Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Declar deschisă şedinţa declaraţiilor politice şi o invit pentru cuvânt pe doamna deputat de Gorj, Camelia Khraibani.

Te rog.

Se pregăteşte doamna deputat PNL, Sanda-Maria Ardeleanu.

Doamna Camelia Khraibani:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele este: "Institutul Naţional «Cantacuzino» trebuie să revină în elita europeană a cercetării".

Mai are nevoie România de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino"? Răspunsul la această întrebare ar trebui să fie fără ezitare da.

Dar, ca urmare a gestionării deficitare a resurselor, anul 2015 a găsit Institutul "Cantacuzino" cu datorii de 5 milioane de euro, 500 de angajaţi din cei 1600 câţi erau în 1989 şi niciun vaccin pe linia de fabricaţie. Dar situaţia nu este nouă. În urmă cu un an de zile, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprecia că Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" a ajuns într-o situaţie financiară atât de gravă din cauza managementului defectuos exercitat de conducerile succesive, din cauza nerespectării procedurilor, a controlului defectuos al procesului de producţie, dar şi a implicării improprii a Ministerului Sănătăţii, în subordinea căruia se afla la momentul respectiv. Au fost semnalate numeroase deficienţe care ar fi putut genera vulnerabilităţi la adresa stării de sănătate a populaţiei şi concluzia analizei a fost că se impunea luarea unor măsuri urgente pentru remedierea tuturor acestor deficienţe şi pentru prevenirea repetării acestora.

De fapt, Institutul "Cantacuzino" se află în impas din momentul în care, în anul 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie.

S-a ajuns în punctul în care singura soluţie pentru redresarea situaţiei era doar o intervenţie decisivă din partea Guvernului şi măsurile au venit în etape. Mai întâi, în decembrie 2014, Guvernul a numit un nou manager. Acum, Guvernul vine cu o nouă decizie şi acordă un ajutor de stat Institutului "Dr. Ion Cantacuzino", printr-un împrumut de peste 33 de milioane de lei şi prin amânarea datoriilor la fisc.

Cele două prevederi fac parte dintr-un proiect de ordonanţă de urgenţă. Documentul mai menţionează că institutul trebuie să prezinte "un plan de restructurare care să asigure viabilitatea pe termen lung" şi "care să fie notificat Comisiei Europene". Amintim că Institutul "Cantacuzino" are în prezent datorii de 5 milioane de euro, 500 de angajaţi şi niciun vaccin pe linia de fabricaţie.

Proiectul de ordonanţă de urgenţă mai prevede că ajutorul de stat pentru salvarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" este instituit pentru o perioadă de şase luni de la momentul acordării acestuia. În acest termen, institutul trebuie să prezinte un plan de restructurare care să asigure viabilitatea pe termen lung a instituţiei şi care să fie notificat Comisiei Europene în vederea autorizării.

Cu alte cuvinte, principalele premise ale unei redresări imediate au fost create. Este acum rândul oamenilor care au contribuit la renumele internaţional al institutului să recâştige prin munca lor prestigiul pe care acesta l-a avut cândva, acela de a ocupa locul doi în Europa printre institutele de profil.

Este un nou început de drum, un drum cu adevărat foarte dificil. Dar avem cu toţii obligaţia legală şi responsabilitatea morală să facem acest institut din nou viabil şi cel mai important motiv rămâne acela că Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" este unicul centru de prevenţie a epidemiilor, prin capacitatea de producere de vaccinuri, de seruri şi diagnostic microbiologic din România şi unul dintre puţinele centre europene de acest nivel.

Camelia Khraibani, Colegiul nr. 4, Gorj.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Vă informez că au depus declaraţii scrise domnii deputaţi de la Grupul PSD Marian Enache, Daniel Florea, Liviu Harbuz, Sorin Stragea, Sorin-Avram Iacoban, Tamara Ciofu, Radu Babuş, Dan Tudorache, Laurenţiu Nistor, Ileana Cristina Dumitrache, Andrei-Valentin Sava, Daniel-Vasile Suciu, Ovidiu Iane, Mircea Dobre, Viorel Dragomir, Călin-Vasile Matei, Cătălin Mazilu, Violeta Tudorie, iar de la Grupul PNL domnul deputat Ioan Oltean.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, Grupul PNL.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Doamne ajută... şi pentru România"

În perioada 23-26 aprilie 2015, la Casablanca, în acelaşi timp cu Colocviul internaţional pe problematica asigurării calităţii în învăţământul superior, organizat de Universitatea "Hassan al II-lea" şi Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, se desfăşura un eveniment despre care vorbeau toţi locuitorii oraşului: Târgul Internaţional al Studentului, a 24-a ediţie.

Aflat sub Înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regele Mohammed al VI-lea, amplasat în imediata vecinătate a Moscheii Hassan al II-lea, a treia din lume ca mărime şi importanţă după Mecca şi Medina, Târgul Studentului atrăgea ca un magnet elevi, studenţi, părinţi, vizitatori de toate vârstele şi interesele, oameni obişnuiţi care veneau aici ca la bazar - termenul nu este deloc peiorativ, dimpotrivă, el simbolizează un loc de interes general, bine şi atent organizat şi gestionat, unde găseşti lucruri de calitate, pentru fiecare, de la mic la mare, de la omul simplu la academician.

Râuri-râuri de oameni intrau la Târgul studentului ca în Moschee. Toate elementele ce vizau strategia de organizare a acestui Târg educaţional - personalizat încă din titulatura lui care include cuvântul "student", deci beneficiarul direct, chemat să intre, să vadă, să constate şi apoi, eventual, să aleagă - simbolizau, semnificau, cu alte cuvinte erau menite să comunice ceva cuiva undeva pentru ceva. Nimic la întâmplare, nimic neinteresant!

Îmi propusesem să ajung la Târg pentru a vedea dacă şi cum este reprezentată România. Ajunsă acolo, am fost cuprinsă de un val de emoţii, văzând grandoarea organizării, multitudinea şi seriozitatea ofertanţilor, frumuseţea, interesul, curiozitatea celor care intrau în pavilioane.

Am început să iau notiţe, erau specializări, profiluri de facultăţi, denumiri de universităţi inedite chiar şi pentru mine. Zeci de materiale, sute de informaţii îmi erau oferite în direct şi nu puteam să nu mă opresc măcar un minut în fiecare pavilion pe lângă care treceam. Tinerii care prezentau erau îmbrăcaţi în "uniforma" specifică, în culorile instituţiei.

Catalogul general al târgului mi-a permis să-i cunosc imediat pe Rege, pe ministrul educaţiei naţionale şi al formării profesionale, pe ministrul învăţământului superior şi cercetării, pe organizatorul târgului. Aşa cum am putut constata şi la colocviul nostru, una dintre cheile reuşitei este munca în echipa lărgită: profesori - studenţi - personal administrativ.

Stimaţi colegi,

"Toţi pentru unul şi unul pentru toţi" nu e lozincă, e realitatea unei ţări în care o universitate - e drept, cea mai mare - are aproape 100 de mii de studenţi, în care toţi studenţii sunt bursieri ai statului, în care profesorul este plătit cam de trei ori mai mult decât în România, în care perfecţionarea reprezintă o obligaţie, costul ei fiind suportat tot de stat, în care s-a înţeles că educaţia este singura cale de dezvoltare şi de aceea se investeşte pe măsura importanţei domeniului.

Abia după vreo oră de vizită am zărit, la capătul sălii, pavilionul România - Tunisia. Mai întâi am văzut steagul României, am tresărit de emoţie, apoi m-am grăbit să ajung la românii mei.

O mare de oameni era la intrarea în micul, foarte micul nostru spaţiu de expunere, împărţit frăţeşte cu Tunisia. Iaşi, Timişoara, Cluj, Bucureşti, Arad, Ploieşti erau oraşele cu universităţi româneşti. Gazdele? Doi domni din Tunisia, foşti studenţi ai universităţilor din România, care făceau lobby într-o frumoasă limbă franceză pentru şcolile noastre de învăţământ superior. Vorbeau şi româneşte foarte bine. Nu s-au scuzat nicio clipă pentru româna lor, de excepţie. Am făcut promovare în direct, împreună. Vă mărturisesc, stimaţi colegi, faptul că eram cu toţii extrem de emoţionaţi. Din nou. Ne mulţumeam reciproc şi... numărul de persoane interesate creştea. Am spus: Doamne ajută! şi m-am strecurat cu greu, la ieşire. Mi-am mai spus, bucuroasă: diplomaţia academică, despre care am vorbit la colocviu, reprezintă o vie realitate. Bravo Casablanca! Bravo Tunis! Dumnezeu să ne ajute şi pentru România!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Au depus declaraţii scrise la Grupul PNL următorii colegi: Vasile Iliuţă, Ion Şcheau, Ioan Balan, Valeria Schelean, Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici, Andreea Paul, Iulian Vladu, Mihai Tararache, Raluca Turcan, George Ionescu, iar la deputaţii fără apartenenţă la un grup parlamentar domnul deputat Cornel-George Comşa.

Îl invit la microfon pe domnul deputat PSD Florin Tătaru, se pregăteşte domnul deputat PNL Costel Alexe.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte: "Reforma clasei politice prin modificarea Codului electoral".

Realităţile politico-sociale ale României s-au schimbat în ultimii ani şi, în contextul în care reforma arenei politice este iminentă, datorăm cetăţenilor modificarea Codului electoral.

Săptămâna aceasta avem pe ordinea de zi, în procedură de urgenţă, două propuneri legislative care fac parte din pachetul de legi care prevede viitoarea reglementare a activităţii partidelor politice şi anume, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003 şi Proiectul de Lege ce are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

În ultimii ani, cu toţii am susţinut în faţa alegătorilor transparenţă electorală, însă aceasta era una de facto, campaniile electorale fiind finanţate din umbră de diverse grupuri de interese. Cetăţenii au acuzat în repetate rânduri toate partidele politice de aceste practici, opinia publică fiind suprasaturată de dezbaterile din mass-media privind "mita electorală". Este momentul să ne schimbăm obiceiurile, să schimbăm practica şi fac acum apel la toţi colegii, cu rugămintea de a ajunge la consens politic în această privinţă de interes naţional.

Propunerea legislativă privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale va ridica nivelul de transparenţă a competiţiilor electorale la un raport de standard european, acolo unde România se situează. Odată cu adoptarea acestei legi, nu numai că publicul va avea acces la situaţiile financiare ale partidelor politice, dar şi competiţia electorală va fi una corectă, cu accent pe informarea alegătorilor cu privire la platformele candidaţilor, or, informaţia pentru alegători va însemna putere. În plus, vom reuşi astfel să implementăm toate recomandările GRECO, ceea ce va aduce cu sine un raport MCV pozitiv pentru România, un alt obiectiv de atins pentru ţara noastră.

În ceea ce priveşte modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003, cred că este o măsură necesară ce are ca principal beneficiu relaxarea condiţiilor de înfiinţare a unei formaţiuni politice noi. România are în prezent una dintre cele mai restrictive legi privind asocierea politică, procesul de înfiinţare a unui nou partid fiind extrem de dificil, ceea ce face deseori greu accesibilă şi poate imposibilă împrospătarea şi reforma clasei politice. Conform propunerii legislative, un partid va putea fi înfiinţat doar cu trei membri fondatori, eliminându-se barierele administrative ce apar în momentul înfiinţării unei noi formaţiuni politice. În opinia mea, cred că prin adoptarea acestei legi vom reuşi dinamizarea vieţii politice locale şi totodată democratizarea competiţiei electorale. Sunt convins de faptul că astfel tot mai mulţi cetăţeni se vor implica activ în sfera politică, aducând plusvaloare procesului politic naţional şi local. În mod cert, este un pas important pe care trebuie să îl facem pentru a asigura pe viitor o reprezentare cât mai fidelă a intereselor alegătorilor atât la nivel local, cât şi parlamentar. Am încrederea că noile formaţiuni îşi vor face auzită "vocea", fie formând alianţe pentru o acoperire teritorială cât mai largă, fie acţionând ca partide politice individuale, delimitându-se de ceea ce oferă deja politică românească.

Sper ca votul pe care îl vom da mâine să fie ghidat de responsabilitatea politică pe care ne-am asumat-o în faţa alegătorilor şi să contribuim la modernizarea şi schimbarea scenei politice prin modificarea şi completarea legilor din Codul electoral.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Costel Alexe, se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Costel Alexe:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "MAE a devenit coloana a V-a a PSD. Cum arată reforma Aurescu: templu pentru Năstase, rotiri de cadre pesediste, minister pregătit pentru alegerile parlamentare din 2016".

Doamnelor şi domnilor,

Am vorbit în declaraţiile mele politice anterioare despre stadiul în care a ajuns Ministerul Afacerilor Externe, o Românie în miniatură, pentru binele public pe care ar trebui să îl reprezinte. Am vorbit despre ceea ce se pune la cale în perspectiva alegerilor parlamentare din 2016, am spus deschis despre antireforma din ultimul timp cu cadre de partid trimise în posturi de mare răspundere în diplomaţie, despre angajările politice făcute masiv, am declarat public că lucrurile se îndreaptă într-un scenariu opus dorinţei românilor de la 16 noiembrie 2014.

Schimbarea succesivă a miniştrilor de externe din ultimul timp a avut rolul de a găsi un personaj care să îmbine perfect aura de competenţă, neutralitate, obiectivitate, performanţă şi obedienţă faţă de partidul stat. Dar toate acestea sub un control strict al PSD, o subordonare riguroasă faţă de partidul stat, cu confirmarea că respectivul nu va depăşi strategia PSD, nu va ieşi din cadrul stabilit, nu va încerca să "fugă din ţarc". Dacă personajul are la activ şi alte "reevaluări", strategia este şi mai bine pusă în practică, înseamnă că mirajul puterii, dorinţa de parvenire şi cameleonismul sunt activate.

Corlăţean, Meleşcanu, Aurescu. Ce au în comun? Ceea ce am spus mai devreme: prezentaţi ca "tehnocraţi", abili în a trimite în decorul difuz aura politică a unui ministeriabil, CV-ul corespunzător, experienţa potrivită, sângele rece de carierist, care circulă prin vene, abilitatea de a părea mereu favorabil organelor de partid (pentru că nu deranjează, nu ies în evidenţă, nu pot crea probleme), răspunsul mereu favorabil la comenzile politice pentru angajări, recrutări, numiri. Şi cel mai bun antrenament în acest sens l-a făcut Traian Băsescu care a reuşit, de-a lungul celor 10 ani, să impună oameni aparent independenţi, care ulterior s-au dovedit a fi cei mai aprigi băsişti: Monica Macovei, Mircea Miclea, Baconschi, Lăzăroiu ş.a. Băsescu a fost specialist în a recruta mediocrităţi pentru a le impune vârfuri ale sistemului, transformându-i în cei mai fideli soldaţi, recunoscători pentru a fi scoşi din conul de umbră şi a fi impuşi în posturi-cheie, unde doar performanţa politică ajunge.

Pentru că în orice stat din lume, Uniunea Europeană, SUA sau în alte părţi, posturile de miniştri sunt posturi politice, deci urmare a unui algoritm politic de numire, învestire, performanţă câştigată în alegeri şi apoi în urma învestirii unui Executiv de către o majoritate parlamentară. Orice tehnocrat care acceptă un asemenea post, într-o ţară normală şi decentă, nu se mai poate preface că este în afara politicii de partid, a jocului politic legitim şi democratic. Pentru că un ministru politic acceptă un program politic realizat de un partid, acceptă o ierarhie politică, diferită de cea instituţională, are alte mecanisme de evaluare şi de performanţă. Energia sa zilnică este pusă, pe lângă treburile curente într-un minister, la dispoziţia logicii politice a unui guvern, face imaginea şi "jocul" unui partid sau al unei alianţe, oricare ar fi ea. Prin poziţia, activitatea, discursul său el ajută partidul respectiv să confirme şi să păcălească şi mai mult electoratul că nu toţi "sunt la fel". Asta a fost şi dorinţa lui Ponta în aproape toate guvernele sale, de a lăsa insule "apolitice" pentru a putea avea un alibi în faţa partidului şi a electoratului.

Jocul la două capete, metamorfozarea ridicolă, jocul dublu, driblarea bunului-simţ şi a moralei, practicarea limbajului dublu sunt mai periculoase şi mai nelegitime decât orice ministru politic. Şi exemplele pot fi iarăşi Meleşcanu şi/sau Aurescu. Poate cineva nega că Meleşcanu nu e un vajnic pesedist?... Candidatul de tip iepure la prezidenţiale, care îşi negociase o funcţie de judecător la Curtea Constituţională, făcuse haos la SIE prin jocul politic partizan, pentru ca în final să fie proptit în fruntea diplomaţiei româneşti pentru a "rezolva" favorabil votul din diaspora. Românii nu vor putea uita vreodată cum acest PSD-ist sub acoperire plecase în ziua votului la Paris şi le transmitea românilor că pot vota şi la alte secţii, mergând cu maşinile sute de kilometri "pentru a se relaxa". Un asemenea personaj avea tocmai sarcina de a părea din afara PSD, din afara jocului politic, din afara politicii de partid, un tehnocrat performant, credibil, cu experienţa octogenarului instituţional.

Doamnelor şi domnilor,

Bogdan Aurescu este un Teodor Meleşcanu la 40 de ani care a traversat regimul celor 10 ani, fiind remarcat de către Băsescu în repetate rânduri. Nu cred că mai poate fi acum, după toate cele întâmplate, o carte de vizită, să fii remarcat şi promovat de Băsescu. MAE este plin de astfel de personaje, care au urcat treptele ierarhiei fiind de folos politicienilor, punându-şi la dispoziţia acestora din urmă abilităţile.

Adrian Năstase este pentru MAE aşa cum a fost Lenin pentru Uniunea Sovietică. El a promovat în MAE sute de oameni, Ministerul de Externe fiind prin starea de fapt o instituţie de unde puţini pleacă. Cei mai mulţi se pensionează după 20-30 de ani de lucrat în centrală sau în consulate ori ambasade, astfel încât sistemul clientelar, gelatinos, kafkian, condiţionat de putere, este aproape înglobat în structura acestui minister.

MAE este astăzi la periferia politicii guvernamentale, este un minister neglijat, deşi el ar trebui să fie între primele patru-cinci ca importanţă într-un Executiv, pe lângă Interne, Justiţie, Finanţe şi Apărare. Dar MAE a ajuns ca importanţă aproape de Ministerul Culturii. Cu un buget de sacrificiu, cu ambasade sau consulate care cu greu îşi achită facturile la utilităţi ori chiria, cu lipsuri imense în ceea ce priveşte promovarea imaginii României în lume prin acţiuni diplomatice specifice, MAE trăieşte chinul de a fi însuşi sacrificat pentru ca un singur om să trăiască orgoliul de a fi ministru, sub acoperire, acoperirea de a părea tehnocrat într-un evident sistem guvernamental cu totul afiliat Partidului Social Democrat.

A-l supăra pe şeful Ponta poate fi o greşeală fatală. A cere bani ar fi o lezmajestate, a refuza baronii PSD care vin să facă angajări ar fi un sacrilegiu, a recruta oameni fără pedigriul politrucului ar fi o impietate, a vorbi deschis despre dezastrul diplomaţiei româneşti ar fi cu adevărat o faptă împotriva instinctului PSD de conservare. Toate acestea sunt răspunsuri care arată felul în care a ajuns diplomaţia românească.

Şi acest lucru nu este destul, pentru că "a livra" pentru partidul-stat este o chestiune continuă, pentru care testarea loialităţii este o formulă aproape săptămânală. Presa a relatat în ultimul timp despre acţiuni de promovare a efigiei lui Adrian Năstase. Cultul personalităţii pentru maestrul lui Victor Ponta este un test de loialitate şi disponibilitate în faţa partidului. Bogdan Aurescu, alături de un alt dinozaur pe lângă Năstase, Adrian Severin, face consfătuiri la sediul MAE, ca un bătrân înţelept care, de fapt, caută sprijin de peste tot. Disperarea este mare atunci când capete cad în jurul tău.

Adrian Năstase a reînviat precum Fidel Castro de când americanii au aselenizat din nou, în Cuba. Năstase, condamnat definitiv în două rânduri cu executare, este acum la MAE precum era guru Bivolaru, maestrul yoghin, la Costineşti. Toţi îl simt aproape, îl venerează, îl vor, prezenţa lui este peste tot în MAE, însuşi ministrul are nevoie de experienţa şi expertiza lui pentru a se reinventa în faţa şefului şi a dibui meandrele politicii. Ridicolul în care a căzut Aurescu nu are limite, totul evoluând la cotele maxime ale penibilului pentru actualul ministru.

Lista noilor ambasadori prezentată preşedintelui de către Aurescu poate fi normală, dacă el însuşi, Aurescu, nu ar fi pesedist şi dacă nu am şti precedentele în materie de rotiri de cadre. Preşedintele Iohannis a propus un nume greu, imbatabil, Emil Hurezeanu, pe care presa pesedistă şi băsistă a vrut să îl compromită. Ceea ce nu au înţeles detractorii de serviciu a fost că tocmai acel nume a salvat întreaga listă, formată din 14 numiri. Multe dintre celelalte nume erau oameni cu pete de imagine, nepotisme, unii dintre ei complet ridicoli în serviciul diplomaţiei. Gestul preşedintelui a arătat demnitate şi autocontrol, pentru că dincolo de calitatea multora şi de o eventuală posibilitate de a o respinge, Iohannis a mers pe principiul punerii în mişcare a motorului diplomaţiei. Dacă ar fi fost refuzată lista, se crea un precedent, iar rolul preşedintelui nu este de a bloca ambasadele. Dimpotrivă, după perioada Băsescu, unde multe ambasade nu aveau numiri sau aveau mandatele expirate, intrăm într-o fază a normalităţii. În fond, nu preşedintele Iohannis este responsabil de calitatea diplomaţilor români.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Am spus şi săptămâna trecută că PSD pregăteşte o ofensivă de proporţii asupra Ministerului Afacerilor Externe în perspectiva alegerilor din 2016. Am vorbit atunci despre valul de numiri şi listele care circulau în Ministerul Afacerilor Externe, funcţionari, consuli şi ambasadori. Am subliniat pericolul de a semăna în diplomaţie germenii unei înregimentări politice de proporţii. Principalul responsabil este Bogdan Aurescu, cel care, pentru a evolua bine în faţa profesorului Ponta, joacă toate cărţile posibile, acceptă toate compromisurile imaginabile şi neimaginabile.

Mai mult decât atât, Ponta pregăteşte multiple turnee externe, complexat fiind de succesul preşedintelui Klaus Iohannis în primele 6 luni de mandat. Vrea şi el recunoaştere externă, iar pentru asta face din MAE propria rampă de lansare. Victor Ponta are embargo stabilit în statele UE, în urma războiului pe care îl poartă cu statul de drept, a scandalului plagiatului, a blocării votului din diaspora. El acum călătoreşte cu socrul în lumea arabă şi promite investiţii, pune la punct opoziţia, îşi dă cu părerea despre urmărirea amantelor şi altele asemenea. Cei din centrala MAE au fost puşi să lucreze la foc continuu pentru a găsi state care să accepte vizita plagiatorului. Cu China au terminat-o, turneul lui Dragnea şi Ponta de acum ceva vreme s-ar fi lăsat cu supărări mari, de vreme ce totul a fost o încercare de a păcăli partenerii externi că România găsit resurse şi în marea Chină.

În final, fac un apel la colegii din Parlament şi în special la cei care reprezintă diaspora să urmărească cu atenţie toate aceste lucruri, pentru că Ministerul Afacerilor Externe este într-o gravă criză care aduce deservicii imaginii României. Salvarea ministerului este posibilă doar printr-o decuplare cu adevărat de proporţii din mâinile Partidului Social Democrat, printr-un audit extern, o reformă diplomatică şi un consens politic pentru a finanţa cu prioritate, ca în cazul bugetului apărării, acest sector strategic.

Vă mulţumesc.

Costel Alexe, deputat de Iaşi.

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează - am numit-o, mai bine-zis - "Victor Ponta este şeful Guvernului sau e şeful retailerilor?"

Este o mare dilemă, recunosc, pe care şi opinia publică şi noi, opoziţia, am constatat-o, şi din care nu putem să ieşim.

Săptămâna trecută, mare scandal în societatea românească, au crescut preţurile în supermarketuri. După vreo două zile de presă, află şi Victor Ponta. Îi recomandă ministrului agriculturii un control, ca şi cum Daniel Constantin avea, aşa, în bagheta magică, control asupra preţurilor. Se execută Daniel Constantin, merge într-un supermarket şi, ce să vezi, constată că n-are ce să constate, că n-are pârghii. Păi n-ai pârghii, domnule ministru, că pârghiile nu sunt la dumneata, pârghiile sunt la ANAF. Pârghiile sunt la protecţia consumatorului, dar nu mata eşti şeful ANAF-ului, al protecţiei consumatorului, acolo şeful dumitale este şeful, adică Victor Ponta. El trebuia să ceară ANAF-ului, protecţiei consumatorului să se lupte cu evazioniştii adevăraţi, nu cu bucătarii, ospătarii - că mai nou, cu ăştia se luptă ANAF-ul.

Cred eu că anunţul ăsta pe care Victor Ponta l-a făcut acum vreo trei săptămâni că va reduce TVA-ul la alimentele de bază a creat aşa o emulaţie în rândul retailerilor şi, ce şi-au zis ei, dacă tot e anunţul ăsta, ia să creştem noi vreo două luni de zile preţul la alimente, că doar n-o să ne permiteţi să pierdem.

Victor Ponta bănuiesc că a realizat şi el acest lucru, dar, pe principiul împăcăm şi capra, şi varza, lupul fiind el, a lăsat lucrurile nestingherite, şi lucrurile au scăpat de sub control, domnule prim-ministru. Preţurile vor creşte până la 1 iunie cu un procent pe care îl estimăm noi a fi dublu faţă de ceea ce va însemna reducerea sau o eventuală reducere de preţuri după 1 iunie.

Estimaţi dumneavoastră 10% reducerea preţului. Noi estimăm o creştere de peste 40% până la 1 iunie, şi atunci care va fi câştigul cetăţenilor? Care va fi câştigul cetăţeanului, dacă preţurile vor creşte continuu, sistematic, puţin câte puţin, până la 1 iunie, cu peste 40%? O reducere de 10%, după reducerea TVA-ului, chiar nu va avea niciun impact.

Deci, domnule prim-ministru, aveţi şi alte pârghii în afară de a introduce taxe şi impozite noi pe retailer, aveţi şi pârghiile administrative. Folosiţi-le sau daţi-vă demisia!

Ei, nu vă daţi demisia, că nu vă daţi dumneavoastră demisia dintr-un motiv aşa de pueril, dar măcar demiteţi-i pe şeful ANAF-ului şi pe şeful protecţiei consumatorului.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnule Popeangă, aveţi declaraţie? Poftiţi!

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Alb şi negru în sistemul sanitar".

De o grămadă de timp, sistemul sanitar românesc a avut parte de un teanc de controverse care i-au încetinit, uneori chiar frânat, dezvoltarea. Ca şi în alte domenii importante pentru societatea românească, au fost mai mereu probleme cu nivelul finanţării, cu managementul, cu competenţele, cu eşecurile profesionale ş.a.m.d.

Niciodată, nicăieri în lume, nu a fost suficientă finanţarea sistemului sanitar şi nici nu o să fie vreodată, pentru că nu există niciodată o predictibilitate câtă lume o să se îmbolnăvească ori câtă lume o să fie accidentată. Niciodată nu o să ştii dinainte ce boli or să vină la tratament în sistem ori cât de grave vor fi accidentele: una este să fie o simplă zgârietură, alta este să fie necesare câteva operaţii serioase pentru salvarea vieţii nefericitului accidentat. Niciodată nu se va putea şti care şi câte complicaţii vor fi la o operaţie relativ simplă, cum este cea de apendicită, de exemplu. Sunt atât de multe variabilele, încât este imposibil să fie cuantificat un rezultat, chiar şi aproximativ, care să dea, de exemplu, un necesar optim de finanţare a sistemului medical. Aşadar, întotdeauna or să fie nemulţumiri cu nivelul finanţării... Ce este mai rău este că, pe lângă necesarul obligatoriu, obiectiv, minim să zicem, de cheltuieli, apar mai mereu cheltuieli suplimentare. Căci nu degeaba industria farmaceutică este cea mai rentabilă după industria de armament şi cea a drogurilor, şi nu degeaba s-au inventat mânăriile în licitaţii, fie ele pentru achiziţii sau pentru banalele reparaţii şi zugrăveli.

Ce-i mai rău este că nu reuşim nici măcar să ne apreciem la justa valoare personalul medical. Am lăsat să plece crema medicinei româneşti, au rămas în ţară cei care deja s-au consacrat, cei care îşi făcuseră un nume şi cei care n-au reuşit să plece în exterior, să-şi găsească locul într-un spital din străinătate. În ultima variantă, calitatea pregătirii a fost cea care a lăsat de dorit. Da, au fost şi medici buni care, din diverse motive personale, au rămas în ţară, dar numărul lor nu este atât de mare pe cât s-ar dori. Este de înţeles: avem o singură viaţă şi nu sunt mulţi cei care au calitatea de a suporta să fie mereu "generaţie de sacrificiu". Când eşti un bun profesionist, ai măcar pretenţia ca acest lucru să-ţi fie recunoscut oficial. Până acum, acest lucru era recunoscut prin salarizare. Am avut, însă, săptămâna trecută, ocazia să ne omagiem profesioniştii măcar şi simbolic. Pentru prima dată, în ultimele decenii, Ministerul Sănătăţii le-a mulţumit public doctorilor care luptă să salveze şi să trateze într-un sistem plin de lipsuri. Au fost premiaţi medicii care au făcut şi fac performanţă în România. Numai că, pe lângă aceşti medici care pentru mii de pacienţi au fost adevăraţi dumnezei, dându-le viaţă pentru a doua oară, există şi reversul medaliei: medici care au "reuşit", prin lipsa lor de performanţă, să producă foarte multă suferinţă şi, din păcate, chiar pierderi inutile de vieţi omeneşti. Dacă avem excelenţă în medicină, avem, din păcate, şi malpraxis. Însă, ca şi în justiţie, există o mare preocupare în a pune batista pe ţambal pentru toate greşelile doctorilor, nu rareori greşeli cât roata carului fiind trecute cu vederea de către Colegiul Medicilor, găsindu-se justificări pentru mai toate situaţiile în care justificările nu îşi aveau locul, fără a jigni o inteligenţă minimală. Ce nu pricep cei care, ca şi în justiţie, acoperă greşelile colegilor de breaslă: în secunda în care decid să treacă prea uşor cu privirea peste greşelile colegilor, îi curăţă de păcatele profesionale pe vinovaţi, dar fac o imensă nedreptate celor care sunt corecţi şi buni profesionişti! Când un organism ce trebuie să decidă o eroare medicală ajunge la concluzia că nu este un caz de malpraxis, deşi este evident acest lucru, în realitate lasă un criminal să fie una cu un salvator de vieţi. Au fost multe cazurile în care, în urma unei banale injecţii sau operaţii de rutină, s-au pierdut vieţile unor oameni nevinovaţi. Găsim, din păcate, nenumărate exemple în presă, în toată ţara. Când s-a decis că nu a fost malpraxis. Colegiul Medicilor a decis că acel doctor, din a cărui neglijenţă sau neştiinţă a murit un om, poate sta pe aceeaşi treaptă cu cel care se zbate ore-n şir în sala de operaţie ca să salveze cazuri aproape imposibile. E ca şi cum s-ar decide punerea pe aceeaşi treaptă a unui păcătos cu un zeu, doar pentru că aşa vrea o comisie care ţine mai mult la o frăţie rău înţeleasă decât la adevăratul respect pentru breaslă. Dacă acela care greşeşte nu plăteşte, este o lipsă de respect pentru cei care îşi fac treaba în mod corect, conştiincios, ireproşabil!

S-au deblocat peste 5.000 de posturi de medici din septembrie încoace, insuficient însă faţă de deficit. Întrebarea este: dacă medicii cei mai buni au plecat în străinătate, pentru condiţiile de muncă, pentru respectul societăţii faţă de meseria lor şi pentru salarizare, în principiu, noi, cei care stăm în ţară, pe mâna cui rămânem?

Se fac eforturi să se îmbunătăţească acele condiţii de muncă din spitale: renovări, modernizări, achiziţii de aparatură de ultimă generaţie. Se fac eforturi să se asigure o salarizare din ce în ce mai adecvată pentru personalul medical, ca să rămână în ţară, însă nu ar fi prea mult dacă am cere să crească şi nivelul de pregătire şi de responsabilitate al celor pe mâna cărora încăpem atunci când sănătatea noastră devine suferindă.

Şi mai e un aspect: trebuie ca politica să nu mai intervină în sistemul medical. A pune pe criterii politice şefii de secţie ori directorii de clinici şi spitale trebuie să înceteze. Este un domeniu care trebuie să înveţe să devină autonom şi să se autoorganizeze, să se autoresponsabilizeze. Să-şi facă singur curăţenie în interior şi să se dezveţe de a mai băga gunoiul sub preş, iar a spune că nu există acel gunoi să iasă din practica sistemului: perfecţiunea nu există, nici măcar în sănătate! Peste tot există oameni care greşesc. Cine munceşte mai şi greşeşte, însă peste tot, dacă s-a greşit, vinovatul trebuie să plătească. Nu pentru asta au fost inventate asigurările de malpraxis? Deci, dacă societatea face eforturi să vină în ajutorul sistemului, şi sistemul e obligat să vină în întâmpinarea societăţii, ca parte componentă a acesteia. Numai aşa se poate ajunge la un echilibru, la eficienţă maximă, toată lumea să fie mulţumită şi să putem spune şi noi că medicina românească a ajuns la locul de top pe care îl merită.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Necula.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Stimaţi colegi,

De ceva timp afirmăm toţi că este nevoie de o altă abordare a politicii, de oameni capabili să împlinească dorinţele celor care i-au învestit cu încredere, de politicieni care să poată conduce această ţară spre ceea ce îşi doresc oamenii cu adevărat. Dar, în egală măsură, este nevoie de oameni politici capabili să vină cu soluţii, cu proiecte de viitor care să aşeze această ţară, în mod transpartinic, pe un făgaş corect şi just.

Dar din păcate această ţară a fost blestemată să aibă parte de mulţi demagogi, de oameni lipsiţi de coloană vertebrală şi incapabili să ia decizii pentru binele naţional în defavoarea interesului personal sau de partid. Această problemă a naţiunii, demagogul politic, se perpetuează dincolo de dorinţa poporului de avea caractere capabile să-i asigure un drum just şi corect, proiecte raţionale şi strategii naţionale capabile să asigure o bunăstare la care visează de cel puţin 25 de ani.

Demagogul politic este incapabil de proiecte, el doar vorbeşte şi înfierează cu mânie orice iniţiativă. Nu este de acord decât cu votul pe care-1 primeşte partidul său şi cuantifică exclusiv aprecierile pe care le primeşte pe reţelele sociale. Atunci îşi zâmbeşte mulţumit şi face cu ochiul colegului de partid.

De regulă, demagogul politic are un trecut dubios, ori a fost şpringar pe undeva, în afara ţării, ori a activat în cei 25 de ani pe holurile şi cafenelele Parlamentului. A ţinut speech-uri înflăcărate în şedinţele omagiale de partid, a promovat candidaţi, a avut portofolii pe la ministere din care nu a înţeles decât că secretarele sunt frumoase, iar maşinile de serviciu sunt bunurile sale personale. A cântat pe la petrecerile tematice ale partidului, a curtat frumoasele membre şi ca un crai care se respectă a lăsat inimi frânte, sugerând că poate avea orice, oricând, că ştie toate detaliile sau picanteriile din lumea politică.

Nu-l interesează dacă o lege este bună sau nu, dacă există beneficii certe de pe urma unui proiect, nu asta e important, relevant este doar dacă a mai făcut furori pe la o televiziune sau dacă o ziaristă începătoare îl consideră un zeu al politicii dâmboviţene. Nu contează pentru demagogul politic nici interesul naţional, nici modalitatea de expresie economică a unei legi, nici dacă vistieria ţării creşte după ce a fost secătuită de către noul prieten al demagogului. Pentru că acest tip de politician, acest tip reprezintă pentru el un mod de viaţă. Asocierea cu orice personaj, indiferent cât este de dubios, doar pentru a mai smulge nişte funcţii şi nişte voturi. Nu contează că 1-a înjurat, nu contează că a intrat în Parlament doar pentru că a promis oamenilor că nu va face la fel ca noul său prieten sau că nu va fi niciodată asociat cu el. Va reuşi să îi manipuleze pe oameni, să falsifice adevărul şi să explice plin de emfază cum va salva el ţara, el, dar mai ales noul său prieten, evitând, evident, să spună şi cum. Chiar dacă ar vrea să spună şi cum, nu poate să o facă, oricum nu se pricepe la nimic, el ştie doar să vitupereze şi să zăpăcească câţiva activişti fanatici, îl va lăsa pe noul său prieten să fie tehnic şi va urmări, zâmbind mulţumit, cum acesta, pe un ton peltic, promite să facă ceea ce nu a făcut atunci când a avut ocazia.

Dar acest tip de personaj se întâlneşte şi pe plan local, nu e atât de rafinat, nu are experienţa atât de îndelungatelor cafenele parlamentare, dar este la fel de feroce, la fel de lipsit de orice scrupule în atingerea interesului său exclusiv personal. Acest demagog politic postează raţiuni de valoare pe reţele de socializare, are probleme penale, dar ştie să le evite, îşi înjură adversarii prin interpuşi şi se prezintă tuturor drept un mare sforar local. Aude câteva fraze de la demagogul care şi-a petrecut ani buni cântând în budoarele politice bucureştene şi le reproduce simandicos către colegii din organizaţia locală.

Uneori, acest demagog a aterizat pe culoarele Parlamentului prin prisma unor partide utopice, dar brusc se regăseşte în doctrine pe care nu le-a înţeles niciodată, despre care crede că dau bine în faţa oamenilor, că sunt de bonton în plimbările de pe faleză. Am fi tentaţi să credem că sunt accidente rare, dar din păcate partidele dornice să mai smulgă un vot îi bat pe umăr, îi încurajează, îi prezintă public şi îi pun să latre prin diverse medii. Uitându-se la liderul de grup, aceşti demagogi se luptă să ajungă la tribună sperând să îşi depăşească liderul, mentorul. Din păcate pentru el, nu ştie să cânte la chitară, nu ştie să latre sacadat nume de lideri şi este un impotent ideatic.

Vedem în fiecare zi în politica românească aceste tipuri de arătări şi sunt mulţi ca ei. Din păcate, sunt promovaţi ca personaje pozitive, ca modele demne de urmat, ca miniştri, lideri de grup, deţinători ai unor funcţii importante în Parlament. Aceştia îşi doresc să acopere toată scena să şteargă cu burete parametrii economici, să distrugă statisticile pozitive şi, eventual, dacă este necesar, ar accepta şi respingerea proiectelor naţionale pentru un nou vot sau un nou like.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Declaraţie politică despre evaziunea fiscală.

În ultima perioadă observăm că acest fenomen al evaziunii fiscale este într-o măsură, cred eu, destul de mică eradicată. Adică, se verifică în mod special micii comercianţi, cei care, într-adevăr, probabil, au câteva probleme pe care trebuie să le pună la punct.

Vreau să atrag atenţia Guvernului că, de fapt, adevărata evaziune fiscală nu se află la taraba din piaţă unde se vând castraveţi, ci adevărata evaziune fiscală se desfăşoară în Portul Constanţa şi toată lumea ştie acest lucru, chiar unii cunosc şi sumele care se vehiculează pentru un container care intră în ţară şi nu este verificat. Acolo sunt miliarde de euro care se pierd de la bugetul local. O parte din această evaziune se face scoţând cerealele din România la Gurile Dunării şi întorcându-le după o zi sau două pe aceleaşi, încadrate la altă categorie şi evitând taxele.

Evaziunea se face cu tirurile cu care se importă din România şi intră din Europa, din diverse ţări, câte o cantitate foarte mare de legume, de alte produse. De fapt, de multe ori evaziunea este realizată de către cetăţeni străini care vin, dau un aşa-zis tun de milioane de euro, pleacă şi noi rămânem fără aceşti bani pentru buget, iar ţara pierde.

De fapt, observăm că de foarte multe ori sunt străini care vin din ţări unde pentru evaziune fiscală sunt condamnaţi chiar la moarte, dar la noi nu se întâmplă nimic, pentru că îşi şterg urma, pentru că lucrurile acestea se realizează în mod deliberat.

Cred că până acum politicul a acoperit acest lucru. Nu poate să-mi spună mie vreun prim-ministru, vreun ministru că nu a putut să dea dispoziţie ca la Constanţa, în port, să nu mai intre nici pasărea fără să fie verificată. De fapt, observăm că în mandatele trecute şefii vămilor au fost cei care au împărţit banii pentru partide, unii dintre ei nu prea mai sunt de găsit, în ultimul timp, aşa că acest fenomen al evaziunii fiscale poate fi stopat în avantajul ţării, al bugetului foarte simplu, acţionând în principalele puncte, puncte care se cunosc, puncte în care sunt convins că serviciile noastre au informat pe cei care trebuie să ia măsuri şi unde ar fi extrem de simplu de făcut ordine, dar, din păcate, încrengătura care a existat în politica românească încă îşi face prezenţa în a nu lua măsuri.

De multe ori, cei care au făcut afaceri, aşa-zise afaceri împreună nu pot decât să se acopere unii pe ceilalţi. Cred că este cazul să iasă în faţă oameni care nu s-au coborât la astfel de practici, oameni care au căderea să facă ordine în ţară.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă bucur că aţi venit în număr atât de mare la declaraţiile politice din această dimineaţă.

Ceea ce vreau să vă spun eu are legătură, evident, cu subiectul care-l abordez întotdeauna, legat de cele petrecute în diasporă.

Spuneam încă de la începutul mandatului pe care mi l-au oferit românii care trăiesc în colegiul electoral Europa de Vest, v-am adus la cunoştinţă o mulţime de probleme pe care le întâlnesc în diaspora, pentru care fie am cerut sprijin în faţa dumneavoastră, fie în faţa Guvernului, ca instituţie a puterii executive, care are resursele financiare adecvate la îndemână pentru ca multe dintre acestea să-şi găsească rezolvarea.

Mă tem că şi de aceasta dată, va trebui să reiau un subiect deja clasic în materie, privitor la cetăţenii români care se află departe de casă, aşa cum am mai făcut acest lucru, aducându-vă în atenţie faptul că anumite probleme sunt nerezolvate sau, mai bine spus, cu greu li s-a acordat atenţia cuvenită.

Mă refer aici, la situaţia românilor morţi în diaspora şi nu doar pentru a face obiectul unei simple declaraţii în sala de plen a Camerei Deputaţilor, ci pentru că subiectul este unul care sensibilizează puternic orice individ cu pretenţii de persoană umană.

Zilele trecute, o româncă, m-a contactat, din Italia, cerând-mi sprijinul pentru un alt caz de deces. M-a mişcat duritatea informaţiei asupra celui ucis, Nicolae Răducan, pentru că este vorba despre o crimă săvârşită contra unuia dintre ai noştri, găsit de către autorităţile italiene pe marginea unui drum, cu capul sfărâmat. Se pare că acest suflet a plecat din această lume tocmai în ziua în care se împlineau 38 de ani de la naşterea sa.

Din relatările presei aflăm că a fost ucis pentru un gest onorabil, apărând-şi doamna împotriva agresorilor, a murit ca un bărbat, fără laşitate, dar înfruntând ce este mai rău, moartea, îndurând loviturile teribile ale asasinilor, se pare, şase persoane.

Am formulat deja solicitarea către ministerul corespondent acestor probleme şi cu atribuţii în repatrierea acelui român, dar tare mă tem că vom avea de a face cu un alt caz în care totul va fi ignorat, aşa cum suntem obişnuiţi. Acest lucru nu trebuie să se mai întâmple.

Îmi este greu să cred că Guvernul va fi orb, surd şi mut la această problemă, dar sigur, speranţa moare ultima, iar cei votaţi de noi şi validaţi ca Executiv în această incintă de unde vorbim la microfon, sper să aloce resursele necesare soluţionării acestui caz.

Nu uitaţi, diaspora îşi face din plin datoria faţă de ţară, mesajul meu, sper să fie înţeles nu ca făcând parte din declaraţiile întemeiate cu scop politic, ci mai mult ca un mesaj umanitar, dacă doriţi.

Este trist ca noi, Parlamentul, să lăsăm, să ignorăm, să abandonăm chiar un om care face parte din acest popor, în umbra morţii, departe de părinţii şi aşa săraci şi fără speranţe în a mai vedea vreodată fiul acasă, chiar şi fără viaţă.

Orice susţinere din partea dumneavoastră chiar şi înaintea colegilor aflaţi la guvernare, pentru ca acest ajutor să fie acordat familiei, iar românul să fie adus acasă, vă va fi răsplătită, credeţi-mă, aici cât şi dincolo.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Dumnezeu să-l ierte!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Gudu.

Domnul Vasile Gudu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Creşterea artificială a preţurilor în hipermarketurile din România".

E o temă pe care o discutăm de săptămâna trecută şi iată că reprezentanţii retailerilor fac ceea ce vor ei.

Reprezentanţii principalelor lanţuri de supermarketuri au fost invitaţi în ziua de 28 aprilie 2015 la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice ale Camerei Deputaţilor, la o discuţie cu membrii comisiei de specialitate, ca urmare a sesizărilor primite cu privire la creşterea preţurilor la produsele alimentare. Reprezentanţii Carrefour România, Auchan România, Cora România şi Kaufland România prezenţi la discuţii au susţinut faptul că preţurile la aceste magazine nu au crescut în ultima vreme, şi-i citez: "Nu există nicio creştere artificială a preţurilor la raft după anunţul Guvernului privind reducerea TVA la alimente. În plus, orice majorare care ar putea să apară este dictată doar de dinamica unei pieţe concurenţiale."

Hipermarketurile au fost acuzate că vor să-şi mărească profiturile, după ce Guvernul Ponta a decis reducerea TVA la alimente la 9%. Reprezentanţi ai producătorilor indică practici imorale în rândul marilor lanţuri de magazine. Preţurile au fost mărite de către hipermarketuri la raft, acestea încercând să-şi sporească profitul şi înainte de intrarea în vigoare a reducerii TVA. Marile lanţuri de magazine au majorat preţurile la diferite alimente în ultimele două săptămâni, înainte de reducerea TVA la 9% la produsele alimentare, măsură programată pentru 1 iunie 2015.

Sunt două metode prin care marile lanţuri de magazine încearcă să crească preţurile artificial, înainte de reducerea acestui TVA, aceasta însemnând scumpiri mici, dar consecutive ale unor produse de bază, iar o altă metodă este prin faptul că se modifică anumite clauze din contractele pe care le au producătorii, se schimbă anumite taxe din contractele pe care aceştia le au, astfel încât se vor modifica şi preţurile.

La finele săptămânii trecute, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase (ROMPAN), domnul Aurel Popescu, declara că, îl citez: "Unele hipermarketuri încearcă să renegocieze taxele cu furnizorii pentru a suplini viitoarele reduceri de preţ ca urmare a aplicării cotei reduse de TVA la alimente de la 1 iunie. Adică ei afişează că reduc preţul la raft cu 12% sau cu cât o fi din TVA, iar în schimb cer taxe suplimentare şi majorarea taxelor existente ca să suplinească această diferenţă. În această situaţie ar trebui sesizat Consiliul Concurenţei."

Premierul Ponta a declarat că în contextul reducerii TVA la 9% Guvernul va introduce măsuri constituţionale şi europene, precum taxe speciale foarte mari, în cazul în care comercianţii nu scad preţurile la raft după diminuarea TVA. Guvernul Ponta a anunţat că va verifica, împreună cu Consiliul Concurenţei, din luna iunie 2015 dacă reducerea TVA la produse alimentare se reflectă şi în preţul la raft, Consiliul Concurenţei putând interveni doar în cazul în care, în urma investigaţiilor, descoperă înţelegeri între retaileri privind creşteri ale preţurilor. În plus, Guvernul Ponta a anunţat că va interveni în acest control al preţurilor şi că va monitoriza situaţia şi o va ţine sub control prin pârghiile pe care le deţine, şi anume prin organismele de control din subordinea sa, ANPC şi ANAF.

O mică lecţie de economie spune că preţul este elementul esenţial în cadrul sectorului alimentar. În momentul în care se aplică măsura de reducere a TVA, producătorii încep să se "lupte" între ei, iar cel care va da primul semnalul reducerilor de preţ va câştiga cotă de piaţă. În cazul în care Guvernul Ponta va pune presiune pe supermarketuri, ne putem aştepta chiar la retragerea lor din România, ceea ce ar duce implicit la scăderea locurilor de muncă. Aşteptăm cu interes măsurile concrete pe care le va lua acest Guvern pentru remedierea acestei situaţii. La trei ani de la preluarea mandatului, Guvernul Ponta ar trebui să aibă ca prioritate relansarea economiei româneşti, crearea de locuri de muncă, şi nu jocul de-a alba-neagra cu buzunarele românilor.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna deputat Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

"Aderarea României la spaţiul Schengen, un obiectiv realizabil în 2015"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre o temă care a stârnit numeroase comentarii şi analize, o temă care a născut pasiuni şi a generat un interes legitim în România, şi anume aderarea noastră la spaţiul Schengen.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Nu readuc în discuţie întâmplător tema admiterii României în spaţiul Schengen. În primul rând, sunt bucuroasă să constat că, în sfârşit, există un consens nedisimulat şi o susţinere consecventă a aceloraşi obiective strategice ale ţării noastre atât de către premierul Victor Ponta, cât şi de către Preşedintele Klaus Iohannis, susţinut în acelaşi timp de toate partidele politice şi societatea civilă.

Astfel, în timp ce Preşedintele României a efectuat o vizită în Italia unde a obţinut reconfirmarea sprijinului oficialilor din Peninsulă privind parcursul de aderare al României, premierul a efectuat o vizită de lucru la Strasbourg, unde a fost reiterată susţinerea Parlamentului European şi a Comisiei Europene pentru integrarea ţării noastre în Schengen.

Într-adevăr, poate că este puţin bizar că am ajuns să ne bucurăm de normalitate, de conlucrarea preşedinte-premier în interesul românilor. Însă cei 10 ani cu Traian Băsescu la conducerea ţării au lăsat urme adânci, fiindcă sechelele impunerii conflictualităţii la rang de politică de stat nu pot fi atât de uşor uitate.

În al doilea rând, vreau să cred că obiectivul admiterii în spaţiul Schengen este şi mai aproape în 2015, în condiţiile în care la finalul lunii recent încheiate am aniversat un deceniu de la semnarea Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană. Sunt 10 ani în care am înregistrat progrese notabile, 10 ani în care ne-am acomodat cu modul în care funcţionează UE şi instituţiile europene, 10 ani care au trecut - cu bune şi cu rele -, dar care ne îndreptăţesc să sperăm că accesul în spaţiul Schengen este mai aproape ca oricând.

În al treilea rând, trebuie menţionat că eforturile diplomaţiei tradiţionale privind aderarea la spaţiul Schengen sunt dublate şi de demersuri ale diplomaţiei parlamentare. În toate delegaţiile în care am fost prezentă, în toate vizitele de lucru pe care le-am întreprins alături de alţi colegi parlamentari în Europa am inclus întotdeauna pe agendă tema admiterii României în spaţiul Schengen.

Până la urmă România solicită să se constate că am îndeplinit criteriile de admitere în spaţiul Schengen şi tot ce cerem noi este o analiză corectă, fair pentru a se constata că aceste criterii de admitere au fost îndeplinite şi nu mai este nevoie zi de zi, lună de lună să fie admise alte criterii tehnice sau netehnice, de foarte multe ori subiective, care ţin mai mult de agenda internă a unor state decât de parcursul pe care România trebuie să-l întreprindă privind admiterea la spaţiul Schengen.

Aş vrea să resping afirmaţiile conform cărora admiterea României în spaţiul Schengen ar reprezenta o vulnerabilitate pentru ţările deja membre. Schengen este, în definitiv, o soluţie pentru o Uniune Europeană mai sigură.

Prin instrumentele pe care le oferă, prin acquis-ul aferent, la a cărui consolidare ne-am adus cu toţii contribuţia, spaţiul Schengen este indubitabil soluţia cea mai bună de afirmare şi exercitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor europeni, de manifestare a valorilor noastre comune, iar libertatea de circulaţie, sub toate formele sale, inclusiv libertatea de circulaţie a persoanei, rămâne baza construcţiei europene. Este de datoria noastră să nu lăsăm pradă populismului aceste principii şi libertăţi care stau la baza constructului Europei unite.

Realitatea este că România joacă deja un rol crucial în creşterea securităţii tuturor statelor membre UE, prin menţinerea unui nivel ridicat de cooperare în domeniul transfrontalier. Ştim cu toţii ce reprezintă Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) pentru securitatea cetăţenilor europeni. România, deşi nu este membru Schengen, şi-a asumat toate obligaţiile ce decurg din utilizarea SIS încă din noiembrie 2010, acţionând ca un membru de facto al spaţiului Schengen şi participând activ inclusiv la programul pilot de control al frontierelor. România îndeplineşte condiţiile tehnice de aderare şi nu ar fi corect ca admiterea ţării noastre în spaţiul Schengen să fie supusă unor criterii subiective care ţin mai cu seamă de conjuncturile şi circumstanţele interne ale anumitor state, decât de realitate.

Aşadar, interesul românilor şi al europenilor deopotrivă este ca România să fie în Schengen, pentru că situaţia geopolitică actuală ne obligă să acordăm o atenţie deosebită securizării graniţelor. Plusul de securitate pe care România îl aduce, contribuind în fiecare zi la creşterea şi întărirea securităţii statelor membre, trebuie recunoscut cât mai curând, inclusiv prin aderarea noastră la spaţiul Schengen.

Admiterea României în Schengen ar oferi, totodată, noi perspective şi oportunităţi economice, prin facilitarea comerţului, în timp ce transportatorii ar economisi mai mult timp, prin eliminarea controalelor vamale. Prin urmare, aderarea la spaţiul Schengen ar avea un impact pozitiv în termeni de competitivitate economică, România având astfel oportunitatea de a deveni un adevărat hub economic în această parte a Europei.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Cred că parcursul nostru privind aderarea la spaţiul Schengen poate fi rezumat sub o singură formulă: mult a fost, puţin a mai rămas! Dar pentru a obţine aderarea pe care cu toţii ne-o dorim, este necesar ca fiecare dintre noi să îşi asume tema Schengen astfel încât şi acele puţine ţări care încă au rezerve privind acceptarea României în Schengen să fie convinse că în acest moment ţara noastră îndeplineşte condiţiile tehnice cerute pentru aderare.

Fie că vorbim de acţiuni de diplomaţie parlamentară, fie de întrevederi oficiale sau informale, fiecare dintre noi are datoria de a contribui la realizarea acestui obiectiv, dublând acţiunile diplomatice ale Preşedinţiei şi ale Guvernului.

În concluzie, România şi-a câştigat în mod corect dreptul de a adera la spaţiul Schengen. Fără îndoială că Europa are la fel de mare nevoie ca ţara noastră să devină membră a uniunii vamale atât pentru garanţiile de securitate pe care le oferă, cât şi pentru oportunităţile economice pe care le-ar genera. Şi cred că este momentul ca toate statele să recunoască că într-adevăr, din 2010, practic, România acţionează ca un membru de facto al acestui spaţiu, generând în fiecare zi securitate pentru toţi Uniunii Europene şi cred că este corect faţă de România să se constate această realitate. Şi toate motivaţiile care ţin mai mult de subiectivism decât de realitate să fie grabnic înlăturate. Discuţia este una principială, Europa nu poate funcţiona în două viteze, iar intrarea României în Schengen ar însemna recunoaşterea meritelor şi a eforturilor ţării noastre din ultimii ani.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5 Vaslui.

Şi pentru stenogramă, domnule preşedinte, depun în scris şi o altă declaraţie politică intitulată "Reducerea TVA la alimente, o măsură esenţială pe care nimeni nu are dreptul să o submineze."

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Popescu.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Declaraţie politică: "1 Mai cu politicieni «mici»!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

A fost ziua de 1 Mai, ziua oamenilor care muncesc şi bun prilej pentru noi, politicienii, să ne gândim la soluţii pragmatice şi eficiente pentru creşterea bunăstării tuturor celor ce muncesc sau au muncit, fiind la pensie, în România.

Însă, ca în fiecare an, 1 mai a fost un nou prilej pentru partidele de stânga de a face campanie preelectorală, prin serbări câmpeneşti cu mâncare şi băutură, în dispreţul problemelor reale ale societăţii.

Stimaţi colegi,

Populismul destrăbălat este cancerul care roade clasa noastră politică. Acest circ populist, care pare să fi devenit singura metodă de lucru pentru unele partide şi pentru mulţi politicieni, decredibilizează tot mai mult clasa noastră politică.

Mulţi cred că prin petreceri organizate "tovărăşeşte", de activişti de partid, vor reuşi să atenueze tot mai larga şi mai adânca prăpastie dintre popor şi clasa politică. Nimic mai fals. Falsitatea acestor petreceri, demagogia foarte dificil de fardat a discursurilor politice de la noi este evidentă până şi copiilor. Circulă pe internet o secvenţă de emisiune în care un copil preşcolar pune la punct demagogia unui senator PSD. Nici pe copii nu îi mai păcăliţi cu circ şi promisiuni electorale, doamnelor şi domnilor colegi din coaliţia de guvernare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe 1 mai, în sectorul 2 din Bucureşti, primarul Onţanu a organizat pentru colegii săi de partid - UNPR, nu doar o serbare de 1 mai, ci şi o manifestaţie cu dedicaţie pentru partid, în cinstea împlinirii a cinci ani de la înfiinţarea acestei formaţiuni politice.

80.000 de mici şi 20.000 de beri au fost puse "la bătaie", în piaţa Obor, pentru ca primarul Onţanu şi partidul său să încerce să îşi mai cumpere ceva imagine. Căci da, stimaţi colegi, asta a încercat Onţanu să facă.

Presa a consemnat faptul că oricine striga lozinci pro-UNPR primea tricou cu însemnele partidului şi bon care să îi permită să mănânce 4 mici şi o bere, gratis. Probabil acesta este preţul estimat de domnul Onţanu cu privire la propria sa imagine politică. Eu zic însă că valoarea politica a actualului primar al sectorului 2 este şi mai mică de atât. Însă dorind să cumpere încrederea oamenilor şi susţinerea lor cu cei câţiva mici şi o bere, domnul Onţanu şi colegii săi de partid nu au făcut altceva decât să-i umilească pe cetăţeni.

Stimaţi colegi,

Ce poate fi mai cinic şi mai necinstit decât să speculezi sărăcia oamenilor, pentru a putea apoi să încerci să îi cumperi cât mai ieftin, să speculezi o sărbătoare ca 1 Mai care ne aduce aminte de lupta împotriva unor nedreptăţi sociale pentru a putea să continui nişte nedreptăţi sociale?!

UNPR, un partid care se consideră a fi de stânga, care este la guvernare şi poartă răspunderea conducerii ţării, ar trebui să ia toate măsurile economice şi politice necesare pentru ca în România oamenii să nu mai aibă nevoie de astfel de pomeni electorale cu mici şi bere.

Demnitate oamenilor, demnitate pentru care s-au ridicat muncitorii americani la 1 mai, acum 120 de ani, este încălcată de partidele care îşi zic de stânga, în această umilinţă colectivă la care îi supun pe cetăţeni cu aceste circuri electorale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unui primar al unui oraş sau sector ai cărui cetăţeni sunt nevoiţi să se înghesuie pentru nişte mici gratis ar trebui să îi fie ruşine. Înseamnă că nu a făcut nimic semnificativ pentru ca oamenii din sectorul său să poată să trăiască la standarde cât mai apropiate de cele europene. Primarilor şi politicienilor în general nu ar trebui să le fie permis legal să fie furnizori de pomeni, ci administratori buni ai bunurilor publice, asigurând condiţii cât mai civilizate de trai şi muncă cetăţenilor ce i-au ales.

Ne întrebăm atât eu, cât şi cetăţenii din sectorul 2 cine a finanţat acest eveniment. Fiind o acţiune de partid, ar fi normal ca banii să fi venit din fondurile proprii ale UNPR. Pe de altă parte, cunoscând "generozitatea" domnului Onţanu atunci când vine vorba să cheltuie fondurile localităţii, sunt sigur că primăria a alocat fondurile necesare. Dacă mă înşel, dacă domnul primar ne poate dovedi în mod transparent că niciun ban public nu a fost cheltuit pentru acest eveniment, atunci îmi voi cere public scuze.

Stimaţi colegi,

Voi face toate demersurile necesare şi voi aştepta cu mult interes să văd cum va justifica domnul Onţanu bugetul pentru "parastasul electoral" făcut de 1 mai.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat al României, ales în sectorul 2 din Bucureşti.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna deputat Zaharcu.

Doamna Neviser Zaharcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Reformarea clasei politice şi recâştigarea încrederii românilor".

Stimaţi colegi deputaţi,

Clasa politică, în integralitatea ei, traversează în prezent o perioadă de criză majoră, generată până nu demult de interminabilele conflicte la vârf dintre conducătorii aleşi să vegheze la liniştea şi armonia instituţională, la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării. Această stare de fapt a avut drept consecinţă îndepărtarea populaţiei de actul politic, fapt demonstrat şi prin slaba prezenţă la vot de la ultimele alegeri, dar şi prin dezgustul făţiş manifestat de populaţie faţă de politică şi politicieni.

În acest context deloc favorabil, consider că oamenii politici, în general, şi parlamentarii, în special, trebuie să demonstreze că doresc să facă o altfel de politică, cea a cetăţenilor. Trebuie să schimbăm fundamental responsabilitatea pe care o avem faţă de cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament, pentru că, de cele mai multe ori, mesajele şi ideile noastre pozitive nu au ajuns aşa cum trebuie la adevăraţii destinatari, oamenii oneşti ai acestei ţări.

Cred că trebuie să corectăm şi îmbunătăţim situaţia, în sensul transmiterii în timp real către beneficiari a activităţilor noastre în plan parlamentar şi social, cu atât mai mult cu cât am fost aleşi în sistemul de vot uninominal. Nu în ultimul rând, consider că lipsa de încredere şi respectul în şi pentru parlamentari nu va conduce la îmbunătăţirea calităţii clasei politice, dorită de toată lumea, cel puţin la nivel declarativ.

Consider că blamarea generalizată a oamenilor politici nu va determina altceva decât îndepărtarea altor persoane, profesionişti în diverse domenii, care doresc să se implice în fenomenul politic. Sunt convinsă că avem forţa să arătăm că, cel puţin prin reprezentanţii PSD în Parlament, am făcut şi facem politică pentru cetăţeni, nu pentru interese meschine şi populiste. Dacă populaţia va recepta la adevărata dimensiune mesajele noastre, nu am niciun fel de teamă că nu vom reuşi, în ciuda procentului încă extrem de mic de încredere a populaţiei în legislativ.

Nu în ultimul rând, cred că ne aflăm într-un moment de răscruce din punct de vedere politic, şi acest impas nu se poate rezolva decât printr-un amplu proces de reformare. E nevoie de modernizarea clasei politice, în general, dar şi a partidelor, în special. În acest sens, alegerile de anul viitor se vor desfăşura, cel mai probabil, în vechiul sistem pe liste, iar acest fapt va presupune o nouă abordare din partea formaţiunilor politice. Dacă la ultimele două scrutine parlamentare greul a fost dus de candidaţi, votul fiind uninominal, de această dată partidele vor fi chemate să aibă rolul principal, printr-o selecţie extrem de riguroasă a candidaţilor. Consider că, în urma evenimentelor neplăcute din ultima perioadă, niciunul din partidele noastre nu îşi va mai permite să posteze pe listele de candidaţi oameni care nu sunt în topul probităţii morale şi profesionale.

În concluzie, sunt optimistă cu privire la faptul că vom reuşi din mers schimbarea dorită de români referitoare la funcţionarea Parlamentului. Un legislativ mai suplu şi mai dinamic, cu oameni potriviţi şi devotaţi acestei activităţi, va duce implicit şi la schimbarea percepţiei populaţiei faţă de această instituţie democratică de prim rang a ţării. Puterea legislativă trebuie să devină şi în România prima putere a statului, iar un asemenea deziderat trebuie analizat şi derulat cu maximă seriozitate şi pragmatism, pentru a obţine eficienţa mult dorită în plan parlamentar.

Deputat PSD de Tulcea, Colegiul nr. 1, Neviser Zaharcu, 5 mai 2015.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna deputat Bogdănici.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia politică de astăzi pe care o voi citi se intitulează "La mulţi ani tuturor moaşelor!".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 5 mai 2015, este marcată Ziua Internaţională a Moaşei. Cu acest prilej, doresc să felicit această categorie profesională pentru contribuţia la toate naşterile.

Confederaţia Internaţională a Moaşelor (ICM) a lansat ideea celebrării Zilei Internaţionale a Moaşelor în asociaţiile membre la sfârşitul anilor 1980. În 1991, a fost aniversată pentru prima dată la 5 mai. De atunci, peste 50 de state sărbătoresc anual această zi.

Pentru perioada 2010-2015, Confederaţia Internaţională a Moaşelor îşi orientează activitatea pornind de la tema generală "Lumea are nevoie de moaşe astăzi mai mult ca niciodată", ca parte a unei campanii în curs de desfăşurare pentru a sublinia necesitatea profesiei de moaşă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Confederaţia Internaţională a Moaşelor conlucrează pentru a promova calitatea de moaşă ca însoţitor calificat pentru gravide şi participarea acesteia la naştere. Moaşele sunt considerate persoane foarte importante pentru atingerea obiectivelor OMS de reducere a mortalităţii materne şi a nou-născuţilor.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populaţia vârstnică, de 65 ani şi peste, depăşind numeric populaţia tânără de 0-14 ani.

Din păcate, procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2014, remarcându-se scăderea ponderii persoanelor tinere şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice. Dacă la 1 ianuarie 2014 populaţia de 0-14 ani deţinea o pondere mai mare decât cea de 65 ani şi peste în totalul populaţiei, la 1 ianuarie 2015 raportul s-a inversat.

În acest context, consider că trebuie luate urgent măsuri pentru stimularea natalităţii. Ţin să subliniez că UNPR susţine cu convingere încurajarea natalităţii şi sprijinirea familiei.

De asemenea, UNPR susţine promovarea tinerilor prin proiecte ca: Programul "Primul loc de muncă", "Votul de la 16 ani", Programul naţional "Prima fermă". Aceste proiecte vor avea cu siguranţă impact pozitiv şi asupra natalităţii.

M-am implicat în multe demersuri privind promovarea profesiei de moaşă. Alături de colegii mei deputaţi, membri ai Comisiei pentru sănătate şi familie, sunt coiniţiator al unei iniţiative legislative care vine să reglementeze mai multe aspecte cu privire la profesia de moaşă.

În încheiere, permiteţi-mi să urez tuturor moaşelor sănătate şi multe realizări profesionale, alături de un sincer şi călduros La mulţi ani.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia-Margareta Bogdănici.

Voi depune totodată încă o declaraţie politică: "O lună de la semnarea Pactului pentru sănătate".

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Avem onoarea să-l invităm la microfon pe domnul deputat Tararache, care ne-a onorat cu prezenţa la ora 9,40, pentru stenogramă.

Poftiţi, domnule deputat!

Nu sunteţi pregătit? Când doriţi dumneavoastră, microfonul e deschis.

- după o scurtă pauză -

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "De la preşedintele care uneşte la premierul care dezbină".

"Cu placarde şi cântare la gât bandiţii speculei au fost duşi la Prefectura Capitalei". [...] "Timp de 48 de ore, la intervale scurte, speculanţii cu placarde şi cântare de gât, înainte de a fi predaţi Prefecturii Capitalei, erau aduşi în faţa redacţiei «Scânteii», în faţa ziarului care neîncetat a mobilizat poporul la lupta contra speculanţilor. Au fost alte două zile din războiul pe care clasa muncitoare l-a pornit în noaptea de 15 august şi pe care nu-l va mai părăsi până la victorie."

Nu, dragi colegi, nu suntem în anul 1947, suntem în România anului 2015. Asta trebuie să înţeleagă şi Guvernul Ponta, practicile care distrug în fiecare zi mediul economic.

A trecut şi prima zi a lunii mai şi probabil, aşa cum mulţi ne-am aşteptat, toate promisiunile primului-ministru legate de metodele abuzive ale celor de la ANAF pe litoralul românesc au fost încălcate. Agenţii economici, trataţi din start ca veritabili duşmani de clasă, responsabili pentru toate relele şi toate problemele economice ale României, au fost vizitaţi de către inspectorii ANAF, amendaţi drastic, cu spectacol, cu tam-tam, cu închisul unităţilor, cu întreruperea concertelor, de parcă turiştii veniseră acolo să-i vadă pe aceşti zbiri cum se desfăşoară şi cum hăituiesc agenţii economici. Pentru că nimeni n-a ţinut cont de turişti în acest weekend pe litoral.

Am trecut, dragi colegi, cu părere de rău o spun, în numai câteva luni de zile, de la preşedintele care uneşte la premierul care dezbină, la o politică a Guvernului care şi-a făcut un modus operandi din a-i transforma pe agenţii economici în duşmani de clasă, în veritabili duşmani de clasă. Eu cred că prin tot ceea ce fac, aceşti domni au reuşit să-i împartă pe români în două, să pornească un război români contra români, pentru că au reuşit marea performanţă de a-i diviza din nou, românii certându-se de dimineaţă până seara legat de metodele de lucru ale Guvernului. Unii se bucură că agenţii economici sunt închişi, "Bine le-a făcut, hoţii naibii!", de parcă aceşti oameni, aceşti întreprinzători au devalizat ţara timp de 25 de ani, de parcă nu aceşti oameni creează locuri de muncă, de parcă nu aceşti oameni produc nişte resurse ale lor din care mai departe dau taxe către stat.

E firesc să fim de acord că sunt unii care sunt incorecţi. Dar pentru câţiva care sunt incorecţi, nu putem să punem o întreagă industrie la zid. Nu putem să permitem noi aici, în Parlamentul României, ca o întreagă industrie, ca sute de mii de întreprinzători să fie hăituiţi de dimineaţă până seara pentru că, da, trebuie să creăm această miliţie economică.

Oare chiar ne dorim, făcând o paralelă cu ce am spus mai devreme legat de perioada comunistă, să învrăjbim românii contra românilor?

În perioada stalinistă, dragi colegi, cea mai eficientă metodă de a conduce ţara era bazată pe dictonul divide et impera. Oamenii erau convinşi, ajutaţi cu beneficii şi funcţii să toarne pe oricine e împotriva statului român, ba chiar să-l lege şi să-l ducă la poliţie pe orice astfel de mişel. Aici vrem s-ajungem? Aici vrea Guvernul să ne ducă prin politicile sale? Ca fiecare român la cea mai mică nemulţumire să se ducă să "toarne" orice fel de reclamaţie, pe orice agent economic, ca apoi acesta să fie călcat de toate instituţiile statului?

Şi revenind la acest weekend, putem spune fără putinţă de tăgadă că acţiunile inspectorilor ANAF, acţiunile de imagine s-au transformat, pentru că au fost nişte acţiuni de imagine, s-au transformat într-un fiasco general, în ciuda faptului că putem să vorbim de creşteri, într-un timp scurt, de încasări la buget.

Nu contest şi nu contestă nimeni continuitatea acestor controale, ci pur şi simplu se contestă modul în care aceste controale se fac. Când intri într-un club în care sunt mii de tineri care au venit să se distreze, din România sau din altă ţară, şi întrerupi concertul, când întrerupi activitatea unui restaurant, pentru ca jandarmii care sunt lângă tine, camerele de filmat care sunt lângă tine să filmeze şi toată ţara să vadă cum miliţia acţionează pentru binele poporului.

Dar eu întreb: dacă toţi aceşti oameni sunt făcuţi hoţi, oare statul român a fost un partener corect faţă de aceşti întreprinzători? Oare statul român i-a ajutat pe aceşti întreprinzători să progreseze, dacă tot îi facem hoţi. Eu nu pot să-i numesc hoţi, pentru că nu fură de la nimeni. Pot fi cel mult numiţi nişte parteneri incorecţi ai statului. Dar eu cred că înainte să-i acuzăm pe aceşti oameni de toate relele din România, eu cred că aceşti oameni trebuie ajutaţi, trebuie îndrumaţi şi abia apoi să treci la măsuri de coerciţie, nici măcar atunci în modul în care se întâmplă astăzi.

Mânia, indignarea, frustrarea turiştilor care vor fi izgoniţi de sosirea agenţilor ANAF în control va creşte, aşa cum aţi văzut că s-a întâmplat cu fiecare ocazie, şi asta pentru că nicăieri, dar nicăieri în lumea civilizată inspectorii fiscului nu procedează aşa, pentru că, fără a contesta rezultatele vremelnice, la capitolul imagine, o întreagă lume vede nişte zbiri, nişte zapcii care doresc, aşa cum se întâmpla în Evul Mediu, care doresc să călărească agentul economic pentru a-l amenda sau pentru a-l închide chiar acolo, pe loc, în mijlocul clienţilor săi.

Eu vă întreb: un turist sosit din Occident ce părere îşi face despre România? A venit să se distreze pe litoralul românesc. El se va întoarce acasă şi va spune tuturor că în ţara noastră metodele de control sunt construite pe teamă, în cel mai bolşevic mod cu putinţă. Şi nu cred că putem să-l contrazicem.

Dragi colegi,

În încheiere, aş vrea să vă spun că...şi ştiţi foarte bine, avem un litoral superb, dăruit de la Dumnezeu şi trebuie ca la malul mării să construim un turism modern care să atragă turişti din întreaga lume. Se pare însă că reuşim, cu talentul care ne-a consacrat, să ne punem singuri beţe în roate. Deci, am scăpat de carnaval şi acum dăm de scandal, scandal pe care l-au creat şi pe care-l creează în permanenţă zbirii de la ANAF.

Eu cred că e cazul să schimbăm metodele de lucru ale agenţilor fiscali, pentru că suntem în anul 2015 şi lucrurile trebuie aduse aici. Controalele trebuie făcute discret, trebuie să continue, asta nu contestă nimeni şi chiar susţin acest lucru, fără a deranja turistul care a ales litoralul românesc pentru a se distra. Altfel, ceea ce s-a întâmplat în câteva staţiuni în care au fost închise marea majoritate a afacerilor, pe bună dreptate, oamenii aceştia au închis pentru că se temeau de controalele ANAF care au şi avut loc, va fi doar începutul.

Şi mai e ceva. După toate aceste descinderi pe care le-am văzut cu toţii, amenzile drastice şi spectacolul grotesc la care am fost cu toţii spectatori, nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu promisiunile premierului Victor Ponta, care ne spunea tuturor că agenţii economici vor fi trataţi mai blând de către agenţii ANAF şi nu vor mai fi făcute abuzuri. Chiar sunt curios să aflu răspunsul.

Vă mulţumesc.

Deputat de Constanţa, Mihai Tararache.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Lubanovici, vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Pentru stenogramă aş vrea să menţionez că astăzi voi mai depune o declaraţie politică pe care am numit-o "Are România motive de sărbătorire a trei ani de guvernare Ponta?".

Declaraţia politică cu care aş vrea să vă atrag atenţia în dimineaţa aceasta, stimaţi colegi, am intitulat-o "53 de miliarde de dolari au intrat în ţară de la românii care muncesc în străinătate. Răsplată: lipsa consulatelor româneşti în diaspora".

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputat ales de cetăţenii din afara graniţelor ţării, am ca datorie de bază reprezentarea intereselor românilor din diaspora. De aceea, mă văd obligat să vă readuc în atenţie problematica consulatelor româneşti, subiect pe care l-am abordat în nenumărate rânduri în faţa dumneavoastră.

Stimaţi colegi,

Cetăţenii români care s-au stabilit în Statele Unite ale Americii întâmpină nenumărate probleme şi dificultăţi în interacţiunile cu autorităţile române din această ţară. Concret: Consulatul General al României la Chicago are în jurisdicţia sa 11 state, un teritoriu imens. Dar asta nu înseamnă că ne rezervăm dreptul să ignorăm comunităţile de români care sunt la distanţe mai mari de consulat.

În mod evident, una din problemele cu care se confruntă cetăţenii români din această ţară vizează distanţele mari pe care trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la consulat. Ca şi cum consumarea acestor resurse de timp şi de bani cheltuiţi nu sunt suficiente, tariful parcării la consulat este unul extrem de ridicat, în jur de 25 de dolari. Este firesc să ne întrebăm de ce Ministerul de Externe nu schimbă locaţia acestui consulat pentru a fi mai accesibil românilor care locuiesc în această parte a lumii.

Un alt aspect pe care românii mi l-au transmis constă în calitatea personalului diplomatic, personal cu care aceştia sunt nevoiţi să interacţioneze şi care trebuie să le soluţioneze cererile curente. După cum bine ştiţi, am atras atenţia în nenumărate rânduri asupra necesităţii reformării consulatelor şi a misiunilor diplomatice din diaspora, ale căror personal este, în cele mai multe cazuri, numit pe criterii politice şi mai puţin pe competenţe.

Mai mult decât atât, ştim cu toţii că una din funcţiile primordiale ale consulatelor ar trebui să fie promovarea culturii, a valorilor şi a intereselor româneşti în afara ţării. În condiţiile în care reprezentanţii Consulatului General de la Chicago nu participă la evenimentele organizate de comunităţile de români din jurisdicţie în afară de zona limitrofă a oraşului Chicago, ce pretenţii mai putem avea în a susţine viaţa culturală a românilor din diaspora? Sau în dezvoltarea imaginii României în SUA?

Stimaţi colegi,

Am susţinut în repetate rânduri implementarea unei soluţii pentru rezolvarea problemelor pe care românii din SUA le întâmpină în contactele lor cu autorităţile române, şi anume înfiinţarea de consulate itinerante. Consulatele itinerante reprezintă o modalitate eficientă prin care pot fi oferite servicii consulare pentru un număr cât mai mare de cetăţeni, în diferite regiuni. Cetăţenii români din statul Michigan sunt foarte nemulţumiţi de faptul că, de când a preluat această funcţie, decembrie 2012, consulul general de la Chicago nu a organizat niciun consulat itinerant, în ciuda apelurilor numeroase din partea comunităţilor româneşti din această zonă.

Consider ca este de competenta domnului consul general de la Chicago să găsească soluţii pentru rezolvarea acestei probleme majore cu care se confruntă românii din statul Michigan.

Cred cu tărie că românii din afara graniţelor ţării aduc, în majoritatea cazurilor, un plus de imagine României prin modelele lor de profesionalism şi seriozitate, precum şi prin participarea indirectă la economia ţării noastre. Ţin să vă reamintesc că, în ultimii douăzeci de ani, 53 miliarde de dolari au intrat în ţară de la românii care muncesc în străinătate. Pentru beneficiile pe care le aduc patriei-mamă, aceşti oameni trebuie trataţi cu respect şi decenţă de către autorităţile române, iar acest lucru se poate realiza într-un mod foarte simplu, trebuie numai să existe voinţă politică şi interes din partea guvernanţilor.

Vă mulţumesc.

Sunt deputatul PNL, Colegiul nr. 3 diaspora, Mircea Lubanovici.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Mulţumesc.

O zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Alexandru Nazare:

"Polonia şi Bulgaria cheltuiesc banii europeni din bugetul 2014-2020, România stă şi se uită"

Din bugetul 2014-2020 România nu a cheltuit decât banii pentru pachetele cu alimente distribuite electoral de Ponta. Şi în 2015, în al doilea an din programare, avem absorbţie zero, adică niciun euro rambursat de la Bruxelles. Pentru 2014 România se angajase că utilizează 4 miliarde de euro, dar 3 miliarde vor fi transferaţi pentru anii următori că nu am fost în stare. Polonia, în schimb, a zis că are nevoie de 11 miliarde de euro şi i-a utilizat pe toţi. Până şi Bulgaria a utilizat 50% din fondurile pe 2014. Pentru 2015 România are din nou un angajament pentru 4 miliarde de euro, dar niciun calendar pentru când vor fi lansate primele apeluri de proiecte şi când vor fi semnate primele contracte. Având în vedere că experienţele anterioare ne arată că de la lansarea ghidurilor şi până la demararea proiectelor trece aproape un an, este evident că şi aceşti 4 miliarde vor fi transferaţi pentru anii următori.

Sunt surprins de faptul că ministrul Nica a fost absent de la întâlnirea premierului Ponta cu preşedintele Comisiei Europene şi comisarul european pentru politică regională. Preşedintele Juncker i-a atras atenţia premierului Ponta la întâlnirea de săptămâna aceasta că România nu face suficiente eforturi pentru utilizarea banilor europeni. Din bugetul 2007-2013 mai avem de cheltuit 9 miliarde de euro în 7 luni şi este evident că nu ne vom apropia de o rată de absorbţie de 80%, cum visa fostul ministru al fondurilor europene. Din păcate însă şi pentru bugetul 2014-2020 deja contabilizăm al doilea an pierdut. Este inexplicabilă însă absenţa ministrului Nica de la acea întâlnire, în condiţiile în care el gestionează majoritatea fondurilor europene. Chiar dacă este un ministru nou, domeniul fondurilor europene nu poate fi lăsat de izbelişte până când domnul Nica învaţă ce are de făcut. Îi solicit să vină în Parlament, la Comisia de afaceri europene şi să ne prezinte clar măsurile pe care le ia pentru a urgenta utilizarea banilor europeni.

Domnul Alexandru Nazare:

"Ponta nu ştie ce minciuni să inventeze ca să muşamalizeze dezastrul de la sfârşitul anului, când România va pierde cel puţin 7 miliarde de euro"

Ponta crede că poate găsi la infinit ţapi ispăşitori pentru propria incompetenţă şi iresponsabilitate la guvernare. Dacă în domeniul fondurilor europene până de curând vinovată era celebra "grea moştenire", premierul şi-a dat seama că, după trei ani de guvernare, are nevoie de o scuză nouă, şi a găsit de cuviinţă să acuze anchetele DNA. Dacă acum trei ani de zile era nemulţumit că DNA nu anchetează suficient pretinsele fraude cu fonduri europene, Ponta crede acum că procurorii DNA nu se pricep de fapt la mecanismele pe care le implică utilizarea acestor bani. De fapt, Ponta nu ştie ce minciuni să mai inventeze pentru a muşamaliza dezastrul pierderii a cel puţin 7 miliarde de euro la sfârşitul anului.

POSDRU şi POSCCE au plăţile întrerupte şi urmează a fi suspendate. OLAF-ul investighează mai multe proiecte finanţate prin POS Mediu. Pe primele 3 luni ale anului pentru patru programe nu s-au trimis deloc facturi la decontat la Bruxelles (POSDRU, POSCCE, POS Transport şi POS Mediu), iar valoarea facturilor trimise pe celelalte 3 programe a totalizat abia 170 de milioane de euro, în condiţiile în care până la finele anului ar trebui să ajungem la 9 miliarde de euro. La această situaţie contribuie din plin şi harababura instituţională de la Ministerul Fondurilor Europene, unde, pe lângă un ministru nou şi neexperimentat, avem şi doi secretari de stat noi.

Domnul Alexandru Nazare:

"15 deputaţi din Comisia pentru transporturi au cerut, printr-o scrisoare deschisă, adresată doamnei comisar Corina Creţu, sprijin pentru desecretizarea Masterplanului General de Transport"

Săptămâna trecută a marcat un moment singular în activitatea parlamentară. Membri ai Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor, reprezentând toate grupurile parlamentare, i-au adresat o scrisoare doamnei comisar european Corina Creţu pentru a-i semnala lipsa dezbaterii publice asupra Masterplanului General de Transport.

Prin scrisoare semnalăm faptul că, în urma întârzierii elaborării Masterplanului General de Transport, documentul cadru care stabileşte priorităţile pentru dezvoltarea infrastructurii, România a irosit deja aproape doi ani în cheltuirea celor 7 miliarde de euro alocaţi pentru infrastructura de transport.

Din păcate, dezbaterea publică asupra acestui document strategic pentru dezvoltarea României a fost viciată politic şi a rămas direcţionată doar înspre identificarea proiectelor de investiţii, nu şi asupra analizei economico-financiare şi a prioritizării acestora. Comisia pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaţilor a participat la mai multe întâlniri cu reprezentanţii Ministerului Transporturilor, fără a primi informaţii referitoare la această parte a Masterplanului General de Transport, în ciuda solicitărilor membrilor comisiei.

Ministerul Transporturilor nu are cum obţine un acord politic asupra Masterplanului General de Transport fără a fi desecretizat şi dezbătut corespunzător în Parlament, iar fără acest consens documentul nu ar îndeplini criteriul de bază solicitat de Comisia Europeană. În absenţa acestei dezbateri, documentul transmis Comisiei Europene nu beneficiază de consensul politic atât de necesar şi riscă să devină o abordare temporară, în loc de o strategie pe termen mediu şi lung.

Consider că este necesară renunţarea la orgoliile politice şi interesele electorale atunci când în joc este strategia de dezvoltare a infrastructurii pe următorii 20 de ani. Colegi din toate partidele au semnat această scrisoare către doamna comisar Creţu în care semnalăm absenţa unei dezbateri autentice asupra priorităţilor şi calendarului de implementare a proiectelor din Masterplanul General de Transport. Este vorba despre 15 din cei 22 de membri ai Comisiei pentru transporturi care au semnat această scrisoare, prin urmare transmitem Guvernului că nu rezolvă nimic mimând dezbaterea. Atât timp cât există respect şi ne sunt furnizate informaţiile esenţiale pe care le-am solicitat, evident avem deschidere spre dialog şi acord politic pe această temă vitală pentru dezvoltarea economică a României. Pe de altă parte, dacă ni se arată doar hărţi colorate, fără să cunoaştem priorităţile şi dialogul cu Bruxelles-ul, nu putem să ne dăm un acord. Este ca şi cum ai lega o ţară întreagă la ochi şi după i-ai cere acordul.

Doar printr-un Masterplan transparent, cu criterii obiective, agreat de Comisia Europeană şi girat de toate forţele politice, putem avea garanţia că România va beneficia de o reţea de infrastructură dezvoltată şi modernă.

Domnul Alexandru Nazare:

"Îi solicit premierului Ponta să prezinte în Parlament măsurile de corectare a dezechilibrelor macroeconomice cerute de Comisia Europeană"

Criza economică şi financiară resimţită la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a determinat adoptarea unui set de măsuri care să întărească disciplina financiar-bugetară a statelor membre şi să stimuleze competitivitatea economică pentru a preveni situaţii similare pe viitor. Semestrul european este un astfel de instrument de coordonare a politicilor economice şi fiscale ale statelor membre UE, prin care se monitorizează disciplina bugetară, stabilitatea macroeconomică şi politicile de promovare a creşterii. În acest context, Consiliul European analizează detaliat programele fiecărui stat membru în materie de reforme economice şi structurale, urmând mai apoi să vină cu recomandări pentru următoarele 12-18 luni. Pe baza "Analizei Anuale a Creşterii", Consiliul adoptă orientările UE pentru politicile naţionale, iar recomandările făcute ulterior sunt cuprinse fie în programele naţionale de stabilitate şi convergenţă pentru statele din zona euro, fie în programele naţionale de reformă pentru statele din zona non-euro. Conform reperului temporal, în luna aprilie statele membre UE au obligaţia de a transmite programele la Bruxelles, urmând ca în perioada iunie-iulie Consiliul să vină cu noi recomandări specifice de ţară.

Conform raportului publicat de Comisia Europeană în luna februarie a.c., România nu a reuşit să înregistreze progrese semnificative în ceea ce priveşte corectarea dezechilibrelor macroeconomice. Astfel, dezvoltarea economică a ţării noastre este afectată de capacitatea de investiţii şi export limitată de deficienţele în asigurarea unui mediu de afaceri flexibil şi competitiv, rata scăzută a investiţiilor străine, progresele limitate în reformarea sistemului sanitar, a pieţei forţei de muncă, a administraţiei publice, a sectorului energetic şi al transporturilor. Chiar dacă cifrele statistice arată o situaţie macroeconomică stabilă a României, persistenţa acestor dezechilibre afectează dezvoltarea economică pe termen mediu şi lung şi atingerea în cel mai scurt timp a unui standard de viaţă comparabil cu media Uniunii Europene. Dezbaterea publică lipsită de partizanat politic este cu atât mai necesară cu cât fiecare român plăteşte nota de plată pentru întârzierea acestor reforme şi pentru stagnarea economică a României.

Îi solicit preşedintelui Camerei Deputaţilor organizarea unei dezbateri intitulată "Starea economiei româneşti". Această dezbatere trebuie să devină o cutumă anuală la nivelul Camerei Deputaţilor, în ultimele două săptămâni din aprilie, atunci când Guvernul pregăteşte documentul pe care îl trimite Comisiei Europene în cadrul instrumentului "Semestrul european", o activitate permanentă de exercitare a controlului parlamentar asupra Executivului, pentru a se asigura astfel o bună informare şi reprezentare a cetăţenilor. Prim-ministrul şi membrii Guvernului trebuie să prezinte în faţa Parlamentului documentul care urmează a fi transmis către Bruxelles şi care sunt măsurile de reformă pe care le vor promova pentru a corecta dezechilibrele macro-economice. În dorinţa de a încuraja organizarea unei asemenea dezbateri într-un mod cât mai profesionist, apreciez că ar fi indicată invitarea reprezentanţilor unor instituţii cheie din domeniul supus dezbaterii, aşa cum sunt Banca Naţională a României, Consiliul Fiscal, Academia Română sau Universităţile cu profil economic din ţara noastră.

Domnul Alexandru Nazare:

"Ponta să scoată Masterplanul de Transport de la saltea pentru a-l analiza transparent, cum cere Comisia Europeană, altfel nu avem pe ce să ne dăm acordul"

Guvernul Ponta trebuie să facă publică noua versiune a Masterplanului General de Transport transmis Comisiei Europene, pentru a putea avea un consens politic pe cele mai importante proiecte de infrastructură.

Doamna Firea încurcă borcanele din nou şi numără kilometrii de autostradă precum Pristanda steagurile, reieşind că PSD a făcut mai mulţi kilometri decât cei existenţi. De când PSD gestionează autostrăzile din România, adică de aproape trei ani, au fost inauguraţi 170 de kilometri de autostradă din cei aproape 700 pe care îi are România în total. Anul acesta domnul Ponta nu mai are panglici de tăiat decât pe 10 km, după dezastrul gestionat de prietenul său Şova, şi până şi Bulgaria ne va depăşi la numărul total de kilometri.

Preluând modelul premierului Ponta care caută ţapi ispăşitori pentru incompetenţa sa în ceea ce priveşte lucrările de autostradă, purtătoarea de cuvânt a PSD, doamna Gabriela Firea, acuză PNL că nu ar susţine Masterplanul General de Transport. Haideţi să stopăm acest joc infantil! Nu putem agrea un Masterplan manevrat electoral de Şova-Ponta, un Masterplan secret. Reiterăm solicitarea ca Guvernul să vină în Parlament pentru a prezenta strategia de implementare şi prioritizarea proiectelor de infrastructură. Premierul Ponta trebuie să scoată de la saltea Masterplanul. Nu putem să girăm o strategie despre care aflăm frânturi prin comunicate de presă sau din declaraţii ale oficialilor europeni.

Domnul Alexandru Nazare:

"Vrem audierea în Parlament a obscurului grup interministerial pentru achiziţii publice, pentru ca noile reglementări să fie adoptate rapid şi transparent"

Transpunerea noilor directive europene în domeniul achiziţiilor trenează şi, mai grav, este şi ţinută la secret, deşi România şi-a asumat un calendar cu Comisia Europeană pentru finalizarea transpunerii legislaţiei comunitare până în luna iunie. Chiar dacă domeniul achiziţiilor publice a fost una din cele mai importante vulnerabilităţi în procesul de absorbţie a fondurilor europene, iar alinierea legislaţiei naţionale la cea europeană este urgentă, Ponta acţionează cu viteza melcului, în schimb sare ca ars în momentul în care vreo licitaţie nu iese cum îi convine.

Chiar dacă premierul ne asigură că vom avea noile reglementări până în iunie, este inacceptabil ca opinia publică şi Parlamentul să nu fie la curent cu activitatea acestui grup ministerial însărcinat cu transpunerea legislaţiei de achiziţii publice. PNL vrea o nouă legislaţie în domeniul achiziţiilor publice în acord cu normele europene, ca atare, îşi propune să îi stimuleze pe reprezentanţii Guvernului, prin audierea publică în Parlament. Vrem să aflăm de la reprezentanţii Guvernului care este stadiul elaborării noii legislaţii, care este componenţa grupului interministerial şi cine îl conduce, care este stadiul consultărilor cu experţii Comisiei Europene şi când va fi trimis către Parlament acest pachet legislativ.

Premierul şi-a creat un obicei din a pune presiune pe membrii comisiilor de evaluare şi ai completelor de soluţionare a contestaţiilor, intervenind, practic, în favoarea unor companii, aşa cum a fost cazul licitaţiei pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii Sibiu-Piteşti. Soluţia problemelor din sistemul de achiziţii publice nu este desfiinţarea unor instituţii sau desemnarea câştigătorilor în funcţie de preferinţele premierului, ci adoptarea unui cadru legal conform normelor europene, pentru a descuraja fraudele şi corupţia.

Domnul Alexandru Nazare:

"Masterplanul de Transport trebuie dezbătut transparent în Parlament şi agreat de toate partidele politice"

În vizita de pe şantierul autostrăzii Sebeş-Turda împreună cu ministrul transporturilor, Ioan Rus, comisarul pentru politică regională Corina Creţu a confirmat în declaraţiile ei ceea ce noi PNL afirmăm de câteva luni de zile: Masterplanul de Transport trebuie dezbătut transparent, în Parlament, şi agreat de toate partidele, pentru că reprezintă priorităţile României pentru infrastructura de transport şi implicit pentru dezvoltarea economică. Deocamdată, însă, după ce Comisia Europeană a respins varianta Masterplanului făcută pentru a-i fi pe plac premierului Ponta, ministrul Rus nu a catadicsit să vină în Parlament pentru a discuta observaţiile Comisiei Europene. Un Masterplan aprobat în mai înseamnă, aşa cum recunoaşte şi ministrul Rus, că România a pierdut deja 2 ani din utilizarea fondurilor europene alocate din bugetul 2014-2020, iar pentru aceasta trebuie să răspundă politic atât premierul Ponta, cât şi fostul ministru Şova, cei care desenau hărţi colorate cu autostrăzi pentru baroni.

Din păcate, doamna comisar Creţu a mai confirmat o informaţie asupra căreia noi am tot avertizat: nu finalizăm la timp proiectele din bugetul 2007-2013 şi atunci vom avea mai puţini bani din 2014-2020, pentru că proiectele se rostogolesc. Aşa este cazul la Sebeş-Turda, unde aflăm de la doamna Creţu că aproximativ 300 de milioane de euro sunt pierdute (proiectul costă aproximativ 450 de milioane de euro, din care 150 de milioane vor fi asiguraţi din bugetul 2007-2013).

Ministrul Rus, din nefericire, a preluat de la predecesorul său, domnul Şova, nu numai portofoliul, ci şi apetenţa pentru manipulare şi minciună. Un ardelean serios cum era cunoscut domnul Rus ajunge să propage mesaje fără nicio acoperire reală despre proiectele de autostrăzi, doar-doar mai salvează ceva din poleiala şefului său, domnul Ponta. Domnul Rus este ca acei sfătuitori ai împăratului din povestea cu hainele cele noi. Ştie că hainele nu există, dar, ca să nu pară incompetent sau răuvoitor, susţine că sunt cele mai frumoase haine care ar putea exista. Aşa şi cu autostrăzile PSD: sunt cele mai frumoase, dar nu există!

Domnul Rus şi premierul Ponta ar trebui să explice de ce în primele 3 luni pe Programul Operaţional Transport nu au fost solicitate deloc sume la rambursare. Zero euro, aceasta este absorbţia fondurilor europene în transporturi în 2015, în condiţiile în care până la sfârşitul anului am avea de cheltuit aproape 2 miliarde de euro.

Doamna Ana Birchall:

"Reducerea TVA la alimente - o măsură esenţială pe care nimeni nu are dreptul să o submineze"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre o măsură esenţială pentru toţi românii - reducerea TVA la 9% la produsele alimentare de la 1 iunie 2015 - şi despre protejarea consumatorilor de practicile concurenţiale incorecte ale comercianţilor, astfel încât această scădere a TVA să se reflecte în ?preţurile alimentelor la raft.

Trebuie spus clar şi ferm că nimeni nu are dreptul să submineze o decizie a Executivului. Aşa cum a spus premierul Victor Ponta, este imposibil să nu se vadă în preţ o scădere atât de mare a TVA la produsele alimentare, iar Guvernul nu va ezita să ia măsuri pentru a se asigura că reducerea cotei ?TVA va fi vizibilă pe rafturile vânzătorilor.

Într-o piaţă concurenţială corectă, o reducere substanţială a cotei TVA cu 15 puncte procentuale duce invariabil la scăderea preţurilor pe care cumpărătorii le achită în magazine. Presa a relatat în ultima perioadă despre posibilele încercări ale unor mari comercianţi de a profita de reducerea TVA la alimente, pentru a-şi mări preţurile înainte de intrarea în vigoare a măsurii, astfel încât acestea să rămână după 1 iunie la nivelul pe care şi-l doresc.

Fac un apel pe această cale la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Consiliul Concurenţei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor să verifice informaţiile apărute în mass-media, să efectueze controalele necesare în privinţa suspiciunilor că ar exista înţelegeri necompetitive între comercianţii de pe piaţa agro-alimentară şi să sancţioneze orice abatere de la respectarea principiului competitivităţii.

Reducerea TVA la produsele alimentare este o măsură esenţială pentru români, în condiţiile în care, potrivit informaţiilor furnizate an de an de către Institutului Naţional de Statistică, aproape jumătate din veniturile lunare într-o gospodărie din România sunt folosite pentru cumpărarea de alimente, o pondere considerabil mai mare ca în celelalte state europene. În plus, această măsură va contribui la reducerea evaziunii fiscale în zona alimentelor şi la susţinerea dezvoltării şi creării de locuri de muncă în sectorul agro-alimentar, prin reducerea fiscalităţii şi stimularea unei competiţii corecte pe o piaţă economică sănătoasă.

Iată că după ce a luat măsuri ţintite de reducere a fiscalităţii pentru a stimula dezvoltarea mediului privat şi crearea de locuri de muncă - reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit, Guvernul se ţine de cuvânt şi adoptă o măsură de care vor beneficia toţi românii, pentru că reducerea TVA la alimente trebuie să ducă la ieftiniri importante ale tuturor produselor.

După trei ani în care România s-a stabilizat la nivel macroeconomic, trei ani de creştere economică neîntreruptă, fără tăieri de pensii şi salarii, este momentul ca rezultatele bune din economie să fie transferate în mod real în beneficii concrete pentru fiecare român în parte.

În timp ce opoziţia critică de dragul de a critica, România se mişcă în direcţia bună. Potrivit unei cercetări sociologice de la sfârşitul lunii aprilie (sondaj naţional CSCI, 20-24 aprilie), majoritatea românilor consideră că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie bună (57%), cei mai mulţi oameni sunt de părere că în guvernarea Ponta economia României s-a îmbunătăţit (42%), iar 9 din 10 români văd reducerea TVA la alimente ca fiind o măsură bună şi utilă pentru ei.

Guvernarea actuală a adus o schimbare de model economic, de la austeritatea promovată de guvernele PDL la o creştere economică durabilă, şi mai multă responsabilitate în aplecarea asupra nevoilor românilor. Această schimbare de paradigmă trebuie să ajungă la oamenii care au avut de suferit atunci când premierul Emil Boc le-a impus să strângă cureaua.

Nici demagogia opoziţiei, nici practicile îndoielnice ale unor comercianţi nu au voie să blocheze măsurile luate de Executiv pentru îmbunătăţirea traiului românilor. De prea multe ori singurul răspuns al opoziţiei la măsurile propuse de guvernarea actuală a fost doar scandalul şi refuzul de a dialoga. De prea multe ori primul răspuns al celor vizaţi de o modificare legislativă este acela de a căuta mijloace prin care să profite în interes propriu.

Dublul discurs - prin care public sunt de acord, dar în privat se opun şi caută să blocheze iniţiativa - nu este un răspuns corect nici pentru o piaţă economică viabilă, nici pentru o clasă politică performantă, iar atât actorii comerciali, cât şi oamenii de pe scena politică trebuie să înţeleagă că asemenea atitudini vor fi condamnate de publicul larg, care, în proporţie covârşitoare, susţine reducerea TVA la produsele agro-alimentare.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Contrabilanţul economic al guvernării Ponta"

Dincolo de aniversări inutile, cosmetizări politice şi declaraţii triumfaliste, eşecurile guvernării Ponta se pot contabiliza destul de uşor şi riguros:

1. Introducerea a 40 de noi taxe şi impozite majorate (vezi Anexa 1);
2. Creştere economică slabă, sub promisiunile iniţiale de 4% (3,4 % în 2013 şi 2,9% în 2014);
3. Puterea de cumpărare a familiilor a scăzut cu peste 8% în ultimii 3 ani de guvernare Ponta. Creşterea preţurilor de 8,38% (rata cumulată a inflaţiei în anii 2012-2014) a restrâns în termeni reali mult capacitatea de cumpărare a venitului mediu pe gospodărie, care era de 2.477 lei în anul 2014, aproape neschimbat faţă de cei 2.475 lei în anul 2012. Sunt ultimele cifre oficiale ale INS;
4. Unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul mediu pe gospodărie insuficient, conform datelor Proiectului strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014-2020);
5. Lipsa de investiţii publice se reflectă şi în lipsa de perspective de dezvoltare şi strategii economice pe termen lung ;
6. Blocarea marilor proiecte de infrastructură: România încă nu dispune de o autostradă funcţională care să traverseze ţara de la Est la Vest;
7. Evaziunea fiscală a crescut, ajungând la 29% din PIB, iar gradul de colectare rămâne scăzut la aproximativ 30%, conform Consiliului Concurenţei. Astfel, doar din TVA-ul necolectat, România pierde anual 10 miliarde de euro;
8. Restanţele Guvernului Ponta la "Semestrul European" din programul Europa 2020 conduc la amenzi usturătoare pentru România, care nu fac decât să confirme eşecul negocierilor cu creditorii internaţionali (FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană) şi determinând Comisia Europeană să declanşeze procedura de dezechilibru macroeconomic în privinţa României;
9. Eşecul privatizărilor marilor companii de stat (Oltchim, Tarom, Poşta Română, Cuprumin), în ciuda discuţiilor avute cu finanţatorii externi;
10. Descurajarea micilor întreprinzători prin impozite şi impuneri fiscale suplimentare (CAS obligatoriu pentru PFA etc).

Anexa 1

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Urmează pozele lui Ponta cu Einstein pentru ideea de «doctorat», cu Mozart pentru «precoce» şi cu Dalai Lama pentru «zâmbet înţelept», după pozele cu Iohannis pentru ideea de «preşedinte»"

W. (adică V.V.) Ponta a deschis ieri campania PSD pentru parlamentarele şi localele de la anul. După ce şi-a înghiţit amarul şi cuvintele şase luni, liderul PSD a avut o ieşire (nervoasă) politică, o manifestare pur electorală, o ieşire ornantă, o cheltuială zgomotoasă de energie, cu toate caracteristicile finei ironii pesediste, care îşi are rădăcinile departe, în tradiţia textelor ameninţător-sarcastice la adresa burgheziei, ale stângii istorice şi ultimul izvor de inspiraţie în elocvenţa cinică de soprană intervievată a lui Adrian Năstase.

Cu pantalonii încă mirosind a proaspăt spălat după experienţa prezidenţialelor, Ponta îşi alătură imaginea de aceea a preşedintelui Iohannis, bănuiesc, aplecând urechea la viclenele sfaturi ale unor inteligenţi comunicatori de tip Palada sau Teodorescu. Însă, cu toată expertiza comunicaţională implicată, efectul nu este cel mai potrivit. Când eşti urât, nu e bine să te aşezi lângă o frumuseţe, pentru că tot frumosul va arăta mai frumos, iar alăturarea lângă un personaj în ideea de "wishful thinking" (adică "aş vrea şi eu să fiu aşa!...") nu poate decât să te ducă cu gândul la continuarea seriei de asocieri visate pentru propria persoană de W. Ponta:

Poză cu Einstein pentru ideea de "doctorat" ;

Poză cu Mozart pentru "precoce" ;

Cu Dalai Lama pentru "zâmbet înţelept"... ;

Propun, în consecinţă, pentru cadrele de conducere ale PSD, pe lângă examinarea psihiatrică, şi una, destul de strict necesară, psihanalitică.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"În fiecare an, de Ziua tineretului, trebuie să întregim bilanţul politicilor pentru tineri cu noi realizări"

În fiecare an, la data de 2 mai, sărbătorim Ziua tineretului. Este o zi cu multe evenimente dedicate tinerilor din România, petreceri, ieşiri în aer liber. De asemenea, este o zi în care ne facem bilanţul măsurilor, politicilor şi al paşilor pe care i-am făcut ca societate, pentru ca tinerii din România să simtă că trăiesc la standarde europene şi că pot duce o viaţă împlinită din punct de vedere profesional şi familial.

În România trăiesc aproximativ 6 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 34 de ani. Ultimii 10 ani au însemnat cu siguranţă un progres semnificativ, în ceea ce priveşte politicile dedicate tinerilor. Programul "Prima Casă" este un bun exemplu pentru a ilustra acest progres. Totuşi, tinerii se confruntă astăzi cu o serie de dificultăţi în special pe piaţa muncii.

Din păcate, şomajul în rândul tinerilor pare a fi un flagel care ameninţă tot mai multe state europene. La nivel european se înregistrează un număr de 7,5 milioane tineri care nu au loc de muncă şi nici nu sunt încadraţi într-un program de formare profesională. Conform estimărilor Eurofound, costurile generate din neincluderea acestora în activitate ajung la suma de 150 de miliarde de euro pe an.

Când vorbim de tinerii din România, trebuie să facem un exerciţiu critic pertinent şi să recunoaştem că avem de înfruntat probleme structurale. Cifrele statistice arată că rata de ocupare a tinerilor în România este mult sub media europeană: 23.9% în România, faţă de media europeană de 48.9%. Aceste procente sunt echivalente cu situaţia în care dintr-un grup de 10 tineri, doar 2 tineri au venituri şi plătesc impozite. Asta înseamnă că, spre deosebire de majoritatea statelor europene, în România prea puţini tineri îşi încep activitatea în câmpul muncii încă din perioada studiilor. Această stare de fapt îi deprivează atât de venituri, cât şi de experienţă practică şi de o inserţie uşoară pe piaţa muncii, din momentul în care îşi termină studiile. Continuarea este una de aşteptat: prea puţini îşi găsesc locuri de muncă pentru că nu au experienţă în domenii active sau competenţele specifice cerute de piaţă.

Din nefericire, şomajul în rândul tinerilor din România, care nu urmează nicio formă de şcolarizare sau curs de formare, este aproape de 25%. Rezolvarea acestei probleme stă într-o abordare directă a angajatorilor. Aceştia trebuie să înţeleagă că, pentru a avea forţă de muncă bine pregătită şi care să corespundă cu necesităţile lor, este nevoie să se deschidă mai mult şi în faţa celor care urmează diverse forme de şcolarizare şi să le ofere perspectiva unui program de muncă flexibil. De asemenea, noi, ca politicieni, trebuie să venim în faţa angajatorilor cu măsuri concrete de stimulare a acestora în angajarea tinerilor care se află în această situaţie, dar şi a tinerilor în general.

O măsură de amploare care va fi implementată cât mai curând de Guvernul României este "Schema de Garanţie pentru Tineri". Aceasta a fost gândită la nivel european pentru a răspunde problemei structurale a şomajului în rândul tinerilor de la nivelul statelor membre şi este finanţată prin Fondul Social European, linia "Iniţiativei de ocupare pentru tineri". Principalii beneficiari ai acestei măsuri sunt tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani care nu sunt încadraţi în niciun program de educaţie, programe de training sau în câmpul muncii ca angajaţi. Din fondurile totale de 3,2 miliarde de euro alocate acestei iniţiative, României îi revin circa 106 de milioane euro. Recent, Comisia Europeană a decis o creştere a prefinanţării pentru acest an de la 1.5% la aproximativ 30% din fondurile totale alocate iniţiativei. Pentru ţara noastră, aceasta înseamnă un avans de 31,8 milioane de euro.

Guvernul României a lansat oficial acest program în România la data de 8 aprilie şi a început deja demersurile pentru implementarea lui. Prin această schemă, angajatorii români vor primi subvenţii de câteva sute de euro pentru locuri de muncă şi stagii de ucenicie oferite tinerilor. Programul mai oferă prime de mobilitate şi prime de instalare, precum şi finanţări pentru start-up-uri. Ţinta programului este una cât se poate de ambiţioasă: integrarea profesională a 441.000 de tineri până în 2018.

Aşadar, avem soluţii cel puţin promiţătoare pentru aspectul integrării tinerilor pe piaţa muncii. Pe lângă acest aspect capital, trebuie să avem în vedere că, pentru a le oferi tinerilor perspective aici în ţară, este necesar să ne preocupăm şi de alte laturi precum sprijinirea familiei, creşterea accesului la cultură sau la servicii de sănătate. Pentru o viaţă împlinită tinerii trebuie să aibă atât o carieră solidă, cât şi o familie alături. Amânarea pe o perioadă foarte mare a întemeierii unei familii, pentru a ajunge la un anumit venit şi statut profesional care să le permită o rupere de ritm celor care îşi doresc copii, este o altă problemă pe care trebuie să o adresăm. Ea afectează calitatea vieţii tinerilor din ţară, precum şi natalitatea României. Putem contracara această problemă prin dezvoltarea de servicii publice pentru îngrijirea copilului, specializate şi accesibile la preţ, care să ofere alternative tinerilor care au copii şi sunt în câmpul muncii.

Am vorbit mult despre tineri şi dificultăţile acestora în România, dar am văzut în acelaşi timp că faţă de toate acestea putem identifica şi implementa soluţii. Trebuie doar să fim dedicaţi lor, tinerilor, pentru că ei vor fi viitorul de mâine.

Domnul Anton Doboş:

"Dezvoltarea baronilor locali precum Nichita trebuie oprită şi prin legislaţie"

Ancheta în desfăşurare legată de cazul primarului de Iaşi, Gheorghe Nichita, a atras atenţia întregii ţări prin noutatea şi ineditul pe care îl prezintă. Nu vreau să insist asupra acestui caz particular, ci asupra cauzelor care au permis producerea acestui incident, pentru că sunt convins că asemenea cazuri pot exista sau ar putea exista în viitor oriunde în ţară. Pentru că dincolo de gravitatea cazului şi penibilul situaţiei de la Iaşi, am putea asista la un adevărat fenomen la nivelul întregii ţări, unde primarii pot deveni baroni mai mici sau mai mari, care pot controla instituţii întregi şi le pot folosi în diverse scopuri personale. Cadrul actual legislativ permite apariţia şi dezvoltarea acestor aşa-numiţi baroni.

În primul rând, statutul Poliţiei Locale permite un control total al primarului asupra acestei instituţii. Poliţia Locală dispune de importante resurse umane, materiale şi financiare, are acces la diverse baze de date şi informaţii despre cetăţeni, dar are o răspundere foarte limitată care se reduce, în fapt, doar la persoana primarului. Adică cel care alocă resursele este singurul care îi controlează. Poliţia Locală nu are mai multe nivele de control, aşa cum au alte instituţii de ordine publică, la nivel judeţean, naţional şi ministerial, cum se întâmplă în cazul Jandarmeriei sau al Poliţiei naţionale. Riscăm, aşadar, ca fiecare primar să îşi facă propria poliţie, iar cetăţenii să nu ştie ce se întâmplă acolo. Gheorghe Nichita, primarul unuia din marile oraşe ale României, ne-a arătat cum se poate crea un sistem mafiot, folosindu-se de instituţii de forţă şi de interlopi pentru a controla întregul oraş.

În al doilea rând, primarii sunt persoane care deţin o putere din ce în ce mai mare pe plan local, iar influenţa lor asupra altor instituţii ar putea creşte pe viitor dacă propunerile recente ale Comisiei de Cod electoral vor fi adoptate de Parlament. Mă refer la faptul că am putea asista la situaţia teoretică în care un primar câştigă 4 - 5 mandate la rând cu 30% din voturi. Acest primar va avea o influenţă şi un control din ce în ce mai mare asupra instituţiilor subordonate, dar şi asupra celorlalte instituţii locale. Mai mult, chiar şi lumea interlopă va vrea să conlucreze cu primarul, aşa cum ne-a arătat şi cazul Nichita de la Iaşi.

Vă propun, să schimbăm aceste lucruri şi să modificăm în viitorul apropiat statutul Poliţiei locale, care ar trebui să poată fi controlată şi prin alte pârghii decât cele legate de primărie. De asemenea, este necesar să păstrăm actuala prevedere legată de alegerea primarului din două tururi, pentru a asigura reprezentativitatea şi responsabilitatea pentru cei peste 3.000 de primari din România.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Haos la Ministerul Agriculturii: 10 zile până la închiderea campaniei de depunere a cererilor, şi cei de la putere schimbă formularele"

Domeniul strategic al României, agricultura, este într-un pericol fără precedent, deoarece, într-un moment crucial pentru agricultura românească, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, MADR, s-a instaurat haosul, iar funcţionarii din teritoriu dau din colţ în colţ şi nu ştiu să le spună fermierilor ce au de făcut pentru a-şi încasa subvenţiile agricole pe acest an.

Săptămâna trecută, la presiunile fermierilor, cei din MADR au catadicsit să modifice Ordinul nr. 619/2015 prin care se reglementa forma în care agricultorii îşi depun cererile unice de plată. Însă schimbările solicitate de către fermieri au fost doar de formă transpuse, pentru că birocraţia şi teancul de documente este în continuare o piedică pentru ca oamenii care fac agricultură să beneficieze de banii de la Uniunea Europeană. Mai grav, se pare că o serie de modificări importante urmează a fi făcute în Parlamentul României, prin amendarea, în al doisprezecelea ceas, a Ordonanţei de urgenţă nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020.

În acest context, ne regăsim astăzi, 5 mai 2015, la zece zile distanţă de termenul limită pe care fermierii îl au pentru depunerea cererilor de plată, într-o situaţie extrem de periculoasă: nu doar că de la Comisia Europeană nu a venit niciun act oficial care să prelungească această campanie măcar până la data de 15 iunie a.c., aşa cum a promis iniţial ministrul Daniel Constantin, dar fermierii sunt obligaţi acum să şi aştepte, ca să vadă ce se mai gândeşte Guvernul Ponta să modifice la ordonanţa sa, prin Comisia pentru agricultură. Fermierii români, aflaţi la un pas distanţă de a-şi pierde drepturile din cauza unor iresponsabili de la MADR, au tot dreptul să fie furioşi, însă, din păcate, furia lor nu mai poarte schimba nimic.

Fac apel la toate forţele politice care doresc binele României, inclusiv la europarlamentarii ce ne reprezintă ţara, să ceară ministrului Daniel Constantin şi echipei sale de la MADR şi APIA să se pună pe treabă, să mobilizeze toţi funcţionarii şi să le impună acestora să îi asiste pe agricultori ca să poată ieşi cu bine din hăţişul formularelor cererii unice de plată. Este un moment crucial pentru agricultorii români în care România riscă să piardă tot ce a realizat bun în agricultura ultimilor ani, dacă lucrurile sunt tratate în continuare superficial de către dumneavoastră, domnilor guvernanţi!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"O lună de la semnarea Pactului pentru Sănătate"

Astăzi se împlineşte o lună de când UNPR a semnat Protocolul de susţinere a Pactului pentru Sănătate în România. Deşi a trecut o lună, nicio altă formaţiune politică nu s-a alăturat acestui proiect foarte important. În aceste condiţii, UNPR rămâne primul şi singurul partid politic care a semnat şi care va promova obiectivele acestui document extrem de important pentru viitorul sistemului medical din România. Ca membră a Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor, am avut plăcerea să particip la 29 ianuarie 2015, la prezentarea Raportului pentru Sănătate de către Alianţa pentru Sănătate din România (APSR), când reprezentanţii tuturor partidelor politice au fost de acord cu realizarea urgentă a unui Pact naţional pentru Sănătate.

Doresc să felicit încă o dată membrii Alianţei pentru Sănătate din România pentru publicarea acestui Pact, la 24 martie 2015, şi vreau să-i felicit, totodată, pe colegii mei, pentru că prin semnarea acestui Pact, UNPR îşi asumă necesitatea modernizării sistemului naţional de sănătate. De peste 4 ani, UNPR colaborează cu APSR, pe baza unui parteneriat activ, susţinând cele 10 mari obiective ale Pactului.

Luna aprilie a fost marcată de numeroase evenimente internaţionale, europene şi naţionale din domeniul sănătăţii. Acestea sunt: Ziua internaţională împotriva autismului - 2 aprilie, Ziua mondială a sănătăţii - 7 aprilie, Ziua internaţională a hemofiliei - 17 aprilie, Săptămâna naţională a pacienţilor - 17-24 aprilie, Săptămâna europeană a vaccinării 22-26 aprilie, Locuri de muncă sănătoase - 28 aprilie.

Aceste evenimente au subliniat încă o dată că sistemul sanitar se confruntă cu numeroase probleme, iar decidenţii politici trebuie să intervină urgent. În calitatea mea de deputat şi secretar al Comisiei pentru sănătate şi familie, de cadru didactic la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, dar şi de medic, cunosc foarte bine toate deficienţele sistemului sanitar, în a căror soluţionare doresc să mă implic activ.

Aşa cum ştim, "UNPR consideră că statul are obligaţia de a asigura servicii medicale de înalt nivel pentru toată populaţia, fără excepţie. Starea de sănătate a populaţiei este, în egală măsură, o problemă de calitate a vieţii, precum şi una de securitate naţională".

Pentru noi, parlamentarii şi membrii UNPR "Sănătatea este un obiectiv esenţial pentru interesul naţional", iar Pactul pentru Sănătate, semnat de UNPR la 7 aprilie 2015, va fi promovat şi susţinut necondiţionat în Parlamentul României şi în Guvern.

Doamna Camelia Khraibani:

"Libertatea presei - o cauză pentru care merită să luptăm!"

Acum două zile, la 3 mai, s-a celebrat Ziua mondială a libertăţii presei. Această zi ne reaminteşte principiile fundamentale ale libertăţii presei şi reprezintă un prilej pentru a evalua libertatea presei în întreaga lume. Este o zi de reflecţie în rândul atât al politicienilor, cât şi al profesioniştilor mass-media, cu privire la problemele libertăţii presei şi a eticii profesionale.

În acest an, la propunerea UNESCO, opinia publică din lumea liberă s-a concentrat pe trei teme pentru celebrarea Zilei mondiale a libertăţii presei. Acestea se referă la necesitatea unui jurnalism de calitate, respectarea egalităţii de gen şi asigurarea securităţii în informaţia digitală. Temele acestea, cred că sunteţi de acord cu mine, sunt cum nu se poate mai necesare şi mai actuale pentru o dezbatere serioasă şi în România.

În această zi, cetăţenii din întreaga lume sunt informaţi asupra încălcărilor libertăţii presei care au loc în diferite locuri de pe glob, prin diferite metode de la publicaţii şi redacţii cenzurate, amendate, până la cele suspendate şi închise, în timp ce jurnaliştii, editorii şi publiciştii sunt hărţuiţi, atacaţi, reţinuţi şi chiar ucişi. Din acest punct de vedere, ziua mondială a libertăţii presei aduce şi un omagiu ziariştilor care şi-au pierdut viaţa prin exercitarea profesiei lor.

În acest an, de ziua libertăţii presei, UNESCO a lansat "Building Digital Safety for Journalism", un studiu care analizează ameninţările digitale cheie cu care se confruntă ziariştii şi sursele lor. Cu această ocazie a avut loc şi acordarea Premiului mondial pentru libertatea presei al UNESCO - Guillermo Cano 2015. Câştigătorul a fost jurnalistul sirian şi activistul pentru drepturile omului, Mazen Darwish, aflat în închisoare în prezent. Premiul este o recunoaştere a muncii sale în Siria, timp de peste zece ani, perioadă în care a avut interdicţie de călătorie, a fost hărţuit, supus la detenţie şi torturi repetate.

Începând cu 1997, Premiul mondial pentru libertatea presei UNESCO - Guillermo Cano, în valoare de 25.000 de dolari, este decernat în fiecare an, cu ocazia acestei zile, unei persoane, organizaţii sau instituţii ce se remarcă prin contribuţia esenţială la apărarea sau promovarea libertăţii presei, oriunde în lume. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, asasinat în 1987, pentru că a denunţat activităţile traficanţilor de droguri din ţara sa.

Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991. ONU a declarat ziua de 3 mai Ziua mondială a libertăţii presei pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat."

Din anul 2000 se sărbătoreşte Ziua libertăţii presei şi în România şi consider că şi noi avem de meditat asupra acestei probleme cu mari implicaţii asupra vieţii social-politice din ţara noastră. Declaraţia mea se vrea şi un îndemn în acest sens. Aşa cum face şi premierul Ponta în mesajul său, pe care îl citez: "Cu ocazia Zilei mondiale a libertăţii presei, le urez tuturor colegilor din presă, inclusiv celor care mă critică indiferent ce fac, mult succes în munca lor! Avem împreună datoria să ajutăm la ridicarea societăţii româneşti, inclusiv prin calitatea dezbaterii publice, şi puteţi conta pe mine în construirea unei agende publice constructive, cu respect pentru argumente şi cetăţeni".

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Prevenirea consumului de etnobotanice în rândul tinerilor"

În ultimul timp apar tot mai multe informaţii în presa din România despre copii şi tineri adolescenţi care ajung la unităţile de primiri urgenţe, după ce au consumat substanţe cu proprietăţi psihoactive, denumite popular etnobotanice.

Îngrijorător este că, la nivel naţional, astfel de cazuri tind să ia din nou amploare după o perioadă de aparentă linişte.

Medicii toxicologi afirmă că numărul de copii consumatori de etnobotanice este în creştere, iar consumul acestor substanţe este mai periculos decât consumul de droguri ilegale. Grav este faptul că efectele cauzate de folosirea acestor substanţe nu sunt cunoscute, iar medicii sunt în dificultatea de a aplica un tratament corespunzător.

În anul 2014, spitalele din Moldova au înregistrat 858 de urgenţe cauzate de consumul de droguri, însă vorbim doar despre cazurile care au ajuns la spital, nu de toţi consumatorii, iar la nivelul judeţului Neamţ, în decursul aceluiaşi an, au fost înregistrate 26 de cazuri, cel mai mic pacient fiind în vârstă de 16 ani.

După ce tradiţionalele "magazine de vise" au fost interzise, comercianţii de prafuri şi ierburi halucinogene au profitat că în lista substanţelor interzise sunt doar 36 interzise expres prin lege, ei introducând pe piaţa din România substanţe care nu sunt cuprinse în această listă sau, mai grav, sunt comercializate ca îngrăşământ pentru plante sau plante pentru odorizarea camerelor.

Peste 95% din aceste produse, vândute prin magazinele de profil şi pe internet, prezintă un pericol real pentru sănătatea fizică şi psihică a consumatorilor. Consumul cronic de astfel de mixuri din plante generează reacţii grave în organism, aducând consumatorul aproape de stadiul nebuniei.

În opinia mea, acest fenomen nu trebuie lăsat să evolueze şi trebuie să conştientizăm pericolul extinderii acestuia, deoarece efectele sunt devastatoare pe termen lung pentru societate, mai ales că vorbim despre generaţiile tinere care ar trebui încurajate să nu îşi compromită studiile, formarea profesională şi relaţiile interpersonale.

Instituţiile statului ar trebui să regândească implementarea proiectelor de prevenire a consumului de droguri prin colaborarea tuturor ministerelor ce au competenţă pe acest sector, deoarece centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog par a fi depăşite în a implementa cu succes programele existente, din considerente financiare şi de personal.

Consider că instituţiile de învăţământ, în colaborare cu medicii, psihologii şi chiar cu poliţia, ar trebui să colaboreze mai intens pentru combaterea acestui flagel. Ar fi interesant de aflat şi de unde continuă tinerii să aibă acces la astfel de substanţe, având în vedere că, teoretic, comercializarea acestora este strict interzisă prin lege.

Domnul Cezar Cioată:

"Un vot pentru Codul silvic"

Preşedintele Klaus Iohannis a retrimis, la 23 martie, Parlamentului, Legea pentru modificarea şi completarea Codului silvic, spre reexaminare, motivând că are prevederi de natură să limiteze activitatea operatorilor economici şi creează premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator.

Preşedintele a cerut reexaminarea legii care aduce o serie de modificări şi de completări Codului silvic, apreciind că "intervenţiile legislative adoptate în cuprinsul acestei legi sunt de natură să limiteze activitatea economică a operatorilor economici sau a grupului de operatori economici, având impact asupra mediului concurenţial şi, implicit, asupra economiei şi să creeze premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator".

Dezbătut pe parcursul a peste un an de zile, cu participarea tuturor factorilor implicaţi, de la proprietari de păduri, la autorităţi locale şi reprezentanţi ai Guvernului, persoane fizice şi organizaţii neguvernamentale, actualul Cod silvic reprezintă forma acceptată de marea majoritate a românilor care îşi doresc ca pădurile să nu le mai fie tăiate abuziv şi ilegal.

Contrar a ceea ce susţine domnul preşedinte, Cod silvic nu accelerează tăierea pădurilor, ci acordă micilor proprietari dreptul de a beneficia de ele. Mai mult, prin adoptarea prezentului Cod silvic s-ar rezolva problema micilor proprietari care deţin hectare de pădure, şi care nu se pot asocia şi care taie lemnul, în cea mai mare parte ilegal, de pe proprietăţile lor.

Legislaţia europeană recunoaşte, pentru diferite domenii de activitate, dreptul comunităţilor locale de a beneficia cu prioritate de resursele naturale ale zonei, iar în cazul de faţă, dreptul micilor procesatori şi, îndeosebi, a fabricilor de mobilă locale.

Existenţa monopolului asupra achiziţionării de masă lemnoasă şi astfel controlul asupra preţului de achiziţiei lasă fără resurse pe micii producători de mobilă. Fabricile şi atelierele de mobilă dar şi micii producători de cherestea, cumpărată de fabricile de mobilă, asigură astfel locuri de muncă. Majoritatea producţiei de mobilă este vândută la export cu o plus valoare, mult mai mare decât exportul de cherestea, consumând mai puţină masă lemnoasă, iar taxele şi impozitele plătite de către micii producători autohtoni se varsă integral la bugetele locale şi naţionale, iar profitul se întoarce tot în economia autohtonă.

Să nu uităm că în România se fură 4,5 milioane de metri cub de lemn pe an, o dată şi jumătate cât Piramida lui Keops.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Culmea absurdităţii guvernării Ponta - modificarea Legii dialogului social, iniţiată de ministrul Liviu Pop, nu este susţinută de Guvern în Parlament"

La 3 ani de guvernare PSD, membrii cabinetului Ponta nu încetează a ne uimi cu episoade demne de scrierile lui Kafka. Un astfel de episod a avut loc săptămâna trecută, în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, cu prilejul dezbaterii unui proiect de modificare a Legii dialogului social iniţiat de actualul ministru al dialogului social, Liviu Pop.

Prin modificările propuse în acest proiect sunt reintroduse sindicatele reprezentative şi federaţiile în negocierea contractelor colective de muncă.

La Comisia pentru muncă ne-am confruntat cu o situaţie care frizează absurdul şi ridicolul: un proiect de lege iniţiat de un parlamentar care acum este şi ministru, chiar pe domeniul de reglementare al legii, nu este susţinut de Guvern. Este vorba de o nouă culme a absurdităţii cu care Ponta guvernează România de 3 ani de zile, perioadă în care nu şi-a respectat nici cele mai elementare promisiuni electorale. Nu mai este prin urmare de mirare că inclusiv sindicatele dezavuează politicile actualului Guvern de stânga, aşa cum rezultă şi din anunţurile recente privind organizarea unor greve în administraţia publică. Din acest punct de vedere, invitarea sindicatelor la Cotroceni de către preşedintele Iohannis a fost de salutat.

Speţa în care a fost implicat domnul ministru Pop arată ipocrizia cu care tratează Guvernul social democrat problematica dialogului social, în condiţiile în care punctul de vedere transmis pe acest proiect legislativ este negativ. După ce Victor Ponta în campania electorală le-a promis sindicatelor îndeplinirea tuturor solicitărilor pentru a-şi asigura sprijinul lor, acum se pare că sindicatele au devenit inamicul numărul unu. Nu cred că mai există premier social-democrat care să acuze sindicatele că gonesc investitorii, doar pentru că acestea protestau de fapt împotriva Executivului.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Rovana Plumb minte cu sânge rece când îşi declară susţinerea pentru programul de creştere a numărului de câini însoţitori pentru persoanele nevăzătoare"

Nonşalanţa cu care ministrul Rovana Plumb declara zilele trecute că susţine implementarea unui Program de creştere a numărului câinilor însoţitori pentru persoanele nevăzătoare, după ce în bugetul pe 2015 a blocat premeditat finanţarea lui, este strigătoare la cer şi arată dispreţul şi aroganţa cu care membrii acestui Guvern tratează cetăţenii.

Acest program este prevăzut de Legea nr.55/2014, adoptată de Parlament în 30 aprilie 2014 şi publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2014, şi prevede includerea în lista programelor naţionale finanţate de Ministerul Muncii şi a celui de asistenţă vie pentru persoanele nevăzătoare.

Doamna Plumb nu a avut nici măcar decenţa să amintească că acest program este prevăzut a fi finanţat datorită legii pe care am promovat-o anul trecut sau că un astfel de proiect pilot de succes este deja implementat la Arad, cu sprijinul Fundaţiei Light Into Europe.

În schimb, doamna Plumb minte cu sânge rece că Programul de asistenţă vie se bucură şi de sprijinul premierului Ponta, în condiţiile în care aceiaşi reprezentanţi ai Guvernului au respins la dezbaterile pe bugetul pe 2015 amendamentul prin care ceream alocarea unei sume de 270.000 de lei, sumă necesară pentru pornirea în acest an a programului. Le-am cerut atunci premierului Ponta şi ministrului Plumb să susţină acest amendament, pentru a demonstra că legea nu este facultativă în România şi că ne pasă de soarta semenilor noştri, care prin această lege pot dobândi un grad sporit de independenţă şi se pot deplasa mai uşor la locul de muncă, dar m-am lovit de un refuz politicianist demn de o cauză mai bună. Cu alte cuvinte, din cauza ministrului Plumb, acest program naţional, deşi este prevăzut de lege, nu beneficiază de finanţare în bugetul pe 2015 al Ministerului Muncii.

Consider că doamna ministru Plumb ar trebui să aibă decenţa să nu se mai laude cu o măsură pentru care nu are niciun merit şi pe care, mai mult, a încercat cu toate mijloacele să o blocheze.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială a libertăţii presei"

În fiecare an, la data de 3 mai, este marcată în întreaga lume Ziua mondială a libertăţii presei.

Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată în 1993 de către Adunarea Generală a Organizaţiilor Naţiunilor Unite. De atunci, ziua de 3 mai este sărbătorită în întreaga lume, fiind considerată un bun prilej pentru evaluarea gradului de independenţă, promovarea importanţei protejării presei de agresiuni sau cenzură şi pentru a aduce un omagiu celor ce au contribuit semnificativ a dezvoltarea presei.

La 25 ani de la revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, chiar şi cei mai sceptici observatori ai realităţilor sociale din România admit că libertatea de expresie este un drept câştigat. Libertatea presei a fost în toţi aceşti 25 de ani de suişuri şi coborâşuri un pilon pentru democratizarea României, o redută peste care nici cei mai înfocaţi adversari ai acestui principiu democratic nu au putut să treacă.

Cu toate acestea, nu putem să nu sesizăm şi paşii înapoi făcuţi în ultimii ani, în ceea ce priveşte independenţa presei. Vedem cum, de exemplu, România rămâne pe un modest loc 84 în clasamentul mondial al libertăţii presei, conform prestigioasei organizaţii Freedom House, la egalitate cu state precum Republica Dominicană. Mai îngrijorător este faptul că, în Europa, România se situează la coada clasamentului, poziţia 36 din 42, la fel ca în raportul de anul trecut, urmată doar de Albania, Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Grecia, Macedonia şi Turcia. Comparativ, Croaţia şi Serbia ocupă locul 34, Bulgaria - 32, Ungaria - 31, Italia - 30, toate fiind ţări în care presa este considerată doar parţial liberă, aşa cum este şi cazul României.

De ce doar parţial liberă presa în România? Răspunsurile le-am putea găsi într-un alt raport al unei organizaţii de prestigiu în analizarea evoluţiilor presei, şi mă refer la Centrul pentru Jurnalism Independent. "Dacă ar fi să definim cu un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014, frica ar fi cuvântul cel mai potrivit, frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu ştie dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorităţi, frica managerilor care încearcă să supravieţuiască pe o piaţă aflată în cădere liberă şi unde regulile jocului concurenţial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituţiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv, şi, de ce nu, frica celor care au încălcat legile, că mecanismele de control ale statului încep să funcţioneze. "Câinele de pază al democraţiei pare mai timorat ca oricând", acesta este poate citatul cheie din raportul publicat de CJI.

România nu va putea parcurge mai departe drumul democraţie consolidate, fără a face progrese la capitolul libertatea presei. Ca oameni politici care interacţionăm aproape zilnic cu presa şi care conştientizăm la adevărata valoare rolul presei libere într-o democraţie funcţională, cred că trebuie să milităm în toate acţiunile noastre politice pentru normalizarea spaţiului mediatic românesc.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă"

La data de 28 aprilie am sărbătorit Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă.

În fiecare an, la această dată, Organizaţia Internaţională a Muncii sărbătoreşte Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru a promova prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale la nivel mondial. Acest eveniment reprezintă, în fapt, o campanie de sensibilizare, pentru a focaliza atenţia internaţională asupra tendinţelor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi cu privire la dimensiunea la nivel global a leziunilor, bolilor şi deceselor legate de muncă.

Din evidenţierea statisticilor, se estimează că, în fiecare an, se produc peste 2,3 milioane de decese din cauza accidentelor de muncă şi a vătămărilor profesionale, cifră comparabilă cu numărul de victime dintr-un război de anvergură între naţiuni.

Peste 300.000 de decese se produc anual, ca urmare a accidentelor de muncă, acestea însemnând aproximativ 14% din totalul deceselor în muncă, şi circa 2 milioane de decese, ca urmare a îmbolnăvirilor în muncă, adică aproximativ 86% din totalul deceselor în muncă.

Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că, anual, peste 313 milioane de lucrători suferă accidente urmate de incapacitate temporară de muncă şi se produc aproximativ 160 milioane de cazuri de îmbolnăviri profesionale.

Această cronică neagră a vătămărilor în muncă poate fi evitată, prin conştientizarea tuturor, cu privire la necesitatea implementării unor măsuri eficiente de prevenire şi protecţie la locurile de muncă.

În România situaţia accidentaţilor mortal în muncă înregistrează un trend descendent, de la 508 în anul 2008 la 185 în 2014, fenomen îmbucurător, care obligă la păstrarea valenţelor.

În prezent, Inspecţia Muncii reprezintă un partener strategic în dezvoltarea culturii de prevenire a riscurilor profesionale şi un promotor activ în acest sens, având o bună colaborare cu partenerii sociali, cu angajatorii şi lucrătorii, cu reprezentanţii acestora, precum şi cu toţi cei interesaţi în crearea unui mediu de muncă sigur şi sănătos.

Şi totuşi, Guvernul Ponta a încercat desfiinţarea Inspecţiei Muncii prin art. 5 al O.U.G. nr. 86/2014, prin care a fost anihilat orice control în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în combaterea muncii la negru.

Oare ce va fi de acum înainte?

Inspecţia Muncii este principala şi singura instituţie a statului care desfăşoară, prin cele 42 de inspectorate teritoriale de muncă, acţiuni care vizează consolidarea culturii de prevenire a riscurilor de accidente de muncă şi îmbolnăvire profesională, prin combinarea unor instrumente precum informarea, conştientizarea, îndrumarea şi controlul modului de aplicare a legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua naţională a tineretului"

România şi-a instituit ziua de 2 Mai ca Zi naţională a tineretului, prin lege, în anul 2004, după ce în perioada comunistă aceasta fusese singura zi de sărbătoare legală pentru tineret.

Conform actului normativ, toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniul educaţiei, culturii, sportului, cercetării, turismului, protecţiei mediului, sănătăţii şi finanţelor au obligaţia să susţină financiar şi organizatoric respectivul eveniment.

În România, din păcate, sunt prea puţine premise pentru a trata această zi de o manieră festivistă.

În România, din cauza lipsei de experienţă, este de trei ori mai probabil pentru un tânăr să fie şomer, decât pentru un adult. Cel mai mare neajuns pe care îl ridică şomajul în rândul tinerilor vizează faptul că procesul de tranziţie de la educaţie la piaţa muncii este din ce în ce mai dificil, durează mai mult timp, iar posibilităţile de a ocupa un loc de muncă sunt din ce în ce mai limitate. Cel mai mare risc în această situaţie constă în faptul că aceşti tineri îngroaşă rândurile asistaţilor sociali încă de la momentul în care au ieşit de pe băncile şcolilor.

Rata de neangajare a tinerilor apţi de muncă atrage după sine lipsa unui venit stabil şi a unei activităţi susţinute, ceea ce dă naştere unor previziuni incerte asupra viitorului lor profesional şi, pe termen lung, se reflectă în economia ţării. Situaţia actuală va avea drept consecinţă, peste ani, decalificarea unei întregi generaţii care nu a avut şansa la un loc de muncă.

La nivel guvernamental, se discută despre crearea de locuri de muncă, se fac promisiuni tinerilor, se lansează programe peste programe, dar cifrele ne aduc cu picioarele pe pământ. Perspectivele pentru absolvenţi de a-şi găsi un job sunt reduse, un tânăr din trei din mediul rural abandonează şcoala, aproape unul din 3 şomeri are între 15 şi 24 de ani, şi peste o treime dintre tinerii care lucrează sunt de fapt lucrători familiali neremuneraţi.

Combaterea şomajului în rândul tinerilor trebuie realizată prin concentrarea atât asupra nevoilor clienţilor, cât şi ale furnizorilor (angajatori), fiind un efort concentrat bidirecţional, ce atrage colaborarea atât între pilonul public şi cel privat, cât şi între tinerii fără loc de muncă şi potenţialii angajatori.

Soluţii de remediere există şi sunt la îndemâna atât a autorităţilor, cât şi a tinerilor, care într-adevăr vor să realizeze ceva. Fac aici referire, pe de o parte, la accesarea de fonduri europene şi la investiţii ale statului, iar de cealaltă parte, la creşterea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor. Din păcate, însă, singura soluţie a actualului Guvern a fost lansarea unei strategii conturate în jurul ideii de consiliere şi orientare profesională a tinerilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, nicidecum măsuri active pentru crearea de noi locuri de muncă. Trebuie doar să existe dorinţă şi interes.

Domnul Constantin Avram:

"Infrastructura rutieră, veşnica problemă!"

Am lecturat zilele trecute câteva articole din Ziarul Financiar, din sincera dorinţă de a mai afla câte ceva legat de evoluţia fiscalităţii, de opinia mediului de afaceri privind noul Cod fiscal aflat în circuitul legislativ, despre evoluţia marilor companii etc. Însă un articol mi-a atras atenţia în mod deosebit: acela legat de faptul că, se spune în conţinutul materialului, cele mai mari sume de bani alocate infrastructurii rutiere au fost dirijate către regiunile vestice ale României, estul fiind total ignorat. Şi atunci, m-am întrebat, care ar fi fost criteriile pentru care Transilvania şi Banatul au fost prioritizate, în ultimii 5 ani, cu sume alocate proiectelor pentru autostrăzi şi reabilitare de drumuri naţionale, cu peste 16 miliarde de lei, în comparaţie cu nord-estul ţării, adică în Moldova, căreia i-au fost alocate cele mai mici sume pentru şosele, adică sub 2 miliarde de lei.

Nu pot fi de acord cu acest tratament, hai să-i spunem neglijent, măcar din trei motive foarte importante în opinia mea:

• unul ar fi acela că toţi românii ştiu că Moldova este cea mai săracă regiune a ţării;
• al doilea ar fi legat de faptul că, din câte ştiu, Moldova are populaţie mai numeroasă decât celelalte regiuni luate separat;
• al treilea motiv, şi cel mai important în opinia mea, este faptul că Moldova este graniţa de est a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord Atlantice.

Gurile rele leagă, să spunem răutăcios, aceste alocări de resurse insignifiante către regiunea de nord-est, de faptul că la cârma Ministerului Transporturilor este un ardelean, nimeni altul decât Ioan Rus.

Dacă luăm în calcul faptul că, în ultimii 5 ani, Transilvania şi Banatul au semnat zece contracte de construcţie de autostrăzi, pentru Moldova s-au semnat mult mai puţine contracte de reabilitare a drumurilor naţionale şi de întreţinere a şoselelor, în ciuda faptului că, recent, a fost semnat contractul centurii ocolitoare a Bacăului. Şi tronsonul de autostradă Braşov-Bacău este programat după 2018 sau chiar mai târziu, deşi este cuprins în Masterplanul atât de comentat al infrastructurii de transport. Oricum am privi lucrurile, regiunea de nord-est este singura regiune fără 1 kilometru de autostradă. Palida speranţă a Moldovei în Masterplanul General de Transport se leagă de tronsonul Braşov-Bacău şi de tronsoanele Bacău-Paşcani sau Tg. Neamţ-Iaşi-Ungheni, dar în următorii 10 ani, perioadă în care investitorii români şi străini vor evita această regiune, fapt ce condamnă Moldova la subdezvoltare.

Ştiut fiind faptul că UE finanţează total sau parţial aceste programe de infrastructură, am putea înţelege de ce aceste alocări sunt dirijate spre regiunile mai apropiate de marile capitale europene. Ar fi o explicaţie, dar foarte neconvingătoare, din moment ce şi populaţia din nord-est plăteşte taxe şi impozite la bugetul de stat, şi nu diferenţiate.

Sper că politicile pe infrastructură ale Guvernului Ponta să fie ajustate în sensul eliminării decalajelor economice ale Moldovei faţă de celelalte regiuni, până nu este prea târziu!

Domnul Constantin Avram:

"Despre votul electronic"

Ştim că dreptul la vot este un drept cetăţenesc garantat de Constituţia României. Putem spune chiar că, dacă este un drept garantat, dreptul la vot ar trebui să fie liber, egal, secret şi accesibil tuturor cetăţenilor României. În mod firesc, dacă votul are aceste caracteristici, ar trebui să mizăm pe o prezenţă la vot de minim 70%-80% la fiecare scrutin electoral. Practica însă contrazice acest raţionament izvorât din caracteristicile dreptului de a vota, şi în ultimii ani asistăm la o scădere dramatică a prezenţei la vot, ceea ce a adus în atenţia opiniei publice o temă relativ nouă, aceea a votului electronic. Foarte mulţi dintre cetăţenii cu drept de vot, şi mai ales cei de vârsta a treia, au manifestat serioase rezerve faţă de această idee, rezerve legate de folosirea în procesul electoral a noilor tehnologii digitale, ce presupune utilizarea echipamentelor moderne de ultimă generaţie: telecomunicaţii, calculatoare, software etc., echipamente care nu sunt la îndemâna acestor categorii sociale, fiind specifice tinerei generaţii care a beneficiat de pregătirea necesară în folosirea unor astfel de echipamente. Uniunea Europeană chiar a făcut recomandări în acest sens, după experimentarea acestui tip de vot în 2002 în Franţa şi în 2003 în Germania şi Suedia.

Acest tip de vot s-a arătat mai lesnicios şi mai convenabil numai tinerei generaţii, iar eficienţa lui a fost mai satisfăcătoare, dar nu a asigurat o creştere semnificativă a prezenţei la vot, lăsând cale liberă ideii că singura metodă de creştere a prezenţei la vot este votul obligatoriu.

La o analiză, observăm că, potrivit studiilor pe această temă, se pot identifica atât avantaje cât şi dezavantaje, chiar dacă un susţinător al acestui sistem de vot este însuşi Preşedintele României, care a organizat recent consultări cu partidele politice parlamentare, obţinând astfel punctele de vedere ale acestora pe acest subiect.

Printre avantajele acestui sistem de vot, care, aşa cum spuneam, este accesibil în exclusivitate generaţiei tinere, desprindem câteva avantaje cum ar fi: costuri reduse, participare crescută a persoanelor cu probleme locomotorii, eliminarea deplasării electoratului, eliminarea deplasării electoratului la secţia de votare etc. Dar, prin stimularea participării tinerilor la vot, riscăm ca generaţia mai în vârstă să înregistreze o scădere a prezenţei la vot, tocmai încercând în ziua de vot să folosească sistemul votului electronic. Ori, cercetările sociologice au arătat clar că, în primele ore ale dimineţii zilei de vot, participarea generaţiei vârstnice a fost masivă.

Cum spuneam, sistemul prezintă şi serioase dezavantaje, dintre care am reţinut câteva: transparenţa scăzută, izolarea electoratului de procesul electoral sau lipsa garantării caracterului secret al votului. Şi dacă cumva adoptarea acestui sistem de vot este motivată de creşterea prezenţei la vot, atunci eu opinez că nu este momentul introducerii lui, deoarece singura posibilitate de creştere a prezenţei la vot este votul obligatoriu pentru electoratul din ţară şi creşterea duratei procesului electoral la 48 de ore în diasporă.

Pe parcursul vieţii am fost întotdeauna deschis ideilor noi, dar, dacă ţinem seama de importanţa crucială a votului şi faptul că procentul populaţiei României care foloseşte internetul este încă scăzut, atunci, tema introducerii votului electronic pierde teren în faţa temei votului obligatoriu. Eu cred că populaţia nu este încă pregătită pentru aşa ceva, iar riscurile unui experiment de acest fel sunt încă ridicate.

Domnul Constantin Mazilu:

"Pedeapsa cu moartea, măsura care trebuie să rămână interzisă în UE"

Premierul ungar, Viktor Orban, a relansat dezbaterea privind reintroducerea pedepsei cu moartea în ţara sa, o măsură oficial interzisă de dreptul european, dar solicitată de opoziţia de extremă dreapta. Orban a subliniat că legislaţia ungară, deja una dintre cele mai represive din Europa, având pedepse de închisoare pe viaţă ce nu pot fi comutate, nu este suficient de descurajantă. Deşi a fost abolită în Ungaria în 1990, după revenirea la democraţie, pedeapsa capitală nu poate fi reintrodusă în virtutea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, organizaţie la care ţara vecină a aderat în 2004. Şi totuşi Ungaria face demersuri în această direcţie. De asemenea, această problemă spinoasă a ocupat şi agenda Turciei şi a Rusiei. Nici România nu a fost ocolită de această tentaţie în cei aproape 26 de ani de la Revoluţie încoace. Însă, din fericire, la noi, reintroducerea pedepsei cu moartea a rămas doar pe buzele unora sau cel mult în stadiu de proiect. Dar asta nu înseamnă că acest subiect periculos nu poate diviza, din nou, societatea, creând valuri de indignare sau livrând combustibil unor poziţii mult prea radicale, exprimate în anumite zone ale ţării.

Poate fi introdusă pedeapsa cu moartea în România? Este oportună reintroducerea pedepsei capitale? Rămâne aceasta o soluţie? Acestea sunt întrebările care au fost puse de mai multe ori după 1989, probabil de fiecare român în parte.

În ţara noastră, pedeapsa cu moartea are o istorie lungă, în perioada medievală fiind "la modă". De altfel, istoria consemnează prima interzicere a pedepsei cu moartea, şi nu când a fost introdusă. Din acest motiv, se poate spune că această măsură a existat de când lumea. Prima oară când a fost interzisă, a fost statuată de Constituţia din 1866, interdicţia fiind menţinută până în 1938. Legea Fundamentală din 1938 a fost mijlocul prin care a fost reintrodusă de către Carol al II-lea. Instalarea regimului comunist duce la abolirea constituţiei lui Carol al II-lea, considerată a fi de natură fascistă, dar se decide menţinerea pedepsei capitale printr-o "lege specială". Pedeapsa capitală a fost anulată prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, când s-a hotărât aplicarea sancţiunii de închisoare pe viaţă. Din acest motiv, şi prin această mişcare, s-a considerat că România a mai făcut un pas spre democratizarea atât de mult dorită.

Pe plan european, pedeapsa cu moartea a fost legală doar în statele totalitare. De aceea, după trecerea la democraţie, acestea au hotărât abolirea ei. Ultima ţară din fostul bloc comunist care a renunţat la ea a fost Polonia, în 1999. În 2000, Malta a fost cel din urmă stat european care a renunţat la această pedeapsă.

La noi, gurile rele susţin că această măsură este necesară, invocând argumentul economic, care pare a fi convingător. De asemenea, efectele de descurajare şi prevenţie ar putea fi şi ele luate în considerare şi sunt invocate în cazul unor crime. "Dacă am fi avut pedeapsa cu moartea, poate nu ar fi îndrăznit", spun mulţi dintre românii care asistă, direct sau indirect, la tot felul de atrocităţi făcute cu sânge rece. Şi totuşi, Biserica înfierează astfel de atitudini. Dreptul la viaţă nu-l decidem noi, oamenii, iar argumentul creştinesc nu este doar unul solid, ci trebuie avută în vedere şi încrederea ridicată pe care românii o au în Biserică. De asemenea, contextul internaţional este un alt argument. Făcând parte din UE, trebuie să respectăm normele şi directivele acesteia. Conform lor, statul nu are dreptul în nicio situaţie să ia viaţa propriilor cetăţeni.

Mai există şi un puternic argument psihologic, fundamentat pe faptul că nu mai putem face execuţii ca în alte perioade, în faţa a zeci de oameni sau execuţii pe stadioane, care poate ar induce o anume stare de teroare, iar din cauza încrederii scăzute pe care oamenii o au în justiţie, efectul de dreptate este iarăşi diminuat. Există posibilitatea ca oamenii să creadă că a fost executat un nevinovat, doar ca justiţia să bifeze încă un caz rezolvat. Dacă se dă o pedeapsă greşită cu închisoarea pe viaţă, această eroare poate fi reparată, într-o măsură mai mică sau mai mare, în timp, şi dacă statisticile arată că şi în SUA, care trec drept naţiunea etalon, au avut loc atâtea greşeli, atunci aceste aspecte pot fi luate drept edificatoare. Pe de altă parte, o bună pază a închisorilor poate face imposibilă evadarea deţinuţilor şi anularea oricăror discuţii redundante privind reintroducerea pedepsei cu moartea.

Personal, eu spun un hotărât nu în faţa oricărei idei privind reintroducerea pedepsei capitale. De astfel de tentaţii radicale trebuie să ne dezicem în totalitate şi definitiv.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Maramureşul are nevoie de infrastructură!"

Am atras atenţia, în repetate rânduri, asupra necesităţii derulării unor investiţii de interes naţional în judeţul Maramureş, în toată zona de nord, în general. Nu este vorba de un moft al locuitorilor din această zonă a ţării, ci de un fapt absolut trebuincios pentru a scoate din izolare minunatul colţ de rai maramureşean. Din păcate, maramureşenii sunt, pe bună dreptate, nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă din punct de vedere al infrastructurii, probabil cea mai mare doleanţă avută de o bună perioadă, alături de locurile de muncă, încă insuficiente.

Cu siguranţă, trebuie să punem în balanţă ceea ce dăm şi ceea ce primim, aşa funcţionează economia de piaţă, capitalismul, în general. Nu mai este un secret pentru nici un român că Maramureşul oferă foarte multe puncte de atracţie pentru ţară, iar perspectivele ar putea fi şi mai pozitive pentru turism şi cultură în cazul în care s-ar rezolva infrastructura, dacă nu total, măcar parţial. Mă refer aici la starea destul de precară a drumurilor naţionale şi judeţene care traversează judeţul, iar între acestea, DN 18 Baia Mare-Iacobeni constituie cea mai mare durere a localnicilor, acesta nefiind reabilitat, deşi au trecut patru ani de la semnarea contractului respectiv. Autorităţile trebuie să înţeleagă că DN 18 nu este o arteră de gradul doi, ci un tronson extrem de important al drumurilor naţionale, deoarece face legătura dintre Maramureş şi Moldova, cu conexiuni spre Ungaria şi Ucraina. Iată de ce consider că Guvernul trebuie să urgenteze modernizarea acestei şosele, deoarece stagnarea proiectului poate avea consecinţe nefaste pentru economie, transpuse prin scăderea numărului de turişti, dar şi prin cea a firmelor de transport care tranzitează zona, ele preferând oricum, de ani de zile, rute ocolitoare.

În acest context, este de salutat vestea că se pregăteşte lansarea unui proiect pentru construcţia unei autostrăzi a Nordului, pe traseul Petea - Satu Mare - Baia Mare - Mireşu Mare - Dej - Bistriţa - Vatra Dornei - Suceava. Consider că este un proiect necesar, deşi ambiţios, dar realizarea acestuia ar avea ca efect imediat creşterea calităţii vieţii oamenilor din judeţele respective, şi, implicit, dezvoltarea turismului şi a celorlalte domenii în care nordul ocupă poziţii fruntaşe. Nu ne rămâne decât să sperăm că Masterplanul General de Transport al României va fi aprobat de Comisia Europeană, ceea ce ar însemna un prim pas spre realizarea acestui deziderat aşteptat de prea mulţi ani.

Domnul Costel Şoptică:

"Reducerea TVA la alimente - joc de imagine pentru PSD"

Reducerea TVA la alimente este un exemplu clasic al guvernării PSD despre cum poţi distruge un lucru bun. Plecată ca o decizie cerută de toată lumea, reducerea taxei pe valoare adăugată a devenit minge de ping-pong între cei care trebuie să aplice măsura - autorităţi şi comercianţi.

Oficial, de la 1 iunie 2015, taxa pe valoare adăugată pentru alimente şi băuturi nealcoolice ar trebui să se reducă de la 24% la 9%. În mod normal, preţurile de comercializare ar trebui să scadă cu aproximativ 12%.

Graba cu care se aplică această măsură are două tăişuri. La prima vedere, aplicarea unei astfel de măsuri, cu impact semnificativ asupra consumului, este bine să se facă în cel mai scurt timp, pentru ca oamenii să beneficieze cât mai repede de o astfel de decizie. Pe de altă parte, nepregătirea aplicării acestei decizii poate avea efect de bumerang, existând riscul să nu se întâmple nimic benefic, nici pentru consumatori, nici pentru bugetul de stat.

Există şi explicaţia pentru această decizie luată fără alte măsuri de susţinere în aplicarea ei. După pierdea alegerilor prezidenţiale, premierul Victor Ponta trebuia să iasă în evidenţă chiar în faţa propriului partid, nu numai a românilor, pentru a-şi păstra funcţia, iar măsura de reducere a TVA la alimente a fost soluţia considerată salvatoare pentru el.

Informaţiile apărute în spaţiul public arată că marii retaileri care dau tonul pe piaţa produselor alimentare, au început să crească preţurile, ceea ce presupune că reducerea TVA de la 1 iunie nu va conduce la scăderile de preţuri anunţate de Guvernul Ponta, maximizând, însă, câştigurile comercianţilor. Marile lanţuri de magazine au căutat să profite de proasta aplicare a acestei decizii, care nu a impus niciun punct de reper în cazul preţurilor, la momentul anunţării reducerii TVA. De aceea, retailerii au avut toate motivele să susţină că nu au făcut nimic ilegal, că singurele majorări au reprezentat, de fapt, revenirea preţurilor la valorile anterioare unor promoţii.

Pentru că reprezentanţii Partidului Naţional Liberal din Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor au chemat la audieri reprezentanţii marilor lanţuri de magazine, premierul Victor Ponta a ieşit la rampă cu tot felul de declaraţii, care mai de care mai ameninţătoare, ca să apară în ochii opiniei publice că ia atitudine şi îi înspăimântă pe retailerii avizi de profit.

Cel mai facil mod în care Guvernul PSD, premierul Victor Ponta, ar fi putut aplica corect măsura de reducere a TVA la alimente, era să se aplice decizia Consiliului Concurenţei de înfiinţare a Comparatorului de preţuri. De aproape un an, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, încearcă să înfiinţeze un astfel de comparator, dar s-a lovit de refuzul categoric al marilor retaileri de a furniza informaţii despre preţuri. A trebuit ca PNL să ceară aplicarea acestei măsuri, pentru ca premierul Ponta să constate că Guvernul său are la îndemână acest instrument.

Culmea este că premierul Victor Ponta şi PSD au avut tot timpul mijloacele necesare pentru susţinerea măsurilor promovate de Consiliul Concurenţei. Recent, preşedintele Consiliului a fost reconfirmat în funcţie pentru încă un mandat de cinci ani, la propunerea primului ministru, iar Autoritatea de Concurenţă este coordonată de Parlament, unde PSD are majoritatea, iar Victor Ponta este preşedintele acestui partid. Şi, cu toate acestea, a aflat de la opoziţie de Comparatorul de preţuri şi de piedicile pe care Consiliul Concurenţei le întâmpină. De altfel, reducerile de taxe şi de impozite sunt măsuri liberale, cuprinse şi în Programul de guvernare al PNL. De aceea, noi facem demersuri pentru aplicarea corectă a acestei măsuri.

Degringolada aplicării măsurii de reducere a TVA ar putea să-i ajute premierului Victor Ponta, creşterile de preţ ducând la încasări bugetare mai mari. La anunţarea măsurii, Finanţele au estimat că bugetul ar primi mai puţin cu 2,44 miliarde de lei numai în 2015. Momentan, bugetul de stat are bani, dar este ultimul an pentru implementarea proiectelor finanţate cu fonduri comunitare aferente perioadei de programare 2007-2013, iar România trebuie să asigure cofinanţările de rigoare. Pe de altă parte, Victor Ponta a avut un singur scop - asigurarea banilor pentru pensii şi salarii, sacrificând investiţiile, aşa cum s-a întâmplat anul trecut. Şi în 2015 se prefigurează aceeaşi politică, cu consecinţe extrem de negative asupra economiei naţionale.

Lipsa de reacţie concretă la semnalele din presă privind creşterea preţurilor la alimente, uşor, dar sigur, ne poate conduce la ideea că premierul Victor Ponta face jocul marilor retaileri. Cu mult zgomot, prim-ministrul a ameninţat marile lanţuri de magazine că va impune suprataxe pentru veniturile suplimentare obţinute de acestea prin majorarea preţurilor înainte de 1 iunie.

Victor Ponta îşi dă încă o dată măsura incapacităţii sale economice. Aceeaşi politică de suprataxare a aplicat-o şi în cazul producătorilor şi distribuitorilor de energie electrică şi gaze naturale, pentru veniturile suplimentare obţinute conjunctural. Numai că politicile fiscale naţionale precizează că taxele se preiau direct în costuri, astfel că preţurile au crescut, iar taxele impuse de Guvernul PSD au ajuns să fie plătite tot de consumatori. La fel se va întâmpla şi în cazul marilor magazine; suprataxele vor fi incluse în preţ şi tot românul de rând le va plăti, în cele din urmă!

Partidul Naţional Liberal, după ce a iniţiat verificările privind modul în care se implementează măsura reducerii TVA la alimente, va continua acţiunile demarate. PNL monitorizează toate semnalele privind devierile de la aplicarea corectă a acestei măsuri şi ia în calcul iniţierea unui proiect legislativ care să pună ordine în activitatea marilor lanţuri de magazine, care domină piaţa produselor alimentare din România.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"5% TVA la produsele pentru copii"

Cer Guvernului Ponta să încurajeze creşterea natalităţii şi să susţină familia, prin reducerea cotei de TVA la 5% la toate produsele pentru copii. Ar fi o extraordinară mână de ajutor întinsă actualilor şi viitorilor părinţi din România.

De ce să nu se ieftinească şi scutecele, hăinuţele, laptele dar şi celelalte produse pentru copii, în condiţiile în care, puse cap la cap, aceste cheltuieli sunt foarte mari, consumul de astfel de produse este mare şi reprezintă o problemă reală pentru fiecare familie?

Tot mai multe cupluri din România amână conceperea unui copil tocmai din cauza lipsei banilor. Rezultatul este o drastică scădere demografică, adâncită de la an la an.

Vă aduc în atenţie câteva dintre motivele care au stat la baza cererii mele adresată guvernului condus de Victor Ponta de a reduce TVA la produsele pentru copii:

• România se află între primele cinci state membre din Uniunea Europeană care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii;
• populaţia României a scăzut anual după 1990, în medie cu circa 0,2%, datorită reducerii ratei fertilităţii şi creşterii migraţiei externe a celei mai active, calificate şi antreprenoriale părţi a forţei de muncă;
• sporul demografic a devenit constant negativ (-70.000 de persoane/an);
• în 2013 au fost născuţi vii 198.000 de copii, cu 10% mai puţin decât în 2008 (222.000) şi cu 37% mai puţin faţă de 1990 (315.000).

Printre cauzele natalităţii scăzute se numără şi preţurile mari la produsele pentru copii: de la scutece la hăinuţe, lapte praf etc. Puse cap la cap, aceste cheltuieli depăşesc cu mult indemnizaţia lunară de creştere a copilului pe care o primesc mămicile pe perioada concediului de maternitate.

Cererea făcută către Guvern privind reducere la 5% a TVA la produsele pentru copii vizează o măsură care să determine scăderea preţului la aceste produse, în beneficiul exclusiv al consumatorului, adică al părinţilor.

Sunt mamă şi, ca mamă, ştiu că nu este deloc uşor să creşti un copil în România. Solicitarea mea de reducere a TVA la produsele pentru copii este, de fapt, dorinţa generală a tinerilor părinţi români, dar şi a cuplurilor care şi-ar dori să aibă copii, însă nu îşi permit din cauza lipsei banilor.

O taxă pe valoarea adăugată de 5% la aceste produse ar însemna scăderea preţurilor cu aproape o cincime, pe care sper ca dumneavoastră, stimaţi colegi, să o susţineţi.

Domnul Daniel Tudorache:

"Impozitarea bacşişului"

Asistăm în aceste zile la o nouă iniţiativă de importanţă majoră pentru statul român.

Legalizarea bacşişului reprezintă o iniţiativă de impunere a unei normalităţi fiscale atât de necesară în această ţară.

Trebuie să nu uităm că aceste modificări majore au luat naştere datorită nevoii sistemului de a fi condus, în baza unor reale principii de eficienţă economică.

Introducerea unor prevederi legale cu privire la definirea sumelor încasate în plus, sub formă de bacşiş, este necesară în vederea evidenţierii acestui tip de venit pe bonul fiscal, cu scopul delimitării clare a acestuia de veniturile încasate de operatorii economici pentru livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor direct către populaţie şi asigurării fiscalizării acestuia.

Potrivit reglementărilor, operatorii economici au obligaţia de a stabili, printr-un regulament de ordine interioară, dacă veniturile provenite din încasarea bacşişului rămân la dispoziţia lor sau constituie o sursă de alte venituri care se distribuie salariaţilor.

Dacă în declaraţia anterioară am discutat mai pe larg despre relaxarea fiscală şi rolul pe care aceasta îl joacă într-o societate care doreşte să prospere, astăzi doresc să completez opiniile împărtăşite săptămâna trecută adăugând că acest ţel, această relaxare fiscală de care toată lumea vorbeşte, este simplu de atins atâta timp cât măsurile pe care le luăm astăzi pornesc de la o "viziune globală de lărgire a bazei impozabile".

De asemenea, mai trebuie specificat faptul că această reglementare nu caută să provoace haos sau disconfort în desfăşurarea normală a activităţilor din diferite sectoare (turism, alimentaţie publică etc.) de aceea, aşa cum a precizat şi ministrul Teodorovici, "... obligaţiile agenţilor economici vor fi doar cele care pot fi respectate într-un termen foarte scurt.

Nu o să venim de pe o zi pe alta cu obligaţii care nu pot fi respectate, pentru că este nevoie de o adaptare de ordin tehnic sau de altă natură. Ordinul de mâine al ministrului de finanţe va fi doar pentru acele acţiuni pe care ei le pot respecta. Repet, dacă sunt cumva acţiuni sau etape tehnice care nu pot fi, până la data de 1 mai, respectate, nu va fi niciun fel de impunere."

Chiar dacă această schimbare majoră pe care o aducem în peisajul economic românesc pare a fi greu de urmărit şi verificat, trebuie să fie recunoscută şi aplicată la adevărata sa valoare, deoarece va reuşi, cu siguranţă, să restabilească un echilibru greu de atins altfel.

Nu ne putem plânge de lipsa de transparenţă fiscală şi în acelaşi timp să negăm efectele pozitive pe care această măsură le va aduce cu sine. Acest tip de atitudine nu trebuie să ne fie caracteristic.

În concluzie, cred că este în regulă să spunem că legalizarea bacşişului este o iniţiativă "proaspătă", menită să restabilească ordinea fiscală.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În fiecare an, ziua de 9 mai este ziua în care se sărbătoreşte Ziua Uniunii Europene, pentru a marca declaraţia de la 9 mai 1950 a lui Robert Schuman. Prin acea declaraţie, ministrul francez de externe propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor vechi şi binecunoscute dintre cele două state.

"Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare, proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice... Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie. Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor" este un fragment din această declaraţie istorică de la care a pornit construcţia unei Europe unite.

Italia şi Benelux s-au alăturat celor două state - Franţa şi Germania, iar în data de 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris, prin care lua fiinţă Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), din care făceau parte Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Belgia şi Olanda.

CECO a devenit astfel prima dintr-o serie de instituţii europene multinaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de azi.

La 25 martie 1957 aceste state au semnat Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Ulterior, proiectului de construcţie europeană i s-au alăturat mai multe state, iar ţara noastră a devenit membră UE din 1 ianuarie 2007.

Pe lângă sărbătorirea Zilei UE, 9 mai are în conştiinţa poporului român o dublă semnificaţie: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877 şi Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al doilea Război Mondial la 9 mai 1945.

Toate cele trei evenimente menţionate sunt motiv de sărbătoare pentru români dar, în calitatea mea de deputat, aş vrea să amintesc declaraţia ministrului de externe, Mihail Kogălniceanu, din cadrul Sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor din ziua memorabilă de 9 mai 1877: "suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare... suntem o naţiune liberă şi independentă", iar guvernul "va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa".

La închiderea şedinţei, Adunarea a votat moţiunea prin care "ia act că resbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială".

Nicolae Iorga scria în acele vremuri că, în după-amiaza zilei de 9 mai, un mare număr de bucureşteni au primit cu entuziasm vestea proclamării independenţei şi au manifestat pe străzi până seara târziu, împreună cu "vreo mie de studenţi", cu drapele şi torţe, cântând "Deşteaptă-te române".

Doamna Florica Cherecheş:

"DN 76 - un deceniu de promisiuni neonorate"

Având în vedere că ziua de 1 Mai se sărbătoreşte de către români, în mod tradiţional, printr-o ieşire la iarbă verde, mulţi orădeni aleg ca destinaţie pentru petrecerea acestei zile unul din locurile frumoase din zona Beiuşului. Cele mai renumite sunt staţiunile Stâna de Vale şi Arieşeni, dar în zonă sunt şi alte atracţii turistice, cum ar fi Peştera Urşilor de la Chişcău, Padiş, Valea Galbenei, Valea Aleului, Peştera Meziad, Boga, şi lista ar putea continua. Această zonă este foarte vizitată şi de cetăţeni din ţara vecină, Ungaria, mulţi dintre aceştia având chiar proprietăţi în acest colţ minunat de lume.

Marea problemă o constituie însă accesul dinspre Oradea spre aceste destinaţii, pentru că drumul DN 76 (Oradea - Deva) este de ani de zile în lucru, iar CNADNR îşi bate joc de banii şi de nervii oamenilor, de timpul lor, prelungind în mod nejustificat de mult reabilitarea acestui drum. De ani buni de zile, pe acest drum se circulă ca pe un drum de ţară, existând porţiuni în care se poate circula pe un singur sens, pe celălalt fiind săpături adânci atât de vechi încât a crescut o vegetaţie bogată în ele. Blocajele realizate prin semafoare şi drumul extrem de rău face ca distanţa de 60 de km să fie parcursă în ore bune, în funcţie de numărul vehiculelor de pe drum. Dacă vrei să ajungi de la Oradea la Deva, în loc să faci sub două ore, faci între 5 şi 6 ore.

Politicieni locali, de la nivelul judeţean şi parlamentari de Bihor, au făcut o mulţime de demersuri pentru rezolvarea acestei probleme şi finalizarea de urgenţă a drumului, dar sunt trataţi cu indiferenţă, iar între timp se lucrează doar pe anumite porţiuni, altele rămânând în nemişcare luni de zile. Un proiect de peste 900 de milioane de lei riscă să nu fie finalizat în condiţiile stabilite, pentru că actorii se acuză constant între ei, în timp ce în fiecare zi alţi şoferi îşi distrug maşinile pe acest drum, o sfidare la adresa noastră, a tuturor.

Şoferii care sunt nevoiţi să folosească în mod frecvent acest drum, precum şi localnicii din zonă, au protestat în diferite moduri, fie ieşind în stradă şi blocând drumul complet, fie scriind petiţii, fie...sădind panseluţe în gropile de pe drum. Din păcate, nici demersurile lor nu au fost auzite, aşa cum nu au fost auziţi cei care au suferit accidente din cauza gropilor şi denivelărilor sau la care nu au putut ajunge la timp ambulanţa sau pompierii.

Ne-am săturat cu toţii de promisiunile mincinoase făcute în campaniile electorale chiar de cei care ar putea schimba situaţia, şi anume premierul Ponta, vicepremierul Dragnea sau ministrul transporturilor Rus, vrem fapte!

Anul acesta, nefiind an electoral, nu ne aşteptăm la vizita ministrului sau a premierului, dar nu de vizite avem nevoie, au fost prea multe vizite şi promisiuni în ultimii 10 ani şi prea puţine realizări concrete.

Cer domnului ministru al transporturilor şi directorului CNADNR, domul Narcis Neaga, să aloce de urgenţă fondurile necesare pentru continuarea lucrărilor, deoarece orice zi de întârziere înseamnă pierderi uriaşe pentru turismul din zonă, pentru şoferii care îşi distrug maşinile şi pentru companiile care-şi desfăşoară activitatea în zonă. Cer, de asemenea, CNADNR să se asigure de calitatea lucrărilor efectuate, pentru că există porţiuni reabilitate care au nevoie deja de o nouă reabilitare, înainte de recepţia finală.

Domnilor, vă invit să derulaţi, fără întârziere, episodul final din această telenovelă de prost gust, ca firmele din zonă să poată lucra nestingherite şi să putem promova cum se cuvine acest colţ minunat de ţară!

Domnul Florin Gheorghe:

"Semnalele date de vacanţa de 1 mai"

Din pricina veniturilor tot mai reduse ale românilor ne-am obişnuit să asociem ziua de 1 mai, liberă prin lege, precum şi minivacanţele prilejuite de aceasta, ca fiind momentul în care fumul grătarelor de la marginea pădurilor şi lacurilor sunt cele mai groase din sezon. Acest lucru se datorează exclusiv incapacităţii românilor de a se putea gândi măcar vreo clipă la o vacanţă în adevăratul sens al cuvântului, de preferat în turismul nostru naţional.

Anul acesta, 1 mai a furnizat celor care au ochi să vadă şi urechi ca să audă nişte semnale extrem de importante. De exemplu, pe litoralul Mării Negre s-au deplasat mai bine de 25.000 de tineri, în pensiunile agroturistice peste 40.000 de turişti, iar în alte staţiuni de la munte şi din Delta Dunării peste 35.000 de turişti. Cifrele ne arată cu maximă claritate o schimbare importantă în cererea românilor, precum şi o tendinţă de reviriment al serviciilor din turism. Cu toate acestea, cunoaştem foarte bine faptul că o menţinere a trendului de creştere al cererii, pe aceeaşi ofertă necompetitivă şi scumpă, nu va face decât să alimenteze turismul din statele vecine.

Nu sunt puţine state în Europa care să se poată bucura de o asemenea dărnicie din partea naturii, în sensul în care se pot organiza cu multă uşurinţă activităţi în domeniul serviciilor din turism. Cu toate acestea, ţara noastră se află în topul negativ al statelor care nu a reuşit să exploateze acest avantaj uriaş ci, dimpotrivă, mare parte dintre staţiunile turistice din România au rămas ancorate în nivelul de competitivitate al serviciilor din anii ’80. Nu aş vrea să fac un inventar al staţiunilor abandonate definitiv de către autorităţile române, nici pe al celor în care nu s-a realizat niciun fel de investiţie în ultimii douăzeci şi cinci de ani.

Au trecut aproape 25 de ani de la opţiunea definitivă a românilor pentru economia de piaţă şi democraţie, iar unele sectoare de activitate par a fi rămas ancorate încă în perioadele de dinainte de 1989. Dintre aceste face parte şi sectorul serviciilor din turism. Nu că am fi dus cumva lipsă de promisiuni din partea tuturor guvernelor care s-au succedat la conducerea ţării. Chiar s-au cheltuit constant sume importante de bani în promovarea imaginii României, campanii slab eficiente, încât nu putem spune cu certitudine dacă ele au adus sau au speriat turiştii care ar fi venit sau ar fi putut să vină în ţara noastră.

La nivelul bazelor de agrement, a celor de tratament sau a spaţiilor de cazare nu s-a înţeles nici acum faptul că suntem în anul 2015, în secolul XXI, că aşteptările turiştilor sunt mult mai ridicate, iar preţurile nu pot concura cu alte oferte din regiune. Bani publici şi privaţi s-au mai cheltuit pe alocuri în ultimii douăzeci şi cinci de ani. În unele zone aceste investiţii îşi arată beneficiile, iar fluxul de turişti este foarte mare. În alte zone au fost doar începute nişte obiective disparate de investiţii, care nici nu au fost finalizate şi nici nu pot genera un salt calitativ în sectorul serviciilor din turism.

Cred că românii ne-au dat un semnal important în această ultimă minivacanţă: vor să-şi petreacă vacanţele în România! Noi trebuie să-i sprijinim să-şi menţină această opţiune. Dacă la nivel guvernamental şi parlamentar nu vom înţelege acest semnal şi nu vom adopta politici reale de relansare a turismului din România, atunci nu vom fi îndreptăţiţi să mai plângem când constatăm că turiştii români trec graniţa către statele vecine. Ştim cu toţii că este sectorul cel mai puternic generator de locuri de muncă, de valoare adăugată şi de creştere economică pe termen mediu şi lung. Oare nu asta le promitem cu toţii românilor în fiecare zi, o viaţa mai bună?!

Domnul Florin Gheorghe:

"De ce integrarea în zona euro este un imperativ"

Încă din anul 2007, Guvernul României, Comisia Europeană, Banca Naţională şi diverşi experţi în probleme monetare se înghesuiau să afirme că România este superpregătită pentru adoptarea monedei unice europene încă din anul 2008, uitându-se la ritmul de convergenţă al indicatorilor nominali stabiliţi prin Tratatul de la Maastricht. Criza economică şi efectele sale negative au nuanţat peste noapte discursul tuturor acestora, iar astăzi, la mai bine de opt ani distanţă, nimeni nu mai riscă să avanseze date certe privind data intrării în parităţile fixe, perioada de testare şi adoptarea efectivă a monedei unice de către România. Majoritatea celor care susţineau în urmă cu opt ani acest demers au conştientizat că, pe lângă acele criterii nominale seci şi insuficiente, orice ţară care doreşte să o apuce pe acest drum al integrării monetare trebuie să acorde o mai mare atenţie altor indicatori, cum ar fi: evoluţia PIB pe locuitor, structura PIB, evoluţia ocupării şi flexibilitatea pieţei muncii, ponderea agriculturii în activităţile economice, dar mai ales ponderea agriculturii de autoconsum, fluxul de investiţii străine şi toţi ceilalţi indicatori care arată cât de sănătos s-a dezvoltat sau este pe cale să se dezvolte o economie. Dacă ar fi să analizăm economia României prin prisma acestor din urmă parametri, cred că oricărui analist i-ar scădea brusc entuziasmul şi ar spune că România mai are încă foarte multe reforme structurale de făcut.

Aşa cum afirma cu mult timp în urmă academicianul Aurel Iancu, România a intrat natural şi de mult timp într-o fază premergătoare celei a integrării efective în zona euro. Domnia Sa o numeşte faza de "euroizare", în care activităţile economice interne se deplasează natural către adoptarea schimbului pe baza unei monede mai puternice, mai stabile şi mai sigure, cu o inflaţie mică şi cu riscuri puţine. Ceea ce spunea odinioară academicianul Iancu putem observa astăzi cu ochiul liber în economia românească: facturile la cea mai mare parte dintre servicii sunt exprimate în euro, imobiliarele sunt exprimate în euro, preţul autoturismelor se referă la aceeaşi monedă, salariaţii îşi raportează sau doresc să încheie contracte de muncă cu raportare la moneda europeană şi chiar şi preţurile de consum sunt direct dependente de acest element monetar.

Cu toate acestea, ceea ce resimţim cu toţii sunt costurile de tranzacţie care se menţin în economia românească prin utilizarea în paralel a două monede, precum şi riscurile valutare la care se supun exportatorii, importatorii şi chiar cetăţenii simpli atraşi de costurile mai reduse ale creditelor în moneda euro.

V-am enumerat succint numai câteva dintre imperativele care ne obligă să trecem de la declaraţii de susţinere, la acţiune propriu-zisă în domeniul integrării monetare. Vă mai aduc aminte că la Copenhaga, în 1993, pe lângă stabilirea unor criterii de aderare pentru statele din fostul bloc comunist, s-a luat şi angajamentul ca aceste state să adopte "în cel mai scurt timp posibil de la aderare" moneda unică europeană. Această obligaţie se regăseşte şi în Tratatul nostru de aderare la Uniunea Europeană, care tocmai a împlinit frumoasa vârstă de zece ani de la semnarea sa la Luxemburg.

Aşadar, drumul către euro trebuie să fie un drum pragmatic, bine pregătit, care să confere ţării noastre, economiei româneşti şi cetăţenilor români avantaje şi nu un set nou de costuri. În România, populaţia nu mai are forţa pentru a susţine niciun fel de costuri suplimentare. Pentru acest motiv cred că se impune trecerea de la vorbe la fapte, prin care autorităţile implicate în acest proces, Banca Naţională, Guvernul României şi Parlamentul României, să constituie de urgenţă un grup de lucru pentru adoptarea celor mai bune, celor mai sustenabile politici care să facă din adoptarea euro un succes.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Victor Ponta şi-a făcut bilanţul... în faţa baronilor"

Am mai asistat la spectacole de proastă calitate organizate de către tânăra propaganda a PSD, însă cel prilejuit de bilanţul a trei ani de dezastru pentru România le-a întrecut pe toate. După ce a făcut vreme de trei ani de zile numai rău poporului român şi economiei naţionale, Victor Ponta s-a străduit fără succes să le spună românilor că viaţa lor este excelentă, însă românii sunt incapabili să-şi dea seama. Victor Ponta a mizat pe faptul că memoria colectivă este de scurtă durată şi a greşit. Victor Ponta a mizat pe faptul că oamenii nu-i cunosc pe cei din primele rânduri de la marea manifestare maoistă, însă s-a păcălit crezând că românii nu ştiu cine sunt Dragnea, Oprişan, Nichita, Iliescu, Ilie Sârbu, Călinoiu şi compania.

Adresam cu mai bine de un an întrebarea retorică: "cine trăieşte mai bine de când guvernează Victor Ponta?". Răspunsul venea de la sine atunci şi vine şi acum: doar baronii PSD trăiesc mai bine de când Victor Ponta mimează guvernarea. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că Victor Ponta este creaţia baronilor PSD, investiţia lor guvernamentală, iluzia pe care au vândut-o românilor că PSD-ul s-ar schimba vreodată. Astfel, după principiul "eu te-am făcut, eu te omor!", Victor Ponta a guvernat în ultimii trei ani doar cu frica de baroni în sân. Aşa se şi explică eşecul tuturor proiectelor pe care le-a demarat şi care au picat pentru ilegalităţile pe care voiau să le facă baronii, cu mâna tremurândă a lui Ponta.

Dacă Victor Ponta ar fi fost cinstit şi ar fi dorit să arate românilor că s-a schimbat măcar puţin după 16 noiembrie 2014, atunci la bilanţul a trei ani de guvernare ar fi trebuit să dea raportul direct în faţa baronilor locali, cei care au dezgropat şi morţii la alegeri sau au fugit cu urnele în spinare, doar ca să aibă guvernarea pe care să o exercite prin interpuşi.

Ce ar fi trebuit să le raporteze Victor Ponta baronilor!? În primul rând politizarea până la capăt. Oare nu le-a pus el la dispoziţie biroul de la Palatul Victoria baronilor pentru trafic de influenţă şi pentru epurări politice ale funcţiilor publice!? Nu a schimbat el până şi femeia de serviciu doar dacă nu avea carnet de la PSD?

Apoi, Victor Ponta ar fi trebuit să le spună câte eforturi a făcut pentru descentralizarea şi feudalizarea României, în sensul ciopârţirii avuţiei naţionale după "pohta" baronilor locali. Omul a încercat, dar i s-a opus Curtea Constituţională. Ghinion!

Victor Ponta ar fi trebuit să spună câte eforturi a făcut să-i scape de justiţie pe baronii corupţi, dar n-a reuşit, motiv pentru care rândurile din faţa sălii nu erau foarte aglomerate. Dacă în lucrarea de doctorat nu a adus nici măcar printr-o virgulă o contribuţie la domeniul ştiinţific, trebuie să recunoaştem că "marţea neagră" a fost un eveniment original, inedit, care poate intra cu succes în noua categorie a atentatelor PSD "cum să loveşti justiţia în moalele capului". Nu i-a reuşit şi asta pentru că mulţumită lui Dumnezeu suntem membri NATO şi UE şi încă mai există societate civilă în România.

Cât despre banii publici, baronii locali ai PSD chiar nu au ce să-i reproşeze lui Victor Ponta. De trei ani de zile acesta pompează sume uriaşe, fără vreo justificare anume, doar către baronii locali şi le protejează, prin cosmetizatul ANAF, toate afacerile ilicite şi păguboase pentru statul român şi cetăţenii săi.

Aşa că, baronii, chiar dacă Victor Ponta nu i-a scăpat de justiţie, nici nu le-a dat prin descentralizare bucăţi din România, totuşi, prin atitudinea discreţionară în care a folosit bugetul public, le-a rotunjit conturile şi le-a făcut afacerile mai profitabile ca niciodată.

Domnul Cornel-George Comşa:

"«Telefonul roşu» dintre NATO şi Rusia - un semn de stabilitate pentru securitatea globală"

Alianţa Nord-Atlantică a înfiinţat, pentru prima dată după Războiul Rece, o linie de telefon militară directă cu armata rusă, pentru situaţii de urgenţă, în contextul tensiunilor tot mai puternice cu Rusia. Iniţiativa i-a aparţinut ministrului german de externe, Frank-Walter Steinmeier.

Este un eveniment marcant pentru regimul de securitate pe care marile puteri trebuie să-l asigure, în scopul păstrării păcii şi liniştii în întreaga lume. Felicit în primul rând Federaţia Rusă pentru faptul că, în calitatea sa strategică de mare putere, a înţeles nevoia consolidării relaţiilor militare directe cu blocul NATO. Este un prim pas important pentru ceea ce se poate spera, în următoarele luni, la dezvoltarea unui dialog tolerant de ambele părţi.

Atât marile puteri occidentale, cât şi Federaţia Rusă, sunt responsabile să asigure pacea şi stabilitatea în lume, prin simplul lor statut de forţă politică, militară şi economică. Securitatea cetăţenilor şi eliminarea crizelor regionale trebuie să devină din nou o prioritate reală a tuturor statelor lumii, iar comunicarea în timp real să primeze în dialogul diplomatic. Omenirea nu-şi mai poate permite încă o nouă conflagraţie mondială şi niciun argument politic nu mai poate explica moartea a milioane de oameni.

Statele NATO şi Federaţia Rusă trebuie să dea un exemplu de maturitate, de asumare a statutului de garanţi ai echilibrului de forţe şi să se străduiască din răsputeri să negocieze paşnic pentru orice risc care apare la nivel global. Ideea de nesiguranţă generată de exerciţiile militare ale ambelor tabere nu face decât să producă frica în rândul populaţiilor civile din Europa, America şi Asia, iar gradul de incertitudine asupra viitorului pune în pericol relaţiile economice atât de bine fundamentate după Războiul Rece. "Linia roşie" de comunicare militară între NATO şi Federaţia Rusă creşte gradul de încredere între cei doi actori, diminuează potenţialele acţiuni bazate pe sentimentul de incertitudine şi elimină un procent semnificativ de informaţii speculative şi care pot instiga la conflict.

Am speranţa că această linie de comunicare directă între forţele militare NATO şi cele ale Federaţiei Ruse este doar un prim pas dintr-o serie pozitivă, un gest ambiţios şi nobil, un semn că războiul de orice tip nu-şi mai are locul în lumea mileniului al treilea.

Domnul George Ionescu:

"9 Mai"

Ziua de 9 mai are o triplă semnificaţie pentru poporul român. Pe lângă proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, românii sărbătoresc şi Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945, dar şi Ziua Uniunii Europene.

Anul acesta se împlinesc 138 de ani de când România şi-a proclamat independenţa de stat la data de 9 mai 1877, aceasta fiind recunoscută pe plan internaţional prin Tratatul de la Berlin în 1878. Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declara în Parlamentul ţării "suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare", iar guvernul "va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa.

Cel de-al doilea eveniment se referă la victoria împotriva Germaniei naziste la data de 9 mai 1945, când Germania semnează actul capitulării necondiţionate, această zi fiind desemnată Ziua Victoriei şi ziua sfârşitului celui de-al doilea război mondial în Europa.

Un alt moment important este Ziua Europei, zi ce marchează declaraţia de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania. Decizia celebrării Zilei Uniunii Europene a fost luată de Consiliul European de la Milano în 1985, aceasta fiind o sărbătoare a păcii şi a unităţii în Europa.

Data de 9 mai marchează evoluţia României de trei ori şi este o dată importantă în istoria ţării noastre ce nu trebuie să treacă neobservată.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul Cod fiscal are ca ţintă să aducă România la un ritm de creştere economică mai mare de 5% anual"

Noul Cod fiscal a fost conceput, încă de la început, ca un catalizator pentru creşterea economică a României. Ne dorim ca noul Cod fiscal să aducă creşteri economice care să depăşească, pe termen mediu, 5% anual. Acesta este, practic, obiectivul principal al acestui instrument.

A doua prioritate ţine de îmbinarea unor valori social-economice care par a fi în antiteză. Pe de o parte, ne dorim să îmbunătăţim direct calitatea vieţii celor mai mulţi dintre români. Vrem, deci, ca acest Cod fiscal să aibă un puternic caracter social. Pe de altă parte, o creştere economică sănătoasă se poate obţine prin încurajarea capitalului şi a investiţiilor în economie. Or, asta se poate realiza doar printr-un ajutor direct pentru mediul de afaceri privat.

Practic, aceasta este şi principala calitate pe care o are noul Cod fiscal: îmbină valori şi principii de stânga (protecţie socială, solidaritate etc.) cu valori şi principii tradiţional de dreapta (fiscalitate redusă, număr mic de taxe şi impozite, facilităţi pentru mediul de afaceri etc.)

Există trei mari principii care pot fi circumscrise acestui proiect pe care îl discutăm. Şi vă reţin doar un minut pentru fiecare dintre ele:

Relaxare fiscală care să ajute companiile din România să se dezvolte, să producă, să angajeze şi să aibă o piaţă de desfacere.

Pe scurt, relaxarea fiscală presupune taxe şi impozite mai mici şi mai puţine. Reducerea TVA-ului la 9% pentru produsele alimentare începând cu 1 iunie 2015, reducerea TVA la 20% în viitorul apropiat, prognoza de scădere a cotei unice la 14%, începând cu 2019, tăierea masivă a accizelor, dar şi reducerea care s-a operat deja în cazul contribuţiilor la asigurările sociale vor genera o presiune mult mai mică pe deţinătorii de capital. Cu trei efecte previzibile:

1. apariţia de noi locuri de muncă şi reducerea previzibilă a şomajului sub pragul de 5%;
2. creşterea producţiei interne şi încurajarea firmelor româneşti, care se aflau într-un foarte mare dezavantaj în comparaţie cu cele străine;
3. atragerea de investitori străini în economia românească. Aceştia vor prefera să vină într-o ţară cu taxe şi impozite mai mici. Foarte important: în mod normal, motivul nu ar mai trebui să fie forţa de muncă ieftină, ceea ce ar putea genera o spirală a creşterii veniturilor pentru cei care lucrează în privat.

   Mutarea greutăţilor din spatele firmelor şi a cetăţenilor României şi responsabilizarea instituţiilor statului. Prin acest Cod fiscal nu se mai ia şi pielea după cei care îşi plătesc taxele şi impozitele, pentru că nu e statul în stare să colecteze. Presiunea se va muta dinspre privaţi spre ANAF, care va deveni cea mai importantă instituţie din această ţară în următorii ani.

   Una dintre problemele majore cu care ne-am confruntat în ultimii 25 de ani a fost gradul mic al colectării. Mai mereu am gravitat în jurul unui nivel de aproximativ 30% din PIB. Eu cred că lucrurile se vor schimba semnificativ odată cu acest nou Cod fiscal şi că ANAF-ul va avea un foarte mare ajutor.

   Văd trei efecte majore:

   1. o conformare voluntară semnificativ mai mare a agenţilor economici. Aceştia nu vor mai risca să opereze la negru, să întreţină acest cancer al evaziunii fiscale şi vor începe să-şi plătească taxele şi impozitele, pentru că ele vor fi mai mici şi mai puţine. Şi avem deja un exemplu - reducerea TVA-ului la pâine. Aceasta a atras o reducere a evaziunii fiscale cu 20%, care a adus 300 de milioane de lei la buget, şi o creştere a producţiei fiscalizate cu aproape 18%;
   2. o activitate mai intensă a ANAF împotriva celor care nu respectă legea. De altfel, vreau să laud Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru creşterea încasărilor din ultimele luni (+12,6% pe primul trimestru) şi pentru eforturile pe care le-au făcut pentru descurajarea evaziunii. Mulţi au criticat activitatea ANAF, dar eu cred că puterea exemplului este extrem de importantă şi că drumul pe care au pornit este cel corect.
   3. o echilibrare a mediului de afaceri, în sensul în care se va elimina concurenţa neloială. Cunosc cazurile foarte multor firme care au eşuat nu pentru că nu aveau un model de business eficient, ci pentru că ceilalţi competitori de pe piaţa lor nu-şi plăteau taxele şi impozitele şi porneau, astfel, cu un avantaj incorect;

   Creşterea nivelului de trai al populaţiei. Degeaba avem noi creştere economică dacă ea nu se răsfrânge şi în calitatea vieţii românilor. Acest Cod fiscal propune şi o repornire a consumului privat, fără de care o economie se blochează. Vrem ca românii să îşi permită din nou să cumpere lucrurile de care au nevoie pentru a duce o viaţă frumoasă.

   Acest nou Cod fiscal, mai ales prin reducerea TVA-ului, în toate formele sale, va fi generatorul unei creşteri ale consumului intern. De altfel, asta a fost şi una dintre principalele probleme ale ultimilor ani: am avut creştere economică generată de producţie şi de exporturi, dar consumul a scăzut sau a stagnat, în cel mai bun caz.

   Prin politici complementare, cum ar fi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, indexarea pensiilor şi creşterea cu 50% a salariului minim pe economie, românii au şi vor avea venituri mai mari şi, pe fondul previzibil al scăderii preţurilor, vor cheltui mai mult. Asta înseamnă două lucruri: consum mai mare şi un nivel de trai mai bun pentru oameni.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Victor Ponta izolează Dobrogea de restul ţării; acum şi prin SMS!"

Pentru turişti, drumul spre mare ar trebui să fie mai liniştit şi mai scurt în această vară având în vedere intrarea în vigoare a unui nou sistem de plată a taxei pentru trecerea peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă. Începând cu data de 01 mai a.c., tarifele de trecere pentru utilizarea podurilor peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, se încasează printr-un sistem informatic similar celui care se utilizează deja pentru rovinietă. "Această soluţie va conduce la fluidizarea traficului pe pod", dă asigurări ministrul transporturilor, Ioan Rus, într-un comunicat publicat pe site-ul instituţiei.

Mai mult, "plata prin SMS se poate efectua numai pentru o singură trecere şi se taxează în conformitate cu termenii şi condiţiile operatorilor de telefonie mobilă. Controlul se va efectua prin intermediul camerelor video care înregistrează numărul de înmatriculare şi care va fi verificat în sistemul electronic al plăţilor", se arată în comunicatul Ministerului Transporturilor. Taxa se va putea plăti şi la orice benzinărie. Tarifele sunt cuprinse între 13 şi 91 lei, în funcţie de capacitatea autovehiculelor, iar amenzile de la 130 la 910 lei. Practic, trecerea prin staţia de taxare se va efectua pe trei benzi pe sens, din care benzile 2 şi 3 vor fi cu trecere liberă, fără bariere, iar banda 1 va fi în continuare cu barieră şi doar pentru plata cash.

Aşa cum era de aşteptat, noul sistem de taxare are numeroase hibe de funcţionare, deşi, având în vedere cât a costat, ai presupune că funcţionează fără cusur. Sau poate aceasta este modalitatea de a-i răspunde premierului Victor Ponta care, atunci când i-a cerut ministrului transporturilor să introducă un sistem inteligent şi eficient de taxare, a ţinut să precizeze că îşi doreşte să "nu fie mai inteligent" decât el şi miniştrii pe care îi conduce.

Trecând peste această aberaţie, problemele de funcţionare se nasc, în principal, pentru că noul sistem permite conducătorilor auto să treacă cu maşina şi să plătească taxa de pod ulterior trecerii, în termen de 24 de ore. Este şi cazul vehiculelor înmatriculate în altă ţară sau a celor înmatriculate cu numere provizorii. Cum nici amenzile de rovinietă nu pot ajunge la şoferii care conduc maşini străine, fiind imposibilă identificarea lor, sistemul limitându-se exclusiv la vehiculele înmatriculate în România, aceeaşi problemă va fi şi la staţia de taxare de pe pod. Cu alte cuvinte, orice maşină străină poate să treacă nestingherită pe unul din cele două rânduri cu liberă trecere, pentru că nu va primi nicio amendă acasă. Problema este cunoscută şi asumată chiar şi de reprezentanţii CNADNR, care nu pot decât să spere în buna-credinţă a tuturor şoferilor... Dacă sunt sau nu de bună-credinţă şoferii rămâne de văzut, dar oare este corect ca unii conducători auto să poată să se eschiveze de la plata taxei de pod? De ce unii sunt obligaţi să plătească şi alţii nu? De ce să nu aibă nicio portiţă de scăpare tocmai şoferii maşinilor înmatriculate în România, pentru care plătesc roviniete, taxe de drum, impozite şi asigurări de mii de lei? Din păcate, nu trebuie să ne mai mire nimic... Nici măcar atunci când vom vedea cozi şi mai mari la staţiile de taxare, pentru că numerele de înmatriculare nu vor putea fi citite corect!

Oare nu era mai bine ca, în loc să risipească 180.000 de euro pe un sistem informatic care, în stilul pur românesc, are toate şansele să fie declarat ineficient, reprezentanţii Ministerului Transporturilor să renunţe într-un final la încasarea acestei taxe? Şi aşa Guvernul Ponta realizează autostrăzi şi drumuri noi doar pe hârtie...

În ceea ce mă priveşte, consider că această taxă de pod nu face altceva decât să izoleze Dobrogea de restul ţării. Spun acest lucru pentru că, în acest moment, nu există nicio cale rutieră de acces spre Dobrogea fără taxă. Orice drum ar alege turiştii care vor să îşi petreacă câteva zile de vacanţă în staţiunile de pe litoral, aceştia sunt obligaţi să plătească...

Oare cu ce se deosebeşte Victor Ponta, cel care izolează Dobrogea prin fel şi fel de taxe pentru şoferi, de Radu Mazăre, cel care a reuşit, în ultimii ani, să izoleze, prin practicile sale, atât Portul Constanţa cât şi staţiunea Mamaia?

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Agricultura românească este un domeniu care, până în urmă cu câţiva ani, părea să fie "o specie pe cale de dispariţie". Conform programului economic elaborat în această primăvară, Partidul Naţional Liberal consideră că România are nevoie de un nou model de creştere economică corelat cu modelul de creştere al UE, bazat pe o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Trecerea la un nou model de creştere ar trebui să înceapă, pe termen scurt, cu o schimbare radicală a conceptului guvernamental de politică economică. Trebuie urmărite oportunităţile şi, mai mult, alcătuită o prioritizare a obiectivelor. Dezvoltarea agriculturii ar trebui să fie unul dintre aceste obiective prioritare.

În viziunea liberală, agricultura are capacitatea de a transforma unul dintre cei mai importanţi factori de avantaj comparativ ai României - potenţialul pedoclimatic - într-un avantaj competitiv nu numai la nivel european, ci şi mondial.

Consider că România are nevoie de un program de investiţii masive în agricultură, program care ar putea transforma agricultura într-un factor de atenuare a şocului crizei economico-financiare curente, contribuind la reluarea creşterii economice. În aceste condiţii, agricultura României poate fi competitivă pe piaţa europeană şi cu atât mai mult pe piaţa mondială, dacă se vor lua o serie de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să includă patru priorităţi majore: gestionarea resurselor naturale implicate în procesul agricol; restructurarea economică a sectorului agricol; organizarea eficientă a infrastructurii aferente activităţii agricole; crearea unui sistem deschis de finanţare orientat către creşterea competitivităţii. Aşa cum sunt ele expuse în programul economic al Partidului Naţional Liberal, obiectivele strategice principale pentru o agricultură durabilă şi sustenabilă în următorii 10 ani sunt: definitivarea cadastrului şi comasarea terenurilor agricole şi forestiere; regândirea cadrului fiscal necesar agriculturii româneşti pentru aducerea fermierilor la nivelul de competitivitate european; promovarea şi sprijinirea măsurilor de piaţă în sectorul agroalimentar; încurajarea şi promovarea formelor asociative şi a organizaţiilor profesionale/interprofesionale; o agricultură predictibilă - reglementarea activităţii de îmbunătăţiri funciare din România; cercetare aplicată pentru nevoile fermierilor; personal calificat în agricultură - învăţământul agricol de specialitate; dezvoltarea durabilă a satului românesc - măsuri concrete pentru instalarea tinerilor fermieri.

PNL se sprijină, de asemenea, în elaborarea politicilor publice din domeniul agriculturii, pe propunerile mediului de afaceri şi a specialiştilor din domeniu care arată că sunt urgente unele măsuri de consolidare a sistemului agricol, în primul rând prin soluţionarea problemelor de fond ale agriculturii. Aici putem să enumerăm încurajarea transferului de cunoştinţe şi a inovării în agricultură, silvicultură şi pescuit, creşterea viabilităţii exploataţiilor şi a competitivităţii agriculturii în toate regiunile, promovarea unui program special de organizare a lanţului alimentar, inclusiv procesarea şi comercializarea produselor agricole, a bunăstării animalelor şi al gestionării riscurilor în agricultură, prin integrarea producătorilor primari în lanţul agroalimentar prin intermediul schemelor de calitate, al promovării pieţelor locale în cadrul unor circuite scurte de aprovizionare şi măsuri de sprijin pentru gestionarea şi prevenirea riscurilor la nivelul exploataţiilor etc.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Îmbătrânirea populaţiei, o realitate care nu ocoleşte nici România"

"După 1989, numărul nou-născuţilor din România a scăzut dramatic" sau "natalitatea la cel mai scăzut nivel din ultimii 70 de ani!" - propoziţii menite să ne aducă în atenţie o situaţie reală întâlnită în special în ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, ca de exemplu Germania şi Japonia. (De regulă, în ţările cele mai sărace se regăseşte şi o populaţie mai numeroasă).

Acest fenomen trebuie privit în primul rând prin prisma evoluţiei societăţii româneşti, în general a tendinţelor existente pe plan mondial şi mai apoi ca şi o consecinţă a neajunsurilor materiale cu care se confruntă tinerele familii. În prezent, a avea un copil nu mai reprezintă un ideal în rândul tinerilor, aceştia îşi doresc în primul rând slujbe bine plătite, să călătorească şi să aibă un nivel de trai ridicat.

Ca atare, se poate crede că principala cauză a scăderii populaţiei era imigraţia, însă motivul determinant îl reprezintă sporul natural negativ. În anul 2013, diferenţa dintre nou-născuţi şi persoanele decedate a fost mai mare decât numărul românilor care au plecat în străinătate pentru perioade mai mari de 12 luni.

Conform datelor statistice, în urmă cu 25 de ani se năşteau anual 314.746 de copii, două decenii mai târziu numărul acestora a scăzut aproape la jumătate, dar trebuie să ţinem cont şi de legislaţia existentă atunci, care nu permitea libertatea de opţiune pentru mame.

Specialiştii susţin că sporul natural a început să scadă încă de acum 50 de ani, mai întâi în Europa de Vest, apoi în anii ’80, acest fenomen s-a extins în ţările scandinave, iar în anii ’90 natalitatea a început să scadă şi în Europa de Est. Evoluţia de la an la an confirmă faptul că românii iau tot mai greu decizia de a face copii, iar statisticile ne clasează pe ultimele locuri la nivel mondial la capitolul natalitate.

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în aceeaşi lună a anului 2013, respectiv în 2012, la noi în ţară s-au născut 10 copii la 1.000 de locuitori. Aceste date plasează ţara noastră pe locul trei în topul ţărilor cu cele mai puţine naşteri la 1.000 de locuitori la nivel mondial.

De asemenea, în rata scăzută a natalităţii se reflectă şi problema infertilităţii. În România, un cuplu din şase se confruntă cu probleme de infertilitate. Astfel, programul naţional de fertilizare in vitro, demarat în anul 2011 şi sistat în 2013, prin care cuplurile infertile puteau beneficia gratuit de o singură procedură de fertilizare in vitro, ar trebui continuat, mai ales că România se numără printre puţinele ţări din Uniunea Europeană care nu finanţează programul de fertilizare in vitro.

Perspectivele nu sunt deloc încurajatoare, în condiţiile în care populaţia României scade cu 5.000 de persoane pe lună, iar numărul pensionarilor a ajuns în prezent la 5,4 milioane.

Deşi scăderea natalităţii şi a populaţiei din ţara noastră nu reprezintă un fenomen singular la nivel global, trebuie să înţelegem şi să recunoaştem în mod real factorii care au contribuit la accelerarea acestui fenomen şi să încercăm ca prin finanţarea programelor naţionale din domeniile educaţiei şi sănătăţii să susţinem familiile tinere/tinerii fără posibilităţi materiale suficiente, iar prin înlesnirile legislative care ne stau la îndemână să venim în întâmpinarea celor care doresc să devină părinţi.

Domnul Ioan Balan:

"Bilanţul trist după trei ani de guvernare PSD"

Nu am putut să ignor manifestările maoiste care au caracterizat prezentarea bilanţului de guvernare al lui Victor Ponta, după ce, vreme de trei ani, românii au fost afundaţi şi mai mult în sărăcie. Dacă predecesorii tinerei generaţii de socialişti găseau scuzele eşecului guvernamental în inamici închipuiţi, în imperialismul şi capitalismul necruţător, vreme de trei ore Victor Ponta a torturat audienţa cu un spectacol grotesc în care voia să demonstreze cât de viteaz este el în lupta cu un fost preşedinte şi că de vină pentru incompetenţa lui este încă "greaua moştenire". Cu siguranţă că dacă Victor Ponta va mai guverna până la alegerile parlamentare, ceea ce nu i-aş garanta, tot Băsescu şi tot Guvernul Boc vor fi scuzele pentru faptul că nu a realizat nimic, dar absolut nimic, din punct de vedere guvernamental. Victor nu ştie, din păcate pentru el, că la români nu mai merg scuzele acestea ieftine.

Aş vrea să-i dau o mână de ajutor lui Victor Ponta ca să îşi scrie corect bilanţul celor trei ani de guvernare şi să-i completez documentul propagandistic cu faptele care au rămas în urma tristului şi dezastruosului său mandat. Aşadar, dragă Victor, scrie în bilanţ că, în afară de tine şi încă vreo doi-trei miniştri, în Guvernele Ponta s-au perindat zeci de miniştri, care mai de care mai incompetenţi sau mai certaţi cu legea. Prima realizare a ta este, într-adevăr, de la cel mai "cinstit" guvern, la cel mai incompetent, dubios şi dezastruos guvern, prin care s-au perindat, ca prin Gara de Nord, fel şi fel de indivizi care au lăsat în urma lor doar praf şi pulbere.

Apoi, adaugă tot la "marile realizări" zero proiecte de infrastructură noi, demarate în mandatul tău, deşi zâmbeşti golăneşte când mai tai panglici, ştiind că nu ai avut nicio contribuţie la acestea. Mai mult, tăind constant banii pentru investiţii, le-ai şi blocat pe cele demarate de guvernele anterioare ... căci pentru tine investiţiile sunt de-a dreptul o "grea moştenire"!

Nu te-am văzut să fi şoptit vreo vorbă despre repornirea Oltchim pe care l-ai pus pe butuci, despre privatizarea CFR Marfă sau a Poştei Române, despre concedierile pe care le pregăteşti în industria minieră şi despre colapsul investiţiilor străine directe.

Nu am văzut pe unde ai ascuns milionul de locuri de muncă promis zi de zi pe la televiziunile partidului. Probabil ai creat ceva locuri de muncă în Dubai, acolo unde faci consumaţii grase, de mii de dolari pe seară, stimulând serviciile de lux din lumea arabă, căci în România nu doar că nu ai creat niciun loc de muncă, dar şomajul este mai mare decât în plină criză economică.

Victore, dacă ai suficientă hârtie pentru întocmirea bilanţului, scrie, te rog, înainte să mai minţi că "doar Ponta taie taxele" şi cele peste 40 de taxe şi impozite noi pe care le-ai introdus în trei ani de guvernare. Mai scrie tot acolo că, din pricina măcelului fiscal românii nu mai au curaj să intre în magazine nici să-şi cumpere alimentele de bază.

De bine ce ai guvernat, exodul românilor în străinătate a ajuns la cote alarmante, pentru că medicii şi dascălii sunt în continuare plătiţi la puţin peste salariul minim pe economie, iar votul din diaspora de anul trecut este exact calificativul pentru proasta ta guvernare.

Din păcate pentru Victor Ponta, chiar dacă i s-a arătat obrazul de către electorat, continuă aceeaşi politică mincinoasă, în care încearcă să păcălească electoratul că dezastrul său la guvernare este, în fapt, un mare succes.

Domnul Ioan Moldovan:

În calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională vreau să aduc aprecieri Guvernului pentru reînfiinţarea pensiilor speciale pentru militari. Astfel, Guvernul a aprobat cu ceva timp în urmă un proiect de lege prin care se revine la pensiile speciale pentru militari, poliţişti şi angajaţi ai serviciilor care vor fi scoşi din sistemul contributiv al pensiilor.

Aşadar, singurul care şi-a permis să schimbe acest sistem într-un mod neconstituţional, antieuropean, dar şi antidemocratic a fost Emil Boc, producându-se, astfel, dezechilibre, dar şi nedreptăţi în rândul cadrelor militare.

De asemenea, vor fi acordate pensii militare de stat şi pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti care îndeplinesc condiţiile de vechime în serviciu, această categorie profesională beneficiind în prezent de posibilitatea menţinerii în activitate până la vârsta de 55 de ani. De recalcularea pensiilor, după adoptarea acestui act normativ, ar urma să beneficieze 160.000-170.000 de militari şi angajaţi din sistemul de siguranţă. În baza acestui proiect pensiile militarilor ar urma să fie recalculate, iar acolo unde recalcularea va presupune diminuarea cuantumului pensiei, se va aplica legea mai favorabilă. Prezentul proiect prevede şi posibilitatea reducerii vârstei de pensionare în funcţie de condiţiile de muncă în care îşi desfăşoară activitatea angajatul, dar nu mai puţin de vârsta de 45 de ani. Nu am să închei înainte de a aminti că suntem o ţară membră NATO, cu o armată profesionistă care are drepturi şi bineînţeles obligaţii ca toate celelalte 27 de state membre.

Domnul Ioan Oltean:

"Primul ministru şi calitatea democraţiei din România"

În luna ianuarie a acestui an primul ministru Victor Ponta clama necesitatea unui acord naţional din partea tuturor partidelor politice pe tema Masterplanului General de Transport, subliniind importanţa unei bune comunicări care să stea la baza unei largi susţineri politice. Inspirat de acordul cerut şi obţinut de preşedintele Iohannis pe tema alocării a 2% din PIB pentru apărare, Victor Ponta susţine importanţa unui acord similar şi chiar îl mandatează pe ministrul transporturilor să încheie cu toate formaţiunile politice parlamentare un acord pe o perioadă de 10 ani în domeniul construcţiei de autostrăzi, pentru că nu putea, probabil, rămâne mai prejos premierul decât preşedintele, în ochii opiniei publice.

Chiar dacă posibilitatea obţinerii unui acord politic în ceea ce priveşte derularea construcţiei de autostrăzi în România, deciderea de comun acord a rutelor şi respectarea lor indiferent de partidul sau coaliţia care se află la putere este un lucru bun şi care ar putea să ajute mult dezvoltarea infrastructurii din România, intenţiile primului ministru, Victor Ponta, rămân doar la stadiul de enunţuri pentru presă, un mic joc de imagine pentru a arăta, o dată în plus, cât de preocupat şi interesat este domnia sa de Masterplanul General de Transport. Deşi cere acord politic la nivel parlamentar pentru o perioadă de 10 ani, deşi sugerează largi discuţii în Parlament şi pomeneşte de întâlniri cu liderii politici de la toate formaţiunile, nu se implică deloc în problemele pe care le ridică Masterplanul General de Transport.

Solicitările noastre, ale unor parlamentari din mai multe partide politice, pe tema unei posibile viitoare autostrăzi Satu Mare - Suceava, către primul ministru al României nu au primit niciun răspuns. La interpelarea adresată primului ministru nr. 1746B din data de 10 februarie 2015 privind excluderea din noul Masterplan pentru Transporturi a autostrăzii Satu Mare - Baia Mare - Dej - Bistriţa - Vatra Dornei - Suceava, formulată de deputaţii şi senatorii Partidului Naţional Liberal, se primeşte răspuns doar din partea ministrului transporturilor, la mai mult de două luni de la data înregistrării interpelării.

Împreună cu colegi parlamentari din mai multe partide politice, am semnat un memoriu, pe aceeaşi temă a necesităţii construirii unei autostrăzi Satu Mare - Suceava (aşa cum era ea prevăzută în Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006), pe care l-am trimis domnului prim-ministru Victor Ponta. Nici până în ziua de azi nu am primit vreun răspuns din partea premierului, atât de interesat acum doar câteva luni de acordul parlamentar pe teme de infrastructură. Lipsa unei viziuni agreate la nivelul întregii clase politice în ceea ce priveşte Masterplanul General de Transport a fost sesizată şi de oficialii Comisiei Europene care au recomandat Ministerului Transporturilor, pe lângă o serie de observaţii legate de Masterplan şi de Strategia de implementare, ca Masterplanul de Transport să fie agreat la nivel politic, chiar şi la nivelul Parlamentului.

Din păcate, nu am văzut la primul ministru nicio intenţie de a sta la discuţii pe aceste teme. Dimpotrivă. Tot ce a demonstrat a fost nepăsarea faţă de problemele ridicate de parlamentari, în numele cetăţenilor pe care îi reprezintă. Primul ministru a sfidat instituţia fundamentală a democraţiei oricărui stat, Parlamentul, arătând încă o dată, cu toate că nu mai era nevoie, că la nivel declarativ este cel mai bine intenţionat premier din istoria României, dar atunci când vine vorba să transpună în faptă măcar 1% din declaraţiile sale, nu se concretizează mare lucru.

Dincolo de contrastele evidente între vorbă şi faptă, acţiunile premierului, sau mai bine zis, lipsa sa de acţiune şi implicare într-o problemă atât de importantă reprezintă o minimizare a rolului pe care ar trebui să îl aibă Parlamentul. Primul ministru al României nu a înţeles că Parlamentul reprezintă voinţa cetăţenilor şi este cel care poate contribui la rezolvarea problemelor celor mai urgente cu care se confruntă aceştia în viaţa de zi cu zi. Dacă ar fi realizat acest lucru, ar fi avut măcar o reacţie, o înclinare spre dialog, ca răspuns la memoriul trimis de parlamentari pe tema Masterplanului General de Transport, care îi solicitau în numele a peste 2,4 milioane de oameni din cinci judeţe ale ţării să repună în discuţie construirea unei autostrăzi care ar fi salvat nordul ţării de izolare.

Apelul nostru, al parlamentarilor, a fost la dialog, la respectarea unei legi mai vechi, în deplină responsabilitate faţă de alegătorii noştri, şi am solicitat o opinie domnului Victor Ponta. Tăcerea primului ministru în acest caz este într-o totală contradicţie cu declaraţiile potrivit cărora ar căuta un acord parlamentar pe tema Masterplanului General de Transport şi, ce este cel mai grav, prin lipsa de comunicare cu parlamentarii, afectează calitatea democraţiei din ţara noastră.

Domnul Ion Şcheau:

"Ponta strânge bonuri fiscale... din ţările arabe!"

După ce a "rezolvat" toate problemele economiei româneşti, Ponta pleacă în ţările arabe ca să le arate şi acestora modelul de succes al socialiştilor români, prin care poţi dinamita o economie în cinci paşi simpli: o sufoci cu taxe şi impozite; asasinezi investiţiile publice; scazi puterea de cumpărare a populaţiei până la limita subzistenţei; creşti numărul şomerilor şi faci propagandă mincinoasă prin televiziunile de partid finanţate de la bugetul de stat pe diferite căi.

Dar Victor Ponta nu pleacă niciodată cu "mâna goală", ci împreună cu socrul său, cu alţi senatori şi deputaţi. Suntem convinşi că după această vizită pentru "cooperarea în domeniul economic" ţara noastră va avea de câştigat la fel de mult cât a câştigat din ultimele vizite ale lui Ponta din China. Politicieni ai PSD sunt maeştri emeriţi la deplasări cu un efort diplomatic, mediatic şi financiar uriaş, dar cu efecte economice şi politice nule.

Este clar că nimic din ceea ce se lăuda domnul prim-ministru al României că vor face chinezii nu s-a realizat, cheltuieli fără noimă şi rezultate zero, că marile contracte şi acorduri încheiate de acesta şi China cea mare nu s-au concretizat, până acum, în nimic.

Domnul Ponta crede că merită această deplasare în ţările calde şi este ferm convins că ţara o duce bine, că românilor le merge din ce în ce mai bine, dar poate uită că autostrăzile sunt tot pe hârtie, că salariile profesorilor, medicilor, bugetarilor nu sunt deloc decente, că toate măsurile de relansare fiscale s-ar putea să se întoarcă tot împotriva noastră, deoarece nu cred că există cu certitudine resurse bugetare.

Care este totuşi motivul acestei deplasări în ţările arabe? Care sunt obiectivele pentru care noi, contribuabilii, suportăm aceste cheltuieli? S-ar putea ca singurul câştig pe care-l va avea România din această vizită să fie deschiderea vreunui club de lux la Bucureşti, ca între şedinţele de guvern, Victor Ponta să se mai destreseze.

Suntem îndreptăţiţi să ştim şi să fim informaţi, la finalul vizitei, ce are România de câştigat, deoarece banii publici pot fi folosiţi în alte proiecte de care avem atâta nevoie: autostrăzi, şcoli, spitale, mai mulţi bani pentru investiţii, mai multe locuri de muncă.

Domnul Ion Şcheau:

"Guvernul PSD ia la bani mărunţi chelnerii şi ospătarii"

Tema declaraţiei este politica banilor mărunţi a Guvernului Victor Ponta.

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2015, publicată în Monitorul Oficial de săptămâna trecută, pe data de 28 aprilie, Guvernul României impune impozitul pe bacşiş şi înregistrarea acestuia pe bon fiscal separat. Gama unităţilor vizate este una foarte largă, de la magazine şi restaurante până la cluburi sau frizerii, însă cele mai afectate vor fi unităţile economice din categoria HoReCa (restaurante, baruri, cafenele).

În imaginaţia lui Victor Ponta, barmanii, chelnerii şi ospătarii sunt expresia lăfăielii în România. Prin urmare, în logica acestuia, cu ei trebuie început procesul de reformare a sistemului de taxe şi impozite. Însă, în loc să reformeze sistemul şi să aducă rigoare şi disciplină financiară, această măsură nu va face decât să creeze un haos administrativ. La fel ca în cazul Loteriei bonurilor fiscale, impozitarea bacşişului este o măsură luată în stilul heirupist al acestui Guvern, fără o planificare atentă, o programare a tuturor paşilor, o anticipare a problemelor administrative ce pot apărea şi a metodelor de contracarare a acestora. Indicat ar fi fost să se efectueze mai întâi un studiu referitor la cum funcţionează impozitarea venitului din bacşiş în alte state.

Avem o ordonanţă de urgenţă publicată pe 28 aprilie, ale cărei prevederi trebuie aplicate începând cu 8 mai 2015. Aşadar, vorbim de o ordonanţă care impune localurilor de orice tip, şi nu numai, aplicarea unui nou mecanism de înregistrare a banilor proveniţi din bacşiş care trebuie implementată la o săptămână şi câteva zile distanţă.

Aşa cum a fost redactat, textul ordonanţei ridică deja câteva probleme. Dezorientarea operatorilor economici este perfect de înţeles. În primul rând, aceştia vor trebui să emită un număr dublu de bonuri fiscale, lucru care le va îngreuna activitatea.

Mai mult, textul actual al ordonanţei prezintă o serie de sincope în ce priveşte modalitatea de înregistrare şi operare din punct de vedere fiscal-contabil a acestor bani. Conform noii reglementări, bacşişul va fi impozitat fie ca profit al operatorului economic cu 16% sau 3% impozit în cazul microîntreprinderilor, fie ca venit al salariaţilor, cu 16% impozit pe venit din alte surse, în cazul în care bacşişul se distribuie salariaţilor. Rămâne la latitudinea operatorilor economici să stabilească, printr-un regulament de ordine interioară, dacă veniturile provenite din încasarea bacşişului rămân la dispoziţia lor şi se constituie ca profit sau se înregistrează ca o sursă de alte venituri pentru angajaţi. Acest lucru lasă loc de abuzuri ale angajatorilor asupra angajaţilor care primesc bacşiş.

O altă lacună a ordonanţei este prevederea că angajaţii sunt obligaţi să prezinte inspectorilor fiscali, în cazul unui control, toate sumele de bani deţinute, inclusiv banii personali. În caz contrar, aceştia riscă o amendă de 1.250 lei. De asemenea, operatorii economici care nu vor înregistra banii personali ai salariaţilor într-un registru separat vor fi sancţionaţi cu amendă de 9.000 lei. Angajatorii trebuie să răspundă de proprii angajaţi, iar dacă aceştia nu îşi declară toţi banii, vinovaţii şi cei care achită amenda vor fi tot angajatorii. Cu alte cuvinte, toată răspunderea declaraţiilor angajaţilor cade pe agenţii economici.

Nu în ultimul rând, lipsa campaniilor de informare publică în ce priveşte noile reglementări arată, de fapt, lipsa de preocupare a guvernanţilor faţă de cum va fi aplicată această măsură. Odată ce bacşişul este impozitat, cred că era normal ca plătitorul să fie conştient că o parte din banii pe care îi acordă benevol celui care îl serveşte nu se duc în totalitate în buzunarul acestuia, ci că un procent se duce la vistieria statului. Victor Ponta evită acest lucru, fiind asemenea unui vameş, interesat doar să încaseze impozitele. El evită această campanie de informare, deoarece, cu cât cetăţeanul este mai conştient asupra sumelor cu care contribuie la bugetul de stat, cu atât pretenţiile acestuia şi presiunea asupra guvernanţilor pentru ca ei să livreze servicii publice de calitate va creşte.

Am dat doar câteva exemple de deficienţe ale acestei ordonanţe. Cu siguranţă vor apărea şi mai multe, odată ce ea va intra în vigoare.

După controlul efectuat de ministrul agriculturii în hypermarketuri, asemenea unui diriginte de şantier, mă aştept ca echipa Victor Ponta să efectueze vizite în baruri şi localuri şi să ia la bani mărunţi chelnerii şi ospătarii. Cred că ar fi ocazia perfectă pentru agenţii economici să pună întrebările legitime referitoare la problemele pe care le vor întâmpina, cu siguranţă, în implementarea acestei ordonanţe.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Guvernul, responsabil de proasta gestionare a proiectului cardurilor de sănătate"

Cardul naţional de sănătate reprezintă un proiect foarte important pentru sistemul de sănătate publică din România, întrucât implementarea sa are drept scop stoparea fraudelor şi o eficientă gestiune a banilor.

Din păcate, Guvernul se dovedeşte încă o dată incapabil să implementeze un proiect bun şi se face de râs în faţa propriilor cetăţeni.

Deşi proiectul a debutat pe 1 mai, există în continuare o acută lipsă de informare a cetăţenilor cu privire la cardurile de sănătate.

Dincolo de faptul că un număr foarte mare de români nu au primit încă acest card şi de situaţia ingrată în care serverele s-au blocat, făcând imposibilă validarea cardurilor primite, aflăm cu stupoare că, din lipsă de informare, unele carduri de sănătate au fost folosite la bancomate, blocându-le.

Toate aceste disfuncţionalităţi sunt în măsură să creeze un adevărat haos atât în cabinetele medicilor de familie, cât şi în spitale şi farmacii, un haos căruia Guvernul trebuie să-i pună capăt.

Cer în mod expres Executivului ca măcar acum, după ce a trecut al 12-lea ceas, să informeze corect cetăţenii şi să ia toate măsurile pentru ca un proiect atât de important să nu fie sortit eşecului.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Guvernul pune la zid micii întreprinzători, dar uită de marea evaziune. Oare de ce?"

Acţiunile recente ale ANAF privind impozitarea micilor contribuabili, care au culminat cu controalele ostentative din Vama Veche, chiar de 1 mai, sunt de fapt un exerciţiu de imagine şi devoalează practic dubla măsură cu care Guvernul se raportează la evaziune.

Am văzut, astfel, cum micii întreprinzători şi micii comercianţi sunt puşi la zid de cohorte de inspectori fiscali, care îi suspectează de evaziune şi care le întrerup activitatea pe loc. Nu am văzut însă aceeaşi preocupare faţă de marii evazionişti.

Faptul că Guvernul nu este preocupat într-o măsură similară şi de controlul marilor averi obţinute din evaziune, precum şi faptul că nu se văd rezultatele luptei împotriva marii evaziuni, demonstrează dubla măsură a Guvernului.

Cu toţii simţim că, în timp ce marii evazionişti îşi văd nestingheriţi de treaba, ANAF s-a îndreptat către mica evaziune, care reprezintă o ţintă facilă, la îndemână, şi pe care o foloseşte ca să-şi facă imagine.

Cert este faptul că Guvernul nu se atinge de marea evaziune. Întrebarea pe care ne-o adresăm cu toţii în acest caz e următoarea: "Oare de ce?".

Domnul Iulian Vladu:

"Prefectura Dâmboviţa, una dintre cele mai ofensive arme politice ale PSD"

Transformarea instituţiilor publice în arme politice puse în mâinile unor politruci PSD nu mai este un secret pentru nimeni. Mafiotizarea statului a devenit una dintre specialităţile de bază ale socialiştilor, preocupaţi exclusiv şi excesiv de obţinerea unor beneficii electorale, în schimbul sugrumării unor principii de bază ale democraţiei.

Este şi cazul Instituţiei Prefectului din judeţul Dâmboviţa, transformată în una dintre cele mai ofensive arme politice locale. De curând, prefectul judeţului Dâmboviţa, un anume Ioan Marinescu, fost vicepreşedinte al Consiliului judeţean şi un apropiat al liderului PSD local, şi-a permis să îi ceară imperativ unui primar PNL să treacă pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu local un proiect de hotărâre privind validarea mandatului unui consilier PP-DD.

Dincolo de excesul de putere, având în vedere că legea este destul de restrictivă atunci când se referă la relaţia dintre prefect - numit, şi autorităţile administraţiei publice locale - alese, şochează agresivitatea prefectului, în sensul rezolvării unei probleme de majoritate în favoarea PSD.

Mai mult, reprezentantul Guvernului în teritoriu cere validarea mandatului unui consilier care figurează drept exclus într-o adresă transmisă de PP-DD primăriei în cauză. Şi asta, până la lămurirea legală şi normală a situaţiei, cu instrumentele puse la dispoziţia administraţiei locale de către legislaţia în vigoare.

Ridicolă şi nelegitimă este, aşadar, acţiunea unui prefect, credincios slujitor al partidului, care forţează limitele atribuţiilor sale într-un caz care îi avantajează pe şefii lui politici, sfidând însă zecile de speţe similare din întreg judeţul.

Grav este faptul că demersurile abuzive ale politrucilor PSD, ajunşi temporar prin funcţii de conducere, sunt sprijinite de funcţionarii publici, paralizaţi de teama de a-şi spune cu voce tare opiniile întemeiate pe lege. Şi asta, pentru că mafiotizarea instituţiilor statului nu este o părere, ci o realitate care începe să capete din ce în ce mai mult contur.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Rezultatele reformelor economice şi sociale au ajuns şi la oameni"

Se cunoaşte deja faptul că efectele unei decizii politice au nevoie de ceva timp pentru a fi resimţite şi de oamenii obişnuiţi. România este în acest moment un puternic competitor economic pe plan european, pentru că avem 4 ani de creştere şi stabilitate politică. Creşterea economică a fost rezultatul unui amestec de investiţii publice şi responsabilitate fiscală şi ea a generat şi o creştere a veniturilor cetăţenilor.

Dar, pentru a avea o măsură a ceea ce gândesc oamenii, era nevoie de o cercetare sociologică serioasă. Şi ceea ce părea o consecinţă logică a fost confirmat de cel mai nou sondaj de opinie, realizat în perioada 20-24 aprilie 2015, de către CSCI.

Românii consideră, în marea lor majoritate (57%) că România se îndreaptă într-o direcţie bună. În ceea ce priveşte satisfacţia faţă de nivelul de trăi, 56% dintre români s-au declarat mulţumiţi de felul în care trăiesc în acest moment. Aproximativ 9 din 10 români consideră că scăderea TVA la alimente este bună, pentru că va duce şi la scăderea preţurilor. 8 din 10 au declarat că această măsură va ajuta economia, prin creşterea consumului populaţiei.

Chiar şi controalele ANAF desfăşurate în ultima perioadă au sprijinul românilor. Trei sferturi din cei chestionaţi (73%) au o părere bună despre aceste controale. De asemenea, studiul arată că o majoritate covârşitoare a românilor este de acord cu afirmaţiile referitoare la combaterea evaziunii fiscale, pentru că au înţeles că evaziunea fiscală înseamnă mai puţini bani la bugetul statului, deci mai puţini bani pentru şcoli, spitale, pensii şi investiţii ale statului. Iar prin combaterea evaziunii fiscale, ANAF contribuie la un mediu de afaceri corect, în care condiţiile sunt egale pentru toţi.

Principalele concluzii ale sondajului de opinie confirmă ceea ce intuiam deja. Românii susţin, în marea lor majoritate, deciziile economice anunţate de Guvern. Sunt, de asemenea, convinşi că reducerea TVA va avea ca efect scăderea preţurilor şi susţin activitatea ANAF ca pe o acţiune necesară pentru un climat economic mai bun şi mai corect.

Desigur că un singur sondaj de opinie nu este suficient pentru a ne hazarda în pronosticuri pe termen mediu. Dar, cu certitudine, de zece ani încoace, Guvernul Victor Ponta este singurul guvern care a reuşit să pună economia pe creştere timp de patru ani consecutiv. Guvernul Victor Ponta este singurul guvern a cărui popularitate a crescut la trei ani de la preluarea mandatului.

Premierul Victor Ponta a demonstrat, dincolo de orice contestaţii politicianiste, că are o viziune coerentă şi pragmatică în ceea ce priveşte dezvoltarea României, renunţând pentru prima dată efectiv la ideea de "politică de austeritate", ca motor economic, pentru că austeritatea nu reprezintă soluţia nici pentru creşterea nivelului de trai, nici pentru asigurarea unor condiţii de dezvoltare durabilă. Este pentru prima dată în ultimii 50 de ani când oamenii nu mai sunt sacrificaţi pentru un iluzoriu viitor mai bun al unor generaţii care vor veni. Este pentru prima dată când social-democraţia nu mai este doar o doctrină teoretică, ci a devenit un mod real de viaţă.

Doamna Liliana Ciobanu:

"S.O.S. podgoriile româneşti!"

Peste jumătate din suprafaţa destinată producţiei de viţă de vie din România a rămas necultivată după 1990, spre disperarea oamenilor care trăiesc de pe urma acestui sector. Deşi podgoriile noastre reprezintă una dintre zonele cu tradiţie în Europa pentru cultivarea viţei de vie, lipsa unei strategii de susţinere a producătorilor riscă să compromită total şi iremediabil această activitate. Din nefericire, în ultima perioadă s-a constatat că o mare parte a podgoriilor care altă dată treceau graniţele ţării prin calitatea strugurilor, pentru producţia de vin, au ajuns la stadiul de plasamente imobiliare pentru cetăţeni străini. Terenurile au rămas necultivate ani la rând, fostele podgorii fiind scoase din circuitul agricol în favoarea unor destinaţii imobiliare, industriale, sau pur şi simplu pentru speculaţii de preţ. Aşa se face că mii de hectare de teren din toate podgoriile importante ale ţării au fost cumpărate de oameni care nu doresc, în realitate, să cultive viţă de vie, ci aşteaptă ca preţul terenurilor în zonă să crească, pentru a-l vinde mai departe.

O altă problemă care trebuie rezolvată de autorităţi este cea a pieţei de desfacere. Această doleanţă a fost prezentată de către producători şi în Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor, aceştia fiind nemulţumiţi, deoarece comercializarea vinului de calitate este îngreunată de vinul falsificat. Astfel, există pe piaţă importante cantităţi de vin vândut angro în peturi, mult sub preţul de producţie, respectiv o licoare contrafăcută, înmulţită din drojdie şi aromatizată artificial. Aici trebuie ca statul să intervină, deoarece nu numai că vorbim de produse care pun în pericol sănătatea consumatorilor, dar există şi un procent major de evaziune fiscală din acest punct de vedere.

În contextul în care politica Uniunii Europene este de a reduce suprafeţele cultivate cu viţă de vie pentru producţia vini-viticolă, prin cumpărarea unor terenuri destinate acestui tip de producţie, tradiţia producătorilor autohtoni de vin este în mare pericol. În absenţa unei strategii coerente de sprijinire a cultivatorilor de vie pentru producţia de vin, este de aşteptat ca producătorii să se retragă, treptat, treptat, de pe coastele dealurilor spre alte îndeletniciri mai profitabile. O strategie de succes ar fi să ne promovăm şi să ne păstrăm vii valorile, obiceiurile şi tradiţiile, cu atât mai mult cele legate de vinurile româneşti, apreciate la superlativ în toată lumea.

Consider că Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are datoria să ia măsuri urgente pentru protejarea producătorilor de viţă de vie. Se impune adoptarea unor hotărâri rapide, concrete şi eficiente, prin care să se garanteze păstrarea şi continuitatea tradiţiei producătorilor de viţă de vie şi vin a românilor, cu atât mai mult acum când suntem într-o competiţie europeană.

Domnul Liviu Harbuz:

"Respect şi admiraţie pentru oamenii din presă"

Jurnaliştii merită să fie omagiaţi nu doar de ziua lor. Duminică, 3 mai, a fost sărbătorită Ziua internaţională a libertăţii presei. Trebuie să omagiem şi să sărbătorim oamenii din presă, pe cei care, zi şi noapte, stau pe baricade pentru a ne aduce la timp informaţii.

Eu, ca deputat PSD, apropiat de oameni şi de problemele lor, mă simt dator să le respect ziariştilor munca, educaţia, cultura, bunul-simţ, echilibrul, echidistanţa, buna-credinţă.

Cei care contează ca profesionişti, dedicaţi meseriei, poate chiar îndrăgostiţi de ea, oameni pentru care mergeţi la chioşcuri să cumpăraţi ziarul ori căutaţi acel canal TV care răspunde aşteptărilor, nu au avut sărbătoare, nici zi liberă. Au fost, 365 de zile din an, ca şi soldaţii, pe baricade, acolo unde ceea ce se întâmplă poate influenţa viaţa fiecăruia dintre dumneavoastră.

Un om informat corect face cât doi, asta ar trebui să fie motivaţia meseriei de jurnalist, făcută cu dragoste, cu responsabilitate şi cu respect faţă de consumatorul de informaţie. Orice altă opţiune a omului de presă se încadrează în alte limite ale libertăţii de exprimare, care pot duce de la libertate la prea multă libertate ori mercantilism. Mercenarii au rolul lor în lupte, dar nu în cele care ţin de idei, programe, de dezbateri publice, într-o societate democratică.

Odată în plus, la zi sărbătorească, trebuie remarcată valoarea şi calitatea acelor oameni de presă care au rolul de a se informa şi de a informa.

Profilul jurnalistului contează pentru a şti cine şi cum face presă: pentru binele lui ori pentru binele public. Oamenilor din presă, care încă se mai consideră soldaţi în lupta cu inerţia, le doresc sănătate, bun condei, inspiraţie şi rezistenţă la tentaţia unei vieţi uşoare!

Domnul Liviu Harbuz:

"Onestitatea oamenilor de afaceri versus măsuri guvernamentale sau economia de piaţă nu poate bloca normele guvernamentale cu efect benefic pentru populaţie"

Decizia Guvernului Ponta de a reduce la 9% TVA la produsele alimentare de bază a avut nu doar efecte pozitive mult aşteptate de populaţie.

Premierul Victor Ponta i-a cerut ministrului agriculturii să verifice informaţiile din presă potrivit cărora marile lanţuri de magazine profită de reducerea TVA pentru a-şi mări preţurile. Victor Ponta a explicat că există câteva măsuri legislative la îndemână pentru a impune respectarea competitivităţii.

Consiliul Concurenţei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor verifica funcţionarea sistemului, astfel încât comercianţii să nu profite de cea mai bună măsură pe care puteam să o luăm, noi, social-democraţii, vreodată, pentru agricultură şi pentru consumatorii din România - reducerea TVA.

În plus, noi, deputaţii PSD, am propus, printr-un proiect de lege, ca hipermarketurile să fie obligate să acorde spaţii de expunere şi vânzare de produse alimentare atestate tradiţional.

Împreună cu colegii mei, deputaţii Ion Melinte, Zisu Stanciu, Ioan Teodorescu, Ioan Dîrzu, Marian Ghiveciu şi Florică Calotă, am făcut o propunere legislativă de modificare a Legii privind comercializarea produselor alimentare. Potrivit iniţiativei legislative, hipermagazinele sunt structuri de vânzare cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2.500 m², utilizate pentru comerţ mărfuri alimentare sau nealimentare.

Astfel, hipermagazinele sunt obligate să acorde spaţii de expunere şi vânzare producătorilor de produse alimentare atestate tradiţional.

Noi considerăm că produsele tradiţionale româneşti sunt realizate exclusiv din materii prime locale, având la bază o reţetă şi un proces de prelucrare tradiţionale.

România preferă aceste produse, dar singura problemă este faptul că nu au fost suficient de bine promovate. Târgurile de produse româneşti, organizate din când în când, oferă producătorilor puţine şanse de "a ieşi în lume", iar micii producători nu îşi pot permite introducerea produselor în magazinele mari.

Noi, deputaţii PSD, credem că astfel se va reglementa acordarea de spaţii în hipermarketuri pentru promovarea şi comercializarea acestor produse româneşti atestate.

Proiectul a fost depus în 27 aprilie şi a intrat în procesul legislativ, fiind discutat mai întâi la Senat.

Doamna Marioara Nistor:

Pe 2 mai, România a sărbătorit Ziua naţională a tinerilor. Această zi ar trebui să ne amintească că orice iniţiativă legislativă, orice declaraţie sau fiecare vot pe care îl dăm, toate vor influenţa prezentul şi viitorul tinerilor acestei ţări. Această zi ar trebui să ne amintească că dacă vom lucra pentru tineri, vom dezvolta viitorul ţării noastre.

Din păcate pentru mulţi tineri, România nu mai reprezintă o perspectivă educaţională şi nici de identificare a unui loc de muncă decent, neîncrederea generalizată a societăţii şi lipsa unei viziuni de integrare a tinerilor în societatea ultimilor 25 de ani împingându-i spre emigrare.

Tinerii trebuie să devină partenerii noştri, să învăţăm unii de la alţii, întrucât prezentul şi viitorul sunt proiectate pentru noi toţi, să le oferim locuri de muncă şi expertiza noastră în toate domeniile de activitate. Tânăra generaţie trebuie implicată mai mult în viaţa comunităţii sale. Tânăra generaţie trebuie implicată inclusiv în viaţa politică.

Această zi naţională a tineretului trebuie să ne amintească că pentru orice acţiune a noastră trebuie să ne privim permanent în oglindă tinerii, misiunea noastră fiind aceea de a le consolida viitorul. Datoria noastră pentru generaţia de tineri care vine după noi este să le asigurăm toate oportunităţile de dezvoltare profesională şi să le prioritizăm problemele urgente.

Ba mai mult, încă una dintre datoriile noastre este să creştem influenţa tinerilor asupra instituţiilor şi vieţii politice naţionale. Statisticile globale ne arată interesul îngrijorător de redus al tinerilor pentru politică, pentru cunoaşterea instituţiilor statului, chiar a drepturilor şi libertăţilor lor cetăţeneşti şi pentru asumarea de responsabilităţi în cadrul comunităţilor.

Întrucât tinerii de astăzi vor deveni liderii şi decidenţii politici de mâine, noi avem datoria de a-i susţine pentru a se dezvolta şi consolida.

Trebuie să asigurăm accesul tinerilor la informaţie politică corectă şi de calitate. Trebuie să încurajăm participarea tinerilor la procesul legislativ, începând cu consultările publice privind proiectele de acte normative - şi, de ce nu, o acţiune mai concentrată a tinerilor noştri parlamentari, pentru susţinerea unor obiective comune, în beneficiul tinerei generaţii din România.

România are nevoie de implicare politică, iar tinerii trebuie să îşi asume curajul de a se angrena în viaţa politică încă de pe acum. Dintre ei se vor alege elitele României de mâine, după cum tot dintre ei vor fi selectaţi conducătorii politici şi administrativi de peste câţiva ani. Mai ales acum, când devine din ce în ce mai stringentă nevoia de reformare a clasei politice româneşti, iar acest lucru nu poate fi realizat cu succes fără implicarea tinerilor.

Dacă dorim să asigurăm un viitor solid acestei ţări va trebui, în primul rând, să avem grijă de tinerii noştri. Dacă dorim să schimbăm societatea românească va trebui să implicăm tinerii în viaţa socială şi politică a acestei naţiuni.

Dacă ne dorim să dezvoltăm cu succes România trebuie să ne atragem tinerii, să îi apropiem, să îi implicăm în rezolvarea problemelor colectivităţii, să îi ajutăm să se poată afirma corect şi sănătos pe drumul ales. Voi lupta continuu pentru tinerii din România, întrucât consider că este vital ca tinerii care doresc să se implice în politică să fie sprijiniţi, încurajaţi şi motivaţi.

Domnul Mihai Lupu:

"Cadastrul ministrului Liviu Dragnea se anunţă un dezastru"

Un om politic atât de controversat cum este domnul Dragnea, este cel în mâinile căruia Partidul Social Democrat a decis să lase unul dintre cele mai importante proiecte pentru România, şi anume Programul Naţional de Cadastru. Acest program va costa 1,2-1,3 miliarde de euro, din care 300 de milioane de euro vor fi din fonduri europene, iar restul va fi asigurat din veniturile proprii ale Agenţiei Naţionale de Cadastru, a anunţat chiar cel care va gestiona această sumă colosală, nimeni altul decât ministrul dezvoltării, domnul Liviu Dragnea.

Oare ce încredere pot avea românii că situaţia funciară din România îşi va găsi în mod real rezolvarea în "7 sau 8 ani", după cum a spus Liviu Dragnea? Niciuna, după cum arată primele semne ale acestui program controlat de PSD.

Complet netransparent, cu o legislaţie făcută pe genunchi şi care nu face decât să bage în ceaţă pe toată lumea, Programul Naţional de Cadastru se anunţă din start un dezastru. Mai mult decât atât, potrivit informaţiilor publice, cadastrul despre care ne vorbeşte domnul Dragnea va fi realizat pe localităţi, adică va începe, cu siguranţă, ca de fiecare dată, cu cele păstorite de PSD, iar când se vor epuiza banii europeni, restul ţării va rămâne cu buza umflată, în timp ce firmele de casă ale PSD îşi vor număra banii din cont, iar edilii roşii, noile mandate.

Un alt element cu totul aberant este declaraţia ministrului Liviu Dragnea, conform căreia românii se vor opune cadastrului gratuit, nedorind să plătească impozite pe proprietăţi. O astfel de vorbă aruncată de la Palatul Victoria nu face decât să trădeze lipsa de respect a PSD faţă de cetăţenii acestei ţări. Este adevărat însă că de multe ori îi vedem pe cei din jur prin propria experienţă şi viziune asupra vieţii, aşa că nu ar trebui să ne mire că pentru Liviu Dragnea, românii au drept singur ţel eludarea legilor şi fraudarea statului.

În încheiere aş dori doar să mai subliniez că Partidul Naţional Liberal va urmări fiecare pas şi fiecare bănuţ cheltuit prin Programul Naţional de Cadastru, astfel încât atunci când Guvernul Ponta va pica să punem cu adevărat pe roate acest proiect de ţară esenţial pentru dezvoltarea noastră ca ţară europeană, proiect care a fost iniţiat de două ori de către PNL şi ţinut de PSD prin sertarele Parlamentului.

Este destul de limpede faptul că oamenii lui Ponta şi ai lui Dragnea nu vor face nimic concret, ci doar au mai aruncat încă o fumigenă în piaţa publică, altfel ar fi fost de acord cu primul proiect liberal depus în Parlament încă de acum doi ani şi respins de dumnealor sau cu cel de al doilea, care zace prin comisii. Însă îi anunţăm pe colegii din PSD că specialiştii liberali, aceiaşi care au iniţiat şi proiectul de lege pentru intabularea gratuită a terenurilor extravilane, au forţa, expertiza şi dorinţa ca problemele funciare naţionale să fie într-adevăr rezolvate, şi nu numai anunţate.

Domnul Mihai Tararache:

"ANAF-ul trebuie să revină în 2015"

A trecut şi prima zi a lunii mai şi, probabil, aşa cum mulţi ne-am aşteptat, toate promisiunile primului ministru legate de controalele ANAF pe litoralul românesc au fost încălcate.

În ciuda faptului că mai marii de la antifraudă se luptă pentru a construi o campanie de marketing a instituţiei, promovând în media spoturi prin care se încearcă o cosmetizare a imaginii ANAF, realitatea acţiunilor pe care inspectorii le desfăşoară în teren ne arată că metodele de lucru sunt, din nefericire, demne de regimul stalinist al anilor 50, iar cel ce are în cele din urmă de suferit este exact cel pe care ar trebui ca instituţiile statului să-l servească: turistul, omul de rând, plătitorul onest de taxe şi impozite.

Revenind la acest weekend, putem spune fără putinţă de tăgadă că acţiunile inspectorilor de imagine s-au transformat într-un fiasco general, în ciuda faptului că, mai mult ca sigur, la capitolul rezultate financiare lucrurile au stat bine.

Dacă vreunul dintre voi, aţi petrecut această minivacanţă la Costineşti, staţiunea tineretului, aşa cum o ştim cu toţii, aţi observat probabil că aproape toţi agenţii economici au decis să nu-şi deschidă porţile, speriaţi de acţiunile ANAF şi de posibilitatea unei amenzi drastice, după doar două zile de activitate. Şi cum altfel să gândeşti, când toată media prezintă imagini cu o coloană incredibilă de maşini ale direcţiei antifraudă pornind spre litoral? Costineştiul a fost, astfel, o staţiune pustie, goală, închisă. Suntem siguri că asta ne dorim?

În celelalte staţiuni, inspectorii ANAF, îmbrăcaţi în uniforme similare poliţiştilor, au descins la terase, cluburi, evenimente şi orice loc generator de profit pentru a se asigura că legea este respectată. Nimeni însă nu s-a asigurat că turistul, clientul nu au fost deranjaţi de aceste acţiuni. Imagini cu inspectorii ANAF controlând încasările în mijlocul unor concerte, în mijlocul oamenilor care dansau au făcut deliciul tuturor românilor, dar, în acelaşi timp, au stârnit mânie şi indignare, aşa cum s-a văzut la Vama Veche, de exemplu, acolo unde inspectorii au fost primiţi cu pietre şi huiduieli.

Mânia, indignarea, frustrarea vor creşte cu fiecare astfel de control. Nicăieri în lumea civilizată, inspectorii fiscului nu procedează aşa, pentru că fără a contesta rezultatele eficiente ale controalelor, la capitolul imagine, o întreagă lume vede nişte zbiri, nişte zapcii care doresc să călărească agentul economic pentru a-l amenda sau a-l închide chiar acolo, pe loc, în mijlocul clienţilor săi.

Un turist sosit din occident pentru a se distra pe litoralul românesc, se va întoarce acasă şi va spune tuturor că în ţara noastră metodele de control sunt construite pe teamă şi panică, în cel mai rusesc stil cu putinţă, şi nu cred că putem să-l contrazicem.

E cazul să schimbăm metodele de lucru ale inspectorilor fiscali, suntem în anul 2015 şi lucrurile trebuie aduse aici. Controalele trebuie făcute discret, fără a deranja turistul care a ales litoralul românesc pentru a se distra, altfel ceea ce s-a întâmplat la Costineşti va fi doar începutul.

Şi mai e ceva. După descinderile pe care le-am văzut cu toţii - amenzile drastice şi cele două cluburi din Mamaia care au fost închise de inspectorii ANAF - nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu promisiunile premierului Victor Ponta, care ne spunea tuturor că agenţii economici vor fi trataţi mai blând de reprezentanţii ANAF.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Reducerea TVA, o măsură de stânga sau de dreapta?"

În urma rezultatelor pozitive obţinute în economia românească, Guvernul a decis valorificarea acestui potenţial prin introducerea unor politici fiscale menite să impulsioneze consumatorul şi consumul.

Discuţiile privind reducerea TVA la anumite categorii de produse existau încă de la finalul anului precedent, având în vedere că luarea acestei măsuri este un angajament asumat de către Guvernul Ponta în faţa cetăţenilor. Această idee s-a consolidat în urma faptului că bugetul general consolidat a cunoscut un excedent în creştere semnificativă de la 2,3 miliarde de lei, după primele două luni ale acestui an, la 4,9 miliarde de lei la finele trimestrului întâi. În aceste circumstanţe, discuţia privind extinderea bazei de reducere a TVA era următorul lucru firesc de făcut, având în vedere că economia ne oferă, acum această posibilitate. Ideile efervescente ale opoziţiei pe seama acestui subiect, conform cărora iniţiativa reducerii TVA la toate produsele agroalimentare până la valoarea de 9% ar fi nesustenabilă şi nepotrivită în actualul context economic, nu fac decât să agite apele în mod inutil şi să demonstreze faptul că nici în prezent nu sunt capabili să recunoască un moment prielnic din punct de vedere economic.

România se număra printre ţările cu cel mai ridicat nivel al taxei pe valoarea adăugată din zona euro, în timp ce majoritatea ţărilor europene practică TVA diferenţiat la alimente, TVA zero sau aplică un TVA unitar redus. Un alt atribut al populaţiei române este acela că o mare pondere a veniturilor obţinute, circa 42%, sunt investite în produse alimentare. Măsura de reducere a TVA-ului, respectiv reducerea preţului la alimente, va genera creşterea puterii de cumpărare şi economisirea unei părţi a bugetului lunar ce poate fi investit în alte cheltuieli.

Indiferent de ideile pe care formatorii de opinie opozanţi ai acestei măsuri le lansează în spaţiul mediatic, această măsura este una aşteptată şi benefică pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Acest lucru este afirmat şi susţinut de diverşi agenţi economici care nu se sfiesc să prezinte în spaţiul public efectul ce va fi creat în urma operării acestei reduceri:

• protecţie socială, protejarea categoriilor vulnerabile împotriva sărăciei;
• diminuarea evaziunii fiscale din agricultură, comerţ şi industria alimentară;
• creşterea nivelului de trai, a consumului, a producţiei interne şi creşterea încasărilor bugetare prin sporirea consumului.

Cât despre indignarea opoziţiei cu privire la adoptarea de către un guvern de stânga a unor măsuri de dreapta, trebuie să le transmit următoarea specificaţie: reducerea TVA nu face parte dintr-o anumită doctrină politică, nu este nici de stânga şi nici de dreapta, ci este o politică economică modernă orientată către cetăţean.

Domnul Mircea Roşca:

"Serviciul Public Salvamont ar putea salva şi mai multe vieţi, Guvernul Ponta se opune"

Serviciul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 este un serviciu care salvează multe vieţi, fiind introdus la nivel european încă din anul 1991 printr-o decizie a Consiliului European. România s-a aliniat la cerinţele europene prin adoptarea mai multor acte normative începând cu anul 2002, când a fost adoptat primul act în acest domeniu - Legea nr. 398 din 14 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului României nr. 18/2002 cu privire la funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU). De atunci, cadrul legislativ în acest domeniu a fost modificat, iar astăzi sistemul de apeluri de urgenţă 112 este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă.

În urmă cu un an am iniţiat o propunere legislativă de completare a acestei legi, în sensul introducerii în rândul instituţiilor specializate de intervenţie a Serviciului Public Salvamont, care să fie alertat prin sistemul de apeluri de urgenţă 112.

Am considerat că asigurarea unui serviciu de urgenţă eficient şi funcţional este în interesul tuturor cetăţenilor, iar cooptarea serviciului de salvamont în acest sistem naţional de alertare constituie o îmbunătăţire a cadrului actual de reglementare.

Atât prin punctul său de vedere, cât şi la dezbaterea în fond din cele două comisii, de industrii şi tehnologia informaţiilor, Guvernul nu a susţinut această propunere, iar prin votul majorităţii PSD a ales să o respingă.

Această abordare a Guvernului de a respinge pe bandă rulantă iniţiative ale parlamentarilor din opoziţie, fără a încerca identificarea unei soluţii pentru a face aplicabilă propunerea, este nejustificată şi reprezintă un comportament neprofesionist din partea executivului, în raport cu o problematică atât de importantă. Aş fi putut accepta faptul că proiectul de lege este unul perfectibil şi aş fi fost deschis la o colaborare în sensul identificării unei soluţii legislative comune care să îmbunătăţească forma şi fondul problemei, dar nu pot accepta opacitatea Guvernului care a ales să dea un punct de vedere negativ acestei propuneri şi să închidă această dezbatere fără să ofere soluţii de rezolvare.

Nu voi abandona această temă pentru că argumentele în favoarea respingerii prezentate în faţa comisiei de industrii de către domnul General Marcel Opriş nu sunt solide. Astfel, prin vocea domnului general a fost contestată capacitatea de reacţie a serviciului salvamont, faptul că nu deţine resursele logistice şi de personal necesare unei instituţii specializată în intervenţii, cum sunt ele definite prin lege.

Aş dori să contrazic, în acest punct, opinia reprezentaţilor Guvernului, pentru că problema nu este legată de expertiza şi capacitatea acestui serviciu de a face faţă provocărilor unei acţiuni de salvare în munţi, problema este legată de statutul acestui serviciu şi faptul că el este reglementat doar printr-o hotărâre de Guvern.

Ceea ce reproşez Guvernului Ponta este faptul că menţine Salvamontul într-o zonă gri, nedefinită şi nu este preocupat în mod real să-l transforme într-o structură puternică, finanţată corespunzător. Toţi aceşti oameni care deservesc serviciul de salvamont şi-au câştigat renumele şi respectul populaţiei prin succesul nenumăratelor acţiuni de salvare de vieţi în munţi, dar se pare că Guvernul României nu le recunoaşte încă valoarea.

Este nevoie de voinţă politică şi solicit Guvernului să demareze consultările şi procedurile necesare pentru elaborarea unei legi privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Public Salvamont al cărui statut trebuie urgent reglementat printr-un act normativ cu forţă juridică superioară unei hotărâri de Guvern.

Domnul Mircia Muntean:

"Preşedintele nostru aşteaptă minuni doar de la Guvern"

Preşedintele Klaus Iohannis mai tot timpul tace mâlc. Încă de la începutul mandatului său ne-a transmis nouă, tuturor românilor, prin fosta sa purtătoare de cuvânt, şi nu direct, că are nevoie de o lună de graţie după preluarea atribuţiilor. Toată lumea a fost de acord. Apoi ni s-a comunicat că o sută de zile sunt prea puţine pentru evaluări şi pentru primele concluzii ale unor strategii ulterioare. Şi a fost lăsat în pace şi le-a exploatat în linişte. După ceva vreme, din nou am fost informaţi că preşedintele nostru are un alt stil de a face politică decât antecesorii săi, mai calm, mai aşezat, mai puţin brutal. Mulţi au tradus această aşa-zisă înclinaţie către manifestări pacifiste prin noi sincope comunicaţionale ale domnului Iohannis. De asemenea, o astfel de strategie politică lasă de înţeles că şeful statului mai are nevoie de timp pentru a-şi intra în pâine, iar cele trei vacanţe în doar patru luni de mandat confirmă o parte din aprecierile critice la adresa preşedintelui.

Însă ştiu că pe românul de rând, cel care i-a dat votul lui Iohannis din toată inima şi cu toată speranţa, în defavoarea premierului Victor Ponta, nu-l interesează deloc stilul de a face politică al preşedintelui şi nici de câtă linişte are nevoie acesta. Ceea ce îi preocupă pe români, indiferent de stil, este ca acţiunile sale să aibă urmări, şi, dacă se poate, urmări benefice. Să stopeze abuzuri reale sau potenţiale ale unor instituţii, să corijeze legi nedrepte, să iniţieze reforme pe care să le urmărească până la implementare, nu să le enunţe şi să le lase apoi pradă uitării. Astfel de exerciţii politicianiste le-a mai făcut şi preşedintele Emil Constantinescu, despre numele căruia mulţi români abia îşi mai amintesc, deşi a ţinut frâiele României, cel puţin din punct de vedere constituţional, vreme de patru ani.

Văzut strict prin ochii românului de pe stradă, preşedintele Klaus Iohannis vrea să lase tot greul pe umerii premierului Victor Ponta şi al cabinetului său de miniştri, uitând că recent, în noiembrie 2014, se angaja în faţa tuturor cu "România lucrului bine făcut". Stau şi constat că "România lucrului bine făcut" este tot cea a Guvernului Ponta şi atât, iar aprecierile mele pot fi uşor probate chiar de afirmaţiile preşedintelui, care, după cea de-a treia rundă de consultări de la preluarea mandatului cu partidele politice, şi-a început discursul cu ideea că, în ţara asta, lucrurile au început să se mişte în direcţia bună, deşi el a stat mai mult prin concedii.

Despre neînţelegerile privind modificarea Constituţiei şi a calendarului acesteia, preşedintele doar a îndemnat partidele "să se pună un pic mai bine de acord", fără să facă însă vreo sugestie ori să vină cu o soluţie conciliantă. Acest tip de dialog mult prea succint, ca să nu-l numesc de-a dreptul zgârcit, lasă senzaţia că România e guvernată doar de cabinetul Ponta, iar preşedintele s-a făcut singur, după propria sa voinţă, nevăzut. Poate că e bine ca preşedintele să nu fie atât de vocal pe cât a fost predecesorul său de la Cotroceni, însă Iohannis ne demonstrează că nu îşi respectă promisiunile făcute în recenta campanie electorală, iar poporul român ar fi jignit dacă cineva şi-ar permite să-l acuze că ar avea o memorie atât de scurtă.

Refuzurile repetate ale lui Klaus Iohannis de a sta de vorbă, direct sau indirect, cu poporul sunt greşeli fatale, care pun pe tapet riscul ca acesta să nu-şi termine nici măcar primul mandat, să nu mai vorbim de încă un mandat, despre care ne tot anunţă preşedintele că şi-l doreşte. În zilele noastre, oamenii nu mai acceptă politicieni care nu stau de vorbă cu naţiunea, indiferent de funcţiile pe care aceştia le ocupă în stat. Am fost deschis întotdeauna dialogului cu electoratul şi o fac în continuare. Este o legătură necesară şi constructivă fără de care politicianul nu-şi poate duce la îndeplinire îndatoririle mandatului său cu care a fost învestit de electorat.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Să lăsăm instituţiile statului să lucreze!"

A devenit deja o isterie naţională obiceiul defectuos şi nefondat al atacării instituţiilor reprezentative ale statului. Din păcate, democraţia poate fi greşit înţeleasă, şi cam acest lucru se întâmplă deseori în România. Spre exemplu, am observat în ultimele zile seria de atacuri lansate de fostul preşedinte Traian Băsescu la adresa justiţiei. Mi se pare că fostul preşedinte uită prea repede că nu vorbeşte în numele cetăţeanului Traian Băsescu, ci în numele celui care a însemnat zece ani instituţia prezidenţială a României. Ieşirile Domniei Sale de acum nu sunt altceva decât o gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale regimului democratic din România. Trecând peste litera Constituţiei, aşa cum ne-a tot obişnuit de-a lungul mandatului său de "jucător", fostul preşedintele se erijează mai nou într-un fel de diriginte care îşi permite, nu ştiu din ce calitate, să îşi dea cu părerea despre tot şi toate şi să pună presiune pe acţiunile puterii judecătoreşti. El crede că deţine adevărul absolut, din moment ce indică nonşalant ce sentinţe trebuie date, când şi în ce context, cine este vinovat şi cine nu.

Traian Băsescu a trecut acum de la statutul de preşedinte-jucător la cel de ex-preşedinte-judecător, ceea ce nu constituie o atitudine demnă de un fost şef de stat. Instituţiile statului trebuie lăsate să îşi facă datoria, să lucreze, cu atât mai mult atunci când ne referim la justiţie. Nu ne putem transforma cu toţii în stăpâni ai ţării, nu putem transforma România într-o moşie proprie. Trebuie să încetăm să cultivăm răul la scară naţională, să nu mai găsim în orice doar motive de insatisfacţie. Astfel de acţiuni de permanentă contestare nu fac altceva decât să producă dezechilibre atât în instituţiile atacate, cât şi în rândul percepţiei românilor referitoare la buna funcţionare a statului, în general.

Sunt de părere că puterea judecătorească îşi respectă independenţa şi acţionează în respectul şi supunerea faţă de lege. Societatea românească şi statul de drept din România, atacate pe diferite flancuri şi cu tendinţe vădit dictatoriale, au în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă. Este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii din sistem învestiţi cu această responsabilitate, să reziste şi să îşi facă datoria în mod corect şi onest faţă de toţi cetăţenii acestei ţări.

Consider că avem nevoie de luciditate, calm şi o viziune constructivă. Nu putem să contribuim la dezvoltarea şi modernizarea României într-un permanent climat de scandal, de ură, de învrăjbire, trebuie să analizăm riguros şi nepărtinitor toate situaţiile care impun o luare de poziţie publică exclusiv negativă, lansată strict pentru a da apă la moară cârcotaşilor. În acest context, cu cât vom fi mai analitici în a examina potenţialele subiecte de scandal, cu atât vom putea să discernem cât mai bine ceea ce trebuie să facem şi să eliminăm astfel tendinţele de manifestare a răului absolut.

Domnul Niculae Mircovici:

"Moartea care dă viaţă"

În contextul necesităţii creşterii performanţei sistemului românesc de sănătate şi pentru a marca importanţa conştientizării de către populaţie a fenomenului transplantului în scop terapeutic şi a donării de organe de la donatori aflaţi în moarte cerebrală şi de la donatori vii, am participat, la Sofia, la turneul internaţional organizat de Societatea transplantaţilor din Bulgaria, acţiune organizata sub patronajul premierului Boiko Borisov.

Un eveniment deosebit de impresionant datorat somităţilor prezente. Ce poate fi mai emoţionant decât să vezi pe terenul de fotbal mari chirurgi ai lumii, somităţi în transplantul cardiac, hepatic, renal, ortopedic, ocular etc., printre care îl menţionez cu mare bucurie pe ilustrul chirurg transplantolog dr. Vlad Braşoveanu, elevul destoinic al titanului profesor Irinel Popescu, de altfel şi căpitanul reprezentativei României, pe dr. Nica Andrei de la Agenţia Naţională de transplant, medicul echipei, pe prof. Valeriu loniţă, arbitru FIFA, reprezentant al FRF, conducătorul tehnic al echipei, pe domnul Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei transplantaţilor din România, alături de jucători cu transplant de cord, de ficat, de rinichi, transplant osos sau de cornee, precum şi de jucători care şi-au donat un rinichi sau un lob de ficat.

A fost o bucurie imensă să reprezint Parlamentul României şi mai ales să înţeleg ce înseamnă lupta medicilor pentru a face minuni, precum şi faptul că donarea de organe înseamnă moartea care dă viaţă. Anul viitor va avea loc şi în România acest eveniment şi este necesară o implicarea a multor cadre medicale din domeniu, a donatorilor vii şi a persoanelor transplantate, dar în primul rând a Parlamentului, a Federaţiei Române de Fotbal, a marilor personalităţi din sport etc.

Echipa de fotbal a României a învins în toate meciurile, dar de câştigat au câştigat toţi, participanţi şi spectatori, şi mai ales poporul român, care se poate bucura de serviciile echipelor minunate de medici care dau dimensiunea şcolii româneşti de medicină şi care, încă o dată, prin rezultate, atrage atenţia asupra necesităţii unei mai mari aplecări asupra nevoilor acestui domeniu.

Transplantologia, în România, în domeniul ficatului a cunoscut o dezvoltare fulminantă în ultimii ani, mai ales cu ajutorul domnului prof. Irinel Popescu, care a introdus transplantul de ficat ca metodă terapeutică în România, iar acesta a trecut de la etapa de pionierat la stadiul de procedeu de rutină, începând din aprilie 2000, când a avut loc primul transplant hepatic cu supravieţuirea bolnavului, a efectuat primul transplant combinat de ficat şi pancreas, primul transplant combinat de ficat şi insule pancreatice şi primele transplanturi de celule stem pentru afecţiuni ale ficatului, a contribuit la alcătuirea legislaţiei de transplant, pornind de la legea veche, Legea nr. 2/1998, căreia i s-au adăugat o serie de modificări, precum şi directive ale Consiliului European. De asemenea, a organizat prelevări de organe la nivel naţional, a coordonat alocarea organelor, a stabilit parteneriate internaţionale. Toate aceste eforturi s-au finalizat prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant în anul 2005.

Aceleaşi lucruri remarcabile se pot spune despre profesorul Ioanel Sinescu şi transplantologia renală, despre profesorul Şerban Brădişteanu şi transplantul cardiac, despre profesorul Dan Grecu şi transplantul de os, Mihai Lucan şi transplantul de pancreas, Mircea Olteanu şi tranplantul de cornee etc.

Toate eforturile acestor personalităţi ar trebui însoţite de o susţinere intensă din partea autorităţilor şi a celorlalte instituţii, cum ar fi biserica, ce au puterea de a influenţa mase de oameni. Aceste instituţii ar trebui să aibă rolul de a creşte conştientizarea populaţiei asupra donărilor de organe.

În contextul în care foarte mulţi medici de o calitate excepţională din România sunt atraşi de mirajul mediului performant, a dotărilor din alte state şi, de ce să nu fim sinceri, a câştigului material, reiterez o idee mai veche a mea, şi anume aceea că dacă alte ţări sunt capabile să producă diferite obiecte fizice de care ne folosim zi de zi, ţara noastră ar putea "produce" medici din alte ţări şi nu numai de a exporta medici din care să putem obţine atât profituri materiale, cât şi aprecieri pe plan internaţional.

Închei cu ideea ca "lucrurile bune să devină conduita noastră, modul nostru de viaţă". Acest lucru se poate doar printr-o încercare de schimbare a mentalităţii noastre, a atitudinii, dar la care să participe toate puterile din stat, clasa politică şi societatea civilă.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Fermierii, la mila ploii"

Agricultura, un sector care contribuie cu 6-7% la produsul intern brut al României, pierde an de an pe mâna guvernanţilor. România deţine aproape 10 milioane de hectare arabile. Nu se cultivă tot, este adevărat, dar am reuşit ca anul trecut să ne situăm pe locul II la producţia de porumb, pe locul V la producţia de grâu şi pe primul loc la cea de floarea-soarelui. Cum am reuşit? Am avut parte de o vreme prielnică pentru agricultură, pentru că România, odată "grânarul Europei", a ajuns la mâna ploii şi bineînţeles a guvernanţilor sau a băncilor care nu acordă împrumuturi pentru un domeniu considerat a fi cu risc.

Am avut în ultimii ani producţii record. Dar la ce ne ajută dacă nu există o constantă şi dacă în continuare nu ştim să fructificăm? În continuare importăm aproximativ 70% dintre alimentele consumate, în continuare nu există un sistem integrat de producţie şi desfacere, iar lipsa sistemului de irigaţii va face ca în anii secetoşi să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru ploi pentru a avea producţie.

În 2012 erau irigate aproximativ 120.000 ha din cele aproape 10 milioane. În anii ’90 exista un sistem de irigare cu o capacitate de 3 milioane de ha udate. Ca multe alte lucruri din România şi acest sistem a fost devalizat de acei devoratori de fier vechi, iar în schimb, bineînţeles, nu s-a pus nimic. De perdele forestiere nici nu se mai pune vorba, au dispărut de mult. Sute de mii de ha de teren arabil sunt inundate la prima ploaie căzută din abundenţă.

Problema irigaţiilor, a perdelelor forestiere şi a altor sisteme de modernizare a domeniului ar fi putut fi rezolvată cu ajutorul fondurilor europene, dar, în bunul stil românesc, ori nu suntem capabili să le atragem, ori cine reuşeşte se trezeşte lăsat baltă de un stat incapabil de a stimula investiţiile şi productivitatea. Aşa se face că, potrivit unui raport al Curţii Europene de Conturi, ţara noastră a pierdut 700 de milioane de euro, bani aprobaţi deja de Comisia Europeană pentru proiecte, dar pentru care fermierii nu au reuşit să obţină cofinanţare. Investiţii care s-au dus pe apa sâmbetei pentru că băncile nu se riscă să dea împrumuturi, iar sistemul de garanţii de stat nu a funcţionat. Banii care ar fi trebuit daţi spre garanţie au fost ţinuţi în conturi, aşa că statul a preferat să câştige 50 de milioane de euro din dobânzi şi să piardă alte sute de milioane cuantificaţi în locuri de muncă, modernizare şi productivitate crescută.

Agricultura ar putea reprezenta un motor al economiei dacă am fi conştienţi de asta şi dacă am şti cum să profităm de faptul că avem unul dintre cele mai roditoare terenuri din Europa. Din păcate însă ne aflăm în aceeaşi perioadă de letargie şi stagnare din care nu mai reuşim să ieşim de mai bine de 25 de ani.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Pensii neruşinate pentru demnitari neobrăzaţi"

Eu sunt unul dintre deputaţii care au iniţiat şi susţinut Legea pentru întregirea pensiilor personalului navigant şi militar, şi mă număr printre cei care vor vota da pentru proiectul de lege prin care se vor repara nedreptăţile salariale făcute funcţionarilor parlamentari, grefierilor, dar şi deputaţilor şi senatorilor.

Ştiu că această din urmă afirmaţie sună "scandalos", dar nu acesta este de fapt adevărul situaţiei. Nu sunt de acord cu discriminările la care diferitele categorii de personal sunt supuse, având în vedere faptul că tuturor, în mod nediferenţiat, li s-au redus pensiile în anul 2010. Dacă iniţiem aceste demersuri reparatorii consider că ar fi echitabil ca toţi cei nedreptăţiţi să fie repuşi în drepturi.

Sunt conştient şi de faptul că în spaţiul mediatic este considerat un gest de ipocrizie pentru ca un demnitar public să îşi apere drepturile sau chiar să solicite o răsplată financiară pentru anii în care a muncit, cum ar fi o pensie, însă voi merge până într-acolo încât să afirm că acest drept constituţional şi democratic ni se aplică şi nouă, deputaţilor şi senatorilor.

Demnitarul public, persoana aleasă de către oameni, este "angajatul" căruia îi refuzăm acest minim drept, cu atribuţii dintre cele mai complexe pe plan atât intern, cât şi extern şi cu responsabilităţi multiple în tratarea cărora trebuie să acţioneze cu imparţialitate, justeţe şi independenţă. Mai mult, demnitarul public nu va ocupa altă funcţie de autoritate publică şi nu va întreprinde activităţi comerciale, pentru a nu interfera cu misiunea sa de reprezentare a cetăţenilor în forul legislativ de putere. Dincolo de aceste condiţii şi dincolo de această misiune, nu îl aşteaptă nimic, pentru că a primi o pensie la sfârşitul mandatelor este considerat a fi o dovadă de obrăznicie. 4, 8 sau 12 ani să lucrezi într-o instituţie care este baza democraţiei în statul de drept, să lucrezi just şi motivat fără să poţi fi influenţat, adică să fii independent şi demn, iar pentru acest lucru să primeşti puţin peste 1.000 de euro pe lună, bani care nu sunt consideraţi salariu şi perioada nu se consideră vechime în muncă nici măcar pentru încadrarea de bază.

Această indignare generală urmată de discuţii aprinse pe seama acestui subiect este unul dintr-un lung şir de demersuri ce au ca scop discreditarea Parlamentului, a parlamentarilor şi distrugerea încrederii oamenilor în democraţie şi în reprezentarea politică.

Nu vreau să trăiesc într-o ţară în care Parlamentul să fie slab şi luat în derâdere. Dacă e aşa, atunci să continuăm să luăm în derâdere şi celelalte instituţii. De ce să ne oprim aici? De ce nu şi instituţia prezidenţială sau justiţia? Acolo nu sunt salarii "nesimţite" şi indemnizaţii şi pensii speciale? Punctul de plecare al democraţiei într-un stat nu este Parlamentul? Care altă instituţie se mai constituie prin vot direct al cetăţeanului o dată la 4 ani? Ce fel de parlamentari vrem să avem dacă le interzicem orice activitate economică şi îi plătim cu o sumă mai mică decât a unui directoraş de bancă? Ce încredere avem că acei oameni îşi vor păstra integritatea şi demnitatea pe întregul mandat şi ne vor reprezenta cu cinste?

"Parlamentarii cer pensii neruşinate", afirmă diferitele personalităţi din spaţiul public, însă ceea ce omit să prezinte publicului larg este succinta comparaţie între solicitările demnitarilor şi salariile oferite directorilor unor instituţii de stat, după cum urmează:

• Directorul general CNADNR - salariu de 15.500 lei/lună, 186.738 lei/an;
• Directorul adjunct în departamentul economic CNADNR- 14.000 lei/lună, 160.764/an;
• Fostul director general ROMATSA - salariu 56.800lei/lună;
• Director operaţional ROMATSA - venit 633.055 lei/an;
• Preşedintele Consiliului Concurenţei - venit 143.369 lei/an;
• Şef ANAF - salariu de peste 43.800 lei/lună, peste 525.000lei/an;
• Director general al Fondului de Garantare a Drepturilor în Sistemul de Pensii Private - salariu 17.000 lei/lună;
• Director general FGDSPP- salariu 15.500 lei/lună;
• Director general Transgaz - salariu 22.000 lei/lună.

Pensiile neruşinate solicitate de către deputaţi şi senatori nici măcar nu intră în acest clasament al beneficiilor materiale oferite de statul român unor angajaţi care poate îşi merită fiecare bănuţ, sau poate că nu au excelat în niciun fel în funcţia primită.

Astfel, dacă eu ar trebui să îmi reevaluez poziţia de susţinere a acestei iniţiative legislative prin care se reglementează ca parlamentarul să primească o pensie lunară de 1.200 de lei pentru un an de mandat şi maxim 3.600 de lei pentru trei mandate, îi invit pe opozanţi să cugete asupra următoarei întrebări: de ce să nu scoatem din cadrul legal pensiile tuturor celor care au ocupat funcţii publice?

Încet şi sigur, în ultimii 25 de ani s-a urmărit defăimarea actorilor politici într-o astfel de manieră încât însăşi funcţia de demnitar public să fie umplută de goliciune şi lipsită de semnificaţie. Aceşti formatori de opinie anonimi au instituit, precum un virus, în accepţiunea generală faptul că demnitatea publică este o funcţie ce nu merită respect, iar Parlamentul României este sursa răului.

Ceea ce aceşti lideri de opinie nu înţeleg, în goana lor după senzaţional, este faptul că discreditarea Parlamentului va avea un efect pe termen lung mult mai grav şi mai dăunător decât realizează, şi acesta este preţul plătit pentru o audienţă de câteva săptămâni.

Domnul Radu Babuş:

"Bucureşti - Capitală europeană"

La data de 27 martie 2014, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat Hotărârea pentru aprobarea depunerii candidaturii a Municipiului Bucureşti în vederea depunerii candidaturii la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.

Programul "Capitală culturală europeană" a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai culturii din Uniunea Europeană în 1985 cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 40 de oraşe au deţinut acest titlu. În anul 2021 exista oportunitatea ca municipiul Bucureşti să poată fi ales drept Capitala culturală europeană. Competiţia naţională pentru alegerea oraşului ce va reprezenta România se deschide în 2015. Au anunţat deja intenţia de a participa la această competiţie oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad. Unele dintre ele au început deja primele pregătiri. Următoarea şansă a României de a avea o Capitală culturală europeană va fi abia peste alţi 15 ani. Acest titlu poate fi împărţit între două oraşe.

Conform studiilor realizate cu privire la dezvoltarea oraşelor care au fost capitale culturale europene, printre beneficii se numără creşterea turismului în medie cu 12 procente în anul respectiv, a venitului regional prin proiectele culturale desfăşurate, a venitului oraşului, precum şi relansarea imaginii acestuia. Alte beneficii sunt reprezentate de refacerea infrastructurii culturale, prin faptul că spaţiile culturale noi şi cele renovate rămân parte din infrastructura oraşului, şi de îmbunătăţirea cooperării între cetăţeni şi autorităţi.

Evenimentul "Capitală culturală europeană" este considerat a fi capabil să modifice vizibil viaţa unui oraş şi să îi marcheze viitorul. Astfel, procesul de accedere la titlul de Capitală Culturală Europeană începe cu 6 ani înainte şi presupune schimbări semnificative ale oraşului la nivel de imagine şi infrastructură în sectorul cultural. Misiunea strategiei culturale a municipiului Bucureşti este aceea de a promova cultura drept motor ce poate genera o dezvoltare economică durabilă şi care poate conduce la coeziune socială, desfiinţându-se în felul acesta preconcepţia că activităţile culturale sunt consumatoare de fonduri. Conform studiilor realizate cu privire la dezvoltarea oraşelor care au obţinut titlul de Capitală culturală europeană, acestea beneficiază de o serie de avantaje extrem de importante pentru viaţa şi prosperitatea oricărui spaţiu urban, ca de pildă: creşterea turismului; creşterea venitului regional; creşterea venitului oraşului; relansarea imaginii oraşului; refacerea infrastructurii culturale; coeziunea socială; cooperarea cetăţeni-autorităţi; solidaritatea reprezentanţilor politici ai oraşului.

Astfel, se va elabora Strategia culturală a municipiului Bucureşti pentru perioada 2015-2025, cu scopul depunerii candidaturii la titlul de Capitală europeană culturală în anul 2021.

Domnul Radu Zlati:

"Procurorii finului spală obrajii naşului"

La data de 06 aprilie 2015, un procuror din cadrul Parchetului General a dispus clasarea cauzei în Dosarul nr. 46/P/2015, care avea ca obiect plângerea penală formulată la adresa premierului Victor-Viorel Ponta pe motiv că acesta nu a organizat la termenul legal alegeri pentru conducerea Consiliului Judeţean Cluj.

Adică trei zile mai târziu, după ce un judecător a hotărât, în aceeaşi speţă şi plecând de la aceleaşi fapte şi de la aceeaşi legislaţie, să-l oblige pe Victor Ponta să respecte legile României, un procuror decide să îl spele de păcate pe premierul născut dintr-o speranţă numită USL şi, luând în considerare doar criteriul asigurării suportului financiar al campaniei pentru alegerea unui nou preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, ignoră faptul că, amânând sine die respectivele alegeri, Guvernul şi prim-ministrul încalcă flagrant legea. Desigur, ceea ce poate face un judecător, a cărui independenţă este consfinţită prin Constituţie, nu este la îndemâna unui procuror al cărui statut stă, la urma urmei, în pixul mai marilor săi ierarhici. Cu ce rezultat?

Avem în momentul de faţă 26 de mandate de primar vacante, şase mandate de parlamentar şi trei mandate de preşedinte de consiliu judeţean, la care se adaugă două consilii locale dizolvate - pentru toate acestea Guvernul PSD nu organizează alegeri parţiale anticipate. Nu le organizează temându-se că la urne se va vedea în mod clar, dincolo de orice îndoială, că electoratul român respinge guvernarea unui partid şi a unui premier care au dus duplicitatea la rangul de politică de stat.

Între timp, procurorii aflaţi, de mai aproape sau de mai departe, la mâna domnului Cazanciuc fac curat în cazierul primului-ministru şi clasează un dosar în care vinovăţia acestuia pare mai evidentă decât asemănarea dintre un text şi varianta sa copy-paste. Şi cum legătura de rudenie dintre premierul Ponta şi ministrul justiţiei Cazanciuc este de notorietate publică, nu pot decât să trag concluzia că procurorii finului spală obrazul pătat al naşului. Curat murdar, coane Ponta!

Doamna Raluca Ispir:

Partidul Naţional Liberal a fost întotdeauna, pe parcursul îndelungatei sale existenţe politice, un promotor şi un susţinător al dezvoltării permanente a individului şi a societăţii. Din acest punct de vedere, din motive de constrângere ale sistemului comunist şi, după revoluţie, din cauza lipsei finanţării şi a interesului, educaţia şi formarea profesională continuă a cetăţenilor români, după ce aceştia îşi duc la bun sfârşit şcolarizarea obligatorie, a cunoscut un regres. Astfel, conform datelor europene, participarea adulţilor la învăţare pe parcursul întregii vieţi reprezintă pentru România, încă, o realitate neglijată. Mai puţin de 2% dintre angajaţi participă la un proces de formare continuă, în comparaţie cu 10% în UE (valoarea indicatorului înregistrând o creştere mică, insuficientă, de la 1,3% în 2007 la 1,6% în 2011).

Drept urmare, PNL propune o serie de soluţii pentru îmbunătăţirea acestui indicator. Sunt vizate, astfel, încurajarea prin pârghii fiscale şi nonfiscale a participării la formarea profesională continuă a persoanelor cu nivel redus de educaţie şi calificare profesională, a celor care lucrează în companii mici cu sub 10 angajaţi, a celor cu vârste de peste 40 de ani, care locuiesc în mediul rural şi mai ales a femeilor. Având în vedere că trăim într-o societate în care accesul liber la cunoaştere este vital, considerăm că organismele de resort ar trebui să aibă permanent în vedere informarea corectă şi completă a populaţiei cu privire la ofertele de formare. Promovarea accesului la internet şi la activităţi culturale, mai ales în mediul rural şi în zonele/comunităţile dezavantajate este o altă pârghie prin care se poate da acces la aceste informări. De asemenea, considerăm utilă gândirea unui set de măsuri pentru acordarea de stimulente financiare pentru individ, dar şi pentru angajator, altfel încât angajaţii să aibă acces la programe de formare profesională.

Alte soluţii propuse de PNL sunt creşterea flexibilităţii rutelor de formare, pentru a se adapta nevoilor beneficiarilor concreţi, profesionalizarea practicienilor, cu rute flexibile de acces şi progres în carieră, precum şi un sistem adecvat de formare continuă a personalului care activează în acest domeniu. În acest sens, se impune şi diversificarea rolurilor personalului din educaţia şi formarea profesională a adulţilor, prin noi roluri precum facilitatori online, mentori, coach, consilieri de carieră, evaluatori de competenţe, designeri de formare etc.

Doamna Raluca Surdu:

Problema învăţământului românesc a fost, în ultimii 25 de ani, deseori adusă în prim-planul discuţiilor la nivel guvernamental. S-au încercat nenumărate reforme şi s-au perindat zeci de miniştri care au încercat să îşi lase amprenta asupra unui domeniu în permanenţă slab finanţat. Partidul Naţional Liberal consideră că este necesară o reformă profundă a politicii în educaţie, începând cu activarea unor resurse de gândire noi, existente în sistem şi încă neutilizate în mod real.

Educaţia nu se poate face fără finanţare. Este motivul pentru care PNL şi-a propus un obiectiv de creştere a finanţării educaţiei prin alocarea progresivă a resurselor până la atingerea a 6% din PIB. Poate părea un ţel dificil de atins, dar trebuie să avem în vedere faptul că această creştere a fondurilor alocate are inclusiv o justificare socială, structurată pe două componente.

În primul rând se urmăreşte reducerea abandonului şcolar în condiţiile în care scopul final al actului educaţional este asigurarea unei bunăstări individuale, iar în al doilea rând trebuie să ţinem seama de faptul că nu se poate face învăţământ de calitate cu profesori prost plătiţi. Drept urmare, se impun investiţii direcţionate în primul rând către resursa umană şi în infrastructură. Recrutarea, în baza unor standarde de selecţie foarte riguroase şi exhaustive, a celor mai buni absolvenţi de studii superioare, pentru a deveni profesori, implică o finanţare reală a acestei profesii. În egală măsură, colaborarea dintre profesor şi elev/student impune o infrastructură care să susţină un proces continuu de educare.

În acelaşi timp, tot în programul de guvernare pe termen lung, PNL şi-a propus ca reţeaua şcolară să fie redimensionată în funcţie de nevoile reale ale comunităţii pe care o deserveşte. Astfel, se permite reducerea numărului de elevi la clasă la un nivel optim, condiţie importantă în procesul de educaţie, în relaţia profesor-elev, şi introducerea sistemului "şcoala după şcoală", care favorizează continuarea studiului sub îndrumarea directă a profesorului şi organizarea de activităţi de dezvoltare personală a copilului. Câştigarea încrederii în procesul educaţional impune fără întârziere o "revoluţie a învăţării" care să stea la baza unui nou curriculum care să favorizeze construcţia cunoaşterii. Învăţământul preuniversitar este cheia unei educaţii de calitate pe termen lung. Fundaţia învăţământului universitar, poate chiar a învăţării pe tot parcursul vieţii, este învăţământul preuniversitar. Cele două sisteme nu mai pot fi tratate separat de vreme ce realitatea ne arată că elevii şi studenţii - beneficiarii principali ai actului educaţional - nu sunt convinşi de importanţa studiilor pe care le urmează.

Alături de colegii mei liberali, consider că educaţia reprezintă unul dintre cele mai importante bunuri publice pe care orice Guvern are datoria de a-l pune la dispoziţia societăţii. Pe de altă parte, meseria de profesor poate fi considerată între primele clasificate în categoria profesiilor de sacrificiu în care se califică şi cele de medic, poliţist, magistrat, şi nu numai. Pornind de la această dublă realitate publică, dar şi privată şi ţinând seama de starea de fapt în care se află educaţia din România de astăzi, este necesară reconectarea sistemului de învăţământ la cerinţele societăţii româneşti în context european şi global.

Doamna Raluca Turcan:

"Fotografia lui Victor Ponta cu Preşedintele Iohannis arată cât de ipocrită a fost colaborarea premierului cu preşedintele din ultimele luni"

După ce a pierdut alegerile, luni de zile Victor Ponta s-a pitit în spatele colaborării instituţionale cu Preşedintele Iohannis pentru interesul naţional.

Victor Ponta îl jigneşte pe Klaus Iohannis pentru că alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte este o rană pe orgoliul lui supradimensionat.

Premierul îşi arată acum mentalitatea de laş care, după ce a fost înfrânt usturător la vot direct, se îmbăţoşează pe la colţuri: jigneşte, râde de cătuşe, minte. Pentru un premier cu aşa de mulţi apropiaţi în rândul cărora se aude atât de des sunetul de cătuşe, Victor Ponta chiar nu ar trebui să vorbească de cătuşe. Victor Ponta a trădat, rând pe rând, colaborarea cu Traian Băsescu, cu Crin Antonescu, cu Klaus Iohannis. Pentru a trăda, Victor Ponta nu are nevoie să fie în USL sau PSD, Victor Ponta trădează pentru că aşa este natura lui.

Pe oameni ca Victor Ponta, din păcate, cicatricele nu îi fac mai înţelepţi, ci mai răi. Problema României nu este cu omul Victor Ponta, ci cu premierul Victor Ponta. Cinismul cu care îl jigneşte pe Klaus Iohannis, cu care pretinde că colaborează, este la fel cu cinismul cu care reduce populist impozitele, deşi ştie că va arunca în aer bugetul.

Problema lui Victor Ponta nu este că nu înţelege ce face, ci că nu îi pasă ce face şi face orice pentru a rămâne la puterea pe care a pierdut-o prin vot acum 5 luni.

Modificările la Codul fiscal sunt emblema cinismului şi a nepăsării unui politician care acoperă acuzaţiile de corupţie ale apropiaţilor săi cu măsuri fiscale populiste care vor destabiliza bugetul.

Doamna Raluca Turcan:

"PNL cere majorităţii PSD să repare discriminarea generată de decontarea parţială a transportului elevilor"

Proiectul de Lege privind renunţarea la plafonarea abonamentelor elevilor navetişti ajunge astăzi la Comisia de buget, finanţe şi bănci, după ce Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de Ecaterina Andronescu, a menţinut această discriminare a elevilor din mediul rural. PSD a dat un alt îndemn ruşinos la încălcarea Constituţiei! Este vorba despre o încurajare a discriminării elevilor care merg la o şcoală situată la o distanţă mare de casă.

Fac apel la senatorii din Comisia de buget, finanţe şi bănci să respingă această plafonare profund discriminatorie!

Conform Legii educaţiei naţionale, dar şi prevederilor Constituţiei, fiecare cetăţean are drepturi egale la învăţătură, iar statul este obligat să asigure accesul nediscriminatoriu la educaţie. Nicăieri în Constituţie sau Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu scrie că abonamentul necesar pentru a ajunge la şcoală se poate deconta parţial!

În acest moment, abandonul şcolar în România este la o cifră de avarie - 17,5%, iar 20% dintre elevi nu-şi continuă studiile liceale din motive financiare. Guvernul trebuie să ţină cont de faptul că din 2020 liceul va fi obligatoriu prin lege, iar unul din cinci elevi nu-şi permite să plătească nici măcar costurile de transport.

În ultimii doi ani, Guvernul PSD nu a decontat restanţele înregistrate la naveta şcolară, iar în acest moment sunt peste 138.000 de elevi care fac naveta zilnic, iar suma decontată de stat este de cele mai multe ori la jumătatea cheltuielii reale sau chiar mai puţin. În această situaţie sunt elevii din judeţe precum: Alba, Arad, Argeş, Caraş-Severin, Prahova, Brăila, Constanţa, Galaţi, Dâmboviţa, Mehedinţi, Satu Mare, Dolj, Mureş, Vâlcea, Giurgiu. La şcolile din judeţele Cluj şi Timiş elevii navetişti au primit înapoi doar 70% din costul navetei.

PNL cere majorităţii PSD să repare discriminarea generată de decontarea parţială a transportului elevilor.

PNL solicită senatorilor şi deputaţilor să susţină echitatea în sistemul de educaţie, să repare discriminarea elevilor care provin din mediul rural.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"De Ziua Internaţională a Cărţii"

Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor a fost un bun prilej pentru români, oameni obişnuiţi, persoane publice, inclusiv politicieni sau autorităţi ale statului, să-şi exprime dragostea faţă de carte, faţă de lectură, faţă de cei care scriu. Ani de-a rândul, de la catedră sau de la microfonul Camerei Deputaţilor, în faţa studenţilor mei, în cărţi şi articole, inclusiv pe blog sau Facebook, am pledat pentru puterea cărţii în viaţa fiecăruia dintre noi, pentru rolul ei cheie în formarea noastră, în viaţa noastră.

Am făcut, nu o dată, donaţii de carte, primind, la rândul meu, pentru Universitatea din Suceava, în care îmi desfăşor activitatea, alte cărţi.

De asemenea, am constatat că această Zi a Cărţii a fost prilej de promovare a politicilor Guvernului Ponta, care a anunţat reducerea cotei TVA pentru cărţi de la 9% la 5%. Ministrul culturii va depune la Camera Deputaţilor un amendament la Proiectul noului Cod fiscal, prin care TVA-ului pentru cărţi să-i fie aplicată reducerea menţionată anterior. Asemenea altor reduceri de TVA, această măsură este bună pentru puţinii români care mai intră în librării pentru a achiziţiona cărţi. Nu pot să nu susţin orice măsură de relansare a acestui obicei al lecturii care ne lipseşte astăzi mai mult ca oricând, dar nu pot să nu mă întreb dacă aceasta va rezolva fondul problemei.

Obiceiul lecturii se deprinde în şcoală, în biblioteca şcolii, pe băncile clasei, cu Abecedarul în mână. Ce rost mai are să scădem TVA-ul la cărţi când elevii României nu au avut Abecedar, nu au avut manuale de comunicare un semestru întreg şi au învăţat, cu mari eforturi, de pe fişe, sub îndrumarea învăţătorului, fără carte în mână? Cum putem să formăm un copil de 6 sau 7 ani în spiritul dragostei faţă de lectură să meargă cu drag în bibliotecă şi, evident, în librărie, dacă primii lui ani de şcoală se află sub semnul abandonului, al nepăsării, al uitării. Aş dori să amintesc aici şi concluziile rapoartelor inspectoratelor şcolare sau ale reprezentanţilor ARACIP care au semnalat, ca o problemă generală, lipsa dotărilor corespunzătoare cu materiale didactice şi auxiliare ale şcolilor, lipsa unei dezvoltări corespunzătoare a fondului de carte din bibliotecile şcolare.

Aş vrea să ne gândim la o rezolvare în profunzime a problemelor legate de carte şi drumul ei către tinerii noştri. Salvarea va veni doar după ce educaţia va primi finanţarea corespunzătoare. Vorbesc de acea finanţare de 6% pe care toţi, pe rând, am susţinut-o, dar care nu a ajuns în sistem.

Specialiştii afirmă că cele mai puţine neajunsuri în domeniul vânzării de carte, în ultimii 10 ani, se regăsesc în segmentul de carte pentru copii. Cumpărătorii sunt părinţii, preocupaţi de educaţia copiilor lor şi interesaţi să le pună la dispoziţie toate pârghiile pentru activitatea şcolară, cheltuind sume semnificative.

Să le venim în sprijin prin legislaţie şi atitudine!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Drogurile, din nou"

Ne aflăm în faţa unei situaţii fără precedent care poate avea consecinţe extrem de grave în rândul tinerei generaţii. Recent, am auzit despre apelul disperat al medicilor care atrag atenţia asupra faptului că numărul de copii sub 10 ani care ajung în secţiile de toxicologie din spitalele de pediatrie în urma consumului de etnobotanice este alarmant de mare. Cele constatate de medicii de specialitate sunt confirmate şi de rapoartele internaţionale care atestă că vârsta de consum a scăzut sub 10 ani.

Drogurile, în special etnobotanicele care, deşi au efecte devastatoare, sunt preferate de copii, fiind la îndemâna acestora atât prin intermediul vânzărilor online, cât şi prin cel al dealerilor din şcoli. Astfel că elevii pot achiziţiona în mod special marijuana, drogul care a urcat pe primul loc în topul preferinţelor, utilizat la scară largă nu doar de liceeni, ci şi de adulţi.

Sunt cadru didactic şi nu pot să îmi închipui că există profesori care cunosc cazuri de elevi consumatori şi acceptă tacit fenomenul, fără a lua măsuri pentru stoparea acestuia. Sindicatul Tinerilor Profesori din România, prin reprezentanţii săi, trage un semnal de alarmă, arătând că situaţia este foarte gravă în mediul şcolar. Aceştia au constatat că în unele licee elevii au ajuns chiar dealeri de droguri.

Este trist să ne uităm la o generaţie de copii care se află în pericol de a simţi efectele ireversibile ale drogurilor. Deşi ne este aproape imposibil să asociem copii de 6, 7 ani cu afecţiuni ca paranoia sau atacul de panică, acestea sunt doar două dintre consecinţele consumului pe termen lung, conform experţilor în domeniu.

Este absolut necesar să repunem pe agenda noastră şi problematica privind traficul şi consumul de droguri. În sertarele comisiilor de specialitate din Parlamentul României se află diverse proiecte legislative pe această problematică. Am depus în urmă cu vreo trei ani o iniţiativă legislativă în vederea reglementării condiţiilor de punere pe piaţă a plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi a derivaţilor acestora, care, ca şi alte asemenea proiecte, nu a beneficiat însă de voinţă politică.

Există cel puţin trei direcţii de maximă urgenţă asupra cărora trebuie să ne aplecăm în calitate de legiuitori:

• actualizarea legislaţiei în domeniu, cu precădere în ce priveşte vânzarea în mediul online, introducând măsuri de securitate în ceea ce priveşte posibilitatea de a oferi spre vânzare substanţe etnobotanice;
• introducerea în legislaţie a unor pedepse puternic înăsprite pentru vânzătorii de droguri;
• lansarea unui set de propuneri la nivel de Guvern pentru iniţierea unor campanii de combatere a traficului de droguri în şcoli, campaniile de prevenire a consumului deja desfăşurate fiind depăşite de realitate.

Nu avem voie să uităm de aspectele esenţiale ale activităţii noastre care par, în aceste zile, sufocate de o serie întreagă de alte teme, spectaculoase, dar care nu au nimic de-a face cu realitatea societăţii româneşti, cu copiii şi nepoţii noştri faţă de care avem cea mai mare obligaţie şi pentru care e nevoie acum de o mobilizare exemplară pentru a reduce pe cât posibil acest fenomen devastator.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"9 Mai - Ziua Independenţei României"

A venit timpul să citez iarăşi din legea fundamentală a ţării, care, la articolul 1 precizează: România este stat naţional, suveran, independent, unitar, indivizibil". Desigur, acesta este rezultatul luptei de secole a poporului român, care a dorit să demonstreze celorlalte naţiuni faptul că dreptul la autodeterminare nu poate fi refuzat pe motive politice.

Suntem stat independent, însă uităm deseori de semnificaţia zilei de 9 mai, ziua în care România şi-a declarat pentru prima dată independenţa.

La începutul domniei lui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafaţă de 121.000 km şi o populaţie de doar 5 milioane de cetăţeni. Alte 5 milioane de cetăţeni trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine. Problema în zona Mării Negre era ridicată de situaţia Imperiului Otoman, aflat în decădere, şi de situaţiile popoarelor din zonă, care încercau să obţină independenţa.

Marile puteri, şi aici mă refer la Franţa şi Regatul Unit, aveau interese puternice în zona Imperiului Otoman, astfel că soluţia militară părea de neevitat.

Guvernul român a început mobilizarea parţială încă din 1876, deşi a susţinut, în primă fază, o politică de neutralitate. În acest sens, Guvernul român a încheiat cu Imperiul Ţarist un acord care viza libera trecere a trupelor ţariste, în condiţiile în care ţarul garanta apărarea şi menţinerea integrităţii României.

La 6 aprilie 1877, guvernul ţării noastre a mobilizat preventiv armata permanentă, cea teritorială, cât şi cea de rezervă, totalizând un număr de peste 125.000 de oameni, fapt care s-a soldat cu riposte ale Imperiului Otoman, care a sechestrat unele nave româneşti încărcate cu cereale, a suspendat diplomaţii români din Constantinopol şi a bombardat oraşele Brăila şi Reni.

La 29 aprilie, respectiv 30 aprilie 1877, în cadrul sesiunii Adunării Deputaţilor şi, respectiv, Senatului, Parlamentul României declara rupte legăturile diplomatice cu Imperiul Otoman şi recunoştea existenţa stării de război.

Deşi Imperiul Otoman a încercat cu disperare obţinerea unor condiţii avantajoase prin propunerea unei Constituţii noi, în care România era considerată o provincie, ce-i drept, privilegiată, la 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu a proclamat independenţa României, iar a doua zi actul a căpătat putere de lege prin semnarea lui de către principele Carol I.

Astfel, plata tributului înceta, fiind redirecţionat către bugetul ţării. A fost instituit Ordinul Naţional Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie acordat tuturor cetăţenilor care se distingeau pe timp de pace sau război.

Opinia publică internaţională a primit favorabil Proclamaţia de independenţă, cu excepţia Franţei, care a primit-o cu rezerve, şi a Imperiului Otoman, cât şi a Regatului Unit, care au primit independenţa României cu ostilitate.

La Conferinţa de Pace de la Berlin, din anul 1878, s-a decis ca Imperiul Ţarist să recunoască României independenţa şi să cedeze teritoriile Dobrogei, Deltei Dunării, portului Constanţa şi Insulei Şerpilor, însă România pierdea judeţele din sudul Basarabiei, anume: Cahul, Ismail şi Bolgrad.

Deşi Carol I nu a fost mulţumit de acest joc politic, Otto von Bismark a reuşit să îl convingă pe principele român să accepte această stare de fapt care oferea noi oportunităţi României atât din punct de vedere politic, prin renunţarea la suzeranitatea otomană, cât şi economic, datorită accesului la Marea Neagră, şi datorită accesului asupra traficului pe Dunăre.

Aceasta este o pagină glorioasă din istoria României care a contribuit mai târziu la înfăptuirea României Mari. Pe această cale aducem un omagiu sincer eroilor români care s-au jertfit pe câmpul de luptă pentru câştigarea independenţei statului român.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"9 Mai - triplă sărbătoare a poporului român"

Ziua de 9 mai are o triplă semnificaţie în conştiinţa poporului român: proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, victoria Coaliţiei în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.

Ziua de 9 mai conţine reverberaţii istorice pentru români, fiind în primul rând ziua în care Parlamentul ţării proclamă în anul 1877, cu unanimitate de voturi, "Independenţa absolută a României". Este momentul aşteptat de multe generaţii, moment în care ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, poate rosti cuvintele "Suntem o naţiune liberă şi independentă".

Ziua de 9 mai înseamnă şi victoria forţelor aliate împotriva Germaniei naziste. La 9 mai 1945, sub loviturile concentrice ale forţelor aliate, Germania a fost silită să capituleze necondiţionat. Astfel, cel de-al Doilea Război Mondial declanşat pe axa Berlin-Roma-Tokio în anul 1939 a luat sfârşit în Europa. În rândul statelor învingătoare se află şi ţara noastră care, sub conducerea Regelui Mihai la 23 august 1944, iese din alianţa cu Germania nazistă şi se alătură ţărilor aliate cu întreg potenţialul economic şi armata de peste 600 de mii de oameni.

Ziua de 9 mai, Ziua Europei, nu înseamnă numai naşterea proiectului european, ci şi sărbătoarea anuală a păcii şi unităţii în Europa. În 1985 liderii UE, în cadrul Summit-ului de la Milano, au decis ca la 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în anul 2008. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. UE înseamnă mai puţine frontiere, mai multe oportunităţi, un mediu mai curat, egalitate de şanse, libertate, securitate.

Importanţa construcţiei europene este evidentă şi nu trebuie argumentată. Faptul că România este parte a acestei construcţii este poate cea mai mare realizare după obţinerea independenţei.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"28 aprilie - Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă"

28 aprilie este Ziua internaţională a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. Din 2003 Organizaţia Internaţională a Muncii a constatat şi a subliniat necesitatea prevenirii accidentelor şi problemelor de sănătate la locul de muncă cu ajutorul dialogului social şi tripartitismului.

Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă susţine OIM prin lansarea ultimei sale campanii de sănătate la locul de muncă. 28 aprilie este, de asemenea, ziua in memoriam pentru muncitorii din organizaţii.

Lumea muncii în Europa este dinamică. Nu numai că apar noi pericole şi riscuri, dar de asemenea relaţia dintre angajator şi muncitor, forţa de muncă demografică europeană, structura şi modelele muncii sunt într-o continuă schimbare. Aceste modificări, la rândul lor, afectează modul în care securitatea şi sănătatea la locul de muncă sunt gestionate, la nivel regional, naţional şi internaţional.

Investiţia în dezvoltarea unei culturi corporative care acordă o importanţă deosebită securităţii şi sănătăţii este prin urmare un aspect esenţial nu numai pentru organizaţii. Este o prioritate şi pentru UE şi pentru alte organizaţii internaţionale, precum Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) care a consacrat Ziua mondială a securităţii şi sănătăţii 2015 acestei teme în cadrul apelului la acţiune - "Alăturaţi-vă şi contribuiţi la crearea unei culturi de prevenţie în domeniul SSM!". UE este cel mai mare donator de asistenţă oficială pentru dezvoltare din lume. Anul european pentru dezvoltare 2015 este o oportunitate de a demonstra angajamentul ferm al UE faţă de eradicarea sărăciei în lume.

Anul 2015 este termenul-limită pentru Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), aşadar, este momentul ideal să privim înapoi spre ceea ce s-a realizat şi, mai important, să analizăm ce mai trebuie făcut. Unul dintre obiectivele ODM îl reprezintă: obţinerea unui loc de muncă decent pentru femei, bărbaţi şi tineri. Un loc de muncă decent şi durabil nu este posibil fără un nivel adecvat al SSM. Un rol important în protejarea lucrătorilor şi promovarea securităţii şi sănătăţii este şi în afara spaţiului UE.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"3 mai - Ziua mondială a libertăţii presei"

3 mai este Ziua mondială a libertăţii presei. În anul 1993 Adunarea Generală a ONU a proclamat Ziua mondială a presei libere, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991.

Conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării: acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. Conferinţa generală a UNESCO a adoptat la 15 octombrie 1991 o rezoluţie privind "Promovarea presei în lume", care recunoaşte că "o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice. Cea mai mare libertate a presei se regăseşte în Finlanda, Olanda şi Norvegia. România, ocupând locul 92, intră în categoria ţărilor care au presa parţial liberă. Printre problemele care împiedică demersul jurnalistic se numără presiunile venite din partea factorului politic şi economic, mai ales în această perioadă de criză.

Mass-media din ţara noastră este afectată de restructurări, managementul nu a găsit încă răspunsuri creative la schimbările majore din domeniu, iar calitatea prestaţiilor jurnalistice rămâne, cu mici excepţii, la cote modeste.

Libertatea presei în România, acum şi în anii următori, trebuie să însemne companii consolidate financiar, redacţii stabile şi valoroase profesional, o identitate bine conturată a profesiei de jurnalist şi a industriei mass-media. Fără autonomie susţinută din interior prin valoare editorială şi putere financiară nu există libertate reală a presei.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Ziua mondială a sănătăţii 2015"

Din 1950, Ziua Mondială a Sănătăţii este celebrată în fiecare an pe 7 aprilie, pe o temă care evidenţiază un domeniu prioritar pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ziua Mondială a Sănătăţii este o oportunitate pentru întreaga lume de a se concentra asupra unei probleme majore de sănătate publică la nivel global.

Tema pentru Ziua Mondială a Sănătăţii 2015 este Siguranţa alimentaţiei, o temă de maximă importanţă pentru toţi oamenii de pe planetă şi pentru multe părţi interesate, incluzând guvernele, societatea civilă, sectorul privat, precum şi agenţiile interguvernamentale.

Scopul urmăreşte să stimuleze guvernele să îmbunătăţească siguranţa alimentaţiei prin campanii de sensibilizare a publicului şi să evidenţieze acţiunile în curs de desfăşurare în acest domeniu să încurajeze consumatorii să se asigure că alimentele din farfuria lor sunt sigure - să pună întrebări, să verifice etichetele, să urmeze sfaturile de igienă.

Siguranţa alimentaţiei - care stă la baza securităţii alimentare, dar este diferită de aceasta - este un domeniu de acţiune al sănătăţii publice care protejează consumatorii de riscurile de toxiinfecţie alimentară sau de alte boli transmise prin alimente, acute sau cronice. Siguranţa alimentaţiei este, prin urmare, o condiţie preliminară pentru securitatea alimentară. Ziua Mondială a Sănătăţii 2015 este o ocazie de a sensibiliza guvernele, fermierii, producătorii, comercianţii, personalul din domeniul sănătăţii şi consumatorii despre importanţa siguranţei alimentaţiei.

Datoria noastră de politicieni, de membri ai Parlamentului este să creăm cadrul legal pentru a preîntâmpina aceste probleme cu care cu siguranţă populaţia ţării se va confrunta în anii care urmează. Sănătatea, învăţământul şi combaterea sărăciei ar trebui să fie domenii primordiale în preocupările noastre. Prin tot ceea ce facem aici trebuie să dăm semnale clare că starea naţiunii române ne interesează şi că viitorul nostru, al copiilor şi nepoţilor noştri este pentru noi lucrul cel mai de preţ, cel pentru care ne zbatem să îl facem mai bun, mai plin de speranţă.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Greva generală din administraţia publică locală ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Guvernul Ponta"

Greva generală de o zi a funcţionarilor din administraţia publică locală, nemulţumiţi de salarizarea deficitară şi de dezinteresul Guvernului, care a avut loc săptămâna trecută pare un eveniment tratat cu o totală nepăsare de către Guvernul Ponta.

Peste 32.000 de funcţionari din administraţia publică locală, din 36 de judeţe, s-au aflat joia trecută în grevă generală, ei solicitând, printre altele, creşteri salariale de 10% şi acordarea tichetelor de masă, dar Guvernul Ponta nu a părut deloc preocupat de acest semnal de alarmă tras de funcţionarii din administraţia publică locală şi nici măcar nu a chemat sindicatele la dialog, cu scopul de a identifica soluţii la problemele şi revendicările lor.

Partidul Naţional Liberal critică lipsa de interes pentru dialog social manifestată de Guvernul Ponta şi cere Executivului să ia urgent măsuri pentru evitarea unor proteste şi mai ample, care ar putea să afecteze grav bunul mers al instituţiilor publice din România.

Deşi ministrul muncii, doamna Rovana Plumb, împreună cu premierul Ponta au tot promis bugetarilor că vor aplica Legea salarizării unitare ba din anul 2014, apoi din 2015, iar mai nou, au amânat-o pentru la anul, în 2016, în fapt nu s-a întâmplat absolut nimic, iar din 1.186.000 de bugetari, circa 923.000 au un salariu net sub 1.250 lei.

Legea-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice a fost aprobată încă din anul 2010, cu un eşantion reprezentativ de 260 posturi din toate domeniile de activitate, iar pe baza evaluării acestui eşantion a fost creată o nouă ierarhie a posturilor, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu. Astfel, raportul dintre salariul minim şi cel maxim în sectorul bugetar a fost stabilit de la 1 la 15, numărul claselor de salarizare a fost limitat la 110, iar sporurile, compensaţiile, primele şi indemnizaţiile au fost plafonate astfel încât salariul de bază să constituie partea majoritară a câştigului. Dar, din cauza tergiversărilor guvernamentale, această lege nu a fost aplicată efectiv până în prezent, iar salariile personalului bugetar nu au putut fi însă stabilite niciodată prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare cu valoarea de referinţă, astfel încât, până astăzi, au fost păstrate salariile avute anterior intrării în vigoare a legii-cadru.

Sindicatele acuză, pe bună dreptate, Guvernul Ponta de incompetenţă pentru faptul că introduce eronat unele profesii în categoria meseriilor necalificate, nediscutând şi nenegociind cu cei interesaţi noua formă a legii, lăsând astfel revendicările acestora nesoluţionate integral.

PNL consideră că Guvernul Ponta mimează bunele intenţii, dar în realitate face numai ce ştie, iar acest mod de a ignora total o grevă generală, care reprezintă în fapt o ultimă formă de protest a unei categorii sindicale, poate conduce la momente tensionate, care ar trebui, clar, evitate prin dialog social, domnilor guvernanţi!

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Este nevoie de măsuri legislative complementare pentru acţiunile de prevenire şi control al tuberculozei"

În ciuda progresului obţinut în ultimii 12 ani, de scădere progresivă a incidenţei TBC, de la 142,2 la 100.000 de locuitori în 2002 (30.986 de cazuri noi şi recidive) la 73,3 la 100.000 de locuitori în 2013 (15.629 cazuri noi şi recidive), România rămâne ţara cu cea mai mare incidenţă din UE (de cinci ori peste media UE), furnizând circa 20% din cazurile de TBC raportate în UE, în condiţiile în care deţine 4% din populaţia UE. Incidenţa tuberculozei variază pe teritoriul ţării şi este relativ influenţată de statutul socioeconomic al regiunilor, cu valori mai ridicate în est, vest şi sud şi mai scăzute în centru şi nord-vest.

Comparativ cu ţările europene, în România, amploarea fenomenului nu se datorează nici migraţiei (în fiecare an sunt raportate doar câteva cazuri la persoane născute în afara ţării) şi nici infecţiei HIV (procentul infectaţilor HIV din numărul cazurilor de TBC raportate a fost în ultimii ani sub 0,5%), un factor important al severităţii endemiei TBC din România fiind reprezentat de problemele socioeconomice cu care se confruntă pacienţii. Prin scăderea nivelului de trai a fost influenţată evoluţia incidenţei, dovadă fiind şi faptul că incidenţa cea mai mare se înregistrează în judeţele din sudul ţării şi din Moldova, cele care au şi cele mai importante probleme socioeconomice.

Din punct de vedere legislativ, pacienţii cu tuberculoză şi persoanele cu risc au acces gratuit la servicii medicale de profilaxie, diagnostic şi tratament şi la unele servicii sociale, printr-un cumul de prevederi legislative aparţinând mai multor acte normative cu caracter general.

Cu toate acestea, consider că este nevoie de o serie de măsuri legislative prin care să se faciliteze asigurarea unui diagnostic rapid şi complet, a unui tratament complex, continuu şi corect administrat, centrat pe nevoile pacientului, cu intervenţii permanente la nivel medical şi sociopsihologic care să contribuie la creşterea aderenţei terapiei. Astfel vă propun susţinerea mai multor măsuri normative prin care să creştem motivarea pacientului în vederea respectării tratamentului complet până la vindecare prin acordarea acestuia a unor servicii facultative de consiliere psihologică, condiţionată de respectarea administrării tratamentului de către pacient. Această soluţie este de natură a reduce cheltuiala bugetară cu tratamentul tuberculozei, iar implicit efectele sale se vor regăsi şi în îmbunătăţirea stării de sănătate publică.

În situaţia în care, pacienţii diagnosticaţi cu tuberculoză nu sunt sprijiniţi pentru parcurgerea completă a tratamentului, tuberculoza nu este tratată, iar pacientul respectiv poate dezvolta rezistenţă la tratament cu trei consecinţe indirecte grave: pacientul rămâne contagios, pacientul nu se poate întoarce pe piaţa muncii şi costurile bugetare se măresc prin asigurarea unui nou tratament şi menţinerea ca inactivă a persoanei respective.

În concluzie, în vederea respectării drepturilor omului şi ale pacientului, aşa cum sunt consfinţite prin legi naţionale şi tratate europene şi internaţionale, se impune necesitatea adoptării unor măsuri pentru diminuarea cazurilor de tuberculoză din România, prin acordarea unor servicii facultative de consiliere psihologică, după caz, pe toată perioada de tratament a acestora.

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Pot gestiona PSD şi Victor Ponta revizuirea Constituţiei în interesul românilor?"

De câteva săptămâni, de când a început să vorbească despre bilanţuri, privind mai degrabă spre trecut decât către viitor, Victor Ponta a revenit la subiectul revizuirii Constituţiei. Premierul o vrea făcută repede şi, bineînţeles, în spiritul propunerilor PSD. Observaţiile CCR, ale Comisiei de la Veneţia sau ale specialiştilor, până mai ieri lăsaţi neîntrebaţi, par chestiuni minore sau facultative pentru liderul PSD.

Nu pot să nu observ ipocrizia din lamentările publice ale premierului. Aşa cum afirmam încă din ianuarie, când îi ceream lui Victor Ponta să deblocheze activitatea pe această temă din Parlament, revizuirea Constituţiei a fost lăsată în sertar mai bine de un an de PSD. Nu a mai contat atunci modernizarea României, nu a mai contat nimic: Victor Ponta avea alegeri şi, pentru iluzoriul său proiect prezidenţial, revizuirea Constituţiei era doar o acoladă în festivalul derulat sub sloganul "Noi suntem români".

În plus, nu văd la Victor Ponta preocuparea de a readuce în atenţie alte teme fundamentale pe care le-a lansat în ultimii ani, cu care a câştigat alegerile parlamentare şi care, nicio mirare, au rămas în aer. Descentralizarea şi regionalizarea sunt două astfel de teme. PSD pare anesteziat când vine vorba de subiect, fiind aşteptat mai degrabă verdictul ÎCCJ în cazul Liviu Dragnea. Să înţeleg că Victor Ponta şi PSD aşteaptă un nou ministru al administraţiei pentru a resuscita discuţia despre descentralizare? Sau aventurile primarului de Iaşi au fost suficiente pentru ca subiectul să fie lăsat în uitare?

Revenind la subiectul revizuirii Constituţiei, cred că un moment de analiză şi reflecţie este mai mult decât necesar. Întrebări fundamentale se cer puse, iar una este consecinţa directă a alegerilor din 16 noiembrie. Poate un premier discreditat şi respins de români gestiona procesul de revizuire a legii fundamentale? Are el creditul din partea populaţiei pentru a imagina, impune şi valida o nouă republică în istoria noastră democratică?

Definind într-o astfel de manieră cadrul de discuţie, Victor Ponta ajunge la nivelul de detaliu uşor de trecut cu vederea. Preşedintele PSD nu are credibilitatea pentru un exerciţiu de o asemenea amploare. El se pricepe numai a clama că doar interesele PSD sunt cele legitime şi că doar acestea trebuie reflectate în noua Lege fundamentală. Constituţia este pentru Victor Ponta un prilej de a-şi regla conturile cu realitatea politică de astăzi, dar un pas în spate pentru democraţie şi reprezentativitate.

Aşa cum am mai spus, avem nevoie de o Constituţie a românilor, nu doar a PSD. Demersul de dezbatere şi de consultare trebuie să fie cât mai inclusiv, iar majoritatea cerută pentru revizuire o confirmă.

Domnul Varol Amet:

"5 mai - Ziua limbii tătare"

În ziua de 5 mai, începând cu ora 18,00, UDTTMR organizează, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa, un spectacol dedicat Zilei limbii tătare. Vor participa copiii care frecventează cursurile de limba tătară organizate în cadrul Şcolii Comunitare a UDTTMR, dar şi solişti şi ansambluri ale uniunii. În deschiderea evenimentului, aproximativ 150 de copii vor intona imnul tătarilor de pretutindeni.

Anual, luna mai este marcată de evenimente semnificative pentru comunitatea tătară din România. Cea mai importantă sărbătoare este Ziua limbii tătare, celebrare devenită oficială în urma adoptării Legii nr. 256/2010 în Parlamentul României. Potrivit acestei legi, în localităţile în care locuiesc etnici tătari trebuie organizate diverse activităţi culturale legate de acest eveniment. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România în fiecare an se implică activ în elaborarea unui program cât mai vast în ceea ce priveşte manifestările culturale desfăşurate cu această ocazie.

În zona Dobrogei, filialele UDTTMR, cu prilejul Zilei limbii tătare, organizează o multitudine de evenimente culturale însoţite de recitări de poezie, cântece, seminare despre identitatea şi evoluţia limbii tătare. Această zi este importantă pentru comunitatea tătară, întrucât ajută la conservarea şi accentuarea valorilor şi viziunii colective. Ziua limbii tătare este cea de-a doua lege, după cea dedicată Zilei etniei tătare, care întăreşte identitatea şi asigură vizibilitatea etniei tătare ca o comunitate compactă.

Tătarii din România reprezintă 0,11% din populaţia ţării şi cei mai mulţi dintre ei s-au stabilit în judeţele Constanţa, Tulcea şi, mai nou, în Bucureşti şi Braşov. Tătarii dobrogeni au creat o cultură proprie inspirată din istorie şi tradiţii în care sunt respectate atât sărbătorile naţionale, cât şi cele religioase. Deşi mulţi s-au născut aici, ei au fost crescuţi şi educaţi în spiritul religiei şi culturii musulmane, şi încearcă la rândul lor să impună şi generaţiilor tinere acest mod de viaţă.

Aşa cum afirmau Stendhal: "Primul instrument al unui popor este limba sa" sau Negip Hagi Fazâl: "Dacă vrei ca un popor să dispară, ia-i limba", este imperios necesar să reflectăm la importanţa limbilor şi culturilor materne şi să promovăm recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne în lume, în special pe cele ale grupurilor minoritare. Limba maternă reprezintă identitatea naţională şi culturală a individului şi este una dintre dimensiunile fundamentale ale fiinţei umane.

Tătarii din România sunt decişi să-şi apere identitatea şi să promoveze valorile lor spirituale, pe care le consideră nu numai un bun al lor, ci şi un bun al României şi al lumii întregi.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Ţăranii suferă, şmecherii profită!"

Anul acesta reprezintă o mare provocare pentru producătorii agricoli şi pentru produsele româneşti. Autorităţile în domeniu spun că Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol are ca obiect sprijinirea micilor producători agricoli, însă realitatea este total diferită. Obstacolele cu care se confruntă aceştia nu au fost nicidecum înlăturate. Prin intermediul acestei legi, Guvernul Ponta nu a făcut decât să îngreuneze şi aşa dificila situaţie în care se află producătorii români. Aceştia sunt obligaţi să deţină o serie de documente ca să-şi poată vinde marfa. Certificatul de producător este înlocuit cu o autorizaţie de producător şi cu un fel de chitanţier care poartă denumirea de "carnet de comercializare". Pentru obţinerea acestora drumul este lung şi anevoios, iar dacă ţinem cont că încă nu au fost tipărite, situaţia este penibilă şi tristă. În acest moment producătorii agricoli nu îşi pot vinde produsele şi riscă să falimenteze.

Această lege a PSD-ului nu ţine cont de multe aspecte. Nu ţine cont de situaţia reală a spaţiilor de vânzare alocate producătorilor agricoli şi de mafia pieţelor, care este într-o continuă dezvoltare. Nu ţine cont de agricultorul în vârstă, care produce şi vinde aceste produse agroalimentare, care nu ştie să completeze aceste documente şi nici ce să facă cu ele pe mai departe, pentru că singura preocupare pe care o are este să câştige câţiva bănuţi pentru traiul zilnic. În loc să avem o lege care să le vină în ajutor, îngropăm oamenii în maculatură. Nu toată lumea se poate adapta din mers, pentru că mersul acesta s-a transformat într-un dans birocratic şi atât.

Prin aplicarea dispoziţiilor acestei legi, Guvernul Ponta vrea să distragă atenţia de la dezastrul în care se află producătorii agricoli. Nu urmăreşte să protejeze micii producători şi să valorifice produsele acestora, ci doreşte beneficii financiare. Amenda pentru valorificarea produselor în lipsa documentelor mai sus menţionate este cuprinsă între 15.000 lei şi 22.500 lei, iar în acest moment singura grijă a PSD-ului este colectarea acestor sume. Îngrijorarea pleacă de la faptul că producătorii agricoli sunt în pragul sărăciei, iar cuantumul foarte mare al viitoarelor datorii va duce la un nivel scăzut de încasare a banilor, care va atrage şi tărăgănarea prin contestarea amenzilor în instanţă.

Principalul nostru scop este promovarea produselor româneşti şi apărarea intereselor micilor producătorilor agricoli. Haosul actual dintre producători, comercianţi şi intermediari trebuie să dispară printr-o legislaţie cât mai clară şi în avantajul acestora.

Deşi actuala lege are multe hibe şi nu a fost temeinic analizată, intenţiile PSD-ului au fost bune, dar, din incompetenţă şi lipsă de preocupare faţă de popor, a făcut ce ştie cel mai bine, să-şi bată joc de toţi şi de toate. În loc să înlăture sultanii şi samsarii din pieţe ca să facă loc producătorilor noştri şi să le faciliteze munca, mai rău i-au încurcat!

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Fetiţa care l-a luat pe «nu» în braţe"

La fiecare apariţie în spaţiul public, parlamentarii PNL nu se dau în lături de la blamarea măsurii intempestive a premierului, aceea de reducere a TVA la toate produsele agroalimentare cu 15 puncte procentuale de la 1 iunie. Şocul naţional-liberalilor este cu atât mai mare prin prisma faptului că înşişi Domniile Lor au pregătit în propriul program de guvernare adoptarea unei măsuri timide de relaxare fiscală, anunţate cu mare fast de către charismaticul Cătălin Predoiu, prin care TVA ar urma a fi scăzută cu 5% .

Noul Partid Naţional Liberal afişează o atitudine nonşalantă şi o relaxare desăvârşită cu privire la puterea de cumpărare a cetăţeanului român prin comparaţie cu puterea de cumpărare a oricărui cetăţean european şi acţionează într-o astfel de manieră de parcă au absentat completamente din viaţa politică a ultimilor 5 ani, adică din 2010, anul scumpirilor în masă şi al reacţiilor negative în lanţ la nivel macro şi microeconomic.

Astfel, PNL, partidul en retard, consideră că românii trebuie să se bucure de o reducere a preţurilor la mărfurile alimentare abia din 2016 şi atunci cu 5%, pentru că, nu-i aşa, dacă au rezistat cinci ani cu preţurile de nivel european, de ce să nu mai reziste încă cinci?!

Din lipsă de subiecte politice şi motive pentru care poate ataca Guvernul Ponta, PNL critică această iniţiativă, în ciuda faptului că ea va avea un impact pozitiv asupra calităţii vieţii românilor, şi născocesc motive pentru care reducerea TVA de 15% nu ar trebui să aibă loc. Începând cu motive precum "PSD nu are toate fundamentările efectuate", "PSD nu are toate analizele efectuate", această măsura reprezintă "graba lui Ponta de a se reabilita" până la invocarea semnalelor "clare şi tranşante ale FMI", nihilismul naţional-liberalilor îi face să scadă în sondaje şi să îşi piardă credibilitatea în faţa electoratului.

Sondajele efectuate la începutul acestui an arată faptul că mai mult de jumătate dintre români sunt mulţumiţi de actualul nivel de trai, iar 42% dintre cei chestionaţi susţin că economia României s-a îmbunătăţit vizibil în timpul actualei guvernări, prin comparaţie cu guvernările anterioare.

De asemenea, în timp ce PNL încearcă să sperie opinia publică cu prognozele economice pesimiste, conform unui sondaj 90% dintre români consideră că scăderea TVA-ului este o măsura bună, în timp ce popularitatea premierului a crescut în sondaje cu câteva puncte procentuale. Sondajele menţionate pot fi consultate pe paginile IRES şi CSCI.

Acestea fiind menţionate, în timp ce PNL se opune oricărei propuneri benefice, întruchipând "Fetiţa care l-a luat pe «nu» în braţe", social-democraţii pun în aplicare, întocmai şi treptat, promisiunile făgăduite la preluarea guvernării folosindu-se de fiecare oportunitate pe care economia o va prezenta.

Domnul Vasile Varga:

"Festivalul demagogiei Guvernului Ponta"

Într-un stil pur populist, caracteristic dintotdeauna PSD-ului, premierul Ponta şi colegii săi de partid au inventat săptămâna trecută o nouă sărbătoare, şi anume 3 ani de la căderea Guvernului Ungureanu.

Astfel, domnul Victor Ponta şi PSD au prezentat în lumina reflectoarelor, cu această ocazie, şi un bilanţ al realizărilor lor guvernamentale. Făcând un mic de exerciţiu de imaginaţie, dacă pe scena respectivului eveniment s-ar fi montat un detector care să reacţioneze instant la adevărat sau fals în privinţa elogioaselor laude PSD-iste, butonul fals nu ar mai fi contenit să intre în alertă.

În acest sens, cred că ar fi fost mult mai nimerit ca, în loc să sărbătorească încheierea mandatului altora şi să taie panglica unui spectaculos festival al demagogiei guvernării Ponta, dumnealor ar fi trebuit să-şi facă un bilanţ mai aproape de realitate, mai de bun-simţ şi să explice în mod corect românilor de ce le-au eşuat lamentabil marile promisiuni pe care le-au făcut.

Ca un exemplu elocvent ar fi de menţionat aici una dintre cele mai importante promisiuni pe care premierul Ponta şi PSD le-au făcut românilor şi care are, cel puţin deocamdată, un rezultat mai mult decât trist, fiind îndeplinit într-un procent de aproximativ 10%! Mă refer, evident, la ţinta neatinsă a domnului Ponta la preluarea guvernării, acea de a contribui la crearea a 1 milion de locuri de muncă noi în cei patru ani de mandat.

Oare statistica bate sau nu filmul SF al Guvernului Ponta, domnule premier, dacă ne uităm puţin peste cifrele prezentate de Institutul Naţional de Statistică?! Sau cum puteţi explica dumneavoastră faptul că la preluarea guvernării existau 4,3 milioane de angajaţi, potrivit INS, iar în decembrie 2014 erau 4,42 milioane, existând un plus de 120.000 de noi locuri de muncă în perioada dumneavoastră de guvernare?!

Mai mult decât atât, numărul de salariaţi din economie este acum la acelaşi nivel ca în anul 2003. Revenirea după criza din 2009 şi 2010 a fost una foarte lentă, iar acest lucru continuă şi în anii dumneavoastră de guvernare, deşi promiteaţi, atât prin campanii, cât şi ulterior, în propriile programe de guvernare, faptul că veţi lua toate măsurile necesare pentru a stimula atragerea de investiţii majore şi crearea un milion de noi locuri de muncă.

În schimb, politicile greşite aplicate de dumneavoastră, cum ar fi fiscalitatea excesivă practicată timp de trei ani, prin inventarea a peste 35 de taxe şi impozite noi, printre care, de exemplu, taxa pe stâlp sau supraaccizele, dar şi tergiversarea începerii marilor lucrări de infrastructură prin tăierea masivă a investiţiilor sau proasta absorbţie a fondurilor UE, au condus, aşa cum era de aşteptat, la un astfel de rezultat extrem de slab pe piaţa locurilor de muncă şi la alungarea românilor oriunde în altă ţară pentru a-şi căuta un loc de muncă şi un trai decent.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Situaţia bolnavilor cronici din România"

Un studiu recent, denumit "Societatea românească şi afecţiunile cronice" ne arată că viaţa unui pacient din ţara noastră diagnosticat cu boli cronice este dificilă sau foarte dificilă. Principalele motive invocate sunt accesul limitat la un tratament corespunzător şi accesul limitat la servicii medicale. Tot din acest studiu aflăm că românii consideră ca fiind contagioase şi cu un risc ridicat de expunere şi transmitere boli precum infecţia cronică cu HIV, tuberculoza şi hepatita cronică.

Dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă bolnavii putem aduce în discuţie faptul că peste 2.000 de persoane cu forme avansate de cancer aşteaptă ca dosarul şi tratamentele să fie aprobate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, faptul că la nivel naţional există doar 250 de oncologi care tratează peste 400.000 de pacienţi, faptul că în farmacii nu se mai eliberează medicamentele necesare pacienţilor cu transplanturi, în timp ce persoanele cu boli rare au foarte puţine medicamente compensate. În plus, pentru pacienţii cu HIV/SIDA se înregistrează tot mai multe întreruperi de tratamente.

Ministerul Sănătăţii trebuie să se implice pentru ca astfel de situaţii, care îngreunează şi mai mult viaţa bolnavilor cronici, să nu mai apară!

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"65 de ani de la «Noaptea demnitarilor»"

Astăzi se împlinesc 65 de ani de la evenimentul de tristă amintire cunoscut sub numele de "Noaptea demnitarilor". În noaptea de 5/6 mai 1950 au fost arestaţi liderii opoziţiei şi toţi foştii miniştri începând din anul 1918 până la 6 martie 1945.

Penitenciarul din Sighet a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, în timpul regimului austro-ungar, fiind considerat una din închisorile cele mai moderne şi riguroase ale epocii. Deşi destinaţia iniţială a imobilului era găzduirea deţinuţilor de drept comun, din luna mai 1950, închisoarea a devenit, pentru mai bine de cinci ani, un penitenciar exclusiv politic, unde a fost întemniţată elita politică a României interbelice. Primul lot de foşti demnitari a fost adus la Sighet la 7 mai. Majoritatea deţinuţilor au fost arestaţi şi închişi la Sighet în baza unor decizii ale Ministerului de Interne sau ale Securităţii, întrucât odată catalogaţi pe criterii politice sau ideologice drept "duşmani ai regimului" sau "duşmani ai poporului", temeiul juridic al arestării şi detenţiei foştilor demnitari era asigurat.

Ororile din urmă cu o jumătate de veac nu mai trebuie să se repete. Amintirile dureroase legate de vremurile în care libertatea cuvântului nu exista s-au şters treptat din minţile multora, mai puţin a condamnaţilor politici care, oricând au ocazia, trag un semnal de alarmă cu privire la teroarea şi nedreptăţile din timpul regimului comunist.

Doamna Violeta Tudorie:

"Recunoştinţă veteranilor şi văduvelor de război"

În ţara noastră, Ziua Veteranilor de Război s-a hotărât să fie marcată anual la 29 aprilie. Este şi această celebrare un semn de recunoaştere a meritelor veteranilor pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.

Românii au trebuit să lupte de-a lungul istoriei lor milenare în nenumărate rânduri pentru apărarea pământului strămoşesc, iar tradiţia cinstirii sacrificiilor celor care au luptat în aceste numeroase bătălii există de peste o sută de ani.

Datele istorice consemnează că după Războiul de Independenţă din 1877-1878 şi după Primul Război Mondial (1916-1918), prin diferite legi, s-a instituit titlul de veteran de război pentru participanţii la campanii de luptă, iar lor şi urmaşilor lor fiindu-le acordate diferite drepturi şi avantaje reparatorii.

Ziua de 29 aprilie nu este aleasă la întâmplare, ci se justifică prin aceea că titlul de veteran de război a fost recunoscut pentru prima dată la 29 aprilie 1902. Printr-un decret din 1902, participanţii la Războiul de Independenţă au fost declaraţi veterani, asigurându-li-se, pe lângă acest binemeritat şi onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi înlesniri pe măsura curajului şi a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă. Totodată, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţilor la Primul Război Mondial decoraţi cu Medalia "Virtutea Militară" de război clasa I li s-a acordat o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, participanţilor la Războiul din 1916-1918 li s-au creat condiţii speciale de pensionare. În 1927, printr-un alt decret-lege, ofiţerii activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi fuseseră decoraţi cu Ordinul "Mihai Viteazul", au primit loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi.

Sunt mai multe acte normative prin care veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje şi în anii următori. 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1947, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.

În prezent, drepturile veteranilor de război sunt reprezentate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, membră a Federaţiei Mondiale a Vechilor Combatanţi, cu sediul la Paris. Aceste drepturi sunt garantate de Legea nr. 49/1991 şi de Legea nr. 44/1994, modificată şi completată prin Legea nr. 303/2007.

Premierul Victor Ponta a salutat iniţiativa Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Afacerilor Interne şi acceptul Ministerului de Finanţe de a adopta o ordonanţă de urgenţă, prin care rentele veteranilor şi văduvelor de război să crească semnificativ cu un procent de 75%.

Folosesc prilejul acestei şedinţe pentru a transmite şi eu cele mai calde urări de sănătate, viaţă lungă şi întreaga recunoştinţă veteranilor de război pentru eroismul cu care s-au luptat şi pentru înţelepciunea cu care au trecut prin nenumăratele provocări ale vieţii.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Şi care este soluţia cea mai bună în cazul funcţionarilor?"

Joi, 30 aprilie, sindicatele din administraţia publică au fost în grevă generală peste tot în ţară. Zeci de mii de bugetari au protestat în faţa clădirilor administrative din cauza veniturilor foarte mici. Ei au cerut majorarea salariilor cu 10% şi acordarea tichetelor de masă sau a normei de hrană. În plus, liderii sindicali au denunţat nepăsarea şi dezinteresul manifestate de Guvern faţă de problemele din administraţia publică locală.

După această grevă generală de o zi, va fi organizat şi un miting la Bucureşti, în 27 mai, la care sunt chemate să participe 3.000 de persoane. De asemenea, va fi iniţiată o acţiune de strângere de semnături în vederea declanşării grevei generale pe termen nelimitat în administraţia publică în luna octombrie.

În replică, premierul Victor Ponta a solicitat ministrului muncii, Rovana Plumb, şi ministrului delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop, să continue discuţiile cu sindicatele funcţionarilor publici. Primul-ministru a afirmat că greva acestora "e cea mai proastă soluţie", deşi a admis că salariile în domeniu sunt foarte mici. Interesant este că domnul Ponta s-a lăudat din nou că, spre deosebire de alţii care mereu au tăiat, PSD a adăugat de fiecare dată ceva la salariile bugetarilor.

Ce mă miră din nou în acest caz este lipsa de soluţii a guvernanţilor la o problemă pe care o ştim de mulţi ani de zile. Şi e o problemă gravă! Administraţia publică este stufoasă, ineficientă, coruptă în mare măsură, dar şi plătită foarte prost. Există comune aproape falimentare în judeţul Iaşi, cu primării în care lucrează zeci de salariaţi. Ce-or fi făcând acei oameni? Cu ce s-or ocupa ei?

În loc de soluţii din partea Guvernului, eu aud mereu laude şi promisiuni. Şi-mi aduc aminte de celebrul ghişeu unic, de informatizarea administraţiei şi de digitalizarea completă a datelor, de transparenţa totală a activităţii funcţionarilor, dar şi de salarizarea angajaţilor în funcţie de performanţă. Pentru că există mulţi funcţionari serioşi, care chiar îşi respectă meseria. Pentru aceşti oameni, am tot respectul din lume. Iar ei trebuie ajutaţi să aibă o viaţă decentă.

Unde sunt toate cele promise? La Iaşi, pentru un aviz oarecare, poţi aştepta cu săptămânile.

Dacă nu vă plac grevele, veniţi cu soluţii "deştepte", domnilor guvernanţi! Iar pentru asta, e mai mult decât suficient să vă respectaţi promisiunile electorale!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Are România motive de sărbătorire a trei ani de guvernare Ponta?"

Cu indignare şi profundă mâhnire am asistat săptămâna trecută la spectacolul grotesc oferit de premierul României. Iată că într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene, guvernanţii sărbătoresc trei ani de la căderea unui guvern printr-o moţiune de cenzură ce a obţinut majoritatea voturilor parlamentare. Mai mult decât atât, ne amintim cu toţii că evenimentele din 2012 au fost la limita legii, fiind condamnate de autorităţile internaţionale şi aspru criticate în Raportul MCV al Comisiei Europene.

Nu pot să nu vă întreb, stimaţi colegi, cum va sărbători actuala putere finalul mandatului celui mai cinstit Guvern? Pentru că - nu-i aşa?! - această titulatură este demnă pentru un guvern care a fost format din 12 urmăriţi penal, un incompatibil şi un plagiator! Iar dacă acest bilanţ nu vă mulţumeşte, voi adăuga şi "realizarea" celorlalte promisiuni ale PSD: crearea unui milion de locuri de muncă, construirea a 1.000 de km de autostradă sau inaugurarea a 50 de mii de locuri în grădiniţe. România are, într-adevăr, motive reale de sărbătorire a bunei guvernări PSD.

În cei trei ani de când PSD-ul se află la guvernare, românii i-au văzut pe membrii acestui partid că vorbesc, ori de câte ori este posibil, despre o justiţie corectă şi independentă, dar tot ei au apărat miniştri sau alţi colegi parlamentari de aplicarea justă a legii! Mai mult decât atât, au promovat tot felul de iniţiative prin care să se apere de justiţie! Credeţi că românii au uitat de iniţiativa amnistierii şi graţierii? Sau de celelalte proiecte prin care acest grup infracţional organizat - după propriile cuvinte - căuta să se protejeze?

În cei trei ani de când PSD-ul se află la guvernare, românii au simţit ce înseamnă ca ţara să fie administrată de un Guvern care este înspăimântat de investiţii. Doar aşa ne putem explica de ce, în această perioadă, investiţiile publice au atins cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani! Deşi reticent în a cheltui fondurile publice pe proiecte care să stimuleze economia, acest Guvern a arătat românilor ce înseamnă inventivitatea în atragerea banilor la buget: a brevetat o metodă originală de calcul a accizelor şi a introdus taxa pe stâlp, bani care s-au irosit pe pomenile electorale şi cadourile baronilor locali, pentru că interesul de partid primează întotdeauna în faţa intereselor ţării.

În cei trei ani de când PSD-ul se află la guvernare, românii au văzut un premier care face declaraţii frumoase despre democraţie, stat de drept, drepturi şi libertăţi. Şi care, cu toate acestea, a organizat alegerile prezidenţiale într-un mod dezastruos, limitând în mod deliberat dreptul constituţional la vot al românilor din diaspora, consideraţi cetăţeni de rangul doi.

Iar pe toate acestea românii nu le-au uitat! De aceea premierul nu a ajuns preşedintele ţării. Românii nu au avut de ce să sărbătorească trei ani de guvernare PSD. Demagogia, impostura, aroganţa, minciuna şi corupţia nu pot fi şterse cu buretele sau cosmetizate prin campanii de PR! Românii, stimaţi guvernanţi, v-ar îndemna să lăsaţi deoparte aniversările şi să treceţi la administrarea problemelor ţării!

Domnul Călin-Vasile-Andrei Matei:

Decizia prin care TVA la alimente scade este una care vine în întâmpinarea tuturor consumatorilor din România şi arată în mod evident modul pozitiv în care România este guvernată azi. Spun pozitiv pentru că aceasta măsură trebuie să se regăsească în buzunarul nostru, este una sustenabilă din punct de vedere economic şi aduce beneficii pentru întreg mediul de afaceri din România.

Consolidarea creşterii consumului, infuzia de capital în economia reală sunt lucruri care ar putea genera noi investiţii, noi locuri de muncă sau creşteri de venituri pentru salariaţi. În toate aceste previziuni de natură economică un factor foarte important care va trebui gestionat corect de către executiv sau, dacă se impune, chiar şi de legislativ este lanţul de producţie şi comercializare. Industria alimentară şi etapele prin care trece un produs până ajunge pe raftul magazinelor nu a fost străină de fenomenul evaziunii fiscale.

Mai mult decât atât, această scădere, pusă în practică în mod corect de către cei implicaţi, fundamentează încă o dată scăderea TVA general la 20% de la 1 ianuarie 2016. Pentru a reuşi nu e suficient ca Guvernul să aplice această măsură, e nevoie şi de corectitudinea agenţilor economici, oricum "sabotajul" scăderii TVA la alimente nu poate avea efecte benefice de lungă durată pentru cei ce o vor face. Piaţa din România este pregătită să îndepărteze agenţii nocivi şi să ofere pe termen lung avantaje pentru cei care îşi desfăşoară activitatea economică în mod corect. Nu cred într-un conflict economic între producători şi cei care comercializează produse alimentare, aşa cum nu cred că acest conflict poate avantaja una dintre părţi sau pe cei care sunt consumatori.

Tentaţia de a menţine preţurile în mod artificial este una foarte mare, însă acest gen de practică poate duce la autoeliminarea de pe piaţă sau situaţii nedorite atunci când instituţiile statului vor avea acţiuni ferme care să stopeze acest fenomen.

O taxă pe valoare adăugată mai mică poate ajuta orice producător legal în lupta cu cei care fac evaziune fiscală şi care nu sunt deloc puţini. Caracteristicile pieţei alimentare din România permit acest lucru, în condiţiile în care nu este sufocată de oligopol, iar existenţa mai multor producători creează premisele unei concurenţe corecte.

România beneficiază azi de măsuri care vin în ajutorul propriei economii şi de aceea nu cred că avem altă soluţie decât aceea a solidarităţii şi a principiilor corecte sub atenta supraveghere a instituţiilor statului din România.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Reducerea TVA la produsele alimentare este destinată consumatorului final, şi nu producătorului sau comerciantului"

La început, apariţia supermarketurilor a avut un rol determinant în civilizarea comercianţilor, deoarece concurenţa între supermarketuri şi samsarii din pieţe a fost în beneficiul cetăţenilor. Nu pot uita practicile samsarilor care aranjau în faţă fructele şi legume mari şi frumoase, dar în sacoşă puneau cele mai greu vandabile produse, iar dacă comentai, te apostrofau direct cu un tupeu de neimaginat. Azi, la mulţi ani după apariţia supermarketurilor, pieţarii îţi oferă o pungă şi te îmbie să-ţi alegi singur produsele, un fapt normal pentru un comerţ civilizat.

Am lucrat 7 ani la o reţea de supermarketuri şi am avut o contribuţie majoră la construirea unui număr de 28 de astfel de magazine în zona de sud-est a României.

Am susţinut cu un an în urmă ca supermarketurile să poată funcţiona şi în weekend, deoarece cred într-o piaţă concurenţială şi nu doream ca unii să crească preţurile la final de săptămână când supermarketurile nu ar fi avut voie să funcţioneze legal.

După creşterea TVA de către Guvernul PDL, de la 19% la 24%, azi Guvernul PSD reuşeşte scăderea TVA la produsele alimentare la 9%. O realizare notabilă, care în ultima perioadă este umbrită de multe articole în presă privind creşterea preţurilor în supermarketuri.

Reducerea TVA la produsele alimentare este destinată consumatorului final, şi nu producătorului sau comerciantului. Cetăţeanul trebuie să beneficieze de scăderea preţurilor. Producătorii beneficiază de subvenţii, pot accesa fonduri europene, iar comercianţii trebuie să câştige din rulaj, şi nu din specularea măsurilor fiscale care nu le sunt adresate. Scăderea TVA probabil va diminua cifra de afaceri. Comercianţii vor avea acelaşi profit pe produsul vândut, dar pot vinde mai mult şi creşte, implicit, profitul.

Voi urmări personal dacă preţurile vor creşte în perioada următoare, dacă vor scădea odată cu TVA, iar dacă se vor constata practici care încurajează creşterea profitului în locul scăderii preţurilor, voi efectua toate demersurile legale pentru stoparea acestor practici speculative.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Susţin Pădurea Stejarul!"

Din cele mai vechi timpuri omul şi-a construit casa lângă apă, la marginea pădurii pentru a-şi asigura elementele esenţiale vieţii. Municipiul Brăila a luat naştere în imediata vecinătate a Dunării şi s-a dezvoltat până la marginea Pădurii Stejarul.

Azi suntem martorii unor încercări de defrişare a Pădurii Stejarul datorită intereselor unui grup de persoane ce se intitulează investitori pentru a-şi ascunde identitatea de defrişători. Tăierea pădurii, amăgirea cetăţenilor cu iluzia unei posibile construcţii distractive ascund, de fapt, un singur interes: câştigul din valorificarea masei lemnoase şi exploatarea imobiliară a terenului.

Consider că Pădurea Stejarul trebuie să rămână intactă, deoarece în ultimii 25 de ani am fost martorii defrişării masive şi exploatării iresponsabile a lemnului, iar suprafaţa împădurită s-a redus considerabil. Retrocedările ilegale au contribuit la amplificarea acestui fenomen, iar noii proprietari ai unei păduri, neavând obligaţii de plantare, îngrijire şi pază, se ocupă doar de valorificarea cât mai rapidă a masei lemnoase şi a terenului pentru interese imobiliare.

Impactul negativ al reducerii suprafeţei împădurite se poate observa în dezastrele prezentate de mass-media. Inundaţiile, schimbările climatice, emisiile de gaze cu efect de seră, distrugerea şi dispariţia unor ecosisteme reprezintă doar o parte din efectele defrişărilor.

În fiecare vară brăilenii merg să se recreeze în zonele special înfiinţate, inclusiv în Pădurea Stejarul, pe malul Lacului Sărat, deoarece după stresul cotidian, pădurea ne aduce liniştea şi relaxarea necesare unei noi săptămâni de lucru.

Un vechi proverb românesc spune că omul trebuie să planteze un pom, să construiască o casă şi să facă un copil. Am îndeplinit aceste condiţii existenţiale, iar la plantarea de pomi sunt campion. Am început plantarea în clasele primare, în pădurea de lângă Staţia Peco Lacu Sărat, am continuat cu sute de pomi fructiferi şi am participat la plantări organizate de Primăria Brăila. Sunt adeptul plantării de arbori, şi nu al defrişării. Voi face tot ce este posibil pentru a înmulţi numărul arborilor şi nu voi susţine niciodată defrişările.

Investitorii, dacă sunt serioşi, se pot orienta către marile suprafeţe din Brăila rămase în paragină după falimentul operatorilor economici: PAL Brăila, platforma Armonia etc., iar dacă sunt interesaţi doar de vânzarea lemnului şi terenului, înseamnă că sunt doar speculanţi imobiliari.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Stop postacilor de serviciu!"

Articolul 30 din Constituţia României garantează libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor, credinţelor prin viu grai, scris, sunete sau alte mijloace de comunicare în public. Dar libertatea de exprimare nu trebuie să prejudicieze demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Cel mai interesant lucru este că răspunderea civilă revine editorului, realizatorului, autorului, organizatorului manifestărilor, proprietarului dreptului de multiplicare, postului de radio sau televiziune.

Aşa cum rezultă din prevederile Constituţiei menţionate anterior, este dreptul fiecărei persoane de a exprima un punct de vedere în legătură cu un subiect de interes public sau personal. Comentariul motivat, justificat al unei persoane ce-şi asumă afirmaţiile şi poate fi identificată reprezintă dreptul fiecărei persoane la opinie şi liberă exprimare şi trebuie să găsească cadrul legal care să încurajeze acest fapt.

Ce facem în schimb cu mesajele postate din ce în ce mai des pe Facebook, pe site-uri de socializare sau informare, pe paginile ziarelor online? Sub false identităţi, sub acoperirea unui cont fals, protejaţi de IP-uri săritoare, hoarde de comentatori ascunşi infestează mediul online, manipulează, mint, acuză, îndeamnă la acte de violenţă fizică, la ură, postează mesaje discriminatorii, jignesc persoane reale, actele şi faptele unor persoane de bună-credinţă. La orice oră din zi sau noapte postacii de serviciu scriu mesaje împotriva unor oameni de afaceri, jurnalişti şi politicieni sau simpli forumişti reali ce îndrăznesc să le violeze spaţiul virtual dominat de numărul de mesaje în funcţie de care sunt plătiţi.

Iniţial eram tentat să cred că sunt conduşi de interesul civic, dar declaraţiile publice ale unor politicieni m-a determinat să cred că doar interesul financiar dictează în spaţiul online.

În nomenclatorul meseriilor din România nu există definit "postacul" şi cu siguranţă ei sunt plătiţi din bani negri, din comisioane primite din contracte şi din banii furaţi. Interesant este cine plăteşte, din ai cui bani, dar mai ales cum se fac plăţile: după numărul de mesaje postate, după aciditatea limbajului?

Aflăm de la şeful postacilor PMP că se plăteşte numerar, la negru, fără carte de muncă, fără contribuţii la şomaj, sănătate şi pensii.

Cu siguranţă există postaci şi la Brăila. Unii postează din oră în oră sau mai des, alţii pentru a-şi plăti poliţe personale, iar unii cum le indica postacul-şef.

Cu toate că postacii înjură la rând jurnalişti şi politicieni, ziarele nu restricţionează mesajele acestora, deoarece postacii fac trafic şi în funcţie de trafic se vinde publicitate.

În concluzie, acolo unde bunul-simţ a pierdut lupta, doar un cadru legislativ clar mai poate stabili ordinea şi impune respectul.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Pescuitul comercial trebuie să asigure dreptul speciilor la reproducţie şi şanse egale la resursa pentru pescari"

Pescuitul la Dunăre a constituit pentru locuitorii satelor o modalitate de asigurare a hranei, un mod de petrecere a timpului liber pentru pescarii sportivi, iar pentru gurmanzi o provocare culinară.

În ultimii ani s-a constat o reducere a efectivelor de scrumbie, tot mai puţină scrumbie ajungând în plasele pescarilor de la Dunăre. În anul 2014 plasele pentru scrumbie ale pescarilor de la Dunăre au vânturat apa fără să se încarce cu peşte. În schimb, piaţa a fost invadată de scrumbia prinsă în Marea Neagră sau la gurile Dunării, fapt ce a fost un semnal de alarmă în ceea ce priveşte dificultatea ca scrumbia să ajungă la locurile de reproducţie, dar şi inexistenţa unui mediu concurenţial corect pentru toţi pescarii.

După analiza fenomenului, s-a constatat că în luna februarie a anului 2012, la solicitarea asociaţiilor de pescari comerciali de la Marea Neagră, a fost modificat Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 449/2008, astfel încât nu se mai sancţionează folosirea setcilor fixe pentru pescuirea scrumbiei la Marea Neagră. Eliminarea acelei sancţiuni a permis amplasarea de setci fixe pe Marea Neagră, care au blocat de cele mai multe ori intrarea scrumbiei la Dunăre. Folosirea unor plase foarte fine şi cu ochiuri mici, specifice pentru pescuitul scrumbiei, a generat şi distrugerea puietului unor specii protejate, în special de sturion, pentru care statul alocă fonduri pentru populare şi protecţie.

În caz de vreme rea sau când sunt furtuni pe Marea Neagră, aceste setci stau fixe pe fundul mării pentru o perioadă îndelungată, timp în care capturile mor şi nu mai pot fi eliberate sau valorificate pentru consum uman.

În cadrul lucrărilor Comisiei pentru agricultură s-a dezbătut acest subiect şi proiectul de lege prin care "se va interzice pescuitul comercial în Marea Neagră prin folosirea de setci fixe pentru scrumbie". Se va putea pescui scrumbia cu unelte de pescuit de tip talian marin şi cu setci purtate în derivă sub supravegherea pescarilor autorizaţi.

Consider că este momentul reglementării corecte a pescuitului scrumbiei, deoarece prin amplasarea de setci fixe în Marea Neagră, de regulă, aproape de gurile Dunării, s-a blocat accesul de la Marea Neagră în Dunăre a bancurilor de scrumbie, dar mai ales către zonele de reproducţie.

Trebuie să asigurăm un mediu concurenţial corect pentru pescarii de la Dunăre faţă de cei de la Marea Neagră, deoarece toţi pescarii autorizaţi sunt plătitori de taxe şi impozite.

Domnul Daniel Florea:

"Speranţele tinerilor din România"

Având în vedere trecutul tării noastre, am senzaţia că Ziua naţională a tineretului şi-a pierdut din importanţă, fiind asimilată cu una din sărbătorile comuniste, datorită faptului că regimul comunist a adus-o în prim-planul realităţii sociale, instituind-o neoficial ca sărbătoare dedicată în întregime evidenţierii spiritului tânăr.

România a instituit ziua de 2 mai ca Zi Naţională a Tineretului prin lege abia în anul 2004, iar conform acestui act normativ, toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale ce au atribuţii în domeniul educaţiei, cercetării, sportului, turismului, culturii, protecţiei mediului, sănătăţii şi finanţelor, care vizează domeniile de interes ale tineretului, au obligaţia să susţină financiar şi organizatoric respectivul eveniment.

De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune/Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie - 2 mai, emisiuni despre problematica tineretului, prevedere care nu se regăseşte întocmai în realitatea cotidiană a acestei perioade.

Dacă suntem încă bântuiţi de amintirile neplăcute ale regimului comunist, care celebra această zi prin manifestări de tip dictatorial, prin care tinerii erau obligaţi să-şi aducă omagiul familiei conducătoare, atunci, da, suntem tributari acestei mentalităţi, refuzând să depăşim situaţia şi vremurile. Şi eu sunt un tânăr care provine din acea categorie care era chemată de fiecare dată, cu acest prilej, pentru a-şi demonstra "dragostea" pentru familia ce conducea cu mână de fier România acelor vremuri.

Trebuie să ne detaşăm de acea perioadă, să acordăm importanţa cuvenită acestei sărbători şi să celebrăm ziua tineretului nostru, din rândurile căruia am făcut parte cu toţii, cum se cuvine. Trebuie să acordăm acestei categorii, căreia i-am aparţinut şi noi la un moment dat, în virtutea firescului, importanţa cuvenită, convingând tinerii şi invitându-i alături de noi să ne fie parteneri în luarea deciziilor politice, făcându-i să conştientizeze importanţa lor în conducerea unei ţări care este a lor.

Viitorul României depinde de aportul tineretului ei, categorie căreia noi, politicienii, nu-i acordăm încrederea cuvenită. O mare parte din iniţiativele noastre legislative ar trebui să se adreseze lor, tinerilor noştri, fiindcă ei sunt cei care vor guverna România de mâine, România pe care o gestionăm noi astăzi, în numele şi în interesul lor.

Tinerii, care sunt văzuţi ca nişte rebeli ai societăţii noastre, au foarte multe de spus, sunt cei care ne reprezintă cu onoare, responsabilitate, isteţime la toate concursurile din lume şi care au multe aşteptări de la noi, cei care ar trebui să le fim modele de viaţă, prieteni, parteneri. Conduita noastră, a clasei politice, nu ar trebui să-i dezamăgească, ci ar trebui să-i facă mândri că sunt urmaşii noştri, aşa cum noi suntem mândri de părinţii noştri, a căror contribuţie se reflectă în bunul mers al societăţii noastre.

Reprezentând 20% din populaţia totală a Europei, tânăra generaţie este indispensabilă pentru împrospătarea forţei de muncă. Din acest motiv, investiţiile în tânăra generaţie sunt indispensabile pentru viitorul ţării. În loc să se vehiculeze ideea conflictului între generaţii, ar trebui să valorificăm diferenţele dintre noi şi cei tineri, prospeţimea lor, creativitatea şi dorinţa lor de a se implica, de a realiza imposibilul. Toate acestea să le punem alături cu înţelepciunea şi experienţa noastră de viaţă. Să nu-i criticăm, să nu-i judecăm, să le dăm voie să greşească, să îi încurajăm să fie ei înşişi!

Este adevărat că această zi de 2 mai în care sărbătorim tineretul a fost mutată într-un con de umbră, fiind mai mult o continuare a petrecerilor organizate de 1 mai. Depinde de noi ca celebrării tinereţii să i se dea importanţa cuvenită şi să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului!

La mulţi ani pentru tinerii noştri, indiferent de vârsta lor!

Domnul Daniel Florea:

"Proiecte şi investiţii importante pentru România"

Săptămâna trecută, o delegaţie română condusă de premierul Victor Ponta a efectuat o vizită oficială în Arabia Saudită, Qatar, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite, o vizită a cărei importanţă ar trebui să o recunoaştem cu toţii. Dincolo de oricare critică a cârcotaşilor, salutăm iniţiativa Guvernului Ponta menită să relanseze şi să dezvolte relaţiile României cu statele arabe.

România ar putea reprezenta pentru ţările din regiunea Golfului o largă paletă de oportunităţi de investiţii pentru mai multe domenii de interes comun.

Vizita premierului Victor Ponta împreună cu delegaţia română a avut un impact puternic în presa arabă, România având o imagine pozitivă. Consider că este important pentru noi ca ţară să obţinem încrederea din partea ţărilor arabe ca potenţiali investitori, iar această vizită politică tocmai a deschis calea către eventuale parteneriate în ceea priveşte proiecte din domeniul economiei, energiei, agriculturii sau turismului medical.

Pentru perioada următoare, reprezentanţii Consiliului de Investiţii din Qatar şi-au declarat intenţia de a programa o vizită la Bucureşti.

În Arabia Saudită, au avut loc întâlniri la Riyadh cu Regele Salman şi cu prinţul moştenitor, iar subiectele s-au axat pe problematica securităţii regionale şi pe combaterea terorismului. Astfel, deschiderea dintre ţările noastre a condus la materializarea unei colaborări în domeniul educaţiei, semnându-se în acest sens un memorandum. Având în vedere că anul acesta se împlinesc două decenii de la instituirea relaţiilor diplomatice dintre ţara noastră şi statul arab, vizita delegaţiei române a marcat şi acest eveniment important pentru relaţiile dintre România şi Arabia Saudită.

În dorinţa sa de a găsi un partener pentru TAROM, premierul Victor Ponta a deschis discuţia pentru salvarea TAROM-ului, lansând oferta de a investi către companiile aeriene Qatar Airways, Emirates şi Etihad.

Consider că această vizită este una importantă şi merită să fie văzută cu ochi buni şi că a fost categoric un succes pentru România. Revitalizarea relaţiilor economice dintre ţara noastră şi Ţările Arabe se bazează pe buna înţelegere, în primul rând de natură politică, iar vizita prim-ministrului tocmai acest lucru a urmărit.

Sperăm ca efectele acestei vizite să se regăsească în toate domeniile, iar cooperarea dintre România şi Ţările Arabe să fie fructificată de ambele părţi.

Domnul Daniel Florea:

"Libertatea de exprimare"

S-au împlinit în ziua de 3 mai a.c. mai mult de două decenii de când comunitatea internaţională sărbătoreşte anual Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Pentru acest an tema propusă pentru a celebra cei 22 de ani care au trecut de când s-a instituit această sărbătoare, a fost intitulată "Lăsaţi presa să prospere!".

Cu ocazia acestei zile, UNESCO oferă premiul Guillermo Cano unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuţie excepţională apărării şi promovării libertăţii presei oriunde în lume, în special în zonele cu un grad ridicat de pericol.

Dacă amintim că premiul mondial pentru libertatea presei, UNESCO - Guillermo Cano 2013, a fost câştigat de jurnalista etiopiana Reeyot Alemu, aflată în prezent în închisoare, şi că însuşi numele premiului este dat de un jurnalist columbian asasinat în 1987 în ţara sa natală, Columbia, pentru curajul de a fi devoalat afacerile ilegale ale cartelurilor drogurilor din acea zonă, ne dăm seama atât de importanţa respectării cu sfinţenie a libertăţii de exprimare în toate împrejurările imaginabile, inclusiv în mass-media, dar şi de pericolele la care se expun încă, în unele părţi ale globului, mânuitorii condeiului.

Pentru mulţi dintre noi, românii, nu sunt deloc estompate amintirile legate de cumplitele vremuri ale cenzurii comuniste, când numai jurnalism liber nu se putea face în România. De aceea, cred că suntem mai în măsură decât mulţi alţii să apreciem aşa cum se cuvine temeritatea de care dau dovadă lucrătorii mass-media care au curajul de a spune fără ezitare adevărul despre realităţile sociale din ţările în care democraţia, practic, nu există. Aceşti oameni extraordinari îşi riscă, zilnic şi cu bună ştiinţă, nu doar libertatea, ci chiar viaţa în numele dezideratului de a practica cu maximă onestitate una dintre cele mai nobile profesii din lume.

Recentele atentate de la Paris, atunci când mai mulţi jurnalişti ai publicaţiei Charlie Hebdo au fost ucişi, au reaprins o polemică puternică asupra nivelului până la care ar trebui să ajungă libertatea de exprimare. Se pun astfel, în mod legitim, mai multe întrebări: cine poate stabili dacă un desen este sau nu defăimător? Poate stabili anumite limite un comitet de autoreglementare? Pot fi stabilite prin lege toate nuanţele unei fraze, astfel încât să nu apară abuzuri? Este nevoie de autocenzură? Desigur răspunsurile la acest gen de întrebări nu pot fi identificate tocmai uşor şi mai ales nu pot fi universal-valabile.

Drept urmare, datorită imensului respect pe care îl port acestor profesionişti, acestor luptători în avangarda libertăţii de expresie şi în cea a cultului pentru rostirea cu orice risc a adevărului, nu voi fi niciodată de acord cu vreo îngrădire a dreptului sacru la exprimare liberă, neîngrădită, indiferent de considerente politice, economice sau de orice altă natură ar fi ele. Şi, tot datorită aceloraşi considerente, mi-aş dori ca toţi slujitorii mass-media din lume să fie conştienţi cât de mult bine fac societăţii prin simpla respectare a canoanelor profesiunii pe care şi-au ales-o. Pentru că un jurnalism adevărat şi socialmente profitabil nu presupune doar talent, ci mai ales onestitate, verticalitate şi respect pentru adevăr.

Aşadar, stimaţi jurnalişti de pretutindeni, fiţi oneşti, verticali, curajoşi şi iubiţi, mai presus de orice altceva, adevărul!

Domnul Daniel Florea:

"Reforma constituţională - prioritate a Guvernului României"

Constituţia României este legea fundamentală după care funcţionează statul român. Aici găsim principiile generale de organizare a statului nostru, aici sunt enumerate drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, cât şi autorităţile publice fundamentale.

După o serie de schimbări intervenite în societatea noastră a apărut foarte evidentă această necesitate de schimbare, de modificare a prevederilor constituţionale, pentru a asigura o mai bună funcţionare a noului stat de drept apărut odată cu Revoluţia din decembrie 1989.

Astăzi funcţionăm după prevederile stipulate în noua Constituţie din 1991, adoptată prin voinţa unei clase politice care se vroia liberă de constrângerile instituite de puterea dictaturii ceauşiste. A urmat o revizuire a Constituţiei - cea din anul 2003 - care s-a materializat prin adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Adeseori s-a reiterat nevoia de updatare a normelor prevăzute în Constituţie, de aducere a lor la nivelul aşteptărilor cetăţenilor României, în interesul acestora şi pentru mai buna funcţionare a statului în raport cu societatea din care facem cu toţii parte.

Modernizarea Constituţiei ar trebui să fie un proces permanent, care să fie susţinut de voinţa politică a clasei politice, a politicienilor săi, indiferent de orientarea lor şi care să asigure o corespondenţă corectă între prevederile legii fundamentale şi nevoile societăţii, ale cetăţenilor statului nostru. Pentru Partidul Social Democrat, proiectul de revizuire a Constituţiei a reprezentat permanent o prioritate, invitând celelalte forţe politice de pe scena politică să participe la discuţiile generate de această temă, în vederea obţinerii unui consens, pentru ca această dorinţă şi necesitate politică să se materializeze în forma dorită şi aşteptată de întreaga societate românească.

Reforma constituţională presupune implicarea forţelor politice, acordul lor, dorinţa lor de comunicare politică, în aşa fel încât schimbările legii fundamentale să satisfacă aşteptările cetăţenilor acestei ţări, ai căror reprezentanţi suntem noi, parlamentarii, reprezentanţii alegătorilor. Schimbarea legii fundamentale ar trebui să reprezinte voinţa cetăţenilor ţării noastre, dincolo de interesele fiecăruia dintre noi, dincolo de disensiunile politice ale celor chemaţi să o înfăptuiască, această revizuire înseamnă necesitatea de a funcţiona ca ţară europeană, implicată în viaţa politică a marii familii europene - Uniunea Europeană.

Realităţile politice, sociale, economice converg către această schimbare a legii fundamentale care să permită cetăţeanului român să trăiască la unison cu ceilalţi cetăţeni ai Europei, să fie reprezentat corect la nivelul instituţiilor statului român de drept, să cuprindă drepturile fundamentale acordate cetăţenilor săi, iar acestea să fie susţinute permanent de către autorităţile statului.

Mă alături şi eu acestor norme imperative care stau la baza necesităţii revizuirii legii fundamentale - Constituţia statului român, făcând un apel către toţi colegii mei din celelalte partide politice pentru a asigura României şi cetăţenilor săi dreptul de a funcţiona după o Constituţie modernă, corectă şi care să stipuleze exact acele prevederi folositoare şi dorite de românii de pretutindeni.

Domnul Marian Enache:

"Codul fiscal"

Declaraţia vizează proiectul de Cod fiscal propus şi adoptat de către Guvern şi Senat şi care va intra pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor.

Un raport de cercetare al Camerei de Comerţ şi Industrie a României din martie 2015 relevă o serie de elemente îngrijorătoare cu privire la mediul de afaceri din România. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 500 de societăţi comerciale care activează pe teritoriul ţării, printre concluziile acestuia numărându-se:

• 38% din respondenţi au afirmat că fiscalitatea ridicată reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă firma, în timp ce 11% au numit legislaţia instabilă ca fiind cel mai perturbator factor în activitatea societăţii;
• 81% din respondenţi afirmă că nivelul actual de fiscalitate afectează negativ în mare sau foarte mare măsură activitatea firmei;
• fiscalitatea/taxele şi impozitele mari au fost identificate de 57% din respondenţi ca fiind între principalii cinci factori care afectează activitatea firmei.

Aceste cifre scot în evidenţă încă o dată, dacă mai era nevoie, presiunea pe care statul o exercită asupra mediului de afaceri prin fiscalitate. Măsurile de criză implementate în ultimii ani coroborate cu multiplele schimbări de natură fiscală implementate în aproape fiecare sesiune parlamentară au contribuit la crearea unei instabilităţi legislative care afectează în mod real mediul de afaceri.

În aceste condiţii, adoptarea unui nou Cod fiscal apare ca o necesitate mai mult decât o oportunitate. Proiectul redactat şi adoptat de către Guvern transmite un mesaj clar, şi anume acela că statul este decis să sprijine mediul de afaceri. Printre cele mai importante măsuri prezente în cadrul acestui cod se numără:

• Reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% începând cu data de 1 ianuarie 2016;
• Diminuarea nivelului accizelor la benzină şi motorină;
• Eliminarea taxei pe stâlp;
• Modificarea uneia dintre condiţiile de încadrare în categoria fiscală de microîntreprinderi, respectiv cea referitoare la veniturile înregistrate în anul precedent, cifra urmând să devină de 75.000 de euro pentru anul 2017;
• Introducerea unui sistem diferenţiat de cote de impozitare, între 1 şi 3% pentru microîntreprinderi în funcţie de numărul de angajaţi. Astfel, o microîntreprindere cu cel puţin 2 angajaţi va avea o cotă de impozitare pe venit de 1%, în timp ce o firmă cu un angajat va avea o cotă de impozitare de 3%.

Aceste măsuri au stârnit o serie de controverse în privinţa impactului pe care l-ar putea avea asupra bugetului de stat. Nu poate fi negat faptul că aceste măsuri ar stimula un mediu de afaceri românesc care în prezent se simte sufocat de fiscalitatea excesivă a statului. Dar această relaxare fiscală trebuie realizată în condiţii raţionale şi fără a cauza dezechilibre macroeconomice.

Un lucru important pe care acest nou Cod fiscal îl face este trasarea unei viziuni pe termen mediu şi afirmarea clară a unor obiective în ceea ce priveşte fiscalitatea. Astfel, noul cod prevede şi o reducere ulterioară a TVA la 18% începând cu 1 ianuarie 2018, reducerea impozitului pe profit la 14% de la 1 ianuarie 2019 şi altele. Aceste prevederi vor fi supuse unor limite ce vor ţine de condiţiile reale, concrete, dar includerea unei viziuni care să depăşească un termen scurt de 1-2 ani reprezintă un punct forte.

După cum era de aşteptat, proiectul iniţial propus de către Guvern a fost modificat de către Senat înainte de adoptare. Au fost, de exemplu, eliminate prevederile privind reducerea nivelului accizelor, a fost stabilit un nivel pentru impozitul pe dividende de 5% în condiţiile în care proiectul Guvernului prevedea eliminarea acestui impozit pentru firmele din România. Fără îndoială că odată cu începerea dezbaterilor la Camera Deputaţilor vor fi făcute noi modificări.

Nu trebuie pierdut din vedere însă obiectivul acestui nou Cod fiscal, şi anume susţinerea mediului de afaceri şi asigurarea unei stabilităţi legislative în acest domeniu în perioada următoare. Acesta este şi trebuie să rămână spiritul noului Cod fiscal.

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Tinerii reprezintă viitorul oricărei societăţi, iar grija faţă de ei reprezintă o prioritate pentru toţi, pentru că prin tineri cultivăm capitalul uman de care dispunem. Nivelul acestora de pregătire reflectă nivelul actual al societăţii, însă, din păcate, lucrurile au luat o întorsătura negativă în ultima vreme, nivelul acestora de pregătire a scăzut, priorităţile li s-au schimbat şi ocuparea actuală a forţei de muncă a devenit o sarcină din ce în ce mai dificilă.

Pentru reabilitarea situaţiei cu care ne confruntăm e necesară o strategie la nivel naţional, dar care să acţioneze în conformitate cu principiile Uniunii Europene şi să fie convergentă cu restul strategiilor din Europa. Trei obiective generale trebuiesc urmărite, respectiv: crearea unui număr mai mare de oportunităţi pentru tineri în domeniile educaţiei şi ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea inserţiei lor sociale şi o participare deplină a tuturor tinerilor în societate, precum şi cultivarea solidarităţii reciproce între tineri şi societate.

Pentru realizarea acestor trei mari obiective e necesară o implicare şi o îmbunătăţire a activităţii în câteva mari domenii de acţiune care pot garanta succesul strategiei, ele reprezentând bazele oricărui sistem social. Aşadar, menţionez implicarea necesară în educaţie, ocuparea forţei de muncă, creativitate şi spirit antreprenorial, sănătate şi sport, participare şi incluziune socială.

Tinerii sunt speranţe ale viitorului acestei ţări, însă la prezentul lor nu are nimeni timp să se mai gândească. Devine tot mai clar că aceştia vor să se îndrepte spre voluntariat şi educaţie nonformală şi să profite la maximum de politicile europene de tineret. Strategia noastră ar trebui să se orienteze spre oprirea migraţiei acestora spre vest, determinându-i să rămână în ţară.

E necesară lansarea unui dialog structurat între aceştia şi structurile statului şi propunerea unor politici pentru tineret. Marele potenţial pe care-l posedă tânăra generaţie i-ar permite să se realizeze şi să contribuie la dezvoltarea societăţii şi chiar să ducă la revoluţionarea acesteia; lucru mult aşteptat, de altfel, dar care nu are niciun rezultat concret atâta timp cât nu sunt implicate în procesul de reformare toate categoriile sociale şi toate instituţiile abilitate ale statului.

Cooperarea este măsura cheie pentru revitalizarea socială, iar investiţia pe care o facem în tinerii noştri este una de bun augur, cu rezultate pe termen lung ce vor duce cu siguranţă la îmbunătăţirea nivelul de trai al tuturor. Implicarea socială, economică şi politică a tinerilor este un factor esenţial pentru progresul şi dezvoltarea durabilă a societăţii.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Până şi intenţiile politice bune fac viaţa cetăţenilor un iad, atunci când sunt gestionate de un guvern incompetent!"

Asistăm zilele acestea la o dezordine fără precedent în sistemul sanitar, generată de introducerea nepregătită corespunzător a cardurilor de sănătate. Pacienţii, chinuiţi de boală sunt, cu inconştienţă şi cinism, chinuiţi şi de un sistem al cărui rol social este acela de a vindeca boli, nu acela de a agrava boli, cum se întâmplă acum! Oamenii n-au intrat în posesia cardurilor, iar atunci când le deţin, acestea nu pot fi activate! Medicii sunt obligaţi să-şi folosească timpul profesional preţios pentru activităţi funcţionăreşti. Este necesar cardul de sănătate? Bineînţeles că da! Dar implementarea acestei măsuri poartă marca PSD, iar lipsa de competenţă a guvernului a condus la rezultatul pe care o ţară întreagă îl poate vedea!

Abia s-au stins ecourile unui adevărat tzunami provocat de ANAF, care declarând că doreşte să combată evaziunea fiscală, s-a pornit parcă să distrugă micile afaceri, aplicând amenzi aberante pentru abateri minore sau inventate, închizând unităţi comerciale, ca şi când o ţară poate funcţiona fără companii... Este necesară combaterea evaziunii fiscale? Bineînţeles că da! Dar abordarea neprofesională şi conflictuală a unui guvern de diletanţi a condus la ceea ce cu toţii am văzut: haos, proteste violente ale agenţilor economici şi clienţilor... A fost nevoie de intervenţia opoziţiei, a preşedintelui şi de presiune publică pentru a se produce o anumită corectare a situaţiei.

Suntem acum la debutul analizei Codului fiscal şi a celui de procedură fiscală propus de PSD, în Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Era necesar un Cod fiscal care să propună o relaxare fiscală? Bineînţeles că da! Dar nu oricum, oriunde şi fără interes pentru dezvoltarea reală şi sustenabilă a României... Şi nu alergând la pizzeria care tocmai ne-a livrat pizza la domiciliu, să-i dăm un bacşiş fiscalizat (!) unui distribuitor amabil, aşa cum ne-a sfătuit să facem "profesionistul" ministru al finanţelor, făcându-se de râsul lumii pe el şi guvernul din care face parte!

Domnul Dorel Covaci:

"Şi totuşi au dreptate: grevă în administraţia publică locală"

Administraţia publică locală, lăudată de unii, criticată de alţii, are importanţă atât la nivelul comunităţilor locale, cât şi la nivel naţional.

Pentru o bună desfăşurare a activităţii lor, reflectată în prestarea serviciilor către cetăţeni, e nevoie de aleşi buni, de legi bune şi de un sistem de remunerare corespunzătoare a muncii şi a efortului depus.

Dacă de aleşii locali pot fi, oarecum, numiţi responsabili alegătorii, pentru buna funcţionare a administraţiei publice locale sunt responsabile, în parte, cele trei puteri în stat: legislativă, executivă, judecătorească, împreună cu administraţia prezidenţială. Acestea trebuie să sprijine şi să asigure o desfăşurare normală, democratică şi benefică a acţiunilor la nivelul comunităţilor locale.

Marea majoritate a problemelor cetăţenilor se cer a fi rezolvate, în primul rând, de către administraţia locală, în frunte cu primarul, funcţionarii din primării, precum şi cei din instituţiile descentralizate.

Cu legi bune, cu o retribuţie corectă, cu un respect şi o bună colaborare între instituţiile implicate, problemele cetăţenilor îşi pot găsi rezolvarea. Nefuncţionarea corespunzătoare a oricăreia dintre aceste verigi duce la tensiuni între administraţia locală, celelalte instituţii ale statului şi cetăţeni.

Este în interesul tuturor ca solicitările reprezentanţilor administraţiei locale să fie discutate şi rezolvate. Am convingerea că Guvernul Ponta va găsi cele mai potrivite soluţii pentru ca activitatea administraţiei publice locale să poată fi îmbunătăţită, spre binele tuturor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.