănătate şi ecoturism; textile/pielărie; lemn/mobilier; industrii creative; energie/managementul mediului - şi în agricultură, silvicultură şi pescuit, unde există potenţial de creştere a valorii adăugate sau pentru susţinerea activităţii pe termen mediu, prin exploatarea nişelor specializate şi prin creşterea competitivităţii prin inovare şi dezvoltarea pieţei;
• restructurarea şi consolidarea exploataţiilor agricole, pentru a îmbunătăţi competitivitatea şi durabilitatea acestora, împreună cu adoptarea de către acestea a unor practici agricole şi de gestionare a terenurilor moderne şi inovatoare;
• îmbunătăţirea radicală a mediului de afaceri în ceea ce priveşte disponibilitatea resurselor financiare pentru investiţii, transparenţa şi predictibilitatea politicilor şi proporţionalitatea administraţiei şi a procesului de reglementare, inclusiv prin îmbunătăţirea utilizării TIC de către autorităţi.

2. Oamenii şi societatea

Principalele nevoi de dezvoltare:

• creşterea oportunităţilor de ocupare;
• integrarea durabilă pe piaţa muncii a tinerilor care nu sunt angajaţi, nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ sau formare profesională (NEETs);
• acces la ocupare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi pentru persoanele inactive, cu deosebire pentru femei, tineri şi lucrători mai în vârstă, cetăţeni români de etnie romă, persoane cu dizabilităţi şi alte grupuri vulnerabile;
• reducerea disparităţilor regionale şi teritoriale şi intensificarea mobilităţii forţei de muncă;
• îmbunătăţirea alinierii ocupării forţei de muncă şi a serviciilor de dezvoltare a forţei de muncă la nevoile în schimbare ale pieţei muncii;
• atragerea tinerilor şi dezvoltarea competenţelor în sectorul agricol, prin formare adecvată;
• conversia în activităţi non-agricole, diversificarea economiei rurale şi crearea de locuri de muncă.

3. Infrastructura

Principalele nevoi de dezvoltare:

• îmbunătăţirea accesibilităţii României şi a regiunilor sale şi a conectivităţii acestora cu pieţele, reducându-se astfel semnificativ obstacolele în calea dezvoltării şi diversificării lor, în contextul Master Planului General de Transport;
• îmbunătăţirea sustenabilităţii sistemului mixt de transport din România şi atractivităţii alternativelor la transportul rutier.

4. Resursele

Principalele nevoi de dezvoltare identificate sunt:

• promovarea utilizării cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice prin dezvoltarea sistemelor de distribuţie inteligentă;
• asigurarea sistemelor publice de termoficare moderne şi eficiente;
• creşterea nivelului de sechestrare a carbonului, în special în agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură;
• creşterea eficienţei energetice a fondului de clădiri rezidenţiale şi publice şi a domeniului public, inclusiv a iluminatului public;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice a sectorului transporturilor, inclusiv a sistemelor de transport urban, a ambarcaţiunilor de pescuit şi a unităţilor de prelucrare;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice prin dezvoltarea sistemelor de transport inteligent;
• extinderea accesului publicului la serviciile de apă şi ape uzate, în contextul Directivei-cadru privind apa şi al planurilor de management ale bazinelor hidrografice;
• facilitarea tranziţiei modului de gestionare a deşeurilor către un sistem orientat către piaţă, bazat pe ierarhia deşeurilor, în contextul Directivei-cadru privind deşeurile;
• protejarea, conservarea, reabilitarea şi exploatarea atentă a patrimoniului cultural şi a bunurilor naturale ale României, inclusiv a peisajelor, a terenurilor agricole, a pădurilor, a apelor interioare şi de coastă, a zonelor protejate şi a biodiversităţii;
• dezvoltarea şi îmbunătăţirea evaluării calităţii aerului;
• soluţionarea situaţiei privind siturile abandonate şi poluate, precum şi gestionarea surselor actuale de poluare;
• exploatarea investiţiilor publice în protecţia mediului pentru a crea noi pieţe potenţial disponibile pentru IMM-uri şi întreprinderi sociale, în special în zonele mai puţin dezvoltate ale României şi în zonele rurale;
• reducerea abandonului activităţilor agricole.

5. Administraţia şi guvernarea

Principalele nevoi de dezvoltare identificate sunt:

• Îmbunătăţirea procesului decizional şi eficienţei cheltuielilor publice la toate nivelurile;
• dezvoltarea şi implementarea de sisteme şi proceduri pentru coordonarea politicilor;
• dezvoltarea de mecanisme de monitorizare şi evaluare a politicilor implementate;
• îmbunătăţirea procesului bugetar şi legislativ prin evaluări detaliate de impact şi procese de consultare eficiente;
• adaptarea planurilor de acţiune în funcţie de rezultatele analizelor funcţionale ale instituţiilor publice;
• dezvoltarea de competenţe în domeniile planificării strategice şi programării bugetare, evaluărilor de impact şi monitorizării şi evaluării (de exemplu, formare şi metodologii, baze de date pentru indicatori);
• consolidarea dimensiunii participative, dezvoltarea de mecanisme de consultare şi participarea la procesul decizional;
• reformarea managementului resurselor umane în instituţiile publice;
• elaborarea şi aplicarea unui cadru strategic integrat de management al resurselor umane în sectorul public;
• creşterea nivelului de profesionalism şi de atractivitate al administraţiei publice;
• reducerea birocraţiei pentru companii şi cetăţeni.

Rămâne doar ca aceste provocări să nu rămână doar pe hârtie într-un an 2014 ce pare pierdut din punct de vedere al absorbţiei fondurilor europene.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Protecţia copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi"

Copiii şi tinerii cu dizabilităţi necesită o atenţie deosebită din partea noastră, de aceea trebuie să învăţăm cu toţii cum să facem faţă provocărilor pe care le ridică sistemul asistenţei sociale pentru această categorie de persoane, pentru a sprijini generaţia tânără din România.

Aşadar, este nevoie de un efort concentrat din partea tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu pentru a sprijini copiii şi tinerii care se află în această categorie, fie că vorbim despre copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, copii cu dizabilităţi, care au părăsit instituţiile de ocrotire, sau copii care provin din familii care fac parte din grupurile vulnerabile.

În ceea ce priveşte protecţia copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi, din păcate România nu este încă pregătită pentru a răspunde nevoilor complexe ale acestora, având de depăşit bariere majore, precum: insuficienţa serviciilor de recuperare, insuficienta pregătire a şcolilor (clădiri, corp profesoral, programe şcolare adaptate) pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi, perspectivele reduse de pregătire profesională şi de încadrare, precum şi slaba dezvoltare a facilităţilor (rampe de acces, mijloace de transport adaptate) care să sprijine participarea la viaţa socială şi pentru a limita cât mai mult gradul de dependenţă faţă de membrii familiei.

La toate acestea se adaugă cea mai gravă piedică, şi anume indiferenţa şi lipsa de implicare a autorităţilor, astfel că a vorbi punctual despre politici de integrare a tinerilor cu dizabilităţi în câmpul muncii este prea mult în contextul guvernării actuale.

În ciuda tuturor ideilor preconcepute că persoanele cu dizabilităţi nu pot furniza servicii şi produse de aceeaşi calitate ca şi persoanele fără dizabilităţi, realitatea contrazice: o persoană cu dizabilităţi poate să contribuie semnificativ şi pe termen lung la creşterea productivităţii şi a profitului companiilor, un argument în acest sens fiind motivaţia şi dorinţa de integrare socială a acestora. Tinerii cu dizabilităţi au un potenţial socio-economic valoros pentru întreaga societate, motiv pentru care este necesar şi esenţial ca piaţa muncii să devină mai deschisă în ceea ce priveşte implicarea activă a acestora.

În ceea ce mă priveşte, consider că încadrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii are nevoie de politici susţinute care să aibă drept scop limitarea gradului de dependenţă al acestora faţă de cei din jur. Un exemplu în acest sens este propunerea legislativă pe care am depus-o şi care a fost adoptată de Parlamentul României privind finanţarea de la buget a programelor de asistenţă vie pentru persoanele cu dizabilităţi. Am depus această propunere legislativă ţinând cont de problemele cu care se confruntă persoanele cu deficienţe de vedere din România, probleme care în final au drept consecinţă dificultatea integrării sociale a acestora. De aceea, este necesar să susţinem astfel de persoane şi în România, să avem un program la nivel naţional prin care cât mai multe persoane cu deficienţă de vedere să beneficieze de ajutorul unor astfel de câini şi să avem o legislaţie adecvată prin care să creăm cadrul necesar pentru formarea unor centre de pregătire a câinilor ghizi.

Este timpul ca şi România să intre în rândul ţărilor europene din punct de vedere al politicilor dedicate în mod particular pentru persoanele cu dizabilităţi.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Imperativul unui nou proiect de dreapta pe scena politică românească"

Rezultatele alegerilor europarlamentare la Arad confirmă supremaţia dreptei în această zonă. Scorul însumat al PDL şi PMP este în Arad de 29%, peste cel al PSD, iar dacă adăugăm şi scorul PNL ajungem la aproape 42%, în condiţiile în care UDMR s-a apropiat din nou de 8%, iar 5% au mers către candidatul independent Mircea Diaconu. Prin urmare, la Arad s-a păstrat trendul ultimilor ani, cu atât mai mult cu cât PDL a rămas bastionul dreptei şi după aceste alegeri, în ciuda tuturor atacurilor care au venit din toate părţile.

Astfel, consider că unificarea dreptei este pasul următor pentru a învinge stânga la alegerile prezidenţiale!

Acest mare proiect de dreapta are toate şansele să se coaguleze atât timp cât ambii parteneri înţeleg să renunţe la unele orgolii şi să respecte un set comun de principii. BPN al PDL a decis ca în mandatul de negociere cu PNL să fie promovate valorile noastre fundamentale: respect pentru statul de drept şi independenţa justiţiei, sprijin pentru direcţia euroatlantică a României, suport pentru un stat minimal în economie, pentru reducerea fiscalităţii şi crearea de locuri de muncă. De la aceste valori plecăm în negocierea cu PNL, şi nu de la persoane sau alte pretenţii. În discuţiile cu PNL vom stabili şi criteriile pe baza cărora vom colabora, inclusiv criteriile pentru desemnarea candidatului la preşedinţie.

PDL şi PNL sunt în acest moment 2 parteneri aproape egali care trebuie să îşi acomodeze direcţiile în beneficiul dreptei şi al României. Deja primul pas a fost făcut odată cu anunţul intrării PNL în familia europeană a PPE, unde PDL e membru cu drepturi depline din 2006. Urmează să construim acest pol de dreapta care să sprijine un candidat unic la preşedinţie, iar în 2015 să ne gândim serios la fuziunea într-un singur mare partid de dreapta care să câştige alegerile locale şi parlamentare din 2016. Faţă de alte alianţe care au existat în trecut, cea dintre PDL şi PNL va avea un avantaj enorm: sprijinul celei mai importante familii politice europene, cea a PPE, cea care a câştigat şi alegerile europene de săptămâna trecută.

În ceea ce priveşte intrarea în această alianţă de dreapta a FC, PMP, Noua Republică sau PNŢCD, eu cred că uşa alianţei va rămâne deschisă, dar este normal ca acum să ridicăm edificiul dreptei din cei 2 piloni principali, PDL şi PNL, aşa cum au fost legitimaţi de alegerile din 25 mai. Nu uităm că scorul tuturor partidelor de dreapta la alegerile din 25 mai îl egalează aproape pe cel al PSD. Suntem deci obligaţi moral să facem această construcţie pe termen mediu şi lung pentru a scoate România de sub dominaţia nefastă a stângii.

Colaborarea dintre PDL şi PNL nu este doar oportună politic, ea a fost de multe ori şi naturală, ca între două partide de dreapta care susţin aceleaşi valori programatice. Încă de la formarea Alianţei D.A. în 2003, PDL şi PNL au demonstrat că în parteneriat pot contrabalansa forţa PSD şi pot impune măsuri bune în economie, aşa cum a fost cota unică de impozitare la sfârşitul lui 2004. Parantezele în acest parteneriat au fost generate de conflicte interpersonale, de interese politice conjuncturale, de greşeli din partea ambelor partide. Aşa cum am demonstrat săptămânile trecute, PDL şi PNL au resurse pentru a trece peste orgolii şi resentimente atunci când trebuie să conlucreze în beneficiul ţării. Acesta a fost cazul colaborării foarte strânse între PDL şi PNL la depunerea primei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Ponta, moţiune tratată cu dispreţ de către actuala majoritate roşie din Parlamentul României. Această moţiune de cenzură a dat însă un semnal foarte puternic, acela că dreapta se poate coagula şi prin colaborare parlamentară. Sunt convinsă că în perioada imediat următoare vom reuşi să promovăm împreună multe proiecte de interes pentru cetăţeni. Să avem încredere în construcţia unei mari forţe de dreapta, doar aşa putem învinge mamutul PSD-ist!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Naţională a Adopţiei"

Începând cu acest an aniversăm la data de 2 iunie ziua naţională a adopţiei. Astfel, prin Legea nr. 21/2014 Parlamentul României a adoptat ca zi naţională a adopţiei data de 2 iunie.

Prin aceasta, sper ca actuala guvernare, cât şi fiecare dintre noi, să devenim mult mai conştienţi de realităţile cu care se confruntă copiii aflaţi în dificultate, de faptul că şi aceştia au nevoie de o familie permanentă, de o creştere şi o educaţie adecvată. Aceşti copii nu pot fi marginalizaţi şi lăsaţi în instituţiile statului!

Sărbătorirea acestei zile în fiecare an ne oferă prilejul de a conştientiza că există în ţara noastră copii ce nu se bucură de ocrotire părintească, că şi aceştia au nevoie de o viaţă stabilă, de o mamă, de un tată. Adopţia trebuie privită ca o modalitate firească de a forma o legătură între persoane, în acest caz între copil şi părinţi.

Consider că avem nevoie de noi reglementări în domeniul adopţiilor. Procedura de a permite celor ce îşi doresc să creeze această legătură, care vor să ofere unor copii o ocrotire părintească, este foarte anevoioasă, plină de birocraţie şi uneori chiar îngreunată de sistem.

Sper ca sărbătorirea publică anuală a acestei zile să ducă la creşterea gradului de conştientizare privind situaţia copiilor din sistemul de protecţie specială care au nevoie de familii permanente, dar şi la încurajarea şi promovarea adopţiei către cei ce îşi doresc acest lucru.

Cred că e timpul de a ne gândi în primul rând la copii şi la nevoile lor. Cred că sistemul public trebuie să încurajeze şi să sprijine pe cei ce îşi doresc să adopte un copil, ce vor să ofere o ocrotire părintească şi cred că acest lucru este posibil prin construirea unor colaborări şi parteneriate solide, mai ales cu organizaţiile non-guvernamentale ce încurajează acest lucru.

Cred că, dacă creăm o legislaţie adecvată, nu atât de greoaie şi birocratică cum este cea actuală, acest lucru este posibil.

Actuala guvernare a trecut pe hârtie la o mai bună eficientizare a sistemului. Astfel, Oficiul Român pentru Adopţii, trecut în subordinea Ministerului Muncii, a fost unit cu Direcţia de Protecţie a Copilului, rezultând la nivel naţional Autoritatea Naţională Pentru Protecţia drepturilor Copilului şi Adopţiei. Dar totuşi, deşi funcţionează împreună, în prezent nu vedem o îmbunătăţire a activităţii în domeniu.

În România reglementările legale în domeniul adopţiilor au fost succesiv amendate în ultimii 12 ani, ca urmare a criticilor diverselor foruri internaţionale faţă de politica existentă în domeniul adopţiei internaţionale anterior anului 2001. Actualul regim naţional privind adopţia internaţională menţine un echilibru între criticile transmise în această linie şi posibilitatea cetăţenilor români care şi-au stabilit domiciliul în străinătate să adopte.

Modificarea în 2011 a cadrului legal privind adopţiile (Legea nr. 273/2004 a fost modificată prin Legea nr. 233/2011) a avut ca scop reducerea termenelor, îmbunătăţirea procedurilor şi suplimentarea garanţiilor pentru asigurarea interesului superior al copilului, fiind operate şi o serie de corelări necesare cu noul Cod civil.

Cu toate acestea, există încă dificultăţi majore pe parcursul procesului de adopţie şi înainte de începerea acestuia, întrucât puţini dintre copii se "califică" pentru a deveni adoptabili.

Deşi autorităţile susţin că de la schimbarea legii rata adopţiilor a crescut, cifrele contrazic aceste afirmaţii: potrivit datelor obţinute de presă, de la intrarea în vigoare a noii legi, respectiv 7 aprilie 2012, şi până în martie 2013, doar 778 de copii au fost adoptaţi, dintre care 28 de încredinţări în vederea adopţiilor s-au înregistrat numai în Bucureşti, în timp ce, înainte de schimbarea legii, numărul copiilor care au fost adoptaţi este dublu. Astfel, în anul 2009, în România s-au înfiat 1.730 de copii, în 2010 s-au înfiat 1.921 de copii, iar în anul 2011 s-au înfiat 1.736 de copii.

Toate aceste date arată că actuala legislaţie în domeniul adopţiilor nu este suficient de bine calibrată pentru nevoile societăţii româneşti. Am speranţa că în această legislatură parlamentară vom reuşi să identificăm soluţii consensuale pentru a mişca lucrurile din loc în acest domeniu şi pentru a reda zâmbetele pe faţa a cât mai multor copii care acum nu pot profita de şansa unei vieţi mai bune în sânul unor familii care şi-i doresc cu adevărat.

Doamna Claudia Boghicevici:

"De 1 iunie nu toţi copiii din România zâmbesc"

Ca în fiecare an, în prima zi a lunii iunie aniversăm Ziua Copilului. Împreună cu prietenii şi echipa din Arad am sărbătorit Ziua Copilului la Chişineu Criş, alături de copiii de acolo şi din localităţile din jur: Sintea Mică, Olari, Pilu, Nădab. Împreună am desenat, am colorat şi am dansat alături de clovni şi prinţese, aducând zâmbetul pe feţele celor mici. M-am bucurat că am avut cu noi atât copii cu familie, cât şi copii instituţionalizaţi, pentru că jocul şi veselia trebuie să fie accesibile tuturor copiilor în fiecare zi din an.

Totuşi, din păcate, nu tot timpul este aşa. Avem copii care nu ştiu ce este zâmbetul, avem copii care sunt abandonaţi de părinţi, avem copii care muncesc pentru a supravieţui, avem copii ce au grijă de propria lor familie, de bunici, de mătuşi, căci părinţii sunt plecaţi în străinătate să lucreze.

Până la sfârşitul anului 2013 am avut o strategie publică pentru consolidarea şi coerenţa politicilor la nivel sectorial, strategie ce a avut la bază Strategia pentru Europa 2020. A fost o strategie ce investea în dezvoltarea şi bunăstarea copilului. Din acest an, tot ceea ce văd legat de aceştia sunt proiecte, vorbe... nimic concret!

Deşi avem instituţii ce trebuie să apere interesul copilului, să promoveze dezvoltarea şi bunăstarea copilului, să responsabilizeze părinţii în creşterea acestora, tot ce vedem cel mai des este dezinteresul faţă de aceştia.

Protecţia copilului şi politicile sociale în acest domeniu au fost constant în prim-planul atenţiei tuturor factorilor de decizie, la aceasta contribuind la implementarea unor reforme importante în acest sector după anii 1997 (reformarea cadrului normativ în domeniu, descentralizarea activităţilor de protecţie a copilului, restructurarea şi diversificarea instituţiilor de ocrotire a copilului, dezvoltarea de alternative de tip familial la ocrotirea de tip rezidenţial şi creşterea accentului pe politicile de prevenire a separării copilului de familie). Ca rezultat al eforturilor de reformare a sistemului de protecţie a copilului după 1997, numărul de copii protejaţi în servicii de tip rezidenţial, centre de plasament publice şi private a scăzut în perioada 2008 - 2013 de la 25.114 existenţi în decembrie 2007, la 22.124 în septembrie 2013. Efectele crizei economice asupra familiilor celor mai vulnerabile şi lipsa unui sistem eficient de prevenire a separării copilului de familie au pus presiuni asupra sistemului de protecţie specială a copilului. Primele efecte vizibile au apărut în 2011, când a fost înregistrată o uşoară creştere a numărului de copii în centre de plasament, tendinţă menţinută şi în următorii doi ani. Această creştere s-a produs în condiţiile în care numărul de copii protejaţi în servicii de tip familial a continuat să scadă.

În privinţa copiilor cu vârsta sub 3 ani, deşi s-au făcut eforturi pentru evitarea instituţionalizării acestora, există încă 723 copii în centre de plasament, comparativ cu 907 copii în 2004 şi 605 în 2007. Majoritatea copiilor din sistemul de protecţie de tip rezidenţial au 14-17 ani, urmaţi de cei de 10-13 ani.

Tinerii care părăsesc sistemul de protecţie specială după împlinirea vârstei de 18 ani reprezintă o categorie vulnerabilă, expusă riscului de excluziune socială, din cauza disponibilităţii reduse a serviciilor de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă.

Lipsiţi de sprijinul familiei şi fără deprinderile necesare pentru integrare socioprofesională, aceşti tineri nu beneficiază nici de servicii sociale de consiliere şi asistenţă în găsirea unui loc de muncă sau asigurarea unei locuinţe sociale.

Deşi legislaţia privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului este aliniată cerinţelor europene şi internaţionale în materie, se identifică în continuare lipsa alocării unor resurse adecvate care să asigure aplicarea ei în mod unitar. Analiza situaţiei tuturor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială (SPAS), bazată pe evaluarea aplicării prevederilor legale în domeniu, a identificat o eterogenitate ridicată a structurilor organizaţionale din teritoriu şi a procedurilor de lucru utilizate la nivelul acestora.

Dificultăţile de natură funcţională identificate la nivel administrativ, în cadrul evaluării, se bazează în marea lor majoritate pe lipsa resurselor umane şi a capacităţii administrative necesare aplicării integrale a cadrului legislativ existent.

Sper ca actuala guvernare să realizeze cât de important este faptul de a proteja şi dezvolta generaţia viitoare, în speţă copiii.

De la ei trebuie să pornim, de ei trebuie să avem grijă în primul rând şi cred că aducând zâmbetul pe feţele lor îl aducem şi pe al nostru.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"2 iunie - Ziua Naţională a Adopţiei"

Pe 2 iunie sărbătorim, pentru prima dată, Ziua Naţională a Adopţiei. Ne-am propus să ridicăm drepturile copilului la rang de prioritate naţională. Atragem atenţia asupra gravităţii numărului ridicat de copii abandonaţi şi a necesităţii soluţiilor pentru integrarea lor în familii.

Atragem atenţia asupra procedurilor de adopţie care continuă să fie greoaie. Procedura durează în medie între 1,5 şi 2 ani. Prea puţini copii adoptabili au şansa să spună mamă sau tată.

Atragem atenţia asupra situaţiilor în care copiii sunt menţinuţi artificial în sistem, tot din cauza birocraţiei ridicate. Din cei peste 60.000 de copii, care sunt înregistraţi în sistemul de protecţie socială, doar 3.400 de copii au fost declaraţi adoptabili în luna mai 2014. Ştiţi câţi au fost adoptaţi? Doar 738 de copii în anul 2013. În continuare, pe listele de aşteptare stau 1.437 de familii dispuse să adopte un micuţ abandonat. Mult prea puţin. Sunt atâtea familii care şi-ar dori un copil.

În luna martie a acestui an, Guvernul a decis desfiinţarea Oficiului Român pentru Adopţii. În schimb, a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. În loc să acordăm atenţie sporită acestui subiect, îl ascundem prin alte comitete şi comiţii. Nu am găsit pe site-ul instituţiei niciun indiciu privind procedura de adopţie. Domnule Ponta, la un pas înainte facem doi înapoi? Astfel ne arătaţi cum vă pasă de copiii ţării.

Copiii trebuie să se poată dezvolta la nivelul potenţialului pe care îl au. Or, a adopta copii este, în România, o misiune extrem de anevoioasă. În aceste condiţii, şansa micuţilor de a avea părinţi scade de la an la an.

Îi felicit pe toţi cei care se bucură astăzi de tandreţea unui copil adoptat. Îi încurajez pe cei care îşi doresc o astfel de minunăţie acasă să continue şi să doboare orice obstacol. Merită de plin. Vă reamintesc tuturor că schimbarea, inclusiv pentru copiii abandonaţi, începe cu fiecare dintre noi.

În această zi deosebită, vă las un mesaj special: nu uitaţi, copiii cresc în inimă!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Guvernul Ponta a investit cu 40% mai puţin în primele 4 luni din acest an şi eşuează din nou în atragerea banilor europeni"

Guvernul Ponta continuă în acelaşi stil: reduce investiţiile, nu absoarbe banii europeni.

Investiţiile s-au redus cu aproape 40% în primele 4 luni din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Guvernul Ponta a investit în primul trimestru din acest an 5,9 miliarde lei, anul trecut, în aceeaşi perioadă, a investit 9,7 miliarde lei. Sumele primite de la UE au scăzut cu peste 18%. Unde este promisiunea unui buget bazat pe investiţii? În minciunile electorale cu care păcăleşte românii şi în acest an.

Execuţia bugetară la 4 luni atestă erorile guvernării Ponta (Tabel 1):

• Veniturile din impozitul pe salarii şi venituri au scăzut cu 2,1%, faţă de aceeaşi lună a anului anterior, deşi baza de impozitare a fost lărgită;
• Veniturile nefiscale au scăzut cu 10,7% în aceeaşi perioadă;
• Sumele primite de la UE sunt cu peste 18% mai mici decât cele încasate în primele 4 luni ale anului trecut. Guvernul Ponta nu a învăţat să atragă bani europeni nici după doi ani de când se află la guvernare;
• Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut cu 7,3% în primele 4 luni din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Deputat al «Parlamentului copiilor» pentru o zi"

Declaraţia mea de astăzi este scrisă cu o mare încredere în viitor şi cu un optimism imens în ceea ce priveşte generaţiile care ne urmează.

Cu ocazia zilei de 1 iunie am avut deosebita plăcere de a vedea în plenul Camerei Deputaţilor o şedinţă inedită. La iniţiativa preşedintelui Camerei Deputaţilor, un număr de 146 de elevi de la Colegiul Naţional "Sfântul Sava", Şcoala Centrală şi Liceul "Miguel de Cervantes", toate trei din Bucureşti, au jucat pentru câteva ore rolul de parlamentari şi au elaborat, dezbătut şi votat propuneri legislative. Fiecare liceu a avut îndatorirea de a elabora câte o propunere legislativă, de a şi le transmite între ei în scopul de a aduce amendamente. Secretarii de şedinţă au fost din rândul elevilor, cel mai mic şi cel mai în vârstă, au fost depuse jurăminte de deputat al Parlamentului copiilor, au fost dezbateri în toată regula.

Am fost încântat pentru că am observat cu câtă seriozitate au tratat evenimentul elevii şi cu câtă atenţie au ridicat probleme pe care le aveau pregătite şi semnalate sau care au apărut în urma dezbaterilor.

Fiecare liceu a avut câte un lider care şi-a organizat colegii în susţinerea amendamentelor şi în luarea de poziţii. Au fost solicitări de pauze de consultări, au fost negocieri asupra căror texte să se cadă de acord, au fost chiar şi acuzaţii de încălcare a regulamentului.

Avem astfel din dezbateri rezultate două iniţiative: una privind individualizarea orarului prin studierea la alegere a trei materii preferate în afara celor obligatorii, iar cea de-a doua se referă la stabilirea intervalului orar obligatoriu al programului de studiu în învăţământul preuniversitar de stat numai între orele 7,30 - 15,00. Bineînţeles că sunt două propuneri îndrăzneţe, reieşite din necesităţile pe care elevii le au.

Domnul preşedinte Valeriu Zgonea şi domnul deputat Mihai Sturzu îşi vor însuşi cele două propuneri şi, după ce le vor îmbunătăţi, le vor depune pe circuitul legislativ. Şi la un moment dat, de ce nu, poate că vor veni chiar în sprijinul Legii educaţiei.

Vă spun cu toată încrederea că atâta vreme cât îi familiarizăm cu instituţiile statului, cu atât mai repede vor începe şi educaţia în acest sens. Îndrăzneala de a-şi susţine proiectele şi limpezimea gândirii, uşurinţa cu care au vorbit de la microfonul Camerei Deputaţilor, claritatea ideilor susţinute în interviurile acordate, toate adunate, îmi creează un confort în ceea ce priveşte viitorul.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Violenţa politică s-a accentuat în România!"

Am învăţat despre conceptul de elită, concept care desemnează o realitate ce alcătuieşte politicul, dar mai ales desemnează o disimetrie a raporturilor dintre guvernanţi şi guvernaţi. Pură teorie.

Elitele politice de astăzi, mai ales cele din România, ar trebui să aibă ca prioritate elaborarea de politici privind dezvoltarea economică şi socială, generatoare de bunăstare economică pentru toate categoriile sociale. Ar trebui, dar aceasta este pură teorie. La noi nu se întâmplă asta, ci, dimpotrivă, puterea politică aparţine unui grup restrâns care nu doreşte să împartă beneficiile cu restul societăţii sărăcită mai ales în ultimii doi ani, sub guvernarea Ponta.

Perioadele de tranziţie sau cele de dificultate economică sunt de obicei asociate cu multe alte fenomene negative, printre care şi creşterea violenţei, indiferent dacă vorbim despre violenţa domestică, cea din cadrul şcolilor, din trafic, de pe stradă, de la locul de muncă sau cea pe care o vedem peste tot în jurul nostru. Dar cea mai gravă violenţa este cea politică, pe care politicianul român o foloseşte din ce în ce mai des la mitinguri, la simpozioane, la televizor, în campaniile electorale.

Violenţa a existat din totdeauna, dar parcă niciodată la o aşa intensitate ca cea din ultimii 2 ani. Cu ani mulţi în urmă o puteam identifica doar în comportamentul unor categorii sociale şi mai ales pe stradă sau în cartierele rău famate, astăzi violenţa a început să se manifeste şi la nivelul clasei politice.

Asistăm la promovarea în mass-media a unor stări conflictuale, dar şi ridicole, realităţi manipulate printr-un limbaj extrem de violent, de atitudine neadecvată faţă de adversarul politic, de comportamentele autentice ale unor lideri politici care doresc doar impunerea propriei lor imagini.

Politicul autentic românesc s-a transformat treptat într-un spectacol de divertisment, iar exemplele sunt la îndemâna oricui prin intermediul emisiunilor politice, şi nu numai. De ce se întâmplă acest lucru în ultimele luni? Unul dintre răspunsuri îl ştim cu toţii: poate le creşte audienţa. Surprinzător, dar nu întotdeauna le cresc şi voturile, căci nu frecvenţa cu care apar pe ecran, ci ceea ce spun, cum spun, cum anunţă, cât de transparenţi şi siguri sunt pe datele realităţii şi cât de aderenţi sunt la dorinţele masei de alegători.

Un alt răspuns se referă la relaţiile strânse ale politicienilor de la guvernare cu presa scrisă sau audiovizuală, în special cu ocazia alegerilor, fie ele europarlamentare, prezidenţiale sau parlamentare.

Violenţele de orice fel sunt nişte realităţi pe care nu le putem neglija, le putem însă preveni şi combate de cele mai multe ori. Dar cele ale politicienilor trebuie să se oprească, nu aşa se face politica!

Domnul Vasile Iliuţă:

"Unificarea dreptei face primii paşi"

Construcţia de dreapta a confiscat în ultimele zile toată atenţia mediatică, după victoria USD-ului la alegerile europarlamentare din 25 mai a.c. la un scor mult mai mic decât s-a aşteptat. Acest fapt a dus la începerea negocierilor între PNL şi PDL, principalele forţe politice de dreapta, pentru construcţia politică de care România are nevoie. Coagularea dreptei în perspectiva alegerilor prezidenţiale din toamna acestui an, dar şi a celor generale de peste doi ani a prins contur.

De la masa negocierilor nu trebuie să iasă învingători şi învinşi, iar acest lucru va fi posibil doar dacă forţele politice implicate vor renunţa la orgoliile personale, vor da la o parte cuvintele grele din ultimii ani şi vor face o echipă.

Trebuie să se construiască un proiect comun, un proiect constructiv în domeniul economic, social, instituţional, un proiect care să consfinţească locul României în Europa, acolo unde îi este locul. Succesul poate fi garantat la alegerile prezidenţiale, din toamna aceasta, şi generale din 2016 doar dacă unificarea dreptei va avea loc, iar miza este extrem de importantă: o guvernare solidă de dreapta care să ducă la bun sfârşit programul de reformare administrativă, economică şi socială a României.

Unificarea dreptei este absolut necesară în contextul actual, când PSD a reuşit să înroşească harta politică a ţării, dar un PSD care nu mai poate să sufoce România anilor viitori.

Este nevoie urgentă de o opoziţie puternică, care să gândească pentru România şi pentru Europa, o opoziţie cu un proiect comun al dreptei, care să se materializeze în susţinerea unui candidat comun la prezidenţiale.

Domnul Mircea Man:

"Reforma din sănătate continuă cu paşi mărunţi"

Conform unui sondaj realizat acum trei luni, aproape o treime dintre cei care au apelat la serviciile unei instituţii medicale publice oferă bani, cadouri sau donaţii. Dar cred că cunoaşteţi acest lucru, domnule Bănicioiu.

Corupţia din sănătate a luat amploare în ultima perioadă, iar cazurile de corupţie reprezintă o "boală" veche în ţara noastră, o boală care poate fi vindecată dacă Ministerul Sănătăţii, prin intermediul dumneavoastră, găseşte soluţii viabile pentru majorarea salariilor personalului din sistemul de sănătate, dar şi pentru a evita pe viitor corupţia.

Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică diferenţiat, deoarece normele de aplicare împiedică acordarea coeficientului de ierarhizare, iar salariile medicilor sunt mici în continuare.

Ştiu că Guvernul lucrează la un Proiect de Lege privind salarizarea personalului medical, proiect care, se pare, va intra în dezbaterea Parlamentului, în toamna acestui an, şi care sper să rezolve probleme medicilor, dar şi să stopeze marea corupţie.

Sunt de acord cu prevenţia de care tot vorbeşte noul ministru al sănătăţii, pentru că în ultima perioadă starea de sănătate a populaţiei continuă să fie nesatisfăcătoare, deoarece în majoritatea cazurilor fondurile alocate sunt cheltuite ineficient.

Reforma unui sistem de sănătate reprezintă un rău necesar, dar această reformă trebuie gândită şi pusă în practică de o echipă de specialişti în parteneriat cu oamenii politici, numai aşa vom realiza o asistenţă medicală de calitate europeană.

Reforma trebuie să aibă o viziune solidă, iar creşterea veniturilor medicilor să facă parte din strategia generală la care guvernul lucrează, pentru că numai aşa se va renunţa la plicuri şi mici atenţii, iar sistemul de sănătate va funcţiona şi calitatea actului profesional va fi cu totul alta. Toţi ne-am bucura, noi, pacienţii care plătim lunar asigurările de sănătate, dar continuăm să ne punem întrebarea dacă există o strategie viabilă a ministerului şi garanţia că există banii necesari pentru majorarea salariilor personalului medical, majorarea să nu fie în detrimentul pacienţilor care plătesc lunar asigurările de sănătate.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Comunicarea Comisiei Europene privind combaterea sărăciei şi sprijinirea dezvoltării durabile"

Ieri, Comisia Europeană a adoptat o comunicare privind obiectivele de dezvoltare durabilă ale UE, printre care se numără eradicarea sărăciei şi sprijinirea dezvoltării durabile. Strategia propusă de comisie trebuie privită ca un pas important spre conturarea unui viitor mai bun pentru următoarele generaţii. Este, dacă vreţi, şi un semn că a venit momentul să reconstruim acest spaţiu european după ani întregi de criză economică şi financiară.

Mai exact, comunicarea comisiei propune o serie de obiective pentru perioada post-2015 în domenii specifice precum: sărăcia, inegalitatea, sănătatea, securitatea alimentară, educaţia, egalitatea de gen, aprovizionarea cu apă, salubrizarea, energia durabilă, condiţiile de muncă decente, incluziunea socială, consumul şi producţia durabile, biodiversitatea, degradarea solului, a mărilor şi oceanelor. Toate acestea vor fi incluse într-un nou cadru internaţional ce va fi aplicat în baza unui parteneriat între statele membre.

În ce priveşte situaţia din România, după mulţi ani, combaterea sărăciei a revenit în prim-planul agendei politice guvernamentale. Chiar anul trecut, reprezentanţii Ministerului Muncii declarau că până în 2020 vom avea cu 580.000 mai puţini săraci. În sprijinul acestui obiectiv a fost elaborată Strategia Naţională de Reducere a Sărăciei 2014-2020. Documentul trasează principalele acţiuni prioritare până în 2020, iar Planurile de Acţiuni adresează teme specifice precum serviciile sociale, protecţia persoanelor vârstnice şi îmbătrânirea activă, protecţia copiilor şi protecţia persoanelor cu dizabilităţi.

Dincolo de aceste angajamente şi strategii, Guvernul Ponta a dovedit că urmăreşte să asigure o viaţă decentă pentru cât mai mulţi cetăţeni. Mă refer, desigur, la veştile încurajatoare din zona economiei: creşterea salariului minim pe economie, reducerea ratei şomajului, cea mai mare creştere economică din UE în 2013 (3,5%) şi un deficit bugetar de doar 2,5% din PIB.

De asemenea, fondurile europene destinate reducerii sărăciei şi combaterii excluziunii sociale sunt tot mai semnificative, iar pe termen lung ele se vor regăsi în creşterea nivelului de trai. De exemplu, România va primi, în exerciţiul bugetar 2014-2020, 125 de milioane de euro pentru Programul de combatere a şomajului şi 420 de milioane de euro pentru Programul de combatere a sărăciei în mediul rural. În plus, până în 2020, vom primi anual 60 de milioane de euro prin Programul european de combatere a sărăciei în mediul rural.

Am convingerea că România va continua să înregistreze progrese în domeniu, iar în lumina comunicării lansate ieri de către Comisia Europeană vom deveni tot mai eficienţi în lupta împotriva sărăciei. Mai departe, trebuie să ne concentrăm eforturile către găsirea unui echilibru, pe de o parte, între obiectivele economice, sociale şi ecologice, iar, pe de alta, între guvernele naţionale, sectorul privat şi societatea civilă.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Scorul la alegerile pentru Parlamentul European, un rezultat al guvernării"

Alegerile din luna mai, ne-au deschis ochii asupra unei perspective clare: majoritatea populaţiei din România susţine actuala majoritate politică. Şi de ce nu ar face-o?

Noi suntem cei care ne-am ţinut promisiunile făcute la început de mandat şi nu am dat înapoi atunci când cerinţele politice şi eforturile economice au fost mai dificile decât anticipasem. Schimbarea benefică nu s-a produs peste noapte, ci a avut loc treptat pentru a putea îndeplini condiţiile tehnice şi a preîntâmpina efectele create în urma unor noi măsuri. Am început cu reîntregirea salariilor, iar din iulie scădem CAS. Am luat guvernarea cu investiţii străine care atingeau un minim istoric, iar în acest an am înregistrat, din primele luni, o creştere de peste 8% faţă de 2013. Poate evoluţia nu s-a produs la fel de rapid pe cât ne-am fi dorit, dar ne aflăm pe un trend ascendent, sigur şi de durată.

Chiar dacă opoziţia a încercat să inducă în eroare cetăţenii din România, prezentând o realitate economică şi socială falsă, oamenii nu s-au mai lăsat înşelaţi. Şi acesta a fost semnalul lor, ne-au dat votul pentru alegerile europarlamentare. Ne-au înmânat responsabilitatea de a-i reprezenta în forul european de putere, de a vorbi pentru ei şi de a le apăra drepturile. Şi aşa vom face.

Aceiaşi cetăţeni i-au sancţionat pe naţional-liberali pentru că au început actul de guvernare, au pornit reforme, iar când a devenit prea greu au plecat. Românii au renunţat la PNL exact aşa cum PNL a renunţat la români. Poziţia lor a fost exprimată prin numărul redus de voturi acordat membrilor Partidului Naţional Liberal. Urmaşii brătienilor nu au mai avut succes "prin ei înşişi" şi au decis ca alături de PDL să încerce a obţine preşedinţia României.

Aceiaşi cetăţeni îi vor sancţiona, din nou, pe naţional-liberali pentru jocurile de culise "Adio, dar rămân cu tine", şi pentru trădarea încrederii lor şi a noastră, a tuturor. Atât de orbitoare este dorinţa lui Crin Antonescu de a obţine putere şi recunoaştere, încât acum le strânge mâna oamenilor pe care până nu demult îi considera cei mai aprigi duşmani ai săi. Astăzi, PNL acţionează contrar voinţei milioanelor de cetăţeni români şi formează o alianţă cu partidul pe care îl acuza de "demagogie, incompetenţă, populism şi corupţie" pentru a propulsa în cursa pentru prezidenţiale un posibil candidat în persoana lui Klaus Iohannis. Primarul care şi-a dat demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL, în urma umilinţei suferite la alegerile europarlamentare din propriul oraş, Sibiu, unde PSD-UNPR-PC au primit 31,9% din voturile oamenilor, iar PNL a primit doar 17,9%.

În timp ce stocii politicii româneşti, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, au intrat în tabăra celor care au adus românii în prag de disperare, ştergând în acest fel orice urmă de moralitate şi responsabilitate din intenţiile lor, PSD-UNPR-PC se dezice de aceste permutări mârşave şi va face ceea ce a făcut şi până în prezent: va continua actul de guvernare perpetuând stabilitatea şi încrederea.

Felicitări echipei PSD-UNPR-PC pentru rezultatele obţinute.

Domnul Mihai Weber:

"Copiii - comoara cea mai de preţ a societăţii"

"Copiii sunt conştiinţa omenirii şi ea are obligaţia să asigure copilul cu tot ce are mai bun", se menţionează într-unul dintre principiile Declaraţiei drepturilor copilului, adoptată în 1959 de Adunarea Generală ONU.

Ziua Copilului, numită şi Ziua Internaţională a Copilului, a fost pentru prima dată menţionată la Conferinţa mondială pentru protejarea şi bunăstarea copiilor, care a avut loc la Geneva, în august 1925, la care 50 de reprezentanţi din diferite ţări au adoptat Declaraţia pentru protecţia copilului.

În România, Ziua Copilului este sărbătorită anual pe data de 1 iunie, zi care pentru fiecare copil este plină de bucurie, cadouri şi zâmbete colorate. În această zi se sărbătoreşte miracolul naşterii, purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.

Un copil este darul cel mai de preţ pentru fiecare părinte, este cea mai mare mândrie şi realizare, este fiinţa care te face pe deplin fericit şi împlinit. Fiecare dintre noi, ca părinţi, trebuie să le oferim cu generozitate priceperea şi înţelepciunea noastră, şi să-i facem să înţeleagă că rostul vieţii umane este acela de a fi iubitori, buni şi milostivi.

Fiecare pui de om merită tot ceea ce e mai bun: o copilărie frumoasă plină cu bucurii, lipsită de griji şi neajunsuri. Numai în cadrul familiei, copiii îşi găsesc întotdeauna un climat de linişte, protecţie, dragoste şi înţelegere.

Şi pentru Guvernul Ponta, siguranţa, cât şi educaţia tuturor copiilor este o prioritare, pentru că numai investind în ei de mici, în viitor vor fi capabili să îşi asigure un drum presărat cu decenţă, solidaritate şi dreptate. În acest sens, cu câteva luni în urmă, a fost reînfiinţată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, care are ca ţintă sănătatea şi educaţia copiilor. În viitor se doreşte ca România să aibă copii sănătoşi, cât mai puţini copii fără familie sau afectaţi de violenţele din familie, şcoală şi comunitate, precum şi mai puţini copii aflaţi în îngrijirea statului. De aceea, acest Guvern priveşte cu maximă atenţie către toate fenomenele negative care afectează tinerele generaţii, tratându-le cu seriozitate şi preocupare pe fiecare dintre ele, pregătind politici clare, incluse într-o viziune unitară.

Cu această ocazie doresc să le urez tuturor copiilor la mulţi ani plini numai cu zile senine, sănătate şi bucurii!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Guvernul trebuie să grăbească elaborarea planurilor de management al riscului la inundaţii şi să impună măsuri asiguratorii pentru protecţia locuinţelor şi a terenurilor în caz de inundaţii"

Aduc în atenţia dumneavoastră o problemă care a fost în ultima lună una din principalele urgenţe de pe agenda autorităţilor judeţene. Este vorba de inundaţiile care au lovit necontenit mai multe ţări din Europa şi care ameninţă inclusiv ţara noastră.

Cea mai recentă şi gravă situaţie s-a înregistrat în Serbia şi Bosnia, unde Dunărea a produs adevărate catastrofe. Conform estimărilor Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), valoarea totală a pagubelor în cele două ţări ajunge la trei miliarde de euro. Aceste inundaţii sunt, de altfel, cele mai grave fenomene de acest tip, care au afectat cele două state în ultimul secol. Bilanţul pagubelor include un număr de locuinţe distruse complet sau avariate semnificativ, dar şi infrastructuri rutiere şi feroviare afectate. Au mai fost înregistrate pagube în sectoarele agricol (10% din PIB în Serbia şi 6% în Bosnia) şi energetic. Bilanţul şi mai tragic este cel al vieţilor omeneşti pierdute, 77 în total, dintre care 51 doar în Serbia.

Transmit pe această cale regretul sincer pentru pierderile de vieţi omeneşti şi dezamăgirea că nu a existat un sistem de prevenţie funcţional care să diminueze aceste pagube.

De altfel, trebuie să fim foarte atenţi la continuarea acestui fenomen, deoarece Dunărea a pus în alertă şi autorităţile române. Din fericire, viitura de pe Dunăre s-a redus considerabil până la intrarea în spaţiul ţării noastre, nivelul fluviului fiind doar cu 6 centimetri mai mult faţă de cota de inundaţie.

Codul portocaliu de inundaţii ce vizează Dunărea a fost instituit pe sectorul aval Hârşova, judeţele Constanţa, Ialomiţa, Brăila, Tulcea şi Galaţi, pentru intervalul 31 mai - 5 iunie. Potrivit hidrologilor, avertizarea pe acest sector vizează, în primul rând, sectoarele cu diguri locale de apărare. Aşadar, avertizările sunt încă în vigoare şi nu trebuie niciun minut să ne distragem atenţia şi mobilizarea maximă de la aceste zone.

Componenta de prevenţie şi întărire a capacităţii de intervenţie în situaţii de urgenţă trebuie să devină o prioritate a autorităţilor române centrale şi locale.

Harta detaliată a zonelor de risc de inundaţii, finalizată de Administraţia Naţională "Apele Române" în luna aprilie a acestui an, a fost o etapă care trebuia realizată de România, în conformitate cu planul asumat ca stat membru UE. Astfel, România avea obligaţia evaluării preliminare a riscului la inundaţii, până în martie 2012, a elaborării hărţilor de hazard şi risc la inundaţii, până în martie 2014, urmând ca elaborarea planurilor de management al riscului la inundaţii să fie finalizată până în martie 2016.

Harta zonelor de risc a costat 46,5 milioane de euro, 80% din sumă fiind acoperită din fonduri europene. A fost o sumă considerabilă. Pentru ca aceste costuri să devină utile, e nevoie de valorificarea sa în reactualizarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, la nivelul tuturor bazinelor hidrografice.

Strategia de Management al Riscului la Inundaţii prevede investiţii, pentru perioada 2010-2035, de aproximativ 25 de miliarde de euro. Măsurile pentru care aceşti bani vor fi alocaţi includ: amenajarea cursurilor de apă, realizarea de acumulări, poldere şi îndiguiri locale, conservarea zonelor umede, amenajarea torenţilor, împăduriri, centuri de protecţie forestiere, diminuarea efectelor eroziunii solului, strămutarea locuinţelor şi anexelor gospodăreşti. Pentru ca aceste măsuri să fie implementate cu succes e nevoie de conlucrarea şi implicarea intensă a tuturor autorităţilor, de la nivel ministerial şi până la autorităţi locale.

În afară de intervenţiile directe asupra zonelor de risc, o altă componentă care necesită atenţia noastră este cea a asigurărilor obligatorii împotriva inundaţiilor, alături de cutremure sau alunecări de teren. În momentul de faţă, 3,5% din suprafaţa României şi 6% din populaţie ar putea fi afectate de inundaţii într-un scenariu a cărui probabilitate de producere este o dată la 100 de ani, conform Ministerului Mediului. Mai exact, aproximativ 400.000 de gospodării (1,2 milioane persoane) ar putea fi inundate în acest scenariu. Cu toate acestea, în mediul rural doar 140.000 de locuinţe sunt asigurate, două treimi fiind din paiantă/chirpici, potrivit datelor oficialilor Pool-ului de Asigurări Împotriva Dezastrelor. Rămân, aşadar, 300.000 de locuinţe situate în zone inundabile cuprinse în categoria B care nu sunt asigurate.

Avem nevoie, aşadar, de reglementări mai clare, care să impună aceste asigurări sau să garanteze anumite mecanisme financiare, care să permită oamenilor achitarea lor.

România are nevoie de această întreagă mobilizare, de la planificarea apărării împotriva inundaţiilor, intervenţii în zonele de risc, până la impunerea mai drastică a asigurărilor, în timp ce cheltuielile bugetare în acest scop trebuie să constituie o prioritate. Este de datoria şi responsabilitatea autorităţilor publice să întreprindă demersurile necesare pentru evitarea unei tragedii umane şi limitarea dependenţei economiei de furia naturii.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Consolidarea parteneriatului strategic dintre SUA şi România"

Vizita în România a vicepreşedintelui american Joe Biden reprezintă un semnal extrem de important, atât pe plan extern, cât şi intern, pentru consolidarea parteneriatului strategic dintre SUA şi ţara noastră. Prin prezenta declaraţie politică salut reconfirmarea angajamentelor ferme din partea SUA, în vederea garantării securităţii în regiune, dar şi recomandările pentru susţinerea în continuare a luptei împotriva corupţiei şi pentru independenţa justiţiei într-o Românie ancorată în direcţia Vest.

Pentru orice stat membru NATO, apartenenţa la o structură internaţională de securitate şi apărare colectivă presupune deopotrivă beneficii ale unei contribuţii partajate la eforturi comune, cât şi responsabilităţi de dezvoltare participativă a capabilităţilor acestor structuri. Urmând drumul consolidării statutului său de membru, România s-a angajat şi a luat parte, de-a lungul anilor, la toată gama de operaţiuni derulate de alianţă pentru menţinerea păcii în lume (Afganistan, Irak, Balcani sau Marea Mediterană), păstrând ferm direcţia de colaborare şi participare cu forţe şi capacităţi la misiuni viitoare.

În contextul acestor tensiuni regionale, România primeşte la rându-i confirmarea sprijinului din partea NATO şi a pilonului său cel mai important. Vizita în România a secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, completată de venirea la Bucureşti a vicepreşedintelui american, Joe Biden, cea mai importantă prezenţă politică din ultimii ani pentru România, are un puternic şi evident rol strategic şi demonstrativ. Mai mult, discursul susţinut de vicepreşedintele american în faţa militarilor români, într-un hangar al armatei, cu avioane şi elicoptere de luptă pe fundal, este cel mai clar semnal al atenţiei SUA faţă de aliaţii săi şi impunerea NATO ca cea mai puternică alianţă, al cărei scop este asigurarea libertăţii şi securităţii tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare.

Apartenenţa ţării noastre la UE şi NATO ne conferă, nu de puţine ori, statutul de mediator şi uneori arbitru al situaţiilor limită în această parte a Europei. Tocmai de aceea, dincolo de factorul demonstrativ extern şi de afirmarea susţinerii pentru integritatea Ucrainei şi a sprijinului pentru România, ca ţară de graniţă a spaţiului Alianţei Nord-Atlantice, cu sfera de influenţă a Rusiei, vicepreşedintele american a dat un semnal important în direcţia păstrării parcursului României de eliminare a corupţiei, ca factor intern care ameninţă statul şi instituţiile de drept. La aproape 25 de ani de la Revoluţie, şi mai bine de 2 decenii parcurse pe drumul democraţiei, România nu are voie să mai dea prilejul să se vorbească de nerespectarea sau subminarea statului de drept. La fel cum a afirmat şi oficialul american în discursul de final al vizitei la Bucureşti, România trebuie să constituie în continuare un model pentru ţările din regiune în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, continuând eforturile de combatere a acesteia.

Intervenţia Rusiei în Ucraina a încălcat nu doar suveranitatea acestui stat, ci şi valorile privind pacea şi securitatea internaţională. Chiar dacă nu mulţi au curajul să o spună, atât la nivel european, cât şi regional, este nevoie de reafirmarea solidarităţii statelor membre în cadrul NATO, a valorilor privind pacea şi securitatea internaţională, a sprijinului şi colaborării dintre state în momente dificile marcate de violenţă şi mişcări separatiste alimentate din exterior.

Doamna Violeta Tudorie:

"Copiii străzii"

În ciuda schimbărilor economice, politice şi sociale, din 1990 şi până în prezent, în România, numărul copiilor străzii a rămas constant. În Bucureşti, imediat după 1990, locuiau permanent pe străzi poate câteva zeci de copii. Aproximările cele mai recente întocmite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că în jur de 400-500 de copii lucrau şi trăiau pe străzile din Bucureşti, la sfârşitul lui 2004, cu toate că aceasta ar putea fi doar o estimare conservatoare. Numărul copiilor care lucrează pe străzi pe timpul zilei a crescut.

Studiile arătă că profilul copiilor străzii pare să nu se fi schimbat prea mult din 1989, cu menţiunea că în 2009 ei sunt mai mari, deoarece au crescut şi au rămas tot în stradă. În studiu se mai arată că proporţia copiilor străzii proveniţi din orfelinate este de 20-40%, în raport cu 60-80% minori proveniţi din familii numeroase cu disfuncţionalităţi importante, cum ar fi: violenţă domestică, alcool, divorţ, recăsătorii, parteneri multipli sau situaţii monoparentale.

Potrivit unui raport din anul 2005 al Amnesty International, la nivel global, copiii străzii sunt în număr de 100 de milioane (150 de milioane, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii). Autorităţile competente fac eforturi deosebite pentru integrarea copiilor străzii în centre de plasament sau în familii care-şi pot asuma creşterea şi educarea lor.

Autorităţile locale se mobilizează pentru a permite copiilor să aibă acces la drepturile de bază, şi anume: locuinţă, sănătate şi educaţie. Este foarte important să prevină apariţia copiilor în stradă, fiind nevoie de o politică de prevenire a separării copilului de familie. Este vorba de intervenţia în familia aflată în situaţie precară.

Unul dintre motivele pentru care nu se poate interveni eficient în problema copiilor străzii este faptul că nu există o definiţie clară a noţiunii. Totodată, autorităţile locale se confruntă şi cu un vid juridic, în sensul că, copiii străzii nu sunt consideraţi o populaţie omogenă, iar această problemă de la nivel internaţional se regăseşte şi în România, unde avem diferite noţiuni: "copiii străzii" şi/sau "copii în stradă".

Pentru UNICEF, "copii în stradă" înseamnă copii fără părinţi aflaţi în permanenţă pe stradă. Pentru DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului), "copii în stradă" sunt cei care se regăsesc ocazional în situaţie de sărăcie şi care au o familie. De aceea, în acest moment noi nu avem un acord asupra unei definiţii. După cum se poate observa, rezultă realităţi diferite.

Din păcate, copiii care trăiesc pe străzi sunt lipsiţi de majoritatea drepturilor. Cu cat trăiesc mai mult timp pe stradă, cu atât va fi mai dificilă integrarea lor în societate. Majoritatea copiilor străzii nu au fost niciodată la şcoală şi sunt analfabeţi. Numărul copiilor care lucrează pe străzi pe timpul zilei a crescut. Mulţi dintre copiii care lucrează pe stradă se confruntă cu probleme de sănătate, incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie cronică. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentru lipici şi de vopsele.

De la vârste încă fragede şi până la adolescenţi, cei mai nenorocoşi dintre copii sunt obligaţi să-şi ducă traiul pe străzi, să doarmă şi să mănânce "cum apucă" sau să cerşească. În urma rezoluţiei din 1998, Forumul Internaţional "Prietenii copiilor străzii", desfăşurat la Varşovia, a dedicat ziua de 21 martie acestora. Cred că şi la 1 iunie, de ziua copiilor trebuie să ne îndreptăm atenţia spre situaţia şi protecţia acestei categorii de copii.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Serbia are în continuare nevoie de ajutor"

Inundaţiile care au lovit vestul Balcanilor, cele mai grele de când se înregistrează datele meteorologice în Europa, au afectat grav statul vecin, Serbia. S-au înregistrat 51 de morţi, peste 65.000 de persoane evacuate şi pagube materiale estimate, deocamdată, la 3 miliarde de euro. Iar aceste cifre sunt departe de a fi cele finale.

Inundaţiile au distrus, practic, producţia agricolă pe suprafeţe uriaşe, au scos din funcţiune obiective industriale vitale şi au lăsat regiuni întregi fără infrastructură. Riscul epidemiilor este în continuare foarte mare, ca şi nevoile esenţiale ale oamenilor - apă potabilă, hrană, îmbrăcăminte -, care rămân nesatisfăcute.

Ajutoarele internaţionale, între care şi cele trimise de Guvernul României, sunt, nu este un secret, insuficiente. Ele nu acoperă decât parţial necesităţile şi pe termen scurt, mai ales în condiţiile în care Serbia se afla, oricum, şi înaintea acestor inundaţii într-o situaţie economică extrem de fragilă, din cauza crizei.

Am apreciat înţelepciunea Guvernului României, care nu a disponibilizat echipe de salvare şi logistică specifică decât după ce pericolul unor inundaţii grave pe Dunăre, în România, a trecut. Am apreciat şi faptul că ajutoarele umanitare, în valoare de 800.000 de lei, au depăşit cuantumul ajutoarelor oferite de state mai bogate decât România. Dar Serbia are în continuare nevoie de ajutor din partea noastră.

Reamintesc, în calitate de reprezentant al României în Adunarea Parlamentară de Cooperare Economică la Marea Neagră, că Serbia este o ţară vecină şi prietenă, care are statutul de candidat la integrarea în Uniunea Europeană, membru al APCEMN şi care merită tot sprijinul nostru dezinteresat.

De asemenea, reamintesc că în Serbia, în regiunile aflate la graniţa cu ţara noastră, trăiesc minorităţi româneşti compacte. Cum de atâtea ori ne-am afirmat dorinţa de a le sprijinii în păstrarea identităţii lor naţionale, s-ar cuveni ca mai ales acum, când existenţa lor este pusă în pericol de urmările unei catastrofe naturale de proporţii istorice, să le sărim în ajutor.

Fac, deci, un apel către organizaţiile umanitare din România, către fundaţii şi asociaţii, către agenţii economici care pot oferi ceva sinistraţilor din ţara vecină şi, nu în ultimul rând, către Biserica Ortodoxă Română să intervină şi să ajute la surmontarea unei situaţii extrem de dificile şi de periculoase. De asemenea, fac un apel la autorităţile locale din judeţele aflate la frontieră - Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi - să caute şi să disponibilizeze resursele de ajutoare umanitare la care pot apela, trimiţându-le în regiunile grav afectate din Serbia.

Să nu uităm că în zilele revoluţiei din decembrie, deşi Serbia se afla şi ea în pragul războiului civil, fabrica de pâine din Pancevo a trimis săptămâni la rând camioane cu pâine, gratuit, la Timişoara. Şi noi ne putem dovedi adevăraţi vecini şi cetăţeni europeni, ajutând Serbia, care se află într-un moment extrem de delicat.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Alegerile din 25 mai au arătat că românii sunt mândri că sunt români"

Alegerile din 25 mai au fost cele mai importante alegeri europene de până acum, în condiţiile în care Uniunea Europeană face eforturi susţinute pentru a depăşi criza economică, iar liderii ei au poziţii diferite cu privire la direcţia care ar trebui urmată în viitor. În plus, au fost primele alegeri desfăşurate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009.

România este reprezentată acum de 32 de eurodeputaţi din cei 751 câţi membri are Parlamentul European, iar sarcina lor nu va fi uşoară, în condiţiile în care rezultatele alegerilor au creat îngrijorare pe continent, şi aceasta nu datorită faptului că euroscepticii şi antieuropenii au obţinut numeroase locuri în viitorul legislativ european, ci în special pentru că cel mai mare număr de eurodeputaţi eurosceptici declaraţi provin tocmai din cele mai mari state ale UE - Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie. La acestea se adaugă şi alte ţări în care curentul antieuropean este în creştere, ca de exemplu Grecia, Ungaria şi Lituania.

Din această perspectivă suntem mândri nu numai că suntem români, dar suntem mândri că în România partidele cu discurs neeuropean, populist, cu accente xenofobe şi extremiste nu mai contează aproape deloc, fiind sub pragul electoral. România este şi devine pe zi ce trece un stat cu o economie stabilă, care respectă toate regulile europene şi se arată că primirea ei în Uniunea Europeană a fost o decizie corectă la momentul respectiv, în beneficiul Europei.

Victoria fără drept de apel a Partidului Social Democrat în alegerile europarlamentare este şi o confirmare a politicii coerente, consecvente şi eficiente pe care Guvernul Victor Ponta a desfăşurat-o până acum şi atestă faptul că oamenii au înţeles că lucrurile merg spre bine în România.

Nu în ultimul rând, ţin să le mulţumesc tuturor românilor care au decis să îşi onoreze în mod responsabil dreptul fundamental la vot şi să acţioneze în calitate de cetăţeni ai Europei unite, dovedind că nouă, românilor, ne pasă de viitorul european al ţării noastre.

În acelaşi timp, le mulţumesc tuturor celor care ne-au arătat încrederea, alegând ca Alianţa PSD-UNPR-PC să-i reprezinte cu mândrie, demnitate şi responsabilitate în Parlamentul European. Votul lor ne onorează, ne mobilizează şi ne arată că drumul pe care noi l-am ales, de a continua misiunea asumată în USL, este cel bun, fiind drumul dorit de majoritatea românilor.

Îmi doresc din toată inima ca reprezentanţii noştri în Parlamentul European să aşeze România alături de celelalte naţiuni care împreună alcătuiesc, umăr la umăr, Uniunea Europeană.

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"România - o economie în plină creştere"

Statisticile din ultima perioadă ne arată că economia României a înregistrat o creştere în primul trimestru al acestui an, ajungând chiar la o creştere de aproape 4 procente faţă de primul trimestru al anului trecut.

Indiferent de ce ar spune alţii, putem trage linie după datele statistice şi putem spune că România îşi continuă, sub actuala guvernare, evoluţia pozitivă.

Toată această evoluţie economică pozitivă înregistrată în primul trimestru al anului 2014 demonstrează, fără alte comentarii, viabilitatea programelor economice implementate de Guvernul PSD-UNPR-PC.

Alături de ceilalţi indicatori macroeconomici, raportarea Institutului Naţional de Statistică ne confirmă că România se înscrie cu siguranţă pe o tendinţă pozitivă, fiind una dintre ţările Uniunii Europene cu performanţe reale.

Ceea ce vreau să întăresc este faptul că recentele date ale INS confirmă că politicile economice ale Cabinetului Ponta sunt unele corect calibrate şi produc efectele urmărite prin programul de guvernare.

Putem spune cu siguranţă, încă de pe acum, că 2014 poate fi anul consolidării ritmului de creştere, cu un impact favorabil în ceea ce înseamnă credibilitatea României din perspectiva investitorilor.

De aceea, România are nevoie în continuare de un mediu politic stabil pentru a-şi consolida evoluţia economică pozitivă certificată inclusiv de către Comisia Europeană şi FMI prin ultimele afirmaţii referitoare la economia ţării noastre.

Evoluţia economică a României, întărită de ultimele date, poate fi considerată un succes al actualului Guvern şi noi, UNPR, credem că stabilitatea asigurată, atât la nivelul Executivului, cât şi în Parlament sau în plan local este una esenţială pentru interesul naţional.

Domnul Adrian Mocanu:

"Un naufragiu politic"

În 2012 şi 2013, se părea că în sfârşit politica românească scăpase de instabilitatea accentuată ce a caracterizat scena naţională după Revoluţia din 1989. În prim plan aveam o coaliţie politică solidă, validată de populaţie cu cel mai bun scor electoral din perioada postdecembristă. Rămăsese un singur pas de făcut: instaurarea dreptăţii până la capăt, aşa cum am promis în campania electorală, adică înlăturarea ultimelor rămăşiţe ale regimului de dreapta care a adus atâtea neajunsuri românilor. Domnul Crin Antonescu deţinea o poziţie extrem de importantă, aceea de prezidenţiabil al USL, şi ar fi ieşit preşedinte chiar şi fără să îşi facă o campanie electorală susţinută.

Ce a condus la decizia sa personală de a scoate PNL din USL şi de a dinamita cel mai de succes proiect politic românesc, la demisia din funcţia de preşedinte al Senatului, la demisia sa de la conducerea PNL, la retragerea din cursa prezidenţială şi la deturnarea liberalismului românesc spre PPE este greu de presupus. Putem vorbi mai degrabă despre ceea ce nu este această atitudine:

• Nu este, în mod evident, un comportament politic raţional, care să aibă la bază o analiză politică lucidă.
• Nu este, în niciun caz, un exemplu de responsabilitate politică.
• Nu este cinstit faţă de alegătorii cărora le-a cerut încrederea şi votul.
• Nu este o atitudine politică congruentă cu valorile pe care şi le-a asumat, având în vedere schimbarea fulgerătoare a familiei politice europene.
• Decizia nu este politic corectă nici faţă de foştii parteneri din USL, nici faţă de cetăţeni şi, cu atât mai puţin, faţă de membrii şi simpatizanţii PNL.

Nu voi încerca să găsesc un răspuns pentru comportamentul politic debil al domnului Antonescu. Nu neg dezamăgirea pe care o resimt alături de fiecare dintre politicienii care au crezut în USL pentru modul în care i s-a pus cruce acestei coaliţii politice. Totuşi, conştientizând dezavantajele pe care le-a produs domnul Antonescu guvernării şi Uniunii Social-Liberale, vreau să îmi afirm satisfacţia că un asemenea personaj nu va ajunge preşedintele României. Ţara aceasta are nevoie de o profundă acţiune reparatorie, nu de un alt ciclu politic marcat de jucători nevrotici.

Domnul Ioan Benga:

"PSD, câştigător detaşat al alegerilor europarlamentare. Continuăm pentru reuşita din toamnă"

Alegerile europarlamentare din duminica de 25 mai au demonstrat în afara unei victorii categorice social-democrate, la diferenţă mare de locul II, că USD-ul funcţionează, iar PSD este un partid îndreptăţit să-şi propună candidatul pentru alegerile prezidenţiale din toamnă.

Partidul Social Democrat a realizat o campanie curată, în care am manifestat ideea că pentru fiecare dintre noi este timpul să redescoperim mândria de a fi român, făcând ca talentul şi valorile naţionale să îşi regăsească locul în sfera valorilor europene. Am demonstrat şi cu ocazia acestor alegeri, chiar şi la o prezenţă redusă, că nimic nu aduce mai multe voturi decât seriozitatea, normalitatea şi consecvenţa. Paraşuta aruncată din avion, plimbarea cu megafonul OTV-ist în decapotabile, pe refrenul "A venit Dan/ de la Vatican", schimbarea orei României, ieşirile crizate liberale împotriva ideii că "USL trăieşte", folosirea falsă a unor virtuali campioni ai Europei, care în final au rămas cu gustul echipei necalificate de Piţurcă la Mondiale, au fost elemente lipsite de conţinut, care nu au fost primite bine de electorat.

Dreapta politică rămâne frământată iar faptul că laolaltă, toate scorurile adunate de aceste formaţiuni la europarlamentare, nu ating scorul obţinut de stânga, devine şi mai frustrant. Timpul e scurt, alianţele probabile şi reprobabile se îmbracă în DA - nota penibilului, analizele sunt obositoare, iar aritmetica electorală nu prea are legătură cu cea învăţată la şcoală. Vaporul băsist, în fapt o şalupă de avarie cu iniţiale pompieristice PMP, se scufundă încă de la prima ieşire pe mare, dovedind irelevanţa mesajului acestui personaj politic în opţiunile românilor. Corsarul Băsescu şi-a testat cu această ocazie susţinerea populară, iar 94% dintre români i-au spus încă odată NU!

Mai mulţi politicieni de dreapta au remarcat în ieşirile lor publice că rezultatul din 25 mai se datorează în parte şi numărului redus de români prezenţi la urne. Aşa este, dar le amintesc că participarea la aceste alegeri a fost mai mare decât la alegerile din 2007 sau 2009. Ce-i drept, tematica europeană nu este una menită să atragă electoratul român spre urne. Într-o bună zi vom înţelege cu toţii semnificaţia şi miza acestui vot în context unional UE al României şi că scrutinul european nu este doar o plimbare nesemnificativă pe uliţa satului sau pe aleile oraşului într-o duminică de mai.

M-a bucurat să văd că mai sunt români care beneficiază de o simpatie mediatică la nivel naţional, aşa cum a fost cazul lui Mircea Diaconu, care ar fi meritat o mai mare apreciere din partea partidului pe care acest om de cultură l-a sprijinit până nu demult.

S-a vorbit de votul antisistem în cazul lui Mircea Diaconu. Dacă e sau nu aşa, las voci mai grave de iluştri analişti să decidă; important este ca europarlamentarul Diaconu să-şi protejeze valorile de acasă, să lupte la Bruxelles pentru poporul său şi să arate că a meritat acest vot consistent.

Închei spunându-vă că evidenţele alegerilor europarlamentare din 25 mai indică faptul că cel mai potrivit candidat pentru alegerile prezidenţiale este în acest moment Victor Ponta. Iar noi sperăm ca la solicitarea partidului pe care a dovedit că ştie şi are competenţa să-l conducă, acest om să ia înţeleapta decizie de a candida pentru funcţia supremă în stat.

Să rămânem pe mai departe "Mândri că suntem români!".

Domnul Radu Babuş:

"Brevetele - protecţia inventatorilor"

Brevetele constituie un catalizator important al creşterii economice prin inovare. Investiţiile în cercetare reprezintă 1,9% din PIB în Uniunea Europeană, iar un sistem de brevetare funcţional este esenţial pentru ca aceste investiţii să se traducă în creştere economică.

În prezent, protecţia prin brevet în Europa este fragmentată. Crearea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare constituie o prioritate atât a strategiei Europa 2020, cât şi a Actului privind piaţa unică. Ambele iniţiative vizează îmbunătăţirea condiţiilor-cadru pentru a permite întreprinderilor crearea unei protecţii unitare prin brevet în statele membre ale Uniunii Europene.

În Uniunea Europeană, protecţia poate fi obţinută în prezent fie prin oficiile naţionale de brevete din statele membre, care acordă brevete naţionale, fie prin Oficiul European de Brevete. Dacă solicitantul alege să depună o cerere de "brevet european", aceasta este prelucrată de Oficiul European de Brevete conform procedurilor prevăzute de Convenţia brevetului european. Un brevet acordat şi publicat nu produce efecte automat. El trebuie iniţial să fie validat în statele în care titularul doreşte să beneficieze de protecţie, ceea ce înseamnă că un brevet european trebuie convertit în brevete naţionale.

Actualul sistem european de brevetare este foarte costisitor şi complex. Pentru a fi valabil într-un alt stat membru, inventatorul trebuie să solicite validarea brevetului în care se doreşte protecţia acestuia. Costul unui brevet european validat în 13 ţări se ridică la 20.000 de euro, din care aproximativ 14.000 de euro reprezintă numai costurile de traducere. Acest lucru face ca un brevet european să coste de peste 10 ori mai mult decât un brevet în SUA, care ajunge la 1.850 de euro.

Având în vedere că în principiu "brevetul unitar" va fi semnificativ mai accesibil sub aspectul costurilor şi procedurilor de respectare a drepturilor rezultate din brevet decât actualul "Brevet European", este de presupus că un număr mai mare de firme româneşti, şi în particular IMM-uri, vor alege calea "brevetului unitar" pentru a-şi impune soluţiile inovative originale în Europa. În consecinţă, sub acest aspect mizăm pe un impact economic pozitiv. În acelaşi timp, este previzibil ca un număr mai mare de "brevete unitare" având ca titulari firme străine să fie validate în România, cu exercitarea corespunzătoare a dreptului de monopol conferit de brevet.

Reiterăm faptul că România are cel mai scăzut nivel numeric de brevete europene, statisticile fiind raportate la numărul de locuitori. Explicaţia nu este atât lipsa competitivităţii inventatorilor şi firmelor româneşti, cât mai ales slabele mijloace financiare de care dispun în scopul brevetării.

Domnul Liviu Harbuz:

"Să le redăm oamenilor încrederea luată de ape!"

Apa şi focul au fost primele daruri primite de om de la Dumnezeu pentru a supravieţui, a-şi dezvolta abilităţile, inteligenţa şi, prin asta, a face progrese spre ceea ce numim civilizaţie. Ne-au asigurat confortul şi progresul mii de ani, am învăţat să le folosim în diverse moduri, dar nu să le şi stăpânim. Apa, sursă a vieţii, s-a dovedit de nenumărate ori duşmanul de nestăvilit. Orice strategii şi tehnici am utiliza, ne recunoaştem, în 2014, neputinţa în faţa apelor învolburate ce rup diguri, distrug case şi recolte, pun viaţa oamenilor în pericol.

Şi atunci, întreb şi vă întreb de ce tot amânăm sau ignorăm momentul în care să declarăm prietenoasa şi vitala apă şi ca pe o calamitate?

Acest moment nu presupune inevitabil alocarea de sume uriaşe. Să începem prin a admite că un astfel de adversar este puternic, imprevizibil, ajutat de alţi factori incontrolabili din punct de vedere uman - ploi, furtună, calitate teren, zonă de risc -, dar nu o fatalitate. În acest an am consemnat o premieră tehnică istorică: s-au întocmit hărţi de risc, s-au şi auzit voci de primari ai opoziţiei mai ales, care au luat în derâdere realizarea, cum că nu pot fi oprite inundaţiile cu hărţi de risc. Dar cunoaştem adversarul, ştim ce poate şi ce "arme" ar trebui să folosim pentru a-l controla. Pentru că "râul, ramul" au fost şi sunt parte din frumuseţea şi bogăţia acestei ţări, nu trebuie să mergem cu măsurile de constrângere până acolo încât să le distrugem ori să le întoarcem împotriva urmaşilor noştri. Departe de mine gândul de a propune măsuri ori atitudini care să se încadreze în sintagma "după noi, potopul!".

Sunt avantajat de faptul că nu doar în colegiul meu, ci în întregul judeţ Neamţ, oamenii harnici, cu iniţiativă, solidari şi gospodari depăşesc cu mult categoria antagonică, ceea ce face ca măsurile de până acum să-şi fi făcut cu prisosinţă efectul, deşi cu pagube uriaşe, de nerecuperat financiar şi sentimental, la inundaţiile din 2008-2010-2012, când PDL şi Băsescu au făcut spectacol şi i-au făcut pe oameni vinovaţi, de parcă ei ar fi chemat potopul.

Spaima acelor zile şi nopţi, mii de oameni evacuaţi din casele luate de ape, adăposturile improvizate pe culmi de dealuri şi deznădejdea celor ce au aşteptat până-n iarnă un acoperiş deasupra capului au fost tot atâtea motive ca mulţi dintre ei să nu mai creadă în angajamentele politicienilor şi nici în promisiunea că diguri şi poduri, corecţii de albii sau remodelarea unor cursuri de ape vor mai fi făcute de cineva.

Nu voi putea declara că ce n-a făcut guvernarea de tristă amintire care a tăiat pensii şi salarii vom face noi într-un an, dar nu voi lăsa ca pe proiectele, investiţiile începute şi hotărârile iniţiate de primarii noştri în ultimul an să se depună praful. Abia acum se pune şi problema finanţării lor, iar hărţile zonelor de risc se vor dovedi utile pentru stabilirea corecta a priorităţilor.

20.000 de oameni ar putea rămâne izolaţi ori chiar unii să se trezească sub apele Siretului, pentru că preşedintele Băsescu nu a aprobat scoaterea din circuit a 16 hectare de plantaţie numită pădure. Vă invit să reanalizaţi proiectul de consolidare a podului de peste Siret şi întărirea de mal, pentru a le reda oamenilor liniştea şi încrederea.

Vă înştiinţez că apărarea împotriva inundaţiilor a localităţii Recea, din comuna "Ion Creangă", este o lucrare estimată la 13.891.000 de lei.

Amenajarea albiei râului Cracău este o lucrare de 33.248.000 de lei Realizarea digurilor de la Tămăşeni şi Gâdinţi va costa 31.850.000 de lei. Lucrările de amenajare a albiei Siretului la "Ion Creangă" sunt estimate la 5.000.000 de lei.

Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (CJSU) Neamţ a adoptat şase hotărâri de mare importanţă pentru judeţ, dar mai ales pentru cetăţenii din zona Romanului, şi le-au predat unui ministru liberal. Eu, ca deputat PSD de Neamţ, am obligaţia să probez că Băsescu, PDL-iştii şi liberalii i-au minţit pe nemţenii mei când le-au făcut promisiuni fără acoperire.

Şi cu sprijinul dumneavoastră şi al ministrului delegat de la ape să le redăm liniştea şi încrederea.

Domnul Constantin Mazilu:

"Un buletin de vot este mai puternic decât un glonţ! "

"Un buletin de vot este mai puternic decât un glonţ!", declara cel de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln, într-un discurs susţinut în 1856.

Fără gloanţe, alianţa PSD-UNPR-PC a reuşit, cu ajutorul celor care au votat, să reprezinte România la cel mai înalt nivel în structurile de putere europene. În loc să facem victime, cât şi eroi, noi trimitem în Parlamentul European o echipă puternică, care se va lupta pentru a proteja cetăţenii români, va promova valorile noastre, va aduce mai multe fonduri europene pentru România şi va sprijini Guvernul Ponta pentru a-şi îndeplini obiectivele, respectiv crearea de noi locuri de muncă, asigurarea protecţiei sociale, reducerea decalajelor de dezvoltare şi multe altele.

Alianţa PSD-UNPR- PC a obţinut 50% din mandatele pentru Parlamentul European, a câştigat 7 din 8 mandate pentru Parlamentul României şi a mai câştigat şi Consiliul Judeţean Argeş. Este o victorie categorică a alianţei, care confirmă că măsurile luate de Guvernul Ponta pentru România sunt cele corecte şi care ne responsabilizează, dându-ne încredere să continuăm pe acest drum.

Prin votul din 25 mai, românii au arătat că au încredere în noi, că au încredere că premierul Victor Ponta şi cabinetul său pot duce România pe locul pe care îl merită în Europa. Dar, şi mai important, acest rezultat este o confirmare a faptului că românii simt că ţara a evoluat pozitiv în aceşti doi ani de guvernare.

Daţi-mi voie să subliniez, deşi aţi mai auzit asta, că scorul pe care l-am obţinut este al doilea la nivelul social-democraţilor din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că ţara noastră va avea un cuvânt mult mai important de spus în toate negocierile şi discuţiile pe plan comunitar. Votul de la aceste alegeri demonstrează că alianţa PDL-PNL este o formulă politică mai puţin agreată de populaţie, deci care contravine voinţei românilor. Aceştia au amendat într-un mod lipsit de echivoc decizia liberalilor de a rupe USL şi de a se alătura celor de la PDL.

Prin victoria noastră am dovedit că în spatele fiecărui succes de acest fel se află mereu multă muncă şi un efort deosebit de organizare, şi în niciun caz armament pentru a ne ataca adversarii politici.

Vreau să reiterez că aceste rezultate obţinute ne onorează, dar ştiu că pentru guvernul Ponta ele reprezintă mai mult. Colegii noştri din Executiv percep această victorie ca pe un stimulent de responsabilizare pentru a continua pe direcţia clară pe care am mers până acum, cea privind creşterea economică, deci anti austeritate.

În încheiere, stimaţi colegi, faptic şi matematic vorbind, cred că ceea ce era de demonstrat, am demonstrat. Aşadar, cei care mizează pe violenţă în campaniile electorale ar trebui să ţină cont de faptul că "Un buletin de vot este mai puternic decât un glonţ!".

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Drumul Botoşani - Suceava, parte a strategiei de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est"

Regiunea Moldovei este de prea mult timp văzută drept cea mai săracă regiune a României şi a Uniunii Europene. Guvernanţii noştri, de la începutul anilor ‘90 şi până acum au elaborat şi implementat planuri integrate de dezvoltare, însă lipsa de perspectivă pentru dezvoltarea economică a făcut ca toate aceste planuri să fie abandonate la mijlocul drumului.

Cu toate acestea, Guvernul Ponta a stabilit ca prioritate încă de la începutul acestui an implementarea unei strategii de dezvoltare pentru Regiunea Nord-Est, în aşa fel încât decalajul dintre Moldova şi celelalte regiuni ale ţării să fie diminuat. Strategia de dezvoltare se bazează pe construirea unei reţele de infrastructură de transport menită să înlesnească fluxul comercial în regiune.

Ca reprezentant al Botoşaniului, sunt mândru să anunţ astăzi că primul pas din strategia de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est a fost făcut prin demararea unui plan de investiţii de amploare, cel mai mare pentru Botoşani în ultimii 30 de ani, pentru reabilitarea drumului ce leagă Botoşaniul de Suceava. Drumul naţional 29 Botoşani - Suceava este astăzi la doar două luni distanţă de inaugurarea oficială. Potrivit constructorului, lucrările se vor termina în luna august a acestui an, cu 12 luni înainte de termenul prevăzut în contract.

Drumul Botoşani-Suceava a fost subiectul disputelor politice în ultimii ani, spre dezamăgirea cetăţenilor. Colegi care acum sunt în opoziţie au acuzat Guvernul Ponta şi PSD că fac jocuri de imagine şi că drumul nu va primi niciodată finanţarea necesară. Iată că astăzi banii au fost alocaţi, drumul este aproape finalizat, dar aceeaşi politicieni, odată sceptici, îşi dispută paternitatea investiţiei.

De la tribuna Parlamentului, relansez invitaţia mea către toţi aceşti politicieni să ni se alăture la inaugurarea drumului, să fie alături de botoşăneni, pentru că şi ei sunt locuitori ai judeţului, iar "Guvernare pentru Botoşani" înseamnă guvernare pentru toţi botoşănenii, chiar şi pentru adversarii acestui proiect.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Omagiu celor mai frumoşi şi mai buni dintre noi"

Introdusă în calendarul internaţional ca urmare a adoptării, în august 1925, la Geneva, a Declaraţiei pentru Protecţia Copilului, Ziua Copilului reprezintă un reper distinct al fiecărui an calendaristic: este ziua în care lumea aduce un omagiu purităţii, ingenuităţii, frumuseţii, bucuriei de a trăi. În România, această zi se sărbătoreşte, în fiecare an, la 1 iunie, dată inspirat aleasă, deoarece coincide cu prima zi a celei mai plăcute dintre lunile de vară, luna iunie.

Deşi nu este sărbătorită în toate ţările la aceeaşi dată, copilăria este la fel de puternic omagiată în marea majoritate a ţărilor globului, constituind un bun prilej de a ne aduce aminte că, până la urmă, copiii sunt fiinţele cele mai importante din viaţa noastră, cei care ne fac să ne simţim pe deplin împliniţi. Nici o altă realizare, materială sau profesională, nu poate fi comparabilă cu aducerea pe lume a unui copil.

A aduce pe lume un copil reprezintă, în primul rând, un act de mare responsabilitate. Spre deosebire de orice altă ocupaţie umană, cea de părinte nu permite pauze, nu permite vacanţe sau concedii prelungite. Este o meserie pe care un părinte responsabil o exercită, fără răgaz, pe întreg parcursul existenţei sale!

Fiecare dintre copiii lumii merită tot ceea ce noi, adulţii, le putem oferi mai bun, mai valoros. În primul rând, merită o copilărie fericită, lipsită de orice griji, presărată numai cu bucurii, fără lipsuri şi, mai ales, fără traume psihice!

Au, însă, toţi copiii lumii parte de o copilărie fericită?

Ar fi extraordinar ca la această întrebare să putem răspunde, fără nici o ezitare, afirmativ! Ştim prea bine, însă, că situaţia este cu totul alta, iar ziua de 4 iunie ne aminteşte cât de multe mai avem de făcut pentru ca progeniturile speciei noastre să se bucure, cu adevărat, de o soartă mai bună.

Căci 4 iunie este, din păcate, o zi tristă, o pată ruşinoasă pe obrazul nostru, al tuturora! Este ziua în care Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluţia ES-7/8 din 19 august 1982, să fie comemorată Ziua Internaţională a Copiilor victime ale agresiunii. Având drept fundament un eveniment tragic petrecut în timpul unui conflict armat petrecut cu câteva decenii în urmă în Orientul Mijlociu, ocazie cu care un mare număr de copii libanezi şi palestinieni şi-au pierdut viaţa, ziua aceasta are menirea de a ne atrage atenţia că încă suntem departe de a fi capabili în a ne proteja eficient vlăstarele. Şi astăzi sunt multe, poate prea multe locuri în lume în care continuăm să înregistrăm victime inocente ale conflictelor armate, ale malnutriţiei, în care copii bătuţi, exploataţi sexual, folosiţi la cerşit sau forţaţi să presteze munci care depăşesc cu mult capacităţile lor fizice reprezintă o realitate cotidiană.

Nu ne rămâne, aşadar, decât să constatăm că mai avem, încă, multe de făcut pentru ca cei pe care îi aducem pe lume să se bucure de o viaţă mai bună, să aibă o copilărie cu adevărat fericită, aşa cum, de altfel, ar merita pe deplin! În ceea ce mă priveşte, aş vrea să cred că voi apuca să trăiesc momentul în care această dată va dispărea definitiv din calendarul internaţional, lăsând loc doar imensei bucurii pe care Ziua Copilului ne-o produce, deopotrivă, nouă şi copiilor noştri.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Necesitatea recunoaşterii diplomelor româneşti în toate ţările din lume"

Închiderea anului şcolar reprezintă un prilej bun de a evalua politicile publice implementate în ultima perioadă, iniţiativele legislative care vin în sprijinul acestor politici, cât şi viziunea asupra sistemului educaţional şi asupra parteneriatelor externe.

Cu toate că ne-am obişnuit în ultimii ani să clamăm moartea sistemului educaţional, odată cu anunţarea rezultatelor la bacalaureat, iată că anul acesta avem veşti bune de la Ministerul Educaţiei Naţionale. În cadrul sesiunii speciale de bacalaureat pentru elevii olimpici, organizată între 19 şi 29 mai în Prahova, promovabilitatea a fost de 72,26%. Comparativ cu rezultatele din 2013, evoluţia este certă, având în vedere că anul trecut, doar 49,57% dintre olimpicii înscrişi la sesiunea specială a bacalaureatului au promovat examenele.

În acest context, este firesc să ne punem problema unui viitor mai bun pentru elevii care excelează, un viitor deschis către instituţii de învăţământ de elită din toată lumea, nu doar din Europa. De aceea, salut declaraţia ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie, prin care se exprimă interesul României şi al statelor UE de a lărgi aria de cooperare în domeniul învăţământului superior în afara spaţiului european.

Astfel, programul "Erasmus+", care are deja rezultate excelente, ar putea fi extins la nivelul universităţilor din Statele Unite ale Americii şi din America Latină. Un semestru la o universitate de prestigiu pentru un student român la medicină ar putea deschide orizonturi nesperate, însă, cel mai important, ar putea aduce recunoaştere internaţională pentru instituţiile de învăţământ superior din ţara noastră.

Cred cu tărie că la nivel instituţional şi diplomatic trebuie să se facă eforturi pentru recunoaşterea diplomelor româneşti în toate ţările în lume. Învăţământul superior românesc este îndeajuns de performant pentru a reprezenta o garanţie pentru angajatori din toate ţările lumii. Elevii români, prin rezultatele excelente cu care se întorc în ţară din stagii de pregătire, de la schimburi de experienţă sau de la concursuri internaţionale merită să fie sprijiniţi în mod real şi concret pe linie instituţională, prin asigurarea unor drepturi demult recunoscute elevilor din alte ţări.

Domnul Ion Bălan:

"Ziua Mondială a Mediului"

Declaraţia politică pe care o susţin astăzi porneşte de la o zi specială, Ziua mondială a Mediului sau Ziua Mediului Înconjurător, care este aniversată în fiecare an pe 5 iunie. Ea a fost instituită în 1972, de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) identifică mai multe domenii în care fiecare dintre noi putem contribui la îmbunătăţirea vieţii pentru noi şi pentru generaţiile următoare. Ne responsabilizează, aşadar, în sensul în care drepturile pe care le dobândim prin naştere pe acest Pământ să fie dublate şi de responsabilităţi care să ne facă viaţa mai bună, mai sănătoasă fiecăruia dintre noi.

Este vorba despre domeniile: agricultură, energie, turism, deşeuri, producţie şi industrie, construcţii, pescuit şi apă. Această zi este marcată în diverse moduri şi în mai multe oraşe ale lumii, inclusiv la noi în ţară: parade ale bicicliştilor, raliuri, concerte, concursuri şcolare, plantare de arbori, eforturi de reciclare, campanii de colectare a deşeurilor. Evenimentele sunt menite a atrage atenţia asupra problemelor de mediu. Şi este deosebit de important să înţelegem că suntem dependenţi de natură şi nu putem trăi în afara ei şi nerespectând-o.

Pentru ca toate acestea să se întâmple, Guvernul României trebuie să susţină şi să amplifice programele dedicate domeniului, să găsească şi alte căi şi metode prin care oamenii să conştientizeze aceste lucruri esenţiale planetei pe care trăim.

În acelaşi timp, sectorul ONG trebuie încurajat în acest sens, mai ales că sunt diverse campanii de împădurire, de strângere a gunoaielor, campanii de informare legate de mediu pe care le desfăşoară şi pentru care sunt necesare fonduri şi interes din partea noastră, a tuturor. Şi un aspect deosebit de important în tot acest context îl reprezintă educaţia copiilor noştri în spiritul protejării şi al iubirii naturii, cu tot ceea ce înseamnă ea.

Domnul Iuliu Nosa:

"Trebuie să ne respectăm alegătorii"

Tulburările care au loc pe scena politică în aceste zile nu fac decât să contrarieze şi mai mult electoratul. După ce PNL a decis să iasă din USL, alegătorii noştri au intrat, pe bună dreptate, într-o zonă de confuzie. Pe ei cine îi reprezintă? Asta a fost întrebarea pe care am auzit-o frecvent, de fiecare dată când m-am întâlnit cu cetăţenii. Răspunsul la întrebarea lor este greu de oferit. La alegerile locale din 2012, cetăţenii au dat un vot de încredere Uniunii Social-Liberale. Apoi, 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea lui Băsescu, tot la îndemnul USL. Nu în ultimul rând, la alegerile parlamentare de la sfârşitul anului 2012, românii ne-au dat un vot de încredere tuturor celor care am candidat din partea USL.

Nu este de mirare atunci că în ultimele luni alegătorii care au votat de trei ori la rând USL nu mai ştiu cine îi reprezintă. Certurile din interiorul PNL, decizia liberalilor de a-şi da partidul pe mâna lui Băsescu nu fac decât să dezorienteze şi mai mult dacă se poate electoratul, oamenii care şi-au pus în 2012 speranţa într-o alianţă care le promitea că îi va scăpa de regimul Băsescu.

În aceste zile, noi, cei rămaşi să luptăm cu Băsescu şi ai lui, suntem singurii care mai putem să le oferim o speranţă. Trebuie, şi vom reuşi, să ne respectăm alegătorii, chiar dacă liberalii, foştii noştri aliaţi au trecut în tabăra adversă. Electoratul care ne dă votul va sancţiona şi la viitoarele alegeri trădătorii.

Alianţa dintre PDL şi PNL nu va avea ca efect decât o sancţiune dură pentru liberali, care în aceste momente riscă să distrugă PNL, un partid care a rezistat din 2006 în lupta cu Băsescu.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Economia românească, tot deficitară în faţa FMI"

Ieri am asistat la o nouă vizită a delegaţiei FMI la Guvern, pentru a treia evaluare a Acordului stand-by. Ni se atrage iarăşi atenţia asupra deficienţelor reale ale economiei româneşti: performanţele reduse în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, problemele la capitolele infrastructură şi companii de stat.

Cu toţii ne aducem aminte de nenumăratele inadvertenţe şi declaraţii contradictorii ale ministrului transporturilor, aşa încât nu ne mai miră lipsa de acţiune în acest domeniu. Să mai readuc în discuţie aventura politică a stabilirii tronsoanelor de autostradă ce se vor a fi construite în următorii ani? Sunt evidente implicaţiile infrastructurii asupra creşterii economice, însă acestea sunt ignorate fără jenă de guvernare! Să mai reamintesc de faimosul capitol CFR, a cărui soluţionare este amânată din cauza costurilor electorale?

În condiţiile în care în toamnă românii trebuie să îşi aleagă preşedintele, este uşor de înţeles de ce partidul puterii refuză să gestioneze problema CFR-ului. Şi toate acestea pe banii publici, ai căror risipă nu deranjează guvernanţii!

Consider de-a dreptul ruşinos că actuala putere anunţă ori de câte ori are ocazia gradul ridicat al creşterii economiei româneşti pe anul trecut, însă trece sub tăcere performanţa celei mai slabe absorbţii a fondurilor europene din cadrul UE. Remarcă cineva vreo contribuţie a guvernului pentru îmbunătăţirea acestei probleme?

Prin numeroasele sale apariţii publice, premierul ne arată cât de interesat e de declaraţii politice mincinoase, confirmând zilnic imaginea demagogică a cabinetului pe care îl conduce! Suntem amăgiţi cu reducerea CAS-ului, dar ignoraţi costul acestei măsuri: lărgirea bazei de impozitare, prin includerea veniturilor din drepturile de autor şi PFA. Nu pot să nu vă întreb dacă aţi măsurat impactul real al acestei măsuri asupra forţei de muncă româneşti?

Am susţinut întotdeauna încurajarea activităţii agenţilor economici, dar atât timp cât nu oferiţi o justificare fundamentată a reformelor pe care le propuneţi, ele nu pot fi credibile! Să mai reamintesc cum, deşi vorbiţi mereu de eforturile dumneavoastră pentru reducerea taxelor, preferaţi să nu spuneţi nimic de taxele noi pe care le-aţi impus? Iar aici avem exemplul clar al taxei pe stâlp, atât de contestată de actorii economici! Dar, bineînţeles, toate aceste probleme sunt trecute sub tăcere de dumneavoastră, atât timp cât alegerile prezidenţiale sunt mai importante decât bunăstrarea românilor!

Încă o dată ne demonstraţi că interesul public este depăşit de interesul de partid! Oare aceasta înseamnă pentru dumneavoastră mândria de a fi român?

Domnul Mircea Lubanovici:

"Fuziunea PDL-PNL, o necesitate!"

Mă văd încă o dată nevoit să remarc falsitatea şi făţărnicia Guvernului. După ce actuala putere a câştigat majoritatea voturilor la alegerile europarlamentare cu un slogan bazat pe o minciună - şi ştim cu toţii, domnule prim-ministru, că USL nu mai trăieşte!-, iată că acum premierul încearcă să discrediteze demisia de onoare a fostului partener de guvernare.

Sunt ridicole şi ruşinoase acuzaţiile dumneavoastră de manipulare, în condiţiile în care una dintre caracteristicile definitorii ale guvernării dumneavoastră constă în manipularea şi intoxicarea opiniei publice prin intermediul posturile de televiziune aservite.

Nu pot să nu vă întreb cum ne putem aştepta ca premierul să recunoască onestitatea unui gest de asumare a responsabilităţii când întregul comportament al acestuia ne arată că dumnealui nu cunoaşte semnificaţia acestor noţiuni?

Este evident că reacţiile virulente ale reprezentanţilor PSD la evenimentele din PNL şi la formarea unui partid puternic de dreapta vin din frică. Frica partidului şi a baronilor locali că nu vor mai avea protecţia celor de la putere; frica de sentinţe, când PSD-ul nu va mai fi în poziţia în care să facă presiuni pe justiţie; frica de o economie competitivă, când corupţia şi afacerile "curate" cu statul nu vor mai însemna eficienţa afacerilor. Pentru că, stimaţi colegi, trebuie să recunoaştem că performanţele guvernării PSD se îndreaptă către bunăstarea grupurilor de interese pe care le protejează, şi nu vizează prosperitatea românilor. Şi cum puteţi nega aceasta când chiar în şedinţa de ieri a Senatului v-aţi apărat membrii de partid prin respingerea arestării preventive a unui senator PSD? Senator care este cercetat de DNA pentru trafic de influenţă şi instigare la fals în înscrisuri.

Din aceste motive, fuziunea dintre PDL şi PNL este absolut necesară - suntem obligaţi să nu asistăm pasivi la toate aceste nereguli pe care guvernul Ponta şi parlamentarii care îl susţin le realizează fără scrupule!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate: România devine patria bolilor dispărute"

România poate deveni ţara bolilor considerate eradicate. Lipsa unei informări oficiale corespunzătoare, precum şi obţinerea de date din surse neverificate face ca până şi campaniile de vaccinare gratuite să fie privite cu reticenţă de populaţie.

Nu vreau să fac un prognostic despre ceea ce poate să urmeze, dar pe fondul scăderii permanente a acoperirii vaccinale din ultimii ani, este posibil ca boli considerate, cel puţin parţial, uitate să revină. Nu mă refer aici doar la bolile controlate medical, începând cu difteria şi terminând cu variola, ci este posibil să ne confruntăm şi cu alte boli, precum poliomielita.

Pentru a nu ajunge în astfel de situaţii este nevoie ca educaţia pentru sănătate să ajungă mai repede materie de studiu în instituţiile de învăţământ, iar sănătatea publică să capete un plus de atenţie din partea guvernanţilor şi a decidenţilor politici.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bye-bye"

Chevron pleacă din Bulgaria, nu şi din România. Se va concentra pe activităţile desfăşurate în alte state mai primitoare din regiune: Polonia, Ucraina şi România.

În iulie 2011, Chevron a câştigat un contract pe 5 ani pentru prospectare şi explorare a gazelor în Bulgaria, pe un teren de 440.000 de hectare, promiţând ferm că va contribui semnificativ la bugetul de stat. Nu a fost suficient. Guvernul de la Sofia a impus în 2012, la presiunea străzii, un moratoriu prin care a interzis orice activitate ce implică fracturarea hidraulică ce practic a blocat activitatea companiei americane în această ţară.

La noi, domnilor guvernanţi, nu aţi vrut referendum la alegerile parlamentare, nu aţi vrut referendum la europarlamentare şi sunt convins că nu veţi accepta vreun referendum la prezidenţiale.

Sper ca măcar în ultimul ceas să votaţi legea mea, ce interzice extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, altfel bye-bye aer, apă şi agricultură la Vaslui.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Calea dreaptă"

Vinovată de înfrângerea dreptei la recentul exerciţiu electoral este dreapta însăşi şi nimeni altcineva. Nu este vinovată nici stânga, nici buna ei organizare, nici acea parte din mass-media constituită în aparatul propagandă, nici măcar anii de guvernare anteriori, ci numai şi numai dreapta însăşi. Mai precis inadmisibila ei incapacitate de a se uni, de a se unifica, de fapt, şi care lasă impresia că politicienii ei nu pot renunţa la meschine rivalităţi şi interese personale în folosul interesului general.

În fond, stânga a câştigat doar două milioane de voturi, doar 37,5 % din voturile exprimate. Restul de 62 % puteau fi ale dreptei dacă aceasta s-ar fi organizat şi mobilizat măcar la nivelul stângii. Alegătorii care susţin sau simpatizează stânga au avut o formaţiune clară, s-au prezentat la vot şi i-au votat. Electoratul de dreapta n-a avut pe cine să voteze. Pe care din cele patru sau cinci partiduleţe de dreapta să le voteze? Pe ce criterii? Chiar trebuie să existe patru sau cinci direcţii de dreapta distincte? Aceasta este cauza lamentabilului rezultat şi principala cauză a absenteismului.

Mai sunt şi alte cauze dar aceasta era la îndemână de înlăturat şi, din păcate pentru mulţi, politicieni cu experienţă nu au făcut asta. Dintre alegătorii de dreapta, singurii care s-au putut prezenta în cvasitotalitate la vot au fost susţinătorii UDMR, pentru că, ca şi stânga, au formaţia clară care trebuie votată şi au şi o motivaţie puternică care îi împinge la vot. Dacă dreapta ar fi fost reunificată şi s-ar fi prezentat cu un program clar, prezenţa la vot ar fi fost considerabil mai mare. Şi asta în timp ce alegătorii de stânga nu mai puteau fi mai mulţi, pentru că ei s-au prezentat la vot în cvasitotalitate.

Concluzia este că toate forţele de dreapta ar trebui să coaguleze, dacă nu toate într-un partid unic, cel puţin într-o singură uniune, opusă PSD-ului. Această uniune ar trebui să fie, dacă nu şi ca nume, cel puţin ca esenţă, Uniunea Creştin-Democrată din România.

Din păcate, măsurile propuse de cei din dreapta sunt încă doar caragialesc de "sublime"! În ceasul al doisprezecelea nu mai e timp de atac la persoană, nu mai e loc doar de jumătăţi de măsură, fără termene clare, care se concretizează probabil la sfântul aşteaptă.

E momentul să construim "calea dreaptă"!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cea mai mică alocaţie pentru copii din Europa"

Vă cer astăzi adoptarea proiectului de lege ce prevede creşterea alocaţiei pentru copii de la 42 de lei la 200 de lei. Motivaţiile unui astfel de demers legislativ sunt legate de asigurarea unui sprijin pentru hrana şi îmbrăcămintea fiecărui copil român, dar mai ales reducerea abandonului copiilor datorat sărăciei. Nu în ultimul rând, putem vorbi de diminuarea declinului demografic şi de reducerea decalajelor faţă de celelalte ţări europene în ceea ce priveşte suma alocată fiecărui copil pentru dezvoltare şi educaţie.

România alocă în acest moment mai puţin de doi lei pe zi pentru masa, hainele şi educaţia fiecărui copil. Este cea mai mică sumă dintre toate ţările europene. Pentru comparaţie: Anglia asigură o alocaţie de aproape 140 de ori mai mare, media europeană este mai mare de 21 de ori faţă de noi, iar până şi în Cehia, Ungaria, Slovenia sumele acordate copiilor sunt de 5 ori mai mari.

În aceste condiţii, abandonul copiilor se situează la cote ridicate. Doar în Vaslui, până în octombrie 2013, au fost abandonaţi în spitale 35 de copii, din care 12 la Bârlad, 15 la Vaslui şi 8 la Huşi, iar alţi 62, provenind din 57 de familii, au fost lăsaţi în grija statului.

Nu e de neglijat nici declinul demografic ce arată o diminuare a populaţiei României cu cinci cetăţeni în fiecare oraş. La nivel naţional, scăderea natalităţii la 195.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne, ce va fi urmată de mari probleme sociale. Dacă se menţine acelaşi ritm, în 15-20 de ani va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii, ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii, care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat.

Moldova a înregistrat în ultimii douăzeci de ani o reducere la jumătate a natalităţii. În 1990, în Vaslui se năşteau 8.377 de copii, dar în 2010 numărul acestora a ajuns la doar 4.464. Practic se înregistrează o prăbuşire a natalităţii de 47%, ce a făcut ca Vasluiul să ajungă pe ultimul loc între judeţele Moldovei. Scăderi majore se înregistrează şi în restul judeţelor, Vasluiul fiind urmat în prăbuşirea natalităţii de Botoşani (46%), Neamţ (44%), Bacău (42%) şi Galaţi (40%).

Acest demers legislativ e susţinut de 61 de deputaţi şi senatori din toate grupurile parlamentare şi a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, Camera decizională.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Incredibil, dar adevărat. Membrii birourilor electorale au fost propuşi din partea tuturor partidelor"

Se întâmplă în judeţul Vaslui. Cinci persoane au ajuns să fie propuse ca membri ai birourilor electorale din partea tuturor partidelor. Trei sunt la Vaslui, una la Bârlad, iar o femeie de 29 de ani este din partea tuturor partidelor şi în Biroul Electoral din Tăcuta şi în cel din Todireşti.

Nu este singura persoană propusă din partea tuturor partidelor în mai multe secţii de votare. În municipiul Vaslui doi bărbaţi de 33 şi 24 de ani sunt propuşi din partea tuturor partidelor în câte două secţii de votare.

În aceste condiţii, avem rezerve că aceste persoane vor putea asigura corespunzător desfăşurarea alegerilor. De aceea, am sesizat Biroul Electoral Judeţean şi am solicitat revocarea "clonelor" transpartinice din secţiile de votare.

Nu este singura situaţie care ridică suspiciunea de fraudă la alegerile europarlamentare. Am sesizat BEJ faptul că listele electorale nu corespund realităţii. Populaţia minoră aproape a dispărut din judeţ şi în centrele urbane sunt mai mulţi votanţi decât locuitori. În condiţiile în care numărul votanţilor înscrişi pe listele electorale este aproape egal cu totalul populaţiei, nimeni nu poate crede că populaţia cu vârste de până la 18 ani, care nu votează, reprezintă doar 5,7% din total, adică 22.886 de persoane.

Autorităţile susţin că la recensământul din 2011 populaţia stabilă din judeţul Vaslui era de 395.499 persoane, iar listele electorale pentru europarlamentare au ajuns să includă 372.613. Conform aceluiaşi recensământ, populaţia cu vârsta mai mică de 18 ani era de 103.534 de persoane, iar repartiţia pe grupe de vârstă indica 0 - 4 ani - 23.465 persoane, grupa 5 - 9 ani - 26.148 persoane, grupa 10 - 14 ani - 29.182 persoane, grupa 15 - 19 ani - 24.739 persoane. Doar simpla adunare a celor de până în 14 ani, ce nu au atins majoratul până în 2014, duce la un total de 78.795 de persoane ce nu au trecut sigur de 18 ani, de trei ori mai multe decât în statisticile oficialităţilor.

În municipiile Vaslui şi Bârlad numărul votanţilor a depăşit chiar populaţia stabilă.

În Vaslui numărul votanţilor a depăşit cu 28% numărul total al locuitorilor. Deşi aici trăiesc doar 55.407 de persoane, au votat pe 25 mai 71.268 alegători, adică cu 15.861 mai mulţi decât populaţia.

În Bârlad numărul votanţilor a depăşit cu 10,04% numărul locuitorilor. Deşi aici trăiesc doar 55.837, au votat 61.447 de alegători, adică cu 5.610 mai mulţi decât populaţia.

În cele două centre numărul votanţilor depăşeşte cu aproape 20% populaţia stabilă. E ca şi cum toată populaţia din Huşi ar merge să voteze la Vaslui şi Bârlad la europarlamentare.

Aceste paradoxuri justifică acuzaţia de fraudare a alegerilor din 25 mai.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Copiii României"

Majoritatea parlamentară a respins creşterea alocaţiei copiilor şi, în aceeaşi zi, a propus mărirea salariilor primarilor. Copiii bătrâni şi râzgâiaţi din Parlament se ceartă pentru jucării scumpe: lefuri, limuzine de serviciu, amante, comisioane, acţiuni, dividende şi şpăgi.

Ceilalţi copii vin doar în vizită acolo. Naivi, bineînţeles, aşa cum eram şi noi în copilărie, credeam în nişte idealuri. Păcat de ce le rezervă viitorul. Oare putem să ne bazăm pe ei când vor creşte? Sincer, mă îndoiesc, văzând cum li se spală creierul! Cei buni vor pleca afară, iar cei mediocri sau slăbuţi vor rămâne şi vor vota după cum le cere unul sau altul... E greu să fii fericit în ţara ta doar cu ajutorul social primit ca mită electorală!

La mulţi ani, copii frumoşi şi deştepţi! Învăţaţi mult şi serios pentru că doar astfel veţi putea schimba ceva în România. Vă va fi greu, foarte greu, însă urmaţi-vă visurile spre libertate. Altfel tot copiii foştilor securişti, actuali membri de partid, vă vor conduce ca premieri, preşedinţi sau parlamentari spre neînchipuite culmi de prosperitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce să ne mai ferim copiii?"

"Acolo stă preşedintele care conduce lucrările, este ca la voi, dirigintele. Şi aici se fac legi mai bune pentru cetăţenii români. Nimeni nu are voie să vorbească din bancă, dar mai vorbesc nişte parlamentari. Nimeni nu are voie să vorbească urât. Dacă vorbeşte cineva urât, este aici un buton care blochează microfonul", le-a spus domnul Zgonea copiilor veniţi la Parlament de Ziua copiilor.

Aşa o fi, dar parcă am auzit pe undeva că mai există trei puteri în stat. Evident, în unul democratic. Domnul acesta e deranjat că "mai vorbesc nişte parlamentari" care mai spun lucrurilor pe nume, până când puternicii zilei consideră că "vorbesc urât" la adresa partidului-stat şi le taie microfonul.

Viziunea asta vine din partidul-stat. Nu există decât nomenclatură, baroni sau şefi politici, iar cei mulţi trebuie doar să accepte legea cea bună. Cine hotărăşte că o lege e bună? Ei. Noi, ceilalţi, trebuie să o acceptăm ca să nu ne fie rău, că binele e doar la gospodăria de partid.

Nici măcar nu a avut curajul să le spună adevărul. Aici se fac legi mai bune pentru cei care fură de 24 de ani din buzunarul părinţilor. Ele sunt bune doar pentru clica politrucilor şi clientela politică. Aici se toacă banii românilor şi de aceea aveţi voi, copiii, alocaţii mici. Aici se munceşte cel mai puţin, aici se poate dormi în timpul programului, aici se pot accesa programe XXL, aici este densitatea cea mai mare de certaţi cu legea ...

Copiii simt la şcoală, în alocaţii şi prin portofelele părinţilor binefacerile "legilor bune" date o dată la două zile de guvern. Oare ce le va spune când aceştia vor merge şi la vot?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"FMI vs Guvern"

Cei de la FMI spun că economia României îşi revine mai lent decât a altor ţări. Recomandarea FMI este ca românul să investească în a sa economie şi să nu mai fure prin alte noi taxe şi alte noi impozite. Oare ce fel de pretenţii mai poate ridica românul, mai ales când ştie că a sa guvernare este praf şi pulbere?

Mai avem o întrebare. Cum naiba "revenire lentă", când cei care ne conduc declară cu mândrie patriotică, în fiecare zi, că economia merge brici?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Frauda. A fost sau nu a fost?"

Semnalăm două situaţii paradoxale din judeţul Vaslui. Populaţia minoră aproape a dispărut din judeţ şi în centrele urbane sunt mai mulţi votanţi decât locuitori. Aceste date justifică suspiciunea unei fraude majore pe care o vom semnala la Biroul Electoral Judeţean. Totodată, am interpelat astăzi Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei pentru soluţionarea acestei situaţii.

Prima ne arată că numărul votanţilor înscris pe listele electorale este aproape egal cu totalul populaţiei. Nimeni nu poate crede că populaţia cu vârste de până la 18 ani, care nu votează, reprezintă doar 5,7% din total, adică 22.886 de persoane.

Autorităţile susţin că la recensământul din 2011 populaţia stabilă din judeţul Vaslui era de 395.499 persoane, iar listele electorale pentru europarlamentare au ajuns să includă 372.613. Conform aceluiaşi recensământ, populaţia cu vârsta mai mică de 18 ani era de 103.534 de persoane, iar repartiţia pe grupe de vârstă indică 0 - 4 ani - 23.465 persoane, grupa 5 - 9 ani - 26.148 persoane, grupa 10 - 14 ani - 29.182 persoane, grupa 15 - 19 ani - 24.739 persoane.

Doar simpla adunare a celor de până în 14 ani, ce nu au atins majoratul până în 2014, duce la un total de 78.795 de persoane ce nu au trecut sigur de 18 ani, de trei ori mai multe decât în statisticile oficialităţilor.

A doua situaţie paradoxală se înregistrează în centrele urbane. În Vaslui şi Bârlad numărul votanţilor a depăşit chiar populaţia stabilă. În Vaslui numărul votanţilor a depăşit cu 28% numărul total al locuitorilor. Deşi aici trăiesc doar 55. 407 de persoane, au votat 71.268 de alegători, adică cu 15.861 mai mulţi decât populaţia. În Bârlad numărul votanţilor a depăşit cu 10,04% numărul locuitorilor. Deşi aici trăiesc doar 55.837, au votat 61.447 de alegători, adică cu 5.610 mai mulţi decât populaţia. În cele două centre numărul votanţilor depăşeşte cu aproape 20% populaţia stabilă. E ca şi cum toată populaţia din Huşi ar merge să voteze la Vaslui şi Bârlad la europarlamentare.

Aceste paradoxuri justifică acuzaţia de fraudare a alegerilor din 25 mai.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Gazele se scumpesc în iulie şi octombrie"

Mai precis 2% la 1 iulie şi cu 3% la 1 octombrie. Unii stau bine-n fotolii şi muncesc şi la creşterea preţurilor şi a taxelor. Mă întreb când aliniază şi salariile? Este, evident, doar o întrebare retorică pentru această guvernare....

Un calcul simplu ne arată că la un salariu mediu net de 1.600 de lei cei 4 milioane de angajaţi obţin din salarii 6.400 de milioane lei. Pentru bunuri şi servicii, după ce scădem TVA-ul ăla de 24%, ce nu mai vrea să scadă la 19%, mai rămân 5.161 milioane de lei.

Când împărţim aceşti bani la 20 milioane de români, rămânem doar cu 280 de lei putere, vorba vine putere, dar, în fine, puterea de cumpărare a fiecărui cetăţean. Din fabuloasa sumă de 280 lei pe cap de cetăţean se achită şi taxele către stat şi cheltuielile cu utilităţile.

Din punct de vedere economic, privatizarea de după 1989 a fost o aventură finalizată cu un fiasco naţional şi sunt deja tot mai multe voci care susţin că renaţionalizarea resurselor naturale ar putea fi o soluţie.

Până atunci puteţi vota legea mea ce prevede reducerea TVA-ului la 19%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Încredere?"

Nu ştiu câtă încredere au unii în alţii, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la semnificaţia cuvântului încredere şi încerc sa-l alătur acestor personaje, mă ia cu furnicături pe spate.

Când folosesc cuvântul încredere, semnificaţia pe care i-o dau este cu totul diferită de cea a acestor politruci. Mă gândesc că îmi pun viaţa în mâinile cuiva: a medicului ce mă operează pe inimă, a şoferului ce conduce maşina, a pilotului de avion... cuiva pe care nu-l cunosc, dar care obiectiv merită acest lucru. Aşa cum îi cunoaştem pe aceşti domni, cât de inteligenţi am putea fi ca să le acordăm încrederea? Cum să le încredinţez viaţa mea, a copiilor şi nepoţilor mei? Încrederea este o comoară nepreţuită pe care nu vreau să o irosesc pe încrederea unora ce au trădat poporul, ce au permis pe faţă sau în ascuns să apară această nouă şi monstruoasă construcţie de partid-stat!

Lipsa de încredere în mai toţi politicienii români este motivul absenteismului electoral atât al celor educaţi, cât şi al lumpenului de toate culorile. Acum este nevoie de oameni politici, şi nu de politicieni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ipocrizia comuniştilor"

A fost de ajuns ca cineva să sufle două vorbe grele peste un subiect de viitor şi uite că au apărut şi întrebările.

Tataie Ilici, tocmai zise "catindatul" matale că nu te-a votat. De fapt, mai mereu a votat cu adversarul. E cineva pe aci care încearcă să ne spună că Victor-Viorel s-a hotărât să mintă şi să ne spună că nu a votat cu Geoană în primul tur?

Săracul premier! El nu vrea nici în ruptul capului să fie preşedinte, dar la rugăminţile marii adunări naţionale şi ale oamenilor de bine va accepta cu greu şi se va sacrifica pentru ţară şi popor!

Mai sunt însă şi alte întrebări.

Consideraţi că la aceste alegeri Victor-Viorel nu s-ar vota ca să câştige alegerile? Păi, dacă nici el nu s-ar vota, atunci cine l-ar vota? Consideraţi că, după criteriile lui Victor-Viorel, dacă s-ar vota, nu ar avea prea multe şanse să câştige alegerile?

Hmmm! Ponta nu vrea să candideze la 37,5%, îi e frică. Dacă va candida individual, e terminat politic. Toată lumea a aflat, chiar din gura lui, că este doar cel care votează altfel decât cei ce l-au crescut din propriul partid. Cine ar vota un trădător, care recunoaşte fără nicio remuşcare că, în 2009, a votat cu Antonescu, deşi era în grupul celor care îi făceau campanie lui Mircea Geoană?

Până aici ... "stima noastră şi mândria"! Cu toate ghilimele din lume.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noi suntem povara voastră, voi sunteţi greşeala noastră!"

Aşa au scandat în faţa primăriei peste 2.000 de angajaţi din Portul Constanţa, membri ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor Portuare, ce se opun intenţiei ca municipalitatea să mai primească alte 13% din acţiunile portului.

Ei cer desfiinţarea "Republicii Mazăre".

De ce oare?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Răzgândacii"

După doar o zi de Bruxelles am auzit din gura răzgândacului că: "Juncker are sprijinul nostru". Pentru şefia Comisiei Europene, desigur...

Se mai miră cineva că Ponta o zi declară un lucru şi a doua zi hotărăşte altceva?

Mai ieri zicea un PSD-ist că cei ce se dau cu PPE sunt trădători şi că trădătorii nu sunt iubiţi şi bla bla bla, iar azi, ce să vezi? PSD l-a trădat pe Martin Schulz.

După alegeri toţi îşi văd doar propriul interes, toţi ne trădează fără să clipească, toţi sunt o otravă pentru acest popor bulversat. Politicienii noştri au doar suflete de slugi şi coloana vertebrală de plastilină.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Rugăciune"

Doamnă ex-ministru, te rugăm frumos să nu îţi faci probleme în privinţa utilităţii tale în ţară. Te rugăm să mergi în Parlamentul European, pentru că binele tău personal va fi şi al nostru doar dacă stai departe de învăţământ.

Nici acum legea învăţământului nu are norme de aplicare. Au dispărut incompatibilităţi şi doar Tutankamon nu poate să fie rector sau să predea prin vreo universitate românească.

Cine mai urmează să renunţe la mandat? Poate Filantropicu`? Evident, scârbit de calitatea dubioasă a unor europarlamentari britanici, francezi sau olandezi. Şi asta după ce a aflat chiar de la premier că "mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană".

Domnul Ioan Moldovan:

Aplicarea neimpozitării profitului reinvestit este una dintre măsurile pentru care Partidul Conservator se luptă încă din 2006. Ne bucurăm că executivul îşi asumă răspunderea pentru acest proiect, acesta putând fi o măsură care să pună în mişcare economia românească. Această facilitate va funcţiona pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, între 1 iulie 2014 şi 31 decembrie 2016, potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 19/2014, publicată în Monitorul Oficial.

Aşadar, este scutit de plata impozitului profitul reinvestit în tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru noi prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare ale mijloacelor fixe. Profitul investit reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective.

Scutirea de impozit pe profit se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă. Pentru echipamentele tehnologice care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări. Totodată, cei care beneficiază de scutire au obligaţia de a păstra în patrimoniu echipamentele respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile. În caz contrar, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi se percep creanţe fiscale accesorii. Excepţie fac firmele intrate în reorganizare, faliment etc.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar.

Un aspect important de ştiut îl reprezintă sfârşitul exerciţiului financiar. Astfel, dacă se realizează pierdere contabilă, nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit. Pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2014, se ia în considerare profitul contabil brut înregistrat începând cu data de 1 iulie 2014 şi investit în active puse în funcţiune tot după 1 iulie.

Partidul Conservator este de părere că neimpozitarea profitului reinvestit este soluţia care va ajuta la consolidarea mediului de afaceri din România.

Domnul Ioan Moldovan:

"Marii investitori de portofoliu pot reveni pe piaţa românească"

Agenţia de rating Standard&Poor's a upgradat România în categoria "investment grade", oferindu-i perspectiva stabilă, ceea ce înseamnă că marii investitori de portofoliu pot reveni pe piaţa românească. Măsurile luate de actualul Guvern, promise în mai 2012, nu au întârziat să apară. Astfel, România are cea mai mare rată de creştere economică din UE: + 3,8% în trimestrul 1!

În acelaşi timp, se asigură şi o relaxare fiscală - se reduce numărul de taxe. Un lucru important de ştiut este acela că executivul a eliminat şi comasat 92 de taxe şi tarife nefiscale. Investiţiile străine directe au totalizat în primul trimestru 570 milioane euro, în creştere cu 30,1% faţă de perioada similară a anului trecut.

Conform INS, producţia industrială a crescut în primul trimestru atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată, cu 10,1%, respectiv cu 10,7%, susţinută de avansul industriei prelucrătoare şi al producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat. România se dezvoltă sustenabil. Creşterea industriei înseamnă exporturi mai mari, locuri de muncă mai multe, consum mai mare. Salariul mediu net pe economie acordat în martie (1.706 lei) a fost cu 5,5% mai mare decât cel din aceeaşi lună a anului trecut. Românii simt o îmbunătăţire a nivelului de trai: consumul a crescut cu aproape 15% în martie, faţă de aceeaşi perioadă din 2013, potrivit INS. În acest sens, în luna aprilie faţă de martie 2014, alimentele s-au ieftinit în medie.

Pe lângă aceste evoluţii pozitive, se ia în calcul creşterea salariilor tuturor bugetarilor de la 1 ianuarie 2015, precum şi creşterea semestrială a salariului minim cu 75 de lei. De asemenea, se lucrează la alocaţia pentru copii, astfel încât, din 2015, fiecare copil să beneficieze de o majorare a alocaţiei de stat. Aceasta se va face în funcţie de vârsta copilului şi de venitul pe care îl are familia. Pe această linie de creştere a veniturilor, Guvernul va continua totodată şi creşterea pensiilor.

Guvernul doreşte să reconstruiască percepţia investitorilor străini despre România, motiv pentru care primul-ministru a întreprins deja o serie de vizite oficiale în state precum Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Populară Chineză, Republica Kazahstan, Republica Azerbaidjan, Republica Uzbekistan şi Republica Turcia, dar şi alte state, în vederea îmbunătăţirii relaţiilor politice şi economice.

Domnul Clement Negruţ:

"Paranoia mediatică non-stop"

De departe cel mai ahtiat lider politic actual după imagine, cu orice preţ şi cu orice prilej, este duplicitarul premier Ponta, care oficial este preşedinte al socialiştilor români, dar recunoaşte uluitor că a votat cu liberalii, el nefiind de fapt nici una, nici alta. În timp ce acuză cu infatuare adriannăstăsească slaba consiliere de care ar beneficia adversarii săi, micimea sa, fără să stea prea mult pe gânduri, se lasă ademenit de propriii consilieri de imagine să se deplaseze tocmai în Danemarca, la Eurovision, ca să admire de aproape "femeia cu barbă" şi să nu rateze ocazia de a i se mediatiza în exces ridicola postură, în timp ce ţara, pe care zice că o guvernează, se afla sub ape.

Şi cum insistă cu obstinaţie să nu rateze nicio ocazie de a fi penibil, vorba aceea, perseverare diabolicum, nu şi-a putut reprima infantilismul nici de Ziua Copilului. Cu ajutorul altui imberb care nu se deosebea cu nimic, nici chiar fizic, de puştii de clasa a patra, Eugen Pricopie, "sinistrul educaţiei", s-au dat amândoi în stambă, copilărindu-se, dacă mai era nevoie, simulând, cu multă autenticitate, o şedinţă de guvern în care măsurile înţelepte pentru ţară erau luate de puştii aduşi de ziua lor la Palatul Victoria. Dacă l-ar lua cineva în serios, l-ar întreba: Ce ai făcut dumneata, domnule premier, în cei doi ani de guvernare pentru mărirea jenantei alocaţii pentru copii, de numai 42 de lei, în timp ce alocaţia pentru un câine comunitar este de 250 de lei?

Dar cum nu îl ia nimeni cu adevărat în serios, nici măcar baronii care îşi dau coate şi schimbă priviri complice pe la spate, îl lasă toţi în pace şi aşteaptă noi prilejuri de a-i gâdila glanda megalomană ca să nu aibă timp să observe cum umblă ei, domnii baroni, cu mâinile până la coate în bugetele administraţiilor locale, cum jonglează ei cu contractele de lucrări publice şi cu evaluarea prejudiciilor cauzate de inundaţii ca să-şi mai tragă profituri grase şi din nenorocirea sinistraţilor. Iar dom premier îşi planifică meticulos, până la epuizare, viitoarele apariţii la televizor, ca să spună naţiunii ce mult lucrează el pentru bunăstarea noastră generală. Poate ar trebui să le sugerăm organizatorilor festivalului filmului TIFF de la Cluj şi UNITER-ului să-i decerneze şi lui vreun premiu pentru bogata sa operă televizată. Pentru că de guvernare, de problemele agriculturii, ale economiei în general, nu prea mai are timp să se preocupe, fiind foarte ocupat cu rondul cotidian şi nocturn al televiziunilor.

Aşadar, vizionare plăcută până ce veţi afla tot de acolo, de la televizor, că premierul a fost devorat într-o zi de propriii baroni, în dulcele lor stil pesedist!

Domnul Scarlat Iriza:

"«Alianţa disperării», ultima încercare a lui Băsescu"

Crin Antonescu, preşedintele demisionar al Partidului Naţional Liberal, a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că se retrage din cursa pentru alegerile prezidenţiale. Pentru unii informaţia a căzut ca un trăsnet. În timp ce colegii lui s-au grăbit să vadă în asta un gest de mare maturitate politică, personal consider că Antonescu a ales să nu-şi asume responsabilitatea unui posibil eşec.

Scenariile formulate mai cuprind varianta unei renunţări forţate, în spatele căreia ar sta nimeni alţii decât colegii pe care i-a promovat şi susţinut pe scena politică. În aceste condiţii, fostul preşedinte al PNL este de compătimit. Să te laşi intoxicat şi manipulat de nişte oameni fără scrupule este fără doar şi poate dovada unei naivităţii nepermise în cazul unui om politic, la un asemenea nivel. Un astfel de atac meschin pare să poarte semnătura lui Băsescu. Acesta şi-a exprimat în nenumărate rânduri intenţia de a fi noul premier, ca să nu se schimbe nimic după ce pleacă de la Cotroceni.

Mutarea a fost pregătită de mult şi va culmina, probabil, cu desemnarea lui Klaus Iohannis drept candidat al dreptei unite la preşedinţia României. Se doreşte un preşedinte slab, fără rădăcini, care să poată fi împins spre compromisuri. Simplul fapt că acesta a intrat în jocul orchestrat de Băsescu, trădându-1 pe Crin Antonescu, îl califică pentru rolul care i s-a pregătit.

În altă ordine de idei, cu Antonescu sau Iohannis, "alianţa disperării" nu va avea niciodată şanse pe scena politică românească. Interesele personale şi jocurile de culise îi împiedică pe contracandidaţii noştri să aibă o viziune constructivă. Alegătorii sunt conştienţi că aceştia sunt şi vor rămâne simpli executanţi ai liderului de facto, Traian Băsescu.

Domnul Daniel Florea:

"Alegerile europarlamentare 2014 - o victorie binemeritată, dar care ne şi responzabilizează"

Au trecut deja câteva zile de la închiderea procesului electoral, iar rezultatele nu au întârziat să apară, deci le cunoaştem cu toţii. Prin campania "Mândri că suntem români", victoria Alianţei PSD-UNPR-PC în alegerile europarlamentare din 25 mai este un vot de încredere care ne bucură şi care ne responsabilizează foarte mult, în acelaşi timp. Care ne dă un semnal important că trebuie să continuăm pe drumul pe care am pornit, un drum apreciat de cea mai mare parte a românilor: reparaţii sociale, salarii şi pensii crescute, taxe reduse şi relaxare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, crearea de noi locuri de muncă, atragerea de investitori străini, asigurarea condiţiilor pentru cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană.

Chiar dacă participarea la vot a fost una mai mare decât la alegerile din 2007 sau 2009, participarea la scrutinul european din acest an este tot una mică şi care arată faptul că oamenii nu sunt încă atraşi de acest tip de alegeri sau că tematica europeană nu este încă aducătoare de voturi. Ce ne demonstrează aceste alegeri? Chiar şi la o prezenţă redusă, ne arată că "nimic nu aduce mai multe voturi decât seriozitatea, normalitatea şi consecvenţa", aici citându-l pe domnul Adrian Năstase.

Partea bună din această realitate este că am obţinut jumătate din mandatele ţării pentru Parlamentul European şi vom folosi această forţă pentru a face România mai puternică în Europa, pentru a promova interesele şi drepturile tuturor românilor, din ţară sau de peste hotare, dar, în acelaşi timp, aceste rezultate ne şi responsabilizează.

Guvernul Ponta a reuşit ceea ce nu au putut să facă multe ţări dezvoltate: consolidare fiscală şi reducerea datoriei, în acelaşi timp cu pornirea motoarelor economiei. Cu o scădere a cheltuielilor de 4% şi un deficit bugetar de doar 0,28% din PIB după patru luni, Guvernul arată că se ţine de cuvânt: o parte a făcut - prioritizarea investiţiilor, grija faţă de banul public şi reducerea cheltuielilor, restul urmând a fi făcut în perioada următoare.

Astfel, prin votul fiecăruia dintre români s-a marcat contribuţia la viitorul decisiv al României, în marea familie europeană. Împreună vom construi o Românie de care generaţiile următoare să fie mândre, iar pentru împlinirea acestui proiect vom trimite la Bruxelles oameni capabili să ne reprezinte cu succes, oameni mândri că sunt români.

Domnul Daniel Florea:

"1 Iunie - Ziua Internaţională a Copilului, ziua viitorului"

În fiecare an, în prima zi de vară se celebrează Ziua Internaţională a Copilului, prilej de a sărbători cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om - copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a aprecia şi iubi copiii şi de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea. A fost sărbătorită pentru prima dată la nivel naţional în Turcia, la data de 23 aprilie 1920. Ziua Internaţională a Copilului, 1 Iunie, a intrat în istorie, având începuturile în anul 1925, an în care la Geneva s-a ţinut Conferinţa mondială pentru bunăstarea copiilor.

Organizaţia Naţiunilor Unite a susţinut această iniţiativă şi a proclamat protecţia drepturilor, vieţii şi a sănătăţii copiilor drept una dintre priorităţile sale de activitate.

Declaraţia cu privire la drepturile copilului a fost aprobată pe 20 noiembrie 1959 şi a proclamat drepturi egale pentru copii la educaţie, învăţământ, asigurare socială, dezvoltare fizică şi spirituală, indiferent de culoarea pielii, naţionalitate, origine socială, situaţie materială sau alte statute. Declaraţia face un apel la părinţi, organizaţii neguvernamentale şi guvernele tuturor statelor de a recunoaşte şi a respecta drepturile copiilor. Declaraţia de la Geneva cu privire la drepturile copilului a proclamat necesitatea unei protecţii speciale a copiilor. Decizia despre instituirea unei zile pentru protecţia copiilor a fost adoptată de către Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, iar în România Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.

Astăzi, devine tot mai evidentă preocuparea structurilor atât la nivel naţional, cât şi internaţional, asupra domeniului protecţiei drepturilor copilului. Prin ratificarea de către ţara noastră a Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului, statul s-a angajat să asigure ocrotirea drepturilor copilului, devenind responsabil pentru elaborarea şi adoptarea de politici naţionale clare pentru protecţia copilului, precum şi folosirea unor mecanisme eficiente, iar în toate acţiunile sale, să ţină cont de interesul prioritar al copilului.

Intervenţiile mele în Parlament sunt legate şi de problemele sociale, de sănătate şi educaţie, iar în ultima perioadă au avut ca subiect şi copiii, pentru că, fără a rezolva problemele cu care ei se confruntă, fără a le oferi un sistem de sănătate modern, un sistem de educaţie mai performant, fără o viaţă mai bună, ţara noastră nu va mai avea viitor.

Societatea noastră are nevoie de copii educaţi şi sănătoşi, copii de care să fim mândri, de la care trebuie să învăţăm şi pentru care trebuie să construim cu seriozitate o Românie cât mai puternică, o Românie a bunăstării.

1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, este ziua în care revenim cu toţii la momentele tandre şi plăcute ale copilăriei inocente, alături de generaţia în creştere. Este ziua în care încercăm încă o dată să conştientizăm că interesul pentru copil trebuie să fie unul prioritar şi că toţi copiii au nevoie de sprijinul şi atenţia noastră zi de zi, pentru că soarta României de mâine este în mâinile lor.

Domnul Neculai Răţoi:

"Sărăcia tinde să devină endemică în România"

Unul dintre ultimele semnale de alarmă referitoare la cât de jos a ajuns nivelul de trai în România a fost tras de către un studiu realizat de către Blocul Naţional Sindical, preluat de către întreaga noastră mass-media. Astfel, ni se aduce la cunoştinţă că unul din trei români nu-şi poate plăti facturile la timp, nu îşi permite să mănânce carne măcar o dată la două zile şi nu are maşină de spălat sau televizor. Asta pentru că în jur de 20% dintre tineri nici măcar nu încearcă să se angajeze. În plus, 30% dintre adulţii cu vârste între 50 şi 65 de ani sunt inactivi. Aproape 30% dintre români trăiesc în sărăcie, iar aproape jumătate din populaţia ţării este la limita subzistenţei. Şi vorbim despre o ţară membră a UE, în secolul al XXI-lea. În timp ce Uniunea Europeană se află, astăzi, la un procent, putem spune, rezonabil, România are un procent aproape dublu de cetăţeni aflaţi în risc de sărăcie sau excluziune socială. Creşte numărul persoanelor care sunt ocupate pe cont propriu, muncesc în gospodării şi îşi asigură supravieţuirea.

În prezent, alte peste 40 de procente din populaţia României riscă să ajungă să trăiască în sărăcie, arată acelaşi studiu. Datele mai dezvăluie faptul că, în 2007, la intrarea în Uniunea Europeană, aproape jumătate dintre români trăiau de azi pe mâine, iar în ultimii ani traiul lor nu s-a îmbunătăţit semnificativ. Totul în timp ce în ţările membre ale Uniunii Europene procentul este cu mult mai mic: doar 25% din europeni trăiesc la limita subzistenţei.

Lipsurile fac parte din viaţa de zi cu zi a multora dintre români. Principala cauză a acestui fenomen este scăderea drastică a numărului de angajaţi în ultimii 10 ani, dublată de o masivă pensionare, atât pe motive de vârstă, întrucât îmbătrânirea populaţiei este un fenomen galopant, cât şi pe motive medicale, bolile luând un avânt mai mult decât îngrijorător, sistemul sanitar neţinând pasul cu această evoluţie.

Colapsul economic, retragerea statului din producţia economică sunt alte motive ale acestei situaţii tragice. Statul a rămas benevol fără producţia de bunuri şi servicii care să îi asigure banii necesari nevoilor sociale şi fără pârghiile care să permită o concurenţă şi preţuri corecte pe piaţă.

Aproximativ 20% dintre tinerii cu vârsta între 15 şi 24 de ani sunt inactivi, adică nu figurează ca şomeri şi nu primesc nicio asistenţă pentru integrare în muncă. Mai grav decât atât este că 90% dintre ei nu îşi caută un loc de muncă şi nici nu ar fi dispuşi să înceapă lucrul, dacă li s-ar oferi această şansă. Mirajul Vestului, unde poţi lucra şi duce un trai decent doar din salariu, este foarte mare în rândul tinerilor, care îşi iau soarta-n propriile mâini şi pleacă să-şi găsească un rost peste hotare, văzând că şansele să-şi câştige bucata de pâine la ei acasă sunt ca şi inexistente.

Iată doar câteva motive pentru a lupta atât cu organismele internaţionale, cât şi pe plan intern, pentru a ne putea îndeplini promisiunile pe care le-am făcut acestui popor adus în sapă de lemn de către nişte guvernări pentru care nu bunăstarea ţării a fost prioritatea numărul unu.

Domnul Vasile Mocanu:

"Radiografia unui eşec: industria post-1989"

În perioada comunismului, în ţara noastră erau o mulţime de fabrici şi uzine în care se lucra la foc continuu. Românii nu se plângeau de lipsa locurilor de muncă, iar economia era înfloritoare. Ce s-a ales, după 1989, de brandurile comuniste? Păi... la Iaşi, Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt istorie. Procesul dur de selecţie capitalist a pus la pământ coloşi industriali cu zeci de mii de angajaţi şi cifre de afaceri ameţitoare. Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990, prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate.

În restul ţării dezastrul a fost la fel. Fosta zonă industrială a Botoşaniului se întindea pe sute de hectare. Acum se vorbeşte despre ea la timpul trecut. În anii comunismului, activitatea industrială de la Săvineşti asigura traiul pentru circa o treime din populaţia municipiului Piatra-Neamţ. Combinatul de fire şi fibre sintetice (CFS), Azochim şi Institutul de Cercetare erau mândria judeţului. Au fost rase de pe suprafaţa pământului.

Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău, au dispărut în "democraţie".

În urmă cu 25 de ani, municipiul Vaslui avea o zonă industrială puternică. Erau de notorietate societăţile Mecanica, Moldosin, Hitrom, AMC, Movas, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin ş.a. Acum au mai rămas doar nişte clădiri în ruine şi mii de şomeri.

Din colosul din Tulcea - Întreprinderea de Pescuit Oceanic, mândria zonei, acum nu a mai rămas nimic.

Înainte cu un sfert de secol, judeţul Hunedoara era unul dintre cele mai industrializate ale ţării, iar principalele oraşe hunedorene îşi bazau economia pe întreprinderile mari din industria siderurgică şi minieră. Acum, şomerii scot fierul vechi din zidurile fabricilor, ca să trăiască. Două dintre simbolurile piteştene ale socialismului, Rolast şi Fabrica de Bere, au fost puse la pământ, pentru ca în locul lor să fie ridicate un centru comercial şi un cartier rezidenţial.

Reţeta imobiliară a fost aplicată şi fabricii de stofe Argeşeana, şi ea renumită cândva în întrecerea socialistă. Şi nu sunt sigurele fabrici cu acest parcurs. Marile întreprinderi din Satu Mare: Samobil, UNIO, sunt acum doar în memoria oamenilor care au prins acele vremuri. Marile uzine ale Braşovului: Hidromecanica, Fartec şi Tractorul au fost demolate. Cele mai mari uzine din Alba sunt vândute la fier vechi: UPSOM, Montana Câmpeni, Resial, Capris Sebeş, Stratusmob.

În perioada în care Cristofor Columb descoperea America, la Reşiţa se aprindea focul în furnalele de topit fierul. După 1989, acel foc multisecular a fost stins. Combinatul Siderurgic Călăraşi, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină.

În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia, că la ei se poate... In prezent, la fostul combinat siderurgic abia mai funcţionează o oţelărie şi un laminor.

A fost o vreme când Brăila excela la capitolul capacităţilor de producţie. Aici s-au produs celebrele excavatoare de la Promex, de aici au plecat la export mii de tone de fibre, celuloză şi hârtie şi tot de aici erau livrate piese de mobilier renumite în lume. Au ajuns în arhive...

S-a ales praful de Alumina Oradea, unul dintre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială.

Unicul rafinator de aur din Europa sau filatura Maratex, piloni ai economiei naţionale în vremea comunismului, Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere au mai rămas doar în poveştile părinţilor sau ale bunicilor despre Baia Mare.

În Craiova, Electroputere şi Fabrica de Avioane dădeau de muncă la peste 16.000 de oameni. Acum nu mai dau...

Fabrica UTA, IMAR-ul, mândria Aradului, au fost şterse de pe harta economică a ţării.

În Teleorman existau fabrici care produceau de la zahăr, ulei şi conserve până la panglici, îngrăşăminte chimice, rulmenţi sau vagoane. Acum locaţiile au ajuns în paragină.

Numeroase unităţi economice din municipiul Gorj au fost puse pe butuci: fabricile de mobilă, de ciment, de sticlă, de cărămidă, de ţigarete, de bere, şantierele de construcţii au dispărut ca fumul, lăsând zeci de mii de şomeri în urmă.

Mai avem rămase doar câteva perle ale coroanei economiei româneşti. Haideţi să nu le lăsăm să aibă soarta celor anterior pomenite, altfel copiii şi nepoţii noştri nu vor mai avea motive să rămână în tara moşilor şi strămoşilor lor, iar ţara se va duce definitiv pe râpă!

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Şpaga, ca salariu"

Din ce în ce mai multă lume conştientizează că a trăi cu salariul minim pe economie nu mai este o soluţie viabilă. La valoarea actuală, numitul "salariu minim pe economie" este mai mult un soi de şpagă dată ca să vină omul la serviciu.

Multinaţionalele, hipermarketurile sau industria de componente auto duduie în România. Produc, exportă, oferă sute de mii de locuri de muncă. Pare nirvana capitalismului, dar de fapt este aproape tragic. Salariile de sub 1.000 de lei sunt, cred eu, o plagă pentru economia şi societatea românească. Nu sunt nici comunist, nici elitist, nici condescendent. Dar cred că modelul de dezvoltare aplicat în ultimii 15 ani în România, cel puţin în producţia industrială, este eronat. În hub-urile tehnologice, companiile străine angajează mii de oameni cu salarii de 600 de lei. Componentiştii şi asamblatorii de diverse oferă, în medie, salarii de 1.000 de lei. Casierii din hipermarketuri, şi ei la mare căutare, duc acasă 900 de lei pe lună. Vorbim de mult peste un milion de români care iau lunar lefuri de 200-250 de euro. Cred că avem o problemă şi trebuie făcut ceva foarte repede, până nu e prea târziu.

Mulţi dintre marii noştri investitorii străini, scuzaţi-mi generalizarea, nu fac decât să recolteze munca brută şi ieftină. Investesc în zone speciale, obţin scutiri de taxe şi facilităţi, iar investiţiile înseamnă hale din panouri care pot fi demontate şi mutate într-o zi, cu tot cu utilajele din interior. Nu folosesc know-how, nici măcar materii prime româneşti. Aduc totul de afară şi angajaţii români prestează munci slab specializate. Pun şaibe la şuruburi, fac două cusături la o husă de scaun şi tot aşa. Un salariu de 1.000 de lei net înseamnă aproape 1.600 brut. Statul încasează puţin de pe urma muncii prost plătite: TVA aproape deloc, câteva taxe locale, pe ici pe colo şi cam asta-i contribuţia la buget, deşi producţia respectivă umflă cifrele şi PIB-ul, aşa cum se întâmplă acum. Poate că nu e puţin lucru, vin totuşi nişte bani. Însă românii cu 800 de lei pe lună nu sunt consumatori, nu cumpără lucruri, nu-şi plătesc taxele individuale, serviciile publice şi nu iau credite. Nu au bani să investească în educaţia lor şi a copiilor lor şi nu se pot îngriji de propria sănătate. Una peste alta, trăiesc prost, la limita supravieţuirii fizice. Inevitabil, ei se transformă în restanţieri, în datornici la bănci şi la întreţinere sau în asistaţi medical, adică devin o cheltuială la buget. România, societatea în ansamblu, nu progresează dacă vindem pe doi lei muncă brută.

Problema e că românii au ajuns ultimii sclavi ai Europei şi au un nivel de trai mai scăzut decât pe vremea lui Ceauşescu, când România s-a aflat în dezvoltare de la nivel rural la oraş şi industrie, în timp ce ţările care exploatează forţa de muncă românească prosperă şi oferă cu mare largheţe pensii şi salarii de 1.500-3.000 de euro. Dacă nu ar exista piaţă mare de desfacere pentru ei aici, în România, nu ar trăi nici ei atât de bine.

Soluţia ar fi fost ca întreaga industrie românească să fie remodernizată, la fel şi agricultura, să ne luăm elegant resursele, precum petrolul, aurul, gazul etc. înapoi şi să prosperăm din nou, aşa cum au făcut ţări precum Islanda sau Venezuela. După cum o altă soluţie ar fi şi creşterea salariului minim pe economie până la limita decenţei europene. Oricum, nu este departe momentul când se va introduce salariul minim garantat pe Uniunea Europeană. Când acesta va fi, de exemplu, 5-600 de euro, vor mai protesta atunci cei care acum sar în sus dacă se pune un leu la salariul minim, în schimb ei îşi iau, an de an, altă maşină, altă vilă ş.a.m.d. din... "profitul net"? Dacă eşti un patron cu 3-4 salariaţi şi nu poţi să le creşti salariul cu măcar 100 de lei, în vreme ce tu ai dat mii şi mii de euro pe un concediu în alte ţări de soare pline, nu mai ai credibilitate când te vaiţi că te aduce în sapă de lemn o creştere de salarială măruntă. Sau poate că, dacă după ani de zile, n-ai reuşit să creşti salariile angajaţilor cu măcar 100 de lei, înseamnă că eşti un administrator care n-ar trebui să fie administrator, pentru că nu eşti un bun manager, un bun capitalist. Nu toată lumea este născută să fie patron!

Oricum, nu consider că ar fi un lucru greşit nici introducerea grilei obligatorii de salarizare şi la stat, şi la privat, plecând de la ideea ca salarizarea de la stat să fie valoarea minimă a salariului, privatul putând creşte cât îşi permite de mult, iar salariul minim pe economie să se rectifice în sus măcar o dată la 6 luni. Deşi pare paradoxal, efectele pozitive nu numai că vor exista, ci vor fi mai multe decât ne închipuim acum.

Domnul Daniel Tudorache:

"Crin Antonescu - între USL şi credibilitate zero"

USL a fost fondată în februarie 2011 şi a început, oficial, activitatea politică în 2012. USL a criticat dur şi public Guvernele Boc (2) şi Ungureanu, a dobândit sprijinul majorităţii parlamentare şi al populaţiei şi a obţinut rezultate nesperate în alegerile locale şi parlamentare din 2012: preşedinţia consiliilor judeţene în 36 de judeţe, 1.292 de primării, 12.668 de locuri în consiliile locale şi primăria a 5 sectoare din Bucureşti, 58,63% voturi pentru Camera Deputaţilor şi 60,03% pentru Senat.

Alianţa USL a luat naştere din convingerea reală că viitorul ţării poate reprezenta un adevărat punct comun chiar şi pentru reprezentanţii unor partide de ideologii diferite.

Munca întreprinsă şi efortul depus în atingerea acelor scopuri comune au fost contrate, în mod surprinzător, de către persoana la care ne aşteptam cel mai puţin. Omul care a bătut palma pentru un viitor prosper a tras în jos o iniţiativă menită să schimbe vieţi.

Crin Antonescu a fost cauza destrămării USL, fără doar şi poate. Duplicitatea de care a dat dovadă a fost manifestată într-o manieră nedemnă de politica corectă la care aspirăm cu toţii. Inimile băteau la unison pentru USL, vocea poporului cerea transparenţă şi el nu căuta decât să ascundă intenţii meschine. A reuşit să readucă starea de tensiune pe scena politică atunci când aveam cea mai mare nevoie de stabilitate. Un astfel de personaj nu trebuie discreditat, dar trebuie amendat, fără îndoială!

Cu o mare părere de rău, mă văd nevoit să îndrept atenţia dumneavoastră către această chestiune. Se pare că trădarea nu este doar o caracteristică personală, ci o temă în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să taxăm acest derapaj şi trebuie să arătăm populaţiei adevărata faţă a fostului prezidenţiabil Crin Antonescu.

Spun fost pentru că, odată cu destrămarea USL, chiar şi Domnia Sa a fost conştient de traiectoria pe care cariera sa politică o va urma. Mă refer acum la retragerea sa din cursa prezidenţială, retragere justificată de trădarea USL-ului, mai sus menţionată.

Eu, Dan Tudorache, consider că Partidul Naţional Liberal şi preşedintele său, Crin Antonescu, mi-au înşelat aşteptările, iar această amăgire nu poate fi şi nu trebuie să fie tolerată. Oricât m-ar întrista să accept asta, constat ca sfârşitul Uniunii Social-Liberale a marcat şi sfârşitul promiţător al unei ascensiuni politice marca Crin Antonescu.

Nu dorim să justificăm sau să confruntăm o deziluzie majoră provocată de cei care par că abuzează de buna noastră credinţă, dar poziţia adoptată de Crin Antonescu este una care emană agresivitate şi incorectitudine.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Obiectivul de aderare la zona euro"

Aderarea României la zona euro a reprezentat un important obiectiv pentru ţara noastră încă de la intrarea în Uniunea Europeană. Au existat nenumărate promisiuni pe parcursul guvernărilor anterioare referitoare la atingerea acestei ţinte, fără a se fi intrat vreodată prea mult în detalii pentru a se explica ce presupune şi ce înseamnă de fapt acest lucru pentru România, dar şi care îi sunt riscurile şi avantajele. Având în vedere faptul că discutăm despre un subiect controversat, ţinând cont şi de problemele care au pus la un moment dat sub semnul întrebării existenţa monedei europene, consider că autorităţile competente ar trebui să se implice mult mai intens în analizarea corectă a capacităţii economiei ţării noastre de a face faţă aderării la moneda euro şi să nu transforme această chestiune într-un obiectiv pur politic.

Cea mai recentă ţintă a Executivului prevede ca România să adere la zona euro în anul 2019. Din păcate, aceste aşteptări sunt demontate de un raport al băncii austriece Erste, care a tratat cu obiectivitate posibilitatea ca ţara noastră să facă respectivul pas la data mai sus menţionată.

Conform acestui raport, se pare că sunt ignorate în momentul de faţă atât riscurile, cât şi provocările statului de membru. Se mai atrage, de asemenea, atenţia şi asupra faptului că puterea de cumpărare şi productivitatea muncii se situează cu mult sub nivelurile atinse de Slovacia, Slovenia, Letonia şi Estonia, ţări care au aderat recent. Reprezentanţii noştri se pare că nu tratează aceşti parametri cu importanţa pe care o impun. Analizele relevă faptul că pentru a atinge, de exemplu, nivelul Letoniei înregistrat la momentul aderării la zona euro, România ar avea nevoie de aproximativ 8 ani şi o creştere anuală de 3%.

Şi dacă ne referim la dezvoltarea şi convergenţa reală, observăm lesne că ţara noastră se află la mare distanţă faţă de zona euro, ceea ce ar duce la creşterea riscului de sărăcie, dar şi al excluziunii sociale. Tot de circa 8 ani am avea nevoie pentru a atinge nivelul Letoniei din punct de vedere al convergenţei, asta în condiţiile în care trendul actual ar continua.

De asemenea, unul dintre cei mai importanţi indicatori de care ar trebui să ţinem cont este PIB-ul pe cap de locuitor. Deşi în România acesta este în creştere, a reuşit să ajungă la doar 50% din media UE, ceea ce reprezintă un decalaj destul de mare. Conform calculelor Erste, am putea atinge un nivel de 65% din PIB/locuitor (cât este media UE) în 10-13 ani.

Aceste scenarii nu ar trebui să ne descurajeze, ci, din contră, ar trebui să ţinem mult mai bine cont de provocările pe care statutul de membru al zonei euro le pune şi să dăm dovadă că suntem capabili să stabilim o ţintă realistă, bazată pe o pregătire corespunzătoare.

Doar aşa vom putea obţine foloasele aşteptate, înlăturând eventualele riscuri. Ca locuitori ai României vom beneficia în primul rând de pe urma stabilităţii macroeconomice, dar şi a unei poziţii mult mai bune pe plan internaţional, lucruri care vor surveni stabilităţii preţurilor, care va conduce la reducerea dobânzilor; accesului la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă şi eliminării fluctuaţiilor de producţie datorate diferitelor politici economice.

Pentru ca aceste avantaje să se poată materializa, iar rezultatul să fie cel scontat, trebuie să conştientizăm că adoptarea euro este necesar să se facă la momentul potrivit, cu înlăturarea oricăror riscuri.

În concluzie, este nevoie de o mobilizare fermă, care să presupună impulsionarea competitivităţii economice şi îndeplinirea în viitorul apropiat a criteriilor nominale pe care acest pas le prevede.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Vizita vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii, domnul Joe Biden, în România"

Poporul român, atât la nivelul cetăţenilor săi, cât şi la nivel instituţional, a salutat şi a primit cu bucurie, fiecare vizită istorică a preşedinţilor Statelor Unite ale Americii în România, începând cu vizita preşedintelui Richard Nixon în anul 1969, care s-a bucurat de un larg suport popular, dar, mai cu seamă, vizitele preşedinţilor Bill Clinton (1997) şi George W. Bush (2002), din epoca postcomunistă a României, care au deschis drumul unor importante cooperării instituţionale multidirecţionale.

Astfel, vizita din acest an a vicepreşedintelui american în România, domnul Joe Biden, a reafirmat sprijinul şi prietenia Statelor Unite ale Americii faţă de statul român, înscriindu-se în logica cooperării instituţionale, bazată pe principii solide, având la bază angajamente şi planuri strategice comune.

Declaraţiile vicepreşedintelui SUA la Bucureşti au avut două teme principale.

Prima temă s-a referit la cooperarea militară prin parteneriatul strategic româno-american şi la solidaritatea privind securitatea fiecărui membru NATO în faţa oricărui tip de agresiune militară. Astfel, onoratul oaspete a concluzionat sintetizând principiul primordial, fundamental al alianţei nord-atlantice: "Noi vom onora art. 5 din tratatul NATO. Să nu aveţi nicio îndoială despre acest lucru. Niciun aliat NATO nu este singur. Noi ne protejăm unii pe alţii".

Cea de-a doua temă, a avut ca subiect principal respectarea şi întărirea statului de drept.

Principalele subiecte privind statul de drept au fost întărirea instituţiilor democratice, respectarea independenţei justiţiei şi lupta împotriva corupţiei.

Astfel, vicepreşedintele SUA a arătat că ţările care protejează statul de drept prosperă, creează noi locuri de muncă, încurajează competitivitatea economică şi performează economic, întărind în acest mod puterea unei naţiuni, atât pe plan intern, dar mai cu seama pe plan extern, subliniind că statul de drept "este o chestiune de securitate naţională şi un aspect al competitivităţii economice", iar "lupta împotriva corupţiei înseamnă pur şi simplu patriotism".

De asemenea, s-a reiterat necesitatea dezvoltării unei pieţe energetice interconectate care să nu fie captivă regulilor şi condiţiilor unui singur mare furnizor de energie, specificând totodată că România ar putea să joace un rol important în acest domeniu.

Aşadar, vizita vicepreşedintelui SUA în România, în acest context geopolitic şi economic, are o importanţă deosebită privind dezvoltarea relaţiilor de cooperare instituţionale multidirecţionale, atât prin prisma reafirmării sprijinului militar reciproc, privind securitatea colectivă a ţărilor membre NATO, cât şi prin susţinerea emancipării şi întăririi statului de drept sub toate aspectele sale.

În final, declar că salut sprijinul pe care Statele Unite ale Americii îl acordă României şi-mi reafirm prietenia faţă de poporul şi statul american.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Cine va asigura cel mai bine stabilitatea statului român şi viitorul ţării?"

Stabilitatea statului român şi progresul economico-social sunt cele două trăsături prin care se poate aprecia şi caracteriza situaţia prezentă a ţării noastre. Atât stabilitatea statului, cât şi creşterea economică sunt rezultatul politicii guvernamentale din ultimii ani. În contextul geopolitic agitat în care ne aflăm, dacă ne referim doar la conflictele din Ucraina şi Turcia, ca oameni politici responsabili, trebuie să apărăm şi să promovăm aceste rezultate. În viitor, România are şansa unei dezvoltări susţinute pe fondul unei stabilităţi politice şi instituţionale şi în cadrul competiţional democratic de care dispunem, dar acest lucru nu vine de la sine, fără efortul chibzuit al actorilor noştri politici, sociali, culturali şi economici.

Legat de cele de mai sus, mi-am pus întrebarea ce garanţii avem să ne aşteptăm că stabilitatea statului şi viitorul ţării vor fi asigurate în prezent şi în anii care vin? Cine sau cu cine vom asigura aceste valori? Mă voi referi aici la factorii interni şi voi presupune că, pe plan extern, ne vom bucura în continuare de securitatea şi colaborarea comună asigurate de apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Anul 2014 fiind pentru români unul cu două rânduri de alegeri, aceştia îşi pun mai des problema pe ce forţe politice ne bazăm în asigurarea unui viitor mai sigur şi mai prosper.

La aceste întrebări, românii se pot baza în prezent pe două certitudini. Acestea sunt: Guvernul Ponta şi majoritatea parlamentară din jurul Partidului Social Democrat. Aceştia au demonstrat în ultimii doi ani capacitatea de a scoate ţara din criză, de a aşeza economia pe direcţia unei bune dezvoltări, de a corecta dezechilibrele sociale şi de a asigura o funcţionare democratică a instituţiilor şi a vieţii politice. S-au adunat mai multe date obiective care demonstrează progresul realizat în ultimii doi ani. De altfel, românii au confirmat prin votul pe care l-au dat le alegerile europarlamentare că au încredere şi sprijină politicile aplicate de PSD şi aliaţii săi.

Actorii politici de pe dreapta eşichierului sunt preocupaţi acum să se constituie într-un pol mai unit. E posibil să reuşească acest lucru şi în felul acesta să formuleze în viitor pretenţii de participare la guvernare. Dar la acest moment actorii politici de dreapta, sub forma marii alianţe sau a marelui partid de dreapta, constituie doar o promisiune, nu o certitudine. Avem destule motive să credem că, chiar odată realizat acest pol de dreapta, el nu va aduce stabilitate, ci tot zvârcoliri, conflicte şi derapaje, ceea ce ar influenţa negativ nu numai tărâmul politic, ci şi progresul economic şi social. Apoi o bună parte din cei care se revendică la dreapta politică vin după ce au impus românilor o politică de austeritate foarte dureroasă pentru majoritatea acestora, iar oamenii nu au uitat.

De aceea, cred că cele mai multe şi mai mari speranţe ale românilor sunt legate tot de politicile PSD. Astfel că, dacă vom continua să oferim rezultate pozitive şi mai puţine greşeli, avem tot temeiul să primim votul românilor şi la alegerile prezidenţiale. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că la noi coabitarea nu funcţionează în favoarea statului şi a cetăţenilor.

Domnul Marian Enache:

"Stimularea şi încurajarea voluntariatului în România"

Declaraţia politică se referă la importanţa stimulării şi a încurajării activităţilor de voluntariat din România. Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană, indiferent de sex, etnie, rasă, religie, nivel de educaţie, situaţie economică, stare civilă, vârstă, convingeri politice etc., prin care aceasta îşi oferă talentele, energia şi timpul în folosul altora fără a primi o recompensă de natură financiară.

Aceste acţiuni au potenţialul de a contribui la evoluţia şi dezvoltarea societăţii civile, cu un cost foarte mic sau aproape inexistent, forţa acestora fiind atenţia ce este acordată în mod gratuit pentru bunăstarea societăţii şi a aproapelui. Promovarea acestei solidarităţi reprezintă un prim pas spre crearea unui simţ mai accentuat al comunităţii şi, mai important decât atât, al umanităţii.

În România există numeroase prejudecăţi în ceea ce priveşte voluntariatul. Majoritatea populaţiei este de părere că acest gen de contribuţie ar trebui adusă doar de cei ce sunt mai înstăriţi, nu şi de către cetăţeanul de rând. Printre alte prejudecăţi se numără legătura dintre voluntariatul din prezent şi munca patriotică pe care oamenii au fost nevoiţi să o depună în timpul regimului comunist, confuzia între voluntariat şi practica de specialitate, dar şi lipsa de informare privind conceptul de voluntariat şi practicarea acestuia. Conform studiului realizat de Uniunea Europeană în 2010, doar 14% din românii ce au fost intervievaţi erau implicaţi în acţiuni de voluntariat. În rândul tinerilor procentul este de 29%, cu o creştere de 50% comparativ cu anul 2004, în care se înregistrase 13%.

Începutul voluntariatului în România a avut loc în anul 1990, atunci când organizaţiile nonguvernamentale internaţionale, precum Peace Corps sau Voluntary Service Overseas, au început plasarea de voluntari străini în România. În acelaşi timp, alte organizaţii îşi deschideau filiale în ţară, astfel dând startul mobilizării românilor în acest domeniu. În anul 1997 apar primele centre de voluntariat deschise cu sprijinul Uniunii Europene, prin intermediul programului PHARE. În acelaşi an, organizaţia Pro Vobis devine primul centru de voluntariat independent din România. Anul 2001 este declarat de către Naţiunile Unite Anul Internaţional al Voluntariatului şi se adoptă Legea voluntariatului, care ulterior a fost modificată în anul 2002 şi în 2006. Tot în anul 2002, este organizată prima ediţie a Săptămânii naţionale a voluntariatului şi Ziua Internaţională a Voluntariatului - 5 decembrie.

Domeniile în care o persoană se poate implica în calitate de voluntar sunt numeroase, printre care se află: ajutor de urgenţă, ajutor umanitar, dialog intercultural, tineret şi sport, cultură şi artă, informare europeană, minorităţi, conservarea patrimoniului, dezvoltare rurală sau urbană, programe antidrog, informarea tinerilor, cooperare regională, sănătate, educaţie, antidiscriminare, dizabilitate, protecţia mediului şi a animalelor, rolul activ al femeii, şanse egale pentru toţi, integrare socială, drepturile copiilor, protecţie civilă etc.

Astfel, în pofida unei arii atât de extinse de domenii în care cetăţenii pot activa, totuşi există o anumită reticenţă atunci când vine vorba de voluntariat. Beneficiile, deşi nu de ordin material, sunt multe şi de o importanţă deosebită:

• dobândirea experienţei de muncă;
• dobândirea unor competenţe generale, cât şi specifice;
• contribuţia la dezvoltarea comunităţii şi a înţelegerii problemelor acesteia;
• responsabilizare şi dobândirea încrederii de sine;
• ocazia de a ajuta oameni mai puţini norocoşi;
• reorientarea în carieră prin testarea abilităţilor;
• un stil de viaţă mai activ şi o viaţă socială mai dinamică;
• deprinderea lucrului în echipă.

Printre cele mai importante organizaţii de voluntariat prezente în România se află: GreenPeace România, care se ocupă cu domenii precum schimbări climatice, protecţia pădurilor etc. Serviciul European de Voluntariat, cu programul Tineret în Acţiune, şi Crucea Roşie, cu programe precum Banca de Alimente, Tinerii - actori ai schimbării, Fii generos! Ajută o familie de sărbători! etc.

În concluzie, este evidentă necesitatea adoptării unei strategii pentru stimularea şi susţinerea activităţilor de voluntariat din România ca politică publică oficială, cât şi implementarea unor sisteme de finanţare, de încredere şi stabile. Pe lângă acestea, de asemenea necesare vor fi mecanismele de măsurare a impactului acestor acţiuni atât pentru individ, cât şi pentru societate, rezultatele favorabile fiind, cu siguranţă, nelipsite.

Domnul Erland Cocei:

Vizita delegaţiei comune a FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, care se află în aceste zile la Bucureşti pentru a treia evaluare a Acordului preventiv semnat cu România, trebuie să aducă în dezbaterea publică şi măsura liberală a reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator, abandonată în ultimul timp de Guvernul Ponta 3.

Reamintesc opiniei publice faptul că această măsură face parte din pachetul de relaxare fiscală elaborat de PNL şi asumat în faţa cetăţenilor încă din 2012, fiind inclusă pe agenda de discuţii cu partenerii internaţionali la precedenta vizită, cu posibilitatea aplicării de la 1 iulie a.c. Mai mult, reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator este cerută insistent de mediul de afaceri, reprezentând, alături de neimpozitarea profitului reinvestit, cheia relansării economice a României.

Fără aceste două măsuri, orice tentativă de a reporni motoarele economiei româneşti, pe care noi, liberalii, ne-o dorim cu adevărat competitivă în raport cu cea a ţărilor din regiune şi din UE, este sortită eşecului şi ne creează din start o vulnerabilitate pe o piaţaă europeană şi globală extrem de concurenţială.

În România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forţa de muncă sunt mari. Acesta este paradoxul unei poveri fiscale apăsătoare asupra muncii.

Cu o povară fiscală asupra muncii de 45%, România este pe locul 7 în clasamentul european, ceea ce arată o supraimpozitare a costurilor cu forţa de muncă, în comparaţie cu multe dintre ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. Chiar şi în ţările nordice, recunoscute prin profilul redistributiv al "statului bunăstării", impozitarea muncii este mai prietenoasă (Danemarca - 38,6%, Finlanda - 42,5%, Suedia - 42,8%).

Prin reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator costurile cu forţa de muncă vor scădea, generând scoaterea la suprafaţă a zeci de mii de locuri de muncă, precum şi stimularea creării de noi locuri de muncă, fiind totodată un suport sustenabil pentru investiţii şi pentru creşterea încasărilor bugetare.

Acestea sunt argumentele pe care deputaţii PNL din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci le vor prezenta la întâlnirea cu delegaţia comună a FMI, CE şi BM pentru a susţine adoptarea reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator de la 1 iulie a.c., măsură necesară pentru relansarea economiei româneşti.

- Pauză -

După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Vă propun să luăm loc, că s-au terminat toate materialele şi putem începe lucrările.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi vă anunţ că din totalul celor 401 deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat la lucrări prezenţa 203, sunt absenţi 198, din care 25 participă la alte acţiuni parlamentare.

Avem cvorumul legal de 201.

Domnule Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Am să vă rog să-mi permiteţi ca, în numele Grupului parlamentar al PSD, dar şi în urma convenţiei convenite ieri la finalul şedinţei de dezbatere a Camerei Deputaţilor între toţi liderii grupurilor parlamentare, să-mi permiteţi să vă propun introducerea pe ordinea de zi, deci suplimentarea ordinii de zi de astăzi cu Proiectul legislativ 214/2009, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă.

Este o temă pe care ne-am asumat-o cu toţi liderii de grup, evident că ea va intra în procesul de dezbatere, fiecare grup parlamentar va avea propriile poziţii, dar opinez, dincolo de faptul că este un proiect important şi necesar, că vom reuşi să realizăm şi unanimitatea necesară pentru ca el să poată fi trecut.

Deci, vă rog să fiţi de acord să propuneţi plenului spre aprobare această solicitare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Marian Neacşu de introducere pe ordinea de zi a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 82 de voturi pentru, o abţinere şi niciun vot împotrivă, proiectul de lege trece pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

23. Este vorba de Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Răzvan Filipescu (preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Turism):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte,

În primul rând, bună dimineaţa.

Mă bucur să mă regăsesc astăzi în faţa dumneavoastră după o lună de la votarea în unanimitate a Legii IMM-urilor, de astă dată cu un proiect în domeniul pe care-l am în portofoliu, domeniul turismului. Este vorba despre Legea tichetelor de vacanţă pe care noi astăzi o susţinem. Am modificat sintagma "tichete de vacanţă" în aceea de "vouchere de vacanţă", pentru că considerăm că e o modalitate modernă, cum e o modalitate modernă şi de emitere a acestora în regim electronic, fără costuri suplimentare, fără intermediari, aşa încât voucherele de vacanţă să ajungă la beneficiarii finali, la cei care au atâta nevoie de acestea.

Sunt o serie de beneficii pe care această lege le aduce. În primul rând e vorba de faptul că voucherele de vacanţă pot fi urmărite într-un sistem fiscalizat sută la sută, ceea ce scoate din zona gri operatorii. Vor putea fi emise vouchere de vacanţă numai pentru operatorii clasificaţi în sistemul naţional. Sunt beneficii asupra faptului că se creează o concurenţă în domeniul turismului între cei care operează, faptul că turiştii români vor beneficia de serviciile turistice în România, pe teritoriul României, că estimăm şi o serie de creşteri de locuri de muncă, de unităţi de cazare, de investiţii în domeniul turismului. Există o serie de beneficii şi asupra celor care vor beneficia de aceste vouchere de vacanţă. E vorba de angajaţi şi de concediile pe care ei în mod real şi adevărat le vor petrece, pentru că am asistat la o serie de denaturări a acestor lucruri prin primele de vacanţă; nu în mod neapărat beneficiarii şi cei care luau aceste prime petreceau într-adevăr vacanţa, fie pe teritoriul României sau în altă parte.

Există o serie de avantaje şi pentru angajatori care vor realiza economii prin emiterea acestor vouchere şi în general cred că sunt o serie de beneficii pe care eu le-am menţionat aici asupra industriei, în general, a turismului, şi era o măsură şi este o măsură necesară şi aşteptată de domeniul turismului.

Eu vă mulţumesc şi sper să obţinem astăzi votul dumneavoastră, şi bugetarii şi cei din instituţiile publice să beneficieze şi ei în mod direct de această măsură.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei, domnul Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de raportul comun al celor două comisii, Comisia pentru muncă şi Comisia pentru industrii şi servicii.

În prezentul raport noi am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, al Comisiei pentru buget, cât şi al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul ministru. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. El a fost adoptat de Senat. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar în urma dezbaterilor în cele două comisii, noi vă propunem adoptarea cu amendamentele admise şi respinse, aşa cum sunt prezentate în prezentul raport.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Dacă din partea grupurilor...

Vă rog, domnul Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru că aţi acceptat să introducem pe ordinea de zi, am văzut că aproape în unanimitate, acest proiect legislativ care face parte dintr-un ansamblu şi care are şi un caracter reparator. Fiecare dintre noi, atâta vreme cât am fost la putere, sau din partidele pe care le reprezentăm, am stabilit nişte priorităţi şi din câte mi-aduc aminte pe lista de priorităţi a fiecăruia dintre partidele noastre s-a regăsit şi turismul, pe una dintre poziţiile fruntaşe, aş spune.

De data asta, vine vremea ca vorbele să le transformăm în fapte. Avem un proiect concret care are rolul, care are amabilitatea de a contribui la dezvoltarea turismului, la aducerea acestuia în parametrii europeni, în parametrii concurenţiali, în mod deosebit cu ţările învecinate, un proiect legislativ care în acelaşi timp vizează şi posibilitatea de restrângere a activităţilor de evaziune din acest domeniu şi este foarte important şi acest lucru. Dacă vreţi, un al treilea element, şi a fost amintit aici şi de ministrul de profil, o serie de sume din această industrie care lucrează parţial - îndrăznesc să spun lucrul acesta de la această tribună - nefiscalizat, o serie suplimentară de bani, locuri de muncă vor fi create, nişte bani vor fi aduşi la buget.

Toate aceste argumente cred că sunt suficiente pentru ca fiecare dintre noi, peste o oră, o oră şi jumătate, la votul final, să apăsăm butonul care trebuie referitor la acest proiect legislativ, nu pentru că el ar urma să fie o acţiune favorabilă sau favorizată politic de guvernul actual. Este o iniţiativă legislativă începută în anul 2009, a fost trecută prin fazele procesuale legislative în Parlament, s-a bucurat la momentul 2009, 2010 de susţinerea grupurilor parlamentare care în momentul acela constituiau majoritatea, se bucură, după cum constataţi, de susţinerea şi a actualei coaliţii şi sunt convins că în virtutea tradiţiei şi a preocupărilor, şi colegii noştri liberali vor fi de aceeaşi părere.

Din toate aceste considerente enunţate, evident că Grupul Partidului Social Democrat va susţine prin vot acest proiect legislativ, dar, şi cu asta închei, îmi exprim convingerea că, aşa cum am dovedit-o şi la votul pentru introducerea lui pe ordinea de zi, toate celelalte grupuri politice, şi din dezbaterea care va urma aici, dar, evident, şi din votul pe care-l veţi exprima, vor acorda susţinere, pentru că această iniţiativă este una care transpare dincolo de interesele politice. Este o iniţiativă corectă şi am observat, şi remarc lucrul ăsta cu plăcere, că, atunci când iniţiativele au dus la dezvoltarea unuia sau altuia dintre domeniile economice de interes ale ţării, întreg spectrul politic a fost de acord cu această iniţiativă.

Vă mulţumesc frumos şi sper ca la votul de la 12,30 această iniţiativă legislativă să se bucure de acordul tuturor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte din partea altor grupuri? Vă rog.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că sunt câteva amendamente de care ar trebui să ţinem cont şi care schimbă fundamental această lege, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal cere retrimiterea la comisie pentru o perioadă de două săptămâni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea Partidului Naţional Liberal de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

36 de voturi pentru, zero abţineri, 73 de voturi împotrivă.

N-a fost aprobată propunerea Grupului PNL.

Dacă mai doreşte cineva din partea altor grupuri parlamentare să vorbească despre această lege?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Diniţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o lege foarte bună care trebuie votată. Trebuie să încurajăm mediul de afaceri, să dezvoltăm turismul, pentru că în ultimii 24 de ani doar s-au închis locuri de muncă. Vrem să creăm locuri de muncă, vrem să scoatem la lumină anumite locuri de muncă, să nu se mai vorbească de economie gri sau neagră şi atunci este singura variantă în cazul în care stimulăm ca toţi să producă profit şi să-şi poată trimite oamenii la recuperare, pentru că în Uniunea Europeană se vorbeşte foarte mult de o prevenţie şi de a avea grijă ca forţa de muncă să fie sănătoasă şi să poată avea un randament foarte mare.

De aceea, Partidul Conservator va vota pentru acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Fejér Lásló Ödön:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu cred că introducerea acestor tichete de masă este un activator al turismului românesc, nu numai al turismului, ci a întregii economii a ţării. Din acest considerent cred că această introducere a tichetelor va crea şi locuri de muncă.

Grupul UDMR va susţine această lege.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

O să intrăm...

Vă rog, doamna Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Turismul reprezintă cam 2 procente din produsul intern brut al României, mult mai puţin decât cel din Bulgaria, de peste 3%, sau cel din Ungaria, de 4 procente din produsul intern brut.

Ceea ce este însă grav este că în ultimul an ritmul de creştere al turiştilor scade vertiginos.

Astfel, în 2012 şi 2013 avem ritmuri de creştere cam de 3,5 procente, mult mai mici decât în anii de plină criză economică, 2010, 2011, când turismul creştea cu 16%.

Al doilea lucru foarte grav este că finanţarea publică a sectorului turismului a scăzut cu 20%, adică cu o cincime, în bugetul anului 2014.

Ceea ce încearcă astăzi Guvernul să facă cu acest proiect de lege nu este decât un bob de piper într-un noian de nevoi pe care le are sectorul turismului, de la măsuri fiscale, de infrastructură şi angajare, respectiv, piaţă albă.

Acest pachet de măsuri l-am discutat cu mediul de afaceri privat din domeniul turismului, îl punem public la dispoziţia Guvernului.

Sunt pachete de 5 măsuri pe care vă invităm să le analizaţi cu atenţie, pentru că această lege nu va rezolva problema sectorului turismului din România.

Susţinem şi noi, Grupul Partidului Democrat Liberal, că trebuiau incluse unele dintre amendamentele respinse de comisie, pentru că clarificau mult legea şi o îmbunătăţeau.

Regret că nu s-a făcut acest lucru şi nu s-a acceptat retrimiterea la comisie.

Aşadar, Grupul Partidului Democrat Liberal se va abţine la votul acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Zisopol. Vă rog.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale vor susţine şi vor vota în consecinţă proiectul de lege, având în vedere că acest proiect de lege aduce valoare adăugată turismului românesc şi în plus are şi un profund caracter social. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Niţă, probleme de procedură, vă rog.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu voiam să atrag atenţia că de foarte multe ori se vorbeşte la acest microfon despre statistici şi despre lucruri care nu au legătură cu proiectul de hotărâre care e supus atenţiei Parlamentului.

Şi aş vrea de acum să discutăm pe proiecte, pe ce discutăm noi.

N-avem nevoie de statistici şi să vorbim despre dorinţe de bine pe care unii vor să îl facă.

Eu nu-mi amintesc ca la acest proiect de Lege privind acordarea voucherelor de vacanţă să fi avut la consultări sau să fi avut la discuţii vreun distins membru al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Un scurt drept la replică.

Avem şi amendamente la proiectul de act normativ, deci din acest punct de vedere nu puteţi să ne acuzaţi că n-am dat curs invitaţiei de a îmbunătăţi această lege.

Iar ca şi procedură, dezbaterile generale să ştiţi că includ aspecte care ţin de promovarea legii sau legislaţiei în domeniu, să ştiţi, şi nu puteţi să limitaţi sau să impuneţi un anumit discurs de aici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nici n-am impus.

Vă rog frumos, domnul Iordache.

Am zis domnul Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

O precizare. Se pot depune amendamente, dar ar trebui susţinute. Atâta timp cât raportul a fost adoptat cu unanimitate, colegii noştri sunt ocupaţi cu fuziunile, sunt ocupaţi cu altceva.

Deci la acest microfon putem declara, venim cu statistici, spunem ce n-am făcut când am fost la guvernare. Hai să spunem ce facem noi, cum susţinem turismul.

Şi, în primul rând, trebuie să fim prezenţi la lucrări. Dacă nu suntem prezenţi la lucrări şi stăm pe la televizoare, nu facem nimic.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog, vă rog, domnule deputat. Procedură.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Voiam să vă spun, pentru că am fost membru în această comisie, că acest act normativ s-a discutat foarte mult, s-a dezbătut foarte mult la comisie.

Au fost invitaţi operatorii din turism, am discutat cu toată lumea, au fost invitaţi cei de la Autoritatea Naţională pentru Turism, cei de la Ministerul IMM-urilor. Şi am ajuns la o formă care într-adevăr creează beneficii majore economiei româneşti şi în special turismului.

Vreau să atenţionez că, dincolo de aspectul acordării acestor tichete sau mai bine zis vouchere de vacanţă, beneficiem de o scoatere la lumină a economiei în ceea ce priveşte veniturile din turism, şi anume economia la negru care se practică în turism, pentru că prin aceste vouchere vom beneficia de legalizarea, ca să zic aşa, a ceea ce înseamnă cazarea şi serviciile din unităţile de turism.

Pe de altă parte, tot pe procedură, vreau să amintesc colegilor că într-adevăr amendamentele pe care le-au depus cu greutate, legea aflându-se foarte mult timp în dezbatere la comisie, nu au fost susţinute sub nicio formă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intrăm în dezbaterea proiectului de lege.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 21?

Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele respinse de la punctul 1 la punctul 9?

Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

24. Intrăm acum în capitolul de iniţiative cu propunere de respingere şi începem cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2012 privind modificarea unor acte normative şi pentru reglementarea unor măsuri tranzitorii în domeniul executării unor creanţe datorate statului.

Vă rog, domnul Munteanu, din partea iniţiatorului.

Raportul comisiei, vă rog.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva? Nu.

Din partea comisiei, domnul Munteanu, vă rog.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un raport comun, Comisia pentru agricultură şi Comisia pentru buget.

S-a avut în vedere la întocmirea raportului punctul de vedere negativ al Guvernului şi avizele negative de la Comisia pentru politică economică şi Comisia pentru administraţie publică.

În urma examinării, cele două comisii au votat în unanimitate, subliniez, respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu doreşte nimeni.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

Următoarea.

25. Propunerea legislativă privind modificarea art.1 din Legea nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Din partea Comisiei pentru administraţie...

Din partea iniţiatorului.

Nu e domnul Nicolicea.

Din partea Comisiei pentru administraţie sau a Comisiei juridice?

Vă rog.

Domnul Ion Marocico:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate, spre dezbatere în fond, cu Propunerea legislativă privind modificarea art.1 din Legea nr.75/1994.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Guvernul nu susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Propunerea legislativă are ca obiect modificarea art.1 din Legea nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, în sensul aplicării pe drapel a stemei României, ţinând seama de importanţa acestui simbol naţional.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul trece la votul final.

26. Următoarea propunere legislativă este pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Din partea comisiilor?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Marocico:

Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate, spre dezbatere în fond şi avizarea în fond, în procedură obişnuită, cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Propunerea legislativă are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul introducerii votului alb, atât pe buletinul de vot, cât şi în formular de calcul a votului valabil exprimat.

În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate, comisiile au hotărât cu majoritate de voturi respingerea propunerii legislative.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-aş fi dorit să-mi daţi întâi cuvântul ca iniţiator al acestui proiect de lege.

Practic, prin acest proiect de lege se introduce votul alb atât pe buletinul de vot, cât şi în formula de calcul a voturilor valabil exprimate.

Ştim cu toţii şi ar trebui să luăm o atitudine în acest moment că votul alb este în principal un vot de blam prin care electoratul poate sancţiona atât candidatul, cât şi partidul politic, pentru oferta electorală necorespunzătoare sau pentru promisiunile neonorate din campanie.

Dar principalul obiectiv al acestui proiect de act normativ este creşterea participării la procesul electoral şi a se da un grad de reprezentativitate clasei politice.

La ora actuală sancţiunea este mai mult morală, pentru că a nu vota, a nu aplica ştampila pe buletinul de vot nu face nimic în numărul de voturi valabil exprimate şi nici nu influenţează numărul de parlamentari.

Considerăm că introducerea pe buletinul de vot a acelui pătrăţel în care se scrie că orice alegător poate să nu voteze pe nimeni, să nu aleagă pe niciunul dintre ei, este o modalitate de respect pentru cei peste 300.000 de români, adică 6% din votanţii de la europarlamentare, care au ieşit din casă şi nu au găsit ce să aleagă pe buletinul de vot.

Este un exerciţiu democratic. În Constituţia României este prevăzut dreptul la vot. Şi cred că votul alb ar putea să însemne o cale de însănătoşire a clasei politice din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnul Zlati, vă rog.

Domnul Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În cadrul acestei campanii europarlamentare am avut de-a face cu o campanie destul de susţinută pe... mai ales în mediile de socializare, privind boicotul adresat listelor care se puneau înspre votarea alegătorilor.

Aceste persoane active din punct de vedere politic care doreau să-şi manifeste nemulţumirea faţă de oferta politică în momentul dat nu aveau altă posibilitate decât sau să nu se prezinte la vot sau să meargă la vot şi să-şi anuleze votul.

Dar atenţiune! O anulare a votului prin aplicarea multiplelor ştampile, de pildă, pe mai multe poziţii poate să fie dintr-un act conştient al acelor care nu au o soluţie viabilă din punctul dumnealor de vedere sau din necunoaştere, hai să spunem aşa, dintr-o greşeală.

Or, pentru noi, clasa politică, această situaţie este necuantificabilă. Nu avem de unde să ştim dacă un vot anulat vine dintr-o greşeală, dintr-o prostie sau este un vot intenţionat, un vot de blam adresat clasei politice.

Votul alb ne oferă posibilitatea de a cuantifica nemulţumirea alegătorilor electoratului activ, conştient, adresată politicilor publice pe care partidele care candidează le propun spre dezbatere publică şi spre vot.

De aceea, Partidul Naţional Liberal va vota această iniţiativă de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog, domnul Cernea, vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Într-adevăr, datoria noastră de parlamentari este să venim cu legislaţii în întâmpinarea nevoilor societăţii, în întâmpinarea cerinţelor venite dinspre societatea civilă, dinspre cetăţeni.

Or, acest număr impresionant de persoane care vin la vot şi îşi anulează votul punând mai multe ştampile pe buletinul de vot arată faptul că există o solicitare, există o cerinţă, o cerere din partea foarte multor votanţi de a da un vot de blam tuturor competitorilor electorali aflaţi pe buletinul de vot.

Eu cred că ar fi un gest important făcut de către Parlament să votăm în favoarea unui astfel de proiect de lege, pentru că asta ar arăta că încercăm să venim totuşi în întâmpinarea unor solicitări, a unor doleanţe dinspre societate. Oricum, legile electorale din România au numeroase probleme şi cer o revizuire de substanţă. Un astfel de proiect de lege aduce, cred eu, un pas înainte către aceste revizuiri necesare.

Şi daţi-mi voie, domnule preşedinte de şedinţă, pentru că astăzi este a doua zi a "Săptămânii diversităţii", ieri i-am oferit domnului Zgonea acest steag al diversităţii, steagul curcubeului, să vă ofer şi dumneavoastră şi să pledez o dată în plus pentru nediscriminare în România.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu doreşte nimeni?

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

27. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Din partea comisiilor reunite, cine ia cuvântul?

Domnul Iancu, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem în discuţie o propunere legislativă care se adresează modificării Legii achiziţiilor publice.

Aş vrea să vă informez că atât Senatul, Consiliul Legislativ, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului, cât şi Guvernul nu susţin adoptarea acestei iniţiative legislative, iniţiativă care încearcă să impună un termen fix pentru stabilirea intervalului maxim de extindere a evaluării ofertelor, ce nu poate depăşi 25 de zile de la înştiinţarea operatorului economic.

La dezbaterile propunerilor au fost invitaţi reprezentanţii tuturor instituţiilor, cât şi ai mediului privat.

În urma examinării iniţiativei legislative, membrii comisiei propun plenului în unanimitate respingerea propunerii legislative.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege vine să completeze Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, ca urmare a constatării, în practică, că foarte multe proceduri de achiziţii au durat şi ani de zile.

Şi vă dau exemplul Teatrului Naţional Iaşi, unde procedura de achiziţie pentru lucrări a fost realizată în 2 ani de zile. S-au pierdut bani de la Banca Mondială.

Faptul că Guvernul Ponta, Guvernul USL, nu dă un punct de vedere pozitiv pe acest lucru arată foarte clar că intenţia privind absorbţia fondurilor europene, că implementarea proiectelor finanţate din bugetul de stat sunt lucruri care nu contează şi cel mai mult contează, eu ştiu, liniştea celor care fac proceduri de achiziţii publice.

Proiectul de lege nu contravine nici directivei europene, nu contravine niciunei reglementări care există în România la acest moment.

Şi de aceea, cu părere de rău constat că punctul de vedere al Guvernului este în totală contradicţie cu afirmaţiile publice făcute permanent.

Eu rog colegii să voteze acest proiect de lege privind stabilirea unui termen clar pentru soluţionarea procedurii de achiziţie, pentru realizarea contestaţiilor, proiect de lege care va fi în folosul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

OUG-ul nr.34/2006, cea mai controversată ordonanţă de urgenţă a României din 2006, pentru alinierea în 2007 la Uniunea Europeană, spune că trebuie să consumăm fondurile europene, pentru că este filtru de absorbţie a fondurilor europene.

Termenul de care vorbim e o bună încadrare pentru a stabili clar o dată limită prin care putem să spunem dacă ne putem asuma răspunderea că un proiect poate sau nu fi realizat.

Ce-i drept, există posibilitatea ca în anumite proceduri, pe anumite contestaţii, tehnic vorbind, să nu poţi proceda la un timp limită pentru a angaja o oferă financiară sau tehnică din anumite criterii.

Dar ar trebui cu siguranţă să dăm o perioadă clară, pentru a nu tergiversa o adjudecare a unei lucrări timp de un an, un an şi jumătate. Riscăm în felul acesta să pierdem fonduri europene. Riscăm ca munca celor care au făcut absorbţia de fonduri europene să nu ajungă la maturitate.

Drept pentru care cred că suntem... Partidul Poporului - Dan Diaconescu suntem pentru a vota această iniţiativă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc. Cine mai doreşte?

Domnul Niţă, vă rog.

Domnul Emil Niţă:

Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Am discutat despre achiziţii publice foarte mult în ultimul an.

Eu cred că această multitudine de propuneri legislative pe Legea achiziţiilor publice n-au avut alt rol... şi s-au întâmplat foarte multe în decursul a 3-4 ani, cel puţin 50 de astfel de propuneri de modificare legislativă pe Legea achiziţiilor publice au existat.

Şi după o trudă serioasă a colegilor parlamentari am reuşit ca în sesiunea trecută să trecem o lege a achiziţiilor publice suficient de cuprinzătoare şi cred şi foarte bună atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru cei care trebuie să parcurgă astfel de proceduri.

Am discutat în această sesiune, într-o şedinţă anterioară, am discutat şi de termene ale diferitelor etape de achiziţii publice, termene pe care le-am convenit şi pe care le-am acoperit cu cadru legislativ.

Problemele de... ce vrea un guvern sau ce vrea alt guvern, eu cred că sunt simple speculaţii politice. Noi aici nu discutăm de fonduri europene.

Să nu comparăm modul în care s-au atras fonduri europene în mandatele succesive ale guvernelor Boc şi cum am atras fonduri europene în mandatele celor două guverne Ponta. Şi, acum, al treilea guvern Ponta are un mare atu în acest sens.

Deci eu cred că trebuie să respingem acest proiect de lege pentru că noi avem cadrul cuprinzător al Legii achiziţiilor publice, avem şi termene stabilite pentru diversele faze în procedura de achiziţii publice.

Fapt pentru care Partidul Social Democrat va vota pentru respingerea acestui proiect legislativ.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc. Cine mai doreşte?

Vă rog, domnul Nazare.

Domnul Alexandru Nazare:

Mulţumesc.

Cred că ar trebui totuşi să analizăm şi pe fond intenţia colegilor noştri privind această iniţiativă legislativă şi să tratăm şi aberaţiile cu care ne confruntăm în mod obişnuit prin prelungirea de mai multe ori, timp de luni de zile, uneori chiar de ani de zile, a unor proceduri de achiziţie, lucru care se întâmplă.

Şi noi am spus atunci când aţi venit în Parlament şi aţi discutat ordonanţele de urgenţă prin care aţi modificat Legea achiziţiilor, că au fost câteva ordonanţe succesive, că avem nevoie de o nouă lege a achiziţiilor pe care să o discutăm în Parlament şi care să fie transpusă conform noii directive care a fost aprobată în acest an. Şi ne susţinem acest punct de vedere.

Repet, intenţia colegilor noştri este corectă.

E adevărat că avem nevoie de termene de evaluări mai rapide, 25 de zile e termenul indicat aici, cu care noi suntem de acord, evident, dar nu un termen fix de 25 de zile. Nu despre un termen fix vorbim, ci despre o accelerare a procedurilor de achiziţie în general.

Şi dacă tot îl ascultam pe colegul meu mai devreme, uitaţi, vă dau un exemplu: o procedură de achiziţie de autostradă la Lugoj-Deva, da? Dacă discutăm de Dumbrava-Deva, spre exemplu, a durat un an şi jumătate aproape, adică sunt exemple cu care ne confruntăm.

Iar acolo, la această autostradă, dacă consultaţi un pic subiectul, o să vedeţi că suntem într-un pericol maxim de a pierde banii europeni.

Evident că dacă aveam în lege un astfel de termen limită de 25, de 30 şi de 40 de zile, atunci ştiau şi respectivii funcţionari de la compania de drumuri că trebuie să evalueze mai repede şi nu stăteam un an şi jumătate pentru această achiziţie.

Dar repet: nu vreau să ne blocăm în termenul de zile. Vreau să tratăm subiectul pe fond. Subiectul pe fond ridicat de colegii noştri este corect şi de aceea îi susţinem în demersul lor.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Şi eu vă mulţumesc. Cine mai doreşte?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

De când Guvernul Ponta a început să guverneze, ne-am asumat prioritar accelerarea a ceea ce înseamnă achiziţiile publice din România şi procesul achiziţiilor publice.

Ştiţi foarte bine, au fost foarte multe modificări pe această ordonanţă şi toate au fost în beneficiul accelerării acestor achiziţii şi deblocării lor. Blocările vin din urmă. Acum, de ce sunt 25 de zile? E adevărat, poate ar trebui să fie nişte termene, dar nu putem să impunem autorităţii contractante - gândiţi-vă că sunt foarte multe exemple în care avem peste 5, 6 competitori, iar oferta depusă sunt volume întregi -, nu putem să impunem autorităţii contractante un termen pentru analiza acestor oferte, pentru că ar însemna să-i grăbim şi să nu poate să analizeze.

Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont şi de faptul că nu cred că există autorităţi contractante care nu-şi doresc aceste proiecte pe care ele însele sunt în procesul de achiziţie publică.

Eu cred că, de fapt, aici, la microfon, sunt expuse şi aduse spre cunoştinţă excepţiile, şi nu regula de la achiziţiile publice.

Din câte ştiu, achiziţiile publice în momentul de faţă în România nu mai sunt blocate, aşa cum erau anii trecuţi şi, ca atare, să nu ne rezumăm la aceste excepţii, de a face din excepţii o regulă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Nu.

Nefiind amendamente, propunerea legislativă trece la votul final.

28. Următoarea, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.339 din 17 iulie 2006 privind activitatea de voluntariat din România.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să vorbească? Domnul Gurzău nu este aici...

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte

Doamnelor şi domnilor colegi,

Voi prezenta raportul asupra propunerii legislative amintite de dumneavoastră.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a respins iniţiativa.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul nu susţine.

Obiectul de reglementare este cel care este sugerat chiar de titlu.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului respingerea acestui proiect de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Nefiind amendamente, proiectul trece la votul final.

29. În continuare, avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Din partea iniţiatorului nu doreşte nimeni.

A, domnul Movilă, ca iniţiator. Fiţi mai prezent, domnule Movilă, vă rog.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aici într-adevăr poziţia Guvernului este corectă şi o accept, însă vreau să precizez că acest proiect de act normativ era la pachet cu altă iniţiativă legislativă prin care rezidenţiatul, ca formă de învăţământ postuniversitar, trebuia să vină în Legea învăţământului, iar medicii rezidenţi să aibă burse de studii, la fel ca cei care fac doctorate.

Din nefericire, Guvernul USL a preluat această idee şi a aplicat-o într-o formă nu foarte eficientă pentru medicii rezidenţi, a fost respinsă iniţiativa mea legislativă ca rezidenţiatul să treacă în Legea învăţământului, drept pentru care, cu părere de rău, acest proiect de lege nu mai are destinatar, dar vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Iordache, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De aceea, şi comisia vă propune un raport de respingere, pentru că nu mai are obiect de reglementare.

Noi am ţinut cont şi de avizul negativ al Comisiei pentru administraţie, cât şi de punctul de vedere negativ al Guvernului. Propunerea a fost respinsă de Senat. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Nefiind amendamente admise sau respinse, proiectul de lege trece la votul final.

30. Următoarea, Propunera legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Tot domnul Movilă este iniţiator. Am înţeles, domnule Movilă, din atitudinea dumneavoastră...

Domnule preşedinte Iordache, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

În cazul acestei propuneri am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic şi Social, avizul negativ al Comisiei pentru egalitate de şanse şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Face parte din categoria legilor organice, a fost respinsă de Senat. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Propunerea legislativă trece la votul final.

31. În continuare avem Proiectul de Lege pentru completarea art.309 din Codul penal.

Din partea iniţiatorilor nu este nimeni.

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Voi prezenta raportul asupra acestei iniţiative legislative.

Senatul a aprobat.

Comisia pentru drepturile omului a dat aviz negativ.

Obiectul de reglementare este cel pe care l-aţi invocat în prezentarea proiectului.

Cu ocazia dezbaterilor comisia, cu unanimitate de voturi, propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestui proiect de lege.

Este lege organică.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai aveţi alte observaţii? Nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

32. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea art.244 al Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Iniţiator? Domnule Todiraşcu, vă rog.

Domnul Valeriu Todiraşcu (senator):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Mă numesc Valeriu Todiraşcu, sunt senator de Bucureşti.

Am iniţiat această Propunere legislativă pentru modificarea Codului penal, având în vedere faptul că plagiatul are două valenţe importante. Pe de o parte, este un furt intelectual, care face obiectul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor, iar pe de altă parte, este o înşelăciune produsă de cel care se foloseşte de roadele muncii, de lucrarea originală a altcuiva şi le prezintă ca personale, în scopul de a obţine diverse avantaje.

În cazul unui plagiat, păgubitul nu este numai autorul lucrării originale, dar şi instituţiile care acordă un astfel de avantaj nemeritat plagiatorului, diminuând astfel prestigiul instituţiei şi în acelaşi timp al tuturor celor care obţin avantaje asemănătoare cu plagiatorul, dar în baza unor lucrări originale.

Plagiatorul reprezintă pentru aceştia un concurent necinstit, un concurent care şi-a obţinut dreptul de a concura cu cei cinstiţi prin recurgerea la înşelăciune.

Actuala stare de fapt creează grave anomalii şi se manifestă prin nesancţionarea plagiatului, defavorizând pe intelectualii cinstiţi, posesorii de diplome similare.

Prezenta propunere legislativă se referă la sancţionarea onestă a plagiatului, prin asimilarea plagiatului academic cu înşelăciunea, propunând pedeapsa cu închisoarea sau amenda penală şi retragerea diplomei şi titlului.

Pentru a nu se ajunge la abuzuri, iniţiativa legislativă în cauză prevede ca încadrarea juridică a plagiatului să se facă numai dacă acesta a avut un rol determinant în acordarea acelei diplome sau titlu.

Astfel, se va putea stopa escaladarea pe culmi nemaiîntâlnite a utilizării plagiatului în ultima perioadă şi se va putea reaşeza concurenţa între posesorii de diplome şi titluri pe bază onestă.

Domnule preşedinte de şedinţă, am două solicitări.

Prima: vă solicit, dacă procedura Camerei Deputaţilor o permite şi dacă grupul o va cere, retrimiterea la comisie a acestei iniţiative legislative pentru a solicita un aviz consultativ de la CSM, conform Legii nr. 317/2004, art. 38 alin. (3): "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti". Or, Codul penal este o lege de maximă importanţă pentru activitatea autorităţii judecătoreşti.

Şi, o a doua solicitare, dacă nu se va accepta prima, aş dori să depun un amendament care să uniformizeze pedeapsa pe care am propus-o iniţial. Menţionez că atunci când am iniţiat această iniţiativă legislativă în vigoare era Codul penal vechi, s-a introdus Codul penal nou care prevede pedepse mai mici, şi atunci se impune această uniformizare, în opinia mea, cu noul Cod penal.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ţinând cont de toate aceste argumente, vă solicit un vot favorabil pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Ciucă, vă rog, raportul comisiei.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Raportul comisiei prevede şi include faptul că Senatul a respins acest proiect de lege.

Consiliul Legislativ a aviza negativ acest proiect de lege.

Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului a avizat negativ proiectul de lege.

În urma dezbaterilor, din 26 de membri ai comisiei, 23 de deputaţi au participat, din care doar doi au votat împotriva propunerii noastre, de respingere a acestui proiect de lege.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Dezbateri generale.

Domnule Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Pe procedură, iniţiatorul a făcut o propunere de retrimitere la comisie, pentru a obţine un punct de vedere al CSM-ului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu aşteptam liderul de grup de la PDL să facă această propunere, că iniţiatorul nu poate.

Domnul Tinel Gheorghe:

Eu susţin şi vă rog să supuneţi votului plenului această propunere, de retrimitere la comisie, două săptămâni, dacă plenul este de acord, pentru a obţine un punct de vedere de la CSM.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Având în vedere că domnul senator era emotiv, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Gheorghe Tinel. Vă rog să votaţi.

Cu 40 de voturi pentru, 2 abţineri şi 70 împotrivă, proiectul de lege nu este retrimis la comisie.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Aveţi observaţii, domnule preşedinte? Nu.

Nefiind alte amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

33. Următoarea, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Domnule Todiraşcu, de asemenea, sunteţi iniţiator la această propunere legislativă.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această iniţiativă a fost printre primele pe care le-am iniţiat la Senat. Fiind la primul mandat, am constatat că anumite acte normative, legi, ordonanţe de urgenţă au fost aprobate prin nerespectarea gramaticii şi a limbii române. Am iniţiat acest proiect de lege, însă după ce am primit argumentele Consiliului Legislativ, mi le însuşesc, şi din acest punct de vedere, în calitate de iniţiator, consider că această iniţiativă legislativă nu mai are obiect de legiferare.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Ciucă, preşedintele comisiei.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Precizările iniţiatorului sunt corecte.

Senatul a respins iniţiativa.

Consiliul Legislativ a avizat negativ.

În consecinţă, comisia propune respingerea acestui proiect de lege. Intră în categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

34. Următoarea, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, domnul Todiraşcu, iniţiator foarte activ la primul mandat.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această iniţiativă legislativă vizează Codul penal, având aceeaşi temă, plagiatul, însă la momentul în care le-am depus codul nou încă nu era în vigoare şi a trebuit să anticipez cumva data aprobării noului Cod penal.

Din acest motiv, am depus această iniţiativă, a doua, bazându-ne pe posibila dată a aplicării noului Cod penal.

Din acest punct de vedere, a doua iniţiativă nu-şi mai are obiect.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Observaţia şi onestă, şi corectă a iniţiatorului nu face decât să vă spună în rezumat că luând în analiză toate aceste motive, comisia vă propune respingerea proiectului de lege.

Proiectul face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Proiectul trece la votul final.

35. Următoarea, Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

Nu mai este domnul Todiraşcu, alt iniţiator nu e prezent...

Domnule Ciucă, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Din aceleaşi considerente, Senatul a respins propunerea, Comisia pentru drepturile omului a avizat negativ, Guvernul României nu susţine. Pe cale de consecinţă, în urma dezbaterii, cu majoritate de voturi, Comisia juridică propune respingerea proiectului de lege, ce face parte din categoria legilor organice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Proiectul de lege trece la votul final.

36. Următoarea, Propunerea legislativă privind modificarea alin.(1¹) al art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Domnul Munteanu, din partea Comisiei pentru agricultură, vă rog.

Domnul Ioan Munteanu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Este un raport comun, Comisia juridică şi cea pentru agricultură. Propunerea are ca obiect de reglementare reconstituirea dreptului de proprietate.

Comisia pentru administraţie publică a transmis un aviz negativ.

Cele două comisii de fond au hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea acestei iniţiative legislative.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Proiectul de lege trece la votul final.

37. Următoarea, Propunerea legislativă privind completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Din partea iniţiatorilor dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond propunerea legislativă privind completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul recunoaşterii ca structură sportivă a Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, precum şi asimilarea acesteia şi a Automobil Clubului Român, federaţiilor naţionale.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterii, în şedinţele din 19 noiembrie şi 16 decembrie 2013, respectiv din 4 martie 2014, comisia a propus, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Propunerea legislativă trece la votul final.

38. Următoarea, Propunerea legislativă privind Programul naţional "O şansă prin sport pentru copiii instituţionalizaţi".

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea Comisiei pentru învăţământ, tot domnul Zisopol. Vă rog.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond Propunerea legislativă privind Programul Naţional "O şansă prin sport pentru copiii instituţionalizaţi".

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea Programului Naţional "O şansă prin sport pentru copiii instituţionalizaţi", derulat în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 6 noiembrie 2013.

În urma dezbaterii, în şedinţele din 19 noiembrie, 9 şi 16 decembrie 2013, 4 martie 2014, comisia a propus, cu 17 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 2 abţineri, respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Propunerea legislativă trece la votul final.

39. Următoarea, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările şi completările ulterioare.

Domnule Todiraşcu, vă rog.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această lege a alegerilor în Parlamentul European limitează în mod artificial, atât cantitativ, cât şi calitativ, alternativele de alegeri ale cetăţenilor români, fapt ce generează absenteismul la vot, aşa cum ştim, două treimi din cetăţenii cu drept de vot nu au participat la actualele alegeri europarlamentare, din cauza neîncrederii cetăţenilor în rezultatul alegerilor.

Pentru atragerea cetăţenilor la vot am inclus în actuala iniţiativă legislativă patru propuneri principale:

1. Diminuarea de la 200.000 de semnături de susţinere pentru partide la 25.000, similar cu numărul de membri fondatori pentru înfiinţarea unui nou partid;
2. Diminuarea de la 100.000 de semnături de susţinere pentru candidaţii independenţi la 5.000, pentru că pot exista candidaţi independenţi pe care alegătorii şi i-ar dori, însă să nu aibă această logistică necesară pentru a aduna cele 100.000 solicitate de actuala lege;
3. Creşterea de la 60 la 150 a numărului de zile în care propunerile de candidaturi să poată fi depuse la Biroul Electoral Central, pentru o mai bună informare a electorilor privind candidaţii propuşi;
4. Înlocuirea actualului sistem de vot pe liste închise, cu sistemul de vot preferenţial STV, sistem de vot transferabil, folosit deja în Irlanda pentru alegerile europarlamentare şi chiar recomandat de forurile europene pentru creşterea calităţii aleşilor în urma alegerilor, permiţând astfel electorilor să aleagă candidaţii cei mai buni, fără a fi limitaţi de lista unui singur partid.

Menţionez că sistemul de vot preferenţial este similar cu cel care astăzi este folosit în România la alegerea unui liceu preferat, după examenul de capacitate, stabilind ierarhia opţiunilor elevilor.

Acest sistem de vot preferenţial generează o puternică încredere în alegeri, pentru că astfel acordă alegătorilor dreptul de a stabili ierarhia candidaţilor pe listă, diminuând fenomenul traseismului şi tranzacţionării locurilor eligibile de pe listele partidelor.

Din aceste raţiuni, vă invit să sprijiniţi această iniţiativă legislativă prin votul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

N-am înţeles comparaţia cu liceul, dar o accept.

Dacă doreşte ...

Domnule Ciucă, vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Raportul privind această iniţiativă ne arată că Senatul l-a respins.

Şi, de asemenea, luând în calcul toate observaţiile şi dezbaterile din cadrul comisiei, comisia, cu majoritate de voturi, practic doar cu două voturi împotrivă, vă propune respingerea acestui proiect de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnule Cernea, chiar mă miram...

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Propunerea legislativă este una foarte bună pentru democraţia din România, pentru că avem nevoie de competiţie. Este singura şansă pentru a contribui cumva la o reformare a clasei politice. Fără competiţie sistemul nostru politic rămâne îngheţat şi iată că este îngheţat de aproape 25 de ani, în sensul că el este de fapt controlat de cam aceleaşi partide care s-au rotit la putere unul după altul.

Mai este o prevedere foarte bună în acest proiect de lege, şi anume aceea că stabilirea zilei de referinţă este cu 150 de zile înainte de data alegerilor, acest lucru dând mai mult timp de pregătire pentru înregistrarea candidaturilor. Şi, într-adevăr, acest număr uriaş de semnături cerute este extrem de restrictiv. Nicăieri în Uniunea Europeană nu mai sunt cerute atât de multe semnături partidelor şi independenţilor pentru a se putea înregistra la alegeri.

În Spania, de exemplu, poţi candida ca independent cu doar 10.000 de semnături, ceea ce este rezonabil. Propunerea legislativă privind România prevede 5.000 de semnături.

Aşadar, vă îndemn să votaţi în favoarea unui astfel de proiect de lege. Vă spun că tensiunile din societate, frustrările din societate, dorinţele foarte multor cetăţeni de a susţine noi alternative politice vor trebui cumva să-şi găsească un debuşeu. Dacă legile electorale din România rămân la fel de restrictive, acest lucru va duce la o îndepărtare dramatică a clasei politice actuale, faţă de doleanţele cetăţenilor.

Aşadar, vă invit să aveţi curaj şi să lăsaţi o competiţie deschisă, o competiţie liberă electorală.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Poate mai aveţi un curcubeu, dacă nu vă cer prea mult...

Domnul Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vom susţine acest demers legislativ pentru că la ora actuală România are unul dintre cele mai restrictive sisteme electorale.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dumneavoastră sau PP-DD-ul?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vom susţine ca partid, dacă vă interesează, domnule preşedinte, acest sistem electoral.

Este nevoie să vedem şi alt fel de candidaţi şi alt fel de oferte electorale şi până la urmă aceste restricţii pe care partidele le-au pus de-a lungul timpului sunt făcute pentru a nu permite altor oferte electorale, altor tipuri de candidaţi să acceadă nici în Parlamentul European şi nici în Parlamentul României.

Este momentul să nu mai vorbim despre un număr enorm de semnături, despre coeficienţi electorali, despre vot pe listă închisă, care face doar să ducă în Parlamentul European, după cum am văzut, soţiile, rudele şi alţi obedienţi politici.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc şi eu.

Domnule Andea, vă rog.

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Dacă am citi istoria sistemelor de vot numai în Europa, nu mă refer la întreaga lume, am constata că acest sistem a mai fost experimentat şi cu consecinţe destul de nefaste în unele ţări europene, cum ar fi Franţa, spre exemplu. Aş vrea să spun doar faptul că un număr mai restrâns de semnături ar conduce la o inflaţie de candidaţi şi nu ştiu cum s-ar descurca electoratul nostru cu o listă foarte lungă de candidaţi.

Aş mai dori să spun că ofertele electorale, dacă în anul 1990 părea că este bine să avem oferta 200 de partide, iată că astăzi suntem convinşi că un număr mare de partide, ca şi un număr mare de candidaţi nu sunt o garanţie pentru însănătoşirea sistemului politic şi a calităţii clasei noastre politice.

În consecinţă, având în vedere experienţa înaintaşilor noştri din Europa, consider că nu trebuie să votăm acest proiect de lege şi vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule Ganţ. Urmează domnul preşedinte Calimente.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea respingerii acestei iniţiative.

Personal apreciez că toate discursurile acestea antisistem pot fi la modă, dar trebuie să vedem, totuşi, ce efecte au produs în anumite state membre ale Uniunii Europene. Până una-alta, fără a fi participat la scrutinul pentru alegerile europene, pot să vă spun că suntem satisfăcuţi de rezultat, în contextul în care europarlamentarii români vor face parte din cele mai importante două grupuri politice din Parlamentul European, şi anume Partidul Popular European şi Social Democraţi.

În consecinţă, România, în opinia mea, va avea o reprezentare foarte puternică la Bruxelles, cu o singură excepţie, un independent, restul vor avea un cuvânt de spus în grupurile politice din care vor face parte. Vă spun aceasta din experienţa pe care am avut-o acolo şi pot să vă mai spun un lucru: că acest mit al independentului nu are niciun fel de acoperire în practică. Independenţii din Parlamentul European nu au absolut niciun fel de influenţă asupra deciziilor pe care acest for important le ia şi, în consecinţă, nu susţinem şi nu susţin o asemenea alternativă.

În plus, poate un exemplu grăitor îl reprezintă experienţa de la alegerile din Germania, unde, eliminându-se pragul electoral, au acces în Parlamentul European nişte partide din categoria acelora care nu au absolut nimic de spus, nici în politica germană, nici în politica europeană, efectul asupra Parlamentului European fiind unul negativ.

Deci, noi credem să astfel de discursuri antisistem strică construcţiei politice comune europene, de care dorim să beneficiem cu toţii.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cine? Domnul Calimente, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, am auzit foarte multe păreri despre blocarea accesului cetăţenilor la a participa la viaţa politică, la faptul că clasa politică se îndepărtează de cetăţeni. Dar, până la urmă, dacă citim ce spune teoria politică - şi asta încă din antichitate - cetăţenii, pentru a participa la viaţa politică, se organizează în partide politice. Şi atunci, rolul principal în viaţa politică a unei societăţi, a unei ţări, îl joacă partidele politice.

S-a mai spus aici şi vreau să întăresc şi eu: mitul independentului este un mit exact cum a fost şi mitul votului candidatului uninominal. Şi iată că am înţeles din ceea ce se pregăteşte pentru următoarele alegeri, că majoritatea partidelor - dacă nu în totalitate - doresc întoarcerea la votul pe listă.

Nu există soluţii care să rezolve problema în afara jocului politic care este verificat deja - sigur, la noi de mai puţini ani, dar în marile democraţii de câteva sute de ani.

Aşadar, un cetăţean care a fost ales independent şi, sigur, cu toată dragostea pe care i-o port fostului nostru coleg care a reuşit să fie ales europarlamentar, faptul că nu este afiliat la un grup politic important sau măcar la un grup politic îi va bloca orice posibilitate de iniţiativă şi de acţiune în Parlamentul European, cu atât mai mult cu cât acolo regulile de iniţiere a unui proiect de lege sunt mult mai complicate decât în parlamentul naţional. Pentru că şi în parlamentul naţional vedem care este efectul şi contribuţia unui parlamentar independent.

Sigur, poate că 100 de mii semnături sunt prea mult. Dar, dacă în România am coborî acest prag la 5 mii de semnături, probabil că am avea un buletin de vot cât o carte de telefon, pentru că s-ar găsi câteva mii, poate mai mult, zeci de mii de independenţi care să încerce să rezolve pe cont propriu, fiecare în felul lui, politica acestei ţări.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal respinge acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Vă mulţumesc.

Din partea grupului a vorbit o persoană, nu pot mai multe, îmi pare rău.

Nemaidorind nimeni, proiectul de lege trece la votul final.

Stimaţi colegi,

Închidem această parte a şedinţei.

Vă anunţ că la ora 12,30 este sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

După pauză

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Tinel, putem să începem?

Domnul Bălan, putem să începem?

Vă rog să votaţi, ca să verificăm prezenţa cu liderii de grup.

Am rugămintea la toţi liderii să-şi ia prezenţa.

Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Mă adresez liderilor. Totul este în ordine, înţeleg.

În afară de un lider care este mai recalcitrant, restul toată lumea este mulţumită, văd.

Vă mulţumesc.

Intrăm în ordinea de zi.

Vă avertizez că nu sunt multe, doar 107 proiecte de lege.

Deci la punctul 1, Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Pentru o renaştere industrială europeană COM 14.

Vă rog să votaţi.

Cu 296 de voturi pentru, trei împotrivă şi trei abţineri, proiectul de hotărâre a fost aprobat.

La punctul 2 avem Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European: O viziune a pieţei interne a produselor industriale COM 25.

Vă rog să votaţi.

Cu 304 voturi pentru, patru împotrivă şi trei abţineri, proiectul de hotărâre a fost aprobat.

La punctul 3 avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Cu 297 de voturi pentru, 14 împotrivă şi o abţinere, proiectul de hotărâre a fost aprobat.

Vă rog, domnule Fenechiu, ce probleme deosebite aveţi în viaţa de zi cu zi? Vă rog.

Lipseşte pancarta.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Grupul parlamentar al PP-DD a votat împotriva acestui proiect de hotărâre datorită faptului că se încalcă Regulamentul Camerei, care stipulează expres că în ceea ce priveşte comisiile contează algoritmul iniţial.

Apreciem că este o hotărâre care, practic, încalcă drepturile PP-DD-ului ca grup parlamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

O singură remarcă am de făcut, domnule preşedinte.

Cred că domnul Fenechiu nu ştie despre ce proiect de hotărâre este vorba. Cel care ar putea să fie contestat de Domnia Sa nu se află pe ordinea de zi la plen. Deci cred că n-a citit proiectul de hotărâre.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă lămuriţi.

La punctul 4 avem Propunerea legislativă pentru abrogarea art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia.

Vă rog să votaţi.

Deci proiectul de lege a întrunit 72 de voturi pentru, 88 de abţineri şi 169 de voturi împotrivă.

Propunerea legislativă nu a fost adoptată.

5. Următoarea propunere legislativă este Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.148/2000 privind publicitatea.

Vă rog să votaţi.

Cu 149 de voturi pentru, 16 abţineri şi 148 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost votată, dar să vedem dacă e adoptată; deci nefiind adoptată.

Vă mulţumesc.

La punctul 6.

Vă rog, domnul Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mulţi dintre colegii mei probabil aţi votat împotriva acestui proiect de lege pentru că aţi crezut că atunci când eu v-am spus că nu există o prevedere în legea respectivă care să interzică reclama în unităţile de învăţământ, respectiv în internate, după expunerea mea, a venit un coleg şi a trimis către art.11, 12, 13 din legea respectivă, care interziceau reclama pentru băuturi alcoolice şi tutun. Deci nu interzicerea reclamei.

Pe de altă parte, ne trimitea la art.16, adică coroborat cu art.16, care vorbeşte despre interzicerea unor reclame destul de vag formulate, dăunătoare copiilor. Dar foarte multe reclame care nu intră în prevederile nici forţat ale acestor...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

O să vă rog mai pe scurt, domnul Árpád, mai pe scurt.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...ale acestor articole vor putea, în continuare, să apară în unităţile de învăţământ, în internate, începând cu îmbrăcăminte, până la stilouri, caiete şi alte asemenea, care distorsionează pe de o parte poate chiar viaţa copiilor, pe de altă parte, concurenţa loială.

Grupul nostru parlamentar a votat acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Trecem mai departe.

7. Avem Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor.

Voci din sală:

Aţi sărit.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, aveţi dreptate, voi reveni la ea.

7. Deci suntem la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, de la punctul 7.

Vă rog să votaţi.

Cu 210 voturi pentru, 105 împotrivă şi trei abţineri proiectul de lege a fost adoptat.

Revenim la punctul 6, Proiectul de Lege pentru completarea art.51 alin.(3) din Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Vă rog să votaţi.

Cu 154 de voturi pentru, 161 împotrivă şi patru abţineri proiectul de lege nu a fost adoptat.

În continuare, la punctul 8.

Vă rog, domnul Árpád, un minut. Vă avertizez că aveţi dreptate în ce spuneţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al UDMR a votat pentru adoptarea acestui proiect de lege pentru că modificarea propusă permitea doar ca să existe un capitol separat în bugetul de stat, respectiv bugetele locale, prin care se arată un procent. Care ar fi acel procent, suma respectivă, din veniturile realizate de stat de pe urma veniturilor jocurilor de noroc, se orientează către reabilitarea monumentelor istorice.

Noi credem că, având în vedere marea sumă care s-a acordat în 2013, sperăm să fie mai mare anul acesta, poate ar fi fost util să avem o astfel de prevedere în lege, şi nu obliga pe nimeni deloc ce sumă să fie, ce procent, numai să existe o prevedere legată de care sunt acele sume care de colo să fie trecută dincolo.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Ştirbu, aveţi un minut, vă rog.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a votat pentru acest proiect de lege.

Era un proiect de lege care ar fi trebuit să treacă, dragi colegi, pentru că sunt convins, mulţi dintre dumneavoastră, în colegiile pe care le reprezentaţi aici, aţi văzut că sunt foarte multe monumente istorice care sunt într-o stare de degradare avansată.

În aceste condiţii, sunt convins că în perioada următoare aceste monumente istorice vor avea o problemă în ceea ce priveşte reabilitarea lor.

În bugetul de stat pe anul trecut pentru reabilitarea monumentelor istorice a existat o sumă de 20 de milioane de lei noi, insuficientă, o sumă insuficientă măcar pentru reabilitarea - să zic - a 2-3% din monumentele din ţară.

Împreună cu colegii mei din Comisia pentru cultură din Cameră cu siguranţă vom recreiona un nou proiect legislativ pentru că este imperios necesar ca, din bugetul de stat, aceste monumente istorice, aceste bogăţii naţionale, să fie tratate - zic eu - preferenţial.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă avertizez că mai avem 100 de legi. Deci am rugămintea, când luaţi cuvântul să fiţi cât mai concişi.

8. Proiectul de Lege privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

Cu 201 voturi pentru, 93 împotrivă, 26 de abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

9. La punctul următor avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Vă rog să votaţi.

Cu 205 voturi pentru, 109 împotrivă şi nouă abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul Tinel, aveţi un minut şi dumneavoastră, la pajişti. La Proiectul de Lege privind pajiştile, domnule Ialomiţianu. Fiţi atent la ce votaţi. La ce nu votaţi, de fapt.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a votat împotriva acestui proiect de ordonanţă, pentru că el nu rezolvă problemele crescătorilor de animale.

Legea, cea pe care Partidul Democrat Liberal o iniţiase în 2010, era mult mai favorabilă pentru cei care se asociau.

În momentul de faţă, aţi introdus acolo unele prevederi care creează premisele unor abuzuri foarte grave în ceea ce priveşte gestionarea pajiştilor şi daţi voie, daţi dreptul primarilor, autorităţilor locale să între în suprafeţele pajiştilor pentru retrocedare şi pentru eventuale obiective de interes local, definite şi stabilite ca priorităţi şi oportunităţi de consiliile locale, ceea ce contravine angajamentului nostru de a menţine suprafaţa pajiştilor constantă cu suprafaţa pe care noi ne-am transmis-o la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Veţi vedea, sunt prevederi acolo care răspund unor solicitări punctuale, exprese, ale unora din teritoriu: construcţii etc. de toate felurile. Fără taxă de scoatere, fără taxă de...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Sunt multe lucruri acolo care, după părerea mea, vor îngreuna activitatea consiliilor locale.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am mai făcut ceva încă cu această ordonanţă, am blocat dezvoltarea şi accesul tinerilor la păşuni, cu alte cuvinte, am încercat să îngropăm agricultura românească. Asta am făcut astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am înţeles, deci am blocat accesul tinerilor la păscut.

Vă mulţumesc.

10. Următorul, Proiectul de Lege privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene.

Vă rog să votaţi.

Deci cu 300 de voturi pentru, patru împotrivă, 15 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă rog, domnul, mă puneţi să facem declaraţii de cum aţi dat votul la sfârşitul sesiunii. Vă rog.

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este cred o zi importantă această zi a Şcolii Ardelene şi într-o jumătate de minut permiteţi-mi să spun că sunt foarte satisfăcut, ţinând cont de faptul că am avut ocazia să folosesc foarte mult reperele Şcolii Ardelene în teza de doctorat.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dumneavoastră, ca slavo-macedonean, am înţeles. Mulţumesc.

La punctul 11 avem Proiectul de Lege privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste.

Vă rog să votaţi.

Cu 303 voturi pentru, patru împotrivă, cinci abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

12. Următorul, avem Proiectul de Lege pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Vă rog să votaţi.

Adoptare, iertaţi-mă.

Deci cu 313 voturi pentru, trei împotrivă, patru abţineri, proiectul a fost aprobat.

13. În continuare, avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă.

Vă rog să votaţi.

Cu 215 voturi pentru, şapte împotrivă şi 100 de abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

Domnule ministru, aveţi un minut.

Domnul Florin-Nicolae Jianu (ministru delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Nu vreau altceva decât să vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră şi să vă asigur că, aşa cum am promis şi la Legea IMM-urilor, de fiecare dată voi fi prezent în faţa dumneavoastră, în numele celor care lucrează în mediu public şi pot şi ei beneficia de aceste vouchere de vacanţă, şi sunt 1 milion şi 180 de mii de oameni. În numele industriei de turism din România, în numele Guvernului şi în numele meu personal vreau încă o dată să vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, bun.

14. Avem Propunerea legislativă pentru modificarea lit.l) a alin.(3) al art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei prin inspecţia tehnică periodică.

Vă rog să votaţi.

Se propune respingerea.

Cu 306 voturi pentru, 13 împotrivă şi 2 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe.

Comisia pentru administraţie propune respingerea, vă rog să votaţi.

Cu 186 voturi pentru, 109 împotrivă şi 22 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

În continuare, la punctul 16, avem Propunerea legislativă privind acordarea gratuită de ajutoare alimentare provenite din stocurile de intervenţie comunitare categoriilor de persoane cele mai defavorizate din România.

Vă rog să votaţi.

Cu 306 voturi pentru, 13 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost respins.

17. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei cu modificările şi completările ulterioare.

Vă rog să votaţi.

Cu 310 voturi pentru, 11 împotrivă şi 5 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

18. În continuare e Propunerea legislativă pentru modificarea pct.17 al alin.(1) al art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 210 voturi pentru, 7 împotrivă şi 106 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările şi completările ulterioare.

Vă rog să votaţi.

Cu 305 voturi pentru, 13 împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

La punctul 20, Propunerea legislativă privind abrogarea Legii 220/2011 şi modificarea Legii 95/2006.

Vă rog să votaţi.

Cu 304 voturi, 15 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost respins.

21. În continuare avem Propunerea legislativă privind încurajarea absolvenţilor sistemului de învăţământ superior, subvenţionat de către stat, de a activa în cadrul economiei autohtone.

Vă rog să votaţi.

Cu 300 de voturi pentru, 17 împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

22. În continuare avem Propunerea legislativă privind colectarea datelor personale ale utilizatorilor serviciilor de tip Prepay.

Vă rog să votaţi.

Toate sunt respingeri, domnule Toader. Suntem la punctul 23. Urmează 23. Da. Vă mulţumesc.

Cu 312 voturi pentru, 5 împotrivă, 5 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

Domnule Movilă, un minut, vă rog. Poate vă grăbiţi să ajungeţi la microfon totuşi.

Domnul Petru Movilă:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu toţi avem loc în primul rând.

Domnilor colegi,

Acest proiect de lege pe care l-am iniţiat, e un proiect de lege foarte important pentru siguranţa naţională, pentru combaterea crimei organizate, a traficului de persoane, a traficului de droguri. Cu toate afirmaţiile publice făcute de membrii cabinetului USL - Ponta, de Guvernul Ponta că acest proiect de lege este necesar, a fost punct de vedere negativ cu promisiunea şi angajamentul că Guvernul Ponta va veni cu un proiect de lege similar.

Am votat împotriva respingerii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

23. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea articolului 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Vă rog să votaţi.

Cu 302 voturi pentru, 15 împotrivă şi patru abţineri, proiectul de lege a fost respins.

24. Următoarea: avem Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Vă rog să votaţi.

Cu 318 voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost respins.

La punctul 25 avem Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 205 voturi pentru, 102 împotrivă şi 9 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

La punctul 26 avem Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de Guvern nr.99/29.08.2000, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată.

Vă rog să votaţi.

Cu 194 de voturi pentru, 118 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

27. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ.

Vă rog să votaţi.

Cu 190 de voturi pentru, 127 împotrivă şi 7 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

28. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Vă rog să votaţi.

Cu 312 voturi pentru, 4 împotrivă, 4 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat. Respins.

În continuare, la punctul 29, avem Propunerea legislativă privind înfiinţarea Registrului Industriilor Alimentare.

Vă rog să votaţi.

Cu 303 voturi pentru, unul împotrivă şi 9 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

30. În continuare avem Propunerea legislativă privind Statutul interpretului în limbaj mimico-gestual.

Vă rog să votaţi.

La punctul 31 avem Propunerea legislativă pentru susţinerea creşterii natalităţii. Ei, acum să văd PD-ul.

Vă rog să votaţi.

Cu 188 de voturi pentru, 114 împotrivă şi 7 abţineri, proiectul de lege a fost respins. Nici asta nu vă place, văd.

La punctul 32. Propunerea legislativă privind folosirea limbajului semnelor româneşti sau a limbajului mimico-gestual oficial prin interpret autorizat.

Vă rog să votaţi.

Cu 186 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 118 abţineri, proiectul de lege a fost respins. La mimico-gestual, da? Sunteţi corect.

Vă rog, domnule...

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Şi la acest proiect şi la cel anterior de la poz.30 privind persoanele cu deficienţă de auz, am votat împotriva respingerii. Este păcat că astfel de proiecte sunt respinse. Cred că este important să acordăm prin lege o mult mai mare atenţie acestei categorii de persoane care oricum au numeroase probleme. De aceea, vă îndemn ca în viitor să venim cu noi proiecte de lege prin care să venim într-adevăr în întâmpinarea nevoilor acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

33. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.89/1998 - Legea apiculturii.

Vă rog să votaţi.

Cu 308 voturi pentru, 10 împotrivă şi 7 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

34. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.237 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Vă rog să votaţi.

Cu 303 voturi pentru, 13 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

35. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Vă rog să votaţi.

Cu 193 de voturi pentru, 120 împotrivă şi 7 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

36. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii farmaciei nr.266/2008, republicată.

Vă rog să votaţi.

Cu 306 voturi pentru, unul împotrivă şi 5 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

37. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 187 de voturi pentru, 126 împotrivă şi 5 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

38. În continuare avem, de asemenea, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 189 de voturi pentru, 121 împotrivă şi 8 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

39. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Vă rog să votaţi.

Cu 306 voturi pentru, 11 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

40. În continuare avem Propunerea legislativă privind obligativitatea statului de a asigura diferenţele de majorări de preţ la facturile de utilităţi pentru agenţii economici.

Vă rog să votaţi.

Cu 317 voturi pentru, unul împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

41. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 195 de voturi pentru, 118 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

42. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.571 din 2003 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 193 de voturi pentru, 23 împotrivă şi 8 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

43. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Vă rog să votaţi.

Cu 320 de voturi pentru, zero împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

44. În continuare avem Propunerea legislativă privind facilităţile acordate şomerilor pentru transportul intern.

Vă rog să votaţi.

Cu 299 de voturi pentru, 17 împotrivă şi 8 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

45. În continuare avem Propunerea legislativă pentru reintrarea în administraţia Statului a clădirii "Casa radio" din Calea Plevnei, Bucureşti, în vederea construirii unui complex muzeal şi de săli de conferinţe, cuprinzând inclusiv Muzeul Dictaturii Comuniste.

Vă rog să votaţi.

Cu 197 de voturi pentru, 9 împotrivă şi 114 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

46. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 317 voturi pentru, niciunul împotrivă, 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

47. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea art.10 din Legea nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Vă rog să votaţi.

Cu 302 voturi pentru, 15 împotrivă, 5 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

48. În continuare avem Propunerea legislativă pentru declararea zilei de 18 februarie Ziua Primarului.

Vă rog să votaţi.

Cu 294 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 14 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

49. În continuare avem Proiectul de Lege pentru completarea art.2 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Vă rog să votaţi.

Cu 301 voturi pentru, 19 împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

50. În continuare la pct.50 avem Propunerea legislativă pentru completarea alin.(1) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art.2 din Legea nr.36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Vă rog să votaţi.

Cu 291 de voturi pentru, unul împotrivă, 30 de abţineri, proiectul de lege a fost respins.

51. În continuare avem Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.53 din 24 ianuarie 2003, Codul Muncii.

Vă rog să votaţi.

Cu 194 de voturi pentru, 105 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

52. În continuare avem Propunerea legislativă privind ajutorul financiar acordat persoanelor care au în îngrijire copii ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate.

Vă rog să votaţi.

Cu 186 de voturi pentru, 99 împotrivă şi 30 de abţineri, proiectul de lege a fost respins.

53. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Vă rog să votaţi.

Cu 301 voturi pentru, 14 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

54. Propunerea legislativă pentru interzicerea manifestărilor şi organizaţiilor de tip extremist.

Vă rog să votaţi.

Cu 307 voturi pentru, 3 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

55. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de Guvern nr.2/12.07.2001, privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările şi completările ulterioare.

Vă rog să votaţi.

Domnule Scutaru, vă rog să votaţi.

Cu 307 voturi pentru, zero împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

Iertaţi-mă că stau cu faţa la spatele dumneavoastră, domnule Scutaru.

56. Propunerea legislativă pentru modificarea art.27 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 292 de voturi pentru, 13 împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost respins.

57. În continuare avem Propunerea legislativă pentru modificarea art.27 al Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 294 de voturi pentru, 14 împotrivă şi două abţineri, proiectul de lege a fost respins.

58. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Vă rog să votaţi.

Cu 301 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

59. Avem în continuare Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Vă rog să votaţi.

Cu 305 voturi pentru, unul împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

La punctul 60, avem Propunerea legislativă pentru instituirea taxei de poluare.

Vă rog să votaţi.

Cu 198 de voturi pentru, 107 împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

61. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.q) a alin.(1) al art.9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Vă rog să votaţi.

Cu 176 de voturi pentru, 107 împotrivă şi 22 de abţineri, proiectul de lege a fost respins.

62. În continuare avem Propunerea legislativă pentru completarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Vă rog să votaţi.

Cu 296 voturi pentru, 15 împotrivă şi 6 abţineri, proiectul de lege a fost respins.