Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,37.

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

O să-i dau cuvântul domnului deputat Virgil Guran, pentru a-şi prezenta declaraţia.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică: "Ce aşteaptă românii de la politicieni".

Cred că este o întrebare pe care orice politician de bun-simţ şi-o pune şi sunt convins că mulţi dintre noi îşi pun această întrebare.

Oamenii aşteaptă lucruri simple: Aşteaptă puţină organizare, o viaţă mai bună, respect pentru ei, locuri de muncă, siguranţă, învăţământ, un viitor al copiilor. Este simplu de prezentat teoretic acest lucru.

Din păcate, practic, observ că foarte greu putem să atingem aceste obiective. Şi de ce? În primul rând, pentru că nu reuşim să ne aşezăm la o masă, unde să gândim împreună aceste obiective, unde să găsim soluţii împreună. Îmi pare rău că se întâmplă acest lucru, pentru că, după doi ani şi jumătate, cunosc majoritatea parlamentarilor şi pot să spun că foarte mulţi sun pregătiţi, ştiu ce au de făcut, sunt profesionişti pe anumite domenii şi sunt convins că am putea găsi aceste soluţii practice într-un mod coerent şi foarte eficient pentru România.

Mă întreb de ce nu reuşim să realizăm acest program coerent? Răspunsurile sunt simple. Pentru că mulţi dintre parlamentari au ajuns la concluzia că se zbat degeaba, au ajuns la concluzia că vin cu propuneri degeaba, au ajuns la concluzia că acest sistem de conducere trenează de 25 de ani este aproape de neînvins. Acest sistem în care ajung câţiva oameni să conducă anumite partide, să conducă un guvern, să conducă Parlamentul, şi acei oameni a doua zi cred că sunt singurii care deţin adevărul, uită că trebuie să existe un dialog, uită că, de fapt, Parlamentul este forul suprem în România şi cred că doar un guvern şi, şi acela format din mai multe persoane, dar decizia luată în 2-3, că un guvern este de fapt totul într-o ţară. Sper să continue ceea ce observ, această mişcare în rândul parlamentarilor, prin care acei conducători care ştiu tot şi fac tot nu mai sunt agreaţi în mod deosebit şi sper că această mişcare în care parlamentarii încep să-şi afirme personalitatea, să-şi prezinte ideile, să-şi susţină ideile, să continue deci această mişcare şi încet-încet să reuşim să ne reunim pentru a realiza acest program coerent de care are atâta nevoie România.

Cred că sunt momente şi în comisii, şi în plen în care trebuie să uităm că suntem la putere sau suntem în opoziţie şi inteligenţa, ideile, programele să primeze. Sunt convins că majoritatea dintre noi doresc acest lucru, dar trebuie să avem tăria de a ne opune unui sistem care trenează de 25 de ani.

Sper ca în această legislatură Parlamentul să reuşească ceea ce nu s-a reuşit de 25 de ani, un program coerent, realist pe care să-l şi aplicăm şi care să dea rezultate cu adevărat. Românii să vadă după ce terminăm acest mandat că, de fapt, nu am stat degeaba aici şi că ei trăiesc mai bine şi să aibă o speranţă de viitor.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Gudu, urmează domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Conştientizarea propriei identităţi a tinerilor armâni din România".

Practic, este un eveniment extrem de important ce va avea loc la sfârşit de săptămână în municipiul Tulcea.

În perioada 28 martie 2015-3 aprilie 2015, municipiul Tulcea este gazda seminarului "Awakening the identity" (Conştientizarea propriei identităţi), la care participă un număr de aproximativ 100 de persoane din diferite ţări europene: Germania, Olanda, Danemarca, Austria, Elveţia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Italia, Slovacia, Rusia, Ucraina, Albania, Republica Macedonia. Seminarul este organizat de către Youth European Nationalities şi Consiliul Tinerilor Armâni din România, cu sprijinul Primăriei municipiului Tulcea şi al Consiliului Judeţean Tulcea, fiind pentru prima oară când un astfel de eveniment se desfăşoară în România. Easter Seminar este un forum în cadrul căruia au loc schimb de opinii şi experienţe între tinerii participanţi, în cadrul căruia se oferă participanţilor oportunitatea creării de relaţii de lungă durată şi parteneriate între diferitele organizaţii membre, reprezentând totodată o sursă de motivaţie pentru voluntariat.

Comunitatea Armână din România are ca scop principal promovarea culturii şi limbii armâneşti printre tinerii armâni din România, precum şi către persoanele interesate de cultura armânească. Youth European Nationalities - Naţionalităţi europene de tineret - este o reţea activă şi dinamică care reprezintă interesele organizaţiilor nonguvernamentale de tineret ale diferitelor minorităţi etnice din Europa. Scopul lor principal este prezervarea şi dezvoltarea drepturilor minorităţilor şi a grupurilor etnice. Grupul-ţintă al seminarului este reprezentat de tineri cu vârste cuprinse între 16-30 de ani, aparţinând unei minorităţi din Europa, care deţin un nivel cel puţin mediu al limbii engleze sau germane. Participanţii sunt membri activi în organizaţiile lor şi trebuie să manifeste interes faţă de îmbunătăţirea abilităţilor şi a competenţelor lor.

Principalele obiective pe care şi le propune acest seminar sunt:

1. Creşterea conştientizării propriei identităţi în rândul participanţilor, un concept care a început să aibă o mult mai mare complexitate datorată intrării în Uniunea Europeană, precum şi conştientizarea atât a ceea ce îi aseamănă, cât şi aceea ce îi diferenţiază de alţii. Cunoaşterea de sine este considerată a fi temelia procesului continuu de dezvoltare personală.

   În această ordine de idei, participanţii aparţinând diferitelor minorităţi europene vor avea posibilitatea să descopere diferenţele majore dintre ei, cu privire la cultură, educaţie, mentalităţi, credinţe, etc. prin intermediul activităţilor educaţionale interactive, precum improvizaţie teatrală, fotografie, metode de educaţie nonformală şi sustenabilitate.

2. Dezvoltarea personală a participanţilor prin metode de educaţie nonformală. Educaţia nonformală are avantajul de a dezvolta abilităţile şi competenţele tinerilor, altele decât acelea dobândite prin educaţia formală, precum: competenţe interpersonale, abilităţi de lucru în echipă, abilităţi organizatorice, abilităţi de lider.
3. Atingerea unui nivel de conştientizare în rândul participanţilor a rolului unui stil de viaţă sustenabil pentru o minoritate şi a regiunii sale.
4. Creşterea conştientizării în rândul participanţilor asupra situaţiei minorităţilor fără "ţară-mamă" (non-kin state minorities) şi de a găsi soluţii la această problemă. Discuţia va viza mai multe exemple de astfel de minorităţi, printre care şi armânii. În Europa există 90 de limbi, dintre care numai 37 sunt vorbite ca limbi naţionale. Restul de 53 de limbi sunt considerate a fi limbi "fără ţară".

Organizarea seminarului "Awakening the identity" (Conştientizarea propriei identităţi), are ca principal scop îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi de lucru în echipă, precum şi conştientizarea diferenţelor dintre conceptele "minorităţi cu ţară-mamă" şi "minorităţi fără ţară mamă". În al doilea rând, participanţii vor acumula cunoştinţe despre mai multe metode de educaţie nonformală, pe care le vor putea utiliza în organizaţiile din care provin, pentru asigurarea transmiterii şi multiplicării informaţiei.

Consider că prin organizarea şi desfăşurarea în municipiul Tulcea a acestui seminar, Comunitatea Armână din România, alături de Primăria municipiului Tulcea şi Consiliul Judeţean Tulcea, şi-a adus contribuţia, la trezirea conştiinţei identităţii culturale participanţilor la acest eveniment, prin demararea unei campanii de conştientizare a identităţii culturale prin metode de educaţie nonformală, consolidând relaţiile dintre tinerii aparţinând diferitelor minorităţi din Europa.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi este urmarea firească, aş spune eu, a simulărilor care s-au făcut la examenele de evaluare naţională şi bacalaureat şi am intitulat-o ca atare: "Simulări 2015. Nu ştiu alţii ce cred, dar calculele mele sunt optimiste".

De la dezamăgire la dezastru - între aceste două repere au oscilat opiniile exprimate public în ultimele zile de cei care au comentat rezultatele elevilor care au susţinut recent simularea probelor din cadrul evaluării naţionale, respectiv a bacalaureatului. De obicei argumentate cu cifre şi procente, părerile au omis câteva elemente esenţiale, având drept fundament, din punctul meu de vedere, aspecte scoase din context.

Aş începe prin a mă referi la elevii din clasele a VIII-a, aproape toţi, adică peste 96% s-au prezentat la ambele probe ale simulării. Cred că într-o zi obişnuită de şcoală, poate doar cu prilejul tezelor sau poate la clasele primare se mai înregistrează asemenea procent de prezenţă.

Vreau să punctez, aşadar, că a fost de remarcat interesul acestor tineri să vadă pur şi simplu ce implică o asemenea evaluare. Asta, cu atât mai mult, cu cât cei mai mulţi dintre ei s-au aflat pentru prima dată în faţa unei coli de examen. Este drept că doar 50% dintre ei au luat medii peste 5, dar este la fel de corect că majoritatea se află abia la jumătatea perioadei de pregătire intensivă pentru examen. Este drept, de asemenea, că la matematică rezultatele au fost foarte slabe.

În Prahova, judeţ din care vin eu, mai puţin de jumătate ar fi luat notă de promovare, dacă acesta ar fi fost examenul propriu-zis. La fel de alarmată a fost însă opinia publică şi acum un an, în urma simulării, pentru ca în vară, aproximativ 80% dintre candidaţi să ia medii cuprinse între 5 şi 10.

Practic, rata de promovabilitate s-a dublat atunci şi, de fapt, suferă salturi în fiecare an, ceea ce mă face să cred că viitorii liceeni au înţeles deja ce este pus în joc la acest examen şi cât de important este să-l abordeze cu seriozitate.

Raţionamentul este valabil şi în cazul simulării bacalaureatului. Nu cred că rezultatele acestor testări sunt edificatoare sau pot servi pentru fundamentarea unei estimări a ceea ce se va întâmpla peste câteva luni. Evaluarea de săptămânile trecute a pus în evidenţă cu prioritate nu slaba pregătire a elevilor, cum au încercat mulţi să sublinieze, ci mai degrabă progresul înregistrat de aceştia în ultimul an.

Datele statistice publicate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice arată că 61,36% dintre candidaţi au obţinut note peste 5 la limba română, faţă de 52,8% în 2014. 52,49% au luat peste 5 la proba obligatorie a profilului matematică sau istorie, faţă de 42,51% în 2014, iar 60,3% ar fi promovat proba la alegerea profilului, faţă de doar 53,92% anul trecut.

Şi să nu uităm că aceia care au participat acum la simulare sunt aceiaşi care erau evaluaţi şi anul trecut, pe când nu erau decât în clasa a XI-a. Experienţa testării anterioare ca prim contact cu rigorile unui asemenea examen, dar şi rezultatele obţinute atunci au motivat, dată fiind mobilizarea de care au dat dovadă.

Raportat la judeţul Prahova, vreau să pun în evidenţă tocmai comparaţia între ceea ce era în februarie 2014 şi ceea ce este acum, promoţia care va absolvi liceul peste câteva luni. Astfel, aceşti copii anul trecut, abia în clasa XI-a şi pentru prima dată incluşi în calendarul simulărilor promovau doar în proporţie de 45,93% proba la limba română, în timp ce doar 39,17% luau note peste 5 la proba obligatorie a profilului matematică sau istorie.

Într-un singur an, în cadrul aceleiaşi promoţii, numărul celor care promovează proba la limba română a ajuns în Prahova la 66,96%, în timp ce la proba obligatorie a profilului au fost înregistrate 58,04% note peste 5.

Pentru aceşti copii, rolul simulărilor este incontestabil, testările reuşind să le asigure pregătirea psihologică pentru a face faţă unui examen în adevăratul sens al cuvântului.

Evaluările le oferă, de asemenea, o opinie obiectivă asupra nivelului lor de pregătire şi le trasează practic linia de start înaintea ultimului maraton de studiu dinaintea bacalaureatului propriu-zis. Pentru şcoală, în sine, simulările evidenţiază punctele forte şi punctele slabe, indicând direcţia în care trebuie lucrat de acum încolo. Dar oare noi, ceilalţi, nu avem nimic de învăţat de aici?! Eu nefiind nici viitor absolvent, nici dascăl la o clasă terminală, nici măcar părinte sau bunic de licean, aş lua aceste rezultate ca atare şi aş aştepta ca aceşti copii să ne facă frumoasa surpriză, după care i-aş felicita că, deşi nu au fost perfecţi, au fost mai buni decât cei dinaintea lor, demonstrând că de la an la an, din ce în ce mai mulţi înţeleg ce răspundere au când se aşează în faţa foii de examen.

Ion Eparu, profesor universitar, deputat Colegiul nr. 10, Circumscripţia Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Şi se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Astăzi voi vorbi pe scurt despre un eveniment pe care îl comemorăm, pe data de 27 martie se împlinesc 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Acest act politic fundamental care a apărut într-un moment deosebit de critic al istoriei naţionale, cu o Românie sfârtecată şi ieşită trist din Primul Război Mondial, la începutului lui 1918, a venit practic să deschidă calea către Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi către reunificarea tuturor românilor din toate regiunile istorice româneşti locuite de noi. Ceea ce e mai important de precizat în acest moment de 27 martie 1918 este faptul că din acest punct către astăzi noi avem de tras câteva concluzii şi de analizat o serie de chestiuni care de multe ori par a ne scăpa.

În primul rând, faptul că un act de un asemenea curaj, un act al unei Românii aflate pe marginea prăpastiei, dar care în 1918 renaşte şi reuşeşte să îndeplinească visul istoric al unităţii naţionale a tuturor românilor într-o singură ţară, s-a produs mai ales prin prisma unei voinţe politice reale, şi prin capacitatea clasei politice de atunci, şi prin capacitatea naţiunii române, condusă de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, de a-şi canaliza şi de a-şi pune în valoare toate energiile naţionale, în vederea realizării unui ideal real.

De aceea, revenind în planul concret al realităţii curente, îmi permit să spun faptul că România ar trebui să gândească într-o perspectivă total diferită raporturile pe care le are în acest moment cu Republica Moldova. Republica Moldova, care este al doilea stat românesc, este o continuare firească sub aspect cultural, etnic, politic, geografic şi economic a spaţiului românesc, iar reintegrarea Republicii Moldova în teritoriul României nu poate fi decât o consecinţă firească a revenirii la normalitate în geopolitica europeană.

Spun acest lucru deoarece deseori se aminteşte despre perspectiva intrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Aş spune că această intrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană se va face numai prin unificarea cu România, deoarece Republica Moldova, în acest moment, este un stat incapabil să se susţină sub aspect economic, un stat care riscă să alunece pe panta statelor eşuate şi să devină o zonă de permanentă vulnerabilitate pentru pacea globală şi pentru geopolitica Europei de Est şi singura şansă a Republicii Moldova de a se dezvolta funcţional este reunificarea naturală şi firească cu România.

România are datoria de a face câţiva paşi în această direcţie şi în primul rând m-aş gândi, de exemplu, la eliminarea paşapoartelor dintre cele două state româneşti. Mă gândesc, de asemenea, la un parteneriat economic integrat care să presupună mai multe capitole, dintre care cel mai important să fie capitolul energetic, capitolul agricol, capitolul industrial şi mai ales capitolul comercial, dat fiind faptul că avem această mare frontieră pe Prut şi distanţa dintre Chişinău şi Bucureşti nu este nici pe departe atât de mare pe cât ar părea la prima vedere.

Aspectul cu privire la relaţiile culturale între cele două ţări a fost absolut neglijat. Prezenţa românească în Basarabia este mult subdimensionată sub ceea ce pare ea să fie la prima vedere. Cărţile româneşti, radiourile şi posturile de televiziune româneşti reprezintă, din păcate, încă o minoritate în Basarabia şi acest fapt trebuie îndreptat, pentru că nu trebuie să uităm niciodată spaţiul românesc nu se opreşte la Prut, ba, îmi permit să spun, spaţiul românesc nu se opreşte nici măcar la Nistru, dacă ne gândim până unde s-au întins românii şi până unde există comunităţi istorice româneşti.

De aceea, în perspectivă, România are datoria de a construi o strategie pe termen mediu şi lung, care să aibă drept obiectiv final reintegrarea naturală şi firească pe cale democratică, la fel cum au făcut şi înaintaşii noştri la 27 martie 1918, pentru că atunci Sfatul ţării din Moldova, condus de Ion Inculeţ, Pantelimon Halipa, Buzdugan, Pelivan şi toţi ceilalţi de atunci, au făcut acest pas democratic. Au făcut acest pas respectând drepturile minorităţilor, respectând tratatele internaţionale aflate în vigoare la acea dată şi mai ales încercând să contureze un spaţiu de dialog interetnic şi interconfesional capabil să genereze o dezvoltare durabilă pentru spaţiul Moldovei de dincolo de Prut la acel moment.

În baza aceloraşi parametri şi în baza unei viziuni pe termen mediu şi lung, România are datoria de a readuce Moldova acasă şi are datoria de a fixa graniţa Uniunii Europene dincolo de Prut, pentru că niciodată, şi acest lucru este cert, din multe puncte de vedere, Republica Moldova nu va avea capacitatea de a se dezvolta separat. Şi îmi permit să spun, chiar din punct de vedere economic, unirea poate fi o oportunitate reală atât pentru investitorii români care, din păcate, se confruntă cu numeroase blocaje în mediul economic românesc în ultima perioadă, cât şi din perspectiva punerii în valoare a resurselor pe care Republica Moldova le are din perspectiva unor ramuri industriale care sunt destul de dezvoltate în Moldova, dar care nu beneficiază de pieţe şi care nu au acces pe piaţa comunitară.

De asemenea, pentru România, Republica Moldova reprezintă o piaţă prioritară sub toate aspectele, sub aspect economic şi comercial, sub aspect cultural şi sub aspect moral, să nu uităm acest lucru.

În ultimii ani, din păcate, la nivel european ne-am limitat prea mult la declaraţii, declaraţii care nu rezolvă absolut nimic şi declaraţii care nu au niciun efect. De aceea, trebuie să nu uităm un singur lucru: nu există moldoveni, există doar români. Identitatea moldovenească este similară cu identitatea celor din Ardeal, acelor din Moldova de dincoace de Prut, a celor din Muntenia ori din Oltenia. Există o singură naţiune românească, iar limba moldovenească este o invenţie stalinistă. Să sperăm că noi, generaţia noastră, generaţiile care vin în politica românească vor reuşi să readucă în mod democratic legal şi legitim Basarabia în interiorul graniţelor unei singure Românii, al unei Românii mari, libere şi demne. Doamne ajută! (Aplauze.)

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim.

Pentru că sunt totuşi foarte mulţi colegi înscrişi, v-aş ruga, dacă este posibil, să vă scurtaţi intervenţiile.

Are cuvântul domnul deputat Cosmin Necula. Urmează domnul deputat Mihai Deaconu şi domnul deputat Ninel Peia.

Domnul Cosmin Necula:

Mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi vine să prezinte în faţa dumneavoastră un proiect de lege referitor la: "Reglementarea meseriei de asistent supraveghetor în ciclul preşcolar de învăţământ."

Asemenea societăţii româneşti, sistemul naţional de învăţământ va trebui să intre în etapa maturizării sale, să depăşească etapa experimentărilor, să adopte şi să creeze instituţii capabile să aducă siguranţă şi certitudine în dezvoltarea copiilor noştri.

Unul dintre momentele în care dezvoltarea concretă a copiilor reprezintă unul dintre paşii spre drumul cel drept este creşa şi grădiniţa, alături de care familia reprezintă şi creează universul relaţional. Este important ca oamenii pe care îi va întâlni copilul în aceste microuniversuri să-i asigure acestuia dezvoltarea raţională şi echilibrată a personalităţii, a sferei de cunoaştere şi, în paralel, o stare de securitate fizică şi psihică. Astfel de persoane cu care intră în contact copilul, exceptând familia, obligatoriu trebuie să aibă un anumit tip de pregătire şi se presupune că această pregătire este suficientă pentru a asigura dezvoltarea armonioasă psihosocială a copilului. De asemenea, aceste persoane au datoria de a asigura integritatea fizică a copiilor, inclusiv prin măsuri de prevenţie sau prin măsuri concrete de îndepărtare a stărilor de pericol.

Prin prezentul proiect de lege se reglementează practic o profesie care are efecte pe termen lung asupra copiilor noştri. Orice experienţă trăită de copil în primii ani de viaţă va da roade mai târziu, iar deprinderile de relaţionare şi dezvoltarea psihocomportamentală din timpul învăţământului preşcolar sunt definitorii pentru viitorul acestuia.

Alături de educatori, personalul reglementat prin prezentul proiect de lege are rolul de a garanta o bună educaţie şi supraveghere a copiilor preşcolari. Desprinderea copilului de familie la o vârstă fragedă nu este un lucru uşor, iar lipsa unor persoane specializate în cadrul instituţiei de învăţământ poate avea repercusiuni asupra psihicului copilului preşcolar.

Copiii trebuie să crească şi să se dezvolte în mijlocul şi prin grija unui colectiv abilitat să le ofere siguranţă fizica şi emoţională. Astfel, alături de educatori, este obligatoriu ca personalul care intră în procesul educaţional să fie specializat, şi nu doar muncitori necalificaţi, aşa cum sunt în prezent.

Astfel, prin obligativitatea cursurilor de specialitate, personalul poate să supravegheze într-un mod mult mai eficient şi, mai mult decât atât, poate să efectueze cu succes acţiuni preventive prin care să asigure un climat de siguranţă copiilor. Asistentul-supraveghetor trebuie să cunoască noţiuni privind modul de abordare a problematicii copilului în perioada copilăriei timpurii, specificul dezvoltării sale în această perioadă, elemente de igienă şi sănătate a copilului, dar şi noţiuni privind măsurile de prim ajutor.

Este necesară reglementarea statutului acestui tip de personal cu atribuţii de asistent-supraveghetor în unităţile de învăţământ preşcolar, întrucât în momentul de faţă volumul mare de muncă nu permite acestora o supraveghere şi o îngrijire optimă a copiilor. Recunoaşterea socială a acestui personal este esenţială dacă dorim să avem un învăţământ civilizat şi de calitate. De asemenea, se impune o reevaluare a grilei de salarizare pentru acest tip de personal, având în vedere că, în momentul de faţă, salariul nu poate să-i asigure nici măcar un trai decent şi să-l consideri totuşi muncitor necalificat în contextul în care lucrează şi are grijă de copiii noştri mi se pare prea puţin.

Ignorarea acestei categorii de personal va conduce la periclitarea sistemului de învăţământ, întrucât un număr din ce în ce mai mare de salariaţi aleg să părăsească acest sistem. Sunt bine-cunoscute situaţii în care s-au produs accidente regretabile, în care au fost implicaţi copii preşcolari, nu din rea-voinţă sau neatenţie, ci tocmai din cauza lipsei personalului de supraveghere şi a lipsei pregătirii acestuia. Trebuie să înţelegem că aceşti oameni care trudesc în grădiniţe sunt o verigă fără de care sistemul de învăţământ nu va putea merge înainte. Mai mult decât atât, rămâne la latitudinea dumneavoastră, stimaţi colegi, reglementarea acestui tip de profesie şi faptul că trebuie să acceptăm că aceşti profesionişti nu sunt doar muncitori necalificaţi, ci trebuie să aibă o calificare şi o pregătire specială.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Deaconu.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Pentru astăzi am pregătit trei declaraţii politice. Voi citi doar una singură. Celelalte le voi preda pentru consemnare în scris.

Una dintre ele este intitulată: "Mascarada pedepsirii corupţilor din România".

Am afirmat şi în alte dăţi faptul că susţin actul de justiţie şi că deşi ruşinoasă pentru instituţia Parlamentului, tendinţa actuală de curăţare a corupţilor este bine-venită şi sper că va duce la o regenerare a clasei politice româneşti. Cu toate acestea, în România multe lucruri sunt făcute de ochii lumii. Mă tem că şi această stare de fapt se va dovedi a fi o mascaradă în urma căreia cei ce se fac vinovaţi de fapte de corupţie se vor alege cu imaginea puţin şifonată pentru câtva timp, pentru ca, în final, să continue să facă politică, dar mai ales să rămână cu averile făcute pe spinarea românilor.

Atât timp cât cercetarea şi pedepsirea actelor de corupţie este însoţită de procese tergiversate, de sentinţe cu suspendare, de exprimări publice ale dorinţei de amnistie, de manipulări ale opiniei publice şi de păstrarea unor averi colosale, în unele cazuri averi la care românul de rând nu îndrăzneşte să viseze, în timp ce moare de foame, nicio schimbare nu se va produce cu adevărat şi cetăţeanul va sfârşi prin a fi dezamăgit de justiţia română. Totul nu va fi decât praf în ochi.

Vrând să fiu optimist îmi pun totuşi speranţa în sistemul de justiţie românesc că, în ciuda problemelor semnalate de mai sus, va deveni şi mai puternic în viitorul apropiat, dar la asta trebuie să contribuim şi noi, stimaţi colegi. Fiecare cetăţean este egal în faţa legii, indiferent că este deputat, senator sau ministru.

Drept urmare, apărarea în această instituţie, prin votul dat de dumneavoastră, a unor simpli cetăţeni ce se întâmplă să fie într-una din aceste funcţii şi sunt acuzaţi de fapte de corupţie este extrem de ruşinoasă şi trebuie să înceteze.

Parlamentul nu este o castă aparte în care trebuie să ne apărăm între noi. Dumneavoastră aţi fost aleşi aici de către cetăţeni pentru a le apăra interesele, nu pe cele proprii.

Aşadar, mi-aş dori să văd o mobilizare în acest sens din partea Parlamentului în cazurile viitoare, indiferent de culoarea politică a acuzatului şi interesele din spatele uşilor şi pedepsirea echitabilă, nu de ochii lumii, a celor care de ani de zile stau în funcţii înalte şi dirijează lucrurile în defavoarea românilor.

Altfel, totul va fi în zadar.

Deputat Mihai Deaconu, Grupul parlamentar Democrat şi Popular.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Ninel Peia, urmează domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţie politică: "Cine şi cu ce autoritate distruge viitorul copiilor noştri?"

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog să luaţi aminte încă de la început că prezenta declaraţie politică o consider a fi o atenţionare asupra unui fapt de o gravitate politică deosebită, poate chiar un atentat îndreptat împotriva viitorului ţării, asupra copiilor ce mâine vor duce numele României mai departe în istoria încă nescrisă a neamului nostru.

Doamnelor şi domnilor,

În România există o alcătuire pe care, prin modul de a-şi proteja membrii şi felul în care evită orice responsabilitate, aş putea s-o numesc ca fiind ocultă, dar mă voi limita numai să subliniez latura distructivă şi toxică pe termen lung a acţiunilor ei.

Sub o pălărie elegantă, cu ţeluri şi proiecte minunate privind sistemul educaţional autohton, la numitul Centru Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE) funcţionează, într-un con de umbră protector, o anumită comisie despre care se ştie numai că se ocupă cu elaborarea subiectelor pentru examenele de capacitate, respectiv bacalaureat. Presupunând că ai vrea să ştii cine sunt cei ce alcătuiesc aceste importante teste, nu vei afla nimic, nici ce fac cu exactitate şi în ce domenii, nici dacă primesc subvenţii financiare şi din alte surse decât cele guvernamentale, nici măcar care sunt procedurile sau metodologia conform căreia elaborează respectivele subiecte. Mai mult, fiind o emanaţie a unui organism de stat, ar trebui afişate undeva, public, CV-urile onorabililor, declaraţiile lor de avere şi de interese, poate chiar răspunsuri ale unor întrebări ce se repetă an de an.

Nu veţi găsi nicăieri aceste simple informaţii. Sunt mai spioni decât spionii! Am putea crede că avem de a face cu o congregaţie secretă, un soi de sectă cu iz educaţional, o frăţie-fantomă, despre a cărei alcătuire cunosc numai câţiva aleşi. Adică, tocmai pe dos faţă de cerinţele unei societăţi democratice. Acesta este un lucru scandalos, dar este numai primul.

De când am început să fac câteva demersuri pentru a afla cum să scot la iveala aceste capacităţi intelectuale care influenţează definitiv destinele copiilor români, am primit informaţii interesante despre diverse lucruri. Spre exemplu, unii dintre ei sunt abonaţi permanent la diverse contracte de cercetare, unele finanţate din bani publici, altele din bani europeni. Păi n-ar trebui să ştim şi noi asta? De ce atâta secret?

Despre alţii am mai auzit că ar face parte din ceva ONG-uri, cu finanţare de afară, că sunt consultanţi pe ici, pe colo şi cea mai gravă acuzaţie, că s-a reuşit, prin influenţe de diferite feluri, implementarea unei reguli universale, aceea că la respectivele teste sau examene trebuie dovedită proasta pregătire a elevilor români.

Bun, iată o acuzaţie grea, deci cui mă adresez ca să fiu sigur că nu este deloc aşa? Mister, stăpânii subiectelor sunt invizibili, ceea ce consider că este o palmă dată oricărui parlamentar interesat de bunul mers al ţării, de viitorul ei.

Toate cele prezentate mai sus le aduc în atenţia dumneavoastră pentru că, numai după simulările examenului de capacitate, din luna februarie, pentru elevii de clasa a VIII-a, mi-au fost sesizate situaţii intolerabile pe care vi le împărtăşesc acum, chiar de la această tribună. Am fost informat că:

1. subiectelor le-a fost alocat prea puţin timp pentru rezolvare, sau invers, rezolvarea subiectelor necesită mai mult timp. Se ştie, în Occident, circulă o lege nescrisă care spune că, pentru rezolvarea unei probleme, un elev are nevoie de patru ori mai mult timp decât profesorul; sau
2. subiectele de la matematică ar fi fost, în proporţie covârşitoare, extrase sau aidoma celor din culegerile de specialitate, şi nicidecum mai apropiate exemplelor din manuale. Atenţie, era vorba de o simulare la capacitate, nu de o competiţie de tipul cinstitelor olimpiade!
3. Legat tot de matematici, vechea practică a depunctării elevilor ce folosesc alte căi de rezolvare a problemelor decât cea agreată este încă în vigoare, lucru de nepermis într-un sistem de învăţământ sănătos.

În esenţă, la acestea se adaugă spiritul în care sunt concepute subiectele, spirit care este foarte îndepărtat de ţelul declarat, acela de a evalua consolidarea cunoştinţelor de bază la diverse materii.

Dragi colegi,

Pentru că nu puteam lua aceste acuzaţii de bune, am întreprins, la rândul meu, câteva investigaţii. Ce am aflat nu mi-a plăcut câtuşi de puţin.

Astfel, am strâns la un loc mai mulţi studenţi şi masteranzi de la Matematică-Informatică şi le-am cerut să rezolve problemele date elevilor de clasa a VIII-a, la materia specifică. Puţini dintre ei au rezolvat testul integral şi de nota 10, dar, atenţie!, şi aceştia în 4 ore şi nicidecum în cele 3 ore alocate elevilor. Deci cum să facă faţă, onorabil, un copil de numai 14 ani?!

Am repetat exact aceeaşi procedură cu testul de la limba română, tot de la capacitate, unde am folosit studenţi şi masteranzi de la litere şi filozofie. Rezultatul a fost în mare acelaşi şi a dovedit că timpul alocat nu este suficient pentru a preda o lucrare de nota 10.

Am mers mai departe, am trimis aceleaşi subiecte de matematică unor şcoli din Statele Unite, Austria şi Germania, unde au fost folosite ca examene extracurriculare pentru elevi de aceeaşi vârstă. Rezultatele au fost dezastruoase: niciunul dintre copii nu ar fi luat nota şase!

Desigur, am mai primit şi informaţia că materia care se predă la noi în clasa a VIII-a, în Austria se studiază tocmai în clasa a XI-a.

În concluzie, vă asigur că nu sunt un adept al teoriei conspiraţiei, nu am găsit decât următoarea explicaţie, pe cea pe care refuz să o accept: am putea vorbi despre faptul că se implementează sistematic un plan de formare a unei populaţii cu cunoştinţe minime şi cu şanse mici pentru accesarea studiilor universitare şi postuniversitare. Un fel de punere în aplicare a teoriei care spune că "ţara ne vrea proşti", prin demonstraţii anuale care indică un nivel de şcolarizare apropiat de cel din Africa Centrală... De asemenea, am putea considera şi că se caută cu tot dinadinsul ridicarea artificială a ştachetei acestor examene pentru descurajarea, din vreme, a viitoarei clase mijlocii din România. Un scenariu distopic, dar plauzibil, dacă ţinem cont de faptul că, numai în februarie, anul acesta, la simularea Capacităţii, din 160.000 de copii de clasa 8-a, doar jumătate au luat peste nota 5.

Ei bine, toate aceste presupuneri ar putea fi spulberate numai prin cunoaşterea membrilor acestei comisii mai secrete decât... serviciile secrete. Ar fi de ajuns doar să ştim ce pregătire au, în ce domenii, ce interese îi îndrumă, de cine sunt aleşi, dintre câţi specialişti sunt ei aleşi, cum sunt aleşi, pe ce criterii, dacă au sau nu interese ce gravitează în jurul editurilor de carte şcolară, dacă mai au venituri suplimentare şi din ce anume activităţi, dacă, la vremea elaborării subiectelor, testele au rămas strict în aria curriculară curentă, şi ar mai fi alte câteva asemenea chestiuni. Ca să nu mai spunem că asemenea capacităţi cu vocaţie ştiinţifică nu ar trebui să rămână necunoscute publicului larg.

Şi o ultimă întrebare aş mai avea: cine supraveghează şi cine aprobă activitatea acestei comisii ultrasecrete, cine garantează profesionalismul şi buna lor credinţă?

Deputat PSD, Ninel Peia.

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc şi eu.

Are cuvântul deputat Victor Paul Dobre, urmează domnul deputat Dragoş Gabriel Zisopol.

Domnul Victor Paul Dobre:

Doamnelor şi domnilor,

De mai bine de 25 de ani discutăm despre reformă, în general, şi despre reforma administraţiei publice, în particular. Toate programele de guvernare ale tuturor guvernelor au conţinut elemente ce au avut în vedere realizarea acestui deziderat: reforma administraţiei publice româneşti. Fiecare guvern a aplicat măsurile pe care le-a considerat necesare în etapele de parcurs respective.

În acest moment însă suntem în faţa unei situaţii speciale. România este stat membru al Uniunii Europene, membru NATO, o sursă importantă de finanţare a dezvoltării o constituie fondurile europene, cetăţenii români circulă liber în întreaga Europă şi în general realităţile societăţii româneşti sunt schimbate în mod esenţial. Bineînţeles că în faţa acestor noi realităţi trebuie să luăm măsurile care se impun, sub aspectul organizării administrativ-teritoriale, pentru a putea răspunde nevoilor actuale de dezvoltare a societăţii. Dezbaterile legate de descentralizarea administrativă nu sunt noi, iar în această materie s-au făcut destui paşi, chiar dacă realitatea relevă faptul că scopul final, şi anume prestarea unor servicii publice de calitate către cetăţeni, nu a fost întotdeauna atins.

De aceea, luând în considerare şi cele arătate anterior, consider că descentralizarea administrativă nu se poate realiza decât împreună cu regionalizarea administrativă a României.

Astfel, cred că este absolut necesară regândirea structurii teritoriale a statului român, care ar urma să se materializeze în apariţia unor noi unităţi administrative-teritoriale: regiunile.

Regiunile trebuie să fie unităţi administrativ-teritoriale de dimensiuni mai mari sub aspect teritorial şi demografic, având o capacitate sporită în gestionarea problemelor cetăţenilor, şi compatibile cu cele existente în statele membre ale Uniunii Europene.

Apariţia acestor noi unităţi administrativ-teritoriale trebuie să aibă ca filosofie de bază transferul unor atribuţii de la nivelul administraţiei centrale către nivelul regiunilor, în condiţiile în care actualul nivel local va rămâne şi va păstra aceleaşi atribuiţii.

Astfel, regiunile ar putea avea atribuţii în materia politicilor de dezvoltare economică, a ocupării a forţei de muncă, a protecţiei mediului, modernizării şi viabilizării agriculturii, dezvoltării turismului, asistenţei sociale etc.

Regionalizarea României nu se poate realiza fără respectarea statutului de stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al României.

Aşadar, suntem în faţa unui proiect de ţară la fel de important ca aderarea la NATO sau UE, un proiect de ţară care trebuie sa fie unul serios şi care să implice dezbateri în mediul academic, politic, în mass-media şi în cadrul societăţii civile şi care bineînţeles să fie asumat şi susţinut de întreaga clasă politică sau cel puţin de partidele parlamentare.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Are cuvântul deputat Dragoş Gabriel Zisopol, urmează doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimată doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi invitaţi,

Am deosebita plăcere şi onoare să vă aduc la cunoştinţă astăzi, Mesajul Excelenţei Sale domnul Grigorios Vassiloconstandakis, ambasadorul Republicii Elene în România, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei, 25 martie 1821.

Doamnelor şi domnilor,

Ziua Naţională a unui popor îşi are rădăcinile adânc înfipte în evenimentele cruciale ale acestuia, care sunt evocate de-a lungul timpului cu emoţie şi recunoştinţă.

Pentru poporul grec, un astfel de eveniment este cel al începutului Revoluţiei renaşterii naţionale din 25 martie 1821.

Anul acesta se împlinesc 194 de ani de la declanşarea de către greci a Revoluţiei antiotomane, desfăşurate sub deviza "Libertate sau moarte".

Cu acest prilej, am deosebita plăcere şi onoare să vă aduc la cunoştinţă mesajul ambasadorului Republicii Elene în România, Excelenţa Sa domnul Grigorios Vassiloconstandakis.

"25 Martie constituie o zi istorică pentru greci, dar şi pentru toate popoarele cu care împărtăşim aceleaşi idealuri, valori şi principii. România este ţara cu care, fără îndoială, cu aceleaşi idealuri, păşim pe aceleaşi căi.

Această aniversare este ziua care simbolizează şi concentrează lupta grecilor pentru independenţă, lupta pentru crearea statului modern grec, efortul şi scopul vieţii pentru toţi grecii din 1821, fie că ei trăiau pe teritoriile greceşti ocupate de Imperiul Otoman, fie în afara acestora.

Nu este întâmplător că revoluţia greacă a făcut primul pas aici, pe teritoriul românesc, de pe care Alexandru Ipsilante a pornit acţiunea pentru renaşterea naţiunii şi materializarea noului ideal elen.

Nu este, de asemenea, întâmplător că mulţi greci de marcă au trăit aici, în jurul Dunării, pentru că aici au găsit mediu prietenesc, teren roditor şi prieteni.

În aceleaşi locuri, aici, Grecia modernă întâlneşte România modernă într-o legătură istorică şi respect reciproc. Pe acest drum un rol important l-a jucat elenismul istoric al României.

Minoritatea elenă din România este o parte indisolubilă a ţării, integrată pe deplin în viaţa socială şi economică, constituind o legătură vie şi creatoare în relaţia de colaborare dintre cele două ţări şi o punte neîntreruptă de prietenie între cele două popoare.

Amintiri comune pe căi comune, Elada şi România sunt mai mult ca niciodată unite. Avem o înţelegere absolută a dificultăţilor, deoarece, ţara mea, trecând de multe ori prin greutăţi de lungă durată, a sesizat şi a înţeles imediat poverile pe care trebuia să le înfrunte România modernă, ieşind de sub regimul de asuprire. Şi după revoluţia de eliberare a României, Grecia a fost printre primele ţări care s-au implicat pentru ca ţara dumneavoastră să devină membru al marii familii democratice europene.

Astăzi, în noul mediu european, dar şi internaţional, în care întâmpinăm noi provocări şi dificultăţi, la care sunt sigur că vom face faţă, Grecia va continua să sprijine integrarea completă a României în ansamblul instituţiilor europene.

Anul 2015 este anul în care sărbătorim 135 de ani de legături diplomatice ale celor două state, 135 de ani de legătură într-o conjunctură dificilă, dar cu perspectivă. Am dovedit în aceşti 135 de ani că am învăţat să depăşim greutăţile şi pe baza acestei experienţe, privind în trecut, ne îndreptăm atenţia spre viitor.

În România, în prezent, se fac simţite investiţiile greceşti. Colaborarea economică şi comercială este neîntreruptă din 1990 până astăzi. Cu toate greutăţile actuale, această prezenţă nu numai că va continua, dar sunt sigur că se va dezvolta. Acestea sunt mesajele, dar şi perspectivele.

În mediul actual, cred că rolul parlamentelor celor două state este important, încă şi mai important decât era înainte. Parlamentele pot, prin activitatea lor, să întărească relaţiile şi să aducă mai aproape pe oameni. Încurajat de iniţiativele preşedinţilor şi de răspunsul prompt al parlamentarilor din Atena şi Bucureşti, sunt sigur că această colaborare se va adânci. Acest lucru a fost hotărât de cele două guverne".

Stimată doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Convins fiind de rolul membrilor Comunităţilor greceşti teritoriale şi al Ambasadei Republicii Elene, în consolidarea identităţii culturale şi spirituale a Uniunii Elene din România, vă rog să-mi permiteţi ca în încheierea alocuţiunii să urez grecilor şi filoelenilor de pretutindeni, un călduros la mulţi ani!

Χρονια Πολλα!

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Din toată inima, la mulţi ani Greciei!

Mâine este Ziua naţională. Fac parte şi din Grupul de prietenie. Sper să ajung şi la recepţia oferită cu această ocazie.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat Florica Cherecheş. Urmează domnul Sorin Avram Iacoban.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Fiecare viaţă e un dar".

Sâmbătă, 21 martie, am participat la Oradea la Marşul pentru viaţă, aflat la a V-a ediţie şi desfăşurat în peste 75 de oraşe din România şi două din Republica Moldova. Tema din acest an, "Fiecare viaţă e un dar", a dorit să transmită mesajul că fiecare persoană e unică şi are o valoare infinită, iar societatea are doar de câştigat dacă sprijină persoanele cu nevoi speciale şi, în particular, dacă sprijină o femeie aflată în criză de sarcină, să nască şi să crească persoana pe care o poartă în pântece mai ales în condiţiile crizei demografice cu care se confruntă ţara noastră acum.

În România, cu o populaţie actuală de aproximativ 21.800.000 locuitori, din 1958 până în prezent s-au înregistrat peste 22 milioane de avorturi. Se fac în jur de 400 de avorturi la cerere pe zi doar în spitalele de stat, rata avorturilor fiind de 480 de avorturi la 1.000 de naşteri, cea mai mare din Uniunea Europeană şi dublă faţă de cea din SUA. În realitate, rata avorturilor este mult mai mare, deoarece avorturile din clinicile private nu se raportează la stat.

Ziua de 21 martie fiind şi Ziua mondială a Sindromului Down, se cuvine să ne aplecăm şi asupra nevoilor persoanelor cu dizabilităţi sau a celor cu nevoi speciale, pentru că o persoană cu Sindrom Down nu este mai puţin om decât un geniu, o persoană imobilizată la pat nu este mai puţin om decât un campion olimpic. Orice viaţă umană este demnă de respect şi ajutor, indiferent de alte criterii, cum ar fi: etnie, sex, religie, stare de sănătate etc. Societatea, pentru a fi cu adevărat umană, are nevoie să se aplece asupra nevoilor specifice ale fiecăruia, cu delicateţe şi respect. Adevărata civilizaţie nu îi exclude şi nu îi discriminează pe cei aflaţi în situaţii dificile sau vulnerabile.

O atenţie specială trebuie să acordăm cazurilor în care femeia primeşte în timpul sarcinii un diagnostic nefavorabil. La nivelul Uniunii Europene, 96% dintre copiii diagnosticaţi cu Sindrom Down sunt avortaţi. Tocmai din această cauză s-a ales ca dată de desfăşurare a Marşului pentru viaţă, ziua de 21 martie. Organizatorii au dorit să sensibilizeze societatea că discriminarea persoanelor cu Sindrom Down, a persoanelor cu nevoi speciale, în general, începe înainte de naştere si multora li se refuză însuşi dreptul la viaţă.

Copiii cu dizabilităţi de orice fel au şi ei drepturi, dar pentru ca acestea să devină realităţi e nevoie de implicarea familiei, de efortul şi sacrificiul ei constant. Iar noi toţi ar trebui să facem zid în jurul acestor familii, acceptându-i pe cei dragi ai lor aşa cum sunt, nediscriminându-i şi ajutându-i cu ce putem fiecare, pentru ca integrarea lor în societate să nu fie în permanenţă un deziderat, ci o realizare a noastră, a tuturor.

Autorităţile centrale şi locale, societatea civilă, biserica, trebuie să fie sensibile la aceste situaţii de criză, să ofere ajutor, îndrumare şi să sprijine mamele şi familiile care sunt într-o situaţie vulnerabilă, pentru că doar aşa vom putea construi o societate unită şi puternică, în care grija faţă de semeni şi acceptarea diferenţelor sunt puse la loc de cinste.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Şi pentru stenogramă aş dori să menţionez faptul că am mai depus încă o declaraţie politică.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul domnul Sorin-Avram Iacoban, urmează domnul deputat Molnar Zsolt.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi, cu permisiunea dumneavoastră, voi da curs declaraţiei politice "27 martie 1918 - o zi care trebuie să ne rămână adânc întipărită în minte."

Dragi colegi,

27 martie 1918 reprezintă precedentul creat pentru 1 decembrie 1918. Marea Unire a avut ca punct de plecare actul patriotic săvârşit de unioniştii din Basarabia care au spus nu dominaţiei străine şi au arătat prin aceasta şi românilor bucovineni, şi românilor transilvăneni că nicio naţiune din lumea aceasta nu poate să se opună visului românilor de pretutindeni, anume unirea într-un singur stat naţional suveran şi independent.

De-a lungul istoriei, teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost o monedă de schimb pentru marile puteri care, astfel, şi-au stabilit sferele de dominaţie în zona Mării Negre. Cu un Imperiu Ţarist aflat în plină expansiune, şi un Imperiu Otoman care nu dorea să piardă influenţa în zonă, teritoriul dintre Prut şi Nistru a constituit de cele mai multe ori un profitabil schimb de teritoriu între cele două imperii.

Din 1812 Basarabia este numele dat de Imperiul Ţarist teritoriului Voievodatului Moldovei dintre Prut şi Nistru, anexat prin tratatul de la Bucureşti din 1812, tratat apărut ca urmare a încheierii Războiului ruso-turc din 1806-1812.

Odată cu încheierea războiului ruso-turc, Imperiul Ţarist a avansat cu cinism pretenţii teritoriale asupra celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească. Treptat, pretenţiile s-au redus doar la Moldova, apoi doar la teritoriul dintre Nistru şi Siret, apoi doar la ţinuturile turceşti dintre Nistru şi Prut. Dar, prin tratatul de la Bucureşti, Imperiul Otoman ceda ţinuturi care nu îi aparţineau, încălcând astfel toate tratatele internaţionale în materie, desigur şi cu complicitatea celorlalte puteri.

Odată preluate cu forţa, teritoriile româneşti dintre Nistru şi Prut au fost supuse unui proces de ştergere a istoriei româneşti a Basarabiei, acţiune dublată de un proces de rusificare accelerat. Au fost deportaţi români în Dobrogea şi au fost aduşi peste 60.000 de bulgari şi găgăuzi din Bulgaria şi peste 150.000 de ruşi şi ucraineni, care s-au stabilit mai ales în oraşe. Au fost deschise graniţele, înregistrându-se un aflux de evrei, armeni, greci şi germani. Limba oficială devenise limba rusă, iar din 1828 au fost înlocuiţi toţi guvernatorii români cu guvernatori militari ruşi.

În 1829, biserica este trecută din subordinea Patriarhiei Constantinopolului în subordinea Patriarhiei Moscovei, iar limba română este interzisă în administraţie. Toate acestea au culminat cu oficializarea denumirilor turceşti în detrimentul celor româneşti, de exemplu, localitatea Tighina va dobândi numele de Bender.

După războiul Crimeii, pierdut de Rusia, o parte din teritorii, şi aici mă refer la Cahul, Bolgrad şi Ismail, au reintrat până în 1878 în componenţa Moldovei, respectiv a României din 1859. Din 1850, sentimentul naţional românesc începe să se manifeste şi în Basarabia, iar după căderea Imperiului Ţarist de la finalul Primului Război Mondial, mişcarea naţională a românilor din Basarabia devine una politică.

La data de 3 martie 1917, la Chişinău se înfiinţează Partidul Naţional Moldovenesc. Sfatul Ţării întrunit prima dată la 21 noiembrie 1917, avându-l ca preşedinte pe Ion Ianculeţ, a proclamat oficial Republica Democratică Moldovenească.

Lovitura de stat din Rusia, de la 1917 executată cu complicitate germană, a dus la Pacea de la Brest-Litovsk, care a culminat cu jafurile elementelor armatei ruse aflate în retragere, iar fruntaşii moldoveni au fost asasinaţi de elemente extremisto-comuniste. Sfatul Ţării cheamă armata română să restabilească ordinea, iar trupele române trec Prutul, reuşind eliberarea Chişinăului în ianuarie 1918, precum şi ulterior eliberarea completă a Basarabiei.

La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa teritoriului sub denumirea de Republică Democratică Moldovenească. Deşi şi-a proclamat independenţa, ţara era atacată frecvent de elemente rebele de dincolo de Nistru, iar ulterior apar pretenţii teritoriale şi din partea Ucrainei, care recent îşi proclamase şi ea independenţa. Astfel, singura soluţie viabilă era unirea cu România, fapt pentru care apar moţiuni de unire din diferite judeţe, ca de exemplu din Soroca şi Bălţi.

În acest context, la 27 martie 1918 cu 86 de voturi pentru, 36 împotrivă, 3 abţineri şi 13 absenţi, a fost hotărâtă unirea condiţionată, în 11 puncte, a Basarabiei cu România. Preşedintele Sfatului Ţării a fost ales omul politic Constantin Stere, fiind apoi urmat de Pantelimon Halipa.

A doua sesiune a Sfatului Ţării şi-a ţinut lucrările între 25 şi 27 noiembrie 1918 când, după aprobarea reformei agrare pentru Basarabia, s-a votat o moţiune prin care, de data aceasta, se aproba unirea fără condiţii cu România. În toamna anului 1919 au avut loc primele alegeri parlamentare din Basarabia, fiind desemnat un număr de 90 de deputaţi şi 35 de senatori care, la data de 20 decembrie 1919, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, au ratificat actele unirii aprobate de Sfatul ţării, Congresul Naţional din Bucovina şi Congresul Naţional din Transilvania. Având ca inspiraţie modelul patrioţilor români din Basarabia, în noiembrie 1918 cei 100 de membri aleşi în Congresul Naţional al Bucovinei emit şi ei o rezoluţie de unire necondiţionată cu Regatul României, beneficiind de votul deputaţilor români, germani şi polonezi, însă fără susţinerea celor 13 aparţinând minorităţii ucrainene.

Dragi colegi, am făcut acest scurt istoric pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice rolul fundamental pe care l-au avut românii basarabeni la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Deşi supuşi unui proces de rusificare abrupt, românii dintre Prut şi Nistru nu şi-au pierdut identitatea şi conştiinţa naţională, servind drept exemplu pentru românii bucovineni şi românii transilvăneni. Fără jertfa românilor basarabeni şi fără curajul acestora de a se opune atât Imperiului Ţarist, cât şi Imperiului Otoman, cu siguranţă nu ar mai fi existat 1 decembrie 1918 ca ziua Marii Uniri, iar România ar fi rămas probabil la limitele teritoriale de după 1878. Tocmai pentru aceasta, dragi colegi, nu trebuie să uităm niciodată faptul că Basarabia este pământ românesc, iar ziua de 27 martie 1918 trebuie sa rămână adânc întipărită în minte.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Molnar Zsolt. Aveţi cuvântul. Urmează doamna deputat Lucia Varga.

Domnul Molnar Zsolt:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Suntem într-o perioadă delicată a relaţiilor interetnice din România. Martie este luna în care maghiarii de pretutindeni îşi sărbătoresc ziua naţională. 15 martie este o sărbătoare a libertăţii faţă de opresiune, o comemorare a eroilor care au luptat pentru idealurile europene, care în ziua de astăzi ne unesc în Uniunea Europeană. Totuşi, pentru unii, aceste valori înseamnă prea puţin şi preferă să genereze ură.

Martie este însă şi luna în care comemorăm şi cel mai negru moment al relaţiilor interetnice din istoria recentă a României. Este vorba de acele zile tragice din martie 1990 de la Târgu Mureş, când ne-am confruntat pentru prima dată după revoluţie cu posibilitatea ca democraţia să nu ne poată salva de intenţiile malefice ale unor forţe obscure. Dintr-o demonstraţie paşnică pentru educaţie în limba minorităţilor - un drept de necontestat în ziua de azi - s-a ajuns la lupte în stradă şi pierderi de vieţi omeneşti. Dezbinarea şi accentuarea diferenţelor au biruit în acea zi. Este rolul istoricilor - şi poate al organelor de cercetare penală - să desluşească vinovăţiile. Dar putem spune clar: aceste evenimente sunt o pată de ruşine pentru tânăra democraţie din România, iar rolul nostru este să ne asigurăm că astfel de evenimente nu se vor mai repeta niciodată.

De aceea vă propun o altă comemorare. Mâine, 25 martie, se împlinesc 134 de ani de la naşterea, la Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş, a compozitorului maghiar Bartók Béla. Poate puţini ştiu că acest personaj marcant al muzicii clasice şi opera sa de importanţă mondială în cultura universală provine dintr-un oraş multietnic din vestul României. Şi poate sunt şi mai puţini cei care cunosc faptul că Bartók Béla a fost primul compozitor de talie mondială care s-a inspirat din muzica folclorică a popoarelor convieţuitoare din Banat. Muzica sa a dus în cele mai îndepărtate părţi ale lumii melodiile specifice ale românilor, maghiarilor, germanilor, sârbilor şi bulgarilor din Banat. Chiar şi mai puţini cunosc faptul că pe Bartók îl lega o prietenie adâncă de un alt compozitor celebru al epocii. Numele său este George Enescu. Exemplul său ne transmite clar: ne putem baza pe cultura tuturor etniilor dacă vrem să creăm valoare. Mesajul lui Bartók Béla, care vine dintr-o cu totul altă epocă, este că nu trebuie să punem accent pe diferenţele care ne separă, ci să promovăm valorile care ne ajută să creăm o viaţă mai bună pentru noi toţi.

Astăzi comemorările lui Bartók Béla de la Sânnicolaul Mare sunt organizate de un grup mic de oameni entuziaşti, care aderă la valorile propuse de renumitul compozitor. Munca lor ţine în viaţă memoria compozitorului în oraşul său natal, care, la un moment dat, a preferat să ignore valoarea născută din caracterul său multietnic. Şi, între timp, muzica lui Bartók este cântată pe cele mai prestigioase scene ale lumii. În România, mai puţin.

Din păcate, punem mult prea mult accent pe diferenţe, pe animozitate decât pe exemplele de convieţuire şi valorile noastre comune.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Doamna deputat Lucia Varga, aveţi cuvântul.

Urmează domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi vă voi vorbi în declaraţia mea politică despre nevoia unei legi a prevenţiei în sănătate.

Săptămâna trecută am fost la Cluj la un seminar, unde s-a dezbătut această problemă, sănătatea în România. Un cadru universitar ne recomanda să cunoaştem realităţile vieţii pentru a fi pregătiţi să le facem faţă. Dar care sunt realităţile vieţii atunci când citim statistici de genul: una din şase femei mor datorită cancerului de col zilnic; trei mii de femei sunt diagnosticate anual cu cancer la sân şi peste 80 la sută dintre ele ajung prea târziu la medic şi mor; 60 la sută dintre români mor din cauza bolilor cardiovasculare, în timp ce suntem cu toţii conştienţi că unele dintre aceste boli au drept cauze alimentaţie de proastă calitate, plină de calorii, lipsă de mişcare, poluare, fumat, lipsa deprinderii cetăţenilor de a merge la medic. Cu alte cuvinte, lipsa prevenţiei în sănătate.

Cum ne raportăm noi, oamenii politici, la aceste realităţi ale vieţii? Din păcate, Guvernul nu are pe agenda sa prioritatea nr.1 pentru noi prevenţia în sănătate. Din păcate, deşi Partidul Naţional Liberal a depus o Lege a prevenţiei în Parlament, în sesiunea trecută, la sfârşitul sesiunii parlamentare, această lege a fost clasată. Iată care este interesul actualei majorităţi faţă de acest subiect extrem de important.

Ce ar fi prevăzut această lege a prevenţiei? Ar fi prevăzut finanţarea din bugetul statului a unui set de analize tip Papanicolau, mamografii sau altele. Ar fi prevăzut iniţierea unui program de prevenţie care să încurajeze cetăţenii să mănânce sănătos, să încurajeze cetăţenii să facă sport, să încurajeze cetăţenii să aibă deprinderea de a merge la medic.

Nu renunţăm, dragi colegi, la această lege. Partidul Naţional Liberal este pregătit şi va veni în Parlament cu astfel de lege, pentru că aprobarea unei astfel de legi va duce la depistarea din timp a bolilor şi la tratarea lor, la crearea deprinderii de un stil de viaţă sănătos, la crearea deprinderii de a merge la medic şi, sigur, nu în ultimul rând, la scăderea costurilor privind tratarea bolilor.

Dragi colegi,

Nu putem sta nepăsători la realităţile vieţii, de aceea vă îndemn să veniţi şi să semnaţi alături de noi această lege a prevenţiei în sănătate şi vă îndemn să o aprobăm prin dezbateri în Parlament, astfel încât românii să beneficieze de un drept al lor, dreptul la sănătate.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie. Urmează domnul deputat Fonta Nuţu.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Consumul de alcool în rândul adolescenţilor".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un număr tot mai mare de adolescenţi consumă alcool sau alte substanţe toxice, cu toate că acest lucru este ilegal în România. Unii adolescenţi încearcă consumul de alcool sau substanţe toxice doar ocazional, dar chiar şi acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenţă şi la problemele secundare acesteia şi consecinţele sunt: performanţe şcolare slabe, izolare socială şi nu în ultimul rând, probleme familiale.

Din cauza unor neajunsuri, tinerii pot începe să consume droguri şi alcool. Motivele pot fi multiple: o situaţie precară în familie, dorinţa de afirmare într-un anturaj anume sau pur şi simplu curiozitatea. În ultimii ani, consumul de droguri şi alcool este din ce în ce mai mare în rândul adolescenţilor. El este o provocare foarte mare pentru tineri, în primul rând, dar şi pentru societate, în tabloul general.

Studii recente au arătat că majoritatea adolescenţilor consumă băuturi alcoolice astfel: 2/3 dintre ei consumă prima băutură alcoolică la vârsta de 13 ani şi 7% dintre tineri devin alcoolici şi consumă de la 2 sticle de bere până la 2 litri de vin pe săptămână.

Alcoolul supune adolescenţii unei ameninţări mortale datorate unei supradoze accidentale sau accidentelor de maşină survenite în timp ce aceştia conduc sub influenţa alcoolului.

De asemenea, consumul mare de alcool, asociat cu "moda" de a purta arme albe, duce la un pericol evident. Tinerii participă tot mai mult la acţiuni ale unor grupuri violente după ce au consumat alcool şi mai ales dacă sunt încurajaţi de prieteni.

Trebuie să fim un exemplu pentru copiii noştri, dar instituţiile statului ar trebui să reacţioneze, să promoveze campanii împotriva consumului de alcool. Copiii tind să copieze comportamentul adulţilor, simţind o nevoie foarte mare de a fi consideraţi mai maturi şi mai responsabili. Trebuie cu toţii, dragi colegi, să oferim tinerilor un mediu în care să se simtă în siguranţă, iubiţi şi apreciaţi. Astfel îi vom feri de eventuale pericole, precum alcoolul.

Deputat de Turda, Mircea-Vicenţiu Irimie.

Doamnă preşedinte, domnilor colegi, am mai depus astăzi o declaraţie politică care atrage atenţia asupra riscului de obezitate infantilă în România.

Vă mulţumesc.

O zi bună!

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Are cuvântul domnul deputat Fonta Nuţu. Urmează domnul deputat Ioan Moldovan.

Domnul Nuţu Fonta:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Preşedintele Uniunii Naţionale pentru Progresul României, vicepremierul Gabriel Oprea, a reiterat, în cadrul lucrărilor Consiliului Naţional al PSD de la sfârşitul săptămânii trecute, că alianţa dintre cele două formaţiuni este una solidă şi impenetrabilă, fapt ce constituie o garanţie importantă a continuării cu succes a actualei guvernări. UNPR şi PSD sunt şi vor continua să fie aliaţi în cea mai serioasă şi stabilă construcţie politică existentă pe scena politică românească, iar partidul nostru va rămâne, aşadar, un partener loial în condiţiile respectării alianţei cu partidul de guvernământ PSD.

Parteneriatul politic pe care îl avem cu PSD este bazat pe aceleaşi valori şi principiile moderne ale politicii pe care o reprezentăm şi este îndreptat înspre nevoile reale ale populaţiei României. Împreună cu PSD şi cu celelalte formaţiuni aliate, am reuşit într-un timp relativ scurt să redăm demnitatea pierdută a românilor, să reîntregim salariile şi pensiile tăiate, să stopăm risipa banului public, concedierile în masă, închiderea nejustificată a şcolilor şi spitalelor, să contribuim la creşterea economică a ţării. Toate aceste acţiuni sunt dovezi palpabile ale preocupărilor constante ale coaliţiei de guvernământ de a îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei, iar UNPR a certificat fără nicio umbră de îndoială că şi-a respectat întotdeauna cuvântul. De fiecare dată ne-am demonstrat onestitatea şi seriozitatea, am pus consistent umărul la stabilitatea economică şi politică a României, procese ireversibile care vor fi perpetuate şi în următoarea perioadă. Vom continua să susţinem Executivul condus de Victor Ponta şi actuala majoritate parlamentară, iar orice fel de speculaţii privitoare la viitorul destin politic al UNPR sunt doar vorbe fără acoperire, deoarece partidul nostru va rămâne fidel principiului stabilităţii, cooperării şi progresului acestei ţări şi al oamenilor ei.

Stimaţi colegi,

UNPR este preocupat de consolidarea internă a formaţiunii, propunându-şi un obiectiv strategic ambiţios de atins pentru anul viitor, respectiv un milion de membri până la alegerile locale din 2016. Atingerea acestui ţel ne va permite din start o abordare pragmatică şi cu şanse considerabile a celor două scrutine electorale de anul viitor, alegerile locale şi parlamentare, deoarece un milion de membri de partid înseamnă automat atingerea unui procentaj de cel puţin zece la sută din voturile românilor.

Proiectul nostru este pe deplin fezabil, în condiţiile în care fiecare membru UNPR existent în prezent va aduce cel puţin alţi doi membri în structurile noastre, fapt ce ne va oferi posibilitatea lărgirii sferei de selecţie în ceea ce priveşte alegerea celor mai competenţi candidaţi pentru alegerile locale şi parlamentare. Oferta UNPR este una concludentă şi solidă în actualul angrenaj politic autohton, deoarece românii au nevoie de stabilitate, de seriozitate, de proiecte pozitive pentru ţară, nu doar aşezate frumos pe hârtie, ci şi duse la îndeplinire cu succes.

Românii trebuie să ştie că la această oră suntem al treilea partid parlamentar din România, iar în ultimii cinci ani UNPR a contribuit decisiv la asigurarea stabilităţii politice şi economice a ţării, absolut necesară în contextul zbuciumat geopolitic şi strategic şi al evenimentelor armate nefericite din estul Ucrainei, la mică depărtare de graniţele ţării noastre. Există astfel o ofertă politică concretă adresată românilor iubitori de stabilitate, seriozitate, competenţă, de un viitor mai bun pentru ei şi copiii lor şi de o ţară fără corupţie, să se alăture acestui proiect de progres, dezvoltare şi bunăstare. UNPR are ca strategie respectarea şi promovarea interesului naţional, stabilitatea şi securitatea ţării, fără a se amesteca în doctrine complicate.

În încheiere, trebuie să subliniem şi prestaţia primului-ministru al României, Victor Ponta, care, dând dovadă de diplomaţie şi pragmatism, a reuşit să menţină unită atât coaliţia formaţiunilor care susţin actuala guvernare, cât şi majoritatea parlamentară. Victor Ponta şi-a asumat eşecul înregistrat la alegerile prezidenţiale din toamna trecută, dar, în acelaşi timp, şi-a dovedit cu brio profesionalismul şi tenacitatea în funcţia deţinută. Faptul că reprezentanţii opoziţiei sunt acum aproape reduşi la tăcere şi nu mai clamează formarea unui guvern liberal, aşa cum au primit ordin de la noul preşedinte, i se datorează în mare măsură premierului şi măsurilor coordonate de acesta.

Vă mulţumesc. Deputat UNPR Fonta Nuţu.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Moldovan. Urmează doamna deputat Camelia Bogdănici şi domnul deputat Cezar Cioată.

Domnul Ioan Moldovan:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

La începutul acestei luni, Ministerul de Finanţe a luat în discuţie scăderea TVA-ului la produsele lactate la 9%, dar fermierii şi producătorii trebuie să ajungă la un consens pe această temă. Totodată, doamnelor şi domnilor deputaţi, potrivit proiectului de modificare a Codului fiscal, cota standard de TVA urmează să scadă de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 18% de la 1 ianuarie 2018. De asemenea, pentru carne, legume, peşte şi fructe cota de TVA urmează să fie redusă la 9%.

Aşadar, trebuie să ne aducem aminte că Partidul Conservator se luptă încă din 2005 pentru scăderea TVA-ului la produsele alimentare de bază. Reducerea TVA la produsele alimentare va contribui nu numai la uşurarea vieţii oamenilor, ci şi la sănătatea naţiunii, în ansamblu. Nu întâmplător, mai multe state din Uniunea Europeană au o cotă a TVA-ului redusă la aceste produse, chiar zero.

Dincolo de beneficiile sociale ale acestei măsuri, este de aşteptat ca aceasta să ducă şi la o stimulare a consumului, iar, dacă va fi corelată cu o activitate susţinută de control, vom putea asista în timp la reducerea evaziunii fiscale din acest sector. Mai mult decât atât, ar fi de dorit ca, în timp, cota redusă de TVA să fie extinsă şi la alte alimente de bază, aşa cum sunt carnea, zahărul sau uleiul.

În cele din urmă, să nu uităm de reducerea TVA-lui la produsele de panificaţie. În acest sens, Guvernul a redus din 1 septembrie 2013 taxa pe valoarea adăugată la făină şi pâine de la 24 la 9%, ceea ce a atras o ieftinire de până la 12 procente a preţului la pâine. La şase luni de la reducerea TVA, potrivit statisticilor Rompan, a avut loc o reducere cu 20% a evaziunii fiscale din acest sector.

Vă mulţumesc.

Deputat Ioan Moldovan, Câmpia Turzii.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Doamna deputat Camelia Bogdănici, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Această săptămână este plină de evenimente. Mâine, 25 martie 2015, are loc aniversarea unui eveniment istoric remarcabil, şi anume împlinirea a 194 de ani de la Declaraţia de independenţă a poporului grec din anul 1821. De aceea, o declaraţie pe care o voi depune se numeşte: "Urări cu ocazia împlinirii a 194 de ani de la această declaraţie", deoarece sunt membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Elenă, dar şi în calitate de cadru didactic la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi, unde studiază mulţi studenţi din Grecia şi prin faptul că sunt legată de Grecia, deoarece un fost coleg grec mi-a creştinat copilul.

Iar în ziua de 27 martie 2015 marcăm împlinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. De aceea, cea de-a doua declaraţie pe care o voi depune se numeşte: "Basarabia e România". Fac parte din grupul parlamentar "Prietenii Unirii", iar vineri membrii UNPR Iaşi vor marca această zi în Iaşi.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Cezar Cioată.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cezar Cioată:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Spectacolul şoselelor României după patru luni de iarnă".

Stimaţi colegi,

Odată cu primăvara, sute de gropi iau locul asfaltului pe toate drumurile naţionale şi autostrăzile din România. Putem spune că drumurile din ţara noastră parcă au fost proiectate să nu reziste la ger şi zăpadă. Apărute după iarnă, gropile devin probe de îndemânare pentru şoferi, dar şi o reţetă sigură pentru un drum cu maşina la service. Până la reparaţii temeinice, echipele de la întreţinerea drumurilor recurg la plombe temporare. Cârpelile nu durează mult, iar plombele turnate ieri se fărâmiţează zi de zi sub greutatea camioanelor şi a maşinilor, iar bucăţi întregi de asfalt dispar din nou din carosabil.

Autorităţile promit că vor acţiona în funcţie de stadiul de degradare a drumurilor şi vor interveni acolo unde sunt probleme mai mari, dar aceste intervenţii vor avea loc cel mai probabil în luna mai pentru a nu mai avea surprize cu vremea. Până atunci, şoferii trebuie să se înarmeze cu nervi de oţel, dar şi bani în buzunar pentru repararea maşinilor.

Pentru a circula pe drumurile ţării plătim anual o serie de taxe şi impozite: RCA, ITP, întreţinere şi revizii periodice, taxa de drum inclusă în preţul motorinei de la pompă, acciza, rovinietă, taxă de pod. O parte din aceste taxe şi impozite ajung şi la CNADNR, compania de drumuri care este responsabilă cu întreţinerea şi construirea de şosele. Dar se pare că banii publici sunt utilizaţi pentru achiziţionarea de noi sisteme de monitorizare a maşinilor care nu au plătită rovinieta pentru a fi amendaţi şoferii.

Masterplanul de transport ne promite mii de kilometri de autostrăzi, mai precis peste 1300, dar ar trebui să ni se prezinte şi un masterplan de repararea a acestora. Slalomul printre gropi devine cu fiecare an sportul de nevoie al şoferilor români. Un sport periculos, care, de foarte multe ori, are ca rezultat accidente grave de circulaţie.

Nu este bine nici să dai în gropi, dar nici să le ocoleşti. Ideal ar fi să nu existe gropi, ca într-o ţară civilizată şi normală.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Declar închise lucrările şedinţei noastre de astăzi.

Domnul deputat Mihai Tararache.

Aveţi cuvântul. Declarasem închisă şedinţa.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc foarte mult, doamnă.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Guvernul Ponta - prea zapcii, prea ca pe vremuri".

Dragi colegi, atunci când, ne amintim din documentare, din ce ne spun părinţii, bunicii, atunci când comuniștii au venit la putere, în anii 50, una dintre primele măsuri pe care le-au luat a fost o reformă monetară, prin care doreau să se asigure că românii nu deţin averi ascunse. Le-a reuşit din plin, au reformat tot, până au omorât de tot iniţiativa privată. Revenind în 2015, Guvernul Ponta continuă parcă pe această linie, lovind mişeleşte în mediul de afaceri, pe care-l tratează ca pe un veritabil duşman de clasă.

Am spus-o şi în trecut şi mă văd nevoit să o spun din nou. În activitatea de control fiscal ar trebui să primeze prevenţia. Agentul economic trebuie îndrumat să ia măsurile potrivite pentru a avea o activitate corectă din punct de vedere fiscal. Din nefericire, lucrurile nu se întâmplă deloc aşa. Agentul economic este hăituit, hărţuit, amendat drastic şi închis pentru abateri minore.

Nu mai departe de acum două zile, presa din Iaşi semnala faptul că un agent economic a fost amendat cu suma de 5000 de lei şi cu suspendarea activităţii pentru o lună de zile, după ce în urma unui control s-a constatat că avea un minus, un minus, atenţie!, de 50 de lei în gestiune. Aceleaşi abuzuri se întâmpla şi la Constanta, suspendarea activităţii fiind lăsată la reaua-voinţă a inspectorilor fiscali.

Veţi spune că micul întreprinzător poate contesta, se duce în instanţă şi îşi poate câştiga dreptatea în instanţă. Nu este însă aşa. Guvernul Ponta a avut însă grijă să-i răpească omului de afaceri până şi acest ultim drept al său, dreptul la apărare. Conform unei ordonanţe de urgenţă, date pe şest, aşa cum Ponta şi ai lui ne-au obişnuit deja, orice plângere a celui sancţionat nu mai suspendă executarea, cum era înainte şi cum e prevăzut în regimul contravenţiilor, în cazul sancţiunilor contravenţionale, începând cu data de 1 martie.

Este vorba de O.U.G. nr. 91/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial pe 30 decembrie 2014, când toată lumea se pregătea de anul nou, exact ca un cadou otrăvit pentru mediul privat.

Mă văd nevoit, dragi colegi, să vă avertizez că această măsură va avea un efect criminal în rândurile agenţilor economici. Ca unul născut şi crescut la malul mării, eu ştiu că în fiecare vară, echipe mixte de control, că vorbim de ANAF, OPC, ITM, DSV, de obicei, 10-12 persoane, amendează agentul economic cu sume care pleacă de la 8000 de lei în sus, pe simplul considerent că e vară şi are de unde face bani. Agenţii economici sunt controlaţi la sânge. Ceva, ceva tot trebuie să se găsească, trebuie amendaţi, că aşa e ordin.

Dacă până acum întreprinzătorii aveau şansa de a se apăra de amenzile primite, de multe ori, nedrept, aşa cum bine ştiţi, şi presa a semnalat de foarte multe ori şi plângerile pe care mi le aduc la cunoştinţă agenţii economici atestă acest fapt, ei le contestau în instanţă, din acest moment, fiecare control va însemna pentru agentul economic sezonier, cel mai probabil o moarte subită, faliment. Dar nu interesează pe nimeni.

Ce se va întâmpla, mă întreb, cu un mic afacerist de sezon care e nevoit să plătească în câteva zile amenzi de zeci de mii de lei? Îşi va închide porţile şi va declara falimentul. E firesc, nu are ce să facă altceva. Angajaţii săi vor rămâne fără loc de muncă. Familii întregi vor avea de suferit. Şi mai mult, tot statul le va plăti acelor oameni şomajul timp de 6 luni de zile. Totul se întâmplă pentru că zapciii lui Ponta tratează agenţii economici cu ură şi îi văd ca pe o vacă de muls. Ei aşa văd lucrurile.

Ce se va întâmpla, mă întreb, cu orice agent economic din ţara asta căruia i se va suspenda activitatea economică timp de o lună de zile, pentru că un angajat a tratat lucrurile indolent şi a uitat să dea un bon? Cum să creşti economic, atât timp cât statul îţi oferă marea şansă de a avea activitatea oprită, de multe ori abuziv, timp în care angajaţii trebuie plătiţi, chiriile se adună, datoriile la fel.

De ce a ales guvernul să dea această ordonanţă pe blat? De ce lăsăm incompetenţa acestor zapcii să terorizeze mediul de afaceri românesc? De ce acceptăm, dragi colegi, încă o ordonanţă de urgenţă care îl acoperă pe agentul de control, lăsându-l liber să aleagă atunci când va dori să abuzeze? Şi o fac, o fac destul de des.

Vă cer, în final, dragi colegi, să încercăm să schimbăm lucrurile, pentru că, în caz contrar, om asista la uciderea în masă a iniţiativei private, a micului întreprinzător. Eu cred că nu putem asista nepăsători la înfiinţarea acestui instrument de teroare, termenii din ordonanţă fiind foarte vagi şi lăsa la latitudinea inspectorilor când să suspende afaceri, care sunt, generatoare în primul rând, de locuri de muncă, de taxe, de impozite, omorând astfel IMM-urile, care sunt motorul economiei româneşti. Trebuie să înţeleagă şi aceşti zapcii acest lucru. Şi eu cred că nu mai putem accepta această stare de fapt.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat de Constanţa, Mihai Tararache.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Când vom lua măsuri împotriva birocraţiei?"

În acest moment, nu am de gând să critic Codul fiscal. Accept faptul că acesta ar putea face bine mediului economic, dar şi că rezultatele acestor măsuri anunţate de Guvern vor putea fi cuantificate abia după o anumită perioadă de timp. Accept şi aştept!

Dar nu pot accepta însă altceva, faptul că birocraţia din România rămâne îngrozitor de stufoasă, că ea se transformă într-un veritabil coşmar.

Voi da un exemplu din Iaşi, vorbind despre o problemă care afectează aproape un sfert dintre locuitorii municipiului. Astfel, înfiinţarea unui branşament la reţeaua de apă, construirea unei mansarde sau chiar simpla consolidare a unui perete ce stă să cadă etc. necesită un teanc de acte cu ştampile de toate formele şi culorile. Pentru toate astea eşti nevoit să fugi de la un birou la altul, se stai la cozi infernale, unde înfrunţi apatia sau nervii funcţionarilor, dar mai ales lipsa de reformă a unui sistem care blochează orice tentativă de modernizare.

Degeaba luăm măsuri fiscale bune, degeaba luăm măsuri economice bune, dacă birocraţia sufocă orice, dacă birocraţia blochează orice!

În mileniul al treilea, există sute de localităţi în România unde nu se poate plăti nimic on-line. De asemenea, există zeci de localităţi în faliment, dar cu o administraţie locală extrem de stufoasă, şi în acelaşi timp extrem de ineficientă. De ce mai plătim acei funcţionari? De ce nu informatizăm totul? Unde este acel "birou unic", promis, în ultimii 25 de ani, de PSD, de PNL, de PDL? De ce l-aţi promis dacă nu sunteţi capabili sau nu aveţi destul curaj să-l înfiinţaţi?

Când vom lua măsuri eficiente împotriva birocraţiei?

Domnul Iacob Puşcaş:

"Facilitare legislativă pentru tineret"

Luând în calcul gravele deficienţe existente în România pe piaţa muncii, dar şi în conformitate cu datele oficiale îngrijorătoare puse la dispoziţia opiniei publice de către autorităţile publice, din care rezultă că numai în rândul tinerilor absolvenţi din învăţământul liceal, postliceal şi universitar sunt aproximativ 20.000 de persoane aflate în situaţie de şomaj, UNPR a făcut demersurile politice necesare pentru a veni în faţa dumneavoastră ca să vă supună atenţiei şi analizei, spre dezbatere procedurală favorabilă, o iniţiativă legislativă care să faciliteze încadrarea în câmpul muncii a tuturor acelor absolvenţi care se află în postura ingrată de a nu-şi putea exercita primul lor loc de muncă.

Efectele social-morale ale proiectului nostru de iniţiativă legislativă constau, pe de-o parte, în diminuarea fenomenului imigrării tot mai ascendente în rândul tineretului României, coroborată cu stimularea motivării educaţionale în învăţământul preuniversitar şi universitar, dar şi, pe de altă parte, în înlăturarea spectrului neplăcut al statutului de a fi nişte "şomeri cu diplome", puşi în situaţia de a completa, după efectuarea studiilor, cererile pentru obţinerea modicelor resurse financiare specifice şomajului.

Nu în ultimul rând, prin propunerea noastră legislativă avem încă o dată ocazia, după stereotipiile unui limbaj politic care i-au determinat pe mulţi cetăţeni ai României să considere că drumul până la capătul "tranziţiei" pare să fie interminabil, să ne regrupăm ca naţiune în jurul unor valori care să ne întărească în coeziunea noastră afectivă.

Sperăm că ne vom regăsi şi de această dată pe "baricada" adevăratelor noastre interese naţionale, legiferând împreună un proiect de mare impact public, menit să promoveze atât un cadru normativ optim inclusiv pentru stimularea implicării angajatorilor, cât şi să poată diminua, dacă vom privi ansamblul realităţilor de perspectivă socială, starea de sărăcie care ne plasează ca ţară pe ultimele locuri în UE.

Domnul Valentin Blănariu:

"Infractorii, protejaţi de Constituţie"

Evenimentele din ultimele luni legate de activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie ne pun pe gânduri.

Anchetele numeroase acestei agenţii care vizează un număr greu de crezut de deputaţi, senatori, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi alţi demnitari ai statului ne dau în acelaşi timp speranţa, dar stârnesc şi temerea faţă de un exces de zel al DNA şi al altor instituţii care contribuie la lupta anticorupţie.

Bilanţul DNA din anul 2014 este unul impresionant: 96 de procurori DNA au prelucrat un număr record de 9.100 de anchete şi 317 rechizitorii. Peste 1.100 de inculpaţi au fost trimişi în judecată şi peste 1.130 au fost condamnaţi definitiv, la numai 9% achitări - sub media europeană. Parlamentul a primit cereri de urmărire penală a 9 parlamentari şi 12 miniştri, 35 de magistraţi au fost trimişi în judecată, 20 condamnaţi, peste 700 de dosare instrumentate anul trecut sunt cauze având ca obiect suspiciunea de fraudare a fondurilor. Totodată, valorile indisponibilizate în 2014 au fost de peste 310 milioane euro, reprezentând de peste 13 ori bugetul DNA. Mai sunt de soluţionat peste 5.000 de dosare.

Dacă ne gândim la faptul că acele anchete vizează faptele de corupţie, cuprinzând în mare parte încălcarea normelor referitoare la îndatoririle funcţionarului public, precum luarea şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă etc., desfăşurate în scopul obţinerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziţii sociale sau politice înalte, nu ne rămâne decât convingerea că trăim într-un sistem infestat de o molimă pentru care avem nevoie mare de un remediu şi apoi de imunizare.

Văzând situaţia, bineînţeles şi din perspectiva unui parlamentar, am în acelaşi timp convingerea că rolul meu şi rolul nostru ca parlamentari în acest tratament al sistemului nu trebuie să fie decât cel legislativ, decizional, atunci când este solicitată crearea sau modificarea unei baze legislative care facilitează agenţiilor competente în problema anticorupţiei epurarea menţionată. Nicidecum Parlamentul nu trebuie să fie implicat sau solicitat să faciliteze urmăririle penale ale DNA atunci când ancheta vizează un parlamentar.

Fiecare dintre instituţiile statului de drept, instanţele, poliţia, procurorii, au un rol unic şi trebuie să li se permită să-şi facă datoria fără influenţare din exterior. Independenţa acestor instituţii trebuie să fie garantată, ceea ce reprezintă şi rolul Parlamentului atunci când este vorba de anchetarea unui parlamentar care, datorită Constituţiei, beneficiază de o imunitate calificată. În temeiul imunităţii parlamentare, deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceste reglementări constituţionale reprezintă o aglomerare a competenţelor la adresa Parlamentului şi o ruptură în principiul separaţiei puterilor de stat, întrucât puterea judecătorească este dependentă de o decizie a legislativului pentru a-şi împlini sarcina.

Urmând acel principiu la baza democraţiei noastre constituţionale nu mi se pare consecvent ca parlamentarul să beneficieze de un plus de protecţie din partea legiuitorului atât timp cât pretindem că celelalte instituţii, respectiv celelalte puteri ale statului îşi împlinesc îndatoririle în mod corect şi legal. Pornind de la această premisă nu există niciun pericol ca Parlamentul să devină nefuncţional sau inoperativ din cauza numărului mare de arestări de parlamentari.

Evident este că există temerea faţă de un exces de zel al DNA şi al altor instituţii care contribuie la lupta anticorupţie. Vocile care acuză un exces de zel aparţin în majoritatea cazurilor celor care sunt puşi sub acuzaţie sau care se ştiu implicaţi în situaţii vizate de anchetele DNA.

În oricare situaţie ne aflăm, ne bazăm pe profesionalismul acestor instituţii de a ancheta şi analiza acuzaţiile. Întocmai pentru garantarea acestui profesionalism este imperativă protejarea independenţei instituţiilor şi a capacităţii lor de a ancheta cazuri.

Cea mai mare provocare pentru noi, acum, este să urmăm mai departe epurarea sistemului, fără a permite factorilor externi, cum ar fi mediul politic, lobbyismul economic şi serviciile de informaţii, orice grad de influenţă în lupta anticorupţie.

Ceea ce se întâmplă este o reflexie a seriozităţii sporite a statului şi a tuturor părţilor implicate în lupta anticorupţie, a consolidării statului de drept şi a determinării de a mări ritmul pentru a deveni un partener egal în spaţiul UE şi Schengen.

Un lucru este însă clar: pentru a garanta succesul acestor instituţii în eforturile lor este necesar să depăşim momentul în care Parlamentul se opune anchetării membrilor săi.

Primul pas este soluţionarea pozitivă a oricărei cereri de urmărire penală a unui parlamentar sau ministru, fără excepţie.

Al doilea pas este revizuirea Constituţiei, în sensul aplicării imunităţii Parlamentului doar în ceea ce priveşte voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Este inadmisibil ca sub umbrela Constituţiei faptele penale ale parlamentarilor să fie ignorate.

Domnul Constantin Mazilu:

"Legea pensiilor discriminează o mare parte dintre români"

Declaraţia mea de astăzi este, de fapt, un apel pe care vi-l adresez pentru a susţine prin votul dumneavoastră eliminarea unei discriminări din Legea nr. 263/2010, Legea pensiilor, care priveşte o mare parte dintre români. Am iniţiat un proiect de lege pe care l-am şi înregistrat, recent, prin care militez pentru eliminarea abuzului stipulat de anumite prevederi ale Legii pensiilor faţă de persoanele care s-au retras anticipat din activitate, precum şi faţă de categoria de populaţie care beneficiază de o pensie anticipată parţială.

La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate şi pensiilor anticipate parţiale nu se iau în considerare perioadele asimilate satisfacerii serviciului militar ca militari în termen sau militari cu termen redus, pe durata legal stabilită a concentrării, mobilizării sau prizonieratului.

Trebuie avut în vedere şi faptul că, în România comunistă, serviciul militar era obligatoriu pentru toţi cetăţenii români, indiferent de sex, îndeplinindu-se în diferite forme (Legea nr.14/1972, art. 28). Bărbaţii puteau fi chemaţi pentru îndeplinirea serviciului militar de la 20 la 50 de ani. Doctrina militară a lui Ceauşescu a fost legiferată în decembrie 1972, sub forma Legii privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România.

Serviciul militar obligatoriu a fost desfiinţat prin Legea nr.395 din decembrie 2005, astfel că ultima încorporare a recruţilor pentru militarii în termen a fost în luna octombrie 2006, iar pentru militarii cu termen redus, în luna iunie 2006.

Este de notorietate faptul că, din cauza unor interpretări eronate sau dubioase ale legilor, sau din rea-credinţă, o mare parte dintre pensionari sunt discriminaţi în relaţie cu ceilalţi pensionari ai ţării. Însă, în textul Legii nr. 263/2010 vorbim direct de o discriminare negativă prin cel puţin două erori materiale ale actului normativ, respectiv cele pe care vi le-am menţionat.

Consider imperios necesară modificarea legislaţiei în vigoare având în vedere că astfel de erori discriminatorii nu aduc doar prejudicii pensionarilor, ci se poate ajunge în situaţia în care statul român, şi din această cauză, va pierde procese pe bandă rulantă şi va fi condamnat să plătească despăgubiri părţilor lezate în drepturile lor. Pentru toate aceste raţionamente, am nevoie de sprijinul dumneavoastră în momentul votului acestui proiect de lege care îmi poartă semnătura, lege care va corecta o nedreptate, cel mai probabil apărută fie din graba iniţiatorului, fie din nebăgare de seamă, dar care conduce la inechitate între pensionari. Nu exclud nici posibilitatea ca în 2010 când a fost promovată şi adoptată Legea nr. 263, Legea pensiilor, pe fondul accentuării crizei economice şi a măsurilor de austeritate, Guvernul condus de Emil Boc să fi luat această decizie cu bună ştiinţă, iar acest abuz să fi trecut neobservat, la pachet cu celelalte decizii mai puţin injuste. Nu vreau să fac nimănui niciun fel de proces de conştiinţă şi nici să identific responsabilii pentru acest derapaj, pentru că oamenii au suportat deja consecinţele şi este momentul să eliminăm acest rău inutil din actul normativ pe care vi l-am menţionat.

Să nu uităm că, pe lângă penalizarea de 40% din cuantumul total al pensiei, pedeapsă aplicată tuturor românilor care au ales sau au fost obligaţi de diverse împrejurări să se retragă anticipat din activitate, tot acestei categorii deja defavorizate din punct de vedere financiar i se mai aplică şi cea de-a doua penalizare pentru eliminarea căreia mă pronunţ, respectiv cea privind eludarea luării în considerare a perioadelor asimilate satisfacerii serviciului militar la calcularea pensiei.

Trebuie să anihilăm acest neajuns care le face viaţa grea unor sute de mii de pensionari români, mai ales în condiţiile în care, graţie eforturilor cabinetului condus de Victor Ponta, am realizat redresarea economică a României şi chiar am reuşit să avem cele mai mari creşteri economice la nivel european în ultimii trei ani.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Plafonarea comisioanelor interbancare la plata cu cardul, o reuşită extrem de importantă a Legislativului şi Executivului"

Foarte mult timp, România a fost considerată de către bancheri doar o piaţă incipientă de pe urma căreia se pot stoarce profituri uriaşe. Aşa se face că perioada de boom economic a cunoscut o avalanşă de credite acordate facil, dar cu condiţii extrem de dure: de la dobânzi variabile, comisioane la limita legii şi până la împrumuturi în monede exotice care aduceau un risc suplimentar în economie şi pe care îl resimţim cu toţii prin creşterea euro, a dolarului şi a francului elveţian. Aşa s-a ajuns ca rata creditelor performante să fie la nivelul unor ţări africane, în profundă disonanţă cu profiturile uriaşe.

Ultimii ani au adus o schimbare semnificativă din perspectiva abordării legislative. Celebra O.U.G. nr.50 a eliminat foarte multe din comisioanele abuzive, iar acţiunile concrete ale BNR au limitat împrumuturile în monede neuzuale şi au redus rata dobânzilor bancare. Asta înseamnă reglementarea eficientă a unei ramuri economice determinante pentru o ţară ca România.

Prin această declaraţie politică, vreau să evidenţiez că Legislativul a adoptat recent Legea plafonării comisioanelor interbancare, făcând astfel ca românii să nu mai plătească sume importante atunci când îşi folosesc cardurile, fie ele de credit sau de debit. Ea mai trebuie să fie doar promulgată de Preşedintele Iohannis şi e de dorit ca acest lucru să se întâmple în cel mai scurt timp cu putinţă.

Acesta este un proiect legislativ pe care l-am susţinut constant în interiorul Comisiei buget, finanţe şi bănci şi care va aduce economii uriaşe, de câteva sute de milioane de euro pentru companiile şi persoanele fizice din România. Actul normativ presupune plafonarea comisioanelor pe care băncile le încasează la procesarea tranzacţiilor cu carduri la 0,2% din valoarea tranzacţiei pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, atât pentru tranzacţiile transfrontaliere, cât şi pentru operaţiunile naţionale. În plus, se limitează încasările şi plăţile zilnice în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice la 5.000 lei de persoană, respectiv 10.000 lei de persoană. Prin introducerea acestei ultime prevederi, am încercat să încurajăm folosirea plăţilor cu cardul şi să generăm astfel traiectorii controlabile ale plăţilor în România, pentru că există prea mulţi bani negri care se învârt în economia naţională. O astfel de prevedere poate fi eficientă şi din perspectiva intenţiei Executivului de a introduce o declaraţie de impozit global într-o perioadă de 5 ani.

O asemenea lege nu a fost uşor de trecut, pentru că afectează băncile, care îşi extrag o bună parte a profiturilor din aceste comisioane. A fost un proces de convingere extrem de îndelungat şi o luptă reală pentru a face lucrurile necesare pentru o bună funcţionare a pieţei bancare, care mult timp a fost destul de dereglementată în România. Am reuşit însă să adoptăm o lege care le oferă românilor aceleaşi drepturi şi beneficii ca oricărui alt cetăţean european. De altfel, de anul viitor va intra în vigoare o directivă a Comisiei Europene care ne obliga la aplicarea unui asemenea act normativ. Calculul de impact este că la nivelul UE se vor face economii de 6 miliarde de euro pentru firme şi de 700 de milioane de euro anual pentru persoanele fizice.

Tot ce mai rămâne de făcut în acest moment este generarea unor norme de aplicare a noii legislaţii, cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că toţi retailerii din România îşi doresc reducerea comisioanelor pentru că asta ar încuraja creşterea consumului, mai ales în rândul populaţiei.

Per total, aş spune că o astfel de lege arată orientarea clară a Executivului şi a actualei majorităţi parlamentare către îmbunătăţirea climatului economic din România, de la o ţară în care economia privată era lăsată de izbelişte şi apăreau multe bule speculative ca urmare a lipsei de reglementare la un control eficient al statului în cadrul unei strategii foarte clare despre drumul pe care trebuie să-l urmăm pentru a reduce ecartul faţă de celelalte ţări europene. Faptul că suntem printre primii care au elaborat şi adoptat această legislaţie la nivelul UE arată progresele importante făcute în ultimii 3 ani de când PSD conduce România.

Doamna Raluca Turcan:

"Contestaţie la CNCD împotriva discriminării elevilor din învăţământul privat"

Guvernul Ponta discriminează peste 60.000 de elevi din învăţământul privat. Am depus o sesizare la CNCD pentru neacordarea finanţării de bază pentru elevii din învăţământul privat şi pentru nerespectarea dreptului constituţional la învăţătură.

Săptămâna trecută, Camera Deputaţilor, cu majoritate PSD, a adoptat o ordonanţă toxică şi distrugătoare pentru sistemul public şi pentru educaţie. OUG nr.83/2014 este cea care prorogă termenul de aplicare a Legii educaţiei naţionale privind acordarea finanţării de bază pentru toţi elevii din învăţământul particular şi confesional.

Astfel, Guvernul Ponta şi deputaţii puterii ne spun că nu toţi elevii sunt egali în faţa legii, şcolile private nu vor beneficia de finanţare, iar dreptul la învăţătură nu mai este unul garantat de Constituţie. Statul are obligaţia de a trata în mod egal toţi elevii, are obligaţia de a asigura echitate în educaţie şi acces egal la învăţătură.

Prin această măsură nu şcolile particulare sunt cele care sunt discriminate, ci cei peste 60.000 de elevi şi părinţii lor, pentru care statul nu întoarce suma defalcată din taxe şi impozite pentru educaţie. Pe scurt, Guvernul Ponta taxează la fel pe toată lumea, dar uită să ofere aceleaşi servicii. Guvernul încalcă cu bună ştiinţă principiul "finanţarea urmează elevul".

Am sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu discriminarea tuturor elevilor din învăţământul particular.

Executivul a promovat periodic o serie de ordonanţe pentru a împiedica, discriminatoriu, finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar particular.

În ciuda faptului că Victor Ponta a afirmat că începând din anul 2015 copiii vor primi finanţarea, suntem în al treilea an în care Guvernul amână cu încă un an alocarea banilor, încălcând atât legea, cât şi Constituţia.

Guvernul demonstrează că investiţia în educaţie este o povară pentru bugetul statului şi nu este privită drept o investiţie în dezvoltarea economică şi socială a României.

Doamna Raluca Turcan:

"România poate obţine creştere economică prin educaţie!"

România poate obţine creştere economică durabilă susţinută prin corelarea sistemului de educaţie cu domeniile-cheie în care România poate obţine avantaj competitiv.

Astăzi, suntem la polul opus: fără direcţie, cu hemoragie de creiere.

Ambasadorii Franţei, Germaniei şi Marii Britanii au vorbit de "hemoragia de creiere", adică de numărul mare de specialişti care pleacă în străinătate. Marile economii ne trag de mânecă şi ne spun că România are nevoie şi de un mediu de afaceri stabil şi predictibil.

Astăzi sunt aproximativ trei milioane de români peste hotare. În ultimii 18 ani au plecat din România peste 17 mii de cadre medicale. Foarte mulţi profesori au trecut din spatele catedrei în domenii necalificate în străinătate.

În plus:

• Unul din doi absolvenţi de liceu nu este în stare să treacă de examenul de bacalaureat;
• Numărul cadrelor didactice a scăzut cu aproximativ 18.000 de profesori;
• Avem peste 3000 de şcoli în care se învaţă simultan;
• Avem clase în care sunt peste 30 de elevi;
• un profesor în România câştigă într-o lună cam tot atât cât câştigă un profesor din Luxemburg în patru ore sau cât unul din Polonia în 14 ore. Dascălii din România sunt umiliţi atât timp cât salariile le sunt de 15 sau de 20 de ori mai mici decât cele ale dascălilor din Europa de Vest, mai ales că preţurile din România sunt similare cu cele din statele occidentale.

PNL propune politici publice pe educaţie ghidate pe următoarele principii:

1. Finanţarea şcolilor şi salarizarea profesorilor după performanţă, progresul înregistrat, dar şi după rezilienţă;
2. Finanţare constantă şi predictibilă a educaţiei şi cercetării;
3. Criterii clare de evaluare;
4. Corelarea şcolii cu cerinţele pieţei muncii şi a nevoilor societăţii în ansamblu.

Propun următoarele soluţii pe termen mediu şi lung:

1. Elaborarea unui nou cadru de salarizare

- introducerea unui sistem atractiv de salarizare a cadrelor didactice care să urmărească o mai bună poziţionare a profesorilor debutanţi în sistem. Sistemul va fi introdus treptat, într-un interval de circa 20 de ani, şi va face trecerea de la variaţia actuală de tip exponenţial a salariului (în care acesta creşte accentuat cu vârsta) la una de tip logaritmic (în care creşterea are loc mai accentuat până la maturitatea profesională), în funcţie de criterii specifice legate de poziţionarea locului de muncă, riscul societal etc.

2. Pregătirea temeinică a viitoarelor cadre didactice

- introducerea pe scară largă a "masteratului didactic" şi înfiinţarea "şcolilor de profesori" de nivel universitar. În programele de studiu subsumate masteratului didactic şi "şcolii de profesori" vor fi introduse discipline de studiu în ariile deficitare. De asemenea, formatorii de profesori vor beneficia de burse de studiu în sistemele de învăţământ cu profesionalizare specifică a personalului didactic;

3. Corelarea educaţiei cu piaţa muncii şi cu nevoile societăţii

Susţinerea structurilor parteneriale şi de dialog social pentru definirea calificărilor şi a cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul profesional şi tehnic şi implicarea acestor structuri în actualizarea şi modernizarea planurilor şi programelor de învăţământ.

Susţinerea, cu mijloace financiare, pârghii fiscale şi alte mijloace a sistemelor de formare profesională iniţială care asigură legătura directă cu angajatorii şi cu piaţa muncii.

Încurajarea, prin pârghii fiscale şi nonfiscale a participării la formarea profesională continuă a tinerilor, a persoanelor cu nivel redus de educaţie şi calificare profesională.

Doamna Raluca Turcan:

"PNL solicită avocatului poporului să sesizeze de urgenţă Curtea Constituţională cu privire la O.U.G. nr.2/2015"

Am depus o petiţie în atenţia avocatului poporului prin care solicit sesizarea de urgenţă a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea O.U.G. nr.2/2015.

Ordonanţa de urgenţă nr. 2/2015 este, de fapt, un colaj de alte 26 de ordonanţe de urgenţă care intervin în domenii diferite şi a fost adoptată pe ascuns, fără dezbatere publică. Această inovaţie normativă este demonstraţia faptului că Victor Ponta tratează guvernarea după bunul său plac, încălcând cu bună ştiinţă Constituţia şi procedurile în vigoare. Este o nouă probă de iresponsabilitate în actul de guvernare.

Guvernul Ponta încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, arătând dispreţ faţă de respectarea Constituţiei României şi, implicit, a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Prin aprobarea acestei ordonanţe, Guvernul şi-a depăşit limitele delegării prevăzute de Constituţie, este vorba despre o imixtiune nepermisă în competenţa legislativă a Parlamentului. Avocatul poporului nu are voie să închidă ochii la aceste derapaje şi trebuie să semnaleze Curţii neconstituţionalitatea acestui act normativ. Am mai contestat la avocatul poporului, anul trecut, alte două O.U.G. - nr.49 şi 94 - prin care Victor Ponta a mutilat Legea educaţiei naţionale.

Solicit şi de această dată avocatului poporului, Victor Ciorbea, să întoarcă din drum O.U.G. nr.2/2015. Este singura instituţie care, în acest moment, poate opri delirul instituţional al Guvernului PSD.

Doamna Raluca Turcan:

"Votul prin corespondenţă poate deveni realitate"

Votul prin corespondenţă reprezintă angajamentul luat de Klaus Iohannis şi de PNL cu ocazia alegerilor prezidenţiale şi va fi depus în cel mai scurt timp în parcursul legislativ.

Acesta este proiectul care asigură pârghia concretă prin care cetăţenii din diaspora au opţiunea să voteze şi prin corespondenţă.

PNL a decis ca numărul de parlamentari alocaţi diasporei să fie dublat, propunând astfel ca, în viitor, românii din străinătate să fie reprezentaţi în Parlament de opt deputaţi şi patru senatori. PNL nu va face niciun pas înapoi în demersul de a soluţiona problema votului în diaspora.

PSD va plăti politic dacă va refuza să susţină proiectul legislativ pentru votul românilor din străinătate, chiar mai devreme de primele alegeri.

Doamna Raluca Turcan:

"PSD continuă discriminarea şi sărăcirea bugetarilor"

Săptămâna trecută Parlamentul a adoptat O.U.G. nr.83/2014, un act normative toxic.

1. Este vorba de ordonanţa de urgenţă care prorogă termenul finanţării per elev. În acest moment peste 60.000 de elevi nu beneficiază de finanţarea de bază. Guvernul Ponta discriminează cu bună ştiinţă elevii care studiază la şcoli private. Chiar dacă Constituţia garantează dreptul fiecărui cetăţean la educaţie, Guvernul îngrădeşte acest drept pentru o categorie foarte mare de copii.
2. Ordonanţa de urgenţă a îngheţat salariile celor din administraţia publică

Prin această ordonanţă a fost interzisă, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, prime şi alte bonificaţii, în condiţiile în care aceste instituţii realizează şi sunt finanţate parţial şi din venituri proprii.

Salariile sunt extrem de mici, sunt angajaţi cu studii superioare care, după o lună de muncă, pleacă acasă cu 650 de lei, în condiţiile în care valoarea coşului minim de consum este de aproximativ 1000 de lei.

Încă o dată, Guvernul PSD şi Victor Ponta ne demonstrează că performanţa, echitatea şi calitatea din administraţia publică locală nu stau la baza principiilor de guvernare ale PSD.

Cei mai afectaţi sunt angajaţii din primării şi din consiliile judeţene, care au cel mai scăzut nivel de salarizare din întregul sector bugetar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vrăjeala costisitoare"

Am votat împotriva legii de finanţare a partidelor politice. Este doar praf în ochii presei şi a cetăţenilor, pentru a nu vedea modalităţile ilicite de finanţare. Legea nu rezolvă frauda, dar impune finanţarea partidelor de la bugetul de stat. E aceeaşi Mărie cu altă pălărie şi deschide calea unor situaţii greu de evaluat. Şi până acum aveam o lege similară, dar nu am văzut pe nimeni la puşcărie pentru sumele colosale cheltuite prin campaniile electorale şi nici măcar o singură amendă pentru depăşirea cheltuielilor, deşi am fost sufocaţi de câte trei sau patru bannere pe fiecare colţ de intersecţie, dublate eventual de câte un mesh pe blocul din apropiere.

Singura cale de a opri finanţarea la negru, ce naşte Microsoft-uri şi EADS-uri, e interzicerea publicităţii stradale şi responsabilizarea fiecărui candidat, prin conturi individuale şi declararea personală a sumelor cheltuite, sub răspundere penală.

Nu în ultimul rând, nu mi se pare corect ca într-o ţară în care lipsesc medicamentele, spitalele, salvările şi Abecedarele, partidele să fie finanţate de la bugetul de stat, adică tot din buzunarele noastre.

De aceea am propus un proiect de lege prin care se interzice utilizarea în campaniile electorale a oricărui material de publicitate stradală, de la afişele mari cât faţada unui bloc până la bannere şi panouri publicitare, ce costă adesea milioane de euro. Personal, am demonstrat că se poate face campanie de succes mizând pe oameni, şi nu pe bani. Cei care vor să ne convingă că ne pot reprezenta să facă bine să vină printre oameni şi să demonstreze în dezbaterile publice că au proiectele, creierul şi inima necesare pentru a ne aduce prosperitatea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"11/21"

Record naţional ruşinos la Iaşi: 11 din cei 21 de parlamentari sunt penali. Adică mai bine de jumătate din cei consideraţi vrednici de partide, a se citi Nichita şi Fenechiu, să reprezinte Iaşiul în legislativ. De asta nu avem nici azi spital regional de urgenţă. Ni l-au furat!

Iaşiul a înregistrat şi o premiera naţională ruşinoasă, cu numele de scenă Fenechiu, primul politician ce pleacă din fotoliul de ministru direct în puşcărie.

Printre picături penale vă reamintesc că şi incompatibilul Cepoi, dar şi habotnicul Vosganian sunt tot aleşi de Iaşi.

Cine i-a trimis în Parlament, că eu nu i-am votat?! Şi ce lider de partid răspunde pentru asta?

Dacă vor introduce votul pe listă, numărul penalilor parlamentari va fi şi mai mare, proporţional cu sumele cotizate la liderul de partid. Soluţia nu e lista, ca la Marea Adunare Naţională, ci uninominalul pur, din două tururi. Aşa putem alege oameni care răspund doar în faţa noastră, şi nu ghiocei penali ce răspund slugarnic şefului de la partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reacţii alergice declanşate de alimentaţia de post"

Trei pacienţi cu vârste între 18 şi 49 de ani au necesitat tratament în urma reacţiilor alergice declanşate de alimentaţia de post. Un sfert aveau antecedente alergice, dar ceilalţi au incriminat drept factori declanşatori abundenţa aditivilor alimentari din preparatele de post.

Severitatea reacţiilor alergice a fost variabilă, de la simplul exantem alergic, erupţii maculo-papuloase, pruriginoase mergând până la forme severe de edem Quincke cu dificultăţi respiratorii sau şoc anafilactic. Toate aceste forme necesită intervenţie de urgenţă şi beneficiază de un tratament complex ce include suportul volemic şi respirator, antiinflamatorii steroidiene, simpaticomimetice, antihistaminice. Prognosticul, în absenţa tratamentului rapid, este rezervat, iar toate cazurile de alergie severă necesită spitalizare pentru urmărirea reacţiilor secundare.

Atât restricţiile, cât şi tipul de alimente consumate în perioada postului pot avea consecinţe neplăcute asupra sănătăţii, ce ar putea fi cunoscute de la vârsta şcolii dacă proiectul meu de lege ce prevede introducerea orelor de educaţie pentru sănătate ar fi adoptat în această sesiune parlamentară.

Concret, regimul alimentar din post trebuie să ţină cont de: vârstă, activitate fizică, status fiziologic şi afecţiuni preexistente, consultând eventual şi un nutriţionist.

Recomandăm un regim:

1. echilibrat, ce va include proteine vegetale (soia, cartofi, cereale integrale), fructe pentru aport glucidic, lipide (uleiuri şi margarine vegetale, nuci, seminţe), precum şi vitamine, în principal din fructe şi legume proaspete;
2. adaptat caloric la necesităţile organismului, care să ţină cont de efortul fizic intens sau sarcină, dar care să nu aducă un exces caloric prin consumul de dulceaţă, nuci, făinoase, pâine şi fasole;
3. care să ţină cont de afecţiunile asociate, în special metabolice (diabet), dar şi cardiovasculare sau neuropsihice (nevroze sau depresii);
4. cu respectarea orarului de masă pentru evitarea hipoglicemiilor.

Cea mai ieftină şi uzuală opţiune este consumul de alimente pe bază de carbohidraţi: cartofi, paste, pâine, derivate din porumb. Produsele care înlocuiesc alimentele de origine animală (pate vegetal, soia, caşcaval vegetal) sau legumele, salatele sau fructele proaspete sunt şi ele la mare căutare în această perioadă dar sunt mult mai scumpe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Am"

Am început să primesc fotografii din spitale. Ele arată condiţiile mizere în care suntem trataţi în România. Sunt, totodată, un semnal de alarmă la indiferenţa politicienilor şi la nepăsarea lacheilor ce conduc sistemul de sănătate.

Mai trimiteţi! Ştiu că îi deranjează.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Astenia de primăvară vă omoară"

Venirea primăverii a dus la dublarea afecţiunilor neuropsihice cu răspuns somatic ce se se prezintă la urgenţe. Mulţi pacienţi prezintă ,,astenie de primăvară" cu tot cortegiul ei de simptome neplăcute: oboseală, lipsa puterii de concentrare, melancolie, nervozitate, insomnie, palpitaţii, cefalee, apatie, lipsa formei fizice. Mai mult, manifestările asteniei nu se limitează numai la senzaţii subiective, ci pot apărea scăderi ale tensiunii arteriale, tulburări de echilibru sau tulburări de ritm cardiac. În cazul formelor severe, decompensarea nevrozelor şi a depresiilor duce la numeroase tentative suicidare, ce ating un vârf în această perioadă.

Astenia de primăvară afectează în principal femeile şi se datorează epuizării rezervelor energetice ale organismului pe durata iernii. Oboseala extremă, ,,sfârşeala", apare după eforturi minime fizice sau mentale şi se asociază cu cefalee, sentimentul unei instabilităţi generale şi lipsa capacităţii de relaxare. Adesea observăm fenomene de tip ipohondrie, anhedonie (lipsă de plăcere pentru a face orice) asociate depresiei şi anxietăţii. Tulburările de somn sunt frecvente, asociind somnolenţa de peste zi cu tendinţa de odihnă prelungită, cu dificultăţi de a adormi sau treziri peste noapte.

Toate acestea se datorează efortului adaptativ al organismului la variaţiile de temperatură, ritm nictemeral, umiditate, ce survin pe fondul carenţelor de vitamine şi oligoelemente, având drept consecinţă scăderea imunităţii şi creşterea susceptibilităţii emoţionale.

Pentru evitarea debutului sau agravării acestei grupe de afecţiuni recomandăm planificarea corespunzătoare a programului, cu respectarea orelor de somn şi evitarea suprasolicitării datorate stimulentelor nervoase, substanţelor psihoactive sau situaţiilor conflictuale, precum şi petrecerea a cât mai mult timp în aer liber, multă mişcare, sport sau măcar simple plimbări.

La primele semne de boală mergeţi la medicul de familie, nu faceţi tratamente ,,după ureche" şi nu neglijaţi sau nu ascundeţi problemele de sănătate, pentru că aceste afecţiuni sunt tratabile dacă sunt diagnosticate precoce. Dar unde este educaţia pentru sănătate?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jos mâinile de pe eroul Avram Iancu!"

Ridică multe semne de întrebare faptul că Preşedintele României nu a promulgat legea ce îi conferă lui Avram Iancu titlul de martir şi erou al naţiunii române şi a trimis-o în Parlament.

Avram Iancu este un adevărat român, iar pentru românii din Ardeal este o icoană! În timp ce unii îl spânzură şi în aceste zile, eu am susţinut un proiect de lege, adoptat de Camera Deputaţilor, care îi conferă titlul de martir şi erou. Reprezentanţii UDMR au anunţat că se abţin de la vot, deoarece au ,,dubii în legătură cu felul cum arată legea". Şi eu mă întreb ce caută prin Parlamentul României.

Potrivit proiectului, pentru viaţă închinată şi jertfă spre propăşirea neamului românesc, pentru cinstirea în mod deosebit a memoriei lui Avram Iancu, considerat cel mai mare erou al românilor din Transilvania, cu merite excepţionale în afirmarea identităţii şi a drepturilor naţionale pe teritoriul strămoşesc, se conferă fostului conducător al revoluţiei române de la 1848-1849 din Transilvania titlul de Erou al naţiunii române.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Funcţionarea Institutului «Cantacuzino» e o problemă de siguranţă naţională"

Multe zile serviciile de urgenţă nu au avut nici măcar vaccinul antitetanic de import. Pacienţii caută acest vaccin în farmacii, dar acest medicament nu se comercializează, fiind destinat doar instituţiilor medicale. Dacă nu era suficient, vedem în aceste zile acutizarea crizei de vaccinuri pentru nou-născuţi.

Este momentul unor măsuri urgente care să asigure funcţionarea I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino", ce asigură securitatea epidemiologică a României şi independenţa fată de producătorii externi:

• produce vaccinurile din programul naţional de imunizări şi pe cele din rezerva antiepidemică; România îşi poate proteja astfel populaţia atât în condiţii uzuale, cât şi în situaţia unor calamităţi, epidemii, pandemii;
• este singurul producător de vaccin BCG din Europa;
• este unul din cei 7 producători europeni şi 11 producători internaţionali de vaccin antigripal;
• dispune de laboratoare de referinţă capabile să realizeze un diagnostic precoce, rapid în caz de alertă epidemiologică.

Prin aceste elemente I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" asigură independenţa faţă de resursele externe în prevenirea şi combaterea unor situaţii de criză ce pot apărea cu uşurinţă în contextul geopolitic actual. Costurile de producţie reduse oferă României preţuri de achiziţie mult mai mici pentru multiple produse biologice strategice şi, implicit, cheltuieli bugetare reduse.

Cu toate acestea:

1. Încă din 2011 I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" nu mai produce 21 de vaccinuri, dintre care unele esenţiale (difteric, tetanic, dizenteric).
2. România va fi nevoită să importe vaccinuri, conform avocatului poporului, pentru că din cauza situaţiei critice în care se află I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" OMS nu a mai transmis tulpinile pentru care trebuie produse vaccinurile anului următor.
3. Avocatul poporului susţine că există o acţiune sistematică, coerentă ce vizează desfiinţarea I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino", pentru ca România să devină doar o piaţă de desfacere pentru medicamentele produse în alte ţări. Practic, producţia de vaccinuri va fi eliminată, iar activitatea de cercetare va rămâne fără suport financiar.

Reiese clar că I.N.C.D.M.I. "Cantacuzino" nu poate fi considerat un simplu producător, ci o instituţie cu valoare strategică pentru România şi de aceea propunem printr-un proiect legislativ trecerea acestuia din subordinea Ministerului Sănătăţii în subordinea CSAT.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce ziceţi?"

Încheiem ziua cu anunţul unui nou mandat pe 30 de zile?

Corupţii lansează ideea că toata lumea e coruptă, iar dacă ar fi să-i bage la zdup pe toţi nu ar mai rămâne nimeni în România. Chiar dacă se va cutremura societatea, operaţia asta trebuie să o suportăm. E ca şi mersul la dentist, e neplăcut, dar e ceva ce neapărat trebuie să se facă.

Şi să o lăsaţi mai moale, nu vă mai plângeţi că nu mai are cine să conducă România. Există destui oameni cinstiţi şi capabili care până acum nu au avut loc de cei cu coate ascuţite şi relaţii şi cotizaţii la partide.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cel mai bun actor al momentului"

Cel mai bun actor român al momentului, Teodor Corban, este tratat cu dispreţ de autorităţi. Deşi face parte din echipa ce a câştigat cu filmul ,,Aferim" trofeul ,,Ursul de Argint" la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, deşi este un simbol al teatrului ieşean, nu a primit măcar felicitări nici de la conducerea Teatrului ,,Vasile Alecsandri" şi nici de la administraţia locală. Oare cum ar fi fost dacă juca la Cluj sau la Sibiu? Aşa vom obţine titlul de Capitală Culturală Europeană?

"E plin cimitirul cu actori mari. Ar trebui să ne lăudam şi cu ce avem în viaţă". "Aferim", domnule Corban!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Eşafod"

Cu cererea de încuviinţare a arestării lui Dan Şova pe masă, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, susţine că instituţia pe care o conduce "nu e fabrică de trimis la eşafod". Nu, e doar maşina de spălat pentru penali!

Două anchete ale procurorilor au fost împiedicate de Parlament, prin respingerea unor cereri de începere a urmăririi penale. Pentru a fi siguri că sunt susţinuţi la guvernare, cei de la PSD şi UNPR au votat alături de UDMR şi au respins cererea DNA de începere a urmăririi penale a fostului ministru László Borbély. Ascunşi în spatele votului secret, PSD+UDMR+UNPR ne-au arătat cum funcţionează un triumvirat penal pentru liniştea acestei coaliţii. Mâine va fi la fel.

Sunt convins că lucrurile nu ar fi stat la fel dacă proiectul meu de lege, ascuns cu graţie de actuala putere prin sertarele comisiilor parlamentare, ce prevede ca ridicarea imunităţii să se facă prin vot deschis prin mijloace electronice ar fi fost adoptat.

Acest tip de vot asigură cea mai transparentă modalitate de vot, ce nu poate fi contestată ca identificare, evită erorile de numărare tip "Roberta" şi este uşor de accesat, permiţând eliminarea votului tip "senator Dobra", adică clamarea unui tip de vot "sub puterea onoarei", deşi în realitate votează exact pe dos.

Concret, prin adoptarea proiectului meu de lege ce înlocuieşte votul secret cu votul deschis prin mijloace electronice la ridicarea imunităţii, oricine dintre noi va putea vedea cum a votat parlamentarul în cazurile de ridicare a imunităţii şi vom putea decide dacă mai merită să ne reprezinte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fabrica de infractori"

"Aici nu e fabrică de trimis la eşafod", ne spune o inimă zburdalnică. Acolo e fabrica de favorizare a infractorilor!

Într-o ţară cu adevărat democratică, Parlamentul nici n-ar trebui întrebat dacă vrea să dea undă verde unei anchete a justiţiei. Ancheta se face şi gata, după ridicarea imunităţii. Dar asta e altă poveste.

Hoţii ar putea să voteze o lege ca arestarea să se facă automat, fără votul lor? Desigur, e doar o întrebare retorică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Game over"

Tăriceanu a spus foarte clar: Senatul este pavăza infractorilor care au ajuns parlamentari şi aşa va rămâne, cel puţin cât el va fi în fruntea coteriei parlamentare. Este clar că Senatul îl va apăra şi pe Dan Şova, tot aşa cum l-a apărat şi pe Vosganian. Este evident că de asta senatorii PSD au votat împotriva începerii urmăririi penale a interlopului Vosganian, pentru că ştiau că va veni vremea ca şi un PSD-ist - Dan Şova - să se afle în aceeaşi situaţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mazăre"

Meniul zilei: se pare că, în curând, la puşcărie se va servi şi mazăre.

La câte dosare penale are acest individ, nu înţeleg cum de mai este primar şi cum de ne mai dă şi sfaturi.

Oricum, ne-am săturat de dictatura supracorupţiei PSD!

Meniul zilei: Mazăre la conservă! Ponta, hai cu desertul ăla odată! Congresul se va ţine în arest.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mesaje pentru politicieni"

Sistemul de urgenţă e defect. Politicienii şi slugile strâmbe din sănătate ascund mereu mizeria sub un preş triumfalist. Vreau să scoatem adevărul la lumină şi să tratăm acest sistem. Lansez astăzi platforma "Spune tare ce te doare!" unde aştept mesajele voastre cu tot ceea ce vă nemulţumeşte. E timpul ca ministrul sănătăţii şi primul- ministru să afle fiecare lucru care nu funcţionează. Fiecare problemă menţionată se va transforma într-o interpelare ce va avea un răspuns. Cineva trebuie să răspundă pentru toate vieţile pierdute. Începem curăţenia de primăvară. "Spune tare ce te doare" pentru ca, împreună, să transformăm sistemul bolnav, corupt şi ineficient într-un sistem capabil de a ne asigura sănătatea.

Theodora Elena Azi-noapte a fost groaznic... Să stai de la 22 adus cu ambulanţa cu traumatism cranian şi să te consulte la 3.00 dimineaţa. Să îţi facă analizele de două ori... să te plimbe dintr-o secţie în alta şi la ora 6 să te trimită la neuro. Jale... mare jale. Plus că era mizeria de pe pământ acolo

Theodora Elena Update. La ora 12 nu ne-au dat niciun rezultat de la neuro. Ne-au trimis iar la Spiridon. Iar pe holurile alea... pe un pat murdar... din nou la rând.

Gabriel BPunct Tot din seria asta. A trebuit să-mi car bunicul care nu mai poate merge preţ de 5 etaje. De ce? Pentru că n-am putut folosi un scaun cu rotile datorită "protocolului". Chiar dacă existau scaune disponibile.

Claudia Teodora Lăzărescu În ianuarie am primit un telefon că cineva drag îmi era la urgenţă, era ora 4:30 dimineaţa, şocul a fost mare şi era să fac un atac de panică ..... am ajuns la urgenţe şi am rugat frumos un medic dacă poate să îmi dea un calciu şi m-a trimis la farmacia din Piaţa Unirii, care era non-stop... aloooooooo aa era un spital, chiar era necesar să vin cu ambulanţa pentru un calciu????????? şi de ce un medic mă trimite la o farmacie când eram într-un spital... Putea să mă întrebe de ce vreau calciu, deşi eram vânătă la faţă şi tremuram, îmi zice sec în faţă să mă duc la farmacie......ufffffff chiar nu doresc nimănui să ajungă la spital şi să fie tratat cu indiferenţă.... dacă mie mi-a zis să mă duc la farmacie pentru un calciu îmi imaginez că e mai rău...........uffff ASTA ESTE ŢARA ÎN CARE TRĂIM!!!!!!!!!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Model"

Modelul meu de democraţie e cel din Occident: când eşti dovedit plagiator, îţi dai demisia, când pierzi alegerile, îţi dai demisia din fruntea partidului, când eşti penal, îţi dai demisia.

Să nu vrei să vezi ce se vede şi de pe lună, înseamnă că eşti rupt de realitate. Chiar nu se vede ce se întâmplă în guvern, nu se uită nimeni la TV, nu citeşte nimic, nu observă că au construit cel mai stufos guvern, cu cei mai penali miniştri?

Aştept să-mi spuneţi că sunt băsist şi să mă înjuraţi. Doar astea-s indicaţiile. De asta nu avem nici azi o nouă lege a sănătăţii!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O scrisoare pierdută"

Susţin azi în plenul Camerei Deputaţilor doleanţele medicilor de familie. Societatea Naţională de Medicină a Familiei a transmis o scrisoare către Preşedintele României, premier, Ministerul Sănătăţii, Senat şi Camera Deputaţilor cu privire la aprobarea pachetelor de servicii şi a contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015. Poate ar trebui să-i scrie şi preşedintelui CMR, poate îşi găseşte timp şi pentru această scrisoare pierdută. Până acum nu am văzut nicio reacţie.

În scrisoarea semnată de preşedintele SNMF, Rodica Tănăsescu, asociaţia doreşte să lămurească câteva aspecte în ceea ce priveşte aprobarea pachetelor de servicii.

1. S-a afirmat că există un «monopol» al medicilor de familie în asistenţa medicală. În realitate, nu poate fi vorba de monopol. Încheierea contractelor cabinetelor de medicină de familie cu casele de asigurări urmează un set de reguli stabilite de Ministerul Sănătăţii.
2. S-a afirmat că există o «lacună legislativă» care ar permite «vânzarea listelor de pacienţi». În realitate vânzarea praxisului este reglementată printr-o lege în vigoare din 2006. Este oare considerată această lege o lacună legislativă? Preluarea praxisului este reglementată de Legea nr.95/ 2006 şi de Ordinul nr.1322/2006, fiind o practică absolut normală în orice ţară civilizată şi este în cel mai bun interes al pacienţilor.
3. S-a afirmat că o creştere a numărului de medici aflaţi în concurenţă va duce la creşterea calităţii serviciilor. În realitate, nu se poate utiliza noţiunea de concurenţă cu aceeaşi conotaţie ca în mediile comerciale, deoarece sănătatea nu poate fi considerată o marfă. Este inacceptabil să privim asistenţa medicală ca pe o marfă comercializabilă, şi nu ca pe un serviciu public.
4. S-a afirmat că medicii tineri nu pot intra în sistem. În realitate, cu excepţia marilor oraşe universitare (unde există un surplus de medici), comisiile mixte au identificat peste 429 de localităţi în care se pot deschide cabinete de medicină de familie, dar care rămân neocupate pentru că nu sunt în marile oraşe, ci în oraşe mici şi medii sau în rural. Vă amintim că anul trecut au intrat în rezidenţiat doar 95 de medici pe specialitatea de medicină de familie, că vârsta medie în medicina de familie este de peste 50 de ani şi că, anual, pleacă mult mai mulţi medici de familie în Franţa (vorbim de cei care au deja un praxis) decât produce sistemul.
5. S-a afirmat că modificările incluse în actualul proiect vor aduce «mai multe servicii în beneficiul pacientului". În realitate, bugetul acordat medicinei de familie este fix. Creşterea numărului de servicii raportate duce doar la devalorizarea lor şi la costuri inutile pentru pacient şi medic. Mai mult, opţiunea unui pacient pentru un anumit medic nu este îngrădită (pacientul se poate muta la fiecare 6 luni de pe lista unui medic!). În plus, medicul este limitat la maximum 4 consultaţii pe oră şi la maximum 5-7 ore pe zi, reglementare împotriva intereselor pacientului.
6. S-a afirmat că nu există dovezi privind falimentarea cabinetelor în absenţa unui număr minim de pacienţi. Nu există cabinete medicale care să aibă ca unică sursă de venituri activitatea de medicina familiei şi să poată supravieţui cu mai puţin de 800 de pacienţi înscrişi, decât dacă sunt susţinuţi de unul din marile lanţuri de clinici medicale", se arată în scrisoarea deschisă către înalţii noştri demnitari. Membrii asociaţiei afirmă că ei înţeleg cel mai bine necesitatea reglajelor fine în sistemul sanitar românesc şi tocmai din această cauză înaintează propuneri şi scrisori.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ordonanţe"

Un nou record mondial. Ponta a înglobat 26 de minciuni într-o singura frază!"

Ce sunt aceste ordonanţe? Modalităţi de a da o brumă de legalitate unor matrapazlâcuri!

O ţară condusă prin OUG? Nebunie curată! Cu alte cuvinte, legea o face nu un personaj ales, ci un personaj numit. Mâine, ne aşteptăm să desfiinţeze Parlamentul, tot prin ordonanţă de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reglare de conturi"

PSD vrea să elimine din statut funcţia de preşedinte onorific. Inevitabil, dispare funcţia, dispare şi Ion Iliescu, singurul PSD-ist ce a ajuns Preşedintele României. Nu ştiu dacă singura problemă a PSD este Ion Iliescu. Nici cei veniţi din PDL şi nici cei tineri nu au o imagine prea bună. Aşa că această răstignire rituală, menită a duce la renaşterea partidului şi a face uitat faptul că Iliescu rămâne singurul membru PSD ce a câştigat preşedinţia României, e sortită eşecului. Nu e de mirare că Ion Iliescu refuză să participe la Consiliul Naţional al PSD. Totul este doar o reglare de conturi între generaţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"S-a furat o ţară"

În ultimul sfert de veac s-a furat o ţară. Chiar dacă ar lucra în trei schimburi, nu poate DNA face dosare câţi hoţi sunt. Şi încă mai apar, pentru că se pare că nici tânăra generaţie nu sare departe de trunchi.

Politicul trebuie schimbat, iar profesioniştii trebuie să conducă. O vor face bine doar când nu vor fi forţaţi de politic la compromisul mitei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şansa României"

Şansa noastră rămâne în educaţie, cei 7 ani de acasă şi eradicarea sărăciei. Un pacient m-a întrebat: cum va fi România fără supercorupţie?

Răspunsul meu a fost simplu: aţi văzut Elveţia sau aţi vizitat Austria?

Şi îi întreb pe acei politicieni sau trepăduşi din minister care spun că le este frică, eu de ce dorm bine şi nu mă tem de DNA şi pot semna orice hârtie, dacă e legală? Dacă 99% sunt hoţi e vina DNA-ului? Din cauza lor plătim tot noi contracte grase pentru autostrăzi inexistente şi spitale pe hârtie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scena"

Ghici cine mai vine la teatru? Pe scena naţionalului ieşean va apărea, în premieră, Corpul de Control al primului-ministru. Situaţia actuală din această instituţie impune o demisie!

Multiplele probleme legate de organizarea activităţii Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" au generat o stare conflictuală între actori şi conducere. Printre problemele semnalate se numără participarea deficitară la festivalurile naţionale şi internaţionale, lipsa accesării fondurilor europene, lipsa oricărei strategii, spectacolele cu deviz exagerat, ineficienţa programării spectacolelor, refuzul stagiilor de pregătire profesională, precum şi abaterile de la regulile elementare de conduită.

Toate acestea au condus la numeroase blocaje ale activităţii teatrale, precum şi la grave neajunsuri de imagine. În condiţiile în care nu au existat soluţii manageriale până în acest moment, am solicitat prezenţa Corpului de Control al premierului la Iaşi pentru a evalua şi rezolva aceste neajunsuri. În plus, pentru că Iaşiul doreşte să candideze la titlul de Capitală Culturală Europeană, prezenţa Corpului de Control şi soluţionarea favorabilă a problemelor menţionate devine o urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Soluţii pentru tratarea mastocitozei"

În România, sunt 50 de bolnavi cu mastocitoză, din care 18 sunt copii. Unii au mastocitoză malignă, alţii cutanată, alţii mastocitoză sistemică indolentă. Programul naţional de boli rare include doar forma cutanată şi malignă a bolii, nu şi cea sistemică. Aşa că toţi pacienţii sunt trataţi doar cu medicamente oncologice, prin Programul naţional de oncologie, deşi în cazul bolnavilor de mastocitoză sistemică indolentă citostaticele au eficienţă limitată, calitatea vieţii acestor pacienţi scăzând de la cură la cură.

Doamna profesor Maria Puiu, genetician la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş", din Timişoara, preşedinta Consiliului Naţional pentru Boli Rare, confirmă că, în cazul bolnavilor de mastocitoză, cel mai bun tratament este cromoglicatul de sodiu, introdus în mai toate ţările europene, mai puţin în România, fiind autorizat de Agenţia Europeană a Medicamentului în baza recomandării Institutului pentru Studiul Mastocitozei, pentru că nu are efecte secundare. "Cromoglicatul opreşte degranularea mastocitelor şi previne durerile, petele pe piele şi rănile pe care le au bolnavii cu un astfel de diagnostic." În mastocitoza sistemică indolentă, cromoglicatul de sodiu are rezultate foarte bune în 90% din cazurile adulţilor şi vindecă aproximativ 60% din cazurile apărute la copii.

La noi însă nici nu figurează în catalogul de medicamente, neavând autorizaţie de punere pe piaţa din România.

În contextul în care cromoglicatul este o medicaţie mai eficientă şi de 25 de ori mai ieftină, am solicitat ca ministerul să ia în considerare includerea acestuia în terapia mastocitozei sistemice indolente prin Programul naţional de boli rare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sper"

Ca atunci când arestările se vor opri, să nu ne mai conducă aceiaşi oameni. Sper că nu vom rămâne doar cu o întreagă bibliotecă de cărţi scrise prin puşcării, menite reducerii pedepselor de ani la luni, date eventual cu suspendare.

Altfel, rămâne linişte de dictatură!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Unii zic că da"

Toţii au intrat în politică pentru a face bani, nu pentru binele ţării, de aceea toate merg prost în România. Se ştie clar că pentru orice lucrare publică trebuie să dai şpagă doar ca să o poţi adjudeca, pentru orice retrocedare, comisionul, şpaga, spuneţi cum vreţi voi, este şi de peste 50% şi exemplele pot continua.

Aceşti aşa-zişi politicieni sunt, în marea lor majoritate, nişte hoţi. Au prins momentul, s-au infiltrat în Parlament, dau cu japca cât pot, fac 1-2 ani de pârnaie şi pe urmă trăiesc liniştiţi cu tot ce au furat. În general, sunt persoane care nu au reuşit într-un domeniu profesional unde se munceşte cinstit şi au ales această cale, a politicii, unde te poţi îmbogăţi în scurt timp. Merită politica de puşcărie? Eu zic că da.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vă miră?"

Pe mine nu. Europenii au respins rapid Masterplanul de Transport al Guvernului Ponta. Comisia Europeană a considerat că proiectul prezentat de guvern, prin secretarul de stat Iulian Matache, are multe probleme nerezolvate, "fiind necesare eforturi suplimentare" din partea autorităţilor pentru îmbunătăţirea acestui document.

Planul desenat cu carioca nu a funcţionat. Bine că ne-au turnat în rezervoare "accizitul" de 7 cenţi pe litrul de combustibil. România rămâne iar fără autostrăzi, din cauza incompetenţei guvernamentale. De ce ministrul în cauză mai este în funcţie după acest nou răsunător eşec?

Domnul Vasile Iliuţă:

"Laptele românesc se află în mare pericol!"

Degeaba avem păşuni bogate şi animale hrănite corespunzător, dacă pe masa noastră ajunge lapte din import. De la intrarea României în Uniunea Europeană, ţăranii români trebuie să facă faţă unui număr mare de obligaţii şi responsabilităţi referitoare la igiena laptelui. Alinierea la normele de igienă presupune un drum lung şi anevoios, încă nefinalizat. Degeaba este răcitorul primarului performant, dacă sătenii nu au cum să-şi permită grajduri moderne, aparatură performantă de muls şi tancuri de răcire. Din această cauză, în jur de 80% din laptele României este declarat neconform şi este vândut cu un preţ foarte mic, iar uneori este dat la animale sau aruncat.

Eliminarea cotelor de lapte şi respectarea legilor comunitare îi face pe micii producători de lapte şi mai vulnerabili, pentru că există posibilitatea să rămână cu laptele nevândut. Piaţa românească este invadată de produse lactate ieftine, care până acum ajungeau în Rusia. Practic, ne vom transforma într-un colac de salvare pentru a avantaja statele membre ale Uniunii Europene care au supraproducţie.

Astăzi, pe o piaţă liberalizată, în absenţa acestor cote, fermierii mici şi mijlocii nu au mari şanse de a rămâne în schemă pentru mult timp, deoarece mulţi dintre aceştia au vârste de peste 65 de ani, cu un potenţial de dezvoltare scăzut. Anul trecut au fost închise 50 din cele 183 de fabrici de lactate din România şi este posibil ca până la sfârşitul anul 2016 să mai rămână deschise 30-40 dintre acestea.

În acest context, cine vrea să supravieţuiască în agricultură trebuie să joace după regulile marilor industriaşi. Din punctul meu de vedere, pentru a putea fi evitat abandonul industriei româneşti a laptelui şi pentru a oferi acestui sector industrial un curs evolutiv performant, este necesară implementarea rapidă a unui sistem de ajutorare a crescătorilor în funcţie de numărul de animale pe care le deţin. Astfel, crescătorii cu un număr mai mare de 10-15 animale, să fie ajutaţi să facă investiţii în echipamente corespunzătoare, pentru ca, mai apoi, să se poată axa pe comerţul local, prin mărci proprii care să devină cunoscute de către consumatori prin intermediul presei locale, prin participarea la diverse târguri de profil şi prin desfăşurarea activităţii în pieţe ambulante. Crescătorii cu mai puţine animale cărora le este interzis să vândă lapte pe piaţă ar trebui ajutaţi de către stat prin compensaţii şi prin consiliere corespunzătoare, în vederea unei cooperări eficiente, prin înfiinţarea de asociaţii sau cooperative cu procesare şi marketing propriu. Tot în ajutorul acestora, este nevoie ca trasabilitatea laptelui şi a produselor lactate să fie mai mică şi autorizaţiile sanitar-veterinare să fie special concepute pentru acest tip de comerţ local şi aplicabile doar în cazul acestor mici întreprinzători.

Ideal ar fi să se ţină cont de aceste măsuri mai sus menţionate, pentru că, odată obţinute rezultate pozitive, tinerii vor putea fi mai uşor încurajaţi să investească sau să continue munca în acest sector de producţie, care în acest moment este extrem de problematic şi deloc atrăgător.

Eforturile noastre, ale aleşilor, trebuie să se concentreze foarte mult asupra acestei probleme, pentru a evita o prăbuşire în regiunile cu tradiţie în creşterea vacilor de lapte, iar liberalizarea pieţei laptelui din această primăvară va duce, probabil, la dispariţia multor producători autohtoni de lapte.

Domnul Mihai Tararache:

"Domnule Mazăre, victimele suntem noi!"

După 15 ani în care oraşul Constanţa i-a oferit totul în viaţă, Radu Mazăre, "marele" voievod, nu mai vrea să ne fie primar... Nicio pagubă, am spune. Vorbim aici de primarul "competent" care a reuşit în 15 ani de administrare a oraşului, să-l aducă în starea de azi: un oraş fără perspectivă, cu o economie în cădere liberă. Bărbatul Mazăre se vaită toată ziua că el nu mai suportă presiunea, deşi este o responsabilitate pe care şi-a asumat-o de patru ori, de fiecare dată alături de o ploaie de promisiuni, mare parte dintre ele şi astăzi neonorate. Vă reamintesc însă că, în realitate, asta a făcut Mazăre dintotdeauna, şi-a scuzat nerealizările dând vina pe sistemul care îi e potrivnic şi asta face şi acum. Dacă înainte justifica starea jalnică a oraşului pe care-l administrează prin faptul că partidul său se află în opoziţie, astăzi, după 3 ani în care partidul său se află la guvernare, primarul dă vina pe procurorii care îl hăituiesc, nu-l lasă să respire, ceea ce-l împiedică să-şi facă treaba competent, la Primăria pe care în ultimii ani a considerat-o un hobby oricum.

Sunt deputat de Constanţa, dar, aşa cum am spus-o de fiecare dată, sunt, înainte de orice, constănţean. Un constănţean care constată cum primarul oraşului continuă să sfideze regulile bunului-simţ chiar şi în ultimele zile de mandat, menite să-l transforme într-o victimă politică, într-un Robin Hood hăituit zi şi noapte, care plăteşte pentru că a vrut să fure de la bogaţi şi să dea la săraci. Ar fi fost un moment prielnic pentru ca primarul Mazăre să reflecteze la toate greşelile pe care le-a făcut ca edil al Constanţei, dar nu, actorul Mazăre îşi joacă astăzi ultimul rol, acela de victimă a represiunii politice.

Nu, domnule Radu Mazăre, nu sunteţi o victimă. Victimele suntem noi, constănţenii!

Victimele suntem noi constănţenii, cei care acum 15 ani ne plimbam mândri pe faleza Constanţei, admirând Cazinoul, pe care l-aţi oferit prietenilor, să-l exploateze ca pe o cârciumă oarecare, până când l-au distrus şi l-au lăsat în paragină. Şi pentru care nu aţi făcut nimic, pasând responsabilitatea de la primărie la ministere, înapoi la primărie şi iar la ministere. V-aţi bătut pur şi simplu joc de simbolul Constanţei! Bătrânul Cazinou a servit, domnule primar, încă o dată, ca model, pentru că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat cu el s-a întâmplat cu tot oraşul Constanţa, pe care l-aţi oferit, bucată cu bucată, camarilei dumneavoastră, care l-a exploatat şi l-a distrus.

În 2015, domnule primar, ne lăsaţi mai multe ruine decât avea oraşul Constanţa când v-a ales în fruntea urbei. Începând cu centrul istoric al oraşului, pe care nici acum nu aţi reuşit să-l reabilitaţi complet, în timp ce marile oraşe au făcut asta de peste 10 ani, continuând pe marile bulevarde, terminând cu haosul care predomină în tot oraşul, toate stau mărturie a greşelii pe care am făcut-o noi, toţi, atunci când v-am crezut capabil să ne administraţi oraşul.

Victime suntem noi, constănţenii, care după 15 ani cu dumneavoastră la cârmă, nu ne mai putem bucura de spaţii verzi, de parcuri aerisite în care să te poţi deconecta, ci doar de un oraş acoperit de gunoaie, invadat de betoane reci şi proiecte rezidenţiale construite în cele mai înguste locuri, fără viziune, dar cu beneficii financiare imediate pentru camarila dumneavoastră. Un oraş în care monumentele, sunt lăsate, precum Cazinoul, în ruină, pentru că, nu-i aşa, monumentele nu aduc beneficii şi nu se încadrează în turismul de prostituţie pe care îl promovaţi.

Victime suntem noi, constănţenii care au dorit să investească la ei acasă, doar pentru a afla că mediul de afaceri este confiscat şi dedicat camarilei dumneavoastră. De 15 ani, Constanţa este un oraş în care administraţia nu a ştiut ce înseamnă să aplici "politici pentru mediul de afaceri", un oraş în care şomajul a atins cote alarmante. Când v-aţi plimbat ultima dată, pe jos, prin oraşul păstorit de dumneavoastră, domnule primar? Aţi fi observat că majoritatea spaţiilor comerciale sunt goale, că un bulevard întreg, dedicat pe vremuri cumpărăturilor, este astăzi gol şi părăsit, în frunte cu ceea ce fusese cândva cel mai mare centru comercial din Constanţa, magazinul Tomis. Aţi fi observat că doar firmele prietenilor dumneavoastră performează, în dauna noastră, a celorlalţi. Ar fi trebuit doar să vă intereseze, atât. Ar fi trebuit să reduceţi taxe, să acordaţi facilităţi, să consultaţi mediul de afaceri pentru a crea împreună un cadru prielnic pentru investiţii. Soluţiile au existat, dar cine să le aplice? Slugile dumneavoastră au fost preocupate să asculte orbeşte ordinele pe care le dădeaţi, atunci când aveaţi chef să o faceţi...

Victime suntem noi, constănţenii, pe care ne-aţi păcălit că opoziţia e cea care nu vă lasă să dezvoltaţi portul, condus de fapt de oameni impuşi de dumneavoastră, în ultimii 3 ani. De ce nu ne spuneţi că Portul Constanţa este astăzi condus, prin interpuşi, de camarila pe care o patronaţi? Pierderea acţiunilor pe care oraşul le avea la port, acţiuni ale căror dividende nu aţi explicat niciodată cum au fost folosite, este dovada clară a incompetenţei administraţiei pe care o conduceţi.

De ani de zile plătim cel mai mare preţ la gigacalorie din ţară, în timp ce presa a relatat în mod repetat că una dintre firmele dumneavoastră deţinea recordul datoriilor la RADET. Că directorul acestei instituţii, impus de dumneavoastră, a fost condamnat penal pentru fapte de corupţie şi totuşi aţi refuzat până în ultima clipă să-l eliberaţi din funcţie. Ne-aţi promis CET-ul şi preţuri reduse drastic la căldură, aţi avut toată puterea în mână în ultimii ani. Oare tot procurorii sunt de vină?

Victime suntem noi, cei ce suntem forţaţi să trăiască într-un oraş lipsit de evenimente culturale şi sportive. Un oraş în care predomină kitsch-ul şi prostul gust şi în care teatrele au fost desfiinţate sau, după caz, lăsate să trăiască an de an sub ameninţarea falimentului. Un oraş în care biblioteca judeţeană se află într-o stare jalnică. Un oraş în care echipa-fanion de fotbal se zbate în ligile inferioare, din lipsa sprijinului mediului de afaceri, doar pentru că primarului nu-i place acest sport.

Ne-aţi promis că veţi ridica un spital care se va învârti după soare. În 2015, domnule primar, Spitalul Judeţean a devenit subiect de scandal în presa naţională, fiind nevoie de fonduri de urgenţă pentru a repara răul pe care neputinţa dumneavoastră l-a produs. Pentru că, fiind vorba de un spital, acolo mor oameni, domnule primar. Constănţenii mor cu zile în spitalul pe care dumneavoastră şi Nicuşor Constantinescu l-aţi lăsat să se dărâme, în timp ce camarila excela în mediul privat al sănătăţii şi în timp ce voi vă căutaţi tratamentul în ţări străine.

Victime suntem noi, constănţenii, fie că este vorba de şoferul care-şi distruge maşina prin gropile de pe bulevardele pe care nu le-aţi mai asfaltat de ani de zile sau pietonul care-şi rupe picioarele prin trotuarele distruse ale oraşului. Să nu mai vorbesc de hingherii de maşini, care aşteaptă la pândă să acţioneze, exact ca după reguli mafiote. Totul pentru profitul camarilei pe care o patronaţi.

Victime suntem noi, constănţenii, care am asistat la modul în care aţi distrus acest oraş, cărămidă cu cărămidă, aşa cum spargi farfuriile în mijlocul unui dans grecesc. Nu, domnule Radu Mazăre, nu sunteţi o victimă, sunteţi doar cel mai slab primar pe care l-a avut Constanţa vreodată, pe care istoria oraşului îl va menţiona, peste ani, doar la capitolul "aşa nu"! Un bărbat care spune că va demisiona, cândva, aşa cum a mai spus-o deja de prea multe ori şi care, dacă ar avea într-adevăr un dram de bărbăţie în el, ar demisiona chiar azi. Dar asta nu se poate, nu-i aşa domnule primar? Pentru că acum, Primăria trebuie lăsată moştenire unei păpuşi, unei slugi, cuiva care să asigure menţinerea unei tranziţii liniştite, perpetuarea regimului toxic care sufocă oraşul. Sau, de ce nu, pregătirea unei păpuşi, din opoziţie, tot un fiu ascultător şi cuminte al regimului. Vă asigur, aici şi acum, că planul va eşua lamentabil, domnule primar. Constanţa este a noastră, a constănţenilor şi, mult mai devreme decât credeţi, ne-o vom lua înapoi!

Domnul Mihai Tararache:

"Nicuşor Constantinescu, e vremea demisiei!"

Din calitatea mea de deputat, reprezentant al cetăţenilor judeţului Constanţa în Parlamentul României, consider că este necesar să vă atrag atenţia asupra efectelor negative care se răsfrâng asupra activităţii instituţiei la conducerea căreia vă aflaţi, Consiliul Judeţean Constanţa, asupra instituţiilor aflate în subordinea consiliului judeţean, asupra activităţii primăriilor de pe raza judeţului Constanţa, a altor categorii de persoane juridice aflate în relaţii de parteneriat cu Consiliul Judeţean Constanţa, cu repercusiuni grave asupra calităţii vieţii cetăţenilor judeţului Constanţa, efecte determinate de situaţia dumneavoastră personală actuală.

Nu mă pronunţ în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia dumneavoastră în multele dosare penale în care sunteţi implicat, justiţia fiind cea chemată să decidă dacă vă faceţi vinovat sau nu şi să decidă în consecinţă. Dar constatăm public faptul că, în ultimele 12 luni, aţi fost mai mult plecat din România sau aflat în arest preventiv şi sub control judiciar decât la conducerea consiliului judeţean, funcţie pentru care sunteţi remunerat din bani publici şi care reclamă o răspundere importantă, atât administrativă, cât şi morală.

În timp ce dumneavoastră purtaţi războaie personale cu justiţia din România, spitalul judeţean a fost protagonistul a numeroase scandaluri, toate generate de incompetenţa şi jaful la care a fost supus. Condiţiile inumane în care se desfăşoară actul medical, camere şi toalete insalubre, lipsa medicamentelor şi multe altele fac din spitalul judeţean, care se află în subordinea dumneavoastră, un real pericol pentru pacienţi. Reabilitarea şi modernizarea spitalului judeţean este o promisiune a dumneavoastră şi a tovarăşului de arme şi de rele, dar pe care în 15 ani de când conduceţi despotic oraşul şi judeţul nu aţi fost în stare să o onoraţi. La fel şi situaţia instituţiilor de cultură din judeţul Constanţa, care sunt aproape în pragul dezastrului, un exemplu elocvent fiind Edificiul Roman cu Mozaic, monument de patrimoniu naţional, aflat în pragul prăbuşirii, a cărui stare aţi ignorat-o an de an, deşi v-au fost transmise nenumărate informări de către factorii de specialitate. Pe lângă acesta, majoritatea siturilor istorice din judeţ au nevoie de intervenţii urgente, o realitate semnalată, de asemenea, în nenumărate rânduri, atât de specialişti, cât şi de presa constănţeană. Deşi sunt în subordinea şi în grija Consiliului Judeţean Constanţa, nu aţi arătat interes pentru niciunul dintre ele. Primăriile din judeţul Constanţa se confruntă cu mari greutăţi financiare, primarii au ajuns să cerşească ajutor, cu căciula în mână, direct la Guvernul României sau la primul-ministru.

Consiliul Judeţean Constanţa este zguduit de scandaluri de presă, iar descinderile procurorilor au ajuns aproape o obişnuinţă pentru angajaţii acestei instituţii, la conducerea căreia vă aflaţi de aproape 11 ani! Relatările din presa constănţeană, pe care nu le-aţi infirmat niciodată, şi unul din dosarele în care sunteţi cercetat penal arată că între dumneavoastră şi angajaţii CJC nu mai există relaţii normale de muncă, ci mai degrabă o vendetă. Pur şi simplu, cei mai mulţi dintre angajaţii CJC nu vă mai vor, nu mai pot lucra cu dumneavoastră. Însuşi colaboratorul cel mai apropiat, recunoştea într-o discuţie înregistrată, redată de presă, că s-a opus în repetate rânduri multor iniţiative administrative ale dumneavoastră, despre care putem trage concluzia că se constituiau în abuzuri sau potenţiale încălcări ale legii.

Această situaţie, la care se adaugă noua stare de arest în care vă aflaţi, într-un nou dosar de cercetare penală, generează o stare de nemulţumire, de gonire a oricărui investitor interesat de judeţul Constanţa, provoacă dereglări grave în funcţionarea instituţiilor care depind de bugetul Consiliului Judeţean Constanţa, cu efecte negative directe asupra vieţii cetăţenilor judeţului Constanţa.

Domnule Nicuşor Constantinescu, dacă îi respectaţi cu adevărat pe cetăţenii acestui judeţ, aşa cum pretindeţi, a venit vremea să vă daţi demisia din funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa! Acest oraş şi acest judeţ, care v-au adoptat şi care v-au oferit totul în viaţă, nu merită să fie sacrificate, nu merită situaţia în care se află astăzi!

Demisionaţi şi vedeţi-vă de dosarele dumneavoastră, precum şi de starea precară de sănătate pe care o invocaţi atât de des! Cred că sunt mai importante sănătatea şi familia decât orice funcţie de pe lumea asta. Funcţie din care aţi avut posibilitatea, timp de aproape 11 ani, să realizaţi tot ceea ce aţi promis, iar rezultatele la vedem cu toţii azi: dezastru!

Dacă tot pretindeţi că sunteţi un om de onoare, aveţi onoarea de a demisiona şi de a îndepărta, în acest fel, mizeria de pe imaginea Consiliului Judeţean Constanţa, care aparţine cetăţenilor, nu dumneavoastră!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială a apei"

În data de 22 martie sărbătorim Ziua mondială a apei, o zi în care se atrage atenţia, la nivel mondial, şi asupra populaţiei care suferă de lipsa apei.

Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător, de la Rio de Janeiro, a adoptat, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devenea Ziua mondială a apei (World Water Day) (Rezoluţia 47/193).

Obiectivul marcării acestei zile este de a sensibiliza populaţia atât în privinţa potenţialului pentru o cooperare extinsă, cât şi asupra răspunsurilor la provocările cu care se confruntă managementul resurselor de apă, având în vedere creşterea cererii de acces la apă şi la serviciile în domeniu.

Sărbătoarea este de o reală importanţă, mai ales pentru că apa este una din resursele indispensabile pentru viaţa omenirii. De asemenea, această festivitate mondială este un bun prilej de a reaminti cât de periculoasă este absenţa sau poluarea apei.

În prezent, Ziua mondială a apei este sărbătorită în întreaga lume în fiecare an, aducând în centrul atenţiei diferite aspecte. Tema pentru 2015 este "Apa şi dezvoltarea durabilă''. Potrivit www.unwater.org, apa este la baza dezvoltării durabile.

Trebuie să devenim cu toţii conştienţi că resursele de apă şi gama de servicii pe care le furnizează susţin creşterea economică, reducerea sărăciei şi durabilitatea mediului. De la securitatea alimentară şi energetică până la sănătatea umană şi a mediului, apa contribuie la îmbunătăţirea bunăstării sociale.

Astfel, apa este esenţială pentru sănătate. Organismul uman poate rezista câteva săptămâni fără mâncare, dar doar câteva zile fără apă. Apa este esenţială pentru supravieţuirea noastră. Spălarea regulată a mâinilor este, de exemplu, unul dintre cele mai bune moduri de a evita îmbolnăvirea şi de a preveni răspândirea germenilor.

Corpul uman, în medie, este alcătuit din 50-65% apă. În fiecare zi, fiecare persoană are nevoie de acces la apă pentru băut, gătit şi igienă personală. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă 7,5 litri pe cap de locuitor pe zi, pentru a îndeplini cerinţele minime ale oamenilor. O cantitate de aproximativ 20 de litri pe cap de locuitor pe zi va asigura nevoile de igienă personală şi igiena produselor alimentare de bază.

În ciuda realizărilor impresionante din ultimul deceniu, 748 de milioane de oameni încă nu au acces la surse sigure de apă potabilă şi 2,5 miliarde de persoane nu au acces la facilităţi privind salubritatea. De resursele de apă depinde funcţionarea ecosistemelor şi circuitul apei este esenţial pentru realizarea gestionării durabile a apei.

Fiecare produs fabricat are nevoie de apă. Unele industrii consumă mai multă apă decât altele. Spre exemplu, pentru a produce o coală de hârtie, sunt necesari 10 litri de apă, iar pentru fabricarea a 500 grame de plastic e nevoie de 91 de litri de apă. Se estimează ca cererea de apă la nivel global pentru procesul de fabricaţie din industrie să crească din 2000 până în 2050 cu 400%, ceea ce reprezintă foarte mult comparativ cu alte sectoare economice.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională pentru eliminarea discriminării rasiale"

În data de 21 martie am sărbătorit Ziua internaţională pentru eliminarea discriminării rasiale.

Consider că diversitatea şi multiculturalismul fac lumea de astăzi mai bogată, iar renunţarea la prejudecăţi face societatea mai solidă.

Am văzut şi în mesajul domnului preşedinte Iohannis că în data de 21 martie a adus "un omagiu tuturor celor care au luptat şi luptă pentru o lume a toleranţei, egalităţii de şanse şi dreptăţii. Păstrarea memoriei istorice cu privire la formele de discriminare rasială care au marcat atât de grav umanitatea este o datorie a prezentului şi o necesitate pentru progresul oricărei societăţi. Doar prin cunoaşterea şi înţelegerea tragediilor istorice devenim conştienţi de impactul devastator pe care îl poate avea discriminarea. Să nu uităm că pentru libertatea de astăzi s-au luptat cu preţul vieţii, iar noi suntem datori să protejăm şi să apărăm drepturile fundamentale ale omului, pentru ca nedreptăţile să rămână lecţii ale trecutului, şi nu actualităţi", a spus preşedintele.

Ziua internaţională pentru eliminarea discriminării rasiale a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în anul 1966, când a fost aleasă data de 21 martie pentru a sărbători memoria celor 69 de persoane ucise de poliţie în 1990 în Sharpeville, Africa de Sud, în timpul unei demonstraţii paşnice împotriva legilor care justificau apartheidul, politica de segregaţie rasială practicată până în anul 1991 de Guvernul Republicii Sud-Africane.

Tema ediţiei de anul acesta a Zilei internaţionale pentru eliminarea discriminării rasiale a fost "Învăţând din tragediile istorice pentru a combate discriminarea rasială de azi".

Sper ca şi România să înveţe din tragediile istorice, dacă le putem numi astfel, îndreptate împotriva persoanelor de etnie romă.

Cunosc faptul că la începutul acestui an a fost adoptată Strategia de incluziune a cetăţenilor români ce aparţin minorităţii rome pentru perioada 2015-2020.

Totuşi, incluziunea socială presupune o abordare integrată, un proces planificat şi, mai ales, acţiuni conjugate, urmate de adoptarea şi implementarea de politici publice, programe şi proiecte specifice.

De vorbe şi lucruri scrise pe hârtie suntem cu toţii sătui. Aştept actualmente să văd şi lucruri concrete făcute de actuala guvernare cu privire la aceasta minoritate, mai ales pentru a combate discriminarea rasială cu care şi astăzi această minoritate se confruntă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională a francofoniei"

În data de 20 martie am sărbătorit Ziua internaţională a francofoniei, o zi dedicată milioanelor de oameni din întreaga lume care vorbesc sau folosesc în mod regulat limba franceză.

Termenul "francofonie" desemnează oamenii şi ţările vorbitoare de limbă franceză. Cuvântul a fost creat de eseistul francez Onésime Reclus, în 1880, pentru regiunile geografice în care se comunică permanent în limba franceză.

În 1970, la Niamey (Niger) a fost creată Agenţia de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT), astăzi Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF). Instituită în 1998, de Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), Ziua francofoniei a fost sărbătorită prima dată de 49 de ţări francofone membre.

În prezent, Organizaţia Internaţională a Francofoniei cuprinde 80 de state şi guverne (57 de state membre şi 23 de ţări cu statut de observator), care reprezintă împreună mai mult de o treime din statele membre ale Naţiunilor Unite, cu o populaţie de peste 890 de milioane de persoane, inclusiv 220 de milioane de vorbitori de limba franceză.

România este stat membru al OIF din anul 1993. Evenimentul este marcat anual, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, prin intermediul misiunilor diplomatice ale României peste hotare, printr-o serie de manifestări culturale şi de diplomaţie publică care se desfăşoară în luna martie.

Manifestările trebuie să aibă drept scop promovarea imaginii României, în contextul diversităţii şi valorilor francofone, în mediul diplomatic, academic, mass-media şi al publicului larg.

Deşi eram obişnuiţi ca şi la nivelul Parlamentului să vedem un eveniment legat de această zi internaţională, anul acesta am avut surpriza ca astfel de evenimente să se desfăşoare în afara acestuia.

Înfiinţarea în anul 2014 a Biroului regional pentru Europa Centrală şi de Est al OIF la Bucureşti reprezintă respectul pe care ţara noastră şi l-a obţinut datorită respectării valorilor şi influenţei limbii franceze asupra noastră, fiindcă totuşi trebuie să recunoaştem că România este o ţară francofonă datorită istoriei limbii noastre, prin tradiţie, francofonă.

Faptul că suntem o ţară prin tradiţie francofonă este dovedit prin încheierea şi semnarea între Ministerul Educaţiei şi Institutul Francez din România a unui Protocol de cooperare pentru reglementarea desfăşurării orelor de limbă franceză în cadrul şcolilor din România.

Totuşi, mă bucur că măcar Ministerul de Externe al României şi-a adus aminte de această zi importantă şi la nivel guvernamental am văzut organizat un astfel de eveniment de promovare a valorilor româneşti, în contextul diversităţii şi valorilor francofone, în mediul diplomatic, academic, mass-media şi al publicului larg.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Doamna ministru Plumb trebuie să vină cu propunerile pentru Legea salarizării în Parlament, nu să le dezbată de una singură la televizor"

Solicit doamnei ministru Rovana Plumb şi Guvernului PSD să trateze cu seriozitate şi profesionalism legislaţia în domeniul salarizării, iar propunerile să fie dezbătute cu Comisia de muncă din Parlament şi cu toţi actorii interesaţi de subiect.

Am avut pe ordinea de zi a Comisiei de muncă din Camera Deputaţilor o nouă Ordonanţă a Guvernului, nr.83/2014, care face un talmeş-balmeş pe mai multe subiecte, iar concluzia este una singură: ipocrizia şi incompetenţa definesc această guvernare. Aruncă cu firimituri către profesori, personalul medical sau pensionari, fără ca acestea să acopere de fapt creşterile de taxe şi impozite şi care au adus o creştere a costurilor pentru utilităţi şi a preţurilor de consum. Nu se găsesc resurse pentru acordarea suplimentului de miere la elevi sau pentru mărirea indemnizaţiilor acordate persecutaţilor etnici din perioada 1940-1945, în schimb instituţii acaparate de clientela politică vor beneficia de subvenţii mai mari de la bugetul de stat.

Problema salarizării bugetarilor va putea fi soluţionată doar prin aplicarea reală a legii salarizării unitare.

Salarizarea unitară reprezintă singura soluţie pentru a aduce salariile bugetarilor în limitele echităţii şi pentru stimularea performanţei; ea este în continuare tergiversată, deşi cadrul există încă din 2010, elaborat şi agreat împreună cu partenerii externi: Banca Mondială, FMI, Comisia Europeană. Acum doamna ministru găseşte ca pretext pentru emisiunile sale televizate prezentarea noilor reguli de salarizare, construite însă netransparent, fără o dezbatere autentică, aşa cum ar fi necesar. Nu vom avea cu adevărat o administraţie publică eficientă, instituţii publice cu resurse umane adaptate atribuţiilor pe care trebuie să le îndeplinească, fără a aplica un sistem de salarizare unitară care să reducă discrepanţele.

Doamna ministru Plumb aruncă informaţia că salariile vor fi în funcţie de studii, dar această informaţie este insuficientă atât timp cât nu ştim cum se va face diferenţierea între diferitele domenii, atribuţii şi responsabilităţi.

Solicit doamnei ministru şi colegilor săi din Guvern să vină cu proiectul legii salarizării unitare în comisia din Parlament, nu să îl dezbată de una singură la televizor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială a Sindromului Langdon Down"

În data de 21 martie sărbătorim Ziua mondială a Sindromului Langdon Down, prilej pentru a conştientiza problemele cu care se confruntă cei care suferă de această afecţiune.

Întrucât sunt sigură că mulţi dintre dumneavoastră ştiu foarte puţine lucruri legate de acest subiect, îmi voi permite să fac o scurtă prezentare în cadrul acestei declaraţii politice. Pentru a conştientiza problemele cu care se confruntă cei ce suferă de această afecţiune trebuie, înainte de toate, să cunoaştem această boală, despre care la noi se ştiu atât de puţine lucruri, dar care afectează destule persoane, deopotrivă copii şi adulţi.

Sindromul Down este o boală genetică cromozomială ce afectează un copil din aproape o mie la nivel mondial. Cel care a descris sindromul pentru prima oară, în anul 1866, a fost medicul britanic John Langdon Down. În 1959, pediatrul şi geneticianul francez Jerome Lejeune a descoperit că Sindromul Down era cauzat de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar, rezultând astfel un număr de 47 de cromozomi, faţă de 46, cât are un om în mod normal.

Astfel, perechea de cromozomi 21 conţine unul în plus. Din această cauză, sindromul este cunoscut şi sub denumirea de trisomia 21 sau mongolism. Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta şi este greu de apreciat în momentul naşterii cum va evolua manifestarea acestei boli în viitor.

Persoanele cu sindrom Down au trăsături fizice şi caracteristici distincte şi, deşi Sindromul Down este permanent, majoritatea celor afectaţi, beneficiind de o îngrijire adecvată, pot duce o viaţă normală şi activă.

Ca parte a societăţii noastre, atât copiii, cât şi adulţii cu Sindrom Down, trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalţi membri ai ei, să se bucure de aceleaşi drepturi, să beneficieze de aceleaşi oportunităţi şi alegeri.

În 2006, Organizaţia Internaţională a Persoanelor cu Sindromul Down (Down Syndrome International - DSI) a decis marcarea oficială a zilei dedicate Sindromului Langdon Down (World Down Syndrome Day/Journée Mondiale de la Trisomie 21) la data de 21 martie. Marcarea acestei zile a fost oficial recunoscută de Organizaţia Naţiunilor Unite, în 2012, ocazie cu care a organizat conferinţa cu tema "Construindu-ne viitorul", la sediul său din New York, SUA. Această zi a fost recomandată pentru a fi marcată în toate ţările membre ONU.

Anul acesta, Ziua mondială a Sindromului Langdon Down s-a aflat la cea de-a X-a ediţie şi a avut ca temă de dezbatere "Oportunităţile mele, alegerile mele", temă ce a pus accentul pe importanţa drepturilor egale şi pe rolul familiilor.

Oamenii cu Sindromul Down trebuie, la fel ca toţi ceilalţi oameni, să beneficieze de drepturi egale, atât în perioada copilăriei, cât şi în cea a maturităţii, să li se ofere aceleaşi oportunităţi şi să aibă dreptul la propriile alegeri.

La nivel mondial, Organizaţia Internaţională a Persoanelor cu Sindromul Down a insistat asupra importanţei mediului familial şi a rolului pozitiv pe care aceasta îl are în dezvoltarea şi susţinerea celor cu Sindrom Down.

Doamna Claudia Boghicevici:

Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor avem înscrisă în această săptămână şi Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul Social European, în ceea ce priveşte o majorare a sumei prefinanţării iniţiale acordate Programelor Operaţionale sprijinite de Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor.

Şomajul în rândul tinerilor se află de doi ani în centrul preocupărilor instituţiilor europene. Acesta nu mai este considerat un subcapitol al politicilor de muncă, ci un obiectiv în sine ocupând în sfârşit locul pe care-l merită în rândul politicilor europene. Reacţionând la situaţia dificilă a tinerilor confruntaţi cu şomajul, Comisia Europeană a adoptat la data de 5 decembrie 2012 pachetul de măsuri intitulat "Încadrarea în muncă a tinerilor", care includea o propunere de recomandare a Consiliului privind instituirea unei Garanţii pentru Tineret, un cadru de calitate pentru stagii, anunţarea unei alianţe europene pentru stagiile de ucenicie şi propunerea de piste care să reducă obstacolele din calea mobilităţii tinerilor. Garanţia pentru Tineret vizează garantarea faptului că toţi tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani care nu sunt angajaţi, nu sunt înscrişi la studii sau training-uri de formare profesională, să beneficieze de o ofertă de calitate adaptată nevoilor lor, respectiv: contract de muncă, ucenicie, stagiu sau curs de formare continuă în termen de 4 luni de la terminarea studiilor sau de la pierderea locului de muncă. Toate statele membre au depus planuri proprii de implementare a garanţiei pentru tineret şi în prezent instituie măsuri concrete, Comisia Europeană fiind cea care monitorizează implementarea, în cadrul semestrului european.

Sursa principală de finanţare a Garanţiei pentru Tineret este Fondul Social European (FSE), care dispune de un buget de 86 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020.

În completarea sumelor provenind din FSE, Consiliul European din 7 şi 8 februarie 2013 a aprobat lansarea Iniţiativei privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor (YEI), având ca obiectiv accelerarea măsurilor prevăzute în pachetul "Încadrarea în muncă a tinerilor". YEI se adresează tuturor regiunilor în care rata şomajului în rândul tinerilor depăşeşte 25%, şi în mod prioritar regiunilor în care rata şomajului în rândul tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează nicio formă de învăţământ (NEET) este foarte ridicată. Această iniţiativă se înscrie în obiectivele Strategiei Europa 2020, acelea că 75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să aibă un loc de muncă (în România ţinta asumată este de 70% ocupare până în 2020), reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii şi reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

YEI nu este disponibilă tuturor statelor membre, ci doar 20 din cele 28 de state membre sunt eligibile, respectiv cele care se confruntă cu o rată a şomajului mai mare de 25% în cel puţin una din regiuni.

În România exista 3 regiuni eligibile pentru a primi alocări financiare suplimentare în cadrul YEI, respectiv Centru, Sud-Est şi Sud Muntenia. Pentru a beneficia de finanţarea YEI, statele membre trebuie să prezinte programe operaţionale cu obiective clare, concentrate pe acţiuni concrete de investiţii eficiente. În momentul actual, deşi toate cele 20 de state membre eligibile şi-au prezentat programele, doar Franţei, Italiei şi Lituaniei le-au fost aprobate şi le-au fost vărsate primele sume.

Contribuţia de 3,2 miliarde de euro care provine dintr-o linie bugetară specifică a UE dedicată YEI nu necesită nicio finanţare naţională, cofinanţarea suplimentară fiind lăsată la latitudinea statelor membre. Doar contribuţia provenind din FSE trebuie să fie completată financiar de către acestea, rata de cofinanţare ridicându-se la 15% pentru regiunile cele mai sărace şi la 45% pentru cele care sunt cel mai bine dezvoltate.

Dezastrul în gestionarea fondurilor europene alocate pentru perioada 2014-2020 este vizibil şi pe această temă extrem de importantă. Doamna ministru Plumb se spală pe mâini, pentru că Autoritatea de Management nu mai este în subordinea dumneaei, iar domnul ministru Teodorovici ne anunţă pompos că vor urma lansări ale liniilor de finanţare. Chiar dacă la finele anului trecut au fost lansate în consultare ghidurile aferente acestei priorităţi de combatere a şomajului în rândul tinerilor, nu avem nicio certitudine când vor putea fi depuse primele proiecte şi, mai important, când vor începe primele proiecte şi când vom avea primii tineri care îşi găsesc astfel un loc de muncă. Solicit miniştrilor Plumb şi Teodorovici să colaboreze pentru a lansa în cel mai scurt timp liniile acestea de finanţare şi să publice calendarul implementării proiectelor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială de combatere a tuberculozei"

La data de 24 martie sărbătorim Ziua mondială de combatere a tuberculozei. Această zi comemorează data la care doctorul Robert Koch, în anul 1882, a descoperit bacilul care provoacă tuberculoza -Mycobacterium tuberculosis, numit şi bacilul Koch.

Tuberculoza este o boală infecţioasă, care afectează cel mai frecvent plămânii, dar pot fi atacate şi oasele, rinichii, ganglionii limfatici, sistemul nervos central etc. Printre riscurile de infectare, pot fi menţionate: contactul cu persoanele infectate la domiciliu, serviciu, şcoală, grădiniţă etc.; îngrijirea persoanelor cu TBC activă netratată.

Cele mai frecvente simptome ale tuberculozei sunt: tusea persistentă mai mult de trei săptămâni; febră; greutate la respiraţie; oboseală; lipsa poftei de mâncare şi scăderea în greutate; transpiraţii nocturne; expectoraţii etc. S-a stabilit, de asemenea, că, în peste circa 50% din cazuri, o perioadă lungă de timp boala nu se manifestă prin niciun simptom.

Pentru prevenirea şi profilaxia TBC medicii recomandă: vaccinarea nou-născuţilor la a 4-5 zi după naştere; evitarea contactului cu persoane cu tuberculoză activă; a consumului excesiv de alcool şi tutun; adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi a unui regim alimentar bogat în vitamine.

Ziua de 24 martie constituie o ocazie de a atrage atenţia asupra problemelor complexe medicale şi sociale provocate de tuberculoză, precum şi posibilitatea de a analiza şi comunica politica naţională de măsuri în vederea prevenirii şi combaterii acestei afecţiuni. Aşteptăm din partea ministerului şi a actualei guvernări să ne prezinte principalele probleme cu care se confruntă în această privinţă şi care sunt principalele strategii naţionale cu privire la combaterea şi prevenirea acestei boli.

Domnul Iulian Vladu:

"Garantaţi PSD: de ce tac directorii serviciilor deconcentrate din judeţul Dâmboviţa?"

În judeţul Dâmboviţa se tace prea mult şi nu e bine deloc pentru democraţie. Acest fenomen a început în 2012, imediat după ce PSD a acaparat puterea atât la Consiliul Judeţean, cât şi în serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe ale administraţiei publice centrale. Profesionişti sau nu, directorii instituţiilor dâmboviţene au avut o mare calitate: girul partidului. Nimic altceva nu i-a recomandat şi nu-i recomandă nici până astăzi în activitatea pe care o desfăşoară. Drept urmare, o tăcere grea şi suspectă s-a aşternut peste tot ceea ce înseamnă activitatea lor. Lipsa transparenţei presupune două mari concluzii: incompetenţă şi interese murdare.

Numele niciunui director dâmboviţean de serviciu public deconcentrat garantat de PSD nu este cunoscut opiniei publice şi este grav, de vreme ce problemele pe care le gestionează au legătură directă cu nivelul de trai sau cu problemele cu care se confruntă cetăţenii judeţului Dâmboviţa. Pentru ce îşi iau salariile aceşti şefi de instituţii rămâne un mister la fel de mare ca identităţile şi abilităţile lor. Programe nu se derulează, investiţii nu se fac, de prevenţie nici nu poate fi vorba, iar despre controale nu auzim nimic. Dacă un cetăţean este nevoit să-şi rezolve problemele, de exemplu, la Direcţia de Finanţe, este obligat să traverseze cel puţin 5 birouri, într-o bătaie de joc cruntă! Şi asta, pe cheltuiala lui!

De aproape trei ani, aşadar, judeţul Dâmboviţa este ca un sat fără câini, în care instituţiile au şefi fără nume, fără prestanţă şi fără chef de treabă. Teoria că politizarea funcţiilor de conducere din instituţiile deconcentrate ale ministerelor a dăunat grav calităţii lor este confirmată de prestanţa jalnică a directorilor garantaţi de PSD în judeţul Dâmboviţa. Cu toate acestea, nu opţiunea politică este o problemă, ci totala lipsă a calităţii profesionale a acestora. Faptul că sunt promovaţi în funcţii de răspundere oameni fără avea competenţe dovedite, demonstrează, încă o dată, că în judeţul Dâmboviţa PSD şi-a arătat din nou "valoarea", aceeaşi care a dus la sărăcie şi dezastru pentru oameni de 25 de ani încoace.

Domnul Iulian Vladu:

"Ambiţiile ministrului Vâlcov, bomboana pe coliva răscoaptă a Guvernului Ponta!"

Ministrul de finanţe al României, Darius Vâlcov, este acuzat de fapte grave de corupţie care s-ar fi petrecut în timpul mandatului său de primar al municipiului Slatina, atunci când îşi aranja fărădelegile prin cimitire. Ministrul Guvernului României lucra la Codul fiscal, proiectul politic care trebuia să însemne, printre altele, reintegrarea în jocul politic a primului-ministru Victor Ponta. Îngenuncheat de acuzaţii, Vâlcov îşi dă demisia pentru impresie artistică, însă este menţinut în Guvern, pentru a termina proiectul Codului fiscal.

Scena descrisă mai sus nu este nici o glumă sinistră, nici un film prost, ci realitatea pe care o trăim astăzi, cu un guvern lipsit nu numai de credibilitate, dar şi de moralitatea necesară pentru a duce ţara înainte.

"Cel mai cinstit Guvern din toate timpurile" îşi numără, aşadar, cea de-a 13-a verigă slabă, într-un proces lung şi anevoios al demascării corupţiei. Nici măcar minciunile lui Ponta, ticluite cu grijă în laboratoarele de propagandă, nu mai pot scăpa Executivul de la un dezastru cu final anunţat. Vâlcov este bomboana pe o colivă deja răscoaptă, în ciuda proverbialei răbdări a poporului român. El este, în acelaşi timp, şi ministrul care a avut ambiţia de a-şi lega numele de Codul fiscal, un proiect aşteptat cu nerăbdare în primul rând de mediul de afaceri, însă destul de gol de conţinut şi de substanţă pentru a oferi României şansele reale de a prospera. Proiectul Codului fiscal se înscrie, de fapt, în aceeaşi notă populistă şi dăunătoare implementată, din 2012 încoace, de Guvernul Ponta.

În locul punerii în scenă a unui plan minuţios, care presupunea, printre altele, readucerea în prim-plan, pe calul alb al politicii româneşti, a celui mai slab prim-ministru al ultimilor 25 de ani, nu vedem decât detonarea minciunii, corupţiei şi ipocriziei în inima Executivului. Căci nu e puţin lucru ca însuşi ministrul de finanţe al unei ţări europene să intre în colimatorul procurorilor chiar în timpul mandatului său.

Aşadar, este ruşinos pentru un stat care se luptă din răsputeri pentru statutul său în Uniunea Europeană să se descopere că un ministru de finanţe este foarte corupt. În orice stat al Uniunii Europene, dacă s-a fi petrecut această situaţie, ministrul de finanţe dispărea automat din Guvern

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Cum se îmbină un stat social cu premisele pentru creştere şi consolidare economică?"

Ideologic se pare că în fiecare zi se găsesc motive pentru care o măsură este dezirabilă sau nu în societate. Adevărul este că în acest moment, nu numai în România, dar şi în restul Europei ajungem la concluzia că ideologia, în sensul clasic al cuvântului, nu mai poate fi folosită drept argumentaţie pentru măsurile economice luate de guvernanţi. Cu alte cuvinte, am ajuns în momentul în care guvernarea trebuie să fie social-liberală, atât de stânga, cât şi de dreapta, dar şi de centru.

Exemplul concludent este România, care reuşeşte de trei ani să menţină o linie de echilibru între statul social şi creşterea economică sustenabilă. Dacă anterior măsurilor guvernului nu exista decât alb sau negru, iată că acum ne aflăm într-o zonă neutră din punct de vedere al dogmelor economice, şi acest lucru este foarte pozitiv pentru societate. Creştere economică la cele mai ridicate niveluri din UE, dar şi o creştere constantă a veniturilor minime, a salariilor şi pensiilor, a tuturor prestaţiilor sociale: aşa s-ar putea descrie în puţine cuvinte parcursul economico-social al României anului 2015.

Demult se spunea că odată cu relaxarea fiscală românii îşi pot lua adio de la prestaţii sociale sau de la salarii generoase de la stat. Iată că acum, prin noul Cod fiscal se aduce o provocare hotărâtă acestui fel de a vederea politica fiscal-bugetară. Alocaţiile pentru copiii din familiile sărace s-au dublat prin diverse forme, dar în paralel avem o scădere a TVA-ului la pâine şi servicii de turism, pe de o parte, şi pe cealaltă, o reducere cu 5% a costurilor pe muncă, prin reducerea CAS. Dacă vorbim şi de reducerile constante de taxe pentru sectorul privat, despre facilităţile fiscale pentru cei care angajează tineri, dar şi despre scutirea de impozit pe profitul reinvestit ajungem la concluzia clară că cele două stiluri de a guverna pot coexista cu succes.

Statul social şi lupta împotriva sărăciei trebuie să persiste. Singurele şanse prin care administraţiile publice locale şi centrale pot face faţă acestor provocări sunt eficienţa şi creşterea economică. Trei ani de creştere economică dau României un spaţiu bugetar în care ne permitem să creştem considerabil salariul minim, să creştem indemnizaţiile pentru mame, să creştem pensiile, şi nu în ultimul rând să creştem veniturile lunare ale celor care din vocaţie lucrează în Sănătate şi Educaţie.

Poate unii consideră aceste măsuri de stânga sau pomeni electorale, cum am auzit de atâtea ori. Adevărul este că fără o creştere constantă a prestaţiilor sociale şi fără o îmbunătăţire a serviciilor sociale România nu poate deveni un stat social veritabil, aşa cum scrie în Constituţia noastră. Dar pentru ca aceste servicii şi prestaţii să poată fi bugetate avem nevoie de creşterea veniturilor la stat. Pentru creşterea veniturilor la stat avem nevoie de un PIB suficient de mare şi de o rată de colectare suficientă, ceea ce ne aduce la o piesă foarte importantă din acest întreg angrenaj: contribuabilii. Sectorul privat trebuie să respire, să beneficieze de ajutorul statului pentru a putea creşte şi pentru a contribui la rândul său la bugetul naţional.

Scăderea TVA-ului în România se apropie. Mulţi pot categorisi această măsură de dreapta. Dacă să ajuţi familiile sărace să îşi cumpere mai multă mâncare şi mai de calitate înseamnă să fii de dreapta atunci sunt de acord cu ei. Eu cred că reducerea TVA trece peste spectrul ideologiei şi intră într-un cadru de necesitate socială, mai ales într-o societate care îşi cheltuieşte cea mai mare parte din bugetul lunar pe alimente.

În continuare avem şansa să lucrăm împreună, să alegem ceea ce românii se aşteaptă de la noi. Să facem o reformă fiscală sănătoasă în România, la care să ne angajăm cel puţin două cicluri electorale. Să facem o infrastructură durabilă pe care să o finanţăm, indiferent de interesele politice ale momentului, cel puţin 15 ani de acum încolo.

Nimic nu ne împiedică să lucrăm eficient împreună şi să acceptăm că indiferent de care parte a puterii ne aflăm, cu toţii ne dorim acelaşi lucru: un viitor mai bun pentru România, un stat social, puternic şi demn, locuri de muncă bine plătite pentru români şi mai cu seamă pentru românii tineri. Dacă avem aceleaşi obiective ne dăm seama simplu de faptul că ideologia nu contează în faţa interesului naţional.

Domnul Florin Gheorghe:

Observăm tot mai frecvent o retorică destul de inconsistentă a tuturor actorilor politici angrenaţi pe scena politică parlamentară, încercând care mai de care să demonstreze că doar ceea ce vor ei pentru popor şi economia ţării este mai bun şi mai înţelept. Gâlceava sterilă şi costisitoare, pe care în definitiv o plătesc cetăţenii români, nu aduce niciun folos nimănui. Românii săraci tot săraci rămân, iar agenţii economici căzuţi cu un picior în groapă nu primesc decât promisiuni din toate taberele, dar niciun fel de ajutor concret.

Codul fiscal care va veni la Parlament zilele următoare nu este nici al Guvernului, nici al Parlamentului. Codul fiscal va fi ceea ce în piaţă se cheamă "Constituţia fiscală a ţări", iar propunerile avansate de Guvern se regăsesc cu o similitudine perfectă şi în opoziţie, şi în rândul celor mai puternici contestatari ai actualului prim-ministru, şi în rândul celor care înfăptuiesc acţiunile în economia privată. Aşadar, dacă toată lumea este de acord, ce oare ne împiedică să adoptăm de urgenţă măsurile de care economia şi toţi românii au nevoie? S-a stins oare deja acea flacără a consensului naţional pe care mii de voci o reclamau după alegerile din 16 noiembrie 2014? A murit deja acel impuls în care oamenii politici din tot spectrul scenei politice primiseră o palmă părintească din partea românilor, mesajul fiind unul singur - guvernaţi şi pentru noi, cei mulţi, nu doar pentru voi! Personal, cred că noi toţi am învăţat câte ceva din acea lecţie, iar actele şi faptele noastre nu trebuie să demonstreze că momentul din toamna anului trecut a fost deja uitat.

Am analizat şi eu cu mare atenţie evoluţiile determinate de reducerea CAS cu 5 puncte procentuale anul trecut. În ciuda criticilor, deşi toată lumea se aştepta la un dezastru bugetar, realitatea economică ne-a demonstrat exact contrariul. În ciuda acestei reduceri, veniturile bugetare nu s-au diminuat semnificativ. Păi, dacă aşa stau lucrurile, dacă însăşi teoria ne spune, iar realitatea ne-o confirmă, că o relaxare fiscală ne poate aduce mai mulţi bani la taxe mai mici decât la taxe mai mari, de ce nu procedăm de urgenţă la implementarea reducerii TVA, a cotei unice, a accizelor şi a altor taxe?

Guvernul României va propune zilele următoare proiectul de bază al modificărilor aduse la Codul fiscal. Nu cred că s-a erijat nimeni în a toate cunoscător şi nu cred că a afirmat nimeni că este un proiect perfect. Tocmai de aceea, atât la dezbaterile din comisii, cât şi la cele din plen mi-aş dori ca noi, parlamentarii, să dăm dovadă de maximă înţelepciune şi să amendăm, dacă se impune, textul care va veni spre adoptare. Prin a amenda înţeleg doar a modifica ceea ce ar putea împiedica implementarea măsurilor, şi nu a ne îndepărta de scopul şi obiectivele acestui proiect. Mulţi se vor opune doar pentru că proiectul vine din partea actualului guvern. Să ştiţi că nu-i nici pe departe un motiv consistent. Eu susţin încă de la începutul mandatului că economia are nevoie de un impuls fiscal pentru relansare, iar faptul că Guvernul îşi asumă acest lucru în anul 2015 nu poate fi decât apreciat.

Celor care încă mai încearcă să inventeze din neant diverse critici asociate propunerilor de relaxare fiscală ale Guvernului, le recomand să coboare din turnul de fildeş în care probabil s-au ermetizat şi să discute cu oamenii. Românii de rând sunt speriaţi de incertitudinea zilei de mâine şi şi-au restrâns consumul, iar agenţii economici nu mai iau nici o decizie de dezvoltare sau de realizare a noi investiţii şi nu mai fac angajări. Sunt doar două dintre argumentele puternice care susţin adoptarea de urgenţă a măsurilor de relaxare fiscală.

Domnul Florin Gheorghe:

"La mulţi ani CEE! Viaţă lungă UE!"

Mâine celebrăm 58 de ani de la momentul semnării Tratatului de la Roma, tratat care a fondat Comunitatea Economică Europeană. Aş spune că, în pofida scepticismului şi opoziţiei naţionale a multor state, astăzi ne putem bucura de o familie europeană unită şi putem afirma că puţini au fost, mulţi suntem. Şase state fondatoare au crezut în unitatea europeană a lui Victor Hugo şi au îmbrăţişat credinţa lui Monnet şi Adenauer că oţelul şi cărbunele trebuie utilizate pentru construcţia păcii, a industriei, a prosperităţii, şi nu pentru război şi armament.

58 de ani de la înfiinţarea Comunităţii Economice şi 64 de ani de la CECO sunt orizonturi de timp în care s-au depus eforturi semnificative şi s-au făcut renunţări uriaşe de la orgolii naţionale, în scopul construirii unui proiect comun. De la o Europă postbelică măcinată de foamete şi sărăcie, distrusă de bombardamentele războiului, şubrezită în fundamentele ei democratice, a ajuns astăzi unul dintre cele mai importante proiecte de succes, generatoare de prosperitate pentru cea mai mare parte dintre cetăţenii ei, exportator net de mărfuri de calitate pe glob, dar şi exportator de democraţie şi instituţii ale statului de drept pentru vecinii ei. Europa celor 28 este o Europă puternică, dorită de toţi cei care nu fac încă parte din ea, o Europă care a pus capăt celor mai mari probleme ale secolului trecut.

Cei care mă cunosc mă identifică foarte bine drept un critic constructiv al proiectului european, ca pe un răzvrătit asupra problemelor pe care Uniunea le rezolvă cu mare dificultate sau nu le prioritizează aşa cum ar fi normal. Dintre acestea nu pot să nu aduc aminte despre zecile de milioane de europeni care trăiesc la limita sărăciei absolute, despre milioanele de migranţi care au în continuare statutul de cetăţeni europeni de mâna a treia, despre viteza mult prea lentă în sprijinirea statelor care visează membershipul european: Moldova, Ucraina, Georgia sau statele din Balcani.

Statele care îşi doresc astăzi apartenenţa la proiectul european trebuie sprijinite nu doar la nivel declarativ, ci şi prin fapte! Este evident faptul că fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe cât de mult face şi poate face România pentru fraţii noştri de peste Prut, pentru a-i sprijini ca să traverseze lungul şi sinuosul drum al tranziţiei şi al ajustărilor necesare aderării la Uniunea Europeană. Ştim cu toţii că experienţa României poate fi extrem de utilă şi poate facilita nu doar adoptarea acquis-ului comunitar, dar poate accelera şi modernizarea instituţiilor de la Chişinău şi poate asigura know-how-ul procesului.

Îmi doresc ca la împlinirea a 60 de ani de la ceea ce a însemnat pentru Europa desprinderea definitivă de rivalităţile trecutului, Uniunea Europeană să marcheze acest eveniment printr-o diminuare abruptă a sărăciei, printr-o integrare tot mai accentuată a migranţilor, printr-o respectare tot mai bună a drepturilor omului şi prin definitivarea termenelor de aderare ale Moldovei, Ucrainei, Georgiei şi Serbiei.

Proiectul european nu poate fi complet fără aderarea acestor state, mai ales că cetăţenii lor privesc Uniunea ca pe singura lor şansă pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi singura soluţie viabilă pentru a ajunge la prosperitate. Aceste state îşi îndreaptă speranţele către Uniune, aşa cum şi cetăţenii români şi-au dorit să se împlinească în interiorul marii familii europene.

Aşadar, voi încheia făcând o urare tuturor celor aproximativ cinci sute de milioane de europeni, spunând: La mulţi ani CEE! La mulţi ani şi viaţă lungă UE! La mulţi ani europeni!

Domnul Ioan Balan:

"România, neguvernată de trei ani!"

Faptul că în ultimii trei ani România este doar administrată şi foarte prost administrată, iar nicidecum guvernată este deja o banalitate să mai reamintim. Toată lumea a constatat că Guvernul Ponta, pe lângă faptul că a suferit şi suferă de o hemoragie constantă de miniştri incompetenţi sau certaţi cu legea, este de departe cel mai dezastruos guvern pe care l-a avut ţara noastră în ultimul secol, îndreptat împotriva românilor, în special a celor nevoiaşi, şi a intereselor economice ale ţării.

Trebuie să recunosc că cel mai bun aliat al opoziţiei pe care noi am făcut-o în ultimii ani de zile l-a reprezentat presa din România, presă care a scos la lumină toate nelegiuirile comise de Victor Ponta şi miniştrii săi. Mi-aş dori ca şi pe viitor presa să rămână la fel de vigilentă când este vorba despre acţiunile Guvernului îndreptate împotriva românilor.

Cei care mă cunosc bine ştiu că nu critic de dragul criticii şi că, atunci când constat că există acţiunii benefice pentru cetăţenii români, nu mă abţin în a aprecia în mod public realizările, chiar dacă acestea vin din partea adversarilor noştri politici. Credeţi-mă că am făcut un efort important în a cerceta cu obiectivitate şi ghidat de bunăvoinţă dacă în ultimii trei ani Guvernul Ponta a reuşit să se remarce cu ceva benefic pentru români. Evident că nu aveam să găsesc ceea ce nu există! Dar credeţi-mă că am încercat să leg de guvernarea lui Victor Ponta măcar un singur proiect, dar nu am reuşit.

Poate că unii au uitat prea repede sintagma îndelung fredonată de Victor Ponta în anii de plină criză economică "a doua zi după ce vin la guvernare ...". Au trecut trei ani de când a venit la guvernare iar România s-a reîntors pe marginea prăpastiei: şomaj uriaş, creştere economică în marja de eroare, salarii neindexate, investiţii în paragină, risipă bugetară greu de imaginat.

Toată lumea a crezut că după înfrângerea din 16 noiembrie 2014, Victor Ponta a înţeles ceva, mai ales faptul că românii nu-l mai vor, că românii nu mai vor o politică mincinoasă îndreptată împotriva lor. Chiar dacă face eforturi să-i deruteze pe români, spunând că s-a schimbat şi că nu mai seamănă nicidecum cu Victor Ponta de dinainte de alegeri, actele şi faptele sale demonstrează că este la fel de nociv pentru România ca înainte de alegeri şi poate chiar mai rău.

Astfel, chiar dacă se laudă că nu mai dă ordonanţe de urgenţă aşa de multe ca în anii 2012-2014 şi că nu-şi mai subordonează Parlamentul, în anul 2015 a brevetat un nou mod de a da ordonanţe: numai în textul unei singure ordonanţe ascunde 26 de ordonanţe de urgenţă! Da! Aşa vrea să ne convingă Victor Ponta că s-a schimbat?

De asemenea, în aceeaşi operaţiune de păcălire a românilor, Victor Ponta umblă în proţap cu un text de lege intitulat pompieristic "reforma fiscală" prin care se laudă cu câte lucruri bune va face el pentru români, nu de acum, poate din 2020. Încurcându-se în minciuni, uită să spună că toate măsurile de relaxare fiscală pe care le promite ca prim-ministru le-a respins ca deputat în ultimele două luni, atunci când proiectele PNL trecute prin Parlament au fost respinse la vot din ordinul lui Victor Ponta.

Dragă Victor, oricâte eforturi ai face, românii nu mai pot fi păcăliţi. Ştiu că nu te-ai împăcat cu gândul că românii ţi-au dat o palmă în 16 noiembrie 2014. Nu te mai osteni, pentru că la viitoarele alegeri românii ţi-au pregătit mult pop-corn şi o să priveşti politica şi actul guvernării doar de la televizor.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Ponta&PSD şi asociaţii"

Au trecut aproape trei ani de când România şi românii sunt personajele unui teatru sinistru, trăind pe nedrept într-o piesă denumită demagogic "Dreptatea până la capăt", în care un grup de diletanţi au preluat puterea în România, răsfăţându-se să li se spună "generaţia 40 de ani." Ponta, Şova, Ghiţă şi toţi ceilalţi tineri travestiţi în socialişti, care şi-au luat notiţe şi diplome la cursurile revoluţiei socialiste predate de profesorii Năstase, Oprişan şi Mischie, îşi neagă acum originile politice, dar şi pe cele ale apartenenţei la un popor tot mai sărac.

Dacă socialiştii veritabili erau preocupaţi de găsirea unor soluţii sociale, politice şi economice pentru eliminarea dispartităţilor din societate, celebra "luptă de clasă", tinerii noştri socialişti au schimbat paradigmatic socialismul românesc, transformându-l în "lupta pentru contracte", de preferinţă cu statul. La contracte cu statul Ghiţă şi Şova sunt cel puţin academicieni în a căpuşa administraţii centrale şi locale, precum şi companii de stat. Dacă în privinţa regelui contractelor din domeniul IT căpuşarea este justificată de facturile mari ale incursiunilor în Dubai ale premierului, în privinţa celui de-al doilea, fost ministru al proiectelor inexistente, trebuie să remarc sinceritatea sa când a vorbit despre misiunea sa ca ministru: ne-a arătat şi unde-l doare de viitorul ţării şi care-i singurul său obiectiv - să facă bani, cel puţin 8 milioane de euro, şi să plece din ţară.

Poate aţi crede că l-am uitat pe unul dintre avocaţii asociaţi la batjocura românilor, domnul Ponta. Nici gând! Numai că pe Victor Ponta l-am băgat la altă categorie - mari contribuabili! Victor nu se încurcă cu ciubucuri prinse din contracte de stat încredinţate şi nerealizate, ca prietenii săi. Victor lucrează şi reprezintă interesele corporaţiilor. Victor este avocat în zona businessului mare. Cum ce business? Aurul de la Roşia Montană! Nu el reprezintă interesele acelei companii şi chiar o sfătuieşte să dea statul român în judecată pentru a obţine despăgubiri? Ce alţi clienţi mai are Victor? Benzinarii, stimaţi colegi. Pornind de la compania sa de suflet, Rompetrol, căreia i-a băgat în buzunar 400 de milioane de dolari din banii românilor, continuând cu Lukoil, pe care o apără într-un proces de mega-evaziune, şi până la prietenii domniei sale de la OMV, cărora le-a promis cu mâna pe inimă că nu modifică regimul redevenţelor cât va mai ocupa biroul de la Palatul Victoria.

Vrem să acceptăm sau nu, soarta românilor şi a României este astăzi condusă de biroul de avocaţi "Ponta, Şova, PSD şi mult prea mulţi asociaţi la furt", asociaţi în mulgerea ultimelor resurse financiare ale statului nostru. Vreme trece, vreme vine, iar românii vor avea prilejul să-i arate lui Victor Ponta că în ciuda vârstei frumoase, a speranţei enorme care s-a îndreptat către el atunci când a venit la guvernare, a fost mai nociv pentru ţară chiar şi decât Ion Iliescu, cu minerii lui cu tot.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"O nouă eră a fiscalităţii"

Pentru că în următoarea săptămână vom intra în dezbateri atât în comisii, cât şi în plen pe noile Coduri, cel fiscal şi cel de procedură fiscală, aş dori să punctez încă odată importanţa adoptării şi implementării măsurilor guvernamentale.

Buna guvernare şi consolidarea creşterii economice, continuarea ei cât mai mult cu putinţă, atragerea investiţiilor şi generarea de noi locuri de muncă sunt obiectivele de bază ale Guvernului. Acestea au fost principiile pe baza cărora au fost concepute modificările Codului fiscal, modificări ale căror principale beneficii vor fi simţite, practic, de toţi românii, direct sau prin intermediul creşterii calităţii serviciilor publice.

Sunt convins că România are foarte mult de câştigat de pe urma unei viziuni strategice în domeniul fiscalităţii pentru următorii patru ani, pentru că ne putem apropia de îndeplinirea obiectivului fundamental - depăşirea mediei Uniunii Europene în privinţa PIB-ului pe cap de locuitor. Acest lucru înseamnă o dezvoltare durabilă, în acord cu nevoile economiei şi societăţii româneşti şi, implicit, o creştere a resurselor aflate la dispoziţia politicilor publice în domeniul culturii, o mai bună protecţie şi valorificare a patrimoniului şi a moştenirii culturale.

Relaxarea fiscală propusă de Guvern prin măsurile incluse în noile Coduri va genera beneficii semnificative pentru economia românească, impactul pozitiv asupra creşterii economice fiind prognozat pentru 2016 la +1,7% din PIB, iar asupra creşterii consumului de +1,9%. Cotele reduse de TVA vor fi şi în avantajul editorilor, producătorilor de spectacole, precum şi creatorilor independenţi, cum, de altfel, aceste categorii vor profita şi de pe urma scăderii contribuţiilor sociale sau a cotei unice de impozitare a veniturilor. Numărul de noi locuri de muncă estimat pentru 2016 ca urmare a aplicării noilor Coduri este de circa 325.000, ceea ce înseamnă că mulţi români vor avea oportunitatea unor venituri decente şi stabile, iar rata şomajului, aflată oricum cu mult sub media UE, va continua să scadă. ?Măsurile fiscale lansate în dezbatere publică de către Guvern pot deveni motorul creşterii economice şi al creării locurilor de muncă, consolidând astfel drumul bun pe care România se află. Crearea de noi locuri de muncă este principalul instrument pentru combaterea şi reducerea sărăciei. Măsuri precum reducerea TVA la toate produsele de la 24% la 20%, reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice vor duce la îmbunătăţirea ocupării, stimularea conformării voluntare şi creşterea veniturilor populaţiei.

Dincolo de măsurile care vizează în special consolidarea economiei, în noile Coduri se regăsesc măsuri cu un puternic impact social: creşterea veniturilor clasei de mijloc, generate de scăderea TVA; creşterea limitei de la care nu se percep contribuţii sociale la pensii; deduceri mai mari pentru întreţinătorii de familie; deduceri integrale pentru cheltuielile legate de pregătirea angajaţilor, cum ar fi :

1. Scăderea TVA pentru a susţine economia şi veniturile clasei de mijloc
   1. 9% la carne, peşte, legume şi fructe, de la 1 ianuarie 2016;
   2. 20% de la 1 ianuarie 2016; 18% de la 1 ianuarie 2018;
   3. introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel.
2. Scăderea cotei unice la 14%, de la 1 ianuarie 2019 (atât pentru impozit pe venit, cât şi pentru impozit pe profit);
3. Reducerea fiscalităţii pentru microîntreprinderile active, în paralel cu penalizarea microîntreprinderilor fără angajaţi, astfel:
   1. 1% pentru microîntreprinderile cu peste 2 salariaţi;
   2. 3% pentru microîntreprinderile cu un salariat;
   3. 3%+1.530 lei trimestrial pentru microîntreprinderile fără salariaţi.
4. Eliminarea impozitului pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016, măsură care ajută la eliminarea dublei impozitări, la creşterea competitivităţii României şi la menţinerea în ţară a capitalului.
5. Scăderea accizei la mai multe produse, inclusiv benzină şi motorină. Scăderea accizei la alcool, bere şi vinuri spumoase (mare parte din consum se realizează din producţia naţională), în paralel cu creşterea accizei la băuturile fermentate liniştit.
6. Reducerea cotei contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru condiţii normale de muncă, din 2017.
   1. reducerea contribuţiilor la angajat de la 10,5% la 7,5%, de la 1 ianuarie 2017.
   2. reducerea contribuţiilor la angajator de la 15,8% la 13,5%, de la 1 ianuarie 2017 .
7. Creşterea sumei neimpozabile pentru veniturile din pensii la determinarea impozitului pe venit - în prezent plafonul neimpozabil este de 1000 lei, iar acesta va creşte la 1.050 lei în anul 2016 şi cu câte 50 lei în fiecare an fiscal, până se va ajunge la valoarea de 1.200 lei lunar.
8. Extinderea bazelor impozabile în cazul contribuţiilor de asigurări sociale şi contribuţiilor de asigurări de sănătate şi plafonarea acestora la 5 câştiguri salariale medii brute pe ţară.
9. Eliminarea impozitului pe construcţii începând cu 1 ianuarie 2016, măsură necesară pentru creşterea investiţiilor şi a competitivităţii interne.
10. Neimpozitarea totală a cheltuielilor efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor.
11. Mărirea marjelor în care autorităţile locale pot decide cu privire la impozitele şi taxele locale (pentru o mai mare descentralizare a deciziei).
12. Eliminarea a 19 taxe şi impozite.
13. Pentru cei cu venituri reduse din salarii (de până la 1.000 lei/lună brut) a fost majorat nivelul deducerilor personale acordate în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere (de la un maxim de 650 lei/lună la 800 lei/lună).
14. Reducerea impozitului cu 50% pentru mijloacele de transport hibride.
15. Se introduce reglementarea principiului in dubio contra fiscum (în caz de dubiu cu privire la norma fiscală, interpretarea se face în favoarea contribuabilului).

Măsurile de mai sus sunt liniile principale care conduc la începerea unei noi ere a fiscalităţii în România. Astfel, prin noile Coduri, România va avea şansa să-şi întărească economia, şi, în acelaşi timp, să continue mult mai intens lupta împotriva inegalităţilor din societate.

Domnul Ion Marocico:

Declaraţie politică privind vizita oficială la Kiev a preşedintelui României Klaus Iohannis

În calitate de reprezentant în Parlamentul României al comunităţii de ucraineni din România, am avut deosebita plăcere de a face parte din delegaţia oficială care l-a însoţit pe domnul preşedinte Klaus Iohannis în vizita oficială efectuată la Kiev, în ziua de 17 martie 2015.

Vizita a avut loc la invitaţia preşedintelui Ucrainei, domnul Petro Poroşenko, şi a reprezentant un moment important pentru consolidarea relaţiilor bilaterale, fiind prima după 7 ani a unui şef de stat român în Ucraina. S-a demonstrat astfel dorinţa ambelor părţi de a se angaja într-un dialog deschis şi constructiv, care să contribuie la iniţierea şi implementarea unor proiecte de interes comun în domenii precum infrastructură, energie, transport, comerţ, dar şi pentru a se găsi soluţii comune la toate acele problemele care nu şi-au găsit rezolvarea până acum.

Convorbirile oficiale avute cu preşedintele Poroşenko şi cu prim-ministrul Iaţeniuk s-au concentrat pe stadiul şi perspectivele relaţiilor dintre cele două ţări, cu accent pe dezvoltarea cooperării politice şi dinamizarea colaborărilor economice şi culturale, pe disponibilitatea părţii române de a împărtăşi din experienţa şi expertiza acumulate în procesul de pregătire pentru aderarea la structurile europene şi implicit pe susţinerea Ucrainei pe acest drum. Preşedintele ucrainean a evidenţiat faptul că România a fost primul stat care a ratificat Acordul de Asociere al Ucrainei la UE, aspect care s-a conturat ca un moment de referinţă pentru ansamblul legăturilor româno-ucrainene şi a arătat, o dată în plus, angajamentul României faţă de perspectiva europeană a statului vecin şi prieten.

Aşa cum subliniam şi în momentul votului din Parlament, personal apreciez că astfel s-a demonstrat printr-o acţiune concretă şi eficientă susţinerea acordată Ucrainei, ceea ce va conduce şi pe mai departe la o consolidarea a raporturilor dintre cele două state, în beneficiul cetăţenilor noştri.

Numai că reformele interne solide şi bunăstarea nu pot veni decât în condiţii de pace şi stabilitate. Astfel, în contextul ultimelor evoluţii, a fost subliniată necesitatea aplicării neîntârziate şi necondiţionate a Pachetului de Înţelegeri de la Minsk, fiind reafirmat sprijinul ferm al României pentru suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei.

Nu în ultimul rând, apreciind întrepătrunderile interetnice şi identităţile culturale ale celor două popoare, cei doi şefi de stat au convenit să dea o mai mare vizibilitate comunităţii de ucraineni din România şi, respectiv, de români din Ucraina, ele trebuind să devină un liant care să contribuie la strângerea şi mai puternică a relaţiilor noastre. Totodată, a fost abordat şi subiectul micului trafic de frontieră, care, odată simplificat ca mecanism, ar fi benefic pentru milioane de cetăţenii de ambele părţi ale frontierei comune.

Preşedintele Ucrainei a adus în prim plan aspectul pozitiv al reprezentării minorităţii ucrainene din România în Parlament, a apreciat în mod deosebit întreaga activitate a deputatului din partea Uniunii Ucrainenilor din România, adresând mulţumiri pentru implicarea şi reacţiile ferme ale domniei sale în favoarea susţinerii Ucrainei, precum şi întregii comunităţi de ucraineni, pentru sprijinul exprimat în acest sens. La rândul meu, în numele comunităţii de ucraineni din România, am oferit asigurări înaltului demnitar ucrainean pentru suportul total şi în continuare.

În contextul acestei vizite, doresc să mulţumesc preşedinţilor Iohannis şi Poroşenko pentru abordarea constructivă avută la adresa comunităţilor etnice şi să îmi exprim speranţa pentru o cooperare solidă pe viitor între România şi Ucraina, ca expresie a puternicului mesaj transmis cu această ocazie.

Domnul Varol Amet:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Sărbătoarea Newruzului - cea mai importantă sărbătoare după tradiţionalul Bayram".

Sâmbătă, 21 martie, la nivelul mai multor filiale a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco - Musulmani din România au fost organizate ample manifestări culturale cu prilejul sărbătorii de Newruz, eveniment ce marchează venirea primăverii şi totodată începerea unui nou an astrologic şi zodiacal pentru lumea tătară. Evenimentul principal a avut loc în Medgidia, unde publicul s-a putut bucura de momentele artistice susţinute de către copiii Şcolii Comunitare a UDTTMR, care au pregătit scenete, poezii, cântece şi dansuri, toate menite să amintească de venirea primăverii şi de tradiţiile specifice acestei sărbători, de ansamblul de dansuri Mini-Karasu şi corul de Ilahiuri al Muftiatului Cultului Musulman din România. Pentru prima dată, la această manifestare a fost introdus şi un număr muzical susţinut de către corul format din membrele Organizaţiei de Femei UDTTMR Medgidia, care au interpretat o serie de melodii din repertoriul marelui poet - rapsod, Gevat Raşid. La sfârşitul spectacolului, fiecare participant a primit un ghiveci cu grâu încolţit, reprezentând un simbol al bogăţiei, dar şi ouă vopsite, în scopul accentuării unei vechi tradiţii care spune că primăvara nu vine până ce pe pământ nu cade coaja vopsită a unui ou de Newruz.

În fiecare an, începând cu data de 21 martie, musulmanii din întreaga lume celebrează sărbătoarea Newruzului, o datină străveche ce îşi găseşte începuturile în urmă cu 5000 de ani. Cuvântul Newruz are provenienţă persană, de la "Nowüz", şi prezintă o dublă semnificaţie: în cultura iraniană, această sărbătoare simbolizează începerea unui nou an calendaristic, iar în alte culturi, Newruzul prevesteşte venirea primăverii, începerea unui nou ciclu de viaţă. Data de 21 martie coincide de asemenea cu echinocţiul, fenomen astrologic ce anunţă venirea primăverii în emisfera nordică. În ziua de Newruz, toţi membrii familiei se îmbracă frumos, iar pentru a alunga bolile şi a intra sănătoşi în primăvară ard vechiturile şi sar peste flăcările ce se înalţă din focul aprins, interpretând o serie de cântece specifice.

Newruzul este sărbătorit în zona Dobrogei, fiind cea mai importantă celebrare după sărbătorile religioase de Bayram. În fiecare an, pe data de 21 martie, musulmanii din România, în numele acestei sărbători a primăverii, organizează diverse reuniuni bazate pe: recitări de poezii, galerii de pictură, mese festive cu preparate specifice, cântece şi o multitudine de momente artistice.

În cadrul fiecărei filiale a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco - Musulmani din ţară, Newruzul aduce laolaltă o mulţime de oameni care se bucură de venirea primăverii, ce aduce un aer de noutate şi prosperitate în viaţa fiecăruia.

Prin această declaraţie şi cu ocazia sărbătorii de Newruz, doresc sa le urez tuturor o primăvară frumoasă, plină de bucurii, sănătate şi pace sufletească.

Domnul Ioan Oltean:

"Ieftinirea medicamentelor, o nouă păcăleală de 1 aprilie a guvernării Ponta "

Conform dispoziţiilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 75/2009, preţul medicamentelor vândute în România trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preţ al aceluiaşi medicament practicat într-una dintre cele 12 ţări UE stabilite pentru comparaţie, şi anume: Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, Lituania, Polonia, Germania, Italia, Grecia, Austria, Belgia şi Spania.

În temeiul prevederilor Ordinului nr. 75/2009, producătorilor de medicamente le revine obligaţia de a actualiza, în fiecare an, preţul produselor vândute în România, în funcţie de preţurile existente în cele 12 state UE amintite mai sus, respectiv obligaţia de a transmite, în fiecare an, Ministerului Sănătăţii, un nou preţ, adaptat la modificările de preţuri din aceste 12 state UE.

Ca practică aplicată, aceasta ar însemna automat un preţ mai mic decât cel practicat în anul anterior. Cu toate că este în vigoare de la data de 30 ianuarie 2009, acest ordin nu a fost pus în aplicare nici până la momentul actual, luna martie 2015.

După ce a iniţiat acţiuni vehemente de ameninţare cu controale la adresa producătorilor şi distribuitorilor, cu referire la obligaţia acestora de a respecta legea, respectiv de a revizui preţul medicamentelor, cu termen impus până la data de 10 martie 2015, ministrul sănătăţii a revenit asupra deciziei luate val-vârtej, însă nu oricum. Cu toate că la data de 10 martie făcuse public faptul că a dispus deja controale în scopul de a-i depista pe producătorii care nu au respectat dispoziţiile Ordinului nr. 75/2009, mai precis nu au revizuit preţurile medicamentelor cu respectarea minimului european practicat în cele 12 state UE până la termenul limită impus iniţial, domnul ministru Bănicioiu a acordat acestora un nou termen de graţie pentru intrarea în conformitate cu actul normativ din 2009, respectiv până la data de 1 aprilie 2015.

Astfel, cei care au aşteptat şi au sperat ca medicamentele să se ieftinească începând cu data de 1 aprilie 2015 au făcut-o în zadar, întrucât această ieftinire promisă şi asumată public a fost şi este o mare păcăleală, fiind în prezent infirmată de ministrul sănătăţii. În speţă, Nicolae Bănicioiu revine şi de această dată asupra termenului limită, cu o mică rectificare: crede cu tărie că o ieftinire a medicamentelor de pe piaţa din România se va putea realiza după sărbătorile de Paşti, mai exact, începând cu data de 1 mai. Ministrul sănătăţii motivează această întârziere prin necesitatea publicării preţurilor actualizate ale medicamentelor în Catalogul Naţional al Preţurilor Medicamentelor. În calitatea mea de cetăţean de rând, mă întreb care este motivul pentru care această procedură nu a fost deja finalizată, din moment ce termenul limită iniţial stabilit pentru ieftinirea preţurilor fusese fixat pentru data de 10 martie 2015 ?

Stimaţi colegi deputaţi, trăim, la nivel conceptual, într-o Românie în care există o legislaţie aplicabilă, în vigoare chiar din anul 2009, potrivit căreia preţul medicamentelor de pe piaţă trebuie revizuit anual, astfel încât acesta să fie stabilit la cel mai mic nivel dintr-un registru de comparaţie cu 12 state UE. În realitate însă, paradoxal, trăim într-o Românie în care preţurile medicamentelor au ajuns şi de 4 ori mai mari, în lipsa acestor revizuiri anuale impuse. Conform datelor statistice actuale, preţul unui medicament antidepresiv pentru tratarea afecţiunilor psihice este de 63,82 lei pe cutie în România, în condiţiile în care cel mai redus preţ este în Germania, unde o cutie costă 15,92 lei. De asemenea, diferenţe mari de preţuri există şi în cazul unor produse mai scumpe. Spre exemplu, un medicament pentru cancer pulmonar şi pancreatic costă 8.361,11 lei pe cutie în România, comparativ cu 7.165,87 lei pe cutie în Grecia.

Din nefericire, nici de această dată Guvernul Ponta nu a înţeles că promisiunile făcute către cetăţeni şi nu numai sunt făcute ca să fie respectate. Nici de această dată Guvernul Ponta nu a înţeles însemnătatea misiunii încărcate de răspundere a unui Guvern loial şi dedicat interesului superior al cetăţeanului.

Cu regret, constat că, de fapt, Guvernul Ponta nu a înţeles niciodată, nici măcar în al doisprezecelea ceas, că o guvernare curată şi eficientă presupune luarea unor decizii ferme, rapide, cu viziune şi strategie elaborată. Românii nu trebuie şi nu vor să se mai descurce singuri.

Au nevoie de sprijin din partea guvernanţilor, a celor care în temeiul unor promisiuni electorale au ajuns să hotărască destinele celor mulţi.

Domnul Ion Diniţă:

"Necesitatea unui scut NATO pentru protecţia Republicii Moldova"

În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar român de prietenie cu Ucraina, salut anunţul NATO de a deschide un birou în Republica Moldova, chiar din această primăvară. Mai mult decât atât, este extrem de important faptul că Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, va vizita Republica Moldova în perioada imediat următoare.

După cum am mai afirmat şi cu alte ocazii, aversiunea Rusiei faţă de întărirea blocului estic al NATO nu va rămâne fără urmări şi consecinţe extrem de periculoase. În această idee, conducerea de la Kremlin a condamnat apropierea NATO de graniţele sale şi chiar a ameninţat cu posibile represalii. Să ne reamintim şi faptul că anul trecut, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, avertiza Chişinăul că Rusia va garanta integritatea teritorială a Republicii Moldova atât timp cât nu renunţă la neutralitate, în favoarea unei apropieri de Alianţa Nord-Atlantică.

Faptul că în Transnistria staţionează un contingent militar rus şi există muniţie a Federaţiei Ruse reprezintă incontestabil un semnal clar din partea oficialilor de la Kremlin că nu vor abandona cu uşurinţă supremaţia asupra acestei zone, şi tocmai de aceea cuvântul de ordine trebuie să fie prudenţa. Mai mult decât atât, declaraţia de zilele trecute a ambasadorului rus în Danemarca, potrivit căreia orice stat care se va alătura sistemului antirachetă al NATO va deveni o ţintă pentru Rusia, este un alt exemplu al preocupărilor agresive venite din partea marii puteri de la Răsărit.

În acest context, preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a convocat Consiliul Suprem de Securitate, pentru a fi discutate probleme de securitate naţională, în contextul evoluţiilor geopolitice regionale. Convocarea Consiliului Suprem de Securitate are loc în condiţiile în care estul Ucrainei se confruntă de aproape un an cu un conflict între armata guvernamentală şi separatiştii proruşi, în urma căruia s-au înregistrat până acum peste 6.000 de victime, conform ultimelor date ale ONU.

În consecinţă, este lăudabil că preşedintele Nicolae Timofti a reafirmat că statul moldovean trebuie să se apropie mai mult de NATO şi Uniunea Europeană, întrucât securitatea sa este în pericol, având în vedere războiul din Ucraina şi ameninţările generate de proiectul secret Noua Rusie, al Kremlinului, care include şi Republica Moldova.

Consider că Moldova trebuie să intensifice demersurile de aderare la Uniunea Europeană şi NATO, deoarece ele sunt singurele entităţi politice şi militare care-i pot garanta la modul real securitatea. De asemenea, este de aşteptat ca România să contribuie activ la procesul de reformare al Armatei Republicii Moldova, deoarece există ameninţări aproape directe asupra ţării şi chiar pericolul unui conflict militar.

Domnul Mihai Deaconu:

"Ministrul economiei a venit, a plecat, a revenit... Arpechimul a murit între timp"

Văzând cazul Arpechim nu pot decât să îmi întăresc convingerea că modul de a face politică în România trebuie schimbat radical. "Personajele", căci altfel nu le pot numi, care au ajuns pe scena politică şi au decis soarta unei ţări, au avut ca prim scop doar să facă bani mulţi peste noapte, pentru buzunarul propriu, şi pentru asta trebuie să dispară definitiv din viaţa românilor.

Sunt convins că în momentul în care politica nu va mai fi catalogată ca o afacere, nu va mai atrage atâţia şmecheri şi incompetenţi.

Mă gândesc câţi bani ar fi avut statul pentru sănătate, învăţământ şi alte domenii deficitare dacă aceste personaje nu furau. Iar acum vom mai cheltui cu ei şi pentru punerea în mişcare a DNA, a poliţiştilor, pentru întreţinerea lor în penitenciare etc.

Şi cum toate afacerile mari şi mici cu statul s-au bazat în principal pe şpăgi grosolane, nu văd vreo cale juridică prin care să se recupereze aceşti bani. Deşi denunţătorii se îngrămădesc la uşa DNA-ului, oferind zilnic noi surprize publicului larg, am impresia că toată această mascaradă se transformă pe zi ce trece într-un adevărat circ cu infractori care ba sunt arestaţi preventiv, ba sunt puşi în libertate sau arestaţi la domiciliu, astfel încât omul de rând nu ştie ce să mai înţeleagă.

Oricine ar pune o întrebare simplă: A comis o infracţiune? Stabileşte-i prejudiciul, recuperează-l şi aplică-i pedeapsa corespunzătoare. N-aş dori ca sute de ore televizate şi mii de pagini de ziare care au avut ca subiect asemenea cazuri de câteva luni de zile să nu fie decât praf în ochii celor care au crezut că justiţia şi celelalte organe abilitate ale statului îşi fac în sfârşit treaba aşa cum se cuvine.

Domnul Mihai Deaconu:

"Avem nevoie de «Calul Bălan»?!"

Unde or fi oare Bădiţa Vasile şi Calul Bălan, m-am întrebat retoric când am văzut rezultatele simulării la bacalaureat de la liceele din judeţul Argeş. Conform datelor Inspectoratului Şcolar Judeţean, la clasa a XII-a s-a înregistrat o promovabilitate de 35,89%, în timp ce elevii din clasele a XI-a au obţinut nota de trecere doar în proporţie de 21,05%.

Ca om care am fost în sistem, vin şi răspund la propria-mi întrebare că nu este cazul, pentru că acum trăim cu totul alte timpuri si nu mai poate fi nicicum vorba despre astfel de metode într-o lume modernă. Regret însă faptul că învăţământul românesc a fost lăsat să se degradeze într-o asemenea măsură şi este păcat, pentru că sunt convins că avem copii capabili, care ar merita un viitor mai bun, dar fără o educaţie de calitate acest lucru nu este posibil.

Au venit guverne, au plecat guverne, au tot schimbat regulile prin învăţământ, bugetul alocat este insuficient, legea educaţiei este încă ambiguă şi discriminatorie şi i s-au adus atât de multe modificări încât i-a zăpăcit pe toţi. Elevii caută motivaţie şi satisfacţii mai ales prin baruri şi cluburi, părinţii sunt disperaţi şi aşteaptă totul de la şcoală, profesorii sunt nemulţumiţi, iar rezultatele... sunt cele de mai sus.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Să respectăm independenţa tuturor puterilor statului, nu doar a Justiţiei!"

Există o polemică în spaţiul public referitoare la o aşa-numită imixtiune a politicului în criteriile de apărare a independenţei sistemului judiciar, care comportă câteva lămuriri. Plec de la convingerea că absolut nimeni din această ţară nu îşi doreşte suprapunerile puterilor statului, respectiv executivă, legislativă şi judecătorească. De la această premisă, cred că România a făcut paşi importanţi în ceea ce înseamnă apărarea statului de drept, independenţa celor trei puteri fundamentale şi garantate de Constituţie, şi, cu atât mai mult, suveranitatea şi garantarea unei justiţii libere şi disjunse de factorul politic.

Cu toate acestea, există voci contestatare la adresa dreptului conferit în acest moment de legislaţia românească, ca Parlamentul să decidă asupra cererilor justiţiei atunci când este vorba despre parlamentari în funcţie. Pur şi simplu aşa precizează Constituţia şi legile ţării! În aceste condiţii, ce ar trebui să facă Senatul şi Camera Deputaţilor pentru a fi în graţiile opiniei publice şi în ton cu deciziile Justiţiei? Ar trebui să aprobe exclusiv orice fel de cerere de arestare preventivă sau începere a urmăririi penale, fără nicio discuţie prealabilă? Sau, în reversul medaliei, ar trebui să voteze contra în ansamblu? Aici e o discuţie mai complicată decât s-ar putea crede iniţial. Dacă legea fundamentală prevede ca Parlamentul să avizeze cererile sistemului judiciar, atunci să-l lăsăm să lucreze. Dacă nu îl lăsăm, atunci să trecem la modificarea Constituţiei şi a celorlalte acte normative care permit acest lucru.

A veni în fiecare zi şi a acuza de-a valma Parlamentul că nu îşi face treaba din acest punct de vedere, că se opune bunei funcţionări a actului de Justiţie etc., etc., reprezintă neadevăruri, ca să nu spunem mai mult! Este adevărat, membrii Parlamentului nu sunt în totalitatea lor jurişti! După cum la fel de adevărat este că membrii Comisiei juridice din cele două camere parlamentare sunt oameni de specialitate. În concluzie, există specialişti care elaborează un raport consultativ care nu are valoare de impunere în ceea ce priveşte votul plenului.

Este totuşi de mirare cum de se mai poate vorbi în România zilelor noastre cu expresii precum imixtiune, obstrucţionare, amestec, ingerinţă, intervenţie, a Parlamentului mă refer, în treburile Justiţiei. România a devenit şi este un exemplu pozitiv privind buna funcţionare a justiţiei nu numai în rândul ţărilor vecine, ci chiar la nivelul Uniunii Europene. Justiţia este liberă şi independentă, îşi face treaba aşa cum o face, dar să lăsăm şi Parlamentul să şi-o facă, din acest punct de vedere! Orice fel de interpretări şi acuzaţii aduse Parlamentului în general, respectiv Senatului şi Camerei Deputaţilor în particular, oare nu reprezintă imixtiuni? Oare puterea legislativă a României nu este lezată de asemenea teorii conspirative neconforme cu realitatea? Oare nu se încearcă lovirea în independenţa, autoritatea şi percepţia Legislativului în rândul românilor? Sunt doar câteva întrebări la care trebuie să răspundem, şi noi, ca reprezentanţi în Parlament ai poporului român, dar şi populaţia ţării...

Parlamentul României, bun sau rău, aşa cum este el acum, reprezintă oglinda societăţii româneşti. Parlamentul este cel mai democratic for instituţional al ţării, unde toţi aleşii au fost aleşi democratic, constituţional, nu numiţi, aşa cum se întâmplă în cazurile celorlalte două puteri, executivă şi judecătorească. Pe cale de consecinţă, Parlamentul trebuie să fie lăsat să îşi facă treaba!

Doamna Cornelia Negruţ:

"Fuziunea PC-PLR, singura variantă pragmatică pe care o avem în acest moment"

Am fost desemnată recent de către Biroul Executiv Central al Partidului Conservator ca membru pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Vest în comisia conservatorilor care va negocia principiile fuziunii cu Partidul Liberal Reformator. În cadrul ultimei şedinţe a BExC al Partidului Conservator s-a decis cu o largă majoritate începerea negocierilor privind o apropiată fuziune între PC şi PLR, demers care va fi concretizat în cel mai scurt timp posibil.

Consider că este un demers perfect viabil, care necesită definitivarea în cel mai scurt timp. Deja formăm grupuri parlamentare comune PC-PLR, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, astfel încât hotărârea de a ne alia sau de a fuziona oficial constituie o decizie de normalitate. Obiectivul viitorului nou partid va fi acela de a lansa o a treia forţă politică majoră în România, o alternativă viabilă pentru cei nemulţumiţi de PSD şi PNL. Sunt onorată de prezenţa mea în comisia de negociere a PC şi sunt convinsă că voi putea să îmi aduc o contribuţie majoră în cadrul discuţiilor şi negocierilor ce vor avea loc. Partidul Conservator şi Partidul Liberal Reformator şi-au propus ca în cel mai scurt timp să creioneze modalitatea în care vor decurge etapele fuziunii.

Sunt încrezătoare că membrii celor două comisii de negociere vor acţiona cu celeritate pentru a stabili toate diligenţele necesare fuziunii, deoarece alegerile locale şi parlamentare de anul viitor trebuie să ne prindă cu un partid bine organizat, cu structuri puternice în toată ţara şi cu candidaţi foarte bine pregătiţi, pentru a aborda cu şanse viitoarele scrutine electorale. PC şi PLR vor să construiască cea de-a treia forţă politică din România, cu orientare de centru-dreapta, care va avea proiecte şi programe concrete, unele cu autentică tentă liberală, pentru a contribui la bunăstarea cetăţenilor României. Îmi exprim încrederea că majoritatea covârşitoare a colegilor din cele două partide sunt conştienţi de importanţa actului fuziunii, deoarece este singura variantă pragmatică pe care o avem în acest moment.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Condamnări, da, recuperarea banilor, ba!"

Opinia publică din România este net dezavantajată de modul în care mass-media reflectă cursul evenimentelor în cazurile de mare corupţie, dominante de câteva luni bune pe scena publică. Am mai spus-o şi cu alte prilejuri, există o multitudine de aspecte importante pentru viaţa de zi cu zi a românilor care nu sunt băgate în seamă, rămân neprezentate şi ignorate, timp în care oamenilor li se prezintă tot felul de can-can-uri şi subiecte tabloidizate, dar neconforme cu realitatea şi adevăratele probleme.

Cam astfel se întâmplă şi cu prezentarea ultimelor mari cazuri de corupţie. Vedem zilnic la televizor oameni care dezbat, discută, analizează, disecă pe toate părţile subiectele zilei, cine mai este încătuşat, arestat şi inculpat, ce potentat politic mai este urmărit penal, unde şi la cine mai descind oamenii legii şi aşa mai departe. Astfel de cazuri penale, unele de o gravitate excepţională, ne sunt prezentate de o parte a media în nuanţe extrem de deformate, doar în scopul obţinerii mult-doritelor audienţe, şi în nici un caz în scop educativ sau preventiv. Să ne amintim doar cazul Elena Udrea, unde marea majoritate a relatărilor au vizat culisele şi înfăţişarea doamnei (dacă e coafată, dacă a fost la ginecolog etc.), şi mai puţin sau aproape deloc s-a urmărit dezbaterea faptelor acuzatoare.

Eu susţin că adevărata miză a demascării acestor cazuri uriaşe de corupţie, halucinante pentru o ţară sărăcită ca România, unde s-au furat bani din bugetul public de ordinul sutelor de milioane de dolari - timp în care ne plângeam, nota bene, că ţara nu are bani şi trebuie să tăiem salariile şi pensiile, să închidem şcolile şi spitalele şi să trimitem sute de mii de români în şomaj -, este, în opinia mea şi a altor oameni de bună-credinţă din această ţară, recuperarea prejudiciilor. Să-mi fie cu iertare, dar sunt tentată să le dau dreptate acelora care spun, referitor la arestările din ultima perioadă, "Lasă, dom’le, că face un an, doi, cinci, nouă de închisoare, după care trăieşte ca boierul încă 100 de ani cu banii pe care-i are în conturi!". Bani suficienţi unui trai de huzur pentru mai multe generaţii!...Aici cred că este adevărata bătălie de câştigat pentru statul de drept român şi justiţia sa independentă: recuperarea banilor de la cei dovediţi a fi vinovaţi de jaful incredibil făcut în detrimentul statului, a ţării, a fiecărui român plătitor corect de taxe şi impozite.

Dacă statul nu îşi va putea recupera banii prădaţi de condamnaţii pentru corupţie, atunci consider că munca procurorilor şi judecătorilor români, concretizată în numărul impresionant de arestări şi condamnări, este aproape lovită de nulitate. Cu alte cuvinte, am internat bolnavul, l-am tratat, iar apoi, după o perioadă, el se întoarce perfect sănătos în viaţa reală, nu doar sănătos, ci şi plin de bani! Deja se vehiculează faptul că recuperarea banilor de la infractorii dovediţi şi condamnaţi ca atare este o operaţiune extrem de anevoioasă şi complicată, din cauza realităţii conform căreia oamenii în cauză, adică spoliatorii statului, în majoritate proveniţi din politică sau apropiaţi de fenomen, şi-au rezolvat "ploile" înainte de a fi trimişi în judecată...

Una din posibilităţile de recuperare a sumelor reprezentând prejudicii aduse statului este confiscarea şi sechestrarea averilor celor implicaţi. Acest lucru devine posibil doar în cazul în care vinovaţii de comiterea infracţiunilor de corupţie ar avea bunurile şi banii pe numele lor sau al celor apropiaţi, în conturi din România sau cel mult la bănci din ţările Uniunii Europene. Dacă însă suspecţii şi inculpaţii şi-au înstrăinat între timp bunurile şi sumele de bani, sau le-au transferat în conturi din afara Europei, recuperarea lor este o acţiune aproape din start sortită eşecului. Ţările din paradisurile fiscale din afara Europei nu prea au tratate de colaborare pe nici un domeniu cu noi, astfel încât dacă banii au plecat în conturi din Dubai, Singapore sau Hong Kong, adio şi n-am cuvinte!...

Ar fi ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân!...

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Autostrăzile României, de la tăierile inutile de panglici la Masterplanul General de Transport"

Foarte mulţi români se întreabă de ce ţara noastră a rămas codaşă la capitolul transporturi şi infrastructură, mai exact la numărul extrem de mic al kilometrilor de autostradă daţi în folosinţă după 1990. Sunt multe argumente care ar putea sta la baza unei asemenea analize complexe. Unele dintre motivele stagnării României din perioada guvernelor de tristă amintire Băsescu-Boc, ies acum la suprafaţă. Sute de milioane de euro au fost furaţi efectiv din bugetul naţional în perioada 2009-2012, bani care ar fi putut fi folosiţi pentru construcţia autostrăzilor mult-aşteptate de români...

Departe de mine să interpretez în mod populist situaţia, conform dictonului stereotipal consacrat cu aruncarea "pisicii" pe... greaua moştenire. Aici este vorba despre realităţi probate de justiţie! Foarte mulţi bani au fost jefuiţi în acea perioadă din bugetul ţării. Şi atunci, întrebarea "de ce nu s-a făcut cutare şi cutare investiţie?", adică de ce nu avem autostradă de la Nădlac la Constanţa şi de la Iaşi la Bucureşti, devine lovită de realitate, nu numai de nulitate...

Să ne amintim, în consecinţă, ce a generat starea deplorabilă a infrastructurii româneşti de transport. Să ne reamintim de panglicile tăiate de doamna ministru Boagiu şi de lipsa de performanţă a PDL la conducerea Ministerului Transporturilor. Reprezentanţii liberalilor de acum, fie că s-au numit PD, PDL sau PNL, au ocupat funcţia de ministru al transporturilor aproape o treime din perioada postdecembristă şi au contribuit în mod nefericit la prăbuşirea acestui domeniu atât de important pentru dezvoltarea României. Pentru liderii portocalii, galbeni şi de alte culori, acest portofoliu a reprezentat un canal sigur de acces la banii publici, dar şi un exerciţiu de putere în relaţiile cu alţi parteneri politici, cu mediul de afaceri, dar şi în interiorul propriului partid. Astfel, cel mai grandios program de construcţii de autostrăzi anunţat în România s-a concretizat, în ultima guvernare PDL-istă de la Transporturi, abia în ceva mai mult de 90 de kilometri de autostradă... Pentru a putea onora promisiunea electorală din 2008, de aproape 1.000 kilometri de autostradă, fostul Executiv ar fi avut nevoie de încă 12 ani, şi tot nu ar fi terminat! În acest timp, am pierdut investiţii şi reputaţie în plan european, World Economic Forum plasând România pe locul 134 din 139 de state, la capitolul calitatea drumurilor.

Pentru ca oamenii să cunoască adevărul, iată ce promitea PDL în campania electorală pentru domeniul Transporturi: "- 836 de kilometri de autostradă, potrivit Programului Naţional "Autostrăzile României", un program de 18,6 miliarde de euro pentru perioada 2009-2012; - 10.000 de kilometri de drumuri judeţene; - investiţii în căile ferate, astfel încât viteza de circulaţie să crească cu 50% prin modernizare, precum şi infrastructura în transporturile maritime, navale şi porturi." Ce s-a realizat din toate acestea? Nimic sau aproape nimic!

Pentru comparaţie, trebuie spus că Guvernul PSD a reuşit să lanseze oficial primul Masterplan General de Transport al României de după 1989, document avizat favorabil de Comisia Europeană şi care a început deja să fie pus în aplicare. De altfel, oficialii de la Bruxelles au apreciat public paşii importanţi făcuţi de Ministerul Transporturilor pentru a finaliza acest document care urmează să fie completat în aceste zile cu anumite observaţii transmise de către specialiştii europeni. Important este faptul că avem pentru prima dată în istorie un asemenea document integrat, care va beneficia, fără îndoială, atât de susţinerea europeană, cât şi de alocarea finanţărilor necesare pentru punerea sa în aplicare. Până acum a fost finalizată lista de proiecte pentru toate domeniile de transport: rutier, aerian, feroviar, naval şi centre multimodale, care respectă criteriile economice, sociale şi de mediu impuse de Comisia Europeană, astfel încât să avem un Masterplan General de Transport care să răspundă adevăratelor nevoi de dezvoltare economică şi socială a României.

Iată aşadar premise îmbucurătoare privind evoluţia ţării noastre şi din acest punct de vedere, iar concretizarea acestui document complex va fi resimţită pozitiv în cel mai scurt timp de fiecare român.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Dacă pomana de la stat ar dispărea, grădinile din sat s-ar cultiva!"

Trec săptămânal prin satele Oltului şi locuiesc în cel mai frumos dintre ele. Sunt din ce în ce mai triste, mai pustii. Lumea copilăriei mele, cea a "laptelui-gros", a pitulatei, a scăldatului în gârlă, a alergatului desculţ, prin colbul uliţelor, a lipsei de orice grijă, a copilăriei a dispărut. Văd la distanţe de kilometri întregi, la poartă, câte o bătrână sprijinită în baston. Nu mai sunt liniile de cărămidă albă pe stradă pentru tenisul de câmp cu palete confecţionate din blană, nimeni nu se mai joacă "Ţară, ţară, vrem ostaşi". Ruinele şi pustietatea stăpânesc azi locul. Satul se mai dezmorţeşte o dată pe lună, când poştaşul vine cu pensia.

Se aud porţi trântite, şoseaua se aglomerează. Pe lângă şanţuri, unul câte unul, sau în grupuri mici, de câte doi-trei, oamenii se îndreaptă toţi spre acelaşi loc: crâşma din sat. Aici se opreşte, strategic, cu traista plină cu bani şi hârtii şi poştaşul. Astfel, datornicii nu vor putea să se sustragă de la achitarea dărilor către birtul în care are loc împărţeala. Împărţeala pensiilor nu ţine mult... odată pensia luată, trebuie să vină şi ajutoarele sociale. Aşa că, "una mică", după, încă una... Între timp, se aude un vaiet înăbuşit. E pământul! Plânge...Sufocat de buruienile mari, cât gardul. Agricultura cică n-ar mai fi la modă.

Şi mă trezesc că am din nou 12-13 ani, când urcam câte 15-20 de băieţi şi flăcăi vânjoşi în remorcă şi plecam la câmp. Ne întorceam la apus, când ziua se îngâna cu noaptea. Singura pauză era cea de masă, pe un ştergar aşezat jos, pe pământ. În rest muncă....! Acum, terenurile au fost vândute unor italieni, pe nişte sume de nimic. "Dă-l încolo de teren, că şi aşa era o grijă în plus."

Se spune că la oraş le cumperi pe toate, la ţară ai în curte tot ce-ţi trebuie. Nu este aşa! Sătenii noştri cumpără ouă, lapte, carne, untură, făină sau alte produse. Mi-e greu să înţeleg cum e posibil să locuieşti la sat, să trăieşti numai din pensie sau din ajutorul social, să fii apt de muncă şi să-ţi dai pensia pe produse pe care ţi le-ai putea procura din propria gospodărie. Mă revolt şi îi găsesc vinovaţi. Şi totuşi... vinovaţi pentru că li se dă?! Dacă pomana de la stat ar dispărea, grădinile din sat s-ar cultiva. Să fie adoptarea soluţiei atât de grea?!

Doamna Niculina Mocioi:

"Complexul Energetic Oltenia - management politic, discriminare şi pierderi"

Complexul Energetic Oltenia este compania energetică din România unde influenţa nefastă a Guvernului Victor Ponta şi a PSD a fost implementată cel mai bine. În judeţul lui Ponta, mii de oameni au ieşit în stradă săptămânal pentru a-şi spune nemulţumirile faţă de conducerea companiei şi faţă de Guvern.

Complexul Energetic Oltenia a fost înfiinţat pe 31 mai 2012, ca răspuns la necesitatea de reorganizare a sistemului, în vederea asigurării investiţiilor de mediu şi menţinerii în piaţă şi dezvoltării sectorului de energie pe cărbune.

Acum, în 2015, la trei ani distanţă, am avut de-a face, săptămânal, cu protestul a 5.000 de mineri şi energeticieni, oameni intraţi în greva foamei, mineri blocaţi în subteran şi discriminare asupra angajaţilor. Mai mult, conducerea complexului anunţă 2.000 de concedieri şi reduceri masive ale veniturilor salariale.

Cum am ajuns aici? Ştiţi care a fost primul lucru pe care PSD l-a făcut după ce a luat puterea în Gorj? Şi-a pus un vicepreşedinte PSD manager profesionist la CE Oltenia, printr-un simulacru de concurs şi prin călcarea în picioare a Legii nr.109/2011 a guvernanţei corporatiste, care ar fi trebuit să asigure manageri profesionişti şi apolitici. Este vorba despre Laurenţiu Ciurel.

Pe Laurenţiu Ciurel l-am cunoscut mai bine în 2014, dintr-un comunicat al DNA. Anul trecut, DNA a început urmărirea penală împotriva directorului pus de PSD, Laurenţiu Ciurel, într-un dosar în care este suspect şi Dan Şova, fostul ministru al transporturilor din Guvernul Ponta. Dosarul arată că legăturile de partid şi de afaceri dintre Ciurel şi PSD sunt foarte vechi, complexurile din Oltenia dând contracte oneroase Casei de avocatură Dan Şova şi Asociaţii. Un avocat de la Casa Şova lucra la CE Oltenia 25 din 24 de ore. Laurenţiu Ciurel, girat de ministerul energiei şi de Guvern, este directorul de companie din România care a fost amendat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării pentru hărţuire şi discriminare asupra unor angajaţi!

De când la CE Oltenia lucrează Laurenţiu Ciurel, compania este pe pierdere. Indicatorii managerului susţinut de Guvern nu sunt cunoscuţi. Singurul indicator pe care Laurenţiu Ciurel şi miniştrii de la energie l-au atins este fidelitatea faţă de PSD. În 2012, CE Oltenia, a avut un profit din exploatare de 44 de milioane de lei. În 2013 CE Oltenia a avut o pierdere din exploatare, deci din vânzarea de energie şi cărbune, de 28 de milioane de lei. În anul 2014, la nouă luni, compania estima o pierdere de 290 de milioane de lei. Calculele pentru rezultatele financiare pe 2014 nu sunt încă finalizate, dar din declaraţiile publice ale conducerii rezultă că CE Oltenia este pe pierdere.

Aşadar, de la o companie cu perspective economice extrem de bune şi pe profit în 2015, ajungem în situaţia în care se anunţă restructurări masive, închiderea unor cariere şi termocentrale.

În perioada 2012-2015, CE Oltenia a avut un management lipsit de viziune economică şi interes, bazat pe ordine politice, cu investiţii zero, cu vânzări sub costul de producţie, cu reduceri de venituri ale salariaţilor, cu impunerea terorii în companie, cu pierderi economice uriaşe şi chiar cu contracte ce ridică semne de întrebare asupra profitabilităţii lor. Exemplu este deja celebrul contract pentru livrare de cărbune în Serbia. CE Oltenia dă 1,2 milioane de tone de cărbune cu 13 euro tona unei firme de apartament din Constanţa, care la rândul ei vinde sârbilor cu 35, 7 euro tona.

În toată această perioadă, mulţumiţi au fost colegii de la PSD ai domnului Ciurel, care au fost promovaţi în companie!

Din 2012 şi până azi, la CE Oltenia au curs procesele dintre administraţie şi salariaţi în urma unei reorganizări a personalului făcută pe criterii politice, salariaţii nu au materiale, făcând diverse improvizaţii, nu au echipamente de lucru şi nici transport în cariere.

Mişcările de stradă din ultimele săptămâni demonstrează că acest Guvern ignoră sectorul strategic al ţării noastre, energia. Am arătat că planul Guvernului şi al ministrului energiei, Andrei Gerea, este de a închide capacităţi de producţie miniere şi energetice

La managementul distructiv pentru energia pe cărbune din Gorj vine ca o mănuşă incompetenţa Guvernului şi a Ministerului Energiei. Complexul Energetic Oltenia trebuie să fie o companie de siguranţă naţională, cărbunele să fie o resursă de siguranţă naţională. Este singura energie de care poate beneficia ţara noastră şi când nu plouă, şi când nu e soare şi când nu bate vântul. CEO nu poate să-şi oprească grupurile energetice când bate vântul, pentru că acest lucru produce costuri de sute de mii de euro.

În lipsa unei legislaţii care să ajute compania să pătrundă în piaţă, cei 19 mii de mineri nu au viitor. Tot Guvernul poate decide realizarea unui mix energetic, prin reorganizarea companiilor de stat, ceea ce ar duce la un echilibru în sistemul energetic.

Este nevoie de o strategie pentru cărbunele din Oltenia şi pentru sectorul energetic din România, iar Guvernul a arătat în ultimii trei ani că este incapabil să o facă. De cât timp mai are nevoie acest guvern?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Respectarea dreptului de vot al tuturor cetăţenilor"

Experienţa ultimelor alegeri prezidenţiale a demonstrat disfuncţionalităţile sistemului electoral de care "beneficiază" românii care trăiesc şi muncesc în afara graniţelor. De multe ori, din cauza desfăşurării defectuoase a votării, românii din diaspora s-au aflat în imposibilitatea de a-şi exercita acest drept constituţional.

Imaginile care arătau sediile ambasadelor sau consulatelor României înconjurate de cozi imense de oameni care aşteptau să voteze au făcut înconjurul lumii şi au afectat serios imaginea ţării noastre, care a părut o ţară incapabilă din punct de vedere administrativ şi indiferentă faţă de cetăţenii care alcătuiesc comunităţile din diaspora.

Preocupările PNL pentru asigurarea respectării drepturilor electorale ale cetăţenilor şi pentru refacerea imaginii "şifonate" a României s-au concretizat într-un proiect de lege privind votul prin corespondenţă, un proiect care facilitează exercitarea unui drept fundamental al românilor din străinătate.

Acest proiect de lege este semnat de toţi parlamentarii Partidului Naţional Liberal şi transmis tuturor celorlalte grupuri parlamentare, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi primului-ministru, pentru a fi asumat, susţinut şi semnat.

Votul este un element puternic de legătură între ţară şi românii din străinătate, care ar trebui să fie consideraţi cetăţeni deplini, cu drepturi egale, nu numai atunci când contribuie cu banii trimişi la bugetul ţării. În 2013, românii din diaspora au trimis în ţară mai mulţi bani decât investiţiile străine directe, iar meritul pentru munca depusă în străinătate de ani de zile le va fi recunoscut prin acest proiect al votului prin corespondenţă.

În 25 noiembrie 2014, premierul Ponta susţinea că "Soluţia corectă din punctul de vedere al Guvernului este o legislaţie care să permită un alt tip de vot, fie votul prin corespondenţă, fie votul electronic".

PNL a creat această ocazie atât premierului, cât şi majorităţii parlamentare care îl susţine, să repare ceva din răul produs la alegerile prezidenţiale, susţinând acest proiect, să îşi asume toate declaraţiile pe care le-au făcut pe acest subiect şi să se alăture PNL, care a militat în permanenţă pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor sporite ale cetăţenilor!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ziua mondială a luptei împotriva TBC"

Ziua de 24 martie este recunoscută ca Ziua mondială a luptei împotriva tuberculozei, zi în care, în anul 1882, Robert Koch a informat oficial comunitatea ştiinţifică internaţională că a descoperit bacilul care provoacă această boală.

Pentru cei dintre dumneavoastră care nu sunt la curent cu statisticile din acest domeniu, vă aduc la cunoştinţă că datele furnizate de toate organismele europene sau mondiale sunt îngrijorătoare: tuberculoza rămâne a doua boală infecţioasă cu cea mai mare mortalitate la nivel mondial după SIDA.

În 2013 au fost înregistrate 9 milioane de cazuri noi şi 1,5 milioane de decese, faţă de 1,6 milioane de decese asociate cu SIDA în 2012.

Conform unui raport comun al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor, aproape 1000 de europeni contactează zilnic tuberculoza, în special în estul continentului.

"Tuberculoza multirezistentă face în continuare ravagii în regiunea europeană, transformând-o în cea mai afectată zonă din lume", a declarat directorul pentru Europa a OMS, doamna Zsuzsanna Jakab.

Doar 50% dintre bolnavi sunt diagnosticaţi şi numai jumătate dintre aceştia se vindecă.

În acelaşi raport, se arată că în anul 2013, în Europa au fost raportate 360.000 de cazuri de tuberculoză, în scădere cu 5,6% pe an, însă 85% dintre acestea au fost depistate în 18 ţări cu "prioritate ridicată" din Europa de Est. 38.000 de persoane au murit, în special în ţările respective, care includ Rusia, statele baltice, dar şi România şi Turcia.

În România mor în fiecare zi 3 persoane din cauza acestei boli, iar alte 45 sunt persoane nou diagnosticate, ţara noastră fiind "fruntaşă" la acest capitol nefericit: 1 din 5 europeni diagnosticaţi cu tuberculoză este din România.

O parte dintre pacienţii diagnosticaţi cu această boală renunţă la tratament fie din cauza duratei lungi (uneori şi 2 ani), fie din cauza fricii de stigmatizare şi de izolare.

Din acel moment, problema nu mai este doar a pacientului şi a familiei sale, ci devine problema comunităţii, indiferent cât de mare sau mică ar fi aceasta.

Ziua de 24 martie se vrea un semnal de alarmă anual al faptului că tuberculoza încă este o problemă epidemiologică foarte serioasă la nivel mondial!

Tuberculoza este o boală strâns legată de condiţiile socio-economice, de nivelul de trai, de nutriţie şi de sistemul de sănătate din fiecare ţară.

De aceea, în România, autorităţile au datoria de a lucra în beneficiul pacientului, de a aloca banii publici cu maximă eficienţă şi de a gândi politici publice care să ducă la îmbunătăţirea calităţii sistemului medical şi la ridicarea standardului de viaţă al cetăţenilor!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Susţin noul Cod fiscal"

Permiteţi-mi să explic pe scurt de ce voi susţine cu putere noile măsuri prevăzute în Codul fiscal elaborat de Guvern. Dar ca să înţelegem rostul acestui nou cod, haideţi să facem o scurtă incursiune în istoria recentă.

Dacă vă amintiţi, încă din anul 2010, românii, fie din postura de angajaţi, fie din cea de antreprenori, au reclamat nivelul mare al unor taxe, cum ar fi taxele aplicate muncii sau taxe indirecte, cu ar fi majorarea TVA de la 19% la 24%. Mai mult, în ultimii cinci ani, politicieni, specialişti sau societatea civilă au încurajat Guvernul să elaboreze măsuri de relaxare şi simplificare fiscală în cel mai scurt timp.

Nu pot să vă ascund mirarea mea legată de opoziţia aceloraşi persoane, atunci când Guvernul a prezentat prima variantă de măsuri, în urmă cu câteva săptămâni. Ba că măsurile sunt de dreapta şi nu ar trebui să fie implementate de actualul Guvern de stânga. Ba că măsurile sunt aşa de bune încât e greu de crezut că se vor implementa. Ba că nu există susţinere financiară. Ba că nu ar avea efecte asupra luptei împotriva evaziunii fiscale. Este trist cu unii specialişti se dezbracă prea uşor de haina obiectivismului şi reuşesc să-şi nuanţeze afirmaţiile sau chiar să le retracteze doar în funcţie de auditoriu.

Măsurile fiscale anunţate nu pot fi îmbrăcate în haine ideologice sau discutate în clivaje de tipul stânga/dreapta. Ele sunt măsurile de care au nevoie românii şi mediul de afaceri să se relanseze de îndată. Chiar cred că nu contează culoarea politică a Guvernului care le implementează, ci faptul că ele se vor implementa, iar beneficiile anticipate pentru români sunt uriaşe. Ceea ce contează cu adevărat este curajul politic al Guvernului care-şi asumă această reformă fiscală. Aceasta, da, contează! Toţi cei care se opun astăzi acestor măsuri nu au avut şi nu vor avea curajul de a implementa măsuri de relaxare fiscală în beneficiul românilor, mai ales în condiţiile în care cea mai mare parte din populaţie încă resimte efectele negative ale crizei economice.

Da! Susţin noul Cod fiscal pentru că aşa TVA va fi redus progresiv de la valoarea uriaşă din prezent de 24% la 18% în câţiva ani, iar pentru produsele de bază succesul lui 9% de la pâine se va generaliza. Este cea mai bună şi mai sustenabilă formă de creştere a puterii de cumpărare a românilor, mai ales a celor cu venituri reduse.

Da! Am susţinut cota unică de impozitare în anul 2005 şi susţin propunerea Guvernului Ponta de diminuare a acesteia până în anul 2020. Cred cu tărie că această măsură va transforma România într-un magnet pentru investitori şi locuri de muncă.

Da! Susţin diminuarea accizelor pe categoriile propuse, pentru că întotdeauna am considerat că acestea trebuie dimensionate la nivelul salariilor minime şi medii din economiile în care se impun. Nu putem cere unui cetăţean român să acopere acelaşi cuantum al accizei ca un francez sau german.

Da! Susţin sprijinirea autorităţilor locale şi flexibilizarea finanţării acestora prin taxele locale, deoarece prea multe unităţi administrativ-teritoriale se zbat în sărăcie şi subdezvoltare din cauza unei lipse acute a finanţărilor.

Da! Consider că obiectivele Guvernului nu sunt doar ambiţioase, ci şi fezabile, în sensul în care, prin implementarea acestor măsuri, românii vor putea recupera într-un interval de timp cât mai scurt decalajele în termeni de salarizare, putere de cumpărare şi standard de viaţă în raport cu celelalte state ale Uniunii Europene.

Da! Voi susţine şi voi vota noul Cod fiscal.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Relaţiile bilaterale ale României cu Ucraina în contextul tensiunilor cu Rusia"

Patru obiective majore au stat la baza discuţiilor dintre preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, şi preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko cu ocazia vizitei pe care preşedintele României a efectuat-o la Kiev săptămâna trecută la invitaţia omologului său ucrainean.

În primul rând, România îşi doreşte un vecin stabil din punct de vedere politic, care să facă paşi concreţi în ceea ce priveşte consolidarea statului de drept.

În al doilea rând, România vrea o Ucraină mai stabilă economic, pentru că asta ar însemna un partener real din acest punct de vedere, cu o piaţă interesantă de desfacere.

În al treilea rând, România vrea să rezolve câteva dosare bilaterale spinoase cu Ucraina, care au minat relaţiile dintre cele două ţări în ultimii 20 de ani: canalul Bâstroe, datoriile de la combinatul Krivoi Rog, situaţia minorităţii române din Ucraina.

În al patrulea rând, România doreşte ca Ucraina să fie de partea Republicii Moldova în formatul de negocieri 5+2 privind Transnistria, astfel încât să se încerce izolarea politică a Rusiei.

România, prin vocea preşedintelui său, şi-a reafirmat poziţia solidă în interiorul Uniunii Europene din punct de vedere politic, edificatoare în acest sens fiind recenta vizită pe care preşedintele României a efectuat-o în Polonia. Una din concluziile care s-au desprins din întâlnirea la nivel înalt a fost aceea că România şi Polonia încearcă să creeze un binom puternic în flancul estic al NATO şi UE.

"Este absolut necesar să ne asigurăm aliaţii, în special pe cei din flancul de est, că ei vor fi sprijiniţi în cazul oricărei provocări prevăzute de Articolul 5 al Tratatului Alianţei Atlantice". Este declaraţia generalului Adrian Bradshaw, comandantul adjunct al forţelor NATO din Europa. Este o declaraţie aşteptată cu siguranţă de liderii ţărilor NATO situate la graniţa Alianţei sau chiar a Rusiei, aşa cum este şi ţara noastră, având în vedere faptul că se pune întrebarea dacă Alianţa va reacţiona şi mai ales cum, dacă va aplica Articolul 5 în cazul în care Rusia are în plan un atac asupra unuia din statele membre aflate în vecinătatea sa.

În acest context, vizitele preşedintelui Klaus Iohannis la Varşovia şi apoi la Kiev, susţinerea unor sancţiuni mai dure împotriva Rusiei, prefigurarea unei alianţe România-Polonia-Ucraina (toate trei parteneri speciali ai SUA) au fost absolut necesare. O temă de interes major pentru România o constituie situaţia din Crimeea. În cazul anexării Crimeii şi al escaladării conflictului din estul Ucrainei, se impune ca în politica externă românească să avem o linie fermă de condamnare a acţiunilor Rusiei şi de susţinere a principiului inviolabilităţii teritoriului suveran.

Un alt mare obiectiv pe care preşedintele României l-a bifat la Kiev a fost asigurarea sprijinului României în bătăliile diplomatice din UE şi de la ONU, acolo unde aliaţii tradiţionali sau conjuncturali ai Rusiei încearcă să blocheze sau să îndulcească sancţiunile la adresa Kremlinului. Ucraina şi-a manifestat dorinţa ca România (eventual în tandem cu Polonia) să fie un susţinător constant în demersul său referitor la aderarea la Uniunea Europeană, oricât de îndepărtată ar putea fi această perspectivă.

Ucraina a afirmat faptul că va îndeplini reformele interne referitoare la consolidarea democraţiei şi întărirea statului de drept, reforme fără de care nu este posibilă finalizarea parcursului său european. Consolidarea democraţiei şi întărirea statului de drept sună ameninţător pentru o clasă politică nereformată, cum este cea din Ucraina, dar au ecou maxim în rândul ucrainenilor care au ieşit în Maidan în 2013-2014 să lupte pentru libertate şi democraţie.

O altă temă abordată a fost cea referitoare la situaţia comunităţilor etnice. Preşedintele Klaus Iohannis a declarat la Kiev că a convenit să ofere o vizibilitate mai bună comunităţilor etnice, care trebuie să devină "un liant şi un pod" între România şi Ucraina. "În acest sens, este nevoie ca mecanismele relevante pe linie guvernamentală să-şi reia activitatea şi să abordeze aspecte de actualitate. Dorim ca prin toate acţiunile noastre să vedem efecte pozitive în ceea ce priveşte contactele directe între cetăţenii noştri si proiecte comune în plan economic şi cultural", a declarat preşedintele Klaus Iohannis.

România a primit refugiaţi din Ucraina, tratează militari ucraineni răniţi pe frontul din Donbas, cu toate că în ultimii ani, România nu a investit nimic în medicina militară de război. Se impune ca Guvernul României să aloce mai mult pentru mărirea bugetului Ministerului Apărării Naţionale, nu în 2017, aşa cum prevede pactul politic, ci cât mai curând posibil.

Un alt subiect sensibil discutat a fost renunţarea Ucrainei de a continua cu faza a doua a construirii canalului Bâstroe, din cauza căruia România pierde sume importante de bani prin reducerea traficului fluvial pe canalele româneşti, precum şi monopolul ieşirii de pe Dunăre în Marea Neagră. Nu în ultimul rând, pe agenda discuţiilor dintre cei doi preşedinţi a figurat şi subiectul legat de cooperarea energetică, ocazie cu care preşedintele ucrainean a subliniat faptul că Kievul doreşte micşorarea dependenţei economice faţă de Rusia. În plus, preşedintele Poroşenko a afirmat că ar fi necesară înfiinţarea unei linii aeriene directe între Kiev şi Bucureşti.

România se pronunţă pentru o "resetare" a relaţiilor cu Ucraina, într-un moment de maximă vulnerabilitate pentru marele vecin de la est. Astfel, România îşi doreşte un vecin stabil din punct de vedere politic şi al securităţii, care să ne garanteze existenta unui buffer geografic faţă de o Rusie cu evidentă vocaţie expansionistă.

Rămâne de văzut dacă prin acţiunile sale pe care le va întreprinde Ucraina îşi doreşte cu adevărat o cooperare politică bilaterală serioasă, diplomatică şi pe teme de securitate cu România.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Modernizarea şi relansarea economiei româneşti a constituit un obiectiv principal permanent al Partidului Naţional Liberal. Acest proces include o mai mare atenţie acordată sectorului energetic, vital în mecanismul de ansamblu.

Conform datelor furnizate de organismele de resort, acest segment economic are la dispoziţie resurse importante şi poate contribui major la consolidarea poziţiei ţării noastre în rândul statelor Uniunii Europene. PNL şi-a propus, prin programul de guvernare, să transforme viziunea asupra sectorului energetic într-un pact naţional pe termen lung. Pentru a ne atinge acest obiectiv trebuie să ţinem seama de două aspecte indispensabile şi care, pentru a nu fi contradictorii, trebuie corect definite şi asumate: alinierea la standardele UE şi interesul naţional.

Am susţinut întotdeauna că respectarea politicii comune europene, cât şi interesul naţional nu trebuie să facă obiectul disputelor şi al negocierii între forţele politice româneşti. Coordonatele prioritare ale politicii PNL privind domeniul energetic sunt alcătuite dintr-o serie de principii şi obiective obligatorii. Dintre acestea, un prim aspect priveşte integrarea viziunii despre sectorul energetic în proiectul energetic european şi alinierea la standardele europene. Reducerea risipei în exploatarea resurselor energetice, producţia, transportul şi utilizarea energiei, accesul la resurse prin diversificarea surselor de aprovizionare, promovarea de tehnologii performante şi extinderea cercetării pentru o mai bună valorificare a resurselor interne reprezintă, de asemenea, priorităţi. Să nu uităm că ţara noastră două avantaje certe şi care trebuie fructificate în mod eficient şi cumpătat: pe de o parte, o structură echilibrată a producţiei de energie, iar pe de alta existenţa unor resurse relativ mari în raport cu alte state europene. Stabilirea acestor obiective constituie baza dezvoltării unor politici publice coerente şi consecvente, menţinând un set de repere clare, valabile pe termen lung. O atenţie deosebită va fi acordată eficientizării infrastructurilor de transport, serviciilor de sistem şi extinderii capacităţilor de stocare şi producţie.

Este nevoie, de asemenea, de asumarea unui rol activ în etapa de dezbatere privind noile acte normative şi programe europene, comunicarea eficientă între sectorul energetic românesc şi instituţiile europene, implicarea companiilor româneşti în proiectele regionale de interconectare, asigurarea echilibrului sistemelor electrice şi de stocare a energiei. Toate aceste obiective, împreună cu restul punctelor prezente în programul nostru de guvernare, sunt menite să contribuie decisiv la relansarea şi modernizarea economiei româneşti.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Partidul Naţional Liberal şi-a stabilit o serie de obiective în domeniul protecţiei şi conservării mediului, ca parte integrantă a dezvoltării durabile şi pe termen lung a ţării noastre.

Unul dintre cele mai importante obiective asumate de noi este susţinerea Programului Naţional de Împădurire destinat zonelor defrişate şi extinderea suprafeţei împădurite a României pe terenurile degradate. Includem aici realizarea perdelelor forestiere de-a lungul căilor de comunicaţie, precum şi perdele forestiere pe terenurile agricole în zonele secetoase, conservarea patrimoniului natural, precum şi păstrarea tradiţiilor locale, înfiinţarea unui registru naţional al lemnului, cu rol de bursă a lemnului.

În ceea ce priveşte protecţia atmosferei, avem în vedere elaborarea de programe menite să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, susţinerea producerii de energie ieftină şi nepoluantă din surse regenerabile cu un nou accent pe utilizarea biomasei, precum şi dezvoltarea unui sistem de prognoză a calităţii aerului. Tot în acest scop ne-am propus reducerea poluării şi prin stimularea utilizării combustibililor mai puţin nocivi pentru mediu: gaz, autovehicule cu motoare electrice sau hibrid.

Vom elabora Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor. Vor fi incluse aici puncte importante, cum sunt cele privind valorificarea deşeurilor urbane în instalaţii de producere a energiei termice sau electrice, producerea de compost, valorificarea deşeurilor industriale inerte în construcţii şi infrastructura de transport, corectarea şi îmbunătăţirea legislaţiei, salubrizarea localităţilor şi colectarea selectivă a deşeurilor municipale.

Nu în ultimul rând, PNL intenţionează să acorde o importanţă deosebită unui domeniu în general văduvit de atenţie şi de fonduri: cel al cercetării, inovaţiei şi educaţiei pentru mediu. Drept urmare, ne-am propus stimularea cercetării aplicative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, precum şi lansarea de proiecte de cercetare şi inovare în parteneriat cu institutele de cercetare, prin accesarea fondurilor nerambursabile din programele dedicate protecţiei mediului, cercetării şi inovării de la nivelul Comisiei Europene.

În strânsă corelare cu obiectivele expuse astăzi aici, vom urmări clarificarea şi completarea cadrului legislativ şi corelarea cu legislaţia din domeniile conexe (agricultura, pescuitul, energia şi transporturile) în vederea reuşitei politicilor publice în domeniul mediului şi schimbărilor climatice. O asemenea legislaţie creează nu doar beneficii de mediu, ci şi condiţiile necesare atragerii de investiţii durabile în acest domeniu.

Doamna Florica Cherecheş:

"Partidul, Guvernul, discriminarea"

Încă o dată, dacă mai era nevoie, au ieşit în evidenţă superputerile de dedublare ale parlamentarilor PSD. Nu avem de ce să ne mai mirăm, parlamentarii PSD sunt elevii care încearcă să-şi depăşească maestrul. În comisia de specialitate votează o lege, un amendament într-un fel, că doar acolo sunt specialişti în domeniu, dar la votul în plen totul se schimbă, pentru că acolo sunt membri de partid, iar partidul le-a spus cum trebuie să voteze. Nu contează părerea lor, dorinţa cetăţenilor pe care îi reprezintă, contează doar ce vrea partidul.

Acest lucru s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Această ordonanţă supusă aprobării Parlamentului, prin art. 36, menţine climatul discriminatoriu între elevi bazat pe forma de învăţământ pe care o urmează, de stat sau privat acreditat, amânând aplicarea articolelor Legii educaţiei naţionale cu privire la finanţarea de bază în învăţământul confesional sau privat acreditat până la sfârşitul anului 2016.

Deşi Senatul a aprobat modificări la acest articol, reducând termenul de prorogare până la sfârşitul anului 2015, iar Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor a redus acest termen până la data de 15 septembrie 2015, cu aprobarea şi votul colegilor din PSD, totuşi, la votul final din plen, colegii de la PSD au respins amendamentul de modificare a art. 36 din O.U.G. nr. 83/2014, deoarece aşa vrea partidul.

Astfel, Parlamentul dominat de PSD a făcut doar un exerciţiu de imagine prin care, timp de câteva zile, a mimat dorinţa de a combate discriminarea la care sunt supuşi elevii de către Guvern şi de a asigura un tratament egal în ceea ce priveşte dreptul la învăţătură.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Să-ţi fie ruşine, domnule Ponta!"

Am asistat acum câteva zile la un derapaj de neiertat al primului-ministru. L-a supărat rău de tot pe domnul Ponta atitudinea transparentă şi tranşantă a PNL privind nevoia ca Parlamentul să voteze pentru încuviinţarea arestării preventive în cazurile Şova, Vâlcov si Nicolescu.

În virtutea poziţiei de copreşedinte pe care o deţine, doamna Gorghiu perseverează şi insistă ca PSD să nu-i apere pe corupţi. Aşa că domnul Ponta, ştiind că a-l arunca "la câini" pe prietenul Şova echivalează cu propriul lui dezastru, a ieşit la bătaie. Nimic anormal până aici: politicienii intră adesea în polemici. Dar fiindcă atunci când eşti Ponta şi simţi că ţi se apropie funia de gât, ştii că nu ai ce să-i reproşezi politicianului Gorghiu şi încerci, cu grobianismul cunoscut, o diversiune, un atac la politicianul-femeie Alina Gorghiu! Care are "poale" şi acelaşi gen cu Udrea. Elena Udrea este singurul politician-femeie de top aflat acum în arest, ca potenţial politician corupt, aşa încât, atenţie, domnule Ponta, că nici măcar analiza după genul făptuitorilor corupţiei nu vă avantajează!

Hotărât lucru, Ponta este disperat dacă, în lipsa unor argumente politice, atacă public un politician-femeie, imputându-i doar apartenenţa la gen. El, soţul unei femei-politician, renunţă la aparenţa de gentleman în relaţia cu femeile, pe care a promovat-o ani de zile, alături de toate celelalte mistificări, acum, când nici nu s-a sfârşit luna martie, luna sărbătorii doamnelor... Dar, uite-aşa, a mai căzut o mască de pe faţa acestui politician care trebuie să devină curând istorie...

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Victor Ponta este ultima persoană care să ceară verificarea veniturilor românilor"

Premierul Victor Ponta a lansat vineri - aşa cum îi stă în obicei - o nouă fumigenă în spaţiul public. Probabil pentru a acoperi mediatic analiza ultimilor trei ani de guvernare prezentată în cadrul lucrărilor Consiliului Naţional al PSD, analiză "presărată cu exagerări şi omisiuni, dar şi cu date false", citatul l-am preluat din ziarul Adevărul.

Care este ultima găselniţă a premierului? Obligarea tuturor românilor să depună anual o declaraţie de venituri. "Susţin din toată inima ca în România să revenim la practica ţărilor occidentale şi a Statelor Unite, anume ca fiecare cetăţean să aibă o declaraţie de venituri. În acest moment, noi nu ştim un cetăţean ce venituri a avut din diverse surse - salarii, pensii, chirii, nu avem o asemenea declaraţie", aşa sună spusele premierului.

Constat cu regret că premierul Victor Ponta vorbeşte de funie în casa spânzuratului. Domnia Sa este ultimul om din România care trebuie să propună aşa ceva, este ultimul om din această ţară care are dreptul să se pronunţe într-o astfel de problemă. De ce?

Pentru că începând cu anul 2010, Victor Ponta a comis în formă continuă infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 din Legea nr.286/2009, noul Cod penal. Concret, toate declaraţiile de avere (23 martie 2010, 14 iunie 2010, 29 septembrie 2010, 9 martie 2011, 12 martie 2012, 7 iunie 2012, 19 noiembrie 2011, 17 decembrie 2012, 30 aprilie 2013 şi 12 aprilie 2014) depuse de Victor Ponta la Camera Deputaţilor contravin legii, în sensul articolului citat din Codul penal. Victor Ponta nu şi-a trecut în declaraţiile de avere şi bunurile şi pasivele soţiei sale, Daciana Octavia Sârbu (şi dânsa se află în aceeaşi situaţie, deci în culpă). Legea este clară chiar şi pentru cei care nu au studii juridice sau funcţii foarte înalte în stat, în formularul unei declaraţii de avere există următoarea formulare: "cunoscând prevederile art.326 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind falsul în declaraţii, declar pe proprie răspundere că împreună cu familia, deţin următoarele: ...".

De ce a refuzat şi refuză premierul Victor Ponta să dea publicităţii, conform legii, şi bunurile soţiei sale bănuiesc, dar nu vreau să intru în speculaţii. Lui Victor Ponta ar fi trebuit să-i ceară socoteală ANI, dar nu a făcut-o. Nu ştiu dacă Horia Georgescu a fost sau nu partenerul său de tenis, aşa cum a apărut în unele medii de informare. Dar cu siguranţă fostul şef al ANI a încălcat la rândul lui legea, prin închiderea ochilor în ceea ce priveşte infracţiunile comise de Victor Ponta şi soţia sa. Probabil, ca şi în cazul Elena Udrea, actul de justiţie va fi valabil şi pentru Victor Ponta după ce el nu va mai fi la putere.

Deci, îmi pun o întrebare, care nu trebuie să fie doar retorică: cum poate să ceară Victor Ponta ca toţi românii să depună declaraţii de venit, când chiar el nu respectă legislaţia în domeniu, şi nu de azi de ieri, ci de mai bine de 5 ani? Imoral este puţin spus.

Premierul Victor Ponta nu are de ce să-şi facă griji în privinţa fentării statului de către români. Recent, ANAF a anunţat demararea unui program de monitorizare a 4.800 de persoane cu averi mari. Vechiul program al ANAF, cel din 2011, viza doar verificarea celor peste 400 de persoane cu averi mai mari de 20 de milioane de euro. Să fi uitat oare premierul Ponta de existenţa noului program al ANAF? Cu siguranţă, nu.

Domnul Iulian-Radu Surugiu:

"Importanţa achiziţiei produselor româneşti în domeniul ştiinţei şi tehnologiei"

Ştiinţa şi tehnologia sunt marcate tot mai mult de provocările tehnologice şi de peisajul geostrategic. Ştiinţa şi tehnologia trebuie să se îndrepte către dezvoltarea tehnică necesară dotării unor forţe agile şi flexibile cu misiuni cu spectru larg de operaţiuni şi să realizeze instrumente care să sprijine decidenţii civili şi militari înainte, pe timpul şi după operaţiunile militare.

Specialiştii români pot aduce îmbunătăţiri semnificative în zona cercetării şi tehnologiei, dar nu dispun de o legislaţie a finanţării clară şi precisă. De cele mai multe ori, însă, aceştia sunt marginalizaţi şi sunt preferaţi specialiştii şi companiile producătoare din exteriorul României. Consider că acest lucru nu este normal, consider că normalitatea se bazează pe o cooperare strânsă, clară şi concretă între instituţiile statului, subdiviziunile acestora, specialiştii români şi mediul privat. Consider că ştiinţa şi tehnologia joacă un rol crucial şi contribuie în mod esenţial la mecanismele apărării şi securităţii naţionale, putând oferi Armatei Române avantajul tehnologic şi cunoştinţe necesare pentru a dezvolta cele mai potrivite capabilităţi militare şi de a pregăti mecanismele apărării pentru potenţiale ameninţări viitoare. Sprijinirea agenţiilor naţionale în dezvoltarea tehnică şi tehnologică este un aspect esenţial care ar trebui să reiasă din legislaţia în vigoare. Avantajele colaborării specialiştilor militari români şi ale utilizării produselor realizate de aceştia sunt numeroase şi se regăsesc în zona economico-financiară, dar şi ca suport pentru colaborare.

Miercuri, 11 martie 2015, la invitaţia reprezentanţilor Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, am participat la o demonstraţie a capabilităţii unui model experimental de sistemul aerostat de supraveghere terestră, care a fost realizat recent de specialişti militari români. Misiunile principale pentru care a fost proiectat şi realizat sistemul aerostat de supraveghere terestră sunt, printre altele, detectarea timpurie a ameninţărilor asupra obiectivelor sau forţelor militare, supravegherea lor, ca o completare a sistemelor de securitate ale acestora, şi observarea zonelor de interes, în complementaritate cu sistemele UAV. Specialiştii militari români pot dezvolta acest proiect la costuri mult mai reduse decât cele existente pe piaţa externă, iar un plus pe care îl aduce acest proiect este faptul că are aplicabilitate dublă: atât în zona militară, cât şi în zona civilă.

Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare dezvoltă proiecte de interes naţional către care ar trebui să îşi îndrepte atenţia departamentele de achiziţii, atât din sfera publică, cât şi din cea privată. Deşi specialiştii militari români dispun de un mare potenţial şi obţin rezultate spectaculoase, aceştia se confruntă cu lacunele, încă existente, din sistemul de finanţare al cercetării şi tehnologiei.

În aceste condiţii, sunt de părere că încurajarea achiziţiei a produselor româneşti din domeniile tehnologiei şi cercetării ar trebui intensificată şi susţinută printr-o legislaţie clară şi specifică.

Domnul Anton Doboş:

"Ministrul educaţiei nu este interesat de situaţia profesorilor din judeţul Iaşi care nu îşi primesc drepturile"

În luna decembrie a anului trecut am adresat o întrebare ministrului educaţiei şi cercetării, domnul Sorin Cîmpeanu, legată de situaţia cu care se confruntă profesorii din mai multe comune din judeţul Iaşi, şi anume nedecontarea banilor de navetă. Domnul ministru nu a găsit de cuviinţă să trimită un răspuns la această întrebare la mai mult de trei luni de la transmiterea ei, deşi regulamentul spune că ar trebui să primim răspunsul în maximum două săptămâni. Nu aş vrea să cred că este vorba de rea-intenţie, cred că domnul ministru este pur şi simplu depăşit de problemele din învăţământ şi cu siguranţă este preocupat mai mult să găsească soluţii pentru albirea CV-ului şefului său de la guvern decât de problemele elevilor din mediul rural.

Voi încerca din nou să atrag atenţia asupra acestor probleme pentru că este o situaţie care, sunt convins, se regăseşte în toată ţara. În întrebarea adresată domnului ministru atrăgeam atenţia că în multe comune din judeţul Iaşi profesorii nu şi-au primit banii pentru navetă de mai multe luni. Este o situaţie care demotivează şi mai mult profesorii din mediul rural, care oricum nu sunt atraşi să vină să predea aici. Unele primării de comune nu au fonduri suficiente nici pentru a-şi plăti salariaţii şi se confruntă cu probleme atunci când trebuie să asigure şi aceste fonduri. De aceea, am cerut ministrului să analizeze dacă nu ar fi oportun ca aceste fonduri să fie asigurate de minister, pentru că ministerul este cel care trebuie să fie interesat de calitatea actului de predare şi de motivarea profesorilor.

În mediul rural există mari probleme în învăţământ, o discrepanţă foarte mare faţă de ce se întâmplă la oraşe şi nu trebuie să lăsăm ca o nouă problemă să afecteze profesorii care se încumetă să facă zilnic naveta. Lipsa profesorilor din mediul rural este una din cauzele abandonului şcolar timpuriu, cu efecte grave pe termen lung asupra societăţii româneşti.

În studiul UNICEF prezentat în noiembrie 2014, intitulat "Costul investiţiei insuficiente în educaţie în România", se atrage atenţia asupra consecinţelor politicilor neadecvate din învăţământul românesc. Discrepanţa dintre cheltuielile din mediul rural faţă de cel urban este una dintre problemele menţionate în acest studiu. Conform studiului UNICEF, 61,2% din fondurile dedicate educaţiei sunt cheltuite în mediul urban, întărind astfel diferenţele faţă de educaţia din mediul rural.

Subfinanţarea educaţiei în România generează, pe lângă efectele sociale, şi costuri economice importante. Astfel, costurile generate în decursul unei vieţi de către tinerii care părăsesc timpuriu şcoala se înscriu între 100.000 şi 1,1 milioane euro per tânăr. Costul total al părăsirii timpurii a şcolii pentru România este echivalent cu circa 1% din PIB. Acest studiu ne mai arată că statele din Europa de Est care au avut economii şi rate de participare la educaţie similare cu cele ale României, demonstrează că au avut de câştigat de pe urma investiţiilor mai mari în educaţie. Concluzia este că mărirea cheltuielilor aferente educaţiei ar încuraja creşterea economică şi ar genera mai mulţi bani pentru bugetul de stat.

Sunt conştient că nu vom putea rezolva problemele din educaţie peste noapte, că nu vom putea avea creşterea bugetului acestui domeniu de la 4,1% la 6% într-un an, aşa cum ar fi de dorit, dar sunt foarte convins că putem trata problemele pas cu pas. Este nevoie, în primul rând, de preocupare şi voinţă din partea celor responsabili, lucruri pe care domnul ministru Cîmpeanu nu le dovedeşte. Solicit domnului ministru mai mult respect faţă de problemele elevilor din mediu rural, pentru că şi ei sunt tot copii români ca şi cei de la oraş. Îi solicit, de asemenea, mai mult respect faţă de întrebările adresate de parlamentari şi să răspunsuri conform regulamentului.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Dezvoltarea unor comunităţi în pericol din cauza blocajului instituţional!"

Prin declaraţia politică de astăzi fac apel către Guvernul României, către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi către prefecturile judeţelor Iaşi şi Neamţ pentru a face demersurile necesare şi a decide organizarea cât mai urgentă a alegerilor locale anticipate.

Activitatea a trei unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Iaşi, şi anume Cozmeşti, Tansa şi Ion Neculce, rămân sub semnul întrebării din cauza faptului că nici la această oră, în teritoriu, nu au fost organizate alegeri parţiale. De asemenea, în judeţul Neamţ, comuna Girov, este nevoie de organizarea de alegeri anticipate pentru postul de primar, rămas vacant, dar şi pentru funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, în ţară fiind peste 20 de asemenea cazuri.

Spre exemplu, comuna Cozmeşti din judeţul Iaşi, de pe aria colegiului unde am fost ales deputat, de mai bine de 2 ani se confruntă cu o situaţie foarte gravă din cauza blocajului instalat la nivelul consiliului local.

Aici, problemele au început încă din anul 2012, când, datorită încetării de drept a mandatului unui consilier local PNL, consiliul local trebuia să adopte o hotărâre de validare a unui nou consilier local, însă, atât comisia de validare din cadrul consiliului local, cât şi plenul consiliului local au respins validarea mandatului fără nicio motivaţie. Ulterior, Tribunalul Iaşi a emis o sentinţă prin care obliga consiliul local să adopte hotărârea de validare a noului consilier local, dar absenţa nemotivată a consilierilor de la şedinţe a blocat activitatea acestui for şi a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii judecătoreşti. Astfel, începând cu luna aprilie 2013, Consiliul Local Cozmeşti nu a mai adoptat nicio hotărâre în şedinţă ordinară, motiv pentru care primarul comunei a înaintat în instanţă o acţiune privind dizolvarea consiliului local, obţinând în luna mai o decizie favorabilă.

La solicitările Domniilor Lor, m-am adresat Prefecturii Judeţului Iaşi, Guvernului, precum şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, expunând situaţia şi solicitând intervenţia pentru soluţionarea problemelor din comună, în conformitate cu atribuţiile acestor instituţii, însă nici până în acest moment nu au fost îndeplinite formalităţile necesare organizării de alegeri pentru un nou consiliu. Conform prevederilor legale, alegerile parţiale trebuiau să fie organizate la maximum 90 de zile de la pronunţarea instanţei.

O întreagă comunitate locală suferă de pe urma disensiunilor politice, aşteptând punerea în aplicare a legii şi a deciziilor instanţei pentru a avea un nou consiliu local funcţional. Imposibilitatea de a lua decizii administrative afectează grav interesele comunei şi bunăstarea oamenilor de acolo. Datorită acestui blocaj proiectul de alimentare cu apă a localităţii a fost blocat, iar o importantă investiţie din fonduri europene pentru comunitate - un afterschool, un proiect în care autoritatea locală a investit 2,5 milioane de euro, multă vreme nu a fost pus în funcţiune.

Aceste blocaje la nivelul administraţiilor locale sunt probleme urgente care trebuie luate în considerare de executiv, oamenii din aceste comunităţi chiar au de suferit de pe urma acestor situaţii.

Fac apel către executiv - atât la nivel central, cât şi local - să înţeleagă gravitatea situaţiei şi să decidă de urgenţă organizarea de alegeri locale anticipate.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Masterplanul General de Transport al României - un nou termen, o nouă variantă finală!"

Asistăm din nou la o nouă amânare şi modificare a Masterplanului General de Transport şi asta datorită confuziei şi neconcordanţei viziunii actualului Guvern cu cea a partenerilor europeni.

Neînţelegerea nevoilor de infrastructură strategică de către actualul Guvern al României şi lipsa unei veritabile dezbateri a dus la returnarea documentaţiei la Bucureşti, spre modificare şi completare. Un nou termen, o nouă variantă finală!

Acum două săptămâni, la Bruxelles, Masterplanul General de Transport a fost prezentat specialiştilor europeni. Din păcate, aceştia au identificat din nou probleme cu privire la documentul strategic de infrastructură a României.

Potrivit Comisiei Europene, domeniile pe care România trebuie să le revizuiască sunt cele referitoare la prioritizarea proiectelor de infrastructură propuse spre realizare în perioada 2014-2020, luând în considerare performanţele economice şi apartenenţa proiectelor la reţeaua TEN-T, esenţiale pentru coeziunea Uniunii Europene.

Practic, oficialii de la Bruxelles spun ceea ce noi, liberalii, am adus în atenţie de mai bine de un an de zile: prioritară trebuie să fie reţeaua TEN-T Core, reţea care cuprinde principalele culoare de transport europene. Contrar acestui principiu fundamental, conform listei de priorităţi a Ministerului Transporturilor prezentată în masterplan, o autostradă pe ruta Comarnic - Braşov este mai importantă decât autostrada Iaşi - Târgu Mureş, ceea ce ar însemna că vor fi alocate fonduri prioritar pentru Braşov, deşi traseul Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş este cel inclus în TEN-T Core, Comarnic - Braşov nefiind pe această listă prioritară a UE. Acesta este doar un exemplu clar cu privire la neconcordanţele majore din acest document strategic.

De asemenea, Comisia Europeană a subliniat că masterplanul trimis de actualul Guvern nu asigură continuitatea traseelor de transport. Concret, în locul unei autostrăzi continue pe un anumit traseu, masterplanul cuprinde fragmente necorelate. La fel, am atras atenţia în diferite comunicări publice şi dezbateri pe acest subiect că în această situaţie se află şi autostrada Moldova - Transilvania, iar acest lucru este în contradicţie cu obiectivele asumate de Comisia Europeană.

Astfel, pe lista de priorităţi a Ministerului Transporturilor, tronsonul Ungheni - Târgu Neamţ se află pe poziţia a patra, dar continuarea spre Târgu Mureş abia pe locul 10, după şoseaua de centură a Bucureştiului sau autostrada Craiova - Piteşti. Dacă masterplanul ar fi aprobat în varianta propusă, ar însemna ca autostrada până la Târgu Neamţ să fie construită cu prioritate, iar continuarea peste Carpaţi doar dacă şi când s-ar mai găsi fonduri disponibile.

Este de neînţeles cum a gândit actualul Guvern al României actuala formă de masterplan, când specificaţiile Uniunii Europene cu privire la prioritizarea investiţiilor erau şi sunt foarte clare. În ultimul an, Guvernul Ponta a venit cu diverse variante ale conceptului de dezvoltare rutieră, niciuna clară, coerentă şi în concordanţă cu viziunea europeană în domeniu.

Totodată, am solicitat includerea în acest masterplan a autostrăzii Siret-Suceava-Bacău-Buzău-Bucureşti-Giurgiu. Acest proiect reprezintă legătura dintre Moldova şi zona de sud-est a ţării, conectarea acestei regiuni cu ieşirea din ţară spre Bulgaria fiind necesară în condiţiile în care fragmentarea la nivel de infrastructură rutieră existentă în momentul de faţă aduce mari prejudicii de dezvoltare regiunii estice a României, care deja înregistrează mari decalaje din acest punct de vedere faţă de restul regiunilor ţării. Astfel, includerea acestui proiect de infrastructură în lista investiţiilor prioritare din Masterplanul General de Transport pe care România le pregăteşte a fi finanţate prin următorul exerciţiu financiar european 2014-2020 devine obligatorie.

Ţara noastră este privilegiată datorită poziţiei sale stategice favorabile, putând fi astfel considerată ca punct cheie pentru transportul continental şi intercontinental, de-a lungul principalelor linii, pe direcţiile vest-est şi nord-sud, întrucât 3 din cele 9 coridoare transeuropene o traversează. Mai exact, se află la intersecţia coridoarelor IV şi IX. Extinderea continuă a UE, interesele internaţionale ale acesteia subliniază şi mai mult importanţa conectării reţelelor transeuropene cu cele ale statelor din estul continentului, dezvoltându-se dezvoltarea economică.

Toate bâlbâielile Executivului pe acest subiect fundamental costă fiecare român. Cu cât se întârzie aprobarea Masterplanului General de Transport, cu atât banii europeni pentru reabilitarea infrastructurii româneşti vor veni mai târziu şi dezvoltarea României va fi amânată.

Fac apel la domnul prim-ministru şi la ministrul transporturilor să înţeleagă că realizarea Masterplanului General de Transport al României nu este un document politic, pe care îl pot manipula, ci un document tehnic, bazat pe date şi cifre. Iar toate datele şi cifrele indică faptul că autostrada Moldova - Transilvania este absolut prioritară pentru România şi pentru locuitorii din Regiunea de Nord-Est a României.

Doamna Neviser Zaharcu:

"Să facem front comun pentru stoparea scăderii natalităţii!"

Una dintre preocupările actuale ale Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, şi implicit a mea, este identificarea celor mai reuşite soluţii pentru a rezolva problemele acute generate de situaţia dramatică a natalităţii şi a mortalităţii infantile din România. Membrii comisiei au ajuns la un consens asupra faptului că avem nevoie de strategii adecvate şi clarificări generatoare de politici publice în legătură cu evoluţia îngrijorătoare a natalităţii din ţara noastră, care s-a înjumătăţit în ultimii 25 de ani.

Estimările sociologice confirmă că, în cazul continuării declinului natalităţii, populaţia României va scădea la aproximativ 15 milioane de oameni în anul 2050, fapt ce va avea efecte nefaste pentru viitorul ţării. În consecinţă, s-a luat decizia unanimă de a se organiza o dezbatere amplă, în cadrul comisiei parlamentare de specialitate, unde să fie invitate toate instituţiile, asociaţiile şi celelalte organisme implicate în bunul mers al sănătăţii româneşti, pentru a se găsi remediile potrivite reglementării acestei stări de fapt, atât din punct de vedere legislativ, cât şi executiv. La discuţii vor participa reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai Colegiului Medicilor, CNAS, Asociaţiei Medicilor de Familie, Asociaţiei Medicilor Pediatri, dar şi ai ONG-urilor de profil.

Este o realitate faptul că demografia a scăzut dramatic în ultimii 10-15 ani, iar în prezent există comunităţi în care numărul copiilor a scăzut atât de mult, încât este extrem de costisitor să îţi imaginezi că se poate susţine o educaţie de calitate, în comunităţile în care sunt foarte puţini copii. Statisticile indică că, de la 2,2 copii la o femeie în 1989, valoare cu puţin superioară celei necesare unei înlocuiri simple a generaţiilor, rata fertilităţii totale a coborât la doar 1,3 copii la o femeie în anul 1995 şi s-a menţinut cu uşoare variaţii la acest nivel până în anul 2010. În aceste condiţii, soluţiile aşteptate din partea statului sunt multiple, dar, în opinia mea, nu trebuie să ne raportăm doar la creşterea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Personal, am propus ca, pe lângă deciziile instituţionale privind încurajarea tuturor mecanismelor aferente creşterii natalităţii, este imperios necesar să îmbunătăţim situaţia medicilor pediatri şi neonatologi, prin acordarea unor sporuri salariale care să-i determine nu numai să rămână în sistemul de stat, ci şi să aleagă această specializare dificilă în timpul facultăţii. Statul trebuie să conştientizeze faptul că este mult mai dificil de îngrijit şi tratat un copil cu probleme decât un adult, iar stimularea medicilor pediatri şi neonatologi trebuie iniţiată încă din timpul rezidenţiatului, pentru a determina opţiunea viitorilor medici pentru aceste specializări deficitare.

În paralel, consider că statul trebuie să dinamizeze măsurile îndreptate spre sprijinirea tinerilor, atât de a-şi întemeia o familie, cât şi de a avea copii. Avem nevoie de creşterea natalităţii şi a sporului natural, de reconfigurarea pozitivă a demografiei, de măsuri stimulative pentru menţinerea tinerilor în ţară. Aceste deziderate pot fi atinse prin majorarea implementării politicilor şi măsurilor guvernamentale existente, mă refer la asigurarea unui număr îndestulător de locuri de muncă, precum şi prin accesarea mai consistentă a programelor "Prima casă" şi "Prima maşină."

Este adevărat că există în prezent aceste programe destinate în principal tinerilor, la cele menţionate adăugând gratuitatea analizelor şi tratamentului gravidelor, însă pentru remedierea conjuncturii dificile existente în prezent avem nevoie de şi mai multe măsuri, îndreptate în mod direct către tinerii beneficiari. Susţin că este nevoie de acordarea unui ajutor financiar la scară naţională adresat tinerilor pentru a-şi înfiinţa o familie, deoarece este cât se poate de clar că în lipsa unor decizii stimulative în acest sens, România va continua trendul descendent manifestat în ultimii ani. În consecinţă, pentru a rămâne în ţară şi a-şi făuri o familie, tinerii au nevoie de locuri de muncă şi o locuinţă, indispensabile în acest moment şi, totodată, cel mai greu de obţinut. Nu în ultimul rând, fac un apel şi către ONG-urile care au ca preocupare principală sănătatea şi familia, pentru a se implica mult mai concret şi direct în acţiunile de accelerare a obţinerii de fonduri europene pentru diferite proiecte destinate tinerilor şi a creării de noi locuri de muncă. În aceste acţiuni este nevoie şi de implicarea decidenţilor politici, atât a parlamentarilor, cât şi a autorităţilor locale, cel puţin pentru a informa corect populaţia, îndeosebi tinerii, în legătură cu drepturile avute conform legislaţiei în vigoare, dar şi cu modalitatea de accesare a fondurilor europene.

Cele mai importante măsuri care ar putea veni în ajutorul cuplurilor de a avea copiii pe care şi-i doresc vizează: grădiniţele cu orar prelungit care ar permite femeilor să lucreze; înfiinţarea grădiniţelor şi creşelor de către angajator pentru a oferi părinţilor opţiunea să fie aproape de copii; un program de lucru flexibil pentru creşterea timpului pe care tinerii părinţi îl alocă familiei şi casei. Alte măsuri care ar putea duce la creşterea natalităţii sunt condiţiile mai bune de viaţă, în special facilitarea accesului tinerilor la locuinţe; programe de dezvoltare rurală; creşterea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate a reproducerii, inclusiv de planificare familială.

În definirea şi structura unei strategii pentru dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi din această perspectivă una din componentele strategiei trebuie să fie stoparea derapajului demografic. Scăderea natalităţii are implicaţii mai mari, în comparaţie cu celelalte fenomene, în declinul demografic actual şi mai ales pe termen lung şi foarte lung, deoarece contribuie la scăderea populaţiei şi la deteriorarea structurii pe vârste a acesteia.

Sunt doar câteva idei şi propuneri avute în vedere de mine şi colegii mei din Comisia pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor în vederea depăşirii acestui impas al natalităţii naţionale. România are nevoie de o viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale pentru următoarele decenii şi sunt convinsă că putem contura strategii coerente şi pragmatice pentru îndreptarea situaţiei actuale.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

"Ponta şi gogoriţa societăţii omenoase"

În lupta sa disperată pentru a supravieţui politic, Victor Ponta aruncă fumigene, se luptă cu falşi adversari, ba chiar îşi face un fals harachiri în public, totul doar pentru a amâna momentul decontului. Ultima conferinţă naţională a PSD a fost, din acest punct de vedere, un adevărat bâlci al deşertăciunilor. Un Ponta transfigurat a atins culmea ridicolului mărturisind public că nici măcar el însuşi nu s-ar fi votat dacă ziua votului l-ar fi prins peste hotare şi ar fi asistat la umilinţele conaţionalilor dornici să voteze.

E adevărat că după mărturisirea că nu l-a votat nici măcar pe cel căruia i-a fost director de campanie în 2009, aceasta era singura declaraţie care ar fi putut să o surclaseze. În aceeaşi logică e de aşteptat ca la congresul PSD din toamnă, cel pe care a reuşit să-l dribleze deocamdată, să mărturisească că nu s-a votat pe sine, ci pe Iohannis.

Că o să-şi pună cenuşă în cap şi o să-şi denunţe consilierii, şefii de campanie, purtătorii de cuvânt, tot stafful în bloc că l-au pus să-l jignească pe Iohannis, să-l numească lucru, traficant de copii şi câte şi mai câte. Apoi îl va pune la zid pe Dragnea că l-a pus să semneze ordonanţa traseiştilor, să-i ameninţe pe pensionari cu Poşta Română, să încerce să îi facă pe preoţi agenţi electorali, suficiente motive, nu-i aşa, inclusiv pentru omul Ponta să nu-l voteze pe candidatul Victor Ponta.

Revenind la conferinţa PSD, după ce i-a ameţit pe ai săi cu atâta autocritică, Ponta a atacat direct simbolul sacru al PSD, pe Ion Iliescu. Şi le-a propus PSD-iştilor renunţarea la prăfuitul slogan "sărac şi cinstit" şi odată cu asta la toată moştenirea neocomunistă în favoarea mult mai evoluatului "prosper şi cinstit". Apoi a inventat un concept la fel de lipsit de acoperire ca şi Codul fiscal al lui Vâlcov, aşa-numita "societate omenoasă", o poveste siropoasă pe care fostul partener de afaceri al lui Şova nu dă doi bani găuriţi.

Şi v-aş da un exemplu simplu: Ponta vorbeşte în explicarea conceptului despre nevoia de a ajuta copiii, dar uită că în cei trei ani de când conduce acest guvern n-a făcut nici măcar exerciţiul minimal de a ridica cu un leu ruşinoasa alocaţie pentru copii de 42 de lei. Apoi vorbeşte de nevoia de a crea slujbe, acelaşi personaj care în urmă cu trei ani îşi asuma înfiinţarea milionului de locuri de muncă, de care s-a ales praful. Şi ne propune în final ca dezbaterea despre utopica "societate omenoasă" să o purtăm pe internet, spaţiul favorit în care după ce îşi lansează minciunile, aşa cum s-a întâmplat şi cu dublarea alocaţiei pentru copii, are iluzia că acestea chiar devin realitate.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Pentru a putea evolua - ca societate şi ca sistem politic - România trebuie să fie împăcată cu destinul său istoric. Indiferent dacă evenimentele care s-au succedat pe parcurs au fost faste sau nefaste, ţara noastră trebuie să şi le asume şi să facă din ele baza evoluţiei sale democratice. Astăzi vă voi vorbi despre un eveniment fast din viaţa românilor: declararea independenţei statului român.

În 1866 Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a venit în România pentru a prelua conducerea statului român. Pe 10 mai 1866 Principele Carol a depus jurământul în faţa Adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Din acel an, 1866, până în 1947, când Regele Mihai I al României a fost obligat să abdice, 10 mai a fost Ziua Naţională a României. Se spune că în 1881 a avut loc cea mai somptuoasă celebrare a Zilei Naţionale de 10 mai datorită evenimentului extraordinar din acel an, anume, transformarea României în regat.

Imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat Legea nr. 363/1947 prin care era proclamată Republica Populară Română, având Ziua Naţională pe 23 august, considerată "Ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul Revoluţiei populare în România".

Revenind la perioada regalităţii, între anii 1877 - 1878, a avut loc Războiul de Independenţă a României, aşa cum consideră românii a fi fost Războiul ruso-româno-turc. În urma acestuia, România şi-a recăpătat independenţa în faţa Imperiului Otoman. Astfel, la data de 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a citit în faţa Parlamentului moţiunea "Independenţa absolută a României", care a fost votată cu 79 de voturi pentru şi 2 abţineri. A doua zi, pe 10 mai, Regele Carol I (Principele Carol devenise Regele României în 1881) a promulgat moţiunea citită de Kogălniceanu în Parlament, conferindu-i astfel putere de lege, astfel încât independenţa României a devenit efectivă pe data de 10 mai.

Este adevărat că data de 10 mai are strânse conotaţii regaliste. Este adevărat şi faptul că, în 1877, conducătorii de atunci ai României - Carol I, Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu etc. - au dorit în mod expres ca actul de independenţă a României să fie semnat pe 10 mai, având în vedere contextul favorabil declarării independenţei produs chiar în preajma zilei de 10 mai. Dar apariţia contextului favorabil independenţei în apropierea acestei zile este o pură coincidenţă. Aşadar, conducătorii de atunci nu au premeditat cuplarea Zilei Regalităţii şi a Zilei Naţionale din acea perioadă cu Ziua Independenţei, ci doar au profitat de oportunitatea apărută aleatoriu pentru a da o importanţă şi mai mare zilei de 10 mai.

Consider că acum, la 149 de ani de la instituirea zilei de 10 mai ca Zi Naţională a României, la 134 de ani de la dobândirea unei puternice semnificaţii regaliste, la 138 de la sărbătorirea zilei de 10 mai ca Zi a Independenţei României, la 68 de ani de la instaurarea regimului comunist în România, la 26 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi de la reinstaurarea democraţiei, la 11 ani de la aderarea României la NATO şi la 8 ani de la primirea României, cu drepturi depline, în Uniunea Europeană, putem admite că un popor îşi are propriul său destin, nedeviat de coincidenţe, şi că independenţa unui stat are o atât de mare importanţă încât orice coincidenţă păleşte când vine vorba de celebrarea Zilei Independenţei.

Acestea fiind spuse, mă alătur demersului domnului deputat Gigel Ştirbu, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, care adresează solicitarea liderilor politici, partidelor parlamentare şi liderilor grupurilor din Parlament de a vota Proiectul de Lege privind declararea zilei de 10 mai Ziua Independenţei României, atât în comisii, cât şi în plen.

Consider, la fel ca şi domnul Ştirbu, că un vot unanim dat de către parlamentari acestui proiect de lege ar putea să fie începutul unui proces de recredibilizare a instituţiei cu cea mai mare reprezentativitate într-un regim democratic: Parlamentul.

Domnul Costel Alexe:

"Mutilarea democraţiei: Megaordonanţa lui Ponta"

Premierul Victor Ponta, care, înainte să ia puterea, promitea solemn că va reduce numărul de ordonanţe de urgenţă, a reuşit zilele trecute o contraperformanţă de excepţie în acest domeniu - a adoptat o superordonanţă de urgenţă care, de fapt, conţine 26 de ordonanţe de urgenţă "normale".

Domnul Ponta ne-a obişnuit cu promisiunile sale pe care le contrazice imediat, vezi declaraţia că o să voteze împotrivă ca deputat în cazul Roşia Montana, ceea ce, până la un punct, e de-a dreptul amuzant. Doar că nu mai e de râs când vine vorba de abuzul de ordonanţe de urgenţă.

Deşi acestea pot fi utile în unele situaţii care să justifice urgenţa, de cele mai multe ori, nu există absolut nicio urgenţă. De suferit are democraţia - când adopţi o ordonanţă de urgenţă atunci când nu e cazul, nu faci decât să îţi baţi joc de Parlament, adică de reprezentantul voinţei poporului. Ele ajung în cele din urmă în Parlament, dar la mult timp după ce au început să producă efecte. Cu alte cuvinte, ai o legislaţie în vigoare care nu e de fapt legislaţie şi nu a fost votată de nimeni.

O altă problemă a ordonanţelor e că, deşi pot conţine prevederi neconstituţionale, nu pot fi atacate atât de uşor la Curtea Constituţională precum legile. În cel mai fericit caz, le va ataca Avocatul Poporului. Cum această funcţie este ocupată de Victor Ciorbea, un executant al ordinelor premierului, Guvernul poate sta liniştit - poate să scrie ce vrea în respectiva ordonanţă, nu o va ataca nimeni până nu devine lege. A se vedea exemplul "ordonanţei traseiştilor", prin care PSD a furat peste 1.000 de aleşi locali şi pe care Victor Ciorbea, în ciuda faptului că era evident neconstituţională, nu a atacat-o pentru că "nu se ocupă de ordonanţele cu caracter politic". Cu alte cuvinte, de niciuna, atât timp cât toate ordonanţele au un caracter politic.

Mai avem şi problema dezbaterii - când dai o ordonanţă de urgenţă, nu poţi discuta cu toţi cei afectaţi de ea - sindicate, patronate, diverse asociaţii, comunităţi locale şi aşa mai departe, aşa cum altfel se face în procesul adoptării unei legi, care trebuie să treacă prin două Camere şi să obţină o serie de avize.

O singură ordonanţă e o problemă, dar o ordonanţă care conţine 26 de ordonanţe e de-a dreptul bătaie de joc. Nu ţin minte să fi văzut aşa ceva în istoria României de după 1989. Dacă nici această megaordonanţă nu mai e o bătaie de joc la adresa democraţiei, atunci nimic nu mai este.

În loc să se ruşineze de asta, Victor Ponta chiar se laudă că "am dat o singură ordonanţă de urgenţă anul acesta". Declaraţia asta e o insultă la adresa inteligenţei electoratului, presei şi societăţii civile, iar practica e periculoasă. De ce să nu dea atunci Guvernul o ordonanţă mare care cuprinde, de fapt, 1.000 de ordonanţe mai mici? Se poate ajunge la situaţii extreme dacă nu se stopează practica asta.

Avocatul Poporului ar trebui să atace această ordonanţă "cu mai multe capete", dar e greu de crezut că se va întâmpla asta. Chiar dacă o va face, trebuie să găsim o soluţie ca asemenea situaţii, abuzul de ordonanţe de urgenţă, fie ele şi referindu-se la o singură problemă, să nu se mai întâmple.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Obezitatea infantilă în România"

Epidemia de obezitate despre care specialiştii în nutriţie din toată lumea au avertizat încă de acum câţiva ani a atins şi România. Datele statistice din ultimii ani ne plasează pe locul trei în Europa, cu 50% din populaţie persoane supraponderale şi 25% obeze.

Din păcate, obezitatea la copii, care cu un deceniu în urmă era extrem de rară la noi în ţară, a devenit din ce în ce mai frecventă, cauza cea mai întâlnită fiind sedentarismul. Copiii nu mai ies afară la joacă, nu mai sunt daţi la un sport, mănâncă sau îşi fac ziua de naştere la McDonald's, sunt invadaţi de reclamele producătorilor de fast-food.

Părinţii trebuie să înţeleagă că regimul alimentar al oamenilor care munceau cu braţele nu se potriveşte copiilor, care consumă tot mai puţine calorii pentru că îşi petrec mult timp la calculator, iar efortul fizic nu se mai potriveşte cu tipul de alimentaţie.

Obezitatea infantilă a ajuns la proporţii alarmante în Uniunea Europeană. 14 milioane de copii sunt supraponderali şi numărul lor creşte anual cu 400.000. Este motivul pentru care campanii în toate ţările europene cer Uniunii să recunoască obezitatea drept boală cronică.

Obezitatea contribuie la reducerea cu până la nouă ani a speranţei de viaţă şi poate duce la apariţia unor boli foarte grave, precum diabetul de tip II, artrita, maladiile cardiovasculare şi unele tipuri de cancer.

Sunt de părere că programele de conştientizare a riscurilor pe care le presupune obezitatea ar trebui să înceapă în şcoli, pentru că de multe ori copiii adoptă regimul alimentar al părinţilor.

De asemenea, trag un semnal de alarmă asupra sedentarismului în România, sănătatea elevilor, în strânsă legătură cu activitatea fizică, ar trebui să fie în România o prioritate naţională!

Domnul Constantin Avram:

"Eşecul votului uninominal"

Opinia publică românească a primit cu speranţă şi cu mare încredere, putem spune, introducerea votului uninominal în anul 2008. Au fost formulate diverse motivaţii ale nevoii de introducere a votului uninominal, dintre care cea mai des uzitată a fost aceea legată de avantajul electoratului de a alege omul şi nu partidul sau lista, presupunându-se că nevoile imediate ale comunităţilor grupate pe colegii uninominale vor fi mai uşor de rezolvat.

Prin unele colegii, candidaţii diferitelor partide sau alianţe politice au promis "marea cu sarea", cum se spune, au promis cale ferată în zone imposibil de materializat un astfel de proiect, au promis "mici industrii locale" prin atragerea de investitori străini, alţii au promis eliminarea fiscalităţii pentru colegiile în care candidau, diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, modernizare de drumuri judeţene sau comunale şi câte şi mai câte!

Aceste promisiuni electorale, majoritatea lor imposibil de realizat pe cadrul legal existent, deveneau credibile din moment ce erau susţinute de candidaţi din zona respectivă, foşti primari sau foşti consilieri judeţeni, ca să nu mai vorbim de parlamentari în exerciţiul mandatului.

Experimentarea acestui sistem de alegere a Parlamentului României, adus în faţa opiniei publice de aşa-zişii strategi ai partidelor politice majoritare, au condus la supradimensionarea Parlamentului şi la diminuarea dramatică a eficienţei actului legislativ. Cred că nu mai este cazul să motivăm suplimentar aceste rezultate ale introducerii votului uninominal. În plus, subiectul a fost foarte bine exploatat politic de preşedintele în exerciţiu (pe atunci) al României, Traian Băsescu, care prin introducerea acestei întrebări legate de subiect, a reuşit să evite suspendarea în 2007. Ba mai mult, reducerea numărului de parlamentari la 300 a fost însoţită şi de trecerea la un Parlament unicameral.

Ce a urmat ştim cu toţii, din moment ce Traian Băsescu, având o majoritate parlamentară de partea sa, nu a pus în practică rezultatul referendumului, înregistrând o opoziţie fermă mai ales la intenţia de trecere la un sistem unicameral, care evident impunea modificarea Constituţiei României.

Iată că evoluţia evenimentelor interne şi externe a modificat radical agenda formaţiunilor politice majoritare în Parlament şi se pare că în mandatul actual se înregistrează un oarecare consens politic în privinţa modificării Legii nr. 35/2008 de alegere a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în sensul trecerii la scrutinul pe listă. Această măsură nu va avea rezultatele scontate dacă nu este urmată de modificarea constituţională a limitării numărului de mandate consecutive ale parlamentarilor.

Monica Macovei a propus în acest context o iniţiativă legislativă potrivit căreia un partid politic se poate înregistra cu minimum 3 sau 5 membri, o propunere nerealistă de creare a condiţiilor apariţiei fenomenului de inflaţie de partide politice şi de iniţiative legislative, ceea ce este inacceptabil în opinia mea. Eu aş fi mai degrabă de acord cu micşorarea pragului electoral la 3% pentru creşterea reprezentării curentelor politice în Parlament, aşa cum, de altfel, am avut în 1992, deşi şi asupra acestui aspect s-ar putea discuta foarte mult cu organizaţiile neguvernamentale. Oricum, propunerea europarlamentarului Monica Macovei, deşi are modele europene, mi se pare cel puţin hazlie, în încercarea de implementare a acesteia.

Se pare că scrutinul de listă, cu reducerea numărului de parlamentari în sistem bicameral se bucură de o majoritate mai solidă, mai stabilă, iar reprezentativitatea aleşilor, dar şi răspunderea politică a partidelor vor creşte substanţial. Oricum, prioritatea Comisiei speciale de Cod electoral este modificarea legilor electorale de alegere a administraţiei publice locale (Legea nr. 67/2004 şi Legea nr. 215/2001), dar şi a aleşilor locali (Legea nr. 393/2006). Aceste modificări trebuie să fie lucrate în paralel cu modificările constituţionale de rigoare, să consolideze administraţiile publice locale şi să aducă mult dorita stabilitate şi reprezentativitate în funcţie a aleşilor locali.

Domnul Constantin Avram:

"Pavajul cu cătuşe"

Aşa cum anticipam sau, mai exact, aşa cum era de aşteptat, spectacolul arestărilor în direct continuă cu o cadenţă care ar fi fost greu de imaginat în urmă cu 10-15 ani. De la consilieri locali la judeţeni, de la primari de comune la primari de mari oraşe, de la miniştri la judecători, de la oameni de afaceri la deputaţi sau senatori, aproape toate segmentele demnităţilor publice au fost atinse de flagelul corupţiei generalizate, dacă luăm în seamă rechizitoriile procurorilor.

Desigur, reprezentanţii justiţiei trebuie să aplice legea, să prevină continuarea infracţiunilor de orice fel, pentru că marea corupţie este o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale, dar şi pentru că textul constituţional este imperativ: "nimeni nu este mai presus de lege." Dacă este aşa, atunci mă întreb de ce în anumite situaţii magistraţii, mai exact procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie, au început instrumentarea unor dosare ce vizează lideri ai fostului guvern sau ai PDL atât de târziu şi tocmai după expirarea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu!

Să fi reuşit fostul preşedinte să inducă un sentiment de teamă în rândul magistraţilor, adică al procurorilor sau judecătorilor, astfel încât aceştia au instrumentat cu prioritate dosarele adversarilor politici ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, lăsându-le pe acelea ce vizau liderii puterii PDL într-o aşteptare vinovată? Unii analişti politici au acuzat magistraţii de partizanat politic evident sau de interese personale ascunse. Eu cred că adevărul este undeva la mijloc, adică la graniţa definită de lipsa probelor suficiente pentru instrumentarea dosarelor şi presiunea politică a mai marilor vremii.

Şi dacă facem o retrospectivă a cazurilor de corupţie la nivel înalt, lesne putem observa că, după suspendarea lui Traian Băsescu din iulie 2012, acestea s-au înmulţit în progresie geometrică, iar după părăsirea Palatului Cotroceni de către Băsescu, numărul dosarelor instrumentate s-a înzecit în raport cu cele din primul mandat al fostului preşedinte.

De remarcat rămâne creşterea tensiunilor populare pe subiectul corupţiei, concomitent cu scăderea dramatică a coeziunii şi solidarităţii sociale, a neîncrederii în instituţiile statului, în clasa politică, a unităţii societăţii româneşti, în ansamblu. Singura instituţie care a înregistrat o creştere spectaculoasă la capitolul încredere este Direcţia Naţională Anticorupţie.

Uşor, uşor, în spaţiul instrumentării dosarelor de corupţie, de evaziune fiscală, de trafic de influenţă, de mită, de spălare de bani, s-a trecut de la expresia "indicii temeinice" la expresia şi motivaţia de "suspiciuni rezonabile", iar acestea au fost garnisite cu "zgomotul de cătuşe", gestul final al arestului preventiv!

Ceea ce în Codul penal este definit ca măsură excepţională (adică arestul preventiv) s-a transformat într-o măsură uzitată în aproape toate cazurile instrumentate, mizându-se în exclusivitate pe "metoda denunţului formulat de persoana arestată". Numai prin folosirea excesivă a denunţului (calomnios sau nu) organele de anchetă ce reprezintă instituţiile de forţă ale statului au înzecit cazurile de arestare preventivă.

Sunt convins că, nu măsurile de lipsire de libertate vor soluţiona cazurile de corupţie la nivel înalt, ci numai un rechizitoriu bazat pe probe de netăgăduit va contura decizia judecătorilor care, iată, au respins în numeroase cazuri măsura arestului preventiv propusă de procurori.

Eu cred că este un semnal clar dat de magistraţii judecători colegilor lor procurori că măsura arestului preventiv a fost folosită excesiv şi nejustificat. Ca să nu mai vorbim de blocajul la nivelul administraţiilor locale şi centrale, blocaj ce va genera scăderea dramatică a gradului de absorbţie a fondurilor europene.

Iată câteva riscuri ale "pavajului cu cătuşe" a drumului dintre "indicii temeinice" şi "suspiciuni rezonabile", riscuri care aduc după ele nesiguranţă, instabilitate economică, administrativă, politică şi socială.

Mai urmează doar haosul, indiferent de natura lui! Cu toţii trebuie să ne ferim de aşa ceva, pentru că am văzut cine ne-a apreciat gradul de integritate a parlamentarilor sau aleşilor locali!

Domnul Aurelian Ionescu:

"Educaţia gratuită - un drept pentru care 30 de copii din Adâncata plătesc cu bani sau cu efortul de a merge pe jos 8 km până la şcoală"

În aceste zile, la doar 55 km de Bucureşti, zeci de elevi şi părinţii lor se confruntă cu o situaţie ce vorbeşte de la sine despre starea jalnică în care a ajuns mecanismul organizatoric propriu învăţământului românesc. 30 de copii din satul ialomiţean Patru Fraţi, comuna Adâncata, sunt nevoiţi să meargă zilnic pe jos 8 km până la şcoala din comuna vecină, Dridu, pentru a participa la cursuri. Alternativa de moment la această situaţie de neconceput pentru un sistem educaţional european de secol XXI o reprezintă plata lunară a unei sume de aproximativ 140 de lei către o firmă privată de transport, efort financiar pe care părinţii acestor copii nu şi-l pot permite, din cauza lipsei veniturilor.

Problema este cu atât mai dificilă cu cât transportul elevilor de la Adâncata la şcoala din Dridu nu poate fi făcut pe cea mai scurtă rută dintre cele două localităţi, deoarece administraţia judeţeană s-a blocat în demersul de a găsi un constructor pentru podul rutier peste râul Prahova, aflat în conservare încă din toamna anului trecut, iar Primăria Dridu a sistat alocarea de fonduri pentru transportul cu microbuzul şcolar.

Pentru starea de fapt însă, incluzând aici mai ales neajunsurile şi neputinţele din plan administrativ local şi judeţean, nu pot fi făcuţi responsabili cei 30 de copii ce se chinuie zilnic să beneficieze de dreptul la educaţie şi nici părinţii acestora, cei care sunt lipsiţi de resursa financiară ce ar asigura transportul elevilor la şcoală în condiţii de confort şi siguranţă. Şi, pentru că vorbim de siguranţă, precizez că traseul pe care elevii merg la şcoală înseamnă traversarea unui pod avariat, a unui dig din jurul barajului Dridu şi o porţiune de pădure...

În ciuda situaţiei dificile în care se află elevii navetişti din Adâncata, în afara semnalelor de presă ce poartă cu ele mesajele de indignare ale părinţilor, nicio instituţie în drept să rezolve problema nu pare a se grăbi s-o facă. De aceea, vreau să trag un semnal de alarmă şi să solicit în mod public Ministerului Educaţiei şi implicit Inspectoratului Şcolar Judeţean Ialomiţa să analizeze posibilitatea dotării Primăriei Adâncata cu un microbuz şcolar, aşa cum autoritatea locală a primit asigurări că se va întâmpla încă de acum câteva luni, de la vremea distribuirii în teritoriu a autovehiculelor cu această destinaţie cumpărate de Ministerul Dezvoltării din banii pe certificate verzi.

O altă soluţie la problema transportului copiilor la şcoală este asigurarea resursei financiare la nivelul autorităţii locale ce dispune deja de microbuz şcolar. Astfel, din punct de vedere administrativ, stă în puterea de decizie a Consiliului Judeţean Ialomiţa să aloce Primăriei Dridu fondurile necesare transportului elevilor din Adâncata la cursuri, cel puţin pentru perioada de două luni şi jumătate rămasă până la finalul acestui an şcolar. Astfel, transportul cu microbuzul şcolar aflat în proprietatea Primăriei Dridu s-ar putea relua în cel mai scurt timp. Concomitent, administraţia judeţeană va trebui să închidă cât mai rapid, şi în termeni favorabili pentru binele public, subiectul reabilitării podului peste râul Prahova, la Dridu, un proiect cu care a rămas datoare nu numai faţă de cetăţenii din zonă, ci şi faţă de întregul angrenaj de transport rutier din perimetrul delimitat de DN2, DN2A, DN1D şi centura capitalei.

Domnul Florică Ică Calotă:

"Poluarea apelor, încotro?"

Ca urmare a poluării apelor, oamenii riscă să rămână fără apă potabilă, plante şi animale şi, în consecinţă, fără hrană. Fără ape curate, vom cădea victimă propriei neglijenţe.

România este una din ţările europene cu cele mai sărace resurse de ape. Astfel, până şi la resurse de ape am ajuns codaşi în Europa. Dar şi pe acestea le risipim şi le poluăm crezând că natura va putea să-şi refacă potenţialul la nesfârşit. Dacă adăugăm şi faptul că depindem în bună măsură de râurile care izvorăsc din alte ţări, ne facem o idee despre cât de necesar este să ne păstrăm apele curate, să le utilizăm raţional, să le regularizăm cursurile şi să ne îngrijim de managementul bazinelor hidrografice. Ca să nu ne lipsească apă de calitate, ar trebui să învăţăm şi s-o economisim.

Cum arată un râu poluat o ştim cu toţii: ambalaje, sticle de plastic care plutesc în derivă, constituind adevărate insule de deşeuri, mirositoare şi apă tulbure. Oamenii care aruncă în apă resturi menajere, peturi, gunoi de grajd, moloz sau animale moarte grăbesc şi ei moartea apelor şi îşi distrug propria resursă de viaţă.

Timp îndelungat am transformat reţeaua hidrografică într-o imensă ladă de gunoi, poluând apele. Luate de râuri, gunoaiele parcurg o lungă călătorie, de la izvoare şi până la construcţiile hidrografice, care sunt primele obstacole în calea lor.

Cele peste 15.000 de pesticide şi erbicide folosite în prezent în agricultură sunt şi ele duşmani ai apei de calitate. Folosite de agricultori din belşug pentru distrugerea dăunătorilor, acestea ajung să îndepărteze orice formă de viaţă. Acestea sunt preluate de precipitaţii şi intră în râuri şi pârâie. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se descompun repede în substanţe inofensive sau mai puţin nocive, dar cele mai multe sunt cele nedegradabile care persistă cu anii.

Dacă oamenii ar înţelege legătura dintre problemele de mediu şi vieţile lor, ar fi mult mai motivaţi să protejeze natura. Din acest motiv viziunile tuturor instituţiilor trebuie să fie îndreptate spre acţiuni concrete, prin care să păstrăm, în special pentru copiii noştri, resursele naturale nealterate şi optime pentru întreţinerea vieţii.

Domnul Victor-Gheorghe Manea:

"1 nu este egal cu 26, domnule Ponta!"

Un punct minus în Raportul MCV din 28 ianuarie a.c. l-a constituit şi propensiunea Guvernului Ponta către ordonanţele de urgenţă în detrimentul proiectelor de lege. Legat de această situaţie, însuşi Avocatul Poporului a fost evaluat negativ, el fiind singurul care putea ataca la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă care nu se justificau. Comisia Europeană apreciază că: "Două dificultăţi au fost identificate, inclusiv în discuţiile cu Curtea Constituţională. Una este utilizarea frecventă a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului (O.U.G.), care limitează posibilităţile de consultare şi care au condus la o lipsă de claritate legislativă - cu urmări pentru unificarea jurisprudenţei şi practicii". Pe bună dreptate, Executivul a primit aceste critici; în 2013 au fost aprobate 117 O.U.G., iar în 2014 - 95 .

În urma acestor semnalări ale partenerilor străini - încă din octombrie 2013, Gianni Buquicchio, preşedintele Comisiei de la Veneţia, atrăgea atenţia că în România "se dă o ordonanţă la trei zile", iar în septembrie 2014, Hoyt Yee, asistentul adjunct al secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia, aprecia că O.U.G. "sperie investitorii străini şi stagnează creşterea economică" -, dar şi ale societăţii civile, premierul Victor Ponta şi-a însuşit cuminte aceste critici, lăudându-se la o emisiune TV că în anul 2015 Executivul a emis o singură ordonanţă de urgenţă - O.U.G. nr. 2/2015. Aşadar, vineri, 13 martie a.c., se publică în Monitorul Oficial al României nr. 176 Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri - la prima vedere un titlu benign, nestrident, conceput parcă în aşa fel încât să nu atragă atenţia. Dar asta numai la prima vedere. Pentru că, dacă citeşti actul normativ, îţi dai seama, cu perplexitate şi uimire, că această ordonanţă este una inedită. Parcurgând-o, constaţi că aceasta trece abrupt de la un domeniu la altul: de la Complexul Energetic Hunedoara şi Societatea Comercială "Complexul Energetic Oltenia" la beneficiarii programului "Prima Casă", de la reţeaua Traduki şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Legea poliţiei locale şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin etc. Legături între ele nu există. Adică, în accepţia premierului, există: "firul roşu" îl reprezintă faptul că "toate sunt măsuri financiare".

Prin această prestidigitaţie, Victor Ponta spera să escamoteze faptul că într-o singură ordonanţă de urgenţă comasa, de fapt, 26 de ordonanţe de urgenţă. O amalgamare abracadabrantă, menită doar să înşele recomandările primite de la Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia.

Şi, totuşi, domnule Ponta, vă întreb: în ce constă urgenţa acestor modificări? De ce se încearcă, de atât de multe ori, evitarea dezbaterii în Parlament? Oare nu ştiţi că, în România, Parlamentul este autoritate legiuitoare?

Doamna Ana Birchall:

"Promovarea produselor alimentare româneşti, o necesitate"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre necesitatea susţinerii şi promovării produselor alimentare româneşti, ca strategie pe care ţara noastră are datoria să şi-o asume pe termen mediu şi lung. Este o responsabilitate pe care o avem nu numai faţă de populaţia din mediul rural, ci mai ales faţă de generaţiile viitoare, cărora avem obligaţia să le asigurăm dreptul la o alimentaţie naturală şi sănătoasă.

Realitatea este că România are unul dintre cele mai mari procentaje de populaţie în mediul rural la nivelul Uniunii Europene. Nu este un secret pentru nimeni că ţara noastră beneficiază de unul dintre cele mai bune soluri pentru agricultură şi de un relief variat ce permite producţii diversificate. Sunt avantaje pentru care suntem pe bună dreptate invidiaţi. În ciuda atuurilor incontestabile şi unanim recunoscute, România este, din păcate, şi una dintre ţările cu cele mai mari rate de import al alimentelor din întreaga Uniune Europeană.

Am fost aleasă deputat într-un colegiu eminamente rural în judeţul Vaslui. Cunosc foarte bine problemele oamenilor care lucrează în agricultură, ştiu ce îi frământă. În ultimii ani s-au făcut progrese notabile în susţinerea agriculturii, dar eforturile trebuie continuate. Ceea ce înseamnă sprijin masiv acordat atât în etapa de producţie, cât şi în etapa desfacerii. Fiindcă degeaba vor avea agricultorii şi fermierii noştri producţii tot mai bune dacă accesul lor pe pieţele de desfacere va fi în continuare limitat.

Aşadar, actori instituţionali, factori decizionali, parlamentari, asociaţii ale agricultorilor, noi toţi trebuie să identificăm împreună acele soluţii care să asigure o penetrabilitate mai mare a produselor româneşti pe piaţa internă. Doar în acest fel vom putea beneficia la scară largă de alimente suficiente produse în România, de produse proaspete şi naturale, la preţuri accesibile. În felul acesta, vom obţine un dublu avantaj - românii de la ţară vor avea de muncă şi vor beneficia de condiţii mai bune de trai, în timp ce românii de la oraşe se vor hrăni sănătos, cu preţuri rezonabile la alimente.

Este o realitate că produsele româneşti sunt rara avis în hypermarketuri, unde taxele solicitate de retaileri sunt sufocante pentru producători. În schimb, în pieţele agroalimentare, reţelele de intermediari dictează politica de preţuri, ceea ce înseamnă că şi atunci când produsele autohtone reuşesc să pătrundă, preţurile finale sunt de cele mai multe ori foarte mari şi chiar prohibitive pentru cei mai mulţi dintre români.

Nu putem accepta ca legumele noastre, al căror gust savuros este inconfundabil, să nu mai poată fi găsite pe pieţe. Nu putem accepta ca galantarele să fie invadate de produse din carne semipreparate de slabă calitate, în condiţiile în care România are o tradiţie în creşterea animalelor. Nu putem accepta ca pieţele şi hypermarketurile să fie ticsite cu fructe aproape exclusiv din import, din moment ce ţara noastră are o capacitate enormă de producţie pe acest segment.

O vorbă împământenită spune că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra produse ieftine. Eu aş spune că, dacă ne dorim ca generaţiile actuale şi viitoare să fie sănătoase, este obligatoriu ca produsele româneşti, proaspete, naturale şi de calitate să fie accesibile pentru cât mai mulţi români. Dacă tot avem cea mai mare pondere a populaţiei în mediul rural din întreaga Uniune, atunci haideţi să transformăm această realitate într-o oportunitate, nu într-un impediment în calea dezvoltării.

România are capacitatea, poate şi trebuie să îşi hrănească singură cetăţenii. Fiindcă adevărul este nu numai că avem resurse pentru a hrăni populaţia acestei ţări, dar am avea potenţialul să exportăm produse de calitate pe pieţe unde am fost prezenţi în trecut. Desigur, o astfel de strategie nu înseamnă că România trebuie să refuze importurile. Nicidecum. Soluţia este să importăm exclusiv acele categorii de produse alimentare unde există deficit, unde cererea este mai mare decât oferta. Să ne uităm la celelalte state ale UE care îşi apără cu dârzenie producţiile de alimente şi să învăţăm din experienţa lor. Asta înseamnă patriotism şi susţinerea convingătoare a cauzei noastre, în acord cu aşteptările românilor, fermieri şi orăşeni deopotrivă.

Doamna Ana Birchall:

"Participarea tinerilor la viaţa politică"

În declaraţia politică de astăzi aş dori să vă vorbesc despre viitorul democratic al României, cea mai de preţ avuţie a unei naţiuni: tinerii şi participarea lor la viaţa politică. Implicarea tinerilor în viaţa cetăţii este esenţială pentru o democraţie în formare aşa cum este cea din România şi depinde numai de noi în ce măsură generaţiile care urmează vor fi pregătite să îşi asume un rol important în actul politic de decizie care presupune inclusiv responsabilitate şi competenţă.

Cercetările sociologice ne demonstrează că segmentul social cu cea mai mare capacitate de schimbare, inclusiv cu un spirit mai revoluţionar, este reprezentat de tineri. Entuziasmul specific vârstei, instinctul de conservare relativ redus, capacitatea de a te pune în slujba unei idei cu toată fiinţa ta, toate acestea reprezintă trăsături de caracter care fac din tineret motorul de funcţionare social şi politic al unei naţiuni. Această putere creatoare şi de transformare a realităţii care caracterizează tineretul de pretutindeni poate fi folosită pentru binele comun şi în favoarea vieţii din societate. Problema apare atunci când trebuie să implicăm tinerii în viaţa politică şi să-i facem interesaţi de procesul luării deciziilor care le afectează viaţa.

Statisticile globale ne confirmă ceea ce constatăm zi de zi cu toţii: interesul îngrijorător de redus al tinerilor pentru politică, pentru cunoaşterea instituţiilor statului, chiar a drepturilor şi libertăţilor lor cetăţeneşti, precum şi pentru asumarea de responsabilităţi în cadrul comunităţilor. În majoritatea ţărilor, fie ele cu solide tradiţii democratice sau cu democraţii emergente, tinerii sunt reticenţi în a se implica în politică prin calea tradiţională de participare în procesele electorale. Mai mult, rata de adeziune la partidele politice este, în general, în scădere. Aşa se face că, spre exemplu, în prezent numai 2% din parlamentarii lumii au mai puţin de 30 de ani şi numai 12% dintre ei au sub 40 de ani, potrivit unui raport din 2014 al organizaţiei Inter-Parliamentary Union (IPU).

În România lucrurile stau şi mai rău. În afara dezinteresului pentru participarea activă la viaţa politică, tineretul nostru are exerciţiul activităţii de cealaltă parte a baricadei, de asemenea importantă pentru o democraţie participativă: voluntariatul. Conform Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020, România se încadrează în grupa ţărilor europene cu cel mai scăzut nivel de implicare în activităţile voluntare (alături de Grecia, Italia, Ungaria, Polonia şi Suedia), mai puţin de un tânăr din cinci derulând astfel de activităţi. 29% dintre tineri declară că ar fi dispuşi să participe ca voluntari într-o organizaţie neguvernamentală, precum o asociaţie sau o fundaţie. Majoritatea dau un răspuns negativ (53%), iar alţii nu sunt hotărâţi dacă ar fi dispuşi să facă acest lucru (16%). Aproape 4 tineri din 5 nu cunosc niciun ONG activ în localitatea proprie, în timp ce doar 5% fac parte dintr-un ONG. Cei mai mulţi tineri cred că principala măsură care ar trebui întreprinsă pentru încurajarea participării tinerilor la activităţi de voluntariat ar fi cea de informare a tinerilor privind posibilităţile de participare (aproape jumătate dintre tineri).

România a luat măsuri pentru a stimula implicarea tinerilor în acţiunile de voluntariat desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale, în sensul acesta fiind adoptată în vara anului trecut Legea voluntariatului, pe care am iniţiat-o şi susţinut-o alături de colegii şi colegele mele din Parlament. Astfel, activitatea desfăşurată ca voluntar este acum recunoscută ca experienţă profesională, pe baza unui certificat de atestare a competenţelor dobândite, iar tinerii au o şansă în plus în căutarea unui loc de muncă. Avem nevoie şi de alte astfel de măsuri care vin să contracareze situaţia actuală a implicării slabe a tinerilor în viaţa politică.

Există mai multe cauze ale indiferentismului politic în rândul tinerilor, iar una dintre ele ne vizează şi pe noi, clasa politică, şi anume imaginea pe care scena desfăşurării luptei democratice, Parlamentul, o are în România. Din ce în ce mai mult, politica din România este apreciată negativ, apreciere susţinută şi argumentată de mass-media, fapt care îi face pe aceşti tineri să refuze implicarea în viaţa politică. În opinia lor, cu mici excepţii, politica autohtonă este lipsită de profesionalism, predomină interesul personal, nepotismul şi scandalul (termenul de "circ" fiind prezent în mai toate cercetările sociologice) şi nu există o ofertă ideologică, astfel încât programele politice nu se pot diferenţia. La acestea se poate adăuga şi permanenta stare de conflict cultivată în societate în ultimii 10 ani.

România de astăzi are nevoie de implicarea tinerilor în politică. În ultimii ani, societatea românească supusă unui flux modernizator accelerat a facilitat apariţia unor voci proaspete în politică, mediul de afaceri, cultură, dinamizând dezbaterea publică şi generând noi teme sociale, economice. Guvernul condus de către Victor Ponta a reuşit în ultimii trei ani să integreze în procesul decizional de la Guvern tineri foarte competenţi, cu pregătire academică de excepţie şi cu rezultate în mediul privat, care au venit cu un suflu nou, plin de curaj şi energie. Implicarea politică a tinerilor poate readuce în prim plan energia de care este nevoie în implementarea unor reforme sau chiar în conturarea unei perspective îmbunătăţite spre care tindem cu toţii. Mai mult decât atât, implicarea aceasta se poate contura şi la nivelul unui partid politic, în sensul în care tinerii doresc să-şi afirme viziunea proprie asupra societăţii.

De-a lungul carierei mele, în avocatură şi politică, m-am înconjurat de oameni de valoare, cu proiecte frumoase de viaţă, fiind o susţinătoare a tinerilor. Din munca în echipă cu ei, am învăţat că faptele reprezintă măsura adevărată a caracterului nostru. De aceea, cred că tinerii care fac primii paşi în viaţa de adult au nevoie de ajutor şi de oportunităţi, de exemple şi de promovare, de implicare activă în viaţa politică care să le ofere o şansă de realizare şi posibilitatea de a lua decizii. Prin programul de internship pe care l-am organizat la Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, tinerii au avut posibilitatea să cunoască în detaliu care sunt obiectivele mele politice şi legislative şi să participe activ la punerea lor în practică, oferindu-li-se şansa să-şi folosească cunoştinţele dobândite şi în afara sălilor de curs. Avem nevoie de cât mai multe astfel de programe, însă avem nevoie şi de o schimbare la nivelul percepţiei publice despre imaginea oamenilor politici. Stă în puterea noastră să oferim României o imagine diferită de spectacolul cu care am fost obişnuiţi.

Am în vedere aici: un Parlament onest şi performant; un preşedinte care să adune românii în jurul său; Guvernul axat pe distribuirea resurselor şi a bunăstării cât mai echitabil, puterea judecătorească independentă şi corectă; exigenţă sporită - începând cu noi înşine; asigurarea accesului tinerilor la informaţie politică corectă şi de calitate; o mai mare deschidere către tineri, prin adaptarea strategiilor de informare şi dialog, atât din punct de vedere al mijloacelor de comunicare, cât şi al subiectelor abordate; încurajarea participării tinerilor la procesul legislativ începând de la consultări publice privind proiectele de acte normative; şi, de ce nu, o acţiune mai concertată a tinerilor noştri parlamentari, oricare ar fi apartenenţa lor politică, pentru susţinerea unor obiective comune în beneficiul tinerei generaţii din România.

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul Ponta prins din nou de Comisia Europeană cu lecţia neînvăţată"

Deşi, în Parlamentul României, Comisia pentru transporturi şi infrastructură, al cărei preşedinte sunt, a insistat în cadrul întâlnirilor avute cu reprezentanţii Ministerului Transporturilor, ca Masterplanul General de Transport să fie foarte bine corelat cu recomandările anterioare ale Comisiei Europene până la prezentarea acestuia şi am atras atenţia de nenumărate ori asupra problemelor identificate şi a lacunelor din documentul prezentat de către minister, din păcate, Guvernul Ponta a făcut tot cum a vrut şi iată că a reuşit să fie trimis acasă şi de această dată, ca să se corecteze greşelile, precum elevul prins din nou cu lecţia neînvăţată.

Astfel, Comisia Europeană a subliniat că masterplanului nu-i poate fi dat "bun de tipar" pentru finanţare, având în continuare nevoie de modificări, deoarece există încă probleme nerezolvate, "fiind necesare eforturi suplimentare" din partea Guvernului Ponta pentru îmbunătăţirea acestui document strategic pentru ţara noastră.

Cred că este limpede pentru toată lumea faptul că eforturile ar fi putut fi făcute de către reprezentanţii Guvernului încă de anul trecut, dacă ar fi dorit realmente ca România să se prezinte în faţa Comisiei Europene cu un document bine făcut, de nerefuzat, iar prioritizarea investiţiilor propuse ar fi fost în concordanţă cu cerinţele anterioare ale Comisiei, astfel încât strategia de implementare a proiectelor de infrastructură să fie pusă în acord cu sursele de finanţare, cu ordinea de implementare a obiectivelor şi cu împrumutul public de 7 miliarde de euro aprobat recent de Guvernul Ponta.

Mai mult decât atât, Comisia Europeană atrage atenţia şi asupra faptului că România riscă să pună în pericol ţinta de deficit bugetar cu acest împrumut şi cere asigurări clare că acest lucru nu se va întâmpla.

"Există încă unele probleme nerezolvate pentru care sunt recomandate eforturi suplimentare de îmbunătăţire a masterplanului. Acestea privesc concentrarea pe criterii limitate şi obiective de stabilire a priorităţilor, luând în considerare performanţele economice şi apartenenţa proiectelor la reţeaua TEN-T Core. Autorităţile române vor reflecta asupra modului de a încorpora mai bine aceste observaţii în masterplan", a susţinut doamna Sophie Dupin de Saint-Cyr, purtătorul de cuvânt al DG REGIO, în urma consultărilor de la Bruxelles cu reprezentanţii Guvernului Ponta.

Din punctul de vedere al membrilor Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor, s-a pornit prost încă de la început în fundamentarea acestui masterplan, deoarece indicatorii economici care au stat la baza stabilirii criteriilor de constituire a acestui document strategic pentru România au fost superficiali şi fără nicio legătură cu nevoile reale de dezvoltare ale ţării noastre.

Consider că aţi eşuat practic în misiunea de a oferi României o viziune stabilă şi coerentă de dezvoltare a infrastructurii pe termen mediu şi lung, lucru care va influenţa negativ statutul nostru atât în regiune, cât şi în faţa decidenţilor europeni.

Vă întreb, în acest caz, domnilor guvernanţi, câte variante finale mai aveţi de gând să prezentaţi Comisiei Europene? Cum au fost respectate, domnilor din PSD, criteriile de bază ale masterplanului, dacă nici a cincea oară, în decurs de aproape doi ani, Guvernul Ponta nu a putut veni în faţa Comisiei Europene cu un document care să poată fi agreat, având în vedere că acesta reprezintă totuşi strategia noastră de transport pentru anii 2014-2020, iar noi riscăm, prin bâlbâielile nesfârşite ale guvernelor dumneavoastră, ca nici la jumătatea acestui an să nu avem undă verde pentru finanţare, dat fiind faptul că nu respectaţi cerinţele europene?!

Domnul Vasile Varga:

"Guvernul are datoria de a găsi rapid soluţii pentru tineri"

România nu se mai află de ceva vreme printre primele ţări europene cu o rată a şomajului ridicată, dar, din păcate, ţara noastră continuă să deţină detaşat prima poziţie în ceea ce priveşte şomajul relativ în rândul tinerilor între 15 şi 24 de ani, iar acest lucru nu face altceva decât să-i descurajeze pe cei care fac primii paşi pe cont propriu în viaţă.

Este evident faptul că, pentru tinerii noştri absolvenţi, această poziţie de top ocupată de România în rândul ţărilor europene este una din ce în ce mai îngrijorătoare, având cu siguranţă un impact extrem de negativ asupra speranţelor acestora de a-şi găsi un loc de muncă decent în propria ţară.

Astfel, România a ajuns să se confrunte cu mari probleme în rândul tinerilor în ceea ce priveşte zona ocupaţională şi cred că acest aspect negativ este dat de rezultatul unor politici guvernamentale extrem de superficiale, care nu reuşesc să identifice cauzele care provoacă acest efect nefast pentru generaţii întregi de tineri.

La întrebarea firească: cum oare am ajuns noi, românii, să conducem detaşat în topul european al şomajului relativ la "tineret-speranţe", depăşindu-i chiar şi pe italieni - deşi problemele şomajului, per ansamblu, au fost şi rămân mult mai grave în Italia, cred că Guvernul actual are datoria nu numai să aibă un răspuns imediat, ci să şi identifice cât mai rapid cele mai pertinente soluţii şi să promoveze politici de bun augur pentru tinerii români, care să aibă efect pe termen mediu şi lung.

Cred, de asemenea, că aici trebuie avute în vedere şi schimbări substanţiale în sistemul de educaţie românesc, care a ajuns unul aproape fără sens, din perspectiva ocupaţională, reuşind trista performanţă de a scoate absolvenţi pe bandă rulantă pentru o mulţime de meserii care nu mai au aproape deloc căutare pe piaţa muncii, iar domenii importante, cum sunt cele din IT şi sănătate, nu mai pot fi acoperite la nivelul cerinţelor de pe piaţă.

Ţin să trag acest semnal de alarmă Guvernului Ponta în privinţa exodului tinerilor, deoarece acesta nu pare a fi mai deloc preocupat de problemele lor, astfel încât să aibă în vedere scoaterea României de pe acest podium european ruşinos al nivelului ridicat al şomajului celor până în 25 de ani.

Şi în Brăila, judeţ pe care îl reprezint în Parlament, lucrurile nu stau diferit în această privinţă, cea a problemei tinerilor fără locuri de muncă, având în vedere faptul că datele statistice oferă aceleaşi semnale de alarmă: din aproximativ 9.000 de şomeri, un sfert dintre ei au sub vârsta de 29 de ani, iar rata şomajului creşte de fiecare dată când o promoţie de elevi sau studenţi îşi termină studiile!

Cred că orice Guvern serios ar trebui să găsească rapid soluţii pentru stoparea sau măcar încetinirea exodului tinerilor din România, deşi acest fenomen îngrijorător pare lipsit de importanţă pentru Guvernul Ponta!

Dar poate faptul că numărul mare al tinerilor care părăsesc ţara va pune o presiune mare asupra finanţelor publice în viitor, având în vedere că ne confruntăm cu cel mai accelerat ritm al îmbătrânirii populaţiei din Europa şi acest lucru ar trebui să-i trezească pe guvernanţi din letargie.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL îşi ţine promisiunea faţă de românii din diaspora"

Deşi nu Partidul Naţional Liberal este cel care a organizat într-un mod scandalos alegerile prezidenţiale din toamna trecută, când mii de români din străinătate au fost, la propriu, batjocoriţi, la ambele tururi de scrutin, neputând să-şi exercite un drept fundamental, stând ore în şir în ploaie şi frig, fără a putea păşi măcar pragul secţiilor de votare pentru a vota, noi, liberalii, ne simţim obligaţi în faţa tuturor românilor să punem în dezbaterea Parlamentului României Proiectul de lege privind votul prin corespondenţă pentru a fi legiferat.

În acest sens, Grupurile parlamentare ale PNL din care fac şi eu parte, în calitate de parlamentar liberal de Braşov, au definitivat şi trimis Proiectul de lege privind votul prin corespondenţă, spre informare şi observaţii, atât tuturor celorlalte grupuri, cât şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea şi primului-ministru, domnul Victor Ponta.

PNL argumentează în această iniţiativă că votul prin corespondenţă este un vot alternativ, care nu exclude votul obişnuit, prin prezenţa la urne, într-o secţie de votare organizată în străinătate şi, de aceea, este obligatoriu ca acest vot prin corespondenţă să fie dublat de măsuri privind organizarea secţiilor de votare din străinătate.

În acest sens, PNL susţine transferul delimitării şi organizării secţiilor de votare de la MAE la Autoritatea Electorală Permanentă, concomitent cu o creştere consistentă a numărului acestor secţii de votare, AEP putând să se raporteze la statistica votului din noiembrie 2014 pentru a crea astfel o geografie a secţiilor de vot din străinătate, care să se adreseze direct comunităţilor de români cu populaţie mare.

Procedura pe care noi o propunem în acest proiect înaintat tuturor grupurilor parlamentare în privinţa votului prin corespondenţă cuprinde următoarele etape: AEP elaborează un registru al cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, care optează pentru votul prin corespondenţă, iar odată ce acest registru este finalizat, AEP începe transmiterea documentelor de vot. Apoi, alegătorul care optează pentru votul prin corespondenţă va primi acasă un plic care conţine instrucţiunile de vot, un certificat de alegător pentru votul prin corespondenţă, pentru a dubla garanţia identităţii alegătorului, care se semnează de către persoana respectivă. În plus, în plic va exista declaraţia pe proprie răspundere, care are rolul de a certifica, prin semnătura şi datarea olografă, că votul a fost exprimat în condiţii legale, adică neinfluenţat de nimeni, şi fără a primi foloase materiale, potrivit prevederilor legale. Alegătorul primeşte în plic buletinul de vot şi un timbru autocolant, cu anumite elemente de securitate, care imită ştampila cu "votat" din secţiile de vot normale, exprimându-şi opţiunea de vot prin aplicarea timbrului în patrulaterul dorit. Acest buletin de vot trebuie să asigure secretul votului.

Prin demersul nostru legislativ consider că redăm tuturor românilor un drept fundamental, şi anume acela de a vota fără a mai fi vreodată obstrucţionaţi în vreun fel, în funcţie de interesele de moment ale vreunui partid sau altul. Mai cred de asemenea că prin susţinerea şi adoptarea Legii votului prin corespondenţă, PSD are acum şansa de a-şi corecta greşelile flagrante în faţa românilor din diaspora.

Noi, liberalii, considerăm că reforma Codului electoral, - pe care şi-a propus-o întreaga clasă politică, nu poate fi nici corectă, nici completă dacă românii din diaspora vor fi trataţi în continuare ca cetăţeni second-hand şi nu vor avea asigurat de către statul român dreptul fundamental de a vota în condiţii normale, decente, punând capăt unui cadru legislativ ambiguu şi incomplet, care nu a făcut altceva decât să conducă la incidente reprobabile, aşa cum au fost cele din noiembrie 2014 la secţiile de vot din străinătate.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Majorarea alocaţiei copiilor, un efort mult prea mare pentru guvernanţi"

Senatul a respins, la începutul acestei luni, o propunere legislativă a Partidului Naţional Liberal care ar fi modificat legea privind alocaţia de stat pentru copii, în sensul majorării cuantumului acesteia începând cu data de 1 ianuarie 2015. În cazul în care propunerea legislativă ar fi fost aprobată, peste 3,5 milioane de minori ar fi beneficiat de majorarea alocaţiilor de la 42 de lei la 200 lei lunar.

Iniţiatorii legii au subliniat că în Uniunea Europeană media sumei destinate minorilor aflaţi în întreţinere depăşeşte 100 de euro, iar în multe state europene cuantumul alocaţiei creşte începând cu al doilea sau al treilea copil. De exemplu, Germania alocă 184 de euro pentru primii doi copii, apoi 190 de euro şi 215 euro. Şi restul ţărilor europene alocă sume decente primului copil: Irlanda 148 de euro, Danemarca 145 de euro, Marea Britanie 105 euro sau Franţa 120 de euro. În România însă alocaţia de stat pentru copii este universală, indiferent de numărul copiilor unei familii şi nu depăşeşte 10 euro!

Mai mult, alocaţia copiilor nu a mai fost actualizată din ianuarie 2009 şi nu este corelată nici cu inflaţia, nici cu puterea de cumpărare, nici cu coşul zilnic şi nici cu necesităţile unui copil la hrană, întreţinere şi studii. Este, în ceea ce mă priveşte, o ruşine, o bătaie de joc şi praf în ochi aruncat tuturor copiilor din ţară! Oare ce anume poţi cumpăra ca părinte unui copil care, de exemplu, tocmai a început şcoala din fabuloasa sumă de 42 de lei?

Aşa cum era de aşteptat, cercetările demonstrează că, în prezent, în ţara noastră, creşterea şi educarea copilului necesită cheltuieli ce depăşesc bugetul mediu al unei familii. Faptul că nivelul alocaţiei este atât de mic în România are consecinţe grave, scăderea demografică fiind una dintre acestea. Şi cine îi poate judeca pe tinerii care, simţindu-se în nesiguranţă, aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent?

La aceste întrebări ar trebui să ne răspundă guvernanţii noştri, în frunte cu premierul Victor Ponta, care nu mai contenesc cu tot felul de minciuni şi laude la adresa activităţii Guvernului. Din păcate, pe Domniile Lor nu-i mai interesează soarta copiilor, au alte treburi, sunt ocupaţi cu DNA, SRI, DIICOT, ANI şi alte instituţii "selecte" ale statului....

Aşa cum era de aşteptat, reprezentanţii Guvernului nu au îmbrăţişat propunerea legislativă venită din partea PNL, susţinând că bugetul statului este mult prea mic momentan, banii fiind insuficienţi pentru creşterea alocaţiilor copiilor. "Efortul bugetar suplimentar lunar ar fi de 550 milioane de lei. Guvernul nu susţine prezenta propunere legislativă", a spus Codrin Scutaru, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Ba mai mult, aflat într-o gravă eroare, premierul Victor Ponta a susţinut cu tărie faptul că alocaţiile copiilor nu mai au de ce să fie majorate pentru că Executivul deja s-a preocupat de acest lucru, dublându-le de la 42 de lei la 84 de lei! Din păcate pentru acei părinţi şi copii care au auzit afirmaţiile premierului Ponta, trebuie spus faptul că Executivul nu a majorat alocaţiile tuturor copiilor, ci doar alocaţiile familiilor sărace, care au un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie. Această afirmaţie falsă aruncată în spaţiul public de premierul României ne dovedeşte (pentru a câta oară?) dezinteresul Guvernului condus de Victor Ponta faţă de cei care reprezintă viitorul acestei ţări. Ca să nu mai spunem că este inadmisibil să fii prim-ministru şi să nu ai habar de cuantumul alocaţiilor pentru copii!

În consecinţă, îi solicit premierului Ponta, mare maestru al ordonanţelor de urgenţă, să lase demagogia şi cinismul de-o parte şi să promoveze o ordonanţă de urgenţă prin care alocaţia de stat pentru toţi copiii să fie majorată la 200 de lei. Dacă a fost în stare să dea ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă sau să ascundă 26 de ordonanţe de urgenţă din domenii, fără nicio legătură într-una singură, sunt convins că poate face un efort să emită şi un astfel de act normativ. Este vorba totuşi de viitorul acestei ţări, copii frumoşi şi inteligenţi, cărora, la fiecare campanie electorală, le-aţi promis, domnule prim-ministru, rând pe rând, alocaţii mai mari, şcoli renovate, manuale digitale sau locuri de muncă bine plătite după terminarea şcolii şi nimic nu a devenit realitate.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"PNL va susţine în continuare şi în plenul Parlamentului votul în două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor"

Reprezentanţii PNL în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, propunerilor legislative privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale au susţinut încă de la începutul lucrărilor în această comisie faptul că alegerea primarilor din România trebuie să aibă loc în două tururi de scrutin pentru ca aceştia să poată fi consideraţi atât legitimi, cât şi reprezentativi pentru comunităţile în care candidează, şi nu doar pentru propriile partide.

Noi, liberalii, nu am reuşit, din păcate, să-i convingem pe colegii din PSD şi aliaţii lor, că România are nevoie în această etapă de o modernizare şi o democratizare profundă a sistemului electoral, care să le asigure electorilor reprezentativitate maximă, mai ales în plan local unde un primar ales într-un singur tur poate să fie validat şi cu mai puţin de 20%.

Mai mult decât atât, în privinţa alegerii preşedinţilor de consilii judeţene, lucrurile sunt şi mai grave, deoarece aceştia nu vor mai avea absolut nicio legitimitate, în condiţiile în care PSD nu mai doreşte ca alegerea acestora să mai aibă loc măcar într-un tur de scrutin, ci să fie aleşi la masa verde.

Noi, liberalii, considerăm că atât primarii, cât şi preşedinţii de consilii judeţene trebuie să fie aleşi în mod direct de către cetăţeni şi tot în două tururi de scrutin pentru a avea într-adevăr legitimitatea dată de voturile a cel puţin 50% dintre cetăţenii alegători.

Cum crede PSD că se poate face reforma administrativă a României - reformă pe care Guvernele Ponta au ratat-o până în prezent, fiind unul dintre marile eşecuri de guvernare ale PSD - cu nişte preşedinţi de consilii şi nişte primari fără nicio legitimitate în faţa cetăţenilor din localităţile respective? Câtă putere de convingere vor putea avea nişte primari în comunităţile lor şi câţi dintre cetăţeni vor fi de acord cu proiectele pe care aceştia le vor impune ulterior, dacă ei sunt aleşi de doar 10-20% din populaţia localităţilor respective?

Cum mai poate fi credibil, în acest context, PSD, în privinţa reformei administraţiei, dacă acelaşi PSD nu a făcut altceva decât să vorbească până acum de proiecte în acest sens doar pe la televizor, iar atunci când trebuie puse în practică decizii care ar putea avea impact reformator în administraţie, propunerile susţinute de PSD şi guvernele sale se dovedesc a fi ori neconstituţionale - vezi marea descentralizare a domnului ministru Dragnea - ori lipsite de sens şi legitimitate?!

Domnul Nuţu Fonta:

"Argumente solide pentru prezenţa unui elicopter SMURD pe Aeroportul Internaţional Baia Mare"

În intervenţia mea de astăzi doresc să atrag atenţia asupra necesităţii mutării elicopterului SMURD destinat Regiunii de dezvoltare Nord-Vest pe Aeroportul Internaţional Baia Mare. Acest demers este susţinut atât de către toţi parlamentarii judeţului Maramureş, cât şi de primarul municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, din motive absolut realiste, pragmatice şi fundamentate.

Amplasarea şi dotarea unui heliport la Baia Mare este justificată prin nevoia dinamizării activităţii Serviciului SMURD Maramureş, iar mutarea aici a elicopterului distribuit la Jibou este absolut necesară, având în vedere particularităţile şi specificul zonei de nord a ţării, extrem de importantă, atât din punct de vedere teritorial, cât şi turistic, dar mai ales din raţiuni de siguranţă naţională şi securitate. În actualul context delicat în care se află România, ca graniţă de est a NATO şi a Uniunii Europene, pe fondul conflictelor interminabile din ţara vecină Ucraina, considerăm că se impune întărirea capacităţii de intervenţie în situaţii de urgenţă atât pentru judeţul Maramureş, cât şi a celor limitrofe.

În numele parlamentarilor maramureşeni, am solicitat public conducerii MAI să analizeze oportunitatea amplasării bazei aeriene a Regiunii Nord-Vest pe Aeroportul Internaţional Baia Mare. Există raţionamente logice şi motive fundamentate în sprijinul adoptării acestei măsuri. În prezent, Serviciul Judeţean SMURD Baia Mare deserveşte atât judeţul Maramureş, cât şi zonele limitrofe, Satu Mare şi Sălaj. Personalul care este angajat în UPU este format din 22 medici de urgenţă sau medici de medicină generală, cu competenţă în medicina de urgenţă şi 22 de medici colaboratori, asistenţi medicali instruiţi în acordarea primului ajutor în medicină de urgenţă asistenţi sociali şi personal auxiliar. De asemenea, prin înfiinţarea serviciului SMURD, medicii si asistenţii UPU vor putea asigura şi asistenţa medicală de urgenţă în prespital la pacienţii aflaţi în stare critică, prin intermediul ambulanţei de terapie intensivă. Trebuie menţionat că volumul de muncă desfăşurat în UPU-SMURD Baia Mare este uriaş, de la înfiinţare şi până în prezent fiind înregistrate 26.000 de intervenţii, numărul acestora crescând de la 3.656 în 2010 până la 6.337 de intervenţii anul trecut.

Un alt argument în favoarea adoptării acestei soluţii este faptul că Aeroportul Internaţional Baia Mare prezintă o serie de avantaje logistice şi operaţionale ce ar permite amplasarea unui elicopter SMURD cu bază sezonieră sau permanentă. Investiţiile necesare aici ar fi minime, deoarece aeroportul dispune în prezent de o staţie de alimentare cu carburanţi de aviaţie, kerosen şi benzină de aviaţie, suprafeţe de manevră şi de mişcare prevăzute cu servicii de control trafic aerian, dispecerat de sol, PSI, handling, pază şi servicii de securitate permanente, serviciu meteo permanent, acces auto facil, dar şi controlat din punct de vedere al securităţii la toate punctele în care ar fi necesar, în funcţie de specificul situaţiilor de urgenţă şi SMURD, inclusiv la scara aeronavei. Aeroportul Baia Mare are dotări tehnice suplimentare, respectiv mijloace tehnice de aerodrom, de deszăpezire, spaţii încălzite şi cu acces la utilităţi (toalete, duş, punct de alimentaţie publică), care pot fi folosite pentru situaţiile în care nu se poate face îmbarcarea-debarcarea direct din aeronavă sau apar întârzieri faţă de programul iniţial. Mai mult decât atât, există deja în cadrul aeroportului un dispensar medical cu mai multe încăperi şi dotat minimal cu mobilier, instrumentar şi substanţe adecvate. Iluminarea performantă, la nivelul normelor europene în vigoare, a întregii platforme de îmbarcare-debarcare (lungime de 265 metri, lăţime de 60 metri), permite operaţiuni de anvergură şi fără constrângeri de spaţiu, inclusiv pe timp de noapte. Există posibilitatea amenajării rapide în imediata vecinătate a platformei de îmbarcare-debarcare, cu toate utilităţile necesare deja existente - energie electrică, apă, reţea PSI, pază, căi de acces betonate şi cu acces prioritar în vederea deszăpezirii etc. - a unui hangar, conform necesităţilor aeronavei ce trebuie protejată, în vederea disponibilităţii permanente a acesteia pentru serviciul de intervenţie. Sunt deja asigurate mijloacele de comunicaţie cu terminale pe aeroport, prin fibră optică, ROMATSA, STS, RDS/RCS, Romtelecom sau prin GSM, Vodafone, există un personal de serviciu al aeroportului, de diferite specializări, care se poate implica pe perioada programului aeroportuar în sprijinirea logistică a operaţiunilor de urgenţă, şi, în plus, există facilităţile standard ale unui aeroport internaţional - vamă, poliţie de frontieră, poliţie transporturi, antitero SRI - fapt ce permite operarea rapidă a unor zboruri cu destinaţie sau punct de plecare în străinătate.

Subliniez că în ultima perioadă au existat mai multe acţiuni la limita destabilizării în imediata apropiere a graniţei României cu Ucraina, pe raza judeţului Maramureş, care ar fi putut fi soluţionate mult mai operativ în situaţia existenţei unui elicopter SMURD. De asemenea, un copil din apropiere de Borşa a murit cu zile din cauza unei banale pneumonii, iar şi în acest caz prezenţa unui aparat de zbor ar fi condus, probabil, la uşurarea transportului şi la salvarea vieţii micuţului. Numărul deplasărilor auto efectuate pentru transportarea bolnavilor în stare critică către centrele medicale mari (Cluj, Bucureşti, Timişoara) cu mijloace SMURD/ISU, cu plecare din Baia Mare şi din alte localităţi din judeţ, a crescut considerabil. De amintit şi faptul că deplasările auto ale urgenţelor medicale din Borşa/Vişeu de Sus către Baia Mare sunt extrem de anevoioase, fiind vorba de un traseu de aproape două ore, timp în care viaţa bolnavilor poate fi în pericol.

Totodată, trebuie ţinut cont de relieful preponderent muntos al judeţului, starea precară a drumurilor, precum şi timpul mare de deplasare cu mijloacele terestre. Judeţul Maramureş se confruntă cu o serie de riscuri specifice, atât de cutremur, cât şi de alunecări de teren, secetă, inundaţii, blocări de gheţuri, avalanşe, incendii de pădure. Din punct de vedere al expunerii la accidente chimice, existenţa iazurilor de decantare în judeţ generează riscuri mari de producere a unor accidente cu implicaţii transfrontaliere. Căile de comunicaţii rutiere sunt amplasate în majoritate de-a lungul cursurilor de apă, dar şi traversează masive muntoase, la peste 1.414 m altitudine, fiind posibil a fi afectate de inundaţii, înzăpeziri, avalanşe, polei. Blocarea acestora poate conduce la izolarea unor comunităţi locale cu populaţie numeroasă, imposibilitatea deplasării forţelor de intervenţie sau executarea manevrelor către acestea. În caz de dezastre, există pericolul blocării legăturilor cu Moldova, fiind necesară folosirea unei rute ocolitoare, ce presupune parcurgerea unei distanţe suplimentare de peste 250 km.

Acestea sunt suficiente motive concrete care ar justifica atribuirea de urgenţă a unui elicopter în folosinţa şi administrarea SMURD Maramureş, care ar putea fi operaţional în cel mult 30 de zile. Este extrem de neclar viitorul ostilităţilor din Ucraina, aflată în proximitatea nordului ţării, fapt ce ar impune prezenţa unui elicopter de urgenţă în zonă, fie şi doar din raţiuni preventive de securitate.

Reamintim că Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a repartizat recent un elicopter SMURD în oraşul Jibou, judeţul Sălaj, pentru a deservi cele şase judeţe ale Regiunii de dezvoltare Nord-Vest. Oraşul Jibou a fost ales ca bază pentru elicopterul SMURD din considerente majoritar geografice, însă o analiză amănunţită a structurii regiunii arată că locaţia respectivă nu ar fi cea mai potrivită alegere. Între motivele obiective, amintim că judeţul Sălaj nu dispune de nicio ambulanţă de terapie intensivă mobilă în cadrul SMURD, există o lipsă acută de personal medical care să deservească aeronava, iar lipsa spaţiilor de cazare pentru personal este o altă problemă nerezolvată. Mai mult, topografia zonei de amplasare a elicopterului nu este prielnică datorită văii râului Someş, unde în perioadele de primăvară, toamnă şi iarnă predomină ceaţa, ceea ce va duce la îngreunarea sau chiar imposibilitatea decolării şi aterizării, chiar şi pe timp de zi. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în considerare factorii economici, respectiv necesitatea unei investiţii considerabile în pregătirea bazei aeriene: platformă omologată pentru decolare-aterizare, hangar pentru adăpostirea aeronavei, staţie de alimentare cu carburanţi, sistem de iluminare pentru decolare-aterizare pe timp de noapte, serviciu meteo etc.

În concluzie, Aeroportul Internaţional Baia Mare îndeplineşte toate condiţiile necesare amplasării rapide a bazei aeriene pentru elicopterul SMURD ce deserveşte Regiunea Nord-Vest, fără a implica costuri mari şi fără a se suprapune cu zona de acoperire a elicopterului din judeţul Mureş. Relocarea bazei pe Aeroportul Baia Mare ar da undă verde desfăşurării operaţiunilor de urgenţă, într-un timp foarte scurt, iar din această hotărâre tot nord-vestul României ar avea foarte mult de câştigat.

Domnul Daniel Tudorache:

"Efecte pozitive în urma modificărilor aduse Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală"

Ţin să readuc în atenţia dumneavoastră o temă foarte importantă, care, deşi nu este niciunde prezentată sub formă de breaking news, ar trebui să ţină titlurile ştirilor de ultimă oră.

Aşa cum spuneam într-o declaraţie anterioară, în umbra informaţiilor superficiale pe care le primim din presă şi TV, un subiect de importanţă majoră se dezvoltă pe zi ce trece. Mă refer, desigur, la modificările aduse Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală. Aceste noi prevederi propuse de Guvern pentru a fi introduse în circuitul legislativ generează o strategie foarte clară de creştere economică sustenabilă. Reducerea TVA cu patru procente pentru carne, peşte, legume şi fructe, reducerea accizelor la carburanţi şi la alcool, eliminarea impozitului pe construcţiile speciale şi a impozitului de 16% pe veniturile din dividende, precum şi reducerea cotei unice de impozitare de la 16% la 14% din ianuarie 2019 nu reprezintă nişte obiective îndepărtate.

Toate aceste măsuri de relaxare fiscală sunt o necesitate, sunt piatra de temelie a creşterii economice şi a generării de noi locuri de muncă şi investiţii. Astfel, putem afirma că obiectivele de bază ale Guvernului pot genera efecte pozitive pe termen mediu şi lung atât timp cât ele vor fi tratate cu seriozitate de către toţi actorii politici.

Chiar dacă nu ne bucurăm întotdeauna de aceeaşi strădanie din partea colegilor din opoziţie, trebuie să facem tot posibilul pentru a ţine în atenţia publicului aceste tematici vitale.

Reducerea evaziunii fiscale poate fi combătută cu propriile arme. Aducerea la suprafaţă a economiei subterane ar marca un nou început economic pentru România şi ar conduce la încasări bugetare şi beneficii semnificative.

Măsurile incluse în noile coduri au luat naştere din convingerea că ţara nu poate evolua cu adevărat, decât dacă se lasă condusă de nişte principii economice sănătoase şi îndrăzneţe.

Astfel, neînfricarea specialiştilor care au contribuit la conceperea noilor măsuri a izbutit sădirea unei viziuni strategice şi sistematizate în domeniul fiscalităţii, viziune în urma căreia românii vor putea culege roadele: dezvoltare durabilă, creşterea calităţii serviciilor publice, atragerea investiţiilor, generarea de noi locuri de muncă şi multe altele.

Optimismul fiscal nu este doar un mit, este o realitate pe cale să se întâmple, este o previziune pozitivă aproape palpabilă.

Domnul Octavian Petric:

"Salarizarea personalului neclerical"

Declaraţia mea politică se referă la salarizarea personalului neclerical. Mai exact, această categorie de personal este salarizată la un nivel situat sub nivelul salariului minim brut pe economie. Prin personal neclerical, care beneficiază de sprijin sub formă de contribuţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, se înţelege personalul auxiliar al cultului religios care desfăşoară activităţi conexe actului cultic în vederea îndeplinirii acestuia, precum şi personalul neclerical angajat în unităţile de învăţământ teologic. Este vorba despre un număr de 19.251 de persoane care nu beneficiază de venituri minime, aşa cum ar fi firesc.

Pentru această categorie de personal, cuantumul sprijinului financiar acordat este stabilit la nivelul valorii de referinţă, noţiune introdusă în practică de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La data adoptării legii, valoarea de referinţă era egală cu salariul de bază minim brut pe ţară, respectiv 600 de lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 1051/2008. De altfel, Legea nr.284/2010 stabileşte o grilă de salarizare în sectorul bugetar, ca un raport între salariul de bază minim şi cel maxim, de la 1 la 15. În cadrul noii grile au fost stabilite 110 clase de salarizare, cărora le corespund coeficienţi de ierarhizare la un pas de interval de 1.025. Dar, de la adoptarea Legii nr.284/2010 şi până în prezent prevederile acesteia nu au fost aplicate şi valoarea de referinţă a rămas la nivelul de 600 de lei. În acelaşi timp însă, salariul minim brut pe ţară a fost modificat, ajungând la valoarea de 975 de lei.

Având în vedere faptul că sprijinul financiar instituit prin Legea nr. 284/2010 a fost stabilit la nivelul valorii de referinţă, care la data adoptării legii era egală cu salariul de bază minim brut pe ţară, pentru o reprezentare corectă a valorii muncii prestate de această categorie de personal, am iniţiat un proiect de lege care beneficiază de sprijinul tuturor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat, prin care valoarea de referinţă să fie înlocuită cu salariul de bază minim brut pe ţară şi astfel să se repare o nedreptate făcută personalului neclerical.

Menţionez că această modificare a legii este nediscriminatorie, fiind valabilă pentru personalul neclerical angajat al tututor cultelor oficial recunoscute prin lege de către statul român şi că valoarea salariilor personalului neclerical nu va depăşi valoarea salariilor personalului clerical (preoţi, imami, rabini ş.a.m.d.).

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Apel către Preşedintele României Klaus Werner Iohannis"

România a întreprins numeroase eforturi, din 2007 şi până astăzi, pentru a îndeplini toate condiţiile de aderare la spaţiul fără frontiere al Uniunii Europene. În acest sens, au fost soluţionate o serie de inadvertenţe din sistem şi au fost operate modificările solicitate, necesare alinierii noastre principiilor şi funcţionării celorlalte state membre.

O mare parte a statelor europene ne-au oferit suportul în parcurgerea acestui proces şi susţinerea pentru îndeplinirea obiectivelor asumate, dar, ca în orice altă situaţie din cotidian, a luat formă şi grupul ţărilor care s-au poziţionat contra aderării noastre.

Ţările care s-au pronunţat contra integrării României la Schengen au folosit diverse mijloace pentru a caracteriza drept inoportună o eventuală primire a noastră în zona euro, favoritul fiind raportul mecanismului de cooperare şi verificare, folosit ca unealtă principală pentru justificarea argumentelor aduse în defavoarea noastră.

România a mai fost blamată şi din cauza emigrărilor considerabile ce au avut loc odată cu deschiderea uşilor europene. Subiectul emigrării românilor în statele membre a făcut deliciul dezbaterilor politice europene şi subiectul favorit al campaniilor electorale, ignorând cu bună ştiinţă faptul că marea majoritate a cetăţenilor români prestează servicii în mod cinstit şi plătesc taxe şi impozite pe teritoriile străine.

Ne-am obişnuit deja ca România să fie oferită drept exemplu negativ în ceea ce priveşte corupţia din sistem şi inechitatea din justiţie şi totodată să fim exemplul pozitiv în privinţa creşterii economiei. Însă, ceea ce mi-a provocat o mare indignare, a fost aflarea veştii conform căreia ţara noastră a ajuns în ipostaza de a fi discreditată pe propriu-i teritoriu.

În decursul acestei perioade mi s-au adus la cunoştinţă afirmaţiile ambasadorului olandez la Bucureşti, care dezvăluie poziţia parlamentului olandez în ceea ce priveşte aderarea României la spaţiul Schengen. Acesta susţine ferm că statul român nu era pregătit la momentul aderării şi, conform opiniei sale, abia în acest moment am îndeplinit condiţiile necesare aderării. Ambasadorul mai declară şi faptul că, în mod decisiv, Olanda nu va susţine aderarea României la Schengen. Aceste opinii vin în urma unor declaraţii făcute nu cu mult timp în urmă, de către europarlamentarul olandez, Wim Van de Camp, care se arăta vizibil deranjat de faptul că ţara noastră "cere zilnic" să intre în Schengen, în loc să "îşi vadă de treabă pe plan intern".

Din punctul meu de vedere, problema nu constă doar în faptul că suntem ţinta atacurilor frecvente ale liderilor de formare a opiniei publice, ci şi faptul că ambasadorul olandez lansează critici chiar la adresa ţării care îi este gazdă.

Acest comportament este contrar conduitei diplomatice, mai ales în contextul în care ambasadorul are anumite sarcini cheie de îndeplinit pe teritoriul acestui stat. Conform funcţiei sale, acesta ar trebui să dezvolte şi să consolideze relaţiile de prietenie ale celor două ţări, să asigure o bună relaţionare şi comunicare între ele şi să promoveze bunele relaţii olandezo-române pe toate planurile, nicidecum să genereze conflict, să prezinte în public situaţii defăimătoare, precum datoria statului român faţă de o companie olandeză şi să se antepronunţe cu privire la şansele noastre de aderare la Schengen, spulberând astfel speranţele tuturor românilor care îşi doresc acest lucru.

Întrucât acest lucru este de neconceput, solicit, pe această cale, preşedintelui Klaus Werner Iohannis să îl declare pe ambasadorul Olandei la Bucureşti, Matthijs van Bonzel, persona non grata şi astfel să fie rechemat în statul său natal.

Consider că României ar trebui să i se ofere respectul cuvenit, având în vedere că suntem o ţară care a parcurs un drum lung şi anevoios, am depus eforturi considerabile pentru a ne moderniza şi pentru a ne alinia legislaţia normelor internaţionale într-un timp relativ scurt, şi pentru că ne-am deschis uşile Europei mai larg decât ni le-a deschis ea nouă.

Este intolerabil ca omul însărcinat cu dezvoltarea relaţiilor diplomatice să descurajeze astfel eforturile noastre, ale tuturor politicienilor, care ne dăm silinţa pentru a îndeplini toate condiţionalităţile necesare aderării la Schengen, şi, mai mult, să facă astfel de declaraţii la adresa ţării de reşedinţă, chiar din sânul ei.

Adresez această declaraţie Preşedintelui României, prin care îi solicit să îl invite pe ambasadorul olandez să părăsească teritoriul român.

Domnul Ion Bălan:

"Cum ne apărăm recoltele?"

În spaţiul public a apărut o discuţie necesară, legată de o reală problemă a proprietarilor de terenuri şi a fermierilor români: cum îşi pot apăra recoltele, animalele, bunurile?

Un raport al Societăţii Academice Române vorbeşte despre gravitatea furturilor agricole de la noi şi despre faptul că recolta nu este garantată în niciun fel şi nici apărată de statul român. Este o situaţie diferită faţă de ceea ce se întâmplă în străinătate, unde proprietarii au tot sprijinul autorităţilor şi orice vizită nedorită pe proprietatea cuiva este aspru pedepsită.

Nu vorbesc acum despre acordarea dreptului de a patrula pe câmp şi în ferme înarmat, însă schimbarea legislaţiei în domeniu se impune, având în vedere înmulţirea îngrijorătoare a cazurilor de furturi de produse şi animale cu autori necunoscuţi şi pagubă suportată exclusiv de cel furat. Este nevoie de sprijin acordat fermierilor care îşi asigură paza cum pot. Nu intră în atribuţiile acestora identificarea hoţilor şi tragerea lor la răspundere, ci în sarcina Poliţiei, care este neputincioasă în majoritatea cazurilor, iar paznicii angajaţi în ferme şi pe câmp nu au dreptul să-i reţină şi să-i predea pe atacatori, cel mult să-i sperie cu câini de pază şi cu lanternele din dotare. Hoţii au avantajul faptului că recolta şi animalele oamenilor sunt expuse şi apărate cu mijloace rudimentare, iar furtul nu-i pune, aşadar, în niciun fel de pericol, cel mult acela de a nu fura cât şi-au propus.

Mai grav este că nici la solicitarea Poliţiei în diverse cazuri nu se răspunde cu promptitudine, fiind considerate cazuri nu atât de grave care să necesite prezenţa imediată a oamenilor legii, ceea ce face aproape imposibilă soluţionarea ulterioară a furturilor.

Trebuie să înţelegem că proprietatea trebuie să fie respectată şi apărată în mod egal, fie că vorbim despre case, bunuri de preţ sau recolta de cartofi de pe câmp. Nu există proprietatea de rangul doi, iar paguba proprietarilor de terenuri şi animale este suportată în multe cazuri de noi toţi, reflectată în preţuri mai mari, în costuri crescute, datorate cheltuielilor cu paza şi tot ce decurge de aici. Garantarea proprietăţii ne priveşte pe toţi, agricultori sau nu, iar discuţia lansată în spaţiul public mă bucură, deoarece cred că va genera soluţii care să regleze acest domeniu.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Prin dezbaterile publice din ultimii 5 ani, reprezentanţii UAT-urilor din mediul rural, din care cel mai semnificativ for - ACOR (Asociaţia Comunelor din România) au stabilit împreună cu MADR 3 priorităţi pe termen scurt şi mediu: PNDR, irigaţiile şi cadastrul. Despre acest ultim domeniu voi vorbi în intervenţia de astăzi, întrucât cadastrul deficitar sau lipsa lui este una dintre cele mai frecvente piedici în aplicarea pentru finanţări europene agricole. Mai mult, termenul de finalizare nu trebuie să depăşească 2020, în condiţiile în care din acel moment plăţile din agricultură se vor face pe exploataţie, şi nu pe unitatea de suprafaţă. Înţelegem prin cadastru ansamblul de documente care prezintă situaţia topografică, economică şi juridică a terenurilor, dar şi elemente tehnice privind delimitarea hotarelor, marcarea perimetrelor sau puneri în posesie.

După revoluţia din ’89, fondul funciar românesc a suferit transformări structurale, în principal, din cauza retrocedărilor, însă nimeni nu s-a preocupat şi de o resistematizare din punct de vedere cadastral. În anii ’70, comuniştii au făcut ultimul cadastru general în care terenurile erau în proprietatea Cap-urilor şi IAS-urilor, desfiinţate după 1990. Este clar, că datorită tuturor transformărilor, acesta nu mai este de actualitate, iar statisticile din 2014 arătau că maxim 10% din terenurile agricole româneşti sunt cadastrate, de multe ori cu ocazia vânzării către entităţi străine. În opinia noastră, deşi multe guverne şi-au exprimat intenţia pentru demararea unui proiect naţional de cadastru, 2 mari probleme au blocat acest demers: pe de o parte legislaţia ambiguă, iar pe de altă parte lipsa sursei de finanţare, care la nivel naţional ar fi însemnat o sumă de ordinul sutelor de milioane de euro pentru un total de aproximativ 10 milioane hectare de teren agricol.

Încă două aspecte lămuritoare în încercarea de diagnoză a sistemului: la nivel naţional 90% dintre operaţiunile cadastrale au vizat terenuri şi construcţii din intravilan şi doi - neclarităţile din sistem lipsesc bugetele UAT-urilor de sume care nu pot fi încasate, estimate la zeci de milioane de euro anual.

Recent, la o conferinţă comună a Camerelor de Comerţ Internaţionale s-a concluzionat că cea mai mare piedică în dezvoltarea afacerilor din agricultură o reprezintă cadastrul. Având în vedere că o exploataţie agricolă are o valoare intrinsecă imobiliară, un cadastru extins permite garanţii mai mari faţă de bănci şi, implicit, un capital de lucru mai mare.

Instituţia centrală de resort, ANCPI (Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) a lansat anul trecut în dezbatere publică Proiectul de Hotărâre de Guvern privind Programul naţional de cadastru şi carte funciară, proiect de viziune în valoare de 1 miliard de euro, atât bani europeni, cât şi fonduri guvernamentale de dezvoltare. Trebuie menţionat că această instituţie, care până în 2009 se finanţa din venituri proprii, a suferit grave constrângeri financiare în perioada 2010-2012, care au blocat progresele în domeniu. Abia în luna mai 2013, prin şedinţa de Guvern, s-a alocat o sumă considerabilă destinată înregistrării imobilelor în sistemul de cadastru şi carte funciară. Un exemplu de bună practică este Proiectul CESAR, prin care, cu ajutorul unui împrumut de la BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), s-a efectuat cadastru pentru un număr de 50 UAT-uri, reprezentând 1,74% din planul naţional de cadastru. Pentru cetăţenii acestor comune programul înseamnă lucrări de cadastru şi cărţi funciare gratuite şi o gestionare durabilă, mai ales în scopul aplicării pentru fonduri europene destinate fermierilor.

Vă propun să sprijinim eforturile Guvernului şi ale ANPCI către progrese mai mari în efectuarea cadastrului agricol. Totodată, ANCPI, prin oficiile teritoriale judeţene, trebuie să dezvolte o comunicare mai intensă atât cu administratorii UAT-urilor, cât şi cu simplii cetăţeni care deţin proprietăţi funciare.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Amplificarea parteneriatului strategic între România şi Polonia aduce cele două ţări pe o linie comună a cooperării regionale alături de NATO şi UE’’

Vă aduc în atenţie câteva subiecte de fond referitoare la vizita recentă a preşedintelui României în Polonia, un eveniment care nu a beneficiat de o atenţie mediatică pe măsura semnificaţiei şi a implicaţiilor sale, faptul că atât Guvernul Ponta, cât şi preşedintele Iohannis susţin proiectul parteneriatului cu Polonia, a fost complet ignorat de media în abordarea jurnalistică a subiectului.

În urma vizitei preşedintelui României la Varşovia, cele două ţări au semnat o declaraţie comună pentru amplificarea parteneriatului strategic. Vizita trebuia să declanşeze instant anumite întrebări în spaţiul nostru public şi mediatic. "Corespunde sau nu această apropiere pronunţată a celor două state cu adevărat intereselor României în plan extern sau nevoilor sale de securitate?", este doar una dintre aceste întrebări. Răspunsul nu poate fi dat fără o revizuire a contextului politic regional actual.

Relaţia dintre România şi Polonia a fost oficializată încă din 2009 prin semnarea unui parteneriat strategic. Lipsa unor ameninţări reale în context regional a dus la relaxarea colaborării celor două state. Din nefericire, a fost nevoie de evenimente precum cele din Ucraina pentru a trezi brusc acest parteneriat. Astfel, după un deceniu în care politica de stat a Poloniei era una a veto-ului permanent faţă diferite iniţiative şi demersuri, precum acordul european de mediu, Constituţia Europeană sau bugetul UE, Polonia revine la o poziţie integratoare şi mediatoare.

Apropierea noastră de Polonia arată o aplecare spre o viziune comună asupra contextului regional, care are la bază interese comune şi poziţii geostrategice convergente.

Analistul polonez Adam Burakowski consideră că punctele de pe agenda întâlnirii vorbesc de la sine despre importanţa reapropierii celor două ţări şi arată potenţialul uriaş al acestei legături în materie de obiective: întărirea flancului de Est al NATO şi al UE, sprijin pentru integritatea teritorială şi pentru construirea democraţiei în Ucraina, integrarea europeană a Republicii Moldova, întărirea rolului pe care Europa Centrală şi de Est îl joacă în interiorul Uniunii Europene, securitatea energetică în regiune şi în toată Europa, combaterea terorismului internaţional, păstrarea vie a memoriilor în legătură cu ororile trecutului totalitar. Totodată, în cadrul vizitei, s-a discutat despre organizarea trilateralei Polonia- România-Ucraina la Varşovia.

Aşadar, implicarea Poloniei în politica internaţională şi regională este şi va fi, cel puţin în viitorul apropiat, puternic resimţită. Cu siguranţă, întărirea Parteneriatului Estic va fi reasumat de Polonia ca obiectiv de politică externă. Este important ca, în tot acest context, România să aibă un cuvânt important de spus, ca partener egal de decizie în negocierile regionale.

Atât acţiunile la nivel discursiv ale reprezentanţilor Rusiei, cât şi acţiunile de forţă din regiune ale acesteia, de la anexarea Crimeii, până la sprijinirea armată a separatiştilor din Ucraina, arată că, fără o politică a alianţelor mult întărită, stabilitatea Europei de est poate fi distrusă. Amintesc aici faptul că ambasadorul rus la Copenhaga a făcut o declaraţie publică prin care avertiza că toate ţările participante la sistemul antirachetă NATO, care include şi scutul de la Deveselu, vor fi ţinte ale Rusiei. În faţa unor astfel de declaraţii, NATO şi ţările UE trebuie să creeze imediat un lanţ comun de apărare, bazat pe o viziune comună şi acţiuni concertate.

A rămâne în afara acestor direcţii ar presupune izolarea şi vulnerabilizarea statului nostru. De altfel, reacţiile reprezentanţilor guvernului român au fost ferme. Ministrul român de externe şi-a exprimat solidaritatea cu Danemarca şi a reamintit faptul că sistemul antirachetă este pur defensiv. De asemenea, ministrul apărării, Mircea Duşa, a respins la rândul său declaraţia ambasadorului rus.

Alternativa pe care o avem faţă de această implicare este ca România să asiste pasiv la tot ce se întâmplă în statele vecine. Această poziţie ar fi însă nedemnă de un stat membru NATO, ar însemna acceptarea tacită a politicii bazate pe ameninţare dusă de Kremlin şi ne-ar crea vulnerabilităţi majore la capitolul credibilitate în plan extern şi la capitolul securitate.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia politică de săptămâna aceasta voi face referire la efectele dezastruoase ale guvernării PDL şi modul în care ele se reflectă în realitatea actuală a României.

Jaful din bani publici a fost politica de guvernare a PDL. Putem spune acest lucru, pentru că el este demonstrat de toate rapoartele realizate până acum de Corpul de Control al primului-ministru, rapoarte ce au fost confirmate şi de anchetele procurorilor. Însă consecinţa cea mai gravă a acestui furt generalizat promovat de PDL a fost inechitatea socială. Regimul politic Băsescu-Boc şi nedreptăţile acestuia le-au anulat românilor dreptul de a fi trataţi în mod corect de statul care ar fi trebuit să-i reprezinte şi să le asigure un trai decent.

În timp ce Traian Băsescu se declara, în conferinţele de presă, un susţinător al justiţiei şi al dreptăţii, guvernul său ascundea un sistem foarte bine pus la punct de drenare a banilor publici spre conturile unor oameni de afaceri protejaţi de regimul său. Avem cel mai recent exemplu în ceea ce se întâmpla la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Sistemul de jaf de la ANRP i-a pus pe foarte mulţi români în situaţia de a fi furaţi de două ori. Mai întâi, le-a fost confiscată averea de regimul comunist. Apoi, când în sfârşit ar fi trebuit ca statul român să-şi repare greşeala, ei au mai fost furaţi încă o dată prin confiscarea, de către protejaţii Guvernului PDL, a dreptului de a le fi retrocedate bunurile.

Din păcate pentru România, situaţia de la ANRP nu este singurul exemplu. Am uitat prea repede ceea ce se întâmpla la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau de jaful de un miliard de euro de la Hidroelectrica. Având în vedere această stare de fapt, românii trebuie să înţeleagă că orice furt de la bugetul de stat are un efect extins în sistemul public, pentru că toate acele sume cu care a fost păgubit statul afectează sănătatea, educaţia, cercetarea, armata şi alte domenii importante pentru dezvoltarea, securitatea României şi viitorul cetăţenilor ei.

USL, din care făcea parte Partidul Naţional Liberal, a făcut publice toate jafurile PDL, asumându-şi angajamentul de a le opri după preluarea guvernării. Executivul condus de Victor Ponta a reuşit să îndeplinească această promisiune şi continuă eforturile de a repara nedreptăţile cărora le-au fost victime românii. Totuşi, vedem cum liderii PNL, formaţiune politică din care face parte şi PDL-ul acum, au uitat ceea le spuneau cetăţenilor în urmă cu mai puţin de trei ani şi trec sub tăcere abuzurile pe care le-au comis noii lor colegi de partid. Eu sunt convins că cei care ne-au votat în 2012 încă îşi mai amintesc ce spuneau liberalii şi vor putea să le amintească atunci când noul PNL, care îi ascunde pe vechii PDL-işti, va veni iarăşi în faţa românilor ca să le ceară voturile.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Legea finanţării partidelor politice este acum la standard european"

Un mecanism corect de finanţare politică este esenţial pentru funcţionalitatea democraţiei, în sensul asigurării unor şanse egale de participare efectivă în procesul politic al tuturor cetăţenilor.

Aceasta a fost premisa care a stat la baza redactării noii Legi privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Votul din plenul Camerei Deputaţilor demonstrează un consens politic general în ceea ce priveşte standardul european la care au fost aduse noile reglementări legislative.

Iniţiativa legislativă prevede finanţarea exclusiv de la bugetul de stat a viitoarelor campanii electorale, reducându-se astfel cheltuielile cu campaniile electorale şi descurajându-se corupţia. Astfel, persoanele care candidează îşi vor achita cheltuielile de campanie, urmând ca statul să ramburseze banii. Sigur că rambursarea va ţine cont de anumite aspecte: plafoane pentru cheltuielile de campanie şi depăşirea de către candidat a unui scor electoral pentru a încasa aceşti bani.

Banii primiţi de candidaţi vor merge doar către anumite tipuri de cheltuieli: publicitate electorală la televiziune, radio, presa scrisă şi în mediul online, sondaje, pliante şi broşuri. Va fi interzisă distribuirea de bunuri cu însemne electorale: pixuri, brichete, tricouri, fulare, găleţi etc. Practic, accentul se va pune pe informarea populaţiei cu privire la candidaţi şi la programul acestora. Mai mult, donaţiile primite în campania electorală de către candidaţi vor fi folosite exclusiv pentru plata cheltuielilor angajate în timpul campaniei, până la expirarea termenului de depunere a raportului de venituri şi cheltuieli.

Această lege reglementează, de asemenea, modul în care partidele pot obţine împrumuturi şi stabileşte limita de 100 de salarii minime, care se publică în mod transparent în Monitorul Oficial. Până acum împrumuturile nu erau legiferate. Pentru a creşte transparenţa, s-a introdus obligativitatea încasării donaţiilor ce depăşesc 10 salarii minime pentru persoane fizice şi juridice doar prin sistemul bancar.

Mecanismul de finanţare a partidelor va fi funcţional doar în condiţiile unui sistem eficient de sancţiuni privind fraudele de natură financiară ale partidelor politice. Din acest motiv, noua lege mai prevede deschiderea unui cont exclusiv pentru încasarea subvenţiei de la stat pentru creşterea controlului asupra modului de cheltuire a veniturilor de la bugetul de stat, precum şi exceptarea de la executarea silită a acestui cont şi creşterea valorilor sancţiunilor financiare în cazul săvârşirii unei contravenţii. Astfel, cuantumul sancţiunilor este drastic crescut valoric şi este aliniat la dimensiunile europene, descurajând acţiunile care pot fi urmate de sancţiuni.

România avea nevoie de o lege de finanţare a partidelor politice la cele mai înalte niveluri de transparenţă, lucru care va face ca, în viitor, finanţarea, în special a campaniilor electorale, să respecte toate standardele europene. România are acum o astfel de lege europeană.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Securitatea Republicii Moldova - obiectiv prioritar pentru România"

Evenimentele din săptămâna precedentă sunt cel mai clar argument al faptului că problema securităţii Republicii Moldova este un obiectiv prioritar pentru România.

Marea Neagră a devenit spaţiul preferat al unor periculoase jocuri de război şi mă rezum să menţionez aici cel mai elocvent şi îngrijorător exemplu. În proximitatea zonei în care se desfăşurau exerciţiile militare navale şi aeriene programate şi anunţate de Alianţa Nord-Atlantică în Marea Neagră, au apărut nave militare şi avioane ruse care participau la exerciţii tactice neprogramate şi neanunţate oficial de către Ministerul rus al Apărării. Frecvenţa cu care astfel de evenimente inopinate apar în ultimul timp creează tensiuni fără precedent care pot degenera în orice moment într-un conflict deschis, ca urmare a vreunui accident nefericit. În plus, Rusia a anunţat că a transformat Peninsula Crimeea într-o fortăreaţă nucleară şi a ameninţat de asemenea că va considera drept "ţinte" toate ţările care vor participa la instalarea scutului antirachetă american.

Toate evenimentele pe care le-am amintit se petrec în această parte a lumii şi a Europei, în care se află România, iar provocările regiunii sunt şi provocările României.

În acest context, obiectivul cel mai important de politică externă se relevă de la sine şi este menţinerea păcii şi stabilităţii în această zonă, la graniţa de Est a UE şi NATO, iar România nu are de ales, decât să fie parte a acestui proces.

Pentru România, punctul cel mai sensibil este să găsim cele mai bune modalităţi de a sprijini Republica Moldova, care este atât de vulnerabilă în mijlocul atâtor tensiuni politice exprimate din ce în ce mai des şi mai intens prin manevre militare de anvergură.

"Securitatea Republicii Moldova este în pericol" şi această afirmaţie aparţine chiar preşedintelui ei, Nicolae Timofti, care a făcut referire recent la războiul din Ucraina şi la ameninţările generate de proiectul secret "Novorossia" al Kremlinului, care include şi Republica Moldova.

Pericolul unui conflict militar pe teritoriul Republicii Moldova este cât se poate de prezent şi de real, iar singura şansă este încercarea de apropiere de NATO.

România a fost mereu alături de Republica Moldova şi a sprijinit-o consecvent în parcursul ei european. Acum, datoria noastră este de a găsi cea mai bună soluţie politică pentru a întări securitatea Moldovei în faţa ameninţării ce vine dinspre Rusia. Aceasta este după părerea mea cea mai mare provocare care stă în faţa diplomaţiei româneşti în acest moment: să găsim o soluţie politică paşnică într-un climat din ce în ce mai marcat de tensiuni politice şi confruntări militare tacite.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Guvernul sprijină tinerii antreprenori să îşi înceapă prima afacere"

În România foarte puţini tineri decid să înceapă o afacere pe cont propriu. Cele mai frecvente cauze invocate sunt lipsa banilor şi birocraţia. Astfel, dinamismul, entuziasmul, energia şi nonconformismul, care sunt apanajul vârstei, se risipesc în vânt.

Din dorinţa de a dezvolta şi integra o generaţie de tineri antreprenori în spaţiul economic general, Guvernul a aprobat un nou program care să ajute tinerii să se lanseze în afaceri, chiar dacă pe moment nu dispun de capitalul iniţial necesar.

Programul presupune acordarea unei finanţări nerambursabile echivalente cu 50% din valoarea proiectului, dar nu mai mult de 10.000 de euro sau echivalentul în lei, a unei garanţii acordate de Fondul Naţional de Garantare al Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, în vederea realizării planurilor de afaceri acceptate până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 de euro, scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi angajaţi pe perioadă nedeterminată şi scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comerţului pentru înregistrarea microîntreprinderii, precum şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial al României.

Beneficiar poate fi orice tânăr întreprinzător care are capacitate juridică deplină de exerciţiu, nu a mai deţinut şi nu deţine calitatea de acţionar sau asociat al unei întreprinderi constituite în spaţiul economic european, înfiinţează pentru prima dată o societate comercială cu răspundere limitată şi care nu au mai beneficiat de finanţare în cadrul acestui program sau, altfel spus, acest program este conceput să ofere sprijin tinerilor şi în ceea ce priveşte finanţarea afacerii, dar şi să simplifice obligaţiile birocratice şi financiare faţă de bugetul de stat.

Dacă dorim ca tinerii să se simtă împliniţi, trebuie să îi ajutăm să îşi împlinească visul de a-şi pune pe picioare o afacere care le place, în care cred, în care îşi pot manifesta liber creativitatea şi ingeniozitatea şi să la oferim posibilitatea de a se bucura de rezultatele muncii lor.

Domnul Radu Babuş:

"Standardele europene"

Standardizarea europeană este rezultatul cooperării voluntare între industrie, autorităţile publice şi alte părţi interesate care colaborează în cadrul unui sistem bazat pe deschidere, transparenţă şi consens. Pentru industria europeană, standardele rezumă bunele practici dintr-un anumit domeniu, deoarece cuprind expertiza colectivă a actorilor participanţi.

În viitor, standardizarea europeană va avea, mai mult decât astăzi, un rol deosebit de important într-o gamă largă de domenii, variind de la sprijinirea competitivităţii europene, protecţia consumatorilor, îmbunătăţirea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi şi a celor în vârstă, până la combaterea schimbărilor climatice. Pentru a răspunde rapid la nevoile din ce în ce mai mari în toate domeniile, va fi necesar un sistem cuprinzător, inclusiv şi actualizat din punct de vedere tehnic. Acest sistem va valorifica punctele tari ale sistemului existent, însă va trebui să fie, de asemenea, flexibil şi să reacţioneze rapid pentru a putea aborda provocările viitoare pe măsură ce acestea apar.

Standardele şi standardizarea reprezintă instrumente de politică deosebit de eficace pentru Uniunea Europeană. Deşi standardele şi standardizarea au beneficii mult mai mari pentru economia europeană, acestea sunt utilizate ca instrumente de politică pentru a asigura, inter alia, funcţionarea pieţei interne, interoperabilitatea reţelelor şi sistemelor, în special în domeniul TIC, un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a mediului, o mai mare inovare şi incluziune socială.

Standardele sunt indispensabile în societatea digitală, pentru a asigura interoperabilitatea reţelelor şi sistemelor, în special în domeniul TIC. Într-o societate digitală, soluţiile TIC sunt utilizate atât în sectorul economic, cât şi în viaţa de zi cu zi. Soluţiile, aplicaţiile şi serviciile TIC trebuie să poată comunica reciproc şi trebuie să fie interoperabile. Interoperabilitatea necesită standarde.

Standardele europene joacă un rol foarte important în funcţionarea pieţei interne a produselor industriale.

Pentru a asigura eficacitatea standardelor şi standardizării, ca instrumente de politică ale Uniunii, este necesară existenţa unui sistem eficace şi eficient de standardizare care să ofere o platformă flexibilă şi transparentă pentru ajungerea la un consens între toţi participanţii şi care să fie, în acelaşi timp, viabil din punct de vedere financiar.

Standardele europene joacă un rol foarte important în funcţionarea pieţei interne a produselor industriale. Standardele europene înlocuiesc standardele naţionale, deseori contradictorii, care, ca atare, pot crea impedimente tehnice pentru o piaţă naţională.

Domnul Mihai Weber:

"Raportul guvernării Ponta - 80% dintre promisiuni, îndeplinite"

Prin voinţă, muncă şi responsabilitate, Partidul Social Democrat a reuşit să ducă la îndeplinire o mare parte dintre promisiunile asumate prin intermediul programului "USL - România Puternică". Deşi partenerii liberali au decis să se retragă din lupta împotriva regimului băsist, PSD a susţinut în continuare acest program şi a încercat punerea sa în aplicare, ajungând în prezent să atingă cele mai importante puncte din programul de guvernare. S-a dorit respingerea austerităţii şi realizarea unui echilibru între acţiunile pentru creşterea economiei şi crearea de noi locuri de muncă.

Prin acest model social-liberal, Guvernul a reuşit să fie alături de sectorul privat, să susţină reindustrializarea, să promoveze domenii cheie precum IT-ul, să simplifice fiscalitatea, dar şi să relanseze absorbţia de fonduri europene.

Reducerea CAS-ului cu 5 puncte, reducerea TVA-ului la alimente, reîntregirea salariilor bugetarilor, creşterea pensiilor mici şi indexarea tuturor pensiilor, creşterea alocărilor pentru grupurile vulnerabile, creşterea salariilor medicilor şi profesorilor cu venituri mici, creşterea subvenţiilor în agricultură (în 2014 subvenţia a fost cu 60% mai mare decât în 2011), diversificarea surselor de energie, gazoduct spre Moldova şi perfecţionarea pieţei certificatelor verzi, stoparea creşterii explozive la energie şi gaze, compensarea medicamentelor şi scăderea preţurilor acestora, redeschiderea de şcoli şi spitale închise (peste 500.000 de români au din nou acces la aceste servicii tăiate de PDL), subvenţionarea accesului la internet în şcoli, creşterea investiţiei în cercetare, neimpozitarea profitului reinvestit (în vigoare din 2014), desfiinţarea de tarife şi avize (numărul de taxe parafiscale s-a înjumătăţit), sunt doar câteva dintre obiectivele ce au fost îndeplinite de către actuala guvernare.

Mai sunt foarte multe de făcut pentru a creşte nivelul de trai al României, dar, în mod vizibil, suntem pe drumul cel bun. Ţara noastră are nevoie de o stângă puternică, mai ales în actualul context extrem de dificil, care să lupte pentru siguranţa şi nevoile fiecărui român.

Prin unitate, bună colaborare şi organizare, vom reuşi să trecem peste toate obstacolele întâmpinate.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

"Conturarea unor modalităţi eficiente de integrare a tinerilor pe piaţa muncii"

Biroul Internaţional al Muncii include în categoria şomerilor persoanele fizice, cu vârste cuprinse între 15-74 de ani, care îndeplinesc condiţia de a nu avea un loc de muncă, prezintă disponibilitatea de a începe serviciul în decursul a două săptămâni şi care au desfăşurat activitatea de căutare a unui loc de muncă în decursul ultimelor patru săptămâni. Prin intermediul unui comunicat de presă din data de 24 februarie 2015, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice ne informează cu privire la: "Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii ianuarie 2015, la nivel naţional, a fost de 5,46%, mai mare cu 0,17% decât cea din luna decembrie a anului 2014 şi mai mică cu 0,39% decât cea din luna ianuarie a anului 2014". Cauzele determinante, fireşte, au generat conturarea de tipologii ale şomajului. În relaţia cu cei aflaţi într-o astfel de situaţie, mi-am concentrat atenţia către tineri.

Punând în discuţie această problematică, nu putem face abstracţie de caracterul sporit al interesului naţional în ceea ce priveşte situaţia integrării tinerilor pe piaţa muncii. Potrivit unui sondaj realizat în rândul specialiştilor în resurse umane din cursul anului curent, absolvenţii facultăţilor cu specializări umaniste au o predispoziţie mai mare de a face parte din rândul şomerilor, comparativ cu absolvenţii unor specializări cu profil tehnic. Referitor la această observaţie, îmi păstrez convingerea că nu putem diminua importanţa pe piaţa muncii a unor poziţii umaniste în detrimentul poziţiilor cu specific tehnic. Totodată, indiferent la care dintre aceste două categorii de specializări am face referire, consider că sistemul educaţional trebuie să ofere un echilibru eficient între teorie şi practică, prin urmare, tinerii să fie capabili să îşi dezvolte imaginea teoriei puse în practică.

În urma analizei distribuţiei şomajului pe grupe de vârstă, la sfârşitul lunii ianuarie 2015 erau 71.678 de şomeri sub 25 de ani, 41.209 cu vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani, 107.762 cu vârsta între 30 şi 39 de ani, 137.211 între 40 şi 49 de ani, 63.608 şomeri între 50 şi 55 de ani şi 71.947 de şomeri cu vârsta peste 55 de ani. Similaritatea dintre numărul celor cu vârste sub 25 de ani cu numărul celor peste 55 de ani este un semnal de alarmă care confirmă faptul că această situaţie poate fi perpetuată de-a lungul anilor. În acelaşi timp, însă, nu face decât să întărească ideea de necesitate a unor propuneri, ca cea a Comisiei Europene, potrivit căreia în decursul acestui an să se deblocheze aproximativ un miliard de euro prin Proiectul "Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor" (YEI - Youth Employment Initiative), crescând astfel rata de prefinanţare de la 1-1,5% la 30%. În definitiv, se doreşte deblocarea a 31,8 de milioane de euro, care pot fi primiţi prin prefinanţare, deşi iniţial era stabilită suma de 1,5 milioane de euro, totalul sumei alocate pentru ţara noastră prin "Youth Employment Initiative" în perioada de programare 2014-2020 fiind de 106 milioane de euro.

În aceeaşi ordine de idei, nu trebuie să reducem importanţa susţinerii programelor de internship şi voluntariat pe care tinerii le pot urma încă din timpul facultăţii, metode eficiente de a pune în practică informaţiile teoretice primite în cadrul uşor rigid al unei săli de curs. Mai mult, indiferent de specializarea pe care o absolvă orice tânăr, abilitatea de a comunica atât în scris, cât şi verbal, într-o limbă de circulaţie internaţională, va adăuga valoare indiscutabilă competenţei unui proaspăt absolvent. De asemenea, programele care facilitează schimbul de experienţă pe durata unui semestru de studiu într-o ţară europeană sunt adjuvante a căror contribuţie este incontestabilă în formarea conştiinţei profesionale a tinerilor absolvenţi.

Competenţa profesională devine, printre multe altele, un criteriu decisiv în conturarea unei imagini a societăţii dincolo de momentul de referinţă. Pe baza acestei pregătiri multilaterale, tinerii trebuie să prioritizeze dezvoltarea personală pentru a fi capabili să gestioneze eficient obstacolele subiective şi obiective care intervin în cursul acestui proces. Susţin iniţiativele fiecărui tânăr care îşi doreşte să se integreze pe piaţa muncii, dovedind responsabilitate în a epuiza toate modalităţile care să-i asigure formarea unei inteligenţe constructive şi prospective necesară integrării şi adaptării pe piaţa muncii.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

"Cum arată viziunea asupra lumii fără educaţia religioasă predată în sistemul educaţional preuniversitar?"

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 669 din 12 noiembrie 2014 face referire la statutul orei de religie în sistemul educaţional preuniversitar. Mai exact, decizia face referire la situaţia elevilor care nu voiau să participe la ora de religie şi erau nevoiţi să întocmească o cerere în acest sens. Această obligativitate a fost considerată a fi neconstituţională.

Schimbarea constă în faptul că, începând cu anul şcolar 2015-2016, elevul trebuie să îşi exprime în scris acordul de a participa la ora de religie şi nu dezacordul aşa cum era prevăzut până acum. Sigur că acest subiect trebuie tratat cu seriozitatea aferentă. Drept urmare, am să identific o serie de neconcordanţe subliniate şi printre ideile- program conturate în jurul acestui context, precum şi consecinţele cauzate.

În primul rând, printre polemicile predominante apărute pe marginea acestui subiect, este invocată privarea drepturilor specifice regimului democratic. În acest sens, poate că este recomandată stabilirea terminologiei înainte de a ne grăbi în a face acuzaţii de încălcare a sa. La bază, este definitorie pentru forma de organizare şi conducere politică, însă sensul său este extrapolat în toate aspectele vieţii cotidiene. Drepturile şi libertăţile integrate acestei democraţii nu creează context favorabil pentru a schimba dimensiunea culturală şi identitatea naţională, iar subiectul în cauză nu face excepţie de la această regulă.

Într-o situaţie ipotetică - arborele genealogic al unui individ îl încadrează ca parte integrantă într-o altă ideologie religioasă, status pe care acesta ar vrea să îl păstreze de-a lungul vieţii - nu consider că necesitatea de a completa o cerere în timpul anilor de învăţământ preuniversitar de refuz al participării la orele de religie constituie o ofensă la adresa principiilor sale religioase. Poporul român, prin identitatea sa istorică, este unul creştin, prin urmare, considerăm această ideologie ca fiind majoritară, însă nu putem extrapola, afirmând că acest aspect oferă oportunitatea de a formula acuzaţii de discriminare la adresa subculturilor, pe care le supunem la înjosiri birocratice. Sub auspiciile modernităţii în continuă schimbare, suntem astfel îndreptăţiţi să credem că acest lucru ne va garanta contextul favorabil de a greşi în continuare prin a ne folosi de conotaţii şi a ignora conştient denotaţiile, asigurând în acest fel distorsionarea realităţii.

Părintele sau tutorele legal al copiilor minori este cel care trebuie să îşi exprime acordul sau dezacordul scris în această privinţă. Aici, din punctul meu de vedere, ne confruntăm cu unele dificultăţi. Nu putem exclude eventualitatea că unii dintre aceştia vor fi îndemnaţi să facă această alegere în funcţie de amintirile personale legate de perioada lor de şcolarizare care în mod cert este una diametral diferită de ceea ce se regăseşte astăzi într-o programă şcolară sau în metodele de învăţare sau, într-o altă ipoteză, pot exista cazuri în care un părinte dezvoltă concepţia ateismului. Oare acesta îi va lăsa copilului dreptul de a face propriile alegeri sau va fi îndemnat să îşi îndrume copilul spre aceleaşi convingeri? De aceea, îmi păstrez opinia, conform căreia părinţii sau tutorii şcolarilor trebuie să conştientizeze schimbarea programei şcolare de la un an la altul, de apariţia metodelor alternative de învăţare, de calitatea şi rigurozitatea cu care cadrele didactice obţin dreptul de a preda. Totuşi, consider că metodele de promovare ale acestei schimbări reuşesc să informeze corespunzător.

Pe de altă parte, dacă facem referire la calitate, nu putem face abstracţie de regula dogmatică ai cărei adepţi mulţi dintre noi am fost vreme îndelungată, anume aceea care face referire la acumularea cantitativă de informaţii în relaţie direct proporţională cu performanţele calitative de care suntem responsabili fiecare dintre noi. În conformitate cu această idee, sunt de părere că alegerea reală a părinţilor este între dezideratul de a trimite în câmpul muncii tineri cu discernământ moral bine definit sau tineri orientaţi spre scopuri a căror atingere scuză mijloacele.

Îmi păstrez convingerea că nu putem identifica religia ca fiind promotorul ideii de a descuraja şcolarii să nu atribuie importanţa cuvenită analizei sau gândirii aprofundate a anumitor aspecte cu care se vor confrunta pe viitor. De asemenea, privarea sau refuzul orei de religie nu conferă certitudinea că un minor se va arăta indiferent în faţa tentaţiilor specifice adolescenţei sau va tolera mai uşor nedreptăţile maturităţii cu care se va confrunta marea lor majoritate.

Şcoala, indiferent de procesul în continuă schimbare, care îi este caracteristic, rămâne instituţia de referinţă în formarea tinerilor, responsabilă de dezvoltarea cognitivă a acestora. Rămân neschimbate însă obligaţiile acestei instituţii de a educa şi de a forma tinerii şcolari, ea va rămâne cadrul în care aceştia vor pune bazele culturii generale şi a discernământului moral.

În concluzie, nu neg dreptul fiecăruia de a stabili ritmul educaţiei sale, dreptul de a avea posibilitatea să facă alegeri personale pliabile pe propriile convingeri, însă atrag atenţia responsabilităţii aferente acestor drepturi.

Domnul Vasile-Daniel Suciu :

"Importanţa sănătăţii"

O vorbă din popor spune că dacă ai sănătate, le poţi face pe toate.

Împărtăşesc această opinie şi constat cu nemulţumire faptul că România este încă în urma statelor europene în ceea ce priveşte sistemul de sănătate.

Un studiu efectuat în decursul anului precedent relevă faptul că la nivel naţional există aproximativ 520.000 de bolnavi de cancer, în fiecare an apar circa 78.000 de noi cazuri, iar alţi 50.000 de oameni mor din cauza acestor maladii oncologice. Cele mai frecvente afecţiuni de acest tip sunt cancerul de sân, de plămâni şi de prostată, iar în cele mai multe cazuri afecţiunile sunt depistate în stadii foarte avansate.

România are nevoie de un sistem de prevenţie bine integrat, întrucât cifrele prezentate mai sus sunt alarmante, iar campaniile de conştientizare, în mod evident, nu sunt suficiente.

În privinţa măsurilor adoptate pentru pacienţii deja diagnosticaţi cu diferite tipuri de cancer, Ministerul Sănătăţii aduce veşti bune care ne încurajează să privim optimişti către viitor

În Programul naţional de sănătate s-a introdus un subprogram de radioterapie în cadrul programului de oncologie, căruia i se va acorda un buget individual şi la care toţi pacienţii vor avea acces, fără a plăti vreo taxă. Pentru ca de acest subprogram să beneficieze cât mai mulţi pacienţi, Ministerul Sănătăţii a semnat un acord în valoare de 40 de milioane de euro cu Banca Mondială pentru deschiderea unor noi unităţi de radioterapie.

De asemenea, de la 1 mai, Ministerul Sănătăţii va lansa o serie de programe naţionale pentru a proteja sănătatea publică şi care va apropia sistemul sanitar de caracteristicile celor europene. Printre aceste programe se numără cele de prevenire ale infecţiei HIV şi a tuberculozei, programe de depistare precoce a cancerului, programe de promovare a sănătăţii, precum şi de educaţie şi informare. În completarea acestei iniţiative, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va lansa o serie de alte programe de sănătate curative pentru boli cardiovasculare, oncologice şi multe altele.

Doresc pe această cale să salut iniţiativele ministrului sănătăţii pentru demararea programelor de sănătate publică menţionate mai sus şi pentru eforturile depuse în vederea atragerii de fonduri europene pentru programul naţional de control al tuberculozei.

Îmi exprim astfel speranţa că până în 2020 România va avea posibilitatea de a oferi servicii moderne şi complete pacienţilor, dar şi servicii de prevenţie şi tratament pentru a reuşi să reducă numărul atât de ridicat al pacienţilor cu afecţiuni oncologice.

Domnul Vasile-Daniel Suciu :

"Un nou mod de a alege şi de a fi ales"

În această perioadă caracterizată de o intensă criză politică s-a decis că schimbarea legilor electorale este gura de aer proaspăt de care mediul politic are nevoie.

Din punctul meu de vedere, schimbarea legislaţiei în acest domeniu, la fiecare 7 ani, şi oscilaţia între cele două sisteme de vot, uninominal şi cel pe liste, nu ne permite să aprofundăm şi să căpătăm suficientă experienţă pentru a avea capacitatea de a estompa dezavantajele unui sistem electoral.

De asemenea, experienţa de jurnalist m-a învăţat că reformarea mecanismelor de alegere, mai exact trecerea de la votul proporţional pe liste la cel uninominal, nu a însemnat o alegere mai riguroasă a candidaţilor. Pe acest subiect împărtăşesc opinia lui Sartori care aprecia că: "Dacă-i aruncăm pe nenorociţi nu ne intră automat înăuntru politicieni buni care să fie la fel şi în munca lor, adică politicieni calificaţi, cu competenţă, viziune şi capacităţi de leadership. Oamenii buni nu sunt, prin forţa lucrurilor, remediul pentru un guvern prost, având în vedere că virtuţile private şi cele publice nu sunt omoloage, nu se aseamănă".

Schimbările juste şi demne de laudă din noile legi electorale sunt cele prin care s-a stabilit modalitatea de finanţare a partidelor politice şi a campaniilor electorale. Asistăm la un moment istoric în care s-a marcat sfârşitul perioadei în care activiştii şi voluntarii de partid mergeau cu pungile de cadouri pe uliţe la sat şi sfârşitul organizării grătarelor în aer liber care aveau rolul făţiş de a influenţa preferinţele politice ale electoratului.

Începând cu anul următor, de la intrarea în vigoare a legilor electorale, traseul banilor cheltuiţi în timpul campaniilor politice va putea fi urmărit, iar modalitatea în care banii au fost consumaţi va putea fi de asemenea verificată. Fiecare campanie va fi finanţată de la bugetul de stat, în anumite limite, iar competitorii îşi vor putea recupera sumele, dacă vor depăşi un anumit prag electoral şi doar dacă aceste sume au fost investite în anumite categorii stabilite în legi.

Aşadar, mergând pe aceste considerente, sunt îndreptăţit să afirm faptul că alegerile locale din anul 2016 se vor desfăşura, pentru unii în premieră, într-un mod transparent şi onest.

Mă bucur să afirm că în curând accentul va fi pus nu pe ceea ce un partid va oferi cetăţeanului înainte de alegeri, ci pe ceea ce parlamentarii vor întreprinde pentru bunăstarea alegătorului după încheierea campaniei electorale.

Doamna Violeta Tudorie:

"Am auzit şi despre români fericiţi - Ziua internaţională a fericirii"

Prezenta declaraţie politică este motivată de ceea ce Naţiunile Unite au desemnat ca zi a fericirii. Nu este vorba doar de o singură zi în care oamenii să fie fericiţi, ci de o zi în care să-şi amintească că au dreptul la fericire.

Ziua internaţională a fericirii este marcată, anual, la data de 20 martie. Ea fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în rezoluţia nr.66/281 din 12 iulie 2012, cu scopul de a evidenţia faptul că fericirea şi starea de bine sunt ţeluri şi aspiraţii omeneşti universale. Drept urmare, ele trebuie incluse şi recunoscute ca priorităţi de către factorii de decizie politică. Iniţiativa marcării acestei zile a aparţinut Regatului Bhutan, care, la începutul anilor '70, a înlocuit Produsul Intern Brut cu un alt indicator al bunăstării populaţiei, numit "Fericirea Naţională Brută". Să recunoaştem că diferenţa este una de esenţă, din moment ce ne propune o altă filosofie de viaţă. Implicit se înţelege că oamenii pot fi fericiţi şi cu un PIB mai mic sau că bunăstarea, bogăţia nu ţin loc de fericire. Cu alte cuvinte, mulţumirea faţă de calitatea vieţii nu se reduce la averea pe care ai agonisit-o.

Un astfel de concept al fericirii ne-ar putea explica de ce românii care sunt la coada clasamentului european în privinţa veniturilor nu sunt totuşi cei mai nefericiţi europeni. Această situaţie a fost evidenţiată recent de o cercetare a Eurostat, printr-un top al fericirii. Cercetarea desfăşurată în toate cele 28 de state UE ne surprinde cu privire la starea de spirit a românilor. Aceştia se numără printre europenii destul de mulţumiţi de viaţa lor, cu o medie de 7,2, clasându-se imediat după germani, polonezi şi britanici, toţi cu o medie de 7,3, dar înaintea francezilor (7,0), spaniolilor (6,9), italienilor (6,7) sau cetăţenilor din ţările baltice. Dintre români, cei mai mulţumiţi sunt tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani, iar pe măsură ce înaintează în vârstă, gradul lor de mulţumire scade, ajungând la 6,2 în cazul persoanelor de peste 75 de ani.

O altă concluzie a acestui studiu arată că la nivelul UE nu există diferenţe majore în funcţie de gen. Media bărbaţilor mulţumiţi de viaţă este de 7,1, iar a femeilor de 7,0.

Manifestările dedicate acestei zile au ca temă majoră în acest an schimbările climatice şi influenţa acestora asupra vieţii oamenilor. Experţii în climatologie subliniază influenţa schimbărilor climatice asupra fericirii şi bunăstării populaţiei. Totodată, se va explica modul în care schimbările climatice sunt unul dintre factorii declanşatori ai unor fenomene meteo extreme, precum furtuni, inundaţii şi secetă, toate având un impact extrem de negativ asupra satisfacţiei de viaţă a oamenilor afectaţi. Semnalez şi ştirea potrivit căreia, Fundaţia Naţiunilor Unite a creat site-ul liveearth.org, unde circa un miliard de oameni sunt aşteptaţi să semneze o petiţie pentru luarea de măsuri pentru combaterea modificărilor climatice.

În încheiere, vă mărturisesc sentimentul de bucurie şi optimism pe care l-am trăit atunci când am văzut că semenii noştri, potrivit Eurostat, se numără printre europenii cu o mulţumire de viaţă peste media popoarelor din Uniunea Europeană. Desigur că mai avem mult de lucru pentru a ne bucura de calitatea vieţii noastre în aceeaşi măsură în care se bucură naţiuni precum danezii, suedezii, norvegienii sau finlandezii. Dar important este în acest moment, prin politicile pe care le promovăm, să ne înscriem pe o linie de progres spre o satisfacţie mai mare pentru calitatea vieţii din România.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Importanţa cercetării pentru dezvoltarea României"

În ultimii cinci ani, bugetul acordat cercetării în România a fost în continuă scădere, determinând diminuarea calităţii competiţiilor de inovare, dar şi scăderea numărului acestora. Astfel, încetează procesul care reprezintă cel mai mare avantaj competitiv în orice industrie. Membrii asociaţiei cercetătorilor din România anunţă că cercetarea românească nu poate face faţă provocărilor pe care le aduce societatea ştiinţifică europeană. În acest context, ceea ce reprezintă un subiect viabil de cercetare anul acesta, nu va mai fi neapărat relevant anul viitor sau peste doi ani. Cercetătorii români sunt obligaţi să ajungă la rezultatele planificate în momentul acordării unui buget, buget care scade anual.

Conform membrilor asociaţiei Ad Astra, prin H.G. nr.929 din 21 octombrie 2014, suma prevăzută pentru bugetul cercetării este 3,87 miliarde de lei, însă, suma alocată prin bugetul propus de Guvern şi aprobat de Parlament este de 2,17 ori mai mică, tocmai în condiţiile în care aceasta a scăzut constant în ultimii ani.

Dacă nu asigurăm un viitor pentru cercetare, riscăm să pierdem toate minţile valoroase care se vor reorienta către Occident, din cauza faptului că România nu asigură cadrul necesar dezvoltării proiectelor pe care aceşti oameni de ştiinţă şi le propun şi nici nu le pune la dispoziţie mijloace de dezvoltare personală. Din cauza tăierilor bugetare sistematice, proiectul de la Măgurele, care trebuie să adăpostească cel mai mare laser din lume, are o întârziere de mai bine de un an. În condiţiile în care acesta este tratamentul pe care autorităţile române îl administrează elitelor ştiinţifice, mai este oare un motiv de uimire faptul că experţii români în termodinamică şi optică pleacă în Europa, unde acceleratorul de particule intră deja în a doua fază a existenţei?

Profesia de cercetător, în orice domeniu, este una de înaltă demnitate, care necesită şi o înaltă conduită morală. Aceste lucru trebuie avut în vedere de către autorităţi, care trebuie să permită cercetătorilor să îşi urmeze drumul, pentru a aduce foloase întregii comunităţi. Cercetarea nu mai poate suporta alte tăieri bugetare şi este necesar să înţelegem că mediul în care societatea românească se va dezvolta pe viitor depinde doar de noi. UEFISCDI trebuie să îşi asume sarcina unei mai bune gestionări a fondurilor alocate pentru cercetare, mai ales dată fiind creşterea bugetară de la sfârşitul lui 2014.

Pe lângă acest aspect, este necesar să acordăm tot sprijinul de care putem dispune pentru a promova tinerele talente, pentru a-i motiva să intre în sistem şi să umple locurile lăsate goale de colegii care au plecat în diaspora. De asemenea, trebuie să creştem numărul de competiţii, pentru a stimula dezvoltarea proiectelor comunităţii ştiinţifice într-un pas mult mai alert. Avantajul competitiv pe care cercetarea îl oferă nu trebuie, sub nicio formă, ignorat.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Ameninţările cibernetice şi vulnerabilităţile României în materie de legislaţie"

Recent, a circulat informaţia conform căreia organizaţia teroristă Statul Islamic (ISIS) a atacat reţeaua informatică militară americană, de unde ar fi sustras datele personale ale unui număr de 100 de militari. Pericolul este unul real, cu atât mai mult cu cât niciun oficial american nu ar fi infirmat această informaţie. În aceste condiţii, militari ai SUA şi aliaţi ai NATO sunt în pericol, atât ei, cât şi familiile lor.

Şi în România, conform anunţurilor publice făcute de Serviciul Român de Informaţii, s-au înregistrat încă de la începutul anului 2015 serioase atacuri în mediul informatic, ce vizau reţelele guvernamentale, actori importanţi din mediul privat sau factori decizionali din spectrul vieţii publice. Mai multe celule teroriste sau altele de natură a înfăptui acţiuni ce pot atenta la securitatea naţională a României au fost identificate şi neutralizate, cu greu, de către Centrul Naţional Cyberint (CNC) şi alţi parteneri instituţionali.

Procesul de combatere a ameninţărilor cibernetice devine tot mai dificil în contextul în care România deţine o carenţă de legislaţie în domeniu, substanţial mai mare decât în celelalte state membre NATO. Eşecul intrării în vigoare a Legii securităţii cibernetice a României înseamnă, de fapt, eşecul unui sistem de a putea lupta cu terţe grupuri de interese care, finanţate de persoane cu grave probleme de corupţie şi organizaţii cu legături teroriste, au deturnat în spaţiul public un mesaj deconstruit, menit să ducă la crearea de haos şi, în final, la declararea legii ca fiind neconstituţională.

Acest mecanism subteran, creat pentru a păstra vidul de legislaţie în domeniu, se poate observa din erorile de argumentare cu care opinia publică şi unii politicieni au atacat constituţionalitatea legii. Desigur, nu putem trece cu vederea erorile corijabile şi perfectibile de tehnică legislativă care, dacă există o voinţă politică fermă şi în interesul securităţii cetăţenilor României, se puteau amenda din nou în Parlament.

Cred că trebuie să repunem în dezbaterea parlamentară Legea securităţii cibernetice a României şi să construim un punct comun cu mediul academic de specialitate, astfel încât să avem în cel mai scurt timp baza legală prin care să facem faţă riscurilor şi atacurilor la care suntem supuşi, ca stat şi ca individ, în mediul virtual. Această nouă formă de terorism, cel virtual, este la fel de periculos ca tot ceea ce omenirea a cunoscut până în prezent, datorită factorului timp cu care lucrează.

Nu încape loc de discuţii dacă este bine sau nu să avem o lege prin care să evităm pierderea de vieţi omeneşti, aşa cum s-ar putea întâmpla, din nefericire, în cazul celor 100 de militari deconspiraţi de Statul Islamic. Avem nevoie urgent nu doar de o Lege a securităţii cibernetice actualizată, ci şi de infrastructura informatică necesară CNC pentru a-şi putea desfăşura activitatea la cele mai înalte standarde.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Respectarea Acordului Minsk II - un deziderat european"

Salut decizia Consiliului European din 19 martie 2015 de a corela ridicarea sancţiunilor economice şi financiare împotriva Rusiei, care urmau să expire la mijlocul acestui an, cu aplicarea completă şi la timp a prevederilor Acordului Minsk II dintre Ucraina şi Federaţia Rusă, acord mediat de către Franţa şi Germania în calitate de reprezentanţi ai UE.

Corelarea sancţiunilor economice europene împotriva Rusiei, cu respectarea şi îndeplinirea angajamentelor de la Minsk, reprezintă o decizie diplomatică cu efecte semnificative pentru situaţia strategică a conflictului din Ucraina şi pentru asigurarea păcii, ca singură soluţie dezirabilă şi tolerabilă pentru Uniunea Europeană.

Această legare a sancţiunilor cu îndeplinirea de către Rusia şi forţele rebele din Ucraina a obligaţiilor agreate la Minsk oferă acordului instrumente de sancţiune şi recompensă, schimbând caracterul politic şi strategic al îndeplinirii acestuia şi încetării conflictului. Prin această mişcare, Uniunea Europeană menţine presiunea asupra economiei ruse şi poate stimula Kremlinul să acţioneze în mod real pentru încetarea conflictului şi revenirea teritoriilor rebele sub autoritatea legitimă şi constituţională a Kievului, în condiţiile unei autonomii locale şi a respectării egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor ucraineni.

Federaţia Rusă, dacă doreşte să rămână un partener credibil în afacerile internaţionale şi europene, trebuie să îşi asume şi să ducă la îndeplinire obligaţiile pe care le-a acceptat prin semnarea Acordului Minsk II.

Cred că un conflict armat nu-şi mai are locul şi timpul nicăieri în Europa sau în lume, iar marile puteri trebuie, precum Rusia, trebuie să îşi asume rolul fundamental de a asigura pacea şi echilibrul de forţe în acest secol. Parteneriatul interstatal şi buna vecinătate între oameni au avut de suferit pe marginea acestor conflicte din ultimii ani, iar ameninţările unui nou Război Rece şi a unei noi curse a înarmărilor provoacă haos şi pune în pericol întreaga construcţie de pace şi securitate realizată în ultimii 25 de ani în Europa.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Rolul României în menţinerea securităţii la Marea Neagră"

Schimbarea statutului Republicii Autonome Crimeea şi a oraşului Sevastopol, urmată la scurt timp de anexarea acestora, a modificat echilibrul geopolitic şi situaţia strategică din Marea Neagră. Intrarea de facto a Peninsulei Crimeea în componenţa Federaţiei Ruse afectează întreaga securitate regională şi pune statele de pe flancul estic al NATO şi UE într-o potenţială incapacitate de a răspunde adecvat unor noi dileme de securitate şi de a-şi putea proteja apele şi teritoriul naţional.

În condiţiile conflictului militar activ din sud-estul Ucrainei, în care forţe regulate şi neregulate luptă împotriva forţelor legitime ucrainene, statele membre NATO de la Marea Neagră întâmpină o amplificare a vulnerabilităţilor şi problemelor asociate cu schimbarea echilibrului strategic la Marea Neagră.

Având în vedere contextul strategic general enunţat mai sus, consider că România trebuie să acţioneze pe căi politice şi diplomatice pentru ameliorarea vulnerabilităţilor apărute. România trebuie să iniţieze demersurile diplomatice bilaterale şi multilaterale, în special în cadrul NATO, pentru realizarea unei strategii integrate de securizare a Mării Negre şi, în mod ideal, crearea unor structuri integrate de comandă şi utilizarea complementară a resurselor militare, financiare şi de altă natură a celor trei state NATO de la Marea Neagră. Asocierea şi folosirea complementară a resurselor militare a României, Bulgariei şi eventual ale Turciei ar putea duce la o ameliorare a vulnerabilităţii create de schimbarea echilibrului din Marea Neagră.

De asemenea, România trebuie să crească bugetul destinat înzestrării forţelor navale. Situaţia ingrată a întregii armate, dar în special a flotei maritime şi aeriene, afectează potenţialul de răspuns şi creşte semnificativ vulnerabilităţile la care ţara noastră este supusă. Simpla calitate de membru NATO nu trebuie să ne facă să nu mai investim deloc în apărarea naţională, aşa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu. Este obligaţia noastră să asigurăm cel puţin 2% din PIB pentru apărarea naţională şi să participăm în mod real la menţinerea stabilităţii şi securităţii noastre şi a aliaţilor noştri din NATO.

Având în vedere relaţia destul de rece dintre Bucureşti şi Ankara, consider că este timpul ca domnul Klaus Iohannis şi Ministerul Afacerilor Externe trebuie să remedieze deficienţele din relaţia bilaterală şi să reinstituie relaţia strategică cu Turcia, aşa cum este ea enunţată în Parteneriatul strategic dintre ţările noastre. De asemenea, consider că România ar trebui să aducă în discuţie la nivelul NATO şi posibila rediscutare a art. 18 (2) din Convenţia de la Montreux.

Aşadar, pentru asigurarea securităţii naţionale şi a intereselor noastre la Marea Neagră, este necesară creşterea cooperării militare şi politice dintre România, Bulgaria şi Turcia, iar o iniţiativă precum cea propusă mai sus are potenţialul de a creşte rolul României în regiunea Mării Negre şi să reducă vulnerabilităţile strategice cu care ne confruntăm ca stat.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Rezultatele de la simularea bacalaureatului şi eşecul şcolii româneşti"

Rezultatele simulării bacalaureatului de anul acesta arată, încă odată, dacă mai era nevoie, eşecul şi mediocritatea sistemului educaţional românesc, în special a celui preuniversitar. Mai puţin de 40% din elevii care au participat la simulare au reuşit să obţină o notă de trecere, ceea ce exemplifică slaba pregătire a viitorilor absolvenţi de liceu şi şansele reduse pe care aceştia le vor avea de a se integra în piaţa muncii şi de a scurta tranziţia dintre educaţie şi muncă.

Eşecul şcolii româneşti are cauze multiple, de la sistemul de evaluare mult prea lipsit de responsabilitate şi până la permiterea avansării în clasele şi ciclurile de învăţământ superioare a elevilor nepregătiţi corespunzător, cea din urmă fiind în directă corelaţie cu finanţarea per elev şi nevoia şcolilor de a avea câţi mai mulţi elevi. Deci cantitate, nu calitate.

Înainte de a putea remedia vreo problemă din sistem, este esenţial să definim corect problemele. Răspunsurile corecte la o problemă prost pusă vor produce un eşec.

Şcoala românească suferă de proastă finanţare, proastă administrare, centralizarea excesivă a structurii administrative şi didactice, descentralizarea excesivă care duce la proasta finanţare a liceelor şi şcolilor care au nevoie cel mai mult, cele din mediul rural şi din regiunile slab dezvoltate şi sărace.

Apreciez unele măsuri ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice din ultimii ani care au urmărit să amelioreze situaţia elevilor cu rezultate proaste şi a celor care vor să urmeze o profesie tehnică, dar nu este suficient.

Ministerul trebuie să impună mai multă rigoare în procesul de evaluare a elevilor din clasele primare, sursa multor probleme pe care le întâmpină profesorii din gimnaziu şi liceu. Avem elevi care termină învăţământul primar şi nu ştiu să facă calcule aritmetice simple nici măcar la sfârşitul liceului, iar noi avem pretenţia să facă integrale şi calcule complexe. Fără o bază educaţională temeinică, rezultatele elevilor români vor rămâne cu mult sub media statelor OCDE, iar economia românească va suferi de o lipsă din ce în ce mai mare de personal bine pregătit.

Fac un apel către Ministerul Educaţiei să îşi ia în serios rolul de administrator al educaţiei româneşti. Este timpul ca educaţia să primească resursele necesare, ca evaluarea şi promovarea elevilor să se facă pe merit şi cu responsabilitate, iar programa şcolară să fie pregătită, astfel încât să atingă necesităţile economiei şi societăţii noastre.

Domnul George Scarlat:

"Politicile agricole ale MADR afectează asocierea în sectorul zootehnic"

"De anul acesta subvenţiile pe păşuni vor ajunge direct la fermierul activ şi nu la asociaţiile legal constituite", conform declaraţiilor responsabililor din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Numai că, în ultimii ani, MADR şi-a făcut un scop, cel puţin oficial, din a promova politici care să ducă la asocierea agricultorilor. În aceste condiţii, Ministerul Agriculturii dă dovadă de inconsecvenţă în politicile promovate, sub pretextul alinierii la regulile europene.

Stimularea asocierii la nivel local, prin acordarea ajutorului de minimis pentru achiziţionarea de tancuri de răcire a laptelui, ce reprezintă un prim pas de încurajare a micilor fermieri, se contrazice cu măsura de plată a subvenţiilor pe păşuni ce se doresc a fi date individual fermierilor. Această decizie contravine exact principiului asocierii! Pe parcursul anului trecut, Ministerul Agriculturii a încercat să întărească formele asociative la nivel local, prin stimularea fermierilor care deţin până la cinci animale.

Dacă, din 2011 până în prezent, Ministerul Agriculturii a încurajat asocierea agricultorilor, incluzând aceste organizaţii locale (la nivel de comune şi municipii) în lista beneficiarilor pentru plăţile directe pe suprafaţă, odată cu campania anului 2015 aceste forme asociative locale, care sunt constituite la iniţiativa crescătorilor de animale, vor fi excluse de la plata subvenţiilor pe păşune. În consecinţă, toate formele asociative constituite până acum îşi vor pierde caracterul de reprezentativitate al micilor crescători de animale şi vor trebui să se transforme în cooperative sau grupuri de producători, iar timpul este prea scurt pentru a face modificarea în acest an, devenind o măsură radicală greu de aplicat.

Ministrul agriculturii aruncă la coş politica de asociere din perioada 2011-2015. Aceasta a avut drept scop exploatarea în comun a păşunilor primăriilor de către crescătorii de animale şi pentru care sumele acordate cu titlu de subvenţie destinate păşunilor au fost utilizate de asociaţii, în scopul îmbunătăţirii calităţii păşunilor şi protejării solului. La noi, în România, suntem obişnuiţi că regula se schimbă în timpul jocului!

Efectele măsurii preconizate de minister, de a aloca subvenţii numai crescătorilor individuali, vor afecta, pe de o parte, funcţionarii din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, care vor trebui, în timp record, să proceseze un număr de cereri mult mai mare.

Pe de altă parte, se vor crea situaţii litigioase, în urma împărţirii şi identificării parcelelor care compun păşunea sau islazul comunal, cele mai multe dintre acestea fiind insuficiente pentru animalele existente. În acest fel, se blochează dezvoltarea sectorului zootehnic şi descurajează viitorii fermieri, care nu vor mai avea unde să-şi ducă animalele, abia cumpărate, la păşunat, pentru că terenurile deja sunt concesionate pe perioade mari de timp.

Toate aceste considerente duc la concluzia certă că politica aleasă de Ministerul Agriculturii va fi una păguboasă atât pentru crescătorii de animale, cât şi pentru calitatea terenurilor. Fermierii vor primi în continuare subvenţii, dar fărâmiţarea suprafeţelor nu va permite lucrări de îngrijire a păşunilor de o calitate care să ducă la dezvoltarea sectorului zootehnic.

Domnul Costel Şoptică:

"Codul fiscal - fumigena lui Ponta"

Viaţa publică din România este dominată de două subiecte: Codul fiscal şi arestările făcute de DNA. Şi amândouă au în prim-plan membrii marcanţi ai PSD. Premierul Victor Ponta a promovat proiectul de Cod fiscal, în speranţa că îşi salvează scaunul de premier şi postul de şef al PSD, după ce a pierdut răsunător alegerile prezidenţiale din toamna lui 2014.

În statele cu o democraţie consolidată, un astfel de rezultat ar fi dus la demisia automată din fruntea Guvernului şi a partidului a celui care a pierdut alegerile. Victor Ponta nu cunoaşte noţiunea de onoare politică şi a trecut la un adevărat asalt, chiar şi asupra propriului partid, numai ca să-şi păstreze scaunul. Pentru oamenii lui a pregătit o strategie, potrivit căreia, oricine prezintă oarecare şanse de a-i lua locul este dat afară din partid; pentru ceilalţi a trebuit să găsească altceva.

Proiectul de Cod fiscal a fost lansat cu doar câteva zile înainte ca PNL să îşi prezinte Programul de guvernare, în condiţiile în care românii şi-au arătat opţiunea clară pentru dreapta la alegerile pentru preşedinte. Socoteala lui Victor Ponta a fost simplistă, aşa cum au fost toate deciziile politice şi economice ale acestuia. Proiectul de Cod fiscal are scopul bine definit de a deturna atenţia opiniei publice către acest subiect, astfel încât românii să nu mai fie atenţi la ratările guvernării PSD.

Proiectul de lege are un segment dedicat produselor agroalimentare. În forma sa iniţială, proiectul de Cod fiscal promovat de Victor Ponta menţine TVA la 9% pentru făină şi toate sortimentele de pâine, la care se adaugă anumite specialităţi de panificaţie, precum chiflele şi covrigii. Din 2016, se prevede aceeaşi cotă TVA de 9% pentru carne, peşte, legume şi fructe, urmând ca Ministerul Finanţelor Publice şi cel al Agriculturii să stabilească produsele din aceste categorii care vor beneficia de cota redusă de TVA.

Ipocrizia premierului Victor Ponta şi a Guvernului pe care îl conduce este fără margini. A fost o luptă acerbă între producătorii din industria alimentară şi Guvern, pentru a-l determina pe Victor Ponta să accepte reducerea TVA, prima dată la pâine. S-a invocat evaziunea fiscală, care ajunsese la cote apocaliptice, de 70%, în condiţiile în care TVA era de 24%. Tot timpul, premierul a scos în faţă declaraţiile Fondului Monetar Internaţional, potrivit cărora orice reducere de TVA trebuie înlocuită cu alte taxe, astfel încât încasările bugetare să nu fie afectate. Reducerea operată în cazul TVA la pâine a dus la mişcări importante din partea celorlalţi producători din industria alimentară, cei mai hotărâţi fiind cei din sectorul carne, unde impactul evaziunii fiscale asupra bugetului este mult mai mare decât la pâine. Premierul Ponta a considerat că este oportună reducerea TVA la carne numai după ce a pierdut alegerile prezidenţiale şi trebuia să iasă în faţa românilor cu ceva.

În urma discuţiilor cu reprezentanţii patronatelor din mai multe sectoare ale industriei alimentare, Guvernul a completat lista cu produse ce vor beneficia de TVA redus la 9%: lapte, ouă, animale şi păsări vii.

Relaxarea fiscală promovată de Guvernul de stânga, al PSD, are sorginte clară de dreapta; de fapt, premierul a preluat ideile liberale şi le-a asumat. Ce nu spune premierul este cum va arăta bugetul după aplicarea tuturor reducerilor de taxe şi impozite. Chiar estimările Executivului arată că noul Cod fiscal ar duce la neîncasarea unor venituri bugetare de peste 37 miliarde lei în patru ani, însă jumătate din sumă va fi recuperată pe baza efectului pozitiv care va fi înregistrat în economie. Greu de crezut, în condiţiile în care România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte încasările bugetare. Cu anul 2014, în care România a înregistrat recesiune tehnică (cu revizuiri statistice ce "au scos-o" din criză), estimările Guvernului Ponta arată o creştere economică de-a dreptul halucinantă, de 4,7% anul viitor, 3,9% în 2017 şi 4,2% în 2018.

De fapt, promotorii proiectului de Cod fiscal nu au prezentat o analiză din care rezultă sustenabilitatea măsurilor de relaxare fiscală. Chiar şi preşedintele Klaus Iohannis a afirmat că are mari semne de întrebare privind reducerile fiscale anunţate de Guvernul Ponta, pentru că Executivul nu a spus cum va gestiona aceste reduceri de impozite şi taxe.

Victor Ponta şi PSD ar putea spune că criticile venite din partea opoziţiei cu privire la măsurile de relaxare fiscală sunt determinate de invidia cu care aceasta priveşte reuşita economică a actualului Guvern. Numai că Victor Ponta nu pune la socoteală scepticismul cu care mediul economic a primit aceste propuneri. La acestea se adaugă şi reţinerea cu care au tratat reprezentanţii FMI şi ai Comisiei Europene măsurile de relaxare fiscală.

Un TVA redus la mâncare este de dorit, chiar necesar, în special pentru populaţie, dar şi pentru industria de profil. Forma prin care s-a ajuns la această decizie este de condamnat. Dacă nu ar fi fost interesul personal al lui Victor Ponta şi al apropiaţilor lui, aceste măsuri nu ar fi ajuns să fie în pragul de a fi adoptate.

Piaţa produselor agroalimentare din România este afectată serios de evaziune fiscală, întreţinută semnificativ de lipsa de acţiune din partea autorităţilor. Ca să nu se streseze prea mult, premierul Ponta a găsit modalitatea de a mai "tăia" din această piaţă neagră, prin reducerea TVA la alimente.

Pentru că nu se ştie care va fi soarta proiectului de Cod fiscal, PNL şi-a asumat un proiect de lege prin care cota TVA la carne şi lapte să fie redusă la 9%, ca măsură de combatere a evaziunii fiscale.

Personal, voi urmări îndeaproape evoluţia pieţei produselor agroalimentare şi impactul pe care îl are o cotă redusă de TVA aplicată acestora. Pentru a duce la rezultate cât mai bune, aceste măsuri fiscale trebuie completate de măsuri nefiscale, cu rolul de a combate evaziunea fiscală. De aceea, am în vedere demararea unor consultări cu reprezentanţii patronatelor şi ai asociaţiilor din industria agroalimentară, pentru a identifica măsurile nefiscale optime îndreptate împotriva pieţei negre.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Parlamentul trebuie să aducă reglementări noi în domeniul incompatibilităţilor"

Cazul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, arestat preventiv ca urmare a acuzaţiilor formulate de DNA, ridică o serie de întrebări legate de funcţionarea instituţiilor publice din România şi de modalitatea în care acestea sunt coordonate şi verificate de instituţiile din România şi mai apoi evaluate de către instituţiile europene.

Acuzat fiind de infracţiuni de abuz în serviciu, Horia Georgescu a condus o instituţie a cărei activitate a fost apreciată drept una deosebit de bună de către Comisia Europeană, în ultimul raport MCV.

Însă, fostul preşedinte ANI a fost acuzat, înainte de a intra în vizorul DNA, de cel puţin două încălcări grave ale legislaţiei româneşti şi a recomandărilor UE. În primul rând, există inadvertenţe în declaraţia de avere a lui Horia Georgescu, inadvertenţe pe care acesta nu le-a clarificat. În al doilea rând, fostul preşedinte ANI este acuzat de faptul că inspectorii de integritate din subordinea sa evaluau subiectiv dosarele aleşilor şi, prin prisma acestui subiectivism, au existat o multitudine de cazuri în care persoane nevinovate au fost declarate incompatibile cu funcţiile ocupate.

De exemplu, practica ANI de a declara incompatibile persoanele alese cu funcţia de membru în Consiliul de administraţie al societăţilor de interes local contravine chiar recomandărilor făcute de către Comisia Europeană.

Principalul responsabil pentru această situaţie creată la nivelul ANI este Horia Georgescu, care se pare că a servit doar interesele politice ale celor care l-au susţinut pentru ocuparea acestei înalte demnităţi.

Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că Parlamentul României trebuie să facă reglementări în acest domeniu, în aşa fel încât, pe viitor, să fie preîntâmpinate posibile abuzuri şi să fie eliminate din lege acele prevederi care pot fi considerate nedemocratice.

Din punctul meu de vedere, practica declarării ca incompatibil a unui ales care reprezintă interesele comunităţii în Consiliile de administraţie ale societăţilor de interes local trebuie să înceteze.

Totodată, Senatul României trebuie să facă un bilanţ al activităţii Consiliului Naţional de Integritate, pentru a constata dacă acest organism, care ar trebui să coordoneze şi să analizeze activitatea ANI, a funcţionat la parametri optimi.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"PSD sabotează turismul românesc"

PSD blochează în Parlament legea prin care angajaţii pot beneficia în 2015 de voucherele de vacanţă. Pentru blocarea acestui proiect important, pentru dezinteresul arătat faţă de susţinerea acestui sector şi pentru lipsa de profesionalism, PNL îi cere demisia doamnei Simona Man de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism!

Primul-ministru al României, domnul Victor Ponta, este primul când vine vorba despre a tăia cât mai multe panglici inaugurale pe la târgurile de turism din România, declarând cu fermitate că TVA va scădea pentru acest sector, iar angajaţii vor putea beneficia de voucherele de vacanţă.

Iată că realitatea este cu totul alta, iar declaraţiile domnului Ponta sunt doar la nivel declarativ! Spunem acest lucru deoarece săptămâna trecută, pentru a treia oară consecutiv, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea unor termene prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă PL-x nr. 552/2014, a fost amânat în cadrul Comisiilor reunite pentru muncă şi protecţie socială şi industrii şi servicii, deşi acesta ar fi trebuit să se aplice începând cu 1 ianuarie 2015.

Cum poţi să spui că susţii turismul intern, dar nu faci nimic pentru a adopta unul dintre cele mai importante proiecte pentru stimularea acestuia, cum poţi să declari că "va fi cel mai bun an pentru turismul românesc pe care l-am avut cu siguranţă din 1989 încoace", dar să nu adopţi un act normativ care vizează creşterea circulaţiei turistice şi totodată a cifrei de afaceri a investitorilor din turism? Demagogia şi dublul limbaj cu care ne-a obişnuit domnul Ponta au atins cote maxime!

Iată că incoerenţa şi neprofesionalismul autorităţilor statului, în special a Autorităţii Naţionale pentru Turism, în aplicarea cadrului normativ privind acordarea acestor vouchere, ne-a demonstrat tuturor dezinteresul pe care această instituţie îl are, de fapt, vizavi de acest sector important.

Nenumăratele amendamente aduse de Guvern la propriul lor proiect de lege nu au făcut altceva decât să bulverseze sistemul, neaplicarea legii punându-ne în situaţia în care industria turismului din România să piardă de la începutul acestui an aproximativ 50 de milioane de euro, zilnic pierzându-se din această cauză nu mai puţin de 700.000 de euro.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Îi cer lui Victor Ponta, maestrul ordonanţelor, o ordonanţă pentru 200 de lei alocaţia tuturor copiilor!"

Îi solicit primului-ministru, domnului Victor Ponta, mare maestru al ordonanţelor de urgenţă, să lase vorbăria, demagogia şi dublul limbaj şi să îşi asume o decizie clară, tranşantă şi fără dubiu: promovarea unei ordonanţe de urgenţă prin care alocaţia de stat pentru toţi copiii să fie majorată la 200 de lei.

Este inadmisibil să fii primul-ministru al României şi să nu ai habar de cuantumul alocaţiilor pentru copii!

Iată că declaraţiile domnului Ponta, prin care acesta susţine că nivelul alocaţiei de stat pentru copii este de 84 de lei, ne demonstrează, încă o dată, dezinteresul faţă de aceştia, deşi ei reprezintă viitorul României.

În situaţia de faţă, primul-ministru ori ne minte în faţă, încercând să manipuleze din nou, ori face politică după ureche, date precum nivelul alocaţiei, al pensiei, al indemnizaţiei pentru şomaj sau al persoanelor cu dizabilităţi fiindu-i complet străine.

Îl informăm pe domnul Ponta că, în România reală, nivelul alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte în raport cu indicatorul social de referinţă, pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi 18 ani fiind de 0,084 ISR, respectiv 42 lei/lună, suma nemaifiind actualizată din luna ianuarie 2009, deşi indicele preţurilor de consum a crescut cu peste 20 de puncte procentuale. 84 de lei este în momentul de faţă nivelul alocaţiei pentru copiii între 3 şi 18 ani cu dizabilităţi, dar sigur că pentru Victor Ponta lucrurile acestea din România reală nu au importanţă.

Îl mai informăm că, la nivelul Uniunii Europene, media alocaţiei de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce în România alocaţia unui copil nu depăşeşte 10 euro, cifră care plasează ţara noastră în coada listei la nivel mondial.

Este evident că primului-ministru pur şi simplu nu îi pasă şi a rămas mai mult ca sigur în minte cu minciunile şi promisiunile sale neonorate!

El a ales să neglijeze constant necesităţile a 3,6 milioane de copii, deşi nu a neglijat interesele prietenilor de partid, deoarece sume imense au putut fi găsite pentru domnul Şova, atribuite prin contracte, precum cel de la Turceni-Rovinari.

Dacă a fost în stare să dea ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă, care mai de care mai fistichii, fie că vin să spele de ruşine plagiatul dumnealui sau cuprind 26 de ordonanţe de urgenţă din domenii care nu au nicio legătură între ele, cred că era într-adevăr nevoie să emită un astfel de act normativ pentru majorarea la 200 de lei a alocaţiilor de stat pentru copii. Nu a făcut-o!

Trebuia până acum să găsească fondurile necesare respectării dreptului universal consacrat prin Constituţie, dar şi prin Convenţia ONU referitoare la Drepturile Copilului şi să respecte principiul superior al copilului, mai ales că procentul copiilor în risc de sărăcie şi excluziune socială în România este de 48,5%! Nu a făcut-o!

Trebuia să aducă înapoi până acum zeci, sute de milioane de euro din averile corupţilor, însă nu pentru a le vărsa în oala mare şi fără fund a bugetului, ci să le direcţioneze într-un fond special creat pentru investiţii în copii, în viitorul acestora! Nu a făcut-o!

Pentru toate acestea trebuie să vă daţi demisia, domnule Victor Ponta!

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Victor Ponta taie zilnic nivelul de trai al românilor, prin guvernarea pentru clientela PSD"

Fac apel către Guvernul României să găsească rapid soluţiile necesare alinierii salariilor tuturor categoriilor de salariaţi din sectorul bugetar, astfel încât aceştia să beneficieze de remuneraţii raportate la munca pe care o prestează. Avem nevoie de o Lege a salarizării unitare funcţională şi nediscriminatorie, nu de amânarea aplicării unor prevederi legislative după bunul plac al PSD, în funcţie de interesele electorale ale acestuia!

În condiţiile în care există angajaţi cu studii superioare, care după o lună de muncă câştigă doar 650 de lei, iar valoarea coşului minim este de aproximativ 1000 de lei, Partidul Naţional Liberal consideră că salariile tuturor bugetarilor trebuiau mărite pentru anul 2015.

Cu toate acestea, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice a fost adoptat de majoritatea PSD din Camera Deputaţilor, deşi acesta prevedea majorarea salarială doar pentru anumite categorii socio-profesionale.

Să nu măreşti toate salariile, în contextul în care tu singur spui că ai de 3 ani creştere economică, să nu măreşti toate salariile, în contextul în care toate preţurile au crescut, înseamnă să tai nivelul de trai, înseamnă guvernare împotriva cetăţenilor, înseamnă guvernare pentru sine şi pentru PSD.

PNL susţine cu două mâini majorarea salariilor cadrelor didactice, a cadrelor medicale, a celor care lucrează în asistenţă socială, dar în acelaşi timp subliniem demagogia Guvernului Ponta, care vine în campanii electorale şi încearcă să amăgească oamenii, încurajând nemulţumirile sociale şi promovând discriminarea între diversele categorii de personal bugetar.

Dacă această ordonanţă de urgenţă are prevederi ce vizează categoriile mai sus menţionate, cei din administraţia publică nu au fost la fel de norocoşi şi nici cei 60.000 de elevi care nu beneficiază de finanţarea de bază, deoarece termenul finanţării per elev a fost prorogat. Totodată, prin această ordonanţă a fost interzisă acordarea tichetelor de masă, a primelor şi a altor bonificaţii, în condiţiile în care instituţiile realizează şi sunt finanţate parţial şi din venituri proprii.

Am ajuns în situaţia în care unele dintre alimentele de bază s-au scumpit şi cu 90%, iar preţurile alimentelor vândute de marile lanţuri de magazine sunt acum comparabile cu cele din alte state comunitare. Doar că salariile românilor nu pot fi comparate cu salariile pe care aceste state le acordă, noi fiind pe penultimul loc în UE, cu 218 euro, în ceea ce priveşte nivelul salariului minim. Această sumă este extrem de mică pentru un român, care are cheltuieli şi plăteşte aceiaşi bani ca în orice altă ţară dezvoltată.

Este adevărat că Victor Ponta nu a tăiat salarii printr-un act normativ, dar taie nivelul de trai în fiecare zi, prin guvernarea în interes propriu şi de partid.

Acestea sunt motivele pentru care Grupul parlamentar al PNL s-a abţinut la votul pentru aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, în şedinţa de plen de săptămâna trecută!

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele doresc să subliniez importanţa adoptării cu prioritate a proiectului de lege propus de PNL privind introducerea votului prin corespondenţă pentru românii din diaspora. Este o iniţiativă legislativă necesară şi mai ales extrem de aşteptată.

Haosul, pe care l-am văzut cu toţii în secţiile de vot organizate în străinătate la alegerile prezidenţiale din 2014, nu trebuie în niciun fel uitat. Consider că Parlamentul are obligaţia de a crea cât mai repede cadrul legislativ prin care să împiedicăm reeditarea modului dezastruos cu care s-au confruntat cei din diaspora în urmă cu doar câteva luni.

Este obligaţia tuturor responsabililor politici din actualul legislativ să garanteze românilor din străinătate că vor vota în 2016 într-un cadru decent, european.

Doresc să precizez că Proiectul de Lege privind introducerea votului prin corespondenţă, propus de PNL, este, întâi de toate, o iniţiativă ce a rezultat în urma unei ample dezbateri cu reprezentanţii românilor din străinătate şi cu ONG-urile preocupate de îmbunătăţirea legislaţiei care reglementează modul de desfăşurare al scrutinelor electorale. Acest aspect este unul foarte important, pentru că românii din diaspora pot beneficia de o legislaţie modernă, europeană privind votul prin corespondenţă, ca urmare a unei implicări directe, în creionarea acestei legi, a tuturor celor care cunosc realitatea modului de organizare a votului din străinătate. Nu este un proiect de lege gândit doar în comisiile PNL şi înaintat Parlamentului, ci este o iniţiativă la care şi-au adus aportul şi expertiza reprezentanţii societăţii civile şi ai românilor din diaspora, cei care ştiu cel mai bine de ce este nevoie pentru îmbunătăţirea legislaţiei electorale pentru românii din străinătate.

În al doilea rând, proiectul de lege este gândit astfel încât alegătorul să nu cheltuiască niciun ban pentru exercitarea dreptului său fundamental de a vota. Ne aducem aminte că la alegerile prezidenţiale din 2014, pe lângă umilinţa la care au fost supuşi extrem de mulţi români, ştim că mulţi din cei care au votat, în străinătate, în noiembrie 2014, au plătit sume mari de bani pentru a se deplasa la secţia de votare şi a-şi exprima votul. Votul nu mai trebuie să fie un lux sau pentru care trebuie cheltuite sume consistente de bani, ci un drept fundamental la îndemâna tuturor cetăţenilor din străinătate.

Un alt aspect pozitiv din cadrul acestui proiect de lege pe care îl propunem este acela că rolul central în organizarea alegerilor din diaspora va fi îndeplinit de Autoritatea Electorală Permanentă, instituţie nepolitizată şi nu de Ministerul Afacerilor Externe, instituţie asupra căreia, chiar dacă este condusă de un tehnocrat, ar putea exista suspiciuni de politizare.

Mai trebuie spus că proiectul de lege propus de PNL prevede dublarea numărului parlamentarilor ce urmează să fie aleşi şi să reprezinte diaspora. Astfel, românii din străinătate ar putea fi reprezentaţi, în cazul în care actuala majoritate parlamentară va considera oportună adoptarea acestui proiect de lege extrem de necesar şi foarte aşteptat, de un număr de opt deputaţi şi patru senatori, faţă de doar patru deputaţi şi de doi senatori, aşa cum se întâmplă în prezent.

Închei prin a spune că proiectul de lege propus de PNL privind introducerea votului prin corespondenţă este unul pe care îl putem caracteriza simplu, transparent şi mai ales funcţional, care răspunde tuturor nevoilor celor din diaspora în momentul în care noi, oamenii politici, îi chemăm să ne voteze.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Să punem capăt acestei statistici negre: trei persoane mor zilnic în România din cauza tuberculozei"

Pe 24 martie este marcată în întreaga lume Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei (TBC), prilej de a aduce în atenţie una dintre bolile infecţioase cu cel mai trist bilanţ de decese la nivel global şi care cunoaşte în România o tristă recrudescenţă după 1989. Fac apel la Guvernul României şi la toţi factorii responsabili ca Strategia Naţională de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015-2020, recent adoptată, să nu rămână doar pe hârtie, aşa cum se întâmplă cu multe dintre documentele guvernamentale programatice. Costurile umane, medicale, sociale şi economice ale acestei boli sunt mult prea ridicate, pentru a nu o trata cu toată responsabilitatea.

La nivel mondial, tuberculoza (TBC) constituie a doua cauză de mortalitate, după HIV/SIDA, potrivit statisticilor OMS. În 2013, 9 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TBC şi 1,5 milioane au murit.

Din nefericire, România contribuie din plin la această statistică neagră: în ţara noastră, în fiecare zi, trei persoane mor din cauza tuberculozei, în timp ce alte 45 sunt diagnosticate cu această boală. Conform statisticilor, România are cea mai ridicată incidenţă a tuberculozei dintre toate statele Uniunii Europene, de peste şase ori mai mare faţă de media europeană. Se ştie că tuberculoza este strâns legată de condiţiile socio-economice, de nutriţie, de nivelul de trai şi de sistemul de sănătate dintr-o ţară. Unul din cinci europeni diagnosticaţi cu TBC, o boală a sărăciei, provine din România, unde condiţiile de trai s-au degradat pentru multe categorii de populaţie.

În pofida unor progrese înregistrate în ultimii ani în combaterea bolii, tuberculoza continuă să fie o problemă de sănătate publică în ţara noastră, iar OMS, într-un raport din 2014, o consideră prioritară. OMS estimează că 20.000 de cazuri noi de îmbolnăvire cu TBC se produc în România în fiecare an. În 2013, conform datelor din Strategia Naţională, radiografia acestei boli în România arăta astfel: incidenţă globală de 72,9 cazuri la 100.000 locuitori, 5,3 decese la 100.000 de locuitori, 15.500 cazuri noi, peste 500 dintre acestea fiind cazuri noi de tuberculoză multidrog rezistentă (TB MDR).

Situaţia este alarmantă, mai ales în ce priveşte grupele de populaţie cele mai vulnerabile la tuberculoză: persoanele care trăiesc în sărăcie, cele din mediul rural, populaţia romă, persoanele fără adăpost, populaţia din penitenciare, dependenţii de droguri injectabile.

Multe dintre persoanele marginalizate şi din mediul rural nu au un acces adecvat la serviciile de sănătate, ceea ce creează mari dificultăţi în diagnosticarea rapidă a tuberculozei şi în urmarea tratamentului. O problemă frecvent menţionată la nivel european este numărul pacienţilor cu TBC care emigrează din România şi pentru care nu se mai face urmărirea cazurilor.

Printre recomandările OMS către autorităţile române se numără: dezvoltarea de către Ministerul Muncii, în colaborare cu cel al Sănătăţii, a unui sistem de protecţie socială pentru pacienţii cu TBC şi familiile lor; întărirea serviciilor de asistenţă pentru persoanele defavorizate social şi economic şi pentru cele vulnerabile; prelungirea concediului medical pentru pacienţii salariaţi, cel puţin pe perioada tratamentului (24 sau 36 de luni).

Pentru 2015, tema campaniei promovate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este mobilizarea globală, prin solidaritate şi acţiune, pentru eradicarea tuberculozei. OMS invită guvernele, comunităţile afectate, societatea civilă, furnizorii de servicii de sănătate, partenerii internaţionali să se alăture Strategiei globale adoptate în mai 2014. Aceasta are ca ţintă reducerea numărului de decese cauzate de tuberculoză cu 95% şi a numărului de cazuri noi cu 90%, între 2015 şi 2035. Datoria factorilor de decizie din România este să se alăture acestei lupte şi să acţioneze toate pârghiile necesare, inclusiv prin creşterea bugetului alocat sănătăţii, cronic subfinanţat, la 6% din PIB.

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"PSD stă cu pistolul la tâmpla justiţiei"

Referindu-se la situaţia foştilor miniştri Şova şi Vâlcov, pentru care DNA cere Senatului încuviinţarea reţinerii şi arestării, preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, spunea ieri că "nu putem sta cu pistolul la tâmpla fiecărui parlamentar" şi că "fiecare va vota cum crede". Nici nu se putea găsi o metaforă mai bună care să descrie atitudinea social-democraţilor faţă de justiţie.

În decembrie, când a avut loc remanierea Guvernului, pesediştii au fost mobilizaţi la vot cu ameninţarea că, lipsind fără motivaţie, vor fi excluşi din partid. Atunci domnii Ponta şi Dragnea stăteau cu pistolul la tâmpla parlamentarilor, pentru că era propriul scaun în joc. Partidul stabilise o direcţie, iar libertatea parlamentarilor fusese anulată. Astăzi, pentru justiţie, nu merită un astfel de efort, sugerează pesediştii.

Oricât de tare s-ar chinui PSD să arate o altă faţă după 16 noiembrie, oricât ar căuta să demonstreze că nu mai reprezintă un pericol pentru justiţie, faptele spun cu totul altceva. Declaraţiile de intenţie din interiorul partidului sau din Parlament sunt imediat contrazise de acţiunile social-democraţilor.

Dacă vor să fie cu adevărat crezuţi, social-democraţii pot face câteva gesturi simple: să voteze la vedere cererile procurorilor în cazurile Vâlcov şi Şova şi să înceteze să caute tertipuri prin care să modifice, în avantajul politicienilor, Codul penal sau Legea ANI.

În acest sens, Consiliul Naţional al PSD de vineri şi de sâmbătă a fost doar o declaraţie de intenţie în ceea ce priveşte criteriile de integritate. Social-democraţii doar au votat o rezoluţie, nu şi-au modificat, de fapt, Statutul. De altfel, cât valorează vorbele premierului vom vedea săptămâna aceasta în Senat, unde se analizează cazurile Şova şi Vâlcov. Ar putea fi una din multele ocazii în care premierul una spune şi alta face.

Chiar vineri, referindu-se la cazul Vâlcov, Victor Ponta spunea că vor vota senatorii, iar dânsul este deputat. Premierul pregăteşte încă un act de dispreţ la adresa justiţiei. Pe de-o parte, la Consiliul Naţional al partidului, le cere pesediştilor să nu le fie frică şi să îl urmeze, asumându-şi statutul de lider. Pe de altă parte, când chiar este vorba să îşi convingă colegii să nu mai fie adversari ai justiţiei libere şi magistraţilor, Ponta face un pas în spate şi nu mai este preşedinte de partid, ci un simplu deputat.

Mă tem că social-democraţii, cu Ponta în frunte, nu mai au nicio reţinere în a nesocoti ce scrie în Constituţie şi în a ignora votul din 16 noiembrie. După ultimele episoade, beneficiind de majoritatea parlamentară, Ponta dă semnalul că PSD va spune "nu" tuturor cererilor care vin către Parlament din partea procurorilor. Criteriile de integritate adoptate vineri sunt doar o fumigenă, atâta timp cât majoritatea parlamentară a lui Ponta votează împotriva justiţiei.

Dacă Victor Ponta chiar crede în justiţie şi în egalitate în faţa legii, atunci să ceară Senatului să voteze în favoarea cererilor DNA în cazurile foştilor săi miniştri Vâlcov şi Şova. Altfel, premierul rămâne acel om duplicitar şi fals care a fost pedepsit de români în alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie.

Domnule Ponta, de dragul unei justiţii pe care aţi reprezentat-o cândva, fiţi de partea legii şi încetaţi să vă mai protejaţi colegii din Parlament!

În acelaşi timp, vreau să le cer lui Victor Ponta şi colegilor săi să renunţe la ideea de a modifica legi pentru propriul avantaj. Pentru credibilitatea României, PSD nu trebuie să mai pregătească, aşa cum deja se discută în partid, o nouă "marţe neagră". Oprirea unor proiecte de lege de modificare a Legii ANI şi a Codului penal sunt argumente suplimentare pentru a da jos cât mai repede acest Guvern.

Astăzi, dincolo de discursuri, liderii PSD stau cu pistolul la tâmpla justiţiei. Sunt încă insuficient de curajoşi să apese, tensiunea din partid nu este încă prea mare, dar planul este clar. Când vor găsi momentul potrivit, vor să acţioneze pentru a le face munca magistraţilor mai grea. Nu ar fi pentru prima dată. Voturile din Senat vor arată cum priveşte PSD integritatea. Românii vor vedea încă o dată că PSD este partidul antijustiţie.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Implementarea FIDIC în România"

Într-o tentativă de a face ordine în contractele privind infrastructura, Ministerul Transporturilor a decis în 2011 introducerea obligativităţii utilizării condiţiilor contractuale de tip FIDIC. Până la acest moment, acestea erau folosite facultativ în România, de cele mai multe ori impuse de băncile care finanţau lucrarea. Introducerea acestui model a reprezentat o condiţionalitate, în contextul alinierii la practica europeană privind întocmirea contractelor de achiziţii publice.

Formele standard de contracte, utilizate încă din secolul al XIX-lea în state precum Marea Britanie şi Irlanda, au devenit o parte importantă în tranzacţiile curente, scopul lor fiind eficientizarea activităţilor şi protejarea intereselor ambelor părţi contractante.

Pentru cei care nu sunt din domeniu, FIDIC constituie abrevierea titulaturii Fédération Internationale des Ingénieurs Conseils (Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi) şi reprezintă o organizaţie profesională internaţională, cu sediul la Geneva, reunind în cadrul său 70 de organizaţii profesionale naţionale de ingineri-consultanţi în întreaga lume, care în urmă cu 50 de ani a început realizarea unui set de tipuri de contracte aplicabile în domeniul lucrărilor de inginerie.

În România, prin H.G. nr. 1405/2010 se statuează că acestea se aplică doar pentru unităţile aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi doar de la încheierea contractelor de lucrări pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, şi doar pentru contractele a căror valoare estimată depăşeşte pragul de 5.000.000 euro.

Autorităţile publice joacă un dublu rol, acela al clientului contractelor de construcţii de tip FIDIC, cât şi pe cel al factorului decizional în ceea ce priveşte cadrul legal pentru derularea acestor contracte, un rol pe care nu l-a jucat foarte bine. Până la acest moment nu toate prevederile contractuale FIDIC se regăsesc şi în legislaţia românească. Ca să nu mai vorbim de faptul că, FIDIC fiind de inspiraţie anglo-saxonă, anumiţi termeni nici nu îşi găsesc corespondent în cadrul legal actual. În plus, contractele de tip FIDIC nu sunt respectate în cadrul licitaţiilor. Referitor la implementarea modelului de contract FIDIC în România, în 2012, într-un document comun al Asociaţiei Europene a Contractorilor Internaţionali (EIC - European International Contractors) şi al Federaţiei Industriei Europene a Construcţiilor (FIEC - European Construction Industry Federation) transmis Comisiei Europene se semnalează alterarea prevederilor standarde FIDIC, prin introducerea de către autorităţile române în legislaţie a unor clauze specifice care vin să debalanseze echitatea stabilită de către FIDIC-ul original între cele două părţi, între contractor şi contractant, favorizându-se statul în calitate de client.

Reprezentanţii celor două organisme profesionale internaţionale susţin că, condiţiile contractuale trebuie să fie "corecte şi rezonabile". Merită menţionat, ca o paranteză, că în legislaţia românească termenul "rezonabil" nici nu există.

Într-o analiză a sa, unul dintre specialiştii de renume mondial în dreptul construcţiilor, Frederic Gillion, caracterizează în termeni duri hotărârea de Guvern prin care a fost introdusă obligativitatea contractelor de tip FIDIC, susţinând că: "Datorită efectelor profunde pentru antreprenori, noile condiţii generale pe bază de contract FIDIC introduse de Guvernul român în martie 2011 pentru lucrările de infrastructură au devenit un important casus belli (termen din dreptul internaţional reprezentând motivaţia juridică a începerii unui război de către un stat împotriva unui alt stat) pentru EIC şi contractanţii internaţionali care operează în România".

Prezenta legislaţie a condus la nenumărate blocaje în implementarea proiectelor derulate în termenii contractelor de tip FIDIC, deşi puţine asemenea contracte au fost semnate în România din cauza faptului că nici statul român, nici antreprenorii nu sunt pregătiţi pentru a adera la aceste condiţii.

Potrivit H.G.-ului intrat în vigoare în 2011, un contract FIDIC permite majorări justificate a valorii contractului de până la 10%, spre deosebire de cele fundamentate pe legislaţia noastră, care permit majorări justificate de până la 50%.

Când vine vorba de daune ce pot fi cerute statului, un constructor poate cere daune într-o infinitate de situaţii, dacă pretenţiile sale sunt susţinute de un inginer consultant sau de un Comitet de Adjudecare a Disputelor (CAD), aceste penalităţi fiind superioare celor uzuale în legislaţia românească. Un calcul făcut acum doi ani arăta că prin folosirea clauzelor FIDIC o companie de stat poate plăti o dobândă cu aproximativ 5% mai mare pentru întârzieri la plată, faţă de cazul în care se folosesc contractele întocmite pe baza legislaţiei noastre. Cum ştim că statul român gestionează prost contractele din domeniul infrastructurii, în perioada 2003-2010, deţinătorii contractelor FIDIC au solicitat Ministerului Transporturilor daune de peste 100 de milioane de euro la lucrările de şosele şi căi ferate.

Consider că este necesară o reactualizare a condiţiilor contractuale FIDIC, precum şi o extindere a sferei de aplicabilitate, mai ales în contextul competiţiei pentru fondurile europene alocate în perioada 2014-2020. Este o temă de interes care a fost dezbătută în cadrul ultimei conferinţe FIDIC, organizată săptămâna trecută la Bucureşti, unde reprezentanţii autorităţilor române fie au ales să nu participe, fie nu au răspuns la întrebările sensibile adresate de participanţi, cum este cazul Ministrului Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici sau a directorului CNADR, Narcis Neaga.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Situaţia bătrânilor după un an de «eforturi» ale Ministerului Muncii"

În urmă cu aproximativ un an de zile semnalam Ministerului Muncii problemele pe care le întâmpină bătrânii din ţara noastră, probleme bine cunoscute de către autorităţile care mai ieri "se băteau cu pumnii în piept" că vor lupta pentru a oferi bătrânilor din România un trai cel puţin decent. O luptă pierdută din start, dat fiind interesul şi implicarea oficialilor care se bazează doar pe puterea cuvântului, fără a trece concret la fapte. Ne-au prezentat atunci o "strategie" demnă de campanie electorală, iar rezultatele au fost pe măsură: eşec total, victime sigure - bătrânii. În prezent, avem peste 640 de mii de vârstnici care necesită ajutor, iar statul asigură "un mediu de viaţă sigur şi prietenos" doar pentru 30.000 dintre aceştia, conform informaţiilor transmise de către doamna ministru Rovana Plumb, în primăvara anului 2014. De atunci şi până acum numărul celor care beneficiază de "atenţia" statului s-a redus semnificativ, deşi una dintre măsurile incluse în mult trâmbiţatul plan al Executivului viza "dezvoltarea serviciilor de lungă durată: la domiciliu şi în regim rezidenţial".

Paradoxal, în ţara noastră, "dezvoltarea" din ochii autorităţilor este sinonimă cu regresul simţit de români pe propria piele, astfel că ministerul de resort a considerat de cuviinţă să taie finanţările organizaţiilor care reuşeau să ofere un sprijin real pe care statul a fost capabil să îl prezinte doar pe hârtie. De exemplu, în judeţul Bacău, peste 500 de persoane care locuiesc în zonele sărace au fost lăsate la mâna destinului, prin decizia de sistare a subvenţiei pentru singura fundaţie de ajutor comunitar din mediul rural. Asemenea "progres" - demn de toată "lauda". Entuziasmul de la începutul mandatului s-a stins, punga s-a strâns, iar programele care păreau un adevărat succes şi se doreau a fi "multiplicate la nivelul întregii ţări", au fost închise. Cum nu există bani pentru copii şi creşterea alocaţiilor, aşa nu există nici fonduri pentru a susţine activitatea de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice - replici pe care le auzim din ce în ce mai des, când autorităţile sunt scoase la raport pentru neîndeplinirea promisiunilor făcute în faţa populaţiei.

Anul trecut existau şi bani, şi o strategie, şi voinţă pentru reformarea respectivului sistem, însă, astăzi, toate acestea au rămas la stadiu iluzoriu, deoarece vechile promisiuni şi motivaţia de altă dată sunt contrazise de realitatea zilelor noastre, în care statul doar se preface că are grijă de bătrânii uitaţi în singurătate. Deşi 2014 ar fi trebuit să reprezinte sfârşitul problemelor, aşa cum însuşi ministrul Rovana Plumb declara în emisiunile televizate, iată că nu s-a acţionat concret în acest sens, iar rezultatele se lasă aşteptate. Un lucru este cert, interesul autorităţilor pentru această categorie a populaţiei a murit de mult, apăsat de strategii şi declaraţii. Totodată a murit şi speranţa bunicilor noştri că statul se va implica activ pentru îmbunătăţirea condiţiilor lor de viaţă.

În răspunsul primit la interpelarea adresată MMFPSPV se comunică faptul că: "în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr.292/2011, persoanele vârstnice, în funcţie de situaţiile personale de natură socio-economică, medicală şi fiziologică, beneficiază de servicii sociale, în vederea prevenirii, limitării şi înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot afecta viaţa acestora". O teorie pompoasă, unde lucrurile ne sunt prezentate aşa cum ar trebui să funcţioneze, de fapt, într-un stat normal, european. Autorităţile par preocupate de identificarea nevoilor bătrânilor şi asigurarea respectării drepturilor acestor oameni, însă practica este departe de iluziile vândute de cele mai multe ori în schimbul unui vot. În timp ce ministrul de resort are "o linişte sufletească", susţinută doar de strategia postată pe site şi tăierile de fonduri, bătrânii cu spiritul încă tânăr îşi văd trupul stingându-se în fiecare zi, şi se întreabă cu ce au greşit în faţa societăţii care îi exclude încet şi sigur, luându-le dreptul de a fi membrii deplini ai ei.

De la programe de interes naţional până la tratate şi convenţii internaţionale, toate reglementează drepturile persoanelor vârstnice şi au ca obiectiv îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă socială. Din păcate, nu mai putem da crezare cuvintelor şi "planurilor măreţe", pe care autorităţile le-au folosit continuu pentru a masca public dramele prin care trec bătrânii noştri.

"Cine nu are bătrâni să îşi cumpere", spune o veche vorbă românească, mult prea profundă pentru capacitatea Executivului României de a o înţelege.

Stimaţi guvernanţi, nu mai suntem dispuşi să aşteptăm încă un an, la sfârşitul căruia să tragem linie şi să constatăm că ne-aţi servit din nou vorbe goale şi aţi risipit banii destinaţi serviciilor sociale. Modul ironic în care trataţi persoanele în vârstă reflectă respectul dumneavoastră pentru trecutul ţării. A venit momentul să treceţi la fapte... nu mâine... nu peste un an, ci azi!

Domnul Petru Movilă:

"Istoria întotdeauna se repetă: România se va uni cu Republica Moldova"

După cum bine ştiţi, ziua de 27 martie reprezintă un moment de referinţă în istoria românilor. Este ziua Unirii Basarabiei cu ţara mamă, România, finalul desăvârşirii statului naţional unitar român în acel memorabil şi fast an 1918. Ca parte integrantă a spaţiului geografic românesc, teritoriul dintre Prut şi Nistru a parcurs aceleaşi etape istorice pe care le-a cunoscut întreaga istorie a românilor, din cele mai îndepărtate timpuri şi până la începutul secolului al XIX-lea, când a fost cotropită de Rusia. De aceea, astăzi, ne aflăm în faţa unor momente de importanţă semnificativă, când Republica Moldova este la un pas de integrarea în Uniunea Europeană.

Consider că singura soluţie pentru ieşirea din criza în care se află Republica Moldova este reunificarea cu România, ţinând cont de faptul că Moldova suferă de pe urma unei căderi economice, cât şi de pe urma corupţiei în creştere. Foarte mulţi tineri moldoveni se luptă cu sistemul, în vederea obţinerii paşaportului şi a cetăţeniei române. Unirea RM cu România este un subiect dezbătut de ani de zile, şi adus în atenţia publicului larg în mod constant de către preşedintele Traian Băsescu. Istoria ne arată că acest lucru este posibil. Cred cu tărie că, dacă într-adevăr se vrea, proiectul comun al celor două ţări s-ar putea concretiza, în aşa fel încât să putem vorbi despre avantaje şi beneficii de partea ambelor state vecine.

Pe de altă parte, unirea ar face ca toţi românii, indiferent pe ce parte a Prutului se află, să aibă o singură cetăţenie, decizie ce ar duce spre o evoluţie sub aspect economic, dar şi social. Un stat românesc mai mare duce automat şi la o piaţă mai extinsă pentru statele din jur, aducând profituri şi mai mari. Până atunci, Guvernul Republicii Moldova poate lua o decizie foarte simplă, care stă doar în pixul şi bunăvoinţa premierului: permiterea cetăţenilor din UE să intre doar cu buletinul.

Cred că drumul până la integrarea în Uniunea Europeană este unul lung şi dificil, dar sper că în a doua jumătate a anului acesta, sau cel târziu în primul semestru din 2016, Republica Moldova va depune cererea de aderare. Mai apoi, într-o colaborare strânsă cu Uniunea Europeană şi mai ales, cu România, Republica Moldova să înceapă procesul efectiv de aderare.

Domnul Dorel Covaci:

"Analiza guvernării, cu ocazia desfăşurării lucrărilor Consiliului Naţional PSD"

În 20-21 martie 2015, s-au desfăşurat lucrările Consiliului Naţional al PSD, care a avut ca principal obiectiv validarea unor modificări importante ale statutului PSD. În această direcţie, se doreşte transformarea Consiliului Naţional al PSD, din for de decizie, într-o platformă cu rolul de a depune şi de a dezbate politici publice.

Consiliul Naţional a adoptat trei rezoluţii, cu efecte politice imediate şi o hotărâre, care se referă la declanşarea alegerilor în structurile locale, iar, în luna noiembrie a acestui an, organizarea unui congres pentru alegerile generale. Cea mai importantă dintre aceste rezoluţii se referă la abordarea foarte dură a problemelor de corupţie ale unor membrii de partid. Principiile de integritate cuprinse în rezoluţie vizează toleranţă zero faţă de corupţia în sânul partidului.

Într-o analiză a vieţii politice din România, PSD a demonstrat că este partidul interesat cel mai mult de problemele care au legătură cu viaţa oamenilor obişnuiţi: reducerea generală a TVA, a taxelor pe muncă, a accizelor, ieftinirea alimentelor şi a medicamentelor, acţiuni antisărăcie şi sprijin pentru tineri. Consiliul Naţional susţine proiectul reformei fiscale, prin care Guvernul Victor Ponta îşi propune accelerarea creşterii economice şi creşterea veniturilor majorităţii românilor, pentru stimularea consumului. Creşterea economică din ultimii trei ani permite Guvernului să ia măsuri, prin care să se genereze cât mai multă bunăstare pentru români.

Ca obiective fundamentale, PSD îşi asumă realizarea dreptăţii sociale, susţinerea statului social, combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, a inegalităţii şi a discriminării, crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, mai multă echitate în sistemul de salarizare, promovarea economiei sociale, protecţie pentru grupurile vulnerabile (pensionari, persoane cu dizabilităţi, copii aflaţi în situaţii de risc, etc.), susţinerea pentru familii şi pentru mame.

PSD îşi propune realizarea unui consens pe scena politică, o bună colaborare între toate instituţiile statului, pentru rezolvarea unor probleme reale.

Pe plan extern, într-un context dificil internaţional şi, mai ales, regional, PSD susţine o direcţie occidentală.

PSD îşi doreşte să devină partidul care poate oferi răspunsuri la întrebările tuturor, care poate să se reinventeze, să se reformeze după viziunea şi dorinţele cetăţenilor.

Ca o sinteză a guvernării PSD, pornind de la ce s-a promis în campania electorală din 2012, s-a estimat că cca. 80% dintre promisiuni au fost îndeplinite, în cazul în care se păstrează ritmul de creare de locuri de muncă şi dacă se reduce TVA.

Pe scena politică, PSD a redevenit cel mai puternic partid din Parlament, cu peste 40% din locurile din Legislativ şi partidul care conduce coaliţia la guvernare. Pe scena internaţională, PSD deţine cea mai mare delegaţie social-democrată din istoria sa la Parlamentul European şi un post de vicepreşedinte al Parlamentului European. La Comisia Europeană, comisarul european din partea României, provenit din rândurile PSD, deţine unul dintre cele mai importante portofolii - Politica Regională.

Unul dintre obiectivele PSD este schimbarea percepţiei cetăţeniei asupra ceea ce reprezintă partidele autentice de stânga. Stânga nu înseamnă nici comunism, nici anticapitalism, nici antidiaspora, nici antidemocraţie, nici favorizarea asistaţilor sociali, în detrimentul întreprinzătorilor, nici pomeni sociale. PSD este singurul partid de stânga din România care, aşa cum a demonstrat, a luat cele mai bune măsuri pentru mediul de afaceri, a înregistrat cele mai mari cote de creştere economică, inclusiv în prezent, şi a promovat măsuri pentru stimularea revenirii în ţară a cetăţenilor români care muncesc în străinătate. Aşadar, stânga modernă înseamnă progres, dezvoltare, dar şi protecţia celor care muncesc şi care generează PIB-ul ţării.

PSD a rămas un partid de stânga, autentică şi modernă, dar a ştiut să se adapteze realităţilor din prezent, să răspundă provocărilor momentului şi să realizeze un echilibru bun între măsurile reparatorii, menite a corecta nedreptăţile din guvernările anterioare şi cele de stimulare a creşterii economice şi a echităţii din societate.

PSD a implementat modelul de creştere social-liberal, asumat de vechiul USL, şi a căutat să facă mai puţină politică şi mai multă administraţie. Guvernarea a fost alături de sectorul privat; s-a redus costul muncii; a fost susţinută reindustrializarea; s-au promovat domenii cheie, precum agricultura, infrastructura, industriile IT, auto, farmaceutică, alimentară, energetică; a fost crescută competitivitatea economică; s-a simplificat şi scăzut fiscalitatea; s-a relansat absorbţia de fonduri europene. Guvernul Ponta a promis creştere economică de 3% în 2013 şi a realizat 3,4%; în 2014, 2,9%, una dintre cele mai mari din UE; a creat în ultimii ani peste 200.000 de locuri de muncă, iar ritmul este în creştere.

Unele promisiuni au fost deja îndeplinite: reducerea CAS cu 5 puncte, reîntregirea salariilor bugetarilor, creşterea pensiilor mici şi indexarea tuturor pensiilor, creşterea salariilor medicilor şi ale profesorilor cu salarii mici, creşterea alocărilor pentru grupurile vulnerabile, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene la peste 50% (în prezent 53%), reducerea TVA la unele alimente, dotarea spitalelor judeţene, crearea de noi centre sportive, finalizarea centrului ELI Măgurele, finalizarea a 300 km de autostradă în ultimii 3 ani (similar cu cei realizaţi în 11 ani de celelalte guverne), creşterea subvenţiilor în agricultură cu 60%, faţă de 2011 etc. Alte promisiuni sunt în curs de a fi îndeplinite: revenirea TVA la nivelul dinainte de tăieri, reducerea TVA la alte alimente, creşterea salariului minim la 1.200 lei, investiţii în noi spitale regionale etc.

România 2020 se poate construi doar printr-un proiect gândit aproape de oameni, bazat pe corectitudine şi profesionalism. Misiunea va fi îndeplinită atunci când va exista o nouă speranţă pentru fiecare cetăţean al ţării.

La nivel european, cu excepţia Italiei şi a României, există puţine executive care au deviat de la modelul austerităţii. Oportunitatea pentru PSD este de a promova mai mult virtuţile modelului mixt, aplicat în ultimii trei ani de guvernare, care a dus la majorarea cheltuielilor sociale şi dreptate socială, dar şi la creştere economică şi investiţii.

Domnul Gheorghe Emacu:

"24 martie - Ziua mondială de luptă contra tuberculozei"

Ziua de 24 martie se marchează în fiecare an ca Ziua mondială de luptă contra tuberculozei, pentru a evidenţia momentul când, în 1882, Robert Koch a anunţat oficial comunitatea ştiinţifică internaţională că a descoperit bacilul TBC.

Deviza de anul acesta este "să mărim viteza în lupta contra tuberculozei".

Cu ocazia Zilei mondiale de luptă contra tuberculozei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat un apel pentru ca statele şi guvernele să-şi asume noi angajamente şi acţiuni în lupta contra acestei boli, una dintre cele mai infecţioase şi care determină cea mai mare rată de deces.

Prin progresele substanţiale realizate în ultimii ani, lumea a făcut progrese importante, pentru a-şi realiza obiectivul stabilit în Declaraţia mileniului pentru dezvoltare, adoptată în septembrie 2000 la Summitul Mileniului de cele 191 state semnatare (între care şi România), de stăpânire a acestui fenomen şi inversarea tendinţei sale de evoluţie, până în anul 2015.

Dar numai declaraţiile nu sunt suficiente. În anul 2014, la nivel mondial, circa 9 milioane de persoane au contractat această boală, iar circa 1,5 milioane au decedat din cauza acesteia.

De aceea, este necesar să se accelereze în acţiunea de prevenire şi combatere a acestui flagel.

În mai 2014, Adunarea Mondială a Sănătăţii a probat o strategie ambiţioasă, pe o perioadă de 20 de ani (2016 - 2035), pentru a pune capăt epidemiei mondiale de tuberculoză. Este, deci, timpul să acţionăm în acest sens.

Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii are ca obiectiv eradicarea epidemiei de tuberculoză, adică o lume fără noi cazuri de tuberculoză şi în care să nu mai fie înregistrate decese datorate acestei boli. Strategia stabileşte obiectivele şi măsurile care vor permite guvernelor să se concentreze asupra îngrijirilor centrate pe pacient şi de a elabora politici publice şi sisteme care să susţină acţiunile de prevenire a bolii şi de îngrijire a pacienţilor şi, totodată, să impulsioneze cercetările necesare pentru stârpirea acestei boli.

Din păcate, România ocupă astăzi un loc fruntaş în Uniunea Europeană la îmbolnăvirile de tuberculoză, anual medicii pneumologi anunţând mii de noi cazuri. Iar Iaşiul ocupă locul al treilea pe ţară în privinţa incidenţei tuberculozei.

Condiţiile precare de viaţă, stresul cronic, munca până la epuizare şi subnutriţia sunt cauze ce pot duce la îmbolnăvire cu tuberculoză, în plus, legea nu-i sancţionează pe pacienţii cu tuberculoză care nu se tratează şi nu urmează tratamentul prescris, astfel că pericolul de infectare a persoanelor sănătoase este foarte mare.

Ştiinţa a dovedit că tuberculoza poate fi vindecată, dacă este descoperită şi tratată la timp, iar prevenirea este mult mai eficientă decât tratamentul.

De aceea, cred că este cazul ca Ministerul Sănătăţii, în consens cu deviza Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, să ia măsuri pentru ca ziua de 24 martie 2015 să fie data la care trece la o treaptă de viteză superioară în lupta pentru eradicarea tuberculozei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"România, «stat - far» al francofoniei"

România reprezintă unul dintre partenerii cei mai fideli principiilor francofoniei, dar şi un membru activ în îndeplinirea obiectivelor globale ale Organizaţiei Internaţioanle a Francofoniei. Faptul că în 2014 s-a înfiinţat la Bucureşti Biroul Regional OIF pentru Europa Centrală şi de Est constituie o recunoaştere implicită a rolului ţării noastre în valorificarea utilizării şi influenţei limbii franceze, în contextul diversităţii lingvistice şi culturale, în contribuţia la consolidarea guvernanţei democratice, a drepturilor omului, a statului de drept, a rolului societăţii civile, în contribuţia la creşterea durabilă şi incluzivă care favorizează bunăstarea populaţiei.

România este ţara în care francofonia reprezintă o stare de spirit, ataşamentul la valorile francofone constituind o opţiune istorică, ce vine din tradiţia noastră culturală de sorginte francofonă. Acest fapt a fost dovedit, o dată în plus, vineri, 20 martie, când, în mod tradiţional, la Suceava, ca în multe alte oraşe din România, au loc manifestări dedicate Zilei internaţionale a francofoniei. A fost al IV -lea an consecutiv când la Biroul Francez din cadrul Casei Prieteniei Suceava am organizat un regal al francofoniei, invitatul special al acestei ediţii fiind profesorul Michel Francard de la Universitatea Louvain (Belgia), special venit în România pentru acest eveniment. Cu acest prilej s-a lansat şi un nou volum intitulat "Francophilophonie Roumaine - une réalité ŕ vivre (repčres et essais)", autori Sanda-Maria Ardeleanu şi Mariana Şovea, în cadrul marelui proiect cultural Francofonia românească. Restitutio, care îşi propune publicarea unor autori români de expresie franceză şi readucerea în atenţia publicului tânăr din spaţiul românesc a operelor unor intelectuali români francofoni şi francofili. Amintesc faptul că Raportul Jacques ATTALI, publicat în 2014, menţionează că România se află în rândul ţărilor francofilofone, ca o recunoaştere a personalităţilor francofone formate în spiritul limbii şi al culturii franceze (diaspora francofonă, români formaţi în sistemul francez - liceu francez, schimburi universitare, diplomă franceză, elitele francofone).

Putem afirma astăzi că România este un "stat-far" al francofoniei în Europa Centrală şi Orientală. Până în anul 2000, franceza a fost prima limbă străină. Astăzi, 22% dintre elevii români învaţă franceza ca prima limbă străină, iar 65% o studiază ca a doua limbă străină. Avem 29 licee bilingve francofone, 115 filiere francofone în universităţile româneşti. Mai mult, Colegiul juridic, cu diplomă dublă alături de Paris 1, formează jurişti care îşi găsesc locuri de muncă în România, dar şi în Comisia Europeană. Alte diplome duble sunt oferite de Facultatea de Ştiinţe Politice şi de Institute Politehnice. Raportul ATTALI indică faptul că jumătate din membrii Guvernului vorbesc franceza curent, ca şi 75% dintre diplomaţii români. În plan simbolic şi cultural, limba franceză şi valorile francofone corespund unui ideal de civilizaţie pe care România şi l-a însuşit încă de la început.

Totodată, trebuie să privim francofonia ca pe o şansă, în contextul în care, mai mult decât alte companii, cele franceze oferă un cadru educaţional pentru tinerii noştri. Formarea în limba franceză, parteneriate între şcoală/universitate şi angajatori au devenit deja o practică curentă. De aceea, aşteptăm o implicare crescută în dezvoltarea învăţământului dual în România, în lărgirea colaborărilor cu efecte în formarea specialiştilor români şi a cadrelor didactice de specialitate. Descopăr, an de an, dascăli formatori în ale francofoniei care se remarcă prin dedicaţie, pasiune şi un impresionant bagaj de informaţii. Ce lipseşte? Un plus de susţinere din partea unităţilor de învăţământ, dar şi a comunităţii locale şi, poate, o mai eficientă solidaritate generată de şi prin instituţiile şi organismele francofone. Profesorii de franceză din România constituie un rezervor de valori şi energii, încă insuficient cunoscut şi valorificat.

Fără doar şi poate, cred într-o revenire a limbii franceze, ca prima limbă străină în România. Eforturile mele, atât în cadrul francofoniei parlamentare, cât şi în activitatea mea de zi cu zi, la catedră, urmăresc "reinstaurarea" bunelor tradiţii francofone în întreg spaţiul românesc. Pentru aceasta, vă transmit că nimic nu e prea mult, şi îmi fac o datorie de suflet din a vorbi franţuzeşte la toate reuniunile oficiale, din a aminti mereu că România este un tărâm francofilofon, din a încuraja tinerii să studieze în franceză, din a aduce la suprafaţă valorile francofoniei româneşti şi francofilia unor mari personalităţi române, din a promova limba franceză ca limbă necesară în ocuparea unor locuri de muncă atât în ţară, cât şi în străinătate, din a valorifica folosirea şi influenţa limbii franceze, într-un context de diversitate lingvistică şi culturală.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Urări cu ocazia împlinirii a 194 de ani de la Declaraţia de independenţă a poporului grec"

În data de 25 martie 2015 are loc aniversarea unui eveniment istoric remarcabil, şi anume, împlinirea a 194 de ani de la declaraţia de independenţă a poporului grec din anul 1821.

Marea Revoluţie din 1821 a constituit un uriaş efort al poporului grec, în vederea recâştigării libertăţii şi demnităţii. Revoluţia a durat nouă ani şi a reprezentat o serie de lupte, cu succesive victorii şi înfrângeri.

Doresc să punctez câteva repere importante care stabilesc o legătură specială între poporul grec şi municipiul Iaşi. În anul 1835 la Iaşi, în capitala Moldovei, s-a înfiinţat prima dregătorie diplomatică, înfiinţându-se astfel primul Consulat general al Greciei din Principate. După anul 1860, Alexandru Ioan Cuza a recunoscut constituirea Comunităţilor greceşti în diverse oraşe ale României. De asemenea, este cunoscut faptul că după războiul civil din Grecia (1946-1949), un numeros grup de greci au venit în România, o parte din aceştia stabilindu-se la Iaşi, unde au fost primiţi cu căldură şi prietenie. Astfel, România a devenit a doua lor patrie.

Ca membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Elenă, dar şi în calitate de cadru didactic universitar la UMF Iaşi, unde studiază foarte mulţi studenţi de cetăţenie elenă, adresez urări de sănătate, fericire şi prosperitate întregului popor elen! Vă mărturisesc că am o legătură de suflet cu Republica Elenă, prin prisma faptului că fiul meu este botezat de un fost coleg de facultate grec, actualmente medic psihiatru.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Basarabia e România!"

Ziua de 27 martie 2015 marchează împlinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, devenind o zi cu o simbolistică aparte în istoria românilor.

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost însă anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Reunificarea României cu Basarabia constituie un mare vis al românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

În calitate de membru al Grupului parlamentar "Prietenii Unirii" doresc să adresez tuturor românilor de dincolo de Prut urări de sănătate, fericire şi prosperitate, precum şi îndeplinirea marelui vis comun: reunificarea Basarabiei cu România! Vă mărturisesc că legătura mea cu Basarabia este una foarte specială, numele dobândit de mine în urma căsătoriei având originile peste Prut. Bunicul soţului meu, Dumitru Bogdănici, a fost învăţător şi director al şcolii din Risipeni, locul natal al socrului meu.

Menţionez că la sfârşitul săptămânii trecute m-am întâlnit cu un grup de elevi şi studenţi din Basarabia, care studiază în municipiul Iaşi, pentru a identifica problemele cu care se confruntă.

În ziua de 27 martie, UNPR Iaşi va marca această sărbătoare printr-o serie de acţiuni la care vor participa parlamentarii UNPR de Iaşi, alături de numeroşi colegi şi invitaţi.

Domnul Scarlat Iriza:

"Scumpiri de primăvară"

Luna aprilie aduce veşti proaste pentru români. Gazele, curentul electric şi nu în ultimul rând, combustibilul, vor suferi creşteri substanţiale. Aceste măsuri vin în urma înţelegerii dintre Guvern şi delegaţia FMI, în ciuda faptului că premierul a negat acordul. FMI a impus măsura scumpirii gazelor cu 10%, pentru a contracara alte măsuri, cum ar fi reducerea TVA de la 24 la 21%. Specialiştii în domeniu spun că măsura este foarte proastă, bazându-se aici pe strategia energetică a României, la fel ca acciza la carburanţi, introdusă de Guvern, sub explicaţia terminării autostrăzilor, la care însă nu s-a lucrat aproape deloc. Situaţia nu mai miră pe nimeni, Victor Ponta şi echipa sa fiind de-a lungul timpului pionierii mai multor proiecte păguboase pentru România şi pentru cetăţenii ei.

De altfel, în acest caz nu era nevoie de nicio scumpire. 11 miliarde de metri cubi (din cele 12 consumate anual) sunt din producţia internă, iar în viitor numai din Marea Neagră, unde s-a descoperit o pungă uriaşă de gaze, preţul pentru România ar trebui să scadă la jumătate, fără a utiliza şi gazele de şist.

La fel de nejustificată este şi creşterea curentului electric, dat fiind potenţialul României. În prezent, ţara noastră poate să producă 30 MWh, din care se consumă numai 7 MWh. Cu alte cuvinte, dacă energia electrică s-ar ieftini, ar putea creşte consumul cu până la 100%.

Un alt produs a cărui scumpire va atrage după sine alte măriri de preţ, în lanţ, este carburantul. Prognoza BNR indică o scumpire cu circa 0,3%. Taxele şi impozitele locale vor fi, de asemenea, mai mari. Legislaţia în vigoare dă autorităţilor locale posibilitatea majorării acestora cu până la 20%.

Impactul social al acestor majorări va fi unul devastator pentru populaţie, având în vedere că veniturile cetăţenilor au rămas aproape egale cu cele de acum câţiva ani.

Doamna Marioara Nistor:

"Termocentrala de la Chiscani este la un pas de desfiinţare"

În judeţul Brăila, Termocentrala de la Chiscani riscă să îşi înceteze complet activitatea începând cu data de 1 iunie a.c.

Astăzi am depus o interpelare domnului ministru al Energiei, Andrei Gerea, în care i-am cerut să ne ajute să salvăm Termocentrala de la Chiscani şi implicit locul de muncă a 273 de persoane.

Ştiu că în acest moment proiectul se află în analiză la Ministerul Energiei şi se aşteaptă o decizie. Tocmai de aceea, astăzi, i-am adresat domnului ministru al Energiei, o interpelare, în care i-am readus la cunoştinţă situaţia actuală, atât de tensionată şi i-am cerut să grăbească demersurile pentru a salva termocentrala şi implicit locul de muncă a 273 de persoane.

În calitate de deputat, voi face toate demersurile posibile pentru a salva această situaţie. Mai ales pentru că ştiu, că nerezolvarea ei, nu duce doar la desfiinţarea termocentralei, ci vor fi şi multe alte pierderi pentru cetăţenii şi oraşul nostru. Va fi afectată agricultura, întrucât mii de hectare se alimentează de la canalele de aducţiune ale Termocentralei, prin care le asigură apa pentru sistemul de irigaţie. Priza de apă a întregului judeţ se alimentează electric de la unul din canalele de aducţiune ale Termocentralei. Şi, în special, poate fi afectat centrul de reeducare Tichileşti, întrucât au sursa, de la apa potabilă conectată tot de la această termocentrală.

În ultimii 25 de ani, majoritatea fabricilor şi uzinelor au ajuns un morman de ruine. În acele localităţi nu mai există locuri de muncă, nu mai există putere economică, ba, mai mult, majoritatea locuitorilor au plecat în alte zone, pentru a se putea întreţine. Au dispărut destule şi nu ne putem permite să fim indiferenţi la această situaţie. Voi face tot ce pot să nu dispară industria brăileană!

Vreau să menţionez că sunt alături de cei 273 de muncitori, şi în măsura în care pot, vor avea tot sprijinul meu!

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Grevă de o zi în administraţie"

Funcţionarii publici vor întrerupe activitatea în aprilie.

Angajaţii din administraţia publică anunţă că în aprilie vor organiza o grevă generală de o zi, cu întreruperea activităţii în instituţii, în semn de protest faţă de faptul că Guvernul nu a dat curs revendicărilor formulate, între care acordarea de tichete de masă şi majorarea salariilor.

Potrivit unui comunicat al Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie (FNSA), ziua grevei generale va fi stabilită de către Biroul executiv al federaţiei, după ce va fi încheiată procedura de strângere a semnăturilor privind acordul tuturor salariaţilor pentru participarea la această acţiune de protest. Reprezentanţii FNSA susţin că Guvernul a dovedit, încă o dată "lipsa de interes pentru rezolvarea problemelor grave în ceea ce priveşte salarizarea şi drepturile angajaţilor care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică locală".

"Revendicările minimale se referă la reglementarea şi liberalizarea acordării, începând cu anul 2015, a tichetelor de masă sau a normei de hrană pentru toţi salariaţii din administraţia publică locală, în limita bugetelor locale aprobate prin hotărâri de consiliu, în măsura în care aceste instituţii realizează şi sunt finanţate parţial din venituri proprii, şi creşteri salariale şi pentru salariaţii din administraţia publică locală din România sau aplicarea, începând cu anul 2015, a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice", se mai arată în documentul citat. FNSA a declanşat, în luna ianuarie, conflictul colectiv de muncă, a înştiinţat Guvernul despre acest lucru, iar în luna februarie a organizat o grevă de avertisment, care a presupus întreruperea programului de lucru timp de o jumătate de oră în primării, consilii judeţene şi instituţii subordonate acestora de pe întreg teritoriul ţării.

Domnul George Ionescu:

"Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei"

Ziua mondială a luptei împotriva tuberculozei denumită şi Ziua mondială TBC este celebrată pe 24 martie şi marchează momentul când Robert Koch, în anul 1882, a informat oficial comunitatea internaţională că a descoperit bacilul TBC.

Tuberculoza (TBC) este a doua cauză de mortalitate, după HIV/SIDA, la nivel mondial. Tuberculoza este printre primele cinci cauze de deces pentru femeile cu vârste cuprinse între 15-44 de ani.

Conform statisticilor, în România, în fiecare zi, trei persoane mor din cauza tuberculozei, în timp ce alte 45 sunt diagnosticate cu această boală, ţara noastră încă numărându-se printre ţările Uniunii Europene cu cele mai multe cazuri noi înregistrate: 1 din 5 europeni diagnosticaţi cu această boală este din România. Deşi în ultimii 10 ani s-au constatat progrese importante în controlul acestei boli, aceasta tot constituie o problemă majoră în ţara noastră.

Guvernul României a adoptat recent Strategia Naţională de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015 - 2020, făcând un pas important în lupta împotriva acestei boli.

În fiecare an această zi este marcată sub diverse teme, cea din acest an încearcă să promoveze mobilizarea globală, pentru a pune capăt tuberculozei "Gear up to end TB''.

Marcarea acestei zile reprezintă o bună oportunitate de a atrage atenţia publică asupra luptei împotriva TBC şi încercări de reducere a îmbolnăvirilor şi deceselor la nivel mondial.

Este necesar ca populaţia să fie corect informată în privinţa tuberculozei, această boală fiind vindecabilă dacă tratamentul este făcut corect şi este de datoria noastră să ne implicăm în această luptă continuă împotriva acestei boli necruţătoare.

Domnul Eugen Tomac:

"Unirea Basarabiei cu România - realitate istorică şi model de viitor"

Prin declaraţia mea de astăzi vreau să readuc în memoria dumneavoastră momentul 27 martie 1918, ziua în care idealul şi voinţa poporului român au fost îndeplinite prin Unirea Basarabiei cu Patria-mamă.

Evenimentul, de o importanţă covârşitoare pentru românii de pretutindeni, are puterea de a împărţi istoria între până şi după unire. Emoţia deciziei Sfatului Ţării din 27 martie 1918 este şi astăzi, la 97 de ani distanţă, la fel de vie, la fel de puternică.

Cei 22 de ani în care România a fost întreagă, în graniţele ei fireşti, va fi întotdeauna perioada de aur a istoriei noastre, cea la care, români de o parte sau de alta a Prutului, ne vom raporta neobosit.

Astăzi, însă, avem o altă realitate a frontierelor. Dincolo de graniţa de pe Prut trăiesc aceeaşi oameni, români de care autorităţile de la Bucureşti au obligaţia să se preocupe şi cărora trebuie să le ofere întregul sprijin.

Realitatea actuală din Republica Moldova este, cel puţin, îngrijorătoare. Cu o situaţie economică delicată, un cabinet de miniştri minoritar, adus la guvernare cu voturile deputaţilor comunişti şi cu o intruziune a Federaţiei Ruse din ce în ce mai agresive, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană este în pericol.

De aceea, fac apel la parlamentarii români de a susţine prin toate mijloacele democraţia şi parcursul european al Republicii Moldova, în interesul tuturor românilor de peste Prut. Este o datorie morală de care nu avem dreptul să uităm niciodată.

Domnul Vasile Horga:

"Paralizia instituţiilor publice"

Auzim din ce în ce mai des, în ultima vreme, despre funcţionari ai statului român, de diverse ranguri care nu mai au curajul sau nu mai vor să semneze documente, despre instituţii paralizate ale statului, ca urmare a fricii funcţionarilor acestora de a mai angaja cheltuieli, despre presiunile la care instituţiile şi funcţionarii ar fi supuşi, ca urmare a acţiunilor justiţiei române, şi toate aceste lucruri sunt spuse, mai mult sau mai puţin direct, de oameni care ar trebui să contribuie din plin la normalizarea societăţii româneşti. Acţiunile declanşate de justiţia din România cu privire la combaterea corupţiei generalizate şi a sistemului mafiot, care a penetrat instituţiile statului român, nu ar trebui să paralizeze nici instituţii şi nici funcţionari publici, oameni politici sau oficiali guvernamentali dacă activitatea trecută sau prezentă a acestora ar fi una curată. Nu ar trebui nici ca într-un for de conducere al unui partid politic, majoritatea celor care au vorbit să facă referire doar la acţiunile DNA şi frica funcţionarilor de a mai administra în mod corespunzător instituţiile în care lucrează, atâta timp cât activitatea lor este una corectă.

Şi totuşi aceeaşi funcţionari continuă atacul la banul public, dar ţipând în gura mare cât rău le-ar pricinui lor justiţia din România, care îşi permite să le mai tulbure din când în când hoţiile. DNA ar trebui să se aplece serios asupra licitaţiilor publice organizate de aceşti îngeri ai corupţiei şi să constate cum întocmesc aceşti funcţionari fricoşi caietele de sarcini şi ce condiţii de participare impun, cum evaluează aceştia ofertele ca să poată elimina pe oricine care nu cotizează la ei, să vadă în execuţie ce se mai respectă din cerinţele iniţiale şi din condiţiile draconice în care s-au evaluat ofertele descalificate şi cum sunt desemnaţi cei care trebuie să câştige licitaţiile şi urmăriţi apoi în execuţie pentru a respecta ceea ce li s-a solicitat ofertanţilor descalificaţi.

Pentru toate acestea sigur că funcţionarii din instituţiile statului, ministere, instituţii descentralizate, primării etc. ar trebui să tremure sau să le fie frică. Există totuşi ceva ce îi leagă pe toţi şi la vederea acestuia toţi uită de frică, banul public furat, de care ei îşi amintesc doar când sunt întrebaţi de DNA, şi atunci ţipă ca din gaură de şarpe că sunt hărţuiţi, că sunt batjocoriţi, că sunt închişi.

Stimaţi domni care aveţi în peniţă banul public, încercaţi măcar o clipă sa-l cheltuiţi ca şi cum aţi cheltui propriul vostru ban, cu grijă şi exact pentru ce e nevoie şi în scurt timp va dispărea şi teama de DNA şi de justiţie, şi veţi putea conduce instituţiile publice fără să mai aveţi frică de ceva. Oare veţi putea să vă acomodaţi? Nu este nicio problemă să începeţi din acest moment, încercaţi măcar, şi în scurt timp veţi fi fericiţi şi veţi iubi atât DNA, cât şi justiţia din România, pentru că instituţiile pe care le reprezentaţi nu vor mai fi paralizate.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Autonomia locală reală este libertatea de a stabili valoarea taxelor la nivel local"

Economia României s-a redresat cel mai bine prin comparaţie cu situaţia celorlalte state din Europa Centrală şi de Est, revenirea fiind generată în mare parte de creşterea cererii interne. Şi aceasta nu este o laudă guvernamentală de sine, ci o constare statistică oficială a unui raport întocmit de prestigiosul grup "The Economist Group". Iar creşterea cererii interne a venit ca urmare a creşterii consumului intern şi creşterii reale a salariilor. Toate acestea nu s-au întâmplat de la sine, ci au fost rezultatul politicilor programatice de relansare economică puse în practică de Guvernul Victor Ponta de doi ani încoace.

Când economia merge bine, poţi alege cum anume doreşti să foloseşti ceea ce s-a obţinut. Guvernul a ales să facă reforma fiscală, o reformă fiscală care să întărească autonomia locală, acordând autorităţilor locale posibilitatea să stabilească politica fiscală locală ţinând cont de propriile necesităţi de proiecţie bugetară. O reformă care să elimine discriminarea generată de sistemul fiscal actual în funcţie de natura juridică a contribuabilului. O reformă fiscală care să încurajeze investiţiile şi să reducă sarcinile administrativ-fiscale pentru contribuabili.

De asemenea, consiliile locale vor avea competenţa de a majora pentru clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilan impozitul pe clădiri şi pe teren cu până la 500%, iar pentru terenul agricol extravilan nelucrat timp de doi ani consecutiv, tot consiliul local va putea majora impozitul pe teren cu până la 500%.

În plus, s-a introdus posibilitatea de scutire sau reducere a impozitului pe mijloacele de transport agricol, folosit exclusiv în domeniul agricol.

Proiectul Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală reprezintă cea mai importantă acţiune a coaliţiei din această sesiune parlamentară. Practic, prin modificările introduse în cele două legi, Guvernul lasă primăriile să îşi stabilească propriile taxe, iar aceasta este cea mai fermă delegare de autoritate financiară către administraţiile locale si cea mai clară dovadă că autonomia locală nu este doar o temă de dezbatere politică de seminar.

Regionalizarea, descentralizarea şi autonomia locală sunt unele dintre cele mai importante soluţii de rezolvare a problemelor cu care se confruntă România. Prin descentralizare şi autonomie locală se asigură participarea comunităţilor locale la procesul decizional din toate domeniile de interes pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, controlul acestora asupra utilizării resurselor.

Numai dacă se respectă principiul moral, în virtutea căruia resursele produse de către comunitate trebuie utilizate în folosul comunităţii respective, se asigură armonia în cadrul unei societăţi. Numai în acest mod vom putea asigura armonia socială în România.

Domnul Daniel Florea:

"Misiune, datorie, siguranţă"

Poliţia Română îmbrăcă în această zi haine festive, cu ocazia împlinirii a 193 de ani de la atestarea Poliţiei Române moderne.

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab şi a lui Mihai Viteazul prin crearea instituţiei agiei, de pe vremea domniei lui Mihai Sturzu, prin organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementare a portului armelor, iar din 1806 organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de Poliţie.

În 1822, odată cu schimbarea denumirilor vechi - Agia şi Spătăria - se remarcă un interes concretizat pentru deschidere către Occident. O veche legiuire românească, în vigoare în Ţara Românească între 1817-1832, este Codul lui Caragea, în care se recunoaşte influenţa franceză care stă la baza principiilor elaborării acestui cod. A fost cea mai importantă lucrare şi considerată foarte apropiată de forma codurilor moderne.

În 1821, Tudor Vladimirescu va acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, ca un semn clar de evoluţie spre modernitate, prin Regulamentele Organice apare prima lege care prevedea organizarea poliţiei române ca instituţie specializată, atribuţiile poliţiei fiind extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului Poliţiei Capitalei, căruia i se subordonează Guardia municipală.

La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite "Cronica poliţienească" prin care în cele 158 de articole erau reglementate sarcinile "înaltei poliţii" şi "obişnuitei poliţii", ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.

După acelaşi model francez s-a organizat Prefectura Poliţiei Capitalei, datorită Legii de organizare a poliţiei, instituită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului (8 iulie 1929). Astfel, se legiferează - ţinând cont de principiile ştiinţifice moderne - activitatea organelor de poliţie, o activitate cu un rol absolut necesar şi însemnat în organizarea societăţii româneşti.

Unul dintre cei mai importanţi oameni politici care s-a remarcat prin contribuţia sa la înfiinţarea Poliţiei Române şi a reuşit să-şi câştige renumele de "părintele poliţiei moderne" este Vasile Lascăr. Acesta a reuşit în timpul mandatului său ca ministru de interne să obţină adoptarea legii de înfiinţare a Poliţiei, la 1 aprilie 1903, sub denumirea de "Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului". El sublinia în circulara către prefecţi, din 18 iunie 1903, faptul că Poliţia "trebuie pusă în poziţie de a dobândi autoritatea şi prestigiul fără de care nu poate îndeplini greaua şi permanenta misiune ce are în stat; trebuie să ajungă a inspira tuturor, fără deosebire, încrederea cea mai deplină".

Prima lege modernă de organizare a Poliţiei Române - Legea privind reorganizarea poliţiei generale a statului - a fost adoptată de către Parlament pe 8 iulie 1929. Între 1996 şi 2002 la această dată a fost sărbătorită Poliţia Română, iar din 2002 acest eveniment se desfăşoară pe 25 martie.

În fiecare an, această zi este sărbătorită în toată ţara prin organizarea de diverse manifestări, unde cetăţenii au posibilitatea să descopere aspecte ale activităţilor pe care poliţiştii le desfăşoară zi de zi, dar şi dotările de care aceştia dispun în executarea misiunilor.

Ziua de 25 martie este şi o zi a bilanţului îndatoririlor în faţa societăţii. Într-o perioadă de profunde transformări globale, economice şi sociale, în aceste timpuri în care flagelul terorismului este atât de aproape de noi, când "moartea albă" nu mai reprezintă doar un subiect de film, ci o tristă realitate într-o lume a informaticii şi tehnologiei cauzatoare de multe ori de noi infracţionalităţi necunoscute societăţii româneşti, profesiunea de poliţist îşi reconturează statutul de profesiune a legii, ordinii şi dreptăţii.

Instituţie fundamentală a statului de drept şi parte integrantă a edificiului instituţional românesc, Poliţia Română s-a raliat cerinţelor Uniunii Europene, care subliniază importanţa statuării unei poliţii responsabile, de încredere, organizată şi operaţională, în conformitate cu acquis-ul comunitar.

Istoria ne învaţă că într-un stat de drept, departe de a fi o unealtă în mâinile unui guvern sau ale unui regim, Poliţia trebuie să se dovedească a fi o organizaţie flexibilă, capabilă să se adapteze la cerinţele comunităţii, care să acţioneze mai degrabă ca un serviciu public, decât ca o forţă de intimidare.

Recunosc şi apreciez importanţa rolului poliţistului român, care are misiunea şi datoria de a oferi siguranţă, încredere şi ajutor în caz de nevoie, şi urez şi eu la mulţi ani Poliţiei Române, angajaţilor şi cadrelor sale care contribuie la stabilitatea societăţii româneşti.

Domnul Daniel Florea:

"27 martie - Ziua mondială a teatrului"

Săptămâna aceasta vom sărbători Ziua mondială a teatrului. Această zi a fost creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, precum şi centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru celebrează Ziua mondială a teatrului, ca un moment de afirmare a forţei de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanităţii dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice. După cum se ştie, Institutul Internaţional de Teatru, înfiinţat în 1948, la iniţiativa UNESCO şi a unor personalităţi de seamă din domeniul teatrului, este cea mai importantă organizaţie internaţională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului, având relaţii oficiale de consultare şi asociere cu UNESCO. ITI urmăreşte "să încurajeze schimburile internaţionale în domeniul cunoaşterii şi practicii artelor scenei, să stimuleze creaţia şi să lărgească cooperarea între oamenii de teatru, să sensibilizeze opinia publică pentru a lua în considerare rolul creaţiei artistice în domeniul dezvoltării, să adâncească înţelegerea reciprocă în vederea participării la întărirea păcii şi prieteniei între popoare, asociindu-se la apărarea idealurilor şi obiectivelor definite de UNESCO".

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-şi exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internaţional care se difuzează în lumea întreagă în zeci de limbi. Teatrul este o sursă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a uni diversele culturi şi popoare din întreaga lume, dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa şi informa.

Din păcate, mulţi ani, teatrul în România şi cultura în general au fost cenuşăresele bugetului, în timp ce sufeream de sărăcie şi subdezvoltare culturală. Actorii noştri cei talentaţi muncesc şi au succes, dar acest lucru nu le-a alimentat conturile în bancă, nu le-a adus steluţe în beton pe bulevarde strălucitoare şi nici măcar un trai decent sau respect din partea guvernanţilor.

N-avem dreptul să uităm de teatrul românesc şi de cei ce-l slujesc!

Domnul Daniel Florea:

"24 martie - Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei"

Pe 24 martie 1882, la Berlin, medicul Robert Koch anunţa comunitatea ştiinţifică a vremii că a descoperit bacilul care produce tuberculoza şi care a ajuns să-i poarte numele. Ca recunoaştere a însemnătăţii acelei zile, în fiecare an, pe 24 martie, întreaga umanitate marchează Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei.

Este ziua în care îi salutăm pe cei care se străduiesc şi, de multe ori, reuşesc să învingă bacilul TBC, medici şi pacienţi, deopotrivă, ajutaţi de asistenţi sociali, psihologi, experţi în sănătate publică, producători de medicamente, epidemiologi şi mulţi alţii.

În România, în fiecare zi, 3 persoane mor din cauza tuberculozei, în timp ce alte 45 sunt diagnosticate cu această boală. Suntem încă ţara membră a Uniunii Europene cu cele mai multe cazuri noi înregistrate: 1 din 5 europeni diagnosticaţi cu tuberculoză este din România. Mai grav decât aceste statistici este faptul că pacienţi care ar putea fi vindecaţi într-o perioadă relativ scurtă de timp devin greu tratabili întrucât tuberculoza devine rezistentă la medicamente. Cauzele sunt multe: de la subdiagnosticare sau diagnosticare târzie din cauza lipsei metodelor rapide, la lipsa medicamentelor necesare şi aderenţa redusă a pacienţilor la tratament.

Până la urmă, atunci când este voinţă, rămâne de rezolvat problema banilor. Costurile pentru eradicarea tuberculozei sunt foarte mari, şi nu doar în România. Pe termen lung însă, fondurile alocate luptei împotriva TBC reprezintă o investiţie pe care trebuie să o facem. Dacă vrem ca în 2050 să nu mai existe tuberculoza în ţara noastră, trebuie să facem ceva acum!

În aceste condiţii, apreciez ca extrem de utilă şi importantă recenta adoptare de către Guvernul României a Strategiei Naţionale de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015-2020 şi consider că aceasta reprezintă un pas important pe care România îl face în lupta cu tuberculoza. Dar la fel de important este şi ca bugetul de 1,571 miliarde de lei alocat strategiei să nu rămână doar pe hârtie, ci să se traducă în acţiuni concrete.

Consider că de multe ori nenorocirile ce se întâmplă în ţara noastră au la bază necunoaşterea şi slaba informare. De aceea, am încredere că împreună trebuie să încurajăm toate organismele guvernamentale şi neguvernamentale să implementeze mai multe programe de informare şi prevenţie, de genul celor implementate până acum.

Domnul Daniel Florea:

"Guvernul României îşi îndeplineşte promisiunile făcute electoratului român"

După două zile de lucru în cadrul Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat, în care au fost adoptate trei noi decizii privind integritatea şi responsabilitatea în politică a membrilor PSD, o nouă viziune economică, prin noile coduri fiscale şi o agendă cât mai aproape de realitatea românilor în care sunt prevăzute măsuri de reducere a preţurilor la alimente şi la medicamente, măsuri de reducere a sărăciei şi promovarea economiei sociale, readucem în atenţia publică că Partidul Social Democrat este partidul care luptă pentru politici sociale şi economice în România, politici pe care le susţin.

Mesajul preşedintelui Partidului Social Democrat, Victor Ponta, a fost foarte ferm în susţinerea regulilor de integritate şi responsabilitate politică, în cazul apariţiei unor acuzaţii de corupţie asupra membrilor PSD.

Cred cu tărie că se poate reforma clasa politică din România prin atragerea de oameni noi, de oameni integri şi care să nu fi fost amestecaţi în tot felul de scandaluri cu iz penal.

A doua rezoluţie adoptată în cadrul lucrărilor Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat s-a referit la statutul social şi lupta împotriva sărăciei. Crearea de noi locuri de muncă, în special pentru tineri, este un punct important pentru noi, cei din Partidul Social Democrat. Tot timpul aflaţi într-o evidentă stare defavorizată, tinerii se îndreaptă către străinătate, căutând să-şi consolideze viitorul într-o altă ţară, pentru a putea beneficia de avantajele oferite de angajatorii ce operează pe pieţele de muncă din afară. Preocuparea noastră, a celor din Partidul Social Democrat, vizavi de problema integrării tinerilor, se reflectă în programele pe care guvernarea noastră le are la îndemână, iar unele dintre ele au depăşit stadiul de idee, aflându-se în plin proces de implementare.

Pe scena politică aşteptările noastre se referă la faptul că tinerii României trebuie să conştientizeze clar că ei sunt generaţia următoare, că ei au tot dreptul să se implice în politica României. Partidul Social Democrat este cel mai mare partid de pe scena politică românească, având o mare responsabilitate privind reprezentarea doleanţelor, nevoilor şi cerinţelor la nivel de comunitate, dar şi a societăţii româneşti luată în ansamblul său.

Guvernul Victor Ponta şi-a exprimat cu fiecare ocazie interesul pentru ajutorarea tinerilor, pentru promovarea lor în toate domeniile, aceasta fiind o temă importantă pe agenda sa. În acest sens, pe parcursul anului în curs, se va continua derularea Programului cu finanţare europeană "Garanţii pentru tineri", susţinut de către Guvernul României.

De asemenea, noile Coduri fiscale au ca scop, pe lângă o relaxare fiscală, desigur, accelerarea creşterii economice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii contribuabilului prin creşterea veniturilor. Odată cu demararea dezbaterilor parlamentare şi adoptarea lor în Parlament, noul Cod fiscal şi cel de procedură fiscală vor genera măsuri semnificative ca: reducerea generală a TVA, reducerea puternică a TVA la alimente, favorizarea contribuabilului, accize scăzute şi taxe mai mici pe muncă.

Nu trebuie uitat că actualul guvern îşi îndeplineşte obiectivele propuse - reducerea CAS cu 5 puncte, reducerea TVA pentru produsele de panificaţie, reîntregirea salariilor bugetarilor, creşterea pensiilor mici şi indexarea tuturor pensiilor, creşterea alocărilor pentru grupurile vulnerabile şi a salariilor medicilor şi profesorilor cu venituri mici. De asemenea, s-a reuşit redeschiderea de şcoli şi spitale închise, modernizarea spitalelor judeţene şi înfiinţarea de noi maternităţi, subvenţionarea accesului la internet în şcoli, neimpozitarea profitului reinvestit, plata datoriilor statului, eliminarea influenţei politice asupra justiţiei.

După cum se observă, ţara noastră este într-o direcţie bună şi vor fi create în continuare toate premisele pentru acest lucru, iar această realitate nu este confirmată doar de liderii politici sau guvernamentali, ci şi de toate rapoartele Comisiei Europene şi ale agenţiilor de rating.

Îmi exprim astfel convingerea că în continuare echipa noastră îşi va păstra ochii deschişi şi urechile aplecate la nevoile cetăţenilor, cei care ne-au votat şi au crezut în noi. Avem nevoie de repere politice, profesionalism, rezultate.

Domnul Dorin Silviu Petrea:

România se poate lăuda cu centre istorice în multe oraşe, adevărate comori culturale cât şi istorice, unele intrate chiar în patrimonial UNESCO. Exemplele sunt multiple: Bucureşti, Sibiu, Sighişoara, Deva, Braşov, Constanţa, Timişoara, Piatra Neamţ, Brăila, Suceava, Iaşi, Târgovişte, Lugoj, Bistriţa, Hunedoara, Craiova se pot mândri cu astfel de centre istorice.

Centrele istorice poartă amprenta fondării oraşelor, iar acestea au practic propria lor personalitate. Centrul istoric al municipiului Brăila, declarat de curând monument istoric de categoria A, are nu doar frumuseţe arhitectonică, ci şi un real potenţial turistic. Cu toate acestea, soluţiile de finanţare identificate până acum de autorităţile locale se dovedesc a fi insuficiente pentru continuarea demersurilor de reabilitare a clădirilor din patrimoniu.

Din păcate aceste centre istorice nu sunt de ajuns exploatate, nu doar cel din judeţul din care provin. Problema este una la nivel naţional şi din păcate ignorată de prea mult timp. Avem nevoie de iniţiative şi acţiuni concrete pentru a pune pe harta oraşelor culturale europene multe din aceste centre istorice din România.

De curând, Ministerul Culturii a lansat acţiunea "Capitală Europeană a Culturii 2012". În acest sens, consider că fiecare dintre noi ar trebui să se implice activ pentru judeţul din care provine, ar trebui organizate discuţii la mese rotunde, în cadrul cărora cooperarea să fie cea care guvernează întreaga acţiune. Numai prin parteneriate se poate face o schimbare şi numai împreună putem aduce o îmbunătăţire oraşelor din România. Chiar dacă oraşul nostru nu câştigă, adevăratul câştig îl reprezintă ceea ce va rămâne în urma acţiunilor noastre. Un oraş mai frumos, aşa cum ar trebui să fie, la standarde europene.

Este necesară demararea acţiunilor de implementare a revitalizării centrului istoric Brăila, în domeniile revitalizării spaţiilor publice existente, crearea unei baze de date cu releveele clădirilor din centrul istoric, crearea de spaţii pietonale amenajate, implicarea tinerilor în cunoaşterea centrului istoric şi al valorilor patrimoniului construit în Brăila.

Beneficiem de existenţa unei moşteniri arhitecturale bogate în municipiul Brăila, insuficient exploatate pentru dezvoltarea locală, spaţii publice deosebite care din păcate sunt prea puţin utilizate.

Obiectivele principale ale acţiunii de reabilitare a centrului istoric Brăila sunt crearea unei axe a oraşului prin unirea punctelor de atracţie, realizarea unui document de revitalizare a centrului istoric, dezvoltarea calităţii vieţii cetăţenilor, cunoaşterea patrimoniului cultural local şi crearea de parteneriate europene.

Misiunea noastră are legătură cu cei pentru care realizăm toate acestea, cetăţenii care ne-au votat, care ne-au oferit încrederea lor şi pentru care trebuie să facem aceste schimbări, iar schimbarea feţelor oraşelor noastre este un prim pas important. În aceste proiecte nu este important cine le realizează, ci pentru cine se realizează aceste schimbări. Prin noi se lasă moştenire generaţiilor viitoare istoria unui oraş, a unei regiuni, istorie care ne defineşte şi ne reprezintă în timp, amintindu-ne cine suntem de fapt.

Domnul Vasile Popeangă:

"Frică versus educaţie"

În plin scandal Microsoft, nu putem decât să remarcăm un adevăr dureros: deşi s-a luat şpagă peste şpagă, la ora actuală produsele informatice ale respectivei firme au lăsat educaţia românească de căruţă. Este jale ce se întâmplă în laboratoarele de informatică ale şcolilor, indiferent de nivelul acestora. Deşi s-au plătit bani grei, licenţele au expirat, lăsând calculatoarele ca piese de muzeu. Să nu mai punem la socoteală şi faptul că respectivele calculatoare sunt învechite, uzate atât fizic, cât şi moral, astfel încât dacă s-ar achiziţiona produse informatice de ultimă generaţie, suportul hardware nu ar mai face faţă soft-ului cel nou, iar acest lucru se regăseşte, din păcate, şi la administraţia publică. Din fericire, unii administratori, primari mai ales, care au avut noţiuni de informatică niţel mai aprofundate, au socotit că nu ar fi rău dacă pe vechile calculatoare ar instala software gratuit, fără să mai arunce banii pe acelaşi gen de soft, dar la nişte preţuri descurajatoare, şi au trecut la diverse distribuţii de Linux care vin şi cu suite office la fel de gratuite ca şi sistemul de operare, cum ar fi, de exemplu, Open Office. Diferenţele între aceste pachete de programe şi cele ale firmei Microsoft sunt neesenţiale, având în vedere ce trebuie făcut cu ele, dar nu-1 costă nimic pe utilizator; se actualizează singure permanent şi gratuit, nu necesită o pregătire diferită de cea a unui utilizator de programe Microsoft, cei care au lucrat aceste programe gratuite încercând să creeze o compatibilitate cât mai mare între softul open source şi cel produs de către Bill Gates. Ca să nu mai zicem că însuşi cel mai bogat om al planetei are tendinţa să apropie propriul sistem de operare de gratuitul Linux, ştiut fiind că, deşi nu costă nimic, sistemul open source este foarte bine protejat de viruşi, necesită resurse de calculator mult mai puţine, descurcându-se bine şi cu variante hardware mai vechi - deci numai avantaje.

Aşadar, cine îşi doreşte un calculator dotat cu programele necesare desfăşurării activităţii în condiţii normale - navigare pe internet, editare de text, lucrul cu foile de calcul tabelar, lucrul cu baze de date de dimensiuni rezonabile, lucrul multimedia -, dar pe care să nu mai cheltuiască nici măcar un leu, are la îndemână alternative. Nu mai trebuie să îşi mai facă probleme de contabilitate, de legalitate etc.

Ce este, în schimb, o problemă în ziua de azi? Că de frică nu mai are curajul nimeni de pe la ministerele de resort şi de la responsabilii din teritoriu ca să mai semneze achiziţii de licenţe pentru software ori de calculatoare noi. Astfel, educaţia a rămas văduvită tocmai de unul dintre domeniile în care copiii români au arătat că pot excela - informatica. Degeaba au elevii acasă, individual, calculatoare performante, prin grija părinţilor, dotate cu softurile corespunzătoare, dacă la şcoală au parte de programe şcolare rămase în urmă şi cu 10-12 ani, când învaţă la orele de informatică despre programe care au dispărut de multă vreme chiar şi de pe calculatoarele vechi. Cât timp nu vor putea face aplicaţii pe calculatoare pentru că nu mai au licenţă de operare, asta reprezintă un impediment major în procesul de învăţare.

Este însă de neînţeles de ce ministerele de resort, în speţă cel al învăţământului, nu găseşte o preocupare în a actualiza programele şcolare de învăţământ, oferind la nevoie şi manuale alternative pentru a se putea învăţa şi programe open source. Nu este de înţeles de ce nu se învaţă despre distribuţiile Linux, de ce se învaţă doar despre programele Microsoft - sistemul de operare Windows şi suita Office: Word, Excel, PowerPoint, Access... Culmea, tocmai varianta gratuită, cea mai accesibilă este lăsată deoparte, punându-se accent pe varianta cu plată, şi o plată deloc mică. Poate că frica actuală care bântuie pe culoarele şi prin birourile ministerelor va da idei în acest sens responsabililor cu deciziile din domeniul informaticii predate în şcoli. După cum nu ar fi rău nici dacă s-ar lua o decizie uniformă, la nivel naţional, în administraţia publică, de trecere la sistemul de operare Linux şi programele gratuite care îl folosesc, indiferent de tipul distribuţiei folosite.

Să nu uităm că în vestul civilizat chiar şi marile bănci au trecut pe Linux, iar administraţiile locale şi centrale îl folosesc de ani şi ani. Şi, dacă tocmai cei cu mulţi bani au ajuns la concluzia că pentru nevoile lor sunt bune aceste programe informatice gratuite, noi de ce să gândim în cel mai neeconomicos mod? Cu banii cheltuiţi în afacerea Microsoft se puteau construi câteva spitale ultramoderne, la nivel mondial, şi ar mai fi rămas în ţară câteva sute de medici. Poate măcar în al doisprezecelea ceas le vine gândul cel bun responsabililor cu problemele informatice din educaţie şi administraţia publică. De când începem, căci copiii noştri nu aşteaptă?

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Cei ce urmăresc activitatea mea parlamentară cunosc preocuparea mea faţă de păstrarea şi cultivarea memoriei vii a nopţii totalitare care între 1938 şi 1989 a cuprins România.

Între proiectele de lege propuse în acest sens este şi cel cu privire la înfiinţarea unui Muzeu al Totalitarismului, muzeu ce ar trebui să funcţioneze în clădirea Fortului 13 de la Jilava.

Din momentul lansării acestui proiect de lege, pe 21 decembrie 2013, într-o conferinţă găzduită chiar de Parlament, am constatat cu bucurie un interes crescând al opiniei publice cu privire la acest subiect. Domnul preşedinte Klaus Iohannis şi-a exprimat dorinţa de a vedea un muzeu al memoriei totalitare a comunismului. Fostul preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu, a dezvoltat, de asemenea, dinspre societatea civilă, un proiect pentru construirea unui Memorial la Fortul 13 din Jilava.

Mai mult chiar, după beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika de către Papa Francisc, Fortul 13 - inaccesibil acum şi cu un spaţiu impropriu pentru vizitare - a atras şi atrage mulţi pelerini şi studioşi catolici, care după canonizarea şi popularizarea martirului român, se întâlnesc cu memoria neagră a istoriei comunismului.

Cu toate că interesul există, primesc de la prieteni din societatea civilă, care au fost alături de mine încă de la începutul acestui demers, informaţii triste şi îngrijorătoare.

De mai bine de o lună şi jumătate Fortul 13 este permanent inundat, iar eforturile personalului penitenciarului de a pompa apa se dovedesc a fi o muncă sisifică. Celulele negre, celula memorial a martirului Vladimir Ghika, Casimca, sunt inundate. Structurile de rezistenţă, din pricina îngheţurilor şi dezgheţurilor alternative, sunt grav avariate. La ţarcurile pentru plimbarea deţinuţilor, postul de observaţie este pe cale să se prăbuşească. De asemenea, faţadele sunt foarte grav avariate

Soluţii există. Este nevoie, înainte de orice, de implicarea Guvernului prin Ministerul Culturii şi Institutul Naţional al Patrimoniului şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, aflate în subordinea sa. Acestea trebuie să găsească soluţia tehnică şi resursele financiare pentru renovarea, consolidarea şi protejarea zonei, iar noi, parlamentari şi societate civilă, trebuie să rămânem implicaţi, să ajutăm la găsirea şl aplicarea soluţiei. Eu mă voi implica. Sper să fiţi alături de mine. Sper să nu se adeverească şi în acest caz proverbul care spune; "copilul cu mai multe moaşe riscă să rămână cu buricul netăiat".

Interesul crescut al actualului preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis, implicarea fostului preşedinte, domnul Emil Constantinescu, voinţa Guvernului, exprimată inclusiv prin avizul favorabil dat proiectului meu de lege, implicarea societăţii civile nu pot să ducă, sper eu, decât la salvarea Fortului 13 Jilava şi la transformarea sa în muzeul memoriei coşmarului comunist.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,05.