Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa dedicată declaraţiilor politice de astăzi, 28 aprilie 2015.

Săptămâna aceasta vom începe cu reprezentanţii puterii. Drept urmare, o să-l invit la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme. Se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cercetarea spaţială, o provocare şi o oportunitate pentru România".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referindu-mă la dezvoltarea industriei spaţiale nu pot să nu remarc faptul că în această lună, mai exact, 12 aprilie, am sărbătorit Ziua Internaţională a Spaţiului, iar pe 22 aprilie, Ziua Internaţională a Pământului.

Aceste evenimente sunt legate de primul zbor efectuat în spaţiul extraterestru, ce a avut loc pe 12 aprilie 1961, de către Iuri Gagarin, respectiv pe 22 aprilie 1970, ziua în care s-a înfiinţat Mişcarea pentru Protejarea Mediului Înconjurător. Practic, 12 aprilie devine ziua în care celebrăm începutul erei spaţiale, iar 22 aprilie, momentul în care a apărut o mişcare ce preţuieşte mai presus de orice planeta pe care trăim.

Pentru noi, românii, un alt eveniment de mare importanţă în acest proces de cunoaştere a spaţiului cosmic îl reprezintă şi data de 14 mai 1981, când Dumitru Prunariu a efectuat primul zbor în spaţiu, înscriind România în constelaţia puţinelor ţări ce au privilegiul de a trimite oameni în spaţiul cosmic.

Astăzi, România este un actor activ în comunitatea exploratorilor spaţiului cosmic prin contribuţia adusă în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene, al cărui membru cu drepturi depline este încă din ianuarie 2011.

Sistemele spaţiale şi tehnologiile aerospaţiale fac parte integrantă din viaţa de zi cu zi a tuturor cetăţenilor şi a întreprinderilor, de la telecomunicaţii, previziuni meteorologice la sisteme financiare internaţionale, majoritatea serviciilor-cheie de care societatea noastră contemporană depinde.

Creşterea economică, dezvoltarea durabilă şi susţinută, sporirea securităţii şi apărării, crearea de locuri de muncă reprezintă beneficiile pe care le poate oferi industria spaţială a României. De asemenea, tehnologia şi infrastructura spaţială asigură accesul la cunoaştere şi informare.

Prin contribuţia cercetării-dezvoltării în sectorul spaţial se va obţine realizarea cadrului general pentru dezvoltarea de servicii-suport în domenii economice strategice. Astfel, România va asigura şi beneficia de sisteme şi de servicii spaţiale operaţionale pentru societate şi cetăţeni în domenii precum: sănătate, securitate, monitorizarea dezastrelor şi a fenomenelor extreme, meteorologie, energie, agricultură inteligentă, silvicultură, transporturi, telecomunicaţii.

Aşa cum este prevăzut în Strategia naţională de cercetare-dezvoltare şi inovare, unul dintre obiectivele specifice propuse vizează susţinerea specializării inteligente. Astfel, România poate deveni competitivă la nivel regional şi global în orizontul 2020, iar în acest sens trebuie să avem ca obiectiv centrarea unei părţi importante a activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare pe problemele societăţii, susţinerea cercetării de excelenţă, atingerea până în 2020 a masei critice de cercetători şi dezvoltarea unor organizaţii de cercetare performante, capabile să devină operatori regionali şi globali.

După cum este cunoscut, o mulţime de tineri români câştigă an de an concursuri internaţionale pe teme de astronomie şi cosmonautică, purtând şi reprezentând numele României pe cuprinsul întregului glob. Realizările lor, realizările lui Dumitru Prunariu, realizările colectivului care a lansat Goliat au creat un standard de calitate ce trebuie respectat şi au nevoie de susţinere continuă pentru depăşirea propriilor rezultate, propriilor recorduri. România trebuie să se menţină permanent pe harta explorării spaţiului, trebuie să fie un membru activ al acestei comunităţi şi este necesar ca ţara noastră să îşi asume un rol mai mare în explorarea, exploatarea, colonizarea şi utilizarea în scopuri paşnice a spaţiului extraterestru.

România trebuie să devină un model pentru această comunitate şi un factor important de sprijin pentru cercetătorii pe care îi are, indiferent de vârsta lor, pentru contribuţia importantă pe care o aduc în permanenţă dezvoltării societăţii umane, în general, şi ţării noastre, în particular. Aşadar, trebuie să asigurăm investiţii pe termen lung în cercetarea naţională şi în dezvoltarea capacităţilor, întrucât inovaţiile de mâine au nevoie de finanţări astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Valerian Vreme, Colegiul nr. 6 Bacău, preşedinte al subcomisiei de spaţiu din cadrul Comisiei IT din Camera Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe. Se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să trec de la cercetarea spaţială a colegului şi prietenului meu Valerian Vreme la "Închisorile CIA şi declaraţiile fostului preşedinte Ion Iliescu", care au făcut foarte multă vâlvă în ultima săptămână în media, în spaţiul public românesc.

Venind aici, mă gândeam ce titlu să-i dau acestei declaraţii politice şi realizam că nu pot să spun că l-a lovit apoplexia adevărului pe Ion Iliescu la 85-86 de ani, nici că vrea să răspundă voalat, aşa, unor atacuri subtile ale colaboratorului sau ale amicului Domniei Sale, domnul Talpeş.

Domnul Iliescu nu vorbeşte întâmplător. Ai zice că la 80 şi ceva de ani, cât are Domnia Sa, s-a trezit vorbind. Nu, Ion Iliescu vorbeşte cu bătaie lungă, până dincolo de Atlantic. Mă gândesc că, şi asta e o interpretare proprie, mă gândesc că am ajuns atât de puternici, iată, paradoxal, noi, românii, ca prin vectorii noştri politici să dăm mesaje marii Americi în ceea ce priveşte evoluţia candidaturilor şi alegerilor la Preşedinţia Statelor Unite din 2016.

Când spui Guantanamo, spui Administraţia Bush, nu spui CIA. Atunci, nu poţi să nu te întrebi: nu cumva al doilea preşedinte european după Kwasniewski dă un mesaj că sunt multe lucruri de spus despre Administraţia Bush, în eventualitatea în care fratele lui George W. Bush va candida la Preşedinţia Statelor Unite vizavi şi de acest subiect al închisorilor CIA? Ba da.

Atunci, declaraţia o dai, face vâlvă, n-o dai într-un ziar obscur, ci în "Der Spiegel", durează o perioadă până trece oceanul, dar după ce trece oceanul, va fi preluată de adversari şi ridicată la rang de politici de stat, ce-au făcut cei care au condus America într-o anumită perioadă. Şi iată cum noi, românii, ne intercalăm, ne întrepătrundem cu interesele geopolitice şi strategice.

Partidul Naţional Liberal apreciază că, indiferent de miza alegerilor pentru Preşedinţia Statelor Unite, indiferent de cine va câştiga candidatura şi Preşedinţia Statelor Unite, politicile americane nu se schimbă, parteneriatul strategic cu Statele Unite rămâne, şi rămâne pentru că el e creionat, fixat, bătut în cuie pe alte principii decât cele politicianiste dâmboviţene.

Partidul Naţional Liberal consideră o greşeală declaraţia, chiar şi aşa, nevinovată, a lui Ion Iliescu, vizavi de Guantanamo. Ele au fost lămurite în ultimii 13-14 ani de zile prin anchete parlamentare, prin rapoarte, iar noi considerăm că n-avem ce să căutăm în scandalul ăsta care macină America, macină şi Europa.

Dezavuăm declaraţiile lui Ion Iliescu şi credem că ar fi bine să înceteze, să ne mai amestecăm noi acolo unde nu ne fierbe oala.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Eparu. Se pregăteşte domnul deputat Cristian Roman.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi am pregătit două declaraţii politice. Una o să o citesc, iar pe cealaltă o să o depun la secretariatul de şedinţă.

Şi, parafrazându-l pe colegul Gheorghe, Tinel, o să trec şi eu într-un alt registru, total diferit faţă de intervenţiile anterioare.

Declaraţia politică pe care o citesc am intitulat-o "Necesitatea promovării adevăratelor valori".

Stimaţi colegi,

Ca în fiecare an am urmărit cu mare interes Campionatele europene de gimnastică artistică. Cu nerăbdare şi emoţie, am aşteptat fiecare exerciţiu şi am calculat punctajele, bineînţeles într-o manieră neprofesionistă, însă din perspectiva unui spectator extrem de fidel m-am bucurat nespus pentru medalia de aur a Andreei Munteanu la bârnă, o medalie deja cu tradiţie românească. Am fost, de asemenea, fericit pentru medalia de argint a lui Marius Berbecar la paralele, o medalie binemeritată care i-a încununat anii grei de muncă la lot.

Am aşteptat intonarea imnului la festivitatea de premiere, şi, ca de fiecare dată, şi ca unul care a ascultat în direct intonarea imnului la competiţii sportive, vă mărturisesc că ochii mi s-au umplut de lacrimi. Parcă nimic nu răsună mai frumos decât Imnul României într-o sală de gimnastică şi niciodată culorile drapelului nu sunt atât de vii. Le mulţumesc pe această cale gimnaştilor români pentru emoţiile oferite de-a lungul timpului şi pentru că mă fac mândru la fiecare competiţie. Fără a participa în vreun fel la activitatea lor, deci fără niciun drept real de a mă bucura alături de ei, eu le contorizez activitatea în zecile de emoţii pe care mi le-au oferit, iar acesta sunt, cel puţin pentru mine, nepreţuite.

Din nefericire, se pare însă că nu suntem conştienţi de faptul că aceşti tineri muncitori sunt exemplele pozitive pe care ar trebui să le prezentăm copiilor noştri. Am urmărit, după eveniment, ştirile. Cu mici excepţii, jurnalele de specialitate au prezentat, rând pe rând, numeroase ştiri mondene, care mai de care mai picante, însă medaliile de la gimnastică şi-au găsit locul la categoria "ştiri pe scurt". M-am împăcat însă cu ideea că e posibil să fie o ştire care nu prezintă un real interes pentru majoritate, iar eu să mă număr printre acei demodaţi care încă mai cred în adevăratele valori.

Sunt curios, de asemenea, câţi dintre noi am aflat că elevele din România au câştigat două medalii de aur, una de argint şi una de bronz, la Olimpiada europeană de matematică pentru fete, România clasându-se pe locul al treilea la medalii. Sau că elevii unui colegiu din Braşov au câştigat şapte premii la un concurs internaţional organizat de NASA, un concurs la care au participat aproape 3000 de echipe din întreaga lume.

Într-o societate în care imoralităţile şi nonvalorile apar zilnic pe prima pagină a ziarelor şi fac rating în televiziune, nu ar trebui să ne mirăm de ce tinerii nu mai sunt atraşi de domeniile în care principalele atuuri sunt studiul şi munca asiduă şi cinstită. Înainte de a emite păreri, cred că ar fi cazul să fim mai atenţi la ce anume promovăm şi să ne focusăm pe lucrurile care contează cu adevărat.

Şi am să adaug, pentru că evenimentele au apărut după ce mi-am făcut aceste notiţe, foarte pe scurt următoarele: de ieri, Simona, Simona Halep, evident, este pe locul doi în clasamentul mondial al jucătoarelor de tenis; Marius Ionescu a câştigat un maraton în Germania; echipa de "Fed Cup" este între primele opt în lume.

Cred că e fără cuvinte.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Ion Eparu, profesor universitar, deputat în Colegiul nr. 10 Prahova.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Roman. Se pregăteşte domnul deputat Gvozdenovici Slavomir.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă astăzi am pregătit două declaraţii politice. Prima se numeşte "Spitalele electorale omoară oameni", şi cea de-a doua "Guvernul întinde mâna după ciubuc." O voi susţine doar pe cea de-a doua.

Aşadar, domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Impozitarea bacşişului sau ciubucului reprezintă singura preocupare reală a Guvernului Ponta. Părerea mea este însă că Guvernul se ocupă de lucruri mărunte şi imposibil de pus în practică, în timp ce marii evazionişti încă stau bine mersi. La nivelul conducerii executive a statului român se cunosc principalele domenii în care se face evaziune. Şi dacă prim-ministrul nu ştie, el poate cere o informare amplă la serviciile de informaţii. Acolo trebuie să ţintească Victor-Viorel Ponta, dacă e bărbat de stat, nu să ceară chelnerilor sau taximetriştilor să împartă ciubucul cu Guvernul.

Pe 27 aprilie s-au adunat trei ani de la marea trădare, prin care a fost dat jos Guvernul Ungureanu. Unul dintre principalele motive ale trădării de atunci a fost chiar faptul că Mihai-Răzvan Ungureanu a avut curajul să ia la rând domeniile în care se face marea evaziune - şi vă reamintesc de controalele la importurile de legume, la cele de flori etc. El a considerat că românii au suportat suficient criza economică şi că banii la bugetul de stat trebuie strânşi de la evazionişti, nu suprataxaţi contributorii cinstiţi. A lovit însă în interesele unora care aveau conexiuni tocmai până în Parlamentul României şi respectivele interese au dat jos un guvern. Acum, cu sprijinul DNA, poate că, la rândul său, Victor-Viorel Ponta ar putea avea mai mult succes în lupta cu marea evaziune. Asta doar dacă vrea şi dacă el însuşi nu este exponentul acelor interese care, măcar şi conjunctural, l-au adus la putere.

În intenţia de a scoate în evidenţă ridicolul măsurii propuse de Guvern, adoptate de Guvern, referitor la impozitarea ciubucului, îi mai dau nişte idei pentru a-şi desăvârşi starea de penibil în care a intrat.

Să impoziteze: banii de buzunar pe care copiii majori, elevi sau studenţi, îi primesc de la părinţi lor; sumele, chiar dacă mici, pe care unii români le mai dau părinţilor lor bătrâni, cu pensii mici; banii pe care îi primesc urătorii şi colindătorii; veniturile vânzătorilor de ghiocei, urzici şi ştevie; darurile de nuntă şi botez; bacşişul primit de poştaş când îi aduce pensia bătrânului; ciubucul primit de băieţii de la spălătoria auto; sumele primite de lăutari pe dedicaţii; banii din cerşetorie; banii primiţi la portjartier de stripteuze (dacă mai există astfel de localuri); veniturile fetelor care îşi fac veacul pe centură.

Cum o face să încaseze aceste impozite deja este treaba primului-ministru şi a ANAF, pentru că văd că sunt plini de imaginaţie în disperarea de a face bani pentru a susţine utopia măsurilor cuprinse în noul Cod fiscal.

Deputat PNL, Cristian Constantin Roman.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gvozdenovici Slavomir. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule preşedinte,

Astăzi, în data de 28 aprilie 2015 la Timişoara, Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan va lansa cartea "Bărăgăniştii - destine în valurile istoriei" de Marcel Sămânţă.

Salut acest eveniment, pentru că fiecare carte despre Bărăgan şi perioada aceea neagră a istoriei României înseamnă o mărturie nouă despre ororile unui regim care a nenorocit aproape 50 de mii de suflete pustiindu-le casele, împrăştiindu-le averile, nenorocind familii întregi. Cei aproape 50 de mii de deportaţi în Bărăgan, în marea lor majoritate români, sârbi, germani, bulgari, au provenit în general din zona de frontieră cu Iugoslavia condusă atunci de regimul comunist al lui Tito.

Confruntarea ideologică şi politică între două regimuri comuniste a nenorocit familii, a adus atâta suferinţă.

Numai din rândul conaţionalilor noştri sârbi aproape 4000 de membri ai comunităţii au avut de suferit ajungând în Bărăgan, iar alte 1100 de suflete au ajuns în închisori politice.

De Rusalii se împlinesc 54 de ani de la marea deportare în Bărăgan şi va fi comemorată la Timişoara, ca în fiecare an.

Ţara noastră a făcut mai multe gesturi reparatorii faţă de cetăţenii săi care au avut de suferit. Printre cei care au salutat recenta lege, prin care sumele pentru despăgubiri faţă de bărăgănişti se vor dubla începând cu 1 iulie, se află şi organizaţiile minorităţilor naţionale şi reprezentanţii lor în Parlament, care au susţinut adoptarea acestui important act legislativ.

Dar şi pe lângă aceste gesturi reparatorii, tragedia deportaţilor în Bărăgan rămâne o pată urâtă pe obrazul ţării noastre şi al nostru al tuturor.

De la înalta tribună a Parlamentului României îmi exprim încă o dată respectul profund faţă de toţi cei care au suferit în perioada anilor '50, convins că nu avem voie să uităm o asemenea tragedie, ca să nu se repete în ţara noastră, nimănui.

Slavomir Gvozdenovici, profesor universitar, deputat în Parlamentul României.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă. Se pregăteşte domnul deputat Andrei Gheorghe.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Nici-o faptă bună nu rămâne nebatjocorită".

Una dintre cele mai aşteptate măsuri de către populaţie, scăderea TVA la alimente, aduce şi practici de un tupeu nemărginit pentru contracararea acestei generoase oferte guvernamentale, prin care creşterea economică realizată în ultimii ani să se regăsească şi în buzunarul cetăţeanului de rând. Dar nicio faptă bună nu rămâne nebatjocorită în România: Guvernul scade TVA, comercianţii profită şi cresc preţurile, treptat, până la 1 iunie, ca întreaga creştere să se regăsească doar în profiturile lor, nu şi pe masa românului!

Un experiment realizat de o televiziune arată că reducerea TVA de la 24 la 9% pentru alimente este sabotată de marii comercianţi, care au început să majoreze constant preţurile, în ultimele două săptămâni, înainte ca măsura Guvernului să intre în vigoare. Comercianţii cresc treptat preţurile până pe 1 iunie, când ar urma să aibă loc reducerea TVA, iar apoi să le reducă, dar aşa încât acestea să ajungă în jurul valorii din momentul anunţului făcut de premierul Victor Ponta privind reducerea TVA. Prin urmare, în ultimele două săptămâni, preţul unor alimente a crescut şi cu 30%.

Astfel, dacă în data de 7 aprilie, preţul pentru 1 kg de pulpă de porc fără os era de aproape 14 lei, acum preţul a ajuns la 18 lei, în creştere cu 4 lei pe kilogram în doar două săptămâni. O creştere vizibilă a fost înregistrată şi în sectorul legumelor. Acum, un kilogram de ardei gras roşu este aproape 17 lei, faţă de 15, cât era în ziua în care se anunţa scăderea TVA-ului la alimente. Şi laptele s-a scumpit. Un litru de lapte care pe 7 aprilie costa 3 lei, acum depăşeşte 3 lei şi jumătate. Nici apa îmbuteliată nu a scăpat de creşterea preţului, în numai două săptămâni o găsim în magazin cu aproximativ 16% mai scumpă. Iar povestea se repetă şi în sectorul fructelor. Spre exemplu, 1 kilogram de mere din Polonia costă acum 4 lei, cu un leu mai mult în comparaţie cu acum o jumătate de lună.

Reacţiile oficialilor se regăsesc încă doar la nivel de simple vorbe. Ministrul agriculturii a zis că va avea o întâlnire cu reprezentanţii retailerilor. Şeful Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor a promis şi el diverse lucruri: că o să verifice respectarea prevederilor legale cu privire la protecţia consumatorilor, şi că o să sancţioneze orice practică comercială incorectă şi înşelătoare cu privire la diferenţele de preţ de la raft sau din pliantele publicitare şi preţul plătit la casă. A reamintit şi că amenzile sunt cuprinse între 5.000-100.000 lei, plus colaborările cu alte instituţii ce au competenţe în domeniu. Şi-atât!

Sincer, aşteptarea era să fie şi astfel de practici incorecte, de creştere şi a profiturilor altora, fie ei producători ori comercianţi. La producători nu s-a observat nicio creştere, căci e şi în interesul lor să vândă mai mult. Dar dintre marii comercianţi, intermediarii care fac profitul şi îl exportă în ţările de origine au fost primii care s-au gândit cum să-şi umfle buzunarele fără niciun efort, doar furând! Dur, însă acesta este cuvântul din orice limbă care defineşte cel mai bine această practică.

Când însă este afectată o ţară întreagă de actele ilegale ale unui comerciant, atunci şi măsura sancţionatorie trebuie să fie pe potrivă. Pentru că, altfel, în România nicio faptă bună nu va rămâne nebatjocorită şi orice efort făcut nu va fi în favoarea românului de rând, ci va fi o mărire a exportului de capital spre alte zări.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrei Gheorghe.

Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi aborda un subiect un pic mai atipic. De fapt, vreau să atrag atenţia asupra unei situaţii care la nivel planetar începe să devină din ce în ce mai evidentă şi ne dă tuturor un semn de întrebare cu privire la direcţia în care se îndreaptă lumea de astăzi în care trăim.

Voi vorbi foarte pe scurt despre tragedia comunităţilor creştine din Asia, din Orient şi din Africa, un lucru la care nu ar trebui să rămânem indiferenţi, şi un lucru care ar trebui să ne arate că nici astăzi, la 100 de ani după genocidul armean, lumea în care trăim nu s-a schimbat şi nu a reuşit să depăşească această paradigmă a permanentei confruntări, a urii, a dihotomiei dintre bine şi rău şi a incapacităţii de a accepta pe celălalt.

Din păcate, vedem şi astăzi cum comunitatea internaţională este de-a dreptul indiferentă la ceea ce se întâmplă cu creştinii din Africa. Vă dau câteva exemple: marele atentat care a avut loc la Universitatea din Nairobi unde 147 de tineri au fost ucişi doar pentru că l-au mărturisit pe Hristos şi doar pentru c-au avut tăria martirajului într-un moment absolut ieşit din comun şi într-un moment care practic vine să sfideze valorile lumii în care trăim astăzi şi valorile modernităţii pe care cu toţii ne-o asumăm. Avem cazul creştinilor copţi egipteni şi etiopieni din Egipt, asasinaţi tot pentru simplul lucru că sunt creştini; avem cazul tragediei umanitare care se petrece în Nigeria şi care iarăşi lasă o lume întreagă aproape indiferentă, Nigeria, ca şi alte state ale lumii dovedeşte că este incapabilă să-şi gestioneze propriile sale probleme interne şi această incapacitate duce la tragedii umanitare; avem situaţiile din Irak, din Siria, din Orientul Mijlociu şi din Orientul Îndepărtat.

Sper că nu vom asista la dispariţia ultimelor comunităţi creştine din Orientul Apropiat, comunităţi creştine care, indiferent de limba pe care aceştia o vorbesc, indiferent că este vorba de arabi creştini, indiferent că este vorba de asirieni, urmaşii vechii populaţii orientale antice, fie că este vorba de copţi, armeni sau că este vorba de africani, toţi aceşti oameni sunt fraţii noştri creştini, şi toţi aceşti oameni au dreptul la viaţă, au dreptul la libertate religioasă şi au dreptul la libertate de conştiinţă. Şi noi, cu toţii, comunitatea internaţională, mă gândesc aici, România, ca o ţară membră a NATO şi a UE, şi ca o ţară care în tradiţia sa istorică a avut un mare aport asupra a ceea ce priveşte protejarea comunităţilor creştine din Orient, trebuie să conştientizăm acest fapt şi trebuie să acordăm întregul nostru suport acestor oameni, acestor oameni care, iată, uitaţi-vă, ca şi acum 2000 de ani, ajung în pragul martirajului şi se sacrifică pentru valorile în care cred, se sacrifică pentru Hristos. Este absolut incredibil să vedem cum într-o lume pretins liberă, într-o lume în care valorile acestei civilizaţii sunt modelate de valorile creştine, aceşti oameni nu au dreptul de a se exprima şi de a-şi practica propriul lor cult, aşa cum ar trebui s-o poată face orice om de pe planeta asta, indiferent de religie.

Nu trebuie să fim laşi, nu trebuie să ne ferim şi trebuie să vedem acolo unde terorismul întemeiat pe presupuse precepte religioase radicaliste ucide şi unde terorismul întemeiat pe presupuse valori de civilizaţie paralelă cu lumea liberă duce la crime, duce la surghiun, duce la manipularea maselor şi duce, mai presus de orice, la discriminarea pe bază de gen, pe bază de limbă şi pe bază de cultură. Nu trebuie să stăm indiferenţi şi este datoria comunităţii internaţionale să apere lumea liberă şi, de aceea, ceea ce vreau să spun acum este un lucru foarte simplu: consider că noi, românii, trebuie să fim solidari cu toţi creştinii din Orient şi toţi creştinii din Africa, care în această perioadă trec prin momente deosebit de grele şi este de datoria noastră să-i susţinem pe aceşti fraţi ai noştri aflaţi în primejdie. Nu doar a noastră ca naţiune română, ci ca o comunitate internaţională.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă, astăzi depun la secretariat două declaraţii politice. Una intitulată "DNA-ul, Cristian Adomniţei sau prostia omenească", pe care o depun la secretariat, iar cealaltă intitulată "Trei ani de la începutul sfârşitului regimului Băsescu-MRU-Predoiu", o s-o citesc cu permisiunea dumneavoastră.

Dragi colegi,

Data de 27 aprilie 2012 va fi reţinută de majoritatea covârşitoare a poporului român ca ziua eliberării de sub regimul toxic Băsescu-MRU-Predoiu.

La data de 27 aprilie 2012, printr-o procedură parlamentară democratică, Guvernul MRU, continuator al politicilor de genocid social dictate prin telefon de la Palatul Cotroceni, a căzut ca urmare a unei moţiuni de cenzură depusă de singurele forţe democratice din Parlamentul de atunci, forţe democratice care au avut curajul să se opună unui sistem dominat de poliţie politică împotriva celor care aveau curajul să aibă un alt punct de vedere decât al protejaţilor lui Traian Băsescu, parteneri la furtul banului public.

Timp de aproape 10 ani, Băsescu-MRU-Predoiu şi acoliţii lor au lucrat neobosit la crearea celui mai periculos sistem care avea ca scop "trecerea în rezervă" a tuturor instituţiilor statului care ar fi putut opri furtul banului public.

Băsescu, Udrea, Anastase, Blejnar, Videanu, Boc, Falcă, Predoiu, Flutur sau Pinalti împreună au jefuit România, i-au umilit pe români şi au instituit cel mai nefast şi dezastruos regim politic prin care a trecut ţara noastră după 1989.

Să nu uităm, dragi colegi, acţiunile mafiote care au caracterizat regimul politic patronat de Traian Băsescu.

1. Au adus jaful lor în Parlamentul României la votul privind Legea pensiilor, moment în care preşedinta Camerei Deputaţilor de atunci a numărat de 2 ori parlamentarii prezenţi, transformând numărul real de voturi 80, în 160 de voturi, lucru unic în istoria Legislativului românesc.
2. Şi-au pus beizadelele în funcţii publice în timp ce majoritatea poporului suferea de foame.
3. Au crescut nejustificat facturile românilor eliminând ajutoarele la întreţinere într-un mod cu totul nejustificat.
4. Au adus pe piaţă băieţii deştepţi pentru a-şi crea bugete pentru campaniile electorale, deşi gaura din bugetul de stat se adâncea cu fiecare contract semnat în plus.
5. Au izolat ţara pe plan internaţional, îndepărtând România de partenerii tradiţionali.
6. Au acordat susţinere unor lideri politici care au atacat România de peste 100 de ori în Parlamentul European şi care au promovat pe teritoriul ţării noastre mişcări segregaţioniste.
7. Au atacat incalificabil Casa Regală, punând pe Regele Mihai eticheta de trădător naţional.
8. Au subfinanţat armata, în mod premeditat, expunând România în faţa ameninţărilor venite din exterior, în timp ce slugile lor au beneficiat de avansări rapide în grad.
9. Au instigat românii contra românilor, medici contra pacienţilor, elevi şi studenţi împotriva profesorilor, poliţişti şi jandarmi împotriva celor care-şi cereau drepturile, bugetari contra angajaţilor la privat şi tineri împotriva pensionarilor.
10. Au închis zeci de spitale condamnând românii la moarte, au închis prin comasare zeci de şcoli, sporind astfel abandonul şcolar, au încercat să pună botniţă presei, au blocat finanţarea europeană pe 5 programe sectoriale înregistrând un procent de absorbţie a fondurilor europene de doar 8%, procent cu care România îşi consolida ultimul loc dintre ţările Uniunii Europene, la acel moment.

Au disponibilizat peste 700.000 de români aruncându-i în şomaj şi au încercat să distrugă SMURD-ul, poate singura instituţie care funcţiona normal într-o Românie condusă de oligarhie.

Pe 27 aprilie 2012, 325 de parlamentari au votat aici, în Parlamentul României, împotriva celui mai odios regim politic din istoria României de după 1989. A fost o victorie împotriva practicilor neconstituţionale ale PDL, care a impus propriilor parlamentari fuga de răspundere prin absenţa de la lucrările celor două Camere, încercând într-un mod disperat să apere un regim care le-a mărit în mod considerabil şi infracţional propriile conturi bancare.

Acesta este, dragi colegi, pe scurt, rechizitoriul politic al celor 10 ani de dictatură despotică portocalie. Chiar dacă poate am fi încurajaţi să iertăm, cu siguranţă nu trebuie să uităm cele ce s-au întâmplat, pentru ca niciodată copiii noştri să nu fie nevoiţi să suporte un asemenea regim fără suflet şi dispreţuitor faţă de poporul poate prea vitregit de soartă în cei 10 ani de tristă amintire.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Stelian Dolha. Se pregăteşte domnul deputat Kereskényi Gábor.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Depun şi eu astăzi două declaraţii politice, că tot se poartă, una intitulată "Un program naţional de cadastrare cu glonţul la ceafă" şi a doua, pe care o s-o citesc "Guvernul marilor minciuni şi al micilor proiecte".

Victor Ponta îşi imaginează că are ce sărbători la trei ani de instaurare a guvernării sale. Cu cifre bombastice, sferturi de adevăr şi o neruşinată înşiruire a promisiunilor unui viitor mai bun, Ponta crede că poate masca uluitoarea lui lipsă de viziune.

A venit la guvernare promiţând un milion de locuri de muncă în patru ani. Statistica spune că în trei ani au apărut cel mult 120.000 de locuri de muncă, nimic în plus. Nici nu aveau de unde să fie mai multe, în condiţiile în care investiţiile sunt sugrumate de un guvern care nu se pricepe să cheltuiască banii pentru dezvoltare şi îi reportează de la un an la altul.

A promis creştere economică de 4% în fiecare an, însă maximul atins a fost de 3,2% în 2013 şi 2,9% în 2014. Creşterea economică nu a mişcat însă nici investiţiile străine şi nici pe cele româneşti. Consumul nu s-a relansat, iar traiul de zi cu zi al românilor de rând a rămas neschimbat.

Acelaşi premier a aberat nestingherit despre sute de kilometri de autostradă, cu hărţi şi proiecte umflate pe fantomaticul minister al marilor proiecte, însă tot ce a reuşit a fost să taie panglicile unor investiţii demarate de alţii şi să blocheze marile proiecte de infrastructură.

Victor Ponta a criticat predecesorii săi pentru folosirea abuzivă a ordonanţelor de urgenţă. S-a ajuns să bată recordurile lor, confundând guvernarea cu legiferarea. Aşa că aproape 70% din legile adoptate de Parlament au fost, de fapt, iniţiative ale Guvernului, iar Parlamentul l-a tratat ca pe un bufet cu autoservire. Dacă i-a plăcut vreun proiect şi l-a însuşit, iar originalul l-a aruncat la coşul de gunoi, aşa cum s-a întâmplat cu recentul proiect al pensiilor pentru victimele comunismului.

Ponta e şi creatorul unei alte practici ipocrite: aceea de a masca mai multe ordonanţe fără legătură între ele în una singură, pentru a lăsa impresia că-şi onorează promisiunile de a renunţa la acestea. Recordul a fost de 26 de ordonanţe mărunte, înghesuite într-una singură, la începutul anului 2015.

Cel mai cinstit Guvern, cum se autointitula Cabinetul Ponta, în urmă cu trei ani, a reuşit să contabilizeze în cele patru formule cameleonice 13 miniştri cu probleme cu justiţia pentru fapte comise în timpul mandatului sau înainte, unii ajungând în arest preventiv sau cu condamnări. Culmea ironiei este că asemenea recorduri au fost obţinute de un premier a cărui piesă de rezistenţă în curriculum vitae a fost profesia de procuror.

Mulţumesc mult.

Stelian Dolha, deputat liberal bistriţean.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gábor Kereskényi. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Kereskényi Gábor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernul se comportă ca un chelner care nu merită bacşiş".

Impozitarea bacşişului, adoptată de Guvern prin ordonanţă de urgenţă, îi va lovi, în primul rând, pe angajaţii cu cele mai mici salarii din economie, pe cei din hoteluri şi restaurante, pe frizeri sau băiatul care livrează pizza. Acestora li se vor lua 16% din banii primiţi de la clienţi.

Guvernul pune tunurile pe şoricelul care ia o bucăţică de caşcaval, dar până acum nu a făcut mare lucru privind vacile proprii (companiile de stat) care varsă mai mereu oala cu lapte.

În drumul după taxarea bacşişului, Guvernul vine cu reguli foarte greu de aplicat. Chiar s-ar putea spune că e imposibil de respectat legea. Şi dacă ar fi privită din cealaltă perspectivă, se poate ajunge la abuzuri din partea Fiscului.

Soluţia ar fi transparentizarea sectoarelor de alimentaţie publică şi turism pentru că din declaraţiile depuse la fisc de aceste societăţi, reiese că 99% din acestea au grad de rentabilitate foarte scăzut, chiar aproape de zero sau înregistrează pierderi.

Impozitarea bacşişului deci nu este cheia îndreptării turismului românesc sau în alimentaţia publică, ca să ne referim doar la aceste sectoare. Mai întâi trebuie să scădem TVA pentru alimentaţia din turism de la 24% la 9%, aşa cum se întâmplă în multe ţări europene. Ni se spune tot timpul că trebuie să ne aliniem la măsurile europene, atunci când se introduce o taxă, dar nimeni nu aduce acest argument ca să scadă taxe.

Este bine că statul a ajuns să se lupte cu chelnerii, dar oare statul este un client care merită să fie servit frumos? Dacă tot a ales să se bage în lupta aceasta cu chelnerii, Guvernul ar trebui el însuşi să se poarte ca un chelner bine pregătit, să aducă comanda la timp, fără să verse berea în poalele cetăţeanului de rând.

Cetăţeanul obişnuit vrea ca statul să nu se mai comporte ca un frizer beat care te cheleşte şi îţi mai cere şi să-l plăteşti, aşa cum plătesc românii rovinieta pentru drumurile proaste, ori pentru condiţiile mizerabile din spitale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Cătălin Drăguşanu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Iaşiul, Capitală Culturală Europeană în anul 2021".

Desemnarea unui oraş Capitală Culturală Europeană de către forurile europene este o mare onoare şi cinste pentru urbea respectivă. Pentru anul 2021 au fost nominalizate la nivelul Uniunii Europene două ţări, România şi Grecia, care trebuie să trimită propuneri pentru alegerea oraşului care să devină Capitală Culturală Europeană.

Iaşiul şi-a propus ca ţintă nominalizarea din partea oficialilor europeni în această calitate. Oraşul care va fi nominalizat va beneficia de investiţii care vin de la Uniunea Europeană, pe de o parte, iar pe de altă parte, din partea Guvernului român.

Vor fi fonduri pentru a avea o infrastructură modernă, va fi un oraş care va avea fonduri pentru modernizarea arhitecturală a clădirilor de patrimoniu, va fi un oraş cunoscut mai bine în Europa. Oraşul va deveni pentru o perioadă de un an centrul mondial al turismului cu multe beneficii pentru agenţiile de turism, pentru comerţul local şi va avea în final un efect benefic asupra economiei judeţului respectiv.

Au fost doi ani în care Fundaţia Iaşi - Capitala Europeană a cheltuit peste 2.000.000 de lei fără a avea rezultate concrete. În această perioadă au fost trimise delegaţii în Italia, Spania, Portugalia cu scopul de a aduce idei, iniţiative de a crea proiecte concrete, după cum a afirmat primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita.

De ce a fost nevoie să se cheltuiască bani pentru delegaţii în străinătate când corect şi simplu ar fi fost să trimitem aceste delegaţii la Sibiu, care a fost Capitală Culturală Europeană cu rezultate remarcabile, de unde să aflăm ce şi cum să facem pentru a avea succes în desemnarea Iaşiului în această postură. Acum avem nevoie de consultanţi, de specialişti pentru a pregăti strategia culturală pe care să se construiască acest proiect.

Primarul Iaşiului nu beneficiază de susţinerea prim-ministrului în realizarea unor proiecte mari pentru Iaşi. Premierul şi-a exprimat public susţinerea pentru oraşul Craiova ca acesta să primească nominalizarea de Capitală Culturală Europeană.

Dacă nu se vor face toate eforturile pentru realizarea strategiei culturale a Iaşiului, astfel încât să câştigăm această competiţie, se va pierde oportunitatea de a face din Iaşi un oraş cunoscut în Europa, iar Moldova va rămâne ca şi până în prezent cea mai subdezvoltată regiune a României.

Vă mulţumesc,

Deputat Grigore Crăciunescu, Colegiul nr. 11 Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am citit zilele trecute un comunicat ANAF, care face referire la un Proiect de Ordin pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 3582/2013 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii şi pentru aprobarea procedurii de administrare şi monitorizare a contribuabililor mijlocii.

Citesc din comunicatul ANAF: "În vederea creşterii eficienţei activităţii de administrare a contribuabililor, a îmbunătăţirii colectării veniturilor bugetare, cât şi pentru întărirea relaţiei de parteneriat cu contribuabilii a fost necesară reorganizarea activităţii de administrare. Una din acţiunile de aducere la îndeplinire a măsurii de îmbunătăţire a colectării o constituie administrarea şi monitorizarea distinctă a unor categorii de contribuabili, definită pe baza unor criterii de selecţie stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF.

Obiectivele propuse în proiect cu privire la reorganizarea marilor contribuabili ar fi: reducerea numărului de mari contribuabili de la 2.500, în prezent, la 1.100; migrarea diferenţei de 1.400 de mari contribuabili spre contribuabilii mijlocii; constituirea unei direcţii generale pentru marii contribuabili, cu personalitate juridică, pe scheletul actualelor opt direcţii generale regionale ale finanţelor publice.

Obiectivele propuse în proiect cu privire la reorganizarea contribuabililor mijlocii ar fi următoarele: constituirea a câte unei administraţii regionale pentru administrarea contribuabililor mijlocii, stabilirea unui număr de 1.500 de contribuabili mijlocii care vor fi administraţi de către această administraţie regională, prin refacerea criteriilor de selecţie actuale pentru contribuabilii mijlocii şi prin coborârea unui număr de 1.400 de actuali mari contribuabili. Cei 1.500 de noi contribuabili mijlocii vor fi efectiv administraţi de către această administraţie regională care va avea sediul în localitatea de reşedinţă a regionalei, în speţă, Iaşi, Braşov, Cluj, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Galaţi, Bucureşti.

În plan judeţean nu va mai rămâne nicio structură corespondentă de administrare a contribuabililor mijlocii, cele existente în prezent urmând a fi desfiinţate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu contest faptul că este foarte posibil ca aceste modificări să aibă şi avantaje, dar sunt nevoit să atrag atenţia asupra neajunsurilor pe care le poate avea acest proiect, şi anume:

1. Îngreunarea accesului contribuabililor mijlocii la serviciile oferite de administraţia fiscală, relaţia contribuabil-unitate fiscală fiind afectată de următorii factori: distanţele mari pe care aceştia trebuie să le parcurgă pentru a se prezenta la sediul organului fiscal regional; creşterea volumului resurselor financiare şi de timp, pe care în viitor este necesar să le asigure contribuabilii mijlocii pentru a avea acces la serviciile fiscale, cu precădere în ceea ce priveşte primirea certificatelor de atestare fiscală, a deciziilor privind calculul timbrului de mediu, depunerea declaraţiilor de înregistrare fiscală, depunerea documentaţiei necesare obţinerii eşalonării de plată, înregistrarea contestaţiilor la diverse acte administrative emise de organul fiscal, obţinerea cazierelor fiscale.

În domeniul executării silite, pentru obţinerea informaţiilor privind patrimoniul debitorilor şi aplicării măsurilor de executare sunt necesare deplasări frecvente la sediul acestora, ceea ce, în perspectiva regionalizării, implică costuri mai mari cu deplasarea personalului fiscal.

În prezent, se înregistrează încă o pondere foarte ridicată a volumului plăţilor efectuate cu numerar, ceea ce presupune creşterea cheltuielilor care urmează a fi alocate de către contribuabilii mijlocii cu deplasarea şi paza valorilor băneşti pe traseul cuprins între localitatea unde au sediul social şi Trezoreria Municipală care deserveşte noua structură de administrare.

Creşterea duratei de timp şi a costurilor necesare desfăşurării unor activităţi care presupun fie deplasarea personalului fiscal la sediul contribuabilului pentru efectuarea inspecţiilor fiscale, investigaţiilor pe teren, efectuarea controalelor încrucişate sau inopinate, fie deplasarea la sediul instanţelor de judecată care au competenţă diferită de arondare faţă de competenţa fiscală de administrare.

Aplicarea măsurilor de executare silită a bunurilor, respectiv identificarea şi instituirea sechestrului pe bunuri, operaţiuni care urmează a fi efectuate de către personalul din cadrul unităţilor fiscale pe raza cărora se află bunurile urmăribile vor cunoaşte o creştere a duratei de timp pentru ducerea la îndeplinire.

Scăderea calităţii actului de administrare în condiţiile în care se afirmă că reorganizarea DGAMC are ca primă cauză o plafonare calitativă a activităţii acesteia, în condiţiile unui maxim de performanţă nesatisfăcător, consider că reorganizarea contribuabililor mijlocii la nivel de regională, pe modelul actual al DGAMC, va crea aceleaşi probleme sistemice, existând riscuri reale ca fenomenul înregistrat la nivelul marilor contribuabili să fie multiplicat şi la nivelul contribuabililor mijlocii.

În condiţiile actuale de administrare judeţeană a contribuabililor mijlocii, calitatea serviciilor oferite acestora a crescut de la an la an, tratamentul asigurat contribuabililor fiind recunoscut chiar de către conducerea ANAF ca fiind promptă şi de înaltă calitate.

Un criteriu foarte important pentru contribuabilul român în aprecierea relaţiilor cu ANAF îl constituie, pe lângă calitatea actului de administrare, şi promptitudinea acestuia.

2. Creşterea costurilor generate de administrare, altele decât cele de personal, deoarece este necesară identificarea de spaţii suplimentare pentru administraţiile regionale de gestionare a contribuabililor mijlocii, având în vedere că la acest moment, la reşedinţele de regiune, în aceleaşi clădiri, îşi desfăşoară în mod supraaglomerat activitatea, atât direcţiile regionale cât şi administraţiile judeţene reşedinţă de regiune.

Ţinând cont de cele precizate, cred că ANAF, prin conducerea sa, trebuie să revină asupra acestor modificări şi să facă în aşa fel încât să simplifice procedurile pentru mediul economic românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat László Borbély.

Domnul Vasile Gudu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Mediul de afaceri din România sub guvernările Ponta".

În România, sectorul IMM-urilor joacă un rol esenţial ca furnizor de oportunităţi de angajare, fiind considerat un element cheie pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi regionale, pentru economia românească. Acest sector asigură peste 60% din totalul locurilor de muncă, ceea ce duce la o cifră de afaceri de aproximativ 650 miliarde lei, mai mult de 50% din cifra de afaceri a tuturor întreprinderilor din ţară. Susţinerea dezvoltării economice a ţării pe termen lung trebuie privită prin prisma încurajării şi sprijinirii activităţii IMM-urilor. Creşterea volumului de investiţii, precum şi încurajarea accesului IMM-urilor pe piaţa unică şi pe terţe pieţe pot duce la reducerea decalajelor de competitivitate pe care IMM-urile din România le înregistrează faţă de cele din Uniunea Europeană, precum şi la alinierea companiilor româneşti la standardele comunitare.

Principalele probleme cu care se confruntă antreprenorii români sunt legate de nivelul ridicat de fiscalitate, de legislaţia complicată, de absenţa infrastructurii, lipsa forţei de muncă, taxele şi impozitele ridicate, piaţa de desfacere. În acest sens, 58% dintre companiile din România consideră că statul menţine numeroase reglementări inutile şi costisitoare.

Astfel, profituri în creştere au fost menţionate doar de firmele cu cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro. Ponderea cea mai mare a celor care au resimţit creşterea costurilor directe (forţă de muncă şi materiale) este dată de companiile din domeniul producţiei faţă de companiile din comerţ sau transporturi. Dintre măsurile legislative adoptate de Guvernul Ponta în domeniul economic în 2014, reducerea CAS a fost percepută ca benefică doar de către companiile cu cifra de afaceri sub 1 milion de euro. Firmele cu cifra de afaceri de peste 1 milion de euro consideră că măsura respectivă nu a avut niciun efect asupra activităţii lor. Supraacciza la combustibil şi taxa pe mijloace fixe (taxa pe stâlp) au avut un impact negativ asupra companiilor şi firmelor. Mai mult, guvernările Ponta nu au fost interesate de transpunerea în legislaţia românească a principiilor prevăzute de iniţiativa Comisiei Europene "Small Business Act", şi anume acelea de a asigura şanse egale tuturor IMM-urilor, de a ameliora cadrul juridic şi administrativ al lor, de a conferi valoare mediului de afaceri la nivel naţional şi comunitar.

Conform declaraţiilor de presă ale Guvernului, prin Legea bugetului de stat pentru 2015, este prevăzută suma de 166,8 milioane de lei pentru dezvoltarea şi susţinerea înfiinţării de noi IMM-uri. Guvernul Ponta a aprobat deblocarea sumei de 15 milioane lei pentru lansarea şi derularea în 2015 a programelor finanţate anual de la bugetul de stat în scopul sprijinirii sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, sumă insuficientă pentru deblocarea situaţiei în care se află sectorul IMM-urilor din România. Această sumă urmează a fi repartizată de Guvernul Ponta pe o perioadă de şase luni, în mod eşalonat, pentru programele destinate IMM-urilor.

Concepţia economică a guvernărilor Ponta s-a axat pe tăierea finanţărilor de la acele programe care generează locuri de muncă, stimulează investiţiile, dau o şansă tinerilor antreprenori şi conduc la formarea unei clase de mijloc solide şi atât de necesare în societatea românească. Este de prisos să ne mai întrebăm de ce, pe fondul unei modeste creşteri economice, încasările bugetare scad, iar şomajul se amplifică lună de lună, în condiţiile în care alocările bugetare pentru investiţii au fost decelate în mod constant, iar banul public a fost direcţionat în mod preferenţial către baronii locali şi clientela de partid.

Guvernul Ponta nu îşi poate acoperi slaba gestionare în ceea ce priveşte sprijinirea mediului de afaceri din România, pentru simplul motiv că dezvoltarea economică, creşterea naturală a mediului de afaceri nu pot fi stimulate în absenţa unor politici economice concrete. Realitatea de zi cu zi ne-a demonstrat faptul că guvernările Ponta au adus economia României într-o zonă de mediocritate, de creştere economică slabă, sub potenţialul ţării, au dus la o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei, în general.

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat László Borbély. Se pregăteşte doamna deputat Andreea Paul.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

E un an aniversar 2015 în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor naţionale şi acceptarea de către ţările din Europa a acestor drepturi, pentru că, în mai 1995, România a ratificat Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi ar trebui, evident, să sărbătorim, să organizăm seminarii, să analizăm ce s-a întâmplat din 1995 până acum, nemaivorbind de faptul că în 2007, România a ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare cu standarde înalte, pentru că, slavă Domnului, aşa cum e şi în Parlament, unde sunt prezente 19 minorităţi naţionale, este o politică evident pozitivă din acest punct de vedere.

Iată - după ce au trecut 20 de ani de la ratificarea acestei Carte, ce se întâmplă pe teren, cum se spune, când ne uităm cam cum România a făcut faţă respectării drepturilor minorităţilor naţionale.

În Târgu Mureş, unde circa jumătate din populaţie e română, jumătate, aproape jumătate este de etnie maghiară, după ce din 2001 există hotărârea Consiliului local privind inscripţiile bilingve ale străzilor, ceea ce este justificat, şi eu cred că orice om care a trăit acolo şi trăieşte într-un oraş ca Târgu Mureş, unde în anul 1567 s-a declarat deja toleranţă faţă de religie şi faţă de alte etnii, e normal ca aceste inscripţii să apară bilingv.

Iată că, într-un exces de zel, Poliţia locală, după ce din 2001 nu s-a rezolvat această problemă şi evident că este vina Primăriei şi a primarului că n-au pus în practică o hotărâre a Consiliului local, unii cetăţeni pe proprietatea privată au pus câteva inscripţii ale străzilor în conformitate cu, evident, numele străzii respective, ei, acest şef al Poliţiei locale i-a ameninţat şi a făcut procese-verbale cu posibilitatea unei amenzi între 30.000 şi 50.000 de lei pentru fiecare cetăţean.

Iată că, după 20 de ani, după ce noi am făcut paşi, şi eu zic paşi importanţi în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor naţionale, asistăm la aceste abuzuri.

Şi de ce vă spun acest lucru? Şi de ce trebuie să luăm unele măsuri şi la nivelul administraţiei centrale?

Comisia Europeană Împotriva Rasismului şi Intoleranţei, din cadrul Consiliului European, a avut un raport critic faţă de România, anul trecut. Şi a înşirat toate acele probleme care mai sunt, începând cu simbolurile naţionale şi cu alte prevederi care nu sunt respectate de România, deşi a semnat aceste documente. E un raport... privind Carta europeană a limbilor regionale, din 2012, care relevă aceleaşi lucruri. Trebuia deja de un an şi jumătate să depună România un raport în ceea ce priveşte respectarea acestor prevederi din Carta europeană. Din păcate, România nici până acum nu a depus acest raport.

Deci eu fac un apel către Ministerul Afacerilor Externe, către Ministerul de Interne, către toţi cei implicaţi, în primul rând, să finalizeze acest raport, să vedem împreună cu organizaţiile minorităţilor naţionale cum am putea să-i sancţionăm, dacă nu există altă cale, sau să existe o monitorizare a acestor drepturi şi fiecare instituţie a statului, începând de la prefectură până la administraţia centrală şi locală, să nu abuzeze de unele intenţii de a strica această convieţuire între majoritate şi minoritate. O să facem un apel instituţional către instituţiile României, pe viitor să nu se întâmple asemenea abuzuri ca la Târgu Mureş.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Andreea Paul. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Depun 4 declaraţii politice pe care le prezint pe scurt.

Prima se intitulează "Facem ceva pentru ţară sau dormim în bocanci?".

Stimaţi colegi,

Poluarea şi problema deşeurilor sunt puncte importante de pe agenda mondială. Niciun stat nu a reuşit să găsească soluţia optimă pentru a scăpa de acestea, dar sunt exemple clare că se poate mai bine. În România, în loc de reciclare, 97% din volumul total al deşeurilor ajunge la gropile de gunoi, faţă de 33%, media UE. Astfel, în momentul de faţă, vitală este tranziţia de la economia lineară, specifică secolului al XIX-lea, la economia circulară, şi alinierea la "Strategia Europa 2020 pentru o creştere economică inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii".

Importanţa economiei circulare a fost mult subestimată, legislaţia românească este deficitară atât în ceea ce priveşte colectarea selectivă, cât şi în ceea ce priveşte deşeurile provenind din ambalaje şi de la vehiculele scoase din uz, iar potenţialul de creare de noi locuri de muncă este semnificativ.

Economia circulară presupune abordarea deşeurilor ca resursă şi, pe această bază, consolidarea legăturii dintre reducerea deşeurilor şi gestionarea eficientă a resurselor. Tranziţia fundamentală este de la ciclul "procurare-producţie-consum-eliminare" la ciclul "refolosire-reparare-recondiţionare-reciclare".

Prin urmare, România merită un "trai mai bun" asigurat de 10 măsuri clare pe care le propun:

Măsura 1: Modificarea Legii nr. 101/2006 privind salubritatea localităţilor şi clarificarea statutului juridic al deşeului, precum şi clarificarea definiţiei aliajelor. În Codul fiscal se aplică taxarea inversă pentru deşeuri, însă unii operatori beneficiază de derogare de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului pentru comercializarea de aliaje. Astfel ce elimină oficial noţiunea de "deşeu", termenul utilizat fiind de "lingou", pentru care se aplică TVA, ulterior fiind fraudat.

Măsura 2: Reglementarea modului de operare al companiilor de salubritate prin negocierea de contracte în competiţie cu toţi colectorii autorizaţi atunci când este vorba de deşeurile reciclabile şi/sau industriale de la operatorii economici.

Măsura 3: Aplicarea principiului european conform căruia "poluatorul plăteşte" deoarece subvenţionarea serviciului de salubritate de către primării nu stimulează implicarea cetăţenilor în procesul economiei circulare.

Măsura 4: Schimbarea abordării "producerii de deşeuri" la consumatorul casnic deoarece, în prezent, taxarea se face pe persoană, ceea ce face să lipsească interesul populaţiei pentru sortarea/reciclarea deşeurilor. Modificare sistemului de taxare din taxarea pe persoană în taxarea pe cantitatea de deşeu menajer produsă ar creşte cantitatea de deşeu ce ajunge în sistem pentru a fi reciclată.

Măsura 5: Creşterea progresivă a taxei de depozitare de la gropile de gunoi după o schemă pe termen lung corelată cu nivelul creşterii ratelor de reciclare a materialelor, astfel încât cetăţenii să nu plătească tarife mai mari ale serviciilor de salubritate.

Măsura 6: Consolidarea funcţiei de control a Gărzii de Mediu, Consiliului Concurenţei etc. pentru evitarea practicilor de dumping din partea companiilor internaţionale.

Măsura 7: Utilizarea resurselor Fondului pentru Mediu pentru dezvoltarea infrastructurii şi a calităţii colectării separate.

Măsura 8: Introducerea cât mai urgentă a unui sistem informatic de trasabilitate a deşeurilor din momentul generării până la valorificare/reciclare şi eliminare, finanţarea fiind asigurată prin POS MEDIU.

Măsura 9: Redeschiderea industriilor locale prin folosirea materiilor prime reciclate (ex: Romcarbon, Stirom).

Măsura 10: Dezvoltarea unui Hub de cercetare online al universităţilor/companiilor/fundaţiilor în domeniul economiei circulare şi apropierea lor de Platforma Circular Economy 100 pentru creşterii capacităţii de know-how.

A doua declaraţie are următoarea temă: "Ponta vrea să impoziteze bacşişul şi să aducă la buget 35 de milioane de euro, anul acesta, după ce anul trecut a pierdut de 7 ori mai mult din creşterea contrabandei cu ţigări".

Economia subterană în România este estimată la 44 de miliarde de euro, iar bacşişul reprezintă picătura în ocean.

PSD nu a avut niciodată voinţă în lupta cu marea evaziune fiscală. Să vă dau un exemplu concret. Achiziţia unui robot Roboscan, o invenţie românească patentată pentru scanarea TIR-urilor, costă între 1 şi 1,5 milioane euro. Nu se doreşte dotarea corespunzătoare a vămilor, iar contrabanda şi evaziunea cresc alarmant.

Ca să nu insist asupra celorlalte detalii, daţi-mi voie doar să punctez...

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Da. Şi să vă apropiaţi de finalizare, că aţi depăşit timpul...

Doamna Maria-Andreea Paul:

În regulă, celelalte... am să le punctez doar titlurile.

În cadrul Conferinţei Internaţionale dedicate Economiei Subterane şi Taxării organizată de Euromonitor şi ITIC, între 23 şi 24 aprilie, am prezentat în premieră 5 concluzii ale unei cercetări academice, legate de impactul pe care economia subterană îl are asupra industriei, comerţului şi dezvoltării.

Vreau să le punctez, cele 5 concluzii, ca să vedem exact care sunt soluţiile de fond asupra cărora trebuie să ne aplecăm.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

În 15 secunde, că aţi depăşit cu un minut şi jumătate.

Doamna Maria-Andreea Paul:

În regulă.

Creşterea cu 1% a economiei oficiale duce la scăderea cu aproximativ 0,6% a economiei subterane.

2. Reducerea cu 1% a economiei subterane duce la creşterea exporturilor cu 0,4%.

Duce la creşterea producţiei industriale cu 0,9%.

Creşterea investiţiilor străine cu 1 procent duce la scăderea cu 0,15% a economiei subterane după primele 3 trimestre.

Şi ultima concluzie, reducerea cu 1% a economiei subterane ar duce la creşterea cu 1,4% a numărului de kilometri de autostrăzi.

Partidul Naţional Liberal are datoria şi şansa de a transforma statul prădător al PSD în statul partener al românilor.

Declaraţia politică pe care o depun şi nu o parcurg se numeşte "Minus 14% la salariile pentru învăţământ, plus 4% pentru administraţie, în ultimii 6 ani".

Doamna Maria-Andreea Paul:

(Declaraţie politică consemnată conform materialului depus la preşedintele de şedinţă.)

"Ponta vrea să aducă la buget 35 de milioane de euro anul acesta din impozitarea bacşişului după ce anul trecut a pierdut de 7 ori mai mult din creşterea contrabandei cu ţigări"

Economia subterană în România este estimată la 44 miliarde euro, iar bacşişul reprezintă picătura în ocean. De pildă, comerţul ilicit cu ţigarete a crescut de la 12% în iulie 2013, la 19% în ianuarie 2015, ceea ce echivalează cu pierderi suplimentare de peste 200 de milioane de euro la buget din accize şi TVA, ca să dau un singur exemplu de sursă majoră de evaziune tolerată de PSD. Responsabil: Guvernul Ponta.

Să nenoroceşti atâtea firme mici, dar să tolerezi mafia evaziunii este intolerabil. Să pui firmele să emită două bonuri fiscale pentru o singură plată, dar să nu deranjezi tirurile cu ţigări, alcool sau alte bunuri de contrabandă sau care fac evaziune este intolerabil. Să investeşti atâtea vorbe şi imagine în rezultate atât de mici este intolerabil.

PSD nu a avut niciodată voinţă în lupta cu marea evaziune fiscală. Concret, achiziţia unui Roboscan (invenţie romanească patentată) pentru scanarea tirurilor costă între 1-1,5 milioane euro. Nu se doreşte dotarea corespunzătoare a vămilor, iar contrabanda şi evaziunea cresc alarmant. Din bacşişul impozitat de PSD anul acesta guvernul estimează încasări de circa 35 de milioane euro. Anul viitor suma estimată a fi încasată echivalează cu costurile cu personalul ANAF, ceea ce înseamnă că Guvernul Ponta îşi propune să plătească salariile angajaţilor ANAF din impozitele plătite de români pe bacşiş, de circa 68 de milioane de euro.

În domeniul combaterii evaziunii fiscale avem nevoie de o politică bazată pe fapte, pe legi clare şi simple, taxe mai mici, prevenţie, nu pe vorbe, ameninţări şi promisiuni. Economia subterană este peste tot, este mare şi costisitoare, este nedreaptă pentru cetăţenii şi companiile care îşi plătesc taxele. Un calcul simplu arată că cele peste 44 de miliarde de euro din economia subterană ar fi suficiente pentru a creşte de 20 de ori numărul de kilometri de autostrăzi în România.

În cadrul Conferinţei Internaţionale dedicate Economiei Subterane şi Taxării organizată de Euromonitor şi ITIC, în perioada 23-24 aprilie 2014, am prezentat în premieră 5 concluzii ale unei cercetări elaborate în colaborare cu colega mea Adriana Davidescu, legat de impactul pe care economia subterană îl are asupra industriei, comerţului şi dezvoltării economice:

1. Creşterea cu 1% a economiei oficiale duce la scăderea cu aproximativ 0,6% a economiei subterane.
2. Reducerea cu 1% a economiei subterane duce la creşterea exportului de bunuri şi servicii cu 0,43%.
3. Reducerea cu 1% a economiei subterane duce la creşterea producţiei industriale cu 0,9%.
4. Creşterea investiţiilor străine cu 1% duce la scăderea cu 0,15% a economiei subterane după primele trei trimestre.
5. Reducerea cu 1% a economiei subterane ar duce la creşterea cu 1,4% a numărului de kilometri de autostrăzi.

Acestea sunt acţiunile pe care Guvernul ar trebui să le întreprindă, nu închiderea a sute de firme administrate de mici antreprenori. Fără aceste soluţii de fond, consistente, care să nu facă atractive câştigurile din economia subterană, sporirea numărului de controale devine ineficientă în combaterea marii evaziunii fiscale. Aşadar, PNL are datoria şi şansa de a transforma statul prădător al PSD în statul partener al românilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

Invit la...

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

... la microfon pe doamna deputat Ana Birchall.

Se pregăteşte domnul deputat Costel Alexe.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia de astăzi vreau să vă vorbesc despre un proiect politic susţinut, cel puţin la nivel declarativ, de toţi parlamentarii, mai ales în campania din 2012, când toţi cei prezenţi am fost aleşi în Parlamentul României - revizuirea Constituţiei.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vom fi cu toţii de acord că reforma constituţională nu este nici un moft şi nu este nici opţională, ci reprezintă una dintre promisiunile majore pe care le avem de onorat în faţa românilor. După 10 ani în care conflictele au fost marca regimului Băsescu, dispute care au fost favorizate şi de anumite ambiguităţi ale legii fundamentale sau chiar de viduri de reglementare care i-au permis fostului preşedinte să interpreteze Constituţia după bunul plac, e momentul să ne asigurăm că asemenea abordări abuzive nu vor mai fi posibile pe viitor.

Însă cicatricile pe care le-a lăsat acest deceniu cu Traian Băsescu la timona ţării nu reprezintă singurul motiv pentru care avem nevoie de revizuirea Constituţiei. Modernizarea statului şi a clasei politice, precum şi mai buna funcţionare a instituţiilor sunt toate obiective ce pot fi atinse doar dacă noi, ca aleşi, ne vom ocupa în mod responsabil şi de reforma constituţională, în acord cu voinţa şi aşteptările cetăţenilor care ne-au trimis în Parlament.

Din păcate, nu pot să nu constat că tema revizuirii Constituţiei a devenit cumva incomodă pentru foştii noştri parteneri de guvernare, astăzi camuflaţi în PNL, alături de PDL, partidul care a promovat politici economice şi sociale precum tăierea pensiilor şi a salariilor, sărăcindu-i pe români.

Liberalii au uitat repede angajamentele pe care şi le-au asumat alături de noi în 2012, în cadrul USL, iar revizuirea Constituţiei a fost trecută de PNL pe linie moartă, după ce fostul preşedinte al partidului, în calitate de şef al Comisiei de revizuire, a îngropat şi el proiectul reformei constituţionale. Mă întreb - oare ce aşteaptă liberalii pentru a acţiona onest şi pentru a-şi onora promisiunile?

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Au trecut 2 ani şi jumătate de când am fost aleşi în Parlament şi, aşa cum spunea Marin Preda într-unul din romanele sale de căpătâi, timpul nu mai are răbdare!

Dacă nu vom acţiona consensual pentru a urni din loc reforma constituţională în 2015, se pierde o şansă importantă aşteptată de români. De ce din cauza lipsei de acţiune a liberalilor camuflaţi acum alături de foştii PDL-işti în dodoloţul nou PNL, să fie, din nou, întreg Parlamentul ţinta criticilor? În plus, din moment ce 2016 este an electoral, ar fi nerealist să mutăm o dată în plus data revizuirii Constituţiei.

Este esenţial ca dezbaterea privind viitoarea formă a Constituţiei să fie purtată în jurul aşteptărilor românilor, şi nu în jurul unor interminabile certuri sau abordări populiste, care nu ar face altceva decât să prelungească blocajul instaurat în 2013. Teme precum raporturile dintre preşedinte şi premier, dintre Executiv, Legislativ şi Preşedinţie, regionalizarea, descentralizarea sau migraţia politică pot fi clarificate doar printr-o reformă coerentă a legii fundamentale.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Apelul meu este clar şi fără echivoc. Toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică, au obligaţia de a gira reforma Constituţiei şi de a participa constructiv la elaborarea unui text constituţional modern, care să răspundă în mod adecvat încrederii, aşteptărilor şi speranţelor pe care românii şi le-au pus în clasa politică. Poziţia noastră, a social-democraţilor, este consecventă şi a rămas neschimbată în ultimii ani: România are nevoie de o nouă Constituţie, dar ea nu poate fi adoptată decât cu o participare politică largă. Proiectul trebuie susţinut inclusiv de către actuala opoziţie.

Aşadar, în locul cuvintelor meşteşugite, a sosit timpul să vorbească faptele! Fiindcă, aşa cum îmi spunea şi bunica mea, faptele şi numai faptele ne definesc ca oameni şi ne arată cu adevărat cine suntem. Cu cât vom avea mai rapid un acord pe tema revizuirii Constituţiei, cu atât vom putea avansa realist în direcţia modernizării României şi a instituţiilor ei.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Costel Alexe.

Se pregăteşte domnul deputat Doboş Anton.

Domnul Costel Alexe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Veşti proaste pentru diasporă: PSD pregăteşte un val masiv de ambasadori şi consuli politici pentru a controla alegerile din 2016".

Doamnelor şi domnilor,

Alegerile de la 16 noiembrie 2014 vor rămâne pentru totdeauna un reper, o bornă a forţei voinţei democratice a României libere. Toate denigrările, manipulările, toată propaganda PSD-istă din ultimii ani s-au făcut scrum într-o zi de noiembrie, unde mai bine de unul din doi români a dorit să iasă la urne pentru a-şi putea exprima revolta şi dreptul democratic în faţa unui partid şi a unui sistem care ameninţau să pună mâna pe întreaga ţară.

Toate datele au arătat că împotrivirea PSD pentru lărgirea exercitării dreptului de vot pentru românii din afara graniţelor a fost o operaţiune bine orchestrată, la care au pus umărul funcţionari din MAE; consuli, ambasadori, oameni cu demnităţi înalte în stat: de la Ministerul de Externe, la prim-ministru şi viceprim-ministru.

Chiar cu privire la cele 294 de secţii de votare folosite atât la alegerile din 2009, cât şi în 2014, lucrurile stau complet diferit pentru că, dacă numărul a rămas acelaşi, PSD-iştii din MAE au modificat intenţionat locaţiile acestora, astfel încât multe din cele existente în 2009 au fost mutate în comunităţi cu puţini români, în vreme ce comunităţile mari au fost nevoite să voteze în secţii insuficiente ca număr şi amplasare. În unele locuri, mii de oameni au rămas după închiderea urnelor fără să voteze, caz unic în Uniunea Europeană.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Evident, PSD mizează în continuare pe anihilarea forţei diasporei, pe blocarea unui sistem care să permită votul electronic şi pe un sistem de vot prin corespondenţă foarte complicat care să dezavantajeze sau să descurajeze utilizarea acestui mecanism de către românii din afara graniţelor.

Dar, cu toate acestea, lucrurile nu-i mulţumesc pe PSD-işti, nu îi lasă indiferenţi pentru că probabilitatea unui nou val anti-PSD, şi chiar peste un an de zile, este mare, în condiţiile în care furia şi foamea de putere a partidului-stat se vor amplifica în următoarele luni, pe fondul unei strategii care să compenseze pierderea alegerilor prezidenţiale şi, deci, posibilitatea ca un preşedinte PSD să numească prim-ministrul care să formeze viitorul cabinet.

Surse politice şi administrative din MAE şi Guvern, confirmate şi de unele informaţii din mass-media, arată că strategia PSD este de a pune un control total în următoarele 18 luni pe sistemul diplomatic, prin numirea a cât mai multor consuli şi ambasadori din actualul PSD. În multe situaţii, sub umbrela unei titulaturi de "tehnocraţi" sau "ambasadori de carieră", Ponta va încerca să negocieze trimiterea cât mai multor susţinători ai partidului-stat. Cele 3 exemple vehiculate în presă spun totul: Motoc la Londra, Jinga la ONU şi Maior la Washington.

Numirile de consuli pur şi simplu vor exploda în perioada următoare. Traseişti de la UNPR, partidul-autobuz PLR, cadre de nădejde PSD-iste, vor fi recompensate cu destinaţii exotice pentru a finaliza opera politică a partidului-stat.

MAE va deveni o nouă pepinieră a PSD, concursuri pentru funcţii în diplomaţie vor fi organizate în perioada următoare. De asemenea, trebuie spus că PSD a introdus la MAE un sistem foarte ingenios, unde personal contractual de la firme private este detaşat la posturi cheie pentru a ocupa organigramele consulatelor şi ale ambasadelor. În multe cazuri, experienţa este spre zero, iar stagiul de formare la MAE, o simplă formalitate birocratică. Se pare că sunt sute de astfel de posturi acum în diplomaţie.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Aşadar, se anunţă veşti proaste pentru diasporă: PSD pregăteşte un val masiv de ambasadori şi consuli politici pentru a controla alegerile din 2016.

Trag un semnal de alarmă către mass-media şi ceilalţi colegi din opoziţie, fac un apel la comunităţile româneşti din diasporă, la comisiile pentru politică externă ale Parlamentului, să reacţioneze de fiecare dată când vor exista asemenea situaţii şi să preîntâmpine controlul total al PSD asupra diplomaţiei.

PSD încearcă cu disperare să controleze toate zonele din administraţie, tocmai pentru a frauda alegerile din 2016, pentru a mulţumi clientela de partid şi pentru a avea acces la resurse.

Deputat Costel Alexe, Colegiul nr. 7 Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Doboş Anton.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţie politică: "Masterplanul General de Transport trebuie aprobat în Parlament, nu lăsat pe mâna unui guvern incapabil".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne confruntăm cu o situaţie critică în ceea ce priveşte strategia României pentru transporturi, situaţie ce poate avea consecinţe nefaste pe o perioadă foarte lungă de acum încolo. Pe lângă faptul că Guvernul condus de Victor Ponta a întârziat nepermis de mult elaborarea Masterplanului General de Transport, acum îl şi ascunde de ochii noştri şi ai publicului. Faptul că noi nu ştim exact conţinutul documentului trimis la Comisia Europeană ne poate face să credem că Victor Ponta îşi doreşte să ne pună în faţa faptului împlinit şi să ne arate doar acordul final, când nu se mai poate schimba nimic.

Or, acest lucru nu poate fi acceptat, pentru că punerea în practică a acestui Masterplan General de Transport va influenţa decisiv economia românească şi, în special, pe cea a anumitor regiuni din România. Chiar dacă premierul Victor Ponta şi ministrul Ioan Rus doresc să se ascundă de opinia publică şi de noi, parlamentarii, trebuie să îi facem să realizeze că un asemenea document de importanţă majoră trebuie discutat obligatoriu în Parlament. Trebuie să treacă prin comisiile de specialitate şi trebuie aprobat în plenul Parlamentului.

De altfel, şi Comisia Europeană a cerut un acord al clasei politice pe această strategie. Însă, înainte de a răspunde în faţa cerinţelor Comisiei, Guvernul Ponta trebuie să răspundă în faţa românilor. Prin votul din Parlament, vom vedea exact cum vor vota şi reprezentanţii PSD, care promit în fiecare judeţ autostradă, dar în final se mulţumesc să constate ce au hotărât şefii lor pe linie de partid.

Informaţii neoficiale ne arată că Guvernul a pus din nou în coada listei legătura Moldovei cu vestul ţării. Sunt conştient că fiecare dintre noi doreşte să aibă autostradă în judeţul său. Dar vă invit să facem o analiză obiectivă şi realistă asupra situaţiei din ţară. Sunt ferm convins că după terminarea autostrăzii care va lega Constanţa de Nădlac, următoarea prioritate trebuie să fie legătura dintre Moldova şi vestul ţării, adică autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş. Autostrada Constanţa-Nădlac va fi un fel de coloană vertebrală pentru economia ţării, va rezolva o mare parte a nevoilor de infrastructură din sudul şi vestul ţării şi va asigura legătura cu ţările din jur.

Dar partea de nord-est a ţării rămâne în afara acestui circuit modern. Ştiţi foarte bine că Moldova este cea mai săracă regiune a ţării, iar unul dintre motivele principale este faptul că investitorii caută o legătură cât mai rapidă către vestul Europei, legătură care acum lipseşte.

Nu avem nevoie de autostrăzi care să lege între ele localităţile Moldovei, avem nevoie de o legătură rapidă către vestul ţării şi vestul Europei! Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş ar da impulsul atât de necesar economiei din toată Moldova. Altfel, decalajul dintre Moldova şi restul ţării se va mări şi mai tare în deceniile următoare.

Este important, de asemenea, ca în strategia naţională să ne asigurăm că nu ne apucăm de mai multe proiecte o dată şi nu finalizăm niciunul. După ce vor fi stabilite priorităţile, este bine să le abordăm pe rând şi să ne asigurăm că se lucrează constant şi se termină la timp.

Stimaţi colegi,

Strategia naţională de transport pentru următoarele decenii este un lucru prea important pentru ţară pentru a fi lăsat pe mâna unui guvern care s-a dovedit de prea multe ori incapabil şi şovăitor.

Domnule Ponta, în 3 ani de guvernare nu aţi început nicio autostradă! Ar fi timpul!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat PNL, Doboş Anton.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan.

Se pregăteşte ultimul vorbitor - doamna deputat Zaharcu Neviser.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "O ţară de bunici?".

Stimaţi colegi,

Ştiu că nu suntem singura ţară care se confruntă cu o natalitate scăzută, ştiu că Europa întreagă este afectată de fenomen, însă nu pot să rămân indiferent la anunţul că suntem, oficial, o ţară îmbătrânită.

Aşa cum aţi auzit cu toţii, sunt convins, numărul persoanelor peste 65 de ani l-a depăşit pe cel al copiilor sub 15 ani! Este pentru prima dată după foarte mulţi ani în care ne-am confruntat cu neajunsuri, crize de tot felul, dar am păstrat un echilibru în această zonă. Ei bine, acest echilibru este serios avariat de grija zilei de mâine. Este un adevăr dureros - nesiguranţa tinerilor din ziua de azi îi determină să amâne căsătoria, apoi naşterea primului copil sau să evite să intre într-un angajament de acest fel, tocmai pentru a nu fi puşi în situaţia de a întreţine foarte greu o familie.

De altfel, însuşi conceptul de familie este deformat de gândirea generaţiei tinere, privit prin prisma satisfacerii nevoilor imediate - ne întemeiem o familie când avem o slujbă plătită bine, o casă, o maşină - nevoi care împing foarte sus vârsta la care copiii noştri aleg să-şi formeze o familie a lor. Şi, de cele mai multe ori, nu mai pot beneficia de ajutorul părinţilor, aşa cum a beneficiat generaţia mea şi a multora dintre dumneavoastră, pentru că aceşti părinţi sunt pensionarii cu venituri mici, care nu-şi permit efortul de a creşte nepoţi sau de a susţine material familia tânără.

Ca membru al Partidului Social Democrat, resimt aceste presiuni sociale mai acut şi înţeleg rolul statului în dezvoltarea familiei şi în susţinerea acesteia. De aceea, apreciez eforturile actualului Guvern spre normalizarea raportului natalitate-mortalitate. Insist chiar spre o privire mult mai atentă asupra soluţiilor din acest sector şi asupra unor măsuri noi, clare şi aplicabile imediat pentru o realitate care se produce sub ochii noştri - devenim o ţară de bunici!

Niciun efort nu mi se pare exagerat din acest punct de vedere şi cred că este de datoria noastră, a parlamentarilor, să votăm proiectele care merg spre această zonă şi să ajutăm Guvernul să le implementeze cât mai repede. Resursele alocate astăzi vor fi cele care ne vor salva mâine.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.

Cea de-a doua declaraţie - pe care am depus-o la secretariat - se intitulează "Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea".

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Neviser Zaharcu, pentru ultima declaraţie din această şedinţă.

Doamna Neviser Zaharcu:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Preşedintele Facebook sau al tuturor românilor?".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pot înţelege toate tipologiile caracterului uman, mai ales că am avut ocazia în zeci de ani de medicină să mă confrunt cu toate cazurile comportamentale posibile. Pot să înţeleg exuberanţa şi introvertirea, tăcerea şi "gura spartă", modestia şi narcisismul. Sunt elemente ale caracterului uman care fac parte din ansamblul fundamental al funcţionării noastre ca oameni, din punctul de vedere al însuşirilor fundamentale psihico-morale ale fiecărei persoane în parte. Sunt componente care ne definesc, până la urmă, ca oameni, ca entităţi, ca mod de a gândi şi a acţiona în societate, în familie, la locul de muncă.

M-am referit, în general, la ansamblul integrat de funcţionare al unei persoane obişnuite. Un om oarecare, mai mult sau deloc înregimentat politic, un om de pe stradă, eu, dumneavoastră, oricine! Politician, medic, zugrav, şofer sau profesor! Absolut toţi intrăm în această categorie. Mai puţin deţinătorul celei mai înalte funcţii în stat, fie că vorbim despre statul nostru, român, sau despre orice alt stat de pe mapamond. Şeful statului, respectiv preşedintele sau monarhul, în funcţie de forma de guvernământ, reprezintă ţara respectivă în toată integralitatea sa! O ţară înseamnă toţi oamenii înregistraţi ca având cetăţenia acelui stat, de la ultimul pescar din Deltă până la premierul de altă culoare politică, de la cerşetorul neştiutor de carte, la şefii serviciilor de informaţii!

În cazul României, preşedintele actual reprezintă instituţia prezidenţială, şi nu mai are nicio legătură cu nimic, nici cu fostul profesor sibian, nici cu fostul candidat al dreptei la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Domnul Klaus Werner Iohannis nu mai este domnul Klaus Werner Iohannis! El este reprezentantul fiecărui tânăr, adult, vârstnic, copil, femeie şi bărbat de pe suprafaţa teritorială a ţării, şi al celor alte câteva milioane de români plecaţi spre alte zări, în căutarea unei vieţi mai bune!

Drept urmare, domnul preşedinte al României trebuie să fie preşedintele tuturor românilor, şi al celor care l-au votat, şi, mai ales, al oponenţilor săi! Din păcate, preşedintele se comportă ca un preşedinte mai degrabă al nimănui, decât al reprezentanţilor românilor care i-au oferit cele mai multe voturi de după 1990 pentru un şef al statului ales, şi care încă îl creditează cu un uriaş procent de încredere publică.

Unul dintre rolurile unui preşedinte activ este, în afara celui de mediator între instituţiile statului, cel de a comunica naţiunii poziţia sa privitoare la anumite aspecte care au loc pe scena politică, publică şi socială.

Cu părere de rău am constatat că domnul preşedinte a avut, însă, excesiv de puţine ieşiri publice, cea dinaintea Crăciunului din plenul reunit al Parlamentului, care ne-a dat şi o speranţă, şi cea prilejuită de bilanţul de 100 de zile, pigmentate cu două, trei întâlniri cu reprezentanţii partidelor politice, fiind cele mai notabile...

În opinia mea, dar şi a altor observatori ai scenei politice româneşti, momentele amintite au constituit prea puţine luări de poziţie ale preşedintelui, în raport cu succesiunea evenimentelor petrecute pe eşichierul politic autohton în ultima jumătate de an.

Desigur, nu mi-aş dori să se repete obiceiul "cucului" care ieşea zilnic, în faptul serii, şi comenta în stilu-i caracteristic evenimentele. Tot ceea ce este prea mult şi în exces strică sau îngraşă.

De acord, Klaus Iohannis nu trebuie să împrumute niciunul dintre obiceiurile nocive ale predecesorului său, dar nici nu cred că toată acţiunea sa prezidenţială trebuie să se petreacă pe Facebook. Să-mi fie cu iertare, dar locuitorii din zonele izolate din Delta Dunării nu au o serie de lucruri absolut indispensabile, jumătate din localităţile ţării nu au canalizare, cum să aibă internet şi Facebook?!

Statisticile spun că aproape 55% din gospodăriile României nu au acces la internet la punct fix, circa 3,21 milioane de locuinţe au WC în curte, 3,4% din locuinţe nu sunt electrificate, 35% din locuinţe nu au acces la canalizare, 33% din locuinţe nu sunt racordate la reţeaua de apă.

În aceste condiţii, a comunica cu românii exclusiv pe Facebook nu mi se pare deloc un lucru bine făcut şi nici un lucru în regulă.

De altfel, şi cei mai înverşunaţi apărători ai preşedintelui au observat carenţele grave avute în comunicarea sa cu românii.

Consider că trecerea de la un preşedinte-jucător la unul nejucător sau mai degrabă absent, mai mult decorativ, ca o plantă ornamentală, nu este pozitivă pentru români. Domnul preşedinte ar trebui să coboare de pe Facebook cu picioarele pe pământ, şi nu pe orice pământ, ci pe pământul românesc, în mijlocul votanţilor şi al tuturor românilor, pentru a vedea de la faţa locului cum se desfăşoară proiectul său politic de a transforma România în ţara lucrului bine făcut.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos. Aţi depăşit cu două minute şi 20 de secunde.

Doamna Neviser Zaharcu:

Îmi cer scuze!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Înainte de a închide şedinţa consacrată declaraţiilor politice am să dau citire listei colegilor care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Partidului Social Democrat: doamna deputat Camelia Bogdănici - 5 declaraţii în scris, domnul deputat Iulian Popescu, domnul deputat Laurenţiu Chirvăsuţă, domnul deputat Laurenţiu Nistor, domnul deputat Ovidiu Iane, domnul deputat Eugen Bejinariu, domnul deputat Cornel Itu, domnul deputat Ciolacu Marcel, doamna deputat Roşca Lucreţia şi domnul deputat Necula Cosmin.

Din partea Partidului Naţional Liberal au depus în scris următorii colegi: domnul Gheorghe Dragomir, Alexandru Băişanu, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Vasile Varga, Victor Manea, Vasile Iliuţă, Ion Şcheau, Mircea Man, Claudia Boghicevici, Mihai Tararache, Iulian Vladu, Cornel Şoptică, Raluca Turcan, Ovidiu Ioan-Dumitru, Ioan Tămâian, Adrian Oros, Raluca Ispir, Raluca Surdu, Thuma Hubert, Ioan Oltean, Mircea Dolha - trei declaraţii în scris, Ionuţ Stroe - două declaraţii, domnul deputat Lubanovici Mircea, domnul deputat Mircea Roşca, domnul deputat George Ionescu, domnul deputat Cornel Sămărtinean, domnul Stelian Dolha a citit una şi pe una a depus-o în scris şi domnul .... de la Partidul Naţional Liberal atât!

Din partea Grupului parlamentar al PC-PLR: Constantin Avram, Mircea Irimie - două declaraţii şi domnul deputat Ioan Moldova - două declaraţii în scris.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR: Molnar Zsolt - o declaraţie în scris.

Din partea Grupului de parlamentari neafiliaţi au depus în scris domnii deputaţi Scarlat Iriza şi domnul deputat Cornel Comşa.

Cu aceasta, închid şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc.

O zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"Obiectiv îndeplinit - reducerea TVA"

Astăzi vreau să vă readuc în atenţie un subiect de actualitate - reducerea TVA-lui la alimentele de bază de la 24% la 9% de la 1 iulie 2015. România se află astăzi pe locul 5 în UE privind cota TVA la produsele alimentare după Ungaria, Croaţia, Danemarca şi Suedia, iar la polul opus se află Marea Britanie cu o cotă a taxei pe valoarea adăugată de 0% la produsele din carne.

Scăderea TVA reprezintă o măsură necesară din punct de vedere social şi economic. Dacă ne raportăm la datele statistice, constatăm că un român cheltuieşte în medie 41% din venitul lunar realizat pe alimente şi băuturi nonalcoolice, având ponderea cea mai mare la nivel european, în contextul în care veniturile angajaţilor din ţara noastră sunt considerabil mai mici.

Reducerea taxei se va simţi la raft unde preţurile vor coborî cu 12 puncte procentuale şi va genera o reacţie în lanţ asupra economiei româneşti: consumul va fi stimulat, se va reduce evaziunea fiscală din agricultură, industria alimentară şi retail, vor scădea exporturile, iar numărul locurilor de muncă fiscalizate în agricultură va creşte odată cu dezvoltarea ramurilor industriei alimentare autohtone; toate aceste beneficii vor reprezenta pentru economie o bulă de oxigen şi vor genera creşterea nivelului de trai al românilor, după era portocalie în care valoarea coşului zilnic a avut de suferit după numeroasele lovituri primite prin reducerea salariilor, dar şi prin creşterea cotei de TVA la 24%, din cauza modului deficitar prin care a fost gestionată guvernarea în acea perioadă.

Trebuie să înţelegem că România este o ţară stabilă din punct de vedere macroeconomic datorită politicilor responsabile ale Cabinetului Ponta, lucru demonstrat şi de încasările bugetare din trimestrul 1 care permit devansarea acestei măsuri cu o jumătate de an înainte.

Parteneriatul pe care UNPR îl are cu PSD se bazează pe principiile unei economii naţionale sănătoase care permit adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare sustenabile pentru îndeplinirea angajamentelor convenite cu milioane de români.

În concluzie, România a fost adusă pe o traiectorie pozitivă prin numeroasele eforturi întreprinse în ultimii trei ani de către actuala coaliţie de guvernare şi care în prezent beneficiază de o clasă politică responsabilă ce îşi îndeplineşte obiectivele politice asumate în campaniile electorale, însă fără a sacrifica stabilitatea macroeconomică de dragul adoptării unor măsuri populiste care pot afecta în mod iremediabil obiectivele pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Economia României e macrostabilizată. Avem al treilea cel mai mic deficit bugetar din UE"

Executivul Ponta este unul dintre cele mai performante guverne din Uniunea Europeană, şi asta nu o susţine Executivul, ci instituţiile europene. România a înregistrat anul trecut al treilea cel mai scăzut deficit bugetar din Uniunea Europeană - de 1,5% din PIB, după Lituania şi Letonia, potrivit datelor publicate de Eurostat -, o performanţă demnă de remarcat, dacă este să ne uităm la situaţia regională. După trei ani de guvernare PSD, vedem că ţara noastră nu mai este pusă în balanţă cu cele mai sărace state din Europa, ci ocupă un loc onorabil printre ţările Uniunii Europene care au performat la capitolul economie.

Pentru a face o comparaţie, în timpul guvernării Băsescu - Boc - Predoiu am avut deficite de 9% (în 2009), 6,8% (în 2010) şi 5,5% (în 2011). Vorbim de sume de până la 6 ori mai mari decât în acest moment, chiar dacă trebuie să plătim împrumuturile făcute în acea perioadă de tristă amintire pentru români, care a coincis cu tăieri de pensii şi salarii.

Eurostat notează că veniturile guvernamentale ale României au reprezentat 33,4% din PIB anul trecut, în timp ce cheltuielile s-au situat la 34,9% din PIB. Acest lucru atestă că ţintele de deficit, considerate prea ambiţioase de către scepticii de serviciu, au fost atinse cu succes.

Ceea ce este important, valoarea foarte redusă a deficitului nu s-a bazat doar pe o mai eficientă folosire a banilor de la buget, ci şi pe o creştere reală a economiei.

Produsul intern brut a crescut anul trecut cu 2,8%, în termeni reali, faţă de 2013, la 666,637 miliarde de lei, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

Cifrele vorbesc de la sine. Cu un deficit de 1,5% din PIB, România stă mult mai bine decât majoritatea ţărilor din Uniune. La nivelul UE, deficitul bugetar s-a situat la 2,9% din PIB (aproape de două ori mai mare decât al României), în condiţiile în care 12 state membre au înregistrat un deficit de peste 3% din PIB. Cipru a înregistrat cel mai ridicat deficit ca procent, de 8,8% din PIB, în spatele său poziţionându-se Spania (5,8%), Croaţia şi Marea Britanie (ambele 5,7%).

Au fost şi state care au înregistrat excedent bugetar, clasamentul fiind condus de Danemarca (1,2%), urmată de Germania (0,7%), Estonia şi Luxemburg (ambele 0,6%).

Totodată, datele Eurostat arată că datoria guvernamentală a României s-a situat la 39,8% din PIB în 2014, a patra cea mai scăzută valoare la nivelul UE. Pentru a pune mai bine în perspectivă, să ne gândim că ţări precum Italia şi Portugalia au înregistrat o datorie guvernamentală de peste 130% din PIB, iar cel mai înalt nivel a fost înregistrat de Grecia cu 177,1%.

Aşadar, şi cifrele oficiale de la Bruxelles atestă faptul că actualul Guvern şi-a făcut bine treaba. Executivul a reuşit să repună economia României pe drumul cel bun şi să asigure o evoluţie pozitivă şi pentru viitor, prin creşterea de credibilitate de care ne bucurăm ca stat clasat printre fruntaşele Uniuni Europene la capitolul evoluţie economică.

Am ajuns, în sfârşit, în situaţia să consumăm cam cât producem, având în vedere faptul că Guvernul Ponta plăteşte astăzi datoria de 20 de miliarde de euro generată de guvernarea Băsescu - Boc - Predoiu, întocmai ca într-o familie care nu mai este nevoită să se împrumute de la lună la luna, iar acest lucru este cu atât mai impresionant cu cât salariile şi pensiile au crescut considerabil în ultimii 3 ani. Au fost reduse contribuţiile la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale, TVA-ul la pâine a scăzut de la 24% la 9%, lucru care se va întâmpla în curând pentru toate alimentele, şi au fost eliminate o serie de taxe şi impozite. În sfârşit, putem spune, fără riscul de a greşi, că România a ieşit din criză şi că oamenii pot spera la prosperitate.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Avem o datorie morală - să ne susţinem fraţii de peste Prut"

Am sărbătorit cu mândrie ieri, 27 aprilie, cinci ani de la semnarea Declaraţiei Comune privind Instituirea unui Parteneriat Strategic între România şi Republica Moldova pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova. Ca cetăţean român, dar şi în calitate de parlamentar am crezut întotdeauna în parcursul european al Republicii Moldova. Consider cu tărie că realizările României în Uniunea Europeană nu pot fi complete fără prezenţa cetăţenilor moldoveni în marea familie europeană.

Mă bucură să remarc că în aceşti cinci ani aprofundarea relaţiilor bilaterale dintre ţara noastră şi Republica Moldova a avut un impact pozitiv în apropierea acesteia din urmă de UE, iar semnarea şi aplicarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană de către Moldova confirmă din plin acest fapt. În actualul context internaţional, sprijinirea Moldovei de către România devine cu atât mai importantă şi relevantă.

Avem o datorie morală să ne susţinem fraţii de peste Prut mai ales acum când asumarea integrării europene este unica opţiune strategică reală pentru dezvoltarea şi bunăstarea Moldovei. România trebuie să rămână un partener de încredere a Republicii Moldova, prin sprijinirea fermă a proceselor şi proiectelor de modernizare. Unul din palierele la care putem contribui în mod real vizează susţinerea aprofundării luptei împotriva corupţiei. Instituţiile româneşti precum DNA-ul şi ANI sunt considerate modele dezirabile chiar de către autorităţile moldovene, iar experienţa noastră poate aduce beneficii reale în acest sens.

Pe lângă ajutoarele financiare acordate şi sprijinul oferit în educaţie, România este un partener comercial important al Republicii Moldova - în 2014, volumul schimburilor comerciale bilaterale a crescut cu peste 16% faţă de anul 2013. Mai mult decât atât, suntem pe locul I în top ţări partenere ale Republicii Moldova în derularea exporturilor, cu o pondere de 18,6% din totalul exporturilor moldoveneşti. În condiţiile în care ştim cu toţii că exporturile moldoveneşti au fost blocate din motive politice, acest aspect devine cu atât mai important pentru economia moldovenească.

Doresc să îmi exprim încă o dată convingerea că este obligaţia noastră morală să aducem Moldova în familia europeană. Am certitudinea că relaţiile de colaborare dintre ţara noastră şi Moldova nu se reduc la semnarea de acorduri şi declaraţii comune, ci sunt susţinute de fapte concrete şi realizări comune. În declaraţia de astăzi am exemplificat doar câteva direcţii de acţiune, însă cooperarea dintre cele două state este şi trebuie să fie în continuare mult mai complexă. Doar aşa România poate să fie un partener de încredere al Moldovei în drumul său european!

Domnul Ioan Balan:

"Master eşecul pe transporturi izolează pe termen lung Moldova "

Cunoaştem cu toţii că lucrările ample de infrastructură pentru transporturi reprezintă principalul generator de locuri de muncă, dar şi principalul magnet pentru investitorii străini sau autohtoni. Viteza de circulaţie a mărfurilor în economie şi costurile asociate transportului acestora este esenţială în sporul de competitivitate, în rulajul mai rapid al mărfurilor, în creşterea profitabilităţii şi veniturilor salariale. Oricât de mult am invoca nevoia de investiţii străine directe, oricâte avantaje încă are ţara noastră, comparativ cu alte state membre ale Uniunii, atunci când un investitor face de la Nădlac sau de la Borş o jumătate de zi până la Suceava sau Rădăuţi îi piere tot cheful de afaceri în România. Este şi motivul pentru care Moldova, în general, Bucovina, în mod special, nu se află în vizorul niciunui investitor serios, numărul locurilor de muncă disponibile în mediul privat în această parte a ţării este printre cele mai mici, şomajul printre cel mai ridicate, iar viaţa românilor noştri printre cele mai grele.

A existat o mare speranţă atunci când Dan Şova a plecat de la transporturi, iar harta ţării nu a mai fost mâzgălită în batjocură cu tot felul de autostrăzi imaginare. Marile proiecte inexistente ale PSD s-au răsuflat cu o viteză uşor de anticipat, având în vedere că în trei ani de guvernare Victor Ponta nu a demarat construirea măcar a unui km de autostradă sau reabilitarea unui metru de cale ferată, Victor Ponta are zero realizări în trei an de mandat.

Speranţa a renăscut atunci când la transporturi a venit un ardelean cu un bun prestigiu profesional, toată lumea considerând că acesta va conştientiza cât de important este ca toate provinciile istorice ale ţării să fie interconectate printr-o infrastructură rapidă de transport. A trecut deja un interval de timp considerabil şi nu am aflat de la domnul Ioan Rus nici ce vrea să facă, nici cum vrea să facă şi nici dacă vrea să facă ceva, pentru că până acum nu a făcut absolut nimic notabil. Masterplanul General pentru Transport zace într-o dezbatere publică în care doar Guvernul dezbate cu sine însuşi. Mai mult, românilor li se spune că acest document se află la Bruxelles pentru analiză şi aprobare, deşi niciuna dintre recomandările comisiei nu a fost luată în calcul. Dacia şi Fordul ameninţă cu plecarea pentru un segment de autostradă de doar 120 de km, iar Moldova pare că nu va face parte dintre priorităţile Guvernului nici după 2020. Nu fără motiv am denumit strategia Guvernului Ponta drept Master eşecul pentru transporturi.

După ce vreme de trei ani Guvernul Ponta nu a demonstrat decât că are cea mai bună pricepere la a lua pielea după români, acum realizăm că intenţiile acestuia pentru Bucovina şi Moldova nu sunt decât în sensul izolării şi menţinerii acesteia în subdezvoltare. Chiar dacă Victor Ponta înţelege relaţia cu românii doar în cheie electorală - ia şi împarte din bugetul public în stânga şi în dreapta doar ca să-şi câştige simpatia alegătorilor - cred că ar trebui să afle că românii aşteaptă o şansă ca să-şi poată construi singuri viaţa. Ce nu ştie Victor Ponta este că bucovineni nu au acceptat niciodată pomeni de la guverne, ci un sprijin pentru a putea munci şi a-şi construi singuri viaţa şi prosperitatea. Bucovinenilor nu le mai trebuie nicio dovadă că Victor Ponta şi miniştrii săi sunt incompetenţi şi aroganţi, iar acest lucru se va vedea cel mai clar la următoarele alegeri.

Domnul Ioan Stan:

În 7 mai s-au împlinit 3 ani de când Guvernul Victor Ponta a primit votul de învestire în Parlament. În această perioadă cuvântul de ordine a fost stabilitate. S-a reuşit reîntregirea salariilor şi a pensiilor tăiate abuziv de guvernele precedente.

O preocupare a acestui Guvern a fost şi combaterea şomajului în rândul tinerilor, asigurându-se prin "Garanţia pentru tineret" că orice tânăr cu vârsta sub 25 de ani primeşte o ofertă de calitate în termen de 4 luni de la terminarea studiilor sau de la pierderea locului de muncă.

Cadrul legislativ naţional pentru punerea în aplicare a "Garanţiei pentru tineret" este centrat în jurul reformei Legii nr. 76/2002 privind sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă.

Măsurile implementate de Serviciul public de ocupare a forţei de muncă, respectiv Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) prin structurile teritoriale asigură:

• Ucenicia - organizată în condiţiile Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, precum şi a normelor metodologice de punere în aplicare a legii (HG nr.855/2013 ).
• Stagii pentru absolvenţii de învăţământ superior - organizate în condiţiile Legii 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior.
• Măsurile active prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
• Stimularea angajatorilor prin acordarea de subvenţii pentru încadrarea tinerilor;
• Consiliere şi orientare profesională;
• Evaluarea şi recunoaşterea competenţelor profesionale obţinute în sistem nonformal şi informal;
• Formare profesională;
• Acordarea de prime de mobilitate.

Subvenţiile financiare alocate pentru aceste măsuri:

• se pot acorda din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile actelor normative menţionate;
• se pot rambursa din fonduri europene, după elaborarea ghidurilor solicitantului şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, după cum urmează:
• "ucenicie şi stagii":
• subvenţia pentru ucenicie - se acordă angajatorilor, în condiţiile legii, astfel: 300 lei/lună/ucenic din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Alţi 250 euro/lună/ucenic sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau din "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor". Sumele se acordă, în condiţiile legii, pe o perioadă între 1 şi 3 ani, în funcţie de nivelul de calificare pentru care se organizează ucenicia, adică pe perioada derulării schemei.
• subvenţia pentru stagii - se acordă angajatorilor, în condiţiile legii, astfel: 750 lei/lună/stagiar din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Alţi 300 euro/lună/stagiar sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor". Sumele se acordă, în condiţiile legii, pe o perioadă de 6 luni, adică pe toată perioada derulării schemei.
• "stimularea angajatorilor prin acordarea de subvenţii pentru încadrarea tinerilor" - 500 lei/lună/angajat din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Alţi 200 euro/lună/angajat alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor". Sumele se acordă, în condiţiile legii, pe o perioadă de 12 luni;
• "consiliere şi orientare profesională" - pentru a beneficia de oricare dintre măsurile din Planul de implementare a Garanţiei pentru Tineret, după înregistrarea la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM), tinerii vor fi consiliaţi şi orientaţi. Entităţile, de la angajatori singuri sau în parteneriat cu furnizori de formare, furnizori de servicii de ocupare/ evaluare şi certificare a competenţelor, sindicate, patronate şi până la Serviciul Public de Ocupare (ANOFM) care vor opta pentru acordarea acestor măsuri vor putea beneficia de o alocare medie de 100 euro din fonduri europene pentru fiecare tânăr consiliat. Banii sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor";
• "evaluarea şi recunoaşterea competenţelor profesionale obţinute în sistem nonformal şi informal" - Centrele de evaluare de competenţe care implementează această măsură vor putea beneficia de o alocare medie de 400 euro pentru fiecare tânăr evaluat. Banii sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor";
• "formarea profesională" - furnizorii de formare profesională autorizaţi, în condiţiile legii, care organizează cursurile vor putea beneficia de o alocare medie de 400 euro pentru fiecare tânăr format. Banii sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor";
• "acordarea de prime de mobilitate", după cum urmează:
• prima de încadrare - se acordă tânărului care ocupă un loc de muncă într-o localitate aflată la o distanţă mai mare de 50 km faţă de domiciliu, astfel: 1.000 lei/lună se acordă, în condiţiile legii, o singură dată de la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Alţi 250 euro/lună sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor", timp de 12 luni.
• prima de instalare - se acordă tânărului care îşi schimbă domiciliul pentru ocuparea unui loc de muncă. Astfel, 3.500 lei se acordă, în condiţiile legii, o singură dată de la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Alţi 1.000 euro sunt alocaţi din fonduri europene, şi anume din Fondul Social European sau "Iniţiativa privind Ocuparea Tinerilor".

Aşa că, după această înşiruire din Programul "Garanţia pentru tineret" înţelegem, cred, cu toţii că este cel mai amplu şi coerent program istoric pentru tineri din ultimii 25 de ani, dovada concretă a preocupării actualului Guvern pentru soarta tinerilor acestei ţări.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"România îmbătrâneşte rapid! Ce e de făcut?"

Pentru prima dată în istoria României, numărul persoanelor în vârstă a devenit mai mare decât cel al tinerilor.

Recent, Institutul Naţional de Statistică a confirmat ceea ce ştiam deja că urma să se întâmple. În anul 2015, numărul românilor de peste 65 de ani l-a depăşit pe cel al tinerilor de până în 15 ani. Dacă în urmă cu 25 de ani România avea 5 milioane de copii şi adolescenţi şi doar 2,5 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, astăzi trendul s-a inversat dramatic: numărul copiilor născuţi după anul 2000 a scăzut la jumătate faţă de 1990, în vreme ce al vârstnicilor a început să crească, ei depăşind deja cu 100.000 numărul copiilor şi adolescenţilor din România. Dacă acest trend se menţine - şi se pare că se va menţine, înainte de anul 2050 - populaţia României abia va depăşi 15 milioane de locuitori a căror medie de vârstă va fi de peste 52 de ani.

Cifrele nu mint. Dintr-un popor tânăr şi dinamic, am devenit, în doar 25 de ani, un popor care îmbătrâneşte rapid! Ce este de făcut?

Toţi specialiştii trag un semnal de alarmă. Trăim o realitate care anunţă un dezastru al societăţii româneşti, dacă nu luăm măsuri din timp. Fără decizii urgente şi inteligente la nivel înalt, sistemul de pensii, sistemul medical, dar şi cel de educaţie, ca şi economia în ansamblu vor intra în colaps!

De aceea, ne atrag atenţia experţii, este absolut obligatoriu să gândim rapid: un program naţional care să ducă la o creştere semnificativă a natalităţii, o strategie de prevenire a exodului masiv al tinerilor, dar şi o politică de încurajare a imigraţiei benigne.

Înainte de toate este însă nevoie de o economie care să poată susţine astfel de programe, adică, mai ales, de o coerenţă a actului guvernării în toate domeniile esenţiale ale societăţii româneşti, indiferent de partidele care sunt sau vor ajunge la putere, este nevoie de responsabilitate şi de viziune! Doar împreună putem rezolva astfel de probleme. Doar împreună şi doar acum! Peste încă 25 de ani va fi mult prea târziu.

Domnul Ion Şcheau:

"PSD, acest partid al privilegiaţilor care ne conduc ţara, doreşte pensii speciale pentru parlamentari"

Declaraţia mea politică se referă la tema pensiilor speciale care se doresc a fi introduse de parlamentarii puterii. Iată că în momentul în care credeam că nimic nu ne mai surprinde la acest partid, PSD a reuşit din nou acest lucru. Parlamentarii PSD au iniţiat şi înaintat Parlamentului României Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, care prevede pensiile speciale ale parlamentarilor. Proiectul de lege măreşte pensiile parlamentarilor în funcţie de numărul de mandate: 1.200 de lei în plus pentru cei cu un mandat, 2.400 de lei în plus pentru cei cu două mandate, 4.000 de lei în plus pentru cei cu cel puţin trei mandate.

Prin această iniţiativă PSD demonstrează încă o dată viziunea arogantă şi sfidătoare pe care o are faţă de propriul electorat, în primul rând, dar şi faţă de toţi românii, în general. Viziunea PSD despre sine este una în contradicţie profundă cu doctrina pe care membrii săi se presupun a o urma, cea a egalităţii şi solidarităţii sociale. Membrii PSD se consideră pe ei înşişi îndreptăţiţi să obţină un bonus suplimentar de 1.200-4.000 de lei faţă de venitul pe care îl obţin deja, în condiţiile în care majoritatea pensionarilor câştigă în total şi trăiesc din o sumă mult mai mică lună de lună. Morala fabulei "Câinele şi căţelul", a lui Grigore Alexandrescu, care se concluzionează cu: "...Că voi egalitate, dar nu pentru căţei", este cât se poate de adecvată pentru această situaţie.

Acest partid al privilegiaţilor a mai solicitat în repetate rânduri drepturi suplimentare şi tratamente discreţionare. Un astfel de moment a fost cel legat de Legea amnistiei şi graţierii. La mijloc este exact aceeaşi percepţie a privilegiilor cuvenite unui grup restrâns care deţine puterea şi care se vrea tratat cu o altă măsură decât cetăţeanul de rând. De cealaltă parte, populaţia trebuie să fie tăcută, românii din diaspora nu trebuie sa vină la vot în număr aşa mare pentru că dau bătaie de cap Guvernului, iar angajaţii din fabrici trebuie să se mulţumească cu ce au şi să fie mai atenţi cu grevele.

În tot acest context, le-aş face celor din PSD, care vin cu astfel de propuneri cum este Legea pensiilor speciale pentru parlamentari, o recomandare: să urmărească mai atent viaţa preşedintelui statului Uruguay, Jose Mujica. Acesta este fost luptător în gherila marxistă, trăieşte într-o casă modestă şi îşi donează 97% din venit. Susţine că nu este sărac, ci un preşedinte auster. Poate că social-democraţii din România ar fi inspiraţi de acest puternic exemplu de modestie şi cumpătare şi ar renunţa la mentalitatea că a fi la putere echivalează cu a te bucura de un set de privilegii suplimentare faţă de ceilalţi cetăţeni.

De asemenea, le-aş recomanda colegilor PSD din Parlament şi din Guvernul României să alcătuiască o listă a priorităţilor în ceea ce priveşte veniturile care se cer a fi mărite în România în perioada imediat următoare. Cred că îşi vor da seama astfel că înainte de mărirea pensiilor parlamentarilor, pe listă există propunerea şi nevoia acută de mărire a alocaţiilor copiilor de la 42 de lei la 200 de lei sau măcar la 84 de lei.

În încheiere, îmi exprim speranţa ca reacţia vehementă a opiniei publice şi a opoziţiei la Legea pensiilor speciale pentru parlamentari să determine majoritatea PSD să renunţe la proiect. PSD este singurul partid care poate trece această lege, neavând nevoie de alte semnături sau de voturile opoziţiei, deoarece are majoritatea în Parlament. Cu alte cuvinte, mutarea este în terenul PSD.

Domnul Mircea Man:

"România - record la condamnări la CEDO"

România, Grecia, Bulgaria şi Polonia sunt statele din Uniunea Europeană care încalcă cel mai des drepturile omului şi sunt reclamate de cele mai multe ori la CEDO, dar, deloc surprinzător, ţara noastră se situează pe primul loc, lucru care ar trebui nu doar să dea de gândit autorităţilor, ci să determine şi modificări majore în planul politicilor interne.

Este bine ştiut că, încă din timpul Revoluţiei Franceze, respectarea drepturilor şi libertăţilor omului au reprezentat fundamentul consolidării statelor democratice şi suportul pe care s-au construit instituţiile statului modern. Din păcate, constatarea tot mai frecventă a încălcării drepturilor şi libertăţii omului în România reprezintă semnalul cel mai clar al unui progres insuficient în reformarea instituţiilor.

Mulţi cetăţeni români care au epuizat toate căile de atac din justiţia română şi care sunt nemulţumiţi de deciziile date se adresează CEDO şi, în cele mai multe cazuri, câştigă procesele împotriva statului român.

România s-a trezit! Românii îşi caută dreptatea în alte instanţe de judecată şi, chiar dacă mă repet, în multe cazuri România este sancţionată, bătând recordul la condamnări. Condamnări pentru tratamente inumane aplicate deţinuţilor, situaţia din sistemul penitenciar subfinanţat, decese în cadrul acestor penitenciare, sinucideri, încălcarea sistematică la un proces echitabil, la libertate şi libera exprimare, la abuzuri împotriva cetăţenilor, la viaţa privată şi parcă lista nu se mai termină. În anul 2014, ţara noastră a fost condamnată în peste 70 de cazuri pentru încălcarea drepturilor omului, anual ajungând la CEDO mii de plângeri împotriva statului român, stat care a fost obligat să plătească daune morale şi materiale de aproximativ 1,5 milioane de euro.

Oare cine va plăti această sumă deloc de neglijat? Oare de unde vor fi luaţi banii, dacă nu tot din buzunarul românului! Recent, în "Dosarul Revoluţiei", România a fost condamnată de CEDO să plătească pentru 81 de persoane suma de 832.500 de euro, iar statul plăteşte pentru incompetenţa unor judecători care au dat decizii greşite şi cărora nu li se impută absolut nimic. De ce oare suntem "fruntaşii" Uniunii Europene şi la acest capitol?

Ce face statul român? Caută şi iar caută soluţii, dar se pare că nu le prea găseşte, iar lucrurile se tot agravează pe fiecare an ce trece.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Pescuitul ilegal rămâne în continuare o problemă în judeţul Călăraşi"

Pescuitul a fost şi a rămas una dintre activităţile primordiale ale planetei. Între timp, omenirea a evoluat, iar această îndeletnicire ancestrală a căpătat valenţe noi. Deşi omul a devenit tot mai puţin dependent de această activitate, pescuitul aduce nenumărate beneficii. Dar ce se întâmplă atunci când este depăşită limita dintre necesitate şi legalitate?

Indiferent de debitul apelor Dunării şi de masa de peşte existentă, pescuitul ilegal este în continuă creştere în judeţul Călăraşi. Multiplele semnale de alarmă date de călărăşeni de-a lungul timpului şi numărul de dosare penale scot la iveală tendinţa în creştere a acestei acţiuni ilegale.

În baza Ordinului nr. 307/152/2015 privind stabilirea perioadelor şi zonelor de prohibiţie a pescuitului, precum şi a zonelor de protecţie a resurselor acvatice vii în anul 2015, în această perioadă pescuitul este interzis pe Dunăre şi pe braţul Borcea. Deşi perioada de prohibiţie este încă la început, în judeţul în care am fost ales deputat deja s-au înregistrat multe astfel de infracţiuni.

Indiferent de cauze şi scopuri, indiferent că oamenii recurg la acest gest din lăcomie sau necesitate, cu sau fără unelte performante, această tehnică accesibilă a ajuns să fie folosită de tot mai mulţi călărăşeni. Lăsând la o partea bancurile pescăreşti, acest fenomen este deosebit de periculos pentru că distruge întreg mediul acvatic al Dunării şi reprezintă un atentat la biodiversitate.

De ceva timp ne jucăm alba-neagra cu programele de repopulare a apelor şi starea mediului acvatic suferă. Ducem lipsă de strategii, investiţii şi idei noi. Potenţialul este uriaş şi aş vrea să încetăm să ne mai batem joc de el. Stoparea pescuitului ilegal este o adevărată provocare, dar nu este imposibilă. Nu trebuie doar să îmbunătăţim stocurile de peşte, trebuie să le păzim şi să le monitorizăm pentru că dacă vom continua să ignorăm această problemă, riscăm să rămânem fără peşte pentru generaţiile viitoare.

Sunt convins că această problemă nu o are doar judeţul Călăraşi. De aceea aş vrea să trag un semnal de alarmă. Este nevoie de o strategie de informare a populaţiei cu privire la perioadele de prohibiţie a pescuitului şi de un program de conştientizare a acestora cu privire la efectele negative pentru mediu. De asemenea, este necesară îmbunătăţirea controalelor în acest sens. Pentru a cunoaşte cu exactitate situaţia mediului piscicol şi a acţiona pentru remedierea problemelor în timp util, este nevoie de un parteneriat între pescari şi experţi. Deci soluţii există.

Dacă vrem să avem şi borşul pe foc şi peştele în iaz, trebuie să depunem un efort constant pentru protejarea mediului acvatic, nu trebuie să uităm că sectorul pescăresc nu este doar o resursă alimentară, ci patrimoniu natural.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

"Spitalele electorale omoară oameni"

O ţară întreagă s-a revoltat văzând cazul copilului care a murit cu zile în spitalul din Curtea de Argeş. Ionuţ, Bogdan, Vlăduţ şi câte alte destine nu s-au frânt în ultimii ani din pricina unui sistem de sănătate profund bolnav, dar întreţinut prin minciună de actualul Guvern. Şi, dacă luăm în considerare că ne adresăm doar tragediilor pe care le-a făcut cunoscute presa, cine ştie câte astfel de cazuri or mai fi, dar despre care nu vorbeşte nimeni la televizor.

Îmi aduc aminte despre scandalul spitalelor închise, care nu aveau nici medici şi nici dotările necesare. A făcut Partidul Social Democrat din acesta subiect electoral şi chiar pe unele le-a redeschis - vezi cazul Dărăbani din judeţul Botoşani. E însă numai o păcăleală pentru alegători, întrucât în aceste unităţi, eu nu le-aş spune nicidecum spitale, pacienţii sunt trataţi fără investigaţii de specialitate, doar cu aspirină, paracetamol şi perfuzii cu glucoză. Aflăm acum, după tragedia de la Curtea de Argeş, că pot deveni chiar adevărate capcane ale morţii, fără medici specialişti, fără dotări, fără laboratoare etc. Normal ar fi ca pacienţii să fie transportaţi la spitale adevărate, unde oamenii nu mor cu zile. Păcat că trebuie să avem parte de astfel de nenorociri pentru ca să ne dăm seama că cineva ne-a prostit pe faţă doar ca să obţină voturi. Dar cu ce preţ? Întreb dacă vreunul dintre parlamentarii PSD şi-ar duce copilul bolnav la un astfel de spital. Dacă nu, atunci ceilalţi cetăţeni de ce să o facă?

Cât de cinic trebuie să fii ca să creezi iluzia că îi dai omului acces la servicii medicale de calitate, când de fapt tu îi îngrădeşti acest drept, obligându-l să fie tratat în locuri fără medici specialişti, fără dotări, fără laboratoare etc.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"DNA-ul, Cristian Adomniţei sau prostia omenească"

Ideologul de serviciu al PNL-ului la Iaşi pare a fi confuz în ultima perioadă. Evident, este vorba de preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Cristian Adomniţei, cel care aşteaptă înfrigurat întâlnirea cu DNA-ul, care a confirmat existenţa unor fapte de corupţie la instituţia unde acesta îşi desfăşoară activitatea.

Cu siguranţă, talentul de a face o politică veritabilă de dreapta l-a îndreptat pe domnul Adomniţei spre o gaură în bugetul consiliului judeţean de 340.000 lei, prejudiciu existent şi probat de organele de cercetare penală. Şi cum un aşa prejudiciu nu putea fi trecut uşor cu vedere şi DNA-ul a demarat o acţiune de percheziţionare a 21 de birouri din cadrul Consiliului Judeţean Iaşi, printre care şi biroul domnului preşedinte Adomniţei.

Raportat la acţiunile legitime ale DNA-ului, intervine fireasca întrebare: Cine este Cristian Adomniţei?

Acest personaj nu este altul decât cel cunoscut în capitala Moldovei ca fiind Playboy-ul zăpezilor, adică acelaşi personaj care escalada troienele din judeţ pentru a face un pictorial pe care probabil să îl etaleze în propriul birou, în timp ce sinistraţii, armata şi jandarmii săpau pe dedesubtul "tronului preşedintelui consiliului judeţean" tuneluri de evacuare a bolnavilor. Acest personaj nu este altul decât cel cunoscut de toată ţara că a folosit elicopterul Ministerului de Interne pentru a se deplasa la Starea civilă din Iaşi, unde avea să îşi unească, prin semnătură, destinul cu aleasa inimii, în timp ce cazuri grave de sănătate, care necesitau transport de urgenţă, trebuiau să mai aştepte până când "regele pulpelor la ceaun" avea să spună "Da" în faţa ofiţerului de stare civilă.

"Virtuosul liberal", aşa cum îi spun cei care beneficiază de contracte preferenţiale pe banii publici ai Consiliului Judeţean Iaşi, este cel care nu a mai avut răbdare să aştepte măcar cele 3 zile de doliu în care era o familie întreagă - şi puternic cravaşat din spate de persoane care l-au transformat în timp într-o simplă marionetă, purtător de cuvânt al ingineriilor financiare la nivel de judeţ -, a căzut în penibil încercând să profite electoral, la maxim, de drama unei tinere de 16 ani care din păcate a fost ucisă în parcul Copou Iaşi, Dumnezeu să o odihnească în pace. Să speculezi acest moment în eventualitatea unei aşa-zise aşteptate candidaturi la Primăria Municipiului Iaşi, dezvăluie un suflet crud cu o dimensiune morală de cea mai joasă speţă.

Cristian Adomniţei este personajul principal din afacerea FILIT 2014, pentru care presa locală l-a acuzat chiar de iniţierea unei acţiuni de spălare de bani. Presa de investigaţie locală a atras atenţia că domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi se află în fruntea unei caracatiţe care s-a ocupat de distribuirea preferenţială a contractelor pentru diverse activităţi legate de evenimentul cultural precizat. Evident, luat la întrebări de jurnaliştii locali, domnul Adomniţei a invocat secretul fiscal, neoferind nicio informaţie cu privire la cheltuiala banului public pentru Festivalul FILIT 2014, deşi informaţiile erau de interes public.

Inaugurarea drumului judeţean Iaşi-Botoşani nu l-a ferit de scandaluri pe domnul Cristian Adomniţei, care şi-a asumat personal realizarea proiectului, făcându-şi din nou reclamă pe banii publici, montând pe cei 42 de km de drum reabilitat mai multe bannere în care se preciza doar numele Domniei Sale, fără să se facă vorbire de faptul că proiectul a fost unul al consiliului judeţean. Însă pe arterele rutiere nereabilitate, care arată după doar 2 ani şi jumătate de mandat în fruntea Consiliului Judeţean Iaşi ca după un bombardament, nu se găsesc, pentru corecta informare a publicului, panouri cu mesajul: "Aici se manifestă indiferenţa domnului Cristian Adomniţei cu privire la comunităţile locale din judeţ", deşi corectitudinea informării ar fi impus acest lucru.

Cristian Adomniţei este acelaşi politician despre care apropiaţii susţin că şi-a plătit un articol de presă locală pentru ca acesta să fie preluat în presa naţională şi pe site-urile principalelor agenţii de ştiri, prin care se urmărea dezinformarea cetăţenilor în legătură cu autostrada Iaşi-Târgu Mureş, promovând ideea că a fost singurul interesat de acest proiect strategic şi că doar datorită Domniei Sale a fost inclusă autostrada în Masterplanul de infrastructură rutieră a României. A şi insistat asupra acestui fapt, chiar dacă prin aceasta a umilit chiar şi parlamentarii PNL care au semnat scrisoarea deschisă adresată primului-ministru şi ministrului transporturilor prin care se cerea imperios ca autostrada menţionată să devină o prioritate strategică şi să fie demarate cât mai urgent lucrările.

Aşa după cum am şi precizat, efortul dumneavoastră, efortul celor 74 de parlamentari atât de la putere, cât şi de la opoziţie a fost dus în derizoriu de un personaj care consideră că activitatea noastră de reprezentare a intereselor comunităţilor care ne-au votat a fost inexistentă.

După ce s-a lăudat cu realizarea obiectivului de infrastructură rutieră Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş, domnul Cristian Adomniţei face "casă bună cu penibilul", răzgândindu-se între timp şi aglomerând spaţiul media cu comunicate care mai de care mai hazlii, cum că Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş, autostrada despre care ne informa că este opera exclusivă a Domniei Sale, nu va mai fi executată pentru că nu ar fi trecută în masterplan.

Înţelegem, domnule Adomniţei, confuzia în care vă manifestaţi politic, însă autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş face parte din Masterplanul trimis spre aprobare Comisiei Europene. Şi trebuie să mai ştiţi că autorităţile guvernamentale, prin Ministerul Transporturilor, are intenţia să demareze concomitent 27 de mari proiecte de infrastructură, odată cu sosirea documentului de aprobare a Comisiei Europene.

Clasamentele pe care le visaţi când vă agonizaţi probabilul rechizitoriu sunt, mai mult ca sigur, cele reclamate de numărul stelelor de pe steagul Uniunii Europene, număr pe care probabil şi acum îl şovăiţi.

Acesta este liberalul Cristian Adomniţei, domnilor de la PNL, acesta este colegul dumneavoastră care spune că nu aţi fost interesaţi de autostrada Est-Vest şi că aţi manifestat dispreţ faţă de comunităţile din cele 8 judeţe ale Moldovei.

Nu în ultimul rând, nu pot să închei fără a preciza faptul că domnul Adomniţei s-a remarcat şi prin alte fapte de "vitejie".

Aşa cum a semnalat presa locală, "virtuosul liberal" a tocat banii judeţului pe contracte oferite cu dărnicie unor firme de apartament, aşa cum este cazul firmei care a încasat sume frumoase de la bugetul Consiliului Judeţean Iaşi pentru montarea şi demontarea unor căsuţe destinate târgurilor şi expoziţiilor. Sau exemplul firmei care a încasat bani grei pentru servicii de consultanţă fără să se specifice în ce domenii este făcută această consultanţă şi ce rezultate suplimentare a adus această activitate remunerată, mai ales că instituţia condusă de Cristian Adomniţei are în subordine un aparat propriu de lucru destul de stufos, capabil să realizeze propria consultanţă.

Nu trebuie să treacă neprecizate şi contractele încheiate de Consiliul Judeţean Iaşi cu diferiţi avocaţi "de casă" pentru reprezentarea în instanţă a instituţiei, deşi Consiliul Judeţean Iaşi are în organigramă chiar o direcţie juridică.

Acesta este Cristian Adomniţei, încă preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, despre care aş putea mai multe să spun, dar cred că deocamdată sunt suficiente motive de meditaţie.

Domnul Florin Gheorghe:

"1 mai - ziua respectului pentru muncă şi pentru cei care muncesc"

La sfârşitul acestei săptămâni, mai precis în data de 1 mai, cea mai mare parte a statelor din lume şi miliarde de angajaţi vor sărbători Ziua internaţională a muncii. Astăzi, pentru lucrătorii din lumea întreagă, 1 mai este un prilej de sărbătoare, zi declarată liberă în cinstea jertfelor de la finalul secolului al XIX-lea, manifestaţii care au consacrat limitarea timpului de lucru al angajatului la 8 ore pe zi. Adoptarea acestei sărbători de către tot mai multe state ale lumii nu reprezintă decât semnalul clar că statele lumii acordă tot mai multă importanţă drepturilor angajaţilor, iar aceştia se bucură tot mai mult de condiţii mai bune de lucru.

România se bucură şi ea de această sărbătoare şi cea mai mare parte a românilor se va bucura de sfârşitul de săptămână extins. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc faptul că nu toţi românii se bucură de drepturile conferite de legislaţiile naţionale şi de rezoluţiile internaţionale care ghidează relaţiile dintre angajat şi angajator. Când spun acestea nu pot să nu fac abstracţie de milioanele de români plecaţi la muncă în străinătate, nu toţi prin relaţii oficializate prin acte sau contracte de muncă. Vor sărbători oare vineri toţi românii noştri din diaspora Ziua internaţională a muncii? Le sunt lor respectate toate drepturile acolo unde muncesc? Muncesc ei 8 ore pe zi sau mai mult? Le este lor respectat timpul de odihnă sau de repaus? Dar condiţiile de muncă sunt ele civilizate? Din păcate, mie îmi este greu să vă răspund pozitiv la aceste întrebări. Ceea ce pot să remarc este că tot mai multe publicaţii din străinătate ne descriu, aproape săptămânal, situaţii în care visurile românilor plecaţi pentru a câştiga o pâine pentru copiii lor se transformă în coşmaruri greu de imaginat: mame şi tinere abuzate sexual, bărbaţi, femei şi chiar minori exploataţi fizic prin orare de lucru de 12-14 ore, condiţii de muncă demne de evul mediu timpuriu, lipsa unei nutriţii adecvate şi uneori chiar lipsa accesului la apa potabilă. Nu fără argumente unii jurnalişti europeni ne numesc metaforic ca fiind sclavii moderni ai Europei.

Situaţia respectării drepturilor angajaţilor români aflaţi la muncă în străinătate nu este nicio poveste tristă de spus la o cafea şi nicio problemă la care să aşteptăm ca soluţiile să vină de la sine, ci este o problemă cât se poate de reală la care trebuie să se răspundă doar prin acţiune instituţională intransigentă. Statele care au primit români la muncă ştiu foarte bine că mare parte a creşterii economice şi a prosperităţii create în economiile lor din ultimul deceniu se datorează sudorii de pe frunţile muncitorilor români. Guvernele acestor state ştiu foarte bine că românii muncesc mai mult, mai bine şi pe salarii mai mici. Aceleaşi guverne, din păcate, se fac că nu observă că angajatorii nu respectă drepturile angajaţilor români şi tolerează o stare de fapt care este în contradicţie cu toate principiile societăţilor democratice. De asemenea, sunt tolerate campanii mediatice care pun într-o lumină nefastă românul, ca fiind acel pericol estic care munceşte mult pe bani puţini, "furând" locurile lor de muncă. Aş vrea să menţionez că, după începerea crizei economice mondiale, şi în România angajatorii din ţară nu au făcut excepţie de la acest tip de comportament şi au început să citească drepturile angajaţilor printre rânduri. Acest lucru este expresia atât a temerii angajaţilor de a-şi pierde locul de muncă, dar şi efectul unor instituţii publice nu tocmai vigilente în apărarea drepturilor angajaţilor.

Îmi doresc cu toată puterea ca economia României să genereze în cel mai scurt timp mult aşteptatele locuri de muncă bine plătite, care să-i aducă acasă pe românii noştri plecaţi nu de bine din ţară. Îmi doresc ca, prin arhitectura instituţională şi cadrul legal, noi, parlamentarii, să contribuim pentru ca România să devină un exemplu de bune practici în respectarea drepturilor angajaţilor, iar ori de câte ori se va sărbători ziua de 1 mai, România să fie acel exemplu pozitiv.

Domnul Florin Gheorghe:

"Strategie integrată pentru Marea Neagră"

Dintre toate statele care mărginesc Marea Neagră, România beneficiază de cea mai favorabilă poziţie geoeconomică, geopolitică şi geostrategică, având, în acest context, cei mai puternici aliaţi - Dunărea şi Munţii Carpaţi. Chiar dacă acest atu economic al României a fost anticipat încă de Friedrich List şi Nicolae Iorga, în ultimii douăzeci şi cinci de ani nu s-a pus niciodată în discuţie necesitatea elaborării unei strategii integrate pentru Marea Neagră, ca sursă de creştere şi de dezvoltare pentru întreaga ţară şi chiar pentru întreaga regiune. Or, în absenţa unei viziuni de dezvoltare şi cooperare, Marea Neagră românească nu rămâne decât o carte de vizită frumoasă, ale cărei resurse de competitivitate rămân neexploatate şi neexplorate.

Cei mai mulţi care se gândesc la Marea Neagră se mărginesc în a o privi doar ca o resursă de apă cu potenţial navigabil. Din păcate, chiar dacă ar fi fost privită serios numai din acest punct de vedere, Constanţa ar fi profitat de un trafic internaţional de mărfuri la dimensiunile porturilor mari şi foarte mari din Uniunea Europeană. După cum ştim, traficul de mărfuri prin Portul Constanţa nu este cel dorit de noi toţi, Portul nu este generatorul de prosperitate pe care ni l-am dori cu toţii, iar Dunărea are o activitate economică de până la cinci ori mai redusă decât în perioada comunistă.

Marea Neagră nu este doar o resursă navigabilă cu extensia sa generoasă Fluviul Dunărea, Marea Neagră este o resursă uriaşă pentru piscicultura marină, exploatată intens şi discreţionar de către vecinii noştri, riverani la Marea Neagră, la care pescarii români asistă neputincioşi, cu bărcile şi cu plasele goale. Pescarilor români le lipsesc dotările, le lipsesc programele de sprijin pentru creşterea şi dezvoltarea resurselor piscicole, le lipsesc informaţiile, le lipsesc resursele financiare şi o strategie pragmatică de dezvoltare.

Marea Neagră a reprezentat din toate timpurile o resursă uriaşă pentru turismul european şi internaţional, nu doar pentru turismul intern, naţional. N-aş vrea să fiu considerat nici cinic, nici pesimist, ci doar obiectiv, însă statisticile europene şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că Marea Neagră a pierdut chiar şi competiţia pentru turiştii români în favoarea Bulgariei, care a făcut investiţii publice şi private importante şi este mai competitivă atât prin calitatea serviciilor, cât şi prin preţurile oferite clienţilor.

Marea Neagră este o resursă energetică uriaşă care aduce astăzi o contribuţie semnificativă la creşterea independenţei energetice a ţării noastre. Cu toate acestea, potenţialul său de a genera energie din resurse neconvenţionale, energie verde, nu este valorificat decât într-o foarte mică măsură, în condiţiile în care nu multe state din Uniune se bucură de acest avantaj.

Marea Neagră şi litoralul românesc au o încărcătură istorică uriaşă, fiind locul unde a descins creştinătatea în spaţiul carpato-danubiano-pontic, dar şi spaţiul în care s-au ciocnit civilizaţiile antice.

Marea Neagră românească este pilonul de stabilitate şi securitate pe flancul estic al Europei şi România ar trebui să preia rolul de lider în consolidarea parteneriatului economic al statelor riverane.

Am dorit să vă enumăr numai câteva dintre resursele uriaşe pe care Marea Neagră le are şi le oferă românilor şi României. Ea trebuie văzută şi într-o cheie geopolitică regională şi continentală, dar mai ales într-o logică naţională care să maximizeze interesul nostru naţional. Chiar dacă mulţi dintre noi avem idei sau dorinţe măreţe în legătură cu potenţiala dezvoltare a zonei Mării Negre, dezvoltarea acesteia nu se poate face la întâmplare. Pentru acest motiv cred cu putere că avem nevoie acum de o strategie naţională pentru Marea Neagră, care să includă principii şi obiective de dezvoltare economică durabilă, pe termen mediu şi lung, în perfect acord cu obiectivele Uniunii Europene şi ale aliaţilor noştri nord-atlantici.

Domnul Scarlat Iriza:

"În căutarea unui loc de muncă"

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a organizat la sfârşitul săptămânii trecute, în 86 de structuri teritoriale, Bursa Generală a Locurilor de Muncă. La eveniment au fost prezenţi 2.820 de agenţi economici, fiind oferite 35.226 locuri de muncă. La nivel naţional au participat 39.492 persoane, din care 16.696 au fost selectate în vederea încadrării. Peste o mie de persoane au avut şansa de a fi încadrate în muncă în mod direct. Judeţele cu cele mai multe locuri de muncă ocupate pe loc au fost: Constanţa, Hunedoara, Neamţ, Arad, Gorj şi Iaşi.

În judeţul nostru, s-au pus la bătaie peste 500 de posturi. Oferta a fost una variată, căutându-se confecţioneri textile, croitori, mecanici auto, electricieni, bucătari, lucrători în comerţ, economişti şi contabili. Din cei 450 de gorjeni prezenţi la bursă, 61 au fost angajaţi pe loc, iar 268 selectaţi pentru interviu. Salariile oferite de angajatori au fost în funcţie de vechime şi studiile de specialitate, dar nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor celor prezenţi. Programul şi condiţiile de lucru raportate la câştigul material au lăsat un gust amar celor mai mulţi oameni aflaţi în căutarea unui loc de muncă.

Ca o noutate, în acest an, la Bursa Generală a Locurilor de Muncă din Gorj au participat şi 14 deţinuţi de la Penitenciarul Târgu-Jiu. Ideea vine să susţină reintegrarea acestora în muncă şi în societate, după ispăşirea pedepselor.

Un interes deosebit pentru eveniment l-au manifestat şi persoanele trecute de prima tinereţe, rămase fără un loc de muncă după masivele restructurări din ultima perioadă. Din păcate, atât aceştia, cât şi cei cu studii superioare nu s-au aflat în publicul ţintă pentru angajatorii gorjeni.

La sfârşitul lunii ianuarie, numărul de şomeri înregistraţi în Gorj era de 11.205, în creştere faţă de decembrie 2014, cu 624 de persoane, judeţul clasându-se pe locul 11 la nivel naţional.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Răspuns ipocriziei şi apărătorilor evaziunii fiscale"

Criticile neavenite şi ipocrite ale celor care plâng astăzi din pricina faptului că inspectorii fiscali "îi prigonesc" pe afaceriştii oneşti îmi stârnesc un gust amar puternic. Observ astfel cum cei care se autoproclamă alternativa la guvernare una spun astăzi, alta spun mâine, şi cu totul alta fac în realitate. Astfel, dacă până mai ieri boceau de mama focului că Victor Ponta nu se luptă bărbăteşte cu evaziunea fiscală, astăzi trăiesc cu multă empatie frica analizelor şi controalelor inopinate ale organelor fiscale. Să-i lase pe antreprenori, să nu-i mai chinuie! Cum aş putea să le înţeleg eu lor comportamentul şi atitudinea decât în cheia cuvintelor drepte ale lui Caragiale "să se revizuiască primesc ... dar să nu se schimbe nimica ...!"

Deşi mulţi nu au înţeles-o, lupta cu evaziunea fiscală în România nu a început nici ieri şi nici astăzi. A fost un proces îndelungat care a demarat odată cu preluarea guvernării şi cu reorganizarea reală a ANAF şi eficientizarea acestei instituţii. Această instituţie ajunsese să funcţioneze după chipul şi asemănarea fostei guvernări. Controalele fiscale se făceau selectiv, după criterii subiective, după pofta şefilor, iar ANAF nu reprezenta interesele bugetului public şi ale românilor, ci doar arma de luptă cu adversarii politici. Reorganizarea ANAF după modele de succes occidentale s-a încheiat încă de anul trecut, iar forma nouă în care funcţionează aceasta începe să se vadă real în bugetul public. Astfel, agenţii economici descoperă unul câte unul că, încă din 1999, casa de marcat care emite bonuri fiscale este obligatorie în activităţile de comerţ cu amănuntul. Numai după primele trei luni ale anului peste trei miliarde de lei au venit suplimentar la bugetul de stat, surplus care va permite Guvernului implementarea unor măsuri în beneficiul tuturor românilor: reducerea TVA la produsele de bază, creşteri salariale în învăţământ.

De asemenea, aceiaşi agenţi economici obişnuiţi să dea un telefon nu ştiu cui, ca să-şi ascundă ilegalităţile, observă acum cu nelămurire că astfel de lucruri nu mai sunt posibile. Inspectorii fiscali nu mai tremură de frica telefoanelor date şefilor şi respectă doar prevederile legale. Mai mult, tradiţionalul pliculeţ de "mulţumire" prin care se cumpăra bunăvoinţa inspectorilor fiscali nu-i mai ajută, ci, dimpotrivă, s-ar putea să-i ajute să ajungă în faţa procurorilor anticorupţie.

Oricum i-am spune şi oricum am defini-o, evaziunea fiscală este o ameninţare uriaşă la securitatea naţională, atât prin slăbirea mediului economic de bună-credinţă, cât şi prin secarea de resurse a bugetului public. Aşa cum fiecare salariat, cum fiecare pensionar sau cetăţean de bună-credinţă îi plăteşte impozitele şi taxele încă de la începutul anului, aşa şi agenţii economici trebuie să se conformeze la obligaţiile fiscale. Agenţii economici înşişi trebuie să fie conştienţi că Guvernul nu-i poate ajuta dacă nu are resurse, că programele de sprijin pentru IMM-uri provin tocmai din aceste resurse colectate.

Am toată convingerea că ANAF va câştiga lupta începută şi că va acumula, de la o zi la alta, tot mai multă simpatie din partea cetăţenilor români. Este cu totul adevărat că s-au mai înregistrat şi unele probleme la care, odată sesizate opiniei publice de către presă, Guvernul a reacţionat prompt şi a modificat legislaţia subsecventă. Zilele acestea, când Guvernul Ponta îşi creionează un raport de activitate după trei ani de la preluarea guvernării, cred că ar fi util să precizeze în conţinutul său că şi întărirea disciplinei fiscale, stoparea risipei bugetare şi lupta împotriva evaziunii fiscale se înscriu în lungul şir de realizări al Guvernului.

Da, am toată convingerea că Guvernul va câştiga lupta împotriva evaziunii fiscale, iar resursele colectate din economie ne vor permite să mergem mai departe, atât cu dezvoltarea economiei româneşti, dar să reuşim să finalizăm şi lungul şir de reparaţii sociale la care ne-am angajat. Dintre acestea, obiectivele pe termen scurt rămân: salarizarea publică, a dascălilor şi medicilor şi îndreptarea nedreptăţilor făcute pensionarilor.

Domnul Mihai Deaconu:

"De ce întârzie reforma în sănătate?"

Cazul de la Curtea de Argeş, în care un copil de opt ani a fost adus la Secţia Urgenţe a Spitalului Municipal într-o seară şi a doua zi a decedat pe patul de spital, a ajuns să fie cunoscut în toată ţara.

Acest lucru este greu de imaginat, acum, la începutul secolului al XXI-lea, când beneficiem de descoperiri ştiinţifice uluitoare, de tehnici de informare şi comunicare moderne şi rapide, de aparatură medicală performantă cu ajutorul căreia se poate diagnostica şi depista cu precizie orice tip de boală.

Să fie oare cauza principală a tragicului eveniment superficialitatea cu care a fost tratat acest caz de către medicii aflaţi în tură la acea oră sau lipsa de responsabilitate şi profesionalism a acestora, însoţite de starea deplorabilă în care se află întreg sistemul de sănătate, care în momentul actual se confruntă cu o lipsă acută de specialişti, de medicamente şi altele?

În condiţiile unei subfinanţări sistematice la care este supus sistemul de sănătate de 25 de ani, acesta nu mai prezintă un interes deosebit pentru medici şi celelalte cadre medicale care au fost şcolite în România şi care preferă ofertele din străinătate mult mai atractive.

Aşa se face că la Spitalul Municipal din Curtea de Argeş o serie întreagă de secţii de specialitate ca ORL, Oncologie, Cardiologie, Radiologie, Diabet Zaharat, Urgenţă Stomatologie, ATI (Terapie intensivă), Farmacie nu mai funcţionează din lipsă de medici şi personal de specialitate.

Din acest motiv, gărzile sunt efectuate de un număr redus de medici, iar rezidenţii repartizaţi sunt trecuţi în mare parte doar pe hârtie. Dacă în ceea ce priveşte actul medical, în organigrama spitalului apar posturi vacante şi neocupate, în cazul personalului administrativ şi auxiliar posturile sunt ocupate 100%.

Este inadmisibil că Guvernul şi Ministerul Sănătăţii se ocupă cu lucruri mărunte, cum ar fi analiza unei moţiuni de cenzură din trecut, şi nu tratează cu maximă seriozitate astfel de probleme cu care se confruntă majoritatea spitalelor din România.

Nu putem să stăm nepăsători şi să asistăm în continuare cum mor oameni cu zile, în condiţiile în care sistemul de sănătate este susţinut din contribuţiile celor care ar trebui să se bucure de serviciile oferite de acesta.

Consider că sănătatea este un domeniu absolut prioritar şi că în momentul de faţă are nevoie de o reformă reală, susţinută de o finanţare adecvată şi de politici corecte care să elimine definitiv asemenea neajunsuri, pentru că Dumnezeu a lăsat oamenii pe pământ ca să trăiască şi nimeni nu are dreptul să se joace cu vieţile lor.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Iniţiativa MAE privind înfiinţarea unei Curţi Internaţionale pentru Terorism"

Ministerul Afacerilor Externe, prin domnul ministru Bogdan Aurescu, a prezentat, începând cu ultima întâlnire a Consiliului pentru Afaceri Externe a Uniunii Europene, un proiect privind înfiinţarea unei Curţi internaţionale pentru combaterea şi judecarea terorismului.

Salut iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe şi consider de bun augur faptul că diplomaţia românească a reînceput să fie implicată proactiv în afacerile internaţionale, şi aceasta nu neapărat în zone în care avem un interes direct. Astfel de iniţiative, precum înfiinţarea unei instanţe internaţionale pentru judecarea persoanelor vinovate de acte teroriste, reprezintă o bună modalitate de creştere a prestigiului şi relevantei României în sistemul internaţional, precum şi un instrument de valorificare a ideilor şi valorilor naţionale în sprijinul securităţii şi stabilităţii internaţionale.

Prin implicarea partenerilor noştri europeni şi nord-atlantici, consider că diplomaţia românească are şanse bune de a deveni din nou relevantă în relaţii şi iniţiative care există pe scena relaţiilor transnaţionale şi bilaterale. În contextul aprofundării globalizării şi a apariţiei unor noi vulnerabilităţi şi pericole netradiţionale, precum terorismul sau conflictele hibrid sau cibernetice, fiecare stat democratic are datoria morală de a participa la îmbunătăţirea climatului mondial de securitate.

Avem astfel oportunitatea de a participa la marile dezbateri mondiale pe cele mai importante subiecte, oferind iniţiative şi potenţiale răspunsuri care să contribuie la ameliorarea problemelor lumii contemporane, urmărind mereu interesele fundamentale ale naţiunii noastre, precum şi menţinerea valorilor democratice, ale lumii libere, din care facem parte.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Staţionarea de armament şi trupe pe teritoriul României"

Salut decizia Guvernului României de a modifica Legea nr.291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României. Actualizarea actului normativ, în condiţiile geopolitice actuale, reprezintă o necesitate pentru asigurarea intereselor legitime de securitate ale României.

Înfiinţarea în România a două centre de comandă NATO, precum şi staţionarea trupelor şi armamentului aliat pe teritoriul naţional reprezintă un element de asigurare a stabilităţii regionale şi poate asigura o reacţie rapidă în caz de incidente de natură militară împotriva României sau a altor state aliate din cadrul NATO.

Spre exemplu, staţionarea pentru 90 de zile a 12 avioane A-10 WartHogs americane în România, în cadrul Operaţiunii "Atlantic Resolve", reprezintă o reasigurare a securităţii regionale şi permite pregătirea militarilor români alături de cei americani.

Mobilizarea şi staţionarea de armament şi trupe aliate pe teritoriul României nu ar trebui să constituie niciun motiv de alarmare pentru alte state din regiune, în condiţiile în care acestea se află aici pentru desfăşurarea unor operaţiuni de antrenament sau pentru menţinerea stabilităţii regionale.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Sistemul defensiv anti-rachetă al NATO, în contextul acordului cu Iranul"

La sfârşitul săptămânii trecute, Iranul şi statele membre permanente ale Consiliului de Securitate, precum şi Germania şi Uniunea Europeană au ajuns la un acord preliminar privind programul nuclear al Iranului. Consider bine-venit acest acord preliminar care poate duce la ridicarea sancţiunilor economice asupra Iranului şi poate să asigure o mai mare stabilitate şi securitate regională în zona Golfului Persic.

Cu toate acestea, Alianţa Nord-Atlantică trebuie să continue realizarea sistemului anti-rachetă din Europa, în condiţiile în care nu avem nicio siguranţă că Iranul îşi va îndeplini angajamentele pe termen lung şi luând în considerare proliferarea ameninţărilor legate de rachetele balistice din diferite părţi ale lumii, printre care Coreea de Nord şi alte state.

Pentru îndeplinirea angajamentelor colective de securitate, NATO are îndatorirea de a asigura securitatea anti-balistică a tuturor statelor sale, chiar în lipsa unor ameninţări imediate şi tangibile. Precauţia şi prevenirea trebuie să reprezinte elemente importante ale doctrinei de apărare a NATO şi a statelor membre, având în vedere dezvoltările tehnologice din ce în ce mai importante din prezent şi accesul facil pe care anumite entităţi statale sau nonstatale îl pot avea la astfel de tehnologii care pot afecta securitatea Alianţei.

Asigurarea securităţii anti-balistice a flancului sudic al NATO, din Spania şi până în România, reprezintă o reacţie normală şi necesară în contextul situaţiei instabile în Orientul Mijlociu, Nordul Africii şi din alte regiuni mai îndepărtate.

Statele Unite ale Americii şi România, în baza Parteneriatului nostru strategic şi în cadrul NATO, vor urmări mereu asigurarea unei securităţi cuprinzătoare pentru statele noastre.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Migraţia din Nordul Africii către Europa - o problemă socială, politică şi de securitate ce trebuie remediată"

Încă de la începutul Primăverii Arabe, valuri din ce în ce mai mari de migranţi dinspre statele din Africa, în special cele din nordul Africii, afectată de convulsii militare şi sociale, au început să vină spre teritoriul Uniunii Europene, în special prin traversarea Mării Mediterane şi prin Turcia.

Tragedia de săptămâna trecută, când aproape 1.000 de persoane au murit într-un naufragiu al unei nave supraîncărcate cu migranţi, reprezintă un simptom al situaţiei sociale şi politice înfiorătoare în care se află statele din care marea majoritate a migranţilor pleacă: război civil, conflicte armate sporadice, anarhie, colaps economic şi al oricăror structuri de securitate socială.

Totodată, miile de victime ale acestui pelerinaj al morţii în apele Mediteranei, în speranţa unei vieţi mai bune, precum şi creşterea incontrolabilă a imigraţiei neregulate în statele UE, reprezintă un eşec al Uniunii Europene şi al statelor membre de a administra corespunzător şi de a lua măsurile optime pentru asigurarea siguranţei refugiaţilor şi prevenirea migraţiei masive către Uniunea Europeană.

Statele membre ale UE, printre care şi România, trebuie să acţioneze concertat, solidar şi cu o politică comună pentru rezolvarea crizei care afectează continentul de câţiva ani, îngreunând şi mai mult revenirea economică din UE şi constituind o povară şi mai mare pentru sistemele de protecţie socială a statelor din sudul Europei, profund afectate de recesiune.

Uniunea Europeană, prin Frontex şi celelalte organizaţii cu atribuţii în domeniu, trebuie să se implice mai activ în prevenirea pierderilor de vieţi omeneşti, să prevină imigraţia ilegală şi să sprijine statele de origine ale refugiaţilor, oferind acestora stimulentele necesare îmbunătăţirii situaţiei celor care intenţionează să imigreze către Europa.

La nivel european, statele naţionale trebuie să înţeleagă că doar prin colaborarea dintre ele, într-un spirit de solidaritate şi înţelegere, rezolvarea problemelor colective poate duce la ameliorarea suferinţei refugiaţilor şi poate rezolva una dintre cele mai importante probleme sociale ale prezentului.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Asociaţia «Părinţi pentru Ora de Religie» instigă la nerespectarea Constituţiei României"

La puţin timp după ce Curtea Constituţională a României a emis Decizia nr.669/2014 cu privire la admiterea de neconstituţionalitate a tezei I din alin. (2) a art. 18 din Legea nr.1/2011, Biserica Ortodoxă Română a înfiinţat o asociaţie, Asociaţia "Părinţi pentru ora de religie" (APOR), care să se asigure că noua formă a textului va veni în acord cu interesele politice ale Bisericii şi că părinţii, sub orice mijloc, îşi vor înscrie copiii la ora de religie, chiar dacă aceştia nu doresc.

După ce APOR a desfăşurat acţiuni de presiune asupra Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, prin propunerea propriei variante de proiect de modificare a art. 18 din LEN, în condiţiile în care nu au drept de iniţiativă legislativă, aceştia au mers mai departe şi au declarat public că, în ultima întâlnire avută, au votat pentru declanşarea procedurilor în vederea iniţierii modificării Constituţiei României, republicată, în scopul introducerii explicite a garantării orei de religie confesionale, parte a trunchiului comun. Astfel, aceştia încearcă să introducă în Constituţie obligativitatea studierii religiei confesionale, mai exact a orei de doctrină creştin-ortodoxă, încălcând libertatea de conştiinţă garantată prin art. 29 alin. (1) al Constituţiei României.

Atrag atenţia că iniţiativa APOR este una care instigă la nerespectarea Constituţiei, deoarece oprimă libertatea de conştiinţă religioasă a individului, iar dorinţa de normare a acestui abuz încalcă limitele revizuirii, prevăzute la art. 152 alin. (2) din Constituţia României republicată.

Mai mult, Asociaţia "Părinţi pentru ora de religie" se află în contact direct cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice prin consilierul pe probleme de religie, domnul Romeo Nicu Moşoiu. Acesta deţine, simultan, şi funcţia de vicepreşedinte al APOR la nivel naţional şi militează în mod public pentru înscrierea elevilor, de către părinţi, la ora de religie.

Condamn prin aceasta lipsa de imparţialitate a domnului ministru Cîmpeanu care, în repetate rânduri, a coalizat cu interesele Bisericii Ortodoxe Române şi ale APOR, încetinind punerea în aplicare a deciziei CCR. Dumnealui şi alţi angajaţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice pun în pericol valorile democratice şi libertatea de conştiinţă a individului, fiind acaparaţi de influenţele domnului consilier Romeo Nicu Moşoiu şi APOR.

Este extrem de grav faptul că, deşi art. 41 alin (3) din Codul civil prevede că "Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor", MECS şi Parlamentul României declină în totalitate acest drept părinţilor, încălcând flagrant legea.

Pentru parcursul democratic şi european al României este tragic să vedem o întreagă societate, cu elite şi instituţii, îngenuncheată de interesele politice ale Bisericii Ortodoxe Române şi ale APOR. Aceştia nu au nicio reţinere în a încălca Constituţia, decizia CCR sau Codul civil şi, cu atât mai grav, niciun procuror nu s-a autosesizat în cazul faptelor menţionate mai sus.

Fac un apel către Senatul României, în calitate de Cameră decizională, să înţeleagă necesitatea modificării alin. (2) al art. 18 din Legea nr.1/2011 în sensul respectării deciziei CCR nr. 699/2014, în spiritul şi litera acesteia.

Voi fi în continuare un apărător al tuturor cultelor religioase care îşi desfăşoară misiunea în spiritul legii acestei ţări şi care înţeleg valorile democratice cu care societatea noastră trăieşte şi din care a ales să facă parte.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Institutul Cantacuzino - instituţie strategică pentru securitatea naţională"

Situaţia incertă a Institutului Cantacuzino şi incapacitatea Guvernului de a rezolva problemele apărute în ultimii ani în procesul de producere a noi serii de vaccinuri reprezintă o dovadă a eşecului ministrului sănătăţii şi a întregului cabinet de a salva de la desfiinţare o instituţie strategică pentru securitatea naţională. Institutul Cantacuzino este singura instituţie din România care poate produce rapid, eficient şi calitativ vaccinuri şi alte seruri medicale necesare în caz de epidemie, reprezentând un pilon esenţial în sistemul de prevenţie şi de tratament în cazul unor epidemii sau infecţii medicale extinse.

Incapacitatea, poate intenţionată, a Ministerului Sănătăţii şi a diferiţilor directori ai Institutului, de a reîncepe activitatea de producţie a institutului, duce la o creştere semnificativă a cheltuielilor legate de achiziţionarea de vaccinuri şi seruri medicale din străinătate la preţuri semnificativ mai mari. De asemenea, situaţia Institutului Cantacuzino a dus la pierderea autonomiei şi relativei independenţe a României în privinţa producerii de vaccinuri şi seruri medicale necesare sistemului medical.

Fac un apel la domnul Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătăţii, să găsească o soluţie pentru finanţarea deficitară a institutului şi să asigure reînceperea producţiei de vaccinuri necesare sistemului medical românesc.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Decizia Comisiei Europene privind acţionarea în instanţă a Gazprom pentru poziţie dominantă pe piaţa de gaze"

În data de 22 aprilie 2015, Comisia Europeană a finalizat investigaţiile privind activităţile anticoncurenţiale şi strategia general abuzivă a companiei Gazprom, în relaţia cu companiile din Europa centrală şi de est, către care furnizează gaze naturale. România nu a fost, conform investigaţiilor Comisiei, afectată de astfel de măsuri, în special datorită faptului că ne bucurăm de o relativă independenţă energetică, importând sub 30% din resursele de gaze naturale din Rusia.

În condiţiile unei interdependenţe economice şi energetice semnificative între statele europene şi Federaţia Rusă, este important ca autorităţile europene să acţioneze pentru asigurarea unor condiţii concurenţiale legale şi echitabile în această relaţie, cu beneficii pentru ambele părţi. Statele europene au nevoie de resursele energetice din Federaţia Rusă, asigurând creşterea economică şi susţinând prosperitatea, iar Rusia are nevoie de veniturile bugetare şi fluxurile monetare care îi revin din vânzarea resurselor energetice către statele europene.

România, deşi nu este dependentă într-o proporţie semnificativă de resursele ruseşti, trebuie să susţină politicile comune europene în domeniu, asigurând o creştere a coeziunii statelor vecine şi crescând astfel securitatea colectivă, totodată diminuând vulnerabilităţile asociate cu dependenţa totală a unor state vecine şi aliate de un singur furnizor de resurse energetice.

Aşadar, continuarea proiectelor de interconectare cu statele vecine, asigurarea unor rezerve suficiente pentru livrări de urgenţă şi diversificarea resurselor energetice folosite trebuie să reprezinte obiective stabile pentru anii ce vor urma, urmărind scopul final al asigurării unei independenţe de o singură sursă de energie. Solidaritatea europeană, exprimată şi printr-o piaţă unică a resurselor energetice, trebuie să devină un scop comun al tuturor statelor europene, indiferent de statutul lor legat de sursele din care se obţin resursele energetice.

Domnul Cornel-George Comşa:

"Roşia Montană Gold Corporation exercită presiuni asupra Guvernului României"

Roşia Montană Gold Corporation a emis un anunţ public prin care înştiinţează clasa politică şi cetăţenii români de o concediere colectivă pentru un procentaj de aproximativ 35% din angajaţii rămaşi ai companiei, numărul final urmând a fi determinat după încheierea negocierilor cu sindicatul.

Acest fapt este, pe de-o parte, o exercitare de presiune asupra unor anumiţi lideri politici de a reîncepe negocierile pentru pornirea proiectului minier, proiect controversat din punct de vedere al normelor de siguranţă şi mediu, dar şi al sănătăţii persoanelor expuse la efectele exploatării cu cianuri. Prin acest fapt, compania, deşi cunoscând condiţiile şi poziţia statului român cu privire la exploatarea cu cianuri, insistă să manifeste o forţă de reacţie în lipsa găsirii unor soluţii, ameninţând cu concedierea persoanele care au fost angajate pe baza promisiunii că proiectul minier va începe sub orice formă şi context.

Pe de altă parte, celule de lobby ale companiei transferă vina concedierii angajaţilor către Guvernul României şi Parlament, manipulând opinia publică prin atribuirea unor obligaţii false statului român. Autorităţile statului nu pot fi responsabile pentru activitatea de management a unei companii private, în condiţiile în care, legal, nu a adus prejudicii morale şi patrimoniale acesteia.

Eu cred că un proiect minier în Roşia Montană poate exista doar în contextul în care se respectă legislaţia de mediu şi se utilizează alte tehnologii de exploatare în afară de cianuri, iar asigurarea unui nivel de trai decent cetăţenilor de acolo poate fi făcut şi prin alte activităţi economice specifice spaţiului geografic. Datoria statului român este aceea de a garanta, pe de-o parte, viaţa şi sănătatea cetăţenilor săi şi, pe de altă parte, de a convinge investitori cu alte obiecte de activitate să vină la Roşia Montană pentru a crea locuri de muncă.

Nu pot fi de acord cu declinarea răspunderii către Guvern a concedierii unor angajaţi ai RMGC, în contextul în care există de mult o poziţie publică clară cu privire la exploatarea cu cianuri.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Inspectorii ANAF blochează activitatea a sute de firme care asigură locuri de muncă"

Nenumărate informaţii apărute în spaţiul public în ultimele săptămâni arată că inspectorii ANAF blochează activitatea a sute de firme care asigură locuri de muncă pentru o sută de mii de români, ca urmare a reîncadrării peste noapte a diurnei în categoria veniturilor salariale impozabile.

În cazul acestor abuzuri consider că avem de-a face atât cu o modalitate de a omorî zeci de mii de locuri de muncă, cât şi cu nedreptatea de a impune retroactiv plata unor debite despre care aceste firme nu au fost informate niciodată, chiar dacă au fost permanent controlate în aceşti ultimi 5 ani.

Această hinghereală a firmelor care plasează muncitori români în străinătate a început înainte de campania pentru prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut, când candidatul PSD Victor Ponta căuta cu disperare bani la buget pentru finanţarea pomenilor sale electorale. În acea perioadă agenţiile de muncă temporară au fost călcate de sute de controale inopinate din partea ANAF, iar din ianuarie anul acesta operaţiunea ANAF girată de ministrul Rovana Plumb a căpătat amploare, riscând să blocheze activitatea a sute de firme care asigură locuri de muncă pentru o sută de mii de români.

Ca şi în cazul abuzurilor la controalele ANAF privind noile prevederi legate de emiterea bonurilor fiscale, şi în cazul controalelor de la agenţiile temporare de muncă s-a manifestat acelaşi exces de zel, inspectorii ANAF ajungând să impună unor asemenea firme plata retroactivă a milioane de euro pentru diurnele din ultimii 4-5 ani de zile.

Guvernanţii nu ţin cont de principiul aplicării unitare a legislaţiei fiscale, instituit de prevederile Codului de procedură fiscală în vigoare, ci aplică miliţieneşte diverse interpretări peste noapte ale legislaţiei fiscale. Cer ANAF să oprească de urgenţă aceste abuzuri şi să aştepte pronunţarea instanţelor în problema impozitării retroactive a diurnelor muncitorilor români din străinătate, pentru a nu contribui la explozia şomajului în ţara noastră.

Am rugat-o, de asemenea, pe doamna ministru Rovana Plumb, printr-o întrebare oficială adresată în calitate de deputat, să precizeze care este rolul ministerului pe care îl conduce în accelerarea, începând cu ianuarie 2015, a controalelor ANAF şi reinterpretarea de către această instituţie a prevederilor Codului fiscal legate de impozitarea veniturilor plătite de agenţiile de muncă temporară românilor care muncesc în străinătate. Am speranţa că la această întrebare adresată nu-mi va răspunde tot un funcţionar din minister, ci măcar un consilier al ministrului.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Un nou proiect de lege, marca PSD, prin care se revine la pensiile speciale pentru militari, poliţişti şi angajaţi ai serviciilor"

Guvernul a aprobat săptămâna trecută un proiect de lege prin care se revine la pensiile speciale pentru militari, poliţişti şi angajaţi ai serviciilor care vor fi scoşi din sistemul contributiv al pensiilor.

Potrivit proiectului, vor fi acordate pensii militare de stat şi pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti care îndeplinesc condiţiile de vechime în serviciu, această categorie profesională beneficiind în prezent de posibilitatea menţinerii în activitate până la vârsta de 55 de ani.

Decizia a fost luată în pofida avertismentelor Consiliului Fiscal, care arăta într-un raport din 2013 că pensiile militarilor sunt singurele care au crescut în anii crizei, în ciuda recalculărilor decise în anul 2011 de Guvernul Boc. Astfel, Raportul Consiliului Fiscal din 2013 specifică clar că recalcularea pensiilor în guvernarea PDL a însemnat creşterea pensiilor militarilor în medie cu 30%, ceea ce cred că o recunoaşte şi un membru marcant al actualului Guvern Ponta, vicepremierul Gabriel Oprea, care era ministrul apărării în Guvernul Boc. Prin urmare, afirmaţia lui Ponta cum că această revenire la pensiile speciale pentru militari repară o nedreptate a Guvernului PDL este o nouă lozincă, o farsă cu care premierul ne-a obişnuit în ultimii 3 ani, de când chipurile guvernează România.

Mai degrabă, anunţarea propagandistică a acestei reveniri la pensiile speciale pentru militari are menirea de a acoperi mediatic scandalul susţinerii pensiilor speciale pentru parlamentari de către PSD şi indirect de Guvernul Ponta. Au fost şi la PNL semnături pentru această lege, dar ele au fost retrase, cu excepţia uneia, semn că PNL înţelege că altele sunt priorităţile pe agenda publică.

Este posibil ca în actualul cadru legislativ din domeniul pensiilor să mai existe şi inadvertenţe, nu a pretins nimeni că legea din 2010 este perfectă, deşi avea girul FMI, al Comisiei Europene şi al Băncii Mondiale. Ea era şi rămâne perfectibilă, dar pentru aceasta nu trebuie să creăm din nou discriminări în sistem, să avantajăm unele categorii profesionale faţă de altele sau să ne facem că sistemul public de pensii nu are dezechilibre anuale de 3 miliarde de euro.

Prin astfel de legi speciale vom face din nou categorii de super-pensionari, în loc să reglementăm echitabil această situaţie, prin introducerea pensiilor ocupaţionale.

Avem în Parlament un proiect legislativ privind pensiile ocupaţionale. Acesta a fost un proiect care a fost lăsat la cheie în 2012 de guvernarea PDL, ca parte a pachetului amplu de reformă a pensiilor, chiar dacă, mult blamată, reforma pensiilor a reuşit să aducă un echilibru şi o corectitudine în sistem. Pensiile cresc acum în fiecare an nu prin generozitatea guvernării Ponta, ci pentru că legea PDL din 2010 stabileşte o indexare anuală în baza creşterii preţurilor şi a salariilor.

Proiectul pensiilor ocupaţionale lăsat de PDL în 2012 şi depus anul trecut în Parlament vine în completarea sistemului de pensii din sistemul de bază, pentru a permite anumitor categorii sociale să beneficieze de venituri suplimentare la pensie. Astfel, angajatorii, fie separat, fie asociindu-se, pot propune scheme de pensii ocupaţionale, dar cu acordul angajaţilor, adică nimeni nu poate fi obligat să contribuie la o astfel de pensie ocupaţională dacă nu doreşte. Contribuţia la acest tip de pensie poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia. Aceasta va fi virată de angajator odată cu contribuţiile la asigurările sociale obligatorii, iar în caz de nevirare se vor aplica aceleaşi sancţiuni. Contribuţiile se împart între angajat şi angajator, aşa cum a fost stabilit la începutul schemei şi sunt deductibile din impozitul pe venit pentru angajat şi din impozitul pe profit pentru angajator.

De ce să revenim la pensii speciale, când putem să promovăm un proiect legislativ pentru orice categorie ce doreşte să acorde o pensie ocupaţională!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Legea nr.70 din 2 aprilie 2015 introduce reglementări care sfidează nevoile reale ale României"

La data de 11 martie 2015 a fost adoptat PL-x 548/2014 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea OUG nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată. Proiectul a fost iniţiat de Guvernul României, după care a fost susţinut şi votat de parlamentarii PSD. Proiectul a devenit apoi Legea nr.70 din 2 aprilie 2015, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 9 aprilie 2015 şi care intră în vigoare la 30 de zile de la această dată.

Aşadar, conform noii legi, începând cu 9 mai a.c., persoanele fizice pot face plăţi către alte persoane fizice în limita a 50.000 de lei (11.300 de euro), în timp ce pentru plăţile referitoare la tranzacţiile între persoane fizice şi juridice plafonul este de 10.000 de lei. O altă modificare adusă de noua lege este scăderea plafonului de 10.000 de lei pe zi pentru plăţile în numerar între persoane juridice la 5.000 de lei. În cazul în care plafoanele nu vor fi respectate, cei în cauză sunt pasibili de amenzi de 10% din valoarea sumei de peste prag.

Prin această lege nouă Guvernul intervine anticipat în favoarea băncilor, care vor comisiona orice operaţiune cu până la 0,2%-0,3% începând din aprilie 2016, dată la care va intra în vigoare un articol special, art. 15, ce reglementează comisionarea tranzacţiilor bancare.

Mă întreb, oare ce va face un biet om de la ţară care nu a avut un cont bancar, deoarece nu a avut nevoie de aşa ceva până acum, şi vrea să îşi vândă o bucată de teren a cărui valoare depăşeşte suma de 50.000 de lei, iar în localitatea sa nu este niciun sediu de bancă? Vânzarea va putea fi încheiată doar după ce săteanul se deplasează la cea mai apropiată localitate unde se găseşte un sediu de bancă.

Cred că domnul Ponta îşi închipuie şi acum, aşa cum îşi închipuia şi în cazul copiilor, că nu mai există vreunul care să nu deţină telefon cu internet şi care nu ştie să folosească o tabletă, că mediul rural este plin de sedii de bănci, de ATM-uri şi POS-uri la magazinele săteşti, iar pe lângă sapă şi coasă, săteanul de rând are la el un card bancar şi un ghid de folosire a online banking-ului. Este de-a dreptul hilar cum încearcă acest Guvern să impună cu forţa proiecte de lege pentru care nu a sosit încă momentul în România, doar de dragul unor grupuri de interese.

Mai mult, prin această lege, Guvernul şi PSD arată că puţin le pasă de firmele mici şi mijlocii care preferau această modalitate clasică de plată, cash fără comisioane. Prin noua lege, ele vor fi practic obligate în viitor să apeleze la serviciile unei bănci, să îşi achiziţioneze un card de firmă şi să plătească acele comisioane specifice.

Solicit celor care au înaintat şi susţinut acest proiect de lege să găsească măsurile prin care să răspundă cu soluţii concrete problemelor ridicate mai sus.

Doamna Claudia Boghicevici:

"România trebuie să preia modelul european de impulsionare a activităţilor de responsabilitate socială a companiilor"

Săptămâna trecută am fost, alături de colegii din Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor, gazdă a dezbaterii intitulate "Responsabilitatea socială corporativă". Dezbaterea a fost organizată împreună cu Social Responsibility Magazine şi a avut ca principală temă noua Directivă a Parlamentului European referitoare la responsabilitatea socială a companiilor (CSR).

Conform acestei noi reglementări europene, începând cu anul 2017, firmele cu mai mult de 500 de angajaţi vor fi obligate să raporteze şi activităţile nonfinanciare prin intermediul cărora se reflectă impactul acestora în societate, asupra mediului, a propriilor angajaţi şi a bunei guvernanţe. Dezbaterea a reunit reprezentanţi ai mediului corporativ din România, ai societăţii civile, dar şi o serie de parlamentari şi reprezentanţi ai Guvernului.

Salut această Directivă pentru transparenţă nefinanciară, deoarece ea va crea competitivitate în rândul companiilor în derularea acţiunilor de tip CSR şi va permite o mai bună evaluare a acestora din perspectiva implicării în viaţa comunităţii. Am anunţat cu ocazia acestei dezbateri faptul că PNL va iniţia un grup de lucru pentru transpunerea acestei directive în vederea urgentării procesului de implementare a prevederilor sale, mai ales că vorbim de necesitatea modificării mai multor acte normative. Sper să avem în acest grup de lucru şi colaborarea dumneavoastră în Parlament, a celor din Guvern, dar şi a actorilor privaţi (companii, ONG-uri).

Este nevoie de o colaborare a instituţiilor statului care să sprijine actorii privaţi în direcţionarea eforturilor de implicare socială, nu o strategie pe hârtie, ci priorităţi clare, reale, selectate pe baza unor indicatori clari de urgenţă, necesitate, oportunitate. În elaborarea reglementărilor naţionale care vor transpune această directivă trebuie să avem în vedere faptul că ea trebuie percepută în primul rând ca un impuls, şi nu ca o constrângere pentru marile companii în a derula activităţi de responsabilitate socială. De asemenea, cred că statul trebuie să găsească un sistem consistent de acordare de stimulente fiscale pentru companiile care derulează activităţi de tip CSR, deoarece responsabilitatea socială înseamnă totodată şi locuri de muncă, dar şi creştere economică. ONG-urile sunt primele care pot coopera cu mediul privat în activităţile de responsabilitate socială, deoarece ele au expertiza de specialitate necesară pentru abordarea diferitelor probleme sociale, de mediu sau pentru alte tipuri servicii de care avem nevoie pentru creşterea calităţii vieţii în România.

PNL este un susţinător al implicării actorilor privaţi, dar şi al ONG-urilor, în tot ceea ce înseamnă sistemul de asistenţă socială, pentru că aşa putem asigura servicii mai bune, în condiţii de responsabilitate sporită. Fie că vorbim de potenţialul de imagine, de creşterea calităţii vieţii angajaţilor, de reîntinerirea şi protejarea mediului de lucru al angajaţilor, de nevoia managerilor de a îmbrăţişa anumite valori etice distincte care să conducă la diferenţierea brandului, îndeplinirea unor standarde de responsabilitate socială de către corporaţii aduce, înainte de toate, beneficii în plan social.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cunoştinţele, atitudinile şi practicile (CAP) parentale ale familiilor şi persoanelor care îngrijesc copii cu vârsta între 0-6 ani"

Săptămânile trecute a fost lansat un nou studiu UNICEF privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile (CAP) parentale ale familiilor şi persoanelor care îngrijesc copii cu vârsta între 0-6 ani, ale cărui concluzii ar trebui să ne îngrijoreze şi care ar trebui să determine Guvernul Ponta să vină cu o strategie naţională pentru creşterea informării şi a competenţelor celor care îngrijesc copii.

Astfel, studiul UNICEF arată că, deşi se observă o îmbunătăţire a cunoştinţelor, aptitudinilor şi practicilor părinţilor şi persoanelor care îngrijesc copiii, persistă în continuare preluarea unor modele tradiţionale nerecomandate şi lipsa de informare asupra unor tematici.

Deosebit de îngrijorătoare sunt datele referitoare la alimentaţia copiilor, peste 50% dintre mame încheind alăptarea înainte de 6 luni, în condiţiile în care recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este ca în primele 6 luni de viaţă laptele matern să fie singura sursă de alimentaţie a nou-născutului. Mai mult, studiul arată că deseori alimentaţia copilului mic include alimente nerecomandate, precum produse de patiserie-cofetărie care favorizează probleme de obezitate şi boli asociate cu aceasta.

Împreună cu mai mulţi colegi am iniţiat un Proiect de Lege privind marketingul substituenţilor de lapte matern şi încurajare a alăptării, dar care din păcate este blocat din 2012 de majoritatea parlamentară din Camera Deputaţilor. Solicit reprezentanţilor PSD să nu mai blocheze această lege şi să o adoptăm de urgenţă în Parlament.

Ministerul Sănătăţii ar trebui să asigure informarea părinţilor şi accesul la medicamente şi vaccinuri în mod gratuit, înainte să vină cu sancţiuni pentru cei care nu îşi vaccinează copiii. Avem nevoie de o strategie naţională pentru creşterea informării şi aptitudinilor celor care cresc copii, care să le asigure acestora accesul la hrană, educaţie, îngrijiri medicale adecvate, într-un climat familial nonviolent, pozitiv, fără pedepse.

Mai ales pentru familiile din mediul rural şi cele afectate de sărăcie, studiul UNICEF arată că există o predispoziţie pentru certuri de faţă cu copiii sau pedepsirea acestora. Avem nevoie şi de o îmbunătăţire a serviciilor publice de educaţie şi îngrijire a copiilor, peste 20% din părinţi recunoscând că lasă copiii nesupravegheaţi zilnic pentru o jumătate de oră, perioadă în care aceştia se pot răni.

Sper că Guvernul va trata cu responsabilitate toate recomandările UNICEF şi îi asigur că vor avea tot sprijinul opoziţiei, pentru că în ceea ce priveşte creşterea copiilor nu putem avea partizanate politice, ci trebuie să avem în minte tot timpul binele acestora.

Domnul Iulian Vladu:

"Bilanţul celor 3 ani cu Victor Ponta: subminarea democraţiei, sabotarea justiţiei şi uciderea şanselor de dezvoltare!"

Premierul Victor Ponta vrea să facă bilanţul unei guvernări în care ni se spune zilnic că trăim bine şi că avem creştere economică, dar în care tot mai mulţi români resimt pe propria piele sărăcia şi disperarea.

Cu un aer înţelept şi uşor sfătos, premierul în funcţie demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că are foarte puţin respect pentru români şi pentru România şi că prăpastia dintre ceea ce spune şi ceea ce face se adânceşte în fiecare nouă zi a mandatului său.

Nostalgic al USL, ambiguu doctrinar, alunecos şi inconştient, exponentul tinerei generaţii a PSD, Victor Ponta a arătat cât de puţine sunt principiile şi valorile sale în politică, cât de repede îşi reconsideră atitudinile şi percepţiile şi cât de rapid îşi sfârtecă aliaţii, prietenii sau susţinătorii. Cu lozinci lipsite de conţinut şi de valoare, Victor Ponta le-a spus românilor, pe şleau şi printre texte de PR, cum şi-au pierdut 3 ani din viaţă, sperând în minunile promise prin campaniile electorale.

Cum arată, de fapt, cei 3 ani cu Victor Ponta? În primul rând, cu percepţia că democraţia ni se scurge printre degete. Drepturile românilor de a se exprima au fost nu doar încălcate, ci înăbuşite cu aroganţă, minciună şi fărădelege. Sunt zeci de localităţi şi judeţe neconduse legitim astăzi, la 25 de ani după recâştigarea libertăţii, pentru că Victor Ponta doreşte să-şi conserve rezultatele din 2012, ignorând voinţa oamenilor. De asemenea, tot la 25 de ani de la Revoluţie, Guvernul PSD ne-a arătat cum, prin ordonanţă de urgenţă, aplicarea unei legi se poate suspenda pentru un termen limitat, cu scopul câştigării unor aleşi locali, chiar înainte de bătălia pentru prezidenţiale.

Al doilea punct de bilanţ al Guvernului Victor Ponta ar trebui să fie eşecul major în dezvoltarea României. Tăierea masivă a investiţiilor echivalează cu sinuciderea într-o lume globalizată, în care performanţa este obligatorie. Îngroparea proiectelor cu finanţare europeană, tăierea kilometrilor de autostradă, Masterplanul plin de drumuri expres, neadaptate realităţilor actuale sunt tot atâtea eşecuri demne de un bilanţ realist, care ne îndepărtează de obiectivul unei vieţi decente, comparabile cu ţările Uniunii Europene.

Pe podium, la loc de cinste, se cuvine să stea sabotarea justiţiei, nesimţirea cu care PSD şi Victor Ponta şi-au apărat până la sacrificiu corupţii. Este vorba, bineînţeles, despre sacrificarea românilor, ocoliţi de investiţii, ocoliţi de locuri de muncă şi asimilaţi cu o naţiune aflată încă în întuneric. Guvernul Ponta se poate lăuda cu nefericitul record de a da cei mai mari corupţi ţării.

Nu putem să nu amintim, în acest bilanţ al celor 3 ani de guvernare Ponta, de puzderia taxelor şi impozitelor asupra românilor, cărora li s-a dat cu o mână şi li s-a luat cu două! Aşa-zisele reforme, insuficient pregătite, au dus la excese de zel, la măsuri iraţionale şi la tot mai multă neîncredere în societatea românească.

Nu în cele din urmă, Ponta ar trebui să-şi menţioneze în bilanţ abilitatea fantastică de a aplica "metoda copy-paste" asupra tuturor aspectelor activităţii sale în fruntea Guvernului României. Asumarea muncii, proiectelor şi ideilor altora a fost singura cale prin care actualul premier a încercat să facă faţă provocărilor funcţiei. Cum însă nu toţi cei care copiază înţeleg bine conţinutul materialului preluat, rezultatele sunt cele pe care le vedem cu toţii şi pe care nici minciunile ridicate la rang de artă de premierul PSD nu le mai pot ascunde!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Minus 14% la salariile pentru învăţământ, plus 4% pentru administraţie, în ultimii 6 ani"

Salariile în învăţământ au scăzut în medie cu 14% din februarie 2009 până în februarie 2015, au crescut cu 13% în sănătate şi asistenţă socială şi cu 4% în administraţia publică. Sunt datele oficiale ale INS, care arată decalajul major, de peste 60% în salariile plătite din bani publici în favoarea administraţiei, faţă de cele două domenii cheie de care depinde direct calitatea vieţii şi şansa la un nivel de trai mai bun în România: învăţământul şi sănătatea.

Este adevărat că indemnizaţia unui parlamentar român echivalează cu ajutorul social acordat în Germania, dar salariile din învăţământ şi sănătate sunt şi mai grav decalate faţă de mediile europene. Aşadar, salariile trebuie crescute mai întâi în învăţământ şi în sănătate. Politicienii ar trebui să fie ultimii beneficiari de creşteri salariale, după ce reforma administrativ-teritorială şi a salarizării unitare s-ar fi tradus în îmbunătăţirea calităţii serviciului public. Azi puterea PSD eşuează grav în aceste reforme. Doar promisiunile şi jocurile de imagine ale PSD sub forma "10 lei pentru votul tău" înainte de alegeri nu rezolvă problemele structurale care persistă.

Iată de ce noi am aşezat în centru programului PNL sănătatea şi educaţia, sisteme grav afectate, care trebuie transformate în mecanisme de creştere şi dezvoltare pe termen lung. În ambele sisteme am inclus în programul nostru revitalizarea profesiei de medic şi a celei de dascăl, inclusiv prin pachete salariale care să reflecte complexitatea şi importanţa profesiei.

Domnul Mihai Tararache:

"Puiul lui Mazăre transformat în obiect de şantaj"

Încă din prima zi a sosirii lor în fruntea administraţiei constănţene, primarul, preşedintele de consiliu judeţean şi camarila lor şi-au trecut numele pe tot ce-au putut. Un exerciţiu de imagine, aţi putea spune. Posibil, doar că lucrurile nu s-au oprit aici.

Pas cu pas, an după an, Constanţa şi oamenii, din ce în ce mai săraci din oraş, au ajuns să stea la mila mai marilor conducători ai urbei, fiind nevoiţi să îndure umilinţa unor cozi imense pentru a beneficia de câteva alimente de bază.

În acest fel, conducătorii Constanţei au reuşit ani de zile să ţină captiv electoratul format din bătrânii oraşului, obligându-l să voteze într-o singură direcţie, fiind avertizaţi şi înştiinţaţi că dacă Mazăre nu mai iese, pachetele dispar.

Lucrurile au luat însă o altă turnură, odată cu arestarea voievodului constănţean. Brusc, după ce ani de zile primarul a declarat nonşalant că nu mai semnează acte pentru primăria pe care o mai conduce doar de facto, mesajul asupritului conducător a fost că, odată ajuns în spatele gratiilor, există o problemă în a se mai acorda ajutoarele bătrânilor, pentru că, nu-i aşa, de la răcoare nu-şi poate da semnătura.

Desigur, judecând după cât de repede a preluat "salvatorul" Făgădău mesajul din zbor, asigurând mass-media că va lucra zi şi noapte pentru a rezolva această problemă, putem liniştiţi să tragem concluzia că totul face parte dintr-un plan bine pus la punct, iar victimele sunt doar bătrânii Constanţei. Totul este doar un şantaj, menit să-i asigure candidatului Făgădău şanse certe în lupta pentru Primăria Constanţa. Tânărul Decebal este "salvatorul" bătrânilor şi al pensionarilor, viceprimarul care s-a luptat pentru a face în aşa fel încât aceştia să-şi primească puiul şi sacoşa lunară.

Viceprimarul Făgădău este, de ani de zile, complicele administraţiei Mazăre, iar ceea ce se întâmplă acum nu face decât să confirme o stare de fapt. Că vrem sau că nu vrem să vedem lucrurile aşa cum sunt, trebuie să recunoaştem că noi, constănţenii, suntem văzuţi ca o mare gloată de fraieri, cu mintea cărora băieţii deştepţi din camarila lui Mazăre se pot juca oricând, anticipându-ne nevoile pe care tot ei ni le-au creat şi recurgând chiar la şantaj pentru a-şi atinge scopul.

Îi cer primarului interimar Decebal Fagădău să dea dovadă că, măcar la nivel teoretic, a încetat să mai fie complicele şefului său şi că doreşte să insufle oraşului o mentalitate nouă.

Este momentul ca după 15 ani de şantaj şi administraţie haotică să oferiţi Constanţei o gândire nouă, deschisă, europeană, iar acest lucru nu se poate face şantajând bătrânii care merită să fie trataţi cu demnitate, nu ca nişte cobai, buni pentru a face poze alături de ei când îşi primesc pachetul.

Constanţa merită mai mult domnule primar interimar şi sper că veţi înţelege cu adevărat acest lucru!

Domnul Mihai Tararache:

"Năvodariul are nevoie de un spital!"

Oraşul Năvodari nu mai este doar un orăşel micuţ din Dobrogea. S-a dezvoltat şi a devenit un mare centru urban, unde peste 30.000 de suflete îşi duc viaţa de zi cu zi, cu bune şi cu rele.

Cu toate astea, în ciuda multor promisiuni de campanie pe care năvodărenii le-au auzit de atâtea ori, oraşul nu beneficiază încă de un spital care să deservească întreaga comunitate din zonă. Năvodariul nu mai poate depinde medical de Constanţa, ci are nevoie de un spital propriu, unde urgenţele să poată fi tratate corespunzător şi rapid.

Trebuie să ne gândim că în jurul oraşului Năvodari, în comunele şi satele apropiate, s-au dezvoltat comunităţi mari de oameni care trebuie să beneficieze de ajutor medical la nevoie, fără a fi nevoie să se deplaseze zeci de kilometri până la Constanţa.

Năvodariul este gazda unei rafinării pentru care muncesc peste 1.000 de oameni. Ce se întâmplă, în cazul în care vom avea parte de un accident serios în zonă, vom pierde timp alergând până la Constanţa?

Ce se întâmplă, dacă mai luăm în calcul şi faptul că în timpul verii cel mai scurt drum către Constanţa este mai tot timpul blocat şi nu permite trecerea ambulanţelor? Cu o staţiune Mamaia complet blocată în fiecare vară, pe unde vor trece ambulanţele în cazul unui accident nefericit întâmplat în partea de nord a staţiunii?

Trebuie să înţelegem că dorinţa unui spital la Năvodari nu e neîntemeiată, ci perfect rezonabilă. Acum, în Năvodari, funcţionează doar un mic centru de permanenţă, care nu corespunde nevoilor celor peste 70.000 de suflete din zonă.

Invit autorităţile locale din Năvodari să conceapă un proiect pentru un spital în oraşul Năvodari pe care să-l înaintăm reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii. Voi face toate demersurile şi mă voi implica personal pentru ca aceştia să realizeze măcar un studiu de fezabilitate care să releve nevoia unui spital în zona Năvodariului. Sunt sigur că, dacă nu din fonduri proprii, vom putea găsi o soluţie pentru a accesa fonduri europene, în vederea construirii unui centru medical sau măcar a desprinderii unei secţii externe a Spitalului Judeţean Constanţa în zonă.

Îmi exprim speranţa că, împreună, vom găsi soluţii pentru înfiinţarea şi alocarea de fonduri pentru un spital în Năvodari, pentru că mai devreme sau mai târziu va trebui să acceptăm că este vorba de o necesitate iminentă.

Domnul Mihai Tararache:

"Taxa pe tinereţe la Constanţa!"

Timp de ani de zile, tinerii şoferi din Constanţa au plătit, comparativ cu tinerii din alte oraşe, preţuri obscen de mari la asigurările auto, fără să le fi explicat cineva de ce se întâmplă o asemenea situaţie. S-a ajuns ca tinerii să caute să-şi înmatriculeze maşinile în Tulcea sau chiar în Bulgaria, pentru a evita costurile mari care ar fi venit la pachet cu un număr de Constanţa. Începând cu acest an, ASF a cerut asiguratorilor ca preţurile să fie revizuite şi să fie evitate discriminările dintre tinerii şoferi români şi, în marile oraşe ale ţării, lucrurile s-au schimbat, preţurile scăzând chiar şi la jumătate.

Singurul oraş în care lucrurile stau chiar mai rău decât înainte este Constanţa. Privind la modul obscen în care preţurile asigurărilor au crescut pentru tinerii constănţeni, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva la malul mării curge laptele şi mierea, pe şosele circulă doar maşini de lux, iar tinerii chiaburi nu huzuresc toată ziua la soare ca nişte veritabili prinţi de Monaco.

Pentru a nu încărca această declaraţie a mea cu cifre, am să vă spun pe scurt că, dacă în Timişoara sau în Bucureşti preţurile asiguratorilor au scăzut în unele cazuri cu până la 40 %, comparativ cu anul trecut, în bătrânul Tomis lucrurile s-au întâmplat exact invers proporţional, un tânăr şofer fiind nevoit să achite chiar şi preţuri de 2.500 de lei pe an, aproape dublu faţă de preţurile pe care erau nevoiţi să le plătească anul trecut.

Şi-atunci, nu pot să nu mă întreb ce au domnii de la ASF cu noi, constănţenii? S-au lăsat oare orbiţi de luxoasele carnavaluri pe care le-a pus în scenă voievodul de litoral şi-şi închipuie că trăim într-o bogăţie perpetuă la malul mării?

Îi asigur pe domnii de la ASF că lucrurile sunt departe de a fi aşa în Constanţa. Tinerii din oraşul nostru nu trebuie să fie discriminaţi cu preţuri grotesc de mari, ei nu sunt fii de boieri, magnaţi sau baroni locali, sunt tineri, aflaţi la începutul vieţii, şi merită susţinuţi cu preţuri acceptabile încă din primii ani de şoferie.

În numele constănţenilor pe care-i reprezint, îi rog pe domnii de la ASF să ia măsuri imediate pentru ca discriminarea la care sunt supuşi tinerii constănţeni de către asigurători să înceteze de urgenţă, astfel încât preţurile pe care aceştia le plătesc să se alinieze cu cele din tot restul ţării. Noi, constănţenii, apreciem faptul că suntem consideraţi mai bogaţi, mai groşi la pungă şi poate mai frumoşi decât cei din restul ţării, însă vă asigurăm că nu este cazul.

Vă mulţumesc şi aştept ca măsurile necesare să fie luate cât mai curând.

Domnul Mihai Tararache:

"Năvodărenii au spus nu gropii de gunoi, iar voinţa lor trebuie să primeze!"

Doresc să vă sesizez un fapt foarte grav.

Decizia CEDO care ar putea transforma Năvodariul în groapa de gunoi a sud-est-ului Europei este o lovitură grea pe care o primim toţi cei care iubim acest oraş. Am spus-o încă din campania anului 2012 şi o spun şi acum, nu susţin şi nu voi susţine ca această groapă de deşeuri să se construiască vreodată, şi sunt convins că înţelegeţi perfect atitudinea mea.

Aşa cum am menţionat, încă de miercuri, voi face tot ce-mi stă la îndemână pentru a ajuta la corectarea acestei decizii care trece peste unele decizii judecătoreşti emise în acest caz de instanţele româneşti, dar mai ales peste voinţa locuitorilor din Năvodari, în ciuda faptului că fiind un reprezentant al opoziţiei, pârghiile mele sunt destul de limitate. Este o eroare care pune în pericol oportunitatea pe care Năvodariul o are în domeniul turismului, pentru că, trebuie să spunem acest lucru, niciun turist nu va dori să poposească într-o staţiune aflată în apropierea unei asemenea gropi de deşeuri.

Contez, indiferent din ce partid faceţi parte, pe ajutorul dumneavoastră necondiţionat în rezolvarea acestei grave probleme.

Nimeni nu trebuie să uite că năvodărenii şi-au prezentat clar voinţa într-un referendum, legat de acest depozit de deşeuri, 98% dintre cei prezenţi votând împotriva acestui proiect. Locuitorii Năvodariului au spus într-un singur glas că drumul pe care l-au ales pentru oraşul lor este acela al dezvoltării unei staţiuni turistice şi că-şi doresc ca lucrurile să se dezvolte în această direcţie. Ei sunt singurii care pot stabili ce se întâmplă cu viaţa comunităţii lor.

Năvodărenii nu-şi doresc mai mult decât să-şi vadă copiii crescând într-un climat sănătos, nu la marginea unei gropi pline de deşeuri toxice. Primesc zilnic zeci de mesaje în care locuitorii oraşului Năvodari îmi arată cât de revoltaţi sunt şi-mi spun că dorinţa lor este consolidarea unei staţiuni turistice pe litoralul românesc, construirea de hoteluri şi resorturi care să aducă locuri de muncă, să atragă turişti şi să le aducă tuturor celor ce au ales acest mic colţ de rai drept casă, bunăstare şi liniştea de care au nevoie.

Suntem parlamentari şi ne aflăm aici să protejăm interesele celor care ne-au votat.

Aşa cum am promis, ca prim pas, am adresat o interpelare reprezentanţilor MAE. Aceştia vor trebui să explice de ce s-a ajuns în acest punct. De ce s-a pierdut o decizie atât de uşor, complet în defavoarea năvodărenilor, şi cine se face vinovat pentru pierderea acestui proces. Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat, pentru că doar corectând greşelile care au dus la această situaţie, putem repara lucrurile şi putem ajunge la o decizie corectă.

Este, în opinia mea, momentul să uităm că facem parte din partide politice diferite şi să canalizăm toate eforturile pentru a înlătura acest proiect care pune în pericol viaţa tuturor celor ce locuiesc în zonă, dar şi interesele economice ale turismului românesc.

Năvodariul nu este sat fără câini. Voinţa năvodărenilor a fost clară şi nu se poate trece peste ea. Împreună vom face ca această decizie a CEDO să rămână doar o eroare a unei instanţe căreia nu i-au fost probabil prezentate toate detaliile în mod corect, o eroare pe care cu ajutorul bunului Dumnezeu o vom rectifica în cel mai scurt timp.

Domnul Ioan Oltean:

"Bilanţul catastrofal al guvernării Ponta"

La aproape trei ani de la instalare, suntem îndreptăţiţi să afirmăm că Executivul Ponta nu a reuşit să înregistreze decât eşecuri catastrofale. România este de trei ani de zile un tărâm al neîmplinirilor politice, economice şi sociale. România este o ţară a eşecurilor guvernării Ponta.

Cu ocazia împlinirii a trei ani de la preluarea puterii şi instalarea "bravului" Guvern pe care îl conduce, premierul Victor Ponta "nu dezamăgeşte" nici de această dată, şi, în loc să se supună unui amplu şi sănătos proces de introspecţie, autoanaliză şi autoobservare, acesta îşi manifestă atenta grijă şi preocupare pentru pregătirea a două momente festive deosebite. Astfel, premierul Victor Ponta a declarat că la data de 27 aprilie îi va invita în Parlament pe toţi aleşii care în urmă cu trei ani au făcut posibilă demiterea guvernului PDL şi preluarea puterii de către USL. În acelaşi registru special de celebrări dezolante, marca guvernării Ponta, alături de colegii săi de partid, premierul Victor Ponta a convocat un Comitet Executiv pe data de 7 mai, moment care, deloc întâmplător, coincide cu data preluării puterii de către USL, în 2012.

În plin moment festiv, după calculele fidele ale unui bilanţ mincinos, stimabilul premier declară că şi-ar fi îndeplinit 80% din promisiuni. În calitatea mea de cetăţean român, aş îndrăzni să-i reamintesc domnului premier Victor Ponta că afirmaţia dânsului este cât se poate de falsă. Acest procent generos de 80% nu vizează nicidecum râvnitele promisiuni. Procentul de 80% la care premierul face referire reprezintă, mai degrabă, vădite şi grave omisiuni sau, după caz, şi mai rău, misiuni duse cu succes la îndeplinire, având ca obiect sărăcirea populaţiei, scumpiri alarmante, scăderea nivelului de trai, şomaj în creştere, etern proces de depreciere a leului, scădere economică, jalnice atacuri la persoană, scandaluri, intrigi.

Cu o promisiune iniţială de creştere economică de 4%, guvernarea Ponta a înregistrat o creştere economică de 3,4% în anul 2013, respectiv dezolantul procent de 2,9% în anul 2014.

În bilanţul actual al guvernării Ponta premierul face referire la problema locurilor de muncă, acesta promiţând solemn crearea a unui milion de locuri de muncă într-un termen de opt ani de zile. În realitate, însă, în programul de guvernare, Ponta îşi asuma crearea a unui milion de locuri de muncă pe durata unui mandat de patru ani, nicidecum într-un interval de opt ani. Promisiunea creării de locuri de muncă nu are un fundament realist, atâta timp cât guvernarea Ponta a speriat şi alungat investitorii străini, dispuşi să dezvolte afaceri valoroase în România, gonind cu vehemenţă conceptul de stimulare a mediului de afaceri. Joaca de-a fiscalitatea într-o ţară aflată în stare de vulnerabilitate economică continuă este un real act de suicid financiar, "strategie" preferată, din nefericire, de Executiv. Fiscalitatea excesivă, proasta absorbţie a fondurilor Uniunii Europene, blocarea marilor lucrări de infrastructură au condus la exasperarea şi retragerea reprezentanţilor mediului privat, singurul în măsură să ofere locuri de muncă. Cele 36 de taxe noi şi impozite majorate, introduse de guvernul Ponta, au tăiat 8 miliarde de lei din buzunarele românilor. Singura strategie a Guvernului Ponta este taxarea, deoarece este cea mai sigură metodă de a deturna veniturile românilor. Avem o Românie vulnerabilă din punct de vedere macro-economic, deloc atractivă pentru investitorii străini, fără strategie şi viziune economică pe termen lung.

În cuprinsul aceluiaşi bilanţ fals al guvernării sale, premierul Victor Ponta precizează că evaziunea fiscală a scăzut şi că gradul de colectare a datoriilor la stat a fost îmbunătăţit. În realitate, însă, conform estimărilor Consiliului Fiscal, evaziunea fiscală a crescut, iar gradul de colectare are o evoluţie constantă de mulţi ani, nereuşind să treacă de 30%. Mai mult, evaziunea fiscală a crescut sub guvernarea Ponta, fiind mai mare decât bugetul educaţiei şi sănătăţii la un loc. După diminuarea înregistrată în anul 2011, evaziunea fiscală şi-a reluat creşterea accelerată sub guvernarea Ponta, şi se ridică, conform estimărilor Consiliului Fiscal, la 14% din PIB, mai mult decât bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii. Doar din TVA-ul necolectat statul pierde 10 miliarde de euro anual.

Conform bilanţului premierului Ponta, 80% din promisiuni au fost aduse la îndeplinire. Cu toate acestea, cetăţenii români care trăiesc cinstit, corect, cei care muncesc din greu pentru a obţine un salariu mediu pe economie, respectă legile şi îşi plătesc taxele, nu simt o îmbunătăţire a nivelului de trai. Conform datelor Proiectului strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014-2020), unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient. Majoritatea cazurilor de sărăcie bazată pe venit insuficient sunt permanente, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situaţie de cel puţin trei ani.

Încă de la instalare, din anul 2012, în topul priorităţilor Guvernului Ponta a fost grija pentru cultivarea imaginii, prin promovarea de măsuri pur populiste fără temei serios, just şi real, prin acordarea de privilegii şi acte de clemenţă, în speranţa că toate acestea se vor întoarce înmiit prin voturile cetăţenilor. Din nefericire, măsurile Guvernului Ponta, lipsite cu desăvârşire de viziune şi plan strategic, nu au adus niciun plus în ceea ce priveşte nivelul de trai al românilor, întrucât ele se traduc prin gafe majore şi găuri negre la bugetul de stat. Un bilanţ real al guvernării Ponta ar consta în trei ani de erori magistrale, avalanşe de taxe şi impozite, incompetenţă, sete de putere şi importanţă, risipă şi sărăcie.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Duetul trist Ponta-Tăriceanu falsează din nou"

Este greu să nu te impresioneze până la lacrimi empatia de care a început să dea dovadă Victor Ponta de câteva săptămâni, descoperind, ca prin minune, cât de prost trăiesc românii de când guvernează el. Să scadă TVA-ul! Să scadă CAS-ul! Să scadă zecile de taxe şi impozite pe care, culmea, el le-a crescut în ultimii trei ani! Să crească salariile! Să crească pensiile! Să crească ajutoarele sociale! Să crească toate, precum a crescut Făt-Frumos din basme, căci Victor Ponta nu a renunţat la gândul că-şi va mai încerca o dată şansa la Cotroceni! Din spate îl împinge fostul premier de tristă amintire, Popescu-Tăriceanu, cu îndemnul "dă Victore, dă ... că nu dai de la tine şi în 2016 oricum pierzi guvernarea! ... de plătit vor plăti alţii".

Este trist că Victor Ponta a descoperit abia acum greutăţile pe care le traversează românii de la începutul crizei economice şi până în prezent, greutăţi care s-au adâncit şi mai mult, odată cu venirea sa la guvernare. Să fi descoperit Ponta la întoarcerea din Dubai cât de slab dezvoltată este România?! Să-l fi trezit la realitate zecile de mii de bonuri fiscale mai mici de 6,99 lei care s-au strâns la eşuata loterie a bonurilor fiscale? Sau a trebuit să facă un plin de benzină din salariul de prim-ministru şi a constatat că nu i-a mai rămas mare lucru din acesta...

Să-i amintim cu toţii că, deşi a umplut ţara cu afişele mincinoase pe care scria "Doar Victor Ponta scade taxe!", doar Victor Ponta a introdus nu mai puţin de 40 de taxe şi majorări de impozite pe care acum le consideră neavenite. Să-i amintim că niciuna dintre taxele şi impozitele majorate sau nou introduse nu au adus bani suplimentari la buget, ci mai multe insolvenţe sau intrări în faliment. Să-i amintim că sub guvernarea sa nu s-a demarat niciun proiect naţional major, iar sub Victor Ponta România seamănă mai mult cu România anilor ’90, decât cu cea pe care ne-o propuneam pentru 2020.

Ceea ce face Victor Ponta în anul 2015, an preelectoral, seamănă ca tras la indigo cu ceea ce făcea Călin Constantin Anton Popescu şi Tăriceanu în anii 2007-2008. Tăriceanu tăia taxe după taxe şi majora orbeşte cheltuielile publice, cu speranţa că prin bugetul public va cumpăra bunăvoinţa electoratului. Din fericire pentru români nu s-a întâmplat acest lucru în 2008, tocmai pentru că electoratul din România nu mai este electoratul pe care-l manipula Iliescu şi Năstase în anii ’90.

Cu toate acestea, duetul Ponta-Tăriceanu mai încearcă o dată să falseze pe aceeaşi piesă, aruncând în corzi sustenabilitatea finanţelor publice pe termen lung. Ştim cu toţii unde a dus politica oarbă de cumpărare a electoratului prin cadouri bugetare nesustenabile. În fapt, însuşi Guvernul Ponta a început să înţeleagă că, prin ansamblul de măsuri de relaxare fiscală propuse, România ar putea fi aruncată în anii 2016-2017 cam în aceeaşi situaţie ca în anul 2009. De aceea, face de zile bune ping-pong cu măsurile de relaxare fiscală. Astăzi elimină acciza la carburanţi, mâine o reintroduce, astăzi exceptează dividendele de la impozitare, mâine le reintroduce ... şi, uite aşa, într-un final, ne vom trezi la cel mai parşiv proces de compromitere a măsurilor de relaxare fiscală. PNL a susţinut şi susţine relaxarea fiscală, nu doar pentru că economia este astăzi sufocată de taxele lui Ponta, dar credem că este şi cea mai importantă verigă de repornire a economiei şi de creare de noi locuri de muncă. Din păcate, plagiatorul este uşor de depistat, pentru că atunci când copiază proiecte şi texte care nu-i aparţin, nici nu le înţelege, nici nu ştie să le implementeze şi nici nu ştie la ce folosesc. De aceea, duetul Ponta-Tăriceanu, atunci când au plagiat proiectele PNL, au uitat să citească şi instrucţiunile de utilizare.

Domnul Costel Şoptică:

"Afacerea cadastru, marca PSD"

Guvernarea PSD a ajuns la părerea Partidului Naţional Liberal, înţelegând necesitatea unui cadastru al României, şi a promis demararea procedurilor pentru asigurarea finanţării acestui mare şi important proiect. Ce este de neînţeles, este modul în care miniştrii premierului Ponta abordează problema, crescând valoarea proiectului cu aproape jumătate în doar câteva zile, fără nicio explicaţie.

De la aderarea la Uniunea Europeană, agricultura a devenit un factor important şi statornic de dezvoltare economică, ca urmare a subvenţiilor pe care fermierii le primesc din bugetul comunitar, în principal. Modul în care se acordă aceste subvenţii implică necesitatea unei situaţii clare privind regimul juridic al terenurilor agricole. Mai mult, din 2020, aceste subvenţii nu se mai alocă, dacă terenurile nu sunt intabulate.

Aici intervine marea problemă pentru România. Prin aplicarea legilor funciare de după 1990, s-a înregistrat o fărâmiţare accentuată a proprietăţilor. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că, după mai bine de 20 de ani de la aplicarea acestor legi, suprafaţa medie a unei exploataţii agricole abia a ajuns la 3,6 ha, dar şi aceasta este formată din mai multe parcele. Situaţia are efecte negative însemnate asupra productivităţii în agricultură, cu consecinţe financiare deosebite la nivelul agricultorilor, dar şi al bugetului naţional. Proprietarii de terenuri agricole nu sunt reticenţi la intabularea propriilor pământuri, dar costurile sunt atât de mari încât, în unele cazuri, depăşesc valoarea terenului pentru care ar trebui să se realizeze cadastru.

Pentru a îndrepta această situaţie, Partidul Naţional Liberal a demarat procedurile pentru care intabularea terenurilor agricole să se facă cu ajutor de la stat. A fost găsită formula prin care proprietarii de terenuri extravilane să fie ajutaţi financiar, iar bugetul statului să nu fie grevat de această cheltuială imensă. PNL a propus un proiect de lege prin care finanţarea cadastrului agricol să provină din fonduri comunitare. Legea a căzut în Parlament la doar 4 voturi, cu largul sprijin al PSD, care s-a opus acestei formule de sprijin, numai pentru că nu a fost iniţiativa sa.

Guvernul PSD, premierul Victor Ponta personal trec printr-o perioadă tulbure din punct de vedere politic, după alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut, pe care actualul premier le-a pierdut la un scor răsunător. Semnalul dat de electorat nu a ajuns şi la Victor Ponta, care se agaţă de putere prin toate mijloacele. Principalul adversar este, bineînţeles, PNL, astfel că orice iniţiativă a liberalilor este contracarată de Guvernul Ponta printr-o ofertă supraevaluată. Aşa s-a întâmplat şi cu Codul fiscal, făcut pe genunchi, fără niciun studiu la bază, dar care trebuia să apară înaintea Programului de guvernare al PNL. La fel s-a întâmplat şi cu cadastrul agricol. S-a plecat de la o necesitate stringentă, generată de procedurile specifice de intabulare a terenurilor, iar Guvernul Ponta a majorat oferta electorală şi a promovat un proiect de act normativ prin care toate imobilele din România, inclusiv apartamentele de bloc, să fie cadastrate pe bani publici.

Dacă propunerea este binevenită pentru populaţia României, care şi aşa nu dispune de venituri, modul în care se face finanţarea naşte mari semne de întrebare.

Guvernul Ponta nu a putut rata o asemenea oportunitate de afacere, cum este realizarea cadastrului agricol. Iniţial, s-a anunţat că valoarea proiectului prin care se va realiza intabularea terenurilor agricole extravilane este de 415 milioane de euro, din care 265 de milioane de euro din fondurile europene pe dezvoltare regională şi 150 de milioane de euro de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care ţine de Ministerul Dezvoltării.

La sfârşitul lunii martie, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a făcut public un proiect de HG privind Programul naţional de cadastru şi carte funciară 2015-2023, evaluat la 4,05 miliarde de lei, adică peste 900 de milioane de euro. Deja valoarea proiectului s-a dublat, putând exista şi o explicaţie - cadastrul este pentru toate proprietăţile din ţară.

La doar câteva zile de la apariţia proiectului de HG, ministrul dezvoltării, Liviu Dragnea, vine cu declaraţii care ar putea face obiectul unei viitoare anchete a DNA. Cadastrul naţional nu ar mai costa 900 de milioane de euro, ci 1,2-1,3 miliarde de euro. Dintr-un foc, ministrul Dragnea creşte valoarea cadastrului cu aproape 50%, din care numai 300 de milioane de euro vin de la Comisia Europeană, şi banii aceştia obţinuţi cu mare greutate, după cum singur a spus. Spre deosebire de eforturile ministrului Dragnea, PNL reuşise să obţină acceptul Comisie pentru acoperirea cheltuielilor pentru întregul cadastrul agricol din fonduri europene.

Explicaţia pentru creşterea costurilor cu cadastrul ar putea fi foarte simplă. Proiectele realizate cu fonduri europene sunt foarte atent urmărite de structurile de la Bruxelles, astfel că devierile de la program sunt aproape excluse. Pe de altă parte, banii de la bugetul de stat sunt mult mai uşor de cheltuit şi fără prea mari bătăi de cap. Şi toate aceste anunţuri privind cheltuieli bugetare exacerbate vin într-o perioadă în care Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară o activitate extrem de susţinută de eradicare a corupţiei. Greu de înţeles abordarea problemei din partea unuia dintre cei mai influenţi lideri PSD, cum este Liviu Dragnea!

Partidul Naţional Liberal şi-a stabilit, prin Programul de guvernare, ca principal obiectiv pentru dezvoltarea agriculturii, intabularea terenurilor agricole. De aceea, orice demers care să ducă la atingerea acestui obiectiv va fi sprijinit, dar cu respectarea legilor ţării şi a bunului-simţ.

Doamna Neviser Zaharcu:

"Trei ani de dreptate pentru români!"

S-au împlinit ieri trei ani de când românii au scăpat de calvarul guvernelor Băsescu-Boc-MRU-Predoiu, cea mai neagră perioadă din istoria post-decembristă a ţării. Sunt sigură că românii nu vor uita niciodată anii 2010-2012, în care le-au fost tăiate salariile, micşorate pensiile, au rămas fără mii de locuri de muncă, tinerii fără perspective, mamele fără indemnizaţii şi vârstnicii fără bani de medicamente şi căldură. Sunt convinsă că astfel de măsuri, precum cele luate împotriva românilor de guvernele girate de Traian Băsescu, nu vor fi neglijate nici în continuare de către români, mai ales că ei au văzut cum banii publici tăiaţi de la oameni mergeau către exponenţii fostului preşedinte şi clientela politică a PDL, cu sume de ordinul zecilor de milioane de euro.

Momentul 27 aprilie 2012 a avut loc cu sprijinul tuturor formaţiunilor din Uniunea Social-Liberală, PSD, PNL şi PC. De aceea, evenimentul organizat aseară ar fi trebuit să se bucure şi de prezenţa acelor parlamentari liberali care au făcut parte din USL, contribuind activ la dărâmarea guvernelor băsesciene, şi, nu în ultimul rând, în final la câştigarea preşedinţiei de către Klaus Iohannis. Din păcate, liberalii au lipsit de la acest moment aniversar, din motive lesne de înţeles: PNL este format şi din PDL, Boc, MRU, etc.

Dincolo de opţiunile politice liberale de acum, mi se pare important, repet, ca românii să nu uite ce au pătimit în Guvernele Boc şi Ungureanu, când unii savurau carne de kobe şi alţii nu aveau ce pune pe masă şi nu-şi puteau trimite copiii la şcoală. Celebrarea a trei ani de la începutul sfârşitului regimului Băsescu - Boc - MRU - Predoiu are o dimensiune simbolică. Sunt trei ani de când românilor li se face dreptate, trei ani de reparaţii financiare şi morale, trei ani de reinstaurare a normalităţii în viaţa publică şi socială, trei ani de creştere economică şi trei ani de viaţă mai bună pentru oameni. Acestea sunt realităţi de necontestat. Restul este tăcere şi amintiri care dor.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Cardul de sănătate devine funcţional"

Orice început, în orice domeniu, are un punct de impas, care, odată depăşit, are menirea de a aşeza lucrurile pe făgaşul corect, al normalităţii. Astfel vor evolua evenimentele şi referitor la introducerea cardurilor de sănătate, contestate de o parte dintre beneficiari, dar şi de unii responsabili din sistem, însă viabilitatea acestora sunt sigură că va fi instaurată în cel mai scurt timp.

Astfel, ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a avertizat unităţile spitaliceşti cu privire la faptul că, începând de la 1 mai a.c., sunt obligate să acorde asistenţă medicală persoanelor care se prezintă cu cardul de sănătate, chiar şi în cazurile în care sistemul de validare nu este în vigoare. În aceste condiţii, vom asista la situaţia potrivit căreia, în cazul în care folosirea cardurilor de sănătate ale pacienţilor nu este posibilă din vina respectivelor unităţi spitaliceşti, acestea vor fi nevoite de suporte din veniturile proprii costurile serviciilor acordate posesorilor de carduri. Având în vedere această atenţionare publică, sunt convinsă că spitalele şi dispensarele medicale din sistemul public vor fi preocupate în aceste zile, până la termenul scadent, să facă toate demersurile necesare pentru a instala cititoarele de carduri, acolo unde este nevoie, şi, de asemenea, să treacă rapid la instruirea personalului privind folosirea noilor instrumente medicale.

Consider că avertismentul conducerii Ministerului Sănătăţii este cât se poate de corect. S-a luat decizia clară ca serviciile medicale să fie valabile începând de la 1 mai, cu prezentarea de către pacienţi a cardului de sănătate, iar acest termen trebuie respectat. Mai departe, este treaba managerilor de spitale şi a administratorilor acestora să îşi facă treaba şi să îşi pună în ordine gestiunea activităţii, în aşa fel încât să nu se aleagă ulterior cu sancţiuni sau să plătească din fondurile unităţilor aceste prestaţii medicale efectuate.

Pentru ca oamenii să ştie, spitalele vor fi obligate de la sfârşitul acestei săptămâni să acorde consultaţii, să facă internări şi tratamente, atunci când pacienţii se prezintă cu cardul personal de sănătate. De reţinut este şi faptul că pacienţii care refuză folosirea cardului de sănătate, din considerente religioase, de conştiinţă sau din alte motive, trebuie să facă o solicitare către Casa de Asigurări de Sănătate de pe raza de domiciliu, pentru a înlocui cardul de sănătate cu o adeverinţă, care, atenţie, este valabilă doar pentru o perioadă de trei luni.

Pacienţii deţinători ai cardului de sănătate trebuie să mai ştie, de asemenea, că nu li se poate restrânge sau respinge accesul la acordarea de servicii medicale în unităţile spitaliceşti de stat doar pentru că ele nu şi-au rezolvat funcţionalitatea validării acestor prestaţii. Astfel, orice serviciu medical din pachetul de bază va fi onorat în baza cardului de sănătate, în momentul acordării serviciilor, atât în asistenţa medicală primară, în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate de medicină dentară, precum şi în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate, pentru specialităţile clinice. În ceea ce priveşte asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile paraclinice, cardul de sănătate se prezintă în momentul recoltării probelor în punctele de recoltare proprii ale furnizorilor de investigaţii paraclinice, pentru analize de laborator, iar pentru serviciile medicale paraclinice, şi anume investigaţii de radiologie, imagistică medicală, explorări funcţionale şi medicina nucleară, cardul se foloseşte în timpul efectuării respectivelor servicii. Totodată, la spitalizarea continuă, cardul de sănătate va fi dat la internarea şi externarea din spital, cu excepţia urgenţelor şi a transferului de la o unitate spitalicească la alta.

Sunt sigură că pacienţii vor valoriza, în timp, beneficiile noului card de sănătate. El va avea drept scop urmărirea corectă a efectuării serviciilor medicale de către furnizorii de servicii, iar astfel vor fi eliminate eventualele fraude din sistem, respectiv încercările de decontare fictivă ale unor prestaţii medicale. Prin utilizarea cardului vor fi diminuate semnificativ acuzaţiile, în multe cazuri nefondate, aduse medicilor de familie, care nu mai pot fi pe viitor atacaţi din cauza suspiciunii efectuării unor plăţi decontabile pentru servicii medicale neefectuate. Oamenii trebuie să reţină şi faptul, extrem de important, că nu au voie să înstrăineze sau să lase cardul de sănătate la medic sau la alţi furnizori de servicii medicale, deoarece este garantul lor, potrivit căruia au beneficiat de plata cuvenită serviciilor medicale trebuincioase din fondul naţional de sănătate.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Lipsa imunizării copiilor poate avea consecinţe dramatice!"

Am luat act cu bucurie despre intenţia conducerii Ministerului Sănătăţii de a elabora în cel mai scurt timp un Proiect de Lege a vaccinării, care să reglementeze în mod unitar aceste proceduri absolut indispensabile creşterii şi dezvoltării armonioase a copiilor noştri. Ministerul Sănătăţii răspunde astfel situaţiei alarmante înregistrate în ultima perioadă referitor la imunizările din ţara noastră, specialiştii atrăgând atenţia că scăderea continuă a numărului vaccinărilor din ultimii ani poate avea consecinţe nefericite pe termen scurt şi chiar mediu.

Fără a lua partea autorităţilor, consider că unele campanii iniţiate de anumiţi aşa-zişi reputaţi doctori împotriva imunizării copiilor, începând cu a nou-născuţilor, nu au fost nici corecte şi nici bazate pe realităţi indiscutabile. În această idee, noul act normativ, care va fi supus dezbaterii publice imediat după finalizare, va fi axat pe informarea exactă a părinţilor cu privire la efectele nevaccinării copiilor, precum şi pe necesitatea efectuării acestor proceduri.

Faptul că mulţi părinţi au decis în ultima perioadă să nu îşi mai vaccineze copii, prin decizii aleatorii şi luate mai mult din auzite, poate conduce la reapariţia unor afecţiuni foarte grave, chiar mortale în unele cazuri, cum ar fi poliomielita, o boală eradicată prin vaccinare, dar care poate să se manifeste în cazul lipsei vaccinării. De asemenea, este vital de ştiut că proiectul noii Legi a vaccinării nu prevede niciun fel de sancţiuni privative de libertate în cazul părinţilor care-şi sustrag copiii de la vaccinare, aşa cum eronat a apărut în anumite părţi ale mass-media. Mai mult decât atât, actul normativ va fi conceput şi în baza sfaturilor pertinente ale specialiştilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ai cărei reprezentanţi din România au atras atenţia asupra iminentului pericol existent în cazul neducerii la bun sfârşit a imunizării copiilor, respectiv riscul apariţiei unor epidemii.

Consider că proiectul de lege vizat de Ministerul Sănătăţii trebuie dublat de o implicare mai activă a medicilor de familie în rezolvarea acestui subiect delicat. Trebuie să pornim de la realitatea conform căreia acoperirea vaccinală din România se situează sub nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de 95%, pentru boli precum difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreon şi hepatita B, iar motivul este acelaşi: refuzul vaccinării.

Situaţia s-a depreciat în ultimii zece ani, de când specialiştii OMS au constatat că ţintele vizate privind vaccinarea au fost constant descrescătoare, îndeosebi la vaccinul diftero-tetano-pertussis şi la vaccinul rubeolă - rujeolă - oreon, a căror acoperire vaccinală a scăzut sub 90% la nivel naţional, şi chiar sub 80% în Bucureşti şi în alte zone ale ţării. Mai mult, unele date arată că rata de vaccinare împotriva rubeolei, rujeolei, oreonului a ajuns la 75%, ceea ce este mult sub nivelul recomandat de OMS, fapt ce trebuie să îngrijoreze, deopotrivă, toţi factorii implicaţi, de la conducerea Ministerului la medici şi, nu în ultimul rând, la părinţi.

Având în vedere că există chiar şi cazuri de localităţi din România în care vaccinarea este efectuată doar în proporţie de sub 60%, cred că se impun măsuri cât mai urgente pentru normalizarea acestor acte de sănătate publică. Trebuie ca pacienţii, în speţă părinţii, să fie foarte bine informaţi de către medicul de familie, adică să li se spună clar că viaţa copilului, încă de la naştere, depinde de vaccinarea acestuia. Consider, de asemenea, că se impune în paralel şi o campanie naţională de informare, derulată de statul român, pentru a preveni punerea în pericol a stării de sănătate a populaţiei, prin refuzul unor părinţi de a-şi vaccina copiii. Vaccinarea este obligatorie din punct de vedere moral şi din punct de vedere al sănătăţii populaţiei, iar fiecare persoană nevaccinată, cu atât mai mult copiii, este un pericol atât pentru acel individ, cât şi pentru colectivitatea din care face parte.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Reformarea clasei politice româneşti, obligatorie prin implicarea tinerilor"

Am participat la sfârşitul săptămânii trecute la o primă dezbatere din cadrul Proiectului "Valori şi Viziune", iniţiat de doi tineri liceeni extrem de promiţători din cadrul TSD Moineşti, Cristian Marcu şi Liviu Constantin Ailincăi, ambii în vârstă de 18 ani. Temele acestui proiect, pe care îl susţin împreună cu colegul deputat Cosmin Necula, sunt generoase, extrem de complexe, dar şi puţin complicate în contextul politic actual. Le-am expus astfel, tinerilor entuziaşti prezenţi, câteva consideraţii privitoare la implicarea politică a noii generaţii, din considerentul firesc al reformării clasei politice.

Fiecare dintre exponenţii tinerei generaţii urmăreşte ceea ce se întâmplă cu mulţi reprezentanţi ai clasei politice, poate mult prea mulţi, şi, din acest punct de vedere, sunt sigur că îşi pun o serie de întrebări pertinente privind viitorul politicii româneşti şi rolul jucat de aceasta pentru dezvoltarea societăţii româneşti în ansamblu, şi, punctual, pentru viaţa noastră de zi cu zi. Este un fapt dovedit că politica influenţează în mod major dezvoltarea societăţii şi a comunităţii. Practic, de pe vremea antichităţii, nimic în lume nu s-a făcut fără politică, toate domeniile vieţii noastre fiind, într-un fel sau altul, strâns legate de deciziile politice.

Am să dezvolt această idee, pornind de la un citat extrem de actual, al lui Platon, care spunea sugestiv, cu aproape 2.000 de ani în urmă, în felul următor: "Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi". Morala acestei învăţături este aceea că avem nevoie de implicare politică, iar elevii şi studenţii trebuie să îşi asume curajul de a se angrena în arena politică încă de pe acum. Dintre ei se vor alege elitele României de mâine, după cum tot dintre ei vor fi selectaţi conducătorii politici şi administrativi de peste câţiva ani. Mai ales acum, devine din ce în ce mai stringentă nevoia de reformare a clasei politice româneşti, iar acest deziderat nu poate fi încununat de succes fără implicarea tinerilor. Repet, tinerii sunt viitorul ţării, ei trebuie să deprindă tainele şi exerciţiile de aplicare a unui proiect politic de succes, bazat pe principii sănătoase. Implicarea tineretului în politică presupune, în primul rând, dorinţa lor de a-şi dovedi că pot, iar apoi seriozitate, competenţă, tenacitate, curajul de a schimba lucrurile în bine, chiar dacă uneori nu reuşeşti să obţii de la început succesul aşteptat. Aşadar, tinerii care doresc cu adevărat schimbarea societăţii româneşti trebuie să se implice politic, încă de la copii şi juniori, cum se spune în fotbal, să se antreneze temeinic şi ulterior să ajungă să fie titulari într-o echipă de campioni.

Abordarea politică a tinerilor, în fapt perioada de iniţiere, ar putea începe în mai multe moduri. Nu sunt adeptul intrării în politică a tinerilor prin lipirea de afişe şi împărţirea de pliante în campaniile electorale. Cu timpul, se vor schimba şi aceste metehne învechite. Un elev sau student ar putea face ucenicie la locul de muncă, să spun aşa, respectiv la organizaţia locală a partidului pe care-l simpatizează. Ar putea aborda pur şi simplu un primar sau un parlamentar, de la care să fure meserie, în limitele timpului disponibil. O altă variantă, mai uşor de pus în aplicare, este să facă voluntariat politic în paralel cu acţiunile sociale de voluntariat. Spre exemplu, dacă unii dintre ei sunt voluntari la Crucea Roşie, pot întreba părerea oamenilor întâlniţi în acţiuni despre politică. Se pot lega discuţii constructive pe această temă, deoarece fiecare român are o opinie politică, şi nu ştii când poţi să întâlneşti vreun personaj interesant, cu un istoric politic din care să înveţi multe... sau pur şi simplu să discute între ei despre subiectele zilei din politică, despre deciziile luate pe temele lor prioritare, precum educaţia, viitoarele locuri de muncă, aspiraţiile şi perspectivele tineretului din România.

În opinia mea, un politician de succes este acela care cunoaşte cel mai bine problemele comunităţii pe care o reprezintă, este în contact direct şi permanent cu oamenii, şi, prin acţiunile pe care le întreprinde, reuşeşte să contribuie şi să determine dezvoltarea zonei pe care o reprezintă. Indiferent de funcţiile deţinute, de la consilier local la parlamentari, miniştri şi chiar la şeful statului, un om politic trebuie să ştie să îşi apropie tinerii, să îi cointereseze înspre rezolvarea problemelor colectivităţii, să îi ajute să se poată afirma corect şi sănătos pe drumul ales în viaţă. Eu personal încerc din răsputeri acest lucru, deoarece mi se pare vital ca tinerii doritori de a se implica în politică să fie sprijiniţi, încurajaţi şi motivaţi.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Partidul Social Democrat rămâne principalul partid al României"

În ceea ce priveşte evoluţia politică a Partidului Social Democrat, acesta rămâne şi în prezent cel mai important partid din România, în ciuda fuziunilor care s-au făcut între mai multe formaţiuni de dreapta. Trebuie să le spunem oamenilor că Guvernul PSD şi-a onorat până acum cu brio angajamentele luate, a dat înapoi pensiile şi salariile, a deblocat fondurile europene, a crescut cuantumul indemnizaţiilor persoanelor cu posibilităţi materiale scăzute, a majorat salariul minim şi s-a preocupat de înfiinţarea de noi locuri de muncă şi de atractivitatea investiţională. Acestea sunt lucruri palpabile, reuşite definitive, care, cum spuneam, încep să se resimtă din ce în ce mai substanţial în buzunarele românilor.

PSD este un partid social modern, care urmăreşte dezvoltarea economică a societăţii româneşti, astfel încât să poată asigura şi o protecţie socială corespunzătoare, dar şi bunăstarea individuală a fiecăruia. Influenţa măsurilor decise politic se poate vedea prin dezvoltarea diferită a comunităţilor din România, în funcţie de competenţa primarilor şi a consiliilor locale. O echipă implicată şi pregătită poate determina o dezvoltare armonioasă a localităţii, trebuie să ţină cont de priorităţi şi să nu facă operaţiuni de risipire a banului public, doar pentru a obţine voturi. Astfel, în primul rând, administraţiile locale trebuie să deruleze investiţiile în utilităţi care necesită lucrări subterane, şi, abia apoi în drumuri, tocmai pentru a respecta o ordine firească a lucrărilor, iar un drum, odată făcut, să nu fie distrus prin efectuarea ulterioară a săpăturilor, aşa cum am văzut de multe ori că se întâmplă în satele, comunele şi oraşele României.

Implicarea executivă şi administrativă a reprezentanţilor PSD în creşterea standardului vieţii românilor va continua şi de acum încolo şi sunt convins că oamenii vor aprecia cum se cuvine faptul că partidul nostru şi-a respectat cuvântul dat şi a făcut dreptate pentru toţi.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Reforma învăţământului, episodul Cîmpeanu!"

Toată lumea îşi doreşte îmbunătăţirea calităţii educaţiei din România, dar, pe de altă parte, parcă suntem blestemaţi să avem miniştri ai învăţământului tot unul şi unul! Dacă fostul ministru Remus Pricopie a intrat negativ în istorie ca fiind autorul celebrei replici conform căreia "Romulus şi Remus au fost găsiţi în pădure de o vulpe!", dar şi prin scandalul abecedarelor din toamna trecută, când mii de elevi de clasa I au debutat în şcoală fără a avea manuale pe bănci - problemă nici acum rezolvată în totalitate la nivel naţional - iată că şi actualul ministru, Sorin Mihai Cîmpeanu, se dovedeşte un ilustru continuator al predecesorului său.

Pentru cei care nu ştiu, amintesc că domnul Cîmpeanu este doctor inginer, Rector la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, profesor universitar şi conducător de doctorat la aceeaşi universitate, Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România, vicepreşedinte al Centrului de Excelenţă în Cercetare - BIOTEHNOL. Sorin Cîmpeanu are o vastă experienţă în domeniul ştiinţific şi al cercetării, fiind autorul a peste 90 de articole ştiinţifice şi cărţi de specialitate.

Ce face domnul ministru, cel care a preluat această funcţie din înaltele calităţi enumerate? Face ce ştiu cel mai bine oamenii ridicaţi peste noapte din locurile lor şi puşi miniştri, adică gafează şi dă peste cap tot procesul de învăţământ, cu puţin timp înaintea terminării anului şcolar în curs.

Concret, domnul ministru al Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, probabil după îndelungi cercetări, a ajuns la concluzia că trebuie musai să-şi pună şi el amprenta în procesul de modernizare, reformare şi restructurare a învăţământului românesc. Ca fin cercetător ce este, a considerat de cuviinţă să dispună organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de inspectori şcolari din cadrul organigramelor Inspectoratelor Şcolare Judeţene din toată ţara, taman în perioada mai-iunie a.c., adică exact în perioada în care se desfăşoară toate examenele de sfârşit de an - teze, admiteri, capacitate, bacalaureat, teste de competenţe, etc. Din această cauză, nu e de mirare că potenţialii candidaţi din cadrul Inspectoratelor Şcolare Judeţene din ţară nu se mai pot concentra la munca uriaşă pe care o au de făcut în acest final de an şcolar, deoarece ei trebuie să fie focusaţi pe propriile examene pe care le au de susţinut pentru a-şi păstra funcţiile. Halal reformă!

Din păcate, acest mod de a "creşte" calitatea educaţiei naţionale nu este singular. Acelaşi ministru, tot după o profundă cercetare, a decis să organizeze concursurile pentru ocuparea funcţiilor de directori de şcoli în luna - ia ghiciţi -! septembrie, adică în luna în care va începe viitorul an şcolar şi revin copiii la cursuri. Este la mintea cocoşului să realizezi că un director de unitate şcolară care va avea de susţinut concursul pentru post nu îşi va mai bate capul cum se cuvine în vară pentru a pregăti şcoala respectivă, deoarece el nu ştie dacă va mai fi director. Şi atunci, să vezi potrivire în repetare, iar vom începe anul şcolar nepregătiţi, cu şcoli neautorizate sanitar, cu investiţii neterminate şi cu bugete secătuite...

Cine suferă de pe urma acestor reforme de tip Cîmpeanu? Evident, copiii noştri, bieţii elevi rătăciţi într-un învăţământ de tranziţie, cu peste 2.000 de şcoli care au grupurile sociale în curte, şi pentru care părinţii fac eforturi disperate să-i trimită să înveţe carte.

Domnul George Ionescu:

"Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă"

Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) a stabilit ziua de 28 aprilie ca Zi mondială a sănătăţii şi securităţii în muncă, aceasta trăgând un semnal de alarmă asupra accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale apărute în urma utilizării necorespunzătoare a echipamentelor de protecţie şi a substanţelor chimice.

În fiecare an, această zi este celebrată sub diverse teme, cea din acest an desfăşurându-se sub sloganul "Alăturaţi-vă şi contribuiţi la crearea unei culturi de prevenţie în domeniul SSM". O cultură naţională a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă este cultura în care dreptul la un mediu de lucru sănătos şi sigur este respectat la toate nivelurile, în care angajatorii şi angajaţii lucrează la crearea acestuia printr-un sistem de drepturi, responsabilităţi şi obligaţii stabilite. Potrivit articolului OSHwiki publicat de EU - OSM, "Valorile esenţiale pentru dezvoltarea unei culturi de prevenire în domeniul SSM sunt implicarea socială, justiţia, încrederea, sustenabilitatea, participarea, rezilienţa şi flexibilitatea, precum şi dezvoltarea şi creşterea economică."

În fiecare an, Programul privind Sănătatea şi Securitatea în Muncă şi de Mediu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii pregăteşte un raport ce serveşte drept argument pentru tema aleasă pentru Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă.

Celebrarea acestei zile este un bun prilej de conştientizare şi informare a angajatorilor şi lucrătorilor privind riscurile la locul de muncă, precum şi mijloacele de aplicare a prevederilor legale.

Domnul Molnar Zsolt:

Ne-am obişnuit ca în ultimii ani să apară din când în când unele studii din domeniul ştiinţelor sociale care să şocheze opinia publică. Aflăm destul de des în urma unor studii sociologice că România se află în partea inferioară a unor clasamente internaţionale care arată nivelul de trai sau nivelul de civilizaţie. Ultima cercetare apărută nu plasează ţara într-un top mondial, ci vorbeşte despre caracteristicile populaţiei ei. Este vorba despre o cercetare care a disecat psihologia poporului român şi care ne prezintă mai multe concluzii interesante.

Conform cercetătorilor, multe dintre stereotipurile care sunt impregnate în conştiinţa colectivă a poporului român sunt mai degrabă aspiraţii ale persoanelor, nicidecum stadiul actual al profilului lor psihologic. Mai mult, cercetătorii spun că de multe ori declararea unor valori considerate moderne se face cu intenţia de a face o impresie bună. Totuşi, rezultatele cercetării în cauză arată că există un mare potenţial de dezvoltare în domeniul valorilor culturale specifice civilizaţiilor democratice şi moderne. Luând în calcul relaţia dintre psihologie, un element interior, şi contextul cultural, de natură exterioară, concluzia cercetătorilor este că mediul sociocultural actual din România nu facilitează o valorificare mai mare a potenţialului. Etica şi răsplata muncii, relaţiile şi ierarhia socială, caracteristicile culturale şi ideologice sunt elemente care ne împiedică să ne exprimăm la potenţialul maxim.

Iar aici intervine rolul celor care conduc societatea din România. Ştim foarte bine că rezultatele diferitelor cercetări se traduc foarte greu în politici publice şi texte de lege. Dar, citind aceste concluzii, trebuie să conştientizăm faptul că este nevoie de mult mai mult decât de legi ce rezolvă probleme de urgenţă. Pe baza acestor cercetări trebuie să ajungem la subiectele profunde ce determină caracteristicile unei societăţi şi să acţionăm şi la nivelul conştiinţei colective, la nivelul socio-cultural şi psihologic. Nu vom progresa fără schimbarea mentalităţilor. Şi totul începe de la cei care au fost aleşi să conducă destinele acestei ţări. Trebuie să ne schimbăm şi noi mentalitatea, ca apoi să putem influenţa mai departe mentalitatea colectivă. Altfel, vom rămâne întotdeauna surprinşi de statistici.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Lipsa de viziune a acestui Guvern ne îngreunează accesarea fondurilor europene în sectorul energetic"

În contextul în care energia este folosită ca un instrument foarte puternic în negocierea raporturilor de forţă în cadrul relaţiilor internaţionale şi al securităţii energetice, România poate deveni o ţară cu rol de producător şi furnizor de energie în regiune, deoarece însăşi poziţia ţării noastre reprezintă o oportunitate în acest sens.

Pentru a ajunge la stabilitate economică, nu trebuie să rămânem doar o ţară de tranzit a produselor energetice pentru regiunea Mării Negre. Beneficiind de un mix energetic extraordinar, format din gaz, hidrocarburi, cărbune, energie regenerabilă etc., dar şi de vecinătatea cu Marea Neagră, trebuie să negociem mai bine cu partenerii noştri economico-politici, astfel încât să se realizeze o diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze naturale, ridicând astfel gradul de securitate energetică în regiune.

La nivelul Uniunii Europene există un plan de finanţare a unor investiţii creat să consolideze reţelele de transport şi energie, prin îmbunătăţirea permanentă a infrastructurilor cheie, contribuind atât la stimularea competitivităţii, cât şi la creşterea numărului de locuri de muncă la nivel european.

În conformitate cu Strategia Europa 2020, obiectivele acestui plan vizează, pe de-o parte, eliminarea punctelor lipsă din aceste reţele, promovând astfel modalităţi inovative de transport, pe de altă parte, integrarea mai puternică a pieţei interne de energie, reducând astfel dependenţa energetică şi stabilizând securitatea în aprovizionare.

Investiţiile realizate prin "Mecanismul de conectare a Europei" trebuie să acţioneze ca un catalizator pentru atragerea unor fonduri suplimentare din sectorul privat şi public, conferind astfel credibilitate proiectelor de infrastructură. Pentru prima dată, Comisia Europeană propune un instrument de finanţare unic pentru cele două sectoare, respectând astfel angajamentul de a simplifica regulile şi de a crea sinergii.

Astfel, pentru modernizarea infrastructurii de transport în Europa, se vor investi 31,7 miliarde de euro, în vreme ce pentru sectorul energetic investiţia va fi de 9,1 miliarde de euro, scopul fiind acela de a îmbunătăţi conexiunile dintre diferite părţi ale UE.

În acest fel, prin intermediul celor două paliere, sunt atrase investiţii considerabile care au capacitatea să contribuie la eliminarea deficienţelor financiare şi a blocajelor la nivel european, facilitând astfel dezvoltarea permanentă a pieţei interne de energie.

Reţeaua de gaze a României este conectată cu cea a Ungariei şi a Republicii Moldova, dar niciuna nu îi asigură un grad ridicat de independenţă faţă de importurile ruseşti, întrucât din Ungaria se importă gaze ce provin tot de la Gazprom, iar în Republica Moldova, din motive tehnice, se exportă doar cantităţi foarte mici. În acest context, eu întreb, are Guvernul României o strategie în acest sens?

Având în vedere cele expuse mai sus, fac un apel clar pentru Guvernul României să pregătească fundamentat şi prin consultarea tuturor actorilor implicaţi programarea fondurilor europene pentru perioada 2014-2020 în sectorul energetic.

Pentru accesarea fondurilor europene Comisia Europeană aşteaptă de la statele membre documente de poziţie, prin care să vadă care este viziunea pe care statul membru o are pentru sectorul propus la finanţare.

România poate fructifica oportunităţile contextului actual de transformare tehnologică, economică şi geopolitică în domeniul energiei doar cu o bază instituţională adecvată, cu resurse umane specializate. Potenţialul de resurse minerale al României poate fi mult mai bine valorificat dacă actorii implicaţi sunt receptivi la noile tehnologii din domeniul energetic, care se succed în prezent cu o rată fără precedent.

Lipsa unei strategii naţionale în sectorul energetic şi lipsa unei comunicări eficiente a Guvernului, privind oportunităţile de finanţare ale sectorului, ne determină să fim nepregătiţi pentru accesarea fondurilor europene în acest domeniu al energiei.

Nu ne mai putem permite să pierdem oportunităţi, să ratăm un rol decisiv pe care îl putem juca, ca ţară, în construcţia Uniunii Europene Energetice. Avem obligaţia, ca stat cu un potenţial fantastic din punct de vedere energetic, de a ne forma capacitatea de a accesa şi utiliza în grad ridicat fondurile şi instrumentele financiare europene pentru dezvoltarea infrastructurii energetice.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Guvernul Ponta împiedică România să se alinieze modelelor de bune practici din Europa privind valorificarea averilor confiscate"

Prin încă o ordonanţă de urgenţă emisă în decursul acestei luni, Guvernul Victor Ponta împiedică România de a se alinia modelelor de bune practici din Europa privind valorificarea averilor confiscate.

În mod netrasparent, fără consultare publică, prin Ordonanţa nr. 7/2015, averile confiscate vor fi valorificate, cu prioritate, prin utilizarea acestora de către instituţiile publice. Astfel, Guvernul ignoră prevederile Planului naţional de acţiune pentru implementarea SNA 2012 -2015 care stabileşte adoptarea de măsuri legislative şi instituţionale care să permită o bună administrare a bunurilor sechestrate şi confiscate, precum şi reutilizarea acestora în programe sociale sau de prevenire a criminalităţii, neţinând cont nici de directivele Uniunii Europene sau cele mai bune practici europene.

Ce se întâmplă în statele membre UE?

Ţări precum Italia, Belgia, Bulgaria, Franţa, Spania, Luxemburg, dau dovadă de bune practici privind reutilizarea socială a bunurilor confiscate din infracţiuni prin două modele, şi anume: reutilizarea directă în scopuri sociale a bunurilor confiscate şi reutilizarea în scopuri sociale a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor confiscate prin înfiinţarea unor fonduri specializate. În Italia, spre exemplu, bunurile imobile confiscate din infracţiuni sunt transferate autorităţilor locale, care împreună cu organizaţiile neguvernamentale le refolosesc în proiecte sociale.

Ce se întâmplă în România?

În locul îmbunătăţirii legislaţiei, a lărgirii cadrului reutilizării sumelor confiscate în raport cu cele mai bune practici europene, a sprijinirii încheierii de protocoale şi parteneriate între toţi factorii interesaţi pentru gestionarea bunurilor, Guvernul vine cu o ordonanţă de urgenţă prin care, prioritar, bunurile imobile confiscate pot fi atribuite instituţiilor publice, excluzând societatea civilă.

Prin atitudinea Guvernului Ponta, de a da în grabă o "soluţie", fără o analiză şi o consultare publică, ţara noastră pierde şansa de a transmite un mesaj puternic împotriva criminalităţii, de sprijin pentru victimele infracţiunilor şi pentru cei care se opun ilegalităţilor. Bunurile confiscate de la infractori nu vor putea fi redate vizibil societăţii, ci vor fi în continuare ascunse prin înţelegeri politice şi îşi vor pierde urma, în condiţiile în care avem nenumărate domenii şi comunităţi locale care trebuie susţinute şi au nevoie de sprijin.

Mai mult decât atât, ordonanţa de urgenţă ignoră cerinţele şi amendamentele transmise de cetăţeni şi de cele mai puternice organizaţii neguvernamentale, care au solicitat reutilizarea socială a imobilelor confiscate, după modelul din statele membre ale Uniunii Europene.

Consider că această nouă abordare care propune ca bunurile/sumele confiscate să fie reinvestite în proiecte sociale de interes public, proiecte ale organizaţiilor neguvernamentale acreditate ca prestatori de servicii sociale, finanţarea proiectelor educaţionale, a copiilor nevoiaşi, folosirea de comunităţile locale în scopuri sociale ar trebui să fie o prioritate atunci când vorbim despre legislaţia în domeniu.

Guvernul trebuie să ţină cont că modul de valorificare a bunurilor confiscate măsoară eficacitatea sistemului judiciar.

Doamna Cornelia Negruţ:

"România revine la statutul de mare exportatoare de produse agroalimentare"

Excedentul comercial al schimburilor de produse agroalimentare din ultima perioadă a cunoscut un salt extrem de pozitiv, fiind de 514,3 milioane euro, în creştere cu 58,3% comparativ cu soldul pozitiv de 324,9 mil. euro înregistrat anul anterior. România a exportat astfel produse agroalimentare în valoare totală de 5.409,6 mil. euro, cu 311,5 mil. euro mai mult faţă de anul precedent (+6,1%), în timp ce importurile, în sumă de 4.895,3 mil. euro, au crescut în ritm mai lent, depăşind cu 2,6% valoarea din anul 2013.

Dacă 2013 a fost primul din ultimii 20 de ani cu balanţa comercială pozitivă pentru schimburile de produse agroalimentare, iată că anul anterior a adus cel mai bun rezultat din punct de vedere al excedentului comercial din ultimii 25 de ani, respectiv de 514,3 milioane euro. Raportat la anul precedent, valoarea livrărilor intracomunitare de produse agroalimentare s-a majorat cu 10,7%, în timp ce exporturile către ţările terţe au scăzut cu 0,3%. Achiziţiile din statele membre UE au crescut cu 3,2%, iar cele din ţări terţe s-au menţinut la acelaşi nivel ca în 2013.

Principalele produse agroalimentare exportate au fost: grâu (aproape 5,0 mil. tone pentru 959,4 mil. euro), porumb (3,7 mil. tone / 755,1 mil. euro), ţigarete, seminţe şi ulei de floarea-soarelui, seminţe de rapiţă, orz, animale vii din specia ovine sau caprine, carne de pasăre, precum şi animale vii din specia bovine. Comparativ cu încasările obţinute în 2013, volumele majorate exportate de ţigarete şi seminţe de rapiţă au adus un plus de 193,1 mil. euro (total 699,1 mil. euro) şi, respectiv, 145,7 mil. euro (total 338,3 mil. euro). Exportul de nuci e performant, în condiţiile creşterii cu 22,8% a cantităţii livrate, precum şi a preţului unitar, iar încasările au crescut cu 55,6% faţă de anul 2013, la 60,4 mil. euro.

Carnea de porc, şroturile de soia, produsele de brutărie-patiserie, diferitele preparate alimentare şi ciocolata s-au situat pe primele locuri în structura importurilor agroalimentare din 2014, după ponderea valorică în total import. Faţă de anul 2013, facturile au fost mai mari în principal la tutun brut (total 162,4 mil. euro, reprezentând o creştere cu 27,9%), carne de pasăre (146,1 mil. euro, +19,2%), ciocolată (163,6 mil. euro, +16,3%) şi carne de porc (286,1 mil. euro, +6,5%).

Zahărul, produs care se situa în mod tradiţional pe primul sau al doilea loc în topul importurilor alături de carnea de porc, a marcat o scădere semnificativă a importurilor (mai puţin cu 47,9 mii tone, respectiv 60,8 mil. euro), sub presiunea cantităţilor de zahăr din sfeclă produse suplimentar în 2014, acesta clasându-se pe locul 10 în top importuri, după cafea. Valori în scădere ale importurilor s-au mai înregistrat la: grâu (-6,8 mil. euro), ţigarete (-29,8 mil. euro), lapte şi smântână (-8,3 mil. euro), ape minerale care conţin zahăr şi seminţe de floarea-soarelui.

Uniunea Europeană a fost principalul partener în comerţul agricol al României în anul 2014: livrările de produse agroalimentare către această destinaţie au avut o pondere valorică de 61,0% (58,4% în 2013), iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 81,4% (80,9% în 2013).

Iată, aşadar, premise pozitive pentru ca o astfel de creştere benefică a excedentului comercial al schimburilor de produse agroalimentare să contribuie şi mai convingător la progresul şi dezvoltarea României, dar şi la creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Responsabilitatea socială corporativă"

Grupul PNL din Camera Deputaţilor a organizat în data de 23 aprilie o dezbatere care a avut ca temă responsabilitatea socială a marilor companii, în contextul în care ţara noastră va trebui să transpună până la data de 6 decembrie 2016 Directiva 2014/95/EU.

Această directivă a fost adoptată în decembrie 2014 şi modifică Directiva 2013/34/UE privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi.

Atenţia pe care PNL a acordat-o întotdeauna mediului privat este unul dintre motivele pentru care s-a propus dezbaterea acestui act care prevede obligativitatea firmelor care au mai mult de 500 de angajaţi să raporteze şi activităţile non-financiare prin intermediul cărora se reflectă impactul acestora în societate, asupra mediului, a propriilor angajaţi şi a bunei guvernanţe.

De asemenea, se urmăreşte creşterea gradului de transparenţă şi performanţa companiilor europene în ceea ce priveşte impactul asupra mediului şi impactul în societate, contribuind astfel la dezvoltarea pe termen lung a mediului economic şi la creşterea numărului locurilor de muncă.

Presiunea socială asupra mediului de afaceri a crescut în ultimii ani, iar sustenabilitatea a început să ocupe un loc tot mai important în preocupările companiilor, performanţa non-financiară fiind un capitol luat în calcul în strategiile de investiţii. Ca urmare, un număr tot mai mare de companii au publicat informaţii non-financiare în rapoartele anuale sau în rapoarte separate.

Cu toate acestea, în acest moment mai puţin de 10% dintre cele mai mari companii europene raportează astfel de informaţii, iar dintre acestea mai mult de jumătate sunt din Marea Britanie, Germania, Spania şi Franţa, state membre care au dezvoltat o legislaţie ambiţioasă în acest domeniu.

Conform Directivei 2014/95/UE, declaraţia non-financiară pe care o va depune fiecare mare companie trebuie să se refere la patru aspecte considerate importante: aspecte de mediu, aspecte sociale şi de personal, aspecte privind respectarea drepturilor omului şi cele privind combaterea corupţiei şi a dării de mită.

Având în vedere modificările care vor trebui operate pentru a pune în acord textul directivei cu legislaţia românească, perioada care a rămas până la data impusă pentru adoptare este foarte scurtă, Ministerul Finanţelor Publice fiind obligat să asigure dezbaterea publică din perspectiva tehnicii legislative pentru actele normative prin care se vor transpune cele două directive, Directiva 2013/34/UE şi în mod special Directiva 2014/95/UE.

Adoptarea unui cadru de raportare naţional sau internaţional, indiferent de complexitatea lui, va presupune costuri de timp, de resurse umane şi financiare, dar această directivă este o oportunitate pe care România o poate folosi pentru a transforma mediul de afaceri într-un mediu transparent şi responsabil.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Comisia de buget, finanţe din Senat a eliminat din proiectul noului Cod fiscal prevederea prin care accizele la carburanţi ar urma să se reducă de la 1 ianuarie 2016. Totul s-a întâmplat în şedinţa de săptămâna trecută, fiind propus un amendament prin care impozitul pe dividende scădea la 5%, în loc de a fi eliminat, aşa cum era trecut în proiectul de Cod fiscal.

Textul proiectului de Cod fiscal prevedea diminuarea nivelului accizelor la motorină de la 1.897,08 lei/1.000 litri la 1.518,04 lei/1.000 litri (cu 20%). De asemenea, la benzina fără plumb nivelul accizelor se diminua de la 2.035,40 lei/1000 litri la 1.656,36 lei/1000 litri (cu circa 19%), iar la benzina cu plumb de la 2.327,27 lei/1000 litri la 1.948,23 lei/1000 litri (cu circa 18%).

"Acciza propusă de noi în Codul fiscal să fie redusă de anul viitor la combustibil a fost eliminată săptămâna aceasta de către Senat, de către Comisia de buget din Senat. Asta înseamnă pe buget un efort mai mic cu trei miliarde şi ceva de lei aproximativ. Aceasta este o propunere a Comisiei de buget din Senat, să vedem exact cum iese din plenul Senatului şi, mai ales, din Camera Deputaţilor unde efectiv se va decide forma finală a Codului fiscal", a declarat ministrul transferat de la Fonduri Europene la Finanţe Publice.

Cum ar trebui citită, de fapt, această informaţie? Ce înseamnă majoritatea în Comisia de buget, finanţe din Senat? Nu cumva PSD&company? Din 11 membri, PNL are doar 5, deci ... încercarea de a împiedica un astfel de vot a fost în zadar.

Să ne amintim că atunci când a fost introdusă acciza suplimentară pe carburanţi, unii reprezentanţi ai Guvernului au susţinut că banii colectaţi din această taxă vor fi utilizaţi pentru construcţia de autostrăzi.

La scurt timp, premierul Ponta a spus că nu s-a înţeles bine şi că sumele colectate din această acciză vor fi folosite pentru modernizare şi lucrări de infrastructură, fiind aprobat de curând de colegul Teodorovici care a declarat că sumele colectate din acciza suplimentară "se vor regăsi în acele lucrări de infrastructură".

Şirul declaraţiilor continuă în acelaşi mod, Victor Ponta, în calitatea sa de premier şi preşedinte al PSD, exprimându-şi speranţa că toate partidele parlamentare vor susţine proiectul noului Cod fiscal, iar PNL nu va vota împotriva acestuia.

"Sunt absolut convins că România are de beneficiat din punct de vedere economic din prevederile noului Cod fiscal. Sigur, se pot face ajustări, se pot face îmbunătăţiri, dar sper şi îmi doresc ca PNL să nu voteze împotriva Codului fiscal, ar fi pur şi simplu politicianism."

Nu ştiu despre ce politicianism vorbeşte domnul Ponta. Poate despre faptul că el, ca un "băiat bun" promite reduceri şi eliminări de taxe, iar Parlamentul "cel rău" nu îl lasă să îşi îndeplinească promisiunile.

Trebuie să fii naiv ca să crezi că soldăţeii disciplinaţi ai PSD ies din rând şi votează împotriva dispoziţiilor de la Palatul Victoria.

Până unde merge dublul limbaj al guvernării? Vom vedea atunci când proiectul în cauză va ajunge la Camera Deputaţilor.

Să sperăm că atunci Ponta îşi va aduce aminte şi de calitatea sa de deputat şi va participa la votul din plen. Sau va proceda ca în cazul proiectului privind pensiile speciale ale parlamentarilor şi va declara: "Nu sunt deputat, sunt preşedintele PSD, prim-ministru..."?

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul Ponta - Guvernul promisiunilor deşarte"

La capitolul promisiuni deşarte şi invenţii cu brevet marca PSD, în mod evident locul de campion absolut rămâne ocupat, de vreo 25 de ani, de către nimeni altul decât de acest mare partid-stat - PSD, fără nicio şansă de detronare de către vreun alt partid din România.

Şi am putea, în acest sens, să enumerăm o mulţime din marile promisiuni de campanie ale PSD, care au rămas şi până în prezent doar la stadiul de sfoară-n ţară pentru publicul larg sau de fumigene pentru obţinut lacrimi de bucurie pe moment, dar ar putea scrie câteva volume, pentru a le putea cuprinde pe toate.

Ar fi de amintit, totuşi, aici, povestea psd-istă cu sutele de km de autostradă promişi de către cuplul Ponta-Şova şi materializaţi doar în vreo câteva zeci de km, în decurs de trei ani de guvernare.

Sau ar trebui menţionată cea privind mult promisa reformă din sănătate care, din păcate, nu se remarcă decât prin nepăsarea faţă de gravele probleme din sistem, faţă de exodul masiv al medicilor şi al asistentelor, nepăsare care face din ce în ce mai des victime nevinovate, chiar în rândul copiilor, sau care poate conduce la declanşarea a numeroase epidemii în România, ca urmare a neglijenţei Guvernului actual de a se ocupa de campaniile de vaccinare.

Ce să mai vorbim de dezastrul din educaţie, care a lăsat copiii din clasele primare fără manuale, Guvernul Ponta pretinzând că pregăteşte pentru aceştia manuale ultramoderne, digitale, fără a lua însă în considerare faptul că elevii din mediul rural, care învaţă încă în şcoli improvizate, cu toalete prin curte şi fără autorizaţii sanitare, nu ar putea avea, în mod real, nicio posibilitate de a accesa astfel de manuale.

Să mai amintim, oare, despre trâmbiţarea nesfârşită a aplicării unor legi, ba din 2014, ba din 2015, sau, mai la anul, poate din 2016, cum sunt Legea salarizării unitare sau Legea voucherelor de vacanţă, legi al căror termen de aplicare a rămas doar la stadiul de tergiversare prin sertarele Guvernului sau ale puterii parlamentare, lăsând astfel loc unor discrepanţe uriaşe între grilele salariale ale diferitelor categorii de funcţionari şi nemulţumind profund atât profesorii, cât şi medicii sau funcţionarii din administraţia locală, în cazul celei dintâi legi?! În cazul Legii privind voucherele de vacanţă, Guvernul Ponta a reuşit, până în prezent, doar trista "performanţă" de a anula iar vacanţele a peste un milion de bugetari şi în acest an.

În schimb, acelaşi Guvern Ponta se ţine de invenţii guvernamentale nemaiîntâlnite în vreo altă ţară europeană! Cum este posibil ca un premier care, atunci când se afla în opoziţie, condamna vehement modul de guvernare al altor premieri, din cauza utilizării excesive a ordonanţelor de urgenţă, iar de când se află la putere, tot domnul Ponta este cel care, deşi susţine public că va reduce substanţial numărul O.U.G., în realitate îşi pune semnătura pe tot felul de ordonanţe mamut: 26 de ordonanţe de urgenţă într-una, sau 4 O.U.G. la pachet, doar, doar o număra Comisia de la Veneţia mai puţine decât cele adoptate în realitate...

Domnul Vasile Varga:

"Guvernul Ponta fură proiectele liberale, dar se jură că sunt originale"

Culmea ipocriziei, a fariseismului şi a demagogiei politice o întâlnim, bineînţeles, la Guvernul Ponta care, lipsit complet de originalitate legislativă şi de idei benefice pentru cetăţenii săi, a ajuns să-şi însuşească tot ce este liberal: de la programul de guvernare iniţiat de PNL, până la politicile şi proiectele liberale!

Astfel, mai nou, Guvernul Ponta a ajuns să se laude că face fapte bune, dând copy-paste unui proiect al Grupurilor parlamentare ale PNL, după ce, acelaşi Guvern Ponta l-a respins şi motivat ca fiind nefondat şi nesustenabil, atunci când a trebuit să dea un punct de vedere al Guvernului!

Despre ce este vorba? Despre un furt incredibil, nemaiîntâlnit, până în prezent, pe vreo altă scenă politică europeană, bun de înregistrat în Cartea celor mai tari prestidigitatori!

Noi, liberalii, am depus în iunie 2014, Proiectul de Lege pentru modificarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acest proiect a primit de la Guvernul Ponta, chiar în timpul campaniei prezidenţiale, aviz negativ pe motiv că "persoanele persecutate din motive politice beneficiau deja, pe lângă indemnizaţie, de alte facilităţi cuantificabile în bani" şi că măsurile liberale "nu pot fi acceptate în contextul economic actual, având în vedere evoluţia prognozată a indicatorilor macroeconomici", apoi a rămas timp de opt luni uitat prin sertarele Senatului şi trimis în luna februarie a.c. spre dezbatere la Camera Deputaţilor, unde zace şi în prezent.

Dar atunci, care este explicaţia faptului că acelaşi proiect liberal care a fost copiat în proporţie de 99%, de la expunerea de motive, până la textul legii propuse şi preluat ulterior sub marca Guvernului PSD - şi acest lucru îl putem dovedi printr-un test simplu -, a ajuns a fi bun de adoptat şi de promovat, deşi cel liberal fusese respins de către acelaşi Guvern, chiar sub semnătura premierului Ponta?!

Singura motivaţie a acestui furt al iniţiativei liberale constă, evident, în faptul că Guvernul Ponta şi-a dat seama în plină campanie electorală de utilitatea proiectului PNL, încercând, astfel, prin plagierea lui, o nouă manevră de tip electoral, având în vedere că legea respectivă vizează zeci de mii de persoane oprimate de regimul comunist.

Cum este posibil ca premierul Ponta să semneze cu mâna dumnealui acea avizare negativă a iniţiativei noastre liberale privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, motivând respectiva decizie, după cum am precizat mai sus, iar apoi să-şi însuşească complet proiectul ca şi când dumnealui şi echipa sa l-au inventat?

Oare noi, liberalii, ar trebui să ne înregistrăm la OSIM proiectele legislative, ca să nu mai riscăm să ajungă a fi însuşite, cu punct şi virgulă, de către PSD şi Guvernul Ponta, sau cum ar trebui să procedăm oare cu astfel de fapte reprobabile, domnilor de la putere, ca să vă recunoaşteţi plagiatele?!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Mii de fermieri din România riscă să intre în faliment, ca urmarea eliminării cotelor la lapte"

Unde este Guvernul Ponta când trebuie să-i sprijine?

De la 1 aprilie a.c., Uniunea Europeană a eliminat sistemul de cote la lapte, după trei decenii în care acest mecanism a funcţionat pentru a ţine în frâu creşterea producţiei. Cotele de lapte au fost introduse în Uniunea Europeană în anul 1984 şi au fost eliminate prima dată în 2003, la cererea statelor membre. Un an mai târziu, au fost reintroduse ca urmare a revizuirii politicii agricole comune. Dar, în urma numeroaselor presiuni ale marilor producători şi procesatori europeni, astăzi UE a decis ridicarea definitivă a acestor cote. În acest context, România va deveni o piaţă interesantă pentru producătorii europeni cu supraproducţie, acest lucru însemnând şi o presiune suplimentară pe micile ferme locale.

Astfel, mii de fermieri mici din România, printre care şi cei din judeţul Braşov, care au avut anul trecut livrări directe de peste 42.000 de tone de lapte, sunt ameninţaţi de faliment după luarea acestei decizii de către Uniunea Europeană care stabilea, practic reglementa, cantitatea de lapte şi produse lactate ce putea fi comercializată fără impunerea unei taxe.

Micii fermieri spun că singura lor şansă de supravieţuire ar fi fost ajutorul guvernamental pentru a se asocia ca să facă faţă concurenţei marilor companii, care nu mai au de acum deloc restricţii în ceea ce priveşte nivelul producţiei de lapte, dar aceste asocieri trebuiau pregătite din timp, iar fermierii ar fi avut, evident, mare nevoie de sprijinul Guvernului Ponta în acest sens.

Mai mult decât atât, având în vedere că se ştia de foarte multă vreme faptul că marile beneficiare ale acestei prevederi vor fi ţările care au ferme mari, cum sunt: Olanda, Irlanda şi Franţa, iar marile pierzătoare vor fi exact ţările venite în UE după anul 2004, printre care se numără şi România, Guvernul actual avea toate motivele şi tot timpul necesar să pregătească un set consistent de măsuri care să aibe rolul de a proteja micii fermieri autohtoni.

"Eliminarea cotelor de fapt este o lovitură pentru noi, pentru producătorii autohtoni, pentru că din momentul ăsta vine laptele din altă parte", susţin fermierii noştri, care au ajuns deja să-şi arunce laptele la canal sau să hrănească animalele din gospodărie cu el, deoarece nu mai au nicio şansă să se bată cu marii producători europeni, rămânând astfel exclusiv la mâna procesatorilor, care pot renunţa oricând la contractele de preluare a laptelui românesc în favoarea celui de import.

Ce să mai vorbim despre faptul că Guvernul Ponta a stat liniştit până la 1 aprilie a.c. şi a catadicsit să reacţioneze palid doar când s-a trezit în faţa Palatului Victoria cu un protest al fermierilor producători de lapte, dându-le în acea zi o parte din subvenţiile pe care le aşteptau de luni de zile...

Deci, stimaţi guvernanţi, ce aveţi de gând să faceţi pentru salvarea fermelor româneşti, ce măsuri intenţionaţi să luaţi, măcar în al treisprezecelea ceas, pentru o industrie în pragul falimentului?!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Legile româneşti nu pot fi încălcate de deciziile instanţelor europene"

Judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului au comunicat, la finele săptămânii trecute, decizia prin care Primăria Năvodari este obligată să semneze autorizaţia de construcţie a unei gropi de deşeuri industriale, ca urmare a cererii depuse de SC Ecological Center SA. Decizia CEDO este una cel puţin surprinzătoare, în condiţiile în care instanţele din România au decis că documentaţia depusă de firma în speţă conţinea mai multe documente false, la data respectivă reprezentanţii Ecological Center fiind acuzaţi de uz de fals în formă continuată.

Conform proiectului, aici ar urma să fie aduse zilnic 6.000 de tone de deşeuri provenite din diverse sectoare de activitate, de la produse chimice din hidrometalurgia neferoasă, la deşeuri din procesele termice sau organice, depozitate pe o suprafaţă de aproape 30 de hectare.

Administraţia locală, semnalând pericolul de contaminare, a organizat în anul 2010 şi un referendum pe tema construirii unui depozit de deşeuri la Năvodari, 90% din populaţie respingând categoric un astfel de proiect. Cu toate acestea, reprezentanţii Ecological Center SA s-au adresat CEDO şi au reuşit să obţină câştig de cauză. "Prin hotărârea sa din 17 martie 2015, CEDO a constatat că autorităţile naţionale nu au depus suficiente eforturi pentru a asigura executarea deplină şi într-un termen rezonabil a titlului executoriu convocat de reclamantă. Pentru aceste motive, CEDO a obligat statul român să asigure executarea, prin cele mai adecvate mijloace, a sentinţei civile nr. 759/12.08.2009 a Tribunalului Constanţa, confirmată prin Decizia nr. 63/CA/28.01.2010 a Curţii de Apel Constanţa, în termen de trei luni de la data pronunţării hotărârii", se arată în actul pe care l-a primit administraţia publică din Năvodari de la Ministerul Afacerilor Externe.

Decizia forului european a stârnit o serie de dispute şi intrigi din partea celor direct implicaţi, sănătatea locuitorilor zonei şi a turiştilor fiind primordială.

Conştient de gravitatea situaţiei, în calitate de deputat al Colegiului uninominal nr.1 din Circumscripţia electorală nr.14 Constanţa, am iniţiat încă din anul 2010, alături de senatorul Puiu Haşotti, un proiect de Lege privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre. Iniţiativa legislativă comună s-a născut tocmai din dorinţa de a veni în sprijinul năvodărenilor şi de a stopa construirea acestui depozit de deşeuri, dar, din păcate, aceasta a fost respinsă de către Parlament la vremea respectivă. De ce amintesc acest lucru? Publicată în Monitorul Oficial, O.U.G. nr.38/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.597/2001 este cea în măsură să îi protejeze pe locuitorii oraşului Năvodari, dar şi pe cei care aleg să-şi petreacă vacanţele pe litoralul Mării Negre, dar consider că acest act normativ nu este suficient, ci trebuie completat de urgenţă. În acest sens, le voi propune, în perioada imediat următoare, colegilor mei, parlamentari de Constanţa, să reluăm procedura parlamentară referitoare la iniţiativa privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre şi să convingem parlamentarii din toate grupurile parlamentare că o astfel de lege este mai mult decât necesară pentru a putea fi astfel validată cât mai rapid de Parlament.

Sunt convins că această lege care trebuie promovată nu poate fi încălcată nici măcar de o instituţie europeană. Pe această cale, îmi exprim convingerea că statul român va apăra dreptul locuitorilor din Năvodari, şi nu numai, prin respectarea legilor în vigoare. De aceea, îi îndemn pe cei direct implicaţi să nu acţioneze sub impulsul momentului, pentru că legile adoptate nu pot fi nerespectate şi nici nu permit abuzuri. De asemenea, cer Ministerului Afacerilor Externe să clarifice urgent, prin reprezentanţii săi, situaţia creată de decizia instanţei europene.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Guvernul trebuie să respecte drepturile cadrelor didactice"

De-a lungul istoriei, educaţia şi-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizaţiei, culturii umanităţii, pentru creşterea gradului de ordine şi raţionalitate în viaţa socială, pentru cultivarea valorilor spirituale şi conferirea în acest fel a unui statut elevat condiţiei umane.

Filosoful german Immanuel Kant aprecia că educaţia contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societăţii: "este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educaţie şi că se poate ajunge a i se da o formă care să-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc".

Este mai mult decât evident faptul că, pe bună dreptate, nici în zilele noastre un stat normal, care se pretinde democratic şi care îşi pune la păstrare toate speranţele sale de dezvoltare "în banca" generaţiilor următoare, nu poate avea pretenţii că investeşte în viitorul său şi al copiilor săi, dacă nu construieşte un sistem de educaţie viabil şi puternic, în care toate părţile implicate, profesorii, elevii şi părinţii acestora, să beneficieze, într-adevăr, de toate drepturile şi, în consecinţă, de un act de educaţie de înaltă calitate.

Dar, pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie, evident, ca guvernele în funcţie să-şi facă datoria; şi asta, în primul rând, faţă de cadrele didactice ale căror probleme, cauzate de salarizare şi de nerespectarea drepturilor acestora, conduc la nenumărate repercusiuni, generând un mediu demotivant şi frustrant în care dascălii noştri îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, susţin faptul că trebuie încheiată, odată pentru totdeauna, etapa în care profesorii au reprezentat tagma de sacrificiu a ţării. Prin modificarea substanţială a Legii nr.63/2011 le redăm, astfel, profesorilor drepturile salariale care le-au fost tăiate în perioada de criză.

Consider că reintroducerea unui spor de 15% la salariul de bază al tuturor profesorilor care au dobândit un titlu ştiinţific de doctor este una dintre măsurile care trebuie aplicate, precum şi alte drepturi, cum ar fi acordarea unui procent de stimulare, de minim 2,5%, calculat la fondul lunar de salarii, acordarea tichetelor de vacanţă, dar şi a celorlalte drepturi care le-au fost tăiate profesorilor, începând din anul 2009.

Cele mai multe cadre didactice din România şi, în special, cele tinere, dar şi personalul auxiliar din învăţământul românesc, muncesc, din păcate, în condiţii indecente de salarizare. Din acest motiv ele nu au nevoie doar de promisiuni de campanie, ci de fapte şi de o strategie pe termen lung, care să asigure o abordare corectă a tuturor problemelor din sistemul de educaţie, inclusiv a celor salariale.

O salarizare precară a cadrelor didactice şi, implicit, o stare generală de nemulţumire a acestora nu poate avea decât consecinţe negative asupra actului de educaţie, fapt ce nu face altceva decât să frâneze potenţialul de dezvoltare al sistemului de învăţământ românesc.

Cred că acordarea unor salarii decente şi asigurarea unor condiţii raportate la celelalte state europene şi pentru profesorii noştri, care să corespundă cu adevărat efortului lor de a educa şi dezvolta generaţii întregi de elevi, reprezintă o necesitate absolută şi nu mai poate fi din nou invocat de către Guvern doar motivul imposibilităţii sacrificiului bugetar.

Domnul Victor-Gheorghe Manea:

"1 nu este egal nici cu 26, dar nici cu 4, domnule Ponta!"

Ca urmare a faptului că numărul ordonanţelor de urgenţă a reprezentat o bilă neagră în Raportul MCV, întocmit în prima lună a anului curent, premierul Victor Ponta a recurs la un subterfugiu inovator: în luna martie publica în Monitorul Oficial nr. 176 Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri (O.U.G. nr. 2/2015), în care îngrămădea, nici mai mult, nici mai puţin, decât 26 de ordonanţe de urgenţă.

La vremea respectivă atrăgeam atenţia, într-o declaraţie politică exact pe această temă, că această ordonanţă de urgenţă reprezenta "o amalgamare abracadabrantă, menită doar să înşele recomandările primite de la Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia" şi speram, asta şi ca urmare a dezbaterilor intense pe care le-a suscitat, că această malformaţie legislativă va trece în zona unicat, la capitolul "aşa nu!", că ea a fost doar o încercare de a testa terenul şi nu se va mai reedita.

Speram că Victor Ponta a înţeles mesajul pe care i l-a transmis nu numai opoziţia, ci şi reprezentanţii ONG-urilor - atunci, acestea îi solicitau demisia şi cereau Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională -, şi că nu va mai recurge la aceste tertipuri ieftine. Dar, din păcate, m-am înşelat! Săptămâna trecută, în şedinţa de Guvern de miercuri, Guvernul Ponta a aprobat o altă ordonanţă de urgenţă care înglobează, de această dată mai puţine, "doar" patru măsuri distincte: una dintre ele impozitează bacşişul cu 16%, alta se referă la introducerea unui sistem inteligent de plată a taxei de pod de la Cernavodă, iar alte două au în vedere obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, respectiv utilizarea unui împrumut de 110 milioane euro pentru reforma sistemului judiciar. Iarăşi, nicio legătură între ele!

Constatăm, astfel, făcând un simplu calcul matematic, că treizeci de acte normative sunt incluse în două ordonanţe de urgenţă. O "performanţă" demnă de un prestidigitator. Şi asta doar pentru a putea spune, la sfârşitul anului, că şi-a însuşit criticile şi a elaborat mai puţine ordonanţe de urgenţă.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Susţin interzicerea fumatului în spaţiile publice"

În 27 aprilie 2015 am participat la dezbaterea intitulată "Interzicerea fumatului în spaţii publice închise - o prioritate pentru sănătatea publică din România", manifestare care a avut loc la Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor. Dezbaterea a fost organizată de Forumul Tinerilor din România, cu susţinerea Coaliţiei "România Respiră".

"România Respiră" reprezintă cea mai amplă coaliţie a societăţii civile în direcţia asigurării dreptului fundamental la sănătate al populaţiei din România şi este formată în acest moment din peste 250 de organizaţii medicale, academice, de tineret şi protecţie a drepturilor copiilor şi a dreptului la sănătate.

Aproximativ 4,85 milioane de români fumează zilnic sau ocazional. Prevalenţa fumatului în România este de 26,7%, aşa cum arată raportul de ţară Global Adult Tabacco Survey (Studiul global privind fumatul la adulţi), lansat de Ministerul Sănătăţii. 24,3% dintre adulţii de 15 ani şi peste sunt fumători zilnici, iar numărul mediu de ţigări fumate într-o zi este de aproape 17 ţigări. Specialiştii susţin că unul dintre factorii declanşatori ai bolilor de plămâni îl reprezintă fumatul, iar rata îmbolnăvirilor cu afecţiuni pulmonare obstructive va creşte în următoarele două decenii.

În România, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în 2012 incidenţa cancerului de plămân la bărbaţi era peste media mondială, iar la femei - similară cu cea înregistrată în lume, iar 11.644 de persoane erau diagnosticate cu cancer pulmonar.

Din păcate, bolile de plămâni reprezintă cauza unuia din zece decese înregistrate în Europa, se arată într-un raport îngrijorător al Societăţii Europene de Boli Respiratorii.

În cadrul Dezbaterii "Interzicerea fumatului în spaţii publice închise - o prioritate pentru sănătatea publică din România", am propus organizatorilor implicarea activă a studenţilor din toate Universităţile de Medicină din ţară, în vederea susţinerii acestui proiect.

În încheiere, doresc să îmi exprim şi cu acest prilej, sprijinul total pentru propunerea legislativă care are ca obiect de reglementare interzicerea completă a fumatului în spaţiile publice, în scopul micşorării numărului de fumători activi şi pasivi, iniţiativă legislativă aflată în dezbatere parlamentară la Camera Deputaţilor.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Susţin reglementarea urgentă a profesiei de dietetician"

În contextul statisticilor îngrijorătoare privind obezitatea în rândul copiilor şi adulţilor, consider că reglementarea profesiei de dietetician - nutriţionist trebuie să devină o prioritate legislativă. Reamintesc faptul că Ziua Mondială a Sănătăţii, marcată pe 7 aprilie 2015, a pus în dezbatere siguranţa alimentară şi rolul acesteia în prevenirea multor boli. Aşadar, rolul dieteticienilor în orice societate devine foarte important. Este nevoie de aceşti specialişti în multe din unităţile sanitare publice şi private.

În sistemele medicale occidentale dieteticienii reprezintă o categorie de personal medical specializat în prescrierea detaliată a planurilor de nutriţie, la indicaţia medicului. Dieteticianul este instruit să elaboreze planuri pentru diabet zaharat, insuficienţă renală, realimentări, alimentaţie enterală şi parenterală, să alcătuiască meniuri pentru diferite afecţiuni, să instruiască personalul de la bucătăriile spitalului cu privire la alimentele de inclus în meniul de spital, pe considerente de preferinţe, apartenenţă religioasă, toleranţe, afecţiuni prezente etc. Din păcate, în ceea ce priveşte România, dieteticianul este o verigă lipsă în sistemul de sănătate, lipsă cu impact negativ asupra costurilor îngrijirilor de sănătate.

Din anul 2010, în Universităţile de Medicină şi Farmacie din ţară există primii absolvenţi cu specializarea de nutriţionist - dietetician. Din păcate, promoţiile de absolvenţi nu se pot angaja în sistem din cauza faptului că această profesie nu este încă recunoscută. Lipsa unei legi care să reglementeze corect acest domeniu permite oricărei persoane necalificate să practice această profesie.

În acest moment, la Camera Deputaţilor se află două propuneri legislative care au ca obiect de reglementare înfiinţarea profesiei de dietetician. În data de 20 aprilie, la Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, a avut loc o întâlnire de lucru la care au participat cadre didactice universitare, absolvenţi cu specialitatea nutriţie şi dietetică, precum şi parlamentari în vederea realizării unei singure iniţiative legislative care să reglementeze această profesie. După adoptarea acestei iniţiative legislative, nimeni nu va putea recomanda sau prescrie diete folosind titulatura de dietetician. Trebuie să ne aliniem la practica europeană şi internaţională în acest domeniu important pentru viitorul societăţii. Aşa cum spuneam, de alimentaţia sănătoasă depinde viitorul sănătăţii tuturor.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, vă rog, stimaţi colegi, să susţineţi această propunere legislativă, extrem de importantă şi necesară pentru sistemul de sănătate, care vine să reglementeze această profesie.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Clasa politică şi societatea civilă - luptă comună împotriva traficului de persoane"

Pe 22 aprilie 2015 a avut loc Conferinţa internaţională cu tema "Clasa politică şi societatea civilă - luptă comună împotriva traficului de persoane", organizată de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Grupul pentru combaterea traficului de persoane şi Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României, în colaborare cu Mişcarea Europeană pentru Politici Creştine (European Christian Political Movement - ECPM) şi European Freedom Network (FCN). Manifestarea s-a desfăşurat la Palatul Parlamentului şi au participat personalităţi din cadrul instituţiilor administraţiei naţionale, parlamentelor din statele membre ale Uniunii Europene, corpul diplomatic acreditat în România, precum şi reprezentanţi ai cultelor, ai mediului academic, ai organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi internaţionale, oameni de cultură şi numeroşi ziarişti.

În ultimul deceniu, traficul de fiinţe umane a devenit o problemă majoră, atât la nivel naţional cât şi internaţional, fenomenul, deloc episodic, implicând un număr mare de persoane, are profunde implicaţii de ordin social şi economic, afectează numeroase persoane şi ţări. Traficul de persoane este considerat una dintre infracţiunile penale cele mai grave la nivel mondial. Acest fenomen reprezintă o încălcare a drepturilor omului şi o formă modernă de sclavie.

Sunt salutare toate demersurile întreprinse de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, organism guvernamental care are ca scop coordonarea, evaluarea şi monitorizarea la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia. Totodată, agenţia este liantul între victima traficului de persoane şi organele de aplicare a legii, precum şi între acestea şi ONG-urile din ţară care oferă servicii în acest domeniu. Agenţia cooperează cu organizaţiile neguvernamentale române şi străine, precum şi cu organizaţiile interguvernamentale şi în vederea conştientizării opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane şi asupra consecinţelor acestuia.

Traficul de fiinţe umane reprezintă, fără îndoială, o provocare serioasă pentru societăţile moderne şi de aceea este nevoie de eforturi comune ale statelor pentru găsirea celor mai bune soluţii.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Săptămâna Europeană a Vaccinării"

În perioada 20 - 25 aprilie 2015 a avut loc Săptămâna Europeană a Vaccinării, eveniment aflat la cea de-a 10-a aniversare. În România, Campania de celebrare a Săptămânii Europene a Vaccinării este coordonată de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică.

Săptămâna Europeană a Vaccinării este o iniţiativă regională condusă şi coordonată de Biroul Regional pentru Europa al OMS şi implementată de statele membre ale Regiunii europene. Toate acţiunile din acest an s-au desfăşurat sub sloganul "Prevenire. Protecţie. Imunizare" şi au vizat informarea şi implicarea publicului ţintă, precum şi abordarea provocărilor privind vaccinarea. Mesajul- cheie constă în faptul că vaccinarea fiecărui copil este esenţială pentru prevenirea bolilor şi protejarea vieţii.

La nivelul României, acoperirea a ajuns între 85-90%, însă trendul este descrescător de la un an la altul. De exemplu, 25% dintre copiii bucureşteni nu mai sunt vaccinaţi anual împotriva unor boli foarte grave, ce pot duce la complicaţii mortale. Acesta este şi motivul pentru care în acest moment Guvernul doreşte să iniţieze o lege prin care să introducă obligativitatea vaccinării.

OMS arată că scăderea imunizării duce la epidemii, precum au fost recent cele de rujeolă şi rubeolă, cu consecinţe grave, inclusiv decese printre copii. Rujeola şi rubeola erau pe cale de a fi eradicate, dar nu s-a reuşit acest lucru din cauza refuzului de a vaccina copiii.

În Europa, OMS urmăreşte creşterea acoperirii vaccinale la un nivel de peste 95 %, nivel considerat singurul care poate garanta eliminarea unor boli precum rujeola şi rubeola şi menţinerea zonei liberă de poliomielită, în vederea eradicării în următorii ani.

Doresc să punctez situaţia deosebită în care se află Institutul Cantacuzino, singurul producător de vaccinuri din România, care din anul 2013 nu mai fabrică nimic din cauza lipsei fondurilor. Institutul Cantacuzino este un simbol al cercetării medicale din România. În cei peste 90 de ani de activitate, Institutul Cantacuzino a preparat seruri şi vaccinuri pentru combaterea bolilor contagioase (holeră, tuberculoză, poliomielită, tuse convulsivă etc.).

Încă de la înfiinţare, institutul a avut patru roluri esenţiale în medicina românească: diagnostic, producţie, cercetare şi învăţământ. Institutul Cantacuzino a salvat milioane de vieţi, având un rol extrem de important în prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase în cadrul programelor de sănătate publică. Aşa cum reiese de mai sus, institutul a fost implicat în învăţământul medical de înaltă calitate (studenţi şi medici) şi constituie un important centru de diagnostic microbiologic, fiind una dintre cele mai importante structuri de intervenţie în caz de epidemii şi atacuri bio-teroriste, de o mare importanţă pentru siguranţa naţională.

Vă mărturisesc faptul că în momentul în care s-a pus problema desfiinţării filialei de la Iaşi a Institutului Cantacuzino, m-am implicat activ în blocarea acestui demers incorect şi inexplicabil, iniţiat de Ministerul Sănătăţii din acea vreme. Institutul Cantacuzino Iaşi avea autorizaţie pentru producerea de reactivi şi medii de cultură, ceea ce însemna un beneficiu major pentru sistemul sanitar, pentru pacient, dar şi pentru cercetarea ieşeană.

Consider că este nevoie de un angajament crescut faţă de imunizare atât din partea factorilor politici, a autorităţilor publice abilitate, dar şi din partea părinţilor. Nu trebuie să uităm că vaccinarea salvează milioane de vieţi în fiecare an şi acest succes al sănătăţii publice trebuie susţinut.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Săptămâna Naţională a Pacienţilor"

Doresc să salut organizarea celei de-a treia ediţii a Săptămânii naţionale a pacienţilor în perioada 17-24 aprilie 2015, demers iniţiat de Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (COPAC).

Consider că este foarte util şi important să se organizeze astfel de manifestări dedicate pacienţilor. Ele constituie un bun prilej de a disemina drepturile şi obligaţiile pacienţilor şi dau posibilitatea unor discuţii despre eventuale propuneri de modificare a legislaţiei în domeniul medical.

În cadrul Săptămânii naţionale a pacienţilor din acest an au avut loc o serie de acţiuni şi activităţi. Dat fiind faptul că în 17 aprilie este Ziua internaţională a hemofiliei, în această dată a fost organizată o masă rotundă pe această temă. În 18 aprilie a avut loc un eveniment pe stradă, cu rolul de a conştientiza populaţia cu privire la drepturile pacienţilor. Seria de acţiuni a fost completată de Forumul Naţional al Asociaţiilor de Pacienţi (ediţia a VI-a, 23-24 aprilie) şi o dezbatere pe tema Directive Cross Border, organizată împreună cu European Patient Forum.

Ca medic şi deputat apreciez acest gen de manifestări care nu pot fi decât benefice pentru sistemul sanitar. Concluziile unor astfel de evenimente pot furniza informaţii extrem de utile specialiştilor din domeniul politicilor medicale şi pot duce la îmbunătăţirea condiţiei actuale a pacientului român. Pacienţii cunosc cel mai bine problemele în ceea ce priveşte accesul la medicamente şi la serviciile medicale, asigurările private de sănătate, discriminarea pacienţilor cronici, relaţia media - asociaţii de pacienţi sau comunicarea medic - pacient.

Domnul Dumitru-Iulian Popescu:

"Pactul naţional pentru sănătatea românilor"

UNPR a semnat pe 7 aprilie 2015 Protocolul de susţinere în integralitate a Pactului pentru sănătate, proiect iniţiat de Alianţa pentru Sănătate din România, fiind primul partid care a răspuns apelului alianţei. APSR este o organizaţie profesională cu un înalt grad de reprezentativitate în rândul pacienţilor şi al furnizorilor de servicii medicale din România. Sănătatea reprezintă un obiectiv prioritar pentru interesul naţional, pilonul de bază al politicii UNPR.

Menţionez faptul că de peste patru ani UNPR colaborează cu APSR, pe baza unui parteneriat activ, susţinând cele 10 mari obiective ale Pactului.

Pe 29 ianuarie 2015, la prezentarea Raportului pentru sănătate de către Alianţa pentru Sănătate din România (APSR), toţi participanţii am fost de acord cu necesitatea urgentă a unui Pact naţional pentru sănătate, care să fie semnat de toate partidele politice parlamentare. Reiterez că UNPR este primul partid care şi-a respectat acest angajament, prin semnarea Protocolului de susţinere a Pactului pentru sănătate.

Cu prilejul semnării pactului, UNPR, în cadrul unei conferinţe de presă, şi-a manifestat deschiderea şi totala implicare în implementarea obiectivelor acestuia.

Astfel, UNPR militează pentru elaborarea unei politici coerente în domeniul sănătăţii, care să fie înaintea oricăror interese de grup sau de partid şi care să contribuie la păstrarea şi îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate a populaţiei.

Consider că "Pactul naţional pentru sănătatea românilor" trebuie să cumuleze câteva principii (până la 10), care să manifeste continuitate, să fie în concordanţă cu politicile europene în domeniu, care să pună bazele unui sistem sanitar sustenabil şi eficient, care să considere ca obiectiv central obligatoriu - cetăţeanul.

Principalele obiective susţinute de UNPR sunt:

1. Finanţarea sistemului sanitar de minim 6% din PIB;
2. Politica salarială a întregului personal din sistemul medical să permită plasarea acestei elite profesionale la locul cuvenit, adică în fruntea profesiilor din România, realizând respectul cuvenit faţă de această breaslă. Această măsură va contribui la reducerea exodului alarmant al acestei categorii de personal foarte bine calificat în Europa.
3. UNPR militează pentru un plan naţional de investiţii în sănătate, inclusiv cu finanţare europeană, pe termen lung, care să îmbunătăţească infrastructura medicală, în special pentru spitale şi policlinici;
4. UNPR susţine dezvoltarea industriei farmaceutice naţionale, inclusiv de vaccinuri, şi solicită reorganizarea şi sprijinirea necondiţionată a Institutului Cantacuzino;
5. Dezvoltarea asistenţei medicilor de familie şi ambulatorii, inclusiv de reînfiinţare a unor policlinici;
6. UNPR propune descentralizarea în sănătate, astfel încât decizia să ajungă cât mai aproape de cetăţean şi vrem o implicare majoră a administraţiilor publice locale în sistemul sanitar.

Parlamentarii şi membrii UNPR consideră că "Sănătatea este un obiectiv esenţial pentru interesul naţional", iar Pactul pentru sănătate, semnat în 7 aprilie 2015, va fi promovat şi susţinut necondiţionat atât în Parlamentul României, cât şi la nivelul administraţiei publice centrale - Guvernul României.

Domnul Ioan Moldovan:

Am fost onorat să particip la evenimentul de la Palatul Parlamentului intitulat "3 ani de la începutul sfârşitului regimului Băsescu-MRU-Predoiu".

Vreau să reiterez faptul că Uniunea Social Liberală a fost cel mai mare proiect politic din România postdecembristă. Această schimbare democratică s-a produs printr-o moţiune de cenzură, a unei majorităţi parlamentare, şi prin venirea la putere a opoziţiei, printr-un program de guvernare pe care şi astăzi îl avem în vigoare. Astfel, guvernul unui regim abuziv şi corupt a fost înlocuit graţie mecanismului democratic al moţiunii de cenzură.

Cel mai mare proiect politic, şi aici mă refer la USL, a făcut dreptate pentru milioanele de români asupriţi de un regim extrem de dăunător şi aici vreau să vă reamintesc de creşterea economică, după 3 ani de scădere. Totodată, peste un milion de români au salariul minim de 1.050 de lei începând din această vară, şi nu de 700. De asemenea, România se poate lăuda, în momentul de faţă, cu: spitale redeschise, TVA de 9% la alimente şi nu de 24%, şomaj la un minim istoric şi nu disponibilizări pe bandă rulantă, rată de absorbţie a fondurilor europene de circa 55% şi nu de 7% şi lista poate continua.

Sunt de părere că Uniunea Social Liberală a fost cu siguranţă cel mai bun proiect politic, speranţa de schimbare şi autorul reparaţiilor morale şi totodată a fost singurul adversar politic al regimului Băsescu.

Domnul Ioan Moldovan:

Sunt de părere că este de datoria tuturor partidelor politice din România să sprijine noul Cod fiscal, un proiect esenţial pentru dezvoltarea noastră economică.

În această privinţă, vreau să vă spun că există un sprijin cvasiunanim din partea comunităţii de afaceri din România şi internaţională pentru aceste modificări.

În acest sens, premierul Victor Ponta a anunţat, nu cu mult timp în urmă, că va susţine în Parlament o nouă reducere: TVA pentru apa de consum casnic să scadă la 9%, impactul fiind de 100 milioane euro.

Totodată, sunt de părere că noul Cod fiscal, odată ce va fi implementat, va introduce mai multe stimulente fiscale menite să atragă noi investitori în România.

Este păcat că tot ceea ce s-a lucrat încă din 2013 la acest Cod fiscal să nu se concretizeze în ceva. Nu vreau să dau un prognostic, dar cei de la FMI şi de la Comisia Europeană sigur că la început nu vor fi de acord, cum nu au fost de acord nici cu reducerea CAS, şi nici cu reducerea TVA la pâine, dar dacă noi dovedim că e sustenabil - şi am dovedit până acum - poate fi trecut.

Este important să dăm un semnal de seriozitate şi stabilitate şi sper ca PNL, şi nu numai, să nu voteze împotrivă într-un mod politicianist.

Domnul Constantin Avram:

"Dubla cetăţenie - protecţie împotriva rigorilor justiţiei române?!"

Se discută tot mai des despre cazul deputatului UDMR Marko Attila, implicat în cazul retrocedărilor de la ANRP şi pentru care DNA a cerut Camerei Deputaţilor încuviinţarea arestării acestuia în dosarul mai sus menţionat. Mai nou, Marko Attila a trimis de la Budapesta demisia (în original) din calitatea de deputat, gest de care legislativul, mai exact Camera Deputaţilor, a luat act prin vacantarea mandatului. Această mişcare a fostului deputat, fugar la Budapesta de rigorile justiţiei române, pare a muta problema inculpării fostului deputat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la oricare instanţă civilă din România. Dar se pare că fostul deputat, în dispreţul a tot ceea ce este românesc, s-a adăpostit la vecinii noştri unguri, care acordându-i protecţie, afişează încă o dată sfidarea autorităţilor din România, uitând că împricinatul de etnie maghiară este şi cetăţean european care are şi obligaţii, nu numai drepturi. Pentru a câta oară ne oferă dispreţ Victor Orban, nu mai ţin minte, pentru că i s-au creat toate condiţiile acestei atitudini sfidătoare de pe vremea fostului preşedinte Traian Băsescu, cu care a avut o relaţie specială.

Dar nu este de mirare nimic în comportamentul premierului ungur, câtă vreme acesta afişează sfidare chiar Uniunii Europene, pe care o critică public în legătură cu sancţiunile economice impuse Rusiei, în problema conflictului armat din estul Ucrainei.

Cred că în viitorul apropiat va trebui reglementată situaţia cetăţenilor români cu dublă cetăţenie, în raport cu justiţia română, pentru că s-ar putea înţelege că persoanele cu dublă cetăţenie s-ar bucura de o oarecare imunitate generată de această calitate şi s-ar putea sustrage cercetărilor justiţiei române, în cazul corupţiei la nivel înalt, adăpostindu-se în dosul dublei cetăţenii, care în mod normal nu-i poate absolvi de responsabilitatea faptelor lor.

Oare nu s-ar putea interpreta gestul autorităţilor de la Budapesta ca un gest de ostilitate, sau chiar de amestec nepermis în treburile interne ale unui stat membru al Uniunii Europene?! De ce ar proteja Budapesta un infractor, dacă nu tocmai din dorinţa de a sfida, de a provoca autorităţile române, de a arăta public că nu ia în considerare nicio măsură dispusă de autorităţile române asupra unui cetăţean român de etnie maghiară, întreţinând astfel tensiunile interetnice din Transilvania?!

Este tot mai clară intenţia revizionistă a guvernului de la Budapesta, motiv pentru care caută în continuare sprijin din partea Rusiei, o superputere mondială. De aceea îl păstrează ca vârf de lance pe László Tökés, care trebuie neapărat deposedat de cetăţenia română, după declaraţiile pe care le face împotriva statului român.

Cred că a venit momentul politic în care autorităţile române să ceară explicaţii guvernului de la Budapesta pe această speţă, acesta trebuind să îşi asume consecinţele diplomatice rezultate din protecţia fostului deputat fugar, în situaţia în care Ungaria este membră a Uniunii Europene şi a Alianţei NATO.

Nu putem rămâne indiferenţi la atitudinea sfidătoare a autorităţilor de la Budapesta, tocmai că prin alegerea unui minoritar ca preşedinte al României, în persoana lui Klaus Iohannis, obiectul de dispută pe tema minorităţii maghiare din România şi-a pierdut complet din consistenţa afişată şi invocată permanent de cancelariile europene.

Domnul Mircea-Vicenţiu Irimie:

"Situaţia bolnavilor cronici din România"

Un studiu recent, denumit "Societatea românească şi afecţiunile cronice" ne arată că viaţa unui pacient din ţara noastră diagnosticat cu boli cronice este dificilă sau foarte dificilă. Principalele motive invocate sunt accesul limitat la un tratament corespunzător şi accesul limitat la servicii medicale. Tot din acest studiu aflăm că românii consideră ca fiind contagioase şi cu un risc ridicat de expunere şi transmitere boli precum infecţia cronică cu HIV, tuberculoza şi hepatita cronică.

Dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă bolnavii putem aduce în discuţie faptul că peste 2.000 de persoane cu forme avansate de cancer aşteaptă ca dosarul şi tratamentele să fie aprobate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, faptul că la nivel naţional există doar 250 de oncologi care tratează peste 400.000 de pacienţi, faptul că în farmacii nu se mai eliberează medicamentele necesare pacienţilor cu transplanturi, în timp ce persoanele cu boli rare au foarte puţine medicamente compensate. În plus, pentru pacienţii cu HIV/SIDA se înregistrează tot mai multe întreruperi de tratamente.

Un tratament este de succes, cu un impact major pentru societate, doar dacă pacienţii ajung să beneficieze de acesta. De asemenea, orice tratament trebuie să fie însoţit de programe de prevenţie, testare, informare, programe de suport pentru pacienţi, programe de aderenţă.

Consider că Ministerul Sănătăţii trebuie să se implice pentru ca astfel de situaţii, care îngreunează şi mai mult viaţa bolnavilor cronici, să nu mai apară.

Domnul Mircea-Vicenţiu Irimie:

"Situaţia clădirilor cu grad ridicat de risc seismic"

După cum am văzut cu toţii, la sfârşitul săptămânii trecute, în Nepal s-a produs un seism cu magnitudinea de 7,9, al cărui bilanţ depăşeşte 2000 de morţi.

Ne gândim cu groază la efectele pe care le-ar putea avea un astfel de seism în România!

Prin această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă asupra situaţiei clădirilor cu grad ridicat de risc seismic şi care la rândul lor ar putea face multe victime.

În oraşele ţării sunt foarte multe blocuri de locuinţe cu grad ridicat de risc seismic. Conform ultimelor date, 11 astfel de clădiri au fost identificate în municipiul Turda şi în mediul rural din judeţul Cluj.

Aspectul cel mai îngrijorător ar fi faptul că la nivel judeţean sunt 2.966 de clădiri care nu au fost expertizate niciodată. Dintre acestea, 52 sunt în Cluj-Napoca, 200 la Turda, 23 la Dej, 880 la Gherla şi 1.811 în comune. În primul rând, aceste verificări ar trebui făcute de proprietari, însă ei nu au bani. Urmează primăriile, însă cei de acolo nu vor să dea bani publici pentru proprietăţi private. Cu siguranţă că această situaţie o întâlnim în mai toate oraşele ţării.

De aceea, cred cu tărie că ar trebui să existe o strategie naţională pentru consolidarea blocurilor cu grad ridicat de risc seismic şi mai ales cred că ar trebui să se aloce, de către Ministerul Dezvoltării, un fond destinat expertizării clădirilor.

Domnul Ion Eparu:

"Un gând de libertate. 3 mai - Ziua mondială a libertăţii presei"

Este al 22-lea an în care celebrăm Ziua mondială a libertăţii presei. Pe 23 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU stabilea această zi, în baza iniţiativei Conferinţei Generale UNESCO, regăsite în Rezoluţia de la 3 mai 1991.

Totuşi, ce convenţională a devenit azi data de 3 mai, cu tot cu semnificaţia ei! Ce ar fi de spus, astăzi, despre libertatea presei, astfel încât să nu exprime un clişeu de râs? Că este necesară? Că este, de fapt, indispensabilă? Că, deşi recunoscută la unison, cel puţin declarativ, ca fiind a patra putere în stat, funcţiile sale sunt atât de greu de îndeplinit? Nu este nici pe departe intenţia mea să jignesc, ci să trag un semnal de alarmă. Presa de astăzi este departe de definiţia ei teoretică. În ultimii ani, efectele resimţite de mediul de afaceri, indiferent de domeniu, au avut impact înzecit asupra mass-media şi i-au răpit, astfel, independenţa, iar odată cu ea libertatea. Şi cu libertatea presei se duce, puţin câte puţin, şi libertatea noastră.

Am o admiraţie greu de exprimat în cuvinte pentru acei jurnalişti care îşi respectă meseria. Ştiţi de ce? Pentru că, deşi au rămas din ce în ce mai puţini, ei se hrănesc, literalmente, cu pasiune. Valoarea presei nu stă în moguli, patroni şi finanţatori. Nici în jocuri de culise. Nici în confluenţa intereselor. Valoarea presei stă în jurnalistul care ajunge în redacţie la prima oră a dimineţii şi pleacă de acolo în crucea nopţii şi asta nu pentru bani sau faimă, ci pur şi simplu pentru a descoperi de care parte este dreptatea. Valoarea presei stă în cel care îşi permite uneori doar să ronţăie un covrig şi să bea apă de la cişmea, dar e temut de cel ce poate cheltui pe o comandă la restaurant salariul pe un an al unui jurnalist. Libertatea presei este libertatea mea, a dumneavoastră, a fiecărui român. Şi libertatea este bunul cel mai de preţ al unui om.

Pe 3 mai nu sărbătorim presa şi dreptul ei de a vorbi răspicat, ci mai presus de toate dreptul nostru la civilizaţie, egalitate şi respect. Prin asta măsurăm, până la urmă, valoarea noastră ca societate, ca naţiune, valoarea noastră ca oameni.

De aceea, cred că ar trebui să preţuim libertatea presei nu doar în ziua dedicată ei, ci de 365 de ori pe an. Dimineaţa, când o dată cu paharul cu cafea luat de la automat cerem, la chioşcul de alături, şi un ziar din acea zi. Sau poate peste zi, când citim online ultimele ştiri şi editoriale. Sau seara, când le dedicăm jurnaliştilor minute bune din puţinele noastre clipe de răgaz, să auzim şi mai ales să ascultăm ce au să ne spună la radio sau TV.

Aşa le construim libertatea şi o asigurăm pe a noastră!

"La mulţi ani" jurnaliştilor din întreaga lume!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Guvernul actual onorează încă o promisiune electorală menţionată în Programul de guvernare din 2012"

Finanţarea primei înscrieri în cadastru şi cartea funciară a imobilelor şi a drepturilor de proprietate aferente se va face de la bugetul ANCPI şi al Programului Operaţional Regional 2014-2020, fără costuri pentru cetăţeni, în cadrul Programului naţional de cadastru anunţat de Ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Liviu Dragnea.

Până la finalizarea Programului, toate teritoriile administrative, comune, oraşe şi municipii vor fi cadastrate complet. Astfel, în mod treptat, în acele teritorii în care prima înregistrare este finalizată, sistematic va creşte gradul de corectitudine, siguranţă şi transparenţă deplină a operaţiunilor înregistrate în cadastru şi cartea funciară, toate acestea în condiţiile în care, tehnic se va putea asigura atât reducerea timpilor de răspuns la cereri, cât şi reducerea treptată a costurilor de operare suportate de utilizatori.

Guvernul condus de Victor Ponta este primul, după cel al PSD din anii 2000 şi 2004, care a înţeles cu adevărat că realizarea unui sistem unitar şi omogen de cadastru şi carte funciară cu acoperire naţională, similar celorlalte state europene dezvoltate, nu se poate îndeplini fără un program clar, fără asigurarea unei finanţări adecvate, iar odată realizat va asigura avantaje atât pentru cetăţeni, cât şi pentru mediul economic, facilitând investiţiile private şi publice în toate domeniile şi, mai departe, dezvoltarea durabilă.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Introducerea consilierii psihologice periodice gratuite pentru minorii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate"

Minorii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate au nevoie de consiliere psihologică periodică, astfel încât să diminueze sentimentul de abandon, anxietate, tristeţe şi pentru a depăşi problemele de comunicare care apar între copii şi persoana care se ocupă de întreţinerea acestora pe perioada absenţei părinţilor.

Cu toate că Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost completată cu o secţiune dedicată protecţiei copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, consider că este nevoie de introducerea unei reglementări clare prin care serviciile publice de asistenţă socială să ofere consiliere permanentă şi gratuită minorilor care sunt în grija altor persoane pentru perioada respectivă.

Introducerea consilierii psihologice periodice gratuite pentru minorii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate reprezintă un element educaţional obligatoriu pentru minorii care nu beneficiază de un mediu familial adecvat pentru dezvoltarea lor psihoemoţională normală.

Concluziile studiilor realizate în 2007 de Organizaţia "Salvaţi Copiii" în cadrul proiectului "Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă" au arătat că pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate riscurile de abandon şcolar, infracţionalitate şi consum de droguri sunt mai mari.

În 2008, un alt studiu al UNICEF, Alternative Sociale şi Gallup România, estima că, la momentul derulării cercetării, la scară naţională erau 350.000 de copii ai căror părinţi erau plecaţi în străinătate, iar mai mult de o treime dintre aceştia, adică aproximativ 126.000 de copii, erau afectaţi de migraţia ambilor părinţi.

În ceea ce priveşte situaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, conform situaţiei prezentate de Direcţia Protecţia Copilului, la finele anului 2012 era înregistrat în evidenţele autorităţilor responsabile de asistenţa socială un număr total de 79.901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 41% erau complet lipsiţi de grija părintească: 22.993 aveau ambii părinţi plecaţi, iar 9.991 proveneau din familii în care părintele unic susţinător era plecat. Îngrijorător este şi numărul copiilor aflaţi singuri acasă care au ajuns în sistemul de protecţie specială: 3.346 (din care, 827 în centre de plasament şi 500 în grija asistenţilor maternali).

În judeţul Botoşani de la începutul acestui an până în prezent au fost înregistrate mai multe cazuri de sinucideri ale copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Principala cauză a fost dorul de părinţi şi generarea sentimentului de abandon din partea acestora.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, vă solicit sprijinul pentru a promova un proiect de lege prin care Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la nivel local să asigure consilierea psihologică periodică gratuită pentru minorii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

Doamna Cristina Nichita:

"Uşa a fost deschisă, mai trebuie doar să intrăm!"

Cu mai puţin de o lună în urmă, pe 2 aprilie, Ziua internaţională de conştientizare a autismului, v-am prezentat, de la această tribună, problemele pe care le ridică autismul, precum şi situaţia socială a persoanelor atinse de tulburări din spectrul autist în ţara noastră.

În cursul lunii aprilie au fost organizate multe evenimente în scopul de a atrage atenţia asupra modului în care evoluează atât mentalităţile societăţii româneşti în privinţa autismului, cât şi măsurile luate de autorităţi la toate nivelurile. Au avut loc marşuri, evenimente sportive şi caritabile, conferinţe şi mese rotunde dintre care multe la Iaşi, oraşul pe care îl reprezint.

Ca persoană direct implicată în lumea complexă şi destul de puţin cunoscută a autismului, pot să vă asigur că aceste manifestări nu au avut un caracter festivist. Din toate discuţiile purtate de psihologi, psihiatri, logopezi, părinţi, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale de profil şi oficialităţi, s-au conturat câteva întrebări şi răspunsuri vizând viitorul tinerilor şi adulţilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist. Au fost, de asemenea, prezentate şi aspecte din activităţile asociaţiilor şi ONG-urilor care au înregistrat succese remarcabile, devenind astfel modele demne de a fi urmate. Aceste modele trebuie să fie aduse la cunoştinţa tuturor celor interesaţi pentru a putea evolua în munca de depistare timpurie a autismului şi, mai apoi, de integrare socială a celor din zona tulburărilor din spectrul autist.

S-au luat, totodată, şi măsuri dintre care cea mai importantă este crearea unui Grup de lucru interministerial care să se ocupe de persoanele autiste. Acest grup va fi format din specialişti din Ministerul Muncii, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei.

Formarea Grupului interministerial pentru problemele persoanelor cu tulburări din spectrul autist este o mai veche idee care mi s-a conturat din ce în ce mai limpede în cursul celor zece ani de când mă ocup în mod personal de autism.

Am obţinut crearea acestui grup şi vreau să le mulţumesc în mod deosebit domnului prim-ministru Victor Ponta şi doamnei ministru Rovana Plumb, care şi-au dovedit totala disponibilitate. Fără înţelegerea şi acordul Domniilor Lor ar fi fost imposibilă mobilizarea atât de rapidă a factorilor guvernamentali. În mai puţin de o lună s-a putut decide şi edifica un eşafodaj de maximă importanţă pentru concetăţenii noştri autişti. Uşa a fost deschisă, mai trebuie doar să intrăm!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"La 10 ani de la semnarea Tratatului de aderare la UE, România trebuie să se pregătească amănunţit pentru o nouă etapă a integrării: intrarea în zona euro’’

Iau astăzi cuvântul în faţa dumneavoastră pentru a marca în Parlament cei 10 ani de alăturare a ţării noastre marii comunităţi a UE. Acum 10 ani, pe 25 aprilie 2005, România şi Bulgaria semnau Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, în timpul Comisiei Europene prezidate la acel moment de domnul Jose Manuel Durao Barroso. Acest lucru a fost posibil datorită politicii de deschidere faţă de vest lansate de Guvernul PSD din perioada 2000-2004, lucru pentru care trebuie să ne exprimăm recunoştinţa faţă de acesta.

Au trecut 10 ani în care ţara noastră a avut parte de o serie de transformări pozitive importante care au contribuit la reconsiderarea statutului şi rolului ţării noastre la masa negocierilor internaţionale. România este astăzi aliat de nădejde al NATO şi o ţară de bază la graniţa estică a UE. Faţă de ţara noastră vecină, Bulgaria, România a căpătat un avans considerabil la capitole esenţiale ale Mecanismului de Cooperare şi Verificare, iar situaţia politică, dar şi socioeconomică este în general mai prolifică.

Este timpul ca România să treacă într-o nouă etapă, să desăvârşească acest proces de integrare europeană început acum 10 ani, prin intrarea în spaţiul Schengen şi adoptarea monedei unice. Cred că aceste lucruri s-ar fi realizat mult mai devreme dacă atmosfera politică din ţară ar fi fost una de cooperare, şi nu de război politic permanent, aşa cum a fost ea întreţinută de fostul preşedinte al României pentru o bună parte de vreme. În loc să acţioneze în comun pentru atingerea acestor obiective naţionale, fiecare actor politic şi instituţional a acţionat separat, făcând ca eforturile să fie astfel lipsite de efectul dorit. Am încredere că în noul context politic naţional, dar şi internaţional, politicienii şi partidele înţeleg că numai prin colaborare în interes naţional lipsită de orgolii politicianiste vor putea fi realizate aceste două obiective. Este limpede că obiectivele comunitare, politica internaţională şi diplomaţia nu merg deloc mână în mână cu certurile şi scandalurile politice naţionale. Cred că lecţia a fost învăţată şi că greşelile ultimilor 10 ani nu vor fi repetate.

Dacă în ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen progresele sunt considerabile şi ştim mai limpede ce avem de făcut, în ce priveşte intrarea în zona euro se impune o dezbatere mai aplicată. Cred că românii vor putea resimţi cu adevărat mândria apartenenţei la comunitatea statelor europene atunci când vor vedea simbolul euro pe monedă. Experienţa statelor care au adoptat moneda unică arată că, pentru ca aderarea la zona euro să fie un succes, este nevoie de o planificare atentă a paşilor şi procedurilor de urmat, de o cunoaştere a potenţialelor riscuri şi de o strategie adecvată prevenirii şi contracarării acestora. Un astfel de exemplu este Letonia. Andris Vilks, ministrul de finanţe al Letoniei în perioada 2010-2014, a declarat recent în cadrul conferinţei Calea României la zona euro că: "Adoptarea euro a fost cel mai atent planificat eveniment din istoria Letoniei".

Pentru ca România să ajungă la această planificare avem nevoie în primul rând de cooperare între toate forţele politice, colaborare pe care sper că o vom avea în următoarea perioadă în spaţiul românesc.

Domnul Daniel Tudorache:

"Legea pensiilor pentru militari, aprobată de Guvern"

Miercuri, în cadrul şedinţei săptămânale de Guvern, a fost dezbătut proiectul legislativ privind pensiile militare de stat.

Acesta prevede reconfirmarea sistemului pensiilor militare de stat, în considerarea statutului special al militarilor, al soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, poliţiştilor şi a celorlalţi angajaţi din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

Revizuirea şi scăderea pensiilor militare din anul 2010 a atras un val destul de mare de nemulţumiri.

De aceea, această nouă lege nu poate fi văzută ca o lege specială, ci ca oricare altă lege, menirea ei fiind de a reinstaura normalitatea într-o ţară care aştepta acest lucru cu nerăbdare.

Elaborarea noului proiect legislativ are în vedere politica Guvernului în domeniul apărării pentru perioada 2013-2016, care impune implementarea unui model de management al resurselor umane care să permită dezvoltarea motivării profesionale şi evoluţia în carieră.

Proiectul a fost realizat cu minuţiozitate, evitându-se astfel bulversarea sistemului militar şi plimbarea cadrelor din instituţie în instituţie pentru a obţine documentele necesare pentru stabilirea pensiilor.

Aşa cum afirma şi premierul Victor Ponta, este imperativ sa creăm o predictibilitate pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în serviciul militar al unei ţări.

Nu este doar un sistem foarte clar care este aplicat în ţările NATO şi europene, ci este un sistem menit să aducă lucrurile pe un făgaş normal.

Eliminarea discriminării instaurate în 2010 în procesul de stabilire a pensiilor pentru cadrele armate va conduce la stabilitatea legislativă de care este atâta nevoie şi astfel va fi lansat un sistem just, bazat pe raportul real între pensia cea mai mică în sistemul militar şi cea mai mare.

Echitatea în procesul de stabilire a pensiilor nu ar trebui să fie altceva decât normalitate şi nu ar trebui să surprindă pe nimeni dorinţa actualei guvernări de a repara anumite lucruri sau de a redresa anumite situaţii care au fost deteriorate la un anumit punct.

Actul normativ care priveşte recompensarea pentru munca depusă de către cadrele militare trebuie să aibă la bază respect şi luciditate.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"România este pe cale să depăşească blocajul politic din procesul de aderare la spaţiul Schengen"

Aderarea la spaţiul Schengen reprezintă în prezent unul dintre obiectivele majore ale României. În acest sens, atât Guvernul, cât şi Parlamentul desfăşoară o campanie activă de promovare, la nivelul instituţiilor comunitare şi al statelor membre ale Uniunii Europene, a acestui obiectiv prioritar.

Drumul aderării României către spaţiul Schengen a început în martie 2011, odată cu semnarea împreună cu Bulgaria a unei declaraţii comune în vederea aderării. Condiţiile pe care România a trebuit să le îndeplinească au fost transmiterea Declaraţiei de pregătire privind aderarea la spaţiul Schengen, completarea şi transmiterea chestionarului Schengen şi evaluarea stadiul implementării acquis-ului Schengen de către România în cadrul vizitelor de evaluare Schengen.

Etapa de evaluare tehnică a României (martie 2009 - decembrie 2010) s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele misiunilor de evaluare au evidenţiat implementarea, într-o manieră uniformă şi corectă, a tuturor prevederilor acquis-ului Schengen.

Pentru a susţine în mod coerent demersurile Guvernului şi ale Ministerului Afacerilor Externe în atingerea acestui obiectiv prioritar, conducerea Parlamentului României a decis în iunie 2013 formarea unei Comisii speciale pentru integrarea în Schengen, formată din 19 membri, în care sunt reprezentate ambele Camere şi toate partidele politice parlamentare.

Comisia parlamentară Schengen a demarat un dialog diplomatic intens prin care a susţinut aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen. În această perioadă a fost lansată, la sugestia Franţei, şi ideea unei aderări etapizate a României la spaţiul Schengen.

În decembrie 2014, preşedinţia Comisiei Schengen a fost preluată de senatorul Titus Corlăţean, sub conducerea căruia se desfăşoară un intens dialog politico-diplomatic concentrat asupra rolului important pe care România îl are în securizarea frontierei de est a Uniunii Europene, modului eficient în care România asigură gestionarea şi securizarea acestei frontiere, cât şi asupra contribuţiei ţării noastre la eforturile depuse la nivel internaţional pentru combaterea terorismului.

În momentul de faţă, România îndeplineşte toate criteriile prevăzute de legislaţia care reglementează aderarea la spaţiul Schengen şi funcţionarea acestuia, decizia fiind la nivel politic.

De altfel săptămâna trecută, guvernul finlandez a anunţat prin ambasadorul la Bucureşti, doamna Ulla Vaisto, că este gata să îşi reconsidere decizia iniţială, în baza progresului pe care România l-a făcut. Şi tot în săptămâna precedentă, ministrul afacerilor externe al Luxemburgului, Jean Asselborn, a declarat că va sprijini poziţia României pentru ca blocajul politic în care se află în acest moment aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen să fie depăşit.

Sunt primele semne prin care se confirmă faptul că România şi-a îndeplinit în proporţie de 100% cerinţele tehnice de aderare la Schengen şi că există şi voinţă politică. Avem încredere că drumul acesta se va deschide, iar România va accede în acest spaţiu, unde de fapt îi este şi locul, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Reducerea TVA pentru cărţi - un gest de reverenţă adus culturii"

Trăim vremuri marcate de expansiunea galopantă a tehnologiei digitale informaţionale în mai toate domeniile vieţii noastre. Televiziunea a devenit digitală, muzica a devenit digitală, şi chiar şi cărţile tind să devină digitale. Omul secolului XXI a început să gândească vizual, sau mai bine zis să consume produse semifabricate pe calea audiovizualului. El nu mai acceptă cu uşurinţă curgerea lentă a unui text literar, el vrea o lume a ficţiunii cromatice, într-un univers al imaginii cât mai dinamice, cât mai fluide.

Dar încă mai există desigur o cultură a cărţii de pe raftul bibliotecii şi încă mai există doritori de cultură în forma ei devenită uşor nostalgică a lecturii de carte în varianta ei tipărită. Faţă de această încă manifestă cultură a cărţii tipărite şi faţă de iubitorii ei, Guvernul Victor Ponta a făcut un gest politic necesar şi plin de eleganţă: a redus taxa pe valoarea adăugată pentru cărţile tipărite.

Măsura scăderii TVA de la 9% la 5% ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016, odată cu noul Cod fiscal, care prevede, printre altele, reducerea TVA generală la 20%, dar şi alte măsuri de relaxare fiscală. Trebuie precizat că reducerea TVA la carte de la 9% la 5% nu constituie o pierdere palpabilă pentru buget şi ajută, totodată, editurile să susţină un preţ de vânzare accesibil.

Ne place sau nu să recunoaştem, azi nu prea se mai citeşte cum se citea pe vremuri. Altădată citeau oamenii cu atâta plăcere încât sorbeau fiecare cuvânt din orice carte. Lumea mergea la bibliotecă, dacă nu găsea în librărie cartea dorită. Acum am început să citim o literatură cu un suport de 0 şi 1 biţi. O definiţie de dicţionar a cărţii electronice ar suna cam aşa: o carte electronică este varianta electronică a unei cărţi tipărite, care poate fi citită pe calculator, laptop, pe dispozitive portabile de lectură, pe tablete electronice, pe ecranul telefonului mobil sau terminale Internet. Videoscreen-ul, videotextul, audiobook-ul, e-book-ul apar să anunţe alunecarea spre o nouă tehnoliteratură.

Cu toate acestea, cartea tipărită rămâne un obiect care reprezintă valoarea culturală autentică perenă. Să omagiem cartea tipărită este încă un gest de deferenţă faţă de cultură.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Finalizarea barajului de acumulare de la Mihăileni este urgentă"

De câţi ani are nevoie o speranţă ca să moară? În cazul barajului de la Mihăileni, de aproape 30 de ani.

Barajul de acumulare Mihăileni este o amenajare hidroenergetică de pe valea Crişului Alb. Decizia construirii barajului de la Mihăileni a fost luată în 1984, când s-a decis exproprierea a 64 de familii ale căror gospodării din sat urmau să fie acoperite de ape. Lucrările efective au început în 1987 şi s-au derulat într-un ritm alert, până în 1990. După Revoluţie, din cauza lipsei banilor, lucrările au stagnat multă vreme, perioadă în care au fost alocate fonduri doar pentru operaţiunile de conservare.

Acumularea de la Mihăileni are ca rol principal atenuarea viiturilor produse pe valea Crişului Alb, zonă în care aproape în fiecare primăvară se produc inundaţii. Lacul de acumulare va absorbi o reţea de pâraie care se întinde pe 4.000 de kilometri pătraţi, va avea o capacitate de peste zece milioane de metri cubi, un luciu de apă de aproape 110 hectare şi o lungime de 4,5 kilometri. Pe de altă parte, din acest lac se va furniza apă potabilă pentru comuna Crişcior, având 4000 de locuitori, şi pentru municipiului Brad, cu 14.000 de locuitori, iar digul va avea şi o turbină pentru producerea de energie electrică.

În 2010, a fost aprobată Strategia naţională privind managementul riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung. În urma aprobării acestei strategii, a fost înfiinţată, în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor, care asigură coordonarea unitară a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor la nivel naţional. Printre măsurile prevăzute în acest document se afla şi finalizarea Barajului de la Mihăileni.

În octombrie 2011, Ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbély, a efectuat o vizită de documentare în judeţul Hunedoara, pentru a verifica stadiul lucrărilor de la barajul de la Mihăileni. La vremea respectivă, declaraţiile oficiale susţineau că investiţia este în etapa a treia, aproape de finalizare, şi că în doi ani lucrările la baraj vor fi încheiate.

În martie 2013, noul ministru delegat pentru păduri, ape şi piscicultură, Lucia Varga, anunţa că barajul de acumulare de la Mihăileni, din judeţul Hunedoara, va fi terminat în 2014.

Suntem în 2015 şi barajul nu a fost încă finalizat, iar locuitorii din zonă se confruntă cu inundaţii în fiecare an şi cu dificultăţi în ceea ce priveşte alimentarea cu apă potabilă curentă.

Revenind la întrebarea de la început, consider că, după atâţia ani de promisiuni şi amânări, a venit momentul să nu lăsăm speranţa oamenilor din Brad şi Crişcior să moară şi să facem ca barajul de la Mihăileni să devină ce a fost conceput să fie, şi anume o amenajare hidorenergetică în folosul cetăţenilor.

În general prefer să termin lucrurile pe care le-am început. De data aceasta însă voi face o excepţie necesară pentru hunedoreni: voi depune toată energia pentru a pune punct acestei tergiversări de aproape trei decenii. Solicit în acest sens sprijinul direct al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru a aloca urgent fondurile necesare finalizării barajului de la Mihăileni, iar oamenii să poată fi feriţi pe viitor de viituri, de inundaţii sau alte calamităţi.

Consider că viaţa unui român din comuna Buceş, sau din comuna Crişcior, sau din municipiul Brad este egală cu viaţa oricărui român, merită acelaşi respect şi aceeaşi consideraţie, iar în situaţia dată singurul mod în care putem demonstra practic acest lucru este să onorăm această promisiune şi să finalizăm urgent barajul de la Mihăileni.

Domnul Liviu Harbuz:

"Guvernul Ponta a redus TVA la alimente pentru binele populaţiei!"

Creşterea profitului supermarketurilor trebuie să fie o consecinţă a creşterii consumului ca urmare a scăderii preţurilor şi a creşterii puterii de cumpărare a populaţiei.

Reducerea TVA la 9% la produse alimentare şi băuturi nealcolice a fost gândită de Guvernul Ponta ca o măsură socială, spre binele populaţiei, dar şi cu efecte macroeconomice. Cei ce vor beneficia în cea mai mare măsură de reducerea TVA la alimente şi băuturi nealcoolice sunt cetăţenii cu salarii reduse, precum şi pensionarii, lucrătorii pe cont propriu, agricultorii şi şomerii. Estimările arată că reducerea TVA la 9% conduce la creşterea puterii de cumpărare pentru fiecare român, dar efectele vizibile vor fi la 66% din populaţie.

Măsura acţionează ca o un impozit regresiv, fenomen cu efecte economice şi fiscale cu finalitate socială, de creştere a echităţii, dat fiind faptul că ponderea impozitelor indirecte în veniturile cumpărătorilor este invers proporţională cu mărimea veniturilor acestora. Corect este ca impactul reducerii TVA la alimente şi băuturi nealcoolice să se vadă în preţurile finale. Întreg lanţul, de la producătorul agricol la procesator şi până la raft ar trebui să beneficieze de creşterea consumului, prin creşterea puterii de cumpărare determinate de reducerea TVA. Creşterea ofertei are, implicit, impact economic major, prin relansarea domeniului agroalimentar, creşterea ponderii produselor autohtone pe piaţă, reducerea importurilor, consecinţa imediată fiind creşterea numărului de locuri de muncă.

În plus, recenta reducere a contribuţiilor sociale cu 5% la angajator, coroborată cu majorarea salariului minim (în două etape, de la 900 lei la 975 lei, începând cu 1 ianuarie 2015, şi apoi la 1050 lei, din iulie 2015) oferă condiţii angajatorilor pentru a transfera o parte din reducerea contribuţiilor la buget către majorarea salariilor şi/sau crearea de noi locuri de muncă, implicit către creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, adică a consumului, deci şi a profitului comercianţilor. În timp ce reducerea cotei de CAS ajută firmele să creeze noi locuri de muncă, reducerea TVA la alimente şi băuturi nealcoolice va creşte puterea de cumpărare a populaţiei prin reducerea preţurilor produselor alimentare care sunt cele mai necesare pentru orice familie. De aceea, reducerea TVA la alimente şi băuturi nealcoolice este echivalentă din punct de vedere al efectelor pozitive cu o reducere a taxării muncii, în mod diferenţiat, după venituri, avantajaţi fiind cei cu venituri mici.

Reducerea TVA la 9% la produse alimentare şi băuturi nealcolice trebuie să scadă preţul la raft şi să aducă profit comercianţilor prin volumul vânzărilor. Guvernul Ponta s-a gândit la binele populaţiei, nu la profitul supermarketurilor, inerent, de altfel. Încercarea unor supermarketuri de a majora, chiar dacă sensibil, preţurile la unele produse alimentare ar trebui sancţionată prompt de consumatori, dar şi de către instituţiile abilitate a veghea la respectarea legislaţiei în vigoare.

Domnul Liviu Harbuz:

"Curaj şi transparenţă pentru salvarea din colaps a sănătăţii"

Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a pus degetul pe rana deschisă care pune în pericol starea de sănătate a românilor. Adevăruri ascunse ori fardate zeci de ani sunt spuse cu mult curaj de un coleg de partid ce oferă şi o lecţie de transparenţă.

Sunt spulberate, astfel, mai multe mituri despre Guvernul Ponta, PSD şi reformele ce dau deja rezultate notabile. Subfinanţarea cronică a sistemului de sănătate a fost dublată, în timp, şi de proasta gestionare a resurselor. Guvernările din ultimii 25 de ani au întreţinut, prin numirea a 36 de miniştri la Ministerul Sănătăţii, starea de provizorat, fără nicio şansă ca sistemul să poată fi reformat şi revigorat.

Măsurile pedeliste, pe vremea de tristă amintire a guvernării Boc, au destabilizat organizarea instituţiilor din sănătate, dar, şi mai grav, a aruncat în aer încrederea personalului din sistemul sanitar. Infrastructura depăşită, uzată fizic şi moral, nu mai poate răspunde aşteptărilor pacienţilor din 2015, din cele 430 de spitale de stat foarte puţine fiind construite după 1980.

Economia nu a fost, până în 2012, la nivelul la care să asigure un buget din care să fie făcute investiţii în infrastructura spitalicească şi pentru achiziţii de aparatură medicală.

Dotările şi salarizarea nu au făcut atractiv sistemul de sănătate pentru noi specialişti, ba, mai mult, mulţi au ales sistemul privat ori străinătatea. Criza de personal din sistemul sanitar riscă să pună în pericol funcţionarea unor spitale.

Ministrul Bănicioiu oferă, cu sprijinul Guvernului Ponta, soluţii la starea critică, prima investiţie fiind în oameni. Calitatea actului medical ţine de sursa financiară, dar resursa umană este capitală. Din aceste considerente, salarizarea angajaţilor din sistemul de sănătate, deblocarea posturilor, angajarea şi asigurarea de personal, dar şi o altă politică de management la nivelul fiecărei entităţi-spital, şeful de secţie, medicul curant, asistentul medical - vor profesionaliza, moderniza şi relansa sistemul de sănătate.

Primul pas a fost făcut, prin asumarea adevărului crud, ascuns zeci de ani, şi propunerea unei reforme care începe cu oamenii din sănătate.

Domnul Liviu Harbuz:

"Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru!"

O economie sănătoasă, un mediu de afaceri prosper şi accesarea de fonduri europene oferă garanţii că locurile de muncă promise de Guvernul Ponta pot fi create. Facilităţile fiscale adoptate, reducerea TVA la 9% sunt dovezi ale viabilităţii programelor care asigură dinamica economică fără precedent. În plus, România are la dispoziţie, până în 2020, aproape 5 miliarde de euro bani nerambursabili pentru crearea de locuri de muncă, în special pentru şomeri şi tineri cu vârste de până la 24 de ani, care au terminat şcoala şi nu îşi găsesc de lucru. Vineri a fost lansat Programul European pentru Capital Uman, care, din acest an, îl înlocuieşte pe cel pentru dezvoltarea resurselor umane, fostul POSDRU.

Cu bani europeni, angajatorii pot face proiecte pentru consiliere, ucenicie şi formare profesională, iar cei care vor să înceapă o afacere sau au deja o întreprindere mică sau mijlocie pot primi granturi.

În afară de crearea de locuri de muncă, 20% din fonduri vor putea fi cheltuite pentru combaterea sărăciei şi pentru categoriile defavorizate, inclusiv romi, iar educaţia are rezervat peste un miliard de euro.

Experţii Comisiei Europene vor sta cu ochii pe modul în care România va cheltui aceşti bani, mai ales că programul pentru dezvoltarea resurselor umane a avut în ultimii ani numeroase probleme. În 2012, Comisia a întrerupt temporar plăţile, iar luna trecută a început din nou să verifice proiectele şi se anunţă un nou audit înainte de rambursarea a jumătate de miliard de euro.

Din cele peste 3 miliarde de euro alocate pentru dezvoltarea resurselor umane în perioada 2007-2013, România a cheltuit până acum mai puţin de jumătate.

Potrivit Recomandării Consiliului, "Garanţia pentru tineri" urmăreşte ca statele membre să întreprindă demersuri pentru ca tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care şi-au pierdut locul de muncă sau care nu au reuşit să se angajeze după terminarea studiilor să primească, în decurs de patru luni de la înregistrarea la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau la centrele de garanţii pentru tineret, o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educaţiei, intrare în ucenicie sau efectuarea unui stagiu.

Proiectele-pilot "Garanţii pentru tineri" şi "Investiţia în tineri, investiţia în viitorul nostru!" se derulează în perioada 23 decembrie 2013 - 30 iunie 2015 şi se adresează exclusiv tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, fiind 5.052 de persoane selectate. Acestea vor beneficia de un plan de acţiune personalizat, de tip servicii integrate de informare, consiliere şi orientare, formare profesională (cursuri de calificare acreditate de Autoritatea Naţională pentru Calificări), ucenicie/internship, prospectare şi medierea locului de muncă, în vederea ocupării unui loc de muncă, şi asistenţă în iniţierea de afaceri independente.

Dintre aceştia, 3.500 de tineri vor urma cursuri de calificare de nivelul 1 (360 ore) sau de nivelul 2 (720 ore), alţi 376 vor participa la stagii-pilot de ucenicie şi peste 1.000 de tineri vor beneficia de cursuri de dezvoltare a competenţelor antreprenoriale. Cele mai bune 144 de idei de afaceri vor fi premiate, iar autorii lor vor fi îndrumaţi în iniţierea de afaceri independente. Se estimează ca, până la 30 iunie 2015, odată cu finalizarea proiectelor, 600 de tineri să fie deja angajaţi.

De asemenea, vor fi înfiinţate 22 de centre judeţene şi patru regionale, vor fi organizate evenimente şi campanii de informare locale şi naţionale şi 20 de târguri de locuri de muncă.

Domnul Liviu Harbuz:

"Caravane de informare pentru accesarea fondurilor europene"

Se anunţă o vară "fierbinte" pentru agricultori şi instituţii ale statului cu responsabilităţi în domeniul agricol. Motivul este legat de accesibilitatea crescută la finanţări europene, la prelungirea termenului până la care se pot depune proiecte şi, mai ales, la viteza de diseminare a acestor informaţii. Primele două măsuri de finanţare - tineri fermieri şi investiţii în ferme - au fost deschise pe 25 martie 2015. Reticenţa posibililor beneficiari, încă vizibilă, are ca motivaţie birocraţia despre care ştiu românii că trenează, dar corecta şi rapida informare, eventuala organizare de caravane ale specialiştilor în mediul rural ar elimina orice dubii şi ar mări atractivitatea şi interesul.

Un om informat face cât doi, dar pentru rezultate notabile trebuie ca prefecturile, direcţiile agricole, agenţiile de plăţi, centrele de consultanţă şi specialiştii responsabili de finanţarea investiţiilor rurale să colaboreze cu primarii şi să organizeze întâlniri şi dezbateri cu virtualii beneficiari. Avantajele sunt multiple, specifice acestei perioade optime, ceea ce nu trebuie ratat. Prelungirea cu şase luni a perioadei în care trebuie să cheltuim banii europeni pentru agricultură ar trebui să ne ajute să mutăm banii de la zona de investiţii către cea de bunăstare.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a anunţat că noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) este mult mai simplu de accesat faţă de cel precedent. AFIR a redus numărul de documente pe care beneficiarii trebuie să le prezinte, atât în etapa de depunere a cererii de finanţare, cât şi în etapa de implementare a proiectului. Anumite documente vor fi solicitate la momentul contractării, şi nu la momentul depunerii cererii de finanţare. Proiectul tehnic va fi depus la semnarea contractului de finanţare, astfel încât beneficiarul nu trebuie să mai cheltuiască bani pentru întocmirea acestuia, dacă nu are siguranţă că va beneficia de cofinanţarea europeană nerambursabilă.

Avansul se acordă încă de la prima achiziţie avizată de AFIR, atât pentru beneficiarii publici, cât şi pentru cei privaţi. Beneficiarul privat poate primi în avans 50% din valoarea eligibilă a cofinanţării nerambursabile. Procedura de achiziţie pentru beneficiarii PNDR a fost simplificată, prin crearea Bazei de date cu preţuri de referinţă pentru maşini, utilaje şi echipamente specializate. Baza de date este disponibilă pe site-ul AFIR (www.afir.info) sub forma unei aplicaţii web.

Simplificările în accesarea şi implementarea programului au un echivalent în reducerea numărului de controale pe teren, adică nu se vor mai efectua vizite pe teren pentru validarea fiecărei cereri de plată.

Până acum, fermierul trebuia să plătească totul din propriul buzunar şi abia pe urmă primea partea nerambursabilă. Beneficiarii privaţi pot cumpăra direct echipamentul dorit care este afişat în baza de date a AFIR, fără a mai parcurge nicio altă procedură de achiziţie. Avantajele introducerii acestei baze de date sunt, pe lângă simplificarea procedurii, creşterea nivelului de accesare a fondurilor europene şi diminuarea neregulilor legate de achiziţii. AFIR va actualiza periodic această bază de date, prin adaptarea preţurilor în funcţie de evoluţiile pieţei.

În cazul în care beneficiarul privat doreşte să achiziţioneze un produs care se regăseşte în baza de date, nu mai trebuie să parcurgă procedura de selecţie de oferte. Beneficiarul va prezenta la AFIR, în vederea decontării, contractul de vânzare-cumpărare, însoţit de certificatul de conformitate al produsului, în care marca şi modelul trebuie să fie identice cu cele înregistrate în baza de date.

Potrivit datelor oficiale, măsura privind investiţiile în ferme are un buget de 892,32 milioane de euro (pentru perioada de programare de şapte ani), iar măsura dedicată tinerilor fermieri, aproape 445 milioane de euro.

Raportat la totalul fondurilor europene alocate de Uniunea Europeană, AFIR a ajuns, în acest moment, la un grad de absorbţie de aproximativ 73%.

Domnul Radu Babuş:

"Combaterea muncii la negru"

Munca nedeclarată este definită ca "orice activitate remunerată, care este legală în ceea ce priveşte natura ei, dar nu este declarată autorităţilor publice, luând în calcul diferenţele sistemelor de reglementare din statele membre".

Faptul că munca nedeclarată nu este monitorizată sau înregistrată şi faptul că este definită în mod diferit în legislaţia naţională face dificilă obţinerea unor estimări de încredere cu privire la gradul de răspândire a fenomenului în statele membre. Prin urmare, estimările muncii nedeclarate diferă foarte mult.

Conform celui mai recent sondaj Eurobarometru din 2013, doar 4 % din respondenţi au recunoscut că au efectuat muncă nedeclarată. Cu toate acestea, 11 % au recunoscut că au achiziţionat bunuri sau servicii în anul precedent despre care aveau motive întemeiate să creadă că au implicat muncă nedeclarată. În această privinţă, există variaţii considerabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Incidenţa muncii nedeclarate şi politicile de abordare a acesteia sunt analizate în capitolul "Munca nedeclarată: evoluţii recente" din cadrul revizuirii Ocuparea forţei de muncă şi evoluţii sociale în Europa 2013.

Munca nedeclarată are implicaţii bugetare grave prin venituri fiscale şi asigurări sociale reduse. Aceasta are un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă, asupra productivităţii şi condiţiilor de muncă, asupra dezvoltării competenţelor şi învăţării pe tot parcursul vieţii. Munca nedeclarată conduce la drepturi de pensie mai scăzute şi un acces mai redus la asistenţă medicală. Aceasta determină o concurenţă neloială între întreprinderi. Trecerea de la munca informală sau nedeclarată la munca legală poate contribui, de asemenea, la atingerea obiectivului de ocupare a forţei de muncă, ca parte a Strategiei Europa 2020.

Un fenomen strâns corelat este munca declarată în mod fals sau activitatea independentă falsă, care apare atunci când lucrătorul este declarat în mod oficial ca independent pe baza unui contract de servicii, dar munca pe care acesta o efectuează îndeplineşte toate criteriile care sunt utilizate de legislaţia şi practica naţională pentru a caracteriza un raport de angajare. Activitatea independentă falsă are consecinţe negative în ceea ce priveşte sănătatea, siguranţa şi nivelul de securitate socială al lucrătorilor în cauză, precum şi asupra veniturilor fiscale, cu toate că, în mod normal, aceasta cauzează prejudicii mai scăzute decât munca nedeclarată.

Principala responsabilitate pentru combaterea muncii nedeclarate revine statelor membre. Combaterea muncii nedeclarate se bazează, în principal, pe trei tipuri de organisme competente precum: inspectoratele de muncă pentru combaterea comportamentului abuziv în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi/sau normele de sănătate şi de siguranţă, inspectoratele de securitate socială pentru combaterea fraudei privind contribuţiile de asigurări sociale şi autorităţile fiscale pentru combaterea evaziunii fiscale. În unele state membre, partenerii sociali sunt, de asemenea, implicaţi în astfel de activităţi. De asemenea, în unele state membre sunt implicate autorităţile vamale, organismele din domeniul migraţiei, poliţia şi procuratura. Cu toate acestea, s-a observat că, în unele cazuri, cooperarea dintre aceste organisme diferite la nivel naţional nu este atât de eficace sau de structurată pe cât este necesar.

În recomandările specifice fiecărei ţări din 2012 şi 2013, mai multe state membre au primit recomandări privind combaterea muncii nedeclarate, a economiei subterane, a evaziunii fiscale şi privind respectarea obligaţiilor fiscale.

Domnul Radu Babuş:

"Îmbunătăţirea mediului de afaceri"

Îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru toate societăţile comerciale, în special pentru IMM-uri, este una dintre principalele priorităţi ale strategiei Uniunii Europene de creştere economică pentru următorii zece ani Europa 2020 - facilitarea şi ameliorarea activităţilor comerciale. Una dintre cele şapte iniţiative emblematice ale Strategiei Europa 2020 - s-au stabilit o serie de acţiuni relevante pentru IMM-uri. Revizuirea iniţiativei în favoarea întreprinderilor mici -"Small Business Act"- şi Actele privind piaţa unică I şi II includ, de asemenea, acţiuni concepute pentru a îmbunătăţi accesul la finanţare şi pentru a reduce în continuare costurile asociate desfăşurării unei activităţi economice în Europa.

Societăţile comerciale consideră că activităţile economice transfrontaliere sunt costisitoare şi dificile, doar un număr mic de IMM-uri investind în străinătate. Acest lucru se datorează, printre altele, diversităţii legislaţiilor naţionale, în special diferenţelor în materie de dreptul societăţilor comerciale la nivel naţional şi lipsei de încredere în societăţile străine în rândul clienţilor şi al partenerilor de afaceri. Pentru a soluţiona problema lipsei de încredere, societăţile înfiinţează adesea filiale în alte state membre. Avantajul acestei abordări este că societăţile sunt în măsură să pună la dispoziţia clienţilor marca şi reputaţia societăţii-mamă, oferindu-le în acelaşi timp siguranţa de a avea relaţii cu o societate care are statut juridic de societate rezidentă, şi nu de societate străină. Înfiinţarea unei societăţi în străinătate presupune, printre altele, costurile pe care le implică îndeplinirea cerinţelor juridice şi administrative din alte ţări, care adeseori sunt diferite de cele cu care societăţile sunt obişnuite în ţara de origine. Astfel de costuri - inclusiv traducerea şi consilierea juridică suplimentară necesară - sunt susceptibile a fi deosebit de ridicate pentru grupurile de societăţi, întrucât orice societate-mamă, în special un IMM societate-mamă, se confruntă în prezent cu cerinţe diferite pentru fiecare ţară în care doreşte să se înfiinţeze o filială.

Întreprinderile mici şi mijlocii europene au un rol esenţial în consolidarea economiei Uniunii Europene. Cu toate acestea, ele se confruntă în continuare cu o serie de obstacole care le împiedică dezvoltarea completă în cadrul pieţei interne şi, prin urmare, le împiedică să-şi pună în valoare întreaga contribuţie potenţială la economia Uniunii Europene.

Domnul Cornel Itu:

"Un deceniu de la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană"

Sfârşitul săptămânii trecute a stat sub semnul unei aniversări importante pentru români, împlinindu-se 10 ani de la momentul semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Punct de reper în parcursul istoric şi politic al României de după 1989, ceremonia de semnare a tratatului a avut loc pe data de 25 aprilie 2005, la Luxemburg. Apoi, la 1 ianuarie 2007 a fost ziua extinderii UE, România, dar şi Bulgaria intrând propriu-zis în marea familie europeană, alături de Franţa, Germania, Polonia, Italia, Spania, alcătuind în prezent spaţiul comunitar format din 28 de state.

Semnarea acestui tratat a fost o promisiune îndeplinită privind deschiderea graniţelor, a avântului economic, a transparenţei instituţionale, a libertăţii de expresie, a liberei circulaţii a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalului. Acest act politic de mare importanţă a condus la modernizarea societăţii româneşti prin adoptarea treptată, dar sigură a normelor şi valorilor europene, precum şi prin pătrunderea României pe piaţa unică europeană. Faptul că suntem membri ai Uniunii Europene ne aduce beneficii pe termen lung şi în ceea ce priveşte securitatea internă, având în vedere contextul politic regional şi poziţionarea geografică în vecinătatea Ucrainei, stat din afara spaţiului comunitar, măcinat de conflicte. România are un rol important în cadrul UE, fiind responsabilă de promovarea stabilităţii regionale, fapt subliniat în repetate rânduri de demnitarii de la Bruxelles şi Luxemburg, precum şi de partenerii americani şi vest-europeni din cadrul NATO. Avem un interes comun cu partenerii noştri politici şi economici pentru consolidarea cooperării cu ţările din vecinătatea UE.

Ca membru al PSD, mă simt mândru că negociatorul aderării României la Uniunea Europeană a fost un coleg de partid, dar şi un transilvănean, domnul ministru Vasile Puşcaş. Sub coordonarea sa, Delegaţia naţională de negociere pentru aderarea României la Uniunea Europeană a încheiat toate capitolele de negociere până în 17 decembrie 2004, la Consiliul European de la Bruxelles. Pe baza rezultatelor negocierilor de aderare conduse de echipa lui Vasile Puşcaş a fost semnat tratatul de aderare în 2005.

De atunci şi până în prezent, PSD a dus o politică proeuropeană, democratică, iar ultimii trei ani, de când ţara este condusă de Guvernul Ponta, au adus consolidare economică, relaţii externe armonioase, benefice pentru România, şi reparaţii sociale importante pentru numeroase categorii de populaţie.

Închei exprimându-mi speranţa că românii îşi vor păstra gradul ridicat de eurooptimism, mai ales în contextul în care curentele eurosceptice şi extremiste par a-şi face simţită prezenţa în tot mai multe state din UE. Doar uniţi şi solidari putem să ne facem auzită vocea în faţa terorismului, a totalitarismului şi, în general, a atitudinilor nedemocratice. Spaţiul comunitar este o garanţie a stabilităţii, a păcii şi a prosperităţii pentru peste 500 de milioane de europeni, între care ne aflăm şi noi.

Domnul Mihai Weber:

"27 aprilie 2012 - ziua schimbării în bine a României"

Cu trei ani în urmă a avut loc înlocuirea unui guvern corupt şi incapabil cu un guvern ce a avut ca principală prioritate destructurarea regimului pedelist, precum şi salvarea ţării de dezastrul economico-financiar şi social în care se afla pe atunci.

Făcând un bilanţ, observăm care este direcţia spre care ne-am îndreptat în tot acest timp. România a avut parte de schimbări benefice pe plan moral, economic, social şi material. Au fost înregistrate recorduri în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, rata inflaţiei a scăzut în mod vizibil, salariile bugetarilor au fost reîntregite, punctul de pensie a crescut peste rata inflaţiei, au fost redeschise spitale şi şcoli ce au fost închise în perioada 2010-2011, a fost redus CAS-ul, precum şi TVA-ul, au crescut atât lucrările în construcţii, cât şi investiţiile străine directe, toate aceste măsuri ducând la salvarea României din haosul produs de regimul Băsescu-MRU-Predoiu.

Îmbucurător este faptul că atacurile iresponsabile, cât şi deciziile prost luate de către fostul preşedinte al ţării, alături de ceilalţi aliaţi ai săi, nu au împiedicat derularea procesului de dezvoltare şi relansare economică a României.

Toţi aceşti paşi remarcabili au generat creşterea nivelului de trai al fiecărui român, modelul economic adoptat după 2012 fiind mult mai potrivit decât cel anterior, adaptat la nevoile fiecărui cetăţean, la economiile pe care acesta le face în urma achiziţionării produselor de panificaţie, dar şi a achitării facturilor mai mici.

Ca şi până în prezent, şi pe viitor, actualul Guvern va rămâne pe poziţii până în 2016, luptând pentru siguranţa celor care au crezut şi cred în puterea acestuia, asigurându-i ţării, prin numeroasele programe politice existente, stabilitatea economică de care are nevoie.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

"Traficul de persoane - necesitatea unei abordări holistice a fenomenului "

Conceptul demnităţii umane în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României este delimitat ca fiind "un atribut inalienabil al persoanei umane", o "valoare intrinsecă a fiinţei umane", valoare supremă a statului de drept. Punerea în pericol a demnităţii umane, a securităţii indivizilor şi a valorilor morale, culturale sau sociale desemnează o parte din ansamblul de consecinţe în ceea ce priveşte fenomenul traficului de persoane. De la aceste preocupări au pornit dezbaterile din data de 22 aprilie la Conferinţa Internaţională cu tema "Clasa politică şi societatea civilă - luptă comună împotriva traficului de persoane", la care am participat. La sesiunea plenară au luat parte atât reprezentanţi din cadrul clasei politice naţionale, cât şi internaţionale şi, totodată, reprezentaţi emblematici ai ONG-urilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul vizat.

În ceea ce priveşte evaluarea resurselor eficiente prin intermediul cărora s-ar putea contura măsuri de prevenire sau combatere a acţiunilor reţelelor de trafic, punctez în primul rând importanţa parteneriatelor internaţionale, optimizarea cadrului legislativ şi a demarării unor campanii de impact cu rol informativ asupra efectelor acestui tip de infracţionalitate. În mod regretabil, din perspectivă istorică, România ocupa un loc fruntaş în rapoartele ţărilor membre UE şi în evaluările organizaţiilor internaţionale de profil în analiza apariţiei fenomenului. Cu toate acestea, conform datelor din 2014, în ţara noastră s-au înregistrat 269 de condamnări definitive, din care 110 cazuri ale traficului cu victime mature şi 159 cazuri ale traficului cu minori. Îmbunătăţirea datelor statistice în această privinţă, făcând referire la o comparaţie cu anii precedenţi, consider că este o dovadă a protecţiei sociale funcţionale bazate pe principiul subsidiarităţii aplicat în conformitate cu obiectivele combaterii fenomenului.

De partea cealaltă a rapoartelor numerice, sunt victime ale traficului de persoane oamenii care sunt supuşi atacului asupra demnităţii personale. Factorii reprezentativi pentru procesul de combatere a fenomenului trebuie să îşi coordoneze acţiunile spre rezultate pozitive, ţinând cont de categoriile sociale vulnerabile care se confruntă cu practicile şi exploatările agresorilor. Distribuţia statistică a victimelor identificate şi traficate prezintă valori ridicate în raport cu ilegalităţile la care femeile şi copiii sunt supuşi. Profilul persoanelor este interdependent cu scopul exploatării. În acest sens, cele mai dese sunt cazurile în care minorii sunt constrânşi să practice cerşetoria, iar femeile sunt supuse exploatărilor în scopuri sexuale. Cu toate că, indiferent de profilul victimelor, de indicatori precum mediul de provenienţă, vârstă, gen sau nivel de educaţie, un aspect îngrijorător în această privinţă îl reprezintă extinderea metodelor de racolare din mediul online. În contextul actual, tehnologia se dezvoltă şi se adaptează în baza nevoilor de utilizare, iar eficienţa şi rapiditatea fac din mediul online un generator vital de informaţie pentru oameni. Însă, totodată, constituie un mijloc de facilitare a procesului de transformare a utilizatorilor unor astfel de platforme în potenţiale victime ale traficului de persoane.

Actele infracţionale săvârşite în cadrul activităţilor reţelelor de trafic traumatizează psihicul uman, schimbând în mod întemeiat percepţia realităţii sociale în opiniile unei victime. De aceea, este nevoie de factori motivaţionali care să-i sprijine în a avea determinarea necesară susţinerii unei declaraţii în faţa organelor abilitate, responsabile cu cercetarea şi pedepsirea vinovaţilor. În sensul acestei idei, îmi exprim acordul în legătură cu necesitatea unei protecţii inflexibile a minorilor, în ceea ce priveşte expunerea lor la mass-media, internet sau social-media. Deşi, în trecut, mecanismul de aplicare a legislaţiei prezenta anumite scăpări în ceea ce priveşte implementarea, începând cu luna ianuarie anul curent numele victimelor minore nu mai sunt publice pe listele instanţelor de judecată. Eforturile comune ale specialiştilor în relaţionarea cu victimele, cooperarea interinstituţională, precum şi procesul activ al comunicării dintre planul intern şi internaţional au condus la reducerea cazurilor în care în cadrul procesului de condamnare lipsea proba principală, cea a declaraţiei victimei. În acest fel, se diminuează posibilitatea ca inculpaţii care savârşesc actele infracţionale să aibă posibilitatea de a nu suporta sancţiunile juridice pentru ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale.

Mai departe, aş vrea să fac referire la conturarea unor metode propuse în scopul prevenirii fenomenului. Aici, aş vrea să fac referire la optimizarea asistenţei juridice, prin tratarea cu maximă seriozitate a cazurilor repartizate, cât şi la necesitatea direcţionării de investiţii destinate resurselor materiale, financiare şi umane menite să prezinte congruenţă cu necesităţile şi perspectivele timpului de referinţă. Continuând pe această linie, importanţa includerii în cadrul strategiilor educaţionale a programelor de prevenire a traficului de fiinţe umane devine o necesitate în sensul prevenirii fenomenului în rândul copiilor. Pentru desfăşurarea acestor programe, recomandată este şi implicarea autorităţilor locale. Activitatea de prevenire este necesară încă din timpul formelor de învăţământ primare, continuând posibilele campanii atât la nivel preuniversitar, cât şi la nivel universitar. În acest caz, pentru uniformizarea şi asigurarea transmiterii unor informaţii precise şi operative, optimă ar fi implementarea eventualelor propuneri la nivel naţional.

De asemenea, consider salutare colaborările dintre ONG-uri şi clasa politică, indiferent de localizarea naţională sau internaţională a sediului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea, în vederea consolidării unui parteneriat durabil şi eficient, pliabil pe nevoile prezentate de caracteristicile fenomenului, în vederea identificării şi intervenţiei explicite. Pentru a conchide, oricare dintre măsurile ce au drept scop apărarea libertăţilor fundamentale, combaterea comportamentelor agresive interumane canalizate spre exploatarea unor categorii vulnerabile, precum şi proiectele pentru amplificarea eforturilor de identificare, cercetare şi evaluare canalizate spre reducerea fenomenului de trafic de fiinţe umane, vor beneficia de atenţia mea pe termen nedeterminat.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Ieftinirea medicamentelor, o promisiune respectată a Guvernului României"

Toţi românii vor plăti cu aproximativ 20% mai puţini bani pe medicamente, începând de luna viitoare, după ce ministrul sănătăţii a hotărât ca România să treacă la cel mai mic preţ european prin actualizarea valorii acestora.

Reducerile pot ajunge până la câteva mii de lei la medicamente cum este cazul citostaticelor. Un medicament pentru cancer pulmonar şi pancreatic, care costă în prezent 8.361 de lei, ajunge la preţul de 7.165 de lei, unul pentru cancer de colon sau ficat va putea fi cumpărat cu 4.227, şi nu cu 5.216 lei. În cazul unui medicament pentru tratamentul hepatitei B, preţul se reduce de la 1.713 lei la 1.595 de lei, un medicament pentru boala cronică de rinichi şi anemie, care costă 1.043 de lei, va costa 759 de lei, un medicament pentru insuficienţă renală cronică cu preţul 2.279 de lei va costa 1.685 de lei, iar un medicament pentru boli mintate care costă 342 de lei va costa 177 de lei.

Din noul catalog naţional, care intră în vigoare în luna iunie a acestui an, peste 1.000 de medicamente vor fi mai ieftine. De asemenea, din noul catalog al preţurilor vor face parte şi cele 40 de medicamente introduse pe lista de compensate şi gratuite în 2014.

Această promisiune onorată de Guvernul condus de Victor Ponta prin care se va reduce preţul medicamentelor va genera o economie de aproximativ 300 de milioane de euro la buget şi astfel vor creşte investiţiile în sistemul sanitar românesc.

Ieftinirea medicamentelor vine în completarea măsurilor prin care Ministerul Sănătăţii a deblocat posturile din sistem, care vor ajunge anul acesta la aproape 5.000 de persoane angajate. În acelaşi timp, salariile medicilor şi ale asistentelor vor creşte în perioada următoare prin adoptarea în Parlament a proiectului de lege propus de ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu. Prin acest se proiect de act normativ se creează premisele necesare creşterii veniturilor medicilor din unităţile sanitare prin stimularea performanţei şi competitivităţii în sistemul sanitar. Astfel, putem vorbi de un acces civilizat la serviciile medicale de care au nevoie pacienţii, precum şi de redarea demnităţii personalului medical.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Efemeritatea promisiunilor naţional-liberale"

În 2012, alături de Partidul Social Democrat, naţional-liberalii îşi luau angajamentul ferm de a iniţia şi înfăptui până la bun sfârşit procesul de revizuire a Constituţiei. Acesta a fost un angajament asumat în faţa a milioane de români şi unul dintre motivele pentru care ne aflăm aici. Noi am promis schimbarea, modernizarea şi respectarea drepturilor cetăţeneşti şi, mai presus de toate, am promis integritatea noii clase politice. Însă facţiunea naţional-liberală îşi reevaluează poziţia de partid şi reconsideră promisiunile făcute, în ciuda faptului că datoria acestui partid este aceea de a respecta voinţa exprimată a locuitorilor României, şi nu de a lua decizii peste noapte, de parcă ar fi singuri pe glie.

Din rândurile liberalilor vine explicaţia conform căreia naţional-liberalii, astăzi, aflaţi în "altă conjunctură politică", doresc să modifice Constituţia în nişte condiţii în care să-şi poată afirma tezele şi credinţele lor, ale deputaţilor liberali. Însă această eroare de interpretare a scopului revizuirii Constituţiei ne va cauza amânarea acestui proces aşteptat de ani de zile sau, mai rău, abandonarea lui. Revizuirea nu se face pentru PNL, PDL sau PSD, ci ea se face pentru modernizarea şi edificarea legii fundamentale, pentru claritatea şi concizia articolelor care îi vizează pe cetăţeni şi instituţiile statului. Recomand ca tezele şi credinţele PNL să se reflecte în statutul propriului partid, şi nu în Constituţia ţării.

Din prisma omului politic pot spune că anul 2015 este anul jocurilor liberale, fie că sunt ei portocalii sau galbeni, iar mascarada creată de aceşti demnitari nu face decât să îngreuneze îndeplinirea unei misiuni pe cât de importante, pe atât de complicate. După doi ani şi jumătate de depunere a eforturilor în vederea modificării acestei legi fundamentale, PNL doreşte astăzi reanalizarea de la zero a tuturor articolelor pe care ei înşişi le-au votat. Ori erau prezenţi doar cu trupul, însă nu şi cu duhul?!

Această tergiversare a luării deciziei prin lansarea numeroaselor acuzaţii la adresa PSD nu este decât o eschivare de la îndeplinirea promisiunii cândva făcute poporului român, care arată în esenţa sa efemeritatea promisiunilor naţional-liberale.

Dacă acest partid ar fi dorit cu adevărat finalizarea acestui proces, ar fi numit membri în Comisia de revizuire încă de la debutul acestui an, astfel încât până la această dată ar fi beneficiat de patru luni pentru a reanaliza amendamentele noii Constituţii. Însă, în loc de a demonstra integritate şi verticalitate, membrii PNL au absentat de la lucrările comisiei, cauzând imposibilitatea desfăşurării acesteia. Şi dacă am decis să menţionez calităţi intrinseci precum integritate şi verticalitate, voi aminti şi cererile nenumărate ale PSD pentru a avea loc numirea unor noi membri în componenţa Comisiei de revizuire.

Solicit Partidului Naţional Liberal să nu se mai opună acestui demers atât de important pentru România şi să înţeleagă faptul că a adopta politica de partid a PDL-ului nu le va aduce un plus de imagine în faţa cetăţenilor, ci doar finalizarea unui demers pur altruist pentru oamenii care i-au votat o va face.

Domnul Ion Bălan:

"ICEM - Tulcea"

Amplasarea geografică, istoria şi caracteristicile spirituale şi etnice fac din pitoreasca Dobroge un punct atractiv şi interesant pe harta României, diversitatea fiind principala trăsătură. Peisajul Dobrogei şi legendele locului au fascinat întotdeauna pe cei care au trecut prin acest ţinut, fie ei călători, cotropitori, artişti...

Încă din anul 1929, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a fost conceput ca o instituţie complexă de cultură. Acest centru cuprinde o expoziţie permanentă ce reprezintă în principal elemente caracteristice patrimoniului natural existent în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării" şi un acvariu unic în ţară şi chiar în Europa.

Într-un decor ce redă cu fidelitate habitate specifice Deltei Dunării şi Complexului Lagunar Razim-Sinoe, precum şi altor arii protejate de importanţă naţională din Podişul Dobrogei, cum ar fi Parcul Naţional din Munţii Măcinului, expoziţia permanentă permite descoperirea diversităţii biologice a celor două unităţi geografice prin expunerea a sute de specii de păsări şi animale. ICEM Tulcea are ca scop şi cercetarea fundamentală şi aplicativă în vederea valorificării ştiinţifice, educative, culturale şi turistice şi protejării patrimoniului natural şi cultural, cu precădere a celui nord-dobrogean.

Prin reorganizarea acestui institut, aşa cum a funcţionat înainte de H.G. nr.1442/2009, cred că se revine la normalitate şi se face dreptate, această decizie fiind de natură să eficientizeze activitatea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare.

Pentru faptul că acest Institut de Cercetare şi Dezvoltare va putea fi sprijinit financiar şi de la bugetul de stat, pentru realizarea de investiţii, pentru dotări cu echipamente şi instalaţii nu pot decât să fiu recunoscător şi să vă invit la Tulcea pentru a vizita aceste locuri minunate.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Votul prin corespondenţă, monedă de schimb pentru următoarele alegeri?"

Un pas înainte, doi paşi înapoi este ceea ce explică cel mai bine traseul parcurs de iniţiativa naţional-liberalilor privind votul pentru comunităţile din diaspora. Acest "cha-cha" legislativ creat prin elaborarea unui proiect, consultări cu preşedintele, consultări cu asociaţiile şi comunităţile de români din afara ţării, reelaborarea proiectului de lege, repetarea consultărilor cu preşedintele pe aceeaşi temă de încă două ori şi multele declaraţii de presă arată făţărnicia noului PNL în ceea ce priveşte intenţiile lor faţă de românii din străinătate.

La fel ca şi în 2011, când PDL promitea să îşi "asume politic" votul prin corespondenţă, asistăm şi astăzi la aceeaşi punere în scenă şi prefăcătorie, doar-doar de o muşca momeala, încă o dată, credulul public român.

Proiectul depus în batjocură de către PDL-işti, noii PNL-işti, au la bază o serie de condiţii neserioase şi, pe alocuri, discriminatorii pentru românii din diaspora. Succint, acest proiect de lege presupune preînregistrarea alegătorilor pentru scrutinul electoral, fapt ce cauzează o serie de inadvertenţe prin prisma faptului că există mai mulţi români care nu au o reşedinţă oficială în ţara-gazdă. PNL le refuză, aşadar, acestor români dreptul de a vota şi îi supune unui tratament discriminatoriu. Ce să le recomandăm acestor români puşi în această situaţie? Să vină acasă pentru a putea vota?

O altă prevedere prost reglementată şi în bătaie de joc explicată este cea vizând expedierea documentelor prin intermediul Poştei Române. Această modalitate de transport a buletinelor de vot poate cauza, aşa cum şi parlamentarii PNL bine au sesizat, întârzieri de până la 10, 20 sau chiar 30 de ani. Însă, care este soluţia oferită de PDL-iştii ascunşi sub sigla naţional-liberală? Ei bine, ea nu există. Noul PNL ne propune să "sperăm că Poşta funcţionează bine în perioade electorale".

O a treia chestiune, şi cea care face subiectul central al acestei declaraţii, este corectitudinea realizării votului prin corespondenţă. Poate PNL să ne garanteze nouă, celor care vrem să votăm un astfel de proiect, de la cine vin aceste plicuri? Poate să ne spună cu exactitate cine a votat, cine a pus ştampila sau autocolantul pe numele candidatului dorit? Poate noul PNL să ne asigure că alegătorul a votat candidatul din proprie voinţă, că nu a fost influenţat sau, mai rău, intimidat pentru a vota într-o anumită manieră?

Nu, nu poate. Şi acest lucru se întâmplă din cauza faptului că PNL a elaborat un proiect de mântuială, doar pentru a pretinde în faţa românilor din diaspora că îşi vor ţine promisiunea şi doar pentru a le arunca praf în ochi, aşa cum au făcut şi în 2011.

Adevărul este că PNL foloseşte un dublu limbaj atunci când afirmă cu tărie că întreprinde toate demersurile necesare pentru reuşita acestui proiect, întrucât dorinţa acestora este aceea de a nu reglementa votul prin corespondenţă şi de a folosi acest subiect şi la alegerile următoare.

În cele din urmă, acest demers va rămâne în seama Partidului Social Democrat şi tot PSD-iştii sunt cei care trebuie să reglementeze votul prin corespondenţă, astfel încât românii să îşi poată exercita acest drept fără discriminare, fără repercusiuni şi în armonie cu prevederile constituţionale.

PNL ar trebui să dea dovadă de un dram de onoare, măcar acum, şi să nu le răpească acest drept constituţional românilor care au părăsit această ţară tot din vina mediului legislativ creat de jumătate dintre actualii naţional-liberali.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Revin asupra situaţiei periculoase în care se găseşte Complexul Energetic Hunedoara. De câteva luni starea de incertitudine suspectă se agravează, iar poziţia FMI, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale la ultima misiune în România nu este deloc încurajatoare. Ei au cerut lichidarea CEH, motivat de inexistenţa unui plan fezabil de vitalizare.

România este pe cale de a fi amendată cu 120 mil.euro şi, cu toate acestea, Guvernul nu face altceva decât declaraţii sforăitoare de bună intenţie. Dincolo de acestea, la întrebările concrete pe care PNL le-a adresat cu ocazia ultimei moţiuni pentru politica energetică depusă la Camera Deputaţilor, Guvernul arogant şi incompetent al PSD-UNPR-PC nu a catadicsit să răspundă. Nici apelul Sindicatului "Muntele" nu a avut o soartă mai bună.

Mai mult decât atât, preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Dorin Gligor, a făcut un apel la dialog, invitând Guvernul, pe prim-ministrul Victor Ponta, în Valea Jiului pentru a găsi soluţii de salvare împreună cu autorităţile locale şi judeţene, cu conducerea CEH şi cu reprezentanţii minerilor. Guvernul nu răspunde, guvernul este surd şi vehiculează, fără a se consulta cu factorii de specialitate, fără a ţine seama de propunerile conducerii CEH şi ale Sindicatului "Muntele", pseudo-soluţii, care nu sunt altceva decât dovezi ale lipsei de profesionalism şi ale neputinţei.

Parlamentarii hunedoreni din arcul puterii sunt, de asemenea, total absenţi ca acţiune în favoarea CEH, după ce vreme de zeci de ani au controlat politic şi economic Valea Jiului, aducând-o în sapă de lemn.

Solicit PSD-UNPR-PC şi Guvernului susţinut de aceştia acţiuni urgente de salvare a CEH, producător a cca 10% din energia ţării, care are 6500 de locuri de muncă!

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Victor Ponta încearcă să se lipească de imaginea lui Klaus Iohannis"

Luni, 27 aprilie, Victor Ponta şi-a adus singur un omagiu, cu ocazia unei manifestări organizate într-o incintă a Palatului Parlamentului. Sub pretextul aniversării a 3 ani de la prima moţiune de cenzură care a înlocuit un guvern în România postdecembristă, Victor Ponta a prezentat, aidoma propagandei comuniste din perioada "epocii de aur", aşa-zisele realizări ale cabinetelor pe care le-a condus.

Nu am să intru pe fondul prezentării făcute de premierul Ponta, pentru că m-am obişnuit cu modul acestuia de a umfla realitatea. Totuşi, nu pot să trec cu vederea peste o enormitate şi peste un fapt incalificabil din prezentare.

Pe un slide dat publicităţii inclusiv pe pagina sa de Facebook, premierul scrie: "cca 300 de noi km de autostradă inauguraţi, încă 200 de km în lucru". Nu credeam că Victor Ponta va ieşi cu aşa ceva în public, mai ales după ce pe 17 aprilie a.c., o agenţie de ştiri (Hotnews) care monitorizează de ani de zile absolut tot ce se întâmplă pe şantierele autozostrăzilor aflate în lucru a demonstrat negru pe alb că între 2012 şi 2014 au fost inauguraţi 299 km de autostradă, lucrările fiind începute de guvernele din perioada 2007 - 2011. Respectiva agenţie a dat publicităţii bilanţul real al autostrăzilor, după ce purtătoarea de cuvânt a PSD, senatoarea Gabriela Firea a ieşit pe 14 aprilie cu un comunicat SF: "În perioada 2012-2014 au fost construiţi cca 700 de km de autostradă, cu cca 300 km mai mult decât în perioada 2000-2011". Ar fi fost senzaţional ca România să aibă 1.100 de km de autostradă în funcţiune, dar, din păcate, are doar 687 de km funcţionali, incluzând aici şi pe cei 112 km construiţi înainte de 1989.

Nu pot să trec de asemenea cu vederea nici slide-ul în care apar împreună Klaus Iohannis şi Victor Ponta, iar textul postat sună astfel: "USL a promis premier de la PSD, preşedinte de la PNL". Chiar dacă cu o jumătate de gură Victor Ponta a afirmat că este o "mică glumiţă", lucrurile nu stau chiar aşa. Victor Ponta a încercat, utilizând ilegal imaginea lui Klaus Iohannis, o manipulare subliminală de zile mari. În plus, pot afirma că este vorba şi de o desconsiderare a percepţiei românilor, pentru că toată lumea ştie că pe întreg parcursul anului 2013, propaganda aflată în slujba premierului l-a torpilat pe preşedintele de atunci al PNL, Crin Antonescu, totodată candidatul oficial al USL la preşedinţie. După forţarea ieşirii de la guvernare a PNL şi mai ales după alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al liberalilor, au început atacurile furibunde la adresa sa, iar mizeriile din campania electorală la adresa lui Klaus Iohannis au întrecut orice măsură, majoritatea analiştilor considerând că niciodată în istoria postdecembristă în campanie un candidat la preşedinţie nu a beneficiat de un astfel de tratament precum Klaus Iohannis din partea contracandidatului său şi a aparatului său de propagandă. Toate acestea Victor Ponta vrea să le şteargă din memoria colectivă şi acum încearcă, în ceasul al 12-lea, să se salveze prin lipirea de imaginea preşedintelui Iohannis şi încercând să sugereze - propaganda lucrează de zor - un parteneriat între el şi preşedintele Iohannis. Dar, spre ghinionul său, Victor Ponta a fost deja "citit" de majoritatea românilor.

Domnul Ioan Tămâian:

"Da , Victor Ponta, istoria nu poate fi rescrisă!"

Deşi mai sunt un an şi 2 luni până la alegerile locale şi un an şi 7 luni până la alegerile parlamentare, domnul Victor Ponta şi PSD au intrat deja, fără să mascheze măcar aparenţele, în campanie electorală. Lansarea a fost ocazionată de împlinirea a 3 ani de la prima schimbare de guvern printr-o moţiune de cenzură şi a fost pompos denumită, "Trei ani - începutul sfârşitului regimului Băsescu - MRU - Predoiu". Ştiu că într-o campanie electorală - şi aici PSD-ul este specialist - se lansează manipulări, atacuri şi se spun numeroase neadevăruri. Dar, ca să parafrazez o afirmaţie a lui Victor Ponta de la lansarea de luni 27 aprilie, istoria nu se poate rescrie. Şi am să-i reamintesc lui Victor Ponta ce nu se poate nega.

PSD a fost între decembrie 2008 şi 30 septembrie 2009 - deci într-una din perioadele în care în România s-au făcut numeroase erori - la guvernare, deci a fost parte integrată a regimului Băsescu. La rândul său, Victor Ponta a fost ministru în guvernul Boc 1.

Victor Ponta face referire la "Regimul Băsescu-MRU-Predoiu, dar pe 9 februarie 2012, când în Parlament a fost validat guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu, prima persoană care l-a felicitat pe noul premier, în faţa camerelor de luat vederi, a fost Victor Ponta. Când PNL şi PSD au demarat lupta împotriva Guvernului MRU, inclusiv în textul moţiunii de cenzură şi în discursurile susţinute pe 27 aprilie 2012 de la tribuna Parlamentului, numele de Cătălin Predoiu nu a fost pronunţat deloc. Mai mult, Victor Ponta i-a făcut curte lui Cătălin Predoiu, şi l-ar fi vrut în cabinetul Ponta 1.

Nu în ultimă instanţă, istoria nu poate omite că UNPR şi UDMR au făcut parte din guvernele Boc 2 şi MRU, guverne controlate sever şi de fapt conduse de Traian Băsescu. UDMR a înlocuit PNL în guvernul Ponta 3, iar UNPR este o prezenţă continuă în cabinetele Ponta 2, 3 şi 4. Cum rămâne atunci cu sfârşitul regimului Băsescu?

Vreau să îi atrag însă atenţia lui Victor Ponta că în timpul mandatului său de prim-ministru s-au înregistrat şi se înregistrează o serie de acţiuni împrumutate din gândirea lui Traian Băsescu. Şi mă refer printre altele, la un subiect fierbinte la zi, şi anume impozitarea retroactivă a diurnelor angajaţilor detaşaţi temporar în străinătate (mă refer la sumele primite sub formă de diurne de către salariaţi). Pentru firmele sau societăţile de o anvergură redusă, mă refer în special la firmele mici de transport, această impozitare retroactivă poate duce la faliment, la pierderea de locuri de muncă. Această taxă nouă, concret încadrarea diurnelor în veniturile salariale, nu am auzit să fi fost pomenită de Victor Ponta cu ocazia triumfalistului bilanţ efectuat la manifestarea electorală de la Palatul Parlamentului de luni, 27 aprilie.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Declaraţie politică intitulată: "Un program naţional de cadastrare, cu glonţul la ceafă."

Guvernul făcea zilele trecute, prin vocea lui Liviu Dragnea, un anunţ pe care lumea satului românesc a obosit de când îl tot aşteaptă: lansarea Programului Naţional de Cadastrare. Programul ar urma să se întindă pe 8 ani, adică până în 2023, cu mult peste termenul limită al Comisiei Europene.

Este exact genul de anunţ făcut cu pistolul la tâmplă, sub presiunea unei mari ameninţări. Aceea că în mai puţin de trei ani, cei care nu au proprietăţile sau suprafeţele pe care le lucrează intabulate pot să-şi ia adio de la subvenţii.

Şi cum Guvernul nu poate să acopere întreaga ţară în cei doi ani şi jumătate de program şi nici măcar nu-şi propune să o facă, inevitabil, o mare parte dintre agricultorii români vor pierde subvenţiile. Iar asta se va întâmpla doar pentru că au neşansa de a locui într-o ţară condusă de un guvern incompetent, complet lipsit de viziune şi măcinat de frustrări politicianiste.

Actualul Guvern a întârziat cu trei ani şansa de a demara cadastrarea naţională, periclitând grav inclusiv situaţia agricultorilor români.

Cel puţin Ministerul Dezvoltării, în subordinea căruia se află Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, era obligat să se concentreze pe acest program de la bun început, ţinând cont de situaţia dezastruoasă a regimului proprietăţilor româneşti şi a semnalelor de alarmă trase de Comisia Europeană, în loc să-şi risipească energia cu proiecte artificiale şi nerealiste de regionalizare.

Dacă ar fi făcut-o din timp, dacă ar fi gândit temeinic un program coerent, le-ar fi dat o şansă agricultorilor care se uită cu spaimă la orizontul anului 2018.

Chiar şi atunci când PNL le-a pus pe masă un proiect viabil, cel al primei intabulări, pentru care a identificat şi sursele de finanţare, liderii acestui guvern au spus nu, i-au pus piedici şi le-au cerut parlamentarilor puterii să-l respingă.

Aşa se face că prima intabulare a fost respinsă la vot în urmă cu mai bine de un an, la doar trei voturi diferenţă.

Acum, presat de iminentul dezastru, PSD repune problema pe tapet. Nu are nicio şansă să obţină vreo derogare de la Comisia Europeană. În nici-un caz una pe cinci ani.

Apoi, în România, o treime din suprafeţe nu au planuri parcelare, aşa că e nevoie să se înceapă din acest punct.

Şi nu e clar nici cum va prioritiza Ministerul Dezvoltării zonele care vor intra primele în program, dar, dacă ar fi să ne luăm după modul în care a făcut-o în alte cazuri, cum ar fi de pildă registrul agricol digitalizat, atunci e lesne de înţeles că prioritate vor avea tot zonele controlate de aleşi ai PSD.

Din nefericire, domnilor guvernanţi aţi venit mult prea târziu cu decizia de a urni acest program. Nu aveţi nicio scuză pentru că aţi ştiut cât de gravă e situaţia! V-au spus-o şi au repetat-o oficialii europeni, iar opoziţia v-a oferit soluţii, pe care le-aţi respins doar pentru că iniţiativa a aparţinut altcuiva.

Din păcate, factura incompetenţei voastre o vom plăti noi toţi. Şi mai ales o vor plăti agricultorii lipsiţi de mijloace financiare.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"PNL îi cere lui Victor Ponta să nu transforme revizuirea Constituţiei într-un subiect de propagandă"

ÎI cer premierului Victor Ponta să oprească încercarea de a transforma revizuirea Constituţiei într-un subiect de propagandă mincinoasă împotriva PNL, liberalii fiind promotori ai reformei constituţionale. Nu vom permite ca PSD să compromită şi acest proiect, din superficialitate şi din accese demagogice.

Victor Ponta susţine că proiectul de revizuire a Constituţiei este deja finalizat, însă adevărata realitatea este cu totul alta. Comisia de la Veneţia şi Curtea Constituţională au făcut o serie de observaţii care trebuie puse în practică. Ele nu ţin doar de forma proiectului, ci şi de fond şi, totodată, de întreg procesul de revizuire a Constituţiei.

PSD vrea să cârpim un proiect care s-a dovedit a avea carenţe. PNL optează pentru un demers serios şi consistent, de substanţă, chiar dacă acest lucru va presupune să reluăm procesul.

Credem că este necesar un nou format de discuţie, care să răspundă nevoii de transparenţă semnalate atât de societatea civilă, cât şi de Comisia de la Veneţia: un format care să includă dezbateri publice, pe lângă dezbaterile din comisia de revizuire.

PNL îşi doreşte o Constituţie solidă şi mult îmbunătăţită, dar în acelaşi timp cerem transparenţă totală şi responsabilitate. Experienţa politică a ultimilor ani ne demonstrează că revizuirea Constituţiei este obligatore. Disputele politice, blocajele instituţionale pot fi evitate printr-o lege fundamentală extrem de clară.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Sancţionarea traseiştilor de la prezidenţiale, blocată de PSD prin sfidarea Constituţiei"

Ordonanţa de urgenţă nr.55/2014 s-a dovedit unul dintre cele mai controversate instrumente folosite în ultimii ani pentru a influenţa rezultatul unor alegeri. Guvernul condus de Victor Ponta a vrut să-l favorizeze în cel mai antidemocratic mod chiar pe candidatul PSD pentru a ajunge preşedinte al României, legalizând traseismul aleşilor locali. Un gest care a sfidat Constituţia chiar în campania electorală şi care a arătat instrumentele pe care este dispus actualul prim-ministru să le folosească pentru a-şi atinge scopul politic. Este în stare să calce pe orice, să facă orice compromis i s-ar cere, doar pentru a se menţine la putere.

Traseismul politic este boala actualului sistem politic, pe care Victor Ponta şi-a asumat-o cu subiect şi predicat. A promovat-o la rang de lege. Şi a pierdut. Alegătorii au respins acest mod de a face politică, această atitudine de dispreţ şi persiflare faţă de legile statului român. PSD ne-a dovedit, şi ne dovedeşte încă, faptul că egalitatea în faţa legii este doar pentru ceilalţi, dar nu şi pentru actualii social-democraţi. PSD ne dovedeşte că deciziile Curţii Constituţionale nu au nicio valoare în viziunea actualei majorităţi.

Altfel nu se explică faptul că au trecut aproape cinci luni de la decizia Curţii Constituţionale, care, în urma sesizării Partidului Naţional Liberal, a constatat faptul că O.U.G. nr.55 a încălcat exact prevederile din legea fundamentală privind statul de drept. Nicio reacţie concretă în tot acest timp. Are statul de drept vreo valoare pentru PSD?! A înţeles PSD de ce a pierdut alegerile din toamna lui 2014?! Sau măcar au perceput liderii PSD mesajul transmis de alegători?

Se pare că nu! A fost vorba doar de un simulacru promovat în discursul lui Victor Ponta în primele luni de după prezidenţiale. Frica şi duplicitatea caracteristice l-au făcut să-şi ascundă doar pentru moment, cu o mască de om spăşit, adevărata faţă.

Iar adevărata sa faţă o constatăm astăzi, încă o dată. PSD-ul condus de Victor Ponta ţine cu dinţii de O.U.G. nr.55, astfel încât acest act normativ să rămână în sertarele Parlamentului, în ciuda deciziei Curţii Constituţionale. Şi face acest lucru pentru că ştie foarte bine că respingerea acestei ordonanţe într-un târziu de Parlament trebuie să conţină sancţiuni. Parlamentul trebuie să spună ce se va întâmpla cu cei care şi-au trădat alegătorii şi partidul pentru interese meschine, chiar în timpul campaniei prezidenţiale.

Nu ştiau aceşti traseişti ce anume fac? Ştiau foarte bine şi au făcut-o în mod intenţionat, pentru a deveni complicii lui Victor Ponta. Iar această complicitate nu poate rămâne fără consecinţe. Traseiştii de la prezidenţiale trebuie să-şi piardă mandatul pentru că ei sunt exponenţii a ceea ce este mai rău şi mai urât în actuala clasă politică: impostura, ipocrizia, duplicitatea.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Municipiul Timişoara - capitala businessului românesc în Regiunea de Vest a României"

Municipiul Timişoara va avea o serie de avantaje pentru dezvoltarea de noi businessuri. În acest sens, Adunarea Europeană pentru Afaceri derulează un program de investiţii pentru sprijinirea creşterii rapide a oraşelor şi regiunilor şi de sporire a atractivităţii investiţionale. În cadrul proiectului "Promovarea oraşelor viitorului" sunt evidenţiate principalele destinaţii pentru afaceri, stabilite de un grup de experţi care evaluează potenţialul economic şi investiţional al oraşului, precum şi proiectele investiţionale pentru sectoarele prioritare. Municipiul Timişoara a intrat în acest program şi astfel este inclus în categoria destinaţiilor principale pentru investiţii în registrul AEA, atestat prin Certificatul de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent. Criteriile de clasificare au fost poziţionarea geografică, potenţialul resurselor naturale, infrastructurile sociale şi industriale, potenţialul resurselor umane din regiune, nivelul de educaţie, portofoliul de programe de dezvoltare a oraşului pe termen mediu şi lung.

Judeţul Timiş este unul dintre cele mai dezvoltate judeţe ale României. Este la graniţa de vest, are o istorie occidentală care l-a propulsat foarte mult din punct de vedere economic. Judeţul Timiş urmează Bucureştiului în clasamentul privind valoarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor, respectiv 47.670 de lei. În ceea ce priveşte numărul de salariaţi, Bucureştiul angajează 51,72%, în timp ce Clujul are 6,42%, iar Timişul 4,12% din totalul naţional. În judeţul Timiş activează aproximativ 6.100 de companii străine, fiind judeţul care a atras cei mai mulţi investitori străini, datorită poziţionării la graniţă, fiind o poartă către Europa Occidentală. Clasamentul primelor 10 ţări după numărul de firme cu participare străină la capital arată că pe primul lor se situează Italia (191), urmată de Germania (46) şi Austria (27). Energia şi interesul pentru experiment şi interdisciplinaritate dinamizează viaţa culturală a oraşului şi îi conferă unicitate. Timişoara dispune de forţă creativă valoroasă în domeniul artelor vizuale şi de expertiză privată importantă în gestionarea resurselor culturale. Patru dintre instituţiile ce reprezintă domeniul cultural - Opera Naţională Română Timişoara, Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara, Teatrul Maghiar "Csiky Gergely" şi Teatrul German de Stat - convieţuiesc în aceeaşi clădire monument istoric şi edificiu-cheie în istoria nu doar a oraşului, ci şi a ţării, din balconul căreia a fost proclamată Revoluţia din 1989.

Multiculturalitatea este prezentă aici de secole. Timişoara face notă aparte prin dinamica sa, diversitatea culturală, multilingvism, etnii şi religii. Timişoara are o structură socială complexă, având un specific multi-transcultural bazat pe un spirit tolerant şi de convieţuire multietnică exemplară, în Timişoara coexistând paşnic cetăţeni grupaţi în peste 21 de etnii şi 18 religii, reflectând una din trăsăturile majore ale populaţiei din zonă, şi anume interculturalitatea. În perioada regimului comunist, Timişoara a fost un caz de excepţie printre oraşele României. Atunci când în alte oraşe se demolau biserici, iar clădiri vechi din centrele oraşelor erau înlocuite, în Timişoara se făceau restaurări. Structura urbană şi clădirile de secol XVIII ale oraşului sunt un reper nu numai pentru România, dar şi pentru Europa Centrală şi de Est. Timişoara este oraşul în care o treime din clădiri sunt cu valoare de patrimoniu. Este recunoscut faptul că la Timişoara, ansambluri sau zone construite protejate au fost în ultimii 50 de ani mai protejate decât în alte oraşe ale ţării. (14.500 imobile cuprinse în lista de monumente istorice sau care fac parte din ansambluri arhitecturale).

Certificatul de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent din partea Adunării Europene pentru Afaceri (EBA) din Oxford, Marea Britanie, acordat municipiului Timişoara deschide oportunităţi de suport managerial pentru proiectele de investiţii pe siturile oficiale ale AEA si partenerilor săi, ca parte a misiunilor economice şi Summiturilor AEA. În viitor, capitala Banatului va fi gazda organizării summiturilor naţionale, regionale şi internaţionale pentru afaceri a investitorilor şi city-managerilor. Consider că prin organizarea şi desfăşurarea acestor reuniuni se va atrage atenţia liderilor regionali şi mondiali ai companiilor, instituţiilor bancare şi financiare, companiilor de construcţii, mediului de afaceri în general, în vederea dezvoltării unor proiecte şi implementării de programe ce au ca scop final creşterea economică atât a municipiului Timişoara, a judeţului Timiş, cât şi a Regiunii de Vest.

Timişoara nu este numai un oraş candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană. Prin acordarea Certificatului de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent din partea Adunării Europene pentru Afaceri (EBA) din Oxford, Marea Britanie, municipiul Timişoara a demonstrat că este capitala businessului românesc în regiunea de vest a României. Pentru că poate, Timişoara are şi merită rezultate pe măsura potenţialului ei.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Majorarea bruscă şi intenţionată a preţurilor la alimente e o mârşăvie la adresa populaţiei şi nu trebuie să o acceptăm!"

Vreau să vă supun atenţiei o situaţie reclamată de patronatele din agricultură în urma scăderii TVA-ului la alimente începând cu data de 1 Iunie 2015. Mai exact, vă spun, cu subiect şi predicat, că acţiunile Guvernului sunt sabotate de marii retaileri. Metoda practicată: cresc preţurile treptat înainte de 1 iunie, data când taxa pe valoarea adăugată va scădea la 9%. Numai în două săptămâni de la anunţul premierului Victor Ponta, unele preţuri s-au majorat şi cu 30%.

Şi nu este vorba despre de alimente de lux. De exemplu, dacă în data de 7 aprilie, preţul pentru 1 kg de pulpă de porc fără os era de aproape 14 lei, acum, preţul a ajuns la 18 lei. Patru lei în plus la kilogram în doar 2 săptămâni.

O creştere vizibilă a fost înregistrată şi în sectorul legumelor. Astfel, acum, 1 kg de ardei gras roşu este aproape 17 lei, faţă de 15, cât era în ziua în care se anunţa scăderea TVA-ului la alimente.

Povestea se repetă şi în privinţa fructelor. Spre exemplu, 1 kg de mere din pieţele UE costă acum 4 lei, cu un leu mai mult, în comparaţie cu acum jumătate de lună.

Şi laptele s-a scumpit. Un litru de lapte care pe 7 aprilie costa aproape 3 lei, acum depăşeşte 3 lei şi jumătate.

Nici apa îmbuteliată nu a scăpat de creşterea preţului, în numai două săptămâni o găsim în magazin cu aproximativ 16% mai scumpă.

Consider că organele de control guvernamentale şi Oficiul Concurenţei în mod special trebuie să taie în carne vie, ca în orice ţară europeană, mergându-se până la anularea autorizaţiilor de funcţionare ale celor ce se dovedesc vinovaţi, iar noi avem obligaţia să punem presiune, mă refer, evident, la cea în limitele legii, asupra organelor de control abilitate, care trebuie să reprezinte interesele cetăţeanului consumator şi cumpărător, şi nu să închidă ochii la lăcomia coloşilor care şi aşa fac profit din buzunarul românilor.

Doamna Marioara Nistor:

"Pentru a asigura drepturile electorale în diaspora, primul pas îl reprezintă actualizarea listelor electorale"

În acest moment, România are o problemă atât cu realizarea listelor electorale pentru diaspora, cât şi cu actualizarea acestora. În prezent, prima problemă ce trebuie rezolvată este evidenţa corectă a populaţiei, respectiv evidenţa posibililor alegători. Abia după ce problemele de domiciliu sunt rezolvate, votul prin corespondenţă are sens pentru cele câteva mii de cetăţeni care sunt în tranzit în ziua scrutinului sau sunt în continuare prea departe de secţia de votare.

Dacă dorim să asigurăm exercitarea dreptului de vot al tuturor cetăţenilor, inclusiv al celor din diaspora, primul pas ce trebuie făcut cât mai urgent posibil este să actualizăm listele electorale, atât cele din diaspora, cât şi cele din ţară.

UNPR doreşte să aducă stabilitate sistemului de vot din România, de aceea, pe lângă suplimentarea secţiilor de vot şi votul prin corespondenţă, propune actualizarea listelor electorale atât din ţară, cât şi din străinătate anual, indiferent dacă există sau nu alegeri!

Actualizarea se poate face fără modificarea Codului electoral. Actualizarea anuală va permite organizarea corectă de alegeri anticipate, parţiale sau a referendumului. În acest moment, în România, actualizarea trebuie să se facă doar cu 6 luni înainte de alegerile la termen.

Această măsură propusă de UNPR este inspirată din sistemul de vot francez, ce se bazează pe listele electorale. Acestea sunt fixe şi nu există noţiunea de liste suplimentare, ca în România. În Franţa, aceste liste sunt realizate la finalul anului anterior scrutinului electoral. De exemplu, dacă în 2020 vor fi alegeri, listele electorale se vor finaliza în decembrie 2019 şi ele nu vor mai putea fi modificate ulterior pe cale administrativă, ci doar pe cale judiciară. Astfel, un cetăţean român care este plecat din ţară va putea să voteze fizic la secţia de votare din raza localităţii unde este plecat doar dacă a anunţat acest lucru şi s-a înscris pe lista electorală aferentă în anul anterior scrutinului electoral.

Unul dintre avantajele majore ale faptului că listele electorale se vor definitiva anual este aceea că va face uşoară estimarea numărului maxim de potenţiali votanţi. După ce se va şti câţi alegători se află în fiecare regiune, se va stabili dacă este posibilă organizarea de secţii de vot şi numărul acestora, sau dacă este nevoie de alte soluţii suplimentare pentru o bună şi corectă desfăşurare a votului. Actualizarea listelor electorale va permite nu numai o monitorizare constantă a numărului de alegători români de la nivel naţional şi internaţional, cât va contribui şi la eficientizarea procesului de organizare a alegerilor, vor putea fi mult mai uşor de observat şi eventualele oscilaţii ale electoratului.

Întocmirea listelor electorale anual este un proces complicat, dar indispensabil pentru soarta oricărui guvern, în special aflat în perioada alegerilor.

Trebuie să urmăm principiul democratic, modificând sistemul de vot. Pe termen lung, această măsură de a actualiza listele electorale anual va crea un sistem eficace şi doar astfel se va putea cunoaşte cu acurateţe numărul posibililor votanţi.

UNPR va face absolut tot ceea ce este posibil pentru asigurarea exercitării dreptului de vot al tuturor cetăţenilor, inclusiv al celor din diaspora!

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Ce este şi ce nu este revizuirea Constituţiei. Cinci avertismente despre cum încearcă Victor Ponta să manipuleze procesul de revizuire a legii fundamentale"

Când nu plagiază propunerile legislative ale opoziţiei, Victor Ponta lansează un "apel ffff hotărât" cu privire la necesitatea revizuirii Constituţiei. Când nu dă dispoziţii confidenţiale deputaţilor PSD să tărăgăneze lucrările Comisiei, Victor Ponta arată cu degetul la membrii opoziţiei, într-un fel de "Hoţul strigă hoţii".

Părintele unor constante şi reuşite încercări de încălcare a legii fundamentale, Victor Ponta ar vrea ca parlamentarii să modifice legea fundamentală doar ca să facem pe plac PSD. Nu putem modifica Constituţia doar pentru a da impresia că, în aceşti trei ani de când se află la putere, Victor Ponta chiar a făcut ceva pentru românul obişnuit. Nu putem accepta amputarea prerogativelor Preşedintelui României doar pentru că premierul de astăzi, Victor Ponta, şi-ar dori mai multă putere.

Însă toate aceste manipulări pe care le face Victor Ponta m-au făcut să mă gândesc la adevăratele motive din spatele acestor manevre politice şi consider că este de datoria mea să atrag atenţia românilor că, în spatele unor declaraţii care nici măcar nu sunt bine meşteşugite, se ascund nişte intenţii cu adevărat periculoase. Fapt pentru care lansez public aceste avertismente, în speranţa că românii vor da curs, încă o dată, apelului de a-l opri pe cel mai nedemocratic politician din România ultimilor 25 de ani.

1. Victor Ponta vrea de fapt o nouă Constituţie pentru a slăbi statul de drept şi justiţia din România.

Aşa cum ştim încă din 2013, PSD susţine introducerea în Constituţie a câtorva teze toxice pentru democraţia din România, cum ar fi scoaterea din atribuţiile Preşedintelui a prerogativei de a încuviinţa urmărirea penală a miniştrilor. Doar Parlamentul va mai putea cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, indiferent dacă sunt sau nu şi parlamentari. Totodată, PSD caută să elimine competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca cauzele ce îi privesc pe parlamentari, urmând ca judecarea acestora să poată fi făcută de instanţele de drept comun.

Acestea sunt motivele adevărate pentru care Preşedintele PSD vrea urgent o nouă Constituţie. PSD vrea să-şi acopere dispreţul faţă de justiţie printr-o Constituţie mutilată.

2. Pentru Victor Ponta, reforma Constituţiei este o diversiune politică menită să distragă atenţia publică de la modul în care majoritatea parlamentară se opune justiţiei şi îl protejează pe prietenul său, Dan Şova.

Victor Ponta spune că o reformă reală a vieţii politice nu poate fi completă fără modificarea Constituţiei. Înainte de a vorbi de acest lucru, îl invit pe Victor Ponta să facă primul pas: să respecte Constituţia în vigoare. Până când majoritatea din Senat nu va vota o hotărâre pentru încuviinţarea arestării şi reţinerii lui Dan Şova, Victor Ponta nu are niciun fel de cădere să deschidă gura despre o reformă reală a clasei politice. Cât timp PSD şi Călin Popescu-Tăriceanu vor sfida Constituţia, nu văd niciun fel de motiv pentru a le lua în calcul propunerile şi rugăminţile ipocrite. Ar fi ca şi cum am accepta să participăm la seminarii de integritate ţinute de criminali în serie. Până când majoritatea parlamentară nu va respecta întru totul hotărârile Curţii Constituţionale, mă tem că democraţia are în Parlament un singur reprezentant: partidele de opoziţie.

3. Victor Ponta îşi doreşte modificarea Constituţiei, pentru că doreşte subminarea puterii preşedintelui Iohannis, altfel nu pot să înţeleg de ce preşedintele PSD nu a spus un cuvânt în timpul campaniei electorale despre graba cu care trebuie modificată Constituţia.

Nu putem accepta amputarea prerogativelor preşedintelui României, Klaus Iohannis, ales de milioane de români în faţa lui Victor Ponta, doar pentru că Victor Ponta este supărat că a pierdut alegerile prezidenţiale. Dacă Victor Ponta câştiga alegerile, mai era aceeaşi grabă pentru modificarea Constituţiei în sensul propus de către PSD? Adevărul este că Ponta nu vrea modificarea Constituţiei pentru că este nevoie de modificarea Constituţiei, ci pentru că vrea să se răzbune.

4. Victor Ponta nu vrea modificarea Constituţiei aşa cum trebuie ea făcută, serios şi responsabil, cu analizele specialiştilor, ci vrea modificarea Constituţiei aşa cum o gândise în 2012, în timp ce plănuia lovituri de stat şi lovea în genunchi democraţia românească.

În condiţiile în care o parte din modificările precedente au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, este clar cât de temeinic şi serios a fost primul demers al PSD de revizuire a Constituţiei. De ce nu vrea Victor Ponta o dezbatere aşezată, cu specialişti şi cu toţi factorii societăţii româneşti la aceeaşi masă, ci vrea să modifice Constituţia pe genunchi? Ce ascunde Victor Ponta prin această grabă de neînţeles?

5. Dacă îşi doreşte cu adevărat modificarea Constituţiei, de ce fuge Victor Ponta de această comisie şi se teme să participe la lucrările ei?

Eu personal l-am invitat pe Victor Ponta la lucrările comisiei şi am avut toată speranţa că preşedintele PSD se va comporta ca un policitian serios, şi nu ca un copil mic care aruncă cu piatra în geam şi apoi o rupe la fugă. Absenţa preşedintelui PSD de la lucrările Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, precum şi modul constant în care se fereşte de această comisie îmi confirmă bănuiala că este ceva necurat la mijloc în toate aceste încercări ale PSD de revizuire a Constituţiei.

Noi, cei din PNL, îl aşteptăm pe Victor Ponta la întâlniri pe tema Constituţiei atunci când va acţiona corect şi legal în cazul Şova. Până atunci, vom căuta să-i facem cât mai scurtă şederea la Palatul Victoria. Românii merită un astfel de efort şi merită să fie puşi în gardă de intenţiile lui Victor Ponta când vine vorba de Constituţia ţării.

Doamna Raluca Turcan:

"Prin Codul fiscal, Ponta încearcă să aducă lumină în casă dărâmând peretele de rezistenţă. Politica fiscală a Guvernului Ponta pleacă de la Codul Vâlcov, specialistul în finanţe cu saltele căptuşite"

Acţiunea guvernului Ponta pe tema Codul fiscal este Haos, Improvizaţie, Nimereală.

Nu exista om de afaceri serios care să aibă în momentul de faţă siguranţă şi predictibilitate a afacerilor.

Politica economică în momentul de faţă este pe pipăite şi cu viraje fiscale bruşte. Deciziile economice sunt la întrecere cu ştirile despre corupţia apropiaţilor premierului. De câte ori se dovedeşte că o rudă, un ministru, un amic a mai comis o afacere de corupţie, premierul iese public cu o măsura de relaxare fiscală.

În spatele măsurilor de relaxare fiscală se ascunde, de fapt, lipsa cronică de resurse bugetare.

Impozitul pe bacşiş este un exemplu care dă măsura disperării după bani a guvernului. Arată cât de nepregătit este de fapt Executivul pentru o măsură de amploare ca reducerea TVA.

Găselniţa impozitului pe bacşiş face rău de două ori: o dată prin imprevizibilitate, a doua oară, apărând o nouă taxă pe turism, la început de sezon.

Urmările taxării bacşişului sunt: scăderea veniturilor lucrătorilor în turism, creşterea birocraţiei şi costurilor operatorilor prin introducerea registrului unic în noile reglementări, fapt care va alimenta şi mai mult riscul unor abuzuri ale ANAF.

Guvernul Ponta urmăreşte, de fapt, sistematic orice sursă de creştere de la care să adape un buget hămesit, fără gândire de creştere economică. Umple bugetul cu picătura, în stilul heirupist cu care s-a procedat şi la momentul taxei pe stâlp şi la momentul accizei pe combustibil. Guvernul aleargă disperat după bani pentru că nu ştie să producă valoare prin investiţie.

Doamna Raluca Turcan:

"Telenovela Ponta-Şova-Tăriceanu ajunge din nou la arbitrajul judecătorilor CCR! Dacă Tăriceanu ar fi fost de bună- credinţă, românii nu ar fi asistat la un spectacol ieftin"

PNL a atacat la Curtea Constituţională hotărârea semnată de Călin Popescu-Tăriceanu privind votul dat cu o lună în urmă pentru cererea de încuviinţare a arestării lui Dan Şova.

După ce Călin Popescu-Tăriceanu a jucat "alba-neagra" cu rezultatul votului în Senat, iar Curtea Constituţională a cerut redactarea unei hotărâri, Tăriceanu s-a decis să trimită la Monitorul Oficial un document care nu spune dacă Senatul a respins sau admis cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Şova, ci doar că "nu au fost întrunite condiţiile legale".

Neputând fi făcută printr-o "hotărâre de constatare" care lasă loc interpretării, redactarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea cerinţelor Curţii Constituţionale. Senatul trebuia să-şi asume decizia prin care încuviinţează sau nu reţinerea şi arestarea preventivă a senatorului în cauză.

După ce senatorii PSD nu au mai dorit să repete votul, Ponta şi Şova au fost abandonaţi de colegii din PSD, iar Tăriceanu s-a hotărât să mai facă o serie de artificii pentru a-i salva pe cei doi prieteni, Ponta şi Şova. PSD manifestă un dispreţ făţiş faţă de egalitatea în faţa legii şi este partidul pavăză al suspecţilor de corupţie, chiar în dispreţul propriilor alegători.

Dacă Şova ar fi ajuns acum o lună în faţa unui judecător care să aprobe sau să respingă arestarea sa preventivă, cu siguranţă că şi Victor Ponta şi-ar fi vizitat vechii colegi de la DNA.

Ponta, Tăriceanu şi Şova sfidează principiile statului de drept şi împiedică justiţia în lupta contra corupţiei.

PNL susţine proceduri accelerate, simple şi transparente pentru ridicarea imunităţii parlamentarilor (soluţionarea în 48 de ore, prin vot deschis, electronic). PSD a blocat această iniţiativă depusă încă de anul trecut în Parlament.

Domnul Gheorghe Emacu:

Tema: 8 mai - Ziua internaţională a Crucii Roşii

Data de 8 mai nu este numai Ziua victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial, ci şi Ziua internaţională a Crucii Roşii.

De ce se sărbătoreşte această zi la 8 mai? Pentru că elveţianul Henri Dunant, fondatorul Crucii Roşii Internaţionale s-a născut la 8 mai, în anul 1828.

Acesta a fost martor al bătăliei de la Solferino (în Nordul Italiei), ce s-a desfăşurat la 24 iunie 1859 şi în care armata împăratului Napoleon al III-lea a zdrobit armata austriacă, făcând circa 40.000 de victime.

Imaginea cu ororile acestei bătălii, cu miile de răniţi care agonizau pe câmpul de luptă, fără nici un fel de ajutor sau îngrijiri, l-a marcat pe Henri Dunant care a organizat o acţiune de salvare a acestora cu ajutorul populaţiei locale.

Această acţiune de ajutorare a victimelor războiului a marcat începutul unei noi ere; din acest moment, mii de soldaţi, civili şi prizonieri vor avea dreptul şi vor beneficia de astfel de gesturi umane, de fraternitate, care le fac mai puţin crude suferinţele cauzate de lupte.

La 5 ani după bătălia de la Solferino a urmat o Conferinţă internaţională la Geneva la care au participat 16 state care au decis să creeze, în fiecare dintre acestea, comitete de salvare a victimelor în luptă şi au stabilit emblema acestora: crucea roşie pe un fond alb (adică reversul drapelului Elveţiei).

Statele participante la această conferinţă au adoptat reguli internaţionale care definesc regimul prizonierilor şi al persoanelor care nu participă - sau nu mai participă la luptă -, concretizate în Convenţiile de la Geneva, dintre care prima a fost adoptată la 22 august 1864. România a devenit Parte semnatară la prima Convenţie de la Geneva din 1864 şi a ratificat-o în 1874.

Astăzi, la nivel mondial, aproape 100 de milioane de bărbaţi şi femei îşi desfăşoară activitatea sub semnul Crucii Roşii, iar în 176 de state funcţionează societăţi naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie contribuie la extinderea şi promovarea Dreptului Internaţional Umanitar cunoscut şi sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al războiului. Ea acţionează pentru ca statele să respecte principiile dreptului şi aplicarea acestora în cazul conflictelor. Totodată, organizaţia susţine adoptarea de reguli mai protectoare şi mai umane, în cazul conflictelor. Dar, mai important, prin acţiunile sale, Crucea Roşie contribuie la prevenirea conflictelor şi a tensiunilor.

În România, Societatea Naţională de Cruce Roşie a luat fiinţă la 4 iulie 1876 şi şi-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colţea din Bucureşti. Printre semnatarii actului de înfiinţare a Crucii Roşii Române se regăsesc importante personalităţi ale vremii: Nicolae Cretzulescu, Grigore Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza şi dr. Carol Davila.

În prezent, Societatea Naţională de Cruce Roşie este angajată în acţiuni menite să prevină şi să aline suferinţele oamenilor. Scopul ei este acela de a proteja viaţa şi sănătatea oamenilor şi de a asigura respectarea fiinţei umane.

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România este singura organizaţie umanitară din ţară care, în conformitate cu statutul acesteia aprobat prin lege, are atribuţii de sprijin a autorităţilor publice, mai ales în domeniul prevenirii dezastrelor şi intervenţiei în cazul producerii acestora. Iar situaţiile de urgenţă şi dezastrele pot fi generate atât prin acţiunea omului, cât şi de cauze naturale.

De aceea, în această zi aniversară, încurajez Societatea Naţională de Cruce Roşie ca, în baza obiectivelor prevăzute de strategiile specifice, să realizeze o adaptare permanentă a serviciilor sale, pentru a răspunde eficient nevoilor de ajutor ale oamenilor aflaţi în dificultate.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Informatizarea României, un alt eşec al ultimilor 25 de ani"

Am luat la cunoştinţă, probabil ca şi dumneavoastră, de campania demarată de ANAF, care rulează sub forma unui spot pe micile ecrane, prin care ni se aduce la cunoştinţă că statul funcţionează cu ajutorul taxelor noastre şi că noi, ca buni români ce suntem, prin plata contribuţiilor datorate către ANAF facem ca multe lucruri să fie posibile. Toţi aceşti bani colectaţi sunt, aşa cum se spune de altfel şi în spot, distribuiţi de către Guvern, cu aprobarea Parlamentului. Nimic mai adevărat, pentru că aşa spune legea. Referitor la această ultimă afirmaţie aş avea totuşi o mică observaţie: bugetul este înaintat de Guvern spre aprobare Parlamentului, dezbaterea însă este una de formă, pentru că toate propunerile parlamentarilor sunt respinse pe motiv că strategia şi prioritizarea banilor de la bugetul de stat aparţin Executivului. Aşadar, mai corect ar fi să spunem: Guvernul stabileşte bugetele instituţiilor, în ce proiecte se duc banii şi punct. Aceasta este doar o nuanţă. Vreau însă să fac referire la acele "multe lucruri" care se fac şi sunt posibile cu ajutorul taxelor şi impozitelor plătite de contribuabili.

În orice societate, cetăţeanul are obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite, iar statul, prin politicile dezvoltate de instituţiile sale, să asigure acele nevoi generale ale cetăţeanului pe care acesta nu le poate realiza de unul singur. De aici vine probabil şi logica folosită de ANAF în campania sa. Cum garantează însă statul român bunăstarea cetăţenilor? Unde se duc banii noştri?

Oricare dintre noi ne-am dori să trăim într-un stat modern şi care să asigure servicii performante pentru a ne facilita traiul de zi cu zi. Dar pentru ce plătim? Potrivit Strategiei Naţionale de Ordine Publică 2015-2020, supusă dezbaterii pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, doar o treime din banii publici cheltuiţi anual de autorităţile centrale şi locale sunt investiţi în mod transparent, în urma unor contracte atribuite prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice.

Nu o să-mi dau cu părerea pe marginea proiectelor care au fost finanţate într-un mod netransparent sau dubios. Pentru asta există instituţii abilitate. Mă uit însă la cele binecunoscute în spaţiul public. În cei 25 de ani au existat mii de proiecte păguboase pentru stat. Dacă s-ar contoriza, probabil s-ar putea scrie o carte, dar pentru că am vorbit de un stat modern o să mă refer la doar câteva, care au fost demarate de către autorităţi "motivate" de necesitatea eficientizării instituţiilor prin informatizarea acestora. Acest proces a început undeva prin 2001. Cât de informatizate sunt instituţiile în 2015?

Statul a demarat, pentru început, sistemul e-guvernare pentru care s-au cheltuit zeci de miliarde de euro şi care şi azi este nefuncţional. Cel mai bun exemplu îl reprezintă platforma eRomania, pentru care Ministerul Comunicaţiilor a cheltuit 8 milioane de euro. Portalul este un proiect guvernamental cu scopul de a publica informaţii despre toate localităţile. S-a dorit o interfaţă între administraţia publică şi cetăţean şi s-a obţinut un fel de blog cu informaţii incomplete, greşeli gramaticale, date neconforme cu realitatea şi aplicaţii nefuncţionale, "o operă" despre care specialiştii spun că nu ar fi putut să coste mai mult de 4000 de euro.

Mergem ceva mai în trecut şi ne amintim de Contractul privind Sistemul Educaţional Informatizat, derulat între 2001-2009, în valoare de 124 de milioane de dolari. Obiectul de bază l-a reprezentat susţinerea procesului de învăţare-predare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de ultimă oră. La acesta s-au adăugat alte zeci de contracte de achiziţionare de softuri derulate tot de Ministerul Educaţiei, dintre care amintim Contractul Mircosoft, în valoare de 96 de milioane de euro, derulat între 2009-2012. Azi, acestea sunt subiecte de ştiri pe la televiziunile de la noi, iar eşecul programului îl resimt exact cei cărora le-a fost adresat. S-au cheltuit sume uriaşe de bani pe elemente hardware care în prezent sunt uzate moral şi pe programe software puţin utilizate în şcoli din cauza lipsei dotărilor. Nu toate şcolile sunt dotate cu calculatoare, iar acolo unde există sunt insuficiente ca număr sau nefuncţionale.

Se tot vorbeşte de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Nu putem însă discuta de acest subiect fără să ne amintim de Contractul integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat, în valoare de 534 de milioane de euro. S-au achiziţionat mijloace de mobilitate terestră, echipamente de supraveghere şi control la trecerea frontierei, armament, muniţie şi mijloace specifice de ordine publică, nave maritime şi echipamente specifice acestora. O adevărată afacere, o modernizare de sute de milioane de euro care nu a adus integrarea României în spaţiul Schengen, ca să nu mai vorbim de eficienţă.

Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor Sociale de Sănătate, un factor cheie în dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor medicale şi farmaceutice, ne-a costat 183 de milioane de euro. Anunţat a fi lansat în 2007, amânat şi reamânat în implementare, nici azi nu este funcţional.

Să nu mai vorbim de Sistemul de management al traficului din Bucureşti (cost: 13 milioane de euro) cu acele semafoare inteligente care mai mult îngreunează circulaţia sau camere amplasate în intersecţii cu "ajutorul" cărora nici măcar identificarea unui număr de maşină în caz de accident nu este posibilă.

În 2013, Primăria Capitalei a mai făcut o nefăcută. A achiziţionat un Sistem Integrat pentru Relaţia cu Cetăţenii, în valoare de 2 milioane de euro, cu singurul scop pe care eu îl înţeleg, acela de a funcţiona, având în vedere că în trecut s-au mai cheltuit nişte milioane de lei pentru cunoscutele Infochioşcuri, un sistem informatic nefuncţional. Sorin Oprescu susţine că acest sistem este menit să reducă birocraţia, să eficientizeze şi să transparentizeze lucrările Primăriei. Încă aşteptăm ca vorbele domnului primar să devină realitate.

Reprezentanţii Ministerului de Externe, aceiaşi care susţin că nu pot implementa votul prin corespondenţă din lipsă de bani, au considerat de cuviinţă să achiziţioneze, în acest an, nişte automate de informaţii al MAE în valoare de 40.000 euro, care ar urma să fie amplasate în mai multe malluri din Capitală. De ce? Să ofere informaţii celor care urmează să plece în străinătate, pentru că este clar o necesitate să dai o fugă până în mall să citeşti nişte informaţii care pot fi accesate de pe site-ul ministerului de pe orice smartphone, tabletă, laptop/calculator.

Tot o noutate a anului 2015, dar care intră mai degrabă la categoria ineficienţă şi mai puţin la contracte păguboase, este aplicaţia realizată de specialiştii STS prin care operatorii 112 pot localiza prin GPS un apelant, cu o eroare de 20 de metri. De salutat iniţiativa, însă ea nu poate fi utilizată, pentru că reglementările europene permit localizarea doar prin intermediul releelor operatorilor de telefonie mobilă.

Informatizarea instituţiilor ar trebui să reprezinte o prioritate. Ministerele şi agenţiile au făcut însă risipă de bani publici şi europeni pentru sisteme informatice inutile sau, pur şi simplu, nefuncţionale. Nici în 2015 instituţiile statului nu comunică între ele, nu au baze de date comune, noi încă ne petrecem ore în şir pe la cozi sau ne pierdem în hăţişurile birocraţiei. În acelaşi timp, specialiştii IT din România preferă să elaboreze astfel de sisteme pentru state din afară, pentru că aici nu sunt luaţi în seamă. Sumele totale ale acestor contracte, la care se adaugă zeci de altele pe care nu le-am menţionat aici, sunt încă o dată, dacă nu şi mai mult, cât bugetul unor instituţii subfinanţate, cum ar fi Ministerul Educaţiei sau cel al Sănătăţii. Dacă am fi avut o coordonare suficientă şi coerentă în alocarea şi cheltuirea fondurilor bugetare pentru domeniul informatizării şi tehnologizării am fi putut spune că trăim într-o ţară modernă şi că multe lucruri au fost posibile cu banii pe care noi, cetăţenii, îi plătim la bugetul de stat.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"«Campionii» Europei la analfabetism şi abandon şcolar"

"Strategii pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii", "scăderea ratei de analfabetism" şi "reformarea învăţământului din România" sunt o serie de expresii care au devenit uzuale în discursurile oficialilor din educaţie în ultimii 25 de ani. Din păcate, realitatea ne demonstrează faptul că s-a vorbit mult şi s-a acţionat superficial, astfel că în momentul de faţă ocupăm un "fruntaş" loc 3 în Europa din punct de vedere al abandonului şcolar, cu o rată de 17,5 %. Date fiind aceste cifre, nici la capitolul alfabetizare nu excelăm, fiind codaşii Uniunii Europene, cu un procent de 40 % dintre adolescenţi care citesc greu sau nu ştiu să citească, dublu faţă de media europeană.

În secolul tehnologiei şi informaţiei, ţara noastră dă semne că pierde lupta în faţa acestor fenomene ale căror consecinţe se vor resimţi intens prin creşterea numărului de şomeri, excluziune socială şi amplificarea sărăciei. 2 din 10 copii părăsesc timpuriu sistemul educaţional, iar motivele sunt multiple, pornind de la probleme în familie, dificultăţi de învăţare, lipsa banilor sau a sprijinului. Respectivii factori au fost identificaţi şi le sunt bine cunoscuţi responsabililor din domeniu, însă programele care au vizat combaterea lor întârzie să îşi dovedească eficienţa, condamnându-ne la sărăcie tinerii care reprezintă viitorul ţării noastre.

Dacă înainte de '89 autorităţile se mândreau cu faptul că au reuşit eradicarea analfabetismului, iată că, în doar 25 de ani, sistemul "a fost pus pe butuci", plasându-ne în prezent în fruntea ţărilor est-europene ca număr de analfabeţi. Din păcate, banii investiţi până acum în implementarea măsurilor care vizau reducerea abandonului şcolar s-au dovedit, la propriu, a fi cheltuieli ineficiente, asta "mulţumită interesului şi implicării autorităţilor" în lupta împotriva adevăratelor probleme care generează această situaţie blamabilă pentru România. Este şi cazul programului "A doua şansă" prin care s-a dorit atragerea persoanelor care au renunţat prea devreme la educaţie. Astfel că, din 2008 statul a plătit în medie peste trei milioane de euro anual pentru cei aproximativ 47.000 de oameni înscrişi la cursuri, însă rata abandonului şcolar nu s-a lăsat intimidată de strategiile implementate superficial, rămânând neschimbată. Totuşi, de apreciat este faptul că respectivul program a oferit persoanelor fără posibilităţi oportunitatea finalizării studiilor, şi şanse reale în ocuparea unui loc de muncă, numărul acestora fiind însă foarte mic în raport cu cel al tinerilor care au renunţat timpuriu la studii.

În timp, fiecare ministru a încercat să îşi pună amprenta pe sistemul educaţional, fără succes însă, având în vedere faptul că s-a axat doar pe strategii care pe hârtie erau prezentate sub forma unor reuşite garantate, iar în realitate s-au dovedit o continuare a coşmarului pe care suntem nevoiţi să îl înfruntăm fără ajutor concret, de ani buni. Analizând diferenţele dintre măsurile luate până în prezent de statele membre ale Uniunii Europene şi situaţia actuală din România, mă întreb dacă noi ne putem numi în continuare ţară europeană şi dacă vom avea vreodată capacitatea de a ne alinia la standardele acestora? Conform Comisiei Europene, "ţările din UE s-au angajat ca până în anul 2020 să reducă rata abandonului şcolar la mai puţin de 10%"- o altă promisiune imposibil de respectat de guvernanţii noştri care în ultima perioadă se prezintă în faţa societăţii doar cu rezultate negative la capitolul creşterii calităţii învăţământului românesc.

Aşa cum am spus anterior, factorii care perpetuează acest fenomen sunt multipli, iar soluţiile care se impun pentru eradicarea lui ar trebui să aibă la bază o cercetare şi o documentare ample, susţinute de asemenea de investiţii financiare importante în acest sector. Oricât ne-am strădui, nu putem încă să-i credem pe oficialii noştri când clamează că "educaţia este o prioritate naţională", din moment ce statisticile şi cifrele care reprezintă rezultatul propriilor lor acţiuni ne demonstrează contrariul. Este regretabil faptul că în secolul XXI România încă se mai confruntă cu o problemă ce ţine de Evul Mediu, analfabetismul, iar autorităţile nu dau semne, nici în al 12-lea ceas, că şi-ar dori să scoată din letargie sistemul de învăţământ.

Domnul Răzvan Rotaru:

"Sistemul electoral pentru diaspora"

Introducerea votului prin corespondenţă şi a unui registru electoral electronic pentru diaspora

Clasa politică românească a susţinut de faţadă importanţa participării românilor din afara graniţelor la procesul electoral din România. Experienţele anterioare, alegerile parlamentare şi mai ales cele prezidenţiale din 2014 au demonstrat însă că legile electorale româneşti nu corespund realităţii existenţei masivelor comunităţi de români din afara graniţelor ţării.

Susţin introducerea votului prin corespondenţă şi a unui registru electronic gestionat de Autoritatea Electorală Permanentă de înregistrare pe listele electorale pentru românii aflaţi dincolo de graniţele ţării. Prin acest demers legislativ se asigură dreptul democratic al tuturor românilor de a-şi exprima prin vot susţinerea politică faţă de un candidat sau un partid politic la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.

Creşterea numărului de parlamentari care vor reprezenta interesele comunităţilor româneşti în viitorul Parlament de la 6 la 24.

De asemenea, potrivit propriilor principii, susţin că un număr de 24 senatori şi deputaţi aleşi în Parlamentul României reprezintă voinţa românilor aflaţi dincolo de graniţele ţării. Consider că doar aşa interesele diasporei româneşti vor fi evidenţiate, susţinute şi protejate. Candidaţii vor trebui selectaţi exclusiv din rândul diasporei, printr-un mecanism de selecţie prin vot la nivelul comunităţilor româneşti din străinătate.

Domnul Răzvan Rotaru:

"Veniturile cadrelor medicale"

Pe termen lung propun suplimentarea fondului pentru veniturile cadrelor medicale prin transferarea banilor din CAS şi din taxa pe viciu într-o proporţie mai mare către bugetul sănătăţii.

Banii din CAS (încasările din contribuţia de asigurare de sănătate se ridică la aproximativ 17 miliarde lei pe an, circa 2,5% din PIB) şi din taxa pe viciu (aceasta se ridică la circa 1,3 miliarde lei anual, reprezentând 0,2% din PIB) trebuie să revină în mai mare proporţie la bugetul sănătăţii. Astfel, se pot suplimenta veniturile medicilor (ponderea salariilor din sănătate în PIB este de aproximativ 0,6%, 3,8 miliarde RON/an) şi se oferă o perspectivă clară evoluţiei veniturilor şi progresului în carieră pentru cadrele medicale.

Totodată, propun suplimentarea fondului de salarii cu sume provenite din bugetul autorităţilor locale destinat ocupării locurilor vacante vitale pentru acreditarea spitalului.

Domnul Răzvan Rotaru:

"Declinul demografic al României"

România se află în al 26-lea an de declin demografic. Un sfert de secol! Datele statistice sunt de netăgăduit: în raport cu populaţia de la începutul anului 1990, când România avea 23,2 milioane de locuitori, s-a ajuns în anul 2014 la o populaţie cu reşedinţa în ţară sub 20 de milioane de locuitori. Acest declin demografic, care numără 26 de ani, reprezintă una dintre principalele ameninţări la adresa sistemului public de pensii.

Reducerea populaţiei cu aproximativ 3,2 milioane locuitori îşi are originea în scăderea naturală - 600.000 de persoane, emigraţia definitivă - circa 300.000 de persoane şi în imensa emigraţie cu schimbarea doar a reşedinţei în alte ţări - aproape 2,4 milioane de persoane.

În ceea ce priveşte rata fertilităţii, care indirect a devenit o ameninţare la adresa sistemului public de pensii, acest indicator se află în jurul valorii de 1,3 copii/femeie începând cu anul 2000, comparativ cu aproximativ 3,7 în anii '70.

Nu trebuie să omitem faptul că scăderea numărului de nou-născuţi a fost benefică economic, ea a redus considerabil cheltuielile pe care societatea le-a făcut pentru maternitate şi naşterea copiilor, concedii postnatale, asistenţă medicală, alocaţii şi indemnizaţii, creşe şi grădiniţe, cheltuieli în sistemul educaţional, poate chiar şi în programele de locuinţe sociale.

Reducerea numărului de născuţi este rezultatul unor decizii, ale femeii, ale tânărului cuplu de a renunţa la copii, de amânare a venirii lor pe lume ori de a avea un singur copil. Şi aici se regăsesc avantaje economice pentru individ şi cuplu, dând resurselor alte finalităţi sau mărind calitatea îngrijirii copilului unic. Pe termen lung, însă, costurile sunt altele la nivelul societăţii.

Domnul Mircea Dolha:

"Guvernul Ponta goneşte investitorii cinstiţi din România. Studiu de caz: compania Dacia de la Mioveni"

Protestul angajaţilor companiei Dacia de la mijlocul lunii în curs, un miting la care au participat aproape 10.000 de persoane, l-a lăsat rece pe premierul Victor Ponta, căruia nu îi pasă câtuşi de puţin de soarta unui întreg judeţ şi de unul dintre cei mai importanţi contribuabili la bugetul statului.

La două săptămâni după ce angajaţii Dacia au ieşit în stradă pentru a-şi apăra locurile de muncă, Guvernul condus de Ponta nu mişcă niciun deget în direcţia demarării lucrărilor la autostrada Piteşti-Sibiu. Fără acest tronson, investitorul Renault nu are niciun motiv de a dezvolta la noi în ţară, în Argeş, noi proiecte, adică de a crea noi locuri de muncă, de a aduce mai multe venituri la stat. Din cauza iresponsabilităţii PSD, măcinat şi prea preocupat de situaţia liderilor săi penali, România riscă să piardă un investitor serios care a dovenit că are forţa şi dorinţa de a se implica în susţinerea unor proiecte economice viabile, dar şi a unor programe sociale menite să ajute comunităţile locale.

Mitingul angajaţilor de la Dacia, nemulţumirea salariaţilor sunt perfect legitime în contextul în care platforma de la Colibaşi contribuie cu circa 4 % la PIB-ul ţării. Dezvoltarea unei astfel de platforme, precum şi reducerea costurilor de producţie a automobilelor cât şi a părţilor componente, pentru a face faţă concurenţei din domeniu, este posibilă prin dezvoltarea unei infrastructuri de zonă, în special prin construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu.

Guvernul Ponta ignoră de ani de zile această realitate, iar premierul, în stilul său caracteristic şi obraznic, dă vina chiar pe protestatari, ameninţându-i că-şi vor pierde locurile de muncă dacă vor continua mitingul. Nu, domnule Ponta, dacă nu se va construi autostrada Sibiu-Piteşti, este posibil ca aceşti concetăţeni ai noştri, pe care-i ignoraţi cu atâta nonşalanţă, să-şi piardă locurile de muncă din cauza costurilor ridicate legate de aprovizionarea benzilor de producţie, cât şi de costurile de expediere a automobilelor fabricate.

Stimate domnule premier Victor Ponta, în numele angajaţilor de la Dacia, fac un apel ca măcar astăzi să aveţi demnitatea de a recunoaşte adevărul şi să nu mai daţi vina pe muncitorii de la Dacia care nu doresc decât să-şi păstreze locurile de muncă, să fabrice un produs competitiv care le va sigura viitorul.

Vă somez public să demaraţi un dialog eficient cu reprezentanţii Dacia şi, cel mai important, să prezentaţi documente oficiale care să dovedească că autostrada Piteşti-Sibiu va fi realizată ca proiect prioritar de infrastructură. În caz contrar, această atitudine şi modul duplicitar în care acţionaţi vor fi sancţionate de întreg mediul de afaceri, iar modelul fabricii Dacia va deveni o sperietoare pentru toţi investitorii străini care la un moment dat vor dori să activeze la noi ţară, să producă, nu doar să exploateze resursele naturale, bogăţiile României.

Domnul Mircea Dolha:

"O bursă a alimentelor de bază ar preveni scumpirea nejustificată a acestora"

Mult aşteptata măsură de reducere a TVA la alimente a redeschis discuţia cu privire la marii jucători din piaţa de retail, cei care fixează preţurile şi care, se pare, au puterea să le crească şi să le scadă cum doresc. Nici măcar sancţiunile record aplicate de Consiliul Concurenţei nu par să îi fi speriat pe comercianţii care, după cum am văzut în presă în ultimele zile, par să continue practica unor înţelegeri de tip cartel pentru scumpirea în lanţ a alimentelor de bază.

Românii, cetăţenii europeni cu cele mai mici salarii, mănâncă astăzi chiar mai scump decât vecinii lor din vest care câştigă mii de euro lunar. Cu toate acestea, nicio instituţie a statului nu ia act de acest fapt, nu acţionează împotriva acestei realităţi în urma căreia cu toţii avem de suferit. Mai puţin marile lanţuri de retail - în proporţie de 90% venite din afară, care prosperă şi se extind în voie, sufocând micul comerţ şi producătorii români.

În faţa acestei situaţii, care cu siguranţa se va extinde în perioada premergătoare reducerii TVA la alimente, cer premierului Victor Ponta şi tuturor celor responsabili să pună în aplicare un mecanism pe cât de simplu, pe atât de eficient: o bază de date transparentă în care orice român să poată urmări, chiar raporta, nivelul de preţ din marile magazine. Un fel de bursă a alimentelor de bază, dacă îmi e permisă o comparaţie. Cu această unealtă am putea cu toţii să vedem cum evoluează preţul mâncării şi am putea face o comparaţie simplă, cu doar un click, între preţurile din luna aprilie 2015 şi cele din aceeaşi lună a anului 2014 sau 2013.

Consider că sistemul propus nu contravine regulilor de piaţă liberă şi de concurenţă loială, ci previne abuzurile, scumpirile artificiale şi va reprezenta o probă clară cu privire la suspiciunile legate de înţelegeri practicate de marii retaileri în politica preţului la raft. Mai mult, aş spune că avem deja o instituţie care colectează informaţiile legate de preţuri la nivel naţional - deocamdată doar din pieţe, - Institutul Naţional de Statistică, fiind doar o chestiune de voinţă politică ca aceste informaţii să fie introduse într-o bază de date "prietenoasă" - adică uşor de accesat, care să servească cetăţenilor, nu să reprezinte numai simple cifre pentru un studiu de piaţă.

Domnul Mircea Dolha:

"Ministrul Daniel Constantin şi directoraşii de la APIA îşi bat joc de agricultura românească"

Peste un milion de fermieri îşi vor pierde subvenţiile agricole!

Mult întârziată, campania de depunere a cererii unice de plată pentru subvenţiile agricole aferente anului 2015 este un dezastru. Peste un milion de fermieri riscă să îşi piardă drepturile din cauza incompetenţei ce s-a instalat la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, instituţie păstorită de ministrul agriculturii Daniel Constantin.

După ce anul trecut salutam mărirea cu 60% a salariilor plătite angajaţilor de la APIA, alături de cei de la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - AFIR, funcţionari care lucrează cu fonduri europene, astăzi am ajuns la concluzia că incompetenţa şi nepăsarea nu pot fi eradicate din sistem nici cu salarii de multinaţionale.

În prezent, cu publicarea tardivă a formularelor de cerere unică pentru plăţile directe pe 6 aprilie, 90% dintre fermieri nu îşi pot înregistra cererile din cauză că o parte a sistemului online nu funcţionează. Mai exact, după ce au anunţat că beneficiarii pot depune cererea numai după completarea online a datelor, oamenii nu pot să îşi declare efectivele de animale deţinute. Astfel, doar marii fermieri - cei care au ferma împărţită pe mai multe societăţi şi care gestionează separat partea de vegetal şi cea de zootehnie, pot să ceară subvenţie. Iar numărul acestor beneficiari este infim, motiv pentru care procentul celor care au depus cererea de plată până acum nu cred că depăşeşte 10%.

Cu puţin peste două săptămâni rămase până la termenul limită de 15 mai - conform actelor normative în vigoare, situaţia de la APIA riscă să se transforme într-o catastrofă naţională după ce luni, 27 aprilie, iresponsabilii MADR le-au promis fermierilor că până joi schimbă modalitatea de depunere a cererilor de plată. Agricultorii nu au însă încredere în promisiunile făcute în spatele unor uşi închise, fără acoperire la Bruxelles şi fără ca ministrul Daniel Constantin sau biroul său de presă să se sinchisească să oficializeze rezultatul negocierilor în spaţiul public.

Având în vedere situaţia gravă din agricultura românească, în calitate de parlamentar de Maramureş - un judeţ cu tradiţie în creşterea animalelor, mai ales a celor din rase autohtone, îl somez pe ministrul Daniel Constantin să instaureze "legea marţială" la APIA. Conducerea dezastruoasă a acestei agenţii, oamenii plătiţi cu mii de euro în funcţii de directori şi directoraşi trebuie trimişi acasă, lăsând locul profesioniştilor şi celor care pot să salveze subvenţiile de sute de milioane de euro la care fermierii români au dreptul. Este ultima şansă pentru ministrul Daniel Constantin, dar, mult mai important, pentru agricultura românească.

Fără subvenţiile de la Uniunea Europeană, fermierii români nu vor putea să îşi acopere cheltuielile într-un an agricol cu probleme, aşa cum se anunţă 2015, iar fără producţii agricole bune, soarta Produsului Intern Brut, a economiei naţionale, este pierdută!

Domnul Petru Movilă:

"Cobaii lui Victor Ponta"

Masterplanul General de Transport, documentul care stă la baza dezvoltării infrastructurii din România, arată neputinţa Guvernului Ponta de a face ceva concret şi corect pentru ţara noastră. De mai bine de jumătate de an, Ponta şi miniştrii care s-au perindat pe la Ministerul Transporturilor se joacă cu creioanele cerate pe hartă, fără nicio finalitate concretă.

Nu a fost variantă propusă de Guvern care să nu se fi întors corectată de Comisia Europeană. Politica şi interesele de partid au fost scoase, rând pe rând, din schiţele pe care Ponta şi camarila sa le-au făcut pe genunchi, după şedinţele de partid.

Suntem în aprilie 2015 şi nici acum nu avem o variantă finală a MPGT. Ponta încă mai face schimbări: o dată în funcţie de ce transmite Comisia Europeană şi, mai apoi în funcţie de ce îi mai dictează colegii de partid, care le-au promis alegătorilor lapte şi miere. Exemplul elocvent este autostrada Iaşi - Tg. Mureş, proiect de infrastructură promis în campaniile electorale de zeci de ori şi care nu se va face mai devreme de 2020. În 2013 - 2014 nimeni nu s-a ocupat de această investiţie, autostrada fiind plimbată de la un minister la altul, aruncată prin diverse sertare. Însă, la fiecare 24 ianuarie, ieşenii sărbătoreau cu promisiunile lui Ponta şi Antonescu.

Acest proiect arată clar cum Ponta îşi bate joc de alegătorii săi, aducând investiţia în prim plan doar în momente cheie. Mai apoi, după ce a câştigat punctele dorite, anunţă că, de fapt, se va face după câţiva ani de zile.

De la televizor, Ponta ne transmite că este cel mai bun premier pe care l-a avut România şi că cel mai cinstit Guvern din 1990 în prezent a făcut în trei ani de activitate cât nu au făcut celelalte guverne în 25 de ani.

În realitate, acest Guvern nu a început un kilometru de autostradă, iar Comisia Europeană a demonstrat negru pe alb că Ponta nu poate fi decât artizanul unui masterplan politizat până în cel mai mic detaliu. Pentru toate minciunile şi incompetenţa de care a dat dovadă, Ponta ar trebui să-şi dea demisia.

PMP nu îşi va asuma politic masterplanul lui Ponta în forma actuală. Avem nevoie de un proiect serios, bazat pe nevoile din teritoriu şi care să pună bazele unei dezvoltări economice sănătoase. MPGT este un proiect mult prea important pentru România, pentru a fi tratat ca un document politic ce serveşte intereselor unui singur partid.

Toţi factorii politici decidenţi trebuie să înţeleagă acest lucru şi trebuie găsite cele mai bune soluţii pentru prioritizarea infrastructurii în funcţie de interesele economice şi pentru dezvoltarea strategică şi durabilă a României, în special a zonelor cele mai sărace, respectiv Moldova şi Oltenia.

Domnul Mircea Roşca:

"Premierul Ponta să se ţină de cuvânt şi să discute mâine, în şedinţă de Guvern, proiectul de lege privind redevenţele"

Miercuri, 29 aprilie, este ultima şedinţă de Guvern din luna aprilie şi mă aştept ca pe ordinea de zi a acestei şedinţe să se afle şi proiectul de lege privind noul regim fiscal al redevenţelor la hidrocarburi.

Aceasta a fost promisiunea premierului Victor Ponta, angajament pe care l-a luat în faţa românilor, după ce la finalul anului trecut, când trebuia revizuit cadrul legal în domeniu, a prelungit prin ordonanţă de urgenţă cu un an actualul sistem de redevenţe.

Guvernul Ponta i-a păcălit atunci pe români şi acum încearcă din nou, în cazul în care nu respectă calendarul dezbaterilor pe acest subiect. Solicit premierului Ponta ca acest proiect de lege extrem de important pentru economia românească să fie dezbătut aşa cum a promis, în primă lectură, în ultima şedinţă de Guvern din această lună.

Orice amânare a acestei dezbateri şi lansarea proiectului cu întârziere în dezbatere publică înseamnă ratarea anului 2015 pentru adoptarea noului sistem de calcul al redevenţelor. Acest proiect trebuie trimis în această sesiune către Parlament pentru a fi dezbătut şi adoptat, astfel încât prevederile lui să fie aplicabile începând cu anul 2016.

În calitate de membru al Comisiei pentru industrii şi servicii, consider că discuţia despre resursele acestei ţări şi taxarea lor trebuie să se realizeze în mod transparent şi responsabil, cu toate părţile implicate, iar la începutul lunii iunie acest proiect de lege trebuie să ajungă în Parlament pentru a putea fi analizat temeinic şi adoptat la timp.

În spaţiul public au apărut foarte puţine informaţii legate de stadiul elaborării acestui act normativ şi sper ca lipsa de dialog şi opacitatea Guvernului pe acest subiect să nu ascundă de fapt lipsa de preocupare a Cabinetului Ponta faţă de această problemă.

Un premier atât de vocal precum Victor Ponta a evitat continuu să ofere informaţii suplimentare referitoare la acest proiect de lege, iar în cazul în care mâine el nu va fi prezentat în şedinţă de Guvern, premierul este obligat să dea explicaţii publice despre stadiul în care se află şi motivele amânării lui.

Pentru a obţine consensul politic pe un subiect atât de sensibil, cum este cel al redevenţelor, Guvernul are datoria să joace corect şi transparent cartea gestionării resurselor naţionale, atât în raport cu investitorii, cât şi cu mediul politic şi cu întreaga societate românească.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mai pleacă mulţi de la Cotroceni?"

A plecat şi purtătorul de cuvânt de la Cotroceni. E de înţeles. N-a prea avut ce cuvânt să poarte.

Pe de altă parte, nu cred că am auzit-o vreodată zicând şi altceva în afară de nemulţumirile legate de perdele, covoare şi cantină. Comunicarea instituţiilor s-a mutat pe Facebook şi Tweeter, ceea ce mi se pare inadmisibil pentru instituţiile oficiale, unde purtătorul de cuvânt trebuie să fie purtător de cuvânt.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Are cineva o lămâie?"

Premierul şi miniştrii se plâng că au salarii mici şi se jertfesc pentru popor ,,dorind să lucreze pentru binele ţării şi jertfindu-se (...) pentru binele public, noi nu vrem salarii, noi vrem doar să lucrăm". Are cineva şi o batistă? Îmi dau lacrimile văzând la ce jertfă se supun, ei fiind săraci lipiţi, fără salarii, doar tablouri şi lingouri. Dacă asta este jertfă, atunci vă rugăm să ne lăsaţi în pace. Nu avem nevoie de jertfa voastră. Doar să-i lăsaţi pe cei dezinteresaţi să conducă ţara. Sunt suficienţi şi se mai şi pricep. Nu au însă loc de ăştia care jefuiesc, pardon, se jertfesc...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Ce se va întâmpla cu Institutul "Cantacuzino"? Propun ca soluţii de urgenţă finanţarea de la bugetul de stat, eventual din Fondul de rezervă al primului-ministru şi coordonarea activităţii de către CSAT. Din pământ, din iarbă verde, Guvernul are datoria să salveze şi să modernizeze acest institut vital pentru populaţia României. Nu vă jucaţi cu siguranţa naţională de sănătate! Ea valorează mult mai mult de 20 de milioane de lei cât reprezintă datoriile institutului. Guvernul trebuie să aloce aceşti bani! Chiar dacă va trebui să facem chetă de 1 leu ca la Ateneu sau să constituim un fond naţional de investiţii, acest obiectiv strategic, dinamitat de interesele rechinilor imobiliari şi ale marilor concernuri farmaceutice internaţionale, trebuie salvat.

Plimbarea de la un minister la altul nu i-a fost benefică, anul 2015 a găsit Institutul "Cantacuzino" cu datorii de 5 milioane de euro, 500 de angajaţi din cei 1.600 câţi erau în 1989, niciun vaccin pe linia de fabricaţie şi închiderea filialei de la Iaşi. Inventarul produselor pe care institutul nu le mai fabrică din cauza licenţelor pierdute în 2011 cuprinde 9 vaccinuri, 6 seruri terapeutice, 7 seruri imunomodulatoare (Polidin, Cantastim) şi un ser antigen pentru IDR.

Acum se doreşte pasarea problemei la Universitatea de Medicină. Nu ştiu ce expertiză şi ce fonduri are universitatea ca să gestioneze aşa ceva, dar mă întreb doar cine va răspunde dacă vor continua eşecurile?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cei de la UPU merită categoria a II-a de muncă"

Domnule ministru al sănătăţi, doamnă Rovana Plumb! Încercăm să găsim soluţia la o problemă care face diferenţa dintre viaţă şi moarte: existenţa unui medic de urgenţă în sistemul medical. Înregistrăm, din păcate, o situaţie de avarie datorită faptului că tot mai mulţi medici şi asistenţi medicali părăsesc sistemul din cauza condiţiilor dificile de muncă.

Situaţia nu este izolată. La Huşi, CPU a rămas fără niciun medic, iar la Bârlad mai există doar un medic de urgenţă în loc de 12, aşa cum prevede organigrama. În ultimele săptămâni trei medici de urgenţă, Oana Corlat, Svetlana Andronache şi Cristian Vladu, şi-au dat demisia din cauza suprasolicitării şi nici cei 4 medici de familie care fac gărzi nu mai au intenţia de a continua.

Din păcate, sunt tot mai puţini medici care aleg urgenţele ca specialitate şi tot mai mulţi care o părăsesc pentru că s-au săturat de condiţiile mizere, de lipsuri, de riscurile profesionale şi de recenta bomboană de pe colivă, programul în ture de 12 ore, ce nu le permite să aibă o viaţă normală şi să-şi întemeieze o familie.

Cei de dinaintea dumneavoastră au ştiut doar să ceară de la medicii de urgenţă. Nu au ţinut cont de nopţile nedormite, de oboseală, stres, frig, ploaie, infecţii, injuriile şi agresiunile pe care le îndură majoritatea colegilor mei din serviciile de urgenţă. Această specialitate dificilă, suprasolicitantă fizic şi psihic, trebuie încadrată de Ministerul Sănătăţii şi al Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în altă categorie de muncă, pentru că nu-mi închipui cum, la 65 de ani, uzat fizic, eventual măcinat de boli, o doctoriţă sau un doctor de urgenţă va fugi pe scări sau va sări din salvare pentru a salva o viaţă, iar până acum nimeni nu a reuşit să iasă viu la pensie lucrând în medicina de urgenţă.

Vă solicităm sprijinul pentru ca personalul medical din sistemul de urgenţă să fie încadrat în categoria a II-a de muncă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce nu cere KWI"

La punctul "concursuri integral pe merit" se califică şi numirea şefului DIICOT, care e atribuţia lui Iohannis, aici nu o mai poate da la întors. Până acum "concursul" a constat într-o discuţie a candidaţilor cu ministrul justiţiei. Nicio comisie sau criterii de selecţie publice, nicio discuţie asupra CV-urilor candidaţilor.

Pe merit sau pe nemerit, până la urmă un concurs tot o alegere este. În politică, din păcate, voinţa politică este cea care contează cel mai mult şi mult mai puţin meritul. La următorul sondaj KWI, dacă o ţine în ritmul ăsta, ajunge la 25 %. Ceea ce vreau să spun este că nu evaluarea contează, ci transparenţa totală în organizarea concursurilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Concurs sau meritocraţie"

Sunt cu totul de acord cu criteriul "merit". Dar... măcar în ceea ce priveşte instituţiile culturale, s-avem pardon. "Concursul", în accepţiunea valahă, are ceva ridicol. Vă imaginaţi alegerea şefului la British Museum, Library of Congress, Scala, Luvru, Berliner Philharmoniker cu anunţ la avizier, bibliografie, la care să se înscrie cine vrea, cu probă scrisă şi, apoteotic, probă orală?

Sigur, "numirea" unui conducător de asemenea instituţie o face decidentul în urma unei judecăţi de valoare, i.e. alegere. Mi s-ar părea normal ca intenţia de înscăunare a unui şef de asemenea instituţie a) să fie anunţată public, din bună vreme; b) breslele respective să comenteze şi să sugereze candidaţi; c) decidentul (e.g. ministrul culturii) să anunţe lista scurtă, din bună vreme; d) "opinia publică" să comenteze/cârtească; e) decidentul şi consilierii săi să stea de vorbă îndelung cu candidaţii, care eventual să-şi expună şi public "viziunea"; f) decidentul să-şi asume responsabilitatea şi să îl numească.

Pe miniştri şi secretari de stat îi scutiţi de concurs. De ce? Pe considerent că-s numiri "politice". Ce înseamnă "politic", în acest context? Partizan? De regulă, aşa e. Dar şi când premierul numeşte miniştrii dintre "oamenii lui", tot face o alegere, deci o judecată de valoare, desigur, prin prisma considerentelor "politice" şi, entre nous, "binele public" ar trebui să fie unul dintre "considerentele politice", nu?

Aşadar, votez cu alegerea pe bază de merit, dar "concursurile" româneşti se ţin încă joi, deşi postul e ocupat de marţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vreau să se ştie"

Trebuie să înţelegem foarte clar că avem de-a face cu un sistem de crimă organizată, foarte bine consolidat şi alimentat, cu resurse umane şi materiale. Un sistem de crima organizată nu poate fi reformat din interior, el doar poate fi distrus din exterior.

Să credem că preşedintele în funcţie va schimba situaţia în 100 zile sau în 5 ani înseamnă naivitate copilărească sau chiar mai rău!

Sincer, acum, vedeţi cumva zeci de mii de cetăţeni ieşind în stradă ca să ceară sistemului să se autodistrugă acceptând oameni noi, profesionişti incoruptibili, care gândesc pe termen lung?

Haideţi să ne gândim cum a fost posibil genocidul perioadei de reeducare din anii ’50-’60 şi haideţi să citim un Radulescu Motru, un Iorga, un Eminescu, ca să ne lămurim cum e cu "firea asta a românilor" sau poate chiar un Dimitrie Cantemir, că e chiar şi mai relevant...

Se pare că românismul nu mai există de foarte multa vreme, de aici şi cercul vicios în care ne aflăm cu toţi astăzi; diferenţa e ca unii dintre noi suntem mai credem în el în timp ce marea masa au adoptat alt mod de viaţă sau pur şi simplu nu le pasă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Situaţie de avarie în medicina de urgenţă"

Urgenţele rămân fără doctori! Încercăm să găsim soluţia la o problemă care face diferenţa dintre viaţă şi moarte: existenţa unui medic de urgenţă în CPU la Huşi, rămas în acest moment fără niciun medic. La solicitarea doamnei doctor Rotaru am lansat un apel printre medicii de urgenţă din Iaşi solicitând sprijinul în această problemă acută. M-am oferit să fac gărzi neplătite pentru a ajuta acest spital şi pe oamenii ce au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă. Sper să am şi sprijinul ministrului sănătăţii în a găsi un urgentist în această ţară, asta după ce i-am prezentat situaţia din Huşi. Dar nu e suficient.

Situaţia nu este izolată. Şi la CPU din Spitalul "Elena Beldiman" din Bârlad mai există doar un medic de urgenţă în loc de 12, aşa cum prevede organigrama. În ultimele săptămâni trei medici de urgenţă, Oana Corlat, Svetlana Andronache şi Cristian Vladu, şi-au dat demisia din cauza suprasolicitării şi nici cei 4 medici de familie care fac gărzi nu mai au intenţia de a continua.

Mi-am arătat disponibilitatea de a-mi ajuta colegii şi de face gărzi în CPU din Bârlad încă de acum trei ani, am depus câte o cerere în fiecare lună, dar, din nefericire, orgoliile politice au fost mai presus de sănătatea bârlădenilor. A fost mult mai uşor să fiu acceptat ca voluntar în lupta contra Ebola în Africa decât să fac gărzi la UPU din Bârlad.

Din păcate, sunt tot mai puţini medici care aleg urgenţele ca specialitate şi tot mai mulţi care o părăsesc. Îi găsiţi prin Franţa, Belgia, Germania sau Martinica.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Medicamente fără taxe"

Vă voi prezenta o iniţiativă legislativă ce vizează scăderea preţului la medicamentele de uz uman prin scutirea de taxe a operaţiunilor de producţie, livrare şi comercializare a acestor produse. Concret, propunem modificarea articolului 141 din Codul fiscal, în sensul includerii producţiei, livrării şi comercializării medicamentelor de uz uman desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi în categoria operaţiunilor scutite de taxe.

Această lege de eliminare a taxei pe medicamente are efecte favorabile asupra pacienţilor, sistemului medical şi economiei. Pacienţilor le facilitează accesul la medicamente, prin scăderea preţului şi limitarea exportului paralel, sistemul medical va interna mai puţini pacienţi şi cu mai puţine complicaţii, iar creşterea cererii de medicamente are efect benefic, de stimulare a activităţii producătorilor interni de medicamente şi a micilor farmacişti.

Motivaţiile unui astfel de demers sunt legate în primul rând de intenţia de a asigura pacienţilor toate medicamentele necesare la un preţ accesibil.

Taxele mari au dus la preţuri mari pe piaţa internă, practic aproape 40 % din preţul unui medicament din România este reprezentat de un cumul de taxe (TVA, taxe de distribuţie, taxe vamale) Preţurile medicamentelor în farmaciile din România sunt chiar mai mari decât cele din ţările UE şi se ajunge ca un medicament să fie cu 21 % mai scump decât în Franţa, cu 42 % mai scump decât în Suedia şi cu 62 % mai mult decât în Anglia.

În al doilea rând, nu e de neglijat nici faptul că taxele mari au dus la creşterea exportului paralel, lăsând pacienţii fără medicamente esenţiale, precum citostaticele, sau fără medicamente ieftine.

În al treilea rând, această scutire de taxe va avea efect benefic, prin creşterea cererii de medicamente, stimularea activităţii producătorilor interni de medicamente şi a micilor farmacişti şi indirect prin crearea de noi locuri de muncă.

Concret, proiectul de act normativ modifică şi completează articolele 140 şi 141 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât "producţia, livrarea şi comercializarea medicamentelor de uz uman desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi" să fie incluse în operaţiunile pentru care nu se percep taxe.

Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea acestei iniţiative legislative.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Politica de cadre"

Politica de cadre de la Cotroceni a rămas netransparentă, şi, după cum a arătat cazul Scutaru, şi ineficienţă. Însă schimbarea într-un cadru democratic nu poate veni decât tot de la alegători, mai precis de la refuzul acestora de a mai trimite în structurile alese, fie ele centrale sau locale, oameni a căror corupţie si imoralitate sunt notorii. Or, aici mai e mult de lucru: a trebuit să intervină DNA pentru a scoate de pe scena, cel puţin pe moment, figuri precum Mazăre, Pinalti, Vanghelie şi alţii ca ei, pentru a pomeni numai de lideri locali, ce păreau altfel inamovibili. Poate ar trebui să fie limitate ca număr şi mandatele pentru parlamentari şi primari la două, aşa cum am propus, poate...

În mod sigur, însă, mai e un drum lung şi plin de neprevăzut şi avem exemplul italian: după dispariţia multor politicieni compromişi în urma anchetelor de la începutul anilor 90, cei care le-au luat locul nu s-au dovedit mult mai buni conducători, ba chiar au preluat şi perpetuat multe dintre relele predecesorilor.

Dovadă că spaima de justiţie trece repede...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Prima doamnă"

Am înţeles că "Prima Doamnă" îşi doreşte o instituţie, să fie implicată în viaţa publică. Nu ştiu dacă e nevoie de birocraţie în plus, dar îi propun să preia acest gen de acţiuni, cum ar fi sprijinirea Institutului "Cantacuzino." Ar putea intra în atenţia soţiei preşedintelui să găsească soluţii, sprijin, lobby pentru sănătate şi educaţie.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul intervenţiei mele de astăzi doresc să subliniez importanţa istorică a momentului în care România, condusă atunci de un Guvern liberal, a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Aderarea la marea familie europeană este de departe cel mai important şi mai mare succes înregistrat de România în ultimii 25 de ani.

În momentul în care s-a semnat acest Tratat de aderare la Uniunea Europeană, România a intrat într-un amplu proces de modernizarea şi europenizare.

Mobilitatea de deplasare pe întreg teritoriul Uniunii Europene, asigurarea accesului la fonduri europene, diversificarea resurselor financiare, stabilitatea şi predictibilitatea legilor, dezvoltarea unor noi relaţii comerciale şi implicit dezvoltarea economiei naţionale, acestea sunt doar câteva din marile avantaje de care românii au beneficiat de pe urma aderării noastre la marea familie europeană.

Chiar dacă trebuie să fim conştienţi că încă există anumite decalaje vizibile între gradul de dezvoltare a ţării noastre şi statele din vestul Europei, fără Acordul de asociere al României la Uniunea Europeană am fi fost în afara lumii civilizate şi la mare distanţă de procesele de modernizare atât de necesare ţării noastre.

Dincolo de aspectele politice, economice sau culturale, vreau să subliniez importanţa aspectului economic, care, din punctul meu de vedere, este de departe segmentul care a adus cele mai importante beneficii pentru români.

Sunt de părere că dezvoltarea economică este cea care stă la baza dezvoltării politice în orice stat democrat, deci şi în România. Fără o situaţie economică favorabilă, dezvoltarea politică este un obiectiv greu de atins. Economia noastră din ultimii ani, chiar şi trecută printr-o criză internaţională, a rezistat şi putem remarca o evoluţie care s-a văzut în creşterea nivelului de trai al românilor.

Nu cred că ne putem imagina ce s-ar fi putut întâmpla cu România şi economia naţională fără apartenenţa noastră la Uniunea Europeană.

Faptul că România a avut enorm de câştigat ca urmare a semnării Tratatului de aderare la Uniunea Europeană este un aspect de necontestat, iar acest lucru îl putem deduce şi din percepţiile românilor faţă de comunitatea europeană. Chiar dacă nivelul euroscepticismului a crescut alarmant în mai multe ţări membre ale Uniunii Europene, trebuie precizat că în România există încă, potrivit studiilor sociologice realizate în ultimii ani, o percepţie favorabilă faţă de marea familie europeană şi faţă de ideea că aderarea la Uniunea Europeană este un lucru bun.

Doresc să mai subliniez şi faptul că deşi situaţia geopolitică este una dificilă la graniţele Uniunii Europene şi mă refer aici la situaţia tensionată din Ucraina, dar şi la situaţia ambiguă din Republica Moldova privind orientarea politică, sunt de părere că extinderea marii familii europene trebuie să rămână obiectivul primordial al UE, iar România are obligaţia să facă toate eforturile necesare pentru ca cele două state vecine să intre pe drumul european.

Doamna Raluca Ispir:

Problema ocupării forţei de muncă în România a devenit din ce în ce mai presantă în ultimii ani, având în vedere situaţia socio-economică la nivel mondial şi european. În aceste condiţii, se impune o reformă a pieţei muncii şi a politicilor sociale atât pentru o parte din statele dezvoltate, cât şi pentru noile state membre ce încearcă să reducă diferenţele.

Partidul Naţional Liberal a identificat o serie de obiective strategice pe care ţara noastră ar trebui să le îndeplinească pentru a reforma piaţa muncii româneşti şi le-a inclus în programul liberal de guvernare. Printre acestea se numără: creşterea calităţii şi productivităţii muncii prin educarea şi formarea continuă a forţei de muncă, promovarea adaptabilităţii şi antreprenoriatului, ocuparea deplină a forţei de muncă, promovarea coeziunii sociale prin creşterea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării, promovarea egalităţii de gen în toate domeniile de activitate.

România se află pe unul dintre ultimele locuri între statele UE în ceea ce reprezintă rata de ocupare a forţei de muncă şi este statul din Uniunea Europeană în care ocuparea a scăzut cel mai mult după anul 2000. Această scădere se resimte cel mai puternic în rândul tinerilor. Rata de ocupare a persoanelor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani este extrem de redusă şi continuă să scadă. Participarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este o problemă ce se află în centrul atenţiei în întreaga Europă, amplificarea şomajului în rândul acestora având efecte negative la nivelul individului, al familiei şi asupra comunităţii din care fac parte. Tinerii sunt afectaţi de şomaj mai mult decât alte categorii demografice şi au posibilităţi mai reduse de a se integra pe piaţa muncii.

Tineretul reprezintă tot mai mult unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din societate, fiind în acelaşi timp o resursă preţioasă într-o societate tot mai îmbătrânită. Tranziţia tinerilor de la educaţie la ocupare a devenit mai lungă şi mai complexă, deoarece şomajul în rândul tinerilor este mult mai ridicat decât în rândul forţei de muncă, pe ansamblu. Locurile de muncă ocupate de tineri sunt locuri de muncă temporare, de o calitate scăzută şi slab remunerate. Şomajul tinerilor este determinat adesea de lipsa de competenţă sau de inadecvarea competenţelor lor la cererea de pe piaţa muncii.

În vederea îndeplinirii obiectivelor legate de ocupare şi creşterea capitalului uman, la nivel naţional s-au identificat o serie de măsuri care pot fi implementate în perioada viitoare: investiţii în formarea profesională continuă, incluzând printre altele operaţionalizarea comitetelor sectoriale, formarea profesională a angajaţilor, cu accent special pe aceea a persoanelor din grupuri vulnerabile (zonele rurale şi persoanele inactive), realizarea de studii privind corelarea cererii cu oferta pe piaţa muncii şi estimarea necesarului de calificări; măsuri de susţinere a tranziţiei de la şomaj sau inactivitate la starea de ocupare; flexibilizarea cadrului legal privind relaţiile de muncă în contextul implementării principiului flexisecurităţii; creşterea operativităţii şi eficienţei în corelarea mai bună a sistemului de asistenţă socială cu cel de ocupare; modernizarea sectorului agricol şi extinderea activităţilor economice în mediul rural (serviciile şi mica industrie).

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Partidul Naţional Liberal a acordat în permanenţă atenţie românilor care trăiesc în afara graniţelor, având în vedere aportul lor major la reprezentarea ţării peste hotare, dar şi dimensiunea socio-economică pe care o reprezintă. În baza acestei preocupări, PNL va avea ca obiectiv de politică externă inclusiv consolidarea legăturilor şi a comunicării cu comunităţile de români din afara graniţelor, precum şi promovarea de politici care să ducă la rezolvarea unora dintre problemele de zi cu zi ale cetăţenilor români din străinătate. Guvernarea PNL îşi va asuma misiunea de a fi alături de ei în problemele sociale, de muncă, de educaţie şi se va îngriji de simplificarea procedurilor birocratice din relaţia lor cu administraţia din România. Un rol esenţial în acest sens îl are îmbunătăţirea calităţii serviciilor consulare, o mai bună administrare şi distribuţie geografică a reţelei consulare. Ne propunem ca românii aflaţi dincolo de frontierele statului român să se simtă protejaţi, să beneficieze fără discriminare de libera circulaţie, de liberalizarea accesului pe piaţa europeană a muncii, să îşi poată exprima liber şi consolida identitatea etnică, culturală, lingvistică şi spirituală.

În sprijinul românilor care aleg să trăiască temporar sau permanent în străinătate vom duce la îndeplinire proiectul de introducere a votului prin corespondenţă, pentru a le asigura şi facilita exprimarea neîngrădită a opţiunii politice. Vom promova cu maximă atenţie relaţiile cu membrii comunităţilor istorice româneşti din vecinătate, militând pentru respectarea dreptului lor de a învăţa în limba maternă, precum şi a altor drepturi consfinţite de reglementările europene. Vom aborda cu deschidere în dialogul politic cu guvernele din ţările vecine probleme care au un impact critic asupra destinului comunităţilor româneşti, între care reprezentarea intereselor acestora în instituţii şi în politicile guvernamentale privind minorităţile.

Proiectele promovate în relaţia cu comunităţile de români din afara graniţelor trebuie să atragă în mai mare măsură elitele, prin recunoaşterea valorii şi a capacităţii lor de a crea punţi către interesele naţionale ale României, de a contribui la modernizarea societăţii româneşti.

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia politică de astăzi "Pământul României este un bun naţional" şi o fac cu gândul la Ministerul Agriculturii şi alte autorităţi centrale care au responsabilităţi în acest important domeniu.

În România avem 14,7 milioane ha de teren agricol (61,8% din suprafaţa ţării) din care 9,4 milioane de ha teren arabil (63,9%), 3,3 milioane de ha păşuni şi restul fâneţe, vii, livezi şi pepiniere. Suprafaţa terenurilor agricole scade continuu prin împăduriri şi prin extinderea intravilanului comunelor şi oraşelor, pentru terenuri destinate construcţiilor.

În ultimii 23 de ani s-a redus masiv activitatea industrială a României. Din municipiul Rădăuţi, bunăoară, au dispărut industriile metalurgică, a spirtului, mobilei şi textilă în care lucrau şi sute de ţărani din comunele judeţului Suceava. Acum funcţionează doar primăria, şcolile, spitalul şi cabinetele medicale, casa de cultură şi biblioteca, bisericile, farmaciile şi ghişeele pentru plata taxelor, impozitelor şi serviciilor comunale. O parte din orăşeni lucrează terenurile agricole din preajma localităţii sau chiar din comunele vecine. O mare parte sunt plecaţi la lucru în străinătate, cu multe urmări grave pentru familiile lor.

Pământul agricol este istoria, tradiţia şi puterea noastră, este sursa de produse pentru hrana familiei, reprezintă locul în care românii îşi păstrează rădăcinile, dar şi speranţele de viitor. Regii Daciei, voievozii şi domnitorii români, împreună cu eroii neamului românesc, au luptat şi s-au jertfit pentru apărarea pământului strămoşesc.

Iată că începând cu ianuarie 2014 terenurile agricole au putut şi în continuare vor putea fi cumpărate de străini. Poate cumpăra teren agricol în România orice cetăţean din Uniunea Europeană şi din Spaţiul Economic European. Ca urmare, viitorii vânzători de terenuri agricole caută acum insistent să cumpere terenuri ieftine. Avem deja şi primii mari investitori în agricultură: Traian Băsescu, Elena Udrea, Mugur Isărescu, Valeriu Stoica ş.a. Sunt stabilite reguli, condiţii, instrucţiuni, dar nu sunt evaluate urmările acestui proces de înstrăinare a terenurilor agricole. Au fost promovate totuşi de Guvern unele avantaje pentru cumpărătorii români: 10 % plata în avans, 90 % credit, din care 50 % garantat de stat şi 50% garantat cu terenul ce urmează a fi cumpărat. Rămâne o mare temere, însă: că pământurile ţării vor ajunge pe mâinile străinilor.

După atâtea privatizări, a venit şi rândul privatizării suportului istoriei şi vieţii noastre de la începutul începuturilor. Această impunere din partea Uniunii Europene nu este înţeleasă de cei mai mulţi români, nu este acceptată şi provoacă nemulţumire şi tristeţe. În Franţa, Anglia, Germania terenurile nu se vând străinilor, iar în celelalte state din Uniunea Europeană termenul pentru începerea vânzării terenurilor agricole este amânat pentru mai târziu. Autorităţile româneşti au acceptat la tratative un termen scurt pentru punerea în vânzare a terenurilor agricole străinilor. Până în prezent s-au vândut persoanelor juridice străine peste 1.000.000 de hectare de teren agricol.

Oare de ce nu facem un referendum spre a şti ce părere au românii, proprietari ai terenurilor agricole, adevăraţii proprietari ai pământului strămoşesc apărat cu atâtea sacrificii generaţii în şir?

Cerem Parlamentului României, Guvernului, autorităţilor administraţiei centrale şi locale să exprime clar şi ferm cerinţele românilor în privinţa punerii la mezat a terenurilor agricole din România. Aşteptăm reacţii adecvate aşteptărilor românilor, inclusiv celor din sudul Bucovinei.

Pământul ne hrăneşte, ne rabdă şi ne acoperă!

Domnul Daniel Florea:

"Pentru o viaţă mai bună!"

Cine se mai gândeşte la ce s-a întâmplat acum 29 de ani într-un orăşel din Ucraina? Şi poate pe bună dreptate. Chiar dacă pe 26 aprilie 1986 avea loc primul şi, până în prezent, cel mai grav accident nuclear din istorie, peste timp s-a aşternut praful uitării. Poate că evoluţia este una normală după atâta timp, dar ea ascunde pericolul uitării şi un fals sentiment de siguranţă. Din nefericire, această dramă ale cărei urmări negative le-am resimţit noi, le vor resimţi încă multe generaţii de locuitori din Europa.

O bună parte din Europa a fost expusă contaminării. Aproape un milion de oameni au murit, în primele două decenii de la accident, de diverse forme de cancer provocate sau agravate de radiaţiile de la Cernobîl. Şi acest bilanţ va creşte. Norul a fost purtat de vânt aproape peste tot în lume, iar substanţele rămân active zeci de mii de ani. Catastrofa a dus la mutaţii genetice la plante şi animale şi a scăzut imunitatea la boli a populaţiei tinere în numeroase zone, inclusiv în România. Oficial, numai în Ucraina se consideră că 2,3 milioane de persoane au avut de suferit de pe urma catastrofei. Între 1986 şi 2006, 4.400 de ucraineni - copii sau adolescenţi în momentul catastrofei - au fost operaţi pentru cancer de tiroidă, consecinţa cea mai evidentă a iradierii.

În România există o centrală nucleară la Cernavodă, iar în anii trecuţi Guvernul a intenţionat să construiască încă două reactoare nucleare şi o nouă centrală nucleară. Acestea ar crea zeci de tone de deşeuri radioactive extrem de letale care ar putea rezulta într-un accident de dimensiunea celui de la Cernobîl. Organizaţiile nonguvernamentale militează pentru promovarea energiei regenerabile ca alternativă la energia nucleară, deoarece România are un potenţial foarte mare în acest domeniu şi acest tip de energie nu prezintă riscuri faţă de mediul înconjurător sau faţă de sănătatea oamenilor şi necesită investiţii semnificativ mai mici decât energia nucleară. Riscurile ce însoţesc energia nucleară sunt reale, inerente şi de durată.

Aşa cum menţionam şi într-una din declaraţiile mele trecute referitoare la independenţa energetică, este necesar să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este importantă şi se poate baza pe resurse inepuizabile, cum ar fi apa sau soarele. Iar educarea populaţiei, precum şi implementarea de programe ne poate duce în direcţia dorită.

Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.

Pe de altă parte, în Ucraina de azi nimeni nu se mai gândeşte la ce s-a întâmplat acum aproape trei decenii, într-o ţară frământată de conflicte, cu un guvern nu tocmai stabil, confruntată cu un atac la suveranitatea sa şi cu o clasă politică profund coruptă care se pregăteşte să prelungească durata de viaţă la mai multe reactoare nucleare din cele 15 de care dispune în prezent. Poate ar trebui să ne gândim dacă Ucraina e sigură din punct de vedere nuclear.

E posibil ca această ţară să aibă nevoie de sprijin din partea statelor vecine şi/sau din partea instituţiilor europene pentru ca normele acestui proces să fie respectate, pentru că în joc nu este numai securitatea sa, ci a întregului continent.

Domnul Daniel Florea:

"Astăzi este ziua lor - să-i cinstim cum se cuvine!"

Mai avem printre noi puţini oameni curajoşi, puţini oameni care au trăit şi au făcut istoria ţării, puţini oameni care ne dau în fiecare zi o lecţie de curaj, o lecţie despre ce înseamnă să îţi iubeşti patria necondiţionat, ce înseamnă să îţi iubeşti semenii, ce înseamnă să renunţi la familia ta pentru un ideal: libertatea.

Nu demult vă vorbeam despre faptul că în acest an se împlinesc 70 de ani de la încetarea celui de Al Doilea Război Mondial şi, din dorinţa de a omagia eroismul soldaţilor români care s-au jertfit în acest conflict, precum şi în semn de recunoştinţă pentru curajul veteranilor de război s-a iniţiat proiectul de Hotărâre a Guvernului privind declararea "Anului 2015 - Anul Veteranilor de Război".

Iar astăzi, pe 29 aprilie îi sărbătorim oficial pe invalizii şi veteranii de război.

Recunoştinţa generaţiei contemporane pentru sacrificiul celor care au luptat în cel de Al Doilea Război Mondial s-a manifestat sub aspect legislativ prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, act normativ prin care s-a instituit Ziua Veteranilor de Război, care se organizează anual pe 29 aprilie. Această dată reprezintă ziua în care, în 1902, regele Carol I instituia prin decret calitatea de veteran de război pentru cei care au luptat pentru Independenţă. Ziua Veteranilor de Război este un moment important, în care trebuie să ne aducem aminte de cei care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, dar şi de veteranii care au luptat şi au suferit pentru ca România să fie ceea ce este astăzi. Ei au luptat pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Veteranii de război trebuie sărbătoriţi în fiecare zi, şi nu o dată pe an. Veteranii sunt pagini vii din istoria ţării, ei poartă pe corpul lor cicatricele gloanţelor şi schijelor primite în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, răpit prin odiosul Dictat de la Viena din 30 august 1940, sau de la eliberarea Basarabiei şi ţinutului Herţei în anul 1941 sau din luptele duse alături de aliaţi după 23 august 1944, culminând cu victoria de la 9 mai 1945. Veteranii sunt părinţii sau bunicii noştri, sunt cei care privesc cu încredere viitorul ţării, pentru că au crezut şi au luptat pentru un viitor mai bun.

Cred că suntem datori să omagiem aceşti eroi şi să reparăm nedreptăţile comise în ultimii ani, ca o dovadă şi o asigurare că Domniile Lor sunt persoane importante pentru noi şi pentru societatea românească în general, pentru că de cele mai multe ori această categorie de oameni, cărora le datorăm prezentul nostru, se simte exclusă social.

Să ne înclinăm cu recunoştinţă în faţa acestora şi să nu uităm niciodată că certificatul de naştere al poporului român este semnat cu sângele eroilor căzuţi la datorie pe câmpurile de luptă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Domnul Daniel Florea:

"1 Mai"

Peste câteva zile vom sărbători cu toţii un eveniment foarte important pentru întreaga lume: 1 Mai - Ziua internaţională a muncii. Începând cu 1890, 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii.

Născut în patria democraţiei - Statele Unite ale Americii, acest eveniment a debutat în condiţii tragice, primele manifestări - de tip combatant - fiind marcate de incidente violente.

La 1 mai 1886, pe întreg teritoriul Statelor Unite au ieşit în stradă sute de manifestanţi, care au protestat cerându-şi dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără a li se reduce salariul. La Chicago, unde avea loc cea mai mare demonstraţie a muncitorilor protestatari, evenimentele au degenerat, iar în urma intervenţiei forţelor de ordine s-au înregistrat mai mult de două sute de răniţi, liderii muncitorilor fiind judecaţi şi condamnaţi - majoritatea - la pedeapsa capitală.

În Europa, în memoria victimelor înregistrate în timpul protestelor de la Chicago, Congresul Internaţionalei Socialiste, întrunit la Paris în 1889, a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii. Astăzi, în majoritatea ţărilor din Europa, este recunoscută importanţa acestei zile, fiind declarată sărbătoare oficială şi zi liberă.

Trebuie să recunoaştem aportul adus de mişcarea socialistă la instituirea zilei de 1 mai ca sărbătoare naţională, această zi fiind organizată încă de la începuturi, din 1890. Este adevărat că sărbătorirea zilei de 1 mai şi-a pierdut din însemnătatea cuvenită, odată cu "confiscarea" sa de către regimul comunist, dar ţara noastră a înţeles semnificaţia momentului, reuşind să depăşească amintirea neplăcută a manifestaţiilor organizate de Partidul comunist şi la care prezenţa "oamenilor muncii" devenise obligatorie.

Deşi importanţa acestei zile a scăzut în ultimul timp, instituindu-se tradiţia sărbătoririi cu mici şi bere, ar trebui ca partidele politice să conştientizeze rolul jucat de mişcarea de stânga în celebrarea zilei de 1 mai ca pe o victorie a drepturilor cetăţenilor săi.

În Raportul World Social Protection întocmit de Organizaţia Internaţională a Muncii, România ocupă un loc aparte şi, din păcate, nu este unul pozitiv. Măsurile de austeritate din ultimii ani s-au dovedit a fi un mijloc de sărăcire graduală a populaţiei, măsuri care au adus efecte negative asupra economiei atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Ţara noastră este dată ca exemplu negativ, alături de alţi parteneri din Uniunea Europeană, care au introdus în perioada 2009-2012 măsuri de austeritate sub pretextul fals că ar oferi stabilitate economico-financiară. În schimb, diminuarea pensiilor prin impozitare, tăierea salariilor pentru multe categorii socio-profesionale, reducerea graduală a ajutoarelor sociale sau a fondurilor pentru sănătate au transferat costurile crizei asupra populaţiei. Şi acest lucru s-a întâmplat în mai multe state din Uniunea Europeană care au acţionat similar cu Guvernul portocaliu din 2010.

Odată cu venirea actualului Guvern, această fundaţie prost pusă a României contemporane a fost schimbată radical în favoarea muncii şi a celor care muncesc. Astăzi este ziua în care putem afirma cu tărie valoarea muncii şi preţuirea pentru cei care muncesc, este ziua în care vrem să construim o Românie care îi preţuieşte pe cei care muncesc.

Actualul Guvern a înţeles că trebuie să folosească prezentul pentru a construi viitorul, în loc să amaneteze viitorul pentru a supravieţui în prezent.

Astfel, azi, mai mult ca niciodată, când sunt create locuri de muncă, când numărul şomerilor scade simţitor, când salariile şi pensiile sunt reîntregite, avem toate motivele pentru a sărbători Ziua Internaţională a Muncii.

Cu drag, un binemeritat la mulţi ani tuturor!

Domnul Daniel Florea:

"Uniunea Europeană - parte integrantă a vieţii noastre"

Acum 10 ani, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a fost semnat Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană de către România şi Bulgaria şi de către reprezentanţii statelor membre ale Uniunii. Tratatul a fost supus procesului de ratificare în toate statele membre ale Uniunii Europene, iar de la 1 ianuarie 2007 prevederile acestui tratat au intrat în vigoare făcând din România un stat european şi aducând-o în marea familie a ţărilor europene.

Mă văd obligat să fac o scurtă evocare a evenimentelor care au condus la concretizarea dorinţei de aderare a României, ca partener cu drepturi depline, aşa cum suntem astăzi, alături de Uniunea Europeană, ceea ce a adus România pe scena Europei, loc meritat şi ocupat firesc într-o normalitate care se cuvenea, instituind pentru ţara noastră dreptul de a se integra în sfera principiilor şi valorilor democraţiei europene, de care fusese privată mai mult de jumătate de secol.

Astfel, de la 1 ianuarie 2007, România s-a înscris pe lungul drum al democraţiei europene, alături de partenerii săi din Europa, drum început la 1 februarie 1993, prin semnarea la Bruxelles a Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. În 1995, România era pregătită să depună cererea de aderare la Uniune, care s-a concretizat în iunie, iar în decembrie 1999, în Consiliul European s-a luat decizia de deschidere a negocierilor de aderare cu România, alături de Malta, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria. Începând cu 15 februarie 2000, au fost deschise oficial negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană. La 14 decembrie 2004, s-au încheiat negocierile de aderare la nivel ministerial, ceea ce a condus la concretizarea acestei etape prin decizia Consiliului European de la 16-17 decembrie 2004. Tot atunci s-a confirmat şi calendarul de aderare, cu semnarea acestuia în aprilie 2005, încheindu-se cu aderarea efectivă a tării noastre la 1 ianuarie 2007, dată la care aderarea României la Uniunea Europeană a devenit o certitudine.

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost posibilă prin unirea eforturilor clasei politice româneşti, această mare realizare îndeplinindu-se prin acordul de voinţă al cetăţenilor români exprimat prin reprezentanţii săi aleşi şi reprezentanţi ai societăţii civile.

România, în urma acestui eveniment de o imensă importanţă pentru viitorul său, a dovedit prin implementarea reformelor cerute de Uniunea Europeană şi prin dialogul permanent cu aceasta că este un stat matur care se comportă ca un adevărat partener loial şi demn şi care îşi merită cu prisosinţă statutul de membru cu drepturi depline în cadrul marii familii europene, dorindu-ne în continuare ca eforturile depuse să se concretizeze mai departe prin aderarea la spaţiul Schengen şi adoptarea monedei euro, şi nu în ultimul rând, de a oferi sprijin statelor invitate sau candidate la Uniunea Europeană.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,07.