Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,34.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor .

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 25 noiembrie 2014. Săptămâna trecută declaraţiile politice au început cu reprezentanţii opoziţiei, săptămâna aceasta cu reprezentanţii puterii.

Drept urmare, îl invit la microfon pe domnul deputat de la PSD, Ion Eparu. Se pregăteşte domnul deputat de la PDL, Mircea Lubanovici.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia politică de astăzi mi-a fost inspirată de unul dintre referatele Comisiei Europene sau materialele de la Comisia Europeană pe care le-am aprobat săptămâna trecută. Am constatat însă şi ieri că în această tematică şi UNICEF-ul este extrem de preocupat şi, ca atare, vă rog să-mi permiteţi să dau citire materialului.

Am intitulat declaraţia politică "Cercetarea, cheia progresului economic".

Stimaţi colegi,

Cercetarea, indiferent de domeniu, reprezintă evident primul pas către progres. Inovarea, prin crearea unor noi produse şi servicii, aduce cu sine stabilitatea, dar şi creşterea economică a unui stat. Conform documentului furnizat de către Comisia Europeană, "Cercetarea şi inovarea, ca surse de reînnoire a creşterii", România se situează printre ţările cu cele mai reduse investiţii în domeniul cercetării pe cap de locuitor, cheltuindu-se de aproape 20 de ori mai puţin decât media europeană. Astfel, suntem departe de a ne îndeplini obiectivele naţionale ale Programului Europa 2020 cu privire la cercetare şi dezvoltare.

Din cauza cheltuielilor bugetare reduse alocate cercetării, e din ce în ce mai greu ca România să devină competitivă pe plan european. Tinerii s-au îndepărtat de ştiinţă, îndreptându-se masiv către specializări economice, specializări care le oferă oportunităţi imediate pe piaţa muncii. În schimb, cei care şi-au dorit cu adevărat o carieră în cercetare, au ales drumul străinătăţii, inteligenţa tinerilor români fiind recunoscută peste tot în lume, fapt care este deja de notorietate. Astfel, în raport cu anii precedenţi, numărul cercetătorilor români este în scădere, doar 0,3% din totalul forţei de muncă fiind angajaţi în cercetare-dezvoltare.

Conform Strategiei naţionale de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-2020 se doreşte ca, până în 2020, România să aloce treptat cheltuielilor publice destinate cercetării până la 1% din PIB, iar numărul cercetătorilor români din sectorul public să ajungă la 17.000. Putem susţine astfel faptul că, inclusiv în anul 2020, cercetarea nu va fi suficient finanţată, în condiţiile în care, Finlanda spre exemplu, alocă în prezent cercetării 3,78% din PIB.

Universităţile de asemenea se confruntă cu problema lipsei fondurilor. Nu au mai primit fonduri instituţionale pentru activitatea de cercetare din anul 1994, singura sursă de finanţare fiind finanţarea pe proiect. Noua lege a educaţiei şi-a propus să modifice sistemul de evaluare a universităţilor şi să separe universităţile axate pe cercetare de cele orientate spre educaţie. Acest lucru ar fi permis realizarea finanţării instituţionale pentru universităţile orientate spre cercetare, alocându-se fonduri în funcţie de performanţele cercetării. După cum bine ştim, însă, clasificarea respectivă a fost contestată şi finanţarea, în această modalitate, s-a oprit. Chiar dacă s-a făcut evaluarea, nu s-a schimbat sistemul de finanţare. Aşadar, conform profilului de ţară al României realizat de Comisia Europeană, universităţile româneşti au rezultate slabe, conform tuturor clasamentelor internaţionale importante în privinţa cercetării.

Cercetarea reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea societăţii moderne. De aceea, susţin implementarea unui sistem de cercetare performant, în concordanţă cu standardele internaţionale. Chiar dacă fondurile alocate cercetării nu vor fi amortizare într-un viitor apropiat, rezultatele vor fi asigurat României creşterea şi bunăstarea economică.

Deputat în Colegiul nr. 10, Circumscripţia nr. 31 Prahova, Ion Eparu. Şi în calitate de profesor universitar am susţinut această declaraţie politică.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat PDL Mircea Lubanovici. Se pregăteşte domnul deputat de la UDMR, Kereskényi Gábor.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am venit în faţa dumneavoastră în repetate rânduri cu apeluri pentru rezolvarea problemei consulatelor din diaspora, pentru votul electronic şi pentru votul prin corespondenţă, pentru alegeri corecte şi respect faţă de diaspora sau pentru a corecta unele derapaje de la democraţie ale Guvernului sau ale instituţiilor statului român.

De această dată însă vin cu un răspuns direct de la cei pe care îi umiliţi, îi desconsideraţi, îi limitaţi când vine vorba de exercitarea unui drept fundamental, românii din diaspora. Fac acest lucru pentru că evoluţia României ca naţiune este imposibilă, atâta timp cât diaspora este ignorată.

Iată că de data aceasta, doamnelor şi domnilor parlamentari, folosind o practică învăţată în sistemul american, românii din diaspora se adresează dumneavoastră prin mine, reprezentantul lor în Camera Deputaţilor, pentru a vă transmite acest mesaj: "Ştim că unii sunteţi surprinşi că aţi câştigat, iar alţii că aţi pierdut alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie 2014. Casele de pariuri, analiştii cumpăraţi, televiziunile şi ziarele obediente stabiliseră deja câştigătorul şi învinsul. Poporul însă a arătat că este suveran şi a decis altfel.

Responsabili de acest rezultat sunteţi dumneavoastră, politicienii. Prin deciziile proaste pe care le-aţi luat în ultimii 25 de ani, ne-aţi făcut pe mulţi, pe foarte mulţi, să plecăm din România şi să ne luăm lumea în cap. Am ajuns astfel în ţări democratice unde am învăţat cum funcţionează democraţia, cum este să trăieşti într-o ţară care-ţi oferă oportunitatea să prosperi. Am învăţat ce înseamnă toleranţă şi respect.

O astfel de ţară ne dorim şi în România: o Românie democratică, fără corupţie, care oferă oportunităţi românilor să rămână în ţară, iar celor de afară să se întoarcă, o Românie în care să avem toată familia împreună, să muncim şi să trăim decent fără grija zilei de mâine, o Românie în care copiii să înveţe în şcoli moderne şi bolnavii să fie trataţi în spitale performante.

Tot aici am înţeles puterea votului. Cel mai mare câştig pentru România este că românii din ţară au înţeles acum câtă putere stă în mâna lor atunci când ies la vot în număr mare.

Votul acesta a fost un vot împotriva clasei politice arogante, dispreţuitoare şi nepăsătoare faţă de români. Modul în care au fost trataţi românii din vestul Europei a fost degradant atât pentru ei, ca oameni, cât şi pentru noi, ca ţară. Cei responsabili trebuie să răspundă pentru faptul că au umilit o naţiune întreagă.

Votul acesta a fost un vot împotriva modului umilitor în care ne trataţi bunicii şi părinţii, oferindu-le pomeni electorale în preziua votului. Este degradant pentru ei şi sfidător pentru noi. După ce voi le furaţi votul, tot noi din afară trebuie să le trimitem bani să poată trăi decent, într-o Românie cu preţuri europene, dar cu salarii şi pensii mizere. Între pomana voastră şi telefonul nostru din ziua votului, cu siguranţă că românii ne vor asculta pe noi şi vor şti cu cine să voteze. Vrem ca părinţii şi bunicii noştri să trăiască într-o Românie unde să aibă pensii şi salarii decente, astfel încât să îşi poată cumpăra ce doresc.

Votul acesta a arătat că românii vor ca ţara lor să nu se mai ducă înapoi spre est, spre Rusia şi China, ci să-şi continue direcţia vestică. Modelele politice chinezeşti, marxiste şi maoiste sunt străine poporului român.

Votul de duminica trecută a arătat că românii sunt preocupaţi de securitatea României. Opriţi-vă de a le mai face afirmaţii ofensatoare la adresa partenerilor occidentali şi de a acţiona într-un mod care să sperie întreaga lume civilizată, aşa cum s-a întâmplat în «marţea neagră»!

A fost un vot împotriva modului manipulator şi înjositor, în care politicul s-a folosit de Biserică şi de religie în aceste alegeri. Nu-i mai învrăjbiţi pe români pe motive religioase, ci folosiţi-vă fiecare de religia proprie să fiţi mai buni şi mai drepţi, prin acţiunile dumneavoastră, să aduceţi îmbunătăţiri legilor ţării noastre.

Votul din 16 noiembrie a fost un prim semnal că românii vor o clasă politică reînnoită!

Profitaţi de timpul rămas până la următoarele alegeri şi îmbunătăţiţi viaţa românilor, altfel vom alege alţi reprezentanţi care să o facă! Să nu ne mai atacaţi cu slogane similare celor din anii ΄90, pentru că s-a constatat că sunt ineficiente. Indiferent că suntem în ţară sau în diaspora, cu toţii suntem români şi ne dorim o Românie prosperă şi fără corupţie.

Vă solicităm, în încheiere, să introduceţi de urgenţă Legea votului prin corespondenţă şi votul electronic, pentru a nu mai fi nevoiţi să conducem sute de kilometri pentru a ne exprima votul!

Apreciem faptul că aţi respins Legea amnistiei şi graţierii şi ne aşteptăm ca de aici încolo toate cererile de arestare preventivă să primească aviz favorabil în cel mai scurt timp posibil".

Stimaţi colegi,

Am prezentat în faţa dumneavoastră această declaraţie politică, pe care am primit-o de la constituanţii mei din Statele Unite, membri ai grupului intitulat "Coaliţia românilor pentru combaterea corupţiei", în numele cărora semnează preotul Cristian Terhes, preşedintele Romanian Community Coalition.

Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe toţii românii, oriunde s-ar afla ei!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat de la UDMR, Kereskényi Gábor. Se pregăteşte domnul deputat de la PNL, Daniel Gheorghe.

Domnul Kereskényi Gábor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Deciziile TAROM, în contradicţie cu interesul pasagerilor".

Stimaţi colegi,

Aş dori să vă semnalez o problemă care afectează lunar între 800 şi 1000 de persoane. Distanţa între municipiul Satu Mare şi Bucureşti este de 650 de km. Cine vrea să ajungă din oraşul nostru la capitală are la dispoziţie trei posibilităţi:

Prima este transportul rutier. Satu Mare nefiind legat de Bucureşti prin autostradă, durata drumului este de aproximativ 9 ore.

A doua variantă este transportul feroviar. Având în vedere că liniile ferate sunt uzate fizic şi moral, un drum Satu Mare - Bucureşti cu trenul durează 16 ore.

Iar a treia variantă este transportul aerian, care durează o oră şi 20 de minute. Deci cea mai rapidă variantă, cu toate că totodată este şi cea mai scumpă, este călătoria cu avionul.

Însă, începând de ieri, TAROM-ul, care se pare că este stat în stat, şi-a modificat orarul, fără consultări, de la ora 9,45 la ora 13,10. Deci, conform aşa-zisului "orar de iarnă", în fiecare luni sunt două curse Satu Mare - Bucureşti. Primul avion decolează (dacă nu are întârziere) la 13,10 şi aterizează la Otopeni la ora 14,30. Asta înseamnă că pasagerii, dintre care majoritatea oameni de afaceri, funcţionari, reprezentanţi ai diferitelor instituţii publice, aleşi locali, parlamentari, toţi care au ceva de rezolvat la capitală, ajung la destinaţia lor în cel mai bun caz la ora 15,30. Vă întreb eu, în 2014, când timpul înseamnă bani, ce se mai poate rezolva la această oră? Şi toate acestea, în condiţiile în care la ora 18,40 mai este o cursă Satu Mare - Bucureşti.

În consecinţă, solicit modificarea orarului de zbor Satu Mare - Bucureşti, în sensul revenirii la o cursă de dimineaţă şi una de după-masa, adică revenirea la normalitate. Consider că Compania TAROM, unde statul român, prin Ministerul Transporturilor, deţine 97% din acţiuni, la luarea unor decizii importante ar trebui să aibă în vedere în primul şi în primul rând interesul pasagerilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Daniel Gheorghe. Se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nevoia de normalitate".

Alegerea lui Klaus Iohannis pentru funcţia de preşedinte al României deschide drumul reabilitării funcţiei prezidenţiale din perspectiva prestigiului intern şi extern şi a poziţiei de maximă reprezentativitate publică.

Victoria lui Klaus Iohannis se datorează uriaşei mobilizări civice şi a reacţiei puternice de nemulţumire a cetăţenilor la adresa modului netransparent de a face politică şi a demagogiei generalizate din România ultimilor ani. Beneficiar al acestui imens val de adeziune populară, exprimată legitim prin vot liber, preşedintele Iohannis se vede aflat în faţa necesităţii fundamentale de schimbare a paradigmei prezidenţiale recente, din cea a "jucătorului", în cea a "arbitrului". Este nevoie mai mult decât oricând de un preşedinte capabil să-i unească pe români şi care, prin echilibru, echidistanţă, bun-simţ, decenţă şi omenie să destrame logica permanentei confruntări şi antiteze sociale, dând stabilitate României.

A venit vremea reconcilierii naţionale şi este momentul de a reîncepe să construim, preşedintele "arbitru" găsindu-şi esenţa misiunii sale istorice, în capacitatea generării unui proiect naţional de mare anvergură, în care să se regăsească majoritatea covârşitoare a românilor, indiferent de opţiunile individuale sau de grup, din punct de vedere politic. Cred că provocarea majoră a lui Klaus Iohannis o reprezintă încetarea războiului româno-român, care macină sănătatea naţiunii noastre de ani buni şi care a înveninat şi trivializat mediul public, dominat de o stare permanentă de neîncredere şi încordare. România are urgentă nevoie de un preşedinte care să asigure normalitatea şi care să nu întreţină războaie între palate, precum s-a întâmplat frecvent pe parcursul precedentelor mandate prezidenţiale.

Acest nou model prezidenţial al mediatorului, pe care îl aştept a fi întruchipat de persoana domnului Klaus Iohannis, este incompatibil cu idei pripite şi politicianiste, precum cele enunţate de unii dintre membrii importanţi ai Alianţei Creştin Liberale, care s-au pronunţat în favoarea posibilităţii organizării de alegeri parlamentare anticipate în cursul anului viitor.

Preşedintele nou ales are datoria de a fi primul preşedinte capabil să se detaşeze de postura de lider de partid, postură de care preşedintele Băsescu nu a reuşit cu adevărat să se debaraseze niciodată. Iohannis are puterea şi obligaţia de a reforma cu adevărat funcţia prezidenţială, lăsând în urmă această tulbure epocă, marcată de divizare, scandal public generalizat şi atomizare socială.

Personal, aş dori ca ultimul pas al acestui proiect de restructurare a vârfului puterii publice, proiect asumat de preşedintele ales, să îl reprezinte curajul şi responsabilitatea preşedintelui Iohannis de a face actul pe care cu ani în urmă fostul preşedinte Emil Constantinescu nu a avut tăria de caracter necesară a-l duce la îndeplinire: convocarea în cadrul legal constituţional a unui referendum naţional care să propună revenirea României la forma de guvernământ tradiţională şi legitimă istoric, forma de guvernământ necesară consolidării naţiunii române pe termen lung, monarhia parlamentară.

Avem nevoie, mai mult decât orice, de o Românie a normalităţii şi firescului!

Mult succes domnului Klaus Iohannis în activitatea de preşedinte al României!

De asemenea, domnule preşedinte, voi consemna la secretariatul de şedinţă a doua declaraţie politică, care se intitulează "87 de ani de la plecarea dintre noi a lui Ion I. C. Brătianu" şi este dedicată comemorării, ieri, 24 noiembrie, a 87 de ani de la moartea celui care a fost primul ministru al marii uniri şi care a fost liderul incontestabil al vechiului şi marelui partid naţional-liberal.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă rog astăzi să donaţi sânge sau, dacă nu donaţi, măcar să susţineţi măsuri legislative care preconizează rezolvarea crizei de sânge din România.

S-a ajuns la Iaşi ca operaţiile să fie amânate cu săptămânile. Numărul de donatori a scăzut la mai puţin de jumătate, iar în ciuda campaniilor de recoltare făcute împreună cu universităţile numărul de donatori este insuficient.

Cauzele crizei de sânge sunt multiple: numărul insuficient de centre de recoltare; vă spun doar că la Vaslui... există un singur centru, la Bârlad, iar în Vaslui nu se poate recolta sânge; personalul insuficient. La Iaşi, la mai puţin de jumătate faţă de necesar, programul necorespunzător şi condiţiile insalubre fac ca toate aceste campanii de recoltare să fie sortite eşecului.

În plus, aparatura este perimată, nu există generatoare, iar până şi puţinul sânge recoltat există riscul de a fi aruncat la coş, pentru că, dacă se opreşte curentul mai mult de 30 de minute, acesta nu are nicio şansă să fie folosit.

În plus, ştim cu toţii, facilităţile oferite pentru donatori sunt minime, şi, din păcate, ştim că s-a cheltuit aproape un milion de euro pentru aşa-zisele centre de recoltare mobilă, ce nu au funcţionat niciodată.

Solicit astăzi public ministrului sănătăţii să revoce ordinul prin care a mai introdus o verigă birocratică în lanţul recoltării de sânge, prin care a pus practic aceste centre de recoltare zonale să monitorizeze sângele primit de spitale, pentru că altfel lucrurile evoluează într-o direcţie necorespunzătoare.

Soluţii sunt, dar este nevoie într-adevăr de acea voinţă politică care să ducă la alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi la deblocarea posturilor din sistem.

Vă spun astăzi că sângele nu are culoare politică, aşa că poate susţineţi acest demers legislativ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa. Se pregăteşte doamna deputat Oana Manolescu.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Pomeni electorale".

Se majorează salariile, cresc pensiile, scad taxele. Sunt doar câteva din promisiunile făcute de Victor Ponta în plină campanie electorală.

Atunci era sigur că va ajunge în fotoliul de la Cotroceni şi alt premier va trebui să facă rost de bani pentru toate aceste promisiuni. Acum premierul Victor Ponta spune, cu jumătate de gură, că se va ţine de cuvânt.

Ponta a amânat elaborarea bugetului pentru 2015, dar acum tot el trebuie să facă bugetul pentru anul viitor şi nu va fi o sarcină uşoară, pentru că trebuie să acopere pomenile electorale pe care le-a promovat în campanie: salariul minim majorat, salariul din sistemul sanitar majorat cu 100 de lei, salarii mai mari pentru profesori, alocaţii dublate, pensii majorate, TVA redus la legume şi fructe, taxa pe stâlp redusă, după ce a introdus această taxă, acum vrea să o scadă.

Am enumerat aici numai câteva din promisiunile electorale făcute de Victor Ponta, pe care acum nu este în stare să le pună în practică. Dar poporul s-a obişnuit cu promisiunile lui Victor Ponta şi nu-l mai crede nimeni, pentru că populaţia s-a trezit şi l-a sancţionat la vot.

Ca reprezentant al Colegiului uninominal nr. 4 din judeţul Bihor, sunt mândru de faptul că peste 63% din cei care s-au prezentat la vot în judeţ au votat pentru preşedintele Klaus Iohannis şi împotriva lui Victor Ponta.

Guvernul Ponta, prin structurile din teritoriu, a făcut presiuni asupra tuturor angajaţilor, pentru a vota Victor Ponta. Şi aici aş aminti: inspectoratele şcolare, direcţiile de sănătate publică, direcţiile sanitar veterinare, direcţiile silvice, APIA, direcţiile agricole. Toţi directorii acestor instituţii deconcentrate s-au aflat în campanie cu autoturismele şi personalul din dotare, dar au obţinut un rezultat dezastruos pentru ei şi pentru Victor Ponta.

În mod normal, domnul Ponta ar trebui să plece din fruntea Guvernului, pentru că peste 54% din votanţi au fost împotriva lui.

Mă întreb unde este scorul de 60% cu care se lăuda nu cu puţin timp în urmă domnul Ponta. Un individ cu gândire normală, la un asemenea scor, ar demisiona din conducerea partidului şi Guvernului. Aşa se întâmplă în toate ţările democratice cu cei care pierd alegerile.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Oana Manolescu. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Oana Manolescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În această săptămână, la 28 noiembrie, Republica Albania sărbătoreşte 102 ani de la declararea în anul 1912 în oraşul Vlora a independenţei sale, după cinci sute de ani de ocupaţie otomană şi, în condiţiile în care ţările beligerante din primul război balcanic, în plină desfăşurare atunci, doreau să-şi împartă teritoriul albanez, considerându-l parte a Imperiului Otoman, împotriva căruia luptau.

Trebuia deci grăbită unificarea, sub numele Albania a pământurilor pe care locuiau albanezii, lucru care nu s-a înfăptuit în totalitate. La declararea independenţei a contribuit şi diaspora albaneză din România, iar statul român a încurajat şi ajutat, prin marii săi oameni politici, mişcarea de independenţă, fiind şi primul care a recunoscut noua ţară şi care şi-a trimis reprezentanţii la Durrës (capitala de atunci).

La 5 noiembrie 1912, Ismail Qemali, deputat al sangeacului Berat în parlamentul otoman, vine la Bucureşti însoţit de Luigji Gurakuqi şi, la hotelul Continental, împreună cu albanezii din Bucureşti se stabileşte declararea independenţei Albaniei la 28 noiembrie. Un bust al lui Ismail Qemali şi o placă comemorativă în faţa acestui hotel din Bucureşti cinsteşte evenimentele de atunci. Ismail Qemali are apoi întâlniri la Viena cu reprezentanţii Imperiului Austro-Ungar şi ai Marilor Puteri. 28 noiembrie devine Ziua naţională a Albaniei, Ismail Qemali devine prim-ministru, dar Marile Puteri au recunoscut mica ţară nou apărută pe harta Europei abia în iulie 1913.

În martie 1914 urcă pe tronul Albaniei prinţul Wilhelm de Wied, nepotul reginei Elisabeta a României. Va rezista numai şase luni, pentru că a refuzat să intre în primul război mondial alături de Austro-Ungaria. Urmează patru ani, în care Albania devine teatru de război, cu întreg cortegiul de suferinţe aduse de acesta.

În 1939 este ocupată de armata italiană, apoi de cea germană. În 1945 s-a instalat regimul comunist al lui Enver Hoxha, cumplitul regim dictatorial comunist, cel mai dur din Europa, care a durat aproape 50 de ani.

În anul 1991 Albania şi-a început drumul normal spre democraţie. Astăzi este stat membru al NATO şi candidat ca membru al Uniunii Europene.

Republica Albania, o ţară cu o suprafaţă de aproape 10 ori mai mică decât România, în 2013 avea o creştere a PIB-ului de 1,1% în ultimul trimestru, creştere datorită sectorului privat ca sector de producţie. Raportul Băncii de Reconstrucţie şi Dezvoltare menţionează că Albania este pe primul loc între ţările în tranziţie, în ceea ce priveşte reformele structurale în 2014. Albania a primit o apreciere pozitiva în IT, agricultură, industrie, bunuri imobile, energie, transport urban şi sistem bancar, iar capacitatea economiei albaneze de a menţine şi diversifica exporturile va fi factorul asigurator pentru creşterea economică pe termen mediu şi lung, proces susţinut de Banca Albaniei.

Albania primeşte astăzi milioane de turişti anual şi munceşte cu tenacitate pentru prezentul şi viitorul ei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, doar trei zile mai sunt şi este 1 Decembrie, Ziua Naţională a României.

Asociaţia Liga Albanezilor din România urează prima, astăzi, în ordine cronologică, cu acest prilej, "La mulţi ani!" Albaniei şi "La mulţi ani!" României, ţări considerate surori, care îşi respectă istoria şi îşi venerează înaintaşii care s-au sacrificat pentru libertatea ţărilor lor. Şi, referindu-se la relaţiile bilaterale de sute de ani între cele două popoare, Eqerem bey Libohova, om politic albanez din perioada interbelică, spunea: "De România ne apropie totul şi nu ne desparte nimic. Albanezii trăiesc în România ca în propria lor ţară. Păstrăm României mici de altădată şi României mari de acum toată recunoştinţa şi dragostea noastră".

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumim şi noi şi urăm şi noi succes şi un sincer "La mulţi ani!" Albaniei.

Invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte doamna deputat Lucia Varga.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia de astăzi vreau să vă vorbesc despre un flagel cu care se confruntă întreaga lume şi care, din păcate, nu ocoleşte nici România: violenţa împotriva femeilor.

Astăzi, 25 noiembrie, este Ziua internaţională a luptei împotriva violenţei asupra femeilor, însă, consider că avem datoria să luptăm cu acest fenomen nu numai astăzi, ci în fiecare zi, pentru a putea condamna violenţa de orice fel, pentru a spune stop violenţei, tocmai pentru că violenţa, sub toate formele ei, nu este niciodată o soluţie.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În 17 decembrie 1999, prin Rezoluţia nr.54/134 Adunarea Generală ONU a declarat ziua de 25 Noiembrie - "Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor". Combaterea violenţei împotriva femeilor se află şi printre valorile ocrotite de Consiliul Europei. Prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, împotriva copiilor, prevenirea şi combaterea oricărei forme de violenţe trebuie să reprezinte şi în România o parte integrantă a politicilor de stat pentru protecţia familiei, constituind, şi pe mai departe, o prioritate, inclusiv de ordin legislativ. Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale dreptului omului.

Potrivit un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel mondial, 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat cu cel puţin o formă de violenţă.

Violenţa împotriva femeilor şi fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace şi egalitate de şanse. Tocmai de aceea, comunitatea internaţională, societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor, fiind, de fiecare dată, o încălcare a drepturilor lor şi un act criminal.

În România, situaţia nu este mai puţin gravă, ci, aş putea spune, chiar dimpotrivă.

Un nou raport al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, "Violenţa împotriva femeilor: în fiecare zi, în orice fel", ne prezintă rezultatele uneia dintre cele mai cuprinzătoare studii realizate până în prezent cu privire la violenţa împotriva femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu, în public şi online. Conform acestui studiu, 30% dintre femeile din România au suferit cel puţin o formă de violenţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Şi aceste cifre ne oferă o imagine a pericolului flagelului violenţei împotriva femeilor, un semnal de alarmă care trebuie luat în serios.

În această legislatură, am avut onoarea să fiu nominalizată parlamentarul român de referinţă la Consiliul Europei, pe problema eliminării violenţei împotriva femeilor, în Reţeaua parlamentară "Women - Free from Violence". În această calitate, unul dintre principalele mele obiective a fost semnarea şi ratificarea de către România a Convenţiei de la Istanbul. În acest sens, m-am implicat activ, colaborând instituţional cu toţi factorii decidenţi şi, astfel, în data de 13 mai 2014, România a semnat Memorandumul pentru Convenţia de la Istanbul. Această Convenţie privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice este un instrument de referinţă pentru tot ceea ce înseamnă combaterea violenţei împotriva femeilor, atât la nivelul regional, cât şi european.

Mă bucur că am realizat obiectivul pentru care am fost madatată de către Parlamentul României.

Vizita preşedintelui Brasseur în această toamnă, la scurt timp după intrarea în vigoare, la nivel european, a Convenţiei de la Istanbul, reprezintă o reconfirmare a eforturilor depuse de partea română la nivel executiv şi parlamentar, în combaterea violenţei de orice fel.

Prin semnarea Convenţiei de la Istanbul, România îşi asumă un rol activ în stoparea violenţei asupra femeilor prin acţiuni de prevenire a actelor de violenţă, prin protejarea femeilor în faţa oricărei forme de violenţă şi prin sancţionarea fermă a celor care comit aceste acte.

De aceste prevederi vor beneficia milioane de femei din România, din regiune şi din Uniunea Europeană, victime ale violenţei de gen. Violenţa domestică împotriva femeilor şi copiilor aduce o atingere gravă demnităţii acestora. Trebuie să ne unim şi să punem capăt acestei probleme în societatea noastră, în primul rând prin educaţie, dar şi prin acţiune, printr-un mod mult mai activ şi mai responsabil de implicare a responsabilităţii civice şi printr-o legislaţie mult mai clară în definirea violenţei domestice şi în apărarea femeilor.

Aşa cum spunea şi preşedintele APCE, să rupem tăcerea în parlamentele noastre şi să acţionăm împotriva violenţei domestice asupra femeilor! Este important ca până la sfârşitul anului România să nu fie doar un stat semnatar al Convenţiei de la Istanbul, ci şi un stat care a ratificat-o.

În acest sens, consider că este datoria noastră, în cadrul legislativului român, să transformăm un reper istoric pentru România în voinţă politică.

Reiau apelul făcut către dumneavoastră, colegele şi colegii mei din Parlamentul României, pentru a ratifica, în regim de urgenţă, acest act de referinţă în domeniul combaterii violenţei.

Trebuie să arătăm, împreună, că există voinţă politică pentru combaterea şi eliminarea violenţei de orice fel. Violenţa domestică provoacă o serie de efecte negative la nivelul familiei, dar, în special, asupra copiilor. Fenomenul acestui tip de violenţă înseamnă şi victime colaterale, iar din această privinţă trebuie să găsim o modalitate de a pune punct oricăror astfel de efecte care pot duce la afectarea, pe termen lung, a copiilor şi a femeilor.

Fac apel la dumneavoastră, la societatea civilă, să spunem un nu hotărât violenţei, tocmai pentru că violenţa naşte violenţă!

Vă mulţumesc.

Deputat Ana Birchall, Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Lucia Varga. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la încălcarea dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate, garantat de Constituţia României, trebuie respectat pentru orice cetăţean al ţării noastre. Din păcate, deşi Partidul Naţional Liberal a tras numeroase semne de alarmă asupra deficienţelor Guvernului Ponta în a garanta acest drept din legea fundamentală a României, acesta continuă să ignore cu bună ştiinţă respectarea drepturilor individuale ale cetăţenilor.

Readuc în faţă dumneavoastră situaţia românilor care au terenuri în parcurile naturale şi naţionale şi în ariile protejate şi care nu pot beneficia de acestea, din cauza restricţiilor impuse de Legea ariilor protejate prin art.16 alin.(1) şi de Ordonanţa de urgenţă nr.57/2007.

Prevederile respective sunt ignorate de Guvernul Ponta, pentru că prin această lege se stipulează foarte clar obligaţia acordării de compensaţii, compensaţii care să se aloce în cuantum stabilit prin hotărâre de Guvern.

În timpul mandatului de ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, am pregătit - şi a fost aprobat - actul normativ prin care proprietarii de păduri trebuiau să primească între 40 şi 200 de euro pe an şi pe hectar, drept compensaţie.

Această hotărâre de guvern, deşi la momentul respectiv a fost susţinută de Guvern fără observaţii, nu a fost publicată în Monitorul Oficial nici până astăzi.

Prin interpelarea nr.4002 din 16 aprilie 2014, am încercat să aflu care este cauza nepublicării acestei hotărâri de guvern şi, deci, a neacordării compensaţiilor obligatorii pentru proprietarii de păduri.

În răspunsul primit la sfârşitul lunii iunie 2014, mi s-a comunicat că s-a elaborat o altă hotărâre de guvern şi urmează a fi parcurse etapele legale. Suntem la sfârşitul anului 2014 şi nu s-a întâmplat nimic.

Un alt exemplu concret de nerespectare a dreptului de proprietate este Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, iniţiată de PSD, care, prin modificarea art.8, art.15 şi art.23 încalcă dreptul de proprietate.

Reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale de mediu au semnalat faptul că modificările aduse la art.8 introduc întâietatea la atribuirea directă a gestionarilor consacraţi ai fondurilor cinegetice. Nu este justificată excluderea proprietarilor şi a asociaţilor de terenuri de la atribuirea directă în gestiune a fondurilor cinegetice, aceştia fiind primii interesaţi în gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic.

Gestionarii consacraţi nu pot avea mai multe drepturi pe terenuri, pe suprafeţele fondurilor cinegetice decât proprietarii de drept ai acestor terenuri care, printre altele, sunt obligaţi de lege să permită accesul şi desfăşurarea vânătorii pe terenurile lor, fie că doresc sau nu.

Precedente juridice la Curtea Drepturilor Omului confirmă, la nivel european, dreptul proprietarilor de a decide asupra proprietăţii lor de terenuri.

Solicităm, din nou, Guvernului Ponta să aplice reglementările legale în vigoare şi să respecte drepturile fundamentale ale proprietarilor români.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Promisiunile electorale ale Guvernului Ponta şi bugetul de stat al României".

Delegaţia Fondului Monetar Internaţional şi-a anunţat sosirea în România la începutul lunii decembrie, urmând să discute, cu reprezentanţii Guvernului României, bugetul pe anul 2015.

Premierul Victor Ponta a anunţat public că le-a cerut miniştrilor săi să pregătească bugetul pe anul viitor, dar nu le-a dat şi un termen. Conform legislaţiei în vigoare, bugetul ar fi trebuit deja să fie gata şi să fie înaintat spre dezbatere Parlamentului, încă din data de 15 noiembrie.

Însă pentru premierul Ponta, campania electorală a fost mult mai importantă. O campanie electorală în care alianţa USD, aflată la guvernare, a făcut promisiuni şi a împărţit pomeni electorale fără acoperire, care vor pune presiuni puternice asupra bugetului ţării pe anul viitor.

Cu o săptămână înainte de alegerile prezidenţiale, premierul Victor Ponta, în numele Guvernului României, a semnat un acord de înţelegere cu sindicatele din educaţie. Prin acest acord, Guvernul României se angajează, printre altele, să crească cu 10% salariile profesorilor în anul 2015 şi să permită pensionarea profesorilor cu 3 ani înainte de împlinirea vârstei, fără diminuarea pensiei. Indexarea pensiilor, majorarea salariului minim pe economie la 1000 lei, reducerea TVA pînă la 9% la legume-fructe şi la produsele din carne, majorarea salariilor angajaţilor din sistemul sanitar cu 100 lei prin ordonanţă de urgenţă, toate acestea au fost promisiuni electorale care au creat un impact negativ asupra bugetului statului, producând o gaură de 15 miliarde de lei. De unde vor fi luaţi banii, fără a fi încălcat un alt angajament electoral trâmbiţat de candidatul Victor Ponta, şi anume acela că nu vor creşte taxele şi impozitele?

Guvernul USD condus de premierul Victor Ponta are un greu sold negativ. Toate acţiunile sale au fost dictate numai de preocupările sale electorale. Premierul Ponta şi guvernul său este absolut descoperit, cu miliarde pe care nimeni nu ştie de unde le va scoate.

După doi ani şi jumătate de guvernare Ponta, cetăţenii români se zbat încă în lipsuri şi prea mulţi dintre ei în sărăcie. În acest context, ne punem o întrebare firească: are Guvernul Ponta în vedere un plan de acţiune privind ieşirea României din recesiune, pentru redresarea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă?

Din păcate, realitatea ne arată că strategia economică a Guvernului Ponta este caracterizată de lipsa de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, de o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei, în general.

Aplicarea în continuare a politicii de supraimpozitare şi tăierea investiţiilor va împinge România cu siguranţă spre un dezastru economic şi bugetar, cu consecinţe grave asupra mediului de afaceri şi asupra nivelului de trai al populaţiei.

Orice stat democratic este guvernat doar pe baza bugetului de stat şi al asigurărilor sociale aprobate de către Parlament. Prin neprezentarea la timp şi ignorând cu bună ştiinţă respectarea cadrului legislativ, Guvernul Ponta şi-a demonstrat din nou incompetenţa şi lipsa de profesionalism.

Vasile Gudu, deputat PNL, Colegiul nr.1 Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Anton Doboş:

Dragi colegi,

Declaraţia mea se referă la cutremurul care a avut loc sâmbătă şi are titlul: "Blocurile cu risc seismic din Iaşi, adevărate capcane ale morţii".

Cutremurul de sâmbătă seara, cel mai puternic din ultimii 10 ani, ne-a demonstrat că ţara noastră este total nepregătită în cazul unui seism de această magnitudine şi cu atât mai puţin la un posibil cutremur de peste 7 grade pe scara Richter. Am putea vedea cum, în unele zone ale ţării, la un seism de 5,7 grade, reţelele de telefonie mobilă au cedat, iar reţele de electricitate şi încălzire nu au mai funcţionat ore în şir. Asta ca să nu mai vorbim de daunele materiale cauzate de deteriorarea clădirilor.

Situaţia este potenţial dezastruoasă în toată ţara. Din nefericire, la Iaşi ne mai confruntăm cu o problemă care ar duce la creşterea în amploare a calamităţilor în eventualitatea unui cutremur.

În Iaşi nu există, la nivel local, o strategie de consolidare a blocurilor cu risc seismic şi, de aceea, putem asista la o adevărată tragedie în cazul unui cutremur puternic, multe dintre blocurile vechi devenind adevărate capcane ale morţii.

Autorităţile ieşene stau însă liniştite şi nepăsătoare, adăpostite de Ordonanţa nr.20 care prevede, la articolul 2, că: "responsabilitatea acţiunilor revine proprietarilor". Acestea nici măcar nu se obosesc să se gândească la măsuri proactive pentru a evita posibilele dezastre.

Primăria Iaşi nu a făcut minimul efort de a actualiza lista imobilelor cu risc de prăbuşire sau avariere gravă a structurii în caz de cutremur. În momentul de faţă, potrivit acesteia, lista clădirilor cu risc seismic ar cuprinde doar 256 de imobile expertizate la începutul anilor '90, în perioada 1992-1994, şi încă alte 80 de clădiri care au fost inspectate în anul 2011.

Realitatea însă este cu totul alta, de natură să alarmeze şi să pună nu pe gânduri, ci pe fapte. Potrivit estimărilor, există în jur de 5.000 de scări de bloc neexperizate de către specialişti şi în cazul cărora nu există niciun indiciu referitor la comportamentul în caz de cutremur.

În această situaţie, mă gândesc îngrozit la ce ar însemna un cutremur de magnitudinea celui din anii `70 pentru oraşul nostru?

Ce facem cu oamenii care trăiesc în blocuri cu risc seismic, cu oamenii care, de cele mai multe ori, nu dispun de resursele materiale care să le permită consolidarea locuinţelor? Cum facem să reconsolidăm acele clădiri a căror prăbuşire ar însemna o catastrofă?

Încă din luna octombrie a anului 2013, semnalez în mod repetat aceleaşi probleme ale ieşenilor şi am venit cu posibile soluţii care ar trebui supuse unei analize riguroase pentru a rezolva cât mai eficient această situaţie stringentă. Printre acestea se numără un ajutor de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, un parteneriat cu municipalitatea, o formă de împrumut avantajoasă, o divizare a costurilor.

Trebuie încercată orice variantă care ar putea duce la reconsolidarea acestor clădiri şi implicit la evitarea unui dezastru.

Faptul că în ultimii ani România se confruntă cu din ce în ce mai multe seisme, ar trebui să urgenteze găsirea de soluţii.

Şi, de aceea, fac un apel la Primăria Iaşi să nu lase viaţa a zeci de mii de oameni în voia sorţii. Le cer să se implice şi să nu se adăpostească la umbra literei unei ordonanţe care aparent îi scuteşte de responsabilitate.

Domnule Ponta, domnule primar Nichita, când aveţi de gând să vă treziţi?

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea - despre corupţie.

Vedem că, în general, când se pregăteşte un nou guvern, se prezintă situaţia că o să avem miniştri deosebiţi, cu un caracter şi o pregătire extraordinară. În multe cazuri, este adevărat. Dar, constatăm, după o perioadă, că nu toţi au această pregătire şi că unii au venit în anumite funcţii cu o misiune specială: de a rezolva nişte bani pentru anumite persoane, pentru anumite grupuri de interese.

Observăm, în ultimul timp, tot felul de scandaluri, mai ales din perioada 2009-2012, cu foarte mulţi bani care s-au scurs de la bugetul naţional. Observăm că, de fapt, fostul preşedinte al României - o spun cu bucurie - că, de fapt, a păstorit în multe perioade acele grupuri de interese, şi cercul se strânge încet, încet şi se apropie tot mai mult de el. A ajuns până la familia lui, până la fratele lui. Mai nou, ajunge la anumite familii care au ţinut foarte aproape.

Observăm că cei care ar trebui să se lupte pentru dezideratul nostru european de eradicare a corupţiei - şeful DIICOT -, de fapt, s-a ocupat de promovarea corupţiei. Şi, din păcate, nu sunt puţini bani; vorbim de sume începând de la un milion de euro până la sute de milioane de euro. Mă întreb: cât putem să tolerăm astfel de oameni şi când această selecţie va fi cu adevărat în folosul societăţii noastre?

Avem acum un preşedinte nou. O spun sincer, nu l-am sprijinit, nu l-am votat. Dar, nu vreau să-l laud, că, deocamdată, nu am încredere în ceea ce a promis că face. Deocamdată, văd că, în privinţa corupţiei, încearcă să ia nişte măsuri chiar înainte să fie învestit. Şi cred că dacă ar face acest lucru, cred că dacă ar merge pe această direcţie, lucrurile, din anumite puncte de vedere, ar intra într-o normalitate. Oricum, cred că nu este posibil şi cred că nu mai avem cum să găsim un preşedinte aşa cum a fost Băsescu, care a venit pe un cal alb, vorbind despre corupţie, despre ordinea pe care o va face în ţară, şi constatăm, cu cât a înaintat în mandat, că, de fapt, el promova această corupţie, el era cel care supraveghea îndeaproape şi numea oameni care puteau să strângă bani mulţi de la bugetul de stat.

De multe ori ne întrebăm de ce avem deficit bugetar, de ce nu putem să acoperim anumite cheltuieli. Cred că această corupţie şi acest hai să-l numim jaf naţional au contribuit foarte mult la acest deficit bugetar. Şi cred că ar fi o sursă importantă, dar, dacă trecem de la stadiul declarativ la ceva concret. Şi aici un rol foarte important trebuie să-l aibă Guvernul, indiferent care guvern, şi să nu se limiteze doar la poveşti. Şi, într-adevăr, şi preşedintele să supravegheze să se respecte Constituţia în acest sens.

Sper ca aceste lucruri să se întâmple cât mai repede şi avem, totuşi, o speranţă, văzând că tot mai mulţi oameni ajung să răspundă pentru ce au făcut acum 10 ani, acum 15 ani, poate apare şi flota, între timp, acum 3 ani. Lucrurile încep să meargă spre normal şi oamenii trebuie să aibă încredere că nu toţi politicienii sunt aşa cum sunt cei prezentaţi la televizor, cei care sunt arestaţi, cei care sunt acuzaţi de corupţie.

Sunt mulţi oameni - chiar şi în Parlament, din toate partidele - care doresc cu adevărat să facă ceva, dar, din păcate, până acum de multe ori nu au fost lăsaţi.

Bănuiesc că am început să ne trezim, bănuiesc că am început să avem o poziţie corectă, şi lucrurile vor merge înspre bine, dar trebuie să avem răbdare şi să avem încredere în cei care au curajul să schimbe ceva.

Vă mulţumesc.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România trăieşte şi în afara graniţelor ei".

În data de 30 noiembrie, se sărbătoreşte Ziua românilor de pretutindeni.

În acest an, această zi are o semnificaţie aparte, pentru că românii de pretutindeni, atât din diaspora, cât şi din ţară, s-au unit pentru a-şi apăra un drept fundamental - dreptul la vot.

Situaţia nefastă creată de Guvernul Ponta, prin care românilor din diaspora nu li s-au creat toate condiţiile necesare pentru a-şi exercita acest drept cu ocazia alegerilor prezidenţiale, a condus şi la o mobilizare a rudelor şi prietenilor lor din ţară la mitinguri de susţinere, la schimb de informaţii prin intermediul reţelelor de socializare cu privire la situaţia din secţiile de votare, la prietenii ad-hoc, la iniţiative inedite, de genul "un vot nereuşit în diaspora, cinci voturi date în ţară", la renaşterea spiritului civic.

Ce anume i-a făcut pe români să călătorească sute de kilometri, să stea, apoi, ore în şir la coadă, unii chiar de sâmbătă noaptea, să împartă mâncare şi băutură celor care stăteau la cozi, să ne ţină la curent pe noi, cei din ţară, prin intermediul reţelelor de socializare, cu ce se întâmplă acolo, postând poze şi înregistrări video în timp real? Câţi români trăiesc în străinătate? Trei-patru milioane? Mai mulţi? Mai puţini? Din păcate, nimeni nu ştie exact.

Ce anume îi determină pe aceştia să se implice în momente-cheie din istoria României? Dar în viaţa normală a ţării, contribuind la dezvoltarea acesteia? Câţi îşi doresc să se reîntoarcă şi ce anume i-ar determina să vină înapoi?

Marele câştig al acestor alegeri este faptul că românii s-au regăsit ca naţiune, şi-au luat ţara înapoi şi au descoperit adevărata mândrie de a fi români. Şi-au dat seama că sunt o forţă care poate scrie istoria, dacă dovedesc că le pasă de ţara lor.

Partidul Naţional Liberal a iniţiat, recent, o moţiune simplă care, printre altele, cerea ministrului Stanoevici să iniţieze o procedură de evaluare serioasă şi credibilă a numărului de români care trăiesc în afara graniţelor ţării, să elaboreze o strategie naţională privind relaţia cu românii de pretutindeni, în care să includă principalele probleme cu care se confruntă aceştia, precum şi soluţiile pe care ei le anticipează. Să nu mai politizeze relaţia cu diaspora şi altele.

Ne dorim rezolvarea acelor solicitări, cu sau fără ministrul Stanoevici, şi aşteptăm ca ele să fie luate în considerare de Guvern.

După primul tur, în care s-a văzut clar că Guvernul Ponta nu a dorit suplimentarea secţiilor de votare, împiedicând mulţi români din străinătate să voteze, a crescut mişcarea "anti-Ponta". Campania pe care acesta a dus-o a ostilizat pe foarte multă lume, iar "preşedintele care uneşte", aşa cum dorea să se prezinte, a reuşit să îi unească împotriva lui.

Aş dori ca măcar acum, după ce am văzut forţa diasporei, să dăm românilor din străinătate respectul cuvenit şi să ţinem cont de nevoile şi sugestiile lor. Ei reprezintă cel mai mare investitor din România, având în vedere faptul că sumele trimise de ei anual în ţară depăşesc cu mult suma investiţiilor străine totale.

Îndemn toate partidele politice şi Guvernul României să intensifice comunicarea şi colaborarea cu românii din diaspora, pentru a fructifica acest moment extraordinar în care aceasta a demonstrat că înţelege ce e democraţia şi doreşte să aibă un rol activ în a scrie istoria în propria ţară. Ba mai mult, observând cum atitudinea şi acţiunile lor au reuşit să-i mobilizeze şi pe cei din ţară, sper să reuşim noi, cei de aici, să îi angajăm şi în alte bătălii mari pe care România le are de dus pentru consolidarea statului de drept, combaterea corupţiei şi dezvoltarea economiei de piaţă.

E nevoie să se iniţieze de la nivel guvernamental acţiuni pentru păstrarea şi promovarea identităţii culturale, lingvistice şi religioase a românilor de pretutindeni.

Mai cer Guvernului să acorde tot sprijinul românilor care au nevoie să îşi reînnoiască documentele şi să reducă taxele consulare pentru eliberarea acestora, pentru că acesta este unul din motivele pentru care foarte mulţi români nu mai au acte valabile.

De asemenea, solicit Guvernului să propună dezbateri reale cu diaspora pentru a identifica măsurile care ar trebui luate pentru a încuraja revenirea românilor în ţară, iar apoi să nu întârzie să le ia. E o pierdere pentru România, din toate punctele de vedere, fiecare zi pe care românii o trăiesc în altă parte decât în ţara lor. România a investit în pregătirea profesională a multora care azi şi-au găsit de lucru în alte ţări, contribuind prin taxele şi impozitele plătite la dezvoltarea acelor ţări. Între timp, familiile suferă durerea despărţirii, iar copiii suportă consecinţele ruperii de părinţii lor.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai, se pregăteşte domnul deputat Vasile Varga.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iubiţi români,

La sfârşitul acestei săptămâni vom sărbători Ziua românilor de pretutindeni, aşa cum suntem obişnuiţi de ani de zile. Vor urma evenimente, spectacole, serbări, jocuri, dansuri, evenimente culturale, sociale etc.

Mesajul politicienilor nu trebuie să lipsească, evident, pentru a colora şi mai mult însemnătatea acestei zile stabilite prin lege de către oameni. De către oameni politici pentru sărbătorirea românilor de pretutindeni.

Pentru mine, ca şi pentru mulţi alţi români, va fi o zi nu tocmai veselă. O zi care face parte dintr-un noiembrie electoral absurd. Un noiembrie care va rămâne mult timp, mult, mult timp în conştiinţa a milioane de familii de români din străinătate şi din România.

Mai presimt că acest 30 noiembrie va fi unul de aducere aminte a rostului emigranţilor români în lume.

Dar mai mult mă întreb câţi români vor reflecta şi asupra motivelor care i-au îndemnat să plece într-un exil economic fără sfârşit, aflându-se în capcana neputinţei întoarcerii sau reîntoarcerii acasă, aşa cum şi-ar dori o mulţime dintre ai noştri, referindu-mă la această repatriere.

Mă întreb dacă existenţa şi prezentul trăit de sute de mii de compatrioţi de-ai mei, aşa cum se simte acest prezent în viaţa multora, mă întreb dacă este şi ceea ce ne-am dorit cu toţii, cei care am trăit clipa şi experienţa vieţii departe de casă.

Oare câţi români vor privi cu jind îndepărtarea timpului, îndepărtarea geografică de locul în care s-au născut?

Suntem noi, cei care formăm clasa politică actuală, conştienţi de nevoinţa acestor suflete?

Sunteţi dumneavoastră, cei care faceţi parte din formaţiuni politice de sorginte socialistă, conştienţi de oportunitatea pe care şansa o dă guvernării de stânga actuale pentru a face viaţa mai bună acestor români care trăiesc departe de ţară?

Sunteţi dumneavoastră, cei care reprezentaţi formaţiunile politice, eşichierul dreptei româneşti, porniţi să schimbaţi ţara, influenţând dincolo de opoziţia parlamentară, pregătiţi atunci când va sosi momentul guvernării în favoarea dreptei de relansare a economiei potrivit doctrinei liberale de implementare a proiectelor de care ţara are nevoie, de care clasa de mijloc are atâta nevoie?

Realizăm că o parte din corpul naţiunii răspândit prin toate cotloanele Europei serveşte la uşi străine, strigându-şi amarul fără să auzim nimic din Bucureştiul politic?

Atât de mult ne-am îndepărtat de ei. Atât de mult se simt abandonaţi. Atât de mult au dreptate.

Când veţi dori, cei care conduceţi destinele naţiunii şi aveţi puterea să schimbaţi totul în bine după dorinţele românilor, când veţi dori ca 30 noiembrie să fie o astfel de sărbătoare pentru cel plecat de acasă de sărăcie, de foame, de disperare, de lehamite, noi vom fi aici.

De ziua mare a depărtării de casă, de ţară, de familie, a gustului amar până la lacrimi a fiecărei secunde trăite în străinătatea cea mai profundă, cea mai nedorită de mulţi dintre noi, nu pot să spun la mulţi ani agoniei.

Eroii mei din noiembrie, vă doresc şi vă urez ca visele să vi se împlinească oriunde veţi dori să trăiţi. Să vă bucuraţi de o sănătate de fier, iar dacă inima voastră tânjeşte către locul pe care Dumnezeu l-a pregătit fiecăruia dintre noi încă înainte de a veni pe această lume, mă voi ruga aceluiaşi să ne dea minte şi putere şi nouă, să fim la înălţimea funcţiei pe care şi pentru care ne-aţi trimis aici, pentru ca planul Lui şi planurile voastre să coincidă spre bucuria şi liniştea sufletească a fiecăruia.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Varga şi se pregăteşte doamna deputat Cristina Pocora.

Domnul Vasile Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte astăzi: "În Dubai nu este nevoie de încălzire centralizată".

Ultimele declaraţii pe tema majorării preţului la gaze naturale pentru consumatorii casnici au aruncat deja în aer întreaga opinie publică.

Aflăm, aşadar, din partea unui politician, expert în domeniul preţului gazelor, că de la 1 ianuarie 2015, din cauza liberalizării preţurilor, centralele termice pe gaze naturale producătoare de apă caldă şi căldură ar trebui să crească preţul ca urmare a acestui proces. Aşadar, în opinia sa, acest lucru ar însemna o discriminare între consumatorii casnici: adică, consumatorul care deţine o centrală termică ar fi discriminat de vecinul care beneficiază de căldură de la sistemul centralizat. Rezolvarea acestei situaţii, conform spuselor expertului, ar fi posibilă doar printr-o intervenţie de urgenţă, legislativă presupun.

Ciudat este că Departamentul pentru Energie, autoritate a Guvernului României, infirmă această scumpire. Şi atunci mă întreb şi cred că se întreabă şi alegătorii care ne-au trimis în Parlament care a fost motivul acestei situaţii explozive.

Daţi-mi voie, stimaţi colegi, să cred că este vorba despre un joc murdar al guvernanţilor, şi anume: cineva de la putere vine şi spune că va fi rău pentru consumatorii casnici de gaze naturale, dar imediat din zona guvernamentală vine altcineva care dezamorsează bomba care ar fi trebuit să explodeze, liniştind spiritele. Rezultatul ar fi: vedeţi, stimaţi alegători, noi nu vă lăsăm la greu, avem grijă de voi. Dar aflăm că, de fapt, preţul căldurii pentru cei care sunt branşaţi la sistemul termic centralizat va creşte. Asistăm, aşadar, la o bâlbâială a guvernanţilor pe tema majorării sau nu a preţului la gaze. Nu este exclus să apară anumite animozităţi între diferitele categorii de consumatori casnici de gaze naturale pentru încălzire şi beneficiarii sistemului centralizat de încălzire.

Stimaţi colegi,

Problema preţului gazelor naturale pentru consumatorii casnici pare să nu îl intereseze pe încă domnul prim-ministru Victor Ponta, pentru că în Dubai nu e nevoie de centrale termice, iar căldura în iarnă va veni.

Deputat Brăila, Colegiul nr.2, Vasile Varga.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora şi se pare că este ultimul coleg care doreşte astăzi să-şi susţină declaraţia politică.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, celor câţiva colegi.

Bună dimineaţa, scaunelor goale.

Declaraţia mea politică de astăzi face parte din acelaşi ciclu pe care l-am intitulat "Cifrele domnului Ponta" - astăzi se numeşte: "Victor Ponta caută în Dubai... bugetul României".

Stimaţi colegi,

Aşteptăm de câteva luni bune ca premierul Victor Ponta să prezinte bugetul României pentru 2015. Şi tot aşteptăm. Scuze din partea Domniei Sale şi a purtătorilor săi de cuvânt am primit cu nemiluita. Ba că nu vrea să-i lase o povară viitorului premier, căci el cu siguranţă urma să fie preşedinte, ba că trebuie să se reculeagă la sfinţii cluburilor din Dubai după usturătoarea înfrângere de pe Dâmboviţa.

Toate astea au trecut şi Victor Ponta chiar nu mai are scăpare. În zilele următoare, "legat cu lanţuri", dar cu manuscrisul pe care scrie "Buget 2015" în dinţi se va prezenta în faţa Parlamentului şi ne va arăta cât de bun gospodar este el şi cum va dudui economia în anul următor.

Căci aşa a promis, nu? Nu a promis în campania pe care era sigur că o va câştiga câte-n lună şi în stele? Nu a promis că, la anul, în România va curge lapte şi miere?

Noi aşa ţinem minte. Iar dacă domnul Ponta se face că a uitat, să-i aducem aminte!

Promisiunile candidatului PSD Victor Ponta:

• Pensii indexate cu 5%. Legea pensiilor spune explicit că valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. Doar că impactul bugetar al acestei măsuri va fi de 2,7 miliarde de lei.
• Creşterea pensiei minime de la 350 de lei la 400 de lei, cu un efort bugetar de 175 de milioane de lei.
• Majorarea salariului minim de la 900 de lei la 975 de lei, dar şi majorarea salariilor celor aproximativ 300.000 de angajaţi din sistemul sanitar, pentru care a dat deja o ordonanţă de urgenţă prin care a acordat o creştere de 100 de lei de la 1 ianuarie 2015. Impactul bugetar al acestei măsuri va fi de 270 milioane de lei.
• Totodată, prin semnarea acordului cu sindicatele din educaţie trebuie pusă în practică măsura majorării salariilor profesorilor cu 5% la 1 martie 2015 şi cu 5% la 1 septembrie 2015, cărora le-a promis majorări în două trepte şi pentru anii 2016 şi 2017, tot de câte 5%.
• Persoanelor cu handicap le-a promis că, de la 1 ianuarie 2015, le va mări indemnizaţia lunară de la 202 lei la 234 de lei dacă au handicap grav şi de la 166 de lei la 193 de lei dacă au handicap accentuat, asta după ce, ani de zile, i-a lăsat să se zbată în mizerie. Totodată, a promis să majoreze şi bugetul personal complementar lunar de la 91 de lei la 106 lei pentru persoanele cu handicap grav şi de la 68 de lei la 79 de lei pentru persoanele cu handicap accentuat şi de la 33,5 lei la 39 de lei pentru persoanele cu handicap mediu.
• Creşterea cheltuielilor pentru Apărare, astfel încât acestea să ajungă la 2% din Produsul Intern Brut - "până în 2016" a fost o măsură asumată tot de Victor Ponta, or, la un P.I.B. de 139,6 miliarde de euro în 2013, asta ar însemna aproximativ 2,8 miliarde de euro.
• Tot Ponta ne-a comunicat că taxa pe construcţiile speciale, aşa-zisa "taxă pe stâlp", va scădea din 2015 de la 1,5% la 1% din valoarea activelor, iar banii colectaţi vor merge la primării, anunţ care cel mai probabil s-a vrut a fi un stimulent pentru edilii al căror număr nu a ezitat să şi-l sporească prin faimoasa ordonanţă care permitea primarilor migraţia către alte partide fără a-şi pierde mandatele. La scăderea sumelor colectate din această taxă putem să adăugăm şi promisiunea unui TVA redus la legume şi fructe, produse bio, dar şi carne, dar şi scăderea accizei pe combustibil prin ajustarea valorii de referinţă a monedei euro, care a scăzut faţă de anul trecut.
• La toate acestea, se adaugă măsurile pe care le-a adoptat şi care produc efecte, mă refer la reducerea CAS cu cinci puncte procentuale care are un impact bugetar de 5 miliarde de lei şi care a intrat în vigoare de la 1 octombrie, dar şi la dublarea alocaţiei pentru aproximativ 500.000 de copii care provin din familiile defavorizate, de la 1 noiembrie 2014, impactul bugetar al acestor măsuri ridicându-se la aproximativ 250 de milioane de lei.
• Poliţiştilor le-a promis avansarea în grad la excepţional, în perioada următoare, acordându-le totodată şi restanţele pentru haine pe cinci luni. O surpriză identică a fost şi pentru lucrătorii Inspectoratului de Jandarmi, care au primit sumele restante pentru echipament. Jandarmii trebuiau să primească şi banii restanţi pentru lunile ianuarie, februarie şi martie şi iată că s-au găsit fonduri exact înainte de alegeri.

Practic, nicio categorie socială nu a rămas neatinsă de generozitatea lui Victor Ponta în această campanie în încercarea de a cumpăra votul celor cu venituri reduse.

Doar că, domnule Ponta, potrivit estimărilor Consiliului Fiscal, golul produs de cea mai mare parte a "pomenilor dumneavoastră electorale" promise se ridică la aproximativ 17 miliarde de lei, iar deficitul bugetar din 2015 nu poate depăşi 1,4% din Produsul Intern Brut, conform angajamentelor luate în faţa Comisiei Europene prin pactul fiscal, aşa cum bine ştiţi.

Singura variantă pentru a ieşi din propriile dumneavoastră gogoşi electorale ar fi să măriţi taxele şi impozitele, însă, şi de această dată, avem asigurări că acestea nu vor fi majorate în 2015 şi că nu se va renunţa la cota unică de 16%. Doar aţi susţinut în repetate rânduri că mărirea acestora nu e decât "dezinformare", "minciună" şi "manipulare".

Toţi românii şi-ar dori ca promisiunile candidatului la prezidenţiale Victor Ponta să devină realitate. Cu toţii ne-am dori să trăim mai bine, să avem mai mulţi bani în buzunar, ca rudele noastre profesori, poliţişti sau alţi bugetari cu salarii mediocre să o ducă mai bine.

Dar, din păcate, mi-e teamă că Victor Ponta nu a vândut decât gogoşi! Mi-e teamă că, din dorinţa de a deveni preşedinte cu orice preţ, a fost dispus să mintă cu neruşinare şi să spună orice! Orice crede el că poate cuceri electoratul ca să-l voteze. Din păcate, Victor Ponta nu a făcut decât să creeze speranţe deşarte, doar s-a jucat cu suferinţa oamenilor şi le-a promis leacuri miraculoase. Din păcate, Victor Ponta este premierul României, care s-a visat preşedintele României şi care a fost dispus să calce pe cadavre pentru a câştiga.

Dar Victor Ponta va trebui să dea explicaţii în faţa Parlamentului! Şi, dacă o singură promisiune nu va fi inclusă în bugetul pe anul 2015, fără a băga România într-o criză economică adâncă, va trebui să plece. Să plece cu toate minciunile lui!

Pentru că, din păcate, toate promisiunile lui nu ar putea deveni realitate în 2015 decât într-o ţară cu un buget ca al Emiratelor Arabe, ca la Dubai, acolo unde îi place domnului Ponta să se reculeagă după ce românii i-au spus că nu-i mai suportă minciunile!

Deputat PNL, Colegiul nr.1 Ialomiţa - Feteşti-Ţăndărei, Cristina-Ancuţa Pocora

De asemenea, aş dori să depun la secretariat două declaraţii politice pe care le am scrise, pe care le-am formulat în perioada în care majoritatea PSD ne-a trimis în vacanţă parlamentară, şi anume: "În România, la fiecare 5 ore, un copil mai mic de un an moare! Aşa da ţară europeană - "Cifrele domnului Ponta", V, şi "25% din cuplurile din România hulite de guvernarea Ponta pentru că nu pot avea copii" - din acelaşi ciclu al "Cifrelor domnului Ponta", partea a VI-a.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Tararache.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: „Bă Radule!”

Fac precizarea, încă de la început, că formula de adresare nu mă caracterizează. Aş fi vrut să mă adresez cu „domnule” , dar nu o pot face pentru că nu te comporţi ca un domn cu oraşul meu, oraşul în care m-am născut şi în care am crescut, oraş care pe tine te-a adoptat şi ţi-a oferit totul în viaţă. Nu mă pot adresa nici cu apelativul „primar”, pentru că din 2004 te comporţi ca un stăpân al oraşului şi ţi-ai uitat atribuţiile de primar, alegând să te „lupţi” la televizor cu sistemul, în loc să te baţi pentru a dezvolta oraşul şi a aduce bunăstarea pentru cei care şi-au pus încrederea şi speranţele în tine.

Nu-ţi voi cere demisia, deşi tu ai promis că o vei face, pentru că ştiu că este o altă promisiune aruncată în vânt, ca toate celelalte promisiuni pe care le-ai făcut constănţenilor. Să ştii că prezenţa mare, în Constanţa, la votul din 16 noiembrie ţi se datorează şi ţie, pentru că mulţi au crezut în ceea ce ai promis şi au votat împotriva indicaţiilor şi ameninţărilor tale, sperând până în ultima clipă că vei pleca. Nu-ţi voi cere demisia pentru că ştiu că ţii prea mult la avantajele pe care ţi le oferă funcţia, avantaje care nu ţin de fişa postului, ci de regimul şi sistemul pe care tu şi clica ta le-aţi creat. Ştiu că nu ai curajul să o faci şi nu voi insista. Acum, că au trecut şi aceste alegeri, în care pentru prima dată, în ultimii ani constănţenii s-au trezit şi au conştientizat că puterea stă în mâinile lor, ieşind în număr mare la vot şi sancţionând aroganţa, nepăsarea, sfidarea, ieşirile penibile care fac de ruşine oraşul pe care se presupune că ar trebui să-l reprezinţi, dar de care îţi baţi joc, sper că ai înţeles ceva din acest mesaj pe care l-ai primit. În naivitatea mea, încă sper.

Să ştii că nu toţi constănţenii îşi doresc să primească de la tine, tot din banii lor, pui şi ulei, nu toţi constănţenii îşi doresc să locuiască în locuinţe tip conservă, construite tot din banii lor. Dacă într-adevăr ţineai la oraşul ăsta şi la locuitorii săi, pentru toţi aceşti oameni te zbăteai, în toţi aceşti ani, să le dezvolţi oraşul, să creezi, prin măsurile luate, locuri de muncă pentru cei care ar putea să muncească şi pentru copiii şi nepoţii bătrânilor pe care-i umileşti de ani de zile prin acele cozi ale sărăciei. Ei îşi doresc un oraş civilizat, în care să existe respect pentru munca şi taxele plătite către primărie, adică servicii publice decente, un oraş în care să-şi crească copiii şi care să le ofere un viitor.

Constănţenii nu-şi doresc ca tu să-ţi schimbi părul (tunsoarea), e viaţa ta privată şi ţine exclusiv de gustul fiecăruia, ci să-ţi schimbi năravurile şi să redevii primar. Da, chiar aşa, să te costumezi în primar! Pentru asta te-au ales de 4 ori, ultima dată peste 80000 de constănţeni. Cum ar fi, Radule, dacă de mâine te-ai ocupa de:

1. Cazinou. Este simbolul oraşului! Halul în care arată cazinoul este exact eticheta administraţiei tale timp de 14 ani! Fă ca promisiunea făcută în campanie cu privire la cazinou, să nu rămână ca toate celelalte promisiuni din ultimii ani. Nu-l mai plimba de la un minister la altul, pentru că în final tot tu vei fi vinovat, chiar dacă vei arunca vina pe alţii. Ţine de fişa postului, pe care singur ţi-ai asumat-o, iar cei mai mulţi dintre constănţeni te-au crezut.

2. Parcuri - am putea avea cele mai frumoase parcuri, dar, din păcate, arată ca într-un oraş părăsit. Sunt bani europeni pentru parcuri la Ministerul Mediului, dacă din bugetul anual de 150 de milioane de euro nu s-au găsit resurse. Banii sunt pentru realizarea de noi parcuri şi reabilitarea celor vechi, nu pentru defrişarea spaţiilor verzi şi vânzarea de bucăţi din parcuri. Nici măcar să nu te gândeşti!

3. Spital - acum câţiva ani, ai promis că te vei ocupa personal pentru ca spitalul judeţean să fie renovat. În afară de câteva secţii, restul arată ca într-un film de groază. Constănţenii spun, pe bună dreptate, că le este frică să intre în spital, pentru ca nu cumva să capete vreo altă boală, deşi se presupune că vin acolo pentru a fi trataţi. Ai toate pârghiile, politice şi administrative, să o faci.

4. CET - o altă promisiune pe care ai făcut-o constănţenilor este aceea a unui nou CET. Rezultatul: plătim cea mai scumpă gigacalorie din ţară ( ELCEN Bucureşti facturează către RADET 200 lei, iar RADET facturează către constănţeni 357 de lei! Încă aştept să le explici constănţenilor de unde diferenţa atât de mare!). Ai menţinut la conducerea RADET, ani de zile, o persoană care fusese deja condamnată, în prima instanţă, pentru fapte de corupţie, persoană care continuă să consilieze conducerea de la RADET. Rugămintea mea este să demiţi de urgenţă toată conducerea RADET şi să angajezi manageri privaţi, care să stopeze furăciunile şi să administreze corect această regie de interes public. Dreptul la căldură şi apă caldă nu este un lux, să ştii!

5. Mamaia - construcţii haotice, beton cât cuprinde, din ce în ce mai putină verdeaţă, cluburi şi cam atât. Rezultatul - sezonul estival ţine o lună de zile, când doar în weekend staţiunea este vie. Ascultă şi părerile celor implicaţi în domeniu!

6. Străzi şi parcări - nu ai vrea să auzi înjurăturile celor care îşi rup maşinile în gropile de pe străzile Constanţei, nu ai vrea să auzi cuvintele „de bine” ale constănţenilor care sunt pur şi simplu batjocoriţi de firmele care blochează roţile sau le ridică maşinile. Nu vorbesc de cei puţini, care-şi parchează maşinile în mijlocul străzii, ci de cei mulţi, care pur şi simplu nu au unde parca maşinile, acolo unde locuiesc.

7. Portul Constanţa - încă din primăvară te-am rugat să ne prezinţi strategia ta pentru Portul Constanţa, planul de dezvoltare şi echipa de specialişti. Face parte din Constanţa şi nu se poate ca noi, constănţenii, să nu avem un cuvânt de spus asupra viitorului portului. Sunt zeci de mii de oameni care trăiesc de pe urma activităţii din port!

8. Siguranţa pe străzi - lipseşte cu desăvârşire, deşi noi, constănţenii, plătim taxa de „linişte”. Poţi să ne spui unde se duc aceşti bani?

9. Curăţenie pe străzi - avem cea mai mare taxă de habitat din ţară, o familie de 4 persoane ajungând să plătească cât impozitul anual pe un apartament! Ţi se pare corect? Ţi se pare că avem un oraş curat?

10. Politici pentru mediul de afaceri - şomajul a atins cote alarmante în Constanţa, iar mediul de afaceri suferă. Asta se poate vedea la o simplă plimbare prin oraş, când ai timp. Reducerea taxelor pentru micii întreprinzători, acordarea de facilităţi pentru cei care creează locuri de muncă pentru constănţeni sunt soluţii simple pentru a revigora oraşul. Trebuie doar să-ţi pese. Atât!

Ar mai fi multe de spus şi de rezolvat, dar măcar să le vedem rezolvate pe cele de mai sus. Îmi doresc şi sper din tot sufletul să vină acea zi în care să mă adresez din nou cu ”Domnule primar”, pentru că ştiu că atunci vom avea într-adevăr un oraş aşa cum îl merităm, un oraş din care nu mai pleacă nimeni, un oraş care atrage forţa de muncă din alte părţi, pentru că a noastră va fi 100% ocupată, un oraş care va atrage investiţii, un oraş care să revină măcar pe locul doi, după capitala ţării.

Asta merită acest oraş, care, mă repet…

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc mult.

Domnul Mihai Tararache:

...poate realizezi şi tu, ţi-a oferit absolut totul în viaţă.

În final, îţi doresc multă sănătate şi spor la treabă.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc mult.

Înainte de a închide prima parte a şedinţei Parlamentului de astăzi, partea consacrată declaraţiilor politice, am să dau citire listei colegilor parlamentari care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: domnul Florin Pâslaru, domnul Florin Buicu, doamna Manuela Mitrea, domnul deputat Sava Andrei şi domnul deputat Dorel Covaci.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Raluca Surdu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Alexandru Băişanu, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Mugur Cozmanciuc, Mircea Cazan, Ioan Tămâian, Viorica Marcu, Raluca Ispir, Carmen Hărău, Stelian Dolha, Cristian Buican şi Radu Zlati.

Din partea Grupului parlamentar al PC-PLR: Constantin Avram, Mircea Irimie, Ioan Moldovan, Paul Dumbrăvanu, patru declaraţii în scris şi domnul deputat Ion Diniţă, nouă declaraţii.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Vasile Iliuţă, Cornel Sămărtinean, Cezar Preda, Claudia Boghicevici, Andreea-Maria Paul, Sanda-Maria Ardeleanu, Raluca Turcan, Niculina Mocioi şi Gheorghe Ionescu.

Şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: domnul Marocico Ion.

Cu aceasta declar închisă prima parte a şedinţei de astăzi, şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

O zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"A venit vremea să refacem încrederea românilor în clasa politică!"

Cu doar o săptămână înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, am vorbit în presa ieşeană despre necesitatea ca românii să poată vota, în viitorul foarte apropiat, apelând şi la mijloace electronice.

Situaţia dramatică pe care au trăit-o la urnele de vot românii din străinătate mi-a arătat şi ne-a arătat că nu trebuie să mai amânăm decizia de a introduce votul electronic. Eu cred că dacă Estonia poate folosi fără riscuri votul electronic, atunci poate şi România.

Da, votul prin corespondenţă poate reprezenta un pas înainte, dar el trebuie înţeles doar ca o variantă de vot, alături atât de varianta clasică, prezenţa la urnele de vot, cât şi de modalitatea votului electronic. Aşadar, eu cred că românii pot vota la alegerile din 2016, apelând la toate cele trei variante de vot.

Să trecem la treabă şi să schimbăm în bine legislaţia electorală! Să nu fim cusurgii şi să găsim doar defecte noilor tipuri de vot. Alegerile din noiembrie 2014 ne-au demonstrat că România s-a schimbat. Deci, şi clasa politică trebuie să se schimbe!

E adevărat că votul electronic poate avea o dimensiune pregnant contestatară. E adevărat că votul electronic poate sancţiona extrem de rapid politicienii care nu-şi respectă promisiunile electorale. Dar cine îi pune pe aleşi să-şi ia atâtea angajamente, dacă nu sunt capabili să le îndeplinească? Cu alte cuvinte, cine i-a pus pe guvernanţii de azi să promită ieşenilor autostradă, spital regional de urgenţă, şosea de centură etc., dacă nu sunteţi în stare să le transpuneţi în practică?

Românii au nevoie de oameni care să pună lucrurile în mişcare, România are nevoie de proiecte!

A venit vremea să refacem încrederea românilor în clasa politică!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Prin acţiunile sale, Parlamentul dovedeşte că a înţeles însemnătatea votului din 16 noiembrie"

De mulţi ani, imaginea negativă pe care o au românii faţă de politicieni şi mai ales faţă de Parlament a fost folosită drept armă politică de către unii sau alţii dintre participanţii la competiţia electorală. De foarte multe ori, cei care se dădeau drept luptători împotriva sistemului politic au reuşit să amplifice şi să profite de ostilitatea, nu întotdeauna nejustificată a oamenilor, iar apoi au devenit reprezentanţi de frunte ai sistemului, cu toate metehnele acestuia.

În urma semnalului clar dat de oamenii care au venit acum două săptămâni la vot, avem o responsabilitate în plus. Trebuie să schimbăm în totalitate modul de a face politică. Trebuie să refacem credibilitatea Parlamentului, ca principal for reprezentativ al cetăţenilor, şi să eliminăm toate aceste probleme de credibilitate speculate conjunctural de unii sau de alţii.

Respingerea Legii amnistiei şi graţierii cred că este un pas important în această direcţie. Dincolo de discursuri şi declaraţii, iată, avem de-a face cu un semnal clar că politicienii care au dosare în justiţie nu vor putea scăpa de rigorile legii.

Dar, aşa cum am spus, acesta este doar un pas. Am fost acuzaţi, noi parlamentarii, că facem zid împotriva corupţilor. Aceasta este problema care loveşte cel mai tare în credibilitatea Parlamentului. Cred că a venit momentul pentru schimbări legislative mult mai profunde, chiar la nivel constituţional. Susţin ideea revizuirii Constituţiei, astfel încât Parlamentul să nu mai fie pus în situaţia de a se interpune între anumiţi aleşi şi instanţele judecătoreşti. Acest tip de imunitate nu are nimic de-a face cu imunitatea politică. Toţi oamenii sunt egali în faţa legii, iar o eventuală nevinovăţie nu se dovedeşte în faţa colegilor de Parlament sau de partid, ci în faţa instanţelor judecătoreşti. Astfel, Constituţia trebuie să fie clară în acest sens.

În situaţia actuală s-a ajuns şi datorită unei decizii din 2007 a Curţii Constituţionale a României care a interpretat că pentru foştii miniştrii este nevoie de o procedură specială. Deci, este evidentă nevoia unei clarificări la nivelul Legii fundamentale care să nu mai permită asemenea interpretări. Parlamentarii şi instituţia Parlamentului au cel mai mult de suferit de pe urma actualei stări de fapt. Legitimitatea pe care ne-o conferă Constituţia este vulnerabilizată de aceste probleme de imagine. Pentru a reuşi în acest demers, început odată cu respingerea Legii amnistiei şi graţierii, este nevoie de voinţă din partea factorilor politici şi mai ales de implicare din partea noastră, a parlamentarilor. Deciziile pe care le vom lua în perioada următoare vor dovedi dacă am înţeles ceva din mesajul pe care o bună parte dintre cetăţeni ni l-au transmis la aceste ultime alegeri prezidenţiale.

De aceea, mai cred că este important să remediem de urgenţă problemele cu care s-au confruntat conaţionalii noştri care au votat în străinătate. O lege a votului prin corespondenţă ar elimina problemele generate de un cadru legislativ care nu mai corespunde realităţilor sociale actuale. În acest moment, milioane de români trăiesc şi muncesc în afara graniţelor, cu mult mai mulţi decât se aflau când a fost concepută actuala lege electorală. Schimbarea acestei situaţii ar fi un semnal că parlamentarii sunt dispuşi să practice un nou tip de politică, o politică îndreptată cu faţa spre cetăţeni.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Noul abecedar, amânat a treia oară!"

Deşi au trecut peste 2 luni de la începutul anului şcolar, manualele şcolare pentru clasa I şi a II-a se lasă aşteptate, astfel încălcându-se un drept esenţial stipulat în Constituţia României, dreptul la învăţământ şi educaţie gratuită, iar cei vinovaţi nu răspund de cele întâmplate.

Numeroasele contestaţii depuse de edituri au făcut ca termenele să nu fie respectate şi circul să continue, se pare că acestea nu vor ajunge pe băncile elevilor cel puţin câteva luni, aşa că vă întreb domnule ministru Pricopie, credeţi că este cazul ca abecedarele să ajungă la mijlocul anului şcolar? Sau mai bine le daţi elevilor la începutul anului şcolar următor?

În şcolile noastre sunt acum tot manuale vechi, dar dascălii nu se pot folosi de ele, deoarece nu au legătură cu noua programă şcolară, iar din această joacă cei care au de suferit sunt chiar copiii noştri, care sunt încărcaţi cu manuale vechi şi depăşite, cu manuale auxiliare, cu fişe de lucru şi caiete speciale. Acestea sunt soluţii de avarii, dar până când?

Noul abecedar a fost amânat pentru a treia oară, iar reforma din învăţământ făcută de această guvernare este o reformă "de tot râsul" sau mai bine zis "de tot plânsul". Şi parcă nu era de ajuns, recent, domnul Pricopie declara că doreşte manuale digitale şi pentru clasa a III-a şi a IV-a de anul viitor.

Oare ce haos va fi şi anul viitor, oare câtă suferinţă şi debusolare veţi aduce pentru aceşti copii şi pentru profesorii acestora? Noile programe şcolare care vor sta la baza acestor viitoare manuale nu sunt aprobate, aşa că doar mâine nu-i poimâine şi acum vine ziua de 15 septembrie şi ele vor lipsi ca şi abecedarele din acest an de pe băncile elevilor.

Ministerul Educaţiei a întors spatele performanţei şcolare, iar criza manualelor, fie ele digitate sau nu, va continua. Cineva trebuie să-şi asume şi să răspundă pentru toate neregulile existente în acest caz.

Domnul Ion Marocico:

"Holodomorul sau condamnarea la moarte prin înfometare"

Holodomorul sau condamnarea la moarte prin înfometare a ucrainenilor, în anii 1932-1933, de către autorităţile sovietice conduse de Stalin, reprezintă o pagină neagră în istoria noastră, un genocid care s-a soldat cu aproape 10 milioane de victime şi al cărui scop principal l-a reprezentat controlarea, şi, în cele din urmă, anihilarea oricărei forme de autodeterminare şi opoziţie care s-ar fi putut manifesta în acele vremuri în rândurile poporului ucrainean. Un scenariu bine pus la punct de către Stalin, cu o politică de rusificare rapidă, ce cuprindea colectivizarea forţată a agriculturii, urmată de o serie de sancţiuni extrem de dure împotriva satelor ucrainene aşa-zis neproductive în campania de colectare a cerealelor, care a culminat cu izolarea lor şi cu confiscarea animalelor şi alimentelor, a făcut dintr-o ţară prosperă, cu terenuri fertile, un adevărat cimitir al atâtor milioane de suflete nevinovate. Dorinţei de libertate a ucrainenilor i s-a răspuns, în mod deliberat, cu metode represive nemaiîntâlnite, iar consecinţele au fost dezastruoase: la apogeul fenomenului, nu mai puţin de 25.000 de persoane ajungeau să moară zilnic de foame.

În mod evident, nu avem căderea de a rezuma un capitol atât de complex din istoria poporului ucrainean la doar câteva rânduri, pentru că, în mod indirect, s-ar reduce drama pe care fiecare ucrainean a trăit-o în acea perioadă şi s-ar estompa rezistenţa, determinarea şi aspiraţiile unui neam întreg.

Făcând o paralelă peste ani, îndrăznesc să spun că din istorie trebuie să învăţăm, pentru a şti cum, mai târziu, să evităm, pentru a avea un răspuns bine pregătit atunci când nu vrem să fim întorşi, în mod forţat, din drumul pe care liber ni l-am ales. Constrângeri au existat şi atunci, există şi acum, chiar dacă natura lor diferă, dar privind fără teamă în urmă, realizăm unde am ajuns şi câte mai avem de făcut. Nu putem schimba istoria, dar prin aducerea la zi a unor astfel de tragedii, recunoaştem suferinţa şi cinstim memoria celor care au căzut victime ale unei asemenea tragedii.

Această dramă a poporului ucrainean nu poate lăsa pe nimeni indiferent, nici prin dimensiunea fenomenului, nici prin cauze, consecinţe sau semnificaţii politice. În 2003, Parlamentul Ucrainei a votat o rezoluţie prin care foametea din 1932-1933 a fost declarată genocid organizat în mod deliberat de către autorităţile sovietice împotriva naţiunii ucrainene. Până în prezent, Holodomorul a fost recunoscut de 24 de state, printre care SUA, Canada, Vatican, Spania, Italia, Belgia, Polonia, Ungaria sau ţările baltice, şi ne exprimăm speranţa că şi alte ţări vor recunoaşte ceea ce Ucraina nu va putea uita niciodată.

În fiecare a patra sâmbătă din luna noiembrie, noi, ucrainenii, comemorăm victimele Holodomorului, ţinem momente de reculegere şi aprindem lumânări în memoria celor mulţi şi nevinovaţi, care au scris cu demnitate această pagină dureroasă din istoria poporului ucrainean.

Domnul Ion Marocico:

"Evoluţii ale situaţiei din estul Ucrainei"

Ultimul Raport al ONU privind situaţia drepturilor omului în Ucraina semnalează fapte îngrijorătoare, care trebuie să dea de gândit întregii comunităţi internaţionale şi să determine poziţii mult mai ferme ale acesteia. Din 5 septembrie 2014, data semnării Acordului de pace de la Minsk, până la 18 noiembrie a.c., au fost ucise nu mai puţin de 957 de persoane, iar numărul persoanelor strămutate a înregistrat o creştere puternică, ajungând la 466.829.

Nu aş fi vrut să încep această declaraţie cu astfel de remarci negative, dar consider că ultimele evoluţii ale situaţiei din estul Ucrainei trag un puternic semnal de alarmă şi, din păcate, impun un optimism rezervat fată de speranţele pe care ni le făceam în momentul încheierii acordului de încetare a focului. Eforturile constante depuse de autorităţile de la Kiev în vederea normalizării scenei politice ucrainene s-au lovit de resorturile bine întreţinute ale liderilor separatişti pro-ruşi de a mima dialogul şi a refuza soluţionarea pe cale paşnică a conflictului. Dincolo de jocul de declaraţii cu care ne-am obişnuit, rămâne adevărata miză a acestui conflict absurd, şi anume unitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, atât de mult încercată în aceste vremuri.

Unul dintre momentele de sfidare la adresa Kievului, care a demonstrat în mod clar falsa intenţie de detensionare a situaţiei, l-au reprezentat aşa-zisele alegeri organizate la 2 noiembrie 2014, în regiunile Doneţk şi Lugansk, în pofida celor stabilite pentru începutul lunii decembrie. Acestea nu au fost altceva decât acţiuni provocatoare suplimentare, menite să confere o falsă legitimare democratică unor încălcări grave ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei şi să justifice acţiunile repetate ale liderilor separatişti, contrare legislaţiei naţionale ucrainene. Cum foarte bine a fost evidenţiat de întreaga comunitate internaţională, aceste aşa-zise alegeri au încălcat nu numai pachetul de documente de pace de la Minsk, ci şi prevederile Constituţiei Ucrainei, precum şi Legea privind regimul special de autoguvernare locală în unele raioane din regiunile Doneţk şi Lugansk, rezultatele unui astfel de scrutin fiind nule de drept şi nerecunoscute.

În numele comunităţii de ucraineni din România, am condamnat orice acţiune menită a destabiliza statul ucrainean şi am exprimat în mod deschis susţinerea pentru rezolvarea la masa dialogului a acestei situaţii extrem de complicate.

Din păcate, din această logică a confruntării, poporul ucrainean este cel care are de pierdut. După cum arătam încă din primele rânduri, dimensiunea umanitară a ceea ce se întâmplă de mai bine de jumătate de an în zonele din estul Ucrainei capătă, cu fiecare zi care trece, accente dramatice. Şi să nu uităm că vorbim de 1000 de morţi, în condiţiile în care armistiţiul este încă în vigoare! În plus, numărului impresionant de persoane dislocate pe plan intern, i se adaugă nevoia imediată de reconstrucţie a zonei, coordonată cu acordarea de asistenţă umanitară, conform principiilor dreptului internaţional. În acest context, consider că datoria morală a fiecărui actor geostrategic este de a pune vieţile omeneşti înaintea oricăror alte interese, iar unitatea tuturor ucrainenilor, alături de o puternică susţinere internaţională vor înclina în cele din urmă balanţa în favoarea păcii.

La exact un an de la începerea revoltelor din Piaţa Independenţei, autorităţile de la Kiev trebuie să arate că nimic din ce s-a întâmplat acolo nu a fost în zadar. Noua coaliţie majoritară din Parlament, Preşedintele Poroşenko, împreună cu Guvernul care urmează a fi format au datoria de a asigura stabilitate internă şi de a demonstra că proiectul de modernizare şi dezvoltare a Ucrainei este unul viabil, gândit pentru prosperitatea şi securitatea cetăţenilor. Acum, avem nevoie mai mult decât oricând de unitate şi solidaritate.

La rândul nostru, noi, ucrainenii din România, reiterăm totala susţinere pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, precum şi pentru opţiunea europeană exprimată cu fermitate în ultimul an.

Domnul Varol Amet:

Declaraţia mea politică se intitulează: "Festivalul muzicii tătăreşti «Sebat Husein»"

Duminică, 23 noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa a avut loc prima ediţie a Festivalului Muzicii Tătăreşti intitulată "Sebat Husein". Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România s-a ocupat de organizarea acestui eveniment de amploare, reuşind să aducă pe scena festivalului o serie de artişti consacraţi ai folclorului tătăresc, cât şi tinere talente ce au dorit să îşi exprime spiritul artistic prin muzică şi prin dans tradiţional. La eveniment au luat parte peste 1500 de membri ai comunităţii ce s-au bucurat de spectacolul ansamblurilor de dansuri din Constanţa, Medgidia, Kogălniceanu şi Techirghiol, acestea fiind acompaniate de vechile cântece tătăreşti.

Festivalul s-a organizat ca omagiu adus compozitorului tătar Sebat Husein, acesta fiind recunoscut ca autor al imnului tătarilor de pretutindeni. Organizarea acestor evenimente au un efect benefic, ajutând la omogenizarea compactă a comunităţii, reuşind în primul rând să mobilizeze tinerii comunităţii, determinându-i să se implice în proiecte din care învaţă despre etnia pe care o reprezintă şi, totodată, ajută la promovarea valorilor culturale, iar în al doilea rând, evidenţiază trăsăturile unei comunităţi ce doreşte să îşi conserve setul de tradiţii şi obiceiuri.

Utilitatea unei astfel de reprezentaţii este aceea de a menţine închegat spiritul colectiv şi de a expune istoria îndelungată şi plină de realizări a unui popor, care a fost mereu un exemplu de comunitate unită, paşnică, deschisă şi prosperă, care a atins cele mai înalte nivele de educaţie şi cultură şi care a reuşit în acelaşi timp să îşi respecte şi să îşi perpetueze tradiţiile culturale şi istorice.

Domnul Ioan Balan:

"Dezastrul guvernării Ponta, la bilanţ"

Suntem la zece zile distanţă de data de 15 noiembrie, zi, care potrivit legilor fiscale, reprezintă termenul limită până la care Guvernul aflat în funcţie trebuie să transmită Parlamentului proiectul pentru bugetul de stat pentru anul următor, 15 noiembrie, adică fix cu o zi înainte de data la care în România au avut loc alegerile. Toată lumea a înţeles de ce bugetul pentru 2015 nu a fost făcut public înainte de alegeri! Minciuna ar fi ieşit la suprafaţă!

Domnule Preşedinte, aţi primit cumva bugetul şi îl ţineţi ascuns? Nu cred acest lucru! Nu cred, pentru că miniştri incompetenţi din Guvernul Ponta nu doar că nu l-au transmis Parlamentului, încălcând ca de fiecare dată legea, dar nici măcar nu au făcut un efort să îl elaboreze! De ce? Răspunsul este deja în conştiinţa românilor! Românii nu au putut fi păcăliţi de minciunile croşetate de consilierii şi miniştrii lui Victor Ponta. Este motivul pentru care mulţi români au respins pomenile electorale, ştiind că le vor plăti în 2015 sub formă de noi impozite şi taxe. Românii ştiu că Victor Ponta s-a străduit din răsputeri să ascundă gunoiul sub preş şi nu a făcut publice adevăratele cifre ale economiei, peste 17 miliarde de lei cheltuite într-o lună de campanie electorală, peste 17 miliarde de lei fără acoperire în veniturile generate de economie!

"Să dăm foc la ţară, numai să iasă Victor Ponta preşedinte!", asta au strigat şi şi-au dorit toţi cei care l-au susţinut pe Victor Ponta în alegeri. Şi Victor Ponta s-a aliat şi el aceluiaşi principiu, acela al pământului pârjolit, dinamitând echilibrele macroeconomice.

Toţi experţii care înţeleg acţiunile Guvernului Ponta spun la unison că astăzi, 25 noiembrie 2014, situaţia macroeconomică a României este comparabilă cu dezastrul lăsat de Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu după alegerile din anul 2008. Fie că sunt de la FMI, Uniunea Europeană, Banca Naţională sau profesori universitari, toţi spun că românii vor plăti crunt dezastrul lăsat în urmă de Victor Ponta, în principal prin taxele şi impozitele mai mari.

Victor Ponta trebuie să mai guverneze măcar până va prezenta românilor adevăratele cifre economice. Românii trebuie să vadă minciuna până la capăt şi cum Victor Ponta şi-a bătut joc de ţară şi chiar a dat foc ţării pentru ambiţia sa şi a baronilor de a ajunge într-o funcţie pe care nu o merită. Românii trebuie să vadă că pomenile electorale date cu o mână vor fi luate înapoi cu zece mâini de Victor Ponta prin taxe, impozite, şomaj, investiţii mai puţine. Alegerea pe care românii au făcut-o duminică a fost între cei care în anii 2010-2011 şi-au sacrificat simpatia populară pentru ca României să-i fie bine şi cei care nu au renunţat nici până astăzi la minciună şi pe care i-au sancţionat extrem de dur.

Domnule Ponta, românii, ca popor, urăsc cel mai mult minciuna! În 16 noiembrie, românii au dat semnalul definitiv al schimbării, spunându-vă că locul şi rolul dumneavoastră a expirat şi v-au trimis definitiv în paginile negre ale istoriei. Românii v-au arătat că puterea se află doar la ei şi că de acum înainte nu o vor mai delega decât celor oneşti, sinceri şi care doresc binele poporului român, şi nu binele vreunui partid!

Domnul Florin Gheorghe:

"Paradoxurile relansării economice"

Perioada contemporană postcriză nu se aseamănă cu niciuna dintre perioadele specifice de relansare economică din trecut, oferindu-ne tot felul de noi provocări şi paradoxuri la care guvernele nu sunt încă pregătite să răspundă într-un mod corespunzător. Astfel, deşi economia înregistrează creştere economică, deşi inflaţia este tot mai mică, şomajul este amorţit tot în jurul unui procent specific recesiunii economice. De asemenea, produsul intern brut creşte în termeni reali de mai bine de trei ani, însă veniturile colectate la bugetul de stat sau bugetele locale nu au aceeaşi dinamică. La fel de paradoxal este şi faptul că, deşi venitul mediu net în economie a crescut, volumul comerţului cu amănuntul nici măcar nu s-a menţinut, ci a scăzut.

Relansarea economică în perioadele post-criză presupune o înţelegere complexă a contextului economic şi social şi calibrarea politicilor în funcţie de acest context. Mulţi vor spune că trebuie să aplicăm aceleaşi politici precum francezii, germanii sau americanii şi că succesul va fi garantat. Nu am fi pentru prima dată când am împrumuta reţete de relansare economică de succes care au funcţionat bine în alte state, însă în România nu au dat aceleaşi performanţe.

Cred cu putere că perioada de criză economică a oferit Europei şi României nu numai efecte nefavorabile sau paradoxuri, ci şi provocarea unei mai bune înţelegeri a mecanismelor prin care s-a ajuns la acea contracţie. Ne-am pus oare suficiente întrebări în legătură cu identificarea cauzelor care au dus la contracţia economică din perioada 2008-2010? Cine ar trebui să dea răspunsurile? Creşterea economică bazată pe consum a reprezentat defectul sistemic pe care s-au căţărat efectele negative ale crizei? Dacă o creştere bazată pe consum nu mai este de dorit, atunci ce fel de creştere stimulăm? Sunt suficiente exporturile pentru a impulsiona contextul macroeconomic în sensul dorit de noi toţi, în sensul creşterii? Cum ajungem la o creştere economică de până la 5% din PIB pentru a reduce decalajele dintre români şi europenii cu venituri mari?

Din păcate, nu am auzit vreun decident care să fi fost preocupat de aceste probleme. Nu am văzut astfel de preocupări nici din partea unor instituţii cheie ale statului român, cum ar fi de pildă Banca Naţională sau unele ministere de resort. Nu am văzut nici măcar asociaţiile oamenilor de afaceri preocupate de răspunsurile la aceste probleme şi nici sugestii de politici pentru creşterea competitivă a mediului de afaceri intern. Reindustrializarea României este una dintre sintagmele promovate cu mult aplomb de foarte mulţi, fără a spune măcar şi ce industrializăm sau reindustrializăm. De asemenea, eşecul creşterii bazate pe consum ne-a dus în extrema cealaltă, în care toată lumea se teme de consum. Mai mult, creşterea bazată pe exporturi nu poate nicidecum să fie susţinută de un număr mic de exportatori, care mai de care mai vulnerabili şi mai dependenţi de situaţia economică din statele partenere.

Acum când înfierbântarea determinată de competiţia electorală a trecut, cred că este extrem de important să regăsim în interiorul societăţii româneşti răspunsuri pentru o creştere economică mult mai rapidă şi mai sustenabilă, pentru ca românii să resimtă în cel mai scurt timp posibil beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană.

Domnul Florin Gheorghe:

"De ce creşte numărul celor săraci în economiile prospere!?"

Am afirmat în nenumărate rânduri că progresul economic nu poate să se bazeze pe o creştere neîncetată a celor care ajung sau trec pragul sărăciei. Creştem economic, au explodat exporturile, cresc comenzile industriale! Aşa sună sec performanţele guvernamentale, deşi, în acelaşi context, se omite a se preciza câţi oameni nu-şi mai pot asigura coşul minim zilnic.

În România, ca şi în mare parte dintre statele europene, nu ducem lipsă de politici sociale orientate către grupurile sociale vulnerabile, către bătrâni sau copii, către persoanele cu dizabilităţi. Cu toate acestea, eficacitatea acestor politici este încă departe de obiectivele lor sociale. Mai auzeam, în urmă cu doar câteva zile, un entuziast comentator economic care spunea că economia merge bine doar pentru că averile miliardarilor din nu ştiu ce top s-au mai rotunjit cu câteva miliarde de lei, euro sau dolari. Ce nu ştia acel comentator, aşa cum mulţi alţii uită sau nu cunosc, este că economia nu este un scop în sine, ci este modalitatea prin care viaţa tuturor celor care contribuie la realizarea ei trebuie să fie mai bună.

Nu îi fac vinovaţi pe cei care au acumulat mari averi pe căi cinstite şi prin munca lor şi a familiilor lor, dimpotrivă! Mi-aş dori ca tot mai mulţi români să demareze afaceri de succes şi să guste din mult dorita prosperitate. Cu ce nu pot fi de acord, sunt acele averi care se acumulează pe spatele celor săraci. Nu pot accepta construirea unor imperii cu braţele unor angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie sau prin muncă la negru.

Ţin să salut iniţiativa guvernului de a creşte gradual salariul minim brut aflat în plată la nivel naţional. Este o măsură bună, utilă, dar nu şi suficientă pentru creşterea standardului de viaţă al întregii populaţii.

Având în vedere că ne apropiem cu paşi rapizi de sfârşitul anului şi că în scurt timp politica fiscală şi bugetară se va calibra cel puţin pentru următorul an, cred că avem nevoie de reconfigurare radicală a sistemului de taxe şi contribuţii, precum şi a alocărilor bugetare. Nu spun că trebuie neapărat să adoptăm paradigma "Robin Hood", prin care sistemul fiscal să ia de la bogaţi şi să dea celor săraci. O astfel de construcţie fiscală a eşuat lamentabil peste tot în lume, nu pentru că nu ar fi corectă, ci pentru că întotdeauna cei cu averi însemnate găsesc modalităţi ingenioase de a se sustrage, fie prin ascunderea averilor, fie prin delocalizarea acestora în alte state cu un sistem fiscal mai blând.

Propunerea mea pentru cei care construiesc acum politica fiscală pentru anii următori este de a construi o politică fiscală echitabilă, în care cel puţin păturile sociale nevoiaşe să nu mai contribuie la prosperitatea celor bogaţi. Ce ar însemna aceasta? În practică, impozitul pentru un autoturism Dacia nu poate fi comparat cu impozitul pentru o limuzină de lux. De asemenea, o garsonieră de 30 de metri pătraţi la etajul 10 nu oferă acelaşi confort ca o vilă luxoasă, nu pot fi comparate şi nici nu pot fi taxate la fel. Sunt doar câteva exemple despre inechitatea sistemului fiscal din România, care trebuie fie înlăturate, fie corectate.

Multe dintre politicile publice din România sunt ineficiente, deoarece sunt măcinate tocmai de lipsa echităţii sociale. Progresul României nu se poate realiza cu o societate puternic divizată, puternic polarizată economic şi puternic inechitabilă. Cred că anul 2015 este anul în care toate inechităţile sociale pot fi înlăturate pe cale legislativă şi prin implicarea directă a Guvernului.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană"

"Cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană". Este fraza celebră a lui Alfred Marshall în lucrarea "Principiile economiei" (1890).

Este şi fraza cu care îmi încep această declaraţie politică, căci de acest capital uman depind, mai mult decât de orice altceva, avuţia noastră şi avuţia generaţiilor viitoare.

Drept urmare, formarea capitalului uman trebuie să fie o prioritate şi să beneficieze de toată atenţia decidenţilor politici, a partenerilor sociali şi a investitorilor privaţi.

Această declaraţie reflectă atenţia pe care o acord în activitatea mea politică susţinerii conceptului de învăţare pe tot parcursul vieţii, ca suport al tranziţiei către o economie şi o societate bazate pe cunoaştere. Totodată, reflectă preocuparea mea faţă de dezvoltarea unui sistem structurat de formare profesională continuă, care să asigure creşterea ocupării, adaptabilitatea şi mobilitatea forţei de muncă, şi care să răspundă nevoilor companiilor de forţă de muncă calificată.

Sunt convinsă că fiecare dintre dumneavoastră a auzit în diferite contexte sintagma ‚‚informaţia înseamnă putere’’. Ei bine, facilitarea accesului adulţilor la informaţii utile privind ofertele de cursuri organizate de furnizori de formare profesională şi la noutăţi din acest domeniu, prin reţeaua de formare profesională, înseamnă puterea şi posibilitatea de decizie asupra parcursului în carieră în mâinile oricărui român.

Implementarea acestei reţele de formare profesională, care reuneşte într-o singură platformă online furnizorii de formare profesională din România, precum şi organizaţiile, instituţiile şi indivizii care susţin învăţarea pe tot parcursul vieţii, este cu atât mai relevantă într-un context în care ţara noastră trebuie să dezvolte un sistem de formare profesională continuă transparent şi flexibil, care să aibă în vedere restructurarea economică şi alinierea la piaţa europeană.

Din păcate, datele comparative privind participarea la formarea continuă ne situează pe ultimele locuri în Europa. Ponderea adulţilor participanţi la formare continuă este mai mică de 2% în România, comparativ cu 12% media europeană, în timp ce procentele sunt de 38-40% în cazul ţărilor nordice. Lucrurile sunt cu atât mai dureroase cu cât procentul de sub 2% reprezintă apanajul angajaţilor cu nivel ridicat de educaţie şi calificare. Iar cei care lipsesc din statistică sunt tocmai aceia care au cea mai mare nevoie de formare: categoriile de angajaţi cu nivel redus de educaţie şi calificare, angajaţii din mediul rural, angajaţii de peste 40 de ani.

Îngrijorarea şi preocuparea pentru soluţiile de creştere a ocupării, adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă trebuie să prindă avânt, cu atât mai mult cu cât rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a atins nivelul de 23,9% în trimestrul al II-lea din 2014, procent aflat în creştere accelerată în ultimii 4 ani, pornind de la 16% şi ajungând la 25,7% în primul trimestru din 2014.

La 46% din media UE, PIB-ul pe cap de locuitor din România este unul dintre indicatorii care arată decalajul de dezvoltare. Printre provocările cărora ţara noastră trebuie să le facă faţă se numără necesitatea de a creşte participarea pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţirea competitivităţii globale şi reforma administraţiei publice. Investiţia în formarea profesională continuă este cheia pentru creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii la aceste provocări, iar parteneriatul dintre autorităţi, societatea civilă şi mediul privat în promovarea procesului de formare continuă a adulţilor reprezintă factorul de susţinere a companiilor şi indivizilor în vederea creşterii competitivităţii. În acelaşi timp, creşterea calităţii serviciilor de formare profesională continuă va avea drept consecinţă creşterea încrederii angajatorilor în competenţele angajaţilor, ceea ce contribuie la creşterea mobilităţii forţei de muncă, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, sporind, în acest fel, oportunităţile de valorificare a capitalului uman.

Doamna Claudia Boghicevici:

"România - pe ultimul loc în clasamentul european al egalităţii de şanse"

Egalitatea de şanse şi, implicit, egalitatea de gen, sunt valori fundamentale ale unui stat democratic şi european aşa cum este România. Recent, Institutul European pentru Egalitate de Gen a lansat primul index european al egalităţii de gen. Ca de obicei, când se fac astfel de statistici europene, România este pe ultimul loc cu 35.3, faţă de media europeană care este de 54 de puncte şi faţă de punctajul maxim de 74.3 obţinut de Danemarca. Studiul are în vedere indicatori pe 6 domenii: muncă, bani, cunoaştere, timp, putere şi sănătate. Dacă ne uităm pe fiecare indicator în parte şi comparăm diferenţa femei - bărbaţi în România faţă de cea din media statelor UE, observăm ceva foarte interesant: decalajele nu sunt în interiorul României între femei şi bărbaţi, pentru că diferenţele sunt comparabile proporţional cu cele din statele UE. Diferenţele care aduc România pe ultimul loc în UE în acest index al egalităţii de gen provin de la decalajele de dezvoltare între noi şi restul statelor membre UE. Există însă şi o serie de indicatori unde ne diferenţiem de media UE prin decalajele de gen: timpul petrecut zilnic pentru îngrijirea copiilor, unde în timp ce în UE avem o tendinţă de apropiere a rolurilor între bărbaţi şi femei, în România avem un decalaj foarte mare şi suntem departe de ceea ce înseamnă o relaţie de parteneriat autentică în cupluri, şi putere politică, unde suntem la jumătate din media UE.

Totuşi, există şi un domeniu unde România este mult peste media europeană: indicatorul femei membre în conducerea marilor companii, 21% în România şi 12% în UE. Deci, la nivelul puterii economice, ne-ar fi uşor să spunem că în România femeile recuperează rapid şi au o importanţă mai mare decât în celelalte state UE. Aşadar, când vorbim de egalitate de şanse, trebuie să vorbim, cred eu, în primul rând de reducerea decalajelor de dezvoltare dintre România şi celelalte state UE.

Prin această reducere a decalajelor vom avea o calitate a vieţii mai bună, un mai bun acces la educaţie, venituri mai mari şi implicit şi viaţa femeilor se va îmbunătăţi.

Nu putem să rămânem la nivelul abstract al discuţiei şi să nu facem referire de exemplu la lipsa de şanse a femeilor şi bărbaţilor, deopotrivă, care provin din mediul rural. Rolul nostru ca politicieni este reprezentarea intereselor tuturor cetăţenilor, asigurarea că toţi beneficiază de şanse egale la un nivel de trai decent, la educaţie, la sănătate, la ascensiune în carieră. Din această perspectivă însă o mai bună reprezentare a femeilor în politică va asigura şi o mai bună reprezentare a intereselor specifice acestora: sprijin pentru reconcilierea vieţii de familie cu cariera, politici bugetare echitabile pentru domeniile feminizate de tipul educaţie sau sănătate, salarizare egală la muncă egală.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Soluţii pentru încurajarea tinerilor absolvenţi pe piaţa muncii"

Una din problemele cele mai importante cu care se confruntă sistemul nostru social este slaba integrare a tinerilor absolvenţi pe piaţa muncii.

Problemele de adaptabilitate a tinerilor la cerinţele pieţei muncii nu sunt o problemă recentă. O abordare coerentă asupra soluţionării acestora presupune o întoarcere la cauze. Astfel, după 1990, sistemul educaţional românesc a regresat cel puţin în două aspecte: învăţământul superior nu s-a adaptat cerinţelor pieţei muncii, dezvoltându-se haotic, iar învăţământul tehnic a ajuns aproape de desfiinţare.

Pentru a inversa acest trend, principalul pas care trebuie făcut vizează redarea rolului de pol al cunoaşterii universităţilor. Într-o economie tot mai integrată pieţei unice europene, o economie care reclamă nevoia de competitivitate, adaptabilitate şi învăţare continuă, universităţile din România trebuie să iniţieze parteneriate cu mediul de afaceri şi cu actori internaţionali pentru a creşte gradul de integrare a absolvenţilor pe piaţa muncii.

Universităţile trebuie să îşi dezvolte structuri profesionale coerente care să fie capabile să atragă fonduri europene puse în slujba aceluiaşi obiectiv de acumulare a expertizei pentru stimularea integrării absolvenţilor pe piaţa muncii. În acest mod, universităţile pot deveni punctul cheie în promovarea unei economii bazate pe cercetare, dezvoltare şi inovare, o economie în care forţa de muncă este pregătită încă de pe băncile facultăţii să facă faţă rigorilor unui mediu tot mai competitiv, tot mai concurenţial.

În tot acest sistem, un rol important trebuie jucat de practica din anii de facultate. Practica trebuie să devină o activitate recunoscută la adevărata valoare, care să se fundamenteze pe nevoile pieţei muncii, tot în ideea parteneriatului dintre universităţi, zonele industriale şi mediul de afaceri.

În ce priveşte învăţământul profesional, chiar dacă până la un anumit moment a cunoscut o dezvoltare considerabilă în ţara noastră, a fost abandonat odată cu avântul luat de învăţământul universitar. Fenomenul a produs o supraaglomerare a pieţei muncii cu tineri absolvenţi de studii universitare, în special teoretice, prin contrast cu nevoile şi cerinţele pieţei muncii. Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 a reintrodus ca obiectiv revalorizarea învăţământului tehnic profesional.

În vederea unei mai bune adaptabilităţi a tinerilor la cerinţele pieţei muncii, cred că principala soluţie este crearea unui mecanism de cooperare între mediul educaţional şi mediul privat.

Vă mulţumesc.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cupoanele de la Uniunea Europeană"

Guvernul Ponta nu are niciun merit pentru faptul că 3,3 milioane de români vor primi ajutoare materiale în valoare de 128 de lei. E vorba de un program anual finanţat de Uniunea Europeană pe care Guvernul Ponta l-a transformat în instrument de propagandă electorală.

În bugetul UE 2014-2020 sunt alocate 3,8 miliarde de euro pentru Fondul de Ajutor European pentru cele mai defavorizate persoane, care sprijină acţiunile statelor membre menite să ofere asistenţă materială (alimente, îmbrăcăminte şi articole de uz personal), precum şi asistenţă nematerială categoriilor celor mai defavorizate, pentru a le ajuta să se integreze mai bine în societate. Asistenţa materială trebuie însoţită de măsuri de incluziune socială, consiliere şi sprijin pentru a le ajuta să iasă din sărăcie.

Ministerul Fondurilor Europene a publicat în consultare publică pe 29 august proiectul Programului Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate 2014-2020, cu o alocare de 442,5 de milioane de euro, din care 78 de milioane de euro contribuţia de la bugetul de stat.

Ministerul Fondurilor Europene a lansat licitaţia pentru alimente pe mai multe loturi, la nivelul a câte două - cinci judeţe, respectiv pentru Bucureşti-Ilfov. Firmele câştigătoare vor asigura distribuirea alimentelor la depozite la nivelul fiecărui judeţ din cadrul lotului respectiv. Pachetul cu alimente de bază va conţine: ulei, făină, mălai, paste făinoase, zahăr, conserve de carne;

Pentru familiile cu copii din categoriile defavorizate vor fi oferite şi ghiozdane şi rechizite, iar licitaţia va fi organizată de Ministerul Educaţiei.

Prin HG nr.799/2014, s-au stabilit categoriile care beneficiază de aceste ajutoare:

• familiile şi persoanele singure cărora le este stabilit, prin dispoziţie scrisă a primarului, dreptul la un venit minim garantat;
• familiile beneficiare de alocaţie pentru susţinerea familiei;
• şomerii care beneficiază de indemnizaţie de şomaj în cuantum lunar până la 400 de lei, inclusiv, şi şomerii înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
• pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi, obţinute din pensie sau, după caz, din pensii cumulate, se află sub 400 de lei/lună;
• pensionarii sistemului public de pensii beneficiari de indemnizaţia socială pentru pensionari, al căror venit se află sub 400 de lei/lună;
• persoanele cu handicap grav şi accentuat, neinstituţionalizate, adulţi si copii;
• persoanele beneficiare ale prevederilor Legii nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, Legii nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, Legii nr. 109/2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România, Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, Legii nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, dacă nu realizează alte venituri în afară de cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, al căror cuantum cumulat se află sub 400 de lei/lună.

Totuşi, România încă nu are aprobarea de la UE pentru modul în care vrem să cheltuim aceşti bani. Programul Operaţional care stabileşte alocarea banilor abia a fost transmis Comisiei Europene şi, până nu e aprobat de aceasta, nu vom putea primi fondurile europene, deci plătim pomana electorală de la bugetul de stat.

Miniştrii Teodorovici şi Plumb ar trebui să ne răspundă la aceste întrebări:

• În primul rând, de ce în Programul transmis Comisiei Europene sunt menţionaţi 2.5 milioane de beneficiari, dar ei anunţă public 3.3 milioane? Care este cifra reală a celor care au nevoie de aceste ajutoare?
• În al doilea rând, de ce acest Program Operaţional nu are deloc în vedere măsuri proactive de diminuare a sărăciei şi insistă doar pe simpla distribuire de alimente şi rechizite, o soluţie temporară şi insuficientă?
• În al treilea rând, ce se întâmplă dacă cei de la Comisia Europeană cer modificări la modul în care sunt alocate fondurile? Dacă nu vor fi de acord doar cu distribuirea de alimente şi rechizite? Dacă cer includerea altor categorii de beneficiari?

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională a drepturilor copilului"

În data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua internaţională a drepturilor copilului în întreaga lume.

În România, Convenţia a fost ratificată prin Legea nr. 18/1990, la 28 septembrie 1990. Prevederile Convenţiei au stat la baza elaborării Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin care se fac cunoscute drepturile şi libertăţile de care trebuie să se bucure fiecare copil.

În acest an, această zi a fost aniversată prin lansarea de către UNICEF a unei gale de informare cu privire la protejarea copiilor împotriva violenţei.

În fiecare zi vedem din ce în ce mai multe cazuri de violenţă asupra copiilor. Deşi avem o lege ce protejează copiii, nu avem campanii de informare a acestora cu privire la drepturile lor. Cei mai mici sunt de regulă victime ale violenţei domestice şi familia crede că este normal, vecinii consideră acest lucru ca fiind un lucru natural şi necesar.

Nu există meserie mai importantă decât aceea de a creşte şi educa un copil, de a fi alături de el, sprijinindu-l să devină un adult autonom, echilibrat, responsabil, capabil să ia cele mai bune decizii pentru sine şi pentru cei din jur.

Din punctul de vedere al UNICEF, una dintre principalele probleme este aceea că violenţa împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal şi psihologic (cum ar fi ţipatul, înjosirea, ameninţarea etc.) şi formele de pedeapsă corporală (cum ar fi pălmuirea, tragerea de păr) sunt tolerate şi chiar acceptate.

Datele UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva greşit, prima reacţie a 54% dintre părinţi este de a ridica vocea, iar 11% dintre părinţi pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. Violenţa verbală este cea mai răspândită şi cea mai puţin recunoscută formă de violenţă, dar cu efecte la fel de puternice asupra dezvoltării copiilor, inclusiv asupra dezvoltării creierului.

Am întrebat Ministerul Muncii asupra promovării unei astfel de campanii în toamna acestui an şi ceea ce mi s-a răspuns a fost că Organizaţia "Salvaţi Copiii", care a prezentat un interes şi a cărei activitate este binecunoscută faţă de prevenirea şi combaterea acestui fenomen, a declanşat o astfel de campanie, Ministerul având numai "intervenţii" şi că intenţionează să promoveze într-un raport această problemă. Cum se poate ca cei ce ar trebui să promoveze şi să facă cunoscute aceste drepturi sunt cei care fac numai "intervenţii" la cerere?

Totuşi, un lucru ce îl pot promova şi de care mă bucur, este că a putut fi relansată platforma de informare şi consiliere online - www.parintibuni.ro, unde cei interesaţi pot primi sfaturi de parenting pozitiv şi de depăşire a situaţiilor de criză, fără a folosi violenţa.

Am speranţa că pot beneficia şi de sprijinul dumneavoastră pentru a face cunoscut la cât mai mulţi oameni această platformă, căci nu putem să cerem numai din partea societăţii civile implicare.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Asistenţa vie prin câini ghizi pentru persoanele nevăzătoare din România"

Asistenţa vie prin câini ghizi pentru persoanele nevăzătoare din România este un proiect în care am pus foarte mult suflet şi în care am beneficiat de suportul total al Fundaţiei Light Into Europe.

Împreună am reuşit să demarăm un program pilot de succes la Arad, iar în Parlament am reuşit chiar din opoziţie să trec o lege prin care guvernul trebuie să finanţeze un program de interes naţional în acest domeniu.

După succesul intens mediatizat de la Arad, prin care o familie formată din persoane cu deficienţă de vedere beneficiază de ajutorul câinelui ghid Max, cred cu tărie că acest program trebuie extins la nivelul întregii ţări şi finanţat pe măsură.

Din păcate, trecerea respectivului proiect de lege prin Parlament nu a condus automat la asigurarea acestor finanţări încă din 2015, pentru că instituţiile abilitate încă nu au emis normele de aplicare ale legii, iar bugetul pe 2015 încă nu este finalizat.

Am însă speranţa că împreună şi cu oameni din societatea civilă preocupaţi de acest subiect vom reuşi să convingem autorităţile să meargă mai departe cu proiectul câinilor ghizi.

Ultimele zile ne-au demonstrat şi la nivel politic, dar şi în general în societate, că un vânt al schimbării pozitive bate din ce în ce mai tare şi că lucrul bine făcut devine din ce în ce mai dezirabil.

De aceea, cred că şi în domeniul asistenţei sociale lucrurile vor evolua spre bine, dacă iniţiative ca cele ale Fundaţiei Light Into Europe primesc sprijinul meritat.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Zece motive pentru care îi cerem demisia doamnei Rovana Plumb!"

O schimbare necesară este şi remanierea doamnei ministru Rovana Plumb. Doamna ministru a eşuat în toate obiectivele pe care le avea ca ministru al muncii.

Astfel, am identificat 10 motive pentru care îi cerem demisia doamnei Rovana Plumb.

1. Cea mai gravă situaţie pentru care doamna ministru nu a venit cu nicio soluţie este cea a şomajului în rândul tinerilor. Rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns în primul trimestru din 2014 la 25,7%, România are alocaţi de la UE aproape 500 de milioane de euro pentru a fi utilizaţi în 2014-2015 şi, cu toate acestea, nu avem niciun proiect demarat de Ministerul Muncii.
2. În ciuda promisiunilor că vor fi create un milion de locuri de muncă, realitatea este că România are cu 16.000 mai mulţi şomeri, iar numărul locurilor de muncă/angajaţilor este cu 600.000 mai mic faţă de 2012.
3. Proiectul de lege al economiei sociale pe care l-am iniţiat şi care ar asigura locuri de muncă pentru persoanele defavorizate este blocat în Parlament de majoritatea guvernamentală.
4. Pensionarii au fost minţiţi în ce priveşte indexarea pensiilor şi recalcularea lor conform indicelui de corecţie. În 2014, punctul de pensie trebuia majorat conform Legii nr.263/2010 cu minim 5%, Guvernul Ponta a acordat doar o indexare de 3,75% a punctului de pensie. Dacă în primăvara acestui an Ponta şi Plumb se lăudau cu recalcularea a 263.000 de pensii, în fapt, era vorba de respectarea unei decizii a Curţii Constituţionale care constatase incorectitudinea unei ordonanţe date chiar de Guvernul Ponta, nici până acum nu ştim ce se întâmplă cu aceşti pensionari, după ce avem o a doua decizie de neconstituţionalitate.
5. Proiectul de lege pe care l-am iniţiat privind pensiile ocupaţionale şi care ar permite diferitelor categorii să contribuie la fonduri de pensii, separat, care să le asigure pensii mai mari a primit un aviz negativ de la guvern.
6. Un subiect ignorat în totalitate de actuala conducere a Ministerului Muncii este necesitatea abordării deficitului demografic. Conform datelor Băncii Mondiale, România este pe locul 3 în lume cu cele mai puţine naşteri, ceea ce va determina o scădere a populaţiei până la 16 milioane în 2050 şi o presiune foarte mare pe sistemul de pensii, care va trebui să suporte un număr tot mai mare de beneficiari de la din ce în ce mai puţini contributori.
7. Nici în ce priveşte situaţia persoanelor cu dizabilităţi doamna ministru Plumb nu se poate lăuda cu vreo realizare, ba dimpotrivă. Ca la fiecare sfârşit de an, primăriile rămân fără bani şi avem luni întregi de când indemnizaţiile pentru persoanele cu dizabilităţi şi însoţitorii acestora nu au mai fost acordate. Aşa se întâmplă în Vaslui, Iaşi, Argeş, Prahova, Giurgiu, ca să dau doar câteva exemple.
8. Anul acesta Parlamentul a aprobat un proiect de lege pe care l-am iniţiat pentru susţinerea de la bugetul de stat a instruirii câinilor însoţitori pentru persoanele cu dizabilităţi. Nici până în acest moment ministerul nu a venit cu normele de aplicare la această lege, deşi au trecut aproape 6 luni.
9. De altfel, Guvernul nu a fost în stare să vină anul acesta nici cu Strategia Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi 2014-2020. O variantă pusă în dezbatere publică la începutul acestui an a fost criticată aspru de toţi cei care activează în acest domeniu şi abia acum, la sfârşit de an, ministerul va veni cu o nouă variantă.
10. Un alt subiect îl reprezintă distribuirea cupoanelor pentru alimente către persoanele defavorizate, unde guvernul s-a folosit de un program finanţat cu bani de la Uniunea Europeană pentru a-şi face campanie electorală. Şi mai grav este însă că aceste cupoane au fost distribuite greşit, foarte multe persoane care trebuiau să le primească nu le-au primit şi în schimb au ajuns la persoane care nu aveau nevoie.

Doamna Claudia Boghicevici:

"O nouă dovadă de iresponsabilitate a Guvernului condus de Victor Ponta"

ANRE cere Guvernului să aprobe urgent o ordonanţă prin care să includă CET-urile în rândul consumatorilor reglementaţi de gaze începând cu 1 ianuarie 2015, pentru a nu creşte preţurile la energia termică.

Toţi consumatorii noncasnici (consumatorii industriali, IMM-uri etc.) sunt obligaţi să achiziţioneze gaze naturale de pe piaţa liberă începând cu 1 ianuarie 2015. În rândul acestor consumatori, ar urma să intre şi CET-urile care furnizează energie termică în sistem centralizat.

Însă, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energie (ANRE) a notificat guvernul să aprobe de urgenţă un proiect de Ordonanţă de urgenţă prin care să scoată CET-urile din rândul consumatorilor de pe piaţa liberă, în caz contrar existând pericolul creşterii preţurilor la energia termică cu 28% până la 38%. Gazele de pe piaţa liberă sunt mai scumpe pe piaţa liberă decât în zona reglementată, fapt care s-ar reflecta în preţul energiei termice produse de CET-uri, şi mai departe în preţul final la consumator.

Este vorba de o nouă dovadă de iresponsabilitate a Guvernului condus de Victor Ponta. Se ştie de foarte mult timp că de la 1 ianuarie 2015 se liberalizează piaţa gazelor pentru consumatorii noncasnici, dar onor ANRE şi Guvernul şi-au dat seama abia acum, cu o lună înainte de termen, că această măsură va afecta şi toţi consumatorii casnici racordaţi la CET-uri (aprox. 1,6 milioane apartamente).

Această situaţie ascunde de fapt o nouă minciună pe care Ponta a încercat să le-o livreze românilor în campanie. Nu a vorbit nimic despre creşterea iminentă a preţului gazelor, ba mai mult s-a lăudat că amână calendarul de liberalizare pentru consumatorii casnici până în 2021, crezând că aşa îi va convinge pe români să îl voteze. În plus, guvernul a evitat să spună că liberalizarea rămâne în vigoare pentru persoanele juridice, ceea ce înseamnă că chiar dacă nouă acasă factura ne vine la fel, vom plăti mai mult prin creşterea preţurilor la diferite produse şi servicii. Ponta va deconta acum propriile minciuni pentru că milioane de români riscă să plătească facturi în această iarnă cu 35-40% mai mari.

Chiar şi dacă dau această ordonanţă de urgenţă în ceasul al doisprezecelea, guvernanţii PSD nu fac decât să amâne un dezastru, atâta timp cât nu fac de doi ani şi jumătate nimic pentru a eficientiza sectorul energetic. România nu are o strategie energetică după eşecul Nabucco, nu ştim în ce direcţie mergem, iar asta e cu atât mai grav cu cât problema energetică stă la baza conflictelor geopolitice din regiunea noastră.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Cinci paşi pentru noul PNL"

PSD a eşuat pentru că a aplicat strategia "hai că-i mai ducem uşurel cu vorba".

Noul PNL va evolua şi va performa odată cu România. Iată 5 paşi pentru a ne spori şansele: punem preţ pe fapte cu înţelepciune, competenţe, anticorupţie, modestie şi ascultăm oamenii cu sufletul.

1. Înţelepciune: Politicienii noştri au înţeles că oamenii de rând nu sunt slugile politicienilor, ci politicienii sunt în slujba cetăţenilor.
2. Competenţe: Lumea s-a săturat de politicieni şi de partide, dar pentru că democraţie fără ele nu există, suntem obligaţi la o profundă reformă internă şi la deschiderea largă a porţilor pentru cei care vor să se implice în politică şi care nu mai vor să fie conduşi de oameni mai slab pregătiţi decât ei.
3. Anticorupţie: Continuarea curăţeniei interne în partid şi în instituţiile publice. Corupţia se atenuează cel mai curat prin prosperitate economică, prin construcţie bugetară corectă, nu pe interese ale "greilor corupţiei", prin măsuri financiar-bancare, prin supraveghere fiscală strictă. Cine vrea să lupte cu corupţia, trebuie să aducă evaziunea fiscală, aranjarea licitaţiilor, alocarea politică de fonduri publice etc., cât mai aproape de zero. Justiţia îşi face treaba şi închide "greii corupţiei". Nu e suficient să-i închizi, dacă rămân schemele financiare de alimentare a reţelelor corupte. În sistemul corupt nu există vid. Golul se umple repede cu un altul, dacă schemele corupţiei rămân în picioare. Asta este cea mai mare provocare a bugetului anului 2015 şi ulterior. Rezolvată problema, veţi vedea cât de repede găsim bani pentru şcoli, spitale şi drumuri, iar economia nu mai gâfâie sub taxe.
4. Modestie: După atâta aroganţă politicianistă, deşi stiu bine câtă muncă e în spatele unei campanii, e timpul pentru o sinceră umilinţă, respectând victoria celor care au ieşit în stradă seară de seară, a celor din diaspora care au stat la cozi interminabile, a formatorilor de opinie din online, a tuturor românilor care ne-au fost alături. Vă mulţumim!
5. Ascultăm: Să nu acceptăm traseişti politici pentru a clădi o şubredă majoritate parlamentară şi să punem presiune pe executiv şi premierul Victor Ponta pentru a-şi asuma prin demisie lipsa de implicare şi ignoranţa la adresa diasporei şi a românilor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Superficialitate, neglijenţă sau e mult mai grav de atât?"

Termenul prevăzut de lege pentru stabilirea noilor redevenţe, blocate în anul 2004 de Guvernul Năstase, expiră luna viitoare. Guvernul Ponta a dat dovadă de lipsă totală de transparenţă:

• Nu a pus nici până acum în dezbatere publică un proiect privind noul sistem de redevenţe petroliere.
• Nu a prezentat nici alternativele cu consecinţele aferente în comisiile de specialitate sau explicaţii în Parlament.

Sunt îngrijorată că un subiect atât de important este tergiversat până în ultima clipă, ceea ce duce:

• la riscul trecerii sale pe sub preş, fără nicio dezbatere, invocând urgenţa adoptării sale;
• la riscul pierderii de către economia românească a miliarde de lei.

În situaţia în care ne confruntăm cu limitarea deficitului bugetar la 1,4% din PIB în anul 2015, e imposibil să nu ţinem cont de eventualele pierderi generate de superficialitate, neglijenţă, deşi cred ca e mult mai grav de-atât în Guvernul PSD. Sigur ca e "pur întâmplătoare" transferarea directorului OMV Petrom în funcţia de ministru pentru energie a domnului Răzvan Nicolescu, exact în anul în care trebuie renegociate aceste redevenţe.

Domnul Cristian Buican:

"Investim şi noi în cercetare, domnilor guvernanţi?"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă atrage atenţia asupra unui fenomen ce se perpetuează de la an la an şi care, dacă va continua în acest sens, va afecta orice şansă de dezvoltare durabilă a României şi implicit orice speranţă a noastră de a reduce decalajele de nivel de trai faţă de ţările occidentale. Mă refer aici la alocările bugetare şi interesul manifestat faţă de domeniul cercetării-dezvoltării, unul dintre puţine motoare economice ce ne garantează o dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung.

În prezent, acest domeniu al cercetării-dezvoltării în România este tratat cu mult dispreţ şi nepăsare, mărturie fiind nu doar comportamentul nepăsător al guvernanţilor faţă de acest subiect, dar mai ales alocările bugetare reduse. În anul 2013, România a înregistrat cea mai mică pondere din PIB alocată cercetării din toate ţările Uniunii Europene, în ciuda recomandărilor insistente din partea forului European de a ne apropia de 2% din PIB. Guvernul Ponta, într-o evidentă stare de dispreţ faţă de valori, a alocat în anul 2013 doar 0,39% din PIB pentru cercetare, în scădere şi faţă de alocările din timpul crizei economice. Degeaba se lăudă domnul Ponta la televizor că promovează tinerele talente şi că şansa unei dezvoltări durabile o reprezintă cercetarea, dacă, în realitate, el face contrariul. Menţionez faptul că alocarea în anul 2013 a doar 0,39% din PIB către cercetare reprezintă cel mai scăzut nivel de alocări bugetare pentru acest domeniu de activitate din anul 2005 încoace.

Pentru a înţelege care este atitudinea Guvernului României faţă de cercetare, vă voi detalia un exemplu sugestiv. În urma campaniei electorale pentru Parlamentul European din primăvara acestui an, în judeţul Vâlcea s-a născut o idee bună: realizarea unui pol de cercetare-dezvoltare în jurul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice (ICSI Râmnicu-Vâlcea), după modelul patentat la Măgurele. Am preluat această idee şi am solicitat, prin intermediul unei interpelări, un punct de vedere din partea Ministrului Delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică. Răspunsul a fost atât de dezamăgitor, îl puteţi găsi şi dumneavoastră pe site-ul Camerei Deputaţilor, încât mi-am dat seama de lipsa de implicare a acestui executiv în domeniul cercetării. Păcat pentru judeţul Vâlcea, deoarece această idee ar fi putut însemna şansa unei dezvoltări durabile, şansa unor locuri de muncă înalt calificate şi bine plătite.

Fac un apel la dumneavoastră, indiferent de partidul din care faceţi parte, să insistaţi ca în Legea bugetului de stat pe anul 2015 să se simtă o creştere substanţială a procentului din PIB alocat domeniului cercetării, singura şansă a României pentru o dezvoltare armonioasă pe termen mediu şi lung.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Ieri, UNICEF a făcut publice rezultatele unui studiu care, pentru România, reprezintă un semnal de alarmă absolut îngrijorător. Conform oficialilor forului internaţional, "România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025, dacă menţine investiţia în educaţie la nivelul actual, iar o majorare a bugetului educaţiei cu 6% din PIB ar însemna creştere economică de până la 2,95%, faţă de 2%, cât se estimează în prezent".

Din păcate, problema rezultă din neacordarea de suficientă atenţie investiţiilor în educaţia copiilor încă din primele clase. Majorarea fondurilor alocate ar putea aduce beneficii reale acelora dintre şcolari care, în timp, nu şi-ar putea permite să urmeze cursuri universitare. Conform celor de la UNICEF, pentru cei care urmează cursurile liceale şi universitare, fiecare an de şcoală pe care aceştia îl parcurg, "un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu opt la sută şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate, cu 8,2%. Absolvenţii de învăţământ secundar superior câştigă cu 25-31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial. Câştigurile obţinute de persoanele care termină o facultate le depăşesc cu aproape 67% pe cele ale elevilor care renunţă la şcoală după învăţământul secundar superior".

Dacă aceste date nu sunt suficiente pentru a reflecta asupra posibilităţii creşterii bugetului acordat educaţiei, pot să vă mai informez că o creştere de aproximativ 5% a numărului de studenţi în următorii zece ani ar avea efecte benefice şi asupra produsului intern brut, care ar putea creşte cu aproximativ 3,5 procente. Sunt ferm convinsă de faptul că, în momentul în care ne vom canaliza atenţia către reforma reală a educaţiei, aceste obiective nu sunt de neatins. Există alocări de fonduri europene care pot fi folosite în beneficiul educaţiei copiilor noştri şi putem creşte ponderea educaţiei în actualul buget, care se pare că va fi gata până la 1 decembrie. Trebuie să fim responsabili şi să-i responsabilizăm şi pe cei care decid în acest sens. Nu trebuie să uităm niciun moment că discutăm despre viitorul celor care vor fi baza României peste câţiva ani, şi, din acest motiv, cred că trebuie acordată importanţă maximă educaţiei, din primii ani de şcoală până în gimnaziu, liceu şi facultate. Dificultăţile financiare nu trebuie să împiedice accesul la sistemul de învăţământ, mai ales că s-a demonstrat, aşa cum am arătat mai sus, că fiecare an de şcoală în plus contează în creşterea ulterioară a veniturilor. Un nivel de educaţie mai ridicat prezintă beneficii la nivel individual, aşa cum arată UNICEF.

Aş dori să închei prin a-mi manifesta speranţa că declaraţiile ministrului Educaţiei, cu privire la faptul că bugetul pe 2015 va fi unul pozitiv, cu posibilităţi de creştere în timp până la 6%, reprezintă mai mult decât declaraţii liniştitoare şi îşi vor găsi aplicabilitatea şi în realitate.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Devotamentul pentru democraţie şi libertate al cetăţenilor români"

În urma votului de duminică, s-a putut vedea cum arată devotamentul pentru democraţie şi libertate al cetăţenilor români. Mobilizarea istorică a oamenilor a fost impresionantă. Pe 16 noiembrie, s-au spart multe tipare şi prejudecăţi despre cum se face politică şi ce este posibil în România.

Deruta este mare mai ales în tabăra adversarilor noştri politici care nu înţeleg cum au putut să piardă, când ei se simţeau deja învingători, după rezultatele obţinute în primul tur.

Prezenţa masivă la urne a cetăţenilor a dat un semnal clar: oamenii doresc o schimbare profundă a modului în care se face politică în România. Schimbarea profundă pe care românul o tot aşteaptă de ceva vreme, a fost facilitată şi de tehnologia care astăzi, se pare că a reuşit să schimbe rezultatul alegerilor. Mă refer aici în special la reţeaua de socializare Facebook care a devenit principalul instrument de campanie folosit în turul al doilea şi, totodată, singura modalitate în care românii s-au unit şi s-au făcut auziţi. Nu trebuie să uităm faptul că saltul tehnologic a dus la schimbarea relaţiilor socio-umane.

Relaţiile instituite de reţelele sociale, bazate pe feedback şi comunicare instant între mase mari de oameni fac ineficientă propaganda neagră, alcătuită din minciuni şi dezinformări. Pe scurt, internetul a învins televiziunea. Generaţia ’89 este mult mai greu de manipulat. Ei cer vorbă puţină şi fapte cât mai multe, condiţii care au fost îndeplinite în totalitate de noul preşedinte al României, Klaus Iohannis.

Victoria noului preşedinte Klaus Iohannis a fost primită cu entuziasm şi în Europa. Ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie ş.a. au considerat rezultatele obţinute la alegerile prezidenţiale o nouă şansă pentru România de a se dezvolta, de a reduce indicele corupţiei şi de a porni spre o economie prosperă care să creeze noi locuri de muncă, un sistem de sănătate european şi o îmbunătăţire considerabilă a sistemului educaţional.

Ca preşedinte ales al României, Klaus Iohannis îşi asumă rolul esenţial de a garanta statul de drept şi independenţa justiţiei, inclusiv continuarea luptei anticorupţie. Acestea sunt chestiuni esenţiale, importante pentru democraţia din România şi trebuie înţelese de toate guvernele şi de toate partidele. Indiferent cine deţine la un moment dat majoritatea parlamentară, pe aceste teme este necesar un consens politic, nu doar la nivel declarativ, ci şi în fapte.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Românii din diaspora au dat un semnal pentru alegerile din Republica Moldova"

La finalul acestei săptămâni, vor fi alegeri legislative în Republica Moldova. Două evenimente majore marchează aceste alegeri: am aniversat un an de la decizia Ucrainei de a merge pe drumul european şi am fost martorii la mobilizarea masivă românilor pentru a se prezenta la vot, optând ferm pentru modernizare (a guvernării şi a ţării).

În urmă cu un an, sub presiunea Moscovei, Ucraina renunţa să se asocieze cu Uniunea Europeană, iar populaţia s-a mobilizat exemplar şi s-a declanşat astfel revoluţia din Piaţa Independenţei - Maidanul. Gestul şi fermitatea lor au luat prin surprindere UE, care nu anticipase nici amploarea acestei opţiuni şi nici pe cea a răspunsului Federaţiei Ruse.

În urmă cu o săptămână, după aproape două decenii de pasivitate politică, cetăţenii români au revenit la urne şi au dat un mesaj clar privind direcţia pe care o doresc pentru ţara lor - au votat pentru un set de principii, pentru modernizare, pentru o justiţie curată şi eficientă, pentru modelul european. Chiar dacă suntem de ani de zile membri ai Uniunii Europene, iată că învăţăm şi înţelegem care este adevărata dimensiune a acestei apartenenţe şi a modelului european, deopotrivă. Este un plebiscit zilnic, aşa cum definea Ernest Renan naţiunea, apartenenţa la naţiunea civică, în speţă.

O alegere zilnică, o opţiune care nu este pur declarativă, ci se traduce prin faptele şi deciziile luate zilnice, aşa aş defini proiectul european, atât prin istoria sa de zeci de ani, dar şi prin cele două exemple recente date de cetăţenii Ucrainei şi României.

În primul caz, aceştia şi-au asumat efectiv o luptă şi o suferinţă de zi cu zi pentru un crez - un efort care nu s-a încheiat nici după un an, dar care îşi arată roadele: semnarea acordului cu UE şi o nouă conducere politică a ţării, cu opţiuni ferme pro-europene.

În al doilea caz, lecţia a fost predată de cei din diaspora, nu doar prin mobilizarea lor din aceste alegeri şi eferverscenţa transmisă celor din ţară, ci şi prin lecţiile predate zi de zi, de câţiva ani, familiilor rămase în România. În mod similar, experienţa românilor din străinătate este un plebiscit zilnic în favoarea unui anumit model de societate, a unui anumit model de performanţă economică, dar şi a unui model de dialog între cetăţeni şi guvernanţi, un plebiscit pentru modernizare.

În acest context, privim cu toţii alegerile din Republica Moldova cu multă seriozitate, cu îngrijorare şi speranţă în acelaşi timp. Statul moldovean şi cetăţenii săi se află la o răscruce. Au dat dovadă de mult ataşament pentru Europa şi modelul european, mai mult decât cei din Ucraina până în urmă cu un an. Au progrese mult mai mari, dar contextul regional este acum poate mult mai delicat din cauza riscurilor şi vulnerabilităţilor dezvoltate în ultimul an. Argumentele în favoarea Uniunii Europene sunt certe, sunt cunoscute în Republica Moldova. Nu voi reveni asupra lor.

Cred că votul României a fost un semnal important dat Republicii Moldova şi întregii regiuni. Chiar dacă în cazul nostru opţiunea nu era atât de tranşantă cum se prezintă celor de peste Prut, fenomenele civice şi sociale care stau la baza votului pentru modernizare şi care au fost subliniate clar de experţi, pun în evidenţă mult mai mult decât o alegere în politica internă a României. Mesajele din partea partenerilor euro-atlantici sunt una din cele mai solide dovezi.

Nu discut sondaje, nu discut probabilităţi, temeri şi analize care au la rândul lor suficientă substanţă, chiar dacă ne pot întrista sau ne pot întări temerile. Am însă convingerea că votul românilor a fost un semnal puternic şi că moldovenii l-au auzit. Sper că l-au şi înţeles.

Sper că, la fel ca în cazul Ucrainei şi României, chiar şi în al doisprezecelea ceas, cetăţenii moldoveni vor vota pentru modernizare şi pentru modelul european.

Nu totul se reduce la bunăstare imediată, să nu uităm că România a dat acest vot după criza economică ce a lovit dur Europa şi că cei care au înţeles-o poate cel mai clar au fost cei din diaspora. Însă, pe termen lung, opţiunea pentru un set de principii şi pentru modernizare, aduce bunăstare certă. Nu au spus-o nici liderii europeni, nu o spun nici oamenii politici români: au spus-o aşa-zişii oameni simpli, care trăiesc azi în Europa.

Acesta ar fi mesajul meu către cetăţenii moldoveni: credeţi-i pe ei, dacă nu mai credeţi în liderii politici.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Neamţul şi Iaşiul au votat şi pentru autostrada Moldovei în bugetul pe 2015"

Autostrada reprezintă o temă foarte dureroasă pentru întreaga Moldovă, au fost deja expuse foarte multe argumente economice, tehnice sau sociale, a întrunit de-a lungul timpului susţinerea liderilor politici moldoveni. A rămas doar un deziderat. Recent, am primit o palmă suplimentară prin Masterplanul de transport, care a şters de pe hartă un proiect în care ne pusesem multe speranţe. Şi pentru care nu puţini au muncit - fie ca experţi, fie ca lideri politici.

Dreptul la liberă exprimare şi dreptul de a te implica în viaţa comunităţii în acord cu propriile opinii şi nevoi, recunoscute ca atare de autorităţi, au fost cheia revoluţiei din 1989. Şi totuşi, timp de mai bine de 20 de ani, absenteismul şi pasivitatea au caracterizat o bună parte a cetăţenilor români, cu efecte negative pentru dezvoltarea ţării noastre.

Putem identifica, desigur, explicaţii. Lipsa unei culturi politice democratice, moderne, în contextul istoriei din ultimele secole ale României, reprezintă explicaţia cea mai des utilizată de experţi, pentru a justifica ceea ce aş denumi cercul vicios al pasivităţii cetăţenilor şi performanţei clasei politice.

Lipsa fondurilor bugetare în raport cu necesităţile şi calculele economice de oportunitate (investim unde sunt şanse mai mari să atragem apoi noi investiţii, investim pe trasee comerciale deja bătătorite) au fost explicaţii pentru a desena harta autostrăzilor fără Moldova.

Ei bine, cred că un prim cerc vicios s-a rupt. Am încredere că se va rupe şi al doilea.

Cetăţenii s-au reîntors la urne, s-au maturizat şi au înţeles că are sens să te implici în viaţa comunităţii, că pasivitatea ta, ca cetăţean, atrage pasivitatea în plan politic şi schimbarea, modernizarea, bunăstarea nu apar din neant.

Moldova a arătat că s-a schimbat şi ea. Au fost semnale puternice în această campanie privind breşe în atitudinea cetăţenilor. Şi mă refer la lecţia modernizării, raportarea la puterea politică, implicare versus aşteptări, factorii cei mai importanţi care generează bunăstare.

Din Moldova au plecat la muncă în străinătate cei mai mulţi români, din cauza sărăciei şi a disperării. Putem spune azi că dictonul privind adversitatea care naşte oportunităţi s-a adeverit pentru Moldova. Au plecat din cauza sărăciei, au lăsat în urmă zeci şi sute de mii de familii distruse. Dar au început încet, încet să înveţe şi ei şi familiile lor lecţia modernizării. Este un proces lung, ale cărui prime semne le-am văzut cu ocazia acestor alegeri. Cert este însă că nu se va opri aici.

În primul rând, pentru că legăturile cu cei plecaţi la muncă în străinătate nu se rup, ci vor continua să-şi producă efectele.

În al doilea rând, pentru că acest proces de învăţare, altoire, schimbare va fi potenţat din ce în ce mai mult. Avem o şansă reală să mergem înainte pe drumul modernizării, datorită victoriei dreptei. Cei care au votat, din toată ţara şi din străinătate, au depus mărturie că acesta este drumul ce trebuie urmat dacă dorim bunăstare.

În al treilea rând, pentru că toţi cei care au votat au văzut că nu sunt singuri, că există un val al schimbării care a cuprins ţara, că majoritatea românilor sunt decişi să-şi ia soarta în mâini.

Privind lecţia acestor alegeri, în şi pentru Moldova, sunt mult mai încrezător în şansele acestei regiuni de a se moderniza, de a se dezvolta. Cred că avem mai multe instrumente pentru a ne lupta pentru acest drept şi mai mult entuziasm. Cred că avem şi şanse consolidate, datorită drumului ales de întreaga ţară, modernizarea, statul de drept, bunăstarea.

Poziţia preşedintelui ales privind Moldova a fost clară şi fermă în campanie. 2018 este un reper istoric la care Moldova are o contribuţie certă - autostrada este o necesitate economică, un factor al modernizării ulterioare, dar şi un simbol al unirii.

România a optat pentru ca lucrurile să fie bine făcute. Ne-am implicat de ani de zile în proiectul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş. Eu voi lupta ca această autostradă să devină realitate, să fie o prioritate în programul naţional privind infrastructura de transport.

Să lege, pe drumul cel mai scurt, Republica Moldova de Vestul Europei, un deziderat pentru care ei au dus o luptă exemplară, în condiţii mult mai dificile decât examenul dat de români la aceste alegeri. Nu aş vrea să uităm asta.

Să pună Neamţul pe harta României la loc de cinste, să îi ofere şansa dezvoltării unor proiecte economice de amploare în industrie, turism şi agricultură, să creeze locuri de muncă.

Să fie prima dovadă că Moldova s-a schimbat: mai întâi oamenii, apoi şansele, apoi viaţa lor. Lecţia modernizării, pe scurt.

Aşa cum am declarat şi în media, voi depune un amendament la Proiectul de Lege a bugetului pentru includerea autostrăzii care trece prin Neamţ, legând Moldova de Ardeal. De asemenea, voi solicita guvernului să aloce fonduri pentru modernizarea drumului Bacău - Piatra Neamţ.

Fac un apel la dumneavoastră, şi cu această ocazie, indiferent de culoarea politică, să susţinem aceste amendamente în comisiile parlamentare, când se va analiza proiectul de buget.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Amânările, cheia politicilor publice pe domenii prioritare: azi, inundaţiile"

Discutăm zilele acestea despre amânarea iresponsabilă a Legii bugetului. Este însă o tradiţie în politicile publice create de acest guvern. În mijlocul campaniei, Guvernul a lansat în dezbatere publică un proiect de hotărâre prin care amână cu un an finalizarea planului naţional de protecţie împotriva inundaţiilor, un plan a cărui finalizare România şi-o asumase explicit cu un an mai devreme. Am sperat că, în urma conştientizării riscurilor în acest domeniu, acest program va fi finalizat, dar vedem că de fapt dezbaterea publică a fost lansată doar din considerente de imagine.

Argumentul prezentat este introducerea unor noi activităţi, creşterea costurilor şi, implicit, a duratei de execuţie. Nu discut tehnic problema, deşi există o serie de aspecte ce pot fi evidenţiate. Deciziile unui guvern, ale unui minister sunt în mod egal tehnice şi politice. Ele sunt politice nu doar pentru că presupun opţiuni între diverse alternative, iar alegerea are la bază argumente politice. Deciziile sunt politice pentru că se subscriu unei viziuni privind gestionarea treburilor ţării, ca să folosesc o exprimare cât mai largă.

Inundaţiile sunt o problemă majoră pentru România, am expus de nenumărate ori această problemă, am subliniat relevanţa investiţiilor şi politicilor pe zona forestieră, unde am o experienţă directă ca secretar de stat. Pot aprecia aşadar că ele trebuie să facă parte din priorităţile guvernului, din punctele cheie ale viziunii sale.

În ultimii 8 ani, conform statisticilor guvernului, 2.320 de localităţi au fost inundate. Este enorm. Valoarea totală a pagubelor a fost de aproape 6 miliarde de lei. La viiturile produse pe cursurile de apă inferioare, li s-au adăugat cele produse pe fluviul Dunărea, care au produs pagube de circa 1,5 miliarde de lei, fiind afectate 808 localităţi.

Vorbim despre modernizarea României şi despre bunăstare.

Ce sens are să construim şi să dezvoltăm, dacă permitem apelor să distrugă tot? Cu ce argumente venim, cu ce proiecte de dezvoltare, în zone care vor fi măturate de ape?

Acesta este sensul termenului prioritate în politicile publice. Pentru cetăţeni, prioritatea este definită de nevoile cele mai presante, de tot ce ne doare cel mai tare. Pentru guvernanţi, prioritatea este definită pe baza unei secvenţe logice - prevenţie, conservare, dezvoltare.

Aş avea doar câteva întrebări pentru guvern, retorice, nu îmi fac iluzii: cum compensează lipsa acestui plan pentru 2015, scos implicit şi din buget? Are o strategie pe termen scurt? Va face o planificare bugetară suficient de înţeleaptă pentru a preveni posibilele daune generate de această întârziere?

Cred că va folosi reţeta strategiei pentru remedierea siturilor contaminate. Face strategia anul acesta şi prevede cheltuieli bugetare peste câţiva ani. Aşa nu mai contează mici modificări de parcurs. Este şi asta o definiţie a viziunii pe termen lung, - nu-i aşa?

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Primele roade ale măsurilor de campanie: comisioane ascunse în Programul «Prima maşină»"

O bună parte a acestei campanii s-a discutat despre promisiunile economice ale guvernului făcute în scopuri vădit electorale. Cu toţii avem o mare îngrijorare în ce priveşte construirea bugetului pe 2015 pe baza prognozelor existente, a creşterii reale a economiei (nu din cifre, ci din producţie şi investiţii), dar şi a surselor de finanţare a viitorului buget.

"Prima maşină" a fost considerată de mulţi, pe bună dreptate, o măsură bine-venită. Nu aş încadra-o direct în setul măsurilor electorale din ultimele săptămâni.

Am apreciat, la data lansării ei, faptul că era destinată tinerilor şi putea oferi nişte şanse în plus acestei categorii. Iată însă prima clauză ascunsă, livrată subtil de guvern chiar zilele acestea, extinderea la toate categoriile de vârstă a acestei măsuri. Nu ştiu în ce măsură poate fi criticată indistinct. Mulţi români, indiferent de vârstă, au dreptul la o maşină, însă poate fi criticată din perspectiva politicilor pentru tineri. Cum a fost gândită această măsură, cum a fost calibrată, ce au spus studiile de impact? Dacă este să vorbim de politici publice şi a fost gândită pentru tineri, cum pot nişte norme metodologice să schimbe o întreagă viziune? Probabil pentru că ea nu exista de la bun început.

Apoi, perioada de creditare a scăzut de la 7 ani la 5 ani. Creşte şi povara pentru beneficiari, dar nu mai contează, probabil ar fi trebuit să conteze intenţiile bune de la început, nu actul normativ final. Acesta este mesajul trist către cetăţeni.

Principala problemă este însă alta: exact aşa cum s-a spus şi în campanie, generozitatea electorală trebuie finanţată de undeva, cineva trebuie să plătească pentru ea.

În cazul acestui program, "Prima maşină", beneficiarii vor plăti în plus, deoarece normele metodologice introduc un nou comision, care nu fusese iniţial anunţat. Mai exact, costurile împrumutului garantat de stat cresc prin introducerea unui comision de risc. Guvernul a aprobat normele metodologice pentru programul "Prima maşină", modificând exact costurile. A mai fost inclus un comision de risc care majorează costurile totale ale creditului garantat de stat. Conform calculelor media, sumele sunt semnificative, cam 25% din total. Poate sunt sau nu exacte, dar faptele rămân: una promitem în campanie, alta emitem în Guvern. Comisionul există.

Iată, deci, cum apar taxe şi comisioane suplimentare: nu sunt crescute (încă) cele existente, ci se emit acte normative care oferă cetăţenilor cadouri otrăvite. Oferim tinerilor şansa să cumpere prima lor maşină, dar le oferim şi o lecţie dură: niciodată un bir de la Guvern nu vine singur. Mai urmează un comision, eventual. În mod ironic, în cazul programului "Prima maşină" se numeşte comision de risc. Ne ilustrează foarte bine cum vor plăti românii măsurile din campanie: cu un comision de risc.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

"Cu premierul la distracţie în Dubai, ţara a rulat cinci zile pe pilot automat"

Ultimele zile ale acestei guvernări au ridicat vălul şi de pe ochii celor care se iluzionau că tânărul prim-ministru al României este, cu toate păcatele şi slăbiciunile sale, un om de stat. Fuga în Dubai, într-un moment în care ar fi trebuit să-şi consume nopţile transpirând pe bugetul cu care este restant, vorbeşte de la sine despre maturitatea politică a acestui om, căruia i-am lăsat pe mâini guvernarea ţării de mai bine de doi ani.

Acest premier, rămas acum doar din inerţie la butoanele guvernării, se încăpăţânează să atingă culmi de iresponsabilitate pe care nu cred să fi păşit vreodată vreun prim-ministru al acestei ţări. Orice alt manager, de orice nivel, şi-ar fi pierdut în secunda doi slujba, în circumstanţe asemănătoare. Ca să nu mai vorbim de vreun angajat mărunt, care şi-ar fi găsit, desigur, obiectele personale în stradă, după o asemenea părăsire intempestivă a locului de muncă.

Să-ţi aprobi tu singur concediul, după ce ai ţinut ţara şase săptămâni neguvernată, pentru că erai competitor în campania electorală şi apoi să fugi alte câteva zile în ţări exotice, ca să-ţi pansezi orgoliul rănit, prin cluburi frecventate de milionarii lumii, e mai mult decât pot admite şi cei mai înfocaţi susţinători ai tăi. Susţinători care ţi-au iertat, cu îngăduinţă, eşecurile, te-au iertat că n-ai fost mai niciodată la timp în locul în care datoria ţi-ar fi impus să fii. Că n-ai fost nici la vremea teribilului accident din Apuseni, când o ţineai tot într-o distracţie, cum n-ai fost nici acum alături de familiile celor opt militari ucişi în accidentul de la Sibiu şi în multe alte situaţii pe care nu mai are rost să le pomenesc aici. Aceşti susţinători care ţi-au găsit mereu scuze, te-au lăsat acum în ofsaid şi mărturie stau ultimele sondaje. Iresponsabilitatea ta veselă, de adolescent care nu vrea să se maturizeze, te face incompatibil cu orice funcţie de responsabilitate în ţara aceasta şi ei, ultimii tăi susţinători, au înţeles deja asta.

Acum tu, premier care te-ai visat preşedinte, ar trebui să vii aici, în Parlament, să decontezi factura dezmăţului tău electoral. Să vii odată cu proiectul acela de buget, din care ştim că trebuie să cârpeşti vreo 17 miliarde.

Sau mai bine, mult mai bine pentru toată lumea, ar fi să-ţi dai frumuşel demisia şi să te întorci înapoi în paradisul din care ai aterizat. De decontat vor rămâne să deconteze pentru tine colegii tăi şi noi toţi. Ştim, oricum, că nu eşti în stare să-ţi asumi consecinţele faptelor tale şi nu putem decât să fim recunoscători, cu un fior rece pe şira spinării şi cu amintirea glonţului care ne-a şuierat la ureche, că n-ai ajuns să fii conducătorul acestei naţiuni.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Avem un preşedinte care nu ştie să se certe"

Iadul electoral dezlănţuit de personajele politice care au făcut viaţa românilor un iad, mult prea mulţi ani, are parte, prin atitudinea candidatului ACL, Klaus Iohannis, de o opoziţie excepţională, prin formă şi fond.

Înjurat individual sau la grămadă cu alţi candidaţi, jignit în cele mai intime aspecte ale vieţii sale de către "politicianca" Firea, acuzat de către altă "politiciancă", primăriţa de la Craiova, că lansarea sa din Piaţa Victoria nu a fost "un lucru bine făcut", spre deosebire de cele trei lansări ale lui Ponta, "dat cu capul de pereţi" de către preşedinte, care şi-a văzut pupila, pe Udrea, incapabilă să intre în turul al doilea al alegerilor şi jignit, cum numai Traian Băsescu ştie s-o facă, Klaus Iohannis nu s-a certat!

Klaus Iohannis refuză să coboare în mocirlă! Klaus Iohannis strânge mâinile românilor care se întind spre el, cu speranţă, atunci când le vorbeşte simplu şi clar, fără fraze sforăitoare, despre onestitate, despre lege, despre ordinea în statul de drept, despre bunăstare într-o ţară demnă şi respectată, despre cât mai multe locuri de muncă, dând ca exemplu Sibiul, oraşul pe care el l-a construit. Sibiul este cartea lui de vizită! O carte de vizită, oricând vizitabilă!

Cum putea să-l concureze Victor Ponta pe Klaus Iohannis?! Cu ce carte de vizită?! Ce poate spune despre viaţa lui?! Ce-a făcut până acum pentru a merita cea mai înaltă demnitate în stat? "Mi-am slujit ţara", a spus cu emfază Ponta, dar nu prea a dat detalii. Şi pentru că el nu le-a dat, dă detalii Traian Băsescu care, cu steagurile ţării în spate, ne-a anunţat că Ponta a fost spion. Adică a minţit, a înşelat şi poate chiar a ucis, în numele şi pentru poporul român?! Că doar asta fac spionii. Poate că este aşa... sau poate că nu...

Klaus Iohannis nu se ceartă, nu jigneşte, dar pretinde să ştie adevărul, alături de noi, colegii lui din ACL, alături de toţi românii. Pentru că adevărul poate elibera! Klaus Iohannis nu ştie să se certe şi nici nu este dispus să înveţe! Şi tocmai de aceea suntem mândri de el şi bucuroşi să-l avem preşedinte! Un preşedinte capabil să curme scandalul care ne ruinează ca indivizi şi ca fiinţă naţională şi ne face de ruşine în lume!

Românii l-au votat ca pe un garant al schimbării clasei politice, al curăţării ei de impostori obraznici, vulgari, profitori şi chiulăi. Dacă nu vom acţiona cu toţii pe această linie, se va pierde şansa reabilitării clasei politice în ochii oamenilor. Se va pierde încă o şansă spre progres a României... Şi ar fi mare păcat!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Victor-Viorel Ponta, candidatul cu trei lansări, şi-a sărbătorit înfrângerea într-un club arab exclusivist!"

Victor-Viorel Ponta, prim-ministru şi preşedinte al Partidului Social Democrat, a avut nevoie de trei lansări pentru candidatura la preşedinţia României: la Craiova, la Alba Iulia şi la Bucureşti. S-au vehiculat sume astronomice pentru toate evenimentele. Se vorbeşte despre două milioane de euro, totul pentru nişte evenimente pe care nu le vedem în lumea cu adevărat democratică.

Într-o ţară în care nu s-au găsit vaccinuri pentru nou-născuţi, candidatul stângii s-a lansat în cursa electorală cu spectacole megalomanice, care amintesc de dictatorii din Coreea de Nord.

Într-o ţară în care elevii de clasele I şi a II-a încă îşi mai aşteaptă manualele, social-democraţii regizează spectacole omagiale pentru preşedintele lor, Victor-Viorel Ponta.

Într-o ţară în care bolnavii de cancer fac chimioterapie pe holurile spitalelor, reprezentanţii PSD, UNPR şi PC se întâlnesc pe stadion să ridice osanale, de ziua lui, întâiului pesedist al patriei.

Într-o ţară în care românii dau în judecată băncile, sufocaţi de credite cărora le-au crescut dobânzile precum Făt-Frumos, social-democraţii, adică oamenii de stânga, participă la adunări ce au costat milioane de euro.

Într-o ţară în care românii îşi găsesc cu greu un loc de muncă, social-democraţii se adună pe stadion şi aplaudă, tropăie şi zbiară de fericire că au un candidat la preşedinţie ce angajează bone filipineze pentru copiii săi. În rest, "mândri că suntem români", nu-i aşa?!

Într-o ţară în care pensionarii trăiesc de multe ori în condiţii umilitoare, Victor-Viorel Ponta îşi lansează de trei ori candidatura, cheltuind sume cu care putea, de exemplu, să utileze câteva cămine de bătrâni.

Într-o ţară în care sportivii se antrenează în condiţii greu de imaginat, Victor-Viorel Ponta a preferat ca de ziua sa de naştere să le sfideze munca şi rezultatele.

Într-o ţară în care vârfurile din medicină, ştiinţă, artă etc. nu se mai regăsesc şi pleacă adesea în lumea largă, Victor-Viorel Ponta ne-a anunţat, printr-un spectacol megalomanic, că vrea să fie preşedintele fiecărui român şi să "reuşim împreună Marea Unire". Unire cu cine? Cu cei 4 milioane de români aflaţi dincolo de graniţele României? Unire cu cei care nu au avut şansa să îl întâlnească pe Adrian Năstase şi să îşi susţină cu acesta o teză de doctorat plagiată? Unire cu cei care îşi duc traiul de azi pe mâine, într-o Românie sufocată de corupţie?

A spus Victor-Viorel Ponta că "schimbarea nu înseamnă doar schimbarea unui sistem, a unui preşedinte, ci schimbarea tuturor românilor". Vă asigur că toţi românii doresc să se schimbe, pentru că nimeni nu vrea să trăiască în umilinţă şi sărăcie. Dumneavoastră, domnilor de la PSD, UNPR şi PC, vă puteţi schimba? Puteţi să acceptaţi că aţi trecut orice limită a măsurii, când aţi pregătit serbările ce aminteau de Roma Antică şi de Ceauşescu pentru candidatul Victor-Viorel Ponta? E drept că nu aţi avut pâine, ci doar pop-corn pentru cei care strigau în arenă! Aţi avut, în schimb, circ, mult prea mult circ!

Iar românii pe care Victor-Viorel Ponta i-a considerat a fi manipulabili şi sensibili la pomenile electorale s-au dovedit deştepţi şi demni! L-au votat pe Klaus Iohannis, sancţionând aroganţa, vulgaritatea şi impostura!

Şocul pe care votul românilor l-a provocat în PSD a fost amplificat de comportamentul candidatului lor, prim-ministru în funcţie, care a dat fuga să se consoleze într-un bar exclusivist arab. Asta în timp ce ţara nu are buget, stocuri de gaz îndestulătoare pentru iarnă, iar membrii şi susţinătorii partidului căruia îi este preşedinte sunt descumpăniţi şi nu ştiu ce i-a lovit!

Dragi colegi, acest mod lipsit de responsabilitate de a se comporta într-o situaţie politică dovedeşte, o dată în plus, dacă mai era nevoie, că PSD şi-a pierdut busola, reperele doctrinare şi ideologice, şi nu mai găseşte drumul spre adevăratele ţinte ale social-democraţiei, spre oamenii care l-au votat. PSD trebuie să se reformeze, altfel se va spulbera! Iar în legătură cu Victor-Viorel Ponta preşedinte... ne-a cam trecut glonţul pe lângă ureche...

Doamna Niculina Mocioi:

"România trebuie să-şi asigure în următorii ani independenţa energetică"

Ceea ce se întâmplă în ultimii ani, lucruri de care ne aducem aminte mai ales la debutul sezonului rece, scumpirile energiei electrice, gazelor şi, indirect, a gigacaloriei reprezintă exemple cât se poate de clare ale faptului că România este vulnerabilă din punct de vedere energetic. Această stare de fapt afectează negativ atât mediul de afaceri, unde se descurcă doar "băieţii deştepţi", cât mai ales populaţia. Pe fondul liberalizării preţului la gaze şi energie electrică, efectele sociale ale următorilor ani pot fi cu adevărat dramatice; s-ar putea ajunge la varianta în care peste jumătate din câştigul mediu net al românilor să meargă pentru plata utilităţilor.

De unde în acest moment importăm aproape 20% din energia pe care o utilizăm, mai ales gaze de la Federaţia Rusă, putem ajunge ca în 2030 situaţia să se agraveze, dependenţa energetică a României urmând să ajungă, dacă nu se iau măsuri, la 50%. Într-o lume în care resursele de energie încep să devină elementele după care se calculează bogăţia unui stat sau, pur şi simplu, pârghii geopolitice, este absolut necesar să acţionăm în consecinţă. Iată de ce, cred că situaţia actuală impune o reacţie clară şi bine orientată din partea Executivului.

Trebuie să începem să ne folosim de potenţialul energetic uriaş pe care îl avem. România este singura ţară din centrul şi sud - estul Europei care are resurse potenţiale primare foarte însemnate. Practic, noi producem petrol, gaze, energie hidro, energie nucleară, suntem ţară extractoare de cărbune, există un însemnat potenţial eolian, dar şi de culturi de rapiţă, spre exemplu, ca să nu mai vorbim de posibila exploatare a gazelor de şist. Prin urmare, nu trebuie decât să avem o strategie eficientă de investiţii, pentru a asigura independenţa energetică a României. Eu cred că dacă există investiţii însemnate în infrastructură, dacă există discuţii serioase la nivelul companiilor importante, interesate de exploatarea energiei în ţara noastră, începând cu Petrom şi încheind cu investitorii ruşi, avem marea şansă ca într-o perioadă relativ scurtă, 4-5 ani, România să devină independentă din punct de vedere energetic.

Pentru a se ajunge acolo, este evident că avem nevoie de investiţii. Ele pot fi ale statului în tot ceea ce înseamnă infrastructură, dar şi ale privaţilor, în capacităţile de exploatare. În plus, toate aceste investiţii se vor transforma în contribuţii nete la produsul intern brut al ţării noastre.

În contextul acesta, este foarte important să fim atenţi de aici înainte când vine vorba de intermediari şi de firmele care căpuşează companiile de stat. Este important, deci, să eliminăm răul din rădăcină.

De asemenea, devine esenţial modul în care se va gestiona situaţia exploatărilor din Marea Neagră. Se vorbea de curând despre începerea exploatărilor undeva spre sfârşitul acestui deceniu, cel mai devreme în 2018. Cred că este timp suficient până atunci să rezolvăm, pe de o parte, problema redevenţelor şi să nu mai repetăm situaţii trecute şi păguboase pentru ţară, pe de altă parte, să verificăm foarte serios potenţialul platformei continentale. Trebuie să existe dezbateri foarte serioase pe această temă la nivelul Guvernului, pentru a nu ne trezi din nou în postura celor care au câştiguri marginale de pe urma propriilor resurse.

Această declaraţie politică are drept scop tragerea unui semnal de alarmă cu privire la riscurile sociale ale inacţiunii, dar şi sublinierea posibilelor efective pozitive pe care le-ar avea o strategie de investiţii în infrastructura energetică din România. Avem resurse naturale foarte importante, pe care merită să le exploatăm. Dacă vom reuşi să o facem transparent şi în interesul cetăţeanului, într-o perioadă relativ scurtă de timp, poate mai puţin de 10 ani, România ar putea fi independentă energetic şi, implicit, un jucător economic şi geopolitic important în regiune şi în Uniunea Europeană.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

"Victor Ponta, premierul care nu uneşte!"

Declaraţia mea politică este "dedicată" primului ministru al României, domnului Victor Ponta.

Pe parcursul ultimelor luni, mai ales pe perioada campaniei electorale, candidatul Victor Ponta a confiscat şi folosit în interes propriu tema unificării. Ca să-i dea greutate a organizat, pe păşunea Lancrămului, lângă Alba Iulia, o lansare fastuoasă a candidaturii, cu scopul de a valida sloganul electoral: "Preşedintele care uneşte", printr-o simbolică alăturare de imaginea celui mai important act politic al României moderne: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Victor Ponta nu a reuşit să păcălească românii şi confiscarea în interes propriu a Unirii, ci a primit un răspuns pe măsură, la votul din 16 noiembrie, când alegătorii l-au pus la punct.

La Alba Iulia noi nu am uitat dispreţul cu care am fost trataţi, în ultimii doi ani, când a fost vorba de 1 Decembrie şi nu am primit nicio alocare bugetară, de aceea l-am taxat la vot pe candidatul PSD.

Mândria şi bucuria de a te simţi român se regăseşte cel mai bine la Alba Iulia, la aniversarea Marii Uniri. Tricolorul de pe clopotniţa Catedralei Încoronării şi Reîntregirii Naţionale este simbolul unităţii noastre, care ne face cu adevărat să fim mândri că suntem români!

Domnule prim-ministru, un om de onoare şi patriot nu dispreţuieşte aceste simboluri şi nu se poate supăra pe albaiulieni pentru votul lor. Sunt lucruri care nu se amestecă! Alba Iulia şi simbolul Unităţii Naţionale, 1 Decembrie 1918 "nu pot fi aruncate în derizoriu, nu pot fi trecute la "şi altele".

Noi, locuitorii din Alba, vă cerem un singur lucru: respect! De aceea, consider că un gest simplu de demnitate ar fi absolut necesar şi vă cer, măcar acum, în al 12-lea ceas, să convocaţi o şedinţă de guvern şi să aprobaţi cererea tardivă depusă de omul dumneavoastră în teritoriu, în vederea alocării unei sume de 150.000 lei pentru Ziua Naţională sărbătorită la Alba Iulia.

Dacă nu veţi face acest gest, să ştiţi că autorităţile locale ştiu să preţuiască istoria şi simbolul neamului românesc şi vor sărbători alături de români, aşa cum se cuvine, fără să se facă de râs, alocând resurse din bugetul local.

Domnule prim-ministru, nu mai pozaţi în bun român şi ortodox, pentru că faptele vă contrazic!

Domnul Cornel-George Comşa:

"Cei mai recenţi 25 de ani ai Europei de Est"

De curând, Parlamentul României a fost gazda unui eveniment solemn şi aniversar, atât pentru Europa de est, cât mai ales pentru România. În această instituţie suverană a poporului român, 12 foşti şefi de state din Europa de est, cu implicarea şi participarea E.S. domnul Emil Constantinescu, preşedinte al României (1996-2000), s-au reunit în cadrul conferinţei internaţionale "25 de ani de la prăbuşirea dictaturilor comuniste în Europa de est: privind în urmă, privind înainte". În acest cadru de rememorare au onorat cu prezenţa şi Alteţele Sale Regale, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, dând citire unui mesaj cu totul emoţionant şi de reflecţie a Majestăţii Sale Regale, Regele Mihai I al României.

Citând din mesajul Majestăţii Sale Regele, evidenţiez ideea luptei continue pentru democraţie, prosperitate, libertate şi demnitate în România, pe care Familia Regală a dus-o de 25 de ani în ţară şi străinătate. Nu aceleaşi cuvinte se pot atribui fostei şi actualei clase politice româneşti care, păstrând voit fosta nomenclatură comunistă, nu a finalizat acel mare deziderat al românilor, finalizarea construcţiei statului modern, de drept şi democratic.

Nemaiţinând cont de valorile doctrinare şi ideologice şi nici de speranţele românilor, în cei 25 de ani am acceptat tacit o nouă formă a ceea ce au însemnat regimurile totalitate din secolul al XX-lea pentru state, naţiuni şi popor. Efectele nefaste se cuantifică astăzi printr-o populaţie săracă, prin creşterea abandonului şcolar, printr-o clasă de mijloc şubrezită şi printr-o scădere a participării civice la viaţa polisului.

Îmi doresc ca această tristă realitate, istoria tristă a Europei comuniste evocată în cadrul conferinţei, dar şi mesajul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, să aducă maturitatea politică necesară actualilor aşa-zişi oameni de stat, astfel încât să înţeleagă că răul făcut în comunism poate oricând reapărea şi în societăţile democratice încă în tranziţie, prin mijloace diferite, dar efecte similare.

Justiţia socială, întărirea instituţiilor publice şi investiţia în educaţie trebuie să fie principalele noastre preocupări, pentru a duce la finalizare, chiar şi după 25 de ani de lungă tranziţie, proiectul României moderne, europene şi democratice. Simpla noastră prezenţă în entităţile supranaţionale nu ne va face să depăşim statutul de vasali. Avem nevoie de poziţii ferme şi demne, atât în cadrul instituţiilor Uniunii Europene, cât şi în Alianţa Atlanticului de Nord, a cărei parte suntem. Naţionalismul extremist, construit şi indus în rândul conştiinţei colective, trebuie transpus într-un patriotism veritabil şi credibil pentru întreg poporul român, dar mai ales pentru partenerii externi, în contextul relaţiilor internaţionale ale veacului în care trăim.

După 96 de ani de la primul mare deziderat al românilor, statul naţional, unitar, suveran România, şi după 25 de ani de la ultimul mare deziderat, eliberarea de sub regimul comunist, România are nevoie de un nou proiect de unitate naţională care să unească toţi românii.

Acest proiect naţional constă în eliminarea răului din cei 25 de ani de tranziţie, prin asanarea clasei politice actuale, investiţia în educaţie, în cercetare ştiinţifică, şansa unui popor de a rămâne în istoria modernă şi în infrastructură, baza conectării noastre cu vestul. Investiţia în sănătate, pentru a deveni un model pentru serviciile sociale, în resursa umană tânără, pentru că e timpul să "vindem" soft şi nu hard şi în reforma administrativă care să întărească instituţiile şi nu oamenii. Acesta este timpul nostru istoric de care trebuie să profităm, renunţând totodată la handicapul secular al "formelor fără fond" şi adoptând o identitate naţională şi un proiect de ţară credibil şi dorit de cetăţenii români.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Doisprezece ani de securitate Nord-Atlantică"

Se împlinesc astăzi 12 ani de la Declaraţia Parlamentului României nr.2 din 25 noiembrie 2002, cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la NATO, adoptată cu unanimitate de voturi, şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 854/26 noiembrie 2002.

Pentru fidela aducere aminte, iată cum suna Declaraţia Parlamentului României care a înscris, în mod ferm, ţara noastră pe un drum pro-occidental fără echivoc: "Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţă comună astăzi, 25 noiembrie 2002, salută cu deosebită satisfacţie decizia adoptată de către statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice, în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Praga, cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la NATO.

Parlamentul României consideră că această decizie reprezintă un moment istoric de recunoaştere a progreselor realizate de ţara noastră pe calea integrării în structurile euroatlantice, exprimându-şi în acelaşi timp convingerea că noua extindere va creşte eficienţa şi coeziunea Alianţei.

Parlamentul României adresează mulţumiri şefilor de state şi de guverne din statele membre ale NATO pentru decizia de la Praga, precum şi forurilor legislative şi forţelor politice pentru sprijinul permanent acordat ţării noastre în procesul de pregătire a aderării la Alianţa Nord-Atlantică.

Parlamentul României susţine şi promovează activ obiectivele fundamentale de politică externă ale ţării noastre: consolidarea rolului României în calitate de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi integrarea în Uniunea Europeană.

Forţele politice din Parlamentul României vor acţiona pentru continuarea reformelor necesare pentru ca ţara noastră să devină un membru eficient al Alianţei Nord-Atlantice.

Membrii Parlamentului sunt încredinţaţi că aderarea României la NATO va contribui la sporirea securităţii şi stabilităţii în lume, la combaterea terorismului şi va consolida relaţiile de cooperare şi bună vecinătate.

Decizia adoptată la Praga este benefică atât pentru România, cât şi pentru întreaga regiune, contribuind la întărirea Alianţei şi la promovarea valorilor acesteia.

România va pleda cu consecvenţă pentru o politică a uşilor deschise şi pentru intensificarea legăturilor dintre NATO şi toate statele partenere.

Parlamentul României se adresează parlamentelor statelor membre NATO, având convingerea că aceste foruri vor iniţia cât mai curând procedurile de ratificare a Protocolului de aderare a României şi a celorlalte state invitate la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.

Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 25 noiembrie 2002". Declaraţia a fost semnată de preşedinţii celor două Camere parlamentare, respectiv preşedintele Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, şi preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu.

Am reamintit această zi, pentru că în ultima perioadă Parlamentul României, datorita circumstanţelor politice partinice interne, nu a mai reuşit să adopte asemenea documente-simbol, cu o serioasă relevanţă pentru acest popor. Actul din urmă cu 12 ani a fost reconfirmat oficial în data de 2 aprilie 2004, ziua în care România a devenit de facto membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice.

Cei zece ani de prezenţă a României în NATO nu trebuie deloc minimalizaţi. Este vorba despre zece ani de siguranţă şi cooperare cu aliaţi serioşi şi puternici, pe care îi putem cu atât mai mult preţui în contextul actual geopolitic în care se găseşte ţara noastră. Suntem astăzi graniţa estică a Alianţei Nord-Atlantice, în vecinătatea unor zone de conflict şi în imediata apropiere a unei Rusii impredictibile.

Ca parlamentari ai unei ţări NATO şi UE, trebuie să înţelegem că funcţionarea eficientă a fiecărei instituţii democratice, în angrenajul naţional, ajută România să reprezinte, în continuare, un pilon important al stabilităţii regionale şi un aliat de încredere pentru vestul civilizat.

Parlamentul României trebuie să se scuture din letargia ultimilor ani, în care activitatea parlamentară s-a diluat nepermis, făcând loc unor dezbateri sterile şi lipsite de substanţă, şi încetinind nepermis actul concret de legiferare.

Trebuie să fim mult mai conştienţi şi responsabili în legătură cu misiunea noastră în Parlament, unde oamenii ne-au trimis şi ne-au mandatat cu încredere pentru a face legi bune pentru ei, şi pentru consolidarea încă fragilei democraţii române.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Risipă de bani pentru a pierde constant lupta împotriva fumatului"

România a sărbătorit recent Ziua Naţională fără Tutun, omagiată în fiecare an în a treia joi din luna noiembrie, printr-o serie de acţiuni atât instituţionale, cât şi ale organizaţiilor nonguvernamentale, de a atrage atenţia populaţiei asupra impactului negativ al fumatului asupra sănătăţii oamenilor. La nivel guvernamental, avem Agenţia Naţională Antidrog (ANA), care, prin intermediul centrelor sale teritoriale de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, a folosit destul de timid marcarea Zilei Naţionale fără Tutun din acest an. Fiind o instituţie a statului român, finanţată din banii fiecărui contribuabil, ANA ar fi trebuit să folosească la maximum acest prilej pentru a derula activităţi de informare-sensibilizare-conştientizare în mediul şcolar, familial şi comunitar în legătură cu riscurile consumului de tutun.

Nu am auzit însă ca agenţia să iniţieze campanii de informare în unităţile de învăţământ mai îndepărtate de oraşele-capitale de judeţe, şi nici în satele situate la limita civilizaţiei urbane. În acest context, cred că este nevoie de o informare tocmai în zonele lipsite de acest confort specific aşezărilor urbane, deoarece, aşa cum eronat spunea prim-ministrul, nu toţi copiii au privilegiul de a avea un telefon inteligent, o tabletă sau un laptop...Cu prilejul zilei de 20 noiembrie din acest an, specialiştii ANA s-au limitat la a contura "abilităţile unei vieţi sănătoase" doar prin intermediul unui comunicat de presă, fără a insista asupra cauzelor care conduc la numărul din ce în ce mai crescut al românilor dependenţi de această deprindere nocivă.

Dacă ne raportăm strict la cifrele oficiale, în România se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de ţigări, iar aproximativ 85% dintre pacienţii cu cancer bronhopulmonar sunt fumători, potrivit informaţiilor furnizate de Societatea Română de Pneumologie.

Deşi studiile mai arată că 89% dintre fumătorii români îşi doresc să reducă numărul ţigărilor sau să renunţe complet la fumat, doar un procent infim al acestora reuşesc acest lucru.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumatul produce în prezent circa şase milioane de victime anual, dintre care peste 5 milioane sunt utilizatori şi foşti fumători, iar mai mult de 600.000 sunt nefumători expuşi fumatului pasiv. Se estimează că, până în anul 2020, numărul deceselor ar putea creşte la 7,5 milioane pe an, fumatul determinând 10% din totalul deceselor.

Efectele negative ale fumatului nu se limitează la fumător, ele răsfrângându-se dramatic şi asupra celor aflaţi în proximitatea sa. Fumatul pasiv este tot mai frecvent recunoscut ca factor de risc la locul de muncă şi ca o ameninţare drastică la adresa sănătăţii publice. Numeroase studii arată că fumatul pasiv este o cauză a bolilor cardiace şi a cancerului pulmonar la adulţii expuşi, numai în Europa bolile legate de fumat provocând anual 650.000 victime, dintre care 80.000 de decese sunt urmare a fumatului pasiv.

Ceea ce mi se pare însă neverosimil este faptul că sistemul public de sănătate a cheltuit 1,2 miliarde lei, conform ultimei raportări, doar în anul 2012 pentru afecţiunile cauzate de fumat, colectând din taxa pe viciu cu 100 de milioane de lei mai puţin, sumă ce reprezintă deficit la bugetul de stat. Rezultatele ultimului studiu efectuat pe acest subiect, cel din 2012, arată că bugetul naţional a suportat suma de 1,2 miliarde lei drept cheltuieli totale atribuite celor patru categorii de afecţiuni asociate fumatului: bolile cardiovasculare, bolile cerebrovasculare, cancerul şi bolile respiratorii şi tuberculoza. Din totalul cheltuielilor dintr-un an, studiul respectiv indică faptul că fumatul este responsabil pentru un procent de 27,8%, finanţarea fiind asigurată din Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate şi bugetul Ministerului Sănătăţii, constituit din fonduri de la bugetul de stat şi din venituri proprii, respectiv aşa-numita "taxa pe viciu".

În ciuda acestor sume considerabile, specialiştii atrag atenţia că în fiecare oră cinci români mor din cauza fumatului. Astfel, în anul 2012, 42.022 de persoane au decedat din cauza afecţiunilor provocate de fumat, respectiv o creştere cu 25% faţă de anul 2005, când au murit din aceeaşi cauză doar 33.000 de persoane.

În consecinţă, consider că Ministerul Sănătăţii trebuie să adopte de urgenţă o strategie clară privind reducerea incidenţei principalelor categorii de boli asociate consumului de tutun. Este important, fără îndoială, că există bugete consistente pentru diagnosticarea şi tratarea acestor afecţiuni, însă ele trebuie să fie reflectate şi în diminuarea mortalităţii cauzate de bolile respective, nu să aibă ca efect creşterea românilor decedaţi din cauza fumatului.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Educaţia, domeniu strategic şi prioritar pentru bugetul României pe anul 2015"

"România se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce priveşte creşterea calităţii sistemului ei de învăţământ şi de formare profesională. Părăsirea timpurie a şcolii este o problemă importantă. România ar trebui să pună în aplicare reformele şi, în acelaşi timp, să îşi dezvolte capacitatea administrativă. Învăţământul terţiar trebuie adaptat la nevoile pieţei muncii, iar accesul persoanelor dezavantajate ar trebui îmbunătăţit." (Recomandările Comisiei Europene pentru România 2013, Europa 2020)

Problema finanţării educaţiei din România integrează un amplu sistem care nu s-a putut alinia în ultimii ani la standardele europene privind alocarea bugetară anuală din Produsul Intern Brut pentru educaţie. Abandonul şcolar, lipsa resursei umane competente şi calificate, lipsa de corelare a competenţelor profesionale ale beneficiarilor educaţiei cu nevoile mediului economic privat şi subdezvoltarea cercetării ştiinţifice sunt doar câteva din efectele subfinanţării educaţiei de la convenţia politică privind pactul pentru educaţie, semnat de toate forţele politice în anul 2009.

Cu toate că Legea educaţiei naţionale prevede faptul că bugetul anual pentru educaţie trebuie să fie de minim 6% din PIB, valoarea acestui procent, în acest an, este de doar 3,40%, conform Raportului Bugetului 2013, lucru care situează România printre ultimele ţări din Europa, în raport cu investiţia în educaţie.

Conform datelor Eurostat, în anul 2010 România s-a aflat la coada clasamentului UE în ceea ce priveşte valoarea finanţării per elev. Chiar şi aşa, valoarea costului standard per elev/preşcolar/an, principala componentă a salariilor învăţătorilor şi profesorilor, a scăzut din 2010 până în 2013 de la 2857 de lei, la 2420 de lei. Astfel, salariile profesorilor din România sunt chiar de zeci de ori mai mici decât salariile profesorilor din alte state din Europa, care au ales să investească în educaţie şi să o trateze ca prioritate naţională.

Conform unor date furnizate de FSLI, un profesor debutant câştigă în România un salariu mediu brut de 233 de euro, în timp ce aceleaşi salarii ajung în Austria, Marea Britanie şi Italia la aproape 2000 de euro, în Spania şi Germania la aproape 3000 sau în Luxemburg la aproape 5000. Prin urmare, este evident motivul pentru care numărul tinerilor cu vocaţie pentru meseria de dascăl care îşi doresc să intre în sistemul de învăţământ scade de la an la an, locul acestora fiind suplinit de către tineri mai slab pregătiţi care aleg să se mulţumească cu aceste salarii. În acest an, procentul de candidaţi înscrişi la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar care au luat note între 7 şi 10, condiţie necesară pentru angajarea pe perioadă nedeterminată, a fost de doar 49,17%. Posturile neocupate au fost acoperite de suplinitori, care nu au reuşit să atingă pragul minim de nota 7.

Calitatea slabă a cadrelor didactice afectează dramatic calitatea actului educaţional, lucru reflectat cel mai bine de rezultatele dezastruoase de la examenele de bacalaureat din ultimii ani. Anul acesta procentul de promovabilitate a fost de doar 56,4%, lucru ce denotă că aproape jumătate dintre absolvenţii de liceu din acest an nu au fost suficient de bine pregătiţi la finalul liceului. Cât despre aparaturi moderne care să transforme orele în adevărate experienţe interactive de învăţare, majoritatea şcolilor sunt departe de acest ideal, abia reuşind să acopere cheltuielile minime pentru serviciile de întreţinere a sălilor de clasă şi a materialelor clasice de studiu.

Conştienţi fiind că timpul istoric al României este acela în care are şansa să investească în resursă umană şi minţi care să aducă plus valoare, solicităm expres Guvernului României să ţină cont de realităţile sociale şi economice produse de subfinanţarea educaţiei şi să trimită Parlamentului României, în data de 10 decembrie, un proiect de Lege al bugetului pe 2015 în care să se regăsească alocarea a 6% din Produsul Intern Brut pentru educaţie, conform angajamentelor interne şi internaţionale ale României şi ale declaraţiilor ministeriale de la întâlnirile Consiliilor de Miniştri ai educaţiei şi cercetării ştiinţifice ai statelor membre UE.

Reiterăm faptul că Guvernul României are datoria morală faţă de poporul român în asigurarea progresului social şi cultural şi afirmarea României în relaţiile internaţionale, prin înţelegerea şi voinţa politică pentru investiţia în educaţie. În acest proces curajos, de restabilire a priorităţilor pe termen lung ale României, Guvernul va avea tot sprijinul acelor parlamentari care sunt conştienţi că bunul cel mai de preţ al statelor moderne este educaţia.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Schimbarea paradigmei de politică externă a României"

Simpla aderare a României la NATO şi Uniunea Europeană nu a reprezentat sfârşitul dezideratelor noastre de politică externă. Simplul statut de membru în cele două entităţi nu conferă în mod neapărat şi prestigiul sau notorietatea României în procesele decizionale ce se negociază între statele membre. Aderarea la spaţiul Schengen, adoptarea monedei euro sau obţinerea unor portofolii strategice în Comisia Europeană sunt doar câteva dintre obiectivele pe care România trebuie să şi le fixeze pe termen lung în relaţiile internaţionale. Fiecare nou statut al României pe această scenă supranaţională trebuie să fie susţinut de maturitatea clasei politice, de consolidarea statului de drept, de garantarea justiţiei independente şi implementarea unor politici de creştere economică vizibilă, cu efect pe termen mediu şi lung. De asemenea, România trebuie să depăşească comportamentul de vasal faţă de actualele mari puteri, atitudine moştenită din relaţiile cu foste mari puteri, şi să se plaseze pe picior de egalitate, la masa deciziilor. Seriozitatea, demnitatea şi munca sunt punctele de referinţă care trebuie să ghideze acţiunile politice ce pot determina statutul României în plan extern.

În acest context al schimbărilor continue şi al reordonării priorităţilor naţionale, în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor, salut cu încredere numirea în funcţia de ministru de externe al domnului Bogdan Aurescu, un diplomat de carieră cu viziune politică şi cu o experienţă profesională demnă de toată admiraţia.

Noul ministru are, în primul rând, o datorie morală în faţa românilor din străinătate, de a regla derapajele şi disfuncţionalităţile produse la alegerile prezidenţiale. Totodată, noul ministru are datoria de a transmite un mesaj de echilibru şi încredere partenerilor externi, în această perioadă în care funcţia prezidenţială se află în plin proces de tranziţie. Trebuie reiterat faptul că un nou echilibru de putere s-a produs după alegerile prezidenţiale din România, iar acest fapt poate fi potenţat şi pozitivat în politica externă a României.

În implementarea strategiei de promovare a intereselor de politică externă a României, noul ministru nu trebuie să uite importanţa pe care Casa Regală a României a avut-o în procesul de integrare nord-atlantică şi europeană a ţării de după 1989. La fel ca atunci, şi acum Familia Regală a României, prin imaginea emblematică a Majestăţii Sale Regele Mihai I şi a Alteţelor Sale Regale, reprezintă un simbol al naţiunii române şi un partener redutabil în sprijinirea eforturilor externe ale statului român.

? Cu multă încredere şi speranţă pentru o politică externă solidă şi demnă, vă doresc mult succes, domnule ministru!

Domnul Cornel-George Comşa:

"Preşedintele care uneşte"

Timp de zece ani am avut motive de dezbinare, stimulate de un personaj care a manifestat o "voluptate" în a intoxica spaţiul politic şi public cu teme divergente, niciodată constructive. Acest aşa-numit şef de stat nu doar că nu şi-a respectat poporul, declarând rezultatul referendumului pentru demitere o lovitură de stat, dar a pătat însăşi imaginea instituţiei prezidenţiale, întinată de diverse scandaluri ce privesc suspiciuni de corupţie, limbaj injurios şi încălcări repetate ale Constituţiei României.

Ne uităm astăzi cu speranţă la un personaj politic nou, mai puţin experimentat, care însă poate dezvolta un potenţial coagulant nebănuit în societatea românească. Liderii corupţi din PDL şi PNL l-au ajutat pe Klaus Iohannis să intre în turul doi, prin aceleaşi mijloace folosite de liderii corupţi din PSD care l-au dus pe Victor Ponta în finală. Speranţele lor de la noul preşedinte coincideau: să le asigure "imunitate" faţă de justiţie şi să mai poată fi implicaţi în activităţi cu caracter penal încă cinci ani. Klaus Iohannis nu a câştigat însă datorită corupţilor mai sus menţionaţi; dacă se baza pe ei, corupţii din PSD l-ar fi dovedit. Klaus Iohannis a câştigat pentru că a ridicat, la fel cum Emil Constantinescu a făcut-o în 1996, un electorat nou la vot, o generaţie proaspătă, orbită de propaganda de campanie şi inocentă în acelaşi timp în "imberbitatea" ei politică.

După 25 de ani, tinerii români au făcut o nouă revoluţie, la fel de naivi şi inconştienţi precum tinerii care au murit în decembrie 1989. Însă frumuseţea entuziasmului lor care l-a făcut pe Klaus Iohannis preşedinte nu coincide absolut deloc cu scopurile partinice ale corupţilor din PDL şi PNL. Preşedintele ales trebuie să răspundă în primul rând nevoilor încă neexprimate de aceşti tineri, să unească toate forţele sociale care pot ridica această ţară şi să îi surprindă în continuare pe corupţii celor două, trei partide mari şi nu numai. Astfel el poate fi primul preşedinte al tuturor românilor. El poate fi preşedintele care uneşte, aşa cum Victor Ponta nu ar fi putut-o face niciodată, deoarece şi-a ignorat din start un segment de electorat şi cel mai important, tinerii.

Naivitatea lui Klaus Iohannis, împreună cu naivitatea votanţilor tineri, pot duce la cele mai surprinzătoare decizii politice, mature, profund democratice, care să coaguleze în jur atât intelectuali, cât şi persoane cu studii medii, atât tineri cât şi bătrâni, atât oameni de la oraşe, cât şi cei de la sate. Să fii un preşedinte care uneşte, înseamnă de fapt să eludezi clivajele între diferenţele sociale, culturale, economice şi politice ale cetăţenilor şi să-i uneşti pe toţi într-un proiect naţional numit România modernă.

Se apropie Ziua Naţională a României, momentul perfect pentru a începe o nouă Mare Unire. În acest context şi pentru a dovedi că este preşedintele tuturor românilor, îl aşteptăm pe Klaus Iohannis la Alba Iulia, în capitala tuturor românilor, pentru o întâlnire cu poporul său şi cu locul unde a început istoria şi construcţia statului naţional-unitar România.

La mulţi ani România! La mulţi ani noii democraţii române!

Domnul Cornel-George Comşa:

"Singurul remediu pentru democraţie - mai multă democraţie!"

În mai puţin de o lună se împlinesc 25 de ani de când regimul ceauşist a căzut, în mod violent, sub presiunea unei emergente lumi noi în Estul Europei, potenţată de colapsul economic şi instituţional intern. În acest timp am crezut că democraţia se va instala în toată splendoarea, iar conectarea României cu lumea civilizată se va produce rapid şi temeinic. Am sperat la prea mult, însă deoarece am avut de fapt o reinventare a sistemului nomenclaturii ceauşiste, divizat după 1990 între post-comunişti şi post-securişti.

În loc de capitalism într-o formă liberală, ne-am "bucurat" de capitalism politic, bunurile, banii şi serviciile transferându-se între noii potentaţi şi succesorii lor. Democraţia în România, în loc să prospere şi să înflorească într-o societate revigorată, s-a inhibat din ce în ce mai mult. Pentru a întări aceste considerente putem da două exemple: este aproape imposibil să faci un partid nou în această ţară şi la fel de greu să reuşeşti, ca independent, în politica din România secolului XXI.

Preşedintele nou ales, Klaus Werner Iohannis, are o şansă istorică de a se desprinde de metehnele post-securiste şi post-comuniste şi a readuce speranţa democraţiei autentice pentru tinerii care l-au votat. El poate fi acel om politic care redă forţa Parlamentului şi parlamentarilor, echilibru Guvernului şi independenţă justiţiei. Nu am îndrăzneala de a da lecţii preşedintelui, însă îl sfătuiesc să înceapă reforma esenţială în România prin eradicarea flagelului baronilor locali, indiferent din ce partid provin, şi asigurarea unei reprezentativităţi echitabile şi cât mai aproape de voinţa poporului suveran.

Ca preşedinte cu un profil mai degrabă independent decât partinic, ca un om care nu are sinonimii cu unele personalităţi "marcante" ale fostului PNL şi care nu se aseamănă deloc cu actualii lideri ai "noului" PNL, domnul Iohannis poate să înceapă această reformă in mod radical. Susţinerea schimbării legii electorale poate fi, cred, primul pas spre reformarea politicii în România, a acestei politici care a dus la scăderea încrederii românilor în puterea şi dreptul votului.

În calitate de deputat independent al Parlamentului României mă ofer să sprijin, prin iniţierea unui proiect legislativ, sperând în sprijinul instituţiei prezidenţiale şi a societăţii civile.

Principalele aspecte care ar trebui incluse în noua Lege electorală, o singură lege pentru toate tipurile de alegeri, ar fi: alegerea preşedintelui consiliului judeţean şi a primarilor din două tururi de scrutin cu vot majoritar, revenirea la votul pe liste electorale şi facilitarea dreptului de a fi ales ca independent în România.

Pe de-o parte, prima măsură ar diminua exercitarea puterii în interes personal al unor lideri locali care, câştigând procentual nu majoritar din primul tur, îşi păstrează funcţiile de ani buni, influenţând conducerea centrală a partidelor din care provin şi în mod consecutiv şi implicit membri ai Parlamentului care provin din partidul lor.

Pe de altă parte, a doua măsură vine ca o nevoie de corijare a legii defectuoase a votului uninominal din 2007 care nu a asigurat votarea individului, ci tot a partidului, dar sub o altă formă, mascată în mod populist de iluzia socială de a vedea în mod mai accentuat figuri cunoscute, susţinute în spate tot de aceleaşi formaţiuni politice. Votul pe liste, reformat şi adaptat cerinţelor statului modern şi democratic, trebuie să asigure promovarea elitelor politice şi intelectuale şi a acelor persoane care pot aduce plus-valoare legislativului românesc.

Totodată, trebuie regândită şi facilitată acţiunea politică a celor care candidează independenţi, ca reprezentanţi de seamă şi cu drepturi egale în faţa celorlalţi colegi aparţinând unui partid politic. Un stat de drept adevărat, în care Parlamentul nu este doar o putere legislativă, ci şi un cadru de manifestare a parlamentarismului, prezenţa aleşilor independenţi reprezintă garanţia echitabilităţii, a justiţiei sociale, a liberei alegeri a poporului şi a democraţiei în plină ascensiune. Din păcate, cu excepţia domnilor Sorin Oprescu şi Mircea Diaconu, niciun cetăţean român nu a putut rezista în ultimii 15 ani în politică independent, în adevăratul sens al cuvântului, referindu-mă în mod clar la procesul de strângere de semnături pentru a fi ales, atingerea pragului electoral, restricţiile în mass-media sau lipsa autorităţii în faţa conştiinţei colective. Toate aceste probleme şi multe altele secundare care decurg din acestea au oprit independenţii să aibă vreo şansă în construcţia politică naţională şi în asigurarea unui parlamentarism echitabil, ca reflexie a societăţii româneşti.

Îndemnul meu este, cu toată speranţa şi buna credinţă, de a începe să luaţi toate aceste măsuri, domnule preşedinte, pe drumul pe care v-aţi înscris, pentru consolidarea democraţiei şi a statului de drept.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Nostalgii comuniste şi realităţi triste"

Au trecut 25 de ani din ziua de 24 noiembrie 1989, când Nicolae Ceauşescu era reales la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român în funcţia de secretar general. Avea să fie ultima realegere a dictatorului, la ultimul congres megalomanic organizat de comunişti înainte de izbucnirea Revoluţiei din 1989. Manifestarea de atunci a durat cinci zile, Nicolae Ceauşescu prezentându-şi raportul politic în faţa unei audienţe impresionante, de peste 3.300 de delegaţi, conform estimărilor vremii.

Cuvântarea liderului comuniştilor români a avut şi un titlu somptuos, direct proporţional cu derularea de aproape o săptămână a Congresului, care s-a numit "Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româneşti, la activitatea Comitetului Central în perioada dintre Congresul al XIII-lea şi al XIV-lea, la realizarea programului-directivă de dezvoltare economico-socială în cincinalul al IX-lea şi în perspectivă până în anii 2000-2010, în vederea îndeplinirii neabătute a programului de făurire a societăţii multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, noiembrie 1989"...

Pe atunci, conducătorul şi cel mai iubit fiu al poporului român nu se gândea, probabil, că aplauzele, uralele şi ovaţiile miilor de comunişti adunaţi în Sala Palatului vor fi ultimele primite în acea înaltă demnitate. Nu se gândea că peste nici o lună de zile se va petrece sfârşitul unei epoci negre din istoria României. Nu cred că i-ar fi trecut prin minte că impresionantul Raport de la Congresul al XIV-lea, citit de el timp de şase ore aproape neîntrerupte, va fi rupt în bucăţi şi aruncat în foc de protestatarii din decembrie acelaşi an! Discursul, în care erau prezentate "realizărili" din cincinalul încheiat şi planul pe următorii cinci ani, a fost întrerupt de ovaţii şi aplauze care au durat alte 100 de minute.

Românii aveau însă să se deştepte până la urmă, în ciuda statisticilor umilitoare pe care Ceauşescu, ca un veritabil făuritor de istorie şi viitor, le-a prezentat românilor: "Consumul alimentar a crescut de la 1800 de calorii zilnic pe locuitor în 1950, la circa 3.300 de calorii în prezent, România înscriindu-se între ţările cu un bun consum, din punct de vedere al necesităţilor"...

Exponentul alfa al regimului totalitar îşi mai propunea, pentru a transforma România săracă în România prosperă, ca în perioada 1991-1995 "Producţia - marfă industrială să crească cu 30-50%, dar este necesar să avem în vedere că, în cadrul dezbaterilor în partid şi cu întregul popor, s-a subliniat că este necesar să considerăm acest spor ca minim, şi trebuie să acţionăm pentru o creştere mai accentuată". Cele 24 de capitole ale raportului mai conţineau o serie de alte teorii de continuitate ale regimului, precum "edificarea cu succes a noii orânduiri socialiste", "marile realizări" de după Congresul al IX-lea, când Ceauşescu a fost ales secretar general, precum şi planurile cincinale în perspectiva anilor 2000-2010.

În tot acest timp, românii mai dezgheţaţi aflau de la posturile occidentale de radio despre răsturnarea regimurilor comuniste din statele Pactului de la Varşovia, ţările est şi central-europene tânjind spre democraţie şi libertate. Dărâmarea Zidului Berlinului, mişcarea de protest din Piaţa Tien-an-men din capitala Chinei, schimbările de putere din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, politica permisivă a conducătorului rus Mihail Gorbaciov, toate acestea prevesteau şi românilor iminenţa căderii comunismului lui Ceauşescu. El a fost reales de către obedienţii yesmani la Congresul al XIV-lea, cu toate că şi cei mai mari adulatori ai săi prevedeau viitorul sumbru ce avea să urmeze peste foarte puţin timp.

De la televiziunile din vecini, de la sârbi, unguri, ruşi şi bulgari, precum şi de la Radio Europa Liberă, românii erau la curent cu transformările radicale din jurul nostru. Sărăcia era tot mai apăsătoare, presiunea securităţii tot mai accentuată, iar regimul de austeritate impus românilor pentru ca ţara să-şi lichideze datoriile externe erau în antiteză flagrantă cu proiectele de construcţii faraonice ce urmau să împânzească ţara. Socialismul "idilic" avea să cadă definitiv în decembrie 1989, când revoluţia românilor din stradă părea că ne-a deschis o breşă spre libertate şi democraţie.

Ceea ce s-a întâmplat de atunci încoace, în originala noastră democraţie, am trăit cu toţii. Îngrijorător este, în opinia mea, un recent sondaj de opinie, conform căruia Nicolae Ceauşescu e considerat de către români că a fost cel mai potrivit cu funcţia de preşedinte al României, la 25 de ani de la căderea regimului comunist. Sondajul INSCOP a cerut românilor să aleagă din lista preşedinţilor României pe cel care, în opinia celor chestionaţi, s-a potrivit cel mai bine funcţiei. Paradoxal, Nicolae Ceauşescu a ocupat locul întâi în clasament, 24,7% dintre români considerându-l cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte. Ion Iliescu a fost pe locul al doilea cu 19,1%, Traian Băsescu pe trei, cu 14,2%, iar Emil Constantinescu a închis topul, cu 9,7%. Specialiştii care au analizat rezultatele acestui sondaj sunt de părere că popularitatea lui Ceauşescu este explicabilă prin realitatea conform căreia toţi preşedinţii care i-au succedat în funcţie după 1990 şi-au încheiat mandatele cu o cotă extrem de scăzută a încrederii publice.

La 25 de ani de la realegerea lui Nicolae Ceauşescu secretar general al PCR şi în apropierea revoluţiei din decembrie 1989, cred că societatea românească are nevoie de mai multă democraţie, de un alt stil de conducere, de o altă clasă politică. Un prim pas a fost deja făcut, prin răsturnarea incredibilă petrecută între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, când românii au demonstrat că dacă vor cu adevărat ceva, pot obţine.

Este vital astăzi pentru noi toţi să ne mobilizăm şi să schimbăm tot ceea ce putem schimba în bine în jurul nostru, de la atitudine la spiritul civic, de la comportament la responsabilitate, de la mentalitate la competenţă. Dacă pierdem şi acest val social motivant, riscăm să nu ne mai putem adapta, ca oameni politici, acestei Românii care acum se construieşte.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele vreau să transmit, în primul rând, condoleanţe familiilor celor opt militari români care şi-au pierdut viaţa în urma evenimentului tragic de la sfârşitul săptămânii trecute, de la Sibiu. Doresc să îmi exprim întreaga compasiune şi solidaritate faţă de familiile acestora.

În al doilea rând, sunt de părere că un astfel de eveniment trebuie să ne deschidă nouă, decidenţilor politici, foarte larg ochii, odată pentru totdeauna.

Este de neconceput ca, în cadrul unei armate, pe timp de pace, într-o ţară membră NATO, să există un astfel de incident.

Ce s-a întâmplat vineri la Sibiu, prin prăbuşirea elicopterului şi pierderea unui număr de opt militari, este cel mai grav incident şi reprezintă, totodată, cea mai mare pierdere pentru Armata Română, repet, într-o perioadă de pace.

Din nefericire, de mai bine de 20 de ani, Apărarea României este un fel de Cenuşăreasă pentru guvernele care s-au succedat. Spre exemplu, bugetul MapN pe 2014, a fost unul de 1,42% din PIB, chiar dacă în urmă cu ceva timp ne-am angajat în faţa NATO că vom aloca cel puţin 2,3%. Iar efectele sunt vizibile.

Permiteţi-mi să vă redau un pasaj din Carta Albă a Apărării, realizată de Ministerul Apărării în anul 2013:

"În privinţa capacităţii operaţionale a forţelor, aceasta este redusă, fiind afectată grav, atât de starea de operativitate a tehnicii, cât şi la nivelul de instruire. (...)

Echipamentele majore sunt nefuncţionale în proporţie de 60%, cu tendinţe de agravare a situaţiei.

Ca urmare a subfinanţării mentenanţei, starea de operativitate a tehnicii de aviaţie şi de apărare aeriană cu baza la sol a atins un prag critic. Aceeaşi tendinţă se manifestă şi la tehnica specifică Forţelor Terestre şi la unele tipuri şi clase de nave din înzestrarea Forţelor Navale".

Astfel, în contextul în care în perioada imediat următoare vom avea discuţii privind bugetul României pentru anul 2015, consider că se impune o aplecare mai accentuată faţă de bugetul Ministerului Apărării şi implicit faţă de înzestrarea forţelor armate ale României. În plus, într-un context actual internaţional dificil în zona Europei de Sud-Est (şi mă refer aici la politica internaţională dusă de Federaţia Rusă în ultima perioada), nu trebuie să uităm că trebuie să căutăm soluţii pentru creşterea bugetului apărării naţionale. România este şi în situaţia în care joacă rolul de ţară tampon între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă şi implicit rolul ţării şi a forţelor noastre armate este unul însemnat. Spre exemplu, bugetul militar al Rusiei a crescut de zece ori în ultimii cinci ani. În acelaşi timp, bugetul militar al României a scăzut semnificativ. Trebuie să ne gândim serios la această situaţie.

Pe lângă acest apel, faţă de o mai mare şi mai atentă aplecare faţă de alocarea de resurse financiare pentru Ministerul Apărării, într-un context internaţional dificil şi totodată într-un moment în care aparatele de zbor folosite de militarii români observăm că sunt depăşite şi necesită urgent să fie înlocuite cu unele care să respecte cu adevărat standardele NATO şi UE, vreau să mai lansez o temă de discuţie pornind de la situaţia familiilor care şi-au pierdut membrii în accidentul aviatic de vineri, de la Sibiu.

Suntem obligaţi să creionăm o serie de măsuri economice şi sociale concrete, de care să beneficieze familiile celor care cad victime ale unor astfel de incidente. Majoritatea militarilor care şi-au pierdut viaţa vineri la Sibiu erau căsătoriţi şi aveau cel puţin un copil. Trebuie să ne gândim extrem de serios ce se va întâmpla din punct de vedere economic şi social cu acele familii care şi-au pierdut soţii şi taţii, dar şi cum să protejăm, pe viitor, toate acele familii care, din nefericire, ar putea să se confrunte cu astfel de pierderi. Dezechilibrul financiar, psihologic şi social care apare în urma decesului unuia dintre părinţi este unul evident. Trebuie să ţinem cont de situaţia delicată a acestora şi să găsim soluţiile ca acei copii şi acele soţii care vor fi nevoite să trăiască fără tată şi respectiv fără soţ să primească ajutorul de specialitate de care au nevoie.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Românii de pretutindeni au dreptul să voteze"

Legea votului prin corespondenţă trebuie adoptată cu celeritate.

Alături de colegii mei din Partidul Naţional Liberal, precum şi de cei care au făcut parte din Partidul Democrat Liberal, sunt unul dintre semnatarii propunerii legislative privind votul prin corespondenţă, exercitat de cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara graniţelor ţării, iniţiativă legislativă care a fost depusă în Parlamentul României spre dezbatere şi adoptare de către grupurile noastre parlamentare, încă din luna septembrie a acestui an, dar care nu a intrat nici măcar în dezbaterea comisiilor permanente de resort ale primei Camere sesizate, Senatul, până în prezent.

De asemenea, ţin să menţionez aici, că tot în luna septembrie a acestui an am scris şi o declaraţie politică în care susţineam faptul că "introducerea votului prin corespondenţă este absolut necesară pentru românii din diaspora."

Reiterez acest lucru, mai ales acum, după cele întâmplate în străinătate la cele două scrutine ale alegerilor prezidenţiale din 2 şi 16 noiembrie a.c., în care s-a dovedit că organizarea lor de către Guvernul Ponta a fost mai mult decât defectuoasă.

Proiectul susţinut de noi, parlamentarii PNL, are în prim plan Autoritatea Electorală Permanentă, instituţie independentă, aflată sub controlul Parlamentului. Soluţia noastră legislativă propune un mecanism coerent de gestionare şi validare a voturilor exprimate prin corespondenţă, prin care AEP primeşte o cerere de la cetăţeanul român cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, pe care o validează pe baza datelor din Registrul Electoral.

Ulterior, autoritatea transmite buletinul de vot, însoţit de dovada pentru exercitarea votului prin corespondenţă, persoanei a cărei cerere a fost validată. Cetăţeanul transmite prin poştă atât votul său în plic sigilat, cât şi dovada, iar AEP trimite plicul Biroului Electoral Special, care se înfiinţează şi funcţionează similar Birourilor Electorale de Circumscripţie.

Biroul Electoral Special pentru votul prin corespondenţă validează sau anulează votul, după verificarea existenţei sau inexistenţei dovezii privind exercitarea votului prin corespondenţă. Ulterior, după încheierea procesului de numărare a voturilor exprimate prin corespondenţă, Biroul Electoral Special întocmeşte un proces verbal pe care îl transmite Biroului Electoral Central.

Am convingerea că o lege a votului prin corespondenţă ar elimina aceste deficienţe majore constatate la ultimele scrutine de alegeri, scrutine la care dreptul constituţional al românilor a fost în mod flagrant obstrucţionat, deci încălcat. O astfel de lege va putea reda absolut tuturor românilor de pretutindeni dreptul fundamental de a vota la orice scrutin electoral viitor, în mod eficient, dar, mai ales, în condiţii umane, deci decente.

Domnul Mihai Lupu:

"Klaus Iohannis - alegerea Dreaptă"

"Democraţia are nevoie de o virtute: încrederea. Fără ca aceasta să fie construită, nu poate exista o democraţie adevărată", spune Victoria Camps, profesor emerit de filozofie şi politică la Universitatea din Barcelona.

Pe 16 noiembrie, constănţenii au dovedit că democraţia românească este bazată pe votul liber exprimat, cu încrederea că omul pe care l-au ales pentru funcţia de preşedinte al României, Klaus Iohannis, le va reda mândria, demnitatea şi prosperitatea furată.

Prin sinceritatea sa, deschiderea şi realizările sale în administraţie, Klaus Iohannis a câştigat încrederea constănţenilor care, cu o participare masivă la urne, l-au votat pe candidatul Dreptei într-un procent de 57,06%, punând capăt stăpânirii roşii şi dictaturii PSD. Nici măcar furtul masiv, şantajul şi ameninţările nu au putut să oprească înfăptuirea dreptăţii şi alegerea unui preşedinte cu viziune occidentală, cu un program solid şi cu voinţa de a schimba ţara în bine.

După foarte mult timp, constănţenii au simţit că trebuie să îşi exprime convingerile, să îşi apere drepturile şi să lupte pentru a fi reprezentaţi de un lider în care cred, pe care l-au simţit că nu îi va trăda, nu îi va minţi şi care va apăra statul de drept, Constituţia şi democraţia României.

Am încredere, la fel ca şi milioanele de români care au votat Dreapta, că preşedintele Klaus Iohannis a fost alegerea cea Dreaptă. După mulţi ani, în fruntea ţării vom avea un om care ne va reprezenta cu demnitate, un om care ştie să asculte vocea poporului, un om care nu reprezintă interesele nimănui, un om care nu doar că vrea, dar a dovedit şi că poate să îşi ducă la îndeplinire proiectele şi programele cu care a venit în faţa românilor.

Votul din 16 noiembrie din judeţul Constanţa este unul eliberator. Stăpânirea PSD nu a putut doborî voinţa exprimată clar şi răspicat de un număr atât de mare de cetăţeni. În faţa acestei înfrângeri ruşinoase, gherila roşie ar trebui să facă un pas în spate, să îşi recunoască eşecul şi să lase loc celor care au reuşit să le redea românilor încrederea, să reînvie democraţia.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Ministrul Pricopie trebuie demis urgent! Problema manualelor pentru clasa I, încă nerezolvată"

România se clasează, în 2014, pe locul 31 din 40 într-un top mondial pe educaţie în rândul statelor dezvoltate, realizat de firma Pearson, cea mai mare companie educativă din lume, care deţine "Financial Times" şi "The Economy Group", printre altele. Faţă de anul 2012 suntem tot la coada topului şi tot în urma Bulgariei, însă am urcat un loc, preluând poziţia Greciei.

Locul "fruntaş" din clasament nu ar trebui să mai mire pe nimeni, mai ales că, din 1990 şi până în prezent, toţi miniştrii Educaţiei au fost etichetaţi ca fiind nişte filosofi care au făcut experimente cu (şi pe) învăţământul românesc. Unde s-a ajuns? În ultimii 25 de ani, România a avut nici mai mult nici mai puţin de 18 miniştri ai educaţiei, singurul ministru care a avut un mandat întreg în fruntea instituţiei fiind Liviu Maior, tatăl actualului şef al SRI. A fost un ministru, Ioan Mang, care a stat doar opt zile, între 7 şi 15 mai 2012. Pe de altă parte, numai în 2012, pe uşa Ministerului Educaţiei s-au perindat fix şase miniştri: Daniel Funeriu, Cătălin Baba, Ioan Mang, Liviu Pop, Ecaterina Andronescu şi Remus Pricopie. Adică am avut parte de o abrambureală totală.

În prezent, la cârma Ministerului Educaţiei se află Remus Pricopie, un ministru care, atunci când nu se încurcă în explicaţii privind originea numelui său ori în gramatica limbii române, promite câte-n lună şi în stele şi, de la înălţimea funcţiei sale, crede că învăţământul românesc se află pe culmile...gloriei, cel puţin!

În urmă cu doar câteva luni, Pricopie susţinea că România este printre primele ţări care aduc noile tehnologii în şcoli şi că procesul va continua prin dotarea unităţilor de învăţământ, inclusiv a celor de la ţară, cu tablete, prin realizarea catalogului electronic şi a manualelor digitale pentru toţi anii de studiu. Potrivit acestuia, "România se află înaintea multor state, fiind conectată la noile tendinţe mondiale de creştere a calităţii procesului educaţional şi a adaptării la realităţile secolului al XXI-lea, prin aducerea tehnologiei mai aproape de şcoală", prin introducerea manualelor digitale, dar şi prin derularea unor proiecte precum "Internet în şcoala ta", care presupune conectarea a 2.446 de şcoli din mediul rural şi mic urban la internet sau prin dotarea unor clase cu produse IT de ultimă generaţie. Da, România se află înaintea unor state (în topul realizat de Pearson) precum Chile, Grecia, Turcia, Thailanda, Argentina sau Mexic! Şi asta în condiţiile în care multe şcoli din mediul rural sunt lipsite şi astăzi de apă potabilă, căldură sau grupuri sanitare adecvate.

Cam asta ne povestea ministrul Pricopie la începutul anului şcolar în curs. Luat de valul marilor declaraţii, printre care să nu uităm de cea cu "celebra" vulpe care i-a găsit şi crescut în pădure pe nişte indivizi numiţi Remus şi Romulus, n-a găsit vreme să tipărească abecedare pentru bobocii de şapte anişori care au călcat întâia oară pe treptele şcolii, problema nefiind rezolvată nici până în prezent...

De aceea, alături de colegii din Partidul Naţional Liberal, îi solicit premierului Victor Ponta să-l demită urgent pe ministrul educaţiei, Remus Pricopie. Consider că actualul premier este direct responsabil pentru neglijenţa cu care s-a tratat problema licitaţiilor pentru manualele de clasa I, dar evident că el nu-şi asumă răspunderea. Ministrul educaţiei şi-a bătut joc sistematic de toată procedura de licitaţie şi evaluare.

Mai are oare rost să amintesc că licitaţiile pentru noile manuale au fost demarate abia la doi ani şi jumătate de la schimbarea programei şcolare? Sau că licitaţia a părut de la bun început cu dedicaţie? Pentru cine nu ştie, trebuie spus că au fost 10 firme ofertante, dintre care nouă au depus contestaţii pentru modul defectuos de organizare a licitaţiei. Procedura a fost schimbată de atâtea ori, încât poate, poate câştigă firma care trebuie!

Este evident că ministrul Remus Pricopie nu poate să asigure corecta derulare a licitaţiilor şi nu poate să se dezlipească de interesele care gravitează în jurul Ministerului Educaţiei Naţionale şi pune mai presus interesele şi solicitările de partid, faţă de interesele copiilor noştri.

Demiterea sa este singura care poate să mai spele imaginea şcolii româneşti. Remus Pricopie trebuie să plece urgent din fruntea ministerului, iar dacă nu pleacă, sper că îl găseşte vreo vulpe să-l ducă în pădure! Sau măcar îl mai trimite puţin la şcoală...

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Ponta continuă modul netransparent şi ineficient de a guverna, vrând să înlocuiască redevenţele petroliere cu o taxă pe profitul obţinut din exploatare"

Deşi actualele cote de redevenţe petroliere sunt valabile până la 31 decembrie 2014, lucru prevăzut şi în Legea nr.555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Petrom, Guvernul Ponta continuă modul netransparent şi ineficient de a guverna, vrând să înlocuiască redevenţele petroliere existente cu o taxă pe profitul obţinut din exploatare.

Astfel, chiar dacă termenul prevăzut de lege expiră luna viitoare, Guvernul Ponta a dat dovadă de o totală lipsă de transparenţă, evitând să pună în dezbatere publică un proiect privind noul sistem de redevenţe petroliere.

Potrivit informaţiilor apărute în presă, cu puţin timp înainte de aplicare, aşa cum ne-a obişnuit actualul Guvern Ponta, campionul absolut al guvernării prin ordonanţe de urgenţă va aproba un proiect de ordonanţă de urgenţă care prevede aplicarea unei taxe pe profitul obţinut din exploatare, în loc de redevenţe.

Dacă informaţiile se confirmă, practic, companiile petroliere ar urma să nu mai plătească redevenţe, ci o taxă pe profitul din exploatare. În plus, Guvernul Ponta va renunţa la alte taxe în vigoare, aplicate companiilor petroliere.

Este important de văzut cum anume îşi va fundamenta Guvernul Ponta un astfel de proiect de OUG, care ar prevede aplicarea unei taxe pe profitul din exploatare, în locul unui nou sistem de redevenţe.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă acest guvern realizează şi că există pericolul declarării de către companii a unor profituri mai mici decât cele reale. În plus, rămâne de văzut care companii vor fi taxate în acest mod şi pentru ce fel de zăcăminte de petrol şi gaze.

De asemenea, este neclar dacă actualul sistem de redevenţe poate fi aplicat în continuare, în cazul acordurilor petroliere în vigoare sau dacă va exista posibilitatea ca o companie petrolieră să opteze pentru taxarea pe profitul din exploatare şi pentru acestea. Altfel spus, noul sistem de taxare va fi aplicat doar pentru acordurile viitoare sau va putea fi valabil şi în cazul celor actuale?

PNL consideră că sistemul de taxare ar fi trebuit să fie reglementat printr-un proiect de lege, care să fie dezbătut în Parlament, şi nu prin ordonanţă de urgenţă şi, de aceea, vom depune cât de curând, spre dezbatere şi adoptare în Parlament, o iniţiativă legislativă în acest sens, care să aibă rolul de a reda României posibilitatea de a-şi valorifica resursele provenite din dreptul său de proprietate, cu alte cuvinte, de a reevalua în avantajul său şi al românilor cuantumurile redevenţelor provenite din contractele de concesiune a resurselor naturale.

Mai mult decât atât, mai trebuie spus şi faptul că redevenţele sunt foarte importante pentru a putea stabiliza cât mai bine bugetul statului. Acestea aduc, în prezent, la buget, venituri de circa 1 miliard de lei anual, iar principalii producători de gaze şi petrol din România sunt OMV Petrom şi Romgaz, cu o cotă de peste 95%, dar cuantumul acestor redevenţe este departe de a reflecta realitatea din plan internaţional şi de a apăra, în primul rând, interesul naţional.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"La mulţi ani tuturor românilor, oriunde s-ar afla, de ziua lor şi a ţării care le aparţine!"

Anul acesta, pe 1 decembrie, sărbătorim 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, care marchează un moment fundamental al istoriei noastre moderne, şi cu această ocazie semnificativă doresc să le urez tuturor românilor un gând bun şi la mulţi ani de ziua ţării lor, oriunde s-ar afla!

Să ne reamintim faptul că această importantă dată, şi anume cea de 1 decembrie, a fost declarată ca zi naţională a României în anul 1990, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a votat Unirea Transilvaniei cu România, creându-se astfel un singur stat naţional. Astfel, în conformitate cu Constituţia din 1991, articolul 12, alineatul (2), 1 decembrie este Ziua Naţională a României, zi adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

Dar, cred că este important de menţionat că primul pas în acest sens a fost făcut, de fapt, la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, când Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească, urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie, când s-a adoptat declaraţia de independenţă. Încununarea acestor acţiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal şi secret a decis, cu majoritate de voturi, unirea cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti. Apoi, Comitetul Executiv al Consiliului Naţional din Bucovina, a convocat un Congres General al Bucovinei pe 15/28 noiembrie 1918, în Palatul Mitropolitan din Cernăuţi.

Preşedintele Congresului, Iancu Flondor, a dat citire moţiunii în care se afirma că Bucovina este parte organică a Moldovei. Congresul general al Bucovinei a hotărât, în numele suveranităţii naţionale, unirea necondiţionată a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României. În zilele când românii din Bucovina au rostit hotărârea de Unire cu România, în Transilvania s-a pregătit ultimul act al marii epopei naţionale.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiş a citit rezoluţia Unirii: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre".

Legea unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege nr. 3631 din 11 decembrie de către regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

Cred că anul acesta, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, românii de pretutindeni au demonstrat în mod categoric că le pasă de ţara lor şi de viitorul acesteia, că sunt mai uniţi ca niciodată atunci când vine vorba de apărarea drepturilor fundamentale democratice ale cetăţenilor români şi că-şi doresc cu toţii o Românie altfel, o Românie cu o democraţie puternic consolidată şi cu un viitor garantat de lucrul bine făcut!

La mulţi ani, România! La mulţi ani românilor din ţară şi de pretutindeni!

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Bugetul de stat pe anul 2015 şi pomenile electorale ale Guvernului Ponta"

Delegaţia FMI va sosi în România la începutul lunii decembrie, urmând să discute cu reprezentanţii Guvernului României, bugetul pe anul 2015. În aceste condiţii, premierul Victor Ponta a anunţat că le-a cerut miniştrilor să pregătească bugetul pe anul viitor, dar nu le-a dat şi un termen. Conform legislaţiei în vigoare, bugetul ar fi trebuit deja să fie gata, şi să fie înaintat spre dezbatere Parlamentului, încă din data de 15 octombrie. Însă, pentru premierul Ponta campania electorală a fost mult mai importantă. O campanie electorală în care Alianţa USD aflată la guvernare a făcut promisiuni şi a împărţit pomeni electorale, sub forma unui cec fără acoperire. Sunt promisiuni care vor pune presiuni puternice asupra bugetului ţării pe anul viitor.

Cu o săptămână înainte de alegerile prezidenţiale, premierul Victor Ponta, în numele Guvernului României, a semnat un acord de înţelegere cu sindicatele din educaţie. Prin acest acord, Guvernul României se angajează, printre altele, să crească cu 10% salariile profesorilor în anul 2015 şi să permită pensionarea profesorilor cu 3 ani înainte de împlinirea vârstei, fără diminuarea pensiei. Premierul Victor Ponta a promis că pentru anul viitor guvernul se angajează să creeze spaţiul fiscal necesar pentru reducerea TVA la 9% la legume şi fructe şi apoi la carne. Premierul Victor Ponta a anunţat că a fost adoptată o ordonanţă de urgenţă, prin care salariile angajaţilor din sistemul sanitar vor fi majorate de la 1 ianuarie 2015 cu 100 de lei.

Indexarea pensiilor cu 5%, o altă promisiune electorală a premierului Ponta, deşi acest lucru este o normă prevăzută de lege. Victor Ponta a promis că în anul 2015, sub conducerea sa, Guvernul României va majora salariul minim pe economie la 1000 lei. Guvernul României a adoptat şi o ordonanţă de urgenţă care prevede majorarea alocaţiei cu 42 de lei pentru fiecare copil. De majorarea acestei alocaţii vor beneficia familiile cu un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie.

Toate aceste promisiuni au creat un impact negativ asupra bugetului statului, în valoare de 15 miliarde de lei. De unde vor fi luaţi banii fără a fi încălcat un alt angajament electoral, acela că nu vor creşte taxele şi impozitele? La această întrebare trebuie să răspundă Guvernul Ponta.

Guvernul Ponta este obligat să vină cu un proiect de buget pe 2015, însă cum poate fi acesta finalizat fără a fi rezolvate alte probleme: Codul fiscal, care ar trebui să includă şi noul mod de calcul al accizei? Ministrul finanţelor, doamna Ioana Petrescu, nu cunoaşte sau nu vrea să spună cum vor fi calculate accizele începând cu 1 ianuarie 2015. În perioada campaniei electorale, doamna ministru a evitat să spună ceva concret despre măsurile fiscale pe care le va lua guvernul.

Pe ce încasări din accize se bazează Guvernul Ponta? Cum vor fi calculate accizele pe care le va încasa statul începând cu 1 ianuarie 2015? Modul de calcul trebuie schimbat, având în vedere că în decursul anului 2014 au fost încasate accize după un curs inventat de Guvernul Ponta de 4,74 lei/euro, mult mai mare decât cel real. Guvernul USD condus de premierul Victor Ponta are un greu sold negativ. Toate acţiunile sale au fost dictate numai de preocupările sale electorale. Premierul Ponta şi guvernul său este absolut descoperit, cu miliarde pe care nimeni nu ştie de unde le va scoate. După doi ani şi jumătate de guvernare Ponta, cetăţenii români se zbat încă în lipsuri şi prea mulţi dintre ei în sărăcie.

În acest context, ne punem o întrebare firească: are Guvernul Ponta în vedere un plan de acţiune privind ieşirea României din recesiune, pentru redresarea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă? Din păcate, realitatea ne arată că strategia economică a Guvernului Ponta este caracterizată de lipsa de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, de o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general. Aplicarea în continuare a politicii de supraimpozitare şi tăierea investiţiilor va împinge România, cu siguranţă, spre un dezastru economic şi bugetar cu consecinţe grave asupra mediului de afaceri şi asupra nivelului de trai al populaţiei.

Orice stat democratic este guvernat doar pe baza bugetului de stat şi al asigurărilor sociale aprobat de către Parlament. Prin neprezentarea la timp şi ignorând cu bună ştiinţă respectarea cadrului legislativ, Guvernul Ponta şi-a demonstrat din nou incompetenţa şi lipsa de profesionalism, guvernând România în absenţa unor strategii esenţiale pentru dezvoltare, provocând prejudicii importante economiei României.

Doamna Neviser Zaharcu:

"136 de ani de la reunirea Dobrogei cu România"

Dobrogenii au aniversat recent împlinirea a 136 de ani de la reintrarea oficială a Dobrogei în componenţa statului român unitar modern. Ziua de 14 noiembrie este una extrem de specială pentru locuitorii Dobrogei, fiind data la care, în anul 1878, aceste străvechi meleaguri s-au realipit României. De atunci, cred că fiecare dobrogean trebuie să îşi reamintească cu emoţie şi bucurie ziua de 14 noiembrie, ca pe cea mai mare zi din istoria bimilenară a Dobrogei.

În ziua de 14 noiembrie 1878, o divizie română a trecut Dunărea în Dobrogea, prilej cu care regele Carol I a citit dobrogenilor o Proclamaţie care a rămas înscrisă cu litere de aur în istoria făuririi statului naţional unitar român modern: "Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă...

Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţie definitivă, care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornicite poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră".

De asemenea, adresându-se soldaţilor, domnitorul Carol I a spus: "Soldaţi, azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! În această nouă Românie veţi găsi o populaţiune care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi credinţe. Între ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire să respectaţi credinţa lor. Fiţi în mijlocul noilor voştri concetăţeni anteluptători ai legalităţii şi ai civilizaţiei Europei".

Îmi exprim speranţa că aniversarea din acest an a realipirii Dobrogei la trupul României a reprezentat un bun moment de pilduitoare aducere aminte a celor care au realizat acest act istoric, bravii noştri înaintaşi. Consider că prin toate acţiunile noastre prezente şi viitoare, ale tuturor dobrogenilor, de la autorităţi la oamenii simpli, trebuie să ne ridicăm zi de zi la înălţimea făuritorilor actelor de unitate şi unire a tuturor românilor. Dobrogea este un ţinut minunat, un colţ de rai fără asemuire în toată lumea, iar noi avem menirea de a avea grijă de acest teritoriu sacru, pentru a-i menţine frumuseţea şi strălucirea date de natură şi de bunul Dumnezeu.

Doamna Neviser Zaharcu:

"Preşedintele ales are obligaţia să preia ideile bune, iar referendumul pentru monarhie este una dintre ele!"

Am afirmat, într-o intervenţie anterioară, că România are nevoie de continuitate. Mă refeream la ideile generoase, care, în cadrul unei democraţii autentice, sunt continuate şi duse la bun sfârşit de către reprezentaţii puterilor statului, fără a se erija în deţinătorii paternităţii acelor deziderate.

O astfel de intenţie politică, benefică în acest moment pentru poporul român, este şi propunerea lansată de prim-ministrul Victor Ponta, referitoare la necesitatea unei dezbateri ample pe tema viitoarei forme de guvernământ a României. Sunt în asentimentul premierului în ceea ce priveşte recomandarea făcută pe marginea iniţierii unei consultări populare legate de forma de guvernământ. Deşi starea actuală de Republică este agreată de un număr important de români, consider că monarhia a evoluat semnificativ în ultimii ani, atât în preferinţele populaţiei, cât şi în gradul de încredere în această configuraţie politică. La modul concret, Victor Ponta a propus organizarea unui referendum, pentru ca românii să decidă ce fel de conducere a statului îşi doresc în viitor.

Este important să ne reamintim că, alături de Biserică şi Armată, Casa Regală a României a fost una dintre instituţiile fundamentale, fiind un sprijin important pentru români în momentele dificile ale istoriei. Cred că există un set de valori necesar a fi perpetuate peste generaţii, iar monarhia este un bun naţional, cu o semnificaţie pilduitoare pentru noi toţi.

Ca preşedinte ales, Klaus Iohannis trebuie, vrând-nevrând, să fie preşedintele tuturor românilor, mai ales, spun eu, al românilor care nu l-au votat! Cota de popularitate în viitorul şef al statului va fi măsurată în funcţie de modul în care acesta va satisface interesele oponenţilor lui din momentul votului. În acest context, prezenţa de zilele trecute a noului şef al statului la aniversarea zilei onomastice a Majestăţii Sale Regele Mihai I poate constitui un punct de plecare, într-o plauzibilă încercare de a prelua ideea lui Victor Ponta, de organizare a unui referendum legat de stabilirea formei de guvernământ. Ar fi un gest firesc, în litera şi spiritul uneia dintre lozincile folosite de noul preşedinte în campania sa electorală. Este în mâna şi stiloul domnului Klaus Iohannis să arate românilor că "România normală", la care făcea vorbire, nu va rămâne doar o deviză lipsită de acoperire. Un prim pas a fost făcut deja, când preşedintele ales a spus public, la ceremonia de validare a mandatului de la Curtea Constituţională, că este nevoie de revizuirea actualei legi fundamentale.

Doamna Neviser Zaharcu:

"Stop violenţei împotriva femeilor!"

Din 1999, Adunarea Generală a ONU a decis printr-o Rezoluţie ca în fiecare an data de 25 noiembrie să fie marcată în întreaga lume ca Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii. Organizaţia Naţiunilor Unite recomandă tuturor guvernelor, instituţiilor publice şi organizaţiilor nonguvernamentale să accentueze corespunzător această zi, prin manifestări de conştientizare asupra proporţiilor îngrijorătoare luate de acest fenomen nedorit, precum şi prin acţiuni concrete pentru diminuarea violenţei la care sunt supuse zilnic femeile. "Respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale", se arată într-o altă Rezoluţie, de data aceasta a Parlamentului European, elaborată încă din data de 11 iunie 1986.

România a început timid şi destul de târziu procesele de conştientizare şi combatere a fenomenului violenţei împotriva femeii, a violenţei domestice în general. Deşi fenomenul a fost cunoscut de către autorităţi încă din vremea comunistă, el a fost procesat la adevărata sa dimensiune abia după 1990, şi cu precădere în ultimii ani. Aşa se face că un act normativ explicit şi adaptat situaţiei a fost adoptat abia în 22 mai 2003, prin Legea nr. 217 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Documentul prevede că soţii sau partenerii violenţi vor primi amenzi, vor fi nevoiţi să părăsească locuinţa conjugală sau, dacă se dovedeşte că este cazul, pot face chiar închisoare pentru faptele lor.

Pentru ca victimele violenţei în familie, în proporţie copleşitoare femei, să poată lupta împotriva agresorilor, acestea trebuie să ştie prevederile Legii nr.217/2003. Potrivit acesteia, violenţa în familie reprezintă "orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material". Victima trebuie să obţină iniţial un certificat medico-legal, iar apoi să depună o plângere la Poliţie.

Pe parcurs, Legea nr.217/2003 a cunoscut îmbunătăţiri semnificative, ultima republicare, cea din 24 martie 2014, conţinând şi un formular privind cererea de emitere a ordinului de protecţie. Potrivit Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, prin ordinul de protecţie se pot lua măsuri provizorii, pentru maxim şase luni, în cazul actelor de violenţă comise asupra unui membru al familiei, constând, de exemplu, în evacuarea agresorului din locuinţă, reintegrarea victimei în locuinţă, interdicţia pentru agresor de a se apropia de victimă. Cererea se soluţionează de către judecătoria de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, în regim de urgenţă. Trebuie subliniat că numai în perioada 12 mai 2012 - 31 martie 2014, pe rolul judecătoriilor din România au fost înregistrate 3.629 de cauze având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, iar la instanţele de control judiciar s-au înregistrat 676 de astfel de cauze, potrivit unui raport al Consiliului Superior al Magistraturii.

Este foarte important ca femeia, victimă a agresiunilor de orice fel venite din partea bărbaţilor sau a altor persoane, să cunoască că are drepturi. Ele trebuie să ştie că, potrivit aceleiaşi Legi 217, sunt în legitimă apărare persoanele care săvârşesc orice faptă pentru a înlătura un atac asupra lor. Mai concret spus, dacă o femeie este atacată şi se poate apăra, legea nu pedepseşte acest tip de apărare legitimă.

Din păcate, de cele mai multe ori româncele nu ştiu să îşi apere singure interesele şi încă nu au mentalitatea de a realiza că doar ele însele au drepturi depline asupra vieţilor lor. Datele statistice indică faptul că o proporţie covârşitoare din cazurile de violenţă în familie sunt trecute sub tăcere de către femei, care nu fac astfel decât să încurajeze proliferarea acestui fenomen. Personal, îmi doresc ca femeile să conştientizeze că pot diminua cazurile de violenţă domestică prin implicare, nu prin tăcere.

Dincolo de legislaţie şi de numărul extrem de mare al victimelor care îşi pierd viaţa, ceea ce trebuie să ne mai pună pe toţi pe gânduri sunt şi efectele directe ale violenţei domestice asupra copiilor. Un minor dintr-o familie cu probleme între părinţi are tendinţa de a repeta traumele văzute acasă, fapt care-i poate dăuna atât în copilărie, la şcoală şi în societate, cât şi mai târziu, în comportamentul de adult.

De asemenea, vedem că violenţa în familie se propagă în ultima perioadă şi în rândul scenei politice, dialogul civilizat şi respectuos dintre protagonişti fiind deseori înlocuit cu invective şi acuzaţii reciproce violente şi neconforme cutumelor democratice.

Dramatic este că ONG-urile care analizează fenomenul violenţei în familie susţin că o femeie din patru, de-a lungul vieţii ei, în România, este la un moment dat victimă a violenţei şi a abuzului într-una dintre formele sale. Şi mai grav este faptul că peste 100 de românce mor anual din cauza violenţei în familie.

Consider că Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii trebuie folosită în mod eficient de către instituţiile statului şi ONG-urile din domeniul violenţei în familie, în primul rând prin campanii de informare a victimelor în legătură cu drepturile avute de acestea. Este nevoie să conştientizăm că nicio femeie din România nu trebuie să fie traumatizată de partenerul ei de viaţă, indiferent de cauzele care ar putea genera aceste reacţii anormale. Cred că statul este dator să intervină, mai ales în zonele mai îndepărtate de civilizaţia urbană, acolo unde accesul la informaţie este deficitar, ori tocmai în localităţile rurale au loc în mod tradiţional marea majoritate a cazurilor de violenţă împotriva femeilor lipsite de ştiinţa legii şi, implicit, de apărare.

Doamna Viorica Marcu:

Domnule prim-ministru Victor Ponta,

Poporul român este un popor răbdător, iartă, are speranţa că vor veni şi vremuri bune pentru ţara lor. Aţi avut grijă însă ca românii plecaţi din ţară, la studii ori la muncă, să aibă parte de un tratament înjositor. I-aţi obligat să călătorească sute de kilometri pentru a-şi putea exprima un drept asigurat de Constituţia României, acela de a vota! Aţi forţat românii să aştepte cu orele la cozi în faţa secţiilor de vot, aţi desfiinţat secţiile din oraşele cu comunităţi mari de români şi aţi mutat multe secţii de vot. Aţi reuşit, astfel, prin utilizarea tuturor posibilităţilor administrative şi legislative, "să oferiţi" românilor din diaspora un dureros cadou, şi anume imposibilitatea de a vota. Rezultatul a fost cel pe care aţi scontat: românii nu au reuşit să voteze, după multe ore de aşteptare, stând în ploaie, în frig, la cozi. Ce aţi avut de câştigat din asta? Nimic.

O studentă plecată la studii în Marea Britanie mi-a scris:

"La ora 21:00 uşa secţiei de votare s-a închis. Strigătele noastre unite cu dorinţa de a vota nu aveau cum să mai schimbe această hotărâre. Am mai stat pentru alte câteva minute în mulţime, după care ne-am strâns pe partea opusă de stradă, noi, grupul care veniserăm de dimineaţă din Cambridge. Unii dintre noi au reuşit să voteze. Cred că jumătate dintre noi nu au reuşit să voteze.

Am stat mai bine de 11 ore în picioare, fără să număr orele, fără să mă plâng, fără să mă enervez şi, totuşi, nu am votat. Abia după ce s-a închis secţia de vot mi-am dat seama că până în acel moment eu chiar credeam că voi ajunge înăuntru să votez. Eram îndurerată de modul în care noi toţi am fost trataţi şi cu atât mai mult neputincioasă în faţa acestei nedreptăţi.

Veştile din ţară însă ne-au întărit. Miile de oameni ieşiţi în stradă ne-au făcut mândri că suntem români, ne-au făcut mândri de ei. Mi-erau dragi şi i-aş fi cuprins pe toţi într-o îmbrăţişare de apreciere şi mulţumire.

Ziua de 16 noiembrie 2014 a fost o zi în care eu am învăţat că românii sunt frumoşi, sunt hotărâţi, sunt vii şi luptă pentru viitorul lor. Românilor le pasă! Tinerii sunt bine educaţi. Tinerii vor ce e mai bun pentru ei, pentru părinţii şi bunicii lor, pentru familiile pe care le au sau le vor avea. Românii noştri, noi toţi, studenţii şi elevii, ştim să respectăm, dar vrem să fim respectaţi la rândul nostru. Ştim să fim cinstiţi, dar vrem să fim trataţi cu onestitate. Ştim să luptăm pentru drepturile noastre, dar vrem să fim ascultaţi. Ştim să fim uniţi, dar vrem să nu ni se pună piedici şi să întâmpinăm încercări prin care să fim dezbinaţi.

Ştim cum vrem să arate viitorul nostru, dar vrem ca părerea noastră să conteze. Ştim să învăţăm şi să muncim cu pricepere şi dăruire, dar vrem să ni se dea această şansă! Ştim să fim români, dar vrem să fim liberi să o dovedim!

Aşa cum ne-a păsat în 16 noiembrie, aşa ne pasă în fiecare zi! Să nu uitaţi acest lucru! Să nu uitaţi de noi! Să nu uitaţi de responsabilitatea pe care o aveţi faţă de toţi cei care au luat parte, într-un fel sau altul, la istoria acestei zile. Niciunul dintre cei doi candidaţi nu trebuie să neglijeze acest lucru! Preşedintele ales, cu atât mai mult! Nu uitaţi că ne pasă şi vrem să nu ne dezamăgiţi!

Ioana Pleşca - Studentă - Facultatea de Ştiinţe, Cambridge, UK"

Orice problematică care are impact şi care interesează populaţia acestei ţări putea fi urmată de o ordonanţă de urgenţă pe care, ca prim-ministru, fost candidat la preşedinţie şi "mândru că sunteţi român", o puteaţi solicita. Era legal. De ce nu aţi făcut-o?

Doamna Cornelia Negruţ:

"Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii"

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia nr.54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie ca fiind Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii, zi marcată în întreaga lume. Cu această ocazie, ONU a solicitat tuturor guvernelor, organizaţiilor internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să informeze populaţia lumii despre amploarea acestui fenomen şi să trezească conştiinţa publică în faţa acestei probleme.

Comunitatea internaţională şi societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi că fenomenul respectiv reprezintă o încălcare gravă a dreptului lor, fiind inacceptabil şi de netolerat.

Cu toate că legislaţia din România a suferit modificări majore, în sensul îmbunătăţirii ei, iar numărul sesizărilor referitoare la cazurile de violenţă în familie înregistrate de către Poliţie au crescut, fenomenul atinge încă, din nefericire, cote alarmante. În opinia mea, este evident că avem nevoie de multiplicarea numărului campaniilor publice de informare, cu atât mai mult cu cât un procent important al populaţiei României susţine faptul că nu cunosc cu exactitate instituţiile care se ocupă de combaterea violenţei în familie, iar femeile abuzate sub diferite forme nu ştiu cui să se adreseze concret. De asemenea, conform sondajelor, 80% dintre români consideră absolut necesară intervenţia poliţiei în astfel de cazuri, ceea ce denotă faptul că populaţia percepe violenţa în familie ca orice altă formă de violenţă.

Din păcate, campaniile derulate în ultima perioadă de către autorităţi nu au reuşit nici pe departe să combată în mod real fenomenul violenţei domestice, în special violenţa împotriva femeilor. Statisticile, extrem de îngrijorătoare, de altfel, indică faptul că în ultimii ani numărul femeilor decedate din cauza agresiunilor partenerilor de viaţă a crescut alarmant. De asemenea, în România nivelul violenţei în familie depăşeşte media europeană, românii fiind printre cei mai agresivi europeni. Datele oficiale nu reliefează însă adevărata dimensiune a flagelului femeilor maltratate de bărbaţi, specialiştii atrăgând atenţia că alte mii de femei îndură zilnic bătăi şi alte forme de violenţă fizică sau verbală, neavând însă curajul necesar de a se adresa autorităţilor.

Repercusiunile acestei forme de violenţă se reflectă, tot în sens negativ, şi prin creşterea fenomenului violenţei în şcoli, deoarece copiii au tendinţa de a imita şi a împrumuta în comportamentul lor ceea ce văd şi ceea ce li se întâmplă în propriile familii. Mai mult decât atât, fenomenul violenţei împotriva femeii şi, în general, violenţa în familie se manifestă şi în sfera politicului. Observăm de multe ori că locul unor dezbateri televizate sau publice civilizate, pe proiecte concrete şi idei constructive, cu un limbaj decent, este luat de discuţii agresive, pigmentate cu violenţă verbală, ceea ce determină populaţia să aibă o justificată atitudine de desconsiderare faţă de întreaga clasă politică.

În consecinţă, susţin că autorităţile responsabile de combaterea acestui fenomen alarmant trebuie să dea dovadă de o mai mare fermitate în acţiunile desfăşurate, în aşa fel încât legile să poată fi puse în aplicare, iar vinovaţii să fie aspru pedepsiţi, ca un exemplu concret şi palpabil în vederea descurajării altor potenţiali agresori.

Domnul Mihai Deaconu:

"Alegerile prezidenţiale - o lecţie pentru clasa politică din România"

Săptămâna trecută am reînceput activitatea în Parlament după o campanie pentru alegerile prezidenţiale plină de surprize. Consider că trebuie trase câteva concluzii din rezultatul acestor alegeri de care toată clasa politică trebuie să ţină seama.

Aceste alegeri prezidenţiale au arătat faptul că românilor le pasă de ce se întâmplă cu ţara lor şi că sunt conştienţi că ei au puterea de a schimba ceva. Românii au fost prezenţi în turul doi la vot într-un număr mult mai mare decât în alţi ani. Acest lucru a arătat implicarea lor, pe de o parte, dar şi faptul că voinţa poporului se face mai clar auzită în astfel de situaţii. Maşinăriile de influenţare/manipulare a voturilor, de care auzim la fiecare alegeri în România, nu mai au aceeaşi eficienţă în faţa unor astfel de fenomene. Atunci când câteva milioane (în plus) de români ies la vot, câteva sute de mii de voturi în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţi nu mai cântăresc mult şi, prin urmare, nu mai pot influenţa rezultatul. Salut implicarea românilor şi sper că această tendinţă va fi susţinută, pentru că alegerea oricărui oficial care să ne reprezinte ca cetăţeni este treaba noastră, a tuturor.

Mai mult, electoratul român, prin preferinţa exprimată, a dat acum un semnal întregii clase politice: greşelile sunt taxate, domnilor, aşa cum este normal într-o democraţie cu drept de vot liber exprimat. Inconsecvenţele, măsurile cu tentă electorală luate pe ultima sută de metri sau contrar a ceea ce pare a fi opinia generală a societăţii nu trec neobservate. Este o regulă de care clasa politică, din păcate, uită uneori. Eu, alături de alţi colegi de-ai mei de bună-credinţă, am ţinut şi voi ţine mereu cont de acest lucru, dar este foarte important ca noi, ca instituţie, să arătăm asta prin fapte, prin legile propuse şi adoptate aici. Avem o societate civilă în dezvoltare, conştientă de drepturile şi obligaţiile sale, şi este păcat să nu colaborăm cu ea pentru a construi ceva frumos pentru copiii noştri. Iată că ea ne ascultă şi ne atrage atenţia de câte ori ceea ce se întâmplă aici nu este în interesul poporului.

În acest context salut respingerea Legii amnistiei şi graţierii, o măsură normală într-o ţară democratică. Eu şi colegii mei vom continua promovarea unor proiecte bune pentru interesul societăţii româneşti, iar eu voi încerca să fiu la înălţimea aşteptărilor oamenilor care m-au ales. Este singura atitudine cu ajutorul căreia putem evolua ca societate.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Este nevoie de o nouă Lege a Sănătăţii!"

De doi ani promitem populaţiei o nouă Lege a sănătăţii. Au trecut alegerile europarlamentare şi prezidenţiale, Guvernul a făcut cunoscută Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, cunoscută sub denumirea Sănătatea pentru prosperitate, iar în acest moment trebuie să elaborăm o nouă lege.

Din 2006 şi până în prezent, actuala Lege nr.95 - Legea sănătăţii are o modificare la două zile. În total, sunt 1.300 de schimbări pentru o lege care decide soarta bolnavilor. Au fost aduse modificări de către deputaţi, de către senatori, de numeroase ordonanţe de urgenţă, s-au adăugat directive europene, hotărâri de guvern şi ordine de ministru. Unele schimbări ar fi trebuit să reformeze din temelii sistemul. Dacă cineva ar vrea să pună cap la cap toate modificările nu ar reuşi, însă din 2006 şi până acum nu a existat o republicare a Legii sănătăţii care să cuprindă toate aceste modificări.

Adoptarea unei noi Legi a sănătăţii este absolut necesară. Actuala legislaţie este depăşită şi amânarea înlocuirii ei aduce mari deservicii atât bolnavilor, cât şi medicilor. Ca medic şi ca membru al Comisiei de sănătate şi familiei din Camera Deputaţilor voi susţine realizarea de urgenţă a unei noi Legi a sănătăţii.

Domnul Clement Negruţ:

"Domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta - pe meleagurile dubaiene, şi bugetul aşteaptă"

Alegerile prezidenţiale din România au oferit lecţii pentru fiecare dintre noi. Am retrăit cu toţii sentimentul solidarităţii românilor din ţară, dar mai ales a celor de peste meleagurile româneşti, pentru a ne bucura de o ţară normală. România a ales un preşedinte care trebuie să continue proiectele începute de domnul preşedinte Traian Băsescu.

Iresponsabilul prim-ministru Ponta păşeşte cu paşi repezi în Dubai pentru a-şi satisface poftele, dorinţele, pentru "a-şi sărbătorii victoria la Cotroceni" în cele mai luxoase cluburi, în loc să trimită bugetul pe 2015 conform "Legii nr.500/2002 privind finanţele publice art.35 alin. (4), actualizată în 2013, Guvernul trebuie să prezinte Parlamentului un draft de buget până la data de 15 noiembrie a fiecărui an".

Domnule prim-ministru, dumneavoastră ce ne prezentaţi? Nota de plată?

Faptul că Proiectul de buget pentru anul 2015 nu este prezentat Parlamentului în termenul legal, confirmă încă o dată incapacitatea acestui guvern de a-şi îndeplini obligaţiile, doar că toate obligaţiile neîndeplinite de domnul prim-ministru de azi sunt tratate cu o remarcă cel puţin hazlie, dar cu o judecată corectă şi plină de speranţe pentru viitorul apropiat.

Solicit în numele tuturor românilor, din afara graniţelor, dar şi de pe meleagurile României frumoase, demisia domnului prim-ministru Victor-Viorel Ponta.

Doamna Marioara Nistor:

"Dispariţia lui Culiţă Tărâţă, o mare pierdere pentru UNPR"

În aceste momente deosebit de triste, în numele Organizaţiei UNPR Brăila şi al meu personal, exprim profunde regrete pentru trecerea în nefiinţă a domnului Culiţă Tărâţă. Suntem alături de familia îndoliată. Din nefericire, pentru a exprima sentimentele cele mai adânci şi mai vii, nu avem la dispoziţie decât cuvintele, iar în momentele grele, precum această pierdere, chiar şi cuvintele amuţesc. Pentru cei care l-au cunoscut, iubit, apreciat, Culiţă Tărâţă lasă în urmă un gol pe care nimeni nu îl va putea umple.

UNPR a pierdut un bun coleg şi un adevărat prieten, vicepreşedinte UNPR şi preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ. La capătul unei lungi lupte cu o boală necruţătoare, Culiţă Tărâţă a trecut în nefiinţă. Culiţă Tărâţă a fost un om puternic şi drept, un om care şi-a iubit şi şi-a ajutat semenii, a creat locuri de muncă, a sprijinit tinerii, a pus umărul la construirea partidului nostru. Culiţă Tărâţă a crezut cu tărie în unitatea naţională, în dialogul social, în progresul ţării noastre, în pilonii UNPR.

Pierderea lui Culiţă Tărâţă este un moment greu pentru cei din UNPR. Este un moment în care UNPR îşi exprimă încă o dată, cu tărie, credinţa în unitate, solidaritate şi camaraderie. Cu toţii suntem alături de familia îndurerată în aceste momente grele şi îl vom păstra mereu în inimile noastre pe bunul nostru coleg şi prieten.

Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, Culiţă Tărâţă, a murit în noaptea de vineri spre sâmbătă la vârsta de 62 de ani, în urma unei boli incurabile, potrivit unui anunţ făcut de familia acestuia. Funeraliile au avut loc marţi la Cimitirul Eternitatea din Piatra Neamţ. În ultima perioadă, starea de sănătate a lui Culiţă Tărâţă era vizibil afectată de boală şi de chimioterapia pe care o făcea la o clinică din Viena, Austria. De altfel, el s-a aflat în concediu medical în ultimele şase luni, fiind prezent sporadic la consiliul judeţean.

Culiţă Tărâţă a fost deputat PSD în două mandate, între anii 2000-2004 şi 2008-2012. În anul 2011 a demisionat din PSD şi a devenit fondator şi vicepreşedinte al UNPR. În anul 2012, Culiţă Tărâţă a candidat şi a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Neamţ, în cadrul unei alianţe UNPR cu PDL şi PNŢCD.

De profesie inginer agronom, Culiţă Tărâţă a fost şi fondatorul Holdingului TCE 3 Brazi, care a avut în administrare Insula Mare a Brăilei.

Sincere condoleanţe familiei şi Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Doamna Marioara Nistor:

"România puternică, dezideratul guvernării susţinute de UNPR"

Ca parte integrantă şi activă a coaliţiei de guvernământ, Uniunea Naţională pentru Progresul României susţine cu tărie programul de guvernare iniţiat şi derulat de actualul guvern până în anul 2016, care se bazează pe conlucrarea mai multor forţe politice, în scopul realizării unei Românii cu adevărat puternice. Soluţia susţinută de actualul Executiv este aceea de a întări instituţiile statului, de a aduce bunăstare oamenilor, de a instaura corectitudinea şi bunul-simţ. O Românie puternică are ca scop relansarea economiei şi susţinerea clasei de mijloc, înseamnă dreptate socială şi sprijin pentru românii afectaţi de criză, înseamnă instituţii corecte şi drepte, înseamnă un stat puternic, cu şanse reale într-o lume în permanentă schimbare.

Programul de guvernare ţine seama de o serie de factori care creează premisele de evoluţie a României pentru următorii ani. Este vorba despre situaţia economică dificilă din Uniunea Europeană - cel mai important partener comercial al nostru -, despre aşteptările populaţiei, angajamentele asumate de România în faţa partenerilor săi europeni şi euroatlantici, precum şi despre realitatea economică şi socială din ţară. Toate acestea impun o abordare responsabilă a actului de guvernare, care să servească intereselor imediate ale cetăţenilor, dar şi obiectivelor pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.

Românii trebuie să ştie că, în urma unei evaluări obiective a realităţii economice şi sociale din ţară, ne aflăm în prezent pe drumul cel bun al dezvoltării sustenabile, cu toate că ne confruntăm în continuare cu efectele crizei economice gestionate defectuos până în 2012. Astfel, până acum s-au reparat o parte din nedreptăţile comise de guvernările PDL, iar în ultimele luni s-a urmărit în mod direct rezolvarea dezechilibrelor sociale, a problemelor reale ale populaţiei, în timp ce mediul economic a primit semnale favorabile din partea guvernului. Totuşi, anii în care austeritatea a fost singura politică a statului şi-au spus cuvântul în mod pregnant, iar îndreptarea tuturor erorilor comise începând din 2009 şi până în 2012 necesită o acţiune susţinută, de lungă durată.

Trebuie remarcat că Guvernul Ponta, susţinut corect şi responsabil în Parlament şi în Executiv de UNPR, are ca obiectiv primordial realizarea unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între domeniul economic şi cel social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public. În acest sens, a fost promovat un set coerent de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei.

Programul de guvernare al României reflectă şi în acelaşi timp armonizează o serie de principii ce fundamentează guvernarea europeană: prudenţa macroeconomică şi responsabilitatea fiscal-bugetară, respectarea dreptului fiecăruia la muncă decentă, bine plătită, la oportunităţi egale şi protecţie împotriva nedreptăţii şi discriminării, combaterea sărăciei prin crearea locurilor de muncă şi şanse egale pentru cei din mediul rural; principiul flexicurităţii, ce asigură convergenţa între legislaţia muncii, politicile active de ocupare şi bunăstarea socială a unei forţe de muncă flexibile; principiul reducerii decalajelor ce despart România de ţările avansate din Uniunea Europeană, inclusiv prin preluarea soluţiilor europene; principiul protejării şi încurajării familiei, ceea ce înseamnă acces la locuinţe decente, la educaţie şi sănătate de calitate, la infrastructuri şi comunicaţii moderne, la mediu sănătos, la timp liber.

UNPR consideră că Programul de guvernare al României pentru următorii doi ani, respectiv 2015-2016, este expresia unei viziuni privind viitorul nostru ca stat puternic şi va fi susţinut de strategia naţională de dezvoltare pe termen mediu şi lung elaborată în acest sens.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Românii susţin continuarea măsurilor actualului guvern"

Românii doresc continuarea activităţii actualului guvern, bazat pe susţinerea majorităţii parlamentare formate din PSD, UNPR, PC, UDMR şi Partidul Liberal Reformator, după cum relevă rezultatele ultimului sondaj de opinie efectuat în acest scop. Astfel, 62% dintre români nu susţin schimbarea Guvernului actual în favoarea instalării unui guvern PNL, considerând că nu ar fi potrivit ca un singur partid să deţină toată puterea, un fapt absolut firesc într-o democraţie autentică.

În cadrul aceluiaşi sondaj de opinie, realizat în săptămâna de după turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale, românilor chestionaţi le-a fost cerută opinia cu privire la o eventuală susţinere populară a modificării actualei configuraţii politice din Parlament şi, implicit, din Guvernul Victor Ponta. Oamenii s-au pronunţat într-o proporţie covârşitoare în favoarea menţinerii actualului Executiv: 62% dintre români nu sunt de acord cu schimbarea actualului guvern, doar 32% sunt de acord, 5% nu ştiu, iar 1% nu au răspuns.

Consider că rezultatele acestui sondaj de opinie sunt relevante pentru actuala stare de fapt din politica românească. Avem un nou preşedinte ales, însă, în acelaşi timp, Constituţia României trebuie respectată întocmai în ceea ce priveşte separaţia puterilor în stat. Aşa cum domnul Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale, tot la fel coaliţia condusă de Partidul Social Democrat şi-a adjudecat scrutinul parlamentar din decembrie 2012, majoritatea parlamentară formată atunci permiţând instalarea legitimă a actualului guvern condus de premierul Victor Ponta.

În consecinţă, cred că trebuie respectată dorinţa românilor de continuitate a actualului guvern. Cel puţin pentru moment, o schimbare imediată a Executivului nu este în interesul nimănui, nici măcar al celor care ar trebui, teoretic, să preia puterea. În prezent există o majoritate parlamentară extrem de solidă şi bine conturată, iar voinţa poporului trebuie respectată cu sfinţenie. Lucrurile nu pot evolua peste noapte, deoarece schimbarea raportului de forţe din Parlament nu este un proces simplu, aşa cum s-ar putea judeca la prima vedere. Cei din opoziţie nu numai că nu au forţa necesară şi reprezentarea parlamentară optimă care să le permită să forţeze lucrurile, dar nici nu sunt pregătiţi să vină acum la guvernare. Cum spuneam, avem o ciclicitate politică atât în alegerile parlamentare, cât şi în cele prezidenţiale, iar voinţa alegătorilor trebuie respectată şi tratată cu seriozitate.

Iată doar câteva dintre motivele democratice şi logice pentru care guvernul condus de Victor Ponta trebuie să îşi continue munca, în folosul cetăţenilor acestei ţări. Mai mult chiar, Executivul este obligat să finalizeze procesele de bună guvernare până la alegerile parlamentare din 2016 şi, de asemenea, să ducă la bun sfârşit reformele începute, în aşa fel încât performanţele economice să fie simţite de către toţi românii, prin creşterea nivelului de trai al acestora.

Nu în ultimul rând, salut apropiata trimitere a Legii bugetului de stat pentru anul 2015 în Parlament, care va avea loc peste câteva zile, după încheierea misiunii comune FMI-Comisia Europeană. Este important ca românii să ştie că anul viitor nu vor fi niciun fel de creşteri de taxe şi impozite, ba, din contră, datorită procentului bun de colectare din acest an, se vor putea iniţia măsuri suplimentare de relaxare fiscală. În opinia mea, adoptarea grabnică a Bugetului României pentru anul viitor va mai atenua din frenezia iscată după alegerile prezidenţiale, iar lucrurile vor reintra încet-încet pe un făgaş normal, în care toată lumea, de la primul-ministru la primarii de comune, de la preşedinte la parlamentari, să ştim ce avem de făcut şi să muncim cum trebuie pentru români.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Ce se întâmplă cu fiscalitatea, cu măsurile sociale şi cu bugetul naţional acum că alegerile prezidenţiale au luat sfârşit?"

Angajamentele Guvernului Ponta trebuie să rămână valabile. Românii contează pe măsurile pe care guvernul le-a anunţat înaintea campaniei electorale şi eu am certitudinea că aceste măsuri vor intra în vigoare în perioada următoare pentru simplul fapt că românii au nevoie de o fiscalitate lejeră, de salarii şi pensii mai mari, de măsuri sociale concrete şi de stimulente pentru tinerii profesionişti din educaţie sau sănătate.

Programul guvernamental nu este dublat de o susţinere prezidenţială, cel puţin teoretic. Suntem în ultimele zile ale unui mandat prezidenţial şi ne pregătim de 5 noi ani cu un nou preşedinte. Viziunea acestuia faţă de economie, de finanţe, de societate, până la urmă, nu are cum să fie altfel decât în congruenţă cu cea a Parlamentului şi a guvernului.

Cred că în aceste momente avem nevoie mai mult ca oricând de stabilitate şi de echilibru. Altă şansă nu avem pentru a duce la bun sfârşit angajamentele pe care împreună le-am luat în faţa românilor. Dacă a fost un mesaj clar pe care sunt convins că absolut toţi colegii din Parlament l-au auzit la aceste alegeri, acesta a fost că România trebuie să fie în echilibru instituţional. Un partid în toate zonele de influenţă instituţională şi constituţională a părut un proiect periculos pentru români şi din punct de vedere strict democratic pot să spun că sunt de acord cu această soluţie.

Acum depinde de noi dacă dăm dovadă de înţelepciunea necesară pentru ca noi, împreună, să ducem România mai departe, indiferent de apartenenţa politică.

Pensiile vor fi mărite în ianuarie, iar salariul minim trebuie să crească în continuare. Medicii şi profesorii vor avea salarii mai mari pentru că acesta a fost angajamentul. Nimeni nu trebuie să se pună de-a curmezişul drumului stabilit deja pentru România, iar cine o va face cu siguranţă va suporta consecinţele unui vot masiv de blam în 2016.

România trebuie să aibă o creştere economică într-o permanentă expansiune. Dacă predicţiile se vor menţine, la sfârşitul anului vom putea obţine o creştere economică de trei ori mai mare decât media UE. Ceea ce trebuie să facem cu acest avans economic este să-l transferăm în buzunarele românilor şi ale celor care au nevoie cel mai mult şi ale celor care vor să se dezvolte în mediul de afaceri.

Nu credem că acum există o diferenţiere capitală între ideologii, o diferenţiere care să influenţeze într-un fel sau altul arhitectura economică a României. Ceea ce cred este că România are nevoie de măsuri de stânga, dar şi de măsuri de dreapta. Ceea ce cred este că românii au nevoie, în acelaşi timp, de taxe mai mici pentru afaceri şi de pensii mai mari pentru seniori. Cred în reducerea TVA-ului la alimentele de bază, ca o soluţie pentru eliminarea evaziunii fiscale, dar şi ca o măsură socială pentru cei cu venituri mici.

Toate aceste angajamente trebuie să se petreacă într-un climat sigur, cu instituţii puternice, cu o justiţie total independentă în care cu toţii să avem încredere. Acestea sunt angajamentele pe care atât Victor Ponta, cât şi Klaus Iohannis le-au luat în faţa românilor înainte de aceste alegeri.

Nu văd niciun motiv pentru care scena politică din România să funcţioneze pe concurenţă şi nu pe colaborare. Nu văd niciun motiv, încă, pentru care Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul să funcţioneze corect şi eficient pentru următorii doi ani. După părerea mea, cine va strica acest echilibru va plăti suficient de scump la următoarele alegeri perturbarea unui echilibru, care, fie că ne vine sau nu să credem, este o sursă foarte bună de prosperitate economică pentru toţi Românii.

Domnul Ioan Oltean:

"Victor-Viorel Ponta - un premier patriot la distracţie în Emiratele Arabe"

Epuizat şi trist, Ponta şi-a luat vacanţă. Sigur, doar este şi el un om. După ce a declarat cu lacrimi în ochi că are nevoie de o perioadă de linişte, a plecat să se refacă împreună nu cu familia care a suferit mult, ci cu amicul de suflet, Sebastian Ghiţă.

Problema e că atunci când ai responsabilităţi îţi iei concediu, nu vacanţă, şi asta doar după ce ţi-ai rezolvat problemele care decurg din calitatea de prim-ministru, deputat şi şef de partid, mai ales că unele chiar sunt urgente şi interesează întreaga ţară. Mă refer aici la bugetul pe anul viitor, care aşteaptă ca şi când nu ar exista şi un ministru care să se ocupe de acest domeniu. Dar tăcerea savantă a domnişoarei ministru Petrescu este alt subiect, care merită a fi tratat separat, cu altă ocazie.

Unii tot povestesc despre drepturile lui Ponta, dar aceia uită că "omul" Ponta va avea dreptul să facă absolut tot ce vrea fără a da socoteală la nimeni, doar atunci când va pleca de la guvernare. Până atunci, cât timp conduce un guvern, are datoria - dar acesta este un termen complet străin pentru premier - să rezolve problemele cetăţenilor. Ale tuturor cetăţenilor acestei ţări, indiferent cu cine au votat aceştia.

Dar iată că marele român, patriot şi ortodox, "care uneşte", a ales să petreacă într-o ţară arabă musulmană. Marele apărător al săracilor, al pensionarilor, al celor nedreptăţiţi a ales să se distreze în cluburi de noapte unde se poate cheltui fără efort, într-o seară, un salariu mediu din România.

Suntem obişnuiţi şi cu minciunile, dar şi cu greşelile domnului Ponta. Suntem obişnuiţi să ne sfideze, să fie cinic şi să nu spună adevărul. Şi iată că acum îl vedem adunându-şi gândurile după o înfrângere dureroasă, înregistrată în mare parte în afara graniţelor, tocmai în afara graniţelor!

Astfel, observăm cum Ponta se distanţează voit sau nu de social-democraţie, ca sa nu zicem direct că o compromite de-a dreptul. Oricum, nu spun o noutate când afirm că domnul premier nu s-a identificat niciodată pe deplin şi sincer cu doctrina pe care o propovăduieşte. Adeptul declarat al socialismului "care uneşte", Ponta şi-a petrecut zilele de refacere într-o destinaţie exclusivistă, care dezbină electoratul. Timp de cinci zile a făcut tot ce a putut ca să uite de tristeţea înfrângerii împreună cu colegul şi prietenul lui. Unii spun că pare că ar fi dat bir cu fugiţii ca să-şi lingă rănile. Dar, unde? În cluburi de noapte, timp de două seri la rând! Inspirată alegere patriotică!

În acest timp, cu toate că unii mai cârcotaşi ar fi dorit să îl vadă pe domnul Ponta într-un tur pe la liderii europeni, dumnealui se distrează, iar guvernul îl aşteaptă cuminte, mut, în fruntea unui popor care, iată, e hotărât să nu mai tacă. Ce părere are populaţia care l-a votat? Unii nici nu mai recunosc asta, le e ruşine... Oare, Ponta nu observă că minciuna nu mai ţine? Există diaspora, există internet, există libera circulaţie a persoanelor şi a informaţiilor. Cine nu joacă cinstit poate fi prins când nici nu se aşteaptă şi chiar când crede că nu îl vede nimeni.

În ceea ce îl priveşte pe premier, el recidivează în dezinteresul faţă de problemele ţării. Identic a procedat şi la inundaţii, când a considerat mai interesant să joace baschet, după care s-a plimbat puţin cu barca; după accidentul din Muntenegru, la fel; nu mai amintesc şi de raliurile care i-au ocupat aproape tot timpul în care în ţară se mai petrecea câte o problemă.

Închei declaraţia mea politică de astăzi cu o întrebare retorică adresată domnului premier: se gândeşte, oare, domnul Ponta - că românii se simt şi jigniţi, şi cu banii luaţi, pentru că în timp ce cadrele medicale şi didactice, pensionarii şi mulţi alţii, "subzistă", dumnealui aruncă banii pe distracţii la al căror preţ oamenii cinstiţi şi muncitori din ţara asta nici nu visează?

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Bugetul pentru 2015, o necunoscută pentru guvernanţi"

Legea nr.500/2002 privind finanţele publice spune la art. 35: (1) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pentru prima lectură, până la data de 30 septembrie a fiecărui an.; (3¹) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite şi al bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale, pe care le depune la Guvern, până la data de 1 noiembrie a fiecărui an; (4) După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, prevăzute la alin. (3¹), acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.

Am depăşit cu mult data de 15 noiembrie, Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2015 trebuind deja să fie în dezbaterea Parlamentului. În prezent însă nu avem nici măcar un draft al acestuia. Ce face domnul prim-ministru? După ce ne explică că pe el l-au învestit cetăţenii să ţină frâiele Guvernului, prin votul lor exprimat în anul 2012, acesta intră în concediu, nu ştim dacă cu plată sau fără. Acelaşi om care predică la televizor despre măsurile sociale pe care intenţionează să le ia din grija pentru cei defavorizaţi, alege să plece într-o vacanţă de lux în Emiratele Arabe. Grija mea nu este viaţa personală a premierului şi nu ar trebui să reprezinte un subiect de discuţie pentru nimeni, însă când acţiunile şefului Executivului afectează Guvernarea, atunci consider că trebuie menţionat cum alege domnul Ponta să-şi petreacă timpul atunci când ar trebui să guverneze. România este în prezent o ţară neguvernată, cu un prim-ministru, în persoana domnului Ponta, aflat într-o stare de depresie cauzată de pierderea alegerilor prezidenţiale şi cu un ministru al finanţelor, în persoana doamnei Petrescu, pentru care construirea Proiectului de buget pentru anul 2015 reprezintă o pălărie mult prea mare.

Vrem să atragem investitori, dar nu suntem în stare să asigurăm cel mai important element în orice economie de piaţă: predictibilitatea. Companiile nu ştiu cum să-şi proiecteze bugetul pentru 2015, cetăţenii nu deţin informaţii legate despre taxele ce vor trebui să le plătească la anul sau valoarea acestora.

Pe ideea "mai aveţi puţintică răbdare", ministrul finanţelor ne explică că abia la începutul lunii decembrie se va discuta o primă formă a acestuia, cu ocazia vizitei în Bucureşti a unei misiuni comune de experţi ai Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Comisiei Europene (CE).

Deşi reprezentanţii Executivului sunt optimişti, nu pot să le împărtăşesc această stare de spirit care nu-şi are rădăcini în realitate. Iar realitatea este aceea că au existat nişte măsuri electorale luate în perioada campaniei care cel mai probabil îşi vor găsi sursa de finanţare în creşterea taxelor, aceasta fiind singura soluţie promovată în cei doi ani de guvernare de către Ponta şi echipa sa.

La această afirmaţie se adaugă informaţiile avute primate până în prezent. O măsură de reducere a CAS cu 5 puncte procentuale, cu un impact bugetar de 5 miliarde de lei, indexarea pensiilor de la 1 ianuarie 2015, cu un impact de 2,7 miliarde de lei, majorarea salariilor din sectorul sanitar, cu un impact de 270 de milioane de lei, reducerea taxei pe construcţii speciale de la 1,5% la 1%, vor duce la scăderea veniturilor la buget cu 500 de milioane de lei. În plus, avem promisiunile electorale, precum angajamentele financiare luate în faţa sindicatelor din învăţământ, creşterea bugetului Ministerului Apărării până la 2% din PIB, creşterea alocaţiilor pentru copiii din familiile defavorizate sau reducerea TVA la legume. Comisia Europeană a estimat că Guvernul trebuie să găsească suplimentar o sumă de 10 miliarde de lei, altfel deficitul ar urca la 2,8% din PIB şi ar fi nevoie de reduceri de cheltuieli sau creşteri de taxe.

Din păcate, realitatea este şi mai cruntă, în sensul că politica incoerentă şi inconştientă a actualului guvern va fi decontată de fiecare cetăţean în parte, susţinători sau nu ai candidatului Victor Ponta. Se anunţă deja facturi mai mari de la anul, în urma creşterii preţurilor la gaze. Una dintre promisiunile electorale din campania electorală ce tocmai s-a încheiat a fost aceea că nu vor creşte taxele şi impozitele pentru a se acoperi deficitul. Se va mai ţine cont de ea acum că domnul prim-ministru a pierdut alegerile prezidenţiale?

Doamna Liliana Ciobanu:

"Decesul clasei politice giurgiuvene"

Mi-am exprimat public tristeţea şi uimirea referitor la modul în care s-au desfăşurat ultimele şedinţe ale Consiliului Judeţean Giurgiu, în care aleşii au luat o serie de decizii îndreptate împotriva locuitorilor judeţului. Sunt mâhnită şi consternată în acelaşi timp de involuţia aleşilor politici din judeţul Giurgiu. Mă refer la ultimele şedinţe ale legislativului judeţean, în fapt un simulacru, un circ demn de mahala, în care toate propunerile de hotărâri s-au votat, efectiv, "la mişto", iertată fie-mi expresia, dar acesta este adevărul! Toată lumea a votat haotic, unii împotriva celorlalţi, fără a se ţine cont nici de doctrine, nici de alianţe, nici de principii şi, mai grav, nici de necesităţile giurgiuvenilor. Consilierii judeţeni au votat doar pentru a se remarca în faţa şefilor partidelor din care fac parte, într-un dispreţ incalificabil la adresa locuitorilor acestui judeţ, oricum situat aproape de polul sărăciei şi uitat sistematic de ultimele guverne. Am asistat la o şedinţă care a frizat absurdul, cu prezentarea unor ambiţii personale şi de grup absolut prosteşti şi nedemocratice, făcute tocmai pe spinarea celor care i-au trimis acolo.

Modul în care s-a votat la câteva proiecte extrem de importante, respectiv acordarea sumelor necesare persoanelor cu handicap şi tratamentul de care au nevoie bolnavii cu HIV-SIDA, a fost efectiv cinic. Votul din respectiva şedinţă a CJ Giurgiu a fost îndreptat clar împotriva oamenilor, un fapt nu numai ilegal, ci şi imoral, având în vedere că respectivii consilieri judeţeni au ajuns acolo în urma încrederii primite din partea giurgiuvenilor. Afirm răspicat: aceşti consilieri judeţeni nu îşi merită funcţiile deţinute, dacă au putut să se coboare până într-acolo încât să voteze împotriva unei rectificări de buget şi a unor proiecte de care depind vieţile unor oameni, precum alocarea fondurilor pentru bolnavii infestaţi HIV - o categorie de suferinzi ajunşi în această situaţie tot din cauza greşelilor umane -, precum şi plata indemnizaţiilor persoanelor cu handicap. De asemenea, s-a votat fără a se ţine seama de continuarea proiectele din fonduri europene, cum ar fi investiţia în reabilitarea drumului de la Gogoşari, iar acestea pot fi pierdute doar pentru simplul motiv că "aşa vor muşchii unora", din nou să îmi fie iertată expresia, dar este strigător la cer ce s-a întâmplat.

După acea şedinţă a CJ, am ajuns să îmi fie ruşine cu reprezentanţii actualei clase politice din Giurgiu. Mă întreb - ca şi oamenii rămaşi fără bani de tratamente şi fără indemnizaţiile de handicap - oare consilierilor judeţeni chiar nu le este frică de Dumnezeu, deoarece evident că nu le pasă de oameni?! Sunt totalmente îngrijorată de modul în care s-au comportat aleşii judeţeni. Este de neînţeles ceea ce au făcut dânşii şi, deşi nu îmi stă în caracter să jignesc pe nimeni, există un singur cuvânt care poate să-i caracterizeze: ruşine! Mă întreb: dacă nici de Dumnezeu nu se tem, se cred aleşi pe viaţă, au uitat cu desăvârşire de jurământul de credinţă, de oamenii care i-au votat, de tot şi de toate?! Le recomand doar să se gândească la faptul că totul este trecător în viaţă, nimeni nu este de neînlocuit, iar nu peste mult timp vor avea nevoie din nou de voturile giurgiuvenilor, pe care acum i-au ignorat şi batjocorit prin prestaţia lor jalnică.

De altfel, respectiva şedinţă a CJ Giurgiu a consemnat şi un alt record negativ incredibil, respectiv respingerea prin vot secret a încetării calităţii de consilier judeţean a unui ales PNL, înainte de expirarea duratei normale a mandatului. Cu alte cuvinte, consilierii judeţeni au votat ca distinsul lor coleg să rămână cu forţa în CJ Giurgiu, deşi el şi-a exprimat public dorinţa de a demisiona şi a ieşi din Consiliul Judeţean. Incredibil, dar posibil, numai la Giurgiu! Un om vrea să plece din CJ, demisionează, dar pur şi simplu nu este lăsat să plece! Cred că marele Caragiale a fost depăşit!

Doamna Liliana Ciobanu:

"De ce am votat Klaus Iohannis?"

Fac parte dintr-un partid politic, dar, în acelaşi timp, sunt un om liber. Iată de ce am decis să vă explic votul meu din turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale din 16 noiembrie 2014, care a mers spre Klaus Iohannis.

Îmi doresc o ţară curată, dezvoltată, constructivă, cu o conducere a statului de bun-simţ. Vreau o ţară civilizată, modernă, în care instituţiile statului să respecte oamenii, plătitorii de taxe şi impozite, nu să-i umilească repetat şi permanent. Îmi doresc o Românie cu viitor pentru fetiţa mea, nu vreau să o trimit în străinătate încă din liceu, aşa cum fac potentaţii politici ai zilelor noastre.

Am votat Klaus Iohannis, deoarece primul-ministru candidat Victor-Viorel Ponta nu va reuşi să îşi onoreze pleiada de promisiuni din aceste zile, aşa cum nici USL şi mai apoi PSD nu şi-au respectat angajamentele luate în faţa românilor din 2012 încoace. Mulţi dintre noi ştim că astăzi, după doi ani şi jumătate de guvernare a camarilei PSD, compusă din baroni locali care au jefuit judeţe şi demnitari ce au furat pădurile generaţiilor viitoare, România ocupă ultimul loc în Europa la cele mai sensibile capitole. Cel mai dureros este eşecul luptei împotriva sărăciei, deoarece cifrele reale arată că mult mai mulţi români sunt mai săraci decât acum trei ani...Întrebarea justificată este cum va reuşi o Românie condusă în totalitate de PSD, cu ajutorul nemijlocit al unei alianţe formate, în premieră naţională după 25 de ani de democraţie, din UDMR şi PRM - adică ungurii şi Vadim împreună, Doamne, iartă-i, că nu ştiu cum au ajuns aici! - să iasă din recesiune? Este evident că nu va reuşi.

Nu am votat Ponta pentru că a introdus 36 de taxe şi parataxe noi, iar dacă va ajunge preşedinte este posibil să ordone guvernului său să pună şi taxă pe apa de ploaie sau pe zâmbet! Nu am votat Ponta pentru că nu a vrut nici în ruptul capului să îngroape definitiv Legea amnistiei şi graţierii, nici în ultima şedinţă a Parlamentului, nici cu alte ocazii, şi este foarte posibil să o promulge imediat ce ar ajunge preşedinte. Doar Ponta continuă să se situeze în funcţia de susţinător şi protector al PSD-iştilor corupţi, parlamentari, foşti miniştri, preşedinţi de consilii judeţene şi lideri judeţeni ai PSD, care au dosare de delapidare de sute de milioane de euro, dar conduc judeţele după bunul lor plac, iar apariţia sa la Cotroceni ar transforma România într-un rai al corupţiei generalizate. Atunci chiar nu vor mai avea frică de nimeni! Nu am votat Ponta pentru că doar el a demonstrat că nu numai că nu susţine statul de drept, ba chiar i se opune din răsputeri! Nu am votat Ponta deoarece a fost pus de Băsescu, girat de Băsescu, şi a coabitat şi încă coabitează cu Băsescu!

În cei aproape trei ani de când conduce Guvernul, doar Ponta nu a demarat niciun proiect de ţară pentru România! Doar Ponta nu ştie cum arată România reală, nu a văzut niciodată satele din Giurgiu, care se zbat într-o sărăcie lucie, cu oameni disperaţi, deşi se află la o jumătate de oră de marea Capitală. Doar Ponta nu realizează cât de greu se trăieşte în ţara noastră, unde oamenii au ajuns să cerşească zilnic bani şi locuri de muncă, din acele un milion de locuri de muncă promise şi nefăcute! În timp ce doar Ponta vine cu cifre ameţitoare privind creşterea nivelului de trai al românilor - unde or fi aceia doar Ponta ştie! - însă şomajul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut, coşul zilnic e tot mai subţire, iar medicamentele bătrânilor au devenit un lux de nepermis.

Doar Ponta îi minte cu nonşalanţă pe români. A promis că va folosi acciza de 7% la carburanţi pentru a face autostrăzi, dar de la Boc încoace nu s-a mai făcut niciun kilometru! Ce să mai vorbim de starea învăţământului românesc, de bieţii copii din clasa I, care în această toamnă au fost primii elevi din istoria României rămaşi fără abecedare pe bănci. Şi, în acest timp, doar Ponta ne minte în faţă, spunându-ne că toţi copiii au laptopuri şi tablete. Ce să mai vorbim de spitalele ţării, unde nimeni nu se uită la tine dacă nu scoţi bani din buzunar, unde nu se dau bani bolnavilor de cancer, SIDA sau diabet. Ce să mai vorbim de centrele pentru îngrijirea copiilor şi bătrânilor, unde se moare cu zile! Doar Ponta ştie de ce! Vă spun eu de ce: pentru că doar Ponta şi guvernarea sa coruptă şi mincinoasă au dat în aceste două luni pomeni electorale cât pentru cinci ani, de parcă România ar fi o ţară populată doar de asistaţi social.

Doar Ponta patronează hoţia şi corupţia din România. Doar Ponta s-a înconjurat de miniştri incompetenţi, de oameni incapabili să gestioneze situaţii delicate. Aşa au murit cu zile Aurelia Ion şi Adrian Iovan, pentru că ţara asta nu are nicio strategie bazată pe gândire logică şi competenţe, doar miniştri şi demnitari de paie, yesmeni jalnici, puşi în funcţii pe baza gradului lor de servilism şi capete plecate! Să nu mai amintim de implicarea Bisericii Ortodoxe, folosirea ei mârşavă într-o competiţie electorală fără nimic sfânt pentru candidatul-premier, cel care a folosit toate resursele umane, logistice şi financiare ale Guvernului, în loc să demisioneze din funcţie în campanie! Şi multe altele...

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Premierul Victor Ponta trebuie să rezolve situaţia dramatică a salariaţilor concediaţi de la ISU «Vlaşca» Giurgiu"

Am adus la cunoştinţa primului-ministru Victor Ponta memoriul a 36 de salariaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" al judeţului Giurgiu, care contestă anumite aspecte ilegale petrecute în instituţie, drept pentru care şi-au pierdut locurile de muncă. Pentru conformitate, vă prezint integral scrisoarea adresată de cei 36 de oameni din Giurgiu, înaintată conducerii Guvernului României.

"Subsemnaţii Chiripuci Mirela Daniela, Ghiţă Valentin, Tene Alin Ilie, Ghizdăreanu Adrian, Scărlătescu Alin, Ene Mihail, Vonica Cristinel Ionuţ, Pietrosu Gheorghe Florin, Ancu Cristian Silviu, Vilcan Anişoara, Cazacu Ionel, Ştefan Nicolae, Remus Adrian, Filip Florin Mihăiţă, Puciumandea Ionuţ Alin, Chican Cristian, Şomîrlie Niculae Sorin, Mihai Nicolae Iulian, Ciuculan Dacian Gheorghe, Frunzescu Cătălin, Deacu Marian, Dobre Daniel, Moraru Iulian Alin, Puiu Iulian, Andrei Iulian Lili, Crăcan Petrică, Mărgelatu Ilie, Alexe Andrei Eduard Florin, Nuţă Radu Mihai, Apostol Dănuţ Cristian, Covaci (Roşu) Daniela-Andreea, Movilă Cătălin Ionuţ, Pîndaru Daniela, Marioara Alexandra, Mihalache Steliana, Ghiuzelea Mirela, încadraţi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" al judeţului Giurgiu, anterior emiterii de către inspectorul-şef în iulie-august 2014, a ordinelor de trecere în rezervă, reprezentaţi convenţional de Societatea Civilă de Avocati "Abraham si Asociaţii", cu domiciliul ales pentru comunicarea documentelor oficiale la sediul din municipiul Bucureşti, bd. Regina Maria nr.35, sect.4 prin avocat dr. Pavel Abraham, formulăm prezentul memoriu prin care să vă informăm în legătură cu următoarele aspecte referitoare la anularea documentelor de concurs întocmite cu ocazia încadrării subsemnaţilor la ISU "Vlaşca" Giurgiu:

Prin sentinţa penală nr.29/04.07.2010 pronunţată în Dosarul nr.55/753/2010 de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti s-a dispus în mod nelegal, în temeiul art.170 raportat la art.348 din Codul de procedura penala, anularea documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU "Vlaşca" al judeţului Giurgiu pentru cei 83 de candidaţi din totalul celor 381 de candidaţi favorizaţi la proba sportivă de trecere peste bârna de echilibru, candidaţi din care fac parte şi subsemnaţii.

Ulterior, la data de 28 iulie 2014 a fost soluţionată contestaţia la executare formulată de ISU "Vlaşca" Giurgiu împotriva sentinţei penale nr.29/04/07/2010 pronunţată de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Având în vedere natura raporturilor de serviciu pe care le avem cu ISU "Vlaşca" al judeţului Giurgiu, am aflat că prin Hotărârea nr.55/2014 din 28 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti s-a dispus modificarea dispozitivului sentinţei penale nr.29 din 4 iulie 2010, în sensul anulării tabelelor de concurs (proba de bârnă) întocmite cu ocazia încadrării la ISU "Vlaşca" al judeţului Giurgiu pentru cei 83 de candidaţi din totalul celor 381 de candidaţi favorizaţi la proba sportivă de trecere peste bârnă de echilibru, candidaţi din care fac parte şi subsemnaţii.

Aşadar, având în vedere faptul că sentinţa penală nr.29 din 4 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr.55/753/2010, al cărei dispozitiv a fost modificat în sensul anterior menţionat, prin Hotărârea nr.52/2014 din 28 iulie 2014 a Tribunalul Militar Bucureşti, produce efecte juridice pentru subsemnaţii, în sensul că raporturile de serviciu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Vlaşca al judeţului Giurgiu vor înceta dacă se vor anula documentele întocmite cu prilejul încadrării subsemnaţilor, considerăm că am fost privaţi de posibilitatea legală de a ne apăra într-un proces penal la care, în mod nedrept, nu am fost chemaţi să participăm, deşi consecinţele pe care se suportăm sunt evidente.

Cu privire la aspectele precizate, suntem de părere că, în mod nelegal, nu am fost încunoştinţaţi cu privire la desfăşurarea unui proces penal prin care ne-au fost lezate în mod direct drepturile şi care a avut drept consecinţă injusta emiterea de către inspectorul-şef a unor Ordine de trecere în rezervă.

Astfel, raporturile noastre de serviciu au fost anulate în urma pronunţării unei hotărâri penale într-un dosar în care subsemnaţii nu au avut calitate procesuală, aflându-se în imposibilitatea obiectivă de a formula acte de apărare împotriva acuzaţiilor ce ne-au fost aduse şi care au condus la anulare foilor de concurs. De asemenea, pe fondul lipsei calităţii procesuale în Dosarul nr.55/753/2010 nu am fost audiaţi nici pe parcursul cercetărilor penale şi nici în cadrul procesului penal, iar acest viciu procedural a determinat încălcarea dreptului de apărare, prin punerea subsemnaţilor în situaţia de a nu ne putea apăra drepturile legitime, fiindu-ne îngrădit în mod vădit accesul liber la justiţie.

În ceea ce priveşte metodologia examenului de încadrare pentru posturile de ofiţer şi subofiţer din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Vlaşca al judeţului Giurgiu, menţionăm faptul că anul 2007 a fost ultimul an în care s-a susţinut proba sportivă, întrucât începând cu anul 2008 acest tip de probă s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului de interne nr.154/2004.

Mai mult decât atât, precizăm că proba de trecere peste bârnă nu numai că nu era obligatorie, dar nici nu făcea parte din evaluarea performanţelor fizice conform Ordinului ministrului de interne nr.154/2004, prevederile acestuia fiind încălcate. În acest sens, Ordinul ministrului de interne nr.154/2004 a fost încălcat, întrucât în conţinutul acestuia se specifică în mod foarte clar faptul că pentru posturile de subofiţer conducător auto sau subofiţer servant pompier şi protecţie civilă sunt aplicabile probele din Anexa nr.2 a, şi anume: viteză, abdomen şi rezistenţă, criteriile de admisibilitate urmând a fi stabilite în funcţie de vârsta şi sexul candidatului, astfel cum prevede art.88 alin.(2) lit. G) din ordinul menţionat anterior.

Potrivit ordinului invocat, proba cu trecerea peste bârnă este specifică militarilor aflaţi deja în serviciu, iar nu celor care acced la statutul de angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Astfel că, indiferent dacă proba cu trecere peste bârnă ar fi fost fraudată de către cadrul militar însărcinat cu desfăşurarea probei fizice, aceasta nu era obligatorie, câtă vreme nu era prevăzuta în metodologia de examen pentru subsemnaţii, fiind astfel încălcate dispoziţiile legale aplicabile în materie.

Referitor la fraudarea probei cu trecere peste bârnă, menţionăm că acest fapt s-a petrecut independent de voinţa şi cunoştinţa subsemnaţilor, iar în acest sens vă facem cunoscut că, indiferent dacă s-au acordat două secunde pentru fiecare presupus candidat favorizat, cu sau fără aceste două secunde, lista candidaţilor admişi nu suferă modificări în urma retragerii acestor două secunde, rămânând nominalizaţi aceiaşi candidaţi declaraţi iniţial admişi.

Cu privire la aceste aspecte, menţionăm că nu am fost chemaţi pentru a participa la procesul penal în care s-a dispus anularea documentelor care au stat la baza încadrării noastre la ISU Giurgiu, nefiindu-ne atribuită nicio calitate procesuală, deşi suportăm în mod direct consecinţele anulării lucrărilor.

Pentru considerentele expuse anterior, suntem de părere că drepturile legitime ale subsemnaţilor au fost grav încălcate, fiindu-ne îngrădit liberul acces la justiţie şi dreptul de a ne apăra într-un proces penal a cărui soluţie ne afectează în mod direct.

Faptul că accesul liber la justiţie poate fi caracterizat ca principiu constituţional a fost exprimat de către plenul Curţii Constituţionale prin Decizia nr.1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, decizie ce rămâne de referinţă pentru întreaga dezvoltare ulterioară a jurisprudenţei Curţii în această materie.

De asemenea, accesul liber la justiţie reprezintă un drept fundamental, astfel cum acesta reglementat de prevederile art.21 din Constituţia României, potrivit cărora "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", fără ca vreo altă normă legală sau autoritate judecătorească să poată îngrădi exercitarea acestui drept.

Mai mult decât atât, ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede în art. 6 pct.1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: "Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil..."

În explicitatea acestei garanţii procesuale, în doctrina dreptului european, dreptul de a avea acces la justiţie este înţeles ca un drept concret şi efectiv, care presupune ca justiţiabilul "să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale."

Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie.

Liberul acces la justiţie este consacrat ca drept cetăţenesc fundamental prin art.21 din Constituţia României şi prin art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

În Constituţie, accesul liber la justiţie este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege şi de nicio autoritate judecătorească.

Astfel, subsemnaţii considerăm că prin neacordarea unei posibilităţi legale de a ne apăra interesele legitime, ne aflăm în situaţia în care nu am fost invitaţi să participăm la un proces penal în cadrul căruia s-a decis sancţionarea noastră şi ne este opozabilă o hotărâre care nu ne-a fost comunicată şi despre care am luat cunoştinţă abia la data de 28 iulie 2014, cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare formulată de către ISU "Vlaşca" Giurgiu, în temeiul raporturilor de muncă pe care le avem cu această instituţie.

Am formulat prezentul memoriu cu toată încrederea că veţi dispune luarea măsurilor ce se impun în ceea ce priveşte încetarea într-un mod nedrept a raporturilor de muncă ale subsemnaţilor cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" Giurgiu, în urma unui proces penal în care nu ne-a fost acordată şansa de a ne apăra interesele.

Cu deosebită consideraţie şi respect, Petenţii: Chiripuci Mirela Daniela, Ghiţă Valentin, Tene Alin Ilie, Ghizdăreanu Adrian, Scărlătescu Alin, Ene Mihail, Vonica Cristinel Ionuţ, Pietrosu Gheorghe Florin, Ancu Cristian Silviu, Vîlcan Anişoara, Cazacu Ionel, Ştefan Nicolae, Remus Adrian, Filip Florin Mihăiţă, Puciumandea Ionuţ Alin, Chican Cristian, Şomîrlie Niculae Sorin, Mihai Nicolae Iulian, Ciuculan Dacian Gheorghe, Frunzescu Cătălin, Deacu Marian, Dobre Daniel, Moraru Iulian Alin, Puiu Iulian, Andrei Iulian Lili, Crăcan Petrică, Mărgelatu Ilie, Alexe Andrei Eduard Florin, Nuţă Radu Mihai, Apostol Dănuţ Cristian, Covaci (Roşu) Daniela-Andreea, Movilă Cătălin Ionuţ, Pîndaru Daniela, Marioara Alexandra, Mihalache Steliana, Ghiuzelea Mirela".

Având în vedere faptul că salariaţii menţionaţi se consideră nedreptăţiţi, am cerut premierului să analizeze petiţia respectivă şi să prezinte un răspuns celor în cauză.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Apel la responsabilitate"

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte substantivul responsabilitate prin "Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere; Funcţie, sarcină de răspundere; atitudine conştientă, simţ de răspundere faţă de obligaţiile sociale; răspundere pe care şi-o asumă cineva; starea celui responsabil; obligaţiunea de a repara, printr-o indemnitate pecuniară, prejudiciul cauzat prin propria sa vină ori prin a celor ce se află sub privegherea sa; Răspundere, obligaţiunea de a da socoteală de ceea ce faci". Acestea sunt definiţiile termenului responsabilitate şi a fi responsabil.

Am amintit aceste explicaţii deoarece sunt convinsă că exact termenii menţionaţi lipsesc în acest moment clasei politice româneşti. Lipseşte responsabilitatea, nu avem simţ de răspundere. Alegerile s-au încheiat, noul preşedinte a fost validat, primul-ministru s-a întors la Guvern după ce şi-a vărsat amarul înfrângerii prin cluburile de noapte ale arabilor, iar parlamentarii, la rândul lor, s-au reîntors la muncă, după vreo şase săptămâni de vacanţă electorală forţată, impusă fără voia lor. Cel puţin fără voia mea, pentru a nu mă exprima în numele colegilor mei din Camera Deputaţilor.

Viaţa merge înainte, vorba alergătorilor de cursă lungă: ai câştigat, continuă, ai pierdut, continuă! Întrebarea dilematică este ce avem de făcut de acum încolo, în viitorul imediat sau pe termen mediu. Dar prefer să vorbim la timpul prezent, adică despre ce trebuie să facem de azi înainte, cel puţin în cele câteva săptămâni rămase din acest an, şi mă refer atât la oamenii care ocupă locurile din vârful politicii româneşti, dar şi la oamenii simpli, obişnuiţi, românii care se uită la clasa politică precum la un spectacol jenant de circ.

Nu obişnuiesc să spun vorbe mari, deci nu voi spune nici acum. Vreau doar să-i invit pe colegii mei parlamentari să se trezească, unii din adoraţia adjudecării alegerilor prezidenţiale de către preferatul lor - care e mai mult un tehnocrat învelit în mantie politică, decât un politician sadea -, iar ceilalţi din gustul amar al înfrângerii neanunţate a primului-ministru, şi el împins în cursă, poate fără voia sa, de la spate, de alţii... Aşa că îi rog respectuos să se trezească, şi unii, şi ceilalţi, şi să ne apucăm de treaba pentru care oamenii, bieţii oameni, ne-au trimis să muncim prin acest Bucureşti agitat şi stresant.

Le reamintesc tuturor că noi, parlamentarii, avem de slujit poporul român, Măria Sa Alegătorul, care ne-a învestit cu această înaltă demnitate. Fără îndoială, traversăm una dintre cele mai negre perioade din istoria României, sub toate aspectele, în toate domeniile şi din toate punctele de vedere. Ţara ne este măcelărită de corupţie, de am ajuns să-i suspectăm şi pe cei mai cinstiţi dintre semenii noştri, DNA îşi face în sfârşit treaba, serviciile secrete şi de urmărire parcă-s mai multe ca niciodată, de ar fi în stare să-i urmărească pe toţi românii deodată, parlamentarii şi demnitarii cad pe capete, îşi plătesc păcatele lăcomiei, economia este în recesiune, Rusia ne ameninţă de la Răsărit, oamenii sunt sărăciţi, debusolaţi moral şi spiritual, lipsiţi de speranţă. Elicopterele ni se prăbuşesc ieşite din garanţie, că deh, pentru Armată nu avem bani, dacă tot i-am dat drept despăgubiri pentru îmbogăţirea unor miliardari de carton, ajutaţi de-a valma de oameni angrenaţi în politică, mă feresc să le spun politicieni, pentru că aşa ceva nu există în România. Aici ar trebui insistat ceva mai mult, pentru că au murit opt profesionişti ai Armatei Române, opt militari cu familii şi cu perspective frumoase într-o carieră tot mai puţin riscantă în ţările Uniunii Europene. Ţările celelalte, nu şi la noi, din păcate! Ar fi fost normal ca banii spoliaţi din bugetul oricum sărăcit al României să fi ajuns la înzestrarea Armatei, nu la personaje precum Cocoş, Crinuţa şi Alinuţa... Poate cei opt militari de elită ar fi avut o viaţă normală, nu onoruri în sicrie tricolore!

Ce să mai spere românul simplu, cel de la ţară, cel din satele uitate din Giurgiu şi de peste tot, care ştie că tot Iliescu e preşedinte şi nu a auzit niciodată că mai este vreun alt partid în afară de "trei trandafiri"? La ce să se mai aştepte tinerii noştri frumoşi şi deştepţi, care şi-au demonstrat competenţa şi valoarea, de la un sistem educaţional în declin permanent, ce are în frunte un ministru care confundă lupoaica cu vulpea...Vă spun eu, aşteaptă să plece în străinătate. Ce să îşi mai dorească un pensionar bolnav, căruia, după o viaţă de muncă, i se cere la spital pentru o banală consultaţie pensia pe întreaga lună, direct şi pe faţă, într-un alt sistem naţional aflat la terapie intensivă, dacă nu chiar în moarte clinică. Poate doar îşi roagă mai repede moartea...

Cam acesta e tabloul sumbru al unei ţări distruse. Frumoasă, bogată, atractivă, ca o pereche ideală pentru măritiş, dar putredă pe interior! Cam greu să emiţi judecăţi de valoare sau alte recomandări de substanţă într-o asemenea pictură deformată de realitate cum se prezintă acum România...

Nu vreau să mă revolt, nu vreau să ţip, nici să înjur. Suntem în Sfântul post al Crăciunului. Unde or fi colindele de altădată, acum se colindă prin închisori mai mult! Dar nici nu pot să iau lucrurile aşa cum sunt, după principiul cretin că "merge şi aşa!". Oameni buni, nu mai merge şi aşa, pricepeţi odată! Riscăm să dispărem de pe faţa pământului, ca naţie, ca neam, ca ţară. Încetaţi, pentru Dumnezeu, să jefuiţi România! Veţi vedea că veţi cheltui exact câţi bani aveţi, niciun leu în plus!

Fac un apel la calm, la responsabilitate, la unitate între parlamentari şi între actorii scenei politice, din toate partidele politice, să încercăm să fim uniţi pentru români, pentru pensionarii care trăiesc de pe o zi pe alta şi nu au bani de medicamente, pentru tinerii noştri care nu au locuri de muncă şi locuinţe, pentru copiii noştri care aşteaptă să le construim un viitor în această ţară. Să facem lucruri concrete, să fim mai buni, mai toleranţi, mai responsabili! Să încercăm să lăsăm ceva în urma noastră, nu doar vorbe goale şi promisiunile deşarte, să vedem, putem? Eu încă mai cred că da...

Doamna Raluca Turcan:

"PNL cere demisia ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie, pentru îngrădirea dreptului constituţional la învăţătură şi la educaţie gratuită"

Nici până în ziua de azi, noile abecedare nu au ajuns pe băncile elevilor din clasa I. Şi mai trist este că nu sunt şanse să le primească nici măcar de Moş Crăciun! Eu nu cunosc vreo altă ţară din Europa în care să se mai întâmple asemenea lucruri, domnule Ponta!

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a cerut Ministerului Educaţiei reevaluarea tuturor ofertelor pe care editurile le-au depus pentru materia Comunicare în limba română - clasa I. Este a nu ştiu câta oară când Ministerul Educaţiei, dirijat de Pricopie, şi-a bătut joc sistematic de toată procedura de licitaţie şi evaluare, din aprilie 2014 încoace.

Faptul că CNSC a admis contestaţia depusă de un participant la licitaţie subliniază un lucru clar: licitaţia a fost cu nereguli, cu dedicaţie.

Oricâte minciuni ar mai scorni Victor Ponta pe subiect sau Remus Pricopie, la comanda şefului, lucrurile sunt cât se poate de clare: copiii din clasa I nu au abecedare din cauza incompetenţei sau intereselor lui Ponta şi Pricopie.

Din acest motiv, revin şi cer, în numele Partidului Naţional Liberal, demisia ministrului educaţiei, Remus Pricopie. Dacă Meleşcanu a plecat pentru că a nesocotit dreptul constituţional la vot, Pricopie trebuie, de asemenea, să plece pentru că ignoră dreptul constituţional la învăţătură şi la educaţie gratuită.

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul Ponta şi-a bătut joc de românii din diaspora şi, până acum, nimeni nu şi-a asumat în mod real această gravă încălcare a dreptului fundamental de vot"

Iată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a început urmărirea penală cu privire la fapta de împiedicare a exercitării dreptului la vot, prevăzută de art. 385 din Codul penal, ca urmare a faptului că foarte mulţi români din diaspora nu au putut să-şi exercite un drept constituţional.

Conform Codului penal, împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Guvernul Ponta a acţionat cu rea-credinţă, refuzând pur şi simplu să organizeze mai bine votul din diaspora, deşi ar fi avut la dispoziţie varianta adoptării chiar în cursul zilei de duminică a unei ordonanţe de urgenţă care să prelungească votul până la ora 23,00 sau 24,00.

Preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu, a declarat că, "strict pe lege", se putea emite o ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru înfiinţarea unor noi secţii de votare în turul al doilea.

Să sperăm că vinovaţii vor plăti pentru abuzul faţă de românii din diaspora.

Domnul Ioan Tămâian:

"România trebuie să aibă o clasă politică imaculată şi care să impună respect"

Prin votul românilor din 16 noiembrie, este clar că s-a încheiat o etapă după 25 de ani de la Revoluţie, mesajul dat de cetăţeni fiind unul fără echivoc: drumul României este unul singur şi trebuie parcurs fără greşeală spre Vest, spre Europa, spre parteneriatul strategic cu SUA. Românii au votat pentru un alt mod de exercitare a celei mai înalte funcţii în stat, pentru un alt mod de a face politică, pentru un alt tip de om care să deţină funcţia de preşedinte şi l-au ales pe Klaus Iohannis. Dar o Românie prosperă, normală şi puternică nu se poate face peste noapte, ci se construieşte în timp. Este nevoie de răbdare şi de bunăvoinţa tuturor factorilor decidenţi din politică. Toţi liderii partidelor politice trebuie să conştientizeze că este necesar ca, măcar acum, să fie făcută "ordine" în rândul structurilor acestora. Trebuie ca toate persoanele din interiorul partidelor politice, condamnate penal sau cele care au probleme grave de imagine, indiferent de funcţiile pe care le ocupă în partide sau administraţie, să se retragă din viaţa politică.

Combaterea corupţiei reprezintă una dintre priorităţile de bază ale programului politic al PNL şi al preşedintelui Klaus-Werner Iohannis, iar pe acest subiect nu se pot face concesii. Ar trebui ca politicienii certaţi cu legea, indiferent de culoarea politică, să facă un pas înapoi. Acesta a fost verdictul votului din 16 noiembrie, când o majoritate covârşitoare a românilor a arătat că nu mai doreşte o clasă politică măcinată de corupţie. România trebuie ca după un sfert de secol de la căderea comunismului să ajungă să aibă o clasă politică imaculată şi care să impună respect.

Pentru formarea Guvernului, în viitor, este important să fie cooptate în funcţii persoane pregătite profesional, pe fiecare domeniu, şi nu neapărat angrenate politic.

Dacă politicul este curat şi respectabil, atunci sunt şanse foarte mari ca şi întreaga societate să se însănătoşească. Vrem să ajungem să spunem că în România au succes cei care muncesc sau inovează, nu cei care "cunosc pe cine trebuie" în administraţie sau oferă diverse foloase necuvenite, vrem să avem competiţie liberă şi corectă, nu licitaţii trucate sau făcute cu dedicaţie, vrem ca investitorii românii şi străini să fie încurajaţi în activitatea lor, şi nu să fie alungaţi de o legislaţie instabilă şi de proastă calitate, vrem ca românul să nu se diferenţieze de occidental, atunci trebuie cu toţii să punem umărul la eliminarea birocraţiei, la eradicarea corupţiei şi a crimei organizate. Numai aşa, România poate recupera masiv din decalajul care o desparte de statele europene civilizate şi puternic dezvoltate. Şi cred că toţi trebuie să avem acest deziderat. Noul electorat ne-a transmis un semnal clar.

Domnul Ioan Tămâian:

"Un alt fel de preşedinte: normal şi căruia îi pasă"

În urma votului de duminică, 16 noiembrie, românii au ales normalitatea şi prosperitatea, şi îi felicit pentru mobilizarea istorică impresionantă. Prezenţa masivă la urne a cetăţenilor a dat un semnal clar: oamenii doresc o schimbare profundă a modului în care se face politică în ţara noastră. Românii au demonstrat că s-au săturat de ideologia de tip estic care a dominat politica românească în ultimii 25 de ani şi au decis că România trebuie să stea cu faţa spre Vest, spre Europa şi SUA. Au ales progresul.

Pe 16 noiembrie, s-au spart multe tipare şi prejudecăţi despre cum se face politică şi ce este posibil în România. Mă bucur că românii nu s-au lăsat orbiţi de micile daruri oferite de PSD şi Victor Ponta în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. Pesediştii, folosind resursele guvernamentale, au încercat să-i păcălească aşa cum conchuistadorii au procedat cu indienii sud-americani pentru a-i cuceri. Doar că în loc de mărgele colorate şi tot felul de daruri ieftine, pesediştii au oferit românilor doar promisiuni care nu pot fi onorate şi care nu au fost prinse în bugetul pe anul 2015 (neelaborat de Guvern nici până la această dată). Pentru un pumn de voturi, Ponta a răsplătit din banii noştri publici pe diverşi lideri de partide de buzunar pe care îi blama doar cu puţin timp în urmă. Bani, de altfel, pe care tot noi, românii, va trebui să-i dăm, prin plata taxelor şi impozitelor.

Îmi exprim admiraţia faţă de sibieni, cât şi faţă de românii l-au votat cu toată încrederea pe Klaus Iohannis care doreşte o Românie normală şi prosperă: un preşedinte integrator care are o viziune, să facă în aşa fel încât ţara să funcţioneze ca un tot unitar şi în care să nu existe discrepanţe între regiuni: să meargă "ceas"! Klaus Iohannis a arătat limpede în această campanie pentru competiţia prezidenţială faptul că respectul faţă de cetăţean primează şi că doreşte progresul. Prin întreaga sa conduită în această perioadă a arătat bun-simţ şi civilizaţie şi faptul că are capacitatea de a arăta românilor că este nevoie de un alt fel de preşedinte: normal şi căruia îi pasă.

Domnul Ioan Tămâian:

"Recuperarea bunurilor fundaţiei "Gojdu"

Vin astăzi la tribuna Camerei Deputaţilor, să le reamintesc instituţiilor abilitate un subiect important legat de recuperarea bunurilor Fundaţiei "Gojdu", estimate acum la peste un miliard de euro. Este bine cunoscut faptul că ardeleanul Emanuil Gojdu, ajuns la Budapesta, acum mai bine de 150 ani, a avut o avere impresionantă şi a construit în centrul Capitalei Ungariei un ansamblu rezidenţial care îi poartă numele. A dat burse tinerilor care au devenit personalităţi ale societăţii româneşti şi a lăsat prin testament ca toate proprietăţile sale să fie folosite de către statul român şi în mod special de Biserica Ortodoxă Română. Astfel, peste 5000 de bursieri şi-au datorat formarea Fundaţiei "Gojdu", până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

În anul 2005, a fost emisă o ordonanţa de urgenţă promovată privind înfiinţarea Fundaţiei Româno-Ungare "Gojdu" cu sediul la Budapesta, dar Parlamentul României a respins, la începutul lunii martie 2008, proiectul de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.

Dat fiind faptul că Fundaţia "Gojdu" reprezintă o filă din istoria intelectualităţii româneşti, prin bursierii care s-au bucurat de sprijin în efectuarea studiilor, precum şi datorită caracterului naţional al testamentului lui Emanuil Gojdu, se impune tratarea cu maximă seriozitate a subiectului restituirii patrimoniului Gojdu.

În acest sens, consider important că trebuie să ştim cu toţii ce măsuri diplomatice sau juridice au fost luate din anul 2012 şi până în prezent de către Guvernul României în vederea recuperării clădirilor care au aparţinut Fundaţiei. Este important de ştiut şi dacă s-au purtat dialoguri cu ţara vecină, Ungaria, în sensul restituirii pe cale amiabilă, în baza unor acorduri, a respectivului patrimoniu, ce aparţine de drept naţiunii române. Care este, la momentul actual, analiza efectuată de Guvern referitoare la situaţia imobilelor Gojdu şi care sunt, concret, demersurile făcute în ultimii doi ani, pentru recuperarea bunurilor Fundaţiei "Gojdu".

Domnul Ion Diniţă:

"Agricultura ecologică, baza dezvoltării rurale durabile a României"

Progresele înregistrate în ultimii doi ani în agricultura românească sunt vizibile şi remarcabile, iar în acest context un rol decisiv îl are dezvoltarea agriculturii ecologice, extrem de apreciată la nivelul Uniunii Europene. Astfel, în ultima perioadă fermele familiale ecologice au cunoscut o continuă dezvoltare, asocierile de tip bio ale fermierilor români constituind baza dezvoltării rurale durabile, de care România are atâta nevoie. În acest sens, trebuie să evidenţiem reuşitele fermierilor certificaţi în sistem ecologic din ţara noastră, mai ales preocuparea lor constantă şi ambiţioasă pentru a pătrunde atât pe piaţa naţională, cât şi pe cea internaţională a produselor de profil.

Este un fapt tot mai evident că în ultimul timp produsele ecologice au devenit un adevărat ambasador al produselor alimentare şi al agriculturii româneşti peste hotare. Mai mult chiar, prin intermediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, România este în căutarea unui brand de ţară pentru produsele sale, iar opinia unanimă a specialiştilor este aceea că un foarte bun brand pe care îl putem avea este în zona produselor ecologice, care s-au dezvoltat susţinut atât în ceea ce priveşte calitatea, cât şi producţia şi promovarea. Astfel, eforturile producătorilor au fost dublate şi de susţinerea continuă a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care în ultimii doi ani a suplimentat constant şi accentuat fondurile alocate sectorului ecologic.

În aceste condiţii, sprijinul în acest sector a crescut, din 2010 până în 2013, de la 3 milioane de euro la 7 milioane de euro. În 2014, valoarea fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru acest sector s-a redus la 4 milioane de euro, însă ministerul de resort a făcut un efort, la insistenţele numeroşilor beneficiari ai agriculturii ecologice, reuşind să mai aloce încă 10,6 milioane de lei pentru ca agricultura ecologică să aibă acelaşi sprijin ca şi anul trecut.

Nu în ultimul rând, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, Ministerul Agriculturii va susţine suplimentar producătorii ecologici, mai ales că pe piaţa internă se constată creşterea continuă a cererii de alimente ecologice. Astfel, toţi fermierii care vor depune proiecte pe sectorul agriculturii ecologice vor avea prioritate. Ministerul Agriculturii va acorda punctaje suplimentare pentru fermierii care se orientează către agricultura ecologică şi integrează producţia obţinută, astfel încât să ne atingem obiectivul ca produsele bio româneşti să fie din ce în ce mai prezente pe rafturile marilor magazine, iar România să exporte mai mult şi cu preponderenţă produse procesate, cu valoare adăugată mare. Demn de remarcat este faptul că măsurile luate de oficialii guvernamentali din domeniu au avut ca efect existenţa în prezent a peste 15.000 de operatori în agricultura ecologică, care exploatează aproximativ 400.000 de hectare.

Domnul Ion Diniţă:

"Cardurile de asigurat de sănătate, un motiv concret de îmbunătăţire a serviciilor medicale"

Partidul Conservator salută finalizarea procesului de realizare şi distribuire a cardurilor de asigurări de sănătate, care vor fi primite în aceste zile de către toţi românii prin intermediul poştei. Până acum, au fost deja trimise 12,5 milioane de carduri, pentru ca în următorii patru ani să se ajungă la 13,6 milioane de unităţi, incluzând persoanele care vor împlini vârsta de 18 ani şi/sau vor dobândi calitatea de asigurat. Poşta Română va livra cardurile la locuinţa fiecărui asigurat, în baza cărţii de identitate şi a semnăturii de primire.

Introducerea acestui card este încă o dovadă a armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană. Astfel, de acum încolo, serviciile medicale vor fi validate şi decontate doar în baza cardului naţional de sănătate, care reprezintă codul de acces pentru toate sistemele informatice ale instituţiei şi conţine datele de identificare ale fiecărui asigurat. Cardul va deveni instrumentul de confirmare a prestării tuturor serviciilor din sistem, iar fiecare român care se prezintă la medic va trebui să aibă asupra sa cardul de sănătate.

Pentru informarea cetăţenilor, menţionăm că noul card de sănătate va fi trecut prin cititorul de card din cabinetele medicale, iar medicii, cu acordul pacientului, vor înscrie pe card eventualele boli grave, precum cancer, diabet, sau transplant de organe. Introducerea cardului naţional de sănătate va conduce la verificarea cu exactitate a efectuării serviciilor medicale de către furnizorii acestor servicii, în acest fel urmând a fi descoperite eventualele încercări de fraude din sistem. Demn de menţionat este şi faptul că implementarea acestui serviciu va diminua considerabil plăţile fictive care până acum puteau fi decontate de către medicii de familie, folosirea cardului având un dublu efect pozitiv. Pe de o parte, el este extrem de folositor medicilor, deoarece astfel nu vor mai putea fi acuzaţi de efectuarea unor servicii medicale nerealizate efectiv, iar, pe de altă parte, este foarte util şi pacienţilor, pentru că aceştia nu mai pot fi folosiţi pentru decontări de care nu au beneficiat în realitate.

Prin utilizarea cardului de sănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate poate să administreze eficient bugetul de peste 4 miliarde de euro de care beneficiază, respectiv banii plătiţi de români, ca contribuţii de asigurări de sănătate. Este adevărat, aceşti bani nu sunt suficienţi pentru necesarul din acest moment al populaţiei României, însă cel mai important lucru este modul în care sunt folosiţi şi modul în care din suma respectivă se plătesc cu adevărat servicii medicale reale. Se va elimina astfel posibilitatea ca o parte din aceşti bani să ajungă în alte locuri decât acolo unde au destinaţia precisă.

Este vorba despre o schimbare fundamentală în ceea ce înseamnă un sistem public de sănătate bine pus la punct, care se finanţează din banii oamenilor şi care trebuie să asigure că toţi banii pe care ei îi plătesc ajung pentru serviciile de sănătate. Sunt convins că toţi pensionarii din această ţară care vor primi cardul de asigurat vor avea siguranţa că anii în care au cotizat la sistemul de sănătate din România nu au fost pierduţi şi vor putea beneficia pe viitor de servicii medicale la standarde europene.

Domnul Ion Diniţă:

"Pensiile vor fi indexate cu coeficientul inflaţiei"

Încasările mai mari decât cele previzionate în acest an vor permite Guvernului să aplice legea care prevede indexarea pensiilor cu coeficientul de inflaţie şi creşterea salariului mediu, iar majorarea ar putea avea câteva procente în plus peste coeficientul legal. Este o realitate bine-venită pentru români, fapt ce demonstrează că Guvernul respectă angajamentul luat în faţa oamenilor de a nu mai tăia vreodată din pensii, aşa cum s-a întâmplat în fostele guvernări. Din fericire, în acest an am încasat puţin mai mult la buget, ceea ce permite Guvernului sa păstreze cele două angajamente fundamentale pe care le-a luat. Astfel, nu se va mai tăia niciodată niciun leu din pensia cuiva, ceea ce este foarte important în România, unde oamenii ştiu ce au păţit în 2010. De asemenea, Guvernul a anunţat pentru începutul anului viitor că se va aplica cel puţin legea care prevede indexarea pe acea metodă cu coeficient de inflaţie şi creşterea salariului mediu brut pe economie. Îmbucurător este şi faptul că există posibilitatea ca în anul următor să poată fi acordată la pensii o majorare peste coeficientul prevăzut de lege, în baza încasărilor din acest an. Această lege nu s-a aplicat în ultimii ani, prima dată a aplicat-o actualul Guvern, în 2013. În plus faţă de aceste două angajamente absolute şi importante, esenţiale pentru fiecare pensionar şi pentru fiecare român care urmează să iasă la pensie, există posibilitatea de a avea o creştere peste coeficientul prevăzut de lege. Totodată, se au în vedere şi alte măsuri stimulative şi pentru alte zone sociale, în primul rând alocaţiile pentru copii, alocaţiile de hrană pentru copiii aflaţi în diversele forme instituţionalizate şi alocaţiile pentru persoanele cu dizabilităţi.

Un alt aspect important este acela că la sfârşitul acestui an numărul salariaţilor cu contracte de muncă va fi egal cu cel al beneficiarilor de pensii, obiectivul fundamental al Guvernului fiind de a inversa raportul dintre forţa de muncă activă şi pensionari. Astfel, egalizarea numărului salariaţilor cu cel al pensionarilor a fost posibilă deoarece nu au mai existat valuri de pensionari anticipate şi nici restructurări în administraţie, sănătate sau educaţie. Este un alt obiectiv important, cel ca în România să începem să ajungem la un număr de salariaţi cu contract de muncă cel puţin egal cu numărul beneficiarilor de pensii. La sfârşitul lui 2014, toţi cei care sunt înregistraţi cu contracte de muncă este la circa 5.280.000, respectiv egal cu numărul pensionarilor. Motivaţia acestei egalizări a fost aceea că, pe de o parte, nu au mai fost acele valuri de pensionari anticipate care au fost legitime în momentele de restructurare economica, şi nu s-au mai făcut restructurări. Cu cât reuşim să inversăm acest raport, care la un moment dat era de 6 milioane de pensionari la 4 milioane de angajaţi, cu atât va fi mai bine pentru toţi românii.

Domnul Ion Diniţă:

"Insolvenţa persoanelor fizice, un nou pas spre normalitatea europeană"

Legea privind insolvenţa persoanelor fizice, iniţiată de un grup de parlamentari în această sesiune legislativă, a primit aviz favorabil din partea Guvernului şi a ajuns pe fluxul dezbaterilor parlamentare. De asemenea, actul normativ care va oferi o şansă imensă pentru numeroşi români de a scăpa temporar de datoriile acumulate către bănci şi alte instituţii financiare are raport de adoptare din partea Comisiei juridice a Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, propunerea urmând a fi dezbătută de către plenul Senatului pentru vot.

În ciuda unor acuzaţii nefondate lansate în ultima perioadă la adresa actualului Guvern, acesta dovedeşte din nou că îşi face bine treaba în folosul creşterii nivelului de trai al românilor. Astfel, cetăţenii României trebuie să cunoască faptul că odată cu avizarea favorabilă din partea Guvernului a propunerii legislative privind insolvenţa persoanelor fizice am mai bifat un act de normalitate, deoarece adoptarea acestei legi constituie un ajutor real pentru românii care riscau să îşi piardă agoniseala întregii vieţi din cauza executărilor silite şi a lichidării bunurilor ce le aparţin.

Proiectul de lege care urmează să fie adoptat în Senat şi apoi să intre în dezbaterea Camera Deputaţilor stabileşte că românii care au datorii sau credite şi rate la bănci trebuie să beneficieze de reglementări clare şi coerente. Prin acestea, persoanele fizice trebuie protejate în cazul în care sunt debitori de bună-credinţă şi în ultima perioadă au fost sufocaţi de datoriile pe care trebuie să le ramburseze, ajungând în situaţia de imposibilitate de plată. Scopul actului normativ este de a asigura acoperirea datoriilor persoanelor fizice fără activităţi antreprenoriale, aflate în insolvenţă, prin intermediul rambursării datoriilor în baza unui plan, ori prin lichidarea bunurilor respectivilor debitori.

Trebuie accentuat faptul că propunerea legislativă prevede ca executarea silită să fie reglementată doar ca o soluţie de ultimă instanţă, iar în cazul executărilor silite aflate în prezent în derulare acestea se suspendă odată cu declanşarea procedurii de insolvenţă pentru persoanele fizice. De asemenea, prin procedura insolvenţei persoanelor fizice se stopează orice acumulare de penalizări sau datorii pentru întârzieri la plată, iar datoriile românilor vor fi eşalonate pe o perioadă de cinci ani.

Consider că adoptarea de urgenţă şi aplicarea imediată a acestei legi ar ajuta foarte mulţi români cinstiţi, care au ajuns să acumuleze datorii însemnate fără a fi vinovaţi în mod direct, ci din cauza disponibilizărilor sau a lipsei alternativelor de locuri de muncă. În ultimii ani, au fost zeci de mii de români care şi-au pierdut slujbele pe fondul crizei economice, mai ales în marile societăţi care au aparţinut statului, din industria petrolieră, extractivă sau cea legată de infrastructură.

Legea privind insolvenţa persoanelor fizice vine în similaritate cu observaţiile unui recent studiu al Comisiei Europene, care releva că România este una dintre puţinele ţări europene unde nu există o legislaţie privind insolvenţa persoanelor fizice. Prin acest act normativ ne aliniem şi din acest punct de vedere legislaţiei europene în domeniu, deoarece România rămăsese printre puţinele state din Uniunea Europeană ai cărei cetăţeni nu beneficiau de nicio formă de protecţie în faţa creditorilor, dacă erau în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile financiare şi a-şi plăti ratele către bănci.

Domnul Ion Diniţă:

"Integrarea ţărilor estice în Uniunea Europeană, un factor de stabilitate şi pentru România"

În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, am participat recent la vizita efectuată la Braşov de către ambasadorii celor trei ţări foste sovietice care doresc să se integreze în Uniunea Europeană, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia. Principalul subiect abordat în discuţiile purtate cu cei trei ambasadori a fost integrarea europeană a celor trei ţări, care au semnat recent acordul de asociere cu Uniunea Europeană. De altfel, ambasadorii Ucrainei şi ai Republicii Moldova au atras atenţia asupra presiunilor făcute de Rusia pentru a împiedica aderarea la Uniunea Europeană şi au cerut susţinerea României în acest demers. Este evident că Rusia nu precupeţeşte niciun efort şi foloseşte toate armele de care dispune, politice şi diplomatice, pentru a împiedica integrarea Moldovei şi Ucrainei în Uniunea Europeană. În acest context, este de remarcat faptul că România a susţinut total demersurile Moldovei şi Ucrainei, iar ţara noastră a devenit astfel o punte de legătură în ceea ce priveşte integrarea celor două state vecine.

Personal, am reiterat deschiderea statului român pentru o intensificare a colaborării cu cele trei ţări, în plan economic, cultural şi diplomatic. Excelenţele Sale Iurie Reniţă, ambasadorul Republicii Moldova în România, Teofil Bauer, Ambasadorul Ucrainei în România, şi Ilia Giorgadze, ambasadorul Georgiei în România, s-au declarat optimişti după vizita la Braşov, unde au participat şi la deschiderea Cursurilor Internaţionale "Nicolae Titulescu" pentru tinerii diplomaţi din cadrul Universităţii "Transilvania", unde vor fi cursanţi şi tineri din Chişinău.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, aceasta este într-o situaţie mai dificilă, deoarece este dependentă excesiv doar de sursa de energie furnizată de Rusia, iar de cele mai multe ori marele stat de la Răsărit foloseşte gazul şi distribuirea lui pe post de armă politică. În acest sens, conectarea Moldovei la reţelele electrice ale României şi realizarea gazoductului Iaşi-Ungheni constituie două demersuri extrem de pozitive, în scopul eliminării dependenţei energetice faţă de Rusia, care a abuzat de acest monopol.

Referitor la Ucraina, proiectele comune de acţiune au fost reliefate recent şi prin vizita oficială a primului-ministru la Kiev, prilej cu care a fost parafat cu omologul său ucrainean Arseni Iaţeniuk noul Acord între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind micul trafic la frontieră. În acest context, trebuie să fim extrem de atenţi la continuarea relaţiilor noastre bilaterale pozitive cu Ucraina, în condiţiile împotrivirii făţişe a Rusiei.

Sper ca România să sprijine în mod substanţial integrarea celor trei ţări, care au semnat deja acorduri în acest sens de asociere cu Uniunea Europeană. Îndeosebi faţă de Republica Moldova, cred că avem o datorie istorică şi de onoare de a-i sprijini pe fraţii noştri de peste Prut în demersurile de aderare la Uniunea Europeană, cu atât mai importante acum, în contextul situaţiei conflictuale din estul graniţei NATO.

Domnul Ion Diniţă:

"«Prima maşină», un ajutor nesperat pentru tinerii aflaţi la început de drum"

Partidul Conservator salută intenţia Guvernului de a iniţia Programul "Prima maşină", un demers perfect justificat în vederea facilitării accesului la credite pentru tineri, dar şi pentru stimularea producţiei interne.

Consider că acest deziderat al Executivul are un dublu rol benefic. Pe de o parte, Programul "Prima maşină" permite tinerilor noştri să achiziţioneze un autoturism în condiţii foarte bune de creditare, iar astfel va creşte independenţa acelora dintre ei care folosesc în prezent maşinile părinţilor. Pe de altă parte, acest program va conduce la majorarea vânzărilor autoturismelor noi, cât mai puţin poluante, din producţia internă, fapt ce înseamnă dezvoltarea economiei şi sume mai mari de bani la bugetul naţional. Cred că implementarea acestui proiect va contribui semnificativ la creşterea nivelului de trai al românilor, şi în special la dezvoltarea industriei autohtone de autovehicule.

În opinia mea, viabilitatea Programului "Prima maşină" va fi demonstrată în cel mai scurt timp posibil, pe fondul dorinţei tinerilor care nu au mai fost până acum proprietari ai unui autoturism de a-şi cumpăra unul nou în condiţii avantajoase. În prezent se discută detaliile referitoare la implementarea acestui program guvernamental, iar avansul minim va fi, cel mai probabil, între 5 şi 10% din valoarea creditului, cu o durată maximă de rambursare de şapte ani. Prin acest program se pot achiziţiona autovehicule din producţia internă sau din import, putând fi implicaţi toţi producătorii, distribuitorii, importatorii, şi, de asemenea, este deschis tuturor instituţiilor financiar-bancare.

Programul "Prima maşină" va fi accesibil şi românilor care nu au mai deţinut până acum autoturisme, indiferent de vârstă. De remarcat este faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani vor avea prioritate la accesarea programului. De asemenea, este important şi faptul că cei doi producători auto din România, Dacia şi Ford, au agreat programul. Pentru aceştia, ca şi pentru economia românească, în general, este foarte importantă miza de a relansa vânzările de maşini noi către populaţie, mai ales după reticenţa apărută în ultimii ani de criză economică. Sunt încrezător că, la fel ca şi Programul "Prima casă", acest tip de intervenţie guvernamentală stimulativă va avea un mare succes, mai ales dacă va intra în vigoare cât mai curând, aşa cum preconizează Guvernul României.

Domnul Ion Diniţă:

"Relaţia România - SUA, factor de echilibru naţional"

Evoluţiile bilaterale dintre România şi Statele Unite ale Americii sunt într-o ascensiune semnificativă, fapt care merită deopotrivă salutat şi apreciat la modul pozitiv. România este percepută acum ca fiind un stat puternic în regiune, un partener serios de cooperare şi dialog, pe care se bazează atât SUA, cât şi statele membre ale Uniunii Europene şi NATO, dar şi ţările vecine care vor ca în perioada următoare să îşi consolideze parcursul european, precum Ucraina, Moldova şi Georgia. În acest context, discuţia recentă pe teme regionale şi de securitate avută de primul-ministru Victor Ponta cu vicepreşedintele american Joe Biden demonstrează că premierul României este văzut de către partenerii noştri americani principalul partener de dialog pe temele de actualitate externă care ţin capul de afiş al zonei estice a Europei şi al blocului NATO.

Este de remarcat faptul că Victor Ponta şi-a asumat, din funcţia de prim-ministru, rolul de lider regional, depunând în acest sens toate eforturile diplomatice şi politice necesare pentru a sprijini stabilitatea din regiunea noastră, mai ales pe fondul crizei din Ucraina vecină. Vizita în SUA, discursul din cadrul Adunării Generale a ONU de la New York, precum şi mesajul recent transmis de la Kiev privind susţinerea parcursului european al Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei, reprezintă acţiuni extrem de importante întreprinse de Victor Ponta în numele României, care, după cum se observă, nu au rămas fără ecou la nivelul conducerii Statelor Unite.

În acest context, conversaţia primului-ministru cu vicepreşedintele SUA, care a avut loc la iniţiativa domnului Joe Biden, arată tuturor românilor că Victor Ponta este un partener serios de dialog pentru aliaţii noştri strategici, fiind o voce legitimă care vorbeşte în numele României peste hotare.

România este şi va rămâne un aliat de nădejde al Statelor Unite ale Americii, calitate cu atât mai importantă în această perioadă conflictuală din plan internaţional, cu zone de conflict deloc de neglijat, cum sunt cele din Ucraina sau Siria. De altfel, discuţia dintre cei doi înalţi oficiali a atins temele actuale de pe agenda de securitate internaţională, inclusiv problematica situaţiei din Afganistan şi pregătirea misiunii derulate de NATO în zona respectivă. Poziţia fermă şi categorică a primului-ministru Victor Ponta este o dovadă indiscutabilă a faptului că România joacă un rol geostrategic foarte important în această zonă a globului, fiind un garant al democraţiei şi securităţii.

Este de remarcat şi faptul că în ultima perioadă aliaţii noştri americani au suplimentat forţele prezente pe teritoriul României, atât cele de la baza Mihail Kogălniceanu, cât şi cele din zona Deveselu, unde pregătirile pentru scutul antirachetă al SUA sunt în grafic. Aceste acţiuni reprezintă un argument suplimentar al realităţii conform căreia, în ciuda stării conflictuale din estul României, ţara noastră nu va fi în niciun fel de pericol în viitor, iar locuitorii săi vor avea liniştea şi pacea de care au nevoie.

Domnul Ion Diniţă:

"Creşterea salariului minim pe economie, un angajament asumat de actualul Guvern"

Actualul Guvern continuă adoptarea măsurilor reparatorii în favoarea creşterii calităţii vieţii românilor, ultima decizie în acest sens fiind creşterea salariul minim pe economie, care urmează să fie majorat în mai multe tranşe şi să ajungă la 1.200 de lei în 2016. Astfel, salariul minim pe economie va creşte, începând cu ianuarie 2015, de la 900 la 975 de lei, iar de la 1 iulie, la 1.050 de lei. Potrivit reprezentanţilor Guvernului, există susţinerea financiară pentru ca la sfârşitul anului viitor salariul minim pe economie să ajungă la 1.050 de lei. De altfel, prima etapă de creştere, care este supusă în prezent dezbaterii IMM-urilor, este de 975 de lei până la 1 iulie 2015. De remarcat este faptul că până acum salariul minim pe economie a crescut cu 30%, iar procesul de creştere va continua şi în 2015, fapt stipulat în proiecţia bugetară pentru anul viitor.

În paralel cu proiectul de creştere a salariului minim pe economie, prevăzut într-o hotărâre de guvern, românii trebuie să ştie că taxele şi impozitele nu vor creşte anul viitor, aşa cum în mod greşit s-a lansat această idee mincinoasă. În prezent, România are suficiente resurse, atât pentru creşteri de salarii şi pensii, cât şi pentru menţinerea taxelor şi impozitelor actuale. Avem pentru prima dată în ultimii ani un excedent bugetar, respectiv s-au încasat la bugetul naţional mult mai mulţi bani decât s-au cheltuit. În acest context, este foarte importantă modalitatea de cheltuire a banilor publici, prin prioritizarea programelor de investiţii şi prin iniţierea altora noi, în domeniile şi sectoarele unde se pot crea acele elemente de plusvaloare indispensabile dezvoltării comunităţilor şi societăţii româneşti. Abordarea concretă a investiţiilor viitoare va duce, pe de altă parte, şi la diminuarea fenomenului evaziunii fiscale din economia românească, prin eliminarea acelor aşa-numite găuri negre prin care s-au pierdut sume colosale din bugetul naţional.

Acţiunile pragmatice ale Guvernului pentru însănătoşirea economiei naţionale sunt relevate şi de majorarea contractelor active de muncă, care au ajuns în prezent la cifra de 5.780.000 la nivelul ţării. Acest lucru înseamnă tot atâtea contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, din care se alimentează, prin completare de la bugetul de stat, sistemul public de pensii. Totodată, în urma deciziilor din ultima perioadă a instituţiilor statului cu atribuţii în domeniul evaziunii fiscale şi al combaterii muncii nedeclarate, în ultimul an guvernanţii au reuşit scoaterea din economia neagră, din munca aşa-zisă la negru, un număr de 77.000 de contracte individuale de muncă, care au intrat acum în sistemul fiscalizat, la vedere şi supuse impozitării.

Creşterea salariului minim se înscrie pe linia măsurilor luate de Executiv pentru îmbunătăţirea colectării şi eliminarea muncii ilicite, respectiv prin netaxarea profitului reinvestit şi reducerea fiscalităţii pe piaţa muncii cu cinci puncte procentuale. Acestea vor avea efecte benefice pentru economie, în speţă vor duce atât la creşterea numărului locurilor de muncă, dar şi la majorarea gradului de bunăstare a românilor.

Domnul Ion Diniţă:

"«Nu tăia mai mult decât poţi planta», vechea şi noua strategie europeană a ocrotirii pădurilor!"

Noua strategie europeană pentru păduri a fost una dintre temele aflate pe ordinea de zi în cadrul ultimei şedinţe a Comisiei pentru agricultură din Parlamentul European. În acest context, aleşii europeni, inclusiv ai României şi ai Partidului Conservator, au reiterat faptul că utilizarea măsurilor şi a fondurilor pentru păduri nu a fost satisfăcătoare în perioada 2007-2013 la nivel european, iar acest fapt a avut consecinţe nefaste pentru protejarea mediului înconjurător, atât la nivel naţional, cât şi european.

Având în vedere că România se află în perioada de pregătire şi analiză a programelor de dezvoltare rurală pentru perioada de referinţă 2014-2020, s-a solicitat Comisiei pentru agricultură din Parlamentul European să elaboreze un document concret privind strategia de administrare a dezvoltării suprafeţelor împădurite. Atât în România, cât şi în rândul celorlalte ţări din Uniunea Europeană, agricultura şi sectorul forestier sunt în strânsă legătură, în ciuda reglementărilor diferite. Parlamentarii europeni au accentuat, în acest context, că există nevoia unei mai puternice coordonări a măsurilor luate pe plan naţional cu cele generale, la nivelul întregii Europe, în vederea unei dezvoltări armonioase a procesului de dezvoltare naţională şi europeană a domeniului forestier.

Europarlamentarii au mai dezbătut şi asupra faptului că statele membre şi Comisia Europeană joacă un rol foarte important în asigurarea utilizării eficiente a oportunităţilor oferite de noua politică europeană de dezvoltare rurală. Unul din obiectivele principale ale Strategiei pentru Păduri este evaluarea şi îmbunătăţirea efectelor măsurilor forestiere în cadrul politicilor de dezvoltare rurală de către Comisie şi statele membre.

Noua strategie europeană a pădurilor oferă posibilitatea ţărilor Uniunii Europene de a se coordona pe o perioadă mai mare de timp, conform principiului durabilităţii. Statele membre sunt obligate să implementeze măsuri pozitive pentru îmbunătăţirea comunicării dintre guvernele naţionale şi Comisia Europeană, pe de o parte, dar şi de a creşte intensitatea acţiunilor comune, pe de altă parte, mai ales în zonele în care pădurile se află la graniţele dintre ţări.

În acest context, parlamentarii europeni au pledat în favoarea operării unor măsuri concrete care să permită realizarea unei cooperări majore între instituţiile naţionale responsabile de domeniul silvic şi cele europene, pentru a fi evitată repetarea unor disfuncţionalităţi care s-au regăsit concomitent în mai multe state membre.

Parlamentul European a agreat propunerea iniţierii unui nou grup de experţi, care să analizeze impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor Uniunii Europene şi să propună măsuri în consecinţă. În cele din urmă, reprezentanţii Comisiei pentru agricultură din forul legislativ european au convenit că trebuie respectat întocmai principiul: "Nu tăia mai mult decât poţi planta", care este suficient şi perfect valabil în toate ţările Uniunii Europene.

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Strategia PSD pentru îngroparea votului prin corespondenţă. Răzbunarea PSD pe diaspora românească"

Într-un dispreţ total, parcă şi mai mare decât cel manifestat înainte de tururile unu şi al doilea ale alegerilor prezidenţiale, cel mai mare partid din România, PSD, condus de omul care a reuşit de unul singur să unească împotriva lui energiile milioanelor de români din diaspora, Victor Ponta, pune la cale îngroparea votului prin corespondenţă, care ar permite cetăţenilor aflaţi în afara graniţelor ţării să voteze civilizat, dar mai ales le-ar permite să voteze în număr mare.

De ce face PSD aceasta, este simplu: din răzbunare. Pentru că diaspora a provocat înfrângerea, la baionetă, a lui Mircea Geoană, candidatul PSD din 2009, şi pentru că diaspora a contribuit la spulberarea totală a lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale de acum o săptămână.

PSD urăşte diaspora românească şi vrea să se răzbune pe ea nu doar pentru că a pierdut, de două ori consecutiv, alegerile, ci şi pentru că diaspora reprezintă tot ceea ce PSD dispreţuieşte: muncă onestă, educaţie, demnitate, valori civice clare, democraţie şi stat de drept, justiţie şi anticorupţie, cinste, seriozitate, devotament şi mai ales respect.

Pentru toate acestea, PSD pune la cale o strategie care ar putea duce la îngroparea votului prin corespondenţă, ca o răzbunare completă şi totală pe românii din străinătate. Nu ar fi prima dată când PSD ar înţelege să se răzbune pe români, dacă ne uităm la modul în care acest partid s-a comportat după ce a preluat puterea în România, declanşând un adevărat jihad politic în ţară, la nivelul judeţelor şi instituţiilor statului, locale, centrale sau deconcentrate.

Planul PSD de îngropare a votului prin corespondenţă din diaspora constă în trei mari paşi:

1. Refuzarea discutării legii PNL privind votul prin corespondenţă;
2. Elaborarea unui Cod electoral care ar urma să conţină, chipurile, şi măsura votului prin corespondenţă sau a votului electronic;
3. Introducerea unei legi proprii privind votul prin corespondenţă, pentru a spori confuzia în rândul publicului.

Să analizăm aceşti paşi pe scurt.

Pasul 1. Deşi reprezentanţii opoziţiei, numeroşi parlamentari PNL, i-au solicitat preşedintelui Camerei Deputaţilor introducerea pe ordinea de zi a legii semnate de un număr de 138 de parlamentari ai opoziţiei şi înregistrate în procedură parlamentară de urgenţă încă din data de 18 septembrie, deci acum mai bine de două luni, domnul Zgonea a refuzat. De ce a refuzat este clar, pentru că PSD ştie că dacă s-ar adopta legea PNL nu ar mai fi posibilă nicio altă tărăgănare pentru votul prin corespondenţă şi această măsură s-ar putea implementa chiar începând cu alegerile de peste doi ani.

Pasul 2. După ce a refuzat propunerea clară şi simplă a partidului nostru, PSD, ca orice partid cu origini comuniste, vrea să îngroape totul printr-o comisie: Comisia de cod electoral, unde, chipurile, ar trebui să se discute modificarea Legii electorale şi introducerea prevederilor care să le permită românilor din străinătate să voteze. Adevărul este că nu este nevoie de Comisia pentru cod electoral, ci doar de votul plenului, căci legea există şi ea este clară şi la obiect. Dar PSD ştie că dacă convoacă comisia poate să tragă de timp cât doreşte, pentru că, aşa cum a spus şi domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor, votul prin corespondenţă mai are de aşteptat vreo cinci ani.

Pasul 3. Ca manipularea să fie completă, PSD va face aceeaşi manevră ca şi în votul din Comisia juridică pentru deputatul Roşca, va face pasul la offiside, încercând să arunce vina pe parlamentarii PNL, parlamentarii opoziţiei. Informaţii pe surse din media anunţă că PSD are de gând să introducă săptămâna aceasta propria lege privind votul prin corespondenţă. Schema este următoarea: PSD îngroapă legea PNL în Comisia pentru cod electoral, dar face agitaţie publică cu propria lege, pentru a spune că ei sunt cei care vor votul prin corespondenţă şi că PNL se opune. O manipulare cum numai la Moscova se poate preda!

Informaţia bombă însă este că domnul Zgonea a lăsat porumbelul să scape: votul prin corespondenţă va avea de aşteptat cinci ani cu actuala majoritate, pentru că la alegerile parlamentare nu va fi o singură circumscripţie electorală, cum este la alegerile prezidenţiale, ci vor fi mai multe circumscripţii electorale, câte una pentru fiecare judeţ, şi una pentru diaspora. PSD va motiva, cel mai probabil, ceva legat de faptul că diaspora are alocat un număr de parlamentari ai ei şi va amâna introducerea votului prin corespondenţă pentru alegerile parlamentare.

Aceste manipulări şi acest comportament dispreţuitor şi jignitor nu mai pot fi tolerate. Chiar dacă mai sunt doi ani până la schimbarea majorităţii parlamentare, este clar că PSD nu trebuie şi nu poate fi lăsat să-şi bată joc de alegătorii români.

Fapt pentru care, pe cale formală, de la această tribună, doresc să adresez următoarele întrebări:

Domnule preşedinte al PSD, Victor Ponta, ce instrucţiuni aţi dat preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi ce aţi negociat cu preşedintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, privind votul prin corespondenţă?

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, când aveţi de gând să introduceţi pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, legea PNL privind votul prin corespondenţă?

Vă anunţ că voi face demersuri săptămânale până când acest subiect va fi rezolvat.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Extinderea legislaţiei privind violenţa domestică"

Săptămâna trecută am sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, ce marchează semnarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, în data de 20 noiembrie 1989. Ziua Drepturilor Copilului ne obligă să privim spre legislaţia românească care ar trebui să ocrotească familia. Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie a instituit ordinul de restricţie pentru victimele violenţei domestice, însă, potrivit statisticilor, acesta nu îşi atinge scopul întotdeauna.

Astfel, anul trecut, din 139.401 apeluri înregistrate la 112 privind cazuri de violenţă în familie, doar 2543 s-au concretizat în cereri de emitere a unui ordin de protecţie, înregistrate la instanţele judecătoreşti, iar din aceste cereri, 43,6%, adică 1070, au fost admise şi s-au emis ordine de protecţie.

În general, legislaţia românească protejază femeile, care sunt adesea victimele abuzurilor în familie. Însă, reglementări speciale pentru copii nu există. Copiii sunt adesea victimele nevăzute ale violenţei domestice, aceştia nu pot formula plângeri, nu pot cere ordine de restricţie, şi mai ales, nu deţin informaţii despre drepturile lor şi obligaţiile adulţilor.

Copiii din România merită o legislaţie coerentă, cuprinzătoare şi corectă care să îi protejeze faţă de adulţii care nu iau în serios rolul lor în familie. Copiii ce cad victime ale violenţei domestice au dreptul la servicii specializate care să ofere asistenţă juridică, medicală şi consiliere psihologică.

Respectarea, promovarea şi exercitarea drepturilor copilului, trebuie să asigure o dezvoltare deplină şi armonioasă a personalităţii fiecărui copil. Drepturile copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esenţiale: copilul, familia şi societatea. Fără o legislaţie completă care să protejeze nu numai femeile care cad victime violenţei domestice, ci şi copiii, nu putem avea o societate sănătoasă.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Organizaţia Naţiunilor Unite a desemnat data de 25 noiembrie ca Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, pornind de la premisa ca femeile din toată lumea sunt supuse acestui flagel, sub forma abuzului, violului şi violenţei domestice ori a altor forme de violenţă.

Unul din obiectivele acestei zile este conştientizarea adevăratei amplori luate de acest fenomen, considerat una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, atât pe teritoriul Europei, cât şi în restul lumii.

Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), anual, 35% din femeile de pe întreg mapamondul se confruntă cu violenţa fizică sau sexuală. Întrucât aceste practici lezează libertatea şi demnitatea, drepturi fundamentale ale individului, în ultimii 30 ani s-a încercat de către diverse state instituirea de politici de stat care să reducă acest fenomen antisocial. De menţionat că studiile arată cum abuzurile asupra femeilor nu doar continuă să persiste, ci sunt în creştere. Astfel ajungem la situaţia din România.

În ţara noastră 80% dintre femei declară că au fost supuse unei forme de violenţă fizică în timpul vieţii, din care 60% indică o formă de abuz domestic. Probabil nu există cetăţean român care să nu aibă cunoştinţă de cel puţin un caz de violenţă domestică, ca să nu mai vorbim de cei care încearcă introducerea în registrul folcloric ca fiind aproape o caracteristică a familiei româneşti de tip arhaic.

Uniunea Europeană a încercat instituirea unei politici-cadru care prevede atât armonizarea legislaţiilor naţionale, cât şi educarea potenţialelor victime şi agresori către atitudinea privind toleranţa zero faţă de cazurile de violenţă împotriva femeii.

În România avem Legea nr.217/2003, modificată prin Legea nr.25/2012, care consideră violenţa în familie o ameninţare la adresa familiei şi a dezvoltării societăţii şi încurajează protecţia victimelor şi găzduirea lor în adăposturi. Legea prevede ca organe de sesizare, pe lângă poliţie - Direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului. Un oficial ONU spunea că nu există o reţetă universală pentru eradicarea violenţei domestice, în sensul în care ceea ce funcţionează într-un stat nu e neapărat eficient pe teritoriul altui stat şi fiecare naţiune trebuie să găsească strategia care i se potriveşte.

O altă statistică îngrijorătoare în România este faptul că doar 15% din femeile victime ale abuzurilor fizice le raportează poliţiei sau le aduc la cunoştinţă anturajului, fie din ruşine, frică sau din speranţa că nu se vor mai repeta. O altă motivaţie a refuzului de a depune plângere este concepţia greşită că "poliţia nu face nimic", iar aici legislaţia română trebuie îmbunătăţită după exemplul celor din Spania sau Italia, care au toleranţa zero faţă de actele de violenţă împotriva femeii.

O direcţie care trebuie încurajată este cea a implicării societăţii civile şi a ONG-urilor prin campanii de informare, de conştientizare şi programe de asistenţă pentru victime. Credem că aceste programe trebuie implementate şi în mediul rural, în colaborare cu poliţia şi autorităţile locale, iar obiectivul principal ar trebui să fie prevenţia.

Domnul Ion Călin:

"1 Decembrie 1918"

La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Ziua Naţională a României a fost sărbătorită de la data instituirii ca sărbătoare naţională în diverse perioade ale anului, astfel: între anii 1866-1947, pe data de 10 mai, apoi, între anii 1948-1989, pe data de 23 august. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991.

Prinţul Carol de Hohenzollern - Sigmaringen a depus în data de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în faţa Parlamentului independenţa de stat a României.

Data de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de Ziua insurecţiei armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

În anul 1990, după Revoluţia anticomunistă din 1989, Parlamentul României a adoptat data de 1 decembrie drept Zi Naţională a României. Alegerea datei de 1 decembrie face trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918.

Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia îşi proclamă independenţa (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

Al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul General al Bucovinei a hotărât, în unanimitate, "unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României".

În toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat. În acest context, la 29 septembrie 12 octombrie 1918 s-a întrunit, la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român şi a adoptat în unanimitate o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se poziţiona "printre naţiunile libere".

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru "unitatea naţională a tuturor românilor". Toate apelurile au subliniat importanţa istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: "Veniţi cu miile, cu zecile de mii - se scria în apelul Consiliului Naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire".

Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

"În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpaţi şi-a rostit voinţa nestrămutată de a se uni cu fraţii lui de un sânge din România. Prin această rostire înţeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârşită. Dacia lui Traian şi România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul şi-a luat fiinţă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ", scria ziarul "Libertatea".

La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

Să-i dorim României să devină o ţară respectată în lume, să le dorim românilor să aibă un viitor măreţ, să îşi respecte istoria şi înaintaşii şi să se ridice la nivelul acestora! La mulţi ani, România, la mulţi ani, români!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Mândria de a fi român trebuie să se reflecte şi printr-o clasă politică reformată şi o justiţie care îşi face treaba şi nu este obstrucţionată din nicio direcţie"

Săptămâna trecută am votat, fără niciun fel de reţinere, pentru respingerea Proiectului de Lege privind amnistia şi graţierea. La fel aş fi făcut şi în decembrie 2013. Sunt convins că mulţi alţi colegi de partid gândesc ca mine. De aceea, iau cuvântul nu pentru a scuza lipsa de viziune politică a unor colegi, nu pentru a da lămuriri cu privire la eronata interpretare a intenţiilor majorităţii PSD şi nici pentru a îndemna la plecarea capului în urma pierderii unui scrutin electoral important.

Vreau ca această declaraţie să se transforme în semnalul de schimbare a mentalităţii celor care astăzi însumează clasa politică. Ca aleşi direcţi ai cetăţenilor trebuie să reprezentăm întocmai voinţa poporului în ceea ce priveşte parcursul democratic, economic şi social, o voinţă care se traduce prin progres, siguranţă şi demnitate.

Legea amnistiei şi graţierii, care propunea graţierea condamnaţilor pentru infracţiuni minore pe motiv că închisorile sunt supraaglomerate, a fost iniţiată în februarie 2013 de către deputaţii Mădălin Voicu şi Nicolae Păun, şi nicidecum de majoritatea PSD. Majoritatea PSD a votat respingerea acestui proiect, iar odată cu respingerea sa, şi înlăturarea acuzaţiilor de protejare a celor incriminaţi de fapte de corupţie. Valorile PSD nu sunt ghidate de dorinţa de parvenire, de blocare a actului de justiţie sau de lipsa de decenţă, cum trâmbiţează adversarii politici. Nu neg prezenţa în structurile noastre a unor persoane ale căror principii nu coincid cu principiile majorităţii, la fel cum nu îi consider pe români orbi sau naivi. Partidul Social Democrat însă este format şi din oameni care nu au avut niciodată probleme cu justiţia, oameni corecţi, ale căror eforturi şi muncă au în prim-plan cetăţeanul român, oameni demni, în care românii au încredere şi au dovedit-o prin vot atât în 2012, cât şi în 2014.

Nu doresc să acuz pe nimeni de rea-credinţă sau "dublu-gândit", ci mai curând de o superficialitate în elaborarea unei iniţiative legislative. O superficialitate care a condus nepermis la transformarea iniţiativei într-o temă de campanie anti-PSD, o temă care, printre altele, ne-a costat un preşedinte. Nu mai este timp de ascunzişuri, iar lucrurile trebuie spuse pe nume. Cred în partidul din care fac parte, dar la fel de mult cred şi că e timpul să punem punct şi să o luăm de la capăt. PSD la ora actuală înregistrează carenţe, pe care doar cine nu vrea nu le recunoaşte. Tocmai de aceea, PSD trebuie să se înnoiască, iar noua generaţie de politicieni să fie lăsată să facă un pas în faţă. E timpul ca toate eforturile noastre să se îndrepte spre modernizarea noastră, din interior, şi prin noi a întregii Românii. Împreună, dragi colegi, ne-am propus şi le-am promis tuturor românilor, care în 2012 au dat votul de încredere USL-ului într-o proporţie covârşitoare, să construim România modernă. Acum e momentul!

Este nepermis să mai existe evenimente de tipul "Marţea neagră" a democraţiei româneşti, prin care să ni se impute supunerea României la un regres democratic. Cu atât mai mult cu cât un discurs negativ vehement mai mult sau mai puţin fondat umbreşte toate realizările Guvernului majoritar PSD din ultimii 2 ani şi jumătate, un Guvern care a condus economia ţării către creşteri economice record la nivelul întregii Uniuni Europene.

În acest moment, toate reproşurile se îndreaptă spre noi, indiferent de adevărul sau pertinenţa lor. Tocmai de aceea, pasul pe care vi-l cer să-l facem, stimaţi colegi din PSD, vizează reîntoarcerea la nişte valori clare, echitabile şi ferme, o construcţie pe fundamente solide şi pe o viziune înnoită, actuală, care să nu mai lase nimănui loc de interpretări. Ne aflăm în aceste funcţii nu pentru a potenţa ambiguitatea legislativă, de care nu ducem lipsă nici astăzi, ci pentru a construi un cadru legislativ corect şi egal pentru toţi românii, pentru a elimina nedreptăţile la adresa poporului şi pentru a consolida statul de drept, economia ţării şi justiţia. Chiar dacă astăzi un personaj condamnat pentru corupţie, Tudor Chiuariu, este încă menţinut de PNL - partidul care a dat preşedintele ţării pentru următorii 5 ani - în Comisia juridică a Senatului, unde se votează legile care reglementează activitatea DNA şi se avizează solicitările de arestare sau de începere a urmăririi penale, tot reprezentanţii PSD sunt acuzaţi de faptul că blochează actul de justiţie.

Dragi colegi de partid, haideţi să le arătăm românilor cine se reformează şi cine protejează corupţia. Săptămâna aceasta voi depune un proiect care amendează Legea răspunderii ministeriale prin facilitarea înfăptuirii actului de justiţie şi eliminarea barierelor care stau astăzi în calea declanşării urmăririi penale a acelora asupra cărora planează acuzaţii privind săvârşirea de acte de corupţie. Este un proiect care promovează normalitatea în actul de justiţie, corectitudinea şi egalitatea. Acesta trebuie completat însă prin modificarea regimului imunităţilor reglementat de Constituţie. În faţa legii, ca şi în faţa lui Dumnezeu, toţi trebuie să fim egali. O funcţie de conducere sau de reprezentare a poporului este o onoare, nu un privilegiu. Este o responsabilitate, nu o scutire de obligaţii. Asumarea responsabilităţii asupra propriilor acţiuni în faţa legii, ca şi în faţa lui Dumnezeu, reprezintă un prim pas pe drumul progresului, al siguranţei, al demnităţii. Mândria de a fi român trebuie să se reflecte şi printr-o clasă politică reformată şi o Justiţie care îşi face treaba şi nu este obstrucţionată din nicio direcţie.

Vă mulţumesc şi vă invit pe toţi membrii Camerei Deputaţilor ca mai departe în activitatea dumneavoastră să votaţi pentru dreptate, corectitudine, egalitate şi adevăr.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Fonduri europene pentru infrastructura din educaţie"

Nu de puţine ori am atras atenţia asupra importanţei utilizării tuturor oportunităţilor financiare şi a iniţierii de proiecte în cât mai multe domenii, care să definească o viziune coerentă pentru dezvoltarea localităţilor. Accesarea fondurilor europene face parte din această ecuaţie. În acest context, nu pot să trec cu vederea că rata curentă de absorbţie a ajuns la aproape 40%, de 5 ori mai mare faţă de guvernarea PDL, iar pentru finele acestui an este prevăzută a ajunge la 50%. Aşa se prezintă situaţia pentru alocarea 2007-2013 a UE, ceea ce ne dă speranţe şi pentru noul exerciţiu financiar 2014-2020.

Modul în care, an de an, ne raportăm la şcoală şi la nevoile ei, eforturile pe care le facem pentru a găsi soluţii, mai ales în momentele în care ne lovim de constrângeri bugetare şi, nu în ultimul rând, mulţumirea că am putut oferi copiilor noştri condiţii adecvate pentru a se forma denotă responsabilitate, implicare şi angajament.

La nivelul judeţului Timiş, în luna octombrie, au fost semnate o serie de contracte de finanţare din cadrul celui de-al doilea apel de proiecte, pentru reabilitarea şcolilor din comunele Moşniţa Nouă, Peciu Nou, Pesac şi Tomeşti şi din oraşul Sânnicolau Mare.

Proiectele pentru care au fost semnate contractele de finanţare vizează reabilitarea clădirilor în care îşi desfăşoară activităţile instituţiile de învăţământ sau chiar extinderea lor, aşa cum este cazul şcolii din Moşniţa Nouă, inclusiv reabilitarea termică a acestora şi realizarea instalaţiilor electrice, sanitare şi termice. În total, au fost incluse nu mai puţin de 8 unităţi de învăţământ, iar ca urmare a implementării acestor proiecte se estimează că un număr de 2271 de elevi vor beneficia de standarde moderne, adecvate procesului educaţional. De exemplu, numai pentru comuna Moşniţa Nouă, valoarea totală a finanţărilor nerambursabile pentru cele două proiecte "Extindere Şcoală Moşniţa Nouă" şi "Extindere Şcoală Moşniţa Veche" este de peste 1.110.000 lei, implementarea fiind prevăzută a se desfăşura pe parcursul a 12 luni.

Un alt proiect Regio cu relevanţă pentru învăţământul timişean, semnat luna trecută, este "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale a Liceului Teoretic «Nikolaus Lenau». În cazul de faţă este vizată atât reabilitarea întregii infrastructurii a liceului prin măsuri de consolidări şi reparaţii la structură, cât şi îmbunătăţirea dotărilor educaţionale, cum ar fi mobilier, echipamente didactice şi echipamente IT, conform celor mai noi standarde în domeniu. Astfel, vor fi reabilitate 18 săli de clasă, 5 laboratoare, 5 cabinete, o bibliotecă cu sală de lectură şi o sală de muzică, estimându-se că un număr de 1534 de elevi vor beneficia de rezultatele obţinute prin proiect. Valoarea totală a acestui proiectul este de peste 1,5 milioane euro.

Fondurile nerambursabile pentru proiectele mai sus amintite sunt acordate în cadrul domeniului major de intervenţie - Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă al Programul Operaţional Regional, acest al doilea apel de proiecte dispunând de o realocare de fonduri europene şi de la bugetul de stat, în valoare de 17,88 milioane euro pentru Regiunea Vest.

Totodată, aş vrea să subliniez că prin Axa prioritară 10 - "Dezvoltarea infrastructurii educaţionale a programului Regio" din noua alocare financiară 2014-2020 Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest va dispune de un buget de 36,64 milioane euro, banii putând fi folosiţi pentru construcţia, reabilitarea, modernizarea, echiparea creşelor, grădiniţelor şi şcolilor pentru învăţământul general obligatoriu, dar şi pentru reabilitarea, modernizarea şi echiparea şcolilor profesionale, a liceelor tehnologice şi a infrastructurii educaţionale universitare.

Nu în cele din urmă, aş vrea să mai adaug că pentru programul "Dezvoltarea carierei didactice" prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerul Fondurilor Europene, a alocat peste 50 milioane de euro pentru a sprijini cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar în dezvoltarea oportunităţilor de carieră şi a asigurării unui înalt nivel de calificare. Cadrele didactice care vor urma cursuri de formare profesională vor primi un stimulent în valoare de 150 de euro, pentru cumpărarea de materiale didactice.

Cred că investiţia în educaţia rămâne cea mai importantă investiţie pe care orice ţară o face în viitorul său. A acorda un plus de atenţie elevilor şi, în egală măsură, cadrelor didactice trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi, în calitate de factori de decizie, indiferent de apartenenţa politică.

Domnul Mihai Weber:

"Schimbarea Guvernului Ponta, nedorită de români!"

Conform unui sondaj de opinie realizat de IRES după scrutinul prezidenţial din 16 noiembrie, 62 % dintre români nu doresc schimbarea guvernului actual în favoarea unui alt guvern.

Menţinerea Guvernului Ponta pe poziţii este o hotărâre bună din două motive: puterea nu trebuie atribuită unei singure formaţiuni politice, şi în cel de-al doilea rând, un alt motiv destul de bine întemeiat îl constituie faptul că prin efortul depus de premierul Ponta, împreună cu echipa guvernamentală, România a reuşit să aibă un trend ascendent pe toate filierele.

De remarcat este faptul că produsul intern brut a crescut de la 2,5%, cât se prognoza în luna mai 2014, la 2,6%. Conform Prognozei de toamnă 2014 — 2018, anul acesta PIB-ul se va ridica la 674,3 miliarde de lei, iar în 2015 la 709,7 miliarde de lei. De adăugat este că rata inflaţiei a scăzut la 1,6% în 2014, mult sub cea anticipată în primăvară (3,5% ).

De altfel, tot datorită actualei guvernări, România a înregistrat creşteri pe plan economic, dar şi industrial. Am avut una dintre cele mai mari creşteri economice din UE, au fost create peste 100.000 de locuri de muncă, s-a lucrat foarte mult pe segmentul absorbţiei fondurilor europene, pentru că s-a ştiut că numai aşa, prin muncă în echipă şi seriozitate, se poate aduce ţara pe drumul cel bun.

De aceste rezultate au beneficiat toţi românii, ele fiind confirmate şi de Comisia Europeană, care a revizuit în sus prognoza de creştere economică a României pentru 2014.

Aşadar, începând cu 2012, actualul guvern, prin măsurile corect aplicate, a reuşit să facă posibilă trecerea spre o etapă superioară şi, în mod sigur, va folosi şi pe viitor acest motor pentru realizarea unei creşteri economice sustenabile.

Trebuie să rămânem uniţi şi să luptăm pentru bunăstarea întregului popor român.

Domnul Daniel Tudorache:

Declaraţie politică intitulată "Echilibrul vine dinspre stânga"

O chestiune urgentă care trebuie să îşi găsească înţelegerea în ochii dumneavoastră este aceea a unei guvernări legale şi solide.

La fel cum afirmam şi în declaraţia anterioară, în urma acestor alegeri prezidenţiale nu există învinşi şi învingători, ci doar un popor care caută neîncetat linişte la orice nivel: personal, social, financiar, instituţional, etc.

Suntem datori faţă de români să găsim soluţia ideală pentru ca această linişte la care ei speră să fie instaurată într-o manieră atât rapidă, cât şi eficientă. Din punctul meu de vedere, reuşita acestui deziderat depinde doar de noi, de disponibilitatea noastră de a înţelege şi coopera pentru binele comun.

Alegerea de a merge înainte cu guvernul actual nu înseamnă neschimbare. Înseamnă, însă, că asistăm la o maturizare a vieţii politice româneşti.

Acum doi ani, guvernul condus de Victor Ponta şi-a luat numeroase angajamente faţă de românii care doreau o schimbare. Astăzi, Klaus Iohannis a fost votat de numeroşi alţi români care doreau în aceeaşi măsură o schimbare şi a venit în faţa acestora cu alte numeroase angajamente.

Aici intervine maturizarea!

Atât Victor Ponta şi miniştrii săi, cât şi Klaus Iohannis trebuie să aibă oportunitatea de a duce la bun sfârşit ceea ce au promis că vor face. Cea mai benefică variantă de conducere pentru românii de stânga şi dreapta deopotrivă este echilibrarea balanţei politico-instituţionale în favoarea lor. Un guvern de stânga şi un preşedinte de dreapta nu trebuie să presupună că ne dăm "cu stângul în dreptul", ci că acţionăm împreună exact aşa cum democraţia ne învaţă că ar trebui să facem.

În încheiere, îmi reafirm convingerea că cea mai potrivită soluţie la chestiunea urgentă de care vorbeam în introducere este continuarea drumului împreună, cu cele două mari schimbări cărora românii le-au acordat încrederea: Victor Ponta ca premier şi Klaus Iohannis, preşedinte.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Parteneriatul strategic SUA - România, cel mai important furnizor de securitate regională"

Criza de la graniţa de est a Ucrainei nu s-a încheiat încă. Conflictul acesta reprezintă una dintre cele mai mari crize din această parte a lumii. Cea mai gravă consecinţă a situaţiei este încălcarea flagrantă a acordurilor internaţionale privind graniţele între ţările din Europa şi dezmembrarea efectivă a unui stat suveran de către un alt stat, prin desfăşurarea de efective militare sau prin susţinerea financiară şi logistică a unor unităţi de luptă paramilitare.

Anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia este un act fără precedent în ultimele decenii şi el a fost succedat de un conflict şi mai violent, al cărui bilanţ se ridică până în acest moment la peste 4.000 de victime, incluzând şi cei 298 de pasageri şi membri ai echipajului avionului MH17 al companiei Malaysian Airlines, doborât în iulie. Este un preţ greu pe care poporul ucrainean îl plăteşte în contul unei politici de forţă inflexibile şi dezastruoase pe termen mediu şi lung.

România este convinsă de importanţa securităţii regionale. Ţara noastră desfăşoară iniţiative comune în acest scop cu Uniunea Europeană şi Statele Unite, menite să descurajeze folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa.

De asemenea, SUA continuă să vadă România ca pe un partener strategic cheie în zonă şi este evident că există sprijin politic pentru această relaţie strategică privilegiată în toate partidele parlamentare, fapt demonstrat şi de sprijinul aproape unanim pentru Acordul privind desfăşurarea sistemului de apărare antirachetă. Nu numai că România are cel mai puternic parteneriat strategic cu SUA, dar şi în interiorul alianţei NATO avem o relaţie foarte solidă şi sănătoasă.

Faptul că majoritatea prooccidentală din noul Parlament ucrainean a stabilit ca prioritate aderarea ţării la Alianţa Nord-Atlantică este cea mai clară declaraţie că Ucraina îşi urmează drumul de integrare în Europa.

România respinge orice formă de presiune externă asupra statelor care vor să adere la UE şi la NATO. România îşi doreşte o Ucraină puternică, suverană, pentru că este în interesul tuturor.

România va sprijini şi în continuare parcursul european al Ucrainei, deoarece nu există alt drum pentru un viitor mai bun, pentru ca pacea să se reinstaureze în regiune.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Să redăm României memoria istorică!"

Am semnalat de mai multe ori situaţia necorespunzătoare în care se află imobilele în care au locuit sau care au fost legate, într-un fel sau altul, de personalităţile culturii române şi ale istoriei acestor meleaguri. Unele se află într-o stare avansată de degradare, altele nu sunt amenajate ca spaţii memoriale, altele, în fine, nu sunt nici măcar marcate printr-o placă memorială.

Un caz aparte îl constituie plăcile memoriale amplasate necorespunzător, conţinând greşeli biografice sau, şi mai grav, instrumentalizate în perioada comunistă, astfel încât să reflecte perspectiva fostului regim asupra istoriei şi culturii României.

Revin, săptămâna aceasta, cu încă un caz care, departe de a fi singular, ilustrează necesitatea revizuirii politicilor privind gestiunea memoriei culturale în spaţiul public. Spre a nu fi suspectat de părtinire, am ales acest exemplu din sfera culturii maghiare de pe teritoriul României.

Concret, în municipiul Cluj-Napoca este amplasată, pe casa în care s-a aflat redacţia prestigioasei reviste de cultură Korunk (una dintre cele mai importante reviste maghiare de cultură din România), o placă memorială redactată, aşa cum se şi cuvenea, bilingv. Până aici, toate bune. Numai că, textul plăcii memoriale este complet necorespunzător: "În această clădire a fost redactată între cele două războaie mondiale revista marxistă Korunk, condusă de către eminentul estetician Gaál Gábor (1891-1954)". Gaál Gábor a fost, indiscutabil, un eminent estetician şi un animator al culturii maghiare în România interbelică, revista Korunk a fost şi rămâne un reper pe harta publicisticii în limba maghiară de la noi, dar... nu pentru că a făcut teorie marxistă. A marca memoria revistei şi a conducătorului ei în acest mod înseamnă a face un deserviciu culturii şi spiritului democratic.

Iar asemenea plăci memoriale necorespunzătoare, adevărate vestigii ale tentativei comuniste de rescriere a istoriei României, se mai află încă destule în oraşele României democratice.

Fac un apel la Ministerul Culturii, la autorităţile locale, pentru identificarea cât mai rapidă a cazurilor de instrumentalizare comunistă a memoriei istorice, încă prezente în spaţiul public românesc, şi înlocuirea lor.

Domnul Constantin Mazilu:

"Flagelul etnobotanicelor afectează din ce în ce mai mulţi adolescenţi"

România ocupă locul patru în Uniunea Europeană la consumul de etnobotanice. Cel mai mare consum de halucinogene, de 37%, se înregistrează în Anglia. În Germania se consumă în proporţie de 15%, în Olanda - 14% şi în România - 7%. Deşi substanţele psihoactive nocive sunt interzise, s-a ajuns în situaţia în care 10 din 100 de elevi, în jurul vârstei de 16 ani, consumă etnobotanice. Altfel spus, traficul cu substanţe etnobotanice într-o Europă fără graniţe face ravagii în rândul adolescenţilor. Traficanţii au fost mereu cu un pas înaintea autorităţilor, introducând pe piaţă aşa-zisele "droguri legale", adică substanţe noi, care nu se regăsesc pe "lista neagră". În ultimii ani, în Uniunea Europeană a fost detectată, în medie, o substanţă psihoactivă nouă în fiecare săptămână şi se aşteaptă ca numărul acestora să crească.

Parlamentul Uniunii a votat reguli noi care permit retragerea rapidă de pe piaţă a substanţelor psihoactive dăunătoare. ?i, cu toate măsurile legislative de stopare şi precauţie, substanţele halucinogene se vând în continuare, traficul mutându-se din "magazinele de vise" închise de autorităţi, în mediul online. Din cauza dezvoltării foarte rapide a pieţei drogurilor, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că este necesară adaptarea sistemului de combatere a utilizării lor, fără însă a pune în pericol diferitele întrebuinţări legitime industriale şi comerciale ale acestora. Cu toate acestea, substanţele sunt uşor de procurat, sunt accesibile în apropierea şcolilor şi în barurile unde merg adolescenţii. Denumite de cele mai multe ori drept "droguri legale", aceste substanţe sunt aduse pe continent sub formă de pulberi, în special din India şi China. În Europa, ele sunt transformate în produse finale destinate consumatorilor, o parte a lor fiind vândute, înşelător, ca fiind ecstasy, amfetamină sau cocaină.

În 2013, Comisia Europeană a propus consolidarea capacităţii Uniunii Europene de a reacţiona la problema "drogurilor legale". Propunerile au venit ca urmare a avertismentelor din partea Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie (OEDT) şi ale Europol cu privire la amploarea problemei, precum şi a unui raport din 2011 în care s-a constatat că este necesară consolidarea mecanismului actual al UE pentru soluţionarea problemelor legate de substanţele psihoactive noi. Şi totuşi, pentru detectarea şi interzicerea acestora, acest sistem nu este suficient, pentru că este dificil de ţinut pasul cu ritmul tot mai accelerat în care apar noi droguri.

Parlamentul European a aprobat, în 17 aprilie 2014, reguli noi privind retragerea rapidă de pe piaţa UE a substanţelor halucinogene, precum şi creşterea pedepselor pentru încălcarea interzicerii substanţelor cu risc grav, pedeapsa cu închisoarea ajungând şi până la 10 ani.

Din mers, comercianţii s-au adaptat rapid schimbărilor legislative. Pe de-o parte, au început să importe droguri cu noi compoziţii de substanţe care nu se află pe lista făcută de Guvern. Pe de altă parte, traficanţii au profitat că autorităţile verifică doar etichetele de pe ambalaje şi nu controlează ce conţin plicurile. Astfel, halucinogenele au fost vândute sub formă de îngrăşăminte pentru plante sau odorizante. Internetul abundă cu anunţuri de vânzare pentru halucinogene. Mai mult, substanţele psihoactive se bucură de numeroase spaţii de comercializare pe internet. Potrivit monitorizărilor la nivel european, numai în 2012 au fost identificate pe internet aproape 700 de "magazine de vise". Conform estimărilor, în UE şi Norvegia se consumă anual aproximativ 2.500 de tone de cannabis, cantitate a cărei valoare de comercializare se situează între 18 şi 30 de miliarde de euro. Cele mai importante pieţe pentru haşiş sunt Italia, Spania şi Franţa, iar pentru marijuana - Marea Britanie şi Germania. Producţia acestui drog în interiorul UE a crescut, fiind dificil de detectat, iar traficul este tot mai greu de împiedicat, cu o rată de succes de circa 30% pentru haşiş şi sub 10% pentru marijuana.

Şi mai grav este faptul că generaţia tânără este cea mai expusă riscurilor. Un sondaj Eurobarometru din 2011 referitor la "atitudinea tinerilor privind drogurile" arată că, în medie, 5 % din tinerii din UE au folosit astfel de substanţe cel puţin o dată în viaţă, cu un maxim de 16 % în Irlanda şi cu aproape 10 % în Polonia, Letonia şi Marea Britanie.

Conform noului sistem adoptat de Uniunea Europeană, substanţele care prezintă un risc moderat fac obiectul unor restricţii pe piaţa de consum, iar substanţele care prezintă un risc ridicat fac obiectul unor restricţii totale pe piaţă. Numai substanţele cele mai dăunătoare, care prezintă riscuri grave pentru sănătatea consumatorilor, sunt supuse unor dispoziţii de drept penal, ca şi în cazul drogurilor ilicite.

Problema cu care se confruntă autorităţile o reprezintă diversitatea substanţelor derivate ale acestor trei categorii de esenţe. Permanent organismele de luptă împotriva traficului şi consumului acestor aşa-zise droguri legale trebuie să-şi adapteze reacţiile la noile riscurile apărute. Aşadar, deşi se duce o luptă destul de bine calibrată, toate eforturile autorităţilor nu sunt niciodată suficiente pentru a eradica traficul cu halucinogene. Decizia de a stopa consumul acestor substanţe atât de nocive sau mortale ţine de fiecare dintre noi. Este o alegere individuală. De aceea, stimaţi colegi şi dragi români, vreau să fac un apel către fiecare dintre dumneavoastră să vă implicaţi activ, în măsura în care vă este permis, în lupta pentru stoparea acestui flagel care se sustrage prevederilor legale, cât şi pentru salvarea unor vieţi omeneşti.

Domnul Andrei Dolineaschi:

Obiectul declaraţiei politice: "Deblocarea situaţiei financiare de la Spitalul Judeţean Mavromati din Botoşani, un exemplu de cooperare politică."

Sistemul românesc de sănătate a suferit multe modificări în ultimii ani. Închiderile de spitale, exodul medicilor în străinătate, blocajele în aprovizionarea cu medicamente şi-au pus amprenta pe un sistem aflat în continuă reformare. Reţeaua de spitale judeţene, cea care practic reprezintă sistemul de sănătate în România şi care are în grijă întreaga populaţie, a suferit de pe urma măsurilor de austeritate aplicate ani la rândul de guvernele precedente.

Cu toate neajunsurile sistemului, există totuşi şi situaţii în care, prin colaborare politică şi deschidere instituţională, am reuşit să evităm riscul de a bloca furnizarea de servicii medicale către populaţie. Un astfel de exemplu este cel de la Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani, judeţ pe care îl reprezint în Parlamentul României.

Astfel, la sfârşitul lunii trecute, Guvernul României a alocat suma de 7 milioane de lei către Spitalul Judeţean din Botoşani, pentru plata datoriilor şi salariilor cadrelor medicale şi angajaţilor. În urma prezentării unui raport detaliat privind sumele restante, premierul Victor Ponta a alocat suma necesară deblocării situaţiei financiare din fondul de rezervă, asigurând astfel plata salariilor celor 2200 de angajaţi, în prag de sărbători.

Vechea conducere a spitalului a evitat constant dialogul pe cale instituţională cu guvernul Ponta, iar această lipsă de deschidere, având la bază orgoliile politice, a pus în pericol funcţionarea Spitalului Judeţean de nenumărate ori.

Printr-un minim dialog cu cei din noua conducere a spitalului am reuşit să evităm o problemă spinoasă, care ar fi afectat mii de familii din Botoşani şi pacienţi din întregul judeţ. Susţin cu tărie dialogul şi cooperarea politică ce trebuie să aibă ca scop rezolvarea problemelor de pe agenda cetăţeanului. Lipsa unor minime contacte pe cale instituţională între decidenţi poate genera blocaje cu impact asupra populaţiei, iar noi, ca parlamentari, trebuie să ne asigurăm că asemenea situaţii sunt evitate prin orice mijloace.

Domnul Angel Tîlvăr:

"25 noiembrie - Ziua internaţională a eliminării violenţei împotriva femeii"

La 25 noiembrie 1960 au fost asasinate în mod brutal, de către membrii Poliţiei Secrete, la ordinele preşedintelui Republicii Dominicane Rafael Trujillo (1930-1961), surorile Mirabal - Patria, Minerva şi Maria Teresa. Surorile Mirabal au fost reprezentante ale activismului politic şi simboluri ale rezistenţei în timpul regimului dictatorial Trujillo.

Ziua de 25 noiembrie a fost declarată Ziua internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeii la prima Întâlnire Feministă din America Latină şi Caraibe, care a avut loc în Columbia, la Bogota, între 18-21 iulie 1981.

În anul 1979 a fost adoptată Convenţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, principalul instrument internaţional al drepturilor femeilor şi fetelor. Convenţia, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferinţelor internaţionale, statuează dreptul femeilor şi fetelor la o viaţă fără violenţă.

Prin Rezoluţia nr. 54/134 din 17 decembrie 1999, Adunarea Generală a ONU a stabilit data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.

Violenţa împotriva persoanelor de sex feminin este recunoscută ca fiind una dintre problemele serioase şi urgente ale tuturor timpurilor. Violenţa împotriva femeilor include infracţiuni care afectează în mod disproporţionat femeile, precum agresiunea sexuală, violul şi violenţa domestică. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor, împiedicându-le drumul spre dezvoltare, pace şi egalitatea de şanse. Comunitatea internaţională şi societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor: când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal şi este un lucru inacceptabil.

Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului. În 48 de sondaje realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în întreaga lume, între 10% şi 69% dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat în viaţă şi aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii la nivel mondial, în anul 2013, 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat cu violenţă fizică şi/sau sexuală.

Conform estimărilor Băncii Mondiale, la nivel mondial, violenţa domestică este principala cauză a mortalităţii la femeile între 19 şi 44 de ani, înaintea războiului, a cancerului sau a accidentelor rutiere. Potrivit European Journal of Public Health, între 4% şi 20% din rândul femeilor din ţările în curs de dezvoltare sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii.

La nivel european, în sensul combaterii violenţei împotriva femeilor au fost adoptate Directiva UE privind victimele (2012/29/UE) şi Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul). Directiva UE privind victimele, adoptată în 2012, stabileşte standarde minime privind drepturile, protecţia şi sprijinirea victimelor criminalităţii în UE şi face trimitere în mod expres la victimele violenţei bazate pe gen, la victimele violenţei sexuale şi la victimele violenţei în cadrul unor relaţii apropiate. Convenţia de la Istanbul, adoptată de Consiliul Europei în anul 2011, este primul instrument regional cu forţă juridică obligatorie din Europa care abordează în mod cuprinzător diferite forme de violenţă împotriva femeilor, precum violenţa psihologică, urmărirea în scopul hărţuirii, violenţa fizică, violenţa sexuală şi hărţuirea sexuală.

Trebuie să înţelegem că această problemă nu se încadrează în sfera privată; ea face parte din sfera publică, pentru că ne afectează pe toţi.

Luând atitudine împotriva violenţei domestice, educând oamenii, înfiinţând servicii speciale, sprijinind ONG-urile care prin iniţiative educaţionale discută deschis aceste probleme cu tinerii şi comunităţile, putem schimba lucrurile.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Programul Naţional de Cadastru şi Carte Funciara în viziunea Guvernului Ponta va rezolva problema primei intabulări, în mod sistematic"

În lipsa ideilor care să dea contur unui proiect de ţară şi din dorinţa de a accede la putere prin orice mijloace, Iohannis şi PDL-iştii care se ascund în spatele lui aruncă în spaţiul public dezinformări grosolane. Nu ştim dacă minciunile sfruntate apărute, de pildă, în ziarul de campanie al candidatului ACL sunt rodul relei-voinţe sau neştiinţei, ori amândouă la un loc. Nici nu contează, cât timp şi reaua intenţie şi incompetenţa sunt la fel de periculoase şi pot avea efecte nefaste pentru români, mai ales că vin din partea unui om care vrea să devină preşedintele ţării. Una dintre minciunile aruncate prin intermediul tipăriturii cu pretenţii de ziar se referă la intabularea gratuită a terenurilor agricole. În articolul cu pricina se pretinde că Guvernul Ponta şi parlamentarii care îl susţin ar fi refuzat "să îi ajute pe români cu intabularea pământurilor şi a pădurilor", prin faptul că s-au opus proiectului "Prima intabulare", susţinut de PNL şi PDL.

Cei care au scris articolul, "uită" să vină cu câteva precizări care fac diferenţa. Nu-i nimic, le reamintim noi!

În primul rând, trebuie spus că există statuat în programul de guvernare şi legiferat Programul Naţional de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care presupune înregistrarea gratuită pentru cetăţeni a tuturor proprietăţilor, în mod sistematic, la iniţiativa autorităţilor, adică parcelă cu parcelă, într-un proces unitar, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Sursele de finanţare pentru derularea acestui program sunt identificate şi aprobate, provin din fonduri europene în cadrul POR 2014-2020 Axa prioritara 11 - Cadastru şi înregistrarea proprietăţilor în zonele rurale din România, pentru exerciţiul bugetar şi venituri proprii ale ANCPI, conform OUG nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte masuri fiscal-bugetare.

Iohannis şi ai lui nu ştiu sau uită să spună că iniţiativa legislativă a PNL presupune un mecanism de înregistrare la cerere, lipsa unor criterii clare de prioritizare a solicitărilor putând conduce la un haos total. Practic, toţi cetăţenii pot veni să ceară efectuarea cadastrului în acelaşi timp.

Nu putem uita de costuri. Dacă iniţiativa PNL s-ar pune în practică, efortul bugetar ar fi uriaş. Dacă înmulţim suma de 400 de lei cu cca. 30.000.000 de proprietăţi, rezultă 12 miliarde de lei. În schimb, costurile programului care prevede înregistrările sistematice (faţă de înregistrările la cerere) sunt de cel puţin 3 ori mai mici! Mai trebuie adăugat că iniţiativa legislativă respectivă intră în conflict cu rezultatele negocierii cu Uniunea Europeană şi experţii Băncii Mondiale privind modalitatea de înregistrare a proprietăţii.

Prin această iniţiativă, cei de la PNL, susţinuţi de PDL, nu au făcut altceva decât să vină cu o soluţie costisitoare şi imposibil de aplicat şi să-i impună Guvernului să o aplice. Nimic mai cinic! Iată cum sloganul care vorbeşte despre lucrul bine făcut se goleşte dintr-o dată de conţinut şi devine o simplă poveste de adormit copiii!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"PSD trebuie să rămână unit şi să continue programul de guvernare"

În aceste momente, avem nevoie, mai mult ca oricând, de unitate, responsabilitate, echilibru şi, nu în ultimul rând, de continuitate, atât în partid, dar mai ales în societate.

PSD - UNPR - PC au format un guvern care a reuşit obţinerea unor rezultate foarte bune, a asigurat economiei româneşti un trend ascendent, în ciuda multor critici nejustificate ale opoziţiei, dovedind că are un program realist şi coerent, dar şi oameni capabili să-l pună în practică. În acest moment, retragerea de la guvernare ar putea fi considerată ca fiind un gest prin care dovedim că nu ne asumăm până la capăt programul cu care ne-am prezentat în faţa românilor şi uităm de răspunderea faţă de oamenii care au aşteptări de la noi. Guvernul Victor Ponta are soluţii pentru ţară, în ansamblu, dar şi pentru dezvoltarea comunităţilor locale, iar proiectele de care localităţile din România au atâta nevoie trebuie continuate.

În plan intern, Partidul Social Democrat trebuie să rămână unit, cu fruntea sus, să-şi asume actul guvernării ca pe un gest firesc de responsabilitate faţă de români. Această decizie reprezintă garanţia stabilităţii naţionale şi continuarea proiectelor de care depinde îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din fiecare localitate.

Domnul Ioan Moldovan:

Partidul Conservator susţine Guvernul în dublarea alocaţiilor pentru copiii din familii sărace. Astfel, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb, a anunţat mai multe măsuri consistente de sprijin pentru categoriile vulnerabile. Guvernul a aprobat mărirea, de la 1 noiembrie, a alocaţiei pentru 500.000 de copii din familii sărace (în care fiecare membru are sub 530 de lei net pe lună). Această creştere va fi cu câte 42 de lei pentru fiecare copil.

Totodată, în aceeaşi şedinţă de Guvern a fost aprobată aplicarea unui tratament egal pentru toţi copiii aflaţi în sistemul special de protecţie. Aşadar, copiii care se afla în plasament şi care primesc 97 de lei, de la 1 noiembrie vor primi 440 de lei, cât primesc copiii aflaţi în grija asistenţilor maternali. Este vorba despre 20.000 de copii. Tot prin hotărâre de guvern, de la 1 decembrie 2014 se va dubla alocaţia de hrană zilnică pentru 60.000 de copii aflaţi în sistemul de protecţie specială.

De asemenea, de la 1 ianuarie 2015 se va dubla alocaţia de hrană zilnică, de la 8 la 16 lei, pentru aproximativ 43.000 de persoane adulte cu dizabilităţi sau care se află în centrele de îngrijire. Închei prin a spune că Partidul Conservator se regăseşte prin valori precum: familia, credinţa, identitatea naţională, tradiţiile româneşti. Astfel, toate aceste valori menţionate mai sus au fost şi vor fi promovate prin politici coerente pentru societatea românească de către actuala putere.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Pentru prea mult timp, până acum, tinerii din România au fost ignoraţi. Vorbesc de tinerii cărora statul român nu le-a oferit aproape niciodată şansa de a-şi demonstra inteligenţa, creativitatea şi spiritul întreprinzător de care dau dovadă. Ignoranţa a constat, de cele mai multe ori, în privarea acestora de informaţii preţioase cu privire la programele pe care le pot accesa în vederea dezvoltării unei afaceri.

Spre exemplu, în perioada 10-24 noiembrie 2014 s-au putut depune proiectele în cadrul Programului Romania Start Up, finanţat prin POSDRU. În cadrul acestor proiecte, tinerii antreprenori cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani îşi pot înscrie planurile de afaceri, beneficiind astfel de subvenţii în cuantum de maxim 25.000 euro pentru demararea şi dezvoltarea planului.

În acelaşi timp, proiectul România Start Up are ca obiectiv şi includerea a 12 mii de elevi, absolvenţi de liceu, în cadrul unui program în care vor beneficia de sesiuni de mentorat, workshop-uri si training-uri care îi vor ajuta să îşi dezvolte spiritul antreprenorial, dar şi să se adapteze mai uşor la primul lor loc de muncă.

Asemenea acestui proiect au fost multe altele de-a lungul anilor, însă accesul tinerilor la informaţii cu privire la modalităţile de participare a fost deficitar de fiecare dată.

Consider ca fiind datoria noastră, stimaţi colegi, să susţinem şi în viitor aceste proiecte, dar şi campaniile de informare a tinerilor cu privire la oportunităţile pe care acestea le oferă.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Potrivit ultimului raport oferit de Oficiul European de Statistică (Eurostat), procentul persoanelor supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială în anul 2013 în România, de 40,4%, ne plasează pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Bulgaria.

Acest procent este cel puţin îngrijorător, daca luăm în considerare faptul că, la nivelul Uniunii Europene doar 24,5% din populaţie a fost supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială în anul 2013.

Statistica, realizată pe baza a trei indicatori, persoane aflate în risc de sărăcie, persoane ce se confruntă cu privaţiuni materiale grave şi persoane ce trăiesc în familii cu o intensitate a muncii foarte scăzută, ar trebui să reprezinte pentru statul român un semnal de alarmă nu doar din perspectiva poziţionării într-un clasament, ci în ceea ce priveşte, în special, politicile economice.

Deşi niciodată nu am contestat importanţa proiectelor de incluziune socială dezvoltate de instituţiile abilitate, consider că trebuie găsită o soluţie care să trateze cauza problemei, nu doar simptomele, ca până acum.

Un climat economic favorabil şi marilor investitori români, nu doar celor străini, ar avea ca rezultat crearea unui mare număr de locuri de muncă, reducând astfel numărul familiilor cu o intensitate a muncii foarte scăzută, precum şi a celor ce se confruntă cu privaţiuni materiale grave ori se află în pragul sărăciei.

De-a lungul anilor, statul român a favorizat marii investitori străini prin politici economice preferenţiale şi a creat astfel un dezechilibru major în raportul dintre investiţiile străine şi cele autohtone.

Cred că este momentul, stimaţi colegi, să luăm atitudine şi să susţinem aplicarea unor politici economice unitare tuturor investitorilor, străini sau români, pentru că altfel riscăm să devenim o economie bazată doar pe întreprinderi mici şi mijlocii şi pe un număr mult prea mic de locuri de muncă.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să revin astăzi asupra problemei tinerilor antreprenori din România. În continuare, ţara noastră prezintă un mediu economic ostil, în care tinerilor antreprenori le este foarte greu să demareze sau să dezvolte o afacere.

Deşi în prezent există programe menite să le faciliteze activitatea, mediatizarea acestora este deficitară. Unul dintre programele de care tinerii antreprenori din România pot beneficia este "Erasmus pentru tinerii antreprenori", un program de schimb transfrontalier, care oferă antreprenorilor noi sau aspiranţi şansa de a învăţa de la antreprenorii cu experienţă care conduc mici companii în alte ţări participante, program parţial finanţat din fonduri europene.

Condiţiile pe care participanţii la acest program trebuie să le îndeplinească nu sunt nici pe departe unele rigide, iar dacă acest program ar beneficia de o mediatizare corespunzătoare, numărul aplicanţilor ar creşte semnificativ.

Un astfel de program oferă tinerilor întreprinzători o multitudine de beneficii, printre care se numără construirea încrederii de sine şi a abilităţilor, oportunităţi de colaborare cu alţi antreprenori şi dezvoltarea cooperării în domeniul afacerilor transfrontaliere, informaţii privind mediul de afaceri dintr-o altă ţară participantă, precum şi socializare şi construirea de relaţii strânse, ce pot constitui bazele identificării partenerilor de afaceri din străinătate.

Este datoria noastră, stimaţi colegi, să ghidăm tinerii în direcţia bună, să facem în aşa fel încât modalităţile de informare cu privire la aceste programe sa fie îmbunătăţite şi să permitem, astfel, tinerilor să se dezvolte, pentru ca, odată cu ei, să se dezvolte societatea şi economia României.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

În momentul de faţă, în România există aproximativ 475.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Cu toate că acest număr reprezintă peste 99% din totalul întreprinderilor la nivel naţional, influenţa IMM-urilor asupra evoluţiei economice a ţării este mult mai redusă, de aproximativ 56% din PIB.

Studiul realizat pentru elaborarea "Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi îmbunătăţirea mediului de afaceri din România-Orizont 2020" a relevat faptul că peste 57% din aceste microîntreprinderi sunt întreprinderi de subzistenţă, ce permit asigurarea unui nivel de trai decent numai proprietarului afacerii şi familiei acestuia.

Principalele cauze ale acestui fenomen le reprezintă lipsa managementului performant la nivelul acestor firme, demarate ca afaceri de familie de către persoane ce au beneficiat de un minimum de cunoştinţe în materie de management sau marketing, precum şi faptul că întreprinderea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a dezvolta afacerea prin derularea unor campanii de marketing ori de promovare a produselor.

Acesta este motivul pentru care consider că este extrem de importantă promovarea intensă, prin toate mijloacele posibile, la nivel naţional, a programelor de tip Start Up, precum şi implementarea unor programe de formare profesionala a antreprenorilor, indiferent că este vorba de tineri ce abia pornesc pe acest drum sau de cei ce au deja o oarecare experienţă în domeniu.

Trebuie ca, în timp, să facem tot posibilul pentru a susţine economia naţională, prin crearea unui mediu propice dezvoltării afacerilor formale în România.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Farmaeconomia şi managementul medical"

Zilele trecute s-a desfăşurat la Târgu Mureş Conferinţa Naţională de Farmacoeconomie şi Management Sanitar, ediţia 2014, în cadrul căreia am participat ca speaker, în calitatea mea de şef de lucrările Disciplina Sănătate Publică şi Management în cadrul UMF Târgu Mureş.

Este prima dată când domeniul farmacoeconomiei este abordat într-o conferinţă de management sanitar, într-o perioadă în care subiectul actualizării listei medicamentelor şi utilizării raţionale a resurselor este unul fierbinte. Schimbul de experienţă în domeniul farmacoeconomic şi de management sanitar a fost facilitat de experţi din două ţări cu sisteme sanitare şi probleme apropiate: România şi Ungaria. Farmacoeconomia ca şi domeniu poate deveni o ştiinţă care să fie aplicată în România cu un impact destul de mare. Discutând cu farmaciştii, cu specialiştii în economie sanitară, am ajuns la concluzia că modificarea marjelor de profit pe lanţul producător-distribuitor-farmacie de circuit deschis poate aduce bani la buget, cu beneficii directe asupra pacienţilor, care pot avea acces la mai multe medicamente şi la o îmbunătăţire a serviciilor medicale.

Modalităţile prin care să conştientizăm utilizarea produselor generice într-un procent mult mai mare pot fi o sursă de bani, pentru că în România 20% din produse consumă 80% din resurse, iar o creştere a prescripţiei de generice va putea determina o creştere a resurselor pentru sănătate.

Anul 2014 a fost un an în care s-a reuşit modificarea listei medicamentelor compensate de două ori. Ultima modificare a avut loc prin Hotărârea de Guvern nr. 996/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 815 din 7 noiembrie 2014. Au fost introduse spre exemplu tratamente noi pentru pacienţii care suferă de diferite forme ale unor boli cardiovasculare, pentru controlul glicemiei pacienţilor cu diabet zaharat care nu îşi mai pot controla glicemia. S-au adăugat şi patru noi medicamente pentru tratarea bolilor inflamatorii reumatice cronice, precum şi noi tratamente pentru hepatita cu virus B, HIV/SIDA, boli nefrologice, precum şi boli oftalmologice (glaucom), astm bronşic, boli psihice (schizofrenie) şi bronhopneumonii obstructive. Alte două molecule noi sunt pentru tratarea poliartritei adiopatice juvenile la copii, în condiţiile în care pe piaţă, în acest moment, există o singură posibilitate de tratament.

O stare bună de sănătate este un element esenţial al bunăstării umane, reprezentând o valoare în sine. La nivel individual, o stare bună de sănătate reprezintă o componentă importantă a capitalului uman, permiţând oamenilor să îşi desfăşoare activităţile, să îşi îndeplinească ţelurile, să aibă o viaţă completă şi să fie membri activi ai societăţii. La nivel societal, o stare de sănătate ridicată este un element-cheie al capitalului uman al fiecărei ţări, contribuind la competitivitatea ei faţă de alte ţări.

În tumultul vieţii cotidiene, nu putem uita nici măcar o clipă importanţa pe care o are sănătatea, atât a noastră, cât şi a celorlalţi.

Domnul Constantin Avram:

"Politica... ca o boală!"

Aproape niciodată nu am fost, nu am rămas indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu am putut asista pasiv la anumite nedreptăţi, iar atunci când nu am reuşit să îndrept ceva m-am întristat, uneori chiar am plâns de necaz! Unii spun că este o chestiune de caracter izvorât din educaţia primită de la părinţi, alţii că este ceva legat de nativitate, de genetică sau chiar ceva legat de neînţelegerea anumitor fapte, evenimente sau lucruri?!

Nu ştiu ce a stat sau stă, în continuare, la originea unui astfel de comportament, dar aproape întotdeauna am spus ce am gândit, am avut reacţii care, de cele mai multe ori, m-au costat foarte scump, nu am suportat lichelismul, umilinţa, dorinţa unora de a-şi atinge scopurile pe spatele şi riscurile altora, după standarde numai de ei ştiute, după clasamente sociale şi intelectuale numai de ei înţelese şi acceptate. Dar viaţa îţi oferă aproape zi de zi provocări la care orice om doreşte să răspundă.

Pentru că nu mi-a plăcut niciodată ca alţii să-mi determine şi să-mi influenţeze viaţa, m-am angajat în viaţa cetăţii (a comunităţii în care trăiesc) prin implicarea, după decembrie 1989, în politica activă. Am avut şi am mari dezamăgiri faţă de modul cum se aplică programele de guvernare, faţă de programele electorale ale partidelor politice, care în anumite momente mă îndemnau să mă retrag din viaţa politică, tocmai pentru că, deşi am ocupat diferite funcţii administrative sau elective, am rămas, cum spune românul: "cu picioarele pe pământ". Am fost şi am rămas un om de echipă, atât timp cât echipa din care fac parte doreşte cu adevărat să facă ceva mai mult pentru oameni, pentru cei care ne-au dat, cu mare încredere, votul lor.

Nu întotdeauna echipa reuşeşte să îndeplinească aşteptările oamenilor, dar atunci când nu putem face asta, noi, cei aleşi, va trebui să renunţăm la tendinţa de a-i minţi, de a justifica neputinţa noastră prin tot felul de scenarii, de abordări lipsite de sinceritate ale vieţii sociale şi economice. Cineva spunea foarte adevărat că, în general, politicienii promit, iar oamenii rămân singuri, cu speranţa...!

Politica nu mai este demult un remediu al nedreptăţilor sociale! Politica este astăzi, din nefericire, numai...o boală!, care, evident, trebuie tratată corespunzător, pentru că justificarea minimală, dar tâmpă, a unei neîmpliniri, se rezumă doar la: "...aşa este în politică..."!

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Generaţia «Facebook»"

A trecut deja o săptămână de la turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din 2014, iar ecourile par să nu se fi stins încă.

Prin această declaraţie politică nu îmi propun să fac o analiză a ceea ce s-a întâmplat, deşi rezultatul, pe care îl ştim cu toţii, pare mai degrabă surprinzător, mai ales prin distanţa mare înregistrată între cei doi contracandidaţi.

Probabil că foarte mulţi ar fi tentaţi să creadă că ceea ce s-a întâmplat cu votul românilor din diaspora a cântărit decisiv în soarta acestor alegeri. Eu mai degrabă consider că un nou "curent" îşi face uşor, uşor apariţia. Este vorba de aşa-numita generaţie "Facebook".

Este acea categorie de persoane pentru care dreptul la vot nu însemna nimic, care considerau că votul lor nu poate schimba soarta unor alegeri şi cărora drumul până la secţia de vot li se părea total inutil.

Doresc pe această cale să trag un semnal de alarmă acelora care consideră că votul generaţiei Facebook a fost un vot masiv anti-PSD şi anti Victor Ponta. Cred că ar fi greşit să gândim aşa. Votul lor pare mai degrabă un vot împotriva întregii clase politice din România, pe care ei o doresc mai curată, cu scandaluri mai puţine în apariţiile de la TV şi de la care aşteaptă fapte, şi nu vorbe!

Deocamdată, generaţia Facebook creşte, şi creşte frumos. Dacă actuala clasă politică va reuşi să se aplece şi asupra acestor noi "voci" şi să înţeleagă mesajele pe care acestea le transmit, va avea numai de câştigat!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Echipele de experţi ai Fondului Monetar Internaţional şi ai Comisiei Europene se vor afla la Bucureşti în perioada 2-10 decembrie a.c. pentru a discuta cu autorităţile române proiectul Legii bugetului pentru anul 2015.

Printr-un comunicat de presă, Ministerul Finanţelor Publice informează că "Misiunea este una dedicată strict proiectului Legii bugetului, nu reprezintă o misiune de evaluare a angajamentelor pe care ţara noastră şi le-a asumat în faţa FMI în cadrul acordului de tip preventiv semnat între partea română şi reprezentanţii creditorilor externi".

Ca urmare, proiectul Legii bugetului pentru anul viitor va fi supus dezbaterii publice doar după ce vor fi finalizate discuţiile cu reprezentanţii acestor instituţii financiare.

Dacă pomenile electorale pe care trebuie să le acopere guvernul Ponta se cunosc, o necunoscută o reprezintă problema creşterii redevenţelor la petrol şi gaze naturale, creştere pe care premierul o promitea încă din 2012.

Pentru statul român redevenţele sunt foarte importante, ele aducând la buget venituri de circa 1 miliard de lei anual.

Deşi termenul prevăzut de lege expiră luna viitoare, Guvernul Ponta evită să pună în dezbatere publică un proiect privind noul sistem de redevenţe petroliere, dând dovadă de o totală lipsă de transparenţă.

Actualele cote de redevenţe petroliere sunt valabile până la 31 decembrie 2014, lucru prevăzut şi în Legea privind unele măsuri pentru privatizarea Petrom.

Conform datelor statistice, la nivel european, România practică printre cele mai mici redevenţe. În Ungaria redevenţele variază între 12%-30%, în Franţa - maxim 30% din valoarea producţiei, raportat la dimensiunea zăcământului, iar în Germania 10%.

Subiectul acestor redevenţe a stârnit scandal încă din 2004, după ce nivelul lor a fost înscris în contractul de privatizare a Petrom, fiind stabilit între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei, în funcţie de mărimea zăcământului şi neputând fi modificat timp de 10 ani.

Potrivit unor informaţii apărute în presă, Guvernul va propune un proiect de ordonanţă de urgenţă care prevede aplicarea unei taxe pe profitul obţinut din exploatare, în loc de redevenţe.

Dacă aceste informaţii se confirmă, practic, companiile petroliere nu vor mai plăti redevenţe, ci o taxă pe profitul din exploatare. În plus, Guvernul va renunţa la alte taxe în vigoare, aplicate companiilor petroliere.

Aceasta este predictibilitatea aşteptată de mediul de afaceri?

În aceste condiţii, ne întrebăm dacă Guvernul Ponta ia în calcul pericolul declarării de către companii a unor profituri mai mici decât cele reale. În plus, rămâne de văzut care companii vor fi taxate în acest mod şi pentru ce fel de zăcăminte de petrol şi gaze. În România, principalii producători de gaze şi petrol sunt OMV Petrom şi Romgaz, cu o cotă de peste 95%.

Pentru un subiect atât de important pentru România, PNL consideră că este nevoie de o dezbatere serioasă la nivelul societăţii, apoi să se elaboreze un proiect de lege, care să fie dezbătut în Parlament, nu impusă o ordonanţă de urgenţă.

Altfel, cum ar putea fi îndeplinită dorinţa premierului Ponta, aşa cum a exprimat-o încă din vara acestui an: "Vrem ca bugetul de stat să încaseze nu mult din foarte puţin, ci puţin din foarte mult"

Domnul Mircea Lubanovici:

"Situaţia consulatelor arată lipsa de interes cu care guvernul actual tratează diaspora!"

Revin cu condamnarea fermă a modului dezastruos în care s-au organizat alegerile pentru românii din diaspora. La o săptămână de la aceste alegeri, evenimentele de atunci tind să iasă din agenda publică, iar acest fapt nu vă onorează, stimaţi guvernanţi!

Este o ruşine că încercaţi să minimalizaţi ceea ce s-a întâmplat în afara graniţelor ţării în cele două tururi de scrutin. Mai mult decât atât, Guvernul nu a avut până la acest moment o declaraţie publică prin care să îşi asume vina pentru aceste fapte - demisiile domnilor Corlăţean şi Meleşcanu sunt gesturi prea mici în raport cu umilinţele şi ofensele pe care le-aţi adus cetăţenilor români! Este inacceptabil, stimaţi guvernanţi, că, deşi românii v-au taxat cu o majoritate covârşitoare pentru ce aţi făcut, dumneavoastră aţi găsit că acesta este momentul potrivit să "aveţi decenţa şi înţelepciunea să păstraţi o tăcere totală", ascunzându-vă cu laşitate în spatele concediului premierului!

Nu vom uita prea curând declaraţiile arogante ale domnului ministru Meleşcanu, declaraţii care sfidează orice limită a bunului-simţ şi a respectului! Ele ilustrează din plin atitudinea Guvernului şi a partidului-stat faţă de diaspora, aceeaşi atitudine cu care ne-am confruntat în perioada comunistă!

Iată că la douăzeci şi cinci de ani de la înlăturarea comunismului, PSD-ul şi Guvernul său ne arată public, fără jenă, că sunt conduşi de aceleaşi principii! Iar acest fapt s-a văzut şi în numirile reprezentanţilor din consulatele din Statele Unite ale Americii şi Canada, numiri strict pe criterii politice, nesusţinute de competenţe!

V-aţi bătut joc şi încă vă bateţi joc de românii din diaspora prin modul în care aceste consulate sunt organizate, în care lipsa de personal este evidentă; personalul care este totuşi prezent este insuficient, de multe ori slab pregătit, iar prin comportamentul său nu face decât să descurajeze legăturile românilor cu ţara natală şi ne amintesc de comportamentul angajaţilor regimului de tristă amintire. Aţi încercat să aplicaţi această reţetă şi în modul în care aţi organizat alegerile, dar, din fericire, premierul a reuşit să unească românii! Împotriva sa şi a partidului pe care-l conduce spre dezastru, care tratează diaspora ca cetăţeni de rangul doi!

Abuzurile dumneavoastră încalcă Constituţia şi principiile democratice şi nu pot trece nesancţionate! Solicit aşadar, pe această cale, tuturor românilor din diaspora un feedback oficial referitor la situaţia şi problemele pe care le întâmpină în consulatele româneşti, atât în interacţiunea curentă, cât şi în experienţa de la vot! Răspunsurile şi reacţiile dumneavoastră de pe reţelele de socializare privind situaţia de la vot redau tabloul adevărat al atitudinii şi comportamentului personalului din misiunile noastre diplomatice faţă de românii din diaspora - acela de a lucra împotriva intereselor dumneavoastră! Iar, din nefericire, aceasta este politica guvernanţilor, pe care au ridicat-o la rang de politică de stat! Pentru a putea sancţiona aceasta, avem nevoie de sesizări oficiale; incompetenţa, aroganţa şi tratamentul inuman aplicat românilor din diaspora nu pot scăpa nepedepsite!

Trebuie să demonstrăm împreună că românii din afara graniţelor ţării au aceleaşi drepturi ca cetăţenii din ţară!

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe toţi românii din ţară şi din diaspora.

Domnul Mircea Lubanovici:

"«Performanţele» viziunii economice a Guvernului Ponta"

Doresc pe această cale să vă aduc în atenţie situaţia problematică a investiţiilor publice din România. Am văzut cu toţii în ultimii ani care este viziunea economică a Guvernului Ponta: reducerea investiţiilor publice, interes redus faţă de fondurile europene, acordarea de pomeni electorale şi dărnicia nejustificată faţă de primarii PSD şi baronii locali în apropierea alegerilor. Aşa putem reduce viziunea economică a Guvernului care se lăuda în studiourile de televiziuni cu cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană!

Iar această politică fructuoasă a dat roade: ţara noastră se confruntă, stimaţi colegi, cu cel mai redus nivel al cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din 2005 până în prezent! În afara oricărei logici, Guvernul României a acordat mai multe fonduri pentru cercetare-dezvoltare în perioada de criză decât în 2013: astfel, anul trecut pentru aceste cheltuieli puterea a acordat 0,39% din PIB. Aceasta este una din "performanţele" Guvernului Ponta - a reuşit să ne întoarcă în timp, blocând dezvoltarea şi inovaţia şi lucrând astfel împotriva intereselor românilor! Ţin să vă reamintesc, onoraţi guvernanţi, că media europeană este de 2% din PIB, iar România trebuie să atingă această valoare până în 2020! Dar nu putem acuza Guvernul Ponta de o viziune economică şi un proiect pentru ţară pe termen lung, când singura preocupare a acestuia din ultimul an a fost organizarea - dezastruoasă, de altfel - a alegerilor prezidenţiale...

Incompetenţa profundă a actualului Guvern afectează, din nefericire, întreaga ţară! Am susţinut în nenumărate rânduri necesitatea creşterii investiţiilor în cercetare-dezvoltare, având în vedere că rezultatele din acest domeniu conduc la inovaţie, performanţă, diversificarea industriei şi ne asigură o competitivitate reală la nivel european şi global.

Totuşi, acest domeniu solicită investiţii susţinute şi înţelegerea faptului că rezultatele se obţin în timp. Cu toate acestea, puterea a refuzat întotdeauna să acorde interes investiţiilor publice, demonstrându-ne astfel că îi lipseşte cu desăvârşire o viziune economică pe termen lung şi asumarea unui proiect benefic pentru România!

Lansez pe această cale un apel de responsabilizare către guvernanţi şi luarea în calcul a investiţiilor pentru cercetare-dezvoltare la realizarea bugetului pentru anul viitor.

Datoria dumneavoastră faţă de români constă în a lucra în interesul acestora, şi nu împotriva lor!

Doamna Manuela Mitrea:

"Îngrijirea paliativă pentru bolnavii de cancer în faze avansate"

În ţara noastră, conform estimărilor Alianţei Pacienţilor Cronici din România, trăiesc aproximativ 520.000 bolnavi de cancer, dintre care un număr semnificativ sunt copii. Doar anul trecut, numărul acestora a crescut cu 500 de copii.

Deşi această boală este întâlnită din ce în ce mai des, cancerul fiind una dintre principalele cauze de mortalitate în lume, peste 70% din cazurile de cancer sunt diagnosticate în faze avansate, incurabile.

Pacienţii a căror boală nu mai răspunde la tratamentele curative ar trebui să beneficieze de îngrijire activă şi totală, numită îngrijire paliativă, scopul acesteia fiind asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi pentru familiile acestora.

Potrivit unui raport al Alianţei Mondiale pentru Îngrijiri Paliative, 18 milioane de oameni au murit într-un singur an în suferinţe pe care medicina modernă le poate alina.

Conform specialiştilor, "Îngrijirea paliativă a modificat percepţia asupra bolii şi a făcut ca lumea medicală să accepte responsabilitatea de a transforma ultima parte a vieţii pacientului într-o perioadă trăită în demnitate şi confort".

Doar 20 de ţări la nivel global au incluse aceste îngrijiri paliative în sistemul de sănătate. România face parte din această listă, alături de ţări precum Australia, Belgia, Franţa, Canada, Marea Britanie, Elveţia, Japonia sau Polonia. Cu părere de rău vă aduc la cunoştinţă că în ţara noastră nu există centre finanţate de stat, ci doar secţii specializate în îngrijire paliativă, toate organizaţiile existente în prezent funcţionând în regim de fundaţii, supravieţuind din donaţii şi sponsorizări.

Din păcate, acoperirea serviciilor de paliaţie este limitată, mediul rural fiind, cu foarte mici excepţii, descoperit. Deşi peste 150.000 de bolnavi au nevoie de îngrijiri paliative în România, doar 6% dintre aceştia beneficiază de astfel de servicii. În prezent, 17 din judeţele ţării nu au nici un serviciu de paliaţie.

O altă problemă în acest domeniu o reprezintă îngrijirea paliativă la domiciliu. Majoritatea pacienţilor doresc să-şi petreacă ultima perioadă din viaţă alături de familie, drept pentru care preferă serviciile de îngrijire paliativă la domiciliu. Singurul mod prin care un român poate beneficia de aceste servicii sunt fundaţiile, însă doar o parte din cheltuieli sunt decontate ulterior prin Casa de Asigurări de Sănătate.

Stimaţi colegi, dacă ne dorim ca bolnavii de cancer sau de alte boli incurabile din România să nu mai moară în suferinţă şi dureri necontrolate, este nevoie să sprijinim dezvoltarea centrelor speciale de îngrijire paliativă şi a serviciilor de îngrijire paliativă la domiciliu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O zi a la Ponta!"

Ia ghiciţi cine va anunţa din nou producţii record la hectar şi valori încincite pe cincinal?! Premierul tocmai ne-a spus că "este o zi bună pentru România".

Daaaa, e o zi superbă! Tocmai ni s-a umplut frigiderul şi rezervorul retroactiv. Mi-aţi luat un bolovan de pe suflet, credeam că am fost în recesiune! "Eu am vrut să arate bine datele, nu din interese electorale, ci pentru că vreau să meargă bine românilor". Nu pot să-l contrazic. Arată foarte bine datele! Te iubim, preaiubit conducător! Doar că nu prea seamănă nici cu cele ale Eurostatului şi nici cu cele ale Comisiei Europene! Dar asta e, eşti ceea ce merităm! Uraaa! Uraaa! Uraaa!

P.S: Tocmai mi-am oprit colegii ce îşi actualizau CV-ului în limba engleză şi germană, le-am spus să se uite la acest mic post şi să rămână în ţară după aceste cifre extraordinare!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"112- salvaţi salvarea Iaşiului!"

Se aude, domnule ministru Arafat? Guvernanţii continuă distrugerea salvării Iaşiului. Ministerul nu a dat decât 10% din maşinile necesare (a se citi două!) şi asta după ce a tăiat şi posturile, deşi deficitul de personal este de 15 medici şi 15 asistenţi. Suntem avertizaţi că "nu ne vom putea deplasa la solicitări", pentru că nu sunt maşini şi personal, iar bugetul este foarte mic.

Şi asta în condiţiile în care Salvarea Iaşi intervine la fiecare 20 de secunde salvând trei vieţi în fiecare minut. Doar anul trecut în Iaşi au fost peste 112.249 de intervenţii, similar numărului tuturor intervenţiilor SMURD la nivel naţional, iar în primul semestru al acestui an numărul de intervenţii a depăşit deja 59.976.

Salvarea Iaşi asigură peste 90% din asistenţa medicală în condiţii extrem de dificile: un parc auto insuficient (de doar 63 de salvări), îmbătrânit (unele funcţionând din 2002), cu un grad extrem de uzură (19 ambulanţe au peste 400.000 de kilometri) şi deficit de personal. Sunt salvări care au la bord 849.000 de kilometri, de peste 20 de ori lungimea Ecuatorului, iar doar anul trecut salvările din Iaşi au parcurs 3,5 milioane de kilometri, adică au înconjurat pământul pe la ecuator de aproape 88 de ori. 30% din salvări trebuie înlocuite de urgenţă, iar restul necesită frecvent reparaţii şi datorită faptului că peste 82% din drumurile din Iaşi sunt de piatră sau macadam, iar restul sunt pline gropi.

L-am interpelat pe domnul ministru Arafat solicitând acordarea urgentă a fondurilor necesare salvării Salvării. Se aude?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am aflat"

Că: 1. Eurostat "minte" şi că 2. INS a "dezinformat" Eurostat.

Mulţumim, doctor Ponta! Dar în subordinea cui este INS?! Poveştile de Ponta INSpirescu nu au nicio credibilitate.

Este un INS "de serviciu", e roşu aprins cu o conducere numită politic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Articolul 132"

Articolul 132 din Constituţia României precizează clar la alineatul (2), că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Se va "descoperi" oare de Crăciun? No comment. Vă las pe voi...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aşa cum e normal"

Am fost primul care a votat la secţia mea, imediat după deschiderea urnelor, chiar la ieşirea din gardă. Am votat pentru un preşedinte care să-mi garanteze acest drept în continuare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Avem suficiente tomberoane?"

Director de spital corupt. Aruncat la gunoi. Plimbat prin oraş şi pus să demisioneze. Deputat corupt. Aruncat la gunoi şi stropit cu vopsea roşie.

E o lecţie ce trebuie învăţată, mai ales în aceşti ani în care corupţia e aruncată la gunoi. Această metodă ar trebui predată în şcoli.

Sunt convins că ar fi nişte rezultate extraordinare în combaterea corupţiei. Să ştie premierul hoţ, parlamentarul hoţ, primarul hoţ, consilierii hoţi cum vor fi pedepsiţi de oameni: plimbaţi prin toată urbea, să vadă cetăţenii ce gunoaie sunt.

Spuneţi-le oamenilor, dacă tot s-au apucat, să nu uite să treacă şi pe la Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, Sector 1, Bucureşti, cod poştal 011791.

Români, există o soluţie sănătoasă! Fiţi uniţi...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine votează PSD nu este o victimă, este complice!"

Să vă amintesc?

1. Ponta, după alegeri cu 75% USL - fuge la UDMR pentru negocieri.
2. Pact de coabitare cu Băsescu.
3. Roşia Montană aviz favorabil.
4. Legea amnistiei şi graţierii iniţiată de PSD.
5. Chevron începe organizarea de şantier, ţărani bătuţi de jandarmi şi, culmea, acum cu toată zona specială de maximă siguranţă, Vasluiul este roşu.

Amin!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Criză de vaccin împotriva hepatitei B"

Inadmisibil! Nou-născuţii sunt lăsaţi fără vaccinurile gratuite. Cineva trebuie să răspundă chiar dacă nimeni nu oferă explicaţii publice. Am interpelat Ministerul Sănătăţii solicitând alocarea de urgenţă de vaccin antihepatitic B către maternităţi, precum şi luarea tuturor măsurilor legale faţă de cei răspunzători de această situaţie.

Maternităţile din întreaga ţară se confruntă cu lipsa vaccinului necesar imunizării nou-născuţilor împotriva hepatitei de tip B. Vaccinul antihepatitic B este gratuit şi face parte din schema naţională de imunizare. Prima doză de vaccin antihepatitic B se administrează la 24 de ore după naşterea copilului, iar următoarele două doze sunt administrate la două luni, respectiv şase luni de la naştere.

La Iaşi, de mai bine de trei săptămâni, copiii născuţi la Maternitatea "Cuza Vodă" sunt în pericol de îmbolnăvire din cauza lipsei vaccinului antihepatitic B, iar datele oficiale ne arată că peste 400 de bebeluşi au fost externaţi nevaccinaţi. Deficienţele organizatorice au dus la declanşarea unei noi crize din Programul naţional de imunizare, după ce în vară bebeluşii au stat aproape trei luni nevaccinaţi din cauza sincopelor legate de asigurarea vaccinurilor antihepatitic B şi BCG.

Se pare că această criză nu îi afectează şi pe cei responsabili din Ministerul Sănătăţii, aceştia refuzând până şi răspunsul către DSP privind data la care vor fi alocate noi doze de vaccin. Este incredibil că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit să achiziţioneze cantitatea necesară de vaccin antihepatic până la sfârşitul anului, mai ales că se ştie câte doze sunt necesare pe trimestru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum se tratează gripa la Vaslui: n-avem vaccinuri, dar avem viroze!"

Într-o singură săptămână numărul afecţiunilor respiratorii acute a ajuns la 910. Săptămâna trecută erau doar 682. Lipsa vaccinării a afectat preponderent copiii. Până acum 241 au fost internaţi cu viroze, la care se adaugă alţi 55 cu pneumonii.

Fără vaccinare, în funcţie de agresivitatea virusului şi starea de sănătate a persoanei se poate ajunge la forme letale sau la izbucnirea unei epidemii de gripă.

Pentru persoanele cu risc, vârstele extreme, pacienţi cu boli cronice, gravidele, persoanele instituţionalizate, personalul medical, e nevoie de 60.125 de doze, dar până acum nu s-a primit nici măcar o doză.

Reamintim celor care întârzie trimiterea vaccinurilor că 90-95% dintre persoanele vaccinate sunt protejate de infecţia gripală, în sensul că nu vor mai face deloc sau vor face forme uşoare de boală. Altfel, pe lângă potenţiale decese, se vor înregistra şi cheltuieli suplimentare datorită creşterii internărilor, consumului de medicamente, concediilor medicale sau discontinuităţilor din activitatea şcolară.

Dacă amendamentele mele privind susţinerea Institutului "Cantacuzino" ar fi fost aprobate, astăzi lucrurile ar fi arătat altfel.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cuponul buclucaş"

Am şi eu o propunere care probabil va deranja pe mulţi. Acest cupon formidabil care, după un banal calcul, reprezintă aproximativ 30 de euro de om defavorizat, e pentru a se cumpăra o cantitate anume de alimente.

Să-mi spună şi mie cineva cât de mult ajută aceste cupoane o familie? Mulţi vor sări şi vor spune "când nu ai, e cel mai mare ajutor posibil". Propunerea mea, dat fiind faptul că acest cupon nu ajută o familie nici măcar să treacă iarna cu stomacul plin în fiecare zi, este următoarea.

Ce aţi spune dacă în loc de acest cupon "formidabil", "salvator" s-ar organiza o scutire generală de plata încălzirii pe iarnă pentru familiile extrem defavorizate, doar ştim cu toţii cât înseamnă cheltuielile cu încălzirea iarna.

Consider că le-am da acestor oameni un moment de respiro mult mai important decât orice altceva pe timpul iernii. Sau poate ar fi mai bune nişte cursuri de calificare profesională gratuite, să ocupăm şi noi acele multe locuri de muncă cu care se laudă domnul Ponta sau să plătim şcolarizarea copiilor unor astfel de familii sau să construim şi noi câteva fabrici.

De ce onor Guvernul cheltuie azi nişte bani pe lucruri care poate că fac bine azi, dar nu rezolvă nimic pentru ziua de mâine? Sau poate vor să dea cupon în fiecare lună? Ce impact ar avea calificarea şi instruirea multor oameni care au venit mic sau care nu au venit doar pentru că nu îi angajează nimeni? Ce impact ar avea şcolarizarea gratuită, ştiţi desigur de ce spun gratuită, măcar până în clasa a 8-a pentru familiile cu adevărat nevoiaşe?

În loc să aşteptăm următoarea pomană electorală nu ar fi mai simplu să îmbunătăţim această ţară?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Da, se poate!"

Daţi-le câte un sms lui Ponta, Meleşcanu şi prea fericitului Dragnea şi aduceţi-le aminte că în 2012 au avut în vedere necesitatea asigurării exercitării dreptului de vot în străinătate la alegerile parlamentare din data 9 decembrie şi au modificat chiar pe 20 noiembrie 2012, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 70/2012 Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Acum, pentru suplimentarea secţiilor de vot la prezidenţiale, nu au vrut să dea măcar un ordin de ministru. Da, se poate! Asta dacă vrei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Daciana, dragostea mea"

Mulţumeşte-i tovarăşului din partea noastră pentru că a refăcut identitatea naţională. Le-a amintit celor de peste hotare şi celor de acasă spiritul tradiţional românesc, cum ar fi statul la coadă...

Ştim că este apărătorul celor mulţi şi defavorizaţi. Ştim că se luptă pentru "democraţia originală" alături de alţi "oameni de bine". Ştim că are cel mai cinstit guvern şi cel mai cinstit partid din istorie. Şi totuşi... Tata-socru, cel care trebuia să calce pe cap şefii de direcţii silvice recalcitranţi în chestia retrocedărilor ilegale, în ce partid e?' Telectualu` Ioan Adam, ăla de-l bate la scris şi pe Dan Brown, al cui exponent este? Miron Mitrea, Duicu, Nicolescu, Bunea Stancu, alde Cosma, tată şi fiu, Mazăre, din ce partid sunt? Megabişnita Microsoft are 6 miniştri PSD amestecaţi plus un Truică, secretarul unui premier Năstase, acesta din urmă fiind bipuşcăriaş.

Acum am înţeles cu toţii că cele două mari provincii roşii sunt sărace pentru că au fost guvernate de aşa-zişii social-democraţi, care coboară numai din limuzine de lux, îşi fac vacanţele numai în străinătate, în staţiuni de lux, poartă numai ceasuri de mii de euro, au case şi vile şi la oraş şi la ţară oriunde în lumea asta.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce vă plătim?"

De ce nu-şi face treaba? De ce-l plătim? Oricare dintre voi îşi pierde slujba dacă nu îşi face treaba pentru care e plătit sau nu respectă termenele sau încalcă legea.

Nu e valabil şi pentru domnul Ponta, ce nu poate sau nu vrea să prezinte românilor proiectul de buget pentru 2015.

Pentru cei ce se cred mai presus de lege avem o singură soluţie de a-i trimite acasă: votul!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce să le PSD Vaslui"

Vasluiul e zonă defavorizată. Avem de 7 ori mai puţine firme faţă de capitală, ce nu ating nici măcar 10 la 1000 de locuitori, ce reprezintă mai puţin de un procent din totalul societăţilor la nivel naţional.

Mai precis avem 9,7 societăţi la 1000 de locuitori, iar numărul acestora ajunge cu greu la 4300. Fără investiţii, fără contracte şi fără clienţi tot mai multe îşi închid porţile ceea ce duce la explozia şomajului şi prăbuşirea nivelului de trai.

A devenit tradiţie ca Vasluiul să fie una din cele mai sărace regiuni din Europa, cum e tradiţie şi că Vasluiul votează roşu de 20 de ani.

Fără autostradă, fără măsuri fiscale şi fără investiţii, oamenii sunt forţaţi fie să moară de foame sau să ia calea străinătăţii. Se vede iar şi iar că cine votează roşu, vede roşu...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De trei ori respingere"

Camera Deputaţilor a adoptat cele trei proiecte de lege prin care solicit respingerea controversatelor ordonanţe de urgenţă 48, 49 şi 55 din 2014. Aleşii locali traseişti şi-ar putea pierde mandatul, modificările aberante din învăţământ ar putea dispărea, iar Avocatul Poporului nu ar mai fi o instituţie politizată.

Argumentele pentru respingerea de către Parlament a OUG nr. 55/2014 ţin atât de forma cât şi de fondul acestui act normativ, mai precis de modul de elaborare a acestei ordonanţe, cât şi de consecinţele negative asupra procesului democratic, în vederea obţinerii de avantaje electorale şi economice nemeritate.

Tipul de act normativ ales de guvern pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală cât şi modificarea drepturilor electorale nu corespunde normelor legislative, pentru că domeniile reglementate prin legi organice, aşa cum este statutul aleşilor locali, nu pot fi modificate prin ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, ci doar prin lege.

Art.115 alin. (1) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate fi abilitat de Parlament, printr-o lege specială, pentru a emite ordonanţe doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art.73 din aceeaşi Constituţie, ce defineşte categoriile de legi, ne arată fără dubiu, la lit.o) a alin. (3), că organizarea administraţiei publice locale se stabileşte prin lege organică, aşa că orice modificare în acest domeniu nu poate fi făcută decât prin lege. Acelaşi articol 115, dar la alin. (6) precizează suplimentar că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile electorale.

Tipul de act normativ ales de Guvern pentru a reglementa unele măsuri în domeniul administraţiei publice locale nu corespunde situaţiei date.

Art.115 alin. (4) din Constituţia României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanţă a fost emisă pe 28.08.2014, motivându-se drept extraordinare şi urgente măsuri care nu au deranjat funcţionarea administraţiei locale până în acel moment.

Remarcăm faptul că în expunerea de motive nu este prezentată o cuantificare exactă a situaţiilor menţionate privind aleşii locali, actul normativ fiind susţinut doar pe baza unor exemple particulare. În plus, toate problemele menţionate îşi au rezolvarea atât în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, cât şi în Legea nr. 215/2001 privind regimul general al autonomiei locale, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.

Toate acestea influenţează negativ organizarea şi funcţionarea sistemului legislativ. Constatăm că Guvernul legiferează în moduri şi în domenii în care nu are niciun drept conform Constituţiei doar pentru a obţine, prin suspendarea legii existente, majorităţi în administraţia locală care îi conferă avantaje de ordin electoral şi economic.

Având în vedere argumentele prezentate, am solicitat adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Demers"

Pentru prima dată în istoria Parlamentului României un întreg grup parlamentar se dezice de conducerea partidului. Deşi acest lucru ar trebui să constituie un semnal de alarmă, care să fie urmat de schimbarea celor care sunt răspunzători de deciziile greşite, conducerea preferă să se ascundă în spatele unui statut de doi lei, care nu a fost adoptat într-un congres, ci stabilit la masa verde pentru interese de grup şi să-i demită pe parlamentarii care i-au cerut să plece.

Orice demers făcut de actuala conducere este ilegal, ilegitim şi imoral. Solicităm demisia actualei conduceri şi stabilirea unei conduceri interimare în vederea organizării cât mai rapid a unui congres, precum şi renunţarea la alianţele toxice, făcute doar pentru interese personale.

Poziţia mea a fost clară, de fiecare dată. Prin tot ce am făcut am fost împotriva acestei alianţe toxice. Pentru a merge mai departe partidul are nevoie de alţi oameni care să respecte motivele pentru care acest partid a fost creat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Demisia!"

Ce înseamnă şi politica asta..... epuizat de statul pe la televizor, de apărarea puşcăriabililor din partid şi din guvern, cu socrul pe la DNA, cu vânzarea de gogoşi electorale, premierul candidat nu mai are nici energie şi nici timp pentru problemele guvernării, fiind obligat acum ca, după doi ani şi jumătate de zero realizări, să le amâne iar.

Am aflat că pe uşa guvernului scrie: "Închis. Premier în vacanţă". Probabil că pleacă la Nancy la recomandarea lui Meleşcanu. De ce nu şi-a luat vacanţă şi în timpul campaniei prezidenţiale? Poate avea timp şi pentru a face bugetul. N-ar putea să-şi ia de tot vacanţă pentru modul cum a organizat alegerile?! Ca să îi dăm timp să se refacă după dezastrul acestei guvernări, îi solicităm fără rezerve demisia!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Demisie"

Domnul Ponta candidează, dar tot domnul Ponta organizează alegerile. Domnul Ponta e în conflict de interese, dar cine să-l pedepsească? După retragerea ministrului care a sabotat alegerile, premierul a ajuns şi candidat şi organizator direct al acestor alegeri. Organizate corect? Hai să fim serioşi! S-a dovedit clar că retragerea lui Corlăţean a fost doar o tragere de timp ce anticipa blocarea celor ce vor să voteze şi în turul al doilea.

Pentru a fi alegeri corecte era necesară demisia domnului Ponta. Acum sunt suficiente motive pentru ca acest domn să-şi dea demisia!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dovada"

Avem dovezi că nu a existat niciun impediment legal pentru suplimentarea secţiilor de votare. Guvernul a aplicat iar legea bunului- plac.

Legea acestui Guvern este fărădelegea. Nu exista niciun motiv legal pentru a nu fi suplimentat numărul de secţii de votare, astfel încât toţi românii să-şi poată exercita dreptul la vot prevăzut la art.36 din Constituţia României.

Legea nr. 370/2004 privind alegerea preşedintelui permite fără probleme ministrului afacerilor externe, conform alin.(2) al art.12, să organizeze oricâte secţii doreşte şi în orice locaţii doreşte printr-un simplu ordin de ministru, cu singura condiţie, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, aceea de a aduce la cunoştinţa publică numerotarea fiecărei secţii de votare din străinătate, precum şi locurile de desfăşurare a votării.

Invocarea art. 54 drept motiv pentru a nu suplimenta secţiile de vot din străinătate este falsă, întrucât secţiile de votare şi circumscripţiile electorale din afara ţării nu se fac pe baza listelor de alegători de la primul tur, aşa cum se întâmplă cu cele din ţară.

Plecarea domnului Corlăţean şi numirea domnului Meleşcanu sunt doar apă de ploaie, atât timp cât Guvernul Ponta vrea să ne convingă că albul este negru şi neagă evidenţa că responsabilitatea organizării alegerilor este a Ministerului Afacerilor Externe şi implicit a domnului Ponta. Guvernul Ponta e complice la obstrucţionarea votului şi modifică, interpretează sau suspendă legea după cum îi este interesul. Trebuie să şi plătească pentru asta!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dr. Groza"

Tare de tot! Să nu vă miraţi dacă pe viitor veţi afla de la domnul Ponta că trăiţi mai bine ca în Elveţia! Victor Ponta a refuzat să răspundă întrebărilor ziariştilor şi a fugit imediat după ce ne-a anunţat triumfător că "România nu a fost niciodată în recesiune", fiind vorba doar de "minciuni" de campanie electorală. Statistica spune românilor că o duc bine. În realitate, ne merge din ce în ce mai prost. Aici intervine Ponta şi ne luminează şi ne lămureşte că o ducem bine, dar nu ne dăm noi seama.

Ce întrebări să mai avem?! Şi şomerii? Şi Eurostatul? Şi Comisia Europeană? Sunt tot date statistice interpretate în sens electoral?

Bine că am aflat că suntem în creştere. Am construit 1000 km de autostradă anul ăsta, exporturile au crescut, am atras toate fondurile europene puse la dispoziţie, avem strategie pentru învăţământ ca să ne crească capitalul uman, avem strategie pentru natalitate şi implicit pentru pensii, nu mai pleacă oamenii buni din România, iar la televizor numai discuţii documentate şi inteligente. Noroc cu Guvernul Ponta! Aşa să ne ajute Dumnezeu, deşi am auzit că l-au cumpărat şi pe el.

PS: Ce bine că l-a sprijinit italianul Renzo, că doar Italia e prima din Europa de circa 20 de ani. Şi la ei duduie economia, după modelul nostru. Şi pe Năstase parcă îl sprijinea Berlusconi, vă amintiţi? Să fie la piovra?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu ponta!"

Nu am susţinut şi nu voi susţine această alianţă toxică. Cei care ne-au acordat încrederea şi votul nu au şi nu avut nevoie de sfaturi cu cine să voteze. Am ţinut prea mult ca domnul Ponta să-şi îndeplinească promisiunile din campanie în funcţia de prim-ministru. Eu am un vot, dumneavoastră puteţi face oricând diferenţa. Duminica e întotdeauna zi liberă, aşa că nu ponta!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fuga ruşinoasă"

Am asistat la o nouă batjocură marca Ponta la adresa românilor care au vrut să voteze. Cel mai mare partid din România nu este în stare să dea un ministru de externe?! Este inadmisibil să numeşti doar pentru sacrificiu un interimar independent să fie responsabil de organizarea alegerilor. Prin numirea lui Meleşcanu la afacerile externe Ponta a fugit încă o dată de răspundere. Nu e prima fugă ruşinoasă, cum ar putea fi bun de preşedinte?! Dar de premier, ce ziceţi?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ghici ciupercă ce-i?"

Domnule Ponta, nu vă faceţi că plouă, doamna Victoria Nuland vă reproşează "democraţia originală" marca PSD.

Doamna Victoria Nuland, subsecretarul de stat american pentru Afaceri Euroasiatice, ne spune, pentru cei care au urechi să audă, într-un discurs susţinut la Washington, în cadrul Central Europe Strategy Forum, că avem probleme cu regresul democratic şi corupţia.

Ea reproşează liderilor din regiune, fără a face nominalizări, că "încurajaţi naţionalismul, impuneţi restricţii presei sau demonizaţi societatea civilă" şi că "protejează oficialii corupţi de urmărirea judiciară, evitând Parlamentul atunci când este convenabil pentru ei".

Chiar dacă domnul Ponta nu vrea să recunoască, el este vizat de acest blam, pentru că foloseşte Parlamentul drept scut pentru toţi corupţii care se sustrag urmăririi judiciare, promiţând celor care au urechi să audă, că va fi cândva, evident după aceste alegeri, o nouă "marţe neagră" ce va aduce amnistia şi liniştea în fiefurile baronilor PSD.

Ar mai fi ceva de corectat şi în discursul doamnei Nuland. În România nu se protejează oficialii corupţi prin "evitarea Parlamentului atunci când este convenabil". La noi se protejează oficialii corupţi cu ajutorul Parlamentului şi asta cu fiecare ocazie. Ultima ispravă este cea cu cei nouă miniştri Microsoft şi pseudovacanţa parlamentară. Şi asta pe lângă premiera mondială a domnului Fenechiu, ministru şi parlamentar în funcţie, care a mers direct la puşcărie din Guvernul Ponta.

Chiar dacă au avut grijă, ca din punct de vedere legal, să nu poată fi încadraţi la subminarea economiei naţionale, tot subminare se cheamă ceea ce face acest Guvern. De aceea am depus un proiect de lege, ce prevede că parlamentarii corupţi vor ajunge imediat, fără a fi necesar avizul Parlamentului, în faţa justiţiei. Fără acest proiect de lege România se va prăbuşi în sărăcie şi vom ajunge cu adevărat în mâinile infractorilor politici, alintaţi de noua nomenclatură cu titulatura de "baroni".

Eu cred că românii sunt suficient de deştepţi încât, după ce i-au dat jos pe Boc&Co., obligându-i să se reformeze, să dea de pământ şi cu Ponta&Co. Hai pa, ca să citez din clasici!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ponta trebuie să plece!"

Victor Ponta a fost invalidat de electorat, trebuie să plece! Solicit demisia premierului în urma modului dezastruos în care au fost organizate alegerile. Umilinţa supremă la care a fost supus românul, împiedicarea dreptului de a vota, drept pe care până şi Ceauşescu îl accepta, trebuie să aibă ca finalitate plecarea domnului Ponta din Guvernul României.

Chiar dacă PSD şi sateliţii au încă majoritate parlamentară, aceasta le conferă doar funcţia de premier, dar nu şi rămânerea domnului Ponta în această poziţie. Am aşteptat să-şi dea demisia bărbăteşte, ca semn de respect pentru românii care au stat ore în şir la cozi. Am aşteptat să-şi dea demisia după ce a am avut, ca în decembrie 1989, români bruscaţi şi răniţi cu gaze lacrimogene.

S-a ascuns din nou după fustele partidului spunând că "rămân premier cât timp am sprijinul majorităţii parlamentare". Vine şi rândul lor să dea socoteală. Guvernul PSD-UDMR-UNPR trebuie să facă bugetul şi să dea ce a promis. Să vadă şi poporul român cine este şi ce a făcut cu adevărat guvernarea Ponta.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Gura păcătosului adevăr grăieşte"

Pentru Ponta & PSD dreptul la vot este doar "o lozincă"! E bun de prim-secretar. Pentru el nu pot exista şi oameni care să aibă altă părere decât partidul-unic. Îi reamintim că este un drept constituţional. Nu putem fi toţi tovarăşi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernaţi şi voi ceva?"

Ce şi cum ai guvernat, domnule Ponta? Doar injurii, glumiţe de autobază şi pomeni peste pomeni, fapte concrete, ioc. De grija norodului trebuia să-i pese de la început, nu să bage taxe suplimentare, supraacciza la carburanţi, nu trebuiau sistate investiţiile, plus multe altele. Cu o majoritate galactică ţara trebuia schimbată din temelii.

Mai există speranţă?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Hai pa!"

Demisia! Orice mandat ai fi primit în 2012 de la români prin vot, de fapt, partidul, nu tu l-ai pierdut categoric tot prin vot. Faptul că ai pierdut alegerile spune că românii nu te mai vor. Aşa că lasă-ne!

Pe oamenii tăi ar trebui să îi ridici în slăvi. Nu ei au pierdut, tu ai pierdut. Nu poţi minţi omul la nesfârşit, cât de proşti poţi să ne crezi?

Şi, domnule Ponta, ar trebui să tăceţi de tot! Să vă întoarceţi fiecare la meseria lui de bază, cu coada între picioare şi să încercaţi să treceţi neobservaţi de acum încolo! Destul aţi umblat cu nasul pe sus, plini de infatuare, de voi înşivă! Cine sunteţi, de fapt? Bine zicea un comentator la tv nu ştiu care, că preşedintele unei ţări îşi arată adevărata valoare în felul cum pleacă din funcţie, nu cum ajunge în funcţie! Şi asta se extinde la toate nivelurile în politică! Voi aţi plecat huiduiţi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru educaţia pentru sănătate: hipotermia de apartament"

Temperaturile în scădere şi asocierea precipitaţiilor creează mari probleme pacienţilor vârstnici, agravând bolile cronice sau complicând evoluţia acestora, care pot deveni fatale. Lipsa căldurii din apartamente poate duce la hipotermie, mai ales în cazul vârstnicilor ce nu sunt îmbrăcaţi corespunzător.

Pe o statistică parţială a acestei perioade cei mai afectaţi sunt cardiacii cu vârsta de peste 60 de ani, patru din zece cazuri prezentând puseuri hipertensive, angină pectorală sau chiar infarct miocardic acut. Nu au lipsit afecţiunile respiratorii acute, întâlnite la 30% din cazuri, precum laringotraheite, sinuzite mergând în cazurile grave până la pneumonii fatale. În plus, toţi aceşti pacienţi s-au plâns de agravarea afecţiunilor reumatismale, de crize de lumbago şi nevralgii ce necesită terapie antiinflamantorie şi antalgică.

Îngrijorătoare este creşterea numărului de cazuri de hipotermie la vârstnici, hipotermia "de apartament", întâlnită la cel puţin unul din zece cazuri, determinată de lipsa furnizării căldurii în sistem centralizat sau de imposibilitatea financiară de a asigura o temperatură adecvată în locuinţă.

Această formă de hipotermie este favorizată de reglarea deficitară a echilibrului termic datorită modificărilor metabolice specifice vârstei. Şi nu sunt de neglijat factorii de risc suplimentari, printre care amintim cardiovasculari, neurologici, dermatologici sau medicaţia sedativă.

Pacienţii prezintă frisoane, piele rece palidă, parestezii (amorţeli) la nivelul membrelor, tulburări de echilibru, bradilalie, bradipsihie, somnolenţă asociată unor respiraţii superficiale şi cu frecvenţă joasă, bradicardie, puls imperceptibil urmat de confuzie, halucinaţii şi comă. Pacienţii se pot răni cu uşurinţă datorită tulburărilor de echilibru, iar în funcţie de severitatea lezională şi a hipotermiei pot rămâne imobilizaţi la domiciliu sau se pot înregistra cazuri letale.

Este bine să recunoaşteţi această simptomatologie şi să acţionaţi imediat, pentru că hipotermia de apartament nu se tratează acasă, ci sunt necesare adesea măsuri de suport respirator şi volemic, încălzire activă şi pasivă, examene clinice, imagistice şi de laborator, iar mulţi pacienţi rămân internaţi în secţiile de terapie intensivă. Prognosticul este rezervat datorită vârstei, patologiei asociate şi complicaţiilor evolutive.

Pentru a preveni hipotermia de apartament vă recomandăm să: menţineţi o temperatură de minim 21 de grade în apartamente, expunerea îndelungată la temperaturi scăzute, în condiţii de repaus şi îmbrăcămintea neadecvată putând provoca hipotermie. Alimentaţi-vă corespunzător şi evitaţi consumul de alcool sau excesul de sedative. Verificaţi starea vârstnicilor prin vizite sau măcar prin telefon. Verificaţi periodic starea centralei de apartament.

Dacă descoperiţi o persoană cu hipotermie, asiguraţi încălzirea activă şi pasivă prin îmbrăcăminte adecvată, consum de lichide calde, dar nu alcool, nu expuneţi direct persoana la o sursă directă de căldură precum apa fierbinte, duş sau cadă, pentru că datorită deficitului de sensibilitate se pot produce arsuri şi pot apărea fenomenele de şoc. În cazul persoanei inconştiente, asiguraţi protecţia termică prin învelirea cu o pătură şi sunaţi de urgenţă la 112.

Nu uitaţi că până când Iaşiul va avea un adevărat spital de urgenţă, şansa dumneavoastră constă în educaţia pentru sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

" Hmmm, miroase a Cod penal"

Hmmm, ca să înţelegem şi noi... Guvernul nu poate înfiinţa noi secţii de votare prin ordin de ministru, deşi şi legea permite şi Constituţia ne garantează dreptul la vot, dar poate face fără probleme cadouri lui KazMunaiGaz de sute de milioane de euro! Codul penal ce zice?!

Până la Codul penal vedem că Legea nr. 370/2004 permite ministrului afacerilor externe, conform alin.(3) al art.12 să organizeze oricâte secţii doreşte şi în orice locaţii doreşte printr-un simplu ordin de ministru, cu singura condiţie, conform alin. (4) al aceluiaşi articol, aceea de a aduce la cunoştinţa publică numerotarea fiecărei secţii de votare din străinătate, precum şi locurile de desfăşurare a votării.

Meleşcanu va scăpa ieftin cu nepermiterea votării. E prea în vârstă ca să fie închis de la şase luni până la trei ani, în plus se întrevăd conform regulii celor ce ajung la DNA şi ceva probleme medicale... În schimb, domnul Titus Corlăţean se încadrează fără probleme la art.385 Cod penal ce prevede la alin. (1) că "Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Culmea blasfemiei: Tovaraşu` a sfinţit şi icoane pentru voturi"

Dacă mai avea cineva vreun dubiu cu privire la mârşăvia bolşevicilor, sper că acum s-a lămurit. Ponta e în stare să-l canonizeze şi pe Stalin sau să-l bage pe Arsenie Boca în campanie pentru a obţine voturi. Ateii ăştia n-au nimic sfânt! Au vrut să ne prostească împărţind "icoane" cu sigla PSD ce ne înştiinţează că Arsenie Boca votează Victor Ponta.

Şi totuşi... ce vă miraţi atâta?! Doar scrie clar în cv-ul Tovarăşului, cel de luna asta, că înainte de a fi procuror, a fost sfinţit "sub acoperire". Doctor Viorel şi partidul său sunt de origine divină, se trag din "sfântul Nicolae"... Ceauşescu.

Mulţi îşi doresc chiar o icoană cu sfântul Tovarăş. Nu de alta, dar ca să ajungi sfânt trebuie să îndeplineşti două condiţii minimale: să poţi face minuni şi să ajungi la final de mandat. Atenţie! Am scris să faci minuni şi nu minciuni şi nu mă refer doar la finalul mandatului de prim-ministru.

Românii ştiu însă cât se poate de bine care este diferenţa dintre "sfinţit" şi "smintit". Îi mulţumim Domnului pentru această pioasă idee electorală. Şi această blasfemie care s-a întors împotriva lor.

Câtă josnicie, să crezi că îl poţi mitui pe Dumnezeu?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"INS şterge pe jos cu Ponta"

Hopa! Până şi INS şterge pe jos cu prestigiul lui Ponta. Conducerea Institutului Naţional de Statistică, numită de premierul Ponta, îl contrazice pe candidatul Ponta şi neagă orice declaraţie oficială privind creşterea economică anunţată cu surle şi trâmbiţe. Nici nu avea cum să facă acest lucru, întrucât alin. (4) al art.32 din Legea nr. 226/2009 privind organizarea şi funcţionarea statisticii oficiale din România prevede clar, chiar şi pentru Ponta, că "difuzarea datelor statistice oficiale înainte de termenul de diseminare stabilit, precum şi tratamentul preferenţial acordat utilizatorilor de către orice persoană din sistemul statisticii oficiale constituie încălcări ale sarcinilor de serviciu şi atrag răspunderea disciplinară a persoanelor care se fac vinovate de aceste fapte".

Ce să mai zic de instituţiile europene în domeniu. Nimeni nu vede "măreţele realizări" ale tovarăşului prim care şi-a pus "prestigiul în joc", afirmând că vineri vom afla de la INS cât de bine trăim după cele peste 30 de noi taxe şi impozite.

Concluzia este clară. Tovarăşul candidat a ţinut neapărat să ne servească o altă gogoaşă marca Ponta. De la atâtea gogoşi, o să dăm în diabet...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Învăţământ ca în Evul Mediu"

49 de şcoli sunt fără apă potabilă. Sunt uşor de găsit în comuna Hărmăneşti, Şcoala gimnazială Hărmăneştii Vechi, în comuna Şipote, Şcoala gimnazială Chişcăreni 1, în comuna Mirceşti, Şcoala gimnazială Iugani, în comuna Schitu-Duca, Şcoala gimnazială Poieni, Focuri, Şcoala gimnazială 2, la şcoala din Oşoi sau la cea din Moşna.

Elevii pun în ghiozdane şi o sticlă de apă şi sunt nevoiţi să caute vreun grup sanitar în aer liber. Nu e o surpriză că epidemiile de hepatită A sunt tot mai numeroase.

Guvernul are în schimb bani pentru biserici. Dumnezeu să vă ierte, domnilor-tovarăşi, că de învăţat nu va mai învăţa nimeni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ziua judecăţii"

Mai râdem, mai glumim, dar treaba e serioasă. Votul "democratic" a pătruns şi printre cavouri. E musai să coboare cineva din cer pentru că pe aici treburile s-au stricat rău. Când crezi că ştacheta nu poate să scadă mai jos, eşti adus cu picioarele pe pământ, se poate! Biserica a ajuns să facă şi campanie electorală, deoarece numai el, Ponta, le-a dat bani! Că banii provin de la buget, nu mai are nicio importanţă. Mulţi văd, puţini pricep că asta înseamnă cumpărare de voturi, cu alte cuvinte

Sau nu, să nu coboare, dar să-i facă să se vadă aşa cum Ii vede El pe ei. Probabil aşa nu se vor mai putea suporta atunci când îl imita pe Iuda Iscarioteanul. Prefer totuşi să cred că lucrurile se pot rezolva democratic, iar dacă nu, o să ne rugăm la cei ce pot să cerceteze şi să dea drumul la judecată, Judecata de Apoi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Just popcorn"

Mda. Popcorn. Victor Ponta: "În turul I îmi voi lua popcorn şi mă voi uita la dezbaterile dintre doamna Macovei, doamna Udrea, domnul Diaconescu, sunt doi domni Diaconescu, domnul Iohannis... Va fi o cafteală, vorba ideologului Cotroceniului, la care nu doresc să particip. În turul II e altceva." S-a văzut, ca şi la DNA, că nu e pentru cine se pregăteşte...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Justiţia depinde de miniştri şi ambasadori"

Rectific! Prim-miniştri! Îmi aduc aminte de toate hoţiile gen Luk făcute în România de după 1989, sub absolut toate guvernările. Se fură pe rupte la firmele mari, se face evaziune fiscală, iar atunci când instituţiile abilitate fac ceea ce trebuie făcut şi vor să oprească hoţia, atunci sare hoţul şi strigă: nu se poate închide prăvălia! Ce facem, lăsăm oamenii pe stradă? Este un caz social!

Iar toată hoţia se rezolvă în şi prin buzunarele guvernanţilor, vedem că datoria către stat va ajunge pe spinarea celor care muncesc corect, iar cei care au condus toată hoţia îşi vor vedea liniştiţi de treabă. Vreţi câteva exemple? Vă spun ceva Sidex, Petrom, Oltchim?

Toţi cei care au firme ştiu ce păţesc dacă depăşesc şi cu o zi banii datoraţi statului. Amânare la plata TVA? Nici vorbă!

Declaraţiile Tovarăşului, de fapt, arată clar că nu cu toţi suntem egali în faţa legii. Dacă justiţia descoperă infractorii, premierul are grijă de ei. Dacă nu-i lasă cum vor ei, ruşii desfiinţează.

Şi în acest fel nici nu va putea funcţiona vreodată statul de drept în România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Kilometri"

Şova vroia 1800. Rus vreo 479. Pun pariu că vor face maxim 24? Şi asta nu până în 2030, ci până 20030?

Acum vor să ne mute pe toţi pe Dunăre. Ştiu şi ei că nu vor avea cu ce face autostrăzile dacă guvernanţii fură în acelaşi ritm ca în cazul Microsoft.

Sau mai bine ne luăm cu toţi câte un avion din cele prinse de cei care ne conduc şi nu va mai fi nevoie de autostrăzi.

Mă întreb oare ce mai fac marile proiecte ale domnului Şova? Sau cine va plăti studiile de fezabilitate inutile? Dan şi-o va lua!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"La ce e bună democraţia?"

Democraţia e aceea care te asigură că nu-ţi dispare vreun membru al familiei în miez de noapte şi nu mai auzi niciodată de el, că nu te trezeşti săpând liniştit zece ani din viaţă la canal, că nu eşti trimis de la catedră la mină doar pentru că ai îndrăznit să ai alte opinii decât Partidul/Fuhrerul sau alt dement, că nu stai la cozi la butelie 48 de ore pentru că "şefu" are planuri cincinale, că nu locuieşti într-o puşcărie, mai ales că ţările astea fără democraţie şi stat de drept obişnuiesc să aibă doar intrare, iar cu ieşitul e mai greu, pentru că e atât de bine înăuntru, încât faci tot posibilul să nu-ţi fugă rezidenţii, că nu eşti obligată să avortezi cu sârma prin vreun fund de bloc gri de igrasie pentru că Partidul a decis că e necesară înmulţirea şi că nu ai acces doar la informaţia oficială dată de televiziunea controlată de partidul-stat.

Aş putea continua pe multe pagini, nu e o glumă, ceea ce arată că totalitarismul e posibil oriunde şi oricând...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nota de plată vine după prezidenţiale!"

Vedeţi că "la famiglia" are multe neamuri de hrănit. Nu v-a ajuns perioada Iliescu-Năstase, când au vândut Petromul, fabricile, pădurile şi multe alte bunuri româneşti? Vreţi să fure şi restul şi să-i poată scoate din puşcării şi pe ceilalţi, vreţi să poată fura mai bine?! Doar nu credeaţi că făina şi uleiul sau celelalte pomeni sunt pe gratis, îţi dau cu o mână şi îţi vor lua cu zece. Pe voi încearcă să vă fraierească cu o "sacoşă" roşie şi o fotografie cu Arsenie Boca.

• V. V. Ponta - prim-ministru (PSD);
• Daciana Sârbu-Ponta (soţie) - europarlamentar (PSD);
• Ilie Sârbu (socru) - senator (PSD);
• Rodica Cazanciuc (verişoară) - directoare la Tarom;
• Robert Cazanciuc (soţul verişoarei) - ministrul justiţiei (PSD);
• Gabriel Oprea (naşul de la prima cununie şi naşul de botez al primului copil)- vicepremier (UNPR);
• George Maior (naşul de la cea de-a doua cununie şi naşul de botez al celui de-al doilea copil) - director SRI;
• Cornelia Naum (mama) - acţionară a unor firme abonate la contractele cu statul;
• Alexandra Ponta-Herţanu (sora) - acţionară a unor firme abonate la contractele cu statul;
• Iulian Herţanu (cumnat/soţul surorii) - acţionar şi administrator al unor firme care au obţinut contracte de zeci de milioane de euro pe bani publici, multe fără licitaţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Măi, animalule!"

Oare Simona Halep, Spiru Haret, Carol Davila, Solomon Marcus, Henri Marie Coandă, Anghel Saligny, Raed Arafat, Gheorghe Hagi, Toma Caragiu şi Ion Luca Caragiale i se par cetăţeni români domnului Ponta?

Am mari rezerve după ce albanezul ce ne-a cerut votul, culmea, pentru a deveni preşedintele tuturor românilor, vine cu argumentul la neamţul contracandidat: "este un lucru, eu sunt român"! "Curat-murdar", tovarăşe Ponta! Se vede cât de disperat sunteţi de aţi ajuns în alianţă cu Vadim. Cu un astfel de discurs, ce a depăşit cu mult limitele naţionalismului, sunteţi sigur că aţi mai câştigat vreo zece voturi?! Nici măcar maghiarii nu v-au mai votat.

Discursul domnului Ponta seamănă tot mai mult cu a lui Viktor Orban. Este cumva efectul colhozului politic? Văd că s-a reactivat şi tata socru, Ilie Sârbu, ce ne spune despre preşedintele ales că "nu e nici român, nici ortodox"! Parcă era cercetat penal!

Avem însă o mare problemă. Ce l-ar putea opri să spună la fel despre orice cetăţean român? Cei din diaspora sunt "lucruri", studenţii sunt "lucruri" şi mai ales toţi cei care i se opun sunt "lucruri". Şi obiectele nu au dreptul de a vota! Vă pare cunoscut? Parcă se aude de prin anii mineriadelor "măi, animalule!"

Putem să-i arătăm că nu suntem lucruri, lucrurile nu se mişcă singure, noi da!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Marea problemă"

Avem o mare problemă. Responsabilitatea, simţul civic, curajul de-a arăta cu degetul pe cei care murdăresc şi mint lipsesc de prea multe ori din societate românească. Încă se dă mită, încă se strigă lozinci, încă se pleacă capetele acolo unde ar trebui să se ridice.

Politicianul român a ajuns deasupra legii. Dacă legea permite ca un politician mânjit, hoţ dovedit cu dosar penal, să mai fie activ, mă întreb doar ce legi pot să dea astfel de indivizi, pentru cine şi împotriva cui? Corupţia este în floare şi tot de la ei începe, manipulează şi cumpără pe oricine pentru a-i susţine, pentru a le aproba şi lăuda planurile murdare. Rămăşiţele securiste activează încă agresiv, trei sferturi din români nu au trecut graniţele ţării, iar educaţia este la pământ.

Marea problemă are însă rezolvare. Mai există însă speranţă şi aceasta sunteţi voi, tinerii! Cei cărora le pasă de viitorul lor, tinerii care nu mai acceptă ca votul lor să fie acoperit de cei fără speranţă şi de cei manipulaţi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mascarada cu autostrada"

Va fi sau nu va fi? Licitaţia pentru refacerea documentaţiei tehnice a celor 3 segmente din celebra autostradă Iaşi-Târgu Mureş a depăşit al şaptelea termen. Să ne trăiască domn` primar.

Albă-ca-Zăpada prin care USL ne arată cum iubeşte Iaşiul este îngropată de cei mai mult de şapte pitici politici PSD-işti: primar, prefect, parlamentari ce îşi spun de Iaşi. Nu există nici măcar banii pentru refacerea acestor studii, deşi Sfântul Gheorghe trasă cu carioca ziditorului de mari proiecte chiar două autostrăzi până la final de an.

Banii pentru cele trei studii ar trebui asiguraţi din fonduri europene alocate prin Programul Operaţional Sectorial Transport, dar la nivelul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Transport 2007-2013 nu au fost depuse până în acest moment cereri de finanţare care să vizeze construcţia autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş.

Pa, pa, autostradă, pa, pa bunăstare, pa, pa partid iubit şi mascaradei cu care ne-aţi minţit!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Masterplan pe furăciuni"

Mai miră pe cineva declaraţia Tovarăşului la frauda Lukoil? Hai, fără poante, să fim serioşi, a trecut de mult perioada surprizelor. Nu-i pasă de aceşti muncitori, aşa cum nu i-a păsat nici de cei 20.000 de oameni daţi afară de la drumuri doar pentru că a oprit investiţiile în infrastructură pentru a avea bani pentru lansarea de pe stadion.

Această declaraţie nu e un amestec în munca procurorilor, foşti colegi de breaslă cu Tovarăşu`, e o nouă dovadă de intimidare şi o promisiune pentru ce va urma după alegeri. Nu degeaba s-a lansat în campanie depăşind stilul de tristă amintire.

Noi ne aşteptăm ca în loc să intimideze justiţia pentru a-i proteja pe colegii de şpagă, să ne anunţe cum şi ce face Guvernul ca se ne dea promisul milion de locuri de muncă.

Ups, scuze, am uitat, nu e treaba Guvernului Poanta. Descurcaţi-vă, tovarăşi, că tovarăşii mai tovarăşi decât alţi au treabă să cheltuie...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministrul educaţiei «a călcat pe cap» şi autonomia universitară"

Asta doar pentru a împiedica studenţii să voteze. Speriat de protestele din primul tur, Remus cel crescut vulpe a alungat studenţii cât mai departe de centrele universitare. După ce au paralizat votul din străinătate, au găsit şi o soluţie pentru a bloca şi votul tinerilor. Preconizata vacanţă universitară a avut drept scop evitarea votului masiv al studenţilor, chiar cu riscul de a încălca şi autonomia universitară.

Oare de ce nu au dat vacanţă şi în primul tur?! Măsurile luate de domnul Pricopie, fără niciun fel de consultări cu mediul academic, seamănă tot mai mult cu cele ale lui Ceauşescu ce încerca să ne trimită în vacanţă pe 20 decembrie 1989 în Iaşi, Bucureşti, Cluj şi Timişoara.

Aceleaşi măsuri, aceeaşi soartă. Domnul Pricopie trebuie să plece!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Minciună până la capăt"

Ponta ne abureşte iar: "se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem". Aşa o fi, dar oare de ce Guvernul Ponta a blocat în Parlament interzicerea gazelor de şist şi menţine la Pungeşti o zonă specială de siguranţă publică?

Răspunsul e simplu. Nu avem acum gaze de şist, au plecat în vacanţă electorală, dar vor reapărea! Dacă ar fi altfel, nu înţeleg de ce Guvernul Ponta a blocat legea Ciuhodaru privind interzicerea extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Termenul depunerii raportului e depăşit încă din data de 5 februarie 2013 pentru că PSD nu a avut curajul să respingă în campania electorală prezidenţială această lege. Tot domnul Ponta, care ne spune candid că nu avem gaze de şist, menţine la Pungeşti o zonă specială de siguranţă publică, în care jandarmii plătiţi din banii publici apără o firmă privată pentru a putea căuta în linişte în continuare gaze de şist. Până şi Chevron îl contrazice pe premier arătând că aceste informaţii sunt clasificate, iar Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale îi reaminteşte aceluiaşi personaj că nimeni nu închide un astfel de subiect mai devreme de 8 ani. Culmea, până şi ministrul economiei, Constantin Niţă, îi dă peste afirmaţii spunând că România poate fi jucătorul principal în domeniul energetic deoarece dispune de toate resursele energetice posibile şi că exploatarea gazelor de şist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor.

Noi îl vom crede pe domnul Ponta, care s-a răzgândit după alegerile din 2012 şi a aprobat extragerea gazelor de şist, doar în momentul în care va da o ordonanţă de urgenţă prin care să interzică extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Nu ar trebui să fie vreo problemă, pentru că, nu-i aşa, domnul Ponta tocmai ne-a spus că nu avem gaze de şist. Alţii spun că le-a vândut deja pe toate...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nihil novi sub sole"

În traducere pentru ortaci, "comunismu` n-o muritu`, numa` un pic s-o hodinitu" Vă dăm un mic exemplu?

Miner iliescian glorios de la mineriadă spunea pentru justificarea bătăilor crâncene date demonstranţilor că "am găsit la PNŢ droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată, tipărituri şi bani de la PNL".

Ponta justifică premeditarea protestele celor pe care i-a împiedicat să voteze prin "pancarte pregătite din timp, făcute la acelaşi aparat de copiere cu caractere mari, aparat care nu este în dotarea unei persoane obişnuite".

Probabil că nu a auzit de maşină de copiat A3 sau A2 sau de centre de copiere. Şi nici de faptul că, în zilele noastre, nu trebuie să-ţi cumperi vacă pentru a avea lapte.

Ăsta e tovarăşul nostru, nimic nou sub soare, caracterul e clar că nu poate fi copiat, chiar dacă aparţineţi genului VVP ce poate sări politic fără efort direct chiar la "dottore"!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul Sănătăţii forţat să recunoască"

După mai bine de doi ani de guvernare, Ministerul Sănătăţii este forţat să recunoască evidenţa. Ministrul sănătăţii a precizat că decizia din 2011 a comasării spitalelor a fost o greşeală. În Iaşi, după comasare, s-a ajuns ca în fiecare zi 24 de pacienţi, adică un pacient pe oră, să fie plimbaţi între spitale faţă de doar unul la aproximativ 8 ore înainte de comasare. Solicităm anularea deciziilor greşite şi pedepsirea vinovaţilor.

Serviciile medicale au ajuns ca în lumea a treia. Înainte de marea comasare, peste 40.000 de ieşeni beneficiau de asistenţă de urgenţă la Spitalul clinic de urgenţă "Sfântul Ioan". Timpul mediu de aşteptare era de cinci minute, iar durata medie de rezolvare a unui caz nu depăşea două ore. În 2011 doar unul din şaisprezece pacienţi era plimbat între spitale, iar plimbatul pe cerul patriei a pacienţilor cu arsuri era o raritate. Niciodată un pacient nu a rămas în UPU pe motiv că nu sunt paturi la terapie intensivă.

În doar un an de la comasare, efectele negative au fost vizibile. Timpii de aşteptare au crescut exponenţial, durata medie de rezolvare a explodat, iar unul din cinci pacienţi este plimbat între spitale, de trei ori mai mult ca înainte de comasare, numărul acestora ajungând la 9106 de la 2728. Plimbatul prin curtea spitalelor sau între spitale se întâmplă în fiecare zi, iar cel de pe cerul patriei spre alte centre medicale a ajuns o obişnuinţă.

Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă HG nr. 974/2011 ce prevedea construirea unui nou spital de urgenţă numit atunci Centru de Traumă şi Toxicologie nu ar fi fost desfiinţat de cozile de topor din Iaşi. Motivele, pe lângă cele de ordin politic, au fost clare: redirecţionarea spre clinicile private a pacienţilor exasperaţi de timpii de aşteptare, dispariţia unui spital de urgenţă etalon ce oferea în fiecare zi posibilitatea de a fi tratat repede şi bine în sistemul public şi de a compara cu ceea ce se întâmplă în alte spitale din Iaşi, la care s-a adăugat satisfacerea orgoliilor lumii medicale.

Pentru că Centrul de Traumă şi Spitalul de Urgenţă "Sfântul Ioan" erau în subordinea Ministerului Sănătăţii, îi solicit domnului Bănicioiu să-şi folosească pixul pentru a anula deciziile greşite şi să pună în aplicare HG nr. 974 din 2011, prin care Iaşiul ar putea avea un nou spital de urgenţă de secol XXI, monobloc, cu toate specialităţile incluse. Dacă mai are timp, nu ar fi rău să trimită şi Corpul de Control pentru ca cei care au lăsat pacienţii fără "primul spital de urgenţă din viaţa ieşenilor" să fie traşi la răspundere pentru decizia greşită!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vremea cârpelilor din învăţământ a trecut"

Vremea cârpelilor din învăţământ a trecut. Camera Deputaţilor a adoptat proiectul meu de lege ce prevede respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 49/2014. Ordonanţa a pus cruce pe orice şansă de a avea un învăţământ de calitate şi a transformat universităţile în moşiile politice ale rectorilor ce puteau rămâne în funcţii pe viaţă doar pentru a deturna fonduri.

Guvernul Ponta a oferit prin această ordonanţă posibilitatea de a face facultate fără bacalaureat sau de a da bacalaureatul în nenumărate sesiuni suplimentare, universităţile particulare se puteau transforma în afaceri profitabile pentru persoanele fizice funcţionând după reglementări care nu ţin cont de lege, pensionarii puteau candida în continuare pentru funcţii de conducere, iar incompatibilitatea rector-parlamentar devenea istorie, tocmai pentru a oferi imunitate rectorilor penali, asigurând totodată politizarea definitivă a învăţământului. S-a terminat!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cât ne costă?"

Să vedem şi noi cât ne-a costat mascarada voastră de campanie! Tot ce s-a întâmplat la organizarea acestor alegeri e suficient pentru demisia a cinci premieri şi zece miniştri de externe, dar cea mai mare pedeapsă ar fi să vină chiar Tovarăşu` cu bugetul pe anul viitor... hai, curaj, bugetul unde e?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reînvie oda conducătorului iubit"

Sinistru. Ne-am întors înainte de `89! Actorii reînvie cultul personalităţii. O poezie, un omagiu, ceva, tovarăşa Cercel? Ceva reflexe din "epoca de aur"? Stima noastră şi mândria, Victor Ponta şi hoţia! Sau va ajunge aură senzitivă? Hai, că-i meşter cârmaciul şi coloana vertebrală e ca fularul! Nu ripostează nimeni din breaslă?! Nu simt că îi aruncă-n penibil pe toţi?! Atunci, trăiască în veci PCR-ul... mă scuzaţi, PSD-ul!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Prieten sau duşman?!"

"Este prima oară când vorbesc despre Victor Ponta, i-am dus copilul la biserică, cu toate că Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu. Am plecat din PSD şi de la conducerea Ministerului de Interne pentru că am refuzat să aduc crima organizată în Guvern şi ştie bine acest lucru Victor Ponta. Spre ştiinţa lui Victor Ponta, trebuie spus că trădarea, dosarele penale şi disperarea după funcţii sunt caracteristicile conducerii partidului în fruntea căruia se află. Victor Ponta însuşi are vocaţia evidentă a trădării interesului naţional. (...) Tot ca dovadă a vocaţiei de trădător a şefului PSD stă şi amiciţia sa cu oameni certaţi cu legea. Victor Ponta se gudură sub bocancul celor care vor să îngenuncheze România, iar asta îl face un pericol pentru întreaga ţară." Nu e un adversar politic, e vicepremierul Oprea, preşedintele UNPR.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aţi auzit ca vreun pisicuţ să latre?"

Solicit actualei guvernări să depună în Parlament proiectul de buget. Aşa vor vedea toţi românii că toate promisiunile PSD-USL s-au transformat, ca la MTO, în apă de ploaie.

Până atunci însă... Aveţi un minut liber? Uitaţi-vă la imaginea de ansamblu a Guvernului. Nu vi se pare exagerat numărul de miniştri? Nu vi se pare că avem prea mulţi vicepremieri? Şi cam toţi implicaţi în campania electorală?

Ne mai mirăm că suntem prost conduşi de un guvern obez ce tinde să devină tot mai mult un guvern de cumetrie. În democraţia roşie sunt numiţi în posturi grele până şi lipitorii de afişe directori de casă de cultură, numai să aibă carnet de partid. Nici măcar nu pare Guvernul României. Ci doar un microbuz cu miniştri cu dublă cetăţenie, fără "bipezi" prin familie, ce vor să le dăm şi cultura şi educaţia şi, dacă se poate, de ce nu, şi Ardealul.

A pune un astfel de guvern la treabă pentru interesul cetăţenilor români e ca şi cum ai pune un pisicuţ să latre.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum putem proteja dinţii copiilor din România?"

Soluţia mea este programul "Pasta şi periuţa" de dinţi, pe care l-am depus sub forma unui proiect de lege menit să susţină sănătatea dentară în grădiniţe şi şcoli. Programul va consta în acordarea gratuită, o dată la 3 luni, de periuţe şi pastă de dinţi tuturor preşcolarilor şi elevilor, similar programului "Laptele şi cornul".

Motivaţia unui astfel de demers este legată de datele îngrijorătoare privind sănătatea dentară, determinate de indicatori precum consumul de periuţe şi pastă de dinţi, cel de pastă fiind de trei ori mai mic decât media europeană, iar durata de utilizare a unei periuţe depăşeşte de chiar şi de 40 de ori durata recomandată de medici, 10 ani în loc de trei luni.

Programul "Zâmbeşte sănătos" va include şi o oră obligatorie de educaţie pentru sănătate referitoare la igiena orală o dată la 3 luni şi o consultaţie stomatologică gratuită o dată la şase luni.

Statisticile referitoare la sănătatea dentară sunt îngrijorătoare şi sunt reflectate de indicatori precum consumul de periuţe şi pastă de dinţi. Unul din cinci români nu se spală pe dinţi, 4 milioane de români nu au pus niciodată mâna pe periuţa de dinţi şi nici nu ştiu ce gust are pasta de dinţi. Majoritatea sunt din rural. Românii schimbă doar o dată la 2 ani periuţa de dinţi şi utilizează doar un tub şi un sfert de pastă de dinţi în fiecare an, adică de trei ori mai puţin decât media europeamă. S-a ajuns ca durata medie de utilizare a unei periuţe să depăşească de 8 ori (2 ani) în urban şi de 40 de ori (10 ani) în rural durata recomandată de utilizare ce este de maxim 3 luni.

80% din români au probleme dentare, 7 din 10 au carii, 4 din 10 au probleme legate de placa dentară, 3 din 10 au halitoză (respiraţie urât mirositoare) sau dinţi sensibili. Aproape jumătate din români (49%) nu au mers la stomatolog în ultimul an, iar 9% nu au fost niciodată. Majoritatea copiilor au carii: 75% pe dinţii temporari, iar 4 din 10 pe dentiţia definitivă.

Concret, proiectul meu de lege prevede că se acordă gratuit preşcolarilor şi şcolarilor din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat produse de igienă orală constând în paste şi periuţe de dinţi în valoare de 0,1 ISR pe an. Limita valorică cuprinde preţul produselor, cheltuielile de transport, distribuţie şi depozitare a acestora, după caz. Acest drept se acordă o dată la 3 luni, iar valoarea în lei a dreptului se va actualiza şi indexa anual prin hotărâre de Guvern, în funcţie de rata inflaţiei. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei Naţionale, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Guvernul va aproba normele metodologice de aplicare. Prin toate aceste măsuri se va realiza prevenţia afecţiunilor dentare şi un comportament sănătos ce va duce la diminuarea afecţiunilor determinate, favorizate sau agravate de igiena orală necorespunzătoare

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Premierul şi-a pierdut memoria?!"

Pe 28 octombrie Victor Ponta promitea în mod "categoric" că îşi va pune mandatul de preşedinte al PSD pe masă dacă va pierde alegerile prezidenţiale. Tot acest tovarăş ne zicea că dacă în turul I un singur român nu poate vota, el e responsabil şi îşi dă demisia! Au trecut deja destule zile de la înfrângerea în alegeri. Se pare ca Victor şi-a pierdut memoria şi a decis să rămână şi în fruntea Guvernului şi a partidului.

Nici nu mă aşteptam să îşi ţină cuvântul. Ar fi fost o premieră absolută.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Protestez!"

Constituţia ne-a dat, Ponta ne-a luat! Sunt revoltat şi voi ieşi în stradă de fiecare dată pentru respectarea dreptului românilor la vot! Sper să îmi întâlnesc vechii prieteni şi să-mi fac mulţi, cât mai mulţi prieteni noi. Sunt mulţi alţii care au făcut şi vor face la fel în Iaşi, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Braşov, Arad, Oradea şi Reşiţa. Ne-am săturat să fim furaţi şi umiliţi! Noi vrem respect! Noi ne vrem ţara înapoi, veniţi şi voi?

Sunt tot mai multe amputări ale democraţiei. Pe 16 noiembrie, după nici 25 de la revoluţie, ne-am întors în epoca statului la coadă şi restricţionarea dreptului la vot. Câte neruşinare! Ce mizerie! Ce ruşine! Ce lipsă de respect pentru români! Pentru prima dată după 25 de ani ne-a fost furat până şi dreptul la vot şi nimeni nu a păţit nimic.

Am ieşit în stradă şi în 1989, atunci când românii au murit pentru libertate. Libertatea de a alege şi a spune liber ce gândim. Este de datoria noastră de a apăra aceste drepturi elementare într-o democraţie. Poate şi la noi, după 25 de ani de la revoluţia sângeroasă, se va întâmpla o altă revoluţie ce va duce la schimbarea României.

România e a noastră, a tuturor cetăţenilor români, oriunde ne-am afla la un moment dat. Protestez azi pentru ca să avem şi mâine un viitor!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Putem învăţa de la alţii"

Epidemia de Ebola a fost oprită în Nigeria. Această reuşită arată că Ebola poate fi învinsă. Rui Gama Vaz, reprezentantul OMS în această ţară, a declarat la Abuja că de 42 de zile nu a mai fost înregistrat niciun caz nou.

Ultimul bilanţ arată că cea mai afectată ţară este Liberia. Aici s-au înregistrat 4262 de cazuri şi 2484 de decese. Numărul total de pacienţi din cele şapte ţări afectate (Liberia, Sierra Leone, Guineea, Nigeria, Senegal, Spania şi Statele Unite) a ajuns la 9216, iar 4555 de persoane şi-au pierdut viaţa.

Şi să vă mai spun ceva. În România nici măcar focarele de hepatită A din strada Libertăţii nu sunt controlate. Vaccinarea persoanelor cu risc a fost blocată din lipsa de fonduri. În Păltiniş din 300 de persoane cu risc au fost imunizate mai puţin de jumătate, iar în Doagele, unde există 17 pacienţi, nu a beneficiat de imunizare nici măcar unul din cei 800 de locuitori.

Până când nu vom aloca 6% din PIB sănătăţii, până când nu vom debloca posturile şi nu vom introduce obligativitatea educaţiei pentru sănătate, nu cred că mai miră pe cineva că în fiecare zi, în fiecare judeţ apar noi şi noi focare. Bine că avem telemedicina, dar nu avem medici şi spitale.

No comment.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Repetentul de la drept"

Doctorul Ponta a rămas repetent la Drept constituţional sau se face că nu vede articolul 36 din Constituţia României. Cine răspunde penal de încălcarea dreptului la vot a oricărui român de oriunde ar fi? Cum respecţi Constituţia României, domnule Ponta? Unde-i răspunderea guvernamentală, domnule Ponta?

Domnule Ponta, românii nu sunt oi şi organizarea alegerilor nu-i strunga voastră! Ţara este a românilor şi nu a PSD-lui şi a acoliţilor lui.

În România drepturile oamenilor sunt călcate în picioare în mod grosolan. Dacă există o lege care garantează dreptul la vot, de ce această lege nu este respectată?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ruşine"

Nu cred şi nu am spus vreodată că USA şi Occidentul ar fi nişte sfinţi.

Dar cum ar fi să trăiţi în Coreea de Nord sau Rusia? V-aţi întrebat de ce nu emigrează nimeni acolo? Pentru că e bine?

Să rămâneţi fără curent, să vă ia căldura, să rămâneţi fără cărţi, să vă ia maşina, să rămâneţi fără lumina de pe stradă, să vă ia telefonul cel deştept, să rămâneţi fără internet şi fără presă, să vă ia tot ce aveţi în frigider şi congelator, să rămâneţi fără televizorul cu led, să vă ia supermarketurile, să vă lase doar TVR cu emisie de două ore şi numai cu PCR/PSD sau doar omagiu Ceauşescu/Ponta, să rămâneţi fără dreptul de a înjura politicieni, dreptul la replică, dreptul la opinie şi dreptul de a ieşi din ţară.

Atunci vreau să vă văd ce faceţi, voi ăştia, care îi umiliţi pe cei care au murit în 89 sperând în viitorul României. Vorbim, dacă veţi mai putea... Ruşine!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"S-a deschis sezonul la hipotermie"

Doi pacienţi fără adăpost au ajuns la spital cu hipotermie. Unul de 43 de ani avea temperatură de doar 33 de grade, iar altul de 62 de ani avea 34,5. Toţi pacienţii de acest gen beneficiază de evaluare clinică, imagistică şi biologică, măsuri de încălzire activă şi pasivă, iar când starea clinică se ameliorează, rămân în "tratamentul" asistentului social care întâmpină adesea dificultăţi în a le găsi un adăpost.

Ne aşteptam ca cei fără adăpost să ia cu asalt urgenţele în această perioadă. În fiecare an sunt zeci de cazuri aduse de salvare la solicitarea cetăţenilor sau, mai nou, chiar cei fără locuinţă sună la 112 anunţând câte o problemă medicală. Majoritatea sunt bărbaţi, fără locuinţă, ce consumă alcool în cantităţi importante şi care caută un refugiu şi o masă caldă pe perioada nopţii. Toţi au igiena precară, iar suprapunerea acestor cazuri peste urgenţele medicochirurgicale creează disfuncţionalităţi în asigurarea asistenţei medicale prin supraglomerare, agresivitate şi creşterea riscului de infecţii nosocomiale. După ce sunt evaluaţi şi beneficiază eventual de un tratament simptomatic, mulţi dintre aceşti autointitulaţi "şefi de tufă" refuză spitalizarea şi se reîntorc pe străzi.

Continui să cred că adoptarea proiectul meu de lege ce prevede cazarea acestor pacienţi în unităţile militare nefolosite în care hrana să le fie asigurată de autorităţi locale, ONG-uri şi biserică nu ar trebui să zacă în Parlament până la venirea iernii următoare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scăderea CAS va fi anulată de la 1 ianuarie"

Fata Morgana a relansării economiei prin reducerea CAS va dispărea imediat după alegeri. Angajatorii vor constata curând că 15,8% la un salariu minim brut de 975 lei, anunţat cu surle şi trâmbiţe de ministrul muncii pentru 1 ianuarie 2015, e cam totuna cu 20,8% la un salariu brut de 750 lei, adică 154,05 lei faţă de 156 lei.

CAS va creşte în valoare nominală şi astfel se majorează costurile salariale ale angajatorilor. Aceştia vor fi nevoiţi, la nici câteva luni de la mult anunţata reducere electorală a CAS-ului, să plătească un CAS mărit pentru aproape un milion de angajaţi: 300.000 sunt în sistemul public, iar 700.000 în sistemul privat.

Efectele asupra sectorului privat vor fi catastrofale. Nici vorbă de crearea de locuri de muncă sau de investiţii în economie, aşa cum ne anunţa domnişoara de la Ministerul de Finanţe. Mai probabil, pentru a nu plăti un CAS majorat, mulţi angajatori vor trece în zona gri sau neagră aproape 700.000 de locuri de muncă. Raţionamentul economic va anula orice argument emoţional din categoria "cred din suflet în această măsură" prezentat la reducerea CAS.

Reducerea CAS se dovedeşte a fi doar o minciună propagandistică nesustenabilă aşa cum a rămas şi mult promisul milion de locuri de muncă, dar... economia nu se uită televizor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Social democraţia «originală»"

Tovaraşu` şi-a umflat muşchii în campanie şi ne-a spus că el şi numai el "nu acceptă ordine" din afara ţării. Aşa o fi?! Dar când a pus jandarmii cu bâtele pe protestatarii de la Pungeşti? Chiar vrea să ne convingă că a avut iniţiative? La vorbe seamănă tot mai mult cu Viktor, la fapte însă... acela a naţionalizat reţelele de distribuţie de electricitate, gaz, apă curentă, care-i jumuleau pe maghiari în folosul unor străini. Să vedeţi la anul cum va fi viaţa. Impozite crescute pentru locatarii de la bloc şi posesorii de Dacie ce vor compensa scăderea impozitelor pentru cei ce au mai mult de o proprietate şi maşini de lux cu cilindre de la 3000 cmc în sus.

Pisicuţu` socialist linge orice blid oferit de străin pentru a se menţine la putere. Să vă priască social-democraţia "originală" a ciocoilor roşii!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Soluţie simplă"

Dreptul la vot ar trebui să fie garantat, nu comentat. Dacă un singur cetăţean este obstrucţionat în dreptul lui de a vota, indiferent de opţiunea lui, ar fi la fel de reprobabil ca în cazul celor din diaspora, aceasta este esenţa democraţiei.

Există o soluţie simplă pentru a nu repeta ruşinea de la alegerile prezidenţiale. Ea este aplicată în ţări în care votul nu este obligatoriu.

Alegătorii care vor să voteze se înscriu pe listă pentru a se asigura acest drept. Scad astfel şi cheltuielile cu tipărirea buletinelor de vot şi se elimină frauda şi creşte şi conştiinţa civică a celor care chiar au ceva de spus. Cei care hotărăsc în prealabil să nu voteze, nu se pot răzgândi şi se autoexclud de la acest drept constituţional.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Spitalul «Elena Beldiman» din Bârlad moare prin subfinanţare şi căpuşeală de partid. Pesedei se vor trata la DNA."

Spitalul "Elena Beldiman" va fi declarat falimentar în următoarele trei luni datorită arieratelor şi plăţii serviciilor externalizate către firmele protejate de politicieni locali. În aceste condiţii, desfăşurarea actului medical va fi blocată.

Spitalul are o tradiţie de peste 150 de ani şi asigură în acest moment asistenţa medicală a peste 200.000 de persoane, din care 60.000 din Bârlad, iar restul din mediul rural sau numeroaselor victime ale accidentelor rutiere din această zonă, prin cele 784 de paturi cu spitalizare continuă şi cele 47 cu spitalizare de zi. Posturile sunt ocupate în proporţie de 76,96% de cei 938 de salariaţi, din care 128 de medici, 32 de rezidenţi şi 422 de asistenţi medicali.

În ciuda adresabilităţii ridicate, finanţarea a intrat în colaps datorită tăierii drastice de fonduri. CJAS a redus din iulie 2014 banii daţi spitalului prin scăderea numărului de internări. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, spitalul se confruntă şi cu refuzului ordonatorului de credite, primăria Bârlad, de a da bani pentru sănătate. În aceste condiţii, din august, bugetul abia acoperă salariile, iar compromisurile pentru asigurarea activităţii medicale au ajuns la limita decenţei.

Cei din spital se plâng că nu se pot efectua deratizări şi dezinsecţii, că în saloane sunt gândaci şi că există oricând riscul de infecţii nosocomiale, că paturile sunt vechi şi uzate, că lenjeria e ruptă, că nu sunt medicamente şi materiale sanitare şi că pacienţii sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamentele.

Pentru a asigura activitatea medicală personalul a renunţat şi la tichetele de masă, dar sunt mari întrebări şi acuze privind arieratele de un milion de euro către firmele ce asigură spălătoria, hrana sau paza, firme apropiate PSD-ului.

Nimic surprinzător, atât timp cât cei care răspund de spital, administraţia locală PSD, prin primarul PSD-ist, spune verde-n faţă bârlădenilor "Mie nu-mi trebuie spital de urgenţă la Bârlad, mie nu-mi trebuie spital!" şi alintă salariaţii spitalului cu ..Ieşi afară, porcule!". Ca să distrugă până la capăt spitalul, majoritatea locală PSD refuză să sprijine financiar spitalul şi a aruncat doar câteva firimituri ridicole pentru finanţare, 200000 de lei, adică preţul maşinii personale a vreunui consilier local.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, salariaţii acuză intenţia primăriei de a înstrăina o parte din patrimonial lăsat moştenire spitalului de familia Beldiman, pentru construirea unui supermarket chiar în incinta spitalului.

În ciuda insistenţelor şi amendamentelor pe care le-am făcut la bugetul sănătăţii pentru achiziţionarea unui computer tomograf, actuala majoritate a votat împotrivă, aşa că toate investigaţiile au fost dirijate spre un CT privat, aflat la distanţă de spital.

Pe lângă faptul că acest lucru pune în pericol viaţa pacienţilor, se ajunge şi la situaţia în care, datorită lipsei CT-ului, spitalul va fi declasificat, ceea ce va însemna finanţare mai proastă, pierderea a 40% din paturi şi a Compartimentului de primire a urgenţe.

M-am oferit în repetate rânduri să fac de gardă gratis în CPU de la Beldiman, iar remuneraţia să fie virată căminului de copii. Înţeleg de ce nu au aprobat. Aveau multă mizerie de ascuns sub preş...

Voi interpela premierul şi ministrul sănătăţii pentru rezolvarea urgentă a acestei situaţii. Soluţii sunt: preluarea spitalului de Consiliul judeţean sau de către minister şi achiziţionarea urgentă a unui CT sau internalizarea serviciilor alimentare, a pazei, a spălătoriei şi a curăţeniei.

Solicit premierului, membru în acelaşi partid cu prim-secretarul de la primărie, să ia poziţie public faţă de atitudinea acestuia. Dacă nu o face, înseamnă că tolerează acest lucru şi că nu îi pasă de sănătatea bârlădenilor, vândută pentru afaceri imobiliare şi firme căpuşă.

Îi vom sancţiona şi noi la vot şi vom sesiza şi DNA pentru că, după doi ani de guvernare, Grupul parlamentar al PSD nu a reuşit să impună măcar o iniţiativă legislativă sau vreun amendament pentru bârlădeni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Corupţia pesedeilor va intra în Guinness Book"

În consiliile judeţene, din cei 40 de preşedinţi, 7 PSD-işti au avut sau au probleme cu legea. Pentru cei care nu ştiţi, vă reamintesc numele lor de scenă: Adrian Duicu, Mircea Cosma, Nicuşor Constantinescu, Ion Prioteasa, Gheorghe Bunea Stancu, Marian Oprişan, Constantin Nicolescu şi, dignus est, Liviu Dragnea. Adică unul din cinci e puşcăriabil.

În Parlament, din cei 11 parlamentari trimişi în judecată, 7 sunt de la PSD; din cei 17 parlamentari urmăriţi penal, 13 sunt de la PSD. Adică mai bine de jumătate aparţin partidul-stat. Şi statistica nu-i include pe condamnaţii Adrian Năstase ori Cătălin Voicu şi pe cei din dosarul Microsoft, Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu, şi nici al retrocedărilor, Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc, Dan Şova, Ioan Adam.

Un astfel de partid corupt nu ar rezista nici două zile într-o ţară civilizată. La noi rezistă, prin milioane de complici, ce se vând pentru vreo slujbă şi vreo sinecură şi prin alţi cetăţeni ce pot fi cumpăraţi pentru o zi.

Dacă nu vă place să vă fie golite buzunarele de gaşca de partid, nu staţi acasă atunci când puteţi alege.

Altfel, dacă nu vom reacţiona, ne vom trezi după prezidenţiale într-un nou regim, în care partidul-stat nu va mai avea corupţi, şi asta nu pentru că ei vor dispărea, ci pentru că DNA-ul va alerga din nou după precupeţele care n-au tăiat bon fiscal în piaţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ştiţi cine a organizat aceste alegeri?"

Citat din Ponta: "Gabriel Oprea nu se va implica în campanie". Ştiţi cine va supraveghea alegerile? Gabriel Oprea, ca ministru de interne, avându-l alături pe subsecretarul Raed Arafat. 58.000 de angajaţi ai MAI, din care aproximativ 31.300 sunt poliţişti, 12.500 jandarmi, 3.600 poliţişti de frontieră, 10.000 pompieri şi peste 600 de forţe ale altor structuri operative ale ministerului vor asigura corectitudinea alegerilor prezidenţiale.

Citat din Oprea: "Este prima oară când vorbesc despre Victor Ponta, i-am dus copilul la biserică cu toate că Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu. Am plecat din PSD şi de la conducerea Ministerului de Interne pentru că am refuzat să aduc crima organizată în Guvern şi ştie bine acest lucru Victor Ponta. Spre ştiinţa lui Victor Ponta, trebuie spus că trădarea, dosarele penale şi disperarea după funcţii sunt caracteristicile conducerii partidului în fruntea căruia se află. Victor Ponta însuşi are vocaţia evidentă a trădării interesului naţional. (...) Tot ca dovadă a vocaţiei de trădător a şefului PSD stă şi amiciţia sa cu oameni certaţi cu legea. Victor Ponta se gudură sub bocancul celor care vor să îngenuncheze România, iar asta îl face un pericol pentru întreaga ţară." Nu e un adversar politic, e vicepremierul Oprea, preşedintele UNPR.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O demisie de faţadă"

DNA ne-a arătat cum dictatura partidului unic încearcă să manipuleze şi legea şi justiţia în favoarea infractorilor. Demisia vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor a fost doar de faţadă, o stratagemă ce nu are vreo legătură cu onoarea, ci doar cu crima organizată la nivel de stat. Candidatul Ponta nu-şi mai putea permite încă un anchetat pentru care Parlamentul să refuze ridicarea imunităţii, aşa cum face în dosarul Microsoft. În plus, e doar un copy/paste după cunoscuta "reţetă" de tergiversare ales-demis-reales din cazul Voiculescu şi strămutarea dosarului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sunt curios dacă va alege acelaşi avocat... să ia şi el un 10!

Mă întreb dacă şi când urmează şi primul socru al ţării? Sau se aşteaptă votarea, imediat după alegerile prezidenţiale, a legii amnistiei şi graţierii?

Aştept ca parlamentarii să-şi dovedească bruma de onoare votând proiectul meu de lege ce prevede ca pentru trimiterea în judecată şi arestarea parlamentarilor corupţi să nu fie nevoie de acordul Camerei din care fac parte, acord exprimat prin votul secret al colegilor de partid.

Ar fi o dovadă de transparenţă şi normalitate dacă ar fi de acord şi cu limitarea la două a numărului maxim de mandate şi pierderea mandatului în cazul condamnării pentru fapte penale, cu sau fără suspendare... dar proiectele mele de lege au fost blocate de vacanţa electorală prezidenţială.

După doi ani de guvernare, cu jumătate din BPN cu probleme cu justiţia, aceşti tovarăşi se îngrămădesc pe autostrada Kiseleff - DNA. Poate aşa vom rămâne, aşa cum am cerut la referendum, cu doar 300 de parlamentari.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Orice golănie e permisă?!"

În limba română retragere nu înseamnă demisie! Corlăţean s-a retras din funcţia de ministru al afacerilor externe pentru ca blocada să poată continua. Adică şi-a pus piciorul în ghips pentru a fugi de responsabilitatea organizării dezastruoase a alegerilor. Foarte original. Nu ştiam că te poţi "retrage" din funcţia de ministru fără să păţeşti nimic după dovada clară a obstrucţionării votului cetăţenilor români. Aşa nimeni nu va mai fi responsabil.

Ăştia ne cred proşti grămadă. Domnul Corlăţean a avut girul candidatului-premier atunci când nu a respectat legea privind alegerile prezidenţiale ce prevede clar, la articolul 12 că responsabilitatea organizării alegerilor este a Ministerului Afacerilor Externe şi, implicit, a domnului Ponta.

Dacă domnii Corlăţean şi Ponta ar fi avut bunăvoinţa, ar fi citit şi pus în practică prevederile art. 12: "(1) Pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României se organizează una sau mai multe secţii de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor. (2) În afara secţiilor de votare prevăzute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din ţara respectivă, secţii de votare şi în alte localităţi decât cele în care îşi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3) Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor."

Retragerea domnului Corlăţean e o recunoaştere a intenţiilor actualei guvernări. Domnii Ponta şi Corlăţean au încălcat deliberat articolul 36 din Constituţia României ce prevede că votul este un drept şi o libertate fundamentală a oricărui cetăţean român. Aceşti domni trebuie să răspundă şi în faţa poporului şi în faţa justiţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Va tăia"

Ponta va tăia 19% din salarii şi va reduce pensiile. De ce credeţi că nu avem bugetul până acum? De ce credeţi că Ponta preferă să încalce legea şi să nu-l arate până pe 15 Parlamentului şi cetăţenilor? Foarte simplu! Dacă aveam bugetul, ştiam şi de noile taxe şi impozite. Aşa ne poate spune orice şi se va putea ascunde în spatele viitorului premier.

Guvernul intenţionează să renunţe la cota unică şi să introducă 3 cote progresive de 15%, 25% şi 35% şi să mărească taxele pe proprietate cu câte 25% în 2015 şi 2016. Ministerul Finanţelor Publice a prezentat deja în Consiliul Consultativ al ministrului delegat pentru buget introducerea cotei progresive şi mărirea impozitelor din 2015. E chiar mai rău de cum era prevăzut în noul Cod Fiscal, retras în această vară cu scandal şi în mare viteză de pe site-ul ministerului. Vedem cum minunile domnului Ponta ţin doar până la alegeri. În plus, aceasta e dovada că domnul Tăriceanu e out! Oricum habar nu avea pe ce pod se afla!

Acum vedeţi de ce Ponta fuge ca dracu` de tămâie de proiectul de buget! Ca să nu aflăm de dezastrele acestei guvernări şi de faptul că fiecare leu cu care au cumpărat voturi în campania lui dottore va costa România, deci pe fiecare dintre noi, 1,25 lei. Am vedea cum reducerea CAS se dovedeşte doar o poveste de campanie electorală, iar reducerea evaziunii şi milionul de locuri de muncă fac deja parte din glumele sinistre ale actualei guvernări.

Oricare dintre voi îşi pierde slujba dacă nu îşi face treaba pentru care e plătit sau nu respectă termenele sau încalcă legea. Nu e valabil şi pentru domnul Ponta ce nu prezintă proiectul de buget. Pentru el avem o singură soluţie de a-l trimite acasă: votul!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Te vom învăţa să numeri, tovarăşe primar!"

Cuplul Nichita-Ponta a pierdut alegerile în Iaşi. De prea multe mandate sau de frică confundă însă eşecul în alegeri cu victoria: "Îi numeri pe degetele de la o mână pe cei nemulţumiţi. Sunt câţiva oameni care mai critică. Nu vor tulbura ei prezidenţialele". La un şef de partid ce vede telefoane cu acces la internet la toţi copiii din România este firesc să existe un subaltern cu aceleaşi probleme, care să vadă că 99,999% din ieşeni sunt mulţumiţi de el.

Bună dimineaţa, tovarăşe. Se vede şi printre stâlpii pe care i-ai umplut cu Ponta că nu prea ştii să numeri. Realitatea este taman pe dos. Şi mă întreb doar dacă tot sunt atât de mulţumiţi ieşenii, de ce nu te întâlneşte nimeni fără poliţie şi gărzi de corp pe stradă, în magazine sau la piaţă? Pentru că eşti prea grozav să te amesteci cu oamenii obişnuiţi sau pentru că îţi este atât de frică de reacţia ieşenilor?

Îi cerem să numere şi câte proiecte a realizat din cele 10 minciuni cu care ne-a aburit în manifestul pentru Iaşi. A început vreun spital regional? A început vreo autostradă? A terminat cu prietenul Cârlan modernizarea Bahluiului? Îi las plăcerea de a încerca măcar să numere până la zece, iar dacă nu ştie, nicio problemă, îl vom învăţa la vot. Şi pe 16 şi în 2016.

Se va vedea curând că suntem tot mai mulţi nemulţumiţi "cretini, isterici şi bolnavi mintal" care ştim să numărăm şi orele şi zilele până când vom scăpa definitiv cel care ne-a furat până şi teii.... îl vom trimite în vacanţă pentru ca să înveţe să numere liniştit alături de domnul Ponta.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru educaţia pentru sănătate: noi droguri letale"

Un nou drog ucide în Moldova şi Banat. Doi tineri de 21 şi 25 au murit în câteva ore în urma unui amestec de substanţe stupefiante. Un altul a ajuns în stare gravă la spital. Mulţi tineri consumatori ce au utilizat noi substanţe au prezentat sincope. Cauza ar putea fi un drog de sinteză, din categoria etnobotanicelor numit " foiţa de cafea", ce a trimis la urgenţe în acest an peste 200 de pacienţi. Autorităţile ruse anunţau că în oraşul Surgut din vestul Siberiei 6 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani şi-au pierdut viaţa, iar alte 100 de persoane au necesitat spitalizare.

"Foiţa de cafea" este un drog de design, extrem de ieftin, produs în China, ajuns pe piaţa din România, utilizat sub forma unor jointuri rulate cu cafea măcinată sau chiar cafea boabe, ce provoacă agitaţie psihotorie, derealizare, depersonalizare, stări lipotimice, convulsii, tulburări cardiocirculatorii ce necesită suport volemic şi respirator, terapie simptomatică, asociată exploatărilor imagistice şi biologice. Examenele toxicologice uzuale nu decelează substanţa. Prognosticul imediat depinde de forma clinică, vârsta pacientului şi patologia asociată, dar pe termen mediu terapia este îngreunată de apariţia, după doar 2-3 utilizări, a fenomenelor de dependenţă. Pe termen lung efectele sunt greu de evaluat datorită noutăţii acestui drog şi apariţiei formelor derivate de utilizare, precum foiţa de argint.

Proiectele mele de lege prin care am reuşit interzicerea etnobotanicelor şi reînfiinţarea agenţiei antidrog trebuie completate de o directivă europeană care să condamne în toate ţările membre traficul cu astfel de substanţe.

În plus, legea educaţiei pentru sănătate în instituţiile de învăţământ ar oferi informaţiile privind riscul la care se expun cei care consumă astfel de substanţe.

Prevenţia poate fi făcută doar prin informare, pentru că împărţirea acestor substanţe în droguri de mare risc sau legale influenţează doar traficanţii şi legiuitorii, nu şi efectele letale pe care le pot avea asupra consumatorilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cât de disperat poţi să fii?"

Ponta a transformat fără jenă până şi bisericile din ţară şi străinătate în săli de propagandă politică. Deputata lui Dragnea a confundat Parisul cu Alexandria şi a început să facă politică din altar, ca la Teleorman, într-o campanie electorală neortodoxă. Dignus est, domnule Dragnea? Manifeste PSD-iste la Mănăstirea Cozia?!

Biserica cică nu face politică, dar oare de ce a permis acel preot din Paris ca două PSD-iste să îndemne credincioşii să voteze PSD chiar în biserică? Mă întreb de ce nu s-a autosesizat Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării văzând cum este implicată religia în campanie. Asta se întâmplă când nu ai o lege de separare a bisericii de stat. Mulţi credincioşi se întreabă cum se împacă tovarăşu` cu cele zece porunci, alea cu să nu furi, să nu minţi, să nu ucizi sau să nu preacurveşti...

Campania electorală din biserici arată însă că nu mai au niciun scrupul, se vor folosi de oricine şi orice. De fapt, le e frică pentru că urmează plata pentru cât au furat până acum. Pentru politizarea bisericii veţi da socoteală, mai întâi în faţa noastră şi mai târziu şi în faţa lui Dumnezeu!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vade retro!"

Democraţia lui Ponta! Am văzut şi faza de coteţ. Găini moarte aruncate în curţile partidelor din opoziţie. Svastică am avut acum câteva zile. Parlamentari ai puterii afişând şi catalogând fără nicio jenă drept fascişti pe cei care nu sunt de acord cu partidul unic.

Vedeţi ce ne aşteaptă?! Urmează faza pe colhoz cu puterea noii nomenclaturi deghizate în "oameni de bine". Toţi cei care suntem de altă părere decât partidul-stat vom deveni "duşmani ai poporului" în noua "societate multilateral dezvoltată". Vade retro, Tovarăşe!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vasluiul alege noi disponibilizări"

Nu e o noutate că suntem pe primul loc la nivel naţional cu cei peste 17.000 de şomeri. Rata şomajului după 20 de ani cu aceiaşi politicieni a ajuns la 10,75%.

Chiar în noiembrie, simultan cu alegerile prezidenţiale, îşi vor pierde pâinea 134 de persoane. Cu cine credeţi că vor vota? În decembrie li se vor alătura alte 150, iar în ianuarie, când întreţinerea se va dubla, alte 100.

Situaţia lor va fi crâncenă pentru că şansele de a găsi măcar unul din milionul promis de locuri de muncă sunt practic nule. Uitat de politicieni, fără investiţii, fără infrastructură, Vasluiul va alege... noi disponibilizări?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Gândim la fel?"

Nu avem scăpare, ăştia votează şi din mormânt! Nu trebuie să iasă nici măcar din casă, în multe sate se duc cu buletinele la ei ... deja completate.

Dacă este adevărat, e trist şi e jalnic, iar apare în România o clasă conducătoare coruptă şi uşor de manipulat.

Poate e nevoie să vă reamintesc, iar şi iar, de câte ori este nevoie, că poporul a ales să avem doar 300 de parlamentari. Ce ziceţi, gândim la fel?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Schimbarea până la capăt!"

Vrem ca Ponta să plece şi din guvern! Diferenţa de scor arată că nu are nicio legitimitate! Ponta trebuie să plece, dar nu oricum, ci la o oră acceptabilă, nu cu noaptea-n cap sau dis-de-dimineaţă, să-l vedem cu toţii. Şi neapărat cu elicopterul împreună cu susţinătorii plini de ortodoxia beneficiilor Kelemen, Vadim, DD şi Oprea. Nu-l uitaţi pe Răzgândeanu, e nevoie oricând şi de o dreaptă sănătoasă. Oricum fiecare oră petrecută în funcţie ne costă cât nu face...

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Cifrele domnului Ponta V: În România, la fiecare 5 ore, un copil mai mic de un an moare! Aşa da ţară europeană!"

În România guvernată de domnul Victor Ponta, peste 40% dintre tineri nu au un loc de muncă, pensionarii trăiesc la limita subzistenţei, încercând să se descurce cu 160 de euro pensia medie, asistaţilor sociali nu li se dă nicio şansă iar nevoile unui copil trebuie satisfăcute cu inadmisibila sumă de 42 lei pe lună. Despre toate acestea am scris în declaraţiile mele politice, intitulate "Cifrele domnului Ponta", demers parlamentar care nu a mai putut fi dus la capăt deoarece activitatea Parlamentului a fost întreruptă pentru interesele de campanie ale prim-ministrului, dar şi pentru că PSD este preocupat doar de interesele sale de gaşcă, nu şi de interesul românilor.

În acest fel, am dorit să trag un semnal de alarmă asupra lipsei de respect a Guvernului Ponta faţă de tineri, angajaţi, copii, familie, pensionari, bolnavi, Guvernul Ponta care are zero măsuri reale pentru protejarea acestor clase sociale.

Demersul meu nu a rămas fără ecouri, doar că Victor Ponta, demagog cum este, foloseşte aceste teme, aceste probleme în scop electoral. Îi aduce stafful un om bolnav în cale, vorbeşte despre cum va mări el indemnizaţia persoanelor cu dizabilităţi, la Paştele Cailor. Îl plasează acelaşi staff în calea unei mirese, şi ne spune ce mare susţinător este el al familiei... şi uite aşa guvernarea trece, campania trece şi oamenii nu au perspectiva unei vieţi mai bune.

Eu voi insista şi voi vorbi despre problemele românilor din Ialomiţa şi din toată România. Am să continuu şi astăzi am să vorbesc despre un alt subiect extrem de important la care România înregistrează cote record, şi anume, mortalitatea infantilă.

Dintre toate statele europene, România este ţara cu cei mai mulţi bebeluşi morţi în spitale. Tragedia se amplifică şi pentru că multe dintre mamele acestora mor odată cu ei, România numărându-se printre ţările cu cea mai mare mortalitate maternă.

Conform raportului Save the Children International din 2014, intitulat "Starea mamelor din întreaga lume", comparativ cu restul statelor dezvoltate, România este ţara europeană în care este cel mai rău să fii mamă sau nou-născut. Aici, un copil mai mic de un an moare la fiecare 5 ore, iar principala cauză a acestui flagel este prematuritatea. Mai mult, dacă, în Occident, ponderea copiilor care mor înainte de a împlini 5 ani este de 0,4%, iată că, în România, aceasta ajunge la 1,2%. Deşi par simple cifre, grav este că în spatele lor se află nenumărate drame umane, care, cu voinţă şi dedicare, ar fi putut fi prevenite.

Ştiaţi, domnule Ponta, că situaţia din maternităţi şi secţiile de terapie intensivă neonatală din spitale este critică şi pune în pericol vieţile a sute de copii, dar aţi ales să nu daţi niciun fel de alocare bugetară pentru acest capitol! Bugetul alocat îngrijirii nou-născuţilor prematuri din maternităţi şi secţiile de terapie intensivă neonatală din spitale a fost chiar diminuat, deşi trebuia să faceţi o evaluare a situaţiei financiare şi să stabiliţi bugete realiste, care să asigure echipamentele medicale necesare, dar şi un personal suficient, în condiţiile în care anual se nasc prematur între 20.000 şi 24.000 de bebeluşi.

Domnule Ponta, unul dintre drepturile fundamentale ale unui copil este dreptul la viaţă, dar, pentru dumneavoastră, această categorie a încetat să mai fie o preocupare!

Nu aţi avut niciun fel de politică în acest domeniu, nu aveţi un program susţinut prin care toate sarcinile să fie urmărite, să fie depistate riscurile, nu aţi venit cu niciun program de informare a mamelor din comunităţile defavorizate şi nu aţi dotat maternităţile cu echipamente medicale performante, deşi în România se înregistrează o continuă scădere demografică. Prin acţiunea dumneavoastră, domnule Ponta, de a diminua drastic bugetele anuale pentru îngrijirea acestor copii, care blochează astfel finanţarea corespunzătoare, am ajuns în pragul unei crize umanitare în rândul copiilor.

Aceasta este România guvernată de dumneavoastră, România celor fără de speranţă. Ruşine să vă fie, domnule Ponta, pentru felul în care trataţi copiii acestei ţări!

Eu, Cristina Pocora, deputat PNL, Colegiul nr.1 Feteşti-Ţăndărei, Ialomiţa, susţin copiii, nu baronii!

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Cifrele domnului Ponta VI: 25% din cuplurile din România hulite de guvernarea Ponta pentru că nu pot avea copii"

Când doi îţi spun că eşti beat, te duci la culcare! Când o ţară întreagă îţi spune că ai greşit, îţi ceri scuze şi te retragi de pe scena politică! Dacă nu faci asta, ori eşti culmea impertinenţei, ori îi dispreţuieşti total pe oameni!

Mă văd nevoită să continuu demersul meu săptămânal intitulat "Cifrele domnului Ponta", de această dată cu tema referitoare la problema cuplurilor din România care sunt infertile. Pentru că, după afrontul adus de purtătorul de cuvânt al campaniei pentru prezidenţiale a lui Ponta, doamna Gabriela Vrânceanu-Firea, celor 25% dintre cuplurile din România, nu numai că aceasta nu a fost îndepărtată din funcţie, ba chiar părerea îi este împărtăşită şi de premier, prin vocea soţiei sale.

Doamna Firea şi doamna Sârbu-Ponta au găsit de cuviinţă să se lege de această categorie de români care trăieşte o dramă prin neputinţa de a avea copii pe cale naturală, dar pentru care domnul Ponta, în calitatea sa de prim-ministru, nu face nimic.

Din păcate, în ultimul deceniu, în toată lumea, inclusiv la nivelul ţării noastre, numărul acestor cupluri este în creştere. Diferenţa este că cele mai multe ţări europene au conştientizat problema şi încearcă să găsească soluţii. Doar pentru domnul Ponta şi pentru guvernul pe care îl conduce, această "boală" nu există, nu există niciun fel de cadru legal care să ofere sprijin cuplurilor aflate în situaţia de a apela la astfel de proceduri de inseminare artificială şi fertilizare in vitro.

Şi, după ce că măsurile lipsesc cu desăvârşire, mai vine şi doamna Firea să arunce cu noroi în cupluri lovite deja de crunta neputinţă de a-şi împlini, poate, cel mai mare vis al lor, acela de a avea copii.

Deşi în toată Europa există programe de evaluare şi supraveghere a fertilităţii populaţiei, în România, la ora actuală, nu beneficiem nici măcar de un studiu populaţional, de o analiză pe zone a fertilităţii. Persoanelor care se confruntă cu dificultăţi în a obţine o sarcină pe cale naturală nu le oferiţi, domnule Ponta, doamnă Daciana Sârbu, doamnă Vrânceanu-Firea, sprijin pentru investigaţii şi tratament, deşi acestea sunt cetăţeni plătitori de taxe şi impozite, iar infertillitatea este o boală recunoscută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Din cauza dumneavoastră şi a guvernului incompetent care vă reprezintă, în prezent, cetăţenii români trebuie să plătească integral pe cont propriu o procedură medicală de tip inseminare artificială sau fertilizare in vitro, inclusiv analizele preliminare şi medicamentele aferente. Costurile acestora sunt uriaşe în raport cu veniturile medii ale unei familii din România, în condiţiile în care, oricum, aceste proceduri reprezintă o experienţă extrem de dificilă pentru un cuplu, în plan fizic şi mai ales psihic.

Sub guvernarea dumneavoastră suntem, domnule Ponta, singura ţară europeană care nu acordă niciun fel de sprijin cuplurilor care au nevoie de ajutor medical în dorinţa lor de a deveni părinţi. Comparaţia nu este făcută cu ţări occidentale sau scandinave, recunoscute pentru nivelul ridicat al susţinerii cuplurilor hipofertile, ci ne uităm foarte aproape, în curtea vecinilor. Bulgaria susţine financiar trei tentative de fertilizare in vitro pentru un cuplu, Polonia - trei încercări iar Ungaria nu mai puţin de cinci tentative de fertilizare in vitro pentru fiecare cuplu infertil.

Din toate aceste motive, doar 3.500 de proceduri de fertilizare in vitro sunt făcute anual în România, mult sub necesar, deoarece spre exemplu în Grecia, la o populaţie de 10 milioane de locuitori, se fac anual 15.000 de astfel de proceduri.

Puteaţi, domnule Ponta, să garantaţi cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii, în conformitate cu reglementările europene, în condiţiile în care majoritatea ţărilor europene au o legislaţie clară referitoare la sănătatea reproducerii, iar costurile procedurilor necesare pentru reproducerea umană asistată sunt incluse în programele de sănătate publică? Cu toate acestea, România nu are în acest moment o lege a reproducerii umane asistate, posibilitatea de a avea un copil pentru aceste cupluri devenind un lux.

Nu v-aţi gândit că, prin reproducerea umană asistată medical, aceste cupluri pot fi ajutate sa procreeze, ceea ce ar duce şi la creşterea natalităţii?

În condiţiile în care scăderea demografică este o problemă gravă a societăţii noastre în ultimii ani, la nivelul anului 2014 înregistrându-se cel mai mic număr de naşteri, acest an fiind al 23-lea consecutiv de declin demografic, era extrem de important, domnule prim-ministru, să faceţi ceva în acest sens. Ştiaţi, din toate rapoartele oficiale, că ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%.

Din acest motiv, domnule Ponta, trebuia să luaţi măsuri care să stopeze declinul demografic şi să găsiţi soluţii care să scadă rata infertilităţii şi să susţină financiar cuplurile care îşi doresc să aibă copii!

Trebuia să elaboraţi o strategie naţională în domeniul sănătăţii sexual reproductive, dar nu aţi făcut niciun efort pentru crearea unui astfel de instrument cheie în monitorizarea cuplurilor care suferă de această problemă de sănătate şi care să le garanteze posibilitatea de a li se deconta cheltuielile privind tratamentul împotriva infertilităţii.

Nu aţi făcut nimic pentru aceşti oameni, în schimb le cereţi, prin purtătorul dumneavoastră de cuvânt, imposibilul!

Domnule Ponta, chiar dacă aţi declarat că nu sunteţi de acord ca cineva să fie atacat pe tema familiei, faptul că nu aţi revocat-o până acum din funcţia de purtător de cuvânt al campaniei dumneavoastră prezidenţiale pe Gabriela Vrânceanu-Firea ne demonstrează clar că susţineţi afirmaţiile sale, că susţineţi atacurile făcute la adresa cuplurilor care nu au copii, atacuri care nu pot fi tolerate într-o societate democratică. Şi nici nu poate fi altfel, în condiţiile în care şi soţia dumneavoastră este în asentimentul doamnei Firea.

Dacă vă păsa, trebuia să vorbiţi despre măsuri de încurajare a natalităţii, despre măsuri de susţinere a unei liste lungi de categorii sociale care au nevoie de sprijinul guvernului. Trebuia să vorbiţi despre proiecte şi măsuri concrete! Dar dumneavoastră tăceţi şi o susţineţi pe Firea cu încăpăţânare!

Eu, Cristina Pocora, deputat PNL, Colegiul nr.1 Feteşti-Ţăndărei, Ialomiţa, susţin familia, nu baronii!

Domnul Adrian Gurzău:

"Situaţia din Ucraina"

Supun atenţiei dumneavoastră rezoluţia Congresului Rutenilor Subcarpatici, Bucureşti, România, din 28.09.2014, la care am participat ca şi invitat.

Mă îngrijorează soarta din Ucraina şi consider că nu putem fi indiferenţi faţă de soarta românilor, rutenilor şi celorlalte minorităţi.

Autorităţile române au obligaţia morală să ia atitudine pe cale diplomatică, să susţină şi să promoveze interesele românilor din Ucraina, să îi susţină în exercitarea democratică a drepturilor omului, în afirmarea identităţii lor.

Autorităţile române trebuie să supună atenţiei Parlamentului European, statelor comunitare europene şi statelor membre NATO situaţia tensionată din Transcarpatia, Ucraina, să solicite recunoaşterea identităţii şi a drepturilor omului, să garanteze respectarea voinţei poporului, liber exprimată, fără niciun amestec din exterior.

"Rezoluţia Congresului rutenilor subcarpatici - Bucureşti, România, 28.09.2014

În atenţia Parlamentului României în ceea ce priveşte situaţia din Ucraina:

Parlamentul României trebuie să-şi exprime profunda îngrijorare în ceea ce priveşte escaladarea crizei şi a conflictului militar din Ucraina. Rezultatul acesteia înseamnă mii de victime, marea majoritate fiind locuitori paşnici, femei, copii etc.

Apare o reală ameninţare de escaladare a conflictului armat, apariţia politicii de genocid în anumite regiuni separate, pentru minorităţile naţionale din Ucraina, care pot să fie afectate, de exemplu români, ruteni, maghiari şi alte minorităţi naţionale care locuiesc în Transcarpatia.

Trebuie considerat că este posibil şi oportun să sprijinim procesul Transcarpatia, în componenţa Ucrainei, unde trăiesc români, ruteni, ucraineni, maghiari şi alte minorităţi.

Legitimitatea acestui pas poate să fie şi rezultatul referendumului din 1991, prin care aproximativ 80% din populaţia regiunii şi-a exprimat deja dorinţa. Iar în aceste condiţii, regiunea este obligată să-şi păstreze identitatea, să respecte tradiţiile, cultura, şcolile şi limba maternă/străbună a fiecărei etnii.

Parlamentul României, organele legislative şi executive din ţară, trebuie să facă paşii corespunzători, cu scopul de a asigura securitatea, să apere interesele românilor, rutenilor, maghiarilor şi ale altor minorităţi care locuiesc în Transcarpatia, şi să cunoască dorinţele acestora."

Cu deosebită consideraţie, stimă şi respect pentru poporul român,

Preşedintele Consiliului Mondial al Rutenilor Subcarpatici, Vasyl Dzhuhan.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Pe 16 noiembrie am avut o revoluţie de «catifea»"

16 noiembrie 2014 trebuie considerată ca fiind o bornă pentru România în general şi pentru clasa politică în mod special. Pentru prima oară la alegerile prezidenţiale, în turul 2 de scrutin au venit la urne mult mai mulţi români. Scriptic, dacă este să ne luăm doar după procesele-verbale oficiale de la BEC, în turul 2 au fost cu 1.996.112 mai mulţi alegători. Faptic, dacă ţinem cont că o parte, probabil redusă - este greu de ştiut câţi - a alegătorilor competitorilor eliminaţi nu a mai ieşit la vot, se poate spune că numărul celor care au venit numai la al doilea tur de scrutin depăşeşte 2 milioane de alegători. Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a alegerilor prezidenţiale când se înregistrează un număr aşa de mare de alegători în plus în turul 2. În 2009 s-a mai înregistrat o creştere, dar ea a fost în jur de 700.000 de alegători.

Tot pentru prima dată în ultimii 25 de ani au venit la urne foarte mulţi tineri şi foarte mulţi cetăţeni total neînregimentaţi politic, cei mai mulţi nesimpatizanţi ai vreunui curent politic. Şi cele două categorii au votat pentru cu totul alte motive decât au făcut-o până acum.

Ce i-a determinat pe cei tineri şi pe cei neînregimentaţi să voteze altfel decât au făcut-o până acum? Cum de a reuşit un candidat performanţa descrisă mai sus?

Analiştii politici şi sociologii, dar nu numai ei, ci şi staffurile partidelor politice au întors pe toate feţele ceea ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie 2014.

Nu spun deci noutăţi: un număr imens de români s-a revoltat pur şi simplu şi am asistat la o revoluţie de "catifea". Românii nu au mai agreat o campanie agresivă (cea mai agresivă după cea din 1990). Românii nu au mai acceptat o campanie în care atacurile la persoană, atacurile la familie, utilizarea religiei ca armă electorală: şi toată lumea a ştiut că acestea au constituit principala armă a unuia dintre cei doi candidaţi - este vorba de Victor Ponta. Românii nu au mai agreat manipulările şi dezinformările lansate de televiziunile de casă ale respectivului candidat şi evident românii nu au suportat deloc umilinţa enormă - fapt fără precedent - la care au fost supuşi românii din diaspora.

Da, am asistat la o revoluţie de "catifea". Dar şi noi, cei care am avut un candidat "altfel", cei care nu am recurs la atacuri murdare în campanie, cei care am jucat pe cartea civilizaţiei, trebuie să învăţăm ceva din această revoluţie de "catifea". Românii, în special cei tineri, vor o altfel de clasă politică, una curată, fără personaje care să se dedulcească la cornul abundenţei alimentat de actele de corupţie, românii vor un altfel de mod de a face politică. Şi au dreptate. Nu trebuie să-i dezamăgim şi trebuie şi noi să avem propria revoluţie de "catifea".

Domnul Radu Zlati:

Declaraţie politică intitulată "Transilvania are nevoie de autostrăzi, nu de minciuni!"

Nu este un secret pentru nimeni că problema infrastructurii rutiere în ţara noastră este o temă fierbinte pentru clasa politică, reiterată de fiecare dată în preajma alegerilor (fie ele locale sau parlamentare), dar totodată şi un cartof fierbinte, răspunderea neînregistrării unor progrese evidente fiind pasată de la o guvernare la cealaltă şi de la un ministru şi minister la altul.

Profit de faptul că se apropie data la care vom discuta proiectul de buget de stat pentru a întreba guvernanţii temporari şi nelegitimi (temporari pentru că orice guvernare este trecătoare, nelegitimi pentru că dispariţia USL a răpit guvernului Ponta orice legitimitate):

1. Care este situaţia memorandumului semnat de ministrul Şova şi aprobat de către premierul Ponta privind alocarea a o sută de milioane de euro pentru studii de fezabilitate, în condiţiile în care deja unele autostrăzi avute în vedere de respectivele studii au în acest moment statut de express way în Masterplan?
2. Dacă pe segmentul până la Târgu Mureş, propus spre a fi realizat cu finanţare de la buget, se vor face alocările necesare prin bugetul pe 2015?
3. De ce au fost acceptate şi recepţionate lucrări de slabă calitate pe segmente deja date în exploatare şi unde s-au demarat deja lucrări de reparaţii?
4. De ce nu au fost realizate licitaţii pentru toate segmentele care se suprapun traseului reziliat cu Bechtel?
5. De ce o conexiune care să lege Transilvania cu Muntenia trecând prin Sibiu - Piteşti nu este o prioritate pentru guvernanţi, priorităţi în schimb devenind tot felul de alte proiecte care leagă nimicul de mai nimic?
6. De ce traseul autostrăzii Comarnic - Braşov coincide în mod miraculos cu exproprieri mediate în mod fericit de o anumită firmă de avocatură, traseul în sine nefiind unul dintre cele mai fericit alese din punct de vedere al costurilor şi siguranţei de exploatare?
7. De ce sunt ignorate, în fapt, elemente importante precum o legătură între autostrada Transilvania şi Maramureş, sau o legătură esenţială pentru ambele provincii istorice, cum ar fi aceea dintre Transilvania şi Moldova, între Târgu Mureş şi Iaşi?

Aceste întrebări nu sunt retorice.

Sunt întrebări la care, mai repede sau mai târziu, guvernanţii vor trebui să răspundă. Fie în faţa electoratului, fie în faţa unor instituţii specializate ale statului român. Căci poţi minţi scurtă vreme multă lume, sau poţi minţi mult timp, puţini oameni, dar nu poţi minţi, la nesfârşit, pe toată lumea. Mai repede sau mai târziu clipa decontului soseşte, iar ziua de 16 noiembrie nu a fost decât una dintre primele decontări pe care o guvernare ineficientă, incompetentă şi mincinoasă începe a le plăti.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Proiectul «Adoptă un liceu din Basarabia» continuă"

În cadrul proiectului "Adoptă un liceu din Basarabia", demarat pe 1 septembrie 2014, ca urmare a parteneriatului dezvoltat începând din anul 2012 cu Platforma Unionistă "Acţiunea 2012" şi pentru care am făcut şi către dumneavoastră un apel în vederea realizării unui astfel de exerciţiu de conştiinţă naţională, am invitat un grup de 30 de profesori ai Liceului "Ştefan cel Mare" din Chişinău, în perioada 22-23 noiembrie, într-o vizită în Bucovina.

Oaspeţii colegi profesori din Chişinău au vizitat câteva din mănăstirile si bisericile - reper pentru istoria Moldovei, printre care Putna, Suceviţa, Bogdana. În pelerinajul lor cultural şi istoric, aceştia au poposit şi la Centrul de ceramică neagră de la Marginea, dar şi la Muzeul "Ion Irimescu" din Fălticeni.

Sâmbătă, 22 noiembrie, profesorii moldoveni s-au întâlnit cu conducerea Colegiului Naţional "Ştefan cel Mare" din Suceava, în vederea concretizării unui parteneriat de colaborare între cele două instituţii de învăţământ preuniversitar. Pot spune că am participat la o întâlnire plină de emoţie, în care două instituţii de învăţământ s-au reunit, nu doar simbolic, în jurul Voievodului Ştefan cel Mare, patronul spiritual al Moldovei, ci şi în cadrul unui frumos proiect care va cuprinde în viitor diverse schimburi de experienţă între cele două unităţi.

Deschiderea profesorilor pentru a dialoga şi a afla cât mai multe despre omologii lor a fost una mare de ambele părţi. Nu pot să nu amintesc despre faptul că în Republica Moldova, Educaţiei îi este alocat 8% din PIB, un procent care demonstrează atitudinea unui Guvern naţional pentru propriul sistem de învăţământ. S-a vorbit despre particularităţile unui sistem care pune mult accentul pe activităţile extracurriculare. De exemplu, în planul de învăţământ al liceului din Chişinău, exista o normă de 22 de ore de coregrafie.

Totodată, s-au schimbat impresii despre sistemul de finanţare per elev, care în România este deja implementat, în timp ce în Republica Moldova se va introduce în noul an şcolar 2014-2015

Din programul zilei a făcut parte şi o întâlnire cu liderii Asociaţiei Studenţilor Basarabeni la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, care au vorbit despre o dorinţă arzătoare de mai bine în ţara lor, despre unire în interiorul Uniunii Europene, despre felul în care, deşi sunt perfect integraţi în România, în viaţa academică din marile oraşe, activităţile lor prin diverse ONG-uri sunt concentrate exclusiv pe menţinerea relaţiilor apropiate între românii de pe cele două maluri ale Prutului. Calendarul de activităţi pentru 1 decembrie sau alte zile importante din punct de vedere istoric funcţionează la fel de bine ca cel al administraţiilor locale, devenind deja tradiţional.

Am "adoptat" această unitate de învăţământ cu scopul realizării unei noi punţi de colaborare între cele două spaţii româneşti, şi nu regret. Prin voinţă şi prin perseverenţă se pot realiza activităţi memorabile care ne vor îmbogăţi spiritual, dar mai ales care ne aduc mai aproape unii de alţii.

Deşi nu a fost lipsită de obstacole, venirea grupului de profesori de la Liceul "Ştefan cel Mare" din Chişinău este cu atât mai importantă cu cât gândul nostru, al tuturor românilor, trebuie să se îndrepte zilele acestea către Republica Moldova care are alegeri parlamentare pe 30 noiembrie. Nu voi evita niciun prilej de a-mi exprima încrederea şi susţinerea pentru parcursul european al Republicii Moldova şi le transmit tinerilor români şi basarabeni că unirea celor două spaţii se va realiza în Uniunea Europeană, iar ziua de 30 noiembrie va fi una decisivă în acest sens.

Pe 16 noiembrie, România a ales deschiderea definitivă către Europa, către democraţie şi îndemnul meu este să ne urmăm tinerii! Sper ca şi Republica Moldova să îşi urmeze tinerii, pe care îi vedem deseori în România apărând integritatea ţării lor şi calea europeană a acesteia.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Monumente de mare valoare arhitectonică şi culturală riscă să dispară"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un subiect de mare actualitate în întreaga ţară: foarte multe clădiri de patrimoniu au fost lăsate să se degradeze, uneori chiar iremediabil, de către autorităţi, din cauza unei dramatice lipse de finanţare. Este aproape inuman să laşi importante părţi ale identităţii tale naţionale să se distrugă, iar prin faptul că asistăm pasivi la ignorarea acestei realităţi de către autorităţile responsabile ne transformă în complici.

Mă voi raporta la situaţia tristă din judeţul Suceava, care probabil nu este cu nimic diferită de cea din alte judeţe. Aici, o subfinanţare sistematică a bugetului destinat întreţinerii şi reparaţiei monumentelor de patrimoniu a condus la un bilanţ dramatic:

• 12 monumente aflate în diferite stadii de degradare sau în precolaps (cazinoul din Vatra Dornei, gara Iţcani, biserica Adormirea Maicii Domnului a fostei mănăstiri din Ilişeşti, biserica de lemn din Forăşti, casa Hopmeier de pe strada Armenească, din municipiul Suceava, conacul Vârnav-Liteanu din Liteni, clădirea fostei BCR din Siret, clădirea primăriei vechi din Câmpulung, conacul Kapri de la Iacobeşti, conacul de la Calafindeşti, statuia lui Ştefan cel Mare de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, ruinele Curţii Domneşti din Suceava), la care se adaugă şi diverse monumentele funerare clasate din Cimitirul Pacea, din municipiul Suceava;
• 3 monumente care au fost distruse şi deja au dispărut din patrimoniu (casa "Matei Millo", Spătăreşti, care în anii '90, prin concursul administraţiei publice locale, a fost vândută, pe bază de chitanţă, ca material de construcţie refolosibil, casa "Nicolae Istrati", din Fălticeni, distrusă la sfârşitul anilor `80, Podul lui Vodă de pe Pârâul Şoldăneşti, tot din Fălticeni, distrus în 1994);
• 7 monumente "asupra cărora s-a intervenit uneori fără aviz şi care, neavând aparent o stare de conservare de natură să alarmeze, prezintă totuşi semne de degradare ca urmare a intervenţiilor neasistate de specialişti" (Gara Burdujeni, Primăria Vatra Dornei, clădirea Palatului Administrativ din municipiul Suceava, casele memoriale Dragoslav, Lovinescu, Creangă şi Sadoveanu, din Fălticeni).

De asemenea, Raportul Direcţiei de Cultură Suceava, din care am extras aceste informaţii, realizează un inventar bine-venit al patrimoniului imobil din judeţul Suceava, atrăgând atenţia şi asupra unor alte aspecte importante:

• în ceea ce priveşte siturile arheologice, în unele dintre acestea se execută lucrări neavizate şi fără asistenţă de specialitate, fie din necunoaşterea lucrurilor, fie deliberat (de exemplu: multe dintre lucrările de canalizare care s-au executat în localităţi urbane şi rurale şi care au traversat perimetre de interes arheologic; în astfel de situaţii, distrugerile sunt totale, iremediabile, iar săpăturile "modernizează", ignorând cultura);
• monumentele sunt agresate şi prin panouri publicitare "de gust îndoielnic sau neadecvat", precum şi prin terasele sezoniere amplasate "cu complicitatea primăriei".

În februarie 2014 atrăgeam atenţia şi asupra situaţiei celor peste 50 de case de cultură din ţara noastră care necesitau de urgenţă un cadru legislativ actualizat care să permită autorităţilor să stopeze numeroasele atentate asupra acestor clădiri de patrimoniu. Făceam un apel către dumneavoastră să punem fiecare pe lista priorităţilor noastre legislative şi monumentele de patrimoniu din colegiile noastre. Vin din nou cu rugămintea să pledăm, în măsura posibilităţilor, în faţa colegilor din Guvernul României pentru o suplimentare a fondurilor către Ministerul Culturii, în viitorul buget al României, care să permită autorităţilor să intervină pentru protejarea patrimoniului, altfel există riscul dispariţiei unor monumente de mare valoare arhitectonică şi culturală.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"PSD a vrut şi a fost în stare să dea foc la ţară, dar românii au învins"

Mi-a fost teamă şi am declarat acest lucru, că PSD este în stare de orice ilegalitate juridică sau manevră politică pentru ca Victor Ponta să ajungă la Cotroceni. Şi aşa a fost. Au forţat graniţele legalităţii, le-au depăşit, au mituit şi fraudat, dar nu le-a ieşit. Nu a fost nevoie de victoria unui sistem ticălos pentru ca în România să fie revoluţie. Slavă Domnului!

Românii au ieşit din casă şi au mers la vot în ciuda faptului că unii dintre ei au fost împiedicaţi, dar n-au abandonat şi au învins. S-au exprimat, au vorbit, au comunicat şi s-au comportat ca o naţiune unită, şi asta în ciuda umilinţelor şi pomenilor electorale.

Domnule Ponta, domnule Dragnea, de câte ori v-au cerut oamenii politici să plecaţi acasă, nu aţi făcut-o. Acum, ce nu aţi înţeles? Îi veţi sfida în continuare pe cetăţenii acestei ţări? Nu vă ajunge câtă sărăcie aţi semănat, cât şomaj au generat măsurile dispuse şi cât de şubrezite sunt instituţiile pe care le-aţi administrat ca pe propriile SRL-uri?

Aţi legiferat, aţi negociat, aţi fraudat, dar nu aţi marcat! Fiindcă există români, cei mai mulţi, aşa cum toţi am putut vedea, care, aşa cum v-am tot spus, nu pot fi minţiţi şi cumpăraţi.

Visul de toamnă al PSD s-a risipit. Primarii PSD şi cei racolaţi au fugit cu voturile în spate, dar autosuficienţa nu a mai dat roade. Românii nu au încredere în clasa politică, dar au încredere în propria persoană şi au înţeles care sunt oamenii din cauza cărora trăiesc prost.

Un prim-ministru şi un vicepremier care au "asudat" având sentimentul invincibilităţii şi care au distrus doi ani şi jumătate orice speranţă la un trai mai bun trebuie să plece într-o lungă "vacanţă" de reflecţie. Sper să nu mai reveniţi niciodată.

Domnul Petru Movilă:

"30 noiembrie - un nou început pentru Republica Moldova"

Parcursul important realizat în ultimii ani de Republica Moldova este impresionant. Însă, în 30 noiembrie, Moldova trebuie să demonstreze că doreşte să continue procesul european şi că este gata să aducă o nouă dinamică atât în relaţiile cu Uniunea Europeană, cât şi cu Rusia.

România, şi în special Parlamentul şi Guvernul, trebuie să susţină toate demersurile necesare pentru acordarea unei perspective europene clare pentru Moldova şi pentru continuarea dialogului pragmatic şi transparent, chiar dacă uneori există din partea românilor de peste Prut o umbră de neîncredere. Alegerile pentru Parlamentul Republicii Moldova trebuie să se desfăşoară în cele mai bune condiţii şi trebuie să permită cetăţenilor să voteze pentru continuarea parcursului european. Ceea ce s-a întâmplat în data de 16 noiembrie, în turul doi pentru alegerile prezidenţiale din România, trebuie să fie pentru Republica Moldova o lecţie importantă. Faptul că autorităţile au anunţat că au adoptat o procedură simplificată pentru cetăţenii moldoveni din diasporă şi că au fost înfiinţate mai multe secţii de votare este de lăudat. Acest lucru arată clar că Moldova a învăţat ce înseamnă democraţia şi că România i-a servit o lecţie extrem de importantă.

Ziua de 30 noiembrie poate fi un moment istoric dacă PCRM nu va fi prima în opţiunile moldovenilor. Sunt convins că la sfârşitul acestei săptămâni vom vedea clar că Republica Moldova şi-a consolidat poziţia proeuropeană şi că eforturile României şi ale altor parteneri strategici vor fi răsplătite printr-un vot masiv pentru continuarea demersurilor şi reformelor democratice.

Cred că perspectiva Moldovei este clară şi că graniţa Uniunii Europene nu va mai fi aici, la Prut. Progresele Republicii Moldova sunt vizibile, iar acest lucru nu trebuie să înceteze. Este esenţial ca acestea să continue, scopul clar fiind integrarea în Uniunea Europeană şi o clasă politica nouă, tânără, care să menţină perspectiva europeană a ţării.

Pe 30 noiembrie, moldoveni, veniţi la vot!

Doamna Cristina Nichita:

"Cecul în alb"

Preşedintele Republicii a fost ales de o treime din cetăţenii cu drept de vot, dar va trebui să îi reprezinte pe toţi românii şi să vegheze la instaurarea şi menţinerea păcii sociale, fără discriminări periculoase, nejustificat patriotism local şi, în special, fără adâncirea clivajelor sociale. Timp de 10 ani, românii au fost asmuţiţi unii împotriva celorlalţi - meseriile lor, etnia lor, vârsta lor fiind pretexte de a-i indica celorlalţi drept ţinte. Această experienţă traumatizantă a sensibilizat peste măsură naţiunea.

Constituţia României îi stabileşte preşedintelui un rol de mediator apolitic. Prin urmare, românii aşteaptă ca Domnia Sa să fie un om al dialogului, deschis şi atent la problemele lor, un bun comunicator care să se facă înţeles în toate straturile societăţii. Oamenii doresc să găsească în ocupantul fotoliului de la Cotroceni un cetăţean decent, serios, politicos, fără tăceri inexplicabile sau ocazionale izbucniri temperamentale.

Preşedintele trebuie să câştige respectul cetăţenilor pentru că, într-adevăr, respectul se câştigă, nu se impune nici cu ameninţări, nici cu forţă, nici cu aroganţă. Experienţa noastră de un deceniu certifică sensibilizarea societăţii la lipsa de respect.

Românii aşteaptă ca preşedintele ales să promoveze o politică externă în concordanţă cu aspiraţiile lor profunde, fără dispreţ pseudo-ideologic faţă de alte state. Domnia Sa trebuie să fie un excelent diplomat. Diplomaţia este ştiinţa persuasiunii, a dialogului şi a compromisului. Un diplomat este suplu, nu băţos, este un negociator, nu un intransigent tranşant. Un diplomat deschide uşi, nu le trânteşte. Un diplomat este discret, nu ridică tonul şi nu dă sentinţe irevocabile.

Ţara aceasta trebuie să fie stabilă şi puternică, trebuie să evolueze, şi preşedintele ar trebui să fie capabil să contribuie la ridicarea ei - pentru că asta aşteaptă cetăţenii români.

Pe 16 noiembrie, Preşedintele Republicii a primit un cec în alb şi nimeni nu doreşte să vadă, peste cinci ani, un cec fără acoperire.

Domnul George Ionescu:

"Sfântul Andrei, ocrotitorul României"

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie începând cu anul 1995, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendar, iar începând cu anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României".

Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida din Galileea şi este fratele Sfântului Petru. Acesta a jucat un rol important în propovăduirea credinţei creştine, fiind şi primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, potrivit teologilor şi istoricilor.

La început acesta a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, ulterior devenind ucenicul lui Iisus, unul dintre cei mai importanţi ucenici ai acestuia, fiind prezent la cele mai importante evenimente din care enumerăm: Cina cea de taină, prinderea lui Iisus, Înălţarea, Pogorârea Sfântului Duh.

Numele Sfântului Andrei este de origine greacă şi potrivit cercetătorilor acesta era un nume destul de răspândit printre evrei.

În România, peste 600.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Andrei. Aceştia sărbătoresc în funcţie de obiceiurile zonei, în mediul rural păstrându-se încă unele tradiţii şi superstiţii vechi.

Ţin să urez un călduros la mulţi ani tuturor celor care îşi sărbătoresc ziua numelui cu ocazia Sfântului Andrei!

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Implementarea fondurilor europene pentru perioada 2014-2020"

Principalele instrumente de combatere a efectelor crizei economice şi de menţinere a creşterii economice sustenabile în Europa le constituie fondurile europene structurale şi de investiţii. România va începe în acest an implementarea fondurilor europene destinate pentru perioada 2014 - 2020, perioadă în care România are alocate 43 de miliarde de euro, sumă din care fondurile structurale şi de coeziune reprezintă circa 22 de miliardele euro.

Fondurile europene sunt esenţiale pentru capacitatea României de a face faţă provocărilor în ceea ce priveşte dezvoltarea atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung. Pentru România, obiectivul general şi contribuţia strategică a Fondurilor Europene constă în reducerea discrepanţelor de dezvoltare economică şi socială faţă de celelalte state membre ale uniunii. Fondurile structurale vor mobiliza finanţări publice şi private destinate creşterii şi creării de locuri de muncă şi vor reduce decalajele regionale şi sociale existente în ţara noastră.

În Acordul de Parteneriat 2014-2020 aprobat de Comisia Europeană, este prezentat modul în care vor fi folosite fondurile europene structurale şi de investiţii în viitoarea perioadă de programare. Astfel că, fondurile alocate României sunt în valoare de aproximativ 22,4 miliarde euro în cadrul politicii de coeziune, la care se adaugă încă 106 milioane euro direcţionate către investiţiile în capitalul uman şi susţinerea accesului populaţiei pe piaţa muncii, domeniu în care se pune accentul pe combaterea şomajului în rândul tinerilor. De asemenea, fondurile alocate pentru dezvoltarea sectorului agricol şi a zonelor rurale vor fi suplimentate cu 8 miliarde euro din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, iar alocarea pentru Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime se ridică la aproximativ 168 milioane euro.

În continuare, trebuie depuse toate eforturile în vederea simplificării procedurilor de implementare a fondurilor europene, astfel încât efectul acestora în economie să fie cât mai crescut. Acest lucru se poate realiza numai prin consolidarea unei administraţii publice moderne şi profesioniste, prin intermediul unor reforme sistemice şi prin adoptarea unor măsuri legislative pentru consolidarea capacităţii instituţionale.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Salut respingerea Proiectului de Lege privind amnistia şi graţierea"

Proiectul de Lege privind amnistia şi graţierea a generat multe discuţii în societatea civilă, în mediul politic şi, în final, lipsa unei comunicări eficiente a condus la supoziţia că actuala clasă politică ar fi de acord cu acest proiect.

Poziţia clară a Guvernului României, prin care nu susţinea acest proiect de lege, nu a fost prezentată în cuvinte simple, opoziţia a speculat o slăbiciune în comunicare şi mulţi cetăţeni români au avut suspiciunea că se doreşte eliberarea infractorilor. Nu a mai contat diferenţierea, nu a contat că tâlharii, corupţii rămân să mediteze la ceea ce au făcut, ci doar că micii găinari care au spart magazinele vor devaliza apartamentele, că micii şuţi specializaţi în mediul privat de libertate vor avea ocazia să pună în practică ultimele noutăţi împărtăşite reciproc în spaţiile răcoroase.

Votul nostru tardiv, dar necesar încheie un capitol intens comentat în ultimele zile. Micii infractori rămân la locul lor.

Surprinzător, deputaţii PDL cercetaţi penal nu au ajuns la vot, iar unul dintre liberali votează împotrivă, probabil din greşeală, aceeaşi greşeală a unor oameni de bună-credinţă care au pus ştampila pe PDL şi PNL.

Doamna Camelia Khraibani:

"Strategia României privind sănătatea"

În acest an lumea întreagă a trăit un sentiment de îngrijorare în legătură cu o boală din acelea zise rare, dar foarte periculoasă. Mă refer la maladia Ebola, care a pornit din Africa şi şi-a manifestat tendinţa de a se răspândi peste tot globul. Cu un sentiment de mândrie profesională remarc mobilizarea cetăţenilor din întreaga lume, a politicienilor din ţările cu riscuri mari de contagiune, dar în principal participarea mediului academic de pretutindeni şi a celui sanitar, care, acesta din urma, nu fără sacrificii, s-a aflat în prima linie a bătăliei pentru oprirea răspândirii bolii şi eradicarea ei acolo unde se instalase. Îmi exprim totodată bucuria pentru faptul că noi, românii, am fost feriţi de această dată şi nu am avut bolnavi sau victime ale acestei boli.

Ca deputat şi medic îmi face plăcere să apreciez eforturile corpului profesional medical şi al domnului ministru al sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, pentru felul în care au comunicat, au avertizat şi au pregătit populaţia şi sistemul medical pentru o eventuală confruntare cu situaţii mai grave sau cazuri izolate de îmbolnăvire.

În contextul electoral din ţara noastră a trecut cam neobservată o realizare importantă pentru managementul politicii din domeniul sănătăţii. De aceea folosesc această ocazie pentru a-i felicita pe specialiştii din domeniul medical şi conducerea Ministerului Sănătăţii pentru elaborarea strategiei României privind sănătatea. Şi din acest document putem remarca receptivitatea instituţiilor sanitare şi a personalului medical la noile provocări la care suntem supuşi pe linia atacurilor privind sănătatea oamenilor. Evidenţiez şi eu aici, ca un element de noutate adus de strategia Guvernului României în domeniul sănătăţii, introducerea unui capitol special care se ocupă de bolile rare. Potrivit ministrului român al sănătăţii, pentru prima oară, avem la nivel naţional o strategie în domeniul sănătăţii coerentă.

Documentul elaborat de specialiştii români împreună cu ministerul de resort ne dă o viziune pe termen lung, cu obiective clare, ceea ce va aduce un spor calitativ în actul medical din ţara noastră, Prin această strategie, Guvernul României poate bifa încă o realizare în politicile de cel mai mare interes pentru concetăţenii noştri.

Domnul Daniel Florea:

"Împreună pentru o Românie mai bună"

Vorbind despre alegerile din 16 noiembrie, putem afirma faptul că românii au arătat cât se poate de clar că nu îşi doresc ca toată puterea politică din România să fie concentrată în sfera unei singure formaţiuni politice.

Astfel, dacă colegii noştri din ACL au dovedit seriozitate pe toată durata campaniei electorale, vor accepta faptul că este spre binele României şi al democraţiei noastre ca puterea politică să fie exercitată atât de forţele de dreapta, care l-au propulsat pe domnul Klaus Iohannis, cât şi de cele de stânga, reprezentate în Guvernul Victor Ponta. De aceea, gândurile cu privire la schimbarea guvernului mi se par atât periculoase pentru democraţie, cât şi în opoziţie cu votul exprimat de milioane de romani.

Este foarte important ca, în aceste momente, toată lumea, indiferent că vorbim de Parlament, Guvern, Preşedinţie, să lucreze împreună pentru bunăstarea tuturor românilor, indiferent de opţiunile lor politice. Dorim să menţinem acelaşi mesaj de unitate pe care l-am transmis şi în campanie, împreună cu un proiect serios al primului- ministru, acela de a continua şi dezvolta performanţele incontestabile obţinute ca şef al guvernului.

Românii au ales un nou preşedinte. Campania s-a terminat. Haideţi să gândim pozitiv şi, împreună, să aducem la realitate cât mai multe dintre speranţele celor ce ne-au acordat încrederea lor.

Sunt sigur că, împreună, vom putea clădi în continuare proiectul nostru de guvernare.

Ne aşteaptă proiecte importante, astfel, vă invit, stimaţi colegi, ca principalul nostru obiectiv în această sesiune parlamentară, să fie interesul cetăţenilor români, în detrimentul intereselor personale. Sunt. convins de faptul că noi, cei aleşi de populaţia României pentru a o reprezenta în această instituţie, vom avea puterea şi voinţa, trecând peste disensiunile politice, să lucrăm în interesul românilor şi al României.

Lăsând la o parte toate aceste zvârcoliri ale clasei politice, este momentul ca spiritele să se calmeze şi să revenim la listele de priorităţi pe care le avem, ca oameni politici responsabili, ce ne dorim cu toţii să fim.

Domnul Daniel Florea:

"Ziua românilor de pretutindeni"

Astăzi doresc să vă vorbesc despre Ziua românilor de pretutindeni, care va fi sărbătorită peste puţin timp.

Această zi a fost instituită în urmă cu şapte ani prin Legea nr. 299, lege reglementând drepturile persoanelor de etnie română, precum şi ale celor care aparţin filonului cultural românesc din afara graniţelor României, având ca scop menţinerea, promovarea şi afirmarea identităţii lor culturale, etnice, lingvistice şi religioase. Ziua românilor de pretutindeni este sărbătorită, în mod simbolic, în data de 30 noiembrie, de ziua Sfântului Andrei, cunoscut şi ca apostolul românilor.

Fie că sunt cetăţeni români care locuiesc pe teritoriul ţării, fie că sunt plecaţi în Europa sau pe alte continente, fie că sunt românii din Republica Moldova sau sunt românii constituiţi ca minoritate în alte state, românii au o zi a lor, pentru că, oriunde s-ar afla, nu uită niciodată că sunt români, şi acest lucru l-au dovedit în ultimele zile.

Astfel, doresc să salut eforturile acestora, prin care au demonstrat, prin stăruinţa lor de a aştepta atât de multe ore pentru a-şi exercita dreptul constituţional, că, deşi sunt departe de ţară, nu au uitat nici-o clipă de unde au plecat şi care este ţara lor.

Consider că legislaţia românească trebuie să fie adaptată la noile schimbări şi dorinţe ale cetăţenilor pe care trebuie să îi protejeze şi să le garanteze drepturile.

În calitate de reprezentanţi ai tuturor cetăţenilor români, trebuie să ne unim forţele astfel încât să demonstrăm că suntem alături de toţi românii din întreaga lume şi, nu în ultimul rând, avem o datorie faţă de toţi românii cinstiţi care au fost nevoiţi să plece în lume pentru a munci, a se realiza profesional, în condiţiile în care statul român nu le-a oferit condiţiile necesare pentru o dezvoltare adecvată.

De Ziua românilor de pretutindeni, îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi fraţii noştri care ne-au făcut mândri că suntem români, care au făcut să ne curgă lacrimi de bucurie când se intona Imnul naţional, când au inventat ceva sau când au luat premii la concursuri ştiinţifice şi sportive.

Într-o astfel de zi, nu putem uita de înaintaşii noştri care s-au jertfit pentru neamul românesc şi pentru România. Lor le aducem un pios omagiu.

Dar, cea mai mare datorie pe care noi, românii, o avem, este aceea de a recâştiga demnitatea numelui de român. Trebuie să facem în aşa fel încât să schimbăm actuala percepţie şi toţi europenii, şi oricare străin să vorbească despre români cu respect. Aceasta este datoria fiecăruia dintre noi!

La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!

Domnul Scarlat Iriza:

"Un vot de încredere"

Unul dintre cele mai importante institute de sondare din ţara noastră a dat publicităţii un material realizat pe 20 noiembrie a.c., pe 1.338 de subiecţi cu vârste de peste 18 ani, datele fiind colectate prin metoda CATI. Eşantionul este reprezentativ la populaţia cu drept de vot din România, iar eroarea maximă admisă este de 2,7%. Conform acestuia, încrederea românilor în instituţiile statului şi în partidele politice a crescut considerabil. Preşedintele ales al României se bucură de susţinerea a 61% dintre respondenţi, iar Biserica, de 69%. Deloc surprinzătoare este şi încrederea pe care 62% dintre votanţi o au în actualul Guvern.

În ciuda zvonurilor, oamenii consideră că Victor Ponta şi echipa sa sunt capabili să ghideze ţara în acest moment de cotitură. Mai mult de jumătate dintre cei care au participat la sondaj cred că lucrurile merg într-o direcţie bună. Cu alte cuvinte, suntem pregătiţi să ne onorăm promisiunile făcute în campanie electorală, să elaborăm un buget pe anul 2015 care să satisfacă nevoile cetăţenilor şi să ne asumăm actul de guvernare alături de partenerii de coaliţie. Nu se schimbă cota unică şi nu se măresc taxele şi impozitele.

De altfel, Comisia Naţională de Prognoză a estimat o creştere a economiei româneşti cu 2,5% pentru anul 2015. Stabilitatea politică este însă un factor determinant pentru evoluţia indicatorilor prevăzuţi. În aceste condiţii este foarte important să lăsăm deoparte orgoliile, să acordăm tot sprijinul Guvernului actual şi să punem interesul poporului român în faţa celor personale şi de partid. Anul 2015 nu va fi un an uşor. Clasa politică trebuie să gestioneze cu maturitate situaţia şi să stopeze luptele interne.

Lecţia pe care ne-a dat-o poporul pe 16 noiembrie ar trebui să ne trezească.

După pauză

După pauză, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Rog pe toţi colegii să-şi invite colegii în sală pentru a începe dezbaterea pe articolul 182.

Domnule Popescu, prezenţa? Avem cvorum?

Dragi colegi,

Continuăm lucrările. Din totalul celor 401 deputaţi, 235 sunt prezenţi. Sunt absenţi 126, din care doar 23 participă la alte activităţi parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit.

Pe ordinea de zi, la solicitarea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, avem dezbateri politice organizate în conformitate cu prevederile art.182 din regulamentul nostru, cu participarea primului-ministru.

Biroul permanent şi Comitetul liderilor de grupuri parlamentare au hotărât să propună următoarea dezbatere ca desfăşurare: prezentarea temei dezbaterii politice de către un reprezentant al Grupului parlamentar PNL, având timp maxim alocat 3 minute, prezentarea de către domnul Victor Ponta, primul-ministru al României, a principalelor aspecte ale temei supuse dezbaterii politice. Are timp rezervat 50 de minute pe care le utilizează, după cum ştiţi, la începutul şi la finalul dezbaterilor. Dezbaterea din partea grupurilor politice parlamentare, câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Timpul alocat maxim este următorul: grupurile mari, grupul cel mai mare, PSD-ul, 15 minute, PNL-ul, 10 minute. Grupurile parlamentare PDL, Conservator şi neafiliaţi câte 5 minute. PP-DD-ul, minorităţile naţionale, UDMR-ul, câte 3 minute.

La finalul dezbaterilor se dă cuvântul reprezentantului Guvernului, după cum ştiţi.

Obiecţii la procedură? Aveţi cuvântul.

Domnul deputat Márton Árpád, viceliderul Grupului parlamentar al UDMR. Păi, a ridicat înaintea dumneavoastră, a fost mai rapid de mână.

Domnule Árpád, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule prim-ministru,

Eu am ştiut că noi avem 5 minute. Mă rog, o să ne putem încadra şi în 3 minute. Dar cel puţin mi se pare interesant că un aşa-zis grup al independenţilor are 5 minute, faţă de trei grupuri parlamentare care au fost consacrate conform alegerilor din 2012 care au câte trei minute. E contrar logicii, prevederilor constituţionale şi legale.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Vă reamintesc că şi data trecută am avut în felul următor. Grupurile de peste 100 de membri - 15 minute, grupurile între 50 şi 100 de membri - 10 minute, grupurile între 20 şi 50 de membri - 5 minute, grupurile sub 20 de membri - 3 minute. Din păcate, deputaţii neafiliaţi însumaţi merg în această variantă. Dacă depăşiţi un minut sau două niciodată eu nu am tăiat cuvântul decât dacă au fost jigniri aduse celorlalte grupuri politice parlamentare sau dacă aţi depăşit cu 5-6 minute. Din punctul meu de vedere este o copie a ultimei dezbateri. Nimic altceva făcut, a ultimelor două dezbateri, de fapt.

Domnule deputat Tinel Gheorghe, aveţi cuvântul.

Decizie luata de liderii grupurilor şi cu aprobarea Biroului permanent în unanimitate.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Pentru o corectă informare a dumneavoastră, ieri, în Biroul permanent, fără a avea nimic scris, Biroul permanent a hotărât ca dezbaterile să înceapă cu 10 minute alocate pentru grupurile mari şi 5 minute alocate pentru grupurile mici. Asta a fost propunerea supusă votului Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

Astăzi însă, cu surprindere aflăm că un grup parlamentar este mai mare decât ce am discutat ieri şi are 15 minute, alte grupuri parlamentare sunt mai mari decât altele, care sunt mai mici şi au 10 minute, unele... şi după care încep unele mai mici şi mai mititele.

Or, domnule preşedinte, dacă e să fim foarte corecţi - ne uităm în stenograma dezbaterilor de ieri din Biroul permanent - n-am discutat că PSD-ul va avea 15 minute, precum faptul că n-am discutat că alte grupuri parlamentare vor avea 3 minute. Deci din punctul ăsta de vedere, v-am cerut ieri în Biroul permanent să dezbatem şi să discutăm o formă pe care s-o agreăm astăzi în plenul Parlamentului.

O astfel de dezbatere, cu atât de mare încărcătură politică, am ajuns s-o dezbatem la 2-3-4-5 minute, când ar fi trebuit să stăm astăzi aici şi să găsim soluţii. Dumneavoastră spuneţi, domnule, soluţiile le vom găsi poate în viitor. Nu, ar fi trebuit să găsim soluţii... să răzbată de aici soluţiile, domnule preşedinte, nu 3 minute. Nu 5 minute pentru milioane de români din diasporă.

Dacă-i tratăm aşa, cu 3 minute şi 5 minute...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc. Procedura are 2 minute...

Domnul Tinel Gheorghe:

... astfel vom obţine şi voturile. Şi-mi pare rău, domnule prim-ministru, că nu aţi imprimat puterii un comportament adecvat. Poate tocmai de aceea aţi şi pierdut alegerile. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Tinel Gheorghe, în Parlament nu a pierdut nimeni alegerile deocamdată, decât dumneavoastră. Când o să aveţi guvernarea şi o să luaţi acest lucru prin vot în 2016, atunci o să discutăm. Până atunci mai discutăm altfel.

A doua chestiune, nu fiţi nervos, fiţi calm, domnule Dascălu, fiţi calm, domnule. După ce că veniţi rar la Parlament, nu fiţi nervos, vă rog frumos... fiţi calm!

Dragi colegi, în acest moment există un singur Partid Naţional Liberal, două grupuri politice. Adunate cele... aceste minute care au fost propuse de către Biroul permanent în unanimitate sunt 15. deci PSD-ul are 15 minute, Grupurile parlamentare PDL şi PNL, în acest moment ar trebui să fie un singur grup, au tot 15 minute. Celelalte grupuri politice parlamentare... liberal conservator are 5 minute, că este cel mai mare grup. Grupurile în jur de 20, întotdeauna au avut 3 minute.

Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie să le dăm 5 minute şi celor care au 11 parlamentari sau 16 parlamentari şi există egalitate de tratament între ei, putem să propunem aceste lucruri fără să facem acest discurs politic care s-a încheiat la ora 10 dimineaţa. Şi atunci venim ca lideri de grup parlamentar şi facem această propunere. Grupurile care au între 20 şi 50 propunem ca în loc de 3 minute să aibă 5 minute toate şi noi supunem la vot, mă consult cu liderii grupurilor politice parlamentare. Dar aşa, să vorbim discuţii la microfon, doar ca să dea bine la presă... nu rezolvăm nicio problemă.

Eu am înţeles din ceea ce ne-a spus domnul lider al grupului politic parlamentar care astăzi îi susţine pe cei de la PP-DD, colegii mei de la minorităţile naţionale şi UDMR, că ar dori 5 minute în loc de trei. Eu sunt de acord, n-am nicio problemă. Dacă ceilalţi lideri de grupuri politice parlamentare au vreo problemă?

Domnule Neacşu, nu?

Partidul Liberal Conservator? Nu.

PP-DD-ul? Nu. Mulţumesc foarte mult.

Atunci vă fac următoarea propunere. Traducând ceea ce a zis domnul deputat, Grupul PSD are 15 minute, Grupul Partidului Naţional Liberal are tot 15 minute, deşi are două grupuri politice parlamentare, şi ei vorbesc doi, nu unul, cum a stabilit Biroul permanent. Şi grupul parlamentar liberal conservator, UDMR, minorităţi naţionale, PP-DD-ul au câte 5 minute, iar deputaţii afiliaţi au o singură luare de cuvânt, însumat tot 5 minute. Cine se va înscrie, acela va vorbi.

Sunteţi de acord, liderii grupurilor parlamentare? Mulţumesc. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul. Bun. Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Naţional Liberal. Vă rog frumos să prezentaţi tema.

(Domnul deputat Tinel Gheorghe se îndreaptă spre tribună şi vrea să ia cuvântul.)

Dumneavoastră sunteţi de la Partidul Democrat Liberal. Păi, nu, dar... poate Partidul Naţional Liberal, până vă faceţi un singur grup... Păi, vă rog frumos, nu sunteţi... domnule lider de grup... o să am rugămintea la dumneavoastră, din partea Partidului Naţional Liberal, dacă se poate. Păi, nu putem să ne jucăm cu două unităţi de măsură.

Domnule deputat Andronache, bine aţi revenit! Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.182 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a solicitat organizarea unei dezbateri în plenul Camerei Deputaţilor, cu participarea primului-ministru, domnul Victor Ponta. Tema dezbaterii o reprezintă organizarea deplorabilă de către Guvernul României, în secţiile de vot din străinătate, a celor două tururi de scrutin pentru alegerea Preşedintelui României.

Considerăm absolut necesară şi urgentă o astfel de dezbatere în contextul în care dreptul constituţional la vot, dreptul de a alege al zecilor de mii de români din străinătate a fost în mod flagrant încălcat prin faptul că nu au putut vota, iar imaginea României în plan internaţional a avut enorm de mult de suferit.

Modul defectuos în care Guvernul Ponta a organizat procesul electoral în străinătate a condus chiar şi la apariţia unor situaţii în care cetăţenii români din afara graniţelor ţării care s-au prezentat la vot şi nu au putut vota au fost umiliţi şi bruscaţi, ajungându-se inclusiv la confruntări cu forţele de ordine locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Liderii grupurilor politice parlamentare, o să vă rog frumos să nu uitaţi, înainte de a da cuvântul domnului prim-ministru al României, Victor Ponta, la secretariat să faceţi propunerile pentru luările de cuvânt.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta (prim-ministrul Guvernului României):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă aflu azi în faţa dumneavoastră în baza articolului 182 din Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru a dezbate, într-adevăr, o situaţie cu totul şi cu totul reprobabilă, legată de faptul că între 2 şi 16 noiembrie în secţiile organizate în străinătate participarea la vot a fost îngreunată, dar mai ales pentru că Parlamentul României este instituia care trebuie să legifereze şi să reglementeze toate posibilităţile legale, logistice, în aşa fel încât exercitarea dreptului la vot în scrutinele care vor urma să se poată desfăşura în condiţii mult mai bune.

Alegerile din 2 şi 16 noiembrie au arătat foarte clar că prevederile actuale, prevederile din Legea nr.370/2004, care reglementează organizarea votului atât în ţară, cât şi în diaspora, sunt depăşite de realităţile demografice şi tendinţele de liberă circulaţie, în special în spaţiul Uniunii Europene. Este foarte clar că Legea nr.370 trebuie modificată şi dumneavoastră, reprezentanţii Parlamentului României, sunteţi cei îndrituiţi prin Constituţie să faceţi acest lucru.

Vreau doar să prezint situaţia faptică, pentru ca deciziile pe care le veţi lua în viitor să poată... pe care le vom lua în viitor să poată să răspundă cu adevărat provocărilor privind organizarea în condiţii bune a votului în diaspora.

În 2009, ultimul scrutin prezidenţial, în străinătate au fost organizate 294 de secţii de votare. S-au prezentat la vot 147 de mii de cetăţeni români.

În 2014 în exact acelaşi număr de secţii de votare, 294, în primul tur au votat 161 de mii de cetăţeni români aflaţi în străinătate, iar în turul doi, 378.811, deci un număr de trei ori mai mare decât... aproape de trei ori mai mare decât în 2009. Acest lucru a fost posibil, în baza prevederilor legale, prin măsurile pe care Biroul Electoral Central, Biroul Electoral de Diaspora şi Ministerul Afacerilor Externe le-au luat legate de mărirea la maximum a numărului de cabine şi de ştampile, declaraţia pe proprie răspundere, care a putut fi descărcat online şi completată în avans, asigurarea de către Ministerul Afacerilor Externe a personalului de sprijin la misiuni în afara secţiilor de votare şi dublarea personalului care să asigure buna desfăşurare a votului.

Birourile secţiilor de vot din Europa şi Statele Unite au fost completate până la numărul maxim de 7 membri cu personal al Ministerului Afacerilor Externe. Cu toate acestea, au existat şi la primul tur şi la turul doi cetăţeni români care au aşteptat foarte mult sau care nu au putut vota. Acest lucru este evident, l-am spus şi atunci, îl spun şi acum, după alegeri... ca fiind inacceptabil. Mi-am cerut scuze, am plătit preţul politic pentru asta şi e un preţ meritat.

În acelaşi timp însă, arătând că până în 2 noiembrie, cel puţin din partea candidaţilor şi a partidelor politice nu a existat un semnal sau, mai bine zis, o discuţie legată de modul de organizare, după 2, atunci când a apărut problema, în baza legii actuale, repet, Biroul Electoral Central de Diaspora şi Ministerul Afacerilor Externe, luând toate deciziile care se puteau lua în baza legii.

Cred că se impune foarte clar să realizăm situaţia actuală a numărului din ce în ce mai mare al românilor care trăiesc sau care se află în mod temporar în afara graniţelor ţării şi logistica necesară pentru ca exprimarea votului acestora, în condiţii chiar şi greu de prevăzut, de la 140.000 în 2009 la 380.000 în 2014, cu siguranţă chiar mai mulţi la următoarele momente electorale, în aşa fel încât să putem lua măsuri care să poată fi aplicate nu între două tururi de scrutin, ci cu anticipaţie.

Fac un apel la toate forţele politice reprezentate în Parlament, ca acum, după momentul electoral, să dea dovadă de capacitate de dialog, de raţiune şi de măsuri realiste, care să nu ţină cont doar de interese politice, cine-i de vină, cine trebuie să plătească - lucrul acesta s-a întâmplat deja pe 16 noiembrie - şi ce facem în viitor ca asigurarea acestui drept fundamental să nu fie doar o temă de dezbatere politică între partide şi candidaţi, ci să fie un lucru soluţionat, aşa cum s-a întâmplat în votul din ţară. Pentru că în 2014, 2 şi 16 noiembrie, pe teritoriul României activitatea electorală s-a desfăşurat fără niciun fel de incidente şi, de asemenea, este primul scrutin electoral la care nimeni nu a acuzat şi nu au apărut elemente de fraudă electorală, un lucru pe care trebuie să-l păstrăm în viitor.

Pentru a putea lua o decizie corectă în sens legislativ, vă rog doar să ţineţi cont de câteva date şi câteva lucruri concrete care să stea la baza deciziei dumneavoastră.

În baza evidenţelor pe care le au misiunile diplomatice şi consulare există doar 550 de mii de cetăţeni români care au declarat că au domiciliul, reşedinţa în străinătate. Este evident însă, din toate datele neoficiale, că numărul acestora real este mult mai mare şi că de fapt în 16 noiembrie au votat 10% din românii aflaţi în străinătate, un număr de 3,5 - 3,8 milioane de români aflându-se în mod real în acest moment în afara graniţelor ţării.

Pentru a asigura în viitor prezenţa la vot nu doar a celor 10%, ci a tuturor celor care vor dori să participe, cred că dumneavoastră, Parlamentul României - şi Guvernul vă va sprijini cu toate datele de care aveţi nevoie - trebuie să luaţi în considerare două elemente esenţiale.

În primul rând, organizarea logistică. Putem să organizăm mai multe secţii de vot, însă e foarte clar că atât timp cât nu avem o evidenţă a locului în care vin în mod special mai mulţi cetăţeni români şi orice fel de organizare de acest gen va ţine, evident, sau va avea o influenţă de aleatoriu. Din cele 300 de secţii de votare din străinătate, în 280 dintre ele, votul s-a desfăşurat fără probleme. Unele chiar n-au avut votanţi, în schimb în 15-20 au fost mult mai mulţi decât capacitatea acelor secţii. Deci, soluţia corectă, din punctul de vedere al Guvernului, este o legislaţie care să permită un alt tip de vot, fie votul prin corespondenţă, fie votul electronic, pentru că ne aflăm în secolul XXI, capacităţile tehnologice ne permit în acest moment, fiecărui cetăţean care are acces la o reţea Internet să aibă semnătură electronică, să se înscrie şi să voteze, fără a mai trebui să vină dintr-un oraş în alt oraş, fără a mai exista discuţii, dacă secţia de vot trebuie să fie într-o zonă sau în altă zonă.

Deci din punctul de vedere al Guvernului, şi este o propunere pentru dumneavoastră, pe care însă doar Parlamentul, în comisia sa specială, poate să o decidă: un vot electronic care să asigure cu adevărat accesul tuturor cetăţenilor români din afara graniţelor la ziua votului şi la dreptul la vot este soluţia tehnologică care poate fi susţinută. Rămâne ca dumneavoastră să decideţi, în cadrul comisiei, dacă această măsură sau alta este cea mai bună. Însă e foarte clar că dacă doar ne mulţumim să mărim secţii de vot, de fiecare dată vor exista probleme, pentru că nu avem... şi nu putem obliga cetăţenii români să se înscrie sau să-şi piardă dreptul la vot dacă nu s-au înscris în evidenţele misiunilor diplomatice şi consulare.

A doua propunere, la fel de importantă, pe care vă rog s-o luaţi în considerare, este de a da unei autorităţi aflate în subordinea Parlamentului, aşa cum este Autoritatea Electorală Permanentă, toate atribuţiile legale pentru organizarea votului. Ministerul Afacerilor Externe nu are ca sarcină principală organizarea voturilor.

Ministerul Afacerilor Externe are ca sarcină reprezentarea intereselor diplomatice şi politice ale României în relaţiile cu alte state, protecţia cetăţenilor români aflaţi în alte state. Or, noi cerem diplomaţilor şi membrilor Ministerului Afacerilor Externe un lucru care intră în mod normal în atribuţiile lor.

Au răspuns politic doi miniştri de externe, domnul Corlăţean şi domnul Meleşcanu, dar, până la urmă, personalul Ministerului Afacerilor Externe şi personalul diplomatic trebuie ca zi de zi să îndeplinească o sarcină constituţională pe care o au, or’ întotdeauna un guvern va fi un guvern politic, indiferent cine este candidatul la prezidenţiale, dacă-i prim-ministru sau nu, de fiecare dată va exista această problemă şi această dezbatere pur politică care, de fapt, este în detrimentul realizării în mod real a condiţiilor de vot.

Din acest motiv, vreau să vă rog să luaţi în considerare modificarea legislativă care să dea fie Autorităţii Electorale Permanente, fie unei alte instituţii, dumneavoastră veţi decide, dar nu Ministerului Afacerilor Externe, toate pârghiile pentru a organiza votul atât în ţară, aşa cum se întâmplă azi, cât şi în afara ţării.

În acest fel, avem garanţia că o instituţie tehnică, şi nu politică, se va ocupa de tot ceea ce înseamnă măsuri logistice pentru ca votul în Diaspora să se poată desfăşura în condiţii bune. Acestea sunt cele două propuneri. Toate datele pe care le avem vi le putem pune la dispoziţie.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care au votat în diaspora, indiferent pentru care candidat. Vreau să spun încă o dată că regret faptul că nu toţi au putut vota, că am plătit preţul politic, dar îmi permit să atrag atenţia că cei care au votat în diaspora nu ştiu dacă au venit, sigur, au votat cu candidatul Klaus Iohannis majoritatea, mai puţin cu mine, dar nu cred că au venit neapărat de dragul unor partide politice care azi vorbesc în numele diasporei. Cred că este datoria... Nu vă supăraţi... (Vociferări.) am spus doar ce cred şi ce cred foarte mulţi din cei care au votat.

Cred că este de datoria celor reprezentaţi în Parlament în acest moment, toate grupurile politice să adopte aceste măsuri legislative: 1 - crearea cadrului modern de participare la vot; şi, 2 - atribuţii clare pentru o instituţie nepolitică care să organizeze votul, în aşa fel încât următoarele alegeri să aibă alte teme politice între candidaţi, şi nu aceasta.

Mulţumesc Camerei Deputaţilor şi îmi doresc foarte mult ca în comisia specială, pe baza tuturor datelor pe care Guvernul vi le va pune la dispoziţie, să luaţi decizia cea mai bună. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Domnule deputat... Grupul parlamentar al PNL are două propuneri.

Vă rog frumos să vă stabiliţi una dintre ele care ia cuvântul. Aşa am stabilit. Domnul Orban, da?

Domnul deputat Ludovic Orban.

Domnul Ludovic Orban:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După discursul domnului deputat Victor Ponta, mi-am dat seama că nu a înţeles nimic din ceea ce s-a întâmplat în 2 şi în 16 noiembrie. (Aplauze.)

Vă mărturisesc că am crezut că Victor Ponta mai păstrează o fărâmă de bun-simţ, o fărâmă de decenţă, o fărâmă de onoare şi că, deşi în calitate de prim-ministru este obligat să participe la această dezbatere, am crezut că va găsi unica soluţie morală pentru a nu participa la această dezbatere şi anume demisia din funcţia de prim-ministru. (Aplauze.)

A spus domnul Ponta că dezbaterea asta nu trebuie să găsească cine-i de vină şi cine trebuie să plătească.

Dimpotrivă, domnilor, doamnelor deputaţi, ceea ce s-a întâmplat a fost atât de grav încât rolul principal al acestei dezbateri este să se găsească vinovaţii şi aceşti vinovaţi să plătească pentru încălcarea fără precedent a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Diaspora românească, cetăţenii români care nu trăiesc astăzi în România şi trăiesc în alte ţări sunt parte a naţiunii române. Cetăţenii români din diaspora au toate drepturile pe care le au toţi ceilalţi cetăţeni români. Ei trebuie trataţi cu aceeaşi unitate de măsură cu care sunt trataţi toţi cetăţenii români. Or, ceea ce s-a întâmplat în 2 şi în 16 noiembrie a fost cea mai cruntă umilinţă la care puteau fi supuşi cetăţeni români care nu au făcut altceva decât să încerce să-şi exercite un drept fundamental, dreptul la vot. Cine este de vină? Cine poartă răspunderea? Guvernul. Cel care organizează alegerile. Nu este suficient să plătească doi acari Păun, doi miniştri de externe care au preferat să-şi dea demisia, pentru că deciziile pe care le-au luat aceşti miniştri de externe şi care au împiedicat exercitarea dreptului fundamental la vot sunt decizii care au fost luate în calitate de membri ai unui Guvern condus de Victor Ponta, în calitate de prim-ministru.

Ceea ce s-a întâmplat în diasporă, dragii mei, este zugrăvit numai parţial de o scrisoare scrisă de o româncă, Eva Ferier, din Paris. Am să vă dau numai câteva citate, ca să nu vorbesc cu cuvintele mele, ci să vă vorbesc cu cuvintele unor concetăţeni de-ai noştri, ca să vedeţi exact calvarul, umilinţa la care au fost supuşi fraţii noştri care trăiesc în alte ţări.

"Ieri, pe 16 noiembrie, m-am întors pe 123 Rue Saint Dominique, unde se află Ambasada României la Paris, pentru a vota din nou. Doar că de data asta nu am mai ajuns la ora 14, ci la ora 8 dimineaţă, dragii mei critici, împreună cu o prietenă şi pregătită psihic să înfrunt ce este mai rău. Dar nu am îndrăznit să-mi imaginez că răul nu are limite. Este incomensurabil. De această dată, vremea a fost rea, multă ploaie măruntă şi pătrunzătoare, nesfârşită şi rece, pe care o simt în os. Ploaie intermitentă care se opreşte ca să reînceapă, pe la orele 14. Da. Pentru că la orele 14 eram încă la rând, şi la orele 16, şi la orele 18. La orele 18, după 10 ore de infern, de buluceală, de frig, de foame şi panică, coate în ficat şi picioare în bălţi până la gleznă, degetele mele nu mai răspund niciunei comenzi, am buzele îngheţate. Dar ochii, ochii văd poarta ambasadei care-mi râde a pagubă, mă invită să intru larg deschisă, dar nu pot. Sunt prizoniera unei mase compacte. Deja nu mai vorbim de coadă, ci de o adunare amorfă, lată cât tot trotuarul, stau ca o sardină şi aştept să mă împingă cei din spate. Oamenii plâng. O femeie se simte rău. E scoasă din rând. Alta plânge în hohote isterice, incontrolabile, moment în care un jandarm o trage cu toată forţa lui înăuntru, spre culoarul salvator care duce spre curte, spre ştampilă, spre vot, spre dreptul ei de libertate."

V-am citat un scurt pasaj dintr-o scrisoare ca să înţelegeţi ce s-a întâmplat şi în 2 noiembrie, şi în 16 noiembrie.

Cetăţenii români, parte a naţiunii, care nu din vina lor şi din alegerea lor au hotărât să-şi găsească rostul şi să-şi caute fericirea în alte ţări, au fost aduşi în această stare de umilinţă, în această stare de oameni de categoria a treia de un guvern care nu a urmărit decât un singur scop: să reducă cât mai mult numărul cetăţenilor români din diasporă care să-şi poată exercita dreptul de vot.

Doamnelor şi domnilor,

Vă spun că pentru mine demisia domnului Ponta este mult prea puţin. Scapă mult prea uşor pentru ceea ce a făcut. Art.57 din Legea alegerilor prezidenţiale spune foarte clar: "Împiedicarea sub orice formă a exercitării dreptului de vot constituie o infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

A fost împiedicată exercitarea dreptului fundamental la vot. Acest lucru s-a făcut cu premeditare. Au existat semnale clare din partea comunităţilor româneşti din toate ţările europene că există un interes fără precedent pentru alegerile prezidenţiale. Au existat semnale din partea personalului diplomatic, din partea ambasadorilor, semnale care au fost transmise către Ministerul de Externe şi către Guvern. Au existat, inclusiv din partea autorităţilor unor state europene, din partea autorităţilor locale în care există comunităţi româneşti importante, oferte de sprijin şi de susţinere pentru organizarea de secţii de vot.

Noi, opoziţia, am introdus o moţiune simplă privitoare la românii din diasporă înainte de alegeri în care v-am solicitat negru pe alb să măriţi numărul de secţii de votare, să le organizaţi acolo unde există comunităţi româneşti importante. Nu s-a întâmplat nimic din aceste lucruri.

Sunt convins, stimaţi colegi parlamentari, mulţi dintre dumneavoastră din arcul guvernamental, că dacă v-ar fi întrebat Victor Ponta după 2 noiembrie dacă să înfiinţeze secţii de votare, probabil 80% dintre dumneavoastră i-aţi fi spus da. Dar nu v-a întrebat nimeni, dragi colegi parlamentari.

Sigur că acum vine domnul deputat Victor Ponta să ne spună cum să facem noi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mai aveţi 10 de secunde.

Domnul Ludovic Orban:

...legile astfel încât să împiedicăm să se mai ajungă la o astfel de situaţie.

Închei, domnule preşedinte.

Domnule Ponta, daţi-vă demisia din funcţia de prim-ministru! Este singurul gest prin care puteţi ieşi cât de cât onorabil din situaţia în care singur v-aţi pus.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului fundamental şi împiedicarea exercitării dreptului de vot, solicit de la această tribună Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu trateze această anchetă ca pe o anchetă oarecare. Violarea dreptului la vot, drept fundamental drept pentru orice cetăţean în orice democraţie constituie cea mai gravă încălcare a democraţiei.

Domnule Ponta, sunteţi o pată pe obrazul României. Sunteţi omul care a reuşit să ne facă de râs în faţa întregii Europe. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi depăşit cu două minute.

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, încă, domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Vă reamintesc că aveţi 5 minute, domnule deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Dacă rămâne un singur român din diaspora care nu va vota, toţi cei din Ministerul de Externe, toţi secretarii, trebuie să plece acasă. (Aplauze.)

Domnule prim-ministru, aţi venit astăzi în faţa noastră, aici, şi încercaţi să ne amăgiţi din nou. Daţi vina pe Parlament când, în mod legal, Guvernul este cel care organizează alegerile.

Domnule prim-ministru, este inuman tratamentul pe care l-aţi aplicat celor plecaţi din ţară. Este inuman tratamentul pe care îl aplicaţi românilor pentru care mă lupt din 2008 încoace. I-aţi obligat să călătorească sute sau chiar mii de kilometri pentru a-şi putea exprima votul, i-aţi forţat să stea cu orele la cozi în faţa secţiilor de vot şi aţi limitat numărul ştampilelor de vot pentru a împiedica românii din diaspora să voteze. Veniţi în faţa noastră cu argumente că nu aveţi încă la ora actuală informaţii unde locuiesc sau oraşele cu concentraţii mari de cetăţeni români.

Domnule prim-ministru, vă aduc la cunoştinţă că eu, personal, v-am trimis o scrisoare deschisă la biroul dumneavoastră şi v-am solicitat să faceţi o secţie de votare în Seattle şi în alte oraşe cu concentraţii mari de români. Dar vreau să vă spun astăzi, domnule prim-ministru, că aţi ignorat toate solicitările noastre pentru o mai bună desfăşurare a alegerilor din diaspora. Sunt profund indignat de modul în care, stimaţi guvernanţi, aţi ales să organizaţi alegerile prezidenţiale din acest an, aţi premeditat cu sânge rece împiedicarea diasporei să-şi exercite dreptul de vot. Încă o dată ne-aţi arătat modul în care călcaţi în picioare cetăţenii români din afara graniţelor ţării şi de care vă folosiţi doar pentru a mai susţine o economie pe care sunteţi incapabil s-o faceţi productivă.

Aceloraşi români cărora le promiteaţi locuri de muncă în ţară, aceloraşi români cărora le promiteaţi o Românie cu o democraţie şi un stat de drept consolidate în care să se întoarcă, acum le-aţi arătat ce înseamnă abuzul de putere. Aţi făcut tot posibilul pentru a limita fundamentul de bază al democraţiei, dreptul constituţional de exprimare a votului.

Alegerile de duminică, 16 noiembrie, au demonstrat din nou dacă mai era necesar demagogia şi minciuna care caracterizează actuala guvernare. Defavorizarea clară a diasporei aduce grave prejudicii la adresa sistemului democratic pe care se presupune că-l susţineţi.

Stimaţi guvernanţi,

Consider că este de-a dreptul ridicol şi revoltător ca la aproape 25 de ani de la Revoluţie să vă reamintesc că inexistenţa unui spaţiu care să permită exercitarea dreptului la vot încalcă drepturile fundamentale ale democraţiei.

Domnule prim-ministru, aveţi un nou ministru pe care doresc să-l felicit cu această ocazie. De aceea, de la această înaltă tribună a Parlamentului României cer, în numele românilor din diaspora, pe care cu cinste şi onoare îi reprezint, să faceţi reforma consulatelor din diaspora, pentru că aţi trimis acolo oameni pe baze politice şi mai puţin pe bază de competenţă.

V-am solicitat de când aţi devenit prim-ministru ca în diaspora să faceţi acele consulate itinerante prin care să putem să venim în sprijinul românilor pe care-i reprezint, dar aţi ignorat în totalitate.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi depăşit timpul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Domnule prim-ministru, ar fi nedrept poate să nu vin cu o soluţie la problema cu care ne confruntăm şi să cer încă o dată de la această tribună ca votul prin corespondenţă care ar rezolva o parte din problemele cu care ne confruntăm să fie pus pe ordinea de zi.

De aceea, domnule prim-ministru, cred că lecţia pe care aţi primit-o vă va fi de folos şi, începând de astăzi, românii pe care-i reprezint nu vor mai fi ignoraţi. Românii pe care-i reprezint merită mai mult.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Virgil Guran.

Domnule deputat, aveţi cinci minute.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem într-adevăr o situaţie care a avut loc în diaspora. Într-adevăr, au fost concetăţeni de-ai noştri care n-au putut să voteze şi asta trebuie să ne dea de gândit şi trebuie să vedem ce măsuri luăm pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Cred că nu mai trebuie doar emoţional să luăm măsuri, pentru că de multe ori la noi vedem... după ce cade un avion şi nu-l găsim, îl căutăm, luăm măsurile necesare. De multe ori, după ce avem anumite probleme importante nerezolvate, începem să ne gândim ce trebuie făcut. Cred că trebuia să luăm această măsură din 2009, când am avut o problemă în diaspora şi când s-a votat foarte, foarte repede.

Cred că votul prin corespondenţă nu este bun, şi-mi permit să spun adevărul, că în momentul acela am avea unii care ar manipula foarte multe voturi, pentru că iei frumos plicul şi-l trimiţi în numele a mii de oameni, şi trebuie să spunem adevărul. Şi cred că trebuie să avem curajul şi în acelaşi timp căderea ca, noi, Parlamentul, să promovăm o lege, să nu mai aşteptăm, într-adevăr, ordonanţe de Guvern, pentru ca această lege este foarte importantă şi trebuie să ne intrăm în drepturi, ca parlamentari, să previzionăm ce se poate întâmpla şi să ajungem la nişte soluţii care să evite oricând situaţii neplăcute pentru concetăţenii noştri şi nu numai cei din diaspora, ci şi din ţară.

Sper ca în foarte scurt timp să cădem de acord toţi parlamentarii să votăm o lege foarte bună şi să rezolvăm această problemă, aşa cum în viitor sper să găsim soluţii pentru diverse probleme ale ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Márton Árpád-Francisc.

Până vine, o să-i dau cuvântul domnului Eugen Tomac.

Domnule deputat, ştiţi cât aveţi, nu vă mai spun eu.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Felicitări, domnule ministru de externe!

În calitate de deputat, stimaţi colegi, bineînţeles, ales de românii care locuiesc la est de Prut, şi în calitate de om care cunoaşte foarte bine realităţile româneşti de peste hotare, vreau să fac două precizări importante: aţi amintit, domnule prim-ministru, în campania electorală, că susţineţi votul prin corespondenţă, pentru că credeţi că este o soluţie foarte eficientă pentru ca milioane de români care locuiesc peste hotare să poată vota în condiţii civilizate, exact aşa cum votează şi austriecii, exact aşa cum votează şi nemţii, exact aşa cum votează britanicii sau francezii.

Colegii dumneavoastră, săptămâna trecută, au respins solicitarea noastră prin care am cerut ca votul prin corespondenţă care este pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor să fie dezbătut, discutat şi dacă nu este bun să plece la comisii pentru a fi amendată Legea votului prin corespondenţă pe care am propus-o, astfel încât să le putem transmite celor 3,5 milioane de români care locuiesc peste hotare un semnal extrem de clar că întreaga clasă politică, de la stânga la dreapta, a înţeles mesajul pe care-l transmit românii de peste hotare. Prin votul de săptămâna trecută aţi demonstrat că n-aţi înţeles nimic, şi acest lucru este regretabil.

Mai mult decât atât, cred că este nevoie să punem lucrurile în ordine. Pentru că, după cum aţi putut observa, cei mai mulţi români n-au putut vota în Uniunea Europeană. Să ştiţi că este greşit atunci când ne referim la românii care locuiesc în spaţiul comunitar european ca la diaspora. Diaspora sunt românii care au plecat din raţiuni politice înainte de '89 departe de ţară. Românii care muncesc astăzi cinstit în Uniunea Europeană să ştiţi că nu mai formează diaspora. Pentru că aşa cum demnitarii români care se află în serviciul ţării şi al Uniunii Europene la Bruxelles, în Parlamentul European, nu există de fapt nicio diferenţă între cei care ne reprezintă la Bruxelles sau un medic care-şi desfăşoară activitatea la Paris sau la Londra. Cu toţii se bucură de avantajele pe care le are România în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi, din acest punct de vedere, cred că toţi oamenii politici ar trebui să conştientizeze un lucru esenţial: nu mai putem împărţi România din interior şi România din afară. Vorbim de românii care locuiesc în interiorul Uniunii.

Şi la Londra, şi la Cluj, oamenii au aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le au toţi cetăţenii comunitari şi, din acest punct de vedere, cred că soluţia cea mai sigură este să introducem de urgenţă votul prin corespondenţă. Cui îi este frică de români şi de votul românilor nu are ce căuta în politică. Ar trebui să avem curajul şi deschiderea necesară pentru a veni în întâmpinarea românilor, nu să-i respingem, exact aşa cum s-a întâmplat pe 2 şi pe 16 noiembrie.

Este fundamental să conştientizăm acest lucru. Milioanele de români care se află în Uniunea Europeană nu sunt nici mai răi, nici mai buni, sunt parte a acestei naţiuni şi trebuie primiţi ca atare şi trataţi cu tot respectul de către autorităţile statului român.

Soluţia este simplă şi, vă rog, profit, domnule preşedinte, să readucem...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai aveţi 30 de secunde.

Domnul Eugen Tomac:

...pe ordinea de zi Proiectul Legii votului prin corespondenţă, să-l supunem dezbaterii sau să-l retrimitem la comisie.

O să vă mai rog, în încheiere, nu are legătură cu dezbaterea de astăzi, dar mesajul meu se adresează către toţi parlamentarii şi membrii Guvernului. Săptămâna aceasta este o săptămână decisivă pentru românii din Republica Moldova. Vă îndemn pe toţi să faceţi un minim efort şi să le transmiteţi un mesaj de solidaritate românilor de peste Prut să se prezinte într-un număr cât mai mare la vot pentru că votul din 30 noiembrie este un vot decisiv pentru următoarele decenii pentru Basarabia.

Vă mulţumesc. Şi sper, domnule prim-ministru, să înţelegeţi că şi românii din afară sunt parte a naţiunii române. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Márton Árpád, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai mulţi antevorbitori au folosit expresia "n-aţi învăţat nimic din...". Şi eu ar trebui să încep aşa, pentru că prin diferite interpretări ale unor voturi ale cetăţenilor am luat decizii greşite, pentru că în loc să vedem ce şi cum funcţionează, am adoptat, de exemplu, o lege care să reglementeze votul uninominal, inexistent în lumea întreagă, doar la noi inventat. Pot să mai aduc aminte de alte legi care nu există nicăieri în lume, doar la noi, pentru că cineva a interpretat, chiar a făcut să se facă un referendum.

Eu cred că e bine să învăţăm din greşelile trecutului şi într-adevăr să facem o legislaţie pentru alegeri aşezată. Când dăm argumente din legislaţia altor state, să le dăm exact aşa cum sunt ele, nu cum le interpretăm noi. Dacă vrem să introducem votul prin corespondenţă, să-l introducem cu toate modalităţile de securitate şi doar pentru acele cazuri în care se acceptă. Pentru că avem vot pentru alegerile locale, unde toţi cetăţenii rezidenţi în România ai Uniunii Europene au drept de vot, da, dar numai în localitatea unde au reşedinţa. Avem alegerile parlamentare care, deocamdată, aşa cum prevede legea, iarăşi se votează pe colegii, deci numai cei care au reşedinţa şi domiciliul în aria respectivă, în colegiul respectiv.

Avem într-adevăr două alegeri - europarlamentare şi cele prezidenţiale - care sunt pe întreaga naţiune. Pentru fiecare trebuie să avem prevederi distincte.

S-a spus aici de două sisteme pentru diaspora: unul, votul electronic, care este deschis pentru toată lumea, celălalt, prin corespondenţă, iarăşi deschis pentru toată lumea. Ştim cu toţii care cunoaştem cât de cât că niciunul nu este deschis pentru toată lumea.

Pentru votul electronic, ai nevoie de semnătura electronică, da, domnule coleg? Altfel, se poate vicia votul cetăţeanului.

Şi aduceţi-vă aminte, în două dăţi am intervenit la dezbaterea bugetului de stat şi am spus că trebuie să dăm bani pentru Autoritatea Electorală Permanentă, să aibă un sistem electronic prin care în momentul când eu mă prezint la vot, mi se scanează actul de identitate şi pe baza CNP-ului mi se permite sau nu mi se permite să votez. Şi, atunci, tot turismul electoral, toate aceste declaraţii, că am votat, n-am votat, şi toate aceste elemente devin într-adevăr ale trecutului.

Deci eu cred că dacă va fi convocată această comisie într-adevăr şi se va lucra aşezat, trebuie să aibă cuvânt de spus specialiştii şi nu momentele politice, să zic aşa, sau sentimentale, pentru a ne face o legislaţie electorală într-adevăr corectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru de externe,

Doamnelor şi domnilor colegi,

De când sunt în politică am învăţat multe lucruri. Multe lucruri bune, cred eu. Am învăţat că în momentul în care un curs al unor evenimente pare să ducă într-o anumită direcţie, e bine să te poziţionezi în faţa lui. Dar ar fi foarte bine dacă poţi să faci lucrul acela neemotiv şi raţional.

Este bine ca în momentul în care vii şi acuzi o stare de lucruri, o situaţie sau mai multe situaţii care ar fi neconforme cu ceea ce credem la un moment dat sau altul să propunem şi soluţii sau să le avem deja pregătite.

Ar fi bine, dată fiind tema de astăzi, să recunoaştem cu toţii şi mai ales cei care înfieraţi acum - unii dintre dumneavoastră cu mânie proletară - ceea ce s-a întâmplat între cele două tururi de alegeri sau la cele două tururi de alegeri prezidenţiale, că românii de pretutindeni - şi are dreptate colegul Tomac, nu românii din diaspora - există şi între cele două procese elective.

Românii din diaspora sunt acolo şi sunt conaţionalii noştri nu numai în momentul votului sau numai în momentul în care unii sau alţii avem nevoie de voturile lor. Şi trebuie să raţionăm în primul rând asupra acestei probleme.

O a doua temă - şi o atingea şi colegul Márton aici - dacă venim la acest microfon, e bine să cântărim spusele noastre şi să le obiectivăm în lucruri care sunt dovedibile, în principii, în acte normative aprobate, în lucruri clare şi mai puţin în emoţii. Emoţiile ar trebui să aibă mai puţin sau mai puţină relevanţă sub această cupolă şi mai mult lucrurile raţionale şi serioase care să conducă la legi bune.

S-a tot vorbit aici despre vinovăţie. Da, e adevărat, în câteva dintre secţiile de vot din străinătate s-au produs anumite evenimente care au grevat posibilitatea unora dintre colegii noştri de a vota, dintre cetăţenii noştri de a vota, în câteva.

Dar între lucrurile care nu s-au spus deloc aici este că atributul principal în organizarea votului în România sau în diaspora îl are Autoritatea Electorală Permanentă.

Şi o să-mi permit şi o să vă rog să-mi permiteţi să citesc câteva articole din legea care reglementează activitatea acesteia. Respectiv, la art.62 din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, republicată, se prevăd următoarele lucruri:

"În scopul asigurării condiţiilor logistice necesare aplicării întocmai a dispoziţiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot, precum şi a condiţiilor corespunzătoare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor electorale funcţionează Autoritatea Electorală Permanentă".

Potrivit art.63 alin.(1) din acelaşi act normativ: "Autoritatea Electorală Permanentă este o instituţie administrativă autonomă cu personalitate juridică şi cu competenţă generală, care asigură aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale, a dispoziţiilor legale privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor sau a altor consultări cu caracter naţional sau local. Autoritatea Electorală Permanentă urmăreşte şi sprijină dotarea secţiilor de votare cu logistica necesară, precum şi realizarea operaţiunilor specifice în intervalul dintre două perioade electorale".

De asemenea, la art.2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente se dispune astfel: "Autoritatea are misiunea de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor, precum şi finanţarea partidelor politice, cu respectarea Constituţiei, a legilor şi a standardelor internaţionale în materie".

Totodată art.2 alin.(2) prevede: "Pentru îndeplinirea misiunii prevăzute la alin.(1), Autoritatea exercită următoarele funcţii". Şi la punctul b) este cel de reglementare, prin care se asigură elaborarea şi supunerea spre aprobare a cadrului normativ privind domeniul său de activitate, precum şi elaborarea actelor normative proprii.

Eu nu spun că acum am găsit vinovatul, eu spun că împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă, împreună cu Guvernul, noi, Parlamentul, avem datoria de a ne apleca cu grijă şi cu raţiune asupra procesului electiv şi de a lua cele mai bune măsuri.

Am ascultat iarăşi în cele prezentate aici că prioritatea noastră ar fi devenit în momentul acesta o lege care să permită votul prin corespondenţă.

De la acelaşi microfon, acum o săptămână, în momentul în care proiectul la care făcea referire colegul meu, domnul Tomac, a rămas pe poziţia pe care se află în ordinea de zi a Camerei, discuţia a fost aceea că am decis noi, reprezentanţii puterii în Parlament, să avem o consultare foarte serioasă pe această temă. Am cerut să se facă o documentare foarte clară a problematicilor respective. Şi acestea sunt lucruri care pot fi dovedite prin demersurile pe care le-am făcut şi care sunt materializate.

Pentru că a face şi de această dată o lege pe genunchi care are o mulţime de inexactităţi, are şi câteva principii bune şi acelea pot fi păstrate, dar să facem asta numai pentru că în momentul acesta trăim o oarecare emoţie, iar alegerile la care vom folosi respectivele proceduri mai au cel puţin doi ani de zile până vor avea loc, cred că îndemnul meu la raţionalitate şi la calm este cel mai potrivit. Şi sunt convins că vom reuşi să facem o lege bună în ceea ce priveşte votul la distanţă, stimaţi colegi.

Chiar dacă, privind în exterior la experienţa altor state din Uniunea Europeană - şi aici am să-mi permit să vă citez câteva informaţii pe care le-am cules din "Deutsche Welle". Potrivit unui raport al unei comisii senatoriale din Franţa, publicat în 9 aprilie 2014 - şi acesta este articolul de bază - am câteva informaţii.

Începând cu 2003, în Elveţia, votul electronic a fost adoptat într-o manieră treptată, în prezent aproximativ 30% din corpul electoral are posibilitatea să recurgă la acest procedeu.

Estonia a manifestat mult entuziasm pentru acest procedeu care s-a extins din 2005 şi a fost aplicat de 3 ori la alegerile locale.

Irlanda a început să introducă votul electronic în 2002, dar apoi a renunţat din cauza suspiciunilor legate de frauda informatică.

Marea Britanie a încercat la rândul ei procedeul în anumite alegeri locale, dar guvernul actual a anunţat că nu doreşte generalizarea lui.

În Spania, Italia şi Portugalia a fost testat în cazuri limitate, dar nu a fost adoptat prin lege.

În Germania, Tribunalul Constituţional Federal din Karlsruhe a invalidat integral utilizarea votului electronic în martie 2009, considerând că acest procedeu nu garantează pe deplin corectitudinea, secretul votului. Sistemul a fost experimentat pentru prima dată în 1999.

Acelaşi lucru se petrecuse cu un an în urmă în Olanda, care a fost mereu, până acum, în avangarda revoluţionării metodelor de votare. De altfel, marele val de neîncredere în votul electronic care s-a stârnit în Europa a pornit chiar din Olanda.

Stimaţi colegi,

E foarte clar că sunt câteva lucruri de lămurit. Şi în ceea ce priveşte acest vot electronic, şi în ceea ce priveşte modalitatea în care, aşa, cu toate minusurile organizării, au reuşit să voteze de două ori şi jumătate mai mulţi decât în anul 19..., în 2009.

Şi pentru toate lucrurile acestea care au fost poate nu atât de pozitive cât ne-am fi dorit noi, şi credeţi-mă că ne-am dorit ca lucrurile să fie în regulă şi a fost un angajament pe care l-am luat cu toţii, au plătit totuşi cu postul doi miniştri de externe, doi oameni care au avut demnitate. Lucruri care nu s-au întâmplat cu foarte multe lucruri care au mers prost în ţara aceasta în intervalul 2008-2012 şi nici un astfel de exemplu nu a fost dat de către dumneavoastră, cei care ne cereţi acum nouă să luăm şi alte măsuri. Da, vor fi luate măsurile, sunt absolut convins de aceasta.

Da, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, Guvernul sunt convins că se vor apleca cu multă atenţie, aşa cum am spus, cu mult calm, cu multă raţionalitate asupra lucrurilor care au fost bune şi a experienţelor pe care ar trebui să le înţelegem din aceste alegeri.

Poate că, în final, ar fi necesar şi util ca fiecare dintre cei aflaţi în momentul acesta în această clădire să-i mulţumim premierului României pentru că a participat la această dezbatere, că a răspuns, ca de fiecare dată, extrem de oportun solicitărilor grupurilor parlamentare care l-au invitat şi au creat astfel de evenimente în Parlament. Cu siguranţă că şi în continuare se va întâmpla la fel.

Apreciez iniţiativa ca fiind una pozitivă şi necesară, dar aşa cum am spus de la bun început, cred că trebuie tratată cu mai puţină emoţie şi cu mai mult raţionalism.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Varujan Pambuccian, în numele Grupului minorităţilor naţionale. De obicei, Domnia Sa nu ia cuvântul, dar acum a solicitat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am făcut-o pentru a nu fi pe placul nimănui din sala aceasta. Şi am să încep spunându-vă aşa: să nu uităm, stimaţi colegi, că votul are trei caracteristici: este direct, secret şi universal.

Două din caracteristicile lui pot întâmpina distorsionări foarte mari dacă nu suntem foarte atenţi la lucrurile pe care le facem: caracterul secret şi caracterul direct. Caracterul direct înseamnă că eu sunt acela care votează, caracterul secret înseamnă că nimeni altcineva nu ştie cum am votat.

Şi vreau să vă imaginaţi următorul lucru. Pentru că există în imaginea publică, în momentul de faţă, faţă de votul electronic următoarea impresie, pe care o au oamenii cinstiţi care nu ar distorsiona votul, că pot vota de acasă de la calculator.

Vă rog, cei care aveţi experienţă serioasă în domeniul acesta, să vă imaginaţi cât de multe voturi ar veni. De peste tot. Se pot şi automatiza, vă spun eu. Poate să voteze un soft. Automat, nici nu mai trebuie să mai fie oameni.

Vă rog să fiţi foarte atenţi la cele două caracteristici ale votului, pentru că riscăm prin ele să nemulţumim şi mai multă lume dacă legea este proastă. Adică să-i nemulţumim pe oamenii aceia care vor să voteze cu un vot direct, adică să voteze ei, iar votul lor să fie secret. Şi care am convingerea că sunt majoritatea covârşitoare a oamenilor din ţara aceasta.

În 1998, prin Parlamentul României a trecut o lege al cărei termen de aplicare s-a tot prorogat. Ea prevedea ca în documentele de identitate să existe şi o componentă electronică care să permită autentificarea, adică eu sunt acela, în sistemele electronice. S-a prorogat pentru că s-au cheltuit enorm de mulţi bani, dar infrastructura pentru aşa ceva tot nu o avem. Şi mai trebuia şi băgat un cip în card şi...

Timpul a trecut, nu s-a întâmplat nimic. Legea există.

Aceasta ar permite o autentificare foarte rapidă la cabină şi o înlăturare instantanee a celui care doreşte să facă vot multiplu. Da, ar fi un lucru foarte util. Tot legea aceasta ar permite şi o votare electronică în cabină, repet, ca să fie votul secret şi ca votul să fie direct, adică să votez eu şi să nu ştie altul cum votez. Şi ar mai permite un lucru: ar permite aflarea rezultatelor votului instantaneu în momentul încheierii lui, fără niciun fel de vicieri.

Sigur, ar exista nişte mici deranjuri în zona celor care fac sondaje de opinie, dar poate că e mai bine să aflăm instantaneu rezultatul unui vot.

Votul electronic în sine e foarte sigur. Avem infrastructuri PKI, avem tot ce trebuie pentru aceasta.

Caracterul, felul în care el se organizează pentru a-i asigura caracterul secret şi direct, adică eu votez, nu votează altul în locul meu şi nimeni nu ştie cum am votat, adică nu stă unul în spatele meu să ştie cum am votat, lucrurile acestea două vă rog să le aveţi în vedere la orice fel de lege de genul acesta pe care o veţi face. Pentru că altfel riscăm să viciem atât de mult procesul electoral, încât el să nu mai conteze. Sper că acest lucru nu se va întâmpla.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor,

Am epuizat lista cu deputaţii înscrişi la dezbateri. O să-l invit pe domnul prim-ministru Victor Ponta să-şi exprime punctul de vedere în finalul acestei dezbateri.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea doar să îmi permit să trag câteva concluzii în urma intervenţiilor extrem de pertinente pe care domnii deputaţi Lubanovici, Tomac, Guran, Pambuccian, Márton Árpád le-au avut, pentru că s-au referit la soluţii pe care Parlamentul, Guvernul şi celelalte instituţii le pot lua în mod real.

Şi, într-adevăr, spunea domnul deputat Lubanovici de serviciile consulare pe perioada între alegeri, pentru că, iată, vorbim acum, după alegeri, dar e vorba de asigurarea serviciilor consulare zi de zi pentru cetăţenii români într-o ţară atât de mare cum sunt Statele Unite ale Americii, sau în zone şi regiuni unde lucrul acesta se întâmplă mai greu.

Domnul deputat Tomac vorbea despre votul în Moldova şi vreau să mă alătur Domniei Sale în a spune că, într-adevăr, duminică, în Republica Moldova sunt alegeri chiar mai importante decât cele din România, pentru că în România, ţară membră a Uniunii Europene, NATO, cu Klaus Iohannis, cu Victor Ponta, ţara este într-o direcţie, însă Republica Moldova duminică va alege păstrarea drumului proeuropean sau întoarcerea spre Est. Şi cred că este un lucru pe care toţi oamenii politici din România trebuie să-l susţină.

Însă apropo de împiedicarea votului. În 2009, în toată Republica Moldova, când domnul preşedinte Băsescu era foarte popular în Moldova, au votat 12.000 de oameni. Acum au votat 37.850. Deci asta înseamnă că trebuie să ne aşteptăm pentru scrutinele următoare la o prezenţă din ce în ce mai masivă şi în Republica Moldova şi în restul Europei.

Cred de asemenea că ideea ridicată de domnul deputat Márton Árpád de a finanţa şi asigura toate pârghiile legale pentru o autoritate neguvernamentală, Autoritatea Electorală Permanentă, este de fapt soluţia cea mai bună, cea mai puţin controversată şi care scoate Ministerul Afacerilor Externe dintr-o bătălie politică altfel inevitabilă.

Domnul Pambuccian, care ştie foarte bine, v-a atras atenţia asupra modului în care trebuie făcută legislaţia pentru ca aceasta să asigure secretul şi principiile constituţionale.

Toate aceste soluţii, repet, pe baza datelor pe care le avem. Cred că este important să spunem: 12.000 în 2009 care au votat în Republica Moldova - 37.000. La Paris, m-am uitat, au votat 3.700 în 2009, când o mare parte dintre cei prezenţi aici am acuzat fraudă acolo. Acum au votat 7.600.

Deci e foarte clar că nu s-a pus problema de împiedicare, pentru că au votat mult mai mulţi cetăţeni. S-a pus problema însă a inadecvării mijloacelor logistice pentru ceea ce înseamnă o evoluţie demografică şi o mişcare a cetăţenilor români în special în Uniunea Europeană.

Toate aceste soluţii sunt absolut convins că în cadrul comisiei parlamentare le veţi analiza şi veţi lua măsurile cele mai bune. Şi îmi doresc ca aceste măsuri să fie luate de către şi în baza analizelor corecte şi pertinente pe care o mare parte dintre cei prezenţi aici le-aţi făcut.

Aş vrea însă atunci - şi voi participa la acest lucru, ca deputat, ca lider de partid - la aceste dezbateri aş vrea să luăm deciziile însă, repet, raţional, cu bun-simţ şi cu gândire pentru soluţii. Nu cu demagogie, nu cu bufonerii din partea unor bufoni pe care îi ştim foarte bine. Cu gândul că în 2007-2008 mulţi dintre români au plecat din ţară tocmai pentru că unii care erau miniştri la transporturi furau cu sutele de milioane.

Şi cum a spus domnul Vasile Blaga (Aplauze.), cum a zis domnul Vasile Blaga, în 2009, că Ludovic Orban ar trebui arestat... pentru că nu a fost arestat, şi atunci mulţi români au considerat că aici este o ţară în care hoţii şi bufonii rămân în continuare. Bufoni care dacă n-ar fi fost pe lista USL, nu ar fi fost azi în Parlament, cu siguranţă, ca să ne dea lecţii... (Aplauze.)

Cred că este o jignire pentru românii din diaspora să fie reprezentaţi de bufoni.

Cred că toţi cei care aţi luat cuvântul în mod serios şi aţi propus soluţii coerente trebuie să participaţi la elaborarea acestei legislaţii.

Cred că principalul semn de respect pentru românii din diaspora este acela de a spune: da, nu ne-am organizat bine, am greşit, trebuie să ne organizăm în aşa fel încât data viitoare şi dacă sunt de 10 ori mai mulţi, nu doar de 3 ori mai mulţi, să poată toţi vota.

Dar cred că principalul semn de respect pentru românii din diaspora şi pentru cei 12 milioane de români din România care au participat la vot este să nu transformaţi încă o dată o problemă reală, care are nevoie de o soluţie reală într-o simplă bufonerie sau un concert cu chitare.

Vă mulţumesc şi vă urez succes. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa. Ne vedem la 12,30, la votul final. Vă mulţumesc foarte mult.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. O să rog colegii să-şi invite... liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală.

Am dat drumul şi la sonerie. Începem în câteva minute.

Până atunci vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 25 noiembrie 2014, s-au depus la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale următoarele legi adoptate de către ambele Camere ale Parlamentului: Legea privind ratificarea Protocolului nr.15 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiat la Roma la 4 noiembrie 1950, încheiat la Strasbourg, 24 iunie 2013 şi semnat de România la 24 iunie 2013, procedura este de drept comun; Legea pentru ratificarea Protocolului privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia, 17 aprilie 2009, procedura este de drept comun.

Bun. Dacă îmi spuneţi care este procedura, vă dau cuvântul cu mare plăcere.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte,

V-am cerut cuvântul pe procedură, pentru a vă atrage atenţia...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da...

Domnul Ludovic Orban:

...că pentru prima oară de când asist la dezbaterile Parlamentului României aţi încălcat un drept fundamental al unui deputat, dreptul la replică.

Vă readuc aminte că deputatul Victor Ponta...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, prim-ministrul României nu v-a pronunţat cuvântul, a citat din domnul Vasile Blaga... (Rumoare.)

Domnule deputat, dragi colegi, nu mai fiţi agitaţi, fiţi calmi că... Vedeţi, dacă zburaţi foarte mult cu avionul?! Sunteţi nervos.

Domnul prim-ministru a făcut... a citat din domnul deputat Vasile Blaga. În citatul respectiv este numele dumneavoastră.

Dacă domnul prim-ministru pronunţa un nume... au fost cinci nume... dacă vreunul dintre colegii mei dorea să ia cuvântul... domnul Guran, domnul Tomac, domnul Márton Árpád şi ceilalţi care au fost nominalizaţi direct, lideri de grup sau vicelideri, le dădeam cuvântul. Dumneavoastră nu aţi fost nominalizat. Discuţia a fost legată de cu totul şi cu totul altceva.

Eu vă respect şi vă protejez. V-am văzut că vreţi să aveţi o reacţie emoţională şi m-am gândit că nu e bine să fiţi asimilat cu un discurs al primului-ministru şi cu anumite cuvinte care nu au legătură cu dumneavoastră.

Dar dacă vreţi să vă asimilaţi, eu nu am nicio problemă. Aveţi cuvântul. Nu a existat drept la replică, pentru că nu vi s-a pronunţat numele. Vă repet încă o dată.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte,

Dacă luaţi stenograma, veţi vedea că Victor Ponta, colegul nostru din Camera Deputaţilor, a pronunţat numele Ludovic Orban. Şi nu numai că a pronunţat numele Ludovic Orban, l-a pronunţat într-un context injurios, prin care de fapt şi-a dat arama pe faţă.

Şi ceea ce vreau să spun este un lucru foarte simplu, domnule preşedinte. Victor Ponta a arătat o dată în plus că nu are niciun pic de respect şi de... să spun căinţă pentru nenorocirea pe care a provocat-o românilor din diaspora şi a preferat să profereze injurii la adresa unui coleg. Este nedemn.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul Ludovic Orban:

Şi vă mulţumesc că până la urmă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ludovic Orban:

...aţi acceptat să respectaţi Regulamentul Camerei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aş vrea să vă invit să aveţi o discuţie personală cu cei doi lideri de grup sau viceliderul Grupului parlamentar al PNL şi liderul Grupului parlamentar al PDL şi să vă spună în prima frază pe care dumneavoastră aţi pronunţat-o ce jigniri i-aţi adus unui parlamentar şi care este reacţia Domniilor Lor când s-au uitat la mine şi ce trebuia să fac eu atunci, cum scrie regulamentul.

Şi eu cred că dacă este cineva care a ridicat primul şi a dat cu piatra, ar trebui să vă uitaţi în discursul dumneavoastră. Este în stenogramă, o să vă rog frumos, da?

Cred că este un lucru extrem de important ca dumneavoastră să nu jigniţi când veniţi la microfon aici. Dar aceasta este o altă chestiune. Cel puţin nu este treaba mea.

O să vă rog frumos...

Nu, nu, vă rog frumos, mergem la votul final.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnule deputat, nu există... suntem în votul final, vă rog frumos să lăsaţi... Fiţi calm, fiţi calm că nu trebuie să vă enervaţi.

Nu, domnul deputat, vă rog frumos, nu dăm dreptul la replică că nu s-a pronunţat numele de aici, nu avem...

Ce procedură aveţi, vă rog frumos?

Aveţi cuvântul, dacă există vreo procedură, cu mare plăcere vă dau cuvântul. Vreţi să luaţi cuvântul...

Domnul Cezar-Florin Preda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sincer vă spun, am venit pe procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt convins...

Domnul Cezar-Florin Preda:

Domnule preşedinte,

Vreau să lămurim aici şi acum dacă atunci când cineva dintre noi vine şi ia cuvântul şi foloseşte un citat în care apar numele colegilor noştri, dumneavoastră consideraţi că nu se dă drept la replică.

Trebuie lămurit acum. Pentru că se modifică discursurile tuturor parlamentarilor.

Păi eu vin şi vă fac 7 citate în care spun despre un om ce s-a spus în ultimul an şi el trebuie să stea în bancă, să se uite la mine. Atenţie, aceasta este cea mai gravă afirmaţie spunând că atunci când folosim un citat nu înseamnă că are drept la replică.

Acesta este cuvântul meu. Şi este pe procedură. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îmi pare rău că trebuie să vă uitaţi în stenogramă...

Nu ştiu de ce aplaudaţi.

Când eraţi la guvernare, colegi de-ai dumneavoastră... fiţi calm, fiţi calm, da? Fiţi calm... şi mai stăteaţi şi în partea stângă... când eraţi la guvernare, domnule deputat, îmi pare rău că aveţi o memorie atât de scurtă câteodată, aţi luat cuvântul la vreo 4-5 moţiuni de cenzură... nu dumneavoastră, colegii dumneavoastră, care au făcut citate din presă. Nimeni, niciodată, nu a dat dreptul la cuvânt, ca preşedinte al Camerei.

Dacă dumneavoastră aveţi o iniţiativă de acest gen, vă recomand să vorbiţi cu domnul deputat Tinel Gheorghe, care este în Comisia pentru regulament şi acolo o să stimulăm aceste chestiuni.

Deci, eu vă rog frumos, sunteţi un om cu experienţă, bănuiesc că aţi citit cele peste 230 de articole din regulament, v-am dat cuvântul la microfon să vorbiţi pe procedură, nu e nicio procedură, aţi vrut să aveţi o intervenţie, ne-aţi exprimat o pildă, eu am ascultat-o, mi-a făcut plăcere să vă revăd, dar n-are nicio legătură cu subiectul de astăzi.

Dragi colegi,

Avem douăsprezece legi la votul final. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele, pentru a face o verificare.

Să înceapă votul.

O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi ridice extrasul de vot.

Bun. Putem începe?

1. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de cooperare între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind programele europene de radio-navigaţie prin satelit, semnat la Bruxelles, la 18 decembrie 2013.

Legea este ordinară. Comisia pentru tehnologia informaţiei vă propune adoptarea proiectului de lege. Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

294 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de cooperare în domeniul navigaţiei prin satelit între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Regatul Norvegiei, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 22 septembrie 2010.

Legea este ordinară. Comisia pentru tehnologia informaţiei vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Acelaşi scor, 294 de voturi pentru, zero abţineri, zero voturi împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2014 privind aprobarea plăţii cotizaţiei anuale a României ca membru asociat al Comitetului Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţilor cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Legea este ordinară. Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.