Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul deputat Niculae Mircovici şi de doamna deputat Liliana Mincă, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa!

Să începem şedinţa noastră.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Educaţia, o prioritate pentru noi şi pentru întreaga societate".

Luni, 15 septembrie, a debutat un nou an şcolar şi am avut deosebita plăcere să particip la mai multe ceremonii de deschidere a unor şcoli din municipiul Lugoj.

Am simţit nevoia de a fi mai aproape de dascălii care, în condiţii vitrege, îşi fac cu prisosinţă datoria faţă de copii şi societate. Ei sunt cei care, cu multă dăruire, ne educă copiii, cei care, în pofida problemelor pe care le are sistemul educaţional, încearcă să nu le bage în seamă şi să asigure o educaţie aleasă elevilor lor.

Am simţit nevoia să fiu mai aproape de copiii noştri, de cei care trebuie să asigure viitorul acestui colţ de lume, cei de care trebuie să ne îngrijim cu toţii, părinţi şi dascăli deopotrivă. Este de datoria noastră, dragi colegi, să facem în aşa fel încât să asigurăm toate condiţiile ca toţi copiii din această ţară să primească o educaţie aleasă şi demnă.

Incoerenţa actului de guvernare în domeniul educaţiei nu mai este un secret pentru nimeni. Au suferit din cauza acesteia elevi, părinţi şi dascăli deopotrivă. Efectele dezastruoase ale politicii educaţionale din guvernarea pedelistă s-au văzut şi se văd şi acum, din păcate. Trebuie să ne asigurăm că va creşte calitatea actului educaţional, că dascălii îşi vor recăpăta demnitatea şi îşi vor găsi locul pe care îl merită în societate.

Sper din suflet ca cei mai mulţi dintre părinţi să fi reuşit să asigure copiilor lor cele de trebuinţă pentru şcoală, ca aceştia să poată să înveţe cu drag, să meargă la şcoală, să se bucure de cunoaştere.

Trecând cu vederea lipsa, parcă interminabilă, a problemelor din educaţie, este o zi totuşi festivă. Să ne amintim deci de anii devenirii noastre, de dascălii care ne-au marcat existenţa şi ne-au format ca oameni.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Lugoj, judeţul Timiş.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Lubanovici, aveţi microfonul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doresc să vă informez pentru stenogramă că astăzi voi mai depune în scris o declaraţie politică pe care am intitulat-o "Facultate fără bacalaureat, instrument electoral".

Declaraţia politică cu care aş vrea să vă atrag atenţia în dimineaţa aceasta,

Stimaţi colegi,

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să-mi exprim public dezacordul profund pe care-l am faţă de ordonanţa de urgenţă prin care Guvernul Ponta îngăduie migraţia politică a primarilor.

O asemenea măsură arată încă o dată gradul de demagogie şi ipocrizie a actualei puteri. Ne amintim cu toţii cum reprezentanţii PSD au condamnat ori de câte ori au avut ocazia în studiourile de televiziune migraţia politică. mai mult decât atât, membrii aceluiaşi partid au votat, atunci când erau în opoziţie, în favoarea legilor prin care s-a stopat acest fenomen. Cu toate acestea, puterea actuală susţine principiile de bază democratice doar până în momentul în care acestea nu o mai avantajează.

Cum altfel putem înţelege această iniţiativă pusă în practică tocmai înaintea alegerilor prezidenţiale?

Nevoia actualului premier de ajutorul primarilor pentru acest scrutin a dus la schimbarea regulilor cu puţin timp înainte de alegeri, măsură care a adus din nou României şi guvernului criticile internaţionale.

Stimaţi colegi,

În ce democraţie funcţională, în care respectarea statului de drept nu e doar o expresie din discursuri politice, intrarea în legalitate a traseismului politic reprezintă o urgenţă, o prioritate a Guvernului? Să mai adaug că o astfel de măsură ignoră cu desăvârşire alegătorii care şi-au oferit voturile primarilor?

Nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, ce alte legi sau norme veţi mai modifica cu urgenţă doar pentru a vă avantaja electoral? Ca şi în anul 2012, inventivitatea de care dă dovadă Partidul Social Democrat în încălcarea şi transformarea regulilor este de-a dreptul uimitoare într-un stat democratic, iar aceste fapte slujesc strict intereselor de partid, în eforturile de acaparare totală a puterii, ignorând cu desăvârşire problemele reale ale ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Anul şcolar a început cu stângul".

Începutul de an şcolar a fost ratat în acest an din lipsa de preocupare a Guvernului Ponta.

Copiii din clasa I şi a II-a nu au avut manuale corespunzătoare în prima zi de şcoală. Cei din clasa I nu au avut abecedarul.

Ministerul Educaţiei nu a urmărit ca acest eveniment să se desfăşoare în condiţii normale. Această generaţie din clasa I va ţine minte toată viaţa faptul că a venit la şcoală şi nu au găsit abecedarul, care pentru ei era o curiozitate, o noutate, un manual pe care trebuia să-l găsească pe bancă. Guvernanţii dau vina pe editori că au făcut contestaţii, editorii dau vina pe minister că nu a întocmit corect caietul de sarcini pentru licitaţie.

S-a afirmat dorinţa, din partea ministerului, de a scoate abecedarul în format digital pentru copiii de clasa I.

Întrebarea firească este următoarea: au fost instruiţi învăţătorii cum să utilizeze acest abecedar, cum să-l utilizeze copiii? Au urmat nişte cursuri în acest sens învăţătorii? Cum să se descurce sute de mii de copii din mediul rural care nu cunosc acest termen, care nu ştiu nici ei nici părinţii nimic despre abecedarul digital? Nu cumva este vorba de a găsi nişte scuze pentru că nu am avut tot ce trebuie pentru începerea anului şcolar?

Pe de altă parte, sunt un număr foarte mare de şcoli care au deschis anul şcolar şi funcţionează fără autorizaţie sanitară. În aceste unităţi nu există apă curentă şi nici grupuri sanitare corespunzătoare.

S-au perindat pe la Ministerul Educaţiei peste 20 de miniştri de la diverse partide politice în cei 25 de ani de la Revoluţie. Fiecare a venit cu idei proprii, cu variante personale privind modul de organizare a învăţământului românesc. Rezultatul? Un dezastru în sistemul educaţiei din ţara noastă.

Ultima decizie luată de Guvernul Ponta prin ordonanţă de guvern, privind posibilitatea elevilor care nu au luat bacalaureatul să poată urma cursurile unei universităţi, depăşeşte toate scenariile posibile pe care le-a putut gândi cineva. Ce altceva înseamnă posibilitatea de a primi atestate pentru anumite profesii, neavând bacalaureatul, iar dacă îl promovezi în timp ce urmezi cursurile acelei universităţi poţi primi credite, astfel încât să devii absolvent cu studii superioare? În loc să revenim la examenul de admitere în liceu, să reînfiinţăm şcolile profesionale, să regândim programa şcolară în sensul reducerii numărului de materii predate în şcoli, Guvernul minimalizează importanţa examenului de bacalaureat. Practic, le spunem elevilor că nu este necesar să înveţe prea mult la timpul potrivit, că poţi accede la universitate şi fără bacalaureat. Nu cumva toate acestea sunt pentru ca universităţile particulare să poată încasa taxe de şcolarizare pentru a avea numărul de cursanţi necesar, ca să funcţioneze?

Toate acestea trebuie să dea de gândit în mod serios actualilor guvernanţi. Aceştia trebuie să înceapă reorganizarea sistemului educaţional din România, în aşa fel încât valorile să fie pe primul plan. Elevii merituoşi să acceadă la universităţi, iar pentru ceilalţi să se asigure locuri în şcoli profesionale şi şcoli postliceale, dar cu bacalaureatul promovat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Ciuhandru, vă rog frumos, aveţi... Ciuhodaru. La cine mă gândeam eu? Îmi cer... Ştiu sigur la cine mă gândeam, da.

Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu avem şcoli şi manuale. Avem doar un guvern şi un premier fără educaţie.

Se vede şi din ultima bancă faptul că educaţia lipseşte din priorităţile premierului.

După ce majoritatea parlamentară a respins amendamentul meu privind alocarea a 6% din pib pentru educaţie, aşa cum prevede Legea educaţiei naţionale, vedem noi şi noi "succesuri" la început de an şcolar. Printre ele se numără şi faptul că peste 3 milioane de elevi vor învăţa după fişe sau după manuale vechi ce nu corespund noilor programe şcolare.

Un fin cunoscător al realităţii româneşti, numai bun de preşedinte, domnul doctor, încearcă să ne convingă, pentru a masca eşecul măsurilor guvernamentale din sistemul de educaţie că, şi citez: "Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi de clasa I, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă telefonul cu internet." Aşa o fi, pentru copiii celor din noul aparat din partid şi de stat.

Din buncărul armatei, cel mai iubit doctor al poporului ştie că toţi românii îşi fac vacanţa în America, au bone filipineze sau îşi trimit copiii la şcoli private, aşa cum face premierul României.

Probabil că tot directorul de la INS i-a spus că, în comune şi în sate toţi copiii butonează pe laptop şi smartphone şi wireless atârnă de gardurile oamenilor, aşa cum i-a spus şi că nu suntem în criză.

Domnule premier,

Dacă umblaţi prin ţară, nu doar în vizită de lucru în campanie, trebuia să ştiţi că sunt copii care nu au nici măcar curent electric sau apă în gospodărie. Dar, de unde să ştiţi?

Plecaţi în ţară doar ca să daţi bine la televizor şi să vă lăsaţi tras cu barca pe uliţă de câţiva jandarmi în apa până la genunchi, şi asta când nu staţi prin emisiuni, în timp ce medicii mor îngheţaţi în Apuseni.

E clar că cei care ne conduc au pierdut orice contact cu realitatea. În condiţiile în care peste 50% din populaţia României trăieşte la limita sărăciei, iar aproximativ 30% sub această limită, domnii aceştia habar n-au că există copii care nu au nici ce să mănânce.

Probabil de aceea Guvernul a dat aviz negativ la proiectul meu de Lege privind mărirea alocaţiilor pentru copii la 200 de lei.

În fond, la ce le-ar mai trebui românilor educaţie? Nici măcar nu trebuie să ştie să citească, pentru ca, o dată la patru ani, să le arătaţi unde să pună ştampila pe buletinul de vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Kereskényi Gábor, aveţi microfonul.

Domnul Kereskényi Gábor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Accizarea pălincii este o prostie".

Ţăranii din Satu Mare şi nu numai s-au îmbătat deja la câte promisiuni au primit din partea politicienilor că vor reduce accizele la pălincă. Nu este lună în care un politician, de la preşedintele ţării sau primul ministru până la miniştri, deputaţi, senatori sau prefecţi să le promită că se vor bate pentru reducerea accizei la pălincă.

Ultima promisiune venită de la cel mai înalt nivel a fost chiar în luna mai, la Sâmbra Oilor, când primul-ministru Victor Ponta a promis că va reduce accizele la pălincă. Vechea scuză, că nu ne lasă Uniunea Europeană, e motivul invocat de politicieni, atunci când revin în faţa micilor producători de pălincă pentru a-i amăgi din nou.

O spun de la început: accizarea pălincii este o prostie. Încasările la bugetul de stat sunt minime. Conform datelor oficiale, din 130 de milioane de litri de ţuică care se fabrică în România anual, se impozitează doar 1%, restul circulând la negru. În schimb, micii producători trăiesc zilnic cu spaima că se vor alege cu dosare penale.

Susţin cu tărie că ar fi un gest omenesc şi firesc ca măcar pentru această toamnă, când avem o producţie de prune record, să se facă o excepţie de la accizarea pălincii. Totodată, susţin cu tărie modificarea Codului fiscal în ceea ce priveşte accizarea alcoolului produs din fructe în gospodăriile populaţiei privind alcoolul etilic.

În prezent, în Codul fiscal se stipulează că "ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală pe an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să nu fie vândute".

Susţin, conform proiectului nostru de lege, modificarea Codului fiscal pentru ca pălinca, turţul, ţuica, horinca, vinarsul, rachiul de tescovină, rachiul de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 100 de litri de produs pe an, cu concentraţie alcoolică de 100% în volum, se exceptează de la accize, cantitatea reprezentând 200 litri de distilat din fructe la 50 grade.

Aceste modificări pot fi făcute rapid, chiar şi printr-o ordonanţă de urgenţă. Aşa cum guvernul nu a ţinut cont de obiecţiile UE atunci când a dat ordonanţa traseiştilor, nu cred că ar fi un capăt de ţară sau de Uniune dacă am modifica Codul fiscal în sprijinul producătorilor de pălincă.

Ungaria a făcut-o şi nu ştiu să fi fost exclusă din Uniunea Europeană. În statul vecin, acciza la pălincă produsă într-o distilerie pentru un pomicultor este stabilită la zero forinţi până la concurenţa a maximum 50 de litri pe an, ceea ce echivalează cu o scutire totală. În plus, pălinca produsă de o persoană privată în propria sa distilerie este scutită de accize până la un volum anual maxim de 50 de litri, în cazul în care pălinca respectivă este destinată consumului personal al gospodăriei.

Şi aş putea continua cu exemple din Grecia, Spania, Cehia, Slovacia, Franţa sau Austria şi Germania, unde pentru produsele similare, fie se aplică un nivel redus al accizei, fie distileriile sunt chiar subvenţionate de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Cosmin Necula.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Cosmin Necula:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă rog ca, împreună, fără părtiniri politice, să restabilim dreptatea pe care zeci de mii de oameni o aşteaptă în această ţară. Oameni, care zeci de ani au muncit în condiţii grele şi deosebite, printr-un act injust şi nedrept sunt astăzi privaţi de o pensie pe măsura muncii lor, precum şi de posibilitatea de a ieşi la pensie într-un mod anticipat.

Zeci de mii de oameni din această ţară sunt privaţi de beneficiile grupei a II-a de muncă, printr-o dispoziţie arbitrară din 2011 a Guvernului condus de Traian Băsescu şi susţinut de ministrul justiţiei de atunci, domnul Predoiu. Aceştia, în dorinţa disperată de a face rost de bani pentru clientela politică, au fost în stare să nesocotească diverse acte normative şi, mai mult decât atât, să-şi bată joc de munca de-o viaţă a unor oameni care au construit România prin fabrici, prin uzine, prin şantiere, în condiţii deosebit de grele.

Nu putem lăsa o comisie naţională de soluţionare a contestaţiilor să descalifice şi să minimalizeze munca de-o viaţă a unor oameni care, în condiţii grele, au construit această ţară.

Nu-i putem lăsa pe aceşti oameni să aştepte ani de zile răspunsuri de la această comisie. Nu putem să-i lăsăm pe aceşti oameni, ca după ani de zile şi mulţi bani cheltuiţi în instanţă, să-şi câştige dreptatea şi recunoaşterea muncii lor de-o viaţă.

Vreau să vă spun că aceşti oameni nu se pot bucura de recunoaşterea de care ar trebui să beneficieze şi aşteaptă o soluţie. Această soluţie trebuie să vină de la noi, de la decidenţii politici, capabili să ne asumăm şi să îndreptăm greşelile trecutului, şi nu de la funcţionarii care, din diverse case naţionale, sunt obligaţi să interpreteze anacronic prevederile legale.

Grupa a II-a de muncă înseamnă muncă în condiţii deosebite, în condiţii periculoase, dăunătoare în mod concret sănătăţii umane. Aşa spune legea şi aşa spun instanţele care dau dreptate acestor oameni. Nu putem accepta să lăsăm la mâna unor funcţionari de birou aprecierea muncii a mii şi mii de constructori, sudori, mecanici, oameni care au lucrat în noxe, frig şi pericol. Nu putem obliga mii de oameni să-şi găsească dreptatea în instanţă după zeci de ani de muncă şi după multe ore petrecute în chin şi sudoare.

Solicit în mod concret Casei Naţionale de Pensii să respecte Ordinul nr.50 din 1990 şi să nu mai conteste în mod abuziv dreptul acestor oameni la o pensie corectă şi concretă, atât din punct de vedere al termenului, cât şi financiar.

Solicit funcţionarilor Casei mai sus-amintite să-şi respecte propria legislaţie şi să nu mai săvârşească abuzuri.

Consider că Parlamentul este autoritatea capabilă să restabilească adevărul şi dreptatea cuvenită acestor cazuri, deoarece suntem şi vom fi în continuare, indiferent de culoare politică, reprezentanţii acestor zeci de mii de oameni nedreptăţiţi de către funcţionarii statului, fapt pentru care vă rog să susţineţi proiectul de act normativ care va statua în mod clar care sunt drepturile acestor oameni care au lucrat şi lucrează în condiţii deosebite.

Vă mulţumesc.

Cosmin Necula, deputat PSD de Bacău.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Dan-Cristian Popescu.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe 15 septembrie a început şcoala, iar pe 1 octombrie va începe anul universitar. Cu toate acestea, învăţământul, domeniul cel mai supus reformelor din România, continuă să fie ineficient, sub standardele europene.

Problemele sunt mereu aceleaşi: prin reformele în învăţământ, la schimbarea fiecărui guvern, s-au făcut modificări, u neapărat necesare, ale modului în care era structurat învăţământul până în acel moment. O altă problemă, şi mai gravă, este subfinanţarea învăţământului, conducând la promovarea mediocrităţii. Cu o taxă de şcolarizare potrivită şi prin bunăvoinţa unor guvernanţi, care nu vor să îşi supere electoratul, poţi face facultate fără bacalaureat şi, de ce nu, doctorat fără a-ţi scrie teza, nu e aşa?

Stimaţi colegi,

Şi acest an şcolar a început cu o mulţime de probleme nerezolvate.

Deşi învăţământul preuniversitar de stat este în mod oficial gratuit şi obligatoriu, în realitate el devine, pe an ce trece, tot mai costisitor. Uniforme, rechizite, manuale, cărţi şi caiete de lucru auxiliare, meditaţii şi alte cheltuieli prevăzute sau neprevăzute, constituie o povară tot mai grea pentru buzunarele părinţilor din săraca noastră Românie.

Alocaţiile de stat pentru copiii şcolari, deşi parte a pretenţiei statului de a asigura învăţământul preuniversitar gratuit, sunt departe de a acoperi cheltuielile necesare care să le asigure elevilor o bună pregătire.

Manualele şcolare sunt pretext de afaceri pentru câteva edituri privilegiate.

Salariile profesorilor din învăţământul preuniversitar sunt prea mici pentru a fi motivante, insuficiente pentru a-i ajuta să se dedice formării continue în domeniile lor de specialitate. Chiar şi o singură carte cumpărată pe lună devine o cheltuială greu de suportat pentru salariul unui cadru didactic.

Decizia guvernării PSD de a li se permite tinerilor care nu au reuşit să treacă examenul de bacalaureat să fie admişi totuşi în învăţământul superior, este de un populism electoral agresiv.

Domniile Lor vor să nu supere, ba chiar să câştige de partea lor acele familii ai căror copii nu au reuşit să confirme la examenul de bacalaureat că îndeplinesc condiţiile intelectuale cerute unui absolvent de liceu.

Sunt de înţeles, colegii noştri de la putere contabilizează voturi. Dar dacă îi înţelegem, nu înseamnă că îi justificăm.

Aceste măsuri populiste, deloc pertinente, au consecinţe grave pe termen mediu şi lung. În primul rând, va scădea voinţa generaţiilor următoare de elevi în a se pregăti pentru examenul de bacalaureat, astfel încât să îl şi treacă. De asemenea, universităţile primesc studenţi care nu sunt încă pregătiţi să îndeplinească aşteptările profesorilor lor. Acest lucru va afecta profund calitatea învăţământului universitar.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Universităţile sunt creierele şi furnizoarele de combustibil pentru societate. Nu este o întâmplare faptul că o societate puternică şi armonios dezvoltată are un învăţământ universitar de calitate.

La fel, nu ar trebui să ne mire faptul că societatea românească merge atât de prost, din moment ce sistemul nostru universitar este, trebuie să o recunoaştem, la pământ.

Problemele sunt numeroase, precum cea a obligării universităţilor de a avea un număr cât mai mare de studenţi, iar cantitatea excesivă este în detrimentul calităţii, dacă ne referim la sistemul universitar. Când este vorba de politică, poate că e altfel.

Apoi, este problema subfinanţării. Nu sunt suficienţi bani în învăţământul academic nici pentru utilităţi, nici pentru finanţarea performanţei academice şi cercetării ştiinţifice.

Orice mare universitate oferă salarii tentate pentru a atrage profesori şi cercetători de prestigiu de pretutindeni. Din păcate, bugetele universităţilor noastre de stat nu permit nici măcar păstrarea tuturor profesorilor şi cercetătorilor de prestigiu din România.

Despre învăţământul privat, ce să mai vorbim? Încă nu am reuşit să construim cadrul legal adecvat pentru a încuraja stimularea unui învăţământ privat de calitate.

Stimaţi colegi,

Care ar fi soluţia? O nouă reformă a învăţământului? Au fost prea multe ca una nouă să fie credibilă. Soluţia ar fi asumarea de către toate structurile statului a priorităţii acordate educaţiei şi culturii. Acest lucru va conduce la o mai bună finanţare a sistemului de învăţământ.

Cât despre celelalte probleme? Orice problemă punctuală trebuie să primească o soluţie punctuală. Iar rolul nostru este să gândim soluţiile legislative punctuale.

În tot acest timp, elevii şi studenţii nu au fost motivaţi să înveţe temeinic, au fost încurajaţi să sară peste etape esenţiale în dezvoltarea lor academică. Nu putem continua promovarea non-valorilor şi a inconsecvenţei. Vă invit să credem în necesitatea unei educaţii de calitate şi într-o viziune strategică nouă pentru învăţământul din România: unul cu caracter responsabil, echitabil pentru cei ce vor să fie educaţi, şi motivaţional, pentru cei ce vor să educe.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat sectorul 2 din Bucureşti.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă am să depun astăzi două declaraţii politice. Una "Acoperit-descoperit, noul sport naţional inventat de Traian Băsescu" şi a doua, căreia îi şi dau citire, "ACR îşi face inventarul inventând moţiuni".

Îngrijoraţi de plecările masive ale parlamentarilor din PNL la PLR şi dinspre PDL în PMP, colegii noştri de la ACL şi-au stabilit ca singură activitate "săptămâna şi moţiunea", şi asta nu pentru că ar avea ceva de semnalat, ci pentru a vedea câţi dintre deputaţii ACL au mai rămas. Şi bineînţeles că semnătura pe fiţuică intitulată "moţiune" nu înseamnă şi prezenţa la dezbaterea ei.

Iată că ne-am pricopsit şi de această dată cu o moţiune simplă, care ar avea ca temă principală persoana ministrului finanţelor. Ne-am obişnuit din sesiunea parlamentară trecută ca moţiunile depuse de opoziţie să fie doar atacuri personale la adresa miniştrilor Cabinetului Ponta. De altfel, cum putem caracteriza altfel o moţiune care vorbeşte despre lipsa măsurilor de relaxare fiscală ale Guvernului Ponta, atâta timp cât unii dintre semnatari s-au dovedit experţi în relaxarea cu 25% ale buzunarelor românilor? Cum putem caracteriza altfel o moţiune care vorbeşte despre respingerea propunerilor constructive ale opoziţiei când, în realitate, opoziţia nu face altceva decât să semneze la normă moţiunile ca şi ştatele de plată din Parlament? Şi, nu în ultimul rând, cum putem caracteriza altfel o moţiune care vorbeşte de locuri de muncă prost plătite, când tocmai semnatarii acesteia au făcut concedieri pe bandă rulantă a sute de mii de români când se aflau la guvernare?

Este repetat, în mod intenţionat, faptul că mediul de afaceri ar fi sufocat de taxe. Curios lucru, domnilor! Supărarea mare a dumneavoastră reprezintă, de fapt fiscalizarea tuturor clienţilor politici ai oligarhilor din fosta guvernare Boc, clienţi politici care nu au cunoscut până în acest moment care este obiectul de activitate al ANAF, care nu au cunoscut nici măcar unde se află sediul ANAF, dar în schimb l-au cunoscut foarte bine chiar pe Sorin Blejnar. Amintim colegilor din opoziţie că ceea ce îi deranjează pe Domniile Lor atât de profund nu înseamnă împovărarea cu taxe a mediului de afaceri, ci impozitarea, conform legii, a celor obişnuiţi să câştige, doar Domniile Lor, licitaţiile organizate, şi a celor deveniţi experţi în câştigarea contractelor date prin atribuire directă, deci a tuturor celor care ar fi întors serviciul oferit. Înţelegem, domnilor din opoziţie, că ai dumneavoastră clienţi politici nu vă vor mai oferi cadoul electoral cu care aţi fost obişnuiţi, pentru simplul motiv că trebuie să plătească impozitul la stat.

Constat cu surprindere că protestaţi vehement din cauza faptului că lupta contra economiei negre înregistrează rezultate. Să înţelegem prin aceasta că dumneavoastră eraţi beneficiarii direcţi ai economiei negre? Să înţelegem prin aceasta că banii care trebuiau să se îndrepte către bugetul statului se îndreptau către bugetele de campanie ale dumneavoastră? Şi, nu în ultimul rând, să înţelegem faptul că vă este frică de faptul că veţi rămâne fără comisioanele celor, în sfârşit, fiscalizaţi?

Consider că la aceste întrebări, ca să nu mai planeze vreun dubiu, ar trebui să răspundă toţi semnatarii actualei moţiuni.

Aţi aruncat pe hârtie tot felul de cifre preluate din poşeta doamnei Anastase, expertă în numerologie, pe considerentul că hârtia poate suporta orice. Aţi afirmat că puterea de cumpărare a oamenilor este mai mică decât în timpul marii crize economice. Mă gândesc, de ce nu îi întrebaţi pe oameni şi cu privire la acest subiect? Când veţi avea curaj să ieşiţi în stradă şi să vă confruntaţi cu părerea sinceră a omului simplu, să îl întrebaţi dacă era mai bine pe timpul guvernării Boc, după odioasele tăieri sau dacă este mai bine acum când, după un efort considerabil, Guvernul Ponta a reuşit să îndrepte jaful din buzunarele românilor?

Dragi colegi,

Ca orice atac la persoană, această moţiune conţine un mesaj de-a dreptul neserios şi necinstit faţă de români. Confruntaţi cu criza procentelor din sondaje, colegii semnatari dau vina pe Ministerul Finanţelor, neştiind nici până acum care este fişa postului unui ministru. Dacă aţi fi vrut să ştiţi cu ce se ocupă un ministru al finanţelor, aţi fi putut lua referinţe de la excelenţa sa, domnul Pogea. Am spus excelenţa sa pentru că, atât timp cât a ocupat portofoliul finanţelor, a excelat prin incompetenţă şi minciună.

Dacă ar fi atât de greu de ajuns la domnul Pogea, aţi fi putut lua referinţe de la domnul Blejnar, ocupat între timp, cei drept, cu dosarele de cercetare penală. Iar dacă domnul Blejnar ar fi fost ocupat prea mult cu procurorii, aţi fi putut să-l readuceţi în ţară pe domnul Codruţ Marta, pentru lămuriri suplimentare.

În realitate, nu e nimic de lămurit. Economia românească a scăpat de botniţă şi poate respira din nou. Scăderea economică pe care o tot trâmbiţaţi nu este altceva decât scăderea comisioanelor grase din propriile dumneavoastră buzunare. Mă întreb, câţi dintre semnatari au citit măcar o dată textul acestei moţiuni?

Domnilor lideri de grup ai PNL şi PDL,

În încheiere, vin cu o rugăminte la dumneavoastră. Găsiţi o altă metodă de a face prezenţa în Parlament. Puteţi apela la domnul Ialomiţianu, fost ministru al finanţelor, pentru a vă ţine bilanţul plecărilor către alte formaţiuni politice. Nu mai folosiţi Parlamentul pentru a vă verifica cvorumul. Românii doresc o ţară în care parlamentarii să iniţieze legi utile, iar guvernul să se ocupe în mod eficient de guvernare. Spre deosebire de dorinţele românilor, dumneavoastră doriţi o ţară în care parlamentarii să facă prezenţa prin moţiuni, iar guvernul, în loc să se ocupe de guvernare, să vină în Parlament pentru a constata că semnatarii nici măcar nu catadicsesc să vină la susţinerea propriei lor moţiuni.

Nu consideraţi că este o prea mare diferenţă între ceea ce doresc românii şi ceea ce doriţi dumneavoastră? Mai multă responsabilitate, domnilor din opoziţie, pentru că dumneavoastră reprezentaţi în Parlament cetăţenii români, nu propriile dumneavoastră interese de grup.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Vasile Gudu.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi este în ton cu celelalte declaraţii prezentate. Mă refer la educaţie. Am intitulat-o, de fapt, "Educaţia, prioritate naţională a Guvernului Ponta".

Peste trei milioane de elevi şi de preşcolari au început luni, 15 septembrie, un nou an şcolar. Îi aşteaptă 36 de săptămâni de cursuri şi 34 de zile de vacanţă. Problemele nu lipsesc nici de această dată, nici în acest an. Multe şcoli nu sunt pregătite nici acum pentru cursuri. În unele unităţi de învăţământ, renovările din timpul verii s-au dovedit a fi mai degrabă o spoială. Nici măcar microbuzele împărţite cu surle şi trâmbiţe de Guvernul Ponta nu vor fi utile în toate zonele, pentru că sunt localităţi în care acestea lipsesc cu desăvârşire.

Şcoala începe fără manuale pentru clasele întâi şi a doua. Licitaţia pentru noile cărţi ale copiilor a fost contestată de edituri, iar vechile manuale nu au fost retipărite în această vară. Este doar cea mai nouă problemă din lunga listă a problemelor care însoţeşte debutul şcolii, pe lângă lipsa autorizaţiilor sanitare şi cea a dascălilor calificaţi.

Domnul Remus Pricopie, ministrul educaţiei, dă vina pentru lipsa manualelor de la clasele mici şi pe editorii care au contestat licitaţia privind cărţile şcolare.

Ministerul a anunţat abia în august câştigătorii licitaţiei, iar rezultatul a fost imediat contestat. Cu doar câteva zile înainte să înceapă şcoala, Consiliul de Soluţionare a contestaţiilor anunţă că Ministerul Educaţiei are 25 de zile la dispoziţie să reevalueze ofertele. Până atunci, elevii de clasa a II-a ar urma să înveţe din manualele vechi, dacă acestea au fost păstrate de învăţători. Cei de clasa I au programă nouă, aşa că nu vor avea deloc abecedar.

Nu doar manualele lipsesc la începutul şcolii. Codul etic al dascălilor, promis de mai multe ori de Ministerul Educaţiei, nu este gata. Prin Codul etic promis de Ministerul Educaţiei urmau să fie pedepsite faptele de corupţie, precum fraudarea examenelor, solicitarea de către profesori a unor sume de bani sau cadouri pentru ca elevii să beneficieze de note mai mari, trafic de influenţă şi favoritism. Se interzice de asemenea ca profesorii să facă meditaţii în particular cu elevii ori să implice elevii în activităţi politice.

Anul şcolar 2014 începe cu reguli mai stricte pentru elevi. Acestea prevăd că elevii nu au voie cu ţigări, substanţe etnobotanice sau alcool în şcoală. Nu au voie să organizeze acţiuni de protest şi nici să iasă din curtea şcolii în timpul pauzelor, iar părinţii care nu-şi trimit copiii la şcoală vor fi amendaţi. Pentru acest an şcolar, limba modernă va fi introdusă de la clasa pregătitoare, câte o oră pe săptămână, iar în clasele a III-a şi a IV-a, câte două ore pe săptămână.

La clasa a II-a, matematica obţine o oră în plus pe săptămână, ajungându-se astfel la patru ore pe săptămână.

Referitor la judeţul Tulcea, Direcţia de Sănătate Publică a făcut o evaluare a judeţului, în urma căreia 60% din şcolile vizate aveau lacătul pe poartă. Şcoala din comuna Izvoarele nu reuşeşte să ţină pasul cu cerinţele impuse anual pentru siguranţa sănătăţii elevilor. Nici în comuna Topolog situaţia nu e tocmai fericită, cantina şi internatul liceului neîndeplinind condiţiile de funcţionare.

În urma aceluiaşi control, se constată probleme asemănătoare şi la şcolile din comuna Cerna, unde un singur corp al clădirii este neconform.

Situaţia este gravă în unele instituţii de învăţământ din Delta Dunării, unde lipsa apei potabile în şcoli nu este nici până astăzi rezolvată.

În municipiul Tulcea, probleme de funcţionare sunt la Seminarul Teologic, aflat în reparaţie capitală, şi la Grădiniţa nr.3. Există probleme majore şi din punct de vedere igienico-sanitar, având în vedere faptul că anul trecut în instituţiile de învăţământ din judeţul Tulcea s-au înregistrat cazuri de hepatită virală de tip A, din cauza nerespectării condiţiilor igienico-sanitare, situaţie care nu ne dorim să mai apară şi în acest nou an şcolar. Vrând-nevrând, într-o serie de unităţi şcolare, elevii şi dascălii trebuie să se mulţumească, cel puţin pentru prima parte a anului şcolar, cu condiţii precare de desfăşurare a activităţii de învăţământ.

În ciuda acestor aspecte deplorabile care caracterizeză învăţământul românesc, premierul Victor Ponta le-a solicitat tuturor miniştrilor să participe la deschiderea noului an scolar, pentru a verifica la faţa locului, citez "dacă au fost realizate investiţiile în infrastructur㒒, precizând faptul că "creşterea economică riscă să încetinească în cazul în care nu se accelerează alocarea fondurilor pentru investiţii’’.

În realitate, atitudinea Guvernului Victor Ponta faţă de educaţie, este o "prioritate naţională" doar la nivel declarativ. Practic, pentru Guvernul Ponta, educaţia rămâne Cenuşăreasa bugetului şi în anul şcolar 2014-2015, în condiţiile în care în urma mult trâmbiţatei şi televizatei rectificării bugetare pozitive pe bugetul general consolidat, Ministerul Educaţiei a primit la sfârşitul lunii iulie 2014 suma suplimentară de 150 de milioane de lei.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Cristina Pocora.

Doamna deputat, aveţi microfonul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cifrele domnului Ponta - 42 lei/lună alocaţia pentru copii sau cum să-ţi baţi joc de viitorul României".

Stimaţi colegi,

Lipsa de respect, de comunicare şi absenţa politicilor publice în guvernarea PSD, condusă de domnul Victor Ponta, m-au detereminat, aşa cum vă spuneam încă de săptămâna trecută, în iniţierea unui demers parlamentar mai amplu, demers în cadrul căruia am promis să vin săptămânal în faţa dumneavoastră pentru a vorbi despre cifre şi date statistice care arată realitatea în care trăiesc categorii sociale importante: tineri, angajaţi, copii, familie, pensionari, bolnavi.

Dacă săptămâna trecută, am abordat subiectul şomajului în rândul tinerilor, şomaj real nu statistic, care a ajuns la un procent colosal în ţara noastră - aproximativ peste 40%, astăzi vă prezint date legate de nivelul alocaţiei de stat şi de necesitatea creşterii cuantumului acesteia, lipsa de măsuri însuşită de domnul Victor Ponta demonstrând clar faptul că acesta nu a înţeles că cea mai importantă categorie sunt copiii şi tinerii, ei reprezentând viitorul României.

Din păcate, în România, nivelul alocaţiei de stat pentru copii, de 42 lei pe lună, nu a fost actualizat din luna ianuarie 2009, deşi indicele preţurilor de consum a crescut cu peste 20 de puncte procentuale. Astfel, cercetările demonstrează că, în prezent, în ţara noastră, creşterea şi educarea copilului necesită cheltuieli ce depăşesc bugetul mediu al unei familii.

Stimaţi colegi, vorbim despre 3,6 milioane de beneficiari ale căror necesităţi sunt neglijate constant.

Comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, cuantumul alocaţiei în România este net inferior. Astfel, în Austria, de exemplu, cuantumul creşte în funcţie de vârstă. Acesta poate pleca de la 105 euro şi ajunge până la 152 euro, iar pentru familiile cu doi copii, cuantumul creşte cu 12,8 euro pe lună. În Irlanda şi Danemarca, pentru primul şi al doilea copil, alocaţia plătită de stat este de aproximativ 150 de euro, iar pentru următorii copii, alocaţiile cresc la 180 de euro, realizându-se astfel o bunăstare a familiei şi o stabilitate demografică. Exemplele pot continua, însă am să mă rezum la faptul că, la nivelul Uniunii Europene, media alocaţiei de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce, în România, alocaţia unui copil nu depăşeşte 9 euro, cifră care plasează ţara noastră în coada listei la nivel mondial.

Stimaţi colegi, cum putem să ne închipuim că nevoile unui copil pot fi satisfăcute cu 9 euro pe lună? Cum îşi poate domnul Ponta închipui că ne putem încadra în aceşti bani, când vine vorba despre costul hranei, al rechizitelor, al medicamentelor, al îmbrăcămintei sau al oricăror produse sau articole necesare creşterii şi îngrijirii copiilor?

Consecinţele sunt însă şi mai grave. Mă refer în primul rând la scăderea demografică, căci simţindu-se în nesiguranţă, mulţi dintre părinţi aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent. Astfel se face că, la nivelul anului 2014, s-a înregistrat cel mai mic număr de naşteri, acesta fiind al 23-lea an consecutiv de declin demografic. De altfel, potrivit unui raport ONU, intitulat "Perspective demografice mondiale, revizuirea din 2012", ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%.

Din acest motiv, domnule Ponta, trebuia să priviţi alocaţia pentru copii nu doar ca mijloc de realizare a politicii de protecţie socială, ci ca unul de realizare a politicii demografice. Trebuia să găsiţi metode de stimulare a natalităţii în rândul claselor mijlocii şi cu un nivel al veniturilor superioare, unde aceasta este deficitară, prin deduceri fiscale inteligente, deoarece creşterea mai accentuată a prestaţiilor sociale pentru familiile nevoiaşe duce la stimularea natalităţii în zonele sărace ale societăţii. În ţara noastră însă politicile de orice fel lipsesc cu desăvârşire, iar lipsa de sprijin financiar de orice fel a condus la o gravă scădere a populaţiei.

O altă consecinţă gravă a lipsei de măsuri de protecţie socială este abandonul şcolar, un fenomen serios şi larg răspândit pe care îl regăsim şi din cauza faptului că mulţi dintre părinţi nu reuşesc să-şi mai susţină copiii în şcoli. Sumele acordate în prezent sunt derizorii, mai ales că întreţinerea unui copil la şcoală presupune cheltuieli din ce în ce mai mari, aceste cheltuieli crescând mult mai mult decât veniturile medii pe familie, acestea din urmă fiind pentru o mare parte a populaţiei la limita condiţiilor de subzistenţă.

Nu spune nimeni, domnule Ponta, că trebuie să măriţi cu sume ce nu pot fi susţinute din punct de vedere bugetar, alocaţiile de stat, însă acum trebuia să generaţi şi să asistăm la discuţii articulate despre strategiile de protecţie socială şi stimulare a natalităţii.

Nu aţi înţeles până în acest moment că protecţia socială a copilului nu poate fi asigurată decât în mică măsură prin alocaţia pentru copii. Copilul trăieşte în familie, iar ca să-l protejezi pe el trebuie să-i protejezi familia. Pentru asta, este nevoie de o strategie complexă a protecţiei sociale, care să aibă în centru familia, şi nu persoana. Pentru asta, dumneavoastră, domnule Ponta, dumneavoastră, doamnă Rovana Plumb, trebuia şi trebuie să aveţi viziune, dorinţa de a face ceva pentru viitorul României şi, nu în ultimul rând, ar trebui să aveţi suflet.

Eu, Cristina Pocora, deputat PNL Colegiul nr. 1 Feteşti-Ţăndărei Ialomiţa, susţin copiii, şi nu baronii.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat Ileana Dumitrache. Vă rog, doamna Dumitrache, aveţi microfonul. Nu este? Am greşit.

Doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre pericolul pe care-l reprezintă continuarea regimului politic al lui Traian Băsescu, de către Klaus Iohannis, un preşedinte ilegitim de partid, candidat la cea mai înaltă funcţie din România.

Dacă un stat este definit conform normelor de drept internaţional şi de voinţa suverană a naţiunii sale, legitimitatea instituţiilor sale este dată de încrederea de care se bucură, în plan intern şi extern. Un stat democratic nu poate funcţiona fără instituţii puternice, dar nici fără legitimitatea pe care instituţiile o asigură. Nu mă refer aici la teorii politice, ci la faptele înscrise în istoria recentă a României de către regimul construit de Traian Băsescu, pe care îl continuă Klaus Iohannis şi ai lui.

Traian Băsescu a fost votat în 2009 de către 5,2 milioane de români, la începutul unei crize financiare şi economice pe care preşedintele a gestionat-o în paguba şi pe spatele românilor. Ca urmare a măsurilor păguboase, aş putea spune, ale Guvernului Boc, românii au îndurat sărăcie, discordie, tăieri masive de pensii şi salarii, iar mediul privat a fost sufocat. În acelaşi timp, regimul Băsescu a dărâmat economia naţională, şi-a bătut joc de instituţiile statului şi de imaginea României în lume.

De-a lungul întregului său mandat, Traian Băsescu a terfelit imaginea României susţinând valorile păguboase ale familiei sale politice, devenind astfel campionul tăierilor de pensii, salarii şi speranţă în Uniunea Europeană. Din punctul de vedere al încrederii românilor în instituţia prezidenţială, în clasa politică şi în România, ca ţară europeană şi democratică, măsurile impuse de regimul Băsescu au dus la un profund deficit de legitimitate.

Prin măsurile politice, economice şi de politică externă pe care le-a forţat, Traian Băsescu a încercat să îngenuncheze instituţiile statului, devenind, astfel, şeful unui regim politic aflat departe de voinţa sau aspiraţiile românilor.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Este de notorietate faptul că regimul Băsescu plănuieşte supravieţuirea sa politică prin Klaus Iohannis şi susţinătorii săi. Este de notorietate faptul că regimul Băsescu este continuat de reprezentanţii unei alianţe ilegitime de dreapta, construită prin trădarea organizată şi pusă în practică de PNL-ul lui Iohannis, în dispreţ faţă de votul românilor din 2012. Principiile USL-ului de uniune naţională şi de luptă împotriva regimului Băsescu au fost pângărite de PNL, la comanda lui Traian Băsescu. Amintirea Brătienilor şi tradiţia unui partid istoric au fost astfel jertfite regimului Băsescu, care le cerea încă din 2005 tributul. În 2005, Traian Băsescu voia să îngroape PNL-ul. A reuşit în 2014.

De curând, Tribunalul Municipiului Bucureşti a decis să nu înregistreze modificările la Statutul PNL adoptate la Congresul din 27 iunie 2014. În consecinţă, alegerea conducerii noi a partidului PNL, în frunte cu Klaus Iohannis, nu este validată juridic. O întreagă structură politică se prăbuşeşte peste capul candidatului ACL, care în graba sa de a se vedea la Cotroceni, uită tocmai de importanţa unor valori de bază ale societăţii româneşti: cinstea, onestitatea, adevărul şi respectul faţă de lege.

Despre ce fel de legitimitate politică vorbim aici? Dacă ne aducem aminte de despărţirea lui Traian Băsescu de PDL şi de modul său duplicitar de a face politică în favoarea acestuia, situaţia domnului Iohannis ar trebui să pară o copie fidelă. Ce fel de model de preşedinte propune Klaus Iohannis? Este evident că domnul Iohannis promovează un model de lider politic ilegitim, în profund dezacord cu voinţa populară, privat tocmai de credibilitatea, unde? În propriul partid.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Nu putem accepta modelul de preşedinte promovat de Traian Băsescu şi de Klaus Iohannis, politicieni care au arătat lipsă de respect la adresa legii şi a instituţiilor acestui stat. Nu-i mai putem accepta drept model de preşedinte pe cei care au adus în România sărăcie, ură, discordie şi dezbinare. Avem nevoie de un preşedinte care să conducă o Românie puternică, europeană şi democratică, o Românie care să fie un pilon de stabilitate în regiunea noastră tot mai frământată în aceste zile, o Românie care să fie într-adevăr o voce respectată şi apreciată în lume.

În noiembrie, se va da probabil cea mai importantă bătălie politică din istoria post-decembristă a României. Va fi o bătălie în care valorile României şi decenţa românilor vor fi puse la încercare de regimul Băsescu, prin minciună, abuzuri şi prin pretendenţi ilegitimi la soarta ţării, cum ar fi Klaus Iohannis, de exemplu. Dacă trecutul ne e martor de netăgăduit, iar prezentul sfetnic, dacă dorim să schimbăm viitorul acestei ţări, nu vom face aceeaşi greşeală a doua oară.

Este vremea unui nou model de preşedinte, un model care să unească românii, în loc să-i dezbine, care să dezvolte România şi potenţialul său economic, social şi politic imens pe care-l are, în loc s-o văduvească de oportunităţi, care să construiască un proiect coerent de ţară, în loc să dărâme speranţe şi să ne facă de râs în Europa şi în lume.

Trebuie să ducem aceste schimbări până la capăt, pentru că doar aşa putem construi pentru viitor. La aproape 100 de ani de la Marea Unire, a doua unire a românilor înseamnă ştergerea frontierelor dintre noi, dintre cei de stânga şi cei de dreapta, dintre cei implicaţi şi cei neimplicaţi politic, dintre cei care au nevoie de ajutorul statului şi cei care se descurcă singuri, dintre cei performanţi şi cei mai puţin performanţi. Şi dacă celui mai defavorizat dintre noi îi este bine, atunci avem o şansă ca întregii societăţi să îi fie bine.

Este nevoie de un model de preşedinte care să nu mai submineze activitatea Guvernului sau a Parlamentului, ci să ajute la continuarea şi stabilizarea modelului economic promovat de Guvernul Ponta prin care, pe de o parte sunt promovate măsuri economice care să asigure creşterea economică şi consolidarea mediului de afaceri şi a clasei de mijloc, iar pe de altă parte să promoveze politici sociale care să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie, cum sunt bătrânii noştri, de exemplu.

Avem nevoie de un model de preşedinte care să participe efectiv, prin fapte, nu prin vorbe, la eliminarea dictaturii nonvalorilor din România. Avem nevoie de un model de preşedinte care în fiecare zi să aibă în vedere numai promovarea României şi a interesului naţional.

Vă rog să consemnaţi depunerea declaraţiei mele politice în scris şi cu titlul "Mândria de a fi român", alături de prezenta.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Drăghici.

Aveţi microfonul, doamnă deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Motiunea simplă pe teme bugetar-financiare citită ieri de domnul deputat Nicolăescu în plenul Camerei Deputaţilor a demonstrat încă o dată cât de sărac este discursul opoziţiei privind probleme argumentate ale politicilor de guvernare. Pe lângă mistificările lipsite de profesionalism ale unor date economice evidente, opoziţia nu a fost capabilă să prezinte o viziune proprie privind modalităţi concrete de creştere economică a României.

Discursul doamnei ministru Ioana Petrescu prin care a răspuns semnatarilor moţiunii a fost redactat într-o manieră extrem de explicită privind oportunitatea şi eficienţa măsurilor întreprinse de Ministerul Finanţelor Publice în domeniul economic, spulberând toate atacurile nefondate şi ducându-le în derizoriu.

Doamna ministru a prezentat realizările Guvernului Ponta în anul 2014 pentru crearea unui cadru economic stimulativ, alături de un mediu de afaceri propice pentru crearea de locuri de muncă şi încurajarea ocupării în mediul privat.

Scutirea de impozit pe profitul reinvestit şi reducerea CAS vor avea un efect benefic pe piaţa muncii, în sensul creării de noi locuri muncă, încurajării angajărilor, oficializării angajărilor din economia nedeclarată sau subdeclarată, aşa-numita economie la gri. Interpretările proprii, fără corelare cu indicatorii macroeconomici, nişte cifre adunate aritmetic, astfel încât să rezulte nişte concluzii personale, denaturează realitatea şi deturnează periculos adevărul.

Industria românească înregistrează în prezent printre cele mai mari creşteri din Uniunea Europeană, 8,5% pe primele 7 luni ale acestui an, exporturile au continuat să crească, rezultând 4,8 miliarde de euro din mărfuri exportate numai în luna iulie, iar creşterea economică din primul semestru, de 2,4%, este de trei ori mai mare decât cea din zona euro, care a fost de numai 0,7% în primele opt luni ale acestui an. Programul de încasări bugetare a fost realizat în proporţie de 100,01%.

În acest sens, au fost luate măsuri de reogranizare a ANAF, cu modificarea cadrului legislativ, prin adoptarea noilor prevederi privind insolvenţa şi îmbunătăţirea Direcţiei Antifraudă. Nu trebuie uitat că, în prima parte a anului, finanţele publice au simplificat sistemul fiscal prin eliminarea a 92 de taxe, contribuind astfel la reducerea poverii fiscale şi la reducerea timpului pe care contribuabilii îl pierd la ghişee, simplificând modalităţile de plată a taxelor.

Prin intermediul sistemului informatic preconizat de Ministerul Finanţelor Publice, persoanele fizice vor putea să trimită sau să primească online acte referitoare la impozitul pe venit, acte administrative, de executare şi alte acte emise de organele fiscale. Prin aceasta, autorităţile fiscale îi încurajează pe contribuabili să depună documentele prin mijloace electronice, salvând astfel timp şi resurse.

După reducerea TVA la pâine, Guvernul ia în calcul posibilitatea aplicării acestei măsuri şi la alte produse alimentare, cum ar fi carnea şi legumele. Aşadar, vestea venită din partea Finanţelor cu privire la încasările la buget se va putea simţi în curând şi în buzunarele românilor care vor putea cumpăra produse alimentare la un preţ mai scăzut. Puterea de cumpărare a românilor a crescut chiar şi aşa graţie menţinerii unei inflaţii de numai 0,95%.

Lupta cu evaziunea şi scăderile de taxe, obiectiv prioritar al Guvernului Ponta, au dat deja rezultate. Efectele măsurilor stimulative de pe piaţa muncii se resimt în creşterea numărului de persoane ocupate prin serviciul public de ocupare, doar în primele şapte luni ale anului 2014 realizându-se încadrarea unui număr de 234.000 de persoane.

Dragi colegi, iată, deci, moţiunea simplă citită ieri aici, în plenul Camerei, ne determină să credem că raţiunile strict electorale diluează dezbaterea corectă, dezbaterea publică, dezbaterea parlamentară. Ipocrizia şi delaţiunea nu pot ţine locul unei viziuni aplicate în domeniul finanţelor publice şi nu fac cinste unor pretinşi profesionişti în domeniu. De aceea, consider, după cum am pus şi titlul declaraţiei mele politice, "Opoziţia a ratat încă o dată şansa să tacă".

Vă mulţumesc foarte mult. Deputat Sonia-Maria Drăghici, deputat de Oradea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Anton Doboş.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Anton Doboş:

"Şcoala noastră cea de toate zilele"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La un sfert de secol după căderea comunismului, e dureros să constatăm că lucrurile au luat o turnură extrem de periculoasă în ceea ce priveşte şcoala românească şi că sistemul educaţional este în derivă după ce la conducerea sa s-au perindat 20 de miniştri în 24 de ani.

Deşi fiecare dintre aceştia a avut hibele sale în încercarea implementării unui model de management educaţional, ceea ce se întâmplă în mandatul domnului Remus Pricopie, sub bagheta magistrală a PSD-ului, este de-a dreptul incredibil! Să anulezi Legea educaţiei naţionale prin ordonanţă de urgenţă, fără dezbatere publică, încălcând principiul transparenţei decizionale, nu e doar un abuz, e o lipsă de respect faţă de cei aproximativ 300.000 de profesori din învăţământul preuniversitar şi universitar, cei 3.400.000 de elevi, cei 500.000 de studenţi, la aceste cifre adăugându-se de fapt şi milioane de părinţi şi bunici care au aşteptări de la şcoala românească.

Domnilor, şcoala nu ar trebui să fie un argument electoral sau demagogic. Este o chestiune mult prea serioasă ca să facem risipă de cuvinte când vine vorba de ea. Faptele vorbesc, iar realitatea pe care o prezintă e una foarte tristă. Faptul că s-a început anul şcolar fără manuale pentru cei din clasa întâi şi a doua spune mai mult decât orice declaraţie pe care aş putea să o fac de la tribună. Faptul că se încurajează lipsa performanţei prin eterne şi nenumărate sesiuni de bacalaureat este mai grăitor decât zeci de discursuri.

Ceea ce încearcă să facă PSD-ul e scandalos, dar marea problemă, trecând peste politizarea şcolilor, peste banii pe care clientela roşie încearcă să îi stoarcă din fondurile pentru educaţie prin contracte frauduloase, este că prin astfel de măsuri Guvernul Ponta condamnă tinerii la absenţa unui viitor.

Noi, ca politicieni, domnilor din PSD, trebuie să insistăm pentru ridicarea standardelor în educaţie, nu pentru diminuarea lor. E de datoria noastră să elaborăm politici, să găsim metode de a evita abandonul şcolar şi de a integra copiii în forma de învăţământ care li se potriveşte, nu să impunem interese imobiliare prin simplificarea transferurilor de terenuri din domeniul public şi să încurajăm scăderea calităţii actului de educaţie prin măsuri clientelare şi viziuni obtuze.

Nu vom reuşi niciodată să avem un învăţământ performant dacă nu vom reda demnitatea profesorilor, dacă nu vom aloca mai mult din PIB educaţiei, dacă vom continua să ne situăm sub semnul unei politici a şmecheriei şi a aranjamentelor private pe care PSD-ul le are în portofoliul de specializări.

Problemele sunt multe şi nuanţate, dar rămâne esenţialul - sub pretextul reformelor şi multiplicând compromisurile legate de sistemul de învăţământ, acest guvern nu face decât să dezechilibreze societatea, şi aşa fragilizată de guvernarea televizată pe care o practică domnul Ponta, un om cu mult prea mult timp liber pentru o funcţie atât de importantă.

Dragi colegi, a sosit timpul să scoatem sistemul educaţional din chingile unui prezent egoist, creionat de cei aflaţi la guvernare, şi să îl orientăm spre viitor, dar un viitor în care a avea o diplomă să fie echivalentul unei şanse reale la un loc de muncă bine plătit, un viitor în care a fi dascăl să fie o mândrie, o onoare şi un privilegiu.

Avem nevoie de o schimbare a climatului educaţional, iar dacă eşuăm să realizăm această schimbare, riscurile sunt majore şi cu atât mai dramatice cu cât privesc generaţii în formare într-o lume din ce în ce mai competitivă, generaţii care au nevoie de măsuri coerente, nu de decizii luate conjunctural, electoral şi fără perspective, precum cele luate de către guvernarea PSD.

Dragi colegi de la PSD, nu înţeleg de ce, în discursurile dumneavoastră de la această tribună, faceţi acuzaţii la nivelul domnului Klaus Iohannis pe teme de învăţământ. Domnia Sa nu este politician şi nu are instrumente de a ajuta acest sistem educaţional, dar de la 16 noiembrie, când va fi preşedinte, va pune umărul şi va determina sistemul politic să construiască un sistem educaţional eficient.

V-a vorbit deputat PNL de Iaşi, Anton Doboş.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. Ţin să anunţ că am terminat lista celor prezenţi, luăm o pauză până la ora ... nu, înscrieţi-vă la mine, dacă staţi în bancă nu foloseşte la nimic. Da? Şi am sărit eu, cumva? M-aţi salutat cu drag... N-am ştiut că vreţi să citiţi.

Are microfonul domnul Mihai Aurelian.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa.

"UDMR sfidează legile României"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sfidând o Europă a egalităţii cetăţenilor în drepturile comune, dar şi cele mai elementare norme de convieţuire interetnică, bazate pe o reprezentare politică în Guvernul României cum rar s-ar mai putea întâlni la o minoritate, nu doar de pe la noi, ci de oriunde, colegii noştri maghiari din Parlament s-au grăbit să adopte cu iresponsabilitate o atitudine de frondă politică faţă de ţara în care trăiesc şi, în contradicţie flagrantă cu Constituţia României şi cu legile ce derivă din ea, intenţionează să introducă spre dezbatere parlamentară un proiect de autonomie teritorială. Conţinutul proiectului propus de UDMR nu este o surpriză, căci ne sunt "binefăcătoare" şi bine cunoscute eforturile prin care, nu cu mult timp în urmă, au introdus în proiectul de Constituţie nişte articole segregaţioniste referitoare la înfiinţarea de organe proprii şi executive, dar nu reprezintă nici un pas înapoi al nostru, al întregului popor român, în definitiv. Chiar dimpotrivă, înseamnă de fapt un pas înainte, deoarece acum a devenit clar pentru toată lumea că, la o astfel de abordare tranşantă a politicienilor maghiari, ancoraţi cu toţii într-un separatism etnic prin a cărui ferocitate au reuşit trista şi incredibila performanţă ca timp de un sfert de secol să fie cooptaţi la conducerea statului român fără să îi respecte Constituţia, este nevoie ca instituţia noastră legislativă să reacţioneze cel puţin la fel de tranşant şi să spună lucrurile "drept în faţă". Trebuie menţionat astfel faptul că, prin articolele proiectului de autonomie teritorială promovat de UDMR şi care vizează o preconizată enclavă politică pe teritoriul României, avem de-a face pe fondul problemei cu o veritabilă declaraţie de război politic împotriva ordinii de drept a României, cu un atac pe faţă care vizează dezintegrarea statului român, destabilizarea instituţiilor centrale şi teritoriale, anarhie socială.

Puşi în faţa acestei situaţii politice provocatoare, care constituie un atentat fără precedent la adresa siguranţei noastre naţionale, suntem complet îndreptăţiţi ca noi, parlamentarii de orice culoare politică şi etnie, să dovedim fermitate şi unitate în respingerea acestui proiect politic antiromânesc, să contribuim la garantarea inviolabilităţii principiilor "statului de drept", până într-acolo încât să se pună în dezbatere parlamentară oportunitatea ca iredentismul, extremismul, şovinismul şi revizionismul practicate încă de la înfiinţare de UDMR, în concordanţă cu alte grupuri ostile integrităţii şi suveranităţii României, să intre sub incidenţa elementelor de infracţionalitate penală, care să conducă la scoaterea acestora în afara legii.

Deputat independent Aurelian Mihai.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Dolha, domnul deputat Dolha.

Aveţi microfonul.

Domnul Mircea Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Domnul ministru Stanoevici, un mim politic în Guvernul Ponta 3"

Am rămas deloc surprins că, în urma şedinţei de miercuri a Comisiei pentru comunităţile de români de pretutindeni, domnul ministru Bogdan Stanoevici, care a refuzat să participe la conferinţa de presă organizată la finele dezbaterii, a declarat pentru anumite publicaţii că am ceva împotriva lui. Da, este adevărat, am ceva împotriva oricui nu îşi face treaba şi serveşte exclusiv interesele de partid. Din acest motiv, dar mai ales pentru că a încălcat legea prin confiscarea Congresului pentru românii de pretutindeni, i-am cerut demisia domnului ministru Stanoevici, poziţie pe care mi-o menţin.

Constat cu regret că domnul Stanoevici, ale cărui reuşite profesionale ca actor le apreciez, este, în prezent, un simplu mim politic. Spun asta pentru că domnul ministru doar mimează actul guvernamental. În şapte luni de când a fost numit în funcţie, singura sa acţiune notabilă a fost să se prăbuşească de pe o bancă la Bistriţa şi nici măcar această ispravă nu-i aparţine întru totul, fiind ajutat de doi colegi din Guvern.

Observăm însă că, deşi activitatea sa ministerială este nulă, domnul Stanoevici a intrat deja în campanie electorală şi colindă străinătatea încărcat de cadouri cu dedicaţie cumpărate din bani publici. Aceste ofrande politice nu fac decât să scindeze şi mai mult comunităţile de români din afara graniţelor ţării, dovedindu-se de-a dreptul păguboase. Astfel, domnul ministru delegat a reuşit marea performanţă ca, după o vizită la Ujgorod, Ucraina, efectuată la finele săptămânii trecute, să dea un singur interviu - şi acela penibil, într-un cotidian din Maramureş, unde, în loc să vorbească despre activitatea sa guvernamentală, nu a făcut decât să colporteze aberaţii despre mine, informaţii false ce îl au ca sursă pe cel mai slab prefect pe care l-a avut vreodată judeţul Maramureş, şi anume pesedistul Anton Rohian, fost APR-ist, agrarian etc., inexplicabil, încă în funcţie.

Revenind însă la lucruri serioase, de care ministrul Stanoevici este străin, mărturisesc că am reuşit, cu mari eforturi, să ajung în posesia metodologiei organizării Congresului pentru românii de pretutindeni. Drept urmare, după citirea acestui document politizat, aş dori să fac un apel către reprezentanţii organizaţiilor, asociaţiilor şi comunităţilor de români cu adevărat reprezentative din diaspora să susţină demersul Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării de a amâna data desfăşurării Congresului diasporei pentru prima parte a anului viitor.

Din modul ascuns în care domnul ministru Stanoevici a uneltit organizarea acestui eveniment, îmi este clar că Domnia Sa a primit ca sarcină de partid să reunească la evenimentul de pe 30 noiembrie doar membrii PSD şi simpatizanţii candidatului la prezidenţiale. Acţiunea ministrului Stanoevici are, aparent, şanse mari să reuşească, având în vedere că termenul-limită pentru înscriere a fost 15 septembrie, ora 12,00, iar convocarea şi înscrierea delegaţilor s-a făcut într-un mod complet netransparent, cu tabele de semnături depuse în plicuri închise, fără a exista măcar un număr minim de susţinători pentru validarea delegaţilor.

Îl asigur însă pe domnul Stanoevici că planul pus la cale în slujba PSD va fi un eşec, din simplul motiv că membrii Comisiei pentru comunităţile de români de pretutindeni sunt oameni corecţi, care îşi doresc sincer să se organizeze primul Congres al diasporei, şi nu Congresul susţinătorilor unui candidat anume. Astfel, îi reamintesc domnului Bogdan Stanoevici că luni, 8 septembrie, comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor şi Senat au adoptat propunerea amânării acestui eveniment în jurul căruia planează deja atâtea suspiciuni de fraudă şi politizare.

Asemenea colegilor mei deputaţi şi senatori, apreciez că organizarea Congresului pentru românii de pretutindeni la începutul anului viitor va oferi condiţiile optime de desfăşurare pentru toţi delegaţii reprezentativi din afara graniţelor ţării şi le solicit ministrului Bogdan Stanoevici, ministrului Titus Corlăţean şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, să ia act de decizia celor două comisii parlamentare şi să acţioneze în consecinţă, fiindcă este în joc soarta primului congres mondial al românilor.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Redevenţele, sursă de capital pentru economie".

În ultimii ani am fost martorii unor politici în domeniul economic care au neglijat cauzele în favoarea efectelor.

Politicile de austeritate bugetară, fiscalitatea excesivă şi mentalitatea asistenţionalist-birocratică nu au făcut decât să ducă la creşterea deficitului bugetar, la reducerea fluxurilor de capital şi la îngreunarea capacităţii mediului privat de a genera productivitate şi locuri de muncă. Principala cauză a recesiunii economice pe care o traversăm, recesiune caracterizată prin incapacitatea mediului economic de a genera creştere pe fondul resurselor existente, prin blocaj la nivel macroeconomic şi printr-o rată reală a şomajului superioară celei recunoscute la nivel public, o reprezintă decapitalizarea constantă a economiei româneşti. Lipsa resurselor de capital şi birocraţia cronică sunt principalele piedici în calea dezvoltării României. Consider că măsura cu privire la introducerea accizei la carburanţi de 7 eurocenţi la litru reprezintă o greşeală a guvernului actual determinată de incapacitatea executivului în a acoperi integral necesarul de finanţe al bugetului naţional. Soluţia reală o reprezintă găsirea şi valorificarea unor noi resurse de capital. Ca urmare, sunt de părere că România nu a ştiut să valorifice până acum o resursă provenită din exerciţiul dreptului legitim la proprietate: redevenţele provenite din contractele de concesiune ale resurselor naturale.

Redevenţa nu constituie un impozit, ci un drept legitim naţional consfinţit în baza art.136, paragraf 3 din Constituţia României cu privire la dreptul de proprietate publică asupra bogăţiilor naturale. Creşterea redevenţelor la concesiuni este o alternativă viabilă la impozitarea excesivă pe care o vedem şi în politica actualei guvernări şi care nu face decât să împovăreze contribuabilul român şi să constrângă financiar mediul de afaceri. Trebuie amintit că, deşi majoritatea ţărilor europene practică un nivel al redevenţelor care depăşeşte cota de 20%, România păstrează o modestă cotă care oscilează între 3,5-13,5%, una dintre cele mai mici din Europa.

Dar pentru a înţelege importanţa impactului maximizării rolului redevenţelor în politica de capitalizare a economiei, putem lua exemplu situaţiei prezente în domeniul industriei de extracţie şi prelucrare a petrolului şi gazelor naturale. România se află pe locul 7 în Europa la petrol după Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Germania şi Italia, producţia cifrându-se conform datelor FMI la nivelul anilor trecuţi la 117.000 barili pe zi, iar la gaze naturale România ocupă locul 4 pe continent după Rusia, Norvegia şi Olanda, având o rezervă totală de gaze care ar însuma conform datelor existente la nivelul anului 2013 cifra totală de 726.000 m³.

Cu toate acestea, România îşi permite luxul de a avea probabil cel mai ridicat preţ al benzinei raportat la PIB-ul pe cap de locuitor din întreagă Uniune Europeană, urmare a alinierii preţurilor la nivelul european şi a aplicării deficitare a politicilor de încurajare a concurenţei, la care se adaugă de anul acesta această neinspirată acciză de 7 eurocenţi la litrul de carburant, măsură care nu a dus decât la creşterea preţurilor şi reducerea consumului.

Propunerea mea merge în direcţia elaborării cadrului legal prin care toate cotele redevenţelor provenite din exploatarea industrială a resurselor naturale ale solului şi subsolului României să fie stabilite pornind de la nivelul minim de 20% şi putând ajunge, în cazuri excepţionale, până la 35% din nivelul profitului net înregistrat anual de către compania beneficiară a concesiunii de exploatare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Zece minute pauză până la începerea şedinţei.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Ana Birchall:

"Mândria de a fi român în lume"

În declaraţia de astăzi vreau să vă vorbesc despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a reprezenta România în lume cu cinste şi cu mândrie.

Trăim într-o lume a globalizării, a interconexiunii, în care graniţele tradiţionale sunt depăşite ca concept de descriere şi circumscriere a unui popor într-un spaţiu geografic. Aderarea noastră la Uniunea Europeană, libera circulaţie, dreptul la muncă, accesul la piaţa comunitară de capital ne fac cu adevărat cetăţeni ai unei construcţii politice europene, mai degrabă decât cetăţeni ai unui simplu stat. Cu toate acestea, în orice loc din lume mergem, locuim sau muncim suntem ambasadorii poporului român, faţă de care avem o mare responsabilitate.

Imaginea României în lume nu se construieşte doar prin prisma pârghiilor politice, a ambasadorilor sau la nivel oficial de stat, ci şi prin fiecare român care munceşte, trăieşte şi face parte integrantă din societăţile care l-au adoptat. Recentele vizite pe care le-am făcut în comunităţile de români din Italia, Franţa, Irlanda, în calitate de parlamentar, mi-au arătat că, indiferent de societatea din care fac parte, românii s-au integrat în culturile şi ritmul de viaţă cu care Occidentul i-a întâmpinat.

Calităţile minunate ale acestui popor - cinstea, corectitudinea, hărnicia, ospitalitatea, bogăţia de tradiţii - sunt evidenţiate cu succes de majoritatea românilor stabiliţi în străinătate. Mândria de a fi român am găsit-o pretutindeni şi aprecierea străinilor la adresa conaţionalilor noştri, de asemenea.

România este reprezentată în lume în primul rând de astfel de români şi de aceea consider că ar trebui să fim mai uniţi în a răspândi pretutindeni majoritatea absolută alcătuită de români care au reuşit să fie ambasadori de seamă ai ţării lor, în dauna cazurilor izolate şi nefericite ale unor conaţionali certaţi cu legea şi cu bunele moravuri. Fac un apel special la românii din diasporă, din toate ţările în care cinstim societăţile locale cu muncă onestă şi integrare culturală, să se solidarizeze cu primul Guvern care combate politicile de discriminare şi de denigrare a românilor de pretutindeni.

Puterea diasporei româneşti este foarte mare, iar cei ce fac parte din ea reprezintă primii ambasadori ai României în comunităţile în care au ales să locuiască. Am încrederea că printr-o mai strânsă legătură cu consulatele şi ambasadele României din străinătate şi o continuă implicare în comunităţile locale putem arăta că România şi românii sunt mai mult aşa cum ne-a descris Prinţul Charles, şi nu cum ne-au descris unele tabloide britanice, de exemplu.

Ştiu că românii, oriunde au decis să trăiască în afara graniţelor, în majoritatea lor covârşitoare fac cinste României, fiind oameni muncitori şi de caracter. Îmi exprim speranţa că liderii politici din ţările unde sunt comunităţi de români înţeleg că infracţionalitatea nu înseamnă naţionalitate. Cine nu respectă legea trebuie să fie pedepsit, dar nu este corect să pui ştampila unor acte izolate pe o întreagă naţiune.

Îmi exprim convingerea că şi nouă, politicienilor, ne revine datoria de a fi mai uniţi atunci când promovăm imaginea României în străinătate. Fac un apel la aleşii noştri din Parlamentul European, ca şi la cei din Parlamentul României, de a nu mai exporta conflictul intern în afara graniţelor şi de a conştientiza imensa responsabilitate care le revine în promovarea imaginii unui popor şi a mândriei de a fi român. Politica externă înseamnă în primul rând promovarea interesului naţional, şi nu cramponarea în interesul mărunt de partid.

Modelul spre care ar trebui să tindem este unul bazat pe unitate, şi nu pe conflict, pe colaborare, şi nu pe promovarea intereselor de grup, aşa cum s-a întâmplat pe parcursul mandatului domnului preşedinte Băsescu. România are nevoie de o imagine a unităţii pe plan extern, mai ales prin prisma creşterii numărului de mandate din Parlamentul European pentru partidele extremiste şi eurosceptice. Cu toţii trebuie să uităm de orice rivalitate politică atunci când e vorba despre imaginea şi interesul României în Europa şi în lume.

Numai aşa putem fi respectaţi de ceilalţi parteneri europeni, de celelalte popoare, numai în acest mod conaţionalii noştri din diaspora îşi vor putea afirma fără ruşine sau reţinere mândria de a fi român.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"De ce ne mor copiii în maternitate?"

Un caz cutremurător întâmplat recent la Maternitatea "Elena Doamna" din Iaşi i-a revoltat pe ieşeni. Pentru că, timp de mai bine de opt ore, nimeni din maternitate nu i-a acordat vreo atenţie, în pofida durerilor cumplite pe care le avea, o tânără de 26 de ani a născut o fetiţă moartă. Incredibil este faptul că medicul de gardă nu era de gardă, dar figura în documente ca şi cum şi-ar fi îndeplinit toate obligaţiile. A revenit la muncă dimineaţa, cu taxiul!

Cum este cu putinţă aşa ceva? Cine sunt marii vinovaţi din spatele acestei tragedii?

Aflată în subordinea Consiliului Judeţean din Iaşi, Maternitatea "Elena Doamna" este un spital mizerabil. De ce nu s-a investit deloc în modernizarea lui? În vreme ce conducerea consiliului judeţean cheltuieşte sume exorbitante pentru a-şi promova anumite proiecte, ne mor copiii în maternitate. Drept urmare, solicit demisia de onoare a responsabililor! Atât eu, cei implicaţi, cât şi ieşenii aşteptăm ca cei care se simt responsabili să-şi prezinte demisiile.

Dar de data aceasta trebuie tăiat în carne vie, trebuie ajuns la rădăcina răului, iar toţi vinovaţii trebuie pedepsiţi exemplar, fără a li se mai găsi circumstanţe atenuante, ca până acum. Sunt vinovaţi de moartea unui copil! Într-o ţară în care se nasc tot mai puţini copii! Distrus de durere, tatăl bebeluşului mort a organizat zilele trecute un marş de protest în faţa maternităţii, cu scopul de a "trezi sistemul".

Da, domnilor guvernanţi, sistemul medical românesc a intrat într-o letargie de moarte.

Aţi promis că sănătatea va fi o prioritate naţională.

Dar ne-aţi minţit din nou!

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Adopţia, şansa unor viitoare generaţii"

Fenomenul abandonării copiilor reprezintă o realitate îngrijorătoare ce a luat amploare. Studiile arată că multe mame care îşi părăsesc copiii sunt din ce în ce mai tinere, neşcolarizate şi trăiesc la limita sărăciei.

Peste 60.000 de copii abandonaţi există în prezent în România, dar cel mai probabil cifra reală este mai mare. Din păcate, nici judeţul Constanţa nu face excepţie, abandonul copiilor, din ce în ce mai mici şi din mame minore, fiind în continuă creştere. Zi de zi, auzim de copii/bebeluşi abandonaţi, şi nu de puţine ori, în locuri inimaginabile pentru o fiinţă umană. Chiar dacă există instituţii abilitate care coordonează problematica, legislaţie în domeniu ceva mai relaxată şi chiar o zi internaţională care marchează "Ziua adopţiei", ar trebui să ne gândim mai mult la fiecare zi pe care un astfel de copil o petrece într-un cadru neadecvat pentru creşterea şi dezvoltarea sa normală.

Am adresat întrebări la Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii şi la cel al Educaţiei pentru identificarea unor soluţii de ajustare/simplificare a procesului de adopţie, cu precădere pentru situaţiile în care părinţii sunt cunoscuţi, în speţă mama, şi sunt de acord cu adopţia. Procedura actuală durează în medie între 1,5 şi 2 ani, în condiţiile în care există numeroase cazuri de copii abandonaţi încă de la naştere sau de copii maltrataţi, abuzaţi, agresaţi chiar în cadrul propriei familii.

Pe de altă parte, sunt sute de familii care obţin cu greu atestatul care le conferă dreptul de a adopta un copil şi care expiră prea repede (12 luni), în timp ce zeci de mii de copii abandonaţi sunt purtaţi uneori ani de zile pe la diverse instituţii şi asistenţi maternali. Există familii cu atestat de adopţie care au aşteptat aproape 2 ani până să li se prezinte un "copil adoptabil". Astfel, din cauza procedurilor stufoase, mai puţin de 1.000 de copii au fost adoptaţi în cursul unui an (de exemplu 2013).

În concluzie, pentru ca adopţia să devină o măsură de protecţie reală pentru aceşti copii este imperios necesară simplificarea şi eficientizarea procedurii de adopţie, respectiv:

• reducerea numărului de rude care trebuie identificate pentru a-şi exprima consimţământul, de la gradul IV la gradul II;
• atestatul de familie adoptivă să fie valabil 24 luni;
• facilitarea acomodării şi integrării copilului în noua familie, prin acordarea unuia dintre părinţii adoptivi a unui concediu de îngrijire a copilului pe o perioadă de un an, indiferent de vârsta copilului, începând de la data încuviinţării adopţiei, precum şi a unei indemnizaţii lunare (motivante) pentru sprijinirea noilor părinţi.

Ar trebui să le acordăm rapid o şansă egală la o viaţă normală acestor copii, pentru că şi ei reprezintă viitorul României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou motiv pentru educaţia pentru sănătate: «ciuperca de trotuar»"

În fiecare an auzim despre riscurile intoxicaţiei cu ciuperci, dar neglijăm sau omitem sfaturile medicale. Vremea prielnică a dus la apariţia atât a comerţului ilegal, cât şi a intoxicaţiilor cu ciuperci.

Riscul instalării de efecte nocive după consumul de ciuperci depinde de specia de ciupercă, modul de conservare şi preparare, cantitatea ingerată, vârsta pacientului (copiii sunt mai sensibili), patologie asociată.

Dincolo de clasicul "mie nu mi se poate întâmpla" sau "ştiu cel mai bine ce ciuperci sunt toxice", constatăm că toţi cei care au ingerat ciuperci toxice au prezentat greţuri, vărsături, astenie, vertij, transpiraţii profuze. Aceste cazuri necesită prezentarea rapidă la spital şi măsuri de suport volemic, terapie simptomatică, depurarea toxicului prin spălături gastrice, antidotism, precum şi internare într-un serviciu specializat în toxicologie.

"Cunoscătorii" trebuie să ştie că nu au nicio şansă să identifice ciupercile toxice prin utilizarea banilor sau a linguriţelor de argint, a usturoiului sau a cepei, întrucât modificările de culoare ale acestora sunt datorate unei enzime ce poate avea aceeaşi reacţie la orice ciupercă, şi nici să trateze apariţia manifestărilor toxice prin consumul de lapte.

Reamintesc riscul letal al acestui tip de intoxicaţie prin insuficienţă hepatorenală ce poate fi evitată prin respectarea unui "decalog" al consumului de ciuperci.

Va recomandăm să consumaţi doar ciuperci:

1. cu aviz fitosanitar, din magazine autorizate; 2. tinere şi foarte proaspete: aruncaţi toate ciupercile bătrâne, degradate şi viermănoase în care s-au acumulat urina şi dejecţiile larvelor de insecte; 3. curăţate (prin tăierea părţii inferioare murdare a piciorului) şi spălate (de 2-3 ori în apă şi ţinute câte 30 minute în apă sărată pentru înlăturarea viermilor); 4. păstrate în frigider; 5. întotdeauna preparate.

Totodată, vă recomandăm să nu cumpăraţi ciuperci fără aviz fitosanitar, culese de "cunoscători". Eventualele economii nu merită riscul decontării în vieţi omeneşti; nu consumaţi ciuperci culese din zone în care au fost utilizate pesticide şi erbicide, pentru că sunt toxice; nu culegeţi ciuperci pe ploaie (se strică mult mai repede); nu conservaţi ciupercile timp îndelungat; nu păstraţi ciupercile marinate şi sărate în vase de zinc, în borcane închise cu capace de fier (este recomandat ca în dreptul capacelor să se pună mai multe rânduri de hârtie).

Conduita corectă în intoxicaţia cu ciuperci:

1. După apariţia simptomelor descrise mai sus sunaţi la 112 şi Salvare, întrucât este nevoie de evaluare şi tratament într-un serviciu specializat în toxicologie.
2. Intoxicatul va fi transportat la spital împreună cu toţi cei care au mâncat ciuperci, chiar dacă nu au simptome de intoxicaţie.
3. Până la sosirea ambulanţei se poate începe evacuarea stomacului prin provocarea de vărsături prin gâdilarea luetei (omuşor) după ce pacientul ingeră de 4-6 ori câte 500 ml apă pe care o va vomita până când conţinutul evacuat devine limpede, pentru a nu mai permite absorbţia toxinelor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mândri că suntem români"

"Mândri că suntem români" s-a dovedit o altă minciună electorală. Sper să nu ajungem să avem nevoie de paşaport atunci când mergem în Harghita şi Covasna.

Prin campania electorală, domnul Ponta ne spunea, la punctul 14 al Programului de guvernare, că va descuraja UDMR în a mai ridica pretenţii şi a mai pune condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte scindarea pe criterii etnice. Nu numai că i-a adus la guvernare, sfidând promisiunile făcute românilor, dar continuă să îi menţină şi după apariţia proiectului de autonomie.

În ţara în care politicienii puterii se bat cu pumnul în piept cu sloganul "Mândri că suntem români", ne-am fi aşteptat ca, în următoarea secundă de la apariţia unui astfel de proiect, iniţiatorii să fie scoşi de la guvernare.

Cei din UDMR nu pot face nimic dacă nu li se permite, ei nu ne pot otrăvi dacă nu există vreo mână de politician care să ne bage pumnul în gură şi otravă pe gât.

Actuala putere a ajuns un pericol pentru România pentru că a arătat că e dispusă, pentru a-şi asigura majoritatea parlamentară şi succesul la prezidenţiale, să accepte utilizarea prin lege a maghiarei ca limbă oficială în instituţia Avocatului Poporului şi a simbolurilor altor entităţi pe teritoriul ţării.

La astfel de acte trebuie să reacţioneze românii atunci când văd vânzarea ţării pentru meschinele interese de partid. Sper ca cei trimişi în Parlament pentru a apăra interesele românilor să voteze legea mea, care îi trimite trei ani la puşcărie pe cei care iniţiază, organizează, sprijină sau săvârşesc orice fel de acţiuni extremiste, revizioniste, separatiste, care au drept scop schimbarea ordinii constituţionale.

Astfel nu vom ajunge să avem nevoie de paşaport în propria ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine plăteşte foiţa de cafea"

Cer adoptarea proiectului legislativ ce prevede introducerea coplăţii pentru abuz de alcool şi stupefiante pentru cei care beneficiază de tratament în serviciile de urgenţă în urma consumului de alcool şi droguri. Numai în ultimul an 200 de pacienţi au ajuns la urgenţe în urma consumului de droguri, iar apariţia unui nou drog, "foiţa de cafea", face ravagii în rândul tinerilor. Constatăm creşterea cu 194% a numărului de urgenţe medicale, ca urmare a consumului de droguri de sinteză, chiar dacă opiacele se menţin în topul drogurilor pentru care se solicită asistenţă de urgenţă. În doar trei ani prevalenţa consumului de droguri s-a triplat, ajungând la 4,3% din populaţie, iar în mediul universitar aceasta a ajuns la 22%.

Acest proiect de act normativ este atât o modalitate de prevenţie a creşterii consumului de alcool şi droguri, dar şi o modalitate de a compensa eforturile majore făcute de societate în terapia acestei patologii legate de abuz.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drogurile din cluburi"

Drogurile din cluburi fac ravagii. Cazul tinerei din Bucureşti nu este singular în România. O studentă de 20 de ani a ajuns în stare gravă la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan", susţinând că ar fi fost intoxicată într-un club. Pe baza evaluării clinice s-au identificat elemente ce ridică problema intoxicaţiei cu GHB (Georgia Home Boy) sau alt drog al violului (flunitrazepam). Pacienta a beneficiat de suport volemic şi respirator, depurarea toxicului, nootrope şi examene toxicologice ce au relevat valori ale alcoolemiei de peste 190 mg‰. Familia a găsit-o stând în stradă, de mai multe ore, ridicând şi suspiciunea de viol.

Avertizăm că GHB (gamahidroxibutirat), Rohypnolul (flunitrazepam) şi Ketamina au devenit foarte populare în cluburi, din cauza efectului lor relaxant şi amnezic. Se asociază cu alcool, opiacee sau inhalare de etnobotanice. În urma acestor asocieri apar vărsăturile incoercibile, cu urmări foarte periculoase, convulsii, comă şi stop cardiorespirator, producându-se chiar decesul.

GHB ("drogul violului") este unul din flagelurile secolului. Este pus uzual în băutura partenerei de către "partenerul" care vrea mai mult. Dizolvat într-un pahar cu băutură alcoolică nu imprimă acesteia miros şi în general nici gust, cel mult un slab gust sărat. Efectele fizice imediate sunt similare stării de ebrietate, la care se adaugă cele comportamentale, euforia şi dezinhibarea, a căror durată, în funcţie de doză şi consumator, poate merge până la 3-4 ore. Efectele amnezice şi anestezice dispar după câteva ore.

Recomandăm celor care merg în cluburi să consume pe cât posibil băuturi turnate doar dintr-un recipient sigilat, desfăcut în prezenţa lor şi să se asigure că paharul din care beau este unul la care alte persoane din anturaj nu au avut acces. Este bine să fiţi însoţiţi de o persoană de încredere care să poată identifica situaţiile de risc şi să vă ofere sprijinul.

Adoptarea proiectului meu de lege privind introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie şcolară ar informa tinerii privind riscurile la care se expun şi ar duce la eliminarea multor situaţii tragice. Din păcate, nu e pe agenda pomenilor electorale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fiscalitatea aberantă şi excesivă din România aduce atingere siguranţei naţionale"

Taxe pentru toţi. Aşa arata noul Cod fiscal.

Pentru a reduce pierderile bugetare provocate de reducerea CAS-ului cu cinci procente, Guvernul lansează, cu răzgândirile tradiţionale, noul Cod fiscal. Acesta aduce doar noi taxe şi impozite, fără a ţine cont că măsurile fiscale din ultimii doi ani, aberante şi excesive, periclitează siguranţa naţională.

Şi nu e doar o declaraţie politică. În 2013 evaziunea fiscală a ajuns la 16% din PIB, reprezentată majoritar de evaziunea la TVA, ce a ajuns la 12,2%. Estimările evaziunii la TVA se situează la 72 miliarde lei, din care circa 10 miliarde de lei doar la alimente.

"Stăpânul zgârcit învaţă sluga hoaţă". Se caută "marii evazionişti" prin pieţele de usturoi, în timp ce cotele mari de TVA şi birocraţia excesivă duc la explozia evaziunii.

Ce mai urmează? Desfiinţarea DNA şi a DIICOT sau măcar a structurilor ce se ocupă de evaziune din aceste instituţii. Atunci când nu va mai fi nimeni s-o constate, putem declara că a fost eradicată evaziunea în România!

Ca şi cum nu era suficient, a scăzut şi gradul de colectare a veniturilor bugetare sub 60%.

Mai lunile trecute anunţau că avem creştere economică şi că totul e bine. De atâta bine, oamenii nu mai au din ce să plătească taxele din ce în ce mai mari. EON gaz a anunţat că pierde 200 de clienţi pe lună. ENEL pleacă din România, anunţând scăderi ale consumului de energie electrică. Şi după noi şi noi aberaţii de fiscalitate, guvernanţii se miră că nu încasează decât 60%. Păi de unde să încasaţi mai mult, dacă românii nu mai au nici bani de gaze şi nici de curent? Scăderea consumului de energie este un indicator al recesiunii economice şi al unor politici fiscale făcute fără discernământ.

O mulţime de schimbări ar trebui făcute, unele chiar dureroase, ca să intre în normalitate această ţară.

Am tot propus simplificarea Codului muncii, astfel încât să încurajeze competenţa, şi nu incompetenţa, ca până acum. Am tot propus reducerea şi simplificarea fiscalităţii la impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA şi CAS, precum şi scăderea progresivă a TVA la alimente şi energie, până sub 10%, sau scăderea TVA-ului la 19% prin adoptarea proiectului meu de lege aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Doar acestea dacă s-ar realiza, România ar fi pe un loc mult mai bun. Dar nu, guvernarea lansează minunatul program de guvernare "taxe pentru toţi" ce trage fără milă cu Buk-ul în economia românească.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Anticorupţia - ca vorba goală..."

Opinia mea este că Guvernul nu vrea să stârpească hoţia naţională pentru a nu rămâne fără sponsorii şi fără politicienii corupţi atât de necesari în campania electorală pentru prezidenţiale. În plus, obţine la pachet, fără niciun efort, închiderea gurii presei de investigaţie şi "liniştea" atât de necesară celui mai "cinstit" Guvern din istorie.

Puteţi să înţelegeţi logica guvernamentală ce transformă încasările, plusurile, recuperările furtişagurilor în pierderi? Doar guvernanţii pot să înţeleagă asta.

Bun. Să o luăm uşor. Sunteţi un cetăţean cinstit al acestei ţări? Sunteţi. Aveţi probe acte, documente, fotografii, filme ce dovedesc corupţia, evaziunea, furtul din banii publici, din banii noştri, ai tuturor? Aveţi. Jurnalist sau nu, puteţi demasca contractele frauduloase, actele de corupţie, băgarea adâncă a mâinilor în buzunarele statului român? Puteţi. Evident, riscaţi şi pierderea locului de muncă plătit mizer de vreun trust de presă sau zburaţi imediat în stradă la presiunea vreunui baron local.

În urma acestui demers şi pe baza probelor pe care le oferiţi se recuperează un prejudiciu, să zicem, ca să înţeleagă şi guvernanţii, de 100 de lei. Pentru că aţi avut curajul să vă luptaţi cu infractorul şi să aduceţi înapoi în buzunarele statului acest prejudiciu proiectul meu de lege prevede ca, în momentul existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi a recuperării sumelor furate de către bugetul de stat, să primiţi 2 lei, adică 2% din valoarea sumei recuperate.

Tot pentru înţelegerea guvernanţilor, în urma acestui demers statul român recuperează 98 de lei. Cu toate acestea, guvernanţii au dat aviz nefavorabil Proiectului meu de Lege privind constituirea fondului special pentru jurnalismul de investigaţie pentru că, minune, fractură logică sau dezastru, cei 98 de lei recuperaţi ar însemna o diminuare a încasărilor la bugetul de stat.

Banii aceştia nu ar fi fost recuperaţi în veci şi-n pururi dacă cineva, jurnalist sau orice alt cetăţean, nu ar fi riscat să lupte cu marii infractori. Vorbesc de marii infractori, pentru că proiectul de lege se referă la prejudicii mai mari de 100.000 de lei.

Acum 25 de ani un prejudiciu important era considerat subminarea economiei naţionale şi era pedepsit în consecinţă. Acum vrem măcar să recuperăm banii furaţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Gigei, Rodici şi Doiniţe"

Aici sunt banii dumneavoastră! Unde aici? În investiţii? Nu. În spitale? Nu. În autostrăzi? Nu şi iar nu. În conturile parlamentarilor puterii, Gigei, Rodici şi Doiniţe de care nu a auzit nimeni, pentru că nu au făcut nimic pentru noi toţi? Vă apropiaţi. Desigur, au muncit, nu glumă, şi asta le este răsplata.

A verificat însă cineva din ce familii provin sau cum şi-au făcut averile? Au şi doctorat, şi facultate în străinătate? Nu că aş fi invidios, dar dacă sunt verificaţi nimeni nu îi cunoaşte. Aceştia ne reprezintă şi tot aceştia ne conduc. Aceasta este noua nomenclatură, o continuare a securismului, cu deosebirea clară de atitudine: voi vorbiţi la pereţi, iar noi ne vedem de treabă.

Noi am pus ştampila pe ei, chiar de mai multe ori, pentru că, nu-i aşa, de buni ce sunt, a fost nevoie să ne reprezinte vreo cinci, şase mandate. Dacă măcar unul dintre aceşti "iubitori de ţară" ar putea să-şi justifice onest şi corect averea colosală, poate că ar mai exista o umbră de speranţă măcar, dar din păcate, aşa cum stau lucrurile azi, viitor în tara asta are doar familia acestor lipitori cu pretenţie de politicieni.

Este evident de ce nu vor vota legea mea ce prevede limitarea la maximum două a numărului de mandate. Eu le spun în continuare prin proiectul meu de lege că două le sunt de ajuns.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ţara se scufundă"

Intrarea premierului în cursa pentru Cotroceni a avut loc sub auspicii rele. Ţara se îneacă, dar premierul şi-a aranjat tacticos freza pentru prezidenţiale.

După ce s-a lăudat cât de eficient a rezolvat problema inundaţiilor: "Nu e niciun om în pericol, nu şi-a pierdut niciunul viaţa", vedem că un om a murit, că sunt zeci de persoane evacuate şi sute de localităţi afectate.

Actualii guvernanţi ne arată, la fel ca în cazul celor îngheţaţi în Apuseni, cât le pasă de cei aflaţi în suferinţă. Diseară vom asista la focurile de artificii de la lansare... care ar trebui urmate de demisii!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Până când?"

Şi cât de jos a scăzut ştacheta din educaţie dacă am ajuns să premiem elevii care iau 10 la bacalaureat, un examen de maturitate, care în urmă cu 10-20 de ani nu punea prea multe probleme multor elevi. Se aude că se pregăteşte un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care să fie premiaţi, evident, tot de către Guvern, elevii care au 10 pe linie într-un trimestru sau cei care au 10 la purtare.

Şi aşa, ceea ce ar trebui să fie un fapt normal, elevii să înveţe bine şi să ia note mari pentru că vor să aibă un viitor, ajunge să fie transformat într-o premiere a câtorva vârfuri, în scopuri pur politicianiste, pentru cât mai multe voturi la toamnă

În ritmul acesta Guvernul, în goana după imagine bună şi voturi multe, va ajunge să premieze şi pe cei care dau bună ziua sau trec pe verde, făcând din normalitate o excepţie.

Poate că e un bun moment ca Guvernul să se hotărască să respecte legea şi să acorde învăţământului acei 6% din PIB prevăzuţi de Legea educaţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Necesitatea introducerii educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie de studiu"

Pentru ca Ebola să nu devină o nouă gripă porcină, e bine de ştiut că:

1. Virusul se transmite doar prin contact direct cu sângele, lichidele biologice sau organele celui infectat, inclusiv transmisie sexuală, chiar şi la 40 de zile după ce o persoană s-a vindecat.
2. Prezintă risc crescut călătorii în focar, familia şi contacţii celui infectat, personalul medical.
3. Incubaţia durează între 2 şi 21 de zile, timp în care pacientul e asimptomatic.
4. Simptomele sunt nespecificice: febră, cefalee, mialgii, greţuri, vărsături, diaree sanguinolentă, erupţie toracică cu extensie spre cap şi membre, urmate de hemoragie internă şi externă.

"Doresc să-i asigur pe cetăţeni că riscul de răspândire a Ebola pe teritoriile europene este extrem de scăzut. Aceasta, în primul rând, pentru că puţine dintre persoanele care se deplasează în Europa sunt susceptibile de a fi infectate şi, în al doilea rând, pentru că virusul se transmite doar prin contact direct cu fluidele corporale ale unei persoane bolnave", a spus comisarul european pentru sănătate Tonio Borg.

Dacă m-ar asculta şi ar vota pentru introducerea educaţiei pentru sănătate, ca materie obligatorie de studiu în instituţiile de învăţământ, s-ar crea acele deprinderi şi abilităţi privind igiena personală care ar reduce riscurile transmisiei oricărei maladii de tip infecţios.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pisicuţ?!"

Ce-ar fi să rămână între oameni şi să nu mai jignească animalele?

Văd zilnic politicieni, aleşi, conducători, care îşi aruncă liniştiţi o grămadă de greble-n faţă şi insistă să şi calce-n ele! Din păcate, nu se mulţumesc să-şi mutileze doar faţa lor, ci şi pe a colegilor.

Sunt convins că unii miniştri au calităţile şi cunoştinţele necesare pentru a ocupa această funcţie, unii poate peste vreo 10-15 ani, dar sunt întotdeauna eclipsaţi de un mit al propriei imagini. Şi nu e vorba o imagine a calităţii, a responsabilităţii, ci una comercială, ce se apropie tot mai mult de ceea ce cunoaştem sub forma cultului personalităţii.

Participă intensiv la talk-show-uri de televiziune încă de pe vremuri, probabil la indicaţiile tovarăşului, aşa am avut şi avem noi, românii, parte de tânăra speranţă a politicii româneşti. Şi-a tras maşina hibrid, la un moment dat, pentru a fi considerat primul ecologist al ţării, mai numeşte câte vreun tânăr absolvent de Harvard pe vreo funcţie politică pentru a fi socotit Mecena preocupat de viitorul tinerilor competenţi din această ţară.

Oare de ce tot mai mulţi români consideră că imaginea cea mai potrivită, cea mai sinceră şi care-i scoate în evidenţă caracterul este cea de copy-paste? Să aibă legătură cu graficul copiat din Ziarul Financiar?

Mai sunt unii... dar vom vorbi şi data viitoare, în noul episod de teleguvernare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Primăria te taxează dublu"

Alege! Baronul te taxează dublu.

În 2013 Guvernul s-a angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional, prin scrisoarea de intenţie, că nivelul taxelor pe proprietate impuse persoanelor fizice vor putea fi majorate la latitudinea autorităţilor locale.

Guvernul dă de pământ cu propriul program de guvernare prin proiectul noului Cod fiscal. Mai precis primarii pot mări în fiecare an cu maximum 50% impozitele şi taxele locale, faţă de cei 20% la trei ani la care aveau dreptul până acum. Guvernul şi primarii bagă adânc mâna în buzunarele cetăţenilor pentru a reduce riscul acumulării de arierate şi înregistrării unui deficit la nivel teritorial.

Dacă Guvernul pune taxe, nu v-a liniştit prin cele treizeci şi ceva de noi taxe şi impozite, atunci mai staţi puţin să vedeţi ce vă vor taxa baronii locali. A fost rău? Zâmbeşte, mâine va fi sigur mult mai rău!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suficienţi pentru prohodul sănătăţii?!"

Lipsa personalului medical dăunează grav sănătăţii. Institutul de Oncologie din Iaşi are un deficit de personal de peste 100 de persoane, din cauza blocării posturilor. Pentru încadrarea în normativele de personal este nevoie de încă 146 de persoane, urgenţa majoră fiind de 3 medici şi 67 de asistenţi medicali, la care se adaugă 24 de asistenţi de laborator.

Din cauza lipsei de personal, cei 140 de pacienţi programaţi zilnic pentru radioterapie ajung să intre la tratament şi la miezul nopţii, iar listele de aşteptare se întind pe câteva luni.

Deschis cu mult zgomot în campania electorală şi prin sacrificarea Spitalului regional de urgenţă, institutul nu poate funcţiona normal din cauza legilor proaste din domeniul sănătăţii.

Nu pot să nu remarc faptul că, în timp ce legea mea privind deblocarea posturilor din sistemul de sănătate, în conformitate cu normativele de personal, stă blocată în sertarele Parlamentului, Guvernul adoptă pe sub masă plata a 19.000 de cântăreţi bisericeşti.

Sunt suficienţi şi pentru campania electorală, şi pentru prohodul sănătăţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Două posibile explicaţii"

Purtătorul de cuvânt al Guvernului e cel care ar trebui să transmită poziţiile sau realizările Guvernului către media. Bun. În postul ăsta nu pui orice sfertodoct, pentru că rişti să-ţi şifonezi rău imaginea.

Atunci nu pot să nu mă întreb: de ce-o fi aterizat în postul ăsta? Sunt posibile doar două explicaţii.

Prima. Ponta l-a numit pe acest personaj doar pentru că-i este prieten sau ca să răsplătească vreun client politic. În cazul ăsta s-a ars rău şi reconfirmă că politica determină alegeri nu tocmai inspirate. Când anumite compromisuri politice te obligă să oferi posturi unor astfel de personaje, prima ta grijă ar fi să le ascunzi prin agenţii guvernamentale şi să le ţii cât mai ferite de mass-media şi, mai ales, în niciun caz, nu le expui şi nu te afişezi cu astfel de persoane.

A doua este şi mai tristă. Dacă premierul chiar a considerat că nea Caisă e cel mai potrivit profesionist pentru o astfel de funcţie, înseamnă că restul demnitarilor sunt chiar varză! Şi în acest caz am înţeles de ce premierul a angajat 19.000 de cântăreţi bisericeşti pentru a cânta prohodul acestei ţări.

Una sau alta ne arată că, având astfel de conducători, nu mai e nimic de făcut pentru această ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Racheta MTO sol-aer"

Am aflat pe surse că, de la doborârea avionului malaezian, primul tovarăş se duce de trei ori pe zi la biserică şi aprinde lumânări, dă de pomană şi plăteşte acatiste în onoarea rebelilor care l-au pus jos, pentru că au făcut-o exact la vreme, ca să nu se mai gândească nimeni la privirile de curcă-n lemne şi la înghiţitul aerului cu noduri de la episodul MTO.

S-ar putea ca tot în semn de recunoştinţă să-i promită ţarului că va tripla haraciul, va dubla numărul de capete de vite şi de oi, ca şi pe cel al copiilor pentru corpul ieniceresc "Tudor Vladimirescu", pe cale de constituire în Urali.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Să punem taxe"

Toate guvernele României nu au ştiut cum să facă rost de bani şi au inventat tot felul de taxe şi impozite fără a lua în calcul şi faptul că, la un moment dat, românul chiar nu va mai avea de unde să mai scoată şi el banii pentru plata lor.

Dar nici măcar o singură dată nu s-au gândit să facă ceva şi pentru a îmbunătăţi nivelul de trai al oamenilor din ţara asta. Ca să ai buget mare trebuie să ai încasări mari, dar atât timp cât nu oferi nimic, de unde vrei să vină banii înapoi la buget?

Nu avem bani pentru măriri de salarii şi pensii, dar putem scădea preţurile şi îmbunătăţi nivelul de trai. Cum? Păi, într-un singur fel, votând legea mea ce prevede reducerea TVA-ului la 19%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sânge doar de pe o zi pe alta. Patru măsuri anticriză"

Îi provoc pe numeroşii prezidenţiabili să doneze sânge în această perioadă critică şi să susţină 4 măsuri urgente ce tratează cauzele lipsei de sânge din spitale. Un bun prilej pentru a ne arăta că le pasă.

România are doar o medie de 1,7% donatori la întreaga populaţie, în vreme ce un minim necesar ar fi de 2,5%, iar recomandarea Comisiei Europene este de 6%. Ne aflăm pe penultimul loc în Europa, devansând doar Albania, iar unul din trei români nu beneficiază de sânge în situaţii critice.

Semnale de alarmă au fost trase de medicii din centrele de transfuzii încă din 2012: "România nu are stoc de sânge, nu are bancă de sânge, funcţionează de o zi pe alta", dar, deşi se ştia această situaţie, măsurile de corecţie se lasă aşteptate.

Criza cronică de sânge, acutizată în aceste zile, poate fi soluţionată prin politici şi în acest domeniu. Este lăudabil apelul ministerial, dar fără măsuri concrete, care să asigure un flux constant de donatori, vom asista mereu la astfel de situaţii.

Solicităm guvernanţilor măsuri urgente pentru tratarea cauzelor crizei de sânge, precum:

1. Deblocarea posturilor din sistem. Cu un deficit de personal de aproape 40%, aşa cum are Iaşiul, este greu de crezut că programul centrelor de transfuzii va putea fi prelungit sau că se vor asigura condiţii decente pentru rapiditatea recoltării. Nici nu se pune problema heirupismului centrelor de recoltare mobilă, din moment ce se asigură cu dificultăţi majore personalul pentru un program până la ora 14. Raportat la cantitatea de sânge recoltată într-un an, Centrul de Transfuzii Sanguine din Iaşi ar avea nevoie de 9 medici, 66 de asistente medicale şi alţi 8 angajaţi cu studii superioare, dar are doar 5 medici şi 22 de asistente. Declaraţia făcută de domnul Cepoi, la preluarea mandatului de ministru, cum că a fost pregătit actul normativ pentru deblocarea posturilor din sănătate, a rămas timp de 2 ani o simplă promisiune făcută într-o zi de marţi. În plus, proiectele mele de lege privind deblocarea posturilor în specialităţi deficitare şi alocarea a 6% din PIB pentru sănătate zac prin sertarele parlamentarilor. Dacă personalul ar fi suficient, ar putea fi asigurate ture şi după-amiaza, cu acces pentru mai mulţi donatori, gărzi de noapte sau program la sfârşit de săptămână.
2. Îmbunătăţirea dotărilor. Aparatură performantă, inclusiv achiziţionarea băncilor de sânge, pentru a se putea preveni variaţiile sezoniere ale numărului de donatori.
3. Informare şi educare. Introducerea educaţiei pentru sănătate, ca materie de studiu în instituţiile de învăţământ, prevăzută în proiectul meu de lege, va face cunoscute etapele şi condiţiile donării, precum şi beneficiile acesteia pentru sănătate. În ţări în care aceste lucruri sunt făcute, s-a ajuns la creşterea procentului celor care donează sânge la 9% în Danemarca, 8% în Elveţia sau 5% în Germania.
4. Pot fi luate în discuţie eventuale facilităţi suplimentare pentru donatori asigurate tot prin sistemul de sănătate. Câteva exemple pot fi puncte de pornire: pachete de analize gratuite pentru rudele de gradul întâi ale donatorilor ce fac mai multe donări în cursul anului, eliberarea gratuită a actelor medicale sau alte facilităţi tot în domeniul medical.

Sper ca aceste măsuri să fie luate în considerare de puternicii zilei, care nu ar trebui să uite că sângele nu are culoare politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scrisoare de antreprenor"

Domnule premier, dacă îmi permiteţi, vă transmit şi un mic calcul din partea firmei mele.

Se reduce CAS-ul cu 5%. Pentru cei 4 angajaţi reprezintă o economie de 39 lei/lună sau aproximativ 468 lei/an. Vă mulţumesc. Sunteţi un adevărat om de bine.

Ce fac însă cu creşterea cheltuielilor pentru acciza de 7 eurocenţi/litru? Într-un singur an am aproximativ 120.000 de kilometri şi m-am cam săturat să merg în Republica Moldova pentru a face plinul.

Ce fac şi cu impozitul pentru sediul firmei, pentru că de la cei 2.500 de lei pe care îi dau acum anual, voi plăti 2% din 70.000 de euro, aşa cum a fost evaluat de bancă atunci când am făcut creditul? Practic se dublează impozitul pe sediu şi asta pe lângă preţurile pentru utilităţi, ce au tot crescut.

Eu, unul, nu am voie să dau cu presupusul când fac bugetul firmei, voi încasa restanţe, voi mări vânzările, voi avea acces la fonduri europene, la mine totul e cu punct şi virgulă, pentru că neplata taxelor atrage blocarea conturilor, neplata furnizorilor atrage sistarea materiei prime şi pot striga "pârtie" spre faliment.

Prin doar două calcule simple v-am arătat că, umblând cu cioara vopsită a CAS-ului, băgaţi în faliment sau insolvenţă multe firme. Şi poate că sunt multe firme mari, dar anul trecut, în 2013, am plătit statului român aproximativ 60.000 de lei TVA, şi impozite, şi salariile angajaţilor şi suntem, domnule premier, la zi cu toate taxele şi impozitele.

Politic vorbind, toată lumea bagă mâna, şi asta v-o mai putem trece cu vederea, dar vă cerem măcar să nu ne lăsaţi pe drumuri inventând taxe şi impozite aberante, că nu toţi avem contracte cu statul ca să le şi putem plăti.

La final, vă spunem că ne-am săturat să fim conduşi "după ureche", minţiţi de şmecheriţi, batjocoriţi, aşa că, mai mult ca oricând după 1989, sunt hotărât să schimb ceva şi vă anunţ că merg la vot.

Ne vedem acolo şi sper să intraţi în istorie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sindromul Mioriţa sau sindromul ineptocraţiei"

Sincer, o duceţi mai bine ca acum doi ani? Pentru că dacă vă este tot mai rău şi totuşi nu faceţi nimic, înseamnă ca e posibil să vă ajungă sindromul Mioriţa.

"Cu ce acoperiţi deficitul?", "Daţi-mi şi mie studiile pe care le-aţi făcut". "Vă dăm tot ce avem". "Parlamentul nu are rigoarea cifrelor, el ia decizii politice", "o să ne descurcăm". Ţara asta se descurcă!

Sindromul Mioriţa este sindromul ineptocraţiei. Vedem şi simţim zilnic cele patru simptome bine definite de deficienţa decizională. Primul este lipsa argumentelor: "vă dăm tot ce avem", dar nu avem măcar o listă de argumente în format A4. Al doilea este lipsa responsabilităţii: noi, guvernanţii, susţinuţi de majoritatea parlamentară, iniţiem, dar "Parlamentul ia decizii politice". Al treilea este lipsa unor strategii materializate în politici publice, care să conducă la un plan de ţară. Şi nu trebuie să fii absolvent de Harvard ca să faci măsuri fiscale de tipul celor "las` că merge şi aşa! sau "ne descurcăm că suntem şmecheri!" Al patrulea simptom este al resemnării: ce puteam face?

Se puteau face multe în aceşti doi ani. Locuri de muncă, spitale, autostrăzi, aeroporturi.

După tot acest timp, orice om, cu cât de cât bun-simţ, ajuns în astfel de situaţii superjenante şi penibile, şi-ar prezenta a doua zi demisia şi şi-ar căuta de lucru aiurea.

Vă daţi seama că aceşti oameni ne reprezintă şi în lume?! Oare de ce ne mai miră faptul că suntem trataţi mereu ca ultimele jucării din pomul de Crăciun?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şparlamentarii puterii"

"Dragi colegi, vă rog din suflet să analizaţi această situaţie omeneşte sau chiar dumnezeieşte, aşa cum ne învaţă domnul Hristos, când ne spune «atunci când îţi judeci aproapele, pune-te în locul lui şi judecă cum tu ai fi în aceeaşi situaţie".

Absolut toţi borfaşii din Parlament au zis, sub diferite forme, chestia asta. Cei mai tupeişti au fost ăia care ziceau "azi sunt eu în situaţia asta, mâine puteţi fi voi". Iar ciracii lor întru tâlhării, adunaţi cu grijă în grupul infracţional organizat transpartinic, s-au grăbit să le dea satisfacţie, făcându-şi cruce cu limba-n cerul gurii "puşchea pe limbă, băi, fraiere!".

Aţi văzut un comportament mai jalnic decât al acestor "aleşi"? Când s-a votat respingerea măririi alocaţiei pentru copii, atunci aceşti indivizi, aflaţi în "slujba poporului", nu s-au gândit la Dumnezeu? Sau atunci când au votat împotriva creşterii bugetului la sănătate, nu s-au gândit că bolnavii nu au medicamente şi mor cu zile prin spitalele mizere din România? Nici dacă îi ia DNA pe toţi, nu o să le plâng de milă! Dacă tot spun că nu au făcut nimic, de ce se fofilează şi se milogesc? Când e să facă prostii sau să legifereze împotriva poporului, n-au gândul la Dumnezeu?

Pun pariu că acest individ, cu sabia justiţiei deasupra capului, a votat pentru demisia de onoare a preşedintelui ... Şi încă o vorbă pentru astfel de specimene: nu "colegii" tăi te judecă, ci instituţiile abilitate, inventate odată cu societatea omenească, indiferent cum s-au chemat ele în timp. N-o să le desfiinţaţi voi ca să vă apăraţi.

Poate nu uitaţi că o amărâtă cu cinci copii a luat trei ani de puşcărie pentru 16 lalele smulse dintr-un rond de flori! Care este diferenţa? Ar trebui să fie câteva sute de ani de puşcărie, pentru că sunt aleşi în Parlament ca să conducă, şi nu ca să ne fure!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Spitale de campanie?"

Vă miră? A început o nouă campanie electorală. Guvernul României anunţă prin gura ministrului sănătăţii că vor fi construite, cândva, 3 spitale regionale. E acelaşi Guvern care ne-a promis un milion de locuri de muncă şi autostrada Iaşi-Târgu Mureş.

Mă voi bucura doar în momentul când se va săpa prima groapă pentru fundaţie. Şi nici atunci bucuria nu va fi deplină, pentru că ştiu din experienţa construirii unui alt spital de urgenţe în Copou, durează cam douăzeci de ani, iar la final nu poţi fi sigur că interesele politico-economice şi multiplele orgolii nu vor deturna un astfel de obiectiv.

În plus, am mai auzit povestea în campania USL din 2012 şi am văzut cum Iaşiul, cu un ministru al sănătăţii în Guvern, rămâne şi fără Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi fără Centrul de Traumă, ceea ce a făcut ca numărul pacienţilor plimbaţi între spitale sau pe cerul patriei să crească de vreo patru ori. Revoltător este că şi cei 17 parlamentari USL au votat împotriva proiectului meu de finanţare a spitalului regional chiar în şedinţa reunită Camerei Deputaţilor şi Senatului.

După zece ani de guvernare PSD, niciun ieşean nu se mai miră că "lucrurile importante au nevoie de timp".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aşchia nu sare departe de trunchi"

Bună alegere aţi făcut, domnule Ponta! Mirel Palada vă reprezintă foarte bine. La fel şi Laura Georgescu, şefa de la CNA, sau Tudorel Andrei, de la INS. Într-o ţară normală ei nu ar mai fi acum în funcţii.

Şi tu, şi eu, toţi cetăţenii României, plătim din banii noştri un spurcător de cuvinte guvernamental. Noi o plătim şi pe Laura Georgescu ca să stingă lumina pe la CNA sau pe tovarăşul de la INS ca să aleagă formatul adecvat pentru a ne minţi.

Supranumit "Mitocănel Palavra", din cauza limbajului mizerabil prin care îi atacă în mod constant pe toţi cei care nu se supun corului propagandistic, acest domn-tovarăş nu are ce căuta în funcţia publică pe care o deţine cu binecuvântarea premierului României.

Aşa prim-ministru, aşa purtător de cuvânt! Altfel nu înţelegem de ce premierul nu reacţionează la astfel de derapaje ale unui primitiv ce primeşte pomană de la stat. Ar trebui să nu-i mai spună Guvern, ci menajerie, şi să se facă program de vizită, cu bilete rupte la intrare. Ar plăti mulţi pentru o poză şi s-ar strânge ceva bănuţi la buget care să acopere câte ceva din recesiunea în care ne-a aruncat incompetenţa guvernamentală.

Cu un astfel de purtător de cuvânt, actuala guvernare demonstrează pentru a mia oară că "cei care sunt prea deştepţi pentru a face politică sunt pedepsiţi prin faptul că sunt conduşi de proşti!".

Să nu vă legaţi şi de Platon, domnule Palavra!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Starea naţiunii în PowerPointa"

"Am o rugăminte. V-am prezentat datele. Dacă e vreo eroare, sunt convins că veţi vedea. De aici intrăm la polemici", ne-a spus premierul în timp ce fugea şi la propriu, şi la figurat de răspunsurile la întrebări tip MTO.

Probabil că înţelegerea prezentării PowerPointa ne-a fost îngreunată de preluarea copy-paste a graficului din Ziarul Financiar.

Aşa că, timp de jumătate de oră, neînţelegând minunile prezentate, noi, muritorii, ne-am scuipat în sân şi ne-am făcut cruce. Domnul acesta cu PowerPoint-ul de la tv trăieşte în această ţară? PowerPoint-ul buclucaş ne arată doar realizări măreţe făcute de bravii bărbaţi din fruntea ţării. Am aflat că până şi majorarea cu 40% a subvenţiei agricole realizată de Comisia Europeană e tot o victorie a teleguvernării.

E greu să nu intri în polemici când miracolul investiţiilor străine, "în creştere", la 2,64 de miliarde de euro, în realitate e de cinci ori mai mic decât cel prevăzut în Planul naţional de investiţii şi apropiat ca valoare de cel din anii de criză (2,2 miliarde euro în 2010).

Şi, mai ales, să nu spui nimic atunci când eşecurile actualei administraţii, de la milionul de locuri de muncă până la gazele de şist, sunt cosmetizate în poveşti de adormit electoratul la prezidenţiale.

Guvernarea "după ureche" e la fel de periculoasă ca şi refuzul de a răspunde la întrebări. În fond, au majoritate, de ce să le PSD de noi?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"S-a rezolvat ce-ai zis tu, ce vrei tu"

Ca garanţie: "sunt cu premieru’, aici, la masă".

Omul rezolva orice când era vorba de oamenii lui, dar, să nu uităm asta niciodată, mai puţin problemele oamenilor care l-au votat.

Problema este foarte gravă dacă lucrurile se tranşează în biroul premierului. Corupţie la masa premierului? Este uimitor. Nu ştiam şi nu credeam tot ce se scrie despre corupţie.

Aştept ca procurorii să afle şi alte lucruri pe care, evident, nu le ştiam, dar care ne-au sărăcit atâţia ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ţara lui... Se descurcă"

Sincer, o duceţi mai bine ca acum doi ani? Dacă nu, înseamnă că şi dumneavoastră trăiţi în ţara guvernată după legea lui "las` că merge şi aşa!".

"Cu ce acoperiţi deficitul?", "Daţi-mi şi mie studiile pe care le-aţi făcut", "Vă dăm tot ce avem". "Parlamentul nu are rigoarea cifrelor, el ia decizii politice", "O să ne descurcăm. Ţara asta se descurcă".

Nu ştiu câţi suntem, nu ştiu câţi salariaţi avem, nici câţi şomeri, nu-şi amintesc propriile promisiuni, nu au soluţii pentru nimic, dar se descurcă. Se descurcă chiar binişor cu defrişarea şi vânzarea României, cu creşterea taxelor, cu dezinteresul faţă de bolnavi şi copii, cu aroganţa şi creşterea averilor proprii.

Se descurcă şi ei să facă ceva. Atunci când e vorba să facă ceva şi pentru ţară se arată a fi doar monumente de ignoranţă, indiferenţă, incompetenţă şi iresponsabilitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taxa pe combustibil alungă ieşenii peste Prut"

Mii de ieşeni trec zilnic frontiera în Republica Moldova. Motivele sunt clare: preţurile mici! Benzina şi motorina sunt mai ieftine cu cel puţin o treime, iar mâncarea şi băutura sunt doar la jumătate de preţ. Şoferii câştigă cam 150 de lei la un plin, plus o canistră cu 10 litri pe benzină, adică undeva la 16% din salariul minim, iar clienţii fideli ai benzinăriilor de prin republică au şi un bonus de câţiva litri de benzină.

Cea mai apropiată staţie e la doar jumătate de oră de graniţă, iar două companii româneşti au deschis în ultimul an profitabile staţii de benzină chiar la câţiva kilometri de frontieră.

Aşa mai încasează guvernul impozitele din acciza suplimentară pe combustibil... peste Prut.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taxele lui Ponta au depăşit cu mult tăierile lui Boc"

Reducerea CAS a fost întâmpinată cu o nouă taxă.

Premierul Victor Ponta ne-a anunţat, la Tulcea, că, imediat după prezidenţiale, din grijă pentru cei mulţi şi săraci, va mai introduce o nouă taxă.

Mai precis, toţi românii cu centrale termice de apartament vor plăti o nouă taxă de poluare. Se pare că aceasta nu va fi neglijabilă şi îi va afecta pe cei peste 1,5 milioane de posesori de centrale termice.

Numărul acestora l-a depăşit pe cel al apartamentelor racordate la sistemul centralizat. Nimic surprinzător, pentru că diferenţa dintre costul de producţie al gigacaloriei la nivel naţional şi preţul de facturare către populaţie ajunge şi până la 150%.

După 40 de ani, în care s-au săturat să aştepte apa caldă, romanii s-au debranşat de la sistemul centralizat şi au optat pentru centralele individuale. Oamenii nu au mai vrut să depindă de vecinul care nu şi-a plătit datoriile, au vrut să aibă acces la apă şi căldură atunci când vor, şi nu când hotărăşte asociaţia şi, nu în ultimul rând, pentru a reduce din costuri. Taxarea suplimentară ne lasă fără această opţiune.

În timp ce în alte state europene este subvenţionată instalarea de centrale individuale performante, puţin poluate, în România guvernul încearcă să "colectivizeze" populaţia urbană şi să forţeze rebranşarea la sistemul centralizat de încălzire, adesea învechit, ineficient energetic şi cu mari pierderi, cu preţul creşterii atât a gigacaloriei, cât şi a poluării.

Vedem că nici nu s-a răcit reducerea CAS în Senat, că a şi apărut o nouă taxă. Avem bani pentru MTO? Nu, se inventează o nouă taxă. Dacă nu ar fi veşnic la TV şi în campanie electorală, guvernul ar trebui să caute soluţii care să nu împovăreze o Românie sărăcită.

Să vedem cum va fi după prezidenţiale. Taxă nouă pe combustibil avem, în curând vom avea şi taxa de poluare pe centrala de apartament, pe când taxa pe numărul de coşuri (fumărit) sau pe tot ce degajă căldură şi dioxid de carbon? Nu suntem departe de taxa pe respiraţie, că tot mai avem, suntem unii care mai avem tupeul să deschidem gura şi să poluăm cu CO₂ noul regim fanariot.

Până una alta, vedem că taxele lui Ponta au depăşit cu mult tăierile lui Boc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Trist"

Ce-aţi zice dacă s-ar trezi cei care au murit în '89 şi v-ar întreba: pentru ce? Ce aţi făcut cu sacrificiul nostru?

Câte unul a pus mâna pe bani şi restul se luptă să apuce şi ei; politicienii ţării au ajuns ruşinea Europei, poporul, doar masă de manevră, iar mintoşii zac neputincioşi.

În timp ce toată ţara era atentă doar la scandalurile mediatice, Parlamentul a votat legea care reduce cazurile de incompatibilitate pentru primar sau, altfel spus, cu alte cuvinte, redundant şi pleonastic, se îndeamnă la furt organizat instituţional.

Unde mai sunt profesioniştii şi, mai ales, patrioţii din această ţară?

Istoria şmenarilor a ajuns democratică. Voi votaţi că ei v-o dau, datoria nu este a lor, ci a urmaşilor, urmaşilor noştri.

Noul imn al noului partid-stat începe: ...culcă-te române!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Uf!"

O mulţime de schimbări ar trebui făcute, unele chiar dureroase, ca să intre în normalitate această ţară: simplificarea Codului muncii, astfel încât să încurajeze competenţa, şi nu incompetenţa ca până acum, eliminarea creditelor în valută şi scăderea progresivă a TVA la alimente şi energie, până sub 10%, scăderea TVA-ului la 19%, alocarea a 6% din PIB pentru sănătate.

Doar dacă acestea s-ar realiza, România ar fi pe un loc mult mai bun. Dar nu, guvernarea trage cu Buk-ul în economia românească şi lansează programul "taxe pentru toţi"!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru educaţia pentru sănătate: căldura aglomerează urgenţele!"

Căldura şi expunerea la radiaţiile solare din aceste zile cresc numărul pacienţilor ce au nevoie de asistenţă de urgenţă. Curajoşii ce petrec prea multe ore în speranţa unui bronz rapid, ar trebui să ştie că:

1. apa duce la amplificarea efectelor nocive ale razelor ultraviolete, chiar dacă dă senzaţia de confort termic, iar arsurile solare şi insolaţia se instalează cu uşurinţă;
2. radiaţiile ultraviolete au efect cumulativ, astfel încât întreruperea expunerii la soare influenţează doar confortul termic, şi nu efectele negative ale ultravioletelor;
3. faptul că suntem bronzaţi nu ne conferă o protecţie suplimentară, iar cremele de protecţie solară nu permit o expunere prelungită la soare între orele 11-16.

Chiar şi expunerea unică, prelungită peste 30 de minute, poate provoca variate fotodermatoze, iar expunerile repetate de durată pot provoca îmbătrânirea prematură sau cancere ale pielii. Pentru a evita arsurile solare şi insolaţiile e nevoie de utilizarea îmbrăcămintei adecvate şi a cremelor solare.

Îmbrăcămintea deschisă la culoare, lejeră, asociată cu pălăria de protecţie şi ochelari de soare vă asigură atât confortul termic, cât şi protecţia de razele solare.

Loţiunile de plajă uşor de aplicat sunt cele sub forma de spray sau gel, iar dacă aveţi tenul gras, căutaţi formule noncomedogenice.

Ele vor fi aplicate cu 30 de minute înainte de expunerea la soare (pentru a permite acesteia să intre bine în piele) şi la fiecare ieşire din apă, iar formula "este bine puţin mai mult decât ar trebui" vă asigură că veţi beneficia de factorul de protecţie care este menţionat pe etichetă. Produsele rezistente la apă sau transpiraţie asigură o protecţie de minimum 40 de minute pentru radiaţiile ultraviolete, în apă, iar dacă sunt aplicate corespunzător se ajunge şi până la 80 de minute.

Factorul de protecţie solară menţionat pe ambalaj (SPF protection factor) va fi cu atât mai mare cu cât pielea e mai deschisă la culoare şi intensitatea expunerii e mai puternică. Persoanele cu piele sensibilă trebuie să folosească în primele zile creme de fotoprotecţie cu SPF de minimum 50, în primele zile ale unei expuneri normale la soare, putând trece, după mai multe zile de expunere solară, la un indice mai mic, respectiv 25.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un bacalaureat politic"

Copilul unui senator a picat examenul de bacalaureat. Până aici nicio problemă, dar, coincidenţă sau nu, guvernul a pus din nou, tocmai acum, pe tapet legea care permite intrarea la facultate fără examen de bacalaureat.

Oricum, copilul mai are două şanse, în septembrie şi în februarie, pentru că acum, nu-i aşa, a făcut un experiment; a scris intenţionat numai prăpăstii în teză pentru a testa corectitudinea profesorilor corectori. Pentru că şi-a îndeplinit corect sarcina de la partid, va lua sigur 10 (zece!) la bacalaureatul profesional şi va fi bursier la o fabrică de diplome.

Cum senatorul aparţine puterii, ne putem aştepta ca în următoarele zile Parlamentul şi Guvernul României să analizeze situaţia şi să ia rapid două decizii înţelepte.

În primul rând, constituirea unei comisii de anchetă care să dovedească considerentele politice ale picării examenului de bacalaureat. Dezbaterile comisiei vor fi amplu analizate în toate emisiunile şi se va ajunge la concluzia clară că este inadmisibil ca un descendent al unui exponent al puterii să ia note mai mici de zece, fără a fi sesizată procuratura.

În al doilea rând, se va modifica din nou şi tot prin ordonanţă de urgenţă guvernamentală, Legea învăţământului, astfel încât toţi copiii membrilor de partid din coaliţia guvernamentală să fie notaţi numai cu nota 10, chiar dacă va fi nevoie de 10 sesiuni de bacalaureat. Admiterea la facultate se va face automat, prin decret dat de rectorii aleşi pe viaţă. Şi să vedeţi peste câţiva ani cum îşi vor lua şi doctoratul la fără frecvenţă, în drept sau în cine mai ştie ce, viitorul secretar de stat, potenţial parlamentar şi, poate premier, al României.

Aceştia sunt cei care vor construi România de mâine pe baza ordonanţelor de urgenţă repetente la educaţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu e radio Erevan!"

Dar este şi va fi real. Ce impozite cresc până la urmă? Toate. Gaura bugetară este mare.

Şi specialista de la Harvard ştie, doar ea ne-a băgat aproape 40 de taxe.

Pe tipuri de impozite mai rămân însă multe, multe întrebări. Am aflat că Guvernul Ponta va taxa persoanele fizice la fel ca firmele pentru clădirile nerezidenţiale. Cota impozitului pe clădiri pentru care există un raport de evaluare va fi stabilită de primărie. Hm!

Bucătăria de vară, WC-ul din curte, coteţul porcului intră la clădiri cu o altă destinaţie decât cea de locuinţă? Dacă oamenii dorm în şopron mai plătesc impozite adiţionale?

Trecând peste faptul că la guvernare e partidul înfiinţat şi condus multă vreme de persoane care au spus că proprietatea privată e doar un moft, impozitele acestea se vor duce nu pe servicii - statul român practic nu mai furnizează de mult servicii normale, ci pe şpagă electorală şi către firmele cele flămânde ale diverşilor abonaţi la contracte cu statul. Aşa că... toate taxele şi impozitele trebuie majorate.

Să vedeţi cum va fi după alegerile prezidenţiale...

Doamna Rodica Nassar:

"16 septembrie - Ziua Mondială a Primului Ajutor"

Primul ajutor este un gest de umanitate, care face diferenţa între viaţă şi moarte, dar şi între indiferenţă şi solidaritate sau între apatie şi acţiune. De acest act umanitar ar trebui să poată beneficia toţi cei care au nevoie.

Situaţiile de urgenţă se pot ivi oricând, oriunde şi pot afecta pe oricine. Primul ajutor nu înseamnă o substituire a serviciilor de urgenţă. Reprezintă un prim pas vital pentru oferirea unei intervenţii rapide şi efective care să ajute la minimizarea efectelor accidentelor şi la îmbunătăţirea şanselor de supravieţuire.

Federaţia Internaţională a Crucii Roşii (The International Federation of Red Cross — IFRC) a introdus în calendarul evenimentelor marcarea Zilei Mondiale de Prim Ajutor, în anul 2000.

În fiecare an, în a doua zi de sâmbătă a lunii septembrie, peste 100 de societăţi naţionale ale Crucii Roşii organizează evenimente şi ceremonii pentru a conştientiza în rândul opiniei publice importanţa acordării primului ajutor.

În Europa, peste 700.000 de oameni mor anual din cauza faptului că nu li s-a acordat primul ajutor în primele minute de stop cardiorespirator. Educaţia privind acordarea primului ajutor ar trebui să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă, deoarece dobândirea tehnicilor de resuscitare este esenţială şi ele pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte în numeroase situaţii.

Viaţa unei persoane accidentate depinde de momentul acordării primului ajutor şi de priceperea celui care intervine primul la locul accidentului. Studiile arată că 50% din toate decesele în urma accidentelor rutiere au loc la câteva minute după accident, înainte ca ambulanţa să ajungă la spital. 15% din decese au loc la spital, în timp de 4 ore, iar 35% după 4 ore de la accident.

În raportul numit "Primul ajutor pentru un viitor mai sigur: "Focus pe Europa", publicat în 2009 de Federaţia Internaţională a Crucii Roşii, pentru a marca Ziua Mondială a Primului Ajutor, se arată că "în timp ce 95% din populaţie în Norvegia şi 80% în Germania şi Austria este instruită în acordarea primului ajutor, în multe alte ţări europene doar 5-10% din populaţie are competenţele necesare pentru a lua măsuri imediate şi de a aplica tehnicile necesare, în caz de accident."

Unul din obiectivele importante ale acestei zilei trebuie să fie promovarea acordării primului ajutor publicului larg prin autorităţile locale şi centrale. Trebuie să organizăm acţiuni de instruire şi formare a voluntarilor şi a persoanelor din comunităţile izolate, pentru a putea acorda primul ajutor în cazul urgenţelor.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Un veac de împliniri, un veac de mândrie naţională"

Dintre competiţiile sportive ce se desfăşoară, periodic, la scară planetară, cea care are loc sub egida celor cinci cercuri olimpice este, de departe, cea mai prestigioasă şi cea mai apropiată de spiritul de fairplay, adică de însăşi esenţa sportului.

Încă din antichitatea greacă, prestigiul de care se bucurau aceste jocuri era unul atât de mare, încât oraşele-state încetau orice eventuală ostilitate armată şi cinsteau aşa cum se cuvine întrecerile care se desfăşurau la Olympia. Jocurile Olimpice reprezintă, aşadar, o bucurie a mişcării, o întrecere paşnică a ţărilor planetei în planul performanţei sportive şi, în egală măsură, o bucurie şi o împlinire a spiritului.

Iată că în aceste zile mişcarea olimpică din ţara noastră a împlinit nici mai mult, nici mai puţin decât o sută de ani de existenţă. O bună ocazie de bilanţ, dar şi un prilej de mare mândrie atât pentru cei direct implicaţi în activitatea sportivă olimpică, cât şi pentru noi, toţi românii, mai mult sau mai puţin iubitori de sport. Fiindcă nu cred să existe vreun român care să nu fi vibrat, fie şi o singură dată în viaţă, cu ocazia vreuneia dintre performanţele, multe dintre ele memorabile, obţinute de admirabilii noştri sportivi cu ocazia diverselor ediţii ale Jocurilor Olimpice.

În ceea ce mă priveşte, mă mândresc să fi fost contemporan cu performanţe celebre, fabuloase chiar, obţinute la olimpiade de o Lia Manoliu, de un Ivan Patzachin, de o Nadia Comăneci, de un Vasile Dâba, de o Maricica Puică, de o Doina Melinte sau de o Elisabeta Lipă. Lista fiind mult prea lungă, mă opresc aici cu enumerarea, însă îi asigur pe toţi performerii noştri olimpici pentru care s-a cântat, vreodată, Imnul naţional, că nu i-am uitat şi că nu îi pot uita. Prea multe şi prea intense au fost clipele de încântare, de mândrie naţională pe care le-am trăit datorită virtuozităţii lor excepţionale, pentru a ne putea permite să-i trecem în uitare. Toţi cei pe care i-am amintit şi mulţi alţii, încă, sunt adevăraţi eroi naţionali, intraţi definitiv în filele aurite ale istoriei sportului românesc. Prin performanţele lor deosebite, ei au adus, practic, acestei ţări o faimă greu de egalat de oricare alt domeniu de activitate.

Acum, când familia olimpică, cea mai nobilă şi mai respectabilă familie a sportului românesc, şi-a aniversat rotunda vârstă a centenarului, vin în faţa dumneavoastră şi vă rog să ne înteţim eforturile pentru a putea sprijini în continuare, fiecare după propriile noastre posibilităţi, sportul nostru naţional, cu precădere disciplinele sale olimpice. În ceea ce mă priveşte promit că, din onoranta postură de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, dar şi din cea de mare admirator al sportului nostru de performanţă, voi face tot ceea ce intră în atribuţiile mele pentru ca mişcarea noastră olimpică să poată avea în continuare performanţe la fel de notabile ca cele cu care ne-a răsfăţat de-a lungul atâtor şi atâtor ani.

Urez, aşadar, încă o dată un sincer şi călduros la mulţi ani olimpismului nostru centenar, dorindu-i o existenţă lungă şi la fel de glorioasă pe mai departe!

Sau, pentru a mă menţine în spiritul Jocurilor Olimpice, voi recurge la celebrul motto al acestora şi voi spune doar atât: Citius, Altius, Fortius!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Postul de comisar european pentru politici regionale, o reuşită extraordinară a lui Victor Ponta"

Desemnarea Corinei Creţu drept comisar european pentru politici regionale reprezintă o victorie extrem de importantă pentru România. Pe lângă faptul că este unul dintre cele mai râvnite portofolii ale Comisiei Europene, avem de-a face şi cu postul care gestionează Programul Operaţional Regional (POR), programul care a îmbunătăţit deja viaţa foarte multor români. POR este, în mod realist, singura sursă de fonduri europene care poate genera o absorbţie de 100% pentru exerciţiul bugetar 2007-2013 al Uniunii Europene. La sfârşitul lunii august exista o absorbţie efectivă de 49,01%, în condiţiile în care plăţile pentru beneficiari depăşeau 57%.

Faptul că acest portofoliu a fost obţinut de ţara noastră se datorează în proporţie de 100% premierului Victor Ponta şi modului în care acesta a purtat negocierile cu noul şef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Practic, prim-ministrul s-a folosit foarte eficient de resursele politice avute la dispoziţie, dar şi de track-record-ul extrem de solid pe care îl are la nivel european pentru a obţine o decizie favorabilă României. E un semn că toţi partenerii noştri internaţionali încep să se raporteze la Victor Ponta ca la politicianul care conduce ţara şi îl văd pe acesta drept un lider veritabil. Prin comparaţie, intervenţia lui Traian Băsescu în această chestiune şi încercările de a bloca numirea Corinei Creţu nu fac decât să arate că epoca sa a apus şi a venit vremea unui nou conducător, mai luminat şi mai pozitiv, pentru România.

Vreau să-i urez succes Corinei Creţu în noua calitate. Sunt convins că este alegerea cea mai bună şi că va reuşi să gestioneze cu succes un domeniu altfel foarte dificil - vorbim de un buget de 361 de miliarde de euro, care echivalează cu bugetul naţional al României pentru 8 ani. Deci este o responsabilitate uriaşă, de care sunt convins că se va achita. Cu siguranţă, din această nouă postură va reuşi să ajute România să-şi atingă potenţialul în absorbţia fondurilor europene, mai ales că este de notorietate că în trecut au mai existat blocaje. Spre exemplu, reamintesc faptul că Johannes Hahn, fostul comisar european pentru politici regionale, a tărăgănat reorientarea unor fonduri de la programele mai puţin accesate către POR sau alocarea de fonduri suplimentare pentru reabilitarea termică prin Regio.

Obţinerea acestui portofoliu este importantă din perspectiva faptului că Regio este programul care îşi propune să reducă decalajele existente între diversele regiuni ale UE, chiar şi la nivel naţional. Reabilitările de drumuri, introducerea de apă şi canal în mediul rural, finanţările pentru proiectele de regenerare urbană sau alocările bugetare către IMM-uri în vederea creării de noi locuri de muncă reprezintă priorităţi absolute pentru ţara noastră, în dorinţa de a ajunge la un nivel de trai precum în ţările din Vestul Europei.

Îmi declar încă o dată dezamăgirea pentru faptul că preşedintele Traian Băsescu, candidatul ACL la Preşedinţia României, Klaus Iohannis, şi preşedintele PDL, Vasile Blaga, au făcut tot posibilul pentru a bloca această nominalizare. Cred că au acţionat împotriva interesului naţional şi este trist să văd că Iohannis merge pe acelaşi drum cu Traian Băsescu. Nu aceasta este atitudinea corectă în aceste situaţii.

Mă bucur însă să văd angajamentul tuturor partidelor reprezentate în Parlamentul European de a vota în favoarea Corinei Creţu. Poate fi un început pentru o schimbare de mentalitate şi de practică politică.

Domnul Cristian Buican:

"Repartiţia fondurilor guvernamentale pe criterii politice dăunează grav democraţiei"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă oferi un exemplu elocvent prin care practica repartiţiei fondurilor guvernamentale pe criterii politice dăunează grav democraţiei, în acest caz răpindu-le şansa a 50 de copii din Vâlcea de a se deplasa la şcoală. Începerea noului an şcolar ar trebui să reprezinte un motiv de sărbătoare şi bucurie atât în rândul elevilor, cât şi în rândul dascălilor şi al părinţilor, însă realitatea ne demonstrează contrariul. Reprezentanţii PSD care conduc astăzi destinele României şi judeţului Vâlcea au reuşit să transforme o măsură benefică pentru elevi, aceea de a repartiza microbuze şcolare pentru transport, într-un adevărat fiasco, reuşind performanţa de a lăsa 50 de elevi din localitatea Câineni fără posibilitatea de a ajunge la şcoală. Alegând să dea toate cele 16 microbuze şcolare repartizate judeţului Vâlcea, din prima etapă de distribuţie, doar administraţiilor publice locale ce sunt conduse de edili PSD, şi nu pe criterii de necesitate, aşa cum este normal, PSD-iştii au reuşit "performanţa" de a nega dreptul a 50 de elevi din satul Grebleşti, localitatea Câineni, de a se deplasa la şcoală, după ce şcoala generală din acest sat a fost închisă de aceeaşi administraţie PSD.

Consider că situaţia din Câineni reprezintă efectul pervers al repartiţiei microbuzelor şcolare pe criterii politice şi vă reamintesc că am atras atenţia încă din luna iunie asupra pericolului apariţiei unor situaţii precum cea din Grebleşti. În opinia mea, PSD refuză dreptul acestor copii la educaţie doar din cauza comportamentului stalinist şi autoritar al reprezentanţilor săi ce conduc astăzi Inspectoratul Şcolar Vâlcea şi administraţia publică judeţeană sau centrală.

Atrag atenţia că există şi alte localităţi cu situaţii asemănătoare în care, în urma închiderii unor şcoli, elevii nu au cu ce să se deplaseze la unităţile de învăţământ la care au fost mutaţi. Pe această cale, îi acuz public pe miniştrii Liviu Dragnea şi Remus Pricopie de abuz în serviciu, pentru că peste 80% din microbuzele repartizate la nivel naţional au fost date primăriilor conduse de edili PSD. Pentru ca tabloul repartiţiei pe criterii politice să fie complet, vă informez că în judeţul Vâlcea toate cele 16 microbuze au fost repartizate exclusiv localităţilor conduse de edili care au carnet de partid de culoare roşie.

Este adevărat că meteahna repartiţiei fondurilor guvernamentale pe criterii politice reprezintă normalitatea ultimilor ani, când, din pixul Elenei Udrea şi, ulterior, al lui Liviu Dragnea se stabileau localităţile, zonele, judeţele şi regiunile în care se făcea sau nu o investiţie, fără niciun fel de criteriu obiectiv, doar pe bază de carnet de partid şi uneori de vasalitate. Vă reamintesc că experţii europeni ne-au atras atenţia constant că ne trebuie un model de stabilire a priorităţilor investiţionale care să nu se schimbe odată cu ministrul sau guvernul, ci pe cicluri bugetare similare cu cele ale Uniunii Europene. Asta însemnă dezvoltare durabilă, asta înseamnă corectitudine, asta înseamnă îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor.

Exemplul expus mai sus ne arată că această meteahnă a repartiţiei fondurilor pe criterii politice are efecte de o gravitate nebănuită, fiind de-a dreptul inuman şi criminal ca în România anului 2014, doar din cauza orgoliului şi aroganţei de PSD-iste, să condamni 50 de elevi să meargă pe picioare peste 7 kilometri până la şcoală. Sunt convins că, dacă acest subiect va ajunge în presa naţională, se vor găsi soluţii pentru Câineni, însă problema de ansamblu tot nu se va rezolva, existând şi alte localităţi care au probleme similare. Dacă ar fi distribuit microbuzele şcolare pe criterii obiective, de necesitate, nu ar fi existat astfel de probleme, însă pesediştii doresc să acapareze toată România şi, dacă nu eşti cu ei, rişti să nu ai dreptul la nimic, nici măcar la educaţie.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

A devenit vizibil faptul că, înainte de problemele legate de startul dezastruos al noului an şcolar, în domeniul educaţiei sunt o serie de alte probleme care se acutizează pe zi ce trece, inclusiv din cauza modificărilor legislative făcute de guvernul actual.

Asistăm la statistici catastrofale care privesc un sistem care, teoretic, ar trebui să securizeze viitorul României. Dacă avem puţină răbdare şi facem un calcul de aritmetică simplă, adunând numărul elevilor picaţi în prima şi a doua sesiune a examenelor de bacalaureat din anul acesta, cifra este, din punctul meu de vedere, şocantă: peste 100.000 de tineri. Mai mult, s-a înregistrat, cred, şi un nou record la absenteism: peste 11.000 de elevi înscrişi la examenul maturităţii nu s-au prezentat. Ce se va întâmpla cu aceşti adolescenţi? Sper să mă înşel, dar, la prima vedere, o parte semnificativă din generaţia de tineri 2014 pare să fie condamnată la sărăcie şi şomaj. Motivul este simplu: rezultatele evaluărilor naţionale şi ale bacalaureatului se vor resimţi în special pe piaţa muncii. Inevitabil, diplomele fără valoare vor aduce doar deservicii, vor scădea competitivitatea în România şi vor decredibiliza nu doar unele universităţi, ci şi întregul sistem educaţional.

Nu cred că unda verde dată pentru universităţi în organizarea învăţământului postliceal în cadrul facultăţilor reprezintă o soluţie. Ministerul a hotărât ca universităţile să admită liceeni fără bacalaureat în colegii universitare. În cazul în care vor promova examenul de bacalaureat, vor putea intra direct în anul II de facultate. Toţi aceşti tineri vor face doi sau chiar trei ani de studii care nu sunt evaluate de nimeni. Ce înseamnă astfel de măsuri? Probabil că taxe plătite către anumite universităţi şi dispariţia şcolilor postliceale şi a şcolilor profesionale. Astfel, se va adânci tot mai mult decalajul între educaţie şi piaţa muncii. Dispare, prin această măsură, motivaţia elevilor pentru a promova examenele de bacalaureat.

Trag un semnal de alarmă cu acest prilej şi vă invit la o moblilizare comună, indiferent dacă facem parte din legislativ sau din executiv, pentru că este vorba de viitorul tinerilor noştri. Este momentul pentru o revigorare a sistemului de învăţământ, care poate fi înfăptuită, dacă se doreşte.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Am asistat cu tristeţe, cred că pentru prima dată în istoria postdecembristă, la deschiderea unui an şcolar care pare să fi luat startul greşit pe toată linia. Cea mai vizibilă problemă, mult dezbătută de altfel în aceste zile, a fost lipsa manualelor tipărite. Cu toate că s-a insistat foarte mult în ultima vreme pe manualele online, nici acestea nu au fost disponibilie, şi asta dintr-un motiv foarte simplu: doar o mică parte din unităţile de învăţământ din România beneficiază de conexiune la internet, în ciuda credinţei contrare a unor înalţi oficiali ai Guvernului.

Aş vrea să atrag atenţia, alături de colegii mei din Alianţa Creştin-Liberală, asupra faptului problema inexistenţei manualelor tipărite şi a manualelor electronice ar putea fi o consecinţă a faptului că ar putea exista anumite interese în jurul acestui subiect, deoarece este vorba de accesarea unor fonduri imense din bani publici, pe calea unor licitaţii contestabile, aşa cum arăta chiar premierul Ponta.

Mai mult, pare că Proiectul "Ghiozdanul electronic" s-a împotmolit în noroaiele provocate de ploile din ultima vreme, pentru că, în ciuda asigurărilor repetate date de ultimii miniştri ai învăţământului, nu am cunoştinţă ca vreun elev să fi primit tableta promisă din partea statului, cu ajutorul căreia ar putea să-şi acceseze întregul program şcolar.

Ca să continuăm lista, dacă tot vorbim de noroi şi ploi, am o curiozitate: oare cum vor fi folosite cele câteva zeci de microbuze oferite unor şcoli, în prag de campanie electorală, dacă acestea nu au la dispoziţie combustibilul necesar sau dacă nu există posturi de şoferi prinse în schema de salariaţi ai unităţilor şcolare beneficiare?

Mai mult de atât, sunt alarmant de multe şcoli ale căror lucrări de reparaţii, întreţinere sau modernizare nu au fost finalizate, prezentându-se la data începerii anului şcolar ca nişte şantiere în toată regula. Sute de şcoli nu au apă şi nu au toalete. Deşi oficialii arată cu degetul către Parlament, cum că s-ar fi întârziat cu votarea Proiectului de Lege al achiziţiilor publice, aş vrea să amintesc, totuşi, că majoritatea parlamentară nu este deţinută de ACL. Programa şcolară a fost schimbată din iunie 2012, iar licitaţia a fost demarată după doi ani, în aprilie 2014. Consider că nu există o scuză obiectivă pentru întârzierea demararării procedurilor de licitaţie după finalizarea schimbării programei şcolare.

Sper că toate aceste probleme se vor rezolva cât mai repede. Ministerul Educaţiei nu ar trebui să uite faptul că, înaintea oricăror greutăţi financiare sau eventuale interese, ar trebui să primeze certitudinea educaţiei de calitate pentru copiii noştri, care reprezintă, până la urmă, viitorul acestei ţări.

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

Dragă Remus,

Îţi scriu această scrisoare în calitate de părinte a 5 copii, de vârste diferite, dar cu...cerinţe foarte mari! Fiica cea mare a absolvit cu 10 (zece) ştiinţe politice în cadrul SNSPA, cealaltă a muncit zi de zi pentru a absolvi examenul de bacalaureat, iar acum e studentă la Academia de Ştiinţe Economice, mai sunt apoi, cei mici... clasa a IX-a, a VII-a şi a IV-a. Te gândeşti tu, Remus, ce "bine" m-am simţit eu când am văzut că guvernul tău îi lasă pe cei fără bacalaureat să ajungă studenţi precum fiica mea?! Te gândeşti tu, Remus, ce inimă are fiica mea pentru că ai umilit-o după 4 ani de muncă încununată de absolvirea bacalaureatului?!

Ştii, luni - 15 septembrie - mi-am însoţit copiii la festivitatea de deschidere a anului şcolar. A fost cea mai anostă ceremonie şi, crede-mă, particip la ea de 32 de ani, în diferite ipostaze, elev, profesor, părinte. Trişti copiii şi părinţii, triste şi cadrele didactice!

Când îţi scriu aceste rânduri, fiul meu de clasa a VII-a e plecat pentru a-şi cumpăra manuale (am să-ţi dau bonul de casă ca să-l decontezi)! În fiecare an am făcut lucrul ăsta, şi când am crezut că acum va fi altfel, m-am înşelat! Eşti la fel ca şi ceilalţi. Nu-ţi pasă de nimeni, nici de elevi, nici de părinţi şi nici de cadrele didactice! Aştept cu nerăbdare ca cel de clasa a IX-a să se întoarcă cu... surpriza, să văd ce manuale trebuie să-i cumpăr, şi apoi alt bon... La clasa a IV-a nu ai nimic de decontat! Din fericire fiica mea are manualele de la fratele mai mare.

Eu sunt un caz fericit, dar câţi sunt ca mine?! Câţi părinţi pot ţine pasul cu cheltuielile impuse de începutul anului şcolar? Ştii tu, Remus, câţi copii erau încălţaţi cu tenişi şi fără şosete? Ştii tu câţi erau cu ghiozdanele cusute şi "moştenite" de la fraţii mai mari sau de la vecinii care şi-au permis "noutăţi"?!

Remus, întâmplător şi vremelnic sunt deputat (aşa cum şi tu eşti ministru) şi de aceea mi-am permis să-ţi vorbesc ca de la părinte la părinte. Nu sunt un nimeni, am absolvit bacalaureatul în anul în care am terminat liceul şi am terminat o facultate la stat, Facultatea de Istorie în cadrul Universităţii "Al.I.Cuza Iaşi", am fost profesor zece ani la o şcoală de cartier care astăzi se desfiinţează din cauza incapacităţii unei directoare (nu-i pot spune culoarea politică... pentru că mă înroşesc de ruşinea ei), dar îţi pot spune că mă doare sufletul pentru şcoala asta! Am muncit acolo, iar cât am fost director, cu mâinele mele şi din banii mei am vopsit calorifere, uşi, table. Pe tine te-ar durea să vezi că primul tău loc de muncă se duce pe apa sâmbetei?!

Pentru că sunt părinte al unor copii minunaţi şi pentru că sunt profesor, ştiu că lupoaica nu e vulpe şi mai ştiu că există regulamente şcolare care nu permit elevilor utilizarea de smartphone la şcoală, fiind impuse amenzi în acest sens.

Pentru că eşti părinte, sper să înţelegi că locul tău nu e acolo unde eşti acum. Nu ai fost capabil să faci viaţa mai uşoară miilor de elevi, părinţi şi cadre didactice.

Din respect pentru "meseria" de părinte şi din demnitate umană, informează-ţi guvernul că pleci, pentru că ştii că sunt copii care nu au frigider, care n-au Internet, care n-au văzut în viaţa lor un lift, un tren sau... marea, care n-au cu ce se îmbrăca sau încălţa. Informează-ţi colegii că foarte mulţi copii nu-şi permit uniforme şi foarte mulţi părinţi plâng pentru că nu-şi pot vedea copiii fericiţi!

Te rog să înţelegi că nu am nimic personal cu tine, ci încerc să te fac să înţelegi că pe mine şi pe alte mii de părinţi ne doare. Ne doare pentru că dorim ca copiii noştri să aibă viitor în ţara lor!

Şi te invit în satul Bădărăi, din colegiul meu, să vezi acolo smartphone şi viteză de net!

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"Vara ordonanţelor"

A fost o vară fierbinte, şi la propriu, şi la figurat. Pe scena politică am asistat la încercări, reuşite, de instaurare a anarhiei în toate domeniile şi la toate nivelele.

Am intitulat această declaraţie politică "Vara ordonanţelor", pentru a arăta neputinţa unui guvern de a-şi impune ideile prin legi, recurgând, astfel, la ordonanţe de urgenţă menite să "corecteze" (OUG nr. 49/2014) sau să "suspende" aplicarea unor legi (OUG nr.55/2014).

Prima ordonanţă a neputinţei guvernului care demonstrează că orice se poate fără a se ţine cont de Parlament, adică cine-i Parlamentul astă şi ce rol are el?! Cine or fi parlamentarii din Comisia pentru învăţământ care au cerut prin repetate proiecte de lege modificarea pertinentă a Legii educaţiei naţionale, dar, de fiecare dată, erau frumos informaţi că aceste modificări nu pot fi făcute pentru că...există un milion de motive care nu ne permit!

Aşadar, OUG nr. 49/2014 care "corectează o serie de erori şi de prevederi insuficient de bine fundamentate din Legea educaţiei naţionale". Până acum totul este în "regulă", pentru că ordonanţa doar "corectează", şi nu "completează" legea! Adică învăţământul românesc e la standarde foarte înalte, în şcoli sunt manuale, atlase, hărţi, există curriculum în concordanţă cu manualele, doar că trebuiau "mici corecturi"!

Bineînţeles că principala corectură este aceea de a permite celor care nu au luat bacalaureatul să se înscrie la facultate. Păi, măi, dragă ministrule, cum ai putut să fii de acord cu aşa ceva?! Tu care veneai în faţa Comisiei de învăţământ şi ne povesteai cât de drastic eşti cu cei doi copii ai tăi, cum îi pui să înveţe pentru a nu "îngroşa" rândurile celor care pică bacalaureatul?! Ai uitat, "măi, dragă", ce frumos ne spuneai în comisie cum trebuie penalizaţi profesorii care nu pot evalua corect la clasă şi ne trezim cu note mici la testele naţionale şi la bacalaureat?! Ai uitat când ne povesteai că, la ideea fiului tău, ai introdus evaluări la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, pentru a elimina rezultatele mici de la testele naţionale?! Ai uitat când ne-ai spus că ţi-a dat cineva o idee genială de a introduce testări prebacalaureat la clasa a XI-a? Ai uitat cam multe, "măi, dragă"! Ai uitat că ai promis curriculum şi manuale noi. Ai uitat că "îmi doresc ca învăţământul românesc să renască sub conducerea mea" (frază de la învestire, în decembrie 2014), dar n-ai uitat când ai spus că urmăreşti clarificări legislative pentru perioada 2013-2020"!

Când ai spus "clarificări legislative" m-am gândit că băiatul astă tânăr şi deştept va face în învăţământ ce nu s-a făcut în 25 ani. Şi chiar ai făcut! Ai dat toate peste cap şi ai stricat inima a mii de tineri care au muncit şi au învăţat pentru a lua bacalaureatul. I-ai pus pe toţi în aceeaşi oală, probabil datorită "egalităţii de şanse". Şi, atunci, fiica mea pentru ce a învăţat?! Nu putea să-şi petreacă zilele plimbându-se şi nu învăţând zi de zi?! Asta înţelegi tu prin "corectare"? Dezamăgirea a mii de tineri care nu te vor ierta (vota) niciodată! De ce n-ai cerut marelui tău guvern să dea "ordonanţa corectoare" în 2013? A, nu a fost an electoral. Ce greu mă prind!

Şi a mai venit o ordonanţă, cea a migraţiei aleşilor locali (OUG nr. 55/2014) care, culmea, suspendă pentru 45 de zile efectele Legilor nr. 215 şi 393. Şi după... parastas, mă scuzaţi, după cele 45 zile când va trece "suspendarea", nu se revine la vechea orânduială? "Migratorii" nu-şi vor pierde mandatele? Ba da! Pentru că legile se vor aplica ad litteram, articolele referitoare la condiţiile pierderii mandatului de către aleşii locali nefiind abrogate.

Cum, Doamne, iartă-mă, daţi tot felul de ordonanţe de corectare a normalului în preajma alegerilor? Ce urmăriţi? De cine vă este frică? Din punctul meu de vedere, psiholog şi cadru didactic, cred că aveţi o temere foarte mare şi de aceea încercaţi să vă puneţi la adăpost, dar nu veţi reuşi. Cu armata formată din trădători sunteţi sortiţi pierzaniei! Ţineţi cont de faptul că aşa cum ne trădează pe noi, migratorii vă vor lăsa în drum când vă va fi viaţa mai dragă.

Şi nu uitaţi: Errare humanum est, in errore perseverare stultum!

Domnul Costel Şoptică:

"Crescătorii de animale afectate de boala limbii albastre, uitaţi de Guvern"

Administrarea deficitară din partea autorităţilor sanitar- veterinare a umplut România de una dintre cele mai păguboase boli la animale - boala limbii albastre (bluetongue). Indolenţa - sau alte interese - a făcut ca Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) să lase garda jos, iar, în cele din urmă, cei mai afectaţi au fost fermierii.

Până acum, în România nu a existat niciodată această boală, de aici vin reproşurile pentru autorităţile veterinare, care sunt reale. ANSVSA s-a ascuns în spatele unor explicaţii ştiinţifice privind modul de contaminare - înţepătura unei insecte. Este drept, boala evoluează din plin la graniţa de sud a ţării, toată Bulgaria fiind contaminată, alături de alte şapte state, în special din sudul continentului. Numai că primul focar de bluetongue din România s-a consemnat în mijlocul ţării, tocmai în Buzău. Nimic în sudul ţării, judeţele de la malul Dunării anunţând focare de boală mai târziu. Se pune problema cum a ajuns insecta cu pricina tocmai în Buzău, fără să poposească şi în alte gospodării, mai aproape de graniţele ţării. Autorităţile veterinare nu au dat şi alte explicaţii, dar, dacă este vorba doar despre înţepăturile de insectă, atunci se pune problema de ce mai multe ţări din Orientul Mijlociu au interzis importurile de carne de bovine şi ovine din România. Deci există şi alte posibilităţi de contaminare pe care ANSVSA nu le-a popularizat, dar care ar incrimina activitatea Autorităţii.

În aceste condiţii, toate măsurile pe care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor le-a luat au avut menirea de a o exonera de răspundere, şi nu ca să limiteze efectele bolii.

Mai mult, informaţiile date publicităţii de către ANSVSA au avut ca scop minimizarea impactului bolii asupra României. Statistica Autorităţii de la începutul lunii septembrie 2014 arăta că boala evolua în 12 judeţe din ţară. Chiar în aceeaşi zi, pe 3 septembrie, Comisia Europeană anunţa că, în România, 21 de judeţe erau consemnate ca zone de restricţie, plus alte patru judeţe care nu sunt în totalitate în această categorie.

Autorităţile sanitar-veterinare au avut grijă să se acopere de hârtii, dar, când este vorba să aplice ceea ce au spus că fac, nu se mai întâmplă nimic. De gura organizaţiilor internaţionale, autorităţile au întocmit Planul de contingenţă al României pentru bluetongue, care arată excepţional. Când este vorba de aplicarea lui, intervin marile probleme.

De la declanşarea bolii au intervenit multe divergenţe între autorităţi şi proprietarii de animale bolnave, care trebuie despăgubiţi pentru pagubele înregistrate, aşa cum se prevede în Planul de contingenţă. Pentru că acest lucru presupune bani de la buget, iar ei nu există, s-a ajuns la mari neînţelegeri între medicii veterinari şi proprietarii păgubiţi din cauza documentelor în baza cărora se primesc despăgubirile.

Marea problemă cu boala limbii albastre o reprezintă impactul din punct de vedere economic pentru crescătorii de animale. Noroc că nu afectează sănătatea populaţiei! Bluetongue se extinde foarte repede, ca dovadă evoluţia în România, iar singura soluţie este uciderea animalelor bolnave. De aici şi pagubele pe care fermierii le înregistrează. Situaţia negativă se propagă pe verticală, iar comerţul cu carne de bovine, ovine şi caprine are foarte mult de suferit, prin limitarea lui. De exemplu, numai din oprirea importului de vaci şi oi din România în trei state arabe şi Israel, paguba operatorilor economici autohtoni s-ar putea ridica la aproape 150 milioane de euro.

Analizele făcute de crescătorii de ovine sunt de-a dreptul îngrijorătoare, dar nimic nu pare să clintească autorităţile statului din amorţeală. Statisticile arată că, din cauza bolii limbii albastre, circa 4,2 milioane de miei nu mai pot fi valorificaţi, din cei 8,8 milioane produşi în acest an. La această cifră se adaugă şi aproximativ 2,25 milioane de ovine reformate, ceea ce reprezintă circa 25% din numărul oilor-matcă existente în România. Pe lângă imposibilitatea valorificării animalelor, fermierii mai înregistrează costuri suplimentare şi din aplicarea măsurilor de protecţie şi a restricţiilor de tot felul. De aici şi pagubele enorme pe care numai crescătorii de ovine le-ar putea înregistra, fără a mai pune la socoteală şi impactul asupra sectorul bovine.

Se pare că Guvernul este preocupat în această perioadă de alte probleme, mult mai presante - proslăvirea activităţii premierului Victor Ponta, aflat în plină campanie electorală. Nu se pomeneşte nimic despre situaţia gravă a crescătorilor de animale loviţi de efectele bluetongue, pentru că ar trebui să se spună şi ce măsuri s-au luat pentru ajutorarea fermierilor, în condiţiile în care nu s-a făcut mai nimic. Dar, pentru că banii de la buget au alte destinaţii, mai "vizibile" în campania electorală, măsurile ce au ca scop diminuarea pierderilor fermierilor mai au de aşteptat. Responsabilii guvernamentali ignoră aportul la bugetul statului din partea crescătorilor de animale, prin taxele şi impozitele pe care aceştia le plătesc.

Legislaţia comunitară permite aplicarea unor măsuri care să limiteze pierderile suferite de crescătorii de animale. Totul depinde de autorităţile române, care trebuie să le şi promoveze. De exemplu, subvenţionarea depozitării animalelor abatorizate în astfel de situaţii extreme. Mai sunt şi alte măsuri care ar putea ajuta foarte mult fermierii, fără a afecta deficitul bugetar al ţării, cum ar fi deblocarea subvenţiilor în sector aferente anului 2014, ceea ce ar asigura fonduri financiare pentru continuarea activităţii. De altfel, fermierii vor credite pe termen foarte scurt şi la dobânzi reduse, până la valorificarea mieilor, iar CEC Bank, ultima bancă comercială de stat din România, ar putea să se orienteze către aceste cereri. Crescătorii de animale vor intervenţia din fondurile de rezervă cu un sprijin suplimentar, care să acopere cheltuielile de întreţinere pe perioada de interdicţie, plus măsuri care să compenseze pierderile de preţ generate de evoluţia bluetongue.

De aceea, cer ca Guvernul, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ANSVSA să ia măsuri de urgenţă, care să vină în spijinul crescătorilor de animale afectaţi de evoluţia bolii limbii albastre. În acest mod simplu, Guvernul şi-ar proteja propriile surse de venit, pentru că bugetul de stat beneficiază de taxele şi impozitele provenite din comerţul cu carne.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Haos şi la începerea acestui an şcolar"

Ne confruntăm cu o situaţie fără precedent în învăţământul românesc. Haosul pune stăpânire la început de an şcolar peste sistemul de învăţământ. Haosul este starea obişnuită a guvernării actuale, dar de data aceasta afectează, din păcate, viitorul. Tradiţia transmisă din generaţie în generaţie ca, la început de an şcolar, elevii din clasa I să aibă pe bănci frumosul Abecedar şi Matematica, este călcată în picioare de Ministerul Educaţiei.

Cu câtva timp în urmă domnul ministru Pricopie promitea noi manuale digitale pentru elevii din clasa I şi a II-a, ne anunţa că "introducerea manualelor digitale reprezintă un pas spre modernitate" şi că la începutul anului şcolar, în premieră absolută, ele vor ajunge pe băncile elevilor, că elevii noştri vor fi primii din Europa care vor avea această ocazie. Fals! Încă o minciună adăugată la impresionanta colecţie de minciuni a actualei guvernări.

Licitaţia pentru manuale a debutat, cum bine ştim, în luna aprilie a.c., dar a fost amânată până în luna august, a trecut şi luna august şi se pare că va avea loc la sfârşitul acestei luni, iar vestitele şi mult trâmbiţatele manuale vor ajunge pe băncile micuţilor în octombrie, poate în noiembrie, poate de Crăciun, poate de la Moş Crăciun, iar guvernul şi-a dovedit din nou incompetenţa.

Cine este responsabil de acest haos creat, cine este cel care trebuie să-şi asume acest eşec?

Trist este faptul că aceea zi frumoasă de început de an şcolar, pentru cei care păşesc pentru prima dată pe poarta şcolii, a fost umbrită de incapacitatea ministerului de a rezolva în timp util ceea ce a promis, iar acest război al manualelor ne afectează pe toţi, pe dascăli, pe părinţi şi, nu în ultimul rând, pe copii.

Nu numai lipsa manualelor îi afectează pe elevi, acum, la început de an şcolar, aşa cum ne-am obişnuit, autorităţile sunt nepregătite. Nepregătite că în luna septembrie începe şcoala, iar în unele unităţi şcolare sunt încă şantiere, încă se construieşte, încă se zugrăveşte, încă se execută lucrări pentru utilităţi, iar unele unităţi şcolare încă aşteaptă mobilierul.

În judeţul Călăraşi, chiar dacă sunt aşteptaţi la clasă peste 48.000 de elevi, 26 unităţi de învăţământ nu au primit autorizaţie de funcţionare. Ce au făcut autorităţile toată vara şi de ce nu au remediat şi terminat lucrările?

Vorbim de premiere absolute şi de manuale digitale când, în multe şcoli din Călăraşi, şi nu numai, domneşte haosul, când de pe bănci va lipsi nu doar digitalul, ci chiar şi Abecedarul!

Domnul Mircea Man:

"A treia suspendare a preşedintelui Traian Băsescu - un demers care nu aduce nimic românilor "

Gura păcătosului adevăr grăieşte! Socrul domnului premier, domnul senator Ilie Sârbu, a declarat cu nonşalanţă că acest demers de suspendare a preşedintelui, a treia oară, nu aduce nimic românilor. Şi mă întreb, atunci cui ?

Când unii politicieni nu mai au ce să facă şi se plictisesc, se joacă cu bărcuţa într-un pahar cu apă, fac zgomot, bat în tobiţe. Şi aici mă refer la premier, care l-a împins pe prietenul său, Călin Popescu-Tăriceanu, să facă toate demersurile de a-l suspenda pe Traian Băsescu, acum, înaintea alegerilor prezidenţiale, cu câteva săptămâni înainte de terminarea mandatului acestuia. Nu aşa se face politică, asta e joacă de copii!

Românii nu au nevoie acum de alt referendum doar de dragul orgoliilor unor politicieni, România are nevoie de stabilitate mai mult decât oricând, are nevoie de preşedinte acum, când Războiul Rece se desfăşoară la graniţele ţării.

Românii s-au plictisit de aceste lupte politice şi nu au uitat sumele colosale cheltuite la primele două referendumuri, iar dacă aţi uitat vă reamintesc demersul din 2007 când Dan Voiculescu, preşedintele Comisiei de suspendare a preşedintelui, a decis împreună cu PSD-ul să îl suspende pe Traian Băsescu, pentru "că a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală", iar la referendum, 74% din cei prezenţi la urne au votat Nu". Scor 1- 0 pentru Băsescu.

Şi firul evenimentelor continuă. În 2012 USL-ul de atunci votează în favoarea suspendării, pentru a doua oară, a preşedintelui Traian Băsescu, revocă din funcţie pe avocatul poporului, schimbă preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, iar încercarea de demitere a preşedintelui eşuează din nou. Scor 2-0 pentru Băsescu.

Acum, neliniştitul domn Călin Popescu-Tăriceanu încearcă disperat, la îndemnul premierului, să-l demită, pentru a treia oară, pe preşedinte. Acesta trimite o scrisoare partidelor politice, prin care le aduce la cunoştinţă iniţiativa sa, un demers extrem de periculos şi neserios, într-o ţară sărăcită sub această guvernare, un guvern fără proiecte viabile pentru români. Estimez că scorul va fi 3-0 pentru Băsescu.

Prea mult zgomot pentru nimic, prea multe orgolii în politica românească, prea multe demersuri fără rezultat şi fără a aduce ceva bun cetăţenilor acestei ţări, prea multe nereguli pe care continuaţi să le faceţi pentru a ascunde dezastrul acestei guvernări, pentru a frauda alegerile, pentru a pune mâna pe întreaga putere şi a ascunde corupţia acestei guvernări.

După mica joacă din paharul cu apă, se pare că PSD-ul dă înapoi şi îl lasă pe domnul Tăriceanu să viseze la cea de-a treia suspendare a preşedintelui. Somn uşor!

Domnul Miron Ignat:

"Deschiderea noului an şcolar"

De-a lungul anilor, luna septembrie evidenţiază pregătirile părinţilor, ale copiilor şi ale cadrelor didactice pentru începerea unui nou an şcolar.

Ca şi în anii precedenţi, unităţile de învăţământ se confruntă cu probleme: şcoli nerenovate, fără aviz sanitar de funcţionare şi prost dotate. Unele dintre şcoli sunt adevărate şantiere, care au fost închise, iar elevii trimişi la alte unităţi şcolare sau chiar în localităţile din apropiere pentru a studia. Această situaţie este de neînţeles, deoarece problemele au fost identificate încă de la începutul anului şi totuşi începerea noul an şcolar ne-a prins şi acum nepregătiţi.

Cadrele didactice au început anul şcolar dezamăgiţi, fiind afectate de sistemul de învăţământ haotic, de lipsa manualelor şcolare şi de salariile scăzute. Unii profesori şi-au luat concediu fără plată pentru a-şi căuta un alt loc de muncă în alt domeniu sau pentru a părăsi ţara, sperând la un trai mai bun.

Pentru elevii aparţinând etniei ruşilor lipoveni anul şcolar a început cu emoţii şi speranţe pentru studierea limbii ruse materne. Însă, cu părere de rău, ne confruntăm cu diferite probleme, cum ar fi: manualele şcolare nu au mai fost editate de 6 ani şi copiii nu au cum învăţa; mentalităţile unor cadre didactice şi directori care refuză să înfiinţeze grupe sau clase pentru studierea limbii ruse. Acestea sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă etnicii ruşi lipoveni. Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a depus eforturi şi în acest an pentru a dota clasele unde se predă limba rusă maternă cu material didactic adecvat şi aparatură necesară.

Limba maternă este vorbită în familie şi este prima limbă învăţată de un copil. De aceea ne dorim ca etnicii noştri să studieze limba maternă în şcoli, să restabilească bogăţia diversităţii culturale şi lingvistice.

În ciuda tuturor problemelor întâmpinate şi în acest an şcolar, ca deputat al etniei ruşilor lipoveni din România, voi sprijini în continuare studierea şi promovarea limbii ruse.

Domnul Mihai Lupu:

"Au fost redate drepturile personalului navigant"

Săptămâna trecută am dezbătut şi adoptat, în cadrul Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor, comisie al cărei preşedinte sunt, împreună cu colegii din Comisia de muncă şi protecţie socială, Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România.

Acest proiect a primit ulterior un vot favorabil şi în plenul Camerei Deputaţilor, la adoptarea căruia a contribuit şi votul pozitiv dat de majoritatea parlamentarilor liberali.

Mai mult decât atât, proiectul respectiv reprezintă o iniţiativă legislativă liberală şi prevede faptul că pensia specială pentru piloţi, ingineri de bord, personal navigant sau stewardese se determină prin aplicarea unui coeficient de 80% la media veniturilor pe care piloţii şi personalul navigant le-au avut în ultimele 12 luni.

Prin acest demers se repară o nedreptate şi pentru restul pensionarilor din această categorie, adică pentru cei care nu şi-au câştigat deja drepturile în instanţă. Precizez că este vorba de 1.300 de persoane beneficiare ale acestei legi, care va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la adoptare.

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru transporturi şi infrastructură, alături de colegii mei din comisie, dar şi de cei din Comisia de muncă şi protecţie socială, consider că un drept garantat de Constituţie, aşa cum este pensia, trebuie întotdeauna protejat, iar o greşeală anterioară în acest sens trebuie reparată, mai ales atunci când este vorba de o categorie profesională care a muncit în condiţii periculoase, aşa cum este personalul navigant profesionist.

De asemenea, consider că astfel de drepturi trebuie extinse şi celorlalte categorii profesionale care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii cu un grad ridicat de risc, iar Partidul Naţional Liberal va întreprinde demersurile necesare pentru ca acestor români să le fie redate drepturile pentru care au muncit o viaţă.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Cine răspunde pentru faptul că economia României este în declin?"

Potrivit datelor Eurostat, România a intrat în recesiune tehnică, având două trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut şi cea mai mare scădere economică dintre ţările Uniunii Europene în al doilea trimestru din 2014, de 1% din PIB.

România s-a mai aflat în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de scădere a PIB comparativ cu trimestrul anterior), după opt ani de creştere economică neîntreruptă, pentru doi ani şi jumătate, în perioada 2008-2011, şi a reintrat în recesiune tehnică la începutul anului 2012, reuşind totuşi să revină pe creştere până la finalul acelui an.

Din păcate, toate rezultatele bune obţinute în plan economic în anii 2012 şi 2013 au fost anulate în prezent şi cred că acest fapt se datorează în primul rând politicilor greşite aplicate de guvernul actual, Guvernul Ponta 3. Şi mă refer aici la acele decizii care nu trebuiau luate sub nicio formă în acest context. Mai concret, după toate sacrificiile României din anii de criză economică şi financiară, iar în prezent având aproape de graniţă o situaţie geopolitică dificilă, cred că astfel de politici economice şi fiscale, cum sunt cele privind diminuarea investiţiilor publice şi reducerea cofinanţării şi, implicit, a absorbţiei fondurilor europene sau împovărarea fiscală excesivă a întreprinzătorilor privaţi, sunt genul de greşeli care trebuiau clar evitate, fiind mai mult decât evidente acum consecinţele lor negative.

Mai mult decât atât, mai sunt şi alte aspecte îngrijorătoare, care ar trebui să pună pe gânduri Guvernul Ponta 3, cu privire la politicile eronate pe care le-a susţinut şi aplicat până în prezent. Astfel, potrivit datelor furnizate de BNR, investiţiile străine directe au scăzut în primul semestru cu mai mult de 10% şi, tot în acest an, peste 70.000 de firme şi-au încetat activitatea.

Oare de unde vine acest efect în lanţ de consecinţe negative pentru economia românească? Nu cumva atât investitorii interni, cât şi cei externi aşteaptă de prea multă vreme o politică economică şi fiscală predictibilă? Sau poate aşteaptă chiar o relaxare fiscală firească după ani de împovărare, care să facă din economia noastră una stimulativă şi cu un avantaj net de competitivitate fiscală, din punctul de vedere al atragerii de investiţii consistente. Stimaţi guvernanţi, nu credeţi că cei care au ţinut cât au putut de mult turat motorul economiei româneşti, întreprinzătorii privaţi, au acum nevoie de mai mult decât promisiuni neonorate şi de ajutor dat doar pe hârtie, adică pe documente rămase la sertar?!

Acestea sunt motivele pentru care noi, parlamentarii PNL şi PDL, am considerat necesară susţinerea unei moţiuni simple pe teme economice şi fiscale, moţiune care a intrat în aceste zile în dezbaterea Camerei Deputaţilor.

Dacă vrem ca acest motor să nu se caleze, avem nevoie de oameni competenţi în Guvern - printre decidenţii de la finanţe şi buget -, dar şi de o strategie guvernamentală clară şi de politici aplicate în folosul mediului privat, cel care a alimentat acest motor şi l-a făcut să funcţioneze timp de 25 de ani.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Nepăsarea şi incompetenţa PSD în domeniul educaţiei naţionale!"

Pentru prima dată în istoria recentă a României, copiii din mai multe clase, în special clasele I şi a II-a, sunt lipsiţi de manuale tipărite. Numai o parte dintre şcoli beneficiază de Internet, astfel încât nu este de mirare că nici manualele electronice nu sunt gata. Proiectul ghiozdanului electronic a îngheţat cu desăvârşire, putându-se consemna faptul că, în ciuda asigurărilor repetate date de ultimii miniştri ai învăţământului, niciun copil nu a primit promisa tabletă, cu ajutorul căreia ar putea să-şi acceseze întregul program şcolar.

Cele câteva zeci de microbuze oferite, propagandistic şi electoral, unor şcoli nu pot fi utilizate din lipsă de combustibil şi de şoferi necuprinşi de schema de salariaţi a unităţilor. Sunt alarmant de multe şcoli ale căror lucrări nu au fost finalizate, prezentându-se la data începerii anului şcolar ca nişte veritabile şantiere. Sute de şcoli nu au apă curentă şi nu au toalete.

Astfel, Guvernul Ponta condamnă jumătate din generaţia de tineri 2014 la sărăcie, şomaj şi mizerie. Dacă adunăm numărul elevilor picaţi în prima şi a doua sesiune a examenelor de bacalaureat din anul acesta, cifra este catastrofală: peste 100.000 de tineri.

În moţiunea simplă cu titlul "PSD amanetează educaţia pentru a achiziţiona voturi!", ce va fi depusă în această săptămână, Alianţa Creştin-Liberală consideră incalificabil modul în care PSD gestionează soarta învăţământului românesc şi va sancţiona politicile greşite ale Guvernului Ponta.

În ultimii doi ani şi jumătate, PSD a mai adoptat trei ordonanţe ce mutilează încă o dată Legea educaţiei naţionale, şi anume: nr. 92/2012, nr. 14/2013 şi nr. 29/2013. Iar când nu a dat ordonanţe, a împins în Parlament o duzină de iniţiative legislative pentru a impune supremaţia banului şi interesele unor anumite grupuri în educaţie. Niciun articol din aceste ordonanţe nu a făcut o schimbare pentru a îmbunătăţi calitatea actului didactic.

Alianţa Creştin-Liberală constată că PSD a dat lovitura de graţie educaţiei româneşti prin:

• politizarea excesivă a sistemului educaţional, atât la nivel preuniversitar, cât şi universitar;
• scăderea calităţii actului de educaţie prin dubla măsură între prestatorii de servicii educaţionale privaţi şi de stat sau prin accesul tinerilor care nu au promovat examenul de bacalaureat în colegiile din cadrul unor universităţi - banii se vor duce cu siguranţă spre clientela politică;
• recentralizarea sistemului şcolar;
• renunţarea la masteratul didactic şi introducerea arbitrarului în procesul de formare a cadrelor didactice;
• împrăştierea puţinilor bani pe nenumărate sesiuni de bacalaureat sau pregătiri fără finalitate, în detrimentul orientării şi educării pe parcursul anilor de studiu;
• impunerea unor interese imobiliare, atât ale fondatorilor unor instituţii de învăţământ particular şi confesional, cât şi al baronilor locali, prin simplificarea transferurilor de terenuri din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale;
• repornirea tiparniţei diplomelor de doctorat la forma fără frecvenţă.

Alianţa Creştin-Liberală atrage atenţia asupra faptului că inexistenţa manualelor tipărite şi a manualelor electronice este consecinţa faptului că grupul de afaceri clientelare PSD-ului, care acţionează în proximitatea Ministerului Educaţiei, în complicitate cu înalţi funcţionari ai acestei instituţii, se războiesc între ei pentru a accesa uriaşe fonduri din bani publici, pe calea unor licitaţii trucate şi, apoi, contestate. Corupţia endemică este motivul real al inexistenţei manualelor tipărite şi electronice.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Educaţia nu mai poate rămâne Cenuşăreasa României"

Pe 15 septembrie a început un nou an şcolar pentru elevii din România, dar şi pentru profesori. Aş vrea să le pot ura tuturor celor implicaţi în sistemul de învăţământ ca anul acesta să fie cu adevărat mai bun, fie că sunt beneficiari sau prestatori ai actului de educaţie.

Dar, din păcate, acest lucru nu ţine, exclusiv, nici de elevi, nici de profesori, ci tot de politicieni şi de politicile hotărâte şi aplicate ulterior în acest domeniu, astfel încât ele să fie valabile pe termen lung şi să aibă un impact pozitiv, iar efectele scontate să se vadă în rezultatele generaţiilor de elevi aflate acum în sistem, dar şi în ale generaţiilor următoare.

Pe termen scurt, un sistem de educaţie mai bun în România depinde de Guvernul aflat la putere, adică, în prezent, de bugetul care va fi alocat pentru anul 2015 sistemului de învăţământ, astfel încât educaţia să nu mai rămână din nou Cenuşăreasa României. Un sistem mai bun depinde şi de toate deciziile care vor fi luate în acest an şcolar de către ministrul de resort, pentru îmbunătăţirea efectivă a actului de educaţie, dar şi pentru un curriculum şcolar eficient, modern, adaptat în mod corect aptitudinilor elevilor, şi care să reuşească să-i ţină pe cât mai mulţi dintre ei în bănci, la ore, iar nu pe străzi, prin parcuri etc.

Dar, pentru a putea obţine rezultate reale în acest sens, cred că trebuie să punem capăt, odată pentru totdeauna, stilului actual de predare şi învăţare, în care se pune accent exclusiv pe învăţatul ad litteram al materiilor şi nu pe creativitate şi înţelegere din partea elevilor. Mai cred că este absolut obligatoriu să fie redus numărul de ore de predare, care încarcă prea mult programa şcolară, în comparaţie cu celelalte ţări din Uniunea Europeană.

De asemenea, prin calitate în educaţie, eu înţeleg şi o motivare temeinică, atât a elevilor, cât şi a profesorilor, motivare care depinde şi de o finanţare corectă a bugetului educaţiei, dar şi de o predictibilitate a legislaţiei - care nu mai poate fi schimbată permanent doar în funcţie de cine mai ajunge la putere - şi, bineînţeles, de o adaptare a sistemului educaţional, în funcţie de cerinţele actuale de pe piaţa muncii.

Nu cred că mai foloseşte nimănui să scoatem diplome pe bandă rulantă în România, fără a ţine deloc cont de profesiile care se caută în prezent sau de cele care au un viitor solid pe piaţa muncii, la noi sau în Uniunea Europeană, de exemplu, altfel educaţia românească riscă să rămână doar o fabrică de şomeri.

În calitatea mea de cadru universitar şi părinte de elevi, dar şi de membru PNL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, nu-mi mai doresc ca demagogia şi politicianismul duplicitar, calibrat doar în funcţie de interesele electorale, să mai interfereze vreodată cu sistemul de educaţie din România.

De asemenea, nu trebuie să trecem cu vederea un lucru extrem de grav cu care a debutat acest an şcolar, respectiv lipsa manualelor şcolare pentru clasele I şi a II-a. Este inadmisibil ca guvernul să dea dovadă de o asemenea iresponsabilitate, aruncând vina doar pe o problemă tehnică, şi anume blocajul licitaţiilor.

Ştim cu toţii foarte bine faptul că de noi depinde ce ne dorim pentru viitorul copiilor noştri şi, implicit, al acestei ţări! Dacă terminăm cu politizarea educaţiei şi manipularea acesteia, în funcţie de interesele de moment ale celor aflaţi vremelnic la putere, şi punem accent doar pe consolidarea şi competitivitatea sistemului nostru de învăţământ, vom avea şi generaţii cu o educaţie solidă. Ceea ce înseamnă că vom avea şi garanţia celei mai bune investiţii pentru viitor!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Summitul NATO - semnale clare pentru Rusia"

Parteneriatul strategic cu SUA, alături de calitatea de membru al NATO şi al Uniunii Europene, reprezintă pentru România elementul fundamental al politicii externe şi de securitate a ţării noastre. În contextul crizei din Ucraina, estul Europei şi România au nevoie ca solidaritatea transatlantică să se manifeste cât mai evident, nepermiţând nimănui să reînvie politica sferelor de influenţă sau să redeseneze graniţele. În actualele condiţii geopolitice se impune necesară o abordare proactivă la nivelul NATO, aptă să susţină interesele României în Alianţa NATO, care să fie garantul respectării tuturor angajamentelor asumate. Susţinerea proiectului antirachetă al NATO va rămâne o prioritate pentru România, susţinând că ţara noastră trebuie să asigure mijloacele necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor la nivelul Alianţei. Pentru anumite state membre, vechii termeni au prins viaţă din nou: descurajare şi izolare, limbajul războiului rece. Şi ce altceva ar putea spune o alianţă militară, când în estul Europei noul, dar eternul adversar militar, modifică graniţele prin violenţă?

NATO reacţionează cu un plan menit să calmeze ţările membre din estul Europei. Mai ales la Tallin şi Riga, "doctrina Putin" a dat alarma. Pentru protejarea minorităţii ruse, Moscova şi-a rezervat dreptul de a interveni. Prin orice mijloace. În Crimeea, Putin a demonstrat în ce constă o asemenea acţiune şi cum se încheie. În Estonia şi Letonia comunitatea rusă e numeroasă, iar Rusia caută mereu motive "s-o protejeze".

Evenimentele din ultimele luni au creat condiţii ca NATO să se manifeste ca o organizaţie care-şi exercită misiunea fundamentală de a-şi apăra proprii membri. Summitul NATO care s-a desfăşurat săptămâna trecută în Ţara Galilor poate fi caracterizat ca un summit al solidarităţii, prin care se doreşte a se transmite semnal extrem de puternic, şi anume, că la orice risc, oricât de mic, în legătură cu membrii organizaţiei NATO, toată organizaţia este gata să-şi îndeplinească misiunea fundamentală, în baza art. 5 din Tratatul constitutiv al NATO.

Orice teoretician al războiului de guerilă ştie că o soluţie de succes în lupta cu un stat este confruntarea "în propriile condiţii" - operaţiuni desfăşurate prin terţi, încurajarea destabilizărilor locale, orice acţiuni faţă de care să se poată realiza cel puţin o negare plauzibilă din partea adevăratului iniţiator.

Acest summit a adoptat 20 de documente, între care 5 sunt publice, iar 15 sunt secrete. Declaraţia summitului acoperă practic, generic, toate cele 15 documente care rămân secrete şi după care structurile militare trebuie să pună în aplicare deciziile politice luate.

Planul de acţiune al NATO măreşte prezenţa militară în România. Spre exemplu, avem pe teritoriu 1400 de militari americani, din care 600 sunt puşcaşi marini. Vom avea o structură de comandament NATO, având în vedere faptul că România figurează ca fiind statul care a oferit facilităţi pentru un comandament NATO, de dimensiuni acceptabile.

În plan bilateral, cu SUA, se necesită crearea unui centru de antrenament şi exerciţii la Marea Neagră, la care va participa flota României şi cea a Bulgariei.

România are două baze militare: Deveselu şi Kogălniceanu. În 2015, baza de la Deveselu va fi funcţională. Extrem de important pentru România este faptul că Marea Neagră este evidenţiată ca o dimensiune importantă a securităţii euroatlantice, ca urmare a evenimentelor din Ucraina.

Armata română are multe nevoi, ca urmare a subfinanţării, iar în contextul regional dificil trebuie realizat un efort, asumat de întreaga clasă politică, pentru a îmbunătăţi înzestrarea militarilor şi calitatea vieţii acestora. Majorarea bugetului pentru Ministerul Apărării poate reprezenta şi o oportunitate de parteneriat tehnologic între firmele româneşti din industria de apărare şi companiile europene şi americane, va însemna noi locuri de muncă şi va contribui şi la întărirea dimensiunii economice, nu doar la cea militară, a Parteneriatului strategic dintre România şi SUA.

Federaţia Rusă nu urmăreşte să angajeze o confruntare cu vestul, dar este interesată să îşi impună voinţa în fostul spaţiu sovietic. În timpul Summitului NATO, întreaga comunitate internaţională a privit cu mare atenţie, chiar cu îngrijorare, dacă cea mai puternică alianţă politico-militară prin care lumea liberă îşi apără valorile şi legitimitatea democratică este capabilă să răspundă în faţa unei grave ameninţări la adresa securităţii tuturor. Intervenţiile în Crimeea şi estul Ucrainei s-au realizat pentru că Rusia consideră vestul ca fiind vulnerabil şi dependent de relaţia capital-energie. Federaţia Rusă nu va iniţia vreo acţiune care să se încadreze în parametrii de activare a articolului 5 din tratat, referitor la asistenţa acordată părţilor atacate, inclusiv folosirea forţei armate. Alianţa NATO se va confrunta şi cu escaladarea activităţii de culegere de informaţii, sprijin pentru mişcările politice ostile UE şi NATO, susţinerea fracturilor naţionaliste, penetrarea industriei strategice, a zonelor de decizie politică sau de influenţă mediatică.

Comandamentul Aliat în România, sporirea considerabilă a prezenţei militare la Marea Neagră, creşterea efectivelor NATO în România, asigurarea interoperabilităţii cu forţele armate ale Republicii Moldova sunt, în mod clar, măsuri generate de o stare de fapt, şi anume, ridicarea nivelului de ameninţare în proximitatea ţării noastre. Nu asistăm la simple exerciţii de "flexare a muşchilor", ci la nevoia de a spori garanţiile practice privind securitatea României, ca urmare a solicitării părţii române şi analizei partenerilor din NATO. România va fi naţiune-cadru pentru programul care vizează securitatea cibernetică a României. Republica Moldova va fi alături de noi inclusă în două programe: unul se referă la platforma de interoperabilitate a armatei Republicii Moldova cu structurile NATO, iar al doilea se referă la efectuarea de exerciţii comune împreună cu armata Republicii Moldova.

În contextul actual tensionat şi instabil din regiune, poziţia strategică a României este mai importantă decât oricând. România, stat euroatlantic, partener strategic cu SUA şi învecinat cu Marea Neagră, va trebui să fie capabilă să fructifice aceste avantaje strategice. Niciodată după 1989 România nu s-a aflat într-o poziţie geostrategică mai favorabilă. România are şansa să construiască şi să-şi asume un asemenea proiect regional şi, în plus, să valorifice aceste oportunităţi. Într-o regiune plină de incertitudini, România trebuie să demonstreze că este un reper ferm, că este punctul de plecare al unor iniţiative diplomatice şi strategice care să vizeze frontiera de est a Uniunii Europene şi a NATO.

Domnul Varol Amet:

"Deschiderea unui nou an şcolar, începutul ciclului de formare a unei viitoare generaţii"

Data de 15 septembrie 2014 a marcat deschiderea unui nou an şcolar pentru elevii din ciclul învăţământului preşcolar, primar, gimnazial şi liceal. Aproximativ 3.200.000 de preşcolari şi şcolari au păşit pragul instituţiilor de învăţământ, pregătiţi de un an şcolar ce promite noi perspective şi modalităţi interactive de învăţare. Începutul anului şcolar 2014-2015 a reprezentat un eveniment important pentru întreaga colectivitate, din prisma viitoarelor generaţii de tineri care se vor forma şi se vor integra în structura socială.

Sistemul de învăţământ din România a început să adopte noi viziuni de desfăşurare a ciclului de învăţare, îndreptându-se cât mai mult către modelul occidental de predare. Elevii pot avea posibilitatea să opteze pentru diverse opţionale în funcţie de discipline, inclusiv consiliere pentru dezvoltare personală, acesta fiind un proces amplu prin care fiecare elev învaţă să se cunoască pe sine, să dezvolte noi abilităţi şi să comunice eficient cu cei din jur. Toate aceste modalităţi de predare şi învăţare a tinerilor pun accentul în special pe identificarea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea acestora pe viitor. Un atu al tinerilor din ziua de astăzi este accesul nelimitat la informaţie, lărgindu-le orizonturile şi oferindu-le posibilitatea de a alege din diversitatea de oportunităţi pe care învăţătura le oferă, ce discipline le pot da perspective de viitor şi care este direcţia pe care doresc să o urmeze pentru alegerea unei profesii.

Vorbind despre importanţa învăţăturii şi atenţia pe care sistemul educaţional o acordă tinerilor, aş dori să îmi arăt aprecierea, în numele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco Musulmani din România, adusă Ministerului Educaţiei Naţioanale, întrucât a aprobat şi susţinut reluarea predării limbii tătare crimeeană în şcolile din zona Dobrogei sub formă opţională, ajutând la conservarea şi transmiterea mai departe a graiului minoritar tătar.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Să nu-i uităm pe medicii specialiştii"

Săptămâna trecută s-a adoptat amnistierea fiscală a mamelor şi pensionarilor, iar la Comisia de sănătate şi familie am aflat că există o iniţiativă privind amnistia fiscală pentru cabinetele medicale şi centrele de permanenţă. De altfel, o cerere similară a fost adresată Parlamentului şi de către Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România (CMR), după ce Curtea de Conturi a penalizat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Consiliul Naţional al CMR reunit la Alba Iulia a făcut următoarele precizări: "Curtea de Conturi a penalizat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru o serie de activităţi, iar aceasta le recuperează de la medici, chiar dacă aceştia nu au avut nicio vină".

În iniţiativa de amnistie pentru personalul medical se pare, însă, că medicii specialişti au fost uitaţi. În urma controalelor efectuate de Casele de Asigurări de Sănătate, unii medici specialişti au fost obligaţi să restituie valoarea reţetelor prescrise pentru o serie de pacienţi; unii pacienţi erau internaţi pentru cu totul alte afecţiuni decât cele pentru care se elibera reţeta medicală. Voi da un exemplu pentru a fi pe înţelesul tuturor: dacă un pacient are o afecţiune care necesită internarea într-o clinică de cardiologie, dar dacă are nevoie şi de o prescriere pentru o afecţiune psihiatrică cronică (de ex. epilepsie sau parkinson), medicul specialist nu le poate prescrie în perioada de spitalizare a pacientului, deşi niciun spital nu se poate aproviziona cu aceste medicamente, în condiţiile în care nu are acele secţii de specialitate. Iar exemplele ar putea fi multiple.

Din acest motiv, rog atât colegii care au avut iniţiativa de amnistie pentru medici să nu-i uite şi pe medicii specialişti, care poate fiind afectaţi în număr mult mai mic decât colegii - medici de familie, nu au reclamat acest lucru cu aceeaşi insistenţă cum au reuşit colegii lor.

Propun şi schimbarea Contractului-cadru. Ar trebui reglementat ca un pacient să nu primească o medicaţie decât o singură dată, chiar dacă este prescrisă atât de medicii specialişti sau de medicii de familie. Altfel, să nu ne mai mirăm de exodul din ce în ce mai mare al medicilor. Numai în acest an, doar în primele şase luni, peste 1.200 de medici s-au adăugat la cei peste 15.000 de medici care au ales să lucreze în alte ţări.

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Cum recuperăm o posibilă generaţie pierdută?"

Această declaraţia politică o fac în dublă calitate: de parlamentar, dar şi de mamă a doi copii mici, dintre care unul de vârstă şcolară.

Declaraţia politică o fac nu în spirit partizan, căci reprezint opoziţia, ci din reală îngrijorare pentru societatea în care trăim cu toţii.

Declaraţia politică o fac pentru că a început noul an şcolar şi pentru că, măcar acum, dacă nu în fiecare zi, să ne oprim din lucrurile foarte importante pe care le avem de făcut şi să gândim la ce facem învăţământului românesc şi la cum putem recupera o posibilă generaţie pierdută.

Vorbesc despre o posibilă generaţie pierdută şi nu exagerez absolut deloc. În momentul acesta, în momentele în care noi vorbim despre campanii electorale şi despre candidaţi la preşedinţie şi despre politică, 4 din 10 elevi au dificultăţi să citească şi să înţeleagă un text şi pot rezolva doar exerciţii de bază la matematică. Nu are cum să fie doar o simplă coincidenţă faptul că şomajul agregat în rândul tinerilor este tot de 40%.

Este o posibilă generaţie pierdută nu doar pentru că elevii au probleme cu citirea, socotirea şi înţelegerea cuvintelor scrise, dar şi pentru că elevii români se declară cel mai puţin motivaţi, dintre toţi elevii celor 65 de ţări studiate în cadrul cercetărilor PISA, dar mai ales pentru că un procent uluitor, de 73% dintre aceşti elevi, declară că se simt singuri la şcoală.

Imaginaţi-vă eşecul nostru colectiv, ca naţiune, ca parlamentari, ca decidenţi, ca părinţi, dacă vreţi, dacă copiii acestei ţări se simt singuri în şcoală, dacă ei încă de la vârsta de 15 ani nu găsesc motive pentru a învăţa, să poată deveni adulţi complet funcţionali.

Subiectul acesta este mai mare decât clivajul partizan putere-opoziţie, pentru că este vorba despe viitorul unei ţări şi despre viaţa unor copii. Cu atât mai mult cu cât ştim că educaţia este glonţul de argint. Glonţul de argint care poate eradica sărăcia, subdezvoltarea, corupţia.

Acelaşi raport OECD, care face publice aceste rezultate ale testelor PISA 2012, mai spune următoarele două lucruri:

"Slabe competenţe la matematică limitează sever accesul oamenilor la locuri de muncă mai bine plătite şi care oferă satisfacţii mai mari. La un nivel agregat, inegalitatea distribuţiei abilităţilor matematice în populaţii este strâns legată de modul în care bogăţia este distribuită în interiorul naţiunilor. (...) oamenii cu puternice abilităţi matematice sunt mai dispuşi să se ofere voluntari, să se vadă mai curând actori decât obiecte ale procesului politic şi sunt chiar mai dispuşi să aibă mai multă încredere în ceilalţi. Corectitudine, integritate şi incluziune în politici publice depind, de asemenea, de abilităţile cetăţenilor". Şi "Ţările cu un număr mare de elevi care se chinuie să stăpânească la vârsta de 15 ani abilitatea de a citi sunt mai probabil să fie trase înapoi în viitor. Reducerea proporţiei elevilor care eşuează în a atinge nivelul de bază are o importantă dimensiune economică".

Deci ecuaţia este simplă: mai mulţi elevi care nu ştiu să citească bine = o ţară mai săracă şi mai slab dezvoltată. Fapt pentru care vreau să vă rog următoarele lucruri: haideţi să nu folosim educaţia ca o armă, ci ca o şansă; haideţi să nu facem campanie electorală folosind legile educaţiei; haideţi să nu mai modificăm legile educaţiei pentru interese meschine economice ale fitecine şi să respingem noi orice modificări ar fi aduse abuziv; haideţi să nu mai votăm bugete care nu conţin acei 6% din PIB pentru educaţie; haideţi să nu mai votăm miniştri ai educaţiei până nu ne este clar, fiecăruia, cum are de gând acel ministru să facă în aşa fel încât elevii noştri, copiii noştri, să stăpânească abilitatea de a citi şi de a socoti; haideţi să nu mai votăm prim-miniştri pentru care educaţia e doar un scaun de umplut în cabinet, nu prioritatea zero; haideţi să ne recuperăm generaţiile pe cale să se piardă.

Pe 15 septembrie începe un nou an şcolar, iar cu două săptămâni în urmă a început o nouă sesiune parlamentară. Fie ca niciuna să nu fi început de pomană pentru elevii români!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Un început de an şcolar aproape de normalitate"

15 septembrie reprezintă fără îndoială momentul cel mai emoţionant din an, pentru cea mai mare parte a populaţiei din România. Este o zi cu o semnificaţie aparte, care pentru copii, pentru părinţi, pentru bunici, pentru fraţi, pentru învăţători sau profesori, pentru autorităţi publice înseamnă un singur lucru - începe şcoala!

Şi eu, ca şi cea mai mare parte dintre dumneavoastră, am participat şi anul acesta la deschiderea noului an şcolar. Mă bucur să vă mărturisesc că am fost plăcut surprins de ceea ce am găsit! Şcolile din judeţul Suceava au căpătat anul acesta mult mai multă prospeţime decât în anii trecuţi.

Situaţiile în care primul clopoţel suna printre schele şi saci de moloz s-au împuţinat sau chiar au dispărut.

Microbuzele şcolare sunt tot mai numeroase, iar manualele tradiţionale vor fi înlocuite cu cele digitale.

Oricât am dori să nu remarcăm eforturile care s-au făcut în creşterea investiţiilor din educaţie, realitatea ne obligă să constatăm şi să apreciem aceste evoluţii favorabile.

Personal, consider că un salt calitativ atât de puternic nu a mai avut loc în România de mult prea mult timp. Guvernele anterioare s-au înghesuit cu declaraţii lacrimogene de susţinere a educaţiei, însă, în realitate, au lăsat în urmă şantiere părăsite şi pline de rugină, şcoli în care ploua sau nu existau sisteme de încălzire, copii care făceau naveta în căruţă şi haos în metodologii şi programe. Treptat, acest Guvern repară greşelile trecutului, repară erorile guvernelor anterioare.

Ştiu că mai sunt încă multe de făcut, însă, de undeva trebuia început şi am convingerea că Guvernul actual va avea capacitatea de a merge cu dreptatea până la capăt.

De aceea vă invit ca, pe cale parlamentară, să acordăm tot sprijinul Guvernului, pentru ca politicile pentru educaţie să fie prioritizate. Sistemul de educaţie din România a fost şi va putea fi performant, în ciuda celor declarate de un viitor fost preşedinte.

Personal, cred că trebuie să-i facem din nou pe copii să iubească şcoala! Să reevaluăm programele şcolare şi să facem procesul de învăţătură atractiv şi captivant pentru elevi. Să facem din şcoală şi din performanţa în şcoală adevăratele valori după care se ghidează o societate.

Să le redăm elevilor şi studenţilor curajul de a crede din nou că "cine are carte, chiar are parte".

Mai cred, de asemenea, că trebuie să reinstaurăm în societate respectul cuvenit dascălilor, celor care sunt adevărata temelie a educaţiei româneşti.

Respectul nu va veni niciodată prin hăituieli cu jandarmii la bacalaureat! Respectul nu va veni niciodată printr-o salarizare mai mică decât media pe economie.

Respectul trebuie să vină de la toate părţile angrenate în procesul de educaţie! Respectul trebuie să vină din partea părinţilor şi elevilor, prin încrederea în capacitatea dascălilor de a forma oameni şi prin autonomia totală de la clasă.

Respectul trebuie să vină din partea autorităţilor, prin asigurarea unor unităţi de învăţământ bine dotate, curate şi bine păzite.

Respectul trebuie să vină de la Guvern, printr-o salarizare adecvată celei mai importante meserii dintr-o societate: "croitorii de oameni".

Domnul Florin Gheorghe:

"Câteva consideraţii despre adoptarea monedei unice europene"

Atât între criteriile de la Copenhaga, cât şi în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană se regăseşte obiectivul ţării noastre de "a adopta cât mai curând" moneda unică europeană. Argumentele în favoarea renunţării la moneda naţională şi adoptarea unei monede puternice, cu o inflaţie mică şi recunoscută de investitori sunt covârşitor mai mari decât pierderile pe care le-ar avea România. Aşadar, este un proces benefic pentru economia României şi pentru români, care oricum utilizează într-o pondere semnificativă moneda unică: în plata facturilor, în calculul accizelor, în tranzacţii mobiliare sau imobiliare.

Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt îndeplinite! Aşa s-au înghesuit să exclame atât oficialii Băncii Naţionale, dar şi mai mulţi economişti de salon sau doar autointitulaţi specialişti. De acord, aş spune eu! Tehnic vorbind, aderarea la zona euro trebuie să treacă testul criteriilor de convergenţă nominală din Tratatul asupra Uniunii Economice şi Monetare, adică să îndeplinească condiţionalităţile privind deficitul bugetar, datoria publică, rata inflaţiei, ratele dobânzilor şi variaţiile cursului de schimb. Din acest punct de vedere, strict nominal, adică strict prin citirea unor cifre tehnice, România corespunde condiţionalităţilor impuse de Banca Central Europeană. Însă, aşa cum am afirmat de fiecare dată, deciziile majore care se iau în legătură cu statul român trebuie să fie în interesul românilor şi al României, nu doar pentru a bifa aderarea la o politică europeană, care poate sau nu poate să aducă mai multă prosperitate românilor.

A nu se înţelege greşit faptul că nu apreciez faptul că s-a fixat ca obiectiv 1 ianuarie 2019, momentul în care România să facă acest pas important, dimpotrivă, felicit şi stimulez actorii de care depinde acest proces pentru ca obiectivul să fie atins în termenul stabilit.

Cu toate acestea, trebuie să ştim cu toţii că filtrele nominale ale aderării sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru succesul adoptării monedei unice. Pentru a asigura succesul integrării în zona monetară europeană, România trebuie să facă progrese solide şi rapide în câmpul convergenţei reale. Astfel, în discuţie intră ritmul de creştere a produsului intern brut pe locuitor care trebuie să fie superior mediei UE, modificarea structurii proceselor de producţie în scopul creşterii ponderii sectorului serviciilor, reducerea deficitul de cont curent şi multe altele.

Convergenţa reală trebuie să însemne, de asemenea, pentru români locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, pensii corelate cu indicele preţurilor, sprijin real pentru elevi şi studenţi, mai multă valoare adăugată produselor, mai multă forţă de muncă angrenată în sectoarele IT&C şi mai puţini oameni care să lucreze într-o agricultură modificată total de mecanizare şi dotată cu infrastructură specifică. Altfel spus, trebuie să ne asigurăm că standardul de viaţă al populaţiei a ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a face faţă provocărilor adoptării euro.

Când toate acestea se vor realiza, aderarea României la zona monetară va fi cu siguranţă un succes. Dacă vom considera că doar atingerea criteriilor nominale este suficientă, atunci cu siguranţă ne vom expune unor riscuri care pot afecta bunăstarea românilor.

Domnul Florin Gheorghe:

"Uniunea Europeană în faţa primei provocări occidentale"

Mâine, 18 septembrie, în Scoţia se va desfăşura un referendum prin care cetăţenii sunt chemaţi la vot pentru a decide independenţa Scoţiei de Regatul Unit al Marii Britanii. În ultimii ani ne obişnuisem cu ameninţările premierului Cameron, care în negocierile din Consiliu, ameninţa cu insistenţă că Marea Britanie se va despărţi de Uniunea Europeană. Scenariile care s-au făcut în ultimul an au fost desconsiderate, considerându-se că nici Marea Britanie, nici alte iniţiative separatiste nu pot fi luate în serios. Din păcate, mâine peste 5,3 milioane de scoţieni sunt chemaţi la urne pentru a decide independenţa de o uniune creată în urmă cu mai bine de trei secole.

Implicaţiile evenimentului de mâine sunt extrem de importante nu doar pentru Marea Britanie şi pentru premierul Cameron, ci pentru Uniunea Europeană, pentru NATO şi pentru dinamica economiei europene, o economie încă slăbită după ieşirea lentă şi neconvingătoare din criza economică.

Un eventual vot favorabil, care se preconizează deja, va echivala cu prima ţară care "iese" din proiectul european al UE şi din Alianţa Nord-Atlantică, reintegrarea acesteia fiind supusă unui proces de aderare similar oricărui nou stat candidat. Din punct de vedere economic, implicaţiile sunt multiple: lira sterlină resimte din plin acest eveniment, tranzacţiile derulate la bursa londoneză sunt modeste, iar economia europeană este puternic influenţată de dinamica uneia dintre primele cinci economii ale Europei.

Vă aduceţi aminte că, imediat după alegerile europene pentru Parlamentul European, am atras atenţia asupra euroscepticismului care are tendinţa de a se transforma în eurofobie. Tot atunci am afirmat că rădăcinile răului se află în creşterea numărului de europeni care trăiesc sub pragul de sărăcie şi care îşi pierd tot mai mult speranţa că proiectul Europei unite le va aduce bunăstarea promisă şi înlăturarea inechităţilor sociale care se adâncesc chiar şi în rândul statelor occidentale.

Uniunea Europeană trebuie să ia de urgenţă măsuri care să conducă la înlăturarea disparităţilor de dezvoltare dintre regiuni. Uniunea Europeană este un proiect care a fost creat pentru oameni şi trebuie să rămână un proiect pentru oameni, pentru unitatea dintre oameni, pentru solidaritatea dintre ei şi nu pentru unii lideri sau pentru perpetuarea unor instituţii.

După anunţul preşedintelui Comisiei Europene, domnul Jean- Claude Juncker, de săptămâna trecută, o parte din această misiune va cădea chiar pe comisariatul deţinut în viitoarea Comisie de către România, prin doamna Corina Creţu. Nu este doar o mare bucurie pentru România, ci şi o mare responsabilitate. Europenii, nu numai românii, au nevoie urgentă de locuri de muncă, tinerii trebuie integraţi în piaţa muncii, iar disparităţile privind standardul de viaţă trebuie diminuate în scurt timp. Uniunea Europeană trebuie să-i convingă pe toţi europenii că este un proiect pentru stabilitate, pentru prosperitate. Am toată încrederea că lucrurile acestea se vor produce, iar Uniunea Europeană va continua să devină idealul pentru toate statele candidate, care bat la uşile ei.

Doamna Cristina Nichita:

"Educaţia doare"

Începutul şcolii ar trebui să fie o sărbătoare. Ar trebui să ne bucurăm cu toţii la vederea copiilor îmbrăcaţi frumos, cu flori în mâini, însoţiţi de părinţi zâmbitori şi întâmpinaţi de profesori la fel de surâzători şi ei. Idilic tablou. Ar trebui, şi insist asupra acestui condiţional-optativ, pentru că realităţile sistemului şcolar românesc mă obligă să constat că, de fapt, 15 septembrie nu este decât pe jumătate o zi festivă.

Există, desigur, multe motive întemeiate pentru care şcoala românească nu corespunde exigenţelor şi mă refer la condiţiile materiale. Ceea ce mă pune, însă, pe gânduri, la fiecare început de an şcolar este, mai curând, concepţia care generează educaţia românească în totalitatea ei.

Nu mi se pare esenţial ca elevii să aibă tablete, smartphone-uri şi computere de ultimă generaţie - nu este esenţial, aşa cum nu văd de ce ar trebui să vorbească trei limbi străine la vârsta de 9 ani. Ar fi bine ca, mai întâi, să vorbească şi să citească limba română cât mai corect, ceea ce ne-ar scuti de perlele anuale de la Bacalaureat. Ar fi bine ca rata promovabilităţii la examenul de bacalaureat să crească şi, în acelaşi timp, rata abandonului şcolar să scadă. Ce măsuri iau decidenţii din acest domeniu sensibil?

Săptămâna trecută am participat, la Iaşi, la conferinţa organizată de Inspectoratul Şcolar Judeţean "Educaţia ieşeană - confluenţe, metamorfoze, idealuri". Generos şi promiţător titlu sub care au evoluat responsabilii educaţiei din venerabila capitală culturală a ţării.

Dincolo de concepte, de abstracţiuni şi deziderate care i-au înflăcărat pe dascăli, aş fi vrut să aibă loc o dezbatere realistă despre şcoala românească, domeniu în care se pune accentul pe acumularea de cunoştinţe şi nu pe dezvoltarea armonioasă a elevului, pe creativitatea sa. Chiar dacă educaţia priveşte o mare masă de tineri, ea trebuie să se concentreze asupra fiecăruia dintre ei, permiţându-i o reală evoluţie individuală. Şcoala românească este încă înţepenită într-un proiect greoi şi prăfuit, conform căruia elevul trebuie să înveţe pe de rost rezumate şi comentarii, definiţii şi lecţii, pe care să le reproducă papagaliceşte la teze, teste şi examene. Rezultatul ar fi de-a dreptul comic, dacă nu ar fi, în realitate, jalnic.

La fel ca majoritatea dintre dumneavoastră, în afara carierei politice, am o îndelungată şi complexă carieră de părinte. Aşa încât mă simt îndreptăţită să mă întreb: şcoala românească stă pe loc sau se mişcă? Şi, dacă da, încotro?

Domnul Ioan Balan:

"Cum a pregătit Victor Ponta fraudarea alegerilor"

"Sistemul de furt, de fraudare şi de cumpărare a voturilor al PSD a fost slab în 2009!". Vă mai aduceţi aminte de afirmaţia unei tinere speranţe a PSD, acum prim-ministru, dar cu speranţe deşarte de candidat victorios la funcţia supremă în stat?

Este el! Ponta. Victor Ponta! Victor-Viorel Ponta, care în decembrie 2009 promitea solemn în faţa jurnaliştilor că va analiza ce nu a funcţionat bine în sistemul de fraudare a alegerilor pentru Mircea Geoană şi se angaja că până la alegerile din 2014 va perfecţiona sistemul de furt. Trebuie să recunoaştem că Victor Ponta nu a avut răbdare până în anul 2014 şi a făcut primele "teste-pilot" la referendumul pentru suspendarea preşedintelui României din vara anului 2012, începând cu judeţul Teleorman. Nici atunci sistemul PSD nu a funcţionat perfect! Nu au fost nici suficienţi alegători decedaţi care să voteze, nici localităţi suficiente cu o prezenţă la vot de peste 200%.

În anul 2012, ajuns la guvernare şi confruntat cu eşecul referendumului, Victor Ponta a schimbat abordarea furtului la urne şi a început să se ghideze după principiul: "nu contează câţi votează, cum votează ... important este ca Victor Ponta să numere voturile, mâncând popcorn!". În această logică, Victor Ponta a început să subordoneze tot mai multe instituţii ale statului român. Dacă nu le-a luat el direct, le-a încredinţat specialistului în mecanică electorală, Liviu Dragnea. Cum a reuşit aceste performanţe!? Prin practica ordonanţelor de urgenţă, învăţată cu sârguinţă de la mentorul Adrian Năstase şi prin eliminarea obstacolului numit Avocatul Poporului, în fruntea căruia a pus un om dator vândut la bănci, fără caracter, şantajabil şi obedient.

Îmi este şi greu să evaluez câte dintre ordonanţele de urgenţă emise la finalul anului 2013 şi în anul 2014 s-au supus rigorilor Legii fundamentale şi câte dintre acestea nu au avut unic scop avantajarea ciumei roşii în alegerile din toamnă. Începând cu presiunile vădite asupra STS şi serviciilor specializate de informaţii şi până la modificarea legislaţiei electorale şi a statutului aleşilor locali, Victor Ponta şi-a pregătit marşul triumfal către Cotroceni, bazat pe aşa cum el însuşi spunea: "furt, fraudare şi cumpărare de voturi".

Victor Ponta a declarat că îşi doreşte popcorn la alegerile din noiembrie. Eu vă recomand să-i cumpăraţi lui Victor Ponta mult, foarte mult popcorn pentru că după alegeri va avea foarte mult timp liber. Nu va fi nici preşedinte, nu va mai fi nici premier. Va fi însă dator să explice mizeriile făcute la guvernare. Mai mult, vă rog să-l întrebaţi pe Mircea Geoană unde a ascuns şampania desfăcută în decembrie 2009, pentru că şi Victor Ponta va avea acelaşi destin electoral.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Adoptarea PHC nr. 38/2014 privind aprobarea opiniei referitoare la comunicarea comisiei către consiliu şi Parlamentul European, cu privire la orientările pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei COM (2014) 210"

Chiar dacă pentru România imigraţia nu este un subiect de actualitate, faptul că suntem ţară de graniţă a Uniunii Europene ne face vulnerabili la această problemă, mai ales în contextul conflictelor din vecinătatea apropiată care sunt departe de a fi soluţionate.

Comunicarea stabileşte orientări pentru statele membre cu privire la modul de aplicare a Directivei 2003/86/CE, fără a aduce atingere jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Directiva recunoaşte dreptul la reîntregirea familiei şi stabileşte condiţiile de exercitare a acestui drept.

Statele membre au o anumită marjă de apreciere. Directiva se aplică numai susţinătorilor reîntregirii, care sunt resortisanţi ai ţărilor terţe orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care are reşedinţa în mod legal pe teritoriul unui stat membru şi care solicită reîntregirea familiei, sau ai cărui membri de familie solicită reîntregirea ("susţinătorul reîntregirii") şi membrii familiei acestei persoane, care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe şi care se alătură susţinătorului reîntregirii în vederea menţinerii unităţii familiale, indiferent dacă legăturile de familie sunt anterioare sau posterioare intrării susţinătorului reîntregirii.

Statele membre pot extinde aplicarea în afara relaţiilor soţ-soţie şi copii.

Astfel, Comunicarea din partea Comisiei vine în acest context cu o serie de precizări şi clarificări referitoare la prevederile Directivei, subliniind însă, încă o dată, că legislaţia europeană stabileşte o serie de reguli generale, lăsând însă o anumită libertate statelor membre, în funcţie de contextul particular.

Cred că, pornind de la această comunicare, Guvernul ar trebui să actualizeze Strategia Naţională privind Imigraţia elaborată pentru perioada 2011-2014. Chiar dacă aceasta expiră anul acesta Guvernul nu a venit cu un nou document în dezbatere publică, deşi există un risc semnificativ de creştere a valului de migraţie către România.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Adoptarea PHC nr. 39/2014 privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (reformare) COM (2014) 167"

Propunerea de directivă are patru obiective specifice:

1. eliminarea ultimelor bariere prudenţiale din calea instituţiilor transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, în special prin impunerea cerinţei ca normele privind investiţiile şi comunicarea informaţiilor către membri şi beneficiari să fie cele din statul membru de origine, precum şi prin clarificarea procedurilor pentru activităţile transfrontaliere şi definirea în mod clar a sferei de acţiune a statului membru de origine şi a statului membru gazdă;
2. asigurarea unei bune guvernanţe şi gestionări a riscurilor;
3. furnizarea de informaţii clare şi pertinente membrilor şi beneficiarilor;
4. asigurarea faptului că autorităţile de supraveghere dispun de instrumentele necesare pentru a supraveghea în mod eficace.

Astfel, iată că la nivel european există o preocupare insistentă pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii şi asigurarea unor alternative la sistemul de pensii de stat afectat de tendinţa de îmbătrânire a populaţiei. În 2012 am lăsat la Ministerul Muncii un proiect de lege care viza instituirea unor sisteme de pensii ocupaţionale, abandonat însă ulterior de guvernările Ponta. Sper ca proiectul aflat acum în Parlament să primească voturi din partea tuturor grupurilor parlamentare, pentru că doar prin aceste sisteme alternative vom reuşi să asigurăm pensii decente. Adoptarea de măsuri discriminatorii prin care doar anumite categorii sociale pot beneficia de pensii speciale nu face altceva decât să accentueze inegalităţile din societatea noastră. Sunt simple pomeni electorale, fără o sustenabilitate pe termen lung.

Având în vedere că actuala guvernare a decis să revină la sistemul pensiilor de serviciu, în loc să creeze un sistem al pensiilor ocupaţionale, nu pot să nu mă întreb dacă acest sistem se va crea şi aplica vreodată în România.

Chiar în dispoziţiile PHC-ului, Camera Deputaţilor semnalează că Institutul European din România, în studiul "Analiza evoluţiilor politicilor sociale în UE în ultimii trei ani - pensii suplimentare/private şi impactul îmbătrânirii populaţiei" (2012) atrage atenţia asupra următoarelor puncte sensibile:

• pensiile private în general şi pensiile ocupaţionale în special sunt încă percepute în România ca un sistem complementar puţin atractiv pentru contributorii actuali de vârstă medie, datorită randamentului scăzut la vârsta de pensionare;
• cultura economisirii prin fonduri de pensii private pentru tineri este slab dezvoltată, aceştia participând la pilonul obligatoriu prin efectul legii;
• atracţia economisirii voluntare prin sistemele de pensii private este extrem de redusă şi datorită veniturilor insuficiente pentru forţa de muncă tânără, care are alte priorităţi de consum sau investire - educaţie, familie, deţinerea unei locuinţe etc.;
• în prezent, sistemul pensiilor din România reprezintă un sistem neperformant şi care generează deficite pe seama reducerii efective a masei contribuabililor şi randamentelor scăzute de încasare;
• sistemul actual nu asigură venituri adecvate la bătrâneţe, iar perspectivele sunt descurajante, cu rate de transfer venituri-pensie în scădere şi risc crescând pentru sărăcie şi excluziune socială.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Adoptarea PHC nr. 40/2014 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Raport privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor COM (2014) 209"

Problema romilor continuă din păcate să reprezinte un subiect tabu la nivel european. Chiar dacă adoptarea acestui cadru general şi a strategiilor naţionale poate fi considerat un progres, el rămâne la un nivel teoretic practic.

Cadrul UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020, adoptat în aprilie 2011, a marcat o schimbare a abordării legate de incluziunea romilor: pentru prima dată, a fost elaborat un cadru global şi bazat pe elemente concrete, corelat în mod clar cu strategia Europa 2020. Cadrul UE este pentru toate statele membre, dar trebuie să fie adaptat fiecărei situaţii naţionale. Comunicarea măsoară pentru prima dată progresele înregistrate în cele patru domenii-cheie: educaţie, ocupare a forţei de muncă, sănătate şi locuinţe, precum şi în ceea ce priveşte combaterea discriminării şi utilizarea fondurilor. De asemenea, în cadrul acestuia sunt evaluate progresele înregistrate la nivelul UE. România este printre ţările monitorizate în mod special.

Astfel, salut punctul de vedere pe care îl transmite Parlamentul României, de a solicita o abordare unitară la nivel european, prin recunoaşterea etniei rome ca etnie europeană şi înfiinţarea unei instituţii la nivelul UE. Din păcate însă nici la nivel naţional nu stăm mai bine, atât timp cât ne amintim cu toţii dezbaterile cu privire la acel ONG al Guvernului (sintagma aceasta arată ea însăşi aberaţia demersului), Fundaţia Ferentari. Nici până acum nu ne-am lămurit dacă respectiva fundaţie va fi de drept public sau privat şi în ce măsură nu se suprapune cu deja existenta Agenţie pentru Romi. Atât timp cât rămânem la stadiul de strategii, comisii, comitete nu vom reuşi să găsim soluţii pentru o etnie afectată de sărăcie, cu acces limitat la servicii de educaţie sau sănătate, afectată de discriminări istorice.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul Ponta, interesat mai mult de campanie electorală, în detrimentul învăţământului"

Săptămâna trecută UNICEF a lansat studiul privind Participarea la educaţie în învăţământul secundar superior - o provocare pentru politicile curente în România, ce se concentrează, în principal, pe situaţia copiilor în risc major de excluziune.

Actualul studiu s-a dorit a fi o continuare şi o completare a studiului "Toţi copiii la şcoală până în 2015. Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie. Studiu naţional - România. Analiza situaţiei copiilor aflaţi în afara sistemului de educaţie din România".

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educaţie a copiilor de vârsta nivelului primar şi gimnazial de educaţie (7-14 ani), în acest caz a fost urmărită situaţia copiilor de vârsta învăţământului secundar superior de educaţie (15-18 ani), pentru a obţine un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învăţământul primar şi secundar.

Astfel, prin noul studiu făcut, UNICEF a urmărit să evalueze amploarea fenomenului de neparticipare şcolară a copiilor/tinerilor de vârsta învăţământului secundar superior, să exploateze unele caracteristici ale acestora şi să identifice bariere şi provocări în legătură cu participarea la educaţia de nivel secundar superior.

Rezultatele studiului arată că:

• Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul şcolar 2010-2011 şi 174.000 de copii în 2011-2012 nu erau cuprinşi în sistemul de învăţământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populaţia de 15-18 ani, proporţie ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza;
• Segmentul de populaţie de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011-2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora faţă de cei din urban. Ratele repetenţiei în acelaşi an şcolar, pentru clasele IX, X şi XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populaţiei elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban;
• Rata abandonului a evidenţiat şi prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferenţele constatate între fete şi băieţi, de aproximativ un punct procentual, plasează fetele în poziţie de avantaj;
• Rata abandonului în funcţie de cele două criterii - mediu de rezidenţă şi gen - indică faptul (cel puţin pentru anul şcolar 2011-2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieţilor din mediul rural (6% în anul menţionat, comparativ cu 4,7% pentru băieţii din urban);
• La nivelul anului 2011, cea mai mare proporţie a populaţiei din afara sistemului de educaţie era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situaţie semnifică faptul că o proporţie importantă din populaţia de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învăţământ a fost supusă riscului excluziunii de la educaţie înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului, sub aspectul educaţiei;
• Peste jumătate dintre copiii din afara şcolii intervievaţi au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceştia au lucrat, însă, fără contract de muncă;
• În privinţa participării la educaţie, rata brută de cuprindere în învăţământul secundar superior subliniază disparităţile dintre urban şi rural, diferenţele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidenţiază faptul că o proporţie importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învăţământul secundar superior.
• Rata netă ajustată de cuprindere şcolară permite identificarea unor disparităţi privind participarea la educaţia de nivel secundar superior şi între diferitele regiuni de dezvoltare, diferenţele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea Bucureşti-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

Avem în acest an foarte multe şcoli care îşi primesc elevii cu uşile închise. Avem şcoli în care cei mici nu au manuale. Avem o rată a abandonului şcolar foarte mare în rândul celorlalţi, şi acest studiu o arată în mod clar. Copiii, căci despre ei vorbim - până la vârsta de 18 ani, preferă să meargă să muncească, să îşi ajute părinţii, în loc să îşi termine studiile, în loc să înveţe o meserie. Datele studiului UNICEF ar trebui să îi preocupe şi pe actualii guvernanţi pentru că, din 2012 încoace, asistăm la un regres accentuat în învăţământul românesc.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Pactul Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie"

Proiectul Iohannis înseamnă menţinerea României pe direcţia europeană, înseamnă independenţa justiţiei şi a statului de drept, înseamnă debaronizarea României, înseamnă reducerea decalajelor de dezvoltare care ne separă de partenerii din Uniunea Europeană. Înseamnă o Românie respectată în Europa, o Românie care îşi construieşte cu tact şi determinare viitorul. Înseamnă o Românie care să nu fie condusă de impostură şi incompetenţă, aşa cum ar fi cazul dacă Ponta ar câştiga alegerile.

Domnul Iohannis a iniţiat un Pact Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie pe care îl propune tuturor forţelor politice şi contracandidaţilor săi. Este un demers serios şi responsabil de care un candidat slab ca Victor Ponta nu ar fi capabil.

Pactul iniţiat presupune:

• respingerea Proiectului privind amnistierea şi graţierea care atârnă ca o piatră de moară de gâtul Parlamentului şi al statului de drept din România;
• societatea românească are nevoie de o garanţie asumată public de către toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale că nu vor acţiona pentru graţierea oamenilor politici, condamnaţi definitiv pentru acte de corupţie;
• renunţarea la toate demersurile îndreptate în direcţia fraudării alegerilor şi a vicierii voinţei electoratului: OUG nr. 45/2014 care facilitează turismul electoral şi votul multiplu, OUG nr. 55 care favorizează traseismul politic, mita electorală şi şantajul împotriva primarilor şi consilierilor locali;
• renunţarea la alocarea banilor publici către comunităţi locale pe criterii politice şi clientelare;
• asigurarea funcţionării normale şi depolitizate a instituţiilor precum CNA, TVR, Curtea Constituţională, CSM, Curtea de Conturi, ASF, DGIPI;
• organizarea de dezbateri naţionale la nivel parlamentar şi extraparlamentar pe teme de interes major: justiţie, stat de drept, politică energetică, educaţie, sănătate, politică externă, economie.

Vă invit să asumăm împreună acest Pact Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie, ca o expresie a voinţei de a respecta principiile democraţiei în competiţiile electorale şi în politică, în general.

Doamna Claudia Boghicevici:

"O nouă iresponsabilitate a actualei puteri - suspendarea preşedintelui Băsescu"

Prin noua încercare de suspendare a preşedintelui asistăm la o nouă dovadă de iresponsabilitate din partea puterii din jurul lui Victor Ponta.

Ca şi în alte cazuri în care a fugit de răspundere, şi acum Ponta dă dovadă de laşitate împingându-l în faţă pe Călin Popescu Tăriceanu pentru a face "treaba murdară". Nu este exclus ca în urma eşecului acestui demers, Ponta să se spele pe mâini şi să se debaraseze de marioneta Tăriceanu.

Mi se pare că totul este o neghiobie politică. De ce? Pentru că se bazează din nou pe acuzaţii inventate, pe minciuni deja demontate de deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, pentru că vizează doar prostirea în faţă a românilor.

Este o neghiobie şi pentru că demersul şi calendarul imaginat de Tăriceanu încalcă prevederile constituţionale (el propune vot pentru suspendare în Parlament pe 23 septembrie şi referendum pe 2 noiembrie, deşi Constituţia prevede că referendumul ar trebui organizat în maxim 30 de zile de la decizia Parlamentului), dovadă că tot raţionamentul este de gâgă, făcut pe genunchi şi ridicol.

Orice român de bună-credinţă, indiferent de simpatia sau antipatia pe care o poartă preşedintelui Băsescu, înţelege că demersul lui Tăriceanu, susţinut şi de Ponta, este cinic, murdar şi periculos pentru ţară. Încă nu s-a uscat bine cerneala de pe armistiţiul semnat de Ucraina cu separatiştii pro-ruşi, spectrul războiului la graniţele României nu a fost încă înlăturat şi nişte iresponsabili ca Ponta, Tăriceanu şi ceilalţi pesedişti aruncă ţara, cu bună ştiinţă, în haos şi scandal.

Când România are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate, aceşti iresponsabili veseli (cum bine l-a numit Ion Cristoiu pe Ponta) vulnerabilizează România în faţa presiunilor de la Răsărit. Abia acesta este cu adevărat un act de trădare a intereselor României.

În plus, o asemenea măsură trădează lipsa de discernământ a iniţiatorilor şi din perspectiva semnalelor extrem de dăunătoare transmise mediului economic internaţional, partenerilor noştri politici şi financiari. Chiar săptămâna trecută Hoyt Yee, asistentul adjunct al secretarului de stat SUA pentru Europa şi Eurasia, a declarat că schimbările bruşte ale regulilor jocului pot leza serios unele afaceri, iar folosirea ordonanţelor de urgenţă creează incertitudine, sperie investitorii şi stagnează creşterea economică, făcând referire la guvernarea arbitrară prin ordonanţe de urgenţă a Guvernului Ponta. Vă daţi seama ce semnal tragic ar transmite investitorilor o suspendare ilegală a preşedintelui cu 3 luni înainte de expirarea mandatului prezidenţial.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Un nou comisar european - un nou portofoliu"

"Politica regională a UE este o politică de investiţii. Aceasta susţine crearea locurilor de muncă, competitivitatea, creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltarea durabilă. Aceste investiţii contribuie la punerea în aplicare a strategiei Europa 2020", se menţionează pe site-ul Comisiei Europene.

În perioada 2014-2020, UE va investi o sumă totală de 351 de miliarde de euro în regiunile Europei.

Portofoliul Politicilor Regionale este într-adevăr unul foarte important în arhitectura Comisiei Europene, dar ar fi bine ca aşteptările unora, după obţinerea acestui portofoliu, să fie mai reduse. Cei care se aşteaptă ca prin acest portofoliu rata de absorbţie a fondurilor europene în România să crească automat, se înşeală. Cei care se aşteaptă ca prin acest portofoliu anchetele privind fraudele din bani europeni în România să fie blocate, se înşeală. Comisarul european reprezintă la Bruxelles interesele comunitare şi nu ale statului care l-a desemnat în respectiva poziţie.

Doamna Creţu merge deci la Bruxelles pentru a propune şi implementa politici prin care fondurile europene să fie mai eficient alocate şi cheltuite în toate cele 28 de state ale Uniunii Europene. Dacă reuşeşte să treacă şi de audierile din Parlamentul European, doamna Creţu sper să fi învăţat din experienţa tristă a României la capitolul fonduri europene şi să propună ample măsuri de debirocratizare ale procesului, pentru că aceasta este una din problemele cele mai grave de care ne-am lovit în România din 2007 încoace.

Totuşi, nu pot să nu observ modul cum a gestionat premierul Ponta speţa desemnării comisarului european din partea României. Ne arată cum pentru puncte electorale şi din interese meschine politicianiste se poate distruge şi una din singurele teme pe care se construise un consens politic, în interes naţional.

Victor Ponta a ascuns voit faptul că a făcut două nominalizări pentru poziţia de comisar european. Premierul a recidivat astfel în a îşi manifesta incompetenţa la nivel european, acolo unde toţi oficialii îl cunosc ca un plagiator în care nu pot investi încredere. Din păcate, în această problemă nu este vorba de destinul nefericit al unui premier vremelnic, e vorba de interesul României.

Lipsa de transparenţă a premierului în desemnarea comisarului european din partea României demonstrează jocurile meschine din interiorul PSD. I-am cerut şi îi cerem în continuare premierului să respecte procedurile parlamentare pentru desemnarea acestuia. Legea nr. 373/2013 prevede clar că Parlamentul României trebuie informat de către Guvern în legătură cu nominalizarea comisarului, pentru convocarea de audieri în comisiile de specialitate.

Ponta a dat din nou dovadă de laşitate când a încercat să arunce vina ba pe liderii ACL, ba pe preşedintele Traian Băsescu pentru propriile sale bâlbâieli. Ponta a folosit aceeaşi propagandă de tip neocomunist în care "străinii" nu trebuie să ştie că noi încălcăm legea la noi în ţară, în care gunoiul trebuie aşternut sub preş, în care cine nu e cu noi e împotriva noastră. Îl informez pe domnul Ponta că liderii ACL s-au adresat, pe bună dreptate, unor parteneri de nădejde ai României, nu unor străini. Facem parte din aceeaşi familie europeană şi ne place când pe baza acestei apartenenţe primim fonduri să ne dezvoltăm, primim libertate de circulaţie şi de muncă în Europa, primim în general respect. Toate acestea obligă şi România să îşi trateze partenerii cu respect, de aceea când opoziţia informează Bruxelles-ul că guvernul derapează de la cadrul legal, nu trădează interesele României, ci, dimpotrivă, o ajută să revină pe calea dreaptă. Retorica lui Ponta nu este departe de cea a comuniştilor din jurul lui Ceauşescu, care doreau să pună pumnul în gură oricărei voci disidente.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Copiii trebuie sprijiniţi prin creşterea alocaţiei pentru susţinerea familiei"

PSD-ul e deja la guvernare de doi ani şi jumătate, iar în tot acest timp am auzit numai lamentări cu privire la nivelul alocaţiei de stat pentru copii. Cu toate acestea, de fiecare dată când s-a pus problema găsirii de soluţii concrete pentru mărirea ei, a fost invocată lipsa fondurilor în acest sens, pentru că majorarea cu un leu a alocaţiei înseamnă un efort bugetar de patru milioane de lei lunar. Promisiunile au curs cu precădere înaintea campaniilor electorale şi au fost uitate imediat ce voturile au fost date. Mai mult, în condiţiile în care Guvernul s-a tot lăudat că va găsi fonduri pentru creşterea, într-o formă sau alta a alocaţiilor, cu ocazia rectificării bugetare de anul trecut, bugetul Ministerului Muncii a fost diminuat pe motiv că banii sunt suficienţi pentru realizarea obiectivelor sale.

Pentru a stimula creşterea copiilor, care să aibă o şansă la un nivel de trai decent şi o educaţie bună, sunt necesare şi măsuri care să se adreseze claselor urbane, cu venituri medii şi mari. Introducerea în 2003 a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a reuşit să apropie numărul de copii născut de femeile salariate de cel al femeilor nesalariate, deşi în continuare acestea aduc pe lume mai mulţi copii în fiecare an.

Se pare însă că actuala guvernare are alte priorităţi la finanţare, mai ales acum, în pragul campaniei electorale. Guvernul a uitat şi de alocaţia pentru susţinerea familiei, un sprijin acordat de stat tuturor familiilor care au venituri reduse şi au în creştere copii cu vârsta de până la 18 ani. Acest ajutor este oferit atât familiilor cu doi părinţi, cât şi celor monoparentale. De asemenea, de alocaţia pentru susţinerea familiei pot beneficia şi copiii adoptaţi, aflaţi în plasament familial ori la un asistent maternal.

Deşi am auzit promisiuni de la foştii miniştri, în sensul că se are în vedere creşterea de la 300 de lei la peste 500 de lei, nu s-a făcut nimic până acum, deşi majorarea cuantumului acestei alocaţii ar ajuta foarte mult copiii ce provin din familii cu venituri reduse. Dacă Guvernul tot nu poate majora alocaţia pentru toţi copiii de ce nu încearcă să mărească această alocaţie şi aşa să-i ajute măcar pe cei din familii cu venituri reduse?

Premierul Ponta se fălea că România continuă creşterea economică, imediat după ce Institutul Naţional de Statistică anunţase că economia s-a contractat în trimestrul al doilea faţă de trimestrul întâi al anului, cu 1%. Este evident că guvernarea PSD este însă prinsă în capcana ipocriziei, resursele bugetare în scădere nepermiţându-i să pună în aplicare măsurile sociale cu care s-au lăudat în perioada de opoziţie şi în campania electorală din 2012.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PSD face ravagii în Mehedinţi mai mari ca ploile şi viiturile"

Crezurile lui Ponta sunt taxele multe, ciuruirea buzunarelor românilor şi şpaga pentru pomeni electorale. Doar umbrela ACL mai poate salva România de la ploaia de taxe a lui Ponta.

Dovezi clare:

PSD a băgat Mehedinţiul în insolvenţă. Datoriile RAAN sunt de 165 milioane euro. Dacă nu s-ar mai planta panseluţe în România în următorii 8 ani, RAAN ar putea fi salvat, la fel şi angajaţii regiei. Anual se plantează panseluţe de peste 20 milioane euro, care se duc pe apa Sâmbetei. Ponta aruncă în stradă 300 de angajaţi ai regiei, în condiţiile în care cetăţenii Mehedinţiului sunt cei mai loviţi oameni care se confruntă cu şomajul. Aici rata şomajului este dublă faţă de media naţională. Riscăm să nu mai avem apă grea, ci doar şomaj greu. Klaus Iohannis a înfruntat realitatea. Inexistenţa şomajului din Sibiu este cel mai bun indicator al competenţei lui. De 10 ani, sibienii nu au mai văzut şomaj. Ce a fost posibil la Sibiu, este posibil şi în restul României.

Industria mehedinţeană este victima predilectă a şmecheriilor ieftine ale lui Ponta. Industria locală are o cifră de afaceri în cădere liberă. Producţia industrială s-a diminuat cu 23%, deşi evoluţia la nivel naţional a fost pozitivă. Este pur şi simplu vaca de muls taxe şi impozite a baronilor PSD. Resursele Mehedinţiului stau în profesionalismul lui Iohannis. A demonstrat la Sibiu şi o va demonstra şi în restul României.

PSD nu falimentează doar industria, ci şi viitorul României. Pentru Ponta, şcoala nu reprezintă o prioritate. Drept dovadă, închide şcoala de la Voloiac, pe lângă alte 92 şcoli şi grădiniţe, care nu au primit bani de la primării pentru lucrări de amploare. Nu întâmplător Mehedinţi se plasează pe locul trei pe ţară la cea mai slabă promovabilitate a bacalaureatului de anul acesta. PSD nu dă şansa la educaţie.

Klaus Iohannis este faţa competentă a României. Klaus Iohannis îşi doreşte un viitor destinat educaţiei, adică viitoarei generaţii. Sibiul stă suport pentru competenţa dovedită a lui Iohannis. Sibiul este brandul de ţară al României, aşa cum poate România să devină brandul Europei.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă"

Ipocrizie e numele tău, Ponta - 4 case şi la fiecare zece luni încă o casă, care plângi pe umerii săracilor. În declaraţia de avere, premierul Victor Ponta recunoaşte că stăpâneşte patru case. Din salariul soţiei sale îşi mai poate achiziţiona încă o casă la fiecare 10 luni. Cumetriile lui Ponta au împăienjenit instituţiile cheie ale statului, iar controlul periculos din funcţiile pe care le ocupă stârpesc orice şansă la un viitor cinstit. Clica de corupţi trebuie să plece. Trebuie să facă loc adevăratelor valori, care să îi reprezinte pe români. Klaus Iohannis poate fi preşedintele cu care să se mândrească românii.

Taxele noi şi cele majorate de Guvernul "Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă" sunt o calamitate. Reduc puterea de cumpărare a românilor şi taie din şansele sectorului privat de a menţine sau crea locuri de muncă. Guvernul Ponta nu rezolvă prin taxe nici problema slabei încasări de venituri la buget, numai buni de risipit pe pomeni electorale.

Drept dovadă:

1. 1 din 10 firme active la începutul acestui an a fost "reparată" de Guvernul PSD şi trimisă în comă sau direct la cimitir. Concret, peste 70 de mii de firme au fost radiate, dizolvate şi suspendate, la care se adaugă alte peste 15 mii de societăţi intrate în insolvenţă;
2. Fondurile alocate IMM-urilor şi susţinerii exporturilor au fost diminuate cu 27% în bugetul pentru anul 2014 faţă de anul trecut. Guvernul Ponta este duşmanul iniţiativei private şi prietenul pomenilor electorale;
3. PSD a aruncat a 37-a taxă PSD pe spatele românilor, pe lângă cele 36 de taxe noi şi impozite majorate: taxa pe centrala de apartament, cum i s-a spus în presă. Cel puţin 8 miliarde lei au fost tăiate până acum din buzunarele românilor prin taxele şi impozitele noi sau cele majorate;
4. Niciun stat european nu şi-a nenorocit echipamentele de producţie aşa cum a făcut "Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă" prin impozitul pe construcţii speciale, renumita taxă pe stâlp. Ea trebuie eliminată. Efectul e devastator: numărul angajaţilor a scăzut în România în ultimul an. O confirmă acum oficiul de statistică al UE;
5. România a înregistrat cea mai mare creştere a taxelor la benzină şi la motorină din UE, aşadar, în preţurile finale ale tuturor bunurilor, deşi avem al doilea cel mai mic nivel al salariilor din UE. Practic, la fiecare litru de benzină sau motorină pe care îl cumpărăm, românii pierd o pâine din cauza taxelor lui "Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă";
6. PSD a tăiat investiţiile publice în buget cu peste 26% şi alungă investitorii străini din România. Investiţiile străine directe sunt în scădere cu 14% în primele 7 luni ale anului 2014, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut;
7. "Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă" le-a tăiat agricultorilor români 1,5 miliarde lei din buzunare în ultimii doi ani, prin taxele şi impozitele noi pe care le-a introdus. Pensionarii au veniturile din chirii impozitate cu contribuţiile de asigurări de sănătate şi nu s-a ţinut de promisiunea eliminării CAS pentru pensiile între 740 şi 1000 lei. Din contra, le-a înjumătăţit numărul de controale medicale gratuite, dar şi zilele aferente biletelor de tratament;
8. PSD a distrus oraşele Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Constanţa şi nu numai, prin falimentarea Oltchim, RAAN, a industriei româneşti şi proastei administraţii PSD din portul Constanţa;
9. Evaziunea fiscală creşte şi depăşeşte bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii. Banii merg în puşculiţele mafiei roşii şi în buzunarele partidelor pentru campania electorală;
10. Inegalităţile dintre venituri au crescut, iar sărăcia continuă să rămână o problemă nerezolvată. Pomana electorală nu este soluţia. Ea menţine românii cu mâna întinsă la stat. Cu "Ponta - 4 case şi la fiecare 10 luni încă o casă" la guvernare, ratăm cu fiecare zi care trece şansa de a munci şi investi.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Ponta nu a făcut nimic pentru Gorj. Pentru ţară nu va face nici atât"

PSD a făcut în Gorj ravagii mai mari decât ploile sau viitura. În propria-i casă, dar şi în judeţul pe care îl reprezintă în Parlament - Gorj, Ponta nu a făcut nimic. Ce vă face să credeţi că va face ceva pentru ţară? Ponta a dovedit că excelează în a cheltui banii altora. Ploaia de taxe este urmată acum de torentul pomenilor. Banii din taxele românilor cinstiţi, care muncesc şi care îşi plătesc dările la stat, merg în pomeni electorale şi în buzunarele mafioţilor şi a cumetriilor din fruntea ţării. Ponta şi PSD excelează în manipulare, în minciună, în insolvenţe şi falimente.

Rezultatele PSD sunt grăitoare:

1. Gorjeanul care munceşte pune zilnic pe masă cu două pâini mai puţin decât ceilalţi români

Nivelul de trai din judeţul Gorj este sub media naţională. Un gorjean ia lunar în mână cu 56 de lei mai puţin faţă de salariul mediu la nivel naţional. Asta înseamnă că gorjeanul care munceşte pune zilnic pe masă cu două pâini mai puţin decât românul în medie.

Industria locală are cifra de afaceri în cădere abruptă, cu peste 26% în acest an. Nu întâmplător, şomajul în Gorj este cu două puncte procentuale mai mare decât la nivel naţional. PSD s-a dovedit incapabil să ducă o politică locală şi centrală axată pe investiţii şi pe locuri de muncă. Ponta a garantat gorjenilor sărăcia programată şi sigură.

2. Consumul de energie în ţară a scăzut, dar a crescut consumul de PSD în CEO

După falimentarea industriei, guvernarea PSD a băgat în insolvenţă Complexul Energetic Oltenia, companie care asigură traiul zilnic pentru majoritatea gorjenilor. Asta după ce au fost cablaţi la CEO reprezentanţii de seama ai mafiei roşii înfometate. Consumul în exces de PSD şi de incompetenţa în CEO a adus insolvenţa şi şomajul în Gorj.

3. Educaţia şi cultura nu fac casă bună cu PSD

PSD este incapabil să refacă legătura copiilor cu şcoala. Podul care făcea legătura dintre Albeni şi Târgu Jiu a fost spulberat de viituri, iar copiii sunt în imposibilitatea de a merge la şcoală. Aproape jumătate din generaţia absolvenţilor de liceu din Gorj sau din ţară nu au luat bacul, nu îşi găsesc un loc de muncă, dar pot intra la facultate fără bac. Când termină facultatea, ce se va întâmpla cu jumătatea de generaţie pierdută? Ponta şi PSD îşi bat joc şi de patrimoniul cultural. Centrul de Cultură Constantin Brâncuşi a fost transformat într-un loc de spălat banii publici.

Faptele puse înaintea vorbelor sunt cartea de vizită cu care va câştiga Iohannis inima românilor şi alegerile prezidenţiale. Ponta este o ruşine pentru demnitatea românilor. România merită un altfel de tratament, unul european şi consecvent. Klaus Iohannis o poate face. A reuşit în Sibiu, sigur reuşeşte şi în România. Sibiul este cartea de vizită a lui Iohannis. E oraşul prăfuit, obosit, fără industrie şi cu şomaj peste 12%, preluat acum 14 ani în administrare publică de Iohannis. A gonit în lume după investiţii şi a reuşit să elimine şomajul acum 10 ani. Şomajul dispărut a rămas în Sibiu până în prezent. A occidentalizat Sibiul şi l-a transformat în capitală culturală europeană. Sibiul este dovada clară că se poate şi în România.

Klaus Iohannis este alternativa la şmecheria lui Ponta.

Klaus Iohannis este alternativa la eroismul televizat al lui Ponta.

Klaus Iohannis este alternativa la delirul de personalitate a lui Ponta.

Klaus Iohannis este forţa competenţei în România.

Klaus Iohannis este dascălul în fruntea ţării de care are nevoie România.

Klaus Iohannis este omul faptelor care a dovedit că se poate.

Klaus Iohannis este omul care ştie să spună mulţumesc gorjenilor.

Am convingerea că şi gorjenii îi vor putea mulţumi la sfârşitul primului mandat.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Giurgiu a luat Cupa României cu echipa sa de fotbal Astra şi va lua preşedinţia la toamnă cu Klaus Iohannis"

Caracatiţa roşie PSD îngenunchează România, fără să rateze vreun domeniu. Investiţiile au fost tăiate, numărul de angajaţi în economie a scăzut, iar traiul românilor este taxat tot mai aspru. Nivelul de trai al locuitorilor din Giurgiu este cu mult sub media naţională. Un salariat giurgiuvean primeşte lunar în mână un venit mai mic cu 435 de lei faţă de media naţională. Asta înseamnă cheltuielile unei întregi familii cu utilităţile pe o lună. Nici soarta unui pensionar nu este cu mult diferită. Pensia medie este cu 168 lei pe lună mai mică decât media naţională. Asta înseamnă pentru o persoană de vârsta a treia medicamentele pentru o întreagă lună. Asta înseamnă că un pensionar pune pe masă cu 5 pâini pe zi mai puţin decât un pensionar mediu român. În acelaşi timp, şomajul e mult mai mare decât media pe ţară.

Este important pentru România ca Ponta să nu fie preşedinte. Ponta nu poate fi un bun preşedinte dacă a fost şi este un foarte prost prim-ministru. Klaus Iohannis a fost şi este un foarte bun dascăl şi primar. Iohannis poate fi un bun preşedinte, de încredere pentru români şi respectat de străini.

Guvernul PSD este o ruşine pentru demnitatea românilor. Teleguvernarea Ponta sau circul televizat făcut de Ponta îi inspiră şi pe baronii locali din Giurgiu. Aceştia nu au nicio remuşcare să acţioneze în stilul corupt şi ilegal al PSD. Ameninţă şi presează edilii locali ai ACL şi familiile lor.

România merită un altfel de tratament, unul european şi consecvent. Klaus Iohannis o poate face. A reuşit în Sibiu, sigur reuşeşte şi în România. Sibiul este cartea de vizită a lui Iohannis. E oraşul prăfuit, obosit, fără industrie şi cu şomaj peste 12%, preluat acum 14 ani în administrare publică de Iohannis. A gonit în lume după investiţii şi a reuşit să elimine şomajul acum 10 ani. Şomajul dispărut a rămas în Sibiu până în prezent. A occidentalizat Sibiul şi l-a transformat în capitală culturală europeană. Sibiul este dovada clară că se poate şi în Giurgiu, şi în toata România.

Klaus Iohannis este forţa competenţei în România. Klaus Iohannis este alternativa la şmecheria lui Ponta.

Klaus Iohannis este dascălul în fruntea ţării de care are nevoie România. Klaus Iohannis este alternativa la eroismul televizat al lui Ponta.

Klaus Iohannis este omul faptelor care a dovedit că se poate. Klaus Iohannis este alternativa la delirul de personalitate a lui Ponta.

Klaus Iohannis este omul serios care ştie să spună mulţumesc giurgiuvenilor. Am convingerea că şi giurgiuvenii îi vor putea mulţumi la sfârşitul primului mandat.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Dragnea a făcut din Teleorman un lagăr PSD al sărăciei"

Liviu Dragnea şi gaşca lui au făcut din Teleorman un lagăr PSD al sărăciei. Dovadă ne stă realitatea economică locală. Un salariat teleormănean ia lunar în mână cu peste 500 de lei mai puţin faţă de media naţională. Asta înseamnă cheltuielile cu utilităţile pentru o întreagă familie. Un pensionar teleormănean primeşte lunar o pensie mai mică cu 114 lei faţă de pensionarul român în medie. Asta înseamnă că teleormăneanul de vârsta a treia pune pe masă 4 pâini mai puţin pe zi faţă de un pensionar român în medie.

Numărul şomerilor a crescut cu aproximativ 1.500 de persoane în ultimul an. Rata şomajului înregistrat este cu aproape 5 puncte procentuale peste media naţională, aşadar aproape dublă.

PSD falimentează viitorul României. Pentru Ponta, şcoala nu reprezintă o prioritate. Drept dovadă, în Teleorman aproximativ 7.000 de elevi din clasele I şi a II-a s-au aşezat ieri în bănci fără manuale. În plus, bursele de merit pentru olimpicii din Teleorman sunt în valoare de 100 de lei, în timp ce membrii consiliului local primesc 500 lei pe lună pentru a participa pasiv la şedinţe.

Klaus Iohannis este faţa competentă a României. Klaus Iohannis îşi doreşte un viitor destinat educaţiei, adică viitoarei generaţii. Sibiul stă suport pentru competenţa dovedită a lui Iohannis. Sibiul este brandul de ţară al României, aşa cum poate România să devină brandul Europei.

Faptele puse înaintea vorbelor sunt cartea de vizită cu care va câştiga Iohannis inima românilor şi alegerile prezidenţiale. Ponta este o ruşine pentru demnitatea românilor. România merită un altfel de tratament, unul european şi consecvent. Klaus Iohannis o poate face. A reuşit în Sibiu, sigur reuşeşte şi în România. Sibiul este cartea de vizită a lui Iohannis. E oraşul prăfuit, obosit, fără industrie şi cu şomaj peste 12%, preluat acum 14 ani în administrare publică de Iohannis. A gonit în lume după investiţii şi a reuşit să elimine şomajul acum 10 ani. Şomajul dispărut a rămas în Sibiu până în prezent. A occidentalizat Sibiul şi l-a transformat în capitală culturală europeană. Sibiul este dovada clară că se poate şi în România.

Klaus Iohannis este alternativa la şmecheria lui Ponta.

Klaus Iohannis este alternativa la eroismul televizat al lui Ponta.

Klaus Iohannis este alternativa la delirul de personalitate a lui Ponta.

Klaus Iohannis este forţa competenţei în România.

Klaus Iohannis este dascălul în fruntea ţării de care are nevoie România.

Klaus Iohannis este omul faptelor care a dovedit că se poate.

Klaus Iohannis este omul care ştie să spună mulţumesc teleormănenilor.

Am convingerea că şi teleormănenii îi vor putea mulţumi la sfârşitul primului mandat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În data de 5 septembrie, Oficiul European de Statistică Eurostat a reconfirmat căderea economiei României în recesiune tehnică, după ce ţara a înregistrat o scădere a produsului intern brut cu 0,2% în trimestrul I al anului 2014, faţă de trimestrul IV al anului 2013 şi de 1% în trimestrul II al anului 2014, faţă de precedentele 3 luni. Datele Eurostat au la bază informaţiile transmise de Institutul Naţional de Statistică (INS) de la Bucureşti.

Despre ce creştere economică, despre ce bunăstare ne vorbea, doar cu câteva zile înainte de apariţia datelor oficiale, domnul Victor Ponta?

Nu a fost informat, oare, de cei de la Ministerul Finanţelor Publice despre situaţia reală în care se află ţara?

Sau a fost o altă minciună spusă cu fermitate şi convingere, o minciună pe care trebuie să o creadă votanţii acum, în prag de alegeri?

În oricare dintre situaţii, premierul este la fel de vinovat, pentru că el este cel care a lăsat finanţele României pe mâna unei persoane evident nepotrivite pentru răspunderea unei asemenea funcţii, depăşită total de complexitatea problemelor din domeniul finanţelor şi lipsită de înţelegere şi viziune.

Moţiunea simplă depusă la Camera Deputaţilor de către deputaţii ACL vizează tocmai politica Ministerului Finanţelor Publice, încercând să fie un semnal de alarmă în privinţa direcţiei economice greşite spre care se îndreaptă România.

Din cauza politicii de supraimpozitare şi de tăiere de investiţii aplicată de "Ministerul MTO - Minciună, Taxare, Oprirea economiei", anul 2014 este pe cale să devină anul eşecului economic pentru România.

Ignorarea tuturor semnalelor venite din societate, a tuturor avertismentelor cu privire la consecinţele negative ale măsurilor luate de guvern, precum şi a propunerilor constructive ale opoziţiei au dus România în situaţia actuală.

În acest context, doresc să vă reamintesc subiectul foarte dezbătut al reducerii CAS.

După cum ştiţi, PNL a susţinut (încă din perioada în care se afla la guvernare) măsura reducerii CAS, iar eu am mai avut declaraţii politice pe această temă.

Guvernul Ponta, cu ajutorul doamnei ministru al finanţelor, a reuşit să transforme o măsură foarte bună, îndelung aşteptată de mediul de afaceri, într-o măsură cu efecte care se prefigurează deja modeste, şi care poate chiar destabiliza echilibrele macroeconomice generale.

Reducerea CAS, în contextul în care investiţiile publice sunt masacrate de la o lună la alta, nu poate genera nici locuri de muncă mai multe, nici creştere economică, nici prosperitate pentru români.

Implementată izolat, această măsură va produce cel mult o gaură mai adâncă în buget, pe care Guvernul Ponta o va umple cu noi impozite şi taxe, pentru că bunele intenţii şi măsurile "din suflet" ale doamnei ministru nu o vor putea face.

Într-adevăr, anul 2014 va fi anul eşecului economic, Ministerul Finanţelor Publice ratând relansarea economică, promovând o politică fiscală de sufocare a mediului de afaceri, dar subordonată perfect intereselor electorale şi de partid.

Domnul Radu Zlati:

"Unde visul vulpilor naşte monştri..."

Am urmărit, în ultimii doi ani, ciudata involuţie a unui ministru care, iniţial, mi-a dat speranţa că este posibilă mai buna aşezare, în toate rosturile sale, a învăţământului românesc. Din păcate, acest ministru, tânăr şi plin de promisiuni, a urmat o curbă a comportamentului său public care a fost prezentă şi în alte cazuri de tineri oameni politici; prezentaţi iniţial ca tehnocraţi şi având o binevenită distanţare faţă de practicile politicianiste, după înregimentarea lor politică a urmat o bruscă şi nedorită mancurtizare.

Numai astfel se explică de ce aceeaşi persoană care saluta depolitizarea învăţământului la începuturile ministeriatului său, patronează o ordonanţă de urgenţă care politizează din nou numirile de directori în învăţământul preuniversitar. Aceeaşi persoană care făcea imposibilul în vara anului 2013 pentru ca funcţionarea clasei 0 să fie posibilă, devine responsabil în 2014 pentru o premieră în învăţământul românesc: un 15 septembrie fără manuale pe băncile micuţilor din clasele primare.

Doi ani de zile nu este mult pentru o viaţă de om, dar doi ani de zile pot însemna mult pentru evoluţia sau involuţia unui sistem atât de gingaş în echilibrarea mecanismelor sale precum sistemul învăţământului, atât la nivel preuniversitar, cât şi la nivel universitar. Confruntat la începuturile ministeriatului său cu o Lege a educaţiei naţionale proastă, domnul ministru Remus Pricopie a transformat o lege proastă în una şi mai proastă, cel puţin pe alocuri, anulând unele prevederi corecte ale Legii Funeriu şi introducând alte prevederi, care practic au constituit revenirea la situaţii şi structuri decizionale anterioarei Legii nr. 1/2011, un restitutio, adeseori, nefast.

Iar în locul unei noi Legi a învăţământului, rezultată din efortul convergent al tuturor factorilor instituţionali interesaţi în progresul educaţiei naţionale, am asistat la odioasa practică a impunerii unor modificări pe o lege organică prin practica prea puţin democratică a ordonanţelor de urgenţă.

Desigur, opoziţia a făcut şi va face ceea ce stă în puterea ei pentru combaterea acestor practici, dar puterea opoziţiei este limitată. Poate că, totuşi, domnul ministru şi ministerul pe care îl conduce vor redescoperi calea unui dialog eficient - dacă nu cu parlamentarii opoziţiei, măcar cu cei care alcătuiesc sistemul educaţional: elevi, părinţi, sindicate, autorităţi locale, organizaţii ale societăţii civile. Poate că un astfel de dialog va putea evita situaţii precum aceea din vara acestui an, când OUG nr. 49/2014 vine să modifice o lege organică atât de importantă precum Legea educaţiei naţionale. Este drept, nu este pentru prima oară în perioada în care Ministerul Educaţiei a fost girat de către reprezentanţi ai Partidului Social Democrat. Se pare că strugurii abuzului legislativ sunt dulci pentru vulpile social-democrate. Desigur, vulpile de pe colina Capitoliului, leagăn al puterii civilizatoare care a creat un cap de pod aici, la nordul Dunării.

Domnul George Ionescu:

"Ziua pompierilor"

În fiecare an pe data de 13 septembrie este celebrată ziua pompierilor, ziua celor care se luptă cu focul pentru a salva vieţile oamenilor.

Ziua pompierilor se sărbătoreşte începând cu anul 1953, atunci când pompierii militari, sub conducerea locotenentului Pavel Zăgănescu, s-au luptat cu trupele otomane în cadrul bătăliei de la Dealul Spirii, unde deşi depăşiţi numeric au dat dovadă de mult curaj, spirit de sacrificiu şi capacitate de rezistenţă în inegala confruntare.

În memoria acestor luptători a fost inaugurat, în anul 1901, Monumentul pompierilor eroi, acesta fiind înscris şi în lista monumentelor istorice sub denumirea "Monumentul pompierilor din Dealul Spirii".

Ei au participat şi la cele două războaie mondiale, pentru a apăra localităţile şi populaţia stingând incendiile provocate de bombardamente cu acelaşi devotament şi spirit de sacrificiu.

Ziua de 13 septembrie a fost legalizată oficial după cel de-al Doilea Război Mondial prin Legea nr.121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, dar şi prin HGR nr.1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Pompierii participă atât la stingerea incendiilor, cât şi în misiuni de apărare împotriva calamităţilor naturale, accidentelor şi a altor situaţii de risc, fiind supuşi zi de zi riscurilor, punându-şi vieţile în pericol.

Cu ocazia zilei pompierilor se organizează diferite activităţi, cum ar fi "Ziua Porţilor Deschise", ocazie pentru elevi şi preşcolari de a participa la diferite exerciţii şi demonstraţii ale pompierilor, precum şi de a avea prilejul de a vedea tehnica, dar şi echipamentele de intervenţie ale acestora.

Cu ocazia acestei zile, ţin să urez tuturor pompierilor, atât celor civili cât şi celor militari, multe felicitări pentru curajul de care dau dovadă la fiecare misiune îndeplinită, multă sănătate şi putere de muncă.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Acoperit/descoperit", noul sport naţional practicat de Traian Băsescu"

În urma ultimului control medical anual făcut de preşedintele Traian Băsescu la Spitalul Militar din Bucureşti, un lucru este cert: aparatul RMN s-a defectat, fapt pentru care au întârziat rezultatele medicale ale domnului preşedinte. Când acestea au fost date în sfârşit opiniei publice, concluzia a fost elocventă: "Preşedintele este apt medical pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu". Şi cum rezultatul investigaţiilor nu a fost combătut de nimeni, iată că ne-am pricopsit în spaţiul public cu un preşedinte "sănătos tun" care recent şi-a intrat în atribuţiile de serviciu, atribuţii probabil preluate de la anumite "servicii" şi a lansat în spaţiul public teza candidatului la preşedinţie: "Agent acoperit".

Evident că ne întrebăm, despre cine are domnul preşedinte informaţii atât de preţioase? Să fie oare vorba despre doamna Elena Udrea? Sunt şanse, pentru că la acest nume probabil s-a gândit şi domnul Gheorghe Tinel când a cerut Comisie de anchetă în Parlament pentru demascarea celui "acoperit". Vă aduc aminte că cea mai mare realizare politică a Domniei Sale a fost descrierea exactă a situaţiei din PDL, în momentul în care în acest partid se dădeau lupte grele pentru conducerea lui, între domnul Blaga şi, evident, Elena Udrea. Şi ce a văzut domnul Tinel în urma experienţei sale de parlamentar redistribuit a doua oară consecutiv? Un ciorchine perfect: "Toţi oamenii sunt pe ea ca un ciorchine, dar un ciorchine cu struguri dulci", declara domnul Tinel despre liderul domniei sale în politică, Elena Udrea: " E un lider, bă, fraţilor!"

Şi cum această imagine a ciorchinelui ideal nu l-a părăsit niciodată pe domnul Tinel, acesta a mai rostit o frază cu adevărat memorabilă pentru urmaşii lui Traian: "PDL este un partid de opoziţie - un titlu care merită revendicat!". Aveţi dreptate domnule Tinel, nu se luptă nimeni pentru acest titlu pe care doriţi să îl revendicaţi. Este al dumneavoastră şi bine meritat.

Mai mult ca sigur concluzia colegului nostru este elocventă, Elena Udrea este "agentul acoperit", pentru că: "Toţi oamenii sunt pe ea ca pe un ciorchine". Cu această concluzie nu este însă de acord preşedintele Băsescu, deoarece domnul preşedinte o vede pe Elena Udrea mai mult "descoperită" decât "acoperită", pentru că aceasta este principala descoperire a Domniei Sale în politică.

Oare să se fi referit domnul preşedinte la domnul Klaus Iohannis? Ar putea fi posibil, de vreme ce liderul ACL s-a "acoperit" de foarte mult ridicol în ultima perioadă, totul culminând cu sentinţa Tribunalului Bucureşti care a stipulat, printre altele, că domnul Klaus Iohannis ocupă în mod ilegal funcţia de preşedinte al PNL. "Acoperit" de atât de mult ridicol, de ce nu ar fi chiar domnia sa "agentul acoperit" de care vorbea preşedintele? Mai mult singur a declarat că este "politruc", ceea ce ne pune în faţa unei "descoperiri" epocale! Totuşi, Domnia Sa a rămas "descoperit" în ceea ce priveşte propria declaraţie de avere, neputând să justifice de unde a avut veniturile necesare pentru cumpărarea celor 6 case pe care le deţine în proprietate. Deci "acoperit", "descoperit" este încă o situaţie de dubiu.

Să fi fost doamna Monica Macovei "agentul acoperit"? În ochii preşedintelui Băsescu, doamna Monica Macovei apare, de data aceasta, mai mult "acoperită" decât "descoperită", pentru simplul motiv că nu este genul Domniei Sale.

Dacă pentru domnul preşedinte, doamna Monica Macovei ar avea tiparul de cel vizat ca fiind "acoperit", cum apare în ochii noştri candidatul independent la preşedinţie? Evident, răspunsul nu poate fi decât: "acoperit"; încă de pe vremea când stătea deghizată pe tarlalele CAP-urilor, pentru a prinde ţăranii consideraţi rebeli în posesia a niscaiva ştiuleţi. Or, pentru un flagrant de asemenea "proporţii", Monica Macovei nu putea fi decât un "agent acoperit". Şi dacă tot am întrunit un oarecare consens în persoana doamnei Monica Macovei cu privire la problema supusă dezbaterii, nu putem trece cu vederea ultimele declaraţii făcute în spaţiul public de către domnia sa: "Voi fi un preşedinte constituţional". Evident toţi preşedinţii României validaţi fiind de BEC sunt preşedinţi constituţionali. Probabil că doamna fost procuror ar fi dorit să spună "un preşedinte constituţionalist", adică un preşedinte pentru care Constituţia are calitate de lege fundamentală. În fine, constituţional sau constituţionalist, de ce a ţinut neapărat doamna Monica Macovei să aibă o asemenea declaraţie, să fi fost o prezentare în antiteză cu mandatul actualului preşedinte? Nu ştim exact, însă doamna Monica Macovei doreşte să ne ofere câteva lămuriri necesare: "Eu adun lume la masă, discut, nu coabitez. Voi sta cu ochii pe clasa politică!". Foarte bună precizarea doamnei Macovei, bună precizarea că ne cam trecea un fior rece prin spate.

Este evident faptul că domnul Traian Băsescu lansează ultimele sale undiţe în politica românească. Inclusiv această dezbatere despre "agentul acoperit" nu este altceva decât o piesă de teatru foarte prost regizată de cel care doreşte "să-şi facă numărul până la capăt". Şi o parte din acest "număr" este şi intenţia Domniei Sale de a obţine nici mai mult, nici mai puţin decât cetăţenia Republicii Moldova. Să fi confundat domnul preşedinte regiunea istorică din nord-estul României, denumită Moldova, cu statul vecin Republica Moldova, asemenea produsului său din politică Elena Udrea, care căuta să facă lobby pe lângă preşedintele Norvegiei, ignorând monarhul din aceeaşi ţară ?

Nu ştim exact ce se ticluieşte în laboratoarele cotroceniste, însă un singur lucru ştim cu siguranţă, România va scăpa de regimul Traian Băsescu, de toate "descoperirile" sale din politică, de toţi agenţii domniei sale "acoperiţi" sau "descoperiţi", iar populaţia va respira din nou aerul, odinioară curat, al unei democraţii cinstite cu poporul său.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Programul «Laptele şi cornul» - o necesitate"

Recent, într-o declaraţie publică, primul-ministru al României vorbea despre ineficienţa Programului de asistenţă socială pentru copii "Laptele şi cornul", exprimându-şi intenţia de a se renunţa la acesta. Cred că, înainte de a lua o astfel de decizie, Guvernul României trebuie să analizeze mai atent câteva aspecte care ţin de o analiză aprofundată a acestui program.

Este foarte adevărat faptul că, în anumite unităţi de învăţământ, în special din marile oraşe ale ţării, nu toţi copiii consumă laptele şi cornul primit la şcoală. Este însă la fel de adevărat că în mult mai multe locuri din ţară, cum este spre exemplu Valea Jiului (regiunea pe care o reprezint eu în Parlament), sunt foarte mulţi copii pentru care laptele şi cornul reprezintă o motivaţie în plus de a merge la şcoală. Poate că acest lucru nu este foarte vizibil, dar vă asigur că, din păcate, atât în Valea Jiului, cât şi încă în multe alte regiuni ale ţării, afectate de sărăcie şi şomaj, "Laptele şi cornul" are o însemnătate mult mai mare decât cea pe care ne-o conferă statisticile.

Vă reamintesc faptul că, în urmă cu 11 ani, când a fost promulgată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/16 din august 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 631/26, august 2002, prevederile acesteia au reprezentat, cu adevărat, un pas important în domeniul asistenţei sociale a copiilor din România. Este la fel de adevărat că, între timp, experienţa derulării acestui program a relevat faptul că se impune o regândire a acestuia, astfel încât el să fie eficient pentru toate categoriile de beneficiari. În acest sens, salut intenţia primului-ministru de a găsi o soluţie mai bună pentru aplicarea lui dar, în acelaşi timp, atrag atenţia că, până la identificarea unui nou program de acest fel, Programul "Laptele şi cornul" trebuie să continue. Nu trebuie să neglijăm faptul că există încă mii de copii în multe din zonele sărace ale României în care laptele şi cornul primit la şcoală reprezintă singura masă sigură de peste zi. Aşa cum nu trebuie să neglijăm nici faptul că acest program dispune de o importantă componentă de finanţare din bani europeni care, prin stoparea programului, s-ar pierde inutil, deoarece ei sunt acordaţi strict cu această destinaţie.

În ceea ce priveşte o soluţie eficientă care să poată înlocui cu succes Programul "Laptele şi cornul" (care nu mai corespunde nici cerinţelor nutriţionale aplicate la nivel european), vă reamintesc că, împreună cu alţi colegi, am iniţiat proiectul de lege privind înlocuirea acestuia cu acordarea unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă pe zi pentru fiecare preşcolar şi şcolar, proiect care a fost însă respins de majoritatea parlamentară. Între timp a fost depusă la Parlament o nouă propunere legislativă privind Programul "Masa la şcoală pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, primar şi gimnazial" (PL-x nr. 645/2013), al cărei coiniţiator sunt şi eu. Din păcate, şi această propunere legislativă a primit un vot negativ la Senat, iar din februarie 2014 aşteaptă întocmirea raportului de către Comisia de învăţământ din Camera Deputaţilor, Cameră decizională.

Rog public, şi pe această cale, toţi parlamentarii din actuala majoritate parlamentară, să susţină şi să adopte acest demers care vine în sprijinul copiilor noştri.

Domnul Ion Diniţă:

"Deschiderea noului an şcolar, un moment de analiză pentru responsabilii politici"

Ziua de 15 septembrie are o semnificaţie specială pentru învăţământul românesc, dar mai ales pentru copiii care au reînceput şcoala, îndrumătorii lor în procesul complex al educaţiei şi formării, dar şi pentru părinţii elevilor. A fost o zi specială mai ales pentru cei mai mici, cei care au păşit pentru prima dată pe porţile şcolii, copii care s-au despărţit cu greutate de jucării, pentru a le înlocui cu manualele şcolare. 15 septembrie este şi o zi importantă pentru autorităţi, de la cele locale, îndreptăţite şi obligate să asigure toate condiţiile optime pentru buna desfăşurare a actului de învăţământ, la responsabilii din minister şi, nu în ultimul rând, la parlamentari, care se pot implica mai activ în susţinerea dezvoltării educaţiei naţionale şi, implicit, a dezvoltării armonioase a copiilor noştri.

Ca de obicei în ultimii ani, şi acest nou an şcolar a debutat cu unele probleme, precum lipsa autorizaţiilor sanitare de funcţionare a unor unităţi de învăţământ, sau anumite deficienţe referitoare la distribuirea manualelor şcolare. Sunt dificultăţi inerente, care sunt sigur că vor fi rezolvate în cel mai scurt timp de către autorităţile abilitate. Important este însă faptul că elevii din România au început luni noul an şcolar în toate unităţile şcolare, iar ţara noastră se bucură de un climat favorabil în ceea ce priveşte accesul copiilor la şcoala obligatorie.

În opinia mea, Parlamentul şi Guvernul trebuie să transforme ziua de 15 septembrie într-o zi a mobilizării generale pentru îmbunătăţirea condiţiilor din şcolile româneşti. Factorii de decizie trebuie să lase deoparte aniversarea acestei zile doar ca pe o zi festivă, ci este necesar să transformăm 15 septembrie într-o zi de analiză, în care să gândim o strategie coerentă referitoare la ceea ce avem de făcut, pentru a îmbunătăţi condiţiile în care se desfăşoară educaţia copiilor noştri. Mă refer îndeosebi la elevii proveniţi din familii cu venituri reduse, a căror posibilitate de a frecventa şcoala sunt reduse, dar şi la cei aflaţi la distanţe mari de unităţile de învăţământ. Un prim pas a fost deja făcut în această vară, prin distribuirea microbuzelor pentru transportul elevilor în cele mai multe dintre judeţele ţării, deoarece învăţământul românesc are nevoie de facilităţi moderne pentru a pregăti aşa cum se cuvine generaţiile viitoare. Nu în ultimul rând, consider că dascălii sunt îndreptăţiţi să fie mult mai bine remuneraţi decât în prezent, deoarece nu putem să cerem la nesfârşit obţinerea unor performanţe remarcabile la nivel internaţional, precum numeroasele succese ale elevilor români la olimpiadele pe diferite materii, fără ca îndrumătorii acestor copii să fie plătiţi corespunzător.

În ceea ce priveşte Parlamentul şi Guvernul, susţin că trebuie să facem front comun pentru majorarea alocărilor bugetare pentru învăţământ, deoarece educaţia este, alături de sănătate, cel mai important domeniu de preocupare al statului. Trebuie să lăsăm lucruri palpabile în urma noastră, iar actuala guvernare are menirea de a corecta toate nedreptăţile comise în ultimii ani, inclusiv în domeniul învăţământului. Îmi exprim încrederea că vom găsi resursele financiare necesare pentru îmbunătăţirea situaţiei generale a educaţiei naţionale, inclusiv prin accesarea de fonduri europene pentru modernizarea şcolilor şi creşterea gradului de participare a elevilor la procesul educaţional.

La început de nou an şcolar, urez mult succes tuturor elevilor, precum şi educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Doar 35,5% dintre români şi 24,1% dintre băcăuani pot fi adăpostiţi în caz de urgenţă!"

Am abordat la nivel parlamentar un subiect extrem de important în actualul context geopolitic al României, respectiv pregătirea ţării de a face faţă eventualelor atacuri. M-am adresat oficial viceprim-ministrului Gabriel Oprea, ministrul afacerilor interne, cu o interpelare pe tema situaţiei adăposturilor funcţionale în caz de urgenţe sau calamităţi. În argumentaţia mea am menţionat, între altele, că evenimentele tragice din ultima perioadă, atât tragedia aviatică din Munţii Apuseni, cât şi problemele cauzate de inundaţii, ninsori şi viscol, au readus în atenţia opiniei publice capacitatea de apărare şi pregătire a României în cazul unor calamităţi. Este evident faptul că la nivel judeţean, mai ales, avem nevoie de asigurarea unui management adecvat al situaţiilor de urgenţă, potenţial generate de fenomenele meteorologice periculoase, dar şi pentru cazuri mai grave, precum cutremurele sau alte calamităţi naturale. Ştiu că guvernul actual a făcut eforturi considerabile în vederea dotării structurilor ISU din teritoriu cu echipamente moderne şi de strictă necesitate, însă realitatea ne-a arătat că putem fi depăşiţi relativ uşor de situaţii cu un grad de periculozitate nu foarte înalt, am mai subliniat în documentul trimis vicepremierului Gabriel Oprea.

În răspunsul formulat, ministrul de interne a precizat că, potrivit Legii nr. 481/2004 privind protecţia civilă, există un sistem naţional de adăpostire, care cuprinde adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire, realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile. "Autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice, operatorii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă. De asemenea, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, şi serviciile de urgenţă de la toate nivelurile de competenţă, au obligaţia de a identifica şi de a stabili posibilităţile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote, existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi", a precizat vicepremierul Gabriel Oprea.

Referitor la întrebarea mea cu trimitere la operaţionalizarea unor adăposturi dezafectate în prezent, ministrul de interne a spus că la nivel naţional nu există adăposturi dezafectate, "orice spaţiu de adăpostit putând fi folosit şi pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste, aşa cum prevede art. 45 din Legea nr. 481/2004". La întrebarea referitoare la situaţia locurilor de adăpostire a populaţiei în caz de dezastre, atât la nivel naţional, cât şi în judeţul Bacău, vicepremierul Gabriel Oprea a subliniat că procentul de adăpostire este de 35,5% la nivel naţional şi de 24,1% în judeţul Bacău.

În contextul inundaţiilor devastatoare din această vară, cred că este vital pentru români să fie informaţi cu privire la situaţia adăposturilor funcţionale din ţară. Iată însă că, din păcate, aşa cum mi-a comunicat vicepremierul Gabriel Oprea, situaţia nu este prea îmbucurătoare din acest punct de vedere. Sper ca autorităţile centrale şi locale să găsească cele mai bune soluţii pentru ca sinistraţii care şi-au pierdut casele să fie în siguranţă şi să evităm pe cât posibil alte pierderi de vieţi omeneşti.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Unităţile comerciale situate în gările din judeţul Bacău, exemplu de corectitudine"

M-am adresat cu o interpelare preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Vladimir Mănăstireanu, pe tema controalelor efectuate la unităţile comerciale din zona gărilor. În documentul trimis conducerii ANSVSA, am amintit că unităţile comerciale situate în zona gărilor trebuie să fie conforme din punct de vedere al siguranţei alimentare, având în vedere că ele sunt vizitate zilnic de zeci de călători.

Preşedintele ANSVSA mi-a răspuns că în evidenţele Direcţiei Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău sunt înregistrate un număr de 25 unităţi în incinta gărilor, care sunt supuse controlului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor. "În anul 2013, la aceste unităţi din Bacău s-au efectuat un număr de 31 de controale, nefiind constatate încălcări ale normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare", a subliniat Mănăstireanu. Şeful ANSVSA a mai precizat că la nivel naţional cele 748 de nereguli constatate au fost sancţionate prin aplicarea unui număr de 59 de amenzi contravenţionale, în valoare totală de 32.200 de lei şi 34 de avertismente. Opt unităţi au fost închise, pentru două fiind emise ordonanţe de suspendarea a activităţii, iar pentru alte şase au fost emise ordonanţe de interzicere a activităţii.

Între deficienţele identificate şi sancţionate, ANSVSA a amintit comercializarea produselor alimentare în spaţii necorespunzătoare sau neînregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; depozitarea şi manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare; ambalarea şi etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare; nerespectarea condiţiilor de igienă a spaţiilor de comercializare; lipsa documentelor care să ateste conformitatea sau trasabilitatea produselor; echipament de protecţie incomplet pentru personalul lucrător.

Este extrem de important ca unităţile comerciale din zona gărilor, precum şi cele din proximitatea şcolilor, să fie în ordine din punct de vedere sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentare. Mai ales acum, produsele alimentare comercializate în zonele nodurilor feroviare şi rutiere trebuie să fie fără cusur, în aşa fel încât călătorii să nu fie expuşi niciunui risc de îmbolnăviri. Mă bucur, de asemenea, că nu au fost semnalate probleme în judeţul Bacău.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Rezolvarea problemelor cetăţenilor din Colegiul nr. 7 Bacău, principala mea prioritate"

Încă de la începutul mandatului de deputat, m-am implicat în rezolvarea problemelor cu care se confruntă oamenii din Colegiul uninominal nr. 7 Bacău, pe care-i reprezint în Parlamentul României, încercând să îi ajut să obţină răspunsurile dorite din partea instituţiilor statului. Ultimul caz este demersul destinat conducerii OMV PETROM S.A., respectiv doamnei director general executiv Mariana Gheorghe, căreia i-am solicitat sprijinul pentru rezolvarea situaţiei unui fost angajat al industriei petroliere din România.

În fapt, domnul Mihail Dobre, născut în data de 23 noiembrie 1955, domiciliat în municipiul Moineşti, str. George Enescu, bl. 2, ap. 106, judeţul Bacău, de profesie subinginer foraj, a fost încadrat în muncă în 27 octombrie 1977, şi a lucrat succesiv la schelele de foraj Zemeş, Ghelinţa, Comăneşti, Tg. Ocna, şi ulterior la Petrom şi Petrogaz. Mihail Dobre a beneficiat în două perioade de încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 21 octombrie 1977-1 iulie 1979 şi, respectiv, 2 februarie 1988-15 martie 1993. M-am adresat conducerii OMV Petrom S.A. pentru că, în calitate de deputat şi fost angajat în domeniu, am convingerea că se poate elucida doleanţa domnului Mihail Dobre. În concret, este vorba despre intervalul 1979-1988, în care petentul a lucrat în aceeaşi ramură, respectiv industria petrolieră, a avut aceleaşi funcţii de conducere, însă dintr-o eroare materială sporurile aferente grupei a II-a de muncă nu i s-au mai înscris în cartea de muncă. Deoarece se află în apropierea pensionării, cetăţeanul în cauză are nevoie de toate documentele necesare în vederea stabilirii cu exactitate a vechimii în muncă a domniei sale. În finalul documentului, i-am solicitat doamnei Mariana Gheorghe să mă sprijine în demersul de a-l ajuta pe acest cetăţean să intre în legalitate din punct de vedere al sporurilor aferente grupei a II-a pentru perioada în care acestea nu apar în cartea de muncă, şi să dispună cercetarea perioadei 1979-1988, în care domnul Mihail Dobre a lucrat în sistem.

Sper să obţin un răspuns favorabil din partea conducerii OMV Petrom, deoarece mai sunt şi alte cazuri în judeţul Bacău precum cel sesizat de mine. Le reamintesc oamenilor din Colegiul nr. 7 Bacău că le stau permanent la dispoziţie, pentru a-i ajuta să îşi rezolve dificultăţile cu care se confruntă.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Investiţiile în infrastructura montană au fost blocate de fostele guvernări"

Am primit răspuns la interpelarea adresată ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediu de afaceri şi turism, pe tema situaţiei actuale a domeniului schiabil din România. Concret, am solicitat informaţii legate de dimensiunea actuală a domeniului schiabil din România, respectiv numărul pârtiilor existente funcţionale şi kilometrii însumaţi ai acestora, precum şi a investiţiilor statului român în pârtiile de schi.

Ministrul de resort mi-a răspuns că în cadrul subprogramului "Schi în România" s-au finanţat proiecte de investiţii în infrastructura de turism cu următoarele unităţi administrativ teritoriale: judeţul Cluj; oraşul Râşnov, judeţul Braşov; municipiul Lupeni, judeţul Hunedoara; municipiul Petroşani, judeţul Hunedoara; oraşul Borşa, judeţul Maramureş; oraşul Cavnic, judeţul Maramureş; municipiul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava; comuna Voineasa, judeţul Vâlcea. Toate aceste proiecte au însumat un efort financiar de la bugetul de stat în valoare de 557.590.000 RON.

Din documentul primit am mai aflat că au fost începute mai multe lucrări de către guvernările anterioare, într-un număr mult prea mare, fără a fi asigurată acoperirea bugetară alocată finalizării acestora. Totodată, primăriile au demarat licitaţiile, fără a avea siguranţa că vor putea acoperi cheltuielile, iar în momentul de faţă sunt în imposibilitate de plată şi cu proiectele de infrastructură incomplete.

Situaţia actuală se datorează faptului că au fost acceptate investiţii punctuale la insistenţele primarilor, care au dorit în scop electoral să-şi asigure capital de imagine, neţinând cont în demersurile lor de realităţi. Astfel, am ajuns astăzi la trista situaţie de avea pârtii în România aproape egale la număr cu kilometrii acestora, existând în prezent 152 de pârtii de schi omologate, însumând în total 135,2 km.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Tinerii agricultori sunt încurajaţi de stat să investească în ferme de familie"

Am intervenit la vicepremierul Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru a-mi răspunde la o interpelare adresată pe tema modificării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală şi accesarea acestuia pentru perioada de referinţă 2014-2020. Am subliniat, în solicitarea trimisă conducerii MADR, că noul PNDR trebuie să fie mult mai flexibil şi pragmatic, respectiv să contribuie atât la reducerea birocraţiei, cât şi la scăderea numărului actelor solicitate de către beneficiari, dar şi să conducă la posibilitatea depunerii documentelor în format electronic.

În răspunsul său, ministrul agriculturii a precizat că Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 prevede ca solicitanţii să poată aplica şi online pentru anumite măsuri din program, toate documentele referitoare la noul PNDR putând fi consultate pe site-ul ministerului, Secţiunea Dezvoltare Rurală, Programare 2014-2020.

De asemenea, la întrebarea mea cu privire la posibilitatea ca persoanele care doresc să înfiinţeze ferme de familie să beneficieze de un fond de cogarantare, care să le permită să acceseze împrumuturi bancare pentru a acoperi cofinanţarea necesară pentru accesarea acestor proiecte, Daniel Constantin a răspuns: "Pentru a veni în sprijinul fermelor de familie, a fost elaborat cadrul legal de reglementare pentru schema de microcredite acordate fermelor de familie. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitatea accesului la finanţare al fermierilor, prevede posibilitatea acordării de microcredite pentru asigurarea contribuţiei proprii la finanţarea proiectelor de investiţii în domeniul agricol realizate de fermele de familie".

Este extrem de important ca tinerii din judeţul Bacău care doresc să facă agricultură performantă să aibă acces la informaţiile necesare, în vederea începerii unor afaceri. Agricultura constituie un punct forte în economia României, iar dezvoltarea acesteia va avea drept efect creşterea nivelului de trai al populaţiei. Faptul că statul încurajează fermierii, prin acordarea de microcredite pentru finanţarea investiţiilor este de bun augur, fiind un argument serios în sprijinul celor care se gândesc să demareze proiecte în acest domeniu.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Deschiderea noului an şcolar, sub bune auspicii în comunele din Bacău"

Am participat luni la deschiderea anului şcolar 2014-2015 în două comune din judeţul Bacău, Berzunţi şi Solonţ. La Berzunţi m-am aflat alături de primarul comunei, Ştefan Tifan, şi de doamna director al Şcolii generale nr. 1, Daniela Ghenade. Şi în comuna Solonţ am fost împreună cu primarul Eusebiu Alexandrescu şi doamna director a şcolii din localitate, Nicoliţa Galuşcă Gengiu.

Şcoala nr.1 din Berzunţi şi Şcoala generală din Solonţ au primit în 15 septembrie microbuzele şcolare acordate de Guvernul Ponta pentru transportul elevilor din mediu rural, precum şi ghiozdane cu rechizite dăruite de conducerea Consiliului Judeţean Bacău.

Urez mult succes în acest nou an şcolar tuturor elevilor, sănătate şi putere de muncă dascălilor, şi multă răbdare părinţilor! Cu ocazia începutului noului an şcolar, doresc să transmit multă sănătate, succes şi putere de muncă tuturor celor implicaţi în procesul de învăţământ din judeţul Bacău şi din toată ţara.

Dragi elevi, am certitudinea că ambiţia, sârguinţa şi stăruinţa la învăţătură, alături de optimismul şi gândul tineresc, vor înscrie şi acest an şcolar în bogata tradiţie a şcolii băcăuane.

Distinşilor dascăli şi stimaţilor părinţi le doresc să vă vedeţi împlinite eforturile pe care le-aţi făcut şi să aveţi bucuria recunoştinţei din partea copiilor dumneavoastră.

Felicitări şi multă baftă!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Victoria desemnării Corinei Creţu în funcţia de comisar european, înfrângerea opoziţiei!"

Desemnarea europarlamentarului PSD Corina Creţu în funcţia de comisar pentru Politici Regionale în noua configuraţie a Comisiei Europene reprezintă un succes remarcabil al României şi al Guvernului Victor Ponta. Cu certitudine, numirea doamnei Corina Creţu în acest portofoliu extrem de important reprezintă o victorie colectivă, atât a guvernului de la Bucureşti, cât şi a noului comisar european. Reuşita acestui demers demonstrează capacitatea de mobilizare politico-diplomatică a oficialilor Guvernului Ponta, îndeosebi a misiunilor noastre din afara ţării. Nu în ultimul rând, numirea Corinei Creţu în acest portofoliu relevant, cu greutate, cu resurse importante pentru dezvoltarea economică şi socială a Uniunii Europene, reprezintă o nouă înfrângere a reprezentanţilor opoziţiei.

În opinia mea, atacurile furibunde din ultima perioadă lansate de propagandişti apropiaţi preşedintelui Traian Băsescu la adresa Corinei Creţu şi a succesului desemnării sale demonstrează nivelul scăzut de percepţie al democraţiei româneşti din perspectivă politică. Politica înseamnă a accepta şi succesele adversarilor, nu doar a arunca noroi în stânga şi-n dreapta, pe baza unei scenarite nefundamentate pe realităţi şi argumente. Cei din opoziţie nu au făcut decât să se facă, din nou, de râs, încercând să minimizeze izbânda Corinei Creţu, înainte ca desemnarea oficială să aibă loc. Din păcate, scena politică autohtonă este dominată de sentimente precum ura, duşmănia, invidia, unii dintre protagonişti nereuşind să îşi stăpânească orgoliile. În niciun moment oficialii Executivului nu au pomenit despre un portofoliu privind ajutorul umanitar, iar cei din opoziţie au încercat inutil să deturneze această recunoaştere a României la nivel european.

Transmit public felicitări Corinei Creţu pentru obţinerea funcţiei de comisar pentru Politici regionale în Comisia Europeană. Corina Creţu a fost unul dintre cei mai performanţi europarlamentari din Parlamentul European, este un om cu o viziune coerentă, cu abilităţi excelente de comunicare şi negociere, apreciată la nivel instituţional european. Sunt convins că va reuşi să gestioneze cu brio bugetul de circa 350 de miliarde de euro, o treime din banii alocaţi de UE în perioada 2014-2020, de care va dispune Comisarul pentru Politici Regionale.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Aproape 25.000 de fermieri din Bacău au primit subvenţii în prima parte a acestui an"

M-am adresat oficial ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, vicepremierul Daniel Constantin, cu o interpelare pe tema plăţii subvenţiilor destinate fermierilor, din considerentul că o agricultură performantă trebuie să fie sprijinită de către stat. Am accentuat asupra faptului că fermierii din toată ţara aşteaptă să primească subvenţiile din partea Uniunii Europene şi a statului român, în valoare de 364 de milioane de lei, respectiv circa 83 de milioane de euro. Schema de plată unică pe suprafaţă se ridică în acest an la aproape 107 milioane lei, jumătate din această sumă fiind plătită până la sfârşitul anului trecut. De asemenea, mai sunt de achitat anumite diferenţe din măsurile 211- sprijin pentru zona montană, respectiv 214-plăţi de agromediu pentru zonele defavorizate, dar şi plăţile naţionale directe pentru bovine şi cele destinate ajutorării producătorilor de lapte şi carne din zonele defavorizate, am arătat în documentul trimis ministrului agriculturii

În răspunsul său, ministrul Daniel Constantin a precizat că în acest an APIA a efectuat plăţi pentru beneficiarii care au accesat schemele de sprijin pe suprafaţă, respectiv Schema de Plată pe Suprafaţă şi Plata Separată pentru Zahăr în valoare de 564,8 milioane de euro, sumă aferentă unui număr de 1,02 milioane de fermieri, din care în judeţul Bacău s-au efectuat plăţi în valoare de 76,9 milioane lei, pentru un număr de 24.566 fermieri.

"Referitor la subvenţiile aferente campaniei 2013, pentru fermierii care au accesat măsurile de dezvoltare rurală, precizăm că APIA a efectuat plăţi în perioada 1 ianuarie 2014-27 ianuarie 2014, în valoare de 73,4 milioane lei (16,5 milioane euro), cu precizarea că, în perioada 1 septembrie 2013 - 31 decembrie 2013, s-au efectuat plăţi în valoare de 389 milioane euro. Precizăm că, pentru a veni în sprijinul fermierilor, APIA a efectuat pentru prima dată plata în avans în cuantum de până la 75% din suma cuvenită în Campania 2013 măsurilor de dezvoltare rurală: 211 "Plăţi pentru zona montană defavorizată", 212 "Plăţi pentru zone defavorizate - altele decât cele montane" şi 214 "Plăţi pentru agromediu", din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013", a subliniat ministrul agriculturii.

Este extrem de important ca subvenţiile acordate în agricultura României să fie plătite la timp beneficiarilor. Avem nevoie de majorarea performanţei producătorilor agricoli autohtoni, pentru a deveni competitivi pe pieţele Uniunii Europene, precum şi de creşterea cantităţii terenurilor agricole utilizate performant.

Doamna Marioara Nistor:

"Ministerul Agriculturii trebuie să informeze corect proprietarii de animale"

Din nefericire pentru români, dar şi pentru brăileni, boala limbii albastre s-a propagat cu repeziciune în ultima perioadă în toată ţara, un focar fiind confirmat zilele trecute şi în judeţul Brăila, în comuna Ulmu. Rezultatul analizelor efectuate de specialişti a relevat că, în cazul unei bovine, s-a depistat că este bolnavă cu acest virus, ulterior fiind luate măsurile necesare în astfel de cazuri.

Având în vedere situaţia prezentată, precum şi acţiunile dispuse de medicii veterinari de izolare a animalelor sănătoase, m-am adresat ministrului agriculturii, domnului vicepremier Daniel Constantin, în numele proprietarilor de animale bolnave din judeţul Brăila. L-am rugat să îmi comunice rezultatele inspecţiilor clinice periodice derulate în judeţul Brăila după apariţia acestui prim focar de boala limbii albastre, precum şi care sunt responsabilităţile proprietarilor de animale în situaţia apariţiei acestei boli.

După cum arată realitatea românească, în ultima vreme s-au înmulţit problemele legate de apariţia a numeroase boli care afectează animalele din gospodăriile populaţiei. Tocmai în acest context, consider că este imperios necesar ca autorităţile statului, respectiv instituţiile subordonate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să demareze o campanie de informare a locuitorilor din zonele rurale, în legătură cu pericolele care-i pândesc. De asemenea, proprietarii unor animale care s-au îmbolnăvit de diferite maladii specifice ar trebui informaţi dacă vor fi sau nu despăgubiţi, deoarece un preţ obţinut în târg este total diferit de plata animalelor bolnave, necesar a fi sacrificate de autorităţi. Omul trebuie să ştie dacă are voie să îşi vândă animalele sau nu, iar dacă nu le pot vinde, ce se întâmplă cu ele.

Îmi exprim speranţa că ministrul Aagriculturii va face precizările necesare, în aşa fel încât ţăranii brăileni să ştie exact ce au de făcut dacă se confruntă cu astfel de cazuri.

Doamna Marioara Nistor:

"Elevii şi cadrele didactice din Brăila au nevoie de succes, dar şi de bani, în noul an şcolar"

Debutul noului an şcolar a fost din păcate destul de nefast pentru o serie de şcoli din municipiul Brăila, rămase fără bani de salarii pentru restul anului, situaţia fiind extrem de îngrijorătoare pentru respectivele unităţi de învăţământ. Potrivit edililor locali, situaţia se datorează faptului că directorii şcolilor în cauză ar fi înfiinţat clase cu 18-20 de elevi, în ideea de a menţine cât mai multe dintre catedrele existente ale profesorilor. S-a creat astfel o discrepanţă în ceea ce priveşte volumul cheltuielilor raportate la aceste clase, respectiv costurile standard pentru fiecare elev nu mai corespund cu limitele admise, în cazul claselor cu maxim 20 de copii.

Având în vedere situaţia prezentată, m-am adresat oficial domnului ministru al Educaţiei naţionale, printr-o interpelare prin care îi solicit să prezinte soluţiile avute în vedere pentru a scăpa şcolile brăilene rămase fără fonduri de spectrul iminent al falimentului. Sper ca problemele să se rezolve cu maximă celeritate, deoarece şcolile brăilene s-au dovedit în ultimii ani la înălţime, prin rezultatele remarcabile obţinute atât la examenele de bacalaureat şi evaluările naţionale, cât şi la olimpiadele internaţionale.

Pe de altă parte, începutul anului şcolar 2014-2015 îmi oferă prilejul de a adresa urări de bine, sănătate şi putere de muncă tuturor celor care luni au trecut pragul şcolii cu bucurie, speranţă şi emoţie, în special celor mici, aflaţi la început de drum, care vor descoperi alături de cadrele didactice tainele cărţilor şi ale învăţăturii. În noul an şcolar, le doresc tuturor să fie performanţi, să aibă suficiente motive de mândrie pentru rezultatele şi cunoştinţele dobândite. Sunt încrezătoare în forţa şi valoarea tinerelor generaţii, în puterea lor de a respecta şi de a reprezenta tradiţia şi prestigiul învăţământului şi doresc să asigur corpul profesoral brăilean şi părinţii copiilor de întreaga mea disponibilitate.

Urez elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor din Brăila şi nu numai, multă sănătate şi succes în realizarea tuturor proiectelor pe care le aveţi în acest nou an şcolar!

Domnul Dan Bordeianu:

"Parteneriatul strategic dintre SUA şi România a împlinit trei ani"

Sfârşitul săptămânii trecute ne-a prilejuit aducerea aminte a unui moment deosebit de important al politicii noastre externe şi de securitate, împlinirea a trei ani de la adoptarea, la cel mai înalt nivel, la Washington D.C, a "Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii", respectiv de la semnarea "Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România".

Acest moment de bilanţ al relaţiei noastre strategice cu SUA, 13 septembrie 2011, ne reaminteşte şi de tragedia americană de la 11 septembrie 2001, când aproximativ 3000 de oameni, inclusiv teroriştii islamici sinucigaşi, şi-au pierdut vieţile în urma atacurilor teroriste executate asupra unor obiective civile şi militare de către reţeaua teroristă Al-Qaeda.

Mai bine de 20 de ani le-au trebuit aliaţilor noştri americani să-l prindă şi să-l pedepsească pe Osama bin Laden, şeful reţelei Al-Qaeda. Războiul împotriva terorismului global este departe a fi terminat. Pedepsirea crimelor odioase săvârşite de adepţii fundamentalişti ai Statului islamic - ISIS va necesita un alt efort militar al comunităţii internaţionale reunită în jurul SUA, ulterior completat cu soluţii politice la instabilitatea din zona Orientului Mijlociu, în special Siria şi Irak.

Eficienţa parteneriatului strategic dintre SUA şi România a fost vizibilă şi la recentul Summit NATO de la Newport - Ţara Galilor, 4-5 septembrie, când, la insistenţa preşedintelui SUA, alianţa a decis să-şi consolideze prezenţa militară pe flancul estic - Polonia, ţările baltice, România, prin alocarea de unităţi militare şi infrastructuri tereste mobile, forţe navale şi aeriene, menite să descurajeze ameninţările Federaţiei Ruse. Acest Summit a fost prima mare reuniune NATO a şefilor de state şi de guverne după lovitura dată statu quo-ului securităţii europene de către Rusia, prin anexarea Crimeii, şi, în general, prin destabilizarea Ucrainei. Criza ucraineană a readus în atenţia NATO preocuparea asigurării securităţii şi apărării comune, misiune enunţată în tratatul fondator în celebrul Articol 5.

Găzduirea unei baze militare mobile NATO, precum şi finalizarea amplasării scutului antirachetă de la Deveselu în 2015, vor transforma România într-un bastion militar important al alianţei în Europa estică. Evident, efortul aliaţilor noştri din NATO şi cel al SUA va trebui completat de efortul Guvernului României de a aloca 2% din PIB pentru bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

În concluzie, putem spune că, în 2014 România are motive de satisfacţie în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor de apărare şi securitate într-un context internaţional tensionat de războiul din Ucraina şi insurgenţa jihadiştilor ISIS. Apartenenţa la NATO, UE şi parteneriatul strategic cu SUA constituie pilonii de rezistenţă ai politicii externe şi de securitate ai României în secolul XXI.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Facultate fără bacalaureat, instrument electoral?"

Prin declaraţia de astăzi doresc să condamn în mod public ordonanţa de urgenţă prin care guvernul a aprobat intrarea tinerilor fără bacalaureat în universităţi.

Sub falsul pretext al admiterii în colegii li se permite elevilor care nu au reuşit să treacă examenul ce încheie studiile liceale să treacă în anul II universitar, cu recunoaşterea creditelor obţinute în această perioadă intermediară. Cu alte cuvinte, Guvernul recompensează incultura, mediocritatea, lipsa de motivaţie şi competenţe, dezinteresul pentru studiu şi muncă. Membrii actualei guvernări au arătat în nenumărate rânduri calităţile pe care tocmai le-am enumerat, de la uşurinţa plagiatului până la lipsa evidentă de cultură a ministrului educaţiei, dar este pentru prima dată în Uniunea Europeană când se acceptă admiterea în universităţi a tinerilor fără bacalaureat.

Nu pot să nu vă întreb, cine beneficiază de această măsură? În mod cert, nu elevii, pentru care examenul de la finalul liceului înseamnă pregătire şi studiu timp de patru ani, iar rezultatele testelor confirmă volumul de muncă depus şi cunoştinţele dobândite! Aţi reuşit ca prin această ordonanţă să anulaţi efectele benefice ale unui bacalaureat ce răsplăteşte seriozitatea, nu copiatul şi slaba pregătire! Cu siguranţă această măsură nu ajută nici tinerii ce nu au reuşit să atingă standardele minime pentru a trece examenul maturităţii. Şi cum se poate întâmpla aceasta, când le spuneţi clar că nu contează performanţa sau studiul?

Este evident că beneficiarii direcţi ai iniţiativei dumneavoastră sunt aşa-numitele fabrici de diplome şi grupurile de interese ce susţin acest tip de universităţi, instituţii ce îşi vor suplimenta atât de uşor fondurile în aceste condiţii. Cum alegerile prezidenţiale sunt atât de aproape, ne mai miră o astfel de măsură?

Mulţumirea clanurilor universitare se traduce în voturi pentru actuala putere, chiar dacă asta înseamnă reducerea credibilităţii şi performanţei învăţământului românesc.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi vreau să subliniez importanţa pe care o va avea dialogul între partide şi societate pe tema iniţiativei UDMR privind proiectul de autonomie.

De curând au apărut în presă prevederile pe care colegii noştri de la UDMR le-au cuprins într-un proiect care presupune formarea unei regiuni autonome, formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, ce ar urma să fie condusă de un preşedinte, care va participa la şedinţele de Guvern. În plus, limba maghiară ar urma să fie limbă oficială, iar toate resursele de sol şi de subsol, precum pădurile, minele, carierele de piatră, dar şi imobilele statutului român ar urma să devină parte a patrimoniului acestei regiuni autonome.

Ca liberal, ca om politic, dar şi ca cetăţean, consider că aceste deziderate ale colegilor noştri parlamentari din UDMR sunt o sfidare în primul rând la adresa Constituţiei. Avem nevoie de o dezbatere imediată şi reală la nivelul întregii societăţi cu privire la această propunere. Într-un moment istoric în care politica noastră externă este în concordanţă totală cu partenerii noştri europeni şi respectiv alături de cei din NATO, analizând şi evenimentele din estul Ucrainei, ideea formării unei regiuni autonome este una total inoportună. Barierele între etnii într-o Europă multiculturală nu mai există de mulţi ani. Suntem cu toţii cetăţeni europeni, iar acest lucru primează în faţa etniei fiecăruia. Un astfel de proiect, într-o altă ordine de idei, înseamnă şi modificarea Constituţiei României, având în vedere că articolul 1 al legii fundamentale este unul foarte clar şi respinge din start orice formă de proiect care atacă, direct sau indirect, unitatea teritorială a statului român: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Am văzut cu toţii şi poziţia Consiliului Superior al Magistraturii, care a atras public atenţia că proiectul de autonomie propus de UDMR reprezintă un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului justiţiei, o agresiune la principiile statului de drept şi că excede cadrul constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România.

Vreau să le reamintesc colegilor din UDMR că România este un reper de performanţă în tot ceea ce înseamnă respectarea drepturilor minorităţilor. Este printre cele mai liberale state, din acest punct de vedere, şi putem vorbi chiar şi de situaţii care relevă o discriminare pozitivă pentru etnicii maghiari.

De aceea, consider că o astfel de retorică a celor de la UDMR este în strânsă legătură cu campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă, dar şi cu alegerile parlamentare ce au avut loc în weekendul trecut în Ungaria. De fiecare dată când suntem în preajma unui scrutin electoral, putem observa că temele legate de autonomia Ţinutului Secuiesc reapar în atenţia publică, promovate de colegii de la UDMR. Din punctul meu de vedere, demersul colegilor noştri este unul eminamente electoral.

Doresc să transmit pe această cale că avem nevoie de o dezbatere aprofundată, serioasă pe tema formării unei regiuni autonome, în perioada imediat următoare. Consider că trebuie lămurit foarte clar ce prevede un astfel de demers. În cazul în care nu va exista o poziţie foarte clară atât din partea partidelor politice parlamentare, cât şi din partea societăţii româneşti, pe subiectul legat de formarea unei potenţiale regiuni autonome, riscăm apariţia şi escaladarea unui conflict de idei în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale.

Într-o Românie europeană, într-un context politic în care unitatea politică şi teritorială a Europei este dezideratul fiecărui stat în parte, consider că o astfel de retorică electorală privind formarea unei regiuni autonome trebuie să rămână în afara campaniei electorale din această toamnă.

Domnul Mihai Deaconu:

"Un an şcolar nou fără manuale, dar cu studenţi fără bacalaureat"

Luni a început un nou an şcolar. Ca dascăl de profesie şi ca părinte, o astfel de zi este plină de amintiri şi emoţie. Le doresc un an plin de lecţii frumoase şi prietenie tuturor elevilor români, precum şi un an uşor, cu satisfacţii profesionale, dascălilor ţării noastre!

În România anului 2014 niciun început nu este uşor. Ne-am obişnuit ca multe lucruri să funcţioneze prost în România şi, din păcate, învăţământul este unul dintre ele. Pe lângă veşnicele probleme, precum finanţarea neadecvată a unui sector atât de important, lipsa infrastructurii şi altele, începutul anului şcolar 2014-2015 este umbrit şi de lipsa manualelor şcolare pentru clasele I şi a II-a, şi de un prim efect al Ordonanţei nr. 49/2014, admiterea în colegii organizate în cadrul universităţilor a tinerilor care nu au promovat examenul de bacalaureat.

Învăţătorii claselor I şi a II-a vor fi nevoiţi să facă recapitulări în primele săptămâni de şcoală şi să urmărească programa fără ajutorul unor manuale adecvate, pentru că acestea nu au fost nici măcar selectate până în momentul de faţă, prima licitaţie fiind contestată, nemaivorbind de a fi fost tipărite. Momentan se aşteaptă o nouă licitaţie, urmată de încheierea contractelor şi tipărirea manualelor, pentru ca acestea să fie într-un final livrate şcolilor. Aşadar, elevii şi profesorii din clasele respective ar putea prinde luna noiembrie fără manuale, timp în care, în luna octombrie vom fi din nou asaltaţi la tot pasul cu o mulţime de afişe electorale pentru care se vor cheltui sume fabuloase şi pentru care tipografiile se vor întrece să acorde prioritate.

Consider că situaţia este ruşinoasă pentru Ministerul Educaţiei, în condiţiile în care nimeni de la conducerea acestui minister nu şi-a asumat responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă, iar domnul ministru chiar a dat asigurări că elevii vor avea manuale la timp. Este încă o pată pe obrazul acestei instituţii care ar trebui să vegheze la buna desfăşurare a unui sistem care are grijă de copiii noştri, ai tuturor, şi pentru care contribuim cu toţii.

Cealaltă dezamăgire a acestui început de an şcolar este vestea conform căreia, universităţile vor putea organiza colegii, în cadrul cărora vor admite şi tineri care nu au promovat examenul de Bbacalaureat. Ministerul susţine că respectivii cursanţi nu vor avea statut de student, colegiile fiind mai degrabă şcoli profesionale care vor folosi resursele şi infrastructura universităţilor, dar universităţi private din ţară au anunţat deja că, la finalul primului an de studiu, îi vor trece pe cei care au promovat între timp bacalaureatul în anul doi de facultate. Iată că în România nu mai este nevoie de bacalaureat pentru a intra la facultate!

Am susţinut până acum necesitatea de a avea şcoli profesionale şi, în general, un învăţământ pliat pe cerinţele pieţei de muncă, şi o voi face în continuare, dar aceste lucruri nu pot fi realizate în acest mod. Universităţile trebuie să rămână universităţi, un prim semnal în acest sens fiind şi faptul că această nouă opţiune a fost din start respinsă de către instituţiile cu prestigiu din ţară. Mai mult, copiii români trebuie să conştientizeze importanţa promovării examenului de bacalaureat, or nu o pot face dacă ştiu că vor fi răsplătiţi cu intrarea la o facultate privată oricum. Acesta nu este un semnal pe care ne permitem să îl transmitem într-o ţară în care, an de an, rata de promovare la bacalaureat este atât de mică.

Cu toate acestea, vreau să închei într-o notă optimistă şi să le transmit dascălilor, părinţilor şi elevilor că, rămânând angajaţi, trag speranţa că vom reuşi împreună să construim sistemul de învăţământ românesc pe care ni-l dorim.

Domnul Gheorghe Emacu:

"16 septembrie - Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon"

Stratul de ozon, gaz aflat în mod natural în stratosfera pământului, se constituie ca un filtru ce absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete provenite de la soare. Dispariţia acestuia ar duce la efecte devastatoare atât pentru climă şi habitate, cât şi pentru toate formele de viaţă. Radiaţiile solare sunt absorbite în proporţie de 97%-99% de stratul de ozon, ceea ce înseamnă că în mod normal expunerea la forţa nefiltrată a soarelui ar fi nimicitoare.

Începând cu revoluţia industrială, dar mai ales odată cu dezvoltarea accelerată a industriei în secolul al XX-lea, stratul de ozon a început să se degradeze, datorită cantităţii din ce în ce mai mari de gaze toxice degajate în atmosferă. De aceea, la nivel internaţional, Naţiunile Unite au luat măsuri pentru a opri sau măcar a încetini procesul de distrugere a ozonului atmosferic. Astfel, în 1985 a fost adoptată Convenţia de la Viena pentru protejarea stratului de ozon, iar în 1987, reprezentanţii a 24 de ţări membre ale Convenţiei de la Viena s-au întâlnit la Montreal pentru a identifica soluţii concrete pentru salvarea stratului de ozon.

În acest sens, la 16 septembrie 1987, prin Protocolul încheiat la Montreal, ţările semnatare s-au angajat să elimine din activităţile lor economice substanţele care distrug stratul de ozon.

Câţiva ani mai târziu, prin Rezoluţia nr. 49/114 din 19 decembrie 1994, Adunarea Generală a ONU a proclamat data de 16 septembrie drept "Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon", pentru a aniversa semnarea Protocolului de la Montreal.

Aceste tratate au fost ratificate de majoritatea ţărilor lumii şi au avut, ca prime rezultate, reducerea cu mai mult de 80% a producţiei şi consumului de substanţe care afectează stratul de ozon. Abandonarea progresivă a acestor substanţe are ca efect protejarea ozonului atmosferic, nu numai pentru generaţiile actuale, ci şi pentru cele viitoare dar, mai ales, contribuie într-o măsură deloc neglijabilă la eforturile comunităţii internaţionale de a face faţă schimbărilor climatice.

Prin Legea nr. 84/1993, România a aderat la Convenţia internaţională privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, precum şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987, precum şi la amendamentele ulterioare.

De asemenea, în contextul legislaţiei europene privitoare la substanţele care diminuează stratul de ozon, în special Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 din 16 septembrie 2009, cadrul normativ naţional a fost îmbunătăţit simţitor, fiind stabilite sancţiuni adecvate pentru nerespectarea normelor legale în acest domeniu, prin Ordonanţa nr.9/2011.

Rămâne ca Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de autoritate de coordonare, să organizeze şi să aplice în mod corespunzător legislaţia în acest domeniu.

De aceea, solicit Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice să considere "Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon" ca o dată de bilanţ a activităţii sale, de ale cărei rezultate poate depinde evoluţia vieţii noastre.

Domnul Ioan Oltean:

"Iresponsabilitatea politică, aceeaşi marcă PSD"

Legea fundamentală a ţării, Constituţia României, prevede la art. 95, alin. (1) motivele care stau la baza cererii de suspendare din funcţie a preşedintelui: "În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută".

Prima acţiune de suspendare a preşedintelui a avut loc în ianuarie 2007, pentru încălcări ale Constituţiei invocate de către PSD, Curtea Constituţională exprimându-se împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituţia. Ca urmare a Referendumului din mai 2007, suspendarea preşedintelui a încetat, fiind reconfirmat cu un scor de 74.48% dintre cei prezenţi la vot.

A doua acţiune de suspendare a Preşedintelui a avut loc în august 2012, după ce Curtea Constituţională califica acuzaţiile aduse de către USL în favoarea cererii de suspendare ca fiind nefondate şi absurde. Totodată, referendumul de suspendare a fost invalidat, ca urmare a neîntrunirii cvorumului necesar pentru suspendare.

Dacă în 2007, la primul referendum de demitere din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, Guvernul a anunţat costuri de 60 milioane lei pentru organizarea scrutinului, în 2012, cheltuielile totale impuse de organizarea referendumului au fost de aproximativ 95 milioane lei.

Acum, al doilea om în stat, care ar trebui să preia preşedinţia României pe perioada suspendării preşedintelui în funcţie ales democratic, îşi întemeiază noua cerere de suspendare a preşedintelui României pe acţiunile necivilizate ale şefului statului, şi anume pe raporturile instituţionale în forme necivilizate cu participanţii la viaţa publică sau criticând simpatiile politice ale şefului statului. Mă întreb, dacă preşedintele Senatului, domnul Tăriceanu, consideră acţiunile necivilizate ale şefului statului ca fiind fapte grave de încălcare a Constituţiei, care este părerea domniei sale cu privire la şefia unui premier care a lăsat economia cu un deficit de 5% la o creştere economică de 7%, atunci când economia duduia, tărâm propice de instalare a crizei economice în ţara noastră?

În fapt, ceea ce este grav este chiar comportamentul oamenilor politici de care depinde soarta acestei ţări, politicieni care-şi permit să se joace de-a criza politică, în condiţiile în care la graniţa de est a ţării, războiul ruso-ucrainean mocneşte.

Bineînţeles, acest joc pe care şeful Senatului îl aduce în dezbatere publică nu are girul domnului premier, acelaşi premier inocent care plagiază, fără să cunoască sursa. Este acelaşi premier care declară că România trebuie să cheltuiască, până la sfârşitul anului 2014, o sumă de peste 3 miliarde de dolari pentru investiţii publice, în condiţiile în care ritmul anual de creştere economică a României a frânat brusc, iar România a avut două trimestre consecutive de scădere cauzată de taxele noi, de lipsa măsurilor de încurajare a cererii si de lipsa investiţiilor publice şi private.

Oare o nouă criză politică, domnule premier Ponta, va determina o creştere a investiţiilor în ţara noastră şi crearea celebrului milion de locuri de muncă?

În fapt, domnule premier, nu consider ca românii au o problemă cu aşa-numitul sistem băsist, ci chiar dumneavoastră şi oamenii care v-au susţinut pentru funcţia de premier. Sunt acei oameni deranjaţi de faptul că trebuie să răspundă pentru faptele lor, care vă constrâng deseori să luaţi diverse măsuri populiste, unele în total dezacord cu interesul naţional sau chiar cu legea. Aşa aţi ajuns, domnule premier, să luaţi măsuri de urgenţă, în acord cu interesul dumneavoastră politic, dornic de a câştiga cu orice preţ preşedinţia unei ţări prostguvernate, să inventaţi noi taxe, deşi aţi câştigat încrederea românilor cu sloganul "mai puţine taxe", să răsplătiţi iresponsabilitatea funcţionarilor pentru voturi, să alocaţi discreţionar bani comunităţilor, ai căror primari acceptă să-şi înşele principiile şi doctrina, pentru a beneficia de banii tuturor cetăţenilor acestor ţări care plătesc taxe şi impozite, şi nu de banii alocaţi din vistieria PSD-ului.

Domnule premier Ponta, având în vedere faptul că orice interes personal poate deveni o urgenţă a cabinetului Ponta cu termen de 45 de zile, dacă tot aprobaţi, fără să fiţi de acord sau să cunoaşteţi demersul şefului Senatului, domnul Tăriceanu, mai bine propuneţi ca Ponta preşedinte să devină noua urgenţă a ţării.

În final, nu-i important termenul, suntem convinşi că întotdeauna veţi găsi dumneavoastră o urgenţă pentru care să vă daţi girul!"

Domnul Ioan Oltean:

"Despre responsabilitate şi competenţă în politica externă şi de apărare a României"

În 4-5 septembrie 2014, Ţara Galilor a găzduit la Newport un nou Summit NATO. Acum, după ce lucrările s-au încheiat şi au fost trase concluziile, se poate spune că a fost cu adevărat un summit istoric.

De ce? Pentru că prin el s-a credibilizat din nou sistemul de descurajare prevăzut de Articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic şi s-a restaurat reîntoarcerea Alianţei la primii săi paşi istorici, şi anume apărarea teritorială.

Acest summit a fost prima mare reuniune NATO a şefilor de state şi guverne de după lovitura dată securităţii europene de către Rusia, prin anexarea regiunii Crimeea şi destabilizarea Ucrainei.

De aceea, este cu atât mai importantă decizia care a fost luată, ca NATO să aibă o forţă rapidă de intervenţie de câteva mii de militari în estul Europei. După acest summit, România are un plan de apărare împotriva unei eventuale agresiuni venite din estul Europei, fapt liniştitor pentru orice cetăţean. Astfel, am devenit o ţară care va fi apărată fără doar şi poate, în orice scenariu, oricât de pesimist ar fi el.

Aceasta este marea diferenţă dintre securitatea României de dinainte şi de după Summitul NATO de la Newport, faptul că în România se va constitui şi va funcţiona un comandament special în flancul estic al NATO.

Acestea sunt faptele şi nimeni nu poate contesta meritele preşedinţiei României în acest domeniu. Dovezile sunt concluziile care îl fac pe orice român să fie cel puţin mai relaxat, dacă nu chiar lipsit de grija în privinţa politicii externe şi de apărare a ţării şi, în definitiv, în privinţa viitorului său.

Dar care sunt faptele care se petrec în ţară? În timp ce premierul crede că pe preşedintele ţării nu îl bagă nimeni în seamă la reuniunile internaţionale, Băsescu este alături şi împreună cu liderii lumii. În timp ce Ponta se fereşte din răsputeri de orice remarcă sau comentariu despre acest succes şi observăm cu toţii că a dispărut mediatic, precum teza sa de doctorat, în ceaţă, preşedintele s-a întors sub scutul NATO de la Newport. Se vede clar că în materie de politică externă şi de apărare, meritele preşedintelui actual sunt de necontestat.

Nu este de mirare tăcerea vinovată a premierului şi nici atacul furibund al preşedintelui Senatului, care, în lipsă de idei şi de proiecte politice, lansează o temă expirată, a unei alte suspendări a preşedintelui.

Să nu uităm că domnul Tăriceanu a fost primul şi singurul care pe vremea când era şi dumnealui vremelnic premier, a cerut retragerea trupelor româneşti din Irak, fără a se consulta cu aliaţii noştri nord-atlantici. Şi, în vreme ce preşedintele actual a reuşit să îngenuncheze sistemul, domnul Tăriceanu, prin comportamentul şi atitudinea sa, este un vector de influenţă a Federaţiei Ruse în România.

În noua Europă care se prefigurează, epoca de căutare a relansării cu orice preţ a relaţiilor cu Moscova a luat sfârşit. Rusia a încălcat mai toate principiile fondatoare în care este ancorată securitatea europeană contemporană. Acesta este contextul, favorabil României, în care NATO a trebuit să revină la principiile sale de alianţă de apărare colectivă.

Acestea nu sunt vorbe goale, sunt fapte, rezultate concrete, o consecinţă a responsabilităţii şi a competenţei acţiunilor administraţiei prezidenţiale în materia politicii de securitate şi de apărare a României.

Domnul Ioan Oltean:

"Joia neagră a democraţiei"

Trăim cu tristeţe şi dezarmare vremuri în care politicul este ghidat de alte reguli decât cele fireşti, de verticalitate şi conduită morală impecabilă. Trăim în vremuri în care interesele banditeşti obscure ale membrilor Guvernului Ponta sunt mai presus decât orice valoare democratică.

Nu vom uita niciodată "Marţea neagră" a Parlamentului României, atunci când aceiaşi parlamentari ai puterii au votat modificări ale unor prevederi fundamentale, de natură a aduce ciuntiri grave dispoziţiilor Codului penal. Nu vom uita desigur cum peste noapte, într-o opacitate deplină, fără niciun fel de consultare, au fost aduse modificări grave la dispoziţiile Codului penal, menite să dezincrimineze corupţia şi conflictul de interese din sfera politicului.

La sfârşit de sezon estival, chiar înaintea începerii unei noi sesiuni parlamentare, mai exact cu 79 de zile înaintea alegerilor, Guvernul Ponta decide să aplice victorios o nouă lovitură de graţie adusă democraţiei şi statului de drept: adoptarea Ordonanţei de Uurgenţă prin care se permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile, fără ca aceştia să-şi piardă mandatul.

Justificarea adoptării unei astfel de ordonanţe de urgenţă este de un abstract năucitor. Potrivit domnului Dragnea, prevederile ordonanţei nu ar fi putut fi adoptate sub formă de lege de către Parlament, deoarece se apropie campania electorală şi ar fi existat riscul ca în aceste condiţii reglementările să fie adoptate abia anul viitor, în condiţiile unui blocaj al administraţiei locale. Vicepremierul Dragnea a susţinut că blocajul din administraţia locală este principalul motiv pentru care s-a adoptat ordonanţa de urgenţă.

Desigur, este absolut limpede pentru toată lumea că scopul final, de o atrocitate meschină specifică PSD, este acela de a-l scoate preşedinte învingător pe domnul Victor-Viorel Ponta. Meschinăria PSD este cu atât mai acerbă cu cât, deşi această formaţiune politică se bucură de o majoritate confortabilă în Parlament, Guvernul Ponta nu încetează a emite în mod abuziv ordonanţe de urgenţă care, de fapt, nu-şi justifică sub nicio formă urgenţa, evitând mişeleşte forul legislativ al ţării. Din nefericire, şi de această dată suntem prostiţi: nu există nicio urgenţă care să motiveze adoptarea modificărilor prin instrumentul ordonanţei de urgenţă. Singura motivare este de fapt motivarea politică, momentul deosebit de sensibil al alegerilor prezidenţiale.

Paradoxal şi deloc surprinzător, ordonanţa de urgenţă prin care li se acordă aleşilor locali un termen de 10 zile pentru a-şi defini apartenenţa politică contravine opiniei pe care o exprimă însuşi Executivul în 2013, în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale referitor la contestaţia unui consilier judeţean care îşi pierduse mandatul în urma retragerii sprijinului politic.

De-a lungul anilor, Curtea Constituţională a apreciat în repetate rânduri că primarii care îşi părăsesc partidul cu care au câştigat alegerile trebuie să îşi piardă funcţia. De vreme ce electoratul acordă votul său unei persoane în considerarea programului politic al partidului din care face parte la momentul alegerilor, este de la sine înţeles că, în momentul în care alesul local nu mai este membru al partidului pe lista căruia a figurat de la bun început, acesta nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic.

Este absolut evident pentru toată lumea că prin acest act normativ PSD doreşte să adune în propria sferă de influenţă cât mai mulţi aleşi locali, pentru ca aceştia să fie transformaţi ulterior în activişti de partid, în vectori electorali, care să aducă cât mai multe voturi la alegerile prezidenţiale.

Pe această cale, îi asigur pe membrii PSD că nu vor obţine ceea ce îşi doresc cu atâta nedreptate, dispreţuire, vehemenţă şi înverşunare, că poporul acesta nu poate fi manipulat şi tăvălit în minciună şi mojicie la nesfârşit. Îi asigur în acelaşi timp pe membrii PSD că aleşii locali nu vor fi marionetele lor, aşa cum ştim foarte bine că sunt cei de la guvernarea actuală, şi că aleşii locali vor avea suficientă demnitate şi respect de sine pentru a nu se vinde Puterii.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Adoptă un liceu din Basarabia"

Pe 25 noiembrie 2012 semnam, la invitaţia Platformei Unioniste Acţiunea 2012, Pactul pentru Basarabia. Ca vechi şi activ militant pentru apropierea românilor de pe cele două maluri ale Prutului, ca membru în Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, am semnat cu inima deschisă, dar mai ales cu agenda plină de planuri şi proiecte. Astăzi, după 2 ani, am satisfacţia de a fi încheiat un parteneriat valoros prin care, alături de un grup activ de români militanţi pentru cauza Basarabiei, am făcut paşi importanţi pentru a da un semnal clar: România este şi va rămâne cel mai important pilon de sprijin pentru parcursul european al Basarabiei.

Semnării Pactului pentru Basarabia i-a urmat, în acelaşi context, sprijinirea Proiectului "Adoptă un tânăr basarabean". Prin acest proiect, peste 200 de tineri basarabeni au participat la Şcoala de cultură şi afirmare românească, desfăşurată în perioada 7-15 iunie care, printre altele, a pregătit încă două programe care s-au desfăşurat ulterior: o licitaţie online a donaţiilor tuturor vedetelor care au fost de acord să doneze lucruri pentru proiecte în Basarabia şi o caravană prin 300 de sate din Basarabia în perioada 1-31 iulie, în cadrul căreia 50 de persoane au promovat românismul. Motruc Adriana, o elevă de 16 ani din Chişinău, este tânăra basarabeancă "adoptată" de mine în cadrul acestui program.

A urmat ziua de 2 iulie 2014, când, în calitate de deputat, am participat la sesiunea extraordinară a Parlamentului României pentru ratificarea Acordului de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, pe de altă parte.

În prezenţa Ambasadorului Republicii Moldova la Bucureşti, am aplaudat frenetic, alături de colegii parlamentari, fiecare luare de poziţie din cadrul Camerei Deputaţilor în acea zi istorică, ce a marcat şansa unei noi vieţi pentru români şi victoria limbii române.

Şi, pentru că m-am angajat să merg până la capăt pe drumul lung al promovării românismului în lume, proiectele mele continuă cu participarea la Campania "Adoptă un liceu din Basarabia". Astfel, pe 13 septembrie m-am aflat în Chişinău, la Liceul "Ştefan cel Mare" în cadrul unei mese rotunde, la care au participat elevi, profesori pentru părinţi. Le-am preluat visele şi voi încerca să mă racordez la ele.

Campania "Adoptă un liceu din Basarabia" a demarat pe 1 septembrie şi îşi propune să contribuie la apropierea celor două state româneşti, reprezentând un semnal puternic adresat românilor de dincolo de Prut. Conform iniţiatorilor proiectului, implicarea în campanie ar demonstra faptul că parlamentarilor români le pasă de soarta tuturor românilor, pornind de la ideea că este extrem de important ca oamenii de acolo, în special tinerii elevi, să vadă cine reprezintă România.

Mulţumesc mult Platformei Unioniste Acţiunea 2012 pentru această oportunitate!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Anul şcolar debutează cu multe întrebări de ce?"

Voi începe această declaraţie politică prin raportarea la o afirmaţie făcută de o respectabilă doamnă septuagenară, care spunea zilele trecute, în faţa camerelor de luat vederi, că dintotdeauna începutul anului şcolar ne-a prins cu şcolile nepregătite şi că anul acesta se întâmplă la fel, că e în ordinea firească a lucrurilor să avem încă reparaţii în mai toate unităţile de învăţământ, să existe un procent important de şcoli fără autorizaţie sanitară absolut necesară ş.a.m.d.

Doamna poate are dreptate, dar ca anul acesta şi ca de câţiva ani încoace bobocii de clasa I să nu aibă abecedarele pe bancă, elevilor de clasa a II-a să le lipsească total manualele, primul-ministru să se bâlbâie, dând vina pe ministrul de resort, atunci când vorbeşte, pe 10 septembrie, de licitaţia pentru manuale, nu îmi amintesc să se fi întâmplat vreodată.

Permiteţi-mi, în completarea acestei afirmaţii să redau şi gândurile unei doamne profesoare, la început de an şcolar: "Pentru prima oară de când sunt profesor nu ştiu nici la acest moment ce limbă se va studia la clasa pregătitoare din şcoala mea, dacă intru să le spun Bonjour sau Hello, tocmai pentru că nu există stabilitate în sistem, nu există reguli, pentru că părinţii sunt încurajaţi să îşi impună voinţa, pentru că există directori care nu ţin cu cadrele didactice, ci se fac preş în faţa părinţilor. Îmi pare rău că trebuie să afirm acest lucru, dar părinţii nu sunt partenerii noştri, ci se transformă în stăpânii noştri. Am refuzat să mai iau ora de dirigenţie, tocmai pentru că, din sat fiind, nu mai pot să îi mint pe părinţii care vin să întrebe de ce nu sunt manuale pentru toţi elevii, de ce se cer bani pentru consumabile, de ce..., de ce...".

Mă întreb oare ce se înţelege prin modernizarea învăţământului mult clamată de noi toţi?

Alături de mii de părinţi, mă mai întreb cum s-au putut face sute de modificări la Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 prin ordonanţe de urgenţă apărute fulger, cum s-au putut emite atât de rapid ordine de ministru care să reglementeze, de exemplu, trimiterea tinerilor fără bacalaureat în universităţi, dar nu s-a putut introduce noul curriculum şcolar şi nu s-au asigurat manualele elevilor?

Familiile cheltuie sume fabuloase, din ce în ce mai mari, pentru copiii lor care au acces gratuit la educaţie. Mult trâmbiţatul 6% din PIB pentru educaţie este temă de campanie pentru partidele politice. Odată terminată competiţia pentru putere, nimeni nu-şi mai aduce aminte de nevoile elementare ale şcolii noastre.

O prioritate a devenit, în aceste zile, numirea de către Ministerul Educaţiei, prin detaşare în interesul învăţământului (?!), a unor inspectori şcolari, a unor directori de şcoli, aceasta în condiţiile în care concursurile pentru ocuparea acestor funcţii de conducere au fost promise de ministrul educaţiei inclusiv, cu doar câteva săptămâni înainte.

Politizarea şi instabilitatea sistemului de educaţie în România au atins cote fără precedent, incredibile, astăzi. În învăţământ nu mai funcţionează Legea educaţiei naţionale, funcţionează legea bunului-plac al guvernanţilor, interesaţi să obţină voturi. Totul s-a subsumat acestui obiectiv de partid, şcoala a ajuns o jalnică scenă care îi are ca actori în prim-plan pe politicieni. Conducerile şcolilor sunt manipulate, timorate, stresate şi ameninţate, iar elevii abia dacă se mai zăresc pe fundalul acestei scene, aşteptând să termine studiile obligatorii în ţară pentru a pleca departe, acolo unde speranţa lor de mai bine le îndreaptă paşii.

De câţiva ani, am renunţat să mai particip la festivităţile de deschidere din şcolile colegiului pe care îl reprezint în Parlamentul României. Din decenţă. Sunt profesor şi nu pot accepta dublul discurs şi folosirea şcolii ca rampă de notorietate. Voi face mereu câte ceva, puţin, cât voi putea, pentru ca şcoala noastră să fie cel mai drag loc de întâlnire al copiilor, educatorilor şi părinţilor.

Urez tuturor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice un an şcolar plin de realizări, să creadă în carte şi în puterea şcolii şi îi încurajez să nu îşi piardă optimismul, întrucât şcoala trebuie să rămână cel mai fericit eveniment din viaţa noastră.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Este România ţara cu cei mai violenţi elevi?"

Un Raport UNICEF dat publicităţii săptămâna trecuta m-a tulburat profund. Conform acestuia, România se află pe primul loc într-un clasament al violenţei în şcoli, având cei mai violenţi elevi cu vârsta cuprinsă între 11 şi 15 ani, dintre toate statele lumii civilizate.

Aşa cum atrăgeam atenţia şi cu alte ocazii, cea mai recentă fiind Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, marcată în fiecare an în luna noiembrie, ocazie cu care m-am adresat Dumneavoastră prin declaraţia politică intitulată "Violenţa în societatea românească - un fenomen alarmant", cauzele acestei situaţii extrem de îngrijorătoare provin din violenţa în familie. Datele UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva greşit, prima reacţie a 54 % dintre părinţi este de a ridica vocea, iar 11 % dintre părinţi îşi pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr.

Deşi fenomenul despre care vorbim a fost semnalat în repetate rânduri instituţiilor cu prerogative în luarea de măsuri, deşi au existat în permanenţă asigurări că se va lua atitudine, constat că acestea au fost doar la nivel declarativ, iar în realitate fenomenul ia amploare.

În calitate de deputat, problema violenţei m-a preocupat încă din primul meu mandat.

Astfel, în legislatura 2008-2012, am fost iniţiatorul a două proiecte legislative menite să prevină şi să reducă fenomenul violenţei, atât în şcoală, cât şi în familie: Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ şi Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Acestea ulterior au devenit legi: Legea nr. 29/2010 şi respectiv Legea nr. 25/2012.

Permiteţi-mi să vă fac cunoscute concluziile raportului realizat de UNICEF:

Disciplinarea prin violenţă.

Aproximativ 17% dintre copiii din 58 de ţări sunt supuşi unor forme severe de pedeapsă fizică, loviri în cap, urechi sau faţă sau lovituri dure şi repetate. La nivel global, trei din zece adulţi consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a creşte copiii bine.

Atitudinile faţă de violenţă.

Aproape jumătate din fetele adolescente cu vârste între 15 şi 19 ani, în jur de 126 de milioane, consideră că soţul are o justificare în a-şi lovi soţia în anumite circumstanţe. În 28 din 60 de ţări, informaţii despre ambele sexe relevă că mai multe fete decât băieţi cred că bătaia soţiei este uneori justificată. Informaţii din 30 de ţări sugerează că aproape şapte din zece fete cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani care au fost victime ale abuzului fizic şi/sau sexual nu au cerut niciodată ajutor.

Intimidarea/Bullying-ul.

Un pic mai mult de 1 din 3 elevi cu vârste între 13 şi 15 ani, la nivel mondial, sunt brutalizaţi cu regularitate în şcoală. Aproape o treime dintre elevii cu vârste între 11 şi 15 ani din Europa şi America de Nord afirmă că au brutalizat alţi copii. În Letonia şi România aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alţi copii.

Violenţa sexuală.

La nivel mondial, în jur de 120 de milioane de fete sub vârsta de 20 de ani, aproximativ 1 din 10, au avut contact sexual forţat sau alte acte sexuale forţate, iar una din trei fete adolescente măritate vreodată, cu vârsta între 15 şi 19 ani (84 de milioane), au fost victime ale violenţelor emoţionale, fizice sau sexuale comise de soţii sau partenerii lor. În Elveţia, un studiu naţional din 2009 despre fete şi băieţi cu vârste între 15 şi 17 ani a descoperit că 22%, respectiv 8% au trăit cel puţin un incident de violenţă sexuală care a implicat contact fizic. Cea mai comună formă de violenţă sexuală pentru ambele sexe a fost victimizarea în spaţiul virtual (pe Internet).

Omuciderea.

O cincime din victimele omuciderii la nivel global sunt copii şi adolescenţi sub vârsta de 20 de ani, rezultând un număr de aproape 95.000 de morţi în 2012. Din ţările Europei de Vest şi Americii de Nord, rata cea mai mare de omucideri este deţinută de Statele Unite ale Americii în România, în anul 2011 au fost raportate aproximativ 11.000 de cazuri de violenţă împotriva copiilor. Multe dintre aceste cazuri includ neglijarea copiilor, abuz emoţional, fizic şi sexual. Cu toate acestea, se consideră că numărul de cazuri raportate reflectă doar o mică parte din cazurile de violenţă asupra copilului.

Mai ferm ca niciodată, fac un apel către dumneavoastră să găsim soluţia eficientă şi să luăm măsurile care se impun pentru a ne proteja copiii în şcoli şi în afara acestora, considerând că, dincolo de orice dialog pe care l-am încurajat ani de-a rândul, este momentul să înăsprim urgent legile româneşti pentru a stopa problema violenţei în familie, fără îndoială, principalul factor care determină violenţa în rândul copiilor şi al elevilor.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Fiecare început de an şcolar reprezintă deopotrivă un moment de bucurie şi de emoţie pentru copii, mai ales pentru cei care păşesc prima dată pragul şcolii, dar şi de intensificare a responsabilităţii părinţilor şi profesorilor, privind înţelegerea valorii educaţiei ca reper pentru viaţă.

În societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii, adolescenţii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii credibile axată pe luminile călăuzitoare ale vieţii, atât la nivel personal, cât şi la nivelul societăţii.

Începutul noului an şcolar în 2014 a fost unul trist. Copiii nu au găsit pe bănci nici manuale clasice, nici digitale. Se spune că, abia la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie, elevii ar putea avea manuale tipărite. Cele digitale este posibil să nu mai ajungă în acest an în şcolile din România. Licitaţiile au fost anulate din cauza unor nereguli de organizare. Achiziţia noilor manuale digitale este suspendată pentru reevaluarea ofertelor.

Lăsând la o parte acest fapt care umbreşte bucuria celor care pornesc la drum într-un nou an şcolar, nu pot să nu-mi îndrept primul meu gând spre dascălii, cărora nu avem destule cuvinte să le mulţumim pentru efortul, priceperea şi sufletul puse în slujba educaţiei şi viitorului României. În ciuda tuturor greutăţilor, continuă să dăruiască ştiinţă, speranţă, dorinţă de schimbare pentru tot ce înseamnă ei pentru fiecare dintre noi, pentru urmele de neşters lăsate în spiritul şi mintea noastră.

Le urez viaţă lungă şi putere de muncă, aceeaşi lumină în priviri şi căldură în vorbă. Pe cei care la 15 septembrie au intrat în sala de clasă, îi îndemn să pună mereu cunoaşterea în centrul universului lor, să creadă cu tărie în forţa pe care o minte pregătită o are în faţa vieţii şi să nu uite că valoarea educaţiei nu se pierde niciodată.

Un an şcolar plin de vise împlinite!

Doamna Maria Dragomir:

"Poporul român nu mai poate plăti studiile pentru alte ţări"

Problema pe care o ridic astăzi este una extrem de importantă şi ea are mai multe elemente de interes, privind atât bugetul naţional cu toate problemele sale, dar fiind şi o chestiune de demnitate naţională, ca să nu mai vorbim că şi de interes naţional. Despre ce ar fi vorba...

În principiu, de ani de zile se petrece un fenomen care a luat o amploare fără precedent în ultimii ani în România: tot mai mulţi tineri care se pregătesc la facultăţile din ţară pe bani publici după ce termină studiile, nu rămân nicio secundă să lucreze în economia naţională, pleacă în străinătate.

Desigur, nu ar fi un lucru grav pentru tinerii care îşi caută un destin mai bun în ţări care au mai multă grijă de specialişti şi le oferă salarii adevărate. Este dreptul fiecăruia să se ducă acolo unde doreşte şi milităm în continuare pentru promovarea valorilor şi evoluţia lor în spaţiile pe care le consideră cele mai potrivite, atât timp cât este vorba chiar de viaţa lor. Numai ca aici nu este vorba despre interesele personale ale fiecăruia în parte, ci despre o problemă naţională: aceşti oameni se pregătesc cu banii românilor, iar românii nu beneficiază nicio clipă de investiţia în viitor pe care o fac, finanţând aceste studii pentru alte ţări.

S-a creat chiar o modă, mai nou au apărut şi studenţii din alte ţări, care au descoperit că a face studii în România este mult mai eficient, atât din punct de vedere financiar, cât şi al specializării. Noi nu de studenţii aceia vorbim, ci de studenţii români, care se pregătesc la universităţile româneşti pe banii românilor, fără niciun fel de avantaj pentru o ţară cum este România. Aici este problema...

Desigur, mulţi vor încerca să îndrepte discuţia în altă direcţie, însă eu aici vreau să insist, la interesul naţional şi la banii românilor. România, o ţară săracă, o ţară cu probleme financiare din ce în ce mai mari, nu-şi mai poate permite să arunce cu bani, pur şi simplu finanţând (în realitate) pregătirea specialiştilor pentru alte ţări care îi iau pe tinerii noştri gata specializaţi, fără să depună niciun fel de efort financiar. Asta, da afacere!

Mai nou am constatat că pe locul 1 la numărul de candidaţi la facultate nu se mai află nici Dreptul... nici Medicina... ci, culmea, Filologia. Dar nu orice filologie, nu aceea care pregăteşte profesorii de limbi străine care abia îşi duc existenţa, dacă nu se apucă să facă traduceri, de exemplu, ci Facultatea de Limbi Moderne Aplicate, care, în realitate, este o fabrică de specialişti pentru multinaţionale. Multinaţionale care, iată, nu investesc un ban, pentru că are statul român să le pregătească specialişti, pe de-a moaca!

În aceste condiţii, credem că se impun o serie de măsuri, inclusiv legislative, prin care să se stabilească o serie de elemente concrete:

1. Tinerilor absolvenţi trebuie să li se li se asigure locuri de muncă în România. Avem deficienţă de medici, o mare lipsă de profesori, avem mari probleme în foarte multe domenii. Atunci, statul român trebuie să revină la celebra repartiţie guvernamentală care asigură pentru absolvenţii învăţământului superior de stat bugetat locuri de muncă. Iar aici vor trebui să aibă o perioadă de, să zicem, 3 ani de activitate. Este felul în care aceşti tineri îşi răsplătesc banii pe care statul român, românii i-au investit în ei finanţându-le pregătirea.

2. Dacă refuză să se prezinte la post şi vor să plece în străinătate, de exemplu, nu este nicio problemă. Cu o singură condiţie: să returneze banii pe care statul i-a investit în ei, de-a lungul anilor de studii la universitate. Asta se plătea, în realitate, când plecau specialişti în străinătate, în timpul lui Ceauşescu. În mod fals, se vorbeşte că se vindeau oameni. Nu, se plătea pregătirea lor pe banii statului român. O fi fost ea metodă ceauşistă şi comunistă, dar era tare eficientă!

Aşa că eu cred că se poate reveni la un asemenea sistem, el fiind extrem de benefic atât pentru interesul naţional, dar cât şi pentru asigurarea de specialişti care să lucreze într-o Românie aflată în tot mai mare criză de specialişti.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Traseismul politic, legiferat ca la piaţă de Guvern"

Ceea ce nici măcar nu s-a încercat ani la rând, s-a reuşit zilele trecute, dintr-o singură mâzgălitură de pix pe o hârtie. Aşa s-a inventat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 28 august 2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 2 septembrie 2014. Documentul legiferează de fapt şi de drept posibilitatea oricărui ales local şi judeţean, respectiv primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi judeţeni, "să îşi exprime în scris şi o singură dată opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte sau să devină independenţi, fără ca aleşii locali respectivi să îşi piardă calitatea dobândită în urma alegerilor".

În esenţă, asta scrie în actul normativ. Cu alte cuvinte, între 2 septembrie şi 17 octombrie este deschis sezonul migraţiei politice, la orice nivel local şi judeţean, cu voie de la stăpânirea atotputernică pesedistă. Acest târg naţional de toamnă, un fel de mercato al transferurilor în termeni fotbalistici, desfăşurat înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie, nu reprezintă nici vreo eroare, nici vreo inginerie politică deosebită. Este doar o legalizare oficială a traseismului politic, fenomen combătut din răsputeri de toate partidele după 1990.

În opinia mea, motivaţia iniţiatorilor acestei ordonanţe de urgenţă, conform căreia s-a schimbat configuraţia politică în multe consilii locale şi judeţene după ieşirea PNL din USL şi refacerea defunctei Alianţe DA sub numele ACL, şi, vezi Doamne, electorii nu mai sunt reprezentaţi aşa cum au votat, este una extrem de fragilă şi chiar batjocoritoare la adresa românilor. Dacă tot au dorit să atragă de partea lor anumiţi primari, preşedinţi de consilii judeţene sau alţi aleşi, cei de la putere trebuiau să identifice o formulă prin care să-i înscrie în PSD şi partidele lui satelit doar pe cei vizaţi de acţiunea de racolare. Operaţiunea liber la trecut dintr-un partid în altul trebuia impusă într-un fel doar celor din USL, fapt care nu s-ar fi putut întâmpla însă printr-un document cu putere de lege, aplicabilă imediat, precum OUG nr. 55/2014. Era de fapt treaba celor de la guvernare cum să procedeze, dar ar fi putut să o facă mult mai discret, tacit, în linişte, pentru a nu bulversa din temelii marea majoritate a consiliilor locale şi judeţene din România.

Evident, măsura a dus la dispariţia aleşilor locali din partidele mai mici, cum este şi PP-DD. Un procent covârşitor din cei care şi-au părăsit formaţiunile politice pe listele cărora au candidat în 2012 aleg bineînţeles PSD sau cum spuneam apendicele acestuia, UNPR şi PLR. În acest fel, să nu ne mai mire că marele partid de guvernământ se va transforma cu repeziciune în partidul-stat, în fostul PCR, deoarece astfel gândesc conducătorii săi. Şi atunci cum să mai cerem românilor să vină la vot, dacă opţiunea lor este deturnată prin lege.

Este de mirare că Guvernul nu a extins această ordonanţă de urgenţă şi la nivelul parlamentarilor. Dacă-i bal, bal să fie! Să poată pleca toată lumea fără regrete, fără remuşcări, fără păreri de rău. Să dispară cu totul opoziţia, de peste tot din ţara asta.

Sunt curioasă ce se va întâmpla în cazul în care OUG nr. 55/2014 privind legalizarea migraţiei politice va fi declarată neconstituţională. Ce vor face în acest caz primarii, aleşii locali şi judeţeni care s-au grăbit să dea fuga la PSD sau la alte partide, optând pentru alt partid în afara celui pe listele căruia au candidat? Ei îşi vor pierde mandatul, dacă se vor lăsa păcăliţi de această invenţie legislativă cu valoare unică într-o democraţie autentică. Pe cale de consecinţă, vom avea probabil alegeri anticipate, deoarece nu poţi lăsa primăriile în interimate la nesfârşit, şi uite aşa, cu paşi mici dar siguri, vom avea iar alegeri în 2015.

Şi atunci, să ne întrebăm, precum marele Caragiale, cine mai munceşte în ţara asta, cine să se mai gândească şi la voinţa şi problemele serioase ale oamenilor. Poate doar bunul Dumnezeu!

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Pentru prima dată în ultimii 60 de ani, copiii din clasele I şi a II-a nu au primit în prima zi de şcoală manuale pe bănci. Şi iată, cum ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă zi din viaţa de elev, s-a transformat într-o amară dezamăgire, deoarece în loc să primească abecedarele, le-au fost oferite doar nişte foi şi fişe.

Proiectul ghiozdanului electronic a îngheţat cu desăvârşire, putându-se consemna faptul că, în ciuda asigurărilor repetate date de ultimii miniştrii ai învăţământului, niciun copil nu a primit promisa tabletă, cu ajutorul căreia ar putea să-şi acceseze întregul program şcolar.

Sunt alarmat de multe şcoli ale căror lucrări nu au fost finalizate, prezentându-se la data începerii anului şcolar ca nişte veritabile şantiere. Sute de şcoli nu au apă şi nu au toalete.

Iată cum copiii devin victimele unui sistem care nu funcţionează normal, din cauza corupţiei şi incompetenţei din sistemul de învăţământ românesc. Guvernarea Ponta produce dezastre în toate domeniile societăţii româneşti, iar educaţia din păcate este unul dintre cele mai afectate domenii, deşi Guvernul are toate pârghiile necesare pentru a implementa măsuri care să dea rezultate vizibile.

Principala realizare a Guvernului Ponta pentru tineri este că şomajul a trecut de 25%. Şi-au bătut joc de educaţie prin subordonarea politică a acesteia şi aducerea plagiatului la rang de politică de stat. Îşi bat joc în permanenţă de viitorul copiilor şi tinerilor din această ţară şi nici măcar nu sunt în stare să utilizeze fondurile europene care ne stau la dispoziţie în mod gratuit. Astfel, Guvernul Ponta condamnă jumătate din generaţia de tineri 2014 la sărăcie, şomaj şi mizerie.

Este absolut normal ca această premieră nefericită din 15 septembrie 2014, când pe băncile elevilor în prima zi de şcoală nu au existat manualele şcolare, să se soldeze cu câteva demisii ale membrilor cabinetului Ponta, şi de ce nu, începând chiar cu a sa.

Doamna Maria Grecea:

Începutul noului an şcolar a dezvăluit românilor modul incalificabil în care Guvernul României se comportă faţă de educaţia naţională, faţă de elevii şi profesorii acestei ţări, dar şi faţă de părinţii care fac eforturi disperate pentru a-şi trimite copiii la şcoală. În realitate, ziua de 15 septembrie din acest an nu a fost o sărbătoare pentru micuţii care au păşit pentru prima dată pe porţile unităţilor de învăţământ, ci o zi tristă, despre care îşi vor aduce aminte peste ani doar că au început clasa I fără a avea manuale pe bancă.

Este incredibil cum tratează Guvernul Ponta şi ministrul de resort acest domeniul extrem de important pentru dezvoltarea viitoare a României şi a copiilor noştri, cu un dispreţ nemărginit. Orice om cu scaun la cap din ţara noastră nu poate să nu observe că premierul este complet rupt de realitate. Altfel nu se poate explica declaraţia sa, conform căreia "nu mai există niciun elev din clasa I care să nu ştie să folosească o tabletă, un telefon, un computer! Este absolut halucinat şi incalificabil.

Declaraţiile primului-ministru de la deschiderea anului şcolar denotă faptul că domnia sa trăieşte într-o ţară paralelă cu România. Nu cunoaşte realităţile acestei ţări, lipsurile de care se lovesc mii de români, nevoiţi să se împrumute pentru a-şi da copiii la grădiniţă şi la şcoală, iar mulţi dintre ei pur şi simplu îşi ţin copiii acasă, pentru banalul motiv că nu au bani să-i întreţin.! În tot acest timp, primul-ministru, care se declară cel mai român dintre români, îşi dă copiii la şcoli scumpe din străinătate şi promovează patriotismul prin angajarea de bone filipineze, cel puţin aşa relatează mass-media. De unde să ştie el că sunt români care nu au ce pune pe masă copiilor, nu au bani de mâncare, darămite să-i mai trimită să studieze. De unde să cunoască el faptul că există elevi care merg pe jos 20 de kilometri zilnic spre şcoală, fie vară, fie iarnă, fără să aibă acasă nici măcar un televizor. Şi el, marele român, ne vorbeşte despre smartphone-uri, tablete şi laptop-uri, în condiţiile în care în zonele rurale nici semnal măcar nu se găseşte.

În goana lui disperată spre Palatul Cotroceni, se pare că lui Victor-Viorel Ponta i-a dispărut complet capacitatea de a raţiona şi reacţiona corect, conform realităţilor româneşti. Nu poţi să vii să jigneşti un întreg sistem educaţional vorbind despre manuale digitale, cât timp nu ai fost în stare să pui pe băncile a sute de mii de copii un simplu Abecedar, lucru care nu s-a întâmplat în ultimii 60 de ani.

Premierul Ponta vorbeşte de digitalizare, în condiţiile în care nu numai că nu s-a făcut un studiu naţional privind oportunitatea acestui demers, dar mii de şcoli din România au toaletele în curte. Este halucinant şi inadmisibil să le spui părinţilor care fac eforturi supraomeneşti să-şi dea copiii la şcoală că toţi elevii sunt maeştri în gadget-uri şi I-Phone-uri.

Pe această cale, îl somez public pe premierul Victor-Viorel Ponta, să îmi spună câte şcoli din România nu deţin calculatoare şi câţi copii din clasa I nu au văzut în viaţa lor un telefon performant. Poate dacă nu ar fi atât de disperat să îşi schimbe locul de muncă de la Palatul Victoria la Cotroceni, Ponta ar putea fi cu picioarele pe pământ. Chiar îl rog frumos să revină cu picioarele pe pământ, dar nu pe orice pământ, ci pe cel românesc.

Mihai Eminescu spunea că "Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat". Perfect adevărat! Oameni avem, dar statul, sub conducerea acestui individ cinic şi perfid, Victor-Viorel Ponta, nu este stat. Este doar o guvernare care nu va rămâne în istorie cu nicio faptă de glorie, nici chiar de normalitate, din moment ce batjocoreşte un întreg sistem de învăţământ şi susţine la conducerea Ministerului Educaţiei pe un om care nu ştie o lecţie elementară de istorie de clasa a IV-a!

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

În luna aprilie a acestui an, am avut o declaraţie politică în care am salutat faptul că, pentru prima dată în România, elevii ar putea avea manuale digitale, dar, în acelaşi timp, am atras atenţia asupra faptului că procedurile pentru elaborarea manualelor erau în mare întârziere şi exista riscul ca la 15 septembrie elevii să nu aibă nici măcar manualele clasice, tipărite.

Din păcate, riscul s-a materializat şi iată că avem o premieră în România în privinţa manualelor şcolare, dar ea este una sumbră: elevii nu au primit manual în prima zi de şcoală.

Acest fapt este dovada corupţiei şi incompetenţei existente în sistemul de învăţământ românesc. Guvernarea Ponta produce dezastre în toate domeniile societăţii româneşti, iar educaţia din păcate este unul dintre cele mai afectate. Guvernul Ponta îşi axează activitatea pe amnistii care acoperă vina funcţionarilor şi duc la imposibilitatea recuperării prejudiciilor aduse statului de funcţionari şi politicieni incompetenţi sau corupţi, în loc să folosească în mod transparent sistemul achiziţiilor publice. Dacă şi-ar dori dezvoltare şi eficienţă, aşa cum reclamă la televizor, Victor Ponta ar impune achiziţiile publice tranzacţionate prin intermediul Bursei, ceea ce ar duce la înlăturarea oricăror suspiciuni de corupţie. Dar Victor Ponta nu este interesat de suspiciunile de corupţie, ci de câştigarea alegerilor prezidenţiale.

În aceste condiţii, s-a ajuns la situaţia deplorabilă în care, aşa cum atrăgeam atenţia acum câteva luni, manualele de gimnaziu sunt cele mai vechi utilizate vreodată, cele de clasa a V-a având 17 ani vechime, iar cele de clasa a VIII-a numai 14, ele fiind tipărite în perioada 1997-2000. Cele mai noi manuale au şi ele nu mai puţin de 8 ani vechime, ultima licitaţie fiind organizată de minister în 2006. De asemenea, manualele sunt defazare faţă de programele analitice care au fost schimbate de mai multe ori în ultimii 20 de ani, fără însă a se face şi actualizarea manualelor şcolare.

Reiterez susţinerea pentru introducerea tehnologiei în societate, mai ales în sistemul de educaţie, pentru că în acest fel vom reuşi să nu mărim decalajul între sistemul de educaţie românesc şi cele din statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Însă, în acelaşi timp, trebuie să depunem eforturi considerabile pentru micşorarea decalajelor care există între condiţiile de educaţie din mediul rural sau oraşele mici şi mediul urban.

Guvernul are instrumentele necesare pentru a implementa măsuri care să dea rezultate vizibile în acest sens. De asemenea, guvernul poate solicita colaborarea organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul educativ. Unele dintre aceste ONG-uri desfăşoară programe cu rezultate remarcabile pentru scăderea abandonului şcolar sau creşterea calităţii educaţiei. Dacă sistemul de stat nu are specialişti şi expertiza necesară poate, aşadar, să aibă rezultate prin cooptarea experţilor din societatea civilă. Soluţii există. Banii din fonduri europene sunt mai mulţi decât poate sistemul absorbi. Singurul lucru care lipseşte este dorinţa de a pune nevoile elevilor, ale sistemului de educaţie, ale societăţii româneşti în general, mai presus de interesele personale, de grup sau de partid.

În concluzie, consider că premiera de a nu avea manuale pe băncile elevilor în prima zi de şcoală, merită să fie răsplătită cu premiera demisiei ministrului educaţiei în aceeaşi primă zi de şcoală.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Îmi face o reală plăcere atunci când vă pot aduce şi comenta veşti bune. Iată una dintre ele: PPE a decis să primească PNL în rândurile sale. Ca prim efect, fuziunea PNL şi PDL capătă consistenţă la nivel european, întărind în acelaşi timp efortul intern de construcţie a dreptei româneşti, ca alternativă politică serioasă la ceea ce oferă PSD.

Din nefericire, modul în care se face politică la noi, şi, ipso facto, calitatea medie a clasei politice, oferă prea rar şansa unor veşti bune. Cel mai adesea, putem afla noutăţi din lupta politică, în care o mână de oameni cu bune intenţii ţine piept masei de oportunişti.

Unul dintre aceşti oameni de bună-credinţă, care şi-a dovedit valoarea civică în calitatea sa de primar al Sibiului, este Klaus Iohannis, candidatul ACL la preşedinţia României. Serios, eficient şi concentrat pe ceea ce trebuie făcut, domnul Iohannis contrastează şocant cu flecarii şi palavragiii pe care am ajuns să-i considerăm reprezentativi în politica românească.

O a doua veste bună, ar fi aceea că, sătul de balcanisme păguboase şi pentru că îşi doreşte o ţară civilizată şi prosperă, Klaus Iohannis propune întregii clase politice un Pact Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie. Este o veritabilă premieră după haosul care domneşte la noi de foarte multă vreme. Ar însemna că politicile generale să nu se schimbe odată cu fiecare guvern, ci să existe o continuitate, iar bunele practici să devină o regulă, şi nu un motiv de uluire, ca acum. Între efectele imediate ale stabilităţii şi democraţiei ar trebui să se numere respingerea proiectului privind amnistia şi graţierea, renunţarea la demersurile îndreptate în direcţia fraudării alegerilor şi depolitizarea instituţiilor publice.

Un prim pas în direcţia normalităţii a fost făcut de parlamentarii ACL, care au depus o moţiune de cenzură ce sancţionează încercările lui Victor Ponta şi ale guvernului PSD de a frauda alegerile, evidente prin prevederile OUG nr. 45/2014 privind modificarea Legii alegerii preşedintelui României şi ale OUG nr. 55/2014 privind migraţia politică.

Mai mult, preşedintele PNL, Klaus Iohannis, a depus o plângere penală împotriva ministrului dezvoltării, Liviu Dragnea, adjunctul politic al lui Victor Ponta, cel care, prin iniţierea şi promovarea OUG nr. 55, a săvârşit un grosolan abuz în serviciu. Salutăm ca atare decizia DNA de a investiga faptele legate de migraţia politică in rem, adică fără a avea un suspect iniţial.

În ultimii 24 de ani, România a fost un veritabil poligon de încercare a multor variante de guvernare şi de a face politică. Foarte ciudat e că o singură variantă a fost ocolită cu mare grijă: normalitatea, care i-a dus pe alţii foarte departe înaintea noastră.

Ei bine, Klaus Iohannis, PNL şi ACL vă propun normalitatea.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Adevărata politică este o artă a compromisului care nu compromite. Este însă în acelaşi timp rezultanta unor calcule raţionale, bazate pe studii amănunţite ale adversarilor, ale mediilor social, economic şi politic, precum şi a unor predicţii temeinice pe termen mediu şi lung. Într-un fel, politicianul veritabil poate fi comparat cu un medic, pentru că ambii iau decizii şi acţionează doar după ce au stabilit clar diagnosticul şi metoda optimă de tratament. Elementul subiectiv intervine în deciziile politicianului doar la modul declarativ, ca parte a arsenalului propagandistic. Niciun politician şi niciun medic care-şi respectă meseria nu vor acţiona însă pe baza de simpatii sau ranchiune. Nu vi s-ar părea ciudat ca, la vizita de dimineaţă, medicul curant să vă anunţe că-i sunteţi antipatic şi, ca atare, n-are de gând să vă prescrie cel mai bun tratament? Aţi reacţiona vehement, şi pe bună dreptate, l-aţi reclama, poate chiar l-aţi da în judecată, nu-i aşa? E foarte interesant, însă, cum acelaşi om care-i pretinde medicului profesionalism, onestitate şi eficienţă, devine moale, inactiv şi fatalist în relaţia cu politicienii toxici. Pentru acest gen de atitudine, românii au o descriere perfectă: scump la tărâţe şi ieftin la făină.

Ce logică are să fii intransigent până la contondenţă în cazurile individuale şi resemnat, fără replică, în situaţiile care afectează grav întreaga comunitate?

Eu n-am de gând să mă resemnez, de aceea vă spun deschis, că una dintre aceste decizii nefericite, este anunţata suspendare a preşedintelui României.

Să fim bine înţeleşi: nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată o susţinătoare a actualului preşedinte. În cei 10 ani de mandat, are câteva realizări pozitive, zdrobite însă de greutatea enormă a răului pe care ni l-a făcut tuturora.

Sunt implicată în politică de mult timp în politică si cunosc legile după care funcţionează adevărata politică. Una dintre ele, asemănătoare cu legile războiului, descrise de anticul Sun-Tzu, spune clar: "lupţi pentru victorie, nu de dragul luptei". Drept urmare, tot ceea ce face omul politic şi partidul său trebuie subordonat acestui scop: victoria politică. Nu ne putem permite animozităţi personale, iubiri şi uri, bisericuţe şi tabere adverse, generozităţi de paradă, trădări şi pocăiri ulterioare. Cine procedează aşa se poate chema oricum, numai om politic n-are de ce să-şi spună.

Domnul Băsescu a fost suspendat de două ori: în 2007 şi în 2012, de fiecare dată, în momente de prăbuşire a cotei sale de încredere în rândul alegătorilor. Si, tot de fiecare dată, suspendările i-au revigorat cariera. Mi-este imposibil să înţeleg ce motivaţii raţionale ar putea exista la baza intenţiei actuale de suspendare, anunţată de PLR, PSD şi alţii. Ce calcule, ce evaluări, ce proiecţii pe termen, măcar mediu, au ca rezultantă nevoia de suspendare pentru a treia oară a preşedintelui? Omul mai are trei luni de stat la Cotroceni, apoi îşi pierde toate puterile şi imunităţile abuziv acordate şi poate fi adus în faţa legii. De ce să-l suspenzi acum? Ca să te trezeşti că alegătorii, scârbiţi de circul politic continuu, nu se prezintă la urne sau, mai ştii, că-l susţin pe suspendat, ca să se răzbune pe adversarii lui, identic detestaţi? Domnii din alianţa condusă de PSD ţin neapărat să-i ducă lui Băsescu mărţişoare tot la Cotroceni, cum el însuşi i-a avertizat, fiindcă-i vor fi prelungit mandatul prin această suspendare? Sigur, pentru unii ar fi o răzbunare dulce, fiindcă una e să pleci din fruntea statului cu capul sus şi toate drepturile cuvenite unui fost preşedinte, şi alta e să te strecori pe uşa din dos a istoriei, cu o urmă de talpă pe turul nădragilor.

Însă, aşa cum am spus deja, răzbunările politice, fie ele cât de dulci, nu fac parte din arsenalul omului politic veritabil, nu fac parte din credinţa mea. În cazul nostru, al României, este o greşeală politică majoră, cu efecte imprevizibile asupra interesului naţional, pe care eu o refuz.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

Noi trăim în ţara numită România. Unii consideră asta o binecuvântare, alţii o neşansă. Fiecare cu percepţia lui, strâns legată de nivelul de reuşită în viaţă şi de pretenţiile pe care le are de la semeni. Pentru toţi însă este comună cetăţenia, cu obligaţii precise faţă de statul român şi, pentru toţi, ar trebui să fie comună limba. Limba română este una dintre cele mai dificile, spun străinii, dar şi mai frumoase limbi existente, ale cărei posibilităţi de exprimare depăşesc multe bariere ale imaginaţiei.

Istoria tulbure şi sângeroasă a acestor teritorii a aşezat, laolaltă multe etnii, fiecare cu specificul ei. Aceeaşi istorie a făcut ca Moldova, Ţara Românească şi Transilvania să fie separate în cea mai mare parte a timpului. România, ca stat propriu-zis, de-abia a împlinit 155 de ani, mai puţin chiar decât Statele Unite ale Americii, iar întreagă n-a fost decât 20 de ani, în perioada interbelică. Singurul element de continuitate, conştient sau nu, au fost etnicii români, mereu majoritari în cele 3 regiuni. Transilvania a fost cucerită de maghiari la finele primului mileniu şi tot ei au condus-o până în 1919. Fireşte, această vechime este depăşită de cea a românilor, aflaţi pe aceste teritorii cu secole bune înainte, dar ea le conferă maghiarilor un altfel de statut decât cel al românilor emigraţi în Spania, să zicem. Ei sunt ai acestui pământ, iar românii au acceptat asta mereu, ca pe o stare normală de lucruri. Din păcate, reciproca n-a fost şi nu este unanim împărtăşită de concetăţenii noştri unguri. Există printre ei oameni care îi dispreţuiesc pe români şi vor neapărat să se izoleze de ei. Trist este că, în fruntea acestei mişcări separatiste, se află intelectuali şi mulţi tineri, de la care, în plin secol XXI, te-ai aştepta să emane lumina viitorului, şi nu bezne medievale grosier retuşate.

Suntem în UE, suntem în NATO, putem circula, gândi şi interacţiona în libertate, dar liderii maghiarilor transilvăneni vor să-şi creeze o nouă regiune autonomă, după modelul celei moşite sub oblăduirea lui Stalin în anii ’50 ai secolului trecut, ba chiar mai abrupt separată de România.

Am să vă citesc câteva prevederi din proiectul de creare a unităţii administrativ-teritoriale numite Ţinutul Secuiesc, aşa cum le-a conceput şi publicat UDMR, de conivenţă cu partidele maghiare aşa-zis concurente. Iată, aşadar:

• "Ţinutul Secuiesc se constituie ca regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie şi a prezentului statut, cuprinzând unităţi administrative din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş;
• Fără a prejudicia dispoziţiile privind drapelul României şi stema ţării, regiunea şi judeţele componente au steaguri şi steme proprii, aprobate de consiliul regional, respectiv consiliile judeţene;
• Politica externă, cea monetară şi apărarea naţională, inclusiv organizarea şi conducerea serviciilor secrete, rămân în competenţa exclusivă a statului şi nu pot fi modificate prin lege;
• În Ţinutul Secuiesc va funcţiona cel puţin o agenţie a Băncii Naţionale Române, având competenţele pe care le au celelalte agenţii ale acesteia."

Dragi prieteni, ceea ce tocmai v-am citat nu este un proiect de autonomie administrativă regională firească, modernă şi necesară, ci pune bazele unui stat federal, cu două republici distincte: Ţinutul Secuiesc şi restul României.

Sunt ardeleancă 100%, tatăl meu e sas din Ardeal, n-am avut şi nu voi avea niciodată idei xenofobe, dar ceea ce ne solicită UDMR nu poate fi trecut la capitolul boemă politică. Mai ales, fiindcă acest program detaliat de spargere a teritoriului României apare în plină ofensivă politică, mediatică şi de alte genuri, a extremei drepte din Ungaria.

Economia mondială suferă în continuare de pe urma crizei. Zeci de războaie, mari şi mici, macină vieţi şi averi pe toată întinderea planetei. Aproape de graniţele noastre răsăritene îşi face încălzirea un conflict major, cu participarea, deocamdată, a două state, ambele neprietene nouă.

Românii suferă de sărăcie şi debusolare. Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia nu dau semne de trezire la realitate, ba dimpotrivă. Ei bine, exact în aceste zile sumbre apare UDMR şi cere federalizarea României. Îngăduiţi-mi să nu cred în coincidenţe şi să declar, cu toată răspunderea, ca deputat român şi liberal, că ne aflăm în faţa unui pericol mortal. Principiul bulgărelui de zăpadă va funcţiona cu nemilă, imediat ce permitem formarea unui bulgăre. Dacă mai credem în România, în români, în limba, istoria, tradiţiile şi viitorul nostru, vom pune piciorul în prag, aşa cum ar proceda orice stat populat de cetăţeni responsabili. Dacă nu, există oricând varianta transformării noastre în slugi pe propria moşie. N-ar fi oricum o premieră, iar cozile de topor n-au identitate naţională, ci doar cont în bancă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"130 de ani de siderurgie la Hunedoara"

"Binecuvântare şi noroc Hunedoarei!", cu aceste cuvinte deschidea gazeta locală un articol despre punerea în funcţiune a primului furnal de la Hunedoara, în 1884. Au trecut de atunci 130 de ani. Gazeta de atunci se găseşte la Arhivele Naţionale Hunedoara şi doar cei interesaţi mai cer s-o vadă. Istoria siderurgiei hunedorene este în fiecare casă din oraş, pentru că nu există familie din Hunedoara care să nu fi avut pe cineva de-al său angajat în ceea ce noi, hunedorenii, numim cetatea de foc. Istoria siderurgiei hunedorene e şi în inimile celor care, vremelnic, au plecat în lumea mare să îşi găsească un rost sau să îi înveţe pe alţii ce au dobândit, lucrând în combinatul de la Hunedoara, şi, vă asigur, că toţi spun cu mândrie unde au învăţat cu adevărat meserie, la Hunedoara! Nu cred că există vreun loc în lume unde se produce astăzi oţel, să nu existe măcar un specialist care a învăţat să facă acest lucru la Hunedoara.

Ca deputat al hunedorenilor, sunt mândră să vă spun că timp de 6 ani, între 1985 şi 1991, m-am numărat printre cei aproximativ 20.000 de angajaţi pe care îi avea la acea vreme combinatul. Astăzi, sunt reprezentantul lor în Parlamentul României şi le sunt recunoscătoare că am putut să învăţ de la siderurgiştii hunedoreni ce înseamnă să fii un bun profesionist, dar şi omenia. Le mulţumesc şi îi asigur că, împreună, vom reuşi să clădim viitorul acestui oraş!

Sunt 130 de ani de când la Hunedoara a curs prima şarjă de fontă. Au urmat mii şi mii în cei 130 de ani. Vremurile şi conducătorii au decis şi soarta combinatului de la Hunedoara. Indiferent de regimul politic, oamenii minunaţi ai Hunedoarei au continuat să muncească. Ei au ridicat un oraş, ei au fost cei care au dat câţiva ani buni producţii anuale de 4 milioane de tone de oţel. Da, siderurgiştii Hunedoarei, sunt cei care au turnat oţelul cu care s-au construit, printre altele, Centrala de la Cernavodă, Petromidia, Fabrica de Apă Grea de la Turnu-Severin. Da, siderurgiştii din Hunedoara au făcut oţeluri pe care nu le produceau prea multe ţări în Europa. Da, oţelurile produse la Hunedoara au ajuns pe toate meridianele. Avem cu ce să ne mândrim!

Vremurile s-au schimbat. Din proprietatea statului, combinatul a trecut în proprietate privată. Nu este vina investitorilor că Guvernul condus de Adrian Năstase a negociat atât de bine privatizarea combinatului de la Hunedoara. Trecutul nu-l putem schimba, dar suntem datori să ne asigurăm că la Hunedoara va exista întotdeauna siderurgie. Ca deputat al hunedorenilor, vă asigur că mă voi bate ca viitorul siderurgiei să existe, fără să uităm trecutului. În anul 2013, siderurgia românească, inclusiv cea hunedoreană, a trecut din nou printr-un mare pericol: preţul ridicat al energiei electrice, rezultat din schemele aberante de subvenţionare a energiei prin certificate verzi, a dus producţia siderurgică în zona lipsei de rentabilitate. Şi a fost din nou nevoie ca, la nivel parlamentar şi guvernamental, să fie prezentate corect şi convingător argumentele investitorului Arcellor Mittal, care erau de fapt argumente ale susţinerii siderurgiei Hunedoarei. Am făcut acest lucru, cu determinarea cu care numai un hunedorean înţelege să o facă şi mă bucur că s-a ajuns la normalitate. Subvenţiile pentru energia verde au fost ajustate mult mai echitabil, pe de o parte, iar pe de altă parte, importanţa strategică a întreprinderii hunedorene a fost recunoscută prin includerea sa pe o listă de 300 de agenţi economici cu preţ preferenţial la energie. Există opinii politice care contestă acest tratament preferenţial. În ceea ce mă priveşte, sunt convinsă că am făcut ce trebuia să fac, ca deputat al hunedorenilor. Cum aş putea să îi reprezint în Parlamentul României, dacă nu aş face tot ce îmi stă în putere, în condiţiile legii, pentru ca firma care asigură continuitatea siderurgiei în Hunedoara să poată fi competitivă?!

Am avut satisfacţia de a fi contribuit şi eu ca data de 15 septembrie 2014 să fie o zi deosebită la Hunedoara, o sărbătoare a continuităţii, în care angajaţii, reprezentanţii indieni şi luxemburghezi ai investitorului, dar şi politicienii locali să se întâlnească optimişti şi încrezători în viitor.

Istoria siderurgiei se va scrie, vă asigur, mult timp de acum înainte la Hunedoara!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Învăţământul românesc - la pământ!"

3,2 milioane de elevi din România au început un nou an şcolar. Pentru cei din clasele I şi a II-a, de pe bănci au lipsit manualele. Nici în vremurile cele mai grele prin care a trecut ţara noastră nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Cine este responsabil? De ce licitaţia nu s-a organizat la timp, ştiindu-se că pot exista contestaţii? Acum, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a anunţat că a decis continuarea procedurii pentru reevaluarea ofertelor depuse pentru realizarea manualelor şcolare. Suntem informaţi că au existat 11 contestaţii. La ce le-a folosit această informaţie copiilor care au început şcoala în 15 septembrie? Mai mult, parcă în bătaie de joc, au existat oficiali din învăţământ care au declarat că elevii pot să facă recapitulări până când sosesc manualele. Nu ştiu de ce ar trebui să ne mai mirăm atunci că, an de an, scade calitatea învăţământului românesc, pe lângă faptul că fiecare guvern a simţit nevoia să modifice legea. După 1990, fără excepţie, niciun copil nu a intrat în clasa I ştiind ce examene îl aşteaptă, atunci când urma să încheie ciclul primar, gimnazial sau liceal. Trebuie să recunoaştem cu toţii că nu a existat un proiect de ţară în ceea ce priveşte învăţământul. Totul s-a făcut după ureche şi după bunul plac al celor care s-au aflat la guvernare, indiferent de culoarea politică. Nu are rost să ne ascundem. E timpul să recunoaştem că şcolile au fost reparate de mântuială, cu bani cheltuiţi în mare grabă, şi, mai grav, de multe ori pe banii părinţilor. Şi vorbim despre un învăţământ gratuit. Doar că zugrăveala, geamurile, mobilierul şcolar, tabla, catedra şi chiar creta au fost cumpărate de către părinţi. Fiecare guvern ce s-a perindat la conducerea României a mai deschis câte un şantier, dând bani în localităţile în care avea primari de aceeaşi culoare politică. După ce guvernul respectiv a plecat, şantierul a rămas, şi tot aşa, nu s-a schimbat nimic. Dacă am fi sinceri cu noi înşine, peste 50 la sută dintre şcoli ar trebui închise. Clădirile sunt departe de ceea ce se numeşte un loc primitor, în care un copil să poată învăţa în condiţii civilizate, demne de o ţară membră a Uniunii Europene.

Ce să mai vorbim despre cadrele didactice! Nici nu este de mirare că s-a ajuns la deprofesionalizare, în condiţiile în care nu au nici măcar manuale după care să îi înveţe pe copii. Nu este nimic surprinzător în faptul că se obţin rezultate tot mai slabe, având în vedere faptul că legea a fost modificată de zeci de ori, veniturile dascălilor au scăzut, iar învăţământul a fost politizat de către fiecare guvernare în parte. La ce foloseşte că în fruntea inspectoratelor şcolare sunt oameni cu un carnet de o anumită culoare în buzunar, când jumătate dintre absolvenţii de liceu nu îşi iau bacalaureatul. Mai mult, de-a dreptul scandalos, potrivit unui raport de acum câţiva ani al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învăţământul din UE 40% dintre români aveau dificultăţi atunci când scriu şi citesc şi aveau mari probleme atunci când vine vorba de socotit. Între timp, procentul a crescut la peste 53 la sută.

Pe de altă parte, de parcă nu erau suficiente probleme în învăţământul românesc, colegiile pot înscrie şi absolvenţi de liceu care nu au promovat examenul de bacalaureat.

Ca deputat liberal, consider că a venit momentul ca toate forţele politice să decidă împreună ce proiect de ţară avem în ceea ce priveşte învăţământul până nu e prea târziu!

Domnul Ioan Tămâian:

Cu ocazia începerii noului an şcolar 2014-2015, doresc să adresez toate gândurile bune şi să urez succes elevilor care astăzi se întorc la şcoală sau, în cazul celor din clasa I, a elevilor care trec pentru prima oară pragul şcolii!

Aşa cum am făcut şi în anul trecut, doresc să vă asigur că şi pe durata actualului an didactic voi ţine legătura cu directorii de şcoli şi cu părinţii din circumscripţia mea electorală şi din întregul oraş, în vederea îmbunătăţirii sistemului de învăţământ actual şi a sprijinirii educaţiei în municipiul nostru. În acest sens, invit atât cadrele didactice cât şi părinţii să îmi semnaleze, la biroul parlamentar sau în cadrul audienţelor săptămânale din fiecare zi de vineri, orice probleme se vor ivi în desfăşurarea activităţii de învăţământ.

Susţin de asemenea şi necesitatea implicării părinţilor în educaţia copiilor, deoarece, prin familie, educaţia primară a viitorului elev este deja formată, putându-se intra apoi în etapa formării viitorului cursant.

Atât în calitate de membru al Comisiei de cultură a Parlamentului cât mai ales în calitate de părinte, susţin ideea de schimbare a sistemului de învăţământ din România, în sensul relansării acestuia în funcţie de nevoile generaţiilor noi de elevi. În acest sens, doresc să aduc în atenţie cuvintele marelui poet naţional Mihai Eminescu, rostite cu peste 125 de ani în urmă: "Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat". De asemenea, Eminescu definea sistemul de învăţământ de la acea dată printr-o serie de cuvinte care, din păcate, au aplicabilitate exactă şi astăzi şi pe care îmi permit să vi le citez: "Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat niciun rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi ... cu toate acestea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot."

Cu regret afirm că, dacă acum mai bine de 125 de ani se discuta despre acelaşi subiect despre care se discută şi acum, fără însă a se remedia ceva, învăţământul românesc, atât de valoros, se afla într-o situaţie gravă. La momentul actual, în care avem atâta acces la informaţie şi modalităţi multiple de schimbare a sistemului, trebuie ca acesta să sufere îmbunătăţiri majore, aspect pentru care voi milita în acest an.

În final, doresc să urez succes în noul an şcolar profesorilor, elevilor şi, nu în ultimul rând, părinţilor!

Domnul Ioan Tămâian:

"Afilierea PNL la marea familie a dreptei europene"

Odată cu 11 septembrie 2014, Partidul Naţional Liberal a intrat în marea familie a dreptei europene, prin aderarea la Partidul Popular European. Însemnătatea este cu atât mai mare, cu cât vine să consfinţească şi alianţa constituită între PNL şi PDL, care devine astfel o alternativă viabilă la politicile Partidului Social Democrat. În acelaşi timp, afilierea la PPE dă posibilitatea PNL-ului şi îl îndreptăţeşte în acelaşi timp să fie perceput ca o forţă politică importantă în România, un partid cu o istorie de 140 de ani, un partid veritabil de dreapta.

Având în vedere apropierea campaniei electorale, pentru care PNL are cel mai potrivit candidat la funcţia de preşedinte al României, în persoana domnului Klaus Iohannis, considerăm că atacurile la adresa liberalilor trebuie să înceteze, mai ales din partea Partidului Mişcarea Populară, care prin vocea preşedintelui Elena Udrea şi prin vocea susţinătorului acesteia, în persoana Preşedintelui României Traian Băsescu, lansează atacuri la adresa celorlalţi candidaţi. PMP, un partid care se doreşte a fi de dreapta, ar trebui să nu atace sau să denigreze membrii PNL, deoarece viitorul poate aduce cu sine o posibilă susţinere a candidatului PNL la Cotroceni. În acel moment, criticele aduse lui Klaus Iohannis oare vor continua? Dacă se va întâmpla acest lucru, PMP ar putea fi perceput ca un partid lipsit de viziune şi gândire politică.

Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României, conform prevederilor constituţionale, nu are voie să susţină niciun candidat şi nici să îşi aducă aportul în niciun fel la campanii electorale. Faptul că o susţine făţiş pe doamna Elena Udrea, în lupta acesteia pentru mandatul de preşedinte al ţării, prin declaraţii în care afirmă că este cea mai potrivită dintre candidaţi pentru această funcţie, precum şi faptul că se consideră a fi un bun prim-ministru, nu aduc nimic util. În contextul în care a ocupat atât postul de ministru cât şi pe cel de preşedinte al ţării, ne întrebăm ce s-a schimbat pozitiv în ţară şi în politicile sociale, cât timp Băsescu a ocupat aceste funcţii? Nimic perceptibil, nimic în favoarea cetăţeanului.

Preşedintele Băsescu a fost şi este un vizionar în domeniul politic. Ne întrebăm dacă este oare interesat să prevadă că după campania electorală va rămâne tot un politician de dreapta alături de Klaus Iohannis, candidat pe care în aceste momente îl critică.

În actualele circumstanţe, cred că este necesar pentru România ca dreapta să fie susţinută de către politicianul Băsescu, după terminarea mandatului de preşedinte al ţării. Astfel, cred că cel mai indicat pentru cariera politică viitoare a acestuia este de a contribui la unitatea dreptei româneşti prin experienţa şi capacitatea sa, în vederea stabilizării politicii în ţara noastră şi a intrării acesteia pe un făgaş, care are în centrul atenţiei nevoile cetăţeanului.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Domnule Ponta, nu toţi copiii au bonă filipineză"

Domnul Victor Ponta, deputat la a treia legislatură, secretar de stat şi ministru între 2001 şi 2004, şef de partid din 2010 şi prim-ministru al României din 2012, nu a ajuns încă să cunoască România reală. Altfel nu-mi explic declaraţia domniei sale din 15 septembrie făcută la Târgu Jiu: "Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi de clasa I, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet".

Nu domnule Ponta. Poate doar copiii de clasa I cu părinţi cu multă dare de mână care locuiesc în cartierele rezidenţiale din Bucureşti şi din marile oraşe este posibil (dar nici aceştia toţi, cu siguranţă) să aibă telefon cu Internet. Nu domnule Ponta. În oraşele mici monoindustriale sau unde se trăieşte de azi pe mâine, şi mai ales la ţară, copiii de clasa I şi chiar cei din clasele mai mari, nu numai că nu au telefon cu Internet, ci poate nici nu ştiu cum arată unul.

Chiar credeţi, domnule Ponta, că într-o familie cu unul sau mai mulţi copii, indiferent de clasă, şi în care doar unul dintre părinţi aduce un salariu în casă, prioritatea este cumpărarea unui telefon cu acces la Internet pentru fiecare copil? Sau credeţi că în fiecare gospodărie rurală în care toaleta este în curte, găsim şi un computer?

Ştiu că sunteţi în campanie electorală, şi nu de azi de ieri, ci de mai bine de un an de zile, dar cu astfel de declaraţii nu impresionaţi electoratul şi nici nu creaţi senzaţia în rândul telespectatorilor că nivelul de trai din România a ajuns la standarde occidentale şi chiar peste. Pentru că românii ştiu că nu toţi copiii din această ţară au bone filipineze. De fapt, românii ştiu că doar doi copii au.

Aţi mai declarat pe 15 septembrie că "Noi am luat decizia de a veni în secolul XXI cu manualele, de a trece la digitalizare". Înţeleg că prin "noi" aţi vrut să spuneţi că PSD-ul şi persoana dumneavoastră. Şi aţi mai afirmat că "O astfel de reformă deranjează multe interese, unii o să piardă bani şi au contestat reforma. Au sprijinitori în politică şi în mass-media, că cine are bani, are şi sprijinitori de cumpărat". Da, fiind campanie, trebuia să-i atacaţi gratuit şi inutil pe cei care nu fac parte din categoria "noi". Dar, ca de obicei, aţi făcut-o fără să aduceţi vreo probă.

Aţi comis însă o eroare domnule Ponta. Dumneavoastră şi noi, adică PSD-iştii care au luat decizia de a face reformă în învăţământ, aţi uitat că înainte de a trece la digitalizare, ar fi trebuit să se facă şi o serie de stagii de pregătire cu cadrele didactice, în mod special, şi cu elevii, pentru a cunoaşte, pentru a se familiariza cu noua tehnologie. În absenţa unor astfel de stagii se vor înregistra numeroase blocaje, multe întârzieri etc. Mai ales la clasele din învăţământul primar. Şi atunci oare pe cine veţi mai da vina că întârzie reforma?

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"PSD instigă la violenţă pentru alegerea lui Victor Ponta"

Foarte, foarte multă lume a fost şi este nemulţumită de prestaţia din ultimii ani a preşedintelui Traian Băsescu. Nu mai intru în amănunte, lucrurile sunt ştiute. Vom avea în luna noiembrie alegeri şi România va avea un alt preşedinte. Observ însă în tabăra social-democrată o stare de nervozitate excesivă. O stare de nervozitate care nu poate fi generată decât de marile incertitudini care planează asupra şanselor de victorie ale candidatului care pleacă cu toate atuurile în mână, fiind şeful guvernului, organizatorul alegerilor şi cel care dictează regulile de desfăşurare a procesului electiv.

Legat de această nervozitate, am asistat cu stupefacţie la un discurs, iresponsabil este puţin spus, public la una dintre conferinţele judeţene ale PSD, cea de la Dâmboviţa, un discurs public nemaiîntâlnit în România postdecembristă.

"În noiembrie îl punem pe Victor Ponta în locul care i se cuvine. Am vorbit despre calibru, în seara asta vă spun despre Nero, care a dat foc Romei. Eu vă invit ca în noiembrie să dăm foc ultimei rămăşiţe a regimului Băsescu. Să dăm foc în Dâmboviţa, să dăm foc în Alba, în Timişoara, în Arad, la Dărmăneşti, la Caragiale. Să dăm foc în toată ţara, pentru că avem un singur scop: Victor Ponta preşedinte". Acest discurs aparţine deputatului PSD Zisu Stanciu şi ne arată fără echivoc ce au de gând să facă cei din PSD în campanie pentru a-i asigura victoria lui Victor Ponta.

Atrag atenţia că suntem în faţa unei instigări la violenţă care intră sub incidenţa art.368 alin.(1) şi alin.(2) din Codul penal:

1. Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
2. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. (În sensul legii penale, conform art.175 şi parlamentarul este asimilat funcţionarului public).

Până în prezent nici Poliţia şi nici Parchetul nu s-au sesizat din oficiu, dar poate se lucrează la un dosar şi nu există informaţii. În schimb, deşi au trecut 4 zile de la eveniment, nu există nici cea mai mică reacţie din parte premierului Victor Ponta.

Drept urmare, îi solicit lui Victor Ponta ca, în calitate de candidat la preşedinţie şi în calitate de premier, să se delimiteze de discursul lui Zisu Stanciu, iar în calitate de preşedinte al PSD să-i retragă sprijinul politic deputatului PSD de Dâmboviţa. În caz contrar, nu pot interpreta decât că Victor Ponta este de acord cu instigările la violenţă în campania electorală şi că patronează şi promovează astfel de instigări ale membrilor PSD.

Am înţeles că la conferinţa judeţeană a PSD Constanţa, Radu Mazăre a afirmat că "dacă o să câştige neamţul şi cu liberalii, apoi toată Constanţa pierde acţiunile în port". Nu îl suspectez pe Radu Mazăre de lipsă de inteligenţă, dar ar fi bine să nu mai iasă în public cu astfel de manipulări grosolane, pentru că românii, inclusiv cei cu o instrucţie sumară, ştiu că preşedintele României nu are în atribuţii şi nu are cum să intervină şi să preia acţiunile unei societăţi, companii etc. Dacă Radu Mazăre mai spune astfel de enormităţi se face si(n)gur de râs şi nu-l mai spală nici măcar apa mării.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Prezenta declaraţie politică se referă la un aspect foarte important al economiei, respectiv la creşterea alarmantă a numărului de mici afaceri care se închid şi care, în mod firesc, are drept consecinţă creşterea şomajului.

Dacă în perioada 2000 - 2010 IMM-urile au creat o jumătate de milion de locuri de muncă, în timp ce întreprinderile mari au pierdut 760 de mii de locuri de muncă, acum, potrivit unor date oficiale, numărul microîntreprinderilor care au intrat în insolvenţă în ultimii doi ani a crescut anual cu 14,5% peste avansul mediu la nivelul tuturor companiilor din economie, care au intrat în încetare de plăţi de până în 10%. De asemenea, ponderea firmelor mici în totalul insolvenţelor a urcat de la 78% în 2010 la 85% în 2012. Cifrele recente sunt şi mai îngrijorătoare: în primele 7 luni ale acestui an peste 50 000 de microîntreprinderi au închis porţile, potrivit BERD.

Guvernul nu poate fi atât de indiferent încât să asiste impasibil la la transformarea a milioane de români în şomeri.

Antreprenorii români sunt îngrijoraţi de amploarea fenomenului, dar şi de lipsa de viziune a guvernanţilor. Ei i-au cerut ministrului Florin Jianu introducerea educaţiei antreprenoriale în şcoli, creşterea finanţărilor alocate afacerilor fondate de tinerii până în 35 de ani şi crearea de centre de afaceri. La nivel declarativ, totul este bine. În realitate, dacă luăm doar exemplul retailerilor, ei sunt afectaţi de lipsa unui cadru legislativ care să protejeze micul comerţ şi care să nu permită reţelelor cu magazine mari, de peste 500 metri pătraţi, să intre în zonele centrale ale oraşelor. Micii comercianţi pierd astfel clienţi din cauza expansiunii marilor reţele în imediata lor vecinătate şi din cauza imposibilităţii de a concura cu acestea la nivel de preţuri. În aceste condiţii, normal că sunt nevoiţi să închidă mica afacere, care este, de regulă, una de familie. Prin urmare, o mică afacere închisă înseamnă cel puţin 3 oameni care rămân fără loc de muncă.

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) joacă un rol economic şi social foarte important, datorită ponderii lor în structura economică şi înfiinţării de locuri de muncă, un rol deosebit de apreciat în aceste vremuri de criză şi de creştere a şomajului. Prin dezvoltarea IMM-urilor, pot fi înfruntate numeroasele probleme legate de dezvoltarea economică, de inegalităţi, de nivelul foarte ridicat al ratei şomajului, de evoluţiile demografice şi de nevoia de schimbări structurale.

Dezvoltarea IMM-urilor oferă mai ales numeroase posibilităţi de creare de locuri de muncă. Toate acestea ar trebui să contribuie la crearea de noi oportunităţi, atât la nivel economic, cât şi la nivel politic, care să ducă la transformarea unei proiecţii demografice descurajante, posibilă premisă agravantă a sărăciei şi instabilităţii, într-un vector al schimbării în bine. De aceea, afirmaţia că IMM-urile au posibilitatea de a acţiona ca vectori ai dezvoltării nu este deloc exagerată.

Dacă vom avea nevoie de un cadru legislativ protecţionist pentru micii antreprenori români, să nu ezităm să o facem. Pentru că ei, alături de producătorii autohtoni, sunt garanţia dezvoltării economice şi sociale.

Doamna Viorica Marcu:

"Considerente cu privire la condiţiile oferite copiilor din mediul rural pentru a urma activităţi educaţionale. Nu toţi copiii încep şcoala la «Jean Monnet»"

În judeţul Bacău, în zone aflate la zeci de kilometri de asfalt, în zone izolate, au început şcoala şi copiii de la sate. Unii copii, mulţi de altfel, au început anul şcolar în şcoli cu dotări minime, fără apă curentă, cu toaletă în curte, merg la şcoală pe drumuri prăfuite, cu gropi, în cazuri fericite merg cu căruţa vreo 5 km, dacă nu pe jos, ca să ajungă la şcoală, şi sigur nu au smartphone. În această situaţie se află copiii din satul Bărtăşeşti, comuna Ungureni, judeţul Bacău. În satul Bărtăşeşti este funcţională doar o şcoală cu clasele I- IV, iar 30 de copii din ciclul gimnazial parcurg 10 km pe jos, pe un drum neasfaltat, plin de gropi şi prăfuit, pentru a ajunge la şcoală. Zi de zi, prin praf, străbat drumul dus-întors pentru că doresc să înveţe şi pentru că au dreptul la educaţie.

Domnule prim-ministru Ponta, nu ne mai băgaţi la crematoriul guvernării dumneavoastră libertatea şi viitorul! Nu mai conduceţi ţara asta ca nişte migratori, ca nişte prădători ai acestor pământuri străbune româneşti şi nu ne mai ignoraţi viitorul! Ar trebui să ştiţi domnule prim-ministru că educaţia este temelia acestui viitor. Ne vorbiţi la început de an şcolar de progres, de inovaţie IT în educaţie...de tabletă, de smartphone. De ce nu ne vorbiţi de salariile majorităţii părinţilor, care abia îşi permit minimul necesar pentru supravieţuirea lor şi a copiilor? De ce nu ne vorbiţi de câţi părinţi nu au un serviciu, un loc de muncă şi copiii lor sunt la limita sărăciei? De ce nu ne vorbiţi de câte şcoli nu au căldură, de câţi copii merg kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală? De ce oare nu v-au ajuns niciodată la urechi mărturii ale elevilor, precum asta: "Noi murim de frig iarna, de trebuie să ne aducem pături de acasă, ceai cald în termos, scriem cu mănuşi, trebuie să ne îmbrăcăm de Alaska când mergem la şcoală, că altfel riscăm să degerăm. Şi totuşi mergem la şcoală şi promovăm bacalaureatul ca să avem un viitor de nimic! Bine că staţi toţi voi comod pe scaunele dumneavoastră din piele şi vă plângeţi că nu aveţi săpun şi hârtie la baie, noi, ce să spunem, că nu avem nici bănci în care să stăm! Elevii îşi dau interesul, problema este la voi, şcoala din România este la pământ din vina voastră"!

De ce nu vă îngrijorează deloc problema abandonului şcolar? Sau credeţi că aceştia nu mai vin la şcoală pentru că nu au tableta şi smartphone?! Sau poate pentru că nu au ce mânca, îmbrăca şi încălţa! Există un răspuns crud pentru noi românii. Doriţi domnule prim-ministru ca în ţara asta să existe robi ai sistemului, şi nu cetăţeni demni şi educaţi. Nu mai ignoraţi domnule prim-ministru că suntem o civilizaţie milenară, că istoria ne-a fost scrisă de înaintaşi iluştri, că noi astăzi scriem istoria generaţiilor ce vin. Şi sunt multe pagini cenuşii în ea. Şi astăzi istoria ca şi educaţia sunt minimalizate.

Revin la situaţia copiilor din satul Bărtăşeşti, comuna Ungureni, unde primarul PSD consideră că un microbuz şcolar este mult prea costisitor, în sensul că este necesară angajarea unui şofer, carburant, taxe, mult prea multe după părerea sa şi care nu îşi au rostul pentru aceşti copii. Cum implementează domnul primar acele strategii ce vizează educaţia şi care au prevăzut reducerea abandonului şcolar, cine să se intereseze de situaţia copiilor de la sate care vor să meargă la şcoală?

Consider că aceşti copii merită măcar un microbuz, ca să poată ajunge în condiţii decente la şcoală, pentru că ei îşi doresc să înveţe şi ar trebui să îi ajutăm cât mai mult în această dorinţă.

Doamna Florica Cherecheş:

"A început şcoala, ce surpriză!"

În acest început de an şcolar, elevii din clasele I şi a II-a nu au avut pe măsuţele lor manuale, o performanţă inedită şi nemaiîntâlnită, marca Ponta. Ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă zi din viaţa de şcolar, mult aşteptată de prichindei, s-a transformat într-o amară dezamăgire. Nu au primit nici tablete pe care să găsească manualele electronice promise cu atâta tam-tam, nici clasicele manuale pe care şi le-au dorit atât. Au primit nişte foi, fişe, planşe de lucru, pe care învăţătorii, din bani proprii sau din banii părinţilor, le-au pregătit pentru a suplini lipsa manualelor.

Iată cum copiii devin victimele unui sistem care nu funcţionează normal, care nu planifică suficient de riguros, în care procedurile legale se tărăgănează nepermis de mult, datorită intereselor unora care cred că li se cuvine totul, adică tot câştigul. Miza este mare şi merită acest început ratat de an şcolar. Această tristă performanţă este rezultatul unui cumul de factori, de la întârzierea pornirii procesului de achiziţie publică, la contestaţiile interminabile şi soluţionările acestora, care vin prea târziu.

Înţeleg că Guvernul României, în frunte cu al său iubit conducător, domnul Ponta, sunt ocupaţi cu campania şi cu amăgirea românilor prin pomeni electorale şi promisiuni fără acoperire, dar şcoala a început la 15 septembrie, aşa ca în fiecare an, şi ei sunt singurii care nu şi-au făcut temele de vacanţă. Nu înţeleg însă de ce, în condiţiile în care programa şcolară pentru clasa I a fost modificată deja de doi ani, s-a amânat atât de mult începerea procedurilor de achiziţie publică.

Din păcate, multe sunt lucrurile normale care la un moment dat ne surprind, un exemplu fiind şi faptul că la sfârşitul clasei a XII-a, elevii sunt surprinşi nepregătiţi de apropierea bacalaureatului şi, ca atare, au nişte rezultate catastrofale, prelungind ani de zile agonia trecerii acestui examen de maturitate.

A început un nou an şcolar, în care surpriza pentru elevi a fost să găsească băncile goale, fără manuale. Peste 12 ani, profesorii vor avea o surpriză când vor vedea multe bănci goale, de data asta, fără elevi, pentru că aceştia vor fi surprinşi de faptul că au de susţinut un examen de bacalaureat.

Domnul Alexandru Nazare:

"Avocatul Poporului pune frâu mofturilor edilului Mazăre"

Săptămâna trecută, Avocatul Poporului a transmis către Curtea Constituţională o sesizare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 20% deţinut de stat la Portul Constanţa către Consiliul local al municipiului Constanţa. Motivaţia invocată de Avocatul Poporului stă în faptul că titularii unor astfel de acţiuni nu pot fi decât statul şi primăriile, şi nu consiliile locale sau judeţene, care nu au personalitate juridică.

Este un demers important, mai ales în contextul în care Guvernul şi Primăria Constanţa vor ca Ministerul Transporturilor să cedeze încă 13% din acţiuni consiliului local.

PDL a votat împotriva acestui proiect încă din 2008, a sesizat ilegalitatea sa, a combătut şi intenţia lui Ponta de a da cu totul Portul Constanţa pe mâna lui Mazăre. Iată că acum Avocatul Poporului ne dă dreptate.

Am atras public atenţia în nenumărate rânduri atât cu privire la mizele trecerii Portului Constanţa din administrarea Ministerului Transporturilor în cea a autorităţilor locale controlate de domnul Mazăre, cât şi cu privire la lipsa de legalitate a acestui demers. Domnul Şova a încercat să ne ducă cu zăhărelul, afirmând că se aşteaptă punctul de vedere al Comisiei Europene în acest sens. Dar se pare că nu i-a ieşit foarte bine, pentru că nici urmaşul dumnealui la cârma Ministerului Transporturilor nu vede cu ochi buni acest demers. A fost imediat taxat de edilul Mazăre, care ne-a reamintit susţinerea nababului Victor Ponta pentru preluarea Portului - "Eu nu am vorbit cu Ioan Rus despre port, eu am vorbit cu Victor Ponta". Iar Victor Ponta pare să nu fi renunţat la dorinţa de a-i face pe plac edilului, invocând mincinos punctul de vedere al Comisiei Europene, acela ca statul să deţină cel puţin 50% din acţiunile Portului.

Domnul Mazăre vede în această preluare o soluţionare pentru problemele primăriei, în ceea ce priveşte plata gigacaloriei, însă acest lucru nu demonstrează decât că în loc să avem o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea Portului prin investiţii, vom avea în fapt o nouă vacă de muls pentru carnavalurile edilului constănţean.

Este total inadmisibil să dai un activ al statului de importanţă strategică unei autorităţi locale, fără să ai un plan de dezvoltare pentru acesta. Înainte de a ne aduce la cunoştinţă intenţiile sale, domnul Mazăre ar fi trebuit să ne prezinte mai întâi cum vede Primăria Constanţa dezvoltarea Portului în următorii 10 ani. Deja există o serie de rapoarte care atestă faptul că potenţialul Portului este să fie al doilea din Europa, principala poartă de intrare şi de ieşire din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, singurul plan anunţat de domnul Mazăre este de a mări tarifele, ceea ce nu va face altceva decât să reducă şi mai mult competitivitatea Constanţei, în raport cu celelalte porturi din regiune.

Acelaşi domn Mazăre ne anunţa că managementul privat nu este necesar, iar actuala conducere este oricum formată din membri ai PSD Constanţa. La ce bun la o adică? Portul oricum scoate profit, n-avem nevoie de mai mult. Greşit! Mai multe investigaţii din ultimii ani ne-au dovedit că Portul Constanţa a fost acaparat de diferite grupuri de interese şi doar un management privat, neimplicat politic poate asigura un plan de dezvoltare coerentă a Portului.

Masterplanul Portului Constanţa ne va arăta care sunt direcţiile prioritare pe care trebuie să se axeze dezvoltarea portului. În transporturi nu ne mai permitem să acţionăm după cum vor diverşi politicieni ajunşi în funcţii de decizie, ci trebuie să avem clar stabilite priorităţi, să asigurăm finanţare în funcţie de aceste priorităţi pentru a fi într-adevăr o economie competitivă.

Nu putem să nu apreciem şi să nu salutăm acest demers al Avocatului Poporului, care, cel puţin pentru moment, mai taie din avântul domnului Mazăre de a pune mâna pe acest obiectiv strategic, pentru a-şi satisface mofturile de a avea resurse noi pentru extravaganţele sale şi de fi absolvit de orice tip de control. Am încredere că şi Curtea Constituţională va constata problemele acestui act normativ şi va stopa din temelii această tentativă. Aştept însă ca domnul Ciorbea să reacţioneze şi la alte abuzuri din prezent, precum ordonanţa de urgenţă care modifică legea educaţiei, ordonanţa care a legiferat traseismul sau cea care a instituit garanţia de bună conduită la contestarea licitaţiilor publice.

Domnul Alexandru Nazare:

"Membrii Cabinetului Ponta ignoră cererile, întrebările şi interpelările parlamentarilor"

Sesiunea de întrebări şi interpelări este instrumentul nostru, al parlamentarilor, pe care îl folosim pentru a afla răspunsuri de interes general pentru cetăţenii pe care îi reprezentăm, dar miniştrii Guvernului Ponta ocolesc răspunsurile, nu sunt obiectivi sau în anumite cazuri refuză chiar să transmită un răspuns.

Ţin să le reamintesc doamnelor şi domnilor miniştri că Parlamentul României este instituţia statului care controlează Guvernul României prin aceste mecanisme, iar obligaţia executivului este de a oferi informaţii pentru toate situaţiile şi problemele solicitate de parlamentari.

Faptul că unii miniştri ai guvernului iau în derâdere problemele semnalate prin întrebări şi interpelări şi îşi permit să răspundă superficial sau chiar deloc, nu demonstrează altceva decât nepăsarea şi incompetenţa acestora. Unul dintre exemplele elocvente în acest sens este fostul ministru al transporturilor, pictorul de autostrăzi Dan Şova, care nu s-a sinchisit să ofere o minimă atenţie unei serii de interpelări depuse de mine şi le-a ignorat total, neprimind niciun răspuns din partea ministerului pe subiecte precum: "Harta autostrăzilor" şi "Situaţia contractelor de întreţinere a drumurilor pe timp de iarna" din 11.02.2014. În categoria habarnismului, se încadrează şi ministrul Robert Cazanciuc, care confundă judeţul Brăila cu judeţul Galaţi atunci când răspunde unei interpelări privind "Soarta Judecătoriei Însurăţei".

Cer membrilor Guvernului Ponta să trateze cu seriozitate întrebările şi interpelările enunţate de noi, să ofere răspunsuri prompte şi aplicate, şi să soluţioneze cererile primite, atât timp cât pretind că respectă Parlamentul.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"N-ai carte, dar... poate ai parte!"

"Ai carte, ai parte", faimosul proverb, deseori folosit pentru a ilustra importanţa educaţiei în evoluţia personală a fiecăruia dintre noi, devine istorie. În anul şcolar 2014-2015 deviza este alta: "N-ai carte, dar poţi avea parte". Nu este o adaptare personală a zicalei, este rezultatul ultimelor acţiuni întreprinse de actualul ministru al educaţiei, susţinute şi girate de şeful său pe linie ierarhică, premierul Victor Ponta.

Aşadar, a început un nou an şcolar. Odată, ziua de 15 septembrie reprezenta amintirea primului clopoţel, întâlnirea cu doamna învăţătoare sau luarea în primire a abecedarelor. În anul 2014, prima zi de şcoală reprezintă un continuu breaking-news la jurnalele de ştiri, despre cum sute de mii de copii sunt primiţi în şcoli dărăpănate, cu toalete în curte şi fără autorizaţie de funcţionare, despre şcoli în care lipsesc cu desăvârşire manualele, iar dascălii sunt nemulţumiţi de felul în care sunt trataţi de societate. În 2014, ne lovim de nepăsare. Mii de copii încă străbat distanţe lungi prin noroaie şi zăpezi pentru a ajunge la şcoală, părinţii abia dacă îşi permit să le asigure necesarul minim de rechizite şi îmbrăcăminte, iar rata abandonului şcolar şi aceea a analfabetismului ating cote istorice. Cu toate acestea, în lumea actualului prim-ministru, toţi copiii au computer personal şi telefon cu Internet.

Asemeni unui coşmar care se tot repetă, revenim, an de an, în septembrie cu aceleaşi probleme nesoluţionate. În România anului 2014, nu există o strategie pe termen lung, se experimentează an de an, iar principalul beneficiar al sistemului - elevul - este lăsat undeva în urmă, pentru că nu există un interes real de a-l ajuta să se dezvolte şi să-şi găsească adevărata vocaţie.

Din păcate, guvernanţii actuali şi cei care s-au tot perindat pe la putere în ultimii ani şi în ale căror mâini au stat frâiele educaţiei, nu au conştientizat că piatra de temelie a dezvoltării durabile a unei societăţi o reprezintă educaţia. În permanentă schimbare, sistemul educaţional nu a reprezentat niciodată o adevărată prioritate, dimpotrivă, a fost calul de bătaie în fiecare campanie electorală, ca apoi să fie uitat prin sertarele economiei naţionale cu un maxim de 3% din PIB. Şcoala românească nu are o idee foarte clară asupra viitorului, nu are planuri şi nici nu ştie dacă va avea prea curând. Azi, dacă înveţi şi treci examenul de bacalaureat, poţi fi student, dacă nu-l treci, eşti un student în devenire. În acelaşi context, mediocritatea este promovată de conducători mediocri pentru care lupoaica şi vulpea au construit împreună Roma antică.

Nelson Mandela spunea: "Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea". Mă întreb: oare când cei care ne guvernează îşi vor da vălul nepăsării şi al ignoranţei de pe ochi şi vor conştientiza adevărul din aceste cuvinte?

Doamna Manuela Mitrea:

"Natalitatea, la cel mai scăzut nivel din ultimii 70 de ani"

În ultimii ani, natalitatea a scăzut îngrijorător în România. Conform Institutului Naţional de Statistică, în 2013 numărul de nou-născuţi a fost sub 180.000, cel mai scăzut din ultimii 70 de ani.

Dacă în trecut principala cauză a scăderii populaţiei era imigraţia, în prezent, motivul determinant îl reprezintă sporul natural negativ. În anul 2013, diferenţa dintre noii-născuţi şi persoanele decedate a fost mai mare decât numărul românilor care au plecat în străinătate pentru perioade mai mari de 12 luni.

În rata scăzută a natalităţii se reflectă şi problema infertilităţii, în România un cuplu din şase confruntându-se cu probleme de infertilitate, aproximativ 15% din cuplurile din România reuşind să conceapă un copil pe cale naturală. Astfel, programul naţional de fertilizare in vitro şi embriotransfer, demarat în anul 2011, prin care cuplurile infertile puteau beneficia gratuit de o singură procedură de fertilizare in vitro şi transfer embrionar a fost mai mult decât binevenit pentru cuplurile care se confruntau cu această problemă. Din păcate, acest program a fost stopat în anul 2013, finanţarea acestuia fiind sistată de Ministerul Sănătăţii.

Având în vedere că România se numără printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu finanţează programul de fertilizare in vitro şi ţinând cont de necesitatea acestui program, în data de 4 iunie 2014 am înaintat întrebarea cu nr. 4473A prin care expuneam această problemă Ministerului Sănătăţii şi prin care solicitam un răspuns cu privire la reluarea Programului naţional de fertilizare in vitro şi embriotransfer. Din răspunsul primit reiese că acest program a fost stopat din cauza deficitului bugetar înregistrat în anul 2014 pentru programele de sănătate publică şi că, în funcţie de evoluţia procesului bugetar, Ministerul Sănătăţii va analiza posibilitatea alocării de fonduri pentru continuarea efectuării procedurilor de fertilizare in vitro şi transfer embrionar.

Trăgând linie, scăderea populaţiei şi implicit a natalităţii este rezultatul atât al emigraţiei, al modificărilor de comportament generaţionale, cât şi al problemelor de sănătate cu care se confruntă românii. Din păcate, această situaţie ridică probleme grave privind viitorul ţării noastre. Ar trebui să luăm măsuri ferme cât mai urgent pentru a reveni pe un trend ascendent, astfel încât poporul român să nu îmbătrânească şi să se stingă treptat.

Trebuie să privim dincolo de problemele financiare de moment şi să ne preocupăm de viitorul poporului român pe termen lung, iar în acest sens, avem obligaţia să creăm cadrul legislativ adecvat pentru a combate depopularea şi îmbătrânirea populaţiei.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Situaţia şcolilor din mediul rural"

Împreună cu echipa de la cabinetul parlamentar am fost alături de elevii din Colegiul nr.1 Răducăneni, Iaşi, la deschiderea anului şcolar.

În opinia mea, este unul din evenimentele cele mai importante din viaţa unei comunităţi - mai ales a celor rurale - pentru că reprezintă simultan un reper şi o temelie. Şcoala este un reper foarte concret pentru viitorul pe care îl are acea comunitate, pentru şansele ei de bunăstare pe termen mediu şi lung. Tot ea reprezintă o temelie pentru tot ceea ce va putea să construiască vreodată acea comunitate. Sunt implicat de aproape 10 ani în administraţia publică din judeţul Iaşi, am cunoscut multe comunităţi şi am întâlnit sute de probleme, grave şi foarte grave. Şcoala din sat sau din comună face însă diferenţa în rezolvarea lor.

O comunitate, oricât de mică, de săracă, de împovărată şi de uitată de autorităţi, dar care preţuieşte educaţia şi este alături de şcoală este o comunitate care se poate mobiliza când sunt probleme şi chiar are un viitor. Şi nu este puţin lucru în zilele noastre, când trebuie să ne reîntoarcem către resursele pe care le avem în plan local şi să le punem bază pentru bunăstare.

Ca deputat, încerc să contribui la susţinerea unităţilor de învăţământ din colegiu. Sper ca, în continuare, eforturile mele să se concretizeze în cel puţin trei direcţii. Chiar trebuie să găsim un mecanism care să funcţioneze mai bine pentru plata navetei cadrelor didactice, principala problemă care mi-a fost semnalată insistent de profesori, inclusiv pe 15 septembrie. Cunosc problema şi cunosc mai ales criza de anul acesta, când s-au suprapus legi diferite şi au apărut blocaje suplimentare. Şi sper că vom găsi în Parlament o soluţie mai sigură şi stabilă. În al doilea rând, cunoaştem starea infrastructurii, proiecte de reabilitare începute şi neterminate, zeci de grădiniţe lipsă. Se întâmplă în fiecare colegiu, este nevoie de o presiune mai mare din partea Parlamentului pe viitorul proiect de buget, pentru un flux financiar mai robust, care să asigure măcar finalizarea proiectelor începute. Sunt preocupat în continuare şi de problema locuinţelor pentru tineri, mai ales în mediul rural. Mi-aş dori ca un program precum Renaşterea satului românesc, să fie funcţional şi extins. Este important ca tinerii profesori sau medici să aibă unde locui, să prindă rădăcini aici. Nici să nu mai existe problema navetei, la scara la care discutăm azi. Numai aşa educaţia copiilor va fi consolidată, numai aşa vom putea să dezvoltăm economia rurală, să contribuim la modernizarea acestor comunităţi. Cu tinerii, cu profesorii, cu medicii, cu specialiştii în agricultură, rămaşi în comunitate şi convingând, prin exemplul lor, pe cât mai mulţi copii să rămână.

Rolul comunităţii este important pentru dezvoltarea acestor copii. Aşa cum este important să aibă profesorii alături de ei şi după orele formale de curs pentru a putea imagina şi derula cât mai multe proiecte frumoase. Copiii şi le doresc, profesorii au multă bunăvoinţă şi dedicaţie. Dar, din cauza unor probleme ca naveta sau lipsa dotărilor, proiectele se concretizează rar. Un bun exemplu de interes şi dedicaţie a unei întregi comunităţi de elevi, profesori şi părinţi este Concursul "Luna Pădurii", derulat în primăvara acestui an de cabinetul meu parlamentar, împreună cu "Asociaţia Centru pentru Participare Activă", în întreg Colegiul nr.1 Răducăneni. Principalul său obiectiv a fost creşterea interesului copiilor şi tinerilor privind importanţa mediului înconjurător, în special în ceea ce priveşte protejarea pădurilor. Concursul s-a desfăşurat în 27 de unităţi de învăţământ din toate cele 15 comune ale Colegiului nr. 1 Răducăneni, a avut 636 de participanţi şi peste 60 de cadre didactice coordonatoare. Acestea nu sunt doar cifre, pentru mine ele sunt rezultate şi reprezintă un prim etalon pentru atingerea obiectivelor propuse pentru această competiţie. La acest început de an au fost premiaţi elevii din toate comunele, fiecare şcoală a avut câştigătorul ei, iar premiul cel mare a mers în comuna Grozeşti. M-au bucurat rezultatele acestei competiţii şi sunt convins că la a doua ediţie implicarea va fi şi mai mare.

Le mulţumesc şi pe această cale cadrelor didactice pentru dedicaţia faţă de copii, şi pentru responsabilitatea faţă de meseria de dascăl şi, nu în ultimul rând, pentru deschiderea faţă de ceea ce înseamnă mediul înconjurător şi protecţia sa. Apreciez dedicaţia domniilor lor în a ajuta copii să iubească natura şi să devină adulţi responsabili. Împreună cu elevii reprezintă dovada că merită să investim în educaţie, pentru că rata profitului este imensă.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Apel către Guvern: organizaţi urgent alegeri pentru Consiliul Local al comunei Cozmeşti, judeţul Iaşi"

Declaraţia mea politică de azi este un apel către Guvernul României, către premierul Victor Ponta, către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, către Prefectura Judeţului Iaşi.

Comuna Cozmeşti din judeţul Iaşi, aflată pe aria colegiului nr.1 Răducăneni, în care am fost ales, se confruntă cu o situaţie foarte gravă din cauza blocajului instalat la nivelul consiliului local de aproape doi ani. O întreagă comunitate locală suferă de pe urma disensiunilor politice, aşteptând punerea în aplicare a legii şi a deciziilor instanţei pentru a avea un nou Consiliu Local funcţional. Investiţii de milioane de euro sunt aproape compromise.

În noiembrie 2012, Consiliul Local Cozmeşti a adoptat un act de încetare de drept a mandatului unui consilier local PNL, ca urmare a cererii de demisie. În baza efectuării formalităţilor necesare de către PNL - Filiala Iaşi, consiliul local trebuia să adopte o hotărâre de validare a unui nou consilier local.

Însă, atât Comisia de validare din cadrul consiliului local, cât şi plenul consiliului local au respins validarea mandatului, fără nicio motivaţie. Tribunalul Iaşi a emis o sentinţă prin care obligă consiliul local să adopte hotărârea de validare a noului consilier local. Ulterior, absenţa nemotivată a consilierilor de la şedinţe a blocat activitatea acestui for şi a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii judecătoreşti. Astfel, începând cu luna aprilie 2013, Consiliul Local Cozmeşti nu a mai adoptat nicio hotărâre în şedinţă ordinară.

În aceste condiţii, primarul comunei Cozmeşti a înaintat o acţiune privind dizolvarea consiliului local, obţinând o decizie favorabilă. În luna mai 2014, instanţa a decis dizolvarea consiliului local, însă nici până în acest moment nu au fost îndeplinite formalităţile necesare organizării de alegeri pentru un nou consiliu.

Fac un apel către executiv - atât la nivel central, cât şi local - să înţeleagă gravitatea situaţiei şi să decidă de urgenţă organizarea de alegeri locale anticipate.

Cunosc foarte bine situaţia din Cozmeşti, de la bun început. Am dialogat permanent cu primarul comunei şi cu membrii consiliului local. Apreciez responsabilitatea şi tenacitatea de care au dat dovadă o parte din liderii locali, împreună cu primarul, în încercarea de a găsi o soluţie pentru acest blocaj care afectează grav interesele comunei, bunăstarea oamenilor de acolo.

În cursul acestui an, la solicitările domniilor lor, m-am adresat Prefecturii judeţului Iaşi, expunând situaţia şi solicitând intervenţia pentru soluţionarea problemelor din comună, în conformitate cu atribuţiile acestei instituţii. Răspunsul prefecturii a subliniat fără echivoc obligaţia consiliului local de a valida mandatul noului consilier, conform legislaţiei în vigoare şi a deciziei instanţei.

Acum, în urma deciziei de dizolvare a Consiliului Local, sunt necesare demersuri pentru remedierea cât mai rapidă a situaţiei. Primăria funcţionează fără buget aprobat de Consiliul Local în 2014, orice investiţii fiind blocate.

Mai mult, sunt în pericol şi investiţii din fonduri europene pentru un afterschool, un proiect în care autoritatea locală a investit 2.5 milioane de euro şi care nu este încă pus în funcţiune din cauza problemelor din Consiliul Local. A început din nou şcoala, deplângem mereu situaţia dificilă cu care se confruntă instituţiile de învăţământ din mediul rural, cunoaştem problemele subfinanţării sistemului. Chiar şi în aceste condiţii, o investiţie atât de mare este în pericol, copiii din comunitate nu au unde să meargă după cursuri. Problema putea fi rezolvată deja dacă ar fi fost organizate alegeri locale în aceste 3-4 luni scurse de la decizia instanţei.

Înfiinţarea unui sistem de alimentare cu apă, proiect european implementat la nivel judeţean, nu a putut primi autorizaţie pentru lucrările de construcţie până acum, din cauza lipsei unei decizii a Consiliului Local. Şi acesta este un proiect foarte important pentru comunităţile rurale. Autorităţile din Iaşi s-au zbătut să aducă bani pentru ca toate localităţile să aibă sisteme de alimentare cu apă, şi acum totul este blocat din cauza nerespectării legii şi deciziei instanţei.

Sunt chestiuni urgente, trebuie luate în considerare pentru că oamenii din comună chiar au de suferit de pe urma situaţiei create de aproape doi ani.

Domnule premier, domnule ministru al administraţiei publice, domnule prefect de Iaşi, în calitate de parlamentar de Iaşi vă rog să analizaţi situaţia si să decideţi organizarea cât mai urgentă a alegerilor locale în Cozmeşti.

Luni, pe 15 septembrie, a fost Ziua internaţională a Democraţiei. Domnule premier, aţi transmis un mesaj public cu această ocazie.

Situaţia comunei Cozmeşti este gravă tocmai pentru că, în mod sistematic, principiile şi mecanismele democratice au fost încălcate. Vă rog să le oferiţi cetăţenilor din această comună posibilitatea să-şi exercite drepturile politice, drepturi în baza cărora şi dumneavoastră le veţi cere votul peste puţin timp. Merită un respect egal din partea Dumneavoastră şi a instituţiilor statului, căci aşa ne învaţă democraţia.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Extremism şi război în Europa: un bilanţ trist pentru Ziua Democraţiei"

România a sărbătorit luni, 15 septembrie, în calitate de stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua Internaţională a Democraţiei. Anul acesta avem însă un bilanţ trist tocmai la nivel european, pe continentul care a dat lumii întregi atât mecanismul democratic, înţeles ca participare largă la decizie şi ca putere a majorităţii, cît şi liberalismul politic, prin drepturile şi libertăţile civile şi politice. Ambele stau de două secole la baza regimurilor de democraţie liberală născute în Europa şi au adus bunăstare şi pace timp de decenii.

Dacă acum 6 ani, la instituirea acestei zile de către ONU, bunăstarea şi pacea păreau valori ferm stabilite la nivel european, azi nu mai sunt concepte ce par rezervate retoricii politice.

Criza economică a afectat în mod serios bunăstarea, aducând nemulţumiri sociale şi crize politice care alimentează formaţiunile extremiste. În 2014 am avut confirmarea acestui fapt la alegerile europarlamentare. Stabilitatea regimurilor de democraţie liberală este pusă în pericol. Cazul Franţei, tocmai ţara revoluţiei de la 1789, de care este legat liberalismul politic, este exemplul cel mai recent al riscurilor în faţa cărora se află democraţia şi liberalismul. Procente semnificative din electorat susţin partide extremiste care, dacă vor ajunge în executivul francez, vor intra implicit şi în executivul european. Nu este, de altfel, un caz singular în Europa. Este un fenomen care trebuie privit cu seriozitate pentru că reprezintă o ameninţare severă la adresa Uniunii Europene - mai ales la nivelul mecanismelor decizionale unde se cere unanimitate. Ce viitor au deciziile UE, mai ales cele cu impact asupra politicii externe şi de securitate, când - direct sau indirect - lideri cu convingeri extremiste primesc putere decizională?

Pacea, la rândul său, este ameninţată prin implicaţiile complexe ale conflictului ucrainean şi tensiunile în planul securităţii între UE-NATO-Rusia. Este pusă mai ales sub semnul întrebării prin vulnerabilităţile care au fost evidenţiate de criza pe care o traversăm începând cu toamna anului trecut, când Ucraina a dorit să aleagă democraţia liberală şi Europa.

Sunt doar 6 ani de când ONU sublinia necesitatea promovării şi protejării democraţiei ca valoare universală, miza fiind atunci dezvoltarea democraţiei la nivel mondial. Azi înţelegem că miza este simultan mondială şi europeană. Lecţia este că valoarea regimurilor de democraţie liberală, beneficiile lor sociale, economice şi politice trebuie cultivate în mod constant şi permanent.

Tema acestui an, "Implicarea tinerilor în democraţie", este în mod cert răspunsul la lecţiile oferite de aceşti ultimi 6 ani şi de anul 2014 în special. Mobilizarea politică a tinerilor trebuie făcută în spiritul democraţiei şi valorilor liberalismului politic, pentru că ei sunt votanţii care pot înlătura în următorii ani pericolul extremist sau cei care îl pot alimenta, entuziasmaţi de discursuri ale celor care nu cunosc sau uită istoria.

Educaţia pentru democraţie în şcoală este unul din instrumente. Dezvoltarea proceselor decizionale participative la nivelul comunităţilor este alt instrument. În România, cel de-al doilea instrument este insuficient promovat şi lipseşte aproape cu desăvârşire la nivel practic. Valorile care au animat generaţiile anterioare, care aveau experienţa sau amintirea războaielor sau regimurilor autoritare, nu mai au o forţă la fel de mare în cazul tinerilor de azi. Numai prin exerciţiul democratic la nivelul comunităţii unde trăiesc pot învăţa şi înţelege că democraţia este o valoare care merită să fie utilizată şi, la nevoie, apărată.

Sper că viitoarele alegeri prezidenţiale ne vor aduce un preşedinte dedicat pe deplin acestor valori.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

În momentul de faţă, România se confruntă cu o mare problemă, unul din cinci adolescenţi cu vârsta cuprinsa între 15 şi 18 ani, adică 19% la nivel naţional, nefiind încadrat în sistemul educaţional de stat. Este vorba fie de acei adolescenţi ce nu au fost niciodată integraţi în sistemul educaţional, fie de aceia ce au abandonat şcolile.

Rata necuprinderii şcolare în România este îngrijorătoare şi este accentuată de faptul că statul român alocă cel mai mic buget pentru educaţie dintre toate statele membre UE. Conform studiilor efectuate în ultimii ani, cea mai mare predispoziţie către abandonul şcolar o prezintă persoanele de sex masculin din mediul rural, ce fie aleg, fie sunt încurajate de familie să renunţe la studii imediat după clasa a IX-a, in favoarea muncilor agricole şi a celor din gospodărie.

Cu toate acestea, motivele abandonului şcolar sunt nenumărate, ţinând cont de faptul că, potrivit aceloraşi studii, copiii ce se află în această situaţie provin din medii defavorizate, din familii cu situaţii financiare precare, sunt copii de etnie romă ori copii cu dizabilităţi. Dar probabil unul dintre principalele motive îl reprezintă lipsa accesului pe piaţa muncii, a oportunităţilor de angajare după finalizarea studiilor.

În acest context, este mai mult decât necesar pentru viitorul acestor tineri, precum şi al României, ca pe lângă susţinerea unor politici educaţionale coerente şi a unor programe la nivel naţional pentru prevenirea abandonului şcolar, să sprijinim implementarea Programului de garanţie pentru tineret, ce presupune implicarea statului în asigurarea unei oferte de muncă de calitate, a unui program de formare continuă, de ucenicie sau a unui stagiu în termen de patru luni de la ieşirea din sistemul de învăţământ sau de la pierderea locului de muncă.

Crearea şi implementarea acestui sistem necesită o strânsă colaborare între principalii factori implicaţi: autorităţi publice, servicii de ocupare a forţei de muncă, consilieri de orientare în carieră, instituţii de învăţământ şi formare, servicii de asistenţă pentru tineret, întreprinderi, angajatori, sindicate şi poate părea, la prima vedere, a avea un cost total foarte ridicat, însă, potrivit estimărilor, inactivitatea este cu mult mai costisitoare.

Astfel, apelez încă o dată la susţinerea dumneavoastră pentru implementarea acestui plan şi crearea unui mediu propice dezvoltării individuale a tinerilor din România, precum şi a societăţii în care trăim.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Un fenomen intens experimentat de România în ultimii ani este cel de "brain drain". Tot mai mulţi tineri, oameni de ştiinţă, ingineri, arhitecţi, medici şi informaticieni aleg să devină o componentă importantă a forţei de muncă în state dezvoltate, ce oferă condiţii de muncă mai bune şi remuneraţie corespunzătoare calificării şi muncii prestate.

Acest fenomen are un puternic impact negativ la nivel social şi economic, traducându-se, de cele mai multe ori, printr-o lipsă acută de specialişti la nivel naţional, cel mai bun exemplu fiind situaţia spitalelor şi numărul mare de cadre medicale dispuse să părăsească ţara pentru recunoaşterea socială şi financiară oferită în alte state profesiei pe care o au.

Mai mult decât atât, majoritatea acestor persoane au urmat studiile în cadrul instituţiilor de învăţământ superior din România, sunt profesionişti în care statul a investit timp şi resurse financiare, dar pe care, din păcate, ulterior nu a ştiut să îi aprecieze, să le recunoască meritele şi să îi răsplătească pentru anii de muncă şi studiu.

A venit timpul să luăm o poziţie fermă în această problemă, să implementăm proiecte şi programe menite să îi răsplătească pe aceşti tineri, să îi determine să revină în ţară şi să practice profesia aleasă în România, într-un stat ce îi respectă, într-o societate mai bună, ce pune preţ pe valorile pe care a fost clădită şi pe oamenii valoroşi pe care îi are.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o problemă aparent minoră, dar care, la o scurtă analiză, se dovedeşte a fi un aspect extrem de important în societatea şi economia momentului, anume reticenţa cu care tinerii privesc sprijinul financiar ce l-ar putea obţine prin intermediul solicitării creditelor bancare.

În prezent, tinerii cu vârste cuprinse între 18 si 29 de ani sunt cei ce au cea mai mare nevoie de sprijin financiar pentru a-şi consolida viaţa, cariera şi viitorul. Cu toate acestea, reticenţa şi, în unele cazuri, chiar aversiunea pe care o arată faţă de instituţiile de credit şi ofertele acestora îi împiedică să îşi îndeplinească obiectivele pe care le au în viaţă. Aceasta este generaţia care a crescut şi s-a dezvoltat într-un climat economic defavorabil, în plină criză la nivel mondial şi care a putut observa şi înţelege efectele negative pe care le poate avea o astfel de decizie asupra unui tânăr. Motivele pentru care tinerii se feresc de împrumuturile bancare şi chiar de cardurile de credit sunt nenumărate, dar cele mai des menţionate sunt durata mare de rambursare a creditelor şi dobânzile ridicate, ce determină ca în final costul total al acestora să fie mult prea mare.

Consider că este necesar să sprijinim generaţia tânără şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a crea un mediu favorabil dezvoltării personale şi, astfel, a dezvoltării societăţii, prin susţinerea implementării unor măsuri ce permit instituţiilor de credit să le ofere acestor tineri produse de creditare adaptate nevoilor şi posibilităţilor lor, cu dobânzi preferenţiale subvenţionate de stat.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

De multe ori când vorbim despre şomeri, facem o referire directă la tinerii care tocmai au ieşit de pe băncile liceelor şi facultăţilor şi care îşi găsesc cu greu un loc de muncă. Cu toate acestea, tinerii nu reprezintă singura categorie ce întâmpină această problemă, rata şomajului fiind în continuă creştere şi în rândul persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani. Conform ultimelor statistici ale Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, la finele celui de-al doilea trimestru al anului 2014, persoanele în vârstă de peste 45 de ani reprezintă peste 43% din totalul de şomeri. Acest lucru este cauzat cel mai probabil de faptul că aceste persoane au fost formate de şcoala de dinaintea revoluţiei şi au fost pregătite pentru o economie industrializată, nu pentru una de servicii şi capital, precum cea de astăzi.

Practic, avem aproape 200.000 de şomeri complet neadaptaţi realităţilor economice actuale şi necesităţilor pieţei muncii. Oare ar trebui să lăsăm aceste persoane să fie şomere încă 20 de ani, până la vârsta pensionării, sau să le ajutăm în vreun fel?

Consider că cea mai bună metodă pentru ca aceşti oameni să fie consideraţi utili pe piaţa muncii ar fi o investiţie din partea statului în programele de reconversie profesională. Acestea se desfăşoară în prezent în mediul privat, iar costurile unor astfel de cursuri depăşesc de multe ori puterea financiară a acestor persoane. Tocmai din acest motiv, cred ca ar fi mult mai util dacă instituţiile statului ar pune la dispoziţia şomerilor cu vârsta de peste 45 de ani cursuri gratuite de limba engleză sau abilităţi de tehnoredactare pe computer, ce cu greu pot fi refuzate, atâta vreme cât sunt disponibile, gratuite şi, mai ales, mediatizate!

Beneficiile pe termen lung pe care statul român le-ar avea în urma reconversiei profesionale a acestei categorii şi a reintegrării în câmpul muncii sunt de natură să acopere complet cheltuielile ocazionate de implementarea unui astfel de program. Mai mult decât atât, instituţiile statului pot veni, prin intermediul acestui proiect, în sprijinul tinerilor ce nu au un loc de muncă şi beneficiază de atestate profesionale în diverse domenii, prin integrarea acestora ca formatori.

Este cazul să ne gândim la nevoile întregii societăţi şi la metode optime de acoperire cât mai eficientă a neajunsurilor, pentru dezvoltarea unui stat ce oferă cetăţenilor săi demnitate şi siguranţa zilei de mâine.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

România se confruntă în momentul de faţă cu o rată a şomajului în rândul tinerilor ce a trecut de stadiul în care se putea cataloga ca fiind îngrijorătoare. Potrivit studiilor realizate de Institutul Naţional de Statistică, în trimestrul 2 al acestui an s-a înregistrat cea mai mare rată a şomajului în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani, rată ce se află într-o permanentă creştere, ajungând la 25,7%.

Anual mii de tineri, proaspeţi absolvenţi de liceu ori de studii universitare, se confruntă cu aceleaşi mari probleme: lipsa locurilor de muncă, reticenţa angajatorilor în faţa lipsei experienţei profesionale şi, în multe cazuri, refuzul acestora de a le acorda o şansă în câmpul muncii.

Printre soluţiile ce pot fi adoptate în vederea stopării amplificării acestui fenomen se numără acordarea de subvenţii pentru angajatorii care încadrează tinerii, sprijinirea tinerilor prin Legea uceniciei, care le permite acestora să se angajeze cu contract de ucenicie, beneficiind de salariul minim pe economie şi calificare profesională, şi oferirea posibilităţii urmării unui stagiu de practică pentru cei care termină facultatea şi nu îşi găsesc un loc de muncă.

Este momentul să luam atitudine şi să sprijinim toate aceste măsuri, pentru a crea un viitor mai bun şi mai stabil tinerei generaţii şi României.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Pe parcursul ultimilor ani am putut observa cu uşurinţă creşterea semnificativă a numărului tinerilor ce se implică în activităţi economice, ca asociaţi ori acţionari în societăţi comerciale. Statisticile şi studiile realizate la nivel naţional vin să susţină această afirmaţie şi arată că, dacă în 2010, procentul tinerilor cu vârsta sub 39 de ani, aflaţi în această postură, era de 25%, în prezent se ridică la aproape 40%.

Activităţile către care aceştia se îndreaptă sunt din cele mai variate domenii, preponderent fiind vorba de servicii în domeniul gospodăriilor, telecomunicaţii şi informaţii, activităţile liberale, activităţi administrative şi de suport şi activităţi din domeniul cultural: spectacole, activităţi recreative.

Cu toate acestea, de multe ori, cei care doresc să pornească o afacere şi să contribuie la economia naţională se lovesc de o mulţime de piedici ce îi determină să renunţe. Numărul mic de programe menite să sprijine tinerii întreprinzători, birocraţia şi lipsa informării adecvate cu privire la oportunităţile de finanţare sunt principalele motive pentru care multe idei şi planuri de afaceri ce ar putea susţine economia statului nu sunt implementate sau duse la bun sfârşit.

Aşa cum am mai spus de-a lungul timpului, este necesar să sprijinim atât antreprenorii aflaţi la început de drum, cât şi pe cei ce îşi doresc să dezvolte întreprinderile mici şi mijlocii existente, să facem tot posibilul să oferim acestora finanţările de care au nevoie, suplimentarea sumelor ce pot fi accesate şi informarea completă, corectă şi coerentă cu privire la programele aflate în derulare.

Domnul Constantin Avram:

"Bătălia pentru supremaţie între puterile statului"

Ştim cu toţii că statul de drept se bazează, se construieşte, se defineşte ca o articulaţie perfectă a puterii executive, legislative şi judecătoreşti. Poate că noi, românii, încă nu am înţeles pe deplin rolul şi interdependenţa acestor trei puteri statale dar, faptul că acestea, în relaţiile instituţionale necesare, nu manifestă nicidecum comunicare, operativitate, exigenţă, bună-credinţă şi nu în ultimul rând, armonie, gripează mecanismele care definesc funcţionarea statului de drept.

Observăm că în ultimii ani între aceste puteri mai degrabă există doar relaţii ce tensionează funcţionarea liniară a statului, decât echilibru atât de necesar acestui sistem, dar şi societăţii româneşti. Asistăm permanent la poziţii publice complet diferite pe anumite teme sociale şi economice, asistăm la poziţionări antagonice, la critici publice, la alinierea instituţiilor statului la puncte de vedere partinice, mergând până acolo încât instituţiile publice execută comenzi politice.

Este foarte grav ce afirm aici, dar este clar pentru toată lumea că tendinţele dominatoare între puterile statului sunt tot mai evidente, dar fac foarte mult rău ţării, influenţează negativ viaţa social-economică şi politică a naţiunii româneşti. Aceste tendinţe dominatoare între cele trei puteri sunt din când în când demolate de cea de-a patra putere: presa. Aproape zi de zi presa aduce în atenţia opiniei publice grave disfuncţii între cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească, pe teme de interes naţional, în aşa fel încât oamenii simpli nu mai înţeleg nimic. Pe fondul acestor neînţelegeri instituţionale, presa încearcă să aducă oarece echilibru, dar pentru că aproape toată media românească este aliniată politic, în funcţie de interesele de piaţă, aceasta, presa, lasă impresia unei dorinţe de supremaţie peste celelalte puteri ale statului.

Pentru că nu avem, încă, o lege a presei în faţa opiniei publice, unele instituţii de presă practică atacul la persoană, aproape cotidian, chiar linşajul mediatic uneori. În cele mai multe cazuri, instituţiile de presă, unele autointitulate "independente", atacă necontenit cea mai democratică instituţie a ţării: Parlamentul. Uneori aceste poziţii critice sunt motivate, dar de cele mai multe ori atacurile sunt de cea mai joasă speţă, şi "se intră cu cizmele pline de noroi" în viaţa privată a parlamentarilor, se denigrează instituţia legislativă cu orice ocazie: "comportament ce arată clar intenţia instituţiilor de presă de a domina şi influenţa celelalte puteri ale statului şi implicit viaţa social-economică şi politică a ţării!"

Şi dacă ţinem cont de faptul că în ultima perioadă de timp justiţia românească instrumentează tot mai multe dosare ale unor politicieni aflaţi în cercul guvernamental, fără a demara cercetările în dosarele ce vizează fosta guvernare, atunci tabloul tensionat al aşa-zisului echilibru al puterilor în stat devine opinia publică românească. Deoarece se apropie în ritm rapid, alegerile prezidenţiale, opinez că dorinţa de influenţare a scrutinului electoral de către instituţiile justiţiei române se va manifesta tot mai concret, tot mai agresiv.

Pentru că şi puterea judecătorească doreşte poziţia de supremaţie între puterile statului, chiar dacă presa a semnalat suficiente cazuri ale erorilor juridice, ale distribuţiei controlate a unor dosare ale politicienilor către anumite complete de judecată, am ferma convingere că această bătălie pentru supremaţie între puterile statului va continua şi după alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, la care, evident, se adaugă instituţiile de presă.

Domnul Constantin Avram:

"Conservatorismul românesc - prezent şi viitor"

Am avut, mai întotdeauna, convingerea că implicarea în viaţa politică a ţării ar trebui sa aibă ca rezultat participarea activă la viaţa socială, economică şi politică a comunităţii, în sensul punerii în practică a proiectelor pe care le doreşte comunitatea, de care are nevoie comunitatea, şi, de ce nu, de care are nevoie naţiunea română. Reuşita acestei implicări politice ar trebui să se rezume la finalizarea proiectelor sociale, economice care să aducă o treaptă de progres societăţii, cu alte cuvinte, să aducă un bine semenilor tăi. Parcurgând toate etapele unei afirmări în viaţa politică a comunităţii şi a ţării, am fost nevoit să recunosc, nu întotdeauna, în spectrul public, că aceste deziderate bine intenţionate ale unor politicieni nu le poţi atinge decât dacă te aliniezi la o echipă politică, la un partid politic, cu doctrină şi program de guvernare.

Din anul 2006 am devenit membru al Partidului Conservator (în trecut, Partidul Umanist), fiind sedus de valorile afirmate prin statut şi program, precum biserica, educaţia, familia şi armata, şi convins că, credinţa strămoşească ţine naţiunea mai unită, educaţia este elementul de stabilitate şi de dezvoltare armonioasă a societăţii româneşti, familia este şi va fi celula de bază a societăţii, şi armata ţării este cel mai sigur furnizor de linişte şi siguranţă a naţiunii române.

Astfel că, am demarat reorganizarea din temelii a filialei Bacău a Partidului Conservator, deşi eram participanţi la guvernarea României. Am reuşit, într-un timp relativ scurt, să înfiinţăm noi filiale, să le consolidăm pe cele care au mai rămas după plecarea fostului preşedinte la PNL, şi deşi preşedintele Băsescu ne-a catalogat ca fiind "soluţia imorală", am rămas la guvernare până în ianuarie 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, dată la care am ieşit de la guvernarea României deoarece majoritatea propunerilor conservatoare nu au fost agreate de partenerii liberali care au guvernat în continuare, cu susţinerea PSD şi cu 20% susţinere în Parlament.

În 2008, filiala Bacău a Partidului Conservator a câştigat la alegerile locale 5 primari, 8 viceprimari şi 94 de consilieri locali, clasându-se pe locul II la nivel naţional, după filiala Galaţi, care împreună cu filiala Sectorului 4 - Bucureşti susţineau "coloana vertebrală" a Partidului Conservator. Restul filialelor au obţinut rezultate modeste, sub pragul de 5%, şi mă întrebam atunci: "Ce se întâmplă?", "De ce nu se reuşeşte creşterea procentuală a semnului de partid - balanţa?", semn suficient de generos, facil şi inspirant. S-au numit noi preşedinţi de filiale, ne-am reorganizat pe regiuni, euroregiuni, am nominalizat noii comunicatori ai partidului în relaţia cu presa, am organizat evenimente regionale, am ales o nouă conducere centrală, s-au organizat conferinţe judeţene de alegeri în majoritatea judeţelor dar, am constatat că, în anul preelectoral 2011, semnul partidului era la pragul de 3-3,5%, motiv pentru care s-a hotărât alianţa cu Partidul Naţional Liberal - ACD - şi apoi, cu Partidul Social Democrat - USL - alianţă care a câştigat şi alegerile locale, în iunie 2012, şi alegerile parlamentare, în noiembrie 2012.

Fiind participanţi la guvernare, am solicitat aliaţilor noştri reprezentare proporţională în structuri administrative şi servicii deconcentrate, dar nu s-a semnat protocol de colaborare decât în câteva judeţe. După destrămarea USL prin retragerea Partidului Naţional Liberal lucrurile nu s-au îmbunătăţit nicidecum, aliaţii noştri PSD suprimând înţelegerile la nivel judeţean. Nici conducerea centrală, din care fac şi eu parte, ca vicepreşedinte, nu a reuşit mai mult, aşa că noua sesiune parlamentară va debuta foarte prost, din acest considerent, deşi se solicită intens sprijinul direct în campania prezidenţială din noiembrie 2014.

Aliaţii noştri PSD nu s-au întrebat cu ce şi de ce.

Am avut sentimentul, în această vacanţă parlamentară, că nu se poate mai mult în această alianţă cu PSD şi UNPR sau că nu se vrea mai mult, pur şi simplu! Am amarul gust al convingerii că aliaţii noştri, în special PSD, se folosesc de noi, cei din filiala Bacău a Partidului Conservator! Personal nu am să permit acest lucru şi am să propun la Biroul Executiv Judeţean - Bacău termenul de 15 octombrie 2014 ca termen limită de rezolvare a problemelor din alianţă.

Dacă nu vom găsi înţelegere, ne rezervăm dreptul de a lua hotărârea ce se impune la momentul respectiv!

Domnul Constantin Avram:

"Modificarea Constituţiei României - un moment ratat"

După câştigarea alegerilor de către Uniunea Social-Liberală în anul 2012, cu un scor nemaiîntânlnit în tânăra noastră democraţie de după 1989, am avut convingerea că noua majoritate va readuce România într-o stare de echilibru naţional atât de necesar, atât de dorit de toţi românii. Acest echilibru, simbolizat de conservatori prin însuşi semnul electoral, viza în principal viaţa economică, viaţa politică, viaţa socială, prin reformele promise de USL în campania electorală. Începutul a fost bun, prin reîntregirea pensiilor şi salariilor tăiate de Guvernul Boc, eliminând astfel tensiunile sociale enorme care ajunseseră la apogeu. Au urmat apoi măsuri economice şi fiscale care să stopeze evaziunea fiscală şi să crească încasările la bugetul statului. Au fost, de asemenea, sesizate organele judiciare în cazuri de gestiune frauduloasă în diferite ministere pentru care la acest moment nu au fost demarate cercetările, din motive necunoscute opiniei publice.

În primul an de guvernare, până la destrămarea USL-ului prin plecarea PNL din alianţă, s-au demarat, destul de firav cred eu, măsuri privind reforma administrativ-teritorială care au fost stopate de Curtea Constituţională a României; s-a organizat referendumul de demitere a preşedintelui României; s-a încercat revigorarea mediului de afaceri prin măsuri legislative care să încurajeze crearea locurilor de muncă. Aşa cum era de aşteptat, alegerile pentru Parlamentul European au găsit USL-ul dezbinat, din năzuinţa PNL-ului de a candida separat, în situaţia în care avea în persoana preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, candidatul comun la preşedinţia României! Alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 au marcat ruperea de facto a Uniunii Social-Liberale, ale cărei proiecte de guvernare încearcă să le continue Alianţa PSD-UNPR-PC! În ce măsură se va reuşi continuarea proiectelor USL rămâne de văzut, din moment ce ieşirea liberalilor de la guvernare a diminuat încrederea populaţiei în reuşitele acestor proiecte de guvernare care au întrunit, în decembrie 2012, o majoritate fără precedent, de 70%.

Singura reformă ratată total este reforma constituţională, lucru care pentru mine a rămas de neînţeles. Aici nu s-a reuşit nimic din ceea ce ne propusesem: nici reducerea mandatului prezidenţial la 4 ani; nici propunerile ce vizau, clar, reforma electorală; nici propunerile privind regionalizarea României etc.; nici amendamentele propuse de mine, în calitate de parlamentar, privind modificarea Constituţiei României nu au fost aprobate de comisia parlamentară înfiinţată tocmai în acest scop, şi mă refer aici numai la câteva dintre acestea: introducerea votului obligatoriu; limitarea numărului de mandate consecutive pentru primar, preşedinte de consiliul judeţean şi parlamentar; stabilirea incompatibilităţii între calitatea de parlamentar şi cea de ministru; blocarea modificărilor structurii politice a Parlamentului, prin impunerea unor restricţii la tendinţele aşa-zisului "traseism politic", deci de schimbare a voinţei electoratului etc.

Şi, după cum spuneam mai sus, nici reforma electorală, atât de necesară, nu a căpătat valenţe noi, pentru că nicio lege electorală importantă nu a fost modificată, deşi încercări ale unor parlamentari au fost mai mult decât evidente. Sunt ferm convins că este vorba numai de voinţă politică. Pentru o reformă electorală credibilă şi eficientă trebuie ca legea electorală să fie modificată cu cel puţin 2 ani înainte de alegerile locale sau parlamentare. Or, până acum nu am modificat nimic în acest sens! Eu cred că nu este confortabil deloc, pentru că timpul este limitat, iar desfăşurarea viitoarelor alegeri locale din 2016 după o lege care riscă să devină anacronică este un mare risc socio-economic şi politic pentru societatea românească!

Şi dacă ţinem cont, şi trebuie să ţinem cont, de părerile românilor, modificarea Constituţiei şi a legilor electorale a fost un mare moment ratat!

Cum ne va judeca electoratul, vom constata foarte curând!

Domnul Nicolae Păun:

La un sfert de secol după schimbarea democratică din 1989, continuăm, din păcate, să ne confruntăm - pentru cetăţenii români de etnie romă - cu marginalizarea acestora, combinată cu discriminare - situaţii de natură a afecta fundamental drepturile lor constituţionale - realităţi cu care nu pot însă să fiu de acord! Una din cauzele acestei situaţii - care a căpătat o amploare europeană, în urma emigrării acestor concetăţeni în ţări membre ale Uniunii Europene - este şi vidul legislativ în materie de garantarea drepturilor lor printr-o lege-cadru.

După cum se cunoaşte, forma iniţială a Proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România (PL-x-502/2005) a împlinit - în iunie 2014 - 9 ani, datând din timpul Cabinetului Tăriceanu! Credem că acest proiect de lege a bătut toate recordurile de durată pentru o lege în Parlamentul postdecembrist al României. Din punct de vedere procedural, proiectul de lege se află retrimis pentru raport suplimentar la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, încă de acum 2 ani!

Cu toate acestea, nici coaliţia de guvernare, nici opoziţia - care în legislatura trecută a susţinut proiectul de lege - nu au dat dovadă de voinţa politică necesară pentru a depăşi impasul în adoptarea acestei legi considerate "delicate", deşi liderii partidelor politice parlamentare sunt de acord - în principiu - că trebuie să existe o astfel de lege-cadru pentru minorităţi.

Pe fondul acestei tergiversări de aproape un deceniu (!), este totuşi îmbucurător că Guvenul actual acordă atenţia cuvenită acestei priorităţi legislative, adoptarea proiectului amintit fiind asumată în Programul de guvernare actual al cabinetului Ponta. Din nefericire, deşi Guvernul - prin lista priorităţilor legislative trimise la începutul acestei sesiuni - a dat ca termen limită luna decembrie, nu a venit şi cu nou proiect, îmbunătăţit şi adecvat momentului politic actual!

Trebuie să evidenţiez - în acest context - că nici forma iniţială din 2005 a proiectului - care fusese respinsă de Senat, nici forma mai recentă discutată - în iunie 2011 - în cadrul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale cu reprezentanţi ai Guvernului nu mai corespund nici la nivelul conţinutului, nici la nivelul tehnicii legislative!

În decursul timpului, personal am făcut numeroase demersuri pe lângă Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pentru deblocarea dezbaterilor şi promovarea proiectului de lege - soldate, printre altele, cu modificarea numărului Comisiilor sesizate pentru raport de la trei comisii în 2008 - ceea ce îngreuna foarte mult dezbaterile - la numai o singură comisie! - cea pe care o prezidez eu!

În opinia mea, la momentul actual - deşi o astfel de lege este mai mult decât necesară, dată fiind vechimea proiectului de lege consider că prevederile din forma actuală hibrid sunt total depăşite şi nu mai corespund realităţilor social-politice din România. Ca dovadă, chiar şi Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor - care a fost reformulată mai recent, în 2011, fără a se ajunge la o formă finală - este acum inadecvată situaţiei minorităţii rome la momentul actual, având în vedere tratarea problemei romilor la nivel european dintr-o nouă perspectivă - în urma summiturilor europene pe această temă, ultimul având loc chiar în aprilie 2014, şi a adoptării de către statele membre UE a primului instrument juridic privind integrarea romilor -Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre - prin care statele UE se angajează să accelereze integrarea economică şi socială a comunităţilor rome.

Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului - în colaborare cu Grupul Minorităţilor Naţionale - ar trebui să elaboreze un proiect nou privind statutul minorităţilor naţionale din România, care să corespundă ultimelor evoluţii ale scenei politice româneşti, în vederea realizării unei legi-cadru moderne şi europene prin implicaţiile ei sociale - de natură să asigure atât protecţia şi garantarea drepturilor minorităţilor naţionale, dar şi ridicarea standardului de viaţă al minorităţilor defavorizate social - cum ar fi cea romă.

Tot aşa cum iniţiativa mea legislativă privind reinserţia socială a romilor, elaborată în 2003, a condus la înfiinţarea - în octombrie - prin OUG nr. 78/2004, a ANR, consider - în acest moment - că obiectul principal al unei legi pentru minorităţile naţionale ar trebui să fie crearea unui cadru legislativ prin care Consiliul Minorităţilor Naţionale să capete atribuţii şi competenţe reale pentru promovarea politicilor în domeniul minorităţilor, precum şi crearea unei Autorităţi Naţionale pentru Minorităţi Naţionale - care să preia şi să gestioneze toate problemele legate de viaţa minorităţilor şi promovarea intereselor lor.

Dacă nu se doreşte ca în România să avem proteste şi marşuri şi pe această temă delicată a drepturilor minorităţilor, este necesară mai multă voinţă politică pentru adoptarea cadrului legal fundamental în materie de garantare a drepturilor minorităţilor!

Doamna Raluca Turcan:

"ACL solicită demisia ministrului educaţiei naţionale!"

Odată cu începerea anului şcolar, două bombe vor pulveriza guvernarea Ponta. Toţi oamenii de bună-credinţă se vor revolta întrucât ele lovesc în plin noi generaţii de elevi.

I.

2014 este al doilea an în care copiii de clasa I încep anul şcolar fără manuale!

2014 este anul în care şi copiii de clasa a II-a încep anul fără manuale.

Programa şcolară a fost schimbată încă din iunie 2012, dar nici până acum Guvernul Ponta, Ministerul Educaţiei, nu au tipărit manualele pentru clasele I şi a II-a.

Se invocă apariţia contestaţiilor în procedura de licitaţie. Însă licitaţia a fost demarată abia în aprilie 2014, deci după doi ani de zile. 2 ani de zile de nepăsare, incompetenţă şi dispreţ faţă de soarta copiilor.

Adevărul este că au întârziat fără nicio scuză demararea procedurilor de licitaţie după finalizarea schimbării programei şcolare.

II.

A doua bombă este unda verde pentru universităţi în organizarea învăţământului postliceal în cadrul facultăţilor!

Această măsură este un nonsens pentru orice persoană cu logică şi decenţă. Ministerul a hotărât ca universităţile să admită liceeni fără bacalaureat în colegii universitare. În cazul în care vor promova examenul de bacalaureat, vor putea intra direct în anul II de facultate.

Am următoarele întrebări pentru domnul ministru Pricopie şi pentru şeful copy-paste:

1. Cine evaluează aceste postliceale? ARACIP-ul este scos din procesul de evaluare.

2. Cum se organizează aceste postliceale? Unde sunt atelierele, cum se specializează practic cursanţii?

Reţeta PSD este următoarea:

Nu iei bacalaureatul, nu-i nimic!

Te înscrii la o postliceală cu taxă!

Plăteşti taxa!

Faci doi ani de studii care nu sunt evaluate de nimeni!

Intri direct în anul II de facultate dacă reuşeşti în doi ani să iei examenul de bacalaureat.

3. Cum mai motivăm elevii să ia bacalaureatul când ei merg la facultate fără acest examen şi intră după doi ani de postliceală direct în anul II?

4. Cum mai motivăm copiii să urmeze învăţământul profesional pentru a învaţă o meserie?

Sunt întrebări care acum nu au răspuns dar care arată lipsa de viziune şi preocupare, lipsa datoriei pentru a creşte şansele pentru copii să-şi găsească un loc pe piaţa muncii.

Pentru toate acestea, când vă înaintaţi demisia, domnule ministru al educaţiei?

Domnul Ionel Palăr:

"PSD transformă copiii în agenţi electorali"

Anul acesta am preferat sa particip la deschiderea anului şcolar la una dintre cele mai sărace şcoli din judeţul Bacău. Realitatea este cât se poate de crudă. Copiii din clasele I şi a II-a au fost întâmpinaţi la deschiderea anului şcolar cu băncile goale - fără manuale şcolare. În tot acest timp, la nivel declarativ, educaţia şi sănătatea sunt două teme preferate de premierul Ponta în campania electorală.

Guvernul Ponta şi PSD dovedesc faptul că nu cunosc nici o limită a decenţei în scopul de a câştigă capital electoral. Încearcă să manipuleze copiii, părinţii şi opinia publică.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă un caz concret, din judeţul Bacău, despre care am convingerea că nu este unul singular. Preşedintele consiliului judeţean, lider al PSD Bacău, şi-a permis să deturneze un demers administrativ legitim, susţinut de consilierii judeţeni, în folosul propriului partid şi al imaginii personale. Acest reprezentant de marcă al partidului de guvernământ a împărţit copiilor din mediul rural, la deschiderea anului şcolar, ghiozdane roşii, inscripţionate cu numele său.

După adoptarea unei hotărâri de Guvern prin care premierul Ponta încearcă să creeze premisele fraudării alegerilor prezidenţiale, introducerea unor copii de 6-7 ani în ecuaţia electorală denotă faptul că liderii PSD nu mai au nici o limită în atingerea scopului politic.

Cer, în mod expres, pe această cale, ca PSD să renunţe la încercarea disperată de transformare a copiilor în agenţi electorali captivi!

Solicit PSD să renunţe la practicile grosolane, fără legătură cu civilizaţia şi cu bunul-simţ!

Domnul Mihai Lupu:

"Au fost redate drepturile personalului navigant"

Săptămâna trecută am dezbătut şi adoptat, în cadrul Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor, comisie al cărei preşedinte sunt, împreună cu colegii din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România.

Acest proiect a primit ulterior un vot favorabil şi în plenul Camerei Deputaţilor, la adoptarea căruia a contribuit şi votul pozitiv dat de majoritatea parlamentarilor liberali.

Mai mult decât atât, proiectul respectiv reprezintă o iniţiativă legislativă liberală şi prevede faptul că pensia specială pentru piloţi, ingineri de bord, personal navigant sau stewardese se determină prin aplicarea unui coeficient de 80% la media veniturilor pe care piloţii şi personalul navigant le-au avut în ultimele 12 luni.

Prin acest demers se repară o nedreptate şi pentru restul pensionarilor din această categorie, adică pentru cei care nu şi-au câştigat deja drepturile în instanţă. Precizez că este vorba de 1300 de persoane beneficiare ale acestei legi care va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la adoptare.

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru transporturi şi infrastructură, alături de colegii mei din comisie, dar şi de cei din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, consider că un drept garantat de Constituţie, aşa cum este pensia, trebuie întotdeauna protejat, iar o greşeală anterioară în acest sens trebuie reparată, mai ales atunci când este vorba de o categorie profesională care a muncit în condiţii periculoase, aşa cum este personalul navigant profesionist.

De asemenea, consider că astfel de drepturi trebuie extinse şi celorlalte categorii profesionale care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii cu un grad ridicat de risc, iar Partidul Naţional Liberal va întreprinde demersurile necesare pentru ca acestor români să le fie redate drepturile pentru care au muncit o viaţă.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Provocările de securitate şi întărirea graniţelor României"

Anul 2014 a fost un an al provocărilor de securitate, în contextul deschiderii a două noi zone de conflict importante. Proximitatea ţării noastre faţă de conflictul din Ucraina şi posibilitatea extinderii acestuia în Transnistria ne obligă să reanalizăm poziţia României faţă de partenerii euroatlantici, poziţia României în NATO şi în regiune.

Datoria Parlamentului României este aceea de a se asigura ca parteneriatul amplu dintre NATO şi Uniunea Europeană să se extindă şi asupra ţării noastre, pentru a asigura securitatea graniţelor Europei. Cu luciditate şi responsabilitate, instituţiile şi organismele autohtone trebuie să facă o evaluare corectă a pericolelor într-o evoluţie continuă: de la ameninţările teroriste, proliferarea armelor de distrugere în masă în regiune, criminalitatea organizată până la cibersecuritate şi riscuri sociale.

Angajamentul ţării noastre faţă de Republica Moldova, dar şi faţă de statele membre ale Uniunii Europene, ne determină să întărim siguranţa graniţelor româneşti, devenite graniţe europene. Constrângerile financiare cauzate de criza economică au afectat bugetele pentru apărare şi securitate ale SUA, dar şi ale Uniunii Europene. Însă cred că în contextul relaţiilor de putere schimbătoare este necesar ca partenerii să distribuie povara financiară în aşa fel încât securitatea popoarelor să nu devină o chestiune de resurse financiare.

Cu toate acestea, mai presus de orice strategie de întărire a capabilităţii operaţionale în teren şi la graniţele NATO şi UE, trebuie să stea efortul diplomatic. Retragerea trupelor nord-atlantice din Afganistan trebuie să reprezinte un punct de cotitură în domeniul securităţii. Statele UE şi NATO trebuie să se concentreze mai mult asupra problemelor din interiorul graniţelor lor sau din imediata vecinătate.

Luna aceasta a fost marcată de un eveniment istoric pentru ţara noastră. În cadrul Summitului NATO din Ţara Galilor, organizaţia internaţională a dat un semnal de forţă şi coerenţă faţă de Moscova. Nu întâmplător, acest semnal vine chiar prin înfiinţarea comandamentului NATO pe teritoriul României.

Îmi exprim astfel convingerea că ţara noastră este astăzi mai sigură şi mai protejată în faţa pericolelor militare, atât timp cât avem o prezenţa militară americană permanentă la Baza Kogălniceanu, dar şi scutul antirachetă de la Deveselu.

Închei prin a sublinia încă o dată importanţa puterii de negociere a diplomaţilor români, în vederea asigurării unei cooperări transatlantice robuste, care să aducă un plus de securitate graniţelor româneşti.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Ziua de 11 septembrie reprezintă de 13 ani un moment trist pentru poporul american şi pentru întreaga lume.

Amintirea incidentului de la World Trade Center care a răpus viaţa a 2.993 de persoane este vie în conştiinţa tuturor. Printre ei s-au aflat şi cetăţeni români, soţii Alexandru şi Corina Stan şi Eugen Gabriel Lazăr, angajaţi ai companiei Cantor Fitzgerald, care lucrau la etajul 103 al primului turn WTC. Atentatul de atunci a crescut sensibilitatea lumii întregi la actele de terorism şi la manifestările violente ale islamiştilor.

Suntem alături de poporul american în această zi în care sunt omagiaţi nevinovaţii ucişi la World Trade Center.

"În concepţia lumii civilizate, ziua de 11 septembrie este asociată cu războiul împotriva terorismului, dar şi cu solidaritatea imensă a umanităţii după cele întâmplate în New York. Transmit poporului american prieten mesajul meu de susţinere, încurajare şi încredere în construirea unei lumi mai bune, mai puţin violente".

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Avem responsabilitatea unuia dintre cele mai importante portofolii din Comisia Europeană: Politicile regionale’’

Declaraţia de astăzi vine în continuarea scrisorii adresate membrilor Parlamentului de către primul-ministru Victor Ponta în vederea susţinerii doamnei Corina Creţu, propunerea României pentru poziţia de comisar european, în dezbaterile oficiale vizavi de numirea acesteia. Am speranţa că în al doisprezecelea ceas opoziţia îşi va recunoaşte înfrângerea, iar interesul României la nivel european nu va avea de suferit. Totodată, doresc să salut eforturile Guvernului, şi îmi doresc ca audierile noilor comisari, atât în parlamentele naţionale, cât şi cel european, să reprezinte simple formalităţi, iar noua Comisie sub conducerea domnului Juncker, să poată să se apuce cât mai curând de lucru.

Cu regret, deşi avem în faţă o reuşită a guvernării PSD, interesele de partid, interesele minore, locale au primat şi de această dată în rândul PDL şi al PNL. În perioada dinainte de numirea doamnei Creţu ca propunere pentru poziţia de comisar european, mulţi "patrioţi binevoitori’’ au încercat să scadă şansele României de a primi un portofoliu important, prin atacuri succesive la persoană. Din fericire, greutatea domnului Ponta la Bruxelles nu poate fi pusă la îndoială de declaraţii politice răuvoitoare şi nefondate.

Cu toţii recunoaştem meritele domnului Cioloş, un profesionist care a reformat Politica Agricolă Comună, una dintre primele politici comunitare într-o Europă în care 77% din teritoriul său este consacrat agriculturii şi silviculturii. Măsurile luate în sprijinul tinerilor fermieri printr-o gestionare pragmatică a bugetului, astfel încât să fie sprijiniţi financiar fermierii activi, în detrimentul proprietarilor de terenuri, alături de accentul pus pe calitatea hranei, dar şi pe măsurile de reglementare a pieţei produselor agricole, reprezintă pe scurt bilanţul unui mandat încununat de succes. Cu toate acestea, la nivelul Comisiei există o regulă nescrisă, dar care guvernează numirile în funcţii, şi care se referă la faptul că un comisar nu poate ocupa de două ori consecutiv acelaşi portofoliu. În acest context, premierul României a căutat să maximizeze şansele ţării noastre la un portofoliu important. Şi a reuşit. Portofoliul repartizat României prin Corina Creţu vizează politicile regionale la nivelul întregii Uniuni şi presupune gestionarea unui buget de peste 350 miliarde de euro, adică o treime din banii alocaţi UE în perioada 2014-2020. Avem, deci, responsabilitatea unuia dintre cele mai importante portofolii din Comisia Europeană.

Nici Traian Băsescu, nici opoziţia PDL-PNL nu au niciun merit pentru obţinerea acestui portofoliu. Rezultatul bun pentru România este urmare a negocierilor şi discuţiilor directe între Bruxelles şi Guvernul României. Pe de o parte, a existat dorinţa preşedintelui desemnat al Comisiei Europene, Juncker, de a avea un echilibru de gen în reprezentarea Comisiei Europene, iar de cealaltă parte, premierul nostru a negociat obţinerea unui portofoliu cu greutate şi însemnătate în dezvoltarea economiei Europene. La acestea s-a adăugat profesionalismul Corinei Creţu, apreciat în întreg Parlamentul European, pentru că, aşa cum afirma şi Preşedintele Comisiei, atribuirea portofoliilor şi acceptarea candidaturii s-a făcut pe baza competenţelor pe care el însuşi le-a verificat.

Toate acuzele la adresa premierului Ponta şi a doamnei - cu voia dumneavoastră şi a colegilor din Parlamentul European - comisar european, Corina Creţu, se dovedesc astăzi nedrepte. opoziţia îşi doreşte ca Guvernul Ponta să dea greş, pentru a face materiale de presă. Atât. Dar, încă o dată, guvernarea Ponta nu a dat greş. În schimb, PDL, PNL şi presupusa lor alianţă, au arătat că nu ştiu ce înseamnă coalizarea în jurul interesului naţional, susţinerea poziţiei României la nivel european şi solidaritatea pentru o naţiune puternică dincolo de graniţele sale.

Fără a mai avea pretenţia la o atitudine solidară a opoziţiei în vederea urmăririi interesului naţional, felicit Guvernul condus de domnul Victor Ponta pentru victoria obţinută în politica europeană şi superioritatea sa dovedită faţa în faţă cu şubreda şi lipsita de scrupule opoziţie. În ceea ce priveşte forţa României de la Bruxelles însă, aceasta poate fi exploatată în condiţiile unităţii şi coalizării tuturor europarlamentarilor români în jurul doamnei Creţu şi a măsurilor pe care aceasta le va promova în interes european şi regional.

Domnul Ioan Adam:

"Atitudinea României faţă de criza din Ucraina"

Omenirea a fost supusă, de-a lungul timpului, mai multor încercări. Aceste încercări care, din punct de vedere religios, sunt date de către diavol au fost date omului însuşi chiar de om. Când spun încercări mă refer la faptul că nu a existat eră fără conflicte de ordin militar, politic sau economic. Şi în această perioadă se petrec atât de multe lucruri groaznice în lume încât ne putem întreba, pe bună dreptate, unde vrem să ajungem.

România se confruntă în această perioadă cu problema gestionării, la nivel naţional, dar şi internaţional, a conflictelor de la graniţa sa. Iar dacă cineva se gândeşte la conflictul din Ucraina ca la un fapt izolat, se înşeală amarnic. Cum se poate ca un conflict de o asemenea anvergură, deşi se petrece doar pe teritoriul unui stat, să nu aibă repercusiuni şi asupra altor state?

România şi statele vecine Ucrainei sunt primele care simt consecinţele acestor neînţelegeri: de la scăderea exporturilor, de la ruperea unor relaţii diplomatice la nivel european şi mondial, de la creşterea gradului de insecuritate, de la scăderea încrederii investitorilor în spaţiul economic est-european, până la interzicerea circulaţiei în zonele afectate de conflict. Dacă adăugam şi statele vecine în grupul celor mai afectate ţări din cauza conflictului ruso-ucrainean, putem spune pe bună dreptate că România, statul membru NATO care se învecinează cu zona de conflict, este cea mai afectată din punct de vedere politic şi economic.

Deşi aparent a fost şi este cazul se ne punem întrebarea dacă nu cumva acest conflict de la graniţa cu România ne poate afecta într-un mod profund, Guvernul României, prin Ministerul Afacerilor Externe, reprezentat de ministrul Titus Corlăţean a gestionat şi gestionează problemele de ordin militar, economic sau politic cu foarte mare promptitudine.

Ministrul de externe Titus Corlăţean a afirmat că, deşi evoluţia conflictului ruso-ucrainean este destul de îngrijorătoare, nu există niciun risc ca el să afecteze stabilitatea ţării noastre.

Statele membre ale Uniunii Europene s-au poziţionat categoric împotriva abuzurilor militare şi economice create de Rusia asupra Ucrainei, fapte care au fost de natură să distrugă stabilitatea socială la nivel mondial.

Guvernul României, condus de Victor Ponta, a reuşit să contracareze nişte eventuale "lovituri" de ordin politic sau economic datorate acestui conflict printr-o bună organizare, profesionalism şi găsirea unor soluţii benefice României în timp util.

Domnul Ioan Adam:

"Corina Creţu, noul comisar european pentru politici regionale"

În urma lungilor negocieri purtate şi luând în considerare faptul că nicio ţară nu putea să îşi păstreze portofoliul avut anterior, putem să ne mândrim cu faptul că am a obţinut cel mai important portofoliu din Comisia Europeană pentru ţara noastră, respectiv cel de politici regionale.

Obţinerea acestui portofoliu reprezintă pentru România un mare succes, demonstrând, încă odată, încrederea de care se bucură ţara noastră la Bruxelles şi o recunoaştere a faptului ce ne aflăm pe picior de egalitate cu toate statele membre ale Uniunii Europene.

În ciuda acţiunilor întreprinse de liderii opoziţiei împotriva nominalizării făcute de către premierul Victor Ponta, europarlamentarul PSD Corina Creţu a fost confirmată de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, drept noul comisar european pentru politici regionale, acesta devenind oficial viitorul portofoliu deţinut de România în cadrul Comisiei Europene.

Politica regională este un portofoliu foarte important comparabil cu cel al agriculturii, deţinut până acum de România. Bugetul care va fi gestionat de către doamna Corina Creţu este impresionant, peste 350 de miliarde de euro, cel mai mare, banii fiind destinaţi dezvoltării diferitelor regiuni europene. Este deci un portofoliu foarte greu.

Aceşti bani, gestionaţi de comisarul pentru politică regională, vor contribui la stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, sprijinirea cercetării şi a inovării, efectuarea de investiţii într-un mediu înconjurător mai curat, îmbunătăţirea accesului la tehnologiile digitale sau dezvoltarea produselor şi metodelor de producţie noi.

Potrivit informaţiilor de pe site-ul Comisiei, politica regională susţine crearea locurilor de muncă, competitivitatea, creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltarea durabilă. Aceste investiţii contribuie la punerea în aplicare a strategiei Europa 2020.

Consider că doamna Creţu are capacitatea profesională să facă faţă acestei provocări. Ea este vicepreşedinte al Parlamentului European, fiind aleasă în această funcţie în luna iulie 2014, cumulând un număr de 406 voturi. Între 2012 şi 2014 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, fiind, în aceeaşi timp, membră a Preşedinţiei Partidului Socialiştilor Europeni. În mandatul 2009-2014 a fost vicepreşedinte al Comisiei pentru dezvoltare din Parlamentul European.

În contextul în care România se bucură de reprezentare în rândul comisarilor europeni din cadrul Comisiei Europene prin persoana doamnei Corina Creţu, nu-mi pot exprima decât încrederea şi certitudinea că actuala guvernare este la un nivel european de profesionalism.

Obţinând funcţia de Comisar European pentru Politică Regională în cadrul Comisiei Europene, Corinţa Creţu, având susţinerea Guvernului României în frunte cu prim-ministrul Victor Ponta, a reuşit să reconfirme faptul că România se bucură în această perioadă de o încredere majoră în rândul factorilor de decizie de la Bruxelles.

Domnul Ioan Adam:

"Fonduri europene"

Dacă în urmă cu 2 ani România avea o rată de absorbţie a fondurilor europene foarte scăzută, acest lucru s-a schimbat între timp, astfel că am devenit un lider în absorbţia fondurilor europene.

Conform unui comunicat de la Ministerul Fondurilor Europene, suma solicitată Comisiei Europene pentru a fi rambursată României în perioada 1 ianuarie - 30 decembrie 2013 a fost de peste 3,56 miliarde de euro, sumă mai mare decât cea cerută în întreaga perioadă 2007-2012.

Mai mult, rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune a crescut cu 0,46%, de la 36,47% la 36,93% (7,096 miliarde de euro), în luna august, faţă de luna iulie a anului 2014. Asta înseamnă că 90 de milioane de euro au fost atrase pe două dintre cele 7 programe operaţionale, mediu şi transport, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene.

În primele 8 luni ale anului 2014, în urma măsurilor introduse de către actuala guvernare, rata de absorbţie a crescut cu 3,46% (666 milioane de euro), ajungând la aproape 37%.

În condiţiile în care economia României este dependentă de finanţarea externă, pentru a se continua trendul ascendent al PIB şi în viitor este nevoie să menţinem şi chiar să creştem stadiul de absorbţie al fondurilor europene. În acest sens, modul în care ne propunem să folosim fondurile europene este foarte important pentru a continua să ne dezvoltăm.

Trebuie astfel să finalizăm reforma sistemului de implementare, pentru ca absolut toate etapele de folosire a fondurilor europene de către beneficiari sa fie simplificate la maximum, timpii de evaluare şi procedurile de achiziţii să fie optimizaţi, iar economia să primească un sprijin cât mai consistent din partea banilor alocaţi de Uniunea Europeană.

De asemenea, numirea Corinei Creţu în funcţia de comisar european pentru politică regională ar putea contribui semnificativ la creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene în perioada 2014-2020, prin optimizarea unor zone importante, precum cea instituţională, a beneficiarilor privaţi şi publici şi cea de lobby.

Îmi exprimă speranţa că România va fi printre primele ţări din Europa la accesarea fondurilor europene în viitorul apropiat, având în vedere portofoliul foarte important obţinut de Corina Creţu în cadrul Comisiei Europene, mandat care gestionează peste 351,8 miliarde de euro, bani europeni, în următorii şapte ani, şi care alimentează jumătate din fondurile structurale alocate României.

România primeşte între 2014 şi 2020 în jur de 10 miliarde de euro din fondurile ce vor fi administrate de comisarul din România. Totalul fondurilor europene puse la dispoziţia României din 2014 este de 40 de miliarde de euro, fonduri structurale, de coeziune şi fonduri pentru agricultură, bani pe care cetăţenii români şi instituţiile statului pot să îi obţină prin proiecte bine gândite.

În aceste condiţii, mă declar ferm convins că în exerciţiul 2014-2020 vom absorbi 100% din fondurile alocate.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Un nou început de an şcolar"

15 septembrie reprezintă pentru fiecare dintre noi începutul unui nou an şcolar, un moment de sărbătoare cu semnificaţii aparte pentru toţi cei implicaţi în vastul sistem educaţional, indiferent dacă vorbim de elevi, părinţi, cadre didactice sau autorităţi locale. Este ziua în care se porneşte la drum cu emoţii, bucurii, speranţe, dar şi cu probleme şi responsabilităţi. Este ziua în care se priveşte cu încredere spre viitor şi se fac planuri, ziua în care se conştientizează importanţa urcării unei noi trepte a cunoaşterii, esenţiale pentru definirea viitoare a fiecărui individ.

La manifestările dedicate debutului de an şcolar la care am participat, am simţit emoţiile bobocilor din clasa întâi, ambiţiile şi optimismul elevilor din clasele mai mari, grijile inevitabile ale părinţilor, şi am fost profund impresionat de dăruirea cu care învăţătorii şi profesorii, dascălii noştri, într-un cuvânt, aleg să pregătească tânăra generaţie. Pentru puterea lor de a transmite an de an, zi de zi, cunoştinţe tuturor copiilor şi tinerilor, pentru devotamentul de a educa şi de a modela, le datorăm un profund respect. Acestora doresc să le transmit întreaga mea apreciere şi să le mulţumesc pentru grija cu care descoperă inteligenţa, talentul şi creativitatea, pentru a le îmbina apoi cu valorile de bază ale societăţii şi a forma oameni.

Fără îndoială, educaţia rămâne cel mai important instrument pe care o societate îl are pentru a schimba în bine atât destinul fiecărui individ în parte, cât şi al comunităţii, în ansamblu. De aceea, consider că trebuie să depunem toate eforturile pentru ca elevii şi profesorii care se întorc zilele acestea în clase să poată beneficia de cele mai bune condiţii de activitate, de standarde europene şi de şcoli moderne. Chiar dacă în 2013, comparativ cu anul precedent, bugetul educaţiei a avut cea mai mare rată de creştere din cadrul UE, iar pentru 2014, educaţiei i-a fost alocat 13% din bugetul naţional, ceea ce reprezintă cu două miliarde de lei mai mult decât în 2013, îmi doresc să putem trece peste constrângerile economice şi să oferim acestui domeniu un buget anual mult mai generos, pe măsura aşteptărilor pe care le avem. Până când acest lucru va fi posibil, nu pot să nu amintesc acum că, din cauza fondurilor insuficiente, la început de an şcolar, apar nemulţumiri şi probleme, printre acestea numărându-se, de exemplu, cele referitoare la manualele şcolare, remuneraţiile cadrelor didactice sau lipsa avizului sanitar pentru unele dintre şcolile din sistemul naţional de învăţământ. Trebuie înţeles că de la elevi şi profesori nu poţi doar să ceri, fără să oferi, iar a crea un cadru adecvat desfăşurării actului educaţional este responsabilitatea noastră, a politicienilor.

Deschiderea autorităţilor locale şi centrale către problemele şcolii şi implicarea în rezolvarea lor sunt esenţiale, dacă ne dorim performanţă în învăţământ. Calitatea educaţiei determină în mare măsură standardele pe care ni le impunem în viaţa de zi cu zi şi creează oportunităţi pentru dezvoltarea fiecărui individ. Totodată, nu pot să nu evidenţiez aspectele pozitive care s-au făcut în ultimii ani în şcolile din România, Programele naţionale de înzestrare a comunităţilor locale cu microbuze şcolare şi "Internat în şcoala ta" fiind doar două exemple. În mod firesc, lucrurile nu se pot schimba radical peste noapte, dar cu fiecare viziune nouă din proiectele implementate, şcoala românească se va adapta la realităţile şi nevoile societăţii contemporane, devenind atractivă atât prin formă, cât şi prin conţinut.

În încheiere, doresc ca la început de an şcolar, în calitate de parlamentar, dar mai ales în calitate de părinte, să-mi orientez gândurile şi urările de bine către toţi elevii şi cadrele didactice şi să îmi exprim speranţa că anul acesta va fi unul cu rezultate foarte bune pentru învăţământul românesc.

Domnul Mihai Weber:

"Şcoala, un pol de rezistenţă al educaţiei"

Unul dintre instrumentele puternice de care dispunem pentru a modela viitorul este educaţia. Acest domeniu este considerat un factor - cheie în procesul de dezvoltare al societăţii, este ramura care asigură forţa de muncă pentru toate sectoarele de activitate, favorizează progresul, stimulând curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia.

Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. În calitate de părinte, îmi doresc ca viitorul tuturor copiilor să fie unul mai bun, cu rezultate remarcabile, acest lucru realizându-se doar prin prisma unei bune educaţii, unei bune şcoliri.

Raportându-ne la cele întâmplate în ultimii doi ani şi jumătate, constatăm că pentru Guvernul Ponta, pe lângă sănătate, o prioritate este şi educaţia. Investiţiile în infrastructura şcolară, revizuirea programelor şi a planurilor cadru au dus la creşterea bugetului învăţământului, având cea mai mare rată de creştere din Uniunea Europeană. Salariile profesorilor debutanţi au fost majorate cu zece puncte procentuale, au fost introduse bursele lunare în valoare de 200 de lei, peste 2.400 de şcoli au fost conectate la Internet, au fost distribuite pentru transportul elevilor în mediul rural peste 1.200 de microbuze, au fost introduse discipline opţionale care să ducă la o educaţie completă a copiilor, aceşti paşi fiind făcuţi cu scopul de a perfecţiona sistemul şcolar, de al aduce în stadiul în care ar fi trebuit să fie şi în timpul guvernării Boc, un stadiu echilibrat, fără tăieri de salarii şi alte măsuri nedemne de un Guvern care se pretinde a lupta pentru siguranţa şi buna educaţie a tineretului român.

Dar, din fericire pentru copiii noştri şi pentru noi, părinţii de pretutindeni, aceste pericole au rămas acolo, în trecut, în conul de umbră în care îşi fac somnul liniştite.

În calitate de om politic, vreau să îi asigur pe toţi colegii mei de sprijinul meu necondiţionat în tot ceea ce priveşte perfecţionarea sistemului şcolar şi repararea tuturor greşelilor făcute în trecut.

Avem nevoie de un sistem care să nu blocheze accesul la cunoaştere şi autodezvoltare al elevilor, un sistem de pe urma căruia să aibă acces la toate informaţiile şi condiţiile necesare pentru a creşte corect, disciplinat, şi asta pentru că viitorul unei ţări depinde de ei.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Un comisar european pentru prestigiul României"

Salut propunerea europarlamentarului Corina Creţu în funcţia de comisar european pentru politici regionale. Este o nominalizare demnă de România şi am convingerea că este persoana care deţine toate competenţele necesare pentru a face faţă portofoliului politicilor regionale, acesta fiind unul dintre cele mai importante portofolii în cadrul Comisiei Europene.

Dezvoltarea regională oferă o şansă importantă României pentru următorii ani, în ceea ce priveşte creşterea prestigiului ţării noastre în plan european şi nu numai.

Politica regională europeană susţine, ca şi politica Guvernului Victor Ponta, crearea locurilor de muncă, competitivitatea, creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi dezvoltarea durabilă. Politica regională exprimă, de asemenea, solidaritatea Uniunii Europene faţă de ţările şi regiunile mai puţin dezvoltate, concentrând fondurile în domeniile şi în sectoarele în care acestea pot avea un rol important.

Prin politicile regionale, Comisia Europeană vizează reducerea disparităţilor economice, sociale şi teritoriale semnificative care există încă între regiunile Europei. Iar în perioada 2014-2020, UE va învesti o sumă totală de 351 de miliarde de euro în regiunile Europei. Aceşti bani, gestionaţi de comisarul pentru politică regională, vor contribui la stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, sprijinirea cercetării şi a inovării, efectuarea de investiţii într-un mediu înconjurător mai curat. Sau, altfel spus, obiective compatibile şi similare cu politicile guvernamentale ale Guvernului Victor Ponta.

În aceste condiţii, consider că singura atitudine politică matură şi responsabilă este ca să susţinem pe comisarul european Corina Creţu la audierile din Parlamentul României şi salut poziţiile UDMR, PNL şi PDL, care au declarat că o vor sprijini pentru importantă funcţie în care a fost nominalizată, şi consider că este o victorie a raţiunii în favoarea României.

Şi, înţelegând că audierea din Parlamentul European va fi mai dificilă decât cea din legislativul român, mă alătur apelului premierului Victor Ponta adresat europarlamentarilor români de a trece dincolo de dezacordurile dintre partide pentru a demonstra că interesul României este cel mai important scop pentru toată clasa politică românească.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Perspective ale politicii externe - România după Summitul NATO din Ţara Galilor"

Conflictul armat din Ucraina este cea mai gravă criză în Europa din ultimii cinci ani. Iar România nu este departe de acest conflict care a pornit de la dorinţa legitimă a naţiunii ucrainene de autodeterminare, de a lua prin sine decizia de a se integra în Europa. Ceea ce a urmat pare desprins din anii plini de tensiuni, ameninţări şi confruntări ai Războiului Rece: trecând peste toate reglementările internaţionale, teritoriul unui stat suveran a fost încălcat de două ori pe parcursul a câtorva luni de zile şi graniţa de stat a fost schimbată utilizând doar forţa militară.

În aceste circumstanţe, apartenenţa României la Alianţa Nord Atlantică devine un pilon extrem de important pentru securitatea ei şi, în acelaşi timp, reprezintă o poziţie importantă de pe care România poate fi la rândul ei un reper de stabilitate în Balcani.

Summitul NATO, desfăşurat în perioada 4-5 septembrie în Ţara Galilor, a constituit ocazia perfectă pentru statele membre ale organizaţiei de a-şi armoniza poziţiile şi de a transmite un mesaj clar prin care agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei este condamnată în termenii cei mai fermi şi, în acelaşi timp, Alianţa îşi declară hotărârea de a-şi întări şi extinde prezenţa permanentă către Estul Europei, ca o reacţie politică logică si inevitabilă în criza care s-a creat.

Şefii de stat şi de guverne reuniţi în Ţara Galilor au decis să consolideze în mod semnificativ cooperarea Alianţei Nord-Atlantice cu ţările vecine Rusiei, şi anume Ucraina, Georgia, Finlanda şi Republica Moldova. S-a discutat mult despre consolidarea apărării Europei în eventualitatea unei invazii de la est şi despre aşa-numita politică de apărare consolidată cibernetică. Liderii statelor NATO au condamnat "în termenii cei mai fermi intervenţia militară ilegală şi în creştere a Rusiei în Ucraina" şi au cerut Moscovei să oprească şi să retragă forţele din interiorul şi de-a lungul graniţelor Ucrainei, afirmând, de asemenea, că nu vor recunoaşte anexarea ilegală şi ilegitimă a Crimeii şi exprimându-şi îngrijorarea faţă de comportamentul Rusiei faţă de Republică Moldova şi Georgia.

Situaţia politică în această parte a Europei este încă instabilă, dar România şi-a fixat cu claritate obiectivele politicii externe în raport cu statutul de membru al NATO: realizarea apărării colective iar în acest sens, România va avea prezent pe teritoriul ei un comandament al Alianţei, şi redeplasarea efectivelor NATO la frontiera estică, cu posibilitatea de a putea mobiliza o forţă de intervenţie rapidă în 2-5 zile.

În această perioadă, unul dintre cele mai importante scopuri ale politicii externe româneşti a fost atins. Printr-un laborios efort coordonat, România a reuşit să convingă NATO ca Marea Neagră este necesar să devină o prioritate în strategia Alianţei. Toate acţiunile militare desfăşurate în zonă în ultimele luni de zile au confirmat cu prisosinţă şi fără dubiu justeţea acestei direcţii de acţiune pentru perioada imediat următoare.

Vechiul dicton latin care spune că "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război" pare mai actual ca niciodată. Din fericire şi ca un rezultat direct al unei politici externe coerente şi ale unor demersuri diplomatice realizate fără greşeală, într-un context internaţional dificil, România se află într-o poziţie privilegiată şi într-o situaţie de securitate stabilă. Acesta este cu certitudine rezultatul efectiv şi palpabil al viziunii, competenţei, eforturilor neobosite şi neîntrerupte ale Ministerului Afacerilor Externe, care demonstrează permanent că diplomaţia de elită este nu numai emblema Guvernului Victor Ponta, dar este, în aceeaşi măsură, tradiţie şi vocaţie în România.

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"Reducerea CAS - un balon de oxigen adus economiei"

Măsurile destinate stimulării creşterii economice reprezintă una dintre priorităţile actualei guvernări care, având sprijinul total al Uniunii Naţionale pentru Progresul României, poate încheia cu succes un capitol important destinat susţinerii mediului de afaceri, asumat prin programul de guvernare.

UNPR susţine proiectul reducerii cu 5% a CAS şi va face tot ceea ce este posibil în Parlament pentru ca aplicarea acestei măsuri să se poată face de la 1 octombrie 2014.

Trebuie recunoscut, de la bun început, că reducerea CAS va avea un impact bugetar major, dar analizele financiare arată că acest impact poate fi susţinut, astfel încât deficitul să nu crească. Lucrul acesta este posibil prin acoperirea celor 5 procente cu încasări suplimentare la CAS şi CASS, contribuţii de şomaj, şi cu încasări crescute la impozitul pe venit realizat prin creşterea numărului de locuri de muncă, încasări suplimentare de TVA.

Ca atare, la ora actuală nu există motiv de a susţine că scăderea CAS ar avea un impact negativ, ci, din contră, reducerea cu 5 procente a CAS aplicată angajatorilor ar putea avea ca efect creşterea numărului de locuri de muncă, reducerea numărului celor care muncesc fără forme legale - deci fiscalizarea acestei părţi a economiei - implicaţiile răsfrângându-se şi asupra pensiilor actualilor angajaţi.

Închei, stimaţi colegi, prin a spune că economia românească are nevoie de o astfel de măsură pentru revigorarea celor care doresc să angajeze şi pentru a susţine în continuare politica dedicată agenţilor economici.

Domnul Eugen Chebac:

"România trebuie să se dezvolte folosind bani europeni"

Potenţialul României de a atrage atât investitori străini, cât şi turişti este unul uriaş. Suntem posesorii unor bogaţii fabuloase pe care ar trebui să le exploatăm din plin. Întreaga ţară este presărată cu zone şi obiective care au atras şi atrag prin frumuseţile lor, prin unicitatea lor şi prin istoria pe care o poartă.

Toate aceste bogăţii, asemeni darurilor oferite omului de către divinitate, trebuie scoase la suprafaţă. Or, acest lucru este de datoria noastră, ca "administratori" aleşi ai acestor ţinuturi. Acum, mai mult ca oricând, avem posibilitatea de a aduce în faţa tuturor aceste daruri, iar accesul către ele trebuie facilitat de noi, cei care deţinem aceste daruri.

Succesul Programului Operaţional Regional - Regio - este un exemplu clar că se pot realiza investiţii bune pentru comunităţile locale şi regionale, dar şi pentru evidenţierea bogăţiilor naturale.

Noile linii de finanţare pregătire de Uniunea Europeană trebuie valorificate de autorităţile locale care au acum datoria să acceseze bani europeni pentru a-şi reface, dezvolta şi evidenţia bogăţia locală în folosul tuturor.

Am militat mereu pentru a atrage aceste fonduri europene deoarece este cea mai simplă şi eficientă metodă de a dezvolta o regiune. Modelul expus de judeţul Galaţi în perioada 2000-2012, mai ales prin valorificarea potenţialului euroregional, este unul de urmat pentru cei care vor într-adevăr să-şi dezvolte comunitatea în interesul cetăţenilor.

Fac un apel colegial către toţi cei care conduc comunităţile locale de a demara studiile şi de a-şi întocmi documentele necesare accesării fondurilor europene, pentru că astfel expunerea publică a investiţiilor menite să dezvolte România va fi apreciată nu numai de către concetăţeni, ci şi de către investitorii străini care pot avea acces la o infrastructură modernă pentru a-şi dezvolta afacerile sau de către turiştii din alte ţări, care găsesc în România un loc ideal de a-şi petrece vacanţele.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia de săptămâna aceasta voi face referire la viitorul pe care opoziţia ar vrea să îl rezerve României. Din acţiunile reprezentanţilor ei din ultima vreme, vedem cum fundamentele societăţii noastre sunt puse în pericol de viziunea pentru România a acestor oameni. Principalele valori pe care Klaus Iohannis şi Alianţa Creştin-Liberală le promovează sunt ipocrizia, minciuna şi iresponsabilitatea. Evenimentele din ultima perioadă demonstrează în mod clar acest lucru.

De exemplu, de la candidatul Alianţei Creştin-Liberale la prezidenţiale, Klaus Iohannis, am aflat recent că este mai bine să ai case decât copii. Asta în condiţiile în care România se confruntă cu o îmbătrânire a populaţiei destul de accentuată şi este foarte important să încurajăm creşterea natalităţii. Iar de la mentorul opoziţiei, Traian Băsescu, am aflat că este comunist ca tinerii care vor să-şi întemeieze o familie să-şi dorească o casă. Probabil că nu este la fel de comunist ca adulţii să-şi dorească şi ei case, mai ales atunci când sunt primari şi decid să şi le atribuie singuri.

Aceşti oameni nu vor fi în stare niciodată să înţeleagă cât de importante sunt tinerele familii pentru această ţară. Prin urmare, ei nu vor putea vreodată să încurajeze formarea acestora sau să sprijine în vreun fel tinerii ca să aibă un viitor aici. Traian Băsescu ne-a invitat tinerii specialişti să plece peste hotare să muncească, iar urmaşul său, Klaus Iohannis, ne arată, prin atitudinea sa, că planurile sale şi ale opoziţiei includ continuarea aceleiaşi politici dezastruoase. Este de neînţeles această atitudine arogantă la adresa celor care înseamnă viitorul României.

În acest context, vedem cum cel important principiu al strategiei Alianţei Creştin-Liberale a devenit ipocrizia. Iohannis anunţă pompos promovarea unui aşa-zis pact de stabilitate prin care el ar propune un nou model de politică. Ei bine, "stabilitatea" pe care el o oferă României este falsă. Noul model de politică pe care îl promovează Klaus Iohannis este bazat pe plângeri penale absurde, sabotarea alegerilor prezidenţiale, blocarea administraţiei locale, ameninţarea aleşilor locali, turnătorii la instituţiile europene pentru a împiedica numirea candidaţilor români şi înţelegeri neasumate cu Traian Băsescu.

Zece ani cu Traian Băsescu au fost condensaţi într-o singură lună de primarul Sibiului şi ACL. Am asistat cu toţii în ultima vreme la o demonstraţie clară a faptului că elevul din provincie şi-a egalat profesorul din Capitală. Pentru că este fără îndoială că Iohannis şi l-a ales ca mentor pe Băsescu. Aşa se explică faptul că el copiază întrutotul stilul de a face politică al idolului său.

Oamenii aceştia nu vor putea niciodată să construiască ceva pentru binele acestei ţări. În timp ce guvernul condus de Victor Ponta încearcă să ia acele măsuri de care România are nevoie, opoziţia face tot posibilul pentru a împiedica fie adoptarea acestora, fie implementarea lor. Pentru că politica pe care o promovează ei nu are în vedere stabilitatea, ci scorul electoral. Dar este falsă impresia lui Klaus Iohannis şi a oamenilor săi că această gălăgie propagandistică le va aduce voturi sau simpatia alegătorilor. În ultimii doi ani, oamenii au văzut că este nevoie de acţiuni concrete din partea partidelor politice şi că doar acestea au efecte vizibile pentru bunăstarea lor.

Eşecul lui Klaus Iohannis va fi eşecul lui Traian Băsescu şi a modului său de a face politică. Minciuna şi ipocrizia, bătaia de joc la adresa românilor trebuie să înceteze. Din noiembrie, România va merge mai departe. Va depăşi cei zece ani sub conducerea unui preşedinte care nu a fost alături de români şi care a promovat ura şi conflictul ca principii de guvernare. Pentru că avem nevoie de cooperare, normalitate şi de linişte.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia politică de astăzi aş vrea să fac referire la impactul celor mai recente măsuri propuse de Guvernul condus de Victor Ponta, pe care le-am luat în discuţie şi le vom vota în cadrul şedinţelor de săptămâna aceasta.

Amnistierea fiscală pentru aproximativ 100.000 de români - mame, pensionari şi funcţionari publici - este una dintre cele mai importante iniţiative supuse la vot în sesiunea din această toamnă. Ea este un semn de normalitate, o măsură ce arată cum trebuie să se poziţioneze corect un stat faţă de cei pe care-i reprezintă. Statul nu există pentru a-şi pedepsi şi pentru a-şi nedreptăţi cetăţenii, ci pentru a asigura bunăstare şi un trai decent pentru aceştia.

Poate cea mai importantă realizare a guvernării actuale este această schimbare de perspectivă în relaţia cu românii. Statul nu mai are în centrul actului de guvernare pedeapsa la adresa cetăţenilor, ci măsuri de solidaritate socială şi încercarea de a îndrepta tratamentele incorecte care li s-au aplicat în trecut. De aceea, este nevoie de această amnistiere fiscală pentru mame, pensionari şi funcţionari publici. Pentru că este incorect şi nedrept ca instituţiile publice să se îndrepte împotriva unor români care nu au greşit cu nimic. La fel de incorecte au fost şi tăierea salariilor, impozitarea pensiilor sau cine ştie ce altă măsură nedreaptă a guvernării Băsescu-Boc. Li s-a promis că vor trăi bine, dar foarte mulţi dintre români s-au văzut lăsaţi fără părţi importante ale veniturilor. Iar în timp ce românilor li se tăia din coşul zilnic, apropiaţii fostei guvernări se îmbogăţeau din contracte cu statul. Le mai ţineţi minte: terenuri de fotbal în pantă, săli de sport inutile şi bazine pe care nu le folosea nimeni.

Pentru România, sfârşitul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu este una dintre cele mai bune veşti posibile, indiferent când va pleca din funcţie. Din păcate, în urma lui rămân un mod condamnabil de a face politică şi numeroase conflicte stârnite în rândul românilor. După zece ani de mandat ai acestui om, cetăţenii acestei ţări mai ştiu doar prea puţin ce înseamnă solidaritatea. Preşedintele i-a împărţit frecvent pe români în buni şi răi, în funcţie de interesele sale electorale sau de moment, iar apoi a susţinut că lui îi pasă de această ţară şi de cetăţenii săi.

Observăm acelaşi gen de ipocrizie şi la continuatorii tipului de politică pe care a promovat-o Traian Băsescu. Klaus Iohannis propune public înţelegeri pentru stabilitatea ţării, dar unii dintre parlamentarii săi au părăsit sala când trebuiau să voteze amnistia fiscală în interesul românilor. Mă întreb când e sincer acest om, când cere stabilitate sau când le permite unora dintre colegii noştri de la Alianţa Creştin-Liberală să-şi bată joc de mame, pensionari şi funcţionari publici? Ce stabilitate este aceea când sunt ignorate nevoile unor oameni nedreptăţiţi?

Am văzut acelaşi mod de comportament şi în cazul iniţiativei de reducere a CAS-ului la angajator. În numai câteva luni, am văzut din partea ACL schimbări de poziţie nenumărate faţă de această măsură, în funcţie de poziţia şefului de la Cotroceni al acestei alianţe. Până la urmă, cred că singura lor opinie clară faţă de reducerea CAS este următoarea: "nu este o măsură bună pentru că vine din partea Guvernului Ponta".

În ultimele luni, în momentele cheie, primarul Sibiului şi-a arătat fidelitatea şi obedienţa faţă de Traian Băsescu în prea multe situaţii pentru a mai putea crede că are vreo fărâmă de demnitate. România nu are nevoie să fie condusă de astfel de oameni. Este nevoie de oameni politici care să-şi asume responsabilitatea guvernării şi să ia cele mai bune decizii pentru români. Guvernul condus de Victor Ponta a arătat până acum că poate face asta. Amnistia fiscală şi măsurile de încurajare a economiei pe care le promovează guvernul sunt exemple foarte bune de guvernare în interesul cetăţenilor, pe care n-o să le vedem niciodată de la urmaşii lui Băsescu. Pentru că românii nu se pot aştepta la nimic bun din partea lui Klaus Iohannis şi a alianţei politice pe care o conduce. Din partea lor am văzut până acum doar laşitate, jocuri politice meschine şi ipocrite şi lecţii constante despre urmărirea interesului personal.

Alegerile prezidenţiale din luna noiembrie trebuie să reprezinte momentul în care cetăţenii vor pedepsi astfel de comportamente precum cele ale lui Klaus Iohannis şi ale Alianţei Creştin-Liberale. Sunt convins că românii au înţeles cât de necesară este schimbarea şi despărţirea de modelul de preşedinte al ultimilor zece ani. Este nevoie de un şef de stat care să promoveze solidaritatea socială, care să fie un model pentru români şi o sursă de stabilitate pentru această ţară. Pentru că trebuie să reuşim să le reamintim oamenilor ce înseamnă normalitatea. Sunt sigur că Victor Ponta este acel preşedinte care poate îndeplini aceste condiţii şi cred că românii vor arăta acest lucru la urne, la scrutinul de peste două luni.

Domnul Daniel Tudorache:

"Politici regionale, un portofoliu important - o responsabilitate mare"

Este oficial şi îmbucurător: România a primit în noua Comisie Europeană portofoliul politicilor regionale, pe care îl va gestiona Corina Creţu.

Este un portofoliu foarte important, comparabil cu cel al agriculturii, deţinut până acum de România. Corina Creţu va gestiona un buget impresionant, peste 350 de miliarde de euro, cel mai mare, bani destinaţi dezvoltării diferitelor regiuni europene. Este deci un portofoliu foarte greu.

Dar am încrederea sau convingerea, mai bine spus, că reprezentanta României, Corina Creţu, are capacitatea profesională să facă faţă acestei provocări şi că va înţelege că misiunea Domniei Sale acolo nu este în primul rând de reprezentant al intereselor Guvernului de la Bucureşti, ci al intereselor generale ale UE, care presupun ca fiecare euro să fie folosit exclusiv în interes public, cu maximă integritate.

Acesta este momentul în care trebuie să arătăm, în care Corina Creţu trebuie să arate că este un comisar inspirat care ştie că are o responsabilitate uriaşă, şi anume aceea de a nu fi reprezentantul imaginii personale, ci reprezentantul de drept al imaginii acestei ţări, România.

Trebuie totuşi să taxăm atitudinea mass-media care a lansat un punct de vedere eronat. Mă refer aici la ideea că un portofoliu e mai important decât altul, că există o discrepanţă între acestea.

A fost luată egalitatea din discuţia asta, aruncată departe şi apoi lansată această opinie pentru a stârni emoţii nu neapărat pozitive.

Publicul trebuie să ştie că alta este maniera corectă de a vedea lucrurile. Tot ce este de ştiut e că toate portofoliile sunt la fel de importante, că statele trebuie tratate în mod egal şi că, aşa cum a spus şi Corina, "[...] e obligaţia ei să se asigure că fiecare euro din cele 351 de miliarde se va reflecta în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Încurajarea statelor mai puţin dezvoltate este o prioritate, reducerea inegalităţilor este o prioritate."

Am convingerea că Corina Creţu este pregătită pentru portofoliul de comisar european pentru politică regională şi că România va fi bine reprezentată.

Chiar dacă, aşa cum spunea domnul Cioloş într-un interviu, "Un portofoliu nu se dă unui stat membru [...], un portofoliu se dă unui comisar desemnat.", obţinerea acestui portofoliu nu poate fi decât un beneficiu pentru România.

Spun asta pentru că, având în Executivul European un reprezentant de calitate, putem demonstra că putem furniza şi trimite oameni bine pregătiţi, profesionişti, acolo unde este nevoie de ei.

Da, portofoliul politici regionale este unul dificil, de aceea mă bucură şi mă linişteşte gândul că avem acolo un reprezentant cu competenţe manageriale şi credibilitate.

Domnul Radu Babuş:

"Cercetarea în România"

Eurostars este un program dedicat întreprinderilor mici şi mijlocii ce desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare, cofinanţat în procent de 25% de Uniunea Europeană, la care participă toate statele membre şi şase state asociate.

Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie în mod semnificativ la creşterea economică şi crearea unui număr mai mare de locuri de muncă în Uniunea Europeană. În Uniunea Europeană există aproximativ 20,7 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii, reprezentând peste 98% din totalul de întreprinderi din Uniune.

Întreprinderile mici şi mijlocii care desfăşoară activităţi de cercetare formează un subgrup care contribuie la crearea de locuri de muncă şi la creşterea economică, mai ales dacă sunt implicate în colaborări transnaţionale în materia de cercetare şi dezvoltare.

România participă din anul 2008 la acest program, angajându-se cu o participare anuală de 500.000 euro pe an, care în 2011 a fost de aproximativ 600.000 euro şi în 2012 de aproximativ 650.000 euro. Pentru perioada 2014 - 2020 angajamentul financiar este aproape triplu faţă de programul precedent, iar valoarea maximă a contribuţiei financiare a Uniunii Europene la programul Eurostars-2 este prevăzută a fi de 287 milioane euro, sub rezerva aprobării Cadrului financiar multianual 2014-2020.

Obiectivele generale ale programului Eurostars-2 sunt acelea de a promova activităţile de cercetare transnaţionale orientate către piaţă ale întreprinderilor mici şi mijlocii care desfăşoară activităţi de cercetare şi contribuie la realizarea Spaţiului European de Cercetare şi de a spori accesibilitatea, eficienţa şi eficacitatea finanţării publice pentru întreprinderile mici şi mijlocii care desfăşoară activităţi de cercetare în Europa prin alinierea, armonizarea şi sincronizarea mecanismelor de finanţare naţionale.

Programul Eurostars-2 respectă principiul proporţionalităţii, deoarece statele membre însele vor fi responsabile de punerea în aplicare şi de toate aspectele operaţionale.

Domnul Liviu Harbuz:

"Şcoală - educaţie - cultură - inovaţie - progres"

Vă doresc un an şcolar cu lauri, premii şi coroniţe!

Am ales cuvinte cheie, cu încrederea că voi atrage atenţia: şcoală - educaţie - cultură - inovaţie - progres.

Consider că am asentimentul dumneavoastră dacă susţin că aceasta este soluţia pentru ca noi, românii, şi România să fim acolo unde ne este locul - alături de ţări cu tradiţie democratică, dezvoltare economică, nivel înalt al civilizaţiei şi recunoaştere cultural-spirituală. Secretul reuşitei este în familie şi la instituţia etalon - şcoala.

Preţul plătit reformelor la care a fost supusă ori expusă România de guvernarea PDL se vede. Cadrele didactice, ca toţi bugetarii, au fost supuse unor încercări financiare fără precedent. Părinţii şi-au văzut copiii supuşi unor experimente care au făcut din şcoală, ca instituţie, o arenă, un ring de box în care cel mai puternic supravieţuieşte, iar celor dotaţi cu mai puţin eroism li s-a luat orice şansă.

Noi, PSD, când am venit la guvernare, am reconsiderat şi reaşezat scara valorilor. Competenţa, profesionalismul, performanţa, valoarea au fost reabilitate, susţinute şi răsplătite. Premierul Ponta a găsit soluţii şi resurse financiare pentru a recompensa olimpici, valori autentice, elite intelectuale, performeri în domenii multiple, români pentru care a învăţa, a munci, a fi cel mai bun reprezintă un scop nu doar personal, ci al comunităţii, al familiei din care faci parte şi pentru care vrei ce este mai bun.

Măsurile se adresează sutelor de mii, milioanelor de români care au simţit recunoaşterea din partea Guvernului Ponta: recuperarea salariilor cadrelor didactice, recuperarea pensiilor bunicilor care se dedică tinerei generaţii, acordarea de drepturi mamelor, reaşezarea învăţământului pe temelii sănătoase, cerute de piaţa muncii şi de concurenţa din sistemele europene funcţionale, recompensarea performanţei celor care au intrat în învăţământul liceal, a bacalaureaţilor de nota 10, a performerilor sportivi, a olimpicilor care au impresionat lumea prin valoarea şcolii româneşti. Nu în ultimul rând, prioritatea acordată şcolilor abandonate, dotărilor, şi asigurarea transportului cu microbuze şcolare în zone şi localităţi unde egalitatea de şanse nu este doar un principiu, este un mod de viaţă.

Spectacolul ieftin, dar costisitor al investiţiilor grandioase şi inutile făcute de oamenii lui Băsescu a fost întrerupt, cuvintele cheie ale guvernării Ponta fiind utilitate-eficienţă-decenţă. Avem de urmat modele, principii şi norme trasmise nouă de înaintaşi, din perioada formării României moderne, a emancipării. Ne dau forţă personalităţile pe care România le-a dat lumii de-a lungul timpului, români mândri mai întâi de apartenenţă şi apoi de performanţele lor.

Educaţia generaţiei care va susţine România în rândul ţărilor dezvoltate, cu economie funcţională, care să asigure prosperitate, este misiunea nobilă asumată de părinţi, cadre didactice şi politicieni. De fiecare dintre noi depinde cu ce cunoştinţe, valori şi principii, modele de viaţă pleacă fiecare copil din şcoală, oricare ar fi nivelul ei.

Vorbind de şcoală, vorbim despre viitor. "Se poate prea bine concepe un bun cetăţean şi părinte de familie care nu ştie istoria coifului lui Alexandru cel Mare; însă cineva care nu va avea iubire de familie şi de ţară, onestitate, curaj civic şi militar, abnegaţiune, simţ de dreptate, activitate, energie, nu e cu putinţă a fi cetăţean folositor; din contra, va fi mai mult decât un ignorant - o piedică, dacă nu un pericol pentru ţara şi familia lui", ne-a lăsat moştenire Spiru Haret, marele savant şi om de stat care a reformat sistemul de învăţământ cu o dedicare subsumată unei singure calităţi: bun român.

Nouă ne revine plăcuta şi nobila misiune de a sădi dragul de carte în mintea şi inima fiecărui copil şi a dezvolta capacităţile fiecăruia după posibilităţi şi necesităţi publice.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Restituiţi de urgenţă memoria clădirilor în care au locuit personalităţi!"

Nu de ieri, de azi, România a intrat într-un proces de înnoire, în ciuda crizei şi a standardului de viaţă încă scăzut. Atât autorităţile locale, cât şi proprietarii privaţi au început un proces vizibil de renovare a clădirilor publice şi private, în special din marile centre urbane. Cum şi programul de anvelopare termică a blocurilor de locuinţe este în plină desfăşurare, rezultă un număr însemnat de imobile asupra cărora s-au efectuat intervenţii substanţiale la faţade.

Nu intenţionez să abordez aici problema ritmului insuficient în care sunt restaurate clădirile din România, nici a intervenţiilor ilegale asupra acestora, deşi şi acestea sunt subiecte pe care, dacă tot nu le abordează nimeni, Parlamentul ar trebui să le discute.

Ca membru al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, mă interesează în primul rând soarta imobilelor în care au locuit personalităţi ale culturii române. Iar îngrijorarea mea vizează faptul că, în urma renovărilor şi a proiectelor de anvelopare termică, au dispărut într-un număr alarmant plăcile memoriale care atestau memoria culturală a respectivelor imobile.

România nu este o ţară în care să funcţioneze de mult timp o adevărată politică a conservării memoriei. Încă nu avem plăci memoriale pe toate imobilele în care au locuit personalităţi culturale româneşti, iar despre cele în care au locuit oameni de cultură celebri, aflaţi pentru un timp mai lung sau mai scurt în ţara noastră, nici că se poate vorbi.

În aceste condiţii, dispariţia unor plăci memoriale, din cele insuficiente pe care le avem, nu poate fi tolerată. Dau doar două exemple scandaloase. A dispărut, cu câţiva ani în urmă, în urma reabilitării imobilului, placa memorială de pe casa în care a locuit şi a trudit pentru editarea lui Eminescu marele critic şi poet Perpessicius, de pe strada Mihai Eminescu. Tot în capitală, în urma anvelopării termice a blocului în care a locuit Ion Caraion, aflat pe Şoseaua Colentina, a dispărut placa memorială care atesta că, după ieşirea din puşcăria politică, acolo a locuit importantul poet, traducător şi eseist. Dar exemplele sunt, din păcate, mult mai numeroase, la scara întregii ţări.

De asemenea, semnalele de alarmă din mass-media nu dau, de ani de zile, niciun rezultat. Odată date jos, plăcile memoriale rămân uitate şi, odată cu ele, încă un colţ din memoria noastră colectivă dispare.

Fac un apel atât la autorităţile locale, cât şi la proprietarii de imobile care au dat jos plăci memoriale ca acestea să fie urgent reinstalate. Fac totodată un apel la Ministerul Culturii să monitorizeze situaţia acestor plăci memoriale şi să semnaleze organelor în drept cazurile de atentat la memoria culturală.

Domnul Dorel Covaci:

"Început de an şcolar 2014-2015"

"Fără şcoală, să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici un stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit!", spunea scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade-Rădulescu, iar Nelson Mandela, marele om de stat şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, era de părere că educaţia reprezintă cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea.

Cu alte cuvinte, educaţia a constituit dintotdeauna şansa şi speranţa pentru un viitor mai bun, pentru evoluţia în plan spiritual, pentru asumarea unui sistem de valori, care să aibă corespondent, în plan social, în promovarea şi însuşirea unor atitudini şi comportamente de un înalt nivel moral.

A venit luna septembrie şi odată cu ea începutul anului şcolar 2014-2015. Prima zi de şcoală este una dintre cele mai importante din calendarul instituţiilor de învăţământ, dar şi al societăţii, în general. Noul an şcolar aduce o mulţime de schimbări importante în sistemul de învăţământ din ţara noastră.

Una dintre ele este introducerea manualelor în format digital, pentru început, adresate elevilor din clasele I şi a II-a. Aşadar, clasicele manuale vor fi însoţite de un CD, conţinând diverse activităţi. Acesta reprezintă un moment important în evoluţia sistemului de educaţie din România, un pas mare spre modernizare, spre adaptarea la realităţile societăţii noastre, în general, şi, în particular, la cerinţele şi aşteptările generaţiilor tinere. Iniţiativa se va extinde în anii următori la toate ciclurile de învăţământ, astfel că, în cele din urmă, toţi elevii din România vor beneficia de această măsură.

Totodată, începând cu elevii din clasa a III-a şi până la cei din anii terminali, toţi copiii vor avea posibilitatea de a se înscrie în programe opţionale şi de orientare în carieră, care vin în întâmpinarea cerinţelor de pe piaţa muncii, pregătesc tinerii pentru realităţile economice şi le dezvoltă abilităţile şi competenţele relevante în alegerea carierei şi în trasarea drumului în viaţă. În paralel, sesiunile de webinarii şi mentorat, susţinute de profesionişti de vârf din diverse domenii, îşi propun să adauge la bagajul de cunoştinţe teoretice acumulate informaţii şi experienţe practice testate şi experimentate cu succes. Prin activităţi şi proiecte practice se aşteaptă ca elevii să îşi poată forma o imagine mai clară asupra pieţei muncii, a dinamicii, a cerinţelor ei şi să îşi însuşească abilităţi de comunicare, autoevaluare, lucru în echipă, luare a deciziilor, deosebit de importante în viitoarele cariere.

Programul de 100 euro pentru profesori va fi îmbunătăţit, în prezent, fiind vorba de aproximativ 150 de euro sumă forfetară. Profesorii vor putea decide dacă folosesc aceste fonduri pentru a-şi achiziţiona cărţi, pentru a merge la conferinţe sau a urma diverse programe de formare profesională.

Începând cu toamna acestui an, intră în discuţie introducerea învăţământului obligatoriu de la 3 ani, având ca termen estimat anul şcolar 2018-2019. Probabil 2015 va veni deja cu o noutate, şi anume, obligativitatea grupei mari la grădiniţă de la 5 ani. Aceste iniţiative au fost propuse în urma analizei diferenţelor majore între copiii care au frecventat grădiniţa şi cei care au rămas acasă la nivelul dezvoltării intelectuale şi integrării sociale în mediul şcolar.

Începând cu 2019, se preconizează introducerea metodelor de examinare naţională, după modelul testelor PISA. Analizând rezultatele ultimelor sesiuni de bacalaureat, se constată că procentul de promovabilitate din vară a crescut, iar cel din toamnă a rămas la acelaşi nivel. Aproximativ 70% din elevii care au terminat liceul în 2014 au promovat, în timp ce, în cazul seriilor anterioare, vorbim de doar 30%.

Asigurarea unui sistem educaţional de calitate reprezintă o responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, a cadrelor didactice, a familiei, a bisericii. Un obiectiv important, care se doreşte a fi realizat în cel mai scurt timp, este implementarea unui mecanism clar, coerent, transparent de o evoluţie graduală pentru ciclurile de învăţământ. Este nevoie de o pregătire mai bună a elevilor în timpul anului şcolar şi dacă este necesar, pe lângă activităţile de clasă, de introducerea meditaţiilor instituţionalizate.

Le mulţumim domnilor profesori, care au continuat în fiecare an să-şi exercite activitatea cu dăruire, pasiune şi profesionalism, pentru atâtea generaţii de copii!

Felicit şi doresc mult succes tuturor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice! Anul şcolar 2014-2015 să fie un an bun, cu realizări de excepţie pentru toţi cei implicaţi în actul de învăţământ!

Domnul Ion Melinte:

"Cheltuielile la români reflectă sărăcia"

Un român cheltuieşte cca. 41% din venitul său lunar pe alimente şi băuturi, în condiţiile în care la nivelul Uniunii Europene media cheltuielilor sus-menţionate reprezintă 15%. În unele ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, Suedia sau Luxemburg, ponderea scade şi sub pragul de 15%.

Veniturile unui român reprezintă 25% din media venitului european. Venitul mediu din România îţi permite să cumperi 15 coşuri de alimente de bază într-o lună pe când un polonez poate cumpăra 25, iar un german 50.

Preţurile alimentelor şi ale celorlalte produse necesare unui nivel bun de trai din magazinele noastre sunt de multe ori aliniate celor din alte state europene. Însă, după 24 de ani, salariile sunt cele din vremea comunistă, rămânând cu părere de rău în urmă.

Paradoxal, cu toate că România este o ţară eminamente agrară, o sticlă de lapte ajunge să coste aproximativ un euro, mai mult decât în orice ţară din jur, mai mult chiar decât în Germania.

Din ponderea de 41%, 35% merge către carne şi produse din carne, 20% pe lactate, 15% pe legume, 14% pe pâine şi produse de panificaţie, 11% pe fructe şi diferenţa pe ouă.

În România salariile sunt mici şi TVA mare la alimente. Pentru a se echilibra situaţia ar trebui, în primul rând, redus TVA-ul la toate alimentele de bază, după modelul de la pâine. Pentru ca salariile să crească semnificativ sunt necesare investiţii masive în următorii ani. În timp, în privinţa TVA la alimente, România a devenit deja fruntaşă.

Românii cheltuind cea mai mare parte din venitul lunar pe mâncare, ei sunt nevoiţi să îşi reducă bugetele pentru alte categorii de bunuri şi servicii. În concluzie, românul este obligat să-şi reducă bugetele în educaţie şi sănătate.

De aceea, noi, oamenii politici, prin strategii pe termen lung şi mediu să desluşim această ecuaţie nerezolvată de 24 de ani!

Domnul Constantin Rădulescu:

"România fără aer!"

Este bine ştiut faptul că pădurile constituie plămânii planetei. Este însă la fel de bine ştiut faptul că în fiecare an au loc defrişări masive care afectează din ce în ce mai grav mediul şi, prin aceasta, viaţa noastră. Cu alte cuvinte, "plămânii" planetei sunt micşoraţi tot mai mult, în dauna fizică a fiecărui om şi, evident, a fiecărei fiinţe.

Dacă în unele ţări s-au luat măsuri drastice împotriva celor care abuzează în tăierea pădurilor, în alte ţări consider că lucrurile au scăpat de sub control.

Se pare că România se înscrie în această zonă a defrişărilor masive, fără niciun control sau, dacă vreţi, cu un control insuficient. Altfel nu se poate explica dispariţia fizică, din teren, a pădurilor de pe mii de hectare, printr-o exploatare a vegetaţiei forestiere fără precedent şi fără asigurarea lucrărilor silvice obligatorii după tăierea arborilor, cum ar fi: împăduriri, degajări, descopleşiri, precum şi refacerea torenţilor, albiilor torenţiale şi drumurilor distruse ca urmare a exploatării pădurilor, apoi igienizarea periodică a zonelor cu vegetaţie forestieră etc.

Dacă în 1989 România se putea lăuda cu cca. 6,9 milioane de hectare de pădure, în prezent România mai deţine doar aproximativ 6,65 milioane de hectare de pădure, reprezentând cca 26% din suprafaţa ţării, fiind sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de cca 34% şi mult sub nivelul ţărilor nordice, unde procentul este de 80%. Statisticile arată că în ultimii 25 de ani suprafaţa de pădure s-a micşorat cu cca 250.000 de hectare de pădure. Cu alte cuvinte, suprafaţa de pădure din România se micşorează în fiecare an cu cca 7.000 de hectare.

Ce înseamnă acest fapt? Nu cumva este un atentat mascat la viaţa şi sănătatea noastră? Şi dacă este aşa, cine se face responsabil de acest atentat? De ce nu este descoperit acest responsabil sau de ce nu este pedepsit exemplar? Cine profită de pe urma defrişărilor masive? Unde se duce profitul de pe urma despăduririlor?

De ce mai este plătit din banii publici personalul atâtor autorităţi, agenţii naţionale, instituţii etc., înfiinţate şi puse să asigure exploatarea corectă, legală şi raţională a pădurilor, ori să aplice măsuri împotriva celor care încalcă legea, sau să educe populaţia cu privire la conservarea mediului şi altele asemenea? Cine protejează până la urmă pădurile României de abuzurile săvârşite în acest domeniu, zi de zi, de tot felul de firme multinaţionale sau autohtone, aflate parcă într-un concurs ciudat, gen "cine defrişează mai mult cu consecinţe dezastruoase pentru mediu, pentru oamenii din această ţară şi în general pentru viaţă, câştigă!"?

Vă dau câteva exemple de exploatare masivă, dezastruoasă a pădurilor:

1. O suprafaţă uriaşă de pădure (cca 650 de hectare) din Munţii Giurgeului, pădure aflată într-o arie protejată din judeţul Harghita, a fost defrişată la ras în numai trei ani (2003-2006), cu toate că legea (Codul silvic) prevede că dintr-o singură zonă nu se poate tăia la ras pe mai mult de trei hectare! Descoperirea acestei defrişări colosale şi, atenţie, într-o zonă protejată, a fost făcută de o echipă a Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), în urma supravegherii prin sateliţii NASA, prin metoda comparării imaginilor luate la intervale diferite de timp asupra aceleiaşi zone.

În paranteză fie spus, aş recomanda ICAS-ului ca intervalele de timp să fie mai scurte (maximum 1-2 luni), altfel ne vom trezi că monitorizarea prin satelit ne va servi doar la constatarea că s-a mai tăiat la ras o suprafaţă de pădure de sute de hectare şi nu pentru a depista rapid unde se produc tăieri la ras ca să se intervină operativ în scopul verificării legalităţii respectivelor defrişări şi, eventual, stopării acestora concomitent cu aplicarea măsurilor ce se impun.

2. O suprafaţă de pădure de cca 500 de hectare din Munţii Maramureşului a fost tăiată de asemenea la ras în trei ani (2006-2009).

3. Sute de hectare de pădure au fost tăiate la ras în ultimii 5 ani în Munţii Lotrului şi Munţii Latoriţei, unde, de altfel, se continuă tăierea la ras. Cât de legale au fost şi sunt aceste tăieri nu ştiu, dar mă întreb şi eu cum se întreabă majoritatea locuitorilor de pe Valea Lotrului şi de pe Valea Latoriţei de ce transportul lemnului s-a făcut şi se face cu precădere în cursul nopţii.

Şi exemplele pot continua. Din relatările unor cetăţeni am constatat că firmele care exploatează nemilos pădurea recurg de cele mai multe ori la diverse stratageme menite să ascundă tăierile la ras, cum ar fi, de exemplu, lăsarea la marginea pădurii, de regulă vecină cu drumurile publice, unei fâşii de pădure late de 20-30 m, astfel încât să nu se observe dezastrul din interior sau plantarea de-a lungul drumului public a unor indicatoare de interdicţie (a se citi de descurajare) a intrării în pădure, de fapt, în fâşia de pădure de la marginea drumului, sub pretextul că este vorba de o proprietate privată şi cine îndrăzneşte să intre, va suporta consecinţe dintre cele mai neplăcute.

Solicit celor în drept, adică Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Ministerului Afacerilor Interne, direcţiilor de specialitate din aceste ministere, autorităţilor statului, centrale şi locale (Curtea de Conturi, Prefecturi, Consilii judeţene şi locale, Poliţie, Jandarmerie etc.) să ne prezinte o situaţie clară, la zi, a exploatărilor silvice din România, ce urmări se conturează în viitorul apropiat ca urmare a exploatărilor silvice fără discernământ efectuate în ţara noastră şi ce măsuri s-au luat până acum, câte delicte silvice au fost instrumentate şi cum au fost soluţionate, ce măsuri trebuie luate pentru stoparea unui astfel de fenomen distructiv.

Vă spun cu toată sinceritatea că rămân fără cuvinte când iau la cunoştinţă din mass-media că a fost prins câte un cetăţean care "a transportat fără forme legale, cu căruţa, aproximativ 0,5 metri cubi de material lemnos" şi i s-a întocmit dosar penal, în timp ce zi de zi şi mai ales noapte de noapte trec tirurile încărcate cu 50-60 de metri cubi de material lemnos către firmele de profil, fără să le oprească cineva pentru un minim control de rutină! Nu încurajez în niciun fel încălcarea legii, dar mărturisesc că nu pot fi convins că defrişarea masivă din România se datorează celor câţiva cetăţeni amărâţi prinşi de organele în drept în timp ce transportau materialul lemnos cu căruţa!

Solicit totodată efectuarea unui inventar riguros al suprafeţelor împădurite, cu atât mai mult cu cât, deşi în teren situaţia este dezastruoasă, pe hârtie datele arată că suprafaţa de pădure din România este în continuă creştere. Mă întreb cine are interesul să furnizeze date liniştitoare în privinţa pădurilor din România. Aceste mistere trebuie elucidate cât mai repede!

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"În timp ce voi dormeaţi"

În timp ce opoziţia dormea şi se mai trezea din când în când pentru a depune câte o moţiune simplă, Guvernul a absorbit fonduri europene şi le-a alocat proiectelor pentru ţară şi oameni. Premierul, al cărui demers de semnare a memorandumurilor cu China a fost luat în derâdere de către Traian Băsescu şi acoliţii săi, a obţinut, doar în aceasta lună, o investiţie în valoare de 300 de milioane de dolari pentru Termocentrala Deva.

Guvernul Ponta a demonstrat constanţă şi consecvenţă în ceea ce priveşte îndeplinirea promisiunilor făcute în campania din 2012 şi toate demersurile sale au avut ca scop finalizarea acestora. Crearea de noi locuri de muncă, creşterea salariilor bugetare, atragerea investitorilor şi a fondurilor europene, reducerea CAS-ului la angajator şi, nu în ultimul rând, înlăturarea regimului Basescu de la putere, sunt reuşite pe agenda premierului.

În această guvernare alocarea fondurilor nu a avut drept criteriu culoarea politică, ci s-a mers pe premisa că fiecare judeţ şi fiecare proiect este la fel de important. Astfel, lucrările la drumul care leagă Bistriţa de Mureş, începute acum 3 ani, sunt aproape complet finalizate cu ajutorul fondurilor din partea Băncii Europene de Investiţii, CNADNR-ului şi Guvernului României. De asemenea, am aşteptat cu toţii şi ne-am bucurat atunci când s-a finalizat reabilitarea maternităţii spitalului din Bistriţa, pentru care s-a alocat suma de 2,4 milioane de euro.

La vizita premierului în judeţ s-a semnat contractul de finanţare pentru reabilitarea Colegiului Naţional "Liviu Rebreanu", în valoare de 30 de milioane de lei, dar şi realizarea unui proiect care aştepta în sertare din 2007, anume campusul şcolar al colegiului mai sus amintit, în valoare de 7 milioane de euro alocaţi prin Ministerul Dezvoltării şi contribuţie din partea autorităţilor locale.

Bistriţa-Năsăud se poate lăuda acum cu o Gară de Nord modernizată, lucrări ce au durat aproape doi ani, pentru care s-au alocat fonduri în valoare de peste 56 milioane de lei.

Concluzia mea este aceasta: atunci când exista o bună colaborare între autorităţile locale şi cele centrale, indiferent de ideologia politică, atunci când dorinţa de a-ţi face datoria primează, toate judeţele se pot lauda cu reuşite precum cele ale judeţului meu. Conform bilanţului realizat de preşedintele Consiliului Judeţean, Bistriţa a primit în guvernarea Ponta cca 400 de milioane de euro. Vedeţi că se poate?

Mai am o singura dorinţă, aceea ca drumurile DN 17 C şi DN 17 D să fie reabilitate cât de curând posibil. Vreau ca buna colaborare a instituţiilor să existe în continuare, iar pe aceste două drumuri reabilitate să circule, fără oprelişti, locuitorii, investitorii şi turiştii.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Metode de intimidare şi dezinformare a oamenilor"

Unica activitate a opoziţiei este aceea de a depune câte o moţiune simplă pentru a nu aluneca definitiv în uitare. Astfel, ei transmit un mesaj electoratului, acela că, deşi sunt prost pregătiţi pentru funcţiile ocupate şi complet dezinteresaţi, ei nu au uitat să scrie şi să citească. De la orice altă activitate, însă, membrii formaţiunilor PDL şi PNL se sustrag cu desăvârşire. De exemplu, părăsirea sălii de plen pentru a nu vota amnistierea mamelor şi pensionarilor.

Proaspăt intraţi în hora lui Traian Băsescu, membrii PNL joacă alături de PDL şi îmbrăţişează viziunea de a guverna peste oameni măcinaţi de frică şi preocupaţi de grija zilei de mâine. De aceea nu au vrut să voteze amnistierea bugetarilor şi de aceea l-au revocat din funcţie pe fostul ministru liberal Daniel Chiţoiu, pentru a pune piedici Guvernului USL în încercarea de a elibera românii de poverile fiscale.

Au anunţat cu surle şi trâmbiţe pe la toate posturile de televiziune că reducerea CAS-ului va avea un impact bugetar negativ şi că Guvernul va inventa şi mai multe taxe pentru a acoperi această scădere. Intimidarea şi dezinformarea sunt cele două ustensile politice pe care aceşti demnitari cu mare iscusinţă le mânuiesc. Dar, în drumul lor spre pierzanie, au pierdut un jucător care obişnuia să creadă în Partidul Naţional Liberal şi care a părăsit formaţiunea nedorind să ia parte la "trădarea electoratului liberal şi a membrilor acestuia". Acest om, fost ministru al finanţelor, a explicat foarte clar cum reducerea CAS-ului la angajator va scoate la suprafaţă un număr considerabil de locuri de muncă şi automat va avea loc o mai bună colectare la bugetul statului. Vor fi făcute noi investiţii, vor fi create noi locuri de muncă şi aceste lucruri vor consolida încrederea angajatorilor în instituţiile statului. Reducerea CAS va încuraja mediul de afaceri şi odată cu această măsură, nivelul de trai şi puterea de cumpărare vor fi considerabil ameliorate.

Ridicolul face ca această moţiune să fie depusă de către fostul ministru al finanţelor din guvernarea PDL, omul care a semnat hotărârea de Guvern prin care a redus salariul minim al românilor la valoarea de 670 de lei. Gheorghe Ialomiţianu şi-a bătut joc de populaţie în tot timpul în care a ocupat această funcţie publică.

Aţi luat banii oamenilor şi i-aţi amânat de la an la an. Trebuia să le daţi banii înapoi aşa cum aţi promis!

Afirm cu toată onestitatea că dacă PSD nu ar fi venit la guvernare, nici în 2014 PDL nu ar fi reîntregit salariile oamenilor. Astăzi salariul minim pe economie este de 900 de lei, puterea de cumpărare a crescut cu 5,7 procente faţă de 2013, iar din ianuarie 2013 până în prezent au fost create peste 200.000 de noi locuri de muncă.

Lăsaţi oamenii să aibă încredere în economia ţării şi spuneţi-le adevărul. Anul 2014 se va finaliza tot cu creştere economică!

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

Declaraţie politică cu ocazia Zilei Internaţionale a Democraţiei

În fiecare an, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite celebrează pe data de 15 septembrie Ziua Internaţională a Democraţiei.

În acest context, trebuie să conştientizăm importanţa promovării şi protejării acestei valori universale, bazată pe voinţa liber exprimată a cetăţenilor privind sistemele politice, economice, sociale şi culturale în care trăiesc.

Democraţia este principalul concept al civilizaţiei moderne, iar promovarea valorilor democraţiei reprezintă singura garanţie a unei vieţi libere şi prospere. Democraţia este forma de guvernământ, de organizare şi de conducere a societăţii cu cea mai largă răspândire, cea mai dorită şi acceptată de către oameni, singura capabilă să promoveze esenţa umană, să o apere şi să-i asigure realizarea.

România, ca stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a implicat activ în promovarea şi consolidarea democraţiei, sprijinind întărirea statului de drept atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, contribuind financiar la Fondul Naţiunilor Unite pentru promovarea democraţiei pentru construcţia păcii, precum şi la bugetul Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, pentru activităţi legate de consolidarea statului de drept şi a democraţiei.

În concluzie, trebuie să conferim acestei zilei semnificaţia cuvenită de valoare şi responsabilitate politică, susţinând şi încurajând principiile democraţiei, elementele şi modalităţile de exercitare a unei guvernări democratice.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Respingerea OUG nr. 55/2014 privind migraţia aleşilor locali, un gest de credibilitate al Parlamentului"

Votul de astăzi din Camera Deputaţilor, de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646/2 septembrie 2014, care permitea migraţia aleşilor locali şi judeţeni dintr-un partid în altul, constituie un gest de credibilitate politică. Proiectul de lege care viza aprobarea OUG nr. 55/2014 este în detrimentul cetăţenilor României, deoarece legiferarea migraţiei politice ar duce la schimbarea fundamentală a opţiunilor exprimate de electorat la alegerile locale din 2012.

Votul de azi din plenul Camerei Deputaţilor este unul normal, firesc, într-un cadru democratic spre care tindem cu toţii. S-a dovedit că Parlamentul nu este un apanaj al Guvernului şi nu votează după cum doreşte unul sau altul dintre guvernanţi. Personal, nu consider necesar ca un fenomen respins cu vehemenţă de către toate partidele politice după 1990, precum traseismul politic, să fie impus de Guvern printr-o ordonanţă de urgenţă. Actele normative de urgenţă ar trebui adoptate doar în cazuri de urgenţă, nu pentru a facilita trecerea unor primari, preşedinţi de consilii judeţene şi a consilierilor locali şi judeţeni de la un partid la altul, aşa cum le dictează anumite interese de moment şi chiar înaintea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale.

Este evident că marea majoritate a primarilor şi consilierilor intenţionează să se înscrie în PSD şi în partidele sale satelitare, precum UNPR şi PLR. În aceste condiţii, ar fi în pericol formaţiunile politice mai mici, care riscă să îşi piardă puţinii aleşi pe care-i au şi, implicit, actul democratic în general, prin dispariţia opoziţiei din multe consilii locale şi judeţene din ţară. De asemenea, respingerea OUG nr. 55/2014 este un prim pas în anularea actului normativ respectiv, deoarece Senatul este Camera decizională pentru această lege organică.

Consider că trebuie să dăm dovadă de responsabilitate politică şi de respect faţă de alegători. Nu poţi să pui un termen de 45 de zile în care primarii să se gândească în ce partid să activeze, este ca şi cum îi forţezi să îşi ghicească viitorul! Scena politică românească încă nu funcţionează într-un regim de predictibilitate, astfel încât este dificil de previzionat ce se poate întâmpla peste o lună, şase luni sau un an. În consecinţă, îmi exprim încrederea că respectivul proiect de lege va fi respins definitiv de către senatori.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Interzicerea instituţionalizării pentru copiii de până la 3 ani, dovada maturizării sistemului românesc de protecţie socială"

Ştim cu toţii cât de dificilă este situaţia copiilor instituţionalizaţi. Aceasta a rămas, din păcate, o grea moştenire a regimului comunist. Realitatea este că, indiferent de dotare şi personal, centrele de plasament rămân un loc în care zeci de mii de copii din România ajung să uite cum este să trăieşti într-o familie. Pentru a le întinde o mână de ajutor acestor copii, am iniţiat Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea art.64 alin.(1) şi (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, proiect care va fi supus astăzi la vot în plenul Camerei Deputaţilor.

Actualmente, copiii cu vârsta de până la 2 ani pot fi plasaţi doar în familia extinsă, în familia substitut sau la asistentul maternal. Vă propun să le oferim acest drept şi copiilor de până la 3 ani. Poate părea o modificare minoră, însă este esenţială pentru viitorul a mii de copii - nu mă refer doar la cei aflaţi astăzi în instituţii, ci şi la generaţiile următoare. A venit momentul să facem dovada maturizării sistemului nostru de protecţie socială.

Vă rog să îmi permiteţi o serie de clarificări.

În primul rând, mediul din centrele de plasament are, prin însăşi natura sa, un efect negativ asupra celor mici. După cum o dovedesc şi studiile, aceşti copii ajung să aibă deficienţe intelectuale, de ataşament, de comunicare şi nu numai. Problemele acumulate în instituţii nu se opresc la primii trei ani, ci îi urmăresc întreaga viaţă. Singura soluţie este ca cei mici să crească într-un mediu familial. De aceea, trebuie să promovăm îngrijirea de tip familial şi plasarea la asistenţi maternali.

Un al doilea aspect ţine, dacă vreţi, de viziune. Avem nevoie de soluţii alternative pentru copiii mai mici de 3 ani. Este momentul să ne desprindem de practicile trecutului şi să ne concentrăm pe măsuri cu efect benefic nu doar acum, ci şi pe termen lung. Datele oficiale o confirmă: copiii sub 3 ani sunt de trei ori mai expuşi riscului de a fi plasaţi în instituţii. Asta înseamnă că politicile de protecţie socială trebuie să le acorde prioritate. Chiar şi acum, după numeroase măsuri aplicate în domeniu, există multe bariere ce împiedică copiii să crească într-o familie. O primă condiţie este ca politicile ce vizează serviciile sociale, educaţia şi sănătatea să fie integrate, să abordeze bunăstarea copilului în ansamblu, nu doar secvenţial. În acest sens, sper ca proiectul de lege pe care vi-l propun să fie urmat de alte iniţiative similare, prin care să îmbunătăţim vizibil viaţa copiilor.

Da, s-au făcut eforturi pentru a ameliora condiţiile din instituţiile de ocrotire. Cu toate acestea, numărul copiilor aflaţi în centrele rezidenţiale este încă foarte mare. Dacă în 1990 erau peste 100.000 copii în instituţii, acum, numărul lor a ajuns la aproximativ 62.000. Dintre aceştia, 735 de copii au între doi şi trei ani - sunt exact acei copii care vor putea părăsi instituţiile şi vor putea fi îngrijiţi într-un mediu familial dacă acest proiect de lege este adoptat. 735 de copii aşteaptă votul nostru pozitiv.

În ce priveşte instituţionalizarea, centrele de plasament ar trebui să fie doar o soluţie de ultimă instanţă, în niciun caz locul în care majoritatea copiilor abandonaţi îşi petrec primii ani din viaţă. Trebuie să facem tot posibilul pentru a reduce numărul de copii din instituţii. Avem atât resursele financiare, cât şi resursele umane pentru a face această schimbare. Cei peste 12.000 de asistenţi maternali sunt capabili să preia copiii de până la 3 ani din instituţii. În ce priveşte impactul bugetar, resursele folosite în prezent în instituţii vor fi convertite către serviciile familiale. Mai mult, din experienţa anilor trecuţi, costurile lunare alocate unui copil plasat în asistenţă maternală sunt foarte apropiate sau chiar mai mici, în unele cazuri, decât cele aferente îngrijirii sale într-un centru de plasament. În concluzie, trecerea la serviciile familiale este realmente o investiţie pe termen lung, o investiţie în eficientizarea sistemului de protecţie socială.

În încheiere, vreau să mulţumesc UNICEF şi Ministerului Muncii pentru colaborarea excelentă pe care am avut-o în vederea elaborării acestui proiect de lege. De asemenea, mă bucur că Ministerul Muncii îşi stabileşte ca prioritate dezinstituţionalizarea tuturor copiilor până în 2020 - este o dovadă vie că preocuparea pentru bunăstarea copiilor a revenit pe agenda publică.

Domnul Mircea Roşca:

"Pentru ministrul Florin Jianu selfie-ul cu obiective turistice ţine loc de strategie pentru promovarea turismului românesc"

Mă văd nevoit să reacţionez în legătură cu amatorismul manifestat de ministrul delegat pentru IMM-uri şi turism, domnul Florin Jianu, care în loc să se ocupe de dezvoltarea sectorului turistic prin promovarea unor politici active în domeniu, a preferat să lanseze pe una dintre reţelele de socializare o leapşa cu selfie-uri la obiective turistice din România.

Domnul ministru care ne-a obişnuit mai degrabă cu tăcerea de când deţine acest portofoliu, şi au trecut mai bine de 6 luni de atunci, a prins glas, încercând prin această campanie virtuală să încurajeze turismul în România.

A încerca să umpli un vid de legiferare apelând la o metodă de Public Relations, doar pentru a demonstra că nu ai uitat că ai în atribuţii şi acest sector economic de activitate, este lamentabil şi nedemn pentru un ministru în Guvernul României.

Mă aşteptam la alt gen de abordare din partea unui ministru care a primit un vot de învestitură în baza unui program de guvernare pe care are obligaţia să-l aplice, dar, din câte observ, eforturile ministrului sunt concentrate pe imaginea proprie şi mai puţin pe creşterea contribuţiei sectorului turismului în PIB sau pe gândirea unei strategii naţionale de promovare a destinaţiilor turistice româneşti.

Se pare că pentru domnul ministru Florin Jianu s-au terminat problemele din turismul românesc, iar acum a trecut în etapa în care culege laurii unor realizări remarcabile în domeniu, printr-o campanie de imagine axată pe propria persoană.

Din păcate, realitatea din turismul românesc este cu totul alta. Acest domeniu gâfâie sub povara fiscalităţii şi a lipsei de viziune pe termen lung.

Reprezint în Parlamentul României interesele cetăţenilor de pe Valea Prahovei, o regiune cu potenţial turistic imens, confirmat de numărul mare de turişti care vizitează anual zona şi de renumele ce a depăşit graniţele ţării. Meritul, în mare parte, pentru acest aflux de turişti aparţine agenţilor economici care au ca obiect de activitate turismul şi care fac eforturi susţinute pentru a menţine un standard ridicat al serviciilor pe care le oferă, fără un suport consistent din partea ministerului de resort.

Din partea autorităţii centrale cu atribuţii de reglementare în domeniu au existat prea puţine acţiuni concrete prin care acest domeniu să fie impulsionat, ajungându-se ca singurele inputuri reale care să resusciteze turismul să fie acţiuni izolate, precum organizarea unor competiţii internaţionale cum a fost şi cazul Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE), organizat în trei oraşe de pe Valea Prahovei, anul trecut.

Faptul că turismul românesc a ajuns să fie trecut la capitolul diverse de către Guvern, şi asta prin prestaţia total neprofesionistă a unui ministru care are iniţiative gen selfie lansate colegilor de partid pe un site de socializare, nu poate fi tolerat şi devine îngrijorător pentru parcursul şi eficientizarea acestui sector de activitate.

Domnule ministru, excelenţa în turism nu se atinge prin declaraţii şi poze făcute cu obiective turistice din România, ci prin stabilirea şi prioritizarea câtorva obiective clare şi măsurabile pe care să le implementaţi de urgenţă. Deocamdată, nu aţi demonstrat că sunteţi capabil să stabiliţi priorităţile acestui sector, de aceea ar trebui să vă abţineţi pe viitor de la astfel de gesturi doar de imagine, care nu aduc nimic bun turismului românesc, ci, din contră, vă plasează într-o zonă a ridicolului.

Domnul Mircea Roşca:

"Autostrada Comarnic-Braşov, între neputinţa şi incompetenţa Guvernului Ponta"

În urma prezenţei în Parlament, săptămâna trecută, a domnului ministru Ioan Rus, invitat la Comisia pentru transporturi din Camera Deputaţilor, mă aşteptam să existe declaraţii şi asumări importante în legătură cu unul dintre cele mai aşteptate proiecte de infrastructură din România - construcţia autostrăzii Comarnic -Braşov.

Acest proiect a devenit un fel de Fata Morgana pentru guvernarea Ponta, care l-a plasat, cel puţin la nivel declarativ, cap de listă între priorităţile de investiţii în domeniul infrastructurii rutiere.

Timp de doi ani am avut o serie de intervenţii parlamentare pe acest subiect, de la declaraţii politice la întrebări adresate guvernanţilor, prin care am atras atenţia asupra necesităţii realizării urgente a acestui proiect major, cu impact pozitiv nu doar pentru Valea Prahovei, ci pentru întreaga ţară.

Argumentele în favoarea acestui proiect sunt multe şi nu au nicio legătură cu criteriul politic de trasare a autostrăzilor în România, nefiind un moft, aşa cum este spre exemplu autostrada Bucureşti-Alexandria, care, în afara unei susţineri politice asidue din partea domnului Liviu Dragnea, nu îndeplineşte niciun alt criteriu.

De anul trecut până în prezent, contractul pentru construcţia acestei autostrăzi trebuia semnat de cel puţin trei ori, conform anunţurilor repetate ale premierului Victor Ponta. În schimb, am avut parte doar de noi amânări, ultimul termen avansat fiind luna septembrie. Deşi suma de 400 de milioane de lei a fost alocată prin bugetul pentru anul 2014 pentru demararea procedurilor ce revin statului, Guvernul Ponta nu a reuşit încă să obţină acordul de la Eurostat, astfel încât să se intre în linie dreaptă cu acest proiect.

În impas sunt şi negocierile pentru finalizarea procesului de finanţare cu băncile comerciale purtate de consorţiul Vinci - Strabag - Aktor care a câştigat licitaţia pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov. Din punctul meu de vedere, povestea legată de rentabilitatea proiectului autostrăzii Comarnic-Braşov este una întreţinută în mod artificial, pentru că această investiţie se califică de departe în faţa altor proiecte de infrastructură. Problema esenţială este cât de serios este partenerul public, adică Guvernul României, care nu găseşte spaţiu fiscal suficient pentru această investiţie pentru a se încadra într-un deficit agreat de partenerii financiari internaţionali.

De aceea, ministrul transporturilor, domnul Ioan Rus, a lansat o nouă ipoteză care să justifice neputinţa Guvernului pe acest subiect - negocierile s-au împotmolit şi din cauza acestor probleme legate de încadrarea în deficitul bugetar. Altfel spus, Guvernul Ponta este incapabil să reducă din cheltuielile electorale din acest an în favoarea unui proiect prioritar pentru dezvoltarea României.

Astfel, pierdem timp preţios, ratăm ţinte asumate în faţa cetăţenilor şi ne decredibilizăm în faţa investitorilor din cauza populismului Guvernului PSD care sacrifică viitorul ţării pentru un interes de partid, alegerea domnului Ponta în funcţia de preşedinte al României.

Fac un apel public către premierul Victor Ponta să facă toate demersurile necesare pentru deblocarea acestui proiect şi pentru identificarea soluţiilor care să conducă la semnarea de urgenţă a contractului pentru construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov. Unde este entuziasmul domnului Victor Ponta, care la începutul anului încheia un Memorandum de înţelegere cu firma câştigătoare a licitaţiei de construcţie, garantând că această investiţie va demara în luna aprilie? Acelaşi Victor Ponta afirma că "precedentele încercări au eşuat din cauza României, nu din cauza constructorului. Nu există garanţii mai puternice decât că până în 2017 statul român nu dă niciun ban". De atunci niciun cuvânt în plus din partea premierului despre stadiul acestui proiect esenţial pentru dezvoltarea României, purtători de mesaje au devenit cei din eşalonul doi guvernamental, şi asta pentru a nu fi compromisă imaginea de prezidenţiabil a candidatului PSD.

Îi reamintesc premierului Ponta că s-a angajat în faţa întregii naţiuni să finalizeze acest proiect până la finele anului 2016, cu promisiunea că nu va mai candida la parlamentare dacă va înregistra un eşec. Acest eşec se prefigurează, având în vedere întârzierile deja înregistrate, motiv pentru care Victor Ponta ar trebui, ca un gest de onoare şi de respect faţă de cetăţenii acestei ţări, să-şi retragă inclusiv candidatura la preşedinţia României.

Domnul Erland Cocei:

"Po(a)nta copiilor: microbuze da, manuale ba!"

De câteva luni încoace, actualul Guvern a abandonat agenda de guvernare şi a decis să se implice şi să sprijine activ campania pentru alegerile prezidenţiale a candidatului PSD, însuşi premierul Victor Ponta. În cadrul acestei strategii, rolul principalilor agenţi electorali revine chiar miniştrilor din Cabinetul Ponta 3.

Pentru PSD nu contează că aceşti demnitari sunt plătiţi din bani publici pentru a sluji intereselor legitime ale cetăţenilor, ceea ce contează este ca ei să răspundă intereselor electorale ale domnului Ponta. Am să vă dau câteva exemple în acest sens.

Mai nou, sub guvernarea PSD şi în timpul mandatului ministrului Pricopie, educaţia se face fără manuale. Pe 15 septembrie, dascălii şi copiii din clasele I şi a II-a au păşit în noul an şcolar fără a avea pe bănci manualele necesare desfăşurării procesului educaţional.

Deşi această situaţie era cunoscută de la începutul lunii septembrie, deşi s-a demarat o anchetă în acest sens, nimeni din conducerea ministerului nu-şi asumă responsabilitatea şi, drept urmare, nimeni nu a fost sancţionat până în acest moment.

Explicaţiile guvernamentale sunt năucitoare: ba s-a început târziu licitaţia, ba au contestat editurile, ba este un proces care durează şi chiar a fost avansată ideea că opinia publică, cadrele didactice, copiii şi părinţii ar trebui să se obişnuiască cu acest "meci" între minister şi edituri. Un meci în care se înscriu goluri doar în poarta elevilor, iar singurul vinovat este anul şcolar care s-a încăpăţânat să-şi respecte tradiţia şi să înceapă cursurile pe 15 septembrie...

În schimbul manualelor, liderii PSD, în frunte cu premierul Victor Ponta, s-au întrecut, care mai de care, să ofere microbuze primarilor, normal - pentru bunul mers al şcolii româneşti. Domnul Ponta la Târgu-Jiu, domnul Pricopie la Buzău, domnul Dragnea prin toată ţara, încât nu există lider PSD care să nu se laude cu această "realizare": microbuze da, manuale ba.

Până şi domnul Ioan Rus a abandonat autostrăzile din Masterplanul de Transport cerut de Uniunea Europeană şi a dat o fugă la Cluj pentru a preda câteva microbuze, unele cu probleme la frână, pentru UDMR, lăudând totodată eforturile Guvernului Ponta de a investi în educaţie ... prin microbuze.

Vorbele domnului Rus dovedesc că PSD a înlocuit zicala "ai carte, ai parte" cu un nou slogan destinat educaţiei primarilor în vederea alegerilor prezidenţiale: "ai microbuz, ai parte". Cât despre manualele elevilor, ele mai pot aştepta: prioritatea Guvernului este alegerea domnului Ponta la Cotroceni, iar pentru PSD, cei mici din clasa I şi a II-a nu votează şi, ca atare, nu trebuie educaţi pentru atingerea acestui obiectiv.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"An nou şcolar cu emoţii şi schimbări"

Ca de fiecare dată, începutul de an şcolar vine cu emoţii, cu veşti mai bune sau mai puţin bune şi de aceea doresc să le transmit dascălilor şi elevilor mari sau mici să aibă încredere în Ministerul Educaţiei şi în reformele întreprinse. În ultimii ani nu au fost schimbate manualele claselor primare şi având în vedere interesele diverselor edituri care au contestat apariţia manualelor noi, începutul de an a debutat cu o surpriză neplăcută. Copiii nu au găsit pe bănci manuale, însă dascălii vor şti cu siguranţă cum să îi ghideze până la rezolvarea acestei situaţii.

Am citit diverse comentarii pro şi contra referitoare la introducerea în programa de clasa a doua, spre exemplu, a unor noţiuni noi de fizică sau de biologie sau chiar şi fracţii. Ca şi părinte de copil de clasă primară, vă spun că sunt de acord ca aceste noţiuni să se introducă cât mai devreme, aşa ar trebui să se întâmple şi cu regulile de gramatică, cu noţiunile minime de a scrie o compunere, de a scrie matematic o jumătate de pâine sau un sfert de măr, de a înţelege cum se face că distanţa se micşorează dacă mergi mai repede.

De ce ar deranja pe cineva că se explică în cadrul şcolii de ce vaporul poate naviga la greutatea sa fără să se scufunde, atâta vreme cât nu deranjează că se stă cu ochii pironiţi în dispozitive electronice fără nicio activitate neuronală. Văd mai des decât ar trebui copii începând de la vârsta de 4 ani care mânuiesc tablete cu dexteritatea unui profesionist în domeniu şi nu înţeleg de ce unii părinţi nu sunt deranjaţi. Copiii din ziua de astăzi se nasc cu anumite conexiuni inteligente care le permit să absoarbă cunoştinţe cu o rapiditate fenomenală.

Nu are importanţă ce noţiuni prezinţi, ci cum o faci, de aceea important este să se înţeleagă faptul că predarea se va face la nivelul clasei a doua. Sunt metode simple pe care dascălii le vor folosi pentru noţiunile noi, spre exemplu dacă secţionam un fruct în două obţinem jumătăţi (adică o fracţie). Trebuie să li se ceară mult ca să se primească la fel, trebuie să le arătăm multe orizonturi ca să îl descopere pe cel către care se va îndrepta în viitor.

Doresc tuturor, deopotrivă profesori şi elevi, un an şcolar nou plin de realizări, inspiraţie şi bucurii!

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Vă invit să reflectaţi puţin la următoarele cifre: 17,4% este rata abandonului şcolar în România şi 40% gradul de analfabetism funcţional, situaţie care statistic ne clasează pe locul 2 în Uniunea Europeană, imediat după Bulgaria. Nu sunt tocmai motive de mândrie, nu-i aşa?

Mi-am dus luni copiii la şcoală şi am înţeles încă o dată că schimbarea educaţiei se impune şi că vorbim nu doar de o schimbare de sistem, ci de securitatea României, pentru că aşa cum am spus-o şi eu, aşa cum o spun şi alţii, cei aflaţi astăzi pe băncile şcolii sunt viitorii lideri ai naţiunii. De noi depinde formarea lor ca oameni în mâinile cărora să ne punem cu încredere viaţa, sau cu teamă.

De 25 de ani vorbim de reforme în domeniul educaţiei. Ştim foarte bine că fără alocarea a minim şase procente din produsul intern brut, nu vom reuşi să oferim un sistem de învăţământ incluziv şi de calitate. Fără investiţii majore nu vom revitaliza educaţia şi nu avem nicio şansă de modernizare. Iar modernizarea nu ţine de forme, ci de fond. Avem nevoie de un acord politic, de un pact pe care nu doar să ni-1 asumăm în scris, ci pe care să-1 respectăm.

Îmi reafirm susţinerea unei creşteri procentuale a alocărilor bugetare pentru educaţie. 0,5 puncte procentuale pe an ar însemna ca în 2020 să atingem obiectivul de 6%. Este responsabilitatea noastră să prioritizăm investiţiile în învăţământ şi să venim cu o strategie care să prevină şi să reducă rata abandonului şcolar. Iar această decizie pe care trebuie să o luăm nu mai suportă amânare. Avem nevoie de o continuitate în reformele pe care le gândim, iar în acest sens vă invit să vă gândiţi la copiii, la nepoţii dumneavoastră. Ei sunt victimele schimbărilor şi erorilor de sistem. Ei sunt cei care în loc de stabilitate primesc dezechilibru.

Gândiţi-vă la ciclul preşcolar, la grădiniţe şi la posibilitatea ca fiecare copil din România să aibă şansa să înveţe într-un sistem performant, cu personal calificat. Ştiu că acest lucru presupune construirea de noi spaţii sau alocarea de fonduri pentru un personal calificat, dar vă reamintesc de faptul că viitorul nostru depinde de formarea copiilor noştri. Fiecare copil trebuie să beneficieze de şansa de a învăţa, de a se integra într-un colectiv. Veţi spune că bugetul nu permite acest lucru, dar eu vă întreb: ne permitem să lăsăm viitorul României în mâna hazardului? Care preţ este mai mare?

Am urmărit cu toţii în ultimele zile dezbaterile legate de manualele pentru clasa zero şi clasa I. Avem nevoie de comisii speciale, comisii avizate care să decidă o arie curriculară. Trebuie să ne uităm la modele de succes, iar în acest sens avem Finlanda. Trebuie să studiem măsurile luate de alte state în domeniul educaţiei şi să vedem ce este fezabil pentru sistemul nostru. Dar repet, este nevoie de reforme susţinute politic, astfel încât să se asigure continuitatea de care au atât de mare nevoie copiii noştri, care se află într-o mare nebuloasă, neştiind ce examene vor da, ce sistem de selectare va fi şi ce discipline vor urma în fiecare ciclu de învăţământ.

Procesul decizional nu începe la 18 ani, odată cu dreptul de vot, ci trebuie să ne educăm copiii să-şi asume responsabilitatea pentru o disciplină aleasă, pentru o specializare aleasă, iar acest lucru trebuie să înceapă din primii ani de şcoală. Toate acestea trebuie analizate de persoane avizate, trebuie redactată o strategie pe termen lung, strategie pe care noi, cei care îi reprezentăm în mod direct pe români, cei care am primit votul alegătorilor, să ne-o asumăm politic şi să o susţinem şi să ne implicăm în dezvoltarea educaţiei.

Personal, aleg să mă implic în acest proces şi vă invit să vă alăturaţi acestui demers. Cer în acest sens înfiinţarea unui grup de lucru format din profesionişti, care să elaboreze o strategie pentru sistemul de educaţie. Voi solicita şi organismelor europene să ne susţină în aceste demersuri, pentru că eu cred că cei trei piloni ai dezvoltării unei naţiuni sunt educaţia, cercetarea şi sănătatea. Ştiu că împreună putem să construim o Românie mai sănătoasă, mai bună, mai înţeleaptă. Decizia este în mâinile noastre!

Domnul Adrian Constantin Simionescu:

Vă îndemn să aşteptaţi, aşteptaţi, aşteptaţi!, după cum spunea personajul jucat de actorul american Mei Gibson în filmul "Braveheart2 - "Inimă neînfricată", într-o scenă epică de luptă între scoţienii conduşi de rebelul William Wallace şi trupele engleze. Răbdarea este o virtute. Răbdarea îşi arată roadele în toate domeniile vieţii: în cultivarea unei plante, în îngrijirea unui animal, în educarea copiilor, în atingerea în siguranţă a unei destinaţii, în tratarea unei boli. Chiar şi în politică, răbdarea este de partea celor care o înţeleg, o acceptă şi o cultivă. Lucrul bun, la timpul său.

România are nevoie de tratament după perioada nefastă reprezentată de Băsescu. Dar aşa cum corpul omenesc are propriul sistem de apărare, şi corpul social îl are pe al său. Democraţia ca regim are propriul sistem de anticorpi, reprezentat de oameni de bună-credinţă şi instituţii funcţionale, de mecanisme care garantează că nimeni nu este mai presus de lege - nici măcar Băsescu; că nimeni nu este veşnic la putere - nici măcar Băsescu; că nimeni nu este buricul pământului - nici măcar Băsescu.

Aşa cum afirma un coleg de-al nostru, Băsescu merită extirpat chiar mâine. Însă ce rost mai are să riscăm să spargem buba şi astfel să prelungim prezenţa puroiului în corp? Ce rost mai are să se intervină chirurgical asupra unei tumori în regres? Ce rost are să-l supunem la efort suplimentar pe pacientul aflat în convalescenţă - pensionarul, profesorul, cadrul militar, revoluţionarul, părintele şamd, cărora Băsescu le-a golit buzunarele? Ce rost mai are să acordăm atâta atenţie cuiva care deja reprezintă trecutul?

Răbdare, răbdare, răbdare! După faptă, şi răsplata. Istoria deja l-a uitat pe Băsescu, românii deja l-au trimis acolo unde îi este locul. În gând, zi de zi, clipă de clipă, în fapt concret, la referendum şi în sondaje.

Domnul Daniel Florea:

"15 septembrie - Ziua Internaţională a Democraţiei"

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a stabilit ca, începând cu anul 2008, data de 15 septembrie să fie sărbătorită ca Zi Internaţională a Democraţiei. Rezoluţia prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a hotărât ca data de 15 septembrie să fie consacrată ca Zi Internaţională a Democraţiei - afirmă faptul că "deşi democraţiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democraţiei" şi, de asemenea, că "democraţia nu aparţine unei anumite ţări sau zone". Ziua Internaţională a Democraţiei are dubla menire de a sărbători democraţia şi de a aminti importanţa promovării şi protejării acestei valori universale. În 2007 ONU a decis ca pe data de 15 septembrie să fie celebrată Ziua Internaţională a Democraţiei şi a invitat toate statele membre şi organizaţiile partenere să marcheze această zi în fiecare an.

Propunerea a fost făcută iniţial de Qatar, stat căruia i s-au alăturat alte 8, printre care şi România. Totul începuse însă încă din septembrie 1997, când fusese adoptată Declaraţia Universală a Democraţiei. Această Declaraţie afirma principiile democraţiei, elementele şi modul democratic de a guverna, precum şi scopul internaţional al democraţiei.

Democraţia rămâne forma de guvernământ cea mai potrivită la ora actuală, atâta timp cât la cârmă sunt lideri autentici.

Democraţia înseamnă conducere de către popor şi este regimul politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de bază ale acestei forme de guvernare sunt votul universal şi suveranitatea poporului. Într-o democraţie întâlnim respectarea drepturilor omului, pluripartidism, precum şi separaţia puterilor în stat, iar în Constituţie se află notate principiile de bază ale organizării statului democratic.

Odată cu trecerea timpului, prin educaţia continuă pentru democraţie, Parlamentul României, prin toate formele lui de exprimare, a început să aducă în faţa societăţii expresia dorinţelor şi solicitărilor alegătorilor, să le legifereze şi să contribuie decisiv la impunerea acestora prin votul reprezentanţilor lor.

Astfel, dialogul fiecărui parlamentar cu cei care l-au ales şi un angajament susţinut faţă de aceştia oferă cea mai sigură cale de a cunoaşte toate opiniile, de a ţine seama de acestea în activitatea parlamentară şi de a explica cetăţenilor efectele deciziilor politice, în fapt, dialogul între parlamentari şi cetăţeni dând viaţă democraţiei umanizând-o.

Domnul Daniel Florea:

"Începerea noului an şcolar"

Începutul acestei săptămâni reprezintă pentru mulţi copii primul lor pas spre viaţă, spre educaţie, spre formarea lor ca oameni. Micii elevi de astăzi păşesc în şcolile româneşti cu speranţa că vor deveni doctori, ingineri, profesori, iar noi avem încredere că vor continua rezultatele bune ale colegilor lor mai mari.

Am fost onorat să particip la festivitatea de deschidere a noului an şcolar 2014-2015 în câteva din unităţile de învăţământ din Călăraşi, colegiu pe care îl reprezint cu mândrie, iar pe tot parcursul evenimentelor am împărtăşit emoţii şi sentimente de bucurie alături de părinţi, copii şi dascălii lor. Am citit în ochii acestora sentimente de bucurie şi speranţă, speranţă pentru o viaţă mai bună pentru ei şi copii lor, mai sigură şi mai civilizată. Am avut onoarea de a fi înconjurat de oameni serioşi, valoroşi, dedicaţi celor apropiaţi, dascăli autentici ai României.

Sigur că nu toate lucrurile se prezintă în culoarea roz şi nici ministrul actual nu a încercat să le prezinte astfel. Sunt încă multe neajunsuri de eliminat, printre acestea numărându-se şi cele legate de lipsa avizului sanitar pentru multe dintre şcolile şi grădiniţele din sistemul naţional de învăţământ, sau lipsa manualelor şcolare pentru primul ciclu de învăţământ. Dar asta ţine, în principal, de insuficienţa resurselor materiale. Cu atât mai salutară este decizia actualului titular al portofoliului de a stopa vechiul obicei de a tot deschide noi obiective de investiţii, înainte ca cele vechi să fie finalizate şi aduse la standarde funcţionale. Pentru că, tocmai atunci când nu ai resurse materiale suficiente, se face remarcată priceperea unui bun gospodar în a le eficientiza pe cele avute la dispoziţie.

Cu toate acestea, elevii şi profesorii noştri reuşesc să depăşească neajunsurile materiale şi să obţină rezultate excepţionale la învăţământ, făcându-ne mândri de performanţele lor. Astfel, trebuie să reamintesc doar unele din rezultatele notabile ale tinerilor noştri, şi anume, faptul că România a ocupat anul acesta locul 11 mondial şi primul loc din UE la Olimpiada internaţionala de matematica, elevii români obţinând şase medalii - una de aur şi cinci de argint; de asemenea, 2 medalii de aur, o medalie de argint şi o medalie de bronz la Olimpiada internaţională de geografie.

Cadrul didactic reprezintă pentru elevi din toate punctele de vedere, de la ţinută şi până la demnitate, exemplul pe care ei ar trebui să-1 aibă. Acest lucru, inevitabil, este conferit şi de salarizare. Şcoala, învăţământul de astăzi reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de copiii noştri, trebuie să ne pese şi să depunem toate eforturile să facem şcolile să fie un adevărat izvor de cunoaştere de unde tinerii să pornească în viaţă cu încredere şi speranţă. Ştim cu toţii că cea mai importantă resursă a unei ţări este capitalul uman. Ţara noastră trebuie să investească în pregătirea românilor pentru a avea un viitor mai bun, iar noi, clasa politică, trebuie să găsim sursele pentru finanţarea corespunzătoare a nevoilor învăţământului.

Pe această cale vreau să le mulţumesc oamenilor şcolii pentru dăruirea lor, pentru toată abnegaţia şi tot efortul pe care îl depun zi de zi şi să le doresc un an bun, putere de muncă şi mult succes!

Domnul Daniel Florea:

"Priorităţi ale momentului"

Scena politică românească a fost cuprinsă parcă de vrie în ultimele luni, producând valuri şi dând naştere la adevărate confuzii, deopotrivă în rândul oamenilor politici, cât şi între spectatorii acestui show interminabil. Adevăratul perdant al acestor jocuri politicianiste este însuşi electoratul.

Este cât se poate de adevărat că show-ul face audienţa, oamenii sunt atraşi de jocul mediatic abil, însă, în acelaşi timp, oamenii politici sunt datori a fi responsabili faţă de cei care i-au mandatat să-i reprezinte.

De la preşedinte şi până la simpli membri ai unui partid, cu toţii avem datoria de a ne ghida acţiunile şi deciziile în funcţie de oferta pe care am prezentat-o oamenilor în campania electorală şi pentru care am fost creditaţi şi aleşi în funcţii reprezentative.

Astfel, vă invit ca principalul nostru obiectiv, în această sesiune parlamentară, să fie interesul cetăţenilor români, în detrimentul intereselor personale. Sunt convins de faptul că noi, cei aleşi de populaţia României pentru a-i reprezenta în această instituţie, vom avea puterea şi voinţa, trecând peste măruntele disensiuni politice, să lucrăm în interesul românilor şi al României.

Lăsând la o parte toate aceste zvârcoliri ale clasei politice, este momentul ca spiritele să se calmeze şi să revenim la listele de priorităţi pe care le avem, ca oameni politici responsabili, ce ne dorim cu toţii să fim.

Domnul Daniel Florea:

"Pompierii - eroii noştri de fiecare zi"

Ziua Pompierilor din România, aniversată în fiecare an la 13 septembrie, ne oferă ocazia de a rememora o pagină de istorie naţională scrisă prin lupta purtată acum 166 de ani, în Dealul Spirii, de Compania de Pompieri din Bucureşti, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, împotriva trupelor otomane venite să înfrângă mişcarea revoluţionară de la 1848.

Pe locurile dramaticei confruntări, înnobilate cu sângele celor căzuţi atunci la datorie, în semn de omagiu faţă de jertfa ofiţerilor, subofiţerilor şi ostaşilor pompieri, a fost ridicat şi dezvelit la 13 septembrie 1901, Monumentul Eroilor Pompieri, pe al cărui soclu stă scris cu majuscule "Luptătorilor de la 13 septembrie 1848 - poporul român recunoscător".

Primul Parlament al României acordă în anul 1860 participanţilor la eroicul act pensii pe viaţă şi prima medalie românească - "Pro Virtute Militari", apreciind astfel sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul şi patriotismul pompierilor militari. Tot ca o recunoaştere a eroismului pompierilor, data de 13 septembrie 1863 a fost aleasă pentru înmânarea noilor drapele de luptă oştirii ţării, Batalionul de pompieri Bucureşti (înfiinţat încă din 1861) primind primul drapel de luptă chiar din mâna domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Cu acelaşi devotament şi spirit de sacrificiu, pompierii militari au acţionat şi pe timpul celor două războaie mondiale pentru apărarea localităţilor şi a populaţiei, prin stingerea incendiilor provocate de bombardamente, unele dintre ele devastatoare, cum au fost cele din august 1943 din Valea Prahovei şi aprilie-august 1944 la Bucureşti sau alte zone ale ţării.

Astfel, ziua de 13 septembrie a fost sărbătorită dintotdeauna, ca fiind Ziua Pompierilor din România, însă a fost legal oficializată după cel de Al Doilea Război Mondial, în anul 1953, apoi prin Legea nr.121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, dar şi prin HGR nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Gestul făcut de către pompieri în 13 septembrie 1848 nu miră pe nimeni, pentru că aceşti oameni îşi pun viaţa în pericol în fiecare zi, pentru a-şi salva semenii şi bunurile lor.

Lupta şi sacrificiul pompierilor sunt apreciate de către români, iar aceasta se observă şi în sondajele de opinie, unde pompierii ocupă primul loc, înaintea medicilor, armatei sau bisericii, cu un procentaj de aproximativ 90%.

13 septembrie este Ziua Pompierilor, să ne plecăm în faţă sacrificiului făcut de către pompierii români de-a lungul timpului, în vreme de război sau de pace, şi să urăm eroilor din fiecare zi, succese şi cât mai puţine evenimente!

Domnul Ioan Munteanu:

"Unde e şcoala de altădată?"

Începe şcoala, prilej de bucurie şi emoţie pentru cei mici, de îngrijorare şi de nesiguranţă pentru cei mari. Părinţi, bunici, copii, cadre didactice, cu toţii îşi fac planuri şi trăiesc cu speranţa unui an mai bun. Din păcate, speranţele sunt limitate, dacă ţinem seama că rămân nerezolvate destule probleme din anii trecuţi.

Cu foarte puţin timp înainte de începerea cursurilor, încă mai sunt catedre vacante, deşi s-au desfăşurat etape suplimentare de ocupare a posturilor. Şcolile din zone mai îndepărtate, care presupun o navetă dificilă, se află în situaţia de a rămâne fără cadre didactice calificate care să-i aştepte pe copii în prima zi de şcoală. Încadrarea şcolilor cu suplinitori necalificaţi atrage după sine creşterea numărului de elevi incapabili să facă faţă şi celor mai simple evaluări. Slaba pregătire didactică şi metodică a unui mare număr de cadre didactice, motivaţia scăzută pentru profesia de educator, salarizarea indecentă şi lipsa de respect din partea elevilor - iată tot atâtea explicaţii pentru degradarea imaginii învăţământului.

La aspectele legate de calitatea profesională şi umană a celor ce se ocupă de educaţie, se adaugă neajunsurile generate de lipsa fondurilor, dar şi de neglijenţa factorilor responsabili. Lipsa autorizaţiilor de funcţionare, lipsa apei potabile şi a canalizării din şcoli, lipsa de spaţii de învăţare proaspăt igienizate, lipsa împrejmuirilor unităţilor şcolare, lipsa combustibilului pentru încălzire, toate acestea devin lipsuri mult mai observabile la începutul anului şcolar pentru încă destul de multe şcoli.

Cu toţii cunoaştem necazurile cu care se confruntă unităţile de învăţământ, cu toţii avem soluţii, dar asta doar în timpul campaniilor electorale. Dacă întrebi pe oricare politician, fie el de nivel judeţean sau naţional, care sunt priorităţile unui guvern, răspunsul va fi unul singur: educaţia şi sănătatea. Poate doar ordinea să fie inversată, adică sănătatea şi educaţia. Cu toate acestea, însă, cele două domenii rămân întotdeauna vitregite la repartizarea fondurilor. Atâta vreme cât niciodată în aceşti 25 de ani de după revoluţie nu s-a ajuns la cele şase procente din PIB necesare bunei funcţionări a sistemului, este imposibil să vorbeşti despre bază materială corespunzătoare, despre gratuitatea învăţământului, despre atragerea elevilor la şcoală, despre salarii decente acordate cadrelor didactice. Este mult mai lesne să vorbeşti despre abandonul şcolar îngrijorător (aproximativ 18% dintre elevi), absenteism, şcoli lipsite de condiţii elementare de funcţionare, profesori demotivaţi şi elevi căzuţi la bacalaureat în proporţie de 80%

Ce şi cât face România pentru învăţământ? Exact ceea ce arată rezultatele la examene, adică aproape nimic. Ce pretenţii ar trebui să avem de la elevii şi de la oamenii şcolii? Cele care rezultă din investiţiile materiale şi umane făcute în domeniu. Ce performanţe poţi pretinde de la elevi unei şcoli în care sunt încadraţi suplinitori cu note de 2 şi 3 la examenele de titularizare?

Nu-i deloc de mirare faptul că în astfel de şcoli se înregistrează situaţii în care profesorii sunt agresaţi de către elevi şi în care actele de violenţă sunt îngrijorătoare. Aproape nimic nu mai aminteşte de dascălul respectat de altădată, prin faţa căruia elevul nici nu îndrăznea să treacă.

Domnul Scarlat Iriza:

"Fumigenele lui Băsescu"

Ultima apariţie în media a preşedintelui Băsescu, la una din televiziunile agreate, respective Bl TV, a creat o adevărată isterie pe scena politică din România. Acesta a realizat o analiză a tuturor candidaţilor la alegerile prezidenţiale din această toamnă şi a punctat, în stilu-i caracteristic, neajunsurile celor care se bat pentru funcţia supremă în stat, raportându-se cu mândrie la persoana sa. Astfel, de la Iohannis, cel cu şase case, şi până la Macovei "trădătoarea", Băsescu nu a găsit de cuviinţă să dea notă de trecere niciunui candidat. Bineînţeles, excepţia de la regulă a fost cea pe care a numit-o protejata sa de zece ani, luptătoarea Elena Udrea. Pe aceasta o vede capabilă să reziste oricărei presiuni mediatice, să se bată şi să îi învingă pe Ponta şi apropiaţii săi. Mai mult decât atât, el a afirmat cu convingere că doamna în cauză nu a minţit şi nu va minţi niciodată poporul român. Nici fostul premier, Emil Boc, nu i-ar displăcea preşedintelui, considerând că ar fi fost o variantă mai bună decât Predoiu şi Iohannis la un loc. În acest sens, el 1-a apostrofat pe actualul preşedinte al PDL, Vasile Blaga, pe care îl condamnă că nu a făcut o alianţă cu PMP, FC şi PNŢCD.

De departe însă cel mai nepotrivit candidat în opinia sa rămâne Victor-Viorel Ponta. Faptul că are cele mai multe şanse în această cursă 1-a făcut pe Băsescu să-1 pună încă o dată la zid. Cu el la cârma ţării, Băsescu vede reîntoarcerea la sistemul vechi şi aşezarea intereselor de partid mai presus de interesul ţării.

Pentru a fi tabloul complet, preşedintele României a aruncat în spaţiul public informaţia potrivit căreia unul dintre candidaţii la preşedinţie a fost ofiţer sub acoperire, ameninţând că va face public numele respectivului, în cazul în care acesta din urmă nu-şi va asuma poziţia ocupată.

Nu ştim dacă fumigenele lui Băsescu au fost menite să o ajute pe protejata lui să crească în sondaje, dar îi recomandăm călduros să încerce să vină în faţa opiniei publice cu subiecte solide, prin care să arate ce au făcut pentru această ţară şi ce lucruri măreţe au de gând să facă pe viitor.

Doamna Violeta Tudorie:

"Alegerile prezindenţiale - 2014"

Alegerile prezidenţiale din 2/16 noiembrie pot marca o dată istorică pentru democraţia românească postdecembristă. Se încheie lin ciclul urât de 10 ani maculat de sistemul al cărui cap a fost Traian Băsescu şi începe un altul, de 5 sau posibil tot de 10 ani. Această schimbare de ciclu se suprapune pe un schimb de generaţii în politica din ţara nostră. Este rândul celor de patruzeci, bărbaţi şi femei capabili să îmbine experienţa cu energia.

Pe plan extern ne aflăm într-un moment în care lumea întreagă pare să fi intrat în era unor conflicte fără precedent şi cu impact pe termen nedefinit.

Urmează anii în care România se va confrunta cu o serie de provocări noi. În primul rând, m-aş referi la asigurarea independenţei energetice. Victor Ponta, candidat cu cele mai mari şanse la alegerile prezidenţiale, pare conştient de această provocare atunci când spune că Rusiei nu-i vom opune arme, ci bătălia se va da pe resursele energetice. Aşadar, aşteptăm de la candidaţii pentru preşedinţia României o confruntare pe viziunea lor privitoare la garantarea suveranităţii naţionale prin obţinerea independenţei energetice. Acest lucru înseamnă politici curajoase şi negociatori puternici, lideri patrioţi, mândri că sunt români şi capabili să se implice şi să urmărească îndeplinirea unui interes naţional uşor de demonstrat, dar mai dificil de aplicat.

Pentru această iarnă, ministrul nostru al energiei ne asigură că nu vom suferi de frig din cauza gazului rusesc, dar problema se pune pentru o perioadă mai lungă şi pentru întreaga Europă. Aici vor fi de negociat şi adoptat măsuri importante în care personalitatea noului preşedinte al României va fi solicitată din plin.

O altă provocare este legată de aducerea României din punct de vedere economic, politic şi social la locul care i s-ar cuveni în Uniunea Europeană, potrivit ponderii sale ca suprafaţă şi ca populaţie. Acesta este adevăratul proiect de ţară pe care ar trebui să-l înfăptuiască românii sub următorul preşedinte. Dacă în mandatul 2015-2019 se vor realiza progrese semnificative pe acest curs, atunci vom putea merge cu acelaşi preşedinte şi în următorul mandat.

Interesul naţional pe termen lung în cadrul Uniunii Europene presupune o economie puternică, competitivă şi o calitate a vieţii la nivelul mediei europene. Pentru aceasta este necesară consolidarea şi stimularea pieţei interne şi politici eficiente. Mai înseamnă o administraţie performantă capabilă să utilizeze eficient resursele publice, să absoarbă banii europeni şi să-i dirijeze spre ramurile economice în care putem fi competitivi. Nu în ultimul rând, vrem un stat democratic bazat pe respectarea Constituţiei şi a legii, în care cetăţenii liberi să se bucure de pacea şi prosperitatea generală. Democraţia şi prosperitatea au avut de suferit în ultimii 10 ani şi de aceea aşteptăm pe aceste direcţii o schimbare în bine de la viitorul preşedinte.

Sunt convinsă că Partidul Social Democrat şi candidatul său la alegerile din această toamnă pot fi o garanţie a îndeplinirii acestor aşteptări.

Domnul Vasile Popeangă:

"Români contra români"

Din ce în ce mai multă lume crede că, împreună cu intrarea României în Uniunea Europeană, aceasta a importat şi o variantă de balcanism cu un iz pestilenţial. Iar acest iz devine tot mai pregnant cu cât se apropie nişte alegeri ori un referendum...

Cu părere de rău se constată că, intrând în Parlamentul European, băsiştii s-au mutat acolo cu defulări cu tot, căutând să şi-i ia de partea lor pe prietenii europeni. Dar, cu această ocazie, s-a terminat şi cu interesul naţional... Nu conta că România trebuia să prindă un portofoliu important, indiferent cum, pentru băsişti e mai bine să arunce în aer stabilitatea din ţară decât să fie, de exemplu, nominalizată Corina Creţu la acel portofoliu important! Cui îi strică portofoliul Ministerului Dezvoltării Regionale? Dar, dacă nu e ocupat de cineva agreat de Cotroceni, mai bine lipsă! Şi uite-aşa mai primeşte România o palmă de la băsişti, că nu luase destule: ba că aici e război civil, ba că s-au fraudat peste 2,5 milioane de voturi, iar consecinţa a fost că a rămas Băsescu preşedinte...

Blaga şi Iohannis au sărit de trei coţi în sus şi au trimis epistole la prietenii lor de la Bruxelles că guvernul şi-a făcut treaba conform legii şi a nominalizat-o pe Corina Creţu fără să le ceară lor voie! Nu contează că Jean-Claude Juncker are dreptul să-şi aleagă el echipa cu care să meargă la treabă, băsiştii vor să îi impună ei pe cine au chef şi interese. Nu contează că acea comisie de care se prevalează băsiştii are doar un caracter orientativ, nu le-a picat lor bine Corina Creţu - ducă-se portofoliul la alţii, dă-o-ncolo de Românie!

Acum, dacă băsiştii sunt obişnuiţi cu portofolii în care românul trebuie să lustruiască aparatura de copiat şi ascuţitorile de creioane de la Uniunea Europeană, e treaba lor! Şi aşa cât a fost Cioloş al lui Băsescu mare şi tare cu agricultura europeană, n-a văzut nimeni multe avantaje pentru România. Dacă acum este pusă Corina Creţu în postul de comisar european peste un portofoliu important, există posibilitatea să vadă nu doar românii, ci şi europenii că reprezentanţii noştri sunt oameni care au capacitatea de a face şi lucruri bune la nivel mare! Că românii pot avea capacitatea de a coordona activităţi de amploare şi de rigoare sporită şi să mai fie şi încununate de succes! Partea rea pentru unii este că aceştia sunt pesedişti, nu băsişti.

Păi, oameni buni, voi v-aţi pus reprezentanţii pe listă - pe aceştia i-aţi dorit, pe aceştia îi aveţi! Şi, văzând că oamenii voştri nu dau randamentul scontat (iar aici mă refer la ceva concret, în folosul României, nu la delaţiuni de joasă speţă), în loc să vă recunoaşteţi şi îndreptaţi greşelile, mai bine îi trageţi pe toţi ceilalţi în jos şi aruncaţi cu noroi în imaginea ţării în faţa întregii Europe! Cel mai grav însă este faptul că i se face un rău imens României cu explicaţia că, de fapt, se face un mare bine ţării! Asta ne aduce aminte iarăşi de o faptă a lui Traian Băsescu care a iritat întreaga naţiune atât de tare, încât începuse iarăşi discuţia despre suspendarea sa pe motiv de trădare a interesului naţional - pierderea a douăzeci şi trei de miliarde de euro din fondurile de coeziune la împărţirea bugetului UE, când toate ţările au luat pe cap de locuitor dublu faţă de cât a "negociat" cel care ocupă degeaba funcţia de preşedinte al României. Al cui interes a fost slujit? Căci banii aceştia nu s-au pierdut, ci s-au redistribuit cuiva...

Văzând pădurea şi nu copacii, având în vedere rezultatele, e clar că aceste lucruri sunt planificate minuţios, nu sunt roadele întâmplării sau hachiţelor prezidenţiale! Dacă înainte de referendumul de suspendare din 2012 lupta români contra români pe care o iniţiase şi o dezvolta multilateral Traian Băsescu putea fi pusă, cu indulgenţă, pe seama nepriceperii sale manageriale în politică, pe lipsa educaţiei de profil sau pe alte motive umane ce puteau fi înţelese, după referendum s-a dovedit că, de fapt, locatarul de la Cotroceni nu făcea altceva decât îşi ducea la capăt opera sa de răzbunare împotriva unui popor care îi zisese să plece din fruntea ţării. C-aşa-i la Băsescu, ca la Lăpuşneanu: "dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!"...

Încă un aspect. Se ştia încă de la început că favoritul lui Băsescu pentru portofoliul de comisar european era Dacian Cioloş. Când a auzit şi de candidatura Corinei Creţu, tot băsismul în păr a sărit în sus că nu s-au respectat condiţiile, că nu s-a trecut prin comisie ş.a.m.d. O întrebare însă se impune, că nu s-a răspuns la ea: prin ce comisie a trecut domnul Cioloş de rămăsese candidat pentru portofoliul respectiv? Şi de ce la Cioloş, că vine din partea băsiştilor, e bine dacă e nominalizarea fără comisie, doar cu voie de la Cotroceni, iar la Corina Creţu e un cap de ţară că încă nu se trecuse propunerea prin comisie? Dublul standard, iată ce caracterizează, până şi pe ultima sută de metri, băsismul. Făţărnicia, dubla măsură în orice ţine loc de politică responsabilă. Păcat.

Băsismul se duce urât la "cimitirul elefanţilor", agăţându-se cu ghearele şi cu dinţii de scaune, pentru că deja nu mai este vorba despre putere, ci despre libertate, dar, din fericire, acest mod de a face politică are zilele numărate. Iar alegerile prezidenţiale îi vor grăbi sfârşitul...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"«Glasul roţilor de tren» este tot mai firav..."

În România, după ce am ajuns pe locul 121 din 144 într-un clasament al monitorizării drumurilor, situându-ne în spatele unor ţări precum Camerun, Bangladeş, Egipt, Costa Rica şi Liban, lumea a-nceput să se agite şi să ceară autostrăzi, mai ales care să treacă şi dincolo de Carpaţi. În schimb, tot mai puţini îşi pun problema căilor ferate, una dintre cele mai eficiente şi mai rapide modalităţi de transport la nivel mondial.

Un management mai mult decât defectuos şi multiplele căpuşări ale CFR-ului au adus în sapă de lemn fosta "a doua armată a ţării". În loc să fie încurajat, transportul pe calea ferată a colapsat tot mai mult, astfel dându-se la fier vechi multe garnituri de tren şi mii de tone de şine, reducându-se numărul de linii de cale ferată, perturbând astfel viaţa a zeci de mii de oameni prin reducerea şi chiar eliminarea a sute de trenuri care circulau zilnic, transportând la destinaţie călătorii, ajutând mii şi mii de navetişti să ajungă la locurile de muncă sau la casele lor.

Un exemplu. Calea ferată care lega Deva, capitala judeţului Hunedoara, de oraşul Brad a fost gândită încă din anii '30 ai secolului trecut - primele studii topografice au fost realizate în anul 1937, iar lucrările de construcţie au demarat în 1939, continuând pe toată perioada războiului. Pe atunci se considera că această legătură feroviară era mai mult decât necesară, întrucât în acea vreme încă se mai găseau vizionari în domeniu şi se dorea dezvoltarea economică a ţării. Însă, după 1989, interese diferite faţă de cele ale unei bune dezvoltări economice a României au dus şi la abandonarea acestui traseu. După ce a fost închisă circulaţiei în 1998, calea ferată dintre Deva şi Brad a fost furată, bucată cu bucată de către hoţii de fier vechi şi vândută la centrele de colectare, iar tronsonul Brad-Crăciuneşti a fost demontat total în 2007.

Această situaţie se regăseşte însă mai peste tot în ţară, nepăsarea, neglijenţa, incompetenţa, interesele obscure aruncând pe apa Sâmbetei infrastructura şi transporturile feroviare în ansamblu. S-a ajuns până acolo încât se schimbă orarul trenurilor de aşa manieră încât să devină ineficiente şi să se poată scoate din circulaţie. Astfel, orele de plecare a unor trenuri de călători au fost modificate în aşa fel încât să se piardă legăturile cu alte trenuri, ceea ce a dus automat la scăderea numărului de călători care foloseau trenurile respective, care, după unu-doi ani au fost anulate pentru că "nu mai erau rentabile". Cum aceste trenuri anulate au fost suficient de multe, s-a redus numărul de linii de cale ferată, în multe zone liniile duble devenind linii simple, dispărând astfel şinele, firele de cupru, cablurile şi tot ce se mai putea da la fier vechi. La aceste metode de dărâmare a CFR s-au adăugat şi pagubele megaafacerilor gen Nicolaiciuc...

Parcă e un făcut: noi, românii, n-avem voie să avem nimic bun, să ne păstrăm proprietatea asupra unor sisteme de interes naţional. Am privatizat - culmea, nu cu societăţi private, ci cu alte state! - sistemul energetic, sistemul de telecomunicaţii, am renunţat la industria grea, la industria de apărare, ne-am pus la pământ industria uşoară şi pe cea alimentară. De peste un sfert de secol se chinuiesc unii să pună la pământ şi transportul pe calea ferată, care se pare că trebuie făcută cadou cuiva, tot ca să nu fie la români.

Poate că este timpul să reevaluăm situaţia şi să readucem CFR-ul pe locul său, acolo unde trebuie să fie. Mai ales că, odată cu epuizarea combustibililor fosili, va rămâne principala variantă de transport al mărfurilor şi persoanelor pe distanţe medii şi lungi, iar noi, ca guvernanţi responsabili, suntem obligaţi să gândim din timp pentru viitor.

Domnul Vasile Mocanu:

"Din păcate, am avut dreptate..."

Nu cu multă vreme în urmă, supuneam atenţiei dumneavoastră ceea ce eu vedeam că devine o necesitate: începerea trecerii treptate de la consumul de gaze şi combustibili fosili la consumul de electricitate, atât în gospodăria fiecăruia dintre noi, cât şi în sectorul industrial, acolo unde se poate. Iată că, din păcate, evoluţia evenimentelor din estul României, care a continuat recent cu reducerea unilaterală din partea furnizorilor a cantităţii de gaze către ţara noastră, dovedeşte că gândul meu a fost, o dată în plus, întemeiat.

În primul rând, având în vedere că aceşti combustibili sunt epuizabili, trebuie ca momentul când aceştia se vor găsi tot mai greu şi la preţuri tot mai mari să ne găsească pregătiţi, având deja aplicate alternative. Iar principala alternativă se pare că este, în multe domenii, curentul electric.

În al doilea rând, dacă tot sunt din ce în ce mai puţine resursele de petrol şi gaze, cred că se impune valorificarea lor superioară. Şi consider că este mai bine să le regăsim în îngrăşăminte chimice, medicamente, mase plastice, cauciuc şi alte asemenea produse decât să poluăm atmosfera prin arderea lor în motoarele maşinilor. Implicit, va scădea şi poluarea, vom fi astfel şi mai sănătoşi.

În al treilea rând, consider că este necesar un plan naţional de trecere de la consumul casnic de gaze naturale la cel de curent electric. Că este bine astfel o sugerează însăşi Uniunea Europeană, care începe să pună taxe celor care folosesc centrale termice de apartament. S-a spus că rezolvarea este trecerea la centrale de bloc, revenirea la centralele de cartier sau rebranşarea la reţeaua CET-urilor. La o primă vedere, poate fi o soluţie, însă nu este deloc bună din punct de vedere economic - a se vedea pierderile pe reţea, cheltuielile de regie şi multe altele care încarcă facturile, randamentele net inferioare celor de la centralele de apartament etc. Dovada stă în facturi: cea de la încălzirea cu gaze e mai mică decât cea de la întreţinere în cele două variante.

Soluţia cea mai bună este însă trecerea atât pentru prepararea apei calde menajere, a agentului termic cât şi a gătitului pe aparate alimentate cu curent electric. Pe de-o parte, va creşte semnificativ cantitatea de energie consumată, ceea ce are efecte benefice pentru termocentrale şi minerit, deci pentru economia naţională, adică mai mulţi bani la buget. Pe de altă parte, va fi o tranziţie masivă către aparatele electrice, care va revigora atât comerţul, cât şi producţia de astfel de aparate: centrale termice, boilere, calorifere, plite şi cuptoare electrice, iar preţurile acestora nu sunt chiar de neglijat. Asta înseamnă implicit şi venituri mai mari la buget, şi locuri de muncă mai multe, şi creşterea materiilor prime consumate.

Pentru asta, putem stimula această tranziţie prin acordarea de facilităţi la achiziţia de astfel de aparate, precum şi facilităţi la preţul kilowattului consumat - o variantă ar fi modificarea preţului la kilowattul consumat casnic la curentul de 380 V şi posibilitatea de a avea în orice casă curent trifazic - specialiştii ştiu despre ce este vorba şi pot face un astfel de proiect.

Întrucât petrolul şi gazele naturale sunt resurse epuizabile, viitorul este al curentului electric, iar cu ajutorul vecinilor din est tranziţia despre care am amintit anterior începe să se impună ca o necesitate stringentă. Aşadar, propun să se înceapă încă de pe acum un proiect naţional în acest sens şi să începem cu reducerea până la anulare a consumului casnic de gaze naturale, totodată şi ca un prim pas pentru realizarea independenţei energetice a ţării...

Domnul Neculai Răţoi:

"Sănătatea înviază!"

Zilele trecute am avut satisfacţia să asist la o emisiune televizată în care ministrul sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, făcea publice atât acţiunile recente ale ministerului pe care îl conduce, cât şi câteva proiecţii de viitor. Am fost plăcut surprins să recunosc între preocupările Domniei Sale câteva dintre ideile pe care le-am exprimat şi eu, în timp, sub cupola Parlamentului.

Astfel, am observat că, dacă până acum preocuparea guvernamentală era cea de marginalizare a sistemului sanitar, aceasta a suferit o prioritizare deosebită, devenind unul dintre vârfurile de lance ale actualei guvernări, care îşi arată astfel faţa social-democrată şi orientarea către alinarea durerilor acestui neam atât de încercat. Am observat că lupta împotriva flagelului cel mai necruţător - cancerul - a fost luată în sfârşit în serios, pregătindu-se darea în funcţiune anul viitor a nu mai puţin de 13 centre de tratament modern prin iradiere a cancerului, înlocuindu-se astfel unele dintre echipamentele similare dar depăşite tehnologic, care mai mult nu funcţionează decât îşi îndeplinesc rolul. Am sesizat astfel faptul că atât prevenţia, cât şi depistarea precoce, împreună cu tratamentul cel mai bun al bolii devenite numărul unu în România au urcat în topul priorităţilor Ministerului Sănătăţii. Era şi timpul ca maladia numărul unu să ocupe un loc pe măsură în domeniul acesta.

La fel, am sesizat cu plăcută surprindere că, dacă până acum politica de dreapta însemna închideri de spitale şi alungarea cadrelor medicale peste hotare - în 10 ani dispărând peste 40.000 de medici din România! -, politica actualului cabinet înseamnă redeschideri de spitale, construcţia altora noi, modernizarea acestora şi generarea de soluţii care să păstreze medicii acasă la ei.

Am mai aflat cu ocazia acestei emisiuni că am reuşit să ne achităm datoriile făcute în perioada anterioară la diverse spitale din străinătate, problemă devenită jenantă mai ales că unele dintre spitalele de renume care aveau posibilitatea să trateze români cu boli grave începuseră să devină mai puţin doritoare de continuarea colaborărilor cu noi. Se pare că guvernarea aceasta s-a specializat în a achita nota de plată a altora, dar e bine: e semn că ne îndreptăm spre normalizarea societăţii româneşti, prin redarea drepturilor, încrederii şi speranţei.

Contrar unor păreri exprimate în trecut de persoane cărora nici măcar istoria nu le va reţine numele, viitorul României este tot ca stat social, care să se alinieze ţărilor europene cu vechi tradiţii în acest sens. Ţări în care sănătatea cetăţenilor este una din priorităţile oricărei guvernări, indiferent de doctrina partidului sau coaliţiei aflate la putere. Ţări în care în centrul atenţiei oricărei formaţiuni politice este omul de rând, cu sănătatea, educaţia şi bunăstarea acestuia. Iată că, încet-încet, a venit şi rândul nostru să beneficiem de astfel de politici şi mă bucur că sănătatea a început să-şi recapete locul pe care îl merită.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Un nou an şcolar... aceleaşi probleme"

A devenit deja o tradiţie în România ca începutul de an şcolar să fie marcat de lipsurile din sistem care umbresc de fiecare dată importanţa şi frumuseţea acestei zile. Pe data de 15 septembrie, mai marii din educaţie au reuşit din nou performanţa de a se prezenta în faţa elevilor, a dascălilor şi a părinţilor cu temele nefăcute, lucru care pune la îndoială calitatea învăţământului din ţara noastră. Din păcate, în anul 2014 suntem încă departe de a fi un stat civilizat şi prosper din Uniunea Europeană.

Deşi după 3 luni de vacanţă clopoţelul a sunat din nou pentru trei milioane de elevi şi preşcolari, multe instituţii nu sunt încă pregătite pentru cursuri şi asta deoarece lucrările de renovare din perioada verii fie au fost făcute de mântuială, fie nu au fost finalizate din cauza lipsei de fonduri. Bineînţeles că acestea cad în sarcina autorităţilor locale şi nicidecum în cea a Guvernului, care este preocupat în principal de modernizarea educaţiei şi aducerea ei la nivelul anului 2014, prin introducerea materialelor didactice digitale. Astfel că doar în judeţul Prahova există în prezent 13 unităţi fără autorizaţie de funcţionare (7 grădiniţe cu program normal, 2 cu program prelungit şi 4 şcoli primare şi gimnaziale din Bertea, Călineşti, Lapoş, Comarnic, Buşteni, Câmpina dar şi Ploieşti), unde copiii şi profesorii nu vor putea să îşi desfăşoare activitatea în condiţii decente din cauza spaţiilor subdimensionate şi a grupurilor sanitare neigienizate.

Şi cum o problemă nu vine niciodată singură, anul acesta ne confruntăm cu o premieră pentru învăţământul din ţara noastră, şi anume lipsa manualelor pentru elevii claselor I şi a II-a. Mult mai grav este faptul că nimeni nu îşi asumă vina pentru crearea acestei situaţii fără precedent, reuşind astfel să evidenţieze importanţa pe care autorităţile responsabile o acordă sistemului educaţional. Când declaraţiile optimiste nu mai prind la public, nu ne rămâne decât să fugim de răspundere şi să aruncăm vina de la unii la alţii, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul desfăşurării licitaţiei pentru manuale. Nu contest că ideea introducerii noilor materiale didactice este foarte bună, însă modul în care a fost pusă în practică şi competenţa persoanelor care s-au ocupat de licitaţie lasă de dorit, singurii care vor avea de suferit fiind copiii şi profesorii, care se văd nevoiţi fie să lucreze din vechile manuale, fie pe baza sistemului utilizat la clasa pregătitoare.

Din păcate, şi implementarea materialelor electronice a fost tratată superficial, în comparaţie cu importanţa pe care o are în procesul de modernizare şi dezvoltare a şcolii, asupra ei planând încă o serie de întrebări. Acestea privesc în primul rând implicaţiile financiare pe care le presupune, dar şi gradul de pregătire a instituţiilor de învăţământ. Problemele cele mai mari le vor întâmpina cu siguranţă elevii din mediul rural, pentru care Internetul şi calculatorul reprezintă un lux, fiindu-le îngrădit astfel dreptul egal la educaţie prevăzut în Legea nr. 84/1995.

Stimaţi guvernanţi, calitatea educaţiei ne defineşte pe noi ca popor, iar demnitatea unei ţări se dovedeşte în primul rând prin accentul pus pe sistemul de învăţământ, dar şi prin aprecierea acordată dascălilor ce transformă copiii de astăzi în cetăţenii care ne vor reprezenta mâine. Însă modul în care dumneavoastră consideraţi de cuviinţă să răsplătiţi profesorii pentru munca depusă de-a lungul timpului este mai degrabă umilitor, dacă ne raportăm la veniturile acestora care sunt de 15- 20 de ori mai mici decât ale celor din statele membre ale Uniunii Europene.

Soarta acestui sistem care ne-a format şi a dat atâtea valori de-a lungul timpului nu ar trebui să ne fie indiferentă, ci este necesar ca schimbările care se fac să îşi dovedească eficienţa, nu să reflecte superficialitate şi dezinteres total, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor de până acum.

Domnul Petru Movilă:

"Ce se întâmplă când membrii PSD interpretează legile după bunul-plac. Studiu de caz: Aeroportul Iaşi."

La Iaşi, legile se aplică într-un mod diferit faţă de restul ţării. Aeroportul Iaşi a devenit un caz unic în ţară, Ministerul de Finanţe, prin instituţiile sale subordonate, tratându-1 într-un mod mai special, făcând din acesta un exemplu demn de introdus în cărţile de finanţe. Concret, stimaţi colegi, deşi legea este destul de clară în ceea ce priveşte regiile aeroportuare din România, Aeroportul Iaşi a fost tratat ca o simplă regie aflată în subordinea unui consiliu judeţean, din necesitatea de a satisface aroganţa politică a unui membru PSD.

Astfel, după cum spuneam, Aeroportul Iaşi a înregistrat, în această vară, o premieră naţională, fiindu-i respinsă cererea rambursării de TVA, aferentă proiectului de construcţie a noii piste din motive extreme greu de înţeles. Răspunsul instituţiilor statului, coordonate politic de PSD, arată cât se poate de clar faptul că doar la Iaşi s-au putut aplica alte prevederi legislative decât în cazul celorlalte aeroporturi din ţară, fapt care demonstrează clar că influenţele politice primează chiar şi când este vorba de proiecte de o asemenea anvergură. Probabil PSD nu a suportat să vadă cum cel mai important proiect al judeţului Iaşi nu se poate înscrie în lista proiectelor asumate de partidul lor şi, bineînţeles, prin metode specifice lor, au făcut tot ce au putut pentru a pune beţe în roate proiectului, fără să-i intereseze de faptul că ieşenii vor plăti.

Din răspunsurile oferite de instituţiile statului, se poate vedea clar faptul că diferenţa dintre sumele cerute de către aeroporturile din România, ce utilizează unitar codul CAEN 5223, şi sumele aprobate la plată, înglobează în proporţie de 99,8% suma cerută de aeroportul ieşean, diferenţa până la 100% reprezentând cel mai probabil diverse sume viciate de nerespectarea unor proceduri fiscale uzuale de către celelalte aeroporturi. Concret, au fost aprobate în aceeaşi perioadă financiară sume la rambursare către aeroporturile din România în cuantum de 28.675.661 lei şi au fost respinse sume de 6.199.280 lei, din care 6.188.699 lei este suma respinsă la rambursare aeroportului ieşean. Evidenţa este clară şi nu mai suportă alte comentarii.

Aşa cum este lesne de înţeles, sumele ce au reprezentat cererea de rambursare TVA din partea Aeroportului Internaţional Iaşi au fost tratate diferit faţă de restul cererilor similare ale aeroporturilor din România, deşi legea trebuie aplicată unitar, pentru toate aeroporturile. Altfel, ajungem în situaţia ca proiectul aeroportului ieşean să-i coste pe ieşeni cu 24% mai mult.

În plus, consider că mai trebuie subliniate două aspecte extreme de importante.

Primul aspect este legat de faptul că în anii din urmă, cu aceleaşi acte normative în vigoare, RA Aeroportul Iaşi a primit toate sumele cerute reprezentând TVA pe lucrări de investiţii la pista de aterizare-decolare şi terminal pasageri. În al doilea rând şi celelalte aeroporturi au primit în acelaşi mod sumele cerute, iar de actualitate este chiar Aeroportul Suceava ce derulează în paralel o lucrare de infrastructură de aterizare-decolare şi se află sub competenţa materială a aceleiaşi direcţii regionale de finanţe.

Toate regiile aeroportuare din România funcţionează sub incidenţa unor legi speciale, fiind finanţate în baza ajutorului de stat reglementat individual pentru această categorie de regii. Încăpăţânarea unor oameni care cred că funcţiile politice le oferă dreptul de a se juca cu proiecte de milioane de euro, incapacitatea lor de a înţelege că astfel de proiecte sunt mai importante decât visurile lor politice, ne-au făcut ca astăzi, noi, ieşenii, să plătim cu bani frumoşi mofturile unor PSD-işti aroganţi.

Domnul Aurelian Mihai:

"Lecţie de istorie pentru UDMR - genocidul horthysto-fascist din nord-estul Transilvaniei: septembrie 1940 - octombrie1944"

Cu un cinism atroce faţă de comemorarea românească a victimelor pe care le-au făcut reprezentanţii armatei şi administraţiei maghiare acum 74 de ani în nord-estul Transilvaniei, dar şi în dispreţul total al prevederii constituţionale conform căreia sunt interzise de lege pe teritoriul României incitările la discriminare şi separatismul teritorial, liderii UDMR s-au gândit că ar fi deci "momentul potrivit" să "inflameze" mentalul colectiv şi să vicieze climatul politic naţional prin intenţia introducerii în Parlament a proiectului de autonomie teritorială. În contrast cu incitantul lor demers, aş dori să le reamintesc, ca unora care şi-au tot "vânturat" în relaţiile internaţionale lipsa de drepturi şi cât de greu au suportat ei regimul de "opresiune" din România, un aspect pe care istoria nu îl poate, de altfel, ignora, anume teroarea pe care părinţii şi bunicii lor au instaurat-o în Transilvania în toamna însângerată din 1940.

Mă tem însă că din această lecţie de istorie, din care rezultă cu claritate cine este adevăratul călău şi cine adevărata victimă, colegii noştri maghiari din Parlament cel mai probabil vor refuza cu obstinaţie să tragă orice fel de învăţăminte despre ce poate să însemneze demnitatea naţională în momentele cruciale ale istoriei! Astfel, trebuie menţionat răspicat că, după aşa-zisul arbitraj de la Viena, când N-E Transilvaniei a fost făcut "cadou" Ungariei de către Marile Puteri, şeful Marelui Stat Major al Armatei Ungariei şi omologul său român s-au întâlnit la 2 septembrie 1940, la Oradea, pentru a stabili de comun acord etapele retragerii ordonate şi fără incidente a administraţiei româneşti din N-E Transilvaniei.

Înţelegerea lor, ca de altfel toate marile înţelegeri semnate de Ungaria de-a lungul istoriei, nu avea să fie respectată şi în Transilvania ocupată militar de horthyşti a început un masacru de o bestialitate improprie secolului XX: vinovăţia genocidului antiromânesc s-a datorat atât ordinelor regentului Horthy (1940-1944), pentru al cărui "eroism" maghiarii din România i-au ridicat statuie în incinta locaşului reformat de la Paleu (Bihor), cât şi ale prim-ministrului Teleky.

Amândoi au venit în Satu Mare pe 5 septembrie, având în subordine o armată de 30.000 de soldaţi, pregătiţi fiind să transforme Ardealul într-un cimitir: atunci, de pe un cal alb adus direct de la Budapesta, regentul Horthy a cerut românilor cotropiţi samavolnic ceea ce maghiarii din ţara noastră niciodată nu au făcut faţă de statul român: "Aşteptăm din partea românilor devotament faţă de statul ungar"!

Imediat, încălcându-se toate angajamentele luate faţă de români la nivel de stat, a început o represiune şi o reprimare a populaţiei paşnice româneşti aşa cum nu se poate concepe de câtre o minte sănătoasă: 919 omoruri (copii, femei şi bărbaţi ucişi în mod bestial în Sălaj, Cluj, Bihor, Someş, Mureş, Satu Mare, Maramureş, Trei Scaune, Ciuc, Năsăud, Odorhei), 1926 schingiuiri, 4126 bătăi, 15.823 arestări, 124 profanări, 78 devastări colective, 447 devastări individuale, circa 500.000 expulzări etc.

Oripilantul cotropitor maghiar, care şi-a dat atunci pe deplin măsura "civilizaţiei" barbare şi păgâne, poartă responsabilitatea pentru alte nenumărate cazuri antiromâneşti de exterminare, maltratare, asasinare, expulzare, maghiarizare, internare în lagăre, deposedare de bunuri materiale, devastare, jefuire, pângărire, profanare, bestialitate etc. În acele momente de coşmar, s-a reuşit deteriorarea foarte gravă a tot ce amintea de identitatea culturală şi religioasă a românilor: au fost devastate monumentele unor personalităţi istorice româneşti, au fost distruse complet 17 biserici ortodoxe (iar altele au fost transformate în grajduri, magazii şi cazărmi, forţându-se trecerea ortodocşilor la greco-catolici), apoi au fost desfiinţate şcolile româneşti, iar învăţătorii expulzaţi şi elevii transferaţi la şcoli maghiare.

Jaful păgân, desfăşurat pe fondul întemniţării, expulzării şi persecutării episcopilor ortodocşi Nicolae Popovici al Oradiei, Vasile Stan al Maramureşului şi Nicolae Colan al Clujului, a culminat cu numeroase crime sălbatice, cu execuţii, cu preoţi molestaţi, izgoniţi şi omorâţi, cu schingiuiri pentru lepădarea de ortodoxie, cu cruci împuşcate şi doborâte, cu mese de altar sfărâmate, cu iconostase incendiate etc. Mulţi români au murit în chinuri groaznice, tăiaţi cu baionetele, împuşcaţi, spânzuraţi! Exemplific doar cazurile protopopului ortodox de Huedin, Aurel Munteanu, căruia cetăţeanul maghiar Buday Janos Gyepu i-a introdus un drug de fier în gură şi i 1-a scos apoi prin ceafa (faptă pentru care a fost condamnat la 3 luni de închisoare, cu "motivaţia" Tribunalului că atitudinea sa a fost generată de "emoţia puternică provocată de fericirea eliberării şi se explică prin suferinţele îndurate ca minoritari timp de 22 de ani sub stăpânirea românilor", precum şi cazul învăţătorului Lazăr Cosma şi al soţiei lui, ambii spânzuraţi pe cruci în curtea bisericii ortodoxe din Treznea (Sălaj).

Despre aceste fapte abominabile ale maghiarilor avea să scrie, în stilul său sintetizator, inclusiv cel mai mare istoric al României, Nicolae Iorga, în articolul "Resultatul" din 24 septembrie 1940: "Ce s-a petrecut acolo la luarea în stăpânire de armata şi administraţia ungară, sub ochii ei şi fără nicio încercare de a o opri, ba chiar cu binevoitorul ei concurs, întrece orice închipuire şi se poate pune alături de cele mai groaznice scene din vremea năvălirilor barbare, când, cel puţin setea de a omorî nu era unită cu un sadism care aparţine vremurilor noastre. Spânzurări cu capul în jos, răstigniri, baterea cuielor în cap, presărarea cu var nestins a rănilor, acestea au fost, după câte ştiu până acum - şi martiriul se desluşeşte tot mai mult - semnele civilizaţiei poporului care s-a dezonorat prin asemenea acte. Statul românesc va face ce crede. Din partea noastră n-avem decât un sfat. A nu se clinti un fir de păr din capul unui maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor".

Întorşi de mult cu spatele la adevărul istoric, conform căruia niciodată România nu a practicat o politică de genocid şi de deznaţionalizare faţă de comunitatea maghiară de pe teritoriul ei, aşa cum au făcut ei cu noi, românii, liderii UDMR îşi mai arată încă o dată acum dispreţul pentru legile ţării noastre, ceea ce determină sporirea vigilenţei românilor la toate nivelurile societăţii.

după pauză

(În continuare şedinţa a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Niculae Mircovici şi de doamna deputat Liliana Mincă, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Continuăm lucrările şedinţei noastre de astăzi intrând în partea a doua.

Înainte de a intra în ordinea de zi, dau cuvântul domnului deputat Mihai Aurelian care vrea să ne facă o declaraţie.

Vă rog, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o declaraţie destul de serioasă care are legătură cu situaţia românilor din diaspora, români pentru care nu se face absolut nimic momentan din partea statului român.

Încep prin a vă transmite nemulţumirile dumnealor, români care trăiesc de ani de zile în comunităţile româneşti existente în afara graniţelor ţării. Şi, fie că discutăm despre taxele consulare extrem de ridicate, fie că discutăm despre modul de funcţionare a...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, puteţi interveni la ora asta numai cu declaraţii personale. Declaraţiile politice au fost dimineaţă la ora 8,30. Dacă aveţi vreo declaraţie personală, vă rog, legată de poziţia dumneavoastră în Parlament. Dacă nu, îmi pare rău, nu puteţi continua.

Domnul Aurelian Mihai:

Sigur, voiam să-mi exprim toată această nemulţumire pentru ceea ce vă spuneam, iar până la începutul rezolvării acestor probleme existente în diaspora, eu deputat Aurelian Mihai, deputat în diaspora, declar începutul grevei foamei aici, în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bine, vă mulţumesc. Succes.

Intrăm în ordinea de zi, prezentarea de către Ioan Stan, preşedintele GRUI, a unei declaraţii privind semnificaţia Zilei Internaţionale a Democraţiei.

Domnule Stan, aveţi microfonul.

Domnul Ioan Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am un mesaj pe care vi-l prezint, în calitate de preşedintele Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, cu ocazia Zilei Internaţionale a Democraţiei din 15 septembrie, are titlul "Să-i implicăm pe tineri în democraţie".

Aşa cum cunoaşteţi, Uniunea Interparlamentară, prin cele 164 de parlamente membre, a avut şi are o contribuţie semnificativă, probabil cea mai importantă în plan parlamentar, la promovarea Zilei Internaţionale a Democraţiei, încă de la instituirea acesteia în 2008. Tema propusă de Naţiunile Unite şi UIP pentru ediţia 2015 se constituie într-o invitaţie adresată guvernelor, parlamentelor, organizaţiilor societăţii civile şi de a aduce în prim-plan importanţa participării active a tinerilor la promovarea, apărarea şi consolidarea valorilor şi instituţiilor democratice.

Tinerii, persoane cuprinse între 15-25 de ani, în accepţiunea ONU, reprezintă astăzi o cincime din populaţia lumii. Mulţi dintre ei s-au aflat în centrul mişcărilor recente de masă în sprijinul democraţiei şi libertăţilor şi drepturilor sociale, economice şi adesea au reuşit să-şi pună amprenta asupra proceselor democratice prin intermediul reţelelor de socializare.

Totuşi, prin ansamblu, influenţa tinerilor asupra instituţiilor şi vieţii politice rămâne evitată. Statisticile globale ne confirmă ceea ce constatăm zi de zi cu toţii: interesul îngrijorător de redus al tinerilor pentru politică, pentru cunoaşterea instituţiilor statului, chiar a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi pentru asumarea de responsabilităţi în cadrul comunităţilor.

În majoritatea ţărilor, fie ele cu solide tradiţii democratice sau cu democraţii emergente, tinerii sunt reticenţi în a se implica în politică pe căile tradiţionale. Participarea lor în procesele electorale, ca şi rata de adeziune la partidele politice sunt în general în scădere. Aşa se face că, spre exemplu, la ora actuală, numai 2% din parlamentarii lumii au mai puţin de 30 de ani şi numai 12% dintre ei au sub 40 de ani.

Ca atare, mai puternica implicare a tinerilor în viaţa cetăţii, care incontestabil nu poate reprezenta doar un subiect de o zi pe o agendă naţională, europeană sau internaţională, îşi revendică un loc din ce în ce mai important printre preocupările pe termen lung ale tuturor statelor lumii.

Stimaţi colegi,

În 2010 membrii UIP adoptau rezoluţia Participarea tinerilor în procesul democratic, în care subliniau că participarea deplină şi activă a tinerilor în procesul democratic, la nivel local, naţional şi internaţional, este un element indispensabil pentru o democraţie sănătoasă şi durabilă şi trebuie privită ca o oportunitate de consolidare a democraţiei şi de îmbogăţire a agendei politice.

De la adoptarea documentului sus-menţionat, UIP a făcut demersuri susţinute în sprijinul participării tinerilor la viaţa politică, îndeosebi prin mobilizarea tinerilor parlamentari, facilitarea schimbului de experienţă dintre aceştia şi încurajarea participării lor la activităţile organizaţiei.

Parlamentele membre au fost invitate să includă tineri în delegaţiile naţionale, ceea ce a făcut posibilă constituirea în 2013 a Forumului tinerilor parlamentari ai UIP, care are rolul de a asigura că documentele şi deciziile uniunii, oricare ar fi sfera lor tematică, reflectă şi promovează şi punctul de vedere al tinerilor. Iar în luna octombrie UIP va organiza prima conferinţă mondială a tinerilor parlamentari care va încerca să găsească răspunsuri unor întrebări-cheie:

De ce avem atât de puţini tineri parlamentari? Care sunt obstacolele cu care se confruntă tinerii care doresc să intre în politică şi cum ar putea fi depăşite?

Avem de-a face cu o dublă discriminare, pe criterii de vârstă şi gen, în cazul tinerelor femei?

Cum se poate deschide Parlamentul către tineri, cum se poate transforma mişcarea de tineret în partide politice?

Doamnelor şi domnilor,

Cu certitudine, tinerii de astăzi vor deveni liderii şi decidenţii politici de mâine şi la fel de cert este faptul că nu doar tinerele democraţii, precum România, au nevoie de aportul susţinut al tinerilor români pentru a se dezvolta şi a se consolida.

Lipsa de implicare a tinerilor este o veritabilă provocare la adresa democraţiei şi, implicit, a instituţiei sale fundamentale, Parlamentul, acesta fiind considerentul pentru care astăzi, 15 septembrie 2014, am dorit să mă asigur că acest semnal internaţional de reflecţie şi de mobilizare ajunge la fiecare dintre dumneavoastră. Şi, în măsura în care consideraţi întemeiat, ne putem întreba dacă noi, parlamentarii români, liderii şi decidenţii politici ai prezentului, avem grijă ca transmiterea ştafetei democraţiei între generaţii să se facă fără devieri de la interesul naţional şi de la principiile şi valorile individuale. Iar dacă răspunsul nu ne mulţumeşte, atunci care ar putea fi elementele de fundament şi instrumentele unei strategii prin care să trezim şi să păstrăm viu entuziasmul tinerilor pentru lecţia de democraţie? Ce am putea face ca democraţia să nu mai reprezinte doar un cuvânt moştenit de la vechii greci, ci să constituie un reper esenţial al devenirii noilor noastre generaţii.

Până la momentul în care vom fructifica pe deplin şi rezultatele activităţilor internaţionale la care am făcut referire, mă voi limita la a vă împărtăşi unul din răspunsurile în care cred, şi anume puterea exemplului.

Am în vedere aici un Parlament onest şi performant, exigenţă sporită începând cu noi înşine; asigurarea accesului tinerilor la informaţia politică corectă şi de calitate; o mare deschidere către tineri, prin adoptarea strategiilor de informare şi dialog, atât din punct de vedere al mijloacelor de comunicare, cât şi al subiectelor abordate; încurajarea participării tinerilor la procesul legislativ, începând cu consultările publice privind proiecte de acte normative. Şi, de ce nu, o acţiune mai concertată a tinerilor noştri parlamentari, oricare ar fi apartenenţa lor politică, pentru susţinerea unor obiective comune în beneficiul tinerelor generaţii din România.

Avem datoria de a-i cunoaşte pe tineri şi de a-i ajuta să se cunoască şi să ne cunoască, atât ca parlamentari, cât şi ca oameni. Odată trecut până la capăt puntea peste încă insuficienta comunicare între alegători şi aleşi şi odată estompată criza de legitimitate cu care se confruntă Parlamentul României, ca de altfel majoritatea parlamentelor lumii, vom putea construi, împreună cu noile generaţii, valori. Şi, cu certitudine, la temelia acestora va rămâne în permanenţă consolidarea, îmbogăţirea, de neclintit, a democraţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Neacşu, aveţi cuvântul, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aş vrea să vă rog să fiţi de acord să le propuneţi colegilor noştri în plen să aprobăm prin vot, având în vedere faptul că sunt prezenţi în sală atât avocatul poporului, cât şi ministrul delegat pentru energie, ca cele două proiecte legislative care-i vizează să fie primele care sunt discutate în această dimineaţă. Pe poziţia 5 este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014, PL-x 351 şi este primul la ordinea de zi, cu rugămintea ca şi proiectul legislativ de pe poziţia 9, PL-x 369/2014, pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor, să fie adus pe poziţia 6 şi discutat imediat după proiectul legislativ privind Avocatul Poporului. E o defalcare de o singură poziţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Neacşu.

Cine este pentru? Vă rog, votaţi.

5. Intrăm la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Dau cuvântul Guvernului României, care este iniţiatorul.

Domnul Liviu Stancu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege pe care astăzi îl aveţi în dezbatere este un act normativ foarte important pentru echilibrul juridic în ţara noastră. Este de fapt o implementare a unei obligaţii internaţionale pe care România o are, obligaţie asumată prin Legea nr.109/2009 de ratificare a Protocolului adiţional aprobat la New York la 18 decembrie 2002, privitor la Convenţia împotriva torturii şi a oricăror alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane, degradante, adoptate toate la New York în 10 decembrie 1984, România asumându-şi obligaţia de a înfiinţa la nivel naţional un mecanism de prevenire a torturii în locurile de detenţie, în vederea consolidării protecţiei persoanelor private de libertate în acestea.

Pentru respectarea protocolului la care am făcut referire, s-a impus crearea cadrului nomativ intern care să asigure funcţionarea mecanismului naţional de prevenire a torturii. Demararea activităţii de prevenire a torturii în locurile de detenţie a presupus o serie întreagă de măsuri pregătitoare, să asigure constituirea şi funcţionarea structurilor în cadrul Instituţiei Avocatului Poporului, instituţie care efectuează vizitele anunţate sau inopinate în locurile de detenţie pentru îndeplinirea activităţilor specifice în cadrul Mecanismului.

În cadrul Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi au fost formulate câteva amendamente, unele de tehnică legislativă, altele menite să consolideze structura mecanismului mai sus menţionat, amendamente cu care am fost pe deplin de acord.

Ca urmare, vă rugăm să aveţi în vedere acest foarte important act normativ şi, ca urmare, să produceţi votul dumneavoastră proiectului pe care l-am iniţiat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Avocatul Poporului, domnule Victor Ciorbea, aveţi microfonul.

Domnul Victor Ciorbea (avocatul poporului):

Mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate doamne deputat,

Stimaţi domni deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi ca într-un minut jumătate, maximum două, să fac câteva precizări, pentru a evita intervenţii ulterioare, precizări legate de unele aspecte care au fost invocate ieri după-amiază în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În primul rând, cele câteva cuvinte pe care le spun, le spun în calitate de avocat al poporului şi în calitate de reprezentant al instituţiei Avocatului Poporului.

O a doua precizare: necesitatea, utilitatea, oportunitatea acestei ordonanţe de urgenţă sunt amplu prezentate şi în preambulul ordonanţei şi în nota de fundamentare. Nu cred că e cazul să insist asupra lor. Au fost enunţate şi de domnul secretar de stat.

În ce priveşte scopul acestei ordonanţe de urgenţă, după cum cunoaşteţi, ea vizează în esenţă modificarea Legii de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatului Poporului pentru a se crea acest mecanism de prevenire a torturii, crearea acestuia fiind o obligaţie asumată de statul român încă din 2009, când ţara noastră şi Parlamentul, mai exact, a ratificat prin Legea nr.109/2009 acel protocol care este anexă la convenţia menţionată.

Ei bine, menirea acestui mecanism este aceea de a înlătura pe cât cu putinţă abuzurile şi încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor care se află în locurile de detenţie, circa 2000 de locuri de detenţie existente la nivel naţional, de la penitenciare până la centre de reeducare sau spitale psihiatrice.

Referitor la urgenţa acestui act normativ, evident că ea rezultă clar din necesitatea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor asumate de statul român. Trebuia să se creeze acest organism, acest mecanism încă din intervalul 2009-2012, ultimul termen pentru punerea în aplicare a prevederilor protocolului fiind luna august anul acesta. Prin aceasta ne îndeplinim obligaţiile internaţionale, evităm menţionarea României în diverse documente internaţionale întocmite în special de Subcomitetul ONU pentru prevenirea torturii, Comitetul European, MCV şi altele, şi, mai ales, asigurăm apărarea drepturilor şi libertăţilor celor vizaţi.

Şi în legătură cu cerinţele art.115 alin.(6) din Constituţie, această ordonanţă de urgenţă le îndeplineşte pe deplin. Ştim bine că acest articol precizează că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, între care figurează şi Avocatul Poporului.

Reglementările din ordonanţa de urgenţă nu numai că nu afectează în vreun fel activitatea instituţiei Avocatului Poporului, ci, dimpotrivă, o complinesc. Extind activitatea prin crearea acestui domeniu nou şi, evident, prin asigurarea numărului de posturi necesare funcţionării adecvate, îndeplinirii atribuţiilor care revin Avocatului Poporului.

Şi ultimele două precizări: vreau să mulţumesc celor care au făcut amendamente în cadrul Comisiei juridice, acele amendamente care au fost admise, sunt absolut necesare pentru buna funcţionare a instituţiei şi a acestui mecanism de prevenire a torturii. De asemenea, vă rog să respingeţi amendamentele care au fost respinse de către Comisia juridică, întrucât cele două articole la care se face referire şi a căror abrogare s-a solicitat, nu fac altceva decât să consacre prevederile Convenţiei Europene referitoare la drepturile minorităţilor şi cerinţele altor acte normative internaţionale, europene şi interne.

În plus, nu se referă la o singură minoritate, ci la minorităţile naţionale în general. Şi nu în ultimul rând subliniez că vizează doar două posturi la nivelul instituţiei Avocatului Poporului. Aşa încât vă mulţumesc anticipat pentru vot şi pentru susţinerea în îndeplinirea şi acestor atribuţii importante pentru statul român.

Mulţumesc încă o dată.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu mulţumesc, domnule avocat al poporului.

Comisia juridică.

Vă rog, domnule deputat, prezentarea raportului.

Domnul Aurelian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată, completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr.227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi, 20 pentru, 6 împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi aprobare un raport de aprobare a proiectului de lege.

Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

V-am văzut, domnule Ciuhodaru. O să vi-l dau şi dumneavoastră.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iniţiativa legislativă pe care o dezbatem este un exemplu clasic de iniţiativă care porneşte bine şi care este parazitată de nişte teme care nu-şi ar avea locul. Şi o să vă dau un simplu exemplu, şi am să-i rog pe iniţiatori să ne spună ce legătură are cu prevenirea torturii următorul articol care se găseşte la marginal 7: "Perioada de îndeplinire a funcţiei de Avocat al Poporului constituie vechime în magistratură şi vechime în specialitate juridică." Eu cred că n-are nici un fel de legătură cu tortura, exceptând situaţia în care iniţiatorii vor să-l tortureze pe Avocatul Poporului.

Faţă de această împrejurare, Grupul Partidului Naţional Liberal se va abţine de la vot, pentru că, repet, prevenirea torturii e un subiect important, dar temele care parazitează acest proiect de lege nu-şi au locul şi nu putem să le susţinem.

Mulţumesc frumos.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ciuhodaru. Vă rog, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu voi vota împotriva acestei ordonanţe de urgenţă. În primul rând pentru că se modifică printr-o ordonanţă de urgenţă funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului român şi este afectată funcţionarea instituţiei fundamentale a statului român.

În al doilea rând, pentru că nu văd gradul urgenţei. Din 2009 până în 2014, Parlamentul s-a reunit de o mie de ori. Nu înţeleg cum ştim să ne întâlnim să aprobăm tot felul de scrisori de intenţie sau în sesiuni extraordinare, dar o lege de asemenea importanţă nu este pusă în dezbaterea Parlamentului.

În al treilea rând, pentru că văd că se alocă sume importante pentru tot felul de protocoale, pentru tot felul de activităţi, în contextul în care nu dăm un leu suplimentar la alocaţia pentru copii.

Iar în al patrulea rând, pentru că se introduce pe uşa din dos o altă limbă decât româna în relaţiile cu instituţiile statului.

Repet: voi vota împotriva acestui proiect de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin această ordonanţă de urgenţă, sigur că da, demersul făcut, de punere de acord cu reglementările europene, este salutar. Dar dincolo de acest demers, după părerea mea, ceea ce se întâmplă prin această ordonanţă nu este altceva decât o iniţiativă a Guvernului de a-şi asigura backupul instituţiilor fundamentale ale statului pentru alegerile prezidenţiale care urmează. Şi v-aş da un singur exemplu, stimaţi colegi. Docilitatea şi obedienţa acestei instituţii se va asigura prin majorarea organigramei cu 39 de persoane. Cred că este suficient ceea ce am spus şi, din acest punct de vedere, Grupul PDL se va abţine la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare mai există vreo intervenţie. Înţeleg că nu.

Comisia juridică, vă rog, propuneţi timpii de dezbatere.

Domnul Aurelian Ionescu:

Ca timp de dezbatere propun două minute.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Două minute. Cine este de acord?

Supun votului dumneavoastră. Vă rog, votaţi.

106 voturi pentru, 2 abţineri, 3 împotrivă. Au fost adoptaţi timpii.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Începem cu nr.crt.1. Titlul legii.

O să-mi permiteţi să lucrez pe calupuri de articole nemodificate.

Nr.crt.1, 2, 3 şi 4. Sunt nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu există. Adoptate.

Art.5. Există un text nou propus de comisie. Dacă există intervenţii. Nu există. Adoptat.

Art.6. Nemodificat. Intervenţii? Nu avem. Adoptat.

Art.7. Text nou al comisiei. Nr.crt.7. Lucrez pe raport.

Nr.crt.7. Dacă există intervenţii. Vă rog.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Aşa cum am spus şi mai devreme, nu văd rostul unui articol care să stabilească vechimea în magistratură a Avocatului Poporului. Prin urmare, propunerea mea este de respingerea marginalului 7.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

N-aveţi cum s-o faceţi, că n-aveţi amendament respins. Dacă n-aveţi amendament respins? Unde este, domnilor, ia spuneţi-mi mie. Haideţi că poate aveţi dreptate, ştiţi că sunt un om care vă dau dreptate. Art.7. Nu există.

Procedură. Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Solicitarea noastră este de a supune la vot amendamentul comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Solicitarea este respinsă. Conform regulamentului nu există amendament respins.

Supun votului dumneavoastră textul comisiei, aşa cum se face în caz că există puncte de vedere diferite.

Nr.crt.7. Vorbim de art.9, da?

Nr.crt.7. Au existat puncte de vedere diverse.

Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru textul comisiei? Vă rog, votaţi.

92 voturi pentru, 36 voturi împotrivă, 3 abţineri. Adoptat.

Nr.crt.8, nr.crt.9, nr.crt.10, nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu există. Adoptate.

Nr.crt.11. Avem amendament respins. Dau cuvântul domnului deputat să-l susţină.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Solicităm abrogarea acestui text cuprins în ordonanţa de urgenţă, pentru un motiv foarte simplu. Acum câteva luni de zile, în cadrul Comisiei juridice, s-a dezbătut un proiect de lege care cuprindea acelaşi text. Guvernul României, condus de domnul Ponta, s-a opus cu vehemenţă acestui text. Ulterior, prin ordonanţă de urgenţă, vine şi adoptă acelaşi text. Prin urmare, nu înţelegem care sunt raţiunile pentru care o dată Guvernul se opune, ulterior vine şi spune că este de acord cu un asemenea text.

De aceea, vă solicităm abrogarea acestui text şi amendamentul este în acest sens.

Vă mulţumesc. Şi vă rugăm să-l supuneţi la vot.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur că da. Deci, avem un amendament care propune eliminarea textului 2¹ de la art.15, lucru care se găseşte la amendamente respinse nr.1.

Am să supun propunerea de respingere votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog, votaţi.

91 de voturi împotrivă, 5 abţineri, 39 de voturi pentru. S-a respins amendamentul.

Am să supun votului dumneavoastră nr.crt.11 din raport, aşa cum a reieşit din textul comisiei.

Cine este pentru?

Vă rog, votaţi.

94 de voturi pentru, 37 împotrivă şi 3 abţineri. Articolul a fost adoptat conform textului propus de comisie.

Nr.crt.12, nr.crt.13. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu există. Adoptate.

Nr.crt.14. Text modificat al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.15. Text modificat al comisiei. Intervenţii?

Vă rog, aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc.

Pentru aceleaşi argumente avem acelaşi tip de amendament şi vă solicităm supunerea la vot. Este vorba tot despre un amendament de abrogare a unui text de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu s-a făcut o greşeală din partea Comisiei juridice, nu am înregistrat un asemenea amendament la amendamente respinse. Deci nu pot să-l supun votului dumneavoastră.

La art.29. Da. Iertaţi-mă. Aveţi dreptate. Îmi cer scuze. Există.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus şi respins de către comisie.

Cine este pentru? Vă rog votaţi.

92 de voturi împotrivă, 6 abţineri, 41 de voturi pentru. Amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră formularea de la nr.crt.15 din raport. Cea a comisiei.

Cine este pentru? Vă rog, votaţi.

95 de voturi pentru, 6 abţineri, 39 împotrivă. Amendamentul a fost adoptat.

Nr.crt.16, 17, 18, 19, 20. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptate.

Nr.crt.21, 22. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptate.

Nr.crt.23, 24. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptate.

Nr.crt.25. Formulare nouă introdusă de comisie. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptat.

Nr.crt.26, în noua formulare a comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.27 şi 28. Nemodificate. Există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.29, nr.crt.30. Intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.31, nr.crt.32, nr.crt.33. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptate.

Nr.crt.34, nr.crt.35, nr.crt.36, nr.crt.37. Nemodificate. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptate.

Nr.crt.38, nr.crt.39, 40, 41, 42. Nemodificate. Există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.43, 44. Nemodificate. Există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.45, text nou din partea comisiei. Dacă există intervenţii.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gabriel Andronache:

Pe procedură, domnule preşedinte.

Vă solicităm să supuneţi la vot acest amendament al comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nr.crt.45. Text nou al comisiei. Avem intervenţie. Vă rog să-l votaţi.

Supunem la vot.

100 de voturi pentru, 3 abţineri, 37 voturi împotrivă. Adoptat.

Nr.crt.46, nr.crt.47, nr.crt.48. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.49, nemodificat. Dacă există intervenţii. Nu. Adoptat.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole şi intră la şedinţa de voturi finale de astăzi, ora 12,30.

Domnul deputat Tinel are cuvântul pe procedură.

Domnule Tinel, aveţi microfonul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Pentru stenogramă spun acest lucru şi pentru dumneavoastră, pentru o aplicare şi interpretare corectă a regulamentului.

La poziţia 7 art.9, colegul nostru, deputatul Nicolescu, a avut o obiecţie şi intervenţia s-a bazat pe art.110 alin.(4) care spune că: "Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, cu obiecţii şi observaţii, se consideră adoptate. Textele articolelor la care s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiecţii şi observaţii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi".

A existat o obiecţie, trebuia supusă votului. Credem că din neştiinţă, domnule preşedinte de şedinţă, aţi pasat sau aţi trecut peste acest text de regulament.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule Tinel.

Am să vin în pauză să-mi faceţi un instructaj despre cum se conduce Camera. Sunteţi mai experimentat ca mine.

Vă rog, domnule deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Cred că şi eu, şi colegii noştri nu stăm foarte prost cu memoria. Domnul Nicolescu a solicitat cu totul altceva. N-a avut o obiecţiune. El a specificat faptul că este un amendament respins acolo, şi dumneavoastră tocmai aţi constatat că nu era. Acum, dacă n-am reuşit să prezentăm lucrurile la vreme sau să urmărim proiectul legislativ, ce facem? După ce l-am votat ne întoarcem?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

În mod cert nu am de gând să mă întorc. I-am mulţumit domnului deputat. Dacă am greşit, în pauză să-mi arate unde am greşit şi eu am să învăţ în continuare, că sunt deschis.

6. Trecem la următorul proiect de lege, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, a Legii petrolului nr.238/2004, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale - "Transgaz" - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Dau cuvântul iniţiatorului, care este în acest caz Guvernul României.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan-Eugen Nicolescu (ministru delegat pentru energie):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege vizează transpunerea unor directive europene în principal care ar fi trebuit transpuse în 2011. România a ajuns în faţa Curţii Europene de Justiţie pentru că nu s-a reuşit această transpunere. Aş vrea în primul rând să mulţumesc Parlamentului României pentru modul instituţional corect în care am lucrat în această ultimă lună pentru a reuşi această transpunere, în aşa fel încât România să evite o serie de amenzi ce ar putea fi aplicate de Curtea Europeană.

Proiectul de lege vizează funcţionarea operatorilor de transport de energie electrică şi de gaz natural, Transgaz, şi funcţionarea operatorilor Transgaz şi Transelectrica, iar pe lângă aceste prevederi rezultate din directivele europene în privinţa operatorilor de transport, mai sunt două-trei amendamente formulate la comisie care privesc drepturile consumatorilor de energie electrică şi gaz natural, amendamente extrem de binevenite din perspectiva Guvernului, unul dintre ele, probabil cel mai important, vizează corectarea unei greşeli care s-a făcut din punctul nostru de vedere în anul 2012 când s-a negociat acel calendar de eliminare a preţurilor reglementate pentru populaţie şi s-a stabilit termenul de 31 decembrie 2018, un termen absolut nesustenabil.

Amendamentul făcut la comisie, pe care Guvernul îl susţine, este amânarea acestui termen cu cel puţin doi ani şi jumătate pentru populaţia României, amânare absolut necesară, amânare fără de care preţurile la gaz, dacă s-ar aplica calendarul negociat de domnul Boc în 2012, ar genera o creştere cu 40% în următorii doi ani.

În consecinţă, Guvernul susţine şi propune plenului aprobarea acestui proiect de lege, cu amendamentele formulate la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru industrii.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Avem astăzi în dezbatere o lege extrem de importantă, respectiv, Legea care modifică şi completează Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123.

Proiectul de lege are ca obiect modificarea Legii nr. 123, a Legii nr. 238/2004, precum şi a Ordonanţei de urgenţă nr.6/2014, în sensul transpunerii complete şi corecte a Directivelor 72 şi 73 din 2009 ale Comisiei Europene.

Au fost transpuse, în urma dezbaterilor ce au avut loc la comisie, norme ce privesc condiţiile prin care se realizează separarea proprietăţii şi a activităţii între operatorii de transport şi de sistem, pe de o parte, şi producătorii, distribuitorii, furnizorii de energie electrică şi/sau gaze naturale, pe de altă parte.

S-au preluat drepturi ale consumatorilor prevăzute în anexele celor două directive, s-au făcut modificări suplimentare referitoare la piaţa de gaze naturale, precum şi conferirea ANRE a unei poziţii specifice de reglementator autonom având şi funcţii de arbitru faţă de proprietarul reţelei de transport şi, respectiv, operatorii de transport şi de sistem.

Dezbaterile au avut loc în ultima lună, în cadrul comisiei, la care au participat, pe de o parte, ministrul delegat, domnul Răzvan Nicolescu, secretarul de stat Mihai Albulescu, dar şi reprezentanţii operatorilor, Departamentului de Energie, Autorităţii de Reglementare, ministerelor implicate.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului adoptarea proiectului, cu amendamente admise.

Aş vrea, domnule preşedinte, să propun timpii de dezbatere. două minute, dezbateri generale, un minut, pe articole.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Am să supun la vot la momentul potrivit.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Mă bucur că sunteţi azi la dezbaterea noastră.

Un lucru extrem de important în ceea ce priveşte acest proiect de lege, poate printre puţinele, este acela că ne dă posibilitatea nouă, azi, să ne exprimăm de la această tribună îngrijorarea faţă de fundătura în care a ajuns un sector important din economia României, sectorul energetic.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Legea nr.123/2012 a fost iniţiată şi aprobată de Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu, în acord cu Directivele 72 şi 73 ale Comisiei Europene.

De altfel, aşa cum rezultă din expunerea de motive din adresa de înaintare a Guvernului Ponta: "Menţionăm că iniţial transpunerea celor două directive europene s-a realizat în 2012".

În 2 ani de zile, mai bine de 2 ani de zile de când la Palatul Victoria este Guvernul Ponta, Legea energiei, Legea nr.123/2012, a fost amputată de mai multe ori prin ordonanţe de urgenţă, fără nicio consultare publică, fără consultarea specialiştilor pe care România îi are. Este de prisos să vă amintesc faptul că prin Ordonanţa nr.59/2013 întreg sistemul de energii regenerabile din România a fost aruncat în haos.

Veniţi în acest proiect de lege în regim de urgenţă, invocând pe bune decizia Curţii Europene de Justiţie, un posibil infringement pe care îl riscă România. Dar uitaţi să spuneţi, spre exemplu, că în iunie, tot în acest for, în Camera Deputaţilor, am dezbătut Legea petrolului şi nu aţi venit cu propuneri în acel moment. Atunci eraţi preocupaţi de împărţirea perimetrelor petroliere. Către cine? Dumneavoastră ştiţi.

De asemenea, Ordonanţa nr.6/2014 este rodul încercării de punere în subordinea directă a prim-ministrului a marilor companii din sectorul energetic. Ştiţi cu toţii, ele au fost transferate de la Ministerul de Finanţe în subordinea prim-ministrului, la SGG.

Sigur că sunt chestiuni care trebuie puse în acord cu directivele europene.

Din păcate, în sistemul energetic problemele sunt mult mai grave. Şi cea mai gravă problemă pe care o are România în acest moment este legată de lipsa unei strategii energetice actuale. Şi din acest punct de vedere, România nu ştie ce fel de mix energetic va avea în următorii 20-30 de ani.

De aceea, domnule ministru, vă rog, vă adresez rugămintea, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să veniţi de urgenţă în faţa Parlamentului României, în dezbateri parlamentare, cu noua strategie energetică a României, că altfel vom vedea în continuare acţiuni haotice ale Guvernului, cum sunt cele legate de Tarniţa-Lăpuşteşti, de Cernavodă 3 şi 4, predat fără nicio dezbatere publică unei companii din China.

Mă apropii de final. În ce priveşte proiectul de lege propus dezbaterii azi şi văzând intervenţia dumneavoastră, sigur că veniţi cu o nouă promisiune, amânarea calendarului de liberalizare a preţului la gaze naturale.

Dragi colegi,

În iunie 2012, din câte ştiu eu, la Palatul Victoria era Guvernul Ponta. În iunie 2012 a fost aprobat calendarul de liberalizare a preţurilor la gaze naturale. Nu de Guvernul Boc, aşa cum, din nefericire, dumneavoastră aţi spus aici.

De aceea, o transpunere în acest proiect de lege a acestei promisiuni a dumneavoastră nu are nicio valoare, pentru că, ştim cu toţii, ea trebuie legiferată printr-o hotărâre de Guvern şi prin modificarea Legii nr.123/2012, a Legii energiei.

Vă rog, de asemenea, profit de această ocazie, domnule ministru, să veniţi în dezbatere parlamentară, în faţa Parlamentului, chiar dacă dumneavoastră aţi spus că nu aveţi nicio treabă cu noul sistem de redevenţe la hidrocarburi, la ţiţei şi gaze. Mă întreb ce rol mai are Ministerul Energiei, în condiţiile în care dumneavoastră nu aveţi nicio treabă cu redevenţele la ţiţei şi gaze?

Vă rog, de asemenea, să veniţi în faţa Parlamentului României împreună cu Ministerul de Finanţe şi cu ANRM-ul, în dezbatere parlamentară cu noul sistem de redevenţe la ţiţei şi gaze naturale în România. Poate că ceea ce spunea premierul în urmă cu un an de zile se va adeveri, vom avea un sistem de redevenţe semnificativ crescut. Şi poate că introduceţi şi suprataxarea titularilor de acorduri petroliere.

Avem multe motive şi avem multe rezerve în ceea ce priveşte acest proiect de lege. Spre exemplu: stabilirea cuantumului amenzilor, definirea trader-ului... şi sunt multe exemple pe care aş putea să le dau aici.

Pentru aceste motive şi pentru consecvenţă, Partidul Democrat Liberal nu va vota acest proiect de lege. Se va abţine de la vot. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai vrea cineva să intervină de la grupurile parlamentare?

Vă rog mult, domnule deputat.

Domnule Antal, aveţi microfonul.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De la început vă spun de la acest microfon că Grupul UDMR va sprijini adoptarea acestui proiect de lege.

Am participat la multe dezbateri şi mai cu seamă la ultimele care au avut loc timp de multe ore în comisia de specialitate şi am asistat cu deosebit interes la disputa dintre Autoritate şi OPCOM, în care fiecare, din punctul lui de vedere, prezenta, vizavi de legea care a funcţionat până acum posibilităţi şi rezolvări diferite.

Acest lucru în ultima perioadă a devenit destul de frecvent în ceea ce priveşte nu numai această lege, ci multe alte legi, unde vin agenţii, autorităţi şi răstălmăcesc într-un fel sau altul câte un text, câte un articol care a fost gândit de legiuitor. Şi până la urmă, după multe discuţii, se ajunge la un consens, aşa cum s-a întâmplat şi cu cele două instituţii. Şi, în sfârşit, acceptate modificările şi propunerile făcute de colegii noştri şi de specialişti, cu ocazia dezbaterilor.

S-a reglementat în sfârşit... nu discut despre raportul care a fost citit de domnul preşedinte şi despre lege, cum a prezentat domnul ministru, pentru că aceste lucruri sunt foarte esenţiale şi nu doresc să le mai repet. Dar aş dori să vă spun că s-a făcut în sfârşit o reglementare a proprietăţii investiţiilor noi, iniţial era prevăzut că aceste investiţii în liniile de transport al energiei devin automat proprietate publică a statului. Acum se menţionează că rămân în proprietatea celui care a investit, aşa cum este normal. Şi ulterior acest lucru se va reglementa, după ce se va amortiza această investiţie.

În sfârşit, în afara problemelor deja enunţate vizavi de consumator, s-a discutat şi despre consumatorul vulnerabil, ca să fie implementat în aşa fel ca cei care sunt într-adevăr vulnerabili să cunoască în mod corect ce-i aşteaptă.

Dar am discutat şi despre consumatorul final şi persoane fizice îndeosebi şi am reuşit să introducem două modificări esenţiale din punctul nostru de vedere, la articolul 52, respectiv articolul 67, în care am specificat că furnizorii, respectiv, operatorii sunt obligaţi ca într-un perimetru de 50 km să aibă puncte de informare, nu numai un punct central undeva, într-o regiune, pentru consumatorul fizic, pentru populaţie, având în vedere faptul că în multe zone, în urma reorganizării din cadrul furnizorilor, populaţia era obligată să se deplaseze foarte mult pentru o simplă semnătură, undeva, într-o reşedinţă de judeţ sau într-o reşedinţă de regiune.

Şi în sfârşit am mai reglementat ceva. Având în vedere faptul că la aceste servicii se face plata anticipat. Deci se citeşte contorul din 3 în 3 luni şi la o medie convenită, consumatorul persoană fizică practic finanţează distribuitorul. Şi pe urmă se face o regularizare. După 3 luni de zile, dacă ai plătit mai mult, banii tăi rămân acolo, la distribuitor şi ulterior, în cele 3 luni care urmează, se va reglementa situaţia.

Noi am introdus, cu sprijinul domnului preşedinte al comisiei şi cu toţi colegii de acord, că dacă ai plătit anticipat mai mult de 100 de lei, atunci banii să fie returnaţi celui care a făcut şi a finanţat practic anticipat serviciile distribuitorului.

Mă opresc aici. Aceste două lucruri cred că sunt foarte importante pentru consumatorii persoane fizice. Şi îmi permit să fac şi unele propuneri.

Domnule ministru,

Când aţi fost în comisie, la noi, v-aţi exprimat punctul de vedere, spunând că în două-trei luni de zile, oricum până la finele anului, veţi veni cu nişte modificări coerente, în aşa fel ca să nu mai fie nevoie în fiecare an să modificăm această lege deosebit de importantă.

Şi eu v-aş sugera să veniţi şi cu o strategie coerentă în sfârşit, având în vedere faptul că interconectarea, până la urmă, până în 2020, se va realiza şi, după câte am înţeles, o interconectare va avea loc la energia electrică cu ţările din centrul Europei, cu Slovacia, Cehia şi Ungaria. Drept pentru care avem nevoie în sfârşit de o lege coerentă şi o strategie care cel puţin până în 2020 să nu mai fie schimbată. Pentru că, toată lumea cunoaşte, de-a lungul anilor, când în sfârşit Parlamentul a aprobat o strategie, peste două-trei luni de zile venea Guvernul sau veneau guvernele - ca să nu vorbesc de un singur guvern - şi modificau câte ceva.

Şi acest lucru dăuna nu numai imaginii ţării, ci şi celor care erau interesaţi şi, nu în ultimul rând, consumatorului final, pentru că până la urmă toţi avem intenţia ca să avem grijă ca aceste servicii, costurile acestor servicii la gaze şi la energie electrică să fie suportabile, în aşa fel încât populaţia să fie convinsă că Parlamentul totuşi veghează asupra acestor articole.

Şi totodată v-aş mai sugera ca normele şi regulamentele când în urma aprobării legii se modifică - şi aşa cum sunt acum pe site-ul Autorităţii, există acum reglementarea privind compensarea energiei electrice produse de persoane fizice sau juridice care intră în sistem, să fie puţin mai coerente şi nu la un nivel aşa de academic, încât persoana fizică respectivă să aibă nevoie de consultanţă pentru a percepe şi a înţelege corect acest lucru.

Mulţumesc pentru atenţie. Aşa cum m-am exprimat, Grupul UDMR sprijină, cu amendamente, acest proiect de lege. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ciuhodaru.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu mă voi abţine de la această lege, pentru că este o lege cinică şi pur electorală.

După ce aţi mărit preţul la gaze, acum amânaţi acest lucru, lăsând pentru 2 ani şi jumătate, pentru "în altă guvernare" această responsabilitate.

În plus, nu sunt convins că nu vor urma noi zone de maximă siguranţă, zone speciale de maximă siguranţă, cum este cea de la Pungeşti, sau noi taxe, cum este taxa pe centrală termică, pe care deja a anunţat-o premierul Ponta, la Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor mai este cineva?

Domnule deputat Iulian Iancu, aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt câteva legi în cursul unei sesiuni parlamentare care sunt interdisciplinare şi extrem de complexe. Aceasta este una dintre aceste legi. Dar cred că este singura care se adresează celor 3 mari provocări cu care ne confruntăm în momentul de faţă, respectiv provocările legate de securitate, provocările legate de schimbări climatice şi provocările legate de inegalitate socială, echitate socială.

Această lege, dezbătută extrem de atent, ne provoacă pe toţi la o abordare dincolo de disputele intergrupuri politice şi ne obligă la o modalitate diferită de implicare în promovarea soluţiilor pe care ni le dorim cu toţii a le avea eficiente în sectorul energetic din România.

În urma dezbaterilor şi a experienţei dobândite în ultimii doi ani de zile de la adoptarea şi transpunerea în legislaţia românească a celor două directive, au reieşit câteva aspecte care sunt legate, pe de o parte, de comportamentul operatorilor - uneori netransparent, alteori abuziv - la comportamentul şi situaţia la care sunt expuşi consumatorii din România - aflaţi în situaţia de a nu-şi putea găsi soluţii în timp optim, pe de o parte, la racordare, deci de racordare la sistem, pe de altă parte, soluţii pentru plângerile, pentru contestaţiile, pentru reclamaţiile pe care le înaintau operatorilor în timp optim.

A treia mare categorie se referă la necesitatea urgentării şi soluţionării în timp optim a accesului la teren pentru proiectele de interes naţional, în special cele care vizează transportul de energie electrică şi gaze naturale.

A patra mare categorie se referă la greşeala fundamentală făcută din... după părerea mea, lipsa de experienţă în negocierile făcute cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Comisia Europeană, atunci când s-a stabilit un calendar de liberalizare a preţurilor irealist. Irealist în raport cu gradul de suportabilitate a consumatorului român şi în special a consumatorului casnic.

Ca să înţelegem de ce era atât de important prin această lege să revenim asupra acestui calendar, o să vă spun că Europa, în ansamblul ei, toate statele membre şi în special România, se află într-o situaţie specială în planul economic global. Respectiv, acum, în luna septembrie, Europa înregistrează o creştere economică de până în 1%. Se află într-o scădere a nivelului salarizării, în comparaţie cu celelalte state dezvoltate ale lumii, în special Statele Unite. Inflaţia este până în 1% şi există şi planează pericolul deflaţiei. De asemenea, şomajul este undeva la 11,5 procente.

Toţi aceşti indicatori economici ne arată că energia în acest peisaj este unul dintre cei mai importanţi factori care vizează în mod direct competitivitatea economică, modul de soluţionare a necesităţii creării de locuri de muncă şi menţinerea industriei şi produselor industriale în piaţa globală de export.

Pentru noi însă, pentru România, era vital să intervenim asupra textului de lege, propunându-ne, evident, în urma discuţiilor cu Comisia Europeană, de a transpune fidel, în termenii solicitaţi, articolele din pachetul 3 legislativ, respectiv, Directivele 72 şi 73.

Dar am introdus în mod special câteva prevederi noi asupra cărora vreau să fac referire în câteva secunde.

Respectiv, în primul capitol, cel care viza operatorii. Şi mă refeream acolo la faptul că au un comportament, unii dintre ei, subiectiv, care vizează modalitatea de alocare a lucrărilor către sectorul de construcţii-montaj din România, respectiv agenţii economici români şi şansa lor de a avea acces la aceste lucrări.

Practic, acum operatorii sunt obligaţi prin lege să-şi publice toate costurile. Aceste costuri vor putea fi analizate de toţi consumatorii din România. Obligaţia reglementatorului este să le monitorizeze şi să le ceară publicarea lor. De asemenea, să constate că sunt în conformitate cu ceea ce s-a publicat. Prima mare categorie.

A doua este legată de necesitatea soluţionării în timp optim a sesizărilor, contestaţiilor, reclamaţiilor. Pentru aceasta s-a introdus punctul unic de contact, care se adresează consumatorului casnic şi care nu poate fi la o distanţă mai mare de 50 km, constatându-se în aceşti 2 ani că au fost persoane care au fost obligate să se deplaseze 100-150 km aproape în mod inutil, dar care pentru acest lucru au fost practic hărţuite şi supuse la costuri foarte mari. Practic acest articol vine în întâmpinarea consumatorului casnic, oriunde s-ar afla pe teritoriul României.

A treia mare noutate. Transportul de energie electrică şi gaze naturale, distribuţia din România sunt declarate de interes naţional, respectiv interes general. Este definit interesul public. Prin urmare, orice temere privind atitudinea, comportamentul operatorilor faţă de aceste reţele şi accesul oricărui consumator acum este înlăturată prin acest statut. Interes naţional, interes general, interes public.

A patra mare categorie se adresează practic obligativităţii autorităţii de reglementare de a stabili procedură explicită de soluţionare a tuturor contestaţiilor, reclamaţiilor şi de intervenţie în timp optim în caz de accident.

De asemenea, există o precizare expresă privind amendarea operatorilor care nu respectă aceste prevederi. S-a ajuns... în lege avem o majorare a amenzilor până la 10% din cifra de afaceri. Practic, operatorii care îşi vor mai permite un comportament incorect în sistem, faţă de ceilalţi operatori sau faţă de consumatori, din 3-4 amenzi îşi pot închide business-ul şi să-l cedeze la alţi operatori care sunt şi înţeleg să fie corecţi în această piaţă extrem de importantă şi din care înţelegem cât de important este costul pe care ni-l induce energia, preţul la energie.

De asemenea, s-a introdus, la solicitarea colegilor noştri, respectiv a domnului Antal, această prevedere ca la regularizarea faţă de consumatorul casnic, orice sumă peste 100 de lei să-i fie restituită acestuia, fiind o sumă importantă în bugetul unei familii.

De asemenea, s-a redefinit noţiunea de client industrial, oferindu-i-se practic unui agent economic industrial, unui operator industrial, şansa să se racordeze şi în sistemul naţional de transport, salvând totodată, dacă bineînţeles sunt condiţii în acest sens, salvându-şi un procent important din costuri.

De asemenea, au fost preluate prevederile ultimei directive, din aprilie, privind gazul natural comprimat, pentru care avem obligaţia ca până în 2020 toate mijloacele de transport să aibă 20% din combustibil gaz natural comprimat. Practic se lansează o nouă industrie care va oferi şi şansă, dar şi posibilitatea unor noi locuri de muncă pentru noii operatori.

De asemenea, accesul. Până la această lege, operatorii de distribuţie aveau acces în casa, în proprietatea consumatorului. Din acest moment, acest acces nu este permis decât pentru cazurile de siguranţă, de pericol de explozie.

Cu alte cuvinte, sunt măsuri care vizează şi activitatea operatorilor, protejează şi au grijă şi de consumatori în mod special.

Cea mai importantă însă după părerea mea se referă la prorogarea termenului şi extinderea calendarului şi menţinerea coşului pentru gaze naturale până în 2021.

Cu alte cuvinte, stimaţi colegi, acesta este modul de abordare pe care cred că ar trebui să-l avem, dincolo de dispute politice, de controverse, de a ne pasa vina unul altuia.

Cred că acesta este momentul să fim cu toţii responsabili şi să dăm drumul acestor prevederi care practic ajută enorm sectorul energetic din România, dar, pe orizontală, întreaga viaţă economică şi socială.

Prin urmare, solicit tuturor şi celor care au ezitat, să voteze cu foarte mare încredere legea. Legea se adresează, nediscriminatoriu, tuturor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul secretar Mircovici, din partea Grupului minorităţilor.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota această lege. Şi aş vrea să fac o singură referire.

Faptul că există această posibilitate şi nevoie, pe de altă parte, de amânare a calendarului de liberalizare, aceşti 2 ani şi jumătate în opinia noastră înseamnă extrem de mult pentru problema suportabilităţii costurilor pe care le va presupune liberalizarea.

Şi faptul că amânăm din 2018 până în 2021 este determinat sau nu există niciun considerent politic care ne-ar face să ne opunem acestui lucru, în condiţiile în care personalităţi politice din Uniunea Europeană au recunoscut că în momentul de faţă liberalizarea conform calendarului actual este insuportabilă pentru cetăţeanul român.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt intervenţii şi nu mai sunt, supun votului dumneavoastră timpii propuşi de comisie.

Cine este pentru?

Vă rog, votaţi.

Cu 109 voturi pentru, 3 împotrivă şi două abţineri, timpii au fost adoptaţi.

Intrăm în dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Lucrăm pe raportul comisiei.

Nr.crt.1. Amendament admis al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.2. Nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.3. Text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.4. Text al comisiei. Există o intervenţie? Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Doar două intervenţii o să avem. Aceasta este una. Respectiv, ambele sunt eroare materială. Apare sintagma "export". Trebuia să apară import/export. Deci import/export. Nu doar export.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

"...exclusiv pe piaţa en-gros de energie electrică sau la import/export". Da?

O.K. Eroare materială. Nu trebuie să o supun votului dumneavoastră. Mergem mai departe. Nu există alte intervenţii. Adoptat.

Nr.crt.5, formularea comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.6. Comisia propune eliminarea. Există intervenţii? Nu. Eliminat.

Nr.crt.7. Comisia propune eliminarea. Există intervenţii? Nu. Eliminat.

Nr.crt.8. Comisia propune eliminarea. Există intervenţii? Nu. Eliminat.

Nr.crt.9, text nou al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.10, text nou al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.11, text nou al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.12, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.13, text nou al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.14, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.15, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.16, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.17, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.18, text al comisiei, amendament nou. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.19 şi nr.crt.20, nemodificate. Există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.21, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.22, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

23, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

24, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.25, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.26, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.27, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.28, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.29, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.30, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.31, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.32, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.33, text al comisiei. Fără intervenţii. Adoptat.

34, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

35, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

36, nemodificat. Intervenţii? Nu. adoptat.

37, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

38, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

39, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

40, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

41. text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

42, text al comisiei. Există intervenţii?

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, cea de a doua intervenţie - şi ultima, la art.93, la această poziţie, 42, în loc de, la final, punctele "32 şi 43", în loc de "43, 44."

Domnul Miron Tudor Mitrea:

O corecţie; o greşeală materială. În ultima parte, punctele 1-27 şi 32-44. Corecţie materială, făcută. Există intervenţii? Nu. adoptat; cu modificarea făcută.

Nr.crt.43, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. adoptat.

44, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

45, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

46, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

47, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

48, propunere eliminare, a comisiei. Există intervenţii? Nu. S-a eliminat.

49, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

50, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

51, eliminare, propusă de comisie. Există intervenţii? Nu. Adoptat. S-a eliminat.

52, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

53, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

54, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

55, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

56, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

57, text al comisiei. Adoptat.

58, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

59, nemodificat, devine articolul, punctul 52. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

60, nemodificat. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

61, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

62, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

63, nemodificat; devine punctul 56. Intervenţii? Nu. Adoptat.

64 devine punctul 57, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

65, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

66, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

67, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

68, nemodificat, devine punctul 61. Intervenţii? Nu. Adoptat.

69, nemodificat, devine 62. Intervenţii? Nu. Adoptat.

70, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

71. Intervenţii? Nu. Adoptat.

72, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

73, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

74, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

75, nemodificat, devine 65. Intervenţii? Nu. Adoptat.

76 devine 66. Intervenţii? Nu; nemodificat, sigur. Adoptat.

77, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

78, text al comisiei, privind abrogarea art.138 alin.(2) lit.e). Există intervenţii? Nu. S-a abrogat.

Nr.crt.79, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.81, nemodificat, devine 71. Intervenţii? Nu. Adoptat.

82, nemodificat, devine 72. Intervenţii? Nu. Adoptat.

83, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

84, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

85, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

86, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

87, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

88, nemodificat, devine 81. Intervenţii? Nu. Adoptat.

89, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

90, nemodificat, devine 79. Intervenţii? Nu. Adoptat.

91 devine 80. Intervenţii? Nu. Nemodificat. Adoptat.

Nr.crt.92, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

93, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

94, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

95, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

96, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

97, nemodificat, devine 86. Intervenţii? Nu. Adoptat.

98 devine 87. Intervenţii? Nu. Adoptat.

99, nemodificat, devine 88. Intervenţii? Nu. Adoptat.

100, nemodificat, devine 89. Intervenţii? Nu. Adoptat.

101, text al comisiei. Există intervenţii? Nu. Adoptat.

102, nemodificat, devine 91. Intervenţii? Nu. Adoptat.

103, nemodificat, devine 92. Intervenţii? Nu. Adoptat.

104, nemodificat, devine 93. Intervenţii? Nu. Adoptat.

105, nemodificat, devine 94. Intervenţii? Nu. Adoptat.

106, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

107, nemodificat, devine 96. Intervenţii? Nu. Adoptat.

108, nemodificat, devine 97. Intervenţii? Nu. Adoptat.

109 devine 98, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

110, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

111, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

112 devine 101, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

113, nemodificat, devine 102. Intervenţii? Nu. Adoptat.

114, nemodificat, devine 103. Intervenţii? Nu. Adoptat.

115, nemodificat, devine 104. Intervenţii? Nu. Adoptat.

116, text nou. Intervenţii? Nu. Adoptat.

117 devine 106, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

118, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

119, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

120, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

121, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

122, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

123, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

124, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

125, text nou. Intervenţii? Nu. Adoptat.

126, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

127, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

128, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

129, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

130, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

131, text al comisiei. Intervenţii? Nu. Adoptat.

132, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.133, art.8 se elimină, propune comisia. Intervenţii? Nu. S-a eliminat.

Cu asta, am terminat dezbaterea proiectului de lege, pe articole. Se trimite la votul final din această zi.

Domnule Tinel, va trebui să aveţi o secundă răbdare. Eu am să schimb cu domnul Hrebenciuc şi o să-l rugaţi pe domnia sa să vă dea cuvântul pe procedură, după ce intră la comandă.

(În continuare, domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, preia conducerea şedinţei.)