Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

O să deschidem şedinţa noastră de astăzi şi o să-i dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La început de an şcolar 2015-2016 problemele din sistemul educaţional din România sunt aceleaşi an de an: cadre didactice care predau în şcoli fără a avea pregătirea necesară. Sunt peste 3.500 de suplinitori care nu au calificarea necesară pentru a intra la clase.

Profesorii au plecat din sistem din cauza salariilor mici. Au alte joburi în alte domenii sau au plecat în străinătate prestând alte munci pentru a-şi asigura veniturile necesare pentru un trai decent. Din nou este o problemă cu manualele şcolare care, conform legilor în vigoare, ar trebui să se distribuie gratuit pentru elevii din învăţământul preuniversitar. 200.000 de elevi din clasa a III-a nu au avut manualele pe bănci la început de an şcolar.

Pentru elevii din clasele terminale de liceu se decontează manuale şcolare în cuantum de 50 de lei, deşi şi ei trebuiau să primească manualele gratuite. Nu au fost decontaţi banii pentru naveta profesorilor şi a elevilor pentru anul 2015. Peste 4.000 de clădiri din 1.200 de şcoli, în care se desfăşoară actul educaţional, funcţionează fără autorizaţii sanitare, ceea ce este o problemă deosebit de gravă, o ruşine naţională, aşa cum spunea Preşedintele Klaus Iohannis.

Explicaţiile date de ministrul învăţământului, în urma unei interpelări în Parlament, nu sunt credibile. Principalul motiv pentru care nu sunt eliberate aceste autorizaţii sanitare este lipsa din aceste unităţi de învăţământ a apei curente şi a grupurilor sanitare corespunzătoare.

Lipsa apei curente poate avea consecinţe grave în ceea ce priveşte starea de sănătate a copiilor din aceste şcoli, iar lipsa grupurilor sanitare corespunzătoare arată gradul de civilizaţie în care se află anumite colectivităţi din România.

În răspuns, toată responsabilitatea este pusă în seama administraţiilor locale, care ar trebui să rezolve problemele din şcoli din surse financiare proprii, iar dacă nu au aceste resurse să apeleze la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În încheierea acestei declaraţii politice, întreb Ministerul Educaţiei cine îl împiedică ca după o documentare corectă în teren privind şcolile care nu au apă curentă şi grupuri sanitare corespunzătoare, să propună o hotărâre de Guvern prin care să fie alocate fondurile necesare pentru a se rezolva această problemă care nu a putut fi rezolvată până acum de către unităţile administrativ-teritoriale.

Vă mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

O să-i dau cuvântul în continuare colegului nostru, domnul deputat Florin Gheorghe.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică se intitulează: "Salarizarea publică trebuie legată de performanţă".

Aşteptăm cu toţii ca în următoarele săptămâni să fie transmis Parlamentului Proiectul de Lege privind salarizarea în sistemul public, proiect care deja a declanşat un val de aşteptare uriaşă din partea tuturor angajaţilor din sistemul public: dascăli, medici, angajaţi în sistemul de apărare şi ordine publică sau funcţionari din administraţie.

De mulţi ani ne tot plângem de lipsa calităţii serviciilor publice, de ineficienţa aparatului administrativ, de exodul medicilor din sistemul medical şi de deprofesionalizarea corpului didactic şi ajungem la vechea vorbă românească spusă de cei mai mulţi: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim".

Din anul 2008 şi până în prezent salariile din sistemul public nu au suferit niciun fel de indexare sau majorare, cu mici şi sensibile excepţii, ci, dimpotrivă, tăierile de sporuri, indemnizaţii şi ore suplimentare din anul 2010 au redus semnificativ veniturile din sistemul public. Dacă mai adăugăm la această stare de lucruri faptul că preţurile au fost nemiloase şi nu au bătut pasul pe loc decât în vara acestui an, pot spune cu toată încrederea că puterea de cumpărare a unui salariat din sistemul public este la jumătate din cea pe care o avea înaintea crizei economice.

De asemenea, din anul 2011, România a pornit pe panta creşterii economice, sfidând statele UE şi în anul 2013, şi în anul 2014, cu cel mai rapid ritm de creştere a PIB-ului. Din păcate, deşi oamenii politici spun că România creşte, duduie şi bubuie, acest lucru nu se vede de aceeaşi manieră în buzunarele românilor. Acest lucru nu poate genera încredere în faptul că România este pe calea cea bună.

Aşadar, Legea salarizării din sistemul public, prin care tot aparatul bugetar aşteaptă măriri semnificative ale veniturilor salariale, este mai mult decât bine-venită. Chiar dacă unii s-au grăbit să spună că nu e sustenabilă financiar, că nu sunt bani suficienţi, că vine dezastrul şi se declanşează iarăşi criza, le-aş recomanda să fie mai prudenţi în afirmaţii şi să estimeze mai precis care ar fi efectele favorabile ale acesteia, nu doar asupra vieţii românilor, ci şi asupra dezechilibrelor care s-au adâncit în ultimii ani: deficitul fondului de pensii, deficitul fondului pentru şomaj, deficitul încă acut de cerere la nivel intern, determinat de venituri disponibile mici la nivelul familiilor aşa-zise de bugetari.

Dincolo de aprecierile mele favorabile la adresa acestui proiect, trebuie să precizez că nu puţine sunt aşteptările mele de la aceasta. Astfel, mă aştept ca acele priorităţi naţionale pe care le afirmă la unison toate partidele parlamentare, pe marginea cărora s-au încheiat pacte şi alte înţelegeri - educaţia, sănătatea, apărarea şi aparatul administrativ - să se reflecte real şi generos în coeficienţii de salarizare. Am fi ipocriţi să spunem că păstrăm medicii în ţară, dascălii buni în şcoli, o armată performantă şi funcţionari stimulaţi cu salarii majorate doar cu 10%-15%. Uniunea Europeană înseamnă o piaţă liberă a forţei de muncă şi exodul elitelor nu se va opri la aceste valori de creştere. Bani pentru această lege sunt şi vor fi din plin dacă procesul de stopare a risipei banului public va continua, în acelaşi timp cu lupta împotriva corupţiei.

De asemenea, chiar dacă nu sună foarte bine pentru mulţi angajaţi, o salarizare competitivă trebuie legată de angajaţi competitivi, de angajaţi cărora să le fie impuse şi criterii de performanţă obiective, precise, la a căror depăşire să existe şi bonificaţii financiare. Reforma în salarizare nu poate fi disociată de performanţă.

Vă mulţumesc.

Florin Gheorghe, deputat UNPR.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Îi dau cuvântul în continuare doamnei deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "SOS Rădăuţi!"

Stimaţi colegi,

Municipiul Rădăuţi, considerat localitate de referinţă pentru Bucovina, păstrătoare a tradiţiilor strămoşeşti, locuită de oameni harnici şi ambiţioşi, a devenit, din punct de vedere administrativ, un caz unic în România.

Mandatul primarului ales, domnul Aurel Olărean, al municipiului Rădăuţi, este suspendat prin Ordinul prefectului judeţului Suceava nr. 221 din 24 iunie 2015, pe perioada măsurii controlului judiciar. Consiliul Local al municipiului Rădăuţi a fost dizolvat prin hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 5747 pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 9 octombrie 2014 în dosarul nr. 4550/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr.1870 din 31 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava. În prezent funcţia publică de conducere vacantă de secretar al municipiului Rădăuţi a fost ocupată temporar, prin detaşare, numirea fiind făcută de prefect, prin ordin, în condiţiile O.U.G. nr. 14/2015.

Ca urmare a acestei situaţii de fapt, autoritatea administraţiei publice locale se confruntă cu blocaje majore privind îndeplinirea condiţiilor legale necesare validării deciziilor care să asigure rezolvarea problemelor municipiului Rădăuţi: autorizaţiile de construire/demolare/renovare se semnează de către primar, modificarea raporturilor de serviciu/contractelor de muncă, salarizarea, acordarea tranşelor de vechime, asigurarea venitului minim garantat prin acordarea ajutorului social lunar, încadrarea asistentului personal al persoanei cu handicap, constituirea unor comisii necesare desfăşurării activităţii curente se realizează prin dispoziţie a primarului, autoritate inexistentă în acest moment în Rădăuţi. Cetăţenii acestui municipiu solicită ca instituţiile statului să identifice soluţii concrete de deblocare a acestei situaţii.

Am participat recent, alături de o parte dintre parlamentarii judeţului Suceava, la o întâlnire organizată de Instituţia Prefectului, în vederea identificării soluţiilor necesare a fi implementate de urgenţă la nivel guvernamental, legislativ şi administrativ, astfel încât locuitorii municipiului Rădăuţi să poată beneficia, din nou, de o viaţă normală în oraşul în care trăiesc, muncesc, învaţă şi cu care, până recent, se mândreau.

La nivelul lunii august, Instituţia Prefectului a fost înştiinţată de către Ministerul Afacerilor Interne că propunerile privind completarea art. 132 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale au fost înaintate Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru analiză şi decizie.

În aceeaşi ordine de idei, se impune rectificarea bugetului unităţii administrativ teritoriale pentru anul 2015, în vederea cuprinderii sumelor necesare achitării hotărârilor judecătoreşti şi plata salariilor pentru personalul din învăţământ, salariile pentru Spitalul municipal "Sf. Doctori Cosma şi Damian", începând cu luna octombrie 2015, şi pentru plata salariilor angajaţilor proprii, care se aprobă de Consiliul local, dizolvat la momentul actual în municipiul Rădăuţi.

O altă problemă de maximă urgenţă o reprezintă deblocarea tuturor proiectelor de investiţii ce se derulează la nivelul municipiului Rădăuţi.

Stimaţi colegi,

O asemenea situaţie are nevoie de o soluţie clară din partea Guvernului României. Mă adresez dumneavoastră pentru a vă informa cu ceea ce se întâmplă într-un loc minunat al Bucovinei devenit, dintr-o dată, un no man's land, în care statul român nu îşi mai exercită obligaţiile înscrise în Constituţie faţă de oamenii de care trebuie să aibă grijă.

Vă rog, stimaţi colegi, să susţineţi demersurile pe care parlamentarii suceveni le întreprind în vederea deblocării administrative a municipiului Rădăuţi. Este nevoie de implementarea unei soluţii constituţionale şi incontestabile care, de această dată, să meargă până la rezolvarea problemei pe care astăzi am dorit să v-o aduc la cunoştinţă, invitându-vă să veniţi în sprijinul cetăţenilor din municipiul Rădăuţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

O să-i dau cuvântul doamnei deputat Laura Marin.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Urmează domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Doamna Laura Marin:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Tema declaraţiei mele de astăzi este: "Începerea anului şcolar 2015-2016".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De data acesta, deschiderea anului şcolar are loc sub auspicii mai bune: elevii, în marea lor majoritate, au manualele la timp, unităţile de învăţământ sunt mai bine igienizate şi pregătite să primească elevii în condiţii civilizate, faţă de anul şcolar precedent, profesorii au beneficiat de unele avantaje salariale şi sunt perspective ca salariile profesorilor şi, în general, bugetul pentru învăţământ să crească în noul an şcolar în mod semnificativ.

Înainte de a formula unele deziderate pentru noul an şcolar, mă voi referi, pe scurt, la modul în care s-a desfăşurat şi încheiat anul precedent. La aceasta vă invit să reţineţi câteva progrese, ce e drept, modeste, dar care ar putea desena o tendinţă pozitivă pentru mai mulţi ani de aici înainte. Astfel, evaluările la ciclurile preliceale au decurs normal şi cu rezultate încurajatoare, bacalaureatul s-a desfăşurat fără evenimente majore faţă de anii anteriori, iar promovabilitatea la examene s-a îmbunătăţit. În fine, am încheiat un an cu rezultate excepţionale la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Despre acest aspect am prezentat o declaraţie la vremea respectivă. Iată, putem spune că avem nişte rezultate standard la care să ne raportăm în acest an şi în cei care-i vor urma.

Pentru viitor, o problemă fundamentală în învăţământul nostru de toate gradele este legătura dintre teorie şi practică, dintre caracterul teoretic şi cel aplicativ, dintre oferta de calificări şi cererea de pe piaţa muncii. În legătură cu aceasta, am observat în ultimul timp o atenţie mai mare din partea patronatelor şi a mediului de afaceri pentru profilarea şi calitatea pregătirii forţei de muncă, în aşa fel încât absolvenţii noştri să răspundă mai bine cerinţelor de pe piaţa muncii. Pe această direcţie s-au făcut paşi importanţi, dar acum este necesară rodarea unui dialog şi mecanism social care să regleze din mers acest echilibru dinamic. Interesul pentru învăţământul profesional şi tehnic, atât din partea instituţiilor de învăţământ, a agenţilor economici, cât şi a elevilor şi părinţilor acestora, este un alt semnal că ne îndreptăm în direcţia bună. Dacă anul trecut mediul şcolar, opinia publică şi chiar dezbaterile parlamentare s-au oprit mai mult asupra orelor de religie, a educaţiei fizice şi sanitare, cred că în acest an ar fi cazul să ne concentrăm pe calitatea pregătirii, aşa cum este aceasta măsurată şi evaluată pe plan internaţional. Testele PISA evaluează măsura în care elevii aflaţi spre finalul educaţiei obligatorii deţin unele dintre competenţele-cheie, cunoştinţele şi deprinderile de bază esenţiale pentru continuarea studiilor, participarea deplină la viaţa socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii. Nu stăm bine la acest capitol, prin comparaţie cu celelalte state din Uniunea Europeană, şi cred că avem capacitatea de a ne situa în anii următori pe o poziţie fruntaşă.

Stimaţi colegi,

Între priorităţile legislative ale acestei sesiuni sunt Legea salarizării bugetarilor şi Legea bugetului de stat. Toate vor avea un mare impact asupra domeniului educaţiei. În calitatea mea de profesor şi de fost inspector şcolar, iar în prezent ca deputat PSD, vă rog să asigurăm acest domeniu cu fondurile necesare pentru ca România să facă din educaţie, din pregătirea profesională a tinerilor, punctul său forte în planul competitivităţii europene şi globale. A sosit timpul ca profesorii, cercetarea pedagogică şi, în general, educaţia să beneficieze de creşterea economică şi de bunele rezultate ale guvernării din ultimii ani, pentru ca, la rândul său, educaţia să contribuie şi mai mult la dezvoltarea de ansamblu a societăţii noastre.

Le doresc sănătate şi mult succes elevilor şi profesorilor în anul şcolar care tocmai a început!

Mulţumesc.

Laura Marin, deputat PSD Galaţi.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ. Urmează domnul deputat Vasile Horga.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimată doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică cu ocazia Zilei Naţionale a Republicii Federale Germania, la 25 de ani de la reunificare.

La finele celui de-al Doilea Război Mondial, generat de către Germania nazistă, continentul european a fost divizat prin ceea ce se va numi Cortina de Fier. Estul continentului, eliberat de către Armata Roşie, a fost separat de Occident vreme de cinci decenii. Armata Roşie, care a uitat să mai plece, a impus în statele reunite mai târziu în Pactul de la Varşovia regimuri comuniste. Victimă a unui astfel de regim a căzut şi partea de Est a Germaniei. Partea de Vest a adoptat o constituţie democratică, a început procesul de reconciliere cu Franţa, proiect care a generat ulterior Uniunea Europeană, a pus în aplicare Planul Marshall, refăcându-şi economia distrusă de război, a devenit membru NATO, adică partea lumii libere. Partea de Est, condusă de un regim comunist impus de către Uniunea Sovietică şi care şi-a terorizat cetăţenii prin intermediul STASI, a devenit parte a Pactului de la Varşovia, a construit o economie neperformantă şi a privit cu ostilitate către Republica Federală Germania.

Această stare de fapt s-a perpetuat până în noaptea de 3 octombrie 1990, când mii de oameni au sărbătorit la Berlin reunificarea Germaniei. RDG a aderat la Republica Federală Germania, iar germanii aveau să trăiască din nou în acelaşi stat. Acest lucru a fost posibil, pe de o parte, datorită Revoluţiei paşnice din RDG, a căderii Zidului Berlinului de la care trecuseră doar 329 de zile, a unor negocieri complicate şi a unor decizii cu implicaţii enorme pentru Germania, Europa şi întreaga lume. Reunificarea a fost posibilă şi datorită revoluţiilor din Europa de Est, generate de cele două cuvinte ale lui Mihail Gorbaciov - transparenţă şi reformă (Glasnost şi Perestroika) care au determinat cursul reformator din această parte a continentului.

Dorinţa germană de reunificare a fost primită cu reţinere de către Marea Britanie, Franţa, dar şi de Uniunea Sovietică, care cerea ca Germania reunificată să nu devină parte a NATO. Poziţia favorabilă a Statelor Unite ale Americii şi determinarea politică a cancelarului Helmut Kohl şi a guvernului său au dus la realizarea reunificării. Fereastra de oportunitate a fost conştientizată de către decidenţii vest-germani şi fructificată. Analizând evenimentele ulterioare putem specula că ratarea momentului ar fi amânat pentru multă vreme realizarea năzuinţei poporului german (un an mai târziu s-a produs puciul împotriva lui Mihail Gorbaciov). La reunificarea Germaniei, preşedintele federal de atunci, Richard von Weizsäcker, a spus: "Noi, germanii, suntem conştienţi de responsabilitatea noastră şi vrem să slujim unei Europe unite care trăieşte în pace".

Reunificarea Germaniei a însemnat de facto şi de jure extinderea spre Est a Uniunii Europene (cel mai important proiect pacificator din Europa) şi a NATO, proces în care, din fericire, a devenit parte şi ţara noastră.

Astăzi, la 25 de ani de la reunificarea Germaniei, putem constata cu bucurie că România şi Germania au relaţii bilaterale excelente în toate domeniile, că suntem aliaţi şi parteneri în NATO şi Uniunea Europeană şi că împărtăşim aceleaşi valori în ceea ce priveşte pacea, libertatea şi democraţia. Sper ca pe baza acestora, împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, să depăşim dificultăţile actuale cu care ne confruntăm, cum ar fi: conflictul din Ucraina sau problema refugiaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ovidiu Ganţ, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Vasile Horga. Urmează domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Vasile Horga:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se referă la drama refugiaţilor, pe care am intitulat-o: "Refugiaţii trebuie trataţi egal cu cetăţenii europeni".

Asistăm în aceste zile la unul din cele mai mari exoduri de populaţie aflate în zone de conflict, spre zonele mai liniştite ale bătrânului continent, care nu şi-a vindecat încă nici el complet rănile pricinuite de cele două războaie mondiale devastatoare.

Oamenii care astăzi invadează Europa nu o fac nici de dragul aventurii şi nici din prea multă iubire pe care ne-o poartă. O fac pur şi simplu de nevoie, o fac pentru că în ţara lor este aproape imposibil să mai trăiască şi o fac mai mult de dragul copiilor lor care merită o viaţă mai bună.

Orice gânduri paşnice i-ar mâna spre noi, nu avem dreptul nici moral şi nici uman să le închidem uşa în nas. Ei sunt oameni asemenea nouă şi de aceea trebuie ajutaţi, chiar dacă preţul ajutorului va fi un pic mai rău pentru noi.

O mare civilizaţie precum cea a Europei nu poate sta pasivă şi nu se poate târgui cu privire la tratamentul pe care trebuie să-l acorde acestor oameni alungaţi din ţara lor de nesfârşitele războaie interetnice şi a căror singură vină este aceea că nu mai au un loc al lor sub soare.

Bogaţii lumii şi-au făurit o mare parte din bogăţia lor pe spinarea acestor oameni care, iată, azi nu cer altceva decât o fărâmă din acea bogăţie, şi nu de pomană, muncind la uşa bogaţilor pentru a-şi putea duce zilele mai departe.

De aceea, ce se întâmplă astăzi la nivelul acestor ţări, fie ele din Europa, fie din America sau de pe alte continente, în privinţa modului în care se rezolvă problema refugiaţilor reprezintă o mare dezamăgire.

Într-un fel sau altul conflictele izbucnite în ţările de origine ale refugiaţilor ce se află azi la porţile Europei au fost întreţinute de marile puteri rivale ale lumii, care azi privesc detaşat la dezastrul pe care l-au provocat şi nu ridică un deget pentru lichidarea urmărilor acestuia. Nu-i vede nimeni că s-ar înghesui voluntar la integrarea refugiaţilor în ţările lor sau să găsească o soluţie viabilă la această criză care să rezolve definitiv drama acestor oameni. Ce vedem este un lucru de dispreţuit pentru civilizaţia umană, o nesfârşită târguială, urmată de tot felul de reproşuri privind cotele de refugiaţi pe care fiecare ţară trebuie să le accepte, fără ca oamenii târguiţi să fie sau nu de acord cu locaţia hărăzită de mai-marii lumii să-i adăpostească.

Credem, totuşi, că până la final înţelepciunea oamenilor civilizaţi ai lumii va lua locul egoismului lor şi din mai-multul nostru vom ceda o parte importantă către oamenii care-şi caută şi ei un loc care să le asigure lor şi mai ales copiilor lor o existenţă demnă, comparabilă cu cea pe care noi o avem, iar acest lucru nu va putea să înceapă decât din bătrâna Europă.

Deputat Vasile Horga, Colegiul nr. 1, Dâmboviţa.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Sorin Iacoban. Urmează domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Sărut mâna, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi declaraţia politică: "Politica de stat a Ungariei împotriva spiritului Uniunii Europene".

Dragi colegi,

Ţara vecină, Ungaria, şi-a mutat atenţia de la propriii cetăţeni la refugiaţi, aşa cum rezultă din ultimele acţiuni ale Guvernului maghiar. Această atenţie nu este altceva decât un ansamblu de politici represive despre care am aflat de la instituţiile europene că au avut ca "obiect" pe cei care sunt solidari cu principiul apărării drepturilor omului.

Nu ar fi problema noastră politica de stat a Ungariei, dar, când prin această politică se încearcă atragerea României într-un scandal diplomatic, acest lucru nu mai poate fi trecut cu vederea.

Decizia de a ridica un gard de delimitare a propriilor teritorii are o dimensiune sugestivă: gardul este imaginea la figurat a cenzurii şi imaginea la propriu a sclaviei şi represiunii.

Nu este cu nimic surprinzător faptul că această criză a refugiaţilor a apărut în Ungaria, deşi toată Europa a fost cuprinsă de acest flagel. Evenimentele se petrec într-un stat care a rămas corigent la politica drepturilor omului, care îşi vede propriii cetăţeni ca vulnerabilităţi naţionale, un stat care a rămas repetent faţă de propriile etnii. Ultimele crize cu specific etnic în această zonă a Europei au avut un singur element comun, şi anume Ungaria.

Nu este caracteristic valorilor europene ca gravidele să nască lângă un gard de sârmă. Nu este specific valorilor europene ca bâta, câinii de luptă şi gazele lacrimogene să ţină loc toleranţei etnice şi solidarităţii sociale.

Ne gândim că politica "gardului antiimigranţi" reprezintă de fapt un omagiu adus celor care au gândit nedreptul Zid al Berlinului pentru naţiunea germană, o imagine sinistră a terorii şi duşmăniei.

Problema refugiaţilor este cu mult mai complexă şi nu se poate rezolva cu forţa, deoarece o reacţie presupune negreşit şi o contrareacţie. Ea trebuie tratată cu calm şi înţelepciune.

Dragi colegi,

România trebuie să conştientizeze faptul că nu toţi cei care vin în Europa din zonele de conflict militar au calitatea de refugiat politic. Cea mai mare parte a celor pe care îi vedem ţinuţi la gard, ca într-un ţarc, de autorităţile maghiare sunt imigranţi economici, atraşi de ajutoarele sociale din Europa de Vest. Dar ce ne facem dacă, printre aceştia s-au ascuns şi jihadişti, cei special antrenaţi pentru a constitui în democraţiile europene celule teroriste?

Cred că România ar trebui sa fie foarte atentă la acest aspect. Am iniţiat în sesiunea trecută o interpelare la Ministerul Afacerilor Externe care a avut ca obiect acţiunile teroriste desfăşurate pe teritoriul României. Din răspunsul primit a rezultat faptul că din 2013 şi până în prezent România a uzat de dreptul său de a declara indezirabili anumiţi cetăţeni străini, majoritatea provenind din ţări în care instabilitatea militară şi politică sunt de notorietate, şi aici mă refer la: Afganistan, Liban, Irak, Tunisia, Pakistan şi Algeria.

A mai rezultat şi faptul că, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, aproximativ 60.000 de cetăţeni aparţinând statelor terţe au rezidenţa legală în România, 11.100 aflându-se la studii în ţara noastră, principalele aglomeraţii urbane fiind Bucureşti şi Iaşi, cu peste 2.000 de studenţi străini. Aceşti studenţi aflaţi la studii pot reprezenta ţinte ale jihadiştilor, care pot dezvolta faţă de aceştia prozelitism agresiv, căutând noi adepţi.

Aşa cum rezultă dintr-un comunicat de presă al SRI, cu câţiva ani în urmă la Iaşi a fost desfiinţat, prin metode specifice de luptă antitero, un grup islamic radical.

Dragi colegi,

Pericolul terorist este prezent, dar trebuie să afirmăm răspicat că pentru acest pericol fiecare stat are instituţii abilitate care, cu măsuri reactive şi proactive, pot asigura siguranţa propriilor cetăţeni. Tocmai din această cauză nu suntem de acord şi protestăm vehement asupra politicilor vecinului de la vest de înscriere, de înseriere a imigranţilor şi de construire a unui gard de sârmă la frontiera cu România, politici ce aduc aminte de vremuri de represiune nedreaptă pe criterii etnice, politici care nu corespund spiritului Uniunii Europene şi nici parteneriatului strategic.

Sorin-Avram Iacoban, deputat Colegiul nr. 10, Iaşi.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Aveţi cuvântul. Urmează doamna deputat Doina Pană.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea priveşte criza refugiaţilor şi criza migranţilor pe continentul european.

Ceea ce astăzi noi nu reuşim să conştientizăm este care sunt acele soluţii reale la această criză, pentru că nici doamna Merkel, nici domnul Juncker, nici Comisia Europeană nu au fost capabili să dea o soluţie. Au venit cu aceste cote de imigranţi, aceste cote care vor creşte permanent, pentru că, prin aceste cote, se deschide calea încurajării traficului de persoane şi a reţelelor mafiote care se ocupă cu transportul ilegal de persoane din Orient, Asia şi Africa, către Europa.

După părerea mea, am avea mai multe variante - pe care până acum am arătat că nu le-am luat în calcul noi, europenii.

În primul şi în primul rând este nevoie de investiţii în câteva centre mari de refugiaţi, în spaţiul mediteranean - pentru că ştim, aceşti refugiaţi vin preponderent din Siria şi apoi, într-un număr un pic mai mic, din Afganistan, Irak şi Libia - nişte tabere de refugiaţi moderne, nişte tabere de refugiaţi care să permită conversia profesională a acestor cetăţeni, care să asigure toate normele civilizate de hrană, sănătate şi educaţie pentru aceşti oameni, şi care să fie amplasate în ţări precum: Turcia, Liban, chiar Iordania, Italia şi Grecia. Acest lucru trebuie făcut sub egida ONU - ONU care în ultima perioadă am impresia că doarme în papuci, scuzaţi-mi expresia, un ONU care nu-şi mai găseşte locul în ceea ce înseamnă geopolitica mondială şi care începe să semene tot mai mult cu acea Ligă a Naţiunilor din anii 30 care a permis ascensiunea totalitarismelor, atât a nazismului lui Hitler, cât şi a comunismului lui Stalin. Şi cred că Uniunea Europeană ar trebui să preia această iniţiativă şi - sub egida ONU, cum ar fi normal - să reuşească să dezvolte câteva tabere de refugiaţi de dimensiuni mari, moderne, care să permită stabilitatea acestor oameni în zona respectivă.

Apoi ar fi nevoie, îmi permit să spun, de o blocadă a Mediteranei, care să aibă drept ţintă fix aceste reţele mafiote şi fix aceste structuri specializate în traficul de persoane din nordul Africii şi din Orientul Apropiat către Europa. Iarăşi, Uniunea Europeană nu ştie să-şi protejeze graniţele şi, ca dovadă, spaţiul Schengen s-a prăbuşit, Acordul de la Dublin cu privire la azil şi azilanţi şi statutul persoanelor extracomunitare care intră în spaţiul european nu mai este de actualitate, deoarece odată cu pătrunderea ilegală a unei mari mase de oameni pe teritoriul Uniunii Europene a devenit inoperant.

Şi o a treia variantă ar fi intervenţia internaţională în Siria, o intervenţie armată, o intervenţie îndreptată fix împotriva acestor structuri criminale teroriste, împotriva acestor jihadişti care sunt sponsorizaţi, care sunt susţinuţi de ţări precum: Arabia Saudită, Qatar-ul sau chiar Turcia, ţări care, de altfel, - mă refer la ţările din Golf - nu au primit niciun refugiat - aici nu am putut să înţeleg de ce. Iar această intervenţie ar trebui să aibă loc sub egida comunităţii internaţionale, şi cred că NATO ar trebui să ia această iniţiativă şi să nu mai ezite să pătrundă în Siria, pentru că acest conflict, acest conflict instigat din mai multe surse şi din mai multe direcţii şi acest conflict de care au profitat jihadiştii, extremiştii şi reţelele criminale care acţionează în zonă riscă să arunce în aer întreg Orientul Apropiat şi Mijlociu şi poate chiar întreaga lume.

Şi cred că noi, Europa, Statele Unite şi toate celelalte ţări, inclusiv Rusia, de ce nu, avem obligaţia de a face front comun şi de a susţine eliberarea Siriei de aceste reţele criminale, reţele care comit atrocităţi, reţele care masacrează oameni şi reţele care sunt pe punctul de a duce la dispariţia comunităţilor creştine din Orient - comunităţi aramaice, comunităţi asiriene ori chiar comunităţi armene. Iar aceste reţele trebuie practic lovite acolo unde se găsesc principalele lor baze. Nu trebuie să ne mai ferim de acest lucru, iar comunitatea internaţională nu poate asista indiferentă la această degradare totală a securităţii globale şi la acest risc de conflict major pe care astăzi îl traversează lumea.

Vă mulţumesc.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat Doina Pană.

Urmează doamna deputat Ana-Lucia Varga.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Declaraţie politică: "Către PNL".

Când interpelezi Guvernul pe o problemă, uită-te întâi în ograda ta ce ai făcut când ai fost la guvernare, ruşinează-te şi taci!

Am trăit să văd noul PNL, fostul PDL, cum reproşează de la tribuna Parlamentului, actualului Guvern, dezastrul din educaţie. Ei, care şi-au asumat în 2011 Legea educaţiei naţionale, în sfidarea generală a tuturor factorilor implicaţi - cadre didactice, părinţi, elevi, studenţi - care au tăiat până la umilire veniturile profesorilor, care nu au mişcat un deget să vină în sprijinul absolvenţilor.

De când a preluat guvernarea, Guvernul Ponta nu numai că a reparat în permanenţă, dar prin măsurile concrete pe care le-a luat a adus în echilibru un sistem puternic zdruncinat.

1. A repus în drepturile salariale dascălii, a plătit toate sentinţele judecătoreşti pentru tăierile de salarii abuzive de către PDL, noul PNL, sume ce echivalează cu o creştere de 10% a tuturor salariilor din învăţământul preuniversitar şi în plus a crescut salariile profesorilor debutanţi.
2. A derulat cel mai amplu program de dotare cu microbuze şcolare.
3. A introdus pentru prima oară decontarea cheltuielilor pentru achiziţionarea de manuale şcolare, în limita a 55 de lei pentru fiecare elev, pentru elevii aflaţi în ciclul superior al liceului, al învăţământului liceal de stat, în clasele a XI-a, a XII-a şi a XIII-a. De această măsură se estimează că vor beneficia în anul şcolar 2015-2016 aproximativ 362.500 de elevi, iar suma preconizată pentru decontarea manualelor este de aproximativ 20 de milioane de lei.
4. A promovat Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior. Scopul efectuării stagiului este de a asigura tranziţia absolvenţilor de la învăţământul superior, de la sistemul de educaţie la piaţa muncii, de a consolida competenţe şi abilităţi profesionale pentru adaptarea la cerinţele practice şi exigenţele locului de muncă, pentru o mai rapidă integrare în muncă, precum şi pentru dobândire de experienţă şi vechime în muncă şi, după caz, în specialitate.
5. A promovat Legea nr. 250/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi modificarea Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, prin care angajatorii pot beneficia de anumite stimulente financiare, sub forma subvenţiilor şi facilităţilor din partea statului, dacă angajează în muncă absolvenţi, elevi şi studenţi, pe perioada vacanţelor, tineri cu risc de marginalizare socială.

În conformitate cu această lege, angajatorii care încadrează în muncă astfel de situaţii, prin contracte de muncă pe durată nedeterminată, vor beneficia de:

• o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, dacă angajează absolvenţi de şcoli de arte şi meserii;
• o sumă egală cu 1,2 din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, dacă angajează absolvenţi de învăţământ secundar superior sau postliceal şi
• o sumă egală cu 1,5 din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, dacă încadrează în muncă absolvenţii de învăţământ superior.

Atunci când angajatorii păstrează raporturile de muncă cu absolvenţii şi după terminarea perioadei de 18 luni, aceştia beneficiază, pe o perioadă de doi ani de la împlinirea celor 18 luni menţionate, de un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate conform legii.

Da, este adevărat că mai sunt multe de făcut pentru sistemul de educaţie. Da, este nevoie de o dezbatere amplă cu toţi factorii interesaţi, nu de legi asumate - cum a făcut PDL, noul PNL. Dar a nega tot ceea ce a făcut Guvernul Ponta pentru învăţământ înseamnă demagogie în cea mai pură formă.

Deputat PSD, Doina Pană.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Are cuvântul în continuare doamna deputat Ana-Lucia Varga.

Urmează doamna deputat Natalia Intotero.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la indiferenţa actualei majorităţi faţă de problema demografică a României.

Institutul Naţional de Statistică publică în fiecare an date îngrijorătoare privind scăderea populaţiei. Astfel, dacă în 1990 populaţia României era de 23,2 milioane de locuitori, în 2015, aceasta a scăzut sub 20 de milioane de locuitori şi se estimează că, până în 2050, ţara noastră va avea doar 17 milioane de locuitori, dintre care o treime pensionari.

Nu este de mirare că în lipsa unei politici coerente de sprijin a familiilor tinere active, acestea aleg, din păcate, să nu mai devină părinţi, cu consecinţe dezastruoase şi dezechilibre ale relaţiilor economice şi macrosociale.

De altfel, Preşedintele Iohannis, în Programul "România lucrului bine făcut", a atras atenţia asupra necesităţii recunoaşterii şi dezbaterii problemei demografice şi a subliniat necesitatea unei viziuni unitare, pe termen lung, privind demografia.

Întărirea capacităţii de planificare strategică privind politicile în domeniul populaţiei, prin care să fie gestionat riscul declinului demografic, este o necesitate pe care, din păcate, actuala majoritate parlamentară şi Guvernul pe care îl susţine o ignoră. Nu au încă soluţii pentru ca familiile cu copii să aibă locuri în creşă. Nu au soluţii pentru ca familiile cu copii să aibă acces la locuinţe, iar mamele din multe sate din România să nu mai fie îngrijorate că nu va ajunge medicul nici săptămâna aceasta în satul lor şi că nu le va putea îngriji copiii.

Din păcate, de trei ani de zile, am aflat doar că 4.000 de şcoli sunt fără aviz de funcţionare; am aflat că, în România, copiii nu pot merge la şcoală de dimineaţă decât în o treime din şcoli; am aflat că nu sunt politici fiscale pentru încurajarea creşterii copiilor; iar atunci când vorbim de locuri de muncă pentru copii, pentru tineri, acestea lipsesc şi rata şomajului în rândul tinerilor este ridicată.

PNL este preocupat de găsirea şi promovarea unor măsuri concrete şi coerente de sprijin al familiilor active, pentru soluţionarea problemelor demografice şi a demarat dezbateri cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai mediului academic, reprezentanţi ai cultelor religioase, dezbateri în cadrul cărora a prezentat setul de politici publice pe care l-a iniţiat în sprijinul familiilor active, pentru creştere demografică.

Actuala majoritate parlamentară şi Guvernul, aşa, ca şi altă dată, aşteaptă şi apoi face încă o dată copy/paste.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Doamnă deputat Natalia Intotero, aveţi cuvântul.

Urmează domnul deputat Virgil Guran.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "O şansă mai bună pentru elevii din învăţământul secundar".

Educaţia rămâne un obiectiv prioritar al politicii Guvernului Victor Ponta, iar Parlamentul României s-a alăturat mereu acestui efort, promovând legi necesare reformei din învăţământ. Încă o dovadă a acestei permanente preocupări este şi adoptarea, cu câteva zile înainte de începerea noului an şcolar, a Proiectului Legii pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul privind învăţământul secundar) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Washington, la 17 aprilie 2015, prin care un număr de 1.160 de licee şi facultăţi de stat din ţară vor beneficia de fonduri în valoare de 200 de milioane de euro.

Proiectul acesta a fost iniţiat de Guvernul Ponta, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, iar banii vor fi distribuiţi liceelor care au dat rezultate slabe la examenul de bacalaureat sau au un număr crescut de abandonuri şcolare. Cât despre fondurile dedicate universităţilor, acestea vizează studenţii din primii ani de facultate, întrucât rata abandonului studiilor este mai crescută în această etapă a studiilor.

Scopul alocării acestor bani este de a oferi o şansă mai bună elevilor şi studenţilor, pentru că nu există mândrie şi bucurie mai mare pentru un părinte decât aceea de a-şi vedea copiii împliniţi. Dacă vrem să avem bucurii în viaţă, dacă vrem să ne gândim la copiii noştri, copiii noştri trebuie să aibă un sistem de învăţământ performant şi bun. Dar un asemenea sistem nu poate să existe fără dascăli de calitate. Sunt cadru didactic şi cunosc foarte bine provocările, preocupările şi dificultăţile financiare cu care se confruntă cadrele didactice. De aceea, îmi doresc ca noua lege aprobată de Parlamentul României să fie o continuare coerentă a reformei din învăţământ promovată de Guvernul Victor Ponta, al cărei scop principal rămâne acela de a oferi copiilor României un viitor mai bun şi de a reda dascălilor respectul pe care îl datorăm pentru ceea ce suntem noi astăzi, fiecare.

Natalia-Elena Intotero, deputat PSD, judeţul Hunedoara.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

Domnule deputat Virgil Guran, aveţi cuvântul.

Urmează domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Declaraţie politică "Despre puterea de a ierta".

Observăm că mass-media, în ultimele zile, a relatat pe larg despre moartea domnului Vadim Tudor, multe amănunte, unele picante, aşa cum a fost şi viaţa Domniei Sale.

Am urmărit anumite aspecte şi am rămas dezamăgit de unele lucruri. În primul rând, de hotărârea Senatului de a nu-i permite să fie depus aici. Şi mă întreb un lucru, am văzut motivaţia: care sunt trăsăturile morale, care este standardul pe care trebuie să-l îndeplinească un parlamentar pentru a i se permite, după moarte, să fie depus acolo unde şi-a desfăşurat activitatea?

Am văzut oameni care motivau că nu are probitatea morală. Departe de mine de a-i face osanale lui Vadim Tudor sau statui şi aşa mai departe, dar cred că trebuie un spirit de dreptate să existe. Şi am văzut oameni care motivau că nu are probitatea morală, dar, de fapt, ei - unii dintre ei - sunt plini de dosare, au mari probleme cu justiţia, chiar au coordonat unele acţiuni care au dus la pierderea de sume importante din bugetul naţional.

Când vom ajunge să judecăm cu o măsură normală lucrurile? Când vom ajunge să ştim să iertăm?

L-am văzut pe fostul Preşedinte Traian Băsescu efectiv bucurându-se de moartea unui om. Într-adevăr, au fost adversari politici, dar mă întreb: acest om chiar a făcut atâta rău în ţară? Pentru că văd că, după ce a murit, familia a rămas fără bani, fără o situaţie materială.

Mă întreb: dintre cei care au ajuns la nivelul funcţiei pe care a avut-o Vadim Tudor, câţi au probleme materiale? Majoritatea şi-au rezolvat aceste probleme materiale şi şi le-au rezolvat datorită funcţiei pe care au avut-o, nu calităţilor de manager, calităţilor de om de afaceri.

Aşa că ar trebui să medităm. Aceste răutăţi nu sunt normale. Şi cred eu că în faţa morţii toţi suntem egali. Şi trebuie să respectăm şi să avem puterea să iertăm ceea ce s-a întâmplat.

Dumnezeu să-l odihnească!

Deputat Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul domnul deputat Laurenţiu Nistor.

M-aţi emoţionat, domnule deputat Guran.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ajutorul guvernamental trebuie să întâlnească o administraţie locală eficientă".

Stimaţi colegi,

Hunedoara este un judeţ cu multe necazuri din punct de vedere economic şi social. Iar municipiul Hunedoara nu este nici el o excepţie. Cu toate acestea, unii parlamentari din opoziţie mereu vin şi critică, de la această tribună, că Guvernul Ponta dă bani pe criterii politice, iar realitatea este total diferită.

Iată câteva lucruri pe care vreau să le prezint în faţa dumneavoastră, pe care Guvernul Ponta le-a făcut pentru municipiul Hunedoara, care este condus de un primar liberal:

• de la Ministerul Dezvoltării au fost alocate 20,4 milioane de lei în perioada 2014-2015 pentru infrastructura stradală şi pietonală a municipiului;
• Ministerul Sănătăţii a alocat 2,3 milioane de lei în martie 2015 pentru modernizarea secţiilor de chirurgie şi terapie intensivă de la Spitalul Municipal "Alexandru Simionescu";
• tot de la Ministerul Sănătăţii, acelaşi Spital Municipal a primit 4,7 milioane de lei pentru modernizarea Ambulatoriului;
• fonduri europene derulate prin Agenţia de Dezvoltare Vest au fost destinate pentru ecologizare pe fosta platformă a Combinatului Siderurgic Hunedoara, pe o suprafaţă de circa 20 de hectare, suma totală a acesteia fiind de 62,3 milioane de lei;
• Centrul social pentru persoane vârstnice a beneficiat de 3,6 milioane de lei;
• reabilitarea şi modernizarea drumului judeţean Pestiş-Hunedoara a primit de la Guvernul României 10 milioane de lei, dincolo de faptul că la Ministerul Dezvoltării mai este un proiect depus pentru apă şi canalizare, fiind sprijinit respectiv cu 12,4 milioane de lei.

Un guvern poate ajuta oricât de mult, dar municipiul se va dezvolta şi dacă are o administraţie locală care îşi face datoria.

Mai sunt multe de făcut, dar cel mai important fapt este că nivelul de trai al românilor a crescut, acest lucru fiind rezultatul distribuirii corecte a creşterii economice în buzunarele cetăţenilor, o dovadă că măsurile luate au fost cele bune şi că politica Guvernului Ponta a îmbinat în mod armonios pragmatismul economic cu doctrina social-democrată.

Au trecut trei ani de mandat şi rezultatele de până acum ne îndreptăţesc să credem că soluţia cea mai bună pentru România în acest moment este ca Guvernul actual să îşi ducă mandatul până la capăt. Guvernarea merge bine şi este păcat să strici ceva care merge bine. Economia a mers foarte bine în acest an, la fel şi salariile, pensiile, încasările la bugetul de stat.

Există toate premisele că la alegerile de anul viitor Partidul Social Democrat va putea rosti cu fermitate în faţa alegătorilor: "Am făcut tot ce am promis!" şi acest lucru va fi cel mai solid argument în orice discuţie electorală sau neelectorală. Sunt de asemenea convins că Partidul Social Democrat va primi de la cetăţeni un nou mandat de guvernare pentru următoarea perioadă.

Vă mulţumesc.

Laurenţiu Nistor, deputat PSD, Hunedoara.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare doamnei deputat Tamara Ciofu.

Urmează domnul deputat Ovidiu Iane.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Distinse colege,

Distinşi colegi,

Obiectul declaraţiei: "Înfiinţarea de noi posturi de asistenţi medicali şi mediatori sanitari comunitari la Botoşani, pentru creşterea accesului grupurilor vulnerabile de populaţie la serviciile de sănătate de bază".

În urma demersurilor realizate de parlamentarii PSD şi cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, s-a reuşit în judeţul Botoşani să asigurăm accesul tuturor grupurilor vulnerabile de populaţie la servicii de sănătate de bază, dar să şi angajăm în sistem peste 100 de absolvenţi ai şcolilor tehnice sanitare.

Proiect început în anul 2001, cu 18 asistente medicale şi 7 mediatori sanitari, acum în judeţul Botoşani există o reţea de peste 90 de asistenţi medicali comunitari şi 18 mediatori sanitari care se vor ocupa de educarea şi monitorizarea stării de sănătate a persoanelor vulnerabile de la nivel local.

În acest sens, o atenţie specială va fi oferită evaluării şi îngrijirii medicale a mamelor şi copiilor prin controlul sănătăţii reproducerii şi al tuberculozei multidrog-rezistente.

Astfel, fiecare dintre aceste comunităţi va beneficia de sprijinul unei echipe formate dintr-un mediator sanitar şi un asistent medical comunitar care sunt angajaţi de către autoritatea locală şi vor oferi servicii identificate în urma unei analize de bază a nevoilor sanitare ale zonei respective.

Având în vedere reţeaua de mediatori sanitari şi asistenţi medicali comunitari pe care am dezvoltat-o la Botoşani în ultimii trei ani, vă propun să facem demersuri comune la nivel legislativ şi să colaborăm cu Ministerul Sănătăţii şi cu celelalte autorităţi centrale pentru a defini cadrul legal care să permită accesul persoanelor vulnerabile şi defavorizate la servicii de sănătate.

Un rezultat imediat al implicării acestor asistente comunitare în viaţa comunităţii a fost scăderea mortalităţii infantile de la 22 la mie, cât era în anul 2001, la 7 la mie, în prezent. În acest sens este importantă creşterea capacităţii autorităţilor locale de a aborda problemele de sănătate în comunităţile vulnerabile.

Mulţumim, de asemenea, Ministerului Sănătăţii pentru preluarea salarizării acestor asistenţi comunitari. Printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii din 2009, aceştia au fost trecuţi direct autorităţilor locale, fără a se interesa nimeni dacă există sau nu bani în buget pentru a fi plătiţi. Acum, această greşeală a fost reparată şi proiectul poate continua.

Prin expertiza pe care o am, dragi colegi, vă stau la dispoziţie pentru a promova împreună consolidarea capacităţii instituţionale a autorităţilor locale, prin creşterea în continuare a reţelei de mediatori sanitari şi asistenţi medicali comunitari în toate judeţele din ţară.

Vă mulţumesc.

Tamara Ciofu, Colegiul nr. 6, Botoşani.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Urmează domnul deputat Ovidiu Iane, urmat de domnul deputat Cosmin Necula.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Am să fac câteva consideraţii pe tema refugiaţilor, dar la nivel de ce se întâmplă în politica românească.

"Refugiat sau emigrant?"

Declaraţia politică de astăzi este o reacţie necesară în vederea delimitărilor conceptuale dintre refugiat şi emigrant.

Am constatat faptul că sunt mulţi aceia care nu cunosc definiţiile legale ale celor doi termeni mai sus menţionaţi, însă, cu toate acestea, se lansează în dezbateri publice pentru a emite opinii populiste şi fără fundament.

Acelor habarnişti doresc să le explic astăzi faptul că emigrantul este persoana care decide să-şi părăsească ţara de bunăvoie, nefiind constrâns din motive ce-i încalcă drepturile, ci îşi doreşte asigurarea unui trai mai bun, reîntregirea familială şi alte situaţii ce nu sunt de natură a-i ameninţa viaţa.

Pe de altă parte, refugiatul este acela a cărui viaţă, siguranţă şi libertate îi sunt puse în pericol din cauza violenţei generalizate, conflictelor interne armate, persecuţiei şi altor lucruri. Aceştia sunt protejaţi de o legislaţie internaţională pe care v-o recomand s-o citiţi înainte să mai vorbiţi despre acest subiect.

În aceeaşi ordine de idei, Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor, completată cu Protocolul din 1967 - la care şi România este parte semnatară, dar de abia din anul 1991 - însumează principiile legale pentru definirea şi protecţia refugiaţilor, principii preluate şi completate de către alte instrumente de drept internaţional.

Alte instrumente de această natură sunt: Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin care statele membre ONU au stabilit că este necesar să reacţioneze ori de câte ori aceste drepturi sunt încălcate şi pe care şi România şi le-a însuşit.

Pe lângă reglementările internaţionale, România se obligă a le respecta şi pe cele de ordin intern cu privire la statutul refugiaţilor, precum Legea nr.122/2006, care stabileşte regimul juridic al refugiaţilor, ce statuează la art. 23 alin. (1) faptul că refugiatul este persoana care, în urma unor temeri justificate de a fi persecutată pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau opinie politică, se găseşte în afara ţării sale de origine şi nu poate sau din cauza acestor temeri nu doreşte să revină în această ţară.

La art. 29 se stipulează următoarele: în perioade de conflicte armate în care România nu este angajată, se poate acorda protecţie umanitară temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.

Ţinând cont de faptul că toate aceste definiţii şi reglementări sunt deja expuse şi explicate de legislaţia naţională şi internaţională, consider că orice lamentare şi negociere pe acest subiect nu sunt nimic mai mult decât o simplă bătaie cu pumnul în piept.

România şi-a asumat responsabilitatea respectării acestor prevederi în momentul în care le-a semnat şi a aderat la respectivele organisme internaţionale.

Este oarecum ironic faptul că de când suntem în Uniunea Europeană am făcut pe ţara membră cu capul plecat şi căciula în mână, iar acum, când efectiv nu avem cum să refuzăm a acorda această protecţie umanitară, s-a trezit mândria naţională în noi.

Iohannis şi opoziţia pot specula chestiunea cu refugiaţii oricât, pentru că adevărul este că, dacă Uniunea ne impune o anumită cotă de refugiaţi, suntem obligaţi s-o acceptăm, dat fiind caracterul temporar şi excepţional al acestei măsuri care transcende interesele economice şi comerciale ale statului membru UE.

Stimaţi colegi, să primim refugiaţi de război este o obligaţie şi nu un subiect de gargară!

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Cosmin Necula, după care urmează doamna deputat Marioara Nistor.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Noua politică europeană".

Uniunea Europeană ne cere să respectăm înţelegerile şi deciziile pe care şi le asumă. E normal să susţinem deciziile partenerilor noştri, e normal să respectăm înţelegerile tranşate în Parlamentul European. Ne-am asumat respectarea tuturor obligaţiilor ce ne revin ca stat membru al acestei structuri multinaţionale. Am acceptat să cedăm din suveranitate pentru un interes comun al tuturor celor care fac parte din această Uniune. Dar înainte de a mai accepta pe nemestecate vreo decizie, ar fi normal să beneficiem şi de o serie de drepturi, să fim luaţi în serios şi de cei care se prezintă, pe bună dreptate, modele demne de urmat ale Uniunii. Ne-am fi aşteptat ca Uniunea Europeană să îşi ţină în frâu decidenţii politici care ne înfierează, punându-ne etichete.

Domnule prim-ministru al Franţei Manuel Valls, domnule ministru de externe al Austriei Sebastian Kurtz, acum câteva luni vă era teamă şi nu mai rezistaţi sub presiunea românilor care munceau cinstit în ţările dumneavoastră. Vă pregăteaţi să le tăiaţi din drepturile sociale, desconsiderându-i faţă de propriii dumneavoastră cetăţeni.

Cred că fără voia dumneavoastră aţi început să aplicaţi principiile Uniunii Europene. Cred că fără voia dumneavoastră ajungeţi în ipostaza în care să prezentaţi soluţii pentru integrarea socială a cetăţenilor extracomunitari în rândurile popoarelor pe care le reprezentaţi.

Cred că Uniunea Europeană a ajuns în situaţia în care să îşi regândească mecanismele, priorităţile, planurile de viitor şi să găsească soluţii juste şi corecte în problema refugiaţilor, problemă generată de conflictele din Orient.

Pe de altă parte, dacă discutăm de eventuale coerciţii împotriva statelor care nu sunt de acord cu această pseudosolidaritate clamată de a primi refugiaţi în cote tranşate pe hârtie şi contabiliceşte, va trebui să avem în vedere câteva aspecte:

1. Aceşti refugiaţi sunt oameni pe care nu poţi să-i tratezi decât ca pe semenul tău. Problema primirii acestora nu se pune în termenii de izolare într-un ţarc cu sârmă ghimpată şi de a li se arunca mâncare peste gard. Oamenii aceştia trebuie cazaţi în condiţii decente şi corecte, trebuie să îşi găsească o slujbă, copiii lor trebuie să meargă la şcoală. Pentru a le oferi condiţii corecte, pentru a putea respecta principiile europene pe care le clamăm cu atâta înverşunare, România şi-a asumat un număr de refugiaţi cărora să le poată oferi decenţa şi corectitudinea unei ţări europene, iar acest lucru se poate întâmpla doar dacă apreciem corect şi cu realism posibilităţile pe care le avem, în aşa fel încât să nu scădem cu nimic din condiţiile pe care trebuie să le oferim acestor oameni.
2. Nu putem să nu observăm că România nu a fost admisă în grupul ţărilor Schengen, chipurile, nu putem asigura siguranţa frontierelor şi siguranţa internă. Dar observ că România este ţinută să respecte şi să susţină problemele ţărilor în special din grupul Schengen, fără a mai face vreo distincţie între drepturi şi obligaţii. Mai mult decât atât, observ că în graba pe care Comisia Europeană o afişează faţă de primirea noastră cu braţele deschise în grupul acestor ţări elitiste, nu se mai regăseşte nimic din temerile pe care le reprezentau frontierele României până în momentul de faţă.
3. Să ameninţi cu sancţiuni, să spui că trebuie înfierată o ţară care îţi spune că nu are cum să susţină cote impuse, când explici că este vorba de oameni şi nu de statistici pe care nişte funcţionari bruxellezi le tranşează fără o gândire umanistă este cel puţin o reacţie proastă în raport cu tot ceea ce reprezintă raţionamentele de existenţă ale principiilor europene. Să nu tragi de urechi pe cel care face garduri de sârmă ghimpată în jurul oamenilor şi să-l ameninţi pe cel care se comportă raţional şi îţi prezintă principiile pe care tu le-ai inventat, înseamnă că Uniunea Europeana este într-un moment în care trebuie să-şi pună problema justificării propriei existenţe.
4. În momentul de faţă, persistând în acţiunile care nu au legătură cu un comportament european, ci mai degrabă cu un mix între exaltarea lui Hugo Chavez şi kaghebismul lui Vladimir Putin, guvernul maghiar ridică garduri de sârmă ghimpată şi îşi pune tancurile la graniţă. Aruncă cu venin în dreapta şi în stânga, în numele luptei antiteroriste, îi înjură pe cei care le explică că au serioase deviaţii de la un comportament democratic, nu doar de la cel specific european. Poate că ar fi momentul ca domnii sau doamnele care conduc destinele Uniunii Europene să schiţeze măcar o ridicare de sprânceană la comportamentul deviant al grupării Viktor Orban. Poate că să iei o poziţie, în sensul denunţării politicii Guvernului maghiar, ar fi un gest de normalitate europeană.

Este clar că în momentul de faţă România se află la o răscruce de drumuri. Trebuie să decidem dacă vom flutura un steag european şi concomitent să izolăm cu sârmă ghimpată refugiaţii, aşa cum fac vecinii noştri, sau să ne comportăm cu adevărat pe baza principiilor Uniunii Europene, primind oamenii în condiţii decente şi oferind o viaţă normală acestora, dar cu respectarea dreptului de a ne decide singuri şi în mod realist cu privire la numărul de refugiaţi pe care poate să-i găzduiască ţara noastră.

Uniunea Europeană va trebui să iasă din birourile funcţionarilor de la Bruxelles, din hârtiile contabililor nemţi şi va trebui să îşi regândească drumul şi legăturile interstatale, înţelegând că politica internaţională nu se face doar cu capul în nisip şi în siajul celor care se luptă pentru supremaţie, ciugulind din deciziile acestora, fără discriminare şi mai ales fără a avea opinii.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

O s-o ascultăm în continuare pe doamna deputat Marioara Nistor.

Urmează doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "Votul prin corespondenţă, un angajament al politicienilor faţă de românii din străinătate".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi voi aborda un subiect aflat pe agenda tuturor formaţiunilor politice în aceste zile, şi anume votul prin corespondenţă.

În prima parte a acestui an, partidele parlamentare şi-au exprimat susţinerea faţă de acest proiect de lege în cadrul consultărilor de la Palatul Cotroceni. Este o responsabilitate a noastră, a parlamentarilor, de a pune la dispoziţia românilor aflaţi în străinătate un proces de vot care să le asigure exprimarea opţiunilor de vot, într-un cadru modern, sigur şi eficient.

Proiectul votului prin corespondenţă este în această sesiune parlamentară unul dintre principalele obiective ale majorităţii parlamentare şi al UNPR. Redactarea şi adoptarea unei legi a votului prin corespondenţă înseamnă, mai presus de orice, respectarea unui angajament pe care clasa politică l-a luat în faţa românilor din diaspora.

Dezbaterea în privinţa proiectului votului prin corespondenţă va trebui să fie una atentă şi responsabilă, în aşa fel încât să fie identificată cea mai bună formulă pentru ca cetăţenii români din străinătate să nu mai întâmpine dificultăţi în a-şi exprima votul. Doar prin formularea unui set clar de principii de la care să se plece în elaborarea legii se poate purta o dezbatere cu adevărat constructivă, care să aibă cele mai bune rezultate.

De asemenea, un aspect care va trebui avut în vedere este cel referitor la siguranţa acestui tip de vot, deoarece un sistem prin corespondenţă implică unele vulnerabilităţi care pot afecta procesul de votare, uneori ducând chiar la fraudare. Trebuie să învăţăm din experienţa altor state şi să găsim cele mai bune soluţii pentru ca aceste inconveniente să fie evitate.

Dincolo însă de aceste dezbateri este nevoie ca proiectul Legii votului prin corespondenţă să fie adoptat cât mai rapid, pentru a permite intrarea acestuia în vigoare până la alegerile parlamentare de anul viitor.

Eu cred că votul pentru românii din străinătate trebuie să fie unul cât mai accesibil, nu unul restrictiv. Trebuie să găsim o modalitate simplă, eficientă, care să permită unui număr cât mai mare de români accesul neîngrădit la votul care va avea loc la anul. Sprijinul acordat de Autoritatea Electorală Permanentă, care lucrează în acest moment la elaborarea unor propuneri, va ajuta la concretizarea unui proiect care să fie funcţional.

Am convingerea că în cel mai scurt timp Comisia de Cod electoral va adopta un proiect al votului prin corespondenţă, fiind un angajament pe care partidele şi l-au luat. Ar fi nedemn pentru noi, ca parlamentari, să nu ajungem la o concluzie cât mai rapid, după ce am căzut de acord pe acest subiect. În acest caz vorbim de un proiect ce trece de barierele politice, el neţinând cont de coloratura politică sau de interesele unui partid sau ale altuia - votul prin corespondenţă este unul pentru milioanele de români aflaţi în străinătate.

Pentru UNPR, întărirea legăturilor cu românii din străinătate reprezintă un element esenţial pentru renaşterea naţională, constituind unul dintre cei cinci piloni fundamentali ai programului prin care UNPR propune siguranţă şi prosperitate pentru România.

UNPR va continua să sprijine acele proiecte legislative importante pentru statul român şi pentru cetăţenii săi. Modernizarea sistemului de vot reprezintă un mod prin care putem asigura o mai bună reprezentativitate a românilor în forurile de conducere ale statului. Cetăţenii români din diaspora sunt parte a naţiunii române şi au dreptul să ia parte, prin votul lor, la alegerea celor ce vor hotărî destinul României.

Vă mulţumesc.

Marioara Nistor, deputat UNPR, Colegiul nr. 9, Brăila.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Doamna deputat Ana Birchall are cuvântul.

Urmează domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre ceea ce eu consider a fi un obiectiv fundamental pentru clasa politică, şi anume recâştigarea încrederii românilor.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Acum 25 de ani, asemenea multor tineri de atunci, din timpul Revoluţiei, şi eu am avut la rândul meu mari speranţe şi aşteptări faţă de cum va fi şi cum va arăta România peste ani. Mi-am imaginat atunci că meritocraţia, cinstea, corectitudinea, hărnicia şi toate valorile tradiţionale ale românilor vor fi cărămizile importante cu care să ridicăm fundaţia unei noi Românii, România de azi şi România de mâine. Aşteptările rămân vii şi sper, în continuare, că acele vise vor deveni realitate într-un viitor nu prea îndepărtat. Dincolo de progresele notabile înregistrate în toţi aceşti ani, cred că avem în continuare multe lucruri de făcut.

Societatea noastră parcă nu a fost niciodată atât de divizată, iar sentimentul de neîncredere nu a fost niciodată atât de pregnant. Iar acea fundaţie pe care ne-am dorit-o cu toţii imediat după 1989, din nefericire, a fost axată pe nonvalori, şi nu pe adevăratele valori. Ne-am confruntat de mult prea multe ori în politica noastră cu situaţia unor conflicte artificiale sau a unor proiecte năruite din cauza unor interese mărunte, cu oameni politici care ar fi trebuit să se comporte ca oameni de stat, dar care s-au dovedit prea mici pentru funcţia pe care o deţineau.

Poate că acest sentiment de neîncredere este cauzat şi de faptul că de mult prea multe ori clasa politică i-a dezamăgit pe alegători - acesta este adevărul -, iar acum miza, însă, nu trebuie să fie aceea de a identifica vinovaţi, aşa cum s-a întâmplat în trecut. Trebuie să recunoaştem şi să îndreptăm greşelile pe care le-am făcut, pentru că doar astfel ne putem asigura că ele nu vor mai fi niciodată repetate. Tocmai de aceea, avem nevoie să punem cu toţii umărul, indiferent de poziţia în care ne aflăm, pentru a reveni la acea scară de valori prin care să construim România prezentului şi România de mâine. Iar noi, parlamentarii, trebuie să depunem toate eforturile pentru ca Legislativul să redevină acea instituţie care să merite cu adevărat respectul şi încrederea românilor.

Pe bună dreptate există o neîncredere faţă de clasa politică în general, dar deficitul de imagine la adresa Parlamentului nu ar trebui să se repercuteze asupra tuturor reprezentanţilor săi, pentru că foarte mulţi dintre colegii mei, foarte multe colege de-ale mele dau dovadă de seriozitate şi profesionalism în activitatea pe care o desfăşoară zi de zi şi în acest for al României. Imaginea deteriorată a forului legislativ este de multe ori rezultatul mediatizării unor cazuri izolate de parlamentari care nu se ridică la înălţimea demnităţii publice cu care au fost învestiţi de către alegători.

Dar eu aş vrea să vă spun că un exemplu potrivit care arată că în politică sunt şi oameni responsabili, care îşi respectă promisiunile, este reprezentat de realizările guvernării noastre, împreună cu aliaţii noştri. Am reuşit în cei peste trei ani să ne respectăm angajamentele pe care ni le-am asumat în faţa românilor şi, cu titlu de exemplu, vă spun că au fost redate drepturile bugetarilor, iar salariile medicilor şi ale cadrelor didactice au fost şi vor continua să fie mărite, pensiile tăiate de fosta guvernare au fost reîntregite şi indexate anual cu rata inflaţiei, gradul de absorbţie a fondurilor europene este tot mai bun, iar creşterea economică începe să fie simţită tot mai pregnant în buzunarele românilor. Faptele vorbesc de la sine şi aceasta este singura reţetă pentru recâştigarea încrederii.

Pentru a reuşi să schimbăm în bine imaginea Parlamentului, instituţia care şi-a "câştigat" renumele de cenuşăreasă a instituţiilor din România, cred că este nevoie ca fiecare dintre noi să-şi respecte promisiunile şi să lucreze pentru cei pe care îi reprezintă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Apelul meu către dumneavoastră este simplu. Cred că prin exemplul personal fiecare dintre noi, acolo unde suntem, trebuie să ne străduim să arătăm tuturor că Parlamentul nu merită să mai fie oaia neagră a instituţiilor din România, că putem schimba în bine imaginea şi a acestui for. N-am nicio îndoială că, prin paşi mărunţi, dar siguri, fiecare dintre noi, prin munca noastră de zi cu zi, în baza mandatului şi încrederii acordate de români putem transforma Parlamentul în instituţia pe care românii o aşteaptă.

Şi eu vă rog ca împreună să înlăturăm dictatura nonvalorilor, care sufocă societatea românească de mult prea multă vreme.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5, Vaslui.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, doamnă deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Lipsa de responsabilitate, etică şi profesionalism - viziunea PSD în educaţie".

Cu bucurii, emoţii şi speranţe, peste trei milioane de elevi au păşit, luni, în sălile de clasă ale şcolilor din întreaga ţară, pentru un nou an şcolar a cărui structură a fost modificată cu doar patru zile înainte de startul cursurilor.

În timp ce majoritatea ţărilor Uniunii Europene au un sistem bine pus la punct şi implementat de mulţi ani, în România sistemul de învăţământ este într-o continuă schimbare. În ultimii 20 de ani, fiecare guvernare şi ministru au venit cu idei noi, numite pompos "reformă", metode care nu s-au potrivit sistemului românesc. Rezultatul? Copiii par tot mai puţin interesaţi de educaţie, iar rezultatele la examenele naţionale sunt din ce în ce mai proaste.

Paradoxal, dacă privim rezultatele elevilor români la olimpiade şi concursuri internaţionale, destul de rar se întâmplă ca România să nu ocupe primele locuri. Situaţia este neschimbată de mai mulţi ani, inclusiv din perioada când Traian Băsescu vorbea despre "tâmpiţii" scoşi pe bandă rulantă de şcoala românească. Din păcate, olimpicii sunt prea puţini, iar performanţa nu se judecă numai în funcţie de numărul de medalii obţinute la olimpiadele internaţionale. Sunt extrem de valoroase acestea, însă nu sunt rezultatul sistemului de educaţie, ci rezultatul muncii elevilor, a profesorilor dedicaţi şi a părinţilor. Performanţa se referă şi la procentul tinerilor şcolarizaţi, dar şi la procentul celor care îşi găsesc un loc de muncă după absolvirea şcolii. De ce oare Ministerul Învăţământului nu reuşeşte să vadă că se învârte într-un cerc vicios, că soluţiile pe care le găseşte nu sunt bune şi că este nevoie de o schimbare adaptată vremurilor actuale?

Priorităţile sistemului educaţional ar trebui să se centreze pe elevi, pe calitatea actului didactic, pe programe care să răspundă cerinţelor societăţii, pieţei muncii şi exigenţelor internaţionale, pe manualele elevilor la început de an şcolar şi finanţarea corectă a şcolii, pe respectarea dreptului constituţional la educaţie. Spun acest lucru, în condiţiile în care Institutul Naţional de Statistică arată că în România există în prezent 500.000 de absolvenţi liceu care nu au reuşit să obţină o diplomă de bacalaureat şi pentru care nimeni nu şi-a asumat vreo răspundere, pentru care nu s-a prezentat niciun program de profesionalizare sau de inserţie pe piaţa muncii.

Aceasta este realitatea după trei ani de guvernare social-democrată. În viziunea PSD şi a premierului Victor Ponta, educaţia a însemnat doar o lipsă acută de responsabilitate şi preocupare pentru calitate, etică şi profesionalism. Sunt trei ani în care şcoala românească a regresat. Sunt trei ani în care Legea educaţiei a fost modificată de patru ori, fără să existe o direcţie clară, iar la şefia Ministerului Educaţiei s-au perindat nici mai mult, nici mai puţin de şase miniştri.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL de Constanţa.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Cu permisiunea dumneavoastră am să susţin şi eu astăzi o declaraţie politică. (Coboară la tribună.)

Declaraţia politică pe care o să o susţin astăzi se numeşte: "16 Septembrie - Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon".

În anul 1974, Mario Molina şi Sherwood Rowland au demonstrat că substanţele chimice denumite clorofluorocarburi, utilizate în calitate de agenţi frigorifici şi aerosoli, sunt transportate în stratosferă prin intermediul maselor de aer şi pot avea acţiuni distrugătoare asupra stratului de ozon. Pentru aceste cercetări au obţinut premiul Nobel pentru chimie în anul 1995.

După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, în anul 1985, guvernele a 120 de ţări au înţeles că protejarea stratului de ozon este o urgenţă şi au decis semnarea Protocolului de la Montreal, pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Astfel, cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluţia nr.49/114/1994 a proclamat ziua de 16 septembrie zi aniversară a Protocolului de la Montreal, adoptat la 16 septembrie 1987, ca Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon.

Protocolul de la Montreal este recunoscut pe plan mondial drept cel mai eficient tratat multilateral asupra mediului, pus vreodată în aplicare, exemplu unic de colaborare şi parteneriat internaţional pentru a proteja patrimoniul comun al umanităţii şi al comunităţii mondiale. Obligaţiile asumate de părţile semnatare au fost: eliminarea producţiei şi consumului de substanţe care afectează stratul de ozon, aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunătăţire a reţinerii, recuperării, reciclării şi/sau distrugerii substanţelor cu impact negativ asupra stratului de ozon, promovarea unor alternative pentru înlocuirea acestor substanţele, cât şi a produselor ce conţin substanţe distrugătoare stratului de ozon protector, aplicarea măsurilor de control asupra substanţelor responsabile de afectarea stratului de ozon şi asupra produselor, la fabricarea cărora se folosesc aceste substanţe, precum şi cooperarea în domeniul ştiinţific, juridic, economic şi informaţional.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractei şi a orbirii, cu apariţia arsurilor grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi, implicit, a cantităţii de hrană, distrugerea vieţii marine prin afectarea planctonului, distrugerea plantelor şi animalelor microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafaţa apei şi cu care se hrănesc animalele marine, precum şi la degradarea unui număr impunător de materiale plastice utilizate în construcţii, în industria vopselurilor sau în ambalare.

În ultimii ani, lupta împotriva distrugerii stratului de ozon a făcut progrese importante. Dacă în 1987 erau doar 24 de ţări semnatare ale protocolului, astăzi numărul lor se ridică la 197, în condiţiile în care ameninţările asupra mediului înconjurător depăşesc orice frontieră.

Efortul umanităţii pentru refacerea stratului de ozon este exemplul fascinant de acţiune comună împotriva dezastrelor, arătând cum poate fiecare individ de pe planetă să contribuie la bunăstarea omenirii şi a mediului.

Exprimând aspiraţiile cetăţenilor de a se bucura de un mediu sănătos, adresez un apel tuturor factorilor de decizie, specialiştilor, cât şi întregii populaţii să-şi concentreze eforturile şi să colaboreze, pentru ca împreună, să asigurăm aplicarea măsurilor de prevenire şi stopare a degradării stratului de ozon, în scopul asigurării sănătăţii generaţiilor prezente şi viitoare.

Mulţumesc foarte mult.

Rodica Nassar, deputat de Bucureşti. (Revine la prezidiu.)

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Mugurel Cozmanciuc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc.

Declaraţia politică de astăzi priveşte personalul din sectorul de apărare naţională, care în momentul de faţă putem considera că este între incoerenţa şi bâlbâiala politică a guvernării PSD.

Stimaţi colegi,

Armata este instituţia executivă care se bucură de gradul cel mai ridicat de credibilitate în rândul cetăţenilor. Aceste date sunt confirmate de sondajele de opinie (76%, conform INSCOP Research). Prin dăruire, curaj şi onoare, Armata Română a dovedit profesionalism atât la nivel intern, cât şi la nivelul NATO, prin misiunile la care a luat parte, dar şi prin calitatea de partener de încredere pe care a dovedit-o.

Pe fondul recesiunii economice, în anul 2010, prin prevederile Legii nr. 118/2010 privind măsurile necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, valorile financiare ale normelor de hrană şi de echipament au fost diminuate cu 25%. Au urmat mai multe demersuri legislative pentru revenirea la valorile financiare ale normelor de hrană şi de echipament dinaintea intrării în vigoare a legii puţin mai sus menţionate, însă fără a se ajunge la nivelul precedent.

Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr.51/1994 privind drepturile de echipament şi materiale de resortul echipamentului, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, valorile normelor de hrană şi de echipament se actualizează periodic, în funcţie de indicii preţurilor de consum publicaţi de către Institutul Naţional de Statistică.

În luna iunie a acestui an, printr-un comunicat, Guvernul a precizat că "a stabilit cadrul legal care va permite actualizarea cu rata inflaţiei a valorilor normelor de hrană şi de echipament pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, la nivelul anului 2015", reglementări cu intrare în vigoare de la 1 iulie 2015. În acest sens, faţă de cei 24 lei/zi alocaţi pentru hrană, angajaţii primesc în plus 3 lei pe zi.

La scurt timp, însă, aceiaşi oficiali au revenit asupra deciziei de majorare a raţiei de hrană, determinând angajaţii din domeniul apărării să returneze o parte din banii primiţi până la acel moment, explicaţia fiind reducerea TVA-ului la alimente.

La data de 2 septembrie, Ministerul Afacerilor Interne, printr-un comunicat, a anunţat că norma de hrană destinată militarilor va creşte din nou, începând cu luna octombrie a acestui an, la 32 de lei pe zi.

Consider că trebuie să avem o datorie instituţională şi de ordin axiologic pentru Armata Română, pentru valorile ei şi mai ales pentru statutul de garant al democraţiei. Bâlbâiala politică din coaliţia de guvernare privind valoarea normei de hrană destinată militarilor este mai mult decât nepotrivită, este o atingere a onoarei acestei instituţii.

Fie că vorbim de perioada modernă, fie că vorbim de cea contemporană, prin prezenţa militară continuă a României în operaţiunile militare desfăşurate de ONU, OSCE, Uniunea Europeană sau NATO în diferite teatre de operaţiune, au fost rotiţi zeci de mii de militari, iar rolul armatei este de necontestat în istoria statului nostru.

Aspectele care ţin de managementul naţional în domeniul apărării au consecinţe directe asupra performanţelor noastre, dar şi asupra securităţii naţionale. Să nu uităm aceste lucruri, pentru că nu sunt doar simple greşeli şi nu trebuie să le tratăm ca simple greşeli.

A guverna nu înseamnă doar sarcini în guvern, înseamnă şi responsabilitate.

Fac apel la Guvernul Ponta să-şi îndeplinească principalul său rol în a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sectorului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi, nu în ultimul rând, pentru a găsi soluţii şi pentru a trece de la deficienţă la eficienţă.

Vă mulţumesc.

V-a vorbit deputatul Mugur Cozmanciuc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Şi acum permiteţi-mi să declar închisă şedinţa noastră de plen de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.